Costin Clit, Documente huşene,VOL. II, Iaşi, Editura PIM, 2013

În memoria episcopului Melchisedec Ştefănescu

DOCUMENTE HUŞENE VOLUMUL II

Coperta I: Coperta IV:

Sigiliul şoltuzului de Huşi, Ioan (3 august 1673); Sigiliul Episcopului Ioan de Huşi (3 august 1673).

Culegere text: Costin Clit Tehnoredactare: Wylly Hanga, Lucian Clit

Editura PIM Editură acreditată CNCSIS – 66/2010 Şoseaua Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 4, Iaşi – 700497 Tel.: 0730.086.676; Fax: 0332.440.730 www.pimcopy.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CLIT, COSTIN Documente huşene / Costin Clit. – Iaşi: PIM, 2011. – 10 vol. ISBN 978-606-13-0405-9 Vol. 1. – 2011. – ISBN 978-606-13-0405-9 930.25(498 Huşi)

DOCUMENTE HUŞENE VOLUMUL II

(1648 - 1880)

VOLUM ÎNTOCMIT DE COSTIN CLIT

EDITURA PIM IAŞI, 2013

ISBN 978-606-13-0405-9

Sponsori: S.C. Tehnoutilaj S.A. Huşi Inginer Ioan Ciupilan, Primarul municipiului Huşi Sergiu Marian

CUVÂNT ÎNAINTE

Volumul al II-lea de Documente huşene cuprinde peste 587 acte interne dintre anii 1648 şi 1880 din depozitele arhivistice publice din Bucureşti (Fondul Episcopiei Huşilor, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice-Moldova şi altele au fost transferate la Iaşi în 2012), Iaşi şi Vaslui referitoare la oraşul Huşi, dar mai ales la episcopia Huşilor şi teritoriul aflat sub jurisdicţia sa în această perioadă1. Publicăm şi o parte a documentelor din Arhiva Episcopia Huşilor pe care le-am cules în timpul regretatului Episcop Ioachim Mareş, după a cărui moarte noul ierarh format în mediul universitar german a interzis cercetarea lor. Documentele pe care le publicăm prezintă un interes deosebit pentru descifrarea trecutului Episcopiei Huşilor. În toate studiile noastre nu am urmărit falsificarea trecutului şi defăimarea Episcopiei Huşilor, cea mai veche şi însemnată instituţie huşeană datorită căreia, potrivit lui Dimitrie Cantemir (1673-1723), oraşul Huşi a devenit unul însemnat. Munca noastră este răsplătită prin folosirea şi citarea studiilor şi volumelor de documente în toate lucrările apărute în spaţiul vasluian, dar nu numai. Documentele nu pot fi lăsate în praf şi neuitare sau distruse de trecerea timpului, ci publicate şi oferite astfel cercetătorilor pentru a face lumină. Am folosit drept criteriu în publicarea volumului locul emitent al documentelor. Episcopia Huşilor îşi întindea jurisdicţia mai ales în stânga Prutului, de unde beneficiază de o serie de danii. Publicăm asemenea acte de danii ale locuitorilor dintre Prut şi Nistru, precum şi alte documente. Documentele din volumul de faţă oferă informaţii referitoare la viaţa bisericească şi monahală de pe teritoriul de jurisdicţie al Episcopiei Huşilor, aspecte economice, sociale, elemente de toponimie, genealogie, urbanism, evoluţia comunităţilor urbane şi rurale. Pe baza volumelor de Documente huşene poate fi scrisă şi rescrisă istoria Episcopiei Huşilor, a oraşului Huşi, dar şi a comunităţilor rurale din jur. Publicăm şi documente care corelate cu cele emise la Huşi pot fi folosite în cercetarea istorică locală. Dedicăm acest volum în memoria lui Melchisedec Ştefănescu, rector al Seminarului teologic din Huşi (5 martie 1856-1861) şi Locotenent de Episcop al Eparhiei Huşilor(15 ianuarie 1861-17 noiembrie 1864), părintele cercetării arhivistice şi al istoriografiei huşene. Opera sa rămâne impresionantă. A publicat o serie de manuale: Manual de Liturgică, Iaşi, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a Bucureşti, 1862, XII + 185 p. – prelucrare după Ivan Scvorţev); Manual de tipic, Iaşi, 1854, 100 p.; Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, Iaşi, 1855, VIII + 419 p.; Scurtă introducere în cursul ştiinţelor teologice, Iaşi, 1846, VI + 168 p.; Catehismul ortodox, Iaşi, 1857, VIII + 206 p. (trad. după Filaret al Moscovei); Introducere în sfinţitele cărţi a Vechiului şi Noului Testament, 2 vol., Iaşi, 1860, 230 + 223 p.; Teologia pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, Bucureşti, 1862, 280 p. Alte manuale au rămas în manuscris. 1

La care se adaugă 600 documente publicate în volumul I din corpusul Documente huşene (2011) şi 299 documente în lucrarea Mănăstirea Brădiceşti, Iaşi, Editura Doxologia, 2013.

7

Amintim şi lucrările sale: Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti, 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi; Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, 2 vol., Bucureşti, 1874 – 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II); Lipovenismul, adică schismaticii şi ereticii ruseşti..., Bucureşti, 1871, 547 p. (tradusă în greceşte şi tipărită la Constantinopole în 1876); Relaţiuni istorice despre ţările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea, Bucureşti, 1882, 55 p.; Memoriu despre Tetraevanghelul lui Ştefan cel Mare de la Humor şi Tetraevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneţ, Bucureşti, 1882; Inscripţia de la mănăstirea Războieni, Bucureşti, 1882, 48 p.; O vizită la câteva mănăstiri şi biserici antice din Bucovina, Bucureşti, 1883, 65 p.; Inscripţiunile bisericilor armeneşti din Moldova, Bucureşti, 1883; 71 p.; Catalog de cărţile sârbeşti şi ruseşti, manuscrise vechi ce se află în biblioteca mănăstirii Neamţ, Bucureşti, 1883, 110 p.; Viaţa şi scrierile lui Grigore Ţamblac, Bucureşti, 1884, 109 p.; Notiţe istorice şi arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti 1885, 318 p.; Schiţe biografice din viaţa mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) şi a altor persoane bisericeşti contimporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p.(şi Bucureşti, 1887, 80 p.); Viaţa şi minunile Cuvioasei maicei noastre Paraschevei cei nouă şi istoricul sfintelor ei moaşte, Bucureşti, 1889, 65 p.; Tractat despre cinstirea şi închinarea icoanelor în Biserica ortodoxă şi despre icoanele făcătoare de minuni din România, Bucureşti, 1890, 49 p.; Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea şi cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, Bucureşti, 1890, 116 p. ş.a. Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris. A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. Ioan Hrisostom orânduite după sărbători şi duminici (Bucureşti, 1883), iar din slavoneşte şi greceşte câteva cărţi de slujbă. Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertaţii, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă şi calendarul, 1881, 44 p.; Memoriu pentru cântările bisericeşti în România, 1881, 28 p.; Studiu despre ierarhia şi instituţiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere şi despre ierarhia şi instituţiunea sinodală în Biserica Ortodoxă Română, 1883, 75 p.); o Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.; corespondenţă (publicată mai târziu)2. Tipărirea acestui volum, ca şi a celui anterior, se datoreşte înţelegerii cu care a fost primită propunerea noastră de editare a unui corpus documentar huşean de către importanţi oameni de afaceri din Huşi, anume familia Corneliu şi Nicoleta Rotariu, Ioan Ciupilan, primarul municipiului Huşi şi Sergiu Marian, cărora le aducem mulţumirile noastre şi pe această cale.

2

Preot. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti,1996, p. 445-446.

8

REZUMATELE DOCUMENTELOR 1. - 1648 (7156) februarie 20 . – Vasile Lupu voievod porunceşte ca preoţii de mir, călugării, călugăriţele, diaconii şi ţârcovnicii să fie judecaţi de chiriarhul eparhiei şi numai pentru vină de moarte să fie judecaţi de domn. 2. - 1659 (7167) mai 12. - Hotarnica moşiei schitului Grăjdeni, ţinutul Tutova. 3. - 165 (716) iunie 29, Iaşi. – Gheorghe Ghica Voievod împuterniceşte pe Petre din Iachimeşti să cheme înaintea judecăţii pe Nicoară din Bărboşi, ca să înfăţişeze cu dresele ce sânt la el. 4. - 1660 (7169) septembrie 22. – Gavril Crasneş, Gligorie, fiul lui Toader şi Rusul, fiul lui Dragosin, dau Dragnei, Muşei şi altor copii ai lui Ştefan Coţacă, a şasea parte din satul Iachimeşti pe Crasna, din vatra satului câmp şi pădure, pentru care s-au pârât cu aceştia. 5. - 1660 (7169) septembrie 22, Iaşi. – Dragna cu fraţii ei Muşe, Vasilie, Mărdarie şi alţii mărturisesc că, venind la Iaşi ca să se judece cu Gavril Păpuc, cu Gligorie şi cu Rusul, pentru moşia Iachimeşti de pe Crasna, s-au împăcat şi le-a dat Gavril cu ceilalţi să stăpânească ei a şasea parte de sus, din această ocină. 6. - 1662 (7170), aprilie 4. – Eustratie Dabija Voevod întăreşte uric episcopiei Huşilor – care sărăcise – stăpânirea peste satul Broşteni, cu o bucată de loc pentru care au avut pâră cu târgoveţii din Huşi, împuternicind episcopia să ia zeciuiala de vin, pâine şi din tot venitul satului şi al locului, hotărnicite de Toma, marele vornic al Ţării de Jos, împreună cu megieşii, iar paharnicul al doilea să nu ia zeciuială. 7. - 1662 (7170), aprilie 29, Iaşi. – Eustratie Dabija Voevod porunceşte lui Frătiţa, fost comis, pârcălab de Fălciu, ca împreună cu oameni buni- megieşi, să aleagă cele cinci părţi din moşia Iachimeşti, din câmp, ţarini, heleştee şi vatra satului, ale lui Gavril şi Rusul din Nuoreşti pe de o parte şi ale lui Nicoar, Petre, Dragna şi alţi răzeşi ai lor, pe de alta, aşa cum s-au înţeles la judecata domniei. 8.- 1665 (7173) iunie 8. – Gavril Păpuc împreună cu vara sa, Dochiţa, nepotul său Dumitraşco şi Tudosca, sora Ulianei, vând lui Andrei comisul cinci părţi din moşia lor Echimeşti, - a şasea parte rămânând Dragnei şi seminţiei sale -, cu 180 de lei bani gata şi 20 de stupi. 9. - 1666 (7174) mai 13. – Grăjdan, fiul lui Husail, dărueşte hatmanului Neculai Racoviţă moşia sa ce o avea de la părinţi, cu vatră de sat în Vrăbieni, ţinutul Fălciu. 10. - 1667 (7175) februarie 2.- Vasile fost căpitan, din Crăsnăşeni cu fiii săi Postolachi şi Gavril, vând lui Contăş, al treilea logofăt, moşia lor din satul Giurgeşti pe Crasna, ţinutul Fălciului, o jumătate de bătrân cu 25 de lei bătuţi, precum şi o parte de moşie de la Răucani, ţinutul Vaslui, în gura văii Borcii, cu 12 lei bătuţi şi o altă parte de moşie din Mărtineşti, tot pe valea Borcii, ţinutul Vaslui cu 25 de lei bătuţi. 11. - 1667 (7175) iulie 4.- Isac fiul lui Avraam Misehănescu, dăruieşte lui Andriian, al treilea paharnic, un loc de prisacă la satul Armeneşti, ţinutul Vasluiului. 12. - 1668 (7177) septembrie 24, Iaşi. – Iliaş Alexandru Voevod întăreşte uric episcopiei Huşi şi episcopului Ioan stăpânirea asupra satului Broşteni, de lângă hotarul târgului Huşi, cu o bucată de hotar numită Ochiul, între târg şi sat, loc pe care s-au făcut vii de la o vreme încoace, şi pentru care s-au pârât episcopul Ghedeon cu târgoveţii din Huşi în vremea lui Vasile Lupu Voevod, când a trimis domnul pe Toma, marele vornic de Ţara de Jos. 13. - 1669(7177) martie 11, Iaşi. – Duca Voevod porunceşte lui Bejan Gheuca, fost pitar, să cerceteze pricina dintre Ursul şi Isăroae jicnicereasa pentru împresurarea moşiei lui Ursu din Tomineşti şi a unei prisăci, tot a lui, de pe care aceasta şi-a mutat stupii, iar prisăcarul şade cu casa lui acolo. 14. - 1669(7177) martie 30, Iaşi. – Duca Voievod întăreşte uric episcopiei Huşilor şi episcopului Ioan stăpânirea asupra satului Broşteni, de lângă hotarul târgului Huşi, cu o bucată de hotar numită Ochiul, pe care s-au făcut vii „de la o vreme încoace”pentru care s-au pârât Ghedeon cu târgoveţii din Huşi în timpul lui Vasilie Voievod, iar Toma marele vornic de Ţara de Jos, împreună cu oamenii megieşi au ales locul.

9

15.- 1673 (7181) februarie 11, Iaşi. - Ştefan Petru Voevod, porunceşte tuturor boierilor, vătafilor mari, pârcălabilor de ţinuturi şi dregătorilor de târguri, globnicilor, deşugubinarilor şi slugilor boiereşti de prin târguri şi ţinuturi, care învăluesc pe călugării de la mănăstiri şi metohuri, pe posluşnicii lor, pe preoţii mireneşti şi casele lor, să nu globească sau să judece pe cei ce trăiesc în amestec de sânge. 16.- 1673 (7181) februarie 12, Iaşi. – Ştefan Petru Voievod, întăreşte uric episcopiei Huşilor stăpânirea peste satul Broşteni de lângă hotarul târgului Huşi cu o bucată de loc din hotarul acelui sat, numită Ochiul, după ispisoacele de pâră şi de rămas de la Ieremia Movilă, Moise Movilă, Vasile Lupu, şi în urma alegerii făcută de Toma, mare vornic de Ţara de Jos. 17. - 1674 (7182) martie 31, Iaşi. – Dumitraşco Cantacuzino Voievod întăreşte uric episcopiei Huşilor stăpânirea asupra satului Broşteni cu o bucată de hotar, numită Ochiul, care ţine de hotarul satului, pe care locuri s-au făcut şi vii, în urma alegerii făcută de Toma, marele vornic de Ţara de Jos, împreună cu oameni megieşi, în urma pricinii ce-au avut-o cu târgoveţii. 18. - 1674 (718)* aprilie 22, Iaşi. – Dumitraşco Cantacuzino Voievod porunceşte tuturor boierilor, vătafilor mari, pârcălabilor de ţinuturi şi dregătorilor de târguri, globnicilor, deşugubinarilor şi slugilor boiereşti de prin târguri şi ţinuturi, care învăluiesc pe călugării de la mănăstiri şi metohuri, pe posluşnicii lor, pe preoţii mireneşti şi casele lor, să nu globească sau să judece pe cei ce trăiesc în amestec de sânge. 19. - 1675 (7184) decembrie 28, Iaşi. – Antonie Ruset Voievod întăreşte uric episcopiei Huşilor stăpânirea peste satul Broşteni de lângă hotarul târgului Huşi şi o bucată de loc din hotarul satului, numit Ochiul, pe care s-au făcut vii „de la o vreme încoace”, ales de Toma, marele vornic de Ţara de Jos, în urma pricinii cu târgoveţii, în vremea lui Vasilie Voievod. 20. - 1676 (7184) iulie 8. – Călugăriţa Dorofteia, de la episcopia Huşilor, dăruieşte episcopiei trei dughene la Chişinău, cu venitul lor, pentru a fi pomenită împreună cu fiul ei Toader, îngropat acolo. 21. -1678 (7187) decembrie 12, Huşi. – Rafail monahul dărueşte bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Huşi două vii, o cramă cu vase, trei căzi mari, o călcătoare mare şi una mică, o bute şi alte lucruri pentru pomenire. 22.- 1682 (7191) decembrie 6. – Gligorie Grecul cu fratele său Istratie şi sora Sofronia, copii lui Meliştean, nepoţii Alexandrii, vând lui Ion Coti moşia lor din Şişcani şi Curieci, a treia parte din bătrânul Găluceştilor, din care o parte (de la nucul cel mare în sus – un loc de prisacă cu livadă) este vândută lui Mihăil, logofătul, pentru o datorie de 30 de lei. 23. - 1689 (7198) septembrie 21. – Vasile Costache biv vornic al Ţării de Jos, Ştefan Cerchez vel comis, soţia sa Acsiţa, Lupul Costache vel medelnicer, Ştefan Scărlet vel armaş şi Dabija Scârlet vtorii logofăt, rude cu Crâstea vornicul şi Roşca, ctitorii, adeveresc că această mănăstire Grăjdeni a fost închinată mănăstirii Mira, ctitoria lui Constantin Cantemir, având egumenul de la Mira şi de Grăjdenii. 24. - 1690 (7198) martie 23, Iaşi. – Luchian, împreună cu fratele său Gavril şi cu sora lor Sanda, vând lui Costea şi femeii sale, via lor de la Huşi cu 12 lei. 25. - 1691 (7199) mai 11. – Apostol de Vânători cu soţia sa Maria şi feciorii lor, vând lui Iordache Rusăt, mare vistier, moşia lor din Giurgeşti, pe Crasna, ţinutul Fălciului, 12 pământuri, câte 30 de paşi pământul, din vatra satului, câmp şi tot locul, partea moşului său Laşcu al lui Ifrim, care i s-a cuvenit la împărţeala cu alţi răzeşi, cu 16 lei, bani gata. 26. - 1691 (7199) mai 12. – Postolache din satul Mirceşti, vinde vornicului Iordache Rusăt, mare vistier, moşia sa de pe Crasna, ţinutul Fălciului, lângă hotarul Stroeştilor, cu 12 pământuri în ţarină, loc de prisacă şi pomeţi, pe care o are din schimbul făcut cu vărul său Chigheci căpitanl. 27. - 1692 (7200) aprilie 15. – Chirvase Chihaia de la Pagul vinde lui Istrate Vrabie o vie pe care o avea cumpărată de la Stefania Vlăsioaia la Epureni cu 30 de lei. 28. - 1692 (7201) octombrie 2. – Iorga împreună cu soţie sa Atanasia vând lui Istratie Vrabie a patra parte din via de la Epureni cu 12 lei. 29.- 1693 (7202) octombrie 6, Iaşi. – Costantin Duca Voievod împreună cu sfatul său hotărăşte ca monahii şi monahiile, preoţii şi diaconii cu feciorii şi fetele lor, slujbaşii şi slujnicele lor, precum şi ţârcovnicii din eparhia lui Varlaam, Episcop de Huşi, ca şi din eparhia Mitropoliei şi a celorlalte Episcopii să fie judecaţi de chiriarhii respectivi pentru orice greşeală vor săvârşi, afară de omor, care este treaba domniei şi a sfatului său. Porunceşte de asemenea boierilor mari şi mici,

10

pârcălabilor, globnicilor, deşugubinarilor şi altor slujbaşi domneşti să nu se amestece în aceste judecăţi. 30. - 1704 (7213) octombrie 26. – Ion Buzincu, Oprina, soţia sa, Constantin, fiul lor, dăruiesc vtori vistiernicului Ştefan Luca, o moşie la Căpşeşti, pe apa Elanului, ţinutul Fălciului, cu loc de ţarină, fânaţ şi vad de moară, pentru binele făcut. 31. -1708 (7216) iunie 22. – Mărturie hotarnică a satelor Dolheşti şi Botneni a lui Iordache Rusăt, fost mare vornic. 32.- 1708 (7216) iunie 22. – Măsurătoarea pământurilor din Buneşti pe doi bătrâni Marco şi Plăcintă, făcută de Bejan Hudici şi Axinte Uricar. 33.- 1708 (7216) iunie 28. – Foaie de măsurătoare şi împărţirea pe bătrâni a moşiei satului Crăsnăşăni. 34. - 1708 (7216) iulie 30, Stănileşti. – Bejan Hudici vornic, Acsinte Uricarul şi alţi hotarnici hotărnicesc satul Stănileşti al vornicului Iordache Ruset dinspre Voloseni şi Stârpeni. 35.- . – Neculai Banu, Ioan Ioraşcu din Tătărăni, Toderache tot de acolo, Iftene diacon şi alţii aleg părţile de moşie ale mănăstirii Galata din hotarele moşiilor Crăsnăşăni şi Tătărăni pe Crasna. 36.- 1709 (7217) f.l.z., Iaşi. – Ghedeon mitropolitul Sucevei, Pahomie episcop de Roman, Calistru episcop de Rădăuţi, Sava episcop de Huşi, împreună cu marii boieri: Antiohie Jora mare logofăt, Ion Buhuş fost mare logofăt, Lupul Costachi mare vornic al Ţării de Jos, Manolache Ruset mare vornic al Ţării de Sus, Dumitraşo Racoviţă hatman şi pârcălab al Sucevii, Neculai Ruset mare postelnic, Dediul mare spătar, Cuze fost mare spătar, Savin banul, Ion Sturza mare paharnic, Gavril fost mare paharnic, Neculai Başotă mare vistier, Ştefan Rusăt mare stolnic, Constantin Costache mare comis, Pavăl Rugină mare jicnicer, Constantin Zbiera al doilea logofăt, Ştefan Luca al treilea logofăt şi alţi boieri şi mazili din curtea domnească dau mărturie că fiind episcopia Huşi arsă, prădată şi „căzută la mare slăbiciune de nepăci şi răscoale ce-au fost într-aceastp ţară”, după care au rămas numai piatra „... nici case nice chilii, nici ogradă pin-prejur”, iar episcopul cel nou fiind „cam slăbşor”, domnul Mihai Racoviţă l-a ajutat dându-i dreptul să ţină în orice vreme 20 de posluşnici dintre vecinii episcopiei sau străini, după cum ţin mănăstirile Ierusalimului. 37.- 1709 (7217) f.l.z., Iaşi. – Mihai Racoviţă Voievod, în a doua domnie miluieşte episcopia Huşilor, fiind arsă, prădată şi „căzută la mari slăbicune de nepăci şi răscoali”, după cum a rămas numai piatra „nici case, nici ogrăzi, nici c(h)ilii”, având un episcop nou „cam slăbşor”, îl ajută dându-i împreună cu arhiereii ţării şi cu boierii 20 de posluşnici. 38. - 1710 (7218) februarie 8, Iaşi. – Nicolae Alexandru Mavrocordat Voievod împreună cu Ghedeon mitropolitul Moldovei, Pahomie episcop de Roman, Calistru episcop de Rădăuţi şi Sava episcop de Huşi, reînnoiesc ajutorul dat episcopiei Huşilor, care era prădată şi slăbită de răscoale, dându-i dreptul de a ţine 20 de posluşnici în orice vreme, cum ţin mănăstirile Ierusalimului, scutindu-i de toate dările, numai cu rupta să dea la vistierie câte 3 ughi pe an, în patru sferturi. 39.- 1711 (7219) ianuarie 6, Iaşi. – Dimitrie Cantemir Voievod văzând „testamentu de milă şi înnoitură” al episcopiei Huşilor de la Mihai Racoviţă Voievod şi de la Nicolae Alexandru Mavrocordat întăreşte episcopiei dreptul de a avea 20 de posluşnici dintre vecini sau dintre oameni străini, după cum ţin şi mănăstirile Ierusalimului, însă cu ruptă, câte 3 ughi de om pe an, bani pe care să-i dea în patru sferturi, scutindu-i de toate celelalte dări către domnie. 40.- 1712 (7220) august 26, Iaşi. – Nicolae Alexandru Mavrocordat Voievod dăruieşte „acum la aceste vremi de răscoale”episcopiei Huşilor, devastată de tătari, o bucată de loc numit Pleşa, din mijlocul altor moşii ale episcopiei. 41.- 1714 (7222) decembrie 28, Iaşi. – Nicolae Alexandru Mavrocordat Voievod, reînnoieşte ajutorul dat episcopiei Huşilor, care „au au arsu de pradă, cât au rămas numai piatra în jeriaşte”, dându-i dreptul de a ţine 20 de posluşnici în orice vreme, cum ţin mănăstirile Ierusalimului, scutindu-i de toate dările, numai cu rupta să dea la vistierie câte 3 ughi pe an, în patru sferturi. 42.- 1715 (7223) august 8, Iaşi. – Nicolae Alexandru Voievod scrie vornicilor de Huşi să meargă să cerceteze la seliştea Cârligaţi de la mănăstirea Focşii, pentru că s-au jeluit Ion Romaşcu, armaşul, Simion Nemţanul şi Ion Gânscă împotriva unor oameni din Gârla Vlădicăi care şi-au făcut casă în pometul lor de la această mănăstire, fără să aibă loc şi de va fi fi aşa să-i scoată de acolo, să-i aşeze unde este loc de silişte, nu de fânaţ şi să dea mărturie.

11

43. - 1718 (7227) octombrie 5. – Savin Poleiu dă lui Romaşco armaşul părţile ce s-ar cuveni din Buburuzi, Buzeşti şi Leoşti, din ţinutul Fălciului, fiului său Vasilie, pentru că acesta i-a furat armaşului un cal preţuit la 30 de lei. 44.- 1720 (7228) februarie 14, Iaşi. – Ghedeon arhiepiscopul şi mitropolitul Sucevii împreună cu Gheorghie, episcop de Roman şi cu Calistru episcop de Rădăuţi, dau carte de stăpânire pentru nişte vii la Ochiu lui Iorest Episcop de Huşi. 45.- 1720 (7228) august 30. – Roxanda, vorniceasa răposatului Lupu vornic, vinde lui Toader, fost mare medelnicer, nepotul ei, patru fălci de vie de la Huşi, fiind la nevoie, cu 100 de lei bani vechi, vii pe care le avea de cumpărătură de la popa Galbănul. 46.- 1727 (7235) februarie 8. – Popa Ion şi alţii mărturisesc că murind Gheorghe a lăsat a lăsat via sa /de la Huşi/, copilului său, şi murind şi acesta, a lăsat-o mamei sale Maria Pălădoae, nu rudeniilor sale. 47.- 1733 (7241) aprilie 4. – Grigore Ghica al II-lea Voievod reînnoieşte ajutorul dat episcopiei Huşilor, dându-i dreptul de a ţine 20 de posluşnici în orice vreme, cum ţin mănăstirile Ierusalimului, scutindu-i de toate dările, numai cu rupta să dea la vistierie câte 3 ughi pe an, în patru sferturi. 48.- 1734 (7242) mai 30. – Constantin Nicolae Mavrocordat Voievod scuteşte pe preoţi de dabilele ţării. 49.- 1734 (7242) iulie 21. – Constantin Nicolae Mavrocordat Voievod scrie lui Lupul Cârste biv vel jitnicer şi căpitanului de codru în pricina dintre Timircan căpitan şi Oprea Ţurchi şi alţi răzeşi, care ar fi luat dijmă de pe moşia Şcheea de pe malul Prutului. 50.- 1735 (7243) ianuarie 30. – Constantin Nicolae Voievod întăreşte episcopiei Huşilor, la cererea episcopului Varlaam, stăpânirea pe trei dughene din Chişinău, dăruite de călugăriţa Dorofteia. 51.- 1735 (7243) mai 14. – Gligorie Vintilă, Buluţa, fata Ursului, oferă preotului Mihăilă o livadă în schimbul unei vaci cu viţel pentru a le da pomană unui copil botezat. 52.- 1735 (7243) august 17. - Ioraşcul vornicelul din Stănileşti şi alţi boieri raportează rezultatul cercetării făcute la moşia Căpoteşti din Fundul Sărăţii, în pricina dintre Ion Romaşcu, Ion Focşa şi Andrei Fofie. 53.-1736 (7244) februarie 28. – Teofil episcopul Huşului se jeluieşte domnului în pricina ce are cu Sandul Muştine pentru nişte pomet din Buneşti. 54. 1739(7247) martie 31. – Domnitorul Grigorie al II -lea Ghica dă carte domnească preotului Mihăilă Romaşcu şi fraţilor săi, pentru a stăpâni părţile de moşii de pe părinţii şi moşii lor. 55.- 1740 (7249) septembrie 12.- Hrisovul domnului Grigore Ghica prin care scuteşte de văcărit, deseatină, goştină 100 de vite, 30 cai, 500 matci, 500 oi, întăreşte 20 de posluşnici pentru ajutor. 56.- 1741 (7249) iunie 3. – Grigore Ghica Voevodul Moldovei acordă miluire fiilor lui Beldiman, vistiernicul al doilea. 57.- 1742 (7250) ianuarie 6. – Vornicii de poartă judecă pricina dintre Apostol Bălănescu şi Gligore Bădros, pentru un bou pe care primul l-a luat celui de al doilea, fiindcă acesta a luat rău nişte dijmă de pe moşia Bălăneşti din ţinutul Fălciului. 58.- 1742 (7250) iunie 25. – Hariton aprodul din Deleni, ţinutul Tutova, roagă pe domn ca să dea poruncă să i se aleagă părţile sale de moşie din Şişcani şi Curieci, ţinutul Fălciu. Cu rezoloţie domnească din 25 iunie 1742. 59.- 1742 (7250) iunie 29. – Hariton aprodul de Deleni, ţinutul Tutovei, jeluieşte domnului că slugerul Adam Luca din Suceava i-a dat numai 5 lei din cei 30 pe care îi datora, pentru moşia / din Şişcani şi Curieci/ ce-i vânduse, iar acum i-a dat şi pe aceştia feciorului slugerului ca să-i dea zapisele înapoi, dar acesta a spus că sunt la tatăl său. Cu rezoluţie domnească pentru cercetare. 60.- 1743 (7251) aprilie 22. – Lupul, poreclit Soltan, ginerele Huibăniţii, cu femeia sa Maria şi cu copii lor Alexandru şi Gavril, vând lui Ion şi femeii acestuia Safta, via lor de la Ochi, un pogon şi o hirtă. 61.- 1743 mai 10. – Toma Luca biv vel medelnicer, fiul lui Luca vistiernic, dă lui Ion Buzincu şi Constantin, fiul preotului Mihăilă din Goeşti, un ispisoc din 26 octombrie 1704, după învoiala făcută pentru malul despre răsărit.

12

62.- 1743 (7251) iunie 5. – Popa Mihalache împreună cu preoteasa şi cu feciorii lor, Panait, Angheluţ, Toader şi Ioniţă şi fetele lor Anaplia şi Anastasia vând lui Ioniţă Similanul vameşul o vie în paragină cu 24 lei. 63.- 1745 (7253) martie 19, Huşi. – Ierotei, episcop de Huşi, întăreşte lui Gavril şi Constantin, nepoţii Vasilcăi, fata Buscăi, stăpânirea pe nişte vii dăruite lor de Vasilca. 64.- 1745 (7253) mai 21. – Ioan Mavrocordat dă carte domnească preotului Mihălache din Goeşti, ţinutul Fălciului, pentru stăpânirea ocinii şi moşiei părinteşti. 65.- 1745 (7253) mai 21. – Mărturia locuitorilor dată preotului Mihăilă. 66.- 1745 (7253) iulie 18. – Ioan Botezatu şi cu soţia sa Piţa vând lui Ioniţă Similanu o vie la Ochi cu 40 de lei. 67.- 1747 (7255) august 16. – Grigorie al II-lea Ghica porunceşte episcopului Ierotei şi căpitanului de codru să cerceteze pricina dintre preotul Mihăilă şi Ioniţă Darie din Deleni, ţinutul Fălciului. 68.- 1747 (7256) octombrie 6. – Ioniţă cu femeia lui Angheluşa vinde părintelui Vasile de la biserica domnească două pogoane de vie la Socola, pe dealul Coruniului (Coroiului) cu 40 de lei. 69.- 1748 (7256) februarie 19. – Cartea de judecată a episcopului Ierotei pentru preotul Mihăilă din Goeşti, ţinutul Fălciului. 70.- 1750 (7258) februarie 25. – Episcopul Ierotei hotărăşte, pe baza monahului Isaia, ca averea rămasă de la Toader Matasari, să se împartă între trei feciori şi o fiică Safta, cum a lăsat mama lor la moarte. Mai dă lui Vasile, unul dintre fraţi, să lucreze o vie a episcopiei în paragină. 71.- 1750 (7258) aprilie 9. – Maria, jupâneasa lui Sandu Toma, fost mare vistier, vinde lui Tănasie, mare cămăraş de izvoade, patru fălci de vie paragină de la Huşi, cu 20 lei. Via este afierosită episcopiei Huşilor de către căminarul de izvoade Tănasie Petrache la 30 august 1767. 72.- 1751 (7259) aprilie 7. – Ioniţă, fiul lui Ştefan Solonar din Huşi, vinde episcopului Ierotei o vie cu pomăt, care vie este pe locul de la Ochi. 73.-1752 (7260) iulie 1. – Listă de zapisele moşiei Stănileşti ce s-a pus zălog pentru 350 de lei. 74.- 1752 (7260). – Preotul Gavril Hirţu din Cârligaţi, Darie fratele său şi Ion sin Goescu dăruiesc episcopului Ierothei al Huşilor bătrânul Frătieştii din moşia Dobreni din gura Lăpuşnii, rămânându-le bătrânul Coman şi Beciul. 75.- august 21. – Marele logofăt Radu Racoviţă scrie episcopului Inochentie al Huşului în pricina ce acesta are cu Ştefan Iamandi pentru moşii din ţinutul Fălciului. 76.- 1753 (7262) septembrie 6. – Matei Ghica Voievod porunceşte lui Grigoraş Razul, fost mare pitar, ispravnic al ţinutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre răzeşii Buneşti şi noii veniţi Simion Turbatu şi Luca, care se pretind şi ei moşneni. 77.- 1754 (7263) septembrie 21. – Baş ceauş aga şi ciohodar aga trimişi ai lui Turnagi aga cu firman împărătesc şi cu poruncă domnească să cerceteze cazul însuşirii samavolnice a două vii din Huşi de către negustorii turci. 78.- 1754 (7263) septembrie 25, Iaşi. – Matei Ghica Voievod volniceşte pe boerii Iordache Canta, fost mare logofăt, Radul Racoviţă mare logofăt, Manolache Costache mare vornic şi Ştefăniţă Roset fost mare logofăt, care au moşii peste Prut, alăturat cu ceasurile date de Halil Paşa pentru hrană tătarilor, să-şi ia ei partea de venit de pe acele moşii, iar nu domnia, oricine le-ar ara. 79.- 1754 (7263) noiembrie 22. – Nicolae Racoviţă fost mare medelnicer vinde logofătului Ştefan Bosie satele Stănileşti şi Măicani din ţinutul Fălciu cu 1000 de lei. 80.- 1755 (7263) iunie 12. – Doi boieri judecă pricina dintre Vasile Bărbierul şi Ioniţă Ruptaşul pentru două pogoane de vie de la Socola, în dealul Coroiului, dându-le în stăpânirea preotesei popii Vasile. 81.- 1755 (7263) iunie 21. – Matei Ghica Voievod volniceşte pe Toma Agăriciu să cheme în judecata divanului pe Ilie Buznea, unchiul său, şi pe Gligoraş Agarici, fost vornic de poartă, şi pe alţii „pentru moşiile ce au ei de înpărţală, de la părinţii lor”, fixându-se zi de soroc la Sfântul Dimitrie. 82.- 1755 (7264) decembrie 11. – Gheorghe Beldiman şetrar, ispravnic, dă mărturie la mâna lui Tacu Frătiţa, că nu s-a putut hotărnici moşia Buneşti, prin neprezentarea părţilor. 83.- 1756 iunie 26, Huşi. – Nicolae Cogălniceanu, mare căpitan, Vasile Buhăescu mare paharnic şi alţii, raportează domnului despre alegerea unui loc de moşie din târgul Huşi, dăruită de domn episcopiei.

13

84.- 1756 (7264) august 26. - Vasilache, Darie, Maria şi Dumitru vând moşia lor Chioparii, ţinutul Fălciu, lui Ştefan Bosie, fost mare jicnicer, cu 800 de lei. 85.- 1756 (7264) noiembrie 20. – Constantin Mihai Cehan Racoviţă Voievod întăreşte hotărârea lui Iacov, mitropolitul Moldovei, Ioanichie episcopul de Roman şi Ioan Bogdan, marele logofăt, pentru alegerea hotarelor moşiilor Sperieţi şi Cârligaţi de către răzeşii din Leoşti care le împresurau. 86.- 1756 (7264). – Mihai Cehan Racoviţă Vv. milueşte episcopia Huşilor cu o bucată d e loc din acel târg, în suprafaţă de 57 de stânjeni, pentru care a rânduit hotarnici pe Vasile Buhăescu, mare paharnic, Nicolae Cogălniceanu, fost mare căpitan şi alţii. 87.-1756 (7269) august 26.- Zapis prin care Vasilache Darie, Dumitru şi Maria, vând moşia lor Chioiparii, ţinutul Fălciului, lui Ştefan Bosie biv vel jicnicer cu 800 de lei noi. 88.- 1756 (7265) septembrie 1. – Constantin Mihail Cehan Racoviţă Voievod volniceşte pe episcopul Inochentie al Huşilor să facă pod peste apa Prutului, pe moşia episcopiei, Toporul, din ţinutul Lăpuşna. 89.- 1757 (7265) , Iaşi. – Scarlat Ghica Voievod milueşte episcopia Huşilor cu o bucată de pământ din hotarul târgului Huşi cu toată dijma lui. 90. - 1757 (7265) august 20. - Scarlat Ghica Voievod porunceşte lui Gheorghe Beldiman fost mare sulger, ispravnic al ţinutului Fălciu, să-l cheme pe Ştefăniţă Iamandi şi să-i ia cartea domnească pentru alegerea moşiei sale de a episcopiei Huşului, pentru că s-a jeluit cu strâmbătate, deoarecea moşia sa nu se învecina cu a episcopiei. 91.- 1757 (7266) septembrie 1. – Marie Pălădoae, împreună cu feciorul său Ioan, se învoiesc cu episcopul Inochentie al Huşilor, să-i dea două pogoane de vie de pe locul Broştenilor, la ograda de la Ochi, primind în schimb alte două pogoane de vie tot de la Ochi, o iapă şi şase lei.. 92.-1757 decembrie 15. – Gheorghe Beldiman slugerul şi alţii hotărnicesc moşia Coziecii (Oţetoaia) din ţinutul Fălciu a episcopiei Huşilor. 93.- 1757 decembrie 15. – Hotarnica moşiei Coziecii (Oţetoaia) din ţinutul Fălciului. 94- 1757 (7266) decembrie 15. – Scarlat Ghica Voievod întăreşte episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie stăpânirea asupra bătrânului Frătieşti din moşia Dobreni, din gura Lăpuşnii, dăruit de preotul Gavriil Hirţu din Cârligaţi, Darie fratele său şi Ion sin Goescul. 95.- 1758 (7266) . – Donii, ficiorul Paladie, împreună cu feciorii, dăruiesc episcopului Inochentie de Huşi, partea lor de moşie din satul Săratul, ţinutul Lăpuşna, pentru pomenire. 96.- 1758 (7267) noiembrie 1. – Scarlat Grigore Ghica Voievod porunceşte lui Mihalache Cehan fost mare medelnicer şi altor altor boieri să hotărnicească moşia Coziecii a episcopiei Huşilor de către răzeşii dinpregiur. 97.- 1758 (7267) decembrie 17. – Preotul Ilie din Plotuneşti, ţinutul Fălciu, împreună cu soţia sa Catrina, cu fiii Toader şi Măriuţa, şi cu soacra sa Mărica, dăruiesc episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, partea lor de moşie ce o au în satul Căşoteni, la gura Lohanului. 98.- 1758 (7267) decembrie 18. – Ioniţă Simileanul din Huşi vinde episcopului Inochentie o vie paragină din ograda Ochiului, pe moşia episcopiei, cu 50 de lei. 99.- aprilie 2. – Constantin Bosie scrie episcopului Inochentie despre două scrisori, referitoare la moşia Berbinceni pe care i le cere părintele Leon, nu sunt la el şi îl roagă să-i dea răvaş către părintele Sava de la Brădiceşti, ca să-i dea patru stupi ce i-a luat dijmă din cei 150 de stupi pe care i-a avut acolo. 100.- 1760 (7268) ianuarie 12. – Simion Turbatul, feciorul lui Vasile Turbatul dăruieşte episcopului Inochentie al Huşului şi episcopiei partea sa de moşie din codrul Tigheciului, ţinutul Fălciu, pe valea Burbolii. 101.- 1761 (7269) ianuarie 6. – Maria, fata lui Andoni Borşu, nepoata lui Mihăil Giurcă, vinde episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, părţile sale de moşie din Bogzăşti, Frenţăşti şi Ichimeşti, din ţinutul Fălciului, cu câte un leu pământul de arat, şi o jumătate de leu cel de fâneaţă, iar locul de pădure şi cel sterp să nu se socotească, pentru a avea şi pomană. 102.- 1761 (7269) ianuarie 6. – Dumitraşcu Talpiş amanetează episcopului Inochentie partea sa de moşie din Leoşti de pe Crasna, ţinutul Fălciului, pentru 15 lei pe care i-a împrumutat pe termen de două luni.

14

103.- 1761 (7269). – Dumitraşco Palade se învoieşte cu episcopul Inochentie de Huşi să dea episcopiei satul Voloseni, ţinutul Fălciu, şi să primească în schimb satul Cioreceşti, bălţile din capul acestei moşii şi patru pogoane de vie din dealul Pleşii, dinspre Drăslăvăţ. 104.- 1761 (7269). – Dumitraşco Palade se învoieşte cu episcopul Inochentie de Huşi să dea episcopiei satul Voloseni, ţinutul Fălciu, şi să primească în schimb satul Cioriceşti, bălţile din capul acestei moşii şi patru pogoane de vie din dealul Pleşii, dinspre Drăslăvăţ. 105.- 1762 (7270) ianuarie 10. – Catrina, preoteasa răposatului popă domnesc Vasile, împreună cu feciorii săi, Angheluţă şi Costache, vând lui Sterie Vutcar şi soţiei sale Safta, două pogoane şi o firtă de vie pe dealul Coroiului şi livada de lângă vie, drept de matce şi 50 de lei. Martori. 106.- 1762 (7270) ianuarie 11. – Catrina preoteasa vinde două pogoane de vie şi o firtă, cu livadă împrejur, patru pogoane de vie lui Grigore Bărbierul, cu 75 de lei, fiind mai drept să o ia decât Sterie Vutcarul; via la Socola, în dealul Coroiului. 107.- 1762 (7270) martie 2, Iaşi. – Carte domnească prin care Grigore Callimachi, Voievodul Moldovei, întăreşte schimbul dintre Inochentie, episcop de Huşi, şi Dumitraşcu Palade mare vornic, primul dând moşia Cioriceşti şi bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, primind satul Voloseni şi jumătate din satul Vârâţi. 108.- 1762 (7270) martie 11, Iaşi. – Grigorie Ioan Voievod întăreşte episcopului Inochentie şi episcopiei Huşilor, stăpânirea asupra satelor Stănileşti, Măicani şi Sterpeni, din ţinutul Fălciu, date de Ştefan Bosii, în schimbul satului Pojorăuca din ţinutul Soroca şi vadul podului de peste Nistru. 109.- 1762 (7270) martie 20. – Nicolae Huşanul Bunda împreună cu fratele său Lazăr Huşanul Bunda din Iaşi vând lui Gheorghe Lungul, tot de acolo, două pogoane de vie la Ochi în Huşi, cu 55 de lei de argint. 110.- 1762 (7270) martie 22. - Nicolae Huşanul Bunda împreună cu fratele său Lazăr Huşanul Bunda din Iaşi vând episcopului Inochentie două pogoane de viecu livadă de la ograda de la Ochi, pe moşia episcopiei, cu 50 de lei. 111.- 1762 (7270) aprilie 10. – Gligori Bărbierul din Iaşi, primeşte înapoi banii de la episcopul Inochentie, pentru două pogoane de vie, pe care le răscumpărase de la Sterie Vutcariul şi care acum rămân în stăpânirea episcopiei. 112.- 1762 (7270) aprilie 25, Iaşi. – Cârstea Diaconul de la Huşi împreună cu soţia sa Lupa, fata Paraschivei, vând lui Inochentie, Episcopul Huşilor, 5 firte de vie şi o livadă de pomi la ograda Ochiului, pe moşia Episcopiei, cu 60 de lei. 113.- 1762 (7270) iunie 3. – Ion Creţescu cu femeia lui Aniţa dăruiesc episcopiei Huşilor, prin episcopul Inochentie, partea lor de moşie din Dobreni, de peste Prut, în gura Lăpuşnii, pentru pomenire. 114.- 1762 (7270) iunie 3. – Safta Gânsculeasa, împreună cu feciorii ei Constantin şi Ioniţă, feciorii lui Toader Gânscă, dăruiesc episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie partea lor de moşie din Dobreni, în gura Lăpuşnii, pentru pomenire. 115.- iulie 2. – Preotul Ion Şerban, fost protopop, dăruieşte episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, partea sa de moşie de la Şopârleni, ţinutul Fălciului, pentru pomenire. 116.- 1762 (7271) decembrie 1. – Gheorghe Beldiman biv vel stolnic şi soţia sa Măriuţa fac danie preotului Neculai, trei pogoane de vie pe moşia Hoceni, ţinutul Fălciului. 117.- 1763 (7271) aprilie 25. – Vornicul de poartă Sămion Arămescu şi alţii din porunca domnului Grigorie Ioan Voievod şi a lui Manolache Costache, mare logofăt, aleg partea lui Enache Savin de la vistierie, din moşia Şcheea, ţinutul Fălciului, pe care o are danie de la mătuşa sa Peniţa. 118.- 1763 (7271) aprilie 25. – Simion, vornic de poartă şi alţii, din porunca lui Grigorie Ioan Vodă şi a lui Manolache Costache, mare logofăt, hotărnicesc partea lui Enache Savin de la vistierie, ce are în moşia Cloşcari, ţinutul Fălciul. Măsura palmei. 119.- 1763 (7271) mai 4. – Grigorie Calimah Voievod întăreşte episcopiei Huşilor stăpânirea pe două pogoane de vie cu livezi, din moşia mănăstirii Socola în dealul Coroiului, în urma pricinii avută cu Grigore Bărbierul. 120.- 1763 (7271) iunie 15. – Vasile Gârdea cu femeia sa Maria şi cu feciorii lor dăruiesc episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie partea lor de moşie din Dobreni, în gura Lăpuşnii, pentru pomenire. 121- 1763 (7271) iulie 1. – Sandul, feciorul Catrinii din Huşi, vinde episcopului Inochentie cinci firte de vie cu pomăt cu tot pe Drislavăţ, pe moşia episcopiei, cu 30 de lei.

15

122.- 1763 (7271) iulie 1. – Monahul Iftemie vinde episcopului Inochentie al Huşilor 5 firte de vie cu pomăt cu tot pe Drislăvăţ pe moşia episcopiei cu 35 de lei. 123.- 1764 (7272) martie 9. – Ioniţă Pandele feciorul Afteniei, împreună cu nepoţii săi de frate, Ştefan şi Iordache şi cu alţii dăruesc episcopiei Huşilor o vie cu pomăt. 124.- 1764 (7272). – Maria, fata Irodii, pe care a ţinut-o Andone Borşu, nepoata lui Mihăilă Giurcă, împreună cu fiii, vinde episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, părţi de moşie din Bogzeşti, Frenţeşti, Ichimeşti şi Curteni, ţinutul Fălciului, cu 50 de lei, şi dăruieşte unei mănăstiri altele din Bogzeşti şi Curteni, pentru pomană. 125.- august 27. – Ilie Romila, Vasilache Romila, Ştefan Bahrin, Anghel, preotul Ion din Micleşti, roagă pe părintele Macarie să vină cu suretul uricului, că Ciolpan i-a împresurat de tot moşia Rânzeşti. 126.- 1765 aprilie 10. – Grigorie Alexandru Ghica Voievod porunceşte lui Leon Imbo, ispravnic de Soroca, şi lui Ioan Meleghi vornic de poartă, în urma rugăminţii episcopului Inochentie, să meargă să hotărască moşia Cosăuţi a episcopiei, din acel ţinut, fiind călcată de diferiţi vecini. 127.- 1765 aprilie 28. – / Ioan Meleghi vornic de poartă / din porunca domnului Grigore Alexandru Ghica, hotărniceşte moşiile Cosăuţii şi Iorjeniţa de pe Nistru din ţinutul Soroca, ale episcopiei Huşilor. 128.- 1765 octombrie 3. – Mai mulţi oameni din satul Rânzeşti mărturisesc că moşia Budăiul, ţinutul Fălciu, numită mai înainte Fântâna Cucutina, a fost stăpânită mai înainte de logofătul Manolache Costache, apoi de Antohi Focşa. 129.- 1766 octombrie 20. – Ioniţă Băican împreună cu feciorul său Toader vând episcopului Inochentie un pogon de vie de la Ochi, pe moşia episcopiei, cu cramă şi livadă, cu preţ de 40 de lei. 130.-1766 noiembrie 2. – Ioniţă Langa, ginerele lui Donie, împreună cu femeia lui Safta şi cu copii lor, vând episcopului Inochentie al Huşilor a patra parte dintr-un pogon de vie de la Ochi, pe moşia episcopiei, cu preţ de opt lei şi jumătate. 131.- 1767 decembrie 4. – Costandin Greceanu biv vel stolnic şi Vasile Adam jitnicer mărturisesc că din porunca domnului Ioan Grigorie Calimah au hătărnicit moşiile Ichimeştii şi Frenţeştii de pe apa Crasnei, ţinutul Fălciului, care trec şi peste Crasna în ţinutul Vasluilui, ale episcopiei de Huşi, de răzeşii vecini. 132.- 1768 ianuarie 20. – Grigore Ion Callimachi Voievod întăreşte episcopiei Huşilor stăpânirea pe tot locul târgului Huşi, luând dijma după obicei. 133.- 1768 februarie 25. – Zaharia Proica împreună cu soţia sa Catrina şi cu rudele lor vând episcopului Inochentie al Huşilor părţile lor de moşie de la Ochi cu 40 de lei. 134.- 1768 martie 3. – Nistor Marcotă din Huşi, ginerele lui Ştefan Soronariul, împreună cu feciorii săi, Sava, Nastasie şi Ruxanda vând episcopului Inochentie al Huşilor o vie din ograda Ochi, pe moşia episcopiei. 135.- 1768 decembrie 15. – Zaharia Penişoară şi Constantin, hiliastru Zaharii, de la Lunca Banului, ţinutul Fălciului, vând părintelui Sava dichiul de la episcopia Huşilor un pogon şi jumătate de vie din Drislavăţ pe moşia episcopiei,cu 35 de lei. 136.- iulie 22. – Mazilul Constantin Arhirie mărturiseşte lui Artenie că din câte ştie el şi a auzit de la oameni bătrâni, Murgocii, fiii lui Postul Murgoci, nu au stăpânit moşie în Răzlogi. Mai mărturisesc despre filiaţiile Murgocilor şi Pascal Călăraşul, Toma fiul lui Vicol, Ştefan Călăraşul, Timofti. 137.- 1772 octombrie 14. - Catrina Băicăniţa împreună cu feciorul său Toader din Huşi vând episcopului Inochentie cinci hirte de vie la Ochi. 138.- 1773 iulie 12. – Paharnicul Iancu Greceanu şi (…), din porunca divanului, judecă pricina dintre părintele Sava, proin egumenul mănăstirii Floreşti, cu vărul său Ioniţă fost mare cafegiu şi Iordache Bădros, pentru moşie din Bălăneşti, precum şi descendenţa acestora din bătrânii satului. 139.- 1773 noiembrie 6. – Andronachi Cărji, feciorul lui Ioan Cărji, mărturiseşte părintelui Sava şi altor neamuri ale lui ce se trag din Petru, din Bălan şi din Mihoci, în pricina ce au cu Bădrosăştii, pentru moşie în Bălăneşti, că aceştia nu se înrudesc cu Cărjeştii. 140.- 1774 . – Dimitrie banul se învoieşte cu episcopul Inochentie să stăpânească o vie cumpărată pe moşia episcopiei la ograda Dricului, cu obligaţia de a plăti dijma obişnuită.

16

141.- 1774 iunie 29. – Simion Căciulă cu femeia sa Maria dau danie părintelui Iorest Dan, dichiul episcopiei şi fiului său trei firte de vie la Drăslăvăţ. 142.- 1774 iulie 25. – Simion Căciulă şi Prohira, soţia sa, vând lui Iorest, dichiul episcopiei Huşilor, o hirtă şi jumătate de vie lucrată, cu ţelină şi pomii din capăt, situată în pofgoria Drăslăvăţului. 143.- 1775 martie 10. – Gavril, ginerele lui Ioniţă Căciulă împreună cu femeia sa Ioana, vând lui Iorest dichiul episcopiei Huşilor o hirtă şi jumătate de vie la podgoria Drislăvăţ, cu 14 lei de argint. 144.- 1775 mai 22. - Postul Focşa, fiul lui Ioan Focşa, răzăş din Căpoteşti şi Gavriil Nemţanul , răzeş din Leoşti, mărturisesc că monahul Theodor Croitorul are dreptul la un bătrân din moşia Oţăt din ţinutul Fălciu. 145.-1776 iunie 9. - „Parte(a) lui Enac(h)i Sava ce s-au venit de moşie Bolbocii ce să numeşti acmu Bonbotă, şi scăzându-se acmu bătrânul lui Panosc(h)i, ci s-au dat măn(ă)stirii Dobrovăţului danii ...”. 146. -1776 iunie 9. – „Parte(a) episcopi(e)i Huş(u)lui ce i s-au vinit din moşiei Bolboacei ce să c(h)iamă acmu Bombotă şi scăzându-s(e) acmu bătrânul lui Panosc(h)i ... ” 147.- 1776 decembrie 17. – Grigorie Alexandru Ghica Voievod întăreşte lui Vasile Carp şi fraţilor lui din Fălciu stăpânirea asupra moşiei de pe Prut, deoarece Neculce fost mare medelnicer, cu alţi oameni bătrâni, au dovedit că este moşia lor. 148.- 1777 (7285) martie 26. – Fraţii Racoviţă, Ioniţă şi Vasile Bordea din satul Lunca Banului, ţinutul Fălciu, vând episcopului Inochentie al Huşului, jumătate dintr-un bătrân din moşia Bumbăta, pe Prut, cu 63 de lei şi 60 de bani. 149.- 1777 iunie 11. – Grigorie Alexandru Ghica Voievod porunceşte episcopului Inochentie şi ispravnicilor ţinutului Fălciu să cerceteze plângerea Catafiei călugăriţa pentru moşia Fântâna Cucutina, numită acum Budăiul. 150.- 1777 iunie 14. – Lupul, fiul lui Vasile Mălai Rău, din satul Bogzăşti, ţinutul Orhei, şi fraţii lui Efrosi, Leon şi Erina vând episcopiei Huşilor părţile lor de moşie de pe valea Kogâlnicului, ţinutul Lăpuşna, anume jumătate din bătrânul Stolniceni şi jumătate din Iureşti, cu o sută de lei şi 30 vedre de vin. 151. - 1777 august 13. – Grigorie Alexandru Ghica scrie episcopului Inochentie al Huşilor să cerceteze pricina dintre preotul Vasilache şi Apostol Blăniţă şi Carp Joimirul pentru moşie din Şişcani, ţinutul Fălciu. 152.- 1777 august 16. – Grigorie Alexandru Ghica Voievod volniceşte pe preotul Vasilache şi pe Apostol Blăniţă şi pe alţi fraţi ai lor să stăpânească a treia parte din moşia Curieci din bătrânul Găluşceştilor în urma pricinii de judecată ce au avut cu Gheorghe Beldiman fost mare ban, pentru încălcare. 153.- 1777 (7286) octombrie 23. – Fraţii Aftenii Donii şi Ioan, căzând o mare năpastă peste unul dintre ei, dăruiesc episcopiei Huşilor partea lor de moşie din Dobreni, ca să-i scoată din acea năpastă. 154.- 1777. – Fraţii Iftimie Doni şi Ioan, împreună cu feciorii lor dăruiesc episcopiei Huşilor, părţile lor de moşie din Dobreni de la gura Lăpuşnii pentru pomenire. 155.- ianuarie 12. – Apostolu Blăniţă şi alţi fraţi ai lui din satul Deleni, ţinutul Tutova se jeluiesc domnului că Carp Joimirul din Stănileşti, ţinutul Fălciu, a vândut lui Gheorghe Beldiman, partea lor de moşie din Şişcani. Cu rezoluţie să se scrie episcopului Inochentie al Huşului şi ispravnicilor ţinutului Fălciu să se cerceteze. 156.- 1778 ianuarie 14. – Constantin Dimitrie Moruzi porunceşte lui Constantin Greceanu, fost mare ban, şi lui Grigoraş Costache, fost mare paharnic, ispravnicii ţinutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre mazilul Apostolu Blăniţă şi alţi fraţi ai lui din satul Deleni şi Carp Joimirul pentru moşia din Şişcani. 157.- 1778 februarie 23. – O însemnare de scrisorile referitoare la moşia Cioriceşti şi la bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, primite de la episcopul Huşilor pentru a fi date vornicului Ioan Cantacuzino. 158.- 1778 februarie 25. – Perilipsis cu documentele lui Ioniţă Cantacuzino, mare vornic, din perioada 1632-1775, privind moşia Cioriceşti şi bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, ţinutul Fălciu. 159.- 1778 aprilie 23. – Lupul, fiul lui Mălai Rău, din Bogzăşti, ţinutul Orhei, şi fraţii lui Ifrose, Leonte şi Irina, vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, jumătate din bătrânul

17

Stolniceni şi jumătate din Iureşti, de pe apa Cogâlnicului, ţinutul Lăpuşna, cu o sută de lei şi 30 vedre de vin. 160.- 1778 (7286) mai 7. – Neculaiu, fiul Doncăi şi fratele său Pojoga din Drăguşeni şi Aftinia sora Doncăi din Lăpuşna şi alţi răzeşi din Ciuciuleni, anume Neculaiu Pojoga, Gligoraş Strătulat, Mihăilă Rus, Ştefan Aniţii, Miron din Drăguşeni, dau mărturie în faţa vornicului Lupu, venit cu carte domnească, despre părţile de moşie ce au Tofana şi Ioana, surorile lui Neculaiu Donca, în moşia Horolca, ţinutul Lăpuşna. 161.- 1779 (7287) iunie 4. – Carp Joimirul se învoieşte cu părintele Aftanasie, egumenul schitului Pârveşti, ţinutul Tutova, pentru moşia din Şişcani, ţinutul Fălciu. 162.- 1779 noiembrie 29 . – Vasile Sălitră, feciorul Neculii Sălitrii şi al Mariei, fata lui Sirghiţă Ţifoarde, dăruieşte episcopului Inochentie 30 de stânjeni partea mamei sale din moşia Hoalbele, iar alţi 30 îi vinde cu 25 de lei. 163.- 1779 decembrie 15. – Carp Jomir şi alţii mărturisesc în faţa a doi boieri că moşiile Stănileşti, Măicani, Sterpeni şi Cozăeci, numită Oţătoaia, ale episcopiei Huşilor s-au numit întotdeauna aşa şi că Focşeştii nu au stăpânit niciodată între Oţetoaia şi Şoriceşti. 164.- 1779 (7288) dec(embrie) 15. – Listă de scrisorile moşiilor Şişcani şi Curieci luate de la Aftanasie, egumenul schitului Pârveşti din ţinutul Tutova. 165.- 1779 decembrie 19 . – Doi boieri luaţi de episcopul Inochentie, cercetează plângerea lui Apostol Focşa şi a altor răzeşi, că fiind moşia lor Bolboca printre moşiile episcopiei, le-a luat aceasta toată dijma. 166.-1780 mai 17. – Constantin Moruzi Voievod porunceşte vel stolnicului Iordache, ispravnicul ţinutului Fălciu, să aleagă şi să hotărască moşia Crăsnăşeni de pe apa Crasnei, care a fost a Ilincăi, sora paharnicului Iordache Lambrino, ajunsă sub stăpânirea episcopiei Huşului. 167.- 1780 decembrie 11. – Zaharia Cehan postelnic, feciorul lui Mihalache Cehan medelnicer, dă mărturie episcopului Inochentie, că nu are nici un drept de moşie în Stănileşti, cum arată un ispisoc pe care îl are el, doveditor că strămoşii lui au ţinut o moşie acolo şi în schimbul căruia dă episcopului aceasta, ispisocul fiindu-i necesar mai ales pentru dovedirea spiţei neamului. 168.- 1781 martie 19. – Iftimii Donii din Plotuneşti şi fiii săi Costantin, Gavril, Timofti şi Grigoraş, alegându-se părţile a şase fraţi din moşia Dobreni, ţinutul Lăpuşna, el, pentru multele faceri de bine, dăruieşte partea sa şi altele cumpărate, episcopiei Huşilor. 169.- 1781 martie 19. – Vasile, Andronache, Catrina şi Ioana, feciorii lui Constantin Bădărău din Leoşti, nepoţii lui Pavăl Mutul şi alte neamuri ale lor vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie 118 stânjeni din moşia Dobreni din gura Lăpuşnii, cu 59 de lei. 170.- 1781 martie 19. – Miron Şulete împreună cu fratele său şi cu surorile lor Catrina, Ileana şi Aniţa, feciorii Ioanei Şuletoai, fata lui Toader Gânscă din Leoşti şi alte neamuri ale lor, vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, partea de moşie ce mai au în Dobreni în gura Lăpuşnii. 171.- 1781 martie 19.- Ştefan, feciorul lui Grigoraş Lupuşorul din Şchiopeni şi Toader fratele lui, cu sora lor Ileana, vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie 118 stânjeni, partea ce li s-a mai ales din moşia Dobreni, în gura Lăpuşnii cu 59 de lei. 172.- 1781 martie 19.- Vasile Focşa, feciorul Dorotii, fata lui Vasile Donii din Leoşti şi alţii vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie partea de moşie ce li s-a mai ales din Dobreni. 173.- 1781 martie 19. – Andrei Grecul din Leoşti, ţinutul Fălciu, cu fratele său Iordache şi sora sa Ana, feciorii lui Andronache Grecul şi alte neamuri ale lor, schimbă cu episcopia Huşilor moşie din Dobreni, ţinutul Lăpuşna, primind în Căpoteşti, iar 21 stânjeni ce au avut ei mai mult i-au vândut. 174.- 1781 martie 22. – Diaconul Leon, feciorul lui Pintelei şi al Ioanii de la Creţeşti vinde episcopiei Huşilor partea ce i s-a mai ales din moşia Dobreni, ţinutul Fălciu, cu 30 de lei. 175.- 1781 martie 24. – Constantin Buzdugan, Ioniţă, Gavril, Andrei, cu surorile lor Varvara şi Tofan, feciorii Marii Buzdugăneşti, fata lui Grigoraş Gârde din Huşi, vând episcopiei Huşilor, partea ce li s-a mai ales din moşia Dobreni cu 25 de lei. 176.- 1781 octombrie. – Mai mulţi răzeşi din Căpoteşti şi Dobreni, împreună cu Iorest Dan, dichiul episcopiei Huşilor, fac împărţirea moşiei Dobreni, părţile episcopiei şi ale răzeşilor. 177.- 1782 ianuarie 9, Iaşi. – Constantin Dimitrie Moruzi întăreşte episcopiei Huşilor toată vatra târgului Huşi cu locul ce îl are împrejur. 178.- 1782 mai 18. - Hotarnica moşiei Şcheea din ţinutul Fălciului. 179.- 1782 mai 29. - Hotarnica moşiei Şcheea, ţinutul Fălciului.

18

180.- 1782 mai 29. – Hotarnica moşiilor Păuleşti (Lunca Banului) şi Ciortova, de la ţinutul Fălciului. 181.- 1782 iunie 30. – Ştefan Dobrogian din Huşi, împreună cu soţia sa Maria şi alţii vând episcopului Inochentie al Huşilor trei pogoane şi trei hirte de vie lucrată cu livezi de pomi şi cu ţelină, toate la podgoria Dricului pe moşia Corni a episcopiei, cu 6 lei pogonul. 182. - 1782 decembrie 8. - Lupu Timircan şi fraţii săi, preotul Constantin Tolontan şi fraţii săi, Gheorghe Tolontan, Constantin Ghiban şi fraţii săi, Ioniţă Harnagea şi fraţii săi, vând hatmanului Ilie Catargiu, moşia Şcheea, de la ţinutul Fălciului, pe Prut, cu preţul de 800 de lei. 183.- 1783 martie 8. – Lista de „Scrisori ce sint făcute pe numile episcopului Ienoc(h)entie, iar nu scriu de episcopie”. 184.- 1783 f. l. z. – Alexandru Constantin Mavrocordat milueşte şi întăreşte mănăstirii episcopiei Huşilor stăpânirea pe toată vatra târgului Huşi pe care o are împrejur cu tot venitul. 185.- 1784 august 6. – Preotul Artene din Creţeşti şi diaconul Andrei din Stroeşti dăruiesc episcopului Iacov Stamati părţile lor de moşie din Buneşti şi Căbiceşti. 186.- 1785 mai 2. – Spătarul Costandin Greceanu şi spătarul Grigoraş Costachi mărturisesc că din porunca lui Alexandru Constantin Mavrocordat Voievod au hotărnicit părţile ce se cuvin episcopiei Huşilor din vatra târgului de acolo. 187.- 1785 iunie 8, Iaşi. – Alexandru Ioan Mavrocordat întăreşte şi miluieşte episcopia Huşi ca să ia mortasipia târgului Huşi, adică taxa la vânzarea vitelor, a zecea parte. 188.- 1785 iunie 12. – Diaconul Vasile din Crăsnăşeni cu feciorii săi şi alţii dăruiesc episcopiei Huşului partea lor de moşie de la Buneşti şi Căbiceşti. 189.- 1785 noiembrie 20 . – Mardarie Arhirii, feciorul Vasilcăi, dăruieşte episcopului Iacob Stamati al Huşilor, părţile sale de moşie de la Ivăneşti, Tabără şi Şcheea, de pe Sărata, ţinutul Fălciului, pentru pomenire. 190.- februarie 3. – Ieromonahul Iorest Dan, fost dichiu al episcopiei Huşilor, se jeluieşte domnului că postelniceasa Maria Palade nu respectă hotărârea luată în 1778, prin hotărnicia ce s-a făcut atunci moşiei Ivăneşti şi solicită efectuarea unei noi cercetări. 191.- 1786 mai 12. – Hotărnicia moşiei Ivăneşti a episcopiei Huşilor de către moşiile Morari, Buburuzi şi Siliştenii, ale postelnicesii Maria Pălădoae, făcută de paharnicul Neculai Canta. 192.- 1786 iulie 22 – Mărturia lui Iordache Văndulachi dată lui Lupu Timircan şi ai săi pentru situarea moşiei Berbeşti ce se hotăra cu moşia Şopârlenii în partea din sus. 193.- 1786 septembrie 8. – Mărturia hotarnică a moşiilor Stuhuleţi şi Ţăpeni din ţinutul Fălciului. 194.- 1786 noiembrie 24. – Costandin Stăncescu, vornic de poartă, şi Vasile Idriceanul, hotarnic, hotărnicesc, din porunca domnului Alexandru Ioan Mavrocordat Voievod, moşia Foleşti, ţinutul Fălciu, a episcopiei Huşilor, de răzeşii vecini. 195.- 1787 august 12. – Jalba lui Dimaki Ţicău. 196.- 1787 septembrie 18. – Alexandru Ioan Ipsilanti porunceşte ispravnicilor ţinutului Fălciu să cerceteze jalba lui Dimache Ţicău. 197.- 1791 februarie 14. – Monahul Metodie de la schitul Brădiceşti, dăruieşte schitului metoh al episcopiei Huşilor, toată partea sa de moşie din Eţcani (Iţcani), ţinutul Codrului, înţelegându-se cu episcopul Iacob Stamati să-i plătească datoria de zece lei. 198.- 1792 februarie 11 . – Mazilul Alexandru Ghiban din Deleni, din porunca lui Neculai Canta biv vel spătar, ispravnicul ţinutului Fălciu, cercetează pricina pentru luare de dijmă nedreaptă, de către Vasile Rogojanu din Grumezoaia, din moşiile Ivăneşti, Şcheia şi Tabăra, ale vornicului Gheorghe Beldiman. 199.- 1792 iulie 25, Iaşi. – Alexandru Costandin Muruz Voievod hotărăşte ca târgoveţii din Huşi să dea episcopiei dijmă pe tot anul din vinul şi rachiul pe care îl vor vinde în crâşmele lor, bezmăn şi zeciuială din stupi. 200.- 1792 august 2. – Alexandru Constantin Moruzi Voievod în urma cererii proegumenului Sofronie de la schitul Avereşti, porunceşte ispravnicilor ţinutului Fălciu, să orânduiască mazili din acel ţinut pentru a hotărnici părţile schitului, daniei şi cumpărături din moşiile Avereşti şi Roşiori. 201- 1792 septembrie 12 . – Însemnarea dichiului Iorest de la episcopia Huşilor de numărul de stânjeni din moşia Ivăneşti ce are să-i stăpânească episcopia.

19

202.- 1792 septembrie 14 . – Iorest, dichiul episcopiei Huşilor, dă lui Pavăl Cojan ţidulă de felul cum s-a împărţit moşia Buburuzii, ce-i zice acum Ivăneşti, pe Sărata, în ţinutul Fălciului şi anume bătrânul Mânjii, împărţit pe doi fraţi. 203.- . – Ioana, fata lui Irimie Margine, arată pe descendenţii săi şi atribuirea părţilor de moşie Brătinii, Dinţenii şi Scrivulenii. 204.- 1793 februarie 24. – Jalba episcopului Veniamin Costachi, pentru pretenţiile pe care le ridică unii împregiuraşi asupra moşiei Tălăeşti, din ţinutul Lăpuşnii, pe care o are de la vistiernicul Scărlătache Sturza, în schimbul moşiei Cosăuţi de lângă târgul Sorocii şi porunca lui Mihail Constantin Şuţu Voievod către judecătorii departamentului pricinilor străine să cerceteze cazul. 205.- 1793 < ante aprilie 16>. – Anaforaoa Divanului Domnesc întărită de domnul Mihai Şuţu pentru vânzarea moşiei Şcheia, ţinutul Fălciu, prin mezat de către hatmanul Ilie Catargiu vornicului Costin Catargiu. 206.- 1793 aprilie 16. – Mihail Şuţu Voievod întăreşte anaforaoa Divanului Domnesc pentru vânzarea moşiei Şcheia, ţinutul Fălciu, prin mezat de către hatmanul Ilie Catargiu vornicului Costin Catargiu. 207.- 1794 martie 7, Huşi . – Învoiala dintre căpitanul Dimache Ţicău şi răzeşii din Sărăţeni, ţinutul Fălciu. 208.- 1794 martie 15 . – Veniamin, episcopul Huşilor, dă fraţilor Ioniţă, Gheorghe şi Dimitrie Cerchez asigurarea că, pentru dania ce au făcut episcopiei din moşia lor de la Săratul, ei să nu mai plătească bezmen pentru casele şi o morişcă ce au în târgul Huşi. 209.- 1795 septembrie 31. – Alexandru Ioan Callimahi întăreşte schitului Hârsoviţa (Hârsova), ţinutul Vaslui, scutirile obţinute prin cartea domnească de la Mihai Şuţu. 210.- 1796 februarie 1 . – Maria vorniceasa dă clucerului Constantin Roset, ginerele său, partea răpostului fiului său Iancul, precum şi ce mai rămăsese să-i dea din zestre, anume: moşiile Şcheea, Buburuzi şi Ivăneşti, din ţinutul Fălciului, zece pogoane de vie la Dric în Huşi, vite, bani şi lucruri. 211.- 1796 octombrie 23. – Nastasia, fata lui Ioan Balmoş, din Şchiopeni dăruieşte episcopiei Huşului, prin episcopul Gherasim, partea sa de moşie din Temerleni şi Onii, de pe valea Şchiopenilor, ţinutul Fălciului, pentru pomenire. 212.- 1798 martie 13. – Petrea Chiperiu împreună cu soţia sa Prohira şi cu fii săi Vasile şi Ion vând episcopului Gherasim al Huşului trei firte de vie roditoare şi alte trei firte de livadă din capătul din vale, cu 60 de lei. Cu încredinţarea isprăvniciei. 213.- 1798 martie 27. – Ioana, fiica lui Ion Pintilei, cu Lupul, soţul său, şi fraţii săi vând părţile de moşie ce se vor alege din moşiile Păuleşti, Şcheea şi Ciortova, cu 33 de lei şi 30 de parale. 214.- 1798 mai 10. – Mărturie hotarnică a moşiei Dobreni, ţinutul Lăpuşna, făcută de paharnicul Matei Costache. 215.- 1798 mai 27. – Domnul Alexandru Callimachi scrie biv vel paharnicului Matei Costachi să meargă să aleagă şi să hotărască moşia Pojorăni a lui Ioniţă şi Vasile Pivniceru. 216.- 1798 septembrie 30. - Neculai Romaşcu vinde căpitanului Carp Găluşcă părţile sale de moşie din bătrânul Romaşcu, adică din Căpoteşti, Păuleşti, Ciortova şi Şcheea de la ţinutul Fălciului. 217.- 1799 iulie 20. – Gavril, fiul lui Neculai Pivniceru, dă zapis răzăşilor săi din moşia Pojoreni, ţinutul Fălciu, prin care le vinde partea sa ce se va alege. 218.- 1799 septembrie 5. – Zapisul răzeşilor din moşiile Păuleşti (Lunca Banului), Ciortova, Şcheea şi Căpoteşti. 219.- . – Ştefana şi fratele ei Sandu dau Mariei şi lui Paladi o jumătate din via lor / de la Huşi /, pentru suma de 27 de lei ce le-o datorau. 220.- . – Cartea de judecată în pricina dintre Enache Sava şi răzeşi, pentru moşie din Bumbăta, după hotărnicia făcut de Irimia căpitan mazil şi căpitanul Carp din Stănileşti. 221.- . – Date asupra împărţirii moşiei Bumbăta, partea mănăstirii Dobrovăţ, ţinutul Vaslui şi a lui Enache Sava. 222.- . – Date asupra măsurătorii moşiei Bumbăta ce se numeşte acum Bulboaca. 223.- 1800 iulie 20 -. Hotarnica moşiilor Crăsnăşeni, Broşteni, Creţeşti şi altele ale episcopiei Huşilor.

20

224.- 1800 decembrie 10 -. Mărturie hotarnică a moşiilor răzeşeşti Tătărăni şi Crăsnăşăni din ţinutul Fălciului, dinspre moşiile episcopiei Huşilor, stabilindu-se hotarul pe culmea dealului Crasna, iar nu cum cereau răzeşii până în apa Lohanului. 225.- 1800 octombrie 7 -. Înscrisul răzeşilor Gheorghe, Constantin Penişoară şi Ioniţă Codreanu. 226.- 1800 decmbrie 20. – Ioniţă Păianu dă lui Iane Bosuioc, nepotul Saftii, fata preotului Ştefan, partea sa de moşie din Dolheşti, să se hrănească de pe ea, neavând copii. 227.-1801 aprilie 2.- Constantin Alexandru Ipsilanti Voievod porunceşte serdarului de Orhei să cerceteze pricina dintre Manolache Bou bătrân şi medelnicerul Isaia, vechilul hatmanului Sandu Sturza, pentru un suhat din moşia Dobrenii. 228.- 1801 aprilie 2. – Constantin Alexandru Ipsilanti Voievod înnoeşte episcopiei Huşilor stăpânirea asupra moşiei Dobreni din ţinutul Fălciu, după întinderea arătată în hrisovul din 7266 (1757) decembrie 15, pe care l-a prezentat episcopul Gherasim. 229.- 1801 aprilie 14. – Hotarnica moşiei Leoşti de către moşiile episcopiei Huşului, făcută de spătarul Lupu. 230.- 1801 septembrie 4. – Alexandru Nicolae Şuţu porunceşte serdarului de Orhei să cerceteze pricina dintre Manolache Bou bătrân şi medelnicerul Isaia, vechilul hatmanului Sandu Sturza, pentru un suhat din moşia Dobreni. 231- 1801 octombrie 9. – Alexandru Neculai Voievod porunceşte lui Matei Costachi, fost mare ban, să meargă să cerceteze şi să hotărnicească moşiile Ichimeşti şi Frenţăşti din ţinutul Fălciului, ale episcopiei de Huşi. 232.-1801 decembrie 1. – Banul Ilie Negel raportează asupra cercetării şi îndreptării hotarelor moşiilor Ichimeşti şi Frenţeşti din ţinuturile Fălciului şi al Vasluiului, pe apa Crasnei, ale episcopiei de Huşi. 233.- 1801 decembrie 14. – Isaiia medelnicerul se obligă faţă de episcopia Huşilor că peste 40 de zile se va prezenta la Iaşi la judecarea pricinii pentru 60 de lei ce a luat de la Manolache Bou Bătrân pentru un suhat din moşia Dobreni. 234.- 1809 iulie 24. - Divanul Cnejiei Moldovei vornicului Lupu Balş, orânduit să hotărnicească nişte moşii în ţinutul Fălciu, ale bănesii Maria Sturza, să nu înceapă lucrarea decât peste 5-6 zile, pentru a-şi procura şi vechilul episcopiei scrisorile moşiilor vecine. 235.-1810 august 12.- „Însămnare de câţi stânjăni are episcopia de Huşi în moşia Tătăreni, în Crasna, precum arată hotarnica din leat 1767 dec(embrie) de la Andrei Onţule hotarnic.” 236.-1811 mai 10.- Preotul Teodor Chiochiul vinde iconomului Eni din Huşi trei dugheni şi un loc de dugheană. 237.-1813 august 10.- Episcopul Meletie al Huşilor intervine în pricina unui ţigan. 238.- 1814 iunie 14. – Iconomul Iani, vechilul episcopiei, roagă domnul să poruncească a se cerceta din nou pricina dintre episcopia Huşului şi mănăstirea Fâstâci, pentru un loc de prisacă ce se numeşte Hârtopul Chersăcosului în moşia Novaci a mănăstirii, din ţinutul Fălciului. 239.- 1814 iulie 6. – Raportul postelnicelului Costandin Penişoară, făcut la porunca isprăvniciei ţinutului Fălciu, cu privire la împresurarea moşiei Cârligaţi a episcopiei Huşilor, de către răzeşii din satul Davideşti, ţinutul Fălciu. 240. - 1814 iulie 16. – În urma raportului postelnicelului Costantin Penişoară, făcut la porunca isprăvniciei ţinutului Fălciu, adusă de vechilul episcopiei, în pricina de împresurare a moşiei acesteia Cârligaţii, de către răzeşii din Davideşti, aceasta îi porunceşte să nu mai permită răzeşilor să mai săvârşească călcarea. 241.- 1815 august 9. – Postelnicelul Constantin Penişoară raportează isprăvniciei ţinutului Fălciu rezultatul cercetării făcute în pricina de împresurare a moşiilor Cârligaţi şi Sperieţi ale episcopiei Huşului de către răzeşii din Căpoteşti, găsind dreptatea episcopiei şi semnalează atitudinea potrivnică a răzeşilor, gata fiind să-i bată, ca pe vechil şi un fecior al episcopiei. 242.- 1815 septembrie 15. – Duhovniceasca judecătorie a episcopiei Huşilor adevereşte lui Gergel Bulai, ungur din Corni, restituirea zestrii părinteşti fostei sale soţii Maria. 243.- 1816 iulie 11. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu porunceşte postelnicelului Mihalache Ciahan (Cehan) şi căpitanului Costantin Negri să cerceteze pricina de împresurare a moşiei Ivăneşti a casei răposatului spătar Costache Rosăt, cum au jeluit boierii epitropi a casei. Cu un adaos de o altă mână de socoteala stânjenilor moşiei Buburuzi.

21

244- 1816 august 3. – Mihalache Cehan şi Costantin Negri din porunca isprăvniciei ţinutului Fălciu hotărnicesc părţile de moşie ce are casa răposatului spătar Costantin Ruset în moşia Ivăneşti, pe pârâul Sărata, ţinutul Fălciu. 245.- 1817 iulie 17. - Ioniţă, fiul diaconului Toader Vicol, din satul Cârligaţi, se învoieşte cu episcopul Huşilor, să facă o moară pe apa Sărata, din sus de iazul iconomului Iane, având să plătească anual 20 de lei bezmăn şi să se învoiască şi cu răzeşii pentru malul dinspre apus. 246.- 1818 septembrie 16, Huşi. – Scrisoarea lui Meletie episcop de Huşi către Departamentul Pricinilor Străine prin care arată că bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, precum şi o bucată de loc din hotarul târgului Huşi, revendicate de Dinu Rusu, asesor de colegiu, au fost cumpărate de episcopia Huşi cu zapise de la răposata Casandra stolniceasa. 247. - 1818 septembrie 26. – Rezultatele cercetării situaţiei averii lui Gergel Bulaiu, catolic din Corni, după moartea sa la cererea văduvei Maria, trecută la ortodoxie. 248.- 1820 mai 30. – Jalba iconomului Iani, vechilul episcopiei Huşului, prin care se plânge domnului Mihai Şuţu, despre împresurarea moşiilor Cârligaţi şi Sperieţi ale episcopiei de către răzeşii din Căpoteşti şi Davideşti. 249.- 1820 iunie 25. – Cartea domnului Mihai Şuţu către ispravnicii ţinutului Fălciu şi Vasile Tene, vornicul de poartă, pentru efectuarea cercetărilor în pricina împresurării moşiilor Cârligaţii şi Sperieţii ale episcopiei Huşului, de către răzeşii din Căpoteşti şi Davideşti. 250.- 1820 octombrie 8. - Costin Gheorghe vornic de poartă relatează rezultatul cercetării făcute în urma jalbei episcopului de Huşi că i se calcă hotarul moşiei Berbincenii de către moşia Bălţaţi şi moşia Leoşti din ţinutul Vaslui. 251.- 1823 iulie 3. – Ioniţă Sandu Sturza porunceşte episcopului Meletie al Huşilor şi ispravnicilor de Fălciu să cerceteze pricina dintre Maria Botezatu, Ianuş şi Mihai Bulai, catolici din satul Corni. 252.- 1823 septembrie 21. – Logofeţia cea Mare scrie isprăvniciei ţinutului Fălciu cu privire la via şi livada disputate de Maria Botezatu, Ianuş şi Mihai Bulaiu, unguri din satul Corni. 253.-1823 septembrie . – Matei spătarul se învoieşte cu episcopia Huşilor şi episcopul Meletie, dându-i 351 de stânjeni din moşiile Ivăneşti, Frăteiu sau Tabăra, Buburuzi şi Şcheea, ţinutul Fălciului, în schimbul unui număr egal de stânjeni din altă parte, iar 351 de stânjeni din aceleaşi moşii îi vinde cu 4036 lei. Cu adeverirea mitropolitului Veniamin Costachi din 24 septembrie şi a Divanului din 25 septembrie. 254. - 1824 martie 26. – Ianuş şi Mihai Bulai, unguri din Corni, se plâng domnului în pricina cu Maria Botezatu. 255.- 1824 martie 28. – Logofeţia cea Mare scrie isprăvniciei ţinutului Fălciu în pricina Ianuş şi Mihai Bulai, unguri din Corni, cu Maria Botezatu. 256.- 1824 mai 9. – Logofeţia cea Mare scrie isprăvniciei ţinutului Fălciu pentru a fi adusă cu slujitori ţinutali Maria Botezata la Divan în judecarea pricinii avute cu Ianuş şi Mihai Bulai, unguri din Corni. 257.- 1825 martie 6. – Răzeşii din moşia Foleşti se plâng de samavolniciile decedatului serdar Gheorghe Talpiş care le-a încălcat hotarele şi le-a aplicat corecţii. 258.- 1825 aprilie 25. - Scrisoarea episcopului Meletie al Huşilor, prin care Maria Botezata vinde fraţilor Ianuş şi Mihai Bulai, o casă şi o vie tânără cu 400 de lei, luând sfârşit pricina dintre cele două părţi.Via bătrână revine Soltanei, fiica Mariei Botezata şi a lui Gergel Ianuş. 259. -1825 august 26.- Postelnicului Ioan Jora i se cere să recupereze suma de 1800 de lei de la paharnicul Nicolae Sion „orândatariul” Floreştilor. 260.- 1826 mai 30. – Mărturia hotarnică a moşiei Miculeştii. 261-1827 iunie 20. – Dumitrache Răşcan împarte moşia Ivăneşti, deosebind două părţi locuitorilor şi o parte episcopiei. 262.-1827 iulie 22.- Isprăvnicia ţinutului Fălciu porunceşte căpitanului târgului Huşi să informeze târgoveţii despre scoaterea la vânzare a caselor din Huşi ale răposatului ban Grigoraş Duca. 263.-1828 octombrie 10. – Visteria Cnejiei Moldovei intervine pe lângă isprăvnicia ţinutului Fălciu în legătură cu împotrivirea târgoveţilor din Huşi de a plăti ocăritul şi cotăritul. 264.- 1829 martie 28. - Sofronie, episcopul Huşului, dă carte de dăscălie lui Ilie sin preot Sandu, din satul Corni, ţinutul Fălciului.

22

265.- 1829 decembrie 8. – Ianoş Bulaiu şi soţia sa vând lui Noe Lorinţ o vie, o cadă, călcător, ciubăr şi vadră cu 300 de lei. Zapis de vânzare adeverit de episcopul Sofronie Miclescu. 266- 1830 ianuarie 8. – Divanul Împlinitor al Cnejiei Moldovei se adresează isprăvniciei ţinutului Fălciu în legătură cu împlinirea banilor cotăritului şi ocăritului de la dughenile şi crâşmele din târguri. 267.- 1830 februarie 21. – Divanul Împlinitor al Cnejiei Moldovei intervine pe lângă isprăvnicia ţinutului Fălciu în legătură cu cotăritul şi ocăritul. 268.- 1830 februarie 24. – Căpitanul Gheorghe Aurică şi logofătul Neculai Clima aduc la cunoştinţa isprăvniciei ţinutului Fălciu strângerea banilor ocăritului şi cotăritului de la dughenile din târgul Huşi. 269.- 1830 martie 12. – Adresa Divanului Împlinitor al Moldovei către isprăvnicia ţinutului Fălciu cu privire la împărţirea măsurilor de oci şi coturi ce urmează să fie împărţite la dughenile şi crâşmele din ţinut. 270.- 1830 martie 23. – Adeverinţă eliberată mazilului Ioan Grigori din Fălciu. 271.- 1830 martie 31. – Căpitanul Gheorghe Aurică şi logofătul Neculai Clima înaintează isprăvniciei ţinutului Fălciu tăbliţa cu împlinirea banilor ocăritului şi cotăritului pe anul 1829-1830. 272.- 1830 martie 31. – „Tăbliţă precum au urmat înplinire(a) banilor ocăritului şi a cotăritului pe anul acesta socotit de la 25 apr(ilie) 1829 păn(ă) 1830 grnar(ie).” 273.- 1830 după decembrie 20. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu aduce la cunoştinţa serdarului Ioniţă Pomană asigurarea pazei podului din Fălciu de către străjeii de acolo şi din mahalale, dar şi despre ridicarea a două colibe pe malul Prutului de locuitorii satului Rânzeşti, conform planului de prevenire a holerei. 274.- 1830 decembrie 19. – Sărdarul Ilii Peiu trimite isprăvniciei ţinutului Fălciu însemnare despre toate luntrele identificate între Fălciu şi Creţana. 275.- 1830 decembrie 22. – Sărdarul Ilii Peiu trimite isprăvniciei ţinutului Fălciu însemnare despre toate luntrele identificate între Fălciu şi Creţana. 276.- . – Situaţia luntrelor din satele Pojorăni, Lunca Banului şi Stănileşti, ţinutul Fălciului. 277.- 1830 iunie 14. – Adresa Divanului Împlinitor al Moldovei către isprăvnicia ţinutului Fălciu cu privire la trimiterea tablei cu împlinirea banilor cotăritului şi ocăritului de la crâşmele din târgurile ţinutale. 278.- 1832 ianuarie 11. – Isprăvnicia ţinutului Vaslui primeşte vidomostia cu lucrurile rămase de la spitalele militare pentru a fi comercializate în urma mezatului. 279.- Fără dată . – „Însămnare de dezlegărili trebuincioasă comisăi înpărţirii patentei”. 280- 1832 ianuarie 26. – Comisia însărcinată cu împărţirea patentelor în ţinutul Fălciu intervine în cererea sârbilor hrisovoliţi din satele Plotoneşti, Tupilaţi şi Berezeni, de a nu rămâne în capitaţie cu locuitorii birnici. 281.- 1832 ianuarie 29. – Comitetul aşezării birului răspunde Comisiei pentru împărţirea patentelor. 282- 1832 februarie 2. – Departamentul finanţelor solicită imperativ trimiterea tablei cu locuitorii din ţinutul Fălciu care nu au primit patente de meşteri sau neguţitori. 283- 1832 februarie 6. – Raportul privighetorului ocolului Podoleni, ţinutul Fălciu, însoţit de izvodul crâşmarilor şi neguţitorilor. 284.- 1832 februarie 6. – Izvodul orândarilor de pe cuprinsul ocolului Crasna, ţinutui Fălciu. 285.- 1832 februarie 7. – Izvoadele posesorilor de moşii, crâşmarilor şi neguţitorilor de pe cuprinsul ocolului Prut, ţinutul Fălciu. 286.- 1832 martie 30. – Posesorul moşiei Ghermăneşti, ţinutul Fălciu, este înştiinţat de tribunalul ţinutului Fălciu despre termenul fixat pentru încălcarea hotarelor moşiilor Buneşti şi Tălpigeni ale episcopiei Huşilor de către moşia Ghermăneşti a mănăstirii Fâstâci, ţinutul Vaslui. 287. - 1832 iunie 4. – Izvodul staroştilor aleşi din ţinutul Fălciu. 288.- 1832 iunie 4. – Visteria Moldovei cere alegerea a patru staroşti pentru ţinutul Fălciului şi retrimite izvodul primit de la isprăvnicia Fălciului.

23

289.- 1832 iunie 10. – Raportul Sfatului Municipal şi a obştii neguţitorilor şi meşterilor patentari din târgul Huşi înaintat Isprăvniciei ţinutului Fălciu, prin care prezintă alegerea a doi staroşti. 290.- 1832 iunie 12. – Posesorul moşiei Ghermăneşti oferă informaţii tribunalului ţinutului Fălciu despre lipsa însărcinării sale de a repreznta proprietarul. 291.- 1832 august 26. – Departamentul Pricinilor din Lăuntru se adresează Isprăvniciei ţinutului Vaslui pentru fugarul Ioan Ţacu din Muşata, ţinutul Fălciului. 292.- 1832 noiembrie 10. – Judecătoria ţinutului Fălciu intervine pe lângă isprăvnicie în vederea rezolvării cazului a două iepe şi unei mânze, aduse din satul Bumbăta la podul Leovii. 293.- 1832 decembrie 20. – Judecătoria ţinutului Fălciu intervine pe lângă isprăvnicie în pricina dintre clucerul Ioan Mardari şi vornicul de poartă Vasile Andriuţă. 294.- 1832 decembrie 31. – Visteria Moldovei aduce la cunoştinţa isprăvniciei ţinutului Fălciu stoparea exportului de „pâine.” 295.- 1833 aprilie 22. – Arhimandritul Ioasaf, proistosul mănăstirii Frumoasa, solicită Logofeţii Mari a Dreptăţii desemnarea spătarului Petrache Roset şi a unui cilen de la tribunalul ţinutului Fălciu pentru a cerceta hotarul dintre moşiile episcopiei Huşilor şi ale mănăstirii Fâstâci după scrisorile vechi. 296.- 1833 mai 23. – Căminarul Iacov Veisa se plânge isprăvniciei ţinutului Vaslui de prădarea ogrăzii şi a casei boiereşti de către tâlharii din satul Tăoşti, precum şi de nesupunerea locuitorilor faţă de proprietar. 297.- 1833 iulie 2. – Spătarul Petrachi Roset raportează judecătoriei ţinutului Fălciu despre deplasarea la satul Ghermăneşti şi solicită intervenţia pe lângă episcopia Huşilor pentru a-şi trimite vechil cu scrisorile doveditoare în pricina de hotar dintre moşiile mănăstirii Fâstâci şi moşia Buneşti a episcopiei. 298- 1833 iulie 5. – Sofronie Miclescu, episcopul Huşilor, însărcinează vechil în pricina încălcării hotarului între moşia Ghermăneşti a mănăstirii Fâstâci şi moşia Buneşti, a episcopiei. 299.- 1833 iulie 11. – Jurnalul încheiat cu prilejul cercetării încălcării de hotar între moşiile mănăstirii Fâstâci şi ale episcopiei Huşilor, în care sunt prezentate documentele înfăţişate de părţile implicate.. 300.- 1833 iulie . – Perilipsul documentelor atingătoare în pricina încălcării de hotar dintre mănăstirea Fâstâci şi episcopia Huşului. 301.- 1834 ianuarie 6. – Locuitorii satului Muşata, ţinutul Fălciu, adeveresc primirea sumei de 220 lei şi 60 bani de la sămeşia ţinutală în socoteala cifertului pentru hrana dată oştenilor ruşi. 302.- 1834 mart(ie) 18. – Departamentul Trebilor din Lăuntru scrie isprăvniciei ţinutului Vaslui în pricina dintre egumenul Ioanichie al mănăstirii Dobrovăţul şi vornicul Grigore Ghica. 303- 1834 august 1. – Comisul Neculai Teodor, posesorul moşiei Ghermăneşti, ţinutul Fălciu, se plânge de samavolniciile posesorului moşiei Buneşti şi cere însărcinarea cilenului judecătoriei ţinutale pentru a aşeza semnele de hotare provizoriu. 304.- 1835 ianuarie 9. – Judecătoria ţinutului Fălciu scrie către isprăvnicia ţinutului Vaslui în privinţa datoriilor mănăstirii Floreşti, făcute de arhimandritul Luca, egumenul aşezământului, după 1821. 305.- 1835 ianuarie 9. – Judecătoria ţinutului Fălciu se adresează isprăvniciei ţinutului Vaslui pentru a face cunoscută creditorilor casei răposatului arhiereu Varlaam Sardion de prin prin ocoale, întrunirea comisiei pentru încheierea socotelilor. 306. - 1835 aprilie 29. – Divanul Apelativ al Ţării de Jos scrie isprăvniciei ţinutului Vaslui în chestiunea datoriei avute de Enăcachi Isăcescu din Huşi şi vânzarea acareturilor sale din Huşi. 307.- 1835 mai 13. - Divanul Apelativ al Ţării de Jos dă adeverinţă de primirea jalbei episcopului de Huşi referitoare la împresurarea moşiei Creţeşti şi unele hlize de către moşiile Şişcani, Grumezoaia şi altele. 308.- 1835 iunie 10. - Opisul documentelor „moşiei Şc(h)eia de Jos de la ţinut(ul) Fălciului a răposat(ului) sărdar Iordac(h)i Isaru, şi altor părţi de moşie.” 309.- 1835 iulie 10. – Judecătoria ţinutului Fălciu invită epitropia casei Vasile Roset să trimită vechil la termenul fixat cu documentele atingătoare de moşia Pribeşti învecinată cu moşia Buneşti. 310.- 1835 august 14. – „Opis de scrisorile mănăstirii Fâstâcii atingătoare de despărţire(a) marginilor pe din sus şi din gios a moşiilor Podolenii, Mogoşeştii şi alti(le).”

24

311.- 1835 august 31. – Divanul Apelativ al Ţării de Jos confirmă primirea jalbei episcopului de Huşi, prin care arată că moşia sa Ivăneşti, ţinutul Fălciului, este împresurată de moşiile vecine: Plotoneştii a vornicului Ştefan Catargiu, Todirenii a agăi Scarlat Rosăt şi Căpoteştii a răzeşilor. 312.- 1835 decembrie 28. – Jalba arhimandritului Ioasaf, proistosul mănăstirii Frumoasa, în pricina de hotar între episcopia Huşilor şi mănăstirea Fâstâci, din ţinutul Vasluiului. 313.- 1836 ianuarie 20, Iaşi. – Spătarul Iordache Miclescu, vechilul episcopiei Huşilor intervine pe lângă Divanul de Apel al Ţării de Jos în pricina de hotar între episcopie şi mănăstirea Fâstâci, din ţinutul Vasluiului. 314.- 1836 noiembrie 14. – Mihail Grigorie Sturza Voievod întăreşte episcopiei Huşilor o dugheană în Iaşi de la Târgul de Sus, pentru care s-a judecat cu căminarul Sava Ţevit care o stăpânea fără dreptate. 315.- 1837 mai 23. – Anaforaua Domnescului Divan cu privire la pricina dintre Ioniţă Mane, Stratulat şi răzeşii de pe moşia Dodeştii sau Tămăşeşti (Tămăşeni). 316.- 1837 septembrie 22. - Vornicul de poartă Vasile Andreuţă şi Grigore Găluşcă raportează isprăvniciei ţinutului Fălciu rezultaul cercetării împresurării moşiei episcopiei Huşi de către răzeşii de pe moşia Zugravul. 317.- 1838 februarie 16. – Jurnalul mezatului ţinerii căsăpiei din târgul Huşi timp de un an de zile începând cu 23 aprilie, prin care este desemnat câştigător stolnicul Gheorghe Tulbure, 318.- 1838 februarie 25. – Jurnalul mezatului ţinerii căsăpiei din târgul Huşi timp de un an de zile începând cu 23 aprilie, prin care este desemnat câştigător stolnicul Gheorghe Tulbure, 319.- 1838 februarie 27. - Departamentul trebilor din lăuntru solicită episcopiei scoaterea la mezat a aprovizionării cu articolele de căsăpie şi mungerie în târgurile Huşi şi Fălciu. 320.-1838 aprilie 24.- Zapisul dat de Dumitru Clon lui Inacache Folescu pentru un împrumut de 600 de lei. 321.- 1839 ianuarie 16. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu intervine pe lângă Departamentul Trebilor din Lăuntru pentru repararea unui pod de piatră de peste pârăul Răeşti din târgul Huşi. 322.- 1839 martie 1. - Jurnalul prin care se constată asumarea otcupului aprovizionării cu carne a târgului Huşi de către neguţătorul Atanasâi Mihailovici, începând cu 23 aprilie 1839. 323.- 1839 martie 20. – Act de chezăşie pentru neguţătorul Petrov Hurmuzachi care şi-a asumat otcupul aprovizionării cu carne a târgului Huşi începând cu 23 aprilie 1839. 324.- 1839 aprilie 3. - Departamentul trebilor din lăuntru solicită isprăvniciei ţinutului Fălciu supravegherea cumpărării mieilor de către evrei din sate. 325.- 1839 august 23. – Obştea răzeşilor de pe moşia Şchiopeni asigură episcopia Huşilor că nu-i va aduce supărări prin călcarea moşiilor. 326.- 1839 noiembrie 4. – Departamentul Trebilor din Lăuntru se adresează Isprăvniciei ţinutului Fălciu în legătură cu repararea podului de peste pârâul Răeşti din târgul Huşi. 327.- 1839 noiembrie 27. – Smetul materialului şi lucrătorilor pentru repararea podului de piatră de peste pârâul Răeşti din târgul Huşi. 328.- 1839 noiembrie 27. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu intervine pe lângă Departamentul Trebilor din Lăuntru în problema reparării unui pod de piatră de peste pârăul Răeşti din târgul Huşi. 329.- 1840 ianuarie 15. – Vichilimeaua episcopului Sofronie Miclescu prin care ieromonahul Antonie este însărcinat în pricinile de judecată ale moşiilor episcopiei. 330.- 1840 noiembrie 1. – I.A. Baiardi, inginerul statului, dă mărturie că a tras din nou brazdă între moşia Pogoneştii, numită şi Petrimăneşti, din ţinutul Fălciului, proprietatea lui Andrei Bizani, şi moşiile episcopiei Huşilor, Plopenii şi Căcăcerii. Cu confirmarea lui Andrei Bizani. 331.- 1841 iulie 25, Huşi. – D. Lupaşcu sluger raportează asupra cercetării făcută la moşiile Creţeşti şi Berbincenii, ale episcopiei de Huşi, ai căror posesori s-au întins cu stăpânirea în moşia Leoşti a stolnicului Grigore Butuce. 332.- 1841 august 21. - Judecătoria ţinutului Fălciu înştiinţează pe Sofronie, episcopul Huşilor, asupra cercetării făcută la moşiile Creţeşti, Berbincenii şi Leoşti, invitându-l să trimită vechil la judecarea procesului. 333.- 1842 ianuarie 26. – Aga Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu, solicită Departamentului din Lăuntru o învoire de opt zile şi lasă ca locţiitor pe sameşul ţinutal.

25

334.- 1842 aprilie 2. – Spătarul Panaite Catargiu se plânge Departamentului din lăuntru despre spargerea locuinţei din satul Bozia, ţinutul Fălciului de către făcătorii de rele, care i-au furat banii adunaţi pentru biserica aflată în construcţie şi documente. 335.- 1842 mai 14. – Episcopul Sofronie Miclescu solicită prelungirea termenului de judecată în pricina cu aga Scarlat Roset pentru moşia Cioriceni. 336.- 1842 mai 27. – Jalba protosinghelului Gavrilaş, nacealnicul schitului Ştioborăni, ţinutul Vaslui. 337.- 1842 mai 27. – Isprăvnicia ţinutului Vaslui se adresează privighetorului ocolului Crasna în privinţa jalbei nacealnicului schitului Ştioborăni. 338.- 1842 mai 7. – Raportul agăi Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu, prin care solicită Departamentului din Lăuntru o învoirea de 5 zile pentru a participa la procesul avut cu episcopia Huşului. 339.- 1842 iulie 8. – Gheorghe Ciulei din satul Cârligaţi se plânge episcopului de Huşi pentru neajunsurile ce-i pricinuieşte stolnicul Grigore Butucea în stăpânirea morişcei din Cârligaţi, pe care o are de zestre de la socrul său, protopopul Dimitrie, cu bezmen către episcopie de zece lei anual, rugându-l să-i statornicească stăpânirea pe acea morişcă. 340.- 1842 august 22. – Episcopul Sofronie al Huşilor se plânge Departmentului Trebilor din Lăuntru de preotul Ioan din satul Stroieşti, acuzat de provocarea unui scandal la iazul din Giurgeşti, precum şi de aga Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu şi proprietarul moşiei Stroeşti, care refuză să-şi dea acordul pentru cercetarea preotului la episcopie. 341.- 1842 septembrie 10. – Episcopul Sofronie al Huşilor intervine la Departamentul Trebilor din Lăuntru în pricina preotului Ioan din satul Stroeşti şi a protectorului său aga Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu. 342.- 1842 septembrie 21. – Adeverinţă iscălită de protosinghelul Vasilie pentru primirea unei copii de pe hotarnica moşiei Bălţaţi. 343.- 1842 noiembrie 4. – Postelnicelul Ştefan, fiul lui Iordache Caşu din satul Cârligaţi, ţinutul Fălciu, scrie episcopului Huşilor că, surpându-se malul pârâului Cârligaţi şi dărâmându-i-se moara pe care o avea acolo cu bezmen de zece lei pe an către episcopie, rugându-l să-i dea ţidula de desfacere a acestei învoieli. 344.- 1842 decembrie 30. – Contractul încheiat de cişmigii Constantin Suilgiu şi Dediu Arăcbolu suilgiu cu eforia târgului Huşi pentru meremetisirea a trei cişmele şi fabricarea a 3000 de oale necesare. 345.- 1843 ianuarie 13. – Departamentul Trebilor din Lăuntru trimite eforiei târgului Huşi condicile de venituri şi cheltuieli. 346.- 1843 ianuarie 16. – Eforia oraşului Huşi solicită Departamentului din Lăuntru întărirea contractului încheiat cu doi cişmigii pentru instalarea a 3000 de oale în vederea captării unui nou izvor de apă potabilă. 347.- 1843 februarie. – Medelnicerul Gândul prezintă prezidentului tribunalului ţinutului Fălciu actele şi invitaţia Divanului apelativ al Ţării de Jos pentru începerea lucrăruilor în pricina dintre episcopia Huşilor şi aga Scarlat Rosăt pentru moşia Cioriceni. 348.- 1843 martie 28. – Jalba dascălului Chirilă din satul Giurgeşti, paznicul iazului, împotriva dascălului „franţuz”, a preotului şi oamenilor agăi Scarlat Rosăt, care practică braconajul şi de la care a primit lovituri violente. 349.- 1843 martie 29, Iaşi. – Sofronie, episcopul Huşului, înaintează Departamentului Trebilor din Lăuntru, jalba paznicului iazului de la Giurgeşti, proprietatea episcopiei şi se plânge de practicarea samavolnică a pescuitului de către oamenii agăi Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu. 350.- 1843 iulie 3. – Episcopul Sofronie al Huşilor cere intervenţia Departamentului Trebilor din Lăuntru în pricina de samavolnicie asupra iazului din Giurgeşti, dintre episcopie şi oamenii vornicului Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu. 351.- 1843 august 16. – Episcopul Sofronie al Huşilor se plânge Departamentului Trebilor din Lăuntru de atitudinea locţiitorului de ispravnic şi de continuarea samavolniciilor oamenilor vornicului Scarlat Rosăt la iazul de pe moşia Giurgeşti, proprietatea episcopiei. 352.- 1843 septembrie 21. – Episcopul Sofronie Miclescu, nemulţumit, decide înaintarea apelului împotriva hotărârii luate în pricina de hotar din moşia Cioriceni cu vornicul Scarlat Rosăt.

26

353.- 1843 octombrie 7. – Divanul Apelativ hotărăşte în privinţa dintre stolnicul Grigore Butucea şi episcopia Huşilor pentru împresurarea ce se face de posesorul moşiilor Creţeşti şi Berbinceni ale episcopiei hotarelor moşiei Leoşti a numitului stolnic, că dacă vechilul episcopiei nu sa înfăţişat la judecată, rămâne hotărârea dată de judecătorie în fiinţă, iar partea nemulţumită să se adreseze la Divanul Domnesc. 354.- 1843 octombrie 8. – Vechilul Episcopiei Huşilor scrie către Divanul Ţării de Jos în legătură cu alegerea hotarelor dintre moşiile Tăoşti şi Bălţaţi, ale postelnicului Iacovache Veisa şi moşiile Tătărăni şi Crăsnăşăni ale episcopiei. 355.- 1843 octombrie 10. – Jalba protosinghelului Antonie adresată Divanului apelativ al Ţării de Jos prin care îşi exprimă nemulţumirea faţă de hotărârea Divanului în pricina de hotar în moşia Cioriceni cu vornicul Scarlat Roset şi cere adeverinţă pentru banii plătiţi pentru cauţiune pentru a face apelaţie la Divanul Domnesc. 356.- 1843 octombrie 11. – Chitanţă eliberată de Divanul Domnesc prin care se atestă plata cauţiunii de către episcopia Huşilor prin protosinghelul Antonie. 357.- 1843 octombrie 12. – Vechilul episcopiei Huşilor face apel la Divanul domnesc în pricina cu vornicul Scarlat Roset pentru pământ în hotarul moşiei Cioriceni, ţinutul Fălciu. 358.- 1843 octombrie 12. – Vechilul episcopiei Huşilor contestă hotărârea Divanului Ţării de Jos în pricina cu vornicul Scarlat Roset pentru încălcare de hotar în moşia Cioriceni, ţinutul Fălciu, şi solicită noi cercetări. 359.- 1843 octombrie 12. – Jalba protosinghelului Antonie, vechilul episcopiei Huşilor, adresată Divanului Domnesc, în pricina bătrânului Cioriceni, ţinutul Fălciu, avută cu vornicul Scarlat Roset.

360.- Starostele evreilor din Bârlad se adresează Ministerului Cultelor şi Instrucţiei Publice pentru înfiinţarea a două şcoli evreieşti. 361.- 1843 noiembrie 15. – Judecătoria ţinutului Fălciu roagă pe episcopul Sofronie Miclescu să-i comunice dacă episcopia a avut vreo învoială cu Gheorghe, fiul dascălului Gheorghe Caşu, pentru bezmenul unei mori de pe pârâul Chetrosu, pe care acesta a vândut-o acum moşului său Grigore Caşu. 362.- 1843 noiembrie 20. – Judecătoria ţinutului Fălciu revine, rugând episcopia Huşilor să o înştiinţeze dacă a avut vreo învoială cu Gheorghe, fiul dascălului Gheorghe Caşu, pentru bezmenul unei mori de pe pârâul Chetrosu, pe care acesta a vândut-o acum moşului său Grigore Caşu. 363.- 1843 decembrie 20. – Judecătoria ţinutului Fălciu scrie Divanului Domnesc în pricina dintre vornicul Scarlat Roset şi episcopia Huşilor. 364.- 1843 decembrie 30. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu solicită intervenţia Departamentului Trebilor din Lăuntru pe lângă eforia târgului Huşi pentru a elibera suma necesară achitării costurilor construcţiei din nou a unui pod din mahalaua bulgarilor. 365.- 1844 ianuarie . – Departamentul Trebilor din Lăuntru informează eforia târgului Huşi şi isprăvnicia ţinutului Fălciu despre aprobarea sumei de 50 de lei pentru plata zugrăvitului podului din nou construit în mahalaua bulgarilor din Huşi. 366.- 1844 ianuarie 22. – Protosinghelul Antonie, vechilul episcopiei Huşilor, se adresează Divanului în pricina pentru un bătrân din hotarul Cioricenilor, dintre episcopie şi vornicul Scarlat Roset. 367.- 1844 ianuarie 26.– Protosinghelul Antonie, vechilul episcopiei Huşilor, contestă la Domnescul Divan decizia luată de către Divanul de Apel în pricina hotarului moşiei Cioriceni dintre episcopie şi vornicul Scarlat Roset. 368.- 1844 ianuarie 27. – Grigore Caşu din satul Cârligaţi, cumpărând o moară de pe pârâul Chetrosu, de la Gheorghe, fiul dascălului Gheorghe Caşu, se obligă să plătească episcopiei Huşilor, ca şi foştii proprietari ai morii, câte zece lei bezmen pe an. Cu încredinţarea judecătoriei ţinutului Fălciu. 369.- 1844 februarie 1. – Medelnicerul Nicolae Burghelea, epitropul casei răposatului Constantin Agarici, se adresează Divanului în pricina pentru un bătrân din hotarul Cioricenilor, dintre episcopie şi vornicul Scarlat Roset. 370.- 1844 februarie 21. – Protosinghelul Antonie, vechilul episcopiei Huşilor, se adresează Divanului în pricina pentru pământ din hotarul Cioricenilor, dintre episcopie şi vornicul Scarlat Roset.

27

371.- 1844 februarie 27. – Judecătoria ţinutului Fălciu înaintează episcopului Sofronie al Huşilor înscrisul pentru plata embaticului morii lui Grigore Caşu. 372.- 1844 septembrie 18. – Judecătoria ţinutului Fălciu invită pe vechilul vornicului Iordache Beldiman pentru înapoierea cauţiunii de 70 de lei. 373.- 1845 aprilie 4. – Hotărnicia moşiei Leoştii a banului Grigore Butuce de către moşia episcopiei Huşului, făcută de slugerul Dimitrii Lupaşcu. 374.- 1846 martie 27. - Opisul documentelor primite de la clironomii răposatului Gheorghe Rizu privitoare la moşia Şcheia din ţinutul Fălciului şi alte moşii. 375.-1846 aprilie 25. - Practica judecătoriei de Vaslui în pricina împresurării moşiei Ciorteşti a Zamfiriţii Roset de către moşile Crăsniţa şi Dolheştii ale episcopiei Huşului. 376.- 1846 mai 11. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Dimitrie sin preotul Marin din satul Vicoleni, ţinutul Fălciu, pentru o bună pregătire duhovnicească şi eliberarea unei adeverinţe pentru primirea atestatului şi hirotonisire. 377.- 1846 mai 28. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Ioan sin preotul Vasilie Ţimboiu din Huşi, pentru o bună pregătire duhovnicească şi eliberarea unei adeverinţe pentru primirea atestatului şi hirotonisire. Sunt trimise spre comercializare 30 exemplare Minee. 378.- 1846 iunie 20. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Constantin Dumbravă din satul Stroeşti pentru catehizare şi eliberarea atestatului în vederea hirotonisirii. 379.- 1846 iunie 24. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Ioan sin preotul Mihalache din satul Ţifu, ţinutul Fălciului, pentru catehizare şi eliberarea atestatului în vederea hirotonisirii. 380.- 1846 iulie 2. – Raportul conducerii şcolii catihetice din Huşi despre cercetarea duhovnicească a clericilor. 381.- 1846 iulie 21. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Constantin Dobrea din satul Hoceni, ţinutul Fălciului, pentru catehizare şi eliberarea atestatului în vederea hirotonisirii. 382.- 1846 iulie 24. – Direcţia Seminariei Veniamine amână examenul de vară pentru iarna următorului an şcolar. 383.- 1847 februarie 16. – Sachelarul Nicolaie Roiu, catihetul şcolii catihetice din Huşi, adevereşte examinarea candidatului Ioan Andriuţă din satul Stănileşti. 384.- 1847 februarie 16. – Adeverninţă eliberată de catihetul şcolii catihetice din Huşi pentru candidatul Ioan sân preut Vasilie Ţimboi din Huşi. 385.- 1848 februarie . – Hotarnica târgului Huşi. 386.- 1849 martie 28. – Candidatul Ioan Bedriag din satul Duda, ţinutul Fălciu, este trimis spre învăţare la catihetul din Huşi, pentru a fi examinat la Seminaria din Iaşi în vederea primirii atestatului necesar hirotonisirii ca preot. 387.- 1849 iunie 5. – Candidatul Iordache Oprişan din satul Bozia, ţinutul Fălciu, este trimis spre catehizare la catihetul din Huşi, pentru a primi atestatul necesar hirotonisirii ca preot. 388.- 1850 martie 27. – Eforia târgului Huşi aduce la cunoştinţa Departamentului Lucrărilor Publice construcţia ilegală a unei mori de cai de către spătarul Neculai Cocri, în mahalaua Broşteni a târgului Huşi. 389.- 1850 martie 27. – Eforia târgului Huşi solicită învoirea Departamentului Lucrărilor Publice pentru construirea de binale cu pivniţe şi beciuri din piatră, conform noului aşezământ. 390.- 1850 . – Eforia târgului Huşi solicită învoirea Departamentului Lucrărilor Publice pentru construirea unei mori de către ierodiaconul Ţimboiu din mahalaua Plopeni a târgului Huşi. 390 bis.- 1850 iunie 5. – Jalba Mariei, văduva răposatului Neculai Iancu, pentru repararea acoperământului unei binale din Huşi. 391.- 1850 iunie 18. – Rezoluţia Departamentului Lucrărilor Publice privitoare la suplica văduvei Maria, soţia lui Neculai Iancu din Huşi, trimisă eforiei târgului Huşi. 392.- 1851 . – Toader Neculau solicită ridicarea a trei dugheniţe cu coloane din piatră pe uliţa Blănăriei din Huşi. 393.- 1851 mai 17 . – Spiţerul Andre von Alth din târgul Huşi se plânge de neglijenţa slugerului Ule, prin care i-a pus în primejdie casele, averea şi spiţeria.

28

394.- 1851 iunie 14. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu răspunde Departamentului Lucrărilor Publice în pricina dintre spiţerul Andrii von Alt şi slugerul Costache Ule. 395.- 1851 octombrie 29. – Sfatul orăşenesc din Huşi trimite Departamentului Lucrărilor Publice lista cu binalele construite în cursul anului 1851. 396.- 1851 octombrie 29. – Lista cu binalele construite în cursul anului 1851 în târgul Huşi. 397.- 1852 martie 3. – Serdarul Anastasie Condrea, vechilul episcopiei Huşilor, este înştiinţat despre termenul fixat pentru dezbaterea împresurării moşiei Râşcani răzeşească de moşiile Jigălia răzăşească, Rânzeştii episcopiei şi răzăşească, Râşcanii agăi Lascarachi Costachi. 398.- 1852 martie 13, Iaşi. – Departamentul Averilor Bisericeşti şi al Învăţăturilor Publice răspunde episcopului Meletie Istrati al Huşului de primirea celor zece documente referitoare la locul pe care episcopia îl are în Iaşi, pe uliţa Târgului de Sus. 399.- 1852 mai 15. – Episcopia Huşului înaintează isprăvniciei ţinutului Fălciu jalba epitropilor bisericii din satul Olteneşti împotriva maiştrilor care construiau biserica. 400.- 1852 iulie 8. – Sfatul orăşenesc din Huşi înştiinţează Departamentul Lucrărilor Publice cu privire la construirea „unui tăetori afară din oraş”pentru vite. 401.- 1852 iulie 31. – Spătarul Costache Şăndrea, hotarnicul episcopiei Huşului şi Gheorghe Buţă, geometrul ţinutului Fălciu, încheie jurnal în împresurarea dintre moşia Răşcani răzăşească şi Rânzeştii episcopiei. 402.- 1852 octombrie 3. – Raportul protoiereului a o parte din ţinutul Fălciului despre repararea bisericii din satul Covasna de către stareţul mănăstirii Dobrovăţ. 403.- 1852 octombrie 18. – Sfatul orăşenesc din Huşi înştiinţează Departamentul Lucrărilor Publice cu privire la amânarea construirii „încăperilor di tăietoarea vitelor”din cauza ploilor şi a bugetului precar. 404.- 1852 noiembrie 3, Iaşi. – Slugerul Anastasie Popovici ia cu embatic de la Departamentul Averilor Bisericeşti şi al Învăţăturilor Publice un loc al episcopiei Huşilor aflat în Iaşi, pe uliţa Hagioaei sau Ciobotăriei. 405.- 1852 noiembrie 10, Huşi. – Meletie Istrati, episcopul Huşilor, intervine la Departamentul Averilor Bisericeşti şi al Învăţăturilor Publice în pricina de împresurare dintre părtaşii moşiei Răşcani şi a moşiei Rânzeşti a episcopiei. 406.- 1853 martie 4 . – Sfatul Orăşănesc din târgul Huşi aduce la ştiinţa Departamentului ilegalităţile lui Mihalache Iotu în construcţia unui gard şi a casei în curs de construcţie. 407.- 1853 martie 9. – Epitropii bisericii Sfinţii Voievozi din Huşi cer intervenţia pe lângă arhitectul Carl Cugler. 408.- 1853 martie 12. – Sfatul orăşenesc din Huşi intervine pe lângă Departamentul Lucrărilor Publice cu privire la gardul ridicat de Mihalache Iotu în Huşi. 409.-1853 mai 9. – Ianoş Gheorghe, „ungur”(catolic) solicită botezul ortodox. 410.-1853 mai 9. – Mărturia dată de locuitorii din târgul Fălciu pentru Ianoş Gheorghe „ungur”(catolic) din Ardeal în vederea primirii botezului ortodox. 411.- 1853 septembrie 24 . – Sfatul Orăşănesc din târgul Huşi informează Departamnetul de alcătuirea listei cu casele, dughenele şi grajdurile ce urmau a fi desfiinţate şi cheltuielile legate de popularizarea poruncii Departamentului. 412.- 1853 septembrie 24 . – Lista caselor şi dughenilor ce urmau a se desfiinţa în târgul Huşi. 413.-1854 februarie 26. – Mărturia locuitorilor din satul Deleni, ocolul Mijlocului, ţinutul Fălciu, pentru candidatul Ioan Sterian, pentru a fi hirotonit preot pe seama bisericii Sfinţii Trei Ierarhi. 414.-1854 martie 2. – Sachelarul Constantin Ciudin raportează duhovniceştii consistorii a episcopiei Huşilor despre botezarea ungurului Gheorghe Ianoş în legea ortodoxă la biserica Sfântul Marele Mucenic Gheorghe din târgul Fălciu. 415.-1854 martie 5. – T. Gavriliţă, protoiereul ţinutului Fălciu, recomandă spre hirotonisire pe candidatul Ioan Sterian, pentru una din cele două biserici din satul Deleni. 416.-1854 martie 25. – Mărturia locuitorilor din satul Stuhuleţi, ţinutul Fălciu, pentru preotul Nastasă Vlasiean, pentru care cer ridicarea la treapta de duhovnic.

29

417.-1854 mai 2. – Mărturia locuitorilor din satul Râşeşti, ţinutul Fălciu, pentru ierodiaconul Andrunachi, fiul preotului Ioan Trifan, pentru a fi hirotonist preot la biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. 418.-1854 iunie 9. – Jalba proprietarilor a căror barăci urmau a fi prefăcute cerându-se un nou termen. 419.-1854 iunie . – Sfatul oraşului Huşi se adresează Direcţiei Lucrărilor Publice în problema amânării demolării celor 24 de barăci incluse în lista din 1856. 420.-1854 iulie 11. – Gheorghe Blăniţă din satul Deleni, ţinutul Vaslui, cere episcopului de Huşi nedesfacerea căsătoriei de soţia sa Ileana, fiica căpitanului Chirilă Munteanu din satul Răşcani, precum şi întoarcerea acesteia la domiciliul conjugal. 421.-1854 noiembrie 1. – Jalba locuitorilor din satul Deleni, ţinutul Fălciului, prin care solicită hirotonisirea în preot a diaconului Ioan Sterian la biserica cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. 422.-1854 noiembrie 25. – Sfatul Orăşenesc din Huşi se adreseasă Departamentului Lucrărilor Publice pentru angajarea unui cişmigiu în târgul Huşi. 423.-1854 noiembrie 27. – Preotul Petru, slujitorul bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie din satul Peicani, ţinutul Fălciu, solicită episcopiei Huşului permutarea pe seama unei biserici de târg. 424.-1854 decembrie 20. – Preoţii şi locuitorii din satul Creţeşti Vale, ţinutul Fălciului, dau mărturie dascălului Dumitrachi sin dascălul Enachi Croitoriu, pentru a-şi scoate atestat de dăscălie. 425.- 1855 ianuarie 29. – Secretarul de Stat a Principatului Moldovei aduce la cunoştinţa Departamentului Lucrărilor Publice acceptul domnului pentru plata unui cişmigiu din Huşi. 426.- 1855 martie 21. – Raportul Sfatului Orăşenesc din Huşi cu privire la casa răposatei Bălaşa, soţia lui Lupu Cojocaru. 427.- 1855 august 28. – Jurnal încheiat pentru darea în antrepriză a reparaţiei şi întreţinerii a opt cişmele, casei apelor, apeductului şi canalelor din Huşi pe o perioadă de trei ani. 428.- 1855 august 31. – Sfatul Orăşenesc din Huşi despre darea în antrepriză a întreţinerii a opt cişmele, casei apelor, apeductului, două havuzuri şi a canalelor de scurgere a apei. 429.- 1855 octombrie 24. – Raportul Sfatului Orăşenesc din Huşi cu privire la ridicarea încăperilor pentru tăierea vitelor şi fabricarea lumânărilor, înaintând şi două devizuri întocmite de arhitectul oraşului Bârlad. 430.-1856 mai 16. – Obştea locuitorilor din satul Scoposeni, ţinutul Fălciu, cer ca slujitor la biserica din sat pe preotul Ioan de la Duda. 431.-1856 iunie 1. – Preotul Petre, slujitorul bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie din satul Peicani, solicită carte de permutare pe seama unei biserici din oraşul Bârlad. 432.-1856 iunie 4. – Episcopul Meletie Istrati dă cu embatic un loc de casă spătarului Dimitrie Castroian, pe moşia Corni Unguri, proprietatea episcopiei Huşilor. 433.-1856 iunie 4. – Episcopul Meletie Istrati dă cu embatic un loc de casă serdarului căminarului Dimitrie Berea, pe moşia Corni Unguri, proprietatea episcopiei Huşilor. 434.-1856 iunie 11. – Episcopul Meletie Istrati dă cu embatic un loc de casă serdarului Gavril Butucea, pe moşia Corni Unguri, proprietatea episcopiei Huşilor. 435.-1856 iunie 14. – Căminarul Dimitrie Berea vinde serdarului Gavril Butucea 20 de stânjeni primiţi cu embatic de la episcopul Meletie Istrati. 436.-1856 iunie 21. – Spătarul Dimitrie Castroian vinde serdarului Gavril Butucea 20 de stânjeni primiţi cu embatic de la episcopul Meletie Istrati. 437.- 1856 iunie 28. – Atestatul cliricului Vasile Mandinescu, eliberat de Seminaria Veniamină din Iaşi. 438.- 1856 august 22. – Sfatul Orăşănesc din Huşi intervine la Ministerul Lucrărilor Publice pentru construirea încăperilor necesare „tăietoarei”de vite pentru căsăpii şi fabricării lumânărilor. 439.-1857 ianuarie 6. – Rucsanda născută Mitre solicită intervenţia ierarhului de la Huşi pentru a intra în posesia zestrei sale şi a se grăbi decizia de divorţ. 440.-1857 ianuarie 26. – Tânguirea Marghioalei Buţă şi Rucsanda Macsâneasa către ierarhul de la Huşi. 441.-1857 martie 19. – Jalba evreului Leibăr Marcovici împotriva lui Iosup Marcovici, ambii din Huşi.

30

442.-1857 mai 5. – Raportul eforiei târgului Huşi înaintat Departamentului Lucrărilor Publice cu privire la jalbele orăşenilor prin care se plâng de condiţiile provocate de salhanaua veche. 443.-1857 mai 25. – Raportul Eforiei târgului Huşi înaintat Departamentului Lucrărilor Publice cu privire la salhanaua veche. 444. - 1857 iulie 5. – Ministerul din Lăuntru scrie Departamentului Lucrărilor Publice despre cele două salhanale din târgul Huşi. 445.-1857 iulie 30. – Jalba locuitorilor ctitori ai bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul Răşcani prin care cer sfinţirea locului de biserică şi eliberarea unei condici, după ce a fost transportată mănăstirea din lemn a hătmănesei Rucsanda. 446.-1857 noiembrie 3. – Sfatul Municipal al politiei Huşi adevereşte învoirea dată căminarului Gavril Butucea pentru îngrădirea locului primit cu embatic de la episcopul Meletie Istrati. 447.-1857 decembrie 4. – Mitropolitul Moldovei este informat despre moşiile date în posesie pe care se vor construi şcoli. 448.-1857 decembrie 28. – Mărturia locuitorilor din satul Stuhuleţi, ţinutul Fălciu, pentru candidatul Teodor Vlasian. 449.-1858 ianuarie 10. – Candidatul Teodor, fiul preotului Anastasie Vlasian din satul Stuhuleţi, ocolul Prutul, ţinutul Fălciu, este recomandat a fi hirotonosit diacon pentru biserica din sat. 450.-1858 ianuarie 18. – Raportul Sfatului Municipal din oraşul Huşi prin care propune modernizarea uliţelor din oraş şi a drumului care face legătura cu Basarabia. 451.-1858 ianuarie 31. – G. Tulbure, prezidentul Sfatului Municipal din Huşi, se adresează caimacamului Nicolae Vogoride în vederea şoseluirii pentru facilitarea comerţului cu partea de sud a Basarabiei revenită la Moldova din 1856. 452.-1858 aprilie 10. – Dumitru Velinov vel căpitan din târgul Huşi cere Departamentului lucrărilor publice un termen de un an de zile pentru prefacerea dughenilor de pe Uliţa Principală de la Sfinţii Voievozi, conform planului de urbanizare. 453.-1858 aprilie 14. – Sfatul Municipal al oraşului Huşi intervine pe lângă Ministerul Lucrărilor Publice în problema construirii dughenilor cu coloane în urma jalbei evreul Iosip. 454.-1858 aprilie 22. – Evreul Tisăh intervine la Departamentul Lucrărilor publice pentru construirea din nou a acaretelor sale din piatră şi cu stâlpi, conform modelului aplicat. 455.- 1858 septembrie 11. – Serdarul Pavel Neculau, posesorul moşiei Vârâţii, se plânge de călcarea hotarelor de către comisul Costin Adam. 456.-1858 septembrie 18. – Prezidentul tribunalului Fălciu intervine pe lângă Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru darea în stăpânire a 500 de fălci pământ către aga Dinu Catargiu şi invită participarea trimişilor episcopiilor de Huşi şi Roman, cu documentele necesare. 457.-1858 noiembrie 3. – Calinic Hariupoleos trimite spre hirotonisire pe diaconul Neculai Dandiş în preot pentru biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie din satul Blăgeşti, ţinutul Tutova şi pe candidatul Gheorghe Gavrilescu în preot pentru biserica cu hramul Sfinţii Voievozi din satul Căpoteşti, ţinutul Fălciu. 458.-1858 decembrie 3. – Directorul episcopiei Huşilor adevereşte primirea a nouă ocă de ceară de la aga Gavril Butucea, plata bezmănului pentru cele trei locuri deţinute cu embatic pe moşia Corni Unguri. 459.-1859 februarie 10. – Referat privitor la averea şi datoriile răposatului episcop Meletie Istrati. 460.-1859 februarie 19. – Mărturia locuitorilor din satul Dolheşti, districtul Fălciu, pentru preotul Gheorghe Gavrilescu din Căpoteşti, în vederea permutării sale. 461.-1859 februarie 23. – Jalba medelnicerului Grigore Popovici, posesorul moşiei Creţeşti, prin care lămureşte natura datoriei episcopiei Huşilor către el. 462.-1859 martie 5. – Membrii Consistoriei raportează împrejurările tânguirilor dascălului Hristea Veselu din Vetrişoia. 463.-1859 martie 28. – Prefectura districtului Fălciu transmite consistoriei episcopiei Huşilor referatul subprefectului ocolului Prut şi întâmpinarea posesorului moşiei Vetrişoaia cu privirea la atribuirea locului de hrană dascălului Hristea Veselu.

31

464. -1859 aprilie 21 / mai 3. – Telegrama consiliului orăşenesc din Huşi adresată Ministerului Public cu privire la construirea unei dugheni de către Haim Croitoriu pe uliţa Sfinţii Voievozi. 465.- 1859 aprilie 30.- Act de preţăluire a căsuţei, viei cramei şi locului sterp din târgul Huşi a lui Vasile Răgozu. 466. -1859 mai 12. – Suplica lui Ioan Timuş înaintată duhovniceştii consistorii a episcopiei Huşilor împotriva preotului Alecsandru Idriceanu din satul Oţeleni, la care slujise ca argat. 467.- 1859 iunie 16, Iaşi. – Ministerul Treburilor Străine aduce la ştiinţa Ministerului Lucrărilor Publice aprobării adaosului de 3400 de lei la bugetul municipalităţii din Huşi. 468.- 1859 iunie 27, Iaşi. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice din Principatul Moldovei trimite Ministerului Trebilor Străine referatul cu datoriile răposatului episcop Meletie Istrati. 469.-1859 iulie 14. – Serdarul Gheorghe Ghibănescu ia cu embatic de la Ministerul cultelor şi al instrucţiei publice un loc al episcopiei Huşilor din vatra târgului Huşi. 470.-1859 iulie 13. – Evreica Hanţa Leiba de pe moşia Săratu se plânge episcopiei Huşilor de comportamentul şi faptele preotului Adam Lascăr din satul Stănileşti. 471. -1859 iulie 15. – Evreul Şmil Leiba de pe moşia Săratu se plânge episcopiei Huşilor de comportamentul şi faptele preotului Adam Lascăr din satul Stănileşti. 472.-1859 august 2. – Candidatul tribunalului Fălciu intervine pe lângă Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru darea în stăpânire a 500 de fălci pământ către aga Dinu Catargiu şi invită participarea la termenul fixat a vechililor episcopiilor de Huşi şi Roman, cu documentele necesare. 473. -1859 octombrie 8. – Jalba obştii locuitorilor din satul Olteneşti împotriva evreului Iţic care a deschis cârciumă într-o casă arendată lângă biserică. 474. -1859 octombrie 14. – Obştea locuitorilor din satele Bucureşti şi Sălăgeni, ocolul Podoleni, ţinutul Fălciu, solicită rânduirea unui preot. 475.-1859 octombrie 22. – Proprietarii şi locuitorii satului Căpoteşti solicită hirotonisirea dascălului Ioan Romaşcu ca preot pe seama bisericii Sfinţii Voievozi unde nu mai era preot din 1851. 476.-1859 noiembrie 5. – Jalba argatului Ioan Croitoru împotriva preotului Adam din satul Stănileşti. 477.-1859 decembrie 19. – Consistoria episcopiei Huşilor înştiinţeaă episcopul despre încetarea actei înaintate de jidovul Şmil Leiba împotriva preotului Adam din Stănileşti. 478.- 1860 ianuarie . – Suplica neguţătorului Gersen Marcus adresată prefecturii Fălciului pentru recuperarea unei datorii de la preotul Alexandru Idriceanu din satul Oţeleni. 479. - 1860 februarie 26. – Mărturia locuitorilor din satul Deleni, districtul Fălciu, pentru cliricul Gheorghe Marin, în vedera hirotonisirii sale ca preot pe seama bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie. 480.- 1860 martie 1. – Cliricul Gheorghe Marin solicită hirotonisirea în diacon şi preot la biserica cu hramul Sfântul Nicolaie din satul Deleni, districtul Fălciu. 481.- 1860 martie 2. – Raportul protoiereului de Fălciu prin care face cunoscută cererea locuitorilor din satul Deleni, districtul Fălciu, pentru hirotonirea cliricului Gheorghe Marin, la biserica cu hramul Sfântul Nicolaie. 482.- 1860 aprilie 26. – Adresa candidatului judecătoriei Iaşi cu privire la vânzarea lucrurilor răposatului Meletie Istrati, episcopul Huşilor. 483.- 1860 mai 13. – Tribunalul judeţului Iaşi comunică Ministerului Culturii şi Instrucţiunii Publice adresa candidatului tribunalului cu privire la vânzarea averii din capitală a răposatului episcop de Huşi, Meletie Istrati. 484.- 1860 decembrie 2. – Proces verbal privitor la răposatul episcop Meletie

Istrati. 485.- 1861 martie 2. – Casierul episcopiei Huşilor aduce la cunoştinţa Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice problema locului îngrădit de Gavril Butucea în Corni Unguri din preajma ceairului episcopiei Huşilor. 486.- 1861 martie 2. – Ioan Mârza, prefectul districtului Fălciu, intervine pe lângă Ministerul de Culte în problema locului îngrădit de Gavril Butucea în Corni Unguri din preajma ceairului episcopiei Huşilor.

32

487. - 1861 aprilie 28. – Arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al eparhiei Huşilor, se adresează Ministerului Cultelor în vederea reparaţiilor necesare la încăperile din interiorul curţii episcopiei din Huşi. 488.- 1861 mai. – Arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al eparhiei Huşilor, se adresează din nou Ministerului Cultelor în vederea reparaţiilor necesare la încăperile din interiorul curţii episcopiei din Huşi. 489.- 1861 iunie 21. – Ioan Mârza, prefectul districtului Fălciu, raportează Ministerului Cultelor în cazul Gavril Butucea cu episcopia Huşilor pentru îngrădirea locului primit cu embatic de lângă ceair. 490. - 1861 iulie 25. – Raportul subprefectului ocolului Crasnei despre samavolnicia asupra unei părţi a hotarului târgului Huşi, proprietatea episcopiei Huşilor. 491.- 1861 august 12. – Ioan Mârza, prefectul districtului Fălciu, înnaintează raportul subprefectului de Crasna despre samavolnicia asupra unei părţi a hotarului târgului Huşi, proprietatea episcopiei Huşilor. 492.- 1861 august 12. – Revizorul districtului Tutova înnaintează raportul subprefectului de Crasna despre samavolnicia asupra unei părţi a hotarului târgului Huşi, proprietatea episcopiei Huşilor. 493.- 1861 august 23. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice solicită arhimandritului Melchisedec Ştefănescu, locotenetul de episcop al eparhiei Huşilor, recomandarea de preoţi pentru a fi hirotonisiţi pe seama bisericilor din satele Peicani, Popeni şi Bogdăneşti, districtul Fălciu. 494.- 1861 noiembrie 1. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice solicită arhimandritului Melchisedec Ştefănescu, locotenentul de episcop al eparhiei Huşilor, hirotonirea preoţilor fără popor, pe seama bisericilor din satele Peicani, Popeni şi Bogdăneşti, districtul Fălciu. 495. - 1861 noiembrie 13. – Hotarnicul moşiilor Tăoşti şi Bălţaţi se învoieşte cu cel al moşiei Berbincenii, asupra tragerii hotarului dintre aceste moşii şi împietrirea lui de către moşia Creţeşti a episcopiei Huşilor. 496.- < 1861 noiembrie ante 30>. – Devizul estimativ lucrărilor de reparaţie necesare la biserica catedrală din Huşi. 497. - 1861 noiembrie 30. – Arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al eparhiei Huşilor, intervine din nou pe lângă Ministerul de Culte şi Instrucţiune Publică, în vederea reparaţiilor necesare la biserica catedrală din Huşi. 498.- 1862 ianuarie . – Ministerul trebilor interne al Moldovei răspunde Ministerului lucrărilor publice în problema înfiinţării spitalului din Huşi potrivit făgăduinţei lui Dimitrie Castroian. 499.- 1862 decembrie 19. – Suplica lui Dumitru Focea, dascălul de la biserica din satul Peicani, districtul Fălciu, împotriva posesorului moşiei care nu respcta condiţiile contractului de arendare. 500.- 1863 ianuarie 18. – Episcopia Huşilor intervine pe lângă Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru preotul din Peicani şi solicită prevederile contractului încheiat cu posesorul moşiei. 501.- 1863 februarie 4. – Comitetul şcolilor primare din oraşul Huşi intervine la Minister pentru a se putea folosi staţia telegrafică din Huşi pentru corespondenţă. 502.- 1863 februarie 9. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice trimite protoiereului de Fălciu copie după articolele 21, 22 şi 23 din contractul de arendare a moşiei Peicani, proprietatea episcopiei Romanului. 503.- 1863 februarie 9. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice trimite protoiereului de Fălciu copie după articolele 21, 22 şi 23 din contractul de arendare a moşiei Peicani, proprietatea episcopiei Romanului. 504.- 1863 iunie 8. – Protosinghelul Inochentie, rectorul seminarului din Huşi, înaintează statele de plată pe luna aprilie. 505.- 1864 iunie 5. – Protoiereul Ioan Râşcanu propune arhiereului Melchisedec Ştefănescu închiderea bisericii din comuna Armăşeni, pentru refacerea ei. 506.- 1864 august 8. – Arhiereul Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al eparhiei Huşilor, dă carte de dăscălie lui Ion, sin preotul Gheorghe Lucian, pentru biserica cu hramul Sfinţii Voievozi din comuna Stoeşeşt, judeţul Fălciu.

33

507. - 1864 octombrie 10. - Se adevereşte de episcopia Huşilor primirea bezmănului sau zeciuelii pentru un han din Huşi, pe anii 1863 şi 1864. 508.- 1864 octombrie 15. – Mihai Jomir, primarul oraşului Huşi, adevereşte alegerea ca delegat direct. 509.- 1865 martie 3. – Protoiereul Nicolae Popescu recomandă arhiereului Dionisie Traianopoleos, locotenentul de episcop al eparhiei Huşului, pe Panaite Râşcanu, pentru a fi hirotonisit pe seama bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul Răşcani. 510.- 1865 aprilie 30. – Seminaristul Panaite Răşcanu şi diaconul Radu Nechita sunt trimişi la arhiereul Isaia Dioclias pentru a fi hirotonisiţi preoţi, primul pe seama bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Răşcani, judeţul Fălciu, şi al doilea pe seama bisericii din comuna Iveşti. 511.- 1865 august 16. – „Listă de mărturisiţi, împărtăşiţi şi cei nemărturisiţi şi împărtăşiţi”a enoriaşilor din satul Oţeleni. 512.- 1866 martie 23. – Preotul Constantin Crudu din comuna Jigălia, nemulţumit de salariu, primeşte învoirea de permutare de la protoiereul judeţului Fălciu. 513.- 1866 aprilie 1. – Referatul protoiereului judeţului Tutova prin care aduce la cunoştinţă cererea de permutare a preotului Constantin Crudu de la biserica din comuna Jigălia la cea cu hramul Sfântul Nicolaie din Bârlad. 514.- 1866 octombrie 13. – Mărturia locuitorilor din satul Jigălia, judeţul Fălciu, pentru preotul Nicolae Pascal. 515.- 1866 octombrie 19. – Preotul Nicolae Pascal din Fedeşti cere binecuvântarea episcopului de Huşi pentru permutarea la biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva din satul Jigălia. 516.- 1866 noiembrie 27. – Iconomul Nicolaie Popescu, protoiereul judeţului Fălciu, solicită binecuvântarea pentru permutarea preotului Nicolae Pascal de la biserica din satul Fedeşti la cea din Jigălia. 517.- 1867 martie 29, Bucureşti. - Adresa Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice cu privire la nefolosirea titlurilor personale în actele emise de episcopia Huşului. 518. - 1867 aprilie 5. – Scarlat Iasinski, fiul medicului Stanislaus Iasinski din Huşi, cere lui Vasile Mandinescu în împrumut 30 de galbeni. 519.- 1867 iulie 25. - Preşedintele comunei pentru constatarea bunurilor statului din judeţul Fălciu se adresează episcopiei Huşilor cu privire la inventarierea bunurilor de la episcopie. 520.- 1867 noiembrie 6, Bucureşti. - Ministerul instrucţiunii publice şi al cultelor trimite spre vânzare în judeţul Fălciu 90 de exemplare din lucrarea „ Almanaculu Cultelor”, care a fost trimisă şi protoiereilor din judeţele Vaslui şi Tutova. 521.- 1867 decembrie 14. – Mărturia dată de locuitorii din Negreşti pentru seminaristul Gheorghe Bejenariu în vederea hirotonirii sale ca preot la biserica cu hramul Sfinţii Voievozi. 522.- 1867 decembrie 20. – Contrectul clericului Gheorghe Bejenariu de la biserica Sfinţii Voievozi din localitatea Negreşti. 523.- 1867 decembrie 23. – Preoţii slujitori de la catedrala episcopală din Huşi cer copie după hrisovul domnesc prin care sunt scutiţi de plata dijmei şi darea pământurilor de hrană. 524. -. - Episcopia Huşilor propune primăriei oraşului Huşi schimbul a două grădini de zarzavat pentru una situată în afara oraşului pentru evitarea unor conflicte între grădinarii episcopiei şi târgoveţii vecini. 525. -. - Mitropolitul Moldovei solicită opinia episcopului Iosif Gheorghian al Huşilor cu privire la trecerea preotului catolic Augustin Peramislui din Corvin Crucovici la Biserica Ortodoxă în aceiaşi calitate. 526.- 1868 ianuarie 17. – Protoiereul judeţului Vaslui recomandă episcopului Iosif Gheorghian permutarea dascălului Alecu Petrişor de la biserica desfiinţatului schit Porcăreţ la biserica din Golgofta. 527.- 1868 ianuarie 24. – Ştefan Rosetti adresează episcopului Iosif Gheorghian rugămintea şi recomandă hirotonirea ierodiaconului Gherasim ca preot pentru schitul situat pe moşia sa Ciorteşti. 528.- 1868 februarie 17, Bucureşti. – Ministerul instrucţiunii publice şi al cultelor transmite acceptul pentru hirotonirea clericului Gheorghe Bejenariu în preot, pe seama bisericii Sfinţii Voievozi din localitatea Negreşti, judeţul Vaslui.

