Craciunul Pe Glob

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Lucrarea ”CRĂCIUNUL PE GLOB” este o lucrare de specialitate, concepută de și pentru cadrele didactice care, datorită unor calită ți precum: talent, devotament, măiestrie și tact, fac ca această meserie să fie cât mai plăcută, interesantă și benefică, astfel încât să trezească, peste ani, în mintea și sufletul elevului, amintiri cât mai plăcute. Întreaga responsabilitate cu privire la proprietatea intelectuală a articolelor revine autorilor.

CRĂCIUNUL PE GLOB Publicație on-line de cultură și educație Coord. Prof. înv. primar GEORGETA ENACHE

ISBN 978-973-0-20882-5

Page 1

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

Page 2

GLOB

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul pe glob Inv.Albert Mariana Liceul Tehnologic Faget,Loc.Ghimes-Faget,Jud.Bacau Craciunul este o sarbatoare foarte raspandita si asteptata atat de cei mici, cat si de cei mari. Pentru fiecare dintre noi, Craciunul aduna stari si semnificatii particulare pentru fiecare cultura in parte, dincolo de simbolistica religioasa. Sarbatoarea Nasterii Domnului a suferit modificari de-a lungul timpului in tara noastra, mai ales datorita contextului politic. Astazi, fiecare dintre noi ar trebui sa incerce sa recastige o parte din identitatea romaneasca a Craciunului. Haideti sa descoperim impreuna ce insemna odata aceasta sarbatoare magica ! Craciunul este o sarbatoare crestina si reprezinta Nasterea Domnului Iisus Hristos. Exista doua date de celebrare, in functie de calendar: 25 decembrie in tarile care tin calendarul gregorian si 7 ianuarie pentru cei ce tin calendarul iulian. In Romania, Craciunul se serbeaza pe 25 decembrie. Atat la noi, cat si in intreaga lume, Craciunul nu mai este doar o sarbatoare religioasa. Craciunul este si un prilej de a-i intalni pe cei dragi, de a schimba cadouri si de a-l astepta pe Mos Craciun .Cuvantul "Craciun", spun specialistii, ar proveni din latinescul "creatio" - creatie, referindu-se la nasterea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. O dovada in plus ar fi termenii din limbile-surori:Noel (franceza), Natal (portugheza), Natale (italiana), Navidad (spaniola). Povestea nasterii lui Iisus este frumos relatata in Noul Testament si indeamna la bucurie si speranta.Obiceiurile legate de aceasta sarbatoare difera de la o tara la alta. Americanii îşi decorează casele cu ghirlande luminoase şi copii işi agaţă nişte ciorapi speciali de şemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, ce vine prin cer cu sania trasă de nouă reni şi coboară prin horn.Americanii nu au un meniu tradiţional de Crăciun. În general, ei mănâncă friptură de vită, iar aperitivele conţin neapărat somon afumat, preparat în diferite feluri. La Casa Albă se serveşte„Prăjitura prezidenţială”, preparată după o reţetă veche de peste două secole, din vremea lui Abraham Lincoln, cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri. Aceasta tradiţie este unică în lume.În vestul Americii este servită tradiţionala băutură „eggnog”. Ea se prepară în vase mari de sticlă şi conţine brandy, rom, ouă şi lapte, la care se adaugă câteodată scorţişoară sau nucşoară.Brazi împodobiţi sunt peste tot, cel mai cunoscut fiind cel de la Rockefeller Center, o adevărată atracţie turistică şi pentru cei care nu sărbătoresc Naşterea Domnului. Colinde de Crăciun cântate de tineri care cutreieră străzile se aud frenetic ori în surdină în mai toate locurile publice. În acelaşi timp, acordurile melodioase se fac auzite în fiecare familie, în jurul bradului sau a şemineului. În grădina Casei Albe se înalță maiestuos un brad imens. Un obicei întâlnit la americani, dar şi la germani şi olandezi, este acela de a arde o buturugă timp de trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul naşterii lui Isus. Felicitări viu colorate şi tipărite cu scene biblice şi inspirate din scenele de iarnă iau cu asalt magazinele. Nu multă lume ştie, totuşi, că acest obicei a pornit de la americani, graţie unui german stabilit pe aceste meleaguri.Germania a oferit lumii obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun, care iniţial era decorat cu panglici colorate, lumânări şi diferite dulciuri. Nemţii practică obiceiul de a aprinde câte o lumânare în cele patru duminici dinaintea sfintei nopţi care semnifica naşterea Mântuitorului.Cântece de Crăciun cunoscute, precum “O Tannenbaum” se fac auzite în timpul acestei sărbători ce produce bucurie în sufletele tuturor. Oratoriul înălţător al lui Johann Sebastian Bach încânta mulţimea venită în bisericile şi catedralele germane după ascultarea slujbei religioase din seara de ajun. Germanii numesc Craciunul "Weihnachten", care inseamna "noapte solemna", sau "Heiligenachten" - "noapte sfanta". Este evocata, atunci, nu nasterea lui Hristos, ca in tarile latine, ci slujba de la miezul noptii de Craciun. Cu o tradiţie de sute de ani, cele aproximativ 2.500 de pieţe de Crăciun din Germania (Weihnachtsmärkte), care îmbină obiceiurile vechi cu podoabele moderne, atrag în fiecare an milioane de turişti din întreaga lume. Numai în Page 3

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Nürnberg se înregistrează peste două milioane de vizitatori, în fiecare an. Mulţi vizitatori susţin că regăsesc cu bucurie în piaţa acestui oraş (Christkindlesmarkt), an după an, savoarea deosebită a produselor tradiţionale bavareze pe care comercianţii le vând îmbrăcaţi în costume populare. Printre cele mai renumite pieţe de Crăciun germane sunt şi cele din oraşele Lübeck, Berlin, München, Dresda (aici este cea mai veche piaţă) şi Hamburg.Vinul fiert (Glühwein) este specific sărbatorilor de iarnă şi se prepară după reţete diferite: cu mirodenii sau cu puţin alcool etc. Spania este prin excelenţă ţara sărbătorilor. Prima dată specială pentru sfârşitul de an este 22 decembrie, ziua extragerilor pentru Loteria de Crăciun, la care participă practic toţi spaniolii, şi care este o ocazie în plus pentru o sărbătoare în plină stradă.Următoarele date importante, care sunt fără îndoială cele mai familiale, sunt 24 şi 25 decembrie: 'Nochebuena' şi Ziua de Crăciun. Întreaga familie se reuneşte în jurul mesei de pe care nu lipsesc felurile tradiţionale, precum cele din carne de oaie sau dorada, dar şi dulciurile specifice acestei perioade, ca de exemplu 'turron' (nuga din miere, zahăr, albuş şi migdale), 'polvorones' (prăjiturele din făină, unt, zahăr, drojdie şi migdale măcinate) şi marţipan.Conform tradiţiei, în Spania, masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece. După aceea, oamenii participă la slujba de la miezul nopţii, numită 'La Misa Del Gallo' (Misa cocoşului). In Marea Britanie, una dintre traditii este ca elevii sa monteze, in scoli sau in biserici, piese despre nasterea Mantuitorului. In vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei insa in prezent se prefera costumele. Un alt obicei vechi este si acela de a atarna ciorapi de semineu in asteptarea cadourilor, in casa se atarna vasc, iar in jurul casei – crengute de brad. Anticii druizi credeau ca vascul poseda puteri magice si ca aduce noroc si prosperitate alungand spiritele rele. Faimoasa si tipica budinca englezeasca era numita ”hackin”, de la ingrediente. In secolul XVII, budinca de prune era pregatita chiar in dimineata de Craciun si era stropita cu brandy si flambata la servire. In multe biserici din Italia sunt expuse iesle cu pruncul Iisus si magi de marime naturala. Un punct de atractie il constituie Irozii – un teatru popular cu scene, care, pe langa Irod, prezinta un mos cu barba lunga, cu cojocul intors, reprezentand bufonul romanilor, si o paiata cu clopotei la picioare, care poarta un bat nazdravan – in amintirea saltimbancilor chemati cu prilejul unor astfel de manifestari. Tot in Italia, exista obiceiul ca, inainte de Mos Craciun, sa vina Baba Cloanta (Befana), calare pe matura ei, care verifica atenta cine a fost cuminte si cine nu. Ea este foarte buna cu copiii, se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit.. In Grecia, masa de Craciun are in mijloc o paine traditionala, iar dupa ospat masa nu se strange pentru ca Iisus sa aiba cu ce-si potoli foamea.In Venezuela, toate strazile din capitala Caracas sunt inchise in Ajunul Craciunului, pentru ca toata lumea merge la biserica pe patine cu rotile. In Japonia, de cativa ani, masa traditionala este alcatuita din preparate de la KFC! Japonezii prefera produsele acestui lant de fast-food datorita unei campanii de marketing foarte ingenioase realizata acum 40 de ani.Norvegia are si ea un obicei ciudat: in seara de Ajun, oamenii isi ascund preventiv toate maturile, pentru ca spiritele si vrajitoarele rele sa nu poata calatori pe ele.In orasul Gavle din Suedia exista o structura in forma de tap care este ridicata in fiecare an in preajma Craciunului, iar traditia prevede ca lumea sa incerce sa o arda din temelii, desi autoritatile locale incearca in fiecare an sa impiedice desfasurarea ritualului.Celibatarele din Cehia trebuie sa mearga in timpul zilei afara, sa se aseze cu spatele la usa casei si sa arunce peste umar un pantof. Daca aterizeaza cu varful spre usa, inseamna casatorie in urmatorul an, iar daca va ateriza cu calcaiul spre usa, celibatul va continua.Olandezii il asteapta pe ”Sinter Klaas” care vine pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de lemn.In Polonia, se pastreaza obiceiul ca, in cinstea stelei de la Betleem, masa de Craciun sa inceapa dupa ce apare pe cer prima stea ”Gwiazdka” (”mica stea”).In Rusia, Mos Craciun (”Babuska”) este insotit de Alba-ca-Zapada (”Snegurocika”), iar copiii primesc prajituri si multe jucarii, printre care setul de papusi ”Matrioska”.In Spania, darurile de Craciun sunt oferite de magi, care se deplaseaza in cortegii de curteni, cavaleri si lautari, iar in case si biserici exista iesle miniaturale care redau atmosfera nasterii Domnului. In Islanda, tara ghetii si zapezii, vin treisprezece Mosi Craciuni! Cu treisprezece zile inainte de Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in Page 4

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

ghetutele copiilor, in vreme ce acestia dorm. Daca au fost cuminti, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri in plic (scratch cards), iar, daca au fost rai, sunt recompensati cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mos vine in oras si tot asa pana la 25 decembrie cand primul Mos se intoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de al doilea si tot asa pana pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numita si ‘Al treisprezecelea’ si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun pentru ca, in aceasta zi, ultimul Mos Craciun se intoarce la casa lui. In Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Craciunul, cea mai importanta sarbatoare a anului. Seara, in jurul orei 17.00, familiile pleaca la biserica pentru slujbe speciale in care se aprind lumanari la mormintele celor dragi. In Ajunul Craciunului, copiii asteapta sosirea lui Mos Craciun care pune mereu aceeasi intrebare: ‘Sunt cumva copii cuminti aici?’.In multe culturi exista traditia Scenei Nasterii, dar in Spania, Portugalia si Italia este putin mai aparte. In aceste tari a devenit o traditie ca, pe langa cei trei magi, Maria, Iosif si pruncul Iisus, in Scena Nasterii sa mai fie inclus un personaj: o figurina care poate fi chiar reprezentarea unei vedete. Printre cele mai cautate figurine sunt cele cu Barack Obama. Celebrarea Nasterii Domnului este prilej de mare sarbatoare pentru romani ca popor majoritar crestin ortodox. Incepand cu 20 decembrie incepe cu adevarat sa miroase a Craciun. De fapt miroase a par parlit de porc, a pomana porcului, a afumatura si toate acestea dupa guitaturile porcilor sacrificati in ziua de Ignat. Tobele rasuna mai tare, nu asa timid ca la inceputul Postului Craciunului. Copiii repeta colindele, iar unii dintre ei pregatesc “Steaua” si “Cantecul de Stea”. Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun. Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii. Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai mult decât atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani Bibliografie: www.diane.ro romaniingermania.ro www.ziare.com www.timpul.md www.didactic.ro crestinortodox.ro

Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun Prof. înv. primar Alecuşan Elena-Gabriela Şcoala Gimnaziala AXENTE SEVER Mănărade „De Crăciun, toată dragostea şi bucuria pe care o dăruiesti celorlalţi se întoarce, în mod miraculos, înapoi. Cu cât dăruieşti mai mult cu atât vei fi mai iubit.” John Greenleaf Whittier La începuturi, creștinii marcau nașterea lui Iisus în luna septembrie odată cu Ros Hashana, sărbătoare din calendarul iudaic. Dar, în anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată “Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare, iar în 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. Page 5

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Împăratul Constantin cel Mare a fost cel care, în anul 325, a desemnat în mod oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. Totuși, majoritatea țărilor nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât în secolul al XIX-lea. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun este colindatul, iar cel mai vechi astfel de cântec este „Jesus refulsit omnium”, compus în secolul al IV-lea, de St. Hilary din Poitiers. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Atunci, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era „Silent Night, Holy Night”, care astăzi este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de persoane. Francezii sărbătoresc ziua de Crăciun în diferite feluri. Creştinii se duc la slujba din seara zilei de 24 decembrie sau îşi amenajează acasă o iesle reprezentând naşterea lui Isus, cu Sfânta Fecioară, Iosif, un măgar şi un bou. Alţii, mai superstiţioşi, obişnuiesc să taie un măr ca să afle ce le rezervă anul viitor sau pun un solz de crap sub farfurie, de revelion, ca să aibă mai mulţi bani în anul care vine. Pentru marea majoritate a francezilor, Crăciunul rămâne înainte de toate o sărbătoare comercială, când Moşul, îmbrăcat în roşu, pune o mulţime de cadouri sub brad, în noaptea de 24 spre 25 decembrie. Dar în alte părţi, nu Moş Crăciun este actorul principal. În Spania, de exemplu, nu el aduce cadouri, ci Regele Magilor, la 6 ianuarie, iar în Germania, binefăcătorul este Moş Nicolae. În Lituania, ajunul Crăciunului este o sărbătoare familială importantă. Ziua de 24 decembrie se numeşte 'Kucios', iar ziua de Crăciun 'Kaledos'. Această zi este pregătită cu grijă, se face o curăţenie serioasă în casă. Deşi Biserica Catolică nu impune postul, oamenii nu mănâncă deloc carne în ajunul Crăciunului. Pentru seara de Crăciun, se pregătesc douăsprezece feluri de mâncare, reprezentând numărul apostolilor lui Isus. Se fac obligatoriu faimoasele 'kuciukai', nişte prăjiturele rotunde din făină, drojdie, dar fără unt. Pe masă trebuie aranjate diversele mâncăruri tradiţionale, printre care heringul sau alt fel de peşte, supa de mac, o băutură obţinută din afine roşii ('kiselis'), salată, ciuperci, cartofi copţi, varză acră călită, fără carne, pâine. Pe masă se pune, de asemenea, o farfurie cu atâtea bucăţi de azimă câţi persoane sunt la masă. Aceste bucăţi de azimă se numesc 'Dievo pyragai' sau prăjiturelele Domnului. În unele regiuni din Lituania, se mai pun şi mere - simbolul păcatului originar. În cursul lunii decembrie la Vilnius se organizează mai multe concerte şi manifestaţii culturale, târguri cu articole artizanale şi produse alimentare tradiţionale. Sărbătorile de iarnă se încheie la începutul lui ianuarie, de Bobotează, cu o paradă şi un spectacol consacrat celor Trei Magi. În Lituania, tradiţiile creştine sunt foarte puternice şi această sărbătoare este foarte importantă pentru toţi lituanienii. Și în România, colindatul este unul dintre cele mai populare obiceiuri de Crăciun. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate românești se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze Page 6

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară – de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun – şi imaginea contemporană – de personaj iubit de copii – există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre “sfântul” Crăciun, despre Moşul “darnic şi bun”, “încărcat cu daruri multe” sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Totodată, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun. Tradiţia populară spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le “spurca” locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând “Steaua sus răsare” şi “Bună dimineaţa la Moş Ajun!” şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. De reţinut este faptul că, indiferent unde te-ai afla pe acest pământ, în fiecare an spiritul Crăciunului reușește să lumineze și cele mai întunecate colțuri ale inimii, sădind bucurie și speranță. Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Crăciun www.artline.ro › art-Info www.diane.ro/2008/11/obiceiuri-de-craciun-in-franta

Page 7

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Semnificaţia ieslei de Crăciun Prof. Antoci Genoveva Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Săbăoani Sărbătoarea Crăciunului pare a fi cea mai aproape de sufletul fiecărui om. În fiecare an, acesta ne umple sufletul de amintirile zăpezilor îmbelşugate, a clinchetelor de clopoţei pierdute în taina serii de Crăciun, a frânturilor de colinde amestecate cu viforul ninsorilor, a mirosului proaspăt de brad din casă, a ieslei Naşterii Mântuitorului aşezată în biserică, a aşteptării pline de curiozitate şi de nerăbdare a darurilor de Crăciun… Abia începe să miroasă a iarnă şi toate aceste amintiri se întorc la noi din străfundurile copilăriei. Şi parcă ne încearcă un sentiment de nostalgie… Crăciunul este sărbătoarea naşterii Mântuitorului, a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, o celebrare pe care popoarele au îmbogăţit-o de-a lungul anilor cu tradiţii şi obiceiuri specifice culturii lor. Tradiţiile şi obiceiurile sunt o modalitate de a face prezent, de a aminti ceea ce s-a întâmplat în trecut; sunt fapte şi lucruri care se transmit de la o generaţie la alta în formă orală sau scrisă. Iar în cazul Crăciunului, lucrul cel mai important din tradiţii şi obiceiuri nu este aspectul lor exterior, ci semnificaţia lor interioară. Dar, pentru a putea trăi mai intens tradiţiile şi obiceiurile, trebuie să le cunoaştem. Există multe tradiţii şi obiceiuri de Crăciun, care ne ajută să trăim spiritul acestui timp liturgic, iar acest spirit îl aflăm prin meditarea misterului celebrat. Iniţial, Crăciunul şi Epifania constituiau o singură sărbătoare întrucât sărbătoreau întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, însă acest mister era celebrat la două date diferite: în Occident era celebrat la 25 decembrie, ca sărbătoare a Crăciunului, iar în Orient, la 6 ianuarie, ca sărbătoare a Epifaniei. Distincţia, din punct de vedere al conţinutului, dintre cele două sărbători are loc abia la sfârşitul sec. al IV-lea şi începutul sec. V-lea. Se ştie din scrieri vechi că în anul 336 Crăciunul era celebrat la Roma la 25 decembrie, iar de la Sfântul Augustin ştim, de asemenea, că în aceeaşi perioadă era celebrat şi în nordul Africii. Spre sfârşitul sec. al IV-lea Crăciunul se celebra la această dată în nordul Italiei, în Spania, şi chiar la Antiohia, după cum relatează Sf. Ioan Crisostom. Şi totuşi, 25 decembrie nu este data istorică a naşterii lui Isus. Biserica din Roma a ales această dată pentru celebrarea misterului naşterii Mântuitorului pentru a înlocui sărbătoarea păgână Natalis solis invicti (Naşterea soarelui invincibil), principala sărbătoare a cultului soarelui din lumea greco-romană, foarte răspândit în acea perioadă, şi care avea loc cu ocazia solstiţiului de iarnă. Pentru a-i îndepărta pe credincioşi de aceste sărbători idolatre, Biserica i-a îndemnat pe creştini să celebreze la această dată naşterea lui Cristos, adevărata lumină care luminează pe tot omul. Reprezentarea Naşterii Mântuitorului a variat de-a lungul timpului: de la reprezentarea simplă, în fresce, a Mariei cu Pruncul şi cu Iosif, până la reprezentări complexe care cuprind circa 200 de Page 8

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

figurine. Despre naşterea Mântuitorului nu ne vorbesc decât evangheliştii Luca (2,1-21) şi Matei (1,182,12). Luca ne relatează cum Iosif şi Maria au mers la Betleem pentru recensământ, şi, întrucât nu au găsit loc de găzduire, Maria l-a născut pe Isus şi l-a aşezat într-o iesle. Tot evanghelistul Luca scrie despre păstorii care au venit să-l vadă pe copilul nou născut şi au povestit lui Iosif şi Mariei că îngerii au fost cei care le-au dat de veste. Evanghelistul Matei nu dă prea multe informaţii despre naşterea lui Isus, în schimb este singurul care-i aminteşte pe magii de la Răsărit, veniţi de departe – călăuziţi de o stea – pentru a se închina pruncului şi a-i oferi daruri: aur, smirnă şi tămâie. Prima reprezentare a Naşterii se află într-o frescă din catacombele Priscilei (sec. al II-lea d.C.), în care este reprezentată Sfânta Fecioară cu Pruncul în braţe, pe care-l prezintă Magilor: alături se află un bărbat, iar sus, o stea în opt colţuri. Din secolele următoare, până aproape de secolul al V-lea, există multe fresce în catacombe care reprezintă Epifanii analoge, însă în fresca din catacomba Sfântului Sebastian (sec. al IV-lea d.C.) lipsesc Maria şi Iosif, dar apare un fel de iesle cu un bou şi un măgar. Ulterior, între sec. al IV-lea şi al VI-lea, în basoreliefurile sarcofagelor din marmură încep să apară şi reprezentări ale păstorilor, şi astfel, încet-încet, Ieslea capătă contur, apropiindu-se de forma actuală, cu toate personajele incluse: Pruncul, Maria, Iosif, boul, măgarul, cei trei regi Magi, păstorii. Însă reprezentările erau mereu basoreliefuri, sau, în secolele următoare, vitralii, miniaturi, mozaicuri, şi nu încă Iesle cu reprezentări tridimensionale ale Naşterii. În acest sens, s-a considerat că cea mai veche Iesle din Italia este reprezentarea în marmură a lui Arnolfo di Cambio, realizată în jurul anului 1289, şi care, deşi a fost distrusă în unele porţiuni iar în altele a fost restaurată, poate fi încă admirată în bazilica Santa Maria Maggiore din Roma. În faţa acestei Iesle mulţi Pontifi au celebrat Liturghia de Crăciun, până în anul 1870. Tradiţia îi atribuie Sfântului Francisc din Assisi introducerea Ieslei în vasta gamă de obiceiuri de Crăciun, atunci când, în noaptea de Crăciun din 1223 la Greccio, aşa cum ne relatează Sfântul Bonaventura, a amenajat o iesle cu fân, a adus un bou şi un măgar, şi a celebrat Liturghia în acest ambient, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi veniţi din întreaga regiune. Unii istorici consideră că Sf. Francisc a fost inspirat de reprezentările dramatice sacre, foarte răspândite în acea perioadă. Primele Iesle cu figurine despre care există informaţii datează din sec. al XIII-lea, şi sunt de fapt reprezentări cu mari statuete din marmură, lemn sau teracotă, expuse întregul an într-un aranjament static într-o capelă. Aceste caracteristici vor fi păstrate de Iesle până la sfârşitul sec. al XVI-lea. Conciliul din Trento, care s-a încheiat în 1563, a stabilit norme precise în ce priveşte cultul sfinţilor şi al relicvelor, şi a favorizat răspândirea Ieslei ca expresie a religiozităţii populare. Iezuiţii, ordin religios înfiinţat în acea perioadă, au adoptat această reprezentare a naşterii Domnului, folosind-o în scopuri didactice, pentru a recâştiga ţările reformate şi a evangheliza tărâmurile recent descoperite din Lumea Nouă. Dar iezuiţii s-au îndepărtat tot mai mult, în ce priveşte ornamentarea Ieslei, de simplitatea ei franciscană de la începuturi. De-a lungul sec. al XVII-lea, de fapt, apar şi se dezvoltă acele efecte scenografice care vor revoluţiona caracterul Ieslei, şi care au făcut ca ea să devină o oglindă a culturii care o realizează, reflectând foarte bine societatea timpului şi aspectele cele mai vii ale realităţii cotidiene. În Italia, cea mai cunoscută – şi apreciată la nivel mondial – este ieslea din regiunea Neapole, care a „revoluţionat” ieslea lui Francisc din Assisi. Cele mai vechi iesle din această regiune datează din sec. al XV-lea şi sunt fabricate din lemn, cu circa 40 de figurine şi cu scenografii foarte complexe, ceea ce constituie de fapt specificul lor. Aceste iesle au captat atenţia multor artişti şi meşteşugari italieni care au încercat mereu să aducă ceva nou, atât în realizarea figurinelor – punându-le ochi de sticlă, introducând personaje noi, utilizând îmbinare de materiale diverse -, cât şi în realizarea scenografiilor care au început să includă elemente laice, precum fântâni, pieţe, bodegi, lumini, oglinzi, creând astfel o adevărată scenă de teatru. În ultimii ani, odată cu progresul tehnologiilor, au apărut şi ieslele electronice. Cu ajutorul unor mecanisme, personajele sunt puse în mişcare, pârâurile curg, apa ţâşneşte din fântâni, soarele răsare şi apune, iar lumina din case se aprinde şi se stinge, etc. Pentru mulţi artişti şi inovatori, ieslea a devenit un hobby, iar în Roma, în fiecare an, de Crăciun, pot fi văzute cele mai originale iesle, din punct de vedere tehnic, artistic şi cultural, în cadrul anualei expoziţii internaţionale. Page 9

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Astăzi, în multe ţări, în seara de Crăciun există obiceiul de a se organiza o reprezentare dramatică a naşterii Mântuitorului, cu actori şi decoruri, fiind numite popular „iesle vii”. Aceste reprezentări datează din sec. al XVIII-lea, iar unii specialişti consideră că ele provin din dramele sacre medievale, alţii consideră că îşi au originea în cântările specifice pentru timpul Crăciunului, din sec. al XVI-lea, cântări care constau într-un dialog dintre doi sau mai mulţi parteneri. Oricare ar fi adevărata lor origine, ele s-au păstrat şi dezvoltat în tradiţia Bisericii, şi au rolul de a-i ajuta pe credincioşi să trăiască mai profund misterul celebrat, prin actualizarea scenei Întrupării Domnului. Bibliografie: 

FOLEY L. O.F.M., St. Francis and the Crib, www.americancatholic.org



RODRIQUEZ P., Ritos y mitos de la Navidad, Ediciones B., Barcelona, 1997.



SARCONE I., La storia del presepe, www.presepenapoletano.it



www.profamilia.ro

Primul meu Crăciun Apetrei Ionela-Martina Sub un brad, o veveriță căuta o ghindă pierdută în zăpada pufoasă. Se uita o clipă în sus, în vreme ce cobora din cer spre pământ cu acea curiozitate definitorie a exploratorului. Un zgomot dintrun tufiș, o face să tresară și spre propria-i bucurie, să găsească rapid fructul rătăcit. Se urca viteje ște în copacul alăturat și de pe o creangă privește cum un pui de cerb își murdărește boticul de nea. Strânge la piept ghinda și zâmbește gândului că acolo sus la înălțime poate fi deasupra lumii. Pentru o clipă se vede precum un uriaș al pădurii în fața căruia se închina zarea. Trage aer în piept și salută lumea cu mici pași de dans de pe o creangă pe alta, scuturând zăpada adunată pe ele, în ritm sacadat. Fulgii de nea desprinși își continuă drumul spre pământ, pe un ritm de vals, știut doar de ei. Mirosul portocalelor așezate într-un coș împletit, se completează cu cel al cozonacilor care a șteaptă să fie scoși din cuptor. În fața unui șemineu, Sonia și Ciprian se joacă cu Thomas, un pui de bichon poznaș. Râsetele lor se îmbină armonios și plăcut cu vocile colindătorilor ce aduc lumina sărbătorilor de Crăciun, în casa tuturor creștinilor. Bradul frumos împodobit stă în mijlocul nostru, îmbrăcat într-o haină de sărbătoare, decorată cu luminițe. Colindătorii pleacă fericiți, cu traistele pline de bunătăți. E vremea lui Moș Crăciun, când totul pare ca o poveste. Natura întreagă este surprinsă ca într-un tablou de basm, unde aburii ușori ai nopții se ridică asemenea unor fantasme, iar fulgii jucău și plutesc în aer, îmbrăcând satele parcă pierdute. Sub un brad, cadourile așteptau să fie desfăcute. Moșul trece, purtat de aripi invizibile, peste horn, în sania trasă de reni. E vremea să aducă bucurie în sufletele tuturor copiilor. O stea stă prinsă de cer ca într-un desen de iarnă, observând cum povestea își continuă firul firesc al sărbătorilor de Crăciun. Într-un pătuț, un bebeluș, gângurește timid. E primul său Crăciun. Cu aripile lăsate, un înger, stă pe un nor. Privește spre pământ, încercând să deslușească printre atâtea luminițe și case mici, uitate parcă, drumul rătăcit de ieri. Aștepta să vadă cum lumina Page 10

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

ascunsă în oameni va deveni vizibilă în noaptea de Crăciun. Număra secundele în gând și a ștepta clipa. Acordurile unui cântec vechi răzbat cerul. A sosit clipa cea mult așteptată. Sufletul îi tresare. Luminițele se prind într-un joc al dăruirii, al bucuriei și al speranței. Oamenii râd, se îmbrățișează, își dăruiesc momente de suflet și așteaptă ca întreaga zare, să se aprindă în diverse culori pe ritmul colindelor stăvechi: “Astăzi s-a născut Hristos, Mesia, chip luminos, Lăudați și cântați, Și vă bucurați!” Încă mai există speranță mi-am spus în gând, zâmbind timid unui fulg de nea ce trecu prin fața mea, în noaptea de Crăciun.

Crăciunul pe glob Arghire Georgia Oana Dacă stăm și ne gândim trebuie să recunoaștem că în timpul verii îl cam uităm pe Mo ș Crăciun. Însă când se apropie iarna, când păsările călătoare au plecat deja și se pornește ninsoarea viscolită, simțim cu toții, copii și vârstnici, apropierea sărbătorilor de iarnă. Se aud peste tot pocnituri din bici, sunete de clopoței, glasuri de copii care colindă și în vitrine apare chipul simpatic al bătrânelului cel darnic, cu mustăți și barbă albă. Românii îl numesc Moș Crăciun. El este generos, împarte daruri tuturor. Personajul acesta este cunoscut la nenumărate popoare sub diverse nume: Santa Claus, Father Christmas, Pere Noel. Însă toți știu că are aceeași înfățișare: un bunic rotofei, cu mantie roșie tivită cu alb, cu obraji rumeni și barba albă. El este vesel, le vorbește frumos celor mici și împarte o mul țime de daruri din sacul lui miraculos, parcă fără fund. Chipul lui Moș Crăciun și-a început o viață proprie, fără de moarte, în decembrie 1862, inventatorul său, Thomas Nast, fiind, pe nedrept, uitat. Foarte puțini au aflat unde s-a născut moșneagul jovial și generos, fără de care sărbătoarea creștină de la 25 Decembrie e de neconceput. Toți cred că dumnealui vine din negura veacurilor. Însă Thomas l-a inventat când a izbucnit Războiul de Secesiune – împărțea daruri în tabăra nordistă. Santa Claus a devenit un simbol al belșugului și Crăciunul o sărbătoare în Statele unite. Din anul 1902 Santa este înfiat de producătorii de Coca-Cola și apoi de mulți comercianți. Jovialul Moș Crăciun are o carieră mondială fulminantă, trecând decenii de la lansare, și este așteptat în seara de Ajun în miliarde de case de pe Terra, pentru a oferi oamenilor o fărâmă de bucurie și bunătate. Puțini dintre noi știu că la sfârșitul veacului XIX-lea Moșul era un personaj care speria și amenința copiii.În Germania se povestea despre vizita anuală a lui Weinachtsmann, care aducea nuiele de mesteacăn pentru a-i pedepsi pe cei răi și pentru a le da daruri celor buni. În Anglia, de fiecare Crăciun se publicau cărți cu fantome. Totuși Charles Dikens a scris “Poveste de Crăciun” a cărei apariție a avut un impact național în transformarea în bine a cititorilor maturi. În Austria însoțitorul preferat al lui Moș Crăciun era Krampus, o bestie cu păr bogat, ce seamănă cu Yeti Omul Zăpezilor de azi, cu coarne limbă roșie lungă și ochi înfiorători. În Olanda în Ajunul Sfântului Nicolae, copiii încă își lasă la fereastră pantofi și ghetuțe pentru a vedea dacă Sinterkloos le va aduce jucării ori nuiele de mesteacăn. În Franța, “moșul” lua înfățișarea lui Pere Fouettard, un călugăr ce-i bate pe copiii neastâmpărați. Fiecare dintre noi știm că Moș Crăciun locuiește în Laponia, aproape de Polul Nord. De aici își ia zborul în fiecare iarnă în sania lui trasă de reni, îndreptându-se către copiii care i-au scris în timpul Page 11

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

anului pe adresa lui din localitatea Napapirii, aflată în pădurea din apropierea orașului Rovaniemi din Finlanda. Întotdeauna românul îl vede pe Crăciun sub înfățișarea unui om bătrân, cu barba albă ca zăpada, care acoperă, care acoperă coastele dealurile în ziua sărbătorii. Iar dacă moș este Crăciunul, apoi trebuie să fie și vestitorul sosirii lui, Moș Ajunul. Odinioară, în noaptea de Ajun, ulițele strâmte ale Bucureștilor ori Iașilor răsunau de glasurile colindătorilor și la toate ferestrele boierești și negustorești vedeai lumină și veselie. Cete de copii se duceau din casă-n casă, unde zăreau lumină și cântau astfel: Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dați ori nu ne dați? În multe sate românești (maramureșene)În seara de Crăciun se ung vitele și grajdurile cu usturoi pentru a nu le mânca strigoii. Un alt obicei, răspândit mai cu seamă în Moldova este Sfin țirea Mesei de Ajun. Această datină este foarte veche, iar în Nordul Moldovei această masă constă în mâncăruri de post. De sărbătorile Crăciunului cel mai frumos obicei de pe la noi este colinda, cu care tinerii, copiii și maturii îl întâmpină pe Hristos pe pământ. În Franța, în regiunea Picardia, un miel viu, așezat într-un coș, era dus la biserică de un cioban împodobit cu panglici și urmat de un alai de păstorițe. Preotul binecuvânta ritualul, apoi era readus la stână și ciobanii aveau grijă să fie înconjurat cu grijă mare pentru a muri de bătrânețe. Mielul era privit ca un salvator al turmei. În altă regiune a Franței, Provence, la 25 Decembrie, familia se aduna la cel mai în vârstă, de obicei la Grand Papa, pentru a lua parte la o bogata cină, compusă din legume și Morne en brandale, adică o mâncare de pește cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. Urmau alvița, bomboanele, prăjitura, vinul fiert. Crăciunul englezilor este o serbare populară, în care copiii devin …tiranii zilei. Sunt lăsa ți să facă ce vor. Orașele sunt strălucit luminate și se mănâncă foarte multe păsări – cam 20 de milioane (în special gâște. Pudding-a est regina. Nu exista masă, oricât de săracă, fără gâscă friptă și fără pudding, semn culinar al naționalității engleze. Londonezii își împodobesc casele cu diferite cununi de dafin, iederă și măceș. Petrecerea e tonică. Englezii, reci de obicei, sunt glumeți și ospitalieri de Crăciun. La curtea engleză, fastul e deosebit. Bucătarii din Windsor pregătesc cu câteva săptămâni înainte prânzul pentru familia regală. Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten, Christnacht. În seara de Crăciun pomul e împodobit cu daruri și lumânări care se aprind feeric. Se cântă : O, Tannenbaum!Ca șiîn Fran ța, se reprezintă Misterele Nașterii Domnului, care preced liturghia de la miezul nop ții, celebrată cu multă pompă. După liturghie, o copioasă masă reunește familiile. Apoi toată lumea se duce într-o sală special luminată, cu bradul de Crăciun împodobit cu strălucire. Sărbătorile Crăciunului încep în Italia din duminica postului. La Neapole, mai ales, în acest timp, pe străzi, ziua și noaptea, se aud cântece de Crăciun, însoțite de chitară, mandolină, fluier și cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, coborâți din munți pentru asta. Ei continuă să cânte până pe 25 Decembrie, făcând apoi loc melodiilor bisericești. La spanioli, Crăciunul ține 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopții de Crăciun – NocheBuena – se slujește o liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte și regele. La sfârșit, se dă o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curții. Nicăieri nu e mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun, grecii nu dorm. La miezul nopții, încep focurile de puști, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate fețele. Dușmanii se împacă, cei bogați dăruiesc mâncare celor săraci. În Norvegia, Crăciunul e considerat o urmare a vechii sărbători păgâne pe care vikingii o celebrau în fiecare an. Norvegienii cred că, de Crăciun, mor ții colindă. Însă acest lucru sumbru nu-i înspăimântă pe scandinavii de astăzi, ei sărbătorind Crăciunul cu mese pantagruelice, udate bine cu băutură, jocuri și strigăte de bucurie, cadouri,cântece în onoarea noului soare. Page 12

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Rusia, în seara de Crăciun este următorul obicei: se întrunesc cunoscuții la un loc, în fa ța samovarului de ceai, petrec și se veselesc în timp ce unul cântă cu armonica și altul cu cobza. La petrecere iau parte multe fete care ascultă. Stăpâna casei ia un pumn de grâu și-l azvârle la picioarele fetelor. Apoi aduce o găină și îi dă drumul în cameră. La care fată se duce găina să ciugulească grâu, aceea se va mărita. Pomul de Crăciun din casele lor este unul înalt, tânăr și frumos ornat cu fructe, flori, cutii cu bomboane, jucării, dantele, bijuterii și așezat în mijlocul salonului. BIBLIOGRAFIE: Crăciun Boris, Vine iarăși Moș Crăciun, Editura Porțile Orientului, Iași, 2001

SILENT NIGHT,HOLY NIGHT Școala : CT NR. 1 Vadu Cri șului Prof. în înv. primar: Baciu Simona „ Silent Night,Holy Night”- piesă compusă de preotul austriac Joseph Mohr este interpretată în peste 180 de limbi străine de către milioane de oameni. Coruri de copii sau adul ți prin și în înălțimea notelor muzicale ale acestei piese , ne transmit sfințenia nopții de Ajun ,atunci când Pruncul Sfânt se naște și ne umple casele de lumină dumnezeiască. Crăciunul e poate cea mai veche și statornică sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri cum ar fi colindatul , împodobitul bradului , darurile Moșului cel drag și bun. Oriunde ar fi cântate , colindele cu mesajul lor mistic, reușesc să transmită din tradiția populară a fiecărui popor. Fie că Fecioara Maria ajunge la grajdul cu vite al Crăciunoaiei , unde o stea veghează și anunță nașterea lui Iisus , fie că Moș Crăciun și cei 11 spiriduși stau undeva ascunși în Laponia , pe vârful muntelui Korvatunturi, și te miri cum ajunge în casele copiilor , semnificația Crăciunului e asociată întotdeauna cu bunătatea, omenia , cu sufletul simplu, dar mare în același timp, cu mirosul bradului, al cozonacilor , al cârnaților, cu misterioșii fulgi, cu sania și cu atâtea altele! Familiile se reunesc , merg la biserică , în special în țările de rit ortodox și catolic. Apoi servesc masa tradițională cu mâncăruri specifice . Vecinii noștri, rușii, ungurii, slovacii, bulgarii, moldovenii sărbătoresc Crăciunul , împărtă șind în general cam aceleași obiceiuri : colinde, brad împodobit, case, biserici luminate, mese tradiționale. Toate acestea, după ce , în prealabil , omul a fost pregătit sufletește și trupește prin rugăciune și înfrânare de la anumite tipuri de mâncare. În țările nordice, obiceiurile diferă. În Islanda , Moș Crăciun vine cu 13 zile înaintea Crăciunului. Apoi este urmat în fiecare zi de către un altul, până în 6 ianuarie, dată care este considerată ultima zi de Crăciun . Ce norocoși sunt micuții islandezi!!! Danezii sunt mai pragmatici și au un obicei deosebit, mai aparte , de a- și oferi cadouri. Cel mai în vârstă din familie oferă cadoul , cel care primește, oferă la rândul lui și altuia, și trenul continuă tot așa. În Suedia , moșul are o înfățișare deosebită –un pitic îmbrăcat în roșu cu barbă albă care va pofti orezul cu lapte, tradiționala mâncare de Crăciun , alături de șuncă , pește și fasole. Sanichlaus-bietul Moș Crăciun al elevețienilor are sarcina de a aduce bradul la casele oamenilor. În Alaska, tărâmul înghețat de pe glob, Moșul sosește tot pe 25 decembrie. Se fac vizite , se merge la colindat , colindătorii primind gogoși, prăjituri și evident... somon afumat! În țările unde, în luna decembrie temperaturile sunt ridicate , Crăciunul nu cunoaște intimidare. Australienii se strâng în diferite zone ale orașului și cântă colinde având în mână câte o lumânare aprinsă. Oriunde am sărbători Crăciunul , generozitatea ar fi cuvântul care ar caracteriza oamenii. Nu este bucurie mai mare , decât să petreacă împreună Crăciunul alături de cei dragi. Dar , aici la noi, Ajunul Crăciunului este al copiilor , al puritățiilor, al celor care merg cu „Steaua” și cu „Viflaimul”. Deși Crăciunul a devenit comercial , aproape oriunde în lume, tradi țiile cre știne ale fiecărui popor sunt cele care ne ancorează în realitatea acestei sfinte sărbători. Așa că , într-o sufragerie Page 13

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

caldă și luminată, cu bunătăți pe masă, cu zâmbete pe față și copiii cuminți în așteptarea mo șului, să ascultăm și să fredonăm și noi colindul „Silent Night, Holy Night!” Hristos S-a născut!

OBICEIURI DE CRĂCIUN ÎN LUME Prof..Badea Dumitra Adriana Școala Gimnazială Nr.117,București Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”. Pretutindeni in lume,popoarele creștine,intre care și poporul român,celebrează de secole la rând Nașterea Domnului,a Crăciunului,la 25 Decembrie,sărbătoare marcată de manifestări religioase,de colinde,obiceiuri și tradiții specifice fiecarui popor.El relevă in intreaga lor dimensiune insemnătatea crucială pe care a avut-o și o are in evoluția umanității,pe calea Mântuirii,Na șterea lui Hristos,trimisul lui Dumnezeu,luminându-ne calea spre iubire și adevar.Craciunul reprezinta una dintre cele mai iubite sarbatori de pe mapamond, atat pentru semnificația sa aparte, celebrând nașterea lui Isus, cât și pentru bucuria de a oferi și primi daruri. In afară de asta, Crăciunul ne apropie cu pa și repezi de noul an, pe care fiecare dintre noi il așteaptă mai frumos și mai prosper decât cel care tocmai se sfâr șe ște. Fiecare popor isi serbează Crăciunul intr-o atmosferă plină de farmec și voie bună, in funcție de tradițiile și obiceiurile care il definesc. In SUA, poate mai mult decât in altă parte, tinând cont ca l-a dăruit pe Moș Crăciun ( Santa Claus) așa cum este el cunoscut astăzi, chiar dacă s-a inspirat dupa Sf. Nicolae, sărbătoarea de Crăciun fascinează intreaga țară, iar pregatirile incep imediat după Ziua Recunoștinței. Spectacolul străzii este unul robitor, frumusețea și strălucirea caselor impodobite cu meticulozitate, americanii aproape intrecându-se unii pe alții, bogăția de brazi decorați prezenți in fiecare pia ță și in marile centre comerciale imbogațesc vizual și sufletește fiecare creștin. Nu trebuie ratat bradul aflat in fața Centrului Rockefeller. Pe lângă toate acestea, Moș Crăciun se plimbă voios peste tot și imparte daruri copiilor, indemnându-i să iși pună dorințe, fiind omniprezent oriunde te-ai duce. Colinde de Crăciun cântate de tineri care cutreieră străzile se aud frenetic ori in surdină in mai toate locurile publice. In același timp, acordurile melodioase se fac auzite in fiecare familie, in jurul bradului sau a șemineului. In grădina Casei Albe se inalță maiestuos un brad imens. Un obicei intâlnit la americani, dar și la germani și olandezi, este acela de a arde o buturugă timp de trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul nașterii lui Isus. Felicitări viu colorate si tipărite cu scene biblice și inspirate din scenele de iarnă iau cu asalt magazinele. Nu multă lume știe, totu și, că acest obicei a pornit de la americani, grație unui german stabilit pe aceste meleaguri. In ceea ce privește masa de Crăciun, curcanul ocupă loc de cinste, servit cu legume la grătar, fripturi de porc și vită, alături de budinci și prăjiturile tradiționale, in special de cele făcute cu dovleac și măr, cu fructe sau morcovi. Germania a oferit lumii obiceiul de a impodobi bradul de Crăciun, care inițial era decorat cu panglici colorate, lumânări și diferite dulciuri. Nemții practică obiceiul de a aprinde câte o lumânare in cele patru duminici dinaintea sfintei nopți care semnifică nașterea Mântuitorului. Cântece de Crăciun cunoscute, precum “O Tannenbaum” se fac auzite in timpul acestei sărbători ce produce bucurie in sufletele tuturor. Oratoriul inălțător al lui Johann Sebastian Bach incântă mulțimea venită in bisericile și catedralele germane după ascultarea slujbei religioase din seara de ajun. Târguri de Crăciun se deschid peste tot, figurinele din turtă dulce, prăjiturile, articolele de artizanat și obiectele confecționate din ceramică ințesând piețele de Crăciun din Dresda, Nurrenberg și Berlin. Piețele găzduiesc ăi diferite festivități, actori profesioniști sau amatori care interpretează scene cu Page 14

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

tematică specifică impânzesc străzile in spectacole atractive, procesiunea magilor fiind la loc de cinste. Austria incepe pregătirile pentru sărbătorile de iarnăde ziua Sfintei Barbara, care dă tonul diferitelor festivități, baluri și concerte, iar de Sf. Nicolae cortegii de actori mascați in mon ștri și cântăre ți umplu străzile vieneze. Colindătorii aprind torțe și se plimbă din casă in casă. Ajunul Crăciunului se petrece insă in familie, ca și ziua de Crăciun, mai puțin prin restaurante sau alte locuri publice, iar copiii iși deschid darurile puse sub pomul decorat cu ornamente, lumânări și bomboane la sunetul unui clopoțel și imediat după cina tradițională din care nu lipsește crapul făcut la cuptor. In Viena, in miresme imbietoare, piața din fața Primăriei devine un loc neincăpător de mul țimea care admiră și cumpără decorațiuni și dulciuri, lumânări, flori multicolore confec ționate din săpun, obiecte confecționate din lemn și alte articole de artizanat. Nici piața de Crăciun de la Palatul Schonbrunn nu este de ocolit, iar brazii din locurile publice sunt fascinanți. In Spania, iesle confecționate din lemn și alte figurine ce intruchipează diferite personaje specifice sărbatoriri Nașterii lui Isus, imbodobesc casele spaniolilor, care incep festivitățile de Crăciun de ziua Imaculatei Conceptii, respectiv in 8 decembrie. Ca și in Germania, cortegii de actori profesioniști sau amatori străbat străzile ora șelor puternic luminate, interpretând procesiunea celor trei magi. Interesant este faptul că darurile de Crăciun sunt oferite tocmai de către magi copiilor, obicei care se gasește și la portughezi. Seara de Crăciun este sarbatorită impreună cu familia, acasă, la o masă imbel șugată cu friptura de pui, curcan sau miel. In Marea Britanie, abia din 1660 se sărbătorește consecvent Crăciunul, dupa ce fusese interzis de nenumărate ori de catre autorități, datorită amestecului de obiceiuri creștine si păgâne deopotrivă practicate până la acea data. Dacă americanii ard buturugile, englezii ard un rug confecționat din crengi de frasin, care simbolizează lunile anului ce tocmai se incheie. Colindele urcă in vazduh, in timp ce englezii se desfată cu un punci fierbinte. Cele mai frumoase colinde se pot asculta, insă, in capela Colegiului King din Cambridge. In case, in mirosul parfumat de brad, englezii savurează delicii culinare de Crăciun, din care nu lipsesc curcanul (sau gâsca ori rața), fripturile, sosurile, plăcintele și budinca ( Christmas Pudding), ce intregesc atmosfera acestei sărbători și liniștesc spiritele dupa noaptea de Ajun, in care se crede că duhurile rele și fantomele părăsesc castelele și criptele, obicei rămas din perioada păgână. Copiii iși așteaptă cuminți cadourile după ce i-au trimis scrisori lui Father Christmas, prin aruncarea acestora in foc, sperând că piticii le vor scoate prin horn și astfel dorin țele lor se vor implini. După masa copioasă de Crăciun, englezii pornesc la vânătoare de pițigoi, chiar in ziua de Sf. Ștefan, amintind de legenda in care martirul creștin inchis nu a mai putut să se salveze din cauza acestei păsări care a trezit gardianul ce il păzea. Crenguțele de vâsc impodobesc casele englezilor, ca și pe cele ale norvegienilor. Alte decorațiuni și instalații luminoase imbogățesc vitrinele magazinelor, iar străzile orașelor strălucesc de lumini feerice. Pe lângă cadourile obișnuite, in Norvegia se oferă păpuși copiilor, care il intruchipează pe Nisse, o variantă a lui Moș Crăciun. Bradul este impodobit de către părinți, care preferă să meargă in pădure și să il taie singuri. In noaptea de Ajun se cântă colinde in jurul bradului și se așteaptă cu bucurie deschiderea darurilor. In piețele de Crăciun norvegiene intâlnim delicatesele lor specifice, ca brânza de capră, ciocolată și gemul de mure. Aidoma germanilor, danezii aprind cele patru lumânări din săptămânile predecesoare Crăciunului, semnificând bucuria, speranța, credința și pacea. Bradul impodobit cu panglici si lumânări și imbogățit la baza de mult așteptatele cadouri, este inconjurat de membrii familiei prin dans si cântece de colind. Pere Noel este așteptat in Franța de către familia reunită la masa festivă, dupa ce fiecare membru trece o lumanare de la unul la altul, până la cel mai tânăr. Se merge la slujbă, se fac petreceri și se impart cadouri. Magazinele atrag copiii cu jocuri de lumini, iar târgurile de Crăciun sunt impânzite in cele mai cunoscute locuri, căsuțele din lemn fiind pline la refuz cu obiecte confecționate manual, Page 15

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

bijuterii și dulciuri. La Paris, in fața Primăriei, vizitatorii au posibilitatea de a cumpăra produse artizanale ce provin din toata lumea, mai ales cele care infățișează ieslea in care s-a născut Isus. Nu trebuie ratat un Crăciun petrecut la Disneyland sau o tură de patinaj la primul nivel al turnului Eiffel! Pere Noel vine si in Belgia, dar in regiunea valonă, in timp ce in partea flamandă iși face apariția St. Niklaas, care aduce cadouri copiilor in ziua de 6 decembrie. De Crăciun, darurile sunt a șezate sub brad si sunt deschise dupa cină sau a doua zi dimineața. Bomboane, prăjituri și ciocolată se servesc tot timpul in perioada sărbătorilor de iarnă. Copiii greci colindă in ajun vestind Nașterea Domnului, plimbând cu ei o iesle sau o corabioară ce reprezinta Arca lui Noe in miniatură. In Grecia, Moș Crăciun este inlocuit de Sf. Vasile care imparte daruri in ziua de 1 ianuarie. In ultima vreme, au imprumutat din fastul occidental, magazinele și străzile fiind puternic luminate cu mult timp inainte de sărbătoarea propriu-zisă.Neuitat este banul ascuns in plăcintă, care poartă noroc anul ce vine celui care nimerește bucata respectiva. Bibliografie www.traditii.ro

Lumina caldă a Crăciunului Învățător : Barbu Maria Nicoleta Școala Gimnazială „Maica Domnului”Roșiori-Ialomița Cea mai așteptată sărbătoare a anului, Crăciunul , este o sărbătoare vestită în Malta, având o semnificație religioasă, dar și una socială. Fiind un popor foarte credincios sărbătorile catolice ale Naşterii Domnului ocupă un loc extrem de important în viaţa lor. Crăciunul se celebrează cu tot fastul cuvenit: au loc slujbe religoase impresionante în timpul cărora se cântă colinde în bisericile baroce minunat iluminate și cu altare împodobite cu flori de o mare frumuseţe. Crăciunul este o sărbătoare de pace și mărinimie pentru toți oamenii. Crăciunul este peste tot Crăciun, dar există anumite tradi ții și obiceiuri malteze care fac sărbătoarea Crăciunului deosebită. Malta este minunată de Crăciun! Un timp magic pentru localnici, Ajunul Crăciunului este plin de viață și bucurie, iar ziua de Crăciun este o zi specială, liniștită, de familie. Cine î și dore ște o vacan ță liniștită, calmă , va alege cu siguranță Malta pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă. Sărbătoarea începe cu Priedka tat-Tifel, care înseamnă „predicarea copilului”, ce are loc în Ajunul Crăciunului. Predica va fi ținută de un băiat sau de o fată de 7-10 ani, nu de un preot. Este o mare onoare pentru acesta să rostească cuvântarea. Procesiunea este de obicei transformată într-un concurs de copii de cântece și dans, urmată de masă. Părinții sunt foarte încântați și nerăbdători să îşi vadă copiii, ajutându-i să învețe predica pe de rost cu patru sau cinci săptămâni înainte. Copiii spun povestea nașterii lui Iisus din Betleem dar sunt și încurajați să dea predicii o notă personală. Această tradiție minunată a început din anul 1 883, în satul Luqa, când un băiat numit George Sapiano a ținut prima predică de la miezul nopții. Procesiunea este de obicei transformată într-un concurs pentru copii de cântece și dans, urmată de masă. „ Masa de la miezul nopții ” e o masă tradițională ce este respectată din 1883 în toate bisericile parohiale, deoarece Malta este predominant catolică. După masă , oamenii se întorc acasă pentru a-și deschide cadourile. Copiii din Malta primesc cadouri de Page 16

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

la Moș Crăciun în noaptea de Crăciun. Uneori, Moș Crăciun vine și bate la uși în noaptea de Crăciun pentru a aduce personal cadouri! În dimineața de Crăciun are loc procesiunea Pruncului Iisus. Copiii se îmbracă ca figurile biblice, poartă cu ei o mică statuie a pruncului Iisus și colindă. Colinda "Ninni la tibkix izjed" (Sleep, nu mai plânge), ce este un cântec de leagăn pentru copilul Iisus , este una dintre cele mai populare colinde din Malta. Și cumpărăturile sunt tradiționale în seara din Ajunul Crăciunului. Este un adevărat ritualcumpărături, dulciuri, cafea și bucuria răspândită de lumini și "Merry Christmas" care în limba malteză este "Il-Milied l-Tajjeb!" Spiritul de sărbătoare se simte pretudindeni! Delicioasele bunătăți tradiționale sunt prezente pe mesele localnicilor și în restaurante. Dacă în România cozonacul se află pe masa tuturor, maltezii iubesc tortul italian de Crăciun, Panettone, care conține fructe confiate și ciocolată. Un alt desert tradițional este budinca de prune, inelul Treacle"Qaghqa tal-Ghasel" și plăcintele cu carne moștenite de 164 de ani de guvernare britanică(1800-1964), în Malta. În mijlocul mesei se află curcanul sau un cocoș gras care a fost fript la o brutărie locală într-un vas plin de cartofi și legume, supa fierbinte de castan și cacao și la fel de delicioase „ timpana” , un fel de mâncare tradițională de macaroane la cuptor acoperit cu produse de patiserie. Luminile radiază de la ferestre, pe străzi, pe oriunde, purtându-te într-o lume de poveste. Luminile de Crăciun de la amurg în Valletta sunt de neuitat. Casele sunt împodobite cu coroni țe , lumânări și decorațiuni. Sărbătorile de iarnă în Malta sunt perfecte pentru cei ce caută aventura în aer liber, fiind un mod fantastic de a se bucura de soarele de iarnă. Cei care așteaptă un Crăciun alb în Malta trebuie să știe că în această perioadă a anului temperaturile sunt plăcute 16-22 grade, cu vânt umed, căci climatul plăcut e maritim. Vegetația luxuriantă este în floare și dă plimbărilor și drumețiilor un parfum unic. Bisericile sunt decorate cu flori, iar corurile de copii încântă cu uimitoarele voci. În lumina aurie a lumânărilor, bisericile sunt îmbrăcate în haine roșii de sărbătoare, împodobite cu flori și redau secena Nașterii Domnului . Străzile și casele sunt ornate cu decorațiuni de Crăciun , "presepjis"– pătu țuri decorate cu figuri de lut ce ilustrează păstori, îngeri, săteni, animale și pruncul Iisus . Pătuțul este decorat cu semințe de grâu, alte cereale sau semințe gulbiena, ce sunt plantate cu cinci săptămâni înainte de Crăciun pe cheaguri de bumbac și ținute în locuri întunecoase pentru a crește la fel de albe ca barba lui Moș Crăciun. "Presepjis" pot varia ca dimensiune, unele recreând tot satul Betleem, altele includ obiecte mecanice în mișcare și lumini. În unele sate malteze locuitorii se costumează alături de animale reale. Această tradiție a început în 1826 când primul pătu ț a fost găsit de către monarhii benedictini. Ei au decorat străzile cu lumini numite „festunis” și au organizat o procesiune , pe străzi, unde copiii transportă statui mici ce îl prezintă pe pruncul Iisus. Și școlile organizează concerte de Crăciun la care participă toți copiii. Se cântă colinde, se pun în scenă scenete de teatru , recitaluri de poezie. Petrecerile de Crăciun sunt pregătite de părin ți care aduc dulciuri și cadouri pentru copii. Copiii, profesorii și părinții se bucură deopotrivă de această sărbătoare. Un punct culminant de Crăciun, care este popular pentru copii și adulți deopotrivă, este spectacolul de pantomimă anuală ce are loc la Teatrul Manoel, în Valletta. Este un amestec fericit de umor bun pentru copii și satiră pentru adulți. În timpul sărbătorilor de iarnă una dintre activitățile preferate este aceea de a descoperi satele sale istorice și monumentele impresionante. Perfecte pentru a fi vizitate sunt templele preistorice, mai vechi decât piramidele, cum ar fi Hagar Qim, Tarxien și Ggantija. Cetăți sobre ridicate impotriva furiei vânturilor, alături de nenumărate baze destinate sporturilor acvatice și delicii culinare mereu surprinzătoare, precum și spectaculoase aglomerări de stânci calcaroase laolaltă de capriciile unei mări încremenite în tonuri limpezi de albastru sau sparte în mii de valuri înspumate și fermecatoare peisaje rurale, sunt peisaje tulburător de frumoase, ce merită a fi vizitate. În portul Marsaxlokk se remarcă bogăția de culori a bărcilor sale de pescuit, cunoscute pe plan local sub numele de “luzzu” sau “kajjik” cu ochiul pictat la prora amintesc de bărcile feniciene. Marinarii se preocupă foarte mult de Page 17

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

aspectul ambarcațiunilor lor, a căror provă verticală este inspirată după modelul străvechilor vase feniciene. Astfel, pe timp de iarnă, pescarii din Masaxlokk își cosmetizează cu migală bărcile, în timp ce soțiile lor tricotează sacoșe din nylon pentru turiști. În mod evident, aici se pot savura cele mai bune preparate din pește de pe toată insula. Numeroasele grote și peșteri săpate de apă în stâncă crează un peisaj absolut superb. Cea mai cunoascută este fără îndoială Grota Azurie din Insula Gozo, însă nu este singura. Țărmul insulei Comino este brăzdat de astfel de grote ce pot fi cel mai bine văzute într-o croazieră. Când Cavalerii Ordinului Sf. Ioan au ajuns pe acest tărâm au spus despre micu ța insulă că ar fi “merely a rock of soft sandstone” (doar o stâncă din gresie moale). Între timp această “stâncă” a înflorit și s-a dezvoltat în ceea ce este astăzi o destinație ideală pentru turiștii de toate felurile întrucât oferă o varietate atât de mare de activități și moduri de petrecere a timpului liber. O călătorie aici va fi o experiență de neuitat! Bibliografie: www.whychristmas.com

Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun în lume – Finlanda Prof. inv. primar: Barbu-Soare Andreea Scoala Gimnaziala “Liviu Rebreanu’, Mioveni, Arges Tradițiile de Crăciun din Finlanda sunt centrate pe casă și familie, la fel ca peste tot în lume. Sentimentul de căldură din fiecare cămin și veselia sezonului sunt accentuate de iarna feerică, dar grea din Finlanda. Probabil toți știm că Finlanda este țara de origine a lui Moș Crăciun, iar fiecare copil finlandez știe că Moș Crăciun locuiește pe muntele Korvatunturi din ora șul Savukoski, în Laponia, în partea de nord a Finlandei. In dimineața Ajunului Crăciunului copiii sunt bucuroși și emoționați pentru că știu că Finlanda este prima oprire a lui Moș Crăciun și că în Ajun fiecare își va primi cadourile. Familiile finlandeze sărbătoresc și Ziua Sfintei Lucia, la fel ca cele mai multe dintre țările scandinave. Crăciunul se sărbătorește între 24 și 26 decembrie, însă înainte cu câteva săptămâni, în perioada de Advent, casele sunt pregătite, se coc fursecuri și se decorează orașele, casele și se împodobesc brazii. în dimineața de Ajun se mănâncă budincă de orez groasă și cremoasă, servită caldă, cu scor țișoară, zahăr și alte mirodenii. După micul dejun, tata și copiii merg să cumpere sau să tăie un brad, iar mama merge la piață să facă ultimele cumpărături. După¬amiaza, finlandezii se duc la saună şi apoi întreaga familie se adună în jurul mesei şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun. Cina festivă este compusă, de obicei, din cod fiert, bine condimentat, cu sos şi garnitură de cartofi natur, friptură de porc, de pui, legume fierte, prăjituri şi fructe. După masă, toată lumea merge la mormintele rudelor. Tradițiile de Crăciun din Finlanda au devenit foarte cunoscute în lume, datorită unei dintre ele: "Declarația de pace de Crăciun", un eveniment tradițional finlandez care a avut loc în fiecare an (cu excepția unuia) de la mijlocul anilor 1300. In orașul, Turku, în sudul Finlandei, oamenii se adună înainte de prânz; după ce clopotele catedralei anunță ora 12 este citită "Declarația de pace de Crăciun". Page 18

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Potrivit tradiţiei finlandeze, Sfântul Toma este cel care aduce Crăciunul, la 21 decembrie, când se organizează şi un târg cu numele acestuia, iar Sfântul Knut încheie perioada sărbătorilor de iarnă, la 13 ianuarie. Târgurile de Sfântul Toma oferă decoraţiuni făcute manual şi specialităţi culinare. Cel mai renumit este cel de la Helsinki, de la Esplanade Park, care reuneşte circa 150 de vânzători. În 1985, s-a construit în apropiere de Rovaniemi, pe cercul polar, orăşelul lui Moş Crăciun. Astăzi aşezarea include Oficiul Poştal al lui Moş Crăciun, unde acesta primeşte corespondenţa sosită din întreaga lume, Biroul lui Moş Crăciun unde sunt citite scrisorile, după ce au fost triate de spiriduşi, iar în apropiere se află Parcul lui Moş Crăciun. În Casa lui Moş Crăciun se află un magazin cu suveniruri „made in Laponia” şi un restaurant cu mâncăruri tradiţionale. Bibliografie: - ro.wikipedia.org; - financiarul.ro; - qbebe.ro.

CRĂCIUNUL PE GLOB Beldea Adriana,Şcola Gimnazială Nr 117 Bucureşti,Sector 6 ”Pe la colţuri unii spun, Că există Moş Crăciun. Că i-aţi scris şi c-o să vină, Să vă aducă în pumni lumină! Lângă brad şi lângă foc, Să vă aducă mult noroc!” / ,,Miros de brad, parfum de flori, bat în ferestre urători, clipesc pe cer mii de culori, fiţi fericiţi de sărbători, acum şi’n anii următori!”. Crăciunul este rezultatul a multor tradiţii seculare şi religioase din întreaga lume. Crăciunul reprezintă pentru fiecare dintre noi un moment deosebit. E o sărbătoare care ne face să ne privim viaţa altfel, să-i vedem pe ceilalţi într-o lumină mai favorabilă, să ne deschidem sufletul mai uşor. În fiecare colţ de pe glob datina Crăciunului îmbină elemente universal întâlnite, cum ar fi îmbodobirea bradului, cu altele, mai puţin cunoscute, specifice zonei. Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradiţiile străvechi. Peisajul de iarnă este emoţionant: căsuţele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări şi globuri colorate, iar mesele sunt pline de bunătăţi tradiţionale: cârnaţi, sarmale, caltaboşi, colaci, cozonac. Amintirile sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristează uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul înapoi, dar e minunat să primim în casele noastre cu lacrimi de emoţie în ochi pe copiii şi nepoţii noştri care ne urează tot ce e mai frumos şi ne încălzesc sufletele cu veselia şi tinereţea lor. Să ne amintim de...România.... Tăierea porcului- Cu câteva zile înainte de începerea ˝sărbătorilor˝, are loc sacrificarea porcului. Aceasta are loc în ziua de Ignat, pe 20 decembrie. Tradiţia cu pricina este respectată îndeosebi la sat, unde totul se desfăşoară conform unui adevărat ritual. Mersul cu capra- Bătrânii considerau capra ca fiind animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau rea. La origini, ˝jocul caprei˝ (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) a fost un ceremonial Page 19

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

grav, de cult. De-a lungul timpului acesta a devenit un ritual menit să aducă prosperitate în anul care vine. În zilele noastre, acest joc a rămas un pretext pentru o revigorare a unor tradiţii din bătrâni, etalarea unor costume, covoare, ştergare tradiţionale în culori vii. Colindatul-Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou. La sate, cu colinda merg copiii şi flăcăii. Aceştia sunt organizaţi într-o ˝ceată˝, cu o ierarhie bine stabilită, existând un conducător şi un loc de întâlnire. În trecut, flăcăii cu vârste cuprinse între 17-19 ani erau cei care mergeau la colindat. Aceştia îşi găseau o ˝gazdă˝ la care stăteau pe toată perioada sărbătorilor şi nu aveau voie să umble singuri pe uliţele satului, ci doar în ceată.. Pomul de Crăciun- Obiceiul bradului de Crăciun a fost împrumutat din Europa apuseană. Se presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism. La noi datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă sau la moartea unui flăcău sau fete mari. Ca obicei de Crăciun, era practicat până la sfârşitul secolului al XIX-lea de nemţii care locuiau la oraşe. După primul război mondial acest obicei s-a răspândit pe tot teritoriul ţării. E Crăciunul şi fiecare popor creştin se pregăteşte pentru întâmpinarea marii sărbători a Naşterii Domnului. Iată câteva tradiţii şi obiceiuri de Crăciun din jurul lumii: Tradiţii de Crăciun în Australia Crăciunul australian atrage mulţi turişti din emisfera Nordică dornici să afle cum e să serbezi Naşterea Domnului la peste 30 de grade. Mesele de Crăciun se întind pe plajă, iar mâncărurile tradiţionale sunt pudinca de prune, plăcinta cu carne, friptura de curcan, de porc, jambon. Moş Crăciun soseşte pe placa de surf sau cu barca salvamarilor. Tradiţii de Crăciun în Africa În Congo, ziua de Crăciun începe cu grupuri de colindători care merg din casă în casă cântând colinde. În trecut, nimeni nu lipsea de la slujba de Crăciun, iar fiecare participant celebra Naşterea Domnului aducând darurile sale. În Africa de Sud, în zilele noastre, după slujba de Crăciun, în faţa fiecărei case se întind mese bogate la care sunt invitate rudele şi prietenii apropiaţi. Mâncărurile tradiţionale de Crăciun sunt curcanul, friptura de vită, purcei de lapte, orez galben cu stafide, legume, budincă de prune, biscuiţi. În Ghana, bisericile încep a fi decorate cu patru săptămâni înainte de Crăciun. În Ajun copiii colindă, iar seara oamenii se duc la biserică cu crenguţe de palmier şi lumânări şi se pun în scenă piese de teatru cu scena naşterii. În Liberia, oamenii împodobesc palmierii. Masa de Crăciun este rotundă şi se aşaza afară. Crăciunul în Finlanda În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. În 24 decembrie, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului proclamă "pacea de Crăciun". Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii şi până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape 600 de ani şi este valabil pentru întreaga ţară. Se aprind lumânări în cimitire. Seara, în familiile cu copii, soseşte cu multe cadouri Moş Crăciun. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numară: curcanul, cartofii, şunca , morcovul, pateul de ficat, orezul care conţine o singură migdală. Persoana care mănânca migdala se va căsători în anul ce urmează. În 25 decembrie se serveşte un fel de peşte care iniţial s-a preparat printr-un proces îndelungat. Şi în data de 25 în zori sunt slujbe religioase. A doua zi a Crăciunului se merge în vizită la prieteni. Crăciunul în Ungaria Page 20

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În ajunul Crăciunului, creştinii respectă câteva tradiţii. În această zi este interzisă munca în păduri sau pe păşuni; se lucrează doar în jurul casei. Este interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu e bine nici ca femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le paştea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate şi puse la uscat aduc boală asupra familiei Masa festiva de Crăciun este completă doar dacă conţine tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioşul şi cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun este împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări. În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar după ospăţ masa nu se strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-şi potoli foamea. Moş Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El le împarte cadouri şi dulciuri copiilor. În vechea tradiţie, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un colţ al camerei. Există o tradiţie potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-şi imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri şi lăutari iar în case şi biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Naşterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi . În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea . Toţi brazii de Crăciun sunt împodobiţi cu îngeraşi, steluţe şi păsări. Lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluţe şi diverse forme geometrice. În Rusia, Moş Crăciun este însoţit de Albă-ca-Zăpada ,iar copiii primesc prăjituri şi jucării, printre care celebrul set de păpuşi ''Matrioşka''. Cert este că pe întreg globul se sărbătoreşte Crăciunul cu mult drag . Ziua de 25 decembrie este una dintre cele mai importante sărbători din lumea creștină – nașterea lui Isus. Această zi a devenit, de-a lungul timpului, nu doar o sărbătoare religioasă, ci și una a familiei, marcată de obiceiuri care de care mai frumoase. An de an urările de Crăciun joacă un rol extrem de important în viaţa oricărui creştin care sărbătoreşte această zi importantă din calendar. De la urările simple însoţite de tradiţionalul ”La mulţi ani!” şi până la mesajele mai complexe, data de 25 decembrie a devenit ziua în care creştinii se întrec în cele mai frumoase gânduri transmise celor dragi. Se spune că în seara de Crăciun, la fiecare clinchet de clopoţel o dorinţa se îndeplineşte! Îti urez să petreci sărbătorile cu sufletul plin de dorinţe, în clinchet de clopoţei! ,, Crăciun Fericit !”

Crăciunul la români Prof.Mariena Belu-,,Colegiul Naţional Ienăchiţă Văcărescu,, - TârgovişteCrăciunul este o sărbătoare creştină, care se celebrează la 25 Decembrie,aproape de Solstiţiul de Iarnă,una dintre cele mai importante zile pentru strămoşii noştri,dacii. În trecut,tot la această dată,erau sărbătorite Saturnaliile,ocazie cu care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci. În trdiţia poporului român,Moş Crăciun apare sub înfăţişarea unui Cioban-Zeu-Moş,acela care a creat tot ceea ce se vede şi cel care aduce daruri:caş,urdă,mere,nuci,colaci vin. Toate tradiţiile noastre de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina.Focul şi lumina reprezintă,în tradiţia poporului,speranţa că Zeul Soare va găsi puterea să reînvie şi să aducă Page 21

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

primăvara cea bogată.Este ştiut că primăvara este anotimpul renaşterii,trezirii tuturor vietăţilor la viaţă,ete anotimpul în care culoarea verde predomină: de la verdele crud al ierbii, la verdele intens al frunzelor copacilor. Brazii trăiesc peste tot în lume. Pot fi arbori pitici sau uriaşi, unii apucând chiar şi o vârstă matusalemică. Botaniştii spun că există nu mai puţin de 125 de specii de conifere. Dintre acestea, 90% cresc în emisfera nordică. Un brad poate atinge 40 de metri înălţime. Cele mai scunde exemplare se găsesc în Japonia şi în nordul Asiei, unde nu cresc brazi mai mari de un metru. Acele de brad au o lungime cuprinsă între 2,5 si 13 centimetri. Însă cea mai surprinzătoare caracteristică a brazilor este durata lor de viaţă: coniferele trăiesc între 100 şi 1000 de ani! Cel mai bătrân conifer se gaseşte în California de Est: botezat Matusalem şi are o vârstă estimată de specialişti de 4.500 de ani. Având în vedere aceste date, molizii pe care-i împodobim de Crăciun sunt nişte puiuţi, dar să nu uităm că şi aceştia au nevoie de 4 ani de soare şi ploi ca să atingă vreo doi metri. Un simbol cunoscut al sărbătorilor de Crăciun este ,deci,bradul. Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa omului:botez,nuntă,înmormântare,el este cel mai important arbore din obiceiurile şi tradiţiile populare româneşti. Bradul,în tradiţiia populară,este considerat aducător de noroc,viaţă lungă,prosperitate,motiv pentru care toţi creştinii îşi împodobesc casa cu crenguţe de brad. De sărbatori se aude de pretutindeni colindul ,,O,brad frumos,,: O, brad frumos, o brad frumos Cu cetina tot verde. Tu eşti copacul credincios Ce frunza nu şi-o pierde. O, brad frumos, o brad frumos Cu cetina tot verde. O, brad frumos, o brad frumos Verdeaţa ta îmi place. Când o revăd sunt bucuros Şi vesel ea ma face. O, brad frumos, o brad frumos Verdeaţa ta îmi place O, brad frumos, o brad frumos Cu frunza neschimbată. Mă mângâi şi mă faci voios Şi mă-ntăreşti îndată. O, brad frumos, o brad frumos Cu frunza neschimbată.

Crăciunul, sărbătoarea tuturor creștinilor Page 22

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Profesor înv.primar- Bordeianu Geanina Școala Gimnaziala nr. 8, Suceava Afară ninge cu fulgi mari și pufoși. Dealurile sunt albe, iar norii plumburii cern sute de stele de zăpadă care se prind câte două, trei, sau mai multe într-o horă, dansând după o muzică auzită numai de ele. Copiii se bucură de zăpadă, se bulgăresc se dau cu sania. Toți sunt bucuroși, mai ales în Ajunul Crăciunului când încep să colinde. Ei vestesc nașterea Mântuitorului nostru Iisus Cristos. Această sărbătoare creștină este primită cu bucurie de toate popoarele creștine și se remarcă prin obiceiuri pitorești și tradiții variate de la o zona la alta și de la un popor la altul. În multe sate românești (de exemplu în cele maramureșene), în seara de Crăciun (ca și în noaptea Sf. Andrei), se ung cu usturoi vitele și grajdurile, pentru ca să nu vină cumva pe acolo și să le omoare strigoii și alte duhuri necurate. Usturoiul se pune în coarne, pe frunte, pe spate, făcându-li-se vitelor semnul crucii. Se mai ung și oamenii cu usturoi în frunte, la coate și la genunchi, precum și ferestrele pentru a alunga demonii nopții. În dimineața de Crăciun e bine să ne spălăm pe față cu apă curgătoare, luată anume dintr-o vale, în care punem și o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curați ca argintul. Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat și zice către fiecare pom așa: ”Măr, păr, prun, astfel de rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”. Prin unele părți este obiceiul ca în ziua de Ajunul Crăciunului dascălii bisercești să umble cu Icoana. Este vorba de o icoană pe care este zugrăvită nașterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului. Un alt obicei, răspândit mai cu seamă în Moldova este Sfințirea Mesei de Ajun. Această datină de a umbla preotul cu Ajunul ca să sfințească masa și să vestescă enoriașilor Nașterea Domnului este foarte veche. Prin nordul Moldovei, se pregătește masa pentru Ajunul Crăciunului cu mâncăruri de post. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe ușă. Preotul bllagoslovește masa de post, gustă primul din bucate, apoi cei ai casei. În Ajunul Crăciunului se agită fetele mari, ca să-și viseze ursitul, adică viiitorul so ț. Astfel, fata pune sub perna pe care va dormi, toate lingurile cu care a mâncat la masă, a șa cum au rămas, nespălate. Tot așa, își pune săpunul și pieptănul sub pernă. De obicei, se adună la o casă mai multe fete și, una după alta, iau câte o sămînță de cânepă și, după ce o înfing într-un ac, o întind la flacăra unei lumânări. Dacă sămânța pocnește, atunci fata se va mărita cât mai curând, dacă nu, va trebui să mai aștepte . Dacă în ziua de Ajun se decide o căsătorie, atunci perechea aceea va fi fericită. În Ajunul Crăciunului și în zilele următoare, omul trebuie să se ferească să se certe sau să fie ocărât, fiindcă tot anul va fi în ceartă și ocară. Dacă vrei să- ți mergă bine tot anul, să nu la și lingura din mână în sera de Ajun. Tot în această zi, nu e bine să dai foc din casă, căci tot anul viitor nu vei avea noroc la vite. În Ajun se dă doar de pomană pentru morți. În unele zone , femeile împart turte în amintirea scutecelor Mântuitorului. Cine vrea să aibă noroc și sănătate postește toată ziua. Tot acum, în Ajun, copilașii împodobesc cu mare nerăbdare brăduțul sub care Moșul va lăsa daruri. Cel mai frumos obicei de Crăciun, specific doar poporului nostru, este colindul, cântat cu atâta bucurie de copii, tineri, adulți, dar și de bătrâni. Colindele de Crăciun narează despre viața zbuciumată a Mântuitorului, de la na ștere până la răstignire. Specialiștii din domeniu afirmă că nici un popor din lume nu posedă o colec ție mai frumoasă și variată de colinde ca poporul român. Între Crăciun și Bobotează, colindătorii umblă cu Steaua, obicei de demult. Întocmită cu meșteșug, steaua e compusă din speteze de brad îmbrăcate cu hârtie albă, iar înăuntru se află aprinsă o lumânare de seu. Se zărește ieslea în care s-a născut Iisus Hristos, apoi Maica Domnului, pruncul, cei trei magi și păstorii. Fiecare colț al stelei are un clopoțel. Cei care umblă cu Steaua cântă colinde care amintesc de viața Domnului. Cei care anunță Steaua, mai ales copiii, trec pe sub fereastră unde lumina strălucește și stigă: Cine primește/Steaua frumoasă/Și luminoasă/Cu colțuri multe/ Și mărunte/De la nașterea/Lui Hristos/ /Dăruite. Page 23

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Franța veche, stălucirea serbării Crăciunului(Noel) întuneca pe aceea a Paștilor. În biserici se înfățișau diferite scene din Nașterea Mântuitorului, în care figurau grupuri de păstori și cei trei crai de la răsărit. Drama păstorilor era jucată de preoți și credincioși. În Picardia, un miel viu, așezat într-un coș și dus de un cioban împodobit cu panglici, urmat de un cortegiu de păstori și păstorițe, îmbrăcați în alb, era dus la biserică. Preotul binecuvânta ritualul, apoi mielul era readus la stână și ciobanii aveau grijă ca toată via ța să fie înconjurat cu grijă mare pentru a muri de bătrânețe. În Provence, pe la opt seara, familia se adună la cel mai în vârstă, de obicei la Grand Papa, pentru a lua parte la bogata cină, compusă din legume și morne en brandade, adică o mâncare cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. Urmau alvița, bomboanele, prăjitura și vinul fiert. Crăciunul englezilor, Christmas, o serebare populară în care copiii devin… tiranii zilei. Sunt lăsați în voia lor, să facă stricăciuni. Totul se celebrează în banchete ospitaliere foarte vesele. Orașele sunt strălucit luminate, cu toată ceața care domnește în Anglia. Se face risipă foarte mare de păsări. La începutul veacului nostru, se mâncau 20 de milioane de păsări, îndeosebi gâște. Pudding-a este regina serbării.Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă și o pudding-a , semn culinar al naționalității engleze. Londonezii își împodobesc casele cu felurite cununi de dafin, iederă, măcieș. Măcieșul e planta prefarată, mai ales că pe frunzele sale de verde închis, se află un fel de pomu șoare(coacăze). Apoi o ramură de vâsc e atârnată în tavan. În acest decor ,Christmas sose ște. Copiii de pretutindeni strigă: Fii binevenit,bătrâne tată Crăciun, cu barba ta cea albă! Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten, Christnacht. În seara de Crăciun pomul e împodobit cu daruri și lumânări care se aprind feeric.Se cântă O.Tannenbaum. Ca în Franța, se prezintă misterele Nașterii Domnului, care preced liturghia de la miezul nopții, celebrată cu multă pompă. După liturghie , o copioasă masa reunește familiile. În fostele cazărmi germane, se făcea Christbaum(pom) și se împăr țeau cadouri solda ților. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de pipe , țigări, ciorapi , bretele, prăjituri, mâncăruri. În fundul sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între cununi de brad. La sosirea superiorilor, corul soldățesc cânta un cântec religios. Apoi, un sergent major lua un chipiu și punea în el hârtiuțe cu numere pentru toți participanții la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr , ca la tombolă, primind darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfundat, începând petrecerea. Obiceiuri interesante sunt și în Rusia. La țară, în seara de Crăciun, se întrunesc cunoscuții la un loc, în fața samovarului de ceai, petrec și se veselesc, în vreme ce unul cântă la cobză și altul cu armonica. La petrecere iau parte mai multe fete care stau pe scaune și ascultă. Stăpâna casei ia un pumn de grâu și-l azvârle la picioarele fetelor .Apoi pleacă în curte și revine cu o găină, căreia îi dă drumul în odaie, unde aruncase grâul înaintea fetelor. La care fată se duce găina să ciugulească, aceea se va mărita. Santa Oji-San, pentru japonezi, Pere Noel, pentru francezi, Svaty Mikalas, pentru polonezi, , Sheng Dan Lao Ren, pentru chinezi, Joulupukki, pentru finlandezi-indiferent de numele pe care Moș Crăciun îl poartă la diferitele popoare, cartierul său general se află, după cât se pare , la Paralela 66, în orașul lapon Rovaniemi, din Finlanda. În sezonul Crăciunului, dar nu numai în acest sezon, sfidând temperaturile de –16 C, zeci de mii de vizitatori, părinți și copii, țin să facă cuno știn ță cu mo șul cel darnic. Aeroportul orașului a fost lărgit în mod special, pentru a permite aterizarea până și a supersonicelor de tip Concorde. Numărul cel mai mare de zboruri este înțregistrat în ziua de 23 decembrie, când Moș Crăciun pornește oficial în călătoriile sale pentru a duce daruri celor mici. Agențiile de turiști pun la dispoziția vizitatorilor un program foarte variat, incluzând plimbări cu săniile trase de câini sau reni, excursii cu automobile speciale cu tălpici pentru zăpadă și multe alte distrac ții hibernale. Pentru copiii care doresc să-i scrie Moșului, adresa este: Moș Crăciun, Ravaniemi, Finlanda. În fiecare an , din diverse părți ale globului sosesc pe această adresă sute de mii de scrisori, în care copiii își exprima dorințele. Page 24

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Indiferent de țara sau regiunea din care provin, creștinii au aceleași simțăminte de Crăciun: de dragoste și dăruire pentru cei dragi, de milostenie și compasiune pentru cei săraci. Spiritul Crăciunului este același peste tot în lume, unul plin de strălucire, de dragoste și de speranță în mai bine, vorba colindului nostru românesc-Pace și bună voire pe pământ/ Că s-a născut în iesle Domnul Sfânt. Sărbatori fercite!

CRĂCIUNUL LA NOI ŞI ÎN LUME Prof. înv.primar: Liana Boț Colegiul Tehnic Nr. 1 Vadu Cri șului Motto: “Ridică-ţi în tăcere sufletul spre Sărbăroare Luminii!” Timpul trece repede. A mai trecut un an. Iată-ne în pragul Crăciunului, a zilelor sfinte, în care, toţi caută miracolul, minunea tainică a acestei sărbători, şi trăieşte speranţa că-l va găsi. Cel care ne asigură că miracolul se va împlini este Moş Crăciun, personaj de poveste. Legat de Sărbătorile Nașterii Domnului, pretutindeni în lume se desfășoară tradiții și obiceiuri locale sau ale popoarelor. CRĂCIUNUL LA ROMÂNI Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini:este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Românul îl vede pe Crăciun ca pe un bătrân cu barba albă ca zăpada. Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi pregătirea bucatelor tradiţionale capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţi, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din cele mai importante momente ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăaiun, la care se obişnuieşte să participle toţi membrii familieui. NOEL- CRĂCIUNUL FRANCEZILOR În Franţa veche, strălucirea Crăciunului (Noel) întunecă pe cea a Paştelui. În biserici se înfăţişează diferite şcene din Naşterea Mântuitorului, în care figurează grupuri de păstori, cei trei crai – ceva asemănător cu Vicleimul ramânilor. Drama păstorilor este jucată de preoţi şi credincioşi. Melodiile diferite care se numesc noels sunt cantate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De Crăciun, pe 25 decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cina”, compusă din legume şi ,,Morne en brandade” adică o mancare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. La tară , în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată dintr-un trunchi de maslin uscat, care arde în vatră. Focul e stropit cu vin fiert. Apoi familia se asează la masă. Pe urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la biserică. CHRISTMAS- CRĂCIUNUL ENGLEZILOR La englezi Crăciunul e o sărbătoare populară. Oraşele sun strălucit luminate, cu toată ceaţa ce domneşte în Anglia. Se face risipă mare între …păsări. Puddingg-a este regina serbării. Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă şi pudding-a, semn culinar al naţionalităţii engleze. Englezii de obicei reci, acum de Crăciun sunt glumeţi şi ospitalieri.Copiii în Anglia nu-şi primesc cadoul în data de 24 decembrie ci în 25. Scrisorile pentru Santa Claus, în ajunul Crăciunului sunt puse în hornul şemineului, pe şemineu Page 25

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

sau în geam, introduse în şosete sopeciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprise a doua zi dimineaţa. WEIHNACHTEN- CRĂCIUNUL ÎN GERMANIA Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten,Christnacht. În seara de Crăciun, 24 decembrie pomul (Christbaum) este împodobit cu daruri şi lumânări , care se aprind feeric. Se cântă ,,O, Tannenbaum”. Ca şi în Franţa, se reprezintă Misterele Naşterii Domnului care preced liturghia de la miezul nopţii, celebrată cu multă pompă. După liturghie o copioasă masă reuneşte familia. NATALE- CRĂCIUNUL ÎN ITALIA La serbarea Crăciunului în Italia, IL Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă a Pruncului Isus cioplită dintr-un trunchi de arbore din grădina Măslinilor de un călugăr. I se atribuie puteri magice vindecătoare. Veştmântul său este împodobit cu pietre scumpe. Timp de opt zile, copiii sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Isus. De fapt sărbătorile de Crăciun, în Iatalia încep din dimineaţa postului. L a Neapole, pe străzi ziua şi noaptea se aud cântece de Crăciun, însoţite de chitară, mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continua să cânte până pe 25 decembrie făcând loc apoi cântărilor de melodii bisericeşti. NOCHE BUENA- CRĂCIUNUL ÎN SPANIA La spanioli Crăciunul ţine 14 zile până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun, se slujeşte o liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte regele.La sfârşit se dă o serbare în cinstea copiilor demnitarilor Curţii. JUUL- CĂCIUNUL ÎN DANEMARCA La curtea Daneză , serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie tăiat din pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga. GRECIA Nicăieri nu se face mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun grecii nu dorm. La miezul nopţii, încep focurile de puşti, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate feţele. Duşmanii se împacă. Cel mai bogat dăruieşte celui sărac. WILLIA- CĂCIUNUL ÎN POLONIA Oameniii bogaţi se duc în Ajunul Crăciunului la prietenii lor în sănii bogat împodobite şi trase de armăsari. Copiii de la oraşe şi sate străbat străzile şi uliţele ducând în vârful unei lungi prăjini stele mari luminoase, întocmai ca la români, când se umblă cu steaua. RAZDJEVSTA- CRĂCIUNUL ÎN RUSIA La ţară , în seara de Crăciun este un obicei: toţi cunoscuţii se întâlnesc la un loc unde petrec şi se veselesc, în vreme ce unul cântă la armonică şi altul la cobză. La petrecere iau parte multe fete care stau pe scaune. Stăpâna casei aruncă cu grâu la picioarele fetelor. Apoi aduce o găină, căreia îi dă drumul în camera unde este aruncat grâul. Fata la care se va duce găina să mănânce grâu, se va mărita. Şi ruşii au…pom de Crăciun. În casele bogate este frumos ornat. Bradul înalt este aşezat în mijlocul salonului. SANTA CLAUS-CRĂCIUNUL ÎN S.U.A. În S.U.A., Moş Crăciun a evoluat de la un personaj sălbatic, venit din fundul pădurii, îmbrăcat uneori în costum de vânător, la bătânul gras cu faţa blândă şi costum roşu strâns cu o curea, ce călătoreste cu o sanie trasă de reni. Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus , ca şi copiii din Europa. Fiecare membru al familiei primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile sub brad conform scrisorilor primite de la copii. Bibliografie: “Semnificația obiceiurilor de Crăciun”- 21. Dec.2008, Raluca Brodner „ Crăciunul la români”-Tradiíi.ro

CRĂCIUNUL PE GLOB - intertextualitate culturală Page 26

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

profesor inv. primar BOTEZATU DANIELA Şcoala Gimnazială Zamostea, judeţul Suceava Crăciunul a devenit una dintre cele mai răspândite sărbători de pe glob, având semnificaţii diverse. Încă înaintea Naşterii lui Iisus Hristos au apărut obiceiuri legate de această sărbătoare. Mesopotamienii au dedicat 12 zile Crăciunului şi au iniţiat slujbe religioase specifice, colindatul, oferirea de cadouri şi mesele de sărbătoare. Primii europeni închinau diverse ritualuri Soarelui în apropierea solstiţiului de iarnă, în încercarea de a-l convinge să apară din nou, eveniment intitulat Yuletide şi sărbătorit cu ruguri aprinse şi copaci decoraţi cu mere. Biruinţa Soarelui era celebrată şi de romani prin Saturnalia, de la mijlocul lunii decembrie şi până la 1 ianuarie, cu carnavaluri, cadouri, ghirlande din laur şi brad. Apariţia Crăciunului a fost determinată de aceste manifestari necreştine. Luminile, cadourile şi entuziasmul pregătirilor au fost singurele acceptate de credincioşi. Primul împărat creştin, Constantin cel Mare, a stabilit data Crăciunului pe 25 decembrie dar şi modul de sărbătorire. Cu toate acestea, data nu a rămas fixă, unii urmând tradiţia pe stil vechi iar alţii pe stil nou, fără a-i fi afectată semnificaţia şi întotdeauna reprezentând prilej de bucurie. Una dintre ipotezele referitoare la Naşterea Pruncului Sfânt făcea referire la apariţia unei stele deasupra Bethleemului şi la vestea cea bună dată de înger ciobanilor. Cei trei crai de la răsărit i-au adus Pruncului aur, mir şi tămâie, vestindu-i naşterea în ţările lor. Folclorul este sursa numelui Crăciun, un bărbat înstărit care şi-a împărţit averea copiilor la vederea minunii înfăptuite de Fecioara Maria. De asemenea, unii lingvişti susţin provenienţa termenului Crăciun din limba latină şi faptul că ar reprezenta creaţia, naşterea. Împodobirea bradului, simbol al vieţii, a fost preluată din ţările germanice şi s-a răspândit atât în S.U.A cât şi în alte colonii. Germanii îi acordă o importanţă sporită, dedicându-i celebrul colind O, Tannenbaum. Locul merelor, al dulciurilor şi al nucilor învelite în hârtie a fost luat de globurile tot mai colorate şi personalizate. Becurile electrice şi ghirlandele au înlocuit lumânările. Doar steaua din vârf mai aminteşte de cea care i-a călăuzit pe magi. Un alt simbol al acestei sărbători este Moş Crăciun, un bătrân cu barba albă, într-o sanie trasă de reni, care împarte daruri copiilor. Atât numele său cât şi figura au corespondent în folclorul românesc pe Sân' Nicoară, la americani pe Santa Claus, la francezi pe Pere Noel, la britanici pe Father Christmas etc. Unii susţin că Moş Crăciun locuieşte la Polul Nord iar alţii în Laponia - Finlanda. În Olanda, adevărata sărbătoare este pe 5 decembrie, odată cu venirea lui Sankt Nicolaus pe un vapor iar cadourile sunt personalizate prin poezioare. În Spania şi Portugalia ieslea Naşterii Domnului, focul de artificii şi tamburina sunt la loc de cinste. La români, colindatul este principalul obicei care vesteşte Naşterea Domnului. Glasurile de copii intonează cu bucurie Cu Moş Ajun, Florile dalbe sau O, ce veste minunată, dar şi colinde intermediare, specifice anumitor zone, precum Colinda cerbului. Steaua este confecţionată din lemn şi împodobită cu fâşii de hârtie, crengi de brad şi o iconiţă cu Maica Domnului şi Pruncul Sfânt. În trecut, răsplata colindătorilor era cu mere, nuci, covrigi dar în prezent sunt preferaţi bănuţii. Chiar dacă s-a încercat înlocuirea lui Moş Crăciun cu Moş Gerilă, Moşul nu s-a lăsat învins şi a continuat să-i surprindă pe copii cu apariţiile sale, optând pentru mijloace moderne de transport, uneori chiar ecologice, sau defilând la parade. Figurinele impunătoare, perdelele de lumini ce decorează casele, brazii imenşi din centrul localităţilor creează atmosfera de poveste ce se ţese în jurul Crăciunului. Şi aşteptările copiilor sunt pe măsura timpului în care trăim. Unii visează încă la jucării sau zăpadă, în timp ce alţii preferă mijloace moderne de comunicare. Sărbătoarea Crăciunului este totodată prilej de reconfirmare a legăturilor familiale pentru români. Entuziasmul pregătirilor depăşeşte orice aşteptare. De pe mesele îmbelşugate nu lipsesc bucatele Page 27

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

tradiţionale precum sarmalele, friptura, cozonacul, vinul roşu etc. În jurul lor se adună românii din toate colţurile lumii, încărcaţi de cadouri şi dornici să-i îmbrăţişeze pe cei dragi. Alternative ale decorului familial ar fi hotelurile de gheaţă sau Crăciunul pe plajă - tradiţie australiană. " Locuitorul societăţii contemporane nu respinge tot ce i-a transmis tradiţia, dar vrea să cunoască lumea prin propriile lui mijloace." (Todorov Tzvetan, Grădina nedesăvârşită.Gândirea umanistă în Franţa / Editura Polirom, Iaşi, 2005, p.16) În concluzie, "Crăciunul nu este o sărbătoare creştină pură, ci unul dintre cele mai importante fenomene de intertextualitate culturală."( Boca Mariana, Mentalităţi europene, Editura Universităţii Suceava, 2006, p.156) Bibliografie * Boca Mariana, Mentalităţi europene, Editura Universităţii Suceava, 2006 *Todorov Tzvetan, Grădina nedesăvârşită.Gândirea umanistă în Franţa / Editura Polirom, Iaşi, 2005 *Wikipedia

Crăciunul-sărbătoarea tuturor creştinilor Profesor înv.primar Boţoroagă Elena Şcoala Gimn.Acad.Marin Voiculescu-Giurgiu Crăciunul este marea zi a naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind sărbătorită de toţi creştinii pe data de 25 decembrie a fiecărui an. Acum mai bine de două mii de ani, Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfânt, a născut în Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisus, într-o iesle saracă. Atunci, cei trei magi de la Rasarit au văzut o stea luminoasă pe cer şi, străbătând cale lungă pentru a o urma, au ajuns la Bethleem, aducându-I Mântuitorului, în dar, aur, smirnă si tămâie. În România, Crăciunul are o importanţă deosebită.Este printre cele mai importante sărbători creştine.Această perioadă este un cumul de obiceiuri străvechi,influenţate de note actuale. Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru creştini, si mai ales pentru copii, care asteapta cu nerabdare, an de an, zilele în care merg să colinde, împodobesc bradul, se duc la biserică şi, în fine, după un post lung care începe la mijlocul lunii noiembrie, se bucură de Naşterea Domnului, la o masa îmbelşugată de familie, în mijlocul celor dragi. Crăciunul a fost stabilit ca sărbătoare oficială în anul 325 de primul împarat roman creştin, Constantin cel Mare, fixându-se atunci ziua de 25 decembrie. În anul 354, Liberius, episcopul Romei, a reconfirmat oficial aceeaşi dată pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Dar de ce abia în secolul IV a fost reglementată sărbătorirea acestui mare eveniment? Oare primii creştini nu ştiau când s-a născut Mântuitorul? Trebuie să spunem că, la romani, sfârşitul lunii decembrie coincidea cu serbările date în cinstea zeului Saturn, numite saturnalii. Acestea reprezentau o formă de venerare a soarelui, a luminii ce biruia întunericul - obicei adus din Orient, mai precis din Siria. Unii episcopi au propus ca Naşterea Domnului să se sărbătorească tot în aceeaşi perioadă (17 24 decembrie), însa obiceiul nu s-a generalizat până în veacul al IV-lea al erei creştine, neştiindu-se cu siguranţă care ar trebui să fie data corectă. Uneori, Crăciunul era sărbătorit în septembrie, alteori în martie. Chiar după fixarea datei de 25 decembrie, a mai trecut încă destul de multă vreme până ce aceasta să fie adoptată de toţi creştinii. Datorită diferenţelor calendaristice (stil nou şi stil vechi), o bună parte dintre ortodocsi au serbat multă vreme Crăciunul în luna ianuarie. Chiar şi in zilele noasre, ruşii au păstrat acest obicei. In ţările Europei occidentale, protestanţii au interzis în anumite epoci serbarea Crăciunului şi cultul sfinţilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis în Anglia această sărbatoare între anii 1649 si 1660. Abia în secolul XIX, Crăciunul a devenit cu adevarat o serbare populară. In 1834, cartea lui Charles Dickens, Un colind de Craciun, aparută cu o săptamână înaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes. Deja, Crăciunul câştigase o popularitate uriaşă. În Statele Unite, Alabama a Page 28

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală,în 1836. Prin naştere se perpetuează specia umană şi viata devine veşnică. In aceste zile suntem mai buni, mai veseli, mai sanatoşi şi mai umani. Fiecare om, copil sau bătrân, işi aminteşte cu placere sărbătorile de Crăciun şi momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun în faţa căruia recunosc fără teamă dacă au fost cuminti sau au facut năzbâtii. Ei ştiu că Moşul este iertator si le aduce daruri mai ales daca spun o poezie sau canta o colindă.Cel mai celebru personaj legat de această sărbatoare este, fără îndoială, Moş Crăciun. Trebuie sa stiti că şi el a apărut, în forma în care îl cunoaştem noi astăzi, tot prin secolul XIX. Moş Crăciun arăta ca un batrân bun si blând, cu barba albă, care aduce daruri copiilor cuminti. Figura sa a fost inspirata de aceea a lui Mos Nicolae, si chiar numele sau american, Santa Claus, este pronuntia engleza a numelui danez al Sfantului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii il numesc Pere Noel. Este interesant sa mentionam ca la noi in tara, in timpul regimului comunist, Moş Crăciun a devenit „Moş Gerilă” şi s-a încercat desprinderea sa de sărbătoarea crestină a Crăciunului. Însă Moşul nu se dă bătut aşa,cu una,cu două… Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl stim noi astazi, se datoreste desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat in 1860. In 1885, Nast il desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare ca ar locui, până în Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor. Trebuie să ştiţi că Moşul locuieste de fapt în Laponia (Finlanda), căci la Polul Nord nu sunt reni, iar bătranelul are nevoie de reni pentru a-i trage sania încarcata cu daruri. Cel mai celebru ren al său este Rudolf, care este si conducătorul celorlalti opt. Ştiti cum îi cheamă? Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder si Prancer - acestea fiind numele care le-au fost date de poetul si profesorul american de teologie Clement Clark Moore. Ei pot zbura, căci Moş Crăciun intră în case de obicei pe horn. El are un sac mare, incarcat cu jucării, pe care le face cadou copiilor. Şi nu există copil care să nu merite un dar de Crăciun! De sarbatoarea Nasterii Domnului sunt legate o multime de obiceiuri frumoase. La noi, în România, copiii merg în Ajun cu colindul, din casă în casă, şi primesc, într-o trăistută pe care o poartă cu ei special în acest scop, mere, nuci, covrigi, portocale si banuti. Cele mai cunoscute colinde sunt: „Cu Moş Ajunul”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Capra” si câte altele! Copiii care merg cu „Steaua” îşi confectionează o stea mare din lemn, împodobită cu hârtie colorată şi cu crenguţe de brad sau vâsc, în mijlocul căreia se afla de obicei şi o iconiţă ce o înfătisează pe Maica Domnului cu Pruncul. Ea aminteşte de steaua care s-a aratat celor trei magi de la Răsărit, care s-au luat după ea şi au ajuns la Bethleem, tocmai la naşterea Mântuitorului în ieslea cea săracă. Catolicii au obiceiul să confecţioneze iesle mici, ca nişte jucării, în care se găsesc figurine ce-i înfătiseaza pe Maica Domnului, fericitul Iosif, Pruncul Iisus, cei trei magi, pe îngeri şi pe animalele din staul, care au încălzit cu rasuflarea lor pe noul născut. Aceste iesle sunt aşezate lângă bradul de Crăciun. Şi obiceiul de a se împodobi bradul este de dată relativ recentă şi provine din ţarile germanice. Acesta îşi are obârşia în vechile credinte păgâne, care spuneau că bradul veşnic verde este un simbol al vieţii. De exemplu, egiptenii din Antichitate işi decorau casele cu frunze de palmier în cea mai scurtă zi a anului, în luna decembrie. Romanii faceau la fel in timpul saturnaliilor, folosind ramuri de brad, iar preotii druizi împodobeau stejarii cu mere aurii. Obiceiul creştin al împodobirii bradului a fost atestat întaia oară în Lituania, în 1510, deşi se spune ca Martin Luther a fost primul care a împodobit un brad de Crăciun cu lumânari aprinse, pentru a le arata copiilor cum strălucesc stelele în nopţile foarte frumoase. În 1601, un călător care poposea la Strasbourg (pe vremea aceea, oraş german) în preajma Crăciunului scria că bradul era împodobit cu flori multicolore de hârtie, napolitane şi beţe de zahăr ars,aurii,rasucite. În America, obiceiul pomului de Crăciun a fost introdus de coloniştii germani, în secolul XIX. În Anglia, prinţul Albert, care era de origine germană, soţul reginei Victoria, a împodobit primul brad de Crăciun la castelul Windsor. Obiceiul a fost preluat apoi de englezi şi răspândit nu numai în Marea Britanie,ci şi în colonii. Pentru germani, bradul are o semnificaţie specială. După ce îl împodobesc şi aprind lumânările, Page 29

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

întreaga familie se aduna în jurul acestuia şi cântă frumosul şi celebrul colind „O Tannenbaum!” (O, brad frumos!). La început, bradul era împodobit cu mere, dulciuri şi nuci îmbracate în hârtie poleită. Globurile au apărut ceva mai târziu, şi fabricarea lor a luat o amploare tot mai mare. Astăzi se produc globuri de diferite mărimi, forme si culori. În vîrful bradului se pune de obicei o stea, pentru a ne aminti de steaua văzută de cei trei magi. Şi lumânărelele au fost cu timpul înlocuite cu beculeţe electrice. Prima ghirlandă din astfel de beculeţe a fost aprinsă în America de Edward Johnson, un coleg al celebrului Thomas Edison, inventatorul becului electric. Johnson a fabricat singur un şir de optzeci de beculeţe electrice, cu care a împodobit un brad de Crăciun. Pe la 1890, beculeţele electrice pentru pomul de Crăciun se fabricau deja pe scara largă în America. Oamenii maturi sau cei deja bătrâni sunt emoţionaţi amintindu-şi de copilărie, de darurile de Crăciun pe care le primeau chiar si cei săraci. Când eram copii nu prea înţelegeam de ce Moş Crăciun aducea unor copii mai multe daruri, iar altora mai puţine. Explicaţia venea de obicei din partea părinţilor şi era foarte simplă: Moş Crăciun aduce cadouri mai multe copiilor care au fost foarte cuminţi. Acesta este şi astăzi un argument foarte serios şi este o motivaţie puternică pentru copii care se străduiesc să devină mai cuminţi, mai harnici şi mai ascultători pentru ca anul viitor să primească mai multe daruri. Pe langă sosirea lui Moş Crăciun o altă bucurie este Bradul de Crăciun, acest pom venerat, care rămâne verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este simbolul purităţii şi veşniciei. Întreaga familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteală, dulciuri şi beculeţe colorate. În feerica seară de Crăciun sunt emoţionante colindele care vestesc naşterea lui Isus cel trimis de Dumnezeu să mântuiască oamenii de păcate, ură, invidie. Copiii merg cu colindul din casă în casă, înfruntă gerul, zăpada, cântă cu veselie, cu însufleţire chiar dacă au năsucurile îngheţate şi primesc cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc. Nu putem uita nici mâncărurile tradiţionale, care nu lipsesc din nici o casă cu ocazia acestei sărbatori. La noi, românii, tradiţia cere ca purcelul să se taie cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai precis de Ignat, pe 20 decembrie. Gospodinele pregătesc tot felul de bunătăţi, între care la loc de cinste se află sarmalele, caltaboşii, toba, lebărul, cârnăciorii şi friptura. La toate acestea se bea de obicei vin roşu, uneori fiert. Americanii preferă friptura de curcan, la masă adunându-se întreaga familie. Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradiţiile străvechi. Peisajul de iarnă este emoţionant: căsuţele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări şi globuri colorate, iar mesele sunt pline de bunătăţi tradiţionale: cârnaţi, sarmale, caltaboşi, colaci, cozonaci. Amintirile sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristeaza uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul înapoi, dar e minunat să primim în casele noastre cu lacrimi de emoţie în ochi pe copiii şi nepoţii noştri care ne urează tot ce e mai frumos şi ne încălzesc sufletele cu veselia şi tinereţea lor. De Crăciun nimeni nu trebuie să fie suparăt, ci toţi să ne bucurăm de Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

Crăciunul pe glob Page 30

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Prof. înv. primar BUMBU MARIA Școala Gimnazială nr. 2 Sebeș Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Crăciunulreprezintăunadintrecelemaiiubitesărbători de pemapamond, atâtpentrusemnificațiasaaparte, celebrândnașterealuiIisus, câtsipentrubucuria de a oferisiprimidaruri. Înafarădeasta, Crăciunul ne apropie cu pașirepezi de noulan, pe care fiecaredintrenoiîlașteaptămaifrumosșimai prosper decâtcel care tocmai se sfârșeste. FiecarepoporîșiserbeazăCrăciunulîntr-o atmosferăplină de farmecșivoiebună, înfuncție de tradițiileșiobiceiurile care îldefinesc. În România, Crăcinul se sărbătorește cu mare fast, fiind o sărbătoaremultdorită de toțiromânii.Chiarmaimultdecât la altepopoare, obiceiurilesidatinileîmbogățesc spiritual șiînfrumusețeazăultimelezile din an. Astfel, cu câtevazileînainte de multașteptatacelebrare a NașteriiDomnului, existăobiceiul de a merge cu capra, un ritual în care o ceatăgălăgioasă de voiniciîmbrăcațiînstraiepestrițeși cu măști de caprăsaucerbdanseazăînsperanțacăanul care vine va fi unulroditor. Obiceiuldurează din Ajunșipână la AnulNou. La colindele melodioasecântateînzilele de Crăciun, alături de cunoscutul Plugușor, se adaugășicântecele de stea. Umblatul cu Sorcova întregeștearsenalulobiceiurilor din timpulsărbătorilor de iarnă. Masa copioasă de Crăciunaduce in prim plan porcul, care esteinjunghiat in ziua de Ignat, obicei care aduceaminte de sacrificareaporcilor in antichitate, ca jertfăadusăzeilor. Copiiisuntpușisăcălăreascăanimalulomorât, ca să nu se stricecarnea, conform tradiției. Sarmale, fripturi, colaci, plăcinte, prăjiturișicozonaciformeazăospățul de Crăciun. Fără a aveapretențiacă au fosttrecuteînrevistătoateobiceiurile de Crăciun depemapamond, se poatespunecăindiferentdin care poporfac parte, fie căîșiîmpodobesccasele cu ramuri de vâsc, pin, rozmarin, iederăsaucununi de brad, fie căardbuturugisaumănunchiuri de frasin, fie ca beau puncisau vin fiert, oricămănâncăcurcan, porcsaupește, toțicreștinii se pregătesc conform traditieilorsiintampinaNasterealuiIsus cu bucurie in suflet, cu voiebunasi cu speranța ca anul care urmeazăva fi unulmai bun șimaibogat! În SUA, poate mai mult decât în altă parte, ținând cont că l-a dăruit pe MoșCrăciun ( Santa Claus) așa cum este el cunoscut astăzi, chiar dacă s-a inspirat după Sf. Nicolae, sărbătoarea de Crăciun fascinează întreaga țară, iar pregătirile încep imediatdupăZiuaRecunoștintei. Spectacolul străzii este unul robitor, frumusețea și strălucirea caselor împodobite cu meticulozitate, americanii aproape întrecându-se unii pe alții, bogăția de brazi decorați prezenți în fiecare piață și în marile centre comerciale îmbogățesc vizual și sufletește fiecare creștin.Nu trebuie ratat bradul aflat înfațaCentrului Rockefeller. Pe lângă toate acestea, Moș Crăciun se plimbă voios peste tot si împarte daruri copiilor, îndemnându-i să își pună dorințe, fiind omniprezent oriunde te-ai duce. Colinde de Crăciun cântate de tineri care cutreieră străzile se aud frenetic ori in surdină în mai toate locurile publice. În același timp, acordurile melodioase se fac auzite în fiecare familie, în jurul bradului sau a șemineului. În grădina Casei Albe se înaltă maiestuos un brad imens. Un obicei întâlnit la americani, dar și la germani și olandezi, este acela de a arde o buturugă timp de trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul Nașterii lui Iisus. Felicitări viu colorate și tipărite cu scene biblice și inspirate din scenele de iarnăiau cu asalt magazinele. Nu multă lume știe, totu și, ca acest obicei a pornit de la americani, grațieunuigermanstabilitpeacestemeleaguri. Înceeaceprivește masa de Crăciun, curcanul ocupă loc de cinste, servit cu legume la grătar, fripturi de porc și vită, alături de budinci și prăjiturile tradiționale, în special de cele făcute cu dovleac șimăr, cu fructesaumorcovi. Germania a oferit lumii obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun, care inițial era decorat cu panglicicolorate, lumânărișidiferitedulciuri. Page 31

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deşi, în Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarealor din Rai. Pănăînsecolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşteprimul brad de Crăciunaşa cum îlştimastăzi. Nemțiipracticăobiceiul de a aprinde câte o lumânare în cele patru duminici dinaintea Sfintei Nopți care semnifică Nașterea Mântuitorului. Cântece de Crăciuncunoscute, precum “O Tannenbaum” sefacauzite în timpul acestei sărbători ce produce bucurie în sufletele tuturor. Oratoriulînalțător al lui Johann Sebastian Bach încântă mulțimea venită în bisericile și catedralele germane după ascultarea slujbei religioase din seara de ajun. Târguri de Crăciun se deschid peste tot, figurinele din turtă dulce, prăjiturile, articolele de artizanat și obiectele confecționate din ceramicăînțesând piețele de Crăciun din Dresda, Nurrenbergși Berlin. Pietelegăzduiescșidiferite festivități, actori profesioniști sau amatori care interpretează scene cu tematica specifică împânzesc străzile în spectacole atractive, procesiunea magilorfiind la loc de cinste. Austria începepregătirilepentrusărbătorile de iarnă de ziua Sfintei Barbara, care dă tonul diferitelor festivități, baluri și concerte, iar de Sf. Nicolae cortegii de actorimascatiînmonștrișicântârețiumplustrăzilevieneze. Colindătorii aprind torțe și se plimba din casa în casa. AjunulCrăciunului se petrece însăîn familie, ca și ziua de Crăciun, mai pu țin prin restaurante sau alte locuri publice, iarcopiiiișideschiddarurilepuse sub pomul decorat cu ornamente, lumânări și bomboane la sunetul unui clopoțel și imediat după cina tradițională din care nu lipseștecrapulfăcut la cuptor. În Marea Britanie, abia din 1660 se sărbătorește consecvent Crăciunul, după ce fusese interzis de nenumărate ori de cătreautoritați, datorităamestecului de obiceiuri creștine și păgâne deopotrivă practicate până la acea dată. Dacă americanii ard buturugile, englezii ardun rug confecțonat din crengi de frasin, care simbolizează lunile anului ce tocmai se încheie. Colindele urcă în văzduh, în timp ce englezii se desfată cu un punci fierbinte. Cele mai frumoase colinde se pot asculta, însă, încapelaColegiului King din Cambridge. În case, înmirosul parfumat de brad, englezii savurează delicii culinare de Crăciun, din care nu lipsesc curcanul (sau gâsca ori rața), fripturile, sosurile, plăcintele șibudinca ( Christmas Pudding), ceîntregescatmosfera acestei sărbători și liniștesc spiritele după noaptea de Ajun, în care se crede că duhurile rele și fantomele părăsesc castelele șicriptele, obiceirămas din perioadapăgână. Copiiiișiasteaptăcuminți cadourile după ce i-au trimisscrisorilui Father Christmas, prinaruncarea acestora in foc, sperând că piticii le vor scoate prin horn siastfeldorin țelelor se vorîmplini. După masa copioasă de Crăciun, englezii pornesc la vânătoare de pițigoi, chiar în ziua de Sf. Ștefan, amintind de legenda în care martirul creștin închis nu a mai putut să se salveze din cauza acestei păsări care a trezitgardianulceîlpaăzea. Crenguțele de vâscîmpodobesc casele englezilor, ca și pe cele ale norvegienilor.Alte decorațiuni și instalații luminoase îmbogățesc vitrinele magazinelor, iar străzile orașelor strălucesc de lumini feerice. Grecia Page 32

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al caseipentru a alungaspiritelerele. Italia Crăciunulesteîn mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptăpeBefona care vine prin horn ca să le punăcadouriînpantofi. Islanda Doioameninevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, înnoapteafiecăruislostiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari depărtări să vadă pomul de focşisă se închine. Mexic Unii se îmbracăîn îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtândlumânărişicântâdcânteceîntimpce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtiesau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducătorlegendar al Mexicului. Rusia ChiardacăRusia a fost influenţată de vest dupăcăderea URSS obiceiuruleamericane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şiMoşCrăciun, DedMoroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşitradiţionale “Matryoshka”. Spania La spanioliCrăciunulţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselăserbarepentrucopiiidemnitarilorcurţii. SUA Varietateaclimeipermiteorganizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilorîndreptulferestrelorînţinutulîngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de aceastăsărbătoare:la New York poţivedeapatinatoristrşiînjurulimensului brad de la Rockfeller Center;în Texas poţiparticipa la festivalul din San Antonio;în New Orleans, în Jackson Square poţiadmirafocul de artificii;în Florida întreagazonăistoricăesteîmpodobită cu luminiţealbe;la Holywood se organizeazăimpresionantafestivitatenumităParadaStelelor.

Crăciunul pe Glob Profesor învățământ primar: Daniela Buna Școala Gimnazială Anton Pann Ploiești Județul Prahova Globul Pământesc , un teritoriu atât de bine cunoscut în anul 2015! Atât de cunoscut, pecât de tainic este! Tema aleasă pentru dezbatere este cea a unei sărbători cre știne ști și modul în care este ea celebrată în lume .La prima vedere pare a fi un subiect simplu și nu prea amplu , deoarece religia majoritară pe Glob nu este cea creștină, ci cea hindusă și cea islamică. Dar în epoca tehnologiei Page 33

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

informația circulă cu viteza gândului sau chiar mai repede, iar la un search pe Google observăm că peste tot în lume se sărbătorește Crăciunul, chiar și pe plajă! Sărbătoarea nașterii Domnului este o sărbătoare creștinească , iar numele de Crăciun i se trage de la un păgân care nu a crezut în venirea pe lume a Fiului Domnului până ce nu a văzut minunile făcute în noaptea de 24-25 decembrie , anul 1 . Astăzi Crăciunul se sărbătorește peste tot , în țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.A devenit o sărbătoare comercială , a societăților de consum, dar care are o parte bună – comunicarea interumană și atenția acordată celor de lângă noi. A devenit sărbătoarea societăților în care oamenii nu fac decât să muncească, pentru ca o dată în an să-și amintescă de bucuria familiei și întregirea acesteia. În continuare aș dori să evidențez elementele comune Crăciunului mondial:  Lumina este simbolul reînnoirii firii, simbolul speranței , așa cum a fost fiul Domnului pentru oameni, iar nașterea Sa a fost vestită prin lumină.Lumina unei lumânări aprinse duminica cu 4-6 săptămâni înainte de celebrarea Crăciunului în Germania dovedește importanța credinței în speranță.În Irlanda se aprinde o lumânare le geam în Ajun. De asemenea se știe cu câtă lumină sunt împodobite marile orașe, dar și casele oamenilor de sărbătoarea Crăciunului .  Un copac verde împodobit cu lumină și obiecte colorate :brad, palmieri,etc ,demonstrează tăria și credința unui simbol al umanului Dumnezeiesc, dragostea eternă a Atotputernicului pentru oameni.  Cântece specifice care se intonează doar cu această ocazie , acesta demonstrând bucuria unică dintr-un an pe care omul o manifestă înălțând osanale pe un ton vioi către salvatorul său.  Feluri de mâncare specifice fiecărei țări , dar care se prepară doar cu prilejul Crăciunului pentru ca și trupul să poată simți bucuria sufletului.  Curățenia caselor înainte de Crăciun este un obicei unanim , pentru că primirea fiului Domnului se face doar cu puritate și împrospătarea ființei și zonei sale de locuit, în Irlanda casele trebuie varuite proaspăt, în Japonia curățenia este sfantă!  Ritualuri precum tăierea porcului la români sau curcanul, simbolizând jertfa pe care omul o face în amintirea zilelor cumplite din Ierusalimul anului 1,decembrie 25.  Moș Crăciun, devenit simbolulmondial al altruismului, bunătății și dărniciei .  Reunirea familiei pentru ca speranța și rugăciunea colectivă să aibă efectul așteptat.  Urările sincere ca Merry Chritsmas, Crăciun Fericit, Mai departe aș dori să continui dezbaterea cu prezentarea Crăciunului în Japonia, țara SoareluiRăsare, o țară necreștină, politeistă, budistă. În 1552 în prefectura Yamaguchi misionarii iezuiți au celebrat pentru prima oară în Japonia Crăciunul. Misionarul Francis Xavier, venit în Japonia în 1549, a adus cu sine și sărbătoarea Crăciunului,celebrată de creștini chiar și printre zeii budiști, până în 1612 , când practicile cre știne ar fi încetat, pentru că și misionarii fuseseră expulzați în urmă cu 15 ani.Cu toate acestea sărbătoarea Crăciunului nu a fost dată uitării, se pare că, în ascuns,pe o durată de 250 de ani o enclavă de Kakure Kirishitan( creștini ascunși) au continuat să serbeze Nașterea Domnului. Perioada de boom mondial(1860-1914), caracterizată prin rute comerciale extinse, schimburi de mărfuri intensificate, conștientizarea celor asemeni nouă din alte zone ale Globului, cooperarea și colaborarea au readus și în Japonia celebrarea Crăciunului, sub influența tradițiilor americane.Încet, prin extinderea iluminatului și gustului pentru tehnologie, tradiția sărbătoririi Crăciunului s-a extins în marile urbe nipone. Cel de-al doilea Război Mondial a adus aversiune față de tot ce însemna cultură occidentală și mai ales tradiții importate de la americani, deci Crăciunul nu mai putea fi sărbătorit, nici chiar comercial.

Page 34

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Anii 1960 au readus în prim plan economia mondială și rela țiile interstatale, deci gustul pentru tradițiile americane au revenit, iar Craciunul s-a reîntors, ca sărbătoare niponă, fără nicio conota ție relogioasă.10 ani mai târziu Crăciunul pare a fi o sărbătoare pentru îndrăgostiții japonezi.Cei care participă,însă, fac ritulauri tip matsuri, în care se celebrează zeități, dar care nu sunt unele veneraet real, ci simbolic.Apare deci un sincretism religios în jurul sărbătoarei nașterii lui Iisus. Meri Kurisumasu! este urarea tradițională de Crăciun în Japonia.Se traduce chiar ”Craciun Fericit!”.Deci răspândirea bucuriei și a fericirii este oportunitatea de Crăciun a japonezilor.Ajunul Crăciunului este în zilele noastre mai mult sărbătorit, fiind ziua romantică din an dedicată cuplurilor pentru schimb de cadouri. Luminile de Crăciun sunt un obiectiv în plimbările romanice din această zi, masa romantică în oraș este o tradiție a celor tineri. Moș Crăciun este Santa –San, iar Hoteiosho este un zeu/preot budist, personaj similar lui Moș Crăciun.Descrierea sa este cea a unui bătrân care aduce un pachet imens.În credința populară Hoteiosho are un ochi la spate, iar în prajma sa copiii trebuie să fie buni și cumin ți. La fel ca Mo șul și acest personaj este atotvăzător. Mâncarea ”tradițională de Crăciun este puiul prăjit, dar nu unul oarecare, ci cel de la KFC.Tendința a apărut în 1974, când străinii din Japonia nu găseau curcan în magazine, iar cei de la KFC au profitat pentru introducerea unui meniu special de Crăciun:pui și vin la 10$.Timpul a transformat acest meniu într-o tradiționlă masă de Crăciun, îmbunătățit pentru fiecare gust și specific culinar. KFC îmbracă Japonia în reclame de Crăciun fiind pus un semn egal între cele două concepte. Conștienți de faptul că de Crăciun se celebrează o zi de naștere, niponii au considerat că ar trebui să mănânce tort. Acesta este unul devenit tradițional și nelipsit de pe mesele lor.Este numit Kurisumasu keiki, are un aluat pufos, cu frișcă și căpșuni. Simbolul ieslei și al stelei au invadat astăzi Japonia, iar copiii sunt fascinați de întâmplarea nașterii pruncului Iisus. Astfel se cunosc elemente ale creșterii copiilor în timpurile străvechi, ei necunoscând leagănul.Fiind tradiții occidentale sunt preluate ca interesante mai ales că nu sunt tehnologizate și demonstrează comuniunea omului cu natura. Bradul verde sau alte plante verzi împodobesc casele nipone, iar colindele se aud din ce în ce mai mult pe străzi. Ele sunt vesele și încărcate de urări de bine. ÎnajunulAnuluiNou, caseleniponesuntcurăţatepânăîncelmaimicdetaliuşisunt decorate pentru a douazi. Cândtotulestearanjat, curatşi la locullui, locatarii se îmbracă cu celemaibuneveşminte. Apoi, tatălmărşăluieşteprincasă, urmat de întreagafamilie, şialungăspiritelerele.Acestaaruncăboabeuscateînfiecarecolţ al casei, poruncindspiritelorrelesăpărăseascăloculşiinvitândnoroculînăuntru. Urarile de Crăciun ar fi :Suedia: God Jul!,Finlanda: HyvaaJoulua!,Norvegia: Gledelig Jul!,Germania: "FroehlicheWeihnachten!",Anglia: Merry Christmas!,Franta: Joyeux Noel!,Italia: "BuonNatale!",Ucraina: "SrozhdestvomKristovym!",Grecia: "Kala Christouyenna!"șibineînțelesCraciunfericitsauSărbătorifericite! Bibliografie:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39413/Traditii-de-Craciun-pe-glob-Cumintampina-altii-aceasta-sarbatoare.html, accesat25 nov.2015

CRĂCIUNUL ÎN LUME Prof. înv. primar: Butnaru Corina Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini:este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Românul îl vede pe Crăciun ca pe un bătrân cu barba albă ca zăpada. Page 35

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi pregătirea bucatelor tradiţionale capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţi, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din cele mai importante momente ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăaiun, la care se obişnuieşte să participle toţi membrii familieui. În Franţa veche, strălucirea Crăciunului (Noel) întunecă pe cea a Paştelui. În biserici se înfăţişează diferite şcene din Naşterea Mântuitorului, în care figurează grupuri de păstori, cei trei crai – ceva asemănător cu Vicleimul ramânilor. Drama păstorilor este jucată de preoţi şi credincioşi. Melodiile diferite care se numesc noels sunt cantate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De Crăciun, pe 25 decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cina”, compusă din legume şi ,,Morne en brandade” adică o mancare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. La tară , în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată dintr-un trunchi de maslin uscat, care arde în vatră. Focul e stropit cu vin fiert. Apoi familia se asează la masă. Pe urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la biserică. La englezi Crăciunul e o sărbătoare populară. Oraşele sun strălucit luminate, cu toată ceaţa ce domneşte în Anglia. Se face risipă mare între …păsări. Puddingg-a este regina serbării. Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă şi pudding-a, semn culinar al naţionalităţii engleze. Englezii de obicei reci, acum de Crăciun sunt glumeţi şi ospitalieri.Copiii în Anglia nu-şi primesc cadoul în data de 24 decembrie ci în 25. Scrisorile pentru Santa Claus, în ajunul Crăciunului sunt puse în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse în şosete sopeciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprise a doua zi dimineaţa. Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten,Christnacht. În seara de Crăciun, 24 decembrie pomul (Christbaum) este împodobit cu daruri şi lumânări , care se aprind feeric. Se cântă ,,O, Tannenbaum”. Ca şi în Franţa, se reprezintă Misterele Naşterii Domnului care preced liturghia de la miezul nopţii, celebrată cu multă pompă. După liturghie o copioasă masă reuneşte familia. La serbarea Crăciunului în Italia, IL Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă a Pruncului Isus cioplită dintr-un trunchi de arbore din grădina Măslinilor de un călugăr. I se atribuie puteri magice vindecătoare. Veştmântul său este împodobit cu pietre scumpe. Timp de opt zile, copiii sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Isus. De fapt sărbătorile de Crăciun, în Iatalia încep din dimineaţa postului. L a Neapole, pe străzi ziua şi noaptea se aud cântece de Crăciun, însoţite de chitară, mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continua să cânte până pe 25 decembrie făcând loc apoi cântărilor de melodii bisericeşti. La spanioli Crăciunul ţine 14 zile până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun, se slujeşte o liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte regele.La sfârşit se dă o serbare în cinstea copiilor demnitarilor Curţii. La curtea Daneză , serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie tăiat din pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga. Nicăieri nu se face mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun grecii nu dorm. La miezul nopţii, încep focurile de puşti, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate feţele. Duşmanii se împacă. Cel mai bogat dăruieşte celui sărac. Oameniii bogaţi se duc în Ajunul Crăciunului la prietenii lor în sănii bogat împodobite şi trase de armăsari. Copiii de la oraşe şi sate străbat străzile şi uliţele ducând în vârful unei lungi prăjini stele mari luminoase, întocmai ca la români, când se umblă cu steaua. La ţară , în seara de Crăciun este un obicei: toţi cunoscuţii se întâlnesc la un loc unde petrec şi se veselesc, în vreme ce unul cântă la armonică şi altul la cobză. La petrecere iau parte multe fete care stau pe scaune. Stăpâna casei aruncă cu grâu la picioarele fetelor. Apoi aduce o găină, căreia îi dă drumul în camera unde este aruncat grâul. Fata la care se va duce găina să mănânce grâu, se va mărita. Şi ruşii au…pom de Crăciun. În casele bogate este frumos ornat. Bradul înalt este aşezat în mijlocul salonului. Page 36

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În S.U.A., Moş Crăciun a evoluat de la un personaj sălbatic, venit din fundul pădurii, îmbrăcat uneori în costum de vânător, la bătânul gras cu faţa blândă şi costum roşu strâns cu o curea, ce călătoreste cu o sanie trasă de reni. Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus , ca şi copiii din Europa. Fiecare membru al familiei primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile sub brad conform scrisorilor primite de la copii.

Crăciunul în Banat

Prof. inv. primar, Calescu Mirela – Lenuta Scoala Gimnaziala Coronini

Sărbătoarea Naşterii Domnului este celebrată de creştinii din întreaga lume, fiecare ţară având însă propriile datini şi obiceiuri. Semnificaţia sau originea multora dintre ele s-au pierdut în negura vremilor, dar frumuseţea lor dau un plus de mister Sărbătorilor de iarnă. Spaţiu prin excelenţă multicultural, Banatul ne surprinde prin multitudinea de tradiţii şi obiceiuri înrădăcinate în zonă. Excepţie nu face nici Sărbătoarea Crăciunului, de care sunt legate credinţe populare vechi specifice fiecărei etnii ce coabitează aici. Colindatul, obicei străvechi pentru români Una dintre cele mai importante festivităţi ale Crăciunului românesc o reprezintă colindul. În unele sate din Timiş, tradiţiile vechi de secole se mai păstrează şi astăzi, aşa că la colindat, din casă în casă, merg atât copiii, cât şi cetele de tineri, numiţi “piţărăi”. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg cu „Steaua”, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei Trei Magi pentru a ajunge la locul unde s-a născut Pruncul Iisus. Un alt obicei este cel al „Viflaimului” sau „Irozii”, reprezentând o scenetă prin care copiii refac, în casa sau în curtea gazdei, povestea naşterii lui Isus. Tradiţia spune că cel care primeşte colindul va fi binecuvântat şi va avea numai noroc în anul care vine, un semn de bunăstare fiind şi dacă prima persoană care intră în casă de Crăciun este un bărbat. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă, vor avea o recoltă foarte bună în anul următor. Tot în Banat, există şi obiceiul ca sub faţa de masă pe care se vor aşeza bucatele sărbătoreşti, să se pună fire de fân şi seminţe de grâu, porumb sau floarea-soarelui, care se dau apoi la vite, ca să aibă casa linişte şi bogăţie. Crăciunul pe rit vechi la sârbi Deosebit de frumoase sunt şi obiceiurile sârbilor legate de sărbătorile de iarnă. Aceştia sărbătoresc Ajunul Crăciunului după calendarul gregorian, pe 6 ianuarie. Una dintre tradiţii este aprinderea Badnjakului – un trunchi de stejar tânăr – în cuptorul casei sau, mai nou, în curtea Page 37

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

bisericii. Acest lemn tânăr îl simbolizează pe Mântuitor şi intrarea lui în lume, iar arderea Badnjakului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. Se spune că numărul mare al scânteilor provocate de arderea lemnului semnifică şi bogăţia din casa respectivă, pentru anul care vine. Un alt obicei al sârbilor de Crăciun este ca gospodinele să aducă în casă paie, care semnifică ieslea Pruncului Iisus. Primul musafir de Crăciun trebuie să fie bărbat. Asupra acestuia se aruncă grâu, iar el trebuie să adune nucile pe care gazda le aruncă în cameră, prin paie.

Crăciunul pe glob Prof. Înv. Primar Alina Călinescu Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbatoare creştină celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necredincioşi, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, "darurilor de la Moş Crăciun". Semnificaţia religioasă a Crăciunului este naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori. Această sărbătoare semnifică naşterea, creaţia şi veşnicia Universului. Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare, mai ales pe teritoriul ţării noastre. Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare creştinii respectă Postul Crăciunului când nu mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători. Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni. Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunul este celebrată de aproape toată lumea creștină, fiecare țară având însă propriile obiceiuri. Australia. O situație atipică se întâlnește în Australia, dar fiind faptul că, aici, data de 25 decembrie este vara, acest anotimp fiind din decembrie până în februarie. Din acest motiv, sărbătoarea devine diferită în comparație cu alte țări ale lumii. Câteva dintre exemplele care fac Page 38

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

diferența le reprezintă bradul de Crăciun și sărbătoarea propriu-zisă a Nașterii Domnului. Pentru că în Australia nu se întâlnesc brazi veritabili, oamenii împodobesc pomi din plastic ori din aluminiu. Ei îi ornează, în afară de globuri, beteală și dulciuri, și cu zăpadă artificială și instalații luminoase. Australienii au renunțat la utilizarea lumânărilor naturale, din ceară, pentru că, din cauza căldurii uneori toride, acestea se topesc mult mai repede decât ar trebui. Cât despre atmosfera specifică sărbătorii Crăciunului, australienii petrec această zi în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri, unde organizează petreceri. Brazilia. Moș Crăciunul brazilian se numește Papai Noel și vine, an de an, îmbrăcat în mătase. Brazilienii cunosc și ei povestea lui Iisus Hristos în iesle, cu diferența că, în versiunea lor, apar ni ște ciobănițe frumoase care iau locul ciobanilor. În plus, animalele din iesle poartă ni ște dialoguri tipice: ”Christo nasceu (S-a născut Hristos)!”, exclamă un cocoș. ”Onde (Unde)?”, întreabă un taur. Apoi, o țigăncușă renegată îl răpește pe pruncul Iisus, iar cei trei magi trebuie să-L aducă înapoi. Cuba. Una dintre cele mai importante sărbători este ajunul Crăciunului, denumit ”Nochebuenai (Noaptea cea bună)”. Familiile se reunesc și frig un porc întreg. Tradiția spune că trebuie să fie o groapă săpată în pământ și plină cu cărbuni acoperiți cu frunze de bananier. Rudele petrec astfel toată noaptea, pe ritmurile unei muzici tradiționale. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul, care include friptură de porc, fasole neagră cu orez și plante tradiționale sub formă de piure, carne de bou și capră picantă. Colindele jamaicanilor sunt aceleași întâlnite în toată lumea - Jingle Bells, Holy Night, Silent Night, dar trebuie știut că mai există și cântece tradiționale cântate în ritm de raggae. Elveția. Potrivit datinii, Moș Crăciun nu le aduce numai copiilor dulciuri, ci el este și cel care vine cu bradul în casele oamenilor. Un alt obicei specific acestei țări este Parada ridichilor luminate. Tradiția spune că cei mici, ajutați de părinți, scobesc ridichi mari de lună, pe care le împodobesc cu diverse modele. Apoi, pun o lumânare în ridiche, agață leguma cu trei sfori și o folosesc drept lampion în drumul spre școală, unde se întâlnesc cu ceilalți colegi și cântă colinde. Finlanda. La fel ca și la noi, Crăciunul este sărbătoarea familiei. Seara, în jurul orei 17.00, finlandezii merg la biserică, unde ascultă slujbe speciale pentru această sărbătoare și, apoi, se îndreaptă spre cimitire. Acolo, ei aprind lumânări la mormintele celor dragi. În ajunul Crăciunului, cei mici îl așteaptă nerăbdători pe Moș Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare: ”Sunt cumva copii cuminți aici?”. Moșul poartă după el un sac plin cu cadouri, pe care le împarte copiilor, în timp ce le povestește despre călătoria grea pe care o face din Laponia. Islanda. Copiii de aici au toate motivele să fie cei mai fericiți. În Islanda, potrivit tradi ției, vin nu mai puțin de 13 Moși Crăciuni. Cel care ”dă tonul” coboară din munți și pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în timp ce aceștia dorm. Cei mici primesc cadourile numai dacă au fost cuminți. Copiii care nu și-au ascultat părinții nu sunt dați uitării și trebuie să se mulțumească nu cu un băț, ci cu un cartof . În acest fel, spune tradiția, ei vor deveni ținta ironiei colegilor de joacă. A doua zi, vine cel de-al doilea Moș și tot așa până pe 25 decembrie, atunci când primul Moș se întoarce la casa lui din mun ți, pe 26 cel de-al doilea, ultimul revenind acasă pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie se mai numește și "Al 13-lea moș” și este ultima zi de Crăciun a islandezilor. Japonia. Este țara în care Crăciunul se sărbătorește cu lanterne, păpuși și aranjamente florale . Nu lipsește nici ”Jizo” (Moş Crăciun). Dacă doriți să faceți câteva urări unei persoane care locuie ște aici, trebuie să știți că în Japonia nu se trimit felicitări de culoare roșie , din moment ce scrisorile de deces au această nuanță. Lituania. În ajunul Crăciunului, apa din fântâni se transformă în vin, iar animalele au grai – cel puțin așa spune legenda. Tot din bătrânii se spune că nu este bine să auzi sunetele pe care le scot animalele. În caz contrar, cine vrea să-și satisfacă această curiozitate, își va găsi sfâr șitul în anul care urmează. De cealaltă parte, atunci când cineva bea din fântână apa care se transformă în vin, se spune că această persoană va avea un an norocos. Olanda. Copiii de aici știu că tot ce au de făcut este ca în noaptea dinaintea lui Mo ș Nicolae să-și toarne zahăr în ghetuțe. Potrivit tradiției, calul cu care vine Moșul va mânca zahărul atunci când se va opri în acea casă și, apoi, va lăsa copiilor dulciuri și cadouri Page 39

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Slovacia. Ajunul Crăciunului în Slovacia se aseamănă cu sărbătoarea Sfântului Andrei de la noi. Mai exact, nașterea Domnului este un moment important pentru fetele nemăritate să-și afle ursitul. De aceea, cu 12 zile înainte, tinerele scriu pe 12 bilețele numele băieților pe care îi plac și le pun sub pernă. În fiecare dimineață, ele aruncă la gunoi câte un bilet, astfel că ultima bucată de hârtie rămasă pentru dimineața de Crăciun le va indica numel celui cu care se vor căsători. Suedia. Aici, cea mai importantă zi din an este ajunul Crăciunului (Jul). Masa tradițională include șuncă, pește și fasole. Totodată, acesta este și prilejul cu care rudele își fac daruri între ele. SUA. Pentru americani, Crăciunul a devenit sărbătoare națională abia în 1870, atunci când președintele Ulysses Grant a semnat un act oficial în acest sens. La fel ca și la noi, Crăciunul americanilor se sărbătorește în familie, iar tradițiile lor sunt destul de apropiate de ale europenilor. Obiceiul bradului a fost adus de predicatorul Martin Luther din Germania, țara sa de origine. Colindele americanilor se aseamănă și ele cu ale noaste, cu mențiunea că au unele accente religioase. În Statele Unite, tradiția lui Santa Claus este esențială. Copiii își agață de șemineu niște ciorapi de dimensiuni mult mai mari decât în realitate și în ei primesc darurile de la Mo ș. Santa Claus vine prin cer, cu sania trasă de nouă reni și coboară prin hornul casei. De la masa de Crăciun este nelipsită carnea de cuprinde curcan, precum și alte feluri de mâncare și dulciuri. Italia. Copiii primesc cadourile într-un borcan numit urna destinului, însă nu de la Moş Crăciun, ci de la Befana, o vrăjitoare care vine călare pe o mătură. Totul se întâmplă în ziua de Bobotează. Anglia. În fiecare casă este prezent vâscul, considerat din cele mai vechi timpuri ca având puteri magice şi care alungă spiritele rele şi aduce noroc. De la masa tradiţională este nelipsită budinca, făcută din nuci, zahăr şi făină. Copiii îşi agaţă de pat un săculeţ în care Moş Crăciun le va lăsa cadourile.

Crăciunul pe glob Profesor Diana Chetrone Școala Gimnazială Nr.1 Brăhășești, județul Galați Cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi mari este sărbătoarea Crăciunului. Veche de peste două milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbatoare a creştinilor este aşteptată cu emoţie şi bucurie. Semnificaţia Crăciunului este naşterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori. Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie(în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Paști, Rusalii și Vinerea Mare. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie, a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”. Pomul de Crăciun este de obicei un brad verde decorat, natural sau artificial. Tradițional este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem. Page 40

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia în secolul XV. Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului ci cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția. De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obi șnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad.În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc. Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări. În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunită ți locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară. Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden". În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș. „Santa Claus” a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi. Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care și-a făcut apariția în secolul I. Pe atunci el era imbracat in verde. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Santa Claus este anglicizarea lui Sinterklaas care înseamnă Sfântul Nicolae în limba olandeză. Se pare că termenul Santa Claus a apărut în SUA prin contactul imigranților olandezi cu alte populații americane. Olandezii cultivați sunt conștienți că Sinterklaas e sărbătoarea neaoșă, iar Crăciunul este sărbătoare de import. Protestanții conservatori din Olanda nu introduc brad în casă de Crăciun, fiind considerat obicei catolic de origine păgână. Conform unei legende, tradiția cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie ar proveni de la Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 aceasta datină numită Christkindl ca o alternativă a obiceiului catolic Nikolaustag de pe 6 decembrie. Multă vreme în familiile catolice a fost menținută mai departe tradiția cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus, ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru interzis protestan ților. Conform unei alte legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care nu l-a putut reproduce în Page 41

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

cuvinte pentru familia sa, așa că a tăiat un brad, l-a pus în casă și a pus lumânări în el și le-a aprins. Conform legendei, aceasta ar fi originea bradului de Crăciun. Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!”, casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi:„Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu colindele. Totuși, după o citire mai aprofundată a Evangheliilor, aflăm că vizitatorii care veniseră cu daruri la Isus, nu erau regi, ci astrologi (numiți pe atunci magi sau vrăjitori) veni ți din Est, probabil din zona Babilonului. Încă un aspect ineresant este faptul că nu e menționat nicăieri numărul astrologilor și numărul darurilor, ci doar tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă. Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească „Scoală, gazdă, din pătuț” există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de „Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”. 1. [DER] Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966 2. Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe, Editura Insitutului biblic și de Misiune a B.O.R., Buc., 1993; Alexandru Ciorănescu, Dicționarul Etimologic al limbii române, Saeculum I.O., Buc. 2002. (reediția 2003 a Dicționarului etimologic al lui I.-A. Candrea și Ov. Densușianu la Paralela 45 nu conține o intrare pentru termenul Crăciun)

Obiceiuri de Crăciun pe glob

Chirtoș Leontina, Școala Gimnazială Uriu/structura Cristeștii-Ciceului

Page 42

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii și a liniștii sufletești. Fiecare dintre noi are un stil personal de a-și împodobi pomul de Crăciun, de a- și aranja casa, de a petrece această sărbătoare. Palestina - Betleemul – orașul în care s-a născut Iisus. În perioada sărbătorilor de iarnă mii de turiști vin în această zonă pentru a asista la slujbă. La începutul ei, are loc o paradă a poli ți știlor, pe cai arabi. Urmează un bărbat care duce în spate o cruce uriașă, apoi vin oamenii bisericii și reprezentanți ai autorităților. Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul cărora se derulează scene din istoria religiei creștine. În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, zi în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nem ții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun, potrivit Agerpres. În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Mo ș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elve țienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elve țieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe un lampion. În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, a șezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, so țul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpu și, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu î și primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25 decembrie. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în școli sau în biserici piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregătită chiar în diminea ța de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ''cracker'', care este împărțit la servirea budincii de Crăciun. În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă bradul împodobit. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu

Page 43

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan, în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări. În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Pia ța de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și cadouri. În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop — șuncă, pește și fasole—, aceasta fiind și prilejul cu care rudele își fac daruri. Mulți suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se nume ște la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă. În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mo ș vine în oraș și tot așa până la 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din mun ți, pe 26 — cel de-al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ''Al treisprezecelea'' și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui. În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun, exact la ora 12.00, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă ''pacea de Crăciun''. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare: ''Sunt cumva copii cuminți aici?''. Mo șul are o desagă plină de cadouri și în timp ce ''slujitorii'' lui îl ajută să le împartă, el le poveste ște celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: șunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul, care conține o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează. În 25 decembrie se serve ște un fel de pe ște care inițial s-a preparat printr-un proces îndelungat. Danezii au o modalitate mai puțin întâlnită de a împărți cadourile: se adună toți membrii familiei în jurul bradului și cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un altul și-l dă persoanei pentru care a fost pregătit și așa mai departe. În Danemarca se foloseau stegulețe, clopoței și steluțe. Olandezii îl așteaptă pe ''Sinter Klaas'', care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn. În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională iar după ospăț masa nu se strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea. Moș Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El le împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un col ț al camerei. Există o tradiție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea — ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toți brazii de Crăciun erau împodobiți cu îngerași, steluțe și păsări. În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Na șterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (''Reyes Magos''). Page 44

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate și puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă avea tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări. Iată doar o parte dintre tradițiile existente pe glob legate de seara Sfănta de Crăciun.

CRACIUNUL PE GLOB CHIRVASIU SILVIA Una dintre cele mai iubite si asteptate sarbatori crestine de pe mapamond este Craciunul. Sarbatorile de iarna care includ Craciunul sunt celebrate in moduri diferite pe glob, traditiile variind de la popor la popor. Zilele in care se sarbatoreste Craciunul sunt dominate de veselie si bunatate, de lumini si mancaruri delicioase, de obiceiuri menite sa bucure, dar si sa aminteasca de simbolul acestei sarbatori. Indiferent in ce colt al lumii te-ai afla in aceasta perioada, trebuie sa sarbatoresti Craciunul cu tot sufletul. Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Page 45

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Indiferent in ce parte a lumii ai vrea sa sarbatoresti Craciunul, este imposibil sa nu observi ca exista cateva elemente comune care te vor face sa simti ca aceasta sarbatoare este, intr-adevar, universala si ca de Craciun este acasa, oriunde ai fi: felicitarile tematice, oferirea de cadouri celor dragi, brazii de Craciun decorati cu luminite, coronitele atarnate de usi sau porti, ciorapeii de Craciun atarnati prin case, bastoanele in dungi alb-rosii din zahar si scena Nasterii Mantuitorului reprezentata in toate felurile posibile, postul si participarea la slujbe religioase. De asemenea, peste tot pe unde se sarbatoreste Craciunul poti asculta colinde si povesti de Craciun in care personajele principale sunt Pruncul Isus, Sfantul Nicolae, Mos Craciun si Mos Gerila. Crăciunul pe glob Africa Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman. Anglia Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding. Australia Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Bangladesh În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică. Danemarca Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindca spiriduşii vor bate cu nuci. Finlanda Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună. Franţa La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică. Germania În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru Page 46

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea. Grecia Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Islanda Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari depărtări să vadă pomul de foc şi să se închine. Liban Singura tara din Orientul Mijlociu care celebreaza Craciunul ca sarbatoare oficiala este Liban. Cu aproximativ paisprezece zile inainte de Craciun, libanezii obisnuiesc sa planteze seminte de plante libaneze, cum ar fi boabe de grau, naut, linte si fasole in vata de bumbac. Semintele sunt udate zilnic pana in ziua de Craciun. Atunci cand se confectioneaza scenele care reprezinta Nasterea lui Isus, libanezii folosesc hartie maro pentru a face oameni, iar plantele crescute in vata sunt plasate in jurul ieslei. Mexic Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului. Rusia Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. SUA Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de această sărbătoare: - la New York poţi vedea patinatori strşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center; - în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio; - în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii; - în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe; - la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.

Semnificaţia Crăciunului ieri şi astăzi

Page 47

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Autor: Cioc Luminiţa, Profesor învăţământ primar Liceul Teoretic ,,Tudor Vladimirescu’’Drăgăneşti-Olt Cu toţii celebrăm Crăciunul ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul timpului a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele – urări de belşug şi bunăstare în case, împodobitul bradului -simbolul veşniciei şi darurile Moşului- simbolul generozităţii .Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana ,sărbătoare din calendarul iudaic.În anul 264 împăratul roman Aurelian a proclamat data de 25 decembrie "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare.În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă.Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a hotarat că muzica nu este potrivită pentru o zi solemnă cum e Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a aflat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Din cauza aceasta el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care în prezent este cântată şi apreciată în peste 180 de limbi străine de nenumărate persoane.Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. Mai tarziu oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important dinainte de Crăciun este ziua de Ignat -21 decembrie, când se sacrifica porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Cât despre Moş Crăciun se cunosc mai multe ipoteze. Una ar fi aceea care spune ca Moş Crăciun este Moş Nicolae. Acesta avea obiceiul ca în noaptea de 5 spre 6 pe cei cuminţi şi de a le oferi daruri. Însă zilele de 5 şi 6 corespundeau cu sărbătoarea bradului din vechiul zodiac, prin urmare prezenţa lui Moş Nicolae a fost asociată cu bradul şi deci şi cu Crăciunul. Unele popoare ,precum romanii, au păstrat ambii "moşi". În realitate există doar unul. O altă variantă povesteşte despre pastorul Crăciun a cărui soţie a găzduit-o în grajdul său pe Fecioara Maria. Crăciun s-a înfuriat pentru decizia soţiei sale şi i-a taiat mâinile acesteia. Fecioara Maria însă i le-a lipit la loc. Văzând minunea, Crăciun se converteşte la creştinism şi începe să facă o mulţime de cadouri slugilor sale. În ceea ce priveşte felicitările de Crăciun, se consideră ca acest obicei ar fi început dintr-o întâmplare.În 1843 Sir Hanry Cole a comandat 1000 de felicitări pentru a le trimite cunoscuţilor. Fără să-şi dea seama, a iniţiat un obicei. BIBLIOGRAFIE Page 48

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Emilia Cornişel, Ovidiu Bîrlea, ,,Obiceiul colindatului şi colindele’’ 2003 Lauren S Bahr , Bernard Johnston, M. A. ,,Colliers’ Encyclopadia with Bibliography and Index’’, Ed. P. F. Collier, 1986

Tradiţii şi obiceiuri de la Crăciun până la Bobotează în Maramureş prof.înv.primar Ciociu Laura, Şcoala Gimnazială”Nichita Stănescu”,Baia Mare Maramureşul înglobează toată viaţa rurală neschimbată, obiceiurile ţăranului român şi modul lui de viaţă.Orice musafir, drumeţ sau turist ce poposeşte prin zonă, are oportunitatea de a face un pas înapoi în timp şi de a fi martorul unei vieţi simple, trudite pe acest meleag. Crăciunul continuă să fie în acest loc o sărbătoare la care tradiţiile şi obiceiurile se păstrază cu sfinţenie, cel mai bine acestea putând fi văzute la sate.Aici Crăciunul nu înseamnă doar cele trei zile.Sărbătoarea are trei etape: o perioada de pregătire, postul şi toate celelalte acţiuni( curăţenia casei şi a curţii) o perioada cuprinsă între Ajunul Crăciunului (23 decembrie) şi Ajunul Anului Nou (31 decembrie) o perioada dintre Anul Nou şi Bobotează. Maramureşul mai păstrază încă vii multe din trediţiile şi obiceiurile care se practică de sărbătorile de iarnă. Cu o zi înainte de Crăciun, sătenii pun într-o găleată cu apă o potcoavă. Primul va bea gospodarul, apoi o va da vitelor, pentru că acestea să fie tari ca fierul. Găinilor li se va da de mâncare din ciur sau sită, ca în anii următori să facă ouă mai multe. Ciobanii aşează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până la „Alesul oilor”. Atunci îl scot, îl macină şi îl amestecă cu tărâţe, după care îl dau oilor, pentru că turma să sporească. În Ajunul Crăciunului, în satele din Maramureş, primii care pleacă la colindat sunt copiii. Cu trăistuţele la gât, aceştia merg pe la case ca să anunţe marele eveniment care se va produce, iar în schimbul colindei lor se obişnuişte să se ofere colaci, nuci, mere iar acum, din ce în ce mai des, se dau bani. Maramureşul este încă un loc în care se pot auzi glasurile copiilor şi tinerilor, dar şi ale celor bătrâni care vestesc Nasterea Domnului Iisus, dar întâi de toate întreabă: “Slobodu-i a colinda?”. Lectorul universitar doctor Delia Şuiogan de la Universitatea de Nord Baia Mare este de părere că atât timp cât colinda şi colindatul nu vor pieri, sărbătoarea Crăciunului nu îşi va pierde farmecul in Maramures. ”Colindatul în comun este un ritual străvechi cu funcţionalitate magicosimbolică foarte complexă. Ceremonialul conţine elemente de cult al soarelui, elemente de cult al morţilor, dar şi elemente de cult agrar”, a precizat specialistul etnolog. Se umblă cu Steaua şi cu Viflaimul Viflaimul este un obicei precreștin, ce conține multe elemente laice. Viflaimul este o piesă de teatru popular cu o temă sacră, care abordează mitul nașterii, aici apar personajele biblice care au legătură cu momentul Naşterii Domnului Cei care îl joacă denunță asuprirea și exploatarea, satirizând aroganța, minciuna, ipocrizia, nepăsarea și lipsa de omenie a celor bogați față de cei săraci. În Maramureş, de Crăciun lumina nu se stinge toata noaptea şi nicio casa nu rămâne necolindată. În dimineaţa de Crăciun în Maramureş se zice că e bine să ne spălăm pe faţa cu apa curgătoare, în care punem şi o monedă de argint pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi betesuguri, care vor merge pe vale în jos. Page 49

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Din seara de Crăciun, până la Anul Nou, fetele care doresc să-şi cunoască viitorul lor ursit iau puţină mâncare şi o pun într-o ulcică. Apoi, în seara de Anul Nou, înconjoară casa de nouă ori, iar a noua oară, uitându-se pe fereastră, il vad pe cel sortit mâncând din ulcică. Există însă şi superstiţii de Crăciun.Amintesc câteva dintre ele: nu se dă cu mătura de Crăciun, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut. De asemenea, se dă de mâncare pe săturate animalelor din gospodarie, inclusiv câte o bucăţică de aluat dospit, despre care se crede că le va feri de boli. În unele zone, se spune că dacă în seara de Ajun, animalele se culcă pe partea stângă, e semn ca iarna va fi lungă şi geroasă. Mai există şi credinţa ca acei care plâng în Ajun vor plânge tot anul care vine. Masa de Crăciun este momentul magic al sărbătorii. Cel mai important este ca de Crăciun casa sa fie curată şi împodobită de sărbatoare, iar masa să fie plină, pentru ca adunarea membrilor familiei în jurul mesei şi al bradului este elementul cel mai bine conservat. Superstiţiile din prima zi a Anului Nou erau nenumărate în satele din Maramureş, iar ţăranii nu le încălcau de teamă să nu aibă ghinioane şi să fie feriţi de boli şi sărăcie. Multe dintre ele se păstrează încă, fiind mai prezente în viaţa comunităţii decât alte tradiţii populare, o explicaţie fiind şi aceea că oamenii nu îşi doresc un an cu necazuri. În prima zi a anului, pentru atragerea belşugului, copiii mai mici umblă cu sorcova, iar în schimbul urărilor trebuie răsplăţi numai cu bani. Oamenii se salută cu "An Nou fericit". Pentru că e un ţinut magic Maramureşul are şi practice magice. La miezul noptii de Anul Nou, bătrânii puneau pe vatra cuptorului câte 5-6 boabe de porumb, de grâu, de orz sau ovăz. Pe fiecare se aşeza un cărbune aprins, iar care dintre cereale făcea mai multă cenuşă era considerată bună, spunându-se că din aceea, recolta va fi bună. Un alt obicei practicat era "calendarul de ceapă”, prin care se prognoza vremea pentru noul an. Astfel, se tăia o ceapă în două, iar în 12 dintre foile de la mijloc - pentru fiecare lună a anului se punea sare în cantităţi egale şi se lăsa peste noapte.În care foaie de ceapă era mai multă apă era semn de vreme ploioasă în luna corespunzătoare. De asemenea, tot legat de pronosticurile meteorologice, se mai spune ca dacă e zăpadă de Anul Nou atunci va ninge primăvara şi că dacă e ceaţă şi viscol vor fi războaie. În noaptea Anului Nou, în Ţara Chioarului, fetele ies în ogradă şi numără nouă stele şi dacă a noua stea este mai strălucitoare înseamnă că şi ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaăa pe stea să-i aducă ursitul. În multe zone din Maramureş, pentru ca familia să fie unită şi vitele să nu fie atacate de fiarele pădurii, se obişnuia "legatul mesei", care se făcea cu un lanţ trecut încruciş printre picioare. De asemenea, se punea puţin fân sub masş. Apoi, pentru fiecare vită se făcea un colăcel mic din grâu, care era pus sub fânul de sub masă. Toate erau lăsate aşa până la ieşirea de la biserică în ziua de Anul Nou, când colăceii erau daţi hrana vitelor. Masa era lăsată legată până la Bobotează. Page 50

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Între Anul Nou si Bobotează se umblă cu crucea. Alaiul bisericesc este format din preot, cantor şi făt, uneori şi un curator. Preotul ”umbla cu crucea” ca să sfinţească gospodăriile.Alaiul este precedat de un grup de copii, îmbracaţi in alb, scuturând o curea pe care sunt legaţi mai multi clopoţei. De la o casa la alta strigau: "Tiralexa, Doamne". Boboteaza, sărbătorită pe 6 ianuarie, când se consideră ca a avut loc botezul lui Iisus Hristos, încheie, alături de sărbatoarea Sfântului Ioan (7 ianuarie), perioada celebrării naşterii Mântuitorului. Sărbatoarea marchează Botezul Domnului şi se mai numeste Epifanie, adică Arătarea lui Dumnezeu şi Mântuitorului în lume. De Bobotează se împarte agheasma Practicile sunt mult mai numeroase, în această zi spunându-se că se pot face farmece, preziceri, se poate afla ursitul şi dacă anul va fi unul bun sau nu. Tot de Bobotează, se fac descântece pentru alungarea spiritelor rele. Tradiţiile ocupă un loc important în sufletul şi în viaţa acestui tinut şi de aceea aici se trăieşte intens fiecare sşrbatoare fie, ea laică sau religioasă. Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Viflaim Revista Memoria Ethnologică ■ nr. 4 - 5 ■ iulie - decembrie ■ 2002 Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş

Crăciunul la noi și în lume Prof. înv. primar: Condilă Irina Ileana Școala Gimnazială Nr.3 Zimnicea Crăciunul la români este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al linişti sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Românul îl vede pe Crăciun ca pe un bătrân cu barba albă ca zăpada. Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi pregătirea bucatelor tradiţionale capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţi, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din cele mai importante momente ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În România, Crăciunul se sărbătorește majoritar pe 25 Decembrie, însă sunt și minorități care celebrează Crăciunul pe Stil Vechi, potrivit calendarului iulian, în ianuarie. Numele sărbătorii ar putea să vină de la cuvântul latinesc ,,creation”, care înseamnă creație sau naștere. Este a doua sărbătoare ca importanță, după Paște. Colindatul este un obicei străvechi pentru români, existând mai multe tipuri de colinde, unele cântece de Crăciun, altele fiind asa-numitele colinduri păgâne, vechi cântece specifice sărbătorilor de iarnă și urări de Anul Nou. Colindătorii, în ultimii ani mai mult copii, merg prin sate și orașe, din casă în casă, pentru a vesti, prin cântec, Nașterea Mântuitorului. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg cu Steaua, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei Trei Magi pentru a ajunge la locul în care Pruncul Iisus era născut. Există cântece specifice și se joacă chiar anumite scenete inspirate din Evanghelii. Colindatul se întinde însă pe toată perioada sărbătorilor de iarnă și mai include Capra, Ursul, în perioada Crăciunului și Plugu șorul sau Mielul, de Anul Nou. Page 51

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Obiceiuri asemanatoare se întâlnesc în aproape toate tările majoritar ortodoxe. În Franţa veche, strălucirea Crăciunului (Noel) întunecă pe cea a Paştelui. În biserici se înfăţişează diferite şcene din Naşterea Mântuitorului, în care figurează grupuri de păstori, cei trei crai – ceva asemănător cu Vicleimul românilor. Drama păstorilor este jucată de preoţi şi credincioşi. Melodiile diferite care se numesc noels sunt cântate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De Crăciun, pe 25 Decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cină”, compusă din legume şi ,,Morne en brandade” adică o mâncare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. La tară, în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată dintr-un trunchi de măslin uscat, care arde în vatră. Focul e stropit cu vin fiert. Apoi familia se asază la masă. Pe urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la biserică. La englezi Crăciunul e o sărbătoare populară. Oraşele sunt strălucit luminate, cu toată ceaţa ce domneşte în Anglia. Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă şi pudding-a, semn culinar al naţionalităţii engleze. Englezii de obicei reci, acum de Crăciun sunt glumeţi şi ospitalieri. Copiii în Anglia nu-şi primesc cadoul în data de 24 decembrie ci în 25. Scrisorile pentru Santa Claus, în ajunul Crăciunului sunt puse în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse în şosete sopeciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprize a doua zi dimineaţa. Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten,Christnacht. În seara de Ajun, 24 decembrie, pomul (Christbaum) este împodobit cu daruri şi lumânări, care se aprind feeric. Se cântă ,,O, Tannenbaum”. Ca şi în Franţa, se reprezintă Misterele Naşterii Domnului care preced liturghia de la miezul nopţii, celebrată cu multă pompă. După liturghie o copioasă masă reuneşte familia. În Germania, tradițiile de Crăciun sunt foarte variate. Cadourile (Bescherung) se dau în seara de Ajun, iar tradiția a început cu Martin Luther și conotația dată obiceiului este celebrarea darului făcut de Dumnezeu prin Fiul Său. Cadourile se pun sub brad, tatăl familiei aprinde lumânările și sună dintr-un clopoțel, după care copiii pot să intre în camera în care se află Pomul de Crăciun. Se cântă colinde și se trece la masa pe care apare o gâscă friptă sau preparate din porc, dar există și familii care preferă o masă frugală în seara de Ajun. Tot din Germania vine și obiceiul Calendarului de Advent, perioadă premergătoare Crăciunului. Este, pentru copii, un calendar de hârtie cu câte o fereastră pentru fiecare zi, îndărătul căreia se află câte o jucărie sau o bomboană. În spatele ferestruicilor se mai află câte o imagine sau o bucată din istoria Nașterii. La serbarea Crăciunului în Italia, Il Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă a Pruncului Iisus cioplită dintr-un trunchi de arbore din grădina măslinilor de un călugăr. I se atribuie puteri magice vindecătoare. Veştmântul său este împodobit cu pietre scumpe. Timp de opt zile, copiii sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Iisus. De fapt, sărbătorile de Crăciun în Iatalia încep din dimineaţa postului. La Neapole, pe străzi ziua şi noaptea se aud cântece de Crăciun, însoţite de chitară, mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continuă să cânte până pe 25 decembrie făcând loc apoi cântărilor de melodii bisericeşti. La spanioli Crăciunul ţine 14 zile până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun, se slujeşte o liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte regele. La sfârşit se dă o serbare în cinstea copiilor demnitarilor Curţii. La curtea daneză, serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie tăiat din pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga. Nicăieri nu se face mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun grecii nu dorm. La miezul nopţii încep focurile de puşti, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate feţele. Duşmanii se împacă. Cel mai bogat dăruieşte celui sărac. Oamenii bogaţi se duc în Ajunul Crăciunului la prietenii lor în sănii bogat împodobite şi trase de armăsari. Copiii de la oraşe şi sate străbat străzile şi uliţele ducând în vârful unei lungi prăjini stele mari luminoase, întocmai ca la români, când se umblă cu steaua. În Grecia, perioada sărbătorilor ține de pe 25 Decembrie (Crăciun) până pe 6 Ianuarie (Închinarea Magilor). O practică ciudată, cadourile sunt așezate sub bradul de Crăciun însă sunt Page 52

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

deschise abia de Anul Nou datorită faptului că Moș Crăciun se numește pentru greci Basil (Vasile) și el este cel care împarte daruri. Masa include preparate din miel și porc, precum și dulciuri specifice. În seara de Crăciun, în Rusia este un obicei: toţi cunoscuţii se întâlnesc la un loc unde petrec şi se veselesc în vreme ce unul cântă la armonică şi altul la cobză. La petrecere iau parte multe fete care stau pe scaune. Stăpâna casei aruncă cu grâu la picioarele fetelor. Apoi aduce o găină căreia îi dă drumul în camera unde este aruncat grâul. Fata la care se va duce găina să mănânce grâu, se va mărita. Şi ruşii au pom de Crăciun. În casele bogate este frumos ornat. Bradul înalt este aşezat în mijlocul salonului. În Rusia și tările slave din Est, Crăciunul este celebrat pe 7 ianuarie (ziua care corespunde, potrivit calendarului Iulian, zilei de 25 Decembrie). Sărbătoarea a fost interzisă în perioada comunistă, fiind reintrodusă dupa 1992. Sărbătoarea este centrată pe seara de Crăciun, cu Cina Sfântă, o masă în amintirea Cinei de Taină, la care se servesc 12 feluri de mâncare. Pomul de Crăciun se numeste yolka și a fost importat din Occident de Petru cel Mare, iar darurile sunt oferite și de Anul Nou, de Ded Moroz (Moșul Înghețat, un fel de Moș Gerilă) și de Fecioara de Zăpadă, Snegurochka. De fapt, sania trasă de reni a Snegurochka pare că a inspirat imaginea internațională a moșului. În Armenia, Căciunul este celebrat pe 6 Ianuarie. Se mănâncă un fel de cozonac cu stafide, dar și pește. În Georgia, Nașterea Domnului e celebrată pe 7 ianuarie. Obiceiul de Crăciun se numește Alilo, probabil de la Aleluia, și presupune o plimbare colectivă pe străzi, în timpul căreia oamenii se felicită unii pe alții. Copiii care participă la acest obicei primesc dulciuri și cântă cântece specifice. Varianta locală a Pomului de Crăciun se numește Chichilaki, și este facută dintr-un material moale din lână, uneori în forma Pomului Vieții. Moș Crăciun se numește Tovlis Papa (Bunicul de Zăpadă). In Germania, traditiile de Craciun sunt foarte variate. Cadourile de Craciun În S.U.A., Moş Crăciun a evoluat de la un personaj sălbatic, venit din fundul pădurii, îmbrăcat uneori în costum de vânător, la bătânul gras cu faţa blândă şi costum roşu strâns cu o curea, ce călătorește cu o sanie trasă de reni. Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus, ca şi copiii din Europa. Fiecare membru al familiei primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile sub brad conform scrisorilor primite de la copii. În emisfera sudică, dar și în alte zone calde, Crăciunul este sărbătorit în plină vară. În țările din America de Sud, majoritar catolice, tradițiile de Crăciun au încă o mare încărcătură religioasă. Obiceiurile laice sunt influențate de cele europene și, mai ales, de cele americane. Cadourile sunt aduse de Viejo Pascuero în Chile, de Papai Noel în Brazilia, de El Nino Dios în Columbia. În Argentina se dau cadouri atât de Crăciun, cât și pe 6 Ianuarie când se sărbătorește Închinarea Magilor. Indiferent în ce colț al lumii este sărbătorit, Crăciunul mai este numit și săbătoarea familiei, este ocazia când toţi se reunesc în jurul mesei cu credinţă și speranță.

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun în Marea Britanie Prof. Corban Elena-Lămîiţa În Anglia Crăciunul a început să fie sărbătorit în anul 596 e.n., odată cu sosirea pe meleagurile acesteia a Sfântului Augustin, însoţit de călugări, în scopul creştinării anglosaxonilor. Vâscul şi alte plante veşnic verzi Se spune că obiceiul de a decora casele cu plante perene („evergreen”) îşi are originile în încercarea de a înrădăcina imaginea primei biserici creştine britanice, construite din crengi de copaci pereni. Această tradiţie pare însă să fi pornit din perioada druizilor, când oamenii îşi împodobeau casele cu plante “mereu verzi” pentru a le oferi spiritelor silvane un adăpost pe Page 53

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

perioada iernii. A existat o superstiţie străveche, conform căreia îşi purta ghinion să arunci decoraţiile plantelor perene de Crăciun înainte de “a douăsprezecea noapte” (5 ianuarie, ziua de ajun a “Epifaniei”). În legătură cu obiceiul sărutului sub creanga de vâsc, se pare că această plantă era înzestrată cu puteri miraculoase, fiind considerată sacră de către druizi. Vâscul reprezenta un simbol al păcii încă din perioada romană, astfel că atunci când inamicii se întâlneau sub o creangă de vâsc, îşi lăsau armele deoparte şi declarau un armistiţiu. Tot în perioada anterioară Crăciunului se dăruiesc flori de Poinsettia, cunoscute sub numele de “Steaua Crăciunului”, întrucât forma plantei şi felul de dispunere a frunzelor ei amintesc de simbolul Stelei din Betleem, care i-a condus pe magi către copilul Iisus. Pomul de Crăciun a fost popularizat de către prinţul Albert , soţul reginei Victoria, care l-a introdus în Casa Regală, pentru întâia dată, în anul 1840. Din 1947, la fiecare Crăciun, Norvegia trimite Marii Britanii un imens brad de Crăciun, ce străjuieşte Piaţa Trafalgar Square, în amintirea colaborării anglo-norvegiene din perioada celui de-Al doilea Război Mondial. Felicitările de Crăciun Trimiterea către prieteni şi cunoştinţe a felicitărilor sau cărşilor poştale de Crăciun este una dintre tradiţiile de Crăciun, transmise şi Statelor Unite ale Americii. Prima felicitare de Crăciun a fost trimisă în Anglia în anii 1840. În prezent, în fiecare an sunt expediate în Marea Britanie peste un milion de cărţi poştale de Crăciun, multe dintre ele fiind vândute în scopuri caritabile.Obiceiul trimiterii de felicitări a fost iniţiat de către Sir Henry Cole, care, în 1843, i-a cerut pictorului J.C.Horsley să deseneze o felicitare, multiplicată – copiile au fost mai apoi imprimate în alb şi negru şi colorate de mână. Au fost vândute atunci 1.000 de copii în Londra. Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populară în 1849. Ajunul şi Ziua Crăciunului Colindătorii merg din casă în casă , pe toată durata sărbătorilor, sunând din clopoţei şi binecuvântând oamenii cu cântecele de Crăciun. Colindele favorite din Anglia sunt “Ilicele şi iedera” (The Holly and the Ivy), “Îngerii vestitori au început să cânte” (Hark! The Herald Angels Sing), iar gazdele tratează colindătorii cu prăjituri, plăcinţele umplute cu nucă şi fructe uscate. În şcolile primare, copii retrăiesc povestea naşterii lui Iisus, punând în scenă evenimentele din acea perioadă, costumaţi precum Maria şi Iosif, asemeni îngerilor sau magilor înţelepţi. Ajunul Crăciunului este o zi plină de forfotă pentru familiile englezeşti: se împachetează cadouri, se pun la copt prăjiturile, se agăţă ciorapi sau feţe de pernă în faţa căminului, sau se pregăteşte tradiţionala budincă din prune uscate. În ziua dinaintea Crăciunului exista obiceiul de a se mânca un singur fel de mâncare, Frumenty, constând dintr-un păsat de porumb. De-a lungul timpului reţeta a fost modificată, adăugându-se ouă, fructe, mirodenii, bucăţele de carne şi prune uscate; întregul amestec era împachetat într-o ţesătură şi apoi fiert. În acest fel a rezultat budinca de prune din zilele noastre. Există superstiţia conform căreia budinca trebuia preparată în a 25-a sâmbătă după ziua Trinităţii – era necesar să fie alcătuită din 13 ingrediente pentru a-l reprezenta pe Christos şi pe cei 12 apostoli, fiecare membru al familei trebuind să amestece în budincă cu o lingură de lemn, de la est la vest, în onoarea Regilor Copaci. Întotdeuna era aruncat în budincă un bănuţ de argint, care se presupunea că va aduce sănătate, fericire şi bogăţie norocosului care îl va găsi în porţia sa. Spre sfârşitul zilei, membrii familiei se adună lângă foc, pentru a reasculta clasica povestire a lui Dickens, “Un colind de Crăciun” (A Christmas Carol). După reamintirea peripeţiilor personajelor dickensiene – Ebenezer Scrooge, Bob Crachit şi Tiny Tim, copii îşi aştern pe hârtie darurile dorite de la “Tatăl Crăciun” (Father Christmas). Ei aruncă scrisorile în foc, pentru ca dorinţele lor să ajungă, prin coţuri, către Father Christmas. Înainte de a merge la culcare, cei Page 54

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

mici lasă în sufragerie câteva gustări pentru vizitatorii de peste noapte: o plăcintă din carne de porc, un pahar de bere pentru “Tatăl Nicholas” şi un morcov pentru renii săi. După ce copii adorm, Moş Crăciun , îmbrăcat cu o haină lungă, roşie, purtând în spinare un sac încărcat de cadouri, le vizitează casele, purtat de o sanie trasă de reni. El umple ciorapii atârnaţi lângă şemineu cu dulciuri şi mici jucării. Cadourile mai voluminoase sunt aşezate sub bradul de Crăciun. Conform legendei, Tatăl Crăciun, numit în ultima vreme Santa Claus sau Santa, trăieşte în Laponia (Lapland); copiilor care nu au fost cuminţi în timpul anului, acesta le aduce, în loc de daruri, un sac umplut cu cenuşă. Ziua de Crăciun începe prin desfacerea cadourilor de către copii şi asistarea la slujba de Crăciun din Biserică. Se crede că tradiţia cadourilor de Crăciun este asociată cu darurile aduse de către magi lui Iisus. La prânzul de Crăciun, membrii familiei, aşezaţi în jurul unei mese îmbelşugate, iau în primire pocnitorile ascunse sub farfurii. O pocnitoare de Crăciun constă dintr-un tub acoperit cu hârtie, care produce un zgomot puternic, atunci când capetele îi sunt trase înafară; în acel moment ies la iveală un coif care trebuie purtat în timpul mesei , mici obiecte decorative şi o hârtiuţă cu o ghicitoare ce trebuie împărtăţită cu glas tare celor din jur. Masa tradiţională de Crăciun constă din curcan la cuptor împănat cu castane, gâscă cu stafide sau budincă (pudding) Yorkshire, alături de varză de Bruxelles. Felul preferat este budinca de prune ornata cu o crenguţă de ilice; budinca spălată cu brandy este în mod spectaculos flambată şi apoi savurată, în căutarea bănuţului de argint, prevestitor de noroc pe parcursul anului următor, pentru găsitorul lui. Vasul cu băutură fierbinte de Crăciun (Wassail), constând din vin amestecat cu mirodenii, reprezintă încununarea mesei de Crăciun. Se spune că certurile dispar atunci când paharele cu Wassail sunt savurate. După prânz , familia se adună în sufragerie, pentru a asculta mesajul de Crăciun al reginei Anglei, care loc la ora 15:00 şi este transmis prin radio, televiziune şi Internet (prin YouTube, în 2007). Primul mesaj de Crăciun televizat al reginei a fost difuzat în 1957, însă această tradiţie a început în anul 1932, în timpul regelui George V. În după-amiaza de Crăciun mai este savurat un tort alcătuit din fructe, marţipan, îngheţată şi zahăr îngheţat. A doua zi de Crăciun A doua zi de Crăciun este numită Boxing Day, “ziua cutiilor” (în engleză , box=cutie). Cu mult timp în urmă, în această zi, oamenii umpleau cutiile milei din biserici cu bani pentru cei sărmani, însă în prezent, li se oferă mici cadori sau sume de bani poştaşului, vânzătorului de ziare şi altor persoane care au prestat diverse servicii pe durată întregului an. În această zi, băieţii obişnuiau să colinde pe la case, strângând bani în cutii de lut care, atunci când se umpleau, erau sfărâmate. În timpul “zilei cutiilor”, sunt populare jocurile de pantomimă, piesele de teatru şi colindele interpretate pe stradă de către persoane costumate sau mascate. Teatrul popular şi pantomima din perioada Crăciunului, numite “Mummering” (“mimare”), provin din perioada evului mediu. Sunt puse în scenă poveşti tradiţionale precum Cenuşăreasa, Peter Pan şi Motanul Încălţat, în forma în care erau prezentate în timpul reginei Victoria.

Obiceiuri şi tradiţii de iarnă ale creştinilor prof.înv.primar Coroiu Elena Adriana Lic. „Dr.Lazăr Chirilă” Baia de Arieș, jud.Alba

Page 55

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Cu o săptămână înainte de Crăciun începeau pregătirile, pentru a întâmpina cum se cuvine marea sărbătoare a Naşterii Domnului, comună tuturor etniilor, care a fost întotdeauna una dintre cele mai importante şi aşteptate sărbători ale anului. În 20 decembrie, de Ignat, o sărbătoare străveche în care porcii erau sacrificaţi ca o ofrandă adusă soarelui divinizat, singura muncă permisă era tăiatul porcului, urmând un ritual la fel de vechi. Din carnea şi organele acestuia se preparau bucatele pentru sărbătoarea Crăciunului, „porcăriile” şi afumăturile, după reţete specifice fiecărei etnii. La românii ortodocşi se împodobea pomul de Crăciun cu mere, nuci aurite, turtă dulce şi lumânări, se pregăteau cadourile pentru copii iar în seara de Ajun, colindătorii umblau din casă-n casă, unde li se împărţeau dulciuri, colăcei, mere, nuci, sau bani. Cele mai cunoscute colinzi în Ardeal erau „O, ce veste minunată”, „Trei păstori”, „Spre Ierusalim la vale”, cu unele nuanţe locale în linia melodică sau în text. În prima zi de Crăciun colindătorii meargeau cu „Steaua”, simbol al astrului care i-a călăuzit pe cei Trei Magi spre locul în care s-a născut pruncul Iisus. Alte obiceiuri erau „Viflaimul” sau „Irozii”, prin care copiii refăceau, în curtea gazdei, povestea Naşterii Mântuitorului. Potrivit tradiţiei, cei care primeau colindătorii urmau să aibă parte de un an norocos şi îmbelşugat. În unele sate exista şi obiceiul de a se arunca în faţa colindătorilor cu boabe de grâu sau porumb iar după ce aceştia călcau pe ele, se amestecau cu sămânţa ce se punea în brazdă, pentru o recoltă bogată. La masa de Ajun se aduna toată familia iar prima zi de Crăciun, după slujba de la biserică, era petrecută tot în familie. Următoarea zi era destinată vizitelor făcute rudelor şi celor apropiaţi. În primele două zile ale Crăciunului nimeni nu lucra, toată activitatea gospodărească se limita la hrănirea şi adăparea animalelor, iar în a treia zi de Crăciun ortodocşii îl serbau pe Sfântul Ştefan. Şvabii şi-au respectat, la rândul lor, biserica şi tradiţiile şi şi-au ţinut sărbătorile cu tot fastul impus de vechile lor obiceiuri din ţinuturile natale. Şi în familiile şvăbeşti era împodobit pomul de Crăciun, era aranjată ieslea, mai mulţi localnici costumaţi în magi şi păstori umblau din casă-n casă, oferind scurte spectacole. În Ajunul Crăciunului era zi de post, şvabii mâncau doar tăiţei cu mac iar resturile erau date a doua zi găinilor, cu credinţa că în anul care avea să vină acestea vor face atâtea ouă câte boabe de mac au mâncat. În seara de Ajun familia se aduna în jurul bradului, se cântau colinde, copiii îşi desfăceau darurile aduse pe geam de Moş Crăciun şi lăsate sub pom şi se pregătea calendarul de ceapă, care prevestea vremea în următorul an. Colindătorii umblau prin sat şi primeau în schimbul urărilor făcute bani, dulciuri, colaci sau fructe. Cel mai important moment al acestei sărbători sfinte era slujba de vecernie de la miezul nopţii. Ziua de Crăciun („Christtaach”), liniştită, se serba tot în familie: se mergea la biserică, veneau în vizită naşii, care aduceau finilor cadouri, sau aceştia le duceau naşilor colaci iar copiii primeau câte un săculeţ cu dulciuri, mere, nuci şi o mică sumă de bani. Crăciunul era sărbătorit trei zile. În a doua zi de Crăciun elevii ofereau un spectacol de teatru iar în a treia zi a sărbătorii, aşa-numita „Haustag”, se ducea vinul la biserică pentru a fi sfinţit. Pe 28 decembrie, catolicii serbau ziua copiilor inocenţi, când părinţii veneau cu o nuieluşă la pătuţul copiilor iar aceştia trebuiau să-şi pună o dorinţă. Tradiţia colindatului şi a pomului de Crăciun exista şi la maghiari. Grupurile de colindători erau alcătuite numai din băieţi, care, o dată cu căderea serii, treceau pe la rude, oamenii înstăriţi şi oficialităţile satului, unde erau răsplătiţi cu dulciuri, mere, nuci sau cu mici sume de bani. De Crăciun, la miezul nopţii, se oficia liturghia, în prima zi de Crăciun se organiza un bal, cu lăutari, vin, colaci şi preparate de porc iar sărbătoarea ţinea trei zile. Crăciunul este cu siguranță o sărbătoare a tuturor creștinilor!

Tradiţii şi obiceiuri de Craciun în Spania Înv.Cuţaru Mariana Şcoala Gimnazială nr.3 loc.Zimnicea,jud.Teleorman Page 56

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii faţa de semeni , o vreme de voiosie, bucate alese si clipe de neuitat ,în funcţie de cultura şi de tradiţiile fiecărui popor. Crăciunul este o perioadă în care ies la iveală numeroasele obiceiuri precum si momentele în care fiecare din noi ne destindem şi obişnuim să petrecem alături de familie şi persoanele dragi din viaţa noastră. Originile Crăciunului sunt diverse şi diferă în funcţie de cultură, religie, istorie şi societate . În tradiţia noastră, Crăciunul are origini păgâne, combinate mai apoi cu credinţele creştine.Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie deoarece este aproape de Solstiţiul de Iarnă, una dintre cele mai importante zile ale dacilor. Tot la data de 25 decembrie erau sărbătorite Saturnaliile – moment în care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci. Crăciunul a fost întotdeauna asociat cu un moş bătrân şi darnic. În tradiţia noastră există un cioban zeu – moş, cel ce a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin. În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce pe lângă cadouri şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteală. La fel ca şi celelalte ţari , Spania are un adevărat ritual atunci când vine vorba despre Crăciun. De la sărbătoarea ,,Imaculatei” si pana la ,,Epifania Domnului”, spaniolii sunt atenţi la fiecare detaliu în parte. Unii oameni de aici consideră că sărbătoarea Crăciunului trebuie să înceapă de pe data de 8 decembrie .Tot de pe această dată se începe şi serbarea ,,Neprihănitei Zămisliri” sau a ,,Imaculatei Naşteri” cum îi mai spun spaniolii. Această sărbătoare a Imaculatei este considerată de toţi oamenii ca fiind un adevărat festival ce se serbează în fiecare an în catedrala oraşului Sevillia ,în onoarea purităţii Fecioarei Maria, mama pruncului Iisus Hristos. Această zi este marcată de “los Seires” sau ” dansul sesarilor”. Bineinţeles are loc slujba religioasă. După terminarea slujbei religioase , zece băieţi din cor au rolul de a începe dansul. În acest timp fiind cântat un imn specific Imaculatei. Un rol important de Crăciun în Spania îl au şi ornamentele, care sunt cu adevărat interesante şi minunate. Încă din primele zile ale lunii decembrie, apar pe la vitrinele magazinelor mii de ornamente, beculeţe si ghirlande gata sa înfrumuseţeze bradul si casele familiilor spaniole. Spaniolii asează în mijlocul caselor scene reprezantând naşterea Domnului , numite ” nacintiento” ( “nastere”) sau “belen” (Betleem). După data de 15 decembrie aceste scene îşi fac apariţia atât în pieţele din Spania cât şi în catedrală şi în cele mai mici biserici din toate ungherele Spaniei. Deşi în unele ţări cel mai important simbol de Crăciun este bradul, spaniolii pastrează această tradiţie şi anume scena naşterii Domnului. Mulţi entuziaşti, numiti “belenistas” , se adună în cluburi dedicate promovării şi păstrării acestei tradiţii. La fel de minunate si interesante sunt şi mâncărurile de Crăciun in Spania.Gospodinele sunt cu adevărat ocupate în această perioadă , pregătindu-se mâncăruri din peşte, miel, dar şi friptură de curcan umplută cu carne de porc, slănină, şuncă, ciuperci, nuci sau ceapă. In zona Andaluziei se pregăteşte de Crăciun “Pavo Trufado de Navidad” adica curcan umplut cu trufe.În zona de nord a Galiţiei, pe masa de Crăciun trebuie neapărat să se găsească friptura din porc de lapte dar si mâncăruri din fructe de mare precum scoici, raci si crabi. Pe langă tradiţionalele castane prajite, de Crăciun sunt în mare vogă dulciuri precum marţipanul, nugaua si ,,Turron” , o prajitură cu migdale.

Page 57

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Potrivit unui obicei adânc înrădăcinat, spaniolii îşi petrec Ajunul Crăciunului acasă, în mijlocul familiei. Odată cu lăsarea întunericului, se asează o lampă în dreptul unei ferestre, se aprind lumânări în jurul scenelor nativităţii sau la altarul familiei dedicat Maicii Domnului. Conform tradiţiei, în Spania , masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece. După aceea, oamenii participă la slujba de la miezul nopţii, numită “La Misa Del Gallo” (“Misa cocosului”). Pe data de 28 decembrie ,fiecare familie are bucuria de a serba “Sărbătoarea Sfinţilor Inocenţi” având la origine cunoscuta scenă a uciderii pruncilor de către Irod. Această scenă este asemănătoare cu ziua de 1 Aprilie a românilor, zi dedicată pacalelilor de tot felul. Chiar dacă scena uciderii pruncilor este o scenă dureroasă, spaniolii sunt foarte veseli în această zi şi fac tot felul de evenimente hazlii. Pe 31 decembrie, cu ocazia ajunului Anului Nou (“Nochevieja” ori “Noaptea veche”) , spaniolii obişnuiesc să mănânce carne de porc, întrucat acest animal este considerat un simbol al norocului în următorul an. Aproape de miezul nopţii, spaniolii aşteaptă cu nerăbdare ca ceasul să bată ora 12. O dată ce ceasul a bătut ora mult aşteptată , cel mai important membru al familiei are sarcina de a împarţi celor adunaţi câte 12 boabe de struguri albi , zicându-se că fiecare boabă de strugure va îndulci fiecare lună a anului următor. După miezul nopţii ,fiecare familie trebuie să iasă din casă, sărbătorind în cluburi, restaurante,baruri sau în stradă cu prietenii. Spaniolii numesc Epifania cu cuvintele “Dia de los Tres Reyes” , adica “ziua celor trei Regi”. În săptămânile dinaintea acestei sarbători, copiii scriu răvaşe ,,Oamenilor Înteţepţi” sau Magilor, înştiinţându-i ce fel de cadouri ar vrea să primească.În vremurile cele mai vechi , familiile îşi scoteau copiii la marginea oraşelor,zicându-se că ei trebuie să îi surprindă pe cei trei magi în călătoria lor. La întoarcerea acasă , copiii sunt dezamăgiţi şi observă că magii au venit pe alt drum, ei fiind prezenţi la scena naşterii din centrul oraşului. La întoarcerea acasă , copiii îşi lasă ghetele într-un loc în care sunt siguri ca cei ,,Trei Magi” îl vor găsi , pe balcon, în faţa uşii de la intrare sau langă cămin. Adeseori, ei aşează lângă încălţăminte şi câteva paie, destinate cămilelor înfometate ale magilor. Desigur, dimineaţa ghetuţele sunt pline cu jucării si dulciuri. O veche tradiţie recomandă părinţilor să mânjească obrajii copiilor cu cenuşă în timp ce aceştia dorm. Atunci când cei mici se trezesc si descoperă că sunt murdari pe faţă, părinţii le spun că Baltazar, regele negru, s-a oprit langă pătuţul lor şi i-a sărutat în vreme ce dormeau . Urarea “Crăciun fericit ” este diferită de la o provincie la alta. În spaniolă se spune “Feliz navidad”, în catalană “Bon Nadal”, în galiciană ” Bo Nadal”. Ciclul sărbătorilor de iarnă ia sfârşit la 5-6 ianuarie, când se organizează mari parade care îi celebrează pe cei ,,Trei Regi” în calea lor către Bethleem. Îmbrăcaţi somptuos, Regii aruncă bomboane copiilor ce asistă la sărbătoare. Potrivit tradiţiei, copiii primesc darurile de Crăciun, aduse de către cei trei Magi sau Regi, în ziua de 6 ianuarie, de Epifanie, Bobotează sau Noaptea Regilor.

Page 58

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

La Sevillia , turiştii se pot bucura de ,,Feria de Abril” , un festival în timpul căruia în diferite centre populare au loc demonstraţii de dans tradiţional sau târguri populare . În alte zone ale Spaniei au loc celebrele lupte cu taurii, se pot gusta tradiţionalele ,,paella” sau pot fi admiraţi dansatorii de flamenco. Copii familiilor din Spania primesc cadouri în noaptea de Epifanie. Având o dublă semnificație – nașterea lui Isus Hristos, dar și bucuria de a oferi și primi daruri, Crăciunul este sărbătorit de fiecare popor într-o atmosferă plină de farmec şi voie bună, în funcţie de tradiţiile şi obiceiurile care îl definesc.

Obiceiuri de Crăciun pe glob Dabu Carmen Violeta Școala Gimnazială Terpezița, Dolj Crăciunul este un cuvânt care ne-a umplut copilăria; zile fulguite, pline de mister, aducătoare de daruri, de cântece, de veselie, de speranță. Este ziua nașterii lui Hristos. Cuvântul ce nume ște această sărbătoare este diferit în diverse limbi: -Noel, Noue, Noie, în partea de nord a Franței, Nau sau No în provincia Charentes, Chalenos la Nisa, în amintirea Calendelor lui ianuar, când Crăciunul se sărbătorea la 6 ianuarie. Englezii îi spun Christmas, adică masa lui Christ. Într-adevăr, când Sfântul Augustin s-a stabilit în provincia Kent, pentru a-i evangheliza pe saxoni, el a insistat mai ales pe celebrarea sărbătorii de Crăciun prin mese (sau liturghii). În Germania e Weihnacht sau Weihnachten. Sensul acestui cuvânt este "nopți sfinte". În unele regiuni ale Germaniei se zice Mutternacht, adică "nopțile mamelor". Data de 25 decembrie este cea mai importantă zi, fiind ziua pentru care timp de 364 de zile o armata întreagă de spiriduși muncesc pentru ca în dimineața de Crăciun copiii să găsească cadourile care și le doresc sub bradul de Crăciun. Moș Crăciun are, însă, personalități diferite și apare sub diverse forme în întreaga lume. De exemplu, în Suedia și în țările scandinave, cea care deschide festivitatea de Crăciun este St. Lucia (în latină "Lucia" înseamnă "lumiă"). În prima zi de Crăciun, cea mai mare dintre fetele din familie se trezește dis-de-dimineață, înaintea tuturor, și se îmbracă într-o rochie albă, lungă, cu tiv ro șu, iar pe cap își pune o coroniță luminată. Astfel echipată, fata trebuie să treacă pe la fiecare membru al familiei să-i dea trezirea. Bradul împodobit se păstrează până la 20 de zile după sărbătorirea Crăciunului. Grecia– Moș Crăciun este reprezentat de Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masa sau într-un colț al camerei. Există o tradiție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. În tinuturile românesti, Craciun este numele păstorului în al cărui staul s-a nascut Iisus. Multe legende ale Maicii Domnului, împletite cu tradiții populare locale, pre-creștine, sunt povestite, în variante diferite, pe pamânturile românesti. Pe meleagurile românești Sărbătorile Crăciunului erau așteptate, acum vreo doua sute de ani, "cu multă bucurie de toată lumea". În postul Crăciunului nu se fac hore și nunți și singurele prilejuri de adunări și petreceri sunt șezătorile, unde se lucrează de obicei puțin și se petrece mult, vorbindu-se, cântându-se și câteodată, jucându-se. Tineretul are motive întemeiate sa aștepte deschiderea sau dezlegarea horelor, care vor atrage după sine, după Boboteaza, și nunțile; copiii tânjesc după colindat, stea, irozi, capra și altele, iar toată lumea așteaptă Crăciunul. Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii și a liniștii sufletești. Fiecare dintre noi are un stil personal de a-și orna pomul de Crăciun, de a-și împodobi casa, de a petrece această sărbătoare. Page 59

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Palestina - Betleemul- orașul în care s-a născut Iisus. În perioada sărbătorilor de iarnă mii de turiști vin în această zonă pentru a asista la slujba. La începutul ei, are loc o parada a poli ți știlor, pe cai arabi. Urmează un bărbat care duce în spate o cruce uriașă, apoi vin oamenii bisericii și reprezentanți ai autorităților. Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul cărora se deruleaza scene din istoria religiei creștine.

CRACIUNUL PE GLOB Prof. DĂDULESCU SORINA MANUELA GRĂDINITA NR 178, SECTOR 5, BUCUREŞTI Sărbătoarea Naşterii Domnului este interpretată în moduri foarte diferite pe glob, iar faimosul Moș Crăciun are denumiri din cele mai diferite. Spre exemplu, finlandezii îl au pe 'Joulupukki', care ar veni din ţinutul 'Korvatunturi', tărâm care are forma unei urechi despre care se spune că ar fi urechea cu care Moşul ascultă să afle dacă sunt cuminţi copiii. Pe continentul european În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiţiei, se crede că ar apăra casa de hoţi şi de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, zi în care creştinii sărbătoresc naşterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină şi pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiţia împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creştini care au adus brazi împodobiţi în casele lor au fost nemţii, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei şi în alte ţări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun. În Elveţia, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele elveţienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuţii elveţieni pun o lumânare şi poartă ridichea ca pe o făclie ori o agaţă ca pe un lampion. În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de naşterea lui Iisus se aprinde o lumânare, aşezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi şi naşterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, soţul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări şi fructe. Evident, familiile de aristocraţi i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuşi, mobilă în miniatură, micuţe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu îşi primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiţii este ca elevii să monteze în şcoli sau în biserici piese despre naşterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este şi acela de a atârna ciorapi de şemineu în aşteptarea cadourilor, vâsc în casă şi crenguţe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice şi că aduce noroc şi prosperitate, alungând spiritele rele. Faimoasa şi tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregătită chiar în dimineaţa de Crăciun şi era stropită cu brandy şi flambată la servire. Tot tradiţiei Crăciunului englezesc îi aparţine şi pacheţelul surpriză numit ''cracker'', care este împărţit la servirea budincii de Crăciun. În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte şi este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg din casă în casă să recite poezii şi să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiţiei, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea Page 60

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

verifică atentă cine a fost cuminte şi cine nu, se strecoară pe hornuri şi lasă cadourile lângă bradul împodobit. În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piaţa de Crăciun din Viena este atracţia principală a sărbătorilor, deşi Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă şi cadouri. În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop - şuncă, peşte şi fasole -, aceasta fiind şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfăţişând animale şi feţe de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă. În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie, când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 - cel de-al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17,00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului proclamă ''pacea de Crăciun''. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii şi până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape 600 de ani şi este valabil pentru întreaga ţară. Copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun, care pune mereu aceeaşi întrebare: ''Sunt cumva copii cuminţi aici?''. Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi membrii familiei în jurul bradului şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe. În Danemarca se foloseau steguleţe, clopoţei şi steluţe. Olandezii îl aşteaptă pe ''Sinter Klaas'', care vine pe un cal alb şi lasă daruri în saboţii de lemn. În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională iar după ospăţ masa nu se strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-şi potoli foamea. Moş Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El le împarte cadouri şi dulciuri copiilor. În vechea tradiţie, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un colţ al camerei. Există o tradiţie potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-şi imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea - ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toţi brazii de Crăciun erau împodobiţi cu îngeraşi, steluţe şi păsări. În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri şi lăutari iar în case şi biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Naşterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (''Reyes Magos''). În Rusia, Moş Crăciun (''Babuşka'') este însoţit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii primesc prăjituri şi jucării, printre care celebrul set de păpuşi ''Matrioşka''. Lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluţe şi diverse forme geometrice. În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creştinii respectau câteva tradiţii. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păştea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate şi puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soţii să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era Page 61

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

completă doar dacă avea tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioşul şi cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări. În Ucraina, brazii sunt împodobiți deseori cu păianjeni artificiali şi pânze de păianjen. Pânza de păianjen găsită în dimineaţa de Crăciun poartă noroc. Pe continentul asiatic Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le pun în seara sfântă sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii Mântuitorului. Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu ''Jizo'' (''Moş Crăciun''). Creştinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango. Bisericile sunt umplute de flori roşii (Crăciuniţe) iar cei bogaţi oferă ajutor celor nevoiaşi. În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cu nouă zile înainte de 25 decembrie, cu Misa de Gallo. În fiecare zi dintre cele nouă are loc un teatru religios iar colindătorii vestesc Naşterea Domnului cu ''Maligayang Paskob''.

TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE CRĂCIUN Prof.înv primar Dănoiu Adelina Nicoleta Școala Gimnazială Ocna de Fier Caraș - Severin Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului. Unele dintre tradi țiile si obiceiurile românilor de o mare frumusețe sunt concentrate in jurul celor doua mari sărbători de iarnă: Crăciunul si Anul Nou. La sate, sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, iar la noi în localitate sunt a ștepta ți cu mare drag, pițărăii.Pițărăii sunt cete de copii de diferite vârste care pleaca în ajunul Crăciunului prin localitate. În jurul orei opt dimineața copiii din localitatea noastră se întâlnesc în fața bisericii și de acolo pornesc cu pițărăii pe cele trei străzi. Fiecare copil merge în pițărăi pe strada lui.Copiii sunt îmbrăca ți cu haine frumoase, au săculețe la gât sau pe umăr , iar în mână au o colindă. Colinda este făcută dintr-un bă ț de alun care este descojit deasupra focului, astfel apar pete negre și albe pe colindă. Cu cântec și voie bună trec pe la fiecare casă, unde sunt așteptați cu mare bucurie de gazde. În pițărăi vin alături de copiii din clasele primare și clasele gimnaziale și copii de 2-3 ani care sunt înso ți ți de părin ții lor. Părinții îi ajută să își ducă săculețele încărcate cu nuci, dulciuri primite de la gazdele caselor,deoarece la acești copii de 2 ani se întâmplă să fie saculețul mai mare decât ei. Femeile, căci ele sunt cele care așteaptă pițărăii, își pregătesc un coș în care au pus boabe de porumb- ca anul care vine să fie un an bogat iar peste boabele de porumb au pus nuci, mere, dulciuri care sunt date de pomană De exemplu femeia când pune în săculețul copilului nucile sau dulciurile zice: ,, Să fie pomană bunicului meu.... ,, , ,, Să fie pomană tatălui meu.... ,,. Și tot așa se dă de pomană, până când to ți copiii au primit și până se termină toate nucile și dulciurile din coș.Copiii cântă la fiecare casă: ,, Bună ziua lui Ajun Că-i mai bună a lui Crăciun! Într-un ceas bun. Dă-mi nuci că-s mai dulci Dă-mi poame că mi-i foame Dă-mi colacul și cârnatul să mă duc la altul.,, Page 62

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

După ce au cântat în fața casei, fiecare copil prime ște nuci, mere, dulciuri. Sunt rare casele unde nu sunt primiți ,, pițărăii ,,.Unde nu sunt primiți ori nu mai este nimeni în acea casă,ori casele au fost cumpărate de oameni din altă localitate care nu vin de sărbători. După ce au terminat de mers la toate casele de pe o stradă, copiii , care locuiesc pe acea stradă, cu obrajii îmbujorați și mulțumiți că și-au umplut săculețele se întâlnesc ca să stabilească la ce oră vor porni cu colinda seara prin localitate. Și au venit Pițărăii ! Am ,,colinda” in mână, săculețul lângă mine așa că........... ,,Dă-mi nuci, că-s mai dulci,, “ Dă-mi colacul și cârnatul/ Să mă duc la altul” În seara de Ajun sunt aşteptaţi în casele frumos împodobite copiii cu colinda , care sunt răsplătiţi de oameni cu dulciuri și bani. Copiii vin în grupuri, chiar se întâmplă să se întâlnească la o casă mai multe grupuri de colindători. Cei adulţi sunt invitaţi la o ţuică fiartă, vin şi prăjituri. Tradiţia spune că nu este bine să respingi colindul, deoarece astfel respingi şi binecuvântările acestuia şi nu-ţi va merge bine tot. În ajunul Anului Nou, copiii merg prin sat pe la fiecare casă cu sorcova.

Crăciunul pe glob Profesor, Danțiș Olimpia Școala Gimnazială Nr.1 Brăhășești, județul Galați Crăciunul este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea statelor creștine. Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în România. Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25 și 26 decembrie. Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale țării, ca de pildă cele din Oltenia, era acela ca în Ajunul Crăciunului, gospodarii să se trezească dimineața devreme, să facă focul în sobă și cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul stând la gura sobei și să spună: "Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit intr-un ceas bun /Să ne-aducă:porcii grași și unturo și / Și oamenii sănătoși; /Vacile cu viței,oile cu miei,scroafele cu purcei,cloștile cu pui,găinile cu ouă...... și tot a șa se continua cu ceea ce gospodarii doreau să aibă, ca în final să se spună: La anul și la mulți ani!) Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea. Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei și întreaga creație este atașată de o coadă de mătură sau de un băț puternic. Colindatul creștin Pentru cea mai așteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală măsură la tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Na șterea Mântuitorului aduce cu ea și o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Solsti țiul de Iarnă, momentul în care natura dă speranțe că va renaște. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu celebrarea marelui eveniment creștin care este Nașterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea cântece de stea (sau colinde creștine), care au ca subiect Nașterea Domnului. În ajunul Crăciunului, Page 63

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

pe înserat, în toate satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc lini ște și pace în case. Există și o perioadă de post culinar și spiritual ce se ține înaintea Crăciunului,timp de șase săptămâni sfârșindu-se în noaptea de Crăciun. În ajun de Crăciun există obiceiul de a se împodobii în casă sau în curte un brad cu diferite globuri,cu beteală ori cu bomboane de ciocolată numite saloane.Cele trei zile de Crăciun sunt 25,26 și 27 decembrie.În aceste zile sfânte se respectă tradiții vechi de sute de ani.Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri.Atât grupuri de copii cât și grupuri de adulți se strâng laolaltă și merg să colinde la casele vecinilor sau la casele altor oameni.Atunci se cântă "O ce veste minunată",o melodie foarte veche și foarte populară în popor,cât și "O brad frumos".Totodată colindătorii sunt serviți cu produse alimentare(colaci făcuți în casă) sau bani.Persoanele de origine slave din România sărbătoresc și în data de 7 ianuarie Crăciunul pentru că de fapt Crăciunul lor este pe aceea dată la două săptămâni după Crăciunul românesc,ortodox. Împodobirea bradului Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși împărțite: unii văd în el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la ,,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din rai. Până în secolul al 15-lea, crenguțele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi. După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. La sfârșitul secolului al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă. La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastieiHohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun O Tannenbaum, cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. „Au rămas ceremoniale sau activităţi festive care se practicau cu mai multă intensitate în prima jumătate a secolului al XX-lea şi în secolele anterioare. Este vorba despre desfăşurările dramatice în care intră colindatul, umblatul cu steaua, mersul cu Irozii şi cu Viflaemul, care sunt atestate în sec. al IX-lea în Bizanţ, şi care pot fi regăsite şi astăzi în unele spaţii din România. Aşadar, avem de-a face cu o vechime de 1.000 de ani, certificată, ceea ce ne dă de înţeles că avem una dintre cele mai bogate şi complexe sărbători. Aceste sărbători ale Crăciunului ţin din Ajunul Crăciunului, din seara zilei de 24 decembrie, până de Sfântul Ion. Acum se poate spune cu certitudine că nu au existat diferenţe esenţiale în felul în care a fost implicată comunitatea în sărbătorirea Page 64

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunului şi în punctarea momentelor rituale importante în zona urbană şi rurală“, este de părere cercetătorul Sabina Ispas. În cete, la colindat Pe timpuri, în toată această perioadă a sărbătorilor, care începea de Sfântul Andrei şi care avea punct important de Sfântul Nicolae, şi un altul, sacrificial, de Ignat, aproape fiecare membru al familiei avea câte ceva de făcut. Copiii erau vestitorii. Folcloristul de la Institutul de Etnografie şi Folclor din Capitală spune: „Colindatul copiilor, piţărăii sau mersul cu niţălaşul, care de obicei se făcea cu o zi înainte, pe 23 decembrie, erau întruchiparea purităţii, care în textul sacru era reprezentată de cântarea îngerilor, cei care au anunţau naşterea. Singurele daruri pe care copiii le primeau erau fructele uscate şi colacii, nucile şi merele, care se consumau la o masă comună. Aceşti înaintemergători marcau un spaţiu de purificare prealabilă al desfăşurării sărbătorilor. Ei purtau în mână colindiţe, însă şi aici există diferenţe locale. Aceste colindiţe erau nişte beţe frumos împodobite, cu care copiii scormoneau tăciunii din vatră. Se poate spune că aceasta este o primă expresie a relaţiei dintre ritualul de sărbătoare şi accepţia luminii. Simbolistica acţiunii copiilor era aceea de a media, de a stimula efectul luminos al focului. Astăzi, nu se mai practică acest obicei. Mărturiile existente atestă existenţa acestui obicei şi la popoarele pregermanice şi la popoarele precreştine, însă semnificaţia era cu totul alta“, este de părere Sabina Ispas. Copiii erau secondaţi de ceata de colindători maturi, „una dintre cele mai importante componente rituale din întregul ciclu calendaristic. Existau două cete bărbăteşti de colindători. Avem numai vreo două-trei localităţi unde există cete de femei, în Argeş şi Brăila. Cetele erau în majoritatea lor bărbăteşti şi aveau un caracter aproape ezoteric, deci de iniţiere. Aceste cete de colindători aveau repertorii specifice, cu o succesiune a cântărilor, cu locuri bine fixate, începeau cu poarta, uşa, fereastra şi apoi în interior, în jurul mesei, la icoane. Repertoriile erau de colinde generale, cele pentru gospodărie, pentru casă şi apoi pentru fiecare membru al familiei“, a mai adăugat directorului Institutului de Etnografie şi Folclor. Tematica colindelor era foarte bogată, mare parte din aceasta se axa pe ciclul vieţii de familie, familia fericită, familia tânără. De asemenea, colindele mai vechi aveau mesaje legate de cele Şapte Taine, mesaje catehetice. Altele mai recente prezintă, după cum ştim, naşterea, bucuria naşterii, prezenţa Fecioarei Maria, prezenţa sfinţilor, mai apar chiar Adam şi Eva, protopărinţii. Pluguşorul şi sorcova, specifice românilor Sorcovitul şi Pluguşorul nu le găsim în alte culturi. Pluguşorul este un text, prin intermediul căruia, comunitatea este expiată, grâul chinuit preia păcatele omului. „Totodată, cred că ar trebui menţionat umblatul cu capra. De obicei, capra însoţea cetele de colindători, nu se regăsea în perioada Anului Nou. Acest obicei s-a răspândit în perioada ultimilor 50 de ani“, adaugă Sabina Ispas. Masa tradiţională simboliza sacrificiul Cât priveşte masa tradiţională închinată sărbătorii, binevenită după perioada postului, cercetătorul Sabina Ispas spune că era momentul în care se consumau preparatele porcului, ale animalului sacrificat. Alături se găsea colacul, o altă formă a sacrificiului, de data asta hristic, şi vinul. În centru stau ramura verde, garanţia învierii. Ramura verde o găsim şi în ipostaza pomului raiului, care apare în textul de colind, vegetalul care asigură viaţa după moarte. De asemenea, pe masă se puneau paie. Pentru că acel colac care se punea pe masă se presupunea a fi trupul lui Iisus, paiele întruchipau ieslea. Lângă toate acestea se mai punea grâu încolţit sau crenguţele înflorite, aduse în casă de ziua Sfântului Andrei şi se aprindea focul.

Page 65

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

CRĂCIUNUL, BUCURIA TUTUROR Înv. Deleanu Doina-Ionela Școala Gimnazială Criste ști, Jud. Mure ș Crăcinul, așa cum îl știm aztăzi, marchează Nașterea lui Isus Hristos și este celebrat de majoritatea creștinilor din întreaga lume pe 25 decembrie, conform calendarului Gregorian. Originile Crăciunului sunt diverse şi diferă în funcţie de cultură, religie, istorie şi societate. În tradiţia românească Crăciunul are origini păgâne, combinate mai apoi cu credinţele creştine. În țara noastră, intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată cu Ignatul, pe 20 decembrie, obiceiul sacrificării porcului care este unic în lumea creștină și își are rădăcinile în ritualurile vechilor daci din ziua Solstițiului de iarna. Naşterea Domnului este anunțată mai apoi colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu turte sau chiar bani în unele zone ale țării. Momentul cel mai așteptat din Ajun este fără îndoială venirea lui Moș Crăciun. Fie că el vine seara, fie că ajunge noaptea și copiii găsesc darurile sub bradul împodobit, Moș Crăciun are câte o legenda în fiecare țara. În România, legenda spune că Fecioara Maria, căutând un adăpost pentru a-l naște pe Domnul Iisus Hristos, a fost găzduită în casa lui Crăciun de către soția acestuia. Se crede că acesta era un om rău, dar soția lui era miloasă și i-a ascuns în iesle de frica lui Crăciun. Crăciun a aflat însă și, mânios, i-a tăiat mâinile soției sale. Văzând acest lucru, Fecioara Maria a lipit mâinile femeii la loc. Această minune a dus la schimbarea lui Crăciun într-un om bun și milostiv. De atunci el împarte cadouri tuturor oamenilor și încearcă să-i facă pe toți fericiți. Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii și a liniștii sufletești. Așa cum fiecare dintre noi are un stil personal de a-și orna pomul de Crăciun, de a- și împodobi casa, de a petrece această sărbătoare, așa diferă obiceiurile de la o țară la alta .Iată câteva obiceuri din alte țări ale lumii: Palestina – Betleemul- orașul în care s-a născut Iisus. În perioada sărbătorilor de iarna mii de turiști vin în această zonă pentru a asista la slujbă. La începutul ei, are loc o paradă a poli ți știlor, pe cai arabi. Urmează un bărbat care duce în spate o cruce uriașă, apoi vin oamenii bisericii și reprezentanți ai autorităților. Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul cărora se derulează scene din istoria religiei creștine. Rusia-Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile includ carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. Anglia- Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând. Fiecare rudenie primeşte câte un pudding. Franţa- La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică. Germania- În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu Page 66

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea. Italia- Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Grecia- Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Belgia- La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote Markt. Danemarca- Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma. Finlanda- Brazii sunt împodobiţi în dimineaţa de ajun. Pe lângă decoraţiunile obişnuite, se mai agaţă în brad şi fructe, dulciuri, steaguri naţionale din hârtie, lumânări. În dimineaţa de ajun se pune în curte un snop de grâne şi diferite seminţe, pentru a fi mâncate de păsări. E semn de recolte bogate şi unii ţărani finlandezi nici nu se aşează la masa de Crăciun până când nu sunt siguri că păsările au mâncat. Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună. Australia- Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Islanda- Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari depărtări să vadă pomul de foc şi să se închine. Mexic- Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului. Bangladesh- În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două dea lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică. Africa- Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman. Crăciunul este o perioadă magică, o perioadă îmbelşugată măcar în suflet. De Crăciun se oferă cadouri, se ascultă colinde, se petrece în linişte şi pace. Cum spunea Calvin Coolidge: „Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”

Page 67

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crǎciunul pe glob Prof. pt. inv. primar : Dinescu Mariana Şcoala “Diaconu Coresi” Fieni Judeţul: Dâmboviţa Cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi mari, săraci sau bogaţi este sărbătoarea Crăciunului. Veche de peste două milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbătoare a creştinilor este aşteptată cu emoţii şi bucurie. Crăciunul este asociat cu puritatea zăpezii şi este o sărbătoare emoţionantă mai ales pentru copii care aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun, pentru a le aduce daruri. Dar cel mai frumos dar care s-a dăruit vreodată este Domnul Iisus, născut într-o iesle săracă, dar care a adus o bucurie şi lumină pentru toată lumea. În seara de Crăciun sunt emoţionante colindele care vestesc naşterea lui Iisus cel trimis de Dumnezeu să mântuiască oamenii de păcate, ură şi invidie. Copiii şi tinerii sunt aceia care merg din casă în casă, înfruntă gerul, zăpada, cîntă cu veselie, chiar dacă au năsucurile îngheţate, lăudând pe Cel care s-a născut umil pentru întreaga omenire. E vremea colindelor, vremea bucuriei, cînd minunea naşterii Mîntuitorului IiSUS cuprinde sufletele şi le încălzeşte. În această zi Sfântă de CRĂCIUN, să păstrăm gândurile bune şi frumuseţea sufletului ce străluceşte în fiecare dintre noi. Fie ca Sărbătorile de iarnă, cu zvon de cântece şi clopoţei, să aducă fericire, sănătate şi căldură sufletească în căminul dumneavoastră. Seara în care împodobeşti bradul e ca o poveste. În casă e cald şi miroase frumos a cozonaci. Mama trebăluieşte de zor, are ochii puţin obosiţi de alergătură şi zâmbetul bun ca de obicei, tata e puţin emoţionat, puţin stângaci şi nerăbdător ca şi tine. În cutii, globuleţele colorate sclipesc tare frumos, iar când le atingi între ele, din greşeală sau intenţionat, scot un clinchet cristalin, cam ca al clopoţeilor. Le pui în brad, pentru unele te urci pe scăunel sau îl rogi pe tata să le agaţe, deşi parcă nai vrea, parcă ai vrea să le pui tu pe toate. Te învârţi în jurul brăduţului, ca să iasă bine repartizarea culorilor, mai strâmbi din năsuc puţin nemulţumit, mai iei unul de colo şi îl pui dincolo, le mai inversezi între ele. Nu toate globurile sunt rotunde, unele au formă de steluţă, altele de brăduţ, altele de animăluţe, mă rog, tot felul de forme. În pom se pun şi bomboane, şi clopoţei, şi artificii. Beteala şi instalaţia de beculeţe vin la sfârşit, după ce s-a pus globul din vârf, ăla, cel mai mare şi mai frumos. Pentru asta s-ar putea să fie nevoie să te ia in braţe tata, ca să ajungi. Înainte de culcare, arzi vreo două artificii să vezi cum e, ţii ochişorii strânşi la început şi, mamă ce frumos e după aia, când îi deschizi. Când te culci, laşi instalaţia să meargă şi, o vreme, priveşti umbrele colorate care apar pe pereţi şi pe perdea, atunci când se aprind sau se sting beculeţele. Adormi cam greu fiindcă, de emoţie, îţi ard puţin obrajii, inima bate mai tare ca de obicei şi, în plus, îţi zboară aşa ca nişte fluturaşi prin burtică. Ştii că atunci când tu o să visezi, o să vină Moş Crăciun să pună cadourile sub brad. Din când în când te fulgeră întrebarea “Dar dacă nu vine?” Trebuie să vină, de ce sa nu vină, ai fost un copil cuminte şi i-ai scris şi o scrisoare mai demult. Tare ai vrea să-ţi aducă ce lai rugat. De fapt, tare ai mai vrea să nu adormi deloc, ca să-l surprizi pe Moş, dar nu-ţi iese niciodată. Adormi şi visezi că a venit Moşul şi că stai de vorbă cu el. În Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la Page 68

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe. În Elveţia, Moş Crăciun are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este « Parada ridichilor luminate », obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme. Crăciunul în Alaska Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare. Crăciunul în Rusia Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii, într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul creştin-ortodox vechi. După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase. Crăciun pe ritm de raggae În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume. Masa de Crǎciun in Cuba Masa traditionalǎ înseamnǎ pentru cubanezi fripturǎ de porc, fasole neagrǎ servitǎ cu orez şi plante traditionale sub formǎ de piure. Familiile numerose se reunesc şi, într-o groapǎ sǎpatǎ în pǎmant şi plinǎ de cǎrbuni acoperiti cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care in Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toatǎ noaptea pe muzicǎ traditionalǎ. Un Crăciun la tricou, în Australia Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc. De regulă, desertul este format dintr-o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă noroc celui care-l găseşte. Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul Crăciunului. Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight". În China ziua de 25 decembrie nu este o sǎrbǎtoare legalǎ. Un mic procent de chinezi se considerǎ neoficial creştini şi îl sǎrbǎtoresc în privat. Dar multi altii care nu se considerǎ creştini au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitǎrile, decorarea casei Page 69

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

etc. Ornamentele pentru “Brazii Luminii” sunt fǎcute din hartie şi au forme de flori, lampioane şi şiraguri. În speranţa ca Mos Crǎciun cel Batrân vine şi pe la ei, copiii aşeaza lânga brad ciorapi din muselina, o tesǎturǎ fine din mǎtase şi bumbac. Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri. În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep "Postul Mic"pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun. Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. Bibliografie : 1. Selma Langerlof, Cartea ce Crǎciun, Editura Humanitas, 2011. 2. J. R. R. Tolkien , Scrisori de la Moș Crăciun 3. Dugald Steer , Cum și-au petrecut jucăriile Crăciunul

Crăciunul pe glob Prof. inv. primar Dobre Alina Scoala Gimnaziala “Sf. Andrei” Bucuresti, sector 6 Oamenii de pe acest pământ sunt extrem de diferiți, unici, nu numai datorită naționalită ții lor distincte, ci și a felului in care trăiesc, ocupațiilor lor, pasiunile ce le guvernează viețile... însă cu toate acestea, toți își identifică sentimentele și gândurile într-un singur cuvânt : “Crăciun”, cuvânt ce reflectă mai mult o stare generală. Crăciunul, deși la baza lui semnifică data Nașterii Domnului, adică douăzeci și cinci decembrie, exprimă un interval de timp ce amuțește societatea. În această perioadă nu poți rămâne la fel cum ești într-o zi, ori seară obișnuită a vieții tale. Ceva se schimbă. De ce? Pentru că tot ceea ce sim țim și emanăm în jurul nostru odată cu această sărbătoare este inexplicabil. Crăciunul poate fi echivalent cu orice alt sentiment pe care îl poate experimenta o ființă umană, adică dificil de descris în cuvinte. Pacea interioară pe care o posezi in această perioadă a sărbătorii sufletului îți dă impresia că oricât de grele ți-ar fi problemele, la finele anului ajungi tot unde îți este locul, adică în bra țele celor dragi, unde știm că totul va rămâne neschimbat fie fizic, sau spiritual. Cu toții trăim această stare generală, însă ne punem amprenta în diverse moduri asupra sa. Spre exemplu, în România, Crăciunul se sărbătorește mergând la biserică, gătind bucate specifice (cum ar fi cozonacul, prepararea porcului), împodobind bradul și așteptându-l pe Moș Crăciun pe ritmul unor colinde in aceeași limbă. Page 70

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Finlanda, oamenii obișnuiesc să viziteze mormintele rudelor ce nu au mai apucat să fie alături de ei de sărbători. Din Germania am preluat tradiția împodobirii bradului, gest ce era săvâr șit cu foarte mult timp în urmă și a fost răspândit în doar câțiva ani pe glob. Am preluat obiceiul de a decora și de a scrie urări “călduroase” pe niște bucăți de carton ce prind viață datorită cuvintelor spuse din suflet, de la englezi. Drept urmare, nu putem fi numiți plagiatori sau neinspirați, pentru că suntem cre știni, iar ceea ce sărbătorim cu adevărat este o zi de naștere sfântă. Elementele ce înfrumusețează acest eveniment, chiar dacă sunt mereu aceleași, au o valoare aparte pentru simplul fapt că nu avem parte de el mai mult de câteva zile pe an, atmosfera fiind unică. Cum fiecare energie pe care o transmitem, sau ne este transmisă într-o zi oarecare a vie ții noastre, reprezintă o barieră pe care alegem să o ocolim sau să o lăsăm să ne împiedice din a sim ți. Crăciunul deține o incărcătură emoțională inzecită. Tot ceea ce iți poți dori de Crăciun, indiferent de naționalitate, este să poți pune pauză clepsidrei timpului și să poți savura ceea ce nu reușești niciodată să simți, din pricina altor temeri si griji ce pun stăpânire pe mintea ta. Așadar, Crăciunul pe glob poate fi manifestat în foarte multe moduri pe care nici măcar eu nu le cunosc, însă ce este cel mai de preț în această perioadă a anului este starea transmisă, pacea sufletească, optimismul si recunoștința față de familie sau oamenii pe care îi știi aproape, oameni ce reprezintă definiția cuvântului “acasă”.

CRĂCIUNUL SĂRBĂTORIT ÎN RELIGII DIFERITE Prof. educație plastică DODIȘ ELENA Nu toți credincioșii sărbătoresc Crăciunul convențional, cu brad, colinde și bucate tradi ționale. Chiar și unele comunități creștine refuză să celebreze această sărbătoare pe care o consideră păgână. În general, creștinii sunt cei care sărbătoresc Crăciunul în adevăratul sens. Evreii au Hanuka, Sărbătorea Luminilor, când în loc de cozonac mănâncă gogoși. Unele comunități de adventiști sărbătoresc Crăciunul, chiar și cu brad împodobit și cadouri, însă pe masa lor nu se regăsesc bucate din porc și nici alcool. Familiile musulmane care trăiesc în comunități de cre știni au preluat sărbătoarea și profită de ocazie pentru a le oferi copiilor cadouri. CREȘTINĂTATE. Creștinii serbează Crăciunul pe 25 decembrie, iar cei de rit vechi- pe 6 ianuarie. Celebrarea Crăciunului în cadrul familiei are influențe catolice. Mai multe Biserici Cre știne Protestante nu sărbătoresc Crăciunul, considerându-l o sărbătoare păgână. De altfel, la momentul reformei din 1560, Biserica Protestantă a refuzat celebrarea Crăciunului în felul în care o fac credincioșii catolici, preferând tradiția „Bradului lui Crăciun”, care ar simboliza Raiul primilor oameni, Adam și Eva. Tradițiile diferă de la o țară la alta. În Spania, Crăciunul este o sărbătoare cu adevarat religioasă. Patronul spiritual al acestei tari este Fecioara Maria, iar sezonul sărbătorilor de Crăciun începe official pe data de 8 decembrie. Ajunul Crăciunului este cunoscut ca Nochebuena (Noaptea cea Buna). Întreaga familie se adună în jurul scenei ieslei pruncului Isus. Această scenă e prezentă în majoritatea caselor din Spania. În această noapte se mănâncă și o prajitură tradițională făcută din migdale. Copiii din Spania priemesc cadouri în noaptea de Epifanie. În această seară, copiii lasă la ușă ghetuțele pe care le umplu cu morcovi, paie și orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un măgar și lasă copiilor dulciuri și jucării. Page 71

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Germania, se pun crengi de forsythia în vază să înflorească. În țările asiatice, unde sunt puțini creștini, Crăciunul are o însemnătate religioasă mult diminuată. Moș Crăciun este un fel de preot budist care împarte daruri copiilor, iar în Ajunul Crăciunului, tinerii serbează Ziua Îndrăgostiților. Crăciunul a început să fie serbat de creștini pe 25 decembrie, după trei secole de la începutul misiunii de evanghelizare a apostolilor, începând cu secolul al IV-lea în Vest și cel de-al V-lea secol în Est. În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de na ștere ale martirilor și a lui Isus. Mulți creștini erau de-a dreptul scandalizați de veselia și extazul celebrării, pe care le asociau cu păgânismul. Obiceiul pomului de Crăciun, care îi încântă mai ales pe copii, este un împrumut din lumea Europei apusene. Mai exact, acest obicei se trage de la popoarele germanice, însă tradiția s-a răspândit apoi și în Estul Europei și apoi în toată lumea după Primul Război Mondial. În secolul al XV-lea, îl găsim la Strasbourg, unde se practica obiceiul împodobirii caselor cu ramuri de brad. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pătrunde și în Spania, Italia și Elvetia. Obiceiul împodobirii caselor la sărbatorile Crăciunului cu ramuri de brad și vâsc s-a transformat, de-a lungul timpului, în tradiția Pomului de Crăciun. Vâscul a fost înlocuit cu bomboanele de pom, globuțele, beteala și ghirlandele și alte decorațiuni. Timp de 40 de zile înainte de Sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun. Un obicei care marchează Sărbătorile este sacrificarea porcului în ziua de Ignat (20 decembrie) și primirea colindătorilor în seara de Ajun. Pe masa de Crăciun se regăsesc cârnații, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac. Adventiștii de ziua 7-a. Deși Biserica adventistă susține că nu există o dovadă clară că în ziua de 25 decembrie s-a născut, Crăciunul este serbat în multe familii cu copii. Împodobirea bradului nu este considerat un păcat, însă scopul acestui obicei nu ar trebui să fie doar amuzamentui, ci în mintea credincioșilor „trebuie păstrată ideea de dăruire de obiecte pentru binefacere”. Sfatul mai-marilor Bisericii Adventiste este ca „să ne oferim unul altuia simboluri ale iubirii, ca amintire, dacă prin aceasta nu Îl uităm pe Dumnezeu, cel mai bun prieten al nostru. Trebuie să oferim daruri care să se dovedească de un real folos primitorului, cărţi care să fie de ajutor în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu sau care să ne mărească dragostea faţă de acesta”. Angel Manuel Rodríguez, directorul Institutului de Cercetare Biblică din cadrul Conferinţei Generale, spune că „adventiştii nu sunt şi nici nu ar trebui să fie împotriva Crăciunului. De ce ar trebui să ne împotrivim acestei sărbători prin care creştinii comemorează naşterea Mântuitorului? Cu toate acestea, întrucât această sărbătoare nu este poruncită în Biblie, nu considerăm că ea ar trebui impusă credincioşilor. Noi recunoaştem o singură zi ca fiind sfântă, Sabatul, şi sfinţim această zi în ascultare de Creatorul şi Mântuitorul nostru”. Cât despre bucatele pe care le pun pe masă adventi știi, de Crăciun, mulți dintre ei sunt vegetarieni și nu se dezic de la o alimenta ție sănătoasă. Carnea de porc nu se regăsește pe masă de Sărbători, nici alcoolul sau cafeaua sau alți stimulenți. Martorii lui Iehova, o organizație religioasă creștină non-trinitariană înfiin țată la sfâr șitul secolului al XIX-lea, nu sărbătoresc zile de naștere, Crăciunul, Paștele, 8 Martie sau alte zile, refuză transfuziile de sânge; toate acestea din motive Biblice. Crăciunul, învățăatura despre trinitate, sufletul Page 72

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

nemuritor, iadul și multe altele sunt obiceiuri păgâne. Martorii lui Iehova sunt credinciosi care nu împodobesc casa, nu colindă și nu sunt legați în niciun fel de ziua de 25 decembrie. Doar de Pa ște, au “Cina” sau “Aducerea aminte”, iar atunci, evenimentul pe care se pune accent este moartea lui Isus. Evreii. Familiile iudaice nu sărbătoresc Crăciunul, însă tot în decembrie, cea mai cunoscută sărbătoare este Hanuka- „Sărbătoarea luminii”. Aceasta durează opt zile și în fiecare seară, se aprinde menora, o lampă specifică acestei sărbători. Hanuka a căpătat în ultima vreme o importan ță mult mai mare, devenind un substituit al Crăciunului pentrui copii evrei crescuți într-un mediu creștin. Cetatenii de religie iudaică nu împodobesc însă pom de Crăciun și nu pregătesc, precum creștinii o masă specială de Sărbători. Se aprind lumânări și se mănâncă o gogoasa, ca semn al fericirii fară sfarsit cu ocazia Sărbătorii Hanuka. Musulmanii. În general, nu serbează Crăciunul, dar unele familii islamice stabilite în Europa se folosesc de acest prilej pentru a oferi daruri copiilor. Coranul spune că Isus a fost născut de o „Fecioară” miraculoasă și taina Nașterii a fost transmisă prin Mahomet. CUM S-A STABILIT DATA CRĂCIUNULUI... Ideea de a celebra Crăciunul, în data de 25 decembrie, iși are originea în secolul al IV-lea. Biserica Catolică a dorit să eclipseze festivită țile și sărbătorile unei religii păgâne rivale care amenința existența crestinătății. Romanii celebrau na șterea zeului lor Soare, Mithras, în jurul acestei perioade din an. Deși nu era o practică populară și nici chiar recomandată să iți serbezi ziua de nastere în acea epocă, liderii bisericii au considerat că, pentru a putea intra în competiție cu religia păgână, trebuie, la rândul lor, să organizeze sărbătorirea nas șerii lui Iisus Hristos. Deși nasterea lui Iisus se crede că ar fi avut loc în primăvară, data de 25 decembrie a fost aleasă ca datî "oficiala" de celebrare a lui Iisus Hristos, pentru a putea eclipsa, in sfar șit, religia păgșna si festivitățile acesteia. In Statele Unite ale Americii, Crăciunul a "prins" destul de greu. Primii coloni ști considerau că aceasta este un ritual păgân. În perioada colonială, Crăciunul chiar a fost interzis prin lege în Massachusetts. Există însă nenumarate tradiții legate de această sărbătoare despre ale căror origini nu cunoastem foarte multe lucruri și despre care, cu siguranță, ai vrea să afli mai multe detalii. Spre exemplu, care este rolul vâscului și al plantei Poinsettia (Steaua Craciunului), de unde a apărut tradiția cu acadelele în formă de bastonaș pe care le atârnăm în fiecare an în bradul de Crăciun și multe alte lucruri la fel de interesante? VÂSCUL, SIMBOL AL PROSPERITATII...Cu 200 de ani înainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii foloseau vâscul pentru a sărbători sosirea iernii. Aceștia adunau aceasta plantă verde, un parazit care creste pe alți copaci și o foloseau pentru a-și decora locuințele. Druizii credeau că planta avea puteri vindecatoare speciale pentru o gamă foarte largă de afecțiuni, de la infertilitatea femeilor până la ingestie cu otravă. De asemenea, scandinavii considerau că planta este un simbol al păcii și al armoniei. Asociau vâscul cu zeița lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te săruta sub o crenguță de vâsc probabil că a derivat din această credință ancestrală. La început, biserica a interzis utilizarea vâscului în sărbătoririle pregătite pentru Crăciun, din cauza originilor sale păgâne. Întradevar, preoții au sugerat, mai degrabă, folosirea ilicelor, ca un substitut adecvat pentru plantele Crăciunului. POINSETTIA SAU STEAUA CRĂCIUNULUI... Aceste plante sunt originare din Mexic și sunt numite după primul ambasador al Americii în Mexic, Joel Poinsett. El este cel care a adus aceste plante în America, în anul 1828. Mexicanii din secolul al XVIII-lea credeau că această plantă simbolizează Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a început să fie asociată cu Crăciunul. În fapt, Page 73

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

floarea acestei plante este mică și de culoare galbenă. Însă în jurul său se afla frunze mari, de culoare rosie, care adesea sunt confundate cu petalele Poinsettiei. BRADUL DE CRĂCIUN, O TRADITIE FARA DE CARE NU NE IMAGINAM ACEASTĂ SĂRBĂTOARE... Bradul de Crăciun își are originea în Germania secolului al XVI-lea. Era obisnuit pentru poporul germanic să decoreze brazi, atat în interiorul unei locuințe, cât și în afara acesteia, cu trandafiri, mere și hârtie colorată. Se crede că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasa într-o seara de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumusețea luminilor care străluceau printre ramurile unui brădut din fața casei sale. Luther a impodobit apoi brădul de Crăciun din casă sa cu lumânări. Bradul de Crăciun nu a fost utilizat la scară largă în Marea Britanie până în secolul al XIX-lea. Acesta a fost adus în Pennsylvania de către germani, în jurul anilor 1820. SIMBOLUL XMAS, CARE SEMNIFICĂ SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI...Această abreviere pentru Crăciun, Xmas (Christmas, in limba engleza), este de origine greacă. Cuvântul grecesc pentru Hristos este Xristos. În timpul secolului al XVI-lea, europenii au început să folosească initiala numelui lui Hristos, "X", în locul cuvântului "Christ" din termenul "Christmas", ca o prescurtare a numelui acestei sărbători. Desi creștinii de la începuturi știau că X-ul din nume înlocuia numele lui Hristos, crestinii de mai târziu, care nu cunoșteau originea grecească a acestui nume, au considerat că abrevierea "Xmas" este doar o forma de lipsă de respect. ÎN BETLEEM... micul oraș în care se spune că Isus s-a născut este împodobit în fiecare an. Biserica Nativității din centrul orașului strălucește în preajma sărbătorilor de Crăciun. Steaguri și decorații strălucitoare împodobesc biserica. În Ajunul Crăciunului, localnicii și vizitatorii se adună în biserică pentru a urmari slujba și procesiunea de Crăciun. Fiecare casă din Betleem are pictată o cruce la intrare, iar iî curte ieslea pruncului Isus. În centrul orașului este instalată o stea uriașă. Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale crestinătății, celebrează de peste 2.000 de ani nașterea lui Iisus și este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradi ționale, colinde și daruri. SĂRBĂTORI FERICITE TUTUROR! Bibliografie. www.traditii-si-obiceiuri-de-craciun-sarbatoarea-nasterii-lui-iisus-aduce-in-familie-colinde-si-daruri.html http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/traditii-credinte-obiceiuri-prezente-sarbatorileiarna-68777.html

SemnificaţiaCrăciunului peglob. PROF. INV. PRIMAR, DOGARU GEORGIANA SCOALA GIMNAZIALA ,,IONEL TEODOREANU’’,BUCURESTI Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Page 74

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care în prezent este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de persoane. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe.