34

529.- 1868 martie 5. – Episcopul Iosif Gheorghian al Huşului se adresează lui Isaie episcop Dioclias ca să-l hirotonească pe clericul Gheorghe Bejenariu preot pe seama bisericii Sfinţii Voievozi din Negreşti. 530.- 1868 martie 24. – Isaia Dioclias confirmă hirotonirea clericului Gheorghe Bejenariu preot canonic. 531.- 1868 aprilie 8, Huşi. – Iconomul Nicolae Roiu îşi prezintă demisia din calitatea de epitrop al bisericii Sfântul Nicolae din oraşul Huşi. 532.- . – Obştea satului Ţibăneşti, plasa Fundurile, judeţul Vaslui, şi Petre Ioan Carp, proprietarul moşiei Ţibăneşti, dau mărturie pentru hirotonia clericului Theodor Petre, ca preot pe seama bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului. 533.- 1868 mai 4. - Proces verbal3 prin care episcopul Iosif Gherghian însărcinează delegaţi în exercitarea atribuţiilor sale pe o durată de zece săptămâni, cât este plecat în străinătatea pentru un control medical. 534.- 1868 iulie 4. – Constantin Sturza din satul Tăcuta, judeţul Vaslui, atestă activitatea preotului Ioan Dimitrii la biserica de pe moşia sa desfăşurată din anul 1855. 535.- 1868 august 20. – Nicolae Popescu, protoiereul judeţului Fălciu, prezinta situaţia comercializării almanahurilor primate de la episcopie şi înaintează şi banii adunaţi. 536.- 1868 septembrie 30. – Primăria oraşului Huşi expune justificările destituirii ieromonahului Benedict din calitatea de epitrop a bisericii Sfântul Ion din Huşi. 537.- 1868 octombrie 10. – Înscrisul lui Constantin Sturza, proprietar al moşiei Tăcuta, prin care se obligă să asigure 11 chile porumb, casă de locuit, lemne de foc, două fălci de iarbă, văratul a 6 vite pe moşia sa, lui Ilarion Barbu, viitor preot la biserică şi profesor la şcoala sătească. 538.- 1868 octombrie 12. – Condică de milă pentru biserica mănăstirii Adam, judeţul Tutova. 539.- 1868 octombrie 16. – Ioan Racoviţă solicită episcopului de Huşi desemnarea arhiereului Isaia Vicol de la mănăstirea Golia din Iaşi, pentru sfinţirea bisericii din nou zidite din satul Ceariţa, plasa Mijloc, judeţul Vaslui. 540.- 1868 octombrie . – Ioan Racoviţă cere învoirea episcopului Huşilor pentru săvârşirea slujbei de sfinţire a bisericii din satul Ceariţa, judeţul Vaslui de către arhiereul Isaia Dioclias Vicol, superiorul mănăstirii Golia. 541.- 1868 octombrie 22. – Cu prilejul sfinţirii bisericii din satul Ciariţa, proprietatea lui Ioan Racoviţă, sunt trimise protoiereului de Vaslui 100 antimise pentru a fi sfinţite. 542.- 1868 octombrie 22. – Arhiereul Isaia Dioclias Vicol, superiorul mănăstirii Golia din Iaşi, confirmă oficierea slujbei de sfinţire a bisericii din satul Ceariţa, împreună cu iconomul Constantin Focşa, protoiereul judeţului Vaslui. 543.- 1868 noiembrie 2. – Constantin Focşa, protoiereul judeţului Vaslui înştiinţează pe episcopul Iosif Gheorghian despre sfinţirea bisericii din satul Ceariţa, judeţul Vaslui. 544- 1868 noiembrie 2. – Mihai Jomir, primarul oraşului Huşi, anunţă numirea epitropilor bisericilor Înălţarea Domnului, Sfântul Ion şi Vovidenia (Schitul) din Huşi. 545.- 1868 decembrie 3. – Iconomul Constantin Focşa, protoiereul judeţului Vaslui raportează despre situaţia catapetesmei de la biserica fostului schit Lipova şi solicită intervenţia pe lângă minister în vederea zugrăvirii noii catapetesme făcută din timpul vieţuirii călugărilor. 546.- 1868 decembrie 9. – Protoiereul judeţului Fălciu recomandă aprobarea unei condici de milă pentru executarea icoanei Sfântului Vasile cel Mare, al doilea hram al bisericii Sfinţii Voievozi din Huşi. 547.- 1868 decembrie 21. – Decretul 2038 din 23 decembrie 1868 publicat în Monitorul oficial, nr. 2, din 1869, prin care guvernul este autorizat a primi de la locuitorii târgului Huşi răscumpărarea drepturilor pe care le are statul în acel târg şi abolirea drepturilor episcopiei. 548.- 1869 octombrie 24. – Economul C. Focşa, protoiereul judeţului Vaslui, recomandă episcopului de Huşi, confirmarea lui Macsim Brăilesco, în calitatea de epitrop al bisericii permutate din satul Armăşoaia în „satul Nou”

Se păstrează mai multe documente în acest sens. Astfel, începând cu 1 mai 1870 afacerile episcopiei erau girate pe o perioadă de zece săptămâni de arhimandritul de scaun Isidor Călin, timp în care episcopul Iosif s-a deplasat în străinătate la băi „pentru curarisire”, deoarece suferea de o boală cronică; Vezi A.E.H., F.E.H., dosar49 / 1870, Pachet 49. 3

35

549.- 1870 februarie 23. – Ioan Mârza, prefectul judeţului Fălciu, intervine la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru numirea învăţătorului Nicolaie Luca la Şcoala de Model din comuna Ghermăneşti. 550.- 1870 martie 6. – Revizorul şcolar Dimitrescu propune menţinerea învăţătorului Gheorghe Theodorescu la şcoala din Drânceni şi a învăţătorului Nicolaie Luca la cea din Ghermăneşti. 551.- 1870 martie 6. – Revizorul şcolar Dimitrescu propune ca învăţătorul din comuna Ghermăneşti, judeţul Fălciu, să nu fie permutat la altă şcoală. 552.- 1870 . - Copie de pe telegrama ministrului de interne pentru celebrarea de Te Deum cu prilejul aniversării zilei de naştere a domnitorului Carol I şi a proclamării plebiscitului. 553.- 1870 . - Telegramă privin celebrarea de Te Deum cu prilejul aniversării urcării pe tron a domnitorului Carol I. 554.- 1870. – Telgramă privind celebrarea de Te Deum cu prilejul naşterii principesei Maria. 555.- 1870 iulie 3. – Posesorul moşiei Cozia, judeţul Fălciu, cere episcopiei Huşilor un preot la biserica de pe moşie. 556.- 1870 iulie 8. – Mitropolitul Moldovei intervine pe lângă episcopul Huşilor pentru adoptarea măsurilor numirii unui preot la biserica de pe moşia Cozia, judeţul Fălciu. 557.- 1870 octombrie 1. – Învăţătorul G. Theodorescu, instalat fără voia sa la şcoala din comuna Pâhneşti, judeţul Fălciu, solicită concediu pentru rezolvarea intereselor particulare. 558.- 1870 octombrie 10. – Em. I. Hălăceanu, revizorul şcolar a circumscripţiei Fălciu, informează Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, despre ocuparea posturilor de învăţători în comunele Jigălia şi Rusca, judeţul Fălciu. 559.- 1870 octombrie 21. – Em. I. Hălăceanu, revizorul şcolar a circumscripţiei Fălciu, informează Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, despre recomandarea de învăţători la şcolile din comunele Bozia, judeţul Fălciu, şi Roşu, judeţul Cahul. 560.- 1870 noiembrie 12. – Revizorul şcolar Em. I. Hălăceanu cere Ministerului aprobarea suspendării din învăţământ a învăţătorului G. Theodorescu din comuna Pâhneşti, judeţul Fălciu, permutat aici din comuna Ghermăneşti, acelaşi judeţ. 561.- 1870 noiembrie 12. – Declaraţia enoriaşilor înaintată protoiereului judeţului Fălciu în care este recomandat ieromonahul Sava Ioan pentr a fi trecut ca preot la biserica Intrarea în Biserică (Schitul) din oraşul Huşi. 562.- 1870 noiembrie 14. - Nicolae Popescu, protoiereul judeţului Fălciu, recomandă ca preot la biserica Intrarea în Biserică, denumită Schitul, pe monahul Sava Ioan. 563.- 1870 decembrie 8. – Raportul protoiereului judeţului Fălciu prin care solicită binecuvântarea episcopului Iosif Gheorghian pentru prelungirea condicii de milă timp de un an de zile pentru biserica din satul Căpoteşti. 564.- 1870 decembrie 10. - Condica de milă eliberată de episcopul Iosif Gheorghian pentru adunarea de ofrande în vederea finalizării lucrărilor de construcţie a bisericii cu hramul Sfinţii Voievozi din cotuna Căpoteşti, judeţul Fălciu, începute în anul 1864. 565.- 1870 decembrie 10, Huşi. – Economul Gheorghe Orişanu, protoiereul judeţului Fălciu, raportează despre botezul ortodox al prozelitului Haim Grinberg din Fălciu. 566.- 1871 octombrie 8, Roman. – V. Ştefănescu trimite lui Vasile Mandinescu 6 documente ale bisericii Sfinţii Voievozi din Roman pentru a fi cercetate de Melchisedec Ştefănescu. 567.- 1873 iunie 27. – Petiţia lui Dimitrie Castroian prin care cere hirotonirea cliricului Dimitrie Galerie ca al doilea preot la biserica de pe moşia sa Budeşti, ţinutul Fălciu. 568.- 1873 august 11. – Episcopul Iosif Gheorghian încuviinţează permutarea ieromonahului Teofan Zota de la schitul Crăsniţa, judeţul Vaslui, în altă eparhie. 569.- 1874 ianuarie 30. – Iconomul Gheorghe Orişanu recomandă episcopului Iosif Gheorghian acordarea binecuvântării pentru condica de milă, solicitată de Theodor Frimu, epitropul bisericii Sfinţii Voievozi din Huşi, timp de un an de zile, în vederea strâgerii de ofrande, pentru plata datoriilor contactate după incendiu. 570.- 1874 aprilie 12. – Episcopul Iosif Gheorghian este informat de prefectul judeţului Fălciu despre convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară în vederea participării acestuia la lucrări.

36

571.- 1874 aprilie 26. – Iconomul Gheorghe Orişanu recomandă episcopului Iosif Gheorghian acordarea binecuvântării pentru reînnoirea condicii de milă pentru biserica Sfântul Gheorghe din Huşi, la cererea epitropilor. 572.- 1874 octombrie . – Adresa prefecturii judeţului Fălciu cu privire la via de la Drăslăvăţ cedată episcopiei. 573.- 1874 octombrie 10. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice comunică cedarea viei de la Drăslăvăţ către episcopia Huşilor. 574.- 1874 octombrie 30. – Episcopul Iosif Gheorghian intervine la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice în privinţa viei de la Drăslăvăţ. 575.- 1874 noiembrie 19. – Comitetul central pentru vânzarea bunurilor statului răspunde episcopiei cu privire la confuzia dintre via de la Drăslăvăţ cu cea de la Marginea Ochiului, publicată spre vânzare în Monitorul oficial. 576.- 1874 decembrie 14. – Episcopul Iosif Gheorghian oferă informaţii despre via de la Drăslăvăţ, cunoscută şi sub denumirea de via de la Marginea Ochiului şi solicită preşedintelui Comitetului pentru vânzarea bunurilor statului scoaterea viei de la vânzare deoarece era cedată episcopiei. 577.- 1875 ianuarie 14. – Iconomul I. Cogean, protoiereul judeţului Fălciu, raportează închiderea bisericii din satul Jigălia, aflată în stare de ruină. 578.- 1875 decembrie 26. – Protoiereul judeţului Fălciu recomandă episcopului Iosif Gheorghian pe clericul Dimitrie Lupu. 579.- 1875 decembrie ante 27. – Dimitrie Lupu cere hirotonisirea sa ca preot la biserica Sfântul Nicolae din cotuna Arsura, comuna Drânceni, judeţul Fălciu. 580.- 1878 mai 2. – Raportul iconomului Ioan Cogean, protoiereul judeţului Fălciu, prin care face cunoscută episcopului Iosif Gheorghian, starea deplorabilă a schitului Vovidenia din oraşul Huşi. 581.- 1878 mai 3. – Episcopul Iosif Gheorghian solicită protoiereului judeţului Fălciu intervenţia pe lângă primăria oraşului Huşi în vederea însărcinării arhitectului pentru a constata starea bisericii schitului Vovidenia din oraş. 582.- 1878 mai 11. – Raportul ajutorului de primar şi arhitectului oraşului Huşi prin care se constată gradul de degradare al bisericii schitului Vovidenia şi propunerea demolării şi construcţiei unei noi biserici pe un teren „sănătos.” 583.- 1878 mai 11. – Raportul iconomului Ioan Cogean, protoiereul judeţului Fălciu, prin care înaintează raportul arhitectului oraşului Huşi privitor la starea bisericii schitului Vovidenia. 584.- 1878 mai 21. – Episcopul Iosif cere închiderea bisericii schitului Vovidenia din Huşi în cazul constatării stării de surpare de către arhitectul oraşului. 585.- 1880 septembrie 30. - Contractul dintre diaconul Vasilie Bălănescu, locuitorii şi preoţii din satul Berezeni, pentru a servi la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie. 586.-1880 noiembrie 19.- Raportul iconomului Ioan Cogean, protoiereul judeţului Fălciu, înaintat episcopului de Huşi, prin care arată starea bisericii schitului Vovidenia din Huşi şi solicită preluarea şi adăpostirea obiectelor de cult în alt loc. 587.- 1880 . - Anunţul publicat de Matei Sirigu, administratorul moşiei Grozeşti, cu privire la corecţia aplicată de preotul Gheorghe Andriescu din comuna Grozeşti, notarului Gavril Vicol.

37

38

DOCUMENTE 1. - 1648 (7156) februarie 20 . – Vasile Lupu voievod porunceşte ca preoţii de mir, călugării, călugăriţele, diaconii şi ţârcovnicii să fie judecaţi de chiriarhul eparhiei şi numai pentru vină de moarte să fie judecaţi de domn. † Io Vasilie Vo(i)evoda B(o)jiiu M(i)l(o)stiiu G(o)sp(o)dar Zemli Moldavscoi. Adică domnia mia împreună cu tot svatul nostru cu boiarii cei mari şi cei mici, pentru rândul rugătorilor noştri, călugărilor şi a călugăriţilor şi a preuţilor şi a diaconilor celor mireneşti şi a tot clirosul besearicii, câţi sintu de besearică clirici, adică ţ(â)rcovnici, de care lucru am înţeles domnia mea cum cini să prilejiaşte mai (înai)nte să înţeleagă de vreo greş(e)ală, să fie făcut vre unul dintru dânşii, acela şi aliargă mai (înai)nte de-i pradă şi-i globiaşte, ori părcălabii, ori globnici, ori deşugubinari, ori fie ce scaun va fi, şi nu ştiu ei la cine vor merge să-i giudece, ce-i trag în toate părţile. Într-aceia domnia mia înţelegându de jaloba lor, am căutat şi am cercat şi la svinta pravilă a besearecei ce giudeţ va arăta să-i giudeci pre unii ca aceştii ce mai sus scriem, cu giudeţ mirenesc, au cu giudeţ sufle(tesc)4, la boiari vor mearge sau la vlădici. Deci, svinta (pr)avilă aşa porunceşte şi învaţ(ă), afară de moarte oricâte greşeale vor hi, nici un giudeţ mirenescu să n-aibă treabă a-i giudeca, numai carele va faci mo(a)rte de cei de besearică, cu acela va avea treabă domnia. Iară la alte vine şi greşele să nu aibă nime nici o treabă cu nuşii5, fără numai vlădici(i). Pentru aceea domnia mia poroncescu tuturor înpreună boiarilor celor mari şi celor mici, părcălabilor şi vătaşilor de pre la ţinuturi, şi globnicilor şi deşugubinarilor, sau fiie cine va fi din slugili domnii meali, sau slugă boerească, sau fiie cine va fi, de acmu înainte toţi să ştie cum s-a socotit şi s-au tocmit cu svinta pravilă şi cu tot svatul domniei miale, cu episcopii să aibă treabă mitropolitul cu toţi episcopii al giudeca, iar cu călugări(i) şi cu călugăriţeli, şi cu preuţii şi cu diaconi(i) mireneşti, şi cu ţ(â)rcovnicii, ca să aibă treabă ai giudeca şi a-i certa, şi a-i globi cineş după deala sa. Pre cei din eparhia mitropolitului să aibă treabă mitropolitul, pre cei din eparhia Romanului ep(i)sc(o)pul de Roman, pre cei din eparhia Radăuţilor ep(i)sc(o)pul de Radăuţi, pre cei din eparhia Huşilor ep(i)sc(o)pul de Huş(i). Altu(l) nime să nu aibă treabă nici cu unii de aceştia ce mai sus scriem, nici cu casele lor, măcar cine ce greş(e)ală va faci. Nime să nu-i prade, nici să-i glob(e)ască, ce de să va tâmpla vreun lucru ca acela, să nu poată aştepta acel năpăstuit, de va avea neştine vr(e)o nevo(i)e ca aceia, să-l prinză pre unul ca acela şi să-l ducă la vlădicul său, în care eparhie va fi, să-l giudece după deala sa, pre direptate şi cu svinta pravilă. Iară altu nime să nu aibă treabă cu dinşii. Aşijdere şi (de)6cuscrii şi de cumătrii şi de cununii şi de singe amestecat, şi de aceia ce petrec din afară de (l)eage, după obiceiul creştinescu, pre aceştia pre toţi, ca să aibă a certa cu sv(â)nta pravilă, părinţii şi rugătorii noştri vlădicii ce mai sus scriu cineş eparhia 4

Rupt. dânşii. 6 Rupt. 5

39

sa, carele ş(i) după deala lui fie în ce loc va fi, ori la oraş, ori în sat domnescu, ori bo(i)erescu, sau călugărescu, sau în slobozie, sau fie în ce sat în ţ(a)ra domniei meali, altu nime să nu aibă treabă, a-i giudeca, şi a-i certa. Şi aceasta s-au tocmit şi s-au întărit, nu într-alt c(h)ip, ce după cum scrie la sv(â)nta pravilă, şi cu tot svatul domniei meali. Iară carele nu va asculta şi va călca pravila şi poronca domniei meale, unul ca acela să va giudeca ca pre un călcător de leage. Într-altu c(h)ip nu va fi. Saam g(o)sp(o)d(in)i veleal. U Ias v(ă)l(ea)t 7156 m(e)saţ(i) fev(ruarie) 20 dni Io Vasilie voevod Dumitraşco pis. D.A.N.I.C., Manuscrise, 652, f. 4, Original, difolio, filigran, semnătura voievodului, sigiliu în ceară roşie, stricat. EDIŢII: C.D.M., II, p. 391, nr. 2004; Melchisedec, Chronica Huşilor¸ p. 119-120 (datat 24 februarie 7157). 2. - 1659 (7167) mai 12. - Hotarnica moşiei schitului Grăjdeni, ţinutul Tutova. Copie Din porunca mării sale domnului G(h)eorg(h)ie Stefan Vodă, ce ne-au adus giupânu(l) Crâstea Roşca vornicul, mers-am la moşia Grăjdenii, de pe valea Grăjdenilor, ca să o hotărâm, şi am strâns oameni buni, vecini de p(r)in pregiur, şi ne-au arătat hotarul aceştii moşii. Începe-se dintr-o movilă ce este în dealul Tristienii, unde să hotărăşte cu moşia târgului şi cu Brădeştii, lângă drumul Ciortolomului, şi merge spre soare răsare, pe drumu(l) Ciortolomului pe zarea dealului, pe marginea poenii Cârligilor, despre amiazăzi, şi alături cu Brădeştii, până la un loc, şi apoi cu Vinderei, şi să (în)tâlneşte cu Valea Lungă la un copaciu cu bour vec(h)iu, şi de acolo spre amiazănoapte tot pe zarea dealului Andonie alături cu moşia Vale(a) Lungă, pe lângă nişte lăcuşoare, şi piste un colnic pâră în drumul Iureascăi, şi pe drum spre amiazănoapte, pe zarea despre Popeni, pâră în hotarul Fruntişănilor, şi de acolo ne-am întors spre soare apune, alături cu Fruntişănii, tij pe zarea dealului şi pe drumul Obârşenilor spre soare apune pâră la un pisc ce-i zic Holmul, care să coboară în pârăul Tristienii, şi tot Tristiana în jos pe la podul lui Clejaş pâră iar în hotarul târgului, în dreptul văii Dumbrăviţa, unde iaste şi movilă. Şi trăgând moşia Grăjdenii pe lungu şi pe lat cu funie de 25 paş(i), şi pasul de şase palme Gospod, am început despre soare răsare, din deal despre Valea Lungă, dintr-un lăcuşor, ce este în zare, şi drept la vale, p(r)in pădure, spre soare apune, pâră la un loc unde să întâlnesc doao scursuri de pârâu, şi tot pe pârâu , spre soare apune p(r)in sat şi tot înainte pe valea Grăjdenilor pe lângă podul lui Clejaş, di pe valea Tristienii şi alăturea pe lângă un izvor mare di pe Grăjdeni, tot înainte

40

pâr(ă) în hotarul Târgului, unde s-au înplinit 165 funii, 8 paş(i), 8 palme, şi am pus doao pietre hotară în malul pârăului Tristienii despre amiazăzi. Şi trăgând moşia şi pe lat, în capul despre soare apune, din movila din zarea dealului Tristienii, şi la vale spre amiazănoapte, şi pe lângă o poeniţă de supt deal, şi alăture(a) cu moşia Târgului, şi piste piscul Bocigiunii drept în pârăul Tristienii la acele două pietre, şi au (i)eşit 46 funii, 10 paş(i) şi 2 palme. Şi s-au tras moşia Grăjdenii şi la capul despre soare răsare, de la un bour vec(h)iu, hotar Vindereilor, unde am pus şi piatră alături cu Valea Lungă, pe zarea dealului, şi cu hotarul Popenilor pân(ă) în hotarul Fruntişenilor, şi au (i)eşit 61 funii, 21 paş(i), 4 palme. Şi am tras şi p(r)in mijloc, din marginea poenii Cârligilor despre amiazăzi, şi drept la vale p(r)in sat şi piste pârâu, şi la deal pân(ă) în zarea dealului în drumul Obârşenilor dispre Fruntişeni, şi au (i)eşit 83 funii, 5 paş(i), 1 palmă. Şi aşa s-au înc(h)eiat tot hotarul Grăjdenilor, care este a sc(h)itului Grăjdeni, dând această mărturie hotarnică la mâna giupânului Crăstea ca să aibă a-ş(i) dres(e) pe această moşie Grăjdenii. 7167 mai 12 Iscăliţi: Preotul Gavriil de la biserica Domnească. Bogdan comis. Crăstea Gavriliţă. Preotul C(h)iriac din Bârlad. Mihai şi Proca şi Toma, starostii din Bârlad. Gavril vor(ni)c(ul) din Bârlad. Şi Nicoară căpitan de Covurlui. Bejan Geuca pit(a)r. L: P: Giudecătoria ţinut(ului) Tutovii Copia aceasta fiind întocmai cu originalul să încredinţază pe foarmă, potrivit cererii ce prin jaloba înregistrată supt No. 5671 – au făcut egumenul sc(h)itului Grăjdenii. (Iscălit) Greceanul vor(ni)c

Ţiscă sardar

L: P: Dim. Neculce No. 385 1840 decemv(rie) 31 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 101 / 6, Copie din 31 decembrie 1840. 3. - 165 (716) iunie 29, Iaşi. – Gheorghe Ghica Voievod împuterniceşte pe Petre din Iachimeşti să cheme înaintea judecăţii pe Nicoară din Bărboşi, ca să înfăţişeze cu dresele ce sânt la el.

41

Io G(h)iorg(h)ie G(h)ica Voevoda B(o)jiu M(i)l(o)stiu G(os)p(o)dar Zemli Moldavscoi. Daatam caartea domniei meli slugii noastre Petre de Iac(h)imeşti, ca să fie tare şi putearnic cu caartea domniei meale a c(h)ema şi a soroci pre Necoar(ă) de Bărboş(i), pentru neşte dreasă ce sintu pre mânna lui, ca să aibă a le aduci de faţă înnaintea domniei meale. Şi nime să n-aibă a ţinea sau a opri peste caartea domniei meale. Toi pişem. U Iasi (Vă)le(a)t 716(7) iun(ie) 29 Sam g(o)sp(o)dini veleal. D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 2, Original, rupt la îndoituri, mâncat de cari, sigiliu mijlociu în chinovar. EDIŢII: C.D.M., III, p. 108, nr. 419. 4. - 1660 (7169) septembrie 22. – Gavril Crasneş, Gligorie, fiul lui Toader şi Rusul, fiul lui Dragosin, dau Dragnei, Muşei şi altor copii ai lui Ştefan Coţacă, a şasea parte din satul Iachimeşti pe Crasna, din vatra satului câmp şi pădure, pentru care s-au pârât cu aceştia. † Adecă, eu Gavril Crasneş, şi Gligorie, snă Toader, şi Rusul, snă Dragosin, de Iac(h)imeşti, noi scriem şi mărturisim cu ceastu zapis al nostru, înşine pre noi de bun(ă) voia noastră, cum am venit noi să ne pârâm pentru o moşie, anume Iac(h)imeştii la apa Crasnei, cu Dragna, şi cu Muşe, şi cu Vas(i)lie, şi cu Mărdarie, feciorii lui Ştefan Coţacăi. Deci, pentr(u) aceia noi ne-am tocmitu de bun(ă) voia noastră şi le-am dat noi din vatra satului a şasea parte, şi din câmpu, şi în pădure, şi din totu venitul care va hi într-acel hotar în sus partea de ocini. Şi această tocmal(ă) s-au făcut dinaintea preutului Lucăi de trăg7de Iaşi, şi dinaintea lui Gavril vătavul de năvodari, şi dinaintea Neculei lui Rogoz, şi C(h)ervasie, şi Necoar(ă), vitregul feciorilor Coţacăi, şi dinaintea Zotei şi Novac diiac de poartă. Şi pentru credinţa am iscălit şi ne-am pus degeteli, ca să s(e) ştie. Pis Tudor ot Iaşi. V(ă)l(ea)t 7169 sept(embrie) 22 Gavril Popa Luca de la Svetii Vasiiesţştie ce-(a)m fostu Haazap. Necula Rogoz. C(h)ervasie. Rusul. Gligo(r)ie. Gavril Năvodar. Ştefan. Novac.

7

târg.

42

D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 3, Original, filigran, sigiliu inelar în fum. EDIŢII: C.D.M., III, p.141, nr. 587. 5. - 1660 (7169) septembrie 22, Iaşi. – Dragna cu fraţii ei Muşe, Vasilie, Mărdarie şi alţii mărturisesc că, venind la Iaşi ca să se judece cu Gavril Păpuc, cu Gligorie şi cu Rusul, pentru moşia Iachimeşti de pe Crasna, s-au împăcat şi le-a dat Gavril cu ceilalţi să stăpânească ei a şasea parte de sus, din această ocină. † Adecă, eu Dragnia şi fraţii ei, cu Muşe, şi Vasilie, şi Mărdar(ie) şi cu alţi fraţi ai lor, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, cum am vinit la Iaşi să ne pârâm pentru o moşie din Crasna ce să c(h)iamă Iac(h)imeşti, cu Gavril Păpuc, şi cu Gligorie, şi Rusul. Deci, am vrut să ne pârâm, iar după aceia noi de bună voia noastră ne-am înpăcat şi ne-au dat Gavril şi cu Gligorie şi Rusul, de bună voia lor a şăsea paarte de ocină, paartea din sus, din vatra satului. Le-am dat lor din câmpu, şi din pădure, şi din tot vinitul ce va hi, daatam lor să le hie driaptă ocină şi moşie, lor şi ficiorilor. Şi această tocmală s-au făcut în târgu în Iaşi denaintea a mulţi oameni buni, denaintea popei Lucăi, şi denaintea lui Gavril vatav de năvodari, şi denaintea Neculei lui Rogoz, şi denaintea lui C(h)irvasie, şi denaintea lui Necoar(ă), vitregul ficiorilor Coţacăii, şi denaintea lui Novac diiacul de la poartă, şi denaintea lui Tudor dascălul. Şi pentru credinţa ne-am pus iscăliturile şi deageteli, ca să s(e) crează . Şi eu Zota am scris. Şi Lupul, snă Buta. U Ias v(ă)l(ea)t 7169 sept(embrie) 22 † Popa Luca de la Svetii Vasilie ce-(a)m fostu la Azap(...). Popa Toader. Gavril Lupul

Rogoz

Ştefan

Dragna

Necoară

D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 4, Original, difolio, filigran, rupt la îndoituri, pătat, lipsă 2/3 din f. 2-a; Copie în D.A.N.I.C., Manuscrise, 546, f. 111v (are numai văleatul). EDIŢII: C.D.M., III, p.141, nr. 588. 6. - 1662 (7170), aprilie 4. – Eustratie Dabija Voevod întăreşte uric episcopiei Huşilor – care sărăcise – stăpânirea peste satul Broşteni, cu o bucată de loc pentru care au avut pâră cu târgoveţii din Huşi, împuternicind episcopia să ia zeciuiala de vin, pâine şi din tot venitul satului şi al locului, hotărnicite de Toma, marele vornic al Ţării de Jos, împreună cu megieşii, iar paharnicul al doilea să nu ia zeciuială. † Io Evstratie Dabij(a) Voevoda B(o)jiiu M(i)l(o)stiiu G(o)spădar Zemli Moldavscoi. Adecă au venit înaintea noastră şi înaintea boiarilor noştri celor mari şi celor mici părintele şi rugătoriul nostru Serafim, ep(i)sc(o)pul de Huşi şi ne-a arătat un ispisoc de la Moisi Mogilă vodă pre sat pre Broşteani, carele iaste a svintei

43

ep(i)sc(o)pii lângă hotarul trăgului Huşilor, şi precum ne-au arătat şi alti dires(e) de la Erimia vodă şi ispisoc de pâră de faţă de la Vasilie vodă şi de rămas pentru o bucată de loc de hotarul acestui saat, ce-au avut pâră ep(i)sc(o)pul Gedeon cu târgoveţii de Huşi, de-au fostu zicându trăgoveţii de acolo că cea bucată de hotar iaste pre hotarul trăgului, iar Vasilie vodă neputându-le aleage pâra, au ales pre al nostru credincios şi cinstit Toma marele vornic de Ţara de Gios să strângă oameni buni megeiaşi şi să socotiască prentru acea bucată de hotar, în ce parte să va veni, în partea în hotarul trăgului au în hotarul satului ep(i)sc(o)pie(i). Deci, domnia lui au mersu acolo ş(i)-au strânsu oameni buni megieaşi şi au socotit foarte cu dreptul şi sau venit acea bucată de hotar în partea hotarului satului ep(i)sc(o)piei Broşteanilor. Deci, atuncea nefiind făcute vii pre acela loc ce să c(h)iamă Oc(h)iul l-au fostu lăsat de era un loc despre ep(i)sc(o)pie nesocotit. Iar venind vreamia în zilele noastre, venit-au părintele şi rugătoriul nostru Serafim, ep(i)sc(o)pul de Huşi şi ni-au jăluit cu maare jalobă zicându c-au slăbit ş(i)-au meserit sv(â)nta ep(i)sc(o)pie mai de tot şi au scăzut din toate bucatili pentru destule nevoi şi prade ş(i)-au rămas fără nemica, şi dup(ă) aceia ne-au rugat cu mare rugămente pentru acea moşie a sventei ep(i)sc(o)pii anume Broşteanii şi cu acea bucată de hotar ce să aleage în partea hotarului satului Broşteanilor, zicându că s-au făcut vii de la o vreame încoace pre acel hotar cu acea bucată de loc, şi ep(i)sc(o)pia n-are nici un vinit de pre moşia aceia, nici din vin, nici din pâine, nici dintru nimică din vinitul acelui hotar. Deci domnia mea văzând cum acel sat cu acea bucată de hotar iaste a sventei ep(i)sc(o)pie dat de ctitori şi domnii ce-au fostu mai (î)n(ai)nte de noi cu mare blăstăm s(fi)ntei ep(i)sc(o)pie şi rămâindu şi sv(â)nta ep(i)sc(o)pie la lipsă din tot vinitul, am dat părintelui şi rugătoriul nostru ep(i)sc(o)pului de Huşi ca să ia de a zecea din vin, şi din pâine şi tot vinitul acelui sat a Broşteanilor şi acei bucăţi de hotar precum spun şi dresele ep(i)sc(o)piei, iar păharnicul al doili să n-aibă nici o treabă acolo la moşia ep(i)sc(o)piei, nici să zăciuiască din viile ce vor pre hotarul satului aceluia, precum le spun şi ispisoacele în sămne pren pregiurul carele au hotărât boiarinul nostru ce mai sus scriem Toma marele vornic, precum are sv(â)nta ep(i)sc(o)pie şi întărituri de la toţi domnii. Pentr(u) aceea ca să fie şi de la domnia mea sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii de Huşi satul acela în sămne ce să c(h)eamă Broştenii, cu acea bucată de hotar şi cu vinitul a tot hotarul, din vii, şi din pâine şi din tot venitul, ca să-i fie şi de la domniia mea dreaptă ocină şi moşie şi miluire şi uric şi întăritură cu tot venitul neclătit în veaci, iar după a noastră viaţă şi domnie cine va aleage Dumnezău să fie domnu în ţara a noastră Moldova să aibă a da şi a întări sv(i)ntei ep(i)sc(o)piei să nu strice a noastră tocmală şi întăritură . Iară cine va vrea să strice această a noastră danie şi miluiri şi întăritură unul ca acela să fie neertat de Domnul Dumnezău şi de Preacurata Maica svenţiei sale şi de 318 o(te)ţi i jevăaestea gradea , şi de toţi svenţii, şi să aibă parte cu Iuda şi cu trecletul Arie în veaci în munci. Amin. Saam g(o)p(o)d(i)na cazal. U Ias (vă)l(ea)t 7170 m(e)saţ(i) ap(rilie) 4 dni Evstratie Dabija Vo(e)v(o)d(a)

44

Apostol uri(car) D.J.A.N.I., F.E.H. (fostul fond de la D.A.N.I.C.), LXVI / 4, Original, difolio, filigran, rupt la îndoituri, semnătura voievodului, sigiliu octogonal timbrat; D.J.A.N.I., (fostul fond de la D.A.N.I.C.), Manuscrise, nr. 545, f. 46, fără dată. EDIŢII: C.D.M., III, p.180, nr. 786; Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 127-129 (Copia din Manuscrise); Costin Clit, Broştenii Huşilor în documente, în Costin Clit, Constantin Vasluianu, In memoriam Ion Gugiuman. 100 de ani de la naştere, Editura Pim, Iaşi, 2010, p. 91-92. 7. - 1662 (7170), aprilie 29, Iaşi. – Eustratie Dabija Voevod porunceşte lui Frătiţa, fost comis, pârcălab de Fălciu, ca împreună cu oameni buni- megieşi, să aleagă cele cinci părţi din moşia Iachimeşti, din câmp, ţarini, heleştee şi vatra satului, ale lui Gavril şi Rusul din Nuoreşti pe de o parte şi ale lui Nicoar, Petre, Dragna şi alţi răzeşi ai lor, pe de alta, aşa cum s-au înţeles la judecata domniei. † Io Evstratii Dabija Voevoda B(o)jiiu M(i)l(o)stiiu G(o)sp(o)dar Zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarinul nostru la Frătiţa biv comis, părcălabul de Fălciu. Dămu-ţi ştire că s-au pârât de faţ(ă) Gavril şi Rusul din Nuoreşti, cu Nicoar(ă), şi cu Petre, şi cu Dragna, şi cu alţi răzeşi ai lor, pentru nişti moşii din Iac(h)imeşti, zăcând Nicoar(ă) şi cu alţi fraţ(i) a lui, că au moşiie di(n)preun(ă) întrun c(h)ip cu Gavril şi cu Rusul. Deci domnia mea am socotit deresele şi am aflat să aibă Gavril şi cu Rusul cinci părţi de pământu. Iar lui Nicoar(ă) şi oţiilor lui s-au vinit al şes(e)le(a) pământu din partea din sus, iar Gavril şi cu Rusul să ţie părţile din gios. Pentru aceia dacă vei vede(a) carte(a) domni(e)i m(e)le, iar dum(?) să strângi oameni buni megiaşi şi s(ă) alegi cinci părţi lui Gavril şi Rusului din câmpu, şi din ţarini, şi din heleştee, şi din vatra satului, şi din tot venitul, din părţile din gios. Iar cui va părea cu strâmbul să vii(e) de faţ(ă) să-şi aducă şi deresele. Toi pişem. Saam g(o)sp(o)dini veleal. U Ias 7170 mes(e)ţ(i) ap(rilie) 29 D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 5, Original, rupt la îndoituri, lipit cu altă hârtie, sigiliu mijlociu în chinovar; Copie în D.A.N.I.C., Manuscrise, 546, f. 112 (are numai văleatul); Rezumat la Melchisedek, Appendice la Chronica Huşilor, p. 74 (cu data 1662, f. l. z.). EDIŢII: C.D.M., III, p.183, nr. 800. 8.- 1665 (7173) iunie 8. – Gavril Păpuc împreună cu vara sa, Dochiţa, nepotul său Dumitraşco şi Tudosca, sora Ulianei, vând lui Andrei comisul cinci părţi din moşia lor Echimeşti, - a şasea parte rămânând Dragnei şi seminţiei sale -, cu 180 de lei bani gata şi 20 de stupi.

45

† Adecă, eu Gavril Păpuc, şi cu vară mea Doc(h)iţa, şi cu nepotu(l) mieu Dumitraşcu, şi eu Tudosca, sora Uliianei, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru, de nime nevoiţi nici siliţi, ce de a noastră bună voe, am vândut a noastră direaptă ocin(ă) şi moşie ce avem de la moşii (no)ştri, ce iaste la sat la Ec(h)imeşti, din satul, din totu, ce se înparte în şase părţi, cinci părţi am vândut dumisale comisului Andreiu, iar a şasi(a) parte au rămas Dragnei cu alte semenţii a ei. Şi neau dat dumn(ea)lui Andreiu, ce-au fost comis, o sută şi optu zăci de lei şi douăzăci de stupi, tot bani gata, pe acele cinci părţi de ocin(ă). Deci, pentru aceia ca să fie dumisali direaptă ocină şi moşie lui şi ficiorilor lui, şi pe acestu zapis al nostru, să aibă d(u)misali a-ş(i) face şi derese domneşti. Deci, în(...)8 aceasta tocmal(ă) s-au făcut denaintea (lui) Vas(i)lie dascălul, şi a lui Costantin de Pribeşti, şi a lui Dumitraşco Negru, şi a Erimie de Corenceni, şi a lui Ionaşco, meşterul de Pribeşti, şi a Petrei din Pocreaca, şi a lui Gavril de acolo, şi a lui Iacov iuzbaş de Ciorteşti. Deci pentru mai mare credinţă, noi toţi ne-am pus degetele în loc de peceţi ca să s(e) ştie. Vă(l)(ea)t 7173 iuni(e) 8 I(a)cov iuzbaş Doc(h)iţa Dumitraşco Irimie

Vasili dascăl Todosca Petrilă

Gavril Papuc Dumitraşco

D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 6, Original, rupt, pătat, trei sigilii inelare în fum; Copie în D.A.N.I.C., Manuscrise, 546, f. 111 (are iulie 8). EDIŢII: C.D.M., III, p.263, nr. 1189. 9. - 1666 (7174) mai 13. – Grăjdan, fiul lui Husail, dărueşte hatmanului Neculai Racoviţă moşia sa ce o avea de la părinţi, cu vatră de sat în Vrăbieni, ţinutul Fălciu. Adică eu, Grăjdan, ficior lui Husail, nepot lui Brumar, scriem şi mărturisim cu singur zapisul meu precum am dăruit dumisali lui Racoviţ(ă) hat(manul) o driaptă ocină şi moşii(e) a părinţilor meicari mai sus sintu scriş(i). Deci, o am dăruit dumisali acea moşii(e), şi cari ocină este vatră de sat în Vrăbieni, şi eu am dăruit-o dumisali cu tot vinitul şi locul cât esti parte(a) me(a), şi locul loveşti până în Colacul. Şi am dăruit dumn(ealui) pentru căci mi-au făcut dumn(ealui) mult bini şi odihnă, ca s(ă) fii(e) dumn(ealui) ocinaş moşi(e)i, şi giupânesii dumisali, cuconilor dumn(ealor) în veci de veci. Şi pe acest zapis al meu să aibă dum(nealui) a-şi faci şi dres(e) domneşti. Şi cându am dăruit-o acea ocină dumn(ealui) şi în tocmala noastră au fost Ioan, episcopul de Huşi, şi Ionaşco şoltuzul de Huşi, şi Alicsa biv pivnicer ot Huşi, şi Timuş vor(nic) de Huşi, şi Pagul izbaş, şi Ionaşco, ficiorul Merăi, şi Ionaşcu Păunu, şi Vrabii, şi Ştefan Moş, şi mulţi oamini buni. Şi pentru mai mari credinţa ni-am pus peceţili şi iscăliturili să s(e) ştii(e). 8

În copia din Manuscrise avem expresia „Şi această”.

46

Ioan episcopul de Huşi. Neculai Racoviţ(ă) hatman. D.J.A.N.I. (fost la D.A.N.I.C.), Manuscrise (Condica Gheorghe Asachi), 628, f. 115, nr. 273, Copie. EDIŢII: C.D.M., III, p. 294, nr. 1351. 10. - 1667 (7175) februarie 2.- Vasile fost căpitan, din Crăsnăşeni cu fiii săi Postolachi şi Gavril, vând lui Contăş, al treilea logofăt, moşia lor din satul Giurgeşti pe Crasna, ţinutul Fălciului, o jumătate de bătrân cu 25 de lei bătuţi, precum şi o parte de moşie de la Răucani, ţinutul Vaslui, în gura văii Borcii, cu 12 lei bătuţi şi o altă parte de moşie din Mărtineşti, tot pe valea Borcii, ţinutul Vaslui cu 25 de lei bătuţi. + Adică eu, Vasili de Crăsnăşăni, ce-au fost căpitan, ficioriul lui Toadir, şi ficiorii mei Postolac(h)i şi Gavril, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, de nimi nevoiţi, nici asupriţi, ce de a noastră bun(ă) vo(i)e am vândut a noastră driaptă ocină şi moşii(e) din sat din Giurgeşti pre Crasna, în ţinutul Fălciului, întri ţinuturi. Cari ocină, tot satul să înparte în trii bătrâni, din parte(a) noastră este giumătate de bătrân, aceasta am vândut-(o) dumn(ealui) lui Contăş logof(ăt) al triile(a) drept 25 lei bătuţi, din tot locul, cu tot vinitul. Aşijdere(a), altă parte de ocină de sat de Răucani în gura văii Borcei, în ţinutul Vasluiului, cât să va alegi parte(a) noastră, cari am cumpărat di la Burg(h)ele, aceasta iarăşi am vândut-(o) dumn(ea)lui lui Contoş logofăt drept 12 lei bătuţi, din tot locul, cu tot vinitul. Aşijderi(a) şi alt(ă) parte de ocină şi de moşii(e) din sat din Mărtineşti, iarăşi pe vale(a) Borcei, tot ţinutul Vasluiului, cari parte de ocină esti alias(ă) şi stâlpit(ă) din părăul văii Borcii spre răsărit până în muc(h)e(a) dialului undi să înpreună cu cela loc de la Giurgeşti, din tot locul şi cu tot vinitul. şi aceasta am vândut-(o) dumn(ea)lui lui Contoş log(o)făt al triili(a) drept 25 lei bătuţi, şi ni-au plătit deplin aceşti bani câţi mai sus am scris pe aceste părţi de ocină ca să-i fii(e)dumn(ealui) log(o)făt(ului) aceste părţi de ocini drept ocini şi cumpărături în tot locul, cu tot vinitul. Şi acest zapis l-am făcut denainte(a) dumn(ealor) boerilor celor mari, şi pentru credinţa au iscălit mai gios. Neculai Buhuş vel log(o)făt. Solomon Bârlădian vel vor(nic). Miron Costin vel vor(nic). Neculai Racoviţ(ă) hat(man). Stamatie vel post(elnic). Toaderaşcu Iordac(h)i vel spătar. Postolac(h)i vel păh(arnic). Ursac(h)i vel vist(iernic). Gligoraş Hăbăşăscul vel stol(nic). Lupaşcu Buhuş vel şetrar). Enac(h)i 2 spat(ar).

47

Ion Racoviţ(ă) 2 păh(arnic). D.J.A.N.I. (fost la D.A.N.I.C.), Manuscrise (Condica Gheorghe Asachi), 628, f. 117-118, nr. 275, Copie. EDIŢII: Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, IV, p. 267-268, nr. 236; Idem, Surete şi izvoade, XV, p. 92-93; C.D.M., III, p. 310, nr. 1433 11. - 1667 (7175) iulie 4.- Isac fiul lui Avraam Misehănescu, dăruieşte lui Andriian, al treilea paharnic, un loc de prisacă la satul Armeneşti, ţinutul Vasluiului. M(ănăsti)r(ea) Bârnova Zapis Adecă eu, Isac, sin Avraam Misehănescu scriu şi mărturisăscu cu acest zapis al mieu cum eu de bună vo(i)e me(a) am dăruit un loc de prisacă la sat la Armeneşti, ce sint în ţinutul Vasluiului, dum(i)sale lui Andrăiian treti păh(arnic) ca să fie dum(nealui) de la noi driaptă danie şi moşie şi să-şi facă dum(nealui) şi drise domneşti pre acel loc ce mai sus scriu. Şi la această tocmal(ă) şi danie ce am făcut s-a prilejit dum(nealui) Toderaşco Jora medelniceriu şi Toader Ciocârlie vor(nic) de poartă şi alţi ficior(i) di bo(i)er(i) tiner(i) şi bătrâni s-au prilejit. Şi pentru credinţa am iscălit. D.J.A.N.I. (fost la D.A.N.I.C.), Manuscrise (Condica Gheorghe Asachi), 628, f. 119, nr. 276, Copie(are 4 iunie); EDIŢII: C.D.M., III, p. 323-324, nr. 1501. 12. - 1668 (7177) septembrie 24, Iaşi. – Iliaş Alexandru Voevod întăreşte uric episcopiei Huşi şi episcopului Ioan stăpânirea asupra satului Broşteni, de lângă hotarul târgului Huşi, cu o bucată de hotar numită Ochiul, între târg şi sat, loc pe care s-au făcut vii de la o vreme încoace, şi pentru care s-au pârât episcopul Ghedeon cu târgoveţii din Huşi în vremea lui Vasile Lupu Voevod, când a trimis domnul pe Toma, marele vornic de Ţara de Jos. † Io Iliaş Alexandru Voevoda B(o)jiiu Milstiiu Gpdr Zemli Moldavscoi. Adecă au venit înnainte(a) noastră şi înaintia boiarilor noştrii a mari şi a mici, părintele şi rugătoriul nostru Ioan, episcopul de Huş(i), şi ne-au arătat un ispisoc de la Moisei Mogila Vodă pre sat pre Broştenii, caarele iaste a sv(i)ntei episcopii, lângă hotarul târgului Huşilor. Şi precum ne-au arătatu şi altu dires de la Irimia Vodă, şi ispisoc de pâră de faţă de la Vasilie Vodă, şi de rămas pentru o bucată de loc de hotarul acelui saatu ceaau avut pâră ep(i)scopul Gedion cu târgoveţi(i) de Huş(i), de au fostu zicând târgoveţii de acolo că acea bucată de hotar iaste pre hotarul târgului. Iară Vasilie Vodă neputânduli alegi pâraa au ales pre aal său credincios şi cinstit boiarin Toma, marili vornic de Ţara de Gios, să strângă oameni buni de înpregiur megiaş(i) şi să socotiască pentru acea bucată de hotar în ce paarte să va veni, în parte în hotarul târgului, au în hotarul satului ep(i)sc(o)piei. Deci,

48

dumnialui au mărsu acolo şi au strânsu oameni buni megiaş(i) şi au sosocotit foarte cu dreptul şi s-au venit acea bucată de hotar în paarte(a) hotarului satului episcopiei, ce să c(h)eamă Broştiani. Deci atunce(a) nefiindu făcute vii pre acela loc ce să c(h)eamă Oc(h)iul l-au fostu lăsaatu de era un loc despre episcopie nesocotit, iară venind vreame în zilili noastre venit-au părintele şi rugătoriul nostru Ioan, ep(i)scopul de Huş(i), şi ni s-aau jeluit cu mar(e) jalobă zicându că au slăbit şi au mesărit svânta ep(i)scopie mai de tot, şi au căzut din toate bucateli pentru destuli nevoi şi prade şi au rămas fără nemic, şi după aceia ni-au rugat cu mare rugăminte pentru acea moşie a sv(i)ntei ep(i)scopiei, anume Broştiani şi cu acea bucată de hotar ce să alege în partia hotarului satului Broştenilor, zâcându că s-au făcut vii de la o vreame încoace pre acel hotar cu acea bucată de loc, şi episcopia n-are nici un vinit de pre moşia aceia, nici din vii, nici din pâine, nici dintru nemică din vinitul acelui hotar. Deci domnia mea văzându cum acel sat cu acea bucată de hotar iaste sv(i)ntei ep(i)scopiei dat de ctitori, aşijderea şi domnii ce-au fostu mai înainte de noi cu mare blăstăm svintei ep(i)scopi(i), şi rămâind svânta ep(i)scopie la atâta lipsă din tot vinitul, am dat părintelui şi rugătoriului nostru ep(i)scopului de Huş(i) ca să ia de a zăce(a) din vin, şi din pâine, şi din tot vinitul acelui sat ce mai sus scriem a Broştenilor, şi acei bucăţ(i) de hotar precum spun şi direasile ep(i)scopiei, iară păharnicul al doile(a) să n-aibă nici o treab(ă) acolo în moşia ep(i)scopiei, nici s-ă zăciuiască din viile ce vor fi pre hotarul satului aceluia, precum le spun şi ispisoacili în sămne pren pregiurul carili au hotărât boiarinul răpăosatul Toma vornicul de Ţara de Gios, precum are svânta ep(i)scopie şi întărituri de la toţi domni(i). Pentru (a)ceia să fie şi de la domnia mia sv(i)ntei ep(i)scopi(i) de Huş(i) satul acela în sămne ce să c(h)iamă Broşteni, cu acea bucată de hotar şi cu vinitul a tot hotarul, din vin, şi din pâine, şi din tot vinitul, ca să-i fie şi de la domnia mea dereaptă ocină şi moşie şi miluire, şi uric şi întăritur(ă), cu tot vinitul neclătit în veci. Iară după a noastră viiaţă şi domnie cine va alege Dumn(e)zău să fie domnu în ţara noastră Moldovei ca să aibă a da şi a întări svânta ep(i)scopie, să nu strice a noastră tocmală şi întăritură, iară cine a vre(a) să strice această a noastră danie, şi miluire, şi întăritură, unul ca acela să hie ne(i)ertat de Domnul H(risto)s şi de Pre(a)curata Maica Svenţii sale, şi de 318 ot(e)ţi ijvă Nicii stem grade, şi de toţ(i) svinţi(i), şi s(ă) aibă loc şi parte cu Iuda şi cu trecletul Arie în veci. Amin. U Ias i vltoi 7277 m(e)s(e)ţa sep(tembrie) 24 Iliaş Alexandru Ioan (...) D.J.A.N.I., F.E.H. (fostul fond de la D.A.N.I.C.), LXVI / 5, Original, difolio, filigran, rupt la îndoituri, semnătura voievodului, sigiliu mijlociu timbrat; D.J.A.N.I., (fostul fond de la D.A.N.I.C.), Manuscrise, nr. 545, f. 48, fără dată; Menţiune la Melchisedec, Chronica Huşilor, p.133. EDIŢII: C.D.M., III, p.361-362, nr. 1689; Costin Clit, Broştenii Huşilor în documente, în Costin Clit, Constantin Vasluianu, In memoriam Ion Gugiuman. 100 de ani de la naştere, Editura Pim, Iaşi, 2010, p. 93 (Copia din Manuscrise).

49

13. - 1669(7177) martie 11, Iaşi. – Duca Voevod porunceşte lui Bejan Gheuca, fost pitar, să cerceteze pricina dintre Ursul şi Isăroae jicnicereasa pentru împresurarea moşiei lui Ursu din Tomineşti şi a unei prisăci, tot a lui, de pe care aceasta şi-a mutat stupii, iar prisăcarul şade cu casa lui acolo. † Io Duca Voevoda B(o)jiiu M(i)l(o)stiiu G(o)spodar Zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarenul nostru la Bejan G(h)euca, ce-au fostu pitar. Dămuţi ştire că domniei mele s-au jăluit cestu om, anume Ursul din Tomineşti, pre Isăroae jicniceroae, zicându c-au cumpărat tatăl ei Scărlet o parte de ocină din Tomineşti, de la nişte răzăşi a lui. Şi acmu Isăroae cu aceia parte de ocină de cumpărătur(ă) îi înpresoară şi partea lui de moşie de cumpărătur(ă) ce ari de pre socru(l) său Gligori la acel sat, şi-i înpresoară şi o prisacă ce-au fostu a socru(lui) său a lui Gligorie, şi stupii ş-au mutat de acolo de pre acel loc de prisacă, iar prisăcarul nu v(re)a să-şi mute de acolo şi şăde cu cas(a) acolo la locul prisăcii. Pentru acesta lucru dacă vei vedea cartea domniei meale, iar dumita(le) să mergi acolo şi să strângi oameni buni şi bătrâni p(r)inpregiur megiaş(i) şi să socoteşti cu direptate mari de va hi avându acest om moşie acolo de pe socru(l) său şi cumpărături, şi-i va hi partea lui nevândută, nici vor hi vândut moşii lui, nici părinţii lui, nici altu nime din rudele lui, să rădici prisăcarul îi Isăroae de pre locul prisăcii Ursului cu tot ce va av(...) pre moşie şi cumpărăturile ei, iar prisaca şi moşia Ursului să o las(e) în pace, precum precum are Ursul carte şi de la Iliaş Vodă. Şi precum vei afla mai cu dereptul cu oameni buni să faci o mărturie să ne dau ştire. Sam g(o)sp(o)dini veleal. U Ias v(ă)l(ea)t 7177 mart(ie) 11 D.J.A.N.I., F.E.H. (fostul fond de la D.A.N.I.C.), F.E.H., XLVII / 7, Original, rupt la îndoituri, sigiliu mijlociu în chinovar. EDIŢII: C.D.M., III, p.372-373, nr. 1744. 14. - 1669(7177) martie 30, Iaşi. – Duca Voievod întăreşte uric episcopiei Huşilor şi episcopului Ioan stăpânirea asupra satului Broşteni, de lângă hotarul târgului Huşi, cu o bucată de hotar numită Ochiul, pe care s-au făcut vii „de la o vreme încoace”pentru care s-au pârât Ghedeon cu târgoveţii din Huşi în timpul lui Vasilie Voievod, iar Toma marele vornic de Ţara de Jos, împreună cu oamenii megieşi au ales locul. † Io Duca Voevoda B(o)jiiu M(i)l(o)stiiu G(os)p(o)dar Zemli Moldavscoi. Adecă au vinit înaintia noastră şi înaintea boiarilor noştri celor mari şi celor mici, părintele şi rugătoriul nostru Ioan, ep(i)sc(o)p(u)l de Huşi şi ne-a arătat un ispisoc de la Erimia vodă pre sat pre Broştiani carele iaste a svintei episcopii lângă hotarul trăgului Huşilor, şi precum ni-au arătat şi altă dires de la Moisi Mogila vodă, şi ispisoc de pâră de faţă de la Vasilie vodă şi de rămas pentru o bucată de loc de hotarul acestui sat ce au (a)vut pâră ep(i)sco(pu)l Gedeon cu trăgoveţii de Huşi de au fost zicându trăgoveţii de-acolo că acea bucată de hotar iaste pre hotarul trăgului, iară Vasilie vodă neputându-le aleage pâra au ales pre al său credincios şi cinstit Toma, marele vornic de ţara de gios, să strângă oameni buni megiaş(i) şi să

50

so(co)tească pentru acea bucată de hotar în ce parte să va vini, în partea hotarului trăgului, au în hotarul satului ep(i)sc(o)piei. Deci, dumnia lui au mărsu acolo şi au strânsu oameni buni megiaş(i) şi au socotit foarte cu direptul şi au vinit acea bucată de hotar în partea hotarului satului ep(i)sc(o)piei Broştianilor. Deci, atuncea nefiind făcute vii pre acela loc ce să c(h)iamă Oc(h)iul, l-au fost lăsat de era un loc despre ep(i)sc(o)pie nesocotit. Iar viind vremia în zilele noastre venit-au părintele şi rugătorul nostru Ioan ep(i)sc(o)pul de Huş(i) şi ni s-au jeluit cu mare jalobă, zicându c-au slăbit ş(i)-au meserit sv(â)nta ep(i)sc(o)pie mai de tot, şi au scăzut din toate bucateli, pentru destule nevoi şi prade, ş(i)-au rămas fără nemica, şi dup-aceia ni-au rugat cu mare rugămente pentru acea moşie a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii, anume Broştiani şi cu acea bucată de hotar, ce să aleage în partea hotarului satului Broştianilor, zicându că s-au făcut vii de la o vreme încoace pre acel hotar cu acea bucată de loc, şi ep(i)sc(o)pia n-are nice un vinit de pre moşia aceia, nici din vin, nici din pâne, nici dintru nemică din vinitul acelui hotar. Deci, domnia mea văzându cum acel sat cu acea bucată de hotariaste a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii dat de ctitor(i) şi de domnii ce au fost mai (îna)nte de noi, cu mare blăstăm sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii, şi rămâindu şi s(fâ)nta ep(i)sc(o)pie la lipsă din tot vinitul, am dat părintelui şi rugătoriul nostru ep(i)sc(o)pului de Huş(i) ca s(ă) ia de-a zecea din vin, şi din pâne, şi din tot vinitul acelui sat a Broşteanilor şi acei bucăţi de hotar precum spun şi dreaseli ep(i)sc(o)pie(i), iar paharnicul al doile(a) să n-aibă nici o treabă acolo la moşia ep(i)sc(o)piei, nici să zăciuiască din viile ce vor fi pre hotarul satului aceluia precum le spun şi ispisoacele în sămne prin pregiurul carele au hotărât boiarinul nostru ce mai sus scrie Toma marele vornic, precum are sv(â)nta ep(i)sc(o)pie şi întărituri de la toţi domnii. Pentru aceia ca să fie şi de la domnia mea sf(in)tei ep(i)sc(o)pii de Huş(i) satul acela în sămne ce să c(h)iamă Broşteanii, cu acea bucată de hotar, şi cu vinitul a tot hotarul, din vin, şi din pâine, şi din tot vinitul, ca să fie şi de la domnia mea dreaptă ocină, şi moşie, şi miluire, şi uric, şi întăritură, cu tot vinitul neclătitîn veaci. Iară după a naostră viaţă şi domnie cine va aleage Dumnezău să fie domnu în ţara a noastră Moldova, să aibă a da şi întări sv(â)nta ep(i)sc(o)pie să nu să strice a noastră tocmală şi întăritură, iară cine va vrea să strice aceasta a noastră daanie şi miluiri, şi întăritură, unu(l) ca acela să fie neertat de Domnul D(um)n(e)zău, şi de Prea Curata Maica svinţiei Sali, şi de 318 ot(e)ţi i jevănecis team gradea şi de toţi svinţii, şi să aibă parte cu Iuda, şi cu trecleatul Arie în veaci în munci. Amin. Saam gpnad cazal U Ias lt 7177 meţas mart(ie) 30 dni Io Duca Voevoda D.J.A.N.I., F.E.H. (fostul fond de la D.A.N.I.C.), LXVI / 6, Original, difolio, filigran, semnătura voievodului, sigiliu mijlociu timbrat; D.J.A.N.I., (fostul fond de la D.A.N.I.C.), Manuscrise, nr. 545, f. 49, fără dată; EDIŢII: C.D.M., III, p.377, nr. 1769.

51

15.- 1673 (7181) februarie 11, Iaşi. - Ştefan Petru Voevod, porunceşte tuturor boierilor, vătafilor mari, pârcălabilor de ţinuturi şi dregătorilor de târguri, globnicilor, deşugubinarilor şi slugilor boiereşti de prin târguri şi ţinuturi, care învăluesc pe călugării de la mănăstiri şi metohuri, pe posluşnicii lor, pe preoţii mireneşti şi casele lor, să nu globească sau să judece pe cei ce trăiesc în amestec de sânge. Io Stefan Petru Voevoda Boj(iiu) Milost(iiu) G(os)p(o)dar Zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la ai noştri credincioşi boiari mari şi la vătajii cei mari, şi la părcălabi di pre la ţinuturi, şi la dregătorii di prin târguri, şi la globnici, şi la deşugubinari, şi la alţi slujitori la toţi, şi la slugi boereşti, câţi veţi înbla cu slujbele domniei meale prin toată ţara domniei mele, dămu-vă ştire că am înţăles domnia mea că învăluiţi călugării de pre la sfintele mănăstiri şi de pre la metoacele lor, şi pre posluşnicii lor, şi preuţii mireneşti, şi casele lor, de-i globiţi pre dânşii cum nu să cade, şi pe ficiorii lor, şi pre năimiţii lor, cum n-au mai fostu de v(e)ac. Iar voi opriţi vecinii voştri di prin satele voastre şi-i apăraţi, de nu poate svinţia sa părintele şi rugătoriul nostru Kir Ioan, ep(i)sc(o)pul de Huşi a întări leagea lui Dumn(e)zeu şi să socotiască în eparhia svinţiei sale de oamenii ce petrec făr(ă) de leage, cum nu să cade din singe amestecat de cumătrii, de cununii şi de alte făr(ă)deleage. Pentru aceia deaca vei vedea cartea domniei meale, iar voi să aveţi a lăsa foarte în pace călugării şi călugăriţăle, şi preuţii mireneşti şi casele lor, şi ficiorii lor carei sintu neînsuraţi, şi năimiţii lor, ca să nu-i globiţi, nici să-i giudecaţi nici de o greşaală, ce cu dânşii să aibă treabă a-i giudeca şi a-i învăţa şi a-i cerceta, carele după deala lui Svinţia sa părintele şi rugătoriul nostru carele mai sus scriem, după cum iaste leagea creştiniască, cu Sv(â)ntaa Pravilă, care vor hi în eparhia svinţiei sale, şi iarăşi să aibă a socoti de cum să scrie, de cumătrie, de singe amestecat, oameni ce petrec făr(ă) leage, nime să n-aibă treabă a-i opri sau a-i giudeca, ce cu giudeţăle lui Dumn(e)zeu spre oameni ce vor petrea(ce) fără leage, ca să aibă treabă iar Svinţia sa părintele şi rugătoriul nostru ce mai sus scriem. Pentru aceia nime mai mult să n-aibă a ţine sau (opri) (înain)te (ca)rtea domniei meale. Ni am ne budem. U Ias(i) v(ă)l(eat 7181 fe(bruarie) 11 dni Sam g(o)sp(o)dini veleal. Io Stefan Petru Voevoda D.A.N.I.C., Colecţia Manuscrise, nr. 652, f. 6, Original, difolio, rupt la îndoituri, semnătura voievodului, sigiliu inelar octogonal în chinovar. EDIŢII: C.D.M., III, p. 466, nr. 2232. MENŢIUNI: Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 136; C. Stoide, Contribuţii la Istoria Bisericii Moldoveneşti (1672-1673), Tipografia Lucrătorii Asociaţi, Iaşi, 1942, p.6-7.

52

16.- 1673 (7181) februarie 12, Iaşi. – Ştefan Petru Voievod, întăreşte uric episcopiei Huşilor stăpânirea peste satul Broşteni de lângă hotarul târgului Huşi cu o bucată de loc din hotarul acelui sat, numită Ochiul, după ispisoacele de pâră şi de rămas de la Ieremia Movilă, Moise Movilă, Vasile Lupu, şi în urma alegerii făcută de Toma, mare vornic de Ţara de Jos. † Io Stefan Petru Voevoda B(o)ji(iu) M(i)l(o)st(iu) Zemli Moldavscoi. Adica au vinit înainte(a) noastră şi înainte(a) boiarilor noştri celor mari şi celor mici părintele şi rugătoriul nostru Ioan ep(i)sc(o)pul de Huşi şi ni-au arătat un ispisoc de la Irimia Vodă pre sat pre Broşteani carele iaste a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pie lângă hotarul trăgului Huşilor şi precum ni-au arătat şi altu dres de la Moisăi Mogila Voevod şi un ispisoc de pâră de faţă de la Vasilie Vodă şi de rămas pentru o bucată de loc de hotarul acestui sat, ce-au avut pâră ep(i)sc(o)pul Gedeon cu târgoveţii de Huşi de au fostu zăcându trăgoveţii de acolo că acea bucată de hotar iaste pre hotarul trăgului. Iar Vasilie Vodă neputându-le aleage pâra au ales pre al său credincios şi cinstit Toma marele dvornic de Ţara de Gios să strângă oameni buni megiaşi şi să socotească pentru acia bucată de hotar în ce parte să va vini, în partea hotarului trăgului, au în hotarul satului ep(i)sc(o)piei. Deci, dumnealui au mărsu acolo şi au strânsu oameni buni megiaşi şi au socotit foarte pre dreptaate, şi s-au vinit acea bucată de hotar înaintea hotarul(u)i satului ep(i)sc(o)piei Broşteanilor. Deci, atuncia nefiindu făcute vii pre acela loccă să c(h)iamă Oc(h)iul l-au fostu lăsat de era un loc despre ep(i)sc(o)pie nesocotit, iar vinindu vremea în zilele no(a)stre, vinit-au părintele şi rugătoriul nostru Ioan ep(i)sc(o)pul de Huşi, şi ni s-au jeluit cu mare jalobă zicând c-au slăbit şi au meserit sv(â)nta ep(i)sc(o)pie de tot, şi au scăzut din toate bucatele pentru destule nevoi şi prade, şi au rămas fără nimica, şi după aceia ni-au rugat cu mare rugăminte pentru acea moşie a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii, anume Broştianii şi cu acea bucată de hotar ce să aleage în partea hotarului Broşteanilor, zicând că s-au făcut vii de la o vreame încoace pe acel hotar cu acea bucată de loc, şi ep(i)sc(o)pia n-are nici u(n) vinit di pre moşia aceia, nici din vii, nici din pâine, nici dintru nimica din vinitul acelui hotar. Deci, domnia mea văzindu cum acel sat cu acia bucat(ă) de hotar iaste a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pie dată de ctitori şi de domnii ce-au fostu mai (înai)nte de noi cu mare blăstăm sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii, şi rămâindu şi s(fân)taa ep(i)sc(o)pie la lipsă din tot vinitul, i-am dat părintelui şi rugătoriului nostru ep(i)sc(o)pului de Huşi ca să ia de a zecea, din vin, şi din pâine, şi din tot vinitul acelui sat a Broşteanilor şi acei bucăţi de hotar precum spun şi dreasele ep(i)sc(o)piei. Iar păharnicul al doile(a) să n-aibă nici o treabă acolo la moşia ep(i)sc(o)piei, nici să zăciuiască din viile ce vor hi pre hotarul satului aceluia precum le spun şi ispisoacile în sămne prin pregiurul carele au hotărât boiarinul nostru ce mai sus scriem Toma vornicul cel mare precum are sv(â)nta ep(i)sc(o)piei şi întărituri de la toţi domnii pentru aceia ca să hie şi de la domnia mia sv(i)ntei ep(i)sc(o)pie de Huşi satul acela în sea(m)ne ce să c(h)iamă Broşteanii, cu acea bucată de hotar şi cu vinitul a tot hotarul, din vin, şi din pâine, şi din tot vinitul, ca s(ă) fie şi de la domnia mea dreapt(ă) ocină, şi moşie, şi miluire, şi uric, şi întăritur(ă), cu tot vinitul neclintit în veaci. Iar după a noastră viaţ(ă) şi domnie cini va aleage Dumn(e)zău să fie domnu în ţara noastră Moldova să aibă a da şi a întări sv(â)nta ep(i)sc(o)pie, să nu străce a noastră tocmală şi întăritură, iar cine vra vrea

53

să străce aceasta a noastră danie, şi miluiri, şi (în)tăritură, unul ca acela să fie neertat de Domnul Dumn(e)zeu şi de Preacurata Maica sv(i)nţiei sali, şi de 318 o(te)ţi svnt. Niceii team grad, şi de toţi svinţii, şi să aibă parte cu Iuda, şi cu trecleatul Arie în veaci munci. Amin. U Ias v(ă)l(a)tu 7181 fevr(uarie) 12 dni Io Stefan Petru Voevoda + Lupul D.J.A.N.I., F.E.H. (fostul fond de la D.A.N.I.C.), LXVI / 7, Original, difolio, filigran, rupt puţin la îndoituri, semnătura voievodului, sigiliu inelar octogonal în chinovar; D.J.A.N.I., (fostul fond de la D.A.N.I.C.), Manuscrise, nr. 545, f. 47,(are numai văleatul); EDIŢII: C.D.M., III, p.466, nr. 2233; Costin Clit, Broştenii Huşilor în documente, în Costin Clit, Constantin Vasluianu, In memoriam Ion Gugiuman. 100 de ani de la naştere, Editura Pim, Iaşi, 2010, p. 94-95 (Copia din Manuscrise). 17. - 1674 (7182) martie 31, Iaşi. – Dumitraşco Cantacuzino Voievod întăreşte uric episcopiei Huşilor stăpânirea asupra satului Broşteni cu o bucată de hotar, numită Ochiul, care ţine de hotarul satului, pe care locuri s-au făcut şi vii, în urma alegerii făcută de Toma, marele vornic de Ţara de Jos, împreună cu oameni megieşi, în urma pricinii ce-au avut-o cu târgoveţii. † Io Dumitraşco Ca(n)tacuzino Voevod B(o)jiiu M(i)l(o)stiu G(o)sp(o)dar Zemle Moldavscoi. Adeca au vinit înainte(a) noastră şi înaintia boiarilor noştri celor mari şi celor mici părintele şi rugătoriul nostru Sofronie episcopul de Huşi şi ne-au arătatu un ispisoc de la Irimia Vodă, pre sat pre Broşteani carele iaste a sf(i)ntei ep(i)sc(o)pii lângă hotarul trăgului Huşilor, şi precum ni-au arătatu şi altu dires Moisăi Mogila voevoda, şi un ispisoc de pâră de faţă de la Vasilie vodă, şi de rămas pentru o bucată de loc de hotarul acestui sat ce-au avutu pâră episcopul cu târgoveţii de Huşi de-au fostu zicându trăgoveţii de-acolo că acea bucată de hotar iaste pre hotarul târgului. Iară Vasile vodă, neputându aleage pâra au ales pre al său credincios şi cinstitu Toma marele dvornic de Ţara de Gios să strângă oameni buni megiaşi şi să socotească pentru acea bucată de loc şi de hotar în ce parte să va vini, în partea hotarului trăgului, au în hotariul satului ep(i)sc(o)piei. Deci dumnealui au mărsu acolo şi au şi au strânsu oameni buni megiiaşi şi au socotitu foarte pre dreptate şi s-au venitu acea bucată de hotar în partia hotarul(ui) satului ep(i)sc(o)piei Broşteanilor. Dici, atuncea nefiindu făcute vii pre acela loc ce să c(h)iamă Oc(h)iul l-au fostu lăsatu de era un loc despre ep(i)sc(o)pie nesocotitu, iară viindu vreamia în zilele noastre vinit-au părintele şi rugătoriul nostru Sofronie episcopul de Huşi şi ni s-au jăluit cu mari jalobă zicându c-au slăbitu şi au meseritu sv(â)nta ep(i)sc(o)pie mai de totu şi au scăzutu din toate bucatele, pentru destule nevoi şi prade şi au rămas fără nemica, şi după aceia ni-au rugatu cu mare rugăminte pentru acea moşie a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii, anume Broşteanii şi cu acea bucată de hotar ce să alegi în partia hotarului satului Broşteanilor zicându că s-au

54

făcutu vie de la o vreame încoace pre acel hotar cu acea bucată de loc şi ep(i)sc(o)pia n-are nici un vinit de pre moşia aceeia, nici din vin, nici din pâine, nici dintru nemică, din vinitul acelui hotar. Deci, domnia mea văzindu cum acel satu cu acia bucată de hotar iaste a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii dată de ctitor(i) şi domnii mai ceau fostu (înai)nte de noi, cu mare blăstăm sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii, şi rămâindu şi s(fân)taa ep(i)sc(o)pie la lipsă din totu vinitul am datu părintelui şi rugătoriului nostru ep(i)scopului de Huşi ca să ia de-a zăcia din vin, şi din pâine, şi din totu vinitul acelui sat a Broşteanilor şi acelui bucăţi de hotar precum spun şi direasele ep(i)scopiei, iară păharnicul al doilea să n-aibă nici o treabă acolo la moşia ep(i)sc(o)piei, nici să zăciuiască din viile ce vor hi pre hotarul satului aceluia precum le spun şi ispisoacele în sămne prin pregiurul care le-au hotărâtu boiarinul nostru ce mai sus scriem, Toma dvornicul cel mare, precum are s(fâ)ntaa ep(i)ec(o)pie şi întăritură de la toţi domnii pentr(u) aceia ca să hie şi de la domnia mia s(fâ)nta ep(i)sc(o)pie de Huşi satul acela în (s)eamne ce să c(h)iamă Broştenii cu acea bucată de hotar (şi) cu totu vinitul hotarului, şi din vin, şi din pâine, şi din totu vinitul (ca să fie şi)9 de la domnia mia dreaptă ocină şi moşie (şi) miluire, şi uric, şi întăritură, cu totu vinitul neclătitu în veci. Iar du(pă) (a) (noas)tră viaţă şi domnie cine va aleagi D(u)mnăzău să fie (dom)u în ţara noastră Moldova să aibă a da şi a întări s(fâ)ntaa ep(i)sc(o)pie să nu strice a naostră tocmală şi întăritură, iară cine va vrea să strice aceasta a no(a)stră danie, şi miluire, şi întăritură, unul ca acela să fie neertatu de Domnul Dumn(e)zău şi de Pre(a)curata Maica s(fi)nţii sale, şi de 318 ot(e)ţi văj Necie team grad, şi de toţi svinţii, şi să aibă parte cu Iuda şi cu trecleatul Arie în veaci. Amin. U Ias veleatu 7182 mţa mart(ie) 31 dni Io Dumitraşco voevod Ursul pis(al) D.J.A.N.I., F.E.H. (fostul fond de la D.A.N.I.C.), LXVI / 8, Original, difolio, filigran, rupt, pătat, semnătura voievodului, sigiliu inelar, octogonal în tuş; D.J.A.N.I., (fostul fond de la D.A.N.I.C.), Manuscrise, nr. 545, f. 3v-4; Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 137; EDIŢII: C.D.M., III, p.489, nr. 2348; Costin Clit, Broştenii Huşilor în documente, în Costin Clit, Constantin Vasluianu, In memoriam Ion Gugiuman. 100 de ani de la naştere, Editura Pim, Iaşi, 2010, p. 95-96 (Copia din Manuscrise). 18. - 1674 (718)* aprilie 22, Iaşi. – Dumitraşco Cantacuzino Voievod porunceşte tuturor boierilor, vătafilor mari, pârcălabilor de ţinuturi şi dregătorilor de târguri, globnicilor, deşugubinarilor şi slugilor boiereşti de prin târguri şi ţinuturi, care învăluiesc pe călugării de la mănăstiri şi metohuri, pe posluşnicii lor, pe preoţii mireneşti şi casele lor, să nu globească sau să judece pe cei ce trăiesc în amestec de sânge.

9

Rupt.

55

† Io Dumitraşco Cantacozino Voevoda B(o)jiiu M(i)l(o)stiu Gpdar Zemle Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarii noştri credincioşi, boiari mari şi la vătajii cei mari, şi la părcălabi de pre la ţinuturi, şi la diregători de prin târguri, şi la globnici, şi la deşugubinari, şi la alţi slujitori la toţi, şi la slugi boereşti, câţi veţi înbla cu slujbele domnii meale prin toată ţara domnii meale, dămu-vă ştire cam înţăles domnia mea că învăluiţi călugării de pre la sv(e)ntele mănăst(i)ri şi de pre la mitoacele lor, şi pre posluşnicii lor, şi preuţii mireneşti şi casăle lor, de-i globiţi pre dânşii cum nu să cade, şi pre ficiorii lor, şi pre năimiţii lor, cum n-au mai fostu de v(e)ac. Iar voi opriţi vecinii voştri de prin satele voastre şi-i apăraţi, de nu poate svinţia sa părintele şi rugătoriul nostru kir Sofronie episcopul de Huşi, a întări leagea lui Dumn(e)zău şi să socotiască în eparhia sv(i)nţii sale de oamenii ce petrecu fără de leage, cum nu să cade din singe amestecatu şi de cumătrie, de cununii, şi de alte fărădelegi. Pentr(u) aceea dacă viţi vedea cartea domnii meale, iar voi să aveţi a lăsa în paci călugării, şi călugăriţăle, şi preuţii mireneşti şi casăle lor, şi pre ficiorii lor carii sântu neînsuraţi, şi năimiţii lor, ca să nu-i globiţi, nici să-i giudecaţi, nici de o greş(e)ală, ce cu dânşii să aibă triabă a-i giudeca şi a-i învăţa, şi a-i certa, carele după deala sa svinţia sa părintele şi rugătoriul nostru, carele mai sus scriem, după cum iaste leagea creştinească, cu Sv(â)ntaa Pravilă, carii vor hi în eparhia svinţii sale, şi iarăşi(i) să aibă a socoti de cum scrie, de cumătrie, de singe amestecatu, oameni ce petrecu fără leage, nime să n-aibă treabă a-i opri sau a-i giudeca, ce cu giudeaţăle lui Dumn(e)zău spre oameni ce vor petrece fără leage, ca să aibă treabă iar svinţia sa părintele şi rugătoriul nostru ce mai sus scriem, precum le scriu cărţile şi de la alţi domni ce-au fostu mai (îna)inte de noi. Pentr(u) aceia nime mai multu să n-aibă a ţine sau a opri preste carte(a) domnii meale. U Ias V(ă)leatu 7181 mţa ap(rilie) 22 Io Dumitraşco Voevoda Ursul pis(ar) D.A.N.I.C., Colecţia Manuscrise, nr. 652, f. 8-9, Original, difolio, rupt la îndoituri, semnătura voievodului, sigiliu inelar octogonal în chinovar. *) Văleatul 7181 scris foarte clar. EDIŢII: C.D.M., III, p. 491, nr. 2361. 19. - 1675 (7184) decembrie 28, Iaşi. – Antonie Ruset Voievod întăreşte uric episcopiei Huşilor stăpânirea peste satul Broşteni de lângă hotarul târgului Huşi şi o bucată de loc din hotarul satului, numit Ochiul, pe care s-au făcut vii „de la o vreme încoace”, ales de Toma, marele vornic de Ţara de Jos, în urma pricinii cu târgoveţii, în vremea lui Vasilie Voievod. † Io Antonie Ruset Voevod B(o)jieu M(i)l(o)stiu G(o)p(o)d(a)r Zemli Moldavscoi. Adec(ă) au venit înaintia noastră şi a tot svatul nostru boiarilor celor mari şi celor mici părintele şi rugătoriul nostru Sofronie ep(i)sc(o)pul de Huşi şi nea arătat înaintea noastră un ispisoc de daanie şi de întăritur(ă) de la Dumitraşco

56

Ca(n)tacuzino Voevod pre sat pre Broşteani carele iaste a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii lângă hotarul târgului Huşilor, şi pentru o bucată de loc de hotarul cestui sat care au avut pâră ep(i)sc(o)pii mai de demult în zilele lui Vas(i)lie vodă, cu trăgoveţii de târgu de Huşide-au fostu zicându ei că acea bucat(ă) de loc iaste de hotarul târgului, iară Vas(i)lie vodă au fostu trimis pre al său credincios boiarin pre Toma vornicul cel mare de Ţara de Gios şi au fostu socotit cu oameni buni pre dreptate şi au aflatu şi au ales că acea bucată de loc iaste de hotarul satului Broşteanilor a ep(i)sc(o)pii. Deci, atuncea nefiindu făcute vii pre acel loc ce s(e) c(h)iam(ă) Oc(h)iul l-au fostu lăsat de era un loc despre ep(i)sc(o)pie nesocotit, iară viindu vreamea la zilele lui Dumitraşco Ca(n)tacuzin(o) vodă fost-au vinit părintile Sofronie ep(i)sc(o)pul de Huşi, şi s-au jăluit cu mare jalob(ă), cum au miserit sv(â)ntaa ep(i)sc(o)pie mai de tot şi au scăzut din toate bucatele, pentru destule nevoi şi prade, şi au rămas făr(ă) nemica şi s-au rugat cu mare rugăminte pentru acea moşie a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii, anume Broşteanii şi cu acea bucată de loc ce s-au fost ales în partea satului Broşteanilor, zicându că s-au făcut vie de la o vreame încoace pre acel hotar cu acea bucată de loc, şi ep(i)sc(o)pia n-are nici un vinit de pre moşia aceia, nici din vin, nici din pâine, nici dintru nimic din venitul acelui hotar. Deci, fiindu acel sat Broşteanii şi cu acea bucată de loc ce scriem mai sus a sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii dată de domni(i) şi ctitori(i) ce-au fost mai de demult de noi cu blăstem, şi rămâind sv(â)ntaa ep(i)sc(o)pie la lipsă din tot vinitul, făcutu-i-au daanie şi întăritur(ă) cu acel ispisoc de la Dumitraşco vodă părintelui şi rugătoriului nostru Sofronie ep(i)sc(o)pul de Huş(i) ca să ia de a zăcia din vin, şi din pâine, şi din tot vinitul acelui sat a Broşteanilor, şi acei bucăţ(i) de loc cum spun direas(e)le ep(i)sc(o)pi(e)i, iară păharnicul al doile(a) să nu aibă nici o treab(ă) acolo la moşia ep(i)sc(o)pi(e)i, nici să zăciuiască din vii ce or hi pre hotarul satului aceluia, cum li spun direas(e)le în seamne şi precum s-au hotărât de la Vas(i)lie vodă cu acel boiarin ce mai sus scriem Toma vornicul. Drept aceia ca să-i hie şi de la domnia mea sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii tot locul şi cu aceale vinituri ce scriem mai sus, dreaptă danie, şi miluire, şi şi uric, şi-ntăritur(ă) cu tot venitul neruşeit şi neclătit în veaci, şi după a noastră viaţ(ă) şi domnie pre cine va aleage Dumn(e)zău a hi domnu ţarăi noastre Moldovei, ori din cuconii noştri, ori dintr-altu niam tot ca s(ă) aibă a da şi a întări sv(â)ntaa ep(i)sc(o)pie, iară carele va vrea să stricedaania şi-ntăritura noastră acela ca s(ă) hie neertat de Domnul Dumn(e)zău, şi de Preacurataa Maica sv(i)nţi(e)i saale, şi de 318 ot(e)ţi ce au fost în Niceia cetate, şi de toţi sv(i)nţii, şi s(ă) aibă parte cu Iuda şi cu trecliatul Arie întru nesvrăşit veaci. Amin. Pis u Iasohi v(ă)l(a)to 7184 dec(embrie) 28 dni Io Antonie Voevod + Leca D.J.A.N.I., F.E.H. (fostul fond de la D.A.N.I.C.), LXVI / 7, Original, difolio, filigran, rupt puţin la îndoituri, semnătura voievodului, sigiliu inelar, octogonal în chinovar; D.J.A.N.I., (fostul fond de la D.A.N.I.C.), Manuscrise, nr. 545, f. 4v;

57

EDIŢII: C.D.M., III, p.519, nr. 2508; Costin Clit, Broştenii Huşilor în documente, în Costin Clit, Constantin Vasluianu, In memoriam Ion Gugiuman. 100 de ani de la naştere, Editura Pim, Iaşi, 2010, p. 96-97 (Copia din Manuscrise). 20. - 1676 (7184) iulie 8. – Călugăriţa Dorofteia, de la episcopia Huşilor, dăruieşte episcopiei trei dughene la Chişinău, cu venitul lor, pentru a fi pomenită împreună cu fiul ei Toader, îngropat acolo. † Adică eu călugăriţa Dorofteia ce petrec la ep(i)sc(o)pie la Huş(i), scriu şi mărturisăsc cu cest dirept zapis al mieu, de nime silită, nici nevoită, ce de a mea bună voe am dat sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii de la Huş(i) trei dug(h)ene la C(h)işinău cu tot venitul ce vor avea, pentru sufletul mieu, şi pentru sufletul feciorului mieu Toader, că-i îngropat la ep(i)sc(o)pie. Şi zapisul s-au făcut dinaintea d(u)misal(e) Miron log(o)fătul cel mare, şi dumnealui Sturzea Ilie vel dvornic, şi dumnealui Apostolac(h)ii vel spătar, şi dumnealui Dumitraşco vel paharnic, şi dumnealui Todiraşco vel vistearnic, şi dumnealui Gavriliţă biv dvornic, şi dinaintea altor boiari carii s-au tâmplat acolo. Pentru cesta lucru nime din ruda mea, sau din ruda giupânului mieu, sau din nepoţii miei, sau strenepoţii miei, nime să n-aibă a să mesteca, căci o am dat eu pentru sufletul mieu şi pentru sufletul fiului mieu Toader, iar cine să va amesteca la daania noastră, unii ca aceia să fie trecleaţi şi procleaţi şi afurisiţ(i) de 318 ot(e)ţi ce-au fost în cetatea Niceiului, şi de 4 ev(an)g(he)listi, şi săi îng(h)iţă pământul ca pre Daftan şi Aviron. Pre mai mare credinţa ne-am şi iscălit şi ne-am pus şi peceţile ca să fie de credinţă. Şi eu Dorofteia încă mi-am pus degetul ca să s(e) ştie. (Vă)l(ea)t 7184 iul(ie) 8 dni Miron vel log(ofăt) iscal. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 3, Original, difolio, filigran. EDIŢII: C.D.M., IV, p. 39, nr. 65. MENŢIUNI: Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 141. 21. -1678 (7187) decembrie 12, Huşi. – Rafail monahul dărueşte bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Huşi două vii, o cramă cu vase, trei căzi mari, o călcătoare mare şi una mică, o bute şi alte lucruri pentru pomenire. Adică eu, monah Rafail, ier pre mirenie m-au c(h)emat Tatomir, scriu şi mărturisăsc eu cu acest zapis al mieu, precum m-am dat eu la datul sufletului mieu svintei ep(i)sc(o)pii de Huşi besărica Svinţilor Ap(o)st(o)li Petra i Pavla, cu tot ce am eu în mâna svinţiei sale părintelui nostru Calistru episcopului de Huşi doao în vii şi crama cu vasă cu tot, 3 căzi căzi, şi o călcătoare mare şi alta mai mică şi o bute şi dooa în gumătăţi şi un poloboc în crama ţării, 7 giumătăţi pline de vin, să mă scrie la Sf(â)ntul pomealnic şi să mă grijască după moartea mea svinţia sa părintele şi-n tot anul să mi să facă paminte la ep(i)sc(o)pie. Şi la acesta zapis cari s-au scris s-au tâmplat preutul Andrei de ep(i)sc(o)pie, duhovnicul mieu, şi Andon Butucea şi

58

Tiron din Tămăşeani sân Gorie, şi Ileana Enculiasă şi Irina fata lui Dropie de Huşi, şi ficiorul Petrii i Mierăun. Deci, iată cine să va scula, aşijdere şi din oameni mie să ia această moşie a mea ce mai sus scrie de la sf(â)nta ep(i)sc(o)pie din munca mea cumpărată ce-am ago(ni)sit din tinereţele mele hiindu eu lefegiu la domnie, dintraceea a mea muncă am cumpărat aceste vii. Deci, iată am făcut acest zapis precum să scrie şi mai sus să hie de mare mărturie şi credinţă, hie la ce scaun şi giudeţ unde va hi dus. Şi pentru credinţa ne-am pus şi degetele şi rudele meale să n-aibă nici o triabă la această moşie. Iar cine să va amesteca la această moşie să hie treclet şi proclet şi anatema şi de trei sute şi 18 oteţi şi de 12 Ap(o)st(o)li. Nime să n-aibă a să amesteca la acest za(pi)a al mieu. Şi eu Misail clisiarhul de la ep(i)sc(o)pie am scris acest zapis ca să s(e) ştie. U Huşi 7187 fev(ruarie) 12 Andon Butucea. Tiron. Iliana. Irina . Mierăun. Popa Andrei. Misail clisiarhul. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI/ 2, Original, degete, filigran, rupt la îndoituri, pătat; EDIŢII: C.D.M., IV, p. 90, nr. 318. 22.- 1682 (7191) decembrie 6. – Gligorie Grecul cu fratele său Istratie şi sora Sofronia, copii lui Meliştean, nepoţii Alexandrii, vând lui Ion Coti moşia lor din Şişcani şi Curieci, a treia parte din bătrânul Găluceştilor, din care o parte (de la nucul cel mare în sus – un loc de prisacă cu livadă) este vândută lui Mihăil, logofătul, pentru o datorie de 30 de lei. Adică eu Gligorie Grecul, şi cu fratimeu Istratii, şi cu sorume(a) Sofronie, ficiorii lui Meliuştan, nepoţi Alicsandri, nepoată de fată lui Crăciun Curiac, făcutam zapisul nostru la m(â)na dumisale lui Ion Coti pe cum i-am vândut dumisale moşie no(a)stră din Şişcani şi din Curieci a trie parti din bătrânul Găluceştilor, 2 părţi a Găluceştilor, şi una să ţie Ion. Însă să să ştie o parte că-i vândută logofătului Mihăil, luând de la dumn(e)alui 30 de lei îndatorin(d), şi am c(h)eeltuit banii şi neavând de unde-i da la mo(a)rte(a) me(a) am strâns pe a mii pe toţi şi i-am întrebat au bani să-i de(a) şi s(ă) e m(o)şie. Ei au zis că n-au de undi da . Noi am căzut după dumn(e)alui cu rugăminte cu toţi fraţii noştri să e dumn(e)alui moşie, dumn(e)alui încă au primit şi i-am dat să-(i) fie ocină dre(a)ptă şi moşie dumisale şi ficiorilor şi nepoţilor, şi i-am dat di la nucul cel mare în sus un loc de prisacă cu livada lui Hirăe, iară de la nucul cel mare în jos în tot locul a triile parte dintr-un bătrân. Şi nime dintr-a noştri să n-aib(ă) învăluială, nici gură să grăiască că cu voe tu(tu)ror o am dat-o şi mai mare credinţa ne-(a)m pus şi degitele. Ion să ţie dintr-un bătrân a

59

trie parte. Şi când am făcut acest zapis s-(a)u tâmplat mulţi o(a)meni bun(i) şi bătrâni, anumi. Gligorie Grecul Istratie Sofronie Gavril Găluşcă Vasile Ic(h)im Găluşcă. Aceştie sânt răzeşi. Ceopiceanil Simion Margine Şi Darie sluga dumis(a)le a G(h)eng(h)ii, şi mulţi o(a)meni buni şi bătrâni înpregiuraşi. Şi eu Timoftie Vreme am scris zapisul. (Văl)le(a)t 7191 dece(m)vrie 6 dni D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 1, Fals după hârtie, filigranul ce apare mai târziu şi după scris, rupt la îndoituri, hârtia îngălbenită; EDIŢII: C.D.M., IV, p. 181, nr. 763. 23. - 1689 (7198) septembrie 21. – Vasile Costache biv vornic al Ţării de Jos, Ştefan Cerchez vel comis, soţia sa Acsiţa, Lupul Costache vel medelnicer, Ştefan Scărlet vel armaş şi Dabija Scârlet vtorii logofăt, rude cu Crâstea vornicul şi Roşca, ctitorii, adeveresc că această mănăstire Grăjdeni a fost închinată mănăstirii Mira, ctitoria lui Constantin Cantemir, având egumenul de la Mira şi de Grăjdenii. Iacov Patriarh Ţarigradului adiverez Adică noi Vasile Costac(h)e biv vor(ni)c de Ţara de Jos, şi Ştefan Cerc(h)ez vel comis şi cu giupâneasa me(a) Acsiţa, şi Lupul Costac(h)ie vel medelnicer, şi Ştefan Scărlet vel armaş, şi Dabija Scârlet vtorii logofăt, ctitorii sfintei monastiri Grăjdenii, facem ştirecu ace(a)stă adevărată scrisoare a noastră, precum aflându-ne noi toţi rudenie Crâstei vornicului şi Roşcăi, de carii este făcută sfânta monastire pomenită mai sus Grăjdenii, unde este hramul Sfântului Erarh a lui H(risto)s şi făcătorului de minuni Nicolai(e), socotitu-ne-am cu toţii înpreună, rămâind această monastire ca o pustie şi nelăsându-ne vremile de acmu să o putem rădica şi a o sprijini pentru multe nevoi şi apăsări cumplitelor vremi, înc(h)inatu-i-am din plină voia noastră Sfintei monastiri Mira, care esti zidită pre apa Milcovului de luminatul Domnul nostru măria sa Ioan Costandin Voevod, supt hramul iarăş(i) Sfântului Erarhu Neculai, care mănăstire a măriei este înc(h)inată Sfântagora la mănăstirea Vatoped, şi dată supt grije şi paza sfinţiei sale lui Gligori, ce-au fost mitropolit la Odesa. Lăsăm şi noi mănăstirea Grăjdenii Sfântagorei mămăstirei Vatoped, ca să fie ca un mitoc Sfintei monastiri Mira, şi acmu o dăm să hie supt grija şi paza sfinţiei sale mitropolitului Gligorie, cu toate bucatele monastireşti şi cu moşiile ei pre izvod ce i-am dat în mânule sfinţiei sale iscălit de noi, însă cu această tocmală: Egumenul care va fi la mănăstire la Mira, acela să aibă a pune şi la mănăstire la Grăjdeni egumen, şi să nu-l scoaţă până la moartea sa, doară atuncea de l-ar vide(a) că iaste un om stricătoriu şi răvnitoriu de bucatele mănăstirii, atuncea să-l scoaţă şi să aibă a pune altul. Aşijderea, să nevoiască bucatele monastireşti să nu scază, să aibă cu

60

nevoinţa lor a le creşte, şi lăsăm şi aci(a)stă tocmală să avem noi ctitorii, ori după viaţa noastră ruda noastră carii ar hi ctitori Sfintei monastiri Grăjdenii, să aibă a luoa sama bucatelor mănăstireşti al treilea an. Iar a să amesteca la bucatele mănăstireşti, să nu să amestece cu blăstăm legăm. Iar care din ruda noastră, ori din feciori, ori din nepoţi, ori din strănepoţi, ori hie din ce rudă a noastră s-ar amesteca să facă într-alt c(h)ip peste tocmala noastră, să înc(h)ini mănăstirea aiurea şi să se amestece la bucatele mănăstireşti şi să iasă din aşăzarea noastră, acela să fie treclet şi proclet, şi ne(i)ertat în veaci de Dumnezeu şi de preacurata a lui maică şi afurisit de 318 oteţi de la Niceea, să aibă lăcaş cu Iuda şi cu hulitoriul de Dumnezeu Arie. Şi această tocmală şi aşăzare s-au făcut denaintea Preasfinţitului c(h)ir Iacov Patriarhul a Ţarigradului şi a toată lumea, şi dinaintea dumilorsale boerilor celor mari şi acelor mici a ţării. Şi noi pentru mai mare credinţa ne-am iscălit. U (...) vleto 7198 săp(tembrie) 21 Vasilie Costac(h)i vel vornic. Lupul Costac(h)i vel medelnicer. Dabija Scarlet vtorii logofăt. Ştefan Cerc(h)ez vel comis. Lupul Bogdan hatman. Ştefan Scărlet vel armaş. Costandin vel pah(a)r(nic). D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 97 / 1, Copie; 97 / 2, Copie. 24. - 1690 (7198) martie 23, Iaşi. – Luchian, împreună cu fratele său Gavril şi cu sora lor Sanda, vând lui Costea şi femeii sale, via lor de la Huşi cu 12 lei. Adică eu Luc(h)ian, feciorul lui Carp, fratele Luncanului, cu frate(le) mieu Gavril şi cu soru noastră Sanda, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru, precum noi de nime nesiliţ(i), nici asupriţ(i), ce de a noastră bună vo(i)e neam tocmit cu Coste şi cu vară noastră Măria, nepoata Luncanului, femeia lui Coste, pintru o vie a unc(h)iu(lui) nostru a lui Vasile Luncanului, care vie iaste la Huş(i) la Oc(h)iu, pe lângă via lui Măteiu din sus, şi pe lângă a Anesii pe din gios. Deci, cea fost partea noastră într-acea vie o am vândut dumisali lui Coste şi femeii dumisale vară noastră Mării cu doasprezeci lei, ca să le hie dumilorsale driaptă ocină şi moşie în veaci. Nime dintr-u noi sau dindr-u rudele noastre să nu mai aibă triabă a să amesteca la acea vie, ce să aibă a-ş(i) ţâne Coste şi cu femeia lui cu vară noastră Măria via cu bună pace în veaci. Şi la aceasta de bună vo(i)e tocmal(ă) a noastră sau tâmplat Mătei de Huş(i), şi Anesia, şi preutul Galbăn, şi Balint, şi Giurgia, şi Necula de Iaş(i), hinul dumisali lui Panait neguţitoriul şi alţi oameni buni. Şi pentru credinţa ne-am pus degitile şi iscăliturili. Şi eu Andrei Moţoc diacul de cămar(ă) am scris zapisul.

61

U Ias (vă)l(e)t 7198 mart(ie) 23 Luc(h)ian Mătei ot Huş(i). Balint o(t) tam. Giurgea ot Huş(i). Neculai.

Gavril

Sanda

D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 3, Original, difolio, filigran, deteriorat, rupt la îndoituri, lipit, degete în tuş; EDIŢII: C.D.M., IV, p. 280, nr. 1239. 25. - 1691 (7199) mai 11. – Apostol de Vânători cu soţia sa Maria şi feciorii lor, vând lui Iordache Rusăt, mare vistier, moşia lor din Giurgeşti, pe Crasna, ţinutul Fălciului, 12 pământuri, câte 30 de paşi pământul, din vatra satului, câmp şi tot locul, partea moşului său Laşcu al lui Ifrim, care i s-a cuvenit la împărţeala cu alţi răzeşi, cu 16 lei, bani gata. 7199 mai 11 Apostul di Vânători, şi cu fămie me(a) Marie, şi cu ficiorii noştri, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, că de bună vo(i)e noastră am vândut a noastră moşie ce-am avut la Giurgeşti, la ţinutul Fălciului, pe Crasna, parte(a) moşului nostru lui Laşcu a lui Ifrim, ce s-au ales la înpărţală când s-au înpărţit cu alţi răzăşi 16 pământuri, şi pământul câte 30 paşi, acei(a) am vândut-o noi dumisali lui Iordac(h)i Ruset vel vist(iernic) drept şespre(ze)ci lei bani gata, din vatra satului, din câmpu, şi din tot locul, cu tot vinitul, să-i fie dum(i)sale driaptă ocină şi moşie în veciu. Şi când s-au vândut s-au tâmplat mulţi bo(i)eri mari cari s-au iscălit. Tudos Dubău vel logofăt. Vasile Costac(h)i vel vornic. Lupul Bogdan hatman. D.J.A.N.I. (fost la D.A.N.I.C.), Manuscrise (Condica Gheorghe Asachi), 628, f. 134, nr. 290, Copie; Menţiuni: D.J.A.N.I., F.E.H., XIV / 40, nr. 2; respectiv XIV/ 41nr. 2: au mai 19. EDIŢII: C.D.M., IV, p. 305, nr. 1354. 26. - 1691 (7199) mai 12. – Postolache din satul Mirceşti, vinde vornicului Iordache Rusăt, mare vistier, moşia sa de pe Crasna, ţinutul Fălciului, lângă hotarul Stroeştilor, cu 12 pământuri în ţarină, loc de prisacă şi pomeţi, pe care o are din schimbul făcut cu vărul său Chigheci căpitanl. Adică eu, Postolac(h)i din sat din Mirceşti, scriu şi mărturisăscu cu acestu adevărat zapis al meu, de nimi silit, nici asuprit, ce de a me(a) bună voi(e) am

62

vândut driapt(ă) ocină şi moşii(e) a me(a), cari am făcut sc(h)imbătură cu văru(l) meu cu Cig(h)eciu căpit(an), şi această moşii(e) este în ţinutul Fălciului, pe Crasna, alături cu hotarul Stroeştilor, pe din gios di această moşii(e), am vândut-o dumn(ealui) marilui vist(i)ernic Iordac(h)i, ca să fii(e) dumn(ealui) ocină şi moşii(e) dreaptă, neclătit în veci, dumn(ealui) şi giupânesii dumn(ealui, şi cuconilor, şi nepoţilor, şi moşii(a) aceasta am vândut-o cu tot locul, şi cu tot vinitul, cu 12 pământuri în ţarină, şi cu loc de prisacă, şi cu pomeţi. Şi acestu zapis s-au făcut dinainte(a) boerilor cilor mari cari mai gios s-au iscălit. Tudos Dubău vel logofăt. Velicico Costin vel vornic. Lupul Bogdan hat(man). D.J.A.N.I. (fost la D.A.N.I.C.), Manuscrise (Condica Gheorghe Asachi), 628, f. 132, nr. 288, Copie. EDIŢII: C.D.M., IV, p. 305, nr. 1356. 27. - 1692 (7200) aprilie 15. – Chirvase Chihaia de la Pagul vinde lui Istrate Vrabie o vie pe care o avea cumpărată de la Stefania Vlăsioaia la Epureni cu 30 de lei. Adică eu, C(h)irvase C(h)ihaia de la Pagul, scriu eu şi mărturisescu cu cestu adevărat zapis al mieu, de nime silitu, nici asupritu, ci de a mea bună voe am vândutu a mea dre(a)ptă ocină şi moşie o vie ce-(a)m avutu cumpărătură de la Ştefănias(a) Vlăsioae şi via iaste în ograda Epurenilor. Aceasta o am vândut dumisali lui Istratie Vrabie ca s(ă) fii(e) dumisali dre(a)ptă ocină şi moşie în veci, dumisali şi giupâniasăi şi cuconilor dumisali, drept treizăci de lei bătuţi şi mi-au făcut dumn(ea)lui plata deplin şi ca s(ă) aibă dumn(ea)lui aşi faci şi ispisoc domnescu. Şi tocmala s-au făcut dinaintea svinţii sali Varlaam ep(i)sc(o)p Huşschii, şi Zuza vornicul de po(a)rtă, şi Macarie egumen dela s(fâ)nta mănăstire de la Goescul, şi Calistru Cirnis, şi Toader Zărul, şi Iac(h)im Negară, Z(a)haria Mânălungă. Şi eu Sandul Cogălniceanul am scris. U Huşi let 7200 apr(ilie) 15 C(h)irvas C(h)ihai. Zuza vornic. Toader Zărul. Z(a)haria. Varlaam Episcop Huşi. Macarie ot Goesc. Iac(h)im. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI/ 3, Original, difolio, degete, filigran, rupt puţin la îndoituri; EDIŢII: C.D.M., IV, p.327, nr. 1459.

63

28. - 1692 (7201) octombrie 2. – Iorga împreună cu soţie sa Atanasia vând lui Istratie Vrabie a patra parte din via de la Epureni cu 12 lei. Adică eu, Iorga şi cu femeie mea Aftanasie, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru, de nim(eni) asupriţi, nici siliţi, ce noi de a no(a)stră bună voe am vândut a no(a)stră dre(a)ptă ocină şi moşie, o parte de vie, a patra parte din vie ce este la Epureni, am vândut-o dumisali lui Istratie Vrabie şi preţul ce-au fost ne-a dat d(u)mnealui Istratie de lei 12 deplin. Şi tocmal(a) noastră au fost denainte sfinţii sali părintelui Varlaam ep(i)sc(o)pului de Huşi, şi denainte egumenului Ged(e)on de Selişteni, şi denainte dumisali vatah(u)lui Crâstei, şi dumisali lui Arc(h)irie de Şâşcani, şi Apostului pivniceriului. Iar noi carii sintem scrişi mai sus văzind a lor tocmal(ă) şi plată deplin am iscălit ca s(ă) fie de mari credinţă. (Vă)let 7201 oct(ombrie) 2 Iorga. Tănasie. Varlaam Ep(i)scop Huşi. Cârste m-am tâmplat. Apostol pivnicerul. Arhiri iscal. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI/ 4, original, difolio, filigran, rupt puţin la îndoituri, sigiliu mic al Episcopiei Huşilor, aplicat în fum. EDIŢII: C.D.M., IV, p. 338, nr. 1511. 29.- 1693 (7202) octombrie 6, Iaşi. – Costantin Duca Voievod împreună cu sfatul său hotărăşte ca monahii şi monahiile, preoţii şi diaconii cu feciorii şi fetele lor, slujbaşii şi slujnicele lor, precum şi ţârcovnicii din eparhia lui Varlaam, Episcop de Huşi, ca şi din eparhia Mitropoliei şi a celorlalte Episcopii să fie judecaţi de chiriarhii respectivi pentru orice greşeală vor săvârşi, afară de omor, care este treaba domniei şi a sfatului său. Porunceşte de asemenea boierilor mari şi mici, pârcălabilor, globnicilor, deşugubinarilor şi altor slujbaşi domneşti să nu se amestece în aceste judecăţi. M(i)l(o)sti(i)u B(o)ji(i)u Noi Costantin Duca Voevoda G(o)spdar Zemli Moldavscoi. Adică domnia mea am dat şi am întărit rugătoriului nostru svinţi(e)i sale părintelui Varlaam, episcopul de Huşi, pentru rândul rugătorilor noştri, călugării şi călugăriţele şi preoţii şi dieconii, cu ficiorii şi fetele lor şi cu năimiţii şi năimitele lor. Aşijderea şi ţircovnicii şi cu toată breasla lor câţi sintu clirosul Sfintei besearici. De care lucru domnia mea înţălegându pentru greşaleli ce s-ar face dintre aceşti de mai sus scrişi în toată eparhia a episcopi(e)i de Huş(i), sirguescu şi trimit boiarii şo părcălabii şi globnicii şi alţi diregători mireneşti, de trag şi globăscu, şi nu iaste lucru ales pentru greşelele acestora unde să s(e) giudece. Pentru aceia domnia mea am căutat la sf(â)nta pravilă a besearicii înpreună cu tot sfatul nostru să vedem

64

cu ce giudeţ arată să se giudece unii ca aceştii, cu mirenescu au cu sufletescu, la boiari au la vlădici. Deci, sf(â)nta pravilă aşa porunceşte şi învaţă, afară den moarte, oricâte greşale vor fi dintr-aceşti de besearică, nici un giudeţ mirenescu să n-aibă treabă ai giudeca. Numai carele va face moarte dintre aceştia, cu acela va avea treabă domnia, iar la alte vini sau greşeale la toate să aibă treabă numai vlădicii. Pentru aceia domnia împreună cu tot sfatul nostru poruncescu tuturor înpreună boiar(i)lor, celor mari şi celor mici, pârcălabilor şi globnicilor şi deşugubinarilor sau fie cine ar fi dintru slugile domni(e)i meale, toţi să ştiţi cum s-au tocmit cu sf(â)nta pravilă cu episcopii să aibă treabă svinţia sa părintele mitropolitul şi ep(i)scopii să aibă a giudeca cineş(i) întru a sa eparhie, pre călugări şi pre călugăriţe, şi pe preuţi şi dieconi mireneşti cu ficiorii şi fetele lor, şi ţarcovnici, precum scrie mai sus. Iar întru eparhia unuia altul ca să nu să amestece, numai cineş(i) întru eparhia sa să giudece şi să globască, cineş(i) după deala lui, iar alte giudeţă mireneşti să nu s(e) amestece peste această carte a domni(e)i meale. Nime(ni) să nu-i prade nime(ni) să nu-i globască fără numai părintele episcop de Huşi, după obiceiul sf(i)ntei pravile creştineşti. Iar carile nu va asculta şi va călca pravila şi poronca domni(e)i meale, unul ca acela să va giudeca ca un călcătoriu de leage. Într-altu c(h)ip nu va fi. Aceasta facem ştire. U Ias (vă)l(ea)t 7202 oct(ombrie) 6 Noi Costantin Voevod D.A.N.I.C., Colecţia Manuscrise, nr. 652, f. 10, Original, difolio, filigran, rupt puţin la îndoituri şi pătat, semnătura voievodului, sigiliu inelar octogonal în chinovar. EDIŢII: C.D.M., IV, p. 358, nr. 1608; Melchisedec, Chronica Huşilor , p. 153-155. MENŢIUNI: Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 136; C. Stoide, Contribuţii la Istoria Bisericii Moldoveneşti (1672-1673), Tipografia Lucrătorii Asociaţi, Iaşi, 1942, p.6-7. 30. - 1704 (7213) octombrie 26. – Ion Buzincu, Oprina, soţia sa, Constantin, fiul lor, dăruiesc vtori vistiernicului Ştefan Luca, o moşie la Căpşeşti, pe apa Elanului, ţinutul Fălciului, cu loc de ţarină, fânaţ şi vad de moară, pentru binele făcut. Copie † Adică eu Ion Buzincu, şi cu femeia mea Oprina, şi cu fiu(l) meu Costantin, scriim şi mărturisăscu cu acest adevărat zapis al nostru, de nime sălit, nici asuprit, ci de a noastră bună vo(i)e, am dat şi am dăruit dumisale, lui Ştefan Lucăi vtor vist(iernic) o moşie la Căpşăşti, ci este în ţânut(ul) Fălciului, pre apa Elanului, dintr-un bătrân a patra parte, cu loc de ţarină, şi cu loc de fânaţ, şi cu vad de moară în apa Elanului. Aceasta o am dat şi o am dăruit danie pentru multu(l) bine ci mi-au făcut la neputinţa noastră, şi pentru sufletul nostru şi a părinţilor

65

noştri, care mai sus scriem, dum(nea)lui Ştefan Luca vtorii vist(iernic), şi jupânesăi dum(i)sale, şi cuconilor dum(i)sale, ca să fie driaptă ocină şi moşie în veci, şi să aibă dum(nea)lui a-ş(i) face şi dresă domneşti. Şi cându am făcut acest zapis s-au prilejit mulţi boieri de curte carii mai jos sânt iscăliţi. Şi eu Sandu Cogălnicean am scris znatis. U Ias(vă)l(eat) 7213 oct(ombrie) 26 Ion Buzincu, Costantin; Oprina. Costantin Costac(h)i şi alte patru iscălituri de bo(i)eri marturi10. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 40 / 29, Copie din 14 iunie 1823 . 31. -1708 (7216) iunie 22. – Mărturie hotarnică a satelor Dolheşti şi Botneni a lui Iordache Rusăt, fost mare vornic. Mărturie pe satul Dolheştii şi Botnenii Constantin Rosăt vor(nic) 7216 iunie 22 Milostive şi luminat(e) doamne, să fii mărie ta s(ă)nătos. Fac ştire că n(e)au venit cinst(ită) carte(a) mării tali ca să hotărâm satul Dolheştii, cari este într-un hotar cu Botnenii, şi dintr-acest 2 sălişti ca s(ă) alegim părţili dum(nealui) Iordac(h)i Rusăt biv vel vor(nic), să le stâlpim de cătră alţi răzăş(i). Deci, noi am strânsu oameni înpregiuraş(i) şi răz(ă)ş(i) de acolo din câţi s-au aflat şi am măsurat tot satul pist(e) tot cu acei răzăş(i), anumi Apostul Paiul, şi Andronac(h)i a lui Mărgilat, şi Onaca ficioriul Bumihoai, şi Gligoraş sin Irimie, şi Mihai Gaşpar, şi Pascal ficioriul lui Babiciu, şi Ştefan Ţari Lungul. Şi am aflat piste toţ(i) bătrânii opt suti di pământuri, pe patru bătrâni, cum doaă suti pământuri pe bătrân. Deci, am luat sama pe zapisili dumn(ealui) vornicului Iordac(h)i cari li-au avut de la socrul dum(nealui) Neculai Racoviţ(ă) ce-au fost logofăt mari, de cumpărături, de danii, cu-n zapis ce-au mai cumpărat dumn(ealui) mai pe urmă. Şi s-au ales în parte(a) dum(nealui) un bătrân întreg, doaă suti di (pă)mânturi, şi pământul cât de 20 paş(i), pasul cât(e) 7 palmi, cu 35 delniţ(e) de fân, delniţa ca şi pământul, şi s-au stâlpit parte(a) începându-s(e) sămnul hotarului din piscul Crăsniţii dispre apus undi s-au pus stâlpi de piatră 2, una caută tot zare(a) dialului până în obârş(i)e Crasnii cei mari, alt stâlpu de piatră caută caută spre răsărit peste matca Crasnii pi la o cruci de piatră ce este în şesul Crasnei pe din gios de un iaz vec(h)i, şi la deal spre răsărit şi coştiş(a) la (...)pul dumbrăvii într-un stejar, ce este de laturi, s-au făcut un bour, şi di acolo în zare(a) dialului iar s-au făcut doi stâlpi de piatră la un loc cari s-au tocmit de caută un stâlpu în sus tot pe muc(h)e(a) dialului 10

Alt scris.

66

D.J.A.N.I. (fost la D.A.N.I.C.), Manuscrise (Condica Gheorghe Asachi), 628, f. 135-136, nr. 291, Copie; D.J.A.N.I. (fost la D.A.N.I.C.), F.E.H., XXIV / 33 a, 33 b, Original, difolio. EDIŢII: C.D.M., V, p. 202, nr. 763; Costin Clit, Mănăstirea Brădiceşti, Iaşi, Editura Doxologia, 2013, p. 318-320, nr. 136-136 bis. 32.- 1708 (7216) iunie 22. – Măsurătoarea pământurilor din Buneşti pe doi bătrâni Marco şi Plăcintă, făcută de Bejan Hudici şi Axinte Uricar. 330 păm(ânturi) s-au aflat tot locul Buneştilor cu Hrusca pe doi bătrâni Marco şi Plăcintă, care să vini pe un bătrân câte 165 păm(ânturi), pământul câte 20 paşi, pasul câte 6 palme, să s(e) ştie cându s-au măsurat. 7216 iuni(e) 22 95 vine lui Ştefan Frătiţa biv sărdar pe cum răspunde ispisocul de la Vas(i)lie Vod(ă). 16 păm(ânturi) p(o)l tij Frătiţa sărdariul, parte(a) lui Toderaşco snă Lucăi ot Lieşti pre un zapis vec(h)i sirbăscu- din Plăcintă. 82 păm(ânturi) p(o)l din bătrânul lui Marcovici bez alţi fraţi cu (…) în Buneşti. 32 păm(ânturi) tij Ştefan Frătiţa sărdariul parte(a) lui Banciu ce are cu zapis de danie. 131 păm(ânturi) fac peste tot parte(a) dumisali. Bejan Hudici vornic glotn

Axinte Uricar

D.A.N.I.C., F.E.H., XII / 43, Original, filigran, bine conservat. EDIŢII: C.D.M., V, p. 202, nr. 765 33.- 1708 (7216) iunie 28. – Foaie de măsurătoare şi împărţirea pe bătrâni a moşiei satului Crăsnăşăni. Satul Crăsnăşeni s-au măsurat piste tot în frunte pe patru bătrâni şi s-au aflat câte 60 pământuri pe un bătrân. Deci noi am mai măsurat şi acel bătrân a lui Duguleiu, carele l-a hotărât mai în trecută vremi Buhăescul vor(nic) şi l-au şi stălpit. Deci noi am aflat 60 de pământuri care s-au socotit 5 racle de pământuri despre răsărit pănă în vale(a) Pălcului. Deci di sus hotărăşti cu stâlpi despre hotarul Tătăr(ă)nilor, iar din gios partea este stâlpită despre răzeş(i) aşijdere şi patru din pământuri pol de la Vasilii Boţul cumpărătură cu zapis dumis(ale) vornicului Iordac(h)i Leacu ales pe locuri ce să începi din capul acestui bătrân a lui Duguleiu, însă costişa p(r)in pohârnituri până în hotarul Tătărănilor, costişa despre răsărit a văi(i) Bălcului şi am aflat 5 păm(ânturi) pol şi din celilalte 2 rânduri de pământuri carele sânt pe dealul Bălţaţilor alături cu Hârtopul lui Strătulat la deal spre răsărit sau ales şi dintr-acele 2 racle de pământuri câte 4 păm(ânturi) din dealul Bălţaţilor

67

din sus carele s-au făcut piste tot 74 de pământuri şi pământul câte de 30 de paşi cu pasul om de mijloc. Şi această hliză agiunge despre răsărit şi în codru până la hotarul a episcopii ot Huş(i) despre Lohan şi cu un loc de prisacă cu pomeţi unde au fost a vânzătoriului din bătrânul Creţăştilor, precum au dat sam(ă) Onil biv c(h)ihae de Crăsnăşeni. Şi s-au tâmplat şi Co(n)stantin de Idrici. Deci precum am aflat am făcut acest izvod ca să s(e) ştie. (Vă)le(a)t 7216 iun(ie) 28 D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 1, Original; Vezi şi D.J.A.N.I., Colecţia Documente, CXLIV / 16, Copie. EDIŢII: C.D.M., V, p. 203, nr. 765. 34. - 1708 (7216) iulie 30, Stănileşti. – Bejan Hudici vornic, Acsinte Uricarul şi alţi hotarnici hotărnicesc satul Stănileşti al vornicului Iordache Ruset dinspre Voloseni şi Stârpeni. M(i)lostive şi luminate doamne să fii măria ta s(ă)nătos. Facem ştire mări(e) tali pentru satul Stănileştii de la ţinutul (spaţiu gol – N.A.), cari iasti a dumisali lui Iordac(h)i Rusăt vornicul, fiindu luminată porunca mării tali ca să hotărâm de către Voloseni şi de cătră Stârpeni. Deci alţi oameni nu sint acol(o) p(r)en pregiur ca să ştie hotarul din bătrâni, făr(ă) cât iarăşi(i) s-au aflat dintr o(a)meni bătrâni din Stănileşti carii au apucat din părinţii lor precum au îmblat hotarul Stănileştilor şi a Măicanilor din gios de Stârpeni, care sat Măicanii iaste a dumisal(e) vornicului Iordac(h)i. Şi precum ni-au arătat şi au râdicat cu sufletili lor, pe acolo am pus stâlpi şi precum s-au socotit şi din mărturia lui Cujbă vornicul şi aducâ(n)d comisul înpreun(ă) cu alţi megiaş(i) carii au hotărât din zileli lui (spaţiu gol – N.A.) voevoda, începându-s(e) semnile hotarului Stănileştilor din sus despre Voloseni dintr-un lac din dumbrav(a) de unde să hotărăşti cu a vlădicăi de Huşi, din zarea dialului Sărăţii, de acol(o) drept spre răsărit în dreptul locului peste valea Budului şi în dialul Lărgii s-au pus un stâlp de piatră. De acol(o) trece peste valea Lărgii pe la Ulmi tot spre răsărit şi peste o buză de piscu şi peste zăno(a)ga piscului ce este tot acolo, şi dialul tot pe podiş p(r)intre nişte spini, pân(ă) în zarea dialului Prutului carel(e) iaste asupra Pruteţului, s-au pus un stâlpu în zarea acelui dial într-o cărare. De acol(o) drept la vale şi deci ia şesul p(r)intre balta Stănileştilor care să mărturisăşte în mărturia hotarnicilor ce scriem mai sus, pe la coada bălţii pe un grindu pân(ă) în Pruteţu, care au fost din zile bătrâne pe acol(o) Prutul. Şi în ţărmurile Pruteţului s-au pus iarăşi un stâlpu de piatră din gios de silişte(a) Andrieceştilor unde au fost şi casa lui Costantin Grosul vornicelul, a dumisali lui Ion Racoviţ(ă) ce-au fost vornic mare, a căruia este satul Volosenii. De acolo trece peste Pruteţ şi ia alături în sus ţărmurea Pruteţului pân(ă) la Cotul Cânepilor, de acolea drept spre răsărit pe şes spre Prut pân(ă) unde să înpreun(ă) cu hotarul Hudicenilor la mijlocul şesului şi de acolo şesul în gios pân(ă) la balta ce s(e) c(h)iam(ă) Racile, care iaste hotarul Stârpenilor. De acol(o) se întoarce spre apus dându-ş(i) co(a)ste cu hotarul Stârpenilor şi trece peste Pruteţ, şi în malul Pruteţului deasupra iaste o movil(ă) lângă drum, şi-n movilă s-au aflat un hotar de piatră

68

vec(h)i a Stârpenilor carile iaste pus de Cujbă vornicul şi de Duca comisul ce s-au pomenit mai sus. De acol(o) tot spre apus peste ţarin(ă), trece peste râpa Miclii şi în zarea dialului Budului pe podiş s-au pus stâlp de piatră, de acol(o) peste valea Budului în dreptul locului tot spre apus şi peste un piscu p(r)intre nişte ulmi, de acol(o) drept la dial ce s(e) c(h)iam(ă) Bunga, şi în zarea dialului iaste sămnu(l) Ruptura, unde să înpreun(ă) cu hotarul vlădicăi ot Huşi în dialul Sărăţii. De acolo zarea dialului în sus pân(ă) la lac, de unde s-au început hotarul dintâi. Atâta-i tot hotarul Stănileştilor de giur înpregiur. Aşijderi şi hotarul Măicanilor caril(e) l-am hotărât întâi pre din gios de Stârpenii lui Darie spătarul din dialul Sărăţii despre apus despre hotarul lui Frătei, drept la vale spre răsărit dându-ş(i) co(a)ste cu hotarul vlădicăi ot Huşi, pân(ă) în drumul cel mare ce vine despre Bârlad, s-au pus un stâlpu de piatră lângă drum. De acolo tot la vale pân(ă) la fântâna ce s(e) c(h)iam(ă) Înpuţita în malul Pruteţului despre apus şi în buza piscului de la dial de fântână s-au pus stâlpu de piatră. De acol(o) trece peste Pruteţ şi tot şesul spre Prut, pe dup(ă) balta ce s(e) c(h)iam(ă) Căuşul, şi loveşte pân(ă) în mijlocul şesului Prutului la balta Rotundă, iaste semnu o movil(ă) din gios de Rotunda. De acol(o) se vârtejeşti în sus pe şes cuprinzându balta Rotunda şi Lunguţa alăturea cu balta Lungului şi loveşti p(r)in răscruci tot în sus până(ă) în balta Vetrici, de acol(o) pân(ă) în hotarul Stârpenilor, de acol(o) în curmeziş spre apus dându-ş(i) co(a)ste cu hotarul cel din gios a Stârpenilor, şi trece peste Pruteţ şi p(r)in Gura Iadii s-au pus un stâlpu de piatră cam la mijlocul râpei din gios de râpi. De acol(o) taie peste nişti pământuri, s-au pus iar un stâlpu, de acol(o) la alt stâlpu ce s-au pus pe podiş între ţarini, de acol(o) loveşti la un izvor fântână, de acol(o) drept la dial în dreptul locului pân(ă) în zarea dialului Sărăţii. Şi de acol(o) se întoarce pe zarea dialului în gios spre amiazăzi pân(ă) la hotarul din gios de unde s-au început dintâi. Atâta-i tot hotarul şi a Măicanilor din giur înpregiur precum au mărturisit oamenii bătrâni din Stănileşti, anume Văndulac(h)e, şi Ion Silitră, şi Parfenie Coşciug, şi Ion Martalogul, şi Durac(h)i, şi alţii. Şi s-au tâmplat şi Costantin căpi(tan) snă Darie spătarul, şi Cozma vătavul dumisali lui Dumitraşco Racoviţă hatmanul, şi Postolac(h)i Coşescul vătavul dumisal(i) lui Iordac(h)i Rusăt vornicul. Şi pentru credinţa ni-am pus degitili la această mărturie ca să fie de credinţă. Aceasta facem ştire să fii mărie ta s(ă)nătos. U Stănileşti l(e)t 7216 iuni(e) 30 Robii mări(e)i tale Bejan Hudici vornic glotni(i). Axintie uricariul şi Tănas Bosie hotarnici. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 22, Original, difolio, filigran; Cu 3 copii: XIII / 19, 20 (de Zaharia uricar de la 15 iulie 1759), 21; D.A.N.I.C., Manuscrise, nr. 545, f. 115-116 EDIŢII: C.D.M., V, p. 203, nr. 769; 35.- . – Neculai Banu, Ioan Ioraşcu din Tătărăni, Toderache tot de acolo, Iftene diacon şi alţii aleg părţile de moşie ale mănăstirii Galata din hotarele moşiilor Crăsnăşăni şi Tătărăni pe Crasna.

69

Milostive şi luminate do(a)mne, să fii Mărie ta sănătos. Facu ştire Măriei tale că viindu-ne luminată carte(a) Mări(e)i tale, ca să mergim să hotărâm, nişte părţi de moşie, a egumenului di Galata la ţinut(ul) Fălciului şi a Vasluiului, anume Crăsnăşeni şi la Tătărăni, pe Crasna, şi după luminată poronca Măriei tale am mers şi am hotărât cu răzăşi şi cu alţi înpregiuraş(i) înpreună. La hotarul Tătărănilor s-au venit răzăşilor în frunte locului despre răsărit dintr-un hotar ce să numeşti a Delenilor, în gios 19 funi(i) şi s-au pus piatră într-un dâmbu pe deal, despre răsărit, şi din piatră în gios 9 funi(i) 10 stânj(eni) până în hotarul dumn(ealui) cluceriului Ştefan Ruset, partea egumenului de Galata şi la câmpu la şăsul Crasnii s-au venit 20 funi(ii) 18 stânj(eni) răzăşilor. Şi s-au pus altă piatră iar în drum, şi din piatră iarăş(i) în gios, până în hotarul dum(nea)lui Ştefan Ruset s-au venit egumenului 10 funi(i) 9 stănj(eni) piste Crasna despre ţinut(ul) Vasluiului, iarăşi(i) s-au venit răzăşilor 22 funi(i) 4 stânj(eni) 3 palme şi egumenului 11 funi(i) 2 stânj(eni) 5 palme, iarăş(i) s-au pus piatră, iarăş(i) în drumul Crasnii, pe ţinutul Vasluiului. Şi în dealul văii Bălcului iarăşi(i) 22 funi(i) 14 stânj(eni) răzăşilor şi egumenului 11 funi(i) 7 stânj(eni), s-au pus piatră, şi caută drept la răsărit până în zarea dealului 22 funi(i) s-au venit răzăşilor, iarăşi(i) tot din hotarul Delenilor, şi s-au pus piatră în costişe văii Bâlcului şi egumenului s-au venit 11 funi(i) până în hotarul dum(nea)lui Ştefan Ruset, 27 funi(i) s-au îndoit şi s-au socotit drept 22 bune răzăşilor, căci cică erau râpi şi păduri, s-au piatră în şăsul văii Bâlcului în drum, şi caută c(h)eziş la ce(a) din costişă 27 funi(i) iarăşi(i) îndoit drept 22 răzăşilor, 14 stânj(eni) s-au pus piatră în dealul Bălţaţilor în capul hotarului despre apus şi 11 funi(i) 7 stânj(eni) 5 palme s-au venit egumenului. Şi acest loc au umblat în 3 bătrâni, şi un iaz ci au avut egumenul s-au venit în parte(a) răzăşilor, dar să-l stâpânească egumenul, căci aşa au primit şi răzăşi(i) luând egumenul parte(a) din gios şi di sălişti a tria parte iar să stăpânească egumenul. Şi tot locul hotarului s-au venit noaozăci şi şapte funi(i) din capul hotarului despre răsărit până în capul hotarului despre apus, şi s-au înc(h)eiat tot locul Tătărănilor să fii Mărie ta sănătos, şi răzăşii să-ş(i) facă iaz pa parte(a) din gios, ci s-au hotărât egumenului, la hotarul din gios precum s-au învoit bătrânii. Robul Mări(e)i tale Neculai sân Banul glotnic, Ionciu diacon, Timofti Bârsă vornic, Ioan Iuraşcu ot Tătărăni, Toderasc ot tam, Ifteni diacon, Erei Iancu ot Crăsnăşeni, Dănilă ot Crăsnăşeni martur, Costandin Coz martur, Ion, Edrină martur, Mihaiu ot Crăsnăşeani, Andrei Igu ot tam, Donos. Şi din hotarul Crăsnăşenilor fiind patru bătrâni şi viindu-să câte 9 funii de bătrân sau venit şi egumenului a şasa parte dintr-un bătrân, una funii de 20 de stânj(eni) şi stânjănul de opt palme, până în dealul văii Bâlcului, şi s-au mai venit 5 funii mai înainte într-altă hliză de loc, tot alături cu hotarul dum(nea)lui slugeriului Ştefan Rusăt şi s-au pus şi p(i)etri anumi dar locul viilor şi livada şi locul casălor să-ş(i) stăpânească egumenul. D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 14, Original, difolio, fără dată. 36.- 1709 (7217) f.l.z., Iaşi. – Ghedeon mitropolitul Sucevei, Pahomie episcop de Roman, Calistru episcop de Rădăuţi, Sava episcop de Huşi, împreună cu

70

marii boieri: Antiohie Jora mare logofăt, Ion Buhuş fost mare logofăt, Lupul Costachi mare vornic al Ţării de Jos, Manolache Ruset mare vornic al Ţării de Sus, Dumitraşo Racoviţă hatman şi pârcălab al Sucevii, Neculai Ruset mare postelnic, Dediul mare spătar, Cuze fost mare spătar, Savin banul, Ion Sturza mare paharnic, Gavril fost mare paharnic, Neculai Başotă mare vistier, Ştefan Rusăt mare stolnic, Constantin Costache mare comis, Pavăl Rugină mare jicnicer, Constantin Zbiera al doilea logofăt, Ştefan Luca al treilea logofăt şi alţi boieri şi mazili din curtea domnească dau mărturie că fiind episcopia Huşi arsă, prădată şi „căzută la mare slăbiciune de nepăci şi răscoale ce-au fost într-aceastp ţară”, după care au rămas numai piatra „... nici case nice chilii, nici ogradă pin-prejur”, iar episcopul cel nou fiind „cam slăbşor”, domnul Mihai Racoviţă l-a ajutat dându-i dreptul să ţină în orice vreme 20 de posluşnici dintre vecinii episcopiei sau străini, după cum ţin mănăstirile Ierusalimului. Se ubo Mi11 Gedeon arhiepiscop i mitropolit Suceavsc(h)ii, i Pahomie ep(i)scop Romansc(h)ii, i Calistru ep(i)scop Radovsc(h)ii, i Sava ep(i)scop Huşsc(h)ii, i Antiohie Joara vel log(o)f(ă)tu, Ion Buhuş biv vel logof(ă)tu, Lupul Costac(h)i vel vornicu Nijnei Zemli, i Manolac(h)e Ruset vel vornic Vişnei Zemli, Dumitraşco Racoviţă hatman i parcalab Suceavsc(h)ii, Neculai Ruset vel postelnic, Deadiul vel spătar, Cuze biv vel spătar, Savin banul, Ion Sturzea vel păharnic, Gavril biv vrl păh(arnic), Neculai Başot vel vist(i)ernic, Ştefan Rusăt vel stolnic, Costantin Costac(h)i vel comis, Pavăl Rugin(ă) vel jitniciar, Costantin Zbiera ftori log(o)f(ă)tu, Ştefan Luca 3 log(o)f(ă)tu şi alţi boiari şi mazili din curte(a) mării sali lui vod(ă), facem ştire cu această mărturie a noastră, pentru sfânta episcopia Huşilor, carea fiind arsă şi prădată, şi căzută la mare slăbiciunea, de nepăci şi răscoale ce-au fost într-această ţară, din zavistie diavolului, cât au rămas numai piatra, nici case, nici c(h)ilii, nici ogradă p(r)in pregiur, şi mai ales neavând nimic, nici di(n)lăuntru, nici pe denafară, că cin(e) au fost şi episcop, n-au grijit nimic pe giur sfânta episcopie. Deci, acmu puindu-s(e) altu episcop şi fiind cam slăbşor, măria sa domnul nostru luminatul Ion Mihai Racoviţ(ă) Voevoda, s-au milostivit şi l-au agiutorit dintru unilea din cât au fostu putinţa mării sali, şi i-au făcut şi testementu, mai vârtos pentru posluşnici, carea cu agiutoriul lui Dumn(e)zău şi cu voinţa noastră a tuturor arhiereilor, noi smeriţii carii ni-am numitu mai sus, şi cu noi boiarii cu toţii şi cu acei cu boiaria şi cu mazili, am socotit şi i-am făcut aşăzar(e) pentru posluşnici, precum să cade şi precum place lui Dumn(e)zău cu dreptate, ca să aibă a ţine sf(â)nta episcopie ot Huş(i) posluşnicii cu număr fieştecându câte 20 de oameni din vecinii sfintei episcopii şi dintr-alţi oameni streini păn(ă) la această sumă după testementul, pe cum ţin şi sfintili m(ă)n(ă)stiri Ier(u)s(a)limului cu ruptă. Şi aceasta am socotit pentru greul ţării, la ce neputinţă au rămas la vremili aciaste, să dea cu ruptă câte 3 ug(ri) de om într-un an visterii, şi aceşti bani să-i dea pe patru ciferturi, iar altă nici mai multu, nici mai puţin peste an să nu dea, nici la bir, nici la rânduiali, nici la hârtii, nici la pecetluituri, nici la fumărit, nici sulgiu, nici iliş, nici branişti, nici la altili oricâte ari mai (i)eşi şi s-ar izvodi pre altă ţară. Iară aceşti posluşnici a sfintei episcopii la nimică să nu-i amestece nimea cu ţara. Şi aceasta am 11

Iată deci noi.

71

aşăzat, ca doar ari milui Dumn(e)zău să agiungă sf(â)nta episcopia la statul său cel de mai (înai)nte, ca doar s-ar putea c(h)ivernisi cu acei posluşnici pentru toate lucrurili ce-ar trebui pe giur sfânta episcopia. Aşijderi, şi pentru deseatina de stupi, şi gorştina de oi şi de mascuri, pre câte bucate vor avea aceşti posluşnici de mai sus pomeniţi, carii vor fi anumi scriş(i) la izvodul de ruptă aşăzaţi la visterie, pre câte bucate vor avea, stupi, mascuri, oi, să aibă a-ş(i) da deseatina, şi gorştina la sfinţia sa părintele episcopul carili va fi la sfânta episcopie ot Huş(i), precum scrie şi la cinstit uricul mării sal(e) lui vod(ă). Iar gorştinarii de oi şi desiatnicii de stupi, şi de mascuri, cei de ţară să n-aibă triab(ă), căci acestu vinit l-au (i)ertat măria sa vod(ă) ca să fie de agiutor la sfânta episcopie. Aşijderea, într-aceşti posluşnici a sfintei episcopii nici un fel de globnici să nu intre, nici vornici, nici părcălabi, nici păharnicul al doili, nici alţi oameni domneşti, nici boiareşti, nici să-i giudeci, nici să-i globască, dar numai sfinţia sa părintele episcopul să le fie cercător şi giudecător, să certe pre cei vinovaţi, şi să-i globască, osebit de să va întâmpla vr(e)o greş(e)al(ă) mare, cumui moarte de om sau furtişag, care să cuvine a să căuta cu divanul domnescu. Aşijderi, de la aceiaşi pomeniţi posluşnici nim(eni) să n-aibă a lua cai de olatu, nici podvozi, nici conace, nici alte ang(h)erii ce ar fi pre altă ţară, ce să fie de to(a)te în pace, şi nici odată în viaci altă dare să nu aibă a da, nici mai multu, nici mai puţin, făr(ă) cât pe cum s-au legat mai sus câte (spaţiu gol – N.A) ug(ri) de om într-un an. Într-u aceea dară poftim şi cu toat(ă) voia noastră primim cum că acestu cinstit uric a mării sali lui vod(ă), să s(e)ţie deplin şi întărit. Şi iarăş(i) această scrisoare a noastră să aibă adeverinţă de acmu şi păn(ă) în v(e)ac, nici arhierei(i) carii ne aflăm acmu, nici alţii carii vor fi după altă vreami. Aşijder(ea) şi noi boiarii carii sintem într-această luminată domnie a mării sali lui vod(ă) cu boiaria, şi boiari şi mazilii de ţară, nici din neamul nostru, nici din feciori(i) noştri, nici feciori(i) feciorilor noştri să n-aibă a strica această întăritură, nici să afle pricină din tâmplările vreamilor, ca să clă(n)tiască a noastră aşăzarea ca să nu rămâie sf(â)nta episcopie la lipsi, şi va cădea pe urmă păcat şi blăstăm spre ţara noastră şi spre noi spre toţi, căci şi noi această dată în multă greutate şi nevoi ne aflăm, iară încăş pentru c(h)ivernisala sfintei episcopii aşea am legat. Iară carii din boiari ar vrea să lepede sau să clă(n)tiască, ori multu, ori puţin, şi iarăş(i) oarecarii din arhierei sau din boiari, după aciaste vreami, ar sfătui pe alţi domni pentru această aşăzare a posluşnicilor sfintei episcopii, oricina s-ar ispiti a clă(n)ti sau a strica, unii ca aceia să fie trecleţi, şi blăstămaţi, şi legaţi de sfânta troiţă, de Tatăl, de Fiul şi Sfântul D(u)h, şi de Maica Preacista, şi de 4 evang(h)elişti, şi să fie afurisiţi de 318 părinţi din cetate(a) Niceii, şi de tus 7 săboar(e) a toat(ă) lumea, parte să aibă cu Iuda vânzătoriul de H(risto)s, şi cu trecletul Arie, şi în viaţa lor să dobândiască cutremurul lui Cain şi sugrumarea Iudii, şi în gerul lui Dumn(e)zău să-i goniască în toate zilili vieţii lor, şi tot prilejul lor să arză în foc. Iar dup(ă) moarte(a) lor să moşteniască focul cel nestânsu, şi viermii cei neadormiţi, şi în veacinica muncă. Amin. U Ias v(ă)l(ea)to 7217 D.A.N.I.C., Manuscrise, 562, f. 16-16v, nr. 8, Original, difolio, filigran, rupt la îndoituri; Menţiune, Melchisedec, Chronica Romanului, partea I, p. 331.

72

EDIŢII: Text şi comentarii, Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 174-175; C.D.M., V, p. 238-239, nr. 890. 37.- 1709 (7217) f.l.z., Iaşi. – Mihai Racoviţă Voievod, în a doua domnie miluieşte episcopia Huşilor, fiind arsă, prădată şi „căzută la mari slăbicune de nepăci şi răscoali”, după cum a rămas numai piatra „nici case, nici ogrăzi, nici c(h)ilii”, având un episcop nou „cam slăbşor”, îl ajută dându-i împreună cu arhiereii ţării şi cu boierii 20 de posluşnici. Bojiiu Mil(o)stiiu Mi; Ion Mihai Racoviţ(ă) Voevod G(o)spădar Zemli Moldavscoi. Binevrând domnia mea a urma bunelor şi fericitelor lucruri ce au făcut şi au lucrat alţi fericiţi şi răpăosaţi domni ce-au fost mai (î)n(ai)nte de noi, de au miluit şi au întărit sfintele m(ă)n(ă)st(i)ri cu vinituri din viniturile domneşti, volnici fiind ca nişti stăpânitori acestui pământu a Moldovei, ca să le rămâie în urmă veacinica pomenire. Socotind dar şi domnia mea înpreun(ă) cu tot sfatul nostru, pentru sfânta episcopia Huşilor, fiind arsă şi prădată şi căzută la mari slăbicune de nepăci şi răscoali ce au fost într-această ţară din zavistie diavolului, cât au rămas numai piatra , nici case, nici ogrăzi, nici c(h)ilii, şi mai ales neavând nimică, nici dinlăuntru, nici pe dinafară, că cine au fostu episcop n-au grijit pe giur dinsă nimic. Deci, acmu puindu-să altu episcop şi fiindu cam slăbuşor, domnia mea m-am milostivit şi l-am ajutorit dintruniali din cât ni-au fost putinţa, şi i-am făcut şi acestu testementu mai vârtos pentru posluşnici, care cu agiutoriul lui D(u)mn(e)zău şi cu bl(ago)s(lo)venie a patru a ţării noastre sfinţi arhierei, sfinţie sa părintele c(h)ir Gedeon arhiepiscop şi mitropolitul Suceavei, şi c(h)ir Pahomie ep(i)scopul ot Roman, şi c(h)ir Calistru ep(i)scopul ot Radauţi, şi c(h)ir Sava ep(i)scopul ot Huş(i), şi cu toţi boiarii Moldovei a mari şi a mici, bini am voit precum să cade şi precum placea lui D(u)mn(e)zău, cu dreptate am făcut aşăzarea ca să aibă a ţinea sfânta episcopie ot Huş(i) posluşnici cu număr fiieştecându 20 de oameni din vecinii sfintei episcopii şi dintr-alţi oameni streini pân(ă) la această somă, după testementul pe cum ţin(e) şi sfânta mănăstiri Ierusalimului cu ruptă. Şi aceasta am socotit pentru nevoile ţării la ce neputinţă au rămas în zilili noastre să dea cu ruptă câte 3 ug(ri) de om într-un an visterii, şi aceşti bani să-i dea pe 4 ciferturi. Iar altă nici mai multu nici mai puţin peste an să nu-i dea, nici la bir, nici la rânduiali, nici la hârtii, nici la pecetluituri, nici la fumărit, nici la sulgiu, nici iliş, nici la altele, oricâte ar mai (i)eşi şi s-ar izvodi pre altă ţară. Iar aceşti posluşnici a sfintei episcopii la nimic să nu-i amesteci nimea. Şi aceasta am făcut ca doar ar milui Dumn(e)zău să agiungă sfânta episcopie la statul său ceal de mai (î)n(ain)te, că doar s-ar putea c(h)ivernisi cu acei posluşnici pentru toate treabile ce-ar trebui pe giursfânta episcopie. Aşijdeari, m-am milostivit domnia mea şi pentru deseatina de stupi, şi pentru gorştina de oi, şi de mascuri, pre câte bucate vor fi avea aceşti posluşnici de mai sus pomeniţi, câţi vor fi anum(e) la izvodul de ruptă la visterie aşăzaţi, pre toţi să aibă ai goştini şi a le lua deseatina episcopul carili va fi la sfânta episcopie. Iar goştinari(i) şi deseatnicii de ţară să n-aibă triab(ă), căci domnia mea am (i)ertat acestu venit ca să fie de agiutor la sfânta episcopie. Aşijderi, într-aceşti posluşnici a sfintei episcopii nici un fel de globnici să nu intre, nici vornici, nici părcălabi, nici păharnicul al doili(a), nici alţi oameni domneşti, nici boiareşti, nici să-i giudeci, nici să-i glob(e)ască, făr(ă) numai

73

părintele episcopul să li fie cercător, şi giudecător, să certe pre cei vinovaţi, osăbit de să va întâmpla vr(e)o greş(e)al(ă) mari, cum moarte de om sau furtişag, care să cuvine a să căuta cu divanul domnescu. Aşijderi, de la aceşti pomeniţi posluşnici nimea să n-aibă a lua cai de olat, sau podvozi, nici conace, nici alte ang(h)erii ce ar fi pre altă ţară, ce să fie de toate în paci, făr(ă) cât precum s-au legat mai sus câte 3 ug(r)i de om într-un an. Şi nici odat(ă) în veaci altă dare să n-aibă a da, nici mai multu, nici ami puţin, pe cum s-au zis mai sus. Întru aceea dară şi în urma noastră cini va fi miluit cu domnia ţării noastre a Moldovei de m(i)lostivul Dumn(e)zău, poftim cu glas de rug(ă) să nu strici această a noastră puţin(ă) milă şi aşăzari, nici să afle pricină din (în)tâmplărili vreamilor ca să clă(n)tiască a noastră aşăzarea, ca să nu cază sfânta episcopie la lipsă. Şi va cădea pe urmă păcat, şi ruşinea, şi blăstăm sprea ţara noastră, şi sprea noi sprea toţi, căci şi noi în (a)ceastă dată în ulte greutăţi şi datorii ne aflăm. Iară încă şi pentru şi pentru c(h)ivernisala sfintei episcopii aşea am legat. Iar cine s-ar ispiti (să) strici şi ar vrea să clă(n)tiască, ori multu, ori puţin, această tocmală şi întăritur(ă) sfintei episcopii, ori acmu sau după alte vreami, ori domnu, ori dintru arhierei, ori din boiari sau şi carili ari sfătui sprea stricarea, să adaog ori mult ori puţin, unii ca aceia să fie trecleţi şi blăstămaţi de Tatăl, şi de Fiul, şi de Sfăntul D(u)h, şi de Maica Preacista, şi de patru evangelisti, şi să fie legaţi şi afurisiţi de 318 părinţi din cetate(a) Nicei, şi de tus 7 săboar(e) a toată lumea, şi de smerenie noastră arhiereilor, carii ni-am numit mai sus, şi ni-am iscălit mai gios. Parte să aibă cu Iuda, şi cu trecletul Arie. Iar în viaţa lui să dobândiască cutreamurul lui Cain, şi sugrumarea Iiudii vânzătoriul de H(risto)s, şi îngerul lui D(u)mn(e)zău să-l goniască în toate zile(le) viaţii lor, şi tot prilejul lor să arză în foc, iar după moarte(a) lor să moşteniască focul cel nestânsu, şi viermii cei neadormiţi, în veacinică muncă. Amin. U Ias v(ă)l(ea)to 7217 Ftorago g(os)p(o)tva Io Mihai Racoviţă Voevoda. Gedeon mitropolit Suceavsc(h)i. Pahomie Episcop Romansc(h)i. Calistru Episcop Radvsc(h)i. Axintie uricar D.A.N.I.C., Manuscrise, 562, f. 14-14v, nr. 7, Original, difolio, rupt puţin la îndoituri, lipsă 2/3 din fila a 2-a; Menţiune, Melchisedec, Chronica Romanului, partea I, p. 331. EDIŢII: Text şi comentariu, Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 175-178; C.D.M., V, p. 239, nr. 891. 38. - 1710 (7218) februarie 8, Iaşi. – Nicolae Alexandru Mavrocordat Voievod împreună cu Ghedeon mitropolitul Moldovei, Pahomie episcop de Roman, Calistru episcop de Rădăuţi şi Sava episcop de Huşi, reînnoiesc ajutorul dat episcopiei Huşilor, care era prădată şi slăbită de răscoale, dându-i dreptul de a

74

ţine 20 de posluşnici în orice vreme, cum ţin mănăstirile Ierusalimului, scutindu-i de toate dările, numai cu rupta să dea la vistierie câte 3 ughi pe an, în patru sferturi. † B(o)jiiu M(i)l(o)stiiu Io Nicolae Alexandru Voevoda G(o)spodar Ze(mli) Modavscoi. Binevrând domnia mea în urma bunelor şi fericitelor lucruri ce-au făcut şi au lucrat alţi fericiţi şi răpăosaţi domni ce-au fostu mai (î)nainte de noi de au miluit şi au (în)tărit sf(i)ntele m(ă)năstiri cu vinituri din viniturili domneşti, volnici fiind ca nişte stăpânitori acestui pământ al Moldovei ca să le rămâi(e) în urmă vecinica pomenire. Socotindu dară şi domnie mea înpreună cu tot sfatul nostru pentru sfânta episcopie Huşilor, fiind arsă şi prădată şi căzută la mare slăbiciuni de nepăst(e) şi răscoale ce-au fostu într-ceastă ţară din zavistia diavolului, cât au rămas numai piatra, nici cas(e), nici ogradă, nici c(h)ilii şi mai ales neavând nemică, nici de înlăuntru, nici pe denafară, că cine au fostu şi ep(i)scop n-au grijit pe giur dănsă nimic. Deci, acmu puindu-să altu ep(i)scop şi fiind cam slăb(u)şor, domnie mea mam m(i)lost(i)vit şi l-am agiutorit dintrunele din cât ni-au fost putinţa, şi am făcut şi acest testement mai vârtos pentru posluşnici, care cu agiutoriul lui D(u)mn(e)zău şi cu blagoslovenie a patru a ţării noastre sfinţi arhierei, sfinţie sa părintele c(h)ir Gedeon, arhiepiscop şi mitropolitul Suciavei, şi c(h)ir Pahomie, episcopul ot Roman, şi kir Calistru, episcopul ot Radăuţi, şi c(h)ir Sava, episcopul ot Huşi, şi cu toţi boiarii Moldovei, a mari şi a mici, bini am voit precum să cade şi precum place lui Dumn(e)zău cu dreptate, am făcut aşezare ca să aibă a ţine sfânta episcopie ot Huşi posluşnici cu numaăr fieştecând 20, din oameni din vecinii sfintei episcopii, şi dintr-alţi oameni streini până la această somă, după testementul pe cum ţin şi sfintei m(ă)n(ă)stiri Ierusalimului cu ruptă. Şi aceasta am socotit pentru nevoile ţării, la ce neputinţă au rămas în zilele noastre să dea cu rupta câte 3 u(g)r(i) de om într-un an visterie(i) şi aceşti bani să-i de(a) pe 4 ciferturi, iară altu nici mai mult, nici mai puţin peste an să nu dea, nici la bir, nici la rânduiali, nici la hârtii, nici la pecetluituri, nici la fumărit, nici la sulgiu, nici iliş, nici la altele oricâte ar mai (i)eşi şi s-ar izvodi pe altă ţară, iar aceşti posluşnici a sfintei episcopii la nemic să nu-i amestece nimea . Şi aceasta am făcut ca doară ar milui Dumn(e)zău să agiungă sfânta episcopie la statul său cel mai (î)nainte, ca doară să putea c(h)ivernisi cu acei posluşnici pentru toate treabili ce-ar trebui pe giur sfânta episcopie. Aşijderile, mam m(i)lost(i)vit domnie mea şi pentru deseatina de stupi, şi pentru gorştina de oi şi de mascuri, pre câte bucate vor avea acei posluşnici ce mai sus pomeniţi câ(ţi)12 vor fi anumi la izvodul de ruptă la vist(e)rie aşezaţi, pre toţi să aibă ai goştini şi a le lua deseatinăa episcopul carele va fi la sfânta episcopie, iară gorştinarii şi deseatnicii de ţară să n-aibă triabă , căci domnie mea m-am m(i)lost(i)vit şi am (i)ertat acestu venit ca să fie de agiutor la sfânta episcopie. Aşijderile, într-aceşti posluşnici a sfintei episcopii nici un fel de globnici să nu intre, nici globnici, nici nici părcălabi, nici păharnicul al doilea, nici alţi oameni domneşti, nici boiareşti, nici săă-i giudece, nici glob(e)ască, fără nuumai părintili episcopul, să le fii cercător şi giudecător, să-i certe pe cei vinovaţi, osăbit de să va întâmpla vr(e)o greş(e)ală mare cu moarte de om sau furtuşag, care să cuvine a să căuta cu divanul domnescu. Aşijderea, de la 12

Rupt.