Page 75

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână). Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun. Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii - de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun. Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii. Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce Page 76

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte deCrăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.

CUM PETREC POPOARELE LUMII CRĂCIUNUL Prof. Dredeanu Manuela Crăciunul sau Naşterea Domnului este sărbătoarea creştină a naşterii Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Crăciunul reprezinta una din cele 12 sărbători importante (praznice împărăteşti) ale Bisericii Ortodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În țările unde creștinii sunt majoritari Crăciunul este de asemenea sărbătoare legală şi se prelungeşte cu o zi , 26 decembrie fiind a doua zi de Crăciun. Dincolo de o sărbătoare religioasă, Crăciunul înseamnă pentru creștinii din toată lumea timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, însă există unele obiceiuri care variază în funcție de țară și de istoria fiecărui popor. În România, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători religioase creștine. Această sărbătoare debuteaza cu obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, vestind Nașterea Mântuitorului.O altă veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunităților cu icoana Nașterii Domnului. Aceștia binecuvântează casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt versuri ritualice cântate în numele Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în evolutia istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea Mântuitorului, a apărut pe cer steaua care a arătat celor trei magi locul nașterii, copiii - câte trei, similar celor trei magi - merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei simbolul unei stele, construită de multe ori din forme de carton ornate cu folie de aluminiu de varii culori. Ajunul Crăciunului se marcheaza prin cântarea colindului „Bună dimineața la Moș Ajun!”. Casele frumos împodobite, primesc colindătorii care sunt răsplătiți cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. În Marea Britanie, Crăciunul e poate cea mai importantă sărbătoare a anului. Pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. . Britanicii denumesc Crăciunul "Christmas", adică "slujba lui Hristos". Toate casele sunt decorate pentru sărbătoare, atât la exterior cât și la interior. Celebrele "Christmas carols" sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru cadouri, care de obicei sunt reprezentate de bani. Pe 24 decembrie, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, în apropierea șemineului, un mic platou cu fursecuri si un pahar cu lapte pentru Moș Crăciun, astfel încât acesta să-și poată reface forțele în timpul lungii sale călătorii. Diminea ța, ace știa își pot deschide cadourile strecurate în șosete, agățate lângă șemineu sau lângă bradul ornat. Page 77

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Germanii numesc Crăciunul „Weihnachten”, care înseamnă „noapte solemnă”, sau „Heiligenachten” - „noapte sfântă”. Față de țările latine, nu nașterea lui Hristos este punctul central al sărbătorii, ci slujba de la miezul nopții. Câteva zile înainte de ziua Crăciunului, germanii vizitează în familie, scene biblice ale Nașterii lui Iisus.Acestea sunt construite în miniatură sau în mărime naturală, și pot avea o sumedenie de stiluri ( moderne, animate, abstracte, etc.). În aer liber, oamenii se încălzesc cu o băutură asemănătoare celor ce se consumă în Româniasi anume vin fiert condimentat, ușor îndulcit. Sărbătoarea Crăciunului durează asemănător românilor, două zile. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu „de Moș Crăciun”, ci „de ChristKind” (copilul Iisus). În Franța, cu câteva zile înainte de Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor, caselor și magazinelor. Pentru francezi, ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru a se reuni în familie, în jurul unei mese pline de produse tradiționale, de la somon fumé, la foie gras și scoici Saint Jacques, la Buche de Noel (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă). Vinul dintre cele mai bune sortimente este desigur nelipsit, alături de multe sortimente de brânzeturi. Potrivit tradi ției, Mo ș Crăciun „Père Noël” aduce darurile în noaptea de Ajun, copiii descoperindu-le dimineața sub bradul împodobit. În Austria, grupuri de copii umplu străzile, colindând pe la ferestre. Piaţa de Crăciun din Viena este atracţia principală a sărbătorilor, deşi sărbătoarea este celebrată mai ales acasă, cu o masă festivă şi cadouri. Sărbătorile de Crăciun, în Spania, încep la jumătatea lunii decembrie și sfârșesc pe 6 ianuarie, supranumită „Ziua regilor”. Moș Crăciun fiind din ce în ce mai popular, tradi ția spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie. Piețele sunt împodobite cu scene ale Nașterii lui Iisus (construite de spanioli) și bradul de Crăciun. În Peninsula Iberică preparatele tradiționale se bazează pe fructe uscate: migdale în supă, nuci și migdale în prăjituri și semințe de pin în varză roșie. Prăjitura tradițională „touronun” este preparată din ciocolată, nucă de cocos, înghețată de praline, pastă de migdale, glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de măsline, fructe uscate, nuci, migdale, orez expandat, etc. În Italia, sărbătoarea Crăciunului ține trei zile. Cu 9 zile înainte de Crăciun familiile italiene instalează „il presene”(scena Nașterii lui Iisus). Bradul de Crăciun se instalează pe 8 decembrie. Tradițiile de Crăciun diferă de la o regiune la alta. În regiunile nodice ale italiei, cadourile sunt aduse, pe 25 decembrie, de „Babbo Natale” (Moș Crăciun) sau „Gesu Bambino” (Micul Iisus). În alte regiuni cadourile sunt aduse pe 13 decembrie de Sfânta Lucia. La Roma și în sudul Italiei, cadourile sunt aduse, pe 19 ianuarie, de „Befana”(bătrâna vrăjitoare cu părul alb). Aceasta se deplasează pe mătură și împarte dulciuri copiilor. Perioada Crăciunului, în Polonia, „Gwiazdka” este dedicată regenerării forțelor naturii, animalelor și oamenilor, pentru a se îndeplini în cele mai bune condiții ciclul curgerii timpului. Scena biblică a Nașterii Domnului a intrat în Polonia odată cu franciscanii, în secolul al XIII-lea. În Cracovia această scenă este remarcabilă. Tradițiile moderne asociază magie și binecuvântări de Crăciun și Anul Nou. În multe regiuni, colindătorii trec pe la casele oamenilor împodobiți cu stele multicolore și jucând scene ale Nașterii lui Iisus. În Rusia Crăciunul este sărbătorit pe ritualul vechi, bazat pe calendarul iulian. Cina de Crăciun este compusă din 12 feluri de mâncare, în cinstea celor 12 apostoli ai lui Iisus. Printre acest mâncăruri se regăsesc: ciorbă de sfeclă, varza cu mei, peștele, fructe uscate, etc. Cel mai important fel de mâncare este „kutya"(un fel de păsat), făcut din grâu sau alte cereale, miere și semințe de mac. Acesta simbolizează speranța, nemurirea, fericirea, succesul și liniștea. Cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în SUA, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Naşterea Domnului. Masa festivă este încărcată cu multe feluri de mâncare, printre care nelipsitul curcan și prăjitura cu fructe confiate.În această perioadă, sunt împodobite străzi, case, copaci și brazi de Crăciun. Cadourile sunt aduse de „Santa Claus”, în America, cât și în Canada. Ilustratorul Thomas Nast este inițiatorul tradiționalului ciorap de Crăciun, la sfârşitul secolului al XIXPage 78

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

lea. În Alaska, Moş Crăciun, înainte de a aduce cadourile copiilor, îi vizitează pentru a-i verifica dacă au fost cuminți. Aceștia îl întâmpină cu tradiţionalul colind „Gristuusaaq suu'uq” (Astăzi s-a născut Hristos). În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită „nochebuena” (Noaptea cea bună). Masa festivă a cubanezilor este compusă din: friptură de porc, fasole neagră cu orez și plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Este vestită friptura de porc făcută într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier și mai ales muzica tradițională care reunește familiile, petrecând toată noaptea. În Costa Rica, Columbia şi Mexic, darurile sunt aduse de ''Nino Jesus'' (Copilul Iisus), iar în Mexic, înainte de Crăciun, se organizează Festivalul sculpturii în ridichi. Se crede că, în Iran, locuiau Cei Trei Magi atunci când pruncul Iisus s-a născut. Pe 25 decembrie, iranienii merg la biserică, apoi iau masa în familie. Mâncarea tradi țională în această zi este friptura de pui, numită harasa. Iranienii nu își oferă cadouri, dar copiii primesc haine noi pe care le poartă în această zi. Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le pun în seara sfântă sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii Mântuitorului. Chinezii sărbătoresc Crăciunul decorându- și locuin țele cu felinare superbe din hârtie. Brazii sunt, de asemenea, împodobiți cu luminițe, ghirlande, flori și lampioane, toate din hârtie. Micuții chinezi atârnă ciorăpei din muselină și așteaptă cu înfrigurare vizita lui Moș Crăciun, căruia ei îi spun Dun Che Lao Ren. Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu „Jizo” (Moş Crăciun). Creştinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango. Bisericile sunt umplute de flori roşii (Crăciuniţe) iar cei bogaţi oferă ajutor celor nevoiaşi. În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cu nouă zile înainte de 25 decembrie, cu Misa de Gallo (Slujba Cocoșului). În fiecare zi dintre cele nouă are loc un teatru religios iar colindătorii vestesc Naşterea Domnului cu „Maligayang Paskob”. În Noua Zeelandă, copacul ce este împodobit de Crăciun se nume ște „Pohntokawa”. Multe persoane urmează vechile tradiții engleze, în ceea ce privește masa traditională: curcan, budincă de stafide și salate reci. Prăjitura tradițională este denumită „Pavlova” – preparată din bezea și decorată cu kiwi, căpșuni și frișcă. În Noua Zeelandă, Crăciunul se serbează de două ori pe an: pe 25 Decembrie și în luna iulie, când este mijlocul iernii. În Australia, majoritatea popula ției este formată din englezi și irlandezi, ace știa aducând cu ei obiceiurile și tradițiile din țările lor. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit „Colinde la lumina lumânării”. Australienii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări și cântă colinde.

Crăciunul în Europa Prof.DumitrescuEcaterina ȘcoalaGimnazială Nr.117,București O veche tradiție spune că de Crăciun trebuie să fim mai buni.Dacă noi o să respectăm această tradiție va fi mai bine de noi. Impodobirea bradului, așteptarea cu nerăbdare a cadourilor și intreg aerul mistic adus de misterul lui Moș Crăciun fac această sărbătoare să fie una dintre cele mai frumoase din an. Page 79

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Anglia este frig și ceață de Crăciun. Oamenii se bucură de căldura pe care șemineele și sobele incinse o dau. Englezii decorează casa cu iederă si vâsc. In timpul sărbătorilor colindătorii merg din casă in casă. Aceștia primesc dulciuri și prăjiturele cu fructe uscate. Ajunul Crăciunului este o zi foarte incărcată pentru englezi. Impachetează cadorurile, pregătesc mâncărurile și prăjiturile tradiționale și agață șosetele in fața șemineului. Dupăce toate aceste lucruri au fost terminate, intreaga familie se adună in jurul bradului impodobit și citește povești de Crăciun. La sfârsitul zilei, copiii ii scriu lui moș Crăciun scrisori in care spun ce cadouri i și doresc. Apoi aruncă scrisorile in sobă, astfel incât dorințele lor să iasă pe coș. După ce copiii merg la culcare, Mo ș Crăciun ii vizitează. Poartă o haină lungă și roșie și duce in spinare un sac cu jucării și dulciuri. La masa de Crăciun, familia mănâncă curcan umplut cu castane, gâsca cu stafide sau friptură de vită . Cea mai așteptată este insă budinca cu stafide si marțipan. După masa de Crăciun, familia se adună in fața televizorului pentru a auzi mesajul de Crăciun al reginei. La ceaiul de după-amiaza se servește și un tort special de Crăciun. In Spania, Crăciunul este o sărbătoare cu adevărat religioasă. Patronul spiritual al acestei țări este Fecioara Maria, iar sezonul sărbătorilor de Crăciun incepe oficial pe data de 8 decembrie. Ajunul Crăciunului este cunoscut ca Nochebuena (Noaptea cea Bună). Intreaga familie se adună in jurul scenei ieslei pruncului Iisus. Această scenă e prezentă in majoritatea caselor din Spania. In această noapte se mănâncă și o prăjitură tradițională făcută din migdale. Copiii din Spania primesc cadouri in noaptea de Epifanie. In această seară, copiii lasă la ușă ghetuțele pe care le umplu cu morcovi, paie și orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un măgar și lasă copiilor dulciuri și jucării. Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care inseamna "noapte solemnă", sau "Heiligenachten" "noapte sfântă". Coroana de Advent, confecționată in familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este a șezată, in aceste zile, in case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv in fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculețe cu dulciuri și bunătați care vor fi degustate zilnic in familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupați de decorarea locuinței. Coroane de brad sunt agățate la ușa de la intrare, in timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. Până in ziua de Crăciun, germanii vizitează, in familie, nenumăratele scene biblice ale Nașterii lui Iisus, in miniatură sau in mărime naturală, figurative sau animate, construite peste tot. In aer liber, oamenii se incălzesc cu vin fiert condimentat, ușor indulcit. In Germania, sărbatoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, intrucat e cea de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor in familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite in dupăamiaza zilei de 25 sau in seara zilei de 24 decembrie, dar nu "de Mo ș Crăciun", ci "de Christ-Kind" (copilul Iisus). Italienii intră in magia sărbătorilor de iarnă de ziua Sf. Lucia, simbol al luminii. Se pregătesc să meargă la biserica in Ajun și așteaptă nerăbdători ca Babbo Natale (Moș Crăciun) sau buna vrăjitoare Befana să impartă daruri copiilor. O importantă tradiție italienească este cea a cântăreților. An de an cei care serbează nașterea lui Iisus ascultă colinde și cântece cântate la un instrument specific Scoției, anume cimpoiul. Din păcate aceasta tradiție este pe cale de dispariție deoarece nu mai este respectată cum era odinioară. Traditia scenetelor are loc in ajunul Craciunului, moment in care sunt organizate scenete si piese de teatru cu scenarii inspirate din cartile sfinte. Cum intreaga lume are un Mos Craciun, Santa Claus, Pere Noel sau Saint Nicholas si Italia are Santa Claussete, varianta feminina a lui Mos Craciun. Aceasta este cunoscuta si sub numele La Befana. Legenda spune ca La Befana s-a consultat cu trei regi astrologi pentru a-l gasi pe copilul Iisus si pentru a-i oferi acestuia adapost. Importanta si respectată de italieni in perioada sărbatorilor de iarnă este si povestea potrivit căreia sarbatoarea Craciunului trebuie sa dureze 12 zile. Astfel toate relele din an vor fi spalate și in noul an toată lumea va intra cu dreptul, fără păcate. Page 80

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Sărbatoarea Crăciunului este prin excelență sărbătoarea familiei creștine,sărbătoare de la care se izvorăște atâta binecuvântare,atâta lumină și căldură pentru fiecare familie.Ea reunește in jurul ieslei din Betleem pe toti membrii ei care cugeta la minunea petrecuta acum~2000 de ani si invă țată de la dumezeiescul prunc Iisus,smerenia,bunătatea si iubire. Ungaria abundă in obiceiuri și ritualuri desfășurate in zilele de Crăciun. Ceremonii religiose, reprezentații teatrale populare (vicleim), cântece și jocuri, mese decorate cu fan, colinde cantate de toata lumea, se imbină armonios intr-o sărbătoare așteptată cu multă emoție. In Bulgaria, masa din noaptea de Crăciun este bogatăin preparate de post, de cel puțin 12 feluri, pentru fiecare zi a anului. Aceasta include legume fierte, nuci, orez, compot, fructe uscate, fasole. Tradiția indeamnă pe fiecare să spargă o nucă. Dacă aceasta este bună, se așteaptă un an nou bun și bogat, dacă este stricată sau goală, atunci anul care vine se anunță găunos. In Islanda se impodobesc brazii artificiali, lumânările fiind cele mai des folosite decorațiuni. De Ajun se merge la slujbă, se dansează și se cântă in jurul unui foc, iar darurile din cizmuli țe sunt “puse” de cei treisprezece flăcăi de Crăciun, omologii moșului, dar numai pentru copiii cuminți, ceilalți primind cartofi! Rusia așteaptă oficial Crăciunul pe data de 7 ianuarie, deși in ultima vreme sunt tot mai multe familii care sărbătoresc pe stil nou. Case decorate cu ramuri de brad și alte decora țiuni, brazi impodobi ți, cadouri aduse de Moș Gerilă și Zăpezica, nepoțica acestuia, tocmai de Anul nou care este inceput cu șampanie, conferă o notă aparte in decorul acestei sărbători internaționale. Bibliografie ro.wikipedia.org

Celebrarea Crăciunului în Marea Britanie Prof. limba engleză Dur Veronica Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia Crăciunul, sărbătoare celebrată de întreaga lume creștină, încântă prin decorațiunile sale, colinde, brad de Crăciun, familiile strânse în jurul mesei. Fiecare țară vine cu ceva aparte, cu tradiții ce încântă oaspeții care le trec pragul. Marea Britanie pune un accent deosebit pe această sărbătoare și pe ziua ce o urmează, Boxing Day. În Anglia pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. În unele magazine poți găsi brazi împodobiți și inscripții cu urări înca din luna octombrie. În decembrie, lumea e cuprinsă de o frenezie nestăpânită, subiectele de conversație se învârt doar în jurul sărbătorii de Crăciun, iar cumpărăturile și pregătirile sunt o prioritate. Niciun Crăciun nu poate trece fără cadouri – a șa că, pe măsură ce se apropie ziua de 25 decembrie, numărul celor care iau cu asalt străzile comerciale cre ște exponen țial. Se spune că, în medie, un englez cheltuiește 70 de lire doar pe cadoul pe care îl dă partenerei sau partenerului, ca să nu mai punem la socoteală și cadourile pentru ceilalți cunoscuți. Dupa ce au petrecut întreaga lună decembrie căutând cadouri, scriind felicitări și împodobind bradul (bradul e împodobit mult mai devreme), pe 24, seara, englezii se îndreaptă spre biserică. Englezii mai au un obicei la care nu au renunțat, deși el nu mai are semnificația de odinioară unii tineri se opresc întâi la "PUBLIC HOUSE" - pe scurt "PUB" - adică la cârciumă, și ajung la biserică veseli si puși pe șotii, spre necazul celor mai în vârsta. Într-adevăr sărbătoarea Crăciunului și-a cam pierdut din importanța religioasă, devenind mai degrabă un prilej de petrecere în familie. La masa tradițională, care are loc pe 25 decembrie, se mănâncă curcan. Tradiția a fost importată în Marea Britanie din Germania în perioada victoriană, grație prințului Albert, so țul reginei Victoria. A doua zi poartă denumirea de BOXING DAY – ziua cu cele mai mari reduceri, prilej cu care englezii se înghesuie pentru a cumpăra cele mai bune mărfuri la prețuri mult reduse. Ceea ce e uimitor în Anglia e faptul că în zilele de Crăciun, țara e pur și simplu paralizată. Nu circulă niciun mijloc de transport, nici trenuri, nici metrou, nici autobuze. Doar taxiuri - iar șoferii fac bani frumosi de Craciun, practicînd Page 81

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

tarife cel puțin duble față de zilele obișnuite. Pentru că pregătirile iau zile în șir, pentru că trebuie să te lupți cu mulțimile ca să cumperi cadouri, Craciunul e considerat nu doar o mare bucurie de familie, ci și o mare sursă de stres. Crăciunul este numit în Scoţia YULETIDE, nume care provine de la scandinavi, pentru care Yultid era festivalul care avea loc în cea de a 12-a lună a anului, fiind cel de al 12-lea nume al lui Odin, despre care se spunea că revine pe pământ în luna Decembrie, deghizat. Zeul ar fi stat alături de petrecăreti, lânga foc, ascultându-le cântecele, lăsând în dar pâine sau bănuţi. Crăciunul era cunoscut şi sub numele de Nollaig Beag, o traducere aproximativă fiind Micul Crăciun. Tradiţia cerea ca Naşterea Domnului să fie sărbătorită cu tot fastul şi solemnitatea necesare, iar sărbătoarea începea câteva zile mai târziu, continuând până la Anul Nou. Cu toate acestea, unii cercetători consideră ca etimologia termenului provine din francezul "Homme est né", de unde varianta Hogmanay. Reforma avea să schimbe totul, mergând până la a-i condamna pe brutarii care făceau prăjiturile pentru Yuletide. Aceştia, mai ales după 1583, puteau fi amendaţi, dar amenda era mai mică dacă acceptau să dea lista clienţilor. În 1638 s-a încercat chiar interzicerea sărbătorii Yuletide, în urma unei hotărâri a Adunării Generale din Edinburgh. Potrivit unei tradiţii ancestrale, roiurile de albine ies din stupi în dimineaţa de Crăciun, călătoresc puţin prin împrejurimi, pentru a reveni la scurt timp după aceea. Chiar dacă nici un scoţian nu a oferit vreo explicaţie solidă, se spune că albinele vin să se bucure de sărbătoare şi să vadă cum petrec oamenii cu această ocazie specială, pentru a reveni ulterior în căsuţele lor. Alt obicei este arderea Iernii Vechi, numită popular Cailleach. O bucată de lemn, aleasă sau sculptată pentru a arde în jur. Astfel este ars tot ghinionul anului care se încheie, precum şi certurile şi duşmăniile, pentru a începe un an nou şi fericit. Se mai pastrează şi tradiţia Candlemas Bull, potrivit căreia în dimineaţa zilei de 2 februarie, când se sărbătoreşte Candlemas, un bivol străbate cerul, sub forma unui nor. În funcţie de dimensiunile, culoarea şi direcţia în care acesta se mişcă, se poate afla cum va fi anul care vine. Dacă norul merge spre răsărit, va fi un an bun, dar dacă merge spre sud, recolta va fi săracă. La fel ca întreaga cultura celtică, s-a păstrat şi în Scoţia tradiţia de a aprinde de Crăciun o lumânare pentru a ajuta un străin să îşi găsească drumul. Tot în Scoţia se sărbătoreşte şi Oidche Choinnle, sau Noaptea Lumânărilor, când la ferestre se pun mai multe lumânări, pentru Sfânta Familie. Negustorii obişnuiesc să dăruiască lumânări tradiţionale cumpărătorilor, ca un simbol al norocului şi păcii. Se spune şi că este bine ca în dimineaţa Anului Nou un străin să intre în casă, pentru că aduce noroc, cu o condiţie - să nu aibă părul deschis la culoare. Sau, dacă îl are, să poarte numele de Andrew, sfântul patron al Scoţiei. În trecut se considera de rău augur dacă primul intrat în casă, în anul nou, era o femeie. Oaspetele trebuie să facă un dar, de la băutură şi mâncare la lemne pentru foc, care trebuie împărţite între cei prezenţi. Lemnele sunt puse pe foc în prezenţa oaspetelui, gest însoţit de urări. Astăzi, în locul lemnului de foc, se aduce o bucăţică de cărbune sau lemn lăcuit, păstrat ca ornament tot anul. „Sărbătoarea de Crăciun ("Nollaig" - "zi de naștere") este una profund marcată de elementul religios în Irlanda. Irlandezii aprind lumânări la ferestre. La origine, era vorba de un semn de bun venit adresat Mariei și lui Iosif. De aceea, tradiția cere ca fiecare lumânare să fie aprinsă de persoana cea mai tânără din casă și să nu fie stinsă decât de cineva pe nume Mary . Vreme îndelungată a existat obiceiul de a nu strânge masa dupa cina cu fructe uscate și pâine cu lapte, în semn de bun venit pentru vizitatori. Copiii își primesc cadourile pe 25 decembrie, iar Page 82

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

sărbătorile țin 11 zile. Apoi, pe 6 ianuarie, toate decorațiunile sunt scoase, existând credința potrivit căreia acestea aduc ghinion daca sunt ținute în casa peste această dată. Tradițiile diferă de la țară la țară, aducând cu ele farmecul Sărbătorilor de iarnă, bucurie și pace în sufletul creștinilor de pretutindeni. Bibliografie : 1. “Christmas” , www.encyclopedia.com; 2. “British Christmas: introduction, food, customs”, Woodlands-Junior.Kent.sch.uk.

Obiceiuri de Crăciun Institutor: Enache Maria-Laura Liceul Tehnologic „Vasile Netea” Deda Putem spune că obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru. Este o mare bucurie că încă se mai păstrează în unele zone ale ţării aceste datini care ne ajută să înţelegem sărbătoarea respectivă precum şi să ne bucurăm împreună de Marele Praznic. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte. Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu spune că harul lui Dumnezeu a dat putere popoarelor să se individualizeze în istorie şi mai adaugă: “Eu m-am individualizat pe lumea asta prin poporul român, prin istoria lui, prin limba română şi toate acestea mi-au fost date de Dumnezeu.” Obiceiurile, după cum am mai zis, ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă înţelepciunea populară a acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale. Cele mai răspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crăciunului şi de sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Se spune că în seara de Ajun se deschid cerurile şi cei evlavioşi pot auzi glasurile îngerilor, dacă vor veghea până la primul cântat de cocoş. În aşteptarea acestei minuni credincioşii obişnuiesc să ardă tămâie pentru ca grijile şi paguba din casă să fie alungate . Ei se roagă Mântuitorului Iisus pentru îndeplinirea dorinţelor. În Ajunul Craciunului, pe înserate, în toate satele şi oraşele din ţară începe colindatul. Colindele şi cântecele de stea poartă deopotrivă mesajul profetic atât în legătură cu împlinirea făgăduinţei făcute de Dumnezeu protopărinţilor noştri Adam şi Eva şi prin ei nouă tuturor, cât şi prin ceea ce va împlini Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea Sa în lume: „Astăzi Proorociile şi toate Scripturile/ Despre Mesia Hristos/ Toate s-au plinit frumos” ne spune o colindă. Colindătorii, copii şi adulţi, merg din casă în casă vestind prin cântec Naşterea Pruncului Iisus. Gazdele oferă colindătorilor covrigi, fructe şi crăciunei (colăceii de Craciun). De pregătirea colăceilor se ocupă gospodinele şi fetele acestora. Aluatul din care se prepară colăceii este pregătit cu drojdie, după reţeta pâinii. Se prepară colaci împletiţi din mai multe fâşii, colaci ce se dăruiesc oaspeţilor de seamă prezenţi la masa festivă de Crăciun. In Bucovina, colacii Crăciunului se făceau în formă de 8 şi se păstrau până primavara când se afumau şi se tămâiau boii şi plugul înainte de pornitul la arat, apoi colacii erau mâncaţi de plugari în ţarină. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire. În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cântă la fereastră un cântec sau mai multe, aceste cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta zorile". Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun. Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Bradul care este Page 83

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

veşnic verde simbolizează viaţa, făcându-se astfel analogie cu viaţa care intră în lume o data cu Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Căci Cel Ce este Viaţa Se naşte pentru ca noi să dobândim viaţa veşnică. Datina împodobirii bradului de Craciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O, brad frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Cristbaum. Capra, Turca, Brezaia sunt câteva dintre datinile de Crăciun şi Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune în "Descrierea Moldovei" că "Turca este o joacă iscodită încă din vremurile batrâne, din pricina ciudei şi scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la Ignat şi sfârşind cu zilele Crăciunului şi prin unele părţi în ziua de Sf. Vasile până seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia îl poartă unul dintre tinerii mascaţi. Un alt obicei foarte cunoscut este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină si se afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă de guturai, de spaimă şi de alte boli. Pentru prosperitatea casei, gospodinele obişnuiesc, în prima zi de Crăciun, să pună pe un platou diferite feluri de bucate sfinţite de preot la masa de Ajun. Cu acest platou înconjoară casa de trei ori cu convingerea că până la Crăciunul viitor, familia va avea un trai mai îmbelşugat. O bună parte din bucate sunt consumate de membrii familiei şi restul se dau animalelor din gospodărie. Pe masa festivă se aşează, sub o icoană, diferite obiecte cu care membrii familiei vor lucra tot timpul anului. Acestea sunt doar câteva din obiceiurile şi datinile prin care românii mărturisesc Naşterea Domnului sau “unicul nou sub soare” cum îi spune Sfântul Ioan Gură de Aur Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Se cuvine deci, să slavoslovim şi noi împreună cu îngerii căci ni S-a născut Mântuitor!

Sărbătoarea Crăciunului , în lume şi la noi prof. înv. primar Enache Nicoleta Laura Şcoala Gimnazială ,,Iancu Văcărescu , Văcăreşti , Dâmboviţa. Alături de Paşte şi Rusalii , Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii . Oriunde te-ai afla , în orice colţ al lumii , Crăciunul înseamnă bucurie , cadouri , brazi împodobiţi , mâncăruri delicioase , coroniţe agăţate la uşi , colinde şi poveşti despre Naşterea Mântuitorului . Copiii din întreaga lume aşteaptă plini de curiozitate şi neastâmpăr ca Moşul să le aducă , în sania trasă de reni prin văzduh , daruri minunate şi să le împodobească bradul cu bunătăţi de tot felul . Desemnat oficial ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus de către Împăratul Constantin cel Mare în anul 325 , Crăciunul a devenit o sărbătoare a familiei . Mai mult de un mileniu , creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun ( pe 25 decembrie ) . O poveste de prin secolul al VII-lea ne spune despre călugării ce foloseau forma de triunghi a bradului pentru a descrie Sfânta Treime . Tot în această perioadă , brazii erau atârnaţi în tavan, cu vârful în jos , simbol al creştinătăţii . Pomul de Crăciun nu a fost dintotdeauna împodobit astfel . Primul pom de Crăciun avea doar mere roşii pe crengile sale şi a fost înălţat într-o piaţă din Strasbourg , în anul 1605 . Şase ani mai târziu , ducesa Dorothea împodobeşte la Breslau primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim în zilele noastre . Spiriduşii îşi au originea în credinţa străveche , în care gnomii păzeau casele de spiritele rele. Ei sunt fie binevoitori , fie răutăcioşi , în funcţie de persoana cu care au de-a face . Scriitorii scandinavi au brodat poveşti despre ,,ajutoarele Moşului” , care sunt în număr de 6, 9, 11 sau 13 . Page 84

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Ideea că Moş Crăciun locuieşte în Laponia a venit în 1927 unui prezentator de radio al unei emisiuni pentru copii din Finlanda . Cum reuşeşte oare acest bătrânel cu barba albă să-i viziteze într-o singură noapte pe toţi copiii din lume ? Ei bine , cu ajutorul prafului magic care îi face pe reni să zboare ! Renul celebru este Rudolph , iar ceilalţi sunt Comet , Blitzen , Cupid , Dancer , Dasher , Donder , Prancer şi Vixen . Colindatul , obicei atât de îndrăgit astăzi , era pe vremuri interzis de Oliver Cromwell , acesta considerând că muzica nu se potriveşte cu solemnitatea zilei . În istoria noastră nu se ştie cu exactitate originea colindelor . Cântând ,,Steaua sus răsare ” şi ,,Bună dimineaţa la Moş Ajun” , copiii merg la colindat şi primesc fructe , dulciuri , covrigi şi bani . În satele româneşti se practică şi acum obiceiuri menite să atragă binele asupra gospodăriilor şi sporirea fertilităţii . Timp de 40 de zile , creştinii români postesc , până în seara de dinaintea Crăciunului . De Ignat ( pe 20 decembrie ) se taie porcul preparându-se cârnaţi , tobă , răcituri , caltaboş , sarmale care vor constitui deliciul mesei de Crăciun , ce va reuni întreaga familie . În tradiţia populară , Fecioara Maria , în ajunul naşterii lui Iisus , cere adăpost la casa lui Crăciun şi a Crăciunoaiei . Bătrânul o alunga , dar Crăciunoaiei i se face milă şi o ajută să nască . Pedeapsa din partea lui Crăciun nu întârzie : îi taie mâinile bietei femei . Însă Maria suflă peste cioturile rămase şi acestea cresc la loc . Iată cum este sărbătorit Crăciunul şi în alte colţuri ale lumii : În Bethleem , oraşul Naşterii lui Iisus , vin mii de turişti să asiste la slujbă ; În Grecia , Moş Vasile ( Moş Crăciun aici ) lasă cadourile pe masă , deoarece nu este tradiţia bradului . Stăpâna casei îţi imprimă forma mâinii în pâinea pentru cină , ceea ce înseamnă că Iisus a binecuvântat masa ; În Italia , Novena începe cu 8 zile înainte , dar cadourile , primite abia pe 6 ianuarie , sunt aduse de vrăjitoarea Befana pe coş sau pe fereastră ; În Germania, se arde un butuc toată noaptea de Crăciun pentru a fi casa apărată de hoţi şi nenorociri tot restul anului . În Ajun , familia cinează şi apoi merge la Mesa din noaptea sfântă ; În Elveţia , Sanichlaus aduce şi pomul de Crăciun , iar într-o ridiche scobită şi împodobită pun o lumânare şi o agaţă ca pe un lampion . În Anglia se atârnă ciorapi de şemineu , vâsc în casă şi crenguţe de brad în jurul casei , iar în şcoli se montează piese despre Naşterea Mântuitorului ; În Suedia , în ajunul Crăciunului , se serveşte la masă şuncă , peşte şi fasole . Mâncarea tradiţională este orez cu lapte , iar surprizele lui Jul se găsesc într-un sac îngropat în zăpadă ; În Islanda vin nici mai mult nici mai puţin decât 13 moşi ! Ei încep să-i recompenseze pe copii cu dulciuri , câte unul în fiecare zi , până pe 6 ianuarie când se întorc în munţi ; În Finlanda , la miezul nopţii , primăria proclamă ,,Pacea de Crăciun” care ţine până la Bobotează . Cei care o încalcă sunt aspru pedepsiţi ; În Olanda , Sinter Klaas vine pe un cal alb şi lasă daruri în saboţii de lemn ; În Polonia , masa de Crăciun nu începe până când prima stea nu a apărut pe cer ; În Spania , magii oferă darurile de Crăciun , însoţiţi de curteni , cavaleri şi lăutari ; În Rusia , Babuşka este însoţit de Albă-ca-Zăpada la împărţirea de prăjituri şi jucării ; În Ungaria , femeile nu au voie să coasă ori să spele în ajun pentru a nu atrage asupra familiei boli sau nenorociri . Masa de Crăciun constă în carne de porc prăjită , curcan la cuptor , maioş şi cozonac cu nuci ; În SUA , sunt 11 oraşe americane ce poartă numele de Santa Claus .La masă se mănâncă curcan şi o prăjitură specială făcută din fructe confiate ; Page 85

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Cuba , în Ajunul Crăciunului , familiile se reunesc şi frig un porc întreg într-o groapă săpată în pământ ; În India , se împodobesc bananieri sau pomi de mango etc. Putem folosi aici , pe bună dreptate , zicala românească binecunoscută : ,,câte bordeie , atâtea obiceie ” ! Însă, indiferent de numele pe care îl poartă , Santa Claus, Jul , Novena , Sinter Klaas Pere Noel , Babuşka sau Moş Crăciunul nostru, bătrânul rotofei cu barba albă vine în fiecare an în noaptea de 24 spre 25 decembrie , încărcat cu daruri şi păstrează , generaţie după generaţie , în fiecare dintre noi , flacăra pură a copilăriei, a jocului şi a iubirii . Putem avea sărbători fericite , dacă ne vom bucura de fiecare moment petrecut în compania celor dragi ; este ştiut că buna dispoziţie e contagioasă , ne face mai sensibili şi mai deosebiţi ! Bibliografie Pop, M., Obiceiuri tradiţionale româneşti, Ed. Excelleus Univers : Bucureşti , 1999 . Nicolau , I., Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas : Bucureşti , 1998 Sims , Leslie, Ruta , Angelo , Crăciunul în lume , Editura Didactica Publishing House : Bucureşti , 2014 .

MARILE SĂRBĂTORI ROMÂNEŞTI ALE IERNII ISTORIE - TAINĂ - CREDINŢĂ Enculescu Ramona, Şcoala Gim. „Gheorghe Bibescu”, Craiova Sfârşitul anului în orice societate folclorică şi tradiţională presupune punerea în discuţie a reînnoirii timpului. Printre sărbătorile cu dată fixă la români, un loc privilegiat îl ocupă sărbătorile de iarnă începând cu 15 noiembrie (debutul postului de Crăciun) şi până la 6 ianuarie se desfăşoară o suită de ceremonii care marchează ritual perioada de disoluţie a timpului ciclic, de regresiune spre haos. Această perioadă cunoaşte două nuclee ceremoniale de maximă importanţă: Crăciunul şi Anul Nou. Numele popular al lunii Decembrie este Andrea de la numele Sfântului Andrei. Ziua de Sfântul Andrei, 30 noiembrie, este considerată „cap de iarnă” în unele medii tradiţionale. Se spune că „ziua de Sântandrei coase răul”, pentru că acum îngheaţă toate apele. Sfântul Nicolae (Sânnicoară) este privit în popor ca un sfânt bătrân, călător, patron al corăbierilor şi paznic al cerului, având mereu nevoie de încălţări noi. El e imaginat cu barbă albă şi călare pe cal şi veghează poarta dinspre apus a cerului, nelăsând soarele să se strecoare în ţinuturile de miazănoapte şi salvând astfel lumea de frigul etern. În ziua de Sfântul Nicolae se pun în apă crengi de măr sau de prun, care trebuie să înflorească până la Anul Nou. După bogăţia florilor se apreciază rosul livezilor din anul viitor. De Moş Nicolae se constituie, în satele transilvănene, ceata de colindători numită şi „butea junilor” sau „berea junilor”. Ei îşi aleg o gazdă în sat şi se întâlnesc acolo în fiecare seară, pentru a repeta colindele. În popor se spune că nu e bine să cânţi colinde înainte de 14 noiembrie (începutul postului Crăciunului), dată la care comunitatea intră într-o etapă de purificare rituală şi de pregătire pentru sărbătorile de sfârşit de an. Se crede că celor ce cântă colinde înainte de „lăsata secului de Crăciun” li se „mânează” graiul. În noaptea de 24 spre 25 decembrie, noaptea din ajunul Crăciunului, de la miezul nopţii până la „ziua albă” e umblarea copiilor cu Moş Ajunul. Copiii umblă câte doi sau câte patru, c-o mică traistă Page 86

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

după gât şi băţul în mână, intră în curtea fiecărei familii, urându-i „bună dimineaţa”. Datina e să li se dea colindeţe sau holindeţe, mici colaci de făină, care la ţară sunt frământaţi şi copţi chiar în acea noapte, iar la oraşe se dau covrigi, nuci, mere şi pere. Cuvântul ajun, ca şi verbul a ajuna înseamnă „a se abţine de la mâncare şi băutură”. Zilele de 24 şi 25 Decembrie sunt numite moşi, personificarea având la bază legende mistice sau păgâne, moşul fiind la multe popoare corespondentul legendarului Crăciun, în iselea căruia s-a născut Iisus. În Ajunul Crăciunului, orice copil de la ţară lua dis-de-dimineaţă un braţ de paie din şură şi le arunca, mănunchi după mănunchi, în vatra focului, repetând următoarea urare: „Atâţia miei,/Atâţia purcei,/Atâţia boi,/Atâtea oi,/Atâtea vaci,/Atâţia turmaci,/ Atâtea bighioliţe,/ Atâtea cârlăniţe!”. Ziua de Crăciun corespunde, în calendarul astronomic, solstiţiului de iarnă. De aceea în satele româneşti, se păstrează şi astăzi obiceiuri ce pot fi puse în legătură cu un cult arhaic al soarelui. În seara de Ajun se slobozeşte din deal o „roată de foc” (o roată de lemn, învelită în paie aprinse). Unii colaci de Crăciun imită perfect forma soarelui. „Bojotaia” de Ignat, cum i se spune pârlirii porcului pe Someşul Mare sau arderea butucului tradiţional în foc în noaptea de Crăciun au funcţia de a alimenta (prin acţiune magică) soarele aflat în plină iarnă, în pericol de a se stinge. Obiceiul colindatului se trage din sărbătoarea romană a Saturnaliilor. Romanii celebrau feeria Saturnaliilor venerându-i pe Saturn, zeul timpului şi pe soţia sa Ops, pentru că i-au învăţat pe oameni să cultive pământul şi să facă pomii roditori. După Al. Rosetti, colindele creştine ar fi de origine cultă, literară, inspirate fie din Noul sau Vechiul Testament, fie din Vieţile Sfinţilor, dar reflectând mai degrabă concepţia populară despre creştinism decât dogma bisericească: astfel, crucea preia şi prelungeşte funcţii arhaic ale arborelui cosmic, iar moartea şi învierea lui Iisus sunt asimilate regenerării ciclice a timpului din vechile tradiţii. În trecut exista şi obiceiul Moşilor de Crăciun, constând din pomana care se oferă „de sufletul morţilor din casă” în ziua de Ajun şi în cea de Crăciun. În Bucovina ar fi existat chiar obiceiul unor mese rituale pentru morţi: „Unele gospodine lasă în fiece blid câte un fel de bucate, din cari peste noapte vor gusta umbrele celor morţi”. Gospodinele din sate ştiu că nu e bine să împrumuţi vecinelor din aluatul colacilor de Crăciun, pentru că vitele ar rămâne fără lapte. Aluatul de Crăciun vindecă şi bolile de stomac ale oamenilor şi dobitoacelor. Un colac special, în formă de 8, se păstrează până primăvara, se atârnă la bârsa plugului şi se mănâncă de către plugar pe câmp, la începutul aratului, pentru ca ogorul să dea roadă bogată. În vechime, Anul Nou era sărbătorit la 1 martie, odată cu venirea primăverii. Mai târziu, în timpul domniei regelui legendar Numa Pompilius, Anul Nou a fost mutat la Calendele lui Ianuarie. Modificarea a fost acceptată mai târziu, abia pe la jumătatea secolului al II-lea î.H. La romani, Anul Nou începea prin sărbătoarea Kalendae Januarii. Încă din ajunul primei zile se împodobeau uşile caselor cu crengi verzi de laur, ziua întâi se petrecea prin vizite, dăruiri reciproce şi urări pentru noul an ce începea. În ziua a doua tradiţia cerea să se stea acasă, iar cu a treia zi erau îndătinate alergările de cai. Tot ceea ce i se întâmpla omului, mai ales în prima zi, avea valoare de omen (prevestire), dar toate cele 12 zile ale Calendelor lui Ianuarie erau socotite ca prevestitoare pentru întregul an, fiecare din ele fiind identificată ca una din lunile anului. Jocurile cu măşti de Anul Nou (Capra, Turca, Ursul, Brezaia) au fost puse în legătură cu Leneele greceşti – sărbători legate de storsul strugurilor, implicând sacrificii la templul lui Dionysos, ospeţe publice cu vin nou, procesiuni cu cântece bahice, mascarea şi travestirea participanţilor, cu ajutorul măştilor şi pieilor de animale, zgomote puternice, glume licenţioase, gesturi libere. Animalul reprezentat de mască era considerat sacru, atribuind sănătate, fertilitate şi bunăstare celor care asistau la joc. În ajunul Bobotezei (5 ianuarie) fetele care vor „să-şi afle ursitul” postesc toată ziua, iar seara coc o turtă plămădită cu multă sare şi o mănâncă, luând cât mai puţină apă. Apoi se duc la culcare, punându-şi sub pernă un mănunchi de busuioc, unul de rozmarin şi alte ierburi aromatice. Dacă Page 87

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

respectă întocmai ritualul acesta, se crede că fetele îşi vor visa ursitul în noaptea din 5 spre 6 ianuarie. O altă practică de ghicire a viitorului soţ este „legatul parilor din gard” în noaptea de Anul Nou. Fata care vrea să afle cu cine se va mărita, iese pe întuneric din casă şi leagă cu basmaua ei prima ulucă din gard pe care o atinge. A doua zi, pe lumină îşi vede „norocul”, dacă parul este din lemn uscat, va avea un bărbat bătrân, dacă este strâmb va fi cocoşat, dacă este drept, va fi frumos. Alături de urările „serioase”, întâlnim în atmosfera sărbătorească a Anului Nou şi parodii, cum este această „sorcovă comică”: „Sorcova,/ Morcova,/ Dă-mi jupâne,/ Roscova,/ Iţele,/ Momiţele,/ Tranca fideleaşele!/ Soc,/ Fâstâc,/ Dă-mi paraua,/ Să mă duc!” Neutra şi impresionanta expresie „Sărbătorile de iarnă” care au înlocuit „Sărbătoarea Naşterii Domnului” este denumirea generică a celui mai de mirare fapt care s-a produs vreodată de la începuturile creaţiei. Prin expresia „Sărbători de iarnă” doreşte omul modern să-şi alunge ispita unui gând nelumesc acela că Necuprinsul se poate strecura în cuprins, că Infinitul poate locui în finit, că Eternitatea se poate cuibării în cutele firii trecătoare.

Crăciunul în Franţa Corina-Cristina Fenichiu Liceul Tehnologic “Petre Mitroi” Biled Prin mesajul său de speranţă şi de reconciliere, Crăciunul realizează miracolul de a fi, la începutul iernii, o sărbătoare a purităţii, a bucuriei şi a păcii. Mult timp, biserica nu a sărbătorit Crăciunul. Celebrarea naşterii lui Iisus Hristos s-a petrecut în Occident spre anii 330. Ȋn Franţa, Crăciunul a fost sărbătorit pentru prima dată la Reims, în anul 496. La început, francezii nu au fost foarte entuziasmaţi de această sărbătoare, însă odata cu finele secolului al XIX-lea ei acordă o atenţie deosebită naşterii pruncului Iisus. Astfel, Crăciunul devine cea mai frumoasă sărbătoare a anului. Pentru câteva ore, fiecare adult redevine copil. Crăciunul este un moment de reverie, secondat de brazii împodobiţi şi de cadouri. Tradiţiile de Crăciun din Franţa au început astfel să prindă contur. Ȋn case, oamenii fac curăţenie generală şi întind mese mari, îmbelşugate, pentru a permite reunirea întregii familii. După masă, se cântă colinde. Masa de Crăciun se ia după ce în noaptea de 24 spre 25 decembrie, membrii familiei se întorc de la slujba de la miezul nopţii. Clopotele bat şi se mănâncă bucate tradiţionale. Colindele devenite celebre în toată lumea sunt : « Mon beau sapin » şi « Minuit Chrétien », iar dansul renumit este « la carolle ». Termenul vine de la sintagma englezeasca « Christmas Carols ». Moş Crăciun şi-a făcut apariţia în Franţa la începutul secolului al XX-lea. Originea sa este anglo-saxonă, dar nu are un fundament istoric. Moş Crăciun vine de oriunde, înţelege tot, poate orice şi reuşeşte să îndeplinească dorinţele copiilor cuminţi. Chiar şi în ziua de azi, Crăciunul este o sărbătoare specială pentru francezi. Ei o petrec în familie, iar copiii speră ca « Père Noël » să le umple încalţările cu daruri. Există chiar şi o adresa unde copiii din lumea întreagă îi pot scrie Mşsului. Acesta le răspunde în fiecare an, trimiţându-le sfaturile sale şi câte un joc drăguţ. Cât despre deserturile tradiţionale, trebuie amintită « la Buche de Noel ». Aceasta este o prăjitură în formă de butuc, din ciocolată şi castane şi este o reminiscenţa a unui ritual păgân în timpul căruia un butuc era ars între Crăciun şi Anul nou în Périgord.

Page 88

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Un alt aspect important al Crăciunului franţuzesc este « la crèche ». Ȋn secolul al XVIII-lea, în biserici, acestea erau compuse din manechine din lemn, având mâini şi cap din ceară. Scenele familiale apar sub Louis XIV. Fiecare scenă devine un act de credinţa, fiind plasată lângă brad. Bradul este un copac magic, decorat şi iluminat. Tradiţia acestui arbore, întotdeauna verde, chiar şi în miezul iernii, s-a răspândit în secolul al XIX-lea în Germania, Austria şi Anglia. Primul arbore de Crăciun, aşa cum îl ştim noi azi, însă fără lumini, a apărut în Alsacia în anul 1521. Ȋn Franta el a fost introdus de către prinţesa Hélène de Mecklembourg care l-a adus la Paris în 1837 după mariajul cu ducele d'Orléans. Bradul de Crăciun regrupează mai multe simboluri prin care ni se relevă bogăţia naturii : lumina, îngerii, fructele din livadă, de pe câmp şi din pădure. Crăciunul rămâne, fără îndoială, un moment al reunirii familiei, ocazia de a ne regăsi şi de a petrece clipe minunate cu cei apropiaţi. Și, să nu uităm de cadouri ! Bibliografie : 1. Fêter Noël. Légendes et traditions- Alain de Benoist, Atlas, 1982 2. Les Feux de joie traditionnels normands- Frédérique Boileau, Bernard Cahard, Alain Joubert, Claudine Ponty, Le Trait, 1976 3. Lescaher, Alain-Francois- Fêtes et traditions de France, Editions Ouest-France, Rennes, 1999 4. Humann, Sophie- Noëls en musique, Editions Actes Sud, Arles, 2003 5. ***- Chansons de Noël, Editions Larivière, Clichy, 2004 6. www.diane.ro Fotografii personale

“CRĂCIUNUL PE GLOB” Educatoare: Fotin Valentina Pentru fiecare dintre noi, sărbătoarea creştină Crăciunul reprezintă sărbătoarea familiei şi a bucuriei. Este sărbătoarea în care s-a născut, cu 2000 de ani în urmă, Mântuitorul, Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu şi al Fecioarei Maria. E cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi mari, săraci sau bogaţi. Veche de peste două milenii, sărbătoarea este răspândită pe tot globul, aşteptată cu emoţie şi bucurie. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii şi este o sărbătoare emoţionantă mai ales pentru copiii care aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun. Fiecare om, copil sau bătrân, îşi aminteste cu plăcere sărbătorile de Crăciun şi momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun în faţa căruia recunosc fără teamă dacă au fost cuminţi sau au făcut năzbâtii. Ei ştiu că Moşul este iertător şi le aduce daruri, mai ales dacă spun o poezie sau cântă o colindă. În toate colţurile lumii, în această perioadă, se aşteaptă cu bucurie şi speranţă Crăciunul, moment în care şi cei mici şi cei mari primesc daruri de la Moş Crăciun, Santa Claus ori Pere Noel. CRĂCIUNUL LA ROMÂNI Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini:este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Românul îl vede pe Crăciun ca pe un bătrân cu barba albă ca zăpada. Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi pregătirea bucatelor tradiţionale capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţi, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din cele mai importante momente ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăaiun, la care se obişnuieşte să participle toţi membrii familieui. NOEL- CRĂCIUNUL FRANCEZILOR Page 89

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Franţa veche, strălucirea Crăciunului (Noel) întunecă pe cea a Paştelui. În biserici se înfăţişează diferite şcene din Naşterea Mântuitorului, în care figurează grupuri de păstori, cei trei crai – ceva asemănător cu Vicleimul ramânilor. Drama păstorilor este jucată de preoţi şi credincioşi. Melodiile diferite care se numesc noels sunt cantate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De Crăciun, pe 25 decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cina”, compusă din legume şi ,,Morne en brandade” adică o mancare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. La tară , în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată dintr-un trunchi de maslin uscat, care arde în vatră. Focul e stropit cu vin fiert. Apoi familia se asează la masă. Pe urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la biserică. CHRISTMAS- CRĂCIUNUL ENGLEZILOR La englezi Crăciunul e o sărbătoare populară. Oraşele sun strălucit luminate, cu toată ceaţa ce domneşte în Anglia. Se face risipă mare între …păsări. Puddingg-a este regina serbării. Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă şi pudding-a, semn culinar al naţionalităţii engleze. Englezii de obicei reci, acum de Crăciun sunt glumeţi şi ospitalieri.Copiii în Anglia nu-şi primesc cadoul în data de 24 decembrie ci în 25. Scrisorile pentru Santa Claus, în ajunul Crăciunului sunt puse în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse în şosete sopeciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprise a doua zi dimineaţa. WEIHNACHTEN- CRĂCIUNUL ÎN GERMANIA Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten,Christnacht. În seara de Crăciun, 24 decembrie pomul (Christbaum) este împodobit cu daruri şi lumânări , care se aprind feeric. Se cântă ,,O, Tannenbaum”. Ca şi în Franţa, se reprezintă Misterele Naşterii Domnului care preced liturghia de la miezul nopţii, celebrată cu multă pompă. După liturghie o copioasă masă reuneşte familia. NATALE- CRĂCIUNUL ÎN ITALIA La serbarea Crăciunului în Italia, IL Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă a Pruncului Isus cioplită dintr-un trunchi de arbore din grădina Măslinilor de un călugăr. I se atribuie puteri magice vindecătoare. Veştmântul său este împodobit cu pietre scumpe. Timp de opt zile, copiii sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Isus. De fapt sărbătorile de Crăciun, în Iatalia încep din dimineaţa postului. L a Neapole, pe străzi ziua şi noaptea se aud cântece de Crăciun, însoţite de chitară, mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continua să cânte până pe 25 decembrie făcând loc apoi cântărilor de melodii bisericeşti. NOCHE BUENA- CRĂCIUNUL ÎN SPANIA La spanioli Crăciunul ţine 14 zile până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun, se slujeşte o liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte regele.La sfârşit se dă o serbare în cinstea copiilor demnitarilor Curţii. JUUL- CĂCIUNUL ÎN DANEMARCA La curtea Daneză , serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie tăiat din pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga. GRECIA Nicăieri nu se face mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun grecii nu dorm. La miezul nopţii, încep focurile de puşti, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate feţele. Duşmanii se împacă. Cel mai bogat dăruieşte celui sărac. WILLIA- CĂCIUNUL ÎN POLONIA Oameniii bogaţi se duc în Ajunul Crăciunului la prietenii lor în sănii bogat împodobite şi trase de armăsari. Copiii de la oraşe şi sate străbat străzile şi uliţele ducând în vârful unei lungi prăjini stele mari luminoase, întocmai ca la români, când se umblă cu steaua. RAZDJEVSTA- CRĂCIUNUL ÎN RUSIA La ţară , în seara de Crăciun este un obicei: toţi cunoscuţii se întâlnesc la un loc unde petrec şi se veselesc, în vreme ce unul cântă la armonică şi altul la cobză. La petrecere iau parte multe fete care stau pe scaune. Stăpâna casei aruncă cu grâu la picioarele fetelor. Apoi aduce o găină, căreia îi dă drumul în camera unde este aruncat grâul. Fata la care se va duce găina să mănânce grâu, se va Page 90

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

mărita. Şi ruşii au…pom de Crăciun. În casele bogate este frumos ornat. Bradul înalt este aşezat în mijlocul salonului. SANTA CLAUS-CRĂCIUNUL ÎN S.U.A. În S.U.A., Moş Crăciun a evoluat de la un personaj sălbatic, venit din fundul pădurii, îmbrăcat uneori în costum de vânător, la bătânul gras cu faţa blândă şi costum roşu strâns cu o curea, ce călătoreste cu o sanie trasă de reni. Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus , ca şi copiii din Europa. Fiecare membru al familiei primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile sub brad conform scrisorilor primite de la copii. Deşi tradiţiile de Crăciun diferă de la o ţară la alta, acestea au o semnificaţie aparte pentru fiecare dintre noi iar amintirile copilăriei sunt presărate cu mirosul de cozonaci şi cadourile deosebite primite de la cei dragi.

Crăciunul pe glob Prof. înv. primar Fulga Daniela- Ancuța Colegiul Tehnic Dumitru Mangeron – Școala Ion Luca, Bacău Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. „ Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune” afirma Calvin Coolidge. Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase. Reprezintă prilej de bucurie pentru toți creștinii. Sărbătoarea Naşterii Domnului prilejuieşte frumoase tradiţii, indiferent de zona din care provin. Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare. Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii față de semeni; o vreme de voio șie, bucate alese și clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbătoare este ținută pe tot Globul indiferent de rasă pentru că este un moment în care toți au uitat de aceste aspecte. Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. În România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng to ți membrii familiei, chiar dacă unii sunt plecați departe. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. Page 91

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

La spanioli Crăciunul ţine 14 zile până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun, se slujeşte o liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte regele.La sfârşit se dă o serbare în cinstea copiilor demnitarilor Curţii. În Franţa veche, strălucirea Crăciunului (Noel) întunecă pe cea a Paştelui. În biserici se înfăţişează diferite şcene din Naşterea Mântuitorului, în care figurează grupuri de păstori, cei trei crai – ceva asemănător cu Vicleimul ramânilor. Drama păstorilor este jucată de preoţi şi credincioşi. Melodiile diferite care se numesc noels sunt cantate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De Crăciun, pe 25 decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cina”, compusă din legume şi ,,Morne en brandade” adică o mancare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. La țară , în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată dintr-un trunchi de maslin uscat, care arde în vatră. Focul e stropit cu vin fiert. Apoi familia se asează la masă. Pe urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la biserică. În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează şi focuri de artificii. Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri. În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep ”Postul Mic”pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun. La serbarea Crăciunului în Italia, IL Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă a Pruncului Isus cioplită dintr-un trunchi de arbore din grădina Măslinilor de un călugăr. I se atribuie puteri magice vindecătoare. Veştmântul său este împodobit cu pietre scumpe. Timp de opt zile, copiii sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Isus. De fapt sărbătorile de Crăciun, în Iatalia încep din dimineaţa postului. La Neapole, pe străzi ziua şi noaptea se aud cântece de Crăciun, însoţite de chitară, mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continua să cânte până pe 25 decembrie făcând loc apoi cântărilor de melodii bisericeşti. La curtea Daneză , serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie tăiat din pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga. În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit “Colinde la lumina lumânării”. Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În toată luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică. În S.U.A., Moş Crăciun a evoluat de la un personaj sălbatic, venit din fundul pădurii, îmbrăcat uneori în costum de vânător, la bătânul gras cu faţa blândă şi costum roşu strâns cu o curea, ce călătoreste cu o sanie trasă de reni. Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus , ca şi copiii din Europa. Fiecare membru al familiei primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile sub brad conform scrisorilor primite de la copii.

Crăciunul -sarbatoarea sufletelor noastre Page 92

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Prof inv primar Gavrilut Mioara Colegiul Tehnic Nr 1 Vadu Crisului, Jud Bihor Craciunul sau Nasterea Domnului este o sarbatoare crestina celebrata la 25 decembrie (dupa calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (dupa calendarul iulian) in fiecare an. Ea face parte din cele 12 sarbatori domnesti (praznice imparatesti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sarbatoare dupa cea de Pasti si de Rusalii. In anumite tari unde crestinii sunt majoritari, e de asemenea sarbatoare legala, si se prelungeste in ziua urmatoare, 26 decembrie: a doua zi de Craciun. De la debutul secolului al XX-lea, Craciunul devine si o sarbatoare laica, celebrata atat de catre crestini cat si de catre cei necredinciosi, centrul de greutate al celebrarii deplasandu-se de la participarea in biserica la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, "darurilor de la Mos Craciun". Cand Dumnezeu a hotarat sa izbaveasca lumea din pacat a trimis pe ingerul Gavriil in cetatea Nazaret, la Fecioara Maria. Si intrand ingerul la ea i-a spus ca a fost aleasa de Dumnezeu sa nasca pe Iisus Fiul Sau. Cand a sosit vremea nasterii Domnului, in Tara Sfanta se dadu porunca sa se inscrie fiecare om in localitatea sa de bastina. Feciora Maria si batranul Iosif,logodnicul ei, au plecat din Nazaret spre Betleem.Cand au ajuns la Betleem , se innoptase. Casele erau pline de oameni. S-au adapostit intr-o pestera de la marginea Betleemului. In linistea noptii sfinte Fecioara Maria a nascut pe Iisus Hristos. Nu departe de pestera se aflau niste pastori. Deodata, o lumina puternica cobori din cer si un inger al Domnului statu langa ei .Impreuna cu ingerul s-a vazut deodata o multime de oaste ingereasca, laudand pe Dumnezeu .Dupa ce a plecat ingerul de la pastori, acestia, bucurosi de cele ce se aflasera, au mers in mare graba la Betleem. Au intrat in pestera si au gasit acolo pe Maica Domnului .S-au intors acolo cu mare bucurie la turmele lor,vestiind tuturor ce aflasera de la inger si ce vazusera cu ochii lor in pestera. Aceasta bucurie o traim si noi,crestinii, in fiecare an la 25 Decembrie, cand sarbatorim Nasterea Domnului sau Craciunul. Obiceiurile culinare Timp de 40 de zile inainte de sarbatori crestinii respecta Postul Craciunului, care se incheie in seara de Craciun dupa liturghie. Taierea porcului in ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipeaza Craciunul. Pregatirea mancarurilor capata dimensiunile unui ritual stravechi: carnatii, chisca, toba, raciturile, sarmalele, caltabosul si nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Craciun, fiind la loc de cinste alaturi de vinul rosu pretuit de toata lumea. In primele doua secole crestine, a existat o puternica opozitie la celebrarea zilelor de nastere a martirilor si a lui Iisus. Numerosi Parinti ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul pagan de a celebra zile de nastere, cand, de fapt, sfintii si martirii trebuiau, in viziunea lor, sa fie celebrati la data matririului lor, adica la "data adevaratei lor nasteri" din prespectiva bisericii. Multi crestini ai primelor secole erau scandalizati si de veselia si festivismul celebrarii, pe care il vedeau ca fiind o reminiscenta a paganismului, in special al Saturnaliilor romane. Ei aveau dreptate sa afirme asta: plasarea sarbatorii nasterii lui Iisus Hristos din momentul in care aceasta a inceput sa fie celebrata de crestini, exact la finele lui decembrie sau inceputul lui ianuarie (adica 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii traditiilor pagane, caci Evanghelia nu da nici un detaliu despre data nasterii lui Iisus. Din motive politice, asa cum sugereaza istoricul Edward Gibbon, ierarhia crestina a considerat copierea sarbatorilor si a riturilor pagane ca fiind solutia raspandirii accelerate a cultului lor in mase, mase care pe atunci erau puternic atasate vechilor Page 93

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

sarbatori si practici rituale pagane. Factorul pentru care primii crestini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nasterii zeului lor, a fost deci ca la aceste date, in lumea romana, germanica si orientala se celebrau diverse date de nastere ale altor zei. Povestea unui zeu salvator nascut din fecioara pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc noua, cele mai multe culte pagane ale vremii adorand cate un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstitiului egiptean, era celebrata revarsarea apelor Nilului si in "cultele misterelor" locale nasterea "eonului" din fecioara. Epifaniu, scriitor crestin, reda in lucrare sa ritul celebrarilor din 6 ianuarie si semnificatia acestuia la egipteni si la arabii "Petra"-ei (Eleusa, unde se serba nasterea pruncului-zeu Dusares din fecioara. Alt scriitor crestin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, in Grecia, se celebra tot atunci sarbatoarea misterelor, cand ierofantul exclama la nasterea pruncului sacru: "Fecioara care era grea a conceput si a nascut un fiu!". Tot pe 6 ianuarie grecii sarbatoreau nasterea zeului Dionisie, zeul care ca si Iisus, transforma apa in vin. Colindele de Craciun Sarbatoarea Craciunului este anuntata prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul si cu Steaua, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului. De asemenea, o veche traditie este "mersul cu icoana", un fel de colindat care se face de catre preotii comunitatii locale cu icoana Nasterii Domnului, binecuvantandu-se casele si crestinii. Colindele de iarna sunt texte rituale cantate, inchinate Craciunului si Anului Nou. Originea lor se pierde in vechimile istoriei poporului roman. Evocand momentul cand, la nasterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a calauzit pe cei trei regi magi la locul nasterii, copiii - cate trei, ca cei trei magi - merg din casa in casa cantand colindul "Steaua sus rasare...", purtand cu ei o stea. Ajunul Craciunului incepe cu colindul "Buna dimineata la Mos Ajun!", casele frumos impodobite isi primesc colindatorii. Acestia sunt rasplatiti de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri si chiar bani. Unele cantece de colindat au fost realizate de compozitori de muzica culta, cum ar fi: "Iata vin colindatorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunata" de D.G. Kiriac, "Domnulet si Domn in cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creanga descrie in "Amintiri din copilarie" aventurile mersului cu colindele. Practicile traditionale ale sarbatorilor de iarna mostenite din cele mai vechi timpuri se desfasoara si in prezent in forme deosebit de variate, implicand participarea intregii colectivitati, inclusiv a copiilor. Craciunul concentreaza o seama de ritualuri si obiceiuri intre care se remarca, in toata frumusetea si prospetimea sa, colindatul copiilor. Urarea de Mos Ajun (23-24 decembrie) se practica in intreaga tara, cu denumiri variate. Astfel, in unele parti din Muntenia, Oltenia, Transilvania si Dobrogea se intalnesc ajunul, mos-ajunul, buna dimineata la mos-ajun, colindisul, neatalasul, colinda sau la colindeti/colindete. in sudul Banatului, nordul Olteniei si unele parti din Transilvania si din Crisana, obiceiul este cunoscut sub numele de pitarai sau piterei - denumire ce o poarta si copiii colindatori. in Bihor, intalnim si denumirea de a cucuta. Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sarbatoarea, ureaza belsug in miei, vitei, purcei, pui si cer, in versuri pline de haz, daruri cuvenite: alune pere, mere, colaci. in Oltenia si Tansilvania, copiii, numiti pitarai, atingeau cu bete sau cu nuiele stalpii portilor, usorii usilor de la grajduri si hambare, grinda casei si scormoneau in carbuni pentru a aduce noroc si belsug: ”Buna-i ziua lui Ajun/ Ca-i mai bun’a lui Craciun/ intr-un ceas bun!/ Porci grasi unsurosi/ Sa-i manance oamenii sanatosi./ Boi tragatori,/ Stupi roditori,/ Cai incurcatori, / Oile lanoase,/ Vacile laptoase,/Pui de gaina,/ Pui de rata, / Pui de toate animalele,/ Bani si sanatate.” Page 94

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

In acelasi sat pot exista unul sau mai multe grupuri de varste diferite. Manifestarea se desfasoara de doua ori-in noaptea de 23 spre 24 decembrie si in zorii zilei de 24 decembrie. Copii se aduna, de obicei, la o casa unde repeta colindele, si odata cu venirea serii isi incep colindatul. Colindatorii poarta traistute atarnate de gat in care pun darurile ce le primesc, iar in mina tin un bat numit, in unele zone, colinda sau pitar. Colinda este facuta, de obicei, din lemn de alun frumos incrustat. Ea este purtata de citiva baieti mai mari din ceata, numiti uneori vatafi, si este folosita, in unele zone ale tarii, pentru scormonirea in cenusa sau in focul din vatra. Actiunea are, in mentalitatea populara, semnificatia de a aduce noroc si belsug in casa gospodarului. Urarile copiilor sunt de cele mai multe ori scurte, dupa care, in versuri pline de umor, solicita gazdei darurile. Continutul urarii poate sa fie acelasi la fiecare casa colindata. Copii sunt rasplatiti intotdeauna cu daruri. Cel mai raspandit este colacul de paine, pregatit anume pentru acest prilej. Colacii facuti din faina de grau, impletiti in forma de opt, se numesc colindete sau colindeti. Alteori se mai numesc bolindete, bolindeti sau bobideti. in afara de colaci darurile pot fi compuse din fructe, bomboane.

CRĂCIUNUL PE GLOB Prof. inv. primar: Ghenea Ionela Alina Scoala Gimnaziala Produlesti, Produlesti, Dambovita Crăciunul sau Naşterea Domnului este sărbătoarea creştină a naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau praznice împărăteşti) a Bisericilor Ortodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul este de asemenea sărbătoare legală şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. Sărbătoarea Crăciunului este cea mai frumoasă si mai iubită de cei mici si mari, săraci sau bogați. Veche de peste două milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbătoare a creştinilor este asteptată cu emoție şi bucurie. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii şi este o sărbăoare emoționantă mai ales pentru copii care asteaptă sosirea lui Moş Crăciun . Semnificația religioasă a Crăciunului este naşterea Mantuitorului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, trimis pe pământ să ajute oamenii, să devină mai buni, mai credincioşi, mai Ȋngăduitori. Această sărbatoare semnifica naşterea, creația şi veşnicia Universului. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan, 1, 1) "Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan, 1, 14) Putem privi acum naşterea lui Hristos ca reprezentând, la cel mai profund nivel, întruparea Logosului Divin, proces tainic prin care Tatăl îşi revarsă iubirea nemărginită asupra tuturor copiilor săi. El vine în întâmpinarea noastră luând chip de om. Dar pentru a-l primi cu adevărat în inimile noastre, trebuie să ne purificăm în prealabil de necredinţă, de îndoială, de gânduri rele şi de dorinţe inferioare, de tot ceea ce ne opreşte să primim minunatele daruri pe care Dumnezeu ni le oferă în fiecare clipă. Pe langă sosirea lui Moş Crăciun, moşul bun, iertător, care aduce daruri, o altă bucurie este Bradul de Crăciun, acest pom venerat, care ramâne verde tot anul, ne aduce in case mirosul pădurii, este simbolul puritătii si veşniciei. Intreaga familie participă cu veselie la ritualul Ȋmpodobirii bradului cu globuri multicolore, beteală, dulciuri si beculețe. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. Page 95

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte deCrăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Tradițiile de Crăciun sunt multe si diferă de la o țară la alta. Unele se aseamană cu cele din România, altele par de-a dreptul bizare. In orice colț al lumii insa, sărbătoarea Naşterii Domnului este un moment Ȋn care familia petrece Ȋmpreună Ȋn fața unei mese Ȋmbelşugate. Indiferent cât de diferite sunt pregătite, Sărbătorile din această perioadă a anului, sunt printre singurele care unesc creştinii din întreaga lume. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor state. Africa: Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman. Anglia: Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding. Australia: Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili.De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe.În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Franta: La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe.La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică. Germania: În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea. Grecia: Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Italia: Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Rusia: Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. Page 96

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Spania: La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curţii. "Câte bordeie, atâtea obiceie"! Însă, fie el Santa Claus, Joulupukki, Jizo, Jultomte, Pere Noel, Sinterklaas, Babbo Natale sau Moş Crăciunul nostru, bătrânul rotofei cu barba albă poartă în spate un sac plin de daruri şi în fiecare an, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, aprinde în fiecare dintre noi flacăra vie a copilăriei, a iubirii, a jocului, a bucuriei dăruite. Suntem un popor bogat spiritual. Multe tradiţii şi obiceiuri de o rară frumuseţe şi de o deosebită valoare spirituală sunt concentrate în jurul celor două mari sărbători de iarnă: Crăciunul, adică Naşterea Domnului Hristos şi Anul Nou. Am moştenit de la strămoşii noştri romani sărbătoarea Anului Nou, împodobită cu o mulţime de datini. La acestea, s-au adăugat poezia şi legendele păstorilor daci din Munţii Carpaţi.  BIBLIOGRAFIE: www.wikipedia  articole din ziare, reviste, calendare;  http://www craciunul.ro/craciun in lume.php

Istoria Craciunului pe glob Autor:ProfesorGheorghe Mariana Conceptul de MosCraciun este cladit pe cel al Sfantului Nicolae (270 – 310 d Hr), patronul copiilor. La 30 de ani, acesta a devenit Episcop de Myra, un oras-port la Marea Mediterana, care acum este parte din Turcia moderna. Sfântul Nicolae se tragea dintr-o familie bogata si a devenit binecunoscut pentru ajutoarele pe care le împartea celor nevoiasi. Putea fi deseori vazut, îmbracat în rosu si alb, roba de episcop, calare pe un magar si înmânând daruri copiilor. În Evul Mediu, multe biserici au fost ridicate în onoarea Sfântului Nicolae. În secolul XI, ramasitele sale au fost depuse întro biserica din orasul italian Bari. Se spune ca primii cruciati au vizitat orasul si au dus cu ei acasa povestiri despre Nicolae. Aniversarea mortii sale, pe 6 decembrie, a devenit o zi în care se fac daruri. În timpul Reformatiei Protestante din secolul XVI, Martin Luther a încercat sa opreasca venerarea sfintilor, iar sarbatoarea Sfântului Nicolae a fost abolita în unele tari europene. Cel ce oferea daruri a luat alte nume: în Germania, a devenit DerWeinachtsmann („Craciunul”), PèreNoël în Franta, Santa Claus în Marea Britanie si în colonii. Danezii ca si românii sau francezii au pastratpâna azi sarbatorirea Sfântului Nicolae pe 6 decembrie. Copiii danezi îi spun Sfântului Nicolae – Sinter Klaas. Danezii, condusi de Peter Stuyvesant, au fondat New York-ul, pe care l-au numit initial New Amsterdam. Cu ei au adus si sarbatorirea lui Sinterklaas – Santa Claus în pronuntie americana. Si uite asa s-a nascut numele mosului folosit astazi de toata lumea anglo-saxona. Prin 1773 „St. A. Claus” a fost mentionat în presa americana. În 1809, Washington Irving (autorul „Povestirilor din caverna adormita”) a scris despre Sinterklaas în “O istorie a New York-ului”. Irving l-a descris pe Sinterklaas ca un omulet rotunjor într-un costum danez tipic, cu bufanti pe genunchi si o palarie cu boruri mari, care iesea pe un cal în seara de Sfântul Nicolae. În 1822, Clement Clark Moore, poet si profesor de teologie, a publicat un poem „Vizita Sf. Nicolae” (cunoscuta si ca “Noaptea dinainte de Craciun”). MosCraciunul lui Moore este un batrânspiridus vesel care zboara într-o sanie în miniatura trasa de opt reni minusculi. Moore chiar a pus renilor numele care circula si astazi. Rudolph este cel mai celebru ren. El este conducatorulcelorlalti opt, ale caror nume sunt Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer si Vixen. Cand Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu. Despre Rudolph s-a scris prima data in 1939. Parintele sau este Robert May. Ei pot zbura, caci MosCraciun intra in case Page 97

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

de obicei pe horn. Cum reuseste acesta sa se misteatit de repede, intr-o noapte, din Laponia pina in casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multa vreme in urma, MosCraciun si spiridusiisai au descoperit formula speciala, secreta, a prafului magic pentru reni, care ii face sa zboare. Acest praf magic este imprastiat peste fiecare ren cu putin timp inainte de a pleca din Laponia, in ajunul Craciunului. Este suficient pentru a-i face sa zboare intreaga noapte in jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii de Craciun. El are un sac mare, incarcat cu jucarii, pe care le face cadou copiilor. Si nu exista copil care sa nu merite un dar de Craciun!

Crăciunul pe glob Gherga Elisabeta Georgiana Când spunem ,,Crăciun” spunem bucurie, veselie, lumină, speranță, deoarece asta înseamnă Crăciunul pentru toți creştinii – speranța la o lume mai bună, Crăciunul reprezentând Naşterea Domnului. Crăciunul este una dintre cele mai iubite şi aşteptate sărbători de copii, pentru că este sărbătoarea în care toți primesc sau ar trebui să primească cadouri. Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. Crăciunul este sărbătorit în toate țările de pe glob, fiecare având obiceiuri şi tradiții interesante. În România, intrarea în sărbătorile de iarnă se face o dată cu Ignatul, pe 20 decembrie. Începând de la Ignat şi până la Crăciun, tinerii umblă cu turca, capra sau brezaia - o mască cu cap de animal, mai ales de barză. Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu turte numite "Scutecelele lui Hristos". Se spune că pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor. Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Moş Ajun şi Moş Crăciun apar întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi sunt extrem de bătrâni, întrucât vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, colindeţi, plăcinte, prăjituri, bomboane şi tot felul de dulciuri, iar Moş Crăciun aduce haine, încălţăminte, jucării, şi cărnuri de purcel. Tot în seara de 23 spre 24, după miezul nopţii şi până la ziuă, copiii obişnuiesc să meargă cu colinda, cu Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun şi Neaţaluş. Ei strigă pe la ferestre „Bună dimineaţa la Moş Ajun, ne daţi ori nu de daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe. Mâncarea primită de copii în această noapte se dă vacilor spre a făta viţei mulţi - cât de mulţi sunt şi piţărăii. De la acest nume această datină a umblatului se numeşte "în piţărai", iar ajunul Crăciunului mai poartă şi numele de "ziua de piţărăi". Un alt obicei specific Sărbătorilor de iarnă este acela de a primi vizita preotului în casele noastre în ajunul Naşterii Domnului şi în ajunul Bobotezei pentru comunicarea directă a mesajului sărbătorilor printr-o comuniune caldă între credincioşi şi membrii Bisericii. În Bucovina există credinţa că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarnă. De aceea, în preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate. Page 98

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat şi ating fiecare pom spunând: "cum sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul". În Moldova, nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă şi nu se împrumută nimic. Fetele, pentru a-şi vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastră, câte puţin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitorul va veni şi va gusta şi fata îl va vedea. Dacă la noi, românii îşi urează ”La mulţi ani sau Crăciun fericit” şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun lângă brad, printre sărmăluţe, piftii şi cartaboşi, alţi locuitori de pe glob întâmpină Sărbătorile de iarnă în alt mod. Australienii, de exemplu, stau la plajă, în timp ce în India se împodobesc copacii de mango şi nu brazii. Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabele de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri. În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep "Postul Mic" pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptura de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun. Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. În China, copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate, iar portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează şi focuri de artificii. În Australia vremea este exact invers ca la noi (aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanţei de vară). Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit "Colinde la lumina lumânării". Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În toată luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică. În Franța, de exemplu, Crăciunul este perioada reuniunii familiei și a generozită ții, marcată de daruri și dulciuri pentru copii, cadouri pentru cei sărmani, liturghia de la miezul nop ții și de revelion (le Reveillon). Este o ocazie foarte importantă pentru francezi, pentru că țin foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la masă. Copiii francezi își așează încălțările în fața căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau “le petit Jesus” (“micuțul Isus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului. În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia , cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă. După asistarea la “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopții), francezii se adună în grupuri de prieteni sau în familie pentru a serba “Le Reveillon” (Revelionul), la o masă îmbelșugată, acasă, la un restaurant sau la o cafenea. Fiecare regiune franceză are propriile tradiții culinare legate de Revelion, cu feluri de mâncare din curcan, clapon, găina sau cu boudin blanc (budincă albă). Bucățele sunt stropite cu vinuri Muscadet, Anjou, Sauterne and Champagne . Cuvântul “reveillon” provine din verbul “reveiller”= “a se trezi , a se deștepta”. Revelionul reprezintă o “deșteptare” simbolică, semnificând nașterea lui Isus. Un alt aspect important al Crăciunului franțuzesc constă în Crèche, scene zugrăvind momente din nașterea mântuitorului, în care este amplasat Sfântă familie alături de Santons (“micii sfinți”), și care este expusă în biserici și în case. Page 99

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pentru a da un ultim tușeu scenelor din “crèche”, copii le ornează cu mușchi, pietricele și crengu țe de brad. Atunci când se aprind lumânările, “crèches” devin locul central de sărbătorire a Crăciunului. Copii se adună în jurul lor și cântă colinde până în ziua de Epifanie, pe 6 ianuarie. Există și Crèche însuflețite, constând din piese de teatru cu copii sau cu păpuși descriind evenimentele din timpul nașterii lui Isus. Familiara scenă sfânta “crèche” a fost introdusă în Avignon de care familia sfântului Francisc de Assisi între anii 1316 și 1334, însă abia în secolul XVI a devenit o tradiție îmbră ți șată de cultură populară. În sudul Franței, în Provence, în “crèche” sunt introduși și cei trei magi, păstorii, animale, săteni îmbrăcați în vechi costume tradiționale. Aceste figurine includ un primar al satului, un țăran, un țigan, un toboșar și alte personaje pitorești. Un alt obicei în Provence constă în costumarea unor persoane în păstori care iau parte la o procesiune în care se dă ocol bisericii. Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care înseamnă "noapte solemnă", sau "Heiligenachten" "noapte sfantă". Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în țările latine, ci slujba de la miezul nopții de Crăciun. Incă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează piețele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. Coroana de Advent, confecționată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeți cu dulciuri şi bunătăți care vor fi degustate zilnic de familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupați de decorarea locuinței. Coroane de brad sunt agățate la uşa de la intrare, în timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. Până în ziua de Crăciun, germanii vizitează nenumăratele scene biblice ale Naşterii lui Iisus, în miniatură sau în mărime naturală, figurative sau animate, construite peste tot. In aer liber, oamenii se în- călzesc cu vin fiert condimentat, uşor îndulcit. In Germania, sărbătoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, deoarece, e cea de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor în familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu "de Moş Crăciun", ci "de Christ-Kind" (copilul Iisus). În Bulgaria, Crăciunul ("Koleda") începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine specială ("Krava") pentru al lor "Koledar" (colindător) favorit. "Koledarii" sunt tineri necăsătoriți sau căsătoriți recent, care, costumați cu haine tradiționale, țin în mâini un "Koledarka", un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri speciale preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei. Prin cele prezentate mai sus, am incercat să fac o sinteză asupra modului în care sărbătoresc creştinii una dintre cele mai frumoase şi aşteptate sărbători, Crăciunul. Pot spune că fiecare țară are obiceiuri şi tradiții interesante pe care le păstrează cu sfințenie.

Crăciunul pe glob Gherga Gheorghe Una dintre cele mai frumoase şi aşteptate sărbători religioase este Crăciunul. Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.

Page 100

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Se susține faptul că denumirea de ”Crăciun” ar proveni din limba latină, şi anume din “creatio”, care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naște. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaie, însă nici aceștia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin nașterea unui prunc zămislit din greșeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Crăciunoaiei, auzind-o, și știind ce înseamnă o naștere de copil, i s-a făcut milă de dânsa și s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moașă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat și i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, și l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, și când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moașele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc. Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic) serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”). În ceea ce mă priveşte, cred că cele mai frumoase obiceiuri şi tradiții de Crăciun sunt în România. Fiecare zonă are propriile ei obiceiuri pe care le păstrează cu sfin țenie, aşa cum au fost moştenite din moşi-strămoşi. De exemplu, în satele din Banat, încă se păstreaza obiceiul ,,tăiatul porcului” de Ignat. Obiceiul sacrificării porcului de Ignat, pe 20 decembrie, încă se mai practică prin satele româneşti, pe acolo unde gospodarii cresc porci în propriile curți, pentru ca la Sărbătorile de iarnă să aibă carne proaspată din care să-şi prepare tradit ționalele mâncăruri româneşti: tobă, răcitură, carnați. După tranşarea şi sortarea cărnii, gazda pregăteşte, afară, aproape de locul sacrificiului, o masă mare, pentru toți oamenii care au ajutat la tăierea porcului. Felul de mâncare, tradițional numit "pomana porcului", este obținut prin prăjirea, într-un ceaun mare, de tuci, a bucă ților de carne tăiate din toate părțile porcului sacrificat: bucăți de muşchi, ficat, slănină, coastă, falcă. Un alt obicei este acela când înainte de Crăciun, preotul umblă cu icoana din casă în casă, pentru a vesti Naşterea Domnului. Aceasta este o practică extrem de veche, de fapt, o vizită pe care preotul o face credincioşilor săi. Preotul poartă cu el o icoană care înfă țişează scena naşterii Mântuitorului şi, în fiecare casă cântă troparul sărbătorii, dând icoana credincioşilor ca să fie sărutată. Tradiția împodobirii bradului şi a casei cu crenguțe de brad este un obicei relativ nou, preluat pe la jumătatea secolului al XIX-lea de la țările germanice. Prin forma sa triunghiulară, bradul simbolizează Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este înpodobit semnifică bogăția şi cunoaşterea, ca şi pomul sacru din Grădina Edenului. Page 101

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini, atât în mediul rural, cât şi urban, odată cu aşteptarea în seara de Ajun a lui Moş Crăciun. În ajunul Crăciunului există obiceiul de a merge cu colindul. Colindele sunt cântece tradiționale formate din urări de bine şi belşug pentru toți cei ce le ascultă. În ziua de Crăciun, colindele revin, de astă dată copiii cântând ,,Steaua”. Prin acest colind, ei anunță venirea pe lume a pruncului Iisus Hristos. Sunt zone tara unde tradiția Crăciunului încă se păstrează cu sfințenie şi se transmite nealterată, din generație în generație. Oamenii de la sate au obiceiuri specifice de la care nu se abat, de aceea, în prag de sărbători, auzim de tradiții şi superstiții de care mulți dintre noi n-au auzit niciodată. Crăciunul însă este sărbătorit şi de celelalte țări de pe glob, fiecare având la rândul ei, obiceiuri şi tradiții specifice. Ca de exemplu, majoritatea oamenilor din țările scandinave o sărbătoresc pe Sfânta Lucia în fiecare an, pe 13 decembrie. Această tradiție îşi are originile în Suedia, însă a ajuns şi în Danemarca şi Finlanda. In aceste țări, sărbătoarea reprezintă începutul sezonului de Crăciun şi mai este numită"micul Yule". Conform tradiției, cea mai mare fată din fiecare familie se trezeşte de diminea ță şi apoi trezeşte fiecare membru al familiei sale, îmbrăcată într-o rochie lungă, albă cu o bandă roşie şi purtând o coroană din crengi, cu nouă lumânări aprinse. In prezent, în Finlanda, o fată este aleasă pentru a o întruchipa pe Lucia şi ea este onorată printr-o paradă, fiind înconjurată de torțe. În Statele Unite şi Anglia, în ajunul Crăciunului, copiii atârnă ciorapi pe piciorul patului sau în apropierea unui şemineu, sperând că aceştia vor fi umpluți cu bunătăți timp în timp ce dorm. În Scandinavia, de exemplu, copiii îşi lasă pantofii pe vatră tot pentru a primi cadouri. Această tradiție poate fi atribuită legendelor despre Sfântul Nicolae. Potrivit uneia dintre legende, trei surori sărace nu s-au putut căsători pentru că nu aveau bani pentru zestre. Pentru a le salva de la a fi vândute de către tatăl lor, Sfțntul Nicolae le-a lăsat surorilor monede de aur. Astfel, o moneda a căzut pe horn şi a ajuns într-o pereche de pantofi care au fost lăsați pe vatră. Iar celelalte au intrat printr-o fereastră şi au ajuns într-o pereche de ciorapi lăsați agățați lângă foc. În Franța, Crăciunul este numit Noel. Această denumire vine din expresia franceză "les bonne nouvelles", care se înseamnă "vestile bune" şi se referă la evanghelie. În sudul Franței, unii oameni ard un buştean în casele lor din Ajunul Crăciunului şi până la Anul Nou. Acest obicei vine dintr-o veche tradiție în care agricultorii foloseau o parte din buştean pentru a le aduce noroc pentru recolta de anul viitor. În Australia, sărbătoarea are loc în mijlocul verii şi nu este neobişnuit ca în unele păr ți ale Australiei să se înregistreze 100 de grade Farenheit în ziua de Crăciun. În timpul sezonului călduros şi însorit de Crăciun din Australia, vremea de plajă şi grătarele în aer liber sunt obişnuite. Tradiționalele zile de Crăciun includ reuniuni de familie, schimburi de cadouri şi fie o masă caldă cu şuncă, curcan, carne de porc sau fructe de mare, fie grătare.

Page 102

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Cele mai multe tradiții canadiene de Crăciun sunt similare cu cele practicate în Statele Unite ale Americii. În nordul îndepărtat al țării, eschimoşii celebrează un festival de iarnă numit Tuck sinck, unde se organizează petreceri cu dans şi schimburi de cadouri. În Grecia, mulți oameni cred în kallikantzeri, spiriduşi care apar pentru a produce rău în timpul celor 12 zile de Crăciun. Cadourile sunt, de obicei, dăruite pe 1 ianuarie, ziua Sfântului Vasile. Fiecare țară se bucură de Naşterea Domnului in mod diferit şi pe cât sunt de diferite aceste obiceiuri, de la o țară la alta, pe atât sunt de intersante. În concluzie, aş vrea să precizez faptul că toți cei care sărbătoresc Crăciunul nu ar trebui să uite de fapt adevărata semnificație a acestei frumoase sărbători şi anume Naşterea Domnului, care ar trebui să ne umple sufletele de bucurie şi speranță.

Crăciunul – tradiții și obiceiuri pe glob Prof. Grigore Gabriela Beatrice În fiecare an trăim perioada sărbătorilor de iarnă cu reînnoită bucurie: retrăim an de an miracolul naşterii lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, trimis aici, pe Pământ, din imensa dragoste pentru oameni a Tatălui Nostru Divin. În această perioadă de graţie se manifestă în mod obiectiv în întreaga ambianţă un aflux foarte mare de energii spiritualizante, ambianţa pozitivă fiind cea care ne face să fim mult mai senini, liniştiţi, fericiţi, chiar exuberanţi de Sărbători. Istoria acestor sărbători pornește încă din anul 264 când Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele. Familiile care sărbătoresc Crăciunul, toate familiile creștine, au propriile tradiții in functie de țara și de cultura fiecărui popor. În Spania, pentru cei mai mulți, Crăciunul începe pe 1 decembrie. Numită „El Dia de la Inmaculata” această zi este o sărbătoare naționala dedicată Fecioarei Maria și peste tot prin țara se organizează parade și festivaluri. Ca mulți alți creștini, spanioii iși decorează casele, iar în noaptea de Crăciun numită „Nocheabuena”, oamenii merg la slujba de la miezul nopții, dupa care sărbătoresc toata noaptea. În ziua de Crăciun, copiii primesc câteva cadouri simbolice de la Moș Crăciun sau Papa Noel, așa cum este el cunoscut acolo. Cea mai importantă zi din sărbătorile de Crăciun este pe 6 ianuarie, de Ziua celor 3 Magi „Fiesta de los tres Reyes Magos”. Aceasta marchează ziua în care cei trei magi au sosit cu daruri pentru pruncul Iisus. Copiii lasă mici aten ții pentru magi, iar ace știa, la rândul lor, lasă daruri pentru copii. În Franța, sărbătorile încep pe 6 decembrie, cu Sfântul Nicolae. Oamenii iși decorează casele cu scena nașterii lui Iisus, dar și cu pomul de Crăciun. Moș Crăciun sau Pere Noel, cum este numit în Page 103

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Franța, vizitează copiii în ajunul Crăciunului. Copiii iși lasă pantofii afară în speranța că diminea ța vor găsi dulciuri și cadouri. În 1962, s-a dat o lege în Franța care specifică faptul că dacă un copil scrie o scrisoare lui Moș Crăciun, acesta trebuie să primească un răspuns. Ca toți ceilalți creltini, în noaptea din Ajun, francezii merg la slujba religioasă. Pe 6 ianuarie, ei sărbătoresc Ziua celor trei Regi; în această zi se gătește o prăjitura specială în care se ascunde un mesaj pentru fiecare. În Filipine sărbătoarea Crăciunului începe în jur de 1 decembrie când oamenii încep să cânte colinde; se țin slujbe care durează de pe 16 decembrie până în ajunul Crăciunului. În ajun, familiile se reunesc și, după slujba de la miezul nopții, organizează o masă festivă în timpul căreia se face și schimb de cadouri. Sărbătorile de iarna se incheie cu Sărbătoarea celor trei magi, care este celebrată în prima zi de duminică din luna ianuarie. În această zi, copiii iși lasă afară pantofii, în speran ța că cei trei magi vor veni și vor pune în ei bani și daruri. În Marea Britanie, în fiecare an se reiau o serie de tradiții; acestea includ trimiterea de felicitări celor apropiați, decorarea caselor cu ghirlande și vâsc. Sărbătorile de iarnă țin până la 1 ianuarie și includ și o sărbătoare numită Boxing Day, care este celebrată în ziua de după Crăciun. Prima felicitare afost trimisă în anul 1843. Ideea a venit de la un bărbat numit John Cole care vroia să trimită prietenilor săi un mesaj de Crăciun, dar era prea ocupat pentru a o face. Un prieten de-ai săi, John Calcott Horsley a realizat o felicitare pentru el; aceasta a fost multiplicată în 1000 de exemplare și a fost vandută în Londra la vremea aceea. Felicitarea avea o imagine cu membrii unei familii care stăteau împreună în jurul unei mese și țineau ridicat un pahar cu vin. Sub această imagine era un mesaj: „Merry Christmas and a Happy New Year!”. În timpul celui de-al II-lea război mondial, felicitările au devenit mai populare deoarece mulți le trimiteau celor dragi care erau plecați la luptă. În ziua de Crăciun Santa Claus este nelipsit, cu daruri pentru copii și adulți. Familiile se reunesc și petrec timp împreuna bucurându-se de aceste clipe de neuitat. A doua zi după Crăciun se sărbătore ște Boxing Day. Această sărbătoare se spune că provine din Evul mediu când, cutii erau lasate afară pentru a fi umplute de cei bogați. Acestea erau date oamenilor săraci a doua zi dupa Crăciun. O altă explica ție este aceea că, mulți oameni trebuiau să muncească de Crăciun, așa că au primit a doua zi liberă, pentru a sărbători. În Mexic sărbătoarea Crăciunului începe de pe 16 decembrie, când oamenii încep să bată din ușă în ușă retrasând călătoria lui Iosif și a Mariei în căutare de adăpost. Simbolul Crăciunului este o floare, poinsetia, floare folosită la decorarea caselor. Povestea spune că un băiat aflat în drum spre Betleem dându-și seama la un moment dat că nu are niciun dar pentru pruncul sfânt, a cules o ramură cu frunze. Pe masură ce se apropia de destinație, frunzele se transformau într-o floare ro șie în forma de stea. În ziua de Crăciun, oamenii schimbă cadouri, iar pe 6 ianuarie copiii primesc cadouri surpriză de la cei trei ințelepți. În Scandinavia cadourile sunt lăsate sub pomul de Crăciun de un spiriduș numit Julenisse. Copiii cred că acest spiriduș trăiește cu adevărat în podul casei lor în restul anului și îi lasă un bol cu budincă în noaptea de Crăciun. Peste tot în lume Crăciunul înseamnă o sărbătoare a oamenilor buni, iubitori, milostivi. Indiferent de locul unde este sărbătorit, Craciunul rămâne sărbătoarea sufletului, este sărbătoarea în care Lumina divină se naște din nou și din nou, dând sufletelor noastre o aură caldă, un scop și o menire, este sărbătoarea lui Iisus omul-dumnezeu si dumnezeul-om care spune „stau la poarta sufletului tău și bat, tu trebuie doar să-mi dechizi și eu voi intra...”. Bibliografie www.lumea spirituala.ro www.didactic.ro

Magia Craciunului la sârbi

Page 104

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Profesor învaţământ primar Gruia Mara- Mihaela

După calendarul iulian – urmat de sârbi - Crăciunul se sărbătoreşte la 7 Ianuarie. Crăciunul este o sărbătoare de 3 zile, luând în calcul şi ziua de Ajun. Sărbătoarea este o combinaţie a obiceiurilor religioase şi folclorice, care prin diversitatea lor dau o frumuseţe aparte acestor zile sfinte. În mod tradiţional, în vechime, capul familiei de sârbi ortodocşi obişnuia ca în dimineaţa Ajunului de Crăciun să meargă în pădure pentru a aduce acasă un trunchi de stejar sau de fag, numit Badniac, pe care trebuia să îl taie din trei lovituri de secure.Badniacul, ce simboliza Sfânta Treime, era pus în cel mai luminos colţ al camerei, întotdeauna lângă icoană, după care în casă erau aruncate pe jos paie ce simbolizau aşternutul din ieslea în care s-a născut Pruncul Sfânt şi care nu erau măturate până după sărbători. În timpul acesta copiii cântă colinde de Crăciun, iar gospodina aruncă bani, grâu şi bomboane. De asemenea, în toate colţurile camerei aruncă de trei ori câte patru nuci, pe care copiii, le adună în timp ce merg în cerc pe paie cotcodăcind precum găinile. Tot conform tradiţiei, după Sfânta Liturghie din seara de Ajun de Crăciun, credincioşii prezenţi la biserică îşi reamintesc de străvechile tradiţii, ocazie cu care sunt sfinţite bucheţele făcute din crenguţe de stejar şi paie, legate cu panglici tricolore sârbeşti roşu-alb-albastre, ce apoi erau împărţite credincioşilor, împreună cu anafura, obicei care se păstrează şi astăzi. Familiile de sârbi ortodocşi obişnuiesc ca în seara de Ajun să ia cina stând pe jos, în jurul unei feţe de masă albe, întinsă în mijlocul camerei peste paie, faţă de masă pe care gazda aprinde lumânarea de Crăciun. Înainte de cină însă în toate casele se obişnuia – la fel ca şi astăzi de altfel, pentru că obiceiul s-a păstrat – să se spună Troparul Crăciunului, un imn de slavă care laudă naşterea lui Iisus Hristos. Alte obiceiuri simbolice sunt colacul, aşezat la masă pe patru mere roşii şi, de asemenea, paharul cu vin roşu, cu miere şi grâu.Odată sfârşit acest ritual, membrii familiei se aşează la o cină de post, la lumina flăcărilor Badniacului, care întreţine peste noapte focul din vatra casei, pentru a aduce noroc şi sănătate, fertilitate semănăturilor şi vitelor, ajutând în acest fel luminii să triumfe asupra întunericului. În timp, obiceiurile tradiţionale ale sârbilor ortodocşi au rămas în cele mai multe locuri doar simple amintiri, rolul gazdei a fost preluat în prezent de preotul satului, care face slujba de sărbătoare, aruncă prin biserică boabe de grâu şi împarte credincioşilor crenguţe de stejar şi paie pe care aceştia le păstrează până anul viitor, deoarece se spune că aduc noroc. Page 105

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Obiceiul de a arde Badniacul se păstrează mai ales în comunităţile sârbeşti mai mici. Acesta este ars în faţa bisericii, iar tăciunii sunt duşi a doua zi pe câmp, pentru fertilizarea ogoarelor. În timpul acesta copiii merg pe la casele gospodarilor din sat pentru a colinda şi a le ura belşug în anul nou, la ortodocşii sârbi obişnuindu-se să se cânte colinde în toate cele trei zile ale Crăciunului. În prima zi de Crăciun se merge la Sfânta Liturghie iar apoi se vine la masă. În fiecare gospodărie se fac bucate alese, dar din nici una nu lipseşte tradiţionala cesniţa- prăjitură din foi de aluat fraged cu multă nucă şi în care se ascunde o monedă. Cel ce va găsi bănuţul, se spune că va fi fericit tot anul. A doua zi se sărbătoreşte la biserică şi în cerc restrâns, în familii. Sârbii se salută de la Crăciun şi până la Botezul Domnului cu urarea ,,Hristos se rodi’’ iar ceilalţi răspund ,, Vaistinu se rodi’’,însemnând “Cristos s-a născut”, respectiv “Adevărat s-a născut”. A doua zi de Crăciun este închinată de sârbi Maicii Domnului iar a treia Sfântului martir Ştefan. Împodobirea bradului de Crăciun, obicei care nu făcea parte din tradiţiile sârbilor, a fost acceptat cu timpul de multe familii. Majoritatea sârbilor din Banat sărbătoresc în prezent atât Crăciunul românesc, cât şi cel sârbesc.

SEMNIFICAŢIA CRĂCIUNULUI Profesor Han Geta La numai trei zile după solstitiul de iarnă, moment în care soarele se ocultează cel mai mult lasând loc noptii celei mai lungi, vine sarbatoarea Crăciunului . Sărbătoarea Crăciunului ne invită la introspecție și este totodata un moment în care trebuie să ne orientăm către lumina din interior, pentru a ne redescoperi pe noi înșine, luminând astfel acele aspecte ale noastre pe care le conștientizăm mai putin . Crăciunul sau Naşterea Domnului, nu este o sărbatoare folclorică, ci este cea mai importantă sărbătoare a Bisericii, iar a folcloriza Crăciunul, acoperindu-l cu simboluri golite de sens şi limitândune la lucruri secundare, este o greşeală de neiertat. În apropierea Naşterii Domnului însă, zarva exterioară cuprinde tot mai multă lume, ca și cum ,,Răul” ar fi conștient că nu mai are multă vreme pentru a ispiti omenirea, încercând astfel să distragă atenţia de la adevăratul sens al sărbătorii. Apar cumpărăturile, cadourile, bradul, Moș Crăciun, uitând adevărata semnificație, cea a cunoașterii Celui Nascut din Fecioara Maria . În aceste condiţii, au luat naștere tradițiile de Crăciun, care sunt multe și diferă de la o țară la alta, indiferent de continentul pe care sunt situațe. Chiar dacă Crăciunul este sărbătorit de aproximativ 2,2 miliarde de creștini, unele tradiţii ale acestei sărbători se aseamană cu cele din România, însă altele par de-a dreptul bizare. În ţările nordice din Europa, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului, zi în care familiile se reunesc în așteptarea lui Moș Crăciun sau merg la biserică pentru slujbe speciale sau pentru a aprinde lumânari la mormintele celor dragi. Mai speciali sunt islandezii care aşteaptă treisprezece Moși Crăciuni, ce vin cu 13 zile înainte de Crăciun, câte unul în fiecare seară, aducând copiilor cuminți dulciuri, fructe şi lozuri în plic, iar dacă au fost răi un cartof . Page 106

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Rolul lui Moș Crăciun se schimbă în Elveția, unde aceastuia ii revine dificila sarcină de a aduce pomul de Crăciun în casele oamenilor, obicei păstrat din anul 1775 . Pe un alt continent, în statul Alaska, creștinii acestui tărâm înghețat, împart mâncare, merg la colindat, primind de la gazde prăjituri, bucăţele de somon afumat sau plăcintă de peşte . Crăciunul se sărbătoreşte și în zonele calde ale globului. Deşi în Australia şi Noua Zeelandă temperaturile depăsesc 30 grade Celsius, atmosfera de sărbătoare nu cunoaște intimidare, însă obiceiurile se schimbă. Familiile sunt în vacanța de vară și sărbătoresc Crăciunul pe plajă, iar mesele tradiționale sunt formate din friptură de curcan, legume şi budincă . Tradiție neobișnuită de Crăciun regăsim în Portugalia, unde în dimineața zilei de Crăciun la masă se pun farfuri şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele persoanelor decedate din familie, iar porțiile de mâncare au scopul de a aduce binecuvântare şi noroc pentru anul următor . Obiceiuri bizare se întâlnesc şi în Jamaica, unde colindele sunt cântate pe ritm de reggae, chiar şi cele clasice fiind adaptate la acest stil . Un stat care nu sărbătorea în urmă cu 20 de ani Crăciunul este Rusia, ale cărei obiceiuri se aseamănă cu cele ale românilor. Creștini ortodocși din Rusia postesc 40 de zile, merg la biserică, după care pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol. Ei sărbătoresc pe baza calendarului creștin ortodox de rit vechi, celebrând Naşterea Domnului pe 6 ianuarie. Comparativ cu Rusia, care a dat Nașterii Domnului statutul de sărbătoare na țională, în China sau Japonia, Crăciunul nu este o sărbătoare legală sau naţională, însă reprezintă un motiv de a decora casele şi magazinele sau pentru a oferi cadouri . După cum se poate observa, indiferent de țară, odată cu apropierea sărbătorii Na șterii Mântuitorului, apar o serie de obiecte şi personaje ce ne însoțesc pretutindeni în această perioadă puternic încărcată de semnificații . Nelipsit este bradul (pomul de Crăciun) considerat ca fiind simbolul principal al sărbătorii, dar puţini sunt cei care știu că își are originea într-o tradiție antică păgână, cea a bu șteanului ars, care sombolizează atât arderea trecutului, cât şi interpretarea semnelor viitorului. Un alt ,,simbol” al Sfintei sărbători este Moș Crăciun, un cioban foarte rău care a refuzat să o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul său. Acesta a devenit cre știn, dar doar după ce a văzut miracolul făcut de Maica Domnului asupra soției sale, căreia îi tăiase mâinile pentru că a fost miloasă şi a ajutat-o pe Fecioara Maria . Poate că cel mai important simbol al acestei sărbători este lumânarea, pentru că reprezintă lumina pe care a adus-o Nașterea Mântuitorului şi pentru că este nelipsită în această perioadă, regăsindu-se atât în decorațiuni, cât şi pe masă sau în brad. Prin verticalitatea si blânde țea ei, lumânarea este deopotrivă întruchiparea nevinovăţiei şi a curățeniei, iar prin ardere exprimă o via ță eternă . Toate aceste simboluri au dus la comercializarea sărbătorii de Crăciun, ajungând chiar să o înlocuiască, săvârșind un sacrilegiu asupra unuia dintre cele mai importante momente din istoria omenirii . În concluzie, trăim într-o lume în care tot mai mulți oameni pierd semnificaţia sărbătorii Crăciunului și nu trebuie să uităm că ziua cea sfântă în care se naște trupește Fiul lui Dumnezeu, este o sărbătoare cu înțeles adânc, precum este descrisă şi în Sfânta Scriptură, și nu un prilej de distracție şi îmbuibare inconștientă. Pentru a regăsi sau întări adevaratul duh al acestei sărbători, nu este suficient să mergem întrun loc retras, ci trebuie să mergem în adâncul sufletului nostru, acolo unde caută să se nască Fiul lui Dumnezeu, pentru noi şi a nostră mântuire. 7 tradiţii minunate de Crăciun Prof.înv.prima Herdeş Cristina

Page 107

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători, încărcată cu o mulţime de simboluri. Iată numai 7 dintre cele mai cunoscute tradiţii care se practică în fiecare an pe 25 decembrie: Împodobirea bradului este una dintre cele mai cunoscute tradiţii dedicate Crăciunului. Pomul împodobit, conform unor datini mai vechi reprezintă moartea şi renaşterea divinităţii a devenit un ritual nelipsit din preajma sărbătorilor de iarnă Bradul este împodobit cu instalaţii electrice variate, globuri multicolore, beteală sau dulciuri. În preajma Crăciunului fiecare îşi doreşte să aibă un brad cât mai frumos şi original decorat. Coroana realizată din crenguţe de brad este o altă tradiţie dedicate sărbătorii de Crăciun. Ea aduce belşug şi noroc în casă, de aceea se aşează fie la uşă, fie în mijlocul mesei tradiţionale. Se realizează foarte uşor acasă din crenguţe subţiri de salcie şi brad. Va oferi un impact vizual cât mai plăcut dacă o să fie ornată cu ramuri de vâsc, steluţe mici sau conuri de brad uscate. Se spune că vâscul a sărbătorit dintotdeauna venirea iernii. Este considerat un simbol al păcii şi al norocului. De aceea, în ajunul sărbătorilor se foloseşte pentru decorarea casei. De asemenea, sărutul sub crenguţele de vâsc se spune că aduce bucurie şi înţelegere îndrăgostiţilor. În Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie colindele răsună pe străzi. Versurile cântecelor vorbesc despre Naşterea Domnului ori au la bază scene biblice. Tradiţia spune că aceste cântări simbolice alungă spiritele rele şi aduc belşug în casele oamenilor Acest obicei se mai respectă încă în anumite zone ale ţării. În prezent, cetele de colindători sunt forrmate din copii care vestesc atmosfera de sărbătoare. Masa de Crăciun trebuie să fie bogată şi aspectuoasă. Este pregătită cu farmec şi dăruire după postul de 40 de zile. Aşezată în preajma bradului, conţine bucate tradiţionale din care nu lipsesc sarmalele, friptura de porc, vinul roşu sau cozonacul. Se spune că masa festivă trebuie să îndestuleze pe toată lumea . O masă îmbelşugată vesteşte un an la fel, plin de bucurie şi noroc. Moş Crăciun este fără îndoială principalul simbol al Crăciunului. Moşul este un personaj generos şi îndrăgit pentru dragostea pe care o poartă copiilor. Drept recompensă, în Ajun îi răsplăteşte pe cei care au fost cuminţi cu daruri. Cadourile pregătite din timp sunt aşezate sub brad în noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie. Există o mulţime de legende în jurul lui Moş Crăciun. În 1860 apare primul desen care îl ilustrează pe acesta în persoana unui bătrân îmbrăcat într-un costum roşu decorat cu nasturi şi o curea neagră. Dincolo de poveştile care vizează existenţa sa, Moş Crăciun rămâne un adevărat simbol şi cei care cred în el se vor bucura permanent de magia sărbătorii. Porumbelul este simbolul universal al păcii. Tradiţia spune că dacă este înfăţişat cu o ramură de măslin în cioc vesteşte iertarea omului de către Dumnezeu, darul oferit de Acesta oamenilor prin taina Botezului. De Crăciun reprezintă cadoul perfect care simbolizează împăcarea şi armonia între oameni.

Bucuria Crăciunului Autor: Hoble Laura Călina Chiar dacă iarna nu este un anotimp călduros,este frumos prin mantia strălucitoare și pură ce o așterne pe pământ, este un anotimp așteptat cu drag mai ales de copiii care umplu zarea cu veselia lor, dată de jocurile distractive ale iernii. Sărbătoriile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte tuturor, minunatele colinde și clinchetul de clopo ței, mirosul bradului care se împodobește o dată pe an cu globuri cât mai colorate și strălucitoare,dar și mirosul de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor sub pomul de iarnă,toate creeză în sânul familiei o atmosferă de basm, iubire și liniște sufletească. Crăciunul numit și ,,sărbătoarea familiei” este prilejul când to ți se reunesc: părin ți,copii și nepo ți î și fac daruri, petrec clipe minunate împreună în jurul mesei,având credința că cinstind așa cum se cuvine tradițiile și obiceiurilor legate de sărbători, vor avea un an mai bogat, mai bun. Începând cu Sfântul Nicolae și până la Sfântul Ion, românii o țin tot într-o sărbătoare. Page 108

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pe data de 5 spre 6 decembrie ,vine Moş Nicolae ,cu daruri pentru copii și poate şi pentru cei mari.Pe 20 decembrie, în ziua de Sfântului Ignat, românii taie porcii, pentru îndestularea gospodăriei și pentru veselia zilelor de sărbătoare. Pe data de 24 spre 25 decembrie se sărbătoreşte Ajunul naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos, o sărbătoare creştină când cete de colindători îmbrăcate în costume tradiționale ,intonează cântece de slavă și urează pe la casele oamenilor de sănătate, fericire și belșug. De asemea soseşte și vestitul Moş Crăciun pe la casele tuturor ,Mo șul cel bun care aduce fel de fel de daruri. La început ,când nu erau atâtea jucării pe lume, Moșul aducea dulciuri,mere,nuci,păpușele de lut sau lemn. Povestea lui Moș Crăciun vorbește despre un mo ș simpatic ,jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord pe o sanie trasă de reni, în care are un sac imens cu jucării. Moș Crăciun are o listă în care sunt trecuți copiii cuminți și copiii neascultători și aduce daruri pentru cei care merită, intră pe horn și le a șează sub pomul de Crăciun.Copiii, care de multe ori îi scriu din timp Moșului ce ar dori să primească, se pregătesc cu nerăbdători cu poezii și cântece pe care ,cu emoție, le vor prezenta lângă bradul împodobit. Mai de mult Moș Crăciun nu a fost un personaj prea îndrăgit pentru că speria și amenin ța copiii. Moșul a devenit cu totul altul datorită factorului commercial. În cele din urmă, imaginea Mo șului cu barbă alba, cu obrajii bucălați și ochii jucăuși a fost dată de o campanie publicitară a companiei Coca-Cola, din anii 30, care a continuat până în 1964.Astfel nuielușele vechiului și nesuferitului Moș Crăciun au devenit doar o amintire. Moș Crăciun este simbolul a ceea ce noi avem mai bun. Înțelepciunea, corectitudinea, voio șia, buna dispoziție sunt doar câteva din trăsăturile moșului care a devenit celebru. Fie ca toți copii să aibă parte de o noapte de veselie, fie ca darurile lui Mo ș Crăciun să-i bucure din plin.Iar noi, cei mari,să ne bucurăm de neîntinata lor fericire. Să nu le refuzăm niciodată pruncilor Crăciunul ! El este pecetea strălucitoare pusă pe un an cu mari bucurii. Lăsați-i și îndemnați-i să creadă în Moș Crăciun,în Santa Clause sau Kris Kringle sau cum s-o mai numi acest moș în diferite religii. Nu se poate ca cei mici să nu creadă în Moș Crăciun! Cum să nu creadă în Mo ș Crăciun? Atunci probabil nu cred nici în zâne! Trebuie îndemnați să-l roage pe tăticul să angajeze niște oameni care să păzească toate coșurile de pe acoperișuri în ajun de Crăciun , ca să-l prindă pe Mo șul. Și chiar dacă nu-l văd coborând pe coș ,asta nu înseamnă că el nu există. Lucrurile cele mai reale din lume sunt cele pe care nici copiii nici oamenii mari nu le pot vedea. Ați văzut vreodată zâne dansând în fața casei? Firește că nu dar, asta nu dovedește că ele nu sunt acolo.Nimeni nu-și poate închipui câte minuni care nu se văd există pe lume. Bătrânul rotofei cu barbă albă,ce poartă în spate un sac plin de daruri, va veni în noaptea de 24 spre 25 decembrie și va aprinde în fiecare dintre noi flacăra vie a copilăriei, a iubirii,a jocului și a bucuriei dăruite. Sărbători frumoase!

Craciunulsi farmecul lui Autor:Profesor Hogea Lavinia Andreea Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca cioban sau baci la turmele fratelui. Cine a fost acest personaj atât de important? În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şicalităţi tipic umane. Este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare Page 109

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

de mână), dar face şi figură apocrifă („S-a născut înaintea tuturor sfinţilor”, fiind „mai mare peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos”). Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul volumului „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român„, legendele Naşterii ne invită în peisajul etnografic al unui sat pastoral, unde trăiau Moş Ajun şiMoş Crăciun, care avea case mari şi multe grajduri. Pe neaşteptate, în viaţa lor apare o femeie necunoscută care, simţind că i-a venit vremea să nască, le cere ajutorul. Dacă primul o refuză, cel de-al doilea îi întinde o mână. Neştiind însă că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte în casă şi o trimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa o ajută să nască, fără ştireasoţului ei, dar este pedepsită apoi de el cu tăierea mâinilor din coate. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşteşi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind „primul creştin”, „Sfântul cel mai bătrân”, „soţul femeii care a moşit-o pe Maria”. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci, de unde tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.Crăciunul este singurul cuvânt în limba română care desemnează Naşterea Domnului. Legendele spun că Moş Crăciun era un cioban rău, care nu a vrut să o lase pe Maica Domnului să nască în staulul său. În satul Harpia, oamenii cred că dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţiişi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. O altă poveste mai puţin cunoscută legată de Crăciun este faptul că în secolul al VII-lea călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1. 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii. Primiicreştini nu celebrau naşterea Lui Iisus. Sărbătoarea naşterii era considerată în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). Page 110

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În anul 264, Saturnaliile au căzut în 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată „NatalisSolisInvicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii Lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a introdus oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie „zi sfântă” într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şispiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea „A VisitFrom St. Nicholas” (cunoscută şi ca „The NightBefore Christmas”) în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale.]n 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşullocuieşte pe un munte în Laponia. Azi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. PepperMinstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul de credinţă ale locului exact al satului lui Moş Crăciun. Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şispiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii de Crăciun. Rudolph este cel mai celebru ren. El este conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, PrancerşiVixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şiroşu.

Semnificaţia Crăciunului pe glob Prof. înv. Primar Horşia Camelia

Page 111

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care în prezent este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de persoane. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.