75

aceşti pomeniţi posluşnici nimea să n-aibă a lua cai de olat, sau potvozi, nici conace, nici alte ang(h)erii ce ar fi pe altă ţară, ce să fie de toate în paci, făr(ă) cât precum s-au legat mai sus câte 3 ug(ri) de om într-un an, şi nici odată în veci altă dare să n-aibă a da nici mai multu, nici mai puţin, pe cum s-au zis mai sus. Întru aceia dară şi în urma noastră cini va fi miluit cu domnie ţărăi noastre a Moldovii de m(i)lost(i)vul Dumn(e)zău, poftim în glas de rug(ă) să nu strice această a noastră puţină milă şi aşezare, nici să afle pricină din (în)tâmplărili vreamilor ca să clă(n)tiască a noastră aşăzare, ca să nu cază sfânta episcopie la lipsă. Şi va cădea pe urmă păcat, şi ruşinea, şi blăstăm sprea ţara noastră, şi spre noi spre toţi, căci şi noi în (a)ceastă dată în multe greutăţi şi datorii ne aflăm. Iară încă şi pentru şi pentru c(h)ivernisala sfintei episcopii aşea am legat. Iar cine s-ar ispiti (să) strici şi ar vrea să clă(n)tiască, ori multu, ori puţin această tocmală şi întăritur(ă) sfintei episcopii, ori acmu sau după altă vreme, ori domnu, ori dintru arhierei, ori din boiari sau şi carili ari sfătui sprea stricare, să adaog ori mult ori puţin, unii ca aceia să fie trecleţi şi blăstămaţi de Tatăl, şi Fiul, şi de Duhu(l) Sfântu, şi de Maica Preacista, şi de 4 ev(a)ngelistu, şi să fie legaţi şi afurisiţi de 318 părinţi din cetate(a) Nicei, şi de tus 7 săboar(e) a toată lume(a), şi de smerie noastră arhiereilor, carii ni-am numit mai sus, şi ni-am iscălit mai gios. Pâră să aibă cu Iuda, şi cu trecletul Arie. Iar în viaţa lui să dobândiască cutreamurul lui Cain, şi sugrumarea Iudii vânzătoriul de H(risto)s, şi îngerul lui D(u)mn(e)zău să-l goniască în toate zile(le) viaţii lor, şi tot prilejul lor să arză în foc, iar după moarte(a) lor să moşteniască focul cel nestânsu, şi viermii cei neadormiţi, în veacinică muncă. Amin. U Ias V(ă)leat 7218 fev(ruarie) 8 Io Nicolae Voevoda. Vas(i)lii Popa ur(i)car D.A.N.I.C., Manuscrise, 562, f. 18-19, nr. 9, Original, difolio, rupt puţin la îndoituri şi lipit pe verso, lipsă 2/3 din f. a 2-a, puţin pătat de umezeală;Copie în D.A.N.I.C., Manuscrise, nr. 545, f. 70v-71; Menţiune, Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 179; Idem, Chronica Romanului, partea I, p. 331. EDIŢII: C.D.M., V, p. 245-246, nr. 918. 39.- 1711 (7219) ianuarie 6, Iaşi. – Dimitrie Cantemir Voievod văzând „testamentu de milă şi înnoitură” al episcopiei Huşilor de la Mihai Racoviţă Voievod şi de la Nicolae Alexandru Mavrocordat întăreşte episcopiei dreptul de a avea 20 de posluşnici dintre vecini sau dintre oameni străini, după cum ţin şi mănăstirile Ierusalimului, însă cu ruptă, câte 3 ughi de om pe an, bani pe care să-i dea în patru sferturi, scutindu-i de toate celelalte dări către domnie. †Dimitrie Cantimir Voevoda B(o)j(iiu) M(i)l(o)st(ii)u G(o)spodar Zemli Moldavscoi. Adecă au vinit înainte(a) noastră svinţia s(a) părintele kir Sava

76

episcopul de Huş(i) şi ni-au arătat testamentu(l) de milă şi de înnoitură de la domnia lor Mihai vod(ă) şi Niculai vod(ă), scriindu pentru sv(â)nta episcopie de Huş(i) cum fiindu căzută la mare slăbiciune şi lips(ă) în vremili din nepace, s-au milostivit acei domni di-au făcut milă şi aşezare ca s(ă) aibă sv(â)nta episcopie fieştecând 20 di oameni din vecinii episcopiei şi dintr-alţi o(a)meni streini păn(ă) la acea somă după testamentul, cum ţin şi sv(i)ntele m(ă)n(ă)stiri Ierusalimului cu ruptă câte 3 ug(ri) de om într-un an, şi aceşti bani ai da pe patru ciferturi, iar altă nici mai mult, nici mai puţin piste an să nu dea nici la bir, nici la orânduiali, nici la hârtii, nici la pecetluituri, nici la fumărit, nici sulgiu, nici iliş, nici la altele câte ar mai (i)eşi şi sar izvodi pe altă ţară. Aşijdera, şi pentru deseatina de stupi, şi gorştina de oi şi de mascuri, pre câte bucate vor avea acei posluşnici de ma sus pomeniţi câţi vor hi anum(e) la izvodul de ruptă la visterie aşezaţi pre toţi să aibă ai gorştini şi a le lua deseatina episcopul carili va hi la sv(â)nta episcopie, iară gorştinarii şi deseatnicii de ţară să n-aibă triabă. Aşijderea, într-acei posluşnici a sv(i)ntei episcopii nici un fel de globnici a nu intra, nici vornici, nici părcălabi, nici păharnicul al doili, nici alţi oameni domneşti, nici boereşti, nici să-i giudece, nici să-i globască, făr(ă) numai părintele episcopul să le fie cercător şi giudecător, să certe pi cei vinovaţi, osăbit de s-ar întâmpla vr(e)o greşală mare cum iaste moartea de om sau fortuşag, pre care să cuvine a să căuta cu divanul domnescu. Aşijdera, de la aceşti pomeniţi posluşnici nime să n-aibă a lua cai de olat, nici podvozi, nici conaci, nici alte angării ce-ar hi pe altă ţară. Pantru aceia dară şi noi văzând tistamentul de milă de la acei domni, am înnoit şi am întărit sv(i)ntei episcopii ca s(ă) fie în paci de toate câte scriu în tistamenturili acelor domni, şi în urma noastră pre cini Dumn(e)zău va milui a fi domnu(l) ţării noastre Moldovii, poftim ca s(ă) nu strice aceasta a noastră înnoire, şi danie, şi miluire, cum nici noi n-am stricat daniile şi miluirili altor domni ce-au fostu mai înainte de noi. Iară cine s-ar ispiti să strice şi ar vrea să clătiască, ori multu, ori puţin această tocmal(ă) şi întăritură sv(i)ntei episcopii ori acmu sau după alte vremi, ori domnu, ori dintru arhirei, ori din boiari sau din care ar sfătui spre stricare să adaog ori mult, ori puţin, , unii ca aceia să fie trecleţ(i) şi blăstămaţi de Tatăl, şi de Fiul, şi de Sv(â)ntul D(u)h, şi de Maica Preacista, şi de 4 evang(h)elişti, şi s(ă) fie legat şi afurisit de 318 părinţi din cetatea Nicei, şi de tus 7 săboarele din toată lumea, parte să aibă cu Iiuda şi cu trecletul Arie. Iar în viaţa lui să dobândiască cutremurul lui Cain şi sugrumarea Iiudii vânzătoriul de H(risto)s, şi îngerul lui Dumnezău să-l goniască în toate zilele vieţii lor, şi tot prilejul lor să arză în foc. Iară după moartea lor să moştenească focul nestâns şi viermii cei neadormiţi în veacinica muncă. Amin. U Ias (Vă)l(ea)t 7219 gen(ar) 6 Dimitrie (Cantemir13) Gligorie diac pis. D.A.N.I.C., Manuscrise, 562, f. 20-21, nr. 10, Original, difolio, filigran; Menţiune, Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 180. 13

Deteriorat.

77

EDIŢII: C.D.M., V, p. 270, nr. 1005. 40.- 1712 (7220) august 26, Iaşi. – Nicolae Alexandru Mavrocordat Voievod dăruieşte „acum la aceste vremi de răscoale”episcopiei Huşilor, devastată de tătari, o bucată de loc numit Pleşa, din mijlocul altor moşii ale episcopiei. Io Nicolae Voevoda B(o)jiu M(i)l(o)stieu G(o)sp(o)dar Zemli Moldavscoi. Adec(ă), domnie mea am socotit pentru sfânta episcopie din târgu din Huşi, care fiind la aceste vremi de răscoali, au ars-o tătarii şi au dezbrăcat-o de toate ce-au avut şi au rămas la mare slăbiciuni. Deci, văzind domnie mea slăbiciunea ei la ce-au rămas şi fiind acolo o bucată de loc domnească ce să c(h)iamă Pleaşe în mijlocul altor moşii a episcopi(e)i. Iată ca domnia mea m-am m(i)lostivit dintr-a noastră osăbită milă şi am dat-o acea bucată de loc sfintei m(ă)n(ă)stiri episcopi(e)i, cu tot vinitul ce s-ar afla acolo, ca să-i fie şi de la domnie mea miluire neclătită în veci. Pentru aceia şi după a noastră viaţă şi domnie pe cini Dumn(e)zău va alegi a fi domnu într-această ţară, ori din ficiorii noştri, ori dintr-altu niam strein, poftim să nu strice a noastră miluire ce-am miluit sf(â)nta m(ă)n(ă)stire pe cum nici noi n-am străcat miluirea ce-am făcut şi au dat alţi domni, ce mai vârtos să aibă a întări, ca să aibă vecinică pomenire. Aceasta scriem. Într-altu c(h)ip să nu fie. U Ias (Vă)l(ea)t 7220 av(gust) 26, vtorag(o) g(os)p(o)dstva Io Nicolae Voevoda Vasilie ur(i)car D.A.N.I.C., F.E.H., VI / 2, Original, filigran, rupt pe margini, pătat din cauza umezelii, sigiliu inelar octogonal în chinovar; D.A.N.I.C., Manuscrise, nr. 544, f. 20, 21; Idem, Manuscrise, nr. 545,f. 103. EDIŢII: Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 181; C.D.M., V, p. 297-298, nr. 1116. 41.- 1714 (7222) decembrie 28, Iaşi. – Nicolae Alexandru Mavrocordat Voievod, reînnoieşte ajutorul dat episcopiei Huşilor, care „au au arsu de pradă, cât au rămas numai piatra în jeriaşte”, dându-i dreptul de a ţine 20 de posluşnici în orice vreme, cum ţin mănăstirile Ierusalimului, scutindu-i de toate dările, numai cu rupta să dea la vistierie câte 3 ughi pe an, în patru sferturi. † Io NicolaeAlexandru Voevoda B(o)jieiu M(i)l(o)stiiu G(o)spdar Zemli Moldavscoi. Facem ştire cu aceasta carte a domniei meale tuturor cui să cade a şti, pentru sfânta episcopie Huşilor tâmplându-să la vreamea răscoalei la văleat 7219, care fiindu în pre(a)jma oştilor, au au arsu de pradă, cât au rămas numai piatra în jeriaşte, şi venind domnia mea la Moldova cu a doua domnie şi înţelegând cum iaste sfânta episcopie arsă şi pustie m-am umilit din tot cugetul nostru şi am socotit înpreună cu tot sfatul nostru ca să nu rămâie acel scaun la răsipă, şi ca să nu s(e) stângă pomana domnilor celor bătrâni şi ctitorilor celor vec(h)i. Şi aşa luând de la Dumn(e)zău agiutor din toată osirdia a noastră, ni-am apucat şi o am tocmit ca de

78

iznoavă cu acoperământu şi cu de altele ce au trebuit pe giur sfânta episcopie, cu case şi cu îngrăditul p(r)in pregiur, şi cu ce-au trebuit, cum pe den lăuntru, aşa şi pe den afară, ca să avem veşnica pomenire, şi mai vârtos pentru uşurinţa păcatelor noastre. Osăbit de aceasta iarăş(i) m-am milostivit domnia mea, şi am făcutu acestu testementu sfintei episcopii, ca să aibă (...)14 posluşnici cu număr fieştecându câte 20 de oameni din vecinii sfintei episcopii, şi dintr-alţi oameni streini până la această somă după testementul, pe cum ţin(e) şi sfintili m(ă)n(ă)stiri Ierusalimului cu ruptă. Şi aceasta am socotit pentru nevoile ţăriei, la ce neputinţă au rămas într-aceaste vremi cumplite, să dea cu rupta câte 3 ug(hi) de om într-un an visterii, şi aceşti bani să-i dea în patru ciferturi, iară alte mai mult, nici mai puţin, peste an să nu dea la bir, nici la orânduiale, nici la hârtii cându s-ar tâmpla să ias(ă) cânduva, nici la peciatluituri, nici la fumărit, nici sulgiu, nici iliş, nici la altele oricâte ari mai (i)eşi, şi s-ar izvodi pe altă ţară. Iară aceşti posluşnici la nemică să nu-i amestece nimea, nici bucatili lor să nu li s(ă) tragă pentru alţii. Şi aceasta am făcut ca doară ar milui Dumn(e)zău să agiungă sfânta episcopie la statul său cel de mai (înai)nte, c(h)ivernisindu-să cu aceşti posluşnici la treabile ce-ar trebui la sfânta episcopie. Aşijderili, şi pentru deseatina de stupi, şi gorştina, de mascuri şi de oi, pre câte bucate vor avea acei posluşnici de mai sus pomeniţi pre câţi sint aşezaţi la visterie, pre toţi să aibă ai gorştini, şi a le lua deaseatina sfinţia sa ep(i)scopul caril(e) va fi stăpânitoriu la sfânta episcopie. Iară gorştinarii, şi deseatnicii cei de ţară, să n-aibă triab(ă), căci domnia mea m-am milostivit şi am (i)ertat acestu venit, ca să fie de agiutoriula sfânta ep(i)scopie, precum au avut cărţi pre acest obiceiu şi de la alţi domni luminaţi mai înnainte vreme. Aşijdiari, într-aceşti posluşnici nici un fel de globnici să nu intre, nici părcălabi, nici păharnicul al doile(a), nici alţi giudecători, din oameni domneşti nici boiareşti, nici să-i giudece, nici să-i glob(e)ască, făr(ă) numai părintili ep(i)scopul să l(e) fie cercătoriu şi giudecător, să certe pre cei vinovaţi, osebit de să va întâmpla vr(e)o greaşal(ă) mare cumu-i moartea de om sau furtişag, care să cuvine a să căuta cu divanul domnesc. Aşijderil(ea), să fie în pace aceşti posluşnici de cai de olat, şi de podvozi, şi de conace, şi de toate dărili ce ar fi pre altă ţară, făr(ă) cât să-ş(i) plătiască rupta lor, precum s-au legat mai sus, ca să să poată şi sfânta episcopie a să sluji cu aceşti posluşnici, şi într-altu c(h)ip să nu fie. Aceasta am întărit ca să s(e) ştie. U Ias (Vă)l(ea)t 7222 dec(embrie) 28 Ftorag g(os)p(o)dstva Io Nicolae Voevoda Axintie uricar D.A.N.I.C., Manuscrise, 562, f. 22, nr. 11, Original; Începutul documentului reprodus de Melchisedec, Chronica Huşilor, p.185-186. 42.- 1715 (7223) august 8, Iaşi. – Nicolae Alexandru Voievod scrie vornicilor de Huşi să meargă să cerceteze la seliştea Cârligaţi de la mănăstirea 14

câţiva.

79

Focşii, pentru că s-au jeluit Ion Romaşcu, armaşul, Simion Nemţanul şi Ion Gânscă împotriva unor oameni din Gârla Vlădicăi care şi-au făcut casă în pometul lor de la această mănăstire, fără să aibă loc şi de va fi fi aşa să-i scoată de acolo, să-i aşeze unde este loc de silişte, nu de fânaţ şi să dea mărturie. Io Nicolae Alecsandru voevod B(o)j(iiu) Milost(iiu) G(o)spădar Zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la slugile noastre la vornicii de Huşi. Facem ştire că s-a jăluit Ion Romaşcu armaşul şi Simion Nemţanul şi Ion Gânscă, zicându Romaşc(u) şi Simion şi Gânscă, că s-au sculat nişte oameni de Gârla Vlădicăi şi ş(i)-au făcut cas(ă) în nişte pomăt a lor la selişti la Cârligaţ(i) la mănăstirea Focşii, şi ei nici moşeni acolo nici nimic. Deci viindu cartea domni(e)i melesă mergeţ(i) acolo şi să luaţi sam(ă) pe dreptat(e), şi de a hi cum s-au jeluit să căutaţi să-i scoateţi pe acei oameni din pomet să-ş(i) fac(ă) cas(ă) aiurili unde este loc de selişte, iar nu în pomet s-au în fânaţ şi să-i aşezaţi acolo, şi pe cum i-aţ(i) aşeza să daţi şi mărturie la mâna cui s-ar vini să avem ştire. U Ias (Vă)l(ea)t 7223 av(gust) 8 D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 23, Original, lipsă ¼ din partea de jos, sigiliu mijlociu în chinovar. EDIŢII: C.D.M., V, p. 365, nr. 1337. 43. - 1718 (7227) octombrie 5. – Savin Poleiu dă lui Romaşco armaşul părţile ce s-ar cuveni din Buburuzi, Buzeşti şi Leoşti, din ţinutul Fălciului, fiului său Vasilie, pentru că acesta i-a furat armaşului un cal preţuit la 30 de lei. Adică eu, Savin Poleiu dat-am zapisul meu la mâna dumnealui Romaşco armaş, precum să să ştie că făcând o blăstămăţie un ficior al meu anume Vas(i)lie de au furat un cal a lui Romaşco armaş şi bligând Romaşco acel cal s-au fost preţuit dreptu 30 lei cu giudecată au poprit Romaşco toate moşiile mele. Deci, eu di bun(ă) voe me(a) am făcut acest zapis al meu la mâna lui Romaşco din câte moşii am să aibă a stăpâni Romaşco armaş din toate parte(a) ficiorului meu lui Vas(i)lie ce i s-ar alege, anume Buburuzii, parte(a) din gios a lui Hoalbe, la ţinutul Fălciului, şi o parte din mijloc tij de la Buburuzi, parte(a) Onacăi, şi de la Buzeşti parte(a) lui Clenciu, ce s-ar alege tij la Fălciu, [pe vale Cârligaţi(ilor)- alt scris-N.A.] şi Leoşti, parte(a) lui Savin. Dintr-aceste părţi de moşie am dat lui Romaşco să stăpâniască Romaşco a patra parte în locul ficiorului meu lui Vas(i)lie şi să-i fie dum(i)sale drepte ocini şi moşii şi giupânesăi dum(i)sale şi cuconilor şi nepoţilor şi strănepoţilor. Şi la această aşăzare s-au tâmplat mulţi boeri şi oameni buni, carii mai gios s-au iscălit şi ş(i)-au pus degitele şi de pe zapisul meu să aibă a-ş(i) face ispisoc. (Vă)le(a)t 7227 oct(ombrie) 5 Savin Poleiu.

80

Sava vel căp(itan) de d(…). Tănas Polihroni. Eu Arhir sin Savin Poleiu. Gligoraşco sân Lupul Hotnogul. Toader Panfil martor. Şi eu Vas(i)lie diacul am scris cu zisa lui Savin. D.A.N.I.C., F.E.H., LXIII / 3, Original, difolio, filigran, degete; Copie contemporană puţin diferită de original (Ibidem, XLIII / 3). EDIŢII: C.D.M., V, p. 439, nr. 1597. 44.- 1720 (7228) februarie 14, Iaşi. – Ghedeon arhiepiscopul şi mitropolitul Sucevii împreună cu Gheorghie, episcop de Roman şi cu Calistru episcop de Rădăuţi, dau carte de stăpânire pentru nişte vii la Ochiu lui Iorest Episcop de Huşi. Gedeon cu mila lui D(u)mn(e)zău Arhiepiscopul şi Mitropolit Sucevii şi a toată Moldovlahia, cu de D(u)mn(e)zău iubitorii arhierei ai noştri întru HS, iubiţii fraţi sufleteşti kir G(h)eorg(h)ie, ep(i)sc(o)pul de Roman, şi cu Calistru, ep(i)sc(o)pul de Rădăuţi, făcut-am această încredinţată carte a noastră la m(â)na sufletescului nostru frate kir Iorest, ep(i)sc(o)pul de Huşi, pentru nişte vii ce sânt acolo la Oc(h)iu. O vie iaste între Mănoae şi-ntre Şupaga, care vie un Toader ficior lui Ion Falafic(h)i au dat danie ep(i)sc(o)piei, fiind la acea vreme episcop Varla(a)m, şi murind l-au astrucat la ep(i)sc(o)pie, cari i să pomeneşte numeli la sf(â)nta biserică. Aşijderea, şi de altă vie de la un Dragomir cu fămeia sa Gafia, cari sânt tot la Oc(h)iu. Deci, tâmplândui-se moarte ep(i)sc(o)pului răposatul Varla(a)m au rămas acele vii de nou zidită de dânsul m(ă)năstirea Brădiceştii să le ţie. Şi noi încă am lăsat pân(ă) acmu să videm cum să va alege de acea casă. Iar acmu la viderea tuturor iaste, ori din nesocotiala călugărilor sau de-(a)u avut strâmbătate între dânşii neascultând unii de alţii, iată au rămas m(ă)năstirea aşiaş de tot la pustiire, căci ei nu sânt vrednici pe viaţa lor. De care şi noi am socotit şi cu dreptate iaste de vreame ce trupurile morţilor sânt la ep(i)scopie şi să pomenesc numele lor acolo şi dania iaste a ep(i)sc(o)piei, am dat acele vii să le ţie ep(i)sc(o)pia şi să le lucreze fratele ep(i)sc(o)pul Iorestu şi alţii pre cine a aleage D(u)mn(e)zău a fi oblăduitoriu acei sfinte ep(i)sc(o)pii şi să stea în veaci moşie a ep(i)sc(o)piei. Iar călugării cine or fi la Brădiceşti să-şi ţie şi să-şi lucreze viile lor. Deci, de acmu înainte cini s-ar ispiti ca să înble cum să scoaţă aceale vii de supt stăpânirea ep(i)sc(o)piei, ori mitropoliea, Domnu Arhiereu sau boiariu, ori cine ar fi aceia, să fie legaţi supt to blăstămul Sfintei Bisărici a Răsăritului şi de la noi neertaţi în veaci, ci precum am aşăzat aşa să fie. Şi peste adevărata scrisoarea aceasta să aibă ep(i)sc(o)pul aşi face şi dres domnescu ca să fie întru veacinică pomenire. Aceasta scriem. U Iaşi V(ă)le(a)tu 7228 m(e)s(eţ) fev(ruarie) dni 14 Gedeon Mitroplit Modovlahiei

81

D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 5, Original, difolio, filigran; Menţiune la Melchisedec Ştefănescu, op. cit., p. 191; Idem, Appendice la ..., p. 191; Idem, Chronica Romanului, partea a II-a, p.5. EDIŢII: C.D.M., V, p. 457, nr. 1666. 45.- 1720 (7228) august 30. – Roxanda, vorniceasa răposatului Lupu vornic, vinde lui Toader, fost mare medelnicer, nepotul ei, patru fălci de vie de la Huşi, fiind la nevoie, cu 100 de lei bani vechi, vii pe care le avea de cumpărătură de la popa Galbănul. Adică eu, Roxanda vorniceasa, a răposatului Lupului vornic, cum de la greu şi nevoi ce n(e)-au rămas datorii asupră, am vândut dr(e)apt(ă) ocin(ă) şi moşii(e), dr(e)apt(ă) cumpărătur(ă) 4 fălci de vii de la Huş(i), cumpărat(e) de la popa Galbănul, di nime(ni) sălit(ă), nici asuprit(ă), ci de a no(a)stră bun(ă) voi(e) le-am vândut dumn(ea)lui nepotului Toader biv vel med(elnicer), ca să-i fii(e) dumn(ea)lui dr(e)apt(ă) ocin(ă) şi moşii(e) în veci neclătit, şi s-au vândut drept 100 lei bani vec(h)i. Şi când s-au făcut acest zapis s-au tâmplat mulţi bo(i)er(i) cari sânt mai gios iscăliţi. Şi pentru credinţa m(i)-am pus şi pecete ca să s(e) cr(e)ază. (Vă)le(a)t 7228 av(gust) 30 Rosanda vornic(e)asa G(h)iorg(h)i Suliţă post(elnic) Iordac(h)i Costac(h)i Lupul Drăgan Petre Sălceanul Ştefan Goe D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 8, Original, difolio, filigran, sigiliu inelar octogonal în tuş negru; C.D.M., V, p. 472, nr. 1725. 46.- 1727 (7235) februarie 8. – Popa Ion şi alţii mărturisesc că murind Gheorghe a lăsat a lăsat via sa /de la Huşi/, copilului său, şi murind şi acesta, a lăsat-o mamei sale Maria Pălădoae, nu rudeniilor sale. Adec(ă) eu popa Ion ot episcopie, şi eu popa Cozma tij ot tam, şi eu Iosip de la Oc(hi), şi eu Andrei Băican, tot de acol(o), şi eu Tofan Ciuntul tij ot tam, şi eu Ştefan Soronar, făcut-am această mărturie Pălădo(a)e. Avâ(n)d e(a) un bărbat mai în trecute vremi ce-l c(h)ema G(h)eorg(h)ie, şi i-au rămas acelui G(h)eorg(h)ie o copil(ă) atunce(a) înţărcat, şi acest G(h)eorg(h)ie câ(n)d au murit au lăsat cu li(m)bă de mo(a)rte să fie vie acei copil(e), şi copila au trăit trăit 15 ani, şi (...) s-au prilejit mo(a)rte(a) şi acei copil(e). Şi eu popa Ion i-am fostu duhovnic, şi popa Cozma mi s-au tâmplat d(e)-am fostu cu ico(a)na la agiun de Crăciun, şi aceşti o(a)meni car(e) mai sus s-au scris au fost faţ(ă) câ(n)d au mărturisit ace(a) copil(ă) cu linbă de mo(a)rte, de au zis să fie vie a mânesa, iar rudeniil(e) tătâne-său să n-aibă tr(e)abă.

82

Iar acmu să sco(a)l(ă) rudeniil(e) acei copil(e) să-i e(a) vie, deşi noi aşe am auzit grăi(n)d ace(a) copil(ă) cu linbă de mo(a)rte şi aşe mărturisim cu sufletele no(a)stre ca de-(a)r merge la vr(e)o giudecat(ă) să aibă credinţă. Şi pentru credinţa n(e)-am pus şi degetul. V(ă)le(a)t 7235 fevr(u)a(rie) 8 Popa Ion ot Episcopie iscal(it). Popa Ion. Popa Cozma tij. Iosip. Andrei Baecan. Tofan Ciuntu. Ştefan Soronar. D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 10, Original, filigran, degete în tuş. 47.- 1733 (7241) aprilie 4. – Grigore Ghica al II-lea Voievod reînnoieşte ajutorul dat episcopiei Huşilor, dându-i dreptul de a ţine 20 de posluşnici în orice vreme, cum ţin mănăstirile Ierusalimului, scutindu-i de toate dările, numai cu rupta să dea la vistierie câte 3 ughi pe an, în patru sferturi. † Io Grigorie G(h)ica Voevoda Bojiieu M(i)l(o)stiiu G(o)spdar Zemli Moldavscoi. Înştiinţare facem cu această carte a domni(e)i mele tuturor cui să cade a şti pentru sv(â)nta episcopie a Huşilor că iată această episcopie, fiind la acel loc în pre(a)jma oştilor în vremile de răscoale mai în trecuţi(i) ani, precum înţălegem au fost arsu de prăzi, cât au fostu rămas numai piatra, şi domnii ce-au fostu mai (înai)nte de noi văzind acest la răsipă şi ca să nu să stângă pomana domnilor celor bătrâni şi ctitorilor celor vec(h)i au făcut ş(i)-au tocmit de iznoav(ă) celi ce-au trebuit, cum şi domnia mea am întărit cu celi ce ni-au dat mâna, dară încă nici până acmu în stare(a) ei precum au fostu mai înainte n-au venit având multe trebuinţele ei. Ci văzind domnia mea neagiunsurile sfintii episcopii şi pentru întărirea ei, pentru ca să avem şi noi veacinica pomenire şi uşurinţa păcatelor noastre am socotit şi după testementuri vec(h)i de milă ce-au avut şi de la alţi domni m-am milostivit şi domnia mea ş(i)-am făcut această testamintă sfintii episcopii ca să aibă a ţine posluşnici cu număr fieştecând până la doauăzăci de oameni, însă aceşti oameni posluşnici să aibă ai face sfinţia sa părintele episcopul din oameni streini, să-i strângă până la această somă şi pe câţi ar stânge să-i aducă aicea, să-şi dea rupta, să de(a) câte trei ug(hi) de om într-un an visterii după testamintul cum ţin şi svintele m(ă)n(ă)stiri a Ierusalimului cu rupta, şi aceşti bani să-i de(a) pe trei ciferturi pe an, iară alte mai mult, nici mai puţin, să nu de(a) piste an, nici la bir, nici la hârtii, nici la sulgiu, nici la iliş, nici la altele ce-ar mai fi. Aşijdere(a), într-aceşti posluşnici nici un fel de globnici să nu intre, nici părcălabi, nici păharnicul al doile(a), nici alţi giudecători din oameni domneşti nici boiareşti, nici să-i giudece, nici să-i globască, fără numai părintele episcopul să le fie cercătoriu şi giudecătoriu, să ciarte pe cei vinovaţi, osăbit de să va întâmpla vr(e)o greşală mare cumui moarte de om sau

83

furtişag, care să cuvine a să căuta cu divanul domnescu. Aşijderele(a), să fie în pace aceşti posluşnici de cai de olac, şi de podvezi, şi de conaci, şi de toate dările ce-ar fi pre altă ţară, fără cât să-şi plătească rupta lor precum s-au legat mai sus ca să s(e) poată sluji şi sf(â)nta episcopie cu aceşti posluşnici şi într-altu c(h)ip să nu fie. Iară cine ar strica tocmala aceasta şi mila sfintii episcopii pâră să fie la straşnicul giudeţ svinţii apostoli Petru şi Pavel a cărora iaste hramul (a)ceştii sfinte episcopii. Aceasta facem ştire. U Ias V(ă)le(a)to 7241 m(e)s(ea)ţa aprili(e) 4 dni Io Grigore G(h)ica Vo(i)evoda. Tănasie uricar Acest tistament s-au socotit şi acum în domnie a dooa şi să cade să să ştie în samă. D.A.N.I.C., Manuscrise, 562, f. 24, nr. 12,Original, sigiliu, deteriorat. EDIŢII: Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 198. 48.- 1734 (7242) mai 30. – Constantin Nicolae Mavrocordat Voievod scuteşte pe preoţi de dabilele ţării. † Io Costandin Nicolae Voevoda Bojiiu M(i)l(o)stiiu G(o)sp(o)dar Zemle Moldavscoi. Iată dară de vreme ce ceata ce(a) de cinste a preuţii, ca un lucru ce iaste hărăzitu şi plăcutu lui D(u)mn(e)zău, şi prin rostul înpăratului şi pruorocului să cinsteşte zicând, multu am cinstit pre cei ce-i iubeşti tu Doamne. Pentru că după adevăru aceşte sintu cei ce să apropie de lumina ce(a) neapropiată, adecă preuţii lui D(u)mn(e)zău, care celi mai de taini sfinte învrednicindu-si a intra şi sfinteli cele fără de sănge a jărtfi(i), şi mai vârtos că totu nărodul creştinescu prin sfintele lor rugi cătră Mântuitoriul nostru alcătuiescu şi în toate zilele necontenitu pre cel multu milostivu D(u)mn(e)zău cătră (i)ertarea greşielilor noastre a înblânzi, sintu rugători şi mijlocitori. Ce dară pe unii carii s-au învrednicitu aceştii slujbe cum să nu să cadă după dreptate ca pe nişte slujitori ai lui iubiţi şi tainelor sfintelor noastre bisericeşti posluşnici cu tot feliul de cinste, cu daruri şi faceri de bine să-i ocrotim şi să-i odihnim, şi în totu c(h)ipul să purtăm griji pentru a lor bunăstare. Pentru care ca fiind ei apăraţi de căt(r)u toate lumeştile împrejmuiri să s(e) afle întru nesupărare şi cu totul să s(e) apropie lângă viul D(u)mn(e)zău şi să sluj(e)ască cu f(i)erbinte şi sirguitoriu Duhu, rugându-se pentru pacia şi sufleteasca mântuire a tuturor pravoslavnicilor creştini, şi pentru pace a toată lumea. Ce dară şi donia mea den vreme ce cu mila lui D(u)mn(e)zău şi sorţul oblăduirii pravoslavnicii ţărăi aceştie, am luatu socotindu toate aceste(a), după cum Dumn(ă)zău (...)15cu sfântu darul său, pentru ceata preuţ(e)ască carele să află şi să va afla în toate de D(u)mn(e)zău ferictă ţara aceasta şi pentru câtă cinste şi evlavie are întru s(...)16cu darul său, căci ai lui 15 16

Ars. Ars.

84

Dumn(e)zău slujitori sintu. Am socotitu c(h)emându cătră agiutoriu mâna ce dintrun nălţimea, ca cu agiutorinţă şi obşteasca de bine să-i miluiescu de suptu greulu dăjdi(i)lor scoţindu-i, pentru că lucru necuviinciosu iaste, şi mai vârtos nedreptu, cinul preuţăscu să fie supus dăjdi(i)loru şi supăraţi de mâna mirenilor, cerşindu-le dăjdi(i) pre anu, cărora mai multu după dreptate să cade de la noi să ia, după cum şi sfânta scriptură zice, iaru nu să şi dea. Aceasta dară ca un lucru plăcutu lui D(u)mn(e)zău, şi iubitu, pentru că cinstea să face cătră cei de D(u)mn(e)zău iubiţi, ătră însuşi stăpânul să face. Şi pentru aceste(a) cu dreptate aflându şi răpoosatul pururea întru pominire părintele d(o)mni(e)i meale Neculai Alecsandru Voevoda, cinul preuţăscu cu hrisov de dajde i-au fost (i)ertatu. Care aceasta socotială îdată ceam descoperit-o, atâta sfinţii sali părintelui mitropolitului, al nostru pre(a) cinstitu(l) duhovnicescu părinte, câtu şi (...) (...)orilor17 episcopii ţinuturilor şi tuturor cinstiţilor şi credincioşilor boiarilor domni(e)i meale, nu numai că au lăudatu acestu lucru plăcutu lui D(u)mn(e)zău, şi toţi bucurându-se, ce încă şi după cum să cade, ca cu un glas au mulţămitu, cunoscându lucru foarte cu cale, ca preuţii şi slujitorii lui D(u)mn(e)zău de suptu giugul dăjdi(i)loru visteri(e)i să s(e) mântuiască. Pentru aceia dară pre acestu al nostru domnescu hrisovu aşezând hotărâmu ca de acumu înainte ceata bisericească din toată ţara Moldovlahi(e)i care-i da de da ori într-un anu dajd(i)e la vist(i)erie, să fie de totu nesupăraţi, atâta preuţii câtu şi ierodiaconii, nici de cumu să nu să bântuiască cerşindu-le dajd(i)e, ci să fie slobozi de bir în veci, ca să poată ruga pre D(u)mn(e)zău cel milostivu şi să sluj(e)ască lui cu osârdie, pre(a) bine cunocându şi aceasta, căci această milă şi cătră dânşii facere di bine îi are îndatoriţi a să ruga todeauna, şi necontenitu, pentru aceasta de D(u)mn(e)zău păzită ţară, pentru noi şi pentru toţi boiarii şi nărodul acesta. Pentru aceia daru am cugetatu aceasta, ca după cumu noi de ce(a) mai sus numită dajd(i)e pe dânşii i-am (i)ertatu, aşe şi ei cătră D(u)mn(e)zău mai cu căldură rugându-se iartare(a) greşalilor noastre de la mila înpăratului cerescu să ceară răsplătindu facerii de bine. Voimu dară şi noi cu cinste şi fără de prihană să petriacă, pildă făcându-se celoralalţi întru bune fapte fără de pregetu, şi sirguitori să fie cătră săvârşire(a) tuturor bisericeştilor slujbe, nestrămutându-se din oraşu în oraşu, şi a sta în locuri fără biserici, ce să fie îndestulaţi pe la lăcaşile şi oraşile lor, îndireptându cuvântul adevărului, că şi poroncimu d(o)mnia mea şi aceasta ca nu fiaştecumu să să hirotoniască preuţii, ce cându s-ar (...)18trebui atuncia să s(e) hirotoniască, însă după poronca sfintii pravile bisericeşti, socotindu ca să fie vrednici întru viaţă cinstită fără defăimare, să ştie carte, să fie slujiţi şi pedepsiţi întru bună petrecirea, pentru că curaţi trebuie să fie cei ce să apropie de cele pre(a) curate, şi această purtare de grijă să aibă pre(a) sfinţitul mitropolitu(l), carele după vremi să va întâmpla a fi înpreună cu iubitorii de Dumn(e)zău episcopii ţinuturilor, carii în totu c(h)ipul să să nevoiască, socotindu că oc(h)iul lui D(u)mn(e)zău cel neadormitu ia aminte, şi toate celi ascunse le vede. Şi aşe după cum mai sus am zis când să va căde(a) să preoţ(e)ască pre cei vrednici, însă nu cu hatâru sau cu altu feliu de pricini, după graiul d(u)mn(e)zăescu ce zice la Sfânta Evang(h)elie , nu daţi Sfânta câinilor, nici vărsaţi mărgăritariul vostru înainte(a) porcilor, ce deşertându mirul cel sfântu în 17 18

Ars. Ars.

85

vasă curate ca o bună mireazmă, să-i aducă cătră viul D(u)mn(e)zău, adecă curaţi fără de prihană, şi cu totu feliul de fapte bune înpodobiţi, ca priimindu Dumn(e)zău sfinteli lor slujbe să triimiţă din lăcaşul lui cel sfântu, întru oraşul (acesta şi înt)ru 19 toată ţara, şi tuturor boiarilor şi supuşilor pace, şi totu binele desăvârşit, şi (cei) 20, şi cei mai mari a bisericii, la toate aceste(a) aşe să urmeze, ştiindu cu adevăratu ca la ziua înfricoşatului giudeţu de vor face într-altu c(h)ipu vor da samă înainte(a) nefăţarnicului giudecătoriu şi stăpânului nostru I(isu)s H(risto)s, pre(a) curatul arhiereu. Ce dară pentru acestu lucru plăcutu lui D(u)mn(e)zău poftimu d(o)mnia mea şi pre domnii cei carei în urma noastră or vini în scaunul ţării aceştie, precum noi hrisoavele care am găsitu făcute di cei mai înainte pravoslavnici domni, li-am înnoitu şi nestrămutat li-am păzitu, aşe şi domnia lor găsându acestu hrisov al nostru, de această milă a cinului preuţăscu, îndemnămu şi poftimu ca toate câte să cuprindu întrînsul să le întăriască şi să le adevereze neîngăduindu nici într-un c(h)ipu, a să strica şi a să părăsi mila aceasta, ce mai vârtos cu cugetu(l) plăcut lui D(u)mn(e)zău să să siliască la această facere de bine cătră preuţi să rămâie în veci neclătitu şi nestrămutatu, să nu să calce acestu lucru plăcutu lui D(u)mn(e)zău. Ce dară întărindu aceste(a) după cum s-au zis mai sus neîndoitu în veci, vor ave(a) pre blându(l), pre stăpânul H(risto)s şi pre ai lui posluşnici fierbinţi mijlocitori şi cătră dânsul rugători, şi stăpânilor va fi pacinică şi neclătită. Iară de vor urma într-altu c(h)ipu (care D(u)mn(e)zău să feriască să nu să întânple), şi iarăş(i) de iznoavă pe preoţi suptu sarcina birului i vor supune, şi necăjindu-i le vor cere dajd(i)e, a(tu(n(ci)ei susp(inând)21vor striga cătră stăpânul H(risto)s, şi ascultându-i pre dânşii să va mâhni (că ai lui slujitori sintu), şi cine va suferi pentru înfricoşatu lucru iaste a intra cineva în mâna domnului, precum zice pre(a) sfântul Pavel apostolul, de cei ce să atingu de D(u)mn(e)zău. Pentru aceia iarăşi poftimiu şi rugămu cu dragoste d(u)mn(e)zăiască şi creştiniască ca nimene dintru cei din urma noastră domni să nu să abată a strămuta aceste(a) care noi cu mila lui D(u)mn(e)zău bine leam orânduitu, pentru care s-au făcutu şi s-au întăritu acestu al nostru domnescu hrisov, în anul al doile(a), anu(l) domni(e)i noastre. U Ias V(ă)le(a)to 7242 mai 30 Io Costandin Voevoda. D.A.N.I.C., Manuscrise, 562, f. 22, nr. 12,Original, sigiliu, deteriorat. EDIŢII: Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 199-205. 49.- 1734 (7242) iulie 21. – Constantin Nicolae Mavrocordat Voievod scrie lui Lupul Cârste biv vel jitnicer şi căpitanului de codru în pricina dintre Timircan căpitan şi Oprea Ţurchi şi alţi răzeşi, care ar fi luat dijmă de pe moşia Şcheea de pe malul Prutului.

19

Ars. Rupt. 21 Ars. 20

86

Io Costandin Neculai Voevoda Boji(i)u M(i)l(o)stiiu G(o)sp(o)dar Zemli Moldavscoi. Scriem domnia mea la credincios boiariul nostru dumn(ea)lui Lupul Cârste biv vel jit(nicer) i vel căpit(an) de codru. Facem ştire dumitale că aice la domnia mea au dat jalubă Timircan căpit(an) pe nişte oameni, anume Opre(a) Ţurc(h)ii şi cu alţi răzeşi a lui, zicând Timircanu precum are o moşie, anume Şc(h)eia acolo pe Prut, care moşie zisă că să hotărăşti din gios cu parte Strătultoleşi Izvorănii, moşie acelor oameni şi anu(me) ar fi luat acel Ţurc(h)i cu răzăşii dijma di pi moşie lui Timircanu în tărie lor, pentru care Timircanu ne-au fostu şi mai jăluit pentru pricina aceii moşii şi s-au fostu scris o carte la dumn(ea)ta ca să le ei sama acolo cu dreptate. Şi acum (am) văzut şi mărturie dum(i)tale la Timircanu, scriind precum s-au aflat moşie a lui Timircan şi acel Ţurc(h)i cu răzăşii lui i-ar fi dijmuit moşie fără dreptate, de care lucru iată căţi scriem dum(i)tale să ei sama cu dreptate, şi de este aşa din vreme că iar fi dijmuit acei oameni moşie lui Timircan fără dreptate, ce vi-i afla cu dre(p)tate că i-au luatu acei oameni dijmă de pe moşie lui să-i plineşti tot înapoi di la acei oameni, să nu fie păgubaş, şi cum ar urma dreptu(l) să-i aşezi. Altă jalubă să nu mai vie, iar di are altă povesteşi nu ei pute(a) aşeza acolo să li dai zi şi cu o mărturie viind faţ(ă), să avem ştire. U Ias(vă)l(ea)t 7242 iul(ie) 21 Vel logofăt D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 40 / 26, Original. 50.- 1735 (7243) ianuarie 30. – Constantin Nicolae Voievod întăreşte episcopiei Huşilor, la cererea episcopului Varlaam, stăpânirea pe trei dughene din Chişinău, dăruite de călugăriţa Dorofteia. Io Costandin Nicolae Vodă B(o)jiiu M(i)l(o)sti(i)u G(o)spădară Zemli Moldavscoi. Iată au vinit înainte(a) domnii meale şi denainte(a) boiarilor noştri a mare şi mici, cinstit părintele şi rugătoriul nostru sfinţia sa Kir Varlaam, ep(i)sc(o)pul de Huşi, ş(i)-au arătat înainte(a) domnii meale un zapis de mărturie din vele(a)t 7184 de la Dorotiia, călugăriţa de la Huşi, fiind iscăliţ(i) întru acest zapis Miron vel logo(fă)t, şi Apostolac(h)i vel spat(ar), şi Gavril Costac(h)i biv vornic, şi Dumitraşco vel pah(arnic), şi Toderaşco vel vist(iernic), scriind şi mărturisind precum Dorotiia călugăriţa de a sa bună voe au dat la sv(â)nta ep(i)sc(o)pie a Huşilor trii dug(h)ene la C(h)işinău, cu tot venitul pentru sufletul ei şi a ficiorului său lui Toader, fiind îngropat la sv(â)nta ep(i)sc(o)pie, şi nime dintru niamul ei ca să n-aibă a să amesteca la dug(h)enele acele, fiind drepte a ei. Aşijdere(a), al doile(a) zapis din vele(a)t 7242, de la Măteiu Alcazi biv clucer, fiind iscăliţ(i) în zapis iermonah Naftanail Şeptelici, şi iermonah Nican, egumenul de Brădiceaşti, şi preotul Şerban, protopop ot Lăpuşna, şi Andrei diacon, şi preotul Ilie, şi Ioniţ(ă) Abăza, scriind şi mărturisind cum au vinit înainte(a) sfinţii sale părintelui Varlaam, Mătei Alcazi, de a sa bună voe au dat ş(i) au dăruit la sv(â)nta ep(i)sc(o)pie a lui ocină şi moşie o pivniţe ce-au făcut-o el pe drepţi banii săi în târgu în Lăpuşna, în mijlocul uliţii din dial de lângă bărbierie şi lângă pivniţa şi dug(h)iana Mătăsariului, şi între jidovi. Această pivniţă au dat-o danie sv(i)ntii

87

ep(i)sc(o)pii Huşilor pentru sufletul lui şi a părinţilor lui, însă pământul iaste loc domnescu. Drept aceasta, dară şi domnia dacă am văzut a lor bune zapise încredinţate cu atâte(a) iscălituri şi cu voe lor, dania am crezut, şi am dat şi am întărit şi de la domnia mea cu acestu ispisoc sfintei ep(i)sc(o)pii, ca să-i fie acele trii dug(h)eni şi pivniţa driaptă danie şi moşie neclătite şi neruşuite, cu tot vinitul, stătătoare în veci. Şi nime altul să nu să amestece piste cestu ispisoc al domnii meale. Aceasta scriem. U Ias vele(a)t 7243 m(ese)ţa gen(ar) 30 dni Costantin vel logofăt D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 4, Original, difolio, filigran, pecete timbrată în ceară roşie; Menţiune Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 206. 51.- 1735 (7243) mai 14. – Gligorie Vintilă, Buluţa, fata Ursului, oferă preotului Mihăilă o livadă în schimbul unei vaci cu viţel pentru a le da pomană unui copil botezat. Adică eu, Gligorie Vintilă înpreună cu soţul meu cu Buluţa fata Ursului di(n) Deleni di nime(ni) siliţ(i) nici asupriţ(i) ci di a no(a)stră bună voi(e) tâmplându-să de-am botezat un copil a lui Ştefan Par de Oţileni niavându vacă să-i dau pomană am vrut să-i dau o livadă de pomi din Deleni. Deci răzăşii n-au primit să de(a) neavându Ştefan Par moşii să nu zâcă în urmă cum că i s-au dat aşa loc. Deci am întrebat pe răzăş(i) cini s-ar afla să să de(a) o vacă cu viţelul să-ş(i) e livada. Deci s-au aflat preutul Mihăilă Romaşcu, răzăş din bătrânul lui Colac şi ne(a)u dat o vacă cu viţel şi eu am dat-o lui Ştefan Par şi livada şi livada am dat-o preutului Mihăilă şi moşii preutesăi dumisali Irini(i) şi cuconilor dumisale. Şi cându s-au făcut acestu zapis s-au făcut bisăricii di Goeşti dinainte Apostului Iurtei, şi a lui Arhiri Penişo(a)ră, şi a lui Gligoraş Cojan, şi Apostului Hărnagii, şi a lui G(h)iorg(h)i Cocăle ot Deleni, şi Trohin, şi Darii, şi Trohin Penişo(a)ră, şi Co(n)stantin o(t) tam şi denainte Negrai(ei) fata Ursului ot Deleni, sora Băluţii. Şi pentru credinţa ne-(a)m pus degitile în loc de pecete. (Vă)le(a)t 7243 mai 14 Gligori Vintilă adiveresc. Gligoraş Cojan. Apostol Mustu. Apostol Hărnage. Arhiri Penişo(a)ră. Darii. G(h)iorg(h)i Cocăle. G(h)iorg(h)iţă. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXX / 16, Original.

88

EDIŢII: Costin Clit, Documente inedite privind sate şi moşii de pe valea Câşlei, în „Cercetări istorice”Revista profesorilor de istorie din judeţul Vaslui, Serie nouă, Anul V, nr. 3(9), 2011, p.39, nr. 1. 52.- 1735 (7243) august 17. - Ioraşcul vornicelul din Stănileşti şi alţi boieri raportează rezultatul cercetării făcute la moşia Căpoteşti din Fundul Sărăţii, în pricina dintre Ion Romaşcu, Ion Focşa şi Andrei Fofie. Suret de pe hotarnica ce este la Nicolai Romaşcu Din (vă)le(a)t 7243 avg(ust) 17 Milostive şi luminate doamne să fii mărie ta sănătos. Facem ştire mări(e)i tale că viind Ion Romaşcu cu luminată cartea mări(e)i tale să-i luăm sama, cu Ion Focşe, şi cu Andrei Fofie, pentru o moşii(e) de la Căpoteşti, din Fundul Sărăţii, pe porunca mări(e)i tale am c(h)emat oameni buni şi din sus şi din gios, pentru margine(a) hotarului din gios cu Andriiu Fofie s-a aşăzat, dar din sus cu Ion Focşe nici n-au arătat hotar, nici semne, nici oameni buni, să ştii(e) cum umblă hotarul. Numai am găsit pe Toader Diaconul şi pe Ion Oană, cum au mărturisit cu sufletele lor că au luat din zăci trimişi de Romaşcu cel bătrân, numai noi am păszi(?) de astăzi dumineca av(gust) 17 zile pân(ă) într-o lună de zile să-ş(i) găs(e)ască (I)on Focşe au marturi au să-ş(i) aducă drese ce are şi să-ş(i) ţie moşie, dovedind pe unde zice el, iar negăsind marturi au drese să ţie Romaşcu, din capul iazului Focşii, drept spre răsărit pân(ă) în drumul lui Ştefan Vod(ă), şi spre apus pân(ă) pe lângă vie Drăgui pe din gios pân(ă) în zare(a) dialului ce să înpreună cu locul Şc(h)iopenilor. Însă am socotit din zare(a) dialului spre răsărit să s(e) plece locul Căpoteştilor mai gios p(r)in Ulmi, precum au mărturisit Ion Oană. Şi fii mărie ta s(ă)nătos Ioraşcu vornicelul de Stănileşti robul mări(e)i tale. Ierei Gavril. Robul mări(e)i tale Sandul Mălaiu. Robul mări(e)i tale Timircan biv vel căp(i)t(an). Toader Bejan pivniceriu. Costandin sin Bădărău. Postolac(h)i nepot Ion Roal. Lazăr zet Gâscă Ion Gordul vornic de poartă m-am întâmplat la sco(a)teri cestii mărturii. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 24, Suret. 53.-1736 (7244) februarie 28. – Teofil episcopul Huşului se jeluieşte domnului în pricina ce are cu Sandul Muştine pentru nişte pomet din Buneşti. Milostive şi luminate doamne să fii mărie ta s(ă)nătos. Fac ştire mări(e)i tale ca unui domnu bun şi milostiv pentru rândul unui om, anume Sandul Muştine,

89

din sat din Podoleni, carile ne-au fost vinit cu o luminat(ă) carte(a) mări(e)i sali lui Costantin vod(ă), întru care ne porunces(te) mărie sa vod(ă) ca să-i luăm dijma cu Golăeştii pentru nişte livezi de pomăt din Buneşti de la ţinutul Fălciului, de care lucru şi noi văzind luminat(ă) carte(a) mări(e)i sale am dat sorocul nostru Sandului Muştine ca s(ă) c(h)eme faţ(ă) pe Ang(h)eluţ Golăe şi Sandul Muştine după scrisoare(a) noastră ce i-am făcut soroc am aflat acum pe cum n-ar hi fost mersu Sandul Muştine într-ace ună vreme să-i sorocească. Şi acmu în zilele domni(e)i mări(e)i tali au (i)eşit cu acel soroc al nostru la luminat divanul mări(e)i tali, jeluind mări(e)i tali cum că n-ar fi băgat Golăe îndemn să vie pe sorocul nostru şi mărie ta pe jalba acelui om Sandul Muştine au trimis un armaş de au adus pe Golăe faţ(ă) aice(a) înainte(a) noastră. Ce vei şti mărie ta, că luându-le sama cu foarte amăruntul şi cu bun(ă) dreptate am aflat aceli livezi de pomăt a lui Mătran cu dovadă vândute lui Golăe, care ne-au arătat Golăe şi zapis de la Mătran de vânzare şi s-au dovedit lucrul cum Sandul Muştine au înblat rău, cum că pomeţii sint vânduţi. Dar şi pentru soroc s-au dovedit că nu l-au arătat Golăeştilor şi ni-l (…). Încredinţind acest lucru c-au înblat Sandul făr(ă) cali, l-am dat rămas Golăeştilor să-şi stăpânească livezile pe zapis(e) ce au, iar Sandului pârându-i că mai are vr(e)o stăpânire şi s-ar mai trage la luminat divanul mări(e)i tali, mărie ta vei ştiind ca un domnu bun şi milostiv pe cum îi m(i)la mări(e)i tali. (Vă)l(ea)t 7244 fev(ruarie) 28 Plecat rugătoriul mări(e)i tali Teofil Ep(i)scop Huşc(h)i

D.A.N.I.C., F.E.H., XII /53, Original, filigran, bine conservat. 54. 1739(7247) martie 31. – Domnitorul Grigorie al II -lea Ghica dă carte domnească preotului Mihăilă Romaşcu şi fraţilor săi, pentru a stăpâni părţile de moşii de pe părinţii şi moşii lor. Noi Grigorie G(h)ica Voevod Bojii(u) M(i)l(o)stiu G(o)spădar Zemli Moldavscoi. Dat-am carte(a)d(o)mnii meale rugătoriului nostru preutului Mihăilă Romaşco şi fraţilor săi din Goeşti ot ţinutul Fălciului, să fie volnic cu carte(a) d(o)mnii meale a ţine şi a stăpâni nişti părţi de moşie ce zâsără că au di pe moşii şi părinţii lor de la Silişti, de la Goruneşti şi de la Micşeneşti din câmpu şi din Deleni şi de la Căpşeşti din câmpu şi din pădure, şi de la Şâşcani, şi de la Ştefeni, şi de la Viltoteşti, şi de la Şc(h)iopeni, şi de la Cărsteneşti, ce sintu toate la ţinutul Fălciului, să aibă a stăpâni părţile lor dintr-aceste silişti mai sus numite şi să-ş(i) ia di a (zeci), din ţarini, din fâneţe, din prisăci cu stupi şi din grădini cu legumi şi din bălţi cu peşti şi din livezi cu pomi şi din tot locul cu tot venitul moşii după obiceiu. Iar cine ar ave(a) a răspundi să vie să ste(a) faţă şi nime(ni) să nu ste(a) înpotrivă peste carte(a) d(o)mnii meale. U Ias (vă)le(a)t 7247 mart(ie) 31

90

[pecetea] Vel logof(ăt) D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXX / 17, Original, pecete. EDIŢII: Costin Clit, Documente inedite privind sate şi moşii de pe valea Câşlei, în „Cercetări istorice”Revista profesorilor de istorie din judeţul Vaslui, Serie nouă, Anul V, nr. 3(9), 2011, p.40, nr. 2. 55.- 1740 (7249) septembrie 12.- Hrisovul domnului Grigore Ghica prin care scuteşte de văcărit, deseatină, goştină 100 de vite, 30 cai, 500 matci, 500 oi, întăreşte 20 de posluşnici pentru ajutor. † Io Grigorie G(h)ica Voevoda B(o)jiiu M(i)l(o)stiiu G(o)sp(o)dar Zemli Moldavscoi. Înştiinţare facem tuturor cui să cade a şti, de vreame ce sv(i)ntele m(ă)năstiri şi besearici ce sânt zidite de fericiţii domni şi de alţi iubitori de lăcaşuri Dumnezeeşti, nu pot a să c(h)ivernisi fără mila domnilor; şi mai vârtos că însuş(i) Dumnezău ziditoriul a toată făptura aşa au tocmit pentru sv(i)ntele besiari(ci), prin carele să săvârşescu sv(i)ntele rugi să nu să c(h)ivernisască cu alt mijloc, fără numai cu milostenie pravoslavnicilor creştini. Drept aceea dară precum cu alte m(ă)n(ă)st(i)ri multe mile am făcut, cum arată hrisoavele noastre, socotit-am şi pentru sv(â)nta ep(i)sc(o)pie a Huşilor, care episcopie şi mai denainte vreame fiind şi mai slabă de vinitul ei de cât alte episcopii; şi mai vârtos că acmu în vreamili acestor tulburări ce-au fost s-au întâmplat de s-au prădat de toate bucatele şi de toate odăjdiile besearicei de oştile ce s-au petrecut pe acolo în sus şi în jos, fiind drum mare, turci, tătari, căzaci şi alte limbi şi rămâind episcopie de tot, neputându-se c(h)ivernisi nici într-un c(h)ip ca să să poată rădica să agiungă la stare(a) ce s(e) cade, am fostu făcut domnia mea milă ş(i)-am întărit cu un hrisov al nostru ca aibă sv(â)nta episcopie a scuti o somă de bucate, să nu de(a) nemică pe bucatele acele ca dintru aceli bucati să facă agiutorinţă de c(h)ivernisală, să cuprindă celi trebuitoare. Dară acmu ni-au jăluit sv(i)nţia sa cinstit părintili şi rugătoriul nostru kir Teofil episcopul de Huşi precum şi acel hrisov al nostru iarăş(i) acmu mai pe urmă în trecutul an s-au robit de tătari depreună şi cu altile ce-au fostu mai rămas de la m(ă)n(ă)stire de la Brădiceşti, şi rugânduni-s(e) sv(i)nţia sa părintele episcopul ca să nu rădicăm aceiaş(i) milă ce-au fostu avut episcopie de la noi, ce ca (s)ă facem iară mila aceia. N-am îngăduit domnia mea a să părăsi mila noastră deasupra sv(i)ntei episcopii, şi ştiind noi că să află la mare lipse întru toate celi trebuitoare. Drept aceia iarăş(i) m-am milostivit domnia mea cătră sv(â)nta episcopie şi iată că din osăbită mila noastră i-am dat acest hrisov cu carele să aibă a scuti purure(a) la vreame(a) văcăritului 100 vaci cu boi şi 30 de cai cu iepe, şi la vreme(a) deseatinii şi a gorştenei 500 matce de deseatină şi 500 oi goştină. Pe acest(e) bucate toate nici un ban să nu de(a), pentru că i-am iartat domnia mea ca să fie de c(h)ivernisala episcopii. Aşijdere, şi pentru 20 liud(i) ce-ar afla sv(i)nţia sa părintele episcopul oameni streini fără bir şi fără gălceav(ă), ca să fie posluşnici la episcopie, iarăş(i) mam milostivit domnia mea şi i-am iartat pre acei oameni ca să aibă a da numai câte 1 ug(ru) la vreame(a) hârtiilor, iară cu altele să nu să supere, nici cu ciferturi, nici cu c(h)ile, nici cu ialoviţ(ă), nici cu boi înpărăteşti, nici cu miiare, nici cu unt, nici cu

91

podvozi, nici cu conace, nici cu altele, cu nici un fel, întru toate să aibă bună pace, pentru ca să fie numai de posluşanie sv(i)ntei episcopii. Şi dreptu aceia poruncim domnia mea şi dumilor voastre bo(i)eri şi bo(i)eri slujitori, carei vi-ţ(i) înbla ori cu ce fel de slujbe la ţinutul Fălciului, toţi să aveţi a urma pentru acesti bucate şi pentru posluşnici, precum am hotărât mai sus. Nime, nici cât de puţin supărare să nu daţ(i), că carei s-ar ispiti să a face mai mult val , unii ca aceia vor fi de mare certare. Aşijdere, şi după a noastră viaţă, şi domnia în urma noastră pre cine va milui Domnul Dumnezău cu domnia aceştii ţări, ori din fii(i) noştri, ori din niamul nostru, sau dintru altu niam strein, pohtim pre luminaţii domni ca să nu surpe această milă şi întăritură a noastră, precum nici noi n-am stricat daniile şi miluirile altor luminaţi domni, ce mai vârtos li-am întărit. Aşe şi domnia lor văzind acestu hrisov a domniei meale de această milă, îi rugăm cu dragoste dumnezăiască ca să aibă a da şi a milui, şi a întări pentru a lor veacinica pomeanire. Aceasta scriem. Io Grigorie G(h)ica Voevoda V(ă)l(ea)to 7249 sept(embrie) 12 D.A.N.I.C., Manuscrise, nr. 562, f. 27, Original, sigiliu, semnătura domnului. EDIŢII: Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 208-210. 56.- 1741 (7249) iunie 3. – Grigore Ghica Voievodul Moldovei acordă miluire fiilor lui Beldiman, vistiernicul al doilea. † Io Grigorie G(h)ica Voevoda B(o)jiiu M(i)lstiiu G(o)spădar Zemli Moldavscoi. De vreme ce de câte toate bunătăţile domnilor şi dragoste(a) ce(a) arătată cătră cei supuşi şi a slugilor celor credincioas(e), ce mai mult este cunoscută facere(a) de bine, căci aceasta curgând din izvoarăle celi cu blândeţe ale stăpânilor şi cătră cei supuşi şi întristaţi răvărsând-se, nu numai că purure(a) îi răcorescu a să mângâia cu odihna lor, ci încă şi a rămâne în veci în stare(a) cruţării îi arată. Ce dară tuturor stăpânitorilor să cade a privi cu oc(h)iu milostiv cătră supuşii lor, şi mai vârtos cătră cei de aproape ai săi boiari şi slugi ce s-au aflat cu slujbă cunoscută şi cât va fi prin putinţă să verse mila sa odihnind pre fieştecarile după măsura stării sale. Asemene(a) dară şi domnia mea luând aminte şi socotind pentru copii(i) lui Beldiman, ce-au fost vist(i)ernic al doilea, care nu numai că părintele lor în viaţa lui ni-au slujit cu credinţă şi cu dreptate, ce acmu şi copii(i) lui cu toţii, s-au aflat în casa noastră slujindu-ne cu dreptate, găsât-am lucru cu cale că să cade a fi miluiţi după măsura slujbii lor, şi pentru aceia dară iată că dintru osăbită mila domnii miale, i-am miluit cu acest hrisov a domnii miale ca să fie ei şi casa lor (i)ertaţi de toate dăjdiile mazileşti şi de alte dări şi angerii de toate, şi să aibă a scuti şi acesti bucate la vreme (a) văcăritului 30 vite şi 10 cai de văcărit, şi la vreme(a) deseatenii 200 stupi de deseatină, şi 30 mascuri de goştină, şi pogonăritul de vii pe 4 pogoane, şi vădrăritul pe 400 vedre vin. Aşijdere(a) şi la vreme(a) goştinii 200 oi de gorştină. Pe aceste bucate hotărâm cu acest al nostru domnesc hrisov ca să nu de(a) nici un ban nemărui, că le-am iertat domnia mea să fie de c(h)ivernisala stării lor. Drept aceea ca un lucru cu dreptate mila ce s-au făcut asupra acestor copii(i) pentru toate

92

ce mai sus s-au arătat, poruncim tuturor boiarilor noştri şi slujitorilor, ca să să păz(e)ască hrisovul acesta întocma nestrămutat, să li fie miluire stătătoare. Şi poftim şi pre cei din urma noastră iubitori de dreptate domni care din mila lui Dumnezău să vor milui cu domnia aceştii ţări, ori din fii(i) noştri sau dintr-alt niam, ca să nu strice mila ce-am făcut cu copii(i) aceştie, precum nici noi n-am stricat miluirele altor domni, ce mai vârtos să miluiască şi să întăriască pentru a lor veacinica pomenire. Aceasta scriem. U Ias v(ă)l(ea)t 7249 iunie 3 dni Io Grigorie G(h)ica Voevod D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 40 / 27, Original. 57.- 1742 (7250) ianuarie 6. – Vornicii de poartă judecă pricina dintre Apostol Bălănescu şi Gligore Bădros, pentru un bou pe care primul l-a luat celui de al doilea, fiindcă acesta a luat rău nişte dijmă de pe moşia Bălăneşti din ţinutul Fălciului. Facim ştire cu această mărturie a noastră, precum din luminată porunca mării sali lui Vodă, au luat Apostol Bălănescul un bou plăv(…) buta(…) ca de doi viţăi de la Gligorii Bădros pentru nişti dejmă ce-au fostu luatu Bădros rău în anul trecut de pe moşie Bălăneştii, ce este pe Ialan, în ţinutul Fălciului. Deci, aducând boul aici înainte(a) porţii G(o)s(po)d, noi i-am dat preţ înpreună cu alţi oameni buni şi slujitori de curte G(o)s(po)d, triisprăzăci lei p(o)l bani noi, că mai multu nu face, şi precum s-au socotit şi s-au zi(m)ţuit, am dat această mărturie la mâna lui Apostolu Bălănescul. Şi pentru credinţa am pus şi pecete(a) porţii mării Sali domnului. (Vă)l(ea)t 7250 gen(ar) 6 D.A.N.I.C., F.E.H., XXXIII / 2, Original, hârtie, filigran, pecete în tuş. 58.- 1742 (7250) iunie 25. – Hariton aprodul din Deleni, ţinutul Tutova, roagă pe domn ca să dea poruncă să i se aleagă părţile sale de moşie din Şişcani şi Curieci, ţinutul Fălciu. Cu rezoloţie domnească din 25 iunie 1742. Milostive şi luminat(e) do(a)mne să fii mării(a) ta s(ă)nătos Mă rog milii mării tali pentru rândul meu, că am mărie ta o parti de moşi(e) la Şăşcani şi la Curieci, la ţinutul Fălciului, di la un Gligori Grecul şi de alţi fraţi ai lui cu zapis, cari moşi(e) îmi esti cumpăr(ă)tur(ă), mă rog mării tali să mi-s facă o carte G(os)p(o)d să-m(i) stăpânesc parti(a) me(a) ci s-ar alegi dr(e)aptă şi să-m(i) eu vinitul locului pe o (...)ciu, parte(a) ce s-ar alegi. Iar având cineva mai multu a răspundi să-ş(i) e dres, zapis, ce-ar ave(a), să viie la Divan.

93

Robul mări(e)i tale Ariton aprod di la Dileni ot Tutova Io Costandin V(oi)voda B(o)ji(iu) Mil(o)st(iiu) G(o)spădar Zemli Moldavs(coi). Să fie volnic a stăpâni moşia lui ce va fi având şi să-şi ia de a zece(a) pe obiceiu, iară cui i-a păre(a) cu strâmbu să m(e)argă la vel căpit(a)n de codru, că are poruncă să ia sama. (Vă)l(ea)t 7250 iun(ie) 25 D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 3, Original, filigran, pecete inelară în tuş. 59.- 1742 (7250) iunie 29. – Hariton aprodul de Deleni, ţinutul Tutovei, jeluieşte domnului că slugerul Adam Luca din Suceava i-a dat numai 5 lei din cei 30 pe care îi datora, pentru moşia / din Şişcani şi Curieci/ ce-i vânduse, iar acum ia dat şi pe aceştia feciorului slugerului ca să-i dea zapisele înapoi, dar acesta a spus că sunt la tatăl său. Cu rezoluţie domnească pentru cercetare. Milostive şi luminate do(a)mne, să fii mărie ta săn(ă)tos. Jăluiescu mări(e)i tali pe dumn(e)alui Adam Luca sulger ot Suceav(a), că mai în trecuţii ani am avut cu dumn(ealui) o tocmal(ă) pentru nişti moşii, c-au zis că li-a cumpăra şi m-am aşezat cu dum(nealui) să-m(i) de(a) triizăci de lei pe cum au fostu cumpărat şi d(e) părinţii mei, şi i-am făcut zapis şi i-am dat zapisâli moşiilor în mâna dum(nealui) şi dum(nealui) mi-au dat atunci când i-am dat zapisăle numai 5 lei, iar ceilanţi bani au zis că mi-a da altădat(ă), c(ă) atunci au zis că n(u) ave(a). Şi m-am dus la dumn(e)alui de câteva ori la bani şi tot mă urnie din zi în zi, di la o vremi m-am lăsat şi eu şi acmu la vinire(a) mări(e)i tali m-am jăluit mări(e)i tali şi mări(a) ta ai poruncit să-m(i) de(a) banii, iar de are vr(e)o giudecat(ă) să vie la Divan. Eu am mărsu la dum(nealui) şi dumn(e)alui au zis că n-ari nici o giudecat(ă) cu mini, dar nici banii mi-a da, şi mi-a da zapisăli. Eu de zapise n-am putut să fug ş(i)-am zis că oi lua zapisăli ş(i)-am cerut să mi li de(a), dum(nealui) au zis că nu sintu acas(ă) şi sintu la Bărboşi la cuconul dumisali. Eu încă am făcut cum am putut ş(i)-am dat acei 5 lei ce luasăm di la dumn(e)alui la cuconul ş(i)-am cerut zapisăli şi cuconul au zis că-s la tată său. Ci mă rog mări(e)i tali di o carte de soroc să i se pu(i)e o zi, săm(i) de(a) zapisăli, or(i) de are ceva cu mine să vie la Divan, că cică dumn(e)alui gândeşti să triacă din zi în zi să rămâ(i)e la mâna dumisali cum au rămas ş(i) un ispisoc a unui răzăşu a nostru. Să fii mărie ta sănătos. Robul mări(e)i tali Hariton aprod ot Deleni ot ţinutul Tutovii. Io Costandin Niculae Voevoda B(o)ji(i)u M(i)l(o)st(iiu) G(os)p(o)d(a)r Zem(li) M(o)ld(avscoi). Dum(ealui) Dinuli biv vel armaş ispravnicul Sucevii să c(h)emi faţ(ă) pe Adam să ei sfat, şi de esti precum jeluieşti să-i scoţ(i) zapisăli de la Adam şi trecâ(...) ca să-i de(a), să hotărâţi cu carte de giudecat trecând la protocol. (Vă)l(ea)t 7250 iun(ie) 29

94

D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 2 b, Original, pecete inelară în chinovar. 60.- 1743 (7251) aprilie 22. – Lupul, poreclit Soltan, ginerele Huibăniţii, cu femeia sa Maria şi cu copii lor Alexandru şi Gavril, vând lui Ion şi femeii acestuia Safta, via lor de la Ochi, un pogon şi o hirtă. Ad(i)că eu Lupul şi porecla Soltan zet Huibăniţii înpreun(ă) cu femeia me(a) Măria, şi cu ficiorii mei, anume Alecsandru şi Gavril făc(u)t-am zapisul nostru la mâna lui Ion snă Caute (?) şi femeii lui Safta, pe cum i-am vândut a noastră dreaptă moşie, o vie la Oc(hi)u pe lângă viile ce au fost a lui moş, şi această vie giumătate lucrat(ă) şi giumătate păragin(ă), şi peste tot este 1 pogon şi o hirtă, de nim(eni) silit nici asuprit, ci de a no(a)stră bun(ă) vo(i)e am vândut-o acestui om Ion ca s(ă) fie volnic s-o stăpân(e)ască el şi ficiorii lui, tot neamul lui, în veci. Şi la acest zapis s-au tâmplat cându s-au scris mulţi târgoveţ(i) şi ogrăzăn(i) care mai gios n(e)-am pus degetul şi pecete(a) târgului, şi noi, eu Soltan, şi femeia me(a), şi copii(i) mei n(e)-am pus degetul ca s(ă) fie de mar(e) credinţe, dar din neamul meu şi din rudel(e) femei(i) mele se n-aibă a s(e) amesteca, pentru că pe toţ(i) i-am întrebat şi nim(eni) n-a vrut s-a cumpere. Iar cin(e) s-ar ispiti a face cât de puţin supăr(are), să fie afurisit şi anatima, şi de no(i) ne(i)ertaţ(i). Şi i-am vândut-o în triizeci de lei bani vec(h)i, Şi acest zapis l-am scris eu erei Vas(i)lac(h)e. (Vă)l(ea)et 7251 ap(rilie) 22 Lupul Soltan Mărie Gavril Alecsandru Monah Iosip Sandul Mane ogrăzan Marie ogrăzan Parasc(h)iva Huş(i) Trohan Stanciul ogrăzan Ştefan zet Lupului Mihai Palocica ogrăzan Martin biv şoltuz Paloşca Ursul (...) ot Huş(i) Ion(i)ţă vornic Ion snă Iosip ogrăzenu D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 11, Original, filigran, pecetea rotundă a şotuzului de Huşi şi degete în tuş. 61.- 1743 mai 10. – Toma Luca biv vel medelnicer, fiul lui Luca vistiernic, dă lui Ion Buzincu şi Constantin, fiul preotului Mihăilă din Goeşti, un ispisoc din 26 octombrie 1704, după învoiala făcută pentru malul despre răsărit. Trohin Poroşnic După aşăzar(ea) şi învoiala ci am făcut pentru malul despre răsărit, locu de(a) Şăşcanil(o)r, ci mi-au dat Ion Buzincu şi Costantin, sân preotul Mihăilă ot Goeşti, să-m(i) fac iazu, drept casa me(a) la Tălab(a), fiind malul despre apusu al meu. Eu încă le-am dat acest zapis de danie pi o a patra parti dintr-un bătrân din Căpşăşti cu locu de fânaţu, cu vad de moară, cu loc de ţarină, care au fost dat danie

95

tătâni meu Lucăi vist(iernic) de la Ion Buzincu moşu lor, iar ispisocul gospod, fiind şi alte părţi de moşie, au rămas la mine. Di s-ar pierdi acest zapis de la dânşii să nu să ţie în samă ispisocul de la mine, şi alţi răzăşi di Şăşcani să nu aibă a mă supăra, dum(nea)lor să răspundă după învoe(a)la ci am făcut. Şi pentru credinţă am şi iscălit. 1743 maiu 10 Toma Luca biv vel med(elnicer) D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 40 / 29, Copie din 14 iunie 1823. 62.- 1743 (7251) iunie 5. – Popa Mihalache împreună cu preoteasa şi cu feciorii lor, Panait, Angheluţ, Toader şi Ioniţă şi fetele lor Anaplia şi Anastasia vând lui Ioniţă Similanul vameşul o vie în paragină cu 24 lei. Adică eu, popa Mih(a)lac(h)e, înpreun(ă) cu preut(e)asa me(a) Ştefanca şi cu ficiorii mei, anume Panait şi Ang(h)eluţ şi Toader şi Ioniţe şi fetel(e) noastre, anume Anaplie şi Nastasie făc(u)t-am zapisul nostru la mâna dum(i)sal(e) vameşului Ioniţe Similanul, pe cum i-am vândut o vie păragină din Oc(hi)u, care n(e)-au fost dată noo(ă) zestre di la moşul nostru Huibanul şi i-am vândut dum(i)sal(e) de nim(eni) siliţi, nici asupriţi, ci de a no(a)stră bun(ă) voe, ca s(ă) fie dumn(e)alui dolnis s-o stăpăn(e)ască şi ficiorii dumisal(e) şi tot neamul dumisal(e) dreptu 24 lei. Dar di s-ar ispiti cin(e)va din ficiorii mei sau din fetele mel(e) să fie neertaţi şi blăs(tă)maţi de Domnul Dumnezeu şi de Maica Precistă şi de doispre(ze)ci apostoli şi de noi neertaţi în veci. Şi la acest zapis s-au tâmplat mulţi oamen(i) buni şi bătrâni şi ogrăzen(i) carii mai gios ş(i)-au pus şi degetul să fie de mar(e) credinţă şi noi încă n(e)-am iscălit cu tot neamul nostru. (Vă)le(a)t 7251 iun(ie) 5 Erei Vas(i)lac(h)e pisal. Eu popa Mihalac(h)e m-am iscălit. Teofil Ep(i)scop Huşsc(h)i. Eu Panait sin lui popa Mihalac(h)e. Erei Gavril martor. Şi eu Ang(h)eluţu. Ion Horeicu monah. Ioniţe. Şi eu Soltin zet Huibanul. Toader. Şi soţul meu Mărie. Anplie. Nastasie. Şi ficiorii mei anume Alisandru Kro, Gavril, Nastasă, Tode(r) Roşuco. Eu erei (…). Din ogrăzăn(i) To(a)der Punte monah martor.

96

Eu Ştefan ogrăzan martur. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 6, Original, difolio, filigran, degete. 63.- 1745 (7253) martie 19, Huşi. – Ierotei, episcop de Huşi, întăreşte lui Gavril şi Constantin, nepoţii Vasilcăi, fata Buscăi, stăpânirea pe nişte vii dăruite lor de Vasilca. Iroteu cu mila lui Dumn(e)zeu ep(i)scop Huş(i)lor Precum au venit înainte noastră Vasilca, fată Buscăi, care au ţinut-o Toader, sin Niţan ot Huşi, de nime(ni) silită nici asuprită, ci de a sa bună voe au dat danie 1 pogon de vie unor nepoţi de feciori, 2 hirte lui Gavril şi 2 hirte lui Costantin, care acea vie este la Drăslăvăţ pe locul episcopi(e)i. Iar Toader au mai avut feciori cu altă femeie şi pe acei i-au căsătorit şi zestre lor li-au dat, iar la vie nu i-au dat voe să aibă parte acei feciori şi ficiorilor lor care i-au înzăstrat, ci au dat acestor mai mici lui Gavril şi lui Costantin să le fie lor driaptă ocină şi moşie în veci. Iar care din niamul ei s-ar ispiti asupra vii să n-aibă voe a strica această driaptă danie şi în veci să ste(a) neclă(n)tit. Amin. U Huş(i) mart(ie) 19 (Vă)le(a)t 7253 I(e)roteu episcop Huşsc(h)i D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 7, Original, difolio, filigran. 64.- 1745 (7253) mai 21. – Ioan Mavrocordat dă carte domnească preotului Mihălache din Goeşti, ţinutul Fălciului, pentru stăpânirea ocinii şi moşiei părinteşti. Io Ion Neculai V(oie)voda Boji(iu) Mil(o)st(iiu) G(o)spadar Zemli Moldavscoi Dat-am carte(a) domnii mele preutului Mihălac(h)e din Goeşti ot Fălcii, ca să fii volnicu cu carte(a) domnii mele a ţâne a sa driaptă ocină şi moşie ce zâs(e) că are la ţânut(ul) Fălciului de la părinţii lor, anume Goeşti, Deleni, Căpşeşti, Şişcani, Căstănicei, Viltoţi, Ştefeni, Ivăniţăşti, Tătăreni i alte moşii de pe dres(e), ce zis(ă) că au, să aibă a lua din a zăci din pâine i din fâniaţ din prisăci cu stupi, din grădin(i) cu legum(e) i din bălţi cu peşti şi din tot locul cu tot venitul pe obicei şi nime să nu se înpotriv(e)a(scă) cărţăii domnii mele, iar carii ar ave(a) ceva a răspundi asupra acelor moşi(i) să-şi e dres)e cini cioe hi având şi să m(e)argă înainte(a) dumn(ealui) ispravnicului acelui ţânut ca să li e sam(ă) şi pe cum s-a căde(a) să-i giud(e)ce. (Vă)le(a)t 7253 mai 21 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXX / 19, Original.

97

EDIŢII: Costin Clit, Documente inedite privind sate şi moşii de pe valea Câşlei, în „Cercetări istorice”Revista profesorilor de istorie din judeţul Vaslui, Serie nouă, Anul V, nr. 3(9), 2011, p.40, nr. 3. 65.- 1745 (7253) mai 21. – Mărturia locuitorilor dată preotului Mihăilă. M(i)l(o)stiv(e) şi l(u)minate d(oa)mne Să fii măria ta s(ă)nătos Face(m) ştire mării tali cu această mărturie, noi robi(i) mării tal(e), la mâna preutului Mihăilă, pentru un Ioniţ(ă) Dari(e) care s-au sculat de ş(i)-au făcut cas(ă) pe o discălecătur(ă) a preutului Mihăilă, scoţind un zapis de la un Toma şi de la un ficior a lui, care acel zapis aşe am apucat stăpânind livada Tomii ce-au fost zălogito la Dar(ie) şi la Ion Ci(o)banul drept câţ(i) ban(i) arată zapisul şi înpărţind roada pe ban(i) pe cum scrie zapisul dat la moarte(a) lui Ion G(h)ibanul, aş(a) au lăsat nepoţilor cuvânt cu limbă de moarte cum cât să nu-s mai aminte nime(ni) de livada Tomii că ş-au întorsu banii mai cu asupră. Şi de atunci până acmu au fost livada şi cas(a) (…) în pace pân(ă) acmu acest Ioniţ(ă) ficiorul lui Darie s-a sculat arătând acest zapis puind prici(nă) să ţie ace(a) parte a Tomii cu toat(ă) livada şi zapisul scrie gium(ă)tate de bătrân care scrie foai ca înpresura şi nici caută drept unde au fost casa Tomii, ci faci pe drept descăle(că)tur(ă) a preutului Mihăilă şi mai scoate ş(i) alte 2 zapis(e), un zapis de la o Profir(a), car(e) ace(a) parte să află driapt(ă) cumpărătur(ă) 2 baniţ(e) de orzu, iar un zapis de la o Robaie aşe au mărturisit Tofan Albul că este rău, care şi noi nimic nu ştim decât lucru din acest om, mare năpastă ne este cu acest om şi drept moşan din baştin(ă), de ar fi încă fiind om ca acela rău între noi, nu ne trebuie, dar că este un lucru că n-ar(e) parte, că noi parte(a) acestui Toma toţ(i) o ştim măntuită după cum mai mărturiseşti şi un Vintilă care este acmu în mâna morţii ş(i)-au grăit înainte(a) preuţilor la ispovedanie cum ace(a) parte acelui Toma osebi(t) de roada pomilor şi ban(i) au luat cât el au fost faţ(ă). Decât ne rugăm mării tale să avem dreptat(e) de la luminat divanul măriii tal(e) şi s(ă) şi să fii mărie ta s(ă)nătos. (Vă)le(a)t 7253 mai 22 Robii mării tale Toder G(h)ibanul. Andrei G(h)ibanul. Ion Bugeac. Sava Mânje. Alisandru. Erei Lupul răzeş. Dim(i)trac(h)i diacon.

Gligor(ie) ot (…). Tănas Ţigănaş. Ştefan Grosul. Pricopi Cireş. Strătulat Ţigănaş. G(h)iorg(h)e Cocăle. Şi eu Mihăilă Cojan diacon răzăş pis.

D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXX / 18, Original.

98

EDIŢII: Costin Clit, Documente inedite privind sate şi moşii de pe valea Câşlei, în „Cercetări istorice”Revista profesorilor de istorie din judeţul Vaslui, Serie nouă, Anul V, nr. 3(9), 2011, p.40, nr. 4. 66.- 1745 (7253) iulie 18. – Ioan Botezatu şi cu soţia sa Piţa vând lui Ioniţă Similanu o vie la Ochi cu 40 de lei. Adică eu, Ion Butăzat şi cu soţul mi(e)u Pizza, înpreun(ă) făcut-am zapisul nostru la mâna dumisali Ioniţă Sămilanului, precum să s(e) ştii(e) că i-am vândut dum(i)sali o vie la Oc(h)i, care vie am răscumpărat de la un Mihai Ungur sân Mărtin Furcui ot Huşi, şi acel Mihai au fost cumpărat de la o femeie Huşancă, şi acei Huşancă au fost cumpărat de la Catriana Huibăniţ(a) so(a)cră me(a) şi i-am vândut dum(i)sali dreptu patruzăci de lei noi, ca să fii dumisali diraptă moşie dum(i)sali şi a tot n(e)amul dumisali, iar cini s-ar ispiti din ficiorii m(e)i sau din n(e)amul mi(e)u să fii blăstămat de Domnul Dumnezău şi de Maică Precista şi de 318 oteţi din Nikii şi de noi încă să hii neertaţi. Şi acest zapis l-am făcut înaintea părintelui vlădică episcop de Huşi şi (î)nainte Corstă, zet Huşenşi. Şi pentru mai mare credinţa m-am şi iscălit. (Vă)le(a)t 7253 iul(ie) 18 Dinainte s-au făcut acest zapis I(e)roteu Episcop Huşi. Ion Botezatu. Piţa. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 8, Original, difolio, filigran 67.- 1747 (7255) august 16. – Grigorie al II-lea Ghica porunceşte episcopului Ierotei şi căpitanului de codru să cerceteze pricina dintre preotul Mihăilă şi Ioniţă Darie din Deleni, ţinutul Fălciului. Io Grigorie G(h)ica V(oie)vod Boji(iu) Mil(o)st(iiu) G(os)p(o)d(a)r Zemli Moldavscoi. Scriem domnie me(a) la cinstit părintele şi rug(ă)torul nostru kir Erotei, episcopul de Huş(i) i la vel căp(i)tan de codru săn(ă)tat(e). Facem ştire că aici s-au jăluit preutul Mihăilă, pe un Ioniţ(ă) Darie din Delen(i) ot Fălcii, zăcând că s-au sculat el în tărie lui şi ş(i)-au făcut o cas(ă) pe un loc a preutului Mihăil(ă), unde zâce c-au fost descălicătura preutului, care zâc(e) că are şi mărturie di la toţ(i) răzăşi(i) şi preuţ(ii) di acolo, din care mărturie mai pre largu veţi înţălegi. Pentru care scriem sfinţii tal(e) părinte şi dum(itale) căpit(ane) să c(h)emaţ(i) faţ(ă) pe acel Ion(iţă) Darii şi să luaţ(i) sama foarte cu bună dreptate şi pe cum veţ(i) cunoaşti dreptate, să faceţ(i) dreptate preutului şi di s(-a) afla c-au înblat acel Ioniţ(ă) rău şi făr(ă) d(e) cal(e) ş(i)-au făcut cas(ă) pe locul preutului să-i porunceşti să-ş(i) rădici casa de acolo şi pentru c(h)eltuiala ce-au făcut preutul din pricina lui iarăşi(i) după cum s-a căde(a) să-i faciţ(i) driaptă hotărârecu carte de giudecat(ă). Aceasta scriem.

99

(Vă)le(a)t 7255 av(gust) 16 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXX / 22, Original. EDIŢII: Costin Clit, Documente inedite privind sate şi moşii de pe valea Câşlei, în „Cercetări istorice”Revista profesorilor de istorie din judeţul Vaslui, Serie nouă, Anul V, nr. 3(9), 2011, p.40-41, nr. 5. 68.- 1747 (7256) octombrie 6. – Ioniţă cu femeia lui Angheluşa vinde părintelui Vasile de la biserica domnească două pogoane de vie la Socola, pe dealul Coruniului (Coroiului) cu 40 de lei. Adec(ă) eu, Ioniţă înpreună cu fimeia me(a) Ang(h)eluşa, dat-am zapisul nostru la mâna sfinţi(e)i sale părintelui diaconului Vasile di la biserica G(ospo)d., precum să s(e)ştie că de nimene sâliţi, nici asupriţ(i), ce de a noastră bună vo(i)e iam vândut doaă pogoane de vie la Socola, pe dealul Coruniului, ce este între via lui Vasâle Olar şi între vie C(h)irilii Călugărului, care vie nici noaă nu ne este cumpărătură, ci ne este făcută de noi din pădurea Meree. Şi i-am vândut-o sfinţi(e)i drept patruzeci de lei, şi făcându-ne plata toată deplin în mânile noastre, i-am dat şi noi acestu adevărat zapis la mâna sfinţi(e)i sale, ca să-i fie dre(a)ptă ocină şi moşie, înpreună cu livada de pomi, sfinţi(e)i sale şi feciorilor. Şi când s-au făcut acestu zapis s-au întâmplat şi alţi oameni buni care mai jos s-or iscăli, şi pentru credinţa mam iscălit mai jos ca să s(e) crează. (Vă)le(a)t 7256 oct(ombrie) 6 (...) pentru credinţa m-am şi iscălit. Ioniţ(ă) vânzător. Eu Angeluşa soţul dumisale am vândut. C(h)irula monah martur. Eu Gavril Agapie ot Fălcii am fostu faţ(ă). Eu Vasile Agapie din Fălciu ot Oţăleni, am fostu faţ(ă). D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 15, Original, filigran, degete în tuş; Vezi documentul din 12 iunie 1755. 69.- 1748 (7256) februarie 19. – Cartea de judecată a episcopului Ierotei pentru preotul Mihăilă din Goeşti, ţinutul Fălciului. Ierotei milost(iiu) bje Episcop Huş(i), Facem ştire cu această carte de giudecată la mâna preutului Mihăilă din Goeşti, care mi-au adus o luminată carte a mării sali d(o)mnului nostru Ion Grigorii G(h)ica Voivoda, ca s(ă) le luăm sama cu Ioniţă Darie pentru pricina unui zapis de la un Toma şi ficiorul lui Pricopii, în care arată că ar fi fost dat pentru o rămăşiţă a Tomii pentru 16 galbini 9 pot. ce au dat Ion G(h)ibanul şi cu tovarăşii lui care au

100

fost la stiagul lui Dari(e) hotnog şi au mai dat 6 lei 2 pot. 6 bani Darie hotnogul, care au fost făcut zapis la mâna lui Ion G(h)ibanul şi a lui Dari(e) pe moşia de la Deleni pe giumătate de bătrân dinaintea Albii din hliza Căpşeştilor din Deleni ce sar veni partea Tomii şi a lui Pricopii sin Tomii şi acest zapis de la velet 7199 fev(ruarie) 24 s-au aflat rău dup(ă) cum ni-au adu o mărturie preutu(l) Mihai de la nişte oameni din Deleni care sânt şi răzăşi şi neputând aduci oameni, toţi ai lor au adus patru oameni, anumi diaconul Mihail Cojan, şi pe un Ion Bugiac, şi G(h)iorg(h)ii Cocăle, şi Ştefan Grosul, care au mărturisit cu sufletele lor înainte(a) noastră, după cum scrie şi mărturia, că ş(i)-au luat banii ce au fost dată pentru Toma; Şi de atunce(a) încoace n-au mai stăpânit G(h)ibanul, nici Dar(i)e hotnogul, nici ficiorul lui Ioniţ(ă), şi luându-le sama pe amăruntul am aflat că au făcut Ioniţ(ă) Dar(i)e cas(ă) rău pe descălecătura popii lui Mihăil şi i-am dat rămas şi i-am pus zi într-o luni ca să-şi rădice cas(a) de pe moşia popii lui Mihăil şi să o duc(ă) pe moşia lui unde i-ar da răzăşii loc de pe un zapis ce are de la o Prohira, fata Irimii de Căpşeşti, căci acest zapis s-au aflat bun având şi el parte de pe alt bătrân. Şi pentru c(h)eltuiala ce-au c(h)eltuit popa Mihăil înblând de doo la Eş pen(tru) pricina lui Ioniţ(ă) Darii am giudecat a întoarce doi lei c(h)eltuiala ce au c(h)eltuit şi am dat această carte de rid(i)cat la mâna popii lui Mihăil ca de l-or mai tragi la vro giudecat(ă) să-i fie de îndreptari. Aceasta facem ştire. U Huş(i) 7256 fev(ruarie) 19 Smerit şi plecat întru Arhierei rugătoriul mării tali. Ierotei, episcop Huşi. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXX / 23, Original. EDIŢII: Costin Clit, Documente inedite privind sate şi moşii de pe valea Câşlei, în „Cercetări istorice”Revista profesorilor de istorie din judeţul Vaslui, Serie nouă, Anul V, nr. 3(9), 2011, p. 41, nr. 6. 70.- 1750 (7258) februarie 25. – Episcopul Ierotei hotărăşte, pe baza monahului Isaia, ca averea rămasă de la Toader Matasari, să se împartă între trei feciori şi o fiică Safta, cum a lăsat mama lor la moarte. Mai dă lui Vasile, unul dintre fraţi, să lucreze o vie a episcopiei în paragină. Ierotei cu mila lui Dumnăzeu episcop Huş(u)lui Facem ştire cu această carte a noastră, precum veni înainte(a) smereni(e)i noastre Vasili, fiul lui Toader Mătăsariu din Huş(i), şi ni s(e) jelui că sintu trii fraţi şi o soru, şi cându au murit muma lor, dând samă că au lăsat cuvântu cu limbă de moarte că fiind o giumătate de pogon de vie dată fetii şi fiindu şi doi boi, dând samă că au zis să şi-i împartă fraţii acei boi. Care pentru aceasta au vinit inaintea noastră Isaie monah Batco şi au mărturisit cu sufletul lui că cându au fost vie muma lor, au auzit zicându e(a) ca s(ă) fie vie aceie dată fetii şi boi(i) ficiorilor, iar noi pe această mărturie hotărâmu şi o dămu vie aceie ca s(ă) fie a fetii Saftei, surorii lor, vecinică moşie, iar boi(i) să împarţă dreptu pe fraţi. Aşijderi ni s(e) mai jelui Vasili că este o

101

paragin(ă) înţelenit(ă) de vr(e)o 8 dea(…) pe locul episcopi(e)i şi nimeni n(u) o lucriaz(ă), şi este îngrătit(ă) în gardul lui. Iar noi avându parte 3 (…) vie nu s-ar lucra pân(ă) la trii ani, să-i de(a) cu carte la mâna celu(i)e ce-a lucrat-o ca s(ă) nu rămâ(i)e sfânta episcopie şi vistierie păgubaş(e). Şi i-am dat-o acestui copil lui Vasili, ficior lui Toader Mătăsar ca s-o lucrez(e) şi ca să-i fie vecinic moşie pân(ă) cât ar lucra-o. Şi pentru în(…) i s-au dat şi de la noi această carte, câ(n)d s-ar tâmpla să m(e)argă la vr(e)o giud(e)cat(ă) să-i fie de îndreptare. Aceasta facem ştire. V(ă)le(at) 7258 fev(ruarie) 25 Ierotei, episcop H(u)ş(i) D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 16, Original, filigran, deteriorat. 71.- 1750 (7258) aprilie 9. – Maria, jupâneasa lui Sandu Toma, fost mare vistier, vinde lui Tănasie, mare cămăraş de izvoade, patru fălci de vie paragină de la Huşi, cu 20 lei. Via este afierosită episcopiei Huşilor de către căminarul de izvoade Tănasie Petrache la 30 august 1767. Marie, giupâneasa răpăosatului Sandului Toma biv vel vist(iernic), adeverezu cu zapisul mieu pentru patru fălci de viţă de vie păragină de la Huşi ce-au fost a popii Galbănul, cum li-am vândut dumis(ale) lui Tănasie biv camaraş de izvoade, drept 20 lei bani gata, şi mi-au făcut plată deplin întru mâinile mele. Însă aceste fălci de vii şi noi li-am luat de la răpăosatul Toader Lambrino biv vel med(elnicer) şi de la giupâniasa dumisale Marie,22sora boieriului mieu pentru datorie ce-am avut la dumnealor. Iar dumilorsale li-au fost cumpărătură de la răpăosata Roxandra vorniceasa Lupului Costac(h)i vor(ni)c şi de la fii dumisale Iordac(h)e Costac(h)e i Scărlătac(h)e Costac(h)e, precum dovedeşte zapisul dumilorsale încredinţat şi cu alte iscălituri a niamurilor dumilorsale şi a altora cine s-au tâmplat. Deci după moarte(a) boieriului mieu nedându-mi mie mâna să le lucrezu şi rămâindu de tot păragine de 8 ani, s-au aflat acum dumnialui de mai sus numitul Tănasie camaraş să le cumpere, răspunzând că viţa acestor 4 fălci au fost iarăşi a niamului său lui Gilaşco, care popa Galbănul de la acel Gilaşco li-au cumpărat. Şi după tocmală ce-am avut cu dum(isale) Tanas(ie) cam(araş), mi-au dat deplin acei 20 lei întru mânile miale. Drept aceea ca să fie dumisale de acum înainte driaptă cumpărătură şi moşie stătătoare în veci, şi pe zapisul mieu să-şi facă dum(isale) şi întăritură de la dumnialor veliţii boiari, şi de la mărie sa vod(ă). Şi pentru credinţa am iscălit şi au iscălit şi alte obrază de cinste cine s-au întâmplat. Apr(ilie) 9 az, 7258 Eu Marie. Dediul Codreanul căm(inar). Vasilie Costantin m-am tâmplat. 22

Numele jupânesii Maria cu alt scris.

102

Eu Ştefan Buhăescul cam(inar) de izvoad am scris zapisul. 7275 av(gust) 30 Tanasie Petrac(h)e căm(inar) de izvoade stăpânul şi cumpărătoriul acestor vii din bună vrere(a) me(a) am afierosit viile aceste sfintei episcopii Huşilor şi pentru credinţa am iscălit puind şi pecete. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 9, Original, difolio, filigran, pecete inelară în tuş negru. 72.- 1751 (7259) aprilie 7. – Ioniţă, fiul lui Ştefan Solonar din Huşi, vinde episcopului Ierotei o vie cu pomăt, care vie este pe locul de la Ochi. Adică eu, Ioniţe sin lui Stefan Solonar ot Huşi, făcut-am zapisul mieu la mâna sfinţii sale părintelui c(h)irio c(h)ir Ieroftei, episcop Huşi, precum am vândut sfinţii sa(le) o vie, cu pomăt şi cu prisaci, ce sânt în capul vii, care vie este pe locul mănăstirii la Oc(h)i, alăture(a) cu o vie a sfinţii sale, care şi acie este dată de moşul meu Lupul călugăr. Şi eu am vândut vie me(a) aceasta de nime(ni) silit, nici asuprit, ci d(e) a me(a) bună voe înainte a mulţi oameni buni şi bătrâ(ni) care mai gios s-au şi iscălit. Şi eu pentru mai mare credinţa am pus degitul. (Vă)le(a)t 7259 apr(ilie) 7 Eu Ioniţe sin Stefan Solonar. Eu Teodos Pânte monah m-am tâmplat. Eu (…) Popica m-am tâmplat. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 10, Original, filigran. 73.-1752 (7260) iulie 1. – Listă de zapisele moşiei Stănileşti ce s-a pus zălog pentru 350 de lei. Izvod de hotarul Stănileştilor ce s-au pus la Bosii zălog pentru 350 lei. La (vă)le(a)t 7260 iulie 1 1 Carte, adică mărturii de la Cujbă vor(nicul) şi de la L(…) de hotărât. 1 Carte de la Barnovsc(h)i vo(ie)vod, sârbească pe Stănileşti. 1 Carte de la Moisii Mog(h)ilă voevo(d) c-au rămas pe Roşca pentru Sterpeni. 1 Carte a Roş(căi) de la Moisii Mog(h)ilă voevod scriind lui Mitrofan episcop ot Huşi să hotărască Sterpenii cu Steneleştii. 1 Uric de la Alecsandru Vod(ă) lui Ionaşco Cehan de întăritură pe satul Stenileşti.

103

1 Zapis de un vad de moară la ţinutul Lăp(u)şnii la Stănileşti de la călugării de Golăe. 1 Carte de la Vasile Vod(ă) la oamenii din Stănileşti să asculte de Cehan. 1 Răvaş de la Mitrofan, episcop Huş(i). 1 Mărturii(e) de la episcopul ot Huş(i) precum s-au hotărât. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII /25, Original. 74.- 1752 (7260). – Preotul Gavril Hirţu din Cârligaţi, Darie fratele său şi Ion sin Goescu dăruiesc episcopului Ierothei al Huşilor bătrânul Frătieştii din moşia Dobreni din gura Lăpuşnii, rămânându-le bătrânul Coman şi Beciul. Adică eu preutul Gavril Hirţu ot Cârligaţi, şi eu Darie brat preutului Gavril, şi eu Ion sin Goescul, făcut-am această adevărată scrisoare a noastră la mâna sfinţii sale părintelui c(h)irio c(h)ir Ierothei, Episcop Huşi, precum am dat danie parte(a) noastră, un bătrân Frătieştii, moşie Dobrenii, din gura Lăpuşnii, şi au mai rămas doi bătrâni dintr-această moşie, un bătrân Coman şi altul Beciul; Şi să începe moşie de ceastă parte de Prut din mijlocul şesului din matca Simini(i) din giumătate de toană, şi cuprinde o băltiţ(ă) Hăjdeu, şi altă băltiţ(ă) Nooa din sus de Hăjdeu, ce s-au făcut şi în gios până în cracii Lungului, şi treci peste Prut pe din gios de cotul Prutului cel adâncu, şi iar la dial înspre răsărit pi din gios de capul dialului Lăpuşnii, şi apucă drumul la dial înspre răsărit p(r)in ţarină pân(ă) în satul tătărăscul în Giadir, şi pe dincolo despre răsărit apucă dialul în sus, şi să întoarce înapoi pe din sus înspre apus p(r)in mog(h)ilele gemene, şi să pogoară piste Lăpuşniţa şi trece piste Lăpuşna tot înspre apus, şi cuprinde capul dialului cel pe din sus de apa Lăpuşnii, şi s(e) pogoară pe din gios de Săratul, la apa Prutului, în gârla care să hotărăşte cu Coşciug. Şi de acolo trece piste Prut în ţinutul Fălciului, drept înspre apus pân(ă) în mijlocul şesului, şi de acolo face în gios pân(ă) în balta Simini(i), de unde să începe hotarul. Deci, noi am dat parte(a) noastră bătrânul Frătieştii, sfintii şi D(u)mnezăeştii episcopii Huş(u)lui, pentru ca s(ă) ne fie noo(ă) poman(ă), şi pentru suflete(le) părinţilor noştri, şi moşilor noştri, şi în urmă să fie poman(ă) şi fiilor noştri, şi nepoţilor noştri, şi strănepoţilor noştri în veciu. Şi am dat-o poman(ă) de a noastră bun(ă) voia, de nimeni siliţ(i), nici asupriţi, ce de a noastră bun(ă) voia, ca s(ă) fie la sfânta episcopie, căci am avutu şi noi mil(ă) de la sfinţie sa pentru un sc(h)it care avem la Cârligaţi. Şi pentru bălţile cele ce sint la mijlocul moşii piste Prut, în gura Lăpuşnii, încă sint în trei bătrâni, ce a trie parte să fie a sfintei episcopii. Deci, care s-ar scula din niamul nostru, ori din ficiori, ori din nepoţi, ori din strănepoţi, ca s(ă) strice această danie (a) noastră, să fie ne(i)ertaţi de Domnul D(u)mnăzău şi Maica Precista, şi să aibă a să giudeca cu Svete Petru i Pav(e)lu, care este hramul, înainte(a) straşnicului giudeţ, şi de noi încă să fie blăstămaţi şi ne(i)ertaţi, şi de s-ar scula şi la vr(e)o giudecată să nu li s(ă) ţie samă. Şi pentru mai mare credinţa am iscălit. (Vă)l(ea)t 7260 Ierei Gavril Hirţu ot Cârligaţ(i). Eu Darie.

104

Eu Ion Goescul. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 5, Original, difolio, deteriorat . EDIŢII: Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 223 (reprodus parţial). 75.- august 21. – Marele logofăt Radu Racoviţă scrie episcopului Inochentie al Huşului în pricina ce acesta are cu Ştefan Iamandi pentru moşii din ţinutul Fălciului. Cinst(it) al meu părinte sufletescu sfinţie ta părinte Enoc(h)entii, episcop de Huşi, cu plecăciune şi cu fericită săn(ă)tate mă înc(h)in sfinţii tale şi rogu pre milostivul Dumnezău ca să trimată sfinţi(e)i tale fericită săn(ă)tate, înpreună cu cele ce pofteşti. Cinstită scrisoare(a) sfinţi(e)i tale ce me-i trimis am luatu şi de bună săn(ă)tate sfinţi(e)i tale, înţălegându m-am bucurat pentru Ştefan Iamandi ce-mi scrii sfinţie ta, că având o moşie a lui acole la ţânutulu Fălciului şi având şi sfinţie ta o moşie a episcopi(e)i care mai în trecută vremi s-ar fi hotărât cu boeri hotarnici, încă ar fi fost din porunca domniască. La care hotărâtură încă ar fi fost şi Ştefan Iamandi de faţă de au privit şi atunce nici ar fi pricinuit, nici au zis nimică că i s-ar faci înpresurare moşi(e)i lui, iar acu au venit la Eşi şi mi-au spus mie că i s-ar fi făcut înpresurari moşi(e)i lui de cătră moşie sfinţi(e)i tale, atunce la acel hotărât şi m-am turburat şi eu m-amu potrivit lui şi i-am dat carte de hotărât moşie(i) lui acu de alu doile(a). Pentru care să ştii sfinţie ta precum eu cu Ştefan Iamandi n-amu grăit nice l-am văzut în oc(h)i fără alu au scris un răvaş la prietenii lui aice la Eşi pe cine ar fi avut prieten şi aceia au dat răvaş de jalobă la mărie sa Vodă despre parte(a) lui Iamandi şi rânduindu măriea sa Vodă răvaşul acela la mine ca să eu sama, mi-au adus răvaşul înainte(a) me(a), în care arăta multe jalobe de strâmbătate că i s-ar fi înpresurat moşie, cerşind carte de hotărât şi eu încă neştiind pricina ce săi fac altă, i-am dat carte la ispravnicul ca să-i hotărască, dar pe urmă spuindu-mi Cogălniceanul toată pricina de am înţăles-o m-am mirat şi eu şi acu(m) scriindu-mi şi sfinţia ta am arătat şi carte(a) sfinţiei tale mării sale lui Vodă şi de vreme ce moşie sfinţiei tale îs peste 2 hotară despărţit(e) de moşie lui şi nu să loveşti nici la capete nici în lungu cu moşie lui, iată că s-au făcut carte domniască la ispravnicul ţinutului ca să-i popriască ace(le) ce-au luat de hotărât şi să-işi ia de la mâna lui. Iar sfinţie ta să-ţi dejmueşti moşie şi să-ţi ei dejma cu paci, fără de pricină şi să-ţi trimeţi şi hotarnica aceea ce este den hotărâtul acei moşii şi alte scrisori ce or fi pe ace(a) moşie ca să să facă şi de la mărie sa Vodă întăritură cu ispisoc. Iar Ştefanu Iamandi cu ce nu ave(a) moşie ş-a căuta. Aceasta şi fii sfinţie ta săn(ă)tos. Av(gust) 21 Alu sfinţie(i) tale fiu sufletescu. R(adu) R(acovi)ţă vel log(o)făt. D.A.N.I.C., F.E.H., LIII / 22, Original, hârtie, filigran. 76.- 1753 (7262) septembrie 6. – Matei Ghica Voievod porunceşte lui Grigoraş Razul, fost mare pitar, ispravnic al ţinutului Fălciu, să cerceteze pricina

105

dintre răzeşii Buneşti şi noii veniţi Simion Turbatu şi Luca, care se pretind şi ei moşneni. Io Matei G(h)ica V(oie)voda Boj(iiu) M(i)l(o)sti(iu) G(o)spadar Zemli Moldavscoi Credincios boieriul domni(e)i mele Grigoraş Razul biv vel pit(ar), isprav(nic) de ţinutul Fălciului, îţ(i) facem domnie me(a) în ştire că ni-au dat jalobă răzăşii din Buneşti, di pe apa Crasnii, pentru un Simion Turbatul şi Luca de acolo zicând că de trii ani de când au venit acei doi oameni în sat la dânşii şi acum să (…) şi ei sânt moşinaş(i) în Buneşti fără de nici o dovadă şi să c(h)em(i) pe aceşti răzeşi din moşie, care răzăş(i) trimiţând cu jaloba lor pe acest (spaţiu gol – N. A.) ce iaste răzeş cu dânşii la Buneşti şi cerşind dreptate, iată că-ţi scriem dumi(tale) luând carte(a) domni(e)i să aduci de faţă pe acei doi oameni şi să le ei sama cu bună dreptate pe scrisori ce vor fi având şi o parte şi alta şi dovedindu-să că acel Turbatul şi Luca să acolisăscu rău şi nu sânt moşinaş în Buneşti să rămâ(â)e ca nişte acolisitori fără ispravă. Iar de va fi pricina într-alt c(h)ip iarăşi(i) să-i judeci cum a fi mai cu dreptate şi dup(ă) cum vei giudeca să dai şi carte de giudecată ca neodihnindu-să cu giudecata dumit(ale) să avem ştire. Aceasta scriem. 7262 săpt(embrie) 6 D.A.N.I.C., F.E.H., XII / 64, Original, filigran, deteriorat, pecete rotundă în chinovar. 77.- 1754 (7263) septembrie 21. – Baş ceauş aga şi ciohodar aga trimişi ai lui Turnagi aga cu firman împărătesc şi cu poruncă domnească să cerceteze cazul însuşirii samavolnice a două vii din Huşi de către negustorii turci. Viind noi aici la Huşi, dup(ă) firman(ul) prea puternicii împărăţii şi cu porunca dumisale Turnagi başa aga şi cu porunca mări(e)i sale lui vod(ă), ca să facem teftişi, şi înştiinţându-ne de la lăcuitori de aici de Huşi, cum că negustorii turci ce au fost trăitori aicea, ar fi luat dupe la unii şi de la alţii vii, pomet şi o stepânia ei şi-i mânca rodul şi (…) cum dup(ă) (i)eşirea lor de aici căuta iar ca se le stăpânească. Deci văzând şi noi un lucru făr(ă) de cale ca acesta, am cercetat nişti lucruri ca acesta dinpreună cu isprav(nicii) ţinutului şi cu alţi mulţi o(a)meni, şi am găsât dooa vii, însă una a lui Hagiu Hucniă şi alta a lui (spaţiu gol – N.A.), fecioru Tărzăului, care acest feciorul Tărzăului dup(ă) ce au stăpânit-o 20 ani pentru 18 lei, şi la (i)eşirea lui, el de aici au făcut-o vânzătoare, iar şi drepti acei bani cu zapis la un om de aici. Şi am socotit că într-acei douăzeci de ani cât au stăpânit că înzecit ar fi scos acei 18 lei şi am luat zapisul din mâna lui şi l-am spart. Şi fiind aceste două vii pe moşâia episcopi(e)i de Huşi le-am dat ca să le stăpâniască viile în pace, şi să n-aibă supărare de la aceşti mai sus numiţi turci, că şi cât au stăpânit au fost prea făr(ă) de cale şi înpotriva înmermanului împărătesc. Şi pentru apărare(a) episcopiei am dat aceast(ă) carte de stăpânire şi să se apere de cătră cei mai sus numiţ(i) turci. Aceasta.

106

7263 sept(embrie) 21 Baş ce(a)uş aga a dumisale Turnagi başa aga. Ciohodar aga a dumisale Turnagi baş aga. D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 19, Original, bine conservat, peceţi inelare aplicate în tuş. 78.- 1754 (7263) septembrie 25, Iaşi. – Matei Ghica Voievod volniceşte pe boerii Iordache Canta, fost mare logofăt, Radul Racoviţă mare logofăt, Manolache Costache mare vornic şi Ştefăniţă Roset fost mare logofăt, care au moşii peste Prut, alăturat cu ceasurile date de Halil Paşa pentru hrană tătarilor, să-şi ia ei partea de venit de pe acele moşii, iar nu domnia, oricine le-ar ara. Cu mila lui Dumn(e)zău Noi Matei G(h)ica V(oie)vod(a) domn ţării Moldovvii. Facim ştire cu acest hrisov a domnii mele că viindu înaintea domni(e)i mele dum(nealo)r cinstiţi şi credincioşi boierii domnii mele, dum(nealui) Iordac(h)e Canta biv vel log(ofă)t, şi dum(nelui) Radul Rac(o)v(i)ţă vel log(ofă)t, şi dum(nelui) Manolac(h)e Costac(h)e vel vor(nic), şi dum(nelui) Ştefăniţă Ros(e)t biv vel vist(iernic), şi alţi boieri. Şi ne jeluiră zicându că au moşii piste Prut de la moşii şi strămoşii dum(ilor)s(ale), şi acele moşii cele mai multe nu agiung în cele doao ceasuri, ce sântu hotărâte de Hali(l) Paşa ca s(ă) fie de hrana tătarilor, dară unile sântu şi într-acele 2 ceasuri, şi de câte ori trimite domnia să strângă uşurul de la tătari, sau să vinde de la coc(h)ivec(h)i uşurul, acei uşurgii merg şi strâng şi dijma pe moşiile dum(ilor)s(ale) împreună cu pâinea cea domnească, puind pricină că arând tătarii pe acele moşii, domnia să cade a lua dijma iar nu stăpânii moşiilor, şi măcar că domnia le da dijma dum(ilor)s(ale), ori cu pecetluituri G(os)pod, ori cu cărţi G(os)pod, de ş(i)-au luat-o de la uşurgii, dar în toţi anii trebuia aceşti boeri să supere domnia ca s(ă) le facă cărţi sau pecetluituri, şi cu această pricină uşurgii încă găsia vremi de le tăgăduia dijma dum(ilor)s(ale), sau le da pâine stricată sau preţ mai puţintel decât să vinde pâinea, şi le pricinuieşte multă pagubă. Pentru care nu am suferit domnia me(a) această strâmbătate a o privi a să lua venitul boierilor de pre moşiile lor, de vreme că domnii miluiesc şi dăruiesc pre boierii carii slujăsc cu dreptate, nu este cu dreptate a să mai supăra. Deci, am tăiat domnia mea aceasta ca nici de cum să nu mai fie niciodată, că am socotit însumi domnia me(a) că au mare dreptate a-ş(i) stăpâni moşiile de vreme ce aceste moşii, unile sint date miluiri de la vec(h)ii răposaţi domni, ce au miluit pre moşii şi strămoşii dum(ilor)s(ale) pentru dreapta lor slujbă şi credinţă, altile sint cumpărături, iarăşi(i) a moşilor şi a strămoşilor dum(ilor)s(ale); Şi măcar de ară sau cosăscu tătarii şi turcii sau orice limbă, acel venit şi dijma moşiilor nu este cu dreptate a o strânge în sama domniei, şi domnia să le de(a) cu cărţi domneşti sau cu pecetluituri, ci cu dreptate este ca săş(i) strângă fieştecare din dumn(ealo)r veniturile de pe moşiile cine ce are. Pentru aceia dar şi domnia me(a) cunoscându a dum(i)lor sale driaptă cerire, domnia me(a) încă am hotărât cu acest hrisov a domniei mele ca de acum înainte domnia, ori de ar vinde uşurul, ori în credinţă de va trimite oameni G(os)pod, să nu mai fie volnici a dijmui uşurgii acestor numiţi boieri, ci singuri

107

dumn(ealo)r să fie volnici a-ş(i) trimite oamenii dum(ilor)s(ale) şi a-ş(i) strânge fieştecare dijma de pe moşia sa după obiceiu. Că de vreme ce acei vec(h)i şi răposaţi luminaţi domni au miluit pre moşii şi strămoşii dumilor sale, pentru driaptă şi cu credinţă slujba lor, şi alţi luminaţi domni mai dincoace au întărit milele, şi daniile, şi cumpărăturile, acelor vec(h)i luminaţi domni. Domnia me(a), încă văzind a dumilorsale driaptă şi cu credinţă slujbă, domnia me(a) încă dăm şi întărim acele hrisoave vec(h)i şi mai noao, ca să-ş(i) stăpâniască dumn(ealo)r moşiile şi să şi le dijmuiască după obiceiu, şi să lips(e)ască acest obiceiu ce s(e) făcusă de la o samă de vreme de le dijmuia domnia să nu mai fie în veci, nici să s(e) mai pominească la vânzare uşurul cu moşiile boierilor. Şi poruncim şi dum(itale) vel vist(iernic), şi dum(ita)le vel căm(ă)raş, ce veţi fi după vreme, nici de cum când va fi vremea uşurului, ori cu vânzare de va fi, ori în credinţă de vor trimite oameni domneşti, afară din moşiile boiereşti să s(e) vânză, sau să s(e) strângă uşurul. Iar la moşiile boiereşti nici într-un c(h)ip să nu s(e) amestice, ce dumn(ealo)r sângur(i) să-ş(i) strângă veniturile după obiceiu, ca pe drepte moşiile dum(nealo)r, căci care ar strica sau ar strămuta ispisocul domnii mele, să fie ne(i)ertat şi blăstămat de Domnul D(u)mnezău şi de Pre(a)curata Maica Sfinţiei sale şi de toţi Sfinţii. Şi poftim şi pe alţi luminaţi domni care D(u)mnezău îi va alege după noi, ori din fiii noştri, ori dintr-alţi streini, de vor fi, să întărească hrisovul acesta, iar să nu-l strice, precum nici noi n-am stricat, nici am strămutat, a altor luminaţi domni, ce încă am întărit. Şi la aceasta este credinţa însumi a domnii mele, Ion Matei G(h)ica V(oe)vod şi a pre(a) iubiţilor fiilor domnii mele, Grigorie V(oe)vod şi G(h)eorg(h)ie V(oe)vod, şi credinţa a preosfinţit(ului) părintelui nostru duhovnicesc părintelui mitropolitului ţării Kir Iacov, şi a sfinţii sale părintelui nostru Kir Io(a)nic(h)ie, episcop Romanului, şi a sfinţii sale părintelui nostru Kir Dosothei, episcop Rădăuţilor, şi a sfinţii sale părintelui nostru Inoc(h)entie, episcop Huşilor, şi credinţa a cinstiţi şi credincioşi boierii domnii mele, dum(isale) Iordac(h)e Canta biv vel log(o)f(ă)t, i dum(isale) Radul Rac(o)v(i)ţă vel log(o)f(ă)t, i dum(isale) Manolac(h)e Costac(h)e vel vor(nic) de Ţara de Jos, i Ion Bogdan vel vor(nic) de Ţara de Sus, i dum(isale) Dumitraşcu Pălade hatman i pârcălab Sucevii, i dum(isale) Neculac(h)e Sutu vel post(elnic), i dum(isale) Aristarh Hrisosculleon vel vist(iernic), i dum(isale) Vasile Roset vel spat(ar), i dum(isale) Neculac(h)e Carage vel căminar, i dum(isale) Iordac(h)e Canta vel pah(arnic), i dum(isale) Costac(h)e Duca vel stol(nic), i dum(isale) Manolac(h)e Ipsilant vel com(i)s, şi credinţa tuturor boerilor mari şi mici. Şi s-au scris hrisovul acesta întru întâia domnie în anul al doile(a) în scaunul domnii mele, în Ias(i). V(ă)le(a)to 7263 săpt(em)v(rie) 25 Noi Matei G(h)ica V(oe)vod. Locul peceţii. Proci Radu Rac(o)v(i)ţ(ă) vel log(o)f(ă)t. Suretul acesta posleduindu-să din cuvânt în cuvânt cu cel adivărat hrisov, şi fiind întocmai(i) s-au încredinţat de cătră mini.

108

1802 fev(ruarie) 18 D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 6, Copie din 18 februarie 1802 . EDIŢII: Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 231-234. 79.- 1754 (7263) noiembrie 22. – Nicolae Racoviţă fost mare medelnicer vinde logofătului Ştefan Bosie satele Stănileşti şi Măicani din ţinutul Fălciu cu 1000 de lei. Neculaiu Racoviţă, biv vel med(elnicer), singur eu scriu şi mărturisesc cu acest încredinţat zapis al meu, precum de bună vo(i)e me(a) fiind cuprinsu de multe(e) datorii şe neavând cu ce să plătesc, am scos la vânzare doaă sate întregi, anume satul Stănileştii şi satul Măicanii, ce sint în ţinutul Fălciului, pe apa Prutului, cu bălţi de peşte, cu vaduri de moară în apa Prutului, cu loc de fânaţ la şesu, şi cu loc de ţarină la câmpu, şi cu locuri de prisăci, şi cu tot venitul din tot hotarul acestor doaă sate, care sate îmi sint şi mie de pe strămoşu(l) meu Neculai Racoviţă, ce-au fost log(ă)făt mare. Deci aceste sate ce s-au numit mai sus, Stănileştii şi Măicanii, l(e)-am vândut dumisale log(o)f(ătului) Ştefan Bosăe dreptu 1000 lei şi dumn(ea)lui încă mi-au făcut plată deplin după tocmala ce-am avut. Pentru acee(a) dar şi eu i-am dat toate zapisăle cele vec(h)i carile am avut pe aceste moşii ca să-i fie dum(i)sale dr(e)aptă ocină şi moşie în veci, dum(i)sale şi giupânesei dum(i)sale şi a tot neamul dum(i)sale, carei Dumnezău va rădica după dumn(e)alui. Şi acestu zapis s-au făcut denainte(a) dumilorsale boerilor celor mari carei mai gios s-au iscălit cu toţii. Şi încă pentru mai mare încredinţare am iscălit. (Vă)le(a)t 7263 nov(embrie) 22 Neculai Racoviţă biv vel med(elnicer). Ştefan Rusăt vel vist(iernic). Radu Racoviţă vel logof(ăt). D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 26, Original, bine conservat; D.A.N.I.C., Manuscrise, nr. 545, f. 113; Copia din Manuscrise a fost publicată de Costin Clit, Documente huşene, I, p. 20, nr. 20. 80.- 1755 (7263) iunie 12. – Doi boieri judecă pricina dintre Vasile Bărbierul şi Ioniţă Ruptaşul pentru două pogoane de vie de la Socola, în dealul Coroiului, dându-le în stăpânirea preotesei popii Vasile. Facim ştiri cu această carte de giudecată, că din poronca mări(e)i sale, pre(a)înălţatului domnului nostru, măria sa Matei G(h)ica V(oie)vod, s-au judecat de faţă înainte(a) noastră Vasâle Bărbieriul, feciorul (spaţiu gol – N.A.) şi cu Ioniţă ruptaşul, unc(h)iul său, di aicea din Eş(i), jăluindu acestu Vasâli Bărbierul că pe când trăia tatăl său, au muncit împreună cu acest Ioniţă ruptaş fiind (spaţiu gol – N.A.) şi au făcut 2 pogoani di vii la Socola, pe dialul Coroiului, ce sântu între viile

109

lui Vasâle Olar şi între viile C(h)irilii călugăr, şi cându au trăit tatăl lor au stăpânit acele vii împreună cu acestu Ioniţă ruptaş. Dar după ce au murit tatăl său, rămâind un copil mic împreună şi cu alţi fraţi pe mâna acestui Ioniţă ruptaş, s-au sculat acest unc(h)i a lui şi au vândutu viile amândouă, acele două pogoani di vii, popii lui Vasâle, ce-au fostu la biserica domniască, drept 25 lei. Şi, acmu râdicându-s(e) el mai mari ş(i)-au găsit via vândută de unc(h)iul său acestui popă Vasâle, şi murind popa acmu stăpâneşte via (spaţiu gol – N.A.) preutiasa acelui popă Vasâle. Deci, la aceasta fiind di faţă şi Ioniţă ruptaş, s-au întrebatu că ce are să răspun(dă) la această pricină, şi cu ce cali au vândutu viile, parte(a) tatălui acestui ficior, şi el au răspunsu precum fusăs(e) adivărat, au avut parti la aceli două pogoani de vii şi tatăl acestui ficior, şi după ce au murit tatăl acestui ficior şi neavând nimică alta cu ce să-l grijască, au vândutu aceli 2 pogoani de vii acestui popă Vasâle drept 25 lei, şi dintr-acei bani au luat el numai o vacă drept 15 lei şi trii lei bani. Iar zăce lei din preţul viilor i-au lăsat la preutu, ca să-i facă un sărindar pentru pomenire(a) morţilor părinţilor acestui ficior, căci cu altă nimică nu i-au grijit. Şi de atunce(a) de când au dat viile în stăpânire(a) acelui preut, suntu optu ani pără acmu şi nimică nau zis di aceste(a), numai acmu facu aceste pricini. Cari fiind de faţă şi (spaţiu gol – N.A.) preutias(a) popii lui Vasâle ce-au cumpărat viile, au arătat zapisul de cumpărătură pe acele două pogoani de vii, încredinţatu cu multe iscălituri di oameni marturi din let 7256, din cari s-au dovedit că-i adivărată vânzari(a). Şi arată în zapis că au vândutu viile drept 40 lei, dar la aceasta au mărturisit Ioniţă ruptaşu(l) vânzătoriul cum că numai drept 25 lei au vândutu. La cari stând noi di le-am luatu sama cu amăruntul, aşa am giudecat, de vremi că de când au vândutu viile acestui preut şi pân(ă) acmu sântu optu ani şi mai vârtos că sângur vânzătorul au mărturisitu că el numai parte(a) lui din vii au vândut, iar pe giumătati parte(a) tatălui acestui ficior au dat-o pentru sufletul morţilor danii(e)să facă sărindar acel preut, şi măcar di ar fi şi vândutu încă acmu piste optu ani nu poati să răscumpere, căci pentru grija morţilor s-au vândutu. Şi pentru unile ca aceste(a) s-a hotărât cu testamentul pre(a) fericitului întru pomenire măria sa Grigore Vod(ă) şi s-au în(n)oit şi cu testamentul a însuşi mări(e)i sale Matei Vod(ă), întru carile scriu că oricini va scoati la vânzare vii, moşii, ţigani, orice, şi niamul vânzătorului va fi în ţară aice, pâră la şase luni esti volnic să răscumpere, iară care va fi în streinătat(e) pe(…) alte ţări, aceia pâră în trii ani sânt volnici să răscumperi. Iar trecând piste soroc să nu fie volnicu a răscumpăra, ce de vreme că acesta au fostu aice în ţară ş(i)-au privit, n(u) au zis nimică, nu i s-au dat ascultari, ce l-am dat rămas de giudecată ca să n-aibă triabă cu viile. Iar (spaţiu gol – N.A) preutiasa popii lui Vasâle să aibă a stăpâni viile cu paci în veci ca driaptă moşiia sa după zapis ce ari. Aceasta înştiinţăm.

I(asi) (vă)l(ea)t 7263 iun(ie) 12

D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 20, Original, filigran, bine conservat.

110

81.- 1755 (7263) iunie 21. – Matei Ghica Voievod volniceşte pe Toma Agăriciu să cheme în judecata divanului pe Ilie Buznea, unchiul său, şi pe Gligoraş Agarici, fost vornic de poartă, şi pe alţii „pentru moşiile ce au ei de înpărţală, de la părinţii lor”, fixându-se zi de soroc la Sfântul Dimitrie. Io Mateiu G(h)ica V(oie)voda Boji(i)u Mi(lo)stiu G(os)p(o)dar Zemle Moldavscoi. Dat-am carte(a) domnii mele, lui Toma Agăriciu, să fie volnic cu carte(a) domnii mele a c(h)ema şi a soroci la divan pe Ilie Buzne, unc(h)iu(l) său, şi pe Gligoraş Agărici biv vor(nic) de poartă, şi pe (spaţiu gol – N.A.), şi pe (spaţiu gol – N.A), ca să vie să ste(a) la judecată pentru moşiile ce au ei de înpărţală, de la părinţii lor. Şi iată că şi soroc li s-au pus la Sfitii Dimitri să să afle cu toţii aice, şi cu toate scrisorile ce vor fi având ca să ste(a) la înpărţală- Iar carile nu vine la ziua însămnată să va aduce cu om G(os)p(o)d, însă prin ştire(a) ispravnicului de ţinut săi sorocească şi să i de(a) senet de la ispravnicul, ca de nu s-ar supune poruncii să avem ştire. Aceasta poruncim. (Vă)le(a)t 7263 iuni(e) 21d(e)n(i) D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 22, Original, filigran, pecete rotundă în chinovar. 82.- 1755 (7264) decembrie 11. – Gheorghe Beldiman şetrar, ispravnic, dă mărturie la mâna lui Tacu Frătiţa, că nu s-a putut hotărnici moşia Buneşti, prin neprezentarea părţilor. Facem ştire cu această mărturii a noastră la mâna dum(i)sali Tacului Frătiţii, precum să se(e) ştii că mi-au adus luminat(ă) poronca mări(e)i sali lui vod(ă) pentru o moşie anume Buneştii, ce are dinpreună cu alţi răzăş(i), ca să s(e) hotărască, şi s-au rânduit şi boeri mazili din poronca g(ospo)d ca să hotărască, ce făcându-le ştire celoralanţi răzăşi ca să meargă la hotărât, unii ce au fostu la ţinut(ul) Fălciului au mersu, iar alţii din răzăşi fiind la ţânut(ul) Vasluiului şezători şi făcându-le ştire în doaă rânduri n-au mersu. Şi pentru aceea am dat această mărturii a me(a) la mâna Tacului Frătiţii ca nefiindu răzăşii faţ(ă) n-au putut ca să s(e) hotărască moşia aceasta. Let 7264 dece(mbrie) 11 Gheorghe Beldiman şetrar. D.A.N.I.C., F.E.H., XII / 76, Original, filigran, bine conservat. 83.- 1756 iunie 26, Huşi. – Nicolae Cogălniceanu, mare căpitan, Vasile Buhăescu mare paharnic şi alţii, raportează domnului despre alegerea unui loc de moşie din târgul Huşi, dăruită de domn episcopiei.

111

Prea Înălţate Doamne Înştiinţăm pe mărie ta că din luminată poronca mării tale am mersu la târgul Huşilor, ca să alegem şi să dăm o bucată de loc din hotarul târgului sfintei episcopii Huşilor, pre cât loc porunceşti mărie ta. Şi noi pre poronca mării tale mergând acolo, am c(h)emat faţă pe Ioniţă vor(nic) de Huşi, şi pre alţi târgoveţi mai de frunte, şi li-am arătat poronca mării tale, şi înpreună cu dânşii măsurând locul am ales hotar sfintei episcopii după poroncă ce am avut, care loc ta(i)e în curmeziş cu 56 stânjăni mai gios de poarta episcopi(e)i, osăbindul şi cu p(i)etri hotarul dispre târg, începând dintâi din malul pârâului Dreslavăţului de cătră hotarul Broştenilor ce este dispre amiazăzi, iarăşi a sfintei episcopii, unde s-au pus bolovan de piatră în(…) şi de acolo dreptu spre miazănoapte până la alt stâlpu de piatră ce s-au pus denaintea porţii episcopii, şi de acolo tot spre miazănoapte la altă piatră ce s-au pus în piscul Letea, şi de acolo tot spre miazănoapte piste pârăul Letea, şi pe coasta dialului la altă piatră, ce s-au pus în coasta dialului din sus de un drum, de acolo tot spre miazănoapte şi la dial pără-n muc(h)ea dialului la altă piatră din muc(h)ea dialului ce s-au pus supt un păr, de acolo pe podişul dialului tot spre miazănoapte pără-n hotarul locului lui Iamandi ce are danie iar din locul târgului, unde s-au pus piatră între hotar, atâta este hotarul aceştii bucăţi de loc ce s-au dat miluire episcopii, cu capăt cu pădure până unde să sfârşeşte hotarul târgului, unde să înpreună cu alte hotare. Iar latul aceştii bucăţi de loc (i)esă din hotarul Broştenilor până în locul lui Iamandi. Atâta e hotarul aceştii bucăţi de loc ce din poronca mării tale l-am ales şi l-am dat sfintei ep(i)scopii după danie şi miluirea ce-au avut din mila mării tale.Şi înştiinţăm pe mărie ta precum am ales şi am hotărât. Să fii mărie ta s(ă)n(ă)tos. Din Huşi 1756 iun(ie) 26 Plecaţi robii mării tale Vasile Buhăescu vel pah(arnic). Cogălniceanu biv vel căpitan. Ioniţă vornic Huşi Erei Ioan protopop Fălci(u). Ursan vat. de vier(i) g(os)pod. Ion Cloşcă. Irimie Cloşcă. Ion Cernut. Timofti Calistrat. Dobri Sorunar. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 12, Original, filigran, pecete în fum; Menţiune la Melchisedec Ştefănescu, op. cit., p. 244-245. 84.- 1756 (7264) august 26. - Vasilache, Darie, Maria şi Dumitru vând moşia lor Chioparii, ţinutul Fălciu, lui Ştefan Bosie, fost mare jicnicer, cu 800 de lei.

112

Încredinţăm cu acest adevărat zapis al nostru, precum să s(e) ştie că având noi o moşie, anume C(h)ioparii, sat întreg, ce să hotărăşti din sus cu Stănileştii şi din gios cu Măicanii, am vândut-o dumisali Ştefan Bosii biv vel jic(nicer), dreptu 800 lei noi, care moşie şi nouă ne iaste driaptă de la părinţii noştri. Şi făcându-ne dum(isale) plată deplin în mânule noastre, i-am dat şi alte scrisori vec(h)i ce-am avut pe această moşie ca să aibă dumn(ealui) a-ş(i) face şi dresă domneşti de stăpânire, să fie dumisali şi giupânesii şi cuconilor dumisale în veci. Şi pentru mai bună credinţa am şi iscălit, şi au iscălit şi alţi boeri carii s-au întâmplat la această tocmală. (Vă)l(ea)t 7264 av(gu)s(t) 26 Vasilac(h)i Darii. Marie fata lui Mihaiu Darii. Eu Dumitru ficiorul lui Ioniţă Darii. Şi pentru credinţa m-am iscălit. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 27, Original, filigran, bine conservat, degete în tuş. 85.- 1756 (7264) noiembrie 20. – Constantin Mihai Cehan Racoviţă Voievod întăreşte hotărârea lui Iacov, mitropolitul Moldovei, Ioanichie episcopul de Roman şi Ioan Bogdan, marele logofăt, pentru alegerea hotarelor moşiilor Sperieţi şi Cârligaţi de către răzeşii din Leoşti care le împresurau. Pre(a) înălţate doamne Înştiinţăm pre măria ta, că astă vară cerând sfinţia sa părintele episcopul de Huşi kir Inoc(h)entie din mila mării tale ca să i se îngăduiască boiari hotarnici, să aliagă şi să hotărnicească 2 moşii a sfintii episcopii anume Spărieţii şi Cârligaţii, ce sânt alăture(a), pe scrisori ce va ave(a) şi după stăpânire şi după mărturie a oameni bătrânii carei cum or şti şi cum or mărturisi. Măria ta a rânduit boiari hotarnici, pe dumnealui Vasilie Buhăescu biv vel pah(arnic) şi pe Neculai Kogălniceanul biv vel căpit(an), ispravnicul de ţinutul Fălciului, de la care numiţi hotarnici s-au văzut de noi mărturie hotarnică scriind cătră măria ta că după luminată poronca mării tale au mărsu la moşiile sfintii episcopii, la Spărieţi, şi la Cârligaţi, şi strângând oameni buni de p(r)inpregiur răzeşi şi megieşi după obiceiu, arătatau sfinţia sa părintele kir Inoc(h)entie, episcopul de Huşi, un uric de la răpoosatul Erimie Movila Vodă din 7100, care uric au fostu a episcopi(e)i şi s-au prăpădit la vremi de nepace şi l-au găsit sfinţia sa la un om din Kişinău, dându samă omul c-au căzut la mâna lui de la un turcu, în care uric scrie că satul Spărieţii este danie episcopi(e)i de la însuşi(i) Erimie Vodă din hotarul târgului Huşilor. Aşijdere(a), şi pe satul Cârligaţii iarăşi(i) au arătat sfinţia sa cărţi domneşti de stăpânire, întâiu o carte de stăpânire de la Gaşpar Vodă, din vălet 7127, şi altă carte de la Alexandru Ilieş Vodă, din vălet 7129, şi altă carte de la Alexandru, sni Radu Vodă, din vălet 7131, şi altă carte de la Duca Vodă, din vălet 7177, de slobozie ce-au avut episcopie la satul Cârligaţii. Şi osăbit au adus sfinţia sa episcopul înainte(a) hotarnicilor şi doi călugări bătrâni de

113

vârstă ca de 70 ani anume Teodosie Pănte şi Nicolae carei au mărturisit cu sufletile lor că acesti moşii s-au stăpânit de cătră episcopie tot cu pace de când de când ţin ei minte de 50 de ani şi ei au fostu rânduiţi de la episcopie dijmari di-au strânsu dejma acelui loc şi ştiu şi de la părinţii lor că şi mai înainte s-au stăpânit de către episcopie tot cu pace arătând hotarnicilor şi locul odăilor şi a prisecilor ce-au avut episcopie la Cârligaţi. Ş(i) au arătat şi hotarul acestor sate Spărieţii şi Cărligaţii pe unde s-au stăpânit şi s-au dejmuit de cătră episcopie însă Cărligaţii despre apus pără în părăul văii ce să numeşte Sărata şi tot părăul în gios până în pre(a)jma unii pietre ce este peste Sărata dispre amiazăzi, care li-au arătat un om Ion Focşe că dintr-ace(a) piatră în gios să începe moşia lui, pe care moşie scrisori n-au arătat ca să dovediască cum să numeşte moşia lui. Iar hotarul Spărieţilor din gios li-au arătat hotarnicilor iar acei călugări că să înfundiază în piscul lui Epure, iar de cătră răsărit bate coasta Spărieţilor în capitele Stănileştilor şi a Volosenilor. Iar de cătră târgul Huşii să hotărăscu acesti doaă moşii Spărieţii şi Cârligaţii cu satul Plopenii, iar moşia episcopi(e)i precum s-au dovedit din hotarnica Plopenilor în care scrie că mărgu Cârligaţii alăture(a) cu Plopenii. Iar de cinci ani s-au sculat aceşti oameni anume Andrei vornicelul, şi Iordac(h)e Focşe, şi Constantin Bădărău, şi popa Ion Hirţu, şi Toader Gânscă, şi alte rudenii a lor de înpresoară locul episcopi(e)i moşie Cârligaţii şi Spărieţii. Pentru care mărgând hotarnicii acolo la locul cel cu pricina şi înpreună cu acei oameni au văzut stare(a) locului ş(i) au luat sama şi pe scrisori dovedind şi stăpânire şi întrebând şi pe acei oameni ce au a răspunde, ei au arătat un uric vec(h)iu de la Ştefan Vodă cel bun şi alte scrisori făcute tot pe acel uric în care s-au aflat scriind că strămoşii lor Leoa şi Petru au cumpărat de la Naste, nepoata lui Mihăilă Buze, şi de la Mărina, fata Husului o bucată de pământ pe Sărata, parte(a) ce este despre Elan, pe din gios de hotarul târgului, care după cunoştinţa hotarnicilor, pe numele acelui Leoa, s-au numit acea bucată de loc satul Leoştii. Şi iarăşi(i) au mai arătat aceşti oameni de mai sus scrişi neamul din Leoa şi din Petru un zapis din vălet 7131 a strămoşilor lor G(h)eorg(h)ie şi Sămion şi Liahul scriind c-au vândut ei satul Leoştii din obârşie Sărăţii, G(h)eng(h)ii ce-au fostu vel logofăt drept 100 taleri şi iar i-au mai vândut şi o bucată de loc ce este mai din gios de satul Leoştii pe Sărata dinspre răsărit drept 30 de taleri. Şi acei vânzători mărturisescu ei în zapisul lor că acest loc a lor s-au fostu luat domnescu şi părinţii lor l-au fostu răscumpărat de la Petru Vodă, şi au şi ispisoc de la Petru Vodă, dară acel ispisoc nu să află acmu la mâna acestor oameni de mai sus numiţi, fără numai zapisul cu care vândusă moşie lor G(h)eng(h)ii logofăt şi ispisocul cel de întăritură pe zapis(ul) G(h)eng(h)ii logofătului de la Alexandru Vod(ă) din vălet 7141 s-au aflat la mâna lor, zicând ei că ş(i)-au răscumpărat moşie ce-au fostu vândută de strămoşii lor de la Prăjăscul, ginerele G(h)eng(h)ii logofăt, măcar că zapis de la Prăjescul iar nu s-au aflat, numai adeverează şi alte doaă ispisoace ce s-au aflat la mânule lor, unul de la Cantimir Vod(ă) din vlet 7200 şi altul de la (spaţiu gol – N.A.) Vodă de pâra ce-au avut răzeşii de Leoşti între sâneşi şi cum că ş(i)-au răscumpărat ei satul Leoştii de la Prăjescul să dovedeşti. Iar de acea bucată de loc nemică nu pomeneşte într-aceli ispisoace. Pentru care cercetând hotarnicii cu amăruntul pricinile au întrebat pe acei oameni răzăşi de Leoşti cu ce dovadă cer ei satul Leoşti şi mai cer osăbit şi acea bucată de loc din gios de Leoşti dispre răsărit de vreme că la uricul lor de la Ştefan Vodă pe satul Leoştii nu scrie, fără numai pe acea bucată de pământ. Şi ei au

114

răspunsu că cer aceli moşii cu uricul lui Ştefan Vodă şi cu zapisul moşilor lor cel de vânzare, ce scrie c(ă) au vândut satul Leoşti şi acea bucată de loc din uricul ce-au avut ei de la Ştefan Vodă c(ă) au pus ei temelie tot pe acel uric a lui Ştefan Vodă, precum moşii lor când au vândut-o, aşe şi aceşti oamini mai sus numiţi tot cu acel uric cerând 2 moşii şi satul Leoşti şi altă bucată de loc osăbit. Dară această cerere a lor s-au aflat fără de care fiind aeve doavadă, căci moşii lor mărturisescu la acel zapis a vânzării c-au avut aceli moşii satul Leoştii şi acea bucată de loc din uricul lui Ştefan Vodă şi la uric nemică nu pomeneşte de satul Leoştii, fără numai de acea bucată de pământ ce scrie c-au cumpărat strămoşii lor Leoa şi Petru dreptu 4023 de arginţi tătărăşti şi tot această bucată de pământ au fostu din (î)nceput şi şezind pe dânsa Leoa s-au numit Leoştii. Aşe au dat cunoştinţa hotarnicilor şi pe uricul lor ce dovedeşte că dintr-o moşie ei au făcut do(u)ă. Hotarnicii li-au dat în stăpânire numai moşia ce să numeşte Leoştii din pârăul văii Sărăţii faţa despre apus până în hotarul Şc(h)iopenilor care şi la uricul lor scrie parte(a) cea de către Elan. Iar piste pârâu faţa dispre răsărit în hotarul Cârligaţilor ei să nu să amestece, precum şi în hotarul Spărieţilor iarăşi(i) s-au aflat că n-au nici o triabă, măcară c-au mai arătat şi această pricină că strămoşul lor Pătru ce este arătat numele lui la uricul lui Ştefan Vodă ar hi avut iaz pe hotarul Spărieţilor, care să numeşte şi până acmu iazul lui Pătru. Şi cu această pricină au vrut ei să cuprinze şi o parte de loc din hotarul Spărieţilor, dară cercând hotarnicii s-au aflat că acel iaz este pe hotarul Plopenilor ce este danie sfintei episcopii de la răpoosatul Erimie Movilă Vod(ă), care sat este şi hotărât împregiur. Şi fiind c-au fost acel iaz pe loc domnescu nu li-au dat ascultare, neavând ei ispisoc de danie de la vr(e)un domnu pe acel iaz, încă şi aceasta s-au dovedit că unde au descălecat aceşti oameni sat dinceput s-au c(h)emat tot Cârligaţii, precum nici ei n-au putut tăgădui, şi era prepus că s-ar fi înpresurat o parte de loc de Cârligaţi cu hotarul Leoştilor fiind că satul lor să c(h)iamă (spaţiu gol – N.A.), numai hotarnicii după stăpânire au dat hotaru pârăul văii Sărăţii şi pe hotărâre(a) hotarnicilor au rămas satul faţa dispre apus pe hotarul Leoştilor mărturisind şi ei că stăpânirea dispre îmbe părţile, până în pârâu s-au stăpânit, însă pentru satul Leoştii s-au primit aceşti răzeşi să ţie hotar până în pârăul Sărăţii. Dară pentru acea bucată de loc ce-au mai cerut ei să li să mai de(a) neodihnindu-să ei pe socotiala şi hotărârea hotarnicilor li-au dat voe să-ş(i) caute giudecata la divanul mări(e)i tale. Pentru care viind acmu moşenii aceştie de Leoşti la divan, au dat jalobă mări(e)i tale şi măria ta i-a rânduit cu giudecata la noi. Şi am stătut de li-am luat sama pre cu amănuntul cercetând cu înţălegere toate ponturile câte li-au avut de răspundere şi din toate zisele lor nemică altă nu s-au găsit mai mult ceva lumină de îndreptare fără decât tot acele(a)ş(i) pricini care sint scrisă, pe largu la carte(a) hotarnicilor. La care doamne cunoştinţa noastră încă dă, că bine şi cu bună socotială au cercat numiţii hotarnici şi cu dreptate au hotărât, de vreme că şi în uricul răpoosatului Ştefan Vodă, cel cun temilie pe acea bucată de pământ Leoştii, nu le scrie să triacă piste pârăul Sărăţii, ce numai o bucată de pământ pe Sărata dispre Elan ce este dispre apus. La care am cunoscut că aceli scrisori a lor ce scriu pe o bucată de loc piste Sărata dinspre răsărit sint răsuflate şi rele, de vreme că într-acesti scrisori scriu cum că şi această bucată de loc o au tot din uricul lui Ştefan Vod(ă), şi 23

47 la Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 243.

115

la uricul lui Ştefan Vod(ă) cetindul noi nemică nu pomeneşte pentru această bucată de loc, care scrisori după mdreptate s-au luat de la mânule lor. Aşijdere(a), ne-au mai arătat aceşti răzeşi de Leoşti şi altă pricină zicând ei că moşia Spărieţii ce să stăpâneşte de episcopie nu este acole unde o stăpâneşte episcopie, ci sintu la Prut acei Spărieţi şi tot episcopia îi stăpâneşte. Pentru aceasta întrebând noi pe sfinţia sa episcopul ce răspunde sfinţia sa, au arătat că acea moşie ce o stăpâneşte episcopie la Prut nu să c(h)iamă Spărieţii, ci să c(h)iamă Coziacii, care Coziaci îi are danie episcopie de la răpoosatul Irimie Movila Vodă, pre care ni-au arătat şi dovadă ispisoc de danie din anii 7100 şi ni-au mai arătat şi o hotarnică a satului Plopenii iarăşi(i) de la răpoosatul Erimie Movila Vodă, întru care hotarnică dovedeşte că moşia Plopenilor să hotărăşte cu Spărieţii şi Cârligaţii. Şi am cunoscut cu adevărat că Spărieţii sint aceşti ce-i stăpâneşte episcopie acmu, iară acei de la Prut să c(h)iamă Cozăiecii, care moşie au arătat sfinţia sa episcopul că de la Erimie Movila Vod(ă) sint date acesti moşii sfintii episcopii, atât Spărieţii la pădure, cât şi Cozăiecii la Prut. Pănă acmu i-au stăpânit cu pace şi nime(ni) cu episcopia giudecată pentru aceste moşii n-au tras, la care nici ei n-au putut să tăgăduiască, ce dară după atâte(a) dovezi ce ni-au arătat sfinţia sa numitul episcop şi după stăpânire(a) ce-au stăpânit episcopie de 175 ani am cunoscut că fără de cale şi fără dreptate supără oamenii aceştie sf(â)nta episcopie, şi aşe au giudecat ca să stăpâniască episcopia pe alegere(a) hotarnicilor ce-au hotărât, iar cea desăvârşit hotărâre rămâne la pre(a) înaltă cunoştinţa mări(e)i tale. Văle(a)t 7275 luna noem(brie) Iacov Mitropolit Moldaviei. Io(a)nic(h)ie Episcop Romanului. Ion Bogdan vel logof(ăt). D.A.N.I.C., F.E.H., LIX/ 1, Original, difolio, pecete aplicată. 86.- 1756 (7264). – Mihai Cehan Racoviţă Voievod milueşte episcopia Huşilor cu o bucată de loc din acel târg, în suprafaţă de 57 de stânjeni, pentru care a rânduit hotarnici pe Vasile Buhăescu, mare paharnic, Nicolae Cogălniceanu, fost mare căpitan şi alţii. Io Costand(in) Mihai Cehan Racoviţă V(oie)voda Boji(i)u Milostv G(o)sp(o)dar Zemli Moldavscoi. Binevroind domnia me(a) a urma bunelor şi fericitelor lucruri ce-au făcut şi-au lucrat alţi fericiţi şi luminaţi domni ce-au mai denainte de noi de-au miluit şiau întărit sfintelor mănăstiri, unia cu venituri din veniturile domneşti, alţii cu obiceiurile cele bune ce-au agiurat, volnici fiind ca nişte stăpânitori al acestui pământ ca să le rămâie vecinică pomenire. Drept aceea şi domnie mea pentru evlavie şi râvna ce-am avut cătră sfânta episcopie a Huşilor unde acum să află episcop de Dumn(e)zău iubitoriul al nostru

116

pre(a) cinstit părinte şi rugătoriul kir Ionic(h)entie şi binevrând cu cele ce ne-ar da mâna să o agiutorim de vreme ce este şi mai slabă şi lipsită de cât alte Episcopii. Iată dar că n(e)-am milostivit domnie mea şi diosăbită mila noastră o am miluit cu o bucată de loc G(os)pod din hotarul târgului Huşilor, care loc tae în curmeziş cu 56 stâ(n)j(eni) mai gios de poarta episcopiei, la care am trimis domnie me(a) şi hotarnici pre cinstit şi credincios boeriul domnie mele Vasilie Buhăescul vel pah(arnic), Neculai Cogălniceanu biv vel căpit(an) de Iaşi, isprav(ni)ci de ţinut Fălciu, ca să aleagă bucata aceasta de loc şi să pue sămne, de la care numiţi hotarnici am văzut domnie me(a) mărturie hotarnică scriind cătră domnie me(a) că mergând ca(…) domniei mele la Huşi au c(hemat) faţă pe Ioniţă Botezatul, vorn(ic) de Huşi, şi pe alţi târgoveţi mai de frunte, anume Ursan vătav de vieri g(os)pod, şi Ion Cloşcă, şi Irimie Cloşcă, şi Ioan Cernat, şi Timofte Calistrat, şi Dobrii Soronar, şi s-au tâmplat şi protopopa Ioan de Fălciu, care au pus şi pecetea târgului. Şi cu toţi aceşti oameni măsurând locul au ales hotar(u)l sfintei episcopii, care loc ta(i)e în curmeziş 56 de stânj(eni) mai gios de poarta episcopiei, osăbind această bucată de loc şi cu p(i)etre hotarul despre târg, începând întâiu din malul pârâului Dreslavăţului de cătră hotarul Broştenilor, ce este despre amiazăzi iarăşi a sfintii episcopii, unde s-au pus bolovan de piatră şi de acolo drept spre miazănoapte până la altu stâlpu de piatră ce s-au pus denaintea porţii episcopiei, şi de acolo tot spre miazănoapte la altă piatră ce s-au pus în piscul Letea, de acole tot spre miazănoapte şi la deal până în muc(h)ea dealului la altă piatră, din muc(h)ea dealului ce s-au pus supt un păr, de acole pe podişul dealului tot spre miazănoapte până în hotarul locului lui Iamandi biv vel med(elni)ce(r), ce-l are danie iarăşi din locul târgului Huşilor, unde s-au pus piatră între hotar, atâta este hotarul aceştii bucăţi de loc ce să numeşte Cornii, ce s-au ales despre alt loc a târgului, ce s-au lăsat târgoveţilor. Însă dintr-aceste p(i)etre hotar în sus merge lungul hotarului aceştii bucăţi de loc ce s-au dat miluire episcopiei, cu câmpu, cu pădure, până unde să sfârşaşte hotarul târgului, unde să înpreună cu alte hotară. Iar latul aceştii bucăţi de loc (i)esă din hotarul Broştenilor până în locul lui Iamandi, atâta este hotarul aceştii bucăţi de loc. Deci de acmu înainte locul acesta să fie a sfintei episcopii dreaptă ocină şi moşie şi danie şi miluire stătătoare în veci, pe care loc câţi oameni vor şide(a) din posluşnicii episcopiei, hotărâm ca să n-aibă nici un amestec cu târgoveţii Huşilor, ce să aibă aşi plăti birul lor deosăbit şi să nu fie volnici târgoveţii ai grădi pe posluşnici nici la o c(h)eltuială a târgului, nici târgoveţii nici alţi nime(ni), încă nici la conace, nici la podvez(i), nici la olacuri. Şi orice venit a fi pe acest loc să-l ia episcopie. Dar la codru la lemne şi la altele să fie slobozi şi târgoveţii de Huşi a lua ce-ar fi trebuinţa lor şi de către părinţii episcopi nici o bântuială să nu aibă nici o dată. Şi iarăşi m-am milostivit şi am miluit sfânta episcopie şi cu toată dijma G(os)pod a târgului Huşului, care dijmă mai înainte să lua în sama G(os)pod. Deci de acmu înainte domnia să nu mai aibă treabă cu dijma aceasta, ce să pue numitul episcop oameni de a episcopiei să strângă dijma câtă să va face din arii cu pâini, din vii, din fânaţ, din stupi, din livezi, iar pah(arnicul) al doile(a) ce era obicinuit a strânge el dijma domnească să nu s(e) amestece fiind că s-au miluit pre sfânta episcopie, şi cât pentru dijmă poruncim domnie mea tuturor târgoveţilor de Huşi orice breaslă ar fi ca să vă daţi zăciuială pe obiceiu la sfânta Episcopie fără de nici o înpotrivire şi poftim domnie me(a) şi pre alţi domni ce vor fi în urma domnii mele,

117

că precum noi hrisoavile ce am găsit făcute de danie de la alţi luminaţi domni le-am întărit şi nestrămutat le-am păzit, aşa şi domniile sale văzând acest hrisov a domniei mele să întărească sfintei episcopii pentru a lor laudă şi fericire şi vecinică pomenire. Şi spre aceasta este credinţa domniei mele de mai sus, Noi Costandin Mihai Cehan Racoviţă Vvodă şi credinţa a cinstiţi şi credincioşi boieri domniei mele cei mari, dumn(ealor) Ioan Bogdan vel logofăt, Manolac(h)e Costac(h)e vel vor(ni)c de Ţara de Gios, Iordac(h)e Balş vel vor(ni)c de Ţara de Sus, Dumitraşco Palade vel vist(iernic), Vasile Razu hat(man), pârcălab Sucevii, Vasilie Roset vel spăt(ar), Ioniţ Cantacuzino vel ban, Costandin Sturza vel pah(arnic), Iordac(h)e Costac(h)e vel stolnic, Iordac(h)e Balasac(h)e vel căpitan, Iordac(h)e Hrisosculeo vel com(is) şi credinţa tuturor boierilor mari şi mici. Şi s-au scris hrisovul acesta în scaunul Domnie mele în Iaşi. Vele(a)t 7264 D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 13, Copie. 87.-1756 (7269) august 26.- Zapis prin care Vasilache Darie, Dumitru şi Maria, vând moşia lor Chioiparii, ţinutul Fălciului, lui Ştefan Bosie biv vel jicnicer cu 800 de lei noi. Încredinţăz cu acest adevărat zapis al nostru, precum să s(e) ştie că având noi o moşie , anume C(h)ioiparii sat întreg, ce să hotărăşti din sus cu Stănileştii şi din gios cu Măicanii, am vândut-o dumisali Ştefan Bosii biv vel jic(nicer), drept 800 lei noi, cari moşie şi nouă ne iaste driaptă de la părinţii noştri. Şi făcându-ne dum(isale) plată deplin în mânule noastre, i-am dat şi alte scrisori vec(h)i ce-am avut pe această moşie, ca să aibă dumn(ealui) a-ş(i) faci şi dresă domneşti de stăpânire, să fie dumisali, şi giupânesii, şi cuconilor dumisale, în veci. Şi pentru ami bună credinţa am şi iscălit, şi au iscălit şi alţi boeri carii s-au întâmplat la această tocmală. (Vă)l(ea)t 7269 av(gu)s(t) 26 Vasilac(h)i Darii. Marie fata lui Mihaiu Darii. Eu Dumitru ficiorul lui Ioniţe Darii. Şi pentru credinţa m-am iscălit. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 27, Original, filigran, bine conservat, degete în tuş; Copie în D.A.N.I.C., Manuscrise, 545, f. 116; Copia publicată de Costin Clit, Documente huşene, vol. I, p. 22-23, nr. 22. . 88.- 1756 (7265) septembrie 1. – Constantin Mihail Cehan Racoviţă Voievod volniceşte pe episcopul Inochentie al Huşilor să facă pod peste apa Prutului, pe moşia episcopiei, Toporul, din ţinutul Lăpuşna. Io Constandin Mihail Cihan Racoviţ(ă) V(oe)voda B(o)jieiu M(i)l(o)stio G(o)sp(o)dar Zemli Moldavscoi. Dat-am carte(a) domnii meale, sfinţii sale cinstit

118

părintelui şi rugătoriului nostru Kir Inoc(h)entie, episcopul de Huşi, să fie volnic cu carte(a) domnii meale, a face pod piste apa Prutului la vadul cel vec(h)iu de pod pre moşia sfintii episcopii ce să c(h)iamă Toporul, în ţinutul Lăpuşnii, după dovezi ceau arătat ispisoc de la răpoosatul Duca Vodă cel bătrân, şi după anafora ce-au arătat de la domniia sa Matei G(h)ica Vodă, întru care am văzut scriind că cerşind la domnia sa, voe, numitul episcop ca să facă pod înblătoriu, şi domnia sa Matei Vodă, vrând să să adeveriască di-au fostu vad vec(h)iu, au rânduit pe cinstit şi credincios boiariul domnii meale dumnealui Radul Racoviţ(ă) biv vel logof(ă)t, fiind atunce vel logof(ă)t, di-au căutat scrisorile sfintii episcopii, şi l-au înştiinţat numitul logof(ă)t că ispisocul Ducăi Vod(ă) scrie moşie Toporul cu vad de pod vec(h)iu în Prut. Şi domnia sa încă au dat volnicie sfinţii sale părintelui episcopului ca să-ş(i) facă pod de înblat piste apă fiind malurile amândoauă a episcopii. Ci, dară şi domnia mea, am dat voe sfinţii sale părintelui episcopului să aibă a face pod la vadul cel vec(h)iu al Prutului şi să-l stăpâniască cu toată brudina pe obiceiu şi altul nime să nu să amestece piste carte(a) domnii mele. 7265 luna săpt(embrie) 1 Io Costandin Voevoda. Proci vel log(o)f(ă)t. (…) D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 7, Original, difolio, pecete inelară în chinovar . 89.- 1757 (7265) , Iaşi. – Scarlat Ghica Voievod milueşte episcopia Huşilor cu o bucată de pământ din hotarul târgului Huşi cu toată dijma lui. Cu mila lui D(u)mnezeu Io Scarlat G(h)ica V(oie)voda domnu(l) ţării Moldavi(e)i. Binevrând domnie me(a) a urma bunelor şi fericitelor lucrări ce-au făcut şi au lucrat alţi fericiţi şi luminaţi domni ce-au fost mai denainte de noi de au miluit şi au întărit sfintelor mănăstiri, unii cu venituri din veniturilor domneşti, alţi cu obiceiurile cele bune le-au ajutat volnici fiind ca nişte stăpânitori al acestui pământ ca să le rămâe vecinică pomenire. Drept aceia şi domnie me(a) dacă am văzut hrisoave, atât de la preiubit fratele domni(e)i mele Mateiu G(h)ica V(oie)voda şi a domniei sale Costandin V(oie)voda Racoviţă pentru evlavie şi râvna ce-au avut către sfânta episcopie a Huşilor unde acum se află episcop de D(u)mnezeu iubitoriul al nostru precinstit părinte şi rugătoriu kir Inoc(h)entie şi binevrând cu cele ce ne-ar da mâna să o ajutorim de vreme ce este şi mai slabă şi lipsită decât alte episcopii. Iată dar că m-am milostivit domnie me(a) şi din osăbită mila noastră o am miluit cu o bucată de loc g(os)pod din hotarul târgului Huşilor, care loc ta(i)e în curmeziş cu 56 de stâ(n)j(eni) mai jos de poarta episcopiei, la carele au trimis domnie sa şi doi hotarnici, pe cinstiţi şi credincioşi boerii domni(e)i sale Vasile Buhăescu biv pah(arnic) i Neculai Kogălniceanu biv căpitan de Iaş(i), ispravnici(i)

119

ţinutului Fălciului ca să aleagă bucata aceia de loc şi să pue sămne, de la care numiţi(i) hotar(nici) au văzut domnie sa mărtur(ie) hotarnică scriind cătră domnie sa că mergând după carte(a) domni(e)i sale la Huş(i) au c(h)emat de faţ(ă) pe Ioniţă Botezat, vornic de Huş(i), şi pe alţi târgoveţi mai de frunte, anume Ursan văt(a)v de vieri, şi Ion Cloşcă, şi Irimia Cloşcă, şi Ion Cernat, şi Timofti Calistrat, şi Dobrea Soronar, şi s-au tâmplat şi protopopa Ioan de Fălci(u) carii au pus şi pecete(a) târgului. Şi cu toţi aceşti oameni măsurând locul au ales hotar sfintei episcopii care loc ta(i)e în curmeziş 56 stânj(eni) mai gios de poarta episcopiei osăbind această bucată de şi cu p(i)etre hotarul despre târg începând întâiu din malul pârâului Dreslavăţului de cătră hotarul Broştenilor, ce este despre amiazăzi iarăşi a sfintei episcopii unde s-au pus bolovan de piatră. De acole drept spre miazănoapte până la alt stâlp de piatră ce s-au pus denainte(a) porţii episcopiei şi de acole tot spre miazănoapte la altă piatră ce s-au pus în piscul Letea, de acole tot spre miazănoapte piste pârâul Letea şi pe coasta dealului la altă piatră ce s-au pus în coasta dealului din sus de un drum. De acolo tot spre miazănoapte şi la deal până în muc(h)ea dealului la altă piatră din muc(h)ea dealului ce s-au pus supt un păr, de acole pe podişul dealului tot spre miazănoapte până în hotarul locului lui Iamandi biv vel med(elni)ce(r), ce-l are danie iarăşi din locul târgului Huşilor, unde s-au pus piatră între hotare, atâta este hotarul aceştii bucăţi de loc ce să numeşte Corni, ce s-au ales despre alt loc a târgului ce s-au lăsat târgoveţilor, însă dintr-aceste p(i)etre hotare în sus merge lungul hotarului aceştei bucăţi de loc ce s-au dat miluire episcopiei cu câmpu cu pădure până unde să sfârşaşte hotarul târgului unde să înpreună cu alte hotară. Iar latul aceştii bucăţi de loc (i)esă din hotarul Broştenilor până în locul lui Iamandi, atâta este hotarul aceştii bucăţi de loc. Deci de acum înainte locu(l) acesta să fie a sfintei episcopii dreaptă ocină şi moşie şi danie şi miluire stătătoare în veci, pe care loc câţi oameni vor şide din posluşnici(i) episcopiei hotărâm ca să n-aibă nici un amestec cu târgoveţii Huşilor ci să aibă a plăti birul lor deosăbit şi să nu fie volnici târgoveţii ai trage pe posluşnici nici la o c(h)eltuială a târgului, nici târgoveţii nici alţi nimene încă nici la conace, nici la podvez(i), nici la olacuri, şi ori ce venit va fi pe acest loc să-l ia episcopie, dar la codru la lemne şi la altele să fie slobozi şi târgoveţii de Huş(i) a lua ce ar fi trebuinţa lor şi de către părinţii episcopi nici o bânduială să n-aibă nici odinioară. Şi iarăşi m-am milostivit domnia me(a) şi am miluit sfânta episcopie şi cu toată dejma locului g(os)pod a târgului Huşilor, care dejmă mai înainte să lua în sama G(os)pod. Deci de acum înainte domnia să nu mai aibă treabă cu dejma aceasta ce să pue numit(ul) episcop oameni de a episcopiei să strângă dejma câtă să va face din ţarini cu pâini, din vii, din fânaţ, din stupi, din livez(i), iar pah(arnicul) al doile(a) ci era obicinuit a strânge el dejma domnească să nu să amestece fiind că s-au miluit pre sfânta episcopie, şi cum pentru dejmă poruncim domnie me(a) tuturor târgoveţilor de Huşi orice bre(a)slă ar fi ca să daţi zăciuială pe obiceiu la sfânta episcopie fără de nici o împotrivire. Şi poftim domnie mea şi pe alţi luminaţi domni ce vor fi în urma domniei mele ca precum noi, hrisoavele ce am găsit făcute de danie de alţi luminaţi domni le-am întărit şi nestrămutat şi nestrămutat le-am păzit aşa şi domniile sale văzând acest hrisov a domni(e)i mele să întărească sfintei episcopii pentru a lor laudă şi fericire şi vecinică şi pomenire şi spre aceasta este credinţa domniei mele de mai sus scris(ă)

120

şi credinţa a cinstiţi şi credincioşi bo(i)eri domni(e)i mele mari şi mici i s-au scris hrisovul acesta în scaunul domniei mele în oraşul Eşilor . 7265 D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 15, Copie. 90. - 1757 (7265) august 20. - Scarlat Ghica Voievod porunceşte lui Gheorghe Beldiman fost mare sulger, ispravnic al ţinutului Fălciu, să-l cheme pe Ştefăniţă Iamandi şi să-i ia cartea domnească pentru alegerea moşiei sale de a episcopiei Huşului, pentru că s-a jeluit cu strâmbătate, deoarecea moşia sa nu se învecina cu a episcopiei. Copie Noi Scarlat G(h)ica Voevoda Bojeiu Milostiu Gospodar Zemli Moldavscoi. Credincios boeriul domni(e)i mele dum(nea)lui G(h)eorg(h)ie Beldiman biv vel sulger, ispravnic de ţinutul Fălciului, îţi facem ştire ce ne-au arătat cinstit şi credincios boeriul domni(e)i mele dum(nea)lui Radul Racoviţă vel log(o)făt, o carte de la sfinţia sa părintele Enoc(h)enti Episcopul de Huş(i), scriind cătră dum(nea)lui vel log(o)făt că având episcopia o moşie, la care moşie în anul trecut au luat hotarnici pe dum(nea)lui med(elni)cer Mihalac(h)i Cehan, şi pe Neculai Kogălniceanul pitar, şi pe Neculai Tiron vor(ni)c de poartă, de au hotărât moşia de cătră alte moşii di p(r)inprejur, fiind şi Ştefăniţă Iamandi de faţă, când s-au hotărât moşia, şi fiind că să hotărăşti moşia episcopi(e)i cu o moşie a mănăstirii Dancului, au fost şi părintele Sinadonu la hotărât şi hotărând moşia episcopi(e)i cu p(i)etre de toate părţile au dat şi mărturia hotarnică. Şi Ştefăniţă Iamandi nimică n-au zis, de au avut vr(e)o moşie a lui o hotărî cu moşia episcopi(e)i, dar mai în trecute zile dând un răvaş domni(e)i mele prin care arătând mare jaludă, că la hotărâtul ce-am hotărât hotarnicii de mai sus arătaţi, iar fiind împresurat(a) o moşia a lui, în moşia episcopi(e)i şi după jaluba lui am scris carte(a) domni(e)i mele la dumita(le), ca de iznoavă să mergi să hotărăşti, acmu viind carte(a) sfinţiei sale părinteli episcopului la dum(nea)lui vel log(o)făt , arătând că moşia lui Ştefăniţă Iamandi nici să hotărăşte alăture(a) cu moşia episcopi(e)i, nici să loveşti în capite, ci este al triilea hotar. Şi c(h)emând dum(nea)lui vel log(o)făt pe Neculai Kogălniceanul, ce au fost hotarnic, şi el au mărturisit înainte(a) dumis(ale) vel log(o)făt(ului) că moşia lui Ştefăniţă Iamandi, nici este alături cu moşia episcopi(e)i, nici să loveşti în capite, ci este de la moşia episcopi(e)i pisti trii hotară şi de ari Ştefăniţă Iamandi a să hotărâ cu Kogălniceanul are a să hotărî, iar nu cu episcopia, din care s-au cunoscut că Iamandi au jăluit pe strâmbătute şi îmblă fără de cale. Pentru care iată că-ţi scriem dumitale, să c(h)emi pe Ştefăniţă Iamandi şi cartea domni(e)i mele ci este la mâna lui să o ei dumita(le) şi dijmă ce s-au strâns di pe moşia care arată părintele Episcopu(l) că esti poprită de dumita(le) să o dai pe mâna episcopi(e)i ca să şi-o e şi să zici episcopului să-ş(i) trim(e)ată hotarnica aice ca să-i dăm întăritură de la domnia me(a) de vreme ce s-au dovedit că Iamandi îmblă fără de cale Aceasta scriem

121

Vele(a)t 7265 avg(ust) 20 L. P. Gospod. Iscălit Procit vel log(o)făt N 7238 – (În limba rusă) Copie din 30 decembrie 1839 D.A.N.I.C., FEH, LIII / 9, Copie. 91.- 1757 (7266) septembrie 1. – Marie Pălădoae, împreună cu feciorul său Ioan, se învoiesc cu episcopul Inochentie al Huşilor, să-i dea două pogoane de vie de pe locul Broştenilor, la ograda de la Ochi, primind în schimb alte două pogoane de vie tot de la Ochi, o iapă şi şase lei.. Adică eu, Marie Pălădoae dinpreun(ă) cu ficiorul meu Ioan, dat-am această adevărată scrisoare (a) noastră la mâna sfinţii sale episcopului de Huşi kir Inoc(h)enti(e), precum să se ştie că având noi doao pogoane de vie pe locul Broştenilor, la ograda de la Oc(h)iu, alături cu viile episcopi(e)i ce are la Oc(h)iu, care aceste doao pogoane de vie au fost drepte a noastre şi ni-am învoit cu sfinţie sa părintele episcopul de am făcut sc(h)imbu cu sfinţie sa, de ni-au dat sfinţie sa alte doao pogoane de vie a episcopi(e)i pentru aceste 2 pogoane a naostre tot la Oc(h)iu şi într-o ograd(ă) mai din sus şi bucurându-să sfinţie sa de aceste vii a noastre ca să s(e) alăture cu alte vii a episcopi(e)i şi lângă cramă ni-au mai dat pre deasupra o iapă şi şăsă lei bani gata în mânule noastre şi noi încă dăm vie sfinţi(e)i sali cu toată voe noastră şi cu tot pomătul cât este în capu viii de la vale până în drum şi aceasta să se ştie că viile noastre au fost nelucrate de un an carele li-am dat sfinţi(e)i sale, iar viile ce ni-au dat sfinţie sa sânt lucrate după cum să cade şi ni-au dat şi tot pomătul cât este din vale de vie iarăşi până în drum. Şi acest pomăt iaste mai mult ca pe trei ori decât al nostru şi la această tocmală şi sc(h)imbu al nostru s-au tâmplat multe obraz(e) de cinste şi oameni de frunte de la ograda Oc(h)iului carii mai gios s-au iscălit şi noi încă pentru mai mare credinţa ni-am iscălit şi am pus şi degitile. Eu Marie Pălădoae. Eu Ioan sin Pălădoae. Eu Doni cel bătrân din Broşteni am fost la tocmală. Şi eu Trohin Băican monah. Şi eu Luca Portărescul. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 14, Original, filigran, degete 92.-1757 decembrie 15. – Gheorghe Beldiman slugerul şi alţii hotărnicesc moşia Coziecii (Oţetoaia) din ţinutul Fălciu a episcopiei Huşului.

122

Copie Facem ştire mări(e)i tale, că viindu-ne luminată carte(a) mări(e)i tale să mergem să hotărâm moşia sf(intei) episcopii a Huşului, anume Coziecii, ce sânt la ţinut(ul) Fălci(ului), pe apa Prutului şi mergând acolo, am strâns împregiuraşi, oameni buni şi bătrâni, şi răzăş(i), care au ştiut după cum au umblat hotarăle din vec(h)i, şi scoţind şi sfinţie sa părintele episcopul de Huşi, kir Enoc(h)entie, o mărturie scrisă din veleat 7262 mai 23, a doi călugări, anume Teodosie Pinte şi Iorest Bou Bătrân, oameni bătrâni ca de 80 de ani, carei slujind episcopiei de multă vreme, şi fiind şi dijmaşi de cătră episcopie pe acea moşie Coziecii, întru care mărturie arată că această moşie Coziecii, ce să numeşti acum Oţătoae, se hotărăşte pe din sus cu Măicanii lui Racoviţă şi pe din gios cu Şoriceştii lui Hurmuz Gelepul. Şi hotarul este din două movile, cea mai din gios, şi la capătul despre apus merge până în zaria dealului în piscu(l) lui Epure, unde să loveşte cu Spărieţii, iarăşi(i) moşia sf(intei) episcopii. Iar în capul despre răsărit merge până în mijlocul şăsului, şi să loveşte în cap cu Dezmerdaţii, moşia lui Darie, unde este şi baltă de năvod a episcopiei, ce să numeşte Balta Vlădicăi. Aşijderea, mai arată tot într-acea mărturie, că mai înaintea movilelor celor de demult, când au venit cu Petru Împărat, fiind sat mare pe această moşie Coziecii, în şăsul Prutului, să nume(a) numele satului Gârla Vlădicăi, şi pe numele satului îi zice şi moşiei tot Gârla Vlădicăi, şi după venirea moscalilor pustiindu-să acel sat, sau numit şi Oţătoaia, pe numele unui fântâni, ce au fost făcută de un om Oţăt, şi de la Petru Împărat şi până acum tot Oţătoaia s-au numit. Şi după mărturia acestor călugări, şi oameni înpregiuraşi am purces a hotărî, din mijlocul şăsului, din capul moşiei despre răsărit, partea din sus, mergând spre apus, piste o movilă a lui Racoviţă ce desparte Coziecii episcopiei, de cătră Măicanii lui Racoviţă, şi de acole(a) tot spre apus piste o baltă ce să c(h)iamă Căuşul, şi de acolo pe şăs piste Pruteţ tot spre apus, până într-un pisc, ce este drept mai din sus de o c(h)işălniţă, ce să numeşte Înpuţita, unde am pus şi piatră hotar, şi de acol am purces pe podiş la deal tot spre apus, până din vale din drumul cel mare, unde am pus piatră hotar, şi de acole(a) am purces la deal tot spre apus pe din gios de 2 ulmi, până în zarea dealului ce să numeşte piscul lui Epure, şi să loveşte în cap cu Spărieţii, iarăşi(i) moşia episcopi(e)i Huşului, unde am pus piatră hotar, şi de acolo am purces din dreptul hotarului pe zaria dealului până în capul Hârtopului lui Ramandi, şi am pus piatră hotar, şi de acolo am purces a hotărî la vale spre răsărit, şi am mers până la doaă moviliţe, şi în cea mai din gios am pus piatră hotar, care movilă desparte moşia Şoriceştii lui Hurmuz Gelip, de cătră Coziecii episcopiei, şi de acole(a) la vale tot spre răsărit până într-un pisc ce este din gios de gura unei văi, ce să c(h)iamă Oţătoaia, unde am pus piatră hotar, şi de acole(a) am purces tot spre răsărit piste şăs, şi în malul Pruteţului despre răsărit, mai din gios de gura unei gârle, ce să c(h)iamă gârla lui Drăgşan, şi mai din sus de un ulm, unde am pus piatră hotar, şi de acole(a) am purces tot spre răsărit până în mijlocul şăsului, în capătul moşi(e)i unde să loveşte în cap cu moşia Dezmerdaţii lui Darie, în dreptul locului din sus de unde am început a hotărî, şi de acole(a) s-au înc(h)eet hotarul Coziecilor.

123

Şi această moşie Coziecii s-au măsurat pe patru locuri, adică din dreptul bălţii Căuşului din sus în gios, până într-o piatră hotar, ce s-au pus în şăs, în malul Pruteţului despre răsărit şi s-au găsit 31 funii pol şi funia de doaăzăci de stânjini, şi stânjănul de opt palme. Aşijderea, am mai măsurat dintr-o piatră hotar ce am pus într-un pisc mai din sus de o cişmelniţă Înpuţita, în gios până iarăşi(i) întru o piatră hotar, ce am pus într-un pisc, ce este mai din gios de gura văii Oţătoai(ei), şi s-au găsit 30 funii pol. Aşijderea, am mai măsurat dintru o piatră hotar ce am pus mai la deal şi din vale de drumul cel mare, în gios până unde sânt doaă movile, cea mai din gios în care am pus piatră hotar, şi am găsit 30 funii pol, şi iarăşi(i) am mai măsurat capătul moşi(e)i despre apus dintr-o piatră ce am pus hotar din sus în gios zarea dealului până într-o piatră hotar ce am pus în capul Hârtopului Ramandi, şi iarăşi am găsit 30 funii pol, şi lungul moşi(e)i merge din zarea dealului din piscul lui Epure, din capătul moşi(e)i Spărieţilor la vale spre răsărit până în mijlocul şăsului în capătul moşi(e)i Dezmerdaţilor lui Darie. De aceasta înştiinţăm pe măria ta. Să fii măria ta sănătos. 1757 decemv(rie) 15 G(h)eorg(h)i Beldiman biv vel sulger. Agarici vornic glotnii. Necula Banu vornic de poartă. Carpul Jomirul vornicul de Stănileşti. Iordac(h)e Focşa ot Cârligaţi. Andrunac(h)e Grecul ot Cârligaţi. Postul Focşa ot Cârligaţi. G(h)eorg(h)i Grecul ot Cârligaţi. Ioan Atodoscăi ot Stănileşti. Simioan Gorie biv vornic ot Stănileşti. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 29, Copie folosită la documentul de faţă; Vezi şi D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 28, Original, filigran, deteriorat, pecete inelară în tuş. 93.- 1757 decembrie 15. – Hotarnica moşiei Coziecii (Oţetoaia) din ţinutul Fălciului. Facimu ştiri mării tali că venindu-ni luminata carti mării tali să mergimu să hotărâmu moşia sfintii episcopii a Huşului, anumi Cozăecii, ce esti la ţinutul Fălciului, pi apa Prutului, şi mergându acolo am strânsu împregiuraşi, oameni buni şi bătrâni, şi răzăşi, cari au ştiutu după cum au îmblat hotarul din vec(h)iu. Şi scoţându sfinţia sa părintili episcopul di Huşi Kir Inoc(h)entie, o mărturii scrisă din veletul 7262 mai 3, a doi călugări, anumi Teodosăi Pântea şi Iorestu Boubătrân, oameni bătrâni ca di (spaţiu gol – N.A.), cari slujând episcopii di multă vremi, şi fiind şi dijmaşi, di cătră episcopii pi ace(a) moşii(e) Cozăecii, ci să numeşti acum şi Oţătoai(a), să hotărăşti pi din sus cu Măicanii lui Racoviţă, şi pi din jos cu Şoriceştii lui Hurmuz Gelepul.

124

Şi hotar(ul) esti din do(u)ă movili ce mai din jos, şi la capătul dispri apus mergi până în zare(a) dealului în piscul lui Epure, unde să loveşti cu Spărieţii, iarăşi(i) moşia sfintii episcopii. Iară în capul dispre răsărit mergi până în mijlocul şăsului şi să loveşti cu Dizmerdaţii, moşia lui Darii, undi esti şi baltă de năvodu a episcopii, ci să numeşti balta Vlădicăi. Aşijderi, mai arată tot întri ce(a) mărturii că mai înainti(a) moscalilor celor di dimultu când au venit cu Petru împărat, fiind sat mare pi această moşii(e) Cozăecii în şăsul Prutului să nume(a) numili satului Gârla Vlădicăi, şi pi numili satului îi zâci şi moşii tot Gârla Vlădicăi, şi după viniri moscalilor pustiindu-să acel sat s-au numit şi Oţătoai(a) pi numili unii fântâni ci au fost făcută di un om Oţătu, şi di la Petru înpărat şi până acum tot Oţătoai(a) s-au numit. Şi după mărturia acestora călugări şi oameni înpregiuraşi am purcesu a hotărî. Din mijlocul şăsului din capul moşâii dispri răsărit parti(a) din sus, mergându spre apus pisti movilă a lui Racoviţă ce disparti Cozăecii episcopii de cătră Măicanii lui Racoviţă, şi de acoli tot spre apus pisti o baltă ci să c(h)eamă Căuşul, şi di acoli pi şăsul pisti Pruteţ tot spre apus până într-un piscu ci esti drept mai din sus di o mişelniţă ci să numeşti Înpuţita, undi au pus şi piatră hotar, şi di acolo am purcesu pi podiş la deal tot spre apus, până din vali di drumul cel mari unde am pus piatră hotar, şi di acoli am purcesu la deal tot spre apus pi din jos di 2 ulmi până în zari(a) dealului ce să numeşti piscul lui Epuri, şi să loveşti în cap cu Spărieţii, iarăşi(i) moşăi(a) episcopii Huşului, undi am pus piatră hotar, şi di acoli am purces din dreptul hotarului pi zari(a) dialului până în capul Hârtopului lui Ramandi şi am pus piatră hotar, şi di acoli am purcesu a hotărî la vali spre răsărit, şi am mers până la do(u)ă moviliţi, şi în ce(a) mai din jos am pus piatră hotar, cari movilă disparti moşăia Şoriceştii lui Hurmuzu Gelepul di cătră Cozăecii episcopii, şi di acoli la vali tot spre răsărit până într-un piscu ce esti din jos di gura unii văi ci să c(h)iamă Oţătoai(a), undi am pus piatră hotar, şi di acoli am purcesu tot spre răsărit pisti şăs şi în malul Pruteţului dispri răsărit mai din jos di gura unii gârli ci să c(h)iamă gârla lui Drăgşan, şi mai din sus din un ulmu undi am pus piatră hotar, şi di acolo am purcesu tot spre răsărit până în mijlocul şăsului în capătul moşăi(i) undi să loveşti în cap cu moşăia Dezmerdaţii lui Darii în dreptul locului din sus, di undi am începutu a hotărî, şi di acolo s-au începutu hotarăli Cozăecilor. Şi această moşăi Cozăecii s-au măsurat pi patru locuri, adică din dreptul bălţii Căuşului din sus în jos, până într-o piatră hotar ci s-au pus în şăsu în malul Pruteţului dispri răsărit, şi s-au găsit 31 funii pol şi funia di douăzăci di stânjăni, şi stânjănul di optu palme. Aşăjdiri, am mai măsurat dintr-o piatră hotar ce am pus într-un piscu mai din sus di o mişelniţă ci să c(h)iamă Înpuţăta în jos până iarăşi(i) într-o piatră hotar ci am pusu într-un piscu ci esti mai din jos di gura văii Oţătoai(a), şi s-au găsit 30 funii pol. Aşăjdiri, am mai măsurat dintr-o piatră hotar ci am pus mai la dial şi din vali di drumul cel mari în jos, până undi do(u)ă movili, ce(a) mai din jos în cari am pus piatră hotar, şi am găsit 30 funii pol. Şi iarăşi(i) am mai măsurat capătul moşăi(i) dispri apus, dintr-o piatră ci am pus hotar, din sus în jos zari(a) dialului până într-o piatră hotar ci am pus în capul Hârtopului Ramandi, şi iarăşi(i) am găsit 30 funii pol, şi lungul moşăi(i) mergi din zari(a) dialului, din piscul lui Epuri din capătul moşăi(i) Spărieţăii la vali spre răsărit, până în mijlocul şăsului în capătul moşăi(i) Dizmerdaţii lui Darii. Di aceasta înştiinţăm pi măria ta, şi să fii măria ta sănătos.

125

Iscălit sluger G(h)eorg(h)e Beldiman, Agărici vornic Glot(n)ii, Necola Banu vornicu di poartă. 1757 decemv(rie) 15 zile L: P: Iscălit: Carp Joimirul vornicul di Stălineşti. Iordac(h)i Focşa ot Cârligaţ(i). Andrunac(h)i Grecul ot Cârligaţi. Postul Focşa ot Cârligaţi. G(h)eorg(h)i sân Grecul ot Cârligaţi. Ioan Atodoscăi ot Stănileşti. Simion Gorii vel vornic ot Stănileşti. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 40 / 31, Copie. 94- 1757 (7266) decembrie 15. – Scarlat Ghica Voievod întăreşte episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie stăpânirea asupra bătrânului Frătieşti din moşia Dobreni, din gura Lăpuşnii, dăruit de preotul Gavriil Hirţu din Cârligaţi, Darie fratele său şi Ion sin Goescul. Copie Cu mila lui Dumnezeu Io Scarlat G(h)ica V(oie)vod, domn ţării Moldovei. Facem ştire cu acest ispisoc a domniei meale, tuturor cui să cade a şti, că viind înaintea domniei meale cinstit părintele şi rugătoriul nostru sfinţie sa Kir Inoc(hentie), episcop Huş(u)lui, şi ne-au arătat un zapis din v(ă)l(ea)t 7260 de la un preot anume Gavriil Hirţu ot Cârligaţi, şi de la Darie fratele preotului Gavriil, şi de la Ioan sin Goescul, scriind în zapisul lor, că de a lor bună voe de nimi(ne)a siliţi, nici asupriţi, au dat danie partea lor de moşie Sfintei şi Dumnezeeştii episcopii Huş(u)lui, un bătrân Frătieştii, moşia Dobrenii, din gura Lăpuşnii, şi au mai rămas doi bătrâni dintr-această moşie, un bătrân Coman şi altul Beciul. Şi să începe moşia de iasta parte de Prut, din mijlocul şesului din balta Simii din giumătate de toană, şi cuprinde o băltiţă Hăjdeu şi altă băltiţă Noaă din sus de Hăjdeu ce s-au făcut, şi în gios pân(ă) cracii Lungului, şi trece piste Prut pe din gios de cotul dealului Lăpuşnii, şi apucă drumul la deal înspre răsărit p(r)in ţarină, până în satul tătărăsc în Giadir, şi dincolo despre răsărit apucă dealul în sus, şi să întoarce înapoi pe din sus înspre apus p(r)in movilele gemene, şi să pogoară piste Lăpuşniţa, şi trece piste Lăpuşna tot înspre apus, şi cuprinde capul dealului cel pe din sus de apa Lăpuşnii, şi să pogoară pe din gios de Săratul la apa Prutului în gârla mare să hotărăşte cu Coşciug, şi de acole trece piste Prut în ţinutul Fălciului, drept înspre apus până în mijlocul şesului, şi de acolo face în gios până în balta Simii de unde să începe hotarul. Şi atâta au cuprins bătrânul lor Frătieştii. Pentru care dacă am am văzut domnie mea zapisul lor încredinţat de danie ce au făcut sfintei episcopii, domnia mea încă asăminea dăm şi întărim cu acest ispisoc a domniei meale, ca să

126

stăpânească sfânta episcopie Huş(u)lui bătrânul acest mai sus numit Frătieştii, cu bună pace în veci, de nime(ne)a (ne)clătit şi neruş(u)it. Şi poftim domnia me(a) şi pe alţi luminaţi domni ce vor fi în urma noastră cu domnie aceştii ţări, au din fiii şi neamul nostru, sau dintr-alt neam, să nu strice întărirea întărirea Sfintei Episcopii, ci mai vârtos să întărească pentru a lor vecinica pomenire. Şi s-au scris ispisocul acesta în scaunul domnie meale în oraşul Iaşului, de Ioan pisar diac de divan la anii. V(ă)l(ea)t 7266 dec(embrie) 15 L(oc) P(ecete) Departament(ul) Pricinilor Streine Copie aceasta poslăduindu-să din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai cu or(i)ginalul, s-au încredinţat de cătră noi. 1814 maiu 19



Poslăduit Vasile Danu

D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 8,Copie din 19 mai 1814; Copii din 5 martie 1800 (de Ioan Necula), 1827 (documentul este datat la 15 decembrie 7265, ca semnatar întâlnim pe Radu Racoviţă vel logofăt); 1839(ca semnatar întâlnim pe Radu Racoviţă vel logofăt). 95.- 1758 (7266) . – Donii, ficiorul Paladie, împreună cu feciorii, dăruiesc episcopului Inochentie de Huşi, partea lor de moşie din satul Săratul, ţinutul Lăpuşna, pentru pomenire. Adică, eu Donii, sin Paladie, dinpreună cu feciorii mei, carii mai gios ne-am pus degetele, datam adevărat zapisul nostru la mâna sfinţii sali părintelui episcopului de Huş(i) Kir Inoc(h)entii, precum de nimeni silit, nici asuprit, ce de a noastra bună voia, fiind îndemnaţi din râvna sufletului nostru, am dat danie sfintei episcopii Huş(u)lui, toată partea noastră de moşie ce avem, din satul Săratul, ce este în ţinutu(l) Lăpuşnii, la apa Prutului, din sus de gura văii Lăpuşnii, care moşie ne este şi noao driaptă ocină, de la moşul nostru Varlaam, ce ni să va alegi partea noastră din bătrânul lui Medelian, să fie driaptă ocină şi moşie sfintei episcopii, cu tot venitul, din câmp, şi din baltă, întru pomenirea sufletilor noastre, şi a părinţilor noştri, şi a tot niamul nostru. Iar cine s-ar scula feciorii noştri sau oricarii din niamul nostru să întoarcă a noastră driaptă danie să fie blăstămaţi de D(o)mnul D(u)mn(e)zău şi să aibă pârâş la straşnicul giudeţ, pe Sfinţii Verhovnici şi Apostoli Petru şi Pavel, a cărora să prăznuieşti hramul la sfinta episcopie, şi de noi încă să fie neertaţi în veci. Şi pentru mai mare credinţa ni-am pus şi degitile. Vă(l)(ea)t 7266 Eu Donii sin Paladie.

127

Eu Solomon sin Donii. Eu Vasili sin Donii. Eu Ioan sin Donii. D.A.N.I.C. F.E.H., XLI/ 4, Original, filigran, degete. 96.- 1758 (7267) noiembrie 1. – Scarlat Grigore Ghica Voievod porunceşte lui Mihalache Cehan fost mare medelnicer şi altor altor boieri să hotărnicească moşia Coziecii a episcopiei Huşilor de către răzeşii dinpregiur. Io Scarlat Gligorii G(h)ica V(oie)voda B(o)j(iiu) Mil(o)st(iiu) G(os)pădar Zemli Moldavscoi. Scriem domnie me(a) la credincioşi boierii domni(e)i mele, dumis(ale) Mihalac(h)e Cehan biv vel med(e)l(nicer) i G(h)eorg(h)ii Beldiman biv vel sulger, is(pravnici) de ţinut Fălciului, Nicolai Tiron vor(ni)c de poartă i Gligoraş Agarici vor., Vă facem ştire că ni-au dat jal(bă) cinstit părintele şi rugătorul nostru sfinţie sa c(h)ir Enoc(h)entii(e), episcopul Huşilor, că are o moşie pe apa Prutului din gios de Stănileşti, anume Coziecii, ce să hotărăşte dispre apus cu Spărieţii, iarăş(i) moşie episcopi(e)i, şi i să înpresoară de cătră alţi răzăşi de pi înpregiur, pentru care iată că vă orânduimu hotarnici să mergiţ(i) acolo la această moşie şi să strângiţ(i) pe răzăşii de p(r)inpregiur(ul) aceştii moşii şi să luaţ(i) sama după scrisori şi după mărturii hotarnici. Iar nefiindu mărturii hotarnici, după mărturii(le) oameni(lor) bătrâni şi după cum ve-ţ(i) afla din scrisori şi din marturi să hotărâţi moşie episcopi(e)i cu p(i)etre hotare şi să daţ(i) şi mărturie hotarnică, însă (...) iscălit(ă) de dum(nea)t(a) şi de toţi câţ(i) să vor întâmpla la hotărâre, ca să-i dăm întăritură şi de la domnie me(a). Aceasta scriem. (Vă)le(a)t 7267 no(i)em(brie) 1 Vel log(ă)făt D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 30, Original, filigran, bine conservat, pecete rotundă în chinovar. 97.- 1758 (7267) decembrie 17. – Preotul Ilie din Plotuneşti, ţinutul Fălciu, împreună cu soţia sa Catrina, cu fiii Toader şi Măriuţa, şi cu soacra sa Mărica, dăruesc episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, partea lor de moşie ce o au în satul Căşoteni, la gura Lohanului. Adică eu, preotul Ilii ot Plotuneşti, dinpreună cu soţul meu Catrina, şi cu fii(i) mei Toader, şi Măriuţa, şi cu soacră me(a) Mărica, fata lui G(h)eorg(h)iţă, datam această adevărată scrisoare a noastră, la mâna sfinţii sali kiriu kir Inoc(h)entie, episcopul Huş(u)lui, precum să să ştie că noi de nimeni siliţi, nici asupriţi, ci de a noastră bună voie, am dat danie sfintei episcopii Huş(u)lui, driaptă ocin(ă) şi moşie, parte(a) noastră, ce ni s-a alegi din sat din Căşoteni, din ţinut(ul) Fălciului, ce este în gura Lohanului, din câmpu, şi din pădure, cu loc de prisacă, şi cu livadă, care moşie ne este şi noao de zăstri dată de la socrul meu G(h)eorg(h)iţă Vlaicu, ca să fie

128

pentru sufletele noastre şi pentru a părinţilor noştri. Şi pentru ca să nu mai fie nimeni volnic din niamul nostru, sau din feciorii noştri, a întoarce aceast(ă) danie, am dat această scrisoare a noastră la mâna sfinţii sali, în cari mai gios ni-am şi iscălit. V(ă)l(ea)t 7267 dec(embrie) 17 Erei Ilie ot Plotuneşti, şi cu soţu(l) meu Catrina, şi cu socră me(a) Mărica. D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 23, Original, difolio, filigran. 98.- 1758 (7267) decembrie 18. – Ioniţă Simileanul din Huşi vinde episcopului Inochentie o vie paragină din ograda Ochiului, pe moşia episcopiei, cu 50 de lei. Adică eu, Ioniţ S(i)milianul ot Huş(i), dat-am aceast(ă) adevărată scrisoare a mea la mâna sfinţi(e)i sale părint(elui) kir Inoc(h)entie, episcopul de Huş(i) precum să să ştie că având eu (loc gol-N.A.) pogoani paragini de vie aice la Huş(i), în ograda Oc(h)iului pe moşia episcopi(e)i, care paragini fiind tot într-o ograd(ă) şi într-un hat cu viile episcopi(e)i şi nedându-mi mie mâna că să le mai lucrez, de bună voia me(a) li-am vândut sfinţii sali cu tot pomătul ce est(e) în capul viilor de la vale până în drum după cum merge şi pomătul altor vii de la acea ograd(ă) şi tocmala mi-au fost cu sfinţie sa să-mi dea cin(ci)zăci de lei carii bani mi-au dat şi sfinţie sa deplin în mânule mele. Şi aceste paragini de vii mie încă mi-au fost cumpărătură de la alţii pe carii pe carii am şi zapisă vec(h)i şi netâmplându-să zapisele acmu la mine am dat aceast(ă) scrisoare la mâna sfinţii sali şi m-am apucat că până într-o lună de zile să le dau în mâna sfinţii sali. Şi pentru mai mare credinţa mai gios m-am şi iscălit înpreun(ă) şi cu alţi oameni de cinste şi ogrăzăni de p(r)in pregiur. 7267 dec(embrie) 18 Eu Ioniţe Simileanul ot Huşi. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 16, Original, filigran, degete. 99.- aprilie 2. – Constantin Bosie scrie episcopului Inochentie despre două scrisori, referitoare la moşia Berbinceni pe care i le cere părintele Leon, nu sunt la el şi îl roagă să-i dea răvaş către părintele Sava de la Brădiceşti, ca să-i dea patru stupi ce i-a luat dijmă din cei 150 de stupi pe care i-a avut acolo. Cinstit şi al meu ca un părinte sufletescu sfinţie ta părinte Ionic(h)enti, episcop de Huş(i), cu multă plecăciune înc(h)inându-m(ă) sărut cinstită blagoslovitoare mâna sfinţi(e)i tale. Îţi scriu sfinţie ta că vinidu părintele Leoniu cu scrisorile ce-au luat de la mine şi mărgându la Marie, fata lui Tudori, ca să vadă

129

săntu toate scrisorile cât au dat în mâna me(a), au nu sânt, şi au arătat e(a) că nu sânt 2 scrisori, adică o carte g(ospo)d ce-au pârât Lucăcioai cu Tudori pentru sat(ul) Birbincenii. Aşijdere(a) şi altă scrisoare a unui om ci ştiu vândut(ă) parte(a) lui din Birbinceni şi di la Prut. La cari în credinţa lui Dumnezeu, părinte la mine n-au rămas nici una nici şi au intrat în mâna me(a) acili scrisori cari mii arăţi Sfinţie ta. Iar o carte g(ospo)d a lui Mihai Vod(ă) ce popri, ştiu pi Luculias(a) din Birbinceni şi îi arat … dijma ce-au luat şi dintra alţi ani lui Hrumuz Ţămpului, fiindu că au rămas a lui Hrumuz ace(a) moşii, aci care am văzut şi l(a)-au dat la părintele Leon, iar a rămâne ceva aia vr(e)o scrisoare di ai zău n-au rămas, iar di a fi rămas vr(e)o scrisoare la armaş atunci cându li-au dat întâiu acie nu ştiu că armaş au purces el mi(e)rcuri la Eş, dar di Paşti iar vini şi vinindu om căuta şi la dânsul şi de or fi îndat(ă) li om trimis la sfinţie ta. Alta mă rog părinte sfinţii tale, să-m(i) faci un răvăşăl al sfinţii tale la părintele Sava di la Brădiceşti pentru patru stupi ci mi-au luat dijmă dintr-o 150 stupi ce-am avut acolo şi eu. Încă oi rămâne datoriu a sluji sfinţii tali la ci mii porunci. Pentru aceasta mă rog Sfinţii tale şi să fii Sfinţie ta sănătos. Ap(rilie) 9 A Sfinţii tali ca un fiu sufletesc Constantin Bosie D.A.N.I.C., F.E.H., XLIX / 18, Original, hârtie. 100.- 1760 (7268) ianuarie 12. – Simion Turbatul, feciorul lui Vasile Turbatul dăruieşte episcopului Inochentie al Huşului şi episcopiei partea sa de moşie din codrul Tigheciului, ţinutul Fălciu, pe valea Burbolii. Adecă eu, Simeon Turbatul, ficiorul lui Vasili Turbatul, nepotul Cârstei Turbatul, dat-am adevărat zapisul meu la mâna sfinţii sale părintelui episcopului de Huş(i), Kir Inoc(h)entie, precum să să ştie că am dat danie sfintii episcopii Huş(u)lui, a mea driaptă ocină şi moşie strămoşasc(ă) a moşilor mei, Cârstea Turbatul şi a lui Siicuţ, ce este în ţinut(ul) Fălciului, la codrul C(h)igeciului, pe valea Burbolii, unde se c(h)iamă Fânaţul, hotar întreg; aceia o am dat pentru sufletul moşilor şi a părinţilor mei şi al meu, de nime silit, nici asuprit, ce de a mea bună voia, ca să fie sfintii episcopii, driaptă ocină şi moşie în veci neclătită. Iar de s-ar afla cineva din niamul meu ce scrii(e) mai sus, ca să cei partea dintr-acea moşie ce scrii(e) mai sus, îi voi da de aiurea, iar dania mea să rămâi bună nestricată. Iar carii, carii, din ficiorii mei sau dintr-alt niam al meu s-ar ispiti să strice dania mea, să fii apăraţi la înfricoşatul giudeţ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, al cărora nume este hramul sfintii episcopii. Şi când am făcut acest zapis s-au tâmplat mulţi boeri şi oameni buni, carii mai gios s-au iscălit. Şi pentru ca să fie de mai mare credinţa mam şi iscălit. V(ă)le(a)t 7268 gen(ar) 12

130

Simion Turbatul. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 9, Original, difolio, filigran. 101.- 1761 (7269) ianuarie 6. – Maria, fata lui Andoni Borşu, nepoata lui Mihăil Giurcă, vinde episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, părţile sale de moşie din Bogzăşti, Frenţăşti şi Ichimeşti, din ţinutul Fălciului, cu câte un leu pământul de arat, şi o jumătate de leu cel de fâneaţă, iar locul de pădure şi cel sterp să nu se socotească, pentru a avea şi pomană. Adică eu, Maria, fata lui Andoni Borşu, nepoata lui Mihăil Giurc(h)i, datam adevărată scrisoare(a) me(a), la mâna svinţii sale părintelui episcopului de Huş(i), kir Inoc(h)entie, precum să se ştie că având eu nişte părţi de moşie de pe unc(h)iul mieu Mihăil Giurc(h)i, şi de pe Dragna, şi Muşa, la ţinutul Fălciului, ce sint pe apa Crasnii, anume giumătate de sat din Bogzăşti, (spaţiu liber – N.A) şi giumătate de sat, şi din giumătate de sat giumătate (spaţiu liber – N.A), care să vine trii părţi din sat din Frenţăşti, şi o parte rămâne (spaţiu liber – N.A), şi a şesea parte din sat din Ic(h)imeşti, partea Dragnii şi a Muşii. Aceste părţi toate li-am vândut svinţii sale părintelui episcopului, fiind svinţie sa răzăş, şi am socotit mai bine să m(e)argă moşiile noastre la o măn(ă)stire, decât la alte niamuri, că ni-a fi poman(ă) şi noauă, şi moşilor, şi părinţilor noştri. Şi tocmala ni-au fost într-acest c(h)ip, să se măsure aceste părţi de loc, şi câte pământuri s-or găsi să-mi plătiască svinţie sa câte un leu pământul unde va fi de umblat plugul. Iar unde nu umblă plugul şi va fi loc sterpu, de fânaţu, să fie douo pământuri dreptu un pământu, adică câte pol leu pământul, iar pădurea, spinii, ce va fi loc sterpu să nu să pui la socotial(ă), că l-am dat pentru sufletele noastre şi a părinţilor noştri. Şi acmu la tocmal(ă) mi-au dat svinţie sa înainte zăci lei, şi după ce să vor măsura toate părţile, câte pământuri vor (i)eşi, să aibă svinţia sa am(i) înplini toţi banii, pe pământul de arat câte un leu, şi giumătate de leu pe pământul de fânaţ, pe câte pământuri s-or găsi, ţiindu-se în sam(ă) şi aceşti zăci lei ce am luat înainte. Şi am dat svinţii sale şi doauă scrisori vec(h)i, una de Frenţăşti, şi una de Ic(h)imeşti. Şi la această tocmal(ă) s-au întâmplat multe obraze de cinste carii mai jos s-au şi iscălit. Şi eu pentru mai mare credinţa m-ai jos mi-am pus şi degetul. V(ă)le(a)t 7269 gen(ar) 6 Eu Maria fata lui Borşu. Io(a)n(i)c(h)ie, episcop Rom(a)nului. Dosofteiu, episcop Radăuţului. D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 24, Original, filigran, deget. 102.- 1761 (7269) ianuarie 6. – Dumitraşcu Talpiş amanetează episcopului Inochentie partea sa de moşie din Leoşti de pe Crasna, ţinutul Fălciului, pentru 15 lei pe care i-a împrumutat pe termen de două luni.

131

Dat-am zapisul meu la cinstită mâna sfinţii sali părintelui Ionoc(h)int(ie), episcop di Huş(i), ca să s(e) ştii(e) (că) mi-(a)u făcut bini la vremi di nivoie cu 15 lei, de la genar 6 pâră în doao luni, şi să aib ai da bani(i) la zi sfinţi(ei) sale, iar nehiind banii la zio însămnată, i-am pus amanet parte(a) me(a) din Lioşti ot ţinut Fălciu, pi Crasna. Pintru să s(e) ştii(e) m-am iscălit. (Vă)le(a)t 7269 gen(ar) 6 Dumitraşco Talpiş. D.A.N.I.C., F.E.H., XLVIII / 3, Original, hârtie, filigran. 103.- 1761 (7269). – Dumitraşco Palade se învoieşte cu episcopul Inochentie de Huşi să dea episcopiei satul Voloseni, ţinutul Fălciu, şi să primească în schimb satul Cioreceşti, bălţile din capul acestei moşii şi patru pogoane de vie din dealul Pleşii, dinspre Drăslăvăţ. Gavril Mitropolit Moldovei Dumitraşco Palade, vel vor(nic) de Ţara de Sus, adeverez cu acestu zapis al mieu, la mâna svinţii sale părintelui episcopului de Huşi, kir Inoc(h)entie, să s(e) ştie că având eu un satu întreg la ţânutul Fălciului, pe apa Prutului, de iastă parte, anume Volosănii, ce să hotărăşte cu moşiile episcopii, fiind aproape şi de episcopie, dintru a noastră buna voinţă, ne-am învoitu cu svinţia sa, şi am făcut sc(h)imbătură. Dat-am eu svinţii sale episcopului acestu satu întreg, de mai sus arătat, şi svinţia sa părintele episcopul mi-au dat mie moşie, dreptu moşie satul Cioriceştii, ce iaste tot la ţânutul Fălciului, iar(ă)şi pe malul Prutului de iasta parte. Şi fiind pe moşâia Volosănii puţini oameni şăzători datu-mi-au svinţia sa mai mult bălţile ce sântu în capul moşii Cioriceştii şi 4 pogoane de vie, cu pomătul lor, ce sântu la Huşi, în dealul Pleşii, despre Dreslavăţu. Şi am datu şi scrisorile cele vec(h)i ce am avutu pe această moşie, unul la mâna altuia, ca de acmu înainte sc(h)inbul acesta să fie stătătoriu şi bine păzitu, şi moşia ce am datu eu sc(h)inbu episcopii, să o stăpânească episcopia cu pace, şi să-i fie dre(a)ptă ocină şi moşie în veci. Însă să s(e) ştie şi aceasta că în zapisul cel de cumpărătură ce au cumpăratu svinţia sa moşia Cioriceştii, scrie că au cumpăratu şi giumătate de satul Vârâţii, dar această giumătate de satu să o stăpânească episcopia, fiind că la tocmală, mie mi-au dat numai satul Cioriceştii. Şi acestu aşăzământu şi sc(h)inbătură s-au făcut denaintea preosvinţii sale părintelui mitropolitului ţării şi altor boeri mari şi mici, carii s-au şi iscălitu. Şi pe această aşăzare a noastră să-şi fac(ă) svânta episcopie şi drese domneşti, şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit şi eu şi am pus şi pecetea. (Vă)l(ea)t 7269 D(umitraşco) P(a)lade vel vor(nic).

132

24 Ioan Bogdan vel log(ofă)t. Lupul Balş vel vor(ni)c. Andronac(h)i vel spăt(a)r. Toader Canta vel ban. Alexandru Neculce vel pah(arni)c. D.A.N.I.C., F.E.H., LXX / 48, Original, difolio, filigran; D.J.A.N.V., Colecţia Documente, 45 (19), f. 3v, Copie adeverită la 2 noiembrie 1818 de Veniamin Mitropolitul Moldovei; EDIŢII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog de documente întocmit de: Grigore Găneţ, Costică – Ioan Gârneaţă, Bucureşti, 1986, p. 78, nr. 220; Costin Clit, Documente huşene ), în „Prutul”, revistă de cultură, an V, nr. 1(38), ianuarie 2005, p.1 ; respectiv 5. 104.- 1761 (7269). – Dumitraşco Palade se învoieşte cu episcopul Inochentie de Huşi să dea episcopiei satul Voloseni, ţinutul Fălciu, şi să primească în schimb satul Cioriceşti, bălţile din capul acestei moşii şi patru pogoane de vie din dealul Pleşii, dinspre Drăslăvăţ. Gavril Mitropolit Moldovei Dumitraşco Palade vel vor(nic) de Ţara de Sus, adeverez cu acestu zapis al mieu, la mâna svinţii sale părintelui episcopului de Huşi, kir Inoc(h)entie, să s(e) ştie că având eu un satu întreg la ţânutul Fălciului, pe apa Prutului, de iastă parte, anume Volosănii, ce să hotărăşte cu moşiile episcopii, fiind aproape şi de episcopie, dintru a noastră buna voinţă, ne-am învoitu cu svinţia sa, şi am făcut sc(h)imbătură. Dat-am eu svinţii sale episcopului acestu satu întreg, de mai sus arătat, şi svinţia sa părintele episcopul mi-au dat mie moşie, dreptu moşie satul Cioriceştii, ce iaste tot la ţânutul Fălciului, iar(ă)şi pe malul Prutului de iasta parte. Şi fiind pe moşâia Volosănii puţini oameni şăzători datu-mi-au svinţia sa mai mult bălţile ce sântu în capul moşii Cioriceştii şi 4 pogoane de vie, cu pomătul lor, ce sântu la Huşi, în dealul Pleşii, despre Dreslavăţu. Şi am datu şi scrisorile cele vec(h)i ce am avutu pe această moşie, unul la mâna altuia, ca de acmu înainte sc(h)inbul acesta să fie stătătoriu şi bine păzitu, şi moşia ce am datu eu sc(h)inbu episcopii, să o stăpânească episcopia cu pace, şi să-i fie dre(a)ptă ocină şi moşie în veci. Însă să s(e) ştie şi aceasta că în zapisul cel de cumpărătură ce au cumpăratu svinţia sa moşia Cioriceştii, scrie că au cumpăratu şi giumătate de satul Vârâţii, dar această giumătate de satu să o stăpânească episcopia, fiind că la tocmală, mie mi-au dat numai satul Cioriceştii. Şi acestu aşăzământu şi sc(h)inbătură s-au făcut denaintea preosvinţii sale părintelui mitropolitului ţării şi altor boeri mari şi mici, carii s-au şi iscălitu. Şi pe această aşăzare a noastră să-şi fac(ă) svânta episcopie şi drese domneşti, şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit şi eu şi am pus şi pecetea.

24

Preluate din copie.

133

(Vă)l(ea)t 7269 D(umitraşco) P(a)lade vel vor(nic). . D.A.N.I.C., F.E.H., LXX / 48, Original, difolio, filigran. 105.- 1762 (7270) ianuarie 10. – Catrina, preoteasa răposatului popă domnesc Vasile, împreună cu feciorii săi, Angheluţă şi Costache, vând lui Sterie Vutcar şi soţiei sale Safta, două pogoane şi o firtă de vie pe dealul Coroiului şi livada de lângă vie, drept de matce şi 50 de lei. Martori. Adică eu, Catrina preotiasa răposatului popei Vasile G(os)p(o)d înpreună cu feciorii mei, anume Ang(h)eluţă şi Costac(h)e făcutam zapis(ul), precum să se ştie că de nimeni săliţi nici asupriţi ce de a noastră bună voe am vândut două pogo(a)ni şi o firtă de vie dinpreună cu livada ce esti înpregiuru(l) ei, cam patru pogoane de pomăt, dum(i)sale giupânului Sterie Vutcar şi giupânes(ii) dum(i)sale Saftei, care vie şi nouă ne este cumpărătură de la Ioniţă şi Ang(h)eluşa, cari vii(e) este pe moşie Socolii, pe dial(ul) Coroiului, ce este între vie lui Vasile Olar şi între vie C(h)irilii călugărului, care vie am vândut-o drept treizeci de matce şi cin(ci)zeci lei bani gata. Care şi noi văzând plata deplin în mânule noastre am dat şi zapisăle cele vec(h)i la mâna dumisale ca să aibă a le stăpâni şi să le fie moşie neclătită în veci dum(nealor) cuconilor, nepoţilor şi strănepoţilor dumisale. Şi la această vânzare s-au întâmplat şi alţi o(a)meni buni carii mai gios s-au şi iscălit după cumu şi noi pentru mai mare încredinţare am iscălit mai gios să s(e) cr(e)ază dând şi Vasile vii ce s-au găsit la mâna dumisali. (Vă)le(a)t 7270 gen(ar) 10 Angelac(h)e, feciorul popei lui Vasâli am vândut cu voe me(a), Eu Catrina, preutiasa a po(pe)i lui Vasâli am vândut cu voe me(a), Eu Costac(h)e am vândut cu voe me(a) Eu Mafteiu Braşovan martur, Eu Năstas Gândul martur, Eu Vasile Olar (…) şi gospod m-am iscălit, D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 17, Original, difolio, filigran, degete. 106.- 1762 (7270) ianuarie 11. – Catrina preoteasa vinde două pogoane de vie şi o firtă, cu livadă împrejur, patru pogoane de vie lui Grigore Bărbierul, cu 75 de lei, fiind mai drept să o ia decât Sterie Vutcarul; via la Socola, în dealul Coroiului. Adică eu, Catrina preut(e)asa răpăosatului preutului Vasili G(os)p(o)d, înpreună cu fii(i) mei Ang(h)eluţă i Costandin, adeverim printr-acest adevărat zapis

134

precum să s(e) ştie că având două pogoani de vie şi o firtă cu livada ei înpregiur ca în patru pogoani de pământ, cari vie şi nooă ne era cumpărătură de la Ioniţi şi Ang(h)eluşa, şi via este pe moşia Socolii, pe dialul Coroiului, între via lui Vasili Olariu şi între via C(h)irilii călugărului, şi scoţindu-o să o vindem o şi vândusăm lui Sterii(e) Vutcariu drept 75 lei, şi zapis îi făcurăm cum ni-au dat triizăci de matce şi cinzăci lei bani gata. Dar Gligori Bărbieriu fiind nepot de soru lui Ioniţi, vânzătoriului celui dintâiu cu via, n-au îngăduit pe Sterii(e) Vutcariul să o cunperi, ci obligând îndată a doo(a) zi după vânzare(a) noastră ş(i) au cerşut la negustori de li-au luat sama, ş(i) au dat dreptate Gligori Bărbieriu să o cunperi, şi Sterii(e) Vutcariul n-au avut altă să răspundă, ci ş(i)-au cerşut banii ce ne didesă noaă pe vie şi c(h)eltuiala, şi Gligorii Băebieriul i-au dat banii şi c(h)eltuiala, şi Sterii(e) Vutcariul încă i-au dat zapisul cel ce-i făcusăm noi de vânzare(a) vi(e)i din vălet 7(2)70 gen(arie) 10, cum scrie pe largu. Deci şi noi, fiindu-ne via totu de vânzare, de nime siliţi nici asupriţi, ci de a noastră bună voia am vândut via de mai sus arătată cu preţul ce-au întors banii lui Sterii(e) Vutcariul, şi i-am dat şi zapisul vec(h)iu de cumpărătura ce-am avut de la Ioniţi şi Ang(h)eluşa. Deci de acmu înainti să aibă Gligorii Bărbieriul şi soţul dumi(sale) şi fiii, nepoţii, strănepoţii, să stăpâniască în veci, să le fie moşia stătătoari, nerăşuită, şi să-şi facă şi dresă Gpd. Şi la această adevărată vânzarea noastră s-au tâmplat şi alţi oameni de cinsti carii s-au iscălit marturi, şi noi încă ni-am iscălit. V(ă)le(a)t 7270 gen(arie) 11 Eu preutiasa Catrina am vândut cu voie me(a). Eu Ang(h)elac(h)i sân Catrina am vândut cu vo(i)e me(a). Eu Costac(h)e brat Ang(h)elac(h)e am vândut cu vo(i)e me(a). Şi cu mâna noastră ni-am iscălit. Eu Ioniţ Urniu isc. Eu Ioniţ Gane martur. Ion popa Zadivan am scris cu zisa numiţilor vânzători. D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 23, Original, filigran, bine conservat. 107.- 1762 (7270) martie 2, Iaşi. – Carte domnească prin care Grigore Callimachi, Voievodul Moldovei, întăreşte schimbul dintre Inochentie, episcop de Huşi, şi Dumitraşcu Palade mare vornic, primul dând moşia Cioriceşti şi bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, primind satul Voloseni şi jumătate din satul Vârâţi. Copie Cu mila lui Dumnezău Noi Grigorii Ioanu V(oie)voda Domnu(l) Ţării Moldaviei. Înştiinţare facem cu acest ispisoc al domniei mele tuturor celor ce pre dânsul vor căuta, sau pre el citind vor auzi, că iată viind înainte domnii mele cinstit părintele şi rugătoriul svinţie sa Kir Inocentie, episcopul de Huş, niau arătat un zapis din ani 7269, de la dlui cinstit şi credincios boeriul domniei mele Dumitraşco Palade vel vor, cu iscălitura şi pecete

135

dli, întru cari zapis s-au văzut iscălit şi al nostru pre cinstit şi dhovnicescu părinte svinţia sa Kir Gavriil, mitropolitul ţării şi credincioşi boerii domnii mele, dlor Ioan Bogdan vel logft, Lupul Balş vel vorc, i Andronaci, i vel spătr, i Toader Cantacuzino vel ban, Alexandru Neculce vel pahc, în care zapis aşa scrie; Cum că având dumlui un sat întreg la ţinutu Fălciului, pe apa Prutului, de iasta parte, anume Volosănii, care să hotărăşte cu moşie episcopii Huşului, fiind aproape de episcopie; Deci dumlui din bună voinţă s-au învoit cu svinţie sa şi au făcut scimbătură, adică dat-au dumi svinţii sale episcopului acest sat întreg de mai sus arătat, şi sfinţie sa episcopul de Huş datu-i-au dumsale moşie drept moşie satul Cioriceştii, ce este tot la ţinut Fălciului, iarăş de iasta parte pe malul Prutului, şi fiind pe moşie Volosănii puţini oameni şăzători, datu-i-au sfinţie sa dumsale mai mult bălţile ce sânt în capul moşii Cioriceşti şi patru pogoane de vie cu pomătul lor ce sânt la Huş, în dialul Pleşii despre Dreslăvăţ, şi ş-au dat şi scrisorile veci, cele ce li-au avut pe aceste moşii, unul la mâna altuia, hotărând ca de acum înainte scimbul acesta ce au făcut să fie stătătoriu şi bine păzit, şi moşie ce-au dat-o dumlui cu scimbu episcopiei, să o stăpâniască episcopie cu pace şi să-i fie driaptă ocină şi moşie în veci. Aşijdere, scrie ca să să ştie şi aceasta, că în zapisul cel de cumpărătură ce au cumpărat sfinţie sa moşie Cioriceştii, au cumpărat şi giumătate de sat Vârâţii, şi această giumătate de sat au rămas să o stăpâniască episcopie, căci la tocmala dumsale vorclui i-au dat numai satul Cioriceştii. Deci şi domnie me încă dacă am văzut această scimbătură şi aşăzământ de bună învoială şi de tocmală între dumlui Dumitraşcu Paladi vel vorc şi între sfinţie sa Kir Inocentie, episcopul de Huşi, şi cu alte iscălituri, întâi a precinstitului al nostru dhvnicesc părinte sfinţie sa Kir Gavriil, mitropolitul Ţării Moldavei, şi cu iscăliturile cinstiţilor şi credincioşilor boerilor domnii mele de mai sus numiţi, am crezut. Şi iată dar că şi de la domnie me încă dăm şi întărim şi înoim cu acest domnescu ispisoc al domnii mele svintei episcopii Huşilor ca să-i fie şi de la domnie me svintei episcopii satul Volosănii şi giumătate de sat Vârâţii, de mai sus scrisă, drepte ocini şi moşii, uric şi întăritură din tot locul, cu tot venitul moşiilor, neclintite şi nestrămutate de la sfânta episcopie stăpânire în veci. Scrisu-s-au ispisocul acesta în Iaş de Vasile Gane diacul de divan. La anii 7270 mart 2 Lc Pce Iordaci logft proci. Costandin Grecian 3 logft. Trecutu-s-au la condică de Simion Burgele. 1818 noemv 2: Posloduindu-să copie aceasta din cuvânt şi fiind întocma cu orginalul s-au adeverit.

136

Iscălit Veniamin Mitropolit Moldavvii D.J.A.N.V., Colecţia Documente, 45 (18), f. 2v-3, Copie. EDIŢII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog de documente întocmit de: Grigore Găneţ, Costică – Ioan Gârneaţă, Bucureşti, 1986, p. 79, nr. 225. 108.- 1762 (7270) martie 11, Iaşi. – Grigorie Ioan Voievod întăreşte episcopului Inochentie şi episcopiei Huşilor, stăpânirea asupra satelor Stănileşti, Măicani şi Sterpeni, din ţinutul Fălciu, date de Ştefan Bosii, în schimbul satului Pojorăuca din ţinutul Soroca şi vadul podului de peste Nistru. Copie Cu Mila lui Dumnezeu Io Grigorie Ioan Voevod D(o)mn(ul) Ţării Moldaviei Facem ştire cu acestu ispisoc al Domniei meli, tuturor celor ce pre dânsul vor căuta, sau pre el cetind vor auzi, că iată viindu înaintea domniei meli ci(n)stit părintele şi rugătoriul nostru svinţie sa kir Inoc(h)entie, episcopul de Huşi. Ni-au arătat un zapis din anii 7269 de la boeriul nostru dumn(ealui) Ştefan Bosii jâc(nicer), cu însuşi(i) iscălitura sa, întru care zapis s-au văzut iscălit şi al nostru pre(a) cinstit şi d(u)hovnicesc părinte svinţie sa kir Gavriil, mitropolitul ţării, şi cinstiţii şi credincioşii boierii domniei mele, dumnealor Ioan Bogdan vel logofăt, Dumitraşco Paladi vornic, Andronac(h)i vel spatar, Vasilie Buhăescul biv vel pah(a)r(nic), Iordac(h)i vel logofăt, întru care zapis aşa scrie, cum că având jâc(nicerul) Bosii(e) trei sate întregi, la ţinutul Fălciului, pe apa Prutului de iasta parte, anume Stenileştii, şi Măicanii, şi Sterpenii, ce sânt alăturia tot într-un hotar, cari să hotărăsc cu moşiile episcopiei Huş(u)lui, fiind aproape şi de episcopie. Deci jicniceriul Bosii(e) din bună voinţa sa s-au învoit cu svinţie sa şi au făcut sc(h)imbătură; Adecă, data-u jic(nicerul) Bosii(e) svintei episcopii Huşului aceste sate mai sus arătate, şi svinţie sa episcopul data-u jicniceriului moşie, drept moşie satul Pojorăuca, ce este la Soroca şi cu vadul podului ce umblă în apa Nistrului, la târgul Sorocii, care moşie şi cu vadul podului este danie svintei episcopii de la domnie sa Costandin Racoviţă Vodă, După cum pre larg adiverează hrisoavele domniei sale, atâta pentru moşii, cât şi pentru vadul podului, şi ş(i)-au dat şi scrisorile cele vec(h)i, ce au avut pe aceste moşii, unul la mâna altuia, hotărând ca de acmu înainte sc(h)imbul acesta să fie stătătoriu şi bine păzit, şi moşiile ce-au dat jic(niceriul) sc(h)imb episcopiei să le stăpâniască episcopie cu pace, să fie drept ocini şi moşii în veci. Aşijdere(a), scrie şi aceasta ca să să ştie că cu această tocmală au hotărât aşăzarea între dânşii, că de s-ar tâmpla vreodată a să întinde cineva cu vreu(n) c(h)ip de pricină ca să ia venitul podului din mâna jâcniceriului Bosii(e), sc(h)imbul ce-au făcut să nu să mai strămute, ci să ste(a) tot neclătit. Şi nici jâc(nicerul) şi nici altă săminţie a sa să nu mai fie volnic a mai ceri înapoi moşiile

137

mai sus numite sc(h)imbul ce-au dat, şi episcopie de cătră dânşii să nu mai fie supărată, ci în veci să rămâe moşiile stătătoare în stăpânirea episcopiei, şi cu sc(h)imbul mai sus arătat şi înc(h)inat de la jâc(nicer) lui Dumnezeu şi Svinţilor Apostoli hramul svintei episcopii. Şi după toate aceste(a) mai încredinţ(e)ază jâc(nicerul) în zapis şi aceasta pentru podul ce este pe moşia svintei episcopii, anume Cosăuţii, ce este din sus de Soroca, despre jâc(nicer) sau despre cumpărătorii pârcălăbiei, şi a pod(u)lui Sorocii, nici odinioară supărare să nu aibă, ci să umble podul svintei episcopii, cu paci în veci. Deci, şi domnie me(a), încă dacă am văzut această sc(h)imbătură şi aşăzământ de bună învoială şi de tocmală între Ştefan Bosii(e) jâcniceriu şi între svinţie sa kir Inoc(h)entie, episcopul de Huşi, şi cu alte iscălituri, întâi a pre(a) cinstitului al nostru d(u)hovnicesc părinte svinţie sa kir Gavriil, mitropolitul Ţării Moldavi(e)i, şi cu iscăliturile cinstiţilor şi credincioşilor boerilor domniei mele am crezut. Şi iată dar că şi de la domnie mea, încă dăm şi întărim, şi înnoim cu acest domnesc ispisoc al domniei mele svintei Episcopii Huşilor, ca să fie şi de la domnie mea svintei episcopii Huşului aceste sati de mai sus scrisă, şi podul ce este pi moşie svintei epi(s)c(o)p(ii), anume Cosăuţii, din sus de Soroca, drepti ocini şi moşii, uric şi întăritură din tot locul, cu tot venitul moşiilor şi a podului, neclătite şi nestrămutati de la svânta episcopie stătătoare în veci. Scrisu-s-au în Iaş(i) de Vasilie Gane, diacul de divan. La anii 7270 mart(ie) 11 Protocălit de Ioan Bogdan vel logofăt. Costandin Grec(eanu) 3 logofăt. Trecutu-s-au la condică de Simion Burgele D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 31, Copie; O copie în D.A.N.I.C., Manuscrise, nr. 545, f. 112-112v; EDIŢII: Copia din Manuscrise, nr. 545, a fost publicată de Costin Clit, Documente huşene, vol. I, p. 33-34, nr. 34. 109.- 1762 (7270) martie 20. – Nicolae Huşanul Bunda împreună cu fratele său Lazăr Huşanul Bunda din Iaşi vând lui Gheorghe Lungul, tot de acolo, două pogoane de vie la Ochi în Huşi, cu 55 de lei de argint. Adică eu, Nicolai Huşanul Bunda, înpreună cu frate(le) mieu Lazăr Huşa(n)u(l) Bunda, de aici den Eşi, ot mah(laua) Broşteni, dat-am zapisul nostru la mâna lui G(h)eorg(h)ii Lungul ot tam, precum să să ştie că i-am vândut 2 pogoane de vie di la Oc(h)iu din Huş(i), părţile noastre, care pogoane sânt lângă Cârstea diaconu(l), cumnat lor i lângă Luca Portărescu, care părţi le-(a)mu vândut noi de-a noastră bună voi(e) drept 55 de lei, adic(ă) cincizecişicinci de lei bani buni de argint, să aibă a stăpâni dumnealui şi fii dumnealui şi ficiorii dumnealui şi nepoţ(i) şi strănepoţi şi neam de neamul dumnealui să aibă a stăpâni cu bună pace, să nu aibă a să scula nime(ni) din neamul nostru a o răscumpăra fiind că noi de a noastră

138

bună voi(e) le-(a)mu vândut trebuindu-ne banii la păsul nostru. Şi când s-au făcut acest zapis au mai fost şi alţi oameni mari. Şi pentru mai adeverit credinţa ne-am iscălit şi în gios să să crezi. 7270 mart(ie) 20 Eu Nicolai Huşanu Bunda, adeverez. Eu Lazăr Huşan(u) Bunda brat Nicolai adeverez. Eu Gavril Butuc copil din cas(ă) martur. Şi am scris eu Ioniţ(ă) logofăt mare cu zisa lor şi martor. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 18, Original, difolio, filigran, degete. 110.- 1762 (7270) martie 22. - Nicolae Huşanul Bunda împreună cu fratele său Lazăr Huşanul Bunda din Iaşi vând episcopului Inochentie două pogoane de viecu livadă de la ograda de la Ochi, pe moşia episcopiei, cu 50 de lei. Adică eu, Nicolai Bunda Huşanul, dinpreun(ă) cu fratele mieu Lazăr Bunda, de aici din Eş(i) ot mahalaoa Broşten(i), făcut-am adevărat zapisul nostru acesta la mâna sfinţii sal(e) părintelui kir Inoc(h)entie, episcopului de Huşi, precum având noi doao pogoane vie şi cu livadă la Huşi la ograda de la Oc(h)iu pre moşie Episcopiei şi în ograd(ă) cu viile episcopiei. Care aceste mai sus numite 2 pogoane vie, de a noastră singură bună vrere vândutu-li-am sfinţii sali numitului părinte kir Inoc(h)entie, episcop Huşi, drept cincizăci lei, dându-ne sfinţie sa la mână deplin plata aceasta. Deci de acmu înainte nimene din noi sau din neamul nostru, nepoţi sau strănepoţi, să nu să amestece la ce(a)de bună voe vânzare noastră aceasta, ce sfinţii sale episcopului să-i fie moşie şi ocină, care vii şi noao ne sint moştenire de la părinţi. Şi la această vânzare a noastră tâmplându-se şi alt(e) obrază de cinste s-au iscălit. Şi pentru mai bună credinţa şi noi ni-am iscălit. (Vă)le(a)t 7270 mart(ie) 22 Eu Neculai Bunda Huşan. Eu Lazăr Bunda copil în cas(ă) frate lui Nicolae. Eu G(h)eorg(h)ie Lungul tij ot Broşteni. Eu Gavril Butuc copil în cas(ă). Acest zapis scrisu-l-am eu popa Ştefan din Cu(…) cu zisa şi învăţătura lui Neculai Bunda i a lui Lazăr brat Neculai. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 19, Original, difolio, filigran, degete 111.- 1762 (7270) aprilie 10. – Gligori Bărbierul din Iaşi, primeşte înapoi banii de la episcopul Inochentie, pentru două pogoane de vie, pe care le răscumpărase de la Sterie Vutcariul şi care acum rămân în stăpânirea episcopiei.

139

Adică eu, Gligori Bărbierul din Eşi, dat-am zapisul zapisul meu la mâna sfinţii sali Ionic(h)ent(i)e, episcop de Huşi, precum să să ştie că fiind două pogoani de vie pe dialul Coroiului, făcute de un moş al meu şi înpreună cu tată(l) meu, le-au fost vândutu moşimeu unui preut Vasâle, care murind preutul şi vânzindu-le preutiasa unui Sterie Vutcariul cu giudecată li-am fost răscumpărat eu, acmu fiind svinţie sa rudenie cu acel preut şi poftindu-mă ca să-mi eu banii înapoi şi să-i dau svinţi(ei) sali ace(a) vie, eu încă n-am (i)eşit din cuvântul svinţii sali şi mi-am luat banii înapoi ce i-am fost dat şi cu dobânda lor şi cu toată c(h)eltuiala ce s-a făcut. Adică am luat eu din mâna sfinţii sali optzăci şi şasă lei şi 26 parali bani cu dobânda lor i cu toată c(h)eltuiala. Deci i-am dat şi eu toati zapisăli celi vec(h)i şi acesta ca să aibă a o stăpâni în veci. Iar când s-ar întâmpla ca să iasă această vie din mâna Sfinţii sali şi să încapă în mână streină dându-ne mâna să avem noi a le răscumpăra. Şi pentru mai mari credinţa am pus şi degitul. (Vă)le(a)t 7270 aprilie(ie) 10 Eu Gligori Bărbieriul am pus degit(ul). Eu Andrei am scris cu zisa lui Gligori. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 20, Original, difolio, filigran. 112.- 1762 (7270) aprilie 25, Iaşi. – Cârstea Diaconul de la Huşi împreună cu soţia sa Lupa, fata Paraschivei ….vând lui Inochentie, Episcopul Huşilor, 5 firte de vie şi o livadă de pomi la ograda Ochiului, pe moşia Episcopiei, cu 60 de lei. Adică eu, Cârste diaconul de la Huşi, înpreună cu soţul meu Lupa, fata Parasc(h)ivii Huşencii, făcut-am acest adevăratu zapis al meu la cinstită mâna Preosfinţii sale părintelui kir Ionoc(h)entie, episcopul Huşilor, precum să s(e) ştie că noi de nime(ni) siliţi nici asupriţi ce din bună voe noastră am vândutu sfinţii sali cinci firte de vie şi cu livadă de pomi ce iaste la Huşi, pe moşia sfintei episcopii Huşilor în ograd(a) Oc(h)iului, alăture(a) cu viile sfinţii sale, care vie şi mie îmi este dată de zestre de la socrii mei Huşencii. Această vie şi cu livadă de pomi i-am vândut-o noi preosfinţii sali părintelui episcopului de mai sus scrisu drept şesăzăci de lei bani gata şi ne-au datu sfinţie sa plata deplin toţi aceşti bani de mai sus scrişi în mâna noastră. Deci să-i fie sfinţi(e)i sale şi sfintei episcopii driaptă ocină şi moşie şi cumpărătură în veci şi nime(ni) alţii din niamul nostru să n-aibă triabă. Şi în tocmala noastră la vânzare s-au întâmplatu boeri şi preuţi şi neguţitori şi oameni buni care văzind din bună voia vânzare(a) şi plata deplin(ă) în mâna noastră toţi s-au iscălitu mai gios şi care n-au ştiut carte şiau pus degetile cu mâna lor. Şi noi pentru mai întemeietă credinţa am iscălit cu mâna noastră ca să fie de bună credinţă şi să-şi facă preosfinţie sa şi întăritură de la măria sa vodă pre acest adevăratu şi încredinţatu zapis al nostru să s(e) stăpânească cu bună pace. U Ias văletu 7270 aprilie(ie) 25

140

Eu Cârste diaconul şi eu Lupa. Eu Neculaiu Bunda şi eu Lazăru Bunda. Şi eu Gavril Butucu. Eu popa Ştefan din Cu(…) m-am tâmplat. Şi eu Teodor potropopa (…) m-am tâmplat la acest zapis. Şi eu Simion C(h)eşco uricarul am scris zapisul cu zisa diaconului Cârstei şi sintu şi martur. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 21, Original, difolio, filigran. 113.- 1762 (7270) iunie 3. – Ion Creţescu cu femeia lui Aniţa dăruiesc episcopiei Huşilor, prin episcopul Inochentie, partea lor de moşie din Dobreni, de peste Prut, în gura Lăpuşnii, pentru pomenire. Adică eu, Ion Creţescul din preună cu femeia me(a) Aniţa, fata Armenii Cerdoae, dat-am adevărat zapisul nostru la mâna sfinţii sale părintelui episcopului de Huş(i), Kiriu c(h)ir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că am dat danie parte(a) noastră de moşie din satul Dobrenii, în gura Lăpuşnii, piste Prut, de nime nesiliţ(i) nici asupriţ(i), ce de-a noastră bună voe am dat sfintei episcopii parte(a) noastră cât să va alege, ca s(ă) fie pomană la sfânta episcopie, pentru sufletile noastre şi pentru sufletile părinţilor noştri, ca s(ă) fie dr(e)apt(ă) ocină şi moşie sfintei episcopii în veaci. Iar cine din niamurile noastre s-ar ispiti a strica această danie a noastră să fie blăstămaţ(i) şi afurisiţ(i). Şi la această danie s-au tânplat mulţi o(a)meni buni, preoţ(i) şi mazili, carii mai gios s-au şi iscălit. (Vă)l(ea)t 7270 iun(ie) 3 Eu Ion Creţescul am dat danie. Şi eu Aniţa fata Armenii Cerdoae am dat cu voe me(a). Ieromonah Misail am fost faţ(ă) la această danie. Eu preotul Ştefan ot episcopie am fostu faţ(ă). Şi eu Grigoraş Burg(h)ele(a) m-am tâmplat faţ(ă) şi mi-am pus şi degetul. Eu Irimie Cloşcă vornic ot Huş(i) martur. Şi eu dascălul Lupaşco ot episcopie am scris zapisul lui Ion Creţescul şi a Aniţii, femeii lui.

D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 10, Original, filigran, degete. 114.- 1762 (7270) iunie 3. – Safta Gânsculeasa, împreună cu feciorii ei Constantin şi Ioniţă, feciorii lui Toader Gânscă, dăruiesc episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie partea lor de moşie din Dobreni, în gura Lăpuşnii, pentru pomenire. Adică eu, Safta Gânsculias(ă), dinpreună (cu) feciorii mei, anume Costantin şi Ioniţ(ă), feciori lui Toader Gânscă, dat-am adevărat zapisul nostru de danie la

141

mâna sfinţii sale părintelui episcopului de Huş(i), c(h)iriu c(h)ir Inoc(h)entii, de nime siliţ(i), nici asupriţ(i), ce de a noastră bună voe am dat danie parte(a) noastră de moşie Dobrenii, din gura Lăpuşnii, piste Prut, parte(a) noastră cât să va alege, ca s(ă) ne fie pomană la sfânta episcopie, pentru sufletele noastre şi a părinţilor noştri, drept acee(a), am dat danie sfintei episcopii, ca s(ă)-i fie dr(e)aptă ocină şi moşie în veci. Iar cine din niamurile noastre s-ar ispiti ca să strice această danie a noastră, ori feciori, ori nepoţ(i), ori strănepoţ(i), să fie blăstămaţ(i) şi afurisiţ(i) de Domnul Dumn(e)zău şi de Pre(a)curată Maica lui, şi de noi încă să fie ne(i)ertaţ(i). Şi pentru credinţa n(e)-am pus şi degitile ca să s(e) crează. (Vă)l(ea)t 7270 iun(ie) 3 Eu Safta Gânsculiasă am dat danie. Eu Costantin sin lui Toader Gânscă am dat danie cu vo(ia) me(a). Eu Ioniţ(ă) sin lui Toader Gânscă Gânscă am dat cu voe me(a). Eu dascălul Lupul ot episcopie am scris zapisul cu zisa lor. Iermonah Misail m-am tâmplat. Eu Irimie Cloşcă vornic ot Huş(i) martor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 11, Original, degete. 115.- iulie 2. – Preotul Ion Şerban, fost protopop, dăruieşte episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, partea sa de moşie de la Şopârleni, ţinutul Fălciului, pentru pomenire. † Adică eu, preutul Ion Şerban, proin protopop, dat-am adevărat zapisul meu, la blagoslovita mâna părintelui Inoc(h)entie, episcopului de Huş(i), pe cum să să ştie, că am dat o parte de moşie din săliştea Şopărleni, ce iaste la ţinutul Fălciului, pe apa Prutului, care moşie să hotărăşte din sus cu moşia Pogăneşti, iar din gios cu moşia episcopi(e)i, care aceast(ă) parte am dat-o svintii episcopii a Huşului, de nime silit sau asuprit, ce de a mea bună voe, ca să fie moşie în veaci svintii episcopii, pentru sufletul moşilor şi a părinţilor şi al nostru. Şi acea moşie să să ştie că înblă în doi bătrâni şi pe moş, îi c(h)iamă pe unul Şerban al meu moş, iar iar pe celalalt Platon, care cu acela n-am tr(e)abă, ci ce s-a alege din parte(a) lui Şerban giumătate de bătrân aceea o am da(t). Deci de s-ar scula cineva din ficiorii mei sau di(n)alt n(e)am al meu ca să înto(a)rcă unii ca aceia să fie blăstămaţi de domnul Dumnăzău şi de Maica Prea Cin(sti)ta şi de toţi Svinţii şi de mine să fie neertat în veaci amin. Iul(ie) 2 Şi pentru mai amre credinţă m-am şi iscălit. Erei Ion Şerban proin protopop. D.A.N.I.C., F.E.H., XL / 12, Original, difolio, filigran.

142

116.- 1762 (7271) decembrie 1. – Gheorghe Beldiman biv vel stolnic şi soţia sa Măriuţa fac danie preotului Neculai, trei pogoane de vie pe moşia Hoceni, ţinutul Fălciului. Di vremi că într-aciastă lumi vremelnică şi trecătoari frumos lucru este aş(i) căuta cineva ticălosul său suflet, cari şi noi după multă slujbă ci am cunoscut di la părintile Neculaiu, pentru osteniala sfinţii sali, iată şi eu G(h)iorg(h)i Beldimanu biv vel stolnic, înpreună cu giupâniasa me(a) Măriuţa, am dat danii sfinţăii sali loc di trii pogoani di vie pi moşia noastră Hocenii, ci esti la ţinut(ul) Fălciului, ca să-ş(i) facă oriundi şi-ar plăce(a) pi ace(a) moşăi(e). Şi fiind că di a noastră bună voi(e) iam dat ace(a) danii(e), să-i fie sfinţăii sale driaptă ocină şi moşă(i)e, şi ficiorilor, şi nepoţilor sfinţăii sali, să aibă a o stăpâni cu paci, şi nimeni să nu fii(e) volnic a luoa aciastă danii(e), atât din fii(i) noştri, cât şi din fraţi, iar de s-ar ispiti cineva, ori fii(i) noştri, ori din fraţi, a luoa aciastă danie, să fii(e) neiertaţi di noi şi di Dumnezău. Iar di ar vre(a) părintele Necolaiu, ori ficiorii sfinţii sali ca să vândă ace(a) danie, să nu fii(e) volnici alţii streini a o cumpăra, ci iarăşi(i) din niamul nostru să o cumpere. Şi pentru lui mare credinţă ni-am şi iscălit. (Vă)le(a)t 7271 dec(em)v(rie) 1 iu Iscăliţi: G(h)eorg(h)i Beldiman biv vel stolnic. Andriiu Beldiman biv vel comis. Alecu Beldiman. Ianac(h)i Beldiman. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 40 / 33, Original; Respectiv o copie din 23 ianuarie 1822. 117.- 1763 (7271) aprilie 25. – Vornicul de poartă Sămion Arămescu şi alţii din porunca domnului Grigorie Ioan Voievod şi a lui Manolache Costache, mare logofăt, aleg partea lui Enache Savin de la vistierie, din moşia Şcheea, ţinutul Fălciului, pe care o are danie de la mătuşa sa Peniţa. Din poronca pre(a) înălţat(ului) şi luminat(ului) domnlui nostru Grigori(e) Ioan V(oie)vod şi al dumis(al)i Manolac(h)i Costac(h)i vel log(o)făt, am fost rânduiţi ca să mergem la nişte părţi di moşii a lui Enac(h)i Savin ot vist(ierie), ce are la ţânut(ul) Fălciului, şi mergând la sălişte(a) Şc(h)ee(a) la o parte de moşie ce are danie de la o mătuşă a lui, anume Peniţa şi măsurându-să moşie s-au găsit funi(i) 15 şi stănj(ini) 15. Şi s-au dat moşie în giumătate pe doi fraţi, şi am ales lui Enac(h)i Savin ot vist(ierie) 7 p(o)l funi(i) şi 7 p(o)l stănj(ini) şi s-au stâlpit cu p(i)etre. Şi am purces din drumul Măju(lor) în margine(a) drumului din gios în margine(a) moşi(e)i am pus un stâlpul de piatră şi de acole(a) înpresoară apoi în muc(h)e(a) dialului am pus alt stâlpu de piatră şi de acole la vale tot înspre apus pân(ă) în pârăul ce să c(h)iamă Sărata şi de acole în margine(a) din sus în malul

143

unui iaz au venit măsura şi de acole la dial înspre so(a)re răsare în muc(h)e(a) dialului am pus stâlpu de piatră şi de acole tot înspre soare răsare păn(ă) iar în drumul Măjălor şi în margine(a) drumului am pusu stâlpu de piatră. Şi s-au înc(h)iet şi aşe am găsit cu cale şi cu dreptate şi cu răzeşii dinpreună am făcut această mărturie şi hotarnică la mâna lui Enac(h)i Savin ot vist(ierie) ca să-i fie de credinţă şi am iscălit mai gios. (Vă)le(a)t 7271 apr(ilie) 25 Sămion Arămescu vor(ni)c de poartă. Ion Bot(e)zat. Eu Ioniţ(ă) frate preut(ului) Neculaiu răzeş. Eu Ion Orac ot Lunca răzeş. Ropan (…) răzeş. D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /1, Original, difolio, pecete inelară în tuş. 118.- 1763 (7271) aprilie 25. – Simion, vornic de poartă şi alţii, din porunca lui Grigorie Ioan Vodă şi a lui Manolache Costache, mare logofăt, hotărnicesc partea lui Enache Savin de la vistierie, ce are în moşia Cloşcari, ţinutul Fălciul. Măsura palmei. Din poronca pre(a) înălţat(ului) şi luminat(ului) domnlui nostru Grigori(e) Io(a)n Vo(ie)vod al dumis(al)i Manolac(h)i Costac(h)i vel log(o)făt, am fostu rânduiţ(i) ca să mergem la nişte părţi de moşii a lui Enac(h)i Savin, ce are la ţinut(ul) Fălciului, şi mergând la sălişte(a) Cloşcarii, am c(h)emat şi pe alţi răzăşi şi megieşi de acolo şi s-au aflat Cloşcarii un bătrân, şi având Enac(h)i Savin zapis de danie pe giumătate de bătrân, am făcut odgon de 20 stânj(ini) şi stânj(inul) de 8 palme şi am măsurat locul Cloşcarii în curmezâş şi s-au găsit 17 funi(i) şi dându-i în giumătate s-au aflat pe giumătate de bătrân lui Enac(h)i Savin 8 funi(i) şi zeci stânj(ini) şi am pus stâlpu de piatră în margine(a) din gios unde să hotărăşte cu moşie Şurve şi am măsurat în sus înspre moşie ce să c(h)iamă Ţapul 8 funi(i) 10 stânj(ini) şi şi am pus alt stâlpu de piatră. Şi de acole la vale înspre soare răsare păr(ă) în colţul T(i)mirlenilor şi am pus iarăşi stâlpu de piatră şi de acole în gios pe pârâu iarăşi 8 funi(i) 10 stânj(ini) iarăşi păr(ă) în margine(a) moşi(e)i şi am pus iarăşi stâlpu şi piatră şi s-au înc(h)rrt această moşie cu patru p(i)etri. Şi aşa am găsit cu cale şi cu dreptate şi am făcut şi noi această mărturie şi hotarnică la mâna lui Enac(h)i Savin ot vist(ierie). Şi pentru credinaţa am şi iscălit. (Vă)l(e)t 7271 apr(ilie) 25 Eu Sion G(h)iban răzeş. Eu Ioniţi Romaşco răzeş. Eu Andreiu Păcurar răzeş. Şi mulţi oameni din Plotuneşti.

144

Şi eu Simion vornic de poartă am iscălit şi am pus pecete. Ion Bot(e)zat D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /2, Original, difolio, filigran, pecete inelară în tuş. 119.- 1763 (7271) mai 4. – Grigorie Calimah Voievod întăreşte episcopiei Huşilor stăpânirea pe două pogoane de vie cu livezi, din moşia mănăstirii Socola în dealul Coroiului, în urma pricinii avută cu Grigore Bărbierul. Io Grigorie Ioan V(oie)voda Boji(iu) Mil(o)st(iiu) G(o)spădar Zemli Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domni(e)i meale, că s-au giudecat de faţ(ă) la Divan, înaintea domni(e)i meale şi a tot sfatul nostru, cinstit părinteli şi rugătoriul nostru sfinţia sa c(h)ir Inoc(h)entie, episcop Huşului, prin vec(h)ilul său Iosaf diacon, cu Grigorie Bărbier di aicea din Eşi, pentru doo(ă) pogoani de vie şi cu livezi, ce sintu aicea aproapi de oraş Eşii, pe dealul Coroiului, pe moşia mănăstirii Socolii, jăluind Grigorie Bărbieriul că aceste vii fiind a tatălui lui, şi de la mâna unui unc(h)i a lui vânzindu-să unui popa Vasili, fiind el atuncea copil micu fără de vârstă, şi fiind viile multă vreme în stăpânirea popii. După moarte(a) popi(i) lui Vasili s-au sculatu-să preuteasa popii lui Vasili şi au vândut viile unui Sterie Vutcariul. Atunci prinzând de veste Grigorie, după dreptate dând banii ş(i)-au luat lucrul său părinţăscu. Dar fiind că sfinţia sa episcopul era rudenii(e) cu preuteasa popii lui Vasili, s-au sculat ş(i)-au cerşut ca să întoarcă banii lui Grigorie Bărbieriul şi să ia sfinţia sa viile, şi Grigorie Bărbier neprimind să-i iasă din mână ocina sa părinţască au vrut să iasă şi la giudecată. Şi aşa de o parte trăgea sfinţia sa episcopul să ia viile cu rudenia, de altă parte le trăgea Grigorie Bărbier să le ia, fiindui lui părinţăşti. Apoi amândoo părţile s-au primit şi nu ş(i)-au mai cerşut giudecată, şi ca o învoial(ă) au făcut la mijlocu, şi au dat sfinţia sa episcopul banii preţul viilor şi au luat viile, primind şi Grigori(e) Bărbier de li-au luat sfinţia sa episcopul. Dar şi sfinţia sa încă au primit de la mâna lui Grigorie Bărbier zapis cu tocmală hotărâtă într-acesta c(h)ip, ca oricând or (i)eşi viile din mâna sfinţi(e)i sali să nu fie alţii volnici să li ia, fără decât numai Grigorie Bărbier. Şi nu multă vreme au trecut la mijlocu şi sfinţia sa episcopul au trecut peste tocmala zapisului ce primisă, făcând sc(h)imbu(l) viilor cu pitariul G(h)iorg(h)ie, dându pitar(u)lui G(h)iorg(h)ie viile aceste(a), şi pit(arul) G(h)iorg(h)ie au dat episcopi(e)i un ţiganu şi nişte firte de vie de la Huş(i). Atunce(a) Grigorie Bărbieriul văzind că sfinţia sa episcopul au trecut peste hotarul aşăzământului ce-ş(i) pusăsă, n-au primit să fie viile la pit(arul) G(h)iorg(h)ie la mână străină, şi iarăşi(i) ca dintâiu ş(i)-au cerşut lucrul său părinţăscu. Şi dând jalobă domni(e)i meli ş(i)-au cerşut dreptate, şi (i)eşind de faţ(ă) la Divan înaintea domni(e)i meli, am întrebat domnia mea pe vec(h)ilul sfinţi(e)i sali episcopului ce are să răspunde, de vreme că sfinţia sa episcop(ul) n-au păzit tocmala zapisului ce primis(e). El au răspunsu că viile de au (i)eşit din mâna sfinţi(e)i sali episcopului, nu li-au vândut pit(arului) G(h)iorg(h)ie pe bani, ci au făcut sc(h)imbu şi la acesta de vreme că sfinţi(e)i sale episcopului i-au (i)eşit viile din mână cu dreptate am găsit domnia mea decât să fie la mâna pit(arului) G(h)iorg(h)ie, mai bine să fie la mâna lui Grigorie Bărbier, fiindui părinţăşti. Şi întâiu am poruncit domnia mea ca să s(e) aşeze Grigorie Bărbier cu pit(arul)

145

G(h)iorg(h)ie, au ţigan să-i dea, au ban(i), şi să-şi ia viile, şi stând ca să s(e) aşeze nu s-au putut aşeza, şi neputându-să aşeza, iarăşi(i) de iznoav(ă) au (i)eşit înainte(a) domni(e)i mele, cerşind Grigorie Bărbier ca să întoarcă banii sfinţi(e)i sale episcopului preţul viilor, şi sfinţia sa s(ă) se aşeze cu pitariul G(h)iorg(h)ie. La aceasta au răspuns vec(h)ilul sfinţi(e)i sali episcopului că luându-să viile din stăpânirea pit(arului) G(h)iorg(h)ie, atunci nici pit(arul) G(h)iorg(h)ie nu primeşte altă aşăzare cu episcop(ul), fără de cât vr(e)a să-ş(i) ia ţiganul său şi firtele acele(a) de vii(e), şi pe ţigan apucând de l-au însurat dându-i ţiganca episcopi(e)i. A să lua de la episcopie să pricinuieşte pagubă episcopi(e)i, şi la aceasta au cerşut vec(h)ilul sfinţi(e)i sali din cartea sfinţi(e)i sali, de vreme că G(h)iorg(h)ie pit(arul) îş(i) va lua ţiganul său de la episcopie din care să pricinuiaşte pagubă episcopi(e)i, să-ş(i) ia şi episcopia viile înapoi ca să le ţie iarăşi(i) după tocmala zapis(u)lui ci au primit. Şi la aceasta ieşind domnia mea, şi dinpreună cu tot sfatul domni(e)i mele, de am luat sama, după dreptate am hotărât ca nici la mâna pit(arului) G(h)iorg(h)ie să fie viile, dar nici la mâna lui Grigorie Bărbier, ce iarăşi(i) în stăpânirea episcopi(e)i să fie să le stăpânească cu bună pace, şi când or vrea să iasă din stăpânirea Episcopi(e)i, ori cu ce c(h)ip de tocmală şi oricând, să nu fie volnici alţii a le cumpăra sau a le lua cu altu c(h)ip, fără de cât Grigorie Bărbier sau fraţii lui. Şi după cum hotărâm mai sus aşa să s(e) urmeze şi să să păz(e)ască, într-alt c(h)ip să nu fie. Aceasta înştiinţăm. V(ă)l(ea)t 7271 mai 4 D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 30, Original, filigran, bine conservat, pecete ovală în chinovar. 120.- 1763 (7271) iunie 15. – Vasile Gârdea cu femeia sa Maria şi cu feciorii lor dăruiesc episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie partea lor de moşie din Dobreni, în gura Lăpuşnii, pentru pomenire. Adic(ă) eu, Vasilie Gârdea, şi cu femeia mea Marie, şi cu feciorii mei, datam adevărat zapisul nostru de danie la mâna svinţii sal(e) părintelui Inoc(h)entie, ipiscopului de Huş(i), precum noi de nimene siliţ(i), nici asupriţ(i), ce de a noastră bună voe am dat danie svintii episcopii, parte(a) noastră de moşie, piste Prut, în gura Lăpuşnii, cât să va alege, ca s(ă) fie pomană pentru sufletele părinţilor noştri, şi pentru a noastre suflete, în veaci să fie ocină şi moşie sfintii episcopii. Iar cine din niamul nostru s-a ispiti a străca această danie a no(a)stră şi pomană, să fie blăstămaţ(i) de Svinţii Apostoli, hramul Sfintii Episcopii. Drept aceia pentru mai mare încredinţare ni-am pus şi degitile ca s(ă) să criază. (Vă)l(ea)t 7271 iun(ie) 15 Eu Vasilie Gârde. Eu femeie lui Vasilie, Marie. Eu dascălul Lupu ot Episcopie am scris zapisul cu zisa lor.

146

D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 12, Original, filigran, degete. 121- 1763 (7271) iulie 1. – Sandul, feciorul Catrinii din Huşi, vinde episcopului Inochentie cinci firte de vie cu pomăt cu tot pe Drislavăţ, pe moşia episcopiei, cu 30 de lei. Adică eu, Sandul, fecior Catrinii din Huşi, făcut-am adivărată scrisoarea mea la mâna sfinţii sale părintelui episcopului de Huşi c(h)ir Inoc(h)entie, precum să să ştie că de nimeni nesilit, nici asuprit, ci de a mea bună voia am vândut sfinţi(e)i sale cinci firte de vie cu pomăt cu tot ce am avut pe Drislavăţ pe moşie episcopiei, drept treizăci de lei; şi banii mi-au dat deplin în mânule mele. Care vie şi mie mi-au fost de cumpărătură şi scrisorile vec(h)i ce-am avut le-am dat toate în mânule sfinţi(e)i sale şi de acmu să o stăpâniască sfinţia sa ca pe o dreaptă vii a sfinţi(e)i sale cu pace. Şi nimenea din niamul meu să n-aibă a să amesteca. Şi pentru mai mare credinţa mi-am pus şi degetul, iscălindu-se şi alte obraze de cinste ce s-au întâmplat. (Vă)le(a)t 7271 iuli(e)1 Eu Sandul fecior Catrinii. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 22, Original, difolio, deget, filigran. 122.- 1763 (7271) iulie 1. – Monahul Iftemie vinde episcopului Inochentie al Huşilor 5 firte de vie cu pomăt cu tot pe Drislăvăţ pe moşia episcopiei cu 35 de lei. Adică eu, Iftemie monah, zet Iorgăi, făcut-am adevărată scrisoarea mea la mâna sfinţii sale părintelui episcopului de Huşi, kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că de nimeni nesilit nici asuprit ci de a mea bună voe am vândut sfinţii sale cinci firte de vie cu pomăt cu ce am avut pe Drislăvăţ pe moşie episcopiei, agiungând la vreme de bătrâneţi şi nefiind putincios ca să o lucrez, am vândut-o sfinţii sale drept treizăci şi cinci de lei şi mi-au dat sfinţie sa toţi banii deplin în mânule mele, şi de acum înainte să o stăpânească sfinţie sa ca pe o dreaptă vie sfinţii sale cu pace şi nimeni din tot neamul mieu să n-aibă a să amesteca. Şi pentru mai mare credinţa mam şi iscălit, iscălind şi alte obraz(e) de cinste care s-au întâmplat. (Vă)le(a)t 7271 iuli(e) 1 ….. diacon Iftene D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 23, Original, difolio, filigran.

147

123.- 1764 (7272) martie 9. – Ioniţă Pandele feciorul Afteniei, împreună cu nepoţii săi de frate, Ştefan şi Iordache şi cu alţii dăruesc episcopiei Huşilor o vie cu pomăt. Adecă eu, Ioniţ Pandeli, feciorul Afteniei, nepot lu(i) Tănas Miţele şi a Ileenii, femeia Miţălii, scriem şi mărturisim de nime(ni) siliţ(i) nici asupriţ(i), ci de a noastră bun(ă) voe, înpreun(ă) cu nepoţii miei de frate, feciorii lui Costantin, Ştefan şi Iordac(h)e şi cu toţi fraţii noştri feciorii lui Costantin Pandeli, înpreun(ă) cu unc(h)iul nostru Ioniţ(ă), am dat şi am dăruit svintei mănăstiri episcopii Huş(u)lui, a noastră driaptă ocină o vie şi cu pomăt, care vie şi pomăt au fost a lui Tănas Miţelii moşului nostru şi au dat-o zestre fiicăsa Aftiniei mamii mele şi a frăţini meu lui Costantin şi acmu eu înpreun(ă) cu nepoţii miei am dat-o svintei episcopii pentru sufletele lor şi a noastre ca să-i fie dreaptă ocină şi moşie în veci stătătoare şi să aibă svinţie sa părintele kirio kir Inoc(h)entie episcopul Huş(u)lui a stăpâni cu bun(ă) pace şi nime(ni) din rudeniile noastre sau din seminţiile noastre niciodată să n(u) aibă a să amesteca. Şi pentru mai mare credinţa ne-am pus şi degetele şi când s-au făcut această scrisoare s-au tâmplat multe obraze de cinste care am fost s-au iscălit. (Vă)le(a)t 7272 mart(ie) 9 Eu Ioniţ(ă) Pandili. Eu Ştefan sin Pandili. Eu Iordac(h)i sin Pandili. Simion Turbatul mazil. Eu Pintelei din Tătărăni mar(tor). Eu Lupaşci ot Stroeşti mar(tor). D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 24, Original, hârtie dublă, degete, filigran; Menţiune la Melchisedec Ştefănescu, op. cit., p. 289. 124.- 1764 (7272). – Maria, fata Irodii, pe care a ţinut-o Andone Borşu, nepoata lui Mihăilă Giurcă, împreună cu fiii, vinde episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, părţi de moşie din Bogzeşti, Frenţeşti, Ichimeşti şi Curteni, ţinutul Fălciului, cu 50 de lei, şi dăruieşte unei mănăstiri altele din Bogzeşti şi Curteni, pentru pomană. Adică eu, Maria, fata Irodii, ce au ţânut-o Andone Borşu, nepoată lui Mihăilă Giurc(h)e, din preună cu fii(i) mei, datam adevărată scri(s)o(a)rea noastră la mâna svinţii sali părintelui episcopului de Huş(i), c(h)ir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că de nime nesiliţi, nici asupriţi, ci di-a no(a)stră bună voie am vândut a no(a)stre drepte ocine şi moşie ce avem di pe moşul nostru Giurc(h)e, la ţinutul Fălciului, pe apa Crasnii, anume jumătat(e) de sat din Bogzăşti, şi jumătat(e) de sat di Frenţăşti, şi de jum(ă)tat(e) di sat, jum(ă)tat(e) tot dintr-acesta sat, cari să facu trii părţi, şi mai rămâne o parte a mănăstirii Brădiceştilor, şi a şesa parte din Ic(h)imeşti, parte(a) Dragnii şi a Mocşii, şi parte(a) noastră cât să va alegi din satul Curtenii, ce sintu pe Lohan, aceste toate părţile noastre li-am vândut svinţii sali numitului

148

episcop, dreptu cincizeci lei, bani gata. Şi ni-au dat svinţie sa toţi banii deplin în mânile noastre, şi noi încă am dat aceste părţi de moşie de mai sus arătate ca să fie a sfintii episcopii drepti ocine şi moşie în veci. Şi nime din niamul nostru să n-aibă treabă a se amesteca, ce episcopie să stăpâniască cu paci, fiindu şi răzeşi în Ic(h)imeşti, şi în Frenţăşti. Şi pentru Bogzeşti, şi Curtenii, încă am socotit ca să fie să rămâi supt stăpânire(a) unii sfinte mănăstiri ca să s(e) pomeniască şi numele moşilor şi a părinţilor, cum şi a noastre. Şi scrisori vec(h)i ce am avut pe acesti părţi de moşie încă li-am dat toate în mâna numitului episcop. Şi la această tocmală s-au întâmplat şi alte obraz(e) de cinste cari mai jos s-au iscălit. Şi pentru mai mari credinţa ni-am iscălit şi noi, puindu şi degitili. (Vă)le(a)t 7272 Eu Maria nepoata lui Giurc(h)e. Eu Tănas sin Marii. Eu Costantin tij sin ei. Eu Ioniţ tij sin ei. Simion Turbatul. Irodiacon Mafteiu. Ion Bot(e)zat mar(tur). Irimie Cloşcă vor(nic) ot Huşi. Eu irodi. (…) Ioan am scris cu zisa Marii D.A.N.I.C., F.E.H., XLVII / 25, Original, filigran. 125.- august 27. – Ilie Romila, Vasilache Romila, Ştefan Bahrin, Anghel, preotul Ion din Micleşti, roagă pe părintele Macarie să vină cu suretul uricului, că Ciolpan i-a împresurat de tot moşia Rânzeşti. Cinstit şi al nostru părinte sufletescu, molitva ta părinte Macarie, să fii molitva ta s(ă)n(ă)tos. Pintru moşie Rânzeştii vii şti că au înpresurat-o Ciolpan de tot şi în frunte despre răserit şi pe matca Jigăli(e)i, şi am trimis pe Vasile, copilul lui Vasilac(h)e. Să vii molitva ta cu suretul uricului aice(a) la moşie, iar neviind să-l trimiţ(i) pe copil şi smintel(i) să nu faci că pâne este multă şi ei grăbăscu şi face vro blăstămăţii, şi apoi îi fi şi molitva în pricină aceasta. Şi fii molitva ta s(ă)n(ă)tos. A molitvii tali, mici şi plecaţ(i) fii sufleteşti. Ilie Romila. Vasilac(h)e Romila. Ştefan Bahrin. Ang(h)el. Şi toţ(i) răzeşii. Şi eu preutul Ion ot Micleşti. Av(gust) 27

149

D.A.N.I.C., F.E.H., IX / 6, Original, bine conservat. 126.- 1765 aprilie 10. – Grigorie Alexandru Ghica Voievod porunceşte lui Leon Imbo, ispravnic de Soroca, şi lui Ioan Meleghi vornic de poartă, în urma rugăminţii episcopului Inochentie, să meargă să hotărască moşia Cosăuţi a episcopiei, din acel ţinut, fiind călcată de diferiţi vecini. Io Grigorie Alexandru G(h)ica V(oe)voda Boj(iiu) M(i)l(o)st(iiu) G(o)podar Zemli Moldavscoi. Credincios boeriul domnii mel(e), dum(nealui) Leon Imbo biv vel med(elnicer), is(pravnic) de Soroca, i dum(itale) Meleg(h)i vor(nic) de poar(tă), vă facem ştire că domnii meli au jăluit cinst(it) şi al nostru duhovnicescu(l) părinte sfinţia sa Kir Inoc(h)entie, episcopul de Huş(i), cum că are sfânta episcopie o moşie la ţânut(ul) Sorocăi, anume Cosăuţii, car(e) moşie să înpresoar(ă) de cătră unii şi alţii de p(r)in pregiur, şi cerşind de la domnia me(a) boer(i) hotarnici ca să i să hotărască moşia. Iacă vă rânduim domnia me(a) şi vă poruncim luând carte(a) domnii meli să vă sculaţi şi să mergeţ(i) la numita moşie, şi să strângeţ(i) pe toţ(i) răzăşii de înpregiur, şi dup(ă) scrisori şi mărturii a oameni bătrâni căutând şi stăpânirea moşii pe unde va fi stăpânit răpăosatul Neculai Racoviţ(ă) med(elnicer), cum veţ(i) găsi cu cale şi cu dreptate în frica lui Dumnezău şi făr(ă) de voia veg(h)eti să hotărâţi moşia sfintei episcopii, stâlpindu-o şi cu pietri hotară din giur înpregiur, după care hotărâre ce viţ(i) face să daţ(i) şi mărturie hotarnică în sămn(e), iscălit(ă) de dum(neavoastră) şi d(e) toţ(i) acei ce să vor afla la hotărât. Iar carii din răzăş(i) nu să vor odihni cu hotărârea ce viţ(i) face şi or ave(a) mai mult a răspunde să le daţ(i) zi de soroc şi împreun(ă) cu mărturia dum(neavoastră) să vie la divan. Aceasta scriem. 1765 apr(ilie) 10 D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 13, Original, difolio, filigran, pecete inelară în chinovar.. 127.- 1765 aprilie 28. – / Ioan Meleghi vornic de poartă / din porunca domnului Grigore Alexandru Ghica, hotărniceşte moşiile Cosăuţii şi Iorjeniţa de pe Nistru din ţinutul Soroca, ale episcopiei Huşilor. Din luminată poronca pre(a)înălţatu(lui) domnului nostru, mărie sa Grigorie Alexandru G(h)ica V(oie)voda, fiind rânduit cu luminată cartea mării sale, întru cari mi s(e) porunceşti ca s(ă) îndreptăz şi s(ă) hotărăsc o moşii, anume Cos(ă)uţii şi Iorjeniţa, a sfintii episcopie a Huşilor, carile sint pe apa Nistrului, la ţinutul Sorocii, carile pi din sus să hotărăscu cu moşie Şeptilicenii şi cu moşia Cureşniţa, iar pi din jos să hotărăscu cu moşia Bajrauca, a sfintii măn(ă)stiri S(fe)ti Spiridon, iar dispre răsăritu să hotărăşti cu apa Nistrului, iar dispre apus să hotărăscu cu locul târgului Sorocii şi cu Liubliniţa. Şi fiind acestea doao moşii necăutati, le ar fi înpresurat răzeşii altor moşii ce sint p(r)in pregiur; şi ar(ă)tându sfinţie sa părintele Kir Ionic(h)entie, episcopul Huşilor, precum că-i înpresoar(ă) moşiile alţi răzeşi, după poroncă am mărsu acolo, (la) di mai sus ar(ă)tatile moşii şi am strânsu mulţi oameni

150

înpregiuraş(i), bătrâni şi tineri, cari au trăit pi aceste moşii, anumi Ursul Răvencu ot Cureşniţ(a), şi Ioniţ(ă) Petrona răzeş ot tam, şi Toma Zam(ă) N(e)agră ot Liubliniţ(a), şi Ştefan Cumpăn(ă) o(t) tam, şi Vas(i)lii Stăvi lot Cos(ă)uţ(i), şi Nică ot tam, şi Statii o(t) tam, şi Miron Cărăiman o(t) tam, şi Alexii pisar lişescu ot Soroca, şi Mitrian zet Trofin Mihăescul ot tam; Fiind şi Trofin sân Mihăescul ot Soroca dinpreun(ă) cu-n ficior a lui Andrunac(h)ii, şi s-au întrebatu pentru acesti moşii pi oaminii di mai sus ar(ă)taţi cum ştiu pentru aceste moşii, cu sufletili lor, şi pe unde au apucat stăpânind mai înainti di vremi. Ar(ă)tând aceşti oameni bătrâni precum au apucat stăpânire Cos(ă)uţilor, din gura văii Hlibiciocului, ci esti în ţara leşască, şi cad(e) gura văii în apa Nistrului, şi de acolo drept pe lângă o movilă mare la un hotar vec(h)iu, cari au mărturisit Trofin Găoah sân Ilhescul, precum că esti mormânt, dar nu-i hotar, carile s-au dovedit cercându-s(e) precum că este hotar, şi el singur s-au cunoscut că cu greşal(ă) şi cu înpresurare(a) sufletului lui au ar(ă)tatu; Di care noi, dintr-acea piatră cunoscând că moşie vini întri colţuri din piatră dintraceea am purces asupra Racovăţului, şi în zarea dealului am făcut c(h)iotoare cu doao p(i)etri înfundate dispre locul domnescu, căci o piatră înfundiaz(ă) şi alta purcede alăture în sus cu locul G(o)s(po)d piste doao şanţuri, undi s-au pus piatră hotar; şi de acole tot în sus unde să întâlneşti Cos(ă)uţii cu Iorjeniţa în dreptul moviliţii s-au pus piatră hotar jgebuin fund; Şi de acolo purcede Iorjeniţa alăture tot cu locul G(o)sp(o)d., drept pi la fântâna lui Ceobu, şi în sus, unde să întâlneşti cu moşia Liubliniţăli la doao p(i)etri înfundate, undi disparti locul G(o)s(po)d şi cu Iorjiniţa. S-au mai pus piatră hotar şi acolo alăture cu Liubliniţa, tot în sus în margine(a) dumbrăvii s-au găsit piatră hotarnică dispărţitur(ă) Liubliniţii dispre Iorjiniţ(a); şi de acolo în sus p(r)in dumbrav(ă) pân(ă) und(e) să întâlnescu Iorjiniţa şi cu Şeptelicenii, s-au pus fundu dispre Şepteliceni, cari o piatră mergi în sus, dar alta ci esti la mijlocu purcede la vale p(r)in capul Rediului din sus p(r)in jum(ă)tăţile pământurilor spre valea Iorjeniţii între văi, în piscu(l) de sus de peşteri s-au pus piatră hotar, dispărţitur(ă) Şeptilicenilor, şi di acolo piste vali la dial, şi piste pământuri la o movilă din sus lângă drum Movilăului s-au pus doao pi(e)tri hotar, o piatră înfundiaz(ă) Şeptilicenii, iar alta purcede Iorjeniţa şi cu Cureşniţa pisti drum p(r)in dumbrav(ă), drept la malul Nistrului, danii priutului Nicolai Pitrona, fratilui Ioniţ(ă). Şi cu aceste semne s-au înc(h)eiatu această margine. Os(ă)bitu, iarăşi(i) am mărsu la hotarul vec(h)iu, cari în alta, Trofin Mihescul, că nu-i hotar şi s-au dovedit că-i drept hotar, şi de acoli am purces alăture cu Bajrăuca spre răs(ă)ritu, pisti un drum, şi s-au pus piatră hotar, şi de acole piste vale(a) Mălăciunilor în podiş, s-au pus piatră hotar, şi de acolo tot pi podiş la o bişcuţ(ă) de movil(ă) în dreptul movilii cei mari, undii ocol di piatră, s-au pus piatră hotar, şi de acolo piste Zăpodin în şes s-au pus piatră hotar, şi de acolo drept la malul Nistrului, înpotriva văii Hlibiciocului, ci esti piste Nistru. Şi aşe s-au înc(h)ieatu aceste doao moşii a sfintii măn(ă)stiri a episcopii Huşilor, cu acesti semni şi hotar(e) din jur înprejur. Şi am făcut şi de la noi aceasta mărturie hotarnică la mâna sfinţii sale părintelui Eonic(h)entii, episcopul Huşilor, şi pentru credinţa ni-am iscălit, iar înprejuraşii neştiind carti ş(i)-au pus numili şi degitile. (Vă)l(ea)t 1765 ap(rilie) 28

151

D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 14, Copie; vezi documentul din 10 aprilie 1765. 128.- 1765 octombrie 3. – Mai mulţi oameni din satul Rânzeşti mărturisesc că moşia Budăiul, ţinutul Fălciu, numită mai înainte Fântâna Cucutina, a fost stăpânită mai înainte de logofătul Manolache Costache, apoi de Antohi Focşa. Suret Adică noi, o samă de oameni de la ţinut(ul) Fălciului, de la satul Rânzăştii, cari mai gios ni-am pus şi degitile, data-m mărturie noastră la mâna lui Ioniţ(ă) Focşe, şi Costandin Focşa precum aducându-ni dum(nealui) ispravnic(ul) din poronca mări(e)i sale lui vod(ă) ca să mărturisâm adivărul, pentru moşii(e) Budeiul, cari din vec(h)i îi numit(ă) numile moşi(e)i Fântâna Cucutina, ce esti la ţinut(ul) Fălciului. Noi aşe ştim şi mărturisim cu sufletili noastre, precum că ţinem minte de când muscalii cii de de mult, şi această moşii(e) s-au numit tot Budăiul, şi stăpânitori încă am apucatu pe dumis(ale) logof(ătul) Manolac(h)e Costac(h)e, şi pe urmă (i)eşând un Antohi Focşa ce giudecată ar fi avut cu dumis(ale) logof(ătul) Manolac(h)i nu ştim. Iar moşie au rămas suptu stăpânirea Focşii, cari au pus şi vec(h)il la moşii(e) de a lua de a zăce(a), pe un Timofti Săcaru, tatul lui Vasile, şi au stăpânit moşia pân(ă) c(e)-au murit, iar după moarte(a) Focşii, iarăş(i) au intrat stăpânitor dumis(ale) logof(ătul) Manolac(h)e şi au stăpânit moşia ca un an şi mai bini. După aceia râdicându-se un Ştefan Focşa călăraş, fratile lui Antohi Focşa, iarăş(i) ce giudecată vor fi avut cu dumi(sale) logof(ătul) Manolac(h)e nu ştim, dar stăpânitor moşi(e)i au rămas acestu Ştefan Focşa, şi iarăş(i) au pus vec(h)il pe Timofti Săcară, şi au stăpânit moşie până ce au murit. După moarte(a) acestuia iarăş(i) au intrat stăpânitor dumi(sale) logof(ătul) Manolac(h)e Costac(h)e, cari acmu de când stăpâneşti dumi(sale) moşia circa(?) 15-16 ani, şi când au stăpânitu Focşăştii moşia, lua de a zăce(a) numai din bălţile cu peşti, iar la câmpu fiind că era moşie nelucrată, de lua dejmă, au de lua noi nu ştim şi fiindcă ne-au arătat şi carte de blăstăm a preosfinţi(e)i sali părintelui mitropolit, dup(ă) cum am ştiut în frica lui Dumnezău şi întru adevărat mărturisâm aceasta. (Vă)le(a)t 1765 oc(tombrie) 3 Eu Vasle Loloiu om de 70 ani. Eu C(h)iriac om de 75 ani. Eu Co(n)stantin Focşa om de 61 ani. Eu Costandin Plăcintă om de 61 ani. Eu Vasâli Timofti ficior dejmariului om de 40 ani. Din luminată poronca mări(e)i sali lui Vod(ă) aducând înainte(a) me(a) pe aceşti oameni de mai sus arătaţ(i) au mărturisit înainte(a) me(a) după cum mai sus arată mărturie. G(h)iorg(h)ii Beldiman biv vel stoln(ic) is(pravnic). Şi eu G(h)iorg(h)ii Stanciul am scris cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 32, Suret.

152

129.- 1766 octombrie 20. – Ioniţă Băican împreună cu feciorul său Toader vând episcopului Inochentie un pogon de vie de la Ochi, pe moşia episcopiei, cu cramă şi livadă, cu preţ de 40 de lei. Adică eu, Ioniţă Băican şi cu ficiorul meu Toader, făcut-am adevărat zapis(ul) nostru la mâna svinţii sale părintelui episcop de Huşi, c(h)ir Inoc(h)entie precum să s(e) ştie că am vându(t) noi un pogon de vie la Oc(h)i, pe moşie sfintei episcopii şi fiindu-ne de vânzare au (i)eşit svinţie sa cumpărătoriu, fiind tot într-o ogradă cu viile episcopii şi am vândut svinţii sale acest pogon de vie şi cu crama din capul vii de la vale şi o casă şi cu livada din capul vii până în drumul Oc(h)iului şi tocmala ne-au fost să ne de(a) patruzeci de lei şi ni-au dat toţi deplin în mânule noastre şi de acmu înainte să aibă svinţie sa a o stăpâni ca pe o driaptă ocină a episcopii şi nime(ni) alţii din toate niamurile noastre să n(u) aibă treabă a să amesteca la această vânzare a noastră. Şi pentru mai mare credinţa ne-am pus şi degitile şi am iscălit şi alte obraz(e) cari s-au întâmplat. 1766 oct(ombrie) 20 Eu Ioniţă Băican. Eu Toader sin lui. Eu monah Tanas ot Flor(e)şti m-am tâmplat la această vânzare. Eu irmonah Iorest m-am tâmplat. Ion Botezat martor. Eu diacon Ioniţ(ă) ot Episcopii am scris cu zis(a) lor D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 25, Original, hârtie dublă, degete, filigran. 130.-1766 noiembrie 2. – Ioniţă Langa, ginerele lui Donie, împreună cu femeia lui Safta şi cu copii lor, vând episcopului Inochentie al Huşilor a patra parte dintr-un pogon de vie de la Ochi, pe moşia episcopiei, cu preţ de opt lei şi jumătate. Adică eu, Ioniţă Langa zet Donii, înpreună cu femeia mea Safta şi cu copii noştri, Mih(a)lac(h)i i Agac(h)i i Lupa, Maria, făcut-am adevărat zapisul nostru la mâna svinţii sali părintelui episcopului de Huşi c(h)ir Inoc(h)entie, să s(e) ştie că având noi a treia parte dintr-un pogon de vie zestre de la socrul mieu Donie, care vie este la Oc(h)iu într-o ogradă cu viile svintei episcopii, tot pe moşie episcopiei şi fiindu-ne de vânzare au (i)eşit svinţia sa cumpărător, fiind tot într-o ograd(ă) cu viile episcopiei. Şi am vândut svinţii sale această a treia parte dintr-un pogon ce este numai vie, făr(ă) de livadă în capul viei şi tocmala ni-au fost să ne de(a) opt lei şi gium(ă)tat(e) şi ni-au dat toţi banii deplin în mânule noastre şi de acmu înainte să aibă svinţia sa a o stăpâni aceast(ă) parte de vie ca pe o dreaptă ocină a episcopiei. Şi nime(ni) alţii din toate niamurile noastre să n-aibă triabă a să amesteca la aceast(ă) vânzare a noastră şi pentru mai mare credinţa ni-am pus degitile şi au iscălit şi alte obraze care s-au întâmplat.

153

1776 noem(brie) 2 Eu Ioniţ Langa zet Donie am vândut. Eu Safta fiica lui Donie am vândut înpreună cu copii noştri. Eu Donie socrul lui Ioniţ m-am tâmplat faţ(ă). Eu Zaharie Proica m-am tâmplat faţ(ă). Eu (i)er(o)m(o)nah Atanas ot Flor(e)şti am fost faţ(ă). Ion Butzat martor. Eu ier(o)monah Iorest ot episcopie am scris cu zisa lui Ioniţ i a Saftei. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 26, Original, hârtie dublă, degete, filigran. 131.- 1767 decembrie 4. – Costandin Greceanu biv vel stolnic şi Vasile Adam jitnicer mărturisesc că din porunca domnului Ioan Grigorie Calimah au hătărnicit moşiile Ichimeştii şi Frenţeştii de pe apa Crasnei, ţinutul Fălciului, care trec şi peste Crasna în ţinutul Vasluilui, ale episcopiei de Huşi, de răzeşii vecini. Facem ştire cu această mărturie a noastră că din luminată porunca mării sale pre(a) înălţatului d(o)mnului nostru Ioan Grigorie Ioan Calimah V(oie)vod, ce ne-au adus svinţia sa părintele episcopul de Huş(i), Kir Inoc(h)entie, am mers la moşie Ic(h)imeştii i Frenţeştii, ce sint pe apa Crasnii, la ţinut Fălciului, şi trec pest(e) Crasna şi în ţinut Vasluiului. Şi am strâns toţi megieşi(i) şi răzeşi(i) de p(r)in pregiurul acestor numite moşii, anume preutul Miron i diaconul Ursac(h)i i diaconul Ioniţ(ă) Muste i Ioniţ(ă) Lungul vornic din Ivineţeşti i Păladie i Iordac(h)i Buzălan toţi răzeş(i) din Ivineţeşti, i Ang(h)eluţă Agăriici mazil răzeş din Bogzeşti i Ioniţ Gordul vornic di poartă ginere lui Agărici i Costantin Agărici med(elnicer) răzeş din Curteni i Ioniţ(ă) Mârzacul vec(h)ilul dum(isale) Ioniţ(ă) Păladie biv vel logofăt de cătră moşie Părtănoşii, şi întrebându-i pe toţi aceşti de mai sus arătaţ(i) răzăşi ca să ne mărturisască în frica lui D(u)mn(e)zău pe unde ştiu că au umblat din vec(h)i hotarăli acestor de mai sus numite moşii, au purces răzeşii de Ivineţeşti înainte şi niau arătat o groapă în dial despre răsărit în margini(a) dumbrăvii şi au mărturisit că acia groapă est(e) hotar care desparte Ic(h)imeşti de Ivineţeşti, şi de la ace(a) groapă am făcut drept spre răsărit păn(ă) în dreptul zării dialului şi am făcut bour într-un stejar unde să (în)tâlnesc moşiiledespre Crasna cu moşiile ce vin de la Lohan despre răsărit. Şi de la bour am făcut înapoi iar pe la groapa ce ni-au arătat Ivineţeştii şi am pus piatră în groapă hotar. Şi am mers tot la vale pe pisc peste Ivineţeşti şi peste Ic(h)imeşti şi într-un pisc din mijloc am pus iar piatră şi ni-am pogorât la vali păn(ă) aproapi de drumul cel mari di pi şăsul Crasnii într-un pisc despre răsărit şi am pus piatră. Şi am trecut piste drum şi pista apa Crasnii spre apus şi am mers pe margine lacului pe din sus cari acestui lac îi zic puţul Irinii şi am trecut la dial în costişă şi am pus piatră şi de la piatră am purces drept la dial şi ni-am suit în zare(a) dialului la o piatră vec(h)i ce este între Ic(h)imeşti şi între Ivineţeşti. Şi de acoli tot zari(a) peste vale(a) lui Ţurc(h)i şi peste vale(a) a trei arburi şi am mers la 2 p(i)etri noao ci sint colţ Părtănoşilor unde să lovesc şi cu Iviniţeştii. Şi de la celi 2 p(i)etri ni-am întors în curmeziş şi ni-am coborât pe o vâlcică şi am trecut peste vale(a) lui

154

Ţurc(h)i şi ni-am suit la o piatră vec(h)i ce desparti Ic(h)imeştii de Frenţeşti şi între Părtinoş. Şi de la ace(a) piatră ni-am pogorât în costişa Horăeţii şi am pus 2 p(i)etre şi am făcut fund şi Frenţeştilor. Şi ni-am întors peste Frenţeşti şi peste Bogzeşti şi am purces spre Crasna pi o vătaştină şi mai din dial de un ulm singur în costiş(ă) am pus piatră şi am purces pe din gios de ulm şi aproape di drum despre apus într-un pisc unde au mărturisit că au fost şi piatră vec(h)e cari s-au şi găsit semni am pus paitră noao şi am trecut piste Crasna spre răsărit în şăs lângă drum şi am pus piatră. Şi de acolo drept la dial spre răsărit peste Frenţeşti şi peste Bogzeşti pe din gios unde au fost prisaca lui Ang(h)eluţă Agărici şi pe la 2 stejari ce sint în costişă alături şi păn(ă) în zari(a) dialului unde să (în)tâlnesc cu moşiile ce vin di la Lohan dispre răsărit. Şi am purces zare(a) în sus păn(ă) în hotarul Ic(h)imeştilor şi pe la capul Ic(h)imeştilor tot zare(a) în sus păn(ă) am agiuns la stejarul ce am făcut bour di unde am purces hotărând. Deci cerând numitul episcop ca să s(e) şi măsoare acest(e) de mai sus numit(e) moşii Ic(h)imeştii şi Frenţeştii ca să ştie cari câtui de lată şi pe unde să dispart Ic(h)imeştii de Frenţeşti, am făcut funi(a) de 20 stânj(eni) şi stânj(enul) 8 palmi şi fiind că din zari(a) dialului din dumbravă şi păn(ă) în şăsul Crasnii toată costişa sint rîpi şi spini care nici cum nu vin la măsură, ni-am pogorât în şăsul Crasnii pe drum înpotriva p(i)etrii ce esti în margini(a) Ic(h)imeştilor dispre Ivineţăşti şi am purces măsurând pe drum în gios păn(ă) unde ni-au arătat megieşii că au fost hotarul Ic(h)imeştilor într Frenţeşti şi am găsit 22 funii 4 stânj(eni) şi am pus piatră hotar. Şi am măsurat Frenţeştii în gios păn(ă) în hotarul despre Bogzeşti şi am găsit 8 funi(i) şi am trecut pest(e) Crasna spre apus şi iar am mers la piatra ce(a) din margini(a) Ic(h)imeştilor despre Ivineţeşti din dial di puţul Irinii şi am purces măsurând pest(e) gura văi(i) lui Ţurc(h)i păn(ă) într-o piatră vec(h)i în costiş(ă) şi am găsit 21 funi(i) 60 stânj(eni) 3 pol palme şi din piatra vec(h)i am măsurat Frenţeştii păn(ă) în piatra ce s-au pus din dial de ulmu despre Bogzeşti şi am găsit 8 funi(i) 18 atânj(eni) şi iar ni-am întorsu la celi 2 p(i)etri ce s-au pomenit mai sus colţ Părtănoşilor şi din p(i)etri am măsurat capul Ic(h)imeştilor pe unde să loveşti cu Părtineşi păn(ă) în piatra dispre Frenţeşti şi am găsit 27 funi(i) 15 stânj(eni). Şi am măsurat şi capul Frenţeştilor despre Părtănoş păn(ă) în hotarul Bogzeştilor şi am găsit 7 funi(i) 11 stănj(eni). Şi cuprinzând svinţia sa numitul episcop supt stăpâniri(a) svinţii sali amândouo moşiili Ic(h)imeştii şi Frenţeştii cu baştină de la ctitorii vec(h)i şi cu zapis(…) nouo cumpărat de svinţia sa. Am întrebat pe toţi numiţii megieş(i) cine ci au să răspund(ă), ei au mărturisit că n-au nimică să răspunză, ci cu frica lui D(u)mn(e)zău aşa ştiu şi mărturisesc cî toati baştinili di la ctitori şi cumpărăturili Svinţii sali sint adevărate şi buni, să şi le stăpâniască cu paci de cătră toţi, la cari şi noi văzând într-acesta c(h)ip încredinţăm mărturie din gurili lor, după cum am ales şi am hotărât am dat aceast(ă) mărturie la mâna Svinţii sali numitului Episcop, încredinţat cu iscăliturile noastre şi alte ce s-au întâmplat. V(ă)le(a)t 1767 dec(embrie) 4 Cosd(andin) Grecean(u) biv vel stolnic. Vasile Adam jitnicer.