Page 112

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână). Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun. Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii - de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun. Page 113

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii. Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte deCrăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Bibliografie:

1. Roşu G., Crăciunul la români, în www.cimec.ro/Etnografie 2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Page 114

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

„CRĂCIUNUL PE GLOB” Prof. înv. Primar Ilie Emilia Crăciunul este una din cele mai mari şi mai importante sărbători ale creştinătăţii.Crăciunul este ziua naşterii Domnului Issus Hristos , fiind sarbătorită în data de 25 decembrie a fiecărui an. Această sărbătoare se petrece în familie, alături de cei dragi, de bradul împodobit, de bucate tradiţionale, colinde şi personajul cel mai îndrăgit şi aşteptat de toţi copiii Moş Crăciun. Moş Crăciun care arată ca un om bun şi blând, cu barba albă, care împarte cadouri copiilor cuminţi.Moş Crăciun se pare că locuieşte în Laponia, iar sania lui este trasă de reni, cel mai important ren al lui Moş Crăciun fiind Rudolf care este si conducătorul celorlalţi opt.Ei pot zbura, pentru că Moş Crăciun intră în casele oamenilor pe horn, iar din sacul mare încărcat cu jucării lasă cadouri tuturor copiilor. De sărbătoare Crăciunului sunt legate o mulţime de obiceiuri frumoase.La noi, în România, copiii merg cu colindul din casă în casă şi primesc mere, nuci ,covrigi şi bănuţi.Se spune că cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb, iar dacă peste aceste boabe au trecut colindătorii şi ele vor fi date găinilor ,acestea vor fi spornice la ouat, sau dacă vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă vor avea recolta bogată. Colindele cele mai cunoscute sunt :”Steaua” , „Moş Crăciun cu plete dalbe”, „Blândul Păstor”, „Trei crai de la răsărit”. Copiii care merg cu „Steaua” îşi confecţionează o stea mare din lemn , împodobită cu hârtie colorată şi crenguţe de brad, în mijlocul căreia se află o iconiţă ce o înfăţişează pe Maica Domnului cu Pruncul.Ea aminteşte de steaua care s-a arătat celor trei magi de la Răsărit , care s-au luat dupa ea şi au ajuns la Bethleem, tocmai la naştearea Mântuitorului în ieslea cea săracă. Bradul este copacul ales pentru împodobire în seara de Crăciun, pentru că este veşnic verde, simbolizând viaţa.La îmceput bradul era împodobit cu mere, dulciuri, nuci şi lumânări. Astăzi bradul este împodobit cu globuri de diferite mărimi, forme şi culori.În vârful bradului se pune o stea pentru a ne aminti de steaua pe care au văzut-o cei trei magi, iar lumânările au fost înlocute cu beculeţe. Nu putem uita de mâncărurile tradiţionale pentru această mare sărbătoare. La noi, românii, tradiţia cere ca purcelul să se taie cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai precis de Igant pe 20 decembrie, iar gospodinele pregătesc tot felul de bunătăţi, iar la loc de cinste se află sărmăluţele, caltaboşul, lebărul, cârnaţii şi friptura.Nu putem uita de dulciurile care împodabesc masa de Crăciun şi anume de cozonacul proaspăt şi delicios. În Bulgaria, Crăciunul este sărbătorit cu mare fast. În această zi este amenajată o masă specială în fiecare gospodărie. Masa nu este strânsă după cină ci este lăsată împodobită până dimineaţă. Se spune că este lăsată aşa pentru a lăsa simbolic mâncare pentru spiritele sfinte.Pe masă sunt aşezate 12 feluri de mâncare, reprezentând cele 12 luni ale anului. Nici unul din cele 12 feluri de mâncare nu conţine carne. Ingredientele sunt diferite, cum ar fi fasole, diferite tipuri de nuci, prune uscate, viţa de vie sau de varza, ardei umplut, murături, mere, miere, pâine rotunda.În interiorul pâinii este ascunsă o monedă, capul familiei rupe această pâine în bucăţi şi o împarte membrilor familiei, iar cel care va găsi moneda se spune că va avea noroc, sănătate şi prosperitate în anul ce vine. Colindele încep în mod tradiţional la miezul nopţii în Ajunul Crăciunului şi se termină la răsăritul soarelui. Ei urează oamenilor multă sănătate, bunăstare şi fericire. În America masa tradiţională de Crăciun este împodobită cu friptură de curcan, iar pentru desert se pregăteşte o budincă din fructe sau o plăcintă de dovleac.Casele americanilor sunt împodobite cu vâsc, iar bradul de Crăciun este împodobit cu globuleţe , betreală, ghirlande cu popcorn şi acadele multicolore sub forma unor bastonaşe.

Page 115

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Sărbătoarea Crăciunului în Italia respectă proverbul “Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi” /”Petrece Crăciunul în familie, iar Paştele cu cine vrei”, Ajunul Crăciunului fiind la fel de important ca şi sărbătoarea în sine. Familiile se reunesc la ora cinei şi meniul este alcătuit în special din preparate pe bază de peşte. Nu lipsesc dulciurile specifice, ca biscuiţii cu simbolurile Crăciunului, “il torrone”, un preparat din ciocolată cu alune sau migdale, dar şi cozonacii numiţi “panettone” şi “pandoro”. Rudele invitate la masă vor aduce în dar florile în ghivece numite “Stele de Crăciun”, care îşi descoperă florile roşii în această perioadă. Italienii au obiceiul de a decora bradul în mijlocul casei, dar potrivit tradiţiei, copiii nu îi vor adresa lui Moş Crăciun scrisorile în care îi cer acestuia să le aducă cadourile lor preferate, ci ei trimit epistole către părinţii lor, în care îsi exprimă dragostea faţă de cei care le-au dat viaţă. Aceste scrisori sunt aşezate sub farfuria tatălui lor, ele fiind citite cu glas tare imediat după masa din ajunul Crăciunului. În Italia, cadourile sunt aduse de La Befana, o vrăjitoare bună care noaptea umple ciorapii copiiilor cu daruri. Potrivit legendei, cei trei magi s-au oprit să o întrebe pe Befana în ce direc ție ar trebui să se îndrepte pentru a ajunge la Bethleem și au invitat-o să li se alăture. Vrăjitoarea i-a refuzat, la fel procedând și mai târziu, când un păstor a îndemnat-o să meargă împreună cu el pentru a-l onora pe copilul Iisus. După căderea nopții, ea a zărit o lumină puternică în ceruri, lucru care a făcut-o să se întrebe dacă nu cumva a greșit respingând oferta celor trei magi, așa că a adunat mai multe jucării ale copiilor ei plecați de pe acesta lume și a fugit încercând să îi ajungă din urmă pe magi și pe păstor. Belfana nu a reușit să îi găsească, după cum nu a avut succes în a descoperi grajdul în care se născuse Domnul. Din acest motiv, în fiecare an, ea se străduie să dea de urma lui Iisus, și, pentru că nu reu șe ște să îl găsească, dăruiește cadouri copiilor cuminți și bucăți de cărbune copiilor obraznici. În Franţa, înainte de Crăciun, fiecare familie face curăţenie generală şi proprietarii locuinţelor construiesc o scenă a naşterii numită “crèche”, aceasta devenind centru sărbătorii Crăciunului.De obicei personajele acestei scene sunt mici statuete de lut, dar există şi “crèche” îmsufleţite constând din piese de teatru cu copii sau cu păpuşi descriind evenimentele din timpul naşterii lui Issus.În jurul scenelor din “crèche” se adună copii şi cântă colinde până în ziua de Epitafie pe 6 ianuarie. În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia , cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică pentru slujbă.După slujbă francezii merg acasă să servească masa de Crăciun. Masa de Crăciun este aşezată în cea mai mare cameră din casă, iar în jurul mesei se adună toţi membrii familiei si după ce mănâncă, cântă colinde. Copiii francezi î și așează încălțările în fața căminului, sperând ca Papa Noel (Tata Noel) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun. În Australia întâlnim o variantă atipică a sărbătoririi Crăciunului.Pentru că în aceasta ţară data de 25 decembrie este vara australienii sărbătoresc diferit de celelate ţări Crăciunul.Pentru că în Australia nu se găsesc brazi veritabili, aceştia împodobesc pomi din plastic, cu globuri , beteală dulciuri şi instalaţii luminoase, dar şi cu zăpadă artificială. Masa din ziua de Craciun este alcatuită din friptură de miel, vită sau curcan, cu cartofi si dovlecei copţi, iar ca desert pot servi prăjituri cu ciocolată sau fructe, precum budincă de prune, placintă de mere sau înghetata. O tradiţie de Crăciun din Australia o reprezintă decorarea mesei în spiritul specific Crăciunului, cu o faţă de masă deosebită, alături de şerveţele sau baloane, care înveselesc atmosfera. De asemenea organizează picnicuri şi întalniri în parcuri sau în curţile caselor lor, cu mese îmbelşugate, de unde nu lipsesc fructele de mare. In ajunul sărbatorii se adună la biserici, unde se cântă colinde. În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de "Ziua regilor". Chiar dacă Moş Crăciun e din ce in ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, in zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Issus şi împodobesc bradul de Crăciun. În Spania, majoritatea preparatelor tradiţionale sunt pe bază de fructe uscate: migdale în supa, nuci şi migdale în prăjituri şi seminţe de pin în varză roşie. Mulţi spanioli mănâncă peşte, de regulă prăjit, cu cartofi şi ceapă şi decorat cu pătrunjel si şofran. Prajitura tradiţională Page 116

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

„touronun" este preparată din ciocolată, nucă de cocos, îngheţată de praline, pastă de migdale, glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de măsline, fructe uscate, nuci şi migdale întregi. În Rusia sărbătoarea Crăciunului este sărbătorită după calendarul iulian.Ei postesc 40 de zile, de pe 28 noiembrie până în seara de 6 ianuarie când apare prima stea pe cer. Masa tradiţională de Crăciun este foarte bogată,cu 12 feluri de mâncare, in cinstea celor 12 apostoli ai lui Issus. Uneori principalul fel de mâncare este gâsca cu mere, raţă cu mere sau purcel umplut. Se pregătesc numeroase mâncăruri cu carne şi diferite dulciuri: biscuiţi în formă de fulgi de nea, colaci, chifle sau plăcinte. Cel mai important ingredient este un fel de păsat, numit "kutya", făcut din grâu sau alte cereale, ce simbolizează speranţa şi nemurirea, miere şi seminţe de mac, despre care se crede că aduc fericirea, succesul şi linistea. In Rusia, cadourile de Crăciun sunt aduse de Mos Gerilă, dar şi de Babushka. Potrivit unei legende, aceasta era o bătrână care a pornit să-l vadă pe pruncul Issus cu un coş plin cu daruri, însă, negăsindu-l, a lăsat cadouri pentru copii în fiecare casa pe care a vizitato.Moş Gerilă, spiritul iernii la ruşi, este ajutat să ducă darurile de Snegurochka, fata zăpezii. Indiferent de modul cum sărbătorim această mare sărbătoare a creştinătăţii si anume Crăciunul, care celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus, cu mic, cu mare o aşteptăm cu mare drag şi nerăbdare. În preajma acestei sărbători cu toţii devenim mai buni şi totul în jurul nostru este încărcat de emoţie şi bucurie.

Crăciunul la români Ioana Monica-Aurelia Pe 25 decembrie sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Crăciunul fiind cea mai importantă, dar şi cea mai iubită sărbătoare a românilor. Intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată cu Ignatul, pe 20 decembrie. Începând de la Ignat şi până la Crăciun, tinerii umblă cu turca, capra sau brezaia - o mască cu cap de animal, mai ales de barză. Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu turte numite "Scutecelele lui Hristos". Se spune că pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor. În preziua de Ajun, după miezul nopţii, între 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o masă festivă pentru sufletele morţilor, însă doar cu alimente de post. Primirea preotului era un act de mare ceremonialitate, el trebuia să binecuvânteze masa şi să guste din fiecare fel de mâncare. Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Moş Ajun şi Moş Crăciun apar întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi sunt extrem de bătrâni, întrucât vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, colindeţi, plăcinte, prăjituri, bomboane şi tot felul de dulciuri, iar Moş Crăciun aduce haine, încălţăminte, jucării, şi cărnuri de purcel. Page 117

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Conform tradiţiei, Maica Domnului, fiind pe cale să nască, cere adăpost lui Moş Ajun. Acesta, motivând că e un om sărac, o refuză, îndrumând-o spre fratele său mai bogat, Moş Crăciun. Moş Crăciun era stăpânul staulului unde au stat Iosif şi Maria când s-a născut Iisus. Moş Ajun păzea noaptea vitele şi a mers de i-a spus lui Crăciun că Maria stă să nască. Moş Crăciun a trimis-o astfel pe nevasta sa să o moşească pe Maria. După naştere, el l-a aşezat pe Iisus sub un măr şi a început să culeagă fructe pe care le azvârlea de bucurie la toţi copiii care treceau pe acolo. De aici, şi obiceiul ca Moş Crăciun să vina cu daruri la copilaşi. În unele locuri se taie porcul în această zi şi nu în timpul postului, ca să nu se strice vreun vas cu carne de porc şi, prin urmare, şi cei din casă. În ajunul Crăciunului nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înainte tuturor bucatelor. Tot în seara de 23 spre 24, după miezul nopţii şi până la ziuă, copiii obişnuiesc să meargă cu colinda, cu Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun şi Neaţaluş. Ei strigă pe la ferestre „Bună dimineaţa la Moş Ajun, ne daţi ori nu de daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe. Mâncarea primită de copii în această noapte se dă vacilor spre a făta viţei mulţi - cât de mulţi sunt şi piţărăii. De la acest nume această datină a umblatului se numeşte "în piţărai", iar ajunul Crăciunului mai poartă şi numele de "ziua de piţărăi". În Preziua Ajunului şi în ziua de Ajun, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belşugul casei. În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat şi ating fiecare pom spunând: : "cum sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul".În Moldova, nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă şi nu se împrumută nimic.Fetele, pentru a-şi vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastră, câte puţin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitorul va veni şi va gusta şi fata îl va vedea.Tradiţia spune că în Ajunul Crăciunului nu e bine să te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an. Începând cu prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc şi Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deţine de fapt în cultura populară românească funcţii funerare: este fie substitutului miresei sau mirelui, în cazul morţii unui tânăr necăsătorit, fie dubletul vegetal al defunctului. Bradul împodobit mai este folosit la nunţi, şi precede venirea alaiului mirelui la casa miresei. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru că tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plin de bani. După Crăciun să nu mai fie lăsaţi copiii să mai zică colindatul, că fac bube. Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.

„Crăciunul pe glob” Prof. Înv. Primar Dorina Ispas Crăciunul sau Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea sfântă, a bucuriei, a păcii, a mângâierii, a luminii. Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu se naște în Beteemul Iudeii pentru a ne ridica din starea noastră de păcătoși, de muritori, pentru a ne sfinți și a ne chema în Împără ția Tatălui ceresc. Mesia, Fiul Lui Dumnezeu a venit în lume să ne dăruiască viață.Fără El nu există iubire, speranță, viața este lipsită de sens.Viața noastră devine acum un psalm, o colindă, un acatist, o Page 118

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

mulțumire, o euharistie, o taină. O bucurie sfântă ne umple sufletul în această Sărbătoare fiindcă Pruncul Sfânt se naște în ieslea sufletului nostru. Iisus Se naște în ieslea din Betleemul Iudeii, dar mai adânc, în fiecare dintre noi. El devine călăuză a sufletului nostru. Setea de Dumnezeu și de puritate este sădită în sufletul nostru prin actul creației și omul și-o potolește prin Sărbătoarea Na șterii DomnuluiNostru, Iisus Hristos. Crăciunul la români Românii se pregătesc pentru acest praznic luminos prin post de 40 de zile. La sfârșitul postului se Spovedesc și se Împărtășesc. Postul Nașterii Domnului este un post al bucuriei, fiindcă ne bucurăm de Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Bucuria acesta este de intensitate diferită după credința și puritatea sufletului și trupului nostru. Minunea întrupării Lui Iisus Hristos este mai presus de legile firii și a uimit întreg pământul; a înnoit toată lumea, a rupt istoria omenirii în două, a schimbat omenirea. Vestea Nașterii Pruncului Iisus a unit cerul cu pământul fiindcă cerurile s-au deschis, îngerii au rostit primul colind dând Slavă Lui Dumnezeu, i-au înștiințat pe păstori de această minune. „Slavă întru cei de sus, Lui Dumnezeu Și pe pământ pace, între oameni, bunăvoire.” Vestea aceasta minunată a străbătut cu iuțeală toate marginile pământului. Steaua care a strălucit la răsărit vestind minunea i-a pornit la drum pe cei trei magi, a purces peste genera ții și o vedem astăzi luminând pe cerul Bisericii. Creștinii ortodocși și greco-catolici merg la Biserică de Crăciun să primească mângâiere, pace, bucurie. Ei merg la Biserică cu credința că Pruncul dumnezeiesc și Fecioara Maria care Îl ține în brațe îi cheamă la o sărbătoare a bucuriei, împăcării, purității. Ei Îl primesc pe Hristos prin Sfânta Împărtășanie în sufletele lor, apoi dau Slavă Lui Dumnezeu prin colindele lor. De Crăciun, la români, bucuriile îngerilor se amestecă cu ale oamenilor în minunate colinde. Aceste cântece sfinte, colindele sunt mărgăritare ale sufletului românesc menite să emo ționeze, să sensibilizeze sufletul pentru a trăi această bucurie sfântă. Veniți toate neamurile să întâmpinăm pe Mirele Bisericii,care s-a îmbrăcat în haina noastră pentru a ne îndumnezeii pe noi, oamenii. Fiul Lui Dumnezeu vine să ne mântuiască și noi u șa inimii să-i deschidem. ,,Taina se săvârșește. Hristos vine.Peștera Îl primește. Îngerii Îl slăvesc. Păstorii Îl caută. Magii I SE închină. Neamurile cred. Biserica se zidește. Testamentul dragostei se scrie. Mântuirea se arată. ”1 De Crăciun, romănii împodobesc bradul, colindă în familie, la rude, la prieteni, vecini. Copiii așteaptă cu nerăbdare și venirea lui Moș Crăciun învățând colinde și lustruindu- și încălțămintea. În familii domnește o atmosferă de iubire, pace, sfințenie, armonie, ospitalitate. Crăciunul la evrei Evreii din întreaga lume celebrează Hanuka sau Sărbătoarea Luminilor, timp de 8 nopți. Sărbătoarea înseamnă bucuria victoriei macabeilor asupra monarhiei seleucide din Siria, eveniment petrecut cu mai bine de 2000 de ani. Ceremonia sărbătorii are loc în familie, dar și în sinagogi. Pe parcursul celor 8 nopți familia se adună în jurul unui sfeșnic,hanukia, un candelabru cu 8 brațe, în care se ard 8 lumânări. În prima seară capul familiei aprinde o lumânare, a doua seară două lumânări, iar în a opta seară toate lumânările. Sfeșnicul se așează în pragul ușii sau la o fereastră pentru ca evreii să împărtă șească bucuria sărbătorii cu restul comunității în mijlocul căreia trăiesc. În aceste opt zile, de Hanuka se recită liturghia Al Ha- Nissim (pentru minuni) o rugăciune de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasă a poporului din vremea lui Matatia Hasmoneul. În fiecare zi de Hanuka se obișnuiește a se da copiilor mici cadouri, constând din bănu ți, dulciuri, alune sau nuci. Crăciunul la francezi În noaptea de Ajun, în Franța bisericile și catedralele sunt viu luminate și împodobite, iar clopotele bat pentru a-i atrage pe credincioși.Ajunul Crăciunului este o zi de post, pentru ca la miezul nopții toată familia să meargă la biserică sau catedrală pentru slujbă. Page 119

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Familia se reunește în Ajun de Crăciun în familie sau în grupuri de prieteni pentru a serba La Reveillon (Revelionul) care reprezintă o deșteptare simbolică semnificând Nașterea lui Iisus. Există obiceiul ca membri familiei șă-și treacă unul altuia o lumânare, în ordinea descrescătoare a vârstei. Cel tânăr așează lumânarea pe masă având grijă să nu se stingă și cina poate să înceapă. Tradiția de Crăciun la francezi spune că în fiecare familie se pregătea prăjitura celor Trei Magi care avea ascunsă în ea un bob de fasole. Cine îl găsea devenea rege sau regină pentru întreaga zi. Francezii mai prepară sau cumpără de Crăciun o prăjitură numită buche de Noel sau bușteanul de Crăciun, Pâinea Calendeau care se oferă unei familii sărace. Printre bucatele tradiționale servite de Crăciun se pot aminti curcan, clapon, găină, budincă albă. Dintre decorațiuni cel mai întâlnit este bradul. Crăciunul la germani Crăciunul se numește la germani Weihnachten sau „noapte solemnă”, sau Helligenachten „noapte sfântă”.Germanii participă la Slujba de la miezul nopții în Ajunul Crăciunului. Sărbătoarea Crăciunului durează la germani două zile:25decembrie și 26 decembrie. Germanii sunt preocupați înainte de această sărbătoare să reconstituie scena Nașterii Pruncului Iisus cu figurine in miniarură sau în mărime naturală. Specific germanilor este coroana de Advent confecționată în familie cu ramuri verzi care celebrează natura. Pe această coroană se așează patru lumânări care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent sau 24 săculețe cu dulciuri și bunătăți care vor fi degustate zilnic în familie. Germanii sunt preocupați de decorarea caselor cu coroane de brad agățate de ușă sau decorarea ferestrelor cu lumânări electrice. Crăciunul la ruși Creștinii ruși care țin de calendarul iulian, sărbătoresc Crăciunul la 25 decembrie.Această sărbătoare, rușii o numesc și Paștele de iarnă sau Nașterea Fiului lui Dumnezeu, Salvatorul lumii. Scopul venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu este Mântuirea oamenilor, salvarea lor de la moarte. Fiul lui Dumnezeu ne dă puteri să învingem răul și să moștenim ÎmpărățiaDomnului. Crăciunul la ruși înseamnă bucurie, veselie, mers în vizită, primire de oaspe ți și va dura 12 zile. Perioada Crăciunului se încheie cu Boboteaza, sărbătorită de ruși în 19 ianuarie. Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi ; moldoveni, ardeleni, ruși lipoveni, bulgari, ucranieni, sârbi Crăciunul la acești creștini se sărbătorește decalat cu 13 zile față de calendarul oficial, în data de 7 ianuarie. În seara deAjun, după apusul soarelui, până înainte de miezul nopții copiii merg la colindat în cete pe la rude, prieteni, pentru a duce vestea cea bună a Nașterii Pruncului Sfânt. După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile se reunesc la o masă de post denumită Cina Sfântă, unde se pregătesc 12 feluri de mâncare ,în numele apostolilor:grâu fiert, sarmale de post cu hribi, ciuperci cu usturoi, compot de prune... La 12 noaptea merg la biserică pentru slujba de la miezul nopții. După slujbă se colindă în biserică. În dimineața de Crăciun toată lumea merge la biserică la slujbă, iar un grup de copii vin cu Viflaimul. Crăciunul în Marea Britanie Crăciunul la englezi este cea mai importantă sărbătoare a anului. Această sărbătoare și-a pierdut însă importanța religioasă devenind un prilej de petrecere în familie. La masa tradi țională se mănâncă curcan. Crăciunul înseamnă pentru englezi, cadouri, felicitări, brad împodobit, sărbătoare în familie. Crăciunul la belgieni Sărbătorile de iarnă încep în Belgia în 6 decembrie, odată cu Sărbătoarea Sfântului Nicolae și se termină cu Revelionul sau Anul Nou. Ajunul Crăciunului se petrece în familie apoi se merge la Liturghia de la miezul nop ții. Copiii primesc daruri de la Moș Crăciun. Page 120

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Cei trei magi reprezintă un simbol al Sărbătorii Nașterii lui Iisus. În piesele de teatru sau povestirile belgiene , ei apar ca nobili călăuziți de o stea în căutarea Pruncului Iisus. Împodobirea pomilor de Crăciun este un obicei nou. Ei împodobesc pomii cu biscuiți sau fructe. Târgurile de Crăciun au o veche tradiție în orașele belgiene, însemnând concerte în aer liber, luminițe, patinoare, comercianți care expun obiecte artizanale. Să ne apropiem de această Sărbătoare sfântă cu mulțumire, cu recunoștință. Căci Pruncul Iisus se întrupează pentru a ne cerceta pe noi,a ne lumina, a ne ridica, a ne sfin ți. Fiecare dintre noi poate zice: „Îți mulțumesc, Doamne, că te-ai gândit și la mine și la mântuirea mea și a fiecăruia dintre noi, în ziua când te-ai născut prunc și te-ai făcut om, în peștera din Betleem.” Bibliografie 1.Cuvânt de învățătură la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, în „Proloagele”, Ed. Bunavestire, 2000, pag.360 2 Idem, ibidem pag 360 3.IPS Irineu Pop Bistrițeanul, Veselia Crăciunului, în „Cuvântul dragostei”, Ed Presa universitară clujeană, 1997

TRADIȚII DE CRĂCIUN PE GLOB Profesor pentru învățământul primar ISTRATIE CLAUDIA-LILIANA Școala Gimnazială ”Sfântul Nicolae” Târgu-Jiu, județul Gorj Tradițiile de Crăciun sunt multe și diferă de la țară la alta. Unele se aseamănă cu cele din România, alte par de-a dreptul bizare. În orice colț al lumii sărbătoarea Nașterii Domnului este un moment în care familia petrece împreună în fața unei mese îmbelșugate. Indiferent cât de diferit sunt pregătite, Sărbătorile din această perioadă a anului, sunt printre singurele care unesc creştinii din întreaga lume. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor state. În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe care cu greu o poți uita. În Ajunul Crăciunului, copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun care pune mereu aceeași întrebare: ”Sunt cumva copii cuminți aici?”. Răspunsul entuziasmat este același ”Da!”. Mo șul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce ”slujitorii” lui îl ajută să le împartă, el poveste ște celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă, apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 Decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 cel de-al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi ”Al treisprezecelea” şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun se întoarce la casa lui. Norvegia: Gledelig Jul! Norvegia este locul unde a luat naștere obiceiul bușteanului. Nordicii antici foloseau bușteanul pentru celebrarea întoarcerii soarelui la solstițiul de iarnă. Bușteanul provine din cuvântul nordic "hweol", care înseamnă roată. Nordicii credeau că soarele a fost o roată mare de foc care se rostogolea spre și dinspre Pământ. Page 121

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi ”Jul” şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe. În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este ”Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme. Crăciunul în Alaska Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 Decembrie. Se fac vizite, se împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copiii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung, pentru a fi văzuţi de la depărtare. Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nu poate veni cu sania trasă de reni, aşa că aceasta a fost înlocuită de o caleaşcă, cu opt canguri. Crăciunul în Rusia Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii, într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul creştin-ortodox vechi. După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase. În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume. Masa de Crăciun în Cuba Masa tradițională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez și plante tradiționale (Yuca) sub formă de piure. Familiile numerose se reunesc și, într-o groapă săpată în pământ și plină de cărbuni acoperiți cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care în Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzică tradițională. Un Crăciun la tricou, în Australia Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc. De regulă, desertul este format dintr-o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă noroc celui care-l găseşte. Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul Crăciunului. Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight". Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului. Page 122

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din secolul 18. Cina tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la desert se pregăteşte o budincă specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc brazi, copacul decorat de Crăciun poartă numele de "Pohntokawa". Germania: "Froehliche Weihnachten!" Decorarea brazilor a fost mereu o parte din tradi ția nem țească de solsti țiu. Primii "pomi de Crăciun" decorați ăn mod explicit și numiți după sărbătoarea Crăciunului au apărut în Strasbourg, în Alsacia, la începutul secolului al XVII-lea. După 1750, pomii de Crăciun au început să apară și în alte părți din Germania, mai ales după 1771, când Johann Wolfgang Goethe a vizitat Strasbourg și a inclus un pom de Crăciun în romanul său, "Suferința tânărului Werther". În 1820, primii imigran ți germani au decorat pomi de Crăciun în Pennsylvania. După ce Prințul Germaniei, Albert, s-a căsătorit cu Regina Victoria, el a introdus tradiția pomului de Crăciun și în Anglia. Apoi, în 1848, primul ziar american a publicat o fotografie cu un pom de Crăciun și obiceiul s-a răspândit în aproape fiecare casă în doar câțiva ani. În China, ziua de 25 Decembrie nu este o sărbătoare legală. Un mic procent de chinezi se consideră neoficial creștini și îl sărbătoresc în privat. Mulți alții, care nu se consideră creștini, au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi: cadourile, felicitările, decorarea casei etc. Ornamentele pentru “Brazii Luminii” sunt făcute din hârtie și au forme de flori, șiraguri și lampioane. În speran ța că Dun Che Lao Ren (Moș Crăciun cel Bătrân) vine și pe la ei, copiii așază lângă brad ciorapi din muselină, o țesătură fină din mătase și bumbac. În Japonia, doar 1% din populație crede în Iisus și nu este o sărbătoare națională. Cu toate acestea, cei mai mulți japonezi sărbătoresc Crăciunul. Ei decorează magazinele, casele, își oferă cadouri, mănâncă o prăjitură specifică sărbătorii, cu căpșuni și cremă de vanilie. Au și un călugăr budist, Hotei-osho, care joacă rolul lui Moș Crăciun. Copiii trebuie să fie cuminți deoarece se spune că el are ochi și la ceafă și îi urmărește tot timpul. Nu toți copiii îl agrează pe Hotei-osho și cred că Moș Crăciun și renul cu nasul roșu le aduc cadourile. În India, deși doar 3% din populație este creștină, Crăciunul este o sărbătoare națională. Însăși președinta țării, Pratibha Devisingh Patil, îl serbează. Elevii și studenții au o vacanță cu ocazia Bada Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei și temparaturilor ridicate, în locul brazilor ei decorează copacii de mango sau banane cu felinare, umplu bisericile cu Poinsettia, niște flori ro șii, denumite la noi Crăciunițe. Oferă cadouri, atât apropiaților, cât și săracilor. În sudul Indiei, creștinii pun mici lămpi pe acoperișurile și pereții caselor, la fel cum fac hindușii în timpul festivalului Diwali. Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creștin. În teritoriile palestiniene și nu numai (Bethleem, Nazaret) există o minoritate de creștini care sărbătoresc Crăciunul. Mexicanii au multe tradiții comune cu populația din Spania. Sărbătoarea de Crăciun se numește La Posada și începe pe 8 decembrie cu “Imaculata Conceptie”. Timp de 9 zile, grupuri de oamenii se plimbă din casă în casă purtând imaginea Mariei cu Iosif căutând un adăpost pentru nașterea lui Iisus. La fiecare casă unde se opresc participă la jocul cu Pinatta, o jucărie atârnată de un copac, umplută cu fructe și dulciuri, pe care copiii trebuie să o spargă prin lovituri. Simbolul Crăciunului este floarea roșie a Crăciuniței. Copiii cuminți primesc cadouri de la Cei 3 Magi pe 6 ianuarie. Au liber de la școală în această zi. Tradiţie neobişnuită în Portugalia În dimineaţa zilei de Crăciun, la masă se pun farfurii şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele persoanelor decedate din familie. Se pun porţii de mâncare pentru acestea, astfel încât să aducă binecuvantare şi noroc pentru anul următor. Pe 24 decembrie, copiii aşează încăltămintea lângă şemineu, în care pun morcovi. Scopul lor este de a-l atrage pe calul Bătrânului Înţelept care le va aduce, peste noapte, cadouri şi dulciuri. În noaptea de Crăciun familiile merg la Biserică pentru o slujbă specială, ce poartă numele de "Missa do galo". În Slovacia, brazii se împodobesc, de obicei, în Ajunul Crăciunului. Se merge la biserică, iar după slujbă se serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare consistă în două feluri principale: Page 123

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

supă şi saladă de cartofi şi peşte. Ca desert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi mac. După masa de Crăciun se împart şi cadourile. Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le amplasează, în seara sfântă, sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii Mântuitorului.

Crăciunul în Europa Prof. Ed. Ivănică Vasilica Sărbătoarea Crăciunului, numită și Nașterea Domnului sau Nașterea lui Iisus Hristos, este o sărbătoare creștină celebrată în fiecare an la 25 decembrie (calendarul gregorian), sau 7 ianuarie (calendarul iulian). Originea cuvântului Crăciun , începe cu povestea Fecioarei Maria, care trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu și care umbla, însoțită de Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naște. Aceștia jung la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaia, care nu vor să o primească, spre a nu le spurca locul prin nașterea unui prunc zămislit din gre șeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Crăciunoaia, auzind-o, și știind ce înseamnă o naștere de copil, i s-a făcut milă de dânsa și s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moașă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat și i-a tăiat mâinile. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, și l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, și când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moașele au mâini binecuvântate. Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este mersul cu icoana, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Na șterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. O altă tradiție de Crăciun este împodobirea bradului. Conform documentelor, în anul 1605 la Strsbourg a fost înălțat într-o piață publică,primul brad de Crăciun. El era împodobit cu mere roșii, nu avea încă lumânări. În anul 1611, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi. După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au avut tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată chiar și de țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în saloanele germane, sărbătoarea nu putea începe fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În anul 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă. În Europa, pomul de Crăciun a fost popularizat de către prințul Albert, soțul reginei Victoria, care l-a introdus în Casa Regală, pentru întâia dată, în anul 1840. Din anul 1947, la fiecare Crăciun, Norvegia trimite Marii Britanii un imens brad, ce străjuiește Piața Trafalgar Square, în amintirea colaborării anglo-norvegiene din perioada celui de-Al doilea Război Mondial. Sărbătoarea Nașterii Domnului este celebrată de aproape toată lumea crestină, fiecare țară având însă propriile obiceiuri. De exemplu : în Italia (Sicilia), oamenii postesc din 23 decembrie, la asfințit, până în 24 decembrie, tot la asfințit, după care încep petrecerea. Ei spun rugăciuni și cântă Page 124

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

colinde în jurul scenei Nașterea Domnului. Masa de Crăciun conține pește, paste, cozonac și nuga. În Italia de Nord, oamenii împodobesc un brad în mijlocul casei, dar, potrivit tradiției, copiii nu trimit scrisori lui Moș Crăciun, ci trimit epistole părinților în care își exprimă dragostea fa ță de ace știa. Aceste scrisori sunt puse sub farfuria tatălui și sunt citite, cu voce tare, după masa de Crăciun. Tradiția sărbătorilor de Crăciun în Rusia, datează de pe vremea kneazului Vladimir, din secolul al X-lea. Obiceiurile lor sunt diferite : colindele sunt mai rare, dar, în schimb, se organizează coruri cu cântece tradiționale, în aer liber. Au însă câteva obiceiuri care îi caracterizează: în Rusia, ca și în alte părți, este răspandită superstiția conform căreia potcoava aduce noroc. Ca urmare, fierarii din toată țara trudesc din timp, ca să fabrice cât mai multe potcoave, pe care amatorii de noroc le cumpară și le așază în pragul casei.Un alt obicei spune că atunci când în dimineața de Crăciun primul intrat în casă este un bărbat, se va revărsa belșugul asupra casei. Dacă, primul intrat este o femeie, casa va fi lovită de necazuri. Ca urmare, în diminea ța de Crăciun femeile stau toate acasă, ca să nu-i nenorocească pe alții.Rusii mai au obiceiul să nu păstreze pentru a doua zi resturile de la cina de Crăciun. Ele trebuie duse la marginea localității, de unde le vor culege lupii, întrucât cei care nu au grijă de lupi le vor cădea pradă în timpul anului. În Finlanda, slujba din ziua de Crăciun începe la şase dimineaţa şi este dedicată reuniunilor de familie şi vizitelor între prieteni. Oamenii asistă la spectacolele unor coruri de amatori, care cântă colinde în stradă. În perioada de la Crăciun şi până după Anul Nou, finlandezii se salută cu ”Yule fericite!”, un echivalent al lui ”Crăciun fericit!” de la noi. Pomul de Crăciun se împodobește în Ajun cu fructe, bomboane, stegulețe, beteală și lumânări. De la masa tradițională nu lipsește codul fiert, cartofii fierți și crema de smântână. Meniul lor mai conține și purcei de lapte, jambon la grătar, piure de cartofi și legume. Finlandezii sunt convin și că Moș Crăciun trăiește în munții Finlandiei, mai exact în lanțul muntos numit Korvatunturi, la nord de cercul Polar. Copiii de pe tot mapamondul îi scriu Moșului scrisori pe care le trimit în Laponia. Cadourile pentru copii se lasă sub bradul de Crăciun, pentru ca aceştia să le găsească a doua zi dimineaţă, când se trezesc. În unele sate din nordul Finlandei încă mai există obiceiul ca unul dintre bărbaţi să joace rolul lui Moş Crăciun. Bărbatul îmbracă costumul roşu tradiţional, se urcă în sania trasă de reni şi cutreieră satul, lăsând cadouri tuturor copiilor. El este însoţit de şase adolescenţi, care joacă rolul spiriduşilor lui Moş Crăciun. În Franța, sărbătorirea Crăciunului diferă de la o regiune la alta. In estul și nordul Fran ței, Crăciunul începe la 6 ianuarie cu Sărbătoarea Sfântului Nicolae iar în alte regiuni cu Sărbătoarea Regilor . În cele mai multe provincii Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie, unde oamenii îl asteaptă pe Père Noël care le pune cadouri micuților în ghetuțe. În Ajunul Crăciunului există obiceiul de-a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nop ții, toată familia, cu excepția copiilor, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă. După asistarea la slujba Messe de minuit ( Liturghia de la miezul nopții), francezii se adună în grupuri de prieteni sau în familii pentru a sărbători Le Reveillon( Revelionul ). Prăjitura tradițională este Bûche de Noël plină cu ciocoltă și parfumată cu cele mai bune esențe, sub formă de buturugă. În Germania se obișnuiește ca fiecare familie să aibă un ,, Adventskrantz,, adică o coroniță împletită și împodobită cu frunze, în care ard lumânări. Advend înseamnă venire și marchează cele patru săptămâni care trec până la Crăciun. În fiecare duminică a perioadei se stinge câte o lumânare. Germanii își decorează ușile cu un staul în miniatură, unde se află statuete care îi reprezintă pe Maria, Iosif și pruncul Iisus. Crăciunul în Bulgaria se numește Koleda și se sărbătoreșțe tot la 25 decembrie. În mod tradițional Ajunul Crăciunului reprezintă apogeul Postului Nașterii Domnului și, astfel, doar un număr limitat de feluri de mâncare sunt prezentate în acea seară. Masa, nu este strânsă după cină și până în dimineața următoare, pentru a lăsa simbolic mâncare pentru spiritele sfinte . În Ajunul Crăciunului se Page 125

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

servește budincă bulgărească . Cu toate acestea, de Crăciun, preparatele din carne sunt deja permise și sunt, de obicei servite. Printre tradițiile bulgare de Crăciun putem aminti și koleduvane , prin care colindători băieți vizitează casele învecinate, începând de la miezul nopții în Ajunul Crăciunului, urând sănătate, bunăstare și fericire tuturor. Colindele încep în mod tradițional la miezul nop ții în Ajunul Crăciunului și se termină la răsăritul soarelui. Potrivit credințelor populare, în această perioadă apar spiridu și, vampiri și alte creaturi supranaturale, iar colindătorii cu cântecele lor au puterea de a-i alunga. Odată cu răsăritul soarelui, aceștia își pierd puterea și opresc colindatul. Tinerii sunt însoțiți de un un bărbat mai în vârstă denumit stanenik . Fiecare colindător are un băț numit gega. Ei urează oamenilor din sat multă sănătate, bunăstare și fericire. Un alt obicei este coacerea unei pâini tradiționale rotunde, în care este ascunsă o monedă. Oricine găsește moneda se crede că va avea noroc, sănătate și prosperitate în anul care vine. Pomul de Crăciun este împodobit și toată casa este decorată,iar pe Moș Crăciun îl cheamă Dido Koleda. Ajunul Crăciunului , în Anglia, este o zi agitată : se împachetează cadouri, se pun la copt prăjiturile, se agăță ciorpii în fața căminului, sau se pregătește tradiționala budincă din prune uscate. În ziua dinaintea Crăciunului exista obiceiul de a se mânca un singur fel de mâncare, Frumenty, constând dintr-un pâsat de porumb. După masa de Crăciun, spre sfâr șitul zilei, membrii familiei se adună lângă foc, pentru a reasculta clasica povestire a lui Dickens, “Un colind de Crăciun” (A Christmas Carol). După reamintirea peripețiilor personajelor dickensiene, copiii își aștern pe hârtie darurile dorite de la “Tatăl Crăciun” (Father Christmas). Ei aruncă scrisorile în foc, pentru ca dorințele lor să ajungă, prin coșuri, către Father Christmas. Înainte de a merge la culcare, cei mici lasă în sufragerie câteva gustări pentru vizitatorii de peste noapte: o plăcintă din carne de porc, un pahar de bere pentru “Tatăl Nicholas” și un morcov pentru renii săi. După ce copiii adorm, Moș Crăciun , îmbrăcat cu o haină lungă, roșie, purtând în spinare un sac încărcat de cadouri, le vizitează casele, purtat de o sanie trasă de reni. El umple ciorapii atârnați lângă șemineu cu dulciuri și mici jucării. Cadourile mai voluminoase sunt așezate sub bradul de Crăciun. Conform legendei, Tatăl Crăciun, numit în ultima vreme Santa Claus sau Santa, trăiește în Laponia ; copiilor care nu au fost cumin ți în timpul anului, acesta le aduce, în loc de daruri, un plin cu cenușă. Masa tradițională de Crăciun conține : curcan la cuptor împănat cu castane, gâscă cu stafide sau budincă (pudding) Yorkshire, alături de varză de Bruxelles. Mâncarea preferată este budinca de prune ornată cu o crenguță de ilice. Budinca stropită cu brandy este în mod spectaculos flambată și apoi savurată, în căutarea bănuțului de argint, prevestitor de noroc pe parcursul anului următor, pentru găsitorul lui. În Spania, sezonul Crăciunului începe pe 8 decembrie, în onoarea purității Fecioarei Maria.Spaniolii petrec Ajunul Crăciunului acasă , în mijlocul familiei. Odată cu lăsarea serii se a șază o lampă în dreptul unei ferestre și se aprind lumânări în jurul scenelor nativită ții. După servirea mesei, oamenii participă la slujba de la miezul nopții numită La Misa del Gallo.

Page 126

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Urarea Crăciun fericit este diferită de la o regiune la alta. În spaniolă se spune Feliz Navidad, în catalană Bon Nadal și în galiciană Bo Nadal. În România, Crăciunul sau Sărbătoarea Nașterii Domnului se sărbătorește pe 25 decembrie. Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând colinde pe toată perioada Crăciunului. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă , iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continuie colindatul. Un alt obicei al românilor, (în zone din Oltenia), era ca în Ajunul Crăciunului, gospodarii să se trezească diminea ța devreme, să facă focul în sobă și cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul stând la gura sobei și să spună: "Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă:porcii grași și unturoși /Și oamenii sănătoși; /Vacile cu viței,oile cu miei,scroafele cu purcei,cloștile cu pui,găinile cu ouă......și tot așa se continuă cu ceea ce gospodarii doreau să aibă, ca în final să se spună: La anul și la mulți ani! Există și o perioadă de post culinar și spiritual ce se ține înaintea Crăciunului, timp de șase săptămâni, sfârșindu-se în noaptea de Crăciun ; iar la sfârșitul lui, fiecare se poate bucura de mâncărurile tradiționale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. Împodobirea pomului de Crăciun este și în România o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza. Indiferent de limba pe care o vorbești sau ce educație ai primit , venirea Crăciunului reprezintă unul din cele mai așteptate momente ale anului. El aduce un motiv de bucurie pentru întreaga familie, prilej prin care toti cei dragi se adună în jurul bradului de Crăciun, ciocnesc un pahar de vin în cinstea Nasterii Domnului si ascultă urările colindătorilor.

SEMNIFICAȚIA CRACIUNULUI PE GLOB- REFERAT Prof. Kui Anisoara Școala Gimnazială Vînatori, jud. Ia și Craciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De

Page 127

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care în prezent este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de persoane. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Crivesti din Moldova, jud Iași, unde eu locuiesc , se mai mentine si acum traditia , cum că, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână). Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum Page 128

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun. Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii - de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun. Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii. Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutato în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte deCrăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.

Page 129

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

DATINI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN Profesor învățământ primar LĂCĂTUȘ CRISTINA Școala Gimnazială Ionel Teodoreanu București Crăciunul este o perioadă puternic încărcată emoțional când sufletul oamenilor devine mai bun, când între oameni este mai multă pace și bunăvoință. Cred că cea mai frumoasă și mai iubită de cei mici și mari, săraci sau boga ți este sărbătoarea Crăciunului. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii și este o sărbătoare emoționantă mai ales pentru copii care așteaptă sosirea lui Moș Crăciun . Semnificația religioasă a Crăciunului este nașterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioși, mai îngăduitori. Această sărbătoare semnifică nașterea, creația și veșnicia Universului. Prin naștere se perpetuează specia umană și viața devine veșnică. În aceste zile suntem mai buni, mai veseli, mai sănătoși și mai umani. Fiecare om, copil sau bătrân, își amintește cu plăcere sărbătorile de Crăciun și momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun în fața căruia recunosc fără teamă dacă au fost cuminți sau au făcut năzbâtii. Ei știu că Moșul este iertător și le aduce daruri mai ales dacă spun o poezie sau cântă o colindă. Pe lângă sosirea lui Moș Crăciun o altă bucurie este Bradul de Crăciun, acest pom venerat, care rămâne verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este simbolul purității și ve șniciei. Întreaga familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteală, dulciuri și beculețe colorate. Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradițiile străvechi. Peisajul de iarnă este emoționant: căsuțele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări și globuri colorate, iar mesele sunt pline de bunătăți tradiționale: cârnați, sarmale, caltabo și, colaci, cozonaci. Amintirile sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristează uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul înapoi, dar e minunat să primim în casele noastre cu lacrimi de emoție în ochi pe copiii și nepoții noștri care ne urează tot ce e mai frumos și ne încălzesc sufletele cu veselia și tinerețea lor. CRĂCIUNUL PE GLOB Australia Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Anglia Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “FatherCristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şitoţibucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding. Africa Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu Page 130

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

vechiul calendar roman. Bangladesh În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică. Belgia La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote Markt. Danemarca Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci. Finlanda Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună. Franţa La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică. Germania În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea. Grecia Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Italia Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Rusia Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. Spania La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curţii. Page 131

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul - sărbătoarea tuturor românilor Pip. LAZĂR LUIGI-CRISTIAN ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 DĂBULENI Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare. Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steau a răsărit pe cer. Când a sosit vremea naşterii Domnului, în Ţara Sfântă se dădu poruncă să se înscrie fiecare om în localitatea sa de baştină. Feciora Maria şi Iosif, logodnicul ei, au plecat din Nazaret spre Betleem.Când au ajuns la Betleem , se înnoptase. Casele erau pline de oameni. S-au adăpostit într-o peşteră de la marginea Betleemului. În primele două secole creştine, a existat o puternica opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi Părinţi ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data matririului lor, adică la "data adevăratei lor naşteri" din prespectiva bisericii. Multi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia si festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscentă a păgânismului, în special al Saturnaliilor române. Tradiţia împodobirii bradului şi a casei cu crenguţe de brad este un obicei preluat pe la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa triunghiulară Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit semnificând cunoaşterea şi bogaţia, asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele-fructele cunoaşterii. Din plastic sau natural, miniatural sau imens, bradul nu lipseşte din nici o casă (case cu copii) in Sfânta seară a Crăciunului şi cu o nerăbdare crescută aşteptăm înfriguraţi cu mic şi mare momentul magic al împodobirii bradului. Beteala, globuleţele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor şi a luminiţelor colorate ce dau parcă viaţă bradului, steaua vestitoare a Naşterii Domnului Iisus cocoţată în vârful bradului, îngeraşii care ne îndeamnă să trăim emoţiile Naşterii Pruncului Sfânt, toate ne anunţă Seara cea Mare. După zilele de Crăciun, bradul rămâne ca decoraţiune de sezon, ca motiv de mândrie(mai ales pentru gospodinele cochete din ziua de azi) sau pentru că nu se îndură să-l arunce prea repede. Oricum, în cele mai multe din casele românilor există obiceiul ca bradul sa fie aruncat (ars în foc spre distracţia copiilor) înainte de Bobotează, urmând să primenească locuinţa pentru sărbătoarea Botezului Domnului. În acel moment nostalgia pomului de Crăciun este alungată spre a se face loc Noului An în deplinul sens al cuvântului. Pretutindeni in lume,popoarele crestine,intre care si poporul roman,celebreaza de secole la rand Nasterea Domnului,a Craciunului,la 25 Decembrie,sarbatoare marcata de manifestari religioase,de colinde,obiceiuri si traditii specifice fiecarui popor.El releva in intreaga lor diimensiune insemnatatea Page 132

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

cruciala pe care a avut-o si o are in evolutia umanitatii,pe calea Mantuirii,Nasterea lui Hristos,trimisul lui Dumnezeu,luminandu-ne calea spre iuire si adevar. Craciunul este sarbatoarea bunatatii lui Dumnezeu,care prin Fiul Sau,il salveaza pe om,il elibereaza din satrea de sclavie si de singuratate,aducandu-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Prin Fiul Său Dumnezeu S-a împăcat cu oamenii, I-a impacat, lea-a pus in inimi pace si bucurie. Si de aceea vedem in taina Craciunului chemarea lui Dumnezeu la iubire intre oameni, la intelegere si disponibilitatea de a ajuta, la iertare si impacare, la pace si prietenie. Craciunul este patrunderea iubirii in aceasta lumeintunecata si rece, unde se afla si inimile noastre. Si in ele pot sa patrunda iubirea si bunatatea ce trec de la om la om, in impacarea dintre oamnei, in buna intelegere, in iertare,in rabdare,in amabilitate.Dumnezeu nu locuieste printre cei care se urasc,se cearta,se dusmanesc,se invenineaza si se invidiaza.Craciunul este o chemare sa ne lepadam de orice violenta,de orice rautate si sa ne deschidem inimile si mainile pentru oamni aflati in suferinta,scriind cuvantul PACE pe chipul lor.Sarbatoarea Craciunului este o chemare sfanta la puritate,la curatire sufleteasca si la innoirea vietii pentru a-L primi pe Hristos cel venit la noi”’plin de har si de adevar”’(Ioan1,14).Desi au trecut de atunci doua mii de ani icoana Nasterii Domnului e pururea vie in sufletetul si viata noastra pentru ca,Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu intrupat e vesnic viu si vine sa Se salasluiasca in sufletele noastre,pentru ca sa se umple de sfintenia Lui,de curatirea Lui,sa ne lumineze sufletul si inima.Iarasi ne imbracam in hainele de sarbatoare si dupa ce ne-am “’curatit simtirile”’prin taina spovedaniei si a Sfintei Impartasanii,mergem cu totii la Casa Parintelui Ceresc ca sa primim inauntrul nostru pe Fiul lui Dumnezeu,care vine la noi in chip de prunc ceresc nevinovat’sa se nasca si sa creasca,sa ne mantuiasca”.Ne umplem de fiecare data de Craciun de aleasa bucurie la fel ca si pastorii Betleemuluisi impreuna cu ei ne infioram la cuvintele ingerului care agrait”’Iata,va binevestesc voua o bucurie mare,care va fi pentru tot poporul,ca vi S-a nascut azi Manturitor,care este Hristos Domnul,in cetatea lui David”(Luca2,10-11). Ne sârguim si noi ca si magii de la Răsărit sa-i aducem darurile noastre duhovnicesti: credinta in locul aurului ,dragostea in locul smirnei si nadejdea noastra in locul tamaiei si sa I ne Inchinam, dumnezeiescului prunc care a venit ’”să slujeasca si sa-si dea viata rascumpararea pentru multi”’(Marcu10,45).Ne impreunam glasurile cu ale ingerilor si cantam si noi in noaptea Sfanta imnul pacii:”’Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace,intre oameni bunavoie”’(Luca2,14),imn care ne umple si pe noi de pacea cea de sus care covarseste toata mintea,pace care e dorita si azi de intreaga omenire.Sarbatoarea Craciunului este prin excelenta sarbatoarea familiei crestine,sarbatoare de la care se izvoraste atata binecuvantare,atata luina si caldura pentru fiecare familie.Ea reuneste in jurul ieslei din Beleem pe toti membrii ei care cugeta la minunea petrecuta acum~2000 de ani si inavtata de la dumezeiescul prunc Iisus,smerenia,bunatatea si iubire. Sarbatoarea Craciunului este o sarbatoare a familiei.Praznicul Craciunului ne descopera pe deplin rostul si chemarea familiei crestine si care sunt datoriile membriilor acestuia. Sarbatoarea Craciunului este si sarbatoarea colindelor strabune care vin din adanc de istorie si prin care am strabatut veacurile pastrandu-ne credinta si iubirea. BIBLIOGRAFIE: 1. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117 2. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998

CRACIUNUL – SĂRBĂTOARE SFÂNTĂ Pip. LAZĂR MIHAELA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 DĂBULENI Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac Page 133

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

pregătirile.pentru.această.sărbătoare. Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare creştinii respectă Postul Crăciunului când nu mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători. Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni. Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe(mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani La români, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători, dacă nu cea mai importantă. Aceasta sarbatoare, in care se îmbină fastul pregătirilor pentru masă, cu slujba de la biserică, este dedicată Nașterii Mântuitorului.Biblia spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de Iosif, din casă în casă rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost ajungând în casa unui anume Crăciun, om foarte rău , care nu-i permitea să nască acolo, este dusă de soția acestuia în grajd unde dă naștere lui Iisus. Când acesta a aflat a ucis-o pe soția sa. De asemenea, se spune că în Noaptea Sfântă a Nașterii Sale s-au deschis cerurile pentru a coborî Duhul Sfant deasupra fiului lui Dumnezeu, și, în grajd unde inițial era întuneric, s-a făcut lumină. Deci, Crăciunul este o sărbătoare sfântă, care aduce în sufletele oamenilor lumină și bucurie. Această sărbătoare este anunțată, prin obiceiul drag copiilor de a merge cu colinda, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. Origini Solstiţiul de iarnă a fost celebrat înainte de era creştină, astfel romanii sărbătoreau Saturnaliile între 17 şi 24 decembrie. Ei sărbătoreau şi "naşterea soarelui neînvins" (sol invictus) la solstiţiul de iarnă (către 21 decembrie), când zilele reîncep să se lungească, un cult preluat de la persani care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui. În Occident, în anul 354, Liberiu, papa Romei, fixează sărbătoarea naşterii lui Isus pe 25 decembrie, fără însă a stabili vreo dată exactă a naşterii acestuia, şi stabileşte modul celebrării începutului creştinismului, asimilând sărbătorile populare şi păgâne deja existente cu ocazia solstiţiului de iarnă. În Răsărit gnosticii nu sărbătoreau Crăciunul, ci Boboteaza, crezând că Isus ar fi fost adoptat de Dumnezeu cu ocazia botezului său. Boboteaza era serbată pe 6 ianuarie. Mai târziu, cele două evenimente - naşterea şi botezul - se sărbătoresc în aceeaşi zi de toată creştinătatea: în Occident pe 25 decembie, iar în Orient pe 6 ianuarie. Acestor două, romanii le vor asocia vizita magilor, iar galicii nunta din Cana Galileii, încât Crăciunul a ajuns să fie sărbătoare triplă

Page 134

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Cu timpul, toate Bisericile creştine, cu excepţia Bisericii armene, au separat aceste sărbători, încât în zilele noastre, aproape toată creştinătatea foloseşte obiceiul vechi roman: Crăciunul e sinonim cu naşterea lui Isus. Crăciunul în tradiţia românească Peste tot unde există suflare românescă cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală. Este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun. Credinţă şi legende Pentru lingvişti, cuvântul "Crăciun" este un cuvânt ciudat. Unii susţin că ar proveni din limba latină, şi anume din "creatio", care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se spune că fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Isus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii lui Cristos s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor. Colindele de Crăciun Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Isus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare...", purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, "Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu colindele. Colindele, precum şi obiceiurile colindelor sunt prezente şi la alte popoare, şi s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "Scoală, gazdă, din pătuţ" există şi la văleni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé". Obiceiurile culinare Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipă Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu preţuit de toată lumea. Alte obiceiuri De dată mai recentă este obiceiul împodobirii bradului de Crăciun pentru seara de 24 decembrie. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin hornul căminului şi va lăsa daruri pentru toată lumea în cismele puse anume sau sub brad. Un obicei frumos îl constituie şi trimiterea de cărţi ilustrate cu urări făcute rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor. Chiar dacă sărbătoarea Crăciunului s-a laicizat într-o oarecare măsură în timpurile moderne, Crăciunul este aşteptat şi prăznuit în toate straturile societăţii cu bucurie şi bună dispoziţie. BIBLIOGRAFIE: Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Ed. Humanitas, Buc., 1998 Page 135

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

N.Cojocaru, Cântece, obiceiuri și tradiții populare românești, Ed. Minerva, Buc, 1984

SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ ÎN ALSACIA-SEMN AL CONTINUITĂŢII CULTURALE ÎN SPAŢIUL FRANCOFON Prof. Lăzărică Daniel, Şcoala Gimnazială Buhoci, com. Buhoci, jud. Bacău Multiculturalismul implică înţelegerea, aprecierea şi valorizarea culturii proprii la care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura etnică a celuilalt.Interculturalitatea este un proces ce se dezvoltă la intersecţia dintre culturi, nefiind un scop în sine dar care poate deveni o finalitate atunci câand sunt sesizate transformările nefireşti sau comportamentele nefaste la acest nicel de intersectare a culturilor. În societatea actuală, diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate ce trebuie fructificată cu succes în mediul şcolar.Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului cultural, care menţionează că fiecare trebuie sa contribuie la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare dintre ele reprezintă un efort de universalizare a unei experienţe particulare.Multiculturalitatea nu mai este considerată un adversar al universalismului european, ci o altă formă a lui. Totuşi în această lume aflată în continuă schimbare este fundamental să pastrăm tradiţiile moştenite ca semn al identităţii culturale care rezistă schimbărilor timpului. Datorită istoriei sale zbuciumate, în Alsacia se resimte cel mai bine spiritul tradiţional al sărbătorilor de iarnă. La acest fenomen au contribuit şi iernile alsaciene, lungi şi geroase care au dezvoltat petrecerea timpului în sânul familiei şi în cadrul comunităţilor bine închegate. În provincie se poate observa un adevărat registru în ceea ce priveşte sărbătorile de iarnă. Aceastea încep o dată cu Sfântul Nicolae, unul din sfinţii cei mai iubiţi din Alsacia şi care este sărbătorit încă din secolul al-XI-lea. El este prezentat ca purtând o haină roşie, mitră şi o cruce.În provincie este considerat sfântul protector al copiilor. Pe data de 6 decembrie atunci când el eset sărbătorit, copiii primesc dulciuri dar mai ales turtă dulce. Aceasta este privită ca o răsplată adusă copiilor care în timpul anului au fost cuminţi şi şi-au ascultat părinţii. Sfîntul Nicolae este însoţit de Hans Trapp care îi sperie pe copiii care au fost neascultători şi au săvârşit fapte rele. Imaginea lui Hans Trapp, este inspirată din povestea lui Hans Von Trotha, un nobil deosebit de crud şi violent care a trait în secolul al –XV-lea. El îl însoţeste pe Moş Nicolae şi îi pedepseţte pe copiii obraznici întărind astfel credinţa alsaciană că nicio faptă rea nu rămâne nepedepsită. Fiind o provincie la graniţa cu Germania, Alsacia a resimţit din plin influenţele mişcării protestante.Chiar dacă majoritatea populaţiei este de religie romano-catolică, în regiune există o importantă minoritate protestantă care a contribuit şi ea la menţinerea tradiţiilor de iarnă. Protestanţii sărbătoresc pe 6 decembrie pe Christkinde, prezentată ca o femeie tânără, îmbrăcată în alb cu o coroană de brad şi lumînări şi care poartă o cruce cu o stea. Ea împarte dulciuri copiilor cuminţi şi este însoţită de Hans Trapp care îi pedepseşte pe copiii neascultătoti.Brazii de Crăciun constituie al element important în tradiţia alsaciană. Ei se găsesc în fiecare casă dar şi în piaţa centrală din fiecare comunitate, reunind astfel cele două dimensiuni fundamentale din viaţa omului. Brazii sunt frumos împodobiţi şi luminaţi pentru a exprima cât mai clar bucuria venirii sărbătorilor de iarnă. Un element fundamental în datinile de iarnă alsaciene îl constituie coroană de advent.. La început un vechi simbol păgân al soarelui şi al vieţii, astăzi coroana reprezintă perioada de timp până la venirea Crăciunului. Este confecţionată din ramuri de brad şi împodobită cu 4 lumânări. Fiecare lumânare reprezintă câte o săptămână până la venirea Crăciunului.În fiecare săptămână se aprinde o lumânare pentru a aduce bucuria şi prosperitate. De asemenea se pregătesc vestitele bredele prăjituri specific alsaciene care se consumă sau sunt date cadou în ziua de Crăciun. Făcute din marţipan, ciocolată, alune nucă şi alte ingredient, aceste prăjituri reprezintă un simbol al prosperităţii şi al puternicele legături din cadrul familiilor şi din cadrul comunităţilor. Tradiţiile de iarnă alsaciene sunt întregite de celebrele târguri de Crăciun organizate în fiecare comunitate dar mai ales în marile oraşe precum Strasbourg, Colmar, Mulhouse sau Kaysersberg. În aceste târguri cumpărătorii găsesc cadouri, decoraţiuni pentru pom dar şi articole tradiţionale precum vinul fiert, turta dulce, bredelele sau marţipanul.

Page 136

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Păstrarea acestor tradiţii marchează păstrarea spiritului şi a culturii alsaciene într-o lume care se află în perpetuă schimbare. Bibliografie Alain-François Lesacher – Fêtes & traditions de France, Ed. Ouest-France, Rennes, 1996 Grigore, Cristina, Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun, Revista "Familia creştină", Bucureşti, 2003

Practici de Anul Nou. Pluguşorul Profesor : Linca Florin- Gabriel- Liceul de Arte „ Sabin Păuţa” Reşiţa Spre deosebire de Crăciun, care este sărbătorit pretutindeni în România, Anul Nou are un statut aparte, cum observa în 1948 Tancred Bănăţeanu, spaţiul daco- românesc este despărţit printr-o linie de demarcaţie netă, care îl taie în două de la nord la sud. În partea răsăriteană a acestei linii, obiceiurile de Anul Nou sunt foarte ample şi chiar mai importante decât cele de Crăciun, în vreme ce în partea vestică, localnicii numesc Anul Nou- Crăciunul Mic-, ceea ce dovedeşte că în raport cu sărbătoarea anterioară, Anul Nou este un moment festiv mai puţin important( chiar în ultimul deceniu, investigaţiile de teren din Vest au relevat că Anul Nou nu are în sistemul tradiţiilor un loc prea important; pentru multe comunităţi, Anul Nou continuă să fie „ o sărbătoare mică”, care se suprapune peste o altă sărbătoare importantă- Sfântul Vasile-, ce ţine de stratul creştin al sărbătorii şi Revelionul, care ţine de sistemul sărbătorilor umane). În spaţiul în care Anul Nou este o sărbătoare cardinală, cu această ocazie, întâlnim trei categorii de practici: a) Pluguşorul; b) Mascaţii( Urşii şi Căluţii); c) Sorcova. Pluguşorul se desfăşoară în seara de 31 decembrie sau, cel mult, în noaptea de 31 decembrie şi 1 ianuarie; este un text de urare, menit să stimuleze rodnicia câmpurilor în anul ce urmează, care, deşi, debutează prin versuri despre momentul performanţei sale: „Iarna-i grea,/ Omătu’-i mare”, se dovedeşte ca substanţă lingvistică, un text legat de primăvară, mai exact de muncile agricole. Mihai Pop avansează ideea că: „ Pluguşorul este de fapt ceremonialul primei brazde, practicat de căpetenia obştii patriarhale.” Ca ritual, Pluguşorul este actualizat de o ceată de urători, neapărat băieţi, formată din 2- 20 de băieţi sau bărbaţi însuraţi de curând, care merg din casă în casă pentru a ura. În anumite, localităţi, în care este important obiceiul, spre deosebire de colindat, există mai multe tipuri de texte considerate „ pluguşoare”, diferite, în funcţie de vârsta celor ce îl actualizează. Drept exemplu, poate fi menţionat Plugurelul, în zona Vrancei, actualizat de copii de 10 ani, text de 6- 7 versuri, în locul urării propriuzise, unde copiii presară seminţe de grâu şi de porumb, simboluri ale fertilităţii. În ceea ce priveşte recuzita, Pluguşorul presupune existenţa unor obiecte simbolice: un buhai (= un vas de lemn, de forma unei putini; cu fundul acoperit cu piele de capră sau de oaie, bine întinsă, legată la mijloc cu o frânghie sau un cerc; prin mijlocul acestei piei, trece o şuviţă de păr de cal fixată de un nod sau cu un băţ trecut prin laţ); buhaiul scoate sunetul unui animal folosit la muncile agricole; bice; zurgălăi sau tălăngi- obiecte ce evocă sunetele muncilor agricole şi care au funcţie magică de a ţine la distanţă orice fel de spirit malefic. Textul Pluguşorului se construieşte pe baza succesiunii muncilor agricole. Rând pe rând, sunt prezentate: aratul semănatul, secerişul, treieratul, măcinatul, făcutul şi coacerea pâinii. Altfel spus, Pluguşorul se dovedeşte un text ce conţine pe larg Povestea Facerii Pâinii. Îa afară de Pluguşor ce are valoare protectoare, în folclorul românesc există şi o variantă pentru copii, intitulată Turtiţa. Page 137

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Deşi Pluguşorul nu caracteriza decât partea răsăriteană a spaţiului tradiţional românesc, începând cu anii 1950, el a început să se insinueze şi în restul teritoriului, mai întâi ca un text învăţat din manual, perceput ca text „laic”, sper deosebire de colinde, ce erau considerate religioase, fiind introdus în şcoală ca un text obligatoriu vorbind despre importanţa muncii. Bibliografie:  Hedeşan, Otilia, Curs de folclor, Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara, 1998;  Hedeşan, Otilia, Lecţii despre calendar, Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara, 2005;  Marian, Simion- Florea, Sărbătorile la români, Editura Grai şi suflet- Cultura Naţională, Bucureşti, 2001.

Crăciunul sărbătorit în Franța Prof. Lucaci Florentina Școala Gimnazială Terpezi ța Dolj În Franța, Crăciunul este perioada reuniunii familiei și a generozității, marcată de daruri și dulciuri pentru copii, cadouri pentru cei sărmani, liturghia de la miezul nop ții și de revelion (le Reveillon) . Obiceiurile de Crăciun, originare din Orientul Mijlociu, au fost introduse pe acest teritoriu de către romani. Orașul Reims a fost locul în care a fos sărbătorit pentru întâia oară Crăciunul în Fran ța, în anul 496, ocazie cu care Clovis, împreună cu cei 3.000 de luptători ai săi, a fost botezat, trecând astfel la creștinism. La început, francezii nu prea s-au acomodat cu noua sărbătoare, iar bradul de Crăciun au început să îl împodobească abia în anul 1605 (Stratesburg a fost primul oraș care a adoptat acest obicei). Și astăzi Crăciunul este sărbătorit în date diferite, depinzând de regiune, și chiar are și nume diferite. Deși în cele mai multe din provincii este celebrat pe 25 decembrie, zi în care băncile sunt închise, în estul și nordul Franței, perioada Crăciunului debutează pe 6 decembrie, cu La fête de Saint Nicolas (Sărbătoarea Sfântului Nicolae); în alte zone, La fête des Rois (Sărbătoarea regilor) este un eveniment de mare importanță, care are loc pe 6 decembrie sau în prima duminică după 1 ianuarie. Pe 8 decembrie, în Lyon, are loc La fête de lumières (Sărbătoarea luminilor), ocazie cu care sunt puse la ferestre lumânări, ca un omagiu adus Fecioarei Maria Vechile obiceiuri După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an, tradițiile de Crăciun în Franța au început să se contureze. Fiecare familie făcea o cură țenie generală și pregătea bucate alese, care erau puse pe o masă frumos decorata, aflată în cea mai spa țioasă cameră din casă, iar în jurul mesei se adunau toți membrii familiei și după ce mâncau, se apucau să cânte colinde. În anumite zone ale țării, copiii “îmbrăcau” un miel cu panglici colorate și se duceau din u șă în ușă, cântând celor care deschideau ușa și așteptând în schimb bani, fructe sau dulciuri. În alte regiuni, familiile se adunau la bunic, considerat capul familiei, și savurau o masă compusă din pește și usturoi și din legume, având la desert alviță și vin întotdeauna fiert. În zonele rurale, copiii puneau pe foc un trunchi uscat de măslin și stropeau cu vin focul, pentru a binecuvânta cina. Se așezau la masă, la sfârșitul căreia începeau să cânte colinde, și apoi se îndreptau spre biserică pentru a participa la slujbă. Page 138

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Astăzi, tradițiile de Crăciun în Franța diferă. Este o ocazie foarte importantă pentru francezi, pentru că țin foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la masă. Copiii francezi își așează încălțările în fața căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau “le petit Jesus” (“micuțul Isus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului. Numele “Noel” provine din expresia “les bonnes nouvelles”, cu semnificația de “vești bune”. În anul 1962, a fost votată în Franța o lege care stipulează că tuturor scrisorilor trimise lui Pere Noel (Moș Crăciun) trebuie să li se răspundă cu o carte poștală. Pentru a se conforma acestei legi, cadrele didactice trimit răvașe de răspuns tutror copiilor din școli care se adresează în scris lui Papa Noel. În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nop ții, toată familia , cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă . După asistarea la “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopții), francezii se adună în grupuri de prieteni sau în familie pentru a serba “Le Reveillon” (Revelionul), la o masă îmbelșugată, acasă, la un restaurant sau la o cafenea. Fiecare regiune franceză are propriile tradiții culinare legate de Revelion, cu feluri de mâncare din curcan, clapon, găina sau cu boudin blanc (budincă albă). Bucățele sunt stropite cu vinuri Muscadet, Anjou, Sauterne and Champagne . Cuvântul “reveillon” provine din verbul “reveiller”= “a se trezi , a se deștepta”. Revelionul reprezintă o “deșteptare” simbolică, semnificând nașterea lui Isus . De-a lungul perioadei de Crăciun, se servesc deserturi tradiționale : La Buche de Noel (“Butucul lui Noel”), constând dintr-o prăjitură lunguiață din ciocolată cu castane, care reproduce forma unui butuc ars între ajunul Crăciunului și Anul nou în Périgord, reminiscență a unui străvechi ritual păgân; Le pain Calendeau (“Pâinea Calendeau”) – pâine de Crăciun făcută în sudul Franței, din care se oferă o bucată unei persoane sărace; La Galette des Rois (“Prăjitură regilor/magilor”), o prăjitură rotundă, tăiată în bucățele care sunt împărțite de un copil ascuns sub masă, numit “le petit roi” sau “l’enfant soleil”(micul rege sau copilul soare). Cine găsește “la feve”, boaba de fasole ascunsă în prăjitură, devine “rege’ sau “regină” și își poate alege un partener. Între decorațiile de Crăciun franțuzești, un rol major îl are Sapin de Noel (Bradul lui Noel), care împodobește casele, străzile, birourile și fabricile. Sapin de Noel a apărut în secolul XIV în Alsacia, decorat cu mere, flori de hârtie și panglici , fiind introdus în Franța în anul 1837. Un alt aspect important al Crăciunului franțuzesc constă în Crèche, scene zugrăvind momente din nașterea mântuitorului, în care este amplasat Sfântă familie alături de Santons (“micii sfinți”), și care este expusă în biserici și în case. Pentru a da un ultim tușeu scenelor din “crèche”, copii le ornează cu mușchi, pietricele și crenguțe de brad. Atunci când se aprind lumânările, “crèches” devin locul central de sărbătorire a Crăciunului. Copii se adună în jurul lor și cântă colinde până în ziua de Epifanie, pe 6 ianuarie. Există și Crèche însuflețite, constând din piese de teatru cu copii sau cu păpuși descriind evenimentele din timpul nașterii lui Isus. Familiara scenă sfânta “crèche” a fost introdusă în Avignon de care familia sfântului Francisc de Assisi între anii 1316 și 1334, însă abia în secolul XVI a devenit o tradiție îmbră ți șată de cultură populară. În sudul Franței, în Provence, în “crèche” sunt introduși și cei trei magi, păstorii, animale, săteni îmbrăcați în vechi costume tradiționale. Aceste figurine includ un primar al satului, un țăran, un țigan, un toboșar și alte personaje pitorești. Un alt obicei în Provence constă în costumarea unor persoane în păstori care iau parte la o procesiune în care se dă ocol bisericii.

Cu ce vine Crăciunul? Page 139

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Prof. Lupu Maria Se pare că o sărbătoare nu va dispărea niciodată din sufletele noastre. Oricât de departe am fi unii de ceilalţi, suntem oameni şi vom sărbători mereu, o dată pe an, Crăciunul. În jurul Naşterii Domnului, poporul nostru trăieşte cea mai intensă şi cea mai fecundă manifestare religioasă. Cuvântul Crăiun are origine latinească, fiind propriu domeniului etnic românesc, aşa cum francezii au pe Père Noël, englezii pe Christmas, germanii pe Christnacht, italienii pe Babbo Natale, spaniolii pe Papá Noel, grecii pe Άyos Vasílis etc. Deşi această sărbătoare frumoasă este celebrată cu data naşterii lui Iisus, de-a lungul timpului a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului, cadourile Moşului care, şi acum, vine pe furiş, lasă cadourile şi dispare în noaptea friguroasă de iarnă, în trăsura lui trasă de reni. Dar, fiecare dintre noi şi-a pus întrebarea: Cum reuşeşte Moşul să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lumea întreagă? Se pare că Moşul a descoperit un praf magic care îi ajută pe reni să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Chiar dacă am sta trezi toată noaptea, nu am reuşi să-l vedem pentru că zborul lui este foarte rapid, aproape de viteza luminii. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă copii nu ar primi cadourile promise? Aceştia ar fi dezamăgiţi, nu ar mai avea încredere în Moş Crăciun şi farmecul Crăciunului ar dispărea. Copiii sunt deosebiţi atunci când sunt fericiţi. Sufletul de înger şi puritatea copilului de pretutindeni încălzesc şi dezgheaţă cea mai adâncă suferinţă. Moş Crăciun citeşte fiecare scrisoare, se bucură şi suferă atunci când poveştile sunt triste. Indiferent de ce s-ar întâmpla, Moşul are o singură noapte în care poate bucura orice suflet de înger. Ce bucurie şi în sufletele noastre atunci când vedem ochii fericiţi ai copiilor! Sunt atât de sinceri încât uităm şi noi de greutăţile vieţii şi ne alăturăm lor „Moş Crăciun, Moş Crăciun!/Pe toate cărările/Îţi cântăm cântările,/Ardem lumânările/Moş Crăciun.” (O. Goga) Pentru că este o sărbătoare a familiei, încercăm să ne adunăm în jurul bradului şi să-l împodobim cât mai frumos, colindele să ne acompanieze, iar căldura focului să ne înmoaie sufletele. De pe masa îmbelşugată nu vor lipsi mâncărurile specifice, precum cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi tradiţionalul cozonac pregătit de cele mai bune şi dibace mâini. Tradiţiile sunt la ele acasă de Crăciun. Fiind un popor credincios, superstiţiile dăinuie din generaţie în generaţie. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează anumite obiceiuri: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În unele sate există obiceiul de a oferi daruri, obicei ce îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. Dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor, iar pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. Colindatul se obişnuieşte în seara Ajunului, dar mai ales în noaptea Crăciunului, şi la sate melodia răsună departe până sub coasta unui deal, pierzându-se în întuneric ca un ecou nesfârşit “Colinde, colinde,/ E vremea colndelor/ Căci gheaţa se-ntinde/ Asemeni oglinzilor./ Şi tremurau brazii,/ Mişcând rămurelele/ Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele. (M. Eminescu) Referitor la datinile strămoşeşti de Crăciun, trebuie să recunoaştem că unele din aceste obiceiuri au dispărut, iar altele sunt pe cale de a fi date uitării şi înlocuite cu obiceiurile altor popoare. La oraş, tradiţia este influenţată cel mai mult de alte obiceiuri. Dacă copiii de la sate Page 140

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

merg la colindat la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare", "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri, la oraş, copiii sunt răsplătiţi cu bani. De asemenea, colindele au fost înlocuite cu unele în limba engleză: Jingle Bells, Silent Night, The Twelve Days of Christmas. Cele mai cunoscute colinde care se cântă în întreaga lume sunt cele amintite mai sus, dar şi We Wish You a Merry Christmas, The First Noel, O Tannenbaum, Mon bon sapin şi Bon Natale a tutti. În America, Santa Claus fascinază întreaga ţară, iar pregătirile încep imediat după Ziua Recunoştinţei. Casele frumos împodobite, bradul ornat în fiecare piaţă îmbogăţesc sufleteşte orice creştin. Colindele de Crăciun se aud frenetic sau în surdină în toate locurile publice cântate de grupuri de tineri care cutreieră străzile, dar acordurile cele mai melodioase se aud din sânul fiecărei familii, aşezată în jurul bradului şi în jurul focului din şemineu. Masa de Crăciun este una deosebită în care curcanul ocupă un loc de cinste, servit cu legume la grătar, fripturi de porc şi de vită, prăjituri tradiţionale, în special cele făcute din dovleac. Père Noël este aşteptat în Franţa de către familia reunită la masa festivă, după ce fiecare membru trece o lumânare de la unul la altul, pâna la cel mai tânar. La fel ca şi la noi, se merge la slujbă, se fac petreceri şi se împart cadouri. Şi ca sărbătoarea magică să fie mai dulce se servesc bomboane, prajituri si ciocolată tot timpul. În Italia se intră în magia sărbătorilor de iarnă de ziua Sf. Lucia, simbol al luminii. Toţi membrii familiei se pregătesc să meargă la biserică în Ajun şi aşteaptă nerăbdători ca Babbo Natale să împartă daruri copiilor. În Rusia, Crăciunul este ţinut pe stil vechi, pe data de 7 ianuarie, deşi în ultima vreme sunt tot mai multe familii care se bucură de sărbătoare pe stil nou. Casele decorate cu ramuri de brad şi alte decoraţiuni, brazii împodobiţi festiv, cadourile aduse de Mos Gerilă conferă o notă aparte în decorul acestei sărbatori În Grecia, copilaşii colindă în ajunul Crăciunului pentru a vesti Nasterea Domnului, plimbând cu ei o iesle sau o corăbioară ce reprezintă Arca lui Noe. Moş Craciun împarte daruri în ziua de 1 ianuarie, aducând numai zâmbete pe chipul copiilor nerăbdători. Curcanul devine si la greci piesa de rezistenţă a mesei de Craciun, însoţit de o pâine traditională numită hristopsomo. Delicioasele prajituri cu miere încheie cu fast ospăţul, în timp ce plăcintele tradiţionale satisfac papilele gustative în noaptea dintre ani. Neuitat este banul ascuns în plăcintă, care poartă noroc în anul ce vine celui care nimereşte bucata respectivă. Germania a oferit lumii obiceiul de a împodobi bradul de Craciun, care iniţial era decorat cu panglici colorate, lumânări şi diferite dulciuri. Nemţii practică obiceiul de a aprinde câte o lumânare în cele patru duminici dinaintea sfintei nopţi care semnifică naşterea Mântuitorului. Cântece de Craciun cunoscute, precum “O Tannenbaum” se fac auzite în timpul acestei sărbatori ce produce bucurie în sufletele tuturor. Oratoriul înălţător al lui Johann Sebastian Bach încântă mulţimea venită în bisericile şi catedralele germane după ascultarea slujbei religioase din seara de ajun. Un obicei întâlnit la americani, dar şi la germani şi olandezi, este acela de a arde o buturugă timp de trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul naşterii lui Iisus. Felicitări viu colorate, tipărite cu scene biblice şi inspirate din scenele de iarnă iau cu asalt magazinele. Nu multă lume ştie, totuşi, că acest obicei a pornit de la americani, graţie unui german stabilit pe aceste meleaguri. Dacă în unele ţări, Crăciunul este dedicat familiei, alte ţări se bucură şi de vizitatori. Franţa îşi aşteaptă turiştii pentru a sărbători Craciunul la Disneyland, cel mai mare parc de distracţii, sau să patineze la primul nivel al turnului Eiffel. În Germania, târguri de Craciun se deschid peste tot, figurinele din turtă dulce, prăjiturile, articolele de artizanat şi obiectele confecţionate din ceramică ocupând pieţele de Craciun din Dresda, Nurrenberg şi Berlin. Pieţele găzduiesc şi diferite festivităţi, actori profesionişti sau amatori care interpretează scene cu tematică specifică împânzesc străzile în spectacole atractive, procesiunea magilor fiind la loc de Page 141

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

cinste. În Franţa magazinele sunt pline de jucării care atrag copiii, iar vizitatorii au posibilitatea de a cumpăra produse artizanale ce provin din toată lumea, mai ales cele care înfăţişează ieslea în care s-a nascut Iisus. În Grecia magazinele au împrumutat din fastul occidental, oferind jucării şi dulciuri aparţinând culturii altor ţări, iar străzile sunt puternic luminate cu mult timp înainte de sărbătoarea propriu-zisă. Cu ce vine Crăciunul? În primul rând cu bucurii, iar dacă familia ne este alături, numic nu mai contează. Tradiţiile şi obiceiurile, Moş Crăciun şi cadourile aşteptate un an de zile înfrumuseţează sărbătoarea şi, indiferent în ce colţ de lume ne-am afla, să nu uităm că sărbătorim Naşterea lui Iisus Hristos. Fiecare popor îşi sărbătoreşte Crăciunul într-o atmosferă de farmec şi voie bună şi speranţa că anul ce vine va fi unul mai bun şi mai bogat, ne încurajează şi ne determină să fim mai buni şi solidari cu cei din jurul nostru. Chiar dacă urările parcă sună altfel în limbile din jurul nostru, mesajul este acelaşi: Sărbători fericite!

CRACIUNUL PE GLOB Maghiar Natalia Şc.Gimnazială n.1 Panic , jud.Sălaj Poate cea mai frumoasă, mai iubită şi aşteptată sărbătoare este Crăciunul, celebrat de toată lumea creştină pe 25 decembrie. Sărbătoarea naşterii Domnului Isus aduce în fiecare an bucurie în sufletele a milioane de oameni de pe mapamond. Având o dublă semnificaţie: naşterea lui Isus Hristos şi bucuria de a oferi/a primi daruri, Crăciunul este sărbătorit de fiecare popor într-o atmosferă plină de farmec şi voie bună, în funcţie de tradiţiile şi obiceiurile care îl definesc. Din punct de vedere religios, Crăciunul, cea mai veche sărbătoare a omenirii, semnifică naşterea Domnului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, trimis pe Pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori şi responsabili, mai toleranţi şi răbdători. Deşi Crăciunul e sărbătorit diferit de la o ţară la altă...esenţa lui a rămas...şi acea mică licărire de la care a început totul a rămas în sufletele oamenilor indiferent de religie, naţionalitate sau vârstă. Crăciunul nu are o definiţie exactă. Nu poţi exprima în cuvinte trăirile interioare pe care ţi le provoacă. Pentru fiecare om, Crăciunul înseamnă ceva diferit, magic şi aparte. Noaptea Crăciunului este splendoarea cerului şi minunăţia pământului. Aceasta aduce linişte, siguranţă şi mângâiere în inimile fiecăruia. Deşi mulţi consideră aceasta o poveste, ea totuşi rămâne adevărată peste veacuri. În noaptea de Crăciun răsună colinde şi casa e învăluită în miros de scorţişoară şi arome,totul în jur e împodobit şi învăluit în sărbătoare. Această este semnificaţia adevărată a Crăciunului, care învăluie bucuriile sărbătorilor de iarnă într-o ambianţa caldă şi primitoare. Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţară la alta. Unele se aseamănă cu cele din România, alte par de-a dreptul bizare.În cele ce urmează voi încerca descriu în câteva fraze obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun din câteva ţari din lume. Crăciunul în America Poate mai mult decât în altă parte, ţinând cont că l-a dăruit pe Moş Crăciun (Santa Claus) aşa cum este el cunoscut astăzi, sărbătoarea de Crăciun fascinează întreaga ţară, iar pregătirile încep imediat după Ziua Recunoştinţei.Un obicei întâlnit la americani, dar şi la germani şi olandezi, este acela de a arde o buturugă timp de trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul naşterii lui Isus. În ceea ce priveşte masa de Crăciun, curcanul ocupă un loc de cinste, servit cu legume la grătar, alături de budinci şi prăjiturile tradiţionale. Page 142

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Africa Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman. Crăciunul în Alaska Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, se împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. De obicei, copii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare. Anglia Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Crăciunul în Austria Austria începe pregătirile pentru sărbătorile de iarnă de ziua Sfintei Barbara, care dă tonul diferitelor festivităţi, baluri şi concerte, iar de Sf. Nicolae cortegii de actori mascaţi în monştri şi cântăreţi umplu străzile vieneze. Colindătorii aprind torţe şi se plimbă din casă în casă. Bangladesh În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică. Crăciunul în Belgia Pere Noel vine şi în Belgia, dar în regiunea valonă, în timp ce în partea flamandă îşi face apariţia St. Niklaas, care aduce cadouri copiilor în ziua de 6 decembrie. De Crăciun, darurile sunt aşezate sub brad şi sunt deschise după cina sau a doua zi dimineaţă. Crăciunul în Bulgaria În Bulgaria, masa din noaptea de Crăciun este bogată în preparate de post, de cel puţin 12 feluri, pentru fiecare zi a anului.Tradiţia îndeamnă pe fiecare să spargă o nucă. Dacă aceasta este bună, se aşteaptă un an nou bun şi bogat, dacă este stricată sau goală, atunci anul care vine se anunţă găunos. În China ziua de 25 decembrie nu este o sărbătoare legală. Un mic procent de chinezi se consideră neoficial creştini şi îl sărbătoresc în privat. Dar mulţi alţii care nu se consideră creştini au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitările, decorarea casei etc. În speranţa că Dun Che Lao Ren (Moş Craciuncel Bătrân) vine şi pe la ei, copiii aşează lângă brad ciorapi din muselină. Crăciunul în Danemarca Aidoma germanilor, danezii aprind cele patru lumânări din săptămânile predecesoare Crăciunului, semnificând bucuria, speranţa, credinţa şi pacea. Bradul împodobit cu panglici şi lumânări şi îmbogăţit la baza de mult aşteptatele cadouri, este înconjurat de membrii familiei prin dans şi cântece de colind. În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este 'Parada ridichilor luminate', obicei preluat de la mexicani. Crăciunul în Franţa Pere Noel este aşteptat în Franţa de către familia reunită la masa festivă, după ce fiecare Page 143

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

membru trece o lumânare de la unul la altul. Se merge la slujbă, se fac petreceri şi se împart cadouri. Magazinele atrag copiii cu jocuri de lumini, iar târgurile de Crăciun sunt împânzite în cele mai cunoscute locuri, căsuţele din lemn fiind pline la refuz cu obiecte confecţionate manual, bijuterii şi dulciuri. Crăciunul în Finlanda Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună. Crăciunul în Germania Germania a oferit lumii obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun, care iniţial era decorat cu panglici colorate, lumânări şi diferite dulciuri. Nemţii practică obiceiul de a aprinde câte o lumânare în cele patru duminici dinaintea sfintei nopţi care semnifica naşterea Mântuitorului. Cântece de Crăciun se fac auzite în timpul acestei sărbători ce produce bucurie în sufletele tuturor. Târguri de Crăciun se deschid peste tot, figurinele din turtă dulce, prăjiturile, articolele de artizanat şi obiectele confecţionate din ceramică înţesând pieţele de Crăciun din Dresda, Nurrenberg şi Berlin. Crăciunul în Islanda În Islanda se împodobesc brazii artificiali, lumânările fiind cele mai des folosite decoraţiuni. De Ajun se merge la slujbă, se dansează şi se cântă în jurul unui foc, iar darurile din cizmuliţe sunt „puse” de cei treisprezece flăcăi de Crăciun, omologii moşului, dar numai pentru copiii cuminţi, ceilalţi primind cartofi! Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creştin. Dar în teritoriile palestiniene şi nu numai (Bethleem, Nazaret) există o minoritate de creştini care sărbătoresc Craciuniul. Crăciunul în Grecia Curcanul devine şi la greci piesa centrală a mesei de Crăciun, neapărat împreună cu o pâine tradiţională numită hristopsomo. Prăjiturile cu miere, plăcintele tradiţionale încheie cu fast ospăţul. Neuitat este banul ascuns în plăcintă, care poartă noroc anul ce vine celui care nimereşte bucată respectivă. Crăciunul în Italia Italienii intră în magia sărbătorilor de iarnă de ziua Sf. Lucia, simbol al luminii. Se pregătesc să meargă la biserică în Ajun şi aşteaptă nerăbdători ca Babbo Natale (Moş Crăciun) sau buna vrăjitoare Befana să împartă daruri copiilor. În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, orez şi legume. În India Crăciunul este o sărbătoare naţională. Elevii şi studenţii au o vacanţă cu ocazia Bada Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei şi temparaturiilor ridicate, în locul brazilor ei decorează copacii de mango sau banane cu felinare,umplu bisericile cu Poinsettia.Oferă cadouri atât apropiaţilor, cât şi săracilor. În sudul Indiei, creştinii pun mici lămpi pe acoperişurile şi pereţii caselor, la fel cum fac hinduşii în timpul festivalului Diwali. Crăciunul în Norvegia Pe lângă cadourile obişnuite, în Norvegia se oferă păpuşi copiilor, care îl întruchipează pe Nisse, o variantă a lui Moş Crăciun. Bradul este împodobit de către părinţi, care preferă să meargă în pădure şi să îl taie singuri. În pieţele de Crăciun norvegiene întâlnim delicatesele lor specifice, ca brânză de capră, ciocolată şi gemul de mure. Crăciunul în Marea Britanie Englezii sărbătoresc consecvent Crăciunul abia din 1660, după ce fusese interzi de către autorităţi, datorită amestecului de obiceiuri creştine şi păgâne deopotrivă practicate până la acea dată. În case, în mirosul parfumat de brad, englezii savurează delicii culinare de Crăciun, din care nu lipsesc curcanul, plăcintele şi budinca , ce întregesc atmosfera acestei sărbători şi liniştesc spiritele după noaptea de Ajun, în care se crede că duhurile rele şi fantomele părăsesc castelele şi criptele, obicei rămas din perioada păgână. Ajunul Crăciunului se petrece însă în familie, iar copiii îşi deschid darurile puse sub pomul decorat cu Page 144

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

ornamente, lumânări şi bomboane la sunetul unui clopoţel şi imediat după cină tradiţională din care nu lipseşte crapul făcut la cuptor. Crăciunul în Mexic Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copiii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, sau aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului. Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului. Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din secolul 18. Cina tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume . Crăciunul în Spania Iesle confecţionate din lemn şi alte figurine ce întruchipează diferite personaje specifice sărbătorii Naşterii lui Isus împodobesc casele spaniolilor, care încep festivităţile de Crăciun de ziua Imaculatei Concepţii, respectiv în 8 decembrie. Ca şi în Germania, cortegii de actori profesionişti sau amatori străbat străzile oraşelor puternic luminate, interpretând procesiunea celortrei magi. Seara de Crăciun este sărbătorita împreună cu familia, acasă, la o masă îmbelşugata cu friptură de pui, curcan saumiel. În Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Crăciunul în Ungaria Ungaria abundă în obiceiuri şi ritualuri desfăşurate în zilele de Crăciun. Ceremonii religioase, reprezentaţii teatrale populare (vicleim), cântece şi jocuri, mese decorate cu fân, colinde cantate de toată lumea, se îmbină armonios într-o sărbătoare aşteptată cu multă emoţie. Crăciunul în Rusia Rusia aşteaptă oficial Crăciunul pe data de 7 ianuarie, deşi în ultima vreme sunt tot mai multe familii care sărbătoresc pe stil nou. Case decorate cu ramuri de brad, brazi împodobiţi, cadouri aduse de Moş Gerilă, tocmai de Anul nou care este început cu şampanie, conferă o notă aparte în decorul acestei sărbători . În orice colţ al lumii insă, sarbatoarea Nasterii Domnului este un moment in care familia petrece impreuna in fata unei mese imbelsugate. De Crăciun oamenii îşi dau silinţele să fie mai buni , mai calzi, mai primitori, mai darnici. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor state. Indiferent cât de diferite sunt pregătită, această sărbătoare internaţională uneşte creştinii din întreaga lume. Bibliografie : http://www.traditii.ro/craciun http://www.referat.ro//Craciunul_obiceiuri.html http://www.avocatnet.ro/Traditii-de-Craciun-pe-glob-Cum-intampina-altii-aceastasarbatoare.html

Page 145

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

TRADIŢII VECHI LA TIMPURI NOI Prof. Manolache Elena-Rada Scoala Gimnazială Nr. 25, Timişoara Sărbătorile de iarnă sunt poate cele mai aşteptate momente ale anului şi cuprind datini şi obiceiuri păstrate din moşi - strămoşi şi care se împletesc cu obiceiuri minorităţiţilor ce locuiesc în această ţară. Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat în casă, pe uliţe de o ceată sacră. În calendarul popular acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale în perioada solstiţiului de iarnă (Steaua, Pluguşorul, Sorcova). Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiţie a românilor. Când persoanele colindate nu primesc colindătorii, închid uşile sau nu oferă daruri, efecte magice sunt opuse, ei încalcă regulile acestui obicei. În unele sate din Timiş, tradiţiile vechi de secole se mai păstrează şi astăzi, aşa că la colindat, din casă în casă, merg atât copiii, cât şi cetele de tineri, numiţi “pinţărăi”. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg cu „Steaua”, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei Trei Magi pentru a ajunge la locul unde s-a născut Pruncul Isus. Un alt obicei este cel al „Viflai-mului” sau „Irozii”, reprezentând o scenetă prin care copiii refac, în casa sau în curtea gazdei, povestea naşterii lui Isus. Tradiţia dubaşilor se transmite din tată în fiu, la fel ca şi dubele pe care aceştia le poartă. În Ajun de Crăciun, flăcăii satului se îmbracă în costume populare, vechi de sute de ani, se împart în cete de câte 15-16 şi o iau prin sat la colindat. Iau la rând fiecare casă, dar mai cu seamă cele unde stau fete. Tobele din piele pe care le au în mână sunt lovite ritmic şi produc sunete deosebite. În faţa lor joacă cerbul, care alungă spiritele rele, o mască ce reprezintă jertfa. Colindele pe care le zic dubaşii povestesc că acesta este căutat să fie prins pentru fala vânătorilor. Cerbul este împodobit cu verdeaţă, semn că anul care vine va fi mai roditor. Se spune că cel care primeşte colindul va fi binecuvântat şi va avea numai noroc îneste un bărbat. In unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă, vor avea o recoltă foarte bună în anul următor. Tot în Banat, există şi obiceiul ca sub faţa de masă pe care se vor aşeza bucatele sărbătoreşti, să se pună fire de fân şi seminţe de grâu, porumb sau floarea-soarelui, care se dau apoi la vite, ca să aibă casa linişte şi bogăţie. Plugul În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul - străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Urarea de plu-guşor este de fapt un adevărat poem care deschide cu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncile agricole. Obiceiul contribuie la veselia generală a sărbătorilor de Anul Nou, colorând desfăşurarea acestei sărbători cu acele elemente care ilustrează una din principalele ocupaţii ale poporului nostru agricultura. Umblatul cu capra Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici, de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţa (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită "brezaia" (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată şi încreţită în forma părului. În loc de aceasta se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea. În dreptul ochilor se fac în lemn două scobituri unde se pun două boabe de fasole mari, Page 146

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

aloe, cu pete negre, peste care se lipeşte hârtia neagră cu încreţituri sau pielea cu păr. În loc de urechi, capra are două găvane de lingură. Pe ceafă are patru corniţe, frumos împodobite cu hârtie colorată, pe care se află înşirate şiraguri de mărgele sau hurmuzi. În dosul coarnelor se află o oglindă care răsfrânge foarte mândru lumina de pe la casele unde intră capra noaptea. În cele două falci de sus ale capului, se pune falca de jos, care se mişcă în jurul unui cui care nu se vede. Această falcă este îmbracată la fel ca şi capul. Sub ceafă este o gaură în care se pune un băţ lung de un cot, de care se ţine capra. De partea de dinaintea fălcii de jos se află atârnat un clopoţel, iar de partea de dinapoi se află legată o sârmă. Dacă această sârmă se lasă slobodă, partea de dinaintea fălcii de jos atârnă şi astfel gura caprei se deschide. Dacă s-ar trage scurt de sârmă, gura caprei s-ar închide printr-o clampăneală seacă, de lemn. Fireşte clopoţelul sună. Atât băţul, cât şi sârma sunt acoperite cu un sac de formă tronconică, de pânză groasă de sac, care, stă umflată şi acoperă astfel pe cel ce va ţine capra de băţ, va clămpăni-o şi va juca-o, are legate pe dinauntru nişte cercuri de sârmă sau de lemn. Masca este însoţită de o ceată zgo-motoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor (căiuţii - feciori travestiti în crai, ţurca - mască de taur), întâlnite în satele româneşti la vremea Crăciunului, provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii. Umblatul cu ursul Spre deosebire de capră, această datină e întâlnită doar în Moldova, de Anul Nou. S-a avansat chiar ipoteza că la originea ei s-ar afla un cult traco-getic. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal ucis, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Alteori, masca este mai simplă: capul ursului se confecţionează dintr-un schelet de lemn acoperit cu o bucată de blană, iar trupul dintr-o pânză solidă, astfel ornată încât să sugereze perii maronii caracteristici. Masca este condusă de un "Ursar", însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate află un copil în rolul "puiului de urs"). Aţâţaţă de ursar ("Joacă bine, măi Martine,/Că-ţi dau pâine cu măsline"), în răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, ţinându-şi echilibrul cu ajutorul unui ciomag, masca mormăie şi imită paşiile gănaţi şi sacadaţi ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Jocul său trebuie să fi avut, la origine, rolul de a purifica şi feritiliza solul în noul an. Reprezentaţia se încheie cu obişnuitele urări adresate asistenţei. Plugusorul Urare tradiţională la români în preajma Anului Nou, pluguşorul a păstrat scenariul ritualic al unei invocari magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul plugu-şorului şi-a pierdut astăzi caracterul de incantaţie magică. Recitată într-un ritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe măsură ce se apropie de sfârşit. Sorcova Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcova confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar “surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un ar-bore. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sor-covei. Obicei augural din ciclul manifestărilor închinate întâmpinării Anului Nou. Însemnul ritual este alcătuit dintr-un băţ sau o ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către un băiat, iar gazdelor li se adresează urări de bun augur, invocându-se sănătatea, belşugul şi prosperitatea: "Sorcova, vesela, Să trăiţi, să-mbătrâniţi, Peste vară, primăvară, Ca un păr, ca un măr, Ca un fir de trandafir, Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fierul, Iute ca oţelul. La anul şi la mulţi ani!" Page 147

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Bibliografie: www.crestinortodox.ro

Crăciunul pe glob Autor: Marinaş Elena-Mirela Şcoala Gimnazială Comani, Drăgăneşti-Olt Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţară la alta. Unele se aseamănă cu cele din România, altele par de-a dreptul bizare. În orice colţ al lumii însă, sărbătoarea Naşterii Domnului este un moment în care familia petrece împreună în faţa unei mese îmbelşugate. Indiferent cât de diferite sunt pregătite, sărbătorile din această perioadă a anului sunt printre singurele care unesc creştinii din întreaga lume. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor state. În Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe care cu greu o poţi uita.In Ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun .Moşul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce `slujitorii` lui îl ajută sa le împartă, el povesteşte celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar, dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi 'Al treisprezecelea' şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun se întoarce la casa lui. În Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe. În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este 'Parada ridichilor luminate', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme. Crăciunul în Alaska. Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copiii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare. Page 148

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul în Rusia. Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii, într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul creştin-ortodox vechi. După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase. Crăciun pe ritm de reggae. În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, orez şi legume. Masa de Crăciun în Cuba. Masa tradiţională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yucca) sub formă de piure. Familiile numeroase se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care în Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzica tradiţională. Un Crăciun la tricou, în Australia,deoarece în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc.De regulă, desertul este format dintr-o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă noroc celui care-l găseşte. Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul Crăciunului. Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight". Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului. Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din secolul 18. Cina tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la desert se pregăteşte o budincă specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc brazi, copacul decorat de Crăciun poartă numele de "Pohntokawa". In China ziua de 25 decembrie nu este o sărbătoare legală. Un mic procent de chinezi se consideră neoficial creştini şi îl sărbătoresc în privat. Dar multi altii care nu se consideră creştini au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitările, decorarea casei etc. Ornamentele pentru “Brazii Luminii” sunt făcute din hârtie şi au forme de flori, lampioane şi şiraguri. In speranţa că Dun Che Lao Ren (Moş Crăciun cel Bătrân) vine şi pe la ei, copiii aşază lângă brad ciorapi din muselina, o ţesătură fină din mătase şi bumbac. In Japonia, doar 1% din populaţie crede în Iisus si nu este o sărbătoare naţională. Cu toate acestea, cei mai multi japonezi sărbătoresc Crăciunul. Decorează magazinele, casele, îşi oferă cadouri, mănâncă o prăjitură specifică sărbătorii, cu căpşuni şi cremă de vanilie. Ba chiar au şi un călugăr budist, Hotei-osho, care joacă rolul lui Moş Crăciun. Copiii trebuie să fie cuminţi pentru că se spune că el are ochi şi la ceafă şi îi urmăreşte tot timpul. Nu toţi copiii îl agrează pe Hotei-osho şi cred că Moş Crăciun şi renul cu nasul roşu le aduc cadourile. Deşi doar 3% din populaţie este creştină, în India Crăciunul este o sărbatoare naţională., chiar şi preşedinta ţării Pratibha Devisingh Patil îl serbează. Elevii şi studenţii au o vacanţă cu ocazia Bada Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei şi temperaturilor ridicate, în locul brazilor ei decorează copacii de mango sau banane cu felinare. Umplu bisericile cu Poinsettia, nişte flori roşii la noi denumite Crăciuniţe. Oferă cadouri atât apropiaţilor, cât şi săracilor. In sudul Indiei, creştinii pun mici lămpi pe acoperişurile şi pereţii caselor, la fel cum fac hindusii în timpul festivalului Diwali. Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creştin. Dar în teritoriile palestiniene şi nu numai (Bethleem, Nazaret) există o minoritate de creştini care sărbătoresc Crăciunul. Page 149

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Mexicanii au multe tradiţii comune cu populaţia din Spania. Sărbătoarea de Crăciun se numeşte La Posada şi începe pe 8 decembrie cu “Imaculata Conceptie”. Timp de 9 zile, grupuri de oameni se plimbă din casă în casă purtând imaginea Mariei cu Iosif căutând un adăpost pentru naşterea lui Iisus. La fiecare casă unde se opresc participă la jocul cu Pinata, o jucărie atârnată de un copac, umplută cu fructe şi dulciuri, pe care copiii trebuie să o spargă prin lovituri. Simbolul Crăciunului este floarea roşie a Crăciuniţei. Copiii cuminţi primesc cadouri de la Cei 3 Magi pe 6 ianuarie. Au liber de la şcoală în această zi. Tradiţie neobişnuită în Portugalia. În dimineaţa zilei de Crăciun, la masă se pun farfurii şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele persoanelor decedate din familie. Se pun porţii de mâncare pentru acestea, astfel încât să aducă binecuvantare şi noroc pentru anul următor. Pe 24 decembrie, copiii aşază încăltămintea lângă şemineu, în care pun morcovi. Scopul lor este de a-l atrage pe calul Bătrânului Înţelept care le va aduce, peste noapte, cadouri şi dulciuri. În noaptea de Crăciun familiile merg la Biserică pentru o slujbă specială, ce poartă numele de "Missa do galo". Crăciunul în Slovacia.Brazii se împodobesc, de obicei, în Ajunul Crăciunului. Se merge la biserică, iar după slujbă se serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare consistă în două feluri principale: supă şi saladă de cartofi şi peşte. Ca desert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi mac. După masa de Crăciun se împart şi cadourile. Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le amplasează, în seara sfântă, sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii Mântuitorului. Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nu poate veni cu sania trasă de reni, aşa că aceasta a fost înlocuită de o caleaşcă cu opt canguri.

CRĂCIUNUL TUTUROR COPIILOR Autor: Prof.înv. preşcolar: Marinescu Ioana Cătălina Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). Cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

Page 150

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. Dacă la noi românii îşi urează ”La mulţi ani” şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun lângă brad, alţi locuitori de pe glob întâmpină Sărbătorile de iarnă în alt mod. Australienii stau la plajă, în timp ce în India se împodobesc copacii de mango şi nu brazii. Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri. În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep "Postul Mic"pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun. Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. Palestina - Betleemul - orasul in care s-a nascut Iisus. In perioada sarbatorilor de iarna mii de turisti vin in aceasta zona pentru a asista la slujba. La inceputul ei, are loc o parada a politistilor, pe cai arabi. Urmeaza un barbat care duce in spate o cruce uriasa, apoi vin oamenii bisericii si reprezentanti ai autoritatilor. Ceremonia religioasa si sarbatoarea dureaza cateva ore, pe parcursul carora se deruleaza scene din istoria religiei crestine. În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează şi focuri de artificii. În Australia vremea este exact invers ca la noi , aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit "Colinde la lumina lumânării". Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În toată luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică.

Page 151

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Grecia , Mos Craciun este reprezentat de Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El imparte cadouri si dulciuri copiilor. In vechea traditie, obiceiul bradului impodobit nu exista, fapt pentru care Sf. Vasile lasa cadourile pe masa sau intr-un colt al camerei. Exista o traditie potrivit careia stapana casei trebuie sa-si imprime forma mainii pe painea pregatita pentru cina, pentru a le arata copiilor ca Iisus a binecuvantat mancarea. În Italia Craciunul incepe cu opt zile inainte si este cunoscut sub denumirea de "Novena". Copiii merg din casa in casa sa cante colinde si sa recite poezii, insa darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform traditiei, cadourile sunt aduse de o vrajitoare urata, dar buna, numita Befana. Ea aduce darurile pe cosul casei sau pe geam. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână). Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. Craciunul este sarbatoarea cadourilor, a pacii, a caldurii si a linistii sufletesti. Fiecare dintre noi are un stil personal de a-si decora pomul de Craciun, de a-si impodobi casa, de a petrece aceasta sarbatoare. BIBLIOGRAFIE: I. http://www.crestinortodox.ro/craciun/ II.http://image.slidesharecdn.com/bucuriacraciunuluiinlume-121124151053-phpapp02/95/bucuriacraciunului-in-lume-32-638.jpg?cb=1353769998 Page 152

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

III. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998

Crăciunul pe Glob Pip. MAROGEL CARMEN-LOREDANA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 DĂBULENI Crăciunul la români Celebrarea Naşterii Domnului este prilej de mare sărbătoare pentru români ca popor majoritar creştin ortodox. Începând cu 20 decembrie începe cu adevărat să miroase a Crăciun. De fapt miroase a păr pârlit de porc, a pomana porcului, a afumătură şi toate acestea după guiţăturile porcilor sacrificaţi în ziua de Ignat. Tobele răsună mai tare, nu aşa timid ca la începutul Postului Crăciunului. Copiii repetă colindele, iar unii dintre ei pregătesc “Steaua” şi “Cântecul de Stea”. Sărbătoarea Naşterii Pruncului Sfânt începe în dimineaţa lui Moş Ajun cu colinde care ţin până noaptea. Între timp, seara, se pregăteşte masa de Crăciun la care vor participa toţi membrii familiei. În dimineaţa de 25 decembrie toată lumea participă la Sfânta Liturghie de Crăciun şi apoi la masa de Crăciun asta dacă nu au făcut-o deja de cu seară şi treptat încep să-şi facă apariţia copiiii cu “Steaua”. Aceştia vestesc faptul că Iisus S-a născut şi povestesc despre închinarea Magilor. Închinarea Magilor şi faptul că aceştia au dus daruri Pruncului Sfânt au generat obiceiul cadourilor de Crăciun. A fost creat şi un personaj mitic Moş Crăciun care împarte cadouri copiilor. În satele româneşti copiii găsesc cadourile sub bradul împodobit în Ajun şi li se spune că Moşul a venit când ei dormeau sau când erau la colindat. La oraş şi în familiile mai înstărite există o persoană care îmbrăcată în haine roşii joacă rolul Moşului şi oferă darurile pe măsura meritelor din timpul anului. În calendarul ortodox cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea Sfântului Ştefan. Toate zilele de Crăciun sunt sortite revederii părinţilor, neamurilor, şi prietenilor aşa că lumea “cu mic cu mare” merge în vizită şi aşteaptă oaspeţi. Suedia: God Jul! Majoritatea oamenilor din ţările scandinave o sărbătoresc pe Sfânta Lucia în fiecare an, pe 13 decembrie. Această tradiţie îşi are originile în Suedia, însă a ajuns şi în Danemarca şi Finlanda.În aceste ţări, sărbătoarea reprezintă începutul sezonului de Crăciun şi mai este numită"micul Yule". Conform tradiţiei, cea mai mare fată din fiecare familie se trezeşte de dimineaţă şi apoi trezeşte fiecare membru al familiei sale, îmbrăcată într-o rochie lungă, albă cu o bandă roşie şi purtând o coroană din crengi, cu nouă lumânări aprinse. Apoi, familia ia micul dejun într-o cameră lumintă cu lumânări. În ziua respectivă, fata este numită Luci sau mireasa Luci.Vânătoarea sau pescuitul se desfăşurau în trecut la lumina torţelor, în ziua Sfintei Lucia. Noaptea, bărbaţii, femeile şi copiii purtau torţe la o paradă, iar noaptea se încheia când toţi aruncau torţele pe o grămadă de paie, creând un foc imens.În prezent, în Finlanda, o fată este aleasă pentru a o întruchipa pe Lucia şi ea este onorată printr-o paradă, fiind înconjurată de torţe. Lumina este temă principală a sărbătorii Sfânta Lucia, la fel ca numele ei, care este derivat din latinescul "lux", care înseamnă lumină. Prăznuirea Sfintei Lucia are loc în apropierea celei mai scurte zi a anului, când lumina soarelui începe să se întărească din nou. Lucia a trăit în Siracuzia în timpul secolului IV-lea, când creştinii erau persecutaţi frecvent. Din păcate, mare parte din povestea ei s-a pierdut de-a lungul anilor. Potrivit unei legende, Lucia şi-a pierdut ochii în urma unei persecuţii ordonată de Dioclețian, din cauza convigerilor sale creştine. Alţii spun că ea însăşi şi-a scos ochii pentru a protesta faţă de cum erau trataţi creştinii. Sfânta Lucia este patronul spiritual al nevăzătorilor.

Page 153

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Finlanda: Hyvaa Joulua! Mulţi finlandezi merg la saună în Ajunul Crăciunului. Familiile se strâng împreună şi ascultă la radio "Pace de Crăciun". De asemenea, finlandezii obişnuiesc să meargă la cimitir pentru a vizita mormintele celor decedaţi. Norvegia: Gledelig Jul! Norvegia este locul unde a luat naştere obiceiul buşteanului. Nordicii antici foloseau buşteanul pentru celebrarea întorcerii soarelui la solstiţiul de iarnă. Buşteanul provine din cuvântul nordic "hweol", care înseamnă roată. Nordicii credeau că soarele a fost o roată mare de foc care se rostogolea spre şi dinspre Pământ.V-aţi întrebat vreodată de ce focul este o parte centrală a scenei tipice de Crăciun? Această tradiţie are legătură cu obiceiul buşteanului norvegian, care este, probabil, de asemenea, responsabil pentru popularitatea brânzei în formă de buştean sau o prăjiturilor şi deşerturilor cu aceeaşi formă, pregătite în timpul sărbătorilor de iarnă. Germania: "Froehliche Weihnachten!" Decorarea brazilor a fost mereu o parte din tradiţia nemţească de solstiţiu. Primii "pomi de Crăciun" decoraţi în mod explicit şi numiţi după sărbătoarea Crăciunului au apărut în Strasbourg, în Alsacia, la începutul secolului al XVII-lea. După 1750, pomii de Crăciun au început să apară şi în alte părţi din Germania şi chiar mai mult, după 1771, când Johann Wolfgang Goethe a vizitat Strasbourg şi a inclus un pom de Crăciun în romanul sau, "Suferinţa tânărului Werther". În 1820, primii imigranţi germani au decorat pomi de Crăciun în Pennsylvania. După ce Prinţul Germaniei, Albert, s-a căsătorit cu Regina Victoria, el a introdus tradiţia pomului de Crăciun şi în Anglia. Apoi, în 1848, primul ziar american a publicat o fotografie cu un pom de Crăciun şi obiceiul s-a răspândit în aproape fiecare casă în doar câţiva ani. Mexic: Feliz Navidad! În 1828, ministrul american în Mexic, Joel R. Poinsett, a adus o plantă roşie şi verde din Mexic, în America. Cum culoarea părea perfectă pentru noua sărbătoare, plantele, care au fost numite Crăciunițe, au început să apară în sere în 1830. În 1870, magazinele din New York au început să vândă aceste plante de Crăciun, iar în 1900 acestea erau un simbol universal al sărbătorii Crăciunului.De asemenea, în preajma Crăciunului, în Mexic, sculpturi din hârtie, numite pinatas, sunt umplute cu bomboane şi monede şi sunt atârnate de tavan. Copiii lovesc, pe rând, pinata până se sparge şi cad bomboanele şi monedele. Apoi, copiii se întrec să adune cât mai multe dintre bunătăţile căzute pe jos. Anglia: Merry Christmas! Un englez, numit John Calcott Horsley, a ajutat la popularizarea tradiţiei de a trimite felicitări de Crăciun. Astfel, el a început să producă cărţi mici cu scene festive şi cu o urare, la sfârşitul anului 1830. Oficii poştale din Anglia şi Statele Unite ale Americii au făcut peste noapte din felicitările de Crăciun o adevărată tradiţie. Aproximativ în aceeaşi perioadă, felicitări similare au fost create de către RH Pease, primul producător de felicitări americane, în Albany, New York, şi Louis Prang, un german care a emigrat în America, în 1850. Popoarele celtice şi teutonice au considerat mult timp ca vâscul avea puteri magice. Se spunea că acesta putea vindeca rănile şi creşte fertilitatea. Celţii atârnau vâscul în casele lor cu scopul de a le aduce noroc şi de a alunga spiritele rele. În timpul vacanțelor în epoca victoriană, englezii atârnau crenguţe de vâsc de plafoane şi uşi. În cazul în care cineva stătea sub vâsc, avea să fie sărutat de altcineva din cameră. De asemenea, colindele îşi au originea în Anglia. Muzicienii mergeau din oraş în oraş, vizitând castelele şi casele celor bogaţi. În schimbul cântecelor, muzicienii sperau să primească o masă caldă sau bani. În Statele Unite şi Anglia, în Ajunul Crăciunului, copiii atârnă ciorapi pe piciorul patului său în apropierea unui şemineu, sperând că aceştia vor fi umpluţi cu bunătăţi în timp ce dorm. În Scandinavia, copiii îşi lăsă pantofii pe vatră tot pentru a primi cadouri. Această tradiţie poate fi atribuită legendelor despre Sfântul Nicolae. Potrivit uneia dintre legende, trei surori sărace nu s-au putut căsători pentru că nu aveau bani pentru zestre. Pentru a le salva de la a fi vândute de către tatăl lor, Sfântul Nicolae le-a lăsat surorilor monede de aur. Astfel, o monedă a căzut pe horn şi a ajuns într-o pereche de pantofi care au fost lăsaţi pe vatră. Iar celelalte au intrat printr-o fereastră şi au ajuns într-o pereche de ciorapi lăsaţi agăţaţi lângă foc să se usuce. Franţa: Joyeux Noel! În Franţa, Crăciunul este numit Noel. Această denumire vine din expresia franceză "les bonne nouvelles", care înseamnă "veştile bune" şi se referă la evanghelie.

Page 154

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În sudul Franţei, unii oameni ard un buştean în casele lor din Ajunul Crăciunului şi până la Anul Nou. Acest obicei vine dintr-o veche tradiţie în care agricultorii foloseau o parte din buştean pentru a le aduce noroc pentru recolta de anul viitor. Australia In Australia, sărbătoarea are loc în mijlocul verii şi nu este neobişnuit ca în unele părţi ale Australiei să se înregistreze 100 de grade Farenheit în ziua de Crăciun.În timpul sezonului călduros şi însorit de Crăciun din Australia, vremea de plajă şi grătarele în aer liber sunt obişnuite. Tradiţionalele zile Crăciun includ reuniuni de familie, schimburi de cadouri şi fie o masă caldă cu şuncă, curcan, carne de porc sau fructe de mare, fie grătare. Ucraina: "Srozhdestvom Kristovym! De Crăciun, ucrainenii pregătesc o masă tradiţională cu 12 feluri de mâncare. Cel mai mic copil din familie se uită pe fereastră pentru a vedea când apare luna, un semnal că sărbătoarea poate începe. Canada Cele mai multe tradiţii canadiene de Crăciun sunt similare cu cele practicate în Statele Unite ale Americii. În nordul îndepărtat al ţării, eschimoşii celebrează un festival de iarnă numit Tuck sinck, unde se organizează petreceri cu dans şi schimburi de cadouri. Grecia: "Kala Christouyenna!"În Grecia, mulţi oameni cred în kallikantzeri, spiriduşi care apar pentru a produce rău în timpul celor 12 zile de Crăciun. Cadourile sunt, de obicei, dăruite pe 1 ianuarie, ziua Sfântului Vasile. America Centrala Scena ieslei este principala decoraţiune din majoritatea ţărilor din Sudul Europei, centrul şi sudul Americii. Sfântul Francisc de Assisi a creat prima scenă a Naşterii Domnului, în 1224, pentru a le explica adepţilor naşterea lui Iisus. BIBLIOGRAFIE: Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Ed. Humanitas, Buc., 1998 N. Cojocaru, Cântece, obiceiuri și tradiții populare românești, Ed. Minerva, Buc, 1984

OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN ZONA ARADULUI prof. înv. primar MARȘEU RODICA LAVINIA COLEGIUL TEHNIC ION MINCU TIMIȘOARA Din cele mai vechi timpuri, Naşterea Domnului a constituit o sărbătoare cu profunde semnificaţii fiind integrată în tezaurul spiritual al poporului român. Astfel au luat fiinţă obiceiurile şi datinile de Crăciun. În rândurile ce urmează voi descrie câteva obiceiuri din Firiteaz, județul Arad. Umblatul după colaci: era practicat de băieţii de vârste mici, care umblau în cete, în Ajunul Crăciunului, colindau la casele oamenilor care le deschideau. De obicei colindau “Bună sara lui Ajun” sau altele. Stăpânul casei le dădea câte un colăcel făcut special pentru această ocazie, din făină de grâu, copt în cuptorul de pâine apoi arunca pe jos nuci, mere, şi câteva monede. Copiii se înghesuiau să adune cât mai mult şi să-şi umple trăistuţa. Tot băieţii de vârstă mică umblau şi cu Steaua. Erau costumaţi în port popular şi aveau confecţionată o stea care simboliza steaua călăuzitoare care vestea Naşterea Pruncului Sfânt, pe care o agitau în timp ce cântau colinda cu acelaşi nume “Steaua sus răsare”. De menţionat este faptul că fetele nu mergeau la colindă. Umblatul cu duba: participanţii erau băieţi sau bărbaţi tineri care colindau din casă în casă până dimineaţa. În timp ce mergeau de la o casă la alta, dubaşul bătea duba (pot fi mai mulţi dubaşi cu dube) pentru a vesti gazdele că se apropie colindătorii. Acolo unde erau primiţi, mai cu seamă la casele unde erau fete mari şi feciori juni, cântau “Slobozi-ne gazdă-n casă” sau alte colinde. Intrau toţi în casă se aşezau la masă unde stăpâna casei punea pe masă cârnaţi şi plăcinte iar stăpânul casei aducea răchia şi vinul pentru a închina un pahar în sănătatea tuturor. Urmau glume şi colinde iar dacă în ceată erau şi muzicanţi, se încingea jocul. Gazda cinsteşte dubaşii cu cârnaţi, colaci, băutură dar şi bani. Se fac urări de sănătate şi sărbători fericite iar dubaşii plecau la altă casă. Cu cele adunate la colindă, colindătorii fac petrecere a treia zi de Crăciun, invitându-i şi pe ce-i care i-au primit cu duba. Page 155

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Umblatul cu ţurca: este un obicei practicat din vechime şi se păstrează încă. Este un teatru folcloric ambulant, legat de sărbătoarea de Crăciun. În urmă cu două secole se scria despre acest obicei că datează din vechime şi că ar fi moştenit de la romani, “ţurca” fiind întruchiparea personajului “mutu”, din jocul căluşarilor, joc de origine romană. Un grup de persoane mascate, dintre care: unul îmbracat în bundă de oaie, căciulă şi o bâtă ciobănească cu care loveşte mereu în pământ este numit “moşu”, altul îmbrăcat în haine mai zdranţuite, cu o mască pe faţă, poartă o traistă cu cenuşă şi puşcă de lemn este numit “ţiganu”, altul îmbrăcat în haine de păstor cu un fluier în mână este numit “fluieraşu”. Personajul principal este ţurca, de fapt este costumat un bărbat în haine ţipătoare, de obicei roşii ce poartă pe cap o mască alcătuită dintr-un bot de lemn, coarne de animal, un şnur de care trage pentru a pune ciocul de lemn în mişcare şi un clopoţel. Moşul bate cu bâta, fluieraşul cântă din fluier, ţiganul aruncă cu cenuşă după cei care-l supără iar ţurca clămpăne din gura de lemn aplecându-se în faţa stăpânului casei pentru a-i pune bani în cioc. În aceste momente copiii mai mici privesc spectacolul din dosul ferestrelor pentru că părinţii i-au amenţat tot anul că-i vor da să-i mănânce ţurca dacă nu vor fi ascultători. Copiii mai mari se iau după ţurcă, iar dacă nu se comportă frumos ţiganul îi împroşcă cu cenuşă. În ultimii ani, locul dubaşilor a fost luat de o ceată de colindători care este alcătuită din tinerii satului în frunte cu preotul satului. Aceştia sunt serviţi de gazdele caselor pe care-i colindă cu prăjituri şi băutură, li se dau bani care la sfârşit îi împart între ei. În prima zi de Crăciun oamenii merg la biserică. Când se întorc pun pe masă toate bucatele care vor fi servite la masa de Crăciun, apind lumânări şi tămâiază mâncarea, pregătind colaci şi cârnaţi care se dau prin vecini de pomana celor plecaţi pe lumea cealaltă. Sub masă se pune fân uscat, simbol al ieslei lui Isus, care va fi dat apoi la animale să-l mănânce. A doua zi de Crăciun finii merg la naşi “cu plăcinta”, adică cu tava de plăcintă, colac, cârnaţ, acelaşi lucru li se întoarce de la fini. După amiezile celor trei zile de Crăciun sunt marcate de joc şi bal organizat de tinerii din sat. Alt obicei din sat este de a împăna (împodobi) ciubărul (recipient din lemn cu cercuri de metal şi două mânere în lateral) de Bobotează de către una sau mai multe fete. Acesta era împodobit cu flori confecţionate din hârtie colorată şi panglici, la casa fetei şi era adus la biserică de către doi băieţi, duminică dimineaţa, în ziua de Bobotează. Apa sfinţită, numită aghiazmă mare, era luată în căni de sticlă de către participanţii la slujbă şi stropeau cu ea în adăpostul animalelor, în fântână, era păstrată tot anul pentru a fi folosită la nevoie (boală, spirite necurate). O caracteristică deosebită a aghiazmei este aceea că apa îşi păstrează proprietăţile şi nu capătă miros, indiferent de perioada de păstrare. Bibliografie: Bold, I., Buciuman, E., (2000), Spaţiul rural, Ed. Mirton, Timişoara Caraman, P., (1987), Colindtul la români, slavi şi alte popoare, Editura Minerva, Bucureşti Dabu, S.,Radu,E., (2002), Hristos se naşte, măriţi-L, Editura Marineasa Timișoara Ghinoiu, I., (1997), Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti Voronca, E.,N., (1998), Datinile şi credinţele populare româneşti, Editura Saeculum I.O., Bucureşti

Crăciunul pe glob prof. Marton Irén Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi Page 156

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac, pregătirile pentru această sărbătoare. Cred că cea mai frumoasă si mai iubită de cei mici și mari, săraci sau boga ți este sărbătoarea Crăciunului. Veche de peste două milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbătoare a creștinilor este așteptată cu emoție si bucurie. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii si este o sărbătoare emoționantă mai ales pentru copii care așteaptă sosirea lui Moș Crăciun . Semnificația religioasă a Crăciunului este nașterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioși, mai îngăduitori. Aceasta sărbătoare semnifica nașterea, creația si veșnicia Universului. Prin naștere se perpetuează specia umană si viața devine veșnică. În aceste zile suntem mai buni, mai veseli, mai sănătoși si mai umani. Fiecare om, copil sau bătrân, își aminte ște cu plăcere sărbătorile de Crăciun și momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Mo ș Crăciun în fața căruia recunosc fără teamă dacă au fost cuminți sau au făcut năzbâtii. Ei știu că Mo șul este iertător și le aduce daruri mai ales dacă spun o poezie sau cântă o colindă. Oamenii maturi sau cei deja bătrâni sunt emoționați amintindu-și de copilărie, de darurile de Crăciun pe care le primeau chiar și cei săraci. Când eram copii nu prea înțelegeam de ce Moș Crăciun aducea unor copii mai multe daruri, iar altora mai puține. Explicația venea de obicei din partea părin ților și era foarte simplă: Moș Crăciun aduce cadouri mai multe copiilor care au fost foarte cuminți. Acesta este și astăzi un argument foarte serios și este o motivație puternică pentru copii care se străduiesc să devină mai cuminți, mai harnici și mai ascultători pentru ca anul viitor să primească mai multe daruri. Pe lângă sosirea lui Moș Crăciun o altă bucurie este Bradul de Crăciun, acest pom venerat, care rămâne verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este simbolul purității și ve șniciei. Întreaga familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteala, dulciuri si beculețe colorate. Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni. Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. În feerica seara de Crăciun sunt emoționante colindele care vestesc nașterea lui Isus cel trimis de Dumnezeu să mântuiască oamenii de păcate, ura, invidia. Copiii merg cu colindul din casă în casă, Page 157

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

înfruntă gerul, zăpada, cântă cu veselie, cu însuflețire chiar dacă au năsucurile înghețate și primesc cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc. Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradițiile străvechi. Peisajul de iarnă este emoționant: căsuțele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări și globuri colorate, iar mesele sunt pline de bunătăți tradiționale: cârnați, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci. Amintirile sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristează uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul înapoi, dar e minunat să primim în casele noastre cu lacrimi de emoție în ochi pe copiii si nepoții noștri care ne urează tot ce e mai frumos și ne incălzesc sufletele cu veselia si tinerețea lor. Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare creştinii respectă Postul Crăciunului când nu mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători. Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. Chiar dacă sărbătoarea Crăciunului s-a laicizat într-o oarecare măsură în timpurile moderne, Crăciunul este aşteptat şi prăznuit în toate straturile societăţii cu bucurie şi bună dispoziţie. Bibliografie: Maria Hadnagy-Eva Vezsenyi-Jolanka Nagy: Limba și literatura română pentru școlile și secțiile cu predare în limba minorităților naționale clasa a III-a, Dacia 2007 www.desarbatori.ro/craciun/legende www.didactic.ro

Craciunul pe glob Prof. Inv. Primar: Matei Elena Ilona Craciunul este celebrat ca data a nasterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sarbatoarea a familiei, marcata de obiceiuri precum colindele, impodobitul bradului si darurile Mosului mult asteptate in intreaga lume. Craciunul este sarbatoarea cadourilor, a pacii, a caldurii si linistii sufletesti. Indiferent in ce parte a lumii ai vrea sa sarbatoresti Craciunul, este imposibil sa nu observi ca exista cateva elemente comune care te vor face sa simti ca aceasta sarbatoare este, intr-adevar, universala si ca de Craciun este acasa, oriunde ai fi: felicitarile tematice, oferirea de cadouri celor dragi, brazii de Craciun decorati cu luminite, coronitele atarnate de usi sau porti, ciorapeii de Craciun atarnati prin case, bastoanele in dungi alb-rosii din zahar si scena Nasterii Mantuitorului reprezentata in toate felurile posibile, postul si participarea la slujbe religioase. De asemenea, peste tot pe unde se sarbatoreste Craciunul poti Page 158

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

asculta colinde si povesti de Craciun in care personajele principale sunt Pruncul Iisus, Sfantul Nicolae, Mos Craciun si Mos Gerila. Craciunul in Italia Zilele in care se sarbatoreste Craciunul sunt dominate de veselie si bunatate, de lumini si mancaruri delicioase, de obiceiuri menite sa bucure, dar si sa aminteasca de simbolul acestei sarbatori. Indiferent in ce colt al lumii te-ai afla in aceasta perioada, trebuie sa sarbatoresti Craciunul cu tot sufletul. Italienii sarbatoresc Craciunul intr-un mod similar cu majoritatea tarilor occidentale, desi accentul este pus mai mult pe invatatura crestina si pe Biserica Romano-Catolica si mai putin pe latura comerciala a acestei sarbatori. In fiecare an pe 8 decembrie, fiecare familie impodobeste bradul de Craciun si aranjeaza "Presepe" (scena Nasterii Domnului), aceasta zi fiind sarbatoare nationala in Italia. Toate orasele sunt impodobite cu decoratiuni si luminite de Craciun, iar in Roma, Napoli si intreg sudul Italiei, cimpoieri si cantareti la flaut, imbracati in costume traditionale colorate, cu veste din piele de oaie, ciorapi albi si pelerine negre distreaza trecatorii in fata bisericilor si in pietele oraselor. Roma este plina in preajma Craciunului cu turisti si localnici care umplu pietele pentru a viziona piese de teatru cu tema Nasterii Mantuitorului si brazii impodobiti. Piata Novona din Roma se transforma in fiecare decembrie intr-o piata gigant de Craciun cu standuri de unde trecatorii pot cumpara dulciuri traditionale de Craciun, jucarii, statuete cu Nasterea Domnului, cadouri si decoratiuni de sezon. O scena gigantica a Nasterii lui Isus este situata in centrul orasului aproape de sfarsitul lunii, iar Babbo Natale (Mos Craciun) care aduce cadouri pentru copii este prezent. Mii de oameni se aduna in Ajunul Craciunului in Piata Sf. Petru pentru a asculta slujba de Craciun si cuvantarea Papei. Schimbul de cadouri de Craciun difera de la o regiune la alta, de la data la care se ofera cadourile pana la persoana care ofera cadoul. Cei mai multi italieni primesc cadourile de la Mos Craciun care le lasa sub brad in Ajun sau chiar in ziua de Craciun; altii cred ca darurile sunt oferite de Pruncul Isus; in unele zone, cadourile sunt oferite de Sfanta Lucia pe data de 13 decembrie, iar in altele copiii trebuie sa astepte pana pe 5 sau 6 ianuarie pentru a primi cadourile de la "Befana" care aduce dulciuri si cadouri pentru copii buni si carbuni sau cenusa pentru cei rai. Decoratiunile de Craciun sunt demontate pe data de 6 ianuarie si, uneori, marionete de sex feminin sunt arse pentru a simboliza sfarsitul Craciunului si a anului care a trecut. Craciunul in Nigeria Ziua de Craciun este sarbatoare publica in Nigeria si este intotdeauna marcata de golirea marilor orase, din cauza migrarii nigerienilor catre satele lor natale pentru a fi cu familia si pentru a-i binecuvanta pe cei mai putin norocosi. Ajunul Craciunului nu este foarte important pentru nigerieni, ei obisnuind sa gateasca mancarea pentru Craciun in aceasta zi. In ziua de Craciun majoritatea nigerienilor merg la biserica. Traditia nigeriana cere ca bisericile si casele sa fie bogat impodobite in ziua de Craciun cu frunze de palmier (atat tesute, cat si netesute), luminite si brazi de Craciun. In ziua de Craciun strazile sunt pline cu localnici, se aprind focuri de artificii, se canta si se danseaza, iar mascati pe picioroange amuza multimile. Nigerienii ofera si ei cadouri de Craciun, insa nu numai celor dragi, obiceiul local fiind oferirea de cadouri celor mai putin norocosi, cadourile de Craciun fiind, in general, sume de bani. Craciunul in Rusia Rusia asteapta oficial Craciunul pe data de 7 ianuarie, desi in ultima vreme sunt tot mai multe familii care sarbatoresc pe stil nou. In Rusia, ziua de 6 decembrie marcheaza sarbatoarea Sf. Nicolae din Myra, un episcop turc care a devenit patronul spiritual al Moscovei si simbolul lui Mos Craciun. Avand in vedere suprimarea religiei in timpul regimului sovietic, Sf. Nicolae a fost inlocuit de Mos Gerila, duhul rus al iernii care aduce cadouri de Anul Nou, insotit de nepoata Snyegurochka (Zapezica) care ajuta la distribuirea de cadouri. Craciunul in Liban Singura tara din Orientul Mijlociu lunii care celebreaza Craciunul ca sarbatoare oficiala este Liban. Cu aproximativ paisprezece zile inainte de Craciun, libanezii obisnuiesc sa planteze seminte de plante libaneze, cum ar fi boabe de grau, naut, linte si fasole in vata de bumbac. Semintele sunt udate Page 159

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

zilnic pana in ziua de Craciun. Atunci cand se confectioneaza scenele care reprezinta Nasterea lui Isus, libanezii folosesc hartie maro pentru a face oameni, iar plantele crescute in vata sunt plasate in jurul ieslei. Familiile libaneze participa la slujba religioasa de la miezul noptii in Ajunul Craciunului. Papa Noel (Mos Craciun) face vizite personal la domiciliu sau la biserica pentru a oferi cadouri celor mici (haine sau bomboane). O cina traditionala de Craciun in Liban include curcan, salata libaneza cu friptura de rata (Tabouleh) si produse de patiserie cum ar fi un tort de miere (Baklava) sau Buche de Noel. In noaptea de Ajun, cand incep sa bata clopotele bisericii la miezul noptii, aceasta este o indicatie pentru toata lumea sa se imbrace in hainele lor cele mai bune si sa se indrepte pe jos spre cea mai apropiata biserica. Craciunul in Finlanda Traditiile de Craciun din Finlanda sunt centrate pe casa si familie, la fel ca peste tot in lume. Sentimentul de caldura din fiecare camin si veselia sezonului sunt accentuate de iarna feerica, dar grea din Finlanda. Probabil toti stim ca Finlanda este tara de origine a lui Mos Craciun, iar fiecare copil finlandez stie ca Mos Craciun locuieste pe muntele Korvatunturi din orasul Savukoski, in Laponia, in partea de nord a Finlandei. In dimineata Ajunului Craciunului copiii sunt bucurosi si emotionati pentru ca stiu ca Finlanda este prima oprire a lui Mos Craciun si ca in Ajun fiecare isi va primi cadourile. Familiile finlandeze sarbatoresc si Ziua Sfintei Lucia, la fel ca cele mai multe dintre tarile scandinave. Craciunul se sarbatoreste intre 24 si 26 decembrie, insa inainte cu cateva saptamani, in perioada de Advent, casele sunt pregatite, se coc fursecuri si se decoreaza orasele, casele si se impodobesc brazii. În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, zi în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nem ții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun. În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Mo ș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elve țienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elve țieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe un lampion. În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, a șezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, so țul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpu și, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu î și primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în școli sau în biserici piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la Page 160

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ''cracker'', care este împărțit la servirea budincii de Crăciun. În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop — șuncă, pește și fasole—, aceasta fiind și prilejul cu care rudele își fac daruri. Mulți suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se nume ște la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă. În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moș vine în oraș și tot așa până la 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26 — cel de-al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ''Al treisprezecelea'' și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui. În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea — ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toți brazii de Crăciun erau împodobiți cu îngerași, steluțe și păsări. În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (''Reyes Magos''). În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este însoțit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ''Matrioșka''. Lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluțe și diverse forme geometrice. În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate și puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă avea tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări.

Tradiții de Crăciun pe glob

Prof. Mazâlu Nicoleta Daniela

Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume.

Page 161

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate românești se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână). Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun. Page 162

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun. Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii. Crăciunul în România: Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte deCrăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Africa Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman. Anglia Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding. Page 163

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Australia Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Bangladesh În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică. Danemarca Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindca spiriduşii vor bate cu nuci. Franţa La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioase până miezul nopţii când se ducea la biserică. Germania În fostele cazărmi germane se făce Christbaum (brad) şi se împărt cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc canta un cântec religios. Apoi un sergent major ia un chipiu şi pune în el hârtiuţe cu numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trage câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere e desfăcut şi petrecerea începe. Grecia Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Italia Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Rusia Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca Page 164

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. SUA Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de această sărbătoare: • la New York poţi vedea patinatori stranşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center; • în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio; • în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii; • în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe; • la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.

Magia Crăciunului înv. Mede șan Stela Școala Gimnazială nr.1 Ip -Sălaj Crăciunul la români Crăciunul este o sărbătoare aparte, ziua nașterii Domnului Iisus Hristos. Este atât o sărbătoare religioasă, cât o sărbătoare a copiilor în care predomină voia bună. În Ajunul Crăciunului se merge cu colinda, din casă în casă, se fac urări de bine și belșug pentru cei care le ascultă. Se poate spune că este cea mai frumoasă sărbătoare din an, indiferent de locul în care alege omul să o petreacă. Suntem înconjurați de bucurie, cozonaci și bucate tradiționale. Obiceiurile sunt păstrate cu sfințenie: se împodobesc casele, bradul de Crăciun, iar mesele sunt îmbelșugate. Toate se pregătesc cu drag pentru întâmpinarea acestei sărbători în care omul este alături de familie în primul rând și abia apoi lângă prieteni. Există câteva simboluri legate de această sărbătoare: Bradul - are un rol important în această perioadă. Obiceiul de a-l împodobi este îndrăgit atât de cei mari cât și de cei mici.El este de fapt centrul sărbătorilor de iarnă. În vârful lui se a șează o stelu ță, ea simbolizând norocul. Coronița - ea se așează în ușa casei. Obiceiul provine din Europa, oamenii consider că e frumos să-și întâmpine așa rudele și prietenii deoarece coronița simbolozează dragostea. Colindele - sunt cântate din casă în casă fiindcă urarea lor aduce noroc. Se spune că dacă nu primești colindători vei fi urmărit de ghinion. Gazda invită colindătorii în casă pentru a-i servi cu nuci, mere, cozonaci. Lumânările - aprinderea lor este o tradiție veche și simbolizează speranță, găsirea drumului bun în viață. Vâscul - este folosit pentru decorarea locuinței deoarece se crede că are puteri tămăduitoare. Renii - sunt animale specifice zonelor reci, foarte simpatici. Se potrivesc cu decorul de iarnă, poartă clopoței care aduc veselie, îi anunță pe cei cu care se întâlnește că sosesc cadourile.

Page 165

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Nașterea Mântuitorului se celebrează cu bucurie, cu speranță în toată lumea. Peste tot sunt obiceiuri vechi, dar oamenii sunt deschiși și acceptă și obiceiuri noi. Părerile lor referitoare la originea preacreștină a sărbătorii sunt împărțite, dar magia sărbătorii îi cuprinde pe toți deopotrivă. Crăciunul în lume Crăciunul are, oriunde în lume o semnificație aparte. Este atât bucuria de a da și primi cadouri, cât faptul că el ne apropie cu pași repezi de noul an , care trebuie să fie neaparat mai bun și mai prosper decât anul care a trecut. În SUA spectacolul străzii este strălucitor, casele sunt împodobite cu meticulozitate, brazii decorați frumos nu lipsesc din marile centre comerciale și piețe. Moșul se plimbă voios pretutindeni, împarte cadouri, îi îndeamnă pe toți să-și pună dorințe. În familie, în jurul șemineului se ascultă acorduri melodioase, totul este de vis. Felicitările viu colorate cu scene biblice iau cu asalt magazinele. Curcanul ocupă un loc de cinste la masa de Crăciun, alături de fripturi, legume, budinci și prăjituri. În Austria au loc diferite baluri, concerte și festivități. Sărbătoarea se petrece mai mult în familie, nu lipsește crapul la cuptor, iar copiii își deschid darurile după cina tradițională, la sunetul unui clopoțel. În Marea Britanie oamenii se desfată cu punci fierbinte în casele care miros puternic a brad. Nu lipsesc crenguțele de vâsc și alte decorațiuni, iar instalațiile electrice luminează vitrinele magazinelor și străzile. În Spania există obiceiul confecționării unor personaje specifice Nașterii lui Iisus, cu care î și împodobesc casele. Și aici se sărbătorește în familie, cu friptură de miel, curcan sau pui. În Islanda se împodobesc brazi artificiali, mai ales cu lumânări. În ajun se merge la slujbă, se cântă și dansează în jurul unui foc. Italienii împart cu plăcere daruri copiilor iar în Ungaria ceremoniile religioase, cântecele și jocurile, colindele și mesele se îmbină armonios. În Franța masa se ia în familie. O lumânare trece din mână în mână, la fiecare membru, de la cel mai bătrân la cel mai tânăr. Se impart cadouri, se fac petreceri, se merge la slujbă. Rușii au casele decorate cu ramuri de brad și alte decorațiuni, iar bulgarii au pe masă cel pu țin douăsprezece feluri de preparate de post. Prin tradiție, fiecare trebuie să spargă o nucă pentru a vedea cum este anul care urmează. Dacă nuca e bună, anul care vine va fi unul bogat, dacă e stricată sau goală, anul va fi rău. Indiferent din care popor facem parte, de obiceiurile și tradițiile pe care le-am păstrat și le urmăm, Crăciunul ne îndeamnă la veselie, speranță pentru viitor, aduce multă bucurie în casele noastre. Trebuie petrecut alături de familie și prieteni, iar în aceste momente nu trebuie să-i uităm pe cei din jurul nostru care au mai puțin, să le dăruim din belșugul acestei sărbători creștine.

CRĂCIUNUL- SĂRBĂTOAREA TUTUROR CREȘTINILOR” PROF.OANA MEDVEDEV COLEGIUL TEHNIC,,DUMITRU MANGERON-BACĂU Dacă la noi românii îşi urează ”La mulţi ani” şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun lângă brad, printre sărmăluţe, piftii şi caltaboşi, alţi locuitori de pe glob întâmpină Sărbătorile de iarnă în alt mod. Australienii stau la plajă, în timp ce în India se împodobesc copacii de mango şi nu brazii. Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri. Page 166

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep "Postul Mic"pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun. Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează şi focuri de artificii. În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit "Colinde la lumina lumânării". Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În toată luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică. In Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, zi în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nem ții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țăriÎn Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajuta ți de părin ți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o aga ță ca pe un lampion. În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, so țul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpu și, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu î și primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în școli sau în biserici piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ''cracker'', care este împărțit la servirea budincii de Crăciun. Page 167

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă bradul împodobit. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un mo ș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan, în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări. În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și cadouri. În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop — șuncă, pește și fasole—, aceasta fiind și prilejul cu care rudele își fac daruri. Mulți suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se numește la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fe țe de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă. În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mo ș vine în oraș și tot așa până la 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din mun ți, pe 26 — cel de-al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ''Al treisprezecelea'' și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui. În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17,00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă ''pacea de Crăciun''. Danezii au o modalitate mai puțin întâlnită de a împărți cadourile: se adună toți membrii familiei în jurul bradului și cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un altul și-l dă persoanei pentru care a fost pregătit și așa mai departe. În Danemarca se foloseau stegulețe, clopoței și steluțe. Olandezii îl așteaptă pe ''Sinter Klaas'', care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn. În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională iar după ospă ț masa nu se strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea. Moș Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El le împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un colț al camerei. Există o tradi ție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea — ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toți brazii de Crăciun erau împodobi ți cu îngerași, steluțe și păsări. În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Na șterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (''Reyes Magos''). În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este însoțit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ''Matrioșka''. În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, cre știnii Page 168

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate și puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă avea tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări. În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate. În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul central al sărbătorii fiind cadoul (achiziționat de regulă din magazin), adus, aici și în Canada, de ''Santa Claus''. Tradiționalul ciorap de Crăciun își face apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea, ilustratorul Thomas Nast fiind inițiatorul lui. Există 11 orașe numite Santa Claus în opt state americane — Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon și Utah — și 50 de locuri cu numele Noel. În Alaska, Moș Crăciun face înainte de a aduce cadourile o vizită secretă de verificare a cumin țeniei copiilor. Aceștia trebuie să îl întâmpine cu tradiționalul colind ''Gristuusaaq suu'uq'' (''Astăzi s-a născut Hristos'').Sărbători fericite!

Crăciunul în România şi pe glob Prof. inv. primar Mera Alina Ioana - Şcoala Primară Bolduţ Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii şi a liniştii sufleteşti. Fiecare dintre noi are stil personal de a-şi orna pomul de Crăciun, de a-şi împodobii casa, de a petrece această sărbătoare. Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Page 169

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână). Pluguşorul este un obicei străvechi, potrivit căruia, în ajunul Anului Nou, cete de flăcăi merg pe la casele oamenilor şi rostesc diferite urări. Aceştia sunt însoţiţi de un plug mic, de unde şi denumirea. colindului.Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe(mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani La români, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători, dacă nu cea mai importantă. Această sărbătoare, în care se îmbină fastul pregătirilor pentru masă, cu slujba de la biserică, este dedicată Naşterii Mântuitorului.Biblia spune ca Fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost . ajungând în casa unui anume Crăciun, om foarte rău , care nu-i permitea să nască acolo, este dusă de soţia acestuia în grajd unde dă naştere lui Iisus, iar când acesta a aflat a ucis-o pe soţia sa. În Anglia,înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding. În Belgia,la Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote Markt. În Danemarca, atunci când familia se aşează să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcă spiriduşii vor bate cu nuci. Crăciunul, în Finlanda este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună. La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică. În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea. În Italia, Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia Page 170

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri. În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep ”Postul Mic”pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun. Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează şi focuri de artificii. În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit “Colinde la lumina lumânării”. Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În toată luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică.

Crăciunul - taină străină și minunată Autor: Mihalcea Elena „Taină străină și minunată văd! Cântecele păstorilor răsună în jurul urechilor mele.” (Sf. Ioan Gură de Aur) Page 171

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul sau sărbătoarea Nașterii Domnului este Sărbătoarea darurilor, sărbătoarea răspunsului nostru la iubirea darnică și milostivă a lui Dumnezeu, care a trimis pe unicul său fiu în Lume, ca să ne mântuiască. Acum aproape 2000 de ani, într-o iesle sărăcăcioasă de la marginea ora șului Bethleem S-a născut după trup Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat din totdeauna un prilej de bucurie și dăruire pentru orice om. Crăciunul, o zi minunată și sfântă în care cerul și pământul vestesc un moment tainic, dumnezeiesc, de necuprins cu mintea omenească și nici de îngeri: „Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat”. Poporul nostru român, al cărui început s-a făcut odată cu venirea mesajului mântuirii neamului omenesc prin Domnul Iisus Hristos, a primit dintru început această veste bună, a înfrumuse țat-o în simțire și cântări de bucurie și preamărire a lui Dumnezeu, prin colindul tradițional: „Din an în an sosesc mereu la geam cu Moș Ajun; E ger cumplit și drumu-i greu, dar e-obicei străbun”. Puține au fost popoarele care au întâmpinat venirea Mântuitorului în lume. De asemenea în țările Europei occidentale, protestanții au interzis serbarea Crăciunului și cultul sfinților, dar acest fapt nu a fost o piedică pentru oamenii care au crezut în semnificația acestei sărbători creștine. Spiritul Crăciunului creează acea atmosferă de poveste, unde fulgii de nea desprinși din înaltul cerului își continuă drumul spre pământ, pe un ritm de vals, știut doar de ei. Mirosul portocalelor așezate într-un coș împletit, se completează cu cel al cozonacilor care așteaptă să fie scoși din cuptor. În fața unui șemineu, oamenii deapănă amintiri plăcute. Râsetele lor se îmbină armonios și plăcut cu vocile colindătorilor ce aduc lumina sărbătorilor de Crăciun, în casa tuturor creștinilor. Bradul frumos împodobit stă în mijlocul nostru, îmbrăcat într-o haină de sărbătoare, decorată cu luminițe. Colindătorii pleacă fericiți, cu traistele pline de bunătăți. E vremea lui Moș Crăciun, când totul pare ca o poveste. Natura întreagă este surprinsă ca într-un tablou de basm, unde aburii ușori ai nopții se ridică asemenea unor fantasme, iar fulgii jucău și plutesc în aer, îmbrăcând satele parcă pierdute. Sub un brad, cadourile așteaptă să fie desfăcute. Moșul trece, purtat de aripi invizibile, peste horn, în sania trasă de reni. E vremea să aducă bucurie în sufletele tuturor copiilor. O stea stă prinsă de cer ca într-un desen de iarnă, observând cum povestea își continuă firul firesc al sărbătorilor de Crăciun. Veselia și fericirea, pacea și bunătatea, iubirea și nădejdea s-au împletit în colinde ca firul de boranjic în costumul național.

Feeria Crăciunului Înv.Mîndruț Cornelia Școala Gimnazială ,,Horea ”, Cluj-Napoca ,,Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi.” (Ioan 1 ,14) Page 172

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Una dintre cele mai frumoase și înălțătoare sărbători , după Sf. Paști, este Nașterea Domnului sau Crăciunul. Popoarele creștine, între care și poporul român, celebrează de secole la rând Nașterea Domnului, a Mântuitorului.. De mii de ani oamenii s-au pregătit pentru venirea lui Hristos pe pământ. L-au a șteptat pe Mesia pentru că omul nu poate trăi fără Dumnezeu. Toată scriptura Vechiului Testament este plină de asemenea afirmații, toată istoria de dinainte de Hristos nu a fost altceva decât o pregătire îndelungată pentru Crăciun. Acum două mii de ani... O zi obișnuită cu ulițele fremătând de trecători, cu ostași care stau de pază, cu copii care se joacă, cu negustori care își duc marfa pe catâri.Nu era nimic neobișnuit în acea zi. Mai apar din depărtare trei călători : cei trei magi veniți din părțile Eufratului care căutau palatul împăratului și pe cel ce s-a născut rege al iudeilor.Întrebările iudeilor au fost începutul de speranță al omenirii : Mesia , centrul de așteptare al orizontului poporului iudeu. Steaua i-a călăuzit pe magi lângă Betleem și, după Sf. Evanghelii și Sf. Tradiție, au ajuns într-o peșteră unde se afla un staul și o iesle curată care a fost leagănul pruncului născut. Magii, în numele neamurilor pământului, i s-au închinat și i-au adus daruri, făcând ceea ce nu au făcut fiii lui Avraam și nu o vor face nici în zilele lui Iisus și nici după învierea Lui. Atunci îngerii au cântat primul colind : ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire” . E un imn care ne umple și pe noi de pacea de sus care covârșește toată mintea, pace care e visată și dorită de toată omenirea. Sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea familiei creștine, sărbătoare de la care izvorăște binecuvântarea, lumina, căldura, iubirea , pacea pentru fiecare familie.Dumnezeu a rânduit familia de la început ca să-i hărăzească omului un semen cu care să împărtășească bucuriile , necazurile vie ții, ca să-l apere de rele, de distrugere, de moarte și să-l facă părta ș în lucrarea de continuă crea ție a vieții. Scriitorul Vasile Voiculescu, care a stat în temniță pentru credin ță, a scris poezia ,,Colind” în care a vorbit despre peștera inimii noastre în care Hristos vine de Crăciun, rămâne acolo pururea dacă ne pregătim coliba întunecată a sufletului nostru și dacă-L primim cu dragoste. Crăciunul astăzi rămâne o mare și frumoasă sărbătoare a creștinătății. Chiar dacă trăim într-o lume dezorientată , încercată de conflicte armate, neajunsuri, foamete, încolțită de crize sptirituale, economice , sociale, mulți oameni evlavioși Îl primesc pe Iisus în ieslea sufletului lor și încearcă să facă din peștera întunecată a sufletului lor, un cer curat pentru Domnul Iisus Hristos.Concepția despre lume și viață a fost descreștinată , aducând prăbușiri morale, sociale, economice și este necesar și obligatoriu să găsim precum craii drumul de întoarcere pe calea ,,cea strâmtă” , să nu ne dezbinăm din punct de vedere religios, să rămânem în credința neamului nostru. Dacă ne gândim la minciuna, brutalitatea, lăcomia, răceala,indiferența,violența, nedreptatea dintre oameni ,atunci se poate pune întrebarea :unde sunt oamenii de bunăvoință ? Crăciunul este o chemare spre bunătate, îngăduință, înțelegere,sinceritate,pace. Sărbătoarea Crăciunului la 25 Decembrie, datează din secolul al II-lea instituită de Telephor, succesorul papei Sixte I-iul, iar fastuozitatea de azi , când sărbătoarea se petrece în biserica cu picturi,încununată cu cântări sfinte și colinde și-a dobândit perenitatea după domnia lui Constantin,primul împărat creștin. Crăciunul este sărbătoarea familiei, este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. El unește și creştinii din întreaga lume. In Ajunul Crăciunului, în fiecare casă se împodobeşte câte un brad , simbol din cele mai vechi timpuri al vitalității și continuității vieții prin prezența lui falnică îndreptată spre cer. Faptul că nu î și pierde niciodată culoarea verde îl transformă într-un simbol al veșniciei. Noaptea, Moş Crăciun aduce daruri, pe care le pune sub brad bineînţeles, numai celor care merită. La început crenguțele împodobeau casele cu ocazia Crăciunului, până în secolul XV , iar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Page 173

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Craciun, într-o piață publică, fără lumânări și împodobit cu mere roșii. In 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întraga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. Sfântul Francisc de Assisi pentru a se face înțeles de adepții lui a creat pentru prima dată , în anul 1224, scena nașterii pruncului Iisus Hristos. În Grecia, , timp de douăsprezece zile, spiridușii aduc cadouri, de la Crăciun până de ziua Sfântului Vasile. În Rusia, creștinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg după calendarul creştin-ortodox vechi.. După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc douăsprezece feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase . În Franța, Crăciunul este numit Noel care provine din exresia ,,les bonne nouvelles ” care înseamnă ,,veștile bune ” . Oamenii ard din seara Ajunului un buștean până la Anul Nou, amintind de obicei vechi al agricultorilor pentru a avea recolte bogate în anul următor. Colindele își au originea în Anglia, când muzicienii cântau și se opreau la casele și castelele celor bogați și primeau bani sau o masă caldă. În Italia, Craciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă braÎn multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. În Scandinavia , de Crăciun, copiii își lasă pantofii pe vatra și a șteaptă cadouri.Obiceiul î și are originea într-o legendă despre Sf.Nicolae care pentru a salva trei surori care urmau să fie vândute de tatăl lor le-a lăsat monede de aur. . Astfel, o monedă a căzut pe horn și a ajuns intr-o pereche de pantofi care au fost lăsați pe vatră, iar celelalte au intrat printr-o fereastra si au ajuns intr-o pereche de ciorapi lăsați lângă foc să se usuce. În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni. Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţelecopiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar, dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi ,,Al treisprezecelea” şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun se întoarce la casa lui. Pentru creștinii din Alaska, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie când se fac vizite, se împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare. În Iran ,locul unde se crede că trăiau magii, creștinii merg la biserică, iar apoi servesc masa în familie : o friptură de pui numită harasa.Iranienii nu își oferă daruri ,însă copiii primesc hăinu țe noi pe care le poartă în ziua da Crăciun. Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să Page 174

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

îşi

pună o dorinţă. În Australia, Crăciunul are loc la mijlocul verii. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit "Colinde la lumina lumânării". Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări, fac schimburi de cadouri , cântă colinde și merg la biserică. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În România se păstrează obiceiul colindatului .Colindătorii sunt chipul îngerilor care au vestit Naşterea Domnului. La colindat se pleacă în ordinea inversă vârstei: cei mai mici mai întâi, cu MoşAjunul: “Bună dimineaţa la Moş-Ajun ...”, mai apoi cei mai în vârstă, de după-amiaza până pe înserate, până în puterea nopţii sau chiar “noaptea pe la cântători”. Uneori, ceata se acompaniază cu instrumente (fluier, cimpoi sau dobă mică). Prin colinde ei vestesc nașterea Pruncului Iisus Hristos. La sfârşitul colindului dobarul face zgomot, iar gazda “plăteşte colinda” - cu bani, colaci, covrigi, nuci sau mere. Cel mai de frunte dintre colindători ia darul şi mulţumeşte gazdei urându-i sănătate, prosperitate . Colindele îndeamnă oamenii să fie mai buni, mai omenoși : s-a născut Păstorul cel Bun. Frumuseţea colindelor ne aduce aminte de afirmaţia marelui Dostoievski, potrivit căreia frumuseţea salvează lumea. Umblatul cu ,, Capra” e un obicei care se ține de la Crăciun până la Anul Nou. Capra e socotită de români drept animalul care ne spune dacă vremea va fi rea sau bună. Jocul ,, Caprei” (omorârea , bocirea, înmormântarea, învierea) a fost un ceremonial grav, un element de cult, azi e un ritual menit să aducă rodnicia anului care urmează, un prilej de etalare a unor frumoase podoabe, de veselire a gospodarilor.În jocul caprei și-au făcut apariția și măștile de draci, de moși care prin strigăte, mi șcări măresc nota de veselie,dar și de grotesc. 1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281 2. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117 3. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998 p.8

CRĂCIUNUL ÎN TĂRILE NORDICE PROF. MITU LAURA Şcoala gimnazială Anton Pann – Grădiniţa p.p. Ostroveni 2, Rm. Vâlcea Crăciunul este celebrat din antichitate, ca dată a naşterii lui Iisus, dar a devenit, de-a lungul secolelor, şi o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Crăciunul este, deci, o sărbătoare străveche, aşteptată cu nerăbdare, întrucât, în lunga iarnă,ea aduce lumină şi căldură, iar “soarele se întoarce” la solstiţiul de iarnă. Acesta este motivul pentru care lumânarile sunt nelipsite în zilele acestei sărbători. În vremurile vechi, “buşteanul” de Crăciun era un copac întreg, ales cu grijă şi introdus în casă printr-o ceremonie. După aceea, acesta era aruncat în foc şi lăsat să ardăîncet, pe durata întregului sezon al sărbătorilor de iarnă. Se spunea că un spiriduş, numit “Julenisse”, se ascundea tot anul în mansardele caselor, iar în noaptea de Ajun ieşea din ascunzătoarea sa şi aşeza cadouri sub bradul împodobit. Copiii ştiau acest lucru şi lăsau un vas cu terci pentru ca spiriduşul să se poată hrăni. Extrem de interesant este sete însă modul în care se sărbătoreşte Crăciunul în Peninsula Scandinavă a zilelor noastre. Crăciunul în Norvegia Pânăîn anul 1100 e.n (era noastră), Crăciunul nu se sărbătorea în aceastăţară, fiind preferata o sărbătoare “păgână”, prin care erau cinstiţi zeii scandinavi ai recoltelor. După adoptarea creştinismului, Crăciunul a devenit o sărbătoare deosebit de populară pentru norvegieni. Page 175

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Şi în zilele noastre, copiii cred în spiriduşii care le lasă daruri în noaptea de Ajun. Ei cântă colinde, se îmbracă în personaje precum “Păstorul” sau “Omul înţelept” şi merg din casăîn casă. În unele zone ale ţării, copiii îşi confecţionează din hârtie Stele ale Nordului, cu care se duc să colinde. După colindat, se întorc la casele lor şi îi aşteaptă pe micii “nisse” (gnomii lui Moş Crăciun). De asemenea, mulţi ştiu şi “Musevisa”, un cântec norvegian de Crăciun (cântecul este o poveste, în care se vorbeşte despre o familie de şoricei care se pregătea să sărbătorească Crăciunul). În fiecare familie există obiceiul de a aprinde cât mai multe lumânări, din seara de Ajun până în noaptea de Anul Nou. Gospodinele pregătesc diverse deserturi pentru sărbătoarea Crăciunului, cele mai cunoscute fiind “Julekake” (cozonacul de Crăciun, care conţine stafide, zahăr caramelizat şi scorţişoara) şi un fel de terci de orez (acesta este servit cu unt, zahăr, scorţişoara sau cu migdale şi frişcă). Urmează apoi schimbul de cadouri, fiecare citeşte cu voce tare “mesajul lui Moş Crăciun” de pe fiecare pachet primit şi urează celorlalţi “Crăciun Fericit!” (“Glaedelig Jul!”). Sărbătoarea Crăciunului în Suedia Deşi suedezii sărbătoresc înaintea Crăciunului “Ziua Sfintei Lucia” (aceasta este pe data de 13 decembrie, fiind dedicată unei fete care i-a ajutat pe creştinii persecutaţi în vremea Imperiului Roman, rămânând în istorie drept cea care aduce lumina şi împarte copiilor daruri), ei acordă o mare importanţăşi acestei sărbători. În seara de Ajun, bradul se împodobeşte, în special cu ornamentele tradiţionale suedeze: un fel de capre din paie. Acestea sunt considerate adevăraţi “paznici” ai bradului şi reamintesc faptul că Mântuitorul s-a născut într-o iesle. Dupa aceea, familia se adună la o cinăîmbelşugată, la care se servesc urmatoarele mâncăruri tradiţionale: peşte (somon şi hering), curcan, “julskinka” (un fel de şuncă), chifteluţe, cârnaţi şi cartofi cu maionezăşi murături. Desigur, nu lipseşte desertul, care constă atât din plăcinte cu diferite umpluturi sau dintr-un “terci” de orez (servit cu dulceaţă de fructe de pădure sau scorţişoară), cât şi din biscuiţi de casă cu scorţişoară sau cu şofran. După cină, oamenii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun. În prima zi de Crăciun, cei mai mulţi merg cu familia la bisericăşi îşi urează “God Jul!” ( “Crăciun fericit!” ). Crăciunul în ţara lui Moş Crăciun: Finlanda În fiecare an, finlandezii se pregătesc cum se cuvine pentru a-l întâmpina pe Moş Crăciun. Întrucât “casa” Moşului se află chiar în ţara lor (mai exact, în apropierea Cercului Polar de Nord, în Laponia), se crede că nu au prea mult timp la dispoziţie pentru a face toate pregătirile necesare. Astfel, cu câteva zile înainte de seara de Ajun, gospodinele se ocupă de curăţenie pentru a lăsa casa lună pentru cele trei zile de sărbătoare: Ajunul, prima zi de Crăciun (atunci se urează “Hyvää Joulua! “Crăciun fericit!”) şi “Ziua Cadourilor” (este vorba de a doua zi de Crăciun, când în vremurile vechi servitorii primeau de la stăpânii lor daruri sau bani, într-o cutie specială, numită “Cutia de Crăciun”; este o sărbătoare care există şi în Canada sau Marea Britanie). În Finlanda se spune că toată lumea trebuie să fie acasă, cu familia, de Crăciun. Chiar şi marinarii sau pescarii îşi ancorează bărcile în porturi (încă din data de 21 decembrie, care este “Ziua Sfântului Tomas”) pentru a fi alături de familiile lor. Se pune mare preţ pe masa tradiţională, la care se servesc macaroane, terci de ovăz, curcan sau şuncă rumenită la cuptor cu garnitură de cartofi şi morcovi. Un alt obicei interesant legat de sărbătoarea Crăciunului în Finlanda este că şi animalele au propriul lor Crăciun. De aceea, fermierii pregătesc un vas cu grâu sau ovăz pe care păsările să-l mănânce sau agaţă de crengile copacilor săculeţi cu nuci şi bomboane. Danezii şi sărbătoarea Crăciunului Crăciunul este aşteptat cu atâta nerăbdare de danezi, încât primele petreceri de Crăciun pot avea loc chiar din luna noiembrie. Copiii cred că darurile sunt aduse de “Julemanden” (în limba daneză acest nume se traduce prin “Omul de Crăciun”) . Acesta trăieşte în Groenlanda, adoră budinca de orez şi vine pe o sanie trasă de reni şi este însoţit de elfii săi (un fel de spiriduşi). Cei mai mulţi oameni se duc la bisericăîn ziua de Ajun (începând cu ora 16.00) pentru a asculta povestea Crăciunului. După aceea se întorc la casele lor, unde pregatesc o cină festiva. Urmează dansul în jurul bradului împodobit,deschiderea cadourilor şi, desigur, nelipsita urare Page 176

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

“Glaedelig Jul!” (“Crăciun fericit!"). În acest moment, se serveşte şi “Ris á la mande” (budinca de orez cu lapte, vanilie, bucăţi de migdale şi frişcă). Se spune că cine găseşte cele mai multe migdale în budincă va primi un dar în plus. Prima zi de Crăciun este dedicată familiei, când oamenii se adun îin jurul mesei bogate, la care se consumă mai ales sandvişuri din pâine de secară. Din scurtele descrieri de mai sus putem cu uşurinţă să concluzionăm că nu degeaba nordul Europei este numit “casa” lui Moş Crăciun. Aici (ca şi în multe alte locuri de pe glob) oamenii îl aşteaptă nerăbdători pe Moş, iar sărbătoarea Crăciunului este pentru nordici nu numai un trimf al luminii şi al bucuriei, ci mai ales o ocazie de reunire a familiilor.

CRĂCIUNUL PE GLOB Prof. MÎŢU LENUŢA GRĂDINIŢA NR. 178,SECTOR 5, BUCUREŞTI Africa Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman. Anglia Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding. Australia Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Bangladesh În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică. Belgia La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote Markt. Danemarca Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci. Finlanda Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună. Page 177

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Franţa La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică. Germania În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea. Grecia Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Italia Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Islanda Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari depărtări să vadă pomul de foc şi să se închine. Mexic Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului. Rusia Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. Spania La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curţii. SUA Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de această sărbătoare:  la New York poţi vedea patinatori strşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center; Page 178

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

 în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio;  în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii;  în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe;  la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor. Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. Datini şi superstiţii în noaptea de Crăciun  se spune că de Ajun trebuie să posteşti pentru că Maica Domnului, în acea zi, fiind supărată nu a mâncat nimic;  nu se mănâncă nici peşte pentru că are sânge şi Fecioara Maria era plină de sânge în acea zi;  norocul îl poţi pierde dacă împrumuţi ceva din casă în noaptea de Ajun;  semnificaţia sacrificiului porcului îl putem afla numai întorcându-ne în timp cănd acest animal era considerat o întruchipare a spiritului grâului şi a vegetaţiei în general;  nu trebuie să laşi pe cineva să-ţi închidă uşa de Crăciun deoarece s-ar putea să aibă mână rea şi ar putea să-ţi alunge norocul din casă. Împodobirea bradului Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deşi, în Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai. Pănă în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi.

Crăciunul pe glob Institutor: Moldovan Claudia, Școala Gimnazială Roșia de Secaș/ Școala Primară Tău Cea mai frumoasă și mai iubită sărbătoare, atât de cei mari, cât și de cei mici, este sărbătoarea Crăciunului. Veche de peste două milenii , răspândită pe tot globul , cea mai importantă sărbătoare a creștinilor este așteptată cu emoție și bucurie. În toate colțurile lumii se sărbătorește cu bucurie Crăciunul, moment în care cei mici primesc daruri de la Moș Crăciun, Santa Claus , Père Noel etc.. Totuși, tradițiile și simbolurile diferă în func ție de punctul în care ne aflăm pe mapamond. Astfel, la italieni, sărbătorile de iarnă încep la 13 decembrie, de ziua Sfintei Lucia, și durează până pe 6 ianuarie, când se celebrează Epifania. Moș Crăciun împarte daruri împreună cu Befana, o bătrână vrăjitoare foarte prietenoasă cu copiii, care sosește întotdeauna în zbor, călare pe o mătură, se strecoară în hornurile caselor și lasă darurile lângă bradul de Crăciun. Danezii se adună de Crăciun în jurul bradului și își oferă unul altuia cadouri.Cel care dă tonul acestui obicei este cel mai vârstnic membru al familiei. Page 179

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Norvegienii ascund cadourile într-un sac pe care îl așază deasupra u șii destinatarului. În momentul în care acesta deschide ușa , darurile îi cad în cap. Poate cei mai fericiți sunt copiii din Lituania care primesc câte un cadou timp de 12 zile , începând cu Ajunul Crăciunului. În Slovacia, în Ajunul Crăciunului familia se așază în jurul mesei , iar capul familiei î și înmoaie degetul în miere și face o cruce pe fruntea fiecărui copil care a fost cuminte în anul care a trecut. Bulgarii împart o pâine în care gospodina , înainte de a o coace, a ascuns un bănu ț.Cel care găsește moneda se spune că va avea noroc în anul următor. În Jamaica Crăciunul este sărbătorit în ritmuri de raggae;oamenii mănâncă orez, pui, carne de bou și carne picantă de capră. În Finlanda , seara, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi.În Ajunul Crăciunului copiii așteaptă sosirea lui Mo ș Crăciun , acesta adresând , de fiecare dată, aceeași întrebare:,,Sunt cumva copii cuminți aici?”.Bineînțeles, răspunsul plin de entuziasm al copiilor este ,,Da!”. Moșul are o desagă plină de cadouri, fiind ajutat de slujitorii lui să le împartă copiilor . În Elveția, Samichlaus (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele oamenilor. O altă tradiție a elvețienilor este ,,Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani.Ajutați de părinți , copiii scobesc cu grijă câte o ridiche mare de lună , alb- violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. În China ziua de 25 decembrie nu este o sărbătoare legală . Există un mic procent de chinezi care se consideră neoficial creștini, aceștia sărbătorind în privat Crăciunul. Mulți dintre cei care nu se consideră creștini au adoptat unele dintre obiceiuri cum ar fi cadourile , felicitările , decorarea casei etc.Ornamentele pentru ,, Brazii Luminii”sunt făcute din hârtie și au forme de flori, lampioane și șiraguri. Copiii așază lângă brad ciorapi din muselină, o țesătură fină din mătase , sperând că Dun Che Lao Ren ( Moș Crăciun cel Bătrân) vine și pe la ei. Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului cre știn, dar există în teritoriile palestiniene și nu numai ( Bethleem, Nazaret) o minoritate de creștini care sărbătoresc Crăciunul. În Grecia masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradi țională. Există o tradi ție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea . Masa nu se strânge pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea. Moș Crăciun este reprezentat de Sfântul Vasile , filantropul Asiei Mici , acesta lăsând cadourile pe masă sau într-un colț al camerei. În Franța, în seara de Ajun copiii își lasă ghetu țele lângă șemineu sau lângă bradul de Crăciun, pentru ca, peste noapte , Père Noel ( Moș Crăciun) să le umple cu daruri. La australieni , data de 25 decembrie este în timpul verii australiene , aici sărbătoarea fiind diferită de alte părți ale lumii.Brazii sunt din plastic sau aluminiu, deoarece aici nu sunt brazi veritabili. Printre decorațiuni se pune și multă zăpadă artificială.Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, deoarece în timpul căldurii toride acestea s-ar topi.În locul lor se folosesc beculețe.În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri , aici organizând picnicuri. Olandezii îl așteaptă pe Sinter Klaas ( Moș Crăciun) care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn. În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să încea- pă după ce apare pe cer prima stea, Gwiazdka(Mica stea).Toți brazii de Crăciun sunt împodobiți cu îngerași, steluțe și păsări. În Spania darurile de Crăciun sunt oferite de magi , ace știa deplasându-se în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari .În case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Na șterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie , dar darurile se dau pe 6 ianuarie , cu ocazia zilei celor Trei Regi (Reyes Magos). Page 180

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

La ruși Moș Crăciun ( Babu șka) este înso țit de Albă- ca- Zăpada( Snegurocika),iar copiii primesc prăjturi și jucării , printre care și celebrul set de păpuși ,,Matrioșka”. În Ungaria , Crăciunul, sărbătorit în data de 25 decembrie, reprezintă cea mai mare sărbătoare. În Ajunul Crăciunului creștinii respectă câteva tradiții. Este interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu este bine nici ca femeile să coasă , să țeasă sau să spele vase, fiindcă astfel le paște o nenorocire. Se consideră că, în Ajunul Crăciunului, rufele spălate și puse la uscat aduc boală asupra fa- miliei . Tinerii nu au voie să mănânce mâncăruri grase , ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate.Masa festivă de Crăciun este completă doar dacă are tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci.Pomul de Crăciun este împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări. În SUA, cu 5 săptămâni înainte de Crăciun, americanii aprind câte o lumânare.În seara Crăciunului toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan, iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate.Americanii își decorează casele cu ghirlande luminoase , iar copiii își agață niște ciorapi speciali de șemineu , în care să primească darurile de la Santa Claus(Moș Crăciun) . Acesta vine cu sania trasă de 9 reni și coboară prin horn . Brazii împodobiți sunt peste tot , cel mai cunoscut fiind cel de la Rockefeller Center, o adevărată atracție turistică și pentru cei ce nu sărbătoresc Nașterea Domnului. În Anglia,în Ajun apar cadourile sub brad, aduse de Father Christmas, un personaj ce seamănă mai degrabă cu Spiritul Crăciunului din povestea lui Charles Dickens , dar confundat tot mai mult cu Santa Claus al americanilor. În Ucraina familiile ascund o figurină în formă de pânză de păianjen în brad, iar cine o găsește va avea noroc tot anul. Asta pentru că există o legendă conform căreia o văduvă săracă a găsit un brad crescând în curtea ei , pe timpul verii. Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuși și aranjamente florale și cu ,,Jiza”( Mo ș Crăciun). În România obiceiuri precum : împodobitul bradului, minunatele colinde, mâncărurile tradiționale de Crăciun , sosirea lui Moș Crăciun cu daruri pentru copiii cumin ți fac din sărbătoarea Nașterii Domnului una mult așteptată de toți, în special de către copii.Aici, în Ajunul Crăciunului copiii merg cu colindul și cu Steaua pentru a vesti nașterea lui Iisus Hristos. Ei sunt răsplăti ți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și bani.Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat ( 20 decembrie), când se taie porcul și se prepară mâncăruri specifice. Cârna ți, chi șcă, tobă, răcituri, caltaboș vor sta, alături de tradiționalul cozonac, pe masa de Crăciun. Crăciunul la români este asociat cu feeria iernii și este o sărbătoare emo ționantă mai ales pentru copii ,care așteaptă sosirea lui Moș Crăciun. Crăciunul este un moment ideal pentru cadouri, entuziasm și bucurie oriunde în lume.Tradițiile de Crăciun sunt multe și diferă de la o țară la alta. Unele se aseamănă cu cele din România , altele par de-a dreptul bizare. Însă, în orice colț al lumii sărbătoarea Na șterii Domnului este un moment în care familia petrece împreună în fața unei mese îmbelșugate. Bibliografie: http://www.crăciunul.ro/crăciun în lume.php http://ro.wikipedia.org/wiki/Crăciunul http://www.creștinortodox.ro/crăciun http://felicitări.ele.ro/Tradiții-de-Crăciun-pe-glob--a10808.html

Crăciunul pe glob

SCOALA GIMNAZIALA CISLAU Page 181

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Prof. inv. primar Aurelia Moldoveanu

Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume.Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare.În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă.Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care în prezent este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de persoane.Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.

Page 182

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat.Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână). Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun. Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii - de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun.Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, Page 183

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii. Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte deCrăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.

Crăciunul pe glob Prof. înv. primar Anca Morar Pentru majoritatea locuitorilor din Europa, Sărbătoarea Crăciunului înseamnă, timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, doar obiceiurile variind în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor. Page 184

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În România, Crăciunul este precedat de un post, care durează şase săptămâni (15 noiembrie 24 decembrie) şi în timpul căruia este interzisă consumarea unor produse precum carnea, ouăle şi laptele. 20 decembrie este ziua de Ignat, în care, conform tradiţiei, oamenii taie porcul şi pregătesc produsele specifice de Crăciun (cârnaţi, caltaboşi etc.) Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care înseamnă "noapte solemnă", sau "Heiligenachten", "noapte sfântă". Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. Coroana de Advent, confecţionată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeţe cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. Până în ziua de Crăciun, germanii vizitează, în familie, nenumăratele scene biblice ale Naşterii lui Iisus, în miniatură sau în mărime naturală, figurative sau animate, construite peste tot. În aer liber, oamenii se încălzesc cu vin fiert condimentat, uşor îndulcit. În Germania, sărbătoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, întrucât e cea de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor în familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în dupăamiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu "de Moş Crăciun", ci "de Christ-Kind" (copilul Iisus). În Bulgaria, Crăciunul ("Koleda") începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine specială ("Krava") pentru al lor "Koledar" (colindător) favorit. "Koledarii" sunt tineri necăsătoriţi sau căsătoriţi recent, care, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un "Koledarka", un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei. Scandinavii numesc Crăciunul "Jul", adaptând numele sărbătorii păgâne a solstiţiului de iarnă "roata". Este vorba de roata anului care se învârte încă puţin către primăvară. Această sărbătoare reprezenta debutul unei perioade de 12 nopţi, din 24 decembrie până pe 8 ianuarie, şi simboliza noaptea hibernală, cele mai lungi nopţi ale anului, în timpul cărora se pregăteşte reînnoirea luminii şi a vegetaţiei (bradul verde). Page 185

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul în Danemarca este o perioadă de sărbătoare care se împărtăşeşte cu familia şi prietenii. Festivităţile de Advent încep cu patru săptămâni înainte de Crăciun. Coroana de ramuri verzi este făcută în familie sau cu prietenii şi fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese festive, în compania celor dragi. La începutul lunii decembrie, toate casele şi apartamentele sunt luminate în roşu, fie cu ajutorul unei lumânări, fie cu cel al unor felinare confecţionate din diverse materiale. Fie că sunt brazi, fie că sunt altfel de copaci, arborii din faţa caselor sunt şi ei luminaţi, iar balcoanele apartamentelor, decorate. În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de "Ziua regilor". Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi împodobesc bradul de Crăciun. În Estonia, Crăciunul începe cu săptămânile de Advent, când estonienii cumpără calendare şi încep împodobirea caselor. În fiecare an, pe 24 decembrie, preşedintele ţării declară "răgazul" de Crăciun, un obicei vechi de 350 de ani. Pe vremuri, la ţară, sătenii urmăreau atent stelele şi citeau viitorul în gheaţă. Ei credeau că, în această noapte, spiritele bune şi cele rele se plimbă, motiv pentru care trebuia pusă mâncare pe masă şi lăsat focul în vatră până dimineaţa. Pentru finlandezi, Crăciunul este poate cea mai importantă perioadă de festivităţi. În fiecare an, Moş Crăciun îşi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctată de date importante, în special pe 6 decembrie, ziua independenţei Finlandei, şi pe 13 decembrie, sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta Luci). Această sărbătoare vine dintr-o tradiţie populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi "Lucia naţională". Îmbrăcată cu o rochie lungă, albă şi purtând o coroană cu beculeţe aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima dată pe 13 decembrie. Până la sfârşitul lunii decembrie, ea vizitează spitalele, şcolile şi asistă la diverse sărbători, purtând un mesaj de lumină, speranţă şi caritate. Calendarul de Advent este, de asemenea, popular în Franţa, unde, cu câteva zile înainte de Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor, imobilelor, magazinelor mari şi mici. Ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru francezi de a se reuni în familie, în jurul unei mese încărcate cu tot felul de produse tradiţionale, de la somon fume la fois gras, "la Buche de Noel" (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă) şi, fireşte, un pahar de vin alături de multe sortimente de brânzeturi. Potrivit tradiţiei, Moş Crăciun (Père Noël) vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de dimineaţă la poalele bradului împodobit. Credincioşii merg la biserică pentru a asista la slujba de la miezul nopţii. Ziua de 25 decembrie este liberă, însă, spre deosebire de alţi europeni, francezii lucrează pe 26 decembrie. În Grecia, naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puţin important decât Paştele. În Ajun, o masă frugală încheie o perioadă de post de 40 de zile. Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la Page 186

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo ("pâinea lui Hristos"), un fel de plăcintă cu nuci pe care stăpâna casei a preparat-o în ajun şi în care a avut grijă să-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s-a născut. Cadourile nu se împart de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, în momentul în care grecii sărbătoresc Sfântul Vasile. Acest sfânt este, de altfel, cel ce aduce darurile. În Ajunul Crăciunului, de Anul Nou şi de Bobotează, copiii greci merg din casă în casă şi cântă despre naşterea lui Iisus, despre venirea unui nou an şi despre botezul lui Iisus, în schimbul a câtorva monede. Britanicii denumesc Crăciunul "Christmas", adică "slujba lui Hristos". Nu naşterea lui Iisus este celebrată, ci slujba de la miezul nopţii, ca la germani. Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la exterior şi la interior. Celebrele "Christmas carols" sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului. Bibliografie Aïvanhov, Omraam Mikhaël, Crăciunul şi Paştele în tradiţia iniţiatică, Editura Antar, București, 2009

CRĂCIUNUL LA NOI PROF.ÎNV.PRIMAR Moza Mariana Şcoala Gimnazială,,Aron Cotruş” Arad Intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată cu Ignatul, pe 20 decembrie. Începând de la Ignat şi până la Crăciun, tinerii umblă cu turca, capra sau brezaia - o mască cu cap de animal, mai ales de barză. Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu turte numite "Scutecelele lui Hristos". Se spune că pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor. În preziua de Ajun, după miezul nopţii, între 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o masă festivă pentru sufletele morţilor, însă doar cu alimente de post. Primirea preotului era un act de mare ceremonialitate, el trebuia să binecuvânteze masa şi să guste din fiecare fel de mâncare. Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun , care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Moş Ajun şi Moş Crăciun apar întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi sunt extrem de bătrâni, întrucât vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi , colaci , colindeţi , plăcinte , prăjituri , bomboane şi tot felul de dulciuri. Conform tradiţiei, Maica Domnului, fiind pe cale să nască, cere adăpost lui Moş Ajun. Acesta, motivând că e un om sărac, o refuză, îndrumând-o spre fratele său mai bogat, Moş Crăciun. Moş Crăciun era stăpânul staulului unde au stat Iosif şi Maria când s-a născut Iisus. Moş Ajun păzea Page 187

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

noaptea vitele şi a mers de i-a spus lui Crăciun că Maria stă să nască. Moş Crăciun a trimis-o astfel pe nevasta sa să o moşească pe Maria. După naştere, el l-a aşezat pe Iisus sub un măr şi a început să culeagă fructe pe care le azvârlea de bucurie la toţi copiii care treceau pe acolo. În ajunul Crăciunului nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înainte tuturor bucatelor. Tot în seara de 23 spre 24, după miezul nopţii şi până la ziuă, copiii obişnuiesc să meargă cu colinda, cu Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun şi Neaţaluş. Ei strigă pe la ferestre „Bună dimineaţa la Moş Ajun, ne daţi ori nu de daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe. Mâncarea primită de copii în această noapte se dă vacilor spre a făta viţei mulţi - cât de mulţi sunt şi piţărăii. Un obicei specific Sărbătorilor de iarnă de a primi vizita preotului în casele noastre în ajunul Naşterii Domnului şi în ajunul Bobotezei pentru comunicarea directă a mesajului sărbătorilor printr-o comuniune caldă între credincioşi şi membrii Bisericii. În Bucovina există credinţa că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarnă. De aceea, în preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate. În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat şi ating fiecare pom spunând: : "cum sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul". În Moldova, nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă şi nu se împrumută nimic. Fetele, pentru a-şi vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastră, câte puţin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitorul va veni şi va gusta şi fata îl va vedea. Tradiţia spune că în Ajunul Crăciunului nu e bine să te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an. Începând cu prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc şi Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deţine de fapt în cultura populară românească funcţii funerare: este fie substitutului miresei sau mirelui, în cazul morţii unui tânăr necăsătorit, fie dubletul vegetal al defunctului. Bradul împodobit mai este folosit la nunţi, şi precede venirea alaiului mirelui la casa miresei. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru că tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plin de bani. După Crăciun să nu mai fie lăsaţi copiii să mai zică colindatul, că fac bube. Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. BIBLIOGRAFIE:Tradiţii şi obiceiuri ale românilor-Arad,ed.Trinom,2001

Semnificatia sarbatorii de Craciun

Prof. Inv. Primar Murariu Mioara Scoala Gimnaziala I.L.Caragiale Pitesti

Page 188

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Cred ca cea mai frumoasa si mai iubita de cei mici si mari, saraci sau bogati este sarbatoarea Craciunului. Veche de peste doua milenii, raspandita pe tot globul, cea mai importanta sarbatoare a crestinilor este asteptata cu emotie si bucurie. Craciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zapezii si este o sarbatoare emotionanta mai ales pentru copii care asteapta sosirea lui Mos Craciun . Semnificatia religioasa a Craciunului este nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis pe pamant sa ajute oamenii sa devina mai buni, mai credinciosi, mai ingaduitori. Aceasta sarbatoare semnifica nasterea, creatia si vesnicia Universului. Prin nastere se perpetueaza specia umana si viata devine vesnica. In aceste zile suntem mai buni, mai veseli, mai sanatosi si mai umani. Fiecare om, copil sau batran, isi aminteste cu placere sarbatorile de Craciun si momentele speciale pe care le-a trait. Copiii il asteapta cu nerabdare pe Mos Craciun in fata caruia recunosc fara teama daca au fost cuminti sau au facut nazbatii. Ei stiu ca Mosul este iertator si le aduce daruri mai ales daca spun o poezie sau canta o colinda. Oamenii maturi sau cei deja batrani sunt emotionati amintindu-si de copilarie, de darurile de Craciun pe care le primeau chiar si cei saraci. Cand eram copii nu prea intelegeam de ce Mos Craciun aducea unor copii mai multe daruri, iar altora mai putine. Explicatia venea de obicei din partea parintilor si era foarte simpla: Mos Craciun aduce cadouri mai multe copiilor care au fost foarte cuminti. Acesta este si astazi un argument foarte serios si este o motivatie puternica pentru copii care se straduiesc sa devina mai cuminti, mai harnici si mai ascultatori pentru ca anul viitor sa primeasca mai multe daruri. Pe langa sosirea lui Mos Craciun o alta bucurie este Bradul de Craciun, acest pom venerat, care ramane verde tot anul, ne aduce in case mirosul padurii, este simbolul puritatii si vesniciei. Intreaga familie participa cu veselie la ritualul impodobirii bradului cu globuri multicolore, beteala, dulciuri si beculete colorate. In feerica seara de Craciun sunt emotionante colindele care vestesc nasterea lui Iisus cel trimis de Dumnezeu sa mantuiasa oamenii de pacate, ura, invidia. Copiii merg cu colindul din casa in casa, infrunta gerul, zapada, canta cu veselie, cu insufletire chiar daca au nasucurile inghetate si primesc cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc. Sarbatorile de Craciun sunt minunate mai ales in sate unde se respecta traditiile stravechi. Peisajul de iarna este emotionant: casutele sunt luminate, prin geamuri licaresc lumanari si globuri colorate, iar mesele sunt pline de bunatati traditionale: carnati, sarmale, caltabosi, colaci, cozonaci. Amintirile sarbatorilor de Craciun din copilarie ne intristeaza uneori pentru ca realizam ca nu putem da timpul inapoi, dar e minunat sa primim in casele noastre cu lacrimi de emotie in ochi pe copiii si nepotii nostri care ne ureaza tot ce e mai frumos si ne incalzesc sufletele cu veselia si tineretea lor.

OBICEIURI DE CRACIUN - Mersul cu dubele Page 189

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

INVATATOR: MURESAN AURICA LICEUL TEORETIC ‘TRAIAN VUIA “ FAGET Vestirea colindătorilor privind Naşterea lui Isus Hristos, iar, înainte de răspândirea creştinismului, a sărbătorii „Dies Natalis Solis Invicti”, este efectuată de către cetele de feciori constituite special în acest scop. Obiceiul a fost interpretat de cercetători ca rit iniţiatic şi pedagogic, dar şi ca rit de trecere dintro categorie de vârstă în alta, având o pregnantă funcţie magico - religioasă. Specific zonei Făgetului este colindatul cu dubele. Colindau doar feciorii, până la plecarea în armată (la Brăneşti, Breazova, Curtea, Bătesti, Povergina, Tomeşti colindau şi tinerii căsătoriti). Incepând cu lăsatul postului de Crăciun, cei care urmau să umble cu colindatul se adunau la o casă (numită „casa de dubă” sau „gazda de dubă”), unde un om în vârstă îi învăţa colindele. Se puteau aduna şi pe rând, la fiecare colindător. Dintre flăcăii care jucau mai bine era ales cel care urma să îmbrace masca „cerbului”. Jocul era deosebit de greu şi obositor. Tot la casa de dubă se învăţa şi ritmul bătăii dubelor. Dubele – nişte tobe mici – erau construite din piele de câine sau capra şi împodobite de fete cu iedera verde sau cu „iarba cerbului”. Dubele, prin bătăi deosebite structurate pe mărimi şi ritmuri diferite, dau laolaltă o poliritmie verticală şi orizontală unica (in unele sate ca Brăneşti, Curtea, Povergina, Breazova, Temereşti, Băteşti, Margina, Sinteşti, Româneşti, există de la două la şase categorii de dube, după mărimi, sunet, bătăi şi măiestrie a dubaşului, constatându-se in acest sens o adevărată specializare cu denumiri aparte: creaţa, mica, mijlocia, dubla - mijlocie, marea, dubla - mare, etc), scormonind din străfunduri atmosfera şi comunitatea rurală respective, precum o covârşitoare avalanşă sonoră, ce-şi trimite ecourile departe în noapte. In unele localităţi dubelor le sunt hărăzite, de altfel, intervenţii separate, proprii, cu melodii speciale (marşul dubelor pe drum şi la intrarea în gospodăria colindată, marşul cu două şi respectiv patru întreruperi, melodia mielului, marşul nou, jocul cerbului, marşul miresei folosit la ieşirea din curtea colindată), practicate numai in acest scop şi cadru, fapt care reliefează inconfundabila pecete locală, dar şi destoinicia unor grupuri de dubaşi până la performanţă. Dubaşii erau cei care angajau orchestra atât pentru colindă, cât şi pentru jocul ce urma. Se colindă in tot satul, începând cu primarul, notarul, învăţătorul, preotul. Unele colinde se cântau până la miezul nopţii, altele după miezul nopţii; existau colinde de începutul satului şi colinde de sfârşitul satului. Se întâmpla ca în unele sate să colinde două, trei cete de feciori, numite „partii”. Uneori se declanşa o adevărată concurenţă în împărţirea satului pentru colindat. La Curtea, cele doua cete se întreceau în virtuţi artistice şi fizice. In alte cazuri se împărţea satul de la început în două şi fiecare ceată colinda în partea care-i revenea. Când se întâlneau, cele două cete cântau o colindă specifică – colinda de doi voievozi - interpretată alternative; aceasta presupunea atât cunoaşterea deplină a textului si a interpretării, cât şi virtuţi creative spontane, fiecare inventând câte o strofă la colinda respectivă. Ceata care se încurca, era considerata învinsă. Page 190

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Dubaşii colindă prin sat, pe la fete si feciori în primele două zile de Crăciun, dar pregătirea începe cu câteva săptămâni în urmă. Acest ritual este strâns legat de ciclul anotimpurilor. Toată lumea adună roadele toamna, după ce a muncit un an întreg, terminând cu culesul porumbului şi făcutul vinului si ţuicii. După ce toate roadele sunt la locul lor, sătenii se aşează şi fac planuri pentru anul următor. Tot atunci se face şi pregătirea dubaşilor pentru programul de colindat. Ei învaţă colindele, repetă jocurile, fiind conduşi de un sef (vătaf). Seful este ales de ceată, ţinându-se seama de vechime, isteţime, hărnicie, reputaţie bună, seriozitate si alte calităţi necesare unui conducător. Tot in această perioada ei se interesează, prin intermediari, despre fetele dispuse să-i primească acasă cu colinda. Tot satul se pregăteşte moral si material pentru colindatul dubelor: mamele feciorilor care umbla cu dubele, le pregătesc acestora veşmintele (înălbesc hainele, împodobesc căciulile cu flori, pene de păun), familiile fetelor îşi aranjează casele. Ceilalţi membrii ai comunităţii aşteaptă evenimentul cu nerăbdare. Tot satul este cuprins in acest freamăt prilejuit de colindatul dubelor. In prima zi de Crăciun dubaşii se prezintă la biserică, unde cântă colinde religioase, după care primesc binecuvântarea preotului. După amiaza ei se adună acasă la sef şi pornesc să colinde oamenii de vază ai satului, apoi încep colindatul fetelor cu cea mai vestită pentru hărnicie şi frumuseţe. Pe drum ei merg în ritmul bătăii dubelor, cântând „Hai copii cu dubele”. Alaiul e încheiat de muzicanţi, care cântă la taragot, saxofon şi acordeon. Lângă vătaf se afla şi cerbul. Când zăpada este mare, dubaşii se duc de la o casă la alta în sănii trase de cai. Ei sunt urmaţi pretutindeni de întreaga comunitate. Ajunşi, ei sunt întâmpinaţi la poartă de către gazdă. Gazda este întrebată dacă primeşte colindătorii. Se începe apoi cu o colindă adresată celui mai în vârstă bărbat din casă. In casă se interpretează câteva colinde, în funcţie de componenţa familiei: colinda de nevastă, de june, de fată, de primar, de păcurar, de meşter, etc. Apoi începea jocul cerbului; se cântau şi colinde de cerb, care dezvăluiau virtuţiile fecioreşti. In casele cu fete, momentul cel mai important era „jocul fetei gazdei”, pentru că atunci se vedea pe cine preferă fiecare dubaş. Dacă un dubaş joacă de mai multe ori cu aceeaşi fata in ziua respectivă, este semn sigur ca această pereche va întemeia în curând o familie. Cerbul participă tot timpul la colinde, clămpănind în ritmul melodiei. Cel care interpreta rolul cerbului, nu avea voie să intre în biserică şase săptămâni. In final se cântă „La mulţi ani” , vătaful rostea oraţia de încheiere a colindatului şi se primeau darurile. După ce terminau de colindat, se adunau la vătaf sau la alt colindător, unde făceau o petrecere cu darurile primite. In unele sate, colindătorii erau însoţiţi de căluşeri.

Crăciunul pe Glob Page 191

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Prof.MureșanRodica Mariana Crăciunul reprezintă sărbătoarea tuturor creștinilor de pe Glob, semnificând sărbătoarea nașterii domnului Iisus Hristos.. Este sărbătoarea bucuriei, o paralelă între copilărie- adolescență și bătrânețe. Ne aduce aminte de copilăria nevinovată, pură și înțeleaptă. Nașterea Domnului trebuie s-o întâmpinăm cu bucurie, dragoste, cu cântece și colinde, iubire față de aproapele nostru, să ne închinăm și să slujim binele, să facem fapte bune, să dăruim din suflet către suflet iubire și speranță de mai bine. Domnul nostru Iisus Hristos s-a născut din trup sfânt din Fecioara Maria în ziua de Crăciun, într-o iesle sărăcăcioasă și rece, a venit în lume smerit și a plecat din lume tot smerit și simplu, dar ne-a lăsat mo ștenire, multă , multă iubire. Tocmai de aceea este de datoria noastră să fim răbdători, să ne ajutăm unii pe alții, să dăruim bucurie și dragoste pretutindeni. Îmi aduc aminte cu plăcere, cum bunica și mama se pregăteau de Crăciun cu colaci și prăjituri, cum împodobeam bradul cu luminițe și globuri viu colorate împreună cu surorile mele, cum ne spunea cu atâta duioșie și dragoste de nașterea preaiubitului Sfânt Iisus Hristos. Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii și a liniștii sufletești. Fiecare dintre noi are un stil personal de a-și orna pomul de Crăciun, de a-și împodobi casa, de a petrece această sărbătoare. Iată câteva obiceiuri și datini a sărbătorii Crăciunului pe Glob: Palestina- Betleemul- orașul în care s-a născut Iisus , în perioada sărbătorilor de iarnă, mii de turi ști vin în această zonă pentru a asista la slujbă. La începutul ei, are loc o paradă a poli ți știlor, pe cai arabi. Urmează un bărbat care duce în spate, o cruce uriașă, apoi vin oamenii bisericii și reprezentanți ai autorităților.Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul cărora se derulează scene din istoria religiei creștine. În Grecia, Moș Crăciun este reprezentat de Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu exista, fapt pentru care Sf. Vasile lăsa cadourile pe masă, sau într-un colț al camerei. Exista o tradiție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinilor pe pâinea pregătită pentru cină pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. La italieni- Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de " Novena". Copiii merg din casă în casă să cânte colinde și să recite poezii, însă darurile le primesc de abia pe șase ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună numită Befana.. ea aduce darurile pe coșul casei sau pe geam. Crăciunul este celebrat ca dată a nașterii lui Iisus , iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele , împodobitul bradului și darurile moșului, mult așteptate de copiii din întreaga lume. Primii creștini nu celebrau nașterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana ( sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie și împăratul roman Aurelian a proclamat această dată " NatalisSolisinvicti" , festivalul nașterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iulian I a specificat pentru prima dată oficial data nașterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325 împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul cu sărbătoarea care celebrează nașterea lui Iisus. De asemenea el a decis ca duminica să fie " zisfântă" într-o săptămână de 7 zile și a introdus Paștele cu dată variabilă. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836.. Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este " Jesus refulsit omnium", compus de St. Hillary din Poitiers, însecolul al IV-lea. CeamaivechetranscrieredupăuncolindenglezescîiaparțineluiRitsonșidatează din 1410. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine și în satele românești. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează și un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în fața colindătorilor boabe de grâu și de porumb. Page 192

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor acestea vor spornice la ouat. Ewi cred de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună. O altă poveste de Crăciun, mai puțin cunoscută, spune că în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun, un simbol al copacului din Paradis, și au atârnat în el mere roșii, simbol al păcatului originar. În tradiția populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu, și umbla însoțită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun și Crăciunoaie, aceștia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuința prin nașterea unui copil conceput din greșeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat- o durerile nașterii. Crăciunoaia a auzit-o și i s-a făcu milă, astfel încât a ajutat-o, în rol de moașă. Crăciun a aflat, s-a supărat și i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit și l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa și când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc. În Germania, "Christklost" prezintă obiceiul de arde un butuc de Crăciun, care conform tradi ției, se crede că ar apăra casa de hoți și nenorociri tot restul anului. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa în seara de Crăciun. În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de " Bouche de Noel" , Samichlaus (Moș Crăciun), are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Oaltă tradiție a elvețienilor este Parada ridichilor luminate" , Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă o ridiche mare de lună pe care o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită, micu ții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe un lampion. În Anglia butucul carte arde în seara de Crăciun este denumitYule log .În fiecare din cele patru duminici dinaintea nașterii Domnului, se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Are loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. Copiii din Anglia nu- și primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită "hackin"de la ingrediente. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit "chracker" , care este împărțit la servirea budincii de Crăciun. În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Pia ța de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși crăciunul este serbat acasă , mai ales, cu o masă festivă și cadouri. În Suedia , cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop- șuncă, pește și fasole- aceasta fiind prilejul cu care rudele î și fac daruri. Crăciunul la suedezi se numește "Jul" și este urmat de alte sărbători. În Islanda, țara ghe ții și a zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciun. Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Mo ș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof.. Adoua zi, cel de-al doilea Moș, vine în ora ș și tot a șa până în 25 decembrie-, când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26, cel de-al doilea și tot a șa până în 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită "Al treisprezecelea" și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun. Danezii au o modalitatemai puțin întâlnită de a împăr ți cadourile: se adună toți membrii familiei în jurul bradului și cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un altul, și dă persoanei pentru care a fost pregătit. Olandezii îl așteaptă pe "Sinter Klaus" , care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn. În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem, masa de Crăciun să înceapă după ce apareprima stea. În Spania darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari, iar pe case și biserici existe iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie, iar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor trei regi. În Rusia Moș Crăciun( "Babușka") , este însoțit de Albă-ca- zăpada, iar Page 193

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

copiii primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși"Matrioșka". Pe continentul asiatic libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le pun în seara sfântă sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Nașterii Mântuitorului. Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuși și aranjamente florale "Jizo" (Mo ș Crăciun). Creștinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango.Bisericile sunt umplute de flori roșii(crăciunițe), iar cei bogați oferă ajutor celor nevoiași. În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cu 9 zile înainte de 25 decembrie, cu Misa de Gallo. În fiecare zi dintre cele 9 are loc un teatru religios, iar colindătorii vestesc na șterea Domnului cu "MaligayangPaskob". Bibliografie: 1. w.w.w. avocat.ro/../Tradiții- de- Crăciun-pe- glob 2. https ://ro.wikipedia.org/wiki/Crăciun 3. w.w.w.realitatea.net/sărbători- fericite – de - crăciun- din – întreaga – lume 4. w.w.w. calificativ.ro / Tradiții – de –Craciun 5. PompeiCocean , Ileana Cristina . Crăciun 2012

Legenda lui Moş Crăciun Ed. Camelia Muşoiu-Grădiniţa Nr.15-Târgovişte Legendele Naşterii Domnului vorbesc despre un sat în care locuiau Moş Ajun şi fratele său,Moş Crăciun. Legenda spune că,Maica Domnului,atunci când i-a sosit sorocul,a bătut mai întâi la poarta lui Moş Ajun.Moş Ajun era un om sărac şi de aceea a hotărât că este mai bine să o trimeată la fratele său,Moş Crăciun,care era un om cu stare. Fiind un om singuratic şi neospitalier,Moş Crăciun nu o primeşte în casa sa pe Maica Domnului,ci,o trmite în staulul vitelor.Soţiei sale,Crăciuneasa,i se face milă de străina pribeagă care bătuse la poarta lor şi,deşi, nu ştia că este chiar Fecioara Maria,o ajută să nască Pruncul Sfânt. Când Moş Crăciun află că cea care a născut în staulul vitelor este chiar Maica Sfântă a Domnului,se căieşte şi se roagă Lui Dumnezeu să-l ierte pentru necredinţa şi răutatea lui. Astfel el a devenit cel mai bătrân sfânt. Astăzi ,vorbim despre Moşul darnic,bun,iertător,încărcat cu daruri multe,care îi răsplăteşte pe cei buni,miloşi,harnici şi cu credinţă. De Crăciun,în toată ţara,au loc diferite practici,care au în centrul lor colindele şi mesele rituale. Unul dintre colindele care răsună în Ajunul Crăciunului,este şi colindul ,,Colind în Ajunul Crăciunului,,. Noi umblăm Să colindăm Pe-astă noapte-ntunecată Şi zăpadă necălcată; Noi umblăm Şi colindăm Şi zăpada s-o călcăm, Că azi s-a născut Hristos, Page 194

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

Domnul cel prea luminos. Şi umblând Şi tot umblând, Ne-ntâlnim cu Dumnezeu, Cu veşmântul mohorât, Lung, din cer până-n pământ;

Şi pe-ntinsul hainelor Şi-mprejurul poalelor Luceau stele mărunţele, Mai în sus, mai mititele, Mai în jos, mai măricele; Şi pe cei doi umerei Luceau doi luceferei; Lucea luna ca lumina Şi soarele cu căldura. Cruce-n stânga că-i lucea, Iar în dreapta mai ducea, Ducea verde busuioc, Floricică de noroc, Busuiocul fetelor, Măghiran nevestelor, Tămâiţă babelor, Fulg de aur junilor Şi crucea bătrânilor. Şi noi tare ne-am mirat Şi prin lume am plecat, Taina s-o istorisim, Minunea s-o povestim Şi cum bine-am nimerit La casă de om cinstit, Tot cu feţi şi fete mari De-nsurat, De măritat, Că e ziua lui Crăciun, Lui Moş Crăciun cel bătrân. Rămâi, om bun sănătos, Ce-ai fost gazdă lui Hristos! Rămâi casă sănătoasă, Ca un păhărel pe masă!

Sărbătoarea Crăciunului pe globul pământesc Page 195

GLOB

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Înv. Muşoiu Gheorghe-Şcoala Prof. Ilie Popescu/Şotânga Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos are o semnificaţie cu totul aparte pentru toţi creştinii. De aceea, Crăciunul este sărbătorit cu mult fast pe toate meridianele Globului. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în Ajun la primirea colindătorilor. În unele sate româneşti, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. În micul oraş în care Mântuitorul a văzut lumina zilei, în Bethleem, localnicii împodobesc bisericile şi casele cu ghirlande de lumini, în centrul oraşului este plasată o stea uriaşă, simbolul celei despre care se spune că a apărut pe cer în noaptea naşterii lui Iisus. În Ajun, localnicii pornesc spre Biserica Naşterii Domnului, ca să asiste la slujba de la miezul nopţii. La celălalt capăt al planetei, în Brazilia, Crăciunul se sărbătoreşte la 30 de grade Celsius. Cel mai aşteptat moment este „Presepio”, adică împodobirea sfintei iesle în care s-a născut Iisus. Ieslele sunt amplasate în biserici, dar şi în casele creştinilor. Potrivit tradiţiei, un cocoş ar fi cântat în dimineaţa zilei de 25 decembrie, vestind naşterea Mântuitorului, de aceea în Ajunul Crăciunului, la miezul nopţii, brazilienii merg la biserică, la festivitatea numită „Misa de Gallo” (masa cocoşului). În Germania, tradiţiile de Crăciun încep în prima săptămână a lui decembrie, când se aprinde prima dintre cele patru lumânări de pe coroana de Advent (simbol creştin, amintind de venirea lui Mesia). În fiecare duminică, cei mici le aprind una câte una, până pe 25 decembrie. Din seara de Crăciun şi până în zori, germanii ard în sobe o buturugă, care să-i apere de rele tot anul. În Marea Britanie, Ajunul Crăciunului este ziua cea mai lungă din an. Gospodinele pregătesc curcan umplut cu castane pentru masa de sărbătoare, iar copiii merg cu colindul. Sărbătoarea Crăciunului începe în Danemarca la miezul nopţii de 24 decembrie, când toată familia mănâncă o budincă specială. Aceasta conţine o migdală, iar cel care o găseşte are noroc tot anul. Copiii primesc cadouri de la Julemanden (Moş Crăciun), care vine însoţit de un cor de spiriduşi. Drept răsplată pentru darurile primite, copiii îi lasă Moşului lapte şi budincă de orez pe pragul casei, pentru ca el să prindă puteri. În Italia, cadourile vin pe mătură: darurile, în nordul ţării sunt aduse de Moş Crăciun (Babbo Natale), în timp ce în sud, cea care le aduce este vrăjitoarea Belfana, care vine pe o mătură. Cele mai frumoase tradiţii şi obiceiuri de Crăciun sunt la noi în ţară, ele sunt păstrate cu sfiţenie din moşi-strămoşi.În toate casele de creştin se aud colinde,iar în noaptea de Ajun,încă,mai umblă în ,,cete,, colindătorii,pe la casele gospodarilor,mai ales în mediul rural. Toţi creştinii îşi împodobesc casele cu cetină şi îşi încarcă mesele cu mâncăruri tradiţionale. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Copiii,mari şi mici, îl aşteaptă cu mult drag pe Moş Crăciun,alături de părinşi,bunici,dar şi de dascălii lor.

Page 196

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul între tradiție și modernitate Prof. Olteanu Loredana Școala gimnazială Cislău, Jud. Buzău An de an, ne este propus, pe filieră occidentală, un alt fel de Crăciun. Un Crăciun al luminiţelor şi instalaţiilor electrice, al ghirlandelor şi ornamentelor multicolore, al colindelor şi cântecelor de Crăciun dezgolite de amprenta creştină a tradiţiei, al magazinelor împodobite precum un brad încă din luna noiembrie. Crăciunul, una din cele mai iubite sărbători ale creștinătății, nu îl celebrează nicidecum pe Moș Crăciun, cum poate ar crede unii. De peste 2.000 de ani, omenirea se bucură de nașterea lui Iisus Hristos, prilej cu care toți ar trebui să Îl primim în suflete, să Îl cinstim cu colinde și să dăruim din ceea ce avem și celor aflați la nevoie. CE SE SPUNE CĂ TREBUIE SĂ FACI CA SĂ-ȚI MEARGĂ BINE Multe obiceiuri practicate în ziua de Crăciun sunt legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează următorul obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în fața colindătorilor boabe de grâu și de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânța pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. Apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului este un nou prilej pentru gospodinele din unele zone ale țării de a-şi împodobi casele, de a agăţa de grindă sau de streaşină crenguţe de busuioc, levănţică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă, dar şi ca să parfumeze aerul încăperilor sau să alunge moliile POMUL DE CRĂCIUN Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun a fost împrumutat și se presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism. La noi, datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă sau la moartea unui flăcău sau fete mari. După Primul Război Mondial, acest obicei s-a răspândit pe tot teritoriul ţării. În ceea ce prive ște obiceiurile culinare, cre știnii români obișnuiesc să țină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun. În ajun postul este mai aspru, iar în dimineața de Crăciun, credincioșii participă la Liturghie, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu. Postul se încheie în dimineața de Crăciun, chiar după Liturghie. Un element de bază al creștinismului este exploatat și transformat într-o afacere profitabilă. Din timp, oamenii de afaceri, meșteri în a lua bani semenilor, profită de naivitatea multora amăgindu-i să își cheltuiască banii pe tot felul de lucruri fără nici o importanță. Brazi naturali și de plastic, moși colorați, ornamente de atârnat în ”pomul de crăciun”, pungi pentru cadouri, hârtie de ambalat, și tot feluri de nimicuri, găselni țe mincinoase deturnează atenția de la Fiul lui Dumnezeu. Credulitatea, mândria, pofta ochilor țin pe mulți oameni în confuzie. Crăciunul comercial este o afacere pentru unii întreprinzători lacomi de cât mai mult câștig. Cei ce sărbătoresc astfel se îndreaptă cu pași repezi către marea lor dezamăgire.

E VREMEA CRĂCIUNULUI Prof. ONOFREI CRISTINA Loc. DRĂGĂNEȘTI – jud. NEAMȚ Crăciunul – un cuvânt care ne-a umplut copilăria; zile fulguite, pline de mister, aducătoare de daruri, de cântece, de veselie, de speranţă. Este ziua naşterii, ”natalis dies”.

Page 197

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Cuvântul ce numeşte această sărbătoare este diferit în diverse limbi : noel, noue, noie – în partea de nord a Franţei. Nau sau no în provincia Charentes, chalandes, în jurul Lionului, chalenos, la Nisa – în amintirea candelelor lui ianuar, când Crăciunul se sărbătorea la 6 ianuarie. Englezii îi spun Christmas, adică mesa lui Christ. Într-adevăr, când Sfântul Augustin s-a stabilit în provincia Kent, pentru a-i evangheliza pe saxoni, el a insistat mai ales pe celebrarea sărbătorii de Crăciun prin mese (sau liturghii). În Germania e Weihnacht sau Weihnachten. Sensul acestui cuvânt e „nopţi sfinte”. În unele regiuni ale Germaniei, se zice Mutternacht, adică „nopţile mamelor”. În ţinuturile româneşti, Crăciun e numele păstorului în al cărui staul s-a născut Iisus. Multe legende ale Maicii Domnului, împletite cu tradiţii populare locale, pre-creştine, sunt povestite, în variante diferite, pe pământurile româneşti. Cum arată pe meleagurile româneşti Crăciunul tradiţional ? Sărbătorile Crăciunului erau aşteptate, acum vreo sută de ani, „cu multă bucurie, de toată lumea” . În postul Crăciunului nu se fac hore şi nunţi şi singurele prilejuri de adunări şi petreceri erau şezătorile, furcăriile sau clăcile de noapte, unde se lucra puţin şi se petrecea mult, vorbind, cântând şi câteodată jucând. Prin urmare, tineretul avea întemeiate motive să aştepte deschiderea sau dezlegarea horilor, care atrageau după sine, după Bobotează, şi nunţile; copiii tânjeau după colindat, stea, irozi, capră, iar toată lumea aştepta Crăciunul cu mâncare de carne. Sărbătorile Crăciunului – când oamenii merg unii pe la alţii – nu se cade să găsească gospodăriile neîngrijite. De aceea femeile, cu tot frigul aspru care este în această vreme, scot din case totul afară, ca să văruiască, să lipească, să spele ferestrele şi uşile, să scuture lucrurile şi să le aşeze iarăşi frumos la locul lor. Când lucrul acesta este terminat, se pun pe masă cele mai bune bucate de sec, nimeni n-are voie să guste până nu vine preotul să blagoslovească întreaga masă. Preotul face urările cuvenite în legătură cu venirea sărbătorilor. Datina de a umbla preotul cu Ajunul, ca să sfinţească masa şi să vestească enoriaşilor naşterea Domnului, este, de bună seamă, foarte veche. În afară de datinile şi credinţele româneşti legate de ziua Ajunului, mai sunt o mulţime de datini şi credinţe mărunte, multe uitate. Spre Ajunul Crăciunului este bine ca muncitorii câmpului să se gândească la porumb, ca să-i viseze peste noapte. Cum îi vor visa, aşa va fi porumbul peste an. Pentru Ajunul Crăciunului, gospodarii îşi strâng de prin sat toate lucruri pe care le aveau cu împrumut, pentru ca sfintele sărbători să le găsească şi pe dânsele acasă, căci altfel, se crede că acestea vor plânge. În vasul cu apă, din care familia urmează să-şi toarne pentru spălat, se pun nuci, ca să fie oamenii sănătoşi peste an. Alţi gospodari pun o potcoavă în cofa cu apă şi după această potcoavă beau apă şi adapă vitele, ca să fie cu toţii sănătoşi şi tari precum fierul Casa se mătură seara, dar gunoiul nu se dă afară, ca să nu aibă gospodarii supărări şi pagube la vite şi ca să nu le iasă norocul din case; unele femei, chiar dacă mătură acum, în loc să strângă gunoiul după uşă, ca de obicei, îl adună în fundul casei, ca să le vină binele şi norocul. Alte gospodine ţin gunoiul în casă până la Iordan, căci altfel tot anul vin musafiri în acea casă. Altele mătură casa de la apus spre peretele derăsărit, spre icoane, ca să se adune peţitorii la casă. Noaptea nu-i este nimănui îngăduit să doarmă pe fân sau pe paie în grajdul vitelor, căci în acea noapte boii vorbesc între dânşii despre Domnul Hristos care s-a născut între ei şi pe care ei l-au încălzit cu suflarea lor. Unii oameni ies afară şi ascultă - ce glas de animal vor auzi întâi; dacă se aude vreun porc ţipând, cred că acesta le prevesteşte vreun rău; dacă aud vreun muget de vită, e semn bun. Înspre Crăciun, cerurile se deschid, dar minunea asta n-o pot vedea decât cei care cred în Dumnezeu; glasurile îngereşti se aud atunci în cer, dar iarăşi numai cei fără de păcate le pot auzi; cei care vor, stau toată noaptea treji şi păzesc clipa când se deschide cerul. Atunci se aude o toacă de sus, iar cocoşii încep să cânte. Unii cer sănătate ori bani, căci orice ar cere, cred că vor dobândi. Agitaţie, freamăt, entuziasm sau, dimpotrivă, reculegere… ziua de Crăciun se apropie şi în săptămâna Page 198

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

care o preced, casa ia o înfăţişare sărbătorească. Bradul a fost adus, ghirlandele aurii şi argintii aşteaptă să fie întinse, staulul sfânt e pus la loc de cinste, figurinele de lut îşi fac apariţia. Vâscul şi ilicea ornează uşile, copiii dau o mână de ajutor la bucătărie, unde miroase a cozonac, sau scotocesc prin pachetele legate cu panglici colorate, pentru a vedea mai devreme ce daruri vor primi. Gâsca se coace în cuptor, răspândind în încăperi o mireasmă atrăgătoare, amestecată cu aroma de prăjitură şi ciocolată. Această imagine a Crăciunului, atât de familiară nouă, e de dată recentă. După cum se vede, noi sărbătorim naşterea Domnului, mai degrabă în maniera occidentală decât în aceea decurgând din tradiţia noastră sătească. Seara de Crăciun e seara darurilor. În vremurile noastre, aceasta e seara fermecată, în care Moş Crăciun aduce copiilor cuminţi cadouri.

Crăciunul pe glob Prof. Înv. primar Oprea Diana, Școala Gimnazială nr. 6, Loc. Rm.Sărat, jud. Buzău Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii și a liniștii sufletești. Fiecare dintre noi are un stil personal de a-și orna pomul de Crăciun, de a-și împodobi casa, de a petrece această sărbătoare. Sărbătoarea Nașterii Domnului și Moș Crăciun au adunat pe meridianele Planetei diverse obiceiuri și tradiții, dar și denumiri diferite: spre exemplu, finlandezii îl au pe 'Joulupukki', care ar veni din ținutul 'Korvatunturi', tărâm care are forma unei urechi despre care se spune că ar fi urechea cu care Moșul ascultă să afle dacă sunt cuminți copiii. În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, soțul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpu și, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu î și primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în școli sau în biserici piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ''cracker'', care este împărțit la servirea budincii de Crăciun. În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și cadouri. Cele mai multe traditii canadiene de Craciun sunt similare cu cele practicate in Statele Unite ale Americii. In nordul indepartat al tarii, eschimosii celebreaza un festival de iarna numit Tuck sinck, unde se organizeaza petreceri cu dans si schimburi de cadouri. Danezii au o modalitate mai puțin întâlnită de a împărți cadourile: se adună toți membrii familiei în jurul bradului și cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un altul și-l dă persoanei pentru care a fost pregătit și așa mai departe. În Danemarca se foloseau stegulețe, clopoței și steluțe. În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moș Page 199

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elve țienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elve țieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe un lampion. În Finlanda, o fata este aleasa pentru a o întruchipa pe Lucia și ea este onorată printr-o parada, fiind înconjurată de torțe. Lumina este tema principala a sărbătorii Sfânta Lucia, la fel ca numele ei, care este derivat din latinescul "lux", care înseamnă lumină. Prăznuirea Sfintei Lucia are loc în apropierea celei mai scurte zi a anului, când lumina soarelui începe să se întăreasca din nou. Lucia a trăit în Siracuzia în timpul secolului IV-lea, când creștinii erau persecutați frecvent. Din păcate, mare parte din povestea ei s-a pierdut de-a lungul anilor. Potrivit unei legende, Lucia și-a pierdut ochii în urma unei persecutii ordonata de Diocletian, din cauza convigerilor sale crestine. Alții spun că ea însăși și-a scos ochii pentru a protesta fața de cum erau tratați creștinii. Sfanta Lucia este patronul spiritual al nevazatorilor. Multi finlandezi merg la sauna in Ajunul Craciunului. Familiile se strang impreuna si asculta la radio "Pace de Craciun". De asemenea, finlandezii obisnuiesc sa mearga la cimitir pentru a vizita mormintele celor decedati. In Franta, Craciunul este numit Noel. Aceasta denumire vine din expresia franceza "les bonne nouvelles", care inseamna "vestile bune" si se refera la evanghelie. In sudul Frantei, unii oameni ard un bustean in casele lor din Ajunul Craciunului si pana la Anul Nou. Acest obicei vine dintr-o veche traditie in care agricultorii foloseau o parte din bustean pentru a le aduce noroc pentru recolta de anul viitor. În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, zi în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nem ții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun. În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională iar după ospăț masa nu se strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea. Moș Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El le împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un col ț al camerei. Există o tradiție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă bradul împodobit. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan, în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări. În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mo ș vine Page 200

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

în oraș și tot așa până la 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din mun ți, pe 26 — cel de-al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ''Al treisprezecelea'' și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui. Lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluțe și diverse forme geometrice. In 1828, ministrul american in Mexic, Joel R. Poinsett, a adus o planta rosie si verde din Mexic, in America. Cum culoarea parea perfecta pentru noua sarbatoare, plantele, care au fost numite Craciunite, au inceput sa apara in sere in 1830. In 1870, magazinele din New York au inceput sa vanda aceste plante de Craciun, iar in 1900 acestea erau un simbol universal al sarbatorii Craciunului. De asemenea, in preajma Craciunului, in Mexic, sculpturi din hartie, numite pinatas, sunt umplute cu bomboane si monede si sunt atarnate de tavan. Copiii lovesc, pe rand, pinata pana se sparge si cad bomboanele si monedele. Apoi, copiii se intrec sa adune cat mai multe dintre bunatatile cazute jos. Norvegia este locul unde a luat nastere obiceiul busteanului. Nordicii antici foloseau busteanul pentru celebrarea intorcerii soarelui la solstitiul de iarna. Busteanul provine din cuvantul nordic "hweol", care inseamna roata. Nordicii credeau ca soarele a fost o roata mare de foc care se rostogolea spre si dinspre Pamant. V-ati intrebat vreodata de ce focul este o parte centrala a scenei tipice de Craciun? Aceasta traditie are legatura cu obiceiul busteanului norvegian, care este, probabil, de asemenea responsabil pentru popularitatea branzei in forma de bustean sau o prajiturilor si deserturilor cu aceeasi forma, pregatite in timpul sarbatorilor de iarna. Olandezii îl așteaptă pe ''Sinter Klaas'', care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn. În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea — ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toți brazii de Crăciun erau împodobiți cu îngerași, steluțe și păsări. În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este însoțit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ''Matrioșka''. În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Na șterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (''Reyes Magos''). De Craciun, ucrainenii pregatesc o masa traditionala cu 12 feluri de mancare. Cel mai mic copil din familie se uita pe fereastra pentru a vedea cand apare luna, un semnal ca sarbatoarea poate incepe. În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate și puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă avea tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări. Pentru cea mai așteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală măsură la tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Na șterea Mântuitorului aduce cu ea și o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Solsti țiul de Iarnă, momentul în care natura dă speranțe că va renaște. Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei și întreaga creație este atașată de o coadă de mătură sau de un băț puternic. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu Page 201

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

celebrarea marelui eveniment creștin care este Nașterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea cântece de stea (sau colinde creștine), care au ca subiect Nașterea Domnului. În ajunul Crăciunului, pe înserat, în toate satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci.

Sărbătoarea Crăciunului pe glob Autor : Oproiu Andreea Indiferent în ce parte a lumii ai vrea să sărbătorești Crăciunul, este imposibil să nu observi că există câteva elemente comune care te vor face să simți că această sărbătoare este, într-adevăr, universală și că de Crăciun este acasă, oriunde ai fi: felicitările tematice, oferirea de cadouri celor dragi, brazii de Crăciun decorați cu luminițe, coronițele atârnate de uși sau porți, ciorapeii de Crăciun atârnați prin case, bastoanele în dungi alb-roșii din zahăr și scenă Nașterii Mântuitorului reprezentată în toate felurile posibile, postul și participarea la slujbe religioase. De asemenea, peste tot pe unde se sărbătorește Crăciunul poți asculta colinde și povești de Crăciun în care personajele principale sunt Pruncul Iisus, Sfântul Nicolae, Moș Crăciun și Moș Gerilă. Crăciunul este celebrat că dată a nașterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului și darurile Mo șului, mult așteptate de copiii din întreaga lume. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine și în satele românești. Pe langă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează și un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în față colindătorilor boabe de grâu și de porumb. Bătranii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amestecă sămanta pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureșului, Crăciunul este încă legat de anumite credințe populare care se păstrează și în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri își are originile într-o legendă pe care numai bătranii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare și sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii țin masa întinsă toată noaptea. Reprezentările lui Moș Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară-de frate mai bogat și mai inimos al lui Moș Ajun-și imaginea contemporană-de personaj iubit de copii-există mari diferențe. Tradițiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moșul "darnic și bun", "incărcat cu daruri multe" sunt printre puținele influențe livrești pătrunse în cultură populară de la vest la est și de la oraș la sat. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul național de radio finlandez, a declarat că Moșul locuiește pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur insă că Moș Crăciun și cei 11 spiriduși ai lui stau bine ascunși undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de granită cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduși, este paznicul credincios al satului lui Moș Crăciun. Cum reușește acesta să se miște atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Mo ș Crăciun și spiridu șii săi au descoperit formulă specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este imprăstiat peste fiecare ren cu puțin timp înainte de a plecă din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare intreagă noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteză luminii. Page 202

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalți opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer și Vixen. Când Rudolph era pui, nașul său a fost atins de Magia Crăciunului și de atunci este strălucitor și roșu. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale cre știnilor, printre care se numără și Paștele și Rusaliile. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul și cu Steaua, pentru a vești na șterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului și Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" și "Bună dimineață la Moș Ajun!" și alte cântece, și sunt răsplătiti de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și bani. În ceea ce privește obiceiurile culinare, creștinii români obișnuiesc să tină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seară de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se tăie porcul și se prepară mancăruri specifice, precum cârnații, chiscă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboș, care, alături de tradiționalul cozonac, vor stă pe masă de Crăciun. Crăciunul în Italia Zilele în care se sărbătorește Crăciunul sunt dominate de veselie și bunătate, de lumini și mâncăruri delicioase, de obiceiuri menite să bucure, dar și să amintească de simbolul acestei sărbători. Indiferent în ce colț al lumii te-ai află în această perioadă, trebuie să sărbătore ști Crăciunul cu tot sufletul. Italienii sărbătoresc Crăciunul într-un mod similar cu majoritatea țărilor occidentale, de și accentul este pus mai mult pe învățătura creștină și pe Biserică Româno-Catolică și mai pu țin pe latură comercială a acestei sărbători. în fiecare an pe 8 decembrie, fiecare familie împodobește bradul de Crăciun și aranjează "Presepe" (scenă Nașterii Domnului), această zi fiind sărbătoare națională în Italia. Toate orașele sunt împodobite cu decorațiuni și luminițe de Crăciun, iar în Romă, Napoli și întreg sudul Italiei, cimpoieri și cântăreți la flaut, îmbrăcați în costume tradiționale colorate, cu veste din piele de oaie, ciorapi albi și pelerine negre distrează trecătorii în față bisericilor și în pie țele orașelor. Deoarece italienii postesc înaintea Crăciunului, majoritatea sărbătoresc în seară de Ajun și iau masă în familie. în Italia, de Crăciun se servesc meșe îmbelșugate, cu feluri de mâncare cu fructe de mare și dulciuri tradiționale (panettone, panforte, pandoro, torrone, struffoli). În nordul Italiei, masă de Crăciun tradițională se servește pe 25 decembrie, nu în Ajun și constă în feluri de mâncare pe bază de carne, brânză și dulciuri. Crăciunul în Nigeria Ziua de Crăciun este sărbătoare publică în Nigeria și este întotdeauna marcată de golirea marilor orașe, din cauza migrării nigerienilor către satele lor natale pentru a fi cu familia și pentru a-i binecuvânta pe cei mai puțin norocoși. Ajunul Crăciunului nu este foarte important pentru nigerieni, ei obișnuind să gătească mâncarea pentru Crăciun în această zi. În ziua de Crăciun majoritatea nigerienilor merg la biserică. Tradi ția nigeriana cere că bisericile și casele să fie bogat împodobite în ziua de Crăciun cu frunze de palmier (atât țesute, cât și nețesute), luminițe și brazi de Crăciun. în ziua de Crăciun străzile sunt pline cu localnici, se aprind focuri de artificii, se cântă și se dansează, iar mascați pe picioroange amuză mulțimile. Nigerienii oferă și ei cadouri de Crăciun, însă nu numai celor dragi, obiceiul local fiind oferirea de cadouri celor mai puțin norocoși, cadourile de Crăciun fiind, în general, sume de bani. În ajunul Crăciunului, nigerienii prepară cantități uriașe de mâncăruri tradiționale care sunt gătite în conformitate cu obiceiurile fiecărei regiuni. Dulciurile nu sunt foarte populare pentru nigerieni de Crăciun, mai populare fiind diferitele tipuri de carne pregătite în cantită ți mari. În sudul Nigeriei se prepară de Crăciun un fel de mâncare numit orez Jollof, care este servit cu fripturi de diferite tipuri de carne, cu fasole fierta și banane prăjite, iar în nord se servesc de Crăciun preparate din orez și tocană de carne precum Tuwon Shinkafa (o budincă de orez servită cu diverse tocănite din carne). De Page 203

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciun nigerienii beau și băuturi alcoolice tradiționale, cum ar fi vinul de palmier sau bere și vinuri locale, iar copiii și femeile se delectează cu băuturi nealcoolice. Crăciunul în Finlanda Tradițiile de Crăciun din Finlanda sunt centrate pe casă și familie, la fel că peste tot în lume. Sentimentul de căldură din fiecare cămin și veselia sezonului sunt accentuate de iarnă feerica, dar grea din Finlanda. Probabil toți știm că Finlanda este țara de origine a lui Moș Crăciun, iar fiecare copil finlandez știe că Moș Crăciun locuiește pe muntele Korvatunturi din orașul Savukoski, în Laponia, în partea de nord a Finlandei. În dimineața Ajunului Crăciunului copiii sunt bucuroși și emoționați pentru că știu că Finlanda este prima oprire a lui Moș Crăciun și că în Ajun fiecare î și va primi cadourile. Familiile finlandeze sărbătoresc și Ziua Sfintei Lucia, la fel că cele mai multe dintre țările scandinave. Crăciunul se sărbătorește între 24 și 26 decembrie, însă înainte cu câteva săptămâni, în perioadă de Advent, casele sunt pregătite, se coc fursecuri și se decorează orașele, casele și se împodobesc brazii. În dimineața de Ajun se mănâncă budincă de orez groasă și cremoasă, servită caldă, cu scorțișoară, zahăr și alte mirodenii. După micul dejun, tata și copiii merg să cumpere sau să tăie un brad, iar mamă merge la piață să facă ultimele cumpărături. Tradițiile de Crăciun din Finlanda au devenit foarte cunoscute în lume, datorită unei dintre ele: "Declarația de pace de Crăciun", un eveniment tradițional finlandez care a avut loc în fiecare an (cu excepția unuia) de la mijlocul anilor 1300. În orașul Turku, în sudul Finlandei, oamenii se adună înainte de prânz; după ce clopotele catedralei anunța oră 12 este citită "Declarația de pace de Crăciun". În cazul în care te ia cu frig atunci când te gândești la un Crăciun de-a dreptul înghețat în Finlanda, trebuie să știi că finlandezii merg la sauna după ce iau o masă de prânz ușoară în Ajun. Cină reprezintă cu adevărat o masă festivă de Crăciun în Finlanda: se servesc mai multe tipuri de peste (mai ales hering și cod), produse de patiserie din cereale integrale, târțe cu prune și budincă de fructe, friptură de porc și șuncă și legume cu morcovi și orez. Băutură tradițională de Crăciun este glögg, care este un vin fiert. în jurul orei 5 sau 6 seară, familiile merg la cimitire să lase lumânări aprinse pe mormintele celor dragi care nu le mai sunt alături pentru a sărbători împreună Crăciunul; un cimitir luminat de mii de flăcări, reflectând pe zăpada umbrele copacilor, este o imagine emoționantă. Seară vine în vizită Joulupukki (Moș Crăciun) care întreabă dacă sunt copii buni în casă și pentru că în fiecare casă sunt, le împarte cadouri în timp ce ei îi cântă colinde precum Joulupukki Laula sau Peteir Punakuono (Rudolph), apoi Moșul trebuie să plece pentru a vizita restul lumii. Sărbătorile au un impact major atât în viață oamenilor, cât mai ales în viață celor mici, a scolarilor, ele reprezentând repere notabile la care ne raportăm de-a lungul întregii noastre existen țe. Ele produc în sufletele noastre sentimente de bucurie, fericire, de păstrare a tradițiilor strămosesti, cultivând în sufletele noastre ideea de a fi mai buni unii cu alții, de a ne ajută la nevoie și de a ne sim ți mereu copii. Astfel, prin recunoștință celor din jur ne simțim mulțumiți că am putut face un lucru bun, că am putut fi de ajutor. Nu trebuie să uităm nici faptul că orice zi poate fi o sărbătoare pentru cei din jur!