155

D.A.N.I.C., F.E.H., LX / 1, Original, hârtie. 132.- 1768 ianuarie 20. – Grigore Ion Callimachi Voievod întăreşte episcopiei Huşilor stăpânirea pe tot locul târgului Huşi, luând dijma după obicei. Cu mila lui Dumnăzău Noi Grigorie Ioan Calimah Voevod Domn Ţării Moldovii. Binevrându domnia mea, cu a noastră bună învoire, din curata şi luminata inimă şi din tot sufletul nostru am socotit. De vreme că sfintele biserici şi mănăstiri sânt lăcaşuri Dumnezeeşti, întru care de-a pururi să săvârşaşte jărtva cea făr(ă) de sânge a Domnului Nostru I(i)sus Hristos, carele cu prea sfântul şi prea cinstit sângele său au rădicat păcatele a toată lumea. N-au vrut dar Dumnezău să s(e) c(h)ivernisască sfintele rugi cu alt mijloc, făr(ă) cât cu milostenie a pravoslavnicilor creştini, precum iaste vederat lucru la toţi. Pentru sfintele biserici şi mănăstiri ce sânt zidite de luminaţii şi răpăosaţii domni, ce-au fost mai (î)nainte de noi, carii unii dintre dânşii, după ce li-au zidit le-au şi miluit cu moşii, cu bucate, cu odoare şi alte daruri. Iar alţii li-au întărit cu obiceiurile cele bune cu venituri, din veniturile domneşti, volnici fiind ca nişte stăpânitori a acestui pământ a Moldovii, ca să le rămâie în urmă vecinică pomenire. Pentru aceea dar luat-am aminte şi pentru sfânta episcopie a Huşului, unde să cinsteşte şi prăznuiaşte hramul Sfinţilor, Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, care această sfântă episcopie şi Dumnezeescu locaş, aflându-s(e) la loc ca acela, şi fiindu şi cea mai slabă episcopie decât celelante ce să află întru aceasta de Dumnezău păzită ţară, de la care sfântă episcopie viindu înaintea domnii mele iubitoriul de Dumnezău şi al nostru duhovnicesc părinte sfinţia sa kir Inoc(h)entie episcopu, şi au adeverit cum că tot locul târgului Huşii ce-au fost domnescu au fost dat danie sfintei episcopii de la alţi luminaţi domni ce-au fost mai (î)nainte de noi, şi-l are şi acum în stăpânire episcopia. Dar la let [spaţiu gol-N.A.] (în)tâmplându-s(e) boala ciumei la Huşi şi lipsind sfinţia sa câtava vreme de acolo, a avut scrisorile locului Huşii la un toc pecetluit. Şi după venirea sfinţii sale la episcopie, făcând cercetare pentru casă şi pentru scrisori, după cum alte multe lucruri ce i-au lipsit, au lipsit şi scrisorile locului târgului Huşului, care pân(ă) astăzi nu s(e) găsescu. Şi pentru ca după vreme să nu s(e) istirască sfânta episcopie de acel loc, ne-au rugat sfinţia sa să facem milă cu sfânta episcopie, să-i întărim stăpânirea locului acela şi cu hrisovu(l) domnii mele. Deci încredinţându-l domnia mea, din însuşi sfinţii sale adevărul, n-am trecut cu vederea cererea şi rugăminte(a) sfinţii sale. Şi iată printr-acest hrisov a domnii mele după afierosirile altor luminaţi domni şi domnia mea dămu şi întărim sfintei episcopii stăpânire pe tot locul târgului Huşii, să fie volnicu a stăpâni tot acel loc, precum şi înainte l-au stăpânit, luându şi dejma pe obiceiu , cât să va face pe locul acela. Şi de acum înainte să-i şi de la domnie mea driaptă ocină şi moşie cu tot venitul neclătit şi nestrămutat în veci. Şi poftim Domnia mea şi pe alţi fraţi luminaţi carii vor fi rânduiţi de Sfântul Dumnezeu cu stăpânire şi oblăduire în urma noastră scaunului ţării aceştie, au din niamul nostru, au dintru alţii, să nu surpe nici să strice danie şi afierosire noastră. Ce mai vârtos pentru a lor vecinică pomenire să întărească cu a lor domneşti hrisoave.

156

Şi spre aceasta iaste credinţa a însumi domnii mele Grigorie Ioan Calimah Vvoda şi credinţa a cinstiţi şi credincioşi boeri cei mari ai Divanului Domni(e)i mele dumn(e)alor Manolac(h)i Costac(h)i vel logof(ăt), Lupul Balş vel vornic de Ţara de Gios, Enac(h) Costandac(h)i vel vornic de Ţara de Sus, Vasile Raz hat(man) i pârcălab Sucevii i Costac(h)i vel post(elnic), Constandin Sturze vel vist(iernic), Constandin Rosăt vel spat(ar) i Ştefan Roset vel ban, Iordac(h)e Balş vel pah(arnic), Vasilie vel stolnic i [spaţiu gol-N.A.] căminar i Scarlat Sturz(a) vel comis, şi credinţa tuturor boierilor mari şi mici ai Divanului domnii mele. Scrisu-sau hrisovu(l) acesta în anul dintâi într-u al doile(a) domnie a ţării Moldovei. 1768 genar 20 Io Gligorii Cal(i)mah V(oie)voda. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 27, Original, hârtie dublă, filigran, pecete în chinovar; EDIŢII: Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 301-303 (Cu data 20 ianuarie 1778). 133.- 1768 februarie 25. – Zaharia Proica împreună cu soţia sa Catrina şi cu rudele lor vând episcopului Inochentie al Huşilor părţile lor de moşie de la Ochi cu 40 de lei. Adică eu, Zaharie Proica şi cu soţul meu Catrina, şi eu Constantin Nemţanul, cumnat Zaharii, înpreună cu soţul mieu Sofiie, dat-am adevărat zapis(ul) nostru la mâna svinţii sale părintelui vl(ă)dică de Huşi c(h)ir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că având noi trii cumnaţi o vie la Oc(h)iu, dată zestri de socrul nostru Donii cel bătrân şi vânzind cumnatul nostru Ioniţă Langa parte(a) lui, noi încă niam socotit şi am vândut părţile noastre svinţii sale drept patruzeci lei fiind tot într-o ogradă cu a svinţii sale şi ni-au dat toţi banii deplin în mânule noastre şi de acmu înainte să aibă svinţie sa a o stăpâni ca pe o driaptă vie a svinţii sale cu pomătul din capăt de la vale până în drumul cel mare. Şi la această vânzaria noastră s-au întâmplat şi alte obraz(e) de cinste cari s-or iscăli mai jos şi pentru mai mari credinţa ni-am pus şi degitile. 1768 fev(ruarie) 25 Eu Zaharie Proica. Eu Catrina soţul lui. Eu Costantin nemţan şi eu Sofie. Co(sta)nd(in) Grecian stolnic. Ion Botzat. Irimia Scărlat ot Huşi. Andreiu Frimul ot tam. Eu Ioniţă diacon ot Episcopie am scris cu zisa lor acest zapis.

157

D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 28, Original, hârtie dublă, degete, filigran. 134.- 1768 martie 3. – Nistor Marcotă din Huşi, ginerele lui Ştefan Soronariul, împreună cu feciorii săi, Sava, Nastasie şi Ruxanda vând episcopului Inochentie al Huşilor o vie din ograda Ochi, pe moşia episcopiei. Adică eu, Nistor Marcotă din Huşi, zet lui Ştefan Soronariul din Huşi, denpreună cu ficiorii mei, Sava i Nastasie şi Ruxanda, dat-am adevărat zapis(ul) nostru la mâna svinţii sale părintelui ep(i)scop c(h)ir Inoc(h)entii precum să s(e) ştii(e) că avându eu o vii la Oc(h)iu, care vii giumătate am de la socru(l) meu zestri şi giumătati îm(i) este cunpărtură de la Ioana, fata lui Lepădat, şi fiind tot întru ogradă cu a svinţii sale i-am vândut-o drept [spaţiu gol-N.A.] cu pivniţă, cu tot pomătul cât este în capătul de la vale până în drumul cel mari şi banii me-(a)u dat toţi deplin însă cu trii firte de vie ce-au fost svinţii sale de cunpărătură în Saca, de la Ioniţă, nepot Strugariului, ce mi-au dat-o cu zapis de cunpărătură. Şi de acmu înainte vie ce-au luat de la mini să o stăpânească svinţie sa ca pe o dre(a)ptă vie a svinţii sale. Şi la această vânzare a no(a)stră s-au întâmplat şi alte obraze de cinste cari s-au iscălit mai gios şi pentru mai mari credinţa ne-(a)m pus şi degitili. 1768 mart(ie) 9 Eu Nistor Marcotă. Eu Sava sin lui. Eu Nastasie fata lui. Eu Rucsanda fata lui. Şi eu diacon Ioniţ ot Episcopie am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 29, Original, hârtie dublă, degete, filigran. 135.- 1768 decembrie 15. – Zaharia Penişoară şi Constantin, hiliastru Zaharii, de la Lunca Banului, ţinutul Fălciului, vând părintelui Sava dichiul de la episcopia Huşilor un pogon şi jumătate de vie din Drislavăţ pe moşia episcopiei,cu 35 de lei. Adică eu, Zaharie Penişoară, şi eu Costantin, hiliastru Zaharii, de la Lunca Banului, ot ţinut(ul) Fălciului, dat-am adevărată scrisoarea noastră la mâna svinţii sali părinelui Savii, dec(h)iu de la sfânta episcopie Huş(u)lui, precum să s(e) ştii(e) că având noi un pogon şi giumătate de vii în Drislavăţu pe moşie episcopii, cari vii au fost dată danii de Vasilca, fata Buscăi, care au ţinut-o Toader Siniţar ot Huşi, lui Gavril şi lui Constantin nepoţi a ei de ficiori şi Gavril parte(a) lui au vândut-o mie Zaharii Penişoară şi noi nemaiputându-le lucra fiindu-ni piste mână şi avându şi mari trebuinţă de bani fiindu datori la turci, am scos-o vânzătoari şi ni-am întrebat toate niamurile cum şi pe ogrăzenii noştri şi nici unul n-au vrut să o cumperi, dar cunpărând svinţie sa părinteli Sava mai înainte o vii de la Constantin Croitoriul, şi fiind tot într-un hat cu a noastră alăture(a) dispre fundul Drislavăţului şi dispre soare

158

răsari să hotărăşti alăture(a) cu a lui Ioniţi S(i)mileanul şi nevrând alţii den neamurile noastre să o cunpere s-au aflat svinţie sa părintele Sava şi i-am vândut-o svinţii sale fiind tot într-un hat cu cu ace(a) ce au cumpărat de la Constantin Croitoriu. Şi făcând tocmală cu svinţie sa să ne de(a) triizecişicinci lei şi ni-au dat toţi banii deplin în mânule noastre şi noi i-am dat şi scrisori vec(h)i ce-am avut de danii la mâna svinţii sale. Şi de acmu înainte să o stăpâniască svinţie sa ca pe o driaptă vii a svinţii sale cu pace în veci şi nimi(ni) din toate niamurile noastre să naibă a să amesteca la această vânzari a noastră. Şi când am vândut-o s-au întâmplat şi alte obraze a oameni de cinste cari mai gios s-or iscăli şi noi pentru mai mare credinţa ni-am pus şi degitile. 1768 dec(embrie) 15 Eu Zaharie Penişoară. Eu Costantin hilistru lui şi nepot Vasilcăi. (…) ot târgul Huşi. Lupul dascăl ot episcopie am fost faţ(ă) la tocmială. Costan. diacon am fost faţă. Ioniţi diacon ot Huşi. Toader (…) ot Cozmeşti. Iordac(h) Zaharie mazil am fost faţă. Şi eu diacon Ioniţi ot episcopie am scris zapis(ul) acesta cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 31, Original, hârtie dublă, filigran. 136.- iulie 22. – Mazilul Constantin Arhirie mărturiseşte lui Artenie că din câte ştie el şi a auzit de la oameni bătrâni, Murgocii, fiii lui Postul Murgoci, nu au stăpânit moşie în Răzlogi. Mai mărturisesc despre filiaţiile Murgocilor şi Pascal Călăraşul, Toma fiul lui Vicol, Ştefan Călăraşul, Timofti. Adică eu, Costandin Arhierie maz(il), dat-am mărturie me(a) la mâna lui Artenie, pentru aceşti Murgoci de Sc(h)iopeni, anume Gavril Murgoci, şi Istratie Mu(rgoci), şi sora lor Rucsanda, care aceşti o(a)meni au fost feciori Postului Murgoci, i cu Istratie Murgoci, nu s-au întins să stăpâniască moşie Răzlogii, că moşie Răzlogii să hotărăscu cu Guzarii noştri. Tată(l) meu a trăit ca 90 de ani şi nau apucat stăpânind pe aceşti o(a)meni, şi noi încă stăpânim de câ(n)d ni-am rădicat, şi pe dânşii nu i-am văzut stăpânind. Şi am auzit şi din gura lui Simion Ciuban, om bătrân, că l-au întrebat pe acel Gavril Murgoci denainte(a) me(a) şi a mulţi o(a)meni: moş Gavril Murgoci de pe ce an moşie îi Răzlog. Iar Gavril Murgoci au zis: ba eu n-am moşie în Răzlogi. Aşa ştiu, şi am dat această mă(r)turie să fie de credinţă. Şi pentru credinţă m-am iscălit şi am pus degetul. Iulie 22 Eu Con(s)tandin Arhirie maz(il).

159

Şi eu, Pascal Căl(ă)raş am scris cu zisa lor. Şi eu ştiu asămene, că sintu adevăraţi nepoţ(i), că C(hir)ila, şi Ilie, şi de o Gafta lui Ionaşcu Murgoci, drepţi nepoţi. Şi eu, Toma, sân lui Vicol, om bătrân di 70 ani, mărturisăscu cu sufletul meu asemene că aşa am apucat din cei bătrâni, din gura tătânimeu, şi a moşimeu lui Gavril celui bătrân pentru Gideon, şi Gafta, că sânt drepţi nepoţi de fată lui Ionaşcu Murgoci. Şi pentru credinţa am pus şi degetul . Eu Toma Adică eu, Ştefan Căl(ă)raşul, om bătrân la 80 de ani, dat-am mărturie me(a), la mâna lui Arteni(e), precum am apucat din gurile părinţilor noştri pentru Gafta, Gideon, au fostu nepoţi de fată lui Ionaşcu Murgoci, că mama lor Acsinie au fost f(a)tă lui Ionaşcu Murgoci. Tij, şi pentru C(h)irila, şi Ilii(e), a(u) fostu nepoţi lui Ionaşcu Murgoci. Iar pentru aceşti Murgoci de Sc(h)iupen(i) nu ştiu că s(ă) fii(e) ne(a)m de (a) lui Ionaşcu Murgoci. Aşe ştiu, şi am apucat din părinţii mei, şi din alţi bătrin(i), şi aşa mărturisăscu cu sufletul meu înainte(a) lui Dumnezeu şi a giudecâţii. Pentru bun(ă) credinţa am pus şi degetul. Iuni(e) 16 Ştefan Că(lă)raş Şi eu Timofti (…) mărturisăscu cu sufletul meu asămine(a) că (a)şe am apucat din bătrâni. D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 48, Original, filigran, degete. 137.- 1772 octombrie 14. - Catrina Băicăniţa împreună cu feciorul său Toader din Huşi vând episcopului Inochentie cinci hirte de vie la Ochi. Adică eu, Catrina Băicăniţa, înpreună cu ficiorul meu Toader din Huşi, datam adevărat zapisul nostru la mâna svinţii sale părintelui episcop de Huşi kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că având cinci hirte de vii la Oc(h)iu, între viile episcopii cu pomăt în capătul vii de la vale până unde mergu şi a episcopii, aşijderea şi de la dial. Şi noi de nime(ni) siliţi nici asupriţi, ce de a noastră bună voi(e) am vândut-o svinţii sale în [spaţiu liber- N.A] lei şi banii ni-au dat toţi deplin în mânule noastre, care vie de acmu înainte să fie driaptă ocină şi moşie svinţii sale şi ep(i)scopii în veci şi nime(ni) din niamurile no(a)stre să n-aibă a să amesteca la a noastră driaptă vânzari. Şi pentru mai mare credinţa ni-am pus şi degitile şi s-au iscălit şi alte obraze de cinste cari s-au întâmplat. (Vă)le(a)t 1772 oct(ombrie) 14 Eu Catrina Baicaniţa. Eu Toader sin Catrinii am vândut. Ierei Adam m-am (în)tâmplat.

160

Eu căp(i)t(an) Irimie ot Huşi m-am întâmplat. Eu căp(i)t(an) Toader Sară ot Stănileşti m-am întâmplat. Eu deacon Ioniţ am scris am scris zapis cu scrisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 32, Original, hârtie dublă, filigran. 138.- 1773 iulie 12. – Paharnicul Iancu Greceanu şi (…), din porunca divanului, judecă pricina dintre părintele Sava, proin egumenul mănăstirii Floreşti, cu vărul său Ioniţă fost mare cafegiu şi Iordache Bădros, pentru moşie din Bălăneşti, precum şi descendenţa acestora din bătrânii satului. † Viind aicea înainte(a) noastră părintile Sava proin egumen, cu carte(a) divanului, întru care ni s(e) porunceşte că avându judecat(ă) părintile Sava, şi cu văru(l) său Ioniţ(ă) biv vel cafigiu şi alţi răzăş(i) de moşie din Bălăneşti, ce iaste pi apa Elanului, în gura Bujorului, în ţinutul Fălciului, cu Iordac(h)i Bădros la divan. Într-u care ni s(e) porunceşte prin carte(a) divanului, ce-au adus-o părintile Sava proin egumen ca să aducem de faţ(ă) pe Iordac(h)i Bădros, cu scrisoari şi dovezi ce-a fi avându de moşie Bălăneştii, după înştiinţari cu sorocu(l) ce i-am făcut, ca să vii(e) să ste(a) de faţ(ă) cu egumenul S(a)va, cu scrisori şi dovezi ce-a fi avându, iar el au încălecat şi s-au dus la triaba lui. Iar egumenul Sava au adus scrisori şi dovezi, şi oameni bătrâni marturi, unul de 93 ani, anume Ionic(h)i Ciolpan monah, cari au mărturisit înainte(a) noastră, luându cu sufletul lui înainte(a) lui Dumnezeu, că au auzit şi de la tată(l) său fiind om de 120 ani, într-u carile au mărturisit că în moşie Bălăneştii au înblat în 3 bătrâni, dintru care bătrâni anume este Petru, să trage acestu călugăr, ce iaste mai sus arătat, şi cu alte niamuri a lui. Iar din bătrânul lui Bălan să trage Toader Croitor cu niamurile lui, iar din bătrânul Mihociu să trage Sava proin egumen şi cu niamuri(le) lui, cari din bătrânul lui Mihociu să tragu şi Cârjeştii. Aşa au mărturisit rădicându cu sufletul înainte(a) noastră, iar pentru Bădros au mărturisit în frica lui Dumnezău că n-au avut moşia în satul Bălăneştii, nici să trage din vr(e)un bătrân dintr-aceşti 3 bătrâni. Mai mărturisind şi Toader monah sin Apostul Bălănescul om de 80 şi mai bini de ani, iarăşi(i) mărturisindu în frica lui Dumnezău că au auzit şi el de la părinţii lui pentru aceşti 3 bătrâni cum că alte niamuri nu mai sint, nici s-au întinsu cu stăpânirea vreodat(ă) la moşie Bălăneştii. Întrebându noi pe aceşti marturi de mai sus arătaţi, cum ştiu să mărturisască în frica lui Dumnezău de niamul lui Bădros de este moşan în moşie Bălăneştii, au de nu este, au că-l ştiu că să tragi dintr-u(n) bătrân dintr-aceşti 3 ce arată mai sus, ei au rădicat cu sufletele lor înainte(a) noastră cum că nu-l ştiu moşan, nici niam în satul Bălăneştii, şi cari zicându-le noi primivor carte de blăstăm, cari au zis c-or primi şi blăstăm că nu ştiu pe Bădros niam, nici moşan la aceşti bătrâni. Cari aducându părintili Sava pe un om de la satul Băsăştii, ce-l trimisă-s(e) părintile Sava la Cârje, ca să aducă pe acel Cârje înainte(a) noastră să mărturisască, fiindu şi răzăşii, fiindu că Bădros zicându că este niam cu Cârje, şi intră în bătrânul lui Mihoci pe parte(a) Cârjeştilor, cari pe acel Cârje mergându omul de la Băsăşti ce-l trimisăs(e) proin egumen(ul), l-au găsit foarte tare bolnav, neputându ca să vii(e), şi au mărturisit înainte(a) omului ce-l trimisăs(e), în frica lui Dumnezău, cum că Bădros nu este

161

moşan la satul Bălăneştii, nici iaste niam cu Cârjeştii, nici să trage din niamul lui Mihociu, nici dintr-un bătrân dintr-aceşti 3 bătrâni nu este niam, nici îl ştiu moşan în Bălăneşti. Şi aşa au apucat şi de la părinţii lui, auzindu că nu este Bădros moşan la nici o parte de moşie ce stăpânesc ei, nici le iaste niam, nici îl ştiu că are vr(e)un amestec la niamul lui Mihoci, nici îl ştiu moşan cu parte în moşie Bălăneştii. Iar pentru Sava proin igumen cu niamurile lui s-au dovedit cu dovezi şi cu aceşti marturi moşeni, oameni ce sintu mai sus arătaţ(i), că este driaptu moşan în Bălăneşti şi să trage din niamul lui Mihociu, cari mai înainte la zilele mării sale, răposatului Gligore Vodă G(h)ica, s-au sculat acestu Bădros şi au fostu luoat 6 stupi dejmă de pe moşie Bălăneştii, zicându că este moşan, şi mergându moşeni(i) de Bălăneşti la divan înainte(a) mării sale, neîngăduindu pe Bădros a fi moşan, au scos carte la căp(i)t(anul) Andonii de codru biv vel armaş, ca să cercetez(e) vel căp(i)t(anul) di codru Andonii, de este moşan Bădros, sau de nu este. Şi au dovedit moşenii pe Bădros la cercetarea căp(i)t(anului) că nu-i moşan, şi găsindu-l căp(i)t(anul) pe Bădros că au înblat rău, au înplinit de la Bădros 6 stupi cu 6 roi, şi i-au dat la mâna moşenilor de sus arătaţi, cari au şi văzut şi carte(a) mării sale lui Gligori Vod(ă) G(h)icăi, ce iaste la mâna părintelui Savii proin egumen. Mai arătându-ne proin egumen(ul) o mărturii(e) de vornici de poartă cu pecete(a) porţii G(o)spod., într-u care mărturii esti cu 6 ani mai pe urmă, după carte(a) mării sale răposatului Gligori Vodă G(h)ica, cum că iarăşi(i) s-au sculat Bădros în tăria lui şi au mersu la moşie Bălăneştii de au luat nişte dejmă în tăria lui, şi cunoscându-s(e) c-au înblat rău şi făr(ă) de cale, Bădros acolosindu-să de moşie Bălăneştii, niavând nici o moşie, iarăşi(i) cu poronca G(os)pod s-au înplinit un bou de la Bădros, dreptu 13 p(o)l lei şi s-au dat moşenilor di Bălăneşti. Deci, văzându şi noi atâte(a) mărturii şi dovezi ce au adus proin egumen(ul) Sava înainte(a) noastră, i-am dat şi noi această mărturii(e) la mâna egumenului, ca să-i fii(e) de credinţă. 1773 iuli(e) 12

Iancu Grecean(u) pah(arnic)

D.A.N.I.C., F.E.H., XXXIII / 4, Original, difolio, filigran. 139.- 1773 noiembrie 6. – Andronachi Cărji, feciorul lui Ioan Cărji, mărturiseşte părintelui Sava şi altor neamuri ale lui ce se trag din Petru, din Bălan şi din Mihoci, în pricina ce au cu Bădrosăştii, pentru moşie în Bălăneşti, că aceştia nu se înrudesc cu Cărjeştii. Adică eu, Andrunac(h)i Cârji, ficior lu(i) Ioan Cârji, nepot lui David Cârji, ce au fost giniri lui Mihoci, dat-am adevărată mărturie mea la mâna svinţii sali părintelui Savii şi a altor niamuri ce să trag din Petru, şi din Bălan, şi din Mihoci, care sânt răzăşi înpreună cu noi la Bălăneşti, pentru multe pricini de giudecăţi ce au avut aceşti de mai sus numiţi răzăşi ai noştri cu Bădrosăştii, şi zicu că Bădrosăştii altă n-au avut nici o îndreptari, numai aceasta au arătat că sânt niam cu noi cu Cârjeştii din bătrân(ul) Mihoci, la carii eu de la părinţi şi d ela moşi, cum şi

162

de la alti neamuri n-am apucat pomenindu-s(e) ca să fii(e) Bădros niam cu Cârjăştii, ca să-ş(i) tragă parte(a) de moşii(e) de pe Mihoci sau de pe alti niamuri a noastri, atât din moşie Bălăneştii, cum şi din toati părţi(le) de moşii ori de pe unde avem noi, ce ca un acolisitor de moşii rău şi fără de cale să face niam şi vr(e)a să intri la moşie Bălăneşti, că el nu este nici o rudenii(e) cu noi, nici moşinaş. Aşa ştiu şi mărturisăscu cu sufletul meu înainte(a) lui Dumnezău şi înainte(a) orice giudecăţ(i) să va întâmpla. Şi pentru credinţa am pus şi degetul. 1773 noem(brie) 6 Eu Andrunac(h)i Cărji strenepot de fată lui Mihoci răzăş din Bălăneşti. Ieromonahul Aaron iconomul martor. Iorest ot Episc(opie) Huş(i) m-am tâmplat faţ(ă) la această mărturii(e). Ereu Ştefan ot Creţeşti. Erod diacon Vasile Hirţ(ă). Şi eu Costac(h)i popă am scris cu zisa lui Andronac(h)i Cărji. D.A.N.I.C., F.E.H., XXXIII / 5, Original, filigran, deget în tuş. 140.- 1774 . – Dimitrie banul se învoieşte cu episcopul Inochentie să stăpânească o vie cumpărată pe moşia episcopiei la ograda Dricului, cu obligaţia de a plăti dijma obişnuită. Dat-am scrisoare(a) mea sfintei episcopii Huş(u)lui, precum să s(e) ştii(e), că cumpărând eu patru pogoani de vii la ograda Dricului, cari sânt pe moşie sfintii episcopii, după cum mai pe larg arată zapisul vânzătorilor. Şi Preosvinţie sa episcopu(l) c(h)iriu c(h)ir Inoc(h)entii înţălegând de aceasta, au pricinuit să-mi întoarcă banii ce am dat eu, nepriimindu-mă pe moşie episcopi(e)i. Şi văzând eu aşe m-am rugat preosvinţi(e)i sale de mi-au lăsat aceste patru pogoani de vii tot supt stăpânirea mea, însă cu această tocmală, să aibu a da pe tot anul obicinuita dijmă cumu de vin, aşa şi de alti poame, după obiceiu(l) pământului la sfânta episcopii(e), cum eu aşa şi ficiorii mei. Iar tâmplându-să ca să nu putem lucra această vii(e) şi părăginindu-să volnică să fii(e) episcopie a o lua de supt stăpânire(a) noastră să o de(a) altora să o lucrezi. Cari pentru mai mari credinţa am dat această scrisoari a me(a) sfintii episcopii în cari m-am şi iscălit înpreună şi cu alti obrază de cinsti ce sau întâmplat. 1774 Dimitrie ban. Vas(i)l(e) protop(op) ot C(h)iş(i)nău. D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 41, Original, filigran, bine conservat. 141.- 1774 iunie 29. – Simion Căciulă cu femeia sa Maria dau danie părintelui Iorest Dan, dichiul episcopiei şi fiului său trei firte de vie la Drăslăvăţ.

163

Adică eu, Alexandru Căciulă din Huşi, dat-am adevărat zapisul meu la mâna svinţii sale părintelui Iorest Dan, dic(h)iu episcopii Huş(ului), precum să s(e) ştie că eu de nime(ni) silit nici, asuprit, ci de a noastră bună voia, văzând că nu avem copii ca să ne rămâie în urmă spre pomenire şi socotind cu soţul meu Marie, am dat danie trii firte de vii lucrată şi cu ţelină câtă mai are şi cu livadă în capătul di la vale, care această vie este la Drislavăţ, p(r)intre Simion Căciulă şi p(r)intre Ştefan Branişti. Şi această vie din vec(h)i au fost a lui Neculai Căciulă şi vânzându-o Costantin Căciulă, fratele lui Necolae, unui diacon Vasile Corne şi întorcând eu cinsprezăci lei diaconului Cornei de am scos via şi am dat şi altă vie schimbu lui Necolae Căciulă, şi această de mai sus arătată vie au rămas driaptă a mea. Şi acmu am dat-o svinţii sale mai sus numitului lui dic(h)iu şi fiiului sfinţii sale ca să le fie driaptă danie şi moştenire în veaci. Iar de ar ave(a) cineva pentru această vie cu mine să-şi caute. Şi pentru credinţa ne-am pus şi degetele. 1774 iun(ie) 29 Eu Alicsandru Căciulă. Eu Maria Căciulă. Am dat această danie. Erei Ştefan. Erei Apostol ot Creţăşti. Erei Ion. Parfenii diacon. Costantin dascăl. Şi eu ierodiacon Necolai ot Huşi am scris cu zisa lui Alisandru. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 33a, Original, hârtie dublă, filigran. 142.- 1774 iulie 25. – Simion Căciulă şi Prohira, soţia sa, vând lui Iorest, dichiul episcopiei Huşilor, o hirtă şi jumătate de vie lucrată, cu ţelină şi pomii din capăt, situată în pofgoria Drăslăvăţului. Adică eu, Simion Căciulă, feciorul lui Ioniţă Căciulă, din Huşi, înpreună cu soţul meu Prohira, dat-am adevărat zapisul nostru la mâna svinţii sale părintelui Iorest, dic(h)iu episcopi(e)i Huşi, precum să s(e) ştii(e) că noi de a noastră bună voia, am vândut svinţii sali o hirtă şi giumătate de vie lucrată şi cu ţelină şi cu pomii ce are în capăt, care această vie noao încă ni-au fost din vec(h)i părinţască p(r)intre moşul meu Alixandru Căciulă şi p(r)intre părintele Sava în podgorie Drislavăţului. Şi Svinţia s ami-au dat cinsprăzăci lei (…) şi i-am dat acest zapis ca să-şi stăpâniască vie de mai sus arătată cu pace. Şi pentru mai mare credinţa am pus şi degitul. 1774 iul(ie) 25 Eu Simion Căciulă. Eu Prohira soţul său.

Am vândut cu voe noastră.

164

Erei Ştefan o ipi(..). Erei Apostol ot Receşti. Eu ierodiacon Ceoflan am scris cu zisa lui Simion Căciulă. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 33b, Original, hârtie dublă, filigran. 143.- 1775 martie 10. – Gavril, ginerele lui Ioniţă Căciulă împreună cu femeia sa Ioana, vând lui Iorest dichiul episcopiei Huşilor o hirtă şi jumătate de vie la podgoria Drislăvăţ, cu 14 lei de argint. Adică eu, Gavril ginerele lui Ioniţă, înpreună cu femeia me(a) Ioana, datam adevărat zapisul la cinst(ită) mâna svinţii sale părintelui Iorest, dic(hiul) episcopiei Huş(u)lui, precum să să ştii că de a noastră bună voi(e) i-am vândut o hirtă şi giumătate de vii ce-am avut dată zestre de la socrul meu Ioniţă Căciulă la podgorie Drislavăţului, ce este alăture(a) cu vie svinţii sale ce o are cumpărătură de la Alecsandru Căciulă şi de la cum(na)t a meu Simion Căciulă, însă vie i-am vândut cu pomet şi cu tot locul ce are de la vale, ca să-i fii dreaptă ocină şi moşii a svinţii sale şi noi nici o treabă cu vie să nu avem şi banii după driaptă tocmală ce am avut ne-au dat deplin în mâinele noastre, adică 14 lei bani de argint. Şi noi am dat acest zapis, încă pentru mai m(a)re încredinţare am pus şi degetul. 1775 mart(ie) 10 Eu Gavril ginere lui Ioniţă Căciulă. Eu Ioana soţul lui Gavril. Vânzători Eu Alecsandru Căciulă martur. Eu Simion cumnat lui Gavril. Eu Ioniţă vornicul de Huşi (…) iconom m-am tâmplat. Eu Iordac(h)i Molitcul am scris cu zisa vânzătoriului. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 34, Original, hârtie dublă, degete, filigran. 144.- 1775 mai 22. - Postul Focşa, fiul lui Ioan Focşa, răzăş din Căpoteşti şi Gavriil Nemţanul , răzeş din Leoşti, mărturisesc că monahul Theodor Croitorul are dreptul la un bătrân din moşia Oţăt din ţinutul Fălciu. Adică eu, Postul Focşa, sin lui Ioan Focşa, răzăş din Căpoteşti, şi eu Gavriil Niamţanul răzăş din Lioşti, oameni bătrâni, dat-am adevărat mărturie noastră la mânalui Theodor Cruitoriu monah, precum am apucat şi ştim, cu sufletile noastre, în frica lui D(u)mnezeu mărturisim că are parti un bătrân întreg din moşie Oţăt, de la ţinut(ul) Fălciului, ce să hotărăşte pe din sus cu Lioştii şi pe din gios cu Căpoteştii, pe cari bătrân păn(ă) acmu l-am ţinut noi, iar acmu am socotit şi cu a noastră voi(e) i-am arătat să şi-l stăpânească cu pace, fiind drept bătrân a lui. Cari

165

pentru mai mari încredinţare i-am dat şi această mărturii(e) a noastră la mână în carii ne-am pus şi degitile. 1775 maiu 22 Eu Postul Focşa sin lui Ioan Focşa am pus deget(ul). Eu Gavriil Nemţanul am pus deget(ul). (...) Huşi m-am tâmplat Eu Costac(h)i, am scris cu zisa lor D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 33, Original, filigran, bine conservat, degete în tuş. 145.-1776 iunie 9. - „Parte(a) lui Enac(h)i Sava ce s-au venit de moşie Bolbocii ce să numeşti acmu Bonbotă, şi scăzându-se acmu bătrânul lui Panosc(h)i, ci s-au dat măn(ă)stirii Dobrovăţului danii ...”. Parte(a) lui Enac(h)i Sava ce s-au venit de moşie Bolbocii ce să numeşti acmu Bonbotă, şi scăzându-se acmu bătrânul lui Panosc(h)i, ci s-au dat măn(ă)stirii Dobrovăţului danii a opta parte, iar a(l) şăpte(lea) bătrân negăsindu-se nimine din niamul lui Brânză, s-au înpărţit pe şasi părţi şi i s-au venit lui Enac(h)i Sava parte(a) di danii şi di baştină cum arată în gios. 1776 iuni(e) 9 Funi(i) 6

Stă(n)j(eni) 2

Pal(me) 4

4

16

4

3

16

3

3

7

3

2

15

1

În şăs din cin(ci)zăci(şi)două pol funi(i) danii giumătati di bătrân, parte(a) Peniţii, bez giumătate di bătrân parte(a) Mării sor(a) Peniţii, însă patru funii, 7 stânjeni, 4 pal(me) danii. O funii(e), 15 stâ(n)j(eni) di baştină. Supt dial din treizeci şi una di funi(i) doi pol stânjăni, însă trii funii 8 stâ(n)j(eni) 4 pol palmi danii i o funii 7 stâ(n)j(eni) 7 palmi baştină. În dial din piatră în piatră din 30 şi două funii14 stânjăni i şesi palmi, însă 2 funii 14 stânjăni 4 pol palmi danii şi o funii(e) un stâ(n)j(ăn) şesi pol palmi baştină. Într-alt dial peste Săcuţa din 28 funi(i) 17 stâ(n)j(eni) 4 palmi, însă 2 funii 8 stâ(n)j(eni) 1 palmă danii şi 19 stâ(n)j(eni) 2 palmi baştină. În Sărata din 23 funii 12 stâ(n)j(eni) 4 palmi, însă o funii 19 stâ(n)j(eni) 3 pal(me) danii, 15 stâ(n)j(eni) 6 pal(me) baştină.

166

Iar lungul moşi(e)i din Prut şi pân(ă) în Sărata esti 179 funi(i) şi funie este câti di douăzeci di stâ(n)j(eni), iar stânjănu(l) di 8 palmi. Acsentie. Modruzu. Postoae. Găluşca. Ţurc(h)e. Peniţa. Groza. Panovdc(h)i. Bătrânii la moşie. D.A.N.I.C., F.E.H., XXXI / 3, Original, filigran. 146. -1776 iunie 9. – „Parte(a) episcopi(e)i Huş(u)lui ce i s-au vinit din moşiei Bolboacei ce să c(h)iamă acmu Bombotă şi scăzându-s(e) acmu bătrânul lui Panosc(h)i ... ” Parte(a) episcopii Huş(u)lui ce i s-au vinit din moşiei Bolboacei ce să chiamă acmu Bombotă şi scăzându-s(e) acmu bătrânul lui Panoschi ce s-au dat mănăstirii Dobrovăţului după danie ce aré a opta parte, iar a(l) şaptele(a) bătrân negăsindu-s(e) nimine din neamul lui Brănză, s-au împărţit pe şasă bătrâni şi s-au vinit episcopii parte de danii şi de cumpărătură din giumătate de bătrân a lui Gânscă cum arată în gios. 1776 iuni(e) 9

Funi(i) 10

Stă(n)j(eni) 15

Pal(me)

-

12

3 p(o)l

-

9

1 p(o)l

În şes, din 52 p(o)l funi(i) din giumătate de Brăn(ză) a 4 parte, însă 7 p(o)l stănj(eni) danii parte(a) Ioanii, nepoatei lui Gervasii şi 7 p(o)l stănj(eni) cumpărătură de la Manolache, sin Marii, şi de la văr(ul) său Toader, sin Ioan, strănepoţi lui Gânscă. Supt dial, din 41 funii 2 p(o)l stănj(eni), însă 6 stănj(eni) şi .... 1 în pal(me) danii şi 6 stănj(eni), 1 pol pal(me) cumpărătură. În dial, din piatră în piatră din 32 funi(i), 14 stănj(eni) i 6 palme, însă 4 p(o)l stănj(eni) danii şi 4 p(o)l stănj(eni), 1 p(o)l palmă cumpărătură.

167

-

8

1

-

6

4 p(o)l

În deal, peste Săcuţa, din 28 funi(i), 17 stănj(eni) 4 pal(me), însă 4 stănj(eni) 1 pal(mă) danii şi 4 stănj(eni) cumpărătura. În Sărata, din 23 funi(i), 12 stănj(eni) 4 pal(me), însă 3 stănj(eni) 2 p(o)l palmi danii şi 3 stănj(eni) 2 palme cumpărătură.

Iar lungul moşi(e)i din Prut şi pân(ă) în Sărata sânt 179 funi(i) şi funie este câte 20 stănj(eni) şi stânj(enul) de 8 palmi. D.A.N.I.C., F.E.H., XXXI / 4, Original, filigran. 147.- 1776 decembrie 17. – Grigorie Alexandru Ghica Voievod întăreşte lui Vasile Carp şi fraţilor lui din Fălciu stăpânirea asupra moşiei de pe Prut, deoarece Neculce fost mare medelnicer, cu alţi oameni bătrâni, au dovedit că este moşia lor. Copie Io Grigorie Alexandru G(h)ica Voevod Bojieu Mil(o)st(iiu) G(o)sp(o)dar Z(emli) Moldavscoi. Facemi ştire cu această carti a domnii meli, că moşia Răducanii ot Fălciu, pe Prut, după mărturie Niculcii, biv vel med(elnicer), ce au fostu isprav(nic) la Fălciu, carele au cercetat din oamenii bătrâni de credinţă, s-au aflat că iaste dreptu a lui Vasili Carpu şi a fraţilor lui ot Fălciu, ce sânt din neamul lui Darie vel spătariu. Deci, după jaloba ce ne-au dat aceşti Cărpeşti, au arătat cum că moşia Răducanii ot Fălciu, iaste lângă locul celor do(u)o ce(a)suri, şi fiind că tot locul acelor do(u)o ce(a)suri, domnia mea am rânduit (spaţiu gol – N.A.). de ne-(a)u hotărât din giur înpregiur. Zicu aceşti Cărpeşti cum s-au cuprinsu în hotarul acelor do(u)o ceasuri o parti din moşia lor Răducanii, şi cerşind dreptati de la domnia mea, iată am dat poruncă şătrarului Ursul Agapi ca să m(e)argă acolo la moşia Răducanii şi să cerceteză cu amăruntul pricina aceasta după mărturie şi dovez(i) ce vor fi, şi de va fi jaloba aceasta adevărată, cât loc din moşia Răducanii să va afla cu bună dovadă, cuprinsu în hotarul acelor do(u)o ceasuri, îndreptându hotarăle, să-l măsoari în lungu şi în curmeziş, şi să de(a) mărturiela mâna acestor Cărpeşti. După cari mărturie a şătrariului Ursul Agapie domnia mea dăm volnicie printr-această carti numiţilor Cărpeşti, ca să aibă a-ş(i) lua venitul după obiceiu, de a zăcea, de pe moşia Răducanii, cum şi după partea din Răducanii ce să va afla cuprinsă în hotarul celor do(u)o ceasuri, după mărturia Ursului Agapie şătrariu, de pe la toţi ori cine să va hrăni pe moşia lor, aceasta fără nici o supărari de cătră nim(in)ea. Aceasta. 1776 d(e)c(e)m(brie) 17 Locul peceţii. De la isprăv(ni)cia Codrului

168

Această copie poslăduindu-să din cuvânt în cuvânt la această isprăv(ni)cie şi fiind scoasă tocmai după ace(a) adivărată carte domniască, s-au încredinţat cu iscălitura isprăv(ni)ci(ei) şi punire(a) peceţii împărăteşti. În Leova, anul 1818 la zi 1iu fevruarie. Iordac(h)i Salla slujar(…). D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 15, Copie din 1 februarie 1818. 148.- 1777 (7285) martie 26. – Fraţii Racoviţă, Ioniţă şi Vasile Bordea din satul Lunca Banului, ţinutul Fălciu, vând episcopului Inochentie al Huşului, jumătate dintr-un bătrân din moşia Bumbăta, pe Prut, cu 63 de lei şi 60 de bani. Adică eu, Racoviţi Bordea i eu Ioniţă Bordea i Vasile Bordea, fraţi din satul Lunca Banului, din ţinut(ul) Fălciului, data-m zapis(ul) nostru la mâna preo svinţi(e)i sale părintelui Ionoc(h)entii, episcop svintii mănăstiri Huş(i), precum să s(e) ştii că de nime(ni) siliţi sau asupriţi, ce de a noastră bună voia, am vândut preo svinţi(e)i sale giumătate de bătrân, dintr-un bătrân a lui Ţurc(h)e, ce să numeşti moşie Bunbăta, la parte(a) Prutului, în ţinut(ul) Fălciului, cari moşie şi no(u)ă ni s(e) tragic de pi tatăl nostru Bordea Ţurc(h)i, drept 63 lei şi 60 bani, adică şasăzăci şi trei lei şi bani şasăzăci, cari bani i-am luat deplinu în mânule noastre, fiind că şi ceialanţi răzăş(i) de Bunbătă, ş(i)-au vândut toţi părţile lor pe unde au vrut. Şi pentru această vânzare ca să nu fie volnici nime(ni) din niamurile noastre a să scula să întoarcă, am dat zapis(ul) nostru, la mâna preo sfinţi(e)i sale, ca să-i fie dreaptă ocină (şi) moşii în veci. Şi pentru mai bună credinţa am iscălit mai gios, puind şi degitile. (Vă)le(a)t 7285 mart(ie) 26 Eu Racoviţ(ă) Bordea am vândut. Eu Ioniţi Bordea am vândut. Eu Vasile Bordea tij am vândut. Eu Ion Filip răzăş din Bunbătă martur la aceast(ă) vânzare şi ştiu că sint drepţi moşeni în Bunbătă aceşti vânzători pe giumătate de bătrân a lui Bordea Ţurc(h)i, pre carile l-am apucat stăpânind înpreună cu mine şi cu alţi răzăş(i) de Bunbătă. Şi eu am scris zapisul cu zisa lor. Alecsandru Botezat. D.A.N.I.C., F.E.H., XXXI / 5, Original, difolio, filigran, degete. 149.- 1777 iunie 11. – Grigorie Alexandru Ghica Voievod porunceşte episcopului Inochentie şi ispravnicilor ţinutului Fălciu să cerceteze plângerea Catafiei călugăriţa pentru moşia Fântâna Cucutina, numită acum Budăiul.

169

Io Grigorie Alexandru G(h)ica V(oie)voda Bojii(u) Milostvi G(o)spădar Zemli Moldavscoi. Iubitoriul de Dumnezeu părinteli şi rugătoriul nostru svinţie ta Kir Enoc(h)entie, episcopul Huşului i credincioşi boerii domni(e)i meli dum(nea)v(oastră) Iancul Grecian(u) biv vel pah(arnic) i G(h)eorg(h)ie biv vel vist(iernic) isprav(ni)ci de ţinut Fălciului, se face ştire svinţi(e)i tali şi dum(nea)v(astră), că aice la domnie me(a) au dat jalobă Catafie călugăriţi, fata lui Antohi, cum că are o moşie părinţască, ce s-au c(h)emat din vec(h)i Fântâna Cucutina, iar acmu de la o vreme încoace îi zic şi Budăiul, pentru care moşie au avut şi giudecată în multe rânduri cu dum(nea)lui răposatul logof(ă)t Manolac(h)i Costac(h)e şi cu nepotul dumis(a)le pah(arnicul) Grigoraş, înpresurându-se de cătră dum(nea)lui cu sc(h)imbare(a) numelui, după cum arată numita călugăriţe şi scrisori(le) ce adeveriaze că au şi stăpânit şi niamul, iar Focşeştii şi aice la giudecata ce-au avut la Divan în trecuti zili pah(arnicul) Grigoraş au arătat cum că fântâna Cucutina sau fi aflând mai gios în moşie Vlădeştii ce să stăpâneşti de dum(nea)lui spăt(arul) Co(stan)d(in) Sturza. Ce iată scriem svinţiei tale şi dumn(ea)v(oastră) să mergeţi la numita moşie şi în frica lui Dumnezeu să cercetaţi cu amăruntul în tot c(h)ipul, aducând şi pe megieşii de p(r)inpregiurul acei moşii. Şi de ve-ţi socoti svinţie ta că iaste trebuinţe şi de carte de blăstăm să s(e) facă, ca să aflaţi tot adevărul, atât pentru fântâna Cucutina unde iaste şi cine o stăpâneşti acmu, cât şi pentru stăpânire(a) vec(h)i cine au avut, c(h)emând faţe şi pe dumn(ea)lui pah(arnicul) Grigoraş Costac(h)e, şi în ce c(h)ip ve-ţi afla adevărul de are jeluitoare dreptate a trage moşia aceasta la stăpânire, iar şi cu ce pricină s-au stăpânit de alţii până acmu, să daţi mărturii(e) la mâna cui să cade ca să avem ştire. 1777 iun(ie) 11 P(roci) vel logofăt D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 34, Original, filigran, bine conservat, pecete inelară în chinovar. 150.- 1777 iunie 14. – Lupul, fiul lui Vasile Mălai Rău, din satul Bogzăşti, ţinutul Orhei, şi fraţii lui Efrosi, Leon şi Erina vând episcopiei Huşilor părţile lor de moşie de pe valea Kogâlnicului, ţinutul Lăpuşna, anume jumătate din bătrânul Stolniceni şi jumătate din Iureşti, cu o sută de lei şi 30 vedre de vin. Adică eu, Lupul sân lui Vasâle Mălai Rău, nepot lui Ilii Mălai Rău, din satul Bogzăştii ot Orhei, dinpreună şi cu fraţii mei, anume Efrosi, Leon şi Erina, adeverim cu această scrisoare a noastră precum să s(e) ştii(e) că de nimeni siliţi, nici asupriţi, ce de bună voe a noastră am vândut drepte ocini şi moşii a noastre sfinte(i) episcopii Huşului, anume giumătate de bătrân din Stolniceni şi giumătate de bătrân din Iureşti, din bătrânul lui Necoară, drept o sută lei şi treizăci vedre de vin, care aceste moşii ne sânt de pe moşul nostru Ilii Mălai Rău, şi sânt pe vale(a) Kogâlnicului, în ţinutul Lăpuşnii, şi de acum înainte să aibă a stăpâni sfânta episcopii(e) în veci ca pe drepte ocini a sale, şi nimeni din niamul nostru să n-aibă a

170

strica această vânzare a noastră fiind că sânt drepte părţile noastre. Iar întâmplândusă ceva pricină dispre alţi cineva noi să avem a răspunde, însă aceste moşii sânt vaduri de moară şi cu pădure. La care pentru mai mare credinţa ne-am pus şi degetele. 1777 iun(ie) 14 Eu Lupul sân Vasâle am vândut. Eu Ifr(o)sii brat lui am vândut. Eu Ierina sora lor şi cu bărbatul meu Neculai Macri. Eu Leonte brat lor am vândut. Şi eu Pavel am scris cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 17, Original, difolio, filigran, degete. 151. - 1777 august 13. – Grigorie Alexandru Ghica scrie episcopului Inochentie al Huşilor să cerceteze pricina dintre preotul Vasilache şi Apostol Blăniţă şi Carp Joimirul pentru moşie din Şişcani, ţinutul Fălciu. Io Grigorie Alexandru G(h)ica V(oie)voda Boji(iu) Mil(o)st(iiu) G(os)pădar Zem(lii) Moldavscoi. Iubitoriul lui Dumnăzău şi rugător nostru svinţie ta c(h)ir Ionoc(h)entie, episcop Huşilor, sănătate. Să face ştire svinţi(e)i tale, că domni(e)i mele au jăluit preotul Vasilac(h)i şi Apostul Blăniţ(ă), mazil din ţinut(ul) Tutovii, arătând că au pricină de giudecată cu un Carpu Joimirul din sat (spaţiu gol – Stănileşti – N.A.) de la ţinut(ul) Fălciul, pentru a triia parte a lor din moşia Şişcanii, de la ţinut(ul) Fălciului, pe cari parte de moşii(e) ar fi având-o cumpărătură de pe un moş a lor şi ar fi stăpânit-o atât moşii şi părinţii lor cât şi ei până acmu, iară acmu de vr(e)o 2-3 ani încoaci, fiind depărtaţ(i) n-ar fi putut ca să o stăpâniască şi acel Carpu Joimirul ar fi intrat stăpânitor pe ace(a) a triia parte a lor, după cum pre largu vei înţălegi svinţie ta din răvaş(ul) lor de jalobă ce s-au trimes, pentru care cerşind jeluitorii dreptate. Iată dar scriem svinţi(e)i tale să c(h)emi faţ(ă) pe acel Carpu Joimirul şi după scrisori dovezi ce vor fi şi la o parte şi la alta să cercetez(i) pricina lor cu amărunt(ul) şi după dreptate(a) ce să va căde(a) să-i giudeci şi să-i aşez(i) odihnind pe jăl(uitori) cu dreptate(a) lor ce vor fi avut ca să numai jăluiască, dând şi mărturii(e) la parte(a) ce să va căde(a). Iar când vre-o parte nu să va odihni cu judecata ce vii face atunce cu zi de soroc şi cu mărturia svinţi(e)i tale pre largu să avemu ştire. Aceasta scriem. 1777 avgust 13 D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 5, Original, difolio, filigran, pecete în ceară roşie. 152.- 1777 august 16. – Grigorie Alexandru Ghica Voievod volniceşte pe preotul Vasilache şi pe Apostol Blăniţă şi pe alţi fraţi ai lor să stăpânească a treia

171

parte din moşia Curieci din bătrânul Găluşceştilor în urma pricinii de judecată ce au avut cu Gheorghe Beldiman fost mare ban, pentru încălcare. Io Grigorie Alexandru G(h)ica V(oie)voda Boji(iu) Mil(o)st(iu) G(os)pădar Zem(lii) Moldavscoi. De vremi ce preot(ul) Vasilac(h)i Blăniţ(ă) i Apostol Blăniţ(ă) şi cu alţi fraţi ai lor mazili de la ţinut(ul) Tutovii, prin jaloba ce au dat domni(e)i mele, au arătat că la ţinut(ul) Fălciului, au o a triia parte de moşie Curiecii din bătrân(ul) Găluşceştilor, care parte de moşii(e) o au cumpărătură de pe un moş a lor cu zapis din let 7191 dec(e)m(brie) 6, pe cari moşii(e) cu părţile de cumpărătură ceau cumpărat dumi(sale) G(h)eorg(h)ii Beldiman biv vel ban în moşia Curiecii, de la dumn(e)aei păh(ărniceasa) Safta, a răposatului pah(arnic) Vasile Adam, le cuprinsăsă şi această a triia parte de moşii(e) a lor Curiecii. Şi acmu prin cercetare(a) ce s-au făcut de cătră al nostru cinstit şi credincios boieriu dumi(sale) Ioan Cantacuzino, vel logofăt, au scris dumi(sale) banului G(h)eorg(h)ii Beldiman de are ceva a răspunde pentru acea a triia parte de moşia Curiecii din bătrân(l) Găluşceştilor să vii cu scrisori(le) ce va ave(a), ori să trimată vec(h)il(ul) dumi(sale) să ste(a) la giudecată, şi dumi(sale) banul G(h)eorg(h)ii Beldiman au dat un răvaş a dumi(sale) scriind cătră vec(h)il(ul) dumi(sale) pentru carte(a) acestora să nu să popriască, ce după cum au stăpânit-o până acum să o stăpânească şi de acum, care răvaş s-au văzut şi de dumi(sale) vel logofăt. Deci, iată printr-această carte a domni(e)i mele să dă volnicii preotului Vasilac(h)i i Apostului Blăniţ(ă) şi altor fraţi ai lor să aibă a-şi stăpâni acea a treia parte a lor de moşie Curiecii din bătrân(ul) Găluşceştilor după scrisori(le) ce au cu bună pace şi nesupăraţi de cătră nime(ni), luându-ş(i) venit(ul) moşi(e)i lor din toate după obiceiu şi după hotărâre(a) ponturilot G(os)pod. Iar având cineva a răspunde asupra acei părţi cu dres(e) şi scrisori dovez(i) ce vor ave(a) să vii la Divan. Aceasta poruncim. 1777 avg(u)st 16 D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 6, Original, difolio, filigran, pecete inelară în chinovar. 153.- 1777 (7286) octombrie 23. – Fraţii Aftenii Donii şi Ioan, căzând o mare năpastă peste unul dintre ei, dăruiesc episcopiei Huşilor partea lor de moşie din Dobreni, ca să-i scoată din acea năpastă. Preosfinţie ta, părinte arhiereu, cu plecăciune sărut dr(e)apta blagoslovit mâna sfinţii tali. Iat(ă) şi noi cădănd(!) fratimeu pisti această năpastă, şi mie mi-(e) ruşin(e), şi văd că-i năpaste, şi toţi văd că-i năpaste, car(e) şi mărturie îi faţ(ă), şi am mărturisit, şi au zis ei atâţi oamen(i) zicând că-i năpastă, mi s-au făcut şi mi(e) mil(ă) şi ne-am vorbit eu cu fratimeu să dăm şi noi parti(a) noastră de la Dobreni, ce s-o alegi, şi ne rugăm sfinţii tali să pui mila a(su)pra noastră, şi fi(i) Sfinţie ta săn(ă)tos . A sfinţii tali mici şi plecaţi. (Vă)l(ea)t 7286 oct(ombrie) 23

172

Eu Aftanie Donie. Eu Ion brat lui. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 18, Original, filigran. 154.- 1777. – Fraţii Iftimie Doni şi Ioan, împreună cu feciorii lor dăruiesc episcopiei Huşilor, părţile lor de moşie din Dobreni de la gura Lăpuşnii pentru pomenire. Adică eu, Iftimie Doni, şi eu Ioan brat lui, dinpreună şi cu toţi ficiorii noştri, adeverim cu această scrisoare a noastră, precum de nime siliţi, nici asupriţi, ci de a noastră bună voe am dat danie sfintei episcopii Huş(u)lui, părţile noastre de moşii ce avem la ţinut(ul) (spaţiu gol-N.A.), anume Dobrenii, ce sânt în gura Lăpuşnii, peste Prut, părţile noastre ce să vor alegi, ca să fie driaptă ocină de acmu a sfintei episcopii în veci, pentru pomenire(a) sufletelor moşilor şi a părinţilor noştri şi a noastre. Şi nime din niamul nostru să nu fie volnic a strica această a noastră de bună voe danie, ci mai vârtos să o întăriască, şi să aibă a face şi ispisoace G(o)spod pentru stăpânire(a) şi întărire(a) acestor părţi de moşii. Şi pentru mai mare credinţă am pus şi degetile, întâmplându-s(e) şi alţi oameni de cinste la această danii a noastră. 1777 Eu Iftimie Doni am dat danii puind şi degetu(l). Eu Ioan Doni am dat danii şi am pus şi degetul. Eu Simion sin Ion Doni, Mihalac(h)i brat Simion şi cu toţ(i) fraţ(ii). Şi m-am tâmplat şi eu la ceast(ă) danie, eu preotul Ioan ot Plotuneşti. Eu Andriiu Buzincu zet Ion Doni am pus degetu(l). D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 16, Original, difolio, filigran, degete. 155.- ianuarie 12. – Apostolu Blăniţă şi alţi fraţi ai lui din satul Deleni, ţinutul Tutova se jeluiesc domnului că Carp Joimirul din Stănileşti, ţinutul Fălciu, a vândut lui Gheorghe Beldiman, partea lor de moşie din Şişcani. Cu rezoluţie să se scrie episcopului Inochentie al Huşului şi ispravnicilor ţinutului Fălciu să se cerceteze. Pre(a) Înălţate Doamne, Jălu(i)esc mări(e)i tale pe un Carpu Joimirul din sat Stănileştii, de la ţinut(ul) Fălciului, şi pe alţi răzăş(i) de Şişcani, că la acest ţinut, a Fălciului, am din a triia parte a Găluşceştilor o a triia parte din moşia Şişcanii, pe care parte de moşii(e) o avem de baştină cumpărătură de strămoşul meu şi până în naul trecut am stăpânit parte(a) me(a) de moşii(e) după scrisori ce-am cu bună paci, dar în trecut(ul) an strămutându-mă eu la alt ţinut, s-au sculat acestu Carpu Joimirul şi au vândut parte(a) me(a) de moşii(e) dumi(sale) banului G(h)eorg(h)ii Beldiman,

173

pentru cari pricină am mai jeluit şi la răposat(ul) mărie sa Grigorie Vodă G(h)ica şi mi s-au scris carte cătră sfinţie sa episcop(ul) de Huş(i) ca să ne giudeci şi nici întrun c(h)ip nu mi s-au hotărât giudecata. Milostive Doamne parte(a) această de moşii(e) o au vândut niamul acestui Joimir strămoşului meu şi acmu s-au sculat şi acest Joimir de o au vândut dumi(sale) banului G(h)eorg(h)ii. Mă rog mări(e)i tale să mi se scrii(e) luminată carte(a) mări(e)i tale cătră sfinţie sa episcopul de Huş(i), şi cătră dum(nealor) isprav(nicii) de ţinut Fălciului ca să c(h)emi faţ(ă) pe acel Carpu, cât şi pe răzăşii de Şişcani, şi de iznoavă să ne facă cercetari scrisorilor ca să-m(i) aflu dreptati, şi precum am mila mări(e)i tale. Robul mări(e)i tale Apostul Blăniţ(ă) şi cu alţi fraţi ai mei din sat Delenii ot ţinut Tutovii. Cer carte la episc(opul) de Huş(i) i la is(pravnicii) de Fălciu să cercetezi pricina ce au de moşii(e) cu răzeşi a lor. Să s(e) facă carte la ipiscopul de Huş(i) şi la is(pravnicii) de ţinutul Fălciului ca să cercetezi, şi cu giudecată dre(a)ptă să giudeci, iar când vreo parte nu să vor odihni să le pue zi de soroc (să) vie la Divan dând şi mărturii(e), arătând toată pricina în scris prin carte. Să avem ştire. Gen(arie) 12 D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 7, Original, filigran. 156.- 1778 ianuarie 14. – Constantin Dimitrie Moruzi porunceşte lui Constantin Greceanu, fost mare ban, şi lui Grigoraş Costache, fost mare paharnic, ispravnicii ţinutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre mazilul Apostolu Blăniţă şi alţi fraţi ai lui din satul Deleni şi Carp Joimirul pentru moşia din Şişcani. Io Costandin Dimitrie Moruz V(oie)voda Boji(iu) Mil(o)st(iu) G(os)pdar Zemli Moldavscoi. Iubitoriul de Dumnăzău şi rugătoriul nostru sfinţie ta Kir Ionoc(h)entii, episcop(ul) Huşului, şi cinst(iţi) şi credincioş(i) boerii domni(e)i mele dum(nealu)i Costandin Greceanul biv vel banu, şi dum(nealu)i Grigoraş Costac(h)i biv vel pah(arnic), ispravnici de ţinut(ul) Fălciului sănătate. Să faci ştire că domni(e)i mele au dat jalobă Apostul Blăniţ(ă) mazil şi cu alţi fraţ(i) ai lui, din satul Delenii de la ţinut(ul) Tutovii, arătând că au pricină de giudecată cu un Carpu Joimirul din satul Stănileşti, şi cu nişte răzăş(i) din satul Şişcanii, de la acel ţinut, pentru o a triie parte a Găluşceştilor din moşia Şişcanii, ce zic ei că ar fi vândut-o acel Carpu Joimirul d(u)mis(ali) banului G(h)eorg(h)ii Beldiman, după cum mai pre largu ve-ţi înţălegi pricina din răvaş(ul) lor de jalobă, ce-au dat domni(e)i mele, care s-au şi trimes. Pentru care cerşind jeluitorii dreptate, iată scriem să cercetaţi şi cu giudecată driaptă să giudecaţi şi să hotărâţi cum va fi drept. Iar când vreo parte nu să va odihni, să le puneţi zi de soroc să vii(e) la Divan, şi să daţi şi mărturii(e) arătând toată pricina în scris, prin care să auzim ştire. Aceasta scriem.

174

1778 gen(arie) 14 D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 8, Original, difolio, filigran, pecete aplicată în ceară roşie. 157.- 1778 februarie 23. – O însemnare de scrisorile referitoare la moşia Cioriceşti şi la bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, primite de la episcopul Huşilor pentru a fi date vornicului Ioan Cantacuzino. 13 scrisori vec(h)i cu 3 suret(e). 8 scrisori am luat. De la Preosvinţia sa părintele Episcopul, de Cioreceşti, şi de Lăpuşna, şi Lăpuşniţa, ca să le dau la dumn(ealui) vor(nicul) Ioan Cant(acuzino). 1778 fev(ruarie) 23 Iorest D.A.N.I.C., F.E.H., LXX / 52, Original, filigran. 158.- 1778 februarie 25. – Perilipsis cu documentele lui Ioniţă Cantacuzino, mare vornic, din perioada 1632-1775, privind moşia Cioriceşti şi bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, ţinutul Fălciu. Scrisori de moşie Cioriceştii şi de bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa din ţinut Fălciului, care scrisori le-am dat la dumlui Ioniţi Cantacuzino vel vorc. 1778 fevr 25 7140 iunie 24: Un zapis de la Medelian ficior lui Toader, nepot lui Goian, şi cu fiii săi, în care arată că au vândut lui Grigoe şi fimeii sale Truşcăi moşie din locul târgului Huşi şi pân în locul Spărieţilor şi pân în locul lui Sprânceană, şi cu doao bălţi Lăpuşna şi Lăpuşniţa până unde să întâlneşti spre răsărit cu Broscoşănii. 7175 maiu 20: Un zapis de la Truşca, femeia lui Grigorie Lungul căpitan ce scrie că au dat de a sa bună voia lui Alexandru Ramandi vel uşer două părţi de locşi cu doao bălţi, Lăpuşna şi Lăpuşniţa, care arată că li-au avut cumpărătură bărbatul său de la Medelian şi de la Stanca, şi Drunţa, şi Mărica, fetili Sofroniei, nepoatele lui Andronaci 7155 mart 2: Un zapis de la Stanca, şi Drunţa, şi Mărica, fetile Sofronii, nepoatele lui Andronace, ce-au fost vândut lui Grigori Lungul moşie şi doao bălţi, Lăpuşna şi Lăpuşniţa. 7158 genar 15: Un ispisoc de la Vasile vodă de întăritură lui Grigorie, de Cioriceşti, pentru moşie şi doao bălţi, Lăpuşna şi Lăpuşniţa. 7158 genar 15: Suretul acestui ispisoc scris de Miron Gafinco la 7235 iunie 28.

175

7160 apr 5: Un ispisoc iar de la Vasile vodă tot de întăritură lui Grigore Lungu căpitan pentru moşie şi două bălţi Lăpuşna şi Lăpuşniţa. 7160 apr 5: Suretul acestui ispisoc ce este scris iarăş de Miron Gafencu la let 7235 iunie 28. 7160 apr 5: Un suret a acestui ispisoc. 7168 avgst 25: O carte de la Stefan vodă, cum s-au judecat popa Crăste de Căpoteşti cu Grigori Lungu pentru bătrânul lui Andronaci iar din Cioriceşti şi de bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, şi au dat rămas pe popa Crâste. 7235 genar 23: O carte de la Grigori Gica vodă bătrânul ce scrie cătră Gavril Miclescul logfăt, tot pentru moşie şi bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa a lui Toderaşcu Tuduri com. 7235 mart 12: O mărturie a câţiva oameni ce înştiinţază pe logfăt Miclescu, în care este iscălit şi Pălade Golie şi de dânsul scrisă mărturia. 7235 mart 16: Carte logfăt Gavril Miclescu ce înştiinţazi pe vod că au plinit lui Toderaşcu Tuduri comis dijma moşii, şi din bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, de la un Trohin. 7266 genar 3: Un zapis de la Casandra Cărpoae pentru moşie Cioriceştii ceau vândut-o cu fiii săi părintelui episcopului. 7268 genar 3: Un zapis, iar de la Casandra Cărpoae stolces şi de la fii săi, Dinu post şi Ioan, pentru bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, cum că i-au vândut părintelui episcopului. 7268 fevr 25: Un ispisoc de la Ioan Teodor vodă de întăritură, cum că au cumpărat părintele Cioriceştii şi bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa. 1772 iulie 2: O mărturie a câţva mazili împregiuraş şi de la alţi oameni ce-au dat-o când au venit răposatul Vasile Rosăt pahr, iar pentru Cioriceşti şi pentru bălţi Lăpuşna şi Lăpuşniţa. 1774 săptv 19: O carte a Divanului de apărare bălţilor de cătră Agariceşti. 1775 iulie 14: O anafora de la veliţii boeri şi întărită de răposatul Gica vodă ca să margă doi boeri la stare locului să hotărască. 1775 iulie 15: Carte cătră dumlui ban Beldiman i cătră medr Neculce să margă la stare locului şi să ia sfârşit pricina. 1775 octv 6: Carte banului Georgie Beldiman i a medr Neculce în care s-au dat rămaşi Agariceştii, iar episcopie săş stăpânească bălţile cu pace. 1818 noemv 2: Poslăduindu-să copie aceasta din cuvânt în cuvânt şi fiind întocma cu orginalul s-au adeverit. Iscălit Veniamin Mitropolit Moldavvei D.J.A.N.V., Colecţia Documente, 45, Copie. EDIŢII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog de documente întocmit de: Grigore Găneţ, Costică – Ioan Gârneaţă,

176

Bucureşti, 1986, p. 87, nr. 265; Vezi rezumatele în Ibidem: 45 (1), p. 40, nr. 67; 45 (2), p. 47, nr. 94; 45 (3), p. 42, nr. 72; 45 (4), p. 42, nr. 75; 45 (5), p. 43, nr. 77; 45 (6), p. 44, nr. 84; 45 (7), p. 68, nr. 172; 45 (8), p. 68, nr. 173; 45 (9), p. 68, nr. 175; 45 (10), p. 76, nr. 212; 45 (11), p. 77, nr. 217; 45 (12), p. 77, nr. 218; 45 (13), p. 83, nr. 246; 45 (14), p. 83, nr. 248; 45 (15), p. 83, nr. 249; 45 (16), p. 83, nr. 250; 45 (17), p. 84, nr. 251; 45 (18), p. 79, nr. 225; 45 (19), p. 78, nr. 220; 159.- 1778 aprilie 23. – Lupul, fiul lui Mălai Rău, din Bogzăşti, ţinutul Orhei, şi fraţii lui Ifrose, Leonte şi Irina, vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, jumătate din bătrânul Stolniceni şi jumătate din Iureşti, de pe apa Cogâlnicului, ţinutul Lăpuşna, cu o sută de lei şi 30 vedre de vin. Adică eu, Lupul sin Vasile Mălaiu Rău, nepot lui Ilii Mălaiu Rău, din satul Bogzăştii ot ţinut Orheiului, înpreună cu fraţii miei Ifrose, i Leonte, şi Irina, adeverim cu această scrisoare a noastră, precum să s(e) ştie că de nime siliţ(i), nici asupriţ(i), ce de a no(a)stră bună voe am vândut preosvinţii sale părintelui episcop de Huş(i) Kir Inoc(h)entie, dreaptă a no(a)stră ocină şi moşie ce o avem în ţinut(ul) Lăpuşnii, pe apa Kogâlnicului, giumătat(e) de bătrân din Iurieşti, cu cânpu, de ţarină, de fânaţ, şi cu păduri, i cu vaduri de moară, şi cu silişte de sate, cari acesti părţi de moşie ce avem di pe moşul nostru Ilii Mălaiu Rău, ce s-au tras din bătrânul lui Necoară, şi i-am vândut svinţii sali întru 100 lei, adecă întru una sută lei, şi triizeci vedri vin, şi banii ni-au dat toţ(i) deplin în mânule noastre. Şi de acmu înainte să aibă svinţie sa părintele episcop a le stăpâni ca pe drepte ocini şi moşii a sfintei episcopii cu paci în veci, şi nime din tot niamul nostru să n-aibă a o amesteca, cum nici răzăşii noştri, fiind că când am vândut noi pe toţ(i) i-am întrebat, şi cu ştire şi voe tuturora am vândut. Şi pentru mai mare credinţa ni-am iscălit şi am pus şi degitile 1778 ap(rilie) 23 Eu Vasile Mălai Rău. Eu Ifrosi brat ego. Eu Irina sor(ă) lor. Şi eu diacon Ioniţ(ă) am scris zapis(ul) acesta cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV /20, Original, difolio, filigran, degete. 160.- 1778 (7286) mai 7. – Neculaiu, fiul Doncăi şi fratele său Pojoga din Drăguşeni şi Aftinia sora Doncăi din Lăpuşna şi alţi răzeşi din Ciuciuleni, anume Neculaiu Pojoga, Gligoraş Strătulat, Mihăilă Rus, Ştefan Aniţii, Miron din Drăguşeni, dau mărturie în faţa vornicului Lupu, venit cu carte domnească, despre părţile de moşie ce au Tofana şi Ioana, surorile lui Neculaiu Donca, în moşia Horolca, ţinutul Lăpuşna.

177

Adică eu, Nicolaiu sân Do(n)căi, şi frati(le) (meu) Neculai Pojogăi ot Drăguşeni, şi eu Aftinii, sor(ă) Doncăi ot Lăpuşna, cum şi noi ceilalţi răzăşi ot Ciuciuleni, anume Neculaiu Pojoga, Gligoraş Strătulat o(t) tam, Mihăilă Rus o(t) tam, Ştefan Aniţii o(t) tam, Miron brat o(t) Drăguşeni, dat-am adivărat zapisul nostru de bună voe noastră şi cu primiri(a) tuturor răzeşilor la mâna Tofanii ş(i)-a Ioanii, surori lui Neculaiu Doncăi, ci sint la ţinutul Fălciului, în sat Cârligaţii, pentru ca să s(e) ştii(e) că viind Lupul vornic, sin Tofanii, cu carte G(ospo)d şi cu o carti di blăstăm la dum(nealui) spătar(ul) Curt (…) sărdai pentu nişti părţi de moşii ci au arătat că ari baştina părinţăşti, la ţinutul Lăpuşnii, pi apa Cogâlnicului, însă din moşie Horolca, ci-am arătat că înblă în 2 bătrâni, anume Brad şi Donca, i Pojoga, ci înblă din poiana Cârlanilor şi din jos până în Rece, însă şi vale(a) Recii ot Drăguşeni ci înblă în cinci bătrâni până în M(…), că-i în bătrân(ul) Pojoga şi Donca a nostru, cum şi în Stolniceni în baştină înblă în patru bătrân(i), iar un bătrân înblă în trii părţi şi Brad 2 părţi, şi Pojoga cu Niculaiu Donca, şi Tofana i Ioana o parti, iar din baştina Stolnicenilor de la iaz în jos moş(ii)le (…) de apa Cogălnicului, parti dispre răsărit ci merji în jos pân(ă) în râc(h)ili cerbilor, ce înblă în patru bătrâni, anum(e) Bulacă, i Ţoncu, i Antoni, i Pojoga brat Doncăi, cum şi la Ciuciuleni în sălişti ci înblă în patru bătrâni, anum(e) Pojoga brat Doncăi, i Ţoncu, un bătrân, Istrat(i) un bătrân Borşu, din apa Cogâlnicului spre apus pisti apa Zolosenilor până în vale(a) Părului, cum şi în racla Livezilor tij ci înblă în patru bătrâni, anume Pojoga brat Donca, un Borş, un Istrati şi Ţoncu, din zari în zari pisti apa Cogâlnicului. Moş(ii)le Rostienai, ci înblă din gura Costesii în jos, cum şi până în vale(a) Părului, pisti apa Cogâlnicului, ci înblă în patru bătrâni, un bătrân Pojoga, ci ari sor(ă) pi Donda, unul Ic(h)im, unul Grosul, unul Brad. Pentru acesti părţi de moşii di mai sus s-a (a)rătat că Tofana şi Ioana ari parti la bătrânul Doncăi ci-(i) în trii părţi, o parti Tofana, una Ioana, una Niculiţ, şi fi(i)nd că o fost răs(…) Tofana şi Ioana într-alt(ă) parti şi acu le-am arătat tot adevărul pi cât(ă) parti are Tofana şi Ioana, în frica lui Dumnezău, fiind că ne-au trimis dum(nealui) Zui (!) spătar şi hotarnici pe dumis(ale) căpitan(ul) Ştefan Ciocan şi pe Irimie vornic ot Drăguşeni ca să ni i(a) sama şi să ne cer(ce)tezi întri toţ(i) răzăşii acestor moşii di mai sus arătati. Am dat acest zapis cu priimire(a) tuturor la mâna (lui) Lupul vornicului sin Tofana ot Cârligaţ(i) ot ţinutul Fălciului ca să fii(e) volnic el şi feciorii lui şi feciorii feciorilor lui să-ş(i) stăpâni(ască) părţili di moşii şi să n-aibă nimine din noi sau din feciorii noştri al popri din părţili lui, iar carii din noi sau din ficiorii noştri ar vre(a) să fii pricinuitor(i), să fii(e) supt cart(e) di blăstăm. Şi pentru credinţa ne-am şi iscălit şi am pus şi degitul. (Vă)le(a)t 7286 mai 7 Eu Nicolaiu a Doncăi ot Drăguşen(i). Eu Neculaiu Pojoga ot Ciuciulen(i). Eu Gligoraş Strătulat o(t) tam. Eu Mihăiil Rus o(t) tam. Eu Miron brat ot Drăguşen(i). Eu Ştefan Aniţii ot Ciuciuleni.

178

Noi aceştii sântem răzăş(i), am iscălit de voi(e) şi am pus şi degitili. Eu Neculaiu Jomir Donii m-am tâmplat la cest zapis. Eu Pavăl Sălomalic(h)i m-am tâmplat. Eu Ştefan Micu m-am tâmplat. Eu Vasili Grosu m-am tâmplat. Eu Postul Andronac(hi) m-am tâmplat. Eu Vasili Arseni m-am tâmplat. Eu Irimie vornic ci am fost hotarnici cu nemesnicul Ştefan m-am tâmplat şi m-am şi iscălit. Eu nemesnicu(l) Ştefan Ciocan din porunca dum(nealui) spăt(arul) ci am fost orânduit hotarnicu aşezându-s(e) cu voie lor dup(ă) zapis ce-au, am iscălit. Ştefan Ciocan (…). D.A.N.I.C., F.E.H., LV /19, Original, difolio, filigran, degete. 161.- 1779 (7287) iunie 4. – Carp Joimirul se învoieşte cu părintele Aftanasie, egumenul schitului Pârveşti, ţinutul Tutova, pentru moşia din Şişcani, ţinutul Fălciu. Adică eu, Carp Joimiru, nepot strănepotului Crăciun Curăiacă, dat-am scriso(a)re(a) me(a) şi înpreun(ă) cu fraţi(i) mei la mâna sfinţi(e)i sale părintelui Aftănas(ie), egumenunui de Pârveşti, înpreună cu fraţi(i) sfinţi(e)i sale, că avându sfinţia sa un zapis de cumpărătură de (la) moş(ul) lor Ion Cote de la un Grigore Grecul Istrat, brat lui, i Sofronia, sora lor, nipoţ(i) lui Crăciun Curiacă, drept treizeci de lei cu zapis fiindu şi zapis(ul) faţ(ă), şi având eu giudecăţ(i) în câteva rânduri, nau mai luat curmare nici într-un c(h)ip, dar acu(m) viindu eu cu aprod cu carte G(o)s(po)d am apucat pe răzăşăia de Şişcani ca-s (...) alegând-o pe părţi de cumpărătură de pe strămoşul meu Crăciun Curiacă şi răzeşia ştiindu pricina zapisului, i-au făcut ştire şi viindu aice în Huş(i) înainte(a) dumisale paharnicului Grigoraşcu Contac(h)ia i dumn(ea)lui Cărăcaş med(elnicer) is(pravnici) de ţânutul Fălciu, şi cercetân(d) dum(nea)lor zapis(ul) lui, văzându-mă la asta nevoia şi c(h)eltuială i s-au făcut milă şi me-(a)u dat din zapi(su)l moşului său lui Ion Cote şes(e) fun(ii) pol şi fun(ia) de 20 stânjin(i) şi stânjinul de 8 palme şi n(e)-am împăcat şi ne-(a)m (i)ertat. Iar cine dintri noi s-ar mai rădica cu giudecat(ă) să-i fi(e) to(a)t(ă) c(h)eltuiala despre dânsul şi să fie şi suptu blăstămul curţăi (?) care s-au cetit într-u auzul tuturor şi pentru credinţa am şi iscălit eu şi carel(e) sau mai tânplat aice de faţă. (Vă)le(a)t 7287 iuni(e) 4 Eu Carpu Jomirul cu fraţi(i) mei. Eu Apostu sin lui Carpu Jomirul. Eu Sofroni Arhiri de Şişcan(i) mazil. Eu Sava Lei răzeş de Şişcan(i). Eu Vasăle nepot Savii răzeş.

179

Eu Arhip nepot lui Lefter răzeş de Şişcani. Proca aprod şi zapciu mart(or). Ion Cornănu(...) m-am tâmplat faţ(ă). Gavril (...) răzeş de Şişcan(i) nepot lui Lefter. Şi eu Ioniţ(ă) Butni am scris cu zisa lui Carpu Joimiru şi sântu şi martur. Măcar că mai sus s-au zis că ne-(a)m făcut milă cu aceste şes(e) fun(ii) pol cu Carpu Joimirul dar acel cuvânt să nu să ţâie în sat că cu dreptu judecat ne-(a)m învoit un(ul) cu altu(l), iar cine s-ar mai rădica din ne(a)murile no(a)stre să aibă a tragi to(a)t(ă) c(h)eltuiala şi să fie lipţât şi den stăpânire(a) moşiei şi să fii şi supt carte de blăstăm. Această aş(e)zare şi învoială s-au făcut înainte(a) noastră cu voia şi primire(a) amânduror părţilor şi văzând şi noi a lor bună învoială am întărit şi cu iscăliturile noastre. Grigoraşcu Contac(h)ia is(pravnic). Gavril Căracaş biv vel med(elnicer) is(p)r(avnic). D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 9, Original, difolio, filigran. 162.- 1779 noiembrie 29 . – Vasile Sălitră, feciorul Neculii Sălitrii şi al Mariei, fata lui Sirghiţă Ţifoarde, dăruieşte episcopului Inochentie 30 de stânjeni partea mamei sale din moşia Hoalbele, iar alţi 30 îi vinde cu 25 de lei. Adică eu, Vasile Sălitră, ficior Neculii Sălitrii şi Mării, care această Mărie au fost fata lui Sirg(h)iţă Ţifoarde, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul mieu la cinstită mâna preosfinţii sale părintelui episcopul de Huş(i) Kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că în moşie Hoalbele, ce sânt pe apa Sărăţii, de cătră răsărit, în ţinut(u)l Fălciului, la hotărâre(a) şi alegere(a) ce s-au făcut cu răzăşii, fiind cu toţii dinpreună, s-au înpărţit în trii bătrâni, adică, pe moşul nostru Sirgi Ţifoarde, şi pe popa Efrim Hirţu, şi pe Sain, şi li s-au venit pe aceşti trii bătrâni câti 180 stânj(eni) fieştecărue, şi partea moşului mieu Sirgi Ţifoarde, înpărţându-se pe trei fete, anume Rucsanda Sarsailiasă, şi Ioana Blănăriţă, şi ma(i)că mea Marie Sălitroaie, li s-au venit câte 60 stânj(eni) fieştecărie. Deci eu aceşti 60 stânjăni partea maică mea, de nime silit, nici asuprit, ci de a me(a) bună vo(i)e pe giumătate am dat danie preosfinţii sale pentru suflete(le) morţilor şi a tuturor niamurilor ca să fim pomeniţi la sfântă biserică, iar pe giumătate mi-au dat preosfinţia sa 25 lei, şi de acmu înainte să aibă preosfinţie sa aş(i) stăpâni această danie şi cumpărătură cu bună pace înpreună cu alte părţi ce le are danie şi cumpărătură într-această moşie. Şi pentru credinţă ni-am pus degetu(l). 1779 noem(brie) 29

180

Eu Vasile Silitră nepot lui Sirgi Ţifoarde cu vo(i)e mea am dat şi am vândut. Eu Gavril Ablănăriţii nepot lui Sirgi Ţifoarde am fost faţă. Eu Grigorii Sarsailă nepot lui Sirgi Ţifoarde am fost faţă. Ion Gordul vornic de poartă. Gavril (…). D.A.N.I.C. F.E.H., XLII / 16, Original, difolio, filigran. 163.- 1779 decembrie 15. – Carp Jomir şi alţii mărturisesc în faţa a doi boieri că moşiile Stănileşti, Măicani, Sterpeni şi Cozăeci, numită Oţătoaia, ale episcopiei Huşilor s-au numit întotdeauna aşa şi că Focşeştii nu au stăpânit niciodată între Oţetoaia şi Şoriceşti. Adică noi, care mai gios ne vom iscăli şi carii nu ştim carte, vom pune şi degitile, dat-am adevărată şi încredinţată mărturie noastră la cinstită mâna preosfinţi(e)i sale, episcopului de Huşi Kir Inoc(h)entii, precum să s(e) ştii(e) că fiind părinţii noştri şi noi trăitori de mici copii în satul Stănileştii, şi ni s-au întâmplat de am fost în câteva rânduri şi la hotarile moşiilor, ce-s alăture(a) cu Stănileştii pe din gios, şi încă am apucat aceste moşii şi bo(i)ereşti fiind, şi după ce au intrat toate în stăpânirea episcopi(e)i, iarăşi am văzut hotărându-le, şi mai mult decât moşie Stănileştii, şi Măicanii, şi Sterpenii, şi Cozăecii ce le zic acum Oţătoaia, şi alăture(a) cu Oţătoae, pe din gios Şoriceştii lui Ramandeiu. Şi de câte ori am apucat lucrându-s(e) aceste moşii tot cu aceste nume mai de sus arătate s-au dejmuit de stăpânii lor şi de vec(h)ilii ce ş(i)-au pus(?), atât de la Racoviţi, şi de la Ramandeiu, şi de la Bosie. Iar Oţătoae din vec(h)iu a episcopi(e)i, şi mai pe urmă au intrat toate aceste(a) de mai sus arătate în stăpânirea episcopi(e)i, şi le dejmue vec(h)ilii episcopi(e)i, iar pe Focşăşti nici odată nu i-am apucat stăpânind pentre Oţătoae şi pentre Şoriceşti, nici zicând că au vreun nume de moşie pe acolo, din Pruteţ spre apus, iar din Pruteţ spre răsărit unde să numeşti balta Focşii am auzit că au moşie, şi am văzut şi stăpânind, şi aşa am apucat şi de la părinţii noştri. Şi după cum am apucat şi ştim aşa mărturisim cu sufletile noastre înaintea lui Dumnezău şi ori la ce giudecată s-ar întâmpla. 1779 decem(brie) 15 Eu Carp Jomir vornic de la Stănileşti carile am fost şi vec(h)il în câţ(i)va ani pe moşie Şoriceştii când era a lui Ramandeiu. Şi am fost faţă şi la hotărârile acestor moşii cu părintele Leonu, fiind dic(h)iu, şi cu vornicu(l) de poartă, şi au pus şi p(i)etri între Oţătoae şi între Şoriceşti, şi Iordac(h)e Focşa, şi Andrunachi Grecul era faţă, şi n-au pomenit că au moşie pe acole(a). Iar dispre Pruteţ spre răsărit ştiu că au fost şi pricină, întrebând părintele Leon cu ce ţin ace(le) bucăţi de loc despre răsărit, şi Iordac(h)e Focşa şi Andrunac(h)e Grecul au răspuns că aşa au apucat din părinţi. Aşijdere(a) şi când au venit vornicul Vas(i)le Rusăt, şi când au venit banu(l) G(h)eorg(h)ii Beldiman şi cu med(elnicerul) Neculce, şi fiind mulţi oameni răzăş(i) şi înpregiuraşi, între care era şi Co(n)standin Bădărău, şi Postul Focşa, şi alţi

181

răzăş(i) a lor de faţă, şi nici ei, nici pe alţii n-am auzit pomenind că au moşii pe acolo, şi fieştecare dintr-aceşti boeri tot acelu loc între Oţătoaia şi între Şoriceşti au stătut, şi nimic n-au pomenit de Focşăşti că au moşie. Eu Ioniţ Voina om de 70 de ani, ştiu că am fost sâmbraş cu Iordac(h)e Focşa când lăcustile cele de demult, şi sâmbr(i)a me(a) ce mi s-au făcut am arat pe podişul Oţăto(a)ei, iar Iordac(h)e Focşa au luat plugul şi s-au dus la Leoşti, zicând că a să are pe moşie lui, şi cum că are moşii(e) acole(a) la Oţătoae n-au pomenit. Eu G(h)eorg(h)i sin Matei ce-au fost prisecar la Oţătoae a episcopi(e)i. Eu Postul Jomirul ce am fost dejmaş pe moşie Şoriceştii, asămine(a) mart(or). Eu Vas(i)le Pară asămine. Eu Căste Tiron asămine. Eu Arhire Macariţa as(ă)mine. Eu Ioniţ(ă) Gros as(sămine). Eu Sandul Toderică asămine. Eu Vas(i)le Stângă as(ă)mine. Eu Costandin Coşug asăm(ine). Eu Vas(i)le Cioban asăm(ine). Eu Ic(h)im Muntean asămine. Eu Andreiu Silitră asămine. Eu Vas(i)le Micodau as(ămine). Eu Miron Ciobanu asăm(ine). Eu Todosi Muntian om de 90 de ani, tot din Stănileşti tij asămine mărturisind. Eu erei Ion ot Stănileşti. Erei Neculai Pop(i)ca m-am tâmplat la hotărât. Eu i(e)rodiacon Costandin răzeş di Leoşti şi di Hoalbi sin Pivnicerului. Andrei ştiu că Hoalbili să lovăscu în capiti cu Şoriceştii şi din părinţi(i) noştri şi noi am stăpânitu Hoalbile şi de Focşaşti n-amu auzitu că au moşii alăture(a) cu Şoriceşti. Eu Macsin vornic de Creţăşti, om de 60 ani şi am arat pe acele locuri. Eu Ioniţă Dămian răzăş de Şc(h)iopeni om de 70 de ani, că au moşii Focşăştii peste Pruteţ unde să numeşti balta Focşii am auzit, iar pe lângă Şoriceşti stăpânind n-am auzit. Eu Toader dascăl ot Stănileşti am scris cu zisa tuturor. Aceşti marturi ce să văd mai sus puşi în mărturia aceasta i-am adus şi înainte(a) noastră şi tot asămine(a) au mărturisit după cum să arată mai sus prin mărturie aceasta, şi au arătat că de bună voia lor au dat mărturie aceasta şi văzându-i că di bună vo(i)e lor au venit şi au mărturisât şi înainte(a) noastră, s-au iscălit şi de noi. Grigoraş Costache pah(arnica) is. is.

Iordache Lambrino pah(arnic)

Şi eu iermonah Sofronie pr(oin) eg(umen) fiindu de câţ(i)va ani tot pe lângă episcopie şi am fostu şi dic(h)iu 15 an(i) şi acele moşii tot episcopie le stăpânie şi

182

pintre Oţătoae şi pintre Şoriceşti n-am auzit nici măcar pomenindu pe cineva că ar avea Focşeştii moşie lor din Pruteţ spre răsărit, s-au auzit că stăpânescu unde să numeşte şi balta Focşii. Eu Vasile Darie din Şc(h)iopeni răzăş de Răducani, cari să întâlnesc înainti cu moşie Focşeştilor despre răsărit şi ca să triacă moşie lor peste Pruteţ spre apus pintre Oţătoae şi pintre Şoriceşti n-am auzit nici am apucat stăpânind vreodată. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 35, Original, filigran, bine conservat, degete în tuş; Copie în D.A.N.I.C., Manuscrise, nr. 545, f. 122.123; Copia a fost publicată de Costin Clit, Documente huşene, vol. I, p. 52-54, nr. 56. 164.- 1779 (7288) dec(embrie) 15. – Listă de scrisorile moşiilor Şişcani şi Curieci luate de la Aftanasie, egumenul schitului Pârveşti din ţinutul Tutova. Izvod de scriso(ri)le ci am luat eu din mâna părintelui Aftanas(ie), egumen ot Pârveşti, din vele(a)t 7258 dec(embrie) 15, cum arăt mai gios anume să ştie. Un zapis de la strănepoţii lui Crăciun Curăiacu pe a triia parte din hotarul Cureiacilor i a triia parte din hotarul Şişcanilor de vele(a)t 7191 dec(e)m(brue) 7. 1 Carte G(o)sp(o)d de la Neculai Vod(ă) de stăpânire de văle(a)t 7258 mai 30. 1 Carte G(o)sp(o)d de la Costandin Vod(ă) Mavrocordat din vele(a)t 7250 iun(ie) 25. 1 Carte G(o)sp(o)d tij de vele(a)t 7250 mai 29. 1 Carte G(osp)d, tij de la (vă)le(a)t 7250 oc(tombrie) 29. 1 Carte G(o)s(po)d de la Costandin Racoviţă de giudecată let 7259 maiu 29. 1 Carte G(ospo)d de la G(h)ica V(o)d(ă) de let 1777 av(gust) 13. 1 Carte de la Costandin Vod(ă) Moruz de (vă)le(a)t 1778 gen(arie) 14. 1 Carte G(ospo)d de la G(h)ica Vod(ă) de stăpânire pentru Cur(i)eeci. 1777 av(gust) 17. 1 Zapis de învoială cu Carp Joimirul (vă)le(a)t 7287 iun(ie) 14. D.A.N.I.C., F.E.H., XXXV / 10. 165.- 1779 decembrie 19 . – Doi boieri luaţi de episcopul Inochentie, cercetează plângerea lui Apostol Focşa şi a altor răzeşi, că fiind moşia lor Bolboca printre moşiile episcopiei, le-a luat aceasta toată dijma. Facem ştire cu această mărturie (a) noastră că arătându-ne preosfinţii(a) sa părintele episc(opul) de Huş(i), Kir Inoc(h)entie o luminată carte G(os)p(o)d din anul acesta de la 28 a lui oct(ombrie), în care i să porunceşti că dup(ă) jaloba ce au dat Apostol Focşa şi cu alţi răzeşi a lui, pentru o moşie a lor ce o număsc Bolboca a Focşii, care fiind p(r)intre moşiile episcopi(e)i le ar fi luat în anul acesta toată dejma de pe acea moşie, după cum am văzut şi jaloba lor ce au fost dat(ă), şi să-i mulţămasc(ă) cu dreptate(a) ce li s-a căde(a), de care poftindu-ne părintele episc(op)

183

ca să cercetăm noi această pricină, şi de au fost adevărată jaloba lor, şi de au dreptate să-ş(i) cee acea dejmă. Deci, stând de faţ(ă) sfinţie sa Iorest dic(h)iu(l), vec(h)il din partea episc(opiei), cu aceşti de mai sus arătaţi Focşeşti, am întrebat pe numitul vec(h)il cu ce au întrat în moşie Focşeştilor de le-au luat dejma. Sfinţie sa ne-au arătat că nu numai în zilile episcopului ce să află acmu de atâţi ani, ci şi de la alţi răpoosaţi episcopi, de la răpoosatul Ieremie Vo(e)v(o)d şi pân(ă) acmu s-au stăpânit şi s-au dejmuit moşie Oţătoae de oamenii episcopi(e)i tot cu pace, şi moşie Şoriceştii fiind alăture(a) cu Oţătoae pe din gios, cum au fost a lui Ramandi şi dup(ă) ce au intrat în stăpânire(a) episc(opiei), s-au stăpânit şi s-au dejmuit iarăş(i) tot cu pace, şi moşie Focşasc(ă) p(r)intre Oţătoae şi p(r)intre Şoriceşti pomenindu-s(e) n-au auzit pân(ă) în iastă vară. Iar peste Pruteţ spre răsărit au auzit di balta Focşii, care şi pân(ă) acmu îş(i) o stăpânesc ei. Dup(ă) care răspuns numitul vec(h)il ne-au arătat şi o mărturie de la câţ(i)va oameni din Stănileşti şi de la alţi răzăş(i) şi înpregiuraş(i), care au venit şi de faţă acei marturi, şi asămine(a) cum şi mărturie adiverează că nici ei nici părinţii lor n-au apucat pe Focşeşti de au scrisori sau dovezi de stăpânire între Oţătoae şi între Şoriceşti. Ei au arătat că scrisori n-au apucat nici de la părinţii lor, că s-au prăpădit când prăzile, iar stăpânire, măcar că ei şi părinţii lor au trăit la Leoşti, cale de un ceas, dar nu pute(au) stăpâni pentru că-ş(i) păşte(au) tătarii bucatele şi nici s-au mai lucrat pân(ă) în iastă vară. Care la aceasta să dovedeşti din mărturii episcopi(e)i, că numai în zilele lor de câte ori s-au lucrat şi Focşeştii nimic n-au zis. Ne-au mai arătat Focşeştii şi o mărturie de la Ion Oracu şi de la Dumitraşco Răşniceriul din Luncă, şi de la Ştefan Toaderiţă şi de la câţ(i)va oameni, care mărturie neavând nici un temeiu n-am putut să-i dăm credinţă, şi am şi iscălit-o ca să nu o sc(h)imbe. Şi i-am sorocit ca să-ş(i) aducă marturii de faţă, din cari marturi au adus numai pe Ion Oracu, om de 70 ani şi mai bine, şi pe Dumitraşco sin Răşniceriul, iarăş(i) de acea vârstă de bătrân, pe carii întrebându-i câti pe unul, cum ştiu să mărturisască. Ion Orac au mărturisit că au auzit di (la) tată(l) său, că acolo în cotul Pruteţ(u)lui au fost casa Focşii şi o biserică, şi cum că au luat Focşa şi dejmă în 2-3 veri, dar cu ce stăpânire el nu ştie, că au fost mic. Aşijdere(a), şi pe Râşniceriul întrebându-l au mărturisit că fiind el mic auzie într-o vară pe tată(l) său zicând că strâng Focşeştii dejmă. I-am întrebat după această mărturisire a lor, pot să giure că Focşeştii lua acea dejmă atunci, pentru că ave(au) moşie lor, ei au zis că nici ca cum n-or giura. Am întrebat pe Focşeşti, pe alţi marturi ce sânt în mărturie de ce nu i-au adus faţă. Ei au zis că nu i-au găsit acasă. Care din mărturisire(a) cestor de au venit de faţă, şi din nevenire(a) celorlalţi carii nici de cum n-au vrut să vie, s-au cunoscut că mărturie Focşeştilor n-are nici o luminare şi esti cu greş(e)ală făcută, şi însuş(i) Focşeştii au dat-o în mânule noastre, şi noi am dat-o în mâna vec(h)ilului episc(opiei). Şi căzând Focşeştii cu rugăminte cătră noi şi cătră vec(h)il ca să le de(a) măcar cotul Pruteţului din iastă parte, vec(h)ilul au răspuns că moşiile episc(opiei) sânt pentru trebuinţa episc(opiei), iar nu de dat altora cui ar trebui. Iar de vor să s(e) mai judece, în 15 zile a lui Genarii să s(e) afle la Iaş(i). Care şi noi după toată cea cu amăruntul şi în frica lui D(u)mnezău cercetare(a) ce am făcut dup(ă) cum am aflat adevărul am dat această mărturie la mâna vec(h)ilului episc(opiei).

184

1779 dec(embrie) 19



D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 36, Original, filigran, bine conservat. 166.-1780 mai 17. – Constantin Moruzi Voievod porunceşte vel stolnicului Iordache, ispravnicul ţinutului Fălciu, să aleagă şi să hotărască moşia Crăsnăşeni de pe apa Crasnei, care a fost a Ilincăi, sora paharnicului Iordache Lambrino, ajunsă sub stăpânirea episcopiei Huşului. Noi Constandin Dimitrie Muruz V(oie)v(o)da Boji(i)u Mil(o)st(iu) G(o)spodar Zemli Moldavscoi. Credincios boieriul domni(e)i mele dumn(ealui) Iordac(h)i vel stol(nic), ispravnic de ţinutul Fălciului, îi facem ştire pentru o moşie, anume Crăsnăşenii ce este pe apa Crasnei la ţânutul Fălciului, care moşie fiind driaptă a Ilincăi, sora pah(arnicului) Iordac(h)i Lambrino, de la părinţii ei şi pah(arnicul) Iordac(h)i Lambrino în anii trecuţi luând la mâna sa scrisorile aceştii moşii, au fost vândut-o de istov dumisal(e) ban(u)lui G(h)eorg(h)ie Beldiman, neavând triabă cu moşia. Apoi răposatul vornicul Ilie Costac(h)e, trăind atunce(a), cu protimisire rudeniei, neîngăduind pe banul Beldiman, au fost luat moşie ace(a)sta la a sa stăpânire. Şi de la vor(nicul) Ilie au agiunsu moşie la stăpânire(a) episcopiei Huşului. Di acum în vreme(a) aceasta când singur sfinţie sa episcopul au cunoscut că moşie aceasta au fost driaptă a Ilincăi şi că fără dreptate s-au înstrăinat de la mâna sa, nevroind strâmbătate(a) ei, din bună vo(i)e sfinţi(e)i sale i-au dat moşie, dându-i şi toate scrisorile moşiei câte au fost la sfinţie sa. Deci fiind trebuinţă ca să i să aliagă moşie de cătră alţi răzeşi de acolo, iată scriem dumitale să mergi singur la stare(a) aceştii numitei moşii şi strângând la faţa locului pe toţi răzeşii megieşii şi înpregiuraşii vei cerceta atât după scrisorile vec(h)i a moşi(e)i, cum şi după zapisul pah(arnicului) Iordac(h)e Lambrino cu cari au fost vândut moşie. Şi după arătare(a) scrisorilor să-i alegi dumit(ale) moşie Ilincăi din Crăsnăşeni făr(ă) de păgubire(a) ei şi să o şi stâlpeşti penpregiur cu pietri hotară şi să dai mărturie hotarnică iscălită de dumi(tale) şi de toţi răzeşii şi alţi câţi să vor afla la hotărât. Şi fiind alegere(a) şi hotărâtura dumitale bună şi lămurită să i să facă şi întăritură de la domnie me(a). Aceasta scriem. 1780 mai 17 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, CXLIV / 41, Original. 167.- 1780 decembrie 11. – Zaharia Cehan postelnic, feciorul lui Mihalache Cehan medelnicer, dă mărturie episcopului Inochentie, că nu are nici un drept de moşie în Stănileşti, cum arată un ispisoc pe care îl are el, doveditor că strămoşii lui au ţinut o moşie acolo şi în schimbul căruia dă episcopului aceasta, ispisocul fiindu-i necesar mai ales pentru dovedirea spiţei neamului.

185

Adică eu, Zaharie Cehan post(elnic), ficiorul lui Mih(ă)lac(h)i Cehan med(elnicer), dat-am adevărat zapisul meu la cinstită mâna preosvinţi(e)i sale părintelui episc(op) de Huş(i) Kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că găsind eu în scrisorile mele părinţeşti un ispisoc din v(ă)l(ea)t 7148 noemv(rie) de 1a răpoosatul Vas(i)li V(oe)vod, în care scrie că au miluit pe boiarinul său Racoviţă Cehan vtorii log(o)f(ă)t, cu un sat întreg, anumi Stănileştii ot ţinut(ul) Fălciului, pe apa Prutului, care sat arată că mai (î)nainte l-au fost dat răpoosatul Stefan V(oe)vod Tomşevici, unc(h)iului său Ionaşcu Cehan biv vor(nic), şi iarăş(i) s-au fost luat domnesc, pe care sat mi-au arătat preosvinţie sa părintele episc(op) multe scrisori şi dovezi cum că-l stăpâneşti preosvinţie sa şi-l ari drept sat şi moşie a svintei episc(opii) de la med(elnicerul) Nicolai Racoviţă, care şi eu văzi(n)d stăpânire şi toate scrisorile ce are, am cunoscut că şi ispisocul acest de mai sus arătat făr(ă) de nici o cale îl ţiiu. Şi cerând să mi-l e părintele m-am rugat preosvinţi(e)i sale ca să mi-l lase, fiindu-mi trebuitoriu pentru alte pricini şi mai vârtos pentru îndreptare(a) niamului că mă trag şi eu din Cehan, care dândumi-l preosvinţie sa, am dat şi eu acest zapis al meu la cinstită mâna preosvinţie(i) sale, ca să s(e) ştie că n-am nimic la numitul sat Stănileştii, şi de s-ar tâmpla ca să mă şi scol la vr(e)o giudecată cu acel ispisoc vec(h)iu să nu să ţie în samă. Şi pentru mai mare încredinţare m-am iscălit. 1780 dec(embrie) 11 Zaharie Cehan post(elnic). Întâmplându-mă faţă la la aceste zisă a lui Zaharii Cehan post(elnic), cari însuş(i) mai sus adiverează, am iscălitu şi eu cu a mea iscălitură. Iancul Grecianu biv vel pah(arnic) isprav(nic) de Fălciu. Ion Gordul vornic de poartă. D.A.N.I.C., F.E.H., XIII / 37, Original, filigran, bine conservat. 168.- 1781 martie 19. – Iftimii Donii din Plotuneşti şi fiii săi Costantin, Gavril, Timofti şi Grigoraş, alegându-se părţile a şase fraţi din moşia Dobreni, ţinutul Lăpuşna, el, pentru multele faceri de bine, dăruieşte partea sa şi altele cumpărate, episcopiei Huşilor. Adec(ă) eu, Iftimii Donii din Plotuneşti, înpreună cu fiii mei Costantin, şi Gavril, şi Timofti, şi Grigoraş, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru, la cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episcopului de Huş(i) Kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că noi de nimene siliţ(i), nici asupriţi, ce de a noastră bună voe, pentru multe faceri de bine ce ne-au făcut preosvinţie sa la cerire(a) noastră, fiind că parte(a) cea din baştină a noastră, din moşie Dobrenii, am fost dat-o danie iarăşi(i) preosvinţii sale, la anul 1777, înpreună cu alt frate al meu Ion, în care moşie mai ave(a) preosvinţii sa şi alte danii şi cumpărături mai vec(h)i. Aşijdere şi acmu la alegire(a) şi hotărâre(a) numitei moşii, alegându-s(e) partea tatălui nostru Vasilii Doni din toată numita moşie Dobrenii 118 stânj(eni), cari înpărţindu-le pe 6 fraţi şi surori ni s-au venit fiişticărue câti 19 pol stânj(eni), din cari parte(a) me(a) şi cu a frăţâni meu Ion, dup(ă) zapisul ce s-au arătat mai sus au rămas bine dată preosvinţii

186

sale, şi de iznoav(ă) încă m-am mai învoit şi cu nepotul meu Nicolai Rogoz, ficiorul surori(i) me(le) Marie, pentru 19 stânj(eni), parte(a) ei, şi cu nepotul meu Lupul Donii, ficiorul frăţâni meu lui Trohin, pentru 19 p(o)l stânj(eni), parte(a) lui tot din moşie Dobrenii, care pe aceste 2 părţi a Mării şi a lui Trohin, dup(ă) învoială ce am făcut cu aceşti de mai sus arătaţi nepoţii mei, I-am plătit cu bani şi iarăşi(i) i-am dat danie preosvinţii sale numitului episcop, din bălţi cu peşti, din fânaţ, din ţarină, din tot locul, cu tot venitul, să aibă a le stăpâni sfânta episcopie cu buna pace înpreună şi cu alte danii şi cumpărături, ce are în numita moşie Dobrenii, la gura Lăpuşnii, care treci şi peste Prut spre apus, pân(ă) unde să întâlneşti cu Stănileştii, iarăşi(i) moşie episcopiei vec(h)e. Ş(i)-ntr-această danie s-au întâmplat şi alţi răzeşi şi oameni de cinste carii mai gios să vor iscăli, şi noi încă pentru mai mare credinţă ne-am pus degitile. 1781 mart(ie) 19 Eu Iftimii Donii înpreună cu mai sus numiţii mei fii cu toată voe noastră am dat. Eu Nicolai Rogoz ficior Măriei. Eu Lupul Donii ficior lui Trohin. Eu Vasilii Bădărău răz(eş). Eu Ştefan Lupuşorul. Eu Vasilii Focşa ficior Doroftii. Eu Andrei Grecul răz(eş). Eu Miron Şulete. Erm(onah) Iorest am fost faţă. Ştefan (…) martur. Gavril Juverdian.. Gavril Buzdogan (…)răş. Samson (!) Burgele mart(or). Pavăl pis(ar) episc(opie) Huş(i) am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV /21, Original, difolio, filigran, degete. 169.- 1781 martie 19. – Vasile, Andronache, Catrina şi Ioana, feciorii lui Constantin Bădărău din Leoşti, nepoţii lui Pavăl Mutul şi alte neamuri ale lor vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie 118 stânjeni din moşia Dobreni din gura Lăpuşnii, cu 59 de lei. Adecă eu, Vasilii Bădărău cu frati(le) meu Andronac(h)i, şi surorile noastre Catrina şi Ioana, şi ficiorii lui Costandin Bădărău din Leoşti, nepoţi lui Pavăl Mutul, şi eu Timoftii Joimirul din Olteneşti, şi soţu me(u) Ioana, ce o ţine Sofronii Arhirii, ficior Catrinii ce au fost fata iarăşi(i) lui Pavăl Mutul, Aşijdere, şi eu Irina Bordioae, sor(ă) lui Costandin Bădăru, fata Marii, care şi această Marie au fost fată iarăşi(i) a lui Pavăl Mutul, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episcopului de Huş(i) kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că în moşie Dobrenii ce esti în gura Lăpuşnii şi trece peste Prut spre apus pân(ă)

187

unde să întâlneşti cu Stănileştii, moşie vec(h)i a episcopii, având preosvinţia sa şi alte danii şi cumpărături vec(h)i într-această mai sus numita moşie Dobrenii. Acmu la alegire(a) şi hotărâre(a) ce s-au făcut aceştii moşii, alegându-se şi părţile noastre a strămoşului nostru Pavăl Mutul 59 stânj(eni), şi 59 stânj(eni) parte(a) lui Ion Balmuş care au fost frate cu Pavăl Mutul, şi din parte(a) lui Ion Balmuş pe giumătate, adică 29 polstânj(eni) parte(a) Nastasii, au fost vândută Kogălniceanului, şi de la Kogălniceanul au răscumpărat-o Costandin Bădărău, făr(ă) de alte niamuri, şi 29 pol stânj(eni) parte(a) Irinii, ce-au fost sor(ă) Nastasii tij, fata lui Ion Balmuş, fiind dată danie preosvinţii sale, atât din moşie Dobrenii cum s-au arătat mai sus, cum şi din Şc(h)ee, şi dintr-alte moşii cât i s-a alege parte(a) ei. Şi dup(ă) învoială şi sc(h)imbul ce am făcut cu preosvinţie sa, s-au primit preosvinţie sa de ş(i)-au luat toate părţile noastre, baştina şi răscumpărătura Nastasiei şi danie Irinii din Şc(h)ee, ce-i zic şi Peniţa şi aceasta 118 stânj(eni) ce s-au arătat mai sus din moşie Dobrenii, cu baştina şi cu răscumpărătura şi cu sc(h)imbul ce am făcut cu preosvinţie sa rămâind toţi a noştri, acestor de mai sus arătaţi, şi noi cu toată voe noastră i-am vândut preosvinţii sale numitului episc(op) drept cinzeci şi noao lei, cari bani dându-ne deplin în mânule noastre, noi încă am dat acest zapis, ca de acmu înainte în moşie Şc(h)ee de la Peniţa şi în Dobreni să nu avem nici o triabă, ci preosvinţie sa să aibă a-ş(i) stăpâni de aicea înainte toate părţile noastre din Şc(h)ee Peniţii şi din Dobreni cu buna pace . Şi la această învoială şi deplin plată s-au tâmplat şi alţi oameni di (ci)nste şi răzăş(i), carii mai gios să vor iscăli, şi noi încă pentru mai mare încredinţare ne-am pus degitele. 1781 mart(ie) 19 Eu Vasili Bădărău strănepot lui Pavăl Mutul. Eu Andronac(h)i brat lui. Eu Timofti Joimirul. Eu Ioana Arhiroae sor(ă) lui Timoftii. Eu Irina Bordioae sor(ă) lui Costandin Bădărău. Eu Miron Şulete răz(ăş). Ermon(ah) Iorest am fost faţă. Eu Iftimii Doni răz(ăş). Eu Nicolai Rogoz răz(ăş). Eu Andrei Grecul răz(ăş). Eu Ştefan Lupuşorul răz(ăş). Eu Vasilii Focşa răzăş. Eu Nicolai Caşul răzeş. Ştefan (…) martur. Gavril Juverdian mart(or). Samson (!) Burgele mart(or). Pavăl pis(ar) episc(opie) am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV /22, Original, difolio, filigran, degete.

188

170.- 1781 martie 19. – Miron Şulete împreună cu fratele său şi cu surorile lor Catrina, Ileana şi Aniţa, feciorii Ioanei Şuletoai, fata lui Toader Gânscă din Leoşti şi alte neamuri ale lor, vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie, partea de moşie ce mai au în Dobreni în gura Lăpuşnii. Adec(ă) eu, Miron Şulete, înpreună cu frati(le) meu Ursac(h)i, şi cu surorile noastre Catrina, Ileana şi Aniţa, ficiori Ioanii Şuletoai, ce-au fost fata lui Toader Gânscă din Leoşti. Aşijdere, şi eu Nicolai Caşul, înpreună cu fraţii şi surorile mele, ficiorii Marii, fetii Catrinii Lăzăroai, ce-au fost fata iarăşi(i) mai sus numitului Toader Gânscă din Leoşti, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episc(op) de Huş(i) kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că în moşie Dobrenii, ce esti în ţin(utul) Lăpuşnii, în gura apei Lăpuşnii, şi treci peste Prut spre apus pân(ă) unde să întâlneşti cu Stănileşti, iarăşi(i) moşie vec(h)i a episcopii, mai având preosvinţie sa şi alte danii şi cumpărături vec(h)i într-această mai sus numită moşie Dobrenii. Acmu la alegire(a) şi hotărâre(a) ci s-au făcut, alegându-se şi părţile noastre, addec(ă) 23 stânj(eni), 5 palm(e), parte(a) Ioanii Şuletoai, şi 23 stânj(eni), 5 palm(e), parte(a) Catrinii Lăzăroai, cari părţi şi noi aceşti de mai sus arătaţi cu voia noastrăde nimine siliţ(i), nici asupriţi, le-am vândut preosvinţii sale numitului episc(op), pentru care dup(ă) tocmală ce am făcut, dândune banii deplin în mânule noastre, noi încă am dat acest zapis, ca de acmu înainte să aibă a stăpâni preosvinţie sa cu buna pace înpreună şi cu alte danii şi cumpărături ce mai are în numita moşie Dobrenii. Şi la această tocmală şi deplin plată s-au întâmplat şi alţi oameni de cinste şi răzăş(i), carii mai gios să vor iscăli, şi noi încă pentru mai mare credinţa neştiind carte ne-am pus degitile. 1781 mart(ie) 19 Eu Miron Şulete înpreună cu fraţii şi surorile mele, am vândut cu toată voe. Eu Nicolai Caşul cu fraţii şi surorile mele am vândut. Ermonah Iorest am fost faţ(ă). Eu Iftimii Donii răz(eş). Eu Nicolai Rogoz răz(eş). Eu Vasilii Bădărău răz(eş). Eu Andrei Grecul răz(eş). Eu Lupul Donii răz(eş). Eu Ştefan Lupuşorul răz(eş). Eu Vasilii Focşa răz(eş). Ştefan (…) mart(or) Gavril Juverdian mart(or). Samson (!) Burgele mart(or). Pavăl pis(ar) episc(opie) Huş(i) am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV /23, Original, difolio, filigran, degete. 171.- 1781 martie 19.- Ştefan, feciorul lui Grigoraş Lupuşorul din Şchiopeni şi Toader fratele lui, cu sora lor Ileana, vând episcopiei Huşilor şi

189

episcopului Inochentie 118 stânjeni, partea ce li s-a mai ales din moşia Dobreni, în gura Lăpuşnii cu 59 de lei. Adec(ă) eu, Ştefan, ficior lui Grigoraş Lupuşorul din Şc(h)iopeni, şi Grigoraş au fost ficior Cununii, fetii lui Coman, şi eu Toader, frate cu Ştefan, înpreună cu sor(a) noastră Ileana, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episc(o)p(u)lui de Huş(i) Kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că în moşie Dobrenii, ce esti în gura Lăpuşnii, şi treci peste Prut spre apus, pân(ă) unde să întâlneşti cu Stănileştii, moşie vec(h)i a episcopii. Având preosvinţie sa şi alte danii şi cumpărături vec(h)i în mai sus numita moşie Dobrenii, acmu la alegire(a) şi hotărâre(a) ce s-au făcut aceştii moşii, alegându-s(e) şi parte(a) mătuşii noastre Cununii 118 stânj(eni), adec(ă) a tree parte din bătrânul lui Coman, care parte noai aceşti de mai sus arătaţ(i), cu toată voe noastră am vândut-o preosvinţii sale numitului episc(op), drept 59 lei, carii bani dându-ne deplin în mânule noastre, noi încă am dat acest zapis la mâna preosvinţii sale, ca de acmu înainte să ş(i)-o stăpâniască preosvinţie sa înpreună cu alte danii şi cumpărături ce are preosvinţie sa în numita moşie cu buna pace. Şi la această tocmală şi deplin plată s-au întâmplat şi alţi oameni de cinste şi răzăş(i), carii mai jos să vor iscăli, şi noi pentru mai mare credinţa ne-am pus degitele. 1781 mart(ie) 19 Eu Ştefan sin Grigoraş Lupuşorul. Eu Toader brat lui Ştefan şi cu sor(ă) a noastră Ileana. Eu Iftimi Donii răz(eş). Eu Andrei Grecul răz(eş). Eu Vasilii Bădărău răz(eş). Eu Nicolai Rogoz răz(eş). Eu Vasilii Focşa răz(eş). Eu Miron Şulete răz(eş). Eu Nicolai Caşul răz(eş). Ermonah Iorest am fost faţă. Ştefan (…) mart(or). Gavril Juverdian mart(or). Samson (!) Burgele mart(or). Pavăl pis(ar) episc(opie) Huş(i) am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 24, Original, difolio, filigran, degete. 172.- 1781 martie 19.- Vasile Focşa, feciorul Dorotii, fata lui Vasile Donii din Leoşti şi alţii vând episcopiei Huşilor şi episcopului Inochentie partea de moşie ce li s-a mai ales din Dobreni. Adec(ă) eu, Vasilii Focşa, ficiorul Doroftii, ce-au fost fata lui Vasilii Donii din Leoşti, Aşijdere, şi eu Ioniţă, şi Dumitru, şi Condre, şi G(h)eorg(h)ii, ficiorii Postului Donii din Plotuneşti, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la

190

cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episc(op) de Huş(i), precum să ştie că în moşie Dobrenii ce esti în gura Lăpuşnii şi trece peste Prut spre apus pân(ă) unde să întâlneşti cu Stănileştii moşie vec(h)i a episcopii, având preosvinţia sa şi alte danii şi cumpărături vec(h)i în mai sus numita moşie Dobrenii, acmu la alegire(a) şi hotărâre(a) ce s-au făcut aceştii moşii, alegându-s(e) şi părţile noastre, adec(ă) 19 p(o)l stânj(eni) parte(a) Doroftii, şi 19 p(o)l stânj(eni) parte(a) Postului Donii din moşie Dobrenii din parte(a) lui Vasilii Donii din bătrânul lui Coman, cari şi noi aceste de mai sus arătate părţi cu toată voe noastră, de nime săliţ(i), nici asupriţi, leam vândut preosvinţii sale numitului episc(op), pe cari plătindu-ne preosvinţie sa deplin în mânule noastre, am dat şi noi acest zapis la mâna preosvinţii sale, ca de acmu înainte să aibă preosvinţie sa a stăpâni aceste părţi a noastre înpreună şi cu alte danii şi cumpărături ce are în numita moşie Dobrenii, cu bună pace. Şi la această tocmală şi deplin plată s-au tâmplat şi alţi răzeş(i), oameni de cinste, carii mai gios să vor iscăli, şi noi pentru mai mare credinţa am pus degitele. 1781 mart(ie) 19 Eu Vasilii Focşa sin Doroftii am vândut. Eu Ioniţă sin Postul Donii şi cu toţi fraţii noştri am vândut. Eu Iftimii Donii răz(eş). Eu Andrei Grecul răz(eş). Eu Vasilii Bădărău răz(eş). Eu Miron Şulete răz(eş). Eu Nicolai Rogoz răz(eş). Eu Nicolai Caşul răz(eş). Ermonah Iorest am fost faţă. Gavril Juverdian mart(or). Samson (!) Burgele mart(or). Pavăl pis(ar) episc(opie) Huş(i) am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 25, Original, difolio, filigran, degete. 173.- 1781 martie 19. – Andrei Grecul din Leoşti, ţinutul Fălciu, cu fratele său Iordache şi sora sa Ana, feciorii lui Andronache Grecul şi alte neamuri ale lor, schimbă cu episcopia Huşilor moşie din Dobreni, ţinutul Lăpuşna, primind în Căpoteşti, iar 21 stânjeni ce au avut ei mai mult i-au vândut. Adec(ă) eu, Andrei Grecul din Leoşti, înpreună cu frati(le) meu Iordac(h)i, şi cu sorume(a) Ana, ficiori lui Andronac(h)i Grecul, înpreună cu nepoţii noştri, Grigoraş şi cu fraţii lul, ficiori(i) lui G(h)eorg(h)i Grecul, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinţi(e)i sale părintelui episc(o)pul de Huş(i) Kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că în moşie Dobrenii ce esti în gura Lăpuşnii, şi trece peste Prut spre apus pân(ă) unde să întâlneşti cu Stănileştii, moşie vec(h)i a episc(opiei), având preosvinţie sa şi alte danii şi cumpărături vec(h)i întraceastă mai sus numita moşie Dobrenii. Acmu la alegire(a) şi hotărâre(a) ce s-au făcut aceştii moşii, alegându-s(e) şi parte(a) noastră de pe strămoaşa noastră

191

Vasilca, fata lui Onofrei, din bătrânul Beciului, cari bătrân s-au înpărţit cu niamul Gâsculeştilor în 3 părţi, şi rămâind osăbită parte moaşii noastre 59 stânj(eni) din toată moşie Dobrenii, din cari stânj(eni) având şi preosvinţie sa numitul episc(op) 38 stânj(eni) rămaş(i) în moşie Căpoteştii, ce esti peste Sărata, în ţinut(ul) Fălciului, pentru care rugându-ne preosvinţi(e)i sale, ne-au dat acei stânj(eni) din Căpoteşti, cari şi preosvinţie sa iarăş(i) îi ave(a) de la niamul Gâsculeştilor, şi noi am dat preosvinţi(e)i sale cu sc(h)imbu iar 38 stânj(eni) din numita moşie moşie Dobrenii, şi mai făcând 21 stânj(eni) a noştri necuprinş(i) cu sc(h)imbu ni i-au plătit preosvinţie sa cu bani, şi luând sc(h)imbul şi banii dup(ă) tocmala ce am făcut deplin în mânule noastre, am dat şi noi acest zapis, ca de acmu să stăpâniască Preosvinţie sa toată parte(a) moaşă(i) noastre cu buna pace. Şi la această învoială şi deplin plată, s-au întâmplat şi alţi răzeeş(i) a numitelo moşii şi alţi oameni de cinste, carii mai gios să vor iscăli, şi noi încă pentru mai mare credinţa ne-am pus degitile. 1781 mart(ie) 19 Eu Andrei Grecul. Eu Iordac(h)i brat lui şi cu toţ(i) fraţii şi nepoţii noştri. Eu Iftimii Donii răzeş şi de Dobreni şi de Căpoteşti. Şi Eu Nicolai Rogoz răz(eş). Eu Vasilii Bădărău răz(eş) Eu Lupul Donii răz(eş). Eu Ştefan Lupuşorul răz(eş). Eu Vasilii Focşa răz(eş). Eu Miron Şulete răz(eş). Eu ermon(a)h Iorest am fost faţă. Ştefa Lup(u)şor răz(eş) de Căpoteşti. Gavril Juverdian mart(ur). H(...) Gergele mart(ur). Pavăl pis(arul) episc(opiei) Huş(i) am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 26, Original, difolio, filigran, degete. 174.- 1781 martie 22. – Diaconul Leon, feciorul lui Pintelei şi al Ioanii de la Creţeşti vinde episcopiei Huşilor partea ce i s-a mai ales din moşia Dobreni, ţinutul Fălciu, cu 30 de lei. Adecă eu, Diacon Leon, ficior lui Pintelei şi a Ioanii de la Creţeşti, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul meu la cinstită mâna preosvinţii sali părintelui episc(opul) de Huş(i) Kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie, că având preosvinţie sa câteva părţi danii şi cumpărături în moşie Dobrenii, ce esti în ţinut(ul) Făciului, şi acmu la alegire şi hotărâre ce s-au făcut numitei moşii, alegându-s(e) şi parte(a) me(a) ce am avut-o de la maicăme(a) Ioana, din bătrânul Gâsculeştilor, adec(ă) 59 stânj(eni) din numita moşie Dobrenii, cari stânj(eni) de nimine sâlit nici asuprit, ce de a me(a) bună voe, văzind că toată moşie Dobrenii s-au înc(h)eet în stăpânire(a)

192

sfintei episcopii cu danii şi cumpărături vec(h)i şi de acmu, am vândut şi eu acea de mai sus arătată parte(a) me(a) preosvinţii sale numitului episcop, drept treizăci lei, şi am dat şi acest zapis al meu la mâna preosvinţii sale, ca de acmu înainte să aibă a stăpâni preosvinţie sa, acei de mai sus arătaţi stânj(eni), parte(a) me(a), înpreună cu alte danii şi cumpărături ce mai are preosvinţie sa în numita moşie. Şi la această vânzare a me(a) s-au tâmplat şi alţi răzeşi, oameni de cinste, carii mai gios să vor iscăli şi-şi vor pune degitele, şi eu pentru mai mare credinţa m-am iscălit. 1781 mart(ie) 22 Diacon Leon sân Penteleiu şi a Ioanii am vândutu. Eu Iftimii Donii am fost răzeş de Dobreni. Eu Miron Şulete tij. Eu Nicolai Caşul tij. Eu Costantin Gâsc(ă). Eu Vasilii Bădărău tij. Eu Andrei Grecul tij. Eu Ştefan Lupuşorul tij. Eu Nicolai Rogoz tij. Eu Vasilii Focşa tij. Eu Ioniţ Gâlc(ă) tij. Ermon(a)h Iorest ot episc(opie) am fost faţă. Ierm(o)nah Visarion am fost faţă. Pavăl pis(arul) episc(opiei) Huş(ului) am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 28, Original, difolio, filigran, degete. 175.- 1781 martie 24. – Constantin Buzdugan, Ioniţă, Gavril, Andrei, cu surorile lor Varvara şi Tofan, feciorii Marii Buzdugăneşti, fata lui Grigoraş Gârde din Huşi, vând episcopiei Huşilor, partea ce li s-a mai ales din moşia Dobreni cu 25 de lei. Adecă eu, Costandin Buzdugan, şi eu Ioniţă, şi eu Gavril, şi eu Andrii, înpreună şi cu surorile noastre Vărvara şi Tofana, toţi ficiori a Mării Buzdugănesăi, ce-au fost fata lui Grigoraş Gârde din Huş(i), dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episc(opul) de Huş(i) Kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie, că având preosvinţie sa câteva părţi danii şi cumpărături în moşie Dobrenii, şi acmu la alegire şi hotărâre ce s-au făcut în numita moşie Dobrenii, alegându-se şi parte(a) maicii noastre, atât şi a lui Costandin Gârde, ce-au fost frate cu maica noastră Marie, 47 stănj(eni), 2 palme, cari părţi le-am vândut preosvinţii sale cu toată voe noastră drept doaozăci şi cinci lei, cari bani luându-i deplin în mânule noastre, am dat şi noi acest zapis la mâna preosvinţii saleca de acmu înainte să aibă a stăpâni aceste de mai sus arătate părţile noastre, înpreună şi cu alte danii şi cumpărături ce mai are preosvinţie sa în numita moşie cu buna pace, şi orcine de ar (i)eşi din verii noştri, ficiorii lui Costandin Gârde, pe preosvinţie sa întru nimic să nu-l supere, ci având ceva cu noi să-ş(i) caute. Şi la

193

această vânzare (a) noastră s-au tâmplat şi alţi răzeş(i), oameni de cinste, carii mai gios să vor iscăli, şi noi încă pentru mai mare credinţa am iscălit şi am pus degitele. 1781 mart(ie) 24 Eu Costandin Buzdugan fecior Tofanii Buzdugănes(ei), strănepot Felotie, ce au fost sor(ă) cu Toader Gâscă ot L(e)oşti. Eu Ioniţ Buzdugan brat lui Costan(din). Eu Gavril brat lui Costandin. Eu Andreiu brat lui Costandin. Eu Varvara soră lor. Eu Tofana soră lor. Eu Ion Creţescul vor(nic) de Leoşti. Eu Gavril Nemţan răz(eş). Eu Costantin Gârde răz(eş). Eu Ioniţ Gâlc(ă) răz(eş). Eu Apostul Focşa răz(eş) de Căpoteşti. Eu Iftimii Donii răz(eş) de Căpoteşti. Eu Miron Şulete răz(eş) de Leoşti. Eu Vasilii Buzdugan răz(eş) de Leoşti. Ermon(a)h Iorest am fost faţă. Ierm(o)nah Visarion am fost faţă. Ierei Iosif dohovnic episcopii. Pavăl pis(arul) episc(opiei) Huş(ului) am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 27, Original, difolio, filigran, degete. 176.- 1781 octombrie. – Mai mulţi răzeşi din Căpoteşti şi Dobreni, împreună cu Iorest Dan, dichiul episcopiei Huşilor, fac împărţirea moşiei Dobreni, părţile episcopiei şi ale răzeşilor. Măsura şi împărţala Dobrenilor ce s-au făcut acmu la anul 1781 oct(ombrie) Stănj(eni) 1062

Palm(e) -

354

-

354 118

-

Tot curmezişul Dobrenilor, şi înpărţindu-se în 3 bătrâni li să vini fieşticăruia câti 354 stănj(eni), adec(ă): Bătrânul Hirţuleştilor şi-l e episc(opia) cu zapisul de danie de la popa Gavril Hirţu şi de la alte niamuri a lor din anul 7260. Bătrânul Gâsculeştilor, cari înpărţindu-s(e) în 3 să vini: Parte(a) lui Toader Găsc(ă), şi aceasta înpărţindu-se în 5 părţi pe ficiorii lui li să vini: 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) lui Toader Găscă şi-l e episc(opia), şi

194

118

-

118

-

23 stănj(eni) 5 palme parte(a) Mării Bănciniţii şi-l e episc(opia), şi 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) lui Ion Găscă şi-l e episc(opia), şi 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) Lăzăroaei. 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) Ioanii Şuletoai. Parte(a) Hilotiei, care înpărţindu-s(e) pe 5 nepoţi a ei li să vin: 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) Aniţii Creţascăi şi o e episc(opia), şi 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) lui Vasilii Gârde şi-l e episc(opia), şi 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) Ştefanii Dăriesăi tij o e episc(opia), şi 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) Mariei Buzdugănesăi, şi 23 stănj(eni) 5 palme parte(a) lui Costandin Gârde. Parte(a) lui Leon Pintileiu şi a Grecului cari înpărţindu-s(e) în 2 să vini: 59 stănj(eni) parte(a) lui Leon şi i s-au plătit cu bani.

354 118

-

59 stănj(eni) parte(a) Grecului şi i s-au dat aceşti stănj(eni) cu sc(h)imbu din Căpoteşti dup(ă) ţidula ce i s-au dat. Bătrânul lui Coman cari înpărţindu-se în 3 părţi să vin: Parte(a) Doniceştilor cari înpărţindu-s(e) în 6 părţi să vin: 19 pol stănj(eni) parte(a) lui Iftimi Donici şi-l e episc(opia), şi 19 pol stănj(eni) parte(a) lui Ion Donici tij îl e episc(opia). 19 pol stănj(eni) parte(a) Doroftiei, i s-au plătit cu bani.

118

-

118

-

19 pol stănj(eni) parte(a) Postului, i s-au plătit cu bani. 19 pol stănj(eni) parte(a) lui Trohin danie la episcopie. 19 pol stănj(eni) parte(a) lui Nicolai sân Mariei şi iar s-au dat cu danie la episcopie. Parte(a) Lupuşorului de pe mătuşa sa Cununa fata lui Coman. Parte(a) Bălmuşoaei şi a lui Bădărău, cari înpărţindu-s(e) în 2 să vin: 59 stănj(eni) parte(a) Măriei Bădăroaei şi a Catrinii Joimiriţii, şi 29 stănj(eni), 4 palme, parte(a) Nastasiei Bălmuşoaei şi o trage Bădărău cu răscumpărătura de la Cogălniceanul, şi 29 stănj(eni), 4 palme, parte(a) Irinii, o e episc(opia), cu zapis de danie, şi l-au dat lui Vasilii Bădărău cu sc(h)imbu pentru părţile lor din Şc(h)ee

195

Şi aşa dup(ă) cum s-au arătat mai sus, pi arătare(a) răzăşilor ce-au fost de faţă s-au făcut această împărţală, atât pentru părţile ce-au fost daţi mai (î)nainte episcopiei, cum şi acelor ce-au vândut acmu. Iar de oe mai (i)eşi alte niamuri să s(e) caute după dovezi ce vor ave(a). Şi cei ce am fost la această împărţală ne.am şi iscălit: Eu Iftimii Donii răz(ăş) de Căpoteşti şi de Dobreni. Eu Vasili Bădărău răză(ş) de Dobreni. Eu Miron Şulete răză(ş) de Dobreni. Eu Nicolai Rogoz răză(ş) de Dobreni. Eu Nicolai Caşul răză(ş) de Dobreni. Eu Vasilii Focşa răză(ş) de Dobreni. Eu Ştefan Lupuşor răză(ş) de Dobreni. Eu Andrei Grecul răză(ş) de Dobreni. Gavril Buzdugan răzăş de Dobreni. I(e)rodiacon Costa(n)din nepotu Hirţu. Diacon Ştefan Caş(u) nepot Hirţi(i). Ermonah Iorest am fost faţă. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 29, Original, difolio, filigran, degete. 177.- 1782 ianuarie 9, Iaşi. – Constantin Dimitrie Moruzi întăreşte episcopiei Huşilor toată vatra târgului Huşi cu locul ce îl are împrejur. Cu mila lui Dumn(e)z(e)u Io Costandin Dimitrie Muruzi V(oie)voda Domnu Ţerii Moldavii. Fiind că svintele mănăstiri dintru această creştinească ţară, cele mai multe de cătră o samă de luminaţi domni sânt zidite şi mai apoi li-au miluit cu moşii, vii şi altele dintru cele ce au fost drepte domneşti. Iar alţii li-au întărit cu bune obiceiuri, toţi lăsându-şi în urmă vecinică şi nemuritoare pomenire, după cum prin ale domniilor sale hrisoave se arată că aşa s-au urmat dintru început şi până acum. Spre aceiaşi dar şi domnia mea din ceasul ce ni-au miluit Svântul Dumnăzeu de ni-am suit la acest al nostru domnescu şi igemonicescu scaun al domnii aceştii ţări, pururi cu neadormire, cuget şi privig(h)ere am fost şi sântem, nu numai pentru Svintele Dumnăzeeşti lăcăşuri pe cari în tot c(h)ipul li-am agiutat şi li-am întărit prin cât niau fost noao cu putinţă după vremi, cât şi de am adus ţara aceasta la cea mai bună stare şi întemeiare. Deci, afară de alte lucruri şi bune aşezări care au făcut domnia me(a) şi sânt ştiute tuturor, luat-am aminte şi pentru svânta mănăstire al episcopii Huşilor şi adeverindu-ne, că din vreme(a) răzmiriţilor au rămas la proastă stare fiind că osăbit de alte pagube încă şi de foc s-au arsu şi de toate cele di p(r)in pregiur s-au lipsit, pentru cari măcar că iubitoriul de Dumnăzeu Svinţia sa kir Ienoc(h)entie, episcopul Huşilor, încât i-au fost prin putinţe, s-au silit şi din cele lipsite lucruri din pricina focului şi a răzmiriţilor au făcut la loc câteva, dar încă multe nici până acum nu s-au făcut. Drept aceea domnia me(a), de aceasta înştiinţându-ne n-am trecut cu vedere,

196

ci cu a noastră milostivire din curată şi luminată inimă şi din tot sufletul binevoind şi osebit de alte mile al(e) noastre, iată că din cele drepte moşii ale noastre domneşti ce au mai rămas nedate de alţi domni nimărui aice în ţară, am dat domnia mea danie svintei episcopii al Huşilor toată vatra târgului Huşilor cu locul ce are înpregiur, ca după cum locul de p(r)in pregiur iaste miluire svintei episcopii aceştie de la alţi luminaţi domni de mai înainte, precum hrisoavele arată, aşa şi vatra târgului Huşii cu tot locul ce are înpregiur să fie iarăşi al svintei episcopii Huşii danie şi afierosire de la domnia mea şi driaptă ocină şi moşie cu tot venitul din tot locul în veci. Şi hrisovul acesta să fie svintei episcopii aceştie de danie pe mai sus numita moşie şi driaptă afierosire de la domnia mea, statornic, neclintit şi neruşiit nici odinăoară în veci. Întru care hrisov am pus şi a noastră domniască iscălitură şi pecete. Poftim domnia mea şi pe alţi luminaţi domni, pe carii Svântul Dumnăzeu va orândui în urma noastră la domnie aceştii ţeri ca precum noi hrisoavele de danii şi miluiri ce am găsit făcute de alţi luminaţi domni li-am întărit şi nestrămutat s-au păzit, aşa şi domniile sale aflând acest hrisov de danie şi afierosire să-l întăriască şi se miluiască pentru al domniilor cinste şi vecinică pomenire. Spre aceasta iaste credinţa a însumi domnii mele, noi Costandin Dimitrie Muruzi şi credinţa a pre iubiţi fiilor noştri Alexandru Voevoda, Dimitrie Voevoda, G(h)eorg(h)ie Voevoda şi credinţa cinstiţilor şi credincioşi boiarilor noştri cei mari ai Divanului domnii mele, dumnialor Ioan Cantacozino vel logofăt, Stefan Sturza vel vor(nic), Lupul Costac(h)e vel vor(nic), Nicolae Roset vel vor(nic), Ioniţă Cant. vel agă, G(h)eorg(h)ie Sturza vel vor(nic), Scarlatac(h)e Sturza hatman, Iorgac(h)e vel post(elnic), Ianac(h)e Cant. vel vist(iernic), Nicolae Hangeri vel spat(ar), Constandin Balş vel banu, Sendulac(h)e Sturza vel comis, Toma vel camaraş, Şerban Buhuşi vel pah(arnic), Iordac(h)e Balş vel vel caminar, Costandin Cant. vel serdar, Stefan Başotă vel stolnic. Şi credinţa tuturor boiarilor noştri mari şi mici. S-au scris hrisovul acesta la scaunul domnii mele în oraşul Iaşii, întru cea dintâi domnie a noastră la Moldavia de credincios boiariul nostru Dimitrac(h)e Vârnav vel cluceriu la al cincile(a) an al domnii noastre. La anii 1782 genar 9. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 35, Original, hârtie dublă, filigran, pecete în chinovar; Publicat de Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 329-331. 178.- 1782 mai 18. - Hotarnica moşiei Şcheea din ţinutul Fălciului. Facim ştiri cu această mărturii(e) hotarnică, că din luminată poronca pre(a) înălţatului domnului nostru măria sa Costandin Dimitrii Moruz V(oie)vod, după jaloba ce-au dat mării sale, Costandin Bosăi biv vel log(o)f(ăt), i Manolac(h)i Costişoru biv poruşnicu, i Neculaiu Romaşcu, înpreună cu alti niamuri a lor, i răzăş(i), ar fi arătat că la acest ţinut al Fălciului, ar fi având părţi de moşie, anume Căpoteştii, i Ciortova, i Păuleştii, i Şc(h)eea, i Băltianu, şi Bec(h)enii, cari acestea părţi di moşii s-ar fi înpresurând di cătră alţi răzăşi ai lor şi înpregiuraşi, pentru care

197

au cerşut di la măria sa dreptate, ca să li să hotărască acesti moşii de cătră alţi înpregiuraşi şi răzăşi di ai lor, osăbindu-să partea fiiştişcăruia. Noi după luminată cartea mării sale ci ni-au adus di mai sus numiţii jăluitori, întru care ni să poronceşti să rânduim din partea noastră mazili, oamini di ispravă, am rânduit pe Lupul Timircanu, i pi Grigorii Hortolomeiu, dinpreună cu vorn(icul) de poartă ci este rânduit di la divan. Deci, noi după poroncă am mersu la stare(a) locului la numita moşii(e) Şc(h)eea, şi am strâns pi răzăş(i) şi înpregiuraş(i), anumi Ioniţi Timircan răzăş din moşia Şc(h)eea, partea din jos, i pi Condria vatavu dumis(ale) vornicesăi Catrinii Rosăt, i pi Ioniţi Buzăscu mazil, i pi Costandin Arhire mazil, i Sandul Penişoară ot Lunca Banului, i Iftimi Doc(h)ii ot Plutoneşti, cum şi pe alţi răzăş(i) şi înpregiuraş(i). Şi cercetându-să moşia Şc(h)eea despre toate părţile, cum şi scrisorile ci ni-au arătat numiţii răzăş(i), mai vârtos după mărturia acestor arătaţ(i) mai sus mazili şi alţi răzăş(i) şi înpregiuraş(i) ci s-au tâmplat la această hotărâri, mi-au mărturisât că această moşâi(e) Şc(h)eea s-au stăpânit tot di niamurile numiţilor răzăş(i), cum şi di numiţâi jăluitori pără acmu, fiindu-le moşâia aceasta di baştină, şi di cătră nimi supăraţ(i) n-au fost, ci tot cu pace s-ar fi stăpânit. Şi noi văzând mărturii(e) ca aceasta şi dovezi că au stăpânit, am făcut şi noi stâ(n)jen de opt palmi Gospod, şi funii(a) de 30 stâ(n)jeni, şi întâi am pus o piatră hotar lângă altă piatră vec(h)i hotar ci s-au găsitu (…) în matca Văii Săcuţii, ci disparte moşâia aceasta de moşâia Păuleştii, şi dintr-aceste pietre am început cu măsura curmezişu(l) moşâii în gios înspre amiazăzi, tot matca Săcuţăi, şi pi la capul moşii episcopii Huşu(lui), şi pi la capul moşii Todirenii a dumis(a)le vor(ni)ces(ei) Catrinii Rosit, tot matca Săcuţii în jos până undi dă Săcuţa în Saca, mai din jos de o fântână a lui Ion Pintiliu Găluşcă, undi s-au înplinit 22 funii, 13 stâ(n)jini, iar stâ(n)jini fac 673, şi am pus 2 pietri hotară c(h)iutoari moşii din jos dispre amiazăzi şi dintr-aceste două pietri am întorsu cu măsura lungul moşii spre răsărit dându-ş(i) coaste cu moşia, iarăşi(i) Şc(h)eea a Timircăneştilor, măsurând dintr-acestea două pietri piste matca Văii Sacăi, şi la dial până în culmea dia(lu)lui undi s-au înplinit zăci pol funi(i), stâ(n)j(eni) fac 315, şi am pus o piatră hotar în culmea dealului, cari hotar bate pi poala Hârtopului dispre miazănoapte, şi piste un piscu şi la vale p(r)in ponoară, şi alături pi din jos di ţăntirimul ce-au fost bisărica lui Aramia, strămoşul numiţilor răzăş(i), şi la vali, şi pi şăs, şi pisti o gârlă, şi până lângă drumul cel mari ci mergi la Galaţi, mai din jos de un gârlici di gârlă ci să numeşti a Păpărcii, undi sau înplinit 21 funii, zăci stâ(n)jeni, iar stâ(n)jeni fac 640. Şi acolo în margini(a) drumului dispre apus am pus piatră hotar, şi dintr-această piatră măsurând pisti drum pi şăs p(r)in stuh, şi pisti două gârli ci să numesc Hăpătoeia, cari gârli curg din Pruteţ, şi tot dându-ş(i) coasti cu moşîia Şc(h)eea a Timircăneştilor, ci esti pi din jos, şi tot spre răsărit până în matca apii Prutului la cot, adică unde s-au înplinit 45 funi(i), 22 stâ(n)jeni, iar stâ(n)jeni fac 1372, şi am pus o piatră hotar în malul Prutului dispre apus la cotul adâncu, c(h)iutoare moşiei despre răsărit, din jos dinspre amiazăzi, ce desparte moşăia aceasta pe lungu di moşăia Şc(h)eea, ci este pe din jos a Timircăneştilor. Şi din piatra aceasta am întorsu cu măsura curmezişul moşii capătul dispre Prut în sus asupra apei Prutului, şi tot matca Prutului în sus pi la moara Caşului ci esti pi moşâia aceasta, şi pi la gura Pruteţului undi dă în Prut mai din sus di moară în cotul Prutului, şi de acole(a) rămâni Prut. Şi măsurând din gura Pruteţului în sus tot Pruteţul spre amiazănoapti alăturia cu moşâia Măldărenii,

198

lovindu-să în capiti până undi să coteşti Pruteţul drept la apus, acole(a) în cot s-au înplinit 37 pol funi(i), iar stânjăni fac 1125, şi am pus o piatră hotar c(h)iotoari Şc(h)eii din sus ci disparti Măldărenii în cap şi Ciortova pi lungu di moşâia aceasta Şc(h)eea, şi dintr-această piatră am întors cu măsura lungul moşii spre apus şi alăture(a) cu Ciortova, şi tot Pruteţul, şi pisti gârlile Hăpătoaia pi unde să rup din Pruteţ, şi până undi să coteşti Pruteţul drept în sus spre miazănoapte, şi am trecut piste o gârlă ci să rumpea din cotu(l) Pruteţului în jos, şi în malul Pruteţului dispre apus, şi în dreptu(l) cotului am pus o piatră hotar, undi s-au împlinit 31 pol funi(i), iar stă(n)jeni fac 945, şi din piatra aceasta rămâni moşâia Ciortova, şi să începi moşâia Păuleştii, dându-ş(i) coasti cu moşia aceasta Şc(h)eia, şi măsurând din piatra aceasta pi din jos di marginea satului pi şăs spre apus până undi s-au împlinit 13 funii, 5 stâ(n)jeni, iar stâ(n)jeni fac 395, şi acole(a) în şăs am pus o piatră hotar, şi din piatra aceasta măsurând pi şăs şi piste o gârlă drept la dial până în muc(h)ia dialului undi s-au găsât piatră hotar vec(h)i, ci disparte moşâia aceasta di moşâia Păuleştii, s-au găsât 19 funi(i), 17 stâ(n)jeni, iar stâ(n)jeni fac 587. Şi din piatra aceasta măsurând cam la vali până în vale(a) Sacăi, şi piste vale(a) Sacăi, la dial, şi pisti culmea dialului, şi la vali până în p(i)etrile de undi am început întâi cu măsura, s-au găsit 19 funi(i), 3 stâ(n)jeni, iar stâ(n)jeni fac 573, şi măsurându-să şi mijlocul moşâi(i) aciştia Şc(h)eii curmezişul p(r)in mijloc s-au găsit 20 funi(i), iar stâ(n)jeni fac 600. Şi cu acesti măsuri şi pietri hotară ci s-au arătat mai sus s-au înc(h)iet toată moşâia aceasta Şc(h)eia din giur înpregiur, şi această moşii(e) să înparte în 6 bătrâni, anume: Costandin Bosăi biv 2 log(o)f(ăt), i vărul dumis(ale) Sandul Bosăi med(elni)cer, i cu neamul său; un bătrân Manolac(h)i Costişor biv poruşnic, i Toderaşcu Bărdul, i Sava Albul, i fratisău Irimia, i sorusa Tudora, şi Aniţa, însă din bătrânul acesta tragi Manolac(h)i biv poruşnicu giumătati di bătrân sângur, iar Todiraşcu Bărdul, i Vasâli Albul cu fratisău şi cu surorile lor, aceştia toţi trag giumătati di bătrân; un bătrân Neculaiu Romaşcu cu niamurile lui; un bătrân Mihălac(h)i Găluşcă, i Carpu sin Neculaiu Găluşcă, i Ioan Pintiliu, cu fraţii lui şi niamurile lor; un bătrân Todiraşcu Bălanu, i Nistor, i Neculaiu, i Ilinca, cu niamul lor; un bătrân a Gotculeştilor, Vasâle, şi fratisău Costandin, i vărul său Mateiu, i Iordac(h)i, şi cu alţi fraţi şi surori a lor. Şi după această hotărâri şi alegire ci s-au făcut, am făcut şi noi această mărturii(e) hotarnică la mâna di mai sus numiţilor răzăş(i), ca să le fie de credinţă. 1782 maiu 18 Iscăliţi: Ştefan Ciogâle vornic di poartă, Lupul Timircan hotarnic, Ioniţă Timircan mazil martur. L.P P. Gospod Această mărturii(e) hotarnică s-au cercetat di mini şi fiind făcută cu rânduială am iscălit.