CRĂCIUNUL-TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI Prof.înv.primar-Păcurar Elena Liceul Tehnologic ,,Timotei Cipariu”Blaj “Fără obiceiurile şi tradiţiile noastre, fără portul şi limba noastră, nu am putea să ne numim români.” Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în fiecare colţ din ţară reînvie datini şi obiceiuri frumoase care-i unesc pe oameni. Cu această ocazie se fac urări de belşug, sănătate, bucurie, hărnicie. Crăciunul este sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos, care ţine 3 zile şi aduce în casele creştinilor obiceiuri şi tradiţii. Sărbătorile de iarnă au începuturi străvechi, diferite. Ele reînvie după Page 204

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

mulţi ani de uitare în forme nepătate de modernism vremea când, case care respectau datina își primesc colindătorii. Moş Nicolae este aşteptat în noaptea de 5-6 decembrie. Acesta a fost un episcop care, după moarte devine un sfânt. El este protectorul pompierilor, marinarilor, tinerilor, copiilor, recoltelor. Se povesteşte că odată un tată necăjit era nevoit să-şi vândă copiii ca să-şi salveze familia. Sfântul Nicolae l-a ajutat aruncându-i trei pungi cu galbeni ,pe geam, în casă. Una din pungi s-a oprit într-o gheată. Astfel s-a născut obiceiul de a se pune ghete la uşă de moş Nicolae. Se spune că sfântul pregătește pe un măgăruş încărcat cu doi saci mari: unul cu dulciurişi jucării, altul cu nuiele.Darurile sunt pentru copiii care se roagă, învaţă bine şi sunt cuminţi, iar nuielele pentru copiii răi, neascultători şi leneşi. Oamenii se pregătescsă întâmpine Crăciunului prin curăţenie în gospodărie şi ţin post. Moş Ajunul, 23-24 decembrie, este o sărbătoare îndrăgită de copii. Aceştia merg din casă în casă cu un săculeţ şi un beţişor numit colindă şi primesc mere, nuci, colaci, covrigi, bani, după ce au cântat „Bună dimineaţa la Moş Ajun”. În noaptea de 24-25 decembrie este vremea colindelor .În ţara noastră acestea diferă de la o regiune la alta .Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea Crăciunului, urează belşug, sănătate şi daruri cuvenite ca răsplată pentru urare.Colindele de ceată vorbesc despre înţelepciunea gospodarului, bogăţia gospodăriei, despre viaţa de la ţară, despre vitejia flăcăilor, frumuseţea fetelor, dar şi despre naşterea lui Iisus, întâmpinarea noului an. Colindele sunt străbătute de optimism şi exprimă dorinţele şi speranţele oamenilor. Zorile.Aproape de ivirea zorilor vin cete de copii şi cântă pe la ferestre. În această noapte copiii primesc cadourile de la Moş Crăciun. Ei aşteaptă cu emoţie noaptea darurilor. Cu Steaua merg copiii din prima zi de Crăciun şi până la Sfântul Vasile. Este un obicei cu caracter religios, curat, creştinesc. Ea simbolizează steaua care a condus pe cei trei magi la Bethleem, în satul unde s-a născut Iisus Hristos. După Tertulian , din Arabia Fericită; după alţii din Persia.Sfântul Leon spune că au fost trei magi: Melchior, Gaspard şi Balthazar. Şi totuşi unele legende spun că au fost patru magi , unul s-a pierdut în negura timpului. Copiii care merg cu Steaua se numesc stelari, colindători sau crai. Pluguşorul este un colind vechi de mii de ani.Îşi are originea în datele legate de începerea noului an agricol. Pe vremuri, Anul Nou venea primăvara, odată cu renaşterea naturii. Atunci se mergea prin sate cu pluguri trase de boi, împodobite cu brazi; de aici şi numele de pluguşor. Cu pluguşorul se merge în ajunul Anului Nou sau chiar în ziua de Sfântul Vasile şi se fac urări pentru noul an de sănătate , de bunăstare , de bucurie şi fericire, se descrie muncile agricole. Se folosesc obiecte : plugul, buhaiul ce imită mugetul taurului, bici, clopote, tălăngi, brad împodobit. În funcţie de vârsta participan-ţilor colindători se poate vorbi de pluguşorul copiilor sau plugul flăcăilor. Viceimul ( Irozii ) este un obicei vechi, uitat de-a lungul anilor, practicat între Crăciun şi 6 ianuarie şi constă în dramatizarea momentului naşterii lui Iisus. Obiceiul a apărut din nevoia creştinilor de a apropia sufletele oamenilor de Iisus şi cuprinde momentele : venirea magilor după stea, primirea lor de către Irod, şiretenia acestuia de a afla copilul, înfruntara necredinţei. Personajele sunt : Irod, ofiţerul, trei crai de la răsărit, copilul, ieslea, moşul, ciobanul şi alţii. Anul Nou a fost din timpuri vechi şi a rămas mare sărbătoare după Crăciun. Obiceiurile mai cunoscute şi practicate de Anul Nou pe la noi sunt acelea de a face daruri, felicitări, slujbe la biserică, colaci, aprinsul candelei, pluguşorul, sorcova, jocurile cu măşti. Sorcova este un obicei vechi, întâlnit la mai multe popoare, însă în loc de băţ împodobit cu flori, folosit la noi, la romani se mergea cu ramuri de măslin sau de laur. Înainte , sorcova se făcea din mlădiţe tinere care se puneau în apă de Sfântul Andrei, iar de Anul Nou dacă înfloreau, aduceau noroc. Azi se pune în loc de crenguţe , grâu şi, după ce creşte frumos se dăruieşte de Anul Nou celor dragi cu urări, sau se păstreză în casă ca semn al belşugului. „Sorcova” este cuvânt de origine slavă, însemnând 40, exact numărul de lovituri ce se dau cu sorcova asupra celui căruia i se urează. Cu sorcova se merge de Anul Nou. Copiii merg câte unul sau în grup şi fac urări de sănătate şi prosperitate. Page 205

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Semănatul este obiceiul prin care grupuri mici de copii având trăistuţe cu grâu, orz, secară merg pe la casele oamenilor şi le presară în gospodării şi le adresează urări de sănătate şi bunăstare. Capra. Jocurile cu mască au ca punct central caprele cu bot de lemn care clămpăne, fiind acţionat printr-o sfoară de cel care joacă şi care stă ascuns sub un covor.Capra este împodobită cu panglici lungi, multicolore din hârtie colorată,clopoţei. Cortegiul prezintă diferite scene comice. Moşul e îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos sau cu o piele de capră sau cu zdrenţe. Pe faţă are o mască, are barbă, poartă o căciulă şi are cocoaşă. De asemenea poartă clopoţei, tălăngi şi o sabie. Diferite manifestări mimice şi dramatice populare îşi au originea în străvechi practici primitive şi rituri magice. Tăierea porcilor este de asemenea un obicei foarte vechişi se face de Ignat sau de Ajun, ocazie când, copiii se bucură pentru că vor sta călare pe porc, vor mânca din ureche şi din fruntea porcului ca să le fie bine tot anul şi să stea „în frunte”. În aşteptarea sărbătorii Crăciunului, oamenii pregătesc pomul de Crăciun , tradiţie preluată de la germani, acum 3-400 de ani.Tradiţia prezeţei frunzelor verzi în casă este mult mai veche, de pe vremea romanilor care împodobeau iarna încăperile cu frunze de brad. Pomul împodobit cu lumânări aprinse şi cu daruri este în Germania cunoscut sub numele de Christbaum. După primul război mondial obiceiul s-a răspândit şi la români. Azi pomul de Crăciun încărcat cu jucării şi daruri e prezent în fiecare casă, deşi nu este folclor pur românesc, ci de import. Bradul este considerat arborele cunoaşterii , simbolul vieţii, bogăţiei , prosperităţii. După împodobirea bradului cu ghirlande, globuri şi beteală, se decorează ferestrele cu diferite benzi de hărtie, imagini. Se prind , de asemenea figurine mici cu brazi, steluţe fulgi, inimioare, inscripţii cu urări. Camera se împodobeşte cu coroniţe de brad, care se pun deasupra uşii sau a mesei , pentru a aduce noroc şi înţelegere în casă. Se aprind pentru puţin timp lumânări , la început una, apoi pentru fiecare săptămână de post încă una, astfel încât de Crăciun se vor aprinde toate cele patru lumănări. Camera se mai poate împodobi cu Ieslea lui Iisus, un obicei frumos care contribuie la crearea atmosferei de sărbători. Ieslea reproduce scena biblică a naşterii lui Iisus. Tot în cameră se poate afişa Calendarul cu surprize , calendar care poate fi confecţionat cu ușurinţă din carton. În fiecare din cele 24 zile până la Crăciun (începând cu 1 decembrie), copiii pot găsi într-un săculeţ căte o surpriză: bomboane, culori ,cărţi de colorat, baloane, globuri, nuiele, etc.... Obiceiuri pitoreşti : în multe sate româneşti, în seara de Crăciun, ca şi în noaptea de Sfântul Andrei, se ung cu usturoi vitele şi grajdurile, pentru a nu veni cumva pe acolo strigoii, moroii şi alte duhuri necurate. Usturiul se pune pe coarne, pe frunte, pe spate, facându-li-se vitelor semnul crucii. Se mai ung şi oamenii cu usturoi în frunte, la coate şi-n genunchi, precum şi uşorii şi ferestrele, pentru a îndepărta demonii nopţii. Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice către pom aşa: „Măr( păr, prun...) astfel de rodnic să fii precum stă aluatul pe mâinile mele”. În unele părţi, este obiceiul ca în ziua de Ajunul Crăciunului, dascălii tineri bisericeşti să umble cu icoana. Este vorba despre o icoană pe care este imaginea naşterii lui Iisus Hristos, în mijlocul staulului. Întră în casă şi începe a cânta tropanul naşterii Mântuitorului. Sfinţirea mesei de ajun în Moldova este foarte veche. Preotul intră în casele oamenilor şi sfinţeşte mâncarea de post. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă. Preotul blagosloveşte masa de post, gustă primul din bucate, apoi cei ai casei. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, luată anume dintr-o vale în care punem şi o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri, care vor merge pe vale în jos. Cum s-a răsădit serbarea naşterii lui Iisus la 25 decembrie? Biserica creştină, cea de la început cunoştea numai sărbătoarea de Paşti. Sărbătoarea Naşterii nu datează decât din secolul al IIlea.A fost insituită de Telephor succesorul lui Sixte I-ul, care a fost martirizat în anul 139, după 11 ani de pontificat.La început, data când se sărbătorea Naştere Domnului era schimbătoare şi se celebra de obicei în luna mai.A devenit fixă în sec. al IV-lea sub pontificatul lui Iulius I-ul , care, după avizul doctorilor în teologie, hotărî ca dată neschimbătoare 25 decembrie sau mai exact, noapte de 24 spre Page 206

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

25 decembrie. În sec. al VIII-lea această noapte se petrece în biserica împodobită cu picturi măreţe şi splendid luminată, într-o atmosferă de cântări sfinte, în citiri, în felurite rituri dătătoare de viaţă şi pline de duioasă poezie. Aşadar sărbătoarea a fost mai întâi în luna mai, a trecut apoi la 6 ianuarie, când Iisus a schimbat apa în vin, în Cana din Galileea; iar introducerea definitivă la 25 decembrie a zilei de naştere a lui Iisus, în biserica romană, a fost făcută de Papa Liberin în anul 354. În biserica bizantină, ziua de 25 decembrie ca zi de naştere a lui Iisus a fost introdusă după 32 de ani, la 386, de către Sfântul Ioan Gură de Aur. De unde provine numele de Crăciun? Englezii îi spun Christmas. Francezii –Noel. ItalieniiNatale. Germanii – Weihnachten, Christacht. Spanolii – Noche Buena . Norvegienii – Jul. SuedeziiOel ( joel). Danezii- Juul. Naşterea Domnului este denumită la români printr-un cuvânt propriu, specific numai poporului nostru: Crăciun. Cu privire la originea acestuia, există o îndelungată dispută filologică; totuşi vine din limba latină. Haşdeu îl deduce din latinescul „Crastinum” ;sau din latinescul „creatione,creationis” adică născut la începutul erei creştine. Boboteaza este o sărbătoare creştinească, care la 6 ianuarie sărbătoreşte Botezul Domnului în apele Iordanului, îndeplinit de Sfântul Ioan. Curăţirea prin apă este mai veche decât creştinismul,îşi are originea în antichitate. De asemenea un alt obicei se referă la Moşii de Crăciun , obicei care constă în coacerea colăceilor de post înainte de Crăciun şi de dulce de Crăciun. Colăceii se dăruiesc colindătorilor. Vechi este şi stropitul cu aghiazmă, care se făcea cu o crăcuţă de laur. La noi locul laurului a fost luat de busuioc, floare care a căpătat în tradiţia noastră un adânc caracter mistic. Taina Botezului apare în multe colinde, în unele ea fiind prezentată şi figura Sfântului Ioan. Cu Sfântul Ioan ( 7 ian.) se încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Bibliografie „Datini de Crăciun şi Anul Nou”, editura „Regina”, Iaşi 1996

Saturnalia- sărbătoarea armoniei universale Prof. Palade Magdalena Colegiul Naţional „Gh. Roşca Codreanu” Bârlad Sărbătoarea creştinilor, Crăciunul, a trecut de-a lungul timpului printr-o combinaţie cosmopolită de reinterpretări, atât în ceea ce priveşte apariţia sa ( timpul şi spaţiul), cât şi consacrarea sa, perioada de plenitudine. Această ipostază a sărbătorii se datorează şi particularităţilor secolului al XXI-lea, un secol care devine din ce în ce mai surprinzător, iar prin celebrarea acestei sărbători se accentuează şi mai mult acest statut al său. Apariţia Crăciunului se pierde cumva în noianul de superstiţii şi credinţe vechi pe care populaţiile europene l-au îmbogăţit de la o generaţie la alta, prin acumulări de informaţii care mai de care mai impresionante. Cert rămâne însă faptul că această sărbătoare provine, nolens volens, din Antichitatea greco-romană, particularizată printr-un important rol al religiei, aceasta având, printre altele, şi o misiune unificatoare. Religia romană se subscrie şi termenului de pietas, un concept stoic prin care se evidenţia respectul faţă de zei, faţă de patrie şi faţă de părinţi. Prin urmare, prin religie se înţelegea respectarea tradiţiilor, dar presupunea şi „un scrupul de conştiinţă în raport cu divinitatea” 1, sau aşa cum afirma Cicero2, „iustitia erga deos, 1 Georges Dumézil, Căsătorii indo-europene şi cincisprezece chestiuni romane, Polirom, 2002, p. 339. 2 Cicero, Partitiones oratoriae, 22. Page 207

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

religio dicitur”3. Această lealitate faţă de zei (divinitate) se proba prin invocarea şi celebrarea acestora prin anumite formule şi practici religioase. Unul dintre cei mai celebraţi zei era şi Saturnus, o divinitate veche, italică care patrona muncile agricole şi roadele pământului. De timpuriu a fost identificat cu Cronos, care s-ar fi refugiat în Italia după ce a fost izgonit din Olimp, învăţându-i pe oameni cum să cultive pământul şi să se bucure de roadele lui. Această divinitate ajunge să fie socotită strămoşul legendar al latinilor, iar domnia sa a fost apreciată drept Vârsta de Aur a Italiei. Zeu primordial, era considerat şi stăpânul lumii. Regatul său, spune legenda, a ajuns curând să fie edenic: muritorii trăiau ca zeii, fără griji, muncă şi mizerie, într-o veselie tinerească. În aceste timpuri fericite de pace şi dreptate, oamenii trăiau cu mare entuziasm. După moartea sa, amintirea vremurilor când oamenii trăiau egali, bogaţi şi liberi a supravieţuit îndelung. În onoarea sa au fost instituite Saturnaliile, o sărbătoare care îl venera, iar la poalele Capitoliului i s-a ridicat un maiestuos templu, recunoscut pentru spaţiile subterane care au fost create cu scopul de a conserva arhivele şi comorile Romei: aerarium Saturni, acestea fiind astfel sub protecţia vigilentă a zeului. În jurul acestui templu se afla de asemenea o piaţă foarte pitorească. Sărbătoarea închinată zeului Saturn ţinea 7 zile şi se celebra în fiecare an (17-24 decembrie). Ajunge să fie foarte îndrăgită de romani, iar prin întreruperea tuturor muncilor, se instaura totodată iluzia Vârstei de Aur, o „paranteză” spaţiotemporală de realizare a utopiei, amintind de bunătatea egalităţii arhaice 4. În aceste zile se contura o lume pe dos, celebrând valenţa socială a grupului: mulţimea exuberantă se revărsa pe străzi şi striga: Io, Saturnalia!, nuanţând altruismul, comuniunea dintre oameni, sociabilitatea. Aceste dies fasti (zile de sărbătoare) se remarcau şi prin coloratura locuinţelor: casele erau decorate cu diferite plante, iar romanii împărţeau daruri ce constau, de obicei, în lumânări de ceară, turtă dulce şi mici statui din argilă. Religia ocupând un loc atât de privilegiat în viaţa unui civis Romanus (cetăţean roman), va continua să aibă aceeaşi importanţă şi odată ce pătrunde la Roma creştinismul, care va înlocui politeismul cu monoteismul. Noua religie se va configura sub auspiciile celei vechi, şi treptat va încorpora rânduielile încetăţenite în noua credinţă. Această schimbare survine odată cu criza din secolul al III-lea (perioadă cunoscută şi sub denumirea de Antichitatea târzie), când creştinismul, propagându-se într-o lume mixtă, va ieşi învingător prin asumarea vechilor credinţe. Astfel, noua sărbătoare a creştinilor - Crăciunul - nu este altceva decât sărbătoarea romanilor (Saturnalia) îmbrăcată în haina duhului sfânt care a perpetuat acea stare de exuberanţă şi bucurie de a preamări viaţa, familia, divinitatea şi umanitatea. Bibliografie: 1.George Dumézil, Căsătorii indo-europene şi cincisprezece chestiuni romane, Polirom, 2002; 2. Rosa Agizza, Mituri şi legende ale Romei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2006; 3. Anca Balaci, Dicţionar mitologic, Editura Orizonturi, Bucureşti; 4. Mihaela Paraschiv, Claudia Tărnăuceanu, Hereditas Antiqua, Editura Universitaţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 2009; 5.Mihaela Paraschiv, Delia Tiron, Memento Antiquitatis!, Editura Graphys, Iaşi, 2008.

TRADITII DE CRACIUN IN INTREAGA LUME prof.inv.primar PANDELE CAMELIA GABRIELA Scoala Gimn. “GH. POPESCU” Margineni -Slobozia

3 „Religia se numeşte probitatea faţă de zei”. 4 Rosa Agizza, Mituri şi legende ale Romei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2006, p. 89. Page 208

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pentru fiecare persoană Sărbătoriile de iarnă înseamnă ceva!Fiecare se bucură în felul sau de primi fulgi de nea,care se aştern pe pământul îngheţat. Chiar dacă iarna nu este un anotimp călduros,este aşteptat cu drag in felul sau,mai ales derdeluşul pe care sănile sboră şi jocurile distractive cu bulgări de zăpadă.Omul de zăpada,aranjat in fel si fel,modelat cu grijă şi expus la vedere.Iarna e un anotimp minunat şi aşteptat cu drag. De asemenea Sărbătoriile de iarnă sunt aşteptate de toată lumea pentru că atunci au ocazia o dată pe an să împodobească bradul de Craciun,cu globuri cât mai colorate şi cu ornamente pe gustul fiecăruia,alături de cei draci lângă soba caldă si lângă sufletele calde care îţi sunt alături. In Romania, Craciunul se sarbatoreste majoritar pe 25 decembrie, insa sunt si minoritati care celebreaza Craciunul pe Stil Vechi, potrivit calendarului iulian, in ianuarie. Numele sarbatorii ar putea sa vina de la cuvantul latinesc creatio, care inseamna creatie sau nastere. Este a doua sarbatoare ca importanta, dupa Paste. Colindatul este un obicei stravechi pentru romani, existand mai multe tipuri de colinde, unele cantece de Craciun, altele fiind asa-numitele colinduri pagane, vechi cantece specifice sarbatorilor de iarna si urari de Anul Nou. Colindatorii – in ultimii ani mai mult copii – merg prin sate si orase, din casa in casa, pentru a vesti, prin cantec, Nasterea Mantuitorului. In prima zi de Craciun, colindatorii merg cu Steaua, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei Trei Magi pentru a ajunge la locul in care Pruncul Iisus era nascut. Exista cantece specifice si se joaca chiar anumite scenete inspirate din Evanghelii. Colindatul se intinde insa pe toata perioada sarbatorilor de iarna si mai include Capra, Ursul, in perioada Craciunului si Plugusorul sau Mielul, de Anul Nou. Obiceiuri asemanatoare se intalnesc in aproape toate tarile majoritar ortodoxe. In Grecia, perioada sarbatorilor tine de pe 25 decembrie (Craciun) pana pe 6 ianuarie (Inchinarea Magilor). O practica ciudata, cadourile sunt asezate sub bradul de Craciun, insa sunt deschise abia de Anul Nou. Asta din cauza ca Mos Craciun se numeste pentru greci Basil (Vasile), si el este cel care imparte daruri. Masa include preparate din miel si porc, precum si dulciuri specifice. In Armenia, Craciunul este celebrat pe 6 ianuarie. Se mananca un fel de cozonac cu stafide, dar si peste. In Georgia, Nasterea Domnului e celebrata pe 7 ianuarie. Obiceiul de Craciun se numeste Alilo, probabil de la Aleluia, si presupune o plimbare colectiva pe strazi, in timpul careia oamenii se felicita unii pe altii. Copiii care participa la acest obicei primesc dulciuri si canta cantece specifice. Varianta locala a Pomului de Craciun se numeste Chichilaki, si este facuta dintr-un material moale din lana, uneori in forma Pomului Vietii. Mos Craciun se numeste Tovlis Papa (Bunicul de Zapada). In tarile din America de Sud, majoritar catolice, traditiile de Craciun au inca o mare incarcatura religioasa. Obiceiurile laice sunt influentate de cele europene si, mai ales, de cele americane. Cadourile sunt aduse de Viejo Pascuero, in Chile, de Papai Noel, in Brazilia, de El Nino Dios in Columbia. In Argentina, se dau cadouri atat de craciun, cat si pe 6 ianuarie, cand se sarbatoreste Inchinarea Magilor. In Germania, traditiile de Craciun sunt foarte variate. Cadourile de Craciun (Bescherung) se dau in seara de Ajun, iar traditia a inceput cu Martin Luther si conotatia data obiceiului este celebrarea darului facut de Dumnezeu prin Fiul Sau. Cadourile se pun sub brad, tatal familiei aprinde lumanarile si suna dintr-un clopotel, dupa care copii pot sa intre in camera in care se afla Pomul de Craciun. Se canta colinde si se trece la masa, pe care apare o gasca fripta sau preparate din porc, dar exista si familii care prefera o masa frugala in seara de Ajun. In Bulgaria, Craciunul se numeste Koleda sau Rozhdestvo Hristovo, si este celebrat pe stil nou. Obiceiul colindatului se numeste koleduvane, iar colindatorii, cel mai adesea baieti, merg pe la casele vecinilor, incepand cu miezul noptii de Ajun, si le fac diferite urari. Un alt obicei este coacerea unor paini rotunde, numite pita. Mos Craciun se numeste Dyado Koleda, (Bunicul Craciun). Tarile ortodoxe pe stil vechi In Rusia si tarile slave din Est, Craciunul este celebrat pe 7 ianuarie (ziua care corespunde, potrivit calendarului Iulian, zilei de 25 decembrie). Sarbatoarea a fost interzisa in perioada comunista, Page 209

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

fiind reintrodusa dupa 1992. Sarbatoarea este centrata pe seara de Craciun, cu Cina Sfanta, o masa in amintirea Cinei de Taina, la care se servesc 12 feluri de mancare. Pomul de Craciun se numeste yolka si a fost importat din Occident de Petru cel Mare, iar darurile sunt oferite si de Anul Nou, de Ded Moroz (Mosul Inghetat, un fel de Mos Gerila) si de Fecioara de Zapada, Snegurochka. De fapt, sania trasa de reni a Snegurochka pare ca a inspirat imaginea internationala a mosului. Deci, peste tot in lume, soseşte si vestitul Moş Crăciun pe la casele tuturor ,un moş care nu mai există dar a rămas o poveste si o credibilitate pentru cei mici care se bucură de daruriile primite. Crăciunul este o perioadă când ai dor de acasă - chiar dacă eşti acasă. Bibliografie 1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, I. Ghinoiu

CRĂCIUN LA IEUD PAŞCA MĂRICUŢA Profesor pentru învăţământul primar ŞCOALA GIMNAZIALĂ IEUD JUDEŢUL MARAMUREŞ Este iarnă. Totul în jur e ca un regat al gheţurilor. Micile şi strălucitoarele ,,albinuţe” se aştern pe pământul îngheţat ca o pătură groasă, albă şi cristalină. Casele îşi poartă podoabele de gheaţă parcă zâmbind şi mândrindu-se. Acesta este decorul de basm în care Maramureşul întâmpină sărbătoarea Crăciunului. Spre deosebire de alte zone, Maramureşul mai păstrează încă vii multe dintre tradiţiile şi obiceiurile care se practică de sărbătorile de iarnă. Pe lângă celebrul obicei al colindatului, umblatul cu steaua sau cu capra, ori Viflaimul, în unele zone ale judeţului rămân încă tradiţiile nealterate. Mă refer aici la Maramureşul istoric şi în special la zona situată pe Valea Izei, zonă din care face parte şi Ieudul meu natal. Această zonă înglobează toată viaţa rurală neschimbată, obiceiurile ţăranului român, modul lui de viaţă. Orice trecător, musafir sau turist, ce poposeşte în Ieud are oportunitatea de a face un pas înapoi în timp şi de a fi martorul unei vieţi simple dar plină de farmec, de linişte şi pace. În fiecare an ieudenii se pregătesc cu mare grijă de Crăciun. Pregătirile încep odată cu începutul postului când fiecare are grijă de pregătirea spirituală pentru marea sărbătoare a Naşterii Domnului prin post, mărturisire şi împărtăţanie. Urmează amenajarea caselor prin împodobirea lor cu obiecte tradiţionale specifice Maramureşului istoric – icoanele sunt împodobite cu ştergători (ştergare), pereţii acoperiţi cu ţoluri (covoare ţesute manual cu motive geometrice sau florale), se aranjează ruda (par gros atârnat de tavanul camerii, pe peretele cel mai lung al acesteia îmbrăcat cu covoare, feţe de masă şi perne). Nu este uitat nici costumul popular ce va fi îmbrăcat în sărbătorile Crăciunului. Dar cea mai mare forfotă (agitaţie) este în săptămâna Crăciunului când gospodinele pregătesc bucatele: peste sat pluteşte miros de cozonaci, de haluşte (sarmale), de cârnaţi, vărzări (plăcintă cu varză călită coaptă în cuptor de lut) şi pancove (gogoşi)... A sosit şi ziua mult aşteptată – Ajunul Crăciunului – care dă startul colindatului, bucuria copiilor dar nu numai a lor. Cu trăistuţele până la genunghi cei mici pornesc la colindat începând cu ora 12 00-1300, ,,când încă nu s-au culcat găinile” (când îi vezi îţi apare în faţa ochilor imaginea lui Ion Creangă urând la popa Oşlobanu) pentru a aduna nucile şi merele primite drept răsplată petru ,,osteneala” lor. Urmează apoi cei ,,mărişori” (copiii din clasele I-IV) iar după ei cei mai mari (clasele V-VIII) care îşi încheie colindul în jurul orei 21 – 22. Page 210

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În acest timp la biserică are loc Slujba de Litie. După slujbă participanţii merg la casa parohială pentru a-l colinda pe preot. În acest timp tinerii se plimbă de-a lungul satului şi se organizează în cete pentru a porni şi ei la colindat. Cetele se formează preferenţial (prieteni, rudenii, colegi, etc). Fiecare ceată începe colinda prin a-l colinda mai întâi pe preot, care le dă binecuvântarea după ce le-a ,,plătit” colinda, apoi trec pe rând şi colindă la geamul casei fiecărui membru al grupului. În Ieud, de Crăciun, nicio casă nu are lumina stinsă, nicio poartă încuiată. În noaptea de Crăciun nu se desfac paturile pentru dormit. Copii dorm fără ca patul să fie ,,deşternut” (pregătit pentru culcare). Toată noaptea satul răsună de colindele care vestesc naşterea Domnului – O ce veste minunată, Deschide uşa creştine, Cerul şi pământul, Sculaţi gazde, Naşterea ta etc – colinda fiind răsplătită cu nuci, mere, cozonaci, pancove şi horincă (ţuică naturală din fructe). Cei care iubesc colinda şi Crăciunul cunosc aceste colinde, chiar dacă nu au colindat niciodată la Ieud, ele fiind transmise aşa cum le-a colindat de copil şi cum le-a învăţat de la bătrânii satului ,,dascălul de colinde” din Ieud, Ştefan Hruşcă. La Ieud nu vei auzi la nicio uşă întrebarea ,,Primiţi colinda?” Pentru a vesti Naşterea Domnului nu se cere permisiunea gazdei, aceasta deschide uşa în momentul în care după colindă se încheie urarea ,,S-ajungeţi mulţi Crăciuni fericiţi ca sara din-asară ca ziua de mâine”. Hristos se naşte! Ieudul e în sărbătoare! Momentul culminant al Crăciunului este Viflaimul – piesă religioasă ce prezintă Naşterea Domnului şi primele zile din viaţa lui Iisus. În toate sărbătorile Crăciunului, care ţin trei zile, (trei zile în care satul răsună de colinde) începând cu ora 15 se joacă piesa Viflaimul pe scena amenajată în faţa bisericii în prezenţa preotului şi la care participă întreaga suflare a satului. Acest obicei este respectat de sute de ani şi în timpul prezentării piesei ieudenii îşi arată devotamentul faţă de cele sfinte. Crăciunul este o sărbătoare plină de obiceiuri frumoase, încărcate de semnificaţii pe care oamenii din toate colţurile lumii vin să le admire pentru a se bucura de un Crăciun pur românesc, mulţi dintre ei îmbrăcând costumul popular. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie emoţia ce te pătrunde atunci când auzi primele voci cristaline colindând la uşa sau la geamul casei. Sunt prea sărace pentru a descrie atmosfera ce pluteşte peste sat cu ocazia Crăciunului. Numai participând alături de ieudeni la toate ritualurile din preajmă şi din timpul sărbătorilor veţi simţi cu adevărat cum este Crăciunul la Ieud. Veniţi şi vă convingeţi! Ieudenii sunt oameni primitori şi veţi simţi acest lucru chiar de la intrarea în sat, de la contactul cu ieudeanul care te va saluta cu creştinescul salut ,,Laude-se Iisus”.

CRĂCIUNUL PE GLOB Autor: Prof. Pătraşcu Liliana Şcoala Gimnazială „Sf.Andrei” Sector 6, Bucuresti Obiceiurile de iarnă se desfăşoară într-o perioadă limitată, dar foarte bogată în manifestări tradiţionale. Vechimea preistorică a datinilor, atât pe filiera daco-getă cât şi română atestă ponderea în existenţa vechilor popoare a sărbătoririi începutului de an. La români, de exemplu, după Bramalia, urmau faimoasele Saturlia zile, dedicate iniţial lui Saturn, apoi calendele. în vechiul calendar român au existat Calendele lui martie, transpuse apoi în Calendele lui ianuarie, odată cu fixarea Anului Nou în această perioadă.Remarcând importanţa în viaţa comunităţii a începutului de ciclu calendaristic, ulterior, mai marii bisericii creştine au instituit sărbătoarea Naşterii Domnului, după solstiţiul de iarnă. Page 211

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Iniţial, creştinismul a încercat îndepărtarea obiceiurilor “păgâne”, dar în realitate substratul arhaic n- a dispărut, ci mai mult, pe fondul artistic s-a “altoit”, benefic, şi o tematică religioasă. De fapt, atât funcţia obiceiurilor, cât şi acţiunea bisericii erau convergente, augurale, ţinerea obiceiurilor în această perioadă, omul se integrează într-un ceremonial, când poate alunga spiritele nocive şi, folosind cuvântul, urarea cântată, este capabil să- şi facă favorabil ciclul întreg. Forma de desfăşurare a obiceiurilor de iarnă este colindatul, ce nu trebuie confundat cu colindul ca gen. În poezia colindelor se îmbină elementele mitologice, creştine, cotidiene, toate tinzând către virtuţile mitico-ceremoniale cu care au fost investite sărbătorile de iarnă, indiferent de zona geografică. În colindele religioase Dumnezeu însuşi (uneori întruchipat de Moş Crăciun sau însoţit de Sfântul Petru), coboară printre oameni, intrând în legătură cu animalele Pământului, mai ales cu cele considerate sfinte, oile şi albinele. În fiecare ţară de pe glob există diferite tradiţii de Crăciun, însă toate au ca numitor comun împodobirea bradului, oferirea cadourilor, urările de felicitare şi pregătirea de bucate alese. “Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei”, spunea George Enescu, care şi- a făurit educaţia artistică la flacăra a două mari şcoli europene. Pornind de la aceste cuvinte am realizat proiectul educaţional intercultural “Dialogul prieteniei şi bucuriei prin tradiţii şi obiceiuri”. Proiectul reprezintă pentru copii o ocazie unică de promovare a valorilor culturale, creştine şi de integrare într- o lume a păcii, a înţelegerii, a respectului şi prieteniei între toate credinţele şi etniile. Cum globalizarea este un aspect inerent societăţii contemporane, iar realitatea demonstrează că şansa afirmării rezidă atât în capacitatea de adaptare, cât şi în aceea de păstrare a identităţii culturale, instituţia noastră şi- a propus să asigure elevilor săi şi posibilitatea de a cunoaşte mai bine parametrii contextului social în care vieţuiesc, dar şi de a se cunoaşte pe şine că parte a unei paradigme culturale. Pentru că nivelul de performanţă a unei societăţi depinde de capacitatea valorificării plenare a potenţialului nivelurilor nivelurilor sale, comunicarea şi intră- comunicarea devin elemente bazale în demersul constructiv integral. Proiectul şi- a propus dezvoltarea capacităţii intră- comunicare între diferite entităţi culturale existenţe în peisajul ţării noastre. Nu în ultimul rând, identitatea fiecăruia dintre indivizi are o valoare directorie. Pentru a putea construi, trebuie să te cunoşti, să- ţi cunoşti partenerii şi să valorifici potenţialul lor. Activitatea “Leru-i ler” (program cultural-artistic ce reuneşte tradiţii şi obiceiuri de iarnă) a avut ca scop familiarizarea cu specificitatea culturală a zonei partenerilor Comunitatea Ruşilor Lipoveni din Slava Cercheză, cu valorile spirituale proprii unei comunităţi şi a promovat înţelegerea şi aprecierea fenomenului diversităţii, toleranţa, buna convieţuire în comunitate. Work-shop-ul pe tematica Crăciunului a familiarizat elevii cu harta etnografică a ţării noastre, simbolurile şi valorile care au generat elemente specifice zonelor şi a vizat punerea în valoare a diversităţii etno- culturale. Gândit ca o structură deschisă, proiectul a cuprins o plajă largă de manifestări culturale specifice atât ţărilor europene, cât şi a celor de peste ocean, dat fiind faptul că toţi copiii cred în existenţa lui Moş Crăciun( Santa Claus). Facilitând accesul la educaţie şi la exprimare prin intermediul activităţilor culturale oferim elevilor un izvor de bucurii şi satisfacţii. Cunoscând aspecte din tradiţiile umanităţii, depăşind barierele, propriile viziuni, inserăm ecouri ale universului sufletului românesc.

OBICEIURI DE CRĂCIUN ÎN JURUL LUMII

Page 212

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Prof . educație tehnologică PELTEA IULIANA

Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind „primul creştin”, „Sfântul cel mai bătrân”, „soţul femeii care a moşit-o pe Maria”. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şia împărţit întreaga avere copiilor săraci, de unde tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor, ca fiind aduse de Moș Crăciun. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale. Tradiţiile europene, deşi cultivă imaginea personajului, nu mai păstrează nimic din legenda sa originară. Ca urmare a influenţei tradiţiilor popoarelor nordice, s-a născut povestea cu Moş Crăciun, care vine din Laponia, în sanie trasă se reni (sau de cai, de cerbi). Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun. Cum reuşeşte Moș Crăciun să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf Page 213

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii. Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În Irlanda, în noaptea de Ajun, femeile coc o placintă din carne și măruntaie tocate iar barbatii pregatesc o sticla de wiskey pe care le lasa afara la intrare, ca “ofranda” pentru Mos Craciun. In Republica Ceha, Crăciunul este o zi asteptată cu drag nu doar de copii ci și de către fetele nemăritate. Ele ies în fața casei părintești și se asează cu spatele la ușă apoi arunca peste umar un pantof. Dacă acesta cade cu tocul spre casă, ele mai au de asteptat cel putin un an până la căsătorie. Daca pantoful aterizează însa cu varful către casa parintească, este semn că trebuie să înceapa pregătirile de nuntă. Locuitorii Norvegiei cred că în noaptea de Crăciun, vrăjitoarele își fac de cap și ies din culcusurile lor pentru a fura măturile femeilor ca să zboare pe ele. De aceea, doamnele ascund aceste ustensile precum și aspiratoarele sau mopurile iar barbatii ies în fața casei și trag focuri de arma în aer (deși cel mai probabil se rezumă la petarde) ca să sperie vrăjitoarele. Rusia si Ucraina sărbatoresc Crăciunul dupa calendarul vechi, adică pe 6 ianuarie. Ei postesc timp de 40 de zile apoi în Ajunul Crăciunului servesc o cină bogată cu 12 feluri de mâncare, câte unul în cinstea fiecărui apostol. Danezii traditionali păstreaza în familie obiceiul desertului special de Crăciun. Ris a la mande este o budincă făcută din lapte, orez, vanilie, frișcă și o singură migdală. Cel care o găseste în porția sa primește cel mai frumos cadou. Pe 26 decembrie, în Anglia se sărbătorește “Ziua Cutiei” (Boxing Day). Tradiția spune că în aceasta zi, cei mai înstăriți trebuie să împartă din avutul lor sărmanilor. Obiceiul s-a transformat peste timp iar acum în cutiuțele mici de lemn (sau plastic) sunt puse cadouri simbolice și sunt date tuturor Page 214

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

celor

GLOB

care trec pragul unei case în această zi. În Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânari la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe care cu greu o poti uita. În Ajunul Crăciunului, copiii asteaptă sosirea lui Mos Crăciun care pune mereu aceeasi întrebare: “Sunt cumva copii cuminți aici?”. Raspunsul entuziasmat este, bineînteles, acelasi “Da”! Mosul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce “slujitorii” lui îl ajuta sa le împarta, el povesteste celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. În Elveția, Samichlaus (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se pastreaza înca din 1775. O altă traditie a elvețienilor este "Parada ridichilor luminate". Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grija câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme (steluțele și braduții sunt cele mai frecvente decorații). Pe vremuri în Franța, Sfântul Nicolae aducea cadouri micuților în ziua de 6 decembrie (tradiția se mai pastreaza înca în unele zone din nordul țării). În cea mai mare parte a Fran ței, Père Noel (Mo ș Crăciun) i-a luat locul lui Moș Nicolae. Père Noel vine în casele francezilor în noaptea de 24 decembrie și pune cadouri în ghetuțe. Punctul culminant al mesei de Crăciun pentru francezi este tradiționala "Bûche de Noel", o prăjitură de ciocolată prezentată la masă sub formă de buturugă. În Germania, ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Craciun. În unele familii se obisnuieste ca de Crăciun să se cânte colinde, dar, pentru cei mai mulți nemți Craciunul este un moment de reflexie și analiză. Cine merge în însorita Spanie de Craciun poate crede că sărbătoarea a fost anulată. Cu toate acestea, Craciunul este sărbătorit, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (Reyes Magos). Spaniolii și portughezii au introdus pomul de Craciun în America Latina, dar cum acolo nu există conifere, sud americanii decorează cactuși, pini sau brazi din plastic. În Olanda, numele Sfântului Nicolas este Sinterklaas. Copiii olandezi știu că Moș Nicolae vine din Spania în ziua de 6 decembrie. În seara din ajunul venirii Moșului Nicolae copiii își umplu ghetuțele cu fân și zahăr pentru calul mosului iar dimineața când se trezesc, copiii găsesc ghetuțele pline cu daruri cum ar fi nuci și bomboane. Uneori, moșul apare în carne și oase în casele oamenilor împreună cu asistentul său Black Pete. Moș Nicolae îi întreabă pe copii dacă au fost cuminți în anul care a trecut. În Suedia, cea mai importantă zi este ajunul Crăciunului. O masă specială este pregatită pentru Ajunul Crăciunului - șuncă, pește și fasole – aceasta este și prilejul cu care rudele îsi fac daruri. Mul ți suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se nume ște la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. În Islanda, țara gheții și zăpezii vin treisprezece Moși Craciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar dacă au fost răi … un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moș vine în ora și tot așa pâna pe 25 decembrie când primul Mo ș se întoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de al doilea și tot a șa pâna pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și “Al treisprezecelea” și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că în această zi, ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui. În Noua Zeelandă, copacul ce este împodobit de Crăciun se humeste “Pohntokawa”. Multe persoane în Noua Zeelandă urmează vechile tradiții engleze în ceea ce privește masa traditională: curcan, budincă de stafide și salate reci. Nimeni nu consideră Crăciunul complet fără păajitura “Pavlova” - preparată din bezea și decorată cu kiwi, căpșuni și frișcă. Deoarece foarte mulți oameni din emisfera nordică traiesc acum în Noua Zeelanda a devenit o obisnuință sa se serbeze Crăciunul de doua ori într-un an - o dată pe 25 Decembrie și a doua oară în iulie, atunci când este mijlocul iernii. Page 215

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Jamaica, colindele de Crăciun în Jamaica sunt aceleași melodii populare întâlnite în lume (Jingle Bells, Holy Night, Silent Night etc.) dar mai multe colinde sunt cântate în ritm de raggae. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul. Ea include orez, pui, carne de bou și capră picanta și, mai rar, friptură de vită sau porc. În Rusia, Crăciunul nu prea era sărbătorit pe timpul comunismului. Anul Nou (Revelionul) era ocazia cu care – pe atunci Moș Gerilă - aducea cadouri copiilor. Odată cu căderea comunismului, Crăciunul a început să fie sărbătorit în mod deschis – fie pe 25 decembrie sau, de cei mai multi dintre rusi, pe 7 ianuarie. Rușii care sărbătoresc pe 7 ianuarie se ghidează după mai vechiul calendar Iulian. Rușii mănâncă la masa de Crăciun prăjituri, plăcinte și găluști de carne. In Mexic, cei mici pleacă la colindat pe 16 decembrie și fac acest lucru în fiecare zi până la Crăciun. Tradiția spune că Maria și Iosif au bătut la ușile a 9 hanuri până când au primit gazduire în iesle. Pentru a marca traseul lor, copiii respectă cu sfințenie obiceiul celor 9 zile de colindat. In Argentina, pregatirile de Crăciun încep de pe 8 decembrie, atunci când se celebrează Imaculata Concepție. Evenimentul o are în centru pe Fecioara Maria și se referă la ziua în care ea a fost conceputa. Acesta este momentul care marchează pentru argentinieni începutul sărbătorilor de iarna și își decorează casele, de regulă cu roșu si verde. O tradiție foarte îndrăgită în Argentina are loc pe 24 decembrie, atunci când oamenii aprind “globos”. Acestea sunt un fel de lampioane de hartie care se înalță la cer. Bibliografie: http://www.calificativ.ro/Traditii_de_Craciun_pe_glob-a17091.html http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/actualitate/traditii-si-obiceiuri-de-craciun-din-jurul-lumii/

Obiceiuri de sărbători - parte integrantă din cultura tradiţională a neamului nostru Prof. înv. pr. Pescaru Ştefania Roxana Şcoala Gimnazială Centrală Câmpina, Prahova Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru; este o mare bucurie că încă se mai păstrează în unele zone ale ţării aceste datini. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte. Obiceiurile ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă înţelepciunea populară a acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale. Cele mai răspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crăciunului şi de sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (turcă, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Crăciunului, prin alte părţi începând cu zilele Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, exista obiceiul ca flăcăii să umble cu turcă, capra sau brezaia. Ca şi la celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul caprei şi-au făcut loc, pe lângă măştile clasice (capră, ciobanul, ţiganul, butucarul), care, prin strigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dând uneori o nuanţă de grotesc. Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul "caprei". Aceasta se pare că îşi are originea în obiceiurile românilor şi elinilor: fie în jocurile şi cântecele desfăşurate în jurul altarelor păgâne de preoţii sau cântăreţii travestiţi în dobitoace cu ocazia Page 216

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

sărbătorilor date pentru cinstea zeilor, ori în versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie în amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor păsări răpitoare. Capra joacă după fluier, iar la terminare, unul din flăcăi, apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, începe să vornicească. Flăcăii joacă pe stăpâna casei, pe fete şi chiar servitoare, dacă sunt acasă, şi apoi, ,,mulţumind” se îndepărtează. Asemănător cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul”, această datină avându-şi de asemenea originea într-un cult geto-dac, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a gospodăriei. Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui astfel de animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii. În timp ce ursul mormăie şi joacă în ritmul tobelor şi al fluierăturilor, ursarul strigă: “Joacă bine, măi Martine, / Că-ţi dau pâine cu măsline”. “Ursul” este însoţit de un grup de colindători mascaţi şi costumaţi, care reprezintă diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin strigături. La sfârşit, toţi le urează gazdelor multă sănătate, fericire, recolte bogate, mese îmbelşugate şi la mulţi ani. ,,Steaua" este un colind care începe din prima seară a Crăciunului şi se încheie la Bobotează. De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi. Urarea de pluguşor este de fapt un adevărat poem care deschide cu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncile agricole. Obiceiul de a merge cu pluguşorul contribuie la veselia generală a Sărbătorilor de Anul Nou, pluguşorul colorează desfăşurarea acestei sărbători de Anul Nou cu acele elemente care ilustrează una dintre principalele ocupaţii ale poporului nostru – agricultura. Pluguşorul copiilor este tot un obicei străvechi agrar. În ajunul Anului Nou, cetele de copii intră din casă în casă să ureze, purtând bice (harapnice) din care pocnesc, buhaie (un instrument specific), clopoţei, tălăngi etc Sorcova este obiceiul conform căruia în dimineaţa zilei de 1 ianuarie copiii, dar şi cei mari, merg şi seamănă, simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor din casă. Versurile însoţite de urări specifice diferă de la o zonă la alta „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, sămbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca fierul, iute ca oţelul/ La anul şi la mulţi ani” sau, o variantă mai scurtă „Sorcova veselă/ Să trăiţi să înfloriţi/ Ca merii, că perii, în mijlocul verii/ Că toamna cea bogată de toate-mbelşugată/ La anul şi la mulţi ani”. Nu putem încheia fără a aminti obiceiul cel mai iubit de copii: datina Bradului de Crăciun - o practică veche, pe care unii o consideră chiar mai veche decât creştinismul şi care simbolizează “pomul vieţii”. Cei care îi atribuie o semnificaţie creştină spun că bradul este “pomul cunoaşterii binelui şi răului”, împodobirea acestuia cu mere roşii amintind de păcatul originar. De altfel, aşa a fost consemnat istoric primul brad împodobit despre care vorbesc documentele: în anul 1605, a fost înălţat la Strasbourg, într-o piaţă publică, un brad împodobit cu mere roşii. Această tradiţie germană a cucerit rapid Europa, dar şi - mai apoi - America şi restul continentelor, prin intermediul coloniştilor care au populat Lumea Nouă. În zilele noastre, în ajunul Crăciunului, în fiecare casă se împodobeşte câte un brad (cu beteală, globuri, figurine, ghirlande, bomboane, artificii şi lumânări sau beculeţe). Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. Bibliografie 1. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998. 2. M.Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Ed. Minerva, Buc., 1976. 3. www didactic.ro

Page 217

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

CRĂCIUNUL – SĂRBĂTOARE ÎN SUFLETE ŞI ÎN CASE PROF. PETRACHE DANIELA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 280, BUCUREŞTI Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Crăciunul este o stare de spirit. Să preţuim pacea şi bunăvoinţa, să oferim din plin compasiune. Este timpul pentru a sta acasă cu sufletul şi cu trupul. Perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare. De sărbătoarea Naşterii Domnului sunt legate o mulţime de obiceiuri frumoase. La noi, în România, copiii merg în Ajun cu colindul, din casă în casă, şi primesc, într-o trăistuţă pe care o poartă cu ei special în acest scop, mere, nuci, covrigi şi bănuţi. Se cântă colinde, cele mai cunoscute fiind: „Cu Moş Ajunul”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Capra”. Copiii care merg cu „Steaua” îşi confecţionează o stea mare din lemn, împodobită cu hârtie colorată şi cu crenguţe de brad sau vâsc, în mijlocul căreia se află de obicei şi o iconiţă ce o înfăţişează pe Maica Domnului cu Pruncul. Ea aminteşte de steaua care s-a arătat celor trei magi de la Răsărit, care s-au luat după ea şi au ajuns la Bethleem, tocmai la naşterea Mântuitorului în ieslea cea săracă. Sărbătoarea Naşterii Domnului ar trebui să reprezinte mai întâi de toate, pe lângă bucuria spirituală creştinească şi un moment de profundă meditaţie. De fapt, Crăciunul reprezintă generozitate, înţelepciune, iubire, dăruire. Valori pe care să le putem oferi cu o putere atât de mare, încât atunci când le dăruieşti, să poţi aduce lumină în sufletele înnegurate! Sărbătorile de iarnă - îndeosebi cele de Crăciun - sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, linişte sufletească şi iubire. Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei. În mod firesc, este prilejul de reunire a tuturor, părinţi, copii, nepoţi, rude, pentru a-şi face daruri, a se bucura de clipele petrecute împreună în jurul bogatei mese, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bun. O sărbătoare a sărbătorilor, ce ne adună pe toţi, de la mic la mare spre această rază de speranţă a traiului în sânul propriei familii. O bucurie cum doar o dată pe an o poţi simţi, o bucurie a Crăciunului. Fără să răstălmacim sensul cuvântului Crăciun, fiecăruia dintre noi îi apare acel zâmbet natural, ce descrie imensitatea bucuriei lăuntrice pe care o reflectă sărbătoarea. De suntem singuri, cum poate mulţi dintre noi avem sentimentul, uneori, aceste momente de iarnă în sărbătoare, aduc beteala pomului în jurul gândurilor noastre. Atârnând atât de multă bunăstare precum zăpada pe coroana copacilor, sufletele noastre se înalţă spre o altă dimensiune spirituală ce comunică mai uşor cu Dumnezeu.

Obiceiuri săsești de Crăciun și Anul Nou prof. Pîntea Otilia Şcoala Gimnazială nr. 1 Holboca, jud. Iaşi In inima ţării, în Transilvania, frumusețea obiceiurilor şi tradițiilor de iarnă este dată mai cu seamă de diversitatea lor. Aici, români, sași şi maghiari deopotrivă sărbătoresc Crăciunul în spiritul tradi țiilor populare specifice. De multe ori, aceste tradiţii se combină, iar rezultatul multicultural este deosebit. Saşii şi şvabii sunt grupuri germanice ajunse în Transilvania în timpul colonizărilor succesive ale Ardealului, ca parte a strategiilor politice ale regilor unguri şi aleîmpăraţilor austrieci. Cei dintâi au fost coloniştii veniţi în secolele X-XIII, avându-şi patria de origine pe Rin şi la vest de Rin. Li s-a spus "saşi" şi au ridicat aici, pe pământurile primite, primele cetăţi,a căror frumuseţe şi rigoare Page 218

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

ne uimeşte şi astăzi. Saşii şi şvabii şi-au construit profiluri culturale şi sociale distincte de-a lungul veacurilor şi au lăsat o amprentă deosebită asupra populaţiei transilvane în timpul secolelor de convieţuire. Chiar dacă numărul sașilor care mai locuiesc în Transilvania este destul de redus, cei rămași se străduiesc să păstreze şi să ducă mai departe frumoasele lor tradiții. Sărbătorile de iarnă încep odată cu Adventul (postul Crăciunului), în a patra duminică înainte de Crăciun. În prima duminică de Advent, pentru evanghelici si catolici începe postul, o perioadă de pregătire pentru Crăciun, în care însă accentul nu se pune pe restricțiile alimentare, ci pe liniște sufletească, spiritualitate şi bucuria așteptării nașterii lui Isus. Printre tradițiile de Advent care se respectă în fiecare familie de sași sunt coronița şi calendarul de Advent. Coronița de Advent este formată din crenguțe de brad împletite şi este decorată cu patru lumânări; în fiecare dintre cele patru duminici înainte de Crăciun, se aprinde câte o lumânare. Aprinderea succesivă a lumânărilor simbolizează speranța, triumful luminii asupra întunericului şi apropierea nașterii lui Isus. Adwentskränze, coroanele cu patru lumânări se cunosc doar de la începutul secolului XIX. Pentru prima dată s-a aprins un asemenea Adwentskranze în Hamburg, într-o casă de orfani, în anul 1839, de către un educator cu numele de Johann Hinrich Wichern. In sala de rugăciuni, pe o roată de căruţă, Wichern a pus 23 de lumânări de culoare roşie: 19 mici, pentru zilele lucrătoare şi 4 mari pentru Duminici. In fiecare zi, aprindea câte o lumânare. Mai târziu, roata de căruţă a fost împodobită cu crengi de brad şi au rămas doar 4 lumânări. Această tradiţie s-a păstrat în Germania până în zilele de azi. De asemenea, în această perioadă de patru săptămâni, peste tot în Germania, se deschid târgurile de Crăciun: Kriskindelsmarkt. Peste tot este lumină, voie bună, miroase a marţipan şi a vin fiert. Magazinele sunt pline de cumpărători. Toţi se pregătesc de sărbători. Fiecare zi a Adventului este o zi de sărbătoare, menită să îi transpună treptat pe credincioşi în atmosfera Crăciunului. In spatele clasicelor ferestre ale calendarului de Advent, copiii găsesc un mesaj legat de Crăciun, ceva dulce sau o mică jucărie. Sărbătorile de iarnă sunt prilej de tradiții străvechi, prin care oamenii se bucură de na șterea Domnului și întâmpină cu speranță noul an. O serie de superstiții și ritualuri sunt menite să alunge duhurile rele și să asigure un an viitor cu sănătate și belșug. Sfânta Lucia. În 12 decembrie este Sfânta Lucia (Lucia din Syracuza), o sărbătoare de origine catolică, din țările nordice. În această zi, în unele zone locuite de sași există obiceiul ca bărbatul casei să afume toate colțurile gospodăriei cu o tavă pe care sunt așezați cărbuni încinși. Este un ritual de alungare a spiritelor rele și de pregătire a gospodăriei înainte de Crăciun. Deasupra cărbunilor este așezată și o crenguță dintr-un pom tânăr, care simbolizează regenerarea recoltei. În Transilvania, această sărbătoare nu este foarte răspândită, dar se păstrează ritualurile legate de foc și purificare specifice. În țările vestice, precum Germania, procesiunea Sfintei Lucia are loc pe 13 decembrie, când o tânără fată joacă rolul Sfintei, purtând pe cap o coroană cu lumânări aprinse. Ajunul Crăciunului. În seara de Ajun, bisericile evanghelice devin neîncăpătoare pentru întreaga comunitate, care se strânge la biserică în veșminte de sărbătoare. Acum este seara pentru care copiii au repetat tot Adventul. Are loc sceneta Nașterii Domnului, corul cântă cântecele tradiționale de Crăciun, copiii își primesc darurile și turtele dulci de sub pomul împodobit. Tot în seara de Ajun se pun în biserică cununi tradiționale, special împodobite, numite Lichtert (Christleuchter), care se păstrează aici până în ziua Celor trei magi, Dreikönigstag, pe 6 ianuarie. Tot în noaptea de Ajun, după terminarea slujbei, în unele comunități există tradiția minunată ca fanfara să aștepte oamenii afară, în fața bisericii sau, și mai frumos, în turnul bisericii evanghelice, de unde cântă colinde tradiționale de Crăciun. Glasurile oamenilor și sunetele instrumentelor străbat văzduhul în noaptea feerică de sărbătoare. In noaptea de Crăciun, cu mic cu mare, sașii merg la biserica pregătită corespunzător pentru o sărbătoare atât de importantă; sărbătoarea începe cu Krippenspiel, o piesă de teatru despre Nașterea Domnului, jucată în faţa altarului. Urmează colindele, la care corul de voci este acompaniat de orgă: O, Du Frohliche!, O, Tannenbaum!, StilleNacht, HeiligeNacht!. Page 219

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Colindul In KinderleinKommet! îi invită pe toți în jurul bradului împodobit, unde copiii primesc daruri de Crăciun. De la biserică, fiecare familie de sași se îndreaptă spre casă, unde se cântă în continuare colinde şi se fac cadouri. La sași nu există obiceiul mersului la colindat. Masa bogată de Crăciun se întinde a doua zi, când fiecare așteaptă musafiri, rude si prieteni apropiați. Sf. Ștefan. A doua zi de Crăciun este Sf. Ștefan, Stoifesdach, când copiii au petrecere cu dansuri. Părinții participă cu sucuri și prăjituri, în jurul locului unde cei mici dansează pe ritmurile fanfarei. Tot în a doua și a treia zi de Crăciun au loc baluri ale tinerilor din fră ții (Bruderschaft, Schwesterschaft). În ultima zi din an, oamenii gospodari se îngrijesc ca și animalele și plantele din gospodărie să treacă cu bine în Noul An. În satele săsești, clopotele bisericilor evanghelice răsună la amiază, timp de o oră. În acest timp, oamenii leagă paie în jurul pomilor din gospodării, pentru a-i proteja de îngheț și a le asigura o recoltă bogată. La miezul nopții dintre ani are loc un moment foarte frumos, în care fanfara cântă două cântece tradiționale, un fel de marșuri. Unul dintre acesta este trist și solemn, asemănător cântecelor de înmormântare, prin care se îngroapă anul ce trece și al doilea este vesel, pentru întâmpinarea cu bucurie a noului an. Tot în preajma Anului Nou se taie crenguțe de măr, una pentru fiecare membru al familiei. Crenguțele se pun în apă și se țin în casă, la căldură. În funcție de cât de tare înfloresc, a șa îi va merge în anul următor respectivului gospodar. Copiii încep anul cu vizite la rudele apropiate, urându-le un an nou bun și prosper. În schimb primesc nuci, mere, cozonaci, gogoși sau bani. La Viscri, în merele dăruite copiilor în prima zi din an se învingeau una sau două monede.Tot de Anul Nou copiii rosteau cu bucurie urarea: „Vă doresc multă sănătate și binecuvântarea și pentru acest An Nou. Să dea Dumnezeu să-l trăiți cu pace și cu sănătate! Nu doar pe acesta, ci pe mult mai mulți, cât va fi voia Domnului.” Bibliografie 1. Fulga, Ligia, Sașii despre ei înșiși, Die SiebenbuergerSachsenübersichselbst, Editura Transilvania Expres, Brașov, 2008.

POVESTEA CRĂCIUNULUI ÎN FINLANDA ȘI NORVEGIA Profesor Pîrșe Dalina, Școala Gimnazială Dîrmănești Crăciunul este în zilele noastre un timp al magiei, al generozităţiişi al iubirii. Este perioada în care aproape întreaga suflare umană sărbătoreşte naşterea lui Iisus Hristos. Acestuia îi sunt asociate astăzi o mulţime de obiceiuri adânc împământenite cum ar fi împodobirea bradului, mersul cu colindul sau oferirea de cadouri celor dragi. Nu cred că există cineva care să nu cunoască în detaliu istorisirea naşterii din Evanghelii. Dar câţi dintre dumneavoatră ştiu cum am ajuns de fapt să sărbătorim Crăciunul? V-aţi întrebat vreodată de ce decorăm pomul de Crăciun sau de ce îi învăţăm pe copiii noştri să creadă în Moş Nicolae sau în Moş Crăciun (nu că aceştia nu ar exista...) ? Veţi fi surprinşi poate să aflaţi care este de fapt originea sărbătorii dumneavoastră preferate şi a obiceiurilor legate de aceasta! Cu secole înainte de naşterea lui Iisus, în timpul nopţilor lungi şi geroase de iarnă, europenii sărbătoreau întoarcerea luminii şi renaşterea naturii care urmau să se întâmple o dată cu venirea mult aşteptatei primăveri. În ţările nordice aceste sărbători erau cunoscute sub numele deYule. În 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă conform calendarului păgân, taţii împreună cu fiii aduceau din pădure cel mai mare buştean pe care îl puteau găsi şi îi dădeau foc. Fiecare scânteie se credea că reprezintă un porc, o pisică sau alt animal care se va naşte în primăvară. De asemenea o mare atenţie se dădea plantelor perene care rămâneau verzi de-a lungul întregului an, dovedind că viaţa era totuşi prezentă în această perioadă întunecată şi rece. Page 220

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pe parcursul celor 12 zile cât trebuia să stea aprins buşteanul, ospăţurile (adesea de-a dreptul sălbatice) se ţineau unul după altul. De fapt era singura perioadă din an când carnea era prezentă din abundenţă, deoarece atunci se sacrificau majoritatea animalelor din bătătură pentru a-i ajuta pe oameni să depăşească iarna aspră care bătea la uşă. Fiind un timp în care demonii şi spiritele bântuiau nestingherite pe afară, se părea că statul în casă reprezenta cea mai înţeleaptă soluţie de urmat. În fiecare an, finlandezii se pregătesc cum se cuvine pentru a-l întâmpina pe Moș Crăciun. Întrucât “casa” Moșului se află chiar în țara lor (mai exact, în apropierea Cercului Polar de Nord, în Laponia), se crede cănu au prea mult timp la dispoziție pentru a face toate pregătirile necesare. Astfel, cu câteva zile înainte de seara de Ajun, gospodinele se ocupă de curățenie pentru a lăsa casa lună pentru cele trei zile de sărbătoare: Ajunul, prima zi de Crăciun (atunci se urează “Hyvää Joulua! “Crăciun fericit!”) și “Ziua Cadourilor” (este vorba de a doua zi de Crăciun, când în vremurile vechi servitorii primeau de la stăpânii lor daruri sau bani, într-o cutie specială, numită “Cutia de Crăciun”). În Finlanda se spune că toată lumea trebuie să fie acasă, cu familia, de Craciun. Chiar și marinarii sau pescarii își ancorează bărcile în porturi (încă din data de 21 decembrie, care este “Ziua Sfântului Tomas”) pentru a fi alături de familiile lor. Se pune mare pre ț pe masa tradi țională, la care se servesc macaroane, terci de ovăz, curcan sau șuncă rumenită la cuptor cu garnitură de cartofi și morcovi.În 25 decembrie se servește un fel de pește care inițial s-a preparat printr-un proces îndelungat. Un alt obicei interesant legat de sărbătoarea Crăciunului în Finlanda este că și animalele au propriul lor Crăciun. De aceea, fermierii pregătesc un vas cu grâu sau ovăz pe care păsările să-l mănânce sau agață de crengile copacilor săculeți cu nuci și bomboane. În prima duminicăînaintea nașterii lui Iisus, la începutul anului bisericesc, în bisericile din Finlanda abia mai este loc în picioare. În fața catedralelor, din an în an, se ridică un pom de Crăciun de 30-40 metri, împodobit cu mai toate podoabele posibile. În bisericile finlandeze nu se cântă niciodată imnul național. În 24 decembrie, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă "pacea de Crăciun". Aceasta înseamnă că de la timpul proclamării păcii și până la Bobotează celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de cam 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Cine poate și vrea, se grăbește să asculte rostirea și să cânte imnul național, îmbrăcat în straie de sărbătoare. După amiază se aprind lumânări în cimitire. Seara, în familiile cu copii, soșeste cu multe cadouri Moș Crăciun.Și în data de 25, în zori sunt slujbe religioase. A doua zi a Crăciunului este ziua vizitelor. Până în anul 1100 e.n (era noastră), Crăciunul nu se sărbătorea în această țară, fiind preferată o sărbătoare “păgână”, prin care erau cinstiti zeii scandinavi ai recoltelor. După adoptarea crestinismului, Crăciunul a devenit o sărbătoare deosebit de populară pentru norvegieni. Norvegienii încep pregătirile de Crăciun în prima zi de Advent. Adventul este perioada de așteptare și pregătire pentru celebrarea Nașterii lui Iisus. Ea cuprinde patru duminici înainte de ziua de Crăciun. Celebrarea de Advent include aprinderea unei lumânări într-un candelabru Advent , una pentru fiecare dintre cele 4 duminici, care declanșează spiritul Crăciunului. Ca și în multe alte țări, magazinele încep comerțul de Crăciun, străzile și zonele pietonale sunt decorate. Probabil ce îi caracterizează este faptul că fiecare casă este decorată, fiecare fereastră are o steluță sau o girlanda luminoasă sau o lumânare. Este plin de lumină peste tot și este foarte frumos. Luminile sunt albe. Steluțele și beculețele pot fi și roșii (dar foarte rar). Principalul eveniment pentru norvegienii este Ajunul Craciunului, 24 decembrie, seara; este sărbatoarea principalăși tot atunci se schimba cadourile. Toate activitățile din cursul zilei se încheie la ora 16 (de obicei, mai devreme). La ora 17 în Ajunul Crăciunului în toate bisericile se cântă Crăciunul. Bisericile nu sunt niciodată atât de pline cum sunt în această zi. În Norvegia, masa tradițională de Crăciun este condimentată cu diferite arome, care mai de care mai apetisante. Bineînteles, pe toată durata sărbătorilor, dulciurile sunt consumate în cantități foarte mari. Page 221

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pe 23 decembrie se împodobește bradul și se pregătește renumita căsuță de turtă dulce.La început, ea servește drept decor, iar mai tarziu este savurată de copii și de adulți deopotrivă. Tot cu o zi înainte de ajun, se prepară delicioasa budincă de orez – cu zahăr, scorțișoară și unt. În interiorul ei este introdusă o migdală, iar, membrul familiei care găsește ‘migdala norocoasă’ în porția lui, câ știgă un porcușor din marțipan. În ajunul Crăciunului, norvegienii obișnuiesc să ia masa în familie. Unul dintre cele mai popularefeluri de mâncare din meniul tradițional esteribbe(friptura din coaste de porc). Se servește cu sos de merișoare, varză acră, cartofi, garnitură de mere, sau prune.Nordicii obișnuiesc să se răsfe țe de sărbători culutefis (saulutfisk), o mâncare gelatinoasă, din pește (cod), servită împreună cu diverse garnituri.Pinnekjøtt-ul este un alt preparat tradițional. Se prepară din coaste de miel, sau carne de oaie condimentată. Carnea este uscată înainte, pentru a căpăta o savoare cât mai intensă. Se consumă alaturi de garnituri precum piure de cartofi, sau cartofi fierți cu sos de mu ștar. În plus, norvegienii mai servesc suncă prăjită, curcan, sau cod fiert. De obicei, băutura care înso țe ște toate aceste feluri de mancare este berea – în special un sortiment de bere brună numitjuleøl.Gløgg-ul este o altă băutură consumată în perioada sărbătorilor. Are un gust ușor picant și este servită întotdeauna caldă. Poate fi preparată cu vin roșu, însă, de obicei, norvegienii preferă varianta non-alcoolică. Gløggul se potrivește de minune cu pepperkake, o prăjiturică foarte asemănătoare cu turta dulce, pe care părinții o pregătesc împreună cu cei mici. Copiii adoră și julebrus-ul, o băutură aromată, condimentată și foarte răcoritoare. Moș Crăciun, care transportă cadouri într-un sac, vine dupa cină. Toată lumea deschide cadourile în prezența celorlalți și fiecare citește cu voce tare “mesajul lui Moș Crăciun” de pe fiecare pachet primit și urează celorlalți “Crăciun Fericit!” (“Glaedelig Jul!”).Pe lângă cadourile obişnuite, în Norvegia se oferă păpuşi copiilor, care îl întruchipează pe Nisse, o variantă a lui Moş Crăciun. Și în zilele noastre, copiii cred în spiridușii care le lasă daruri în noaptea de Ajun. Ei cântă colinde, se îmbracă în personaje precum “Păstorul” sau “Omul Înțelept” și merg din casă în casă. În unele zone ale țării, copiii își confecționează din hârtie Stele ale Nordului, cu care se duc să colinde. După colindat, se întorc la casele lor și îi așteaptăpe micii “nisse” (gnomii lui Mo ș Crăciun). De asemenea, mulți știu și “Musevisa”, un cântec norvegian de Crăciun (cântecul este o poveste, în care se vorbește despre o familie de șoricei care se pregătea să sărbătorească Crăciunul ). Pentru finlandezi și norvegieni, Crăciunul este o sărbătoare străveche, așteptată cu nerăbdare, întrucât, în lunga iarna,ea aduce lumină și căldură, iar “soarele se întoarce” la solstițiul de iarnă. Acesta este motivul pentru care lumânările sunt nelipsite în zilele acestei sărbători. Din scurtele descrieri de mai sus, se poate spune că nu degeaba nordul Europei este numit “casa” lui Moș Crăciun. Oamenii îl așteaptă nerăbdători pe Moș, iar sărbătoarea Crăciunului este pentru nordici nu numai un trimf al luminii și al bucuriei, ci mai ales o ocazie de reunire a familiilor.

Sarbatoarea Craciunului la noi dar si la alte popoare Autor: invatatoare Piti Mirela Dacă la noi românii îşi urează ”La mulţi ani” şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun lângă brad, printre sărmăluţe, piftii şi caltaboşi, alţi locuitori de pe glob întâmpină Sărbătorile de iarnă în alt mod. Australienii stau la plajă, în timp ce în India se împodobesc copacii de mango şi nu brazii. - Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri.

Page 222

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

- În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep ”Postul Mic”pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun. - Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. - În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează şi focuri de artificii. - În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit “Colinde la lumina lumânării”. Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În toată luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.

Page 223

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână). Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun. Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii - de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale. Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numara si Pastele si Rusaliile. În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a Page 224

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Bibliografie: www.libertatea.ro traditii – craciun

SĂRBĂTOAREA LUMII ROMÂNEȘTI POP ADRIANA Sărbătorile Crăciunuli sunt așteptate cu mare bucurie de către întreg neamul românesc. Patruzeci de zile se pregătește creștinul cu post și rugăciuni ca să poată primii cu vrednicie pe oaspetele ceresc. Cât de firesc cât de tulburător , cât de drag ne este tuturor , tot acest răstimp al așteptării Celui prin care , de două mii de ani , trăim în viitor ! Copii de abia a șteaptă să simtă cârna ții făcuți cu usturoi , costițele fripte , în rând cu ei bătrânii a șteaptă Crăciunul să- și mai ungă gâtul cu câteva jumări . Băieți și fete își doresc de sărbători haine noi și nelipsitele cadouri .Feciorii au și ei peale lor , cum să meargă cu uratul, cu „ corinda ”, să se îmbrace bine, se fie binedispu și , să placă fetelor , să nu-și ia ochii de la dânșii ca până la urmă doar or pune măna pe cine își doresc. Fetele și ele care mai de care or fi gătite , împodobite să nu mai treacă și „ câ șlegile Crăciunului” .Pentru ca sărbătorile lumii românești dezleagă horele , care vor atrage după dânsele , după Bobotează și nunțile . Tinerii în post învață colinde , cu care să întâmpine pe Hristos pe pământ .Ei se adună seara la anumite case unde recită „vorbele ” colindelor pe care le-au păstrat moștenire din moși strămo și. Dorința cea mai mare a cetelor de colindători este să aibă imnele cele mai frumoase și mai înălțătoare , de aceea colindele multora sunt o taină iar grija lor este ca rivalii să nu le fure colindul . În sfâr șit , sosește noapte Crăciunului , zăpada cade în fulgi mărunței , gonită de vânt pe uli țe , gerul cată cu lăcomie prin geamuri la focul din vetre , la lumina ce umple casa de bine . Iată-i cu to ții vârstnici și tineri împrejurul mesei , ciocnind pahare cu sănătate și cu mulți ani ! Bucuria deplină-i cu dânșii , vorbele duioase duc farmecul lor de la unii la alții, iar vinul vioi , bunătatea și dragostea în suflet le pune .Ce fericiși sunt astfel , prieteni și rude împreună ! Acum încep colindele, începe de fapt sărbătoarea lumii românești , glasuri cristaline vestesc Marea minune .Iubiți creștini ei vă sunt purtători de noroc și fericire , întâmpina ți-i , primi ți-i și mai ales – cum atât de dumnezeiesc scria poeta Elena Farago – lăsați-i să colinde : „ Și mai ales în iarna asta , lăsați copiii să colinde ,Să nu se-nchidă nici o poartă în prejma lor , și nici un semn Să nu-i oprească din curatul și sfântul datinii îndemn.Page 225

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

O, mai ales în iarna asta , lăsați copiii să colinde ! ” Colindele românești vin din pridvoarele vechilor biserici , împrăștiind un aer arhaic. Ele se înrudesc ca formă cu doina și balada , păstrând nealterat duhul creștinesc autentic , pe care îl exprimă prin frumuseți de stil și limbă românească. Lucrate parcă în filigran ele sunt asemenea artei unui bun șlefuitor de cuvinte care s-a identificat întru totul cu creația sa , punând amprenta trăirii sale în Hristos , pe care îl propovăduiește în atmosfera sfântă a venirii Lui în lume . Nimic nu este artificial ci totul îți dă certitudinea că ele sunt din străfundul inimii poporului nostru , iubitor și cinstitor de Dumnezeu. Colindele sunt expresia unei naturi perfecte care ne duc cu gândul că ele au răsărit a șa cum răsar florile câmpului , încălzite de razele binecuvântate ale soarelui . Ceea ce le caracterizează mai mult e sentimentul pe care îl încerci în serile sărbătorilor pline cu lumina divină când descoperi în ele ceva propriu poporului român creator de frumuseți nebănuite . Colindele au răsunat din timpuri străvechi în satele românești , exprimând credința de care poporul nostru era animat . Glasul lor , în valuri sonore , răsună plăcut de mai multe veacuri peste glia strămoșeasca ca un clinchet de zurgălăi în mijlocul nămeților . Acest glas divin cântat parcă de îngerii lui Dumnezeu ne aduce aminte de balada și de oierii noștri precum și de doinele prin care poporul și-a spus toate durerile , bucuriile și aspira țiile sale . Acestea la un loc ne unesc într-o simfonie cosmică , dându-ne puterea de a devenii propovăduitori ai Pruncului născut în Betleem. Însoțiți de steaua luminoasă a credinței noastre care odinioară călăuzea pe cei trei crai , prin colinde devenim vestitori ai nașterii Domnului. Ne mirăm de măreția și frumusețea acestei vești bune a plinirii vremii , când în Betleem s-a născut Cel fără de început . Cuvântul pe care Sfântul Ioan Evanghelistul îl exprimă în scrierea sa , iar psalmistul îl mărturisește : „ Din pântece înainte de luceafăr te-am născut.” Vestitorii ei suntem noi , iar aceasta răsună ca o liră binecuvântată , îmbălsămând pământul și văzduhul într-o sonoritate divină , asemenea unei mângâieri peste toate așteptările vestei celei mari. Cuvintele se împiedică în expresii. Mintea ni se lovește de mărginirea înțelegerii noastre. Ieslea este aici între noi, iar lumina din peșteră ne transfigurează pe toți. Cerul și e pământul , se unesc în dragostea divină. Raiul se revarsă pe pământ . Aripa harului mângâie lumea adeseori a șa de sălbăticită , iar în aceasta Cinzecime exclamăm :Aici este poarta raiului!Veni ți și gusta ți din boarea atingerii umanului de către divin.” De departe se aude un ecou și o imagine sfântă licărește în mintea noastră. Este ecoul colindei străbune , ieșit prin ferestrele mici ale casei noastre de născare , iar imaginea , chipul sacru al măicuței obosită de truda pregătirii pentru praznic. Grăbită ca întotdeauna, se trudea , biata să facă loc în casa curată , lui Iisus născut în poiata sărăcăcioasă pe fânul struhos. Există o mare sensibilitate în mesajul divin nașterii Domnului .O sensibilitate pe care o sim țim doar ascultând în noaptea sfântă clinchetul de zurgălăi de argint pe gurile de rai ale copilăriei noastre și alaiul tainic : „ Slavă întru cei de sus , lui Dumnezeu și pe pământ pace , între oameni bună învoire.” Steaua de atunci a condus pe magi până la Hristos. Astăzi steaua ce ne conduce la Hristos este credința , rugăciunea ți viața curată. Întru razele credinței stelei călăuzitoare , colinzile noastre sunt sunetele cristaline de harfă , ce ne mângâie sufletele obosite și împovărate , aducându-le bucurie mare , de la tinerețe până la bătrânețe. Floarea soarelui ne mărturisește de setea creaturii după Dumnezeu. În noaptea sfântă , Pruncul Iisus primește daruri de la păstori. Cununa de jertfă stă mărturie a dorului după Dumnezeu. Cununa noastră înseamnă înălțarea glasurilor întru atmosfera divină. Ograda și fiecare colțișor de pe lângă casa noastră le vedem cu ajutorul minșii la mărețul praznic. Nimic nu ne bucură mai mult decât amintirea unei odăi unde era cald și ne uitam pe geamuri cum ninge .Fulgii mari dansau peste sat într-o armonie perfectă , acoperind de mult cărările copilăriei cu toată puritatea ei . Pruncul Iisus aduce mesajul dumnezeiesc într-o lume însetată după divin , căci Dumnezeu nu a părăsit lumea .Dumnezeu vrea ca oamenii să se transforme în interior , să fie liberi cu adevărat . Page 226

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul pe glob Pop Aurelia Crăciunul este o sărbătoare celebrată încă din antichitate, ca dată a nașterii lui Iisus, dar a devenit, de-a lungul secolelor și o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului și darurile mult așteptate de copiii din întreaga lume. Cuvântul "Crăciun", spun specialiștii, ar proveni din latinescul "creatio" – creație, referindu-se la nașterea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În România, Crăciunul se sărbătorește majoritar pe 25 decembrie, însă sunt și minorități care celebrează Crăciunul pe Stil vechi, potrivit calendarului iulian, în ianuarie. Aici Crăciunul este pregătit încă din perioada postului Crăciunului, care începe de pe 14 octombrie. Românii au un obicei unic în lumea creștină, acela al tăierii porcului de Ignat. Pe 20 decembrie, de Ignatul porcilor (popular) se taie porcii, iar după splica se prezice vremea. Gospodinele încep pregătirea bucatelor pentru masa de Crăciun. Casa este împodobită cu crenguțe de brad și cu coronițe din brad. Copii fac repetiții pentru colindatul din Ajunul Crăciunului. Sărbătorirea începe, practic, de pe 24 decembrie, din Ajunul Crăciunului, zi în care copiii primesc nuci, colaci, și bani drept răsplată pentru urarea și colindele lor. În familie se poste ște până în dimineața Crăciunului. În Oltenia, de ajun, femeile vor da păsărilor și animalelor din ograda mâncare aruncând-o spre răsărit pentru ca sa nu facă stricăciuni în anul care vine. În ziua Crăciunului, toată lumea merge la biserică. În unele sate, mai există încă obiceiul de a merge la biserică la miezul nopții dintre Ajun și Crăciun. În America pregătirile de Crăciun încep foarte devreme. Prima zi importantă este penutlima zi de joi a lunii noiembrie, Ziua Recuno știn ței. Din ziua aceata se simte deja spiritul festiv de Crăciun. Craciunul este celebrat pe 6 ianuarie. Se mănâncă un fel de cozonac cu stafide, dar si pește. În centre comerciale apar noi ornamente, alături de Moș Crăciun pe sania sa cu reni și de spiriduși. Înainte de Crăciun copiii așteaptă pe Santa Claus, la fel ca și în tările europene. Fiecare membru al familiei primește obligatoriu câte un băț din zahăr, dar datoria mo șului nu se termină aici. Tot el răspunde și de cadourile de Crăciun, pe care le lasă sub brad, conform scrisorilor pe care le-a primit de la copii, în funcție de cât de cuminți au fost. În Anglia, obiceiul este ca întreaga familie să participe la decorarea bradului de Crăciun. Copiii îi scriu o scrisoare lui Moș Crăciun și așteaptă cu nerăbdare venirea sa. În ajunul Crăciunului, copiii merg pe stradă și cântă cântece de Crăciun. În schimb, ei primesc mici cadouri sau bomboane. Seara, aceștia prind de piciorul patului câte un ciorap mare, pentru a fi umplut cu dulciuri și jucării și lasă la vedere o farfurie cu prăjiturele și un pahar de vin, pentru Moșul.

Page 227

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Anglia, nicio masă de Crăciun nu există fără celebrul curcan cu castane și binecunoscuta budinca. Cel mai interesant și mai amuzant eveniment de Crăciun, are loc in jurul pachetelului surpriză, numit "cracker", care este trasă de doi copii, fiecare de câte o parte a ambalajului, pentru a face ca petarda ascunsă, să explodeze. În Germania de Sfântul Nicolae, toți copiii îsi pun ghetuțele la ușa camerei lor, în așteptarea cadourilor. Bradul se împodobește pe 24 decembrie și tot copiilor le revine această misiune. La masa tradițională de Crăciun, germanii degustă gâsca la cuptor asezonată cu varza roșie și mere. În seara de ajun, copilul Iisus (obicei protestant) pune cadourile sub brad. Tot din Germania vine și obiceiul Calendarului de Advent, perioada premergătoare Crăciunului. Este, pentru copii, un calendar de hârtie cu câte o fereastră pentru fiecare zi, îndărătul căreia se află câte o jucărie sau o bomboană. În spatele ferestruicilor se mai află câte o imagine sau o bucată din istoria Nașterii. În Rusia și țările slave din Est, Crăciunul este celebrat pe 7 ianuarie. Sărbătoarea este centrată pe seara de Crăciun, cu Cina Sfântă, o masă în amintirea Cinei de Taina, la care se servesc 12 feluri de mâncare. Pomul de Crăciun se numește yolka și a fost importat din Occident de Petru cel Mare, iar darurile sunt oferite și de Anul Nou, de Ded Moroz. Mo șul vine cu sania trasă de reni. Se pare că acesta a inspirat imaginea internațională a moșului, ce are rădăcini rusești. În Bulgaria, Crăciunul se numește Koleda sau Rozhdestvo Hristovo, și este celebrat pe stil nou. Obiceiul colindatului se numește koleduvane, iar colindătorii, cel mai adesea băieți, merg pe la casele vecinilor, începând cu miezul nopții de Ajun, și le fac diferite urări. Un alt obicei este coacerea unor pâini rotunde, numite pita. Moș Crăciun se numeste Dyado Koleda, (Bunicul Craciun). În Norvegia și nordul Europei, Crăciunul începe pe 24 decembrie, de la ora 16, când sună clopotele bisericilor. În multe familii se citește istoria nașterii lui Iisus, din Evanghelia după Luca din vechea Biblie a familiei. Masa de Ajun cuprinde diferite feluri de miel sau de oaie, dar și pe ște, mai ales în zonele litorale. Se mai gătește porridge, un fel de terci din ovăz, și se pun farfurii pline pentru Julenissen, un fel de Moș Crăciun local. În Grecia, perioada sărbătorilor ține de pe 25 decembrie (Crăciun) până pe 6 ianuarie (Închinarea Magilor). O practică ciudată, cadourile sunt așezate sub bradul de Crăciun, însă sunt deschise abia de Anul Nou. Asta din cauză că Moș Crăciun se numește pentru greci Basil (Vasile), și el este cel care împarte daruri. Masa include preparate din miel și porc, precum și dulciuri specifice. În Cehia bradul de Crăciun nu se împodobește înainte de seara de Ajun, când toată familia se adună în jurul unei mese cu supă de pește, ouă si crap. Potrivit tradiției, numărul de persoane așezate la masă trebuie sa fie par, în caz contrar cel lipsit de partener va muri în anul care urmează. În Franța Père Noel (Moș Crăciun) este cel care aduce daruri în ziua de Crăciun, acesta luându-i locul lui Moș Nicolae, sfântul recunoscut pentru mărinimia sa și despre care se spune că aduce daruri copiilor în 6 decembrie. În unele zone ale Frantei, ”puterea” lui Mo ș Nicolae e mai mare, cele mai multe cadouri fiind oferite în prima săptămană a lunii decembrie, însă Crăciunul este sărbătorit cu fast la o masă tradițională, unde se servește ”Bûche de Noel”, o prajitură de ciocolată. În Ungaria maghiarii mănâncă de Crăciun pește prăjit și supă de pește, iar la desert ”Beiglie”, un fel de ruladă cu semințe de mac si nuci. În Finlanda oamenii servesc de Crăciun un amestec de carne și pește. După masă, se merge la saună, apoi toată lumea merge la mormintele rudelor. Page 228

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Noua Zeelandă copacul împodobit de Crăciun se numește “Pohntokawa”. Masa este similară cu a englezilor, astfel că din farfurii nu lipsesc curcanul, budinca de stafide si salatele reci. Prăjitura “Pavlova” - preparată din bezea și decorată cu kiwi, căpsuni și frișcă – este nelipsită. În Islanda există 13 Moși și fiecare dintre ei lasă câte un dar copiilor cuminți. Ei coboară din munți unul câte unul începând din 12 decembrie, și au nume ciudate precum ”Cel care linge linguri” sau ”Cel care miroase pe la uși”. În Olanda potrivit legendei, Sfântul Nicolae sau Sinterklass sosește în portul de la Amsterdam în noiembrie împreună cu ajutorul său, Black Pete, pe o barcă ce vine din Spania. În Ajunul Sinterklass-ului, pe 5 decembrie, copiii își umplu încălțările cu fân si zahăr pentru renii lui Sinterklass, iar a doua zi le găsesc pline cu nuci si dulciuri. În Jamaica la masa festivă de Crăciun se servesc orez și un fel de fasole, pui, coadă de vi țel și carne de capră. Băutura tradițională este preparată din rom, măcriș uscat, chimen, zahăr și coajă de portocală. În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită“nochebuena” (“Noaptea cea bună”). Pe masă se pun friptură de porc, fasole neagră servită cu orez și plante tradiționale (Yuca), sub formă de piure. De asemenea, se mai obișnuiește să fie prăjit un porc întreg într-o groapă săpată în pământ și plină de cărbuni acoperiți cu frunze de bananier. Crăciunul este o sărbătoare mult așteptată de fiecare om, oriunde ar trăi pe acest pământ. Este o sărbătoare a familiei, când toți ne adunâm și ne bucurăm unul de altul și de nașterea lui Iisus Hristos.

Târguri de Crăciun în Europa Prof. doc. Popa Iuliana Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Săbăoani Crăciunul este, fără îndoială, cea mai iubită sărbătoare. Toată lumea o aşteaptă, toată lumea se pregăteşte cu cel puţin o lună înainte, toţi visează la acea atmosferă unică, toţi ar vrea să dureze cât mai mult – o zi e prea puţin! Aşa a apărut Adventul, perioada de aşteptare, zilele care preced Crăciunul şi în care creştinii se pregătesc, din toate punctele de vedere, pentru naşterea lui Iisus Hristos. Pregătirile înseamnă curăţenie în case, dar şi în suflete – prin respectarea postului. Mai înseamnă aprovizionarea cu toate cele necesare pentru sărbătoare – în zilele noastre, cumpărăturile, goana după cadouri, cozonaci, ornamente etc. Toate acestea fac parte din sărbătoare. Iar Crăciunul pare să se extindă, pe măsură ce trec anii. Nu mai vorbim despre o zi, ci de o săptămână, ba chiar de o lună întreagă. Magazinele se împodobesc încă de la sfârşitul lunii noiembrie, iar în târgurile şi pieţele de Crăciun, atmosfera festivă te transpune într-o stare de sărbătoare perpetuă. Cu o traditie de peste 700 de ani, Târgul de Crăciun de la Viena se desfasoară într-o atmosferă feerică chiar în faţa Primariei vieneze, începand cu mjlocul lunii noiembrie, cele 140 de căsuţe amplasate in piata vor fi ornate cu ghirlande de brad si cu dulciuri traditionale, jucarii si costume tiroleze. Tot aici vor avea loc concerte si workshopuri pentru copii, de dimineaţa până seara. O experienţă unică şi minunată, perfectă pentru a întâmpina aşa cum se cuvine Crăciunul. Page 229

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Începând cu mijlocul lunii noiembrie şi până la Crăciun, cele mai frumoase locuri din Viena se transformă în fermecătoare pieţe de Crăciun. Mirosul prăjiturilor specifice de Crăciun şi punch-ul fierbinte răspândesc atmosfera tipică de dinainte de Crăciun. Crăciunul este, fără îndoială, cea mai iubită sărbătoare. Toată lumea o aşteaptă, toată lumea se pregăteşte cu cel puţin o lună înainte, toţi visează la acea atmosferă unică, toţi ar vrea să dureze cât mai mult – o zi e prea puţin! Aşa a apărut Adventul, perioada de aşteptare, zilele care preced Crăciunul şi în care creştinii se pregătesc, din toate punctele de vedere, pentru naşterea lui Iisus Hristos. Pregătirile înseamnă curăţenie în case, dar şi în suflete – prin respectarea postului. Mai înseamnă aprovizionarea cu toate cele necesare pentru sărbătoare – în zilele noastre, cumpărăturile, goana după cadouri, cozonaci, ornamente etc. Toate acestea fac parte din sărbătoare. Iar Crăciunul pare să se extindă, pe măsură ce trec anii. Nu mai vorbim despre o zi, ci de o săptămână, ba chiar de o lună întreagă. Magazinele se împodobesc încă de la sfârşitul lunii noiembrie, iar în târgurile şi pieţele de Crăciun, atmosfera festivă te transpune într-o stare de sărbătoare perpetuă. Capitala Austriei este cea mai celebră şi cea mai frumoasă destinaţie de sărbători, căci acolo întâlneşti la tot pasul câte un „sat de Crăciun”. „Christkindlmarkt” din faţa Primăriei din Viena este una dintre cele mai cunoscute şi vizitate pieţe de Crăciun din Europa, căsuţele sale de lemn întâmpinând milioane de vizitatori anual. Târgul, vechi de sute de ani, îşi deschide porţile de la mijlocul lui noiembrie. Cele aproximativ 150 de standuri de vânzare oferă cadouri de Crăciun, decoraţiuni pentru brad, dulciuri şi băuturi calde. Toate atrag deopotrivă localnici şi turişti, iar pe parcursul lunii decembrie, coruri din întreaga lume interpretează colinde pentru iubitorii de muzică în sălile Primăriei. Târgul de Crăciun de pe Freyung, situat în centru, este dedicat activităţilor tradiţionale. Încă din 1772, aici avea loc un târg de Crăciun, iar astăzi sunt încă la loc de cinste meşteşugurile cu decoraţiuni din sticlă şi ceramică tradiţională. În apropiere se află şi Târgul de Advent Am Hof, unde se găsesc de asemenea obiecte meşteşugăreşti. Turiştii pot vizita şi Târgul cultural şi de Crăciun din faţa Palatului Schönbrunn, Satul de Crăciun de la Palatul Belvedere, târgul de Crăciun de pe Karlsplatz, cel de pe Spittelberg, sau târgul de Crăciun din Riesenradplatz, unde este centrul distracţiei. Târgul cultural şi de Crăciun din faţa Palatului Schönbrunn oferă o atmosferă romantică în faţa clădirilor imperiale şi se transformă după Crăciun în târguri de Anul Nou. Şi aici se găsesc obiecte meşteşugăreşti tradiţionale, decoraţiuni de Crăciun realizate manual, concerte de Crăciun şi un program cuprinzător pentru copii, inclusiv un atelier de Crăciun. Prin tradiţionalul farmec vienez al Adventului, Piaţa Primăriei Rathausplatz se transformă într-un tărâm strălucitor de poveste. Cele aproximativ 150 de standuri comerciale de la Târgul de Crăciun oferă cadouri pentru Crăciun, decoraţiuni pentru bradul de Crăciun, dulciuri şi băuturi calde. Iar pomii din parcul ce înconjoară Primăria sunt împodobiţi de sărbătoare şi strălucesc într-o mare de lumină. În acest loc există deosebit de multe oferte pentru copii, de exemplu, caruseluri şi bricolaj de agrement în Atelierul de Crăciun. Nu foarte departe de aici se află Satul de Crăciun din Maria-Theresien-Platz, între Muzeul de istoria artei şi Muzeul de Ştiinţele naturii. În perioada Adventului, aici se găsesc aproximativ 70 de standuri cu obiecte tradiţionale de artizanat şi idei originale pentru cadouri, iar pe 27 decembrie, Satul de Crăciun se transformă în Satul de Revelion. Şi romanticul Sat de Crăciun din Alten AKH este un loc de întâlnire preferat până la Crăciun, în special pentru publicul mai tânăr. În mijlocul Satului de Crăciun vă stau la dispoziţie două piste de petancă pe gheaţă. Târgul tradiţional de Crăciun de pe Freyung din centru este dedicat activităţilor tradiţionale. Încă din 1772, aici avea loc un târg de Crăciun, iar astăzi îşi găsesc locul meşteşugurile cu decoraţiuni din sticlă, iesle şi ceramică tradiţională. Începând cu orele 16, în piaţă răsună muzica tradiţională de Advent. Câţiva paşi mai încolo, la Târgul de Advent Am Hof se găsesc de asemenea obiecte meşteşugăreşti de mare valoare. Târgul cultural şi de Crăciun din faţa Palatului Schönbrunn oferă o atmosferă romantică în faţa clădirilor imperiale şi se transformă după Crăciun în târguri de Anul Nou. Piaţa, ce freamătă de viaţă Page 230

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

oferă obiecte meşteşugăreşti tradiţionale, decoraţiuni de Crăciun realizate manual, concerte de Crăciun şi un program cuprinzător pentru copii, inclusiv un atelier de Crăciun. Un impresionant decor baroc îl oferă şi Satul de Crăciun de la Palatul Belvedere. Frumosul parc al palatului oferă spaţiu pentru un frumos târg de Crăciun. În cadrul evenimentului Art Advent de pe Karlsplatz , în afara unui program variat pentru copii, există şi o ofertă de vânzare de produse de artizanat. Diversitatea ofertei este asigurată şi de instalaţiile artistice, bandele de muzică live şi teatrul stradal. La Târgul de Crăciun de la Spittelberg, pe străduţele idilice, se găsesc de asemenea numeroase standuri cu produse artizanale, dar şi multe standuri cu idei de cadouri din domeniul culinar. În acest loc, anul acesta există în premieră un oficiu poştal dedicat Crăciunului care pune în vânzare un timbru de Crăciun original, Spittelberg. Distracţia stă în prim-plan la târgul de Crăciun din Riesenradplatz (piaţa Roţii mari) . Până pe 6 ianuarie, aici au loc călătorii de vis pentru copii, concerte live şi în general, un program distractiv. Spiritul calm al sărbătorilor şi tradiţia ies în evidenţă în târgul de Crăciun de la Stephansplatz, unde cele 26 de standuri oferă produse de calitate din Austria. Românii sunt începători în ceea ce priveşte târgurile de Crăciun, care au început să se dezvolte în ţara noastră după căderea comunismului. Dintre oraşele din România, Sibiul a organizat primul târg de Crăciun din țară. Târgul de Crăciun din Sibiu este un proiect cultural inițiat de Biroul Atașatului Social al Ambasadei Austriei în România, dr. h. c. Barbara Schöfnagel, în parteneriat cu municipalitatea sibiană. Deschis pentru prima dată în anul 2007, anul Sibiului în calitate de Capitală Culturală Europeană, Târgul de Crăciun a ajuns cunoscut la nivelul întregii țări pentru amploarea și tradiția creată. Evenimentul este organizat de Asociația Events For Tourism și cofinanțat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria Municipiului Sibiu Târgul a prins repede popularitate și atrage anual mii de oameni care abia așteaptă să intre în atmosfera de sărbătoare, să cumpere cadouri unicat, să încerce dulciuri de casă, să participe la concerte și să împartă un pahar de vin fiert cu cei apropiați. Bibliografie:  Ziarul ,,Vocea Transilvaniei”;  Internet  http://www.ghiduri-turistice.info/

Crăciunul pe glob Institutor: POPA TINCUȚA Liceul Teoretic ,,Mircea Eliade’’, Galați Cadouri. Pace, căldură și liniște sufletească. Brad împodobit. Traditii și obiceiuri. În toate colțurile lumii se sărbătorește cu bucurie Crăciunul. Însă tradițiile și obiceiurile diferă. În Palestina, la Betleem, orașul unde s-a născut pruncul Iisus, mii de turi ști vin pentru a lua parte la slujbă. Înainte de începerea slujbei, are loc o paradă a polițiștilor, călare pe cai arabi. Îi urmează un bărbat, care duce în spate o cruce uriașă, apoi vin oamenii bisericii și reprezentan ții autorităților locale. Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul cărora se derulează scene din istoria religiei creștine. În Italia, sărbătorile de iarnă încep la 13 decembrie, de ziua Sfintei Lucia. Copiii merg din casă în casă, cântă colinde și recită poezii, însă darurile le primesc abia pe 6 ianuarie, ,,ziua celor trei magi’’. Conform tradiției, darurile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana, care vine pe horn casă le pună cadourile în pantofi. La spanioli, Crăciunul ține 14 zile, până în ziua de Bobotează. La miezul nopții, se sluje ște Sfânta Liturghie la capela palatului regal, unde ia parte și regele. La sfâr șit se dă o serbare pentru copiii demnitarilor curții.

Page 231

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Norvegia este locul unde a luat naștere obiceiul bușteanului. Nordicii antici foloseau bușteanul pentru celebrarea întoarcerii soarelui la solstițiul de iarnă. Se zice că bușteanul își are originea în cuvântul nordic“hweol”, care înseamnă roată. Nordicii credeau că soarele a fost o roată mare de foc, care se rostogolea spre și dinspre Pământ. În Mexic, oamenii se îmbrăcă în îngeri și pornesc din casă în casă purtând lumânări și cântând cântece, în timp ce Maria și Iosif baț la ușă și întreabă dacă pot găsi gazdă acolo. Fiecare casă însă îi refuză. După fiecare procesiune, participantii dansează, cântă și mănâncă un meniu divers. Sculpturi din hârtie, numite piñatas, sunt umplute cu bomboane și monede și sunt atârnate de tavan. Copiii lovesc, pe rând, piñata, până se sparge și cad bomboanele și monedele. Înaintea zilei de Moș Crăciun, copiii din Anglia îi trimit scrisori lui “Father Christmas”, pe care le aruncă apoi în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorințele lor se vor împlini. La fel ca și în Statele Unite ale Americii, în Ajunul Crăciunului, copiii atârnă ciorapi pe piciorul patului sau în apropierea unui șemineu, sperând că aceștia vor fi umpluți cu bunătăți în timp ce dorm. Majoritatea oamenilor din țările scandinave o sărbătoresc pe Sfânta Lucia în fiecare an, pe 13 decembrie. Această tradiție își are originile în Suedia, însă a ajuns și în Danemarca și Finlanda.În aceste țări, sărbătoarea reprezintă începutul sezonului de Crăciun și este numită “micul Yule”. Potrivit tradiției, cea mai mare fată din fiecare familie se trezește de dimineață și apoi trezește fiecare membru al familiei. Ea este îmbrăcată într-o rochie lungă, albă cu o bandă roșie și poartă o coroană din crengi, cu nouă lumânări aprinse. Familia ia micul dejun într-o cameră luminată cu lumânări. În ziua respectivă, fataeste numită Luci sau mireasa Luci. Vânătoarea sau pescuitul se desfășurau în trecut, la lumina torțelor, în ziua Sfintei Lucia. Noaptea, bărbații, femeile și copiii purtau tor țe la o paradă, pe care le aruncau pe o grămadă de paie, creând un foc imens. Mulți finlandezi merg la saună în preajma Crăciunului. Familiile se strâng împreună și ascultă la radio “Pace de Crăciun”. De asemenea, finlandezii obișnuiesc să meargă la cimitir pentru a vizita mormintele celor dragi. Festivitățile în Rusia includ carnavaluri, practicarea unor sporturi și numere de circ. De-a lungul festivalului, rușii decorează copacii nemuritori, pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca și Moș Crăciun, Ded Moroz are o barba albă și apare îmbrăcat în roșu cu ghete negre. Vine de anul Nou casă dăruiască copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuși tradiționale, vestitele “Matryoshka”. Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii în Australia. Brazii sunt din plastic sau aluminiu iar printre decorațiuni se pune zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, ci beculețe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber, pe malul oceanului sau în parcuri, unde organizează picnicuri. Bulgarii împart o pâine în care gospodina, înainte de ao coace, a ascuns un bănuț. Se spune că cel care găsește moneda va avea noroc în anul următor. Moș Crăciun este reprezentat în Grecia de Sântul Vasile, filantropul Asiei Mici. El împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sfântul Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un colț al camerei. Există o tradiție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. Și în Franța, Crăciunul este o ocazie pentru întrega familie de a se reuni, de a se bucura și, nu în ultimul rând, de a se ruga. În Ajunul Crăciunului bisericile și catedralele sunt viu luminate si împodobite, iar clopotele baț pentru a-i atrage pe credincioși. Odată cina terminată, familia se duce la culcare, fără să uite să lase focul aprins si pe masă mâncare și băutură, dacă Fecioara Maria se va opri în casa lor. Copiii își lasă ghetuțele sau saboții pentru ca Pere Noel sau Copilul Christos să le umple cu daruri. În nordul Franței, copiii primesc cadouri pe 6 decembrie, de ziua Sfântului Nicolae, în loc de Crăciun. Adulții își fac unii altora cadouri în ultima zi a anului. În trecut, în fiecare familie franceză se pregătea “Prăjitura celor Trei Magi”, care avea ascunsă în ea un bob de fasole. Cine îl găsea, devenea Rege sau Regină pentru întreaga zi de Crăciun. Un alt obicei era ca de Crăciun copiii să plece în căutarea Magilor, având la ei grămezi de fân pentru a le hrăni acestora cămilele. Page 232

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Germanii numesc Crăciunul “Weihnachten”, adică “noapte sfântă”. Este evocată atunci nu nașterea lui Iisus, ca în țările latine, ci slujba de la miezul nopții de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează piețele orașelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârșit de an. Coroana de Advent, confecționată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este așezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeți cu dulciuri și bunătăți care vor fi degustate zilnic în familie. Germanii sunt preocupați de decorarea locuinței. Coroane de brad sunt agățate la uși, în timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. Sărbătoarea Crăciunului durează aici două zile. 26 decembrie este zi liberă, deoarece e cea de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor în familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu de Moș Crăciun, ci de Christ-Kind (copilul Iisus). Crăciunul românesc este o adevărată sărbătoare a sufletului. La sate sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Începând cu 20 decembrie, de Ignat, când se taie porcul, în casele românilor se simte apropierea Crăciunului. Începe să miroasă a sarmale și cozonaci. Una dintre cele mai răspândite datini românești este colindatul, un ritual păstrat din mo șistrămoși, compus din texte ceremoniale, dansuri și gesturi. Încă de Ignat, tobele răsună și copiii repetă colindele. În ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradițional, trec pe la casele oamenilor și le urează sănătate, fericire și prosperitate, în anul ce va urma. Pe lângă colindele religioase, există vechi colinde laice, cum sunt: Capra, Ursul, Cocostârcul sau Căiuții. Acestea sunt jocuri cu măști și costume tradiționale, lucrate de meșteri locali. Rolul acestor colinde este de a ironiza personajele negative ale lumii satului. Colindătorii sunt așteptați în casele lucind de curățenie și frumos ornate și sunt răsplăti ți cu covrigi, fructe, nuci, colăcei sau chiar bani. Adulții sunt invitați la o țuica fiartă, vin și cozonac. În dimineața zilei de 25 decembrie, românii iau parte la Sfânta Liturghie și apoi la masa de Crăciun. Își fac apariția colindătorii cu “Steaua”, ce vestesc nașterea pruncului Iisus. În satele românești, copiii primesc cadourile în Ajun, sub bradul împodobit. Cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea Sfântului Ștefan, conform calendarului ortodox. Crăciun Fericit! Merry Christmas! Joyeux Noel! Feliz Navidad! God Jul! Froehliche Weihnachten! Hyvaa Joulua! Buon Natale! Gledelig Jul! S prazdnikom Rozhdestva Hristova! Tchestita Koleda! În orice limbă am vorbi, magia Crăciunului e aceeași!

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ Prof. înv. primar Popescu Maria Școala Gimnazială Vatra Moldoviței, Suceava Lungul ciclu care începe la Sfântul Nicolae şi se termină la Sfântul Ioan, cunoscut ca ,,Sărbătorile de iarnă”, esteîncărcat de obiceiuri şi tradiţii. Ele sunt sărbători ale vechii religii solare, peste care s-au suprapus elemente de cult roman şi care au fost îmbrăcate în haina creştinismului. Ca în fiecare an, Crăciunul, departe de a se pierde în negura timpului, trăie ște în sufletele noastre făcându-ne mai darnici, mai buni, mai iubitori. Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creștini: este sărbătoarea Nașterii Domnului, timp al bucuriei, al păcii și liniștii suflete ști. Este o perioadă în care primim și dăruim multă iubire și căldură sufletească. Acest lucru se remarcă și în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare. Cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, femeile se pregătesc pentru masa de ajun. Pisează grâul în chiuă, îl pun la uscat pe sobă, îl vântură și-l pun la fiert. Fac plăcinte de post care se numesc ,, pelincileDomnului”. Fierb bob, bureţí, prune uscate. Dupăcetoateacesteasuntpregătite se pun Page 233

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

înstrăchini, se așeazăpemasafrumos,,îmbrăcată” într-o față de masă albă, împodobită cu cetină de brad. Coliva (grâul fiert) esteornată cu migală, cu cruce și cu bomboane colorate. În ziua de Ajun, toate gospodinele satului așteaptă preotul, care vine cu Chiraleisa. Preotul trece pe la fiecare casă de creștini- ortodocși cu icoana Nașterii Domnului, pentru a vesti na șterea Mântuitorului. El este însoțit de dascălul bisericii și de un grup de copii care merg înainte și strigă cât pot de tare ,,Hăp-Chiraleisa”. Copiii primesc de la fiecare casă nuci, mere și bani. Părintele binecuvântează casa și bucatele de pe masă. În această zi mulți credincioși ajunează prin post negru. După ce pleacă părintele, oamenii casei se așează la masă și mănâncă bucatele binecuvântate de preot. În seara de Ajun copiii de toate vârstele, mari și mici, umblă cu colinda. În satul nostru se colindă felurite colinde vechi. Iată versurile uneia dintre acestea: Noi umblăm și colindăm Pe la căsi de gospodari. Asta-i sara, sara lui Crăciun. Gospodarii nu-s acasă, Nu mă săgeta, creștine, Îs duși în codri la vânat Că și eu sunt om ca tine. Să vâneze-un pui de țap. Maica mea m-o blestemat Asta-i sara, sara lui Crăciun. Să fiu fiară de pădure Ei umblară cât umblară Să zidesc o mănăstire Și nimica nu aflară. Cu nouă uşi, nouă altare, Către seară, la plecare Nouă răsăriţi de soare. Le-a ieșit un cerb în cale. Asta-i sara, sara lui Crăciun. Scoase arcul să-l săgete. În prima seară de Crăciun umblă cu colinda gospodarii. Ei merg în grupuri mari, pe la rude şi prieteni. Gazda îi aşteaptă cu masa întinsă şi cu sticla de holercă fiartă cu secărică pe masă. Petrecerea ţine până în zori. În seara de Crăciun satul răsună de colinde. În sărbătorile de iarnă, după obiceiurile de Crăciun vin cele de Anul Nou. Fiecare ţinut, aproape fiecare sat, are datini proprii, moştenite de veacuri. Cum se spune în popor:,,Câte bordeie, atâtea obiceie”. Şi la noi în sat predomină totuşi câteva tradiţii întâlnite în zonele mari ale ţării- Colindatul, Pluguşorul, Semănatul şi Sorcova. Dar cea mai bogată în datini şi în credinţe dintre serile de peste an, cea mai misterioasă şi mai plăcută românilor este seara Sfântului Vasile. În această seară credincioşii merg la biserică pentru a asculta Moliftele Sfântului Vasile. Iar în această noapte toată lumea, de la mic la mare, stă trează şi petrece în compania celor apropiaţi. Pentru a putea intra norocul în fiecare casă, oamenii aprind lumânări în faţa icoanelor ce îl reprezintă pe Iisus Hristos. Aceste tradiţii şi obiceiuri dau sens vieţii şi păstrează spiritualitatea românească peste anii trecători. Bibliografie Tudor Pamfile - ,,Sărbătorile la români”, Ed. Saeculum, 1997

CRĂCIUNUL ÎN SUFLETUL ROMÂNILOR POSTOLACHE MONALISA ELENA Profesor pentru învăţământ primar Şcoala Gimnazială nr. 1, Băcani,Judeţul Vaslui Crăciunulreprezintă una dintre cele mai iubite sărbători de pe mapamond, atât pentru semnificația sa aparte, celebrândnașterea lui Isus, cât şi pentru bucuria de a oferi şi primi daruri. În afară de asta, Crăciunul ne apropie cu pași repezi de noul an, pe care fiecare dintre noi îlașteaptă mai frumos şi mai prosper decât cel care tocmai se sfârşeşte. Page 234

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul este o sărbătoare foarte răspândita şi aşteptatăatât de cei mici, cât şi de cei mari. Pentru fiecare dintre noi, Crăciunul adunăstări şi semnifica ții particulare pentru fiecare cultură în parte, dincolo de simbolistica religioasă. SărbătoareaNașterii Domnului a suferit modificări de-a lungul timpului în ţara noastră, mai ales datorită contextului politic. Astăzi, fiecare dintre noi ar trebui săîncerce sărecâștige o parte din identitatea româneasca a Crăciunului. Fiecare popor îşi serbează Crăciunul într-o atmosferă plină de farmec şi voie bună, în func ție de tradițiile şi obiceiurile care îl definesc. Românii au unele dintre cele mai frumoase şi mai neobișnuitetradiții, acest lucru fiind dovada clară a legăturiiunui popor greu încercat de-a lungul istoriei cu Dumnezeu . La marele Praznic al Crăciunului, cele mai frumoase obiceiuri sunt legate de viaţa de familie. Toate îşi adună seva din miturile străvechi sau din cele creştine, din rodul rugăciunilor adresate Maicii Domnului şi Fiului ei, Iisus Hristos. În legătură cu Moş Crăciun, în lumea întreagă circulă o mulţime de legende. Unele istorisesc cum s-a născut Iisus în grajdul gospodăriei lui Crăciun, alte scot la iveală convertirea lui Crăciun la creştinism. Dumnezeu a orânduit sărbătoarea Crăciunului, pentru ca omul să deguste roadele pământului. Pe lângă acestea, preparatele din porc împodobesc masa de sărbătoare, iar cine nu taie un porc gras, este bine să pregătească pentru masa festivă din ajunul Crăciunului supă şi friptură, preparate dintr-o găină grasă, sacrificată special pentru acest eveniment religios. Potrivit tradiţiei populare, Ajunul Crăciunului este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, fratele geamăn al lui moş Crăciun, unul dintre apostolii lui Iisus. De la Moş Ajun s-a răspândit obiceiul colindului, iar cei care merg pe la casele gospodarilor, să le ureze acestora spor şi sănătate, primesc mere, nuci şi colaci. Tradiţia spune că Moş Ajun a orânduit ca în această noapte sfântă, părinţii să-i dăruiască fiecărui copil câţiva bănuţi. Acest dar financiar simbolizează sporul, de care se va bucura copilul până la anul următor. De asemenea, tradiţiile legate de sănătatea copiilor se practică cu sfinţenie în Ajunul Crăciunului în multe judeţe ale ţării. Atunci, pe lângă alte bunătăţi, copiilor li se dă să mănânce la masă semințe de bostan, pentru ca ei să fie sănătoşi tot anul. Un alt obicei, practicat de secole în seara de Ajun, se referă la ungerea pâinilor cu „muruială”, o pastă preparată din făină de grâu şi aghiazmă. Ritualul se face pentru ca pâinile să se păstreze proaspete şi gustoase, iar cu muruiala care a rămas, gospodarii trebuie să ungă pomii, pentru ca în anul următor rodul lor să fie şi mai bogat. În Ajunul Crăciunului, în Muntenia, în Oltenia şi în Banat unele gospodine frământă un aluat, pe care-l folosesc la ritualul contra deochiului animalelor erbivore din gospodărie, al vitelor mai ales, pentru ca acestea să aibă lapte tot anul. În această noapte sfântă, pe masa sărbătorească au prioritate aperitivele preparate din carne de porc, de peşte şi de pasăre, ca simboluri ale vitalităţii, ajutându-i pe gospodari să fie sănătoşi în Noul An. Potrivit tradiţiei, după ce se degustă aceste bucate tradiţionale, se aduce la masă şi ţuica. Page 235

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Una dintre cele mai vechi legende, referitoare la naşterea lui Iisus, spune că Maica Domnului a cerut găzduire lui Moş Ajun să nască în gospodăria sa. Fiind prea sărac să primească oaspeţi, Moş Ajun a îndrumat-o pe Maica lui Iisus să meargă la Moş Crăciun, fratele lui mai înstărit. Astfel, spune legenda, Iisus s-a născut în ieslea lui Moş Crăciun. Într-o altă legendă se povesteşte că Fecioara Maria a urmat sfatul lui Moş Ajun şi s-a dus să nască în casa lui moş Crăciun. Crăciunoaia, care ştia că soţul ei nu-i iubeşte pe creştini a adăpostit-o pe ascuns în grajdul casei şi i-a moşit pruncul. Când a aflat, Crăciun şi-a pedepsit soţia tăindu-i mâinile. Fecioara Maria a înfăptuit un miracol şi i le-a lipit la loc. Crăciun şi-a recunoscut greşeala şi sa bucurat văzând neaşteptata minune. Pentru că soţia lui n-a rămas infirmă, evenimentul trebuia sărbătorit. De aceea, el a aprins un rug din lemne şi cu toţii s-au prins în horă. Legenda urmăreşte transfigurarea sufletească a lui Crăciun, care s-a convertit la creştinism. După acest moment de euforie, Crăciun cel dur şi neînduplecat a devenit un om blând şi generos, dăruindu-i Fecioarei Maria produse făcute în gospodăria lui: lapte, caş, unt şi smântână. Cu acel prilej, Crăciun a primit de la Maica Domnului o pedeapsă blândă: de-a lungul secolelor, el să vestească Naşterea Mântuitorului şi să ducă daruri copiilor. Tot în Ajunul Crăciunului, în multe zone din ţară, pentru ca pomii fructiferi să rodească şi mai mult, gospodarii leagă câte un snop de paie în jurul tulpinii lor. Colindul începe în seara de 23 spre 24 decembrie şi se continuă până noaptea târziu. Seara, copiii merg cu colindul la rude, la prieteni şi la vecini. Cele mai îndrăgite colinde: Moş-Ajunul, Bunădimineaţa sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun răsună în noaptea sfântă, în toată ţara. Tradiţia spune că fiecare colind este un ritual care atrage sporul în casa gazdei care primeşte colindătorii, alungă boala şi demonii, atrăgând noroc şi pentru copiii gospodarului. În familiile care respectă cultul morţilor, în Bucovina şi în multe localităţi din Argeş, în noaptea de Crăciun se împlineşte o tradiţie: se pun pe masă un pahar cu apă şi un colac, pentru cei răposaţi, care vin la casele lor în noaptea magică de Crăciun. Atunci, când se deschid cerurile, pot să se bucure că n-au fost uitaţi. Din ziua de Crăciun şi până la Bobotează, pe 6 ianuarie, copiii merg cu Steaua, o datină străveche întâlnită la toţi creştinii. Cântările religioase care vestesc Naşterea Domnului Iisus Hristos precum „Steaua sus răsare”, „Trei crai de la răsărit”, „În oraşul Vitleem”, sunt primite cu multă bucurie de gospodari. Tradiţia spune că aceste cântări religioase, îndrăgite de creştini, aduc bucurii şi linişte sufletească în casele unde poposesc colindătorii cu Steaua. În calendarul ortodox cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoareaSfântului Ştefan. Toate zilele de Crăciun sunt sortite revederii părinţilor, neamurilor, si prietenilor așa că lumea “cu mic cu mare” merge în vizită şi așteaptăoaspeți. Poate că cea mai mare bucurie a Crăciunului este darul. Cadoul frumos împachetat, găsit sub bradul împodobit în dimineața de Crăciun, este lucrul la care toți copiii (şi nu numai) se gândesc şi pe care îl așteaptă cu nerăbdare. Zilele de Crăciun sunt însoţite, astăzi, de zarva specificăpregătirilor. SărbătoareaCrăciunului este un prilej deosebit de a împăr ți iubirea cu toţi Page 236

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

cei dragi, cu rude şi prieteni, de a le dărui speranţă, răbdare, putere şi de a menţine căldura unei relaţii, chiar şi atunci când aceste persoane sunt departe. Sărbătorile de iarnă - îndeosebi cele de Crăciun - sunt adevăratesărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbel șugat, colindele şi clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdareaașteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, lini ște sufletească şi iubire.