199

1782 iunii(e) 29 Iscălit: Costin Catargiu spatar is(pravnic) Făl(ciu) Această mărturii(e) hotarnică am scris-o eu Ioniţă Lăpuşnianu în târgul Huşi şi am iscălit. Domnescul Divan Copia de faţă poslăduindu-să cu originalul şi găsindu-să întocmai, să încredinţază di cătră Divanpotrivit înc(h)ierii Divanului, din 10 a curgătoarii luni, pusă pe jalba dum(isa)le vornic(ul) Iordac(h)i Beldiman, cu adăugire că la faţa a do(u)a rândul al patruspre(ze)ci să află scris pe răsătură cuvântul / şi pe (…)/. No 1633 1849 iunie 11 zile D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXXVIII / 2, Copie legalizată la 11 iunie 1849. 179.- 1782 mai 29 - . Hotarnica moşiei Şcheea, ţinutul Fălciului. Facim ştire cu această mărturii hotarnică că din luminată poronca pre(a)înălţat(u)lui domnului nostru măria sa Costandin Dimitriu Muruzi V(oe)voda, prin jaloba ce-au dat mării sale G(h)eorg(h)ii Miţele şi cu alte niamuri a lui, ar fi arătat că la acest ţinut al Fălciului, ar fi având o parte de moşie Şc(h)eea a lor cu scrisori, şi arată numiţii jăluitori că un Ioniţi Borde, cu un Sandul Zaharia Pinişoară şi cu alte niamuri a lor ar fi tras numita moşii(e) la stăpânire(a) lor cu nume de Bărbeşti. După jaloba ce-au dat mării sale ni-au adus luminată carte G(os)p(o)d., întru cari ni să poronceşti ca s(ă) cercetăm foarte cu amărunt(ul) şi după cum vom afla să dăm mărturii(e) la parte(a) ce să va căde(a) şi cu zi de soroc să vie la divan. Şi fiind că n-am putut mergi însuşi, având trebuinţile ţinut(u)lui, am rânduit trii mazili, oameni de ispravă, însă pe Grigorii Hortolomei, Ioniţă Buzincu şi Costandin Arhire, şi fiind că dum(nea)lui Ştefan Ciogolea, vornic de poartă, era rânduit de la divan aicea la acest ţinut, ca să hotărască nişte părţi de moşie a lui Costandin Bos(ie) biv vel log(o)f(ă)t şi altor răzăşi, care părţi de moşii să află alăture(a) cu această moşii(e) Şc(h)eia, a jăluitorilor, am poftit pe vornicul de poartă, scriindu-i dispre parte, ca dinpreună cu rânduiţii mazili să miargă la stare(a) locului, la numita moşii(e) Şc(h)eia şi să strângă pe toţi răzăşii şi înpregiuraşii, să facă cercetări foarte cu amărunt(ul) prin scrisori şi dovezi ce vor ave(a) şi o parte şi alta, şi prin mărturii a oameni bătrâni vrednici de credinţă, şi după cum vor afla cu dreptate în frica lui Dumn(e)zău, nepărtinind nici la o parte, nici la alta, să de(a) mărturii(e) la partea ce să va căde(a).

200

Deci, noi după poroncă am mersu la stare(a) numitei moşii Şc(h)eia şi strângându răzăşi şi înpregiuraş(i), anumi Costandin Bosii biv vel log(o)f(ă)t, Manolac(h)i Costişor biv poroşnicu, Nicolaiu Romaşcu, Mihalac(h)e Găluşcă, răzăş alăture(a) pe din sus di moşia aceasta, şi Costandin Arhiri mazil ot Şişcani, răzăş pe din gios di moşia aceasta, i Condre vataful dum(i)sali vor(nicesei) Catrinii Roset, ci esti asupra moşii Todirenii dispre apus, Todiraşcu Bălan din Căpoteşti, Iftimii Donii ot Plutuneşti, Proca Diniş ot Lunca Banului, Vasâlac(h)i Cojan ot tam, Ioniţi Calmă(…) ot tam, Sămion a babii Ioanii ot tam, Iordac(h)i Hădărag ot Tătărăni, Dinţi vornicel ot Lunca Banului, cum şi alţi răzăşi şi înpregiuraş(i), unde faţ(ă) fiind şi numiţii jăluitori cum şi Sandul Zaharia Penişoară şi Ioniţă Borde am cerşut de la G(h)iorg(hi) Miţele şi di la Lupul Timircan ca să ne arăte cu ce scrisori şi dovezi cer moşia aceasta la stăpâniri(a) lor, ei întâi ni-au arătat un zapis din (vă)le(a)t 7117 iuli(e) 5, încredinţat cu iscăliturile a câţ(i)va oameni întru cari scrii(e) că un Nistor, ficiorul Nicăi din Băhlea, scrii(e) şi mărturisăşte cu acest zapis la mâna dumi(nealu)i Gavril pah(arnic) Gănescul din Plopini, precum i-au furat un cal şi prinzându-mă dumi(sale) pah(arnicul) m-au pus la înc(h)isoari în Fălcii(u) şi giudecându-să înainte(a) părcălabului Nădăbaicu l-ar fi rămas pi Nistor să plătiască cal(ul), şi s-au priţeluit calul cu oameni buni drept 30 lei, şi neavând cu ce plăti calul ar fi dat moşia lui di la Prut ce să numeşti Şc(h)iia, ca să-i fie pah(arnicului) driaptă moşii(e) în veci, în cari zapis arată toate sămnile numitii moşii Şc(h)ii di giur înpregiur. Ni-au mai arătat o mărturie din (vă)le(a)t 7242 iuni(e) 26, fiind iscălită de dum(nea)l(u)i Neculaiu Jora biv vel med(elnicer), cum şi di Lupul Crăstea biv vel jit(nicer), întru cari scrie că ar fi jăluit Timircan biv vel căp(i)t(an) la măria sa răposat(ul) domnu(l) nostru Costandin Niculaiu Vodă, şi după jaloba lui ar fi adus cartea G(os)p(o)d către Niculaiu Jora biv vel med(elnicer) i cătră Lupul Crâstea biv vel jit(nicer), şi de faţă s-ar fi giudecat înaintea dumisale Timircan biv vel căp(i)t(an) şi cu o Opre(a) Ţurc(h)i i cu alţi răzăş(i) ai lui, în cari mărturii arată că ar fi adus Timircanu trii oameni bătrâni, anumi Hilip, i Merăuţă şi Lupuşor, carii ar fi mărturisât cum că acea moşii Şc(h)iia ar fi apucat stăpânindu-o tot Tuhilat, tatul lui Timircan biv vel căp(i)t(an), dar Opre(a) Ţurc(h)i nimică ar fi adus dovadă, cari s-au dat rămas, iar Timircan să-şi stăpâniască numita moşii(e) cu paci. Ni-au mai arătat mărturii(e) din (vă)le(a)t 7280 iuli(e) 23, iscălită de câţ(i)va mazili şi întărită cu iscăliturile a doi bo(i)eri, anumi de dum(nealu)i Vasâli Adam şătrar, i di dum(nealu)i Iancul Grecian(u) armaş, fiind ispravnici atunci la ace(a) vremi, cum şi di Iorest, dic(h)iu(l) episcopii Huşului, iscălită, întru care scrie că după poroncă ar fi cercetat rânduiţii mazili la stare(a) locului, şi atunci Sandul Zaharia Pinişoară, Ioniţi Bordi şi cu niamurile lor s-au dat iarăşi(i) rămaş(i) ca nişti acolisâtori, iar Timircan şi cu niamurile lui să-ş(i) stăpâniască moşia Şc(h)iia cu paci. Ni-au mai arătat şi altă mărturii(e) din (vă)le(a)t 1773 oct(ombrie) 11, cari mărturii(e) esti iscălită de dum(nealu)i (…) Sandul Miclescul, întru cari scrii(e) că după cercetari ci s-au făcut, şi dum(nea)lui iarăşi(i) acest Sandul Zaharia şi cu Ioniţi Borde s-au dat rămaş(i). Osăbit ni-au mai arătat o carte di la dum(nea)lor bo(i)erii divanului din (vă)le(a)t 1774 iuni(e) 3, cari carte este iscălită de 5 bo(i)eri mari, întru cari pre largu să arată toate pricinile di giudecată di giudecată ce-ar fi avut într-atâtea rânduri şi di la toate giudecăţile s-ar fi dat rămaş(i), cum şi în cartea aceasta iarăşi(i) scrii(e) că acest

201

Sandul Zaharia Pinişoară i Ioniţi Borde iar(!) dat rămaş(i), iar Timircăneştii cu niamul lorsă-ş(i) stăpânească moşia lor Şc(h)eea cu paci. Iar Sandul Zaharia Pinişoară şi cu I(o)niţi Bordea să-ş(i) caute moşia lor Berbeştii unde vor găsi. Am întrebat pe Sandul Pinişoară şi pe Ioniţi Borde cu ce scrisori şi dovezi cer de intră cu (s)tăpânire în moşia aceasta Şc(h)iia a numiţilor jăluitori, ei întâi au scos o carte di blăstămu di la preusvinţia sa părintele mitropolit şi citindu-s(e) întru auzul tuturor ca oricari va fi ştiind adivărul să mărturisască unde cer ei sânt Birbeştii au Şc(h)ie, şi nimine nu s-au aflat să mărturisască că sânt Birbeştii acole unde cer ei. Atâta au mărturisit că ei au apucat şi de la părinţii lor cum că să c(h)iamă Şc(h)ia, iar nu Birbeştii. Ni-au mai arătat un ispisoc din (vă)le(a)t 7035 mart(ie) 13 de la răposatul domnu(l) Petru Vodă, întru cari scrii(e) şi arată Birbeştii pi Prut, iar la ce ţinut şi la ce loc şi cu cini să hotărăşte nu arată. Iar numiţii răzăş(i) Lupul Timircan, i fratisău Ioniţi, i G(h)eorg(h)ii Miţeli au răspuns şi aceasta, cum că de vor găsi ei doi oameni di credinţi străini iar nu răzăş(i) de ai lor, şi de vor giura în bisărică cum că sânt Birbişti acolo unde cer ei, iar nu Şc(h)iia, atunce(a) vor luoa ei moşia aceasta la stăpânire(a) lor, iar Timircăneştii să vor lipsi, şi li s-au pus soroc di astăzi iuni(e) 26 pâr(ă) în două săptămâni să aducă oamini giurători, iar neaducând pără la soroc(ul) ce ş(i)-au pus să nu mai aibă ei mai mult a cere moşii sau gură de răspuns a mai cere giudecată, după cum ei sânguri de bună voia lor într-acest c(h)ip s-au primit înainte(a) noastră Deci, după cea cu amănunt(ul) cercetare ce-am făcut scrisorilor şi mărturiilor oamenilor, vrând şi cerând numiţii răzăş(i) ca să li să hotărască şi să li să aliagă moşia aceasta Şc(h)eia di cătră alţi răzăş(i) şi înpregiuraş(i) de ai lor. Şi noi văzând că nu este nici o pricină di cătră nime(ni) am făcut stânj(enul) di 8 palme G(os)p(o)d şi funi(a) de 30 stânj(eni), întâi am început cu măsura din c(h)iotoarea moşii ce să numeşti iarăşi(i) Şc(h)iia, partea din sus a lui Costandin Bosii biv vel log(o)f(ă)t, i a lui Manolac(h)i biv poroşnic, i a lui Toderaşcu Bălanu şi altor niamuri a lor, măsurând tot matca văii Sacăi în gios lovindu-s(e) în capite cu moşia Todirenii a dumi(sale) vornicesăi Catrinii Roset, şi tot în gios spre amiazăzi până în moşia Ungurenii într-o piatră hotar, ci disparte moşia aceasta di moşia Ungurenii a lui Costandin Arhiri, s-au aflat 22 funi(i), 23 stânj(eni), iar stânjănii fac 683, curmezâş(ul) moşii capăt(ul) dispre apus, şi dintr-această piatră am întorsu cu măsura lungul moşii spre răsărit alături cu moşia Ungurenii, şi la dial în costişi până într-alt hotar vec(h)iu s-au găsit 6 funi(i), 28 stânj(eni), dar stânjeni(i) fac 208, şi din piatra aceasta măsurând tot la dial până într-alt hotar în vârful dialului într-o moviliţe, s-au găsit 7 funi(i), 12 stânj(eni), iar stânj(enii) fac 222, şi măsurând la vali şi piste un podiş, până la coada un(e)i râpi, şi p(r)intr-o ruptură di dial şi drept la vale până într-altă piatră hotar din dial din ţintirimul undi au fost bisărica lui Strătulat, s-au găsit 14 funi(i), 22 stânj(eni), iar stânjănii facu 442, şi măsurându tot la vale, şi pi şes, şi piste o gârlă până îi piste drumul cel mari, şi tot şesul la răsărit, şi piste gârlile râpii(!), şi piste gârla lui Ion Hilipu, malul din gios, şi până în Prut, sau găsit 38 p(o)l funi(i), iar stânj(enii) fac 1155, şi măsurând şi capătul curmezişul moşii dispre Prut s-au găsit 25, zăci pol stânj(eni), iar stânj(enii) fac 760 p(o)l, şi până la cotul adâncu într-un hotar a moşii Şc(h)ii, parti din sus, şi din piatra aceasta am întorsu cu măsura lungul moşii spre apus, p(r)in şes şi p(r)in stuh, până într-o piatră hotar, în marginea drumului dispre apus, s-au găsit 45 funi(i), 22 stânj(eni),

202

iar stânj(enii) fac 1372, şi măsurând tot înainte, şi piste o gârlă, cam la dial până într-o piatră hotar, în drept(ul) ţintirimului ce-au fost bisărica lui Aramia, s-au găsit 8 funi(i), zăci stânj(eni), iar stânj(enii) fac 250, şi la dial p(r)in poala hârtopului dispre miazănoapte, şi coasta la dial, până în muc(h)ea dialului la alt hotar s-au găsit 13 funi(i), iar stânj(enii) fac 390, şi din hotarul acesta măsurând la vale până în matca văii Saca, de unde am început întâi cu măsura s-au găsit zăci pol funii, iar stânj(enii) fac 315, măsurându-să şi mijlocul moşii curmeziş s-au găsât 17 funii, 5 stânj(eni), iar stânj(enii) fac 515. Şi cu aceste măsuri şi pietre hotară s-au înc(h)iet moşia aceasta Şc(h)eia di giur înpegiur, şi am făcut şi noi această mărturii(e) la mâna Lupului Timircan, i la Ioniţi Timircan, i la G(h)iorg(h)ii Miţele, ca să le fie de credinţă. 1782 maiu 29 Ştefan Ciogole vornic de poartă. Buzincu mazil hotarnic. (…) răzăş pe din sus. (…) b(i)v v(el) logofăt răzăş pe din sus. Gligoraş Horto(lomei) mazil hotarnic. Costantin Arhiri mazil hotarnic răzăş pi din gios. Eu Ioniţi Pivnicer răzăşu de Pojorăni pe din jos de Skeia. Această mărturii(e) hotarnică am scris-o eu Ioniţi Lăpuşneanu diacu şi am iscălit. Această mărturii(e) hotarnică s-au cercetat şi de mine şi fiind făcută cu rânduială am iscălit. 1782 iuni(e) 29 Costin Catargiul spat(ar) D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXXVIII / 3. 180.- 1782 mai 29. – Hotarnica moşiilor Păuleşti (Lunca Banului) şi Ciortova, de la ţinutul Fălciului. Facim ştire cu această mărturii(e) hotarnică, că din luminată poronca prea înălţatului domnului nostru, măria sa Costandin Dimitriu Moruz V(oie)vod, prin jaloba ce-au dat mării sali Costandin Bosii biv vel log(o)f(ă)t, Manolac(h)i Costişor biv poroşnicu, i Niculaiu Romaşcu, şi cu alte niamuri şi răzăş(i) de ai lor, au arătat că la acest ţinut al Fălciului, ar fi având părţi de moşii di baştină cu scrisori în câteva hotără, cum şi moşiia Păuleştii, ci să numeşte acmu Lunca Banului, cari s-ar fi înpresurat di cătră alţi răzăş(i) di ai lor i înpregiuraş(i). După jaloba ce-au dat mării sali ni-au adus luminată cartea G(os)pod, întru care ni să poronceşti ca să li să hotărască şi să li să li să aleagă din fiecare hotar osăbite părţile lor, ci să vor dovedi

203

drepti şi făr(ă) de pricină de cătră alţi răzăş(i) ai lor şi înpregiuraş(i). După luminată poronca mării sale am rânduit doi mazili din partea no(a)stră, oameni de ispravă, Lupul Timircanu i Grigorii Hortolomeiu dinpreună cu vornicul di poartă ci este rânduit de la divan, ca s(ă) m(e)argă la stare(a) numitii moşii Păuleştii, ci să numeşti acmu Lunca Banului, unde strângând pi toţ(i) răzăşii şi înpregiuraşii cu scrisori şi dovezi ci vor fi având, şi după cartea de blestem ce-au scos numiţii jăluitori de la preo svinţia sa părintile mitropolit spre discoperirea adivărului, să facă cu amărunt cercetari, şi pe unde să va dovidi moşia aceasta Păuleştii drepte hotarele ei, să o alegim şi să o hotărâm dispre toate părţile. Deci noi după poronca am mersu la starea locului la numita moşie Păuleştii, ci să numeşti acmu Lunca Banului, şi după scrisori ce vor ave(a) să le hotărâm şi să le o alegim. Am cerut să ne arate scrisori şi dovezi ce vor fi având asupra aceştii moşii. Ei întâi ni-au arătat un ispisoc din let 7052 av(gus)t 13, de la răposatul domnu Pătru Vodă, întru cari scrii(e) că o Angelina, fata Drăginii, şi fii(i) boieriului Hermanu Brinolat, şi sora ei Marica, şi Aftănăsia, fetile Ananastasii călugăriţii, şi nepoata lor Nastasia, fata Todosii, şi nepoata Marii, iarăşi fata Drăginii, fetile boieriului Herman, precum de a lor bună voia, di nimini siliţi, nici asupriţi, de a lor bună voia, au vândut a lor driaptă ocină şi moşii(e), înpărţiri ce din veci ce-au avut bătrâna Drăgina de la tânărul Ştefan Vodă o sâlişti la Prut, anumea Păuleştii, o au vândut lui Mihăilă Arvat, şi fraţilor lui, Toader, şi lui Nicoară, în 850 galbini tătărăşti. Ne-au mai arătat o carte G(os)pod di giudecată de la răposat domnu(l) G(h)ica Vodă din velet 7238 săpt(embrie) 12, întru cari scrii(e) că ar fi avut giudecată strămoşii numiţilor jăluitori cu o Sandală călugăriţa Plăcintoaia, şi nepotul său Vasâle, şi după judecată ce-ar fi avut, s-ar fi dat rămasă Sanda călugăriţa şi nepotul său Vasâle. Deci noi după cea cu amănunt cercetare ce-am făcut scrisorilor, cum şi moşii(ei) dispre toate părţile, nefiind pricină de cătră nimeni, am făcut stânj(enul) de opt palme G(os)p(o)d, şi funii(a) de 30 stânj(eni), şi întâi am început cu măsura din c(h)eutoare(a) moşii Şc(h)eii din gios, iarăşi(i) a numiţilor răzăşi, măsurând în sus la dial pe drumul ce să numeşte a Măjilor, spre miazănoapte, lovindu-să în capete cu moşia Şc(h)eiţa a ipiscopii Huşului, măsurând curmezişul moşii capătul dispre apus până în dreptul pietrilor vec(h)i ci s-au găsât pe margini(a) moşii dispre miazănoapte, ce disparte moşia aceasta pe lungu di moşia dumisali stol(nicului) Gavril Conac(h)i, s-au găsit 25 funii, iar stânj(eni) fac 750, şi în dreptul acelor pietri vec(h)i am pus şi noi două p(i)etri hotară c(h)eutoari moşii din sus şi dispre apus. Şi dintr-acestea p(i)etri am întorsu cu măsura lungul moşii alături cu moşia Cioricenii a dum(isale) stol(nicul) Conac(h)i, şi drept la răsărit şi la dial şi piste culmea dialului şi la vale şi piste valea Sacăi şi la dial până în muc(h)ea dialului dispre răsărit unde s-au găsit piatră hotar vec(h)iu, ce disparte moşia aceasta de moşia Cioriceştii. Până într-acea piatră s-au găsit 18 funi(i), 25 stânj(eni), iar stânjenii fac 565. Şi din piatra aceasta măsurând tot lungul moşii şi drept la vale pe la gura unui hârtop cu spini pe din sus şi la vale şi peste drumul cel mari şi pe şes până în malul Pruteţului în dreptul unui ulmu dispre apus, unde s-au găsit 35 funi(i), 23 stânj(en)i, dar stânjenii fac 1073, şi am pus o piatră hotar c(h)eutoari moşii ce disparte moşia aceasta Păuleştii, ce să numeşti acmu Lunca Banului, di moşia Cioricenii, a

204

dumi(sale) stol(nicului) Conac(h)i, pe lungu. Şi din piatra aceasta am întorsu cu măsura curmeziş moşii, capătul dispre răsărit, şi măsurând tot Pruteţul în gios spre amiazăzi, până din gios di satu(l) Lunca Banului, ce este pe moşia aceasta Păuleştii, până undi să coteşti Pruteţul la răsărit, acole(a) în cot la o piatră hotar a moşii Şc(h)eii s-au găsit 32, iar stânj(eni) fac 960. Şi din piatra aceasta am întorsu cu măsura lungul moşii spre apus alături cu moşia Şc(h)eea, tot pe şes, pe margine(a) satului, până într-o piatră hotar a Şc(h)eii, s-au găsit 13 funi(i), 5 stânj(eni), iar stânj(enii) fac 395. Şi măsurând din piatra aceasta tot pe şes, şi peste drumul cel mari, şi piste o gârlă, şi la dial spre apus, până în muc(h)ea dialului la un hotar vec(h)iu, s-au găsit 19 funi(i), 17 stânj(eni), iar stânj(enii) fac 587. Şi din piatra aceasta măsurând pi podiş la vale, şi peste vale Sacăi (?), şi la dial, şi peste culmea dialului cam la vale, şi până în drumul Măjilor, până în c(h)eutoarea de unde am început întâi cu măsura, s-au găsit 19 funi(i), 3 stânj(eni), iar stânj(enii) fac 583. Şi am măsurat şi mijlocul moşii curmeziş, şi s-au găsit 26 funi(i), 13 stânj(eni), iar stânj(enii) fac 793. Şi cu acesti măsuri şi pietre hotară s-au înc(h)eet moşia aceasta Păuleştii, ce să numeşti acmu Lunca Banului, din giur înpregiur, şi această moşii Păuleştii, fiind pricină între răzăş(i) au rămas de nu s-au înpărţit, că un Sandul Penişoară cere ca să ia la stăpânire(a) sa giumătate di sat din Păuleşti, cum şi di(n) Ciortova, iar numiţii răzăşi nu l-au îngăduit, zâvând că nu are să ia giumătate de sat, şi au rămas pără îşi va aduci scrisori şi mărturii, şi pe cât i s-a cadea după scrisori şi mărturii ci va aduci, îşi va trage partea sa la stăpânirea ce i s-a veni dintr-acestea două părţi di moşii din Păuleşti şi din Ciortova. Am măsurat şi partea aceasta di moşii Ciortova, ce este între Pruteţu şi între Prut, în drept(ul) moşii Păuleştilor dispre răsărit, ce are şi bălţi de peşti. Şi fiind că Pruteţul merge mai dispre două părţi a moşii Ciortovii, pe din gios şi dispre apus, cum şi din sus fiind iarăşi(i) bălţi şi stuh, nu s-au putut pune pietre hotară, numai am măsurat di giur înpregiur, despre miazăzi măsurând s-au găsât 31 p(ol) funii, iar stânj(enii) 945, măsurându şi dispre răsărit s-au găsit 17 funi(i), zăce stânj(eni), iar stânj(enii) fac 520, măsurând şi dispre miazănoapte, dispre bălţile ce sânt pe moşia dumis(ale) stol(nicul) Conac(h)i 24 p(ol) funi(i), iar stânj(enii) fac 735, am măsurat şi dispre apus, despre moşia Păuleştii, s-au găsit 32 funi(i), iar stânj(enii) fac 960. Şi cu aceste măsuri s-au înc(h)eiat moşia Ciortova de giur înpregiur, nefiind pricină dispre mini, am făcut şi noi această mărturii hotarnică la mâna dum(nealor) mai sus numiţilor răzăş(i) ca să le fie de credinţă. 1782 mai 29 Ştefan Ciogole vornic de poartă. Lupul Timircan hotarnic. Ioniţ Timircan mazil martur. Această mărturii(e) am scris-o eu Ioniţi Lăpuşnean şi am iscălit. Această mărturie hotarnică s-au cercetat şi de mine şi fiind făcută cu rânduială am iscălit. 1782 iuni(e) 29.

205

Costin Catargiu is(pravnic) Fălciul(ui) D.J.A.N.I., Documente, CXLIV / 42; D.J.A.N.I., Documente, XXXVIII / 4, Copie. 181.- 1782 iunie 30. – Ştefan Dobrogian din Huşi, împreună cu soţia sa Maria şi alţii vând episcopului Inochentie al Huşilor trei pogoane şi trei hirte de vie lucrată cu livezi de pomi şi cu ţelină, toate la podgoria Dricului pe moşia Corni a episcopiei, cu 6 lei pogonul. Adică eu, Ştefan Dobrogian din Huşi, cu soţul mieu Marie, înpreună cu fii noştri, şi eu Frenţescu sân Martin Frenţ din Corni cu soţul mieu Sandală şi cu fii noştri, şi eu Dumitru frate mai sus Frenţescu cu soţul mieu Catrina şi cu fii noştri, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episc(op) de Huşi kir Inoc(h)entie, precum să s(e) ştie că noi di nimi(ni) siliţi nici asupriţi, ci de a noastră bună voe am vândut preosvinţii sale trei pogoane şi trei firte de vie lucrată şi cu livezi de pomi şi cu hurtuoani ce-am avut p(r)in capetele vii şi cu ţălină câtă este curăţită tot de noi, adică toată vie şi pomii şi curăţitura cât este înlăuntrul gardului nostru, cari vie este la podgorie Dricului, pe moşie Cornii, a episcopii Huş(u)lui şi este din codru curăţită şi făcută de noi. Şi acmu cu toată voe noastră am vândut-o preosvinţii sale cu tocmală câti 6 lei pogonul, cari bani pe toată vie ce s-au arătat mai sus şi pe tot pomătul luându-i deplin în mânule noastre şi plătindu-ne şi tot lucru(l) de astă prim(ă)vară şi păn(ă) acmu şi banii înpărţindu-i noi în de noi pe părţile de vii câte am avut, de acmu înainte preosvinţie sa să-şi stăpâniască toată această de mai sus arătată vie şi pomi. Şi fiind că noi această tocmală am făcut-o noi această tocmală am făcut-o de astă prim(ă)vară şi pân(ă) acum nimine alţii n-au vrut să ne de(a) aceşti bani, nimine această tocmală şi vânzare a noastră ori din niamurile noastre ori dintr-alţii să nu fie volnicu a strica, ci preosvinţe sa să le stăpâniască cu bună pace. Şi la această vânzare a noastră s-au tâmplat mulţi oameni şi preuţi de cinste carii mai gios să vor iscăli. Şi noi încă pentru mai mare credinţş neştiind carte am pus degitile. (Vă)le(a)t 1782 iuni(e) 30 Eu Ştefan Dobrogian. Eu Marie soţ lui. Eu Frenţescu sin Mărtin Frenţu. Eu Sanda soţ lui. Eu Dumitru brat Frenţescu. Eu Catrina soţ lui. Iorest ot episc(opie) Huşi. Ierinarh Visarion ot episc(opie) Huşi. (…) Paisie ot episc(opie). Erei Mardari ot episcopie. Irei Iordac(h)i episcop(ie) Huşi. Lupul dascăl ot episcopie.

206

Necolai diacon ot Huşi. Şi eu Necolai …. Pavel pisariu ot episc(opie) Huşi am scris acest zapis cu zisa lor. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 36, Original, hârtie dublă, degete, filigran; 182. - 1782 decembrie 8. - Lupu Timircan şi fraţii săi, preotul Constantin Tolontan şi fraţii săi, Gheorghe Tolontan, Constantin Ghiban şi fraţii săi, Ioniţă Harnagea şi fraţii săi, vând hatmanului Ilie Catargiu, moşia Şcheea, de la ţinutul Fălciului, pe Prut, cu preţul de 800 de lei. Adică eu, Lupul Timircanu, dinpreun(ă) cu fraţii mei, şi eu preutul Costandin sin Tolondanu, dinpreun(ă) cu fraţii mei, G(h)eorg(h)ii Tolondanu, şi eu Costandin G(h)iban cu fraţii mei, şi eu Ioniţi Hărnage(a) cu fraţii mei, carile mai josu ni-am iscălit şi ni-am pus numele şi degetele, dat-am adivărată şi încredinţată scrisoare(a) noastră la cinstit(ă) mâna dumi(sale) hatm(anul) Ilii Catargiu, precum să s(e) ştie că de nimeni siliţi, nici asupriţi, ci de a noastră bun(ă) voie amu vândut dumi(sale) o moşie întriagă la ţinutul Fălciului, anume Şc(h)eea, pe apa Prutului, cu silişti, cu câmpu, cu bălţi, cu ţarin(ă), cu fânaţ de fânu, dreptu 800 lei, adică optu sute de lei, bani vec(h)i, şi câte scrisori au fostu la noi, vec(h)i şi noi, toate li-am datu la mâna dumi(sale), şi bani(i) toţi dup(ă) cum arată mai susu (…) luat-am deplin din mâna dumn(ealu)i. Deci, şi dumn(ealui) după vânzare(a) aceasta şi după scrisorile ce le ari să stăpân(e)ască moşie aceasta cu pace dumn(ealui) şi cuconi(i) dumn(ealui) cu nepoţii şi strănepoţii dumn(ealui), ca o driapt(ă) moşie a dumn(ealu)i. Şi să aibă dumn(e)alui aşi face şi dresi domneşti de întăritură pe vânzare(a) moşiei aceştiee, iar cându vreodat(ă), ori din niamurile sau răzăşii noştri, sau dintr-alţi streini, s-ar scula şi ar face sup(ă)rare dumn(ealui) pentru moşie aceasta, noi să fim datori să răspundem la toate pricinile, şi c(h)eltuiala câtă s-ar întâmpla să s(e) facă, noi să avem a o răspunde toată. Şi la această vânzare s-au întâmplat şi alţi de faţă, care s-au iscălit. Şi pentru mai mare încredinţare am iscălitu. 1782 dec(em)v(rie) 8 Şi de ar mai ieşi niscaiva scrisori vec(h)i sau noao pe moşie aceasta Şc(h)eea să nu să ţin(ă) în samă şi să m(e)argă to(a)te în mâna dumn(ealui) hatmanului, fiindu vândut dumn(ealui) tot hotarul moşie(i) aceştie. Lupul Timircan am vândutu. Eu Costandin sân Tolontan am vândut. Costantin G(h)iban am vândut. G(h)iorg(h)i Tol(o)ntan am vândut. Ioniţă Harnage(a) am vândut. Ioniţ(ă) Timircan am vândut. Condre Romaş(cu) am vândut. Vasile Grapă martur.

207

Vasile Sc(h)iian (?) biv vel jic(nicer) m-am tâmplat la făcut zapisul în Eşi. T(…) pos. m-am tâmplat la făcut zapisul în Iaşi. Înaintea noastră viind aceşti vânzători au arătat că de bună voia lor au vândut dum(i)s(ale) hat(manului) această moşie Şc(h)eea fiind driaptă a lor, şi că ş(i)-au luat plata deplin, cum arată. Deci, spre încredinţare am iscălit. Gavriil Mitropolit Moldovei. Şi viind şi înainte(a) noastră cu acest zapis, arătând că de a lor bună voi(e) au vândut şi au luat şi bani preţul moşâiei deplin, am iscălit şi noi. Iacov Episcop Huşu. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXXVIII / 1. 183.- 1783 martie 8. – Lista de „Scrisori ce sint făcute pe numile episcopului Ienoc(h)entie, iar nu scriu de episcopie”. Scrisori ce sint făcute pe numile Episcopului Ienoc(h)entie, iar nu scriu de Episcopie. 1783 mart(i)e 8 -(Vă)l(ea)t 1779 săpt(embrie) 8: Un zapis a lui Ioniţ(ă) Costac(h)e post(elnic), sin Lupu Costac(h)e jit(nicer), că au vândut episcopului Ienoc(h)entie giumătati de sat de Giurcani, şi parte din Ivăşcani, şi parte din Burlani. Şi au dat şi scrisorile ce-au fost. - 7271 iuli(e) 1: Un zapis a lui Iftimi monah zet Iorga, că au vândut 5 firti vie pi moşie episcopiei, drept 35 lei. - 1768 fev(ruarie) 25: Un zapis a Zaharii Proca i soţul seu Catrina, i Costandin cumnat lui, cu soţul seu Sofie, că au vândut părţile sale din vie ot Oc(h)iu episcopului, drept 40 lei. - 1768 mart(ie) 3: Un zapis a lui Nistor Marcotă au vândut vie lui ce-au avut la Oc(h)iu. - 1781 mart(ie) 19: Andrei Grec ot Leoşti au dat episcopului sc(h)imbu parte din Dobreni, 38 stâ(n)j(eni), pi altă parte din Căpoteşti. - 7272 mart(ie) 6: Manolac(h)e sin Marie au vândut parte din Leoşti în 20 lei. - 1781 mart(ie) 21: Costandin Buzdugan au vândut parte(a) lor din Dobreni în 25 lei. - 1781 ap(rilie) 13: Nane şi Simionu sin Modruz au vândut un bătrân din Răzlogi ot Fălciu drept 150 lei. - 1768 iun(ie) 16: Ioniţ(ă) Sava i frati seu au vândut din Cloşcani şi din dialu(l) Prutului ce se c(h)iamă Şc(h)eea, drept 40 lei.

208

- 7271 a(u)g(ust) 15: Darie brat popii au vândut toati părţile lui drept 65 lei din Leoşti, i Buburuzi, i din Tabără. 11 Scrisori tot pe părţi de moşii, însă: - 1: din 1779 oct(ombrie) 28. - 1: din 1776 iul(ie) 26. - 1: din 1780 no(iem)v(rie) 25. - 1: din 1780 av(gust) 28. - 1: din 7271 nov(embrie) 9. - 1: din 1776 iun(ie) 20. - 1: din 1775 mai 22. - 1: din 1779 nov(embrie) 26. - 1: din 1781 mart(ie) 29. - 1: din 1779 nov(embrie) 29. - 1: din 1781 oct(ombrie) 17. - 1: Zapis de la Ursa Radomesc(h)ioae i ficiorii ei pe dug(h)ene i case în Eşi, ce-au vândut episcopului din (vă)l(ea)t 7269 av(gust) 29, cu alti scrisori într-un gizdan negru de piele. - 1: Zapis din (vă)l(ea)t 1780 mart(ie) 22, a lui Vasili i soţul seu Tudora, au vândut în Huşi o case cu ogradă i pivniţă i grădină. - 1: Zapis din 1766 mart(ie) 29, a Lupii fata Hâncului, soţ lui Costandin Hrănaci, că au vândut un ţigănaş episcopului drept 60 lei. - 1: Zapis a lui Acac(h)ie, arhimandrit ot Dobrovăţ egumenu, că au dat episcopului un copil de ţigan, însă a episcopului să fie, iar episcopie să n-aibă triabă. - 1: Zapis mic a lui Andrei doftor pe un ţigan, anumi Sandul ce l-au dat episcopului. 26 scrisori Izvod de scrisori ce s-au făcut la Iaş(i), cu slova D(umnea)l(ui) cliucer(ul) Vărnav. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 30, Original, difolio, filigran. 184.- 1783 f. l. z. – Alexandru Constantin Mavrocordat milueşte şi întăreşte mănăstirii episcopiei Huşilor stăpânirea pe toată vatra târgului Huşi pe care o are împrejur cu tot venitul. Cu mila lui D(u)mn(e)z(e)u Noi Alexandru Costandin Voevoda Domnu Ţerii Moldavii. Facem ştire cu acest hrisov al domnii mele tuturor cui se cade a fi că viind înainte(a) domnii mele şi a tot Sfatul nostru iubitoriul de Dumnezău c(h)ir Iacov, episcopul de Huşi, ni-au arătat un hrisov al pre(a) iubit vărului domnia sa Costandin Muruzi V(oie)voda din anii 1782 genar 9, prin care hrisov aşa scrie domnia sa, că luând aminte pentru svânta mănăstire al episcopii Huşilor şi adeverindu-se că din vreme(a) răzmeriţilor au rămas la proastă stare fiind că osebit de alte pagube încă şi de foc s-au arsu şi de toate cele de pe înpregiur s-au lipsit, domnia sa n-au trecut cu

209

videre, ci osăbit de alte mile datau domnia sa danie svintii episcopii al Huşilor toată vatra târgului Huşilor cu locul ce are înpregiur, ce au fost până atunci moşie domniască, ca după cum locul de pe înpregiur au fost dat miluire svintii episcopii de cătră alţi luminaţi domni de mai înainte cu hrisoave G(o)spod. Aşa şi vatra târgului Huşii cu tot locul ce are înpregiur se fie iarăşi al svintei episcopii Huşii danie şi afierosire de la domnia sa şi driaptă moşie şi ocină cu tot venitul din tot locul în veci cu hrisov statornic neclintit şi neruşiit nici odinioară. După care hrisov rugându-ne iubitoriul de Dumnăzău episcop ca să i se de(a) şi de la noi întăritură G(o)spod şi văzind domnie mea acest hrisov şi adivărată danie, pentru aceea nici noi n-am trecut cu vidrea rugăminte(a) iubitoriului de Dumnăzău episcop, ce mai vârtos milostivindu-ne, iată că prin acest hrisov domnia mea încă miluim şi întărim svintii mănăstiri al episcopii Huşilor, ca se-i fie şi de la domnia mea danie toată vatra târgului Huşii cu locul ce are înpregiur şi driaptă ocină şi moşie cu tot venitul din tot locul în veci. Şi hrisovul acesta se-i fie de întăritură statornică, neclintit şi neruşuit nici odănăoară, întru care hrisov am pus a noastră domniască iscălitură şi pecete. Poftim domnia mea şi pe alţi luminaţi domni pe care-i Svântul Dumnăzău va orândui în urma noastră la domnia aceştii creştinească ţară, ori din niamul nostru ori dintr-alt niam, ca să nu surpe dania şi miluire(a) aceasta ce mai vârtos să întăriască şi să miluiască pentru al domniilor sale cinste şi vecinică pomenire. Spre aceasta iaste credinţa a însumi domnii mele Noi Alexandru Costandin Voevoda şi credinţa a pre(a) iubit fiului nostru Costandin Voevoda. Aşijdere(a) credinţa a cinstiţilor şi credincioşi boiari domnii mele, dumnialior Dimitrie Sturza vel logofăt de Ţara de Gios, Costandin Rosăt vel logofăt de Ţara de Sus, Nicolae Rusăt vel vor(nic), Iordac(h)e Cantacuzino vel vornic, G(h)eorg(h)ie Sturza vel vor(nic), Lascărac(h)e Rosăt vel vor(nic), Costac(h)e Rosăt hatman, Iancul Carage vel vor(nic), Alexie Mişoglu vel post(elnic), Matei Cantacuzino vel vist(iernic), Costandin Palade vel agă, Costac(h)e Hangeri vel spat(ar), Nicolae Balş vel banu, Costac(h)e Gerac(h)e vel comis, Alecu Gerac(h)e vel camaraş, Mihai Sturza vel pah(arnic), Grigoraş Sturza vel căminar, Dimitrie Sturza vel sărdar, Răducanu Rosăt vel stolnic. Şi credinţa a tuturor boiarilor noştri mari şi mici. S-au scris hrisovul acesta la scaunul domnii mele în oraşul Iaşii, întru cea dintâi domnie a noastră la Moldavia întru cea dintâi domnie în anul al doile(a). La anii 1783 D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 37, Original, hârtie dublă, filigran, pecete în chinovar. 185.- 1784 august 6. – Preotul Artene din Creţeşti şi diaconul Andrei din Stroeşti dăruiesc episcopului Iacov Stamati părţile lor de moşie din Buneşti şi Căbiceşti. Adică eu, preutul Arteni din Creţăşti, ficior lui Toader Croitoriu, strănepot Apostului Bălănescu, şi eu diaconul Andreiu din Stroeşti, ficior diaconului Crăstii, iarăşi strănepot Apostului Bălănescului, văr primari cu preutul Arteni, acest de mai sus arătat, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinţii

210

sale părintelui episcopului de Huş(i) c(h)ir Iacov, precum să s(e) ştie că noi de a noastră bună voia am dat danie preosvinţii sale părţile noastre cât ne s-a alege de pe părinţii noştri (adică după Toader Croitoriul şi de pe diaconul Crâste) din moşia Căbiceştii şi din moşia Buneştii ce este pe Crasna, dup(ă) cum mai pre largu arată hotarnica de la Strătulat Oltenescu şi Grigoraş Burgele, din anul 7263 mart(ie) 3 şi mai adeveriază şi într-alt suret după o mărturie de la preutul Strătulat şi de la vorniceasa Golăiasă, şi de la ficiorul lui C(h)enan de Buneşti din anul 7222 săpt(embrie) 8, cum că au avut strămoşul nostru parte într-aceste părţi de moşii, care şi hotarnica şi mărturia li-am dat la mâna preosvinţii sale. Şi mai este o luminată carte G(os)p(o)d scoasă de părinţii noştri care în anii trecuţi cerându-o căpit(anul) Irimia i-am fost dat(ă); şi pân(ă) acmu n-am mai luat-o de la dâns(ul), care să şi o ia preosvinţia sa, cum şi alte scrisori de părţile noastre de să vor mai găsi la cineva ori la cea giudecată ar (i)eşi să nu li să ţie nici într-o samă, ci să aibă a şi le lua preosvinţia sa şi fiind că într-acest de mai sus numite moşii Căbiceştii şi Buneştii are preosvinţia sa stăpânire vec(h)e cu danii şi cumpărături de la alţi răzăş(i) şi niamuri a noastre care le şi stăpâneşti, cum şi părţile noastre de acmu să şi le aliagă şi să le stăpâniască cu bună pace înpreună cu alte danii şi cumpărături vec(h)i. Şi ni-am rugat preosvinţii sale ca să fie pomeniţi la sfânta episcopie şi moşii şi părinţii noştri după pomelnicul ce am dat. Şi oricine din niamurile noastre această danie să nu o strice, ci preosvinţia sa să stăpâniască după acest zapis ce am dat, în care ni-am şi iscălit şi alţi oameni de cinste care s-au întâmplat faţă au iscălit. Au(gust) 6 1784 Ireu Artene Bălănesc(u) strănepot Bălănescului. Andriu diacon sân Cărstii diacon. Gerasim Sta(…) ot Putna. Ier(o)monah Iorest ot episc(opia) Huşi. Daniil duhovnic. Şi eu m-am întâmplat cu această danii. (…) ot Episcopie. Lupul dascăl ot Episcopie. Ierodiacon Nicolae Căs. Eu Timofti vornic ot Huşi. D.A.N.I.C., F.E.H., XII /86, Original, filigran, bine conservat. 186.- 1785 mai 2. – Spătarul Costandin Greceanu şi spătarul Grigoraş Costachi mărturisesc că din porunca lui Alexandru Constantin Mavrocordat Voievod au hotărnicit părţile ce se cuvin episcopiei Huşilor din vatra târgului de acolo.

211

Facem ştire cu această mărturie hotarnică, că aducându-ne târgoveţii de Huşi de la acest ţinut al Fălciului, luminată G(o)spod, a prea înălţat Domnului nostru măria sa Alexandru Ioan Mavrocordat Vvod, din (vă)le(a)t 1785 apr(ilie) 25, prin care ni să poronceşte, că după jaloba ce-au arătat târgoveţii de Huş(i), asupra svinţie(i) sale Kir Iacov, episcop de Huşi, pentru câteva supărări ce ar fi suferit până acmu de toate de altile câte au arătat, precum s-au socotit a fi cu dreptate, s-au pus la cale şi s-au dat şi deosăbită luminată carte a înălţimii sale la mâna târgoveţilor, ca să să ştie în ce c(h)ip să să urmezi de acum înainte. Atâta mai fiind trebuinţă de a să şti pentru locul de vatra târgului care s-au dat episcopiei de la măria sa Costantin Vodă Moruz, osăbit de alt loc a târgului ce-i dat mai denainte tot episcopiei de alţi luminaţi domni, şi să facem cu amăruntul cercetare, şi să punem să să măsoare cu stânjănul, în lung şi în curmeziş, pe trii locuri la capite şi la mijloc, din giur în pregiur, câtu să va dovedi că este dat de măria sa Costandin Vod(ă) Moruz, şi după hotărârea ce vom face, să arătăm anume şi sămnile de hotară ce vom pune. Însă să să socotiască şi pentru locul ce este dat de măria sa Costandin Vodă Racoviţi, di acum va fi intrând vr(e)o bucată de loc în vatra târgului. După cercetare(a) ce vom face de vom găsi cu cale a fi vatra târgului, atunce(a) şi ace(a) bucată de loc, să să măsoare tot în vatra târgului, iară când vatra târgului vom cunoaşte că este din destul, numai pe locul cât este dat de măria sa Costandin Vodă Moruz, atunci să să măsoare şi să să hotărască numai acel loc. După luminată poronca înălţimii sale, adunându-ne la târgul Huşii, unde fiind de faţă atât Iorestu dic(h)iu vec(h)il din partea episcopiei, cu alţii, cum şi târgoveţii de Huş(i), anume Andreiu Frimul vornic de Huşi, i Vasile Lungul, i Ioniţă Cloşcă, i Neculaiu C(h)iric(a), i Mihalac(h)i C(h)ioc(h)iul, şi cu alţii ot tam. Unde mai rânduind şi pe Irimia Folescu, i pe Ioan Cozma, i pe Neculaiu Caşul mazil, de la acest ţânut, şi cetindu-să întâiu luminată carte G(o)spod, întru ascultare(a) tuturor, s-au zis târgoveţilor şi altora ce ara(u) faţi să arăte în frica lui D(u)mnezău, pe unde iaste loc drept de vatra târgului dat sfintei episcopii de măria sa Costandin Vodă Moruz, ei au răspuns pe unde ştiu şi au apucat că este loc drept de vatra târgului, pe acol vor arăta şi vor priimi şi carte de blăstăm. S-au făcut funie de 20 şi stânjinul de 8 palme G(o)spod. Şi după arătare(a) lor am început a măsura înspre apus din casa unui C(h)iriac Perjăriul, unde au dat samă târgoveţii că de acolo să începe vatra târgului, şi fiind colţ s-au găsit şi piatră hotar vec(h)iu, în malul pârâului despre răsărit, ce desparte vatra târgului de danie măriei sale Costandin Racoviţă Vodă, pe malul pârâului Dreslavăţului despre târg pe lung până la fântâna lui Ioniţă Cloşcă, tot de aice(a) din Huşi, unde să înpreună pârăul Dreslavăţului cu pârâu(l) Plopenilor, unde au dat samă târgoveţii că pără acolo merge hotarul vetrii târgului în lung colţul despre amiazăzi, aice a stătut Iorest dic(h)iu pricină zicând, că sâlişte(a) Plopenilor trece piste pârâu(l) Dreslavăţului, până unde au fost casa lui Drăgan, piste pârâu despre târg. Şi întrebând pe târgoveţi şi pe alţii cum ştiu, au arătat că nu ştiu nici au apucat să fi fost casa lui Drăgan piste pârăul Dreslavăţului despre târg, ce au fost în Pleşă, de din de(a)l de sâlişti Plopenii, şi la aceasta au ei martur şi un Gavril Bărdan, fiind trăitoriu tot acolo în sâlişte(a) Plopenii şi trăeşte şi acmu vârsta lui de 60 ani, au arătat cu giurământ că au auzit din moşii şi părinţii lui că sâlişte(a) Plopeni merge numai până în pârău(l) Dreslavăţului, iar piste pârâu nu trece spre târg, şi

212

cum că casa lui Drăgan au fost piste pârâu(l) Dreslavăţului din gios, în Pleşă din deal de sălişti Plopenii. Au mai (i)eşit şi o fimeie, anume Sofia Adămoae, vârsta de 61 ani, şi au mărturisit cu giurământ că au trăit în sâlişte(a) Plopenilor, pi când trăia mătuşa sa, muma tătânesău, i-au arătat ei că casa lui Drăgan au fost tot în sâlişte(a) Plopenilor, după cum să arată mai sus, deosăbit au mai mărturisit un Mihălac(h)i Grecul, vârsta de 70 ani i Ioniţă Stangol de 60 ani, că şi ei aice(a) în Huşi s-au născut şi au trăit până ce-au îmbătrânit şi au auzit că silişte(a) Plopenilor merge numai până în pârăul Dreslavăţului, iar nu trece pârăul spre târg. Deci, văzând aceste mărturiii încredinţate am măsurat până în fântâna lui Ioniţă Cloşcă, ce s-au pomenit mai sus şi s-au găsit 24 funi(i) adică doăzăci şi patru, şi s-au pus şi piatră hotar în malu(l) râpii, în piscul din gios, aproape de fântâna lui Ioniţă Cloşcă, şi de spre răsărit piste pârăul Letii, la deal pără în gura cărării Roşcăi, unde să desparte cărare(a) de drumul cel mari ce merge în gios pe vale(a) Huşilor, în colţul vetrii târgului din gios şi despre răsărit, s-au găsit 22 funi(i), adică do(u)ăzăci şi do(u)ă, şi s-au pus piatră hotar, fiind în gura cărării Roşcăi în margine(a) drumului despre răsărit care desparte tot moşia de vatra târgului ce este dată de măria sa Costandin Vodă Moruz, dar fiind câmp, ace(a) parte de loc s-au măsurat deosăbit de vatra târgului şi s-au stâlpit şi aceea cu p(i)etre hotară, cum să arată mai gios supt înc(h)iere vetrii târgului. De acolo am mers în sus pe despre răsărit, pe drumul ce vine de la Corni pe margine(a) Dricului şi să înpreună cu drumul cel mare în gura cărării Roşcăi şi tot pe drumul acela până din sus de casa lui Vasâle Bălţatul, colţul despre miazănoapte, şi s-au găsit 38 funi(i), adică triizăci şi opt, şi s-au pus piatră hotar, fiind înprotriva unii p(i)etre hotar vec(h)i, ce au fost în pisc, între Lete(a) şi între pârâu(l) Şării lângă casa popii lui Costandin, care hotar desparte dania măriei sale Costandin Vodă Racoviţă de dania măriei sale Costandin Vodă Moruz. Au dat samă târgoveţii că ace(a) piatră au scos-o moscalii în vreme(a) răzmiriţii. Şi am mers pe din sus şi la vale pe din gios de casa lui Grigori Ciobotariul şi am trecut pârăul Letii la deal lângă casa popii lui Costandin, la locul p(i)etrii ce s-au pomenit mai sus şi s-au găsit 7 funi(i), adică şapti, şi s-au pus piatră hotar în locul acei vec(h)i. şi de acolo tot spre apus p(r)in colţul casii lui Iordac(h)i Mânzul pe din gios, şi am trecut peste pârăul Şării, pe lângă casa lui Vasile Olariul pe din gios şi p(r)in casile bulgarilor, drept cu casa lui Lambii Sârbul, unde s-au găsit peatră hotar lângă păretele casii Lambii din sus, ce desparte iarăşi(i) danie măriei sale Costandin Vodă Racoviţă, de dania măriei sale Costandin Vodă Moruz şi s-au găsit 7 funi(i), adică şapti, şi măcar că târgoveţii despre această parte de loc arată că în danie măriei sale Costandin Vodă Racoviţă, este câtva loc cuprins şi din vatra târgului, şi cerânsd ei ca să le să mai de(a) şi dintr-acela tot în vatra târgului, la aceasta fiind că am socotit că este din destul loc vatra târgului danie măriei sale Costandin Vodă Moruz, căci de s-ar fi dat şi acela loc în vatra târgului, rămâne şi mănăstire(a) episcopiei pe vatra târgului, fiind că danie măriei sale Costandin Vodă Moruz, merge pănă aproape de mănăstire şi pentru aceasta s-au dat în vatra târgului numai danie măriei sale Costandin Vodă Moruz, fiind şi cu hotară stâlpită, şi de acolo tot spre apus, pe din gios pe lângă casa G(h)eorg(h)ie Stanuolu, şi pe din sus de casa lui Ioan Cozma şi pe din sus de casa lui Ştefan Aioanii, şi pe din gios de casa dascălului Lupaşcu, şi tot înainte până în

213

piatra hotarului de la C(h)iriac Perjăriul unde am început a măsura dintăiu. Şi s-au găsit 13 funi(i), adică triisprezăci, şi aşa s-au înc(h)eiat hotarul vetrii târgului. Apoi am mers la gura cărării Roşcăi, unde s-au pomenit mai sus, şi am început a măsura şi câmpu(l) spre răsărit tot pe cărare(a) Roşcăi slăturea cu moşia Plopenii, ce este despre amiazăzi, şi am mers până în pârăul Răcii şi s-au găsit 50 funi(i), adică cincizăci funi(i), până pe malul pârăului Răcii, de cie parte pe din gios de ezătura vec(h)e, unde să numeşte a iazului D(o)mnesc şi de acolo tot înainte spre răsărit, tot pe cărarea Roşcăi, piste dealu(l) văii lui Ivan, alăture(a) cu drumul săpat pe din gios pănă în matca văii lui Ivan şi s-au găsit 24 funi(i), adică doăzăci şi patru. Şi la aceste do(u)ă locuri nefiind trebuinţă de a să pune p(i)etri hotară nu s-au pus, şi de acole am mers tot înainte spre răsărit la dial spre vale(a) lui Dodu, pănă în zare(a) dealului văii Dodul, unde s-au găsit peatră hotar, ce desparte moşia Plopenii de moşie vetrii târgului şi s-au găsit 9 funi(i), adică no(u)ă, şi de acolo am mers tot spre vale(a) lui Dodu, spre răsărit până alăture(a) cu pârăul lui Dod despre apus, sau găsit 9 funi(i), adică nouă, şi nefiind trebuinţă de peatră hotar nu s-au pus hotar, unde acolo să loveşte moşia aceasta a vetrii târgului, în capite cu moşia Pogăneştii, şi de acolo am purces în sus curmezăş p(r)in capu(l) moşiei despre răsărit spre amiazănoapte pe vale(a) lui Dod, vale(a) pe pârâu p(r)intre moşia Pogăneştii şi aceasta a târgului Huşii, care s-au găsit şi p(i)etre hotar, în malul pârăului lui Dod despre apus, care p(i)etre desparte Pogăneştii de Huşi, fiind hotar Pogăneştilor până în gura văii Galbenă. Şi până la numitul hotar s-au găsit 21 funi(i), adecă doăzeci şi una (tăiat- N.A.), şi de acolo tot înainte, şi tot în curmeziş, pe vale(a) Galbăna tot alături cu moşia Pogăneştii şi pe margine(a) moşiei Huşii, până în colţul moşiei aceştia din sus unde să hotărăşte cu moşia Epurenii, pe unde merge drumul Epurenilor la Pogăneşti, şi s-au găsit 40 funi(i) şi zăci stânjăni, adică patru zăci funi(i) şi zăci stânjăni. Şi aşa după cum s-au arătat mai sus s-au înc(h)eet toată danie măriei sale Costandin Vodă Moruz, însă lature moşiei târgului pe din sus despre moşia Epurenii n-au fost trebuinţă ca să să mai pue p(i)etre hotară, având moşia Epurenii p(i)etri hotară din sămne în sămne, care desparte moşia târgului de moşia Epurenii. 1785 maiu 2 Costandin Greceanu spatar

Grigoraş Costac(h)i spatar

Giudec(ătoria) ţinut(ului) Fălci(ului) Copie aceasta poslăduindu-să din cuvânt în cuvânt cu originalu(l), s-au găsit la faţa al triile(a) şi al 4 le-(a) rândul 32 şi întâiu mai mult cu s(…) do(u)ă zăci şi una, care s-au şters. Asemen(a) şi la faţa întâi rânda 17 fiind lipsă cuvântu(l) / luminată / s-au adăugit. Care copie după poslăduire fiind întocmai cu originalu(l), după cerire(a) ce prin jalbă au primit preosfinţitul episcop de Huşi, să încredinţază cu iscăliturile mădularilor şi punere peceţii. A. Mihalac(h)i

Costac(h)e Cuza Derector Lupaşcu

214

D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 38, Copie legalizată. 187.- 1785 iunie 8, Iaşi. – Alexandru Ioan Mavrocordat întăreşte şi miluieşte episcopia Huşi ca să ia mortasipia târgului Huşi, adică taxa la vânzarea vitelor, a zecea parte. Cu mila lui D(u)mnezeu Noi Alexandru Ioan Mavrocordat V(oie)voda Domnu(l) Ţerii Moldaviei. Fiind că pentru buna stare şi c(h)ivernis(e)ala svintelor lăcaşuri, n-au orânduit Dumnezăeu altă mijlocire, fără numai cu milele ce să dau de cătră iubitorii de podoaba casii sale pravoslavnici(i) creştini. După stăpânească şi creştiniască datoria, nu ne depărtăm nici noi de această bună orânduială, ce din curată râvnă fiind îndemnaţi, voim, nu numai celi câte vom cunoaşte a fi cuviincioasă de a să orândui spre ajutorul svintelor lăcaşuri a lui Dumnezău, să dăm şi să miluim. Dar şi câte am găsit orânduite şi date de cătră alţi luminaţi domni a să întări. Pentru aceasta dar, viind cătră noi, al nostru duhovnicesc părinte svinţie sa Kir Iacov, episcopul Huşului, arătatuni- au un hrisov de la domnie sa Alexandru Constantin V(oie)vod, întru carele hotărăşte şi miluieşte, ca să ia svănta episcopie mortasapie pe vitele ce să vând întru acestu târgu, fiind târgu(l) acesta pe locul svintei episcopii. Şi încredinţându-ne şi domnie mea pentru stare(a) ei, că din întâmplare(a) vremilor au rămas din multă cele trebuincioasă lipsită, socotitam că cu cuviinţe iaste a ave(a) această milă. Şi iată şi de domnie me(a) s-au dat al nostru acest hrisov, prin carele prin carele hotărâm ca să aibă a lua episcopie Huşii venitul mortasăpiei de la târgul Huşii care iaste obicinuit de să ia câte doăzăci şi patru bani, de cal, iapă, bou, vacă, ce s-a vinde în târgu, adică 12 bani de la cumpărătoriu şi 12 bani de la vânzătoriu, iar dacă vreunii din streini, ori vănzători ori cumpărători de vite, vor fi din cei ce trec vitele piste hotar în ţară streină, acei să nu să supere a plăti mortasăpia, ce pe vitele ce vor vinde, ori vor cumpăra unii ca aciia să să ia banii mortasăpiei deplin, adică câte 24 bani de vită de la parte(a) care va face asest alijveriş cu dânşii. Şi fiind că mai înainte acest venit mortasăpie, să lua de cătră vameşi, hotărâm domnie mea ca ori în vânzare de va fi vama, ori în credinţe de să va câteva, vameşii să nu aibă volnicie a să amesteca ca să strice mortasipie de pe vitele ce se vor vinde la acestu târgu. Ce oamenii să vor rândui de cătră svinţie sa episcopul de Huşi la această slujbă, să aibă a strânge acest venit după hotărârea hrisovului domniei mele. Şi spre aceasta iaste credinţa a însuşi domniei mele Alexandru Ioan Mavrocordat Vvod şi credinţa a tuturor veliţilor boiari ai Divanului domniei mele, dum(isale) Dimitrie Sturz(a) vel logofăt de Ţara de Jos, dum(isale) Nicolai Roset vel logofăt de Ţara de Sus, dum(isale) Lupu Costac(h)i vel vor(ni)c, dum(isale) Ioan Cantacuzino vel vor(ni)c, dum(isale) Iordac(h)i vel vor(ni)c, dum(isale) Lacarac(h)e Roset vel vor(ni)c, dum(isale) Costac(h)i G(h)ica hat(man), dum(isale) Costac(h)i Roset vel post(elnic), dum(isale) Matei Cantacuzino vel vist(iernic), dum(isale) Scarlat Carage vel agă, dum(isale) Costin Catargiu vel spat(ar),

215

dum(isale) Nicolai Balş vel vor(ni)c, dum(isale) Costandin Başotă vel ban, dum(isale) Costac(h)i Caragea vel comis, dum(isale) Dimitrac(h)i G(h)ica vel cămanari, dum(isale) Mihalac(h)i Costac(h)i vel pah(a)r(nic), dum(isale) Costin vel sărdari, dum(isale) Dum(i)traşco Răşcan vel stol(ni)c şi credinţa tuturor boierilor domniei mele mari şi mici. Şi poftim domnie mea şi pe alţi fraţi luminaţi de pre carii Svântul Dumnezău îi va orândui în urma noastră la domnia aceştii ţări să nu surpe această puţână milă ce s-au făcut cu svânta episcopie Huşii, ci mai vârtos să o întăriască pentru a domniilor sale vecinică pomenire. Scrisu-s-au hrisovul acesta la scaunul domniei mele în oraşul Iaşii întru ce(a) dintâi domnie a noastră în anul dintâiu la Moldavia. 1785 iunie 8 Semnătura domnului. D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 39, Original, difolio, filigran, pecete în chinovar. 188.- 1785 iunie 12. – Diaconul Vasile din Crăsnăşeni cu feciorii săi şi alţii dăruiesc episcopiei Huşului partea lor de moşie de la Buneşti şi Căbiceşti. Adec(ă) eu diacon Vasili de la Crăsnăşeni, nepot lui Ion şi lui Ieremie Cloşcă, înpreună cu ficiorii miei, Ioniţ(ă), G(h)iorg(h)ie şi Neculai, şi eu Ion Croitoriul din Huş(i), frate diaconului Vasili de sus arătat şi iar nepot lui Ion şi lui Irimie Cloşcă, înpreună cu ficiorii miei Vasili şi Ion, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episc(o)p(u)lui de Huş(i), kir Iacov, precum să s(e) ştie că noi de nimene siliţ(i), nici asupriţ(i), ci de a noastră bună vo(i)e, toată partea noastră ce avem de pe maica noastră Safta, fata moşului nostru lui Ilie Cloşcă, ce-au ţinut-o tatăl nostru Tănasie, în moşie Buneşti şi Căbiceşti, am dat danie sfintii episcopii Huş(u)lui, pentru pominire(a) sufletelor răpoosaţilor strămoşilor, moşilor şi părinţilor noştri şi pentru sufletili noastre şi pentru mult agiutoriu şi facire de bine ce ne-au făcut preosvinţie sa părintili episcopul, însă afară de alte părţi şi moşii ce avem înpreună cu unc(h)iul nostru Irimie Cloşcă şi cu alte niamuri a noastre din Cloşcari, din Muşata, din Budeşti şi din Bălciana de peste Prut, cari avem a le tragi de la dânşi(i) la a noastră stăpânire. Deci pentru ca să fie bine stăpânitoare sfânta episc(o)pie de acum înainte şi păn(ă) în veci, pe aceste părţi de moşii din Buneşti şi din Căbiceşti, ce le-am dat danie sfintii episc(o)pii, care nimine din niamul nostru sau din ficiorii noştri să nu aibă voe nicidecum a o strica, ci având ceva cu noi să-şi caute. Iar pe sfânta episcopie întru nimic să nu supere, am dat şi acest zapis a nostru la sfânta episc(o)pie, întru care (în)tâmplându-s(e) şi alţi oameni de cinste s-au iscălit şi noi înpreună pentru mai mare credinţă am iscălit şi am pus degitile. Iuni(e)12 1785 Eu Vasile diacon Eu Ioniţ şi eu G(h)eorg(h)ii şi eu Neculaiu adiverim. Şi eu Ion Croitor frate di(a)conului adiveresc.

216

Sofronii preot am fost faţ(ă) la facire(a) zapisului. D.A.N.I.C., F.E.H., XII / 88, Original, duplicat, filigran, bine conservat; Dublet XII / 89, Original, filigran, bine conservat (Actul este adeverit de Vasili diaconu, Ion, preotul Sofronie a fost faţă; Întâlnim iscălit şi un Antohi căpitan ). 189.- 1785 noiembrie 20 . – Mardarie Arhirii, feciorul Vasilcăi, dăruieşte episcopului Iacob Stamati al Huşilor, părţile sale de moşie de la Ivăneşti, Tabără şi Şcheea, de pe Sărata, ţinutul Fălciului, pentru pomenire. Adecă eu, Mărdarie Arhirii, ficior Vasâlcăi, ce-au fost fată lui G(h)eorg(h)iţ(ă) Bernevig, sor(ă) lui Ion şi Pascal Bernevig, dat-am adevărat şi încredinţat zapisul miu la cinstită mâna preosvinţii sale părintelui episcopului de Huş(i), Kir Iacov, precum să s(e) ştie că având eu, de nimini silit, nici asuprit, ci de a mea bună voe, având eu drepte părţile mele de baştină în moşie Ivăneştii, Şc(h)ee şi în Tabăra, ce sânt pe Sărata, la ţinutul Fălciului, de pa maică me(a) Vasilca, în cari moşii fiind că mai ari sfânta episcopie părţi de daniii şi de cumpărături de la răzăşii miei, şi eu partea maică me(a) din numitele moşiicâtă s-ar alegi, am dat danie sfintei episcopii, pentru sufletul maicămi şi pentru sufletul mieu şi a copiilor miei, ca să fim pomeniţ(i) la sfânta biserică. Şi de acum înainte aceste părţi a mele să le stăpânească sfânta episcopie, ca pe ale sale drepte ocini şi moşii în veci, făr(ă) de nici o supărare, atât despre fraţii miei, cât şi despre niamurile mele, drept acee ca să fie sfânta episcopie bine stăpânitoare şi nestrămutat pe această adivărată danie me(a) din numitele moşii, cu tot venitul, am dat şi acest zapis al mieu la sfânta episcopie, întru care tâmplându-se şi alţi oameni de cinste s-au iscălit, iar ei neştiind carte, pentru încredinţare mi-am pus numile şi degetul. 1785 noemv(rie) 20 Eu Mardarie Arhirii adeverez că am dat de bună voe me(a). Eu Iorest am fost faţă. Eu Costantin Gâscă martur. Eu Leon prot(oereu) de Fălciu am fost faţ(ă). Eu Ion Ambrono mart(or). Eu Gavril Nemţan(u) răzăş Leoşti mart(or.) Eu Costantin Nemţan(u) răzăş de Leoşti. D.A.N.I.C. F.E.H., XLII / 23, Original, difolio, filigran, degete. 190.- februarie 3. – Ieromonahul Iorest Dan, fost dichiu al episcopiei Huşilor, se jeluieşte domnului că postelniceasa Maria Palade nu respectă hotărârea luată în 1778, prin hotărnicia ce s-a făcut atunci moşiei Ivăneşti şi solicită efectuarea unei noi cercetări. Pre(a) înălţate doamne

217

Jeluesc înălţimii tale că la anul 1778 scoţind răposatul episc(op) luminată carte G(os)pod de la mărie sa Costandin Dimitrie Moruz V(oie)vod cu Ion Gordul vornicul de poartă şi cu dum(nea)lor boerii isprav(ni)ci, ce era(u) la acea vreme şi alegând părţile de danie şi de cumpărătură ce ave(a) sfânta episcopie Huşii după zapise, care la moşie Ivăneştii ce sint pe Sărata, în ţinutu(l) Fălciului, răzeşindu-s(e) pe din gios şi o moşie a dumi(sale) post(elni)ce(sii) Marii Pălade, Morari, la care hotărâre după poruncă, strângându-s(e) toţi răzeşii, au venit şi vec(h)ilu(l) dumi(sale) post(elnicesei) cu suretul hotarnicii ci-au avut, şi după cercetarea şi hotărâre(a) ci-au făcut, au pus şi pietre, au dat şi hotarnică la sfânta episc(opie), care iaste de faţă. Şi de atuncea şi până în anul trecut au stăpânit episc(opia) cu pace. În anul trecut scoţind dum(nea)ei post(eniceasa) pe Perjul vornicul de poartă, carele mergând cu vec(h)ilii dumi(sale) acolo, au luat un colţu din moşie Ivăneştii, şi mai mergând la altă moşie Siliştenii a dumi(sale) post(elnicesei) în fundul Elanului, iarăşi(i) au mai luat un colţ de moşie din moşiile episcopi(e)i, de unde episc(opia) au stăpânit din vec(h)iu tot cu pace. La care fiind şi eu de faţă din parte(a) episc(opiei) cu câţ(i)va marturi, li-am arătat pe unde stăpâneşte episc(opia) şi n-au vrut să caute la aceea, urmând după o hotarnică ce o are de la răposatu(l) Cantimir vodă. Prea înălţate doamne, niamul Cantimireştilor niciodată n-au fost căzut din stare, şi cum de nu ş(i)-au căutat a-ş(i) stăpâni pe acea hotarnică, după cum au stăpânit alte moşii, şi de iaste ace(a) hotarnică bună, nu cuprinde numai acel loc de moşie ce au luat, căci scrie până la fundul Lohanului cale de şase ceasuri, până unde sint câteva moşii a episcopi(e)i, boi(e)reşti şi răzeşeşti. De dovedeşte că iaste adivărată şi bună înca i să taie toate moşiile în curmeziş. Iar să nu ia numai acel colţu de moşie, şi apoi să să întoarcă înapoi, şi nu numai că acele doao colţuri de moşie au luat de la episcopul şi le stăpânescu vec(h)ilii dumisale, ce încă şi supără pe înălţime(a) ta, cu necontenite jalobe. Acum în zilele trecute fiind şi părintele episc(op) aice, am mersu cu preosvinţie sa la dum(nea)lui vornicul Costand(in) Pălade arătându-i şi harta locului, ce iaste făcută de mine, fiind că vornicul Perjul şi cu vec(h)ilii dumi(sale) post(elnicesei), n-au vrut să facă hartă, dum(nea)lui vornicu(l) Pălade au zis că fiind harta făcută numai de mine n-o crede şi au hotărât ca după cia merge părintele acas(ă) să trim(e)ată şi dum(nea)lui vec(h)il din parte(a)dumi(sale) post(elnicesei) şi cu suretul hotarnicii şi să să facă hartă adivărată la stare(a) locului, şi pe ace(a) hartă a face şi pe dum(nea)ei post(elni)ce(asa) sora dumisale di s-a odihni. Acum după ce s-au dus părintele episcop dum(nea)ei di iznoavă au dat jalobă înălţimii tale şi cere giudecată aice. Mă rog să fie mila înălţimii tale ca să-şi rânduiască vec(h)il din parte(a) dumi(sale) şi boeriu sau alt om pe cine va vrea, cum şi din parte(a) episc(opiei) fiind că Costandin Stângescul vornicul de poartă, iaste orânduit şi la alte moşii să hotărască la acel ţinut, să fie porunca înălţimii tale să m(e)argă şi acolo şi făcând ce(a) cu amăruntul cercetare în frica lui Dumnezeu, de vor găsi că iaste bună stăpânire(a) episcopi(e)i sau hotarnica dumisale post(elni)ce(sii), să facă şi hartă adivărată la stare(a) locului şi aşe după cum se va găsi cu dreptate să ia pricina sfârşit, şi mare pomană a fi înălţimii tale. Rugătoriu pentru sănătate(a) înălţimii tale

218

Ier(o)m(o)nah Iorest Dan proin dic(h)iu(l) episc(opiei) Huşii. D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII / 22, Copie, cu rezoluţie în original. 191.- 1786 mai 12. – Hotărnicia moşiei Ivăneşti a episcopiei Huşilor de către moşiile Morari, Buburuzi şi Siliştenii, ale postelnicesii Maria Pălădoae, făcută de paharnicul Neculai Canta. Facim ştire printr-această mărturie hotarnică, că fiind rânduit cu dum(isa)li pah(arnicul) Grigoraş Costac(h)i, prin luminat(ă) cartea mării sale domnului nostru Alecsandru Ioan Mavrocordat V(oe)vod, ce ne-au adus sfinţie sa Iorestu, dic(h)iu(l) ipiscopi(i)i Huş(i), în cari ni să porunceşti ca avându la luminat Divanul mări(e)i sali judecată cu vic(h)ilul dum(isa)li post(elnicesei) Marie Pălădo(a)i, arătându numit(ul) dic(h)iu că cu hotărâre ce au făcut Perjul, vornicu(l) de po(a)rtă, în anul 1754 moşăilor dum(isa)li post(elnicesei), anumi Morari şi Buburuz(i), ce sânt la Sărata, a să fi înpresurat un colţu din moşie Ivăneşti a ipiscopi(e)i, ce sânt alăture(a) cu numitili moşii a dum(isa)li şi cu moşie Săleşti(n)i, iarăş(i) a dum(i)sali, a să fi înpresurat altu colţu de moşii(e) de la Fundul Răci(i), cari ipiscopii(e) le-au avut stăpâniti din vec(h)i, iar dum(neae)i post(elniceasa) nici o dată stăpâniri n-au avut pi acolo. Şi di la Divan nu li s-au putut hotărî, nefiind hartă di stare(a) locului, poruncinduni-s(e) să mergim la stare(a) locului, unde fiind şi vec(h)ili(i) a amândouă părţili de faţ(ă), cu scrisorili ci vor ave(a), strângându şi pe megieş(ii) înpregiuraş(i) şi să facim cercetari. După luminat(ă) porunca am mersu la stare(a) locului, scriind şi dum(isa)li pah(arnicului) Grigoraş a mergi, şi aşteptând trei zili şi văzând că dum(isa)li nu vini, priimindu-s(e) vec(h)ilii amândouo părţili că cu hotărâre(a) ci voiu faci eu sângur să vor mulţămi. Am mersu întâiu la moşie Morari şi Buburuzi, cari(i) fiind alăture(a) cu moşiie Ivăneşti a ipiscopi(e)i, şi mergând la nişti p(i)etre vec(h)i a Morarilor, ce sânt dispre vali(a) Şc(h)iopenilor, au scos vec(h)ili(i) dum(isa)li post(elnicesei) o hotarnică din zâlili răposatului Cantimir Vod(ă) di 96 ani, cari citindu-o am început a mergi p(r)in p(i)etrili vec(h)i ci arăta în hotarnică, şi (i)eşind în zare(a) de(a)lului deasupra Ivăneştilor, unde s-au sfârşit p(i)etrele ci era hotar vec(h)i, şi fiind că de acoli ne-(a)u arătat că să începe pricina, am început a măsura cu frâng(h)ia, mergând drept după pravăţul p(i)etrilor vec(h)i, pi unde amânduo primiindus(e) cu ace(a) mergire am mersu drept la vali p(r)intre moşie Buburuz(i) a dum(isa)li post(elnicesei) şi p(r)intre Ivăneştii a ipiscopi(e)i, spre răsărit până în mal(ul) Sărăţ(ii), şi făcând gro(a)pă acolo, din care gro(a)pă măsurându în suspână în p(i)e(a)tra ci o pusăsă vornic(ul) Perjul, am găsit 30 stănjăni G(os)p(o)d înnecaţi din moşie Ivăneşti cu hotărâri ci făcu-s(e) vornicul Perjul. Şi măsurându şi în gios până în fântâna lui Cerguş, unde ave(a) stăpânire ipiscopia, am găsit 14 stănjăni G(os)p(o)d, cari după măsurătoari(a) ce am făcut s-au fost coprinsu din moşie dum(isa)li post(elnicesei) de cătră ipiscopie, şi amândouo părţili primindu-s(e) cum că această măsurare au fost dre(a)pt(ă) şi bună, nemaiavându altu cuvânt a răspunde, după cum şi scrisoare ş(i)-au dat vec(h)ili(i) unul la altul. Am scos

219

pe(a)tra ce o pusăsă vornicu(l) Perjul la anul de mai susu arătat şi am pus-o în gro(a)pa unde am venit cu măsurare(a) la mal(ul) Sărăţ(ii). Şi luându sfârşit la această parte, după cum s-au arătat până aici, am mersu la Săliştini, iarăş(i) moşie dum(isa)li post(elnicesei), şi mergând la o pe(a)tră vec(h)i unde să numeşti la iazul Morarului, la mal(ul) Elanului, au scos vec(h)ilu(l) dum(isa)li post(elnicesei) iarăş(i) ace(a) hotarnică a răposatului Cantimir Vod(ă), fiind că într-ace(a) hotarnică să coprinde şi alte moşii ce sânt la ace(a) parte de locu a numitului domnu. Şi după arătare(a) hotarnic(e)i am purces înspre răsărit până în de(a)l la o movilă săpată, unde să întâlneşti cu moşie Şc(h)iupeni, şi de acoli în susu zare(a) de(a)lului p(r)intre Săliştini şi p(r)intre Şc(h)iupeni, până între poiana Răci(i) şi între poiana Tomi(i). Şi fiindu şi un Ioniţă Dămian răzăşu din Şc(h)iupeni, om de şaptizăci ani, şi un Vasâli Ostahi, om bătrân din Creţăşti, şi un Toma Moşne(a)gu, om bătrân, şi un Ioan Hobincu, om bătrân, tot din Creţăşti, au mărturisit cu sufletili lor că moşie Şc(h)iupeni acoli în poiana Tomi(i) stă întâlnindu-s(e) cu moşi(i)li ipiscopi(e)i, ci vin dispre târgul Huş(i), şi di acoli drept spre apus pisti Gura Mâţişoari(i) şi pisti Rece(a), şi p(r)in fundul matci(i) Elanului până în locul Creţăştilor, care sânt a ipiscopi(e)i danii(e), cu ispisocu(l) de la Irimia Vod(ă) din anul 7100, în susu au apucat tot ipiscopia stăpânindu, şi în jos ne(a)m(ul) Cantimireştilor. Iar Perjul vornicu(l) de po(a)rtă la hotărâre(a) ce-au făcut au mersu pi la fântâna ci esti în vale(a) Mâţişoare(i) pe unde au pus şi bouri şi tot p(i)ezâş pisti vali(a) Răci(i), şi pi din susu de fundul Elanului, până s-au întâlnit cu locul Creţăştilor. Iar acum vec(h)ili dum(isa)li post(elnicesei) nici cu hotărâre(a) ci-au făcut Perjul nu s-au primit, ci zicu să m(e)argă dintre poiana Răci(i) şi dintre poiana Tomi(i) încă în susu pe zare(a) de(a)lului fiind că aşa le scr(i)e hotarnica, cu cari cerire încă coprindu locu şi mai mult din stăpâniri(a) ipiscopi(e)i. Am întrebat pi Iorestu, dic(h)iu(l) ipiscopi(e)i de are scrisori sau cu ci să răspundă înpotriva aceşti(i) hotarnici, care mi-(a)u arătat că scrisoari vec(h)i de danii are ipiscopia de la Neculai Vod(ă), dară nefiind la îndemână aceli scrisori nu le-(a)m văzut în care arată că au dat danii(e) o bucată de locu ce să numeşti Pleşa din locul târgului, dară în sămne pe unde şi cum nu arată. Iară înpotriva hotarnicei afară de stăpânire(a) vec(h)i ci-au avut ipiscopia, după cum s-au arătat mai sus, răspunde cea întâiu că fiindu în co(a)stili ipiscopi(e)i şi cali nu esti di un ce(a)su di departe, şi ipiscopia nici odat(ă) pustii(e) n-au fost, şi cum de n-au fost nimin(i) vec(h)il din parte(a) ipiscopi(e)i de faţ(ă) la ace(a) hotărâri, după cum pi alţi ci au fost la ace(a) hotărâre îi arată în hotarnică, iar din parte(a) ipiscopi(e)i nu arată pi nimeni. Al doile(a), că în hotarnică scrii(e) p(r)in izvor(ul) Mâţişo(a)r(e)i, şi izvor(ul) Mâţişo(a)r(ei) pe unde cer să m(e)argă nu să găsăşti nici decum. Al treile(a), că ace(a) hotarnică scrii(e) până de(a)supra fundului Hilonului cale de şase ce(a)suri din poiana Răci(i) în susu pisti câteva moşii vec(h)i a ipiscopi(e)i şi boereşti şi răzăşăşti, cari însuş(i) vec(h)ili(i) dum(isa)li post(elnicesei) zicu că la aceasta este greşit(ă) hotarnica, cum şi hotarnica sângură arată greş(e)ala ei, ninumindu nici o moşăi(e) din celi ci sânt până la fundu(l) Lohanului, ci numai zâci că întorcându-s(e) s-au întâlnit cu locul Creţăştilor. Cu toati acesti văzând că într-altu c(h)ip nu s-au putut nici p(i)etre hotari nam pus, ci am făcut hartă după stari(a) locului, şi mergându la preosfinţie sa părinteli ipiscop i-am arătat şi încredinţându-s(e) de stare(a) locului de pi hartă, au

220

zis că măcar că au stăpânit tot Ipiscopia ace(a) bucat(ă) de locu, dară pintru ca să lips(e)ască acea pricină nici să să mai superi dum(neae)i post(elniceasa), şi atunci putâ(n)du-s(e) învoi va luo sfârşit, iar când cu dum(neae)i nu să va pute(a) învoi a rămâne cu hotărâri(a) Divanului. Deci am dat această mărturii(e) spre încredinţari. 1786 maiu 12 Neculai Canta pah(arnic) D.A.N.I.C., F.E.H., VI / 3, Original, bine conservat. 192.- 1786 iulie 22 – Mărturia lui Iordache Văndulachi dată lui Lupu Timircan şi ai săi pentru situarea moşiei Berbeşti ce se hotăra cu moşia Şopârlenii în partea din sus. Adică eu, Iordac(h)i Văndulac(h)i ficioru lui Vas(i)li Văndulac(h)i, dat-am adivărată mărturie me(a) la mâna dumn(ealui) giupânului Lup(u)lui Timircan şi a n(e)amurilor dumn(ea)lui, cum că la o vre(me) cându tră(i)e tatăl meu la Stănileşti îmi arăta pintru o moşie ci să hotăre cu moşia no(a)stră Şopârlenii pi din sus, că să c(h)em(a) Berbeştii ci esti la Prut, şi la ace(a) vremi era tatăl meu om ca la 80 an(i) di bătrân. Şi eu aşa mărturis(e)scu cu sufletul meu cum arat mai sus, că aşa am auzit din gura tătăn(i) meu, şi am dat şi eu această mărturie a me(a) la mâna dum(nealui) Lupu Timircan, Ioniţ Timircan şi la mâna lui Costantin G(h)iban şi la (a)lte n(e)amuri a dum(i)s(a)li. Şi la aceast(ă) mărturii(e) ci am datu eu s-au tâmplat mulţi mazili şi alţi oamini bun(i) cari mai jos au şi iscal(i)t. 1786 iul(ie) 22 Şi eu Iordac(h)i Văndălac or(i) la ce giudecat(ă) oi mergi di oi mărturis(i) cu suflet(ul), şi am pus şi degitul. Eu (....) m-am tâmplat faţ(ă) mazil. Eu Ilie Zah(a)rii m-am tâmplat faţ(ă) mazil. Eu Căp(i)tanu Prohir m-am tâmplat faţ(ă) mazil. Eu Nehoiu Caşul m-am tâmplat faţ(ă) mazil. Eu Co(n)stantinu Strătil m-am tâmplat faţ(ă) mazil. Vas(i)le Bejan (?) am scris cu zis(a) lor. D.J.A.N.I., Documente, 38 / 7, Original. 193.- 1786 septembrie 8. – Mărturia hotarnică a moşiilor Stuhuleţi şi Ţăpeni din ţinutul Fălciului. Copii(e)

221

Facim ştire cu această mărturii(e), că dum(nea)l(ui) sto(lni)cul Costandac(h)i având 2 moşii, anume Stuhuleţii şi Ţăpenii pi Elanu, pentru care moşăi arată mării sali lui vodă cum că aceste moşăile are dum(nea)l(ui) alesă şi hotărâti 34 di ani, după cum pre largu arată hotarnica, dar răzăşăi şi alţi înpregiuraşi cu nidreptate iau prin înpresurare moşia. Şi după arătare(a) şi cerire(a) dumn(ea)l(u)i sto(lni)cul s-au scris luminată carte mari(e)i sale lui vodă cătră dum(nea)l(ui) spat(a)r(ul) Vasăle Costac(h)i i cătră dum(nea)l(ui) Iacovac(h)i Păun biv călăraş di ocnă isprav(nici) di ţinut(ul) Fălciului i cătră dum(nea)l(ui) stol(nic)ul Mihălac(h)i Cerc(h)ez, întru carili li să poronceşti dum(i)sali, ca să m(e)argă dum(nea)lor la stare(a) moşăilor, undi aducând pi toţi răzăşăi şi alţi înpregiuraşi să cercetezi scrisorili di îmbi părţili şi hotarnica ci va fi având dum(nea)l(ui) stol(nic)ul şi ce înpresurari vor afla că are moşăia dum(i)sali stol(nic)ul(ui) să o îndreptezi, scoţându-o di suptu toată nedreapta înpresurare, şi pi la locurili ci să va căde(a) să o stâlp(e)ască şi cu pitre hotară, dându-i dum(i)sali stol(nic)ul(ui) şi mărturii(e) hotarnică în sămni şi în stănjăni pi obiceiu iscălită de dum(nea)lor cum şi de toţi răzăşăi înpregiuraşi. Iar când vreo parte cu cercetare(a) şi hotărâtura ci vor faci nu să vor odihni atunci pi la locurili ci va fi cu pricină, cu pietre hotară să nu stâlp(e)ască, ci să facă mărturii(e) de toată curgere(a) pricinii, şi să facă şi hartă întocma(i) după stare(a) locului şi cu zi de soroc după vreme(a) lucrului să m(e)argă la divanu. Deci, dum(nea)lor bo(i)erii isprav(ni)ci fiind însărcinaţi cu alte porunci şi trebi a ţânut(u)l(u)i n-au putut mergi, dar fiind că eu am fostu rânduit prin luminată carte(a) mări(e)i sale lui vodă din anu(l) trecut 1785 ca să hotărăscu moşia Guşăţăi a mănăstirii Sfi(ntul) Savva, cari moşăi(e) aceasta Guşăţăi să hotărăşti cu moşia Ţăpenii şi Stuhuleţăi a dum(i)sali stol(nic)ul(ui) G(h)eorg(h)i Costandac(h)i, şi mergând acum ca după poroncă să hotărăscu moşia Guşăţăi, me-au poruncit dum(nea)lor bo(i)erii isprav(ni)ci ca să cercetez şi moşăili aceste(a) a dum(i)sali stol(nic)ul(ui), rânduind dum(nea)lor şi doi mazili, anumi pi Costandin Arhire şi pi Ştefan Penişoară, şi mergând la stare(a) moşăi(i) dinpreună cu rânduiţăi mazili, am strâns răzăşăi i alţi înpregiuraşi, anumi pi Iorest monah ot Rânceni, i Stămati Bolat ot Câşlă, moşan de Stuhuleţ(i) i alţi din megiaşi. Şi fiind aceştia toţ(i) faţă, cum şi dum(nea)l(ui) stol(nic)ul Costăndac(h)i, am cerut la dum(nea)l(ui) stol(nic)ul ca să arăte dum(nea)l(ui) scrisori i alte dovezi, cu cari tragi supt stăpânire(a) dum(i)sali acesti părţi di moşăi, şi dum(nea)l(ui) stol(nic)ul întâi au arătat un ispisoc a răpos(atului) domnu Mihai Racoviţi Voevod din anu(l) 7212 april(i)e 26, întru cari scrii(e) că au vinit înainti(a) mări(e)i sale şi a tot sfatul, boeriul mări(e)i sali Ştefan Luca vel vist(iernic) şi au arătat un zapis încredinţat cu multi mărturii de la G(h)eorg(h)e, ficiorul Cocii din Stuhuleţ(i), şi di la fimia sa şi di la ficiorii lor, scriindu şi mărturisând cu acel zapis a lor adevărat, cum de nimine săliţi, nici asupriţi, ci de a lor bună voi(e) au vândut a lor dreaptă ocină şi moşăi(e) din satul Stuhuleţăi, giumătati di bătrân cu vad di moară în apa Elanului, cu vatră de sat, şi din ţarină, şi din fânaţ, şi din tot locul cu tot vinitul acelui hotar, acesta au vândut bo(i)eriului mări(e)i sali Ştefan Luca vel vist(iernic), 61 lei bătuţi şi patru stupi denainte(a) bo(i)eriului mări(e)i sali Adam Cămăraş, şi a lui Trocinu Porosc(h)ii, şi a lui Vârlan vornicului de Veltoteşti, şi Opre(a) ot Bărboşi şi altor răzăşi. Aşăjdere(a), şi scriind că au mai arătat înainte(a) mări(e)i sali şi a tot sfatul şi alt

222

zapis încredinţat di la Sămion Nohit ci au fost căp(i)t(a)n de hurti, şi di la fimia lui, şi di la ficiorii lor, scriindu şi mărturisind cu acel adivărat zapis a lor precum de nimeni săliţi, nici asupriţi, ci di a lor bună voi(e) au vândut bo(i)eriului mări(e)i sali lui Ştefan Luca vel vist(iernic) un bătrân tij din satul Stuhuleţăi di pi apa Elanului, parte(a) lui şi a fraţilor lui, dreptu 22 bătuţi dinainte(a) lui Adam Cămăraş, şi dinainte(a) lui Timuş vornic de Mălăeşti, şi a lui Trohinu Podasie cămăraş ot Bărboşi, şi dinainte(a) lui Opre(a) Pleş(a), carii sânt răzăşi di(n) vatra satului, şi din câmp de aratu, şi din fânaţ. Iar parte(a) din heleşteul ci li vor vini pi un bătrân l-au dat danii(e) bo(i)eriului mări(e)i sali Ştefan Luca vel vist(iernic) ca să-i fii(e) moşăi(e) în veci, denainti(a) răzăşilor lor, lui Vasălac(h)i tij sân G(h)eorg(h)i Vătvă ot Idriciu, moşanu, şi a Mercii brat Vasălac(h)i tij sân G(h)eorg(h)i Vătvă, şi denainte(a) Doc(h)iţăi şi a nepotului Sămion sân Postolac(h)i, tot moşăni. Aşăjdere(a) scrii(e) că au mai arătat un zapis încredinţat cu multe mărturii di la Costandin ficiorul Atingi şi de la cumnatul său Istrati ci au fost vătaf fuştaş, şi di la Sămina, fata lui Atingi, iarăş(i) scriindu şi mărturisând cu zapisul lor, cum de nimine săliţi, nici asupriţi, ci de a lor bună voi(e) au vândut a lor dreaptă ocină şi moşăi(e) bo(i)eriului mări(e)i sali lui Ştefan Luca vel vist(iernic) un bătrân din tot sat(ul) Stuhuleţăi, a tria parte drept 20 lei bătuţi, cari acest bătrânu di moşăi(e) le-au fost d ela tatăl lor di la Stratul Iatingi, acest bătrân l-au vândut dinainte(a) lui Vasăli Darii postelnice(l), şi dinainte(a) lui G(h)eorg(h)i Frătiţa comis, şi a lui Toader Tomiţa post(elnic), şi dinainte(a) a toţ(i) răzăşi(i). Au mai scos dum(nea)l(ui) stol(nic)ul Costăndac(h)i o mărturii(e) hotarnică a lui Agăriciu vor(ni)c(ul) glotnii, încredinţată şi cu iscăliturili răzăşil(o)r i altor înpregiuraş(i) din anu(l) 7260 săpt(em)v(rie) 18, întru cari scrii(e) că după luminată carte(a) G(os)pod, ci i-au adus dum(nea)l(ui) Toma Luca spat(ar), au mers şi la Ţăpeni, ci sânt pi Elan, între Guşăţăi şi între Stuhuleţ(i), şi având şi dum(nea)l(ui) căpit(a)n(ul) Vasăli Adam moăşăi(e) înpreună cu dum(nea)l(ui) spat(arul) Toma Luca, scrie în hotarnică, au făcut ştiri ca să să afli şi dum(nea)l(ui) căpit(anul) Vasăli Adam la hotărât, şi dum(nea)l(ui) n-au vrut să vii, nici scrisorile n-au trimis. Şi hotarnicii după zapisul dum(i)sali spat(arului) Toma Luca, i-au ales parte(a) dum(i)sali giumătate de Ţăpeni, şi cu vad de moară în apa Elanului parte(a) lui Roşcoleţ, şi s-au dat dum(i)sali spat(arului) Tomii Lucăi parte(a) din Ţăpenii de gios şi s-au lipit di Stuhuleţ(i). Aşăjdire(a) mai scrii(e) într-această hotarnică pentru că au mers nişti hotarnici şi la Stuhuleţ(i), şi arătându-să răzăşii sămnile locului măsurând au ales parte(a) dum(i)sali spat(arului) Tomii Lucăi a patra partidin sat, parte(a) lui Roşcoleţu, şi mărturisând răzăşii de Stuhuleţi că au stăpânit Roşculeţu di(n) parte(a) de sus, acolo s-au ales di cătră hotarnici parte(a) dum(i)sali spat(arului) Tomii Lucăi. Deci, din scrisorili aceste(a) şi dintr-o alti scrisori ci au mai arătat dum(nea)l(ui) spat(arul)25 G(h)eorg(h)i Costăndac(h)i, cari pentru lungire(a) cuvântului nu s-au mai arătat una câti una, cum şi din mărturii(le) răzăşil(o)r şi altor înpregiuraşi s-au dovedit că sum(nea)l(ui) sto(lni)c(ul) G(h)eorg(h)i Costăndac(h)i ari şi stăpâneşti într-această moşăi(e) 26giumătati de sat din Ţăpeni parte(a) din gios 25 26

Se repetă „ dum(nea)l(ui) spat(arul)”. În realitate este „stolnicul”. Se repetă „ într-această moşăi(e)”.

223

şi 2 pol bătrâni din satul Stuhuleţăi, care fiind alăture(a) pi din gios de Ţăpeni i-au lipit lângă Ţăpeni stâlpindu-i cu pietri hotară şi a patra parte din Stuhuleţi, cari iar au ales-o hotarnicii p(r)in din sus stâlpindu-o cu p(i)etre hotară, apoi am purces pi moşăi(e) înpreună cu răzăşăi ci s-au numit mai sus şi cu dum(nea)l(ui) stol(ni)c(ul) cu hotarnica în mână umblând toată moşăia din sămni în sămni, şi s-au aflat toati sămnili şi pietrili hotară asămine(a) după cum scrii(e) în hotarnică, numai o piatră di la capul părţiide Stuhuleţi la colţul din jos nu s-au găsătu, apoi am făcut odgonu di douăzăci stânjăni şi stânjănu(l) di optu palmi proasti. Şi am măsurat dintr-o piatră hotar pi zare(a) dealului în gios p(r)intre Copăceana şi pentri Stuhuleţi optusprezăci funii după cum scrii(e) în hotarnică, şi undi s-au înplinit aceli 18 funii am pus două piatri hotar colţul, din cari una ca(u)tă în sus şi în gios dispărţând între Copăceana şi între Stuhuleţ(i), iar una caută spre răsărit dispărţând parte(a) dum(i)sali stol(ni)c(ului) despre a răzăşălor, şi la toati sămnili şi hotarăle aceste(a) ci s-au arătat mai sus, dum(nea)l(ui) stol(ni)c(ul) esti mulţămitnu numai la capu(l) moşăi(i) Ţăpenilor i Stuhuleţăi cea despre apus despre vale(a) Moesăi27, nepogorându-să şi părţili dum(i)sali în vale(a) Moesăei. La aceasta pricinu(i)eşte dum(nea)l(ui) stol(ni)c(ul). Am cercetat şi această pricină şi am aflat că răzăşăi di Stuhuleţ(i) cu ce giumătate din bătrân ci le-au rămas din Stuhuleţ(i) să pogoară în vale(a) Moiasăei. Iar dum(nea)l(ui) stol(ni)c(ul) cu 2 pol bătrâni din Stuhuleţi şi cu giumătati din sat Ţăpenii nu să pogoară, ci stă în deal şi nici pietrili hotară după cum sânt pus(e) nu oprescu a nu să pogorî că nu sânt pusă în fundu(l) moşăi(i).Şi la aceasta niaflând vreo dovadă şi fiind că dum(nea)lui pitar(ul) Neculai Cuza iasti răzăş cu giumătati di Ţăpeni cu dum(nea)l(ui) stol(ni)c(ul), s-au scris dum(i)sali pitariului Cuza di cătră dum(nea)l(ui) stol(ni)c(ul) ca să vii cu scrisorili la această cercetari, şi mai vârtos că dum(nea)l(ui) pitariu(l) faci acum un iazu în vale(a) Moiasăi, carili iazu nu vini în dreptul hlizăi dum(i)sali, ci vini în dreptul moşăi(i) dum(i)sali stol(ni)c(ului), şi dum(nea)l(ui) pitar(ul) n-au vrut să vii. Deci, noi după ce cu amăruntul cercetari am făcut după cum au dat pro(a)sta noastră cunoştinţă, am făcut hartă de stare(a) locului, şi după curgire(a) pricinii am făcut această mărturii(e) întru care n(e)-am iscălit1786 săp(tem)v(rie) 8 Costandin Stăncescu vor(ni)c de poartă. Costandin Arhiri mazăl. Această mărturii(e) hotarnică a dum(i)sali Costandin Stăncescul vor(ni)c(ul) cercetându-să şi di cătră noi, s-au găsât adivărată, pentru aceia am încredinţat şi noi cu iscăliturili noastre. Vasăli Costac(h)i spat(ar)

Iacovac(h)i

D.J.A.N.I., Documente, 76 / 8, Copie.

27

Moisia.

224

194.- 1786 noiembrie 24. – Costandin Stăncescu, vornic de poartă, şi Vasile Idriceanul, hotarnic, hotărnicesc, din porunca domnului Alexandru Ioan Mavrocordat Voievod, moşia Foleşti, ţinutul Fălciu, a episcopiei Huşilor, de răzeşii vecini. Facem ştire cu această mărturie hotarnică a noastră, că sfânta episcopie Huşii, având câteva părţi danii şi cumpărături cu scrisori încredinţate în moşie Foleştii, care moşie este la ţinut(ul) Fălciului, pe apa Crasnii, şi trece piste Crasna şi în ţinut(ul) Vasluiului, şi fiind că părintele Iorest Danul, proin dic(h)iu, au adus luminată carte G(os)p(o)d cătră dum(nealo)r boerii ispravnici, întru care să scrie dum(nea)lor că prin jaloba ce au dat mării sale lui vodă, Iorest Dan dic(h)iu au arătat că are câteva părţi de moşie la câteva locuri la acest ţinut al Fălciului, şi între alte părţi are şi la Leoşti şi la Foleşti, şi cere ca să i să aliagă şi să i se hotărască părţile sale de cătră părţile altor răzăş(i). Pentru care porunceşte mărie sa, neputând dum(nealo)r boerii ispra(vni)ci ca să m(e)argă la stare acestor moşii să rânduiască din mazilii ţinutului oameni vrednici şi cu ştiinţă la hotărât, ca dinpreună cu mine să m(e)argă la stare(a) numitelor moşii să alegem şi să hotărâm părţile lui Iorest Dan după scrisori i alte dovezi ci să va arăta, şi rânduin dumn(ealo)r doi mazili, anume pe Vasile Idriceanu mazil şi Petre Turbure mazil, după poroncă mergând la stare(a) acestor numite moşii am strâns răzăş(i) i alţi înpregiuraş(i) anume, pe Costandin Bosii biv v(e)l logofăt, răzăş de Foleşti, i Antoh Toporaş ot Berbiceni tij răzăş, i Ion Mic(h)iul ot sat Răpile tij răzăş, i Agapi Roiul ot C(h)iţcani ot Tutova tij răzăş, i Istrati Login ot tam tij răzăş, i preut Costac(h)e ot tam răzăş, i preut Costandin ot Crăsnăşăni tij răzăş, i Mihaiu Buţa ot Iviniţăşti tij răzăş, i Lupul Buţa ot tam tij răzăş, i alţii, cari pentru lungire(a) cuvântului nu s-au mai pus anume. Şi fiind aceşti toţi faţă li-am cerşut să ne arăte scrisori i alte dovezi cu care trag supt a lor stăpânire această moşie Foleştii, şi ei alte scrisori n-au arătat, fără numai au arătat un ispisoc de la răpăosat(ul) domn bătrânul Stefan V(oe)v(o)d din anii 7010, cari ispisoc nu le dă răzăşilor vreun agiutor, numai fiind că aceşti numiţi răzăşi au avut stăpânire nestrămutată pe această moşie Foleştii nu s-au urnit din stăpânire(a) lor. Apoi fiind că preosvinţe sa părintele episcopul de Huş(i), c(h)ir Iacov, având a tragi părţile sfintei episcopii dintr-această moşie Foleştii, pentru descoperire(a) adevărului au trimis carte de blăstăm ca fiiştecare din răzăş(i) să-ş(i) arăte întru adevăr spiţa niamului cine din cine să tragi. Şi după câtăva tăgăduire şi pricinuire ce au pus răzăşii aceştie, la urmă au scos o scrisoare de spiţa nia(mu)lui lor făcută de dânş(ii). Cetindu-le şi carte(a) ce(a) de blăstăm întru auzul tuturor ş(i)-au arătat fiiştecare spiţa niamului său precum au ştiut, şi aşa după arătare(a) lor am făcut spiţa niamului a fiiştecăruia bătrân, pe doi bătrâni ce umblă moşie aceasta arătând pe amăruntul care din care bătrân să tragi. Apoi am măsurat toată moşie aceasta Foleştii cu stânjăn de opt palme G(os)p(o)d pe patru locuri pre curmeziş, şi s-au găsit la capul moşiei despre răsărit doao sute noaozăci de stânj(ăni), şi la al doile(a) măsură s-au găsit doao sute şasăzăci de stânj(ăni), şi la al triile(a) măsură trei sute patru zăci stânj(ăni). Iar la capul moşi(e)i despre apus s-au găsit patru sute cin(ci)zăci de stânj(eni). Apoi am cercetat în câţ(i) bătrâni umblă moşie aceasta, şi prin arătare(a) răzăşilor i altor înpregiuraş(i) s-au dovedit că umblă în doi bătrâni, adecă un bătrân Buciumaş şi un

225

bătrân Bejan. Şi alegând întâi parte(a) dic(h)iului Iorest, pentru care prin luminată carte G(os)p(o)d sânt rânduit, trebuinţă era a să alegi şi părţile sfintei episcopii, cari părţi li-am ales stâlpindu-le şi cu pietri hotară de cătră părţile răzăşilor şi li-am lipit lângă moşie Berbicenii iar a sfintei episcopii, şi după analogie ce s-au făcut pe niamuri şi după putere(a) scrisorilor episcopi(e)i cari s-or arăta mai jos la rândul lor, s-au venit în parte(a) episcopi(e)i 144 stânj(eni), 3 palm(e), 3 parm(a)ce, la capul moşiei dispre răsărit unde să loveşti în capite cu moşie Creţăştii şi Lungaşii, iar a sfintei episcopii, însă 27 stânj(eni) a cince(a) parte din bătrânul lui Buciumaş cu doao zapisă, unul de la Grigori Primăvară şi cu soţul său Trofana, fata lui Ionaşco Cergariul din anii 7190 gen(ar) 25, şi un zapis de la Tudoran, ficiorul Gahii, cumnat lui Primăvară, tot dintr-acest an 7190, măcar că aceste zapisă nu să încredinţa din care bătrân sânt, dar cu învoiala tuturor răzăşilor s-au primit cu toţi să fie aciestă parte din bătrânul lui Buciumaş, după cum s-au pus şi la spiţa niamului lor 5 stânj(eni), 3 palme, 1 pol parmace, tij parte(a) Mării, fata lui G(h)eorg(h)ii Buciumaş cu un zapis de la Ioniţă Buciumaş şi de la soru-sa Aftimie ficiori Mării din anii 7258 noe(m)v(rie) 23, în care scrie că au dat danii sc(h)itului de la Creţăşti 23 stânj(eni) 1 palmă, 2 parmace, parte a şasă ficiori a Vasâlcăi Ulincioai, ce au fost din Malanca, fata lui Buciumaş, cu un zapis din anii 1779 ap(rilie) 12 ce scrii la mâna răposatului episcop Kir Inoc(h)entii pentru parte(a) acestor şasă ficiori a Ulincioai; 25 stânj(eni) parte(a) Irinii, fetii lui Buciumaş, cu o scrisoare de la Ioniţă Băitaş făr(ă) de velet măcar că într-ace(a) scrisoare a lui Ioniţă Ba(i)taş ce scrii(e) cătră răpoosatul Episcop Kir Inoc(h)entii, arată că au dat şi au vândut nu numai parte(a) mătuşii sale Irinii, ci şi parte(a) mătuşii sale Nastasii şi a acestor niamuri. Dar fiind că alţii n-au mau fost iscăliţi s-au tras cu acea scrisoare numai parte(a) moaşii sale Irinii, 9 stânj(eni) a trie parte din parte(a) Nastasii, fata lui Buciumaş, adecă parte(a) lui G(h)eorg(h)iţă Buciumaş ce o dă Ioniţă sân Buciumaş tot în zapisul Unţăeştilor, din anii 1779 ap(rilie) 12 care s-au arătat mai sus; 20 stânj(eni) cu un zapis a Irimii zet Gligorcii din anii 7190, care nearătând din ce bătrân au fost, s-au primit cu toţii de au dat acei 20 stânj(eni) dintr-amândoi bătrânii, adică zăce stânj(eni) din bătrânul lui Buciumaş, şi zăce stânj(eni) din bătrânul lui Bejan; 13 stânj(eni) 4 palme a cince(a) parte din Pricopi, ficiorul lui Bejan, cu un zapis din anii 7190 de la Ioniţă cu soţul său Marie, ce au dat danie lui Ramandi postelnicu(l); 13 stânj(eni) 4 palme , iar a cince(a) parte din Pricopii sân Bejan parte(a) Alecsandrii, din care să trag Corneştii, cu un zapis din anii 1779 ap(rilie), de la popa Panhilii, cu fraţii lui, ficiorii Cornii, ce au dat răpoosatului episcop Kir Inoc(h)entii cu sc(h)imb pentru parte(a) lor din Leoşti; 5 stânj(eni) 7 palme parte(a) lui Toader Huhulii, ce au fost vândut-o lui Costandin C(h)itic cu un zapis din anii 7256 av(gust) 21, şi Grigoraş C(h)itic, ficiorul lui Costandin C(h)itic au dat danie lui Iorest Dan proin dic(h)iu cu zapis din anii 1785 iuli(e) 13 şi Iorest Dan dic(h)iu au dat-o sc(h)imb episcopi(e)i pe alţi 5 stânj(eni) 7 palme ce i s-au dat din Berbicenii episcopii din margine(a) Berbicenilor din sus alăture(a) cu parte(a) de la Duguaeiu, 128 stânj(eni) 4 parmace la măsura al doile(a) după analogie în părţăli ce s-au venit pe niamuri tot cu acele zapisă ce s-au arătat mai sus, 169 stânj(eni) 3 palme la măsura al treile(a) tot după analogie în părţăli pe niamuri şi tot cu aceleaş zapisă, 223 stânj(eni) 1 palmă 1 parm(ac) măsura al patrule(a) la capul moşii despre apus. Iar după analogie înpărţirii niamurilor tot cu acele(a)şi zapisă arătate mai sus, şi aşa

226

alegându-să aceste părţi apoi le-am deosăbit cu pietri hotară alăturându-le lângă Berbiceni iar a episcopi(e)i. Însă întâi am pus 2 pietri hotară colţu(l) moşi(e)i pe zare(a) dialului dispre răsărit, din care pietri 1 caută în sus şi în gios despărţind părţile aceste(a) de Lungaşii episcopi(e)i cu care să lovesc în capite din dial unii livezi ce să numeşti a lui Curcă, iar o parte caută spre apus despărţind părţile aceste(a) de părţile răzăş(i)lor, ce li-au rămas din Foleşti; 1 piatră am pus peste apa Crasnii despre apus pe podiş în ţarină în nişti preloagi28 iar despărţitoare între părţile episcopi(e)i şi între părţile răzăşilor; 1 piatră am pus piste matca Foleştilor în costişă despre amiazăzi şi despre apus aproape de dre(a)pta unui puţ ce este în matca Foleştilor, care puţ să numeşte a lui Zgârâi Brânză; 2 pietri colţu am mai pus tot în costişa despre amiazăzi în ţarină, în capul moşi(e)i despre apus, unde din sus să întâlneşte cu moşie Foleştii a dum(i)sale vornicesi(i) Catrinii Rusătoai, din cari pietri una caută înapoi ca spre răsărit despărţind părţile episcopi(e)i de cătră părţile răzăşilor, iar una caută curmeziş, drept peste matca Foleştilor de de(s)parte capetele părţilor acestora a episcopi(e)i de Foleştii dum(i)sale vornicesii Rusăt şi di(n)traceste pietri am trecut drept curmeziş peste vale(a) Foleştilor şi în dial între vale(a) Bălţaţilor şi între vale(a) Foleştilor în gios de un hârtop am pus 2 pietri colţu, despărţitoare între Berbiceni de părţile de Foleşti şi între părţile aceste(a) de Foleştii dum(i)sale vor(nicesei) Rusăt. Apoi am măsurat lungul acestor părţi a episcopi(e)i cu stânj(enul) de 8 palme domneşti, începând întâi din 2 pietri hotară colţul Berbicenilor ce s-au pus în dial la Ramandi, unde s-au găsit piatră vec(he) hotar, lângă care am mai pus 1 noao de am făcut colţu(l) moşi(e)i, din pietrile aceste(a) am purces cu măsura drept la vale spre apus pe şăsul Crasnii şi am trecut peste apa Crasnii şi păn(ă) la o groapă ce au arătat că au fost pietre hotar şi nu s-au aflat piatră, şi păn(ă) la acea groapă s-au găsit 773 stănj(eni) şi am făcut şi o cruce în pământ lângă drum, unde au fost groapa. Şi din cruce(a) aceasta pe podiş şi cam în sus p(r)in ţarină şi alăture(a) cu zare(a) dialului despre Foleşti păn(ă) la o piatră vec(h)i ce s-au găsit între Berbiceni şi între Foleşti s-au aflat 407 stănj(eni) şi din piatra aceasta tot cam alăture(a) cu zare(a) dialului pe dispre Foleşti păn(ă) în două pietri ce s-au pus colţu din gios de un hârtop cari s-au arătat mai sus, s-au aflat 660 stânj(eni) cari fac pisti tot la această margine pe din sus 1840 stânj(eni). Şi măsurând şi parte(a) pe din gios, începând iar din pietrile hotară ce am pus pe zare(a) dialului dispre răsărit, am purces cu măsura drept la vale spre apus şi p(r)in livada lui Curcă, şi piste şăsul Crasnii, şi trecând piste apa Crasnii păn(ă) la o piatră ce am pus pe podiş în ţarină în nişti preloagi s-au aflat 743 stânj(eni), adică şapte sute patru zeci şi trei stânj(eni), şi din piatra aceasta pe podiş şi prin ţarină şi peste matca Foleştilor, păn(ă) la o piatră ce am pus în costiş(ă) despre amiazăzi şi cam despre apus s-au aflat 560 stânj(eni) şi din piatra aceasta tot costişa cam în sus după cum merg moşiile şi păn(ă) la pietrile ce am pus colţu(l), unde să întâlneşti cu Foleştii dum(i)sale Catrinii vor(niceasa) Rusăt, s-au găsit 620 stânj(eni). Iar peste tot fac la această margine din gios 1923 stânj(eni). Şi aşa cu aceste măsuri şi pietre hotară s-au ales şi s-au hotărât aceste părţi din moşie Foleştii, care cu scrisorile arătate mai sus li-au tras sfânta episcopie Huşii, alăturându-să acele părţi lângă moşie Berbicenii iarăşi(i) a episcopi(ei). Şi după alegere(a) şi hotărâtura ce am 28

pârloage

227

făcut, am făcut această mărturie la sfânta episcopie, întru care mărturie am iscălit, iscălindu-s(e) şi răzăşii şi alţi(i) cari s-au (în)tâmplat. 1786 noemv(rie) 24 Cosd(antin) Stăncescu vornic de poartă. Vasile Idriceanul hot(arnic). Calistru egum(en) de la Creţăşti. Petre Turburi mazil ot Crăsnăşini hot(arnic). Ereu Costandin ot Crăsnăşen(i) răzăş. Adeverez cu însuş slova me(a) precum să să ştie că când s-ar întâmpla să iasă re(a) parte(a) me(a) din Foleşti ce am avut-o cu zapis de danie de la Grigoraş C(h)itic, şi el au avut-o de la Huhule, după cum mai pre larg arat(ă) într-aceast(ă) hotarnică, lipindu-s(e) aceast(ă) parte a me(a) de părţile episcopi(e)i, ce le am din Foleşti parte(a) me(a) pe din gios di a episcopi(e)i, care am dat-o sc(h)im(b) la ep(i)sc(opie), pentru alt(ă) parte ce mi-au dat din Berbiceni din parte(a) din sus, (i)eşind această parte a me(a) din Foleşti cu pricină, ep(i)sc(opia) să aibă a-ş(i) lua înapoi parte(a) ce mi-au dat din Berbiceni. Şi pentru încredinţare am iscălit. Iorest D.A.N.I.C., F.E.H., LX / 2, Original. 195.- 1787 august 12. – Jalba lui Dimaki Ţicău. Prea Înălţate Doamne Jăluesc mării tale că pentru părţile mele de moşie ce am în 4 silişti la ţânut(ul) Fălciului, prin jaloba ce-am dat mării tale, cerând ca să mi se hotărască, mi s-au făcut luminată cartea mării tale cătră dum(nealui) pah(arnicul) Grigoraş Costac(h)e. Dar fiind că mai am deosăbite pricini de giudecăţ(i) cu răzeşii, cu un preotul Gavril Cociorvă pentru 3 pogoane vie ce sint pe partea mea de moşie şi le-au cumpărat el, şi acum pricinueşti a-m(i) da dejma cu cuvânt că ar fi cumpărat-o cu loc cu tot. Cum şi cu un diacon Afteni, iarăş(i) pentru altă vie ce-au cumpărat pe părţile mele de moşie, făr(ă) ştirea me(a), şi 14 vedri vin ce-au luat el dejmă iarăş(i) dintr-o vie cu care n-au avut, fiind pe moşie mea. Şi deosebit oamenii ci se află şezetori pe părţile mele, nu se supun a-m(i) da obicinuitul adet de case şi dejma după obiceiu. Pentru care mă rog mării tale, fiind că dum(nealui) pah(arnicul) Grigoraş Costac(h)e iaste rânduit din poronca mării tale să m(e)argă să hotărască părţile de moşie, să mi să scrie deosăbită cartea mării tale cătră dum(nealui) ca să mă giudece cu răzeşii aceştie, şi după cum va găsi de cu calesă-m(i) de(a) şi carte de giudecată. Cum şi pentru adetiul de casă şi dejma iarăş(i) pe cât să va dovedi cu dreptul să-m(i) înplinească, căci fiind acum vremea lucrului şi departe de la moşiile

228

mele păn(ă) la Huş(i), n-oi pute(a) duce pe răzeşi la dum(nealo)r ispravnici, ca să mă giudece cu dânşii. (17)87 av(gu)s(t) 12 Robul mării tale Dimaki Ţicău din Botăşeni D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 99 / 9, Original. 196.- 1787 septembrie 18. – Alexandru Ioan Ipsilanti porunceşte ispravnicilor ţinutului Fălciu să cerceteze jalba lui Dimache Ţicău. Io Alexandru Ioan Ipsilant Voe(i)vod Boji(iu) Milst(iiu) G(o)spodar Z(emli) Moldavscoi. Credincioşi boerii domnii mele, Iancul Greceanul biv vel pah(arnic) i dumi(tale) Alexandru Răşcanul biv vel pah(arnic) isprav(ni)ci de ţinut(ul) Fălciului săn(ă)tate. Din jaluba ce-au dat domnii mele acest Dimac(h)e Ţicău, care vi se trimite pre largu ve-ţ(i) înţălege. Deci, pentru 3 pogoane de vie ce arată că are pricină cu-n preotul Gavril Cociorvă, cum şi cu un diacon Arteni iarăşi(i) pentru altă vie şi nişte vin ci iar fi luat dejmă, cu care n-ar fi avut treabă. Şi deosăbit oamenii ce sânt şezători pe părţile sale de moşie nu s-ar fi supuind a da obicinuitul adet de case şi dejma după obiceiu. Iată scriem dum(nea)v(oastră), aducându-i pe toţ(i) acie înainte(a) dum(nea)v(oastră) să cer(ce)taţi cu amăruntul pricinile acestea, şi după cum ve-ţi găsi a fi cu dreptate să le hotărâţi prin giudecată, dând şi carte de giudecată la partea ci să va căde(a); Şi după giudecată cee ce-a fi drept de înplinit să înpliniţ(i) odihnind pe jăluitor cu dreptate(a) ce i să va căde(a), ca să nu mai jăluiască. 1787 săpt(embrie) 18 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 99 / 10, Original. 197.- 1791 februarie 14. – Monahul Metodie de la schitul Brădiceşti, dăruieşte schitului metoh al episcopiei Huşilor, toată partea sa de moşie din Eţcani (Iţcani), ţinutul Codrului, înţelegându-se cu episcopul Iacob Stamati să-i plătească datoria de zece lei. Adică eu, monah Metodii(e) ot sc(h)it Brădiceştii, om de vârstă ca de şaptizăci şi mai bini de ani, ficior lui Tănas Arăpul, nepot lui Costandin Arăpul, din sat Eţcanii ot ţinut Codrului Tig(h)eci, adeverez cu această cu această scrisoari de danii a mea la sfânta mănăstiri Brădiceştii, din ţinut Fălciului, precum să s(e) ştii(e) că având eu o moşii(e), anume Iaţcanii, la ţinut(ul) Codrului, pisti Prut, ci să hătărăşti în capul dispre apus cu moşia Haragăşi, a dumisali vist(iernicului) Mateiu Canta, şi în capul dispre răsărit cu moşia Bogzăştii, a logofătului Răducanului Racoviţ(ă), şi pe din sus cu moşia Verdeşănii, a dum(i)sale pah(arnicului) Ioniţ(ă) Codrianu, iar pe din jos pân(ă) în Lipeşti, rămasi di la niamul meu Arăcul, ce s-au

229

arătat mai sus. S-au sculat 2 oameni, anume Nicolaiu Butuc şi Ion Tărnodc(h)ii din sat Serdeşănii, tot din ţinutul Codrului, şi dintr-această moşii(a) a mea Eţcanii, au vândut 2 părţi dum(i)sali hat(manului) Ioniţ(ă) Codriannului, însi cu c(h)ip de acolisitură că ar fi fost niam cu mini, dar nu sânt. Şi mii(e) mi-au rămas numai o a triia parti di moşii(e), pe urmă nişte veri ai mei, anume Postul Bărcă, i Daacul, i Toderaşcu Hodoroabă, i Andreiu şi Oprea Romanu, încă au mai vândut o parti dintr-acea a triia parti tot dum(i)Sali pah(arnicului) Ioniţ(ă) Codrianu, rămâindu-mi mii(e) numai cinzăci şi şapti stânjăni în moşia mea Eţcanii, îns(ă) numai în noao zăci lei au vândut verii mei dintr-acea a triia parti dum(i)sale pah(arnicului), şi eu neîngăduind ca să stăpânească dumi(sale) pah(arnicul) Ioniţ(ă), nefiind rudă de pe tată am voit ca să răscumpăr acea parti ce s-au vândut de verii mei în 90 lei, şi având eu bani gata ca să dau dum(i)sale pah(arnicului) Ioniţ(ă), mi-au luat atât uricul ce-l ave(a)m pe această moşii(e) Eţcanii, ce era făcut de la răpoosatul Ioan V(oe)vod din (vă)le(a)t (spaţiu gol – N.A.), cât şi hotarnica ce o ave(a)m făcută de la post(elnicul) Arg(h)iri din (vă)le(a)t (spaţiu gol – N.A.), i ca să le ţin(ă) la dum(nealui) pân(ă) îi voiu da aceşti 90 lei ce au dat dum(nealui) verilor mei, din care îns(ă) eu am dat 80 lei şi 10 lei au rămas să mai dau, şi pentru că nu am avut de undi să dau au priposit la dum(nealui) pah(arnicul), atât uricul cât şi hotarnica numitii moşii, înpreună cu moşia Eţcanii. Drept aceea, eu acum viind la slăbiciuni de bătrâneţ(e) ce mă duc pentru săvârşirea vieţii mele, m-am rugat ca să prim(e)ască preosvinţie sa părintile episcopul de Huş(i) c(h)irio c(h)ir Iacov să dea ş(i) acei 10 lei dum(i)sale pah(arnicului) Ioniţ(ă) Codrianu şi să ia Preosvinţia sa de la dum(nealui) pah(arnicul) Ioniţ(ă) atât uricul, cât şi hotarnica, ce s-au arătat mai sus, cu care să aibă a stăpâni toată parte(a) mea de moşie Eţcanii, ce de a mea bună voi(e) o am dat danii(e) la sf(ânta) mănăstiri Brădiceştii, pentru pomenirea mea şi a părinţilor mei. Şi pentru mai mare credinţa am iscălit atât eu însumi cu mâna mea, cât şi alti obrazi cinstiti ce s-au întâmplat faţ(ă) la această danii(e) a mea. 1791 fev(ruarie) 14 Eu Metodie monah Arapul mi-am pus degitul pentru încredinţare neslujindu-mă vederi oc(h)ilor ca să iscălesc cu slova me(a). Sofroni preut ot Avereşti am fost faţă. (…) Iermonah Iosaf igumen ot Brădiceşti am fost faţă. (…) sulger m-am întâmplat. Iermonah C(h)iril m-am întâmplat faţă. La această danie de mai sus arătată ne-am întâmplat şi noi faţă şi spre încredinţare am întărit şi cu a noastră iscălitură. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 31, Orignal, difolio, filigran, deget. 198.- 1792 februarie 11 . – Mazilul Alexandru Ghiban din Deleni, din porunca lui Neculai Canta biv vel spătar, ispravnicul ţinutului Fălciu, cercetează

230

pricina pentru luare de dijmă nedreaptă, de către Vasile Rogojanu din Grumezoaia, din moşiile Ivăneşti, Şcheia şi Tabăra, ale vornicului Gheorghe Beldiman. Din poronca dumisali cuconului Neculai Canta biv vel spătar, ispravnicu(l) de ţinutul Fălci(u)lui, aducându-mi Grigorii sin popii lui Neculai, vic(h)il dumisale vornicului G(h)eorg(h)ii Beldimanu, ce este vic(h)il dumisale asupra moşiilor, un cinstit răvaş ai dumisale spăt(arului), în carii răvaş îmi scrii(e) ca luând răvaşu(l) să mergu la 3 părţi de moşii ce le ari dum(nea)lui vornicu(l) în Ivăneşti, şi la Tabără, şi la Şc(h)ei(a), carii aceste părţi din moşii le are dum(nea)lui vornicu(l) în cutretreli pe giumătate cu răzăşi(i) ce ar fi avându moşi(i) într-aceste părţi. Şi mergându eu acolo am întrebat pe preutul Ştefan Caşul di undi au luat Vasili Rogojanu ot Grumăzoaia mazil nişte dejmă de mălai, me-au arătat că di pe dr(e)aptă parte(a) sa au luat, ce n-are nici o răzăşii cu dum(nea)lu(i) vornicul, am întrebat şi pe vic(h)il(ul) episcopii, anumii G(h)eorg(h)ii Olar şi tot aşa n(e)-au arătat că de pe dr(e)aptă parte(a) sa au luat, ce este stâlpită cu p(i)etrii, anumii Buzinii. Iar pentru aceste trii părţi de moşii ce le are dum(nea)lui vornicu(l) cu răzăşii săi pe giumătate din Ivăneşti, şi pe giumătate din Tabără, şi pe giumătate din Şc(h)ei(a), carii aceste moşii ce să arată mai sus stăpâneşti episcopii(a) în 3 hotar(e) pe giumătate, şi dum(nea)lui vornicu(l) cu răzăşii, iarăşi pe giumătate. Iar în Şc(h)ei(a) arată răzăşii ace(a) giumătate din Şc(h)ei(a) ce o stăpâneşte episcopia, acel neam ce-au vându(t) Episcopii ace(a) giumătate, n-ar fi neam şi nici ar ave(a) moşii în Şc(h)ei(a). Iar pentru dejma de pe Tabără şi din Şc(h)ei(a), ce au fostu pe giumătate ai dumisale vornicului, au luat-o răzăşii dumisale vornicului, anumii Ştefanu Diiaconu sin popii lui Lăprărac(h)i (!), şi Mihălac(h)i Cojanu, i Pavăl Cojanu, i Iftenii Şolomonu, i Iftemii Oracu, şi cu alţi răzăşi ai lor. Ia pentru parte(a) dumisale vornicului G(h)eorg(h)ii Beldimanu nu tăgăduescu ei că n-au luat multu puţinu, ce-ar fi găsit pe Tabăr(ă), şi pe Şc(h)ei(a), pe giumătate, iar pe giumătate din Ivăneşti, ce mai din vec(h)i să c(h)emă Buburuzi, au arătat răzăşii, cum şi alţii, că tot episcopii(a) au luat bani de pe casii, cum şi lucru, iar dum(nea)lui vornicul n-au luat dup(ă) cum şi răzăşii dumisale iar n-au luat nimică, ci tot episcopia au stăpâni(t) tot. Carii această dijmă au înpărţit-o răzăşii pe părţi ce-au luat şi parte(a) dumisale vornicului, dar eu nu ştiu a câtă parte ari dum(nea)lui cu răzăşii, ca să înplinescu di la dânşii, măcară că ei au înpărţit-o toată, şi dup(ă) cunoştinţa me(a) am socotit ca dum(nea)lui vornicul acum să-i las ca la alt anu să pui(e) omul dumisale pe Şc(h)ei(a) şi pe Tabără şi să ia toată dejma dum(nea)lui. Iar din Ivăneşti după cum îi socoti dum(nealui) aşa a rămâne, fiind că nici dum(nea)lui vornicul n-au luat, nici răzăşii dumisale. Şi după cercetare(a) ce-am făcut am dat această mărturii(e) la mâna vic(h)ilului dumisale vornicului şi am iscălit. 1792 fev(ruarie) 11 Şi cu plecăciuni sint al Dum(nea)v(oastră) plecată slugă Alexandru G(h)iibanu mazil ot Deleni D.A.N.I.C. F.E.H., XLII / 27, Original, difolio, filigran.

231

199.- 1792 iulie 25, Iaşi. – Alexandru Costandin Muruz Voievod hotărăşte ca târgoveţii din Huşi să dea episcopiei dijmă pe tot anul din vinul şi rachiul pe care îl vor vinde în crâşmele lor, bezmăn şi zeciuială din stupi. Cu mila lui D(u)mnez(e)u Noi Alexandru Costandin Muruz V(oie)v(o)d Domn Ţării Moldavviei. După multă pâră şi giudecată ce au tras târgoveţii de Huşi, ce sint şezători cu casele şi dug(h)enile lor pe vatra târgului Huşii, cu vec(h)ilii episcopiei Huşului pentru statornicie şi buna aşezarea lor, pentru osăbit de alte a lor multe şi necontenite jalobe ce au dat mai înainte, acum prin deosăbită jalobă ce au dat domniei mele, s-au rugat să hie puşi la cali cu statornică aşezare, fără de păgubirea Sfintei Episcopii. După a cărora jalobă domnia mea precum la altele, binevoind cu deosăbită a noastră domniască râvnă a le pune la bună cale şi orânduială, asăminea şi pe aceşti târgoveţi ce de multă vreme să văd nemulţumiţi la cele ce peste cartea Gpod., ce avea(u) ei, să află supăraţi cu ceriri osăbite. Domnia me(a) rânduidu-i la dumn(e)alor veliţii boeri ca să cercetezi şi să ne înştiinţăzi, precum vor afla a fi cu cale de a să urma de cătră amândoao părţile, ca de acum înainte să să pue la cea mai bună şi temeinică rânduială şi să rămâ(i)e mulţumite amândoao părţile. Ne înştiinţazi prin a dumilorsali anafora că prin câte hrisoave G(os)pod are episcopia Huşului nu să hotărăşte ce să ia de la târgoveţi venit, fără numai că afierosăşte la episcopie vatra târgului Huşii. Dar târgoveţii de Huşi au arătat carte G(os)pod de la domnia sa Alexandru Ioan Mavrocordat Vvod din 178529 aprilie(ie) 2, prin care după ce(a) de atunci cercetare, ce din poroncă prin ţidulă G(os)pod au fost rânduiţi veliţii boeri, au hotărât ce venit au să de(a) târgoveţii la episcopie pe fieştecare an, cum pre larg arată aceeaşi carte, înpotriva cărie neputând divanul a faci o sc(h)imbare au rămas hotărârea la domnie me(a). Deci, dar domnie me(a)am poroncit de s-au scos de faţi la divan înainte(a) domniei mele şi a tot sfatul, atât pe jăluitorii târgoveţi, cât şi pe vec(h)ilul episcopiei, carele arătând că în vremea aceasta episcopia se află la proastă stare, supusă supt grele datorii, din pricină că ori în ce vreme să întâmplă trecire de agărlăcuri, fiind pe acolo drumul cel mari, toţi la episcopie năvălesc, şi episcopia rădică toată greutatea, şi au cerşut ca să să facă adăogire venitului episcopiei, precum au şi alţi stăpânitori de loc, pe care sânt târguri. Înpotriva căria ceriri pe de altă parte şi târgoveţii au cerşut uşurare din ceea ce partea lor cuprinde. După ce dar cu amăruntul cercetare, ce cu deplină luare aminte s-au făcut de cătră însumi domnia me(a), atât hrisoavelor episcopiei, cât şi cărţilor G(os)pod ce au târgoveţii, cum şi ceririi ce au făcut amândoao părţile. Precum s-au socotit cu cali şi cu dreptate, hotărâm prin acest hrisov al domniei mele ca târgoveţii din târgul Huşii să aibă a da nestrămutat pe tot anul acest venit la episcopia Huşului. Adică pentru tot vinul şi rac(h)iul ce vor vinde în crâcime târgoveţii creştini i jidovi şi alţii, măcar că prin cartea G(os)pod, ci au ei li să hotărăşte să nu de(a) nimică. Dar socotindu-să că şi episcopia trebu(i)e a fi împărtăşită dintr-acest câştig ce fa ctârgoveţii, hotărâm să aibă a plăti la episcopie câte doi bani de toată vadra de vin ce să va vinde în crâcime, asămine(a) şi câte un ban de toată oca de rac(h)iu, cum şi pentru vânzarea 29

1784 la Melchiedec, p. 380.

232

dohotului s-au hotărât să fie numai a episcopiei. Aşijderea din soma banilor c(h)iriei fieştecărie dug(h)eni să aibă a da stăpânul dug(h)enii la episcopie pe tot anul bezmănul locului, din zăci bani unul, cum şi de tot gospodariul ce va fi şezător pe vatra târgului să de(a) numai câte un leu, precum dau şi la Galaţi cei ce au case pe locul mănăstirii. Însi pentru bezmănul de loc din c(h)iria dug(h)enilor şi a gospodarilor, niciodată să nu fie siliţi de cătră episcopie fără de voia lor ca să lucrezi, ci să aibă a da bani, precum s-au arătat mai sus, iar fimeile săraci, cari nu vor ave(a) bărbaţ(i), nici feciori, să nu de(a) nimică. Cum şi dijma din vin să o de(a) cu vadra ce vor vinde la neguţitori, şi episcopia să o ducă unde va vre(a), iar nu târgoveţii. Stupii să-i numere la vreme, şi de nu vor fi la o prisacă 50 stupi să ia episcopia câte una para de stup, iar de vor fi 50 stupi să ia unul stup de sămânţă, iar nu de bătut, şi într-ace(a) toamnă să-l rădice din prisacă. Dijma de păpuşoi, când să vor începe a să culege păpuşoaile, să aibă a trimite episcopia să măsoare cu prăjina fieştecare ogor, fiind faţă şi omul cel cu ogorul, şi din zăce prăjini va lua una, după obiceiu, şi câte prăjini i s-ar veni să le ia într-un capăt, şi iarăşi episcopia să-i culeagă şi să-i rădice de pe ogor. Iar pentru vânzarea cărnurilor i a peştelui i a lumânărilor şi a păinii, fiind pentru hrana şi îndestularea a toată obştia, s-au hotărât să fie slobod tuturor de obştie, având fieştecare neoprit fără a fi supăraţi i supuşi a da vreun venit la episcopie. Iar pentru clăci şi altele ce au arătat cî sânt supăraţi de cătră episcopie, de acum înainte întru nimică să nu fie supăraţi, cum la toate acestea s-au primit acum înaintea domniei mele amândoao părţile. Drept aceea dar, după această de mai sus arătată rânduială şi al noastră domniască hotărâre, poruncim întocmai(i) să să urmezi, atât de cătră târgoveţi, cât şi de cătră episcopie, căria i s-au dat acest al nostru domnesc hrisov, întărit şi cu al noastră domniască iscălitură şi pecete. Scrisu-s-au hrisovul acesta la scaonul domnie mele, în oraşul Iaşii, întru cea dintâi domnie a noastră la Moldavvia, la anul dintâi. 1792 Iulie 25 Semnătura Domnului D.A.N.I.C., F.E.H., LX X/40, Original, difolio, filigran, pecete în chinovar; Ediţei Melchisedec Ştefănescu, Cronica Huşilor, p. 380-383. 200.- 1792 august 2. – Alexandru Constantin Moruzi Voievod în urma cererii proegumenului Sofronie de la schitul Avereşti, porunceşte ispravnicilor ţinutului Fălciu, să orânduiască mazili din acel ţinut pentru a hotărnici părţile schitului, daniei şi cumpărături din moşiile Avereşti şi Roşiori. Noi Alexandru Costa(n)din Moruz V(o)vodă Boj(iiu) Mil(o)sti(i)u G(o)podar Zemli Moldavscoi. Cinst(iţi) credincioş(i) boerii domniei mele, dumi(sale) Vasile Costac(h)e biv vel spat(ar) i dumi(sale) Iacomi biv vel stol(ni)c, ispravnici de ţânut(ul) Fălciului sănătate. Prin jaloba ce-au dat domni(e)i mele cuvioşia sa Sofronie proin egum(en) den la sc(h)itul Avereşti, ţânut(ul) Fălciului, au

233

arătat că în moşie Avereştii şi Roşiorii, tot de la acel ţânut, ar fi având şi sc(h)itul părţi de baştină i danie de cumpărătură, şi fiind neales(e) despre părţile altor răzeş(i), au cerut să i se aleagă părţile osăbite. De aceea, iată scriem Dum(nea)v(oastră), aducând de faţ(ă) şi pe toţ(i) răzeşii acelor moşii să faceţ(i) cu amăruntul cercetare(a) tuturor scrisorilor şi dovezilor ce vor fi la fiiştecare parte, şi după cum a fi cu dreptul să le fie hotărâţ(i) prin carte de giudecată ce veţi da la parte(a) ce s-a căde(a). După care dovedindu-se că are şi sc(h)itul părţi într-acele moşii după cum au arătat, atunce(a) să rânduiţ(i) din mazilii acelui ţinut, pe cini veţi socoti oameni vrednici şi cu ştiinţă la hotărât, să meargă la stare(a) numitelor moşii şi strângând de faţ(ă) iarăş(i) pe toţ(i) răzeşii şi împregiuraşii după scrisori şi alte dovezi, după cum şi după carte de giudecată ce veţ(i) da Dum(nea)v(oastră) la parte(a) ce s-a căde(a). Părţile ce să vor dovedi drepte a sc(h)itului făr(ă) de pricină să le aleagă şi să le hotărască osăbindu-le despre părţile răzeşilor, stâlpindu-le şi cu p(i)etre hotară pe la locurile ce va fi trebuinţă. După care să de(a) şi mărturii hotarnici sc(h)itului, pe obiceiu iscălite atât de rânduiţii mazili hotarnici i de toţ(i) răzeşii şi împregiuraşii cum şi de alţii ce se vor tâmpla faţ(ă) la hotărât, în care să s(e) arate sumile stânjenilor pre larg în lungu şi în curmeziş şi p(i)etrele hotară pe la ce locuri s-au pus, pe care cercetându-le şi dum(nea)v(oastră), de vor fi făcute cu dreptate şi cu primire despre toate părţile să le încredinţaţ(i) şi cu al(e) dum(nea)v(oastră) iscălituri. Iar de va naşte pricină şi nu să va odihni vreo parte cu hotărâtura ce s-a face, atunce(a) cu pi(e)tre hotară să nu stâlp(e)ască, ce să daţ(i) Dum(nea)v(oastră) mărturii cu arătare(a) pricinii pre largu la parte(a) ce să cade şi osăbit să s(e) facă şi hartă curată de stare moşiilor şi a locului de pricină şi cu zi de soroc după vreme(a) lucrului să vii la divan să li s(e) hotărască după cum a fi drept. 1792 avgust 2 D. A. N. I. C., F. E. H., XXVII / 38, Original. 201- 1792 septembrie 12 . – Însemnarea dichiului Iorest de la episcopia Huşilor de numărul de stânjeni din moşia Ivăneşti ce are să-i stăpânească episcopia. Stănj(eni)

Palme

134

-

16

6

Ce s-au ales să stăpâniască episc(opia) din Ivăneşti 1792 sept(embrie) 12 Părţile ce le are din vec(h)iu di la Hirţuleşti, bez 8 ce s-au scăzut din cei 16 ci ni-(a)u tras vor(nicul) Perju din fântâna lui Cirguşu în sus pân(ă) unde au pus piatră hotar, şi i-au dat la post. P(…)z, carii înpărţindu-să în 2, aici(a) lipsă li s(e) vini scăderi câte 8 stânj(eni) din măsura ce să înpărţisă mai (î)nainte cu vor(nicul) Gordu, fiind atunci li să venis(e) câte 142 în părţile (…) 284 era peste tot Ivăneşti. Parte(a) Măriuţii Orăcesă cu zapis de danie de la Ion Oracu i de la Ştefan a Ioanii.

234

33

4

184

2

83

6

Parte(a) Marii Berneviştes(i) i a lui Costantin Şc(h)iopul cu zapis de danie de la Berneviceşti Fac toate părţile ep(iscopiei) de Ivăneşti pân(ă) acmu şi rămân. Parte(a) dum(isale) cuconului Iancul Beld(iman) i a altor răz(ăşi).

Iorest D.A.N.I.C. F.E.H., XLII / 28, Original, filigran. 202.- 1792 septembrie 14 . – Iorest, dichiul episcopiei Huşilor, dă lui Pavăl Cojan ţidulă de felul cum s-a împărţit moşia Buburuzii, ce-i zice acum Ivăneşti, pe Sărata, în ţinutul Fălciului şi anume bătrânul Mânjii, împărţit pe doi fraţi. După arătari(a) răzăşilor ci au fost la înpărţala moşii Buburuzilor, ci li zice acmu Ivăneşti, pe Sărata, în ţinut(ul) Fălciului, s-au înpărţit bătrânul Mănjăi pe doi fraţi, adică pe Mihăilă Mânja şi pe Mărie Şişcăniţa. Şi din Mărie Şişcăniţa au fost cinci ficior(i) cu Clima, şi rămâind Clima sterp, să înpart pe patru, adică: Măriuţa Orăceas(a), i Costantin Şc(h)iopu(l), i Gahie Bernevigias(a), şi aceste trei părţi le-au luat episc(opia) cu danii, cari sint zapiseli la episc(opie) de faţă. Iar parte(a) Nacului din care să trag cinci fraţi, ficiori i fete, adică, Vasilac(h)i Cojan, i Pavăl Cojan, i Măriuţa Penişoaroae, i Aftinie Mihordioae, i Doroftie ce-au ţinut-(o) Vas(i)li Apostu, cari parte a Nacului i s-au vinit şesprăzăci stânj(eni) şi 5 palme, stânj(enul) G(os)p(o)d, au rămas să ş(i)-o stăpâniască ei, carii s-or tragi dintr-aceşti nepoţi a Nacului, cărora spre încredinţari li-am dat aceast(ă) ţidulă la mâna lui Pavăl Cojan cu fraţii şi surorile lui. 1792 sept(embrie)14 Iorest ot episc(opie) Huş(i) D.A.N.I.C. F.E.H., XLII / 29, Original, filigran. 203.- . – Ioana, fata lui Irimie Margine, arată pe descendenţii săi şi atribuirea părţilor de moşie Brătinii, Dinţenii şi Scrivulenii. Adică eu, Ioana, fat(a) lui Irimie Margini, ce-au ţinut pe Ilinca, fat(a) lui Ştefan Iurco, şi Ştefan Iurco au ţinut pe Catrina, fat(a) lui Dumitraşc Zuza. Şi Dum(i)traşc Zuza au avut trii fete, anume Catina Iurculeasă, din care mă trag eu, şi pe Marie Dincan fiind starpă n-au rămas nimeni, şi Sandală Pecan au ţinut Istratie Iuda şi au făcut pe Damasc(h)ina şi pe Luca, pe care au ţinut-(o) Zaharie, din care sint aldi Ilie Iuda cu alţi fraţ(i) a lui. Şi Marii ne-(a)u dat Brătinii, şi Sandei Dinţinii, şi Catrinii Scrivulenii, şi căzând Luca Iuda la înc(h)iso(a)re pentru un cal a lui Ştefăniţă Iamandi şi mătuşa sa

235

Marie au dat Scrivulenii Nic(h)itii, fiind alături cu Dră(n)cenii, şi au rămas să fie Brătinii a mătuşmi(i) Catrinii. D. A. N. I. C., F. E. H., XLII / 54, Original, hârtie, filigran. 204.- 1793 februarie 24. – Jalba episcopului Veniamin Costachi, pentru pretenţiile pe care le ridică unii împregiuraşi asupra moşiei Tălăeşti, din ţinutul Lăpuşnii, pe care o are de la vistiernicul Scărlătache Sturza, în schimbul moşiei Cosăuţi de lângă târgul Sorocii şi porunca lui Mihail Constantin Şuţu Voievod către judecătorii departamentului pricinilor străine să cerceteze cazul. Pre(a) înălţate doamne În anii trecuţi dumn(ealu)i vist(iernicul) Scărlătac(h)e Sturza au făcut un sc(h)imbu cu răposat(ul) episcop Enoc(h)entii, ce-au fost la sfânta episcopie. Adică dum(nea)lui vist(iernicul) au luat de la episcopii(e) o moşii(e) ce au fost driaptă a episcopi(e)i, anume Cosăuţii, ci iaste lângă târgul Sorocii, şi au dat la episcopii(e) altă moşii(e) al dumn(ealui), anume Tălăeştii, din ţinut(ul) Lăpuşnii, şi să mai dea şi 5 sălaş(e) ţig(ani), cum dovedesc scrisorile sc(h)imbului ce sânt de faţă. Apoi, acum de la o vreme asupra moşi(e)i aceştia Tălăeştii au (i)eşit multe pricini, că s-au ridicat câţ(i)va din megieşi(i) înpregiuraş(i), şi fiişticarii cer să ia câte o bucată mare de loc din trupul moşi(e)i aceştia Tălăeştii, despre care episcopia să păgubeşti cu tot(ul). Mă rog înălţimii tali ca vec(h)ilii dum(nealui) vist(iernicului) Scărlătac(h)i Sturza ce sânt de faţă, să fii(e) opriţ(i) ca să nu poată purcedi, pân(ă) nu vor sta dezbată (!) Tălăeştii de supt toati înpresurărili şi să mai dea episcopi(e)i şi acele 5 sălaş(e)de ţigan(i), după puterea scrisorilor de sc(h)imbu, ori neîmplinindu-le aceste(a) să-ş(i) afle episcopia dreptati, ca să-ş(i) tragă moşia Cosăuţii supt stăpâniri, să nu s(e) păg(u)b(e)ască sfânta episcopii(e). Şi fiind că pentru această pricină într-atâti rânduri am mai jăluit, atât în vreme(a) domni(e)i mării sale Alexandru Costandin Muruz V(oe)v(o)da şi la dum(nea)lot boierii caimacami ai mării tali, şi nici un sfârşit n-au luat, nevrând să ste(a) vec(h)ilii ca să săguripsască pricina. Mă rog să fii(e) luminată porunca înălţimii tale, ca prin driapta giudecata luminatului divan a mării tali, să-ş(i) afle episcopia dreptate ca să nu s(e) păg(u)bească. (17)93 fevr(uarie) 24 A înălţimii tali cătră Dumnezău smerit rugător Veniamin episcop Huşii Io Mihail Costand(in) Suţu V(oe)v(o)da Boji(i) Milost(ii) G(o)spodar Z(emli) Moldavscoi. Dum(nea)v(oastră) bpoerii orânduiţi a Departamentului pricinilor străine să cercetaţi şi prin anafora să înştiinţaţi pe domnie me(a).