Crăciunul- cea mai aşteptată sărbătoare Prof.înv.primar PREDUŞ ANA, Şcoala Gimnazială Berzasca Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat din totdeauna un prilej de bucurie pentru creştini, şi mai ales pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare, an de an, zilele în care merg să colinde, împodobesc bradul, se duc la biserica şi, în fine, după un post lung care începe la mijlocul lunii noiembrie, se bucură de Naşterea Domnului, la o masă îmbelşugată de familie, în mijlocul celor dragi. Crăciunul este marea zi a naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind sărbatoriă de toţi creştinii pe data de 25 decembrie a fiecărui an. Acum mai bine de două mii de ani, Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfânt, a născut în Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisus, într-o iesle săracă. Atunci, cei trei magi de la Răsărit au văzut o stea luminoasă pe cer şi, străbătând cale lungă pentru a o urma, au ajuns la Bethleem, aducându-I Mântuitorului, în dar, aur, smirnă şi tămâie. Crăciunul a fost stabilit ca sărbatoare oficială în anul 325 de primul împărat roman creştin, Constantin cel Mare, fixându-se atunci ziua de 25 decembrie. În anul 354, Liberius, episcopul Romei, a reconfirmat oficial aceeaşi data pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Datorita diferenţelor calendaristice (stil nou si stil vechi), o bună parte dintre ortodocşi au serbat multă vreme Crăciunul în luna ianuarie. Chiar şi în zilele noastre, ruşii, sârbii au păstrat acest obicei. In ţările Europei occidentale, protestanţii au interzis în anumite epoci serbarea Crăciunului şi cultul sfinţilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis în Anglia această sărbătoare între anii 1649 si 1660. Abia în secolul XIX, Crăciunul a devenit cu adevărat o serbare populară. În 1834, cartea lui Charles Dickens, “Un colind de Crăciun”, apărută cu o săptămână înaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes. Deja, Crăciunul câştigase o popularitate uriaşă. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbatoare legala, în 1836. Cel mai celebru personaj legat de aceasta sărbatoare este, fără îndoială, Moş Crăciun. Trebuie să ştim, că şi el a apărut, în forma în care îl cunoaştem noi astăzi, tot prin secolul XIX. Mos Crăciun arată ca un bătrân bun şi blând, cu barba albă, care aduce daruri copiilor cuminţi. Figura sa a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae, şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfântului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel. Este interesant să menţionăm ca la noi în tara, in timpul regimului comunist, Mos Craciun a devenit „Mos Gerila” şi s-a încercat desprinderea sa de sărbătoarea creştină a Crăciunului. Însă Moşul nu se dă bătut aşa, cu una, cu două… Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, se datoreşte desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat în 1860. În 1885, Nast îl desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare ca ar locui, până în Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor. Trebuie să stiţi că Moşul locuieşte de fapt în Laponia (Finlanda), căci la Polul Nord nu sunt reni, iar Page 237

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

bătrânelul are nevoie de reni pentru a-i trage sania încărcată cu daruri. Cel mai celebru ren al său este Rudolf, care este şi conducătorul celorlalţi opt. Ei pot zbura, căci Moş Crăciun intra în case de obicei pe horn. El are un sac mare, încărcat cu jucării, pe care le face cadou copiilor. Şi nu exista copil care să nu merite un dar de Crăciun! Catolicii au obiceiul să confecţioneze iesle mici, ca nişte jucării, in care se găsesc figurine ce-i înfăţişează pe Maica Domnului, fericitul Iosif, Pruncul Iisus, cei trei magi, pe îngeri şi pe animalele din staul, care au încălzit cu răsuflarea lor pe noul născut. Aceste iesle sunt asezate lângă bradul de Crăciun. Şi obiceiul de a se împodobi bradul este de dată relativ recentă şi provine din ţările germanice. Acesta îşi are obârşia în vechile credinţe păgâne, care spuneau ca bradul veşnic verde este un simbol al vieţii. De exemplu, egiptenii din Antichitate îşi decorau casele cu frunze de palmier în cea mai scurta zi a anului, în luna decembrie. Romanii făceau la fel în timpul saturnaliilor, folosind ramuri de brad, iar preoţii druizi împodobeau stejarii cu mere aurii. Obiceiul creştin al împodobirii bradului a fost atestat întâia oara în Lituania, în 1510, deşi se spune că Martin Luther a fost primul care a împodobit un brad de Crăciun cu lumânari aprinse, pentru a le arăta copiilor cum strălucesc stelele în nopţile foarte frumoase. O altă poveste despre Crăciun, mai puțin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfântă Treime. In jurul anului 1500, oamenii au început sa vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roșii, simbol al păcatului originar. In secolul al XVI-lea, însă, familiile creștine au început sa decoreze brazii cu hârtie colorata, fructe si dulciuri. Dar mai înainte, in secolul al XII-lea, oamenii obi șnuiau sa atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creștinătății. De Crăciun nimeni nu trebuie să fie supărat, ci toţi să ne bucurăm de Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

Nu e numai la noi Crăciunul!

Ed. Pricope Antoneta, Grădiniţa cu P.P. Nr. 14 Tecuci, jud.Galaţi

Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii faţă de semeni; o vreme de voioşie, bucate alese şi clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbatoare este ţinută pe tot Globul indiferent de rasă pentru că este un moment în care toţi au uitat de aceste aspecte. În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, zi în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nem ții, în secolul al XVI-lea). Page 238

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun, potrivit Agerpres. În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elve țienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elve țieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe un lampion. În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, a șezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, so țul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpu și, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu î și primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în școli sau în biserici piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ''cracker'', care este împărțit la servirea budincii de Crăciun. În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă bradul împodobit. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan, în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări. În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și cadouri. În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop , acesta fiind și prilejul cu care rudele își fac daruri. Mulți suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se numește la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. Mo șul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în ro șu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi, Page 239

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă. În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mo ș vine în oraș și tot așa până la 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din mun ți, pe 26 — cel de-al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ''Al treisprezecelea'' și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui. În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17,00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă ''pacea de Crăciun''. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare: ''Sunt cumva copii cuminți aici?''. Mo șul are o desagă plină de cadouri și în timp ce ''slujitorii'' lui îl ajută să le împartă, el le poveste ște celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: șunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul, care conține o singură migdală.. În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională iar după ospăț masa nu se strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea. Moș Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El le împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un col ț al camerei. Există o tradiție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea. În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Na șterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (''Reyes Magos''). În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate și puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă avea tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări. În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan iar specialitatea Crăciunului este o Page 240

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

prăjitură cu fructe confiate. În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul central al sărbătorii fiind cadoul (achiziționat de regulă din magazin), adus, aici și în Canada, de ''Santa Claus''. Tradiționalul ciorap de Crăciun își face apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea, ilustratorul Thomas Nast fiind inițiatorul lui. Există 11 orașe numite Santa Claus în opt state americane — Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon și Utah — și 50 de locuri cu numele Noel. În Alaska, Moș Crăciun face înainte de a aduce cadourile o vizită secretă de verificare a cumințeniei copiilor. În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită ''nochebuena'' (''Noaptea cea bună''). Masa tradițională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez și plante tradiționale (Yuca) sub formă de piure. Familiile se reunesc și, într-o groapă săpată în pământ și plină de cărbuni acoperiți cu frunze de bananier, frig un porc întreg. La noi în România în ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând " STEAUA SUS RĂSARE" şi "BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. Colindatul este unul dintre obiceiurile de CRĂCIUN care se păstrează cel mai bine în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. Bibliografie: *http://www.craciunul.ro/craciun in lume.php *http://ro.wikipedia.org/wiki/Craciunul

Sărbătoarea Crăciunului pe glob Prof. înv. preşcolar Puşcă Adina Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la ţară la alta. Unele se aseamănă cu cele din România, alte par de-a dreptul bizare. În orice colţ al lumii însă, sărbătoarea Naşterii Domnului este un moment în care familia petrece împreună în faţa unei mese îmbelşugate. Indiferent cât de diferite sunt pregătite, Sărbătorile din această perioadă a anului, sunt printre singurele care unesc creştinii din întreaga lume. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor state. În Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe care cu greu o poţi uita. În Ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun care pune mereu aceeaşi Page 241

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

întrebare: `Sunt cumva copii cuminţi aici?`. Răspunsul entuziasmat este, bineînţeles, acelaşi `Da`! Moşul are o desaga plină de cadouri, iar în timp ce `slujitorii` lui îl ajută să le împartă, el povesteşte celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar, dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi 'Al treisprezecelea' şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun se întoarce la casa lui. În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe. În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcină grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este 'Parada ridichilor luminate', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme. Crăciunul în Alaska Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung, pentru a fi văzuţi de la depărtare. Crăciunul în Rusia Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii, într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul creştin-ortodox vechi. După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol,

Page 242

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase. Crăciun pe ritm de raggae În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume. Masa de Crăciun în Cuba Masa tradiţională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Familiile numerose se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care în Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzică tradiţională. Un Crăciun la tricou, în Australia Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc. De regulă, desertul este format dintr-o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă noroc celui care-l găseşte. Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul Crăciunului. Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight". Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului. Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din secolul 18. Cina tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la deşert se pregăteşte o budincă specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc brazi, copacul decorat de Crăciun poartă numele de "Pohntokawa". În China ziua de 25 decembrie nu este o sărbătoare legală. Un mic procent de chinezi se consideră neoficial creştini şi îl sărbătoresc în privat. Dar mulţi alţii care nu se consideră creştini au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitările, decorarea casei etc. Ornamentele pentru “Brazii Luminii” sunt făcute din hârtie şi au forme de flori, lampioane şi şiraguri. În speranţa că Dun Che Lao Ren (Moş Crăciun cel Bătrân) vine şi pe la ei, copiii aşează lângă brad ciorapi din muselină, o ţesătură fine din mătase şi bumbac. În Japonia, doar 1% din populaţie crede în Isus şi nu este o sărbătoare naţională. Cu toate acestea, cei mai mulţi janonezi sărbătoresc Crăciunul. Decorează magazinele, casele, îşi oferă cadouri, mănâncă o prăjitură specifică sărbătorii, cu căpşuni şi cremă de vanilie. Ba chiar au şi un călugăr budist, Hotei-osho, care joacă rolul lui MosCraciun. Copiii trebuie să fie cuminţi pentru că se spune că el are ochi şi la ceafă şi îi urmăreşte tot timpul. Nu toţi copiii îl agrează pe Hotei-osho şi Page 243

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

cred

că Moş Crăciun şi renul cu nasul roşu le aduc cadourile. Deşi doar 3% din populaţie este creştină, în India Crăciunul este o sărbătoare naţională. Însuşi preşedinta ţării Pratibha Devisingh Patil îl serbează. Elevii şi studenţii au o vacanţă cu ocazia Bada Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei şi temparaturiilor ridicate, în locul brazilor ei decorează copacii de mango sau banane cu felinare. Umplu bisericile cu Poinsettia, nişte flori roşii la noi denumite Craciunite. Oferă cadouri atât apropiaţilor, cât şi săracilor. În sudul Indiei, creştinii pun mici lămpi pe acoperişurile şi pereţii caselor, la fel cum fac hinduşii în timpul festivalului Diwali. Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creştin. Dar în teritoriile palestiniene şi nu numai (Bethleem, Nazaret) există o minoritate de creştini care sărbătoresc Craciuniul. Mexicanii au multe tradiţii comune cu populaţia din Spania. Sărbătoarea de Crăciun se numeşte La Posada şi începe pe 8 decembrie cu “Imaculata Concepţie”. Timp de 9 zile, grupuri de oamenii se plimbă din casă în casă purtând imaginea Mariei cu Iosif căutând un adăpost pentru naşterea lui Isus. La fiecare casă unde se opresc participă la Jocul cu Pinata, o jucărie atârnată de un copac, umplută cu fructe şi dulciuri, pe care copiii trebuie să o spargă prin lovituri. Simbolul Crăciunului este floarea roşie a Craciunitei. Copiii cuminţi primesc cadouri de la Cei 3 Magi pe 6 ianuarie. Au liber de la şcoală în această zi. Tradiţie neobişnuită în Portugalia În dimineaţa zilei de Crăciun, la masă se pun farfurii şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele persoanelor decedate din familie. Se pun porţii de mâncare pentru acestea, astfel încât să aducă binecuvântare şi noroc pentru anul următor. Pe 24 decembrie, copiii aşează încălţămintea lângă şemineu, în care pun morcovi. Scopul lor este de a-l atrage pe calul Bătrânului Înţelept care le va aduce, peste noapte, cadouri şi dulciuri. În noaptea de Crăciun familiile merg la Biserică pentru o slujbă specială, ce poartă numele de "Missa do galo". Crăciunul în Slovacia Brazii se împodobesc, de obicei, în Ajunul Crăciunului. Se merge la biserică, iar după slujbă se serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare consistă în două feluri principale: supă şi saladă de cartofi şi peşte. Ca deşert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi mac. După masa de Crăciun se împart şi cadourile. Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le amplasează, în seara sfântă, sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii Mântuitorului. Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nu poate veni cu sania trasă de reni, aşa că aceasta a fost înlocuită de o caleaşcă cu opt canguri. Bibliografie: http://atlantis-ariel.blogspot.ro/2011/12/sarbatoarea-craciunului-pe-glob.html http://sarbatoriledeiarna.blogspot.ro/2008/11/craciunul-pe-glob.html

Sărbătorirea Crăciunului în diferite ţări Prof.Racu Semenica Page 244

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

C.Ş.E.I ,,AURORA” Reşiţa În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului.O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe. În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este 'Parada ridichilor luminate', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme. Crăciunul în Alaska.Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copiii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare. Crăciunul în Rusia.Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii, într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul creştin-ortodox vechi. .După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţiiluminoase. În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume. Masa de Craciun in Cuba.Masa tradiţională înseamnă pentru cubanezi friptura de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub forma de piure. Familiile numerose se reunesc şi, intr-o groapa săpată în pămant şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care in Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toata noaptea pe muzica tradiţională Un Crăciun la tricou, în Australia.Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa Page 245

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc. De regulă, desertul este format dintr-o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă noroc celui care-l găseşte. Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul Crăciunului. Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight". Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă.Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului. Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din secolul 18. Cina tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la desert se pregăteşte o budincă specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc brazi, copacul decorat de Crăciun poartă numele de "Pohntokawa". In China ziua de 25 decembrie nu este o sarbatoare legala. Un mic procent de chinezi se considera neoficial crestini si il sarbatoresc in privat. Dar multi altii care nu se considera crestini au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitarile, decorarea casei etc. Ornamentele pentru “Brazii Luminii” sunt facute din hârtie şi au forme de flori, lampioane si siraguri. In speranţa că Dun Che Lao Ren vine şi pe la ei, copiii aşează lângă brad ciorapi din muselină,o ţesătură fine din mătase şibumbac. In Japonia, doar 1% din populaţie crede în Isus şi nu este o sărbătoare naţională. Cu toate acestea, cei mai mulţi janonezi sărbătoresc Crăciunul. Decorează magazinele, casele, îşi ofera cadouri, mananca o prăjitură specifică sărbătorii, cu căpşuni şi cremă de vanilie. Ba chiar au şi un călugăr budist, Hotei-osho, care joacă rolul lui Moş Crăciun. Copiii trebuie să fie cuminţi pentru că se spune ca el are ochi şi la ceafă şi îi urmăreşte tot timpul. Nu toţi copiii îl agrează pe Hotei-osho şi cred că Moş Crăciun şi renul cu nasul roşu le aduc cadourile. Deşi doar 3% din populatie este creştină, in India Craciunul este o sărbătoare nationala. Insuşi preşedinta ţării Pratibha Devisingh Patil îl serbează. Elevii şi studenţii au o vacanţă cu ocazia Bada Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei şi temperaturilor ridicate, în locul brazilor ei decorează copacii de mango sau banane cu felinare. Umplu bisericile cu Poinsettia, nişte flori rosii la noi denumite Crăciuniţe. Oferă cadouri atât apropiaţilor, cât şi săracilor. In sudul Indiei, creştinii pun mici lămpi pe acoperişurile şi pereţii caselor, la fel cum fac hinduşii în timpul festivalului Diwali. Crăciunul în Slovacia.Brazii se împodobesc, de obicei, în Ajunul Crăciunului. Se merge la biserică, iar după slujbă se serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare consistă în două feluri principale: supă şi salată de cartofi şi peşte. Ca desert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi mac. După masa de Crăciun se împart şi cadourile.

Crăciunul în lume Autor: profesor Radu Maria-Magdalena Colegiul Tehnic „ Constantin Istrati” Câmpina Page 246

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Suedia: God Jul! Majoritatea oamenilor din ţările scandinave o sărbătoresc pe Sfânta Lucia în fiecare an, pe 13 decembrie. Această tradiţie îşi are originile în Suedia, însă a ajuns şi în Danemarca şi Finlanda. În aceste ţări, sărbătoarea reprezintă începutul sezonului de Crăciun şi mai este numită "micul Yule". Conform tradiţiei, cea mai mare fată din fiecare familie se trezeşte de dimineaţă şi apoi trezeşte fiecare membru al familiei sale, îmbrăcată într-o rochie lungă, albă cu o bandă roşie şi purtând o coroană din crengi, cu nouă lumânări aprinse. Apoi, familia ia micul dejun într-o cameră cu lumânări. În ziua respectivă, fata este numită Luci sau mireasa Luci. Norvegia: Gledelig Jul! Norvegia este locul unde a luat naştere obiceiul buşteanului. Nordicii antici foloseau buşteanul pentru celebrarea intoarcerii soarelui la solstiţiul de iarnă. Buşteanul provine din cuvântul nordic "hweol", care înseamnă roată. Nordicii credeau că soarele a fost o roată mare de foc care se rostogolea spre şi dinspre Pământ. V-aţi întrebat vreodată de ce focul este o parte centrală a scenei tipice de Crăciun? Această tradiţie are legătură cu obiceiul buşteanului norvegian, care este, probabil, de asemenea responsabil pentru popularitatea brânzei în formă de buştean sau o prăjiturilor şi deserturilor cu aceeaşi formă, pregătite în timpul sărbătorilor de iarnă. Germania: "Froehliche Weihnachten!" Decorarea brazilor a fost mereu o parte din tradiţia nemţească de solstiţiu. Primii "pomi de Crăciun" decoraţi în mod explicit şi numiţi după sărbătoarea Crăciunului au apărut în Strasbourg, în Alsacia, la începutul secolului al XVII-lea. După 1750, pomii de Crăciun au început să apară şi în alte părţi din Germania şi chiar mai mult, după 1771, când Johann Wolfgang Goethe a vizitat Strasbourg şi a inclus un pom de Crăciun în romanul sau, "Suferinţă tânărului Werther". În 1820, primii imigranţi germani au decorat pomi de Crăciun în Pennsylvania. După ce Prinţul Germaniei, Albert, s-a căsătorit cu Regina Victoria, el a introdus tradiţia pomului de Crăciun şi în Anglia. Apoi, în 1848, primul ziar american a publicat o fotografie cu un pom de Crăciun şi obiceiul s-a răspândit în aproape fiecare casă în doar câţiva ani. Mexic: Feliz Navidad! În 1828, ministrul american în Mexic, Joel R. Poinsett, a adus o plantă roşie şi verde din Mexic, în America. Cum culoarea părea perfectă pentru noua sărbătoare, plantele, care au fost numite Crăciuniţe, au început să apară în sere în 1830. În 1870, magazinele din New York au început să vândă aceste plante de Crăciun, iar în 1900 acestea erau un simbol universal al sărbătorii Crăciunului. Anglia: Merry Christmas! Un englez, numit John Calcott Horsley, a ajutat la popularizarea tradiţiei de a trimite felicitări de Crăciun. Astfel, el a început să producă cărţi mici cu scene festive şi cu o urare, la sfârşitul anului Page 247

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

1830. Oficii poştale din Anglia şi Statele Unite ale Americii au făcut peste noapte din felicitările de Crăciun o adevărată tradiţie. Aproximativ în aceeaşi perioadă, felicitări similare au fost create de către RH Pease, primul producător de felicitări americane, în Albany, New York, şi Louis Prang, un german care a emigrat în America, în 1850. Franţa: Joyeux Noel! În Franţa, Crăciunul este numit Noel. Această denumire vine din expresia franceză "les bonne nouvelles", care înseamnă "veştile bune" şi se referă la Evanghelie. În sudul Franţei, unii oameni ard un buştean în casele lor din Ajunul Crăciunului şi până la Anul Nou. Acest obicei vine dintr-o veche tradiţie în care agricultorii foloseau o parte din buştean pentru a le aduce noroc pentru recolta de anul viitor. Australia În Australia, sărbătoarea are loc în mijlocul verii şi nu este neobişnuit ca în unele părţi ale Australiei să se înregistreze 100 de grade Farenheit (38 de grade Celsius) în ziua de Crăciun. În timpul sezonului călduros şi însorit de Crăciun din Australia, vremea de plajă şi grătarele în aer liber sunt obişnuite. Tradiţionalele zile de Crăciun includ reuniuni de familie, schimburi de cadouri şi fie o masă caldă cu şuncă, curcan, carne de porc sau fructe de mare, fie grătare. Ucraina: "Srozhdestvom Kristovym!" De Crăciun, ucrainenii pregătesc o masă tradiţională cu 12 feluri de mâncare. Cel mai mic copil din familie se uită pe fereastră pentru a vedea când apare luna, un semnal că sărbătoarea poate începe. Grecia: "Kala Christouyenna!" În Grecia, mulţi oameni cred în kallikantzeri, spiriduşi care apar pentru a produce rău în timpul celor 12 zile de Crăciun. Cadourile sunt, de obicei, dăruite pe 1 ianuarie, ziua Sfântului Vasile. Bibliografie: 1. http://www.gandul.info/magazin/semnificatia-craciunului-pe-glob-cele-mai-frumoase-traditii-10410445 2. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39413/Traditii-de-Craciun-pe-glob-Cum-intampina-altiiaceasta-sarbatoare.html

Crăciunul în lume Prof. înv.primar: Rebenciuc Loredana Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume.Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă Page 248

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410.În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care în prezent este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de persoane.In satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe.Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat.Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun.Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii - de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun.Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a Page 249

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii.Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile.În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.

Crăciunul pe glob Roman Andreea Școala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău Moș Crăciun a apărut pentru prima dată în Statele Unite în anul 1860, ideea în sine fiind adusă de danezi. Deși aceștia au promovat ideea încă din secolul al 17-lea, Moș Crăciun a început să fie recunoscut în America abia în anul 1809, când scriitorul Washinghton Irving l-a portretizat într-o cartea de-a sa, prezentându-l drept un bătrân vesel cu barba albă, care fumează pipă și zboară într-un car magic aducând cadouri copiilor. Sărbătoarea diferă prin prezentare între diversele zone ale vastei țări, datorită marelui număr de naționalități ce trăiesc aici. Spre exemplu în Pennsylvania, Moravieni construiesc un mic peisaj, numit „putz”, în timp ce în același stat cei de na ționalitate germană primesc daruri de la un anume” Belsnickle”. Vizitatorii europeni au adus cu ei numeroase obiceiuri în America, majoritatea s-au stabilit în Sud și obișnuiau ca de Crăciun să tragă focuri de armă și să lanseze artificii, în Hawai aceste obiceiuri încă se mai practică, sub cerul senin, unde Moș Crăciun vine cu barca, iar cina din seara de Crăciun se ia sub cerul liber. In Alaska, copiii se plimbă cu o sanie trasă de cai împodobită cu stele, ei cântă colinde și sunt invitați să mănânce în casele oamenilor pe care îi colindă. În Washinghton, se aprinde un imens brad împodobit cu sute de beculețe, ceremonia fiind făcută de însuși pre ședintele țării. În Boston, colindătorii sunt faimoși pentru spectacolul pe care îl fac. În New Orleans, un taur este plimbat pe străzile orașului, având clopoței pe coarne. În Hawai, Crăciunul debutează odată cu venirea a șa numitei „Barca Bradului de Crăciun” care este încărcată cu brazi și diverse materiale decorative specifice acestei sărbători, Moș Crăciun venind de data aceasta pe o barcă, și nu în sanie. În California, Moș Crăciun își face apariția pe o placă de surf. Page 250

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În America, masa tradițională constă în curcan la cuptor cu legume și sos, iar drept desert plăcinte cu fructe și budinca cu brandy. Ca decorațiuni, în casele din America găsim deseori brazi împodobiți cu luminițe, globuri, bomboane et. Casele sunt decorate cu crenguțe de brad și lumini țe care le fac să arate deosebit pe timp de noapte. În Colorado o stea imensă este plasată pe munte, ea putând fi văzută de la mulți kilometri distanță, iar în Bethlehem, Pennsylvania, o stea luminoasă este aprinsă încă de la începutul lunii decembrie. Polonezii stabiliți în Statele Unite au unul dintre cele mai frumoase obiceiuri de Crăciun, ei presară fân în casă și sub fața de masă pentru a simula locul în care a fost născut Iisus, de asemenea ei pun 2 locuri în plus la masă în cazul în care Sfânta Maria și Iisus ar veni să cineze cu ei. Crăciunul a fost “adus” în Japonia de către misionarii creștini și timp de mulți ani, singurii care au sărbătorit Crăciunul, au fost cei care s-au întors la religia creștină. Acum, însă, sărbătorile de iarnă în Japonia sunt pline de semnificații. Ideea de schimb de cadouri a prins extrem de bine în rândul populației japoneze. Acolo, Crăciunul a luat forme comerciale, oamenii de afaceri profitând din plin de pe urma acestei mari sărbători. În fine, Japonia arată foarte frumos de sărbători – decorațiunile sunt minunate, iar ora șul este împânzit de cadouri pentru toată lumea. Povestea pruncului Iisus îi fascinează pe copiii japonezi, mai ales că ei iubesc tot ce are legătură cu bebelușii. Se pare că Japonezii au prins obiceiurile americane – schimbă cadouri, la masa de Crăciun servesc friptură de curcan, își decorează casele cu instalații luminoase, își cumpără brazi și ascultă colinde americane. În Japonia există un fel de preot numit Hoteiosho care pare să-l înlocuiască pe bine-cunoscutul Moș Crăciun. Acest Hoteiosho este întruchipat ca un bătrânel care ține în spate un sac voluminos. Despre acesta se mai spune că are ochi la ceafă și că vede tot – datorită acestei legende, copiii sunt foarte cuminți și ascultători.

Crăciunul pe glob Roman Andreea Școala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău Moș Crăciun a apărut pentru prima dată în Statele Unite în anul 1860, ideea în sine fiind adusă de danezi. Deși aceștia au promovat ideea încă din secolul al 17-lea, Moș Crăciun a început să fie recunoscut în America abia în anul 1809, când scriitorul Washinghton Irving l-a portretizat într-o cartea de-a sa, prezentându-l drept un bătrân vesel cu barba albă, care fumează pipă și zboară într-un car magic aducând cadouri copiilor. Sărbătoarea diferă prin prezentare între diversele zone ale vastei țări, datorită marelui număr de naționalități ce trăiesc aici. Spre exemplu în Pennsylvania, Moravieni construiesc un mic peisaj, numit „putz”, în timp ce în același stat cei de na ționalitate germană primesc daruri de la un anume” Belsnickle”. Vizitatorii europeni au adus cu ei numeroase obiceiuri în America, majoritatea s-au stabilit în Sud și obișnuiau ca de Crăciun să tragă focuri de armă și să lanseze artificii, în Hawai aceste obiceiuri încă se mai practică, sub cerul senin, unde Moș Crăciun vine cu barca, iar cina din seara de Crăciun se ia sub cerul liber. In Alaska, copiii se plimbă cu o sanie trasă de cai împodobită cu stele, ei cântă colinde și sunt invitați să mănânce în casele oamenilor pe care îi colindă. În Washinghton, se aprinde un imens brad împodobit cu sute de beculețe, ceremonia fiind făcută de însuși pre ședintele țării. În Boston, colindătorii sunt faimoși pentru spectacolul pe care îl fac. În New Orleans, un taur este plimbat pe străzile orașului, având clopoței pe coarne. În Hawai, Crăciunul debutează odată cu venirea a șa numitei „Barca Bradului de Crăciun” care este încărcată cu brazi și diverse materiale decorative specifice acestei sărbători, Moș Crăciun venind de data aceasta pe o barcă, și nu în sanie. În California, Moș Crăciun își face apariția pe o placă de surf. Page 251

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În America, masa tradițională constă în curcan la cuptor cu legume și sos, iar drept desert plăcinte cu fructe și budinca cu brandy. Ca decorațiuni, în casele din America găsim deseori brazi împodobiți cu luminițe, globuri, bomboane et. Casele sunt decorate cu crenguțe de brad și lumini țe care le fac să arate deosebit pe timp de noapte. În Colorado o stea imensă este plasată pe munte, ea putând fi văzută de la mulți kilometri distanță, iar în Bethlehem, Pennsylvania, o stea luminoasă este aprinsă încă de la începutul lunii decembrie. Polonezii stabiliți în Statele Unite au unul dintre cele mai frumoase obiceiuri de Crăciun, ei presară fân în casă și sub fața de masă pentru a simula locul în care a fost născut Iisus, de asemenea ei pun 2 locuri în plus la masă în cazul în care Sfânta Maria și Iisus ar veni să cineze cu ei. Crăciunul a fost “adus” în Japonia de către misionarii creștini și timp de mulți ani, singurii care au sărbătorit Crăciunul, au fost cei care s-au întors la religia creștină. Acum, însă, sărbătorile de iarnă în Japonia sunt pline de semnificații. Ideea de schimb de cadouri a prins extrem de bine în rândul populației japoneze. Acolo, Crăciunul a luat forme comerciale, oamenii de afaceri profitând din plin de pe urma acestei mari sărbători. În fine, Japonia arată foarte frumos de sărbători – decorațiunile sunt minunate, iar ora șul este împânzit de cadouri pentru toată lumea. Povestea pruncului Iisus îi fascinează pe copiii japonezi, mai ales că ei iubesc tot ce are legătură cu bebelușii. Se pare că Japonezii au prins obiceiurile americane – schimbă cadouri, la masa de Crăciun servesc friptură de curcan, își decorează casele cu instalații luminoase, își cumpără brazi și ascultă colinde americane. În Japonia există un fel de preot numit Hoteiosho care pare să-l înlocuiască pe bine-cunoscutul Moș Crăciun. Acest Hoteiosho este întruchipat ca un bătrânel care ține în spate un sac voluminos. Despre acesta se mai spune că are ochi la ceafă și că vede tot – datorită acestei legende, copiii sunt foarte cuminți și ascultători.

CRĂCIUNUL ÎN ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE Prof. Rusz Corina Şc. Gim. „George Coşbuc”Medieşu Aurit Satu Mare Fară a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de invăţământ, îşi are rolul şi locul său bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor şi reaşezarea activităţilor extracurriculare în cadrul formării personalităţii umane, prin recunoaşterea importanţei sale în formarea tinerilor. Dezbaterile cu privire la rolul educaţiei şi al şcolii în ceea ce priveşte rolul educaţiei în formarea personalităţii tinerilor, gravitează tot mai mult în jurul conceptului de educaţie permanentă şi autoeducaţie. Explozia informaţională, evoluţia ştiinţelor, accelerarea şi creşterea accesului la informaţie a tinerilor sunt doar câteva dintre consecinţele creşterii duratei timpului liber a acestora. Procesul de învăţământ şi activitaţile curriculare reprezintă doar o parte a educaţiei elevilor. Accentul cade din ce în ce mai mult asupra dobândirii instrumentelor cunoaşterii, pe adaptarea şcolii la nevoile tinerilor şi ale societăţii şi comunităţii din care aceştia fac parte. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi de dezvoltare a personalitatii, dus la îndeplinire de agenţii acţiunii educaţionale. Aspectul sprijinirii şi dezvoltării personalitatii este unul complex. Demersurile educaţionale, vizând dezvoltarea personalităţii elevilor, impun participarea activă, conştientă şi responsabilă a acestora la propria lor formare. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate. Page 252

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Conţinutul acestor activităţi nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice, în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Activităţile extracurriculare pot îmbrăca variante formate: spectacole cultural-artistice, excursii, vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive, concursuri etc. Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă foarte importantă pentru orice fel de activitate extracurriculară. Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia, la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de suportul afectiv-motivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort. Lectura artistică, dansul, cântecul devin puternice stimulări ale sensibilităţii estetice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric: sala de festivităţi, un colţ din natură (parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc. Contribuţia copilului la pregătirea şi realizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcerea estetică, satisfacţie-toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, şcolarii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Bibliografie: -Eugenia Şincan şi Gheorghe Alexandru, „Îndrumător pentru învăţători, părinţi şi elevi”, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1993 -M. Montessori ” Descoperirea copilului” Editura Didactica şi Pedagogica, 1977 .-Livia Decun, “Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea procesului de învăţământ, în Învăţământul Primar” nr. 4/ 1998;

CRĂCIUNUL PE GLOB Prof. pt. înv. primar- Sabou Ilie, Școala Gimnazială Drăgușeni Page 253

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Motto: “Crăciunul este momentul în care stai acasă –cu sufletul și cu trupul.” Dacă la noi românii îşi urează ”La mulţi ani” şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun lângă brad, printre sărmăluţe, piftii şi caltaboşi, alţi locuitori de pe glob întâmpină Sărbătorile de iarnă în alt mod. Australienii stau la plajă, în timp ce în India se împodobesc copacii de mango şi nu brazii.Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri. Sărbătoarea Nașterii Domnului și Moș Crăciun au adunat pe meridianele Planetei diverse obiceiuri și tradiții, dar și denumiri diferite: spre exemplu, finlandezii îl au pe 'Joulupukki', care ar veni din ținutul 'Korvatunturi', tărâm care are forma unei urechi despre care se spune că ar fi urechea cu care Moșul ascultă să afle dacă sunt cuminți copiii. Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus şi este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale, colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari.Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare.În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.  În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep "Postul Mic"pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun.  Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă.  În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează şi focuri de artificii.  În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit "Colinde la lumina lumânării". Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În toată luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică. Crăciunul sau Naşterea Domnului (naşterea lui Iisus Hristos) este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare Page 254

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”. Africa Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman. Anglia Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini.Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding. Australia Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Bangladesh În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică. Belgia La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote Markt. Danemarca Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci. Finlanda Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună. Franţa La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică. Germania În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea. Grecia Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe Page 255

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Italia Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Islanda Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari depărtări să vadă pomul de foc şi să se închine. Mexic Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului. Rusia Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. Spania La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curţii. SUA Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de această sărbătoare: • la New York poţi vedea patinatori strânşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center; • în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio; • în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii; • în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe; • la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând " STEAUA SUS RĂSARE" şi "BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.

CRĂCIUNUL ÎN LUME prof. Sabou Mirela Page 256

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

La români, sărbătorile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun, sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosfera de basm, linişte sufletească şi iubire. De la Sfântul Nicolae şi până la Sfântul Ion, românii se simt în sărbători. Cel mai aşteptat este însă, Crăciunul, considerat ca sărbătoare a naşterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul timpului, creând tradiţii şi obiceiuri adaptate culturii lor specifice. Crăciunul mai este numit şi “sărbătoarea familiei”; este ocazia când toţi se reunesc: părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că, prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor, vor avea un an mai bogat. La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri şi gesturi. Astfel, în ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradiţional, urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire şi prosperitate, împlinirea dorinţelor în noul an. Creștini din lumea întreagă sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie, simbolizând nașterea lui Iisus Hristos. În toate colțurile lumii, în această perioadă se sărbătore ște cu bucurie, Crăciunul, moment în care cei mici primesc daruri de la Moș Crăciun, Santa Claus sau Pere Noel. În Olanda, copiii îl aşteaptă pe Sinterklaas care vine pe un cal alb şi lasă daruri în saboţii de lemn. În ajunul sosirii Moşului, ghetuţele sunt umplute cu fân si zahăr pentru calul Moşului, iar dimineaţa când se trezesc, micuţii le găsesc pline cu daruri. Finlandezii îl au pe Joulupukki, cel care vine dintr-un ţinut în forma unei urechi, despre care se spune ca ar fi modul prin care Moşul ascultă dacă micuţii sunt sau nu cuminţi. În Suedia, Jultomte are o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, mâncarea tradiţională de Crăciun a suedezilor. Şi dacă în Spania Moş Crăciun nu înseamnă mare lucru pentru copii, cadourile fiind aduse de cei trei magi, de doua ori pe an, pe 26 decembrie şi pe 6 ianuarie, în Italia, Babbo Natale are nevoie de ajutor: bătrâna vrăjitoare Befana care se strecoară pe hornuri şi lasă cadourile lângă bradul împodobit, ea iubind foarte mult copiii. În Costa Rica, Columbia şi Mexic, darurile sunt aduse de Nino Jesus (Copilul Iisus), în timp ce japonezii celebrează Crăciunul cu păpuşi şi aranjamente florale împreună cu Jizo, moşul din Japonia. În Costa Rica, Columbia şi Mexic, darurile sunt aduse de Nino Jesus (Copilul Iisus), în timp ce japonezii celebrează Crăciunul cu păpuşi şi aranjamente florale împreună cu Jizo, moşul din Japonia. Christklots, în Germania, reprezintă obiceiul de a arde un butuc în noaptea de Crăciun, care, conform tradiţiei, ar apăra casa de nenorociri tot anul următor. În Elveţia, butucul este cunoscut sub numele de Buche de Noel, iar în Anglia, Yule Iog. In multe biserici catolice, sunt expuse iesle cu pruncul Iisus şi magi în mărime naturală. În Austria, Piaţa de Crăciun din Viena este atracţia principală a sărbătorilor, deşi Crăciunul este celebrat de obicei acasă, cu o masă festivă şi cadouri. Bisericile şi catedralele germane sunt neîncăpătoare în seara de Ajun, când slujba religioasă este urmată de concerte de orgă. La britanici, cadourile se împart pe 26 decembrie. Danezii au un ritual de împărţire a cadourilor: se adună toţi ai casei în jurul bradului şi cel mai în vârstă membru ia un cadou pe care îl dă persoanei destinate. Aceasta ia, la rândul său, un alt cadou şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe. În Norvegia, cadourile sunt ascunse de către cei care le dăruiesc într-un sac cu paie care este apoi pus deasupra uşii destinatarului, în aşa fel încât, când acesta deschide uşa, cadourile să cadă peste el. În Grecia, tradiţia spune că masa de Crăciun nu se strânge seara pentru ca Iisus, care va trece pe acolo noaptea, să nu rămână flămând şi să poată gusta din bucatele pregătite. În Cuba, “Nochebuena" se caracterizează prin ospăţuri cu friptură de porc, fasole neagră, servită cu orez şi plante tradiţionale sub formă de piure, preparate într-o groapă săpată în pământ şi umplută cu cărbuni şi frunze de bananier. Page 257

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Noua Zeelandă nu lipseşte de la masă budinca de stafide şi nici prăjitura Pavlova, preparată din bezea şi decorată cu kiwi, căpşuni şi frişcă, fără care Crăciunul ar fi incomplet. De altfel, în Noua Zeelandă, a devenit o obişnuinţă să se serbeze Crăciunul de două ori într-un an, pe 25 Decembrie şi în iulie, atunci când este mijlocul iernii. În Jamaica, colindele pe ritm de raggae însoţesc prânzul de Crăciun, format din orez, pui, carne de bou şi carne picantă de capră. În Italia se obişnuieşte să se mănânce, în seara de ajun, şapte feluri de peşte, alături de broccoli, spagetti şi fructe de mare. La australieni, cina se serveşte, de obicei, în aer liber, fiind urmată de un meci de cricket. În Elveţia, Samichlaus are sarcina grea de a aduce şi bradul de Crăciun în casele oamenilor, obicei care se păstrează alături de o altă tradiţie elveţiană, "Parada ridichilor luminate". Conform tradiţiei, părinţii şi copiii se întâlnesc în diverse locuri din sat şi pleacă, cu ridichile luminate, spre curtea şcolii, unde se cântă, în cor, colinde. În Slovacia, se spune că, după ce ai ţinut cele patru săptămâni de post, în Ajunul Crăciunului este bine să ajunezi, adică să nu mănânci nimic întreaga zi. Cei care rezistă până la sfârşit, vor vedea un spiriduş din aur. În Lituania, din bătrâni se spune că la miezul nopţii, apa din fântâni se transformă în vin iar animalele pot să vorbească. Aceleaşi tradiţii spun că, dacă reuşeşti să guşti din apă în momentul în care se preface în vin, vei avea un an nou foarte bun. În timp ce Moşul ajunge în alte colţuri ale lumii noaptea, copiii din Finlanda îl aşteaptă pe bătrân în timpul zilei. Moşul bate la uşă şi întreabă: "Copiii din această casă au fost cuminţi?", iar răspunsul este afirmativ de fiecare dată şi Moşul este invitat să poposească şi să îşi golească sacul. Seara, lumea se strânge în curtea bisericii pentru a participa la slujba specială de Crăciun, iar apoi fiecare familie aprinde lumânări pe mormântul rudelor. Tot aici, dacă vrei să-ţi meargă bine, se recomandă să ai o provizie considerabilă de prăjituri şi să nu laşi pe nici unul dintre musafirii care îţi trec pragul casei să plece până ce nu a gustat din ele. Din budinca de orez cu migdale se păstrează o porţie şi pentru spiriduşul care trăieşte în pod. Dacă el va servi din prăjitură, înseamnă că va veghea în continuare asupra prosperităţii casei respective. În Islanda, nu vine un singur Moş Crăciun, vin 13 Moşi Crăciuni! Cu 13 zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi pune dulciuri în ghetuţele copiilor. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri şi fructe, iar dacă au fost obraznici, un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine din munţi în oraş şi tot aşa până pe 25 decembrie, când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 cel de-al doilea … până pe 6 ianuarie, când cel de-al 13-lea Moş se întoarce în munţi. Ziua de 6 ianuarie mai este numită "Al treisprezecelea" şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş se întoarce la casa lui. "Câte bordeie, atâtea obiceie"! Însă, fie el Santa Claus, Joulupukki, Jizo, Jultomte, Pere Noel, Sinterklaas, Babbo Natale sau Moş Crăciunul nostru, bătrânul rotofei cu barba albă poartă în spate un sac plin de daruri şi în fiecare an, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, aprinde în fiecare dintre noi flacăra vie a copilăriei, a iubirii, a jocului, a bucuriei dăruite.

“Noel-Crăciunul francezilor” Înv. Săndulescu Simona-Manuela Datinile şi obiceiurile de Craciun diferă de la o ţară la alta, dar încărcătura şi semnificaţiile lor înalt spirituale sunt, în esenţă, aceleaşi ca şi voioşia cu care sunt întâmpinate şi trăite în momentul actualizării lor, în fiecare an, în zilele sărbătorile de dinainte şi de după 25 decembrie până la Anul nou. Crăciunul (Noel) şi tradiţiile de Crăciun au fost introduse în Franţa de români, fiind sărbătorit pentru prima dată în oraşul Reims. Cuvântul “Noel” provine de la sintagma “les bonnes nouvelles”, adică “veştile cele bune”. Românii au introdus această sărbătoare după ce în anul 496 i.Hr. Clovis şi cei trei mii de soldaţi ai sau au fost botezaţi în Reims. La început, francezii nu prea s-au Page 258

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

acomodat cu nouă sărbătoare, iar bradul de Crăciun au început să îl împodobească abia în anul 1605 (Stratesburg a fost primul oraş care a adoptat acest obicei). Şi astăzi Crăciunul este sărbătorit în date diferite, depinzând de regiune, şi chiar are şi nume diferit. Astfel, dacă cele mai multe regiuni (sau provincii) îl celebrează pe 25 decembrie, unele provincii încep sărbătoarea Crăciunului pe 6 decembrie, cu Sărbătoarea Sfântului Nicolae sau Sărbătoarea regilor. Lyon are că proprie tradiţie Sărbătoarea luminilor, la care oamenii aprind lumânări şi le lasă la geam, că un semn de apreciere pentru Fecioara Maria. După ce francezii au început să se obişnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an, tradiţiile de Crăciun în Franţa au început să se contureze. Fiecare familie făcea o curăţenie generală şi pregătea bucate alese, care erau puse pe o masă frumos decorată, aflată în cea mai spaţioasă camera din casă, iar în jurul mesei se adunau toţi membrii familiei şi după ce mâncau, se apucau să cânte colinde. În Franţa veche, strălucirea serbării CrăciunuluiNoel întunecă pe cea a Paştilor. În biserici se înfăţişau felurite scene din Naşterea Mântuitorului, în care figurau grupuri de păstori, cei trei crai de la răsărit,arbori şi altele-ceva asemănător cu Vifleemul romanilor. Drama păstorilor era jucată de preoţi şi credincioşi. Melodii felurite, care se numeau noels, erau cântate de toţi în ajunul sărbatorii creştine. Francezii sunt persoane foarte credincioase, aşa că tradiţiile de Crăciun în Franţa nu puteau să ducă lipsa de elementele religioase. Atât în biserici, cât şi în casele oamenilor se pune în scenă momentul Naşterii, care este numit “Creche”. Acest obicei a fost introdus în ţară în secolul al XIV-lea de către Francisc de Assisi, întemeietorul Ordinului franciscan. Scenă este realizată cu ajutorul unor figurine din lut, “Santons” (sfinţi mici), iar pe lângă ele sunt aşezate alte figurine reprezentând autorităţile locului respectiv. În sudul Franţei, scenă este realizată şi cu alte figurine care întruchipează magii, păstorii şi animalele, dar şi diverse personaje că primarul sau un ţăran oarecare. Grija şi talentul cu care sunt realizate figurinele fiind de-a dreptul uimitoare. De altfel acestea sunt puse în vânzare în luna decembrie, în principal la Marsilia şi Aix, în cadrul târgurilor de Crăciun. În locurile din faţă bisericilor şi a catedralelor, de multe ori se pune în scenă Naşterea prin piese de teatru, la care oamenii vin şi se uită cu mare drag. Bradul de Crăciun nu a fost niciodată foarte popular în Franţa, în locul lui fiind preferată tradiţia "trunchiului Yule". Acest obicei, datând din secolul XII, este foarte popular în Franşa, desi trunchiul autentic a fost înlocuit printr-o prăjitura delicioasă, numita "buche de Noel" (Buşteanul de Crăciun). În trecut, cu ocazia Crăciunului, în fiecare casă era adus un trunchi de copac proaspăt tăiat, care era lăudat şi stropit cu ulei şi vin, întreaga familie bucurându-se în jurul lui. Astăzi prăjitura a înlocuit lemnul, fiind servită la masa de Crăciun, numita "le reveillon". Aceasta masă are loc în Ajunul Crăciunului, la miezul nopţii, dupa slujba de la biserică. Meniul acestei mese speciale variază de la o regiune la alta. În Alsacia la principalul fel se serveşte gâscă, în Burgundia curcan cu castane, în timp ce parizienii preferă scoicile şi pate de foie gras. Se mai serveşte carne de pasăre, şuncă, salate, prăjituri, fructe şi vin. In Picadia , un miel viu, aşezat într-un coş şi dus de un cioban împodobit cu panglici, urmat de un cortegiu de păstoriţe şi pastori, îmbrăcaţi în alb, era dus la biserică. Lăcaşul sfânt era asfel, în cântecele locale ale vechiului Crăciun.Preotul binecuvânta ritualul, apoi mielul era readus la stână şi ciobanii aveau grijă ca toată viaţa să fie înconjurat cu grijă mare, pentru a muri de … bătrâneţe. Mielul era privit ca un salvator al turmei, iar stăpânul zgârcit care, cumva, ducea oiţa aceea la căsăpire atrăgea asupra sa teribile ocări ale locuitorilor. În alte provincii, ca în Franche-Compte, era folosit tot mielul împodobit cu panglici, însă de catre copii. Aceştia se deghizau în regi, în magi, mergeau din uşă în uşă şi cântau ca şarlatanii de altă dat, solicitând daruri în bani şi în natură. De Crăciun, la 25 decembrie, în Provence, pe la nouă seara, familia se aduna la cel mai în vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua parte la „bogata cină”, compusa din legume şi „morne en branadade”, o mâncare de peştecu usturoi. Urma alviţa, prăjiturele, bomboanele, vinul fiert. Page 259

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În partea de sud a Franţei în sobă este ars un buştean, suficient de mare ca să dureze de la Crăciun la Anul Nou. În trecut cenuşa acestui buştean era răspândită pe câmp, pentru a aduce recolte bogate. În trecut, în fiecare familie franceză se pregătea "Prăjitura celor Trei Magi", care avea ascunsă în ea un bob de fasole. Cine îl găsea devenea Rege sau Regină pentru întreaga zi de Crăciun. Un alt obicei era ca de Crăciun copiii să plece în căutarea Magilor, având la ei grămezi de fân pentru a le hrăni acestora cămilele. Şi în Franţa Crăciunul este o ocazie pentru întreaga familie de a se reuni, a se bucura, şi nu în ultimul rând de a se ruga. În Ajunul Crăciunului bisericile şi catedralele sunt viu luminate şi împodobite, iar clopotele bat pentru a-i atrage pe credincioşi. Odată cina terminată familia se duce la culcare, fără să uite să lase focul aprins şi pe masă mâncare şi băutură, dacă Fecioara Maria se va opri în casa lor. Copiii îşi lasa ghetele sau saboţii pentru ca Pere Noel sau Copilul Christos să le umple cu daruri. În nordul Franţei copiii primesc cadouri pe 6 decembrie, de ziua Sf Nicolae, în loc de Crăciun. Adulţii îşi fac unii altora cadouri în ultima zi a anului. Astăzi, tradiţiile de Crăciun în Franţa diferă. Este o ocazie foarte importantă pentru francezi, pentru că ţin foarte mult la unitatea familiei şi este obligatoriu că toţi membrii să se reunească la masă. În Ajunul Crăciunului, cei mici îşi pregătesc conştiincios ghetuţele şi le lasă lângă sobă, aşteptând cu nerăbdare că Moş Crăciun (Pere Noel) sau Micuţul Iisus (Le petit Jesus) să le umple încălţămintea cu dulciuri. Cei care nu şi-au ascultat părinţii în timplul anului şi au făcut numai năzdrăvănii se tem că nu cumva Pere Fouttard (Tată Fouttard) să îi viziteze noaptea şi să îi bată peste fund. Tot în Ajun se împodobeşte bradul, numit de francezi Sapin de Noel, care poate fi văzut în toate casele, în toate pieţele şi în toate birourile. În ziua Ajunului toţi membrii familiei postesc, iar la miezul nopţii se duc să asiste la slujba religioasă, numită La Messe de Mînuit (sau Liturghia de la miezul nopţii). Lăcaşurile de cult sunt foarte luminoase şi colorat împodobite, iar clopotele bat aproape tot timpul pentru a le atrage atenţia oamenilor că trebuie să vină la slujba. După Liturghie, oamenii se îndreaptă spre casă, unde vor serba, printr-o masă copioasă, “Le Reveillon” (Revelionul). Masă este compusă din feluri de mâncare neobişnuite pentru restul anului, cum ar fi curcan cu castane sau foie gras. Deşertul tradiţional este “buche de Noel”, o ruladă din ciocolată şi castane în formă de buştean. Pe vremuri, francezii obişnuiau să taie un buştean, să-l pună pe foc de Crăciun şi să îl lase să ardă până de Anul Nou, iar odată cu recerea timpului acest obicei s-a transformat în delicioasă prăjitură. După ce cină se încheie, familia se pregăteşte de culcare, nu înainte de a lasă câteva bucate pe masă, de a aprinde o lumânare la fereastră şi de a pune lemne pe foc, în cazul în care Maică Domnului se hotărăşte să le treacă pragul. Traditiile de Crăciun în Franţa sunt foarte simple în ziua propriu zisă a Naşterii Domnului: familia se adună în jurul bradului şi deschid darurile lăsate de Pere Noel, urmând să îşi petreacă întreagă zi împreună, povestind şi cântând colinde. În unele părţi ale ţării, darurile au fost aduse pe 6 decembrie, însă modalităţile de petrecere a timpului rămân aceleaşi – obligatoriu alături de cei dragi.

UNIVERSALITATEA SĂRBĂTORII CRĂCIUNULUI Prof. Sas Cristina Praznicul Naşterii Domnului este negreşit pentru noi toţi un eveniment care ne umple sufletele de bucurie sfântă, de amintirile clinchetelor de clopoţei pierdute în taina serii de Crăciun, a frânturilor de colinde, a mirosului proaspăt de brad din casă, a ieslei Naşterii Mântuitorului aşezată în biserică, a aşteptării pline de curiozitate şi de nerăbdare a darurilor de Crăciun... Crăciunul este sărbătoarea Page 260

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

naşterii Mântuitorului, a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, o celebrare pe care popoarele au îmbogăţit-o de-a lungul anilor cu tradiţii şi obiceiuri specifice culturii lor, transmise apoi de la o generaţie la alta. Ieslea Reprezentarea Naşterii Mântuitorului a variat de-a lungul timpului: de la reprezentarea simplă, în fresce, a Mariei cu Pruncul şi cu Iosif, până la reprezentări complexe care cuprind circa 200 de figurine. Despre naşterea Mântuitorului nu ne vorbesc decât evangheliştii Luca (2,1-21) şi Matei (1,182,12). Luca ne relatează cum Iosif şi Maria au mers la Betleem pentru recensământ, şi, întrucât nu au găsit loc de găzduire, Maria l-a născut pe Isus şi l-a aşezat într-o iesle. Tot evanghelistul Luca scrie despre păstorii care au venit să-l vadă pe copilul nou născut şi au povestit lui Iosif şi Mariei că îngerii au fost cei care le-au dat de veste. Evanghelistul Matei nu dă prea multe informaţii despre naşterea lui Isus, în schimb este singurul care-i aminteşte pe magii de la Răsărit, veniţi de departe - călăuziţi de o stea - pentru a se închina pruncului şi a-i oferi daruri: aur, smirnă şi tămâie. Prima reprezentare a Naşterii se află într-o frescă din catacombele Priscilei (sec. al II-lea d.C.), în care este reprezentată Sfânta Fecioară cu Pruncul în braţe, pe care-l prezintă Magilor: alături se află un bărbat, iar sus, o stea în opt colţuri. Cea mai veche Iesle din Italia este reprezentarea în marmură a lui Arnolfo di Cambio, realizată în jurul anului 1289, care poate fi încă admirată în bazilica Santa Maria Maggiore din Roma. Primele Iesle cu figurine despre care există informaţii datează din sec. al XIII-lea, şi sunt de fapt reprezentări cu mari statuete din marmură, lemn sau teracotă, expuse întregul an într-un aranjament static într-o capelă. Ieslea tradiţională ungurească, aşa-zisă Betleem, poate fi transportată manual. Are forma unei bisericuţe, a unui grajd sau a unui cort deschis şi este purtată din casă în casă de copii, numiţi betlehemesek, dintre care unii sunt îmbrăcaţi în îngeri, care recită versuri, cântă şi dansează. Ieslea poloneză, szopka, este o construcţie în formă de catedrală, împodobită cu staniol colorat. Szopka portabilă este purtată din casă în casă de copiii care cântă cântece de Crăciun, numite koledy, şi primesc în schimb dulciuri şi bani. În Slovenia, în regiunile alpine, există o tradiţie care datează din sec. al XIX-lea: în fiecare familie se construieşte o Iesle într-un colţ "sacru" al casei, unde în alte perioade din timpul anului stă crucifixul. În Mexic, Ieslea are infuenţe indigene şi constituie una din expresiile cele mai autentice ale artei populare elaborată de fiecare oraş pentru ziua de piaţă, deşi s-a îmbogăţit, începând din 1500, cu influenţe europene şi asiatice. În Brazila, Ieslea s-a răspândit între 1600 şi 1700, datorită iezuiţilor şi a preoţilor spanioli, portughezi şi francezi care au venit aici pentru a-i evangheliza pe indigeni. Caracteristice pentru nordestul Braziliei sunt lapinhas, construcţii simbolice în care este reprezentat Pruncul Isus îmbrăcat în Page 261

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

veşminte de aur şi pietre preţioase, aşezat pe vârful unui munte, înconjurat de flori, plante, păsări şi animale de toate felurile. În Italia, cea mai cunoscută - şi apreciată la nivel mondial - este ieslea din regiunea Neapole. Cele mai vechi iesle din această regiune datează din sec. al XV-lea şi sunt fabricate din lemn, cu circa 40 de figurine şi cu scenografii foarte complexe, ceea ce constituie de fapt specificul lor. În ultimii ani, odată cu progresul tehnologiilor, au apărut şi ieslele electronice. Cu ajutorul unor mecanisme, personajele sunt puse în mişcare, pârâurile curg, apa ţâşneşte din fântâni, soarele răsare şi apune, iar lumina din case se aprinde şi se stinge, etc. Pentru mulţi artişti şi inovatori, ieslea a devenit un hobby, iar în Roma, în fiecare an, de Crăciun, pot fi văzute cele mai originale iesle, din punct de vedere tehnic, artistic şi cultural, în cadrul anualei expoziţii internaţionale. Astăzi, în multe ţări, în seara de Crăciun există obiceiul de a se organiza o reprezentare dramatică a naşterii Mântuitorului, cu actori şi decoruri, fiind numite popular "iesle vii". Aceste reprezentări datează din sec. al XVIII-lea, iar unii specialişti consideră că ele provin din dramele sacre medievale, alţii consideră că îşi au originea în cântările specifice pentru timpul Crăciunului, din sec. al XVI-lea, cântări care constau într-un dialog dintre doi sau mai mulţi parteneri. Oricare ar fi adevărata lor origine, ele s-au păstrat şi dezvoltat în tradiţia Bisericii, şi au rolul de a-i ajuta pe credincioşi să trăiască mai profund misterul celebrat, prin actualizarea scenei Întrupării Domnului. Misteriosul împărţitor de daruri Moş Crăciun este pentru noi personajul misterios care aduce daruri în seara de Crăciun, un personaj pe care îl regăsim şi în alte culturi, dar sub alt chip şi un alt nume. Personajul care l-a inspirat pe Moş Crăciun din zilele noastre este Sfântul episcop Nicolae, un sfânt din tradiţia europeană. Când emigranţii germani şi olandezi au mers în America au dus cu ei şi amintirea sfântului episcop şi tradiţia conform căreia sfântul împărţea daruri de Crăciun. În 1860, desenatorul şi caricaturistul Thomas Nast, care lucra la un ziar din New York, l-a "îmbrăcat" pe Santa Claus într-un costum, tot de culoare roşie, ca şi veşmântul episcopului, împodobit cu blană şi legat la mijloc cu o centură de piele, şi i-a înlocuit mitra cu o scufie roşie cu blană albă. Nast a stabilit de asemenea reşedinţa lui Santa Claus la polul Nord în 1885, când a desenat doi copii uitându-se pe o hartă a lumii şi trasând călătoria lui Santa de la Polul Nord în Statele Unite. În anii următori, scriitorul american George P. Webster a preluat ideea, explicând că fabrica de jucării a lui Santa Claus şi casa lui, în timpul îndelungatelor luni de vară, sunt ascunse în gheaţa şi zăpada de la Polul Nord. În 1931, Santa Claus a căpătat o cu totul altă înfăţişare într-o campanie publicitară a companiei Coca-Cola: talentatul pictor Haddon Sundblom i-a dat lui Santa Claus o înfăţişare mai umană, atractivă şi credibilă. Obiceiul de a face daruri cu ocazia sărbătorilor de Crăciun este foarte răspândit, iar în unele ţări europene personajul care aduce darurile nu este Sfântul Nicolae. De exemplu, în tradiţia spaniolă, cei trei regi Magi aduc daruri copiilor, la 6 ianuarie, în Italia şi în Rusia există obiceiul ca o femeie Page 262

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

bătrână să aducă daruri copiilor, în Germania, Christkind (Copilul Cristos) este cel care aduce daruri în seara de Crăciun. Bradul Pentru multe ţări europene şi de pe continentul american, pomul de Crăciun este unul din simbolurile preferate pentru a reprezenta această sărbătoare. La originea obiceiului de a împodobi bradul se pare că se află scenele dramatizate din timpul Adventului, numite "mistere", răspândite în Europa sec. al XI-lea. Printre aceste scene se număra şi scena Paradisului, foarte populară la acea vreme, grădina Edenului fiind reprezentată printr-un pom împodobit cu mere roşii. Pomul reprezenta atât Pomul vieţii cât şi Pomul cunoaşterii binelui şi răului, iar dramatizarea scenei Paradisului se încheia cu profeţia venirii Mântuitorului. În timpul sec. al XV-lea, la 24 decembrie, sărbătoarea protopărinţilor Adam şi Eva, credincioşii au început să instaleze pomi în casele lor, pe care îi împodobeau cu mere şi nuci. În sec. al XVIII-lea, obiceiul de a împodobi pomul de Crăciun era împământenit deja în Germania, Franţa şi Austria. La jumătatea sec. al XVII-lea, pomul de Crăciun a început să fie iluminat cu lumânări mici, acestea fiind înlocuite mai târziu, la începutul sec. al XX-lea, de instalaţiile electrice cu becuri, şi chiar şi bradul a început să fie înlocuit cu unul artificial. În vârful multor brazi de Crăciun este pusă o stea, care reprezintă steaua ce i-a călăuzit pe magi la Isus. Colindele religioase În istoria creştinismului, primele cântări de Crăciun au fost scrise în sec. al IV-lea: primul imn, Jesus refulsit omnium, datează din anul 368. Unele colinde, precum "Adeste fideles", "Petit papa Noël", "Jingle Bells" ş.a., au devenit foarte cunoscute în întreaga lume, dar nici unul nu se bucură de faima şi răspândirea colindului austriac "Stille Nacht" (în trad., "Noapte tăcută"; versiune română se intitulează "Noapte de vis"), compus de Franz Gruber. Colindele de Crăciun sunt un mod de a reflecta mai profund şi totodată mai simplu asupra misterului Naşterii Mântuitorului, şi de a exprima bucuria şi recunoştinţa noastră faţă de Dumnezeu care s-a făcut om spre mântuirea noastră. Din păcate, actualul context socio-cultural încearcă să ne învăluie într-o atmosferă care transformă o sărbătoare creştină într-o celebrare ne-creştină. Crăciunul a devenit pentru noi atât de familiar încât am uitat să mai privim dincolo de aparenţe şi să pătrundem semnificaţia adâncă a simbolurilor şi ritualurilor care-l însoţesc. Multe din tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun au rămas un folclor de domeniul trecutului, cu care ne mai întâlnim, în cel mai fericit caz, în câteva sate româneşti, şi în cel mai rău, la muzeu sau în arhivele televiziunii. Cristos a venit în lume pentru fiecare dintre noi. Să facem şi noi din inima noastră o iesle în care să-l aşezăm în centru pe Isus. Să ne adunăm în jurul lui, cu slăbiciunile şi tăriile noastre, cu defectele şi talentele noastre, cu bucuria şi recunoştinţa noastră. Să medităm asupra acestui mare mister al întrupării Fiului lui Dumnezeu, să-l contemplăm, şi să ne lăsăm pătrunşi de iubirea de necuprins a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. BIBLIOGRAFIE

Page 263

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB



DRUM W., Magi, The Catholic Encyclopedia, Volume IX, www.newadvent.org/cathen/



FERNÁNDEZ T., Tradiciones y Costumbres Navidenas, www.catholic.net



FOLEY L. O.F.M., St. Francis and the Crib, www.americancatholic.org



MARTINDALE C., Christmas, www.newadvent.org/cathen/



ROŞU G., Crăciunul la români, în www.cimec.ro/Etnografie



http://www.silentnightmuseum.org

The

Catholic

Encyclopedia,

Volume

III,

OBICEIURI DE CRACIUN Prof.in.inv.primar:Ghejan Mariana Lic.Tehn.Transporturi Auto-Craiova Crăciunul în România este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea statelor creştine. Crăciunul a fost introdus odată cu apariţia creştinismului în România. Sărbătoarea Naşterii Domnului se ţine pe 25 şi 26 decembrie. Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale ţării, ca de pildă cele din Oltenia, era acela ca în Ajunul Crăciunului, gospodării să se trezească dimineaţa devreme, să facă focul în sobă şi cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul stând la gura sobei şi să spună: "Bună dimineaţa lui Ajun! / C-a venit intr-un ceas bun / Să ne-aducă:porcii graşi şi unturoşi / şi oamenii sănătoşi; / Vacile cu viţei,oile cu miei, scroafele cu purcei,cloştile cu pui, găinile cu ouă......şi tot aşa se continuă cu ceea ce gospodării doreau să aibă, ca în final să se spună: La anul şi la mulţi ani! Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivităţile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulţi colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale oraşelor şi satelor, ţinând în mână o stea făcută din carton şi hârtie, cu scene biblice pictate pe ea. Tradiţia din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea şi recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol şi decorată cu clopoţei şi panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei şi întreaga creaţie este ataşată de o coadă de mătură sau de un băţ puternic. Celebrarea Naşterii Domnului este prilej de mare sărbătoare pentru romani ca popor majoritar crestin ortodox. Începand cu 20 decembrie începe cu adevarat să miroase a Crăciun. De fapt miroase a păr pârlit de porc, a pomana porcului, a afumatură şi toate acestea după guiţăturile porcilor sacrificati în ziua de Ignat. Tobele răsuna mai tare, nu aşa timid ca la începutul Postului Crăciunului. Copiii repetă colindele, iar unii dintre ei pregătesc ,, Steaua” şi ,,Cântecul de Stea”. Sărbatoarea Naşterii Pruncului Sfânt începe în dimineaţa lui Mos Ajun cu colinde care ţin până noaptea. Între timp, seara, se pregătește masa de Crăciun la care vor participă toți membrii familiei. În dimineața de 25 decembrie toata lumea participă la Sfânta Liturghie de Crăciun și apoi la masa de Crăciun asta daca nu au facut-o deja de cu seară și treptat încep să-și facă apariția copiii Page 264

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

cu ,, Steaua”. Aceștia vestesc faptul că Iisus s-a născut și povestesc despre închinarea Magilor. Închinarea Magilor și faptul că aceștia au dus daruri Pruncului Sfânt au generat obiceiul cadourilor de Crăciun. A fost creat și un personaj mitic Moș Crăciun care împarte cadouri copiilor. În satele românești copiii găsesc cadourile sub bradul împodobit în Ajun și li se spune că Moșul a venit cand ei dormeau sau când erau la colindat. La oraș și în familiile mai înstărite există o persoană care îmbracată în haine ro șii joacă rolul Moșului și oferă darurile pe măsura meritelor din timpul anului. În calendarul ortodox cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea Sfântului Ștefan. Toate zilele de Crăciun sunt sortite revederii părinților, neamurilor, și prietenilor așa că lumea ,, cu mic cu mare” merge în vizită și așteaptă oaspeți. Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii față de semeni; o vreme de voio șie, bucate alese și clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbătoare este ținută pe tot Globul indiferent de rasă pentru că este un moment în care toți au uitat de aceste aspecte. În România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng to ți membrii familiei, chiar dacă unii sunt plecați departe. Membrii familiei încep să se strângă pe lângă gospodina casei. Aceasta împarte sarcinile: ,,tu alegi orezul”, ,,tu toci carnea”, ,,tu cerni făina”, tu ții ligheanul la framântat” etc. Oricum se crează o zarvă și o agitație plăcută. Una sau două zile sunt dedicate coptului colacilor, cozonacilor, prăjiturilor. De obicei Ajunul și în preziua ajunului se pregătesc mâncărurile. Dacă la Ignat s-au facut preparatele de porc atunci rămâne de treaba numai pentru Ajun (sarmale, friptura, ciorba, salata de ,,boeuf”, piftia sau răciturile de porc), dacă nu atunci ea se va lupta și cu caltaboși, leber, chișca etc. Miroase a mirodenii, mâncărurile sunt gustate doar de gospodina dacă ceilalți postesc sau se fac pe negustate existand convingerea că acestea vor ieși mai bune decât atunci când sunt gustate. În dimineața de Crăciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile mo șului, apoi glasurile lor trezesc toata casa. Urmează micul dejun, la care participă toata familia. În dimineața Crăciunului toată familia merge la biserică pentru a asista la slujbă. Se întorc voioși spre casele lor, și urmează să ducă pomană o farfurie cu friptură de porc celor care nu au avut ce sa sacrifice de Ignat. Gospodinele încep să pună pe masa frumos decorată tot ce au pregatit mai bun pentru ziua de Crăciun: toba, caltaboși, piftie, sarmale, friptura de porc, cozonac, prajituri, toate facute cu cele mai bune ingrediente, la care se adaugă rugaciune sau măcar o cruce făcută deasupra mâncărurilor la gătit și a aluatului pus la dospit. În zonele rurale ale țării, în special în Moldova și Oltenia sarmalele se fac și se servesc în mod tradițional (pentru coacere sarmalele sunt puse întro oala de lut, care este stropită cu apă, ca să nu crape. Astfel, sarmalele se coc în tihnă, uniform și au o aroma deosebită). La țară bărbații aduc lemne să pună pe foc (ca să iasă bune copturile, sarmalele și friptura focul este o intreaga știință) și apoi se ocupă de băuturile tradiționale, țuică fiartă cu piper și u șor îndulcită și nelipsitul vin fiert cu scorțișoară și diferite plante aromatice musai servite în căni din lut, nu de alta, dar acestea păstrează savoarea băuturilor. Odată pusă familia la masă, se face rugaciunea, și toți membrii familiei se bucură de bucate alese după un post lung. Voioșia trebuie sa fie peste tot, în toate inimile. După ce toți membrii s-au săturat, masa nu se strânge, se lasă chiar și peste noapte pentru ca familia sa aiba parte de un an îmbelșugat. Dacă este zapadă, copiii zburdalnici ies afară pentru a face oameni de zăpadă sau pentru o bulgăreala zdravănă. Părinții și bunicii rămân în casă pentru a pregăti bucatele pentru colindătorii ce vor veni cu ,,Steaua”. Seara este momentul pentru musafiri. Se spune că dacă primul invitat este barbat atunci familia va avea noroc tot anul ce va urma. Toți invitații trebuie să vină cu inimile curate, cu gânduri bune și voioșie pentru ca toate să meargă bine. Page 265

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Odată lăsată noaptea, toți se retrag la casele lor în pace pentru o binemeritată odihnă. Chiar daca Crăciunul a devenit ,,comercial”, trebuie să-i recunoaștem meritele. Reunește familia de peste tot, și pentru o zi toți oamenii uită de griji, toți avem aceeași culoare și credem în acelea și valori și zâmbim de fiecare dată când îl vedem pe omul acela cu burtă și barbă albă care este îmbrăcat în roșu chiar dacă nu îl vedem zburând într-o sanie trasă de reni. La români, colindele au o funcţiune rituală, exprimând o atmosferă sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări. Ele se cântă în perioada Crăciunului, iar multe dintre ele sunt legate de imaginea lui Moş Crăciun. Numele „Moş Crăciun” în aceste cântece apare drept „Crăciunu’” sau „Doamne”, cu variantele „Lerui Doamne”, „Alerui Doamne”, „Ler”. Cele mai populare colinde sunt: „Mărire-ntru cele-nalte”, „Astăzi s-a născut Hristos”, „Domn, Domn să-nălţăm”, „Sus la poarta raiului”, „Colindiţa”, „O ce veste minunată”, „Plecarea magilor”, „Moş Crăciun cu plete dalbe”, „Bună dimineaţa la Moş Ajun”, „Florile dabe”, „Colinde – strigate colindătorilor”, „Colind de fereastră”, şi „Colindul Crăciunului”. Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de Ion Creangă în Amintiri din copilărie. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea, iar cea mai veche transcriere după unul englezesc este scrisă de Ritson, în 1410. Oliver Cromwell a interzis colindele în Anglia între 1649 şi 1660. Martin Luther şi adepţii lui s-au împotrivit acestei idei, unii find nevoiţi să emigreze. În 1649, John de Brebeur a scris prima colindă americană de Crăciun, numită „Iisus S-a Nascut“. Piesa religioasă, „Pătimirea“, a fost jucată în Oberammergau, Germania în 1634 şi de atunci este interpretată la fiecare 10 ani. În anii 1700, muzica lui Mendelssohn şi a lui Händel a fost utilizată în loc de colinde de Crăciun. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Din această cauză, el a compus trei piese, una dintre ele fiind „Stille Nacht”(Silent Night), care astăzi este cântată în peste 180 de limbi. Cea mai bine vândută piesă de Crăciun este „White Christmas” de Bing Crosby ce a apărut în filmul Holiday Inn, înregistrarea fiind comercializată în peste 30 de milioane de unităţi. Bibliografie: http://www.traditii.ro/craciun.php?nr_articol=40 http://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia https://florynleahu.wordpress.com/2009/12/29/istoria-si-originile-craciunului-2/ http://www.parinti.com/modules.php?name=News&file=article&sid=266 http://sarbatori.blogspot.com/2007/11/istoria-craciunului.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Mo%C5%9F_Cr%C4%83ciun

Naşterea Domnului – prilej de bucurie Învăţător-psihopedagogie specială,Anca Şerbulea

Veche de peste doua milenii, raspandita pe tot globul, cea mai importanta sarbatoare a crestinilor nasterea Domnului Iisus Hristos este intimpinata cu emotie si bucurie. Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume.In multe tari,el este asociat cu feeria iernii si cu cuvinte magice :sarbatoare , fericire, a darui, pace, prietenie.

Page 266

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Noi,romanii,de Craciun,impodobim bradul si pregatim pentru colindatori mere,nuci,covrigi uneori si bani .Colindatorii,tineri sau copii, sunt asteptati cu nerabdare.In colindele lor povestesc despre nasterea minunata si inchinarea celor trei magi ,ureaza gazdelor belsug,noroc,sanatate,prunci frumosi si inimosi. .Si rusii impodobesc bradul,petrec impreuna cu familia si asteapta colindatorii cu nuci si cu colaci.In sate,deosebit de placuta este plimbarea cu troica,o sanie trasa de cai. In Finlanda,tara de unde se spune ca vine Mos Craciun,saniile sunt trase de reni. In America,dupa ce impodobesc bradul si agata ciorapei deasupra caminului,copiii se asaza la fereastra ca sa-l zareasca pe Santa Claus. Copii francezi,in asteptarea lui Pere Noel atarna la gura sobei un ciorapel,iar micii italieni mananca cozonac in forma de tort numit panetone si il asteapta pe Babo Natale. Creştinii din India aşază podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea, decorează şi casele cu frunze de mango. În unele regiuni se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe pereti sau pe acoperişuri. În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep "Postul Mic"pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie merg la biserică,apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este friptura de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii primesc haine noi,pe care le poartă în ziua de Crăciun. Deşi Irakul a fost si este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru a intimpina marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă ard toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. În China, copiii decorează casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lănţişoare din hârtie colorată.Ei îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de obicei primesc hainute şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate,iar portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei, pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează şi focuri de artificii. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit "Colinde la lumina lumânării". Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă. În toată luna decembrie, se cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică. In Anglia,inaintea zilei de Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui Father Cristmas apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini.Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei englezesti. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând;fiecare ruda primeşte câte un pudding. La Paris, intr-un cort imens, se poate vedea cea mai mare iesle din lume, în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendid ornate cu beculeţe.La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert.Familia se aşeza la masă, apoi intona cântece religioase până la miezul nopţii. În fostele cazărmi germane, se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare, pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor, corul soldaţilor cânta un cântec religios. Apoi, un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu Page 267

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr,ca să primească daruri. Venirea Craciunului reprezinta asadar, unul dintre cele mai asteptate momente ale anului. E sarbatoarea cand cerul se deschide si crestinii de pe intregul mapamond isi arata bucuria Nasterii Domnului Iisus Hristos.

Crăciunul pe Valea Ţibleşului

Şinar Violeta-Cristina, Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi”, Structura Grădiniţa cu Program Prelungit „Albă ca Zăpada” Beclean a) Colindul 1. Prezentarea obiceiului popular. Pentru noi, anotimpul alb iarna este prilej de sărbătoare, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de nenumărate datinii şi obiceiuri care ţin de sărbătoarea naşterii Domnului. Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte. Sărbătorile de iarnă încep odată cu Postul Crăciunului (15 noiembrie) şi ţin pană la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Repertoriul lor bogat cuprinde: colinde, cântecul de stea, urările de belşug şi recoltă bogată cu pluguşorul, urarea cu sorcova de un nou an bun şi rodnic, jocurile cu măşti („obrăzarii”, „cipăruşul”, „turca”, „irozii”). Cel mai frumos obicei de Crăciun este colindatul. Se colindă pe la ferestre sau la uşă, în curte casei, în pridvor, înainte de a se intra în casă. În satele de pe Valea Ţibleşului, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Ajunul Crăciunului, primii care pleacă la colindat sunt copiii mici, care trec din casă în casă şi rostesc: „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”. Pentru colindul lor, primesc dulciuri, colăcei, mere, nuci etc. În jurul prânzului, la colindat merg şi copiii mai mari. Ei formează cete sau merg singuri la casele vecinilor şi prietenilor pe care îi întreabă: „Primiţi colinda?”. Dacă gazda le răspunde afirmativ, încep colindul pe care îl încheie rostind: „Slobozi-ne gazdă-n casă,/C-afară plouă de varsă şi ne ninge de ne frige!”. Colindătorii sunt poftiţi înăuntru şi răsplătiţi cu prăjituri, dar şi cu „colindă”. Abia după ce se înserează, la colindat pornesc şi tinerii, care merg, de regulă, la cunoscuţi, unde petrec mai mult timp în compania gazdelor. Sunt invitaţi la masă şi serviţi cu prăjituri şi vin, dar nu li se oferă bani. Adulţii pleacă la colindat după ce se înnoptează bine. Ei încep colindatul cu casa preotului şi continuă cu locuinţele primarului şi ale altor oameni de vază din sat, care sunt obligaţi să ţină poarta casei deschisă până în zori, semn că sunt bucuroşi de oaspeţi. Colindatul poate dura până dimineaţa şi este reluat şi în ziua de Crăciun. În prima seară de Crăciun se colindă, de regulă între familii cu grad de rudenie apropiat. A doua şi a treia seară se merge la alte familii, pe la prieteni. Se servesc sarmale, cozonac, prăjituri, ciorbe uşoare (de moare de varză cu carne proaspătă de porc), produse din carne de porc (cârnaţi de porc, călbaş, cartaboş, tobă, costiţe fierte în zeama de varză). Pentru cei care s-au ospătat mai mult, se oferă spre consum, pentru contracararea efectului alcoolului, zeama de varză acră (moare). 2. Conţinutul colindelor. Colindele ne înfăţişează atât scene biblice cât şi secvenţe din obiceiul Crăciunului, exemplele fiind următoarele: „Deschide uşa creştine”, „Cerul şi pământul”, „Sus la poarta Raiului”, „Asta-i o găzdoaie aleasă!”, „Scoală gazdă nu dormi!”, „La Vifleem”, „Acolo-n josu mai în josu”, „Ciucur verde de mătase”, etc. De precizat, ca un obicei al zilei de Ajun al Crăciunului, împodobirea bradului. De regulă, în majoritatea caselor „Pomul de Crăciun” este reprezentat printr-un bard mare şi frumos, ce se împodobea cu fâşii de hârtie creponată, „petele” colorate, mere, nuci, pere, bomboane argintate, doar după anii 1980, la sate ornamentarea acestuia se realizează cu beculeţe, ghirlande, lumânări, artificii, globuri colorate. Page 268

CRĂCIUNUL Februarie 2016

-

PE

GLOB

b) Steaua 1. Prezentarea obiceiului popular. Printre tradiţiile de Crăciun regăsim şi „mersul cu steaua”. În general băieţii sunt cei care merg cu acest colind. În funcţie de sate, zilele în care se practica această tradiţie variază, fie în zilele de Ajun şi Crăciun, fie doar în zilele de Crăciun. Copiii merg cu acest colind folosind o stea confecţionată de ei înşişi sau de părinţi. „Mersul cu steaua” ne vesteşte Naşterea Mântuitorului. O stea este construită dintr-o veşcă (marginile sitei) peste care se aşează o hârtie (albă sau roşie) unde se aplică steluţe şi chipul Maicii Domnului. Mai nou, „stelele” sunt prinse într-un dispozitiv cu arcuri. Copilul rostea: „Trei crai de la răsărit/Cu steaua-au călătorit /Şi-au mers după cum citim/Până la Ierusalim./Şi-acolo dacă-au ajuns /Steaua în nori li s-a ascuns/Şi-au început a căuta /Prin oraş a întreba: - Unde s-a născut, zicând,/Un crai mare de curând?/Iar Irod împărat,/Tare rău s-a supărat,/Ordin în ţinut a dat,/Toţi copiii a adunat/Capetele a tăiat/Crezând că printre ei a fost /Şi Hristos/El, Mântuitorul nost./Să trăiţi şi la mulţi ani!”. 2. Confecţionarea stelelor. Prezint un mod simplu de obţinere a produsului finit „steaua”. Materiale necesare: - suportul de lemn de la un ciur (sită) de mălai sau de faină a cărei sită s-a rupt şi nu se mai foloseşte; - coală albă mare; - două beţe de 75 şi 30 de centimetri; - beteală (de preferat argintie) - două icoane decupate dintr-o revistă sau din calendare din anii anteriori; - lipici; - staniol;. - clopoţei. Modalitatea de realizare: se fac patru găuri pentru a se introduce cele două beţe în suportul de lemn în formă de cruce (băţul mai lung va fi cel de care se ţine steaua); - se îmbracă cele două feţe ale suportului de lemn şi apoi marginea cu coala albă; - se dă cu lipici pe spatele iconiţelor şi se lipesc pe cele două feţe; - se pot face steluţe din staniol pe care le lipim pe margine; - îmbrăcăm beţele în staniol şi prindem beteala de capetele acestora; - ataşăm marginilor suportului de lemn clopoţei; Utilitatea practică a produsului: Steaua confecţionată este folosită de copiii care merg din casă în casă să vestească tuturor Naşterea Mântuitorului, ea servind astfel la susţinerea urărilor. Aplecându-ne cu dragoste spre trecutul nostru, gândindu-ne cu respect la originea poporului român născut creştin, trebuie să ne păstrăm cu sfinţenie obiceiurile păstrate din vremuri de demult, ca nişte adevăraţi români. Să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale, portul romanesc şi pe români. Prin activităţile din şcoli, grădiniţă copiii vor cunoaşte evenimentele ce s-au derulat cu mii de ani în Bethleem. Trăirile copiilor vor lăsa amprente de neşters în sufletul lor. Să facem în aşa fel încât să ducem mai departe aceste tradiţii care parcă pe an ce trec îşi pierd din farmecul şi mireasma lor. Este bine ca preşcolarii să cunoască importanţa sărbătorilor de iarnă, să înţeleagă mirajul acestora, să simtă magia Naşterii Pruncului. Pregătindu-se pentru sosirea Moşului, vor vi mai buni, mai cuminţi, iar sufletul lor se va umple de bucurie.

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun la români Profesor: Alina Sîrbu Şcoala Gimnazială Nr. 25, Galaţi Page 269

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pentru omul contemporan sărbătoarea reprezintă un moment de regăsire a sinelui alături de familie, o redescoperire a laturii pozitive care pare anihilată pe parcursul existenţei de trăiri contradictorii, dar şi o întoarcere spre trecut, restabilind legătura cu un timp ce poate fi concret, real, istoric, dar şi de un altul mitic, sacru, al evenimentelor relevante. Cuvânt vechi, din fondul latin, a serba (servare), desemnează respectul cu care slujim un model, dar şi îndatorirea de a-l transmite şi de a face din el un reper viu, cel al istoriei mitice. Crăciunul este cea mai fastuoasă şi mai aşteptată sărbătoare a românilor, este pe cât de veche, pe atât de complexă ca rosturi şi semnificaţii. Ca orice sărbătoare ce închide un interval spre a deschide un altul nou, Crăciunul are câteva dominante ce se disting: nu este o zi, ci un ciclu de ziledouăsprezece la număr- ce prefigurează lunile anului următor, are o pronunţată esenţă sacră subliniată de Naşterea lui Iisus Hristos şi caracter augural, fiind un timp învestit cu forţe redutabile ce se cer adânc respectate şi atent invocate. Simboluri ale Crăciunului Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii şi a liniştii sufleteşti. Fiecare dintre noi are un stil personal de ornare a bradului de Crăciun, dar puţini cunosc simbolistica acestui obicei care-şi are originile într-o tradiţie antică păgână, şi anume aceea a buşteanului ars. Buşteanul, semn al forţei şi solidarităţii se ardea în faţa întregii familii, acest rit simbolizând atât arderea trecutului, cât şi interpretarea semnelor viitorului. Astfel, scânteile care săreau din buştean reprezentau întoarcerea zilelor lungi, darurile sugerau abundenţa, iar cenuşa era strânsă şi împrăştiată pe câmp pentru a avea o recoltă bogată. Toate aceste simboluri le regăsim astăzi în bradul de Crăciun: luminiţele şi lumânările sunt de fapt scânteile, globurile şi decoraţiunile reprezintă speranţa de reînnoire, iar beteala aurie şi argintie simbolizează părul zânelor bune. Vestita coroniţă de Crăciun, ornament originar din Europa Occidentală, agăţată pe uşile caselor, simbolizează sănătate şi noroc. Forma circulară indică perfecţiunea şi participarea la natura cerească, al cărei simbol este cercul. Vârfurile bradului de Crăciun în formă de stea simbolizează noroc şi realizarea tuturor visurilor, steaua având o semnificaţie religioasă, amintind de cea care a apărut pe cer la naşterea lui Iisus. Vâscul este planta cu cea mai mare tradiţie în sărbătoarea iernii fiind folosită în ornarea casei având, de asemenea, puteri tămăduitoare. La unele popoare acesta simbolizează pace şi armonie, iar sărutul sub vâsc face mai puternică iubirea de cuplu. Crăciunul în satul tradiţional românesc În preziua Ajunului şi în ziua de Ajun, mai toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au rosturi magice bine definite al căror scop este stimularea belşugului casei. Cel mai important dintre acestea este momentul pregătirii “copturilor”- turtele, covrigii şi colacii- ce se vor împărţi, fie ca daruri colindătorilor, fie ca ofrande pentru morţi. Aluatul de Crăciun a fost şi este un simbol al belşugului, o emblemă a sărbătorii şi chiar un panaceu universal. De aceea nu se împrumută din el spre a nu se da din sporul casei, nu se priveşte cu uimire, spre a nu se deochia, se păstrează ca atare peste an spre a se da vitelor bolnave şi pentru a se folosi la descântecele de vindecare, ori se prepară separat de celelalte “copturi”,după o reţetă magică specială, „dodoneţi”(pâinici rotunde) buni ca leac pentru durerile gastrice, care apar primăvara şi „creciuni”(colaci de forma cifrei opt) din care gustă plugarii înainte de a trage prima brazdă. Masa de Ajun era însă în satul tradiţional românesc un ospăţ sobru ce încheia perioada de post, nu unul ce excela prin opulenţă. Ingredientele de bază nu erau alese la întâmplare, diversitatea preparatelor urmărea obţinerea sporului la toate legumele, fructele şi zarzavaturile ce se cultivau în gospodărie; unele erau evitate, nefiind de bun augur („Sarmalele-s sfădăuşe ca neamurile; cât fierb în oală, tot una clocotesc şi huiesc”), altele erau preferate: bobul pentru că „aduce saţ”, perjele, pentru că-i îndulcesc pe oameni, pâinea, zahărul şi mierea pentru că aduc împăcare şi belşug, peştele (în Bucovina), ca să fie feriţi de friguri peste ani. Seara de Ajun era pentru gospodari un prilej de a înfăptui vrăji casnice mărunte ce au ca scop stimularea fecundităţii animalelor din gospodărie şi a recoltei. Capul familiei arunca din grâul fiert până în grinda casei pentru a face grânele să crească şi pentru sporul stupilor, aducea în casă fân şi paie Page 270

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

pe care le aşternea sub masa de ajun ca să aibă animale sănătoase, simula toate muncile de peste an atingând simbolic fiecare unealtă. Datina colindatului de Crăciun s-a format odată cu poporul român şi cu răspândirea creștinismului pe meleagurile noastre, fiind expresia credințelor populare transpuse în muzică. Colindele îl înfățișează pe Mântuitor în mai multe ipostaze, însă multe dintre ele au și alte teme în afară de cele religioase. Ca și alte obiceiuri tradiționale, colindele au o multitudine de variante și versiuni, specifice diferitelor regiuni de la noi din țară. Acestea pot fi cântate de un singur cântăreț sau de un grup, care se poate acompania și de instrumente muzicale și uneori poate interpreta și mici scenete. Pot fi cântate de fete, băieți sau de oameni în toată firea. Urătorii merg din casă în casă și după ce cântă pe la ferestre, sunt invitați în interior și gazdele le dau mere, nuci sau colaci, păstrându-se astfel un ritual vechi de sute de ani. În mediile tradiţionale, obiceiul colindatului propriu-zis se desfăşura (şi încă se mai desfăşoară în unele sate din Bucovina, din Moldova) după următorul „scenariu”: grupul se aduna împreună cu instrumentistul (în funcţie de zonă, o persoană care ştia să cânte din fluier, la vioară, la dobă, la acordeon), mergea din casă în casă, intrând în curte, unde conducătorul cetei solicita permisiunea de a cânta. Colinda se executa la fereastră, apoi grupul era primit în casă, unde interpreta colinda cea mare şi, la cererea gazdei, alte două colinde. În casele în care se aflau fete la vârsta măritişului se jucau câteva dansuri specifice locului. Grupul era apoi servit cu bucate tradiţionale şi răsplătit cu daruri sau cu bani. După ce mulţumeau gazdei, colindătorii plecau cântând sau chiuind. Acelaşi scenariu se repeta la fiecare gospodărie din sat, unde erau primiţi colindătorii. Colindatul este, de fapt, un impresionant spectacol al universului uman tradiţional, de esenţă miticomagică, al cărui rost era ritual şi ceremonial. Colindele reliefează şi îndeletniciri importante ale românilor din societatea patriarhală, precum păstoritul, vânătoarea, pescuitul. Colindele ciobăneşti reprezintă la noi „o specie însemnată şi foarte cultivată” îndeosebi în regiunile montane. Petru Caraman remarcă un aspect deosebit de interesant în acest tip de colinde, şi anume că „atât la bulgari, cât şi, mai ales, la români şi ucraineni avem acelaşi element miraculos, foarte preferat de popor: Dumnezeu şi sfinţii sunt ciobani la oi.” Ţinând seama de mentalitatea oamenilor din popor, de creştinismul popular, acest aspect „potenţează eficacitatea colindului, deoarece acolo unde Dumnezeu şi sfinţii iau parte la treburile gospodăreşti, nu poate fi decât noroc, spor şi belşug.” Crăciunul a fost şi va rămâne una dintre sărbătorile cardinale ale românilor, ce închide în ea semnificaţii străvechi de reîntinerire a timpului, de purificare a spaţiului şi de raportare la valori exemplare. Este în acelaşi timp o zi în care privim înapoi şi judecăm ce am împlinit şi ce am nesocotit şi un prilej de a valorifica zestrea strămoşească, tradiţiile şi obiceiurile care definesc fiinţa naţională, făcându-ne să ne simţim mândri că suntem români. Bibliografie: Bot, Nicolae, Studii de etnologie, Ed. Casa Cărţii de Știinţă, Cluj-Napoca, 2008 Burca, Cristina, Studiu de etno-folclor şi simbolistică a spaţiului rural din Bugeac, Ed. Sinteze, Galaţi, 2009 Ştiucă, Narcisa Alexandra, Sărbătoarea noastră cea de toate zilele, Ed. Cartea de Buzunar, Bucureşti, 2005 Caraman, Petru, Colindatul la români, slavi şi la alte popoare, Ed. Minerva, Bucureşti, 1983

CRĂCIUNUL PE GLOB PROF.SOMEȘAN RAMONA ȘCOALA GIMNAZIALĂ”ARON-VODĂ”ARONEANU,LOCAȚIA DOROBANȚ Page 271

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

La români,celebrarea Nașterii Domnului este prilej de mare sărbătoare ,ca popor majoritar creștin ortodox. Începand cu 20 decembrie începe cu adevărat să miroase a Crăciun. Tobele răsună mai tare, nu așa timid ca la începutul Postului Crăciunului. Copiii repetă colindele, iar unii dintre ei pregătesc “Steaua” și “Cântecul de Stea”. Sărbatoarea Nașterii Pruncului Sfânt începe în dimineața lui Moș Ajun cu colinde care țin până noaptea. Între timp, seara, se pregătește masa de Crăciun la care vor participa toți membrii familiei. În dimineața de 25 decembrie toată lumea participă la Sfânta Liturghie de Crăciun si apoi la masa de Crăciun asta dacă nu au facut-o deja de cu seară și treptat încep să-și facă apariția copiii cu “Steaua”. Aceștia vestesc faptul că Iisus S-a născut și povestesc despre închinarea Magilor. În satele românești copiii găsesc cadourile sub bradul împodobit în Ajun și li se spune că Moșul a venit când ei dormeau sau când erau la colindat. La oraș și în familiile mai înstarite exista o persoana care îmbracată în haine ro șii joacă rolul Moșului și oferă darurile pe măsura meritelor din timpul anului. În calendarul ortodox cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbatoarea Sfântului Ștefan. Toate zilele de Crăciun sunt sortite revederii părintilor, neamurilor, si prietenilor așa că lumea “cu mic cu mare” merge în vizită si așteaptă oaspeți. Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul sa fie în aceasta zi sătul. Cine nu are porc gras de Craciun nu poate spune ca a fost fericit în acel an.În unele zone ale țării, porcul se taie de Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngrasă, caci și-a văzut cuțitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină si se afumă cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaimă și de alte boli.În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe masă un colac și un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposați vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac și-și udă gură cu apa. În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă bine, și să nu părăsească stupul pe vremea roitului.Tot în Ajunul Craciunului nu e bine să te bați, nici măcar in glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an.După Crăciun să nu mai fie lăsați copiii să mai zică colindatul, că fac bube.În unele sate maramureșene se zice că-i blestemată femeia care nu pune de Crăciun pe masă față de masa cu ciucalăi, pe pereți sterguri tarcate (brodate) și pe pat perne cu fe țe tarcate. Cu o săptamana înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramure ș încep pregatirile pentru colindat, culminând în cele doua zile anterioare sărbatorii, când se pregătesc mâncarurile și se împodobesc interioarele locuințelor: masa cu fața brodată, fețe de perne ornamentate, pe pere ți se pun sterguri și blide ornamentate, crengi de brad, banița, busuioc, brebenoc.Se spune că aluatul frămantat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite.Se crede că la miezul nop ții, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.O altă tradiție este că în Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru ca acești pomi să lege rod bogat,se ung pâinile pe deasupra cu muruiala de făina de grâu, ca ele să nu crape, iar cu muruiala care a ramas, se ung pomii din grădină, ca ei să fie in vară încarcați de roade.Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obâr șie germană, a șa cum este și cântecul "O, brad frumos!". În Germania, aceasta sărbatoare este cunoscută sub numele de Cristbaum. Colinda a dobândit o destinație precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor, sporul animalelor domestice, creșterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea și tihna bătrânilor, influențarea, în sens pozitiv, a vieții oamenilor și a naturii.În ziua de Crăciun nu se scoate gunoiul afară decât a doua zi, deoarece dacă-l arunci "iți arunci norocul!"În seara de Crăciun, în satele maramureșene, se ung cu usturoi vitele pe la coarne si șolduri, și ușile de la grajduri pentru a alunga spiritele rele să nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung și oamenii pe frunte, pe spate, la coate Page 272

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

și la genunchi, precum și ușile și ferestrele casei pentru a îndeparta demonii nopții. În diminea ța de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântană în care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul sa fim curați ca argintul si feriți de boli.În noaptea de Crăciun nu-i îngaduit nimănui să doarmă în grajduri, deoarece în acea noapte boii vorbesc unii cu alții, în limba lor, despre Iisus Hristos, cel născut în iesle și încălzit de vite cu suflarea lor. Dacă tot vorbim de obiceiuri si tradiții, să facem o plimbare prin lume, ca să vedem ce înseamnă Crăciunul în cultura altor popoare. În Belgia, Crăciunul are loc aici mult mai devreme decât în alte tări, pe 6 decembrie, iar Mo șul lor se numește Moș Nicolae. Moș Crăciun nu prea e prezent, cu toate că și pe data de 25 decembrie copiii primesc daruri. Cadourile semnificative, cele pe care micuții și le doresc, sunt primite de la Mo ș Nicolae. Familiile care țin la tradiție organizează așa-zisa masă de Crăciun pe data de 5 decembrie. Cina este specială prin faptul că începe întotdeauna cu bautură însoțită de gustări. Urmează o specialitate din fructe de mare, un curcan la cuptor si un desert specific . În Finlanda,se pare că ar locui Moș Crăciun,și milioane de copii care-i trimit scrisori au aceea și părere,dar și finlandezii care spun că Moșul locuiește în zona numită Korvatunturi. Prin tradiție, în fiecare casă se face curățenie timp de o săptamană pentru cele trei zile de Crăciun: Ajunul, Ziua de Crăciun și Boxing Day. În dimineața de Ajun, întreaga familie mănanca budincă de orez și bea suc de prune, după care împodobește casa si bradul. Seara, are loc o masă în familie (în general, nu sunt prezenți și prietenii). Moș Crăciun vine la copii să aducă darurile însoțit de spiriduși. Pe 26 decembrie este Boxing Day. În Polonia în Ajun, copiii așteaptă apariția primei stele pe cer, pentru a putea să înceapă cina. În ziua de Crăciun, copiii se deghizează în magi, diavoli, îngeri și păstori și merg din usă în usă, pentru a cere bănuți și prăjituri.În Lituania Crăciunul este o adevarată minune pentru copiii .Prin tradi ție, Mo ș Crăciun aduce daruri timp de 12 zile, începând cu Ajunul. În fiecare seară, Mo șul lasă sub brad câte un cadou pentru fiecare membru al familiei . În Suedia, cea mai importanta zi a Crăciunului este Ajunul. În seara de Ajun, familiile și prietenii se reunesc la o cină specială, compusă din friptură de porc, pește si fasole neagră. Cadourile și le înmâneaza unii altora înainte de a se așeza la masă. În Australia în această parte a lumii e ceva obișnuit să petreci sărbatoarea Crăciunului la peste 30 grade C. Cina e deosebită de cele din alte țări prin faptul că într-una dintre prăjituri este pusă o bucățică de aur. Cel care găse ște aurul știe că v-a avea mult noroc în anul care urmează. Masa nu se servește în camera de zi, lângă șemineu, ci pe plajă sau la picnic. În seara de Crăciun, australienii ies pe străzi, cu lumânări aprinse și cânta toate cantecele specifice. Casele, străzile si plajele sunt pline de “tufișuri de Crăciun”, ni ște tufe verzi care fac floricele mici, roșii. Pentru cei care sunt obisnuți cu zăpadă sau vremea rece, este ciudat să vadă cum locuitorii Australiei se plimbă din magazin în magazin în pantaloni scurți și bluză cu mânecă scurtă pentru a cumpara cadourile de Crăciun. Așa cum suntem obișnuiți în alte țări sau chiar la noi,aici Moșul nu vine cu sania trasă de reni, ci cu placa de surf.

Page 273

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Statele Unite,Moșul Crăciun american,Santa Claus,s-a născut în 1860.El fumează o pipă și zboară într-o trăsură și doar aducea cadouri copiilor.Astăzi,Crăciunul este sărbătorit diferit în fiecare familie,din pricina mozaicului de naționalități de pe teritoriul american.In Betleem,ora șul în care s-a născut Isus este nucleul sărbătorii de Crăciun.Turiștii și localnicii invadează bisericile și acoperișurile pentru a putea urmări procesiunea religioasă dar și o paradă a polițiștilor pe cai albi.La greci,Mo ș Crăciun este totuna cu Sf.Vasile.Obiceiul bradului împodobit nu există si lasă cadourile într-un col ț al camerei. La italieni,Crăciunul începe cu 8 zile înainte și se cheamă”Novena”.Copiii merg din casă în casă ,recitând poezii dar aceștia își primesc cadourile abia în preajma zilei de 6 ianuarie.Acestea sunt aduse de o vrajitoare urâtă dar generoasă numită Befana,pe geam.La cilieni,copii și adulții confecționează figurine din lut și le pun sub brad,numite”pasebre”.

Craciunul pe glob Prof. Alina Ştefan Grădiniţa Nr.8 Dorohoi, Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului. DATINI ŞI SUPERSTIŢII ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN  se spune că de Ajun trebuie să posteşti pentru că Maica Domnului, în acea zi, fiind supărată nu a mâncat nimic;  nu se mănâncă nici peşte pentru că are sânge şi Fecioara Maria era plină de sânge în acea zi;  norocul îl poţi pierde dacă împrumuţi ceva din casă în noaptea de Ajun;  semnificaţia sacrificiului porcului îl putem afla numai întorcându-ne în timp cănd acest animal era considerat o întruchipare a spiritului grâului şi a vegetaţiei în general;  nu trebuie să laşi pe cineva să-ţi închidă uşa de Crăciun deoarece s-ar putea să aibă mână rea şi ar putea să-ţi alunge norocul din casă. Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deşi, în Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai. Pănă în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi. Africa Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman. Page 274

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Anglia Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding. Australia Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri. Bangladesh În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică. Belgia La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote Markt. Danemarca Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci. Finlanda Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună. Franţa La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică. Germania În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea. Grecia Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Italia Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie Page 275

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

“ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Islanda Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari depărtări să vadă pomul de foc şi să se închine. Mexic Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului. Rusia Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. Spania La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curţii. SUA Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de această sărbătoare:  la New York poţi vedea patinatori strşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center;  în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio;  în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii;  în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe;  la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ “ SFINTELE SĂRBĂTORI LA ROMANI ” Prof. Înv. Primar TAMBA ADRIANA-ELENA Liceul Tehnologic ,,VASILE NETEA ’’ Localitatea Deda , Județul Mureș La români sărbătorile de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet.Amintirea copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în minte , zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat,colindele şi clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci,nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate crează în sânul familiei o atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales Page 276

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

pentru cei mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele pregătite de cu seară. Pe 6 decembrie, este ziua Sfântului Nicolae iar, după tradiția popular ă, aceasta este prima zi de iarnă. Credincios, Sfântul Nicolae este făptuitor de minuni și martir pentru credinţa în Iisus. La români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea scuturându-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În seara din Ajun (5 decembrie), părinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să îi cumințească, măcar în principiu, pe copiii care nu s-au purtat bine în timpul anului.”Copiii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei obraznici nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostrii .Acum la vremea maturita ții ne amintim cu bucurie de acele seri minunate când ne pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu nerăbdare să vină Moş Nicolae să ne lase dulciuri şi jucării. Sfântul Nicolae mosteneşte la moartea ambilor părinti, toată averea familiei pe care se hotărăşte să o folosească în scopuri umanitare, ajutându-i pe cei săraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor. Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le putea mărita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira, înainte de a deveni Sfânt, a decis să-l ajute pe acest nobil lăsând câte un săculeţ cu aur la uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine îi face aceste cadouri, nobilul a urmărit la cea de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei în nişte șosete puse la uscat. Astfel s-a născut ideea ciorapilor atărnaţi la gura sobelor şi a şemineelor în care se primeau cadourile. Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţii ,copiii , nepoţii îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un an mai bun și mai bogat.La sate sunt păstrate mai bine tradiţiile și obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor zone ale ţării.Pe 20 decembrie în calendarul ortodox se sărbătorește ziua Sfântului Ignat. În această zi datina rânduiește să fie tăiat porcul de Crăciun. Pentru că țăranii cred ca un porc neînjunghiat în această zi nu se mai îngrașă pentru ca își visează cuțitul. Nerespectarea acestui obicei poate provoca, dupa unii, incidente neplăcute. În mod evident, și acest obicei păstrează elemente de ritual păgân (în Egiptul Antic și în Grecia Antică porcul era sacrificat în cinstea unor zeități. În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă. În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă bine, şi să nu părăsească stupul pe vremea roitului. În Ajunul Crăciunului nu e bine sa te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an. Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureş încep pregătirile pentru colindat, culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se împodobesc interioarele locuinţelor: masa cu faţa brodată, feţe de perne ornamentale, pe pereţi se pun şterguri şi blide ornamentale, crengi de brad, baniţa, busuioc. Aluatul frământat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite. Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei sărbători mari - Crăciun, Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care au fost puşi bani de argint şi vei fi bănos. Page 277

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai intâi rachiul, pentru că nu el are întâietate în această seară, ci bucatele. Dacă visezi grâu verde în postul Crăciunului e semn bun că anul care vine are să fie mănos în toate. În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat. Pomul Crăciunului îmbracă în sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumpărate din oraş. Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie colorată, peste ele sunt trecute sfori din aţă de fuior pe care sunt înşirate boabe de fasole albă. În alte sate se făcea pom împodobit cu paie de grâu tăiate scurt şi înşirate pe sfoară, delimitate de floricele de porumb. Fasolea albă simboliza "curăţirea sufletului". Unii locuitori preferau pomul de vâsc, pe care se aplicau panglici de hârtie colorată. În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă, cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bunădimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţărăi sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire. Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă cântăreţii bisericeşti umblă cu icoana în ziua de Ajunul Crăciunului - o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului. Oamenii, când se dau la băut rachiu sau vin în sărbătorile Crăciunului, nu zic că beau, ci că se cinstesc. În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe, aceste cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cântă zorile". Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun. Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos. Despre cei Trei Crai de la Răsărit sau Magii călători se spune că au venit să se închine lui lisus, după unii din Arabia, iar după alţii din Persia. Tradiţia ne arată că ei se numesc: Melchior, Gaspard și Balthazar. Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O, brad frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Cristbaum. Despre Moş Ajun se spune că a fost baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului l-a născut pe lisus Hristos. Colinda a dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor, sporul animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea și tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii oamenilor şi a naturii. În ziua de Crăciun nu se scoate gunoiul afară decât a doua zi, deoarece dacă-l arunci "îţi arunci norocul!" În părţile Muscelului se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primavară, a doua de vară, a treia de toamnă şi a patra de iarnă, şi cum va fi vremea în aceste zile aşa vor fi şi anotimpurile. În seara de Crăciun, în satele maramureşene, se ung cu usturoi vitele pe la coarne şi şolduri, şi uşile de la grajduri pentru a alunga spiritele rele să nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung şi oamenii pe frunte, pe spate, la coate şi la genunchi, precum şi uşile şi ferestrele casei pentru a îndepărta demonii nopţii. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli. BIBLIOGRAFIE 1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al ronânilor”,editura Compania 2007. Page 278

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

2.Narcisa Alexandru Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea iernii,Editura Cartea de buzunar,2005

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ÎN SUFLET DE ROMÂN

PROFESOR ŢIFUI DANIELA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ VÎNĂTORI, COMUNA POPRICANI, JUDEŢ IAŞI Lumea în care trăim oferă o multitudine de provocări, schimbări, inventări și reinterpretări, totul în jurul nostru evoluează, oamenii se transformă și transformă totul în jurul lor. Ceea ce nu se schimbă aproape niciodată sunt trăirile interioare, sufletesti, umane, care nu se lasă atinse de viteza secolului în care trăim, de din în ce în ce mai adevarata luptă pentru supravie țuire. Esen ța profundă și strămoșească a sufletului de român încă se pastrează și regăsește în trăirile noastre interioare. Poporul român are felul său de a simți și a trăi, de a fi pătruns și atins de cele mai profunde sentimente umane. Filozoful, Constantin Noica, în lucrarea sa Pagini despre sufletul românesc reușește să prezinte cel mai bine structura noastră sufletească, concepțiile și gândirile care ne definesc. Sufletul românesc… o multitudine de contraste, de ritualuri, de concepţii… un buchet de idei, de sentimente care se confruntă cu provocările modernităţii, iar rezultatul acestei confruntări se speră a fi o sinteză eficientă, o soluţie de supravieţuire în “mentalitatea mondială”. Lucian Blaga vorbeşte în opera sa despre o spiritualitate românească perfect distinctă de a celorlaţi, în contrast cu modelele occidentale, mai ales. Trăsăturile “sufletului românesc” corespund unui cadru geografic bine definit, al cărui element central este plaiul. Există, în opinia gânditorului sus amintit “o matrice stilistică inalienabilă a duhului nostru etnic”. Tradiţia românească este mai deschisă decât cea a occidentalilor, fiind de natură “mai invizibilă”, imposibil de afirmat altfel decât metaforic şi metafizic. Mircea Vulcănescu atribuie “omului românesc” şapte dimensiuni fundamentale specifice: “nu există nefiinţă, nu exista imposibilitate absolută, nu există alternative, nu există imperative, nu există iremediabil, nu există uşurinţă în faţa vieţii, nu există lipsă de teamă în faţa morţii.” . În general, analiza sufletului românesc este centrată pe problematica omului faţă de fiinţa complexă şi feerică din viziunea noastră, perspectivă neopozitivistă a lumii occidentale cu “uitarea ei de fiinţă sau alteori chiar cu reconsiderarea fiinţei în alte filosofii, cu un aer de sărăcie”. . Pe întreg acest fond sufletesc și caracterial, sărbătorile de iarnă capată o incomensurabilă dimensiune, o profunzime deasupra a tot ceea ce semnifică uneori unele practice noi, păgâne. Tradițiile și obiceiurile locale, sau globale , in ceea ce privește sărbătorile de iarnă, primesc valen țe distincte. Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun. Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui Iisus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă. Se crede că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasă într-o seară de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumuseţea luminilor care străluceau printre ramurile unui brăduţ din faţa casei sale. Luther a împodobit apoi bradul de Crăciun din casa sa cu lumânării. Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii Page 279

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie. La români, sărbatoarea Nașterii Domnului se leagă, peste timpuri, de cultul solstițiului de iarnă, al lui Crăciun, dar și de datinile române legate de zilele "Soarelui Învingator" și Saturnalii. Pentru că, la sfârsit de decembrie, este ziua cea mai scurtă a anului, Soarele trebuie ajutat, prin tot felul de elemente magice, să nu moară. În vechiul mit al ciobanului Zeu-Moș se introduc elemente cre știne și astfel se conturează povestea ciobanului Crăciun. Acesta refuză să o primească pe Fecioara Maria să-și nască pruncul. În ascuns, soția sa o găzduiește și-l moșește pe Iisus. Crăciun o pedepsește tăindu-i mâinile. Fecioara Maria înfăptuiește o minune lipindu-i mâinile la loc, lucru ce îl converteste pe Crăciun la creștinism. De bucurie că nevasta sa a scăpat cu bine, Crăciun aprinde un rug din lemne în jurul căruia se încinge o horă. După joc, Crăciun îi face daruri Fecioarei Maria și pruncului și, astfel, se produce transfigurarea lui Crăciun în sfîntul care aduce daruri copiilor de ziua Nașterii lui Iisus. Este demn de remarcat că cei mai mulți cercetători romani afirmă că apelativul de Crăciun derivă din cratio, - onis care, în latinește, înseamnă naștere. Mai mult, Petru Caraman sustine că numele de Crăciun se găsește numai la români. În afara granițelor romanismului, termenul nu se regăseste decât la slavii din imediata vecinatate, care l-au împrumutat de la români. Sărbatoarea de Crăciun îmbină o mul țime de obiceiuri. Dominantă este componenta creștină care marchează nașterea lui Hristos și ea se vede în colindele religioase, precum "Steaua" și "Irozii". Crăciunul marchează însă și un nou ciclu de via ță, începutul unui nou an roman. Obiceiurile au semnificații multiple. Pe de o parte, se întrevede urarea menită a prevedea, a provoca îndeplinirea dorințelor omului și ale comunității. Colindul, în acest context, începe, nu întamplător, seara și după reguli bine stabilite. În seara de Ajun colindă doar copiii, simboluri ale purității, ale curățeniei fizice și morale. Abia în ziua de Crăciun colindă flacăii, femeile fiind excluse. Ceata de colindători se organizează pe vecinătăți și merge din casă în casă pentru că urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor, format din clopoței, bețe și bice are menirea ca, prin zgomotul făcut, să alunge for țele malefice. În același cadru trebuie amintite jocurile cu măști: capra cu variantele sale - cămila si chiar girafa, ursul, căluții, dar și ceata de mascați, care are menirea de a stigmatiza toate relele din comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, și profilurile ocupaționale: crâșmarul, căldărarul, agricultorul etc. Din costum nu lipsește niciodată șiragul de zurgălăi, care are aceea și menire - de a îndepărta forțele răului. Crăciunul este marcat și printr-o masă bogată, din care nu trebuie să lipsească colacii, cornuurile, fructele, peștele, dulciurile și, bineînteles, băutura. Tot ce se pune pe masă are o trimitere clară la ocupațiile tradiționale ale comunității românești. De pe masă nu pot lipsi nucile și ouăle, care au o simbolistică mai complexă, cu trimitere la rezistența în timp, la sămânța care nu se pierde. Sărbătorile de iarnă, începute de Crăciun odată cu Nașterea lui Iisus, se încheie abia la Bobotează, cand în lumea satului au loc alte petreceri unde, într-un cadru special, sunt prezentate comunității viitoarele cupluri și astfel viața iși reia ciclul firesc, odată cu rena șterea.