236

1793 fev(ruarie) 24 D: clucer D. A. N. I. C., F. E. H., LV / 32, Original, hârtir dublă, filigran, pecete în chinovar. 205.- 1793 < ante aprilie 16>. – Anaforaoa Divanului Domnesc întărită de domnul Mihai Şuţu pentru vânzarea moşiei Şcheia, ţinutul Fălciu, prin mezat de către hatmanul Ilie Catargiu vornicului Costin Catargiu. Pre(a) Înălţate Doamne D(umnealui)i Sava Podic(h)iu căpit(an) şi întâi dragoman, din parte(a) împărătescului rosăscu consulat, prin nota ce-au dat la departamentul pricinilor streine, au făcut cerire ca să le înplinească 2150 lei, de la dum(nealu)i vornic(ul) Costin Catargiu, preţul unei moşii, anume Şc(h)eia, de la ţinut(ul) Fălciului, ce au rămas asupra dum(i)sale de la mezatul vânzării moşiilor dum(i)sale hatm(anului) Ilie Catargiu sudet, de faţă fiind şi dum(nealu)i 2 spătar(ul) Iordac(h)i Catargiu, fiind şi vec(h)ilul dum(i)sale vor(nicului). La întrebare(a) ce i s-au făcut, ce are a răspunde, au arătat că atunci la vremi cedumn(ealu)i hatm(anul) Ilie Catargiu au dat catastih înscris la baş telial de moşiile ce are să-ş(i) vândă, unde fiind scrisă şi moşie Şc(h)eia, cu nume de moşie întriagă, au aturdisit suma suma ce au socotit că face ace(a) moşie. Iar după aceea când au vrut să prim(e)ască moşie teslim după obiceiu şi să-i răspundă plata banilor au găsit că iaste a dum(i)sale hatm(anului) Ilie Catargiu numai o parte din moşia Şc(heia), parte(a) din gios. Iar altă parte din trupul aceştii moşii, parte(a) din sus iaste a unor răzăş(i), şi răspunde că dacă nu iaste moşii întriagă după cum prin catastih au dat înscris la mezat, nici dum(nealu)i nu poate să o prim(e)ască, şi nici după dreptate nu poate fi supus ai plăti vreun banu. Sau întrebat pe dum(nea)lui dragomanul ce răspunsuri din parte(a) dumis(ale) hat(manul) Catargiu mai are înprotivă să le arate, dum(nealu)i au arătat întâiu că ace(a) moşii însuşi dum(nealu)i vor(nicul) o ştia, pentru că fiind ispravnic ţinutului Fălciu, el au şi hotărât-o în trecuţii ani, şi ca unul ce-au avut mai înainte d(…) ştiinţă de stare(a) moşiei au dat şi suma de bani ce-au ştiut că face, şi cum poate acum pe urmă să se lepede de acel mezat. La aceasta înprotivă i-au răspuns vec(h)ilul dumisale vor(nicului), că adevărat o parte dintr-ace(a) moşii Şc(h)eia din poruncă domniască s-au hotărât în trecuţii ani de cătră un vor(ni)c de poartă i nişte mazili ce s-au rânduit de cătră părintele său, dum(nealu)i vor(ni)c(ul) fiind atunci isprav(ni)c, însă numai o parte din numita moşie, iar nu toată moşie, şi nici supt nume că au fost atunci a dum(i)sale hatm(anului) Ilie Catargiu, ci supt numele unor răzăş(i) Timircani i Miţăle(a), şi alţi ai lor, şi cu o socotială ca aceasta că dum(nealu)i hat(manul) Ilie Catargiul mai în urma de hotărâtul moşii poate va fi cumpărat toată moşie Şc(h)eia, şi pentru aceia o vinde la mezat cu nume de moşie întriagă, după cum la aceasta au scos de au arătat o copie de pe ace(a) hotarnică, carele fiind adevărată că ar fi asămine(a) cu hotarnica, însuşi(i) dum(nealu)i dragomanul s-au primit şi au adus de faţă ce(a) adevărată hotarnică, care după ce s-

237

au văzut de cătră noi, fiind din anii 1782 mai în 29. Iarăşi(i) asămine(a) cu copie cuprindere are, adică la ace(a) vremi s-au hotărât o parte din moşia Şc(h)eia, parte(a) din gios, ce era acelor răzăş(i) de mai sus arătaţi Timircani şi alţii, afară din parte(a) din sus ce se arată la hotarnică că iaste a altor răzăş(i), Costand(in) Bosăe 2 logofăt, i alţii, care şi acum îş(i) stăpânesc parte(a) lor, iar nu s-au hotărât moşii întriagă, nici supt numi că au fost atunce(a) a dumisale hat(manului) Ilie Catargiu, după cum la aceasta se dovedeşti, că cu câţ(i)va ani mai în urma hotărâturi au cumpărat dum(nealu)i hatman(ul) Ilie Catargiul o parte din moşie Şc(h)eia de la răzăş(i) acei ce au hotărât atunce(a), înprotivă răspunsul au mai arătat dum(nealui) dragomanul că această pricină s-ar fi mai cercetat şi de cătră dum(nealo)r boerii ca (…) şi că ar fi găsit cu dreptul, ca s(ă) prim(e)ască dum(nealu)i vor(ni)c(ul) Costin Catargiu moşie după vânzare(a) mezatului şi s(ă) plătiască banii. Dar la aceasta nefiind nici carte de giudecată, şi mai ales fiind curgere(a) pricinii după cum s-au arătat mai sus n-am putut pune vreun temeiu. Deci, dat după toată cercetare(a) ce sau făcut de cătră noi asupra aceştii pricini, arătările şi cele de înprotivă răspunsuri la amândoao părţile fiind într-acesta-ş(i) c(h)ip, de cătră noi nu găsim a ave(a) vreo dreptate dum(nealu)i hat(manul) Ilie Catargiu la cerire(a) sa. Întâi, că dacă au dat înscris la sultan mezat moşie Şc(h)eia, cu numi de moşii întriagă şi n-au lămurit ca s(ă) arate înscris numai parte(a) din numita moşie ce iaste a dumisale, ca să-ş(i) poată lua muşterii măsurile sale, nimică nu s(e) poate agiuta cu pontul mezatului. Al doile(a), nici cu pontul hotărâtului nu s(e) poate învinovăţi pe dumn(ealu)i vor(ni)c(ul) Costin, căci hotărâtura părţii de moşii de au şi fost atunci prin (…) dum(isa)le, iarăşi(i) să dovedeşti că nu s-au hotărât toată moşie, ci o parte din trupul acei moşii, şi nici au fost atunce(a) a dumisale hat(manului), ce cu câţ(i)va ani mai în urmă să vede că au cumpărat de la răzăş(i) o parte din trupul moşii, şi la acest pont ce dum(nealu)i va s(ă) îndatoriască pe muşterii aceia ce însuşi(i) era datori să o facă, stă mai mult înprotiva dreptăţii dum(i)sale, pentru că dum(nealu)i era dator aş(i) lămuri înscris(ul) să arate la vânzare(a) mezatului, numai aceia ce era adevărată parte(a) dum(i)sale, iar nu cu numi de moşie întriagă. Şi de vremi că aceli scris(e) pe hârtii ce au dat le telial başa n-au (i)eşit deplin şi întocmai, apoi şi preţul banilor ce dum(nealu)i vor(ni)c(ul) au fost aterdisit încă rămâne nesupus mezatului. Pre(a) Înălţate Doamne de cătră noi nu s-au găsit cu dreptate a se învinovăţi pe dum(nealu)i vor(nicul) Costin Catargiu la pricina aceasta, iar cea desăvârşit(ă) hotărâre rămâne la Pre(a) Înalta înţălepciuni a Înălţimii tale. 1793



A Înălţimii Tale pre(a) plecaţi slugi

D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXXVIII / 10.

238



206.- 1793 aprilie 16. – Mihail Şuţu Voievod întăreşte anaforaoa Divanului Domnesc pentru vânzarea moşiei Şcheia, ţinutul Fălciu, prin mezat de către hatmanul Ilie Catargiu vornicului Costin Catargiu. Io Mihail Costandin Suţu V(oie)voda Boji(i)u Mil(o)stv. G(os)podar Zemli Moldavscoi. Citindu-să anaforaoa aceasta înainte(a) domnii meli, şi văzându-să că bine şi cu cale au giudecat dum(nealo)r boerii orânduiţi(i) ai departamentului pricinilor străine, Drept aceea hotărâm şi domnia me(a) fiind că s-au dovedit din hotarnică cum că în tot trupul moşii au fost numai şase sute opt zăci şi cinci stânjini curmezişul a dumis(ale) hatm(anului) Ilie Catargiu, iar nu mai mult, şi preţul stânjenului cel drept a părţii aceştia socotindu-să câte unul pol leu pe stânjen, să fac una mie douăzăci şi şapte pol lei lei, şi măcar că dum(nealu)i vo(rni)cu(l) Costin Catargiu au cumpărat de la sultan mezat cu nume de moşie întriagă după dreptate, nu să îndatoreşte a primi numai o parte de moşie, dar ca să nu rămâ(i)e şi sultan mezat neîntărit, nici dum(nealu)i vor(ni)c(ul) însărcinat piste, hotărâm domnia me(a) ca plătind soma banilor de sus arătată să rămâ(i)e bun stăpânitori pe numita moşie, întărindu-s(e) anaforaoa aceasta şi cu a domnii mele pecete. 1793 apr(ilie) 16 Donici clucer D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 38 / 10. 207.- 1794 martie 7, Huşi . – Învoiala dintre căpitanul Dimache Ţicău şi răzeşii din Sărăţeni, ţinutul Fălciu. Adică eu preot(ul) Gavril Corciovă, dinpreună cu noi toţ(i) răzeşii de moşie Sărăţănii, de la ţinut(ul) Fălciului, carii mai gios ne vom iscăli şi vom pune numele şi degitele, încredinţăz cu această adivărată scrisoare a noastră la mâna dum(i)sale căp(i)t(anului) Dimac(h)e Ţăcău, precum să s(e) ştie că aducând luminată carte(a) mării sale lui vodă, scrisă din 3 a trecutei luni fevr(uarie), cătră dum(nealo)r boerii isprav(ni)ci de ţinut(ul) acestaca s(ă) cercetezi pentru ce pricină n-ar fi putând săş(i) ia adetiul de pe casă, ce ar fi pe parte(a) sa de moşii ce o are baştină în Sărăţeni de la strămoşisău Costandin C(h)iriţa, ce s(ă) tragi din Apostu, ficioru(l) sulgeriului Costandin Ţăcău, ce este aliasă şi stâlpită cu p(i)etre hotară de moşisău Costandin C(h)iriţa, cerşind şi pentru o cumpărătură, ce prin zapisul răzeşilor de Sărăţeni din let 7260, arată că au vândut din Sărăţeni 53 stânjeni, 3 palme, în frunte(a) locului despre sat, 40 stânjeni, 1 palm(ă), al doile(a) măsură pe matca Sărăţii, 38 stânjini, 5 palme în frunte(a) locului despre răsărit, al triile(a) măsură lui Ion Dobri parte(a) preotului Ion Lefoiu, în locu unii moşii, anume Hănăşenii, ce-au fost atât a numitului preot, cum şi a tuturor răzişilor, ce preot(ul) Lefoiu văzând părţile tuturor i dum(i)sale Scărlătac(h)e Costac(h)i vel stolnic. Şi pentru ace(a) vânzari de moşie Hănăşenii, s-au lipsit din părţile ce au avut în Sărăţeni i în Lungeni şi din balta Hârcete. Şi Ion Dobri prin zapisul său din (vă)le(a)t 7269 săpt(embrie) 24, încă au vândut vărului său lui Costandin C(h)iriţa tot ace(a) parte de sus arătată a preotului

239

Ion Lefoiu, ce zâci prin zapis că au fost unc(h)iu(l) lui Costandin C(h)iriţa. Şi după giudecata ce am avut înainte(a) dum(i)sale boerilor isprav(ni)ci, prin cercetare(a) ce s-au putut da hotărâri, ce-au rămas prin vadesă mergim la Eşi, ca să ni s(ă) hotărască de la cinst(itul) Divan. Deci stând noi în urmă am întrebat pe dumis(ale) căp(i)t(anul) Dimac(h)e Ţăcău, ce este cerire(a) dum(i)sale de la noi. Du(mneal)ui ne-au răspuns că ceri să-ş(i) stăpânească hliza sa, ce o are din numita moşii(e) Sărăţenii, stâlpită, ca să-ş(i) ia adetiu(l) de pe casă, şi dejma din toate, atât de la câmpu, cât şi din silişti. Pentru cumpărătura ce o ceri de pe parte(a) preotului Ion Lefoiu, ceri dovadă prin scrisori, sau prin oamini de credinţă marturi, să dovidim că ace(a) parte este tot în baştina Apostului , ficior lui Costandin Ţăcău, ce au fost sulgeriu. Şi când să va dovidi că esti din baştina numitului Apost(u), să rămâi(e) zapisăle răsuflate, şi să s(e) rumpă. Iar nedovedind noi să-i dăm acei stânjeni de mai sus arătaţ(i), din moşie Lungenii, ca luând fieştecari bătrân asămine parte, cât şi parte(a) lui Costandin C(h)iriţa i a lui Ion Dobri, şi mai presosind niscaiva stânjeni mai mult peste acele măsuri să rămâi(e) a dum(i)sale. La colţul moşii despre apus , ce este afară din capu(l) hlizilor să s(e) înpartă pe bătrâni după analogon ce li să va vini. Ceri protimisire ca să intre la cumpărătura pe parte(a) bătrânului Neculaiu. Pentru sfânta biserică fiind că este în silişti pe hliza dum(i)sale, voeşti ca pomeţii ce sint în ograda bisericii ori să rămâi(e) zestri spre ai împodobi celi trebuincioasă în biserică, sau roada pomilor să o înpartă preoţii i diaconii şi dascălii, ce vor sluji la biserică, frăţeşti. Şi după ceririle aceste(a) fiind la judecată înainte(a) dum(ilo)r sale boerilor isprav(ni)ci am fost hotărâţi să mergim la Eşi amândouă părţile, iar mai pe urmă socotindu-ne am stătut la învoială şi ni-am primit ca du(mnealu)i căpit(anul) Dimac(h)e să-ş(i) stăpâniască silişte(a) pe cât cuprinde hliza sa, după cum esti stâlpită prin hotarnica din let 7267 iuli(e) 20, cu câmpu cu tot din capu în capu. Însă casăle ce să află pe hliza dum(i)sale în silişti, cu pomi şi cu tot acaret(ul) lor, voind stăpânu(l) casăi să o mute pe alt loc când nu va vre(a) să de(a) adetiu după obiceiu, să nu fie oprit a o rădica, ori preţăluindu-să să le plătiască cu bani după preţ ce vor face. Aşijdere(a), şi viile celi vec(h)i care sint mai înnainte(a) hotarnicii dum(i)sale stol(nicului) Ilie Costac(h)i i Ştefan Popăscu vornicu(l) de poartă din let 7260 iuli(e) 24, iarăş(i) să le plătiască cu bani, când cel cu vie nu va vre(a) să-ş(i) de(a) dejma din vii şi din pomeţi, preţăluindu-s(e) după preţ(ul) ce vor faci. Cum şi pentru cumpărătura de la preot(ul) Ion Lefoiu neputând noi răzeşii să dovidim prin scrisori sau prin oameni marturi de credinţă, să fim îndatoriţi ai da dum(i)sale stânjinii de sus arătaţi, ce s(e) cuprind prin zapis de cumpărătură din moşie Lungenii în parte(a) de sus. Iar după ce-ş(i) va lua fiişticari bătrân hliza sa, asămine(a) cât şi parte(a) lui Costandin C(h)iriţa i a lui Ioan Dobri, ce stânjini deloc vor prisosi mai mult peste măsurile hlizilor, noi răzăşii să nu avem triabă, ce să rămâi(e) a dum(i)sale căpit(anu)lui Dimac(h)e Ţăcău. Dar (i)eşind cineva ca s(ă) tragă acei stânjini ce ar (i)eşi mai multu, du(mnealu)i să aibă a răspunde, pe noi să nu ne tragă ce să rămânem în pace. Pentru cât loc esti colţul moşi(e)i despre apus la păduri, afară din capu(l) hlizălor, să-l împărţim cu toţii şi cu căp(i)t(anul) Dimac(h)e pe bătrâni după analogon, ce ni să va veni cu drept(ate), şi să-ş(i) ia fieştecare parte(a) sa în capu(l) hlizălor sale, cum şi pentru cumpărătura pe parte(a) bătrânului Neculaiu, ce o cumpărasă preot(ul) Vasile Corciovă i Ion Dobre şi Lupu Corciovă diacon cu zapis

240

din let 7253 mai 1, să nu cei du(mnealu)i protimisire fiind cumpărătură vec(h)i, şi mai ales că tot la niamul său este vândută. Sfânta biserică să rămâi(e) a tuturor răzeşilor de obşti, însă să avem purtare de griji cu toţi(i), ca să fie îngrădită întotdeauna, şi când să vor strica orice din lucrurile bisăriceşti să avem a le tocmi, cât şi pentru părţile bisericii să avem a le lega, cum şi pomii ce sint în ograda bisericii, ori să fie zăstre bisăricească, sau să înpartă roada pomilor preuţii i diaconii şi dascălu(l), cei ce vor sluji bisericii. Iar pentru cărţile celi vec(h)i şi nouă ce sint cumpărate mai denainte şi alte odoară bisăriceşti ce sint ce sint cumpărate tot din vec(h)iu, să rămâi(e) tot a sfintii biserici, iar alte cărţi mai nouă ce sint cumpărate de preot(ul) Gavril Corciovă, şi alte odoară bisăriceşti ce a vre(a) să lasă din vo(i)e sa, să rămâi(e) bisăricii, şi celelante ce n-a voi să le lasă să le ia fără nici o oprire, fiind că şi sfânta biserică au fost făcută mai mult prin silinţa şi ostineala şi cu banii săi, cum şi dum(nea)lui căp(i)t(anul) Dimac(h)e, fiind că sfânta biserică s-au venit pe hliza părţii sale, este şi du(mnealu)i întocma ctitor, după cum şi noi cu toţ(i) răzeşii, fiind că du(mnealu)i cât loc cuprindi ograda bisericii l-au dat sfintii biserici, şi n-au primit să-i dăm alt loc spre răsplătire. Deci, de acum n-ari nici o triabă cu loc cât cuprindi ograda, căci că într-acesta-ş(i) c(h)ipu ne-am primit cu toţii. Ce dar, după ceririle dum(i)sale primindu-ne şi noi cu toţ(i) răzeşii după cum mai sus pre largu să arată, şi pentru ca de acum înainte să lips(e)ască dintre noi toate pricinile ce am avut cu du(mnealu)i, şi ca nu mai cercăm giudecată, am făcut această scrisoari de învoială la mâna dum(i)sale, dându-ne şi du(mnealu)i asămine la mânule noastre. Şi pentru credinţa am iscălit cu toţi răzeşii, iar cei cari n-am ştiut carte ni-am pus numele şi degitele. S-au scris în Huşi la (vă)le(a)t 1794 mart(ie) 7 Erei Gavril Corciovă. Erei Antim. Monah Isaii. Costantin Diacon Cors(...) Dumitru Corciovă. Eu Gavril Vas(i)lac(h)e. Eu Ştefan zet G(h)iorg(h)ie Negrul. Eu C(h)irica Plesnicute. Eu Irim(i)e Văcuţa. Această învoială s-au făcut înainte(a) noastră cu primirea amânduror părţilor, şi pentru ca să s(e) păz(e)ască întocma(i) după cum mai sus să arată, s-au întărit şi de cătră noi cu a noastră iscălitură. Veniamin episcop Huşului D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 99 / 12..

241



208.- 1794 martie 15 . – Veniamin, episcopul Huşilor, dă fraţilor Ioniţă, Gheorghe şi Dimitrie Cerchez asigurarea că, pentru dania ce au făcut episcopiei din moşia lor de la Săratul, ei să nu mai plătească bezmen pentru casele şi o morişcă ce au în târgul Huşi. De vreme ce Ioniţă Cerc(h)ez, G(h)eorg(h)ie Cerc(h)ez şi Dimitrie Cerc(h)ez fraţi, au făcut la episcopie danie părţile lor de moşie Săratul, cu scrisoare, li s-au dat de cătră noi această scrisoare la mână ca pentru casăle lor ce au în târgul Huşii, pe moşie episcopiei, să nu să supere pentru bezmăn, asămine(a) pentru o morişcă de cai ce au tot aice în Huşi, iar să nu să supere, cărora li s-au dat această scrisoare la mână ca să să urmeză precum să arată mai sus. An 1794 mart(ie) 15 Iscălit Veniamin episcop Huşii Întocmai după or(i)ginalnică D.A.N.I.C. F.E.H., XLI / 10, Copie. 209.- 1795 septembrie 31. – Alexandru Ioan Callimahi întăreşte schitului Hârsoviţa (Hârsova), ţinutul Vaslui, scutirile obţinute prin cartea domnească de la Mihai Şuţu. Io Alexandru Ioan Calimah V(o)voda cu mila lui D(u)mnezeu domn ţării Moldavei. Facem ştire cu această carte a domniei mele pentru sc(h)itul Hrisoviţa, ce este între hotarul ţinutului Tutovii şi a Vasluiului, că viind stareţul şi călugării de acolo, au dat jalobă domnii, că acest sc(h)it s-ar fi aflat serac cu totul şi lipsit de cele trebuincioase la petrecere(a) lor. Şi după jaloba ce-au dat la domnie sa Mihail Costandin Suţul V(oie)vod, li s-au făcut oareşcarele miluire prin carte G(os)pod, şi au cerşut ca şi de la domnie mea să li să întăriască acea milă; Şi dar făcânduli-se cercetare jalobei lor s-au aflat că cu adivărat acel sc(h)it este sărac şi lipsit de cele trebuinciasă la petrecere(a) părinţilor călugări, şi spre oareşcare ajutor de milă ce li s-ar fi căzut, s-au văzut şi carte(a) G(os)pod ce li s-au dat de la pomenitul domnu. Deci, domnie mea n-am trecut cu videre(a) rugăminte(a) ce-au făcut, ce ca un locaş dumnezăescu căzându-se a să ajuta, hotărâm prin această carte a domniei mele că agiutoriul de milă ce-l are prin carte G(os)pod de mai înainte, să-l aibă şi de acum înainte, adică la vreme(a) goştinii să aibă ai scuti cincizeci oi de goştină, şi la vreme(a) deseatinii să scutească şaptezecişicinci stupi i râmători, şi la vreme(a) vădrăritului pentru cât vinu va (i)eşi din cinci pogoane vie roditoare ce este lângă sc(h)it, să fie scutit, nimărui nimică pe aceste bucate să nu dea, cum şi pentru doi liudi oameni streini dintr-altă ţară ce ş(i)-ar găsi, carile să nu mai fi fost altă dată în Moldova, nici să fi avut vreun amestec de dare cu vreun satu a Moldavei, iarăşi îi lăsăm domnie ca să fie scutiţi şi apăraţi de toate dările şi havalelele, nimărui nimică pe capitele lor să nu dea ca să poată căuta de posluşanie numitului sc(h)it. Deci, poruncim domnia mea dum(nea)v(oastră) isprav(ni)ci ai ţinutului, cum şi dum(nea)v(oastră) slujbaşi ai rusumaturilor i vădrari, văzând carte(a) domniei mele, să aveţ(i) a urma întocmai(i) precum mai sus să hotărăşte.

242

1795 septemv(rie) 31 Proci vel vist(iernic) S-au trecut la condica visteriei. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 103 / 50, Original difolio; Pe ultima pagină este scris în chirilică „Hrisov de rădicătură a sc(h)itului Hârsova”. EDIŢII: Costin Clit, Documente inedited privind istoria schitului Hârsova şi a moşiilor din jur, în „Acta Moldaviae Meridionalis”Anuarul Muzeului Judeţean „Ştefan cel Mare” Vaslui, XXXII, vol. I, 2011, p. 96-97, nr. 36. 210.- 1796 februarie 1 . – Maria vorniceasa dă clucerului Constantin Roset, ginerele său, partea răpostului fiului său Iancul, precum şi ce mai rămăsese să-i dea din zestre, anume: moşiile Şcheea, Buburuzi şi Ivăneşti, din ţinutul Fălciului, zece pogoane de vie la Dric în Huşi, vite, bani şi lucruri. Precum să s(e) ştie, că fiind după pravilă îndatoritu a răspunde dumn(ealui) ginerilui Cost(an)d(in) Roset cluceriu(l), parte din avere(a) răpăosatului fiul meu Iancul, ni-am învoit cu dumn(ealui) ginerili, atât pentru arătata parte, cât şi pentru cinci sălaşă ţigani ce rămăsăsă din zăstri neluatu, şi cu a me(a) bună primire i-am dat acesti di mai gios arătate, adică toată parte(a) de moşii din Şc(h)ee, i din Buburuzi, i din Ivăneşti, ce sint la ţinut(ul) Fălciului, zăci pogoane de vii la Dric ot Huş(i), cinci (i)epi cu mânzi, cinci vaci cu viţei, patru boi, un cal de călării(e), un capot, un (…)z de argint, şi peste ţigani(i) de zăstri 500 de lei, adică cinci sute, şi aceste să aibă a le stăpâni în pace, fiind învoiala făcută cu primire a tuturor fiilor mei. Şi spre încredinţari am iscălit. 1796 fev(ruarie) 1 Marii(a) vor(niceasa). Veniamin episcop Huşului martur. D.A.N.I.C. F.E.H., XLII / 30, Original, difolio, filigran. 211.- 1796 octombrie 23. – Nastasia, fata lui Ioan Balmoş, din Şchiopeni dăruieşte episcopiei Huşului, prin episcopul Gherasim, partea sa de moşie din Temerleni şi Onii, de pe valea Şchiopenilor, ţinutul Fălciului, pentru pomenire. Adică eu Nastasie, fata lui Ioan Balmoş din Şc(h)iopeni, ce sint nepo(a)tă de ficior lui Coman tot din Şc(h)iopeni, adiverez prin această scriso(a)re a me(a), la cinstitu mâna preosf(inţiei) părintelui episcopului de Huş(i), Kirio kir G(h)erasim, precum să să ştie că având eu din bătrâni de moşie anume Timerlenii şi Onii ce sint la vale(a) Şc(h)iopenilor din ţinut(ul) Fălcii, care moşii îmi sint tătâne meu Ioan

243

Balmoş şi lui îi sint de la tată(l) său Coman, moşul meu, de mai sus arătat. Şi fiind că atât fraţii şi surorile mele au murit în vârsta copilărească, din care nu se trage nime(ni) de pe dânşii, cum şi eu n-am avut nici un copil în vreme(a) căsători(e)i mele şi acum aflându-mă în vârsta bătrâneţilor, cunoscându-mi apropiere(a) sfârşitului meu, acei doi bătrâni de moşie Timerlenii şi Onii, de a me(a) bună voe iam dat sanie sfintei episcopii Huşului pentru vecinica pomenire(…) răpăosaţ, istrănepoţilor şi părinţilor mei cum şi a tot neamul nostru, cari moşii de acum înainte să fie sfintei episcopii dreaptă ocină şi moşie neclătit şi neruşuit în veci, din tot locul şi cu tot venitul din vii, din prisăci, din ţarini şi din fânaţu după obiceiu, făr(ă) de nici o oprire sau vre(o) oarecare supărare de cătră unii din răzăşi ci s-ar răspunde că sint din neamul nostru, căci n-au nici o trebuinţă. Şi pentru mai adevărată credinţă iscălindu-se şi alte obrazi cinstite am pus şi eu degetul. 1796 Oct(ombrie) 23 Eu Nastasie fata lui Ioan Balmoş. Edu Ivanciu Marutur. D. A. N. I. C., F. E. H., XLII / 33, Original, difolio, filigran, deget. Şi alte semnături. 212.- 1798 martie 13. – Petrea Chiperiu împreună cu soţia sa Prohira şi cu fii săi Vasile şi Ion vând episcopului Gherasim al Huşului trei firte de vie roditoare şi alte trei firte de livadă din capătul din vale, cu 60 de lei. Cu încredinţarea isprăvniciei. Adică eu, C(h)iperiu, dinpreun(ă) cu soţul mieu Prohira şi cu fiei miei Vasile şi Ioan, adeverim prin acest încredinţat zapis al mieu, la cinstită mâna preosvinţiei sale părintelui episcopului de Huş(i), Kirio c(h)ir G(h)erasim, precum să se ştie că având eu trei firte de vie roditoare dinpreună cu alte trei firte de livadă din capătul din vale, alături cu viile ce are episcopia la Dreslavăţ tot pe ace(a) moşie. De a mea bună voia o am vândut-o preosvinţiei sale drept 60 lei, adică şasă zeci lei, care luându-i toţi deplin la mâna mea i-am dat acest zapis, pentru cari pentru mai adevărată credinţa am pus degetele. (17)98 mart(ie) 13 Eu Petru C(h)iperiu. Eu Prohira soţ lui. Eu Vasile ficior. Eu Ioan ficior. De la Isprăvnicia Fălciului. Numiţii vânzători de mai sus iscăliţii viind înainti(a) noastră au arătat că de a lor bună voia au făcut vânzare via şi ş(i)-au luat deplin toţ(i) bani(i) arătaţi, după a cărora adeverire s-au încredinţat cu a noastre iscălituri.

244

Gavril M(…) med(elnicer). D.A.N.I.C., F.E.H., LX X/ 41, Original, difolio, degete, filigran. 213.- 1798 martie 27. – Ioana, fiica lui Ion Pintilei, cu Lupul, soţul său, şi fraţii săi vând părţile de moşie ce se vor alege din moşiile Păuleşti, Şcheea şi Ciortova, cu 33 de lei şi 30 de parale. Adică eu, Ioana, fata lui Ion Pint(i)lei, dinpreună cu soţul meu Lupul, şi cu fratele meu Vasile, şi cu fratele meu Toader, dat-am acest adevărat zapis al nostru, la mâna dum(nelui) căpitanului Carp Găluşcă, precum să s(e) ştie că de nimi siliţ(i), nici asupriţi, ce de a noastră bună voia am vândut dumisale, a noastră parte de moşia ce să va alege din moşia Păuleştii, i Şc(h)eea, şi Ciortova, de la ţinut(ul) (Fălciului), care le avem de baştină de la tatăl nostru Ioan Pint(i)lei, drept 33 lei, 30 par(ale), adică trezăci şi trei lei, treizăci parale, care bani luându-i toţi deplin acum, în mâinile noastre, i-am împărţit de fieştecare parte, câte unsprezăci lei şi zăci par(ale). Şi pentru aceia, de acum arătatele de mai sus părţi să fie drepte părţi a dumn(ea)lui, şi fiilor, nepoţilor şi tuturor urmaşilor dumi(sale). Şi pentru mai bună încredinţare am pus degitile şi am iscălit. 1798 mart(ie) 27 Vasile Pentelei i Io(a)na i To(ader) i Ilinc(a) Pentelei am vândut. Aflându-mă la facire(a) acestui zapis sânt martur: M(…) Folescu şăt(rar) Lupul Post(…). Eu Trofin am fost. de faţă. La acest zapis am fost şi eu faţ(ă) la vânzare şi am iscălit: Gani prot(opopul) Fălciului. De la isprăv(ni)ci(a) Fălciu Fiind de faţ(ă), înainte(a) is(prăvniciei), atât vânzătorii, cum şi cumpărătorul, care le este cu primire(a) amânduror părţilor, şi văzând încredinţare(a) şi altora, s-au încredinţat şi de noi. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXXVIII 12. 214.- 1798 mai 10. – Mărturie hotarnică a moşiei Dobreni, ţinutul Lăpuşna, făcută de paharnicul Matei Costache. Copie

245

Svânta episcopie Huşului cuprinsă având moşia Dobrenii, din ţinutul Lăpuşnăi, cu danii şi cu cumpărături, întâiu cu un hrisov a domn(ului) Scarlat G(h)ica din (vă)l(ea)t 7267decemv(rie), ci esti întăritură pe un zapis din 7260, de la un preut Gavril Hirţu, i de la Darie, fratile preotului, şi de la Ion sân Goescu, în carii arată că viind înainte(a) domnii sale cinstit părintele şi rugătoriul mării sale svinţia sa Kir Inoc(h)entii, episcopul Huşului, şi arătându-i pomenitul zapis, că de a lor bună voe, de nimene siliţ(i), nici asupriţ(i), au dat danii partea lor de moşie svintii şi Dumnezăeştii episcopii Huşil(o)r un bătrân Frătieştii, moşia Dobrenii, din gura Lăpuşnii, şi au mai rămas doi bătrâni dintr-această moşie, un bătrân Coman, şi altul Beciul. Şi să începi moşia di iasta parti de Prut, din mijlocul şăsului din balta Simii din giumătate de toană, şi cuprinde o băltiţi Hăjdău, şi altă băltiţă Noau din sus de Hăjdău ci s-au făcut, şi în jos până în cracii Lungului, treci pisti Prut pe din jos de cotul Prutului cel adânc, şi (i)esă la deal înspre răsărit pe din jos de capul dealului Lăpuşnii, şi apucă drumul la deal înspre răsărit p(r)in ţarină până în satul tătărăsc în Giadir, şi pe dincolo despre răsărit apucă dealul în sus, şi să întoarci înapoi pe din sus înspre apus p(r)in movilili Geminii, şi să pogoară pisti Lăpuşniţa, şi treci pisti Lăpuşna tot înspre apus, şi cuprindi capul dealului cel pi din sus de apa Lăpuşnii, şi să pogoară pe din jos de Săratul la apa Prutului în gârla cari să hotărăşti cu Coşciug, şi de acolo treci pisti Prut, în ţinutul Fălciului, drept înspre apus până în mijlocul şăsului, şi de acolo face în jos până în balta Simii de undi s-au început hotarul, dând şi întărind stăpânire pacinică svintii episcopii. Al doile(a), zaăis din (vă)l(ea)t(ul) 7271 iun(ie) 15, de la Vasilie Gârdea şi cu fimeia lui Maria, şi cu fii(i) lor, dau danie svintii episcopii, partea lor de moşie piste Prut, în gura Lăpuşnii, cât să va alegi. Al triile(a), un zapis din (vă)l(ea)t(ul) 1777, de la Iftim(i)e Doni, şi Ion brat lui, dinpreună cu toţ(i) fii(i) lor, dau danie svintei episcopii, părţile lor din moşia Dobrenii, ci sânt în gura Lăpuşnii, piste Prut, cât să vor alegi, Al patrulea, un zapis din 1781 martie 11, tot de la acest Iftimie Donii din Plotuneşti, înpreună cu fii(i) lui, Costandin, şi Gavril, şi Timofti, şi Grigoraş, în cari arată precum de a lor bună voe partea lor cea de baştină din moşia Dobrenii ci au fost dat-o danie la 1777, înpreună cu alt frate a lui Ioan, iar acum la alegirea şi hotărârea numitii moşii, alegându-să partea tatălui lor, lui Vasilie Donii, din toată numita moşie Dobrenii 118 stânj(en)i, cari înpărându-să pi şasă fraţ(i) şi surori, s-a venit fieştecărui câte 17 stânj(e)ni, din care parte a lui şi a frăţinesău, după zapisul ci s-au arătat mai sus au rămas bine dat, şi de iznoavă încă s-au mai învoit cu nepotul său Neculai Rogoz, ficior surori(i) sa(le) Mariei, pentru 19 stânj(e)ni piste ei, şi cu nepotu(l) său Lupu Donii, ficior frăţânisău lui Trohin, pentru 19 stânj(e)ni, partea lui tot din moşie Dobrenii, cari pi acesti doau(ă) părţ(i) a Mării şi a lui Trohin, după învoiala ci au făcut cu aceşti de mai sus arătaţ(i) nepoţ(i) ai lui, şi leau plătit cu bani, li dă danie iarăşi(i) svintii episcopii. Al cincilea, un zapis din 1781 martie 19, de la Andrii Grecu din Leoşti, înpreună cu fratisău Iordac(h)e, şi cu soru sa Ana, ficiori lui Andronac(h)i Grecu, înpreună cu nepoţii lor, Grigoraş şi cu fraţii lui, ficiorii lui G(h)eorg(h)i Grecu, în cari arată că alegându-să partea lor de pi strămoaşa lor Vasâlca, fata lui Onofrei, din bătrânu(l) Beciului, cari bătrân înpărţându-să cu neamul Gânsculeştil(o)r în trei părţ(i), şi rămâind osăbită partea moşii lor 59 stânj(eni) din toată moşia Dobrenii, şi

246

dintr-aceşti 59 stânj(e)ni , 38 stânj(e)ni îi fac sc(h)imb cu svânta episcopie, rămaş(i) în moşia Căpoteştii, ce esti pe Sărata, ţinutul Fălciului, iar pe 21 stânjini să-i vând(ă) cu bani. Al şasăle(a), un zapis de la 1781 martii 19, de la Vasilie Focşa, ficior Doroftii, ci au fost fată lui Vasile Donii din Leoşti, aşijderea şi Ioniţă, şi Dumitru, şi Condrea, şi G(h)eorg(h)ii, ficiori Postului Donii din Plotuneşti, arată că în moşia Dobrenii, ce este în gura Lăpuşnii, alegându-să părţile lor 19 stânj(e)ni, partea Doroftei, şi 19 stânj(e)ni partea Postului Donii, i-au vândut svint(ei) episcopii. Al şaptele(a), un zapis de la 1781 martie 19, de la Stefan, ficiorul lui Grigoraş Lupuşor din Şc(h)iopeni, nepot Cununii, fetii lui Coman, şi Toader brat Ştefan, înpreună cu sora lor Ileana, arată că în moşia Dobrenii ci esti în gura Lăpuşnii, şi treci pisti Prut spre apus până unde să întâlneşti cu Stănileştii, moşie vec(h)i a episcopii, în care având svânta episcopie în moşia Dobrenii şi alte danii şi cumpărături vec(h)i, şi având şi 118 stânj(e)ni a tria parte din bătrânul lui Coman, iau vândut svintii episcopii în 59 lei. Al optulea, un zapis de la 1781 martie 19, de la Vasile Bădărău cu frate(le) său Andronac(h)e, şi cu surorile lor Catrina şi Ioana, tot ficiori lui Costandin Bădărău din Leoşti, nepoţ(i) lui Pavel Mutu, şi Timofti Joimiru din Olteneşti, şi cu sorusa Ioana, ci o ţini Sofronie Arhiri, ficior Catrinii ci au fost fată iarăşi(i) lui Pavăl Mutu; aşijderea şi Irina Bărdioae, sor(ă) lui Costandin Bădărău, fată Mariei, şi nepoată lui Pavăl Mutu, arată că alegându-să şi părţile strămoşului lor Pavăl Mutu 59 stânj(en)i, şi 59 stânj(en)i partea lui Ioan Balmuş, cari au fost frate cu Pavel Mutu, şi din parte(a) lui Ioan Balmuş pe giumătate, adică 29 stânjini, partea Nastasiei, au fost vândută Cogălniceanului, şi de la Cogălniceanu au răscumpărat-o Costandin Bădărău făr(ă) de alti neamuri, şi 29 stânjini partea Irinii ci-au fost sor(ă) Nastasăei, tij parte(a) lui Ion Balmuş esti dată danie svintii episcopii, atât din moşia Dobrenii cum s-au arătat mai sus, cum şi din Şc(h)eea, şi dintr-alte moşii, cât să va alegi partea ei, şi după învoiala şi sc(h)imbul ce au făcut cu svânta episcopie de ş(i)au luoat toate părţile lor baştina şi răscumpărătura Nastasiei şi dania Irinii din Şc(h)eea, ci-i zâc şi Peniţa, şi această 118 stânjini ci s-au arătat mai sus din moşia Dobrenii, cu baştina şi cu răscumpărătura şi cu sc(h)imbul ci au făcut cu svânta episcopie, rămân tot acestor de mai sus arătaţ(i), apoi pe urmă să-i vâ(n)ză svântii episcopii în 59 lei, rămâind svânta episcopie vecinică stăpânire în moşia Şc(h)ee, de la Peniţa, şi în Dobreni pi părţile acesti de sus arătate. Al noule(a), un zapis de la 1781 martie 21, de la Constandin Buzdugan, şi Ioniţă, şi Gavril, şi cu surorile lor Varvara, şi Tofana, tot ficiori Mariei Buzdugănesăi, nepoţ(i) lui Grigoraş Gârdea din Huş(i), arată că alegându-să şi partea maicii lor şi a lui Costandin Gârdea, ci au fost frate cu maica lor Maria, 47 stânjini, 2 palme, le-au vândut svintii episcopii drept 25 lei. Al zăcilea, un zapis de la 1781 martii 19, de la Miron Şuletea, înpreună cu frate(le) său Ursac(h)e, şi cu surorile lor Catrina, Catrina, Ileana şi Aniţa, ficiori Ioanii Şuletoai, nepoţ(i) lui Toader Gâscă din Leoşti, aşijderea şi Necolai Caşu, înpreună cu fraţii şi surorile lui, ficiori Mariei, fetii Catrinii Lăzăroai, strănepoţ(i) lui Toader Gâscă din Leoşti, arată că alegându-să şi părţile lor 23 stânjini, 5 palme, partea Ioanei Şuletoae, şi 23 stânjini, 5 palme, partea Catrinii Lăzăroai, le-au vândut svintii episcopii Huşii.

247

Al unsprăzăcile(a), un zapis din martie 22, de la diaconu(l) Leon, ficiorul lui Pinteleiu şi a Ioanii din Creţăşti, arată că alegându-să partea lui di pi maica sa Ioana, din bătrânul Gâsculeştil(o)r, 59 stânjini, în moşia Dobrenii, i-au vândut svintei episcopii drept 30 lei. Cari toati aceste zapisă după ce sânt încredinţate de cei ci le-au făcut danie şi vânzări i sc(h)imburi, apoi sânt încredinţate şi de marturi, de Iorest Danul, dic(h)iu, i de Ion duhovnicul, i de Visarion ieromonahul, i de Ştefan Penişoară, i de Gavril Penişoară, i de Samson Burg(h)elea, şi de alţii. Al doisprezecele(a), un izvod din (vă)le(a)t 1781 octomvr(i)e, în cari arată măsura şi înpărţala Dobrenilor, ci i-au făcut, şi după ci arată părţili toate de sus pomenite întocmai după zapisile lor, arată că 23 stânjini, 5 palme, partea lui Toader Gânscă, i-l ia episcopia, aşijderea 23 stânjini, 5 palme, partea Măriei Bănciniţii ce-l ia iarăşi(i) episcopia, tij 23 stânjini, 5 palme, partea lui Ion Gânscă, ce-l ia iarăşi(i) episcopia, tij 23 stânjini, 5 palme, partea Aniţii Creţascăi ci o e iarăşi(i) episcopia, tij 23 stânjini, 5 palme, partea Ştefanii Dăriesăi ci o e iarăşi(i) epicopia, carii acesti cinci părţi sânt din bătrânu(l) Gânsculeştil(o)r ci-i zic Beciu, ci esti încredinţată de iromonahul Iorest, i de Gavril Buzdugan, i de ierodiaconul Costandin, nepot Hirţului, i de diaconu(l) Ştefan Caşu, i de Iftimi Donie, i de Vasile Bădărău, i de Miron Şuletea, i de Nicolai Rogoz, i de Nicolai Caşu, i de Vasile Focşa, i de Ştefan Lupuşoru, i de Andrei Grosu, şi măcar de nu s-au găsit la evânta episcopie zapisă pi aceste cinci părţ(i), însă di vreme ci atâţ(i)a mărturisăsc că sânt aceste date şi luoate de episcopie, pe cari nici le pretindiresăşti cineva, ni dă a înţălegi că sânt cu bună învoială luoate de episcopie. Deci, dar cu aceste(a) toate esti cuprinsă toată moşia Dobrenii de svânta episcopie şi stăpânită în curgiri de optsprezăci ani fără bântuială de la vreun răzăş, dar fiind strămutate unile din sămne şi înpresurate de răzăş(i). Prea svinţia sa părintele episcopul de Huş(i) kir G(h)erasâm făcând arătare mării sale Alecsandru Ioan Callimah Vvd, prin luminată cartea mării sale din 1798 marti(e) 10, mă rânduieşti ca să merg la starea locului, unde faţă fiind atât vec(h)ilul episcopiei, cât şi toţ(i) răzăşii, i megieşi, să fac cu amăruntul cercetare, ca să aflu şi să dovidesc sămnile ce li pomeneşti ispisocul domnului Scarlat G(h)ica V(oie)vd din (vă)l(ea)t 7267 decemv(rie) 15, şi di vor fi lipsind vreunile din hotară să li pui pe la locurile ci vor fi fost, dând şi mărturie svintei episcopii. Iar de va fi pricină di niodihnă la vreo parte a merge să să facă şi hartă, şi mărturie, şi de la divan să va da hotărâre. Deci, dar după luminată porunca Înălţimii sale mergând la starea locului, şi adunând pi megieşii din sus şi din jos, şi făcând cercetare pomenitului ispisoc, am purces întâiu din balta Simii, unde au (i)eşit un Vasile a Neculii, om bătrân din Stănileşti, şi au mărturisit că în vremea copilării lui fiind tată(l) său păscar, şi fiind într-acest loc baltă mare îl aduce(a) tată(l) său cu luntrea pentru păscuit, şi când vine drept locul ci este supt slova A, însuşi(i) tatăl său cu ştic(h)iul da în apă şi love(a) în piatră / şi în urmă de multe ori şi el vine după trecire de vreme, urmând şi el meşteşugul tătâne său lovea şi el cu ştic(h)iul tot într-ace(a) piatră./ Şi-i spune tată(l) său că ace(a) piatră esti hotar Dobrenil(o)r de Stănileşti, care de multe ori întâmplându-să de să prinde peşti fiind la acel loc coteţă, câti era despre răsărit di piatră li dejmuia răzăşii de Dobreni, iar celi dispre apus li dejmuia episcopia cu Stănileştii, iar acum fiind bălţile păruite şi astupate cu năsâp nu s-au găsit piatra, căci trebuia să fii(e) pre adânc, şi asăminea au mai mărturisit şi alţii pentru

248

dejmuitul bălţii, cărora mărturii făcându-le cu amăruntul cercetare le-am aflat prea adivărate. Întâiu, că locul acel ci l-au mărturisât că au fost piatra este c(h)iar în giumătatea bălţii ci să pomeneşti în ispisoc din giumătate de toană. Al doile(a), căutând pravăţ drept capitilor moşiilor din sus, adică a Hudicenil(o)r, i a Săratului, asăminea şi acelor din jos, adică a Mărdărenilor, i a Ţărcanilor, ce sânt pe din jos de Răducani, cii zic şi Topilile, vine drept la acest loc. Pentru aceea, dar deasupra locului mărturisit că au fost piatră s-au făcut movilă şi groapă, şi de acole căutând tot pravăţ drept în jos capătul Dobrenilor despre apus, am purces tot drept în jos pi şăs alăturea cu capătul Stănileştil(o)r despre răsărit, trecând pisti un crac a Lungului, şi tot în jos păr(ă) în linia Lungului Dobrenil(o)r din jos, unde s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova B, pără unde s-au aflat treisuteşasăzeci stânj(e)ni. Dar fiind că stăpânirea episcopiei era încă mai în jos în moşia Răducanii cu 120 stânj(e)ni, ace(a) înpresurare ci să face prin niştiinţă răzăşilor li-au dat înapoi. Pentru aceea, dar di acole am apucat drept spre răsărit lungu din jos a Dobrenilor cu lungu din sus a Răducanilor pisti şăs şi pi den sus de vizuinile din şăs pără în malul Prutului din a dreapta, unde s-au făcut groapă şi movilă ciesti supt slova V, pără unde s-au aflat patru suti şasă zăci stânj(e)ni, şi de acole treci Prutul pe din jos de cotul cel adânc unde de-a stânga s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova G. Şi de acole, pisti şăs, şi pisti ponoară, şi printre doau drumuri părăsâte, şi la dial pisti Hârtop, şi tot la deal despre Prut s-au făcut groapă şi movilă, ci esti supt slova D, pără unde s-au aflat cinci sute şasă zăci şi unu stânj(e)ni, şi de acole tot la deal pără unde s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova E, pără undi s-au aflat una sută trii zăci şi doi stânjini, şi de acole tot la deal pisti Troian şi pe podiş pe din jos de o movilă mare, şi tot înainte pe podiş, undi s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova J, pără unde s-au aflat patru sute noau zăci şi cinci stânj(e)ni, şi de acole tot pe podiş şi pisti un drum ci vine pe di-a dreapta Lăpuşnii, şi mergi dealul în jos pără la o movilă mare găunoasă, unde în coasta din sus s-au făcut groapă, ci este supt slova Dz, pără unde s-au aflat patru sute şapti zăci stânj(e)ni, şi de acole la vale pi podiş pără unde s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova Z, pără unde s-au aflat doau sute trii zăci stânjăni, şi de acole tot la vali pi podiş, unde s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova I, pără unde s-au aflat cinci sute treizăci stânjini, şi de acole la vale piste drumul Viziriului, însă la hotărâtura ci s-au făcut Hotărnicenilor în vremea răposatului Costandin Dumitru Moruz V(oie)v(o)d, de răpos(atul) spătar Enăcac(h)i Milul şi cu alţii, nefăcând ştire megieşilor capătului din jos a Hotărnicenilor pi dispre Prut, ci numai prin socoteală au tă(i)et capătul Dobrenilor despre răsărit, i a Răducanilor, i a Rădueştilor, ci esti mai pi din jos, şi a şapti moşii ci sânt mai pi din jos de acestea a dumisale hatm(anului) Costac(h)e G(h)ica, care toate acestea au o purcedire; Şi fiind că toate numitele moşii acestea au ispisoace şi hotarnice vec(h)i după cum şi Dobrenii, cari celi a dumisale hatm(anului) Costac(h)e G(h)ica s-au şi scos de supt înpresurare, nefiind la putinţă a rămâne în înpresurare, cu arătarea numiţilor hotarnici a Hotărnicenilor, că capătul Hotărnicenilor din jos după ci să guboară în apa Lăpuşnii la Mingiriu, urmeazi drumului Viziriului ci esti pi dii a stânga Lăpuşnii. Drept aceea, dar urmând pomenitului ispisoc a domnului Scarlat G(h)ica V(oie)v(o)d, di piste drum am apucat la vale unde s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova K, pără unde s-au aflat cinci sute şase zăci stânjini, şi de acole tot la vale

249

pisti drumul Ceadărului, şi piste valea Giadărului, şi p(r)in capătul săliştii din jos a Geadărului, şi la deal pân(ă) într-un pisc, unde s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova L, pără unde s-au aflat şasă sute patru zăci stânjini, şi de acolea la vale pisti o râpă şi la deal spre răsărit, şi pisti un drum ci mergi la Giadăr pân(ă) în zarea dialului la o movilă ci esti supt slova M, pără unde s-au aflat cinci suti zăci stânjini, cari movilă esti colţ Lungului din jos şi despre răsărit. Deci, de acolo apucă capătul despre răsărit în sus pe zarea dialului p(r)in tufari, şi (i)eşind din tufari lasă zarea ace(a) di deal apucând pe buza altui deal ce esti spre apus pe muc(h)e păr(ă) la movilele Geminea, şi fiind amândoau mici s-au făcut alta în mijloc ci s-au numit movila lui Negel, ci esti supt slova H, pără unde s-au aflat una mie una sută opt zăci stânjini, şi de acole la vale cam spre apus şi în sus păr(ă) supt deal, s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova O, pără unde s-au aflat una sută doau(ă) zăci stânjini, cari movilă esti colţ Lungului despre răsărit şi din sus. Deci, de acolo am apucat Lungul din sus alăturea cu capătul Hotărnicenilor la vale pisti valea Giadărului, ci-i zic acum Sărma, şi la deal pără unde s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova P, pără unde s-au aflat cinci sute şapte zăci stânjini, şi de acole la deal pi podiş unde s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova R, pără unde s-au aflat cinci sute patru zăci stânjini, şi de acole la vale piste fundul Hârtopului ci dă în Lăpuşniţa, şi la dial şi pisti un drum ce mergi în Geadăr şi pără în Dăr(..)r, unde s-au făcut groapă şi movilă, ci esti supt slova S, pără unde s-au aflat patru sute patru zăci stânjăni, şi de acole la vale pisti Lăpuşniţa, şi la dial pără în muc(h)ia dialului, unde s-au făcut groapă şi movilă, ci esti supt slova T, pără unde s-au aflat trei suti noau(ă) zăci stânjini, şi de acole la vale pisti fundul unii râpuşoare ci dă în Lăpuşna, şi pe din sus de altă râpă Galbănă şi pisti drumul Viziriului, unde aicea stă capătul Hotărnicenilor, şi piste Lăpuşna pe din sus di o movilă mare, undi despre apus de Lăpuşna s-au făcut groapă şi movilă ci este supt slova U, pără unde s-au aflat doau(ă) suti noau(ă) zăci stânjini. Iar de aici apucă Lungu(l) Dobrenilor din sus cu Lungu(l) din jos a Săratului, trecând pisti un drum ci esti de-a dreapta Lăpuşnii, la deal pisti un fund de văio(a)gă ce dă în Lăpuşna, şi în podiş s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova Ù, pără unde s-au aflat şasă suti şapti zăci stânjini, şi de acole la deal pi podiş pără în muc(h)ea dealului, undi s-au făcut groapă şi movilă ci este supt slova F, pără unde s-au aflat una sută noau(ă) zăci stânjini, şi de acole la vale pisti Troian, şi pisti fundul unii văiugi ci dă în Lăpuşna pără în buza dealului despre Prut, undi s-au făcut groapă şi movilă, ci esti supt slova H, pără unde s-au aflat una sută cinci zăci şi cinci stânjăni, şi de acole la vale pisti drum şi pisti şăsul cu bălţi, pără în malul Prutului, în mijlocul gârlii lui Coşciug, din a stânga apii Prutului, s-au făcut groapă şi movilă ci esti supt slova O, pără unde s-au aflat şasă sute şasă zăci stânjăni, şi de acole treci Prutul, şi din sus di un plop s-au făcut groapă şi movilă, ci esti supt slova O, şi de acole am apucat pi şăs pără la o piatră ci este din sus de o gârliţi, cari pisti dânsa s-au făcut movilă şi groapă ci esti supt slova Ţ, pără undi s-au aflat cinci sute patru zăci şi cinci stânjini, şi de acole tot drept spre apus lungul Dobrenil(o)r, pi din sus cu lungul Săratului, pe din jos pe şăs, până în pravăţul capitilor moşiil(o)r, unde s-au făcut groapă şi movilă, ci esti supt slova Ci, pără unde s-au aflat trei sute noau(ă) zăci stânjini. Şi de acole apucă capul Dobrenilor despre apus cu capul Stănileştil(o)r despre răsărit, apucând drept în jos pi şăs şi p(r)in bălţi, pără la movila de supt slova A, de undi am început întâi a

250

măsura, pără unde s-au aflat patru sute stânjini. Şi cu acesti măsuri şi sămne s-au încungiurat moşia Dobrenii din giur înpregiur, însă răzăşii di moşia Răducanil(o)r vreu ca capătul moşiilor despre apus să fii mai lungi, adică să treacă pisti amândoi cracii Lungului, şi cum că nu este mijlocul şăsului p(r)in linia aceasta ce esti mai spre apus cu trei sute stânjini, cari după ci s-au măsurat aşa şi s-au găsit, dar fiind că doau(ă) moşii din sus di Dobreni, anume Hudicenii şi Săratul, cum şi doau(ă) din jos, anume Măldărenii şi Ţărcanii, stau tot în linia aceasta, nu pot ii să strice cu moşia lor linia capitilor a cinci moşii. pentru aceea dar li s-au hotărât ca şi ei să urmez(e) şi să stea cu capătul moşiilor într-această linie. Drept aceea, dar după cea cu amăruntul cercetare ci am făcut, şi aflând am însămnat, am dat această mărturie arătătoare de toati pricinile, întovărăşită şi cu hartă de stare(a) locului, însămnând şi palma cu cari s-au măsurat moşia, la cinst(it) mâna prea sfinţii sale părintelui Kirio kir G(h)erasâm, episcopul svintii episcopii Huşului, pe carile am şi iscălit. 1798 Maiu 10 În cea adivărată este iscălit: Matei Costac(h)e paharnic N° 123 Comisia hotărâturilor ţinutului Orhei Copiile acestea, cea întâiu de pi ispisocul domnului Scarlat G(h)ica V(oie)v(o)d, şi cea al doile(a) di pi mărturia hotarnică a paharnicului Matei Costac(h)e, scoţindu-să întocmai de pi originaluri, se încredinţ(e)ază cu iscăliturile cuviincioasă şi punerea peceţii Împărăteşti, dându-să monahului C(h)elsie, vec(h)ilul episcopiei Huşilui, spre îndistularea ceririi ci au făcut prin arătarea de la 23 zile a trecutii luni octomvrii, anul 1830 luna noemvr(ie) 14 zile. D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 8, Copie din 14 noiembrie 1830, Pecete. 215.- 1798 mai 27. – Domnul Alexandru Callimachi scrie biv vel paharnicului Matei Costachi să meargă să aleagă şi să hotărască moşia Pojorăni a lui Ioniţă şi Vasile Pivniceru. Io Alexandru Ioan Calimah V(oie)vod(a). Cu Mila lui Dumnzeu Domn Ţării Moldovei. Credincios boieriul domnii meli dum(nealui) Matei Costac(h)i biv vel pah(arnic), săn(ă)tate. Fiind că prin jaloba ce ne-au dat Ioniţi şi Vasili Pivniceri, de la ţinut(ul) Fălciu(ului), arată că moşie Pojorănii, ce-ar fi având-o la ţinut(ul) Fălciu(ului), nefiind aleasă şi hotărâtă, s-ar fi înpresurat dispre megieşitile moşii, şi fiind că spre îndreptare(a) hotarelor te-au cerut pe dum(neata), după cum vei înţălegi şi din răvaşu(l) de jalobă ce ţi s-au trimis. Şi scriem dumi(tale) să mergi la

251

faţa locului, unde de faţă, aducând pe toţi răzăşii şi alţi înpregiuraşi, să faci cu amărunt(ul) cercetare din scrisori dovezi, ce vor fi de îmbe părţile, şi ce înpresurare vei cunoaşti că să pricinueşti moşii jăl(uito)r(ilor) să îndreptezi, stâlpind şi cu pietre hotară pe la locurile ce va cere trebuinţa şi va fi dreptate, dând şi mărturie hotarnică pe obicei, în sămni şi în stânjini, iscălită şi de toţi răzăşii i înprejuraşii. Iar de va naşti vreo pricină, pietri să nu pui, ci cu hartă ce vei faci cu bună înc(h)ipuire(a) locului şi cu mărturie de curgere(a) pricinii să le pui zi de soroc ca să vie la divan. 1798 mai 27 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXXVIII / 13. 216.- 1798 septembrie 30. - Neculai Romaşcu vinde căpitanului Carp Găluşcă părţile sale de moşie din bătrânul Romaşcu, adică din Căpoteşti, Păuleşti, Ciortova şi Şcheea de la ţinutul Fălciului. Copie Neculai Romaşc(u), din ţinut(ul) Vasluiului, din sat(ul) Bineşti, încredinţăz întru acest adevărat zapis al mieu la mâna dumisali căp(i)t(anului) Carpu Găluşcă, precum să s(e) ştie că i-am vândut drepti părţile mele de moşie ci le trag despre strămoaşi me(a) Sofia, o a patra parte din bătrânul lui Romaşc(u), adică din Căpăteşti, i din Păuleşti, şi din Ciortova, şi Sc(h)eea, care moşii le avem de baştină şi hotărâti, care s-au ales a mele părţi 115 stânjini, la care i-am dat şi înpărţe(a)la cu este iscălită de răzăş(i), dându-i şi alte scrisori ce s-au mai întâmplat la mine, cu tocmală cu două sute lei, carile bani mi-au dat deplin în mâinile mele, cum şi zapisele de vie şi livezi, iarăşi(i) li-am vândutu-le tot în preţul acesta, să aibă a le lua şi a le stăpâni. Deci, de aice(a) înainte să aibă a le stăpâni dumn(ealui) în bună voe ca pe nişte drepte lucruri a dumisale, atât dumn(ealui), cât şi fii(i) dumisale, şi nepoţi(i), şi strănepoţii dumisale. Şi pentru credinţa am iscălit fiind şi alţi oameni de faţă. 1798 sept(embrie) 30 Neculai Romaşc Eu Costac(h)i logof(ăt) am scris şi am iscălit cu zisa dumisale. Şi alţi marturi. 1798 săpt(embrie) 30 S-au poslăduit de mine cu cel adevărat zapis şi este întocmai(a). 1798 noemv(rie) 5

252

D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 38/ 17, Copie. 217.- 1799 iulie 20. – Gavril, fiul lui Neculai Pivniceru, dă zapis răzăşilor săi din moşia Pojoreni, ţinutul Fălciu, prin care le vinde partea sa ce se va alege. Adică eu, Gavril Pivniceriul sân Neculaiu Pivniceriul, dat-am adivărat şi încredinţat zapisul meu la mâna răzăşilor mei din moşia Pojorănii, veri i nepoţi, anumi Tănas Pivniceriu cu fraţii lui, i Manolac(h)i Pivniceriu, i Vasăli brat lui, i lui Ion sân Ioniţi Pivniceriu, i post(elni)cel Ioniţi Vicol, i Popa zăt Ioniţi Pivniceriu, i preutului Dumitru Tărnovsc(h)ii, i post(elni)cel(ul) Costandin C(h)irica zăt preutului Costandin Pivniceriu, precum să s(e) ştie că eu de a me(a) bună voi(e), am vândut dum(i)l(o)rsali parte(a) me(a) ce s-a alegi din moşia Pojorănii de la apa Prutului, ce să ho(tă)răşti pe din sus cu moşia Şc(h)eea, iar pe din gios să hotărăşti cu Bunbăta, cu preţ după tocmala ce-am făcut cu dum(nealo)r, câte doi pol lei pe stânjănu(l) G(os)pod, şi acum înainti am luat de la dum(nealo)r două sute lei bani gata în mânili mele. Şi pe urmă măsurându-să moşia pe câţi stânjăni or ieşi mai mult pisti aceşti două sute lei ce am luat, să aibă a-mi da tot după această tocmală câti doi pol lei pe stânjăn, iar neajungându-mi stânjănii la măsurătoari ci i s-a faci pe ce oi fi luat mai mult să aibu a da înapoi. Şi dum(nealo)r cu zapisul acesta să aibă a-şi stăpâni parte(a) me(a) ce s-a din Pojorăni atât dum(nealo)r cât şi copii(i), i nepoţăi şi strănepoţii şi tot niamul ce s-a alegi mai aproapi din dum(nealo)r, ca pe o driaptă ocină şi moşii(e) în veci nesupăraţi de cătră mini, nici de cătră copii(i) mei, nici de cătră nepoţi, şi nici de cătră un niam al meu. Şi pentru mai adivărat(ă) credinţa m-am iscălit cu mâna me(a). 1799 iuli(e) 20 Eu Gavril sin Pivnicer Izvod de câţi bani au dat răzăşii la cumpărare(a) aceştii moşii, anumi cum arată în (…).

Lei 50

50 50 50

Par. - Bătrânul lui Andrei Pivniceriu, însă 25 lei de la preutul Dumitrac(h)i Tărnosc(h)ii zăt popa Costandin Pivniceriu cu fraţii săi, şi 25 lei au dat post(elni)ce(lul) Ioniţi Vicol zăt Ioniţi Pivniceriu cu fraţii săi. - Bătrânu(l) lui Toader Pivniceriu, banii i-au dat Tănas i Ilii Pivniceriu, i Costantin nepot lor - Bătrânu(l) lui Ioniţi Pivniceriu, banii i-au dat Manolac(h)e i Vasili Pivniceriu. - Bătrânu(l) lui Ştefan Pivniceriu, banii i-au dat Pavăl Bălan zăt lui

253

Vasili sân lui Ştefan. D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 38/ 19, Original. 218.- 1799 septembrie 5. – Zapisul răzeşilor din moşiile Păuleşti (Lunca Banului), Ciortova, Şcheea şi Căpoteşti. Adică noi răzăşii de moşia Păuleştii, i Ciortova, i Şc(h)eea şi Căpoteşti, adeverim cu această scrisoare a noastră la mâna dum(isale) cap(itanului) Găluşcă, precum să să ştii(e) că cumpărând dum(nealui)i de la Nicolaiu Romaşcu părţi de moşie din hotarăle de mai sus arătate, pentru care acum noi îi stăm pricină dumisale a nu-l lăsa să puie stăpânire pe dânsăle, de care având şi giudecată înainte, dum(nealui) ispravnic(ul) ne-au hotărât ca noi să aducem pe numitul Romaşcu de faţ(ă) şi să ne căutăm pricina ce avem cu dânsul, pentru ca să-ş(i) poată sigoripsi căp(i)t(anul) Carpu cumpărăturile ce are şi pentru ca să nu să mai lungească pricinile după cum şi până acum. Ne-au pus vade(a) ca până la zioa crucii să ne căutăm pricinile ce vor ave(a) cu Romaşcu, iar când la vedeoa ce arătăm nu va fi această pricină sfârşită între noi şi între Romaşcu, din pricina noastră că n-am fi căutat giudecata cu dâns(ul), atunce(a) toată c(h)eltuiala câtă s-au făcut şi va faci căpit(anul) Carpu. Iar de s-a întâmpla a căuta noi giudecată cu Romaşcu şi din pricina lui că i-ar sta la giudecată după vadeoa ce am, pus să aibă el a plăti toată c(h)eltuiala ca un nesupus ce s-ar arăta. Şi pentru credinţa ne-am iscălit. 1799 săpt(embrie) 5 Eu Vasile Grapă adeverez. Eu Dinac(h)i Romaşcu tij. Eu Costandin nepot lui Păladi tij. Eu Ioniţ(ă) zăt Oană tij. De la isprăvnicii(e) Înainte(a) noastră făcându-să această scrisoare şi de cătră noi s-au adeverit.

Negel post.

D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXXVIII / 20, Original. 219.- . – Ştefana şi fratele ei Sandu dau Mariei şi lui Paladi o jumătate din via lor / de la Huşi /, pentru suma de 27 de lei ce le-o datorau. Adică eu Ştefana şi cu frate(le) meu Sandul, făcut-am zapisul nostru la mâna Mari(e)i şi lui Paladi, pentru price vii, cari am avut pâră la Divanul mări(e)i sali şi l(e)-au ales mărie sa Vod(ă) şi boeri cei mari, să-i de(a) Ştefana banii 20 şi şepti de lei, şi l(e)-au pus zi în trei lunisă-i de(a) acei bani. Iar eu Ştefana am întrebat tot n(e)amul meu şi n-am avut nici unii să dăm acei ban(i) Mari(e)i şi lui Paladi, şi acmu i-am dat giumătati de vii(e) pentru cei doăzeci şi şepti de lei pe

254

giudecata mări(e)i sali lui Vod(ă) şi a boierilor cei mar(i) cu bună vo(i)e noastră ca să fii(e) dr(e)aptă ocină şi moşii(e) lui şi ficiorilor lui în veci lui Paladi şi Mari(e)i. Şi acestu zapis s-au făcut denai(n)te(a) a o(a)men(i) buni, denaintea lui Sirg(h)i, şi denainte(a) lui Ştefan Cusus, şi denaintea lui Trohin Stanciul, şi Strătulat, şi Ion Cernat, şi s-au tâmplat Andronac(h)i vatav de vieri, şi a mulţi o(a)men(i) buni, şi pentru credinţa n(e)-am pus degitili. Eu Ştefana şi frati meu Sandu n(e)-am pus şi degitili ca s(ă) fii(e) de credinţa. Ştefana Sandul D.A.N.I.C., F.E.H., XI / 48, Original, filigran, bine conservat, degete în tuş (după 1800). 220.- . – Cartea de judecată în pricina dintre Enache Sava şi răzeşi, pentru moşie din Bumbăta, după hotărnicia făcut de Irimia căpitan mazil şi căpitanul Carp din Stănileşti. Facem ştire că vii(n)d înainte(a) noastră Enac(h)i Sava ot vist(erie) înpreună şi cu toţi răzeşii de moşia Bunbăta, cerşind să le rânduim hotarnici ca să măsoare moşia şi să aleagă partea lui Enac(h)e Sava de către alţi răzeşi, şi după cerire(a) răzeşilor am rânduit pe Irimia căpit(an) mazil, pe căpit(anul) Carp ot Stălineşti hotarnici, să m(e)argă la numita moşii(e) să măsoare şi curmezişul cât şi lungul. Şi mergând rânduiţii de mai sus arătaţi hotarnici au măsurat moşia şi în lung şi în curmeziş, dinpreună cu toţi răzeşii şi întrebând numiţii hotarnici în câţi bătrâni umblă moşie, un Neculaiu Găluşcă răzeş au arătat că îmblă în 8 bătrâni, dar Enac(h)i Sava având o hotarnică, carii hotarnică arată că au îmblat în 7 bătrâni, cum şi Ionic(h)ii Creţăscul monah au mai arătat şi el o hotarnică, carii şi în hotarnica aceia de la Ionic(h)ii Creţescul monah arată că moşie de mai sus arătată Bunbota, cum că au îmblat în 7 bătrâni. Şi întrebând pe răzeşi cine este acel bătrân de s-au sporit acu peste 7 şi cer acmu să să înpartă în 8, Neculaiu Găluşcă au arătat cum că este Brânză, şi fiind pricină şi nepriimind Enac(h)i Sava să să înpartă în 8 bătrâni, iar(ă)şi au venit de iznoavă înainte(a) noastră înpreună cu toţi răzeşii, şi întrebând pe răzeşi să ne arăte cine să tragi din neamul acelui Brânze ot Pâhneşti şi aducând pe Lupul V(…) şi întrebându-l el au arătat că nu este moşan la numita de mai sus moşie şi cunoscând că răzeşii rău umblă adăogând pe acel Brânză am scos parte(a) mănăstirii Dobrovăţului pe un bătrân a lui Panoţc(h)i, ce ari numita mănăstire zapisă de danii, din câte funi(i) să arată mai pe larg în izvodul de măsurătoare ce sau măsurat moşie, în cari izvod sânt iscăliţ(i) şi răzeşii şi osăbit de parte(a) bătrânului Panoţc(h)i ce s-au scos mănăstirei Dobrovăţului din cialaltă moşii(e) s-au ales parte(a) lui Enac(h)i Sava din 6 părţi giumătate de bătrân din parte(a) Palag(h)ii ce are Enac(h)i Sava ot vist(erie) danii şi a cinci(a) parte din bătrânul Plotun ce să trag Ţurc(h)eştii. D.A.N.I.C., F.E.H., XXXI / 8, Copie, fragment.

255

221.- . – Date asupra împărţirii moşiei Bumbăta, partea mănăstirii Dobrovăţ, ţinutul Vaslui şi a lui Enache Sava. Moşâe Bumbăta, cari au dat samă răzăşi(i) că să împarte pe 8 bătrâni şi dintr-acei opt bătrâni un bătrân Panoţsc(h)ii s-au scos măn(ăsti)rii Dobrovăţul după danie ce ari.

Funi(i) 7 6 4 3

Stânj(eni) 10 17 13 7

Palmi 4 5 4

În şăs, la malul Prutului din 60 funi(i). Supt dial, din 47 funi(i). În dial, din 37 funi(i), 8 stâ(n)jeni, 7 palmi. În Sărata, din 27 fun(ii).

Parte(a) lui Enac(h)i Sava din moşâe Bumbăta, gium(ă)tate de bătrân danie Peniţii, i a cince(a) parte din bătrân şi baştină ce ari, şi moşâe ce-au rămas afară din bătrân lui Panoţsc(h)i, s-ai împărţit pe 6 bătrâni, şi pentru un bătrân, anumi Brânză ce mai zâc răz(ă)şii că iaste, acum nu i s-au scos parti, iar când va (i)eşi acel niam a lui Brânză, să aibă a răspunde aceşti şasă bătrâni, iar Panoţsc(h)i n-are a da nimică, fiind că Panoţsc(h)i au luat a opta parte din moşâe. Funi(i) 6

Stânj(eni) 2

Palmi 4

4

16

-

Supt dial 41 funi(i) 2 p(o)l stânj(eni), bez 5 funi(i) 17 stânj(eni) 4 palmi, ce s-au dat lui Panoţsc(h)ii, însă: 3: 8: 4 p(o)l: danie 1: 7: 7 p(o)l: baştină

3

16

3

3

7

3

În dial, din piatră în piatră, din 32 funi(i) 14 st(ânjeni) 6 palmi, bez 4 funi(i) 13 stânj(eni) 5 palmi, ce s-au dat lui Panoţsc(h)i, însă: 2: 14: 4 p(o)l: danie 1: 1: 6 p(o)l: baştina Într-alt dial piste Săcuţa din 28 funi(i), 17 stânj(eni), 4 palmi, bez 4 funi(i), 2 stânj(eni), 4 palmi, ce s-au dat lui Panoţsc(h)i, însă: 2: 8: 1: danie -: 19: 2: baştină

În şăs, din 52 p(o)l funi(i) bez 7 p(o)l funi(i), ce s-au scos lui Panoţsc(h)ii, însă 4: 7: 4: danie 1: 15: -: baştina

256

2

15

1

În Sărata din 23 funi(i), 12 stâ(n)j(eni), 4 palmi,bez 3 funi(i), 7 stâ(n)j(eni), 4 palmi, ce s-au dat lui Panoţsc(h)i, însă: 1: 19 3 danie -: 15: 6: baştină

D.A.N.I.C., F.E.H., XXXI / 8 a, Copie. 222.- . – Date asupra măsurătorii moşiei Bumbăta ce se numeşte acum Bulboaca. Sălişte Bumbăta care să c(h)iamă acmu Bulboaca, umblă în şapte bătrâni şi măsurându-s(e) această moşii(e) în curmeziş s-au găsit 35 odgoani şi 19 stânjeni şi 16 palme, şi odgonul de 20 stânjini, şi stânjănul de 8 palme. Şi de un bătrân să vini câte 5 odgoani, şi 2 stânjini şi 6 palme, şi giumătati palmă rămâni peste toţi bătrânii neînbrăcată. Şi scoţindu-s(e) giumătate de bătrân 2 odgoani şi giumătate, un stânjăn şi 3 palme, şi înpărţindu-s(e) în 3 părţi să vini de parte câte 17 stânjini şi o palmă. Şi înpărţindu-s(e) o parte din cele trei pe 5 părţi să vini a cince(a) parte 1 stânjin şi 3 palme, şi rămâni o palmă neînbrăcată pe aceste 5 părţi şi giumătate şi giumătate de palmă neînbrăcată pe somă 7 bătrâni, şi această o palmă şi giumătate s-au dăruit de cătră toţi răzăşii episcopi(e)i în parte(a) Ioanii, şi să vine să e episcopie 3 stânjini şi 4 pol palme. D.A.N.I.C., F.E.H., XXXI / 8 b, Copie. 223.- 1800 iulie 20 -. Hotarnica moşiilor Crăsnăşeni, Broşteni, Creţeşti şi altele ale episcopiei Huşilor. După jaloba ce au dat mai înainte răzăşii de moşia Crăsnăşănii, de la ţinutul Fălciului, către înaltul şi milostivul nostru domnu, mărie sa Costandin Alexandru Ipsilant V(oe)vod, cu arătare că s-ar fi înpresurând moşia lor de către moşia Creţeştii, a episcopiei Huşii, s-au scris cartea domniei sale cătră dum(nea)lor ispravnicii, ca să cerceteză şi să îndrepteză, dar fiind că poate unul din dum(nea)lor isprav(ni)ci(i) nu vor pute(a) mergi, având trebuinţili ţinutului, au cerşut preosfinţie sa episcopul Kirio G(h)erasim ca să merg şi eu pah(arnicul) Mateiu Negel. Şi prin luminată cartea înălţimei sale din 1799 octomvrii(e) 9, mă rândueşte la dinpreună cu dum(nealo)r isprav(ni)ci(i) sau cu rânduiţii din partea dum(nealo)r, să mergu la starea locului, unde faţă fiind atât vec(h)ilul episcopiei, cât şi toţi răzăşii de moşia Crăsnăşăni. Aşijderea şi toţi megieşii, cum şi alţi înpregiuraşi ce vor fi, să să facă foarte cu amăruntul cercetare ca să să afli şi să să dovedească cele adevărate margini a moşiei după hotarăle ce vor fi umblat din vec(h)iu, ca nici o parte, nici alta să sufere împresurare. După care cercetare pe la locurile ce va ceri trebuinţa şi va da dreptatea să să pue şi p(i)etre hotară, dându-să şi mărturii hotarnice pe obiceiu, iscălite şi de toţi răzăşii i megieşii, în care să să arăte şi măsurile moşiei în

257

lung şi în lat, şi cu ce p(i)etri şi alte hotară s-au stâlpit. Iar născând vreo pricină la locul acel de pricină, p(i)etre hotară să nu să pue, ce să să facă mărturie cu arătare pre larg şi hartă cu bună înc(h)ipuire de starea locului. Însă fiind că eu într-ace(a) vreme mă aflam hotărând alte moşii, nu am putut a merge după poroncă. Pentru care am şi înştiinţat măriei sale lui v(oie)vod. Apoi acum la 1800 iunie 12 prin luminată cartea măriei sale lui V(oe)vod, ni să scrie dum(i)sale pah(arnicului) Grigoraş Costac(h)e şi mie, că la trecuta lună Ienuari, după jaloba ce-au dat cătră mărie sa, G(h)eorg(h)i Fo(...) biv post(elni)ce(l), Vasile, ficiorul lui Filoni Idriceanu, şi Ioniţă, feciorul preotului Costandin, dinpreună şi cu alţi ai lor, arătând cum că ei la ţinut(ul) Fălci(ului) ar fi având aceste moşii, anume Crăsnăşănii şi Drăgoeştii, pe care dintru început, moşii şi părinţi(i) şi ei le-ar fi stăpânit după dreptate hotarăle cele vec(h)i fără nici o supărare despre nimene. Iar din anii trecuţi încoace ar fi suferit multă înpresurare despre moşia Huşului, căci vec(h)ilul Episcopiei supt nume de Creţăşti, sau supt nume de Broşteni, le-ar fi înpresurat moşia Drăgoeştii cu totul, cum şi capătul moşiei Crăsnăşănilor, ce s-ar fi megieşind alăture(a) pe din jos cu Drăgoeştii, trecând cu stăpânirea peste hotarăle vec(h)i. Înfăţoşindu-să la Divan înaintea dum(nealo)r veliţilor boeri cu vec(h)ilul Episc(o)p(iei) Şărban biv vel sulg(er), s-au văzut la mâna numitului vec(h)il hotarnică vec(h)e, cum şi ispisoc vec(h)i, întăritură pe hotarăle satului Broştenii, după care au răspuns vec(h)ilul cum că episcopie, atât după scrisorile acele(a), cum şi după alte îndestule vec(h)i scrisori ce mai sint la episc(o)p(ie), să află stăpâninduş(i) moşiile după vec(h)ile nestrămutate semne, şi nu episc(o)p(ia) acestora ar fi pricinuind vreo înpresurare, ce aceştia prin lăcomie cu nedreptate s-ar fi întinzând piste hotarăle vec(h)i, şi vor să cuprindă loc din trupul moşiilor episc(o)p(iei) supt numele moşiilor lor. Şi cerşind trebuinţa a să face pătrunzătoare cercetare la faţa locului, răzăşilor li s-au dat voe ca să scoată şi carte de blăstăm de la preosfinţia sa părintele mitropolit asupra tuturor megieşilor acelora care vor fi ştiind semnele acele vec(h)i hotară, ce vor fi despărţitoare între moşiile episc(o)p(iei) şi între moşiile jăluitorilor. Şi episc(o)p(ie), din partea sa, asupra cercetării aceşteia, prin deosăbită cartea mări(e)i sale, adecă aceasta de sus pomenită, m-au luat pe mine hotarnic. Iar din partea răzăşilor s-au scris dum(nealo)r ispr(avnicilor) de Fălci(u) ca să m(e)argă unul din dum(nealo)r. Acum preosfinţie sa episcopul de Huşi au trimis înştiinţare cătră dum(nea)lui vel logăăf(ă)t, cum că această cercetare şi hotărâtură, nici pără acum sfârşit n-au luat, şi au făcut cerire ca să să de(a) sfârşit. Şi prin această luminată carte G(os)pod ne scrie ca înpreună cu unul din dum(nealo)r isprav(ni)ci(i) de Fălci(u), să mergim la stare(a) numitelor moşii, unde fiind faţă atât vec(h)ilul episc(opiei) cu toate scrisorile vec(h)i ce va ave(a), cum şi toţi răzăşii iarăş(i) cu toate scrisorile lor, să adunăm acolo de faţ(ă) şi pe toţi megieşi(i) înpregiuraşi, oameni bătrâni ce vor fi ştiind stăpânirile din vec(h)i a fieştecărora moşii. Şi aşa fiind cu toţi adunaţi să cercetăm scrisorile ce vor fi de îmbe părţile cu amăruntul ca să ne pliforisim de toată cuprinderea lor, şi apoi să citim şi cartea de blăstăm întru auzul tuturor, ca fieşte cine cum vor şti să mărturisască adevărul. Şi aşa, atât după scrisori, cum şi după mărturie a oameni bătrâni, să facem foarte cu amăruntul cercetare la faţa locului, ca să aflăm şi să dovedim cele adevărate vec(h)i hotară ce

258

vor fi despărţitoare într-aceste moşii, şi pe unde va veni cu dreptul a urma despărţirea hotarălor moşiilor episc(o)p(iei) despre moşiile răzăşilor, şi apoi să vedem cine despre cine sufere înpresurare, şi la ce locuri, cu ce nume de moşie, şi aşa ori în ce c(h)ip vom afla şi vom dovedi adevărul, la parte(a) ce să va căde(a) să dăm mărturie pre larg, făcând şi hartă înc(h)ipuită întocma(i) după starea locului a fieştecăror moşii, la care să să arăte şi locul înpresurării, de unde şi pără unde este, şi câţ(i) stânj(eni) cuprinde lungul şi curmezişul, şi despre cine să face ace(a) înpresurare. Şi răzăşilor, cum şi vec(h)ilului episcopiei să le punem zi de soroc, ca fieştecare iarăş(i) cu orice scrisori vor ave(a) să m(e)argă la Divan, ca de acolo după cum va fi drept să li să hotărască. Cum şi pentru un bătrân ce au arătat vec(h)ilul episcopiei că are episc(o)p(ia) în trupul moşiei Crăsnăşănii, pe care au cerut să să aleagă, să cercetăm şi pentru acela, faţă fiind iarăş(i) toţi răzăşii, şi după scrisori ce vor fi şi la o parte şi la alta, dovedindu-să ace(a) parte dreaptă a episcopiei, sau ori în ce c(h)ip să va dovedi, să dăm mărturie şi hartă la partea ce să va căde(a) cu arătare pre larg, ca iarăş(i) de la Divan să să de(a) hotărâre. Acum dar după poruncă mergând la faţa locului şi făcând de ştire dum(i)sale pah(arnicului) Grigoraş Costac(h)e ca să vie, dum(nea)lui să afla la Eş. Asăminea şi dum(nealo)r boerii isprav(ni)ci, dum(nea)lui comis(ul) Iordac(h)e Catargiu era dus în ţinut, şi făcându-i de ştire dum(nea)lui n-au putu veni, iar dum(nea)lui post(elnicul) Grigori Giloglu se afla la Eş. Strânşii fiind dar răzăşii, post(elni)ce(lul) G(h)eorg(h)i Folescul i Costandin Mardarie i Pavăl Tulbure i Vasile Hîncu i Iordac(h)i Idriceanu i Vasile Idriceanu şi cu alţii ai lor de moşia Crăsnăşănii, i Ion Petic i Timoti Petic i Dumitru Idriceanu şi cu alţii de Miculeşti, C(h)irilă C(h)irica i Mardarie Godinat i Gavril Bîrcul de Tătărăni, cum şi vec(h)ilii sfintei episc(o)p(ii), Gerasim ierodiacon i Grigori Duca. Am cerut întâiu de la răzăş(i) ca să scoată cartea ace(a) de blăstăm să să cetească întru auzul tuturor, şi ei au răspuns că carte de blăstăm n-au scos, şi cu greşală este acel pont arătat în cartea G(os)pod. Iar din partea Episcopiei au scos vec(h)ilii: Întâiu, Un ispisoc a domnului Irimia Movila V(oe)vodă din (vă)le(a)t 7100, în care arată că au dat şi au miluit sfintei episc(o)p(ii) câteva sate, în care zice şi siliştea Creţeştii, la ţinut(ul) Fălci(ului), care sat au fost drept a domniei sale şi supt ascultarea locului târgului Huşii a mări(e)i sale. Iar hotarul aceştii silişte să fie după a lor cele vec(h)i hotare, pe unde din vec(h)iu au umblat. Care moşie este pe din sus de moşia Lungaşi, iarăş(i) a episc(o)p(iei). Al doile(a), O carte G(os)poddin (vă)le(a)t 7138 noemvri(e) 22 de la Alexandru Radul V(oe)vodă, ce scrie lui Ionaş Cehan vel pit(ar), că s-au jăluit măriei sale părintele Mitrofan episc(o)p(ul), zicând cum că este un sat anume Broştenii de la Huşi, dare şi miluire sfintei episcopii de la domni bătrâni şi apoi şi de răpăosatul părintele mări(e)i sale Radul V(oe)vod, şi târgoveţii au înpresurat locul acelui sat cu vii, cu mori şi cu grădini, căci oamenii dintr-acel sat sărăcind au fugit şi au vândut viile târgoveţilor. Pentru aceea îi scrie să strângă oameni bătrâni de pe înpregiur megieş(i) şi să aleagă locul acelui sat a Broştenilor de pe înpregiur dispre târg, şi să pue şi sămne şi stâlpi, să să ştie hotarul acelui sat pe unde va socoti. Iar de va părea cuiva strâmbătate să m(e)argă să stei faţă înainte(a) mări(e)i sale şi într-alt c(h)ip să nu să facă.

259

Al triile(a), O mărturie din noemv(rie) 29, de la Ionaş Cehan vel pit(ar) i Gabăr pârcălab i Tudori comis i Tecma uricariul i Ursul vor(ni)c de Huş(i) i Sava Târnovsc(h)i aprod i Lupul diac ot volosc(h)i Dorohoiu, şi alţi oameni mulţi şi bătrâni, în care mărturisăsc cum că au venit sfinţia sa părintele vlădica Mitrofan, cu cartea de sus pomenită ca să hotărască satul Broştenii, şi umblând au ales de cătră târgu, locul satului. Să începe hotarul satului Broştenilor din sus de gura drumului ce vine din Lohan. Deci, pe drum la deal până subt podgorie pre spre capul podgoriei din jos, deci, pogoară în Lohan, şi deci Lohanul în sus până în valea Popii, şi spre Crasna înpotriva locului până în hotarul Crasnei. Din vatra satului din jos în mijlocul satului la casa lui Curăţ din sus preste Dreslavăţ în cea parte în dreptul locului la pomii lui Stan, deci pe drumul lui Covrag pe la casa Robului pe drumul de deal până în obârşia lacului lui Drag în obârşia Dreslavăţului la răscruci, din răscruci până în obârşie văii Răci în dreptul locului peste deal până în Vlăştineasa unde să înpreună cu hotarul Creţăştilor. Al patrăle(a), Un ispisoc din (vă)le(a)t 7138 dec(e)mv(rie), de la Alexandru Radul V(oe)voda, în care arată că viind părintele şi rugătoriul măr(e)i sale Mitrofan episcopul de Huşi, de s-au jăluit cum că având înpresurare de târgoveţi(i) de târgul Huşi, că-i înpresoară hotarul satului Broştenii, pentru aceia, domnia sa rânduind hotarnic pe Ionaş Cehan pit(ar), ca să hotărască, au adus mărturie de sus pomenită / pe care o arată întocma / şi întăreşte pre acela sat pe unde s-au stăpânit să-l stăpânească episcopie Huşului, şi altul să nu să amestece înaintea cărţii mări(ei) (sa)le. Al cincile(a), Un hrisov din (vă)le(a)t 7154 avgust 20, de la Vasilie V(oe)vod, în care arată că au venit şoltuzul şi cu toţi târgoveţii din târgul Huşi, şi sau tras cu toţii de faţă înainte(a) mări(e)i sale cu părintele şi rugătoriul mări(e)i sale Kir G(h)edeoan, episc(o)p Huşului, pentru o bucată de hotar ce este între hotarul târgului şi între hotarul satelor episc(o)p(iei). Şi începându-să din jos de valea Popii, cătră hotarul satelor episc(o)p(iei), zicând şoltuzul şi cu toţi târgoveţii, precum că ace(a) bucată de pământ este din hotarul târgului Huşului, iar sfinţia sa au răspuns că acea bucată de loc este din hotarul satelor episc(o)p(iei), precum au arătat înaintea domni(e)i sale şi ispisoace de la alţi întru sfinţi odihniţ(i) domni. Deci domnie sa cercetând cu tot Sfatul domniei sale şi puind la cale, au trimisu pe cinst(it) şi credincios boeriul domni(e)i sale dum(nea)lui Toma vel vor(ni)c de Ţara de Sus, ca să aibă a strânge oameni buni şi bătrâni şi să aibă a cerceta cu acei oameni buni şi bătrâni pentru rândul acei bucăţi de pământ, cui se cuvine, care mergând numitul boer cu mulţi oameni buni, au ales hotarul târgului de cătră hotarul satelor episc(o)p(iei), începându-să hotarul târgului Huşului din jos de valea Popii mai de sus din sămnu, iar hotarul episc(o)p(iei) din valea Popii din jos iarăş(i) de sămnu. Apoi şoltuzul şi cu toţi târgoveţii au rămas dinainte(a) mării sale şi a toată lege(a) ţării, pentru că s-au aflat întru adevăr precum ei n-au nici o treabă cu ace(a) bucată de pământ ce este din josu de valea Popii, pentru că este dreaptă ocină şi moşie şi danie de la cei mai denainte de mărie sa întru sfinţi(i) odihniţ(i) domni bătrâni. Şi să aibă a stăpâni sfinţia sa ace(a) bucată de hotar din jos de valea Popii, şi cu fânaţ, şi cu tot venitul, şi să nu aibă a să mai trage la giudecată pentru această pricină nici odinioară în veci(i) vecilor, şi altul să nu să amestece.

260

Al şasile(a), Un suret de pe un ispisoc de la domnul Mihaiu Racoviţ(ă) V(oe)vod din (vă)le(a)t 7213 genar 21 / încredinţând dum(nea)lui clucer(ului) Constandin Roset că este asămine(a) şi întocma(i) din cuvânt în cuvânt de pe însuş hrisovul ce este la d(u)m(nea)lui / în care arată că au dat şi au întărit boeriului măriei sale credincios şi cinst(it) d(u)m(nea)lui Iordac(h)e Roset vel vor(ni)c de Ţara de Jos, pe a dum(nealui) drepte ocine şi moşii, anume satul Giurgeştii, şi Stroeşti, şi Pânceşti, şi Reucanii, şi Mărtineşti, ce sint la ţinut(ul) (...)30, cu toate hotarele, precum au hotărât şi au stâlpit cu porunca domniei sale, boeriul măriei sale Vasile Buhăescul, vor(ni)c(ul) porţii, dinpreună cu Tănasă Bosie, Postolac(h)e Burg(h)ele(a) şi cu alţi oameni buni şi megieşi de pe înpregiur, pe zapisă şi ispisoace ce au arătat d(u)m(nea)lui vor(ni)c(ul) dela răpăosaţii domni ce au fost mai înainte, care moşii sint din sus de siliştile Tătărăştilor, şi după ce arată sămnile ce-au stâlpit marginea pe din sus, arată că după ce au intrat în siliştea (Cre)ţeştilor, este hotar în Hârtoape, şi este şi alt hotar în marginea pădurii, şi de acole la deal p(r)in pădure până în muc(h)ea Crasnii, unde să înpreună cu hotarul târgului Huşului, şi de acole în jos muc(h)ea până în hotarul Stroeştilor, şi apoi iarăş(i) să întoarce la apus şi încungiurând iarăş(i) alt hotar, viind spre răsărit, iarăş(i) zice că este hotar supt marginea pădurii, şi de acole la deal p(r)in pădure până iarăş(i) în muc(h)ea Crasnii să înpreună cu hotarul târgului, şi ia muc(h)ea în jos până în hotarul Pânceştilor. Aşijderea, mai întăreşte domnie sa şi pe hotarul Crăsnăşănilor ce s-au mai stâlpit 50 de pământuri cumpărături de la Duguleiu, s-au ales din sus despre hotarul Tătărănilor, şi s-au măsurat 8 pământuri, 20 paşi, pe frunte, şi s-au pus hotar lângă drumul Crasnii, şi ia drept la deal spre răsărit până în dealu, unde să înpreună cu hotaru(l) episcopiei de Huş(i), şi apoi iarăş(i) se întoarce la apus. Şi după ce bine arătând marginea pe din sus despre Tătărăni, zice că trecând Crasna spre răsărit, şi să sue la deal până agiunge iarăş(i) în hotarul episocpiei. Al şeptele(a), Un ispisoc din let 7220 avgust 26, de la domnul Neculai Alexandru V(oe)vod, în care arată că socotind pentru sfânta episc(opie) din târgul Huşi, care fiind la vreme de răscoală aice arsă şi prădată de toate ce-au avut şi au rămas la slăbăciune. Şi văzând l ceia ce au rămas şi fiind o bucată de loc ce să c(h)eamă Pleşa, loc domnescu, în mijlocul altor moşii a episc(o)p(iei), domnie sa milostivindu-să dintru a mării sale osăbită milă, au dat această bucată de loc sfintei mănăstiri episc(o)p(iei). Al optule(a), O mărturie hotarnică din let 1756 iuni(ie), de la Vasile Buhăescu vel pah(arnic) hotarnic, i Neculai Kogălniceanubiv vel căpit(an), i Ioniţ(ă) Botezat(u) vor(ni)c de Huşi şi alţi(i) cu care fac înştiinţare domniei, că din luminată porunca domnească mergând la târg(ul) Huşii ca să aleagă şi să de(a) o bucată de loc din hotarul târgului sfintei episc(opii) Huşului pe cât loc îi porunceşti / faţ(ă) fiind şi târgoveţi(i) Huşului /. Arată locul câtâi în curmeziş cu 56 stânj(eni) mai jos de poarta episc(o)p(iei), arătând şi semnele din malul pârăului Dreslăvăţului de cătră hotarul Broştenilor ce este despre amiazăzi, iarăş(i) a sfintei episc(o)p(ii), merge în sus spre meazănoapte până în hotarul locului lui Iamandi, ce-l are danie din locul târgului, care loc să numeşte Cornii. Iar lungul merge hotarul aceştii

30

spaţiu gol.

261

bucăţ(i) ce s-au dat miluire episc(o)p(iei), cu câmpu, cu pădure până unde să sfârşeşte hotarul târgului, unde să împreună cu alte hotară. Al noule(a), Un ispisoc din let 7264, de la domnul Costandin Mihai Racoviţ(ă) V(oe)vod, cu care întăreşte danie de sus pomenită hotărâtă de pah(arnicul) Buhăescul, asămine(a) arătându-o. Al zăcile(a), o mărturie din let 1786 mai 12, de la răpăosat(ul) spatar Neculai Cant(a), fiind la ace(a) vreme pah(arnic), în care arată că fiind d(u)m(nea)lui rânduit înpreună şi cu d(u)m(nea)lui pah(arnicul) Grigoraş Costac(h)e, din porunca mării sale Alexandru Ioan Mavrocordat V(oe)vod, ce au adus sfinţia sa Iorest, dic(h)iul episc(o)p(iei) Huşului, în care li să porunceşti că având la divanul mării sale giudecată cu vec(h)ilul dum(i)sale post(elniceasa) Mariei Pălade, arătând numitul dic(h)iu că cu hotărâtura ce-au făcut un Perju vor(ni)c de poartă la anul 1784 moşiilor dum(i)sale post(elni)ce(sei), anume Morenii şi Buburuzii, ar fi înpresurat un colţ din moşiile Ivăneşti a episc(o)p(iei), şi cu moşiile Siliştenii iarăş(i) a dum(i)sale post(elniceasa), ar fi înpresurat alt colţ de moşie de la Fundul Răcii, pe care episc(o)p(ia) le ave(a) stăpânite din vec(h)i, iar dum(nea)ei post(elniceasa) niciodată stăpânire n-au avut pe acolo. Şi după poruncă mergând / căci dum(nea)lui pah(arnicul) Grigoraş n-au venit / primindu-să amândoao părţile cu alegire(a) răp(o)s(atului) spătar, arată că după ce au îndreptar colţu(l) moşiei Ivăneştii cu o hotarnică ce au scos vec(h)ilul post(elnicesei) de la răp(o)s(atul) Cantemir V(oe)vod de 96 ani, şi luând sfârşit au mersu la Silişteni cu oameni bătrâni, şi iarăş(i) cu ace(a) hotarnică a domnului Cantemir V(oe)vod, mărturisind că moşia Şc(h)iopenii şi Siliştenii în Poiana Tomii stau, întâlnindu-să cu moşiile episc(o)p(iei) ce vin despre târg, şi de acole(a) drept spre apus pisti gura Mâţişoarei, i pisti Răcea, şi p(r)in fundul mătcii Elanului până în locul Creţăştilor în sus au apucat tot episc(o)p(ia) stăpânind, şi în josu neamul Cantemirilor. Iar Perjul vor(ni)c(ul) de poartă la hotărâtura ce-au făcut au mersu pe la fântâna ce este în valea Mâţişoarei, pe unde au pus şi bouri, şi tot c(h)eziş piste valea Răcii şi pe din sus de fundul Elanului pără unde s-au întâlnit cu locul Creţăştilor, şi măcar că vec(h)ilul post(elni)ce(sei) ici cu hotărâtura ce-au făcut Perjul, nu s-au primit, zicând să m(e)argă dintre poiana Răcii şi dintre poiana Tomii încă în sus pe zarea dealului, fiind că aşa le scrie hotarnica, cu care cerire încă cuprind loc şi mai mult din stăpânirea episc(o)p(iei). Şi cerând numitul boer scrisori de la dic(h)iul, au arătat că nu sint la îndemână, dar au spus că au dat danie Neculai V(oe)vod o bucată de loc ce să numeşte Pleşa din locul târgului, dar în sămne pe unde şi sânt nu arată. Iar înpotriva hotărâturii afară din stăpânirea vec(h)e ce au avut episc(o)p(ia) au răspuns dic(h)iul întâiu că fiind în coastile episc(o)p(iei) şi episcopia totdeauna lăcuită, după cum pe alţii ce au fost la acea hotărâtură îi arată în hotarnică din parte(a) episc(o)p(iei), de ce nu arată pe nimene. Al doile(a), că în hotarnică scrie prin izvorul Mâţişorul, şi izvoru(l) pe unde cer să m(e)argă nu să găsăşte nicidecum. Al triile(a), că în hotarnică scrie până deasupra fundului Lohanului cale de şasă ceasuri din poiana Răcii în sus piste câteva moşii vec(h)i a episc(o)p(iei) şi boiereşti şi răzăşăşti, care însuşi vec(h)ilii post(elnicesei) au arătat că la aceasta este greşită hotarnica, cum şi hotarnica singură arată greş(e)ala ei, nenumind nici o moşie din cele ce sint până în fundul Lohanului, ce numai zice că întorcându-să s-au întâlnit cu locul Creţăştilor, şi fiind că nu s-au putut învoi vec(h)ilii au răma s de nu s-au

262

stâlpit la aceste locuri, rămâind ori să să învoiască, ori să se giudece, dând şi această mărturie şi hartă înc(h)ipuitoarede stare(a) locului dic(h)iului episc(o)p(iei). Aceste(a) sint scrisorile moşiilor sfintei episc(o)p(ii) ce sint în pricină, afară dintr-alte multe ispisoace întărituri pe aceste pomenite scrisori. Deci, dar trebuinţă fiind, văzându-să locul să să şi măsoare, am măsurat înteiu moşia Lungaşi a sfintei episc(o)p(ii) ce este pe din josu de Creţăşti şi pe din sus de Budeşti răzăşăşti, măsurându-să din zarea dealului dintr-o piatră ce este în capătul unei vâlcele / sau văiugă / în sus pe zarea dealului alăture(a) cu doao p(i)etre ce desparte şi înfundează parte(a) lui Golie de Iviniţăşti până la altă peatră ce este din josu de Rădiul lui Ramandi, ce disparte şi înfundează parte(a) lui Golie în jos de Foleştii episc(o)p(iei) în sus, şi au (i)eşit 256 stânj(eni), 5 palme. Iar p(r)in mijloc, adecă pe Lohan, pe din a dreapta, măsurându-să dintr-o peatră ce este din sus şi din deal de crâçma31 lui Prosii, au (i)eşit 360 stânj(eni) pără în marginea din jos a dumbrăvii Ciocănesii. Iar la capătul despre răsărit fiind codru şi dăr(â)mat nu s-au putut măsura. Deci s-au măsurat şi Creţăştii la capătul despre apus de peatra Lungaşilor ce este din josu de Rădiul lui Ramandi în sus pe zarea dealului alăturea cu doao p(i)etre ce desparte şi înfundează Foleştii episc(o)p(iei) de Berbicenii episc(o)p(iei), şi iarăş(i) în sus piste drumul Vasluiului ce merge la Huşi, şi alăturea cu o peatră vec(h)e ce înfundează moşiile de la Crasna de cele de la Lohan, şi alăture(a) cu doao p(i)etre ce înfundează şi desparte Berbicenii episc(o)p(iei) de Leoştii banu(lui) Stavăr, ce-i are cumpăraţ(i) de la Iorest Dan dic(h)iu, şi tot în sus zarea alăturea cu o peatră vec(h)e ce înfundează iarăş(i) moşiile Crasnei de moşiile de pe Lohan, şi mai în sus în dreptul locului ce desparte Leoştii banului de Leoştii răzăşăşti, şi tot în sus zarea până la un nuc cu bour ce este supt slova A, ce desparte şi înfundează Leoştii răzăşăşti de Niculeşti, pără unde s-au aflat 1510 stânj(eni) , unde se face socoteală că la acest loc stă linie lungului din josu a moşiei Broştenii a episc(o)p(iei), ce este dată din locul târgului cu arătatile mai sus scrisori. Şi de acole(a) s-au măsurat în sus iarăş(i) pe zarea dealului Neculeştii, pără la un stejar cu bour ce este supt slova B, ce desparte Neculeştii de Crăsnăşăni, pără unde s-au aflat 151 stânj(eni). Deci, s-au măsurat şi Crăsnăşănii tot pe această zare de deal, alăture(a) cu un stejar cu bour ce este supt slova V, şi iarăş(i) în sus alăture(a) cu o peatră ce este supt slova G, şi iarăş(i) în sus alăture(a) cu o peatră ce este supt slova D, şi iarăş(i) în sus alăture(a) cu altă peatră ce este supt slova E, şi iarăş(i) în sus alăturea cu altă peatră ce este supt slova F, pără unde s-au aflat 840 stânj(eni), care peatră desparte Crăsnăşănii de Tătărăni. Însă toate aceste p(i)etre sint pe zarea dealului şi mai mult în prăvali apei despre Crasna. Vrut-am a măsura şi Tătărănii, celilalte silişte a lor pe zarea dealului Crasnei, dar fiind tot codru şi dăr(â)mat n-au fost cu putinţă, însă cercetând am aflat că fundul văii Popei să înfundează mai în zarea dealului Crasnii, şi este în capătul marginei trupului din sus a moşiilor Tătărănilor, adică trece din capătul marginei din jos a moşiilor boierilor Rusăteşti. Deci, dar vrând a mă încredinţa ca să ştiu purcedere(a) lungului moşiei Neculeştii, i Crăsnăşănii, şi Tătărănii, ce este pe din josu de Deleni şi Grădeni, care aceste sint alăture(a) pe din josu de moşiile vor(ni)c(ului) Iordac(h)e Roset, ce sint arătate în ispisocul domnului Mihai V(oe)vod, ce s-au pomenit mai sus, am aflat că purcedere(a) Niculeştilor este tot din 31

crâşma

263

locul unde stau Leoştii margine(a) lungului din sus, care măsurându-să p(r)intre Leoşti i Neculeşti de la bourul de supt slova A, s-au aflat 1673 stânj(eni), iar curmezişul capătului Miculeştilor despre apus este 219 stânj(eni). Asăminea şi capătul despre apus a Crăsnăşănilor de Tătărăni, s-au aflat 439 stânj(eni), cum şi Tătărănii măsurându-să în sus până la un stejar despărţitori de Deleni şi celelante, sau aflat 672 stânj(eni), măsurându-să dar şi lungul p(r)intre Crăsnăşăni i Tătărăni, sau aflat 1791 stânj(eni) ci pa(...) pără la peatra de supt slova F, şi măsurându-să şi mijlocul acestora pe Crasna despre răsărit, au (i)eşit Niculeştii din jos în sus, dintr-o groapă ce să desparte Leoştii în jos, pără din vale de un izvor cu şipot, 175 stânj(eni), unde să desparte Crăsnăşănii, şi de acole(a) Crăsnăşănii în sus, pe din vale de alt izvor cu şipot mai mare alăturea cu o peatră ce desparte parte(a) Dărăbanilor de Crăsnăşăni, şi tot în sus alăture(a) cu altă peatră a şătrăresii Elincăi Lambrino, ce este această parte a dum(i)sale, şi tot în sus alăture(a) cu altă peatră a clucer(ului) Costandin Roset, ce este parte(a) dum(i)sale din Crăsnăşăni cuprinsă în ispisocul domnului Mihai V(oe)vod, care peatră în sus desparte Crăsnăşănii de Tătărăni, pără unde s-au aflat 665 stânj(eni), şi măsurându-să şi Tătărănii în sus până la altă peatră ce este într-o muc(h)e de deal, între Crasna şi părăul Tătărănilor, s-au aflat 570 stânj(eni). Cercetându-să şi purcederea celoralante moşii ce sint pe din jos de aceste(a), şi a celoralante ce sint pe din sus de aceste(a), adecă a răzăşilor de Tătărăni şi a boerilor Rusăteşti, le-am aflat că purced mai tot de o potrivă. Drept aceia cerând de la răzeşi scrisori să-m(i) arăte, întâiu răzăşii de Neculeşti au răspuns că că scrisori arătătoare de sămne nu au, dar nici fără sămne nu me-au arătat. Iar Tătărănii me-au arătat scrisori îndestule fără arătare de sămne, dar me-au arătat şi un suret scos de Iordac(h)e Momitcu de pe o hotarnică din (vă)le(a)t 1777 fevr(uarie) 20, încredinţat de răpăosatul Inoc(h)entie, episcopul Huşului, că sau posleduit şi este întocma(i), în care arată că mergând Crâstea Iamandi vt(ori) pah(arnic), Vasile Burgelea şi Timuş vor(ni)c ot Balta Vlădicăi la let 7232 mart(ie) 3, cu luminată cartea mării sale lui V(oe)vod, la satul Măţigani, şi la Tătărăni, şi la Gereni, şi la Deleni, care silişte sint de una în ţinut(ul) Fălci(u), adecă alăture(a) una cu alta ce trece piste apa Crasnii în ţinut(ul) Vasluiului, cari moşii sint a lui Pascal Bantaş şi a lui Eni Serbu, ce sint tot dintr-un moş, anume Toader Borbii, arată că Mâţiganii, i Gerenii şi Delenii să ţin totdeauna (spaţiu gol), şi hotarul Măţiganilor să începi din dealul Crasnii despre răsărit din mijlocul codrului, şi să pogoară la vale spre apus piste drumul cel mare şi piste Crasna p(r)in hotarăle vec(h)i, ce desparte locul dum(i)sale vor(ni)c(ului) Iordac(h)e de Miţigani, însă locul vor(ni)c(ului) din sus şi Măţiganii din jos. Şi după ce arată cum au mers piste Crasna la apus, arătând şi cum s-au întorsu marginea pe din jos despre Tătărăni, arată că trecând piste Crasna şi piste drumul cel mare, să su(i)e p(r)in piatra ce este în muc(h)ea dealului despre răsărit, şi să su(i)e în pădurepână iarăş(i) în mijlocul codrului despre răsărit, şi merge p(r)in mijlocul codrului până în hotarul din sus. Şi cerând şi la răzăşii de Crăsnăşăni să arăte scrisori ca să să vadă, me-au dat un perilipsis cuprinzător scrisorilor lor, scriş(i) cu însuşi slova post(elni)ce(lului) G(h)eorg(h)i Folescul, fără a arăta veleturile, care silindu-i cu mare nevoie me-au arătat unile din scrisorile lor, de am pus veleturile cu slova mea. În care arată, întâiu, un ispisoc din 7054 april(ie) 9, de la domnul Petre V(oe)vod, întru care scriecă au venit înaintea domnii sale Toma Bancovici i

264

frate(le)său Danciul, i sora lor Mărunta, şi nepotul lor Ioan, şi prin mare jalobă cu mare mărturie şi cu megieşi(i) lor de pe înpregiur au arătat că dresile lor de cumpărătură ce le-au avut ei de la domnul Ştefan V(oe)vod pe satul lor Drăgoeşti, ce-i pe părăul Vlăşcinesii, când înpăratul turcescu au venit pără la Suceavă cu toate puterile sale s-au p(i)erdut. Şi întăreşte stăpânire numiţilor mai sus, hotărând ca de să vor mai afla niscaiva dresă de la acel Ştefan V(oe)vod, ce-i zic Lăcustă, să nu aibă nici o puteri înaintea aceştei cărţi. Al doile(a), o carte G(os)pod de la domnul Antohi Costandin V(oe)vod, din let 7208 iunie 25, scrie lui Apostol Coşăscul să meargă la sat la Crăsnăşăni, ce-i la ţinut(ul) Fălci(u), şi să aleagă cumpărătura Huibanului din din parte(a) Creţăştilor. Al triile(a), o adeverinţă încredinţată cu iscălitura dum(i)sale clucer(ului) Costandin Roset din let (...)32 întru care scrie că hotarnica ce are asupra părţii de moşie din satul Crăsnăşănii din let (...) arată că spre răsărit merge în codru până la hotarul episc(o)p(iei) Huşi, despre Lohan. Al patrule(a), o adeverinţă încredinţată cu iscălitura răpăosatului Kir Enoc(h)entie, episc(o)p(ul) Huşului din (vă)le(a)t 7267 mai 27, întru care scrie că un Iftimi, diaconul de Crăsnăşăni, om bătrân ca de 75 ani, au mărturisit cu sufletul lui cum că ştie şi au apucat pe un Savin, moşul lui Pitic şi a Ursului Vlăduş, că tră(i)e cu casile lui în Crăsnăşăni şi întâmplându-să de s-au făcut o moarte de om în Răcea au apucat să pătimească ace(a) moarte înpregiuraşi(i). Au fost rânduit şi satul Crăsnnăşănii la ace(a) moarte să plătească, şi după cum le-au fost lor cisla au pus şi pe acel Savin să de(a) ce la agiunge. Iar el n-au vrut să de(a), zicând că s-a duce şi a şide(a) pe moşia lui, şi trăgându-l Crăsnăşănii la giudecată, l-au îndatorit ori să de(a) ori să iasă din satul lor, şi mâniindu-să i-au stricat casa până în temelie, iar el s-au sculat şi ş(i)-au făcut casă în Neculeşti, unde au trăit până au murit. Al cincile(a), o carte de la domnul Ioan Teodor V(oe)vod, din let 7267 iul(i)e 6, întru care scrie răpăosatului Kir Enoc(h)entie, episc(o)p(ul) de Huş(i) şi lui Grigoraş Agărici vorn(i)c de poartă, că prin jaloba ce-au dat Vasile Idriceanu mazil, au arătat că la satul Crăsnăşănii şi la Leoşti pe Crasna are părţi de moşie baştină, cerşind să i le aleagă despre alţ(i) răzăş(i). Aceste(a) sint cuprinzătoare scrisori a răzăşilor de Crăsnăşăni şi a Tătărănilor cu care nu vre(a)u a sta în zarea dealului ce este între Crasna şi Lohan, neuitându-să la cursul altor moşii ce sint pe din josu de Neculeşti, pără unde dă Lohanul în Crasna şi a celorlante ce sint pe din sus de moşiile Tătărănilor, adică a dum(i)sale clucer(ului) Costandin Roset şi a altora, ce cer a să coborî în Lohan, şi încă cere a trece şi pără în matca văii Răci, cu care cerere a Crăsnăşănilor au dat îndestulă îndemnare nu numai Neculeştilor ce şi Tătărănilor cu celilante silişte a lor, însă Neculeştii şi Tătărănii cu celilante silişte a lor cer a să coborî numai pără în Lohan, măcar că Neculeştilor însăşi Crăsnăşănii le-au stătut cu totul înpotrivă, zicând că lor nu li să cade a să coborî la Lohan, că apoi le strică starea moşiei lor Drăgoeşti, ce cer să ia o bucată de loc Broştenilor şi o bucată din locul Creţăştilor, ca să facă Drăgoeşti. Adecă, din zarea dealului ce este deasupra văii Vlăştinesii, şi la vale spre apus şi piste iazul cel mare din Lohan, şi piste valea ce să c(h)eama Odaia Vlădicăi, şi p(r)in dumbravă şi piste drumu(l) Vasluiului ce mergi la Huş(i) 32

Nu este scris văleatul.

265

pără în zarea dealului Crasnii din sus de p(i)etrile despărţitoare Leoştilor dum(i)sale Stavăr de Berbiceni, şi în sus zarea pără în colţul Neculeştilor din sus şi Crăsnăşănilor din jos, şi apoi iarăş(i) spre răsărit p(r)in dumbravă şi piste Lohan, şi piste drumu(l) Creţăştilor ce merge la Huşi pără în zarea dealului, şi apoi zarea dealului în josu, în care zare de deal toate moşiile câte sint pi Lohan stau. Şi măcar că ei au arătat că au avut nestrămutată stăpânire pe această bucată de loc supt nume de Drăgoeşti, dar apoi însuşi ei au arătat că nici o stăpânire n-au avut, şi luând sama foarte cu amăruntul scrisorilor lor, întâiu am cerut ca să-mi dea spiţa neamului pentru Drăgoeşti, să vedem de să potriveşte cu spiţa neamului ce au din Crăsnăşăni, şi ei me-au răspuns că nu pot ţine minte, ce numai atâta ştiu că după cum pe patru bătrâni să înparte Crăsnăşănii, să înparte şi Drăgoeştii, dar măcar că pre(a) puţin me-au dat de am cetit tălmăcitura de la domnul Petre V(oe)vod, ce este încredinţat cu iscălitura polc(o)v(nicului) Pavăl, să vede că mai lipseşte nume dintr-acele ce-au mersu la Petru V(oe)vod, adecă că nu sint patru, ce mai mulţi, căci că pe unile le-au rasu. Al doile(a), că acest ispisoc nu ar fi arătători că ar fi avut vreo giudecată înaintea lui Petru V(oe)vod să prindă loc, sau că ar fi întăritori pe alte scrisori, ce este arătători că au arătat că prăpădindu-ş(i) scrisorile pe aceste moşii şi pe arătate lor le întăreşte stăpânire(a). Al triile(a), că ei şăd şi au şăzut din neam în neam în Crăsnăşăni, cale de giumătate de ceas de la acest loc, cum de au privat stăpânind episc(o)p(ia) dacă au fost adevărată arătarea lor cătră Petru V(oe)vod şi mai vârtos având şi ispisoc de întăritură, dar să înţălege vederat că arătarea ce au făcut cătră Petru V(oe)vod nu au fost adevărată după vec(h)ea stăpânire ce să vedi la episc(o)p(ie) nesupărată de nimene, şi nici ispisocul nu este a lor, ce intrat în mâna lor, după cum să află un răvaş la logof(ă)t(ul) G(h)eorg(h)i Popăscul ot Costeşti, din ţinut(ul) Tutovii, ci au datu preotul Costandin din Crăsnăşăni, în care arată că l-au luat de la Popăscul având trebuinţă la pricina de giudecată ce au răzăşii de Crăsnăşăni cu episc(o)p(ia), şi pără îl va da să fie răvaşul în loc de sinet, răzăş fiind şi acel preotul Costandin în moşia Crăsnăşănii, înpreună cu jăluitorii. Şi dintr-acesta vederat să cunoaşte că numai o supărare dau sfintei episcopii fără de nici un cuvânt de dreptate, măcar că nu scrie nici la ce ţinut este, şi de ar fi fost la acest loc trebuia să zică că-i pe Lohan, fiind o vale mare şi numită, şi trece p(r)in mijlocul cerirei lor. Iar Vlăştineasa este o vale din muc(h)ea dealului despre răsărit de Lohan şi pără în şăs, după cum toate moşiile ce sint pe Lohan aşa le pomeneşte că sint pe Lohan. Mai cer acum răzăşii de Crăsnăşăni a intra şi în trupu(l) moşiei Creţăştii a episcopiei cu carte(a) pomenită de la domnul Antohi Costandin V(oe)vod, unde nici o dată stăpânire până acum n-au avut. Dar luând sama foarte cu amăruntul cărţii aceştia să vede că Antohi V(oe)vod scrie lui Apostol Coşăscul să m(e)argă la satul Crăsnăşănii, ce-i la ţinut(ul) Fălci(u), şi să aleagă cumpărătura Huibanului din partea Creţăştilor, care este bătrânul lui Duguleiu. Vederat dar să cunoaşte că scrie să hotărască la Crăsnăşăni şi să aleagă partea Huibanului din parte(a) Creţăştilor, iar nu să hotărască la Creţăşti, după cum şi din suretul clucer(ului) Costandiin Roset di pe ispisocul lui Mihai V(oe)vod , arată că bătrânul lui Duguleiu este în Crăsnăşăni, şi-i cunoscut că nu pot a cere , căci Creţăştii din vec(h)ime s-au stăpânit de episc(o)p(ie) tot trupul, precum să cunoaşte din scrisorile arătate. Asămine(a) am luat sama şi pentru adeverinţa

266

încredinţată cu iscălitura răpăosatului episc(o)p Enoc(h)entie , că nu să cunoaşte că ar fi mărturisit Iftimi Diaconul că Crăsnăşănii au a merge pără în valea Răcii, sau după cum cer ei acum la episcopie, să stăpânească din obârşia Dreslavăţului la răscruci, şi apoi să apuce zarea dealului ce merge pe deasupra Oc(h)iului şi pe deasupra fundului Văii Răci, şi să apuce în josu pe muc(h)ea dealului ce este pe deasupra fundului Văii Vlăştinesii / care muc(h)e merge în josu pe deasupra Creţăştilor şi în jos pără unde stau Creţăştii şi Lungaşi şi toate celelante moşii mai din josu de pe Lohan / pără în Vlăştineasa, zicând că această înţălegere are pomenita hotarnică a lui Ionaş Cehan pit(ar). Apoi dacă ar fi precum ei cer, nu ar zice în hotarnică că din răscruci merge p(r)in obârşia Văii Răci în dreptul locului pre spre deal până în Vlăştineasa, căci dacă ar fi hotărât precum ei cer acum, nu este deal ca să m(e)argă pre spre deal în Vlăştineasa, ce ar fi zis că din răscruci apucă în sus zarea dealului pe deasupra Oc(h)iului încungiurând Valea Răcii, şi în jos tot muc(h)ea pără mai de în Vlăştineasa. Şi dacă merge şi aşa pe zare pe deasupra Văii Răci, tot răzăşii de Crăsnăşăni nu au moşie în Răcea, căci nu să coboară la Răcea cu cerire(a) ce fac. Dar să înţălege aşa cum că întâmplându-să ace(a) moarte de om în Răcea, au aruncat să plătească înpregiuraşi(i), după cum au aruncat şi pe satul Crăsnăşăni, care dacă ar fi fost să plătească moartea pentru că Crăsnăşănii merge în Răcea, ei nu ar fi stricat pără în temelie casa lui Pitic, ce şi din urmarea lor să înţălege că ei n-au plătit ca nişte moşani din locul morţii ce ca nişte înpregiuraş(i), precum şi din însuşi adeverinţa ssă înţelege că ca nişte înpregiuraşi au plătit, iar nu ca nişte moşani. Întors-au răzăşii de Crăsnăşii a zice că din răscruce pără în poiana Tomii curmeziş, şi asăminea şi din dreptul Vlăştinesii pără în poiana fundului Elanului, dacă nu-l are cuprins în hotarnică, lor li să cuvine ori este strein. Şi la aceasta au mare greşeală, că să înţelege precurat a cui loc este. Alexandru Radu V(oe)vod poronceşte cu pomenita carte lui Ionaşc Cehan33 pit(arul), ca să aleagă locul satului Broştenii de pe înpregiur despre târg, care aşa şi este că din zarea dealului Crasnii, din fundul Văii Popii în sus, asăminea şi de la Lohan şi de la gura drumului ce vine de la Lohan din sus, tot locul târgului au fost. Aşijderea şi de la pomii lui Stan, i de la lacul lui Drag spre răsărit / care acest loc să numea Pleşa / cum şi de la răscruci, i din Răcea în în jos, iară ş(i) asăminea să înţălege că au fost tot loc domnescu ce să ţine tot de Pleşa, fiind că pit(arul) Cihan n-au avut poroncă a hotărî despre alte părţi, ci numai despre târg, care şi însuşi mărturiseşte prin mărturia lui, că au ales sat(ul) Broştenii de cătră târg, şi cum dă în Vlăştineasa îndată arată că-i Creţăşti şi şi stă. Asăminea(a) să înţălege şi din pomenitul ispisoc a domnului Neculai Alexandru V(oe)vod, ce dă miluire sfintei episc(o)p(ii) o bucată de loc domnescu ce să c(h)iamă Pleşa în mijlocul altor moşii a episc(o)p(iei), după cum şi este. Deci, acum cunoscând-şi răzăşii de Crăsnăşăni că cerirea ce face de a merge din Lohan spre răsărit pără în zarea dealului sau şi în Răcea, că este greşită, însuş(i) ei de a lor bună vo(i)e s-au lăsat. Am luat sama şi pentru adeverinţa ce au dat-o dum(nea)lui Costandin Roset, în care scrie că hotarnica ce o are dum(nea)lui asupra părţii de moşie din satul Crăsnăşănii arată că spre răsărit merge şi în codru până la hotarul episcopiei 33

Ţehan în text.

267

despre Lohan, pe care hotarnică dându-o dum(nea)lui clucer(ul) am văzut arătând că unul / a căruia iscălitură nu s-au putut citi fiind hârtia roasă / fiind rânduit hotarnic înpreună cu Onilă biv c(h)ihaie ot Crăsnăşăni, moşan, i Ion Baciul moşan, la (vă)le(a)t 7216 iuni(e) 28, s-au măsurat sat(ul) Crăsnăşăni peste tot în frunte pe patru bătrâni, şi s-au aflat câte 60 pământuri pe un bătrân, şi aceşti arătaţ(i) au mai măsurat şi acel bătrân a lui Dugulei, care l-au hotărât mai în trecuta vremi Buhăescul vor(ni)c(ul), şi din sus să hotărăşti cu stâlpii desprehotarul Tătărănilor. Iar din josu iar este stâlpit despre răzeşi, şi mai alegând şi 14 pământuri de la Vasile Boţul, cumpărătură cu zapisul dum(i)sale vor(ni)c(ului) Iordac(h)e, şi după ce arată cum s-au stâlpit , arată că această hliză agiunge despre răsărit şi în codru până la hotarul episc(o)p(iei) ot Huşi despre Lohan, care dintr-aceasta să înţălege curat că acesta ce au hotărât au umblat după hotarăle Buhăescului, pe care le şi arată de bune. Iar dacă le-ar fi cunoscut de răle ar fi arătat la c eloc este greş(e)ala, iar pentru că arată despre răsărit şi în codru până la hotarul episc(o)p(iei) ot Huşi despre Lohan să să coboare pără în Lohan, nu este cu putinţă, căci acesta ce au hotărât au urmat hotarălor Buhăescului, ce este arătat în ispisocu(l) domnului Mihai V(oie)vod. Şi acela curat arată că ţine zarea dealului. Am luat sama şi pentru cartea domnului Ioan Teodor V(oe)vod, ce scrie răpăosatului Enoc(h)entie, episc(o)p(ul) Huşului, şi lui Grigoraş Agărici vor(ni)c(ul) porţii, ca să aleagă despre alţ(i) răzăş(i) parte(a) lui Vasile Idriceanu din sat din Crăsnăşăni şi Leoşti pe Crasna, cu care carte sint ei la prepus că ducându-o la numitul episc(o)p, au lăsat scrisorile Crăsnăşănilor şi le-ar fi ascuns răpăosat(ul), şi de or fi la episc(o)p(ie) acum, ei nu ştiu. Care pentru aceasta arătând preosfinţiei sale părintelui, m-au încredinţat că nici o scrisoare de a răzăşilor nu găsăşte. Apoi stând cu luare aminte, să vede curat cerirea cu supărare ce fac acum sfintei episc(o)p(ii), că această scrisoare este scoasă de părinţii lor, şi dacă ei ar fi ştiut că moşia lor este şi pe Lohan, ar fi zis că este pe Crasna şi Lohan, şi pute acum să aibă oareşce măcar o dovadă că sint Crăsnăşănii şi pe Lohan, dar să cunoaşte că părinţii acestora nu au fost acest feliu de oameni supărători, ce ceia ce ştia dreptul undii a lor, cere (...)34 Luat-am sama şi suretului scos de Iordac(h)e Momicicu, şi încredinţat cu iscălitura răposatului Enoc(h)ente, episc(o)p(ul) Huşului, ce scrie că hotarul Măţiganilor să începi din dealul Crasnii despre răsărit, din mijlocul codrului, din care curat să înţălege că dealul Crasnii ce este despre răsărit, că au fost pe la ace(a) vremi cu pădure atât în faţa despre apus, şi fiind lăcuit de sate s-au stricat , dar sămne tot să cunosc, cum şi faţa despre răsărit, iar fiind mai cu depărtare de sat şi în stăpânirea episc(o)p(iei), este mai multă pădure, şi apoi dacă aceia este mai văzută, nu pot să m(e)argă unde or găsi pădure, căci şi Cârstea Iamandi biv pah(arnic) cu cialanţi, arată că să începe din dealul Crasnii despre răsărit din mijlocul codrului, dar zice îndată că să pogoară la vale spre apus şi după ce vine şi marginea din jos arătând, zice că su(i)e în pădure până iarăş(i) în mijlocul codrului, din care a lui hotărâtură vederat să cunoaşte că el au stătut făcând capăt moşiei unde au fost mai (î)nainte locul, adecă zarea dealului, după cum stau şi toate moşiile ce sint pe din sus de aceste(a), iar nu să să scoboare pe coastă unde cer ei acum. Căci dacă ar fi 34

Spaţiu gol.

268

făcut acest loc capăt moşiei ar fi zis, că din mijlocul codrului apucă la deal şi apoi la vale la Crasna. Asămine(a) şi când vine pe din jos marginea suindu-să la deal la pădure să scoboară la vale pără în mijlocul codrului. Spre dovadă cerirei, răzăşii de Crăsnăşăni şi Tătărăni cu celilante silişte a lor, me-au arătat o peatră ce este supt slova Dz, ce este spre răsărit cu 90 stânj(eni) de la peatra de supt slova J, care peatră caută în sus şi în josu zarea dealului, dar oareşce în prăvalu despre Lohan. Aşijderea, me-au arătat şi un bour ce este în coasta văii izvorului despre apus întrun stejar arsu ce este supt slova I, cerând ca tot trupul Crăsnăşănilor şi a Tătărănilor cu celilante să să scoboare la apa Lohanului pără la podu(l) de supt slova Z, care loc măsurându-să marginea lungului pe din sus 1580 stânj(eni), iar de la podul Lohanului şi pără în dreptul fundului văii Răci este 570 stânj(eni). Iar capătul despre răsărit până în fundul văii nu s-au putut măsura fiind codru şi dăr(â)mat, cum nici pe matca văii Răci, asăminea nici pe zarea dealului pe deasupra Vlăştinesii, cum nici din dealu(l) Vlăştinesii până în Lohan fiind tot asămine(a) loc greu. Iar de la Lohan până în zarea dealului este 1330 stânj(eni), iar pe Lohan este 1050 stânj(eni). Aşijdere(a) nu s-au putut măsura nici capătul cerirei de Drăgoeşti din fundul Vlăştinesei, nici din fundul Vlăştinesei până în Lohan lungul. Iar din apa Lohanului pără în zarea dealului Crasnei este 1030 stânj(eni), cum şi capătul despre apus pe zarea dealului Crasnei este 690 stânj(eni), iar pe Lohan este 800 stânj(eni). Iar Neculeştii cer după măsura pe zarea dealului Crasnei şi la Lohan, adecă 153 stânj(eni). Aşijderea şi Tătărănii cu siliştile lor cer ca după soma pe zarea dealului Crasnei să stăpânească şi în Lohan. Şi măcar că nu s-au măsurat pe zarea dealului fiind codru şi dăr(â)mat precum mai sus s-au arătat, dar după suma stânjinilor ce au pe Crasna rămâind să(...) şi la Lohan, fără sminteală trebu(i)e să treacă de la valea Popii în sus, fiind de la pod şi pără la valea Popii numai 750 stânj(eni), iar Creţăştii au rămas pe Lohan numai 1340 stânj(eni), iar capătul la răsărit şi lungurile de la răsărit până în Lohan fiind tot codru şi dăr(â)mat nu s-au putut măsura. Drept aceasta, după toate dovezile de îmbi părţile au adus vec(h)ilii sfintei episc(o)p(ii) pe Vasile Ostahi, om de 80 ani, i Vasile Evstrate, om de 70 ani, i Grigoraş Pas vor(ni)c, oameni ce s-au născut şi tră(i)esc în Creţăşti, şi au mărturisit că nici odată răzăşi(i) de Crăsnăşăni cu stăpânire din zarea dealului Crasnei nu s-au întins la Lohan, cum nici Neculeştii, nici Tătărănii, şi încă Vasile Ostahi au spus şi de răpăosatul Teofil episc(o)p, că au dat tătânesău dijma câtă să va strânge de pe Lohan, pe care au şi luat-o toată, nesupărat fiind de nimene. Şi când au ezit răpăosatul episc(o)p iazul cel mic de pe Lohan din sus l-au ezit cu clăci şi au fost şi Crăsnăşăni(i). Osăbit au arătat că în viaţa răpăosatului Enoc(h)entii au venit răpos(a)t(ul) stol(ni)c Ioniţ Miclescul şi au hotărât Creţăştii pe zarea dealului Crasnei cu p(i)etre şi bouri, căci pe celelante margini nu era trebuinţă fiind că să hotă(râ)se tot cu moşiile episc(o)p(iei), precum acum s-au găsit câteva p(i)etre vec(h)i şi bouri dar hotarnica nu s-au găsit. Andrei Frimu, om de 80 ani, i Grigoraş Darie de 70, şi Ştefan Aioaniide 70 ani, au mărturisit că nestrămutat au stăpânit episc(o)p(ia) despre Răcea p(r)in poiana Tomii, p(r)in poiana Răcii, şi p(r)in fundul Elanului, pără în capătul Creţăştilor, fără de nici o supărare. Înpotriva marturilor răzăşi(i) cu toţii au răspunsu, că nu numai că n-au fost opriţ(i) cu vitile lor a umbla pe parte(a) despre Lohan, dar nici de la pădure de a nu-ş(i) lua cele trebuincioasă, care cât pentru hrana bucatelor i luatul lemnului ce zic că nu ar fi fost opriţ(i), cu

269

aceasta nu pot a să agiuta ca să rămâie stăpânitori pe locul acesta, căci este ştiut că în parte(a) de josu nu este atâta stăpânire pe moşii, mai ales la pădure au fost sloboz(i), după cum sint şi pără acum, nu numai la acel loc, ce peste tot locul. Şi stând cu mare luare aminte, întâiu pentru o bucată de loc din trupul Broştenilor i din Creţăşti, ce cer ca să facă Drăgoeşti, nici cu un c(h)ip nu pot a intra, şi după toate dovezile ce s-au arătat mai sus, măcar de or zice răzăşi(i) că nu s-au stăpânit ace(a) bucată de loc supt nume de Drăgoeşti, ca să o poată lua. Dar valea Vlăştinesii este ştiută de toţi tot cu acest nume şi le era îndestul cu lesnire de a-ş(i) pute(a) găsi Drăgoeşti(i), dar aşa să înţălege că n-au fost dreaptă arătarea ce au făcut cătră Petru V(oie)vod, şi nu au nici dreptate a da supărare. Al doile(a) pentru cerire(a) ce fac a intre părtaşi înpregiuraşi cu cartea domnului Antiohi Costandin V(oe)vod, se cunoaşte vederat că porunceşte să m(e)argă la Crăsnăşăni şi să aleagă parte(a) Huibanului din bătrânu(l) lui Dugulei pe care îl şi stăpâneşti clucer(ul) Costandin Roset, şi-i cunoscut că n-au în Creţăşti. Al triile(a) pentru cerire(a) ce face ca să stăpâniască în Răcea, că ar fi plătit mo(a)rte de om în Răcea ca nişte moşani, să cunoaşte din însuş(i) urmărilor cu stricarea casii lui Pitic, căci el n-au fost moşan în Crăsnăşăni, precum şi în adeverinţă arată că împregiuraşii au plătit, aşa şi este. Aşijderea, şi pentru bucata ace(a) de loc din răscruci până în poiana Tomii, şi din fundul Elanului în sus, că ori lor li se cuvine, ori este strein. Iarăş(i) să cunoaşte că nici a lor este, nici strein, după cum să cunoaşte şi din cartea de la Alexandru Radu V(oie)vod ce scrie lui Ionaş Cehan pit(arul), să aleagă locul satului Broştenii despre înpregiur despre târg, ce loc domnesc fiind Neculai Alexandru V(oie)vod îl dă danie sfintei episc(o)p(ii). Al patrule(a), pentru cerire(a) ce fac Tătărănii cu siliştile lor, i Crăsnăşănii, i Neculeştii, ca să să scoboare pără în Lohan sau pe coastă, nu este cu putinţ(ă), căci întâiu în hotarnica lui Cehan arată după ce vine la Lohan, că ia Lohanul în sus pără în valea Popii / care vale este despre apus de Lohan / şi spre Crasna înpotriva locului până în hotarul Crasnei, şi să cunoaşte că viind în valea Popii, după ce (i)esă dintr-însa mai merge până în hotarul Crasnei. Al doile(a), la giudecata ce-au avut la Vasile V(oie)vod, episcopia cu târgoveţii, iarăş(i) pentru această bucată de loc, ce este despre apus de Lohan, atât după cercetarea ce s-au făcut la faţa locului de Toma vor(ni)c(ul), cât şi înaintea domniei sale, hotărăşte că din valea Popii în josu, şi între hotarul satelor episc(o)p(iei), este tot loc a episc(o)p(iei). Al triile(a), şi după ispisocul domnului Mihai V(oe)vod, vederat să cunoaşte că hotărând Vasile Buhăescul înpreună cu Bosie şi Burgele(a), ce era moşani în moşiile de pe Crasna, arată curat că moşiile de pe Crasna despre răsărit merg pe zarea dealului Crasnei. Deci, puterea scrisorilor ce sint la episc(o)p(ie) şi după cursul moşiilor ce sint pe Crasna din jos de Neculeşti, şi după cursul moşiilor clucer(ului) Costandin Roset ce sint cuprinsă în ispisoc(ul) domnului Mihai Racoviţ(ă) V(oe)vod, şi a altora ce sint pe din sus de siliştile Tătărănilor, care purcedire a tuturor le este tot din ţinut(ul) Vasluiului mai de o potrivă, şi după o hotarnică ce s-au găsit acum din let 1767 decemvri(e) 4, pe parte(a) episcopiei din Tătărăni, făcută de un Andrei Miţălea hotarnic cu alţii, încredinţată cu iscălitura dum(i)sale logof(ătul) Costandin Greceanu, fiind la ace(a) vreme stolnic şi isprav(ni)c de Fălciu, i de răpăosatul Vasile Adam jic(ni)ce(r), în care arată că capătul despre răsărit merge pe zarea dealului, nici cu un c(h)ip din zarea dealului Crasnei nu să pot pogorî la vale spre

270

apus, ce să ţie tot cursul megieşitelor moşii, având toată dreptatea sfânta episc(o)p(ie) a stăpâni pără în zarea dealului Crasnei. Au arătat vec(h)ilul episc(o)p(iei) şi scrisorile pe un bătrân din Crăsnăşăni. Întâiu, un suret de pe măsoriştea Crăsnăşănilor ce s-au hotărât dinpreună cu răzăşi(i) şi cu alţi înpregiuraşi din let 7249 iul(i)e 23, iscălit un Neculai Ban globnic, i Crăciun diaconul, i Creţu diaconul, i Timofti Bârsă vor(ni)c, i Ion Iuraşcu ot Tătărăni mart(or), i Todiraşcu ot tam mart(or), i Timofti Marcu au scris. În care arată că sint 37 funii, 11 stânj(eni), pe fruntea locului, şi funie de 20 stânj(eni), şi stânj(enul) de 8 palme, pe care îi înparte pe patru bătrâni, care luând sama, măcar de nu-şi arată la ce loc s-au măsurat, dar să înţălege din măsoriştea ce au făcut înpreună cu toţi răzăşii pe şăsul Crasnei, care după cum arată în ispisoc de pe care este scos suretul pomenit s-au aflat 751 stânj(eni), ce să socoteşte a fi cu palmă proastă, căci într-a ace(a) vremi nu era palmă G(os)pod. Iar eu acum măsurând cu palmă G(os)pod au (i)eşit 665 stânj(eni), din care scoţind din tot stânjenul câte o palmă, nu să potriveşte măsura de acum ce ce(a) de atunce(a) numai cu 2 stânj(eni), 7 palme. Iată, dar că la acest loc s-au măsurat, apoi dacă pe acest loc îl numeşti fruntea locului, căci numai cu 400 stânj(eni) îi mai lungă moşia la apus decât pără în zarea dealului la răsărit, cum poate să mai treacă din zarea dealului din cursul altor moşii, căci de o vre(a) a zice răzăşii că fruntea locului este pe zarea dealului, trebuie să să arate 855 stânj(eni), dar nu 751, sau de or vre(a) a zice mai la vale spre Lohan sau pe Lohan trebuie să iasă şi mai mulţi. Căci cu cât merge mai spre răsărit cerirea lor, cu atâta să mai lăţăşte, ce dar este cunoscut că fruntea locului o numeşte pe Crasna, şi nu poate dar nici cu un c(h)ip a să mai coborî din zarea dealului Crasnei spre răsărit. Al doile(a), o scrisoare din (vă)le(a)t 1764 iul(i)e 5, de la patru fraţi, anume Manole, i Costandin, i Vasile şi Antohi, feciori Ilincăi Gotculesii, în care arată că au dat de a lor bună vo(i)e parte(a) lor de moşie ce s-ar alege din Crăsnăşăni, ce este la ţinut(ul) Fălci(ului), pe apa Crasnii, danie sfintei episc(o)pii, care şi lor li să trage de pe moşii lor Gotculeştii. Al triile(a), un zapis din 1764 iul(i)e 5, tot de la aceşti 4 fraţi, pe care arată că pentru parte(a) lor din moşia Crăsnăşăni ce-au dat-o danie episc(o)p(iei), s-au aşăzat pentru c(h)eltuiala ce-au făcut cu dezbatirea aceştii moşii să le de(a) 12 lei pe care i-au şi dat. Al patrule(a), un zapis din 1765 sept(em)v(rie) 25, de la un G(h)eorg(h)i Gotcă ot Lăpuşna, înpreună cu fii(i) lor, într-u care arată că având moşie la Crăsnăşăni cumpărătură de la bunul lui Ioan Gotcă, şi văzind că au dat danie episc(o)p(iei) toţi alţi fraţi a lui şi au rămas numai parte(a) sa, au dat-o şi el danie. Al cincile(a), un zapis din let 7272 april(ie) 23, de la Lupul Codreanu sin Tudor, i nepoata Tofanii, fata lui Maftei, încredinţat şi de Ioan Botezat, în care arată că rămâindu-i multă datorie părinţască asupră-i au vândut toată parte(a) câtă să va alegi din Crăsnăşăni, a mânesa Tudora, fata Stahiei, ce să trage din Matei Gotcă drepr (...) 35 lei, jic(ni)ce(rului) Stefăniţ(ă) Iamandi. Al şasele(a), un zapis din let 7272 mai 1, de la jic(ni)ce(rul) Stefăniţ(ă) Iamandi, încredinţat şi de Ioan Botezat, în cari arată că au dat danie episc(o)p(iei) toată partea din moşia Crăsnăşănii ce o are cumpărătură de la Lupul sin Codreanu sin Tudorii, ce este pe Crasna, la ţinut(ul) Fălci(u). Al şeptele(a), un zapis din let 7272 iuni(e) 5, de la Ursul Gotcă, scris de preot(ul) 35

Lipsă.