Page 280

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Bibliografie: GhinoiuIon,2002 , Sărbători și obiceiuri românești”, Editura Elion, București GhinoiuIon, , 2002, Sărbători și obiceiuri Românești, Editura Elion MarianSimion Florea, 1994, Sărbătorile la români: studiu etnografic, Editura Fundației Culturale Române

CRĂCIUNUL ÎN JURUL LUMII Prof. înv. primar: Udrea Cornelia Școala Gimnazială Nr. 10 Giurgiu În luna decembrie a fiecărui an e Crăciunul și fiecare popor creștin se pregătește pentru întâmpinarea marii sărbători a Nașterii Domnului. Fiecare, însă, celebrează acestă sărbătoare după propriile obiceiuri. Tradițiile diferă în funcție de țara de origine și de religie, însă Crăciunul este celebrat de majoritatea locuitorilor, într-un fel sau altul.Colindele, cadourile și petrecerile sunt întâlnite în toate colțurile lumii în această zi magică. Chiar dacă modul de celebrare, datele și tradițiile variază, spiritul Crăciunului este peste tot la fel. Aduce oamenii împreună și le dă tuturor ocazia să împărtășească momente unice și să își găsească liniștea sufletească. Se spune că patria lui Moș Crăciun este Finlanda. Iarna el aduce fericire și speranță, voie bună, dar rămâne ca un gând ascuns în afara iernii în sufletele celor mici. În ziua din Ajunul Crăciunului toți finlandezii merg la saună pentru a se purifica, pentru a lăsa în urmă toate relele.În aceeași zi, la ora 12 ei merg în fața primăriei unde se proclamă a șa-zisa pace de Crăciun. Este vorba de un obicei vechi de 600 de ani și înseamnă că nimeni nu are voie să tulbure pacea lumii din momentul în care este proclamată și până la Bobotează. Celor care nu respectă această regulă li se aplică pedepse severe. Masa e îmbelșugată, cu șuncă, pește, curcan, pateu, orez, iar cel care găsește migdala ascunsă în orez se spune că va avea o nuntă în familie. În seara de Crăciun, to ți găsesc sub brad cadouri și o scrisoare semnată Joulupukin (numele finlandez al Moșului) în care sunt scuzele acestuia că nu a avut timp să aștepte venirea tuturor. În Rusia Crăciunul este altfel. Acolo se sărbătorește pe 6 ianuarie, după calendarul iulian. De pe masa de Crăciun nu poate lipsi kutya, un preparat făcut din cereale, despre care se spune că simbolizează nemurirea, miere și semințe de mac. Iar Moșul nu se nume ște Crăciun, ci Ded Moroz, adică Moș Gerilă de la gerul năprasnic al Rusiei.Legenda spune că, demult, înaintea lui Moș Gerilă exista o femeie pe nume Babușca, care i-a găzduit pe cei trei magi. Când ace știa au rugat-o să îi însoțească ca să îl întâmpine pe Iisus, Babușca a spus că trebuie să termine treaba, apoi îi va ajunge din urmă. Dar timpul a trecut repede, iar femeia nu a mai găsit decât ieslea goală, iar jucăriile aduse cu ea au devenit inutile. De atunci Babușca îl caută prin lume pe Iisus și, negăsindu-l, ca pentru a- și cere iertare, lasă cadourile tuturor copiilor. În Statele Unite ale Americii sărbătorile de iarnă durează cel mai mult: încep după Ziua Recunoștinței și toate clădirile se gătesc cu podoabe și luminițe. Brazi înalți sunt încărcați cu mii și mii de beculețe, colindele se aud pretutindeni, oamenii sunt relaxați și fericiți, încât nu poți rămâne indiferent, nici Scrooge de-ai fi. Pentru că această parte a lumii are parte de climă diferită de la o zonă la alta, unii îl așteaptă pe Santa Claus cu sania, alții în costum de baie. Indiferent de situație, to ți împodobesc bradul familiei cu bețișoare din zahăr, cu globulețe și ornamente care se transmit din generație în generație, iar în vârf se pune câte o stea care simbolizează steaua din Bethleem sau un înger, ce face trimitere la îngerul Bunei Vestiri. Japonezii au împrumutat mult din tradițiile S.U.A.. Pe măsură ce se apropie luna decembrie, toate magazinele și casele sunt decorate cu sute de luminițe, în roșu și verde și peste tot răsună Jingle Bells. Au, însă, și tradițiile proprii. În acestă țară bradul nu e niciodată unul adevărat. Din plastic sau metal, pomul e împodobit cu ornamente din hârtie realizate prin tehnica origami. Copiii scriu și ei scrisori pentru Moș căruia îi spun Santa Kuroshu ojiisan și primesc cadouri. În plus ei mai au un fel de zeu numit Hoteiosho care cară un sac plin cu daruri, dar care are la spate doi ochi, astfel că to ți Page 281

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

încearcă să se poarte cât mai frumos. Tradițional este să se cânte simfonia a 9-a a lui Beethoven de Crăciun și…cam atât. Nu merg la biserică, nu au cozonac, nu cântă colinde. Merg la școală sau la muncă la fel ca în oricare altă zi. Asta pentru că în Japonia religiile predominante sunt budismul și șintoismul. În țara lui Don Quijote, adică în Spania, tradițiile se află la polul opus. Pentru spanioli, Maria, mama lui Iisus este patroana spirituală a țării. Crăciunul se numește Navidad, de la ideea de maternitate. În acestă țară, Crăciunul este o sărbătoare foarte religioasă. Încă din 8 dccembrie, Ziua Imaculatei Concepțiuni, oamenii se adună și dansează. Întreaga țară este ornată cu scene din biblie, iar actorii străbat străzile întrupând personaje biblice. În seara de Ajun copiii ies pe străzi, urează Feliz Navidad tuturor și cântă pe la casele vecinilor de la care primesc dulciuri sau bănu ți, la fel ca în țara noastră. Și în Mexic se sărbătorește Crăciunul, dar pe 6 ianuarie. Cu 9 zile înainte de Crăciun începe o ceremonie religioasă care are ca scop să readucă în amintirea oamenilor drumul Mariei și al lui Iosif spre Bethleem. Copiilor care fac parte din grup li se alătură și oameni de pe stradă, cu lumânări aprinse, pe măsură ce se apropie de locuința aleasă, unde se cere proprietarilor să o găzduiască pe Maria, care așteaptă un copil. Locatarii acceptă și se cântă Ave Maria. Urmează momentul Pinata. Pinata este un fel de cutie frumos decorată și plină cu tot felul de dulciuri și jucării. Copiii au rolul de a rupe pinata, ajutându-se de un băț, dar legați la ochi. Bucuria copiilor de a participa la acest moment este nemărginită. În Anglia oamenii sunt mai calmi, mai cumpătați. Ei participă la piese de teatru sau de pantomimă puse în scenă de actori profesioniști sau de amatori (mummers). Copiii î și lasă la capul patului șosetuțele, alături de plăcintă pentru Moș și morcovi pentru reni, apoi se culcă visând la toate cadourile pe care le vor găsi dimineața. Crăciunul se desfășoară un pic altfel în țările calde, la 30 0C. De exemplu, în Australia decorul se schimbă. Zăpada iese din scenă, dar se cântă colinde, se trimit felicitări, se atârnă șosetuțe. Masa de Crăciun se transformă într-o ieșire la grătar la iarbă verde sau într-un picnic pe plajă. Cât despre Moș Crăciun, acesta mai renunță la haine și schimbă sania cu o placă de surf. Dar țara în care toate tradițiile și obiceiurile par cele mai împământenite este România. Aici, mai ales în Maramureș, timpul nu le-a alterat, ci dimpotrivă, le-a înfrumuse țat. Cetele de copii porni ți devreme în Ajun la colindat, îmbrăcați în haine tradiționale din lână de oaie, cușme și având la ei traiste, se întretaie cu cetele de colindători mai mari, tineri, adulți și chiar bătrâni, care continuă colindatul până în zori. Există reguli străvechi, pe care colindătorii continuă să le respecte. De exemplu, primii care intră în gospodăria gazdei sunt întotdeauna băieții, pentru ca risipa să nu se abată asupra acelei case, ci belșugul. Cei care au împrumutat ceva trebuie musai să restituie acele obiecte înainte de Crăciun. Chiar și animalele date cu împrumut trebuie recuperate, altfel, spune tradiția, acestea vor plânge în noaptea sfântă.Rufele nu trebuie spălate în Ajun pentru că se spune că ar aduce boli în familie. Animalele trebuie să beneficieze de o masă îmbelșugată și sunt și ele purtătoarele unor semne ale viitorului. Dacă se culcă pe partea stângă înseamnă că va fi o iarnă lungă și geroasă.Vitele se ung cu usturoi pe la coarne pentru a alunga spiritele rele. Focul nu are voie să se stingă în noaptea sfântă și de aceea oamenii pun în foc o buturugă sau un buștean. Masa de Crăciun nu este o masă alcătuită din mâncare și atât. Iarăși datina își spune cuvântul. Sub fața de masă se pun paie, iar dușumeaua se acoperă cu fân proaspăt. Cele patru picioare ale mesei se leagă cu lanțuri și simbolizează oprirea atacului animalelor sălbatice asupra stânelor de vite și oi. Nu trebuie uitate jocul caprei, al ursului și al moșilor sau al brondoșilor mascați. Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţară la alta. Crăciunul înseamnă a dărui, a face bucurii, a fi alături de cei dragi. Charles Dickens spunea: „Sunt sigur că întotdeauna m-am gândit la Crăciun, când i-a venit vremea, ca la un timp bun, un timp plăcut, în care să fii blând, iertător, mărinimos, singurul timp pe care îl ştiu, în calendarul lung al anului, când bărbaţii şi femeile par să-şi deschidă la unison, din propria voinţă, inimile închise” și avea dreptate.

Page 282

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

CRĂCIUNUL PE GLOB Prof. Ungureanu Maria, Şcoala Gimnazială Dîrmăneşti Pentru noi toţi , iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului ci şi cel al bucuriilor prilejuite de atâtea obiceiuri legate de sărbătorirea naşterii Domnului. Pretutindeni în lume popoarele creştine între care şi poporul român , celebrează de secole la rând Naşterea Domnului , a Crăciunului , la 25 Decembrie. Crăciunul este cea mai populară sărbătoare de la o zonă la alta , de la o ţară la alta . În România , tradiţiile de Crăciun sunt păstrate cel mai bine la sate. Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale , dansuri şi gesturi. Prin numărul lor mare , prin frumuseţea muzicii şi poeziei lor , colindele domină sărbătorile Crăciunului. Colindătorii sunt îmbrăcaţi în costume tradiţionale şi urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire , prosperitate , împlinirea dorinţelor în noul an . Adevăraul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea de Crăciun . Colindătorii se adună în cete bine rânduite , fiecare grup îşi alege un conducător numit de obicei vătaf sau jude . Colindătorilor propriu – zişi li se alătură câţiva flăcăi cu sarcina să poarte , în saci şi traiste , darurile primite. Odată intraţi în curtea casei , clindătorii îşi deapănă repertoriul înaintea membrilor casei , adunaţi în prag. Cîntecele sunt întotdeauna însoţite de dansuri , iar după ce acestea s-au terminat , gazda îşi invită colindătorii în casă pentru a se aşeza la masă şi pentru a primi colinde . Colindele sugerează urarea prin cântece care vorbesc despre înţelepciunea şi opulenţa gospodarului , a ciobanului, pescarului , despre viteji şi fapte vitejeşti, despre feţi frumoşi si fete frumoase , despre logodnici şi nunţi minunate şi despre tot felul de fapte şi întâmplări deosebite . Pe lângă colindele religioase există vechi colinde laice cum sunt : Capra, Ursul , Cocostârcul, dar şi texte referitoare la naşterea lui Hristos cum ar fi : Steaua sus răsare , O, ce veste minunată , O noapte preasfinţită . Dincolo de o sărbătoare religioasă , Crăciunul înseamnă pentru creştinii din toată lumea timp petrecut cu familia , petreceri , cadouri , bucurie , însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor. Crăciunul în Germania În Germania pregătirile pentru Crăciun au culoarea bucuriei pentru Naşterea Domnului . Oraşele devin vesele , parcă plutind pe acordurile musicale din pieţele de Crăciun şi strălucitoare de la milioanele de beculeţe care le îmbracă şi de la brazii împodobiţi . Ca martor al paradelor de Crăciun , al defilărilor cu îngeraşi şi Moşi care-şi cară sacii în caleşti , te întorci la legendele copilăriei şi începi să crezi în Moş Crăciun , ca atunci când erai mic . Germanii numesc Crăciunul“Weihnachten”care înseamnă “noapte solemna” , sau “Heiligenachten” – “noapte sfântă” . Este evocată atunci , nu naşterea lui Hristos , ca în ţările latine , ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun . Coroana de Advent , confecţionată în familie cu ramuri verzi care celebrează natura este aşezată în case . Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări , care vor arde succesiv în fiecare duminică de Advent , fie 24 de săculeţi cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în familie . De Crăciun , germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei , coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare , în timp ce la ferestre sunt puse lumînări electrice . Până în ziua de Crăciun , germanii vizitează , în familie , nenumăratele scene biblice ale Naşterii lui Iisus , în miniatură sau în mărime naturală , figurative sau animate , construite peste tot. În aer liber , oamenii se încălzesc cu vin fiert condimentat , uşor îndulcit. Crăciunul în Bulgaria În Bulgaria , ca în toate ţările creştine , Crăciunul este sărbătoarea familiei şi a dragostei . În dimineaţa zilei de 24 decembrie , stăpânul casei aprinde focul în vatră : Dacă focul arde bine , se pune pe foc o buturugă mare din lemn de stejar sau de păr care este lăsată să ardă toată noaptea , pentru a încălzi încăperea . Page 283

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul ( “Koleda”) începe la 12 noaptea , când fetele tinere pregătesc o pâine specială(“Krava “) pentru al lor colindător favorit.Tinerii necăsătoriţi sau căsătoriţi recent , costumaţi în haine tradiţionale ţin în mâini pâinea specială , un baston mare din lemn de stejar sculptat cu figure din mitologia bulgară şi astfel fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei . Crăciunul în Spania În Spania Crăciunul este prilejul unei unice celebrări a bucuriei , ce pune accentul pe armonia familială, sărbători religioase specifice şi petreceri însoţite de mâncăruri tradiţionale. Iesle confecţionate din lemn şi alte figurine ce întruchipează diferite personaje specifice sărbătoriri naşterii lui Isus , împodobesc casele spaniolilor , care încep festivităţile de Crăciun de ziua Imaculatei Concepţii , respectiv în 8 decembrie . Ca şi în Germania , cortegii de actori profesionişti sau amatori străbat străzile oraşelor puternic luminate , interpretând procesiunea celor trei magi . Interesant este faptul că darurile de Crăciun sunt oferite tocmai de magi copiilor. Potrivit unui obicei înrădăcinat , spaniolii îşi petrec Ajunul Crăciunului acasă în mijlocul familiei . Odată cu lăsarea întunericului , se aşează o lampă în dreptul unei ferestre , se aprind lumânări în în jurul scenelor nativităţii sau la altarul familiei dedicate Maicii Domnului . Conform tradiţiei , în Spania , masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece . După aceea , oamenii particpă la slujba de la miezul nopţii , numită ”La Misa Del Gallo”( Misa Cocoşului) . Pe data de 28 decembrie fiecare familie are bucuria de a serba Sărbătoarea Sfinţilor Inocenti având la origine cunoscuta scenă a uciderii pruncilor de către Irod. Aceeastă scenă este asemănătoare ci ziua de 1 aprilie a românilor , zi dedicată păcălelilor de tot felul . Crăciunul în Anglia În Anglia este frig şi ceaţă de Crăciun . Oamenii se bucură de căldura pe care şemineele şi sobele încinse o dau . În timpul sărbătorilor englezii decorează casa cu iederă şi vâsc , iar colindătorii merg din casă în casă . Aceştia primesc dulciuri şi prăjiturele cu fructe uscate. Ajunul Crăciunului este o zi foarte încărcată pentru englezi , aceştia împachetează cadourile , pregătesc mâncărurile şi prăjiturile tradiţionale şi agaţă şosetele în faţa şemineului .După ce acestea au fost terminate , întreaga familie se adună în jurul bradului împodobit şi citesc poveşti de Crăciun . La sfârşitul zilei , copiii îi scriu lui Moş Crăciun scrisori în care spun ce cadouri îşi doresc, apoi le aruncă în sobă , astfel încât dorinţele lor să iasă pe coş . La masa de Crăciun , familia mănâncă curcan umplut cu castane , gâscă cu stafide sau friptură de vită . Cea mai aşteptată este însă budinca cu stafide şi marţipan . Deşi tradiţiile de Crăciun diferă de la o ţară la alta , acestea au o semnificaţie aparte pentru fiecare dintre noi , iar amintirile copilăriei sunt presărate cu mirosul de cozonaci şi cadourile deosebite primite de la cei dragi . CRĂCIUNUL PE GLOB Prof. UNGUREANU MONICA ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIRCEA SÂNTIMBREANU,, SECTOR 5 Datini şi superstiţii în noaptea de Crăciun  se spune că de Ajun trebuie să posteşti pentru că Maica Domnului, în acea zi, fiind supărată nu a mâncat nimic;  nu se mănâncă nici peşte pentru că are sânge şi Fecioara Maria era plină de sânge în acea zi;  norocul îl poţi pierde dacă împrumuţi ceva din casă în noaptea de Ajun;  semnificaţia sacrificiului porcului îl putem afla numai întorcându-ne în timp cănd acest Page 284

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

animal era considerat o întruchipare a spiritului grâului şi a vegetaţiei în general;  nu trebuie să laşi pe cineva să-ţi închidă uşa de Crăciun deoarece s-ar putea să aibă mână rea şi ar putea să-ţi alunge norocul din casă. Împodobirea bradului Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deşi, în Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai. Pănă în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi. Italia Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi. Islanda Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari depărtări să vadă pomul de foc şi să se închine. Mexic Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului. Rusia Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”. Spania La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curţii. SUA Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de această sărbătoare:  la New York poţi vedea patinatori strşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center;  în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio; Page 285

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

 în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii;  în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe;  la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor. Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului.

Crăciunul în China

Autor: Ungureanu Elena Roxana Școala Gimnazială „Anton Pann”, Ploiești Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători ale românilor, dar și ale celorlalte popoare. Prin intermediul Crăciunului sărbătorim nașterea lui Iisus Hristos pe data de 25 decembrie. Această sărbătoare este celebrată atât de creștini, cât și de către necreștini, punctul culminant al celebrării constând în participarea la slujbă în biserică, dar și schimbul de cadouri între membrii familiei, „daruri primite din partea lui Moș Crăciun”. Termenul de Crăciun provine din latinescul celatio care semnifică convocarea poporului de către preoții păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunțarea sărbătorilor din luna respectivă. Înainte de secolul al IV-lea, nașterea Mântuitotului Iisus Hristos a fost celebrată odată cu Boboteaza la data de 6 ianuarie, moment în care se celebra nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus. Nașterea lui Iisus a fost marcată de către ceștini într-a noua lună a anului, în calendarul iudaic. Însă, din anul 264, Saturnaliile au căzut pe decembrie, iar împăratul Aurelian a numit acestă dată „Natalis Solis Invicti” care semnifica nașterea invincibillui Soare. 56 de ani mai târziu, Papa Iuliu I a desemnant această dată de 25 decembrie ca fiind data oficială a nașterii lui Iisus. Sursa alegerii acestei date își are fundamentul în lumea romană, germanică și orientală. În anul 325, împăratul Constantin cel Mare a aprobat și a proclamat data de 25 decembrie ca sărbătoare prin pricina căreia sărbătorim nașterea lui Iisus Hristos. Inițial, au existat diverse controverse în acceptarea acestei zile speciale, iar majoritatea popoarelor au desemnat Crăciunul ca sărbătoare legală tocmai în secolul XIX. De Crăciun, oamenii de pe glob au abordat variate obiceuri prin intermediul cărora sărbătoresc această zi. Printre cele mai cunoscute întâlnim colindele, împodobirea bradului de Crăciun, precum și oferirea cadourilor din partea lui Moș Crăciun. De asemenea, o altă tradiție constă în „mersul cu icoana” realizat de preoții ce binecuvântează casele oamenilor. Aceste tradiții contemporane au pătruns cultură transmițându-se de la vest la est și de la oraș la sat. Deși Crăciunul este sărbătoarea care semnifică nașterea Domnului, celebrarea are un specific ce diferă de la o zonă la alta, de la o țară la alta. Astfel, în Suedia, oamenii descoperă cadourile întrun sac ce este îngropat cât mai adânc în zăpadă, în Olanda îl așteaptă pe „Sinter Klaas” ce apare pe un cal alb și pune darurile în saboți de lemn, în Spania cadourile sunt primite de la magi, în Islanda simbolul este reprezentat de treisprezece Moși Crăciun, iar cu 13 zile înainte se sărbătorirea na șterii Domnului, un singur Moș coboară din munți pentru a oferi dulciuri copiilor. În Polonia, masa de Crăciun este pusă după ce apare pe cer prima stea, adică steaua mică numită „Gwiazdka”. În Grecia, factorul esențial al mesei de Crăciun este o pâine tradițională, iar după servirea mesei, nimic nu se strânge pentru ca Mântuitorul să își poată potoli foamea. În Elveția, pomul de Crăciun este adus de Moș Crăciun (Samichlaus), obicei ce datează din 1775. În Finlanda, ca și în România, Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului. Oamenii merg la slujbă, după care se reunesc la masă cu familia și prietenii. În Danemarca, darurile sunt oferite din jurul bradului. Cel mai vârstnic oferă primul Page 286

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

cadoul celui ce-i este destinat, după care acesta oferă la rândul lui cadoul altui membru din familie și așa mai departe. După această miniprezentare gererală a Crăciunului, am ales abordarea acestei sărbători din perspectivă globală, mai precis Crăciunul în China. In această zonă, obiceiurile de Crăciun au devenit populare în ultima perioadă, mai ales în orașe importante precum Shanghai, Guangzhou, Hong Kong sau Beijing, acest fapt datorându-se numărului de creștini europerni stabilit aici. Este de men ționat faptul că în China, Crăciunul nu a devenit încă sărbătoare oficială, dar în mod paradoxal, se pot identifica în această perioadă la fiecare pas semne precum brăduți împodobiți, luminițe a șezate pe clădiri, ghirlande etc. Un factor important este reprezentat de faptul că în China, Crăciunul nu are nicio semnifica ție din punct de vedere religios. Oamenii văd Crăciunul ca pe o perioadă în care pot petrece, în se pot entuziasma, pot asculta muzică, pot oferi cadouri. In orașul Beijing, în perioada Crăciunului, pe „Bulevardul păcii eterne” se amplasează brazi împodobiți, luminițe, dar și ghirlande. În China, Crăciunul poartă numele de Sheng Dan Jieh care reprezintă „Sărbătoarea Nașterii Sfinte”, perioadă în care „Părintele Crăciun” apare atât pe străzile Chinei, cât și în casele oamenilor. Concomitent, în această perioadă a anului, chinezii organizează un festival prin care promovează pacea și reînnoirea; festival ce constă în aducerea de ofrande Sfinților. Acest festival poartă numele de Ta Chiu. In seara ajunului, copiii își așază ciorăpeii la ferestre pe care „Părintele Crăciun” sau „Bătrânul părinte” numit la ei Lao ren, le umple cu daruri. Tot în ajun, chinezii organizează petreceri cu familia și prietenii. O altă tradiție chinezeacă este masa de Crăciun. Aici, masa trebuie să fie servită de un membru tânăr al familiei, celui mai vârstnic. Deși nu are foarte mulți creștini, China se bucură de evenimentele din timpul iernii. De Crăciun, Chinezii obișnuiesc să pună felinare în geam și să ata șeze pe acesta pagode roșii. În concluzie, Crăciunul este una dintre cele mai importante și frumoase sărbători ale tuturor oamenilor de pe glob, fiecare celebrând în diferite forme, cu diferite semnificații nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Bibliografie 

Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 19581966 http://www.acasatv.ro/casa-familie/cum-se-sarbatoreste-craciunul-pe-mapamond.html

CRÂCIUNUL- SÂRBÂTOAREA NAȘTERII DOMNULUI Prof. Văduva Anca Grădinița cu P.P. Ostroveni 2 Rm. Vâlcea Pretutindeni în lume, popoarele creștine, între care și poporul român, celebrează de secole la rand Nașterea Domnului,a Crăciunului, la 25 Decembrie, sarbatoare marcată de manifestări religioase, de colinde, obiceiuri și tradiții specifice fiecărui popor.El relevă în întreaga lor dimensiune însemnatatea crucială pe care a avut-o și o are în evoluția umanității, pe calea Măntuirii, Nașterea lui Hristos, trimisul lui Dumnezeu, luminăndu-ne calea spre iubire și adevăr. Crăciunul este sarbătoarea bunătății lui Dumnezeu, care prin Fiul Său, îl salvează pe om, îl eliberează din satrea de sclavie și de singuratate, aducăndu-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Page 287

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Prin Fiul Său, Dumnezeu s-a împăcat cu oamenii, i-a împacat, lea-a pus în inimi pace și bucurie. Și de aceea vedem în taina Craciunului chemarea lui Dumnezeu la iubire între oameni, la întelegere și disponibilitatea de a ajuta, la iertare și împacare, la pace și prietenie.Crăciunul este pătrunderea iubirii în această lume întunecată și rece, unde se află și inimile noastre.Și în ele pot să pătrundă iubirea si bunătatea ce trec de la om la om, în împacarea dintre oamnei, în buna întelegere, în iertare, în răbdare, în amabilitate.Dumnezeu nu locuieste printre cei care se urăsc, se ceartă, se du șmănesc, se înveninează și se invidiază.Craciunul este o chemare sa ne lepadăm de orice violen ță, de orice răutate și să ne deschidem inimile și măinile pentru oameni aflați în suferință,scriind cuvântul PACE pe chipul lor.Sărbatoarea Crăciunului este o chemare sfânta la puritate, la curățire sufletească și la înnoirea vieții pentru a-l primi pe Hristos cel venit la noi”’plin de har si de adevăr”’(Ioan1,14).De și au trecut de atunci două mii de ani icoana Nașterii Domnului e pururea vie în sufletetul și via ța noastra pentru ca, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat e veșnic viu și vine să se sălă șluiască în sufletele noastre, pentru ca să se umple de sfințenia Lui, de curațirea Lui, să ne lumineze sufletul ți inima.Iarați ne îmbracăm în hainele de sarbatoare și după ce ne-am “’curațit simțirile”’prin taina spovedaniei și a Sfintei Impărtășanii,mergem cu toții la Casa Părintelui Ceresc ca să primim înauntrul nostru pe Fiul lui Dumnezeu,care vine la noi in chip de prunc ceresc nevinovat’să se nască și să crească, să ne mântuiască”.Ne umplem de fiecare dată de Crăciun de aleasa bucurie la fel ca si păstorii Betleemului și împreună cu ei ne înfioram la cuvintele îngerului care a grait”’Iată, vă binevestesc vouă o bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David”(Luca2,10-11). Ne sârguim și noi ca și magii de la Răsărit să-i aducem darurile noastre duhonicesti:credintă în locul aurului, dragostea în locul smirnei și nădejdea noastra în locul tămâiei și să ne Închinam, dumnezeiescului prunc care a venit’”să slujească și să-și dea viața răscumpararea pentru mulți”’(Marcu10,45).Ne împreunam glasurile cu ale îngerilor și cântăm și noi în noaptea Sfântă imnul păcii:”’Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pamânt pace, între oameni bunăvoie”’(Luca2,14), imn care ne umple și pe noi de pacea cea de sus care covârșește toată mintea, pace care e dorită și azi de întreaga omenire. Sărbatoarea Crăciunului este prin excelență sărbatoarea familiei creștine,sărbatoare de la care se izvorăște atâta binecuvantare, atâta lumină și căldură pentru fiecare familie.Ea reunește în jurul ieslei din Beleem pe toți membrii ei care cugetă la minunea petrecuta acum~2000 de ani și învățată de la dumezeiescul prunc Iisus, smerenia, bunătatea și iubirea. Sarbatoarea Craciunului este o sarbatoare a familiei.Praznicul Crăciunului ne descopera pe deplin rostul și chemarea familiei creștine și care sunt datoriile membriilor acestuia. Sărbatoarea Craciunului este și sarbatoarea colindelor străbune care vin din adânc de istorie și prin care am străbătut veacurile păstrându-ne credința și iubirea.

SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI -PRILEJ DE MARE BUCURIEProf. înv. primar: Valea Anica Şcoala Gimnazială Iernut, Jud. Mureş “Din casă în casă, din inimă în inimă, dintr-un loc în altul, căldura Crăciunului ne aduce pe toţi mai aproape.” Emily Matthews Crăciunul sau Naşterea Domnului Iisus Hristos- este sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian), în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Paşti, Rusalii şi Vinerea Mare. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul e de Page 288

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”. Mulţi cercetători consideră că termenul Crăciun provine din latinescul calatio. La romani prin calatio se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea mai importantă calatio era aceea de la 1 ianuarie. Până către sfârşitul secolului al IV-lea, naşterea lui Hristos se sărbătorea odată cu Boboteaza la 6 ianuarie, când se obişnuia să se facă anunţarea sărbătorilor de peste an. Şi cum celor de curând creştinaţi din Dacia şi din sudul Dunării această anunţare li se părea apropiată de sărbătoarea păgână calatio, au denumit cu acest termen sărbătoarea creştină a naşterii lui Hristos. Datele la care se sărbătoreşte Crăciunul sunt orientative, pentru că nu se ştie data exactă a naşterii lui Iisus. Alţi cercetători derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio,deci ziua creării sau a facerii lui Isus. Crăciunul a început să fie serbat de către creştini pe 25 decembrie, după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest şi începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Legenda Crăciunului În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu (Iisus) şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciuneasa, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciuneasa a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciuneasa a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunesei şi acestea cresc la loc Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu multe daruri" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun Pe teritoriul ţării noastre, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile, sărbătoare petrecută în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale, colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari. Este în primul rând momentul în care se strâng toţi membrii familiei, chiar dacă unii sunt plecaţi departe. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Membrii familiei îşi împart sarcinile pentru a primi cum se cuvine acest mare eveniment. Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii şi a liniştii sufleteşti. Fiecare dintre noi are un stil personal de a-şi orna pomul de Crăciun, de a-şi împodobi casa, de a petrece aceasta sărbătoare. Colindele de Crăciun – această sărbătoare este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este Page 289

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

„mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul„Bună dimineaţa la Moş Ajun!”, casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. Pomul de Crăciun- obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îşi trage originile de la popoarele germanice. Tradiţia s-a răspândit în restul Europei şi apoi în toata lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile şi ghirlandele au devenit clasice. Bradul de Craciun, acest pom venerat, care rămâne verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este simbolul purităţii şi veşniciei. Întreaga familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteală, dulciuri si beculeţe colorate. Moş Crăciun- fiecare om, copil sau bătrân, îşi aminteşte cu plăcere sărbătorile de Crăciun şi momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun în faţa căruia recunosc fără teamă dacă au fost cuminţi sau au făcut năzbâtii. Ei ştiu că Moşul este iertător şi le aduce daruri mai ales dacă spun o poezie sau cântă o colinda. Toţi oamenii, emoţionaţi îşi amintesc de copilărie, de darurile de Crăciun pe care le primeau chiar şi cei săraci. Copiii află de la părinţi că Moşul aduce cadouri mai multe copiilor care au fost foarte cuminţi. Aceasta este o motivaţie puternica pentru copii care se străduiesc să devină mai cuminţi, mai harnici şi mai ascultători pentru ca ei să primească mai multe daruri. Mersul cu capra- acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Viflaim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţa (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită "brezaia" (din cauza înfăţişării). Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor (căiuţii-feciori travestiţi în crai, ţurca-mască de taur ..), întâlnite în satele româneşti la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii. Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradiţiile străvechi. Peisajul de iarna este emoţionant: casele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări şi globuri colorate, mesele sunt pline de bunătăţi tradiţionale: cârnaţi, sarmale, caltaboşi, colaci, cozonaci. Pe uliţele satului se aud câinii lătrând la cetele de colindători , care umplu cu chiotele lor liniştea nopţii. Cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi mari, săraci sau bogaţi este sărbătoarea Crăciunului. Veche de peste doua milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbătoare a creştinilor este aşteptată cu emoţie şi bucurie. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii şi este o sărbătoare emoţionantă mai ales pentru copii care aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun. Semnificaţia religioasă a Crăciunului este naşterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devina mai buni, mai credincioşi, mai iertători. Aceasta sărbătoare semnifica naşterea, creaţia şi veşnicia Universului. O bucurie cum doar o dată pe an o poţi simţi, o bucurie a Crăciunului. Fără să cugetam şi să răstălmăcim sensul cuvântului Crăciun, fiecăruia dintre noi i se declanşează, acel zâmbet natural, ce Page 290

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

descrie imensitatea bucuriei lăuntrice pe care o reflectă sărbătoarea. O sărbătoare a sărbătorilor, ce ne adună pe toţi, de la mic la mare spre această rază de speranţă a traiului în sânul propriei familii. Avem datoria sfânta să dezvăluim copiilor semnificaţia sărbătorii Crăciunului şi să-i pregătim pentru aceasta. De câte ori se apropie Sfântul Crăciun, să-i adunăm pe cei mici în jurul nostru şi să le descoperim pe îndelete frumuseţea şi măreţia acestei sărbători, să-i pregătim în acest scop, după puterile lor şi priceperea noastră, să-i antrenăm în diverse activităţi plăcute care să le stârnească nu numai interesul, dar să le permită şi punerea în valoare a capacităţilor şi aptitudinilor pe care le au , să le cultivăm încrederea şi mai mult ca oricând, să le dezvoltăm spiritul de compasiune şi ajutor pentru copiii nevoiaşi. Dacă ne vom educa copiii în acest spirit de adâncă preţuire pentru valorile noastre creştine, lumea poate deveni mai bună. Bibliografie: 1. Ileana Vasilescu, Povestiri pentru copii – După tradiţia ortodoxă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2002 2. Zoe Kanava- ,,Biblia pentru copii,, Ed. Evanghelismos, 2008 3. www.calificativ.ro/ 4. www.libertatea.ro 5. www.gandul.info/ 6. www.referat.ro

BUCURIILE CRĂCIUNULUI Prof. Vieru Valentina Mirela Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus şi este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale, colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari. Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de lao ţară la alta. Unele se aseamănă cu cele din România, altele par de-a dreptul bizare. În orice colţ al lumii însă, sărbătoarea Naşterii Domnului este un moment în care familia petrece împreună în faţa unei mese îmbelşugate. Indiferent cât de diferite sunt pregătite, Sărbătorile din această perioadă a anului, sunt printre singurele care unesc creştinii din întreaga lume. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor state. În România,în ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând " STEAUA SUS RĂSARE" şi "BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. Germanii numesc Crăciunul „Weihnachten”, care înseamnă „noapte solemnă”, sau „Heiligenachten” – „noapte sfântă”. Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. Coroana de Advent, confecţionată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeţe cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. În Bulgaria, Crăciunul („Koleda”) începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine specială („Krava”) pentru al lor „Koledar” (colindător) favorit. „Koledarii” sunt tineri necăsătoriţi sau căsătoriţi recent, care, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un „Koledarka”, un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei. Page 291

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Noaptea de Ajun este numită de maghiari „Szent-este” sau „noapte sfântă”. Înainte să meargă la biserică, pentru slujba de la miezul nopţii, familiile se adună în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde şi deschid cadourile. În Ungaria, scena naşterii lui Iisus are o mare importanţă în celebrarea Crăciunului şi este prezentată, cu câteva zile înaintea sărbătorii, de grupuri de copii, dar şi de adulţi, care merg din casă în casă. Spectacolul include păpuşi, costume, muzică şi dansuri. Crăciunul în Danemarca este o perioadă de sărbătoare care se împărtăşeşte cu familia şi prietenii. Festivităţile de Advent încep cu patru săptămâni înainte de Crăciun. Coroana de ramuri verzi este făcută în familie sau cu prietenii şi fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese festive, în compania celor dragi. La începutul lunii decembrie, toate casele şi apartamentele sunt luminate în roşu, fie cu ajutorul unei lumânări, fie cu cel al unor felinare confecţionate din diverse materiale. Fie că sunt brazi, fie că sunt altfel de copaci, arborii din faţa caselor sunt şi ei luminaţi, iar balcoanele apartamentelor, decorate. Pentru finlandezi, Crăciunul este poate cea mai importantă perioadă de festivităţi. În fiecare an, Moş Crăciun îşi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctată de date importante, în special pe 6 decembrie, ziua independenţei Finlandei, şi pe 13, sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta Luci). Această sărbătoare vine dintr-o tradiţie populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi „Lucia naţională”. Îmbrăcată cu o rochie lungă, albă şi purtând o coroană cu beculeţe aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima dată pe 13 decembrie. Până la sfârşitul lunii decembrie, ea vizitează spitalele, şcolile şi asistă la diverse sărbători, purtând un mesaj de lumină, speranţă şi caritate. În Suedia se mănâncă şuncă, peşte şi fasole, iar în Finlanda masa este bogată în preparate de bază pe peşte: somon sau hering în diverse sosuri. Peştele îngheţat şi icrele de somon sau de cod sunt şi ele printre preferinţele finlandezilor. Merluciul are reţetă aparte. El este pus la macerat în apă minerală şi se serveşte cu sos bechamel şi cartofi. Alte tradiţii culinare sunt şunca şi cârnaţii. Desertul de Craciun este o plăcintă cu gem numită Joulutorttu. În ajunul Crăciunului, la ora prânzului, secretarul general al primăriei oraşului Turku, situat în sud-vestul Finlandei, proclamă public începutul Păcii de Crăciun, declaraţia fiind transmisă în toată ţara, la radio şi televiziune. De Crăciun, oamenii îşi petrec timpul în familie, pentru ca pe 26, de Sfântul Ştefan, finlandezii să meargă în vizită la colegi şi prieteni. În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de „Ziua regilor”. Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi împodobesc bradul de Crăciun. În Spania, majoritatea preparatelor tradiţionale sunt pe bază de fructe uscate: migdale în supă, nuci şi migdale în prăjituri şi seminţe de pin în varză roşie. Mulţi spanioli mănâncă peşte, de regulă prăjit, cu cartofi şi ceapă şi decorat cu pătrunjel şi şofran. Prăjitura tradiţională „touronun” este preparată din ciocolată, nucă de cocos, îngheţată de praline, pastă de migdale, glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de masline, fructe uscate, nuci şi migdale întregi. În Estonia, Crăciunul începe cu săptămânile de Advent, când estonienii cumpără calendare şi încep împodobirea caselor. În fiecare an, pe 24 decembrie, preşedintele ţării declară „răgazul” de Crăciun, un obicei vechi de 350 de ani. Pe vremuri, la ţară, sătenii urmăreau atent stelele şi citeau viitorul în gheaţă. Ei credeau că, în această noapte, spiritele bune şi cele rele se plimbă, motiv pentru care trebuia pusă mâncare pe masă şi lăsat focul în vatră până dimineaţa. Calendarul de Advent este, de asemenea, popular în Franţa, unde, cu câteva zile înainte de Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor, imobilelor, magazinelor mari şi mici. De Ajun, credincioşii merg la biserică pentru a asista la slujba de la miezul nopţii. Ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru francezi de a se reuni în familie, în jurul unei mese încărcate cu tot felul de produse tradiţionale, de la somon fumé, la fois gras şi scoici (tradiţionalele coquilles Saint Jacques), la Buche de Noel (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă) şi, fireşte, un pahar de vin alături de Page 292

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

multe sortimente de brânzeturi. Potrivit tradiţiei, Moş Crăciun (Père Noël) vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de dimineaţa sub bradul împodobit. În Grecia, naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puţin important decât Paştele. În Ajun, o masă frugală încheie o perioadă de post de 40 de zile. Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo („pâinea lui Hristos”), un fel de plăcintă cu nuci pe care stăpâna casei a preparat-o în ajun şi în care a avut grijă să-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s-a născut. Masa de Crăciun la greci mai cuprinde două prăjituri tradiţionale: Melomakaronas, însiropată cu miere, şi Kourabiedes, acoperită cu fulgi de zăhar.Cadourile nu se împart de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, în momentul în care grecii sărbătoresc Sfântul Vasile. Acest sfânt este, de altfel, cel ce aduce darurile. În Ajunul Crăciunului, de Anul Nou şi de Bobotează, copiii greci merg din casa în casă şi cântă despre naşterea lui Iisus, despre venirea unui nou an şi de botezul lui Iisus, în schimbul a câtorva monede. Britanicii denumesc Crăciunul „Christmas”, adică „slujba lui Hristos”. Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la exterior şi la interior. Celebrele „Christmas carols” sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24 decembrie, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului. Masa de Crăciun este organizată, de obicei, la prânz şi, doar după ce aceasta ia sfârşit, copii pot merge să deschidă şi restul cadourilor, aflate sub brad. Sărbătoarea Crăciunului ţine trei zile în Italia (24, 25, 26), din această ţară venind şi „il presepe” – scena Naşterii lui Iisus -, pe care familiile italiene o instalează cu 9 zile înainte de Crăciun. Bradul de Crăciun se face pe 8 decembrie, zi, de asemenea, liberă în Italia.În această perioadă, italienii oferă celor apropiaţi, colegilor de muncă sau vecinilor dulciuri, prăjituri cu chipul principalilor protagonişti ai perioadei: Moş Crăciun (Babbo Natale) sau copilul Iisus. Această tradiţie a cadourilor oferite vecinilor vine dintr-un obicei mai vechi, specific zonelor rurale, unde, în noaptea de Crăciun, toţii copiii din sat plecau cu colindul. În schimbul urărilor de fericire, belşug şi „la mulţi ani”, copiii primeau cadouri constând în produse alimentare, precum făină, ouă sau carne uscată. În Polonia, perioada Crăciunului („Gwiazdka” sau „mica stea”) este dedicată regenerării forţelor vitale ale lumii, adică ale oamenilor, animalelor şi naturii, pentru a se îndeplini în cele mai bune condiţii ciclul curgerii timpului. Tradiţiile moderne asociază magie, binecuvântări de Anul Nou, decorarea casei şi simboluri ale reconcilierii. Cântecele de Crăciun sunt încă foarte prezente în această perioadă. În unele regiuni, colindătorii, grupuri de copii sau de adolescenţi, vor trece din casă în casă cu stele multicolore şi cu scene ale Naşterii lui Iisus. Sărbătorirea Crăciunului în Canada este un buchet de tradiţii provenind din mai multe culturi: franceză, germană, engleză, ucraineană şi cea a indienilor. Acest amestec generează o diversitate remarcabilă de obiceiuri. Canadienii englezi sărbătoresc Crăciunul avînd pe masă gâscă friptă sau friptură de vită şi budincă de prune. Cele mai apreciate dulciuri sînt aşa-numitele Chicken Bones şi Barley Roys. Ele există de peste o sută de ani pe mesele acestei părţi semnificative a populaţiei canadiene. Chicken Bones (Oase de pui) au fost inventate în 1885, de fraţii Ganong. Ele sînt un amestec de scorţişoară, zahăr şi ciocolată. Barley Toys sunt făcute de Yarmouth Candy Company din Noua Scoţie, după aceeaşi reţetă veche de o sută de ani: zahăr, glucoză, colorant şi ulei de măsline. Amestecul este turnat în forme mici, reprezentînd pui, iepuri şi alte animale, jucării şi desigur, pe Moş Crăciun. Americanii nu au un mediu tradiţional de Crăciun. În general, ei mănâncă friptură de vită, cea de curcan fiind servită cu numai trei săptămâni înainte, de Ziua Recunoştinţei. Aperitivele au aproape peste tot somon afumat, preparat în diferite feluri. La Casa Albă se serveşte „Prăjitura prezidenţială”, preparată după o reţetă veche, de peste două secole (cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri). Această tradiţie este unică în lume. În Vestul Americii este servită tradiţionala băutură „eggnog”. Ea se prepară în vase mari de sticlă şi conţine brandy, rom, ouă şi lapte. Page 293

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Ruşii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, în concordanţă cu calendarul iulian. Oamenii postesc de Advent, timp de 40 de zile, de pe 28 noiembrie până în seara de 6 ianuarie, când apare prima stea pe cer. Atunci, familiile ruse iau o cină cu 12 feluri de mâncare, în cinstea celor 12 apostoli ai lui Iisus, printre care se regăsesc: peşte, ciorbă de sfeclă, varză cu mei, fructe uscate. Cel mai important ingredient este un fel de păsat, numit „kutya”, făcut din grâu sau alte cereale, ce simbolizează speranţa şi nemurirea, miere şi seminţe de mac, despre care se crede că aduc fericirea, succesul şi liniştea. Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii şi a liniştii sufleteşti. Fiecare dintre noi are un stil personal de a-şi orna pomul de Crăciun, de a-şi împodobi casa, de a petrece această sărbătoare dragă tuturor. Bibliografie:  www.Wikipedia.ro  www.Timponline.ro

OBICEIURI DE CRĂCIUN ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA Prof. Vințan Emilia Colegiul Național Pedagogic ”Regina Maria” Deva, jud. Hunedoara De la intrarea în Postul Crăciunului şi până la întrarea în noul an, sunt celebrate două evenimente: Naşterea Domnului şi Noul an agrar. In județul Hunedoara sunt practicate mai multe obiceiuri de iarna specifice zonei, dintre care cele mai importante și mai des întâlnite sunt: colindatul cu duba, Călușerul, Irozii și Pițărăii. La două săptămâni de la intrarea în Postul Mare, cetele de dubaşi se strâng la gazde, unde stabilesc repertoriul. Se stabilesc apoi sarcinile fiecarui membru al cetei: vătaful-adună darurile pe care le primesc de la gazdele colindate dubaşii şi muzicanţii. Colindatul începe în seara de Ajun de la casa primarului şi continuă toată noaptea şi a doua zi, pâna la ultima casă din sat. Pe drum sunt cântate patru marşuri fiecare legat de un moment al zilei, pe ritmul răsunator al tobelor şi însoţite de strigături specifice. Există sute de colinde, care sunt spuse după un anumit ritual: ceata ajunge la gospodar şi cere permisiunea colindatului. În cazul în care sânt refuzaţi, dubaşii au un repertoriu ironic şi acid, de regulă concretizat prin strigături, care blamează acest refuz. În unele sate, ceata chiar îi mută gazdei vraniţele (porţile) curţii în locuri unde cu greu pot fi găsite. Având permisiunea gazdei, ceata de dubaşi începe colinda gospodarului, apoi, în funcţie de componenţa familiei: Feciorița mare sau mică, Junele, cântate pe ritmul estompat al dubei. Se joacă fata gazdei uneori şi găzdoaia, darurile sunt lăudate de vătaf, sau de unul dintre dubaşii mai buni de gură, iar la plecare muzica intonează’’Multi ani trăiască’’, „Leagă nană câinele/Că venim cu dubele”. Un alt obicei specific transilvănean, şi foarte des întâlnit în satele hunedorene este cel al irozilor. Este vorba de un spectacol de teatru folcloric, având ca temă Nasterea Domnului Iisus Hristos, cu participarea unor personaje biblice care au asistat la această naştere. Irod poartă haina roşie şi pantaloni roşii, la brâu are panglică tricoloră şi sabie. Pe cap poartă o tichie înaltă din carton, împodobită cu hirtie roşie şi mărgele.Valtezar poartă costum galben, Gaşpar poartă costum roz, Melhior poartă costum verde. Ozia, preotul este îmbrăcat în haină neagră şi duce în mână o carte şi o cruce. Cătana este imbracatâ în haine militare vechi, iar Action si Coridon, păcurari (ciobani) sunt îmbrăcaţi în straie naţionale, cu bundă şi au la ei clopote. Ultimele două personaje sunt: Îngerul, care poartă haină lungă şi albă şi ţiganul, mascat cu haine desperecheate şi rupte. Irozii umblă în cele trei zile ale Crăciunului prin întreg satul, ca să vestească Nasterea Domnului: „Pentru aceea am Page 294

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

îndraznit/ Şi cu craii am venit/ Să ştiu de la Dumneavoastră/ Dacă primiţi ceata noastră/ Ca să facem pomenire/ Despre a lui Hristos venire” Căluşerul este cu siguranţă cel mai mare dintre obiceiurile de iarnă care are un specific cu totul deosebit. Este un dans bărbătesc care se joacă numai la sarbătorile de iarnă, spre deosebire de ’’Căluşul Românesc’’care se joacă numai la Rusalii. ”Căluşerii sunt permanenţa noastră, bărbaţi de cremene, blagosloviţi de Bunul Dumnezeu cu virtuţile neamului românesc: puternici şi blânzi, muncitori şi răbdători în pământul lor dintotdeauna.” Este definiţia pe care o dă etnograful Marcel Lapteş căluşerilor. Iniţial, manifestarea era concretizată ca un obicei ce cuprindea un alai de colindători, din care nu lipseau personaje pitoreşti: capra, popa, bleojul (prostul satului), poliţaiul sau jidovul, care colindau din casă în casă şi erau răsplătiţi cu daruri. Conducătorul cetei era numit‚’’vataf’’, persoană cu mare respect în ceată. Îmbrăcaţi în costume de un alb impunător, ţesute de maicile lor în lungile ceasuri de şezatoare, cetele de Căluşeri pornesc şi în Prima zi de Crăciun în întâmpinarea Marii Naşteri a Domnului, colindând casele gospodarilor şi urându-le belşug şi sănătate. Jocul lor reprezintă spectacolol lumii, o sărbătoare continuă a satului ţărănesc, plin de taină şi lumină în orânduiala sa cosmică. În fiecare an, Căluşerii înfăţişează un tulburător ritual al renaşterii vieţii, al proslăvirii soarelui dădător de viaţă şi căldură. În universul copiilor, evenimentul Naşterii Maicii Domnului este bine conturat. Copiii se aduna în cete pentru a se iniţia şi ei în sfânta taina a colindatului. Cetele sunt numite ’’Piţărăi’’, dupa colacii micuţi cu care sunt răsplătiţi după ce şi-au colindat gazdele. Pentru că le-au urat oamenilor sănătate, fericire şi belşug în noul an, copii mai primesc, alături de colăcei, mere si nuci. „ Câţi cărbuni în vatră Atâtea stoguri de grâu Atâţia peţitori la fată Câte aşchii la tăietor Câte pietre pe râu Atâţia copii după cuptor.”

Crăciunul, sărbătoarea sufletului

Prof. înv. primar Vişan Niculina Ionica Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu” Pitești, jud. Argeș Toate sărbătorile sunt frumoase, însă parcă cele de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Cu toţii ne aducem aminte de perioada fericită a copilăriei, de zăpezile bogate, de colindele și clinchetul clopoţeilor, de mirosul de brad şi cozonaci, de nerăbdarea aşteptării cadourilor sub pomul de Crăciun. Toate acestea creează în căminul fiecăruia o atmosferă de linişte şi pace. În aceasta perioadă, cu toţii ne simţim în sărbătoare, de la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion. Cel mai aşteptat este însă Crăciunul, considerat ca sărbătoare a Naşterii Domnului. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu,umbla însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii lui Hristos s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor. Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie(după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini, cât şi de către cei necredincioşi, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la Page 295

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau pentru copii,”darurilor de la Moş Crăciun”. Din nou ne aducem aminte de vremea când eram copii! Cine nu îl aştepta pe Moşu"? Povestea lui Moş Crăciun cunoaşte mai multe variante. Cea mai cunoscută este aceea care vorbeşte despre un moş simpatic, jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord, pe o sanie trasă de reni, în care are un sac imens cu jucării. Moșul are o listă în care sunt trecuţi copiii cuminţi şi copiii neascultători şi aduce daruri pentru cei care merită, intră pe horn şi le aşază sub pomul de Crăciun. Copiii care de multe ori îi scriu din timp moşului ce ar dori să primească, se pregătesc nerăbdători cu poezii şi cântecele, pe care cu emoţie şi nerăbdare, le vor prezenta lângă bradul împodobit încă din ajunul Crăciunului. Mitul lui Moş Crăciun va fi mai târziu cu grijă spulberat de părinţi, la un moment bine ales. Dezamăgirea aducerii la realitate este compensată de simţământul că el, copilul, a ajuns deja un om mare, important. Dar tristeţea rămâne tot tristeţe şi Moş Crăciun va fi în continuare aşteptat de noi toţi. Care ar mai fi însă farmecul Crăciunului fără brad, fără mirosul bradului în casă, fără globuleţe, îngeraşi, lumini, bomboane şi cadouri? Tradiţia spune că bradul trebuie împodobit în seara din 24 spre 25 decembrie şi că trebuie ţinut în casă până la Sfântul Ion. Căci se ştie că …Moşul nu vine într-o casă fără brad. La sate, îndeosebi sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri şi gesturi. Astfel, în ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradiţional, urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire şi prosperitate, împlinirea dorinţelor în noul an. Pe lângă colindele religioase există vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul,Cocostârcul, Căiuţii. Acestea sunt în fapt, jocuri cu măşti şi costumaţii speciale, confecţionate de meşterii locali şi care ironizează personajele negative ale lumii satului. Colindătorii sunt aşteptaţi în casele lucind de curăţenie şi frumos împodobite şi sunt răsplătiţi de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colăcei şi chiar bani. Cei adulţi sunt invitaţi la o ţuică fiartă, vin şi cozonac. Se aud colinde precum: Steaua sus răsare, Bună dimineaţa la Moş Ajun, O ce veste minunată. În noaptea de trecere spre noul an auzim uratul cunoscut sub numele de Pluguşor, obicei legat de speranţa fertilităţii. Prin toate acestea putem numi Crăciunul sărbătoarea sufletului, a familiei. Este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi, îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. Crăciunul este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun. În tradiţiile sărbătorilor de iarnă, în sânul familiei, este mult basm, poezie şi dragoste. De aceea ne aducem aminte, cu atât drag şi plăcere de aceste sărbători, de tot ceea ce înseamnă ele, cu tot cu tradiţii, datini şi obiceiuri. Ele trezesc rezonanţe afective de înaltă sensibilitate şi de puternică intensitate, creând o atmosferă de bucurie şi un farmec cu totul specifice în trăirea religioasă. Astfel, peste tot pe unde există suflare românească cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală .

Crăciunul - sărbătoarea bucuriei Prof. Vișan Roberto - Cristian Liceul cu Program Sportiv ,,Viitorul” Pitești, jud. Argeș Page 296

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos este prin excelență evenimentul din istoria mântuirii care aduce cea mai mare bucurie în sufletele și în casele credincioșilor. Dacă la Paște bucuria vine după o săptămână de tristețe din cauza pătimirilor îndurate de Domnul nostru Iisus Hristos, Crăciunul nu este umbrit de nicio urmă de tristețe și este trăit din plin ca sărbătoare a bucuriei de întreaga omenire. Izvorul bucuriei noastre este Însuși Dumnezeu, Care nu a îngăduit ca neamul omenesc să rămână chinuit de diavol pentru totdeauna și ne-a trimis Mântuitor, chiar pe Fiul Său, făcut om, ca pe toți cei ce suntem asemenea Lui după omenitate, să ne ridice împreună cu El la ceruri. Coborârea lui Dumnezeu pe pământ prin Fiul Său este manifestarea în plan văzut a iubirii milostive a lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne învață că la baza întrupării Fiului lui Dumnezeu stă iubirea, atributul principal al lui Dumnezeu. „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a trimis pe Fiul Său în lume”, iar continuarea textului Evangheliei ne liniștește sufletele cu nădejdea mântuirii: „că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” După spusele aceluiași evanghelist, Sfântul Ioan, cei care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor și cred în Dumnezeirea Lui, nu vor fi osândiți la judecată, ci vor trece în Împără ția lui Dumnezeu alături de sfinți fără a fi supuși judecății. Dumnezeu ne învață în ziua Crăciunului că adevărații Săi fii trebuie să dea dovadă de dragoste frățească și de smerenie: dragoste după modelul Său, care a binevoit a trimite în lume pe Fiul, fără a se gândi numai la Sine și fără a păstra dragostea intratrinitară închisă în Sine, ci deschizând-o spre oameni; iar smerenie, după modelul Fiului, Care, deși Dumnezeu după fire, nu a refuzat să se facă și om, ci a coborât la făpturile căzute, asemenea robului, ca să-i ridice pe to ți împreună cu El la Împărăție. Bucuria Crăciunului are în primul rând un sens soteriologic, pentru că vine în lume Mântuitorul lumii, care va scăpa omenirea de păcat. În al doilea rând, bucuria este trăită de Crăciun ca o manifestare a dragostei între oameni după modelul dat nouă de Dumnezeu, iar această dragoste se exprimă mai ales prin gestul de a face daruri celor dragi. Fiecare om joacă rolul de Mo ș Crăciun și este dator să joace acest rol deoarece făcând aceasta imită pe Dumnezeu Tatăl, Care a făcut primul și cel mai mare Dar omenirii: Pruncul Mântuitor. Astfel, Hristos devine darul veșnic făcut nouă de Dumnezeu, iar acest dar vine în lume aducând multe alte daruri: iertarea păcatelor, biruirea mor ții, vindecarea bolnavilor, învierea morților și nenumărate alte binefaceri despre care ne vorbesc sfinții Evangheliști. De aceea, cu ocazia Crăciunului, înainte de a aștepta daruri, ar trebui ca noi să fim primii care dăruim. Darul, ca manifestare a dragostei frățești face ca starea noastră de bucurie să nu rămână doar pentru sine, ci să se răspândească și la ceilalți. Bucuria deplină nu vine atunci când mă bucur doar eu și altul este în lipsuri, ci când eu mă bucur și îi fac și pe alții să simtă aceeași bucurie. Cu adevărat, Nașterea Domnului poate fi socotită sărbătoarea dragostei divine și învingerea egoismului din sufletele noastre. Încă din momentul Nașterii Domnului, cosmosul nu a rămas dator, ci a răspuns cu darurile sale la darul primit de la Dumnezeu: pământul a oferit pe ștera, îngerii cântarea de bucurie, magii darurile, iar darul oferit lui Dumnezeu din partea întregii umanită ți a fost Preasfânta Fecioară Maria, care va deveni prin harul Duhului Sfânt: Născătoare de Dumnezeu, Maică și Fecioară. Bucuria Crăciunului se simte cel mai bine în cadrul Sfintei Liturghii, pentru că Liturghia este slujba la care îngerii slujesc în chip nevăzut cu preoții jertfa cea fără de sânge, iar ei au fost cei care au răspândit în lume bucuria nașterii cântând primul colind „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” și au anunțat bucuria Nașterii Domnului păstorilor din jurul Betleemului: „Iată vă binevestesc vouă bucurie mare că vi s-a născut Mântuitor, care este Hristos Domnul.” Deci, participarea la Liturghia din ziua praznicului înseamnă împărtă șirea aceleia și bucurii pe care îngerii au avut-o la Nașterea Pruncului Sfânt. Momente de bucurie oferă oamenii de Crăciun prin vestirea Nașterii Domnului. Cei care colindă se aseamănă îngerilor și aduc bucurie în casă. Așa se explică faptul că obiceiul colindatului a reușit să Page 297

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

treacă în al treilea mileniu de existență fără a-și pierde valoarea, pentru că fiecare an reprezintă un „astăzi” continuu, iar pruncul Hristos se naște de fiecare dată, aduce mereu bucurie oamenilor și le reîmprospătează nădejdea veșniciei. Cu ocazia Crăciunului, toate familiile din lume au motiv de bucurie, mai ales cele sărace. În casele sărace pătrunde mai bine speranța în ziua de Crăciun și își face loc credința că Dumnezeu nu îi uită niciodată pe oameni, ci le poartă de grijă. Iisus S-a născut într-o familie modestă. Iosif și Maria au rătăcit mult timp prin Betleem până să găsească loc de odihnă, însă cu toate acestea Dumnezeu a binecuvântat această familie și au primit cel mai mare dar: un Prunc Dumnezeiesc, care va șterge păcatele lumii. Gândind la acest lucru, în casele sărace nu ar trebui să fie urmă de triste țe în ziua Crăciunului, căci tuturor Dumnezeu le poartă de grijă și va rândui în a șa fel încât să se risipească durerea și întristarea de pe fețele oamenilor când va socoti el că este mai de folos pentru mântuirea lor. Ajutorul pentru cei săraci poate veni în mod direct de la Dumnezeu, dar, de cele mai multe ori, el trebuie să vină prin intermediul oamenilor. A lăsat Dumnezeu pe lume și săraci ca să pună la încercare dărnicia noastră și a trimis în lume pe Fiul Său făcut om ca să ne arate că izbăvirea oamenilor din necazuri și dureri o lucrează prin oameni. Așa se explică de ce în perioada Crăciunului se înmulțesc acțiunile umanitare și fericiți sunt aceia care mențin acest obicei ca o permanență în viața lor, care vestesc bucuria Crăciunului cât mai des cu putință și care reușesc să aducă bucurie în casele oamenilor de cât mai multe ori. Cu ocazia marelui praznic al Nașterii Domnului să-L rugăm pe Dumnezeu să facă din casa noastră peșteră, iar din sufletul nostru iesle în care să se nască Pruncul Sfânt, care cu harul Preasfântului Duh să aducă bucurie și pace în casele noastre. Crăciunul este sărbătoarea sufletului, a familiei. Este ocazia când toţi se reunesc; părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. Crăciunul este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun. În tradiţiile sărbătorilor de iarnă, în sânul familiei, este mult basm, poezie şi dragoste. De aceea ne aducem aminte, cu atât drag şi plăcere de aceste sărbători, de tot ceea ce înseamnă ele, cu tot cu tradiţii , datini şi obiceiuri. Ele trezesc rezonanţe afective de înaltă sensibilitate şi de puternică intensitate, creând o atmosferă de bucurie şi un farmec cu totul specifice în trăirea religioasă. Astfel, peste tot pe unde există suflare românească cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală.

Crăciunul pe glob de Vizitiu Anişoara În data de 25 decembrie, în fiecare an, sărbătorim naşterea lui Iisus Hristos. Celebrarea Crăciunul, în data de 25 decembrie, îşi are originea în secolul al IV-lea. Biserica Catolică a dorit să eclipseze festivităţile şi sărbătorile unei religii păgâne rivale care ameninţa existenţa creştinătăţii. Romanii celebrau nașterea zeului lor Soare, Mithras, în jurul acestei date din an. Deşi naşterea lui Iisus se crede că ar fi avut loc în primăvară, data de 25 decembrie a fost aleasă ca dată “oficială” de celebrare a lui Iisus Hristos, pentru a putea eclipsa, în sfarşit, religia păgână şi festivităţile acesteia. În Africa de Sud, deoarece Crăciunul este vara, iar bradul de Crăciun nu este ceva comun, majoritatea își impodobesc casele. Pentru australieni, sărbătoarea Crăciunului începe la sfârșitul lui noiembrie, când în şcoli şi în biserici se montează piese de teatru cu naşterea lui Isus. În toată luna decembrie, australienii cântă Page 298

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

colinde. În ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică. După deschiderea cadourilor în dimineața de Crăciun, familia ia micul dejun, compus din ouă și suncă și apoi merg din nou la biserică. A doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, australienii strâng bani pentru poștaș, măcelar și pentru cel care aduce ziarul pentru a le mulțumi pentru ajutorul oferit în anul ce tocmai se termină. Anul Nou este încă un moment special pentru toată lumea, cu muzică, dans și petreceri. Pe 6 ianurie, australienii organizeză încă o petrecere, pentru a celebra sfârșitul sărbătorilor de Crăciun. În orașul Betleem, în care se spune că Isus s-a născut, strălucesc în biserică, în preajma sărbătorilor de Crăciun, steaguri și decorații. În Ajunul Crăciunului, localnicii și vizitatorii se adună în biserică pentru a urmări sluja și procesiunea de Crăciun. Fiecare casa din Betleem are pictată o cruce la intrare, iar în curte ieslea pruncului Isus. În centrul orașului este instalată o stea uriașă. Tradițiile brazilienilor legate de sărbătoarea Crăciunului derivă din cele ale coloniilor portugheze. Una dintre cele mai îndrăgite tradiții este crearea scenei nașterii lui Isus și a ieslei: Presepio. Aceste scene sunt amplasate în biserici, magazine și în casele oamenilor. Locuitorii din nordul Braziliei au o altă tradiție: scena păstorilor. În versiunea Braziliană păstorii sunt de fapt femei, iar un țigan încearca să îl răpească pe Isus. Papai Noel este “Moș Crăciunul” care aduce cadouri celor mici. În centrul fiecărui oraș sunt împobodobiți brazi, iar noaptea de Crăciun este marcată prin focuri de artificii. Britanicii denumesc Crăciunul „Christmas”, adică „slujba lui Hristos”. Toate casele sunt decorate la exterior şi în interior. Celebrele „Christmas carols” sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24 decembrie, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului. În Bulgaria, Crăciunul („Koleda”) începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine specială pentru al lor „Koledar”. Tinerii fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei. În Chile de Crăciun se pun sub brad mici figurine numite pesebre, facute din lut. Moş Crăciun vine să ureze tuturor “Crăciun fericit şi un An Nou prosper”. Creştinii din China decorează casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanțuri din hârtie colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moș Crăciun. În China, unde marea majoritate a locuitorilor nu sunt creștini, principalul festival de iarnă este cel de Anul Nou. Copiii primesc haine și jucării, se mănâncă preparate rafinate şi se organizează şi focuri de artificii. O altă tradi ție importantă în serbarea de Anul Nou o reprezintă cultul strămoșilor. Portretele strămo șilor sunt aduse în camera principală a casei. În Danemarca, sărbătoarea de Crăciun începe în noaptea de 24 decembrie. La miezul nopţii întreaga familie mănâncă o budincă specială de Crăciun. Budinca conţine o singura migdală, iar cel care o va găsi va avea un an nou norocos. Cel care aduce cadourile se numește Julemanden și sosește cu sania sa trasă de reni. Moșul vine însoțit și de corul de spiriduși, Juul Nisse, care se spune că ar trăi în podurile caselor. În ajunul Crăciunului, copiii lasă afară lapte și budincă de orez pentru Moș și insoțitorii săi. Majoritatea filipinezilor îşi fac singuri pomii de Crăciun în diferite culori şi mărimi deoarece pinul este prea scump. Stelele de Crăciun sunt frecvente în toate casele, la fiecare fereastră. Sunt făcute din beţe de bambus şi celofan sau hârtie de orez colorată. Ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru francezi de a se reuni în familie. Potrivit tradiţiei, Moş Crăciun vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de dimineaţa sub bradul împodobit. Germanii numesc Crăciunul „noapte solemnă”, sau „noapte sfântă”. Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. Page 299

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Grecii pentru a se proteja ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele. Creștinii din India împodobesc de Crăciun mango sau bananieri. De asemenea ei decorează şi casele cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decorațiunile de Crăciun. Aceste lampi sunt așezate pe perete sau pe acoperişuri. În noaptea de Crăciun, bisericile sunt decorate cu flori tradiţionale şi lumânări colorate. Creștinii irakieni sărbătoresc Ajunul Crăciunului cu întreaga familie. Unul dintre copii citește despre nașterea lui Isus, iar întreaga familie aprinde lumânări. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc și toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. În ziua de Crăciun un alt foc este aprins în curtea Bisericii. Preotul, care ţine în mână o figurină ce îl reprezintă pe pruncul Isus, începe slujba. Apoi binecuvântează o singură persoană pe care o atinge. Persoana atinsă atinge mai departe pe vecinul său. Toata lumea prezentă la slujbă trebuie să simtă “atingerea păcii”. În Italia sărbătoarea Crăciunului ţine trei zile din această ţară venind şi „il presepe” – scena Naşterii lui Iisus -, pe care familiile italiene o instalează cu 9 zile înainte de Crăciun. Bradul de Crăciun se face pe 8 decembrie. Majoritatea japonezilor care sărbătoresc Crăciunul, îşi exprimă iubirea pentru copii în această sărbătoare. Pomii de Crăciun sunt decorați cu jucării, dulciuri, iar de jur împrejurul lor sunt candele aprinse. Ei au un calugar budist - Hotei-osho – ce se poartă asemeni lui Moş Crăciun: aduce cadouri copiilor. Unii cred că acest călugăr are ochi la spate, aşa că cei mici trebuie să se poarte frumos. In Japonia, Craciunul nu este o sărbătoare a familiei, ci o zi în care se fac lucruri bune pentru cei în nevoie ori suferinzi. Noaptea de Ajun este numită de maghiari „noapte sfântă”. Înainte să meargă la biserică, pentru slujba de la miezul nopţii, familiile se adună în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde şi deschid cadourile. În toate familiile mexicane se celebrează nașterea Domnului. Împodobirea bradului de Crăciun este, în general, asociată cu nașterea lui Iisus, dar majoritatea familiilor mexicane nu- și permit un bradut și în locul acestuia au un pom artificial. În Nicaragua, Crăciunul începe în mod oficial pe 6 decembrie, însă activităţile încep pe data de 16 decembrie cu peripeţiile prin care trec Maria şi Iosif. De pe 16 decembrie până în Ajunul Crăciunului, în fiecare seară se spune câte o rugăciune urmată de gustări şi colinde. Sărbătorile de Crăciun în Spania încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de „Ziua regilor”. Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Acum o mie de ani, Crăciunul era sărbătorit în Suedia timp de o lună. Regele Canute a decretat ca sărbătoarea Crăciunului să țină de pe data de 13 decembrie până pe 13 ianuarie. Pe 13 decembrie, suedezii o celebrează pe Sfânta Lucia. În Ajunul Crăciunului, un spiriduș își face apari ția din podul casei unde locuiește și împarte cadouri tuturor. Ajunul Crăciunului se cheamă în Portugalia „Consoada” şi cuprinde cina şi deschiderea cadourilor, lucru făcut mai târziu, în noaptea de 24 spre 25. Potrivit tradiţiei, aceste cadouri nu sunt aduse de Moş Crăciun, ci de copilul Iisus. În momentul deschiderii cadourilor, obiceiul cere să i se ofere fiecărei persoane prezente câte o portocală. Sărbătorile și obiceiurile populare, grupate în preajma solstiţiului de iarnă (20 decembrie – 7 ianuarie), poartă numele generic, în România, de sărbători de iarna. Perioada este deschisă și închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât Crăciunul, cât și Boboteaza, și intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Principalele sărbători ale ciclului de iarnă – Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza – au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente de înnoire a timpului și de început de an. Page 300

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Ignat este Divinitatea solară care a preluat numele și data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul (20 decembrie) din calendarul ortodox, Ignat este sinonim cu Ignatul Porcilor – în zorii zilei de Ignat se taie porcul de Crăciun. Animalul sacrificat în această zi este substitut al zeului care moare şi renaște. Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul nop ții și pâna la revărsatul zorilor ulițele satelor răsunau de glasul micilor colindători. Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat în casă, pe ulițe, de o ceată sacră. Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorințelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiție a românilor. Când persoanele colindate nu primesc colindătorii, închid ușile sau nu oferă daruri, efectele magice sunt opuse, ei încălcând regulile acestui obicei. Pomul de Crăciun este un brad împodobit, substitut al zeului adorat în ipostaza fitoformă, care moare și renaște la sfârșit de an, în preajma solstițiului de iarnă, sinonim cu Butucul de Crăciun. Împodobirea bradului și așteptarea de către copii a “ Moșului”, numit, în sud-estul Europei, Crăciun, care vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a pătruns de la ora ș la sat, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.“Steaua” este un colind care începe din prima seara a Crăciunului și se încheie la Bobotează. Tradiţiile de Crăciun dau posibilitatea oamenilor să se bucure şi să se gândească cu speranţă la viitor.

CRĂCIUNUL CEL STRĂBUN ŞI NAŞTEREA DOMNULUI PROF. ZAFIU EMANUELA ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,NANU MUSCEL” LOC. CÂMPULUNG MUSCEL, JUD. ARGEŞ Între praznicele Bisericii şi sărbătorile creştinilor, ca taină şi început de mântuire, se înscrie Crăciunul sau Naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos. În anotimpul alb, nu există o altă bucurie mai mare pentru noi, români, ca cei ce ne-am format ca popor şi ne-am născut creştini, decât sărbătoarea Naşterii. Pentru aceasta, strămoşii noştri au îmbrăcat în straie de legendă şi în viers de colindă acest eveniment. Praznicul Naşterii Domnului are pentru noi o importanţă deosebită, fiind sărbătoarea familiei, a părinţilor, a bunicilor, a rudelor, şi în special, a copiilor. Putem înţelege mai uşor Naşterea Domnului din folclorul românesc, care este atât de bogat şi fiindcă angajează inima sinceră a celor mici şi înţelepciunea celor bătrâni. Poporul nostru, născut creştin, a păstrat gingăşia, durerea, îngrijorarea Sfintei Familii, aşa cum a fost cu două mii de ani înainte, fiindcă naşterea poporului român este aproape contemporană cu minunea din Betleem, a venirii în lume a lui Dumnezeu în trup, a propovăduirii Evangheliei şi a valorificării fiecărui suflet, ca făcând parte din marea familie a cărui Stăpân şi Tată în acelaşi timp, nu este decât Dumnezeu. Cel mai vechi şi mai autentic cuvânt al sărbătorilor de iarnă, la poporul nostru, este Crăciunul, care înseamnă creaţie nouă, descoperire, uimire, înspăimântare. Acest cuvânt arată latinitatea poporului român. Moş Crăciun este o realitate a copilăriei poporului nostru, un suspin, o dorinţă vie şi o satisfacţie desăvârşită, un izvor de creaţie literară cu adâncă sensibilitate, un gust artistic muzical rezumat în colinde, o legitimaţie orară a evenimentului Naşterii lui Hristos. Colindele, pe lângă semnificaţia folclorică, sunt o predică vie şi un catehism popular care au menţinut fiinţa spirituală a românilor de pretutindeni. La scânteile naturale sau artificiale, la lumânările şi candelele sărbătorii se văd, în zilele Naşterii Domnului, lacrimi de bucurie şi de tristeţe, dor de ţară şi de strămoşi. Nici un popor din lume cu o existenţă creştină de peste două mii de ani, cum este a noastră, nu-şi Page 301

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

mărturiseşte credinţa în venirea Izbăvitorului, ca poporul român. Câte geamuri îngheţate nu se deschid colindătorilor, câte suflete calde nu cheamă îngerii Naşterii Domnului, câte inimi reci nu se deşteaptă la acest şuvoi pornit din strămoşi pentru preaslăvirea Pruncului din Nazaret? Colindele româneşti au fost pastorala vie şi nescrisă a ierarhilor şi preoţilor români, a cântăreţilor noştri care anunţau Crăciunul. Glasurile dulce ale copiilor au fost calendarele neştiutorilor de carte ale strămoşilor noştri şi singura lor posibilitate de a afla ce s-a întâmplat în zilele de groază ale uciderii pruncilor din Nazaret, dar în acelaşi timp pomenind feciorii luaţi ostatici, sau fetele răpite de satanicele năvăliri ale migratorilor. Micii colindători, înainte de a pleca să anunţe sosirea Mântuitorului, se strâng în cete, iau iertare unii de la alţii şi ascultă cu folos ce se spune de Hristos…şi astfel li se deschide orizontul evenimentului Naşterii: Magii steaua urmăresc, Mergând ca să vadă…Îngerii din cerprivesc, cântând imn de slavă…. Micuţii vestitori ai minunii celei mari a Naşterii Domnului încredinţează pe ascultători că Pruncul Nou - Născut este înainte de Luceafăr…numai pe pământ. S-a născut din Fecioară…. Ca să crească…să ne mântuiască! Dragostea şi ospitalitatea strămoşilor noştri este lăudată, iar grija pentru cei mici face parte din cultul familiei. Mesele bogate din aceste zile, pregătite cu muncă şi trudă, sunt, pe lângă o răsplată, şi o mulţumire a sfârşitului de an, dar şi o bucurie a începutului Noului An. De aceea, mulţi credincioşi primesc sau ascultă colindătorii cu multă satisfacţie, luând aminte că îmbuibarea sau lăcomia duc sufletul la ruină:E sărbătoare şi e joc în casa ta acum… . dar sunt bordeie fără foc şi nu au Moş Crăciun…. Şi acum te las, fii sănătos şi vesel de Crăciun, dar nu uita când eşti voios, române să fii bun…. Colindele şi cântecele de stea, viflaimul şi irozii sunt primele încercări de teatru public cu temă religioasă, cunoscute în istoria Bisericii Creştine. Ele demască şi pe răufăcători, pe păcătoşi şi pe cei ce blestemă şi înjură, şi pe cei ce trăiesc din nedreptate, încât au devenit de la început biciul moralizator al poporului român, şi codul nescris al comportării. Pe de altă parte, în ele găsim trăsăturile morale ale Mântuitorului ca bunătatea, jertfelnicia, milostenia, răbdarea, trăsături oferite şi credincioşilor. Colindele şi cântecele de sărbători nu sunt numai o colecţie de sfaturi şi recomandări pentru ceilalţi, ci ele degajă toată natura, ca şi în noaptea evenimentului, iar românii i-au adăugat ieslei sărace şi cetina sau bradul, podoaba Carpaţilor noştri. De aceea, bradul, sau Pomul de iarnă, în imaginaţia multor popoare, dar mai ales a poporului nostru, este bucuria celor mici şi semnul de grijă şi nobleţe al părinţilor. Copiii privesc bradul cu emoţie, aşteptând ca din umbra lui să apară Moş Crăciun. Toate aceste minunate mărturii, de dinainte, din timpul şi după Naşterea Domnului, formează o piatră scumpă în tezaurul omenirii, în patrimoniul spiritual al neamului nostru, în candela fiecărui suflet curat de creştin şi în inima fiecărui român ortodox. Nu trebuie să ciuntim spiritualitatea noastră, nu trebuie să o interpretăm după cine ce ştie ce reguli, ci să o luăm aşa cum ne-au lăsat-o strămoşii, fiind o moştenire din sufletul lor, suflet atât de încercat de-a lungul veacurilor. Însuşi Sfântul Apostol Petru scria galatenilor, că a fost chemat de sus, ,,pentru râvna şi pentru datinile şi tradiţiile strămoşeşti”( Gal. I,14 ). Bibliografie: Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991 David, Diacon P. I. ,,Caută şi vei afla. Predici”, Ed. Episcopiei Argeşului, Curtea de Argeş, 1996

Page 302

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul-sărbătoare internaţională Autor:Zorzoliu Ginela prof.înv.primar Liceul Teoretic Tudor Vladimirescu, Drăgăneşti-Olt, jud.Olt Crăciunul în Alaska. Locuitorii din Alaska celebrează Crăciunul pe 25 decembrie. Printre cântecele ce se aud în fiecare casă, se numara Gristuusaaq suu'uq – Christos s-a născut. Toată lumea îşi urează Mnogaya leta – Să trăieşti mulţi ani. După ce se cântă, gazda îşi serveste participanţii cu gogoşi glazurate cu arţar, prăjituri, bomboane, piruk, plăcinta de peşte şi uneori cu somon afumat. Copiii merg de la o casă la alta cântând colinde şi purtând o stea colorată. Crăciunul în Argentina. Locuitorii Argentinei sunt în marea lor majoritate creştini. Ei sărbătoresc Crăciunul pe 24 decembrie. Oamenii merg la biserică împreună cu familiile lor, apoi se întorc cu toţii acasă. La miezul nopţii, după ce mănâncă ţin un toast, adulţii dansează şi copiii ies la focul de artificii. Inainte de a merge la culcare îşi deschid cadourile de sub brad. Casele sunt decorate cu ghirlande albe şi roşii, iar la intrare cizmele lui Moş Crăciun. Bradul este împodobit cu luminiţe colorate, ornamente şi Moş Crăciun în vârf. Femeile pregătesc mai multe feluri de mâncare: curcan, porc, roşii umplute, plăcinte cu carne, pâinea de Crăciun şi budinci. Băuturile sunt făcute din multe feluri de fructe, tăiate în bucăţi şi amestecate cu suc şi cidru. Crăciunul în Australia . Crăciunul pe tărâmurile australiene este de obicei foarte fierbinte. Pentru locuitorii Australiei nu este ceva neobişnuit să îşi petreacă Crăciunul la peste 30 de grade Celsius.O masă traditională de Crăciun este compusă din: carne de curcan, carne de porc, suncă, plăcinte cu carne si budincă de prune. In desert se ascunde o pepită sau un bănuţ de aur. Cine îl găseşte se spune că va fi norocos în anul ce vine.De obicei se merge la plajă sau la picnic. Dacă stau acasă, australienii se strâng în jurul piscinei.De obicei Mos Crăciun ajunge la ei făcând surf.Carols by Candlelight - Colinde la lumina lumânării - sute de oameni se adună în Melbourne pentru a cânta colinde în aer liber cu lumânări în mână.Australienii se înconjoară de Christmas Bush – o plantă locală cu frunze verzi şi flori roşii. Crăciunul în Brazilia . Brazilienii sunt un mix de etnii, iar Brazilia – ca fostă colonie portugheză are ca moştenire multe obiceiuri de Crăciun.O tradiţie este să creeze Presépio - scena Naşterii. Cuvântul vine din evreiescul presepium – patul de paie în care a dormit prima dată Iisus în Bethleem. Ei construiesc această scenă din figurine şi o amplasează peste tot: în biserici, în case şi în magazine. Papai Noel - Father Noel – Mos Crăciun, este cel care vine cu daruri. Conform legendei, el trăieste în Groenlanda, însă atunci când ajunge în Brazilia, el poartă haine de mătase. Cina de Crăciun cuprinde: curcan, suncă, orez colorat, legume şi fructe. Catolicii devotaţi merg la Missa do Galo. Crăciunul în Chile .In Chile se pun sub brad mici figurine numite pesebre, făcute din lut.Viejito Pascuero, adică Moş Crăciun vine să ureze tuturor Feliz Navidad y un Prospero Ano Nuevo – Crăciun fericit şi un An Nou prosper. Crăciunul în Egipt. Birecica Coptica este o biserică de rit ortodox ce sărbătoreşte Crăciunul pe 7 ianuarie. Egiptenii ţin post 40 de zile; fără carne şi produse lactate. Unii dintre ei ţin post doar în ultima săptămână .In Ajunul Crăciunului, toată lumea merge la biserică purtând haine noi. Slujba de Crăciun se termină la miezul nopţii în sunetul clopotelor bisericii. Apoi oamenii pleacă acasă pentru cina de Crăciun , ce constă în: pâine, orez, usturoi şi carne fiartă. In dimineaţa de Crăciun, egiptenii îşi vizitează prietenii şi familia. Ei duc kaik - o pâine scurtă şi beau shortbat. Crăciunul în Guatemala . In timpul acestei perioade, câteva statuete sunt purtate într-o procesiune elaborată. Ultima statuetă îl reprezintă pe Dumnezeu cu barba albă. Procesiunea este acompaniată de marimbas şi chirimias. In Ajunul Crăciunului, festivităţile se încheie cu Misa de Gallo sau Slujba Cocoşului. Nacimientos sau Scenele Nasterii sunt amplasate în toate locurile publice, iar copilul Iisus este adăugat în Ajunul Crăciunului. Page 303

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul în India .In India se decorează copacii de banan si mango. Se aprind lămpi mici cu ulei, iar locasurile de cult se împodobesc cu flori rosii.Familia primeste cadouri, iar cei săraci baksheesh.In sudul Indiei, crestinii pun lămpi de lut pe acoperisuri si pe peretii caselor, asemeni hindusilor în timpul festivalului Diwali. Crăciunul în Japonia .Doar 1% dintre japonezi cred în Iisus. Chiar si asa, majoritatea japonezilor îşi decorează casele şi magazinele cu plante verzi în perioada Crăciunului. Işi fac daruri unul altuia şi merg la petreceri. Ei au un călugăr budist - Hotei-osho – ce se poartă asemeni lui Moş Crăciun: aduce cadouri copiilor. Unii cred că acest călugăr are ochi la spate, aşa că cei mici trebuie să se poarte frumos. In Japonia, Crăciunul nu este o sărbătoare a familiei, ci o zi în care se fac lucruri bune pentru cei în nevoie ori suferinzi. Crăciunul în Noua Guinee. Pentru a crea pace între triburi, şefii de trib schimbă un copil mic – numit Copilul Păcii. Fiecare trib trebuie să aibă grijă de copilul adoptat, căci dacă moare se va isca război. Crăciunul în Noua Zeelandă. In Noua Zeelandă, Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, aşa că petrecerile se ţin pe plajă. Magazinele sunt decorate cu Moş Crăciun în mantie roşie şi barbă albă.Tradiţiile vin de la englezii care au ajuns acolo în secolul 18, combinate cu tradiţiile culturii Maori. Cina de Crăciun este compusă din curcan, legume şi sosuri, plăcinte cu carne, iar la desert budinci de fructe cu sos de coniac. Crăciunul în Nicaragua .In Nicaragua, Crăciunul începe în mod oficial pe 6 decembrie, însă activităţile încep pe data de 16 decembrie cu peripeţiile prin care trec Maria şi Iosif. De pe 16 decembrie pană în Ajunul Crăciunului, în fiecare seară se spune cate o rugăciune urmată de gustări şi colinde. După slujba de Ajun, la cina de Crăciun participă doar adulţii. Ziua de Crăciun este sărbătorită cu mâncare, focuri de artificii şi dans. Străzile principale ale oraşelor sunt decorate şi se cântă colinde. Crăciunul în Venezuela .In Venezuela, familiile scot pesebres – statuete cu Scenele Naşterii. Sărbătoarea principală are loc în Ajunul Crăciunului şi se numeşte Noche Buena. La masă se mănâncă: dulce de lechoza – un desert din papaya verde şi zahar brun, hallacas, pan de jamón – o pâine cu şuncă fiartă şi stafide.Tradiţia venezueleană spune că darurile sunt aduse de copilul Iisus pe 25 decembrie şi sunt aşezate în jurul Nacimiento ori chiar sub brad. Ultima zi a festivităţilor este 6 ianuarie, este ziua Magos Reyes – când regii vin să viziteze Maria şi Pruncul. In această zi, copiii primesc din nou jucării şi bomboane. În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea — ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toți brazii de Crăciun erau împodobiți cu îngeraşi, steluțe și păsări. În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Na șterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (''Reyes Magos''). În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este înso țit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ''Matrio șka''. Lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluțe și diverse forme geometrice. În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate și puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă avea tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări. În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan iar specialitatea Crăciunului este o Page 304

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

prăjitură cu fructe confiate. În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul central al sărbătorii fiind cadoul (achiziționat de regulă din magazin), adus, aici și în Canada, de ''Santa Claus''. Tradiționalul ciorap de Crăciun își face apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea, ilustratorul Thomas Nast fiind inițiatorul lui. Există 11 orașe numite Santa Claus în opt state americane — Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon și Utah — și 50 de locuri cu numele Noel. În Alaska, Moș Crăciun face înainte de a aduce cadourile o vizită secretă de verificare a cumin țeniei copiilor. Aceștia trebuie să îl întâmpine cu tradiționalul colind ''Gristuusaaq suu'uq'' (''Astăzi s-a născut Hristos'').

Crăciunul la români prof. înv. primar ZSIGMOND ANCA COLEGIUL NAȚIONAL ,,PETRU RAREȘ” BECLEAN Postul Crăciunului – perioadă de rugăciune, meditaţie creştină, perioadă în care aproape că nu este zi fără vreun obicei rămas din vremuri străvechi – începe la jumătatea lunii noiembrie. Odată cu începerea Postului Crăciunului, în satul traditional se instalează o stare de agitaţie. Lucrul la câmp s-a încheiat demult, grânele s-au pus bine la păstrare în fiecare gospodărie, iar acum toată atenţia comunităţii se îndreaptă înspre activităţi de pregătire a sărbătorilor de iarnă. Tot acum, încep şezătorile. Lumea satului participa la şezătoare cu un sentiment ritualic, supunându-se rânduielii obştei tradiţionale. Obiceiul se raporta la destinul uman individual sau colectiv şi era, totodată, un obicei de iniţiere a tinerilor în muncă, joc şi viaţă, un loc de întâlnire a fetelor cu feciorii, un prilej de etalare a hărniciei şi inteligenţei. Spre deosebire de clacă, în şezătoare fiecare participantă lucra pentru ea, dar erau situatii cand lucrau si pentru gazda sezatorii. Şezătorile se organizau în special pentru torsul lânii sau al cânepii. Aici, femeile şi fetele prezente, cântau cântece satirice, spuneau snoave, poveşti, ghicitori, jucau tot felul de jocuri distractive, dar nu uitau nici să povestească tot ce se vorbea prin sat despre „unii şi alţii”. Se mâncau boabe de cucuruz fiert, fructe uscate, nuci, alune şi alte bunătăţi pregătite de gazdă, sau aduse de celelalte femei. Pentru ca la şezătoare să participe şi feciorii, se executau o serie de practici prin care aceştia erau aduşi la casa unde avea loc întâlnirea: ieşeau toate fetele afară, iar una dintre ele scutura gardul zicând: „io nu scutur gardu’, io-l scutur pă dracu’, dracu’ scutură ficiorii, să n-aibă stare şi-alinare, până la noi în şezătoare!” sau, doua femei se aşează spate în spate şi încearcă să dea cu ciurul, una printre picioarele celeilalte, spunând: „dă, să vie, - na, să vie, tăt un Petre şi-un Gheorghie!” (Ciucea, jud. Cluj). Dacă ciurul trecea printre picioarele celor două, fără a lua altă direcţie, era semn că feciorii sunt pe drum spre şezătoarea lor. După venirea feciorilor, sporul lucrului scădea considerabil, aceştia luându-le fusul pentru a obţine drept plată „câte-o gura”, sau încurcându-le în alte moduri, scopul însă, fiind acelaşi: sărutarea drept răsplată. Aveau şi feciorii cântecele şi jocurile lor, care însă, nu le excludeau pe femei şi fete. În repertoriul obiceiului găsim cântece de cătănie, de înstrăinare, satirice, dar şi jocuri precum „gâsca”, „puricele”, care stârneau hazul celor prezenţi. Pentru tinerii satelor, şezătoarea reprezintă o experienţă existenţialistă fundamentală, cu caracter social accentuat, având ca finalitate căsătoria. Aici fetele şi feciorii se cunosc, leagă prietenii şi de cele mai multe ori, acestea duc la căsătorie. Începutul iernii - Ne aflăm la sfârşitul anului, perioadă în care şi timpul pare c-a obosit şi e… bătrân. Acum e vremea „Moşilor„: Moş Andrei - 30 noiembrie, Moş Nicolae - 6 decembrie, Moş Ajun 24 decembrie si Moş Crăciun - 25 decembrie. În decembrie (undrea) timpul mai are puţin de trăit. Anul Vechi pleacă, Noul An se pregăteşte să-i ia locul, iar oamenii sunt şi ei grăbiţi să scape de „Moşul” care nu le mai poate aduce multe. Cu toţii îl aşteptăm pe Noul An, plin de promisiuni şi speranţe. Anul care se pregăteşte să plece este alungat mai devreme, prin obiceiuri care se transformă în cerinţe pentru Noul An. Acum, tinerii se aleg în cete care urmează să anunţe dispariţia unui timp şi naşterea altuia, plin de speranţă Colindatul - Ciclul celor 12 zile ale Page 305

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

sărbătorilor de Anul Nou este deschis de obiceiul colindatului. „Fapt cunoscut astăzi şi atestat încă din secolul trecut, colindatul este legat, la români, de sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou, sărbători care, de cel puţin un mileniu şi jumătate, sunt exclusiv creştine, indiferent dacă data aniversării a fost schimbată, în timp, din necesităţi de calendar sau din raţiuni teologice. Este evident că până în prezent studiile nu au urmărit descifrarea acestor legături şi semnificaţii creştine, mai ales la nivelul textului literar, cel mai accesibil şi, totodată, cel mai încărcat de asemenea specificitate. Considerăm că textele de colind, departe de a alcătui un fel de „bloc unitar”, pe ansamblul repertoriului, aparţin mai multor straturi succesive, a căror ordine de apariţie, în timp, ar putea fi stabilită cu un oarecare grad de aproximaţie. Primul strat, cel mai vechi, dezvoltă o simbolică creştină legată de credinţa din începuturi, din perioada imediat următoare apostolatului mergând până prin secolul al IX-lea. O a doua perioadă acoperă întregul ev mediu şi perioada de medievalitate târzie, de la noi, perioadă care deţine o doctrină teologică închegată, unitară, în care se puteau încadra toate conceptele fundamentale ale existenţei. În sfârşit, cea de a treia perioadă este cea a ultimilor 200 de ani, care a produs texte uşor de identificat şi analizat. Pentru descifrarea şi înţelegerea textelor din prima perioadă sunt necesare subtile şi profunde cunoştinţe teologice, unele din domenii foarte specializate ale teologiei”. Sabina Ispas în „O taina încifrată într-un text de colind”. La colindat participă tot satul tradiţional, chiar dacă în anumite zone, mai ales în Transilvania, colindă doar copiii şi feciorii constituiţi în cete. Ceata de colindători este structura care stăpâneşte viaţa satului în timpul sărbătorilor. Amploarea colindatului este determinată de "Festum incipium" al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an, nuanţe de ceremonial. "Sărbătorile Crăciunului sunt aşteptate cu multă bucurie de toată lumea. În Postul Crăciunului hore şi nunţi nu se fac prin sate, pe nicăieri şi singurele prilejuri de adunări şi petreceri pe aceste vremuri nu sunt decât şezătorile, furcăriile sau clăcile de noapte, unde se lucrează de obicei puţin şi se petrece îndestul, vorbindu-se mai ales, cântându-se şi câteodată jucându-se. Prin urmare, tineretul are binecuvântatele pricini să aştepte deschiderea sau dezlegarea horilor, cari vor atrage dupa dânsele, după Bobotează, şi nunţile (...)”. - Tudor Pamfile - "Sărbătorile la români”, Editura Saeculum I.O., 1997. Colindele se caracterizează şi prin puterea de a crea o atmosferă optimistă, în care se formulează dorinţe şi speranţe, unele chiar fabuloase. Un exemplu îl poate constitui şi următoarea urare a piţărăilor (colindători copii) din Hunedoara: ”Câţi cărbuni în vatră, Atâţia peţitori la fată, Câte pietre pe râu, Atâtea stoguri de grâu; Câte aşchii la tăietor, Atâţia copii după cuptor." Colindatul este un ceremonial complex care, prin texte cântate sau strigate, iar uneori prin măşti, dansuri, acte şi gesturi rituale, formule magice, transmite vestea morţii şi renaşterii divinităţii, urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în Noul An, în special căsătoria fetelor. Cetele de colindători pot fi formate numai din feciori sau mixte, de la câteva persoane până la câteva zeci de colindători. «Cel mai viu şi mai bogat în repertoriu, apoi mai interesant ca obicei este în zonă Colindatul. Constituirea cetei de colindători, numiţi ”Juni” la Măguri, se face în şezătoare (habă,) sau la casa unui fecior, cu două săptămâni înainte de Crăciun. Conducătorul – taroste, birău, grăitor,– ales după un anumit cod, este investit cu mari responsabilităţi: să vegheze la buna comportare a tineretului pe toată perioada sărbătorilor, să organizeze repetiţiile, să angajeze şi să asigure masa la diferite case şi să plătească muzicanţii, să organizeze jocul, să adune banii de la tineret, să ”grăiască” colacul etc. Numărul tinerilor care alcătuiesc ceata este diferit de la sat la sat, aşa după cum şi numărul cetelor diferă după mărimea satelor. În Morlaca sunt împărţiţi de exemplu în josani, susani şi văleni” – Dr. Zamfir Dejeu în „Subzonarea etno-folclorică a judeţului Cluj”. „Moş Ajun şi Moş Crăciun sunt reprezentările mitice româneşti care au ajuns, după 365 de zile, la vârsta senectuţii şi a morţii. În această zi, mai ales copiii, colindă cu "Moş Ajunul” sau cu "Buna dimineaţa!” – "Bună dimineaţa la Moş Ajun/ Ne daţi, sau nu ne daţi? Ne daţi, sau nu ne daţi?” – şi primesc în schimb mere, nuci, covrigi” - Ion Ghinoiu - „Sărbători şi obiceiuri româneşti”. Pluguşorul şi Plugul mare - Plugul Flăcăilor - 31 decembrie - În satele româneşti, pe lângă bucuria şi fastul ce însoţesc trecerea dintre ani, ajunul Anului Nou continuă să fie marcat de o datină străveche al cărei nume şi ceremonial de manifestare diferă de la o zonă etnografică la alta: "Pluguşorul", "Uratul", "Urătura de Sfântul Vasile", "Buhaiul", "Plugul Mare", "Plugul flăcăilor". Page 306

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Pluguşorul este un străvechi obicei agrar, simbolizând principala ocupaţie a ţăranilor români şi care are ca mesaj munca pământului (aratul, semănatul, seceratul, treieratul, rodnicia câmpului, belşugul semănăturilor, măcinatul grâului, cernutul făinii, facerea pâinii şi colăceilor, precum şi hărnicia şi sănătatea gazdelor). Primii porniţi cu Pluguşorul sunt copiii (doar băieţi), apărând apoi şi flăcăii care însoţesc "Plugul" tras de boi sau cai, astfel completând imaginea de poveste a sărbătorii. În ajunul sau chiar în ziua Anului Nou, ceata de flăcăi, cu bice, clopote şi plug sau buhai, pleacă prin sat, pentru a ura. Bicele şi harapnicele se fac din fuior de cânepă şi sunt groase, pentru ca, atunci când pocnesc, să răsune cat mai tare şi mai departe. Buhaiul este un vas de lemn, o cofă sau o putină, legat la gură cu piele de capră sau oaie, bine întinsă. Prin mijlocul acesteia trece o şuviţă din păr de cal, udată cu apă, care se trage cu mâna şi produce un zgomot asemănător cu mugetul unui bou (buhai). Foarte rar plugul şi buhaiul se folosesc împreună. Atunci când se foloseşte un plug adevărat, se trage o brazda în curtea gospodarului, se recită urarea aratului în acompaniamentul bicelor, a zgomotelor de buhai şi a strigăturii: "Mânaţi măăăi, hăi, hăăăăi!" Brazdă neagră revărsarăm - (după Constantin Brăiloiu şi Emilia Comişel) Hăi! Hăi! Ne scularăm Într-o sfântă joi, Cu plugul Cu doisprezece boi, S-arăm, arăm, Brazdă neagră revărsarăm. Se duse stăpânul nostru La luna La săptămâna, Să vază grâul de-i copt. Când el sosi, Îmi găsi Spicul cât trestia, Bobul cât mazărea. Atuncea stăpânul nostru Se duse la Obor: Lua nouă oca de fer Şi nouă de oţel, Făcu nouă secerele Şi nouă toporele, Dădu pe la nepoţi şi nepoţele Săcere grâul cu ele, Să secere din snop În snop, Să-l duă la arie. Se mai duse stăpânul nostru La Obor Şi cumpără doi boi Negri ca corbul Şi iuţi ca focul: Cu picioarele Treierau, Cu nările Vânturau, Cu coarnele În car puneau. Pe drum la moară pleca, Pe meşterul morar îl găsea Şi după ce măcina, Grâu acasă c-aducea. Dalba-i soţioară, de-l vedea, Mânicele-şi răsfrângea: Punea sita şi cernea, În copaie frământa, Frumos colac că făcea, La colindători că-l da. La anul şi la mulţi ani! În ţinutul Neamţului, în seara de Anul Nou, după lăsarea întunericului, pornesc să colinde adulţii, formând cetele Plugului mare. Această tradiţie se bucură de un prestigiu aparte, la această sărbătoare participând nu numai tinerii, ci şi vârstnicii. Ceata Plugului mare este însoţită de muzicanţi care merg pe lângă Plugul tras de boi sau cai. Participanţii sunt îmbrăcaţi cu toţii în straie de sărbătoare: cămăşi brodate, iţari albi, brâie roşii şi chimire, cizme, pieptare, sumane sau cojoace. Căciulile negre sau brumării de astrahan au „zgărduţe de mărgele şi salbe de iederă cu busuioc“, însemne ale rangului deţinut pe durata ceremonialului. Bătrânii povestesc despre fetele care fură aceste fire de busuioc, ca vor avea noroc tot anul. Elementul care separă Pluguşorul de Plugul Flăcăilor este însuşi plugul. Pus pe roţi şi împodobit cu brazi decoraţi cu panglici colorate, ciucuri, covrigi şi mere roşii, având în vârf un ştergar brodat, acesta conferă ritualului un statut special. Plugul este tras de două până la patru perechi de boi sau de cai. Odată intraţi în curţile gospodarilor, vătaful, adică şeful cetei, începe să recite Pluguşorul, acompaniat de sunetele buhaiului şi ale fluierului. La final, flăcăii trag brazda cu plugul în mijlocul curţii, în semn de belşug. Acest obicei îşi are rădăcinile în străvechea credinţă dacică a perpetuării vieţii, a unui nou început. Vechi izvoare atestă celebrarea Anului Nou toamna, apoi primăvara, crezându-se că, la echinocţii, forţele naturii pot influenţa viaţa. Considerând că anul este personificarea Soarelui, că se numeşte An Vechi înainte de miezul nopţii, apoi An Nou după ce renaşte, romanii au mutat sărbătoarea la 1 ianuarie, celebrând-o cu bucurie, masă bogată şi casă luminată. Obiectele simbolistice sunt mai încărcate, precum şi textul, deşi mesajul rămâne acelaşi ca în Pluguşorul copiilor. Simbolul obiceiului purtat de copii este Sorcova, odinioară realizată din ramuri de măr, prun, cireş, sau trandafir, puse la înmugurit de Sf. Andrei şi împodobite cu beteală roşie. Copiii intră în casele oamenilor, îi lovesc uşor cu Sorcova, spunându-le: Sorcova, vesela, Sa trăiţi, Să-mbătrâniţi, Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir de trandafir. Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fieru', Iute ca oţelu', La anu' şi la mulţi ani! Când copiii şi-au terminat de rostit urările, Semănătorii, (cei care poartă în trăistuţe boabe de grâu, porumb, fasole) încep să arunce prin casă seminţe, cu credinţa că acestea vor determina belşugul recoltelor viitoare. Semănatul Semăn grâu, semăn secară, Până seară să răsară; Până mâine să se coacă Pâine multă să se facă! Sănătate şi la mulţi ani! Anul Nou cu sănătate, Voie bună în bucate! Ploi la timp, Noroc la plug! S-aveţi parte de belşug, Să trăiţi, să-ntineriţi Întru mulţi ani fericiţi! Page 307

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Românii au parte de tradiţii şi obiceiuri deosebite care, prin originalitatea şi caracteristicile specifice, leagă vechile timpuri de cele noi. Cele mai multe tradiţii sunt strâns legate de Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou. Tradiţiile vechi poartă cu ele peste timpuri podoabe şi daruri ale pământului, înţelepciunea poporului şi credinţa în Dumnezeu.

Ziua de Crăciun în Marea Britanie Prof. înv. Primar Enache Georgeta Școala Gimnazială nr. 5 Giurgiu Ziua de Crăciun este sărbătorită în Regatul Unit pe 25 decembrie. Se sărbătorește tradi țional nașterea lui Isus Hristos, dar multe aspecte ale acestei sarbatori au origini păgâne. Crăciunul este un timp pentru multe persoane pentru a da și a primi cadouri și să se pregătească mese festive speciale. Înainte de ziua de Crăciun, oamenii decorează casele și grădinile lor. Aceste decoratiuni pot include:  Pomi de Crăciun.  Lumini colorate mici.  Frunze și fructe de padure de la arbori Holly și arbuști de vâsc.  Diverse alte decoratiuni având culori bogate care dau starea de spirit a Crăciunului. În multe orașe, străzile comerciale sunt, de asemenea decorate cu lumini și copaci mari de pin, de multe ori special importate din Norvegia. În unele locuri sunt aranjate scene cu Na șterea Mântuitorului. Aceseta ilustrează povestea nașterii lui Isus, folosind statui sau actori și animale vii. Multe biserici dețin servicii speciale în noaptea înainte de ziua de Crăciun. Mulți oameni petrec ziua de Crăciun cu membrii familiei, cu care face schimb de cadouri și căr ți. Mulți copii se trezesc pentru a găsi un ciorap plin cu mici cadouri pe pat sau în altă parte în casă. Acestea au fost aduse de către "Moș Crăciun", care traieste cea mai mare parte a anului la Polul Nord. El călătorește într-o sanie trasa de reni și intră in case pe coșul de fum. El speră să se bucure de o mică gustare de plăcinte cu carne și coniac la fiecare casă. Se presupune că el călătore ște atât de repede pentru a duce cadouri tuturor copiilor într-o noapte, ajutat în munca sa de elfi. Mai târziu, în a doua zi, oamenii pot participa la servicii speciale în cadrul bisericii, chiar dacă de obicei nu merg la biserică. Aproape toată lumea se pregătește și mănâncă o masă specială. Aceasta include de multe ori friptură de curcan, cartofi, păstârnac și alte legume. După felul principal, budinca de Crăciun este desrtul special.. Aceasta este aburită, un calup dens umplut cu fructe uscate și nuci. Se flambeaza cu coniac și se toarnă peste budinca pentru a-I da un gust delicious.Plăcintele cu carne Page 308

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

sunt de asemenea populare în ziua de Crăciun. Ele sunt specialitățib de patiserie dulci umplute cu un amestec de fructe uscate, grăsime și alcool. Aproape toate organizațiile, cu excepția spitalelor și a adăposturilor pentru persoanele fără adăpost, sunt închise în ziua de Crăciun. Unele case publice și magazine mici de alimente pot deschide timp de câteva ore în mijlocul zilei. Serviciile de transport public nu func ționează cu orarele lor normale și poate chiar nu funcționează deloc. Viața publică se oprește aproape în totalitate în ziua de Crăciun. Multe biserici dețin servicii speciale pe Ajunul Crăciunului și în ziua de Crăciun. Unele organiza, de asemenea adăpost, companie și hrană pentru persoanele fără adăpost sau cei care au nevoie de ajutor. Ziua de Crăciun este adesea văzută ca celebrarea nașterii lui Isus Hristos în Betleem peste două mii de ani în urmă. Cu toate acestea, multe aspecte ale celebrării au originea în tradi țiile păgâne din Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda. Acestea includ aducerea decbucăți de copaci veșnic verzi în case, artificii și consumul de alimente speciale. Când misionarii au convertit locuitorii acestor țări la creștinism, multe dintre aceste obiceiuri au fost incluse în festivitățile creștine. Există multe simboluri de Crăciun. Acestea includ frunze și fructe de padure de la copacul Holly și vâsc, pini, lumânări și artificii. Elementele principale de sezon sunt Mos Craciun, copilul Isus, Maria, Iosif și celelalte personaje din povestea Nașterii. Cadourile și alimentele de Crăciun, cum ar fi curcanul, budinca de Crăciun si plăcintele cu carne simbolizează, de asemenea, Crăciunul.

Christmas celebration in United States Prof. înv. Primar Dăneț Steluța Școala Gimnazială nr. 8Giurgiu In the United States, Christmas is observed on the 25th of December. Here the festive season traditionally begins on the fourth Thursday in November, just after the Thanksgiving holiday. On Thanksgiving Day, a spectacular parade is taken out in New York City that has the smiling figure of Santa Claus participating in it. It indicates the beginning of the Christmas shopping season. Department stores, shopping malls and small shops ready themselves appropriately for the season to attract shoppers and get them to spend quite a few bucks on Christmas trees, gifts, apparels, greeting cards and suchlike. In the final days leading to December 25, small evergreen trees are seen to be established in every home and beautifully decorated with colored lights, tinsel, angels, stars and bright ornaments. The exterior of almost every house and the adjoining shrubbery is adorned with strands of electric lights. Strings of electric lights are used not only to adorn mantles and doorways, rafters, roof lines, and porch railings of individual homes but also of public/commercial buildings, departmental stores and even business hubs. Christmas trees are also seen to be set up in most of these places. It is often a pastime for the American people to drive or walk around neighborhoods in the Christmas evenings to see the lights displayed on and around other homes. Those with deep pockets are often found to place life-sized, illuminated Santas, reindeers and snowmen on their lawns and roofs. Many churches and private homes display illuminated Nativity Scenes commemorating the humble birth of Jesus Christ. Christmas Eve is not an official holiday here. Hence most people have to work. However, many workplaces hold Christmas parties or celebrations, so there is a celebratory air to the day. For kids, it Page 309

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

is a day of great joy since most schools and other educational establishments are usually closed. In the evening, most people add final touches to their home decorations. Many also set up the Christmas tree in their homes on this day. Many organizations and department stores are usually open for last minute Christmas shoppers, but may close earlier. Many people travel to visit family members or friends on Christmas Eve. Some people, especially Roman Catholics, attend a Midnight Mass service at church and participate in singing carols. Traditionally, the midnight mass starts at midnight, the point of transition from Christmas Eve to Christmas Day. Many Protestant churches also hold special services on Christmas Eve, complete with displays of beautiful manger scenes and candle-lit religious observances. The Christmas dinner in the U.S. includes turkey or ham, potatoes and pie. Cakes are of course, a must for the occasion. The menu also consists of a lot of desserts such as the "Crostoli," a fried bread spiced with orange peel (as made in Italian-American communities) or the "Pfeffernuesse," a bread full of sweet spices (eaten by German-Americans) or the "Berlinerkranser" - a Norwegian wreath-shaped cookie. Baked breads and cookies are also part of the dinner list. At Christmas Eve gatherings adults drink eggnog, a drink made of cream, milk, sugar, beaten eggs and brandy or rum. After dinner on Christmas Eve, children go to bed early but not before hanging up their stockings on the fireplace or the end of their bed to be filled with gifts and goodies by Santa Claus. On the following morning, children wake up to look for their desired items in their stockings and also find nicely wrapped presents under their Christmas tree. http://www.theholidayspot.com/christmas/worldxmas/us.htm#UshOU5CStezO2FoA.99

CRĂCIUNUL ÎN LUME ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.5 GIURGIU PROF.ÎNV.PRIMAR: DUMITRU TATIANA MIHAELA Motto: „Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.” W.T. Ellis Au venit sărbătorile de iarnă! A venit Craciunul, prilej de bucurie și speranță! Crăciunul sau Naşterea Domnului (naşterea lui Iisus Hristos) este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „daruri de la Moş Crăciun”. Creştinii din toate colţurile lumii sărbătoresc Crăciunul în stiul propriu, fiecare ţară având, practic, obiceiuri specifice pe care le respectă. Page 310

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în România. Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25 și 26 decembrie.(Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale țării, ca de pildă cele din Oltenia, era acela ca în Ajunul Crăciunului, gospodarii să se trezească diminea ța devreme, să facă focul în sobă și cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul stând la gura sobei și să spună: "Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă:porcii gra și și unturoși /Și oamenii sănătoși; /Vacile cu viței,oile cu miei,scroafele cu purcei,cloștile cu pui,găinile cu ouă......și tot așa se continua cu ceea ce gospodarii doreau să aibă, ca în final să se spună: La anul și la mulți ani!) Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului și fiecare familie se poate bucura de mâncărurile preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul, alături de bradul împodobit și de cadourile primite de la Moș Crăciun. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. În Islanda, în casele copiilor cuminţi nu vine doar un Moş Crăciun, ci 13. Aceştia pornesc la drum încă de pe 11 decembrie şi le aduc daruri (dulciuri, mandarine, lozuri în plic) celor mici. Cei care nu au fost cuminţi primesc un cartof. Elveţia are o tradiţie mai puţin obişnuită, de Crăciun. Aici, copiii scobesc câte o ridiche pe care o ornează apoi cu decoraţiuni de sezon. Obiceiul se numeşte “Parada ridichilor luminate” şi este, şi acum, respectat în multe case. În Suedia, familiile iau masa de Crăciun la lumina unei singure lumânări. Copiii din Italia primesc cadouri, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, de la Befana, o vrăjitoare cu hainele ponosite şi pline de funingine, care vine pe horn călare pe mătură. Cei obraznici primesc cărbuni de zahăr. În Ucraina se păstrează tradiţia potrivit căreia pe masa din Ajunul Crăciunului trebuie să fie 12 feluri de mâncare. Din fiecare se poate mânca doar după ce au apărut stelele pe cer. Cehii şi slovacii cred într-un obicei care le prezice viitorul. Ei taie în două un măr, iar dacă în mijloc apare o stea, se spune că va fi un an bun. Dacă este o cruce, anul următor va fi rău. Copiii din Mexic au un obicei care se păstrează de zeci de ani. Cei mici se strâng la casa unuia dintre ei, pun într-un sac bani şi bomboane, apoi îl agaţă de tavan şi dau cu un băţ în el. Cei care reuşeşte să îl spargă sau să îl doboare se alege cu tot ce se află în interiorul sacului. În Anglia, la masa de Crăciun se consumă budincă făcută din nuci, zahăr şi făină. Seara, copiii agaţă de pat, în Ajun, un săculeţ, în care Moş Crăciun le va pune cadouri. Page 311

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

În Irlanda, oamenii pun la cel mai mare geam de la casă, în Ajun, o lumânare care trebuie să stea aprinsă până la apusul soarelui. Se spune că lumina lumânării va fi o călăuză pentru Maica Domnului şi pentru Prunc, în cazul în care caută o casă pentru a se adăposti. „Crăciunul face un pic mai mult pentru fiecare în parte”, este zicala lui Charles Shulz, creatorul unora dintre cele mai cunoscute desene animate de Crăciun, care a înţeles perfect în ce constă sspiritul acestei sărbători.

Crăciunul pe glob Autor: Katai Judit Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii faţă de semeni; o vreme de voioşie, bucate alese şi clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbătoare este ţinută pe tot Globul indiferent de rasă pentru că este un moment în care toţi au uitat de aceste aspecte. Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti ale bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Paşti, Rusalii și Vinerea Mare. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”. Pe teritoriul românesc Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători cre știne. În România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng toţi membrii familiei, chiar dacă unii sunt plecaţi departe. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naște. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaia, însă nici aceștia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin nașterea unui prunc zămislit din greșeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Crăciunoaia, auzind-o, și știind ce înseamnă o naștere de copil, i s-a făcut milă de dânsa și s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moașă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat și i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, și l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, și când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moașele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc, „de atunci sărbătorim Crăciunul”. În România familiile se adună în seara de ajun, mesele întinse sunt încărcate cu bunătăți pregătite în casă sau cumpărate de la unul din nenumăratele magazine românești. Nu lipsesc mezelurile de porc, jumările, șunca, salata de boeuf, zacusca, salata de vinete, fripturile, sarmalele, ciorba de perișoare, cozonacii pufoși, țuica, vinul românesc. În ziua de Crăciun mulți participă la Sfânta liturghie, în una din bisericile românești, după care se adună pe la casele lor sau ale prietenilor, sărbătorind în continuare, prin colinde şi voie bună. Crăciunul pe glob: de la mijlocul lunii noiembrie si până pe 26 decembrie, în Austria încep târgurile de Crăciun: cu multe decoraţiuni, lumini si globuleţe, prăjiturele cu martzipan si ciocolată, Page 312

CRĂCIUNUL Februarie 2016

PE

GLOB

castane coapte şi băuturi aromate. Copii descoperă bucuria apropierii Crăciunului şi prin Adventskalender – multe din companiile producătoare de ciocolată realizează aceste dulciuri cu calendare pentru 1-25 decembrie, iar sub fiecare zi a calendarului se ascunde o bucăţică de ciocolată. În perioada Adventului, în Oberndorf şi Wagrain, oamenii se adună la biserică pentru a cânta colindul Silent Night. Crăciunul în Bulgaria este sărbătorit cu mare fast şi spectacol. Bulgarii consideră că Dumnezeul iese în stradă şi cântă cântece populare de Crăciun. În Ajunul Crăciunului, în Laponia familiile sunt de Crăciun la masă, însă o incursiune la sauna, nu este lucru neobisnuit aici. Cadourile de Crăciun sunt dăruite celor dragi în momentul serii. Ierusalim şi Nazareth, două oraşe sfinte din Israel, sunt la originea acestei sărbători creştine. Ierusalimul este unul din cele mai magice locuri din lume pentru sărbătorirea Crăciunului. Locul Patimilor lui Iisus, Ierusalimul atrage în fiecare an milioane de pelerini din lumea creştină. Deşi Crăciunul este un eveniment tipic creştin, el este sărbătorit şi de comunitatea hindusă. Într-adevăr, în India, Buddha şi Iisus pot foarte bine coexista cu Ganesh, Lakshmi, Krishna şi Radha pe altarul fiecărei familii. În India, care are aproape un miliard de locuitori, sunt 26 de milioane de creştini. Ziua de Crăciun este de altfel zi liberă, fiind considerată sărbătoare naţională. La originea acestei sărbători este Sfântul Apostol Toma, cel care a încreştinat India. Primele aşezăminte creştine datează din secolul al IV-lea era noastră. Marile oraşe, precum Bombay şi Calcutta, se împodobesc la fel ca oraşele din ţările occidentale. Diferenţa constă în bradul de Crăciun. În zonele tropicale, bananierii şi mangotierii sunt împodobiţi cu lumânări, panglici şi jucării. Crăciunul este o tradiţie recentă în Japonia şi în China, care nu este adoptată doar de comunitatea creştină. Crăciunul este sărbătorit mai ales între prieteni. Canadienii încep pregătirile de Crăciun încă din primele zile ale lunii decembrie. Sunt trimise felicitări prin poștă, toate plicurile fiind ștampilate de către Poșta Canadiană cu salutul tradi țional al lui Santa Claus “Ho Ho Ho”. În companii, colegii își înmânează unii altora felicitări, vecinii îți lasă în cutia poștală câte una, iar de când cu cele electronice, în preajma Crăciunului ești “alintat” cu zeci de mesaje de felicitare. Crăciunul nu e atât de frumos nicăieri cât în inimile copiilor. Ei trăiesc altfel Crăciunul decât adulţii. Tradiţiile, obiceiurile Crăciunului sunt sacre pentru ei. Pomul de Crăciun şi împodobire acestuia este ceva de vis. Între podoabele bradului înşirăm bomboanele de pom, globurile și ghirlandele. Lumânările, beculeţele sunt divine. Sărbătoarea Crăciunului este anunțată şi prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci. În dimineaţa de Crăciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile moşului, apoi glasurile lor trezesc toată casa. Această veselie se poate exprima prin poezie de autor nespecificat :

A sosit Crăciunul!

Page 313

CRĂCIUNUL Februarie 2016

O, ce bucurie! Tu ne-aduci, Iisuse, Har şi veselie. Ce frumos e bradul, Ce frumos e tot! O, ce bucurie, parcă nu mai pot. Noi avem hăinuţe

PE

Albe şi frumoase, Jucării şi pâine, Case călduroase. Dar atâţia, Doamne, N-au nici foc, nici casă, Nici măicuţă bună, Nici hăinuţă groasă. Dă-mi inimă bună

GLOB

Tu, Iisuse, mie, Să-mpart cu săracii Marea-mi bucurie. Toţi de-ar face astfel O, ce sărbătoare! N-ar mai plânge nimeni, Că-i sărac şi n-are

Bibliografie: Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 19581966 Mitul Creștin, Octavian Chețan, Paul Bălă Enciclopedii on line

Page 314