271

Ştefan din curtea G(os)pod, cu zisa Ursului, în care arată că pentru parte(a) sa câtă să va alegi din moşia Crăsnăşănii ot ţinut(ul) Fălci(u), ce o are ocină de la părinţii săi, au dat-o danie episc(o)p(iei), care din sus să hotărăşte cu moşia episc(o)p(iei), iar din jos cu neamul său Corcăeştii. Al optule(a), un zapis din let 7273, gen(a)r 3, de la preoteasa Teodori, iscălit de preot(ul) Zamfir sin preotesii, i Simion Turbatu, scris de preot(ul) Ştefan ot Vovidenie, cu zisa preotesii ş(i)-a preotului Zamfir, în care arată că este fata Aniţii, sora răp(osa)t(ului) Mihăilă logo(fă)t(ul), şi că de a lor bună vo(i)e au dăruit dreaptă ocină şi moşie strămoş(e)ască ce are în sat în Crăsnăşăni, pe apa Crasnei, ţinut(ul) Fălciu, câtă să va alegi, episcopiei Huşului. Al noule(a), un zapis din let 7279 avgust 9, de la pit(arul) Ioniţ(ă) Gafincu, fiind întrace(a) vreme căp(i)t(an), încredinţat de Pahomie proin egum(en) Putnii, i de Sofronie proin egumenu, i de Aron iconom, i de Iorest Dan, în care arată că înpreună cu soţul dum(i)sale Catrina, fata lui Stavăr Pantazi, că pentru bătrânul Gotcă ce are episc(o)p(ia) în Crăsnăşăni, pe Crasna, la ţinut(ul) Fălci(u), având trebuinţ(ă) s-au rugat ca să il de(a) cu sc(h)imbu, pământ pentru pământ, şi neavând acum să de(a), ş(i)-au cerut vo(i)e de o lună ca să găs(e)ască moşie pe Crasna oriunde şi să de(a) episc(o)p(iei) în locul acestui bătrân. Iar neavând moşie pe Crasna, să fie volnică episc(o)p(ia) a stăpâni în parte(a) de moşie din Hermineşti, în care au stăpânit Idriceneştii, pe câtă somă de pământ a fi bătrânu(l) lui Gotcă din Crăsnăşăni, fiind că pentru parte(a) de moşie Hermăneştii, ce au avut-o Idriceanu sau dat bătrânul lui Gotcă în stăpânirea Idricineştilor ot Crăsnăşăni. Al zăcile(a), un suret din (vă)le(a)t 1787 dec(em)v(rie) 1, în care arată Iorest Dan proin dic(h)iu că l-au scos de pe izvodul de moşii din Crăsnăşăni ce este iscălit de câţiva răzăşi şi de răp(o)sat(ul) Iordac(h)i Canta vel log(o)făt, în care arată că au rămas dreaptă ocină a lor, afară din vânzătorii de la velet 7258 iuni(e) 2, pe care suret arată că l-au scos cum au măsurat Crăsnăşănii din porunca preosfinţiei sale părintelui Iacov mitropolit, ce era la ace(a) vreme episcop Huşului, fiind rânduit să-şi hotărască, şi lungind răzăşii din zi în zi au rămas neisprăvit. Şi după ce arată bătrânii şi cine să trage din ei, să arată şi aceasta că aceşti răzăşi care au ştiut fieştecare părţile au făcut izvodul acest pomenit şi mai jos sau şi iscălit puind şi degetele care n-au ştiut carte, şi după cum au ştiut cu sufletele lor au făcut acest izvod de l-au iscălit şi dum(nea)lui vel log(o)făt, în care sânt iscăliţi erei Lăscărac(h)e, Ioan Idriceanu mazil, Iftimi diaconul, Dănilă armaşul, Andronac(h)e vor(ni)c, Ilinca, fata lui Ion Nalu, Crâstea Baciu, Gavril Baciul, şi-(i) iscălit şi Iordac(h)e Canta vel log(o)făt. Şi apoi este arătată şi spiţa. Înpotriva acestora au răspuns răzăşii că episc(o)p(ia) nestăpânind niciodată nu pot ai da parte(a) acum, care aceasta nimică nu-i agiută, căci dacă episc(o)p(ia) niciodată n-au stăpânit sau că scrisorile pomenite sânt rele, pentru ce luând pit(arul) Ioniţ(ă) Gafencu cu sc(h)imbu de la episc(o)p(ie) au primit şi au dat pit(arul) Gafencu înpotriva aceştia parte(a) lor din Hermineşti. Iar după ce s-au giudecat Gafencu cu neamul Idriceneştilor la divan, şi rămâind Idriceneştii cum că n-au avut parte în Hermineşti rămăsăsă dar a-şi stăpâni episc(o)p(ia) parte(a) sa din Crăsnăşăni, şi în vremea când era preosfinţia sa părintele episcopul Romanului, Kir Veniamin Episc(o)p de Huşi, neamul Idriceneştilor viind la mine m-au rugat ca ori cu ce c(h)ip voi şti să eu parte(a) episc(o)p(iei) din Crăsnăşăni şi să le-o dau lor, şi ei îm(i) vor da scrisorile Hermăneştilor ca să mă giudec cu pit(arul) Gafencu, să iau parte(a) lor din Hermăneşti şi eu n-am primit.

272

Iată dar că şi dintr-aceste(a) să cunoaşte că ei nemaivrând a supăra episc(o)pia, n-au vrut a da dreptul său, iar episc(o)pia are toată dreptete(a) a-ş(i) trage părţile din Crăsnăşăni după putere(a) scrisorilor, şi fiind că ei nu s-au primit au rămas ca de la luminatul Divan să li să hotărască, puindu-le zi de soroc la amândoao părţile, ca la Sfi(n)t(ul) Dimitrie după vremea lucrului să meargă la luminat(ul) Divan, de unde să li să de(a) ce(a) de ce(a) desăvârşit(ă) hotărâre. Iar eu precum am aflat adevărul arăt prin această mărturie făcând şi hartă înc(h)ipuiotare de starea locului, iscălită fiind de amândoao părţile, pe care le-am dat preosfinţiei sale părintelui episcopului, rămâind ca să cercetez(e), atât dum(nea)lui pah(arnicul) Grigoraş Costac(h)e, cât şi dum(nea)lor boerii isprav(ni)ci, şi căutând harta şi cercetând mărturie, de vor socoti cum că cu dreptul am arătat, le vor încredinţa cu a dum(nealo)r iscălituri, iar de nu vor da altile la oricare parte vor socoti. Iar eu cel ceia ce am găsit într-u adevăr, am dat şi am iscălit. 1800 Iunie 20 Matei Negel pah(arnic)

D.A.N.I.C., F.E.H., VI / 4, f. 1-22v, Original, bine conservat. 224.- 1800 decembrie 10 -. Mărturie hotarnică a moşiilor răzeşeşti Tătărăni şi Crăsnăşăni din ţinutul Fălciului, dinspre moşiile episcopiei Huşilor, stabilindu-se hotarul pe culmea dealului Crasna, iar nu cum cereau răzeşii până în apa Lohanului. Răzăşii moşiilor Tătărănii şi Crăsnăşănii de la ţinut(ul) Fălciului prin jalobele ce au dată cătră Prea Înălţatul nostru domn, mărie sa Costandin Alexandru Ipsilant V(oi)evod, arătând că moşiile lor s-ar fi înpresurând cu asuprire despre moşiilei sfintei episcopii Huşului, au adus luminată cartea înălţimei sale, întru care ni să porunceşte ca înşine mergând la starea locului şi cercetând pricinile între hotarăle moşiilor acestor răzăşi şi între ale sfintei episcopii precum vom afla, să-i dăm mărturie de cercetarea pricinii înpreună cu hartă întocma(i) după starea locului la partea ce va avea dreptate. Deci, întru acea vreme nefiindu-ne în putinţă a ne aduna înpreună la acea poruncită cercetare, şi prea sfinţie sa părintele G(h)erasim, episcopul sfintei episcopii Huşului îndestule supărări pătimind despre aceşti răzăşi, şi prin jalobă făcând cerere cătră înălţimea sa ca să fiu rânduit şi eu pah(arnicul) Grigoraş Costac(h)i, înpreună cu dum(nea)lui Mafteiu Negel, a face cercetarea aceasta, cu primirea răzăşilor au mers dum(nea)lui pah(arnicul) Maftei la starea locului, şi după cercetarea ce au făcut, precum din scrisori şi din mărturisiri au aflat dreptul, înpreună cu mărturie de curgerea pricinii, făcând şi hartă li-au dat prea sfinţi(e)i sale părintelui episcopului. După care într-atâtea rânduri făcându-ne preasfinţie sa cereri ca şi noi să cercetăm mărturia şi harta dum(i)sale pah(arnicului) Mafteiu, şi privind şi starea locului întru ceia ce vom cunoaşte vreo parte strâmbătăţită, după scrisori şi

273

după starea locului să îndreptăm, şi împreună cu dum(nea)lui pah(arnicul) Mafteiu să iscălesc întru ace(e)a ce va fi drept. Deci, adunându-ne şi noi aicea la Huşi, şi după cele de mai înainte luminate porunci intrând în cercetarea pricinii aceştia, întâi s-au întrebat pe răzăşi de sânt ei mulţămiţ(i) cu harta ce au făcut dum(nealui) pah(arnicul) s-au de cer ca să să facă de cătră noi altă hartă, la care cu toţii au răspuns cum că harta nici o greş(e)ală nu are, ci iaste întocma(i) după starea locului înc(h)ipuită şi că ei să mulţămesc cu acea hartă, mai ales fiind şi iscălită de unul dintre acei răzăşi G(h)eorg(h)i Folescul post(elni)ce(l), din care răspuns şi primire a lor s-au cunoscut că numai iaste trebuinţă a să mai face şi altă hartă de cătră noi, de vreme ce au iscălit pe acea făcută de dum(nea)lui pah(arnicul) Maftei, şi au rămas şi mulţămind cu acea hartă, fără numai atâta au adaos a face cerere răzăşii ca din zarea dealului Crasnei despre răsărit, unde să opresc aceste(a) de mai sus arătate moşii a lor, să să pogoare cu stăpânirea pân(ă) în apa Lohanului cu moşiile acestea a lor, zicând că acea bucată de loc ar fi şi din trupul moşiilor lor, şi ar fi şi altă osăbită silişte ce o fac că ar fi Drăgoeştii, asupra căreia cereri a lor li s-au cerut de cătră noi ca să arăte (...) scrisori dovezi cu care să să poată pogorî din zarea dealului Crasnei despre răsărit pân(ă) în apa Lohanului, ca să cuprindă acea bucată de loc, sau vreo dovadă că ar fi Drăgoeştii acolo unde ei îi numesc, să ne arăte. Şi la aceasta nici o scrisoare nu neau arătat fără numai cu gura făcea cererea aceasta, măcar că noi lăsând de o parte acea făr(ă) de scrisori cerere a lor şi vrând a afla pentru acea bucată de loc la a cui stăpânire să cade a fi după dovezi(le) ce vom putea găsi, am întrebat şi pe preasfinţie sa părintele G(h)erasim, episcopul Huşului cu ce scrisori şi dovezi stăpâneşte acea bucată de loc, să ne arăte. Şi prea sfinţie sa ne-au arătat un hrisov din 7154 avgust 20, de la domnul Vasilii V(oie)v(o)d, întru care arată că au venit şoltuzul şi cu toţ(i) târgoveţii din târgul Huşi şi s-au tras cu toţii de faţă înaintea domniei sale cu părintele Kir Gedeon, episcopul Huşului pentru o bucată de hotar ce iaste între hotarul târgului şi între hotarul satelor episcopiei, zicând şoltuzul şi cu toţ(i) târgoveţii, precum că acea bucată de pământ iaste din hotarul târgului Huşului, iar sfinţie sa au răspuns că acea bucată de loc iaste din hotarul satelor episcopiei, precum au arătat înaintea domniei sale şi ispisoace de la alţi întru sfinţi odihniţ(i) domni. Şi arată domnul Vasile V(oie)v(o)d prin acel hrisov ce s-au văzut acum, că au cercetat şi domnia sa cu tot sfatul, şi puind la cale au trimis pe cinstit şi credincios boieriul domniei sale dum(nea)lui Toma, vel vornic de Ţara de Sus, ca să facă cercetare prin oameni buni şi bătrâni pentru rândul acelei bucăţ(i) de pământ cui să cuvine, şi mergând numitul boieriu cu mulţi oameni buni, au ales hotarul târgului de cătră hotarul satelor episcopiei, începând hotarul târgului Huşului din jos de valea Popii, mai din sus de sămn, iar hotarul episcopiei din valea Popii din jos iarăş(i) de sămn. Apoi şoltuzul şi cu toţ(i) târgoveţii au rămas dinaintea domniei sale şi a toată legea ţerii, pentru că sau aflat întru adivăr precum ei nu au nici o treabă cu acea bucată de pământ ce iaste din jos de valea Popii, pentru că iaste dreaptă ocină şi moşie şi danie de la cei de la cei mai dinainte de domnia sa întru sfinţi odihniţ(i) domni bătrâni, şi să aibă a stăpâni episcopia acea bucată de hotar din jos de valea Popii, şi cu fâneţ(i) şi cu tot venitul, şi să nu aibă a să mai trage la giudecată pentru această pricină nici o dată , şi altul să nu să mai amestece. Pentru care ocină de moşie se vede că de atuncea şi

274

pân(ă) acum au rămas sfârşită pricina, căci de ar fi născut vreo dată pricină, s-ar fi văzut acum vreo carte de giudecată, sau după jaloba scoasă, sau la sfânta episcopie, sau la răzăşi, ci mai ales să înţălege că acest de mai sus arătat hrisov în toată vremea au adus a sa tărie, după care sau şi urmat nestrămutată stăpânire de cătră sfânta episcopie, cum şi acum la cererea ce face răzăşii ca să să pogoare cu moşiile lor din zarea dealului Crasnei despre răsărit pân(ă) în apa Lohanului, vrând ca să scurteză moşiile sfintei episcopii supt nume de Drăgoeşti, întâmpinându-să cu hrisovul acesta, s-au cunoscut că cererea lor iaste cu totul făr(ă) de cale după cuprinderea acestui hrisov prin care să întăreşte stăpânirea sfintei episcopii pe acea moşie şi danie din valea Popii în jos, cătră satele episcopiei, unde nu rămâne a face răzăşii cum că acolea ar fi Drăgoeştii, mai ales că acele moşii răzăşăşti, Tătărănii i Crăsnăşănii şi Neculeştii, ce mai sus s-au pomenit, începere au tot deopotrivă de peste apa Crasnei despre apus, şi vin câte tre(i)le tot o potrivă pân(ă) în zarea dealului Crasnei despre răsărit, şi acolea să opresc unde s-au găsit şi pietre hotară. Cum şi moşiile megieşite cu acestea şi pe din sus şi pe din jos ce vin iarăş(i) de peste apa Crasnei despre apus, începându-să tot din dreptul acestor răzăşăşti moşii de mai sus pomenite mergu spre răsărit iarăş(i) numai pân(ă) în zarea dealului Crasnei, şi acolea să opresc în zare înpotriva acestor răzăşăşti moşii. Şi aşa am socotit cu destulă înţălegeri dacă iaste făr(ă) de cale cererea răzăşilor, şi numai cu gura cu neputinţă iaste a scurta moşiile sfintei episcopii, din ceia ce să cuprinde prin scrisori şi a-ş(i) lungi moşiile lor, căci după înc(h)ipuitoarea hartă de starea locului ce iaste făcută de dum(nea)lui pah(arnicul) Mafteiu şi primită şi de răzăşii acestor de su pomenite moşii, şi după pietrele hotară ce sânt prin hartă arătate, s-au socotit de cătră noi că nu iaste cu putinţă răzăşilor a-ş(i) lungi moşiile lor mai mult decât până unde sânt oprite cu pietre hotară în zarea dealului Crasnei despre răsărit. Şi după ce cu amăruntul cercetare ce am făcut, precum am găsit cu cale, am dat pre(a)sfinţiei sale părintelui episcopului de Huş(i) această mărturie încredinţată cu iscăliturile noastre. 1800 decemvrii 10

Grigoraş Costac(h)i pah(arnic)



D.A.N.I.C., F.E.H., VI / 4a, f. 22v – 25, Original, bine conservat. 225.- 1800 octombrie 7 -. Înscrisul răzeşilor Gheorghe, Constantin Penişoară şi Ioniţă Codreanu. Adiverim prin această adivărată scrisoare a noastră noi toate neamurile care ne tragem şi ne răspundem din Penişoară la mâna dumi(isale) căp(i)t(anu)lui Carpu Găluşcă, precum să să ştie că fiind noi răzăş(i) cu toţii în patru moşii din ţinut(ul) Fălciului, anume Păuleştii, Şc(h)ia, Ciortova şi Căpoteştii, din care moşii giumătate să stăpânesc de neamul dumis(ale) căpit(anu)lui, care să trag urmare din Toader

275

Arvat, iar giumătate fiind a no(a)stră stăpânire, ce ne tragem din Mihăilă Arvat, pe care parte şi noi dăm iarăş(i) în doao cu neamul Diinişăştilor la a cărora măn(ă) fiind şi toate scrisorile vec(h)i şi noao, pe carele numiţii Diinişăşti dinpreună cu zapisu(l) lor, au vândut toate părţile din numitele moşii dumis(ale) comisului Iordac(h)i Catargiu, dându-i şi toate scrisorile cele vec(h)i, pe a cărora parte de moşii puind dum(nea)lui comis deplin stăpânire şi trecând la mijloc trii ani şi mai bine, nici unii din neamurile noastre nu ne-am putut scula nu numai ca s(ă) răscumpărăm părţile de moşii dup(ă) protii ce avem, dar nici scrisorile să le scoatem. Şi cunoscând noi că după trecire de vreme poate să lipsim din stăpânire(a) părţilor noastre cu totul, să fim depărtaţi neavând nici o scrisoare (în) mânule no(a)stre. De a noastră bună vo(i)e ne-am sfătuit cu toţii ai noştri răzăş(i) ca pentru părţile numiţilor Diinişăşti din arătatele moşii ce intrasă în stăpânire(a) dumis(ale) comisului cu carele ne face şi noao înpresurare şi supărare, am rugat pe dum(nea)lui căpit(anul) dândui-se şi toată protie noastră cu carele să poată a trage pe dum(nea)lui comis(ul) şi prin judecată să răscumpere toate părţile din numitele moşii, asupra cărora răscumpărându-le să aibă necurmată stăpânire după precum pe largu arată şi diosăbită scrisoare ce i s-au mai dat de la o samă de răzăşii noştri din anul 1799 genar 24. Dar acum încă numai c(h)emat dum(nea)lui ne-au mai arătat ca giumătate din parte(a) aceasta să o răscumpere dum(nea)lui, iar giumătate să o răscumpărăm noi ce ne tragim din neamul Penişoreştilor, pentru care noi iarăş(i) neam rugat dumis(a)le ca să de(a) dum(nea)lui toţi banii acum. Şi noi ne-am pus vade ca păr(ă) la Sf(ântul) Dimitri(e) viitor de vom pute(a) găsi banii pe giumătate dintraceste părţi să-i întoarcem dum(i)s(a)le cu dobânda lor de zăce doisprăzăce pe parte(a) ce ne-a ajunge, atât banii ce să vor da dum(i)s(a)le comisului, cât şi c(h)eltuiala ce s-au făcut şi cea ce va mai face. Iar nedând banii pâr(ă) la sorocul arătat, atunce(a) să aibă a rămâne de istov toată parte(a) Diinişăştilor supt a dum(nealo)r stăpânire în veci şi noao cuvânt de răspuns să numai avem, atâ noi cât şi alti neamuri şi răzăş(i) ai noştri. Şi pentru ce(a) mai adevărată credinţa ne-am iscălit. 1800 oct(ombrie) 7 Eu Ioniţă Codreanu nepot lui Penişoară. Eu G(h)eorg(h)i Penişoară. Eu Costandin Penişoară. Şi eu am scris cu zisa acestor de sus arătaţ(i). D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXXVIII / 24, Original. 226.- 1800 decmbrie 20. – Ioniţă Păianu dă lui Iane Bosuioc, nepotul Saftii, fata preotului Ştefan, partea sa de moşie din Dolheşti, să se hrănească de pe ea, neavând copii. Adiverescu cu această scrisoare a me(a) la mâna nepoţilor Saftii, fetii preotului Ştefan ot Pribeşti, pe cum să s(e) ştii(e) că avându parti de moşii(e) în sat

276

Dolheşti, din ţânut Fălciului, di pi so(a)cra Maria şi nooa nerămâindu-ne odraslă, am fostu dat scrisoari lui Iani Bosuiuc să s(e) hrăn(e)ască pe dânsa, iar nu i-am vâ(n)dut-o, iar acu(m) ducân(du)-su în cealaltă lume soţul meu şi n(e)amurile ei trăgându clironomi, l(e)-am dat această scrisoare ca să stăpân(e)ască parte(a) Saftii, că nu-i vândută, ce-i numai să s(e) h(r)ăn(e)ască. Şi pentru ca să s(e) ştii(e) l(e)-am dat această scrisoare a me(a) iscălită. (Vă)le(a)t (1)800 dec(em)vrii(e) Şi alţii ci s-au tâmplat. Şi această scrisoare am dat în mâna preotului (?) Gligorii şi Cozmii gineri C(h)eşc(h)inoi. Ioniţă Păian căp(itan) pr. G(h)iorg(h)ii D.A.N.I.C., F.E.H., XXIV / 78, Original, filigran 227.-1801 aprilie 2.- Constantin Alexandru Ipsilanti Voievod porunceşte serdarului de Orhei să cerceteze pricina dintre Manolache Bou bătrân şi medelnicerul Isaia, vechilul hatmanului Sandu Sturza, pentru un suhat din moşia Dobrenii. Io Cost(a)nd(in) Alexandru Ipsilant Vo(i)evoda, cu mila lui Dumn(e)zău domn ţării Moldavvii. Cinst(it) credincios boeriul domnii mele, dum(nealui) sărdar(ului) de Orhei săn(ăta)te. Fiind că domnii mele au făcut arătare sfinţie sa Kir G(h)erasim, episcop(ul) Huşului, că vânzând un suhat de pi moşie Dobrenii, a sfintei mănăstiri Huşul, unui Manolac(h)e Bou bătrân, med(elni)cer Isaii, vec(h)il altor moşii, ce să megieşesc cu aceasta, ar fi luat doi boi a numitului cumpărător, cu cuvânt că acolo unde să păşuna vitele ar fi din locul moşiilor ce este vec(h)il, pentru care episcopie este în supărare de cătră numitul cumpărător. Scriem domnie me(a) dumi(tale) să aduci faţ(ă) pe mede(lnicerul) Isaie şi să cercetezi, şi de să va dovedi că boii s-au luat de pe dre(a)ptă moşie Dobrenii, a sfintei Episcopii, să s(e) de(a) cumpărătoriului acelui cu suhatul. 1801 apr(ilie) 2 D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 40, Original, difolio, filigran pecete în ceară roşie pentru închiderea plicului. 228.- 1801 aprilie 2. – Constantin Alexandru Ipsilanti Voievod înnoeşte episcopiei Huşilor stăpânirea asupra moşiei Dobreni din ţinutul Fălciu, după întinderea arătată în hrisovul din 7266 (1757) decembrie 15, pe care l-a prezentat episcopul Gherasim. Io Cost(an)d(in) Alexandru Ipsilant V(oi)evoda cu mila lui Dumnezău domn ţării Mold(a)vii. De vreme ce iubitoriul de Dumnezău şi rugătoriul nostru ,

277

sfinţie sa Kir G(h)erasim, episcop Huşului, ne-au făcut arătare că această episcopie Huşii are moşie Dobrenii, sat întreg, la ţinut(ul) Fălciului, a cărue hotară să începe di iasta parte de Prut şi trece piste Prut, până unde să înpreună cu alte moşii, dispre care acum s-ar fi făcând călcare numitei moşii a episcopii, trecând piste sămnile hotară. Iată, dar s-au dat sfintei episcopii Huşii această carte a domnii mele, cu care să fie volnică a-şi stăpâni numita moşie Dobrenii, în toate cele adivărate sămne şi hotară, atât în curmeziş cât şi în lungu, după hrisov(ul) ce ne-au arătat din anii 7266 dec(embrie) 15 de la răposatul domnu(l) Scărlat G(h)ica V(oie)vod, şi precum în lungu mergu şi alte moşii de alăturea, anume Răducanii şi altele după osebite scrisori ce s-au văzut, fără de nici o supărare de cătră toţ(i) aceia ce să hotărăsc cu moşie aceasta, şi să aibă a-şi luoa venitul de la toţ(i) aceia ce să vor fi hrănind pe această moşie din toate pe obiceiu şi după hotărârea ponturilor domneşti. Iar pentru acei ce să vor arăta înpotrivitori a nu da obicinuitul adetiu al moşii, poruncim dumn(ea)v(oastră) dregători ai ţinutului ca să-i supuneţ(i) a urma întocmai(i) după ponturile domneşti. Iar de va ave(a) cineva a răspunde asupra moşiei aceştie va veni la divan cu dovezi ce va ave(a). 1801 apr(ilie) 2 D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 41, Original, difolio, filigran, pecete ovală în chinovar. 229.- 1801 aprilie 14. – Hotarnica moşiei Leoşti de către moşiile episcopiei Huşului, făcută de spătarul Lupu. Prea sfinţia sa Kir G(h)erasim, episcopul sfintei episcopii Huşului, prin jaloba ce au dat cătră prea înălţat Domnul nostru Costandin Alexandru Ipsilant V(oie)vod, arătând că răzăşii moşiei Leoştii, de la ţinutul Fălciului, după jaloba ce au dat înălţimei sale că li să înpresoară moşia de cătră moşiile episcopiei, au adus hotarnic pe G(g)eorg(h)i Talpiş, vornic de poartă, carele după ce au mers la faţa locului fără a vedea scrisorile episcopiei, ar fi făcut măsurătoare moşiilor, în care ar fi cuprins trei moşii a episcopiei şi dintru alta mai mult de giumătate; şi făcând cerere ca de iznoavă să să facă cercetare la faţa locului, mi-au adus luminată cartea înălţimei sale din 1801 aprilie(ie) 2, întru care mi să porunceşte să mergu la faţa locului, unde faţă fiind sfinţie sa episcopul sau vec(h)ilul cât şi răzăşii de Leoşti, aşişdere şi alţi megieşi i înpregiuraşi. Cu scrisori şi dovezi ce vor având, să fac cercetare foarte cu amăruntul tuturor scrisorilor de îmbe părţile, ca să aflu şi să dovedesc desprţire(a) între Leoşti şi între moşiile episcopiei după hotarul ce vor fi umblat din vec(h)i. După cari să dau şi mărturii şi să fac şi hartă cu bună înc(h)ipuire şi prin zi de soroc ce voiu pune, să m(e)argă la Divan ca să să hotărască. Deci după poruncă mergând la starea loului cu preasfinţie sa episcopul şi cu răzeşii şi cercetând mai întâi harta ce mi-au arătat preasfinţia sa episcopul înc(h)ipuitoare de toată starea locului / făcută de un ingineriu în anul trecut / şi posleduindu-o la faţa locului din semne în semne pretudindinea, am aflat harta dreaptă şi adevărată, înc(h)ipuind întocmai fără nici o greşeală toată starea locurilor

278

acestora. După aceasta întrebându-să răzăşii de Leoşti ca să arate scrisori cu care să dovedească înpresurarea ce zic că li să face despre moşiile episcopiei, ei au arătat un ispisoc de la domnul Stefan V(oie)vod întru care scrie că Nastea şi nepoata ei Mărina, fata Husului, ş(i)-au vândut a lor drepti ocină o bucată de pământ pe Sărata, partea ce iaste din Elan, din gios de hotarul târgului Huşi cei pi Drislavăţ, aceia o au vândut Leoani şi fratelui său Pătru / şi zice că văzând domnia sa între dânşii cea de bună voi(e) tocmală şi deplin plată, au dat şi au întărit slugilor domniei sale Leoani şi fratelui său Pătru acea de mai sus zisă bucată de pământ ce iaste pe Sărata, partea ce iaste pe Elan şi ce iaste din gios de hotarul târgului Huşi ce-i pe Drislavăţ. Iar hotarul acei bucăţi de pământ să fie din hotarul târgului Huşii, valea, iar despre alte părţi să fie după vec(h)iul hotar pe unde au umblat din vec(h)i. Deci în puterea ispisocului acestuia cer de la episcopie locul cât le-au înpresurat din moşia lor Leoştii, după cum să arată în hartă. Adică din marginea cea din gios a Leoştilor din pârâul Pietrosu din slova A peste valea Sărata asupra răsăritului păn(ă) în zarea dealului despre Prut, unde să întâlneşte cu moşia episcopiei Stănileştii la slova V. De acolo zarea dealului prin capul Stănileştilor spre miazănoapte, păn(ă) la lacul din Dumbravă la slova S. De acolo peste capul Volosănilor tot pe zarea dealului, păn(ă) la slova D, de acolo la vale păn(ă) la un pod pe din gios de moara cea noao a episcopiei în pârâul Drislavăţului la slova E, şi apucă matca pârâului în sus păn(ă) la o piatră ce iaste în marginea pârâului despre apus la slova G, de acolo la deal pe la lacul lui Drag şi pe la răscruci în fundul Drislavăţului şi în poiana Tomii la fântâna împuţită, la slova H, unde să întâlneşte cu marginea din sus a Leoştilor. Care această bucată de loc ce o cer răzeşii, cuprinde în sine patru moşii a episcopiei, Cârligaţii, Spărieţii, Plopenii şi Pleşa. Pentru care întrebându-să răzăşii de au alte scrisori şi dovezi, în care să fie arătată anume în sămne toată cuprinderea locului acestuia cel cer ei acum, ei au răspuns că alte scrisori afară de ispisocul lui Stefan V(oie)vod nu au, întru care fiind că pomeneşte di Drislavăţ, fac socoteală că trebuie să fie a lor Drislavăţu(l). Drept aceia cer şi ei să să întindă cu hotarul moşiei lor păn(ă) în Drislavăţ fără (a) avea vreo dovadă alta asupra aceştii cereri a lor. Au mai arătat şi aceasta, că valea ce iaste despre satul lor, nu iaste acea Sărata ce să cuprinde în ispisoc, ci aceia să c(h)eamă Pietrosu, iar Sărata iaste valea ce să arată în hartă cu nume de valea lui Roatăş, la care spre dovadă au adus şi marturi din satele de p(r)in pregiur, 22 oameni, carii au mărturisit că ei nu au auzit de valea lui Roatăş, ci de la părinţii lor au apucat numindu-să tot valea Sărata. Acestea sânt şi atâtea sânt dovezile şi mărturiile răzăşilor de Leoşti prin care vor să dovedească înpresurarea ce zic că li să face despre episcopie. Cerându-să pe urmă şi de la preasfinţie sa părintele episcopul de Huşi ca să arate scrisorile cu cari au stăpânit episcopia întru atâta vreme moşiile acestea, preasfinţie sa au arătat aceste scrisori. Întâi, un uric din 7100 de la Ieremia Mogilă V(oie)vod întru cari domnia sa cu tot sfatul domniei sale au dat şi au miluit a domniei sale sfântă rugă cea făcută noao sfântă episcopia Huşului, cu aceste sate, satul Plopenii şi satul Coziecii şi Râşăştii şi siliştea Creţeştii şi Spărieţii ce sânt la ţinutul Fălciului şi Căcăcenii la ţinutul Lăpuşnii şi cu mori la Pânoasa ce sânt la gârla Prutului, care aceste mai sus scrise sate au fost drepte a domniei sale şi supt ascultare la ocolul târgului domniei sale Huşului, ca să fie de la domnia sa sfintei episcopii neclătite nici odinioară în

279

vecii vecilor. Iar hotarul acestor mai sus numite sate, să fie după a lor cele vec(h)i hotară pe unde din veac au umblat. Iar pe moşia Cârligaţii fiind pierdute scrisorile aceştii moşii, alte dovezi nu să află la episcopie, decât cinci cărţi domneşti de slobozie şi de apărare pe siliştea Cârligaţii: De la Gaşpar V(oie)vod din 7127, de la Alexandru sin Ilieş V(oie)vod din 7129, de la Alexandru sin Radu V(oie)vod din 7131, de la Duca V(oie)vod din 7177 şi de la Antonii Ruset V(oie)vod din 1675. Al doilea, un ispisoc din anii 7182 avgust 27 de la domnu(l) Stefan Pătru V(oie)vod pe satul Plopeni cuprinzători de toate sămnele hotare înpregiur, întru care arată că hotarul Plopenilor după ce agiunge la fundul râpii Volosănilor, de acolo în drept spre soare răsareîn costişa văii lui Roatăş, de acolo peste valea lui Roatăş în drept în costişa despre soare apune într-o moviliţă, de acolo peste deal unde să înpreună hotarul cu a Spărieţilor, apoi pe deal alături cu hotarul Cârligaţilor până deasupra în deal într-o ruptură de pădure din gios de Răscruci şi la vale în lacul lui Bivol, şi de acolo tot la vale păn(ă) la casa lui Drăgan de unde au început hotarul. Al treilea, o mărturie hotarnică din anii 1757 dec(em)v(rie) 15, pe moşia Coziecii a sfintei episcopii, de la G(h)eorg(h)i Beldiman biv vel sulgeriu şi Agărici vornic de poartă şi Nicolai Banu vornic de poartă, întru care arată că după dovezile ce au arătat sfinţie sa Kir Inoc(h)entii, episcopul de Huşi, această moşie Coziecii să numeşte şi Oţătoaia şi să hotărăşti pe din sus cu Măicanii şi pe din gios cu Şoriceştii, iar capătul despre apus mergi păn(ă) în zarea dealului în p(is)cul lui Epure unde să loveşte cu Spărieţii, iarăşi moşia sfintei episcopii. A patrulea, o mărturie hotarnică de la Vasile Buhăescu vel pah(arnic) şi Neculai Kogălniceanu, biv vel capitan, din 1756 Iunii 9, a Cârligaţilor şi Spărieţilor întru care scriu, că din poruncă Gospod mergând la moşiile sfintei episcopii Huşului, anume Spărieţii şi Cârligaţii ce sânt alături ca să le aleagă şi să le hotărască pe scrisori ce va avea sfânta episcopie şi după stăpânire şi după mărturisirea a oameni bătrâni, ar fi arătat sfinţie sa episcopul de Huşi kir Inoc(h)entii un uric de la Ieremia Mogilă V(oie)vod / ce s-a pomenit mai sus / în care scrie că satul Spărieţi este danie însuşi de la domnia sa, din hotarul târgului Huşi. Aşijderea şi pe satul Cârligaţii iarăşi(i) au arătat sfinţie sa cărţi domneşti de stăpânire / ce s-au arătat mai sus / şi osăbit că au adus sfinţie sa părintele episcopul înaintea dumilorsale doi călugări bătrâni de vârsta ca de 70 ani, anume Teodosii Pântea şi Nicolai, carii au mărturisit cu sufletele lor că aceste moşii s-au stăpânit de cătră episcopie eoe cu pace de când ţin ei minte de 50 ani şi ei au fost rânduiţi de la episcopie dijmar de au strâns dijma acelui loc şi ştiu şi de la părinţii lor că şi mai înainte s-au stăpânit tot de cătră episcopie cu pace, arătând şi locul odăilor şi a prisăcilor ce au avut episcopia la Cârligaţ(i) şi au arătat şi hotarul acestor sate Cârligaţii şi Spărieţii, pe unde s-au stăpânit şi s-au dijmuit de cătră episcopie, însă Cârligaţii despre apus s-au stăpânit păn(ă) în părăul văii ce să numeşte Sărata, şi tot pârăul în gios păn(ă) în preajma unii pietre ce iaste peste Sărata despre amiazăzi care le-au arătat un om Focşa că dintr-acea piatră în gios să începe moşia lui. Iar hotarul Spărieţilor, le-au arătat iar acei călugări că să înfundează în piscul lui Epure, iar de cătră răsărit bate coasta Spărieţilor în capetele Stănileştilor şi a Volosănilor. Iar de cătră târgul Huşii să hotărăsc aceste doaă moşii Spărieţii şi Cârligaţii cu satul Plopenii, precum s-au dovedit din hotarnica Plopenilor, în care scrie că merg Cârligaţii alături cu Plopenii. Iar în sfârşitul aceştii mărturii zic hotarnicii că sânguri răzăşii de atunci a Leoştilor au mărturisit că

280

stăpânirea despre amândoao părţile păn(ă) în pârâu s-au stăpânit, însă pentru satul Leoşti s-au primit acei răzăşi să ţie hotarul păn(ă) în pârăul Sărata. Şi au mai arătat preasfinţie sa şi o anafora a Divanului din 7265 noemvrii 20 întărită de domnia sa Costandin Mihail Cehan Racoviţă V(oie)vod, întru care arată că nemulţămindu-să răzăşii de Leoşti cu hotărâtura numiţilor hotarnici s-au giudecat şi la Divan, unde cercetându-să pricina de iznoavă, s-au dat rămaşi răzăşii şi s-au hotărât să să urmeze stăpânirea după semnele arătate în numita hotarnică. A cincea, un hrisov de danie de la domnul Nicolai Alexandru V(oie)vod din 7220 avgust 26 întru care zice că au socotit domnia sa pentru sfânta episcopie din târg din Huşi, care fiind că la aceste vremi de răscoale au ars-o tătarii şi au dezbrăcat-o de toate ce au avut şi au rămas la mare slăbăciune, Deci văzând domnia sa slăbăciunea ei la ce-au rămas şi fiind acolo o bucată de loc domnesc ce să c(h)iamă Pleşa în mijlocul altor moşii a episcopiei, iată că domnia sa s-a milostivit dintru a domniei sale osăbită milă şi au dat această bucată de loc sfintei mănăstiri episcopiei cu tot venitul ce s-ar afla acolo, ca să-i fie şi de la domnia sa miluire neclătită în veci. A şăsa, un hrisov asupra satului Broştenilor de la domnul Alexandru V(oie)vod, fiul răposatului Radu V(oie)vod, din 7138 cuprinzătoriu de semnele hotară înpregiur, întru care arată că marginea cea din gios a Broştenilor să începe din vatra satului din gios în mijlocul satului la casa lui Cur(…) din sus preste Drislavăţ în ceea parte în dreptul locului la pomii lui Stan. Deci (…) drumul lui Covrag pe la casa Robului pe drumul den deal păn(ă) în obârşia lacului lui Drag, (…) în obârşia Drislavăţului la răscruci, din răscruci păn(ă) (în) obârşia văei Răcei în dreptul locului preste deal păn(ă) în Vlăştineasa unde să înpreună cu hotarul Creţăştilor. Deci din scrisorile aceste(a) mai sus arătate cu toată încredinţarea să dovedeşte, că moşiile acestea, adică Plopenii, Spărieţii, Cârligaţii şi Pleşa (…) în locul acesta ce să arată în hartă şi nu aiurea, al doilea că sânt drepte moşii a episcopiei danii şi miluiri de la domnii cei după vremi după o vec(h)e şi necurmată stăpânire ce au avut de-a p(u)r(u)rea episcopia. Iar cererea răzăşilor ce fac asupra episcopiei iaste cu totul nesocotită şi lipsită de tot cuvântul, că toată dovada lor alta nu iaste decât ispisocul lui Stefan Vodă, în vremea ce ispisocul acesta iaste sârbesc şi nu să poate tălmăci întreg fiind multe slove spălate şi la multe locuri spart, dar şi pe cât să înţelege iaste cu totul înprotivătoriu la cererea lor, că de (…) pomeneşti ispisocul de D(r)islavăţ, dar zice că târgul Huşii iaste pe Drislavăţ, dar nu că moşia lor vine păn(ă) în Drislavăţ. Al doilea, numitul ispisoc arată că bucata aceasta de loc a răzăşilor iaste pe Sărata partea despre Elan, care va să zică vederat că din Sărata se întinde apre apus iar nu spre răsărit, după cum cer ei să să întindă tălmăcind ispisocuul după voia lor. Cum şi pentru valea Sărata, măcar că răzăşii au adus marturii de mai sus numiţ(i), carii au mărturisit că valea Sărata iaste valea ce să numeşti în hartă valea lui Roatăş, Dar sau dovedit greşită şi mărturia aceasta, întâi din ispisocul Plopenilor mai sus pomenit cari numeşti valea aceasta valea lui Roatăş iar nu valea Sărata, al doilea dintr-o scrisoare a însăş(i) răzăşilor de Leoşti din anii 7131 Ianuarii 28 / cari s-au luat de la mâna lor cu giudecata Divanului şi s-au dat la episcopie la anii 7265 / prin care vând satul Leoşti lui G(h)eng(h)ea logofăt şi cu o bucată de loc peste Sărata tot cu venitul din toate şi cu loc de mori în apa Sărăţii, în vremea ce din toate văile câte să arată în hartă, numai valea cea despre Leoşti are apă şi mori, iar celelate văi nici apă au, nici loc de mori au. Deci mai mult să cade a să da credinţă strămoşilor lor de

281

180 ani decât marturilor de acum. Al treilea, socotindu-să valea lui Roatăş drept valea Sărata, să aneresăsc toate hrisoavele episcopiei şi moşia Cârligaţii să duce cu totul, o bucată de Plopeni să ta(i)e şi Spărieţii rămân a treia parte. Al patrulea, mărturia hotarnică din 1781 de la Ioan Gordu vornicul de poartă şi de la Iordach(i) Bădros mazil, carii deosăbind părţile ce avea episcopia danii şi cumpărături în multe alte silişti au deosăbit şi din trupul Leoştilor 753 stânjeni şi i-au stâlpit cu bună primirea răzăşilor de Leoşti, carii sânt iscăliţi în numita mărturie, întru care arătând sămnele despărţitoare între moşii răzăşăşti, zice, că merge hotarul tot spre răsărit păn(ă) în apa Sărăţii unde să întâlneşte cu Cârligaţii, moşie vec(h)e a episcopiei. Deci nemairămâind îndoială cât de puţină nici pentru Sărata şi nemaiavând răzăşii nimic altă a mai arăta la cea de pe urmă i-am strâns pe toţi răzăşii, le-am citit toate scrisorile episcopiei, le-am tălmăcit ispisocul lor în ce c(h)ip trebuie să-l înţăleagă, le-am arătat toate dreptăţile Episcopiei cu care orice giudecată trebuii să-l dea rămaşu. Dar la toate acestea arătându-să cu totul neînţălegători li s-a pus zi de soroc la sfârşitul lunii lui maiu să să înfăţişeze la Divan. 1801 aprilie(ie) 14 Lupu spătar D.A.N.I.C., F.E.H., LIX / 2 230.- 1801 septembrie 4. – Alexandru Nicolae Şuţu porunceşte serdarului de Orhei să cerceteze pricina dintre Manolache Bou bătrân şi medelnicerul Isaia, vechilul hatmanului Sandu Sturza, pentru un suhat din moşia Dobreni. Io Alexandru Nicolae Suţu V(oie)voda cu mila lui Dumnezău domn ţării Moldavi(i). Cinstiţi şi credincioşi boerii domnii meli, dum(nea)v(oastră) sărd(ar) de Orhei săn(ă)tate. Fiind că domnii meli au făcut arătare sfinţia sa c(h)ir G(h)erasim, episcopul Huşului, că vânzând un suhat de pe moşia Dobrenii a svintei episcopii, unui Manolac(h)i Bou bătrân, mede(lni)ce(rul) Isaiu, vec(h)ilul altor moşii ce să megieşăsc cu aceasta, ar fi luat doi boi a numitului cumpărătoriu, cu cuvânt că acolo unde se păşuna vitele ar fi din locul moşiilor ce este vec(h)il, pentru care episcopia este în supărare de cătră numit(ul) cumpărătoriu. Scriem dum(nea)v(oastră) să aduceţi faţă pe med(lnice)r(ul) Isaia să cercetaţi, şi de să va dovedi că boii s-au luat de pe dreaptă moşia Dobrenii a svintei episcopii, să s(e) de(a) cumpărătoriului acelui cu suhatul. 1801 săpt(em)v(rie) 4 D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 43, Original, difolio, filigran, pecete în ceară roşie pentru închiderea plicului. 231- 1801 octombrie 9. – Alexandru Neculai Voievod porunceşte lui Matei Costachi, fost mare ban, să meargă să cerceteze şi să hotărnicească moşiile Ichimeşti şi Frenţăşti din ţinutul Fălciului, ale episcopiei de Huşi.

282

Noi Alecsandru Neculaiu Suţ(u) V(oie)v(o)da, Cu mila lui Dun(ne)zău domn ţării Moldavvei. Cinstit credincios boieriul domnii mele dum(nealui) Mateiu Costac(h)i biv vel ban săn(ătate). Prin jaloba ce-au dat cătră domnie me(a) sfinţia sa kir G(h)erasim, episcop a sfintei episcopii Huşi, au arătat că la ţinut(ul) Fălciului ar fi având episcopia două moşii, anume Ic(h)imeştii şi Frenţăştii, stâlpite şi cu p(i)etre hotară, şi fiind că unile din p(i)etre ar fi lipsind au cerşut ca să s(e) pui pe la locul lor. Drept aceea scriem dum(itale) să mergi la faţa loc(u)lui, unde strângând de faţă pe toţ(i) megieşii înpregiuraş faţ(ă) fiind şi vec(h)il episcopii, cu toate scrisorile ce vor fi având şi să cercetezi pre cu amăruntul şi dovidindu-să că vor fi lipsind unile din p(i)etri şi nu va rămâne nici o pricină de cătră nici o parte, să îndreptez(i) puindu-să toate aceli p(i)etri pe la locurile lor, după cari să dai şi mărturii hotarnică iscălită pe obiceiu. Iar când dispre vreo parte va naşte pricină atunce(a) p(i)etre să nu pui ce în ce c(h)ip vei afla şi vei dovedi pricina să dai mărturii cu arătari pre larg şi cu hartă de stare(a) loc(u)lui vor veni la divan. 1801 oct(om)v(rie) D.A.N.I.C., F.E.H., LX / 3, Original, hârtie dublă, pecete aplicată. 232.-1801 decembrie 1. – Banul Ilie Negel raportează asupra cercetării şi îndreptării hotarelor moşiilor Ichimeşti şi Frenţeşti din ţinuturile Fălciului şi al Vasluiului, pe apa Crasnei, ale episcopiei de Huşi. Sfânta episcopia Huşului având do(u)ă moşii alăture(a) anume Ic(h)imeştii şi Frinţăştii, la ţinut(ul) Fălciului şi a Vasluiului, pe apa Crasnei cu hotarnică de la care unile sămni lipsăsc. Prin jaloba ce au dat preosvinţia sa părintile G(h)erasim, episcop al sfintii episcopii Huşi, către măria sa Alexandru Nicolae Suţul V(oie)v(o)da, prin luminată carte(a) înălţimii sale din 1801 oc(tom)v(rie) 9, îmi scrie să mergu la faţa locului unde să strâng de faţă pe toţi megieşi(i) înpregiuraşi fiind faţă şi vec(h)ilul episcopiei cu toate scrisorile ce vor fi având, să cercetez pre cu amăruntul şi dovidindu-să că vor fi lipsind unile din pietri şi nu va rămâne nici o pricină de cătră nici o parte să îndreptez puindu-să toati aceli pietri pe la locurile lor. După cari să fac şi mărturie hotarnică iscălită pe obiceiu, iar când despre vreo parte va naşti pricină atunce(a) pietri să nu pui, ce în ce c(h)ip voiu afla şi voi dovedi pricina, să dau mărturia cu arătari pre larg şi cu hartă de stare(a) locului ca să m(e)argă la divan. Care după poruncă mergând undi despre parte(a) Sfintii Episcopii au fost vec(h)ili ierodiaconul G(h)erasim dic(h)iu şi ispravnicul Andrei, vătav Luca şi cu alţi ficiori a episcopiei din Creţăşti, cari mi-au scos o hotarnică din (vă)le(a)t 1767 dec(em)v(rie) 4 de la dum(nealu)i Costandin Greceanu biv vel logofăt, fiind la ace(a) vreme stolnic şi ispravnic, de răpăosatul pah(arnic) Vasile Adam, fiind la ace(a) vreme jitnicer, în cari arată că din poronca mării sali Ioan Grigori Ioan Calimah V(oie)vod ci au adus sfinţia sa părintile episcopul de Huş(i), c(h)ir Inoc(h)entii, au mersu la moşia Ic(h)imeştii şi Frinţăştii, ce sânt pe apa Crasnii, la ţânut(ul) Fălciului şi trec şi pisti Crasna în ţânut(ul) Vasluiului, şi au strâns toţi răzăşii de pe înpregiur anumi preotul Miron şi cu alţi răzăşi de Iveneţăşti, Ang(h)eluţă Agărici răzăş de Bogzăşti, Ioniţă Gordul vornic de poartă şi cu alţi

283

răzăşi de Curteni, Ioniţă Mârzacul vic(h)il răpăosatului log(o)făt Ioniţă Păladi de cătră moşia Părtăneşi, şi întrebându-i pe toţi ca să le mărturis(e)ască în frica lui Dumnezău pe unde ştiu că au umblat din vec(h)iu hotarăle acestor moşii, au purces răzăşii de Ivineţăşti înainte şi au arătat o groapă în dial despre răsărit în margine(a) dumbrăvii şi au mărturisit că ace(a) groapă este hotar care desparte Ic(h)imeştii de Ivineţăşti şi de la ace(a) groapă au făcut drept spre răsărit până în dreptul zării dialului şi au făcut bour într-un stejar unde să întâlnescu moşiile Crasnii cu moşiile ce vin de la Lohan despre răsărit. Şi de la bour au făcut înapoi iar pe la groapa ce-au arătat Ivineţăştii şi au pus piatră în groapă hotar şi au purces tot la vale pe piscu, p(r)intri Ivineţăşti şi p(r)intri Ic(h)imeşti într-un piscu din mijloc au pus iar piatră hotar şi s-au pogorât la vali până aproapi de drumul cel mari de pe şăsul Crasnii într-un piscu despre răsărit şi au pus piatră şi au trecut piste drum şi pisti apa Crasnii spre apus şi au mersu pe margine(a) lacului pe din sus, cari acestui lac îi zic Puţul Irinii şi au trecut la dial în costişă şi au pus piatră şi de la piatră au purces drept la dial şi s-au suit în zare(a) dialului la o piatră vec(h)i ci este întri Ic(h)imeşti şi întri Ivineţăşti şi de acole tot zare(a) p(r)intre vale(a) lui Ţurc(h)i şi p(r)intre vale(a) trii arburi şi au mersu la do(u)ă pietri noi ce sânt colţu Părtinoşilor unde să lovescu şi cu Ivineţăştii şi dintr-aceli do(u)ă pietri s-au întorsu în curmeziş şi s-au pogorât pe o vâlcică şi au trecut pisti vale(a) lui Ţurc(h)i şi s-au suit la o piatră vec(h)i ce desparte Ic(h)imeştii de Frinţăşti şi întri Părtinoşi şi de la ace(a) piatră sau pogorât în costişa Horieţii şi au pus do(u)ă pietri şi au făcut fund şi Frinţăştilor şi s-au întorsu p(r)intri Frinţăşti şi p(r)intre Bogzăşti şi au purces spre Crasna pe o Vătaştină şi mai din dial de un ulmu sângur în costişă au pus piatră şi au purces pe din gios de ulmu şi aproapi de drum despre apus într-un piscu undi au mărturusit că au fost şi piatră vec(h)i cari s-au şi găsit sămni, au pus piatră no(u)ă şi au trecut pisti Crasna spre răsărit în şăs lângă drum şi au pus piatră şi de acole drept la dial spre răsărit p(r)intre Frinţăşti şi p(r)intre Bogzăşti, pe din gios de unde au fost prisaca lui Ang(h)eluţă Agărici şi pe la doi stejari ce sânt în costişă alăture(a) şi până în zare(a) dialului unde să (în)tâlnescu cu moşiile ci vin de la Lohan despre răsărit şi au purces zare(a) în sus păn(ă) în hotarul Ic(h)imeştilor şi pe la capul Ic(h)imeştilor zare(a) în sus până au agiuns la stejarul ce-au făcut bour de unde au purces hotărând. Şi cerând numitul episcop ca să-şi măsoari moşiile de sus numite şi pe unde să disparte una de alta au făcut au făcut funii de 20 stânjăni şi stânjănul de opt palme şi fiind că din zare(a) dialului din dumbravă şi păn(ă) în şăsul Crasnii toată costişa sânt râpi şi spini nici cum nu vini la măsură. S-au pogorât în şăsul Crasnii pe drum înpotriva pietrii ce este în margine(a) Ic(h)imeştilor despre Ivineţăşti şi au purces măsurând pe drum în gios până undi au arătat răzăşi(i) că au fost hotarul Ic(h)imeştilor întri Frinţăşti şi au găsit do(u)ăzăci şi do(u)ă funii patru stânjăni undi au pus piatră hotar şi au măsurat Frinţăştii în gios până în hotarul despre Bogzăşti şi au găsit opt funii şi au trecut piste Crasna spre apus şi iar au mersu la piatra ce(a) din margine(a) Ic(h)imeştilor despre Ivineţăşti din dial de Puţul Irinii, măsurând pisti gura văii lui Ţurc(h)i până într-o piatră vec(h)i în costişă şi au găsit douăzăci şi una funii şasă stânjeni trii pol palmi şi din piatra vec(h)i au măsurat Frinţăştii până în piatra ce s-au găsit din dial de ulmu(l) despre Bogzăşti şi au găsit opt funii optsprăzăce stânjeni şi iar s-au întors la celi do(u)ă pietri ci s-au pomenit mai sus colţu(ul) Părtinoşilor şi din pietri au măsurat capul Ic(h)imeştilor pe undi să loveşti

284

cu Părtinoşii pănă în piatra despre Frinţăşti şi au găsit do(u)ăzăci şi şapti funii cinsprăzăci stânjăni şi au măsurat şi capul Frinţăştilor despre Părtinoşi până în hotarul Bogzăştilor şi au găsit şapti funii unsprăzăci stânjăni cuprinzind supt stăpâniri amândo(u)ă moşiile Ic(h)imeştii şi Frinţăştii cu baştini de la ctitorii vec(h)i şi cu zapisă noi cumpărtai de numitul episcop. Şi întrebând toţi megieşii cine ci ari a răspundi, ei au mărturisit că n-au nimică, ci cu frica lui Dumnezău aşa ştiu şi mărturisăscu că toate baştinile de la ctotori şi cumpărăturile sânt adevărate şi buni să şi le stăpâniască cu pace de cătră toţi, la care şi dum(nealo)r numiţii bo(i)eri văzind într-acestaş(i) c(h)ip mărturii încredinţată de gurile lor, după cum au ales şi au hotărât au dat arătata mărturie. După care de atunce(a) şi păn(ă) acum s-au stăpânit numitele moşii cu bună paci de cătră sfânta episcopie, iar despre parte(a) Ivineţăştilor au fost Mihai Râşcanul i Zaharia Pitic, Ioniţă Buzălan şi Vasâlac(h)i C(h)iţă şi înpreună cu toţi aceştie am mersu la stejarul cu bour ce este în zare(a) dialului Crasnii despre răsărit colţul din sus pe care l-am găsit în margine(a) din gios a viei lui Vasili Pitic undi la rădăcina lui s-au pus şi do(u)ă pietri hotară, una căutând zare(a) dialului în gios despărţind capătul Ic(h)imeştilor şi a Frinţăştilor despre răsărit de Curteni de pe Lohan şi alta dispărţind lungul din sus a Ic(h)imeştilor de Ivineţeşti, mergând de acole spre apus la vali ca în sus zare(a) piscului ci este pe din gios de satul Ivineţeşti şi fiind că groapă nu s-au găsit, s-au pus pe zare(a) piscului piatră cu primire(a) răzeşilor şi de acole tot zare(a) piscului la vali până în piscul din mijloc unde negăsindu-să piatră s-au pus alta iar cu primire şi de acole la vale peste pornituri p(r)in spini, rămâind piscul al triile(a) în moşia Ic(h)imeştii pe din gios de casa lui Mihai Râşcanu şi p(r)in grădina lui, unde în piscul despre răsărit de drumul cel mari ce mergi pe Crasna s-au găsit piatră şi fiind mică s-au pus şi alta despre apus de ea. Şi de acole pisti drumul mari şi pisti apa Crasnii şi pe margine(a) lacului pe din sus, în care lac esti şi fântână ce să numeşti a Irinii în dreptul unei pietri ci m-au dus numiţii răzăşi la ea, cari era înţânată într-un pământ şi săpându-să supt ea nu s-au găsit sămnu, cari piatră fiind că căuta pe din gios de lac neurmând glasurili arătati de sus hotarnică, s-au cunoscut că este scoasă de la locul ei şi făcând şi măsorişti de la piatra ce este în costişa din gios a văei lui Ţurc(h)i cu palma această ce să arată în hotarnică şi neînplinindu-sa suma stânjănilor s-au scos şi s-au pus din gios aproapi de drumul ce merge pe dialul întri Ţurc(h)i şi a trii arburi şi de acole la dial până la o piatră vec(h)i ce este din sus de drumul ce mergi pe deal şi de acole tot la dial spre apus şi tot p(r)intri Ic(h)imeşti şi Ivineţeşti muc(h)e(a) dialului ce este întri vale(a) lui Ţurc(h)i şi a trii arburi până la do(u)ă pietri că să opreşti în Părtinoşi unde s-au mai pus şi alta dispărţitoare întri Ic(h)imeşti şi Ivineţeşti, însă Ivineţeştii treci lungul lor spre apus alăture cu Părtinoşi, şi de acole am purces capul despre apus a Ic(h)imeştilor alăture cu Părtinoşi în gios p(r)intr-o vâlce(a) pisti vale(a) lui Ţurc(h)i şi la dial păn(ă) în zare(a) dialului la o piatră vec(h)i ce disparti Ic(h)imeştii de Frinţăşti şi de Părtinoşi de acole tot în gios capătul Frinţăştilor despre apus în coasta Horieţii în costişa despre răsărit cari negăsindu-să pietri s-au măsurat după hotarnica arătată suma stânjănilor şi undi s-au înplinit, s-au pus do(u)ă pietri, una dispărţind capătul depre apus a Frinţăştilor şi a Ic(h)imeştilor de Părtinoşi şi una dispărţind lungul din gios a Frinţăştilor de Bogzăşti şi de acole / cu Todiraşcu Agărici i Lupu Agărici i Vasâlac(h)i Pară i Miron sân diacon Ioniţă Agărici i

285

Rugină Goşdulian i Maria lui Mihălac(h)i Agărici şi fiind că pe această margini nici o piatră nu s-au găsit din cap în cap, cu primire(a) amânduror părţilor măsurândus(e) după arătata hotarnică pe undi s-au socotit s-au pus şi pietri hotară cari să arată / am purces spre răsărit la dial p(r)intr-o aşăzătură undi în zare(a) dialului s-au pus piatră şi de acole la vale despre apus de un ulmu mari în podiş s-au pus piatră în margine(a) din gios a ari(e)i ce-au fost a lui Ang(h)eluţi Agărici, undi au mărturisit Mihai Râşcanu că au fost piatră şi căutându-s(e) nu s-au găsit şi de acole la vale pe din gios de ulmu(l) pe costişa din sus a unii văi ce este din gios de vale(a) lui Ţurc(h)i până în margine(a) drumului Vasluiului ce mergi la Huşi undi s-au pus piatră şi de acole pisti drum şi la vali în capul dealului despre apus de drumul ce mergi pe Crasna s-au pus piatră din deal de spini undi au mărturisit Lupul Agărici că atât tatăl său i-au arătat, cât şi alţii, pe cari şi el au văzut-o, dar căutându-s(e) nu s-au găsit şi de acole piste drum şi pisti Crasna alăture(a) cu podul lui Toadir Bălţatu pe din gios şi pesti drumul ce este despre răsărit de Crasna în costişă s-au pus piatră într-un pisc în spini şi de acole la dial p(r)in spini şi p(r)in pornituri pe din gios de locul prisăcii lui Ang(h)eluţi Agărici undi sânt şi perji şi tot la dial p(r)in spini păn(ă) în dreptul a doi stejari ce sânt supt dial, cari au fost alăture(a), dar acum cel din gios au picat, undi despre apus de stejari s-au pus piatră, şi de acole tot spre răsărit şi tot p(r)intre Frinţăşti şi Bogzăşti drept la deal pisti drumul ci este pe zare(a) dealului, în zare s-au pus do(u)ă pietri colţu, una dispărţind Frinţăştii de Bogzăşti şi alta dispărţind capătul Frinţăştilor şi a Ic(h)imeştilor de Curteni, şi de acole tot zare(a) p(r)in dumbravă p(r)in capitili Frinţăştilor şi a Ic(h)imeştilor despre Curteni pisti fundul Văisătii şi tot zare(a) în sus păn(ă) la bourul de unde am început întâia măsură. Şi cu acesti sămni încungiurându-s(e) numita moşii Ic(h)imeştii şi Frinţăştii fiind cu primire(a) arătaţilor răzăş(i) am dat această mărturii la cinstită mâna Preosvinţii sali părintelui episcopului de Huşi, Kirio c(h)ir G(h)erasim. Iscălită. 1801 dec(em)v(rie) 1 Ilie Negel ban D.A.N.I.C., F.E.H., LX / 4, Original, 4 file. 233.- 1801 decembrie 14. – Isaiia medelnicerul se obligă faţă de episcopia Huşilor că peste 40 de zile se va prezenta la Iaşi la judecarea pricinii pentru 60 de lei ce a luat de la Manolache Bou Bătrân pentru un suhat din moşia Dobreni. Încredinţăz cu acest zapis al mieu la sfânta episcopie Huşului, precum să s(e) ştii(e) că fiind apucat de cătră cinstita sărdărie pentru 60 lei, ce am fost luat în anul trecut pentru un suhat di la un Manolac(h)i Bou Bătrânu, după carte G(os)p(o)d ce-au venit la cinstita sărdărie se ia aceşti bani, i-aş fi luat de pe moşia sfintei episcopii, anume Dobrenii, în ţi(nu)t(ul) Hotărniceni. Pentru această pricină având a răspunde şi neputând acum a mergi la Eş, mi-am pus vade patruzăci de zâli ca să mă aflu la Eş să răspundu, iar neaflându-mă la numita vade să să înplinească aceşti bani cu om G(os)p(o)d şi să dau şi ciobote. Şi pentru credinţă am iscălit.

286

1801 decemv(rie) 14 Isaiia mede(lni)ce(r) De la sărdărie Acestu zapisu l-au dat dumi(sale) med(e)l(nicerul) Isai înainte(a) no(a)stră, că la numita vade să va afla la Eş şi spri încredinţare am adeverit şi noi. 1801 decemv(rie) 15



D.A.N.I.C., F.E.H., LV / 44, Original, difolio, filigran. 234.- 1809 iulie 24. - Divanul Cnejiei Moldovei vornicului Lupu Balş, orânduit să hotărnicească nişte moşii în ţinutul Fălciu, ale bănesii Maria Sturza, să nu înceapă lucrarea decât peste 5-6 zile, pentru a-şi procura şi vechilul episcopiei scrisorile moşiilor vecine. De la Divan(ul) Cnejii Moldaviei Cătră cinstit bo(i)eriu D(umnea)lui vornic(ul) Lupu Balş Preosfinţie sa episcop de Huş(i) au făcut arătare Divanului că D(umnea)ta, fiind orânduit cu carte(a) Divanului ca să hotărăşti nişti moşii a du(misa)li bănesei Marie Sturza, ci le are la ţinut(ul) Fălciului, megieşite cu moşiile sfintei episcopii Huşii, unde după ce ai mersu la faţa locului, nu numai că după rânduială nu s-au scris din parte(a) d(umi)tali vec(h)ilului sfintei episcopii ca să caute scrisorile ce are sfânta episcopii asupra moşiilor şi să vii(e) să fii faţă la cercetare(a) ce s-au scris din parte(a) acelui interesat la pricină, adică di cătră vec(h)ilul du(misa)li bănesăi, a căruia scrisoare cu toa(…) vec(h)ilului nu cere trebuinţa ai da nici o ascultare. Dar i-au dat răspunsu ca să mai fii îngăduire până ce a înştiinţa pe preosfinţie sa ca să i se dei(e) scrisorile neavându-le la sini. Şi aşa d(umnea)ta n-ai fi îngăduind cu cercetare, ci după scrisorile d(umi)sali bănesăi ar fi vrând a da sfârşit. Pentru aceea dar să scrii d(umi)tali ca această cercetare să fii oprită şi pietre hotară să nu să pui(e) până peste 5, 6 zile, zile ce va trimiti sfânta episcopii vec(h)il cu scrisorile şi atunce(a) veu intra în cercetare(a) scrisorilor amânduror părţilor şi urmând după carte de hotărât, pietre nu vei pune de va rămâne pricină despre vreo parte, cu numai vei da mărturii. Să va face şi hartă de stare(a) locului cu care vin la Divan să vadă hotărâre(a). 1809 iuli(e) 24







D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII / 10, Original, difolio, filigran.

287



235.-1810 august 12.- „Însămnare de câţi stânjăni are episcopia de Huşi în moşia Tătăreni, în Crasna, precum arată hotarnica din leat 1767 dec(embrie) de la Andrei Onţule hotarnic.” Însămnare de câţi stânjăni are episcopia de Huşi în moşia Tătăreni, în Crasna, precum arată hotarnica din leat 1767 dec(embrie) de la Andrei Onţule hotarnic. Stânjini 17, capul moşiei din zarea Crasnii despre răsărit, partea lui Grigori Clima din bătrânu(l) Roman, 71, tij, zarea despre răsărit, partea lui Ştefan Croitoriu din bătrânu(l) Bârsă, 82, fac capăt pe zarea dialului dispre răsărit, 95, măsura din costişă asupra Crasnii, 109, măsura din şăsul Crasnii, 97, pol, măsura piste Crasna tot în şăs, piste dial, 100, pol, măsura din costişă la ulmi, 103, pol, măsura din zarea dialului, spre vale(a) Bălcului, 133, costişa Bălcului, 133, matca văii Bălcului, 133, capăt piste valea Bălcului unde să întâlneşte cu Bălţaţii. Aceste(a) sânt măsurile pe câte locuri s-au măsurat, cu funie de 20 stânjeni, stânjănu(l) de 8 palme Gospod. (1)810 av(gus)t 12 D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 3, Original. 236.-1811 mai 10.- Preotul Teodor Chiochiul vinde iconomului Eni din Huşi trei dugheni şi un loc de dugheană. Adică eu, preut Teodor C(h)ioc(h)iul, încredinţăz cu zapisul meu, la cinst(ită) mâna sfinţii sale părintele Eni, iconomului din Huşi, precum să să ştii că având eu trei dug(h)eni aice în Huşi, în faţa uliţii, lăturat cu dug(h)enile răposatului sulgeriului Lupul Coţoc, şi osăbit un loc de dug(h)iană, ce-l am cumpărat de la Iliana Cornoai, precum arată zapisul. Cari în dug(h)enile aceste ce le vându, una este furmă, al doile(a) crâşmă, cu pivniţa ei şi grajdiu şi ograda din dosul, cât cuprinde locul dug(h)enilor. Care aceste toate li-am vândut sfinţii sale de (i)stov cu preţu 1820, adică una mii opt sute doozăci lei, pe cari bani i-am luoat toţi deplinu în mâinile mele. Deci, sfinţia sa de astăzi înainte să stăpâniască ca pre drepte acareturile sfinţii sale în veci, plătindu şi la sfânta episcopii obicinuitul bezmănu. Care pentru încredinţare am dat acest zapis, cari sângur l-am scris şi l-am şi iscălit. 1811 maiu 10 Ereiu Teodor C(h)ioc(h)iu am vândut.

288

Şi eu la această vânzare am fost faţ(ă) şi am iscălit: Vasilie sac(h)elar Huş(i). Ierei Teodor Foce am fost faţ(ă). Această vânzare fiindu cu priimire amânduror părţălor, viind înainte noastră şi încredinţându-ni o am adeverit şi cu a noastră iscălitură. Meletie episcop Huş(u)lui D.J.A.N.I., Documente, CXXXIX / 22. 237.-1813 august 10.- Episcopul Meletie al Huşilor intervine în pricina unui ţigan. Părintească blagoslovenie trimitem dumi. avh. spăt. Pentru un bă(i)et de ţigan ce ai arătat dumi(tale) că este datoare dumi(tale) episcopie, cu bucurie am fost al da dumi(tale) ca să nu mai avem la întâlnire şi pentru această bagate vorbă, dar n-am putut da sfârşit acum această dată, neavând de unde fiind tot mici. Întru adevăr arătăm dumi(tale) poate să te încredinţăzi însuşi(i) omul dumi(tale). Deci te poftim nu te supăra că nu-i din voinţă, ce fiind încă răbdătoriu să va da dumi(tale), sau dacă vei voi dumi(tale) să dăm o ţâgancă tânără văduvă care s-au şi învoit cu un ţâgan, adică Ion Croitoriul, poftim să avem răspuns şi poruncă cătră omul dumi(tale) să o priim(e)ască şi aşa va lua mai degrabă sfârşit această mică pricină, pentru care şi poftim să binevoieşti că nu-i mare lucru. Şi vom rămâne cu îndatorire, fiind, A dumi(tale) în H(risto)s părinte sufletesc Meletie episcop Huş(u)lui 1813 avgust 10 Părintelui Miciv. plecatele mele înc(h)inăciuni şi rog a fi mijlocitoriu cătră cuconu(l) Şerban pentru această mică pricină. D.J.A.N.I., Documente, CXXXIX / 26. 238.- 1814 iunie 14. – Iconomul Iani, vechilul episcopiei, roagă domnul să poruncească a se cerceta din nou pricina dintre episcopia Huşului şi mănăstirea Fâstâci, pentru un loc de prisacă ce se numeşte Hârtopul Chersăcosului în moşia Novaci a mănăstirii, din ţinutul Fălciului. Pre(a) înălţate doamne Svânta episcopie Huş(u)lui, la ţânut(ul) Fălciului are un loc de prisacă ce să numeşte Hârtop(ul) C(h)ersicosului, în moşie Novacii a sfintei mănăstiri Fâstâcii,

289

carii loc de prisacă tot cuprinsul acelui Hârtop se stăpâneşti de cătră episcopie nesupărat sumă de ani, carii sânt oameni de au ştiinţă nici şăse zeci de ani; şi după înfăţoşare(a) ce am avut cu svinţie sa părintele arhimandritu(l) Iosaf, egumenu(l) mănăstirii numite înainte, cinstitului divan şi cu hotărâre(a) ci s-au dat acum la trecuta lună maiu au rămas episcopie nemulţămită; întâi că stăpânire(a) episcopiei se vede de cătră mănăstire într-atâta somă de ani şi nici o pretenţie nu faci; al doile(a) că în curgire de 30 şi mai bine de ani se vedi la mănăstiri că au hotărât numita moşie unde pomeneşti şi di C(h)ersecosul şi iar(ă)ş(i) face tăcere; al trile(a) ş(i)-au mai găsit episcopie şi alte îndreptări, un ispisoc de la răposatul întru fericire domnu Grigorie Ioan Calimah V(oie)v(o)d ci dă răposatului episcop Enoc(h)entie pentru lipsa scrisorilor ce s-au prăpădit în vreme(a) aceea. Şi cu aceste văzându-se episcopie că ar ave(a) dreptate, mă rog înălţămei tale ca de al doile(a) iarăşi(i) se s(e) facă cercetare de cătră cinstit(ul) Divan, cu care se-şi poată afla episcopie îndestulare(a) dreptăţii sali şi va rămâne înălţimei tale vecinică pomenire. A înălţimii tale Smerit rugătoriu Şi slugă Iani iconom vec(h)il sf(intei) episc(o)p(ii)

D.A.N.I.C., F.E.H., XII / 103, Original. 239.- 1814 iulie 6. – Raportul postelnicelului Costandin Penişoară, făcut la porunca isprăvniciei ţinutului Fălciu, cu privire la împresurarea moşiei Cârligaţi a episcopiei Huşilor, de către răzeşii din satul Davideşti, ţinutul Fălciu. După porunca cinst(itei) isprăv(ni)cii ce mi-au adus vec(h)il(ul) sfintei ipiscopii Huşului pentru împresurare(a) moşâi(i) Cârligaţi de cătră răzăşii din Davideşti, şi am mersu la stare(a) locului unde aflând faţă atât pe răzăşi cât şi vec(h)ilul sfintei ipiscopii şi intrând în ce(a) cu amăruntul cercetare, întâiu am întrebat pe răzăşi cu ce cuvânt înpresoară ace(a) bucată de loc din trupul moşâi(ei) sfintei ipiscopii şi cerând şi scrisori pentru ace(a) bucată de loc ca să s(e) poată puni la cali după poroncă, ei n-au voit să scoaţă nici o scrisoare ci numai cu cuvânt. Cerând şi de la vec(h)il(ul) sfintei ipiscopii cu ce cuvânt zâce că să înpresoară ace(a) bucată de loc şi me-au scos însuş(i) hotarnica moşiei din (vă)le(a)t 1781 gen(a)r 20, cari însă fără toată moşâia ipiscopii cât şi a răzăşilor şi s-a văzut şi ace(a) bucată de loc ci o înpresoară răzăşii de Davideşti în hotarnică supt stăpânire(a) sfintei ipiscopii cuprinsă care însuşi(i) ei o ştiu că esti ci adivărată hotarnică şi iscălită de bătrânii lor, învoialile şi hotărâre(a) ce s-au făcut în vremea aceea de an(i), fiind că acea bucată de loc esti aproapi de zăci de ani de când nu s-au arătat a fi pâră pe dânsa, până în an acesta ce au fost tot imaş şi fiind cu apropieri de sat(ul) lor totdeauna s-au vândut de cătră ipiscopii acel imaş lor. Iar în an(ul) acesta făr(ă) aş(i) mai lua voi(e) de la vec(h)ilul ipiscopi(e)i au arat-o în tăria lor şi au şi îngrădit-o şi după cercetări ce am făcut şi după dreptati ce ari ipiscopia după

290

hotarnica ce s-au văzut nu le-am dat voi(e) întru nimic a să atinge cu stăpânire(a) de ace(a) bucată de loc. Şi nu lipsăsc a nu înştiinţa pe cinst(ita) isprăv(ni)ci(e)i. 1814 iuli(e) 6 Cos(tan)d(in) Penişoară post(elnicel). D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /11, Original, hârtie, filigran.

240. - 1814 iulie 16. – În urma raportului postelnicelului Costantin Penişoară, făcut la porunca isprăvniciei ţinutului Fălciu, adusă de vechilul episcopiei, în pricina de împresurare a moşiei acesteia Cârligaţii, de către răzeşii din Davideşti, aceasta îi porunceşte să nu mai permită răzeşilor să mai săvârşească călcarea. De la is(prăvnicia) Fălci(u) Cătră post(elnicul) Cost(antin) Penişoară S-au văzut înştiinţare(a) pentru această bucată de loc ce s-ar fi înpresurând de cătră răzăş(i), şi dacă rău o înpresoară ţi să scrii ca nici de cum să-i îngădueşti a să întinde şi a trece pe ace(a) bucată de loc nicidecum, rămâind în stăpânire(a) vec(h)ilului sfintei episcopii. 1814 iuli(e) 16



D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /11, Concept, hârtie, filigran. 241.- 1815 august 9. – Postelnicelul Constantin Penişoară raportează isprăvniciei ţinutului Fălciu rezultatul cercetării făcute în pricina de împresurare a moşiilor Cârligaţi şi Sperieţi ale episcopiei Huşului de către răzeşii din Căpoteşti, găsind dreptatea episcopiei şi semnalează atitudinea potrivnică a răzeşilor, gata fiind să-i bată, ca pe vechil şi un fecior al episcopiei. După porunca cinstitei isprăv(ni)cii ce mi-au adus vec(h)ilul sf(intei) episc(o)p(ii) Huşii, pentru împresurare(a) moşiilor sfint(ei) episcopii Cârligaţii şi Spărieţii, capetile despre răsărit de cătră răzăşâi Căpoteştii, ce trec peste apa Sărăţii cu înpresurare(a). Am mers acol la stare(a) locului unde faţă fiind atât răzăşii cât şi vec(h)ilul din parte sfint(e)i episcopii, şi intrând în ce(a) cu amăruntul cercetare, unde cerând scrisorile de la vec(h)ilul episc(o)p(iei) au scos hotarnică întru care s-au dovedit că să face împresurare de acei răzăş(i), cu trecire peste Sărata spre răsărit. Dar cerând şi de la răzăş(i) ca să scoată scrisori împotriva hotarnicii episcopiei au arătat şi ei o scrisoare zicând că este hotarnică din (vă)le(a)t 1773

291

iuni(e) 23, întru care nu s-au cunoscut nici un temei de a fi hotarnică ace(a) scrisoare ce au arătat ei. Căci cerând de la dânşii sămnile locului după scrisoare(a) lor au dat răspuns cum că nu au nici o ştiinţă de sămne, întru care scrisoare a lor arată cum că bucata ace(a) de loc ce de către dânşii să înpresoară este înc(h)etrită despre răsărit, pe matca Dragomirei. Şi mergând la c(h)eotoare din jos unde au zis că-s doaă pietri a lor s-au găsit numai una şi nici aceia nu a lor, ci a Buzăştilor episcopie(i). Şi de acolo am purces în sus în curmezişul moşiei măsurând după cuvântul lor pe apa Dragomirei până peste drumul lui Stefan Vodă, până unde măsurându-să s-au găsit 500 stânj(eni), şi acolo stând cu măsura am cerut ca să de(a) răspuns cu ce cuvânt trec ei peste drumul lui Stefan Vodă şi peste hotărâre(a) scrisorilor, şi au zis că nu au nici o ştiinţă de drumul lui Stefan Vodă, ci ei ştiu că au să-şi înplinească 734 stânj(eni). Apoi căutând în scrisoarea lor s-au găsit numărul acestor stânj(eni) şi de acole(a) n-am mai urmat a mai măsura, cunoscând fiind vicleşugul lor. Deosăbit de aceasta au stârnit pricină cu ocări asupra vec(h)ilului episcopiei. Al doile(a), au vrut ca să bată şi un fecior a episcopiei, care însă văzind acest feliu de ocări li-am stătut înprotiva lor zicându-le pentru ce batjocoriţ(i) pe vec(h)il şi pe ficior, ei de acol(e)a au început asupra me(a) mai cu asprime decât asupra celorolalţi, cât de puţin lucru au fost de nu m-au bătut. Pentru care nu lipsesc a înştiinţa cinstita isprăv(ni)ci(e). (1)815 avg(ust) 9 Costandin Penişoară post(elnicel) D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 37, Original, difolio, filigran. 242.- 1815 septembrie 15. – Duhovniceasca judecătorie a episcopiei Huşilor adevereşte lui Gergel Bulai, ungur din Corni, restituirea zestrii părinteşti fostei sale soţii Maria. De la Dohovniceasca judecătorie a sf(intei) episcopii Huşii Fiind că între Gergel Bulai, ungurul din Corni, şi între fimeia lui Maria, care s-au botezat şi n-au vrut ea ca să mai trăiască înpreună, au fost pricină între dânşii pentru numita botezată, au cerut ca să-i să înplinească de la bărbatul ei toată zăstre(a) de la părinţi,. Şi prin a lor bună învoială toate lucrurile câte s-au dovedit dreaptă zăstre(a) ei de la părinţi, au dat-o numitul mai sus Marii cu primire(a) lui. Şi pentru ca de acum înainte numitul ei bărbat să nu mai aibă nici o supărare dispre zăstrile ei, i s-au dat la mâna lui această adiverinţă. (1)815 săp(tem)v(rie) 16 Teofan Arhimandrit

Dimitrii potropop

Vasile Săc(h)elar

De mine s-au scris întocmai(i) de pi ce(a) adivărată scrisoare. (…) ot divan.

292

D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 100 / 17, Copie. 243.- 1816 iulie 11. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu porunceşte postelnicelului Mihalache Ciahan (Cehan) şi căpitanului Costantin Negri să cerceteze pricina de împresurare a moşiei Ivăneşti a casei răposatului spătar Costache Rosăt, cum au jeluit boierii epitropi a casei. Cu un adaos de o altă mână de socoteala stânjenilor moşiei Buburuzi. De la Isprăv(ni)ci(a) Fălci(ului) Cătră post(elni)cel(ul) Mihalac(h)i Ciahan şi căpit(anul) Cosd(andin) Negri. Dum(nea)lor bo(i)erii epitropi a casăi răp(o)sat(ului) spat(arului) Costandin Rosăt, după jaloba ci au dat pentru înpresu(rarea) ce să faci moşi(e)i Ivăneşti, ni-au adus luminatîă carte(a) mării sali lui Vodă poruncitoare ca să s(e) cercetez(e). Şi după scrisorile şi dovezile ci vor fi având să să scoată de supt înpresurare moşie, stălpindu-să şi cu p(i)etri hotară. Pentru aceasta dar iată vă rânduieşti isprăv(ni)cia şi vi să scrii că mai întâi să mergiţ(i) acolo la stare(a) locului, unde faţă fiind bo(i)erii epitropi sau vec(h)ilul dum(i)sali, cum şi toţi megieşii înprejuraş(i) fiişticari cu toati scrisorile şi dovezi(le) ce vor fi având, însă intraţi în ce(a) cu amărunt(ul) cercetari ca să aflaţi şi să dovediţi cele drepte şi adivărati margini şi hotară acei moşii pe undi din vec(h)i vor fi umblat. Şi după cuprindere(a) şi putere(a) scrisorilor ce să vor arăta la hătărât driaptă parte de moşie a casăi răposatului bo(i)er, scoţându-o de supt toată înpresurare(a) ce va fi pătimind şi măsurându-o cu stânjăn domnesc în lung şi în lat să o stâlpiţi şi cu pietre hotară pi câte locuri va cere trebuinţa şi va da dreptate. Să daţi şi mărturii hotarnică arătătoari în măsuri şi în sămni şi iscălită pe obiceiu. Iar născând pricină de nemulţămiri despre vreo parte la acel loc de pricină cu pietri să nu să stâlpească ci cu mărturie pre larg şi hartă ce veţi da la parte(a) ci să va căde(a) ca să s(e) poată face punire la cali. (1)816 iuli(e) 11 Pe părău(l) Sărăţii Stăn(jeni) 142

Pal(me) Latu(l) moşi(e)i Buburuzi ce-i zic şi Ivăneştii parte(a) ban(ului) G(h)eorg(h)ii Beldimanu şi (…) mergi lungul moşi(e)i din părău(l) Sărăţii păn(ă) în jos în prăvalu unde să întâlneşti cu moşii Temerlenii şi Şc(h)iopenii din marginile moşi(e)i alăture(a) şi din sus şi din jos tot cu Episcopie îşi dispart – 132 – Apus.

293

D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /12, Original, hârtie, filigran. 244- 1816 august 3. – Mihalache Cehan şi Costantin Negri din porunca isprăvniciei ţinutului Fălciu hotărnicesc părţile de moşie ce are casa răposatului spătar Costantin Ruset în moşia Ivăneşti, pe pârâul Sărata, ţinutul Fălciu. După luminată carte(a) pre(a) înăţatu(lui) domnului nostru Scărlat Calimah Voievod, ce-au scos dumn(e)alor boerii ipitropi a cas(ei) răposatului Costantin Ruset, către dumn(e)alor dregător(ii) ţinutu(lui) Fălciu ca s(ă) ale(a)gă şi s(ă) stâlpească cu p(i)etri hotară nişte părţi de moşii a casii răposatului spat(ar) - ce sânt în ţinutu(l) Fălciu, pe părău(l) Sărata, la satul Ivăneştii- dumn(e)alor dregătorii rânduindu-ne pe noi ca s(ă) mergemu şi după dovez(i) şi scrisori ce vom găsi la faţ(a) locului să punem şi p(i)etri hotar(ă). Deci, mergându noi la stare(a) locului unde fiindu de faţ(ă) şi vec(h)il(ul) casei, iar vec(h)ilu(l) sfintei episcopii n-au fostu, scriindu preosfinţia sa episcop(ul) Meletie dumisale comis(u)lui Mateiu Rusetu că nu este trebuinţi a-ş(i) trimite episcopii(a) vec(h)ilu(l) de vreme ce stânjănii din trustele hlizili sântu ştiuţi şi de cătră p(r)eosfinţia sa. Iar vec(h)ilu(l) cas(e)i răposatu(lui) spat(ar) au scos scrisori şi dovez(i) asupra acelor hlizi de moşii, scoţind o hotarnică din let 1779 nov(embrie) de la un Ion Gordulu vornic de po(a)rtă şi de la Iorestii dic(h)iu(l) sfintei episcopii Huşului care alege şi hotărăşte în fiişticare hliz(ă) câte câţi stănjeni şi din care bătrânu, precumu mai gios s(ă) arată. Stânjen(i) 210 Bătrânu(l) lui Simione(s)cu celu trage banu(l) Beldiman din moşie Frăteiu ce-i zicu şi Tabara, care margine din sus să începe de(n)tr-o pi(a)tră hotar din moşie Zugravii, moşii răzăşască a Şc(h)iopenilor, şi merge lăţime în gios pe şes pe părău(l) Dragomira păn(ă) la înplinire(a) a 210 stănjăn(i), unde s-au pus şi pi(a)tră hotar, despărţindu-s(ă) de-a episcopii. Iar lungul moşi(e)i să începe din părău(l) Dragomira şi merge spre răsărit păn(ă) în zare(a) de(a)lului în prăvalu întru băşcuţ, unde să (în)plinescu 610 stănjăni făcându-s(e) şi cruce la capătu(l) marginii din sus. Iar capătulu marginii din gios s-au pus p(i)etri hotar(ă) la 210, despărţindus(e) de a (e)piscopii. Şi aşa s-au făcutu (în) ace(a) hliză. Stânjen(i) 142 Bătrânu(l ) Mănjii, ce-l trage banu(l) Beldimanu din moşie Buburuzii ce-i zic şi Ivăneşti, care merge şi din sus şi din gios, s-au dispărţit cu p(i)etre hotară despre episcopii, iar lungul moşi(e)i să începe din părău(l) Sărăţii şi merge spre so(a)ri apune păn(ă) în privalu unde se întâlnesc cu alte moşii, cu Timerlenii Şc(h)iopenilor, care stănjăn(i) s-au găsit în lungu 301, iar lăţime(a) acelui capăt numai 1132 stăn(jeni), unde la (a)mândoo colţurile s-au despărţit cu p(i)etre despre a episcopii. Şi aşa s-au făcut şi ace(a) hliz(ă). Stân(jeni) 350 Bătrân(ul) Mânjii ce-l trage banu(l) Beldiman din moşie Şc(h)ee(a), pe şesu merge lăţime(a) pe părău(l) Sărata unde s-au pus p(i)etri hotar(ă) pe şes în margin(ea) drumului despărţindu-s(e) de a episcopii. Iar lungu(l) moşi(e)i să începe

294

din părău(l) Sărata şi merge spre răs(ă)ritu, unde să (î)nplinescu 764 stănj(ăni) întâlnindu-s(e) cu alte moşii în capeti, a lui Conac(h)i, unde s-au găsit şi p(i)etri hotar(ă) în capătu(l) marginii din gios. Iar în capătu(l) marginii dinu sus s-au pus piatră hotar acu(m), la înplinire(a) a 350 stănj(ăni). Şi aşa şi la mijlocu(l) moşi(e)i tot la înplinire(a) a 350 stănjin(i) s-au dispărţit cu p(i)etre hotar(ă), dispărţindu-s(e) de a episcopiei. Şi aşa s-au înc(h)iet şi ace(a) hliz(ă). 1816 Av(gust) 3 Mihalac(h)e Cehan

Costandin Negri

D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /13, Original, difolio, filigran. 245.- 1817 iulie 17. - Ioniţă, fiul diaconului Toader Vicol, din satul Cârligaţi, se învoieşte cu episcopul Huşilor, să facă o moară pe apa Sărata, din sus de iazul iconomului Iane, având să plătească anual 20 de lei bezmăn şi să se învoiască şi cu răzeşii pentru malul dinspre apus. Adică eu, Ioniţi sân diaconul Toader Vicol ot satul Cârligaţii, încredinţăz cu acest zapis al meu ce-l dau la sfânta episcopii, precum ştiut să fii(e) că m-am învoit cu sfânta episcopii(e) ca să fac o moară pe apa Sărata, din sus de iazul iconomului Eni, în parte(a) malului despre răsărit, cu tocmala hotărâtă ca să plătesc bezmăn pe fieşte cari an, câti 20 lei, adică doaăzăci lei, pe cari bani am să-i plătesc pe fiişti an la începutul Sfântului G(h)eorg(h)ii. Iar pentru malul despre apus deosăbit am ca să plătesc răzăşilor după cum m-oi pute(a) învoi cu numiţii răzăşi. Şi pentru mai adevărată credinţa m-am iscălit însuşi(i) cu mâna me(a). 1817 iuli(e) 17 Ioniţă Vicol Şi eu am fost faţă la învoială Am scris cu primire(a) numitului D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 39, Original, difolio, filigran. 246.- 1818 septembrie 16, Huşi. – Scrisoarea lui Meletie episcop de Huşi către Departamentul Pricinilor Străine prin care arată că bălţile Lăpuşna şi Lăpuşniţa, precum şi o bucată de loc din hotarul târgului Huşi, revendicate de Dinu Rusu, asesor de colegiu, au fost cumpărate de episcopia Huşi cu zapise de la răposata Casandra stolniceasa. Copie Cătră Cinstitul Departament al Pricinilor Străine,

295

Luminată carte(a) mării sale lui vodă din 7 săpt(em)v(rie), în 13 tot a aceştie, primind am înţăles cele cuprinsă în pricina dum(i)sale colejsc(h)i asesor Dinul Rusul, pentru doaosprizăce scrisori cuprinzătoare de doao bălţi Lăpuşna şi Lăpuşniţa, şi asupra unii părţi de loc din hotarul târgului Huşii, ce li-ar fi dat amanet buna dum(i)sale răposata stol(ni)ce(asa) Casandra la episcopie, pentru una sută lei ce o ar fi împrumutat episcopul de atuncea, pe care bani i-ar fi plătit, şi scrisorile nu i s-au dat. Pentru care fac ştiut Cinstitului Departament că episcopie având cumpărate acele doao bălţi şi ace(a) bucată de loc cu doao zapisă de la pomenita stol(ni)ce(asă) Casandra şi fiii săi, apoi de 57 de ani date şi în sc(h)imbu înpreună cu moşie Cioriceştii, ce au fost a Episcopiei, vor(ni)cului Dumitraşc(u) Palade, s-au stăpânit cu pace şi atu(...)ne de cei mai înainte şi astăzi de dum(nea)lui polc. Alecul Calimah, precum am înştiinţat pre larg pe părintele mitropolitul în zilele trecute, după osăbită particulare scrisoare ce mi-au trimis tot întru această pricină. Dar şi acum, după luminată carte(a) mării sale, cercetând scrisorile episcopi(e)i, altă nu am găsit decât aceste adeverinţe de scrisorile ce s-au dat la vor(ni)c(ul) Ioniţi Cantacuzino, între care au fost şi acele doao zapisă, precum să văd trecute într-acest izvod ce-l trimit, din care pliroforisându-să Cinstitul(ui) Departament şi încredinţându-să, poftesc ca după cuviinţă să să ia acele săneturi din mâna dum(i)sale asesorului şi să mi să triim(e)ată, ca nu şi mai în urmă să mai poată supăra pe episcopie, pentru care n-am lipsit spre răspuns cătră Cinstitul Departament. 1818 săpt(em)v(rie) 16 Iscălit Meletie Episcop Huşului D.J.A.N.V., Colecţia Documente, 45, Copie. EDIŢII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog de documente întocmit de: Grigore Găneţ, Costică – Ioan Gârneaţă, Bucureşti, 1986, p. 137, nr. 491. 247. - 1818 septembrie 26. – Rezultatele cercetării situaţiei averii lui Gergel Bulaiu, catolic din Corni, după moartea sa la cererea văduvei Maria, trecută la ortodoxie. De la isprăv(ni)ci(a) Fălciului După luminată cartea G(o)spod ci ni-au adus Marie, care mai înainte în lege(a) papistăşască s-au numit Ilinca şi au fost soţ mortului Gergel Bulaiu, ungurul ot Corni. S-au înfăţoşat cu fraţii mortului Mihaiu şi Ianoş, de la care pritindirisă cu o copilă ci ari clironoamă avere(a) bărbatului său, adecă o vie ca două pogoani şi giumătate înpreună cu livadă din podgorie Huşii, i o casă cu pivniţă şi cu şopron în satul Cornii, i două căldări, i o părec(h)i c(h)irostie, i şasă vasă cu vin, i 50 şăraguri tiutiun şi altele ce ar fi mai rămas în casă la disfacerea de bărbat. Şi fiind că după cercetare(a) ce am făcut şi marturi ci au înfăţoşat fraţii mortului, vie s-au găsit vândută de însuş(i) mortul lui Ianoş Bulaiu, fratile său, după zap(isul) din 1816

296

apr(ilie) 20, adiverit de preot(ul) ungur i di patru marturi şi de scriitoriul zapisului ci s-au văzut. Aşijdere(a) şi casa încă din anul 1813 decemv(rie) 1, tot de însuş(i) mortul, unui Anton Ciolacul după zapisul ce s-au văzut adiverit de 9 marturi, i de vătav(ul) sfintii episcopii, şi încredinţat de dum(nea)l(ui) pah(arnicul) Lefter, precum şi celelante lucruri ci arată jăluitoare(a) că au mai avut mortul, s-au dovedit vândute iarăş(i) de mortul şi hirosâti atât în c(h)eltuielile ci au avut la disfacere(a) şi înplinire(a) zăstrii ei / pentru care şi însuş(i) jăluitoare(a) întrebată fiindu au arătat că au priimit-o / cât şi cu boalile ci au avut păn(ă) la săvârşir(ea) sa, încredinţândune la aceasta nu numai di mărturisire(a) sătenilor mahalagii, dar şi de la un Radul Palcul, frati a însuş(i) jăluitoarii, megieş alăture(a) cu casa fiind, carele şi cu giurământ au încredinţat că cu adevărat toate s-au vândut şi s-au c(h)eltuit de mortul cumnatul său. Drept aceea n-am găsât de cuviinţă cerire(a) ei, de vremi ce toate rămasule mortului ci le pritinderisăşti acum a li tragi în clironomie cu fiica sa, s-au dovedit vândutide însuş(i) mortul, în urmă după ce ş(i)-au tras toaată zăstre(a) ei, şi trecuti în stăpânire(a) celor ci li-au cumpărat cu bună credinţă, precum şi toţi banii ci au luat pe aceli vândute să dovidesc c(h)eltuiţi iarăş(i) de mortul la pricinile şi întâmplările mai sus arătate. Însă jăluitoare(a) nemulţămindu-să cu cercetare(a) aceasta li s-au pus zi de soroc ca la 26 oct(om)vri(e) să să afli amândouă părţile la cinst(itul) Divan, ca să li se dei(e) ce(a) desăvârşită hotărâre. 1818 săpt(embrie) 26 N. Miclescu

Ioan Cos(...) comis

D.J.A.N.I., Documente, 100 / 32. 248.- 1820 mai 30. – Jalba iconomului Iani, vechilul episcopiei Huşului, prin care se plânge domnului Mihai Şuţu, despre împresurarea moşiilor Cârligaţi şi Sperieţi ale episcopiei de către răzeşii din Căpoteşti şi Davideşti. Prea Înălţate Doamne! Sfânta episcopie Huşului la moşiile sale Cârligaţii şi Spărieţii, din ţânut(ul) Fălciului, pătimeşte împresurare despre răzăşii moşiilor Căpoteştii şi Davideştii, vrând a trece cu moşiile lor piste apa Sărăţii în drepte moşiile sfintei episcopii. Pentru care să roagă Înălţimii tale să se scrie luminată carte G(os)pod către dumn(ea)lor dregătorii de ţinut, ca după scrisorile sfintei episcopii să nu îngădu(i)e pe acei răzăşi a înpresura mai mult moşiile sf(i)n(tei) episc(o)p(ii). Şi pomenire va rămâne Înălţimei tale. Al Înălţimii tale smerit rugătoru Iani iconom vec(h)il despre sfânta episcopie

297

Se roagă să se dea carte către dregători a nu îngădui pe răzeşi de Căpoteşti şi Davideşti a înpresura moşiile Cârligaţi şi Spărieţi după scrisori. D(umnea)ta vel logofăt vei scrie carte cătră dumn(ealor) dregătorii ţânut(ului) ca cu scumpătate să cercetezi scrisorile amânduror părţilor şi după dreptate să pui la cale. Iar nemulţămindu-să vreo parte să-i sorocească a veni la Divan. 1820 mai 30 D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 40; Original, hârtie dublă, datat după rezoluţie; a se vedea şi documentul din 25 iunie 1820. 249.- 1820 iunie 25. – Cartea domnului Mihai Şuţu către ispravnicii ţinutului Fălciu şi Vasile Tene, vornicul de poartă, pentru efectuarea cercetărilor în pricina împresurării moşiilor Cârligaţii şi Sperieţii ale episcopiei Huşului, de către răzeşii din Căpoteşti şi Davideşti. Io Mihai Grigorii Suţul V(oie)voda cu mila lui D(u)mnezău domn ţării Moldaviei. Cinstiţi credincioşi boierii domni(e)i mele dumn(ea)v(oastră) isprav(ni)ci de ţinut(ul) Fălciului i Vasile Tene vornic de poartă sănătate. Veţi înţălege din jalubă arătare şi cerire(a) ce să face din parte(a) sf(i)ntii episcopii Huşii, pentru înpresurare(a) ce ar fi pătimind moşiile episcopi(e)i de cătră moşiile Căpoteştii şi Davideştii răzăşăşti. Drept aceea să scrie dum(nea)v(oastră), aducând de faţă pe răzăş(i) în fiinţa şi a vec(h)ilului episcopi(e)i, să cercetaţi mai întâi cu scumpătate scrisorile amânduror părţile, ca să dovediţi de să face vreo înpresurare la numitele moşii a episcopi(e)i, după care înpreună cu vornic(ul) de poartă veţi rândui pe cine veţi socoti şi din parte(a) dumn(ea)v(oastră), ca mergând la stare(a) locului în fiinţa iarăşi amânduror părţilor să facă îndreptarecu scoatere(a) moşiilor episcopi(e)i de supt toată înpresurare(a), şi pe unde va cere trebuinţa să statornicească şi pietre hotară, dând şi mărturia hotarnică iscălită pe obiceiu. Dar pân(ă) când pricină de nemulţumire despre vreo parte, atuncea la locul de pricină cu pietri să nu s(e)stâlp(e)ască, ci dând mărturii(e) cu arătare(a) pricinilor pre largu, cum şi hartă cu bună înc(h)ipuire de stare(a) locului, să s(e) sorocească ca să vie la Divan. 1820 iun(ie) 25 vel logofăt D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 40, Original, difolio, filigran, pecete ovală; a se vedea şi documentul din 30 mai 1820. 250.- 1820 octombrie 8. - Costin Gheorghe vornic de poartă relatează rezultatul cercetării făcute în urma jalbei episcopului de Huşi că i se calcă hotarul moşiei Berbincenii de către moşia Bălţaţi şi moşia Leoşti din ţinutul Vaslui.

298

După jaluba ce au dat prea înălţatului domn mări(e)i sale Mihai Grigori Suţul Vo(i)evod, atât sf(â)n(ta) episc(opie) Huşii, că pătimeşte împresurare la capătul moşiei Berbincenii despre apus, cât şi răzăşii moşiei Leoştii, tot despre moşie Bălţaţii, din ţinut(ul) Vasluiului, mi-au adus luminată carte G(os)pod poruncitoare ca mergând la stare(a) locului şi prin cercetare dovedind jăluita împresurare, să fac cuviincioasa îndreptare şi prin semni hotară despărţitoare. Unde mergând şi cercetând am aflat moşie Bălţaţii stăpânindu-să şi de d(umnea)lui Vasile Buzne numai marginile, şi pe din sus şi pe din gios, avându-o de zestre, şi de cătră răzăşi mijocul moşiei. Au cerut trebuinţa ca să mă încredinţez mai întâi de să face vreo împresurare moşiei episc(opiei) şi a răzăşilor de cătră moşie Bălţaţii. Şi nefiind de faţă d(umnea)lui Vasile Buzne, fiind dus peste Prut, am cerut de la răzăşi ca sămi arate hotarnica moşiei Bălţaţii, precum au şi scos-o de mi-eu arătat-o, fiind din vreme(a) domnului Teodor Voevod, iscălită de Sandu Miclesc(u) jâcnicer i de Neculai Mărdari şi Simion Turbatul, însă fără velet, fiind parte(a) hârtiei pre care însemnat veletul desprinsă de prin îndoituri şi pierdută. Prin care arată că mergând tot satul Bălţaţi în curmeziş pe matca Bălţaţilor începând din margine(a) din sus, sau aflat 100 pol funi(i) până într-un stâlpu mare de piatră în capul moşiei Berbincenii a episc(opiei), care stâlp de piatră acum nu s-au aflat, în funie de 20 stânjeni, şi stânjenul de 8 palme G(os)pod, deosăbind şi părţile lui Co(n)stantin Bosie de a răzăşilor. După care măsură ncepând şi ei acum a măsura iarăşi dintracea piatră hotar din margine(a) moşiei Bălţaţilor şi dintr-o moviliţă ce au arătat răzăşii iarăşi pe matca Bălţaţilor în gios cu lanţ de zece stânjini şi stânjinul de 8 palme G(os)pod, până unde s-au împlinit 201 lanţu(ri), adecă acele 100 pol funi(i). Şi cu adevărat am aflat împresurat capătul moşiei Berbincenii numai pe matcă cu 170 stânjăn(i), dar făcând dreaptă linie din hotarul coa(...) a Berbincenilor, din zare(a) dealului ce iaste între valea Foleştilor şi între valea Bălţaţilor, din hotarul marginii din sus a moşiei Leoştii a răzăşilor jăluitori, iarăşi din dealului ce iaste între vale(a) Bălţaţilor şi între vale(a) Bâlcului au venit mai în gios cu 50 de stânjini, de unde s-au împlinit măsura Bălţaţii. Unde am şi pus doaă pietri coa(...) moşiei Berbincenii pe vale, despărţind şi între Bălţaţi şi între Leoştii răzăşilor jăluitori, precum mai pre larg să arată prin hartă şi de cercetare şi despresurare(a) ce am făcut, făcând şi hartă înc(h)ipuitoare de stare(a) locului, am dat înpreună şi această mărturie şi sf(intei) episc(opii) şi răzăşilor. 1820 oct(om)v(rie) 8 Costin G(h)eorg(h)e vornic de poartă. D.A.N.I.C., F.E.H., IV / 1, Original, filigran, bine păstrat. 251.- 1823 iulie 3. – Ioniţă Sandu Sturza porunceşte episcopului Meletie al Huşilor şi ispravnicilor de Fălciu să cerceteze pricina dintre Maria Botezatu, Ianuş şi Mihai Bulai, catolici din satul Corni.

299

Io Ioan Sandu Sturza V(oie)vod cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldavviei. Iubitoriule de Dumnezeu şi al nostru rugătoriu, preo sfinţia ta kir Meletie, episcop sfintei episcopii Huşi i cinstiţi şi credincioş(i) boierii domniei mele, dumn(ea)v(oastră) ispravnici de ţinut Fălciului săn(ă)tate. Pentru pricina de judecată ce urmează între Marie Botezata, şi între Ianuş i Mihaiu Bulăeşti, unguri din satul Cornii, pentru doaă bucăţi vie şi alte lucruri, ce au fost a mortului Gergel Bulaiu, care mai înainte de a veni Marie la pravoslavnica credinţă i-au fost bărbat. Cu tot că după jalubile amânduror părţile s-au fost rânduit la divan spre punie la cale, unde la înfăţoşare(a) ce-au avut Marie cu vec(h)ilul numiţilor unguri, prin câte dovezi s-au văzut, ni-am înştiinţat că numita Botezată ş(i)-au luoat zăstre(a) sa, şi că aceli doaă bucăţ(i) vie şi celelalti lucruri li-au vântut însuş(i) mort(ul) Gergel, fiind în viaţă, după care să so(co)teşte a ave(a) ungurii dreptate; Dar şi pentru tânguire(a) Botezatii ce zâce că cercetările urmate pân(ă) acum n-ar fi adivărate. Şi pentru a nu rămâne giudecăţii vreo îndoială, scriem preosfinţii tale şi domn(ii)lor voastre să adunaţi pe numiţii unguri i pe Botezata, cu marturi şi dovezi ce vor ave(a) şi o parte şi alta, să cercetaţi cu amăruntul de ş(i)-au luoat Botezata zăstre(a) ei, şi de s-au vândut cu adevărat aceli bucăţ(i) de vie i celelalti lucruri de s-au isprăvit de cătră însuş(i) mortul Gergel, sau că pricina urmiază într-alt c(h)ip. Şi precum ve-ţ(i) afla drept în frica lui Dumnezeu prin carte de blăstăm, fără cât de puţină asupriri sau părtiniri, să daţ(i) mărturii arătătoari pre larg la parte(a) ce să va căde(a), şi prin zi de soroc să-i trimiteţ(i) la divan, dacă nu-i ve-ţi pute(a) linişti acolo, ca pe urmare(a) dreptăţii să s(e) dei hotărâri. 1823 iuli(e) 3 Vel log(o)făt D.J.A.N.I., Documente, CXLVII / 32. 252.- 1823 septembrie 21. – Logofeţia cea Mare scrie isprăvniciei ţinutului Fălciu cu privire la via şi livada disputate de Maria Botezatu, Ianuş şi Mihai Bulaiu, unguri din satul Corni. De la logofeţie ce(a) mare Cătră cinstita isprăv(ni)cie ţânutului Fălciu Fiind că până acum n-au luoat sfârşit pricina de judecată ce urmiază între Maria Botezata cu fiică-sa, şi între Ianuş şi Mihaiu Bulaiu, unguri din sat Cornii, de la acel ţinut, pentru o vii(e) i livadă şi alte lucruri rămasă de la mort(ul) Gergel Bulaiu, / şi roada viei i a livezii grăbeşti a strângi la vreme cuviincioasă /. Pentru aceste(a) dar din porunca mării sale lui vodă, să scrie dum(nea)v(oastră) să puneţi la cale a se culegi vie i livada de pricină şi a să strange vinul şi poamele din livadă de cătră numita Marii(a) Botezata, însă faţ(ă) fiind şi numiţii unguri sau vec(h)il din parte(a) lor. Şi tot folosul ci va (i)eşi din vie şi din livadă să stei supt săcvestru pân(ă) ve-ţi luoa al doile(a) poruncă fără să s(e) răşluiască cât de puţin. 1823 săpt(embrie) 21

300

Iar de va fi făcut deosăbit vii(a) fraţii mortului să s(e) culiagă aceea deosăbitca să s(e9 ştii(e) cât este. (…) vel logofăt D.J.A.N.I., Documente, CXLVII / 33. 253.-1823 septembrie . – Matei spătarul se învoieşte cu episcopia Huşilor şi episcopul Meletie, dându-i 351 de stânjeni din moşiile Ivăneşti, Frăteiu sau Tabăra, Buburuzi şi Şcheea, ţinutul Fălciului, în schimbul unui număr egal de stânjeni din altă parte, iar 351 de stânjeni din aceleaşi moşii îi vinde cu 4036 lei. Cu adeverirea mitropolitului Veniamin Costachi din 24 septembrie şi a Divanului din 25 septembrie. Eu mai gios iscălitul, încredinţăz prin scrisoarea mea aceasta precum să fie ştiut că pentru 702, adică şapte sute şi doi stânjini, ce am în moşie Ivăneştii de la ţinut(ul) Fălci(u), cu sat cu vii cu livezi ţărăneşti, îns(ă) 210 stâ(n)j(i)ni din hotarul Frăteiu ce-i zic şi Tabăra, 142 din hotarul Buburuzilor şi 350 stâ(n)j(e)ni din hotarul Şc(h)eei alături cu hotarul sfintei episcopii Huşii. M-am învoit cu preaosvinţie sa Kirio Kir Meletie, Episcop sfintei episc(o)pi(i) Huşi, într-acest c(h)ipu, adică, Datam eu de veci stânjănii de sus arătaţi din trusteli hotarele sfintei episcopii, îns(ă) giumătate de stâ(n)j(e)ni în sc(h)im(b)u şi giumătate de stâ(n)j(e)ni în vecinică vânzare. Şi sfânta episcopie mi-au dat 351, adică trei sute cincizăci şi unu stânjini în sc(h)im(b)u tot din trupul aceştii moşii Ivăneştii, margine(a) pe din gios alături cu moşia mea Todirenii, stânjăn pentru stânjăn, şi pentru ceilalţi 351, adică trei sute cincizăci şi unu stânjini me-au dat 4036, adică patru mii trezăci şi şasă lei blanci, socotindu-să preţ de 11 (…), adică unsprezăci pol lei pe stânjin. Şi de astăzi înainte şi în veci să aibă a stăpâni sfânta episcopie toţi stânjânii mai sus pomeniţi în bună pace nestrămutat în puterea scrisorilor ca pe a sa dreaptă ocină şi moşie dând şi toate scrisorile vec(h)i şi no(u)ă ce am avut pe aceşti stânjâni. Şi spre a fi stătătoriu şi bine păzit sc(h)imbul şi vânzarea aceasta ce s-au alcătuit între noi cu bună primirea de îmbe părţile, făcându-să doaă asăminea scrisori, am dat şi am luat unul de la altul şi am iscălit. 1823 săpt(em)v(rie) Mateiu spătar Această scrisoare de sc(h)imb şi vânzare fiind făcută de bună primirea a amândurora părţilor şi cerând a să întări şi de cătră noi să încredinţ(e)ază şi cu a noastră iscălitură. 1823 săpt(em)v(rie) 24 Veniamin mitropolit Moldaviei Divanul

301

Arătându-să scrisoare(a) aceasta în Divan şi fiind făcută c(…) şi primire dintre amândoaă părţile s-au încredinţat. 1823 săpt(em)v(rie) 25







D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /14, original, difolio, filigran. 254. - 1824 martie 26. – Ianuş şi Mihai Bulai, unguri din Corni, se plâng domnului în pricina cu Maria Botezatu. Pre(a) înălţate doamne Cu lacrămi şi cu mari plângiri jeluiesc înălţimii tali pentru ce(a) de istov sărăcii ce mi să pricinueşti de cătră o cumnată a me(a) Marie Botezata, că în anii trecuţi cumpărând eu 6 firte vii(e), i giumătate firtă livadă, mai puind eu vii(e) 3 firte pol vie, 6 firte livadă, apoi această cumnată au pus stăpâniri pe vie i pe livadă, atât cumpărătură şi făcute de mini cu o carte vicleană. Şi după jaloba ce am dat înălţimii tali am fost orânduit la cinstita logofeţie ce mare, aflându-să şi dum(nealo)r boerii, dum(nealu)i vor(ni)c(ul) de aprozi, şi dum(nealu)i vor(ni)c(ul) Tăutul. Şi după înfăţoşare(a) ce am avut au dat-o rămasă apoi nemulţumindu-să cu această judecată ni-au orânduit la praveleşti înpăr(ăt)eşti, şi nu i s-au găsit cu cale ca să-i dei ei nemică, fiindcă s-au luat zăstre(a) ei, pre judecata sfinţii sali vlădicăi episcopul de Huşi şi a dum(isa)li isprav(ni)ci(i), şi iarăş(i) nemulţumită fiind am fost orânduiţi şi la preosfinţie sa părintele mitropolit, şi iarăş(i) căutând la pravilă sau rămas neavând nici o dreptate. Al triile, iarăş(i) nemulţumindu-să, am fost orânduiţi cu anaphora înainte(a) înălţimii tale, s-au dat cuvânt ca să întrebi pe sfinţie sa episcop(ul) de Huş(i), răspunzând sfinţie sa cum că nu să găşi cu cali de a cumpăra frati de la frate fără ştire(a) sfinţii sali, şi stă judecata şi acum nesfârşită sărăcindu-mă cu totul. Pentru aceasta pre(a) milostivi doamne cu lacrămi şi cu mare plângiri cad şi mă rog mării tali ca să mi să de ce(a) desăvârşită hotărâri, fiind că mam sărăcit cu totul, desoăbit că vinul cât s-au găsit să află săcvestruit, 8 poloboaci, iară unul în putere(a) ei l-au luat şi l-au vândut, i poamile de dânsa s-au înprăştietu, rămâind sărac cu totul, fin(d) mila înălţimii tali de a să da hotărâre de cătră înălţime(a) ta, fiindcă s-au apropiat şi vreme(a) tot lucru(l), şi să num ă sărăcesc de vinul ce să află în cramă săcvestruit ca s(ă) răsăpească. Şi vecinică pomenire va rămâne înălţimii tale. Robul înălţimii tali Ianuş şi Mihai Bulai unguri din sat(ul) Cornii din Huşi Să roagă ca să-i cercetezi toată jaloba în pricina ce ari de giudecată cu o Marie, cumnata lor, pentru o vii(e) i livadă ce o ari cumpărătură de la bărbatul ei şi mai făcută şi de jăluitori.

302

D.J.A.N.I., Documente, CXLVII / 36, f. 1. 255.- 1824 martie 28. – Logofeţia cea Mare scrie isprăvniciei ţinutului Fălciu în pricina Ianuş şi Mihai Bulai, unguri din Corni, cu Maria Botezatu. De la log(o)f(e)ţia cea mare Cătră cinstita isprăv(ni)ci(e) ţinut(ului) Fălciului Veţi vide(a) din jalobă pricina şi cerere(a) ce fac jăluitorii, pentru cari pricină sau mai scris dum(nea)v(oastră) cartea logofeţii din 29 a trecutii luni fevr(uarie), ca să faceţi ştiut pârătii Marii Botezata, de a veni în giudecata divanului cu jăluitorii la zăce zile a aceştii curgătoare luni mart(ie). Şi de ştiinţa ce să va face să daţi adiverinţă jăl(uito)r(ilor). Aşadar, viand jăluitorii la vade(a) şi stăruind atâte(a) zile aşteptând pe pârâtă n-au fost următoare a veni nici pâră acum, care cu dreptul era a să aduce cu aprod, plătindu-i ea ostineala, dar nemairămâind vremi a să căuta pricini în divan, apropiindu-se săptămâna sf(i)ntelor patimi nu s-au trimis. Pentru cari să mai scrii(e) dum(nea)v(oastră) şi acum ca să faceţi ştiut pârâtii că să mai puni şi această di pe urmă vade(a) ca la Duminica Tomii viitoare numaidecât să să afle la divan spre a să da ce(a) desăvârşit(ă) curmare pricinii, iar (…) nici la această vade(a) nu va veni cu toate dovezile sale, apoi cu hotărâre i să va trimite zapcii de o va aduce cu gre(a) c(h)eltuială de a răspunde zapciului, dând dum(neaei) şi adiverinţă jăl(uito)r(ilor) că i s-au făcut ştiut vadeaoa pârâtii. 1824 mart(ie) 28 Isprăv(nicia) F(ăl)ci(u) I s-au pus pârâtei ca d(upă) primire şi a jăluitoriului, ca de astăzi în cinsprezăci zile să s(e) afle la Eşi. Apr(ilie) 13 1824

D.J.A.N.I., Documente, CXLVII / 36, f. 2. 256.- 1824 mai 9. – Logofeţia cea Mare scrie isprăvniciei ţinutului Fălciu pentru a fi adusă cu slujitori ţinutali Maria Botezata la Divan în judecarea pricinii avute cu Ianuş şi Mihai Bulai, unguri din Corni. De la log(o)f(e)ţia cea mare Cătră cinstita isprăv(ni)cia ţinut(ului) Fălciului Fiind că pârâta Maria Botezata în pricina giudecăţii ce cer să aibă jăluitorii Ianoş şi Bulai unguri. De vreme ce pârâta n-au fost următoare a veni la divan după trei soroace ce au avut pusă, atât de aici la mart(ie) în zăci i la Duminica Tomii,

303

precum şi de cătră ace(a) isprăv(ni)cie la 28 a trecutii luni apr(ilie), pentru aceasta dar să scrii(e) dum(neavoastră) ca numaidecât cu înadinsu slujitor a ţinut(u)lui să trimiteţi pe pârâtă la divan cu toate dovezile în pricina cu jăl(ito)ri(i), de a să da curmare pricinii, fără a mai fi prelungiţi. 1824 mai 9 D.J.A.N.I., Documente, CXLVII / 36, f. 2v. 257.- 1825 martie 6. – Răzeşii din moşia Foleşti se plâng de samavolniciile decedatului serdar Gheorghe Talpiş care le-a încălcat hotarele şi le-a aplicat corecţii. Pre(a) Înălţate Doamne Cu lacrămi dăm supărari milostiv auzului Înălţimii tali, strâmbătate(a) ci pătimim, că moşia Foleştii, de la ţinut(ul) Fălciului, fiindu driaptă a noastră răzăşască, unde are şi săvârşitul din viaţ(ă) sărd(a)r(ul) G(h)iorg(h)ie Talpiş, parte de moşie baştină ca un răzăş. Apoi în zâlile domnului Calimah s-au sculat asupra noastră cu cuvânt cum că şi părţile noastre le-ar fi având cumpărate în c(h)ipurile ce au mătahărisit, li-au luat atât moşia cum şi 6824 lei, cari nu numai că ni-au înstrăinat din strămoşasca moştenire, dar încă şi pe 4 din noi ni-au şi bătut, dându moşia zăstre dum(i)s(ale) cămi(na)r(ului) Ioniţă Oatul, cu cari hotărâri a giudecăţii nemulţămiţ(i) rămâindu am făcut vec(h)il pe dum(nea)lui sar(da)r(ul) Ioniţ(ă) Capşa ca să stei în judecată, cari ni-au tot prelungit în 6 ani şi giumătati, şi după ce am văzut că nici o lucrari nu faci am dat jalobă înălţimii tali la genar a anului curgătoriu, cu cari am fost orânduiţ(i) la cinstita Logofeţia ce(a) mari, ca să cercetezi şi cu anafura să fim scoş(i) înnainte(a) Înălţimii tali. După cari înfăţoşindu-ne cu dum(nea)lui cami(na)r(ul) înainte(a) cinstitei Logofeţii am rămas nemulţămiţ(i) că scrisorile noastre nu s-au cercetat, puindu temeiu numai pe nişte zapis(e) a noastri datisocrului dum(i)s(ale) G(h)eorg(h)ie Talpiş, de mari nevoi şi sălnicii ce ne faceîn vreme(a) aceia. Şi aşa încă ni s-au oprit şi scrisorili la dum(nea)lui deiacul Divanului Toader Moţoc, şi fiindu că am rămas nemulţămiţ(i) cu cercetari(a) ce s-au făcut, cădem la mila Înălţimei tali rugându-ne ca să te milostiveşti şi asupra noastră ca din luminată poruncă să fim orânduiţ(i) în cercetare(a) judecăţii obşteştii adunări la Sfânta Mitropolie unde să fii(e) şi dum(nea)lui biv vel log(ă)f(ă)t(ul) Costandin Catargiu, i dum(nea)lui vorn(i)cul Costac(h)i Conac(h)i, şi dum(nea)lui biv vel vist(iernicul) Pătrac(h)i Sturza, ca de iznoavă să intre cu amăruntul cercetare(a) tuturor scrisorilor noastre şi a dum(i)s(ale) camin(a)rului. După cum vor găsi mai cu dreptul să fim puşi la cali de a nu rămâne înstrăinaţ(i) de moştenire(a) strămoş(e)ască în luminati zâlili Înălţămii tale şi mare pomană va rămâne. La mila Înălţimii tali

304

pre plecaţ(i) Ioan Turc. Ioan Manoli. Varlam Manoli. Moisăiu Petre. Răzăş(i) de moşia Foleştii de la ţinut(ul) Fălciului. Să roagă de a fi scoş(i) în cercetare(a) judecăţii obşteştii adunării a dom(nii)l(o)r s(ale) veliţilor bo(i)eri în Sfânta Mitropolii(e) unde să fie şi dum(nea)lui biv vel log(ă)f(ă)t(ul) Costandin Catargiu, i dum(nea)lui vorn(i)cul Costac(h)i Conac(h)i, şi dum(nea)lui biv vel vist(iernicul) Petrac(h)i Sturza în pricina de judecată ce ar fi avându cu camin(a)r(ul) Ioniţ(ă) Oatul pentru părţile de moşii Foleştii, de la ţinut(ul) Fălciu, a jăluitorilor ci li-ar fi stăpânit cu re(a) credinţă. Dum(nea)ta vel vornic (...) vei înfăţoşa pe ambe părţile în divan în opşteasca adunari la Sfânta Mitropolii(e) unde să fii(e) şi bo(i)erii scriş(i) şi nemulţămindu-să vreo parti cu anafora să li să facă cunoscut. 1825 mart(ie) 6 D.J.A.N.I., Documente, 14 / 20. 258.- 1825 aprilie 25. - Scrisoarea episcopului Meletie al Huşilor, prin care Maria Botezata vinde fraţilor Ianuş şi Mihai Bulai, o casă şi o vie tânără cu 400 de lei, luând sfârşit pricina dintre cele două părţi.Via bătrână revine Soltanei, fiica Mariei Botezata şi a lui Gergel Ianuş. După multe giudecăţi ce au urmat, între Anton Noe, vic(h)il din parte(a) lui Ianuş şi Miahi Bulai din satul Corni, şi între Maria Botezata, pentru o vie rămasă de la mortul Gergel Bulai, bărbatul numitei femei, şi sfârşindu-să toată pricina între dânşii cu scrisori de învoială unul la mâna altuia, ce ş(i)-au dat încă din trecutul an 1824 iun(ie) 18, adică într-acest c(h)ip, ca toată via bătrână câtă va fi, să rămâie a fiicii sale Soltana, ce o au făcut cu mortul Gergel Bulai, fiindu-i bărbat când încă şi ea să afla în religie apusieniască. Iar toată via tânără câtă să va dovedi pusă de numiţii Bulăeşti, fraţii mortului, să rămâie a lor, cum mai pre larg să arată întraceiaş(i) scrisoare de învoială. După care făcându-să cercetare şi dovedindu-să driaptă via mortului Bulai în măsură de doao pogoane, asupra căria rămâind stăpână numita fimee, cum şi casa arătatul sat ce a fost a mortului, avându-o tot ea răscumpărată de la acei ce o vândusă mortul, şi fiind că precum cu lege au (i)eşit dintre numiţii de mai sus, au voit asămine(a) să iasă şi cu traiul dintre dânşii, hotărând a vinde arătata casă, înpreună şi cu via. Pentru care făcând noi îndemnare numiţilor Bulăeşti, au primit a fi ei muşterii, cărora cu bună învoială despre

305

amândoao părţile, li s-au vândut atât casa cât şi via în preţ de 400 lei, adică patru sute lei, din care căzându-să una sută lei, preţul a 13 poloboace ci era datoare fimeia a li întoarci numiţilor după scrisoare(a) de învoială, cum şi alte conde(i)e. Au rămas să mai răspundă 300 lei, din care una sută lei au dat acum, iar 200 lei s-au îndatorit a le răspunde în toamna viitoare la ziua Sf(ântul) Dimitrie pe arătata casă şi vie, numiţii Ianuş şi Mihai Bulai ce să află pe moşia episcopiei supt bezmen, sfârşinduse dintre dânşii toate pretenţiile ce au avut până acum unul asupra altuia, a nu mai cere nimic de astăz(i) înainte unul de la altul. Li s-au dat această scrisoare de la noi ca pentru o pricină ce prin noi au luat săvârşire, după rugăminte(a) numitei femei. 1825 apr(ilie) 25 Meletie episcop Huş(ului) D.J.A.N.I., Colecţia Documente, CXLVII / 38. 259. -1825 august 26.- Postelnicului Ioan Jora i se cere să recupereze suma de 1800 de lei de la paharnicul Nicolae Sion „orândatariul” Floreştilor. Cătră cinstit dum(nea)lui post. Ioan Jora S-au văzut cele ce însămnezi prin răspunsul dumitale cătră acest comitet a moşiilor pentru mănăstire(a) Floreştii, sc(h)itu(rile) Bursucii şi Grăjdenii, cu a cărora îngrijire şi meremetisire s-au însărcinat pe dumita(le), precum şi pentru 1800 lei rânduiţi în c(h)eltuielile acestor mănăstiri a se da de cătră orândatoriul moşii Floreştii, că cerându-i de la un Tudorac(h)e Teohari ar fi pricinuit al plăti. Şi să răspunde dumitale că numitul au avut a pricinui, urmând întru aceasta greşala dumitale, căci au trebuit banii arătaţi să se ia, nu de la dânsul ci de la d(umnealui) pah(a)r(nicul) Neculai Sion, fiind acest orândatoriul Floreştilor. Drept aceia să adaoge a să scrie dumitale să apuci pe d(umnealui) pah(a)r(nicul) să răspundă numaidecât acum acei 1800 lei din socotiala câştiului Sf(ântului) Dimitrie viitoriu, spre ai pute(a) întrebuinţa şi dum(nea)ta în c(h)eltuielile mănăstirilor, alăturându-să aice şi osăbită carte a comitetului cătră dum(nea)lui, pe care dându-o dum. şi văzând că şi după aceasta nu va fi întocmai următoriu, voind a prelungi sau a pricinui întrucât de puţin plata, atunce să înştiinţăz(i) îndată aice(a) ca să s(e) trim(e)ată mumbaşâr acolo să înpliniască acei bani şi să-i dei la dum(nea)ta. Iar pentru cele ce scriidum(nea)ta pentru preoţii trebuitori la bisărici şi meremetisirile ce urmează să se facă după însămnare(a) ce ai trimis spre întocmire(a) bisăricilor precum să cuvine, arătându-să măriei sale lui (rupt) cu al doile să va face dum(i)tale cunoscut de punere la cale întrutoate aceste(a). 1825 av(gu)st 26 D.J.A.N.I., Documente, CXXXIX / 43. 260.- 1826 mai 30. – Mărturia hotarnică a moşiei Miculeştii.

306

Dum(nea)lui G(h)iorg(h)ii Teodor, dând jalubă pre(a) înălţatului domnul(ui) nostru Ioan Sandu Sturza Vo(i)evod, cu arătare că la înpărţ(e)ala ci au avut cu niamurile soţului dum(i)sale, pentru cele rămasă de clironomie, pe lângă altele, i s-au venit a lua şi o parte de moşii(e) din trupul moşiei Miculeştii, ce este la ţânut(ul) acesta a Fălciului, pe apa Crasnii, ci treci piste Crasna în ţânut(ul) Vasluiului, pi care moşii(e) s-au fost înpresurat(ă) di cătră unii din răzăş(i), cu c(h)ipuri nedrepte, ci s-au fost urmat în vremile trecute. Şi după cerire(a) ce au făcut dum(nea)lui s-au scris luminată carte G(o)spod din 25 aprilie(ie), al anului trecut 1825, cătră dum(nea)lor dregătorii ţinutului, poruncitoare ca după carte(a) de blăstăm ci s-au slobozit di la sfânta mitropolii(e) să se cercetezi la faţa locului, a să afla mai întâi în câtă mărime este această moşii(e), adică în lung şi în lat. Şi al doile(a), câtă parte tragi jăluitor(ul), şi ceea ci să va dovedi că este dr(e)aptă dum(i)sale să să şi stâlp(e)ască cu pietre hotară. M-au rânduit pe mine dregătorii ca să merg la faţa locului şi să urmez cercetare şi stâlpire întocmai(i) după cuprindire(a) luminatei porunci. Deci, mergând la faţa locului înpreună cu sfinţie sa preotul C(h)irila, rânduitul din parte(a) cinstitei conzistorii a sfintei episcopii Huşu ca să cetească carte(a) de blăstăm, şi strângând pe toţi răzăşii numitei moşii, şi după ci li s-au cetit luminata poruncă li s-au citit şi carte(a) de blăstăm, au mărturisit cu toţii că trupul aceştii moşii, latul să începi din sus din hotarul moşiei ci să numeşti Dărăbanul, şi în jos mergi pâră în hotarul moşii ci să numeşti Leoştii de Sus, ci să stăpâneşti de Bălţăteşti, pâră astăzi. Iar lungul să începe di(n)spre răsărit de drumul vec(h)iu ci mergi pi deal, despărţitor moşiei aceştia de Creţeştii, ce este a sfintei episcopii Huşii, şi merge spre apus pără în zare(a) dealului Crucii deasupra, parte(a) Miculeştilor de Sus. Iar parte(a) Miculeştilor de Jos să pogoară pe picior Hârtopul, p(r)intre Cruce, până în vale(a) Bălţaţilor, la o piatră hotar în Gura Hârtopului. Şi această moşii(e) dându-să în dooa, rămâne în dooa numiri, adică Miculeştii de Sus şi Miculeştii de Jos, de care trage jăluitoriu câte o a trie parte dintr-amândooa părţile, din bătrânul Nica Praja, din cari să tragi Gavriil Zgârâi(e) Brânză, atât baştină cât şi cumpărătură. Însă la baştină să înpărtăşăşti în Miculeşti Gavriil Zgârâi Brânză cu fraţii lui, Gaftona, Savinu, Stratulat, Stanca, Măria, Vasile Stărpu, după care a lor mărturisire făcând stânjănu de opt palme Gospod, şi funii(a) de zăci stânjăni, am măsurat moşia în lung şi în lat. Şi alegând parte(a) jăluitoriului am făcut şi sămni dispărţitoare, dând şi mărturii(e) hotarnică dum(i)sale vameşului Iordac(h)i Gligoriu, vec(h)il a dum(i)sale G(h)iorg(h)ie Teodor, şi au pus şi stăpânire. Însă la ace(a) cercetare şi alegire nefiind faţă unul dintre răzeşii a părţii de jos, vornicul porţii Ioniţă Popa, şi după înpotrivirile sale ci au făcut vec(h)ilului la stăpânire(a) părţilor ci am ales jăluitoriului G(h)iorg(h)ie Teodor, s-au adus la isprăv(ni)ci(e) pe numitul vornic, înpreună şi pe răzăşii de Miculeştii de Sus şi de Jos, şi la înfăţoşare(a) ci au avut cu dum(nea)lui vec(h)ilu(l), vornic(ul) au pricinuit supt acest cuvânt că adică acolo unde s-au ales aceste câte o a triia parte jăluitoriului sunt Leoşti, iar nu Miculeşti. Dar din dovezile ci au înfăţoşat s-au dovedit (şters – N.A.) pritenţiile lui (şters – N.A.), şi după înştiinţare(a) ci s-au făcut cătră cinstita logofeţii(e) înfăţişându-să dum(nea)lui vameş(ul) cu numit(ul) vornic înainte(a) dumisale vel logofăt, vornicul iarăşi(i) la cuvântul acela au răzemat, că acolo unde

307

s-au ales aceste părţi sunt Leoşti, iar nu Miculeşti. S-au scris luminată carte Gospod cătră dum(nea)lor bo(i)erii dregători şi cătră dum(nea)lui spat(arul) Ioan Cuza, ci au fost mai înainte cercetător pricinii aceştia, ca de iznoavă între înpătrunzătoare cercetari, iarăşi(i) pe carte de blăstăm în fiinţa amânduror părţilor ca să s(e) dovedească întru adevăr, Leoştii sunt sau Miculeştii, acolo unde s-au ales aceste părţi, după cari urmându-să cercetari s-au dovedit că acolo unde s-au ales parte(a) aceasta sânt Miculeştii de Jos , iar nu Leoştii, cum pre larg să arată prin mărturia ci au dat câţ(i)va răzăş(i) din parte(a) de jos, pe carte(a) de blăstăm şi înştiinţare(a) ci s-au făcut cătră cinstita logofeţii(e). Şi după ace(a) înştiinţare s-au scris iarăşi(i) osăbită luminată carte Gospod la 1 a trecutei luni dec(h)em(brie), hotărâtoare că vornicului nu i-au rămas nici un cuvânt la pritenţia ci au făcut, şi poroncitoari cătră dum(nea)lor dregătorii ca să rânduiască iarăşi pe mini a mergi la faţa locului şi a stâlpi cu pietri hotară parte(a) aceasta, pi la toate locurile ci va ceri trebuinţa. Deci, mergând la faţa locului şi strângând pe răzăşii amânduror părţilor, şi după toate cercetările lor a pricinuirilor între dânşii urmate, adică a răzăşilor părţii de sus şi a celor de jos, pentru că adevărul vicleşugurilor s-au dovedit prin carte de blăstăm, toate pretenţiile au rămas într-o parte şi au săvârşit cu înscris învoieli între dânşii unii la mâna altora, în care încredinţăz şi eu, că tot trupul Miculeştilor să s(e) înceapă din sus din hotar(ul) Dărăbanului, şi să meargă în jos până în hotar(ul) Leoştilor de Sus, ci să stăpâneşti de Bălţăteşti, care este despărţită şi cu pietre hotară dispre Miculeştii de Jos, şi apoi dându-s(e) drept în dooa părţi, să să scoată câte o a triia parte, parte(a) lui Racoviţ(ă), precum mai sus s-au pominit atât baştină cât şi cumpărătură, rămâind dooa părţi din sus a (Chit)ceştilor, şi dooa părţi din jos a răzăşilor, părţi din jos după învoielile făcute. După care a lor liniştire am şi pornit săvârşire(a) lucrării după poronca ci am luat, şi de iznoavă am făcut palmă Gspod, cari am însămnat-o pe margini(a) aceştii hârtii, Şi după aceasta funii(a) de zeci stânjeni. Şi am mers înpreună cu vec(h)ilul şi cu toţi răzăşii de am făcut al doile(a) măsurişti, şi am început întâi a măsura capătul moşii despre răsărit pe deal pe drumul vec(h)iu, din sus de hotar(ul) Dărăbanului în jos pără în hotar(ul) Leoştilor de Sus ce să stăpâneşti de Bălţăteşti, la o rădăcină de stejar în cari au fost bour, şi lângă au fost şi piatră hotar, în linia altii p(i)etri ci s-au găsit în fiinţă la şăsul Crasnei din vale de drumul mare, în dreptul fântânii bisăricii. Şi s-au găsit în capul moşiei despre răsărit dooa sute optzecişidoi stânjeni, şi s-au ales noozeci şi patru stânjeni parte(a) răzăşilor C(h)iticeşti din sus cu ai săi, şi noozeci şi patru stânjini parte(a) dum(i)sale G(h)iorg(h)ii Feodor, baştină şi cumpărătură, trăgându-să din Miculeştii de Sus şi de Jos, câte o a trie parte la mijloc, şi răzeşilor de Miculeştii de Jos iarăşi(i) nooăzeci şi patru stânjeni li s-au ales. Şi de acole(a) ne-am coborât la vale înspre apus, şi trăgând cu măsura din Dărăbanu în jos p(r)in silişti(a) satului Miculeştii până în moşia Leoştii de Sus, ce să stăpâneşte de Bălţăteşti, şi s-au găsit trii sute trii zeci şi şase stânjăni, şi s-au ales parte(a) răzăşilor C(h)iticeşti şi a lui Savin, una sută doisprezeci stânjăni, şi dum(i)sali G(h)iorg(h)ii Teodor, iar una sută doisprezeci stânjăni, şi iar una sută doisprezeci stânjăni răzăşilor părţii de jos. Şi de acole(a) ne-(a)m pogorât la vale în şăsul Crasnii, şi pornind cu măsură dintr-o piatră hotar ce desparte Leoştii de Sus di Miculeştii de Jos, şi mergând pe din vale de drum(ul) cel mare pără în moşie Dărăbanului, şi s-au găsit trii sute cincizeci şi doi

308

stânjăni, şi s-au ales parte(a) C(h)iticeşti şi Săvineşti una sută şaptesprezece stânjăni, dooa palme, cinci părmace, şi una sută şaptesprezece stânjeni, dooa palme, cinci părmace, parte(a) dum(i)sale G(h)iorg(h)ii Teodor, şi iarăşi una sută şaptesprezece stânjeni, dooa palme, cinci părmace, parte(a) răzăşilor din Miculeştii de Jos, şi de acole(a) trecând piste apa Crasnei pe ţinut(ul) Vasluiului, şi pornim cu măsura dintr-o piatră hotar ce desparte Miculeştii de Jos de Leoştii de Sus, şi măsurând în sus pără în moşia Dărăbanu într-o piatră hotar ce desparte Miculeştii de Sus de Dărăbanul, s-au găsit trei sute şase zeci şi unul stânjeni, şi s-au ales parte(a) C(h)iticeştilor şi Savin, una sută dooazeci stânjeni şi dooa palme şi cinci parmace, şi una sută dooazeci stânjeni şi dooa palme şi cinci parmace parte(a) dum(i)sale G(h)iorg(h)ii Teodor, şi iarăşi una sută dooazeci stânjeni şi dooa palme şi cinci parmace parte(a) răzeşilor de Miculeştii de Jos. Şi de acole(a) mergând pârâu(l) Cucuieţilor şi începând a măsura din linie hotarului Dărăbanului în jos până în moşia Leoştii de Sus, ce se desparte parte(a) de Miculeştii de Jos. Şi s-au găsit trii sute şaptezeci şi patru stânjini, şi s-au ales parte(a) C(h)iticeştilor şi Savinu, una sută doozeci şi patru stânjeni, cinci palme, dooa parmace, şi una sută doozeci şi patru stânjeni, cinci palme, dooa parmace, parte(a) dum(i)sale G(h)iorg(h)ii Teodor, şi iarăşi una sută doozeci şi patru stânjeni, cinci palme, dooa parmace, parte(a) răzăşilor Miculeştilor de Jos. Şi de acole(a) trecând peste vale(a) Bălcului, şi începând a măsura dintr-o piatră hotar a Dărăbanului, şi mergând în jos pe costişă pără în hotar(ul) Leoştilor de Sus, unde se despart Miculeştiii de Jos, şi s-au găsit patru sute patru stânjeni, şi s-au ales parte(a) C(h)iticeştilor şi Savin, parte(a) pe din sus, una sută treizeci şi patru stânjeni, cinci palme şi dooa parmace, şi una sută treizeci şi patru stânjeni, cinci palme şi dooa parmace parte(a) dum(i)sale G(h)iorg(h)ii Teodor, şi iarăşi una sută treizeci şi patru stânjeni, cinci palme şi dooa parmace, parte(a) răzeşilor de Miculeştii de Jos. Şi de acole(a) mergând la capul moşiei despre apus la zare(a) Crucii, şi pornind cu măsura dintr-o piatră hotar a Dărăbanului pe zare pără deasupra Hârtopului, şi purcegând pe picior pe zare la vale, zare(a) p(r)intre Cruce şi p(r)intre Hârtop, pără în vale(a) Bălţaţilor într-o piatră hotar, în Gura Hârtopului, şi s-au găsit cinci sute cincizeci şi opt stânjeni, şi sau ales parte(a) C(h)iticeştilor şi Savinu una sută opt zeci şi şase stânjeni în parte(a) din sus, şi una sută opt zeci şi şase stânjeni în parte(a) din sus, parte(a) dum(i)sale G(h)iorg(h)ii Teodor cu ai săi, şi iarăşi una sută opt zeci şi şase stânjeni în parte(a) răzeşilor de Miculeştii de jos. Şi măsurând şi lungul moşii din capătul despre răsărit, şi pără în zare(a) Crucii, s-au găsit una mia opt sute şase zeci şi şase stânjeni margine(a) Miculeştior de Sus despre Dărăbanu, iar la mijlocul moşii s-au găsit una mii(e) şapte sute doozeci stânjeni mijlocul, şi una mii(e) şapte sute patruzeci stânjeni margine(a) moşii pe din jos Miculeştii, pe lângă Leoştii de Sus ce să stăpâneşti de Bălţăteşti Şi aşa s-a înc(h)eet măsuriştile curmezişului pe şapte locuri, cum şi lungul pe trei locuri, am osebit parte(a) C(h)iticeştilor şi a lui Savin pe din sus lângă Dărăbanu, şi parte(a) dum(i)sale G(h)iorg(h)ii Teodor au rămas în mijloc, precum şi răzăşilor Miculeştii de Jos din parte(a) din jos au rămas alăture(a) cu Leoştii de Sus a Bălţăteştilor, puind şi pietre hotară despărţitoare a trustele părţile a trupului moşii Miculeştii, pe la toate locurile pe unde s-au măsurat. Iar pentru dooa pietre ci s-au găsit la câmpu despre apus rămânu cu totul răsuflate, necunoscându-se de hotar

309

de vremi că nici într-o hârtii(e) vrednică de credinţă nu să găsăsc pomenite. Cu care măsurişte şi stâlpire rămâind mulţămiţi trustele părţile le-am dat câte o (a)sămene(a) hotarnică la mâna răzăşilor acestor trii părţi, întru care s-au şi iscălit răzăşii. Şi această mărturie hotarnică s-au dat la mâna răzăşilor C(h)iticeşti şi Savin. (1)826 mai 30 Stefan Tanase(?) jicn(icer). Iordac(h)i G(h)eorg(h)iu, vic(h)il deplin din parte(a) vărului meu. G(h)iorg(h)ii Teodor. Ion (…) vor(nicul) porţii. (…) răzăş din parte Miculeştii de Jos. Ion Andrei răzăş di(n) parte Ceanu di(n) Jos. Eu Ioniţ Iosip tot răzăş. Andrunac(he) (?) răzăş di Neculai de jos. Deiuconu Toma răzăş de Miculeştii Corne. Palma cu care s-au măsurat. mai 826 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, CXLVII / 42. 261-1827 iunie 20. – Dumitrache Răşcan împarte moşia Ivăneşti, deosebind două părţi locuitorilor şi o parte episcopiei. Măsorişte şi înpărţala ce s-au făcut moşi(e)i Ivăneştii a sf(intei) episcopii, adică deosăbindu-să două părţi lăcuitorilor şi o a trie parte episcopiei. Fălci Prăj(ini) 784 56 A u cuprins taotă măsoriştea moşiei episc(o)pi(ei) …………..în Fălci Prăj(ini) 111 - Buzeştii de Sus. 11 16 Podişul deasupra viilor. 63 - Buzeştii de Jos. 81 - Tabăra episcopi(e)i scăzind locul cu vii. 78 - Hoalbile. 440 40 Din gardul ţarinii păn(ă) în hotar Rusătescu din ţ(…). 784 56 43 1/3 La deosbit a trie parte episcopiei(...) în: - Buzeştii de Sus. 40 1/3 Din hotarul din jos Rusătesc în sus pără unde s-au făcut 40 1/3 Cruce în pământ lângă drumul ce mergi pi valea Sărăţii şi de acole la dial drept p(r)in fântâna ce-i zic a Crăsnencii, şi tot într-această linie păn(ă) în hotarul despre răsărit unde să loveşti cu Cioriceştii şi Lunca Banului, rămâind şi acele două părţi lăcuitorilor din 261 111 150 261

310

Sumă, adică: 523 10 ½ 784 56 Această măsorişte şi înpărţ(e)ală făcându-o după rânduirea primită prin poronca cinstitei isprăv(ni)cii, nu lipsăsc a înştiinţa făcând două asăminea înpărţale, una Episcopiei şi una s-au dat la mâna lăcuitorilor din Ivăneşti. 1827 iunie 20 Dumitrac(h)e Răşcan. D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /15, Original, hârtie, filigran. 262.-1827 iulie 22.- Isprăvnicia ţinutului Fălciu porunceşte căpitanului târgului Huşi să informeze târgoveţii despre scoaterea la vânzare a caselor din Huşi ale răposatului ban Grigoraş Duca. Isprăv(ni)ci(a) Fălciului Cătră căp(i)t(a)n(ul) de târgu Huşii După luminată poruncă G(os)pod din 5 a următoarii luni, cuprinzătoare pentru vânzare(a) acareturilor mişcătoare a răpos(atu)lui ban Grigoraş Duca, între care fiind şi casăle din Huşi cu toate acareturile şi heiurile din îngrăditura ogrăzii, să dau în vânzare de veci pe cuprindire(a) scrisorilor, documenturi ce au aceste casă cu pomăt. Drept aceia ţi să scrie ca îndată să pui pe telalul târgului să le strige pe toate uliţile, în toate zille, şi la toate iarmaroacile, zile de târg, în publicarisâre cătră toţi de opşte, ca cine vor fi muşterii pentru aceste casă să iscălească preţul în dosul ţidulii aceştia, ca în vade de 40 zile să i se facă şi haret înainte(a) isprăv(ni)ci(ei). 1827 iuli(e) 10 Lei 8000 dum(nea)lui spătar Costac(h)i Lipan. 10000 dum(nea)lui spătar Ioniţ(ă) Duca. 15200 tij, dum(nea)lui spătar Ioniţi Duca prin vec(h)il(ul) dum(nea)lui cămin(arul) Gavril Stamatin, adică cinsprezăci mii două sute lei. Isprăv(ni)cia Fălciului, În cuprindere(a) luminatei poronci G(os)pod, făcându-să mezat casălor de aice din Huşi a răpos(atu)lui ban Grigoraş Duca, după ţidula aciasta au (i)eşit preţul ce(a) mai di pe urmă sumă de cinsprezăci mii două sute lei, ce l-au dat dum(nealu)i spăt(arul) Ioniţ(ă) Duca prin vec(h)il(ul) dum(nea)lui cămin(a)r(ul) Gavril Stamatin, asupra căruia s-au făcut şi hareciu. Pentru care s-au încredinţat ţidula mezatului şi de cătră aciastă isprăv(ni)cie. 1827 săpt(em)v(rie) 8

311

Casăle mai sus arătate a răpo(sa)tului banului Grigoraş Duca ci li-am cumpărat de la mezat li-am vândut cu însuşi a me(a) bună primire soţiei răp(o)s(a)tului dumis(a)li bănesii Ruxanda Duca în preţ de 13000 lei, adică triisprezeci mii lei, pe care bani primindu-i u în mâinile meli, să aibă atât dumn(ea)ei cât şi urmaşii dumis(a)li a le stăpâni cu bună paci. Iar cusurul de două mii duuă sute lei păr la împlinire(a) sumii cu cari eu am cumpărat acesti casi l-am dăruit soţiei răp(o)s(a)tului dumis(a)li bănesii ba (…) privitoriu şi săcuestrat ci am fost averii răp(o)s(a)tului după zăstri şi spre siguranţie dumis(a)li am iscălit. 1827 oc(to)mv(rie) 5 Ioniţă Duca spătar Logofeţia ce(a) mari Viind însuş(i) dumi(sale) spătar(ul) înainte(a) logofeţiei şi arătând că vânzare(a) arătatilor casi o au făcut de bună voi(e) după rugăminte(a) ci au făcut sau încredinţat. 1828 mart(ie) 12 D.J.A.N.I., Documente, CXXXIX / 46. 263.-1828 octombrie 10. – Visteria Cnejiei Moldovei intervine pe lângă isprăvnicia ţinutului Fălciu în legătură cu împotrivirea târgoveţilor din Huşi de a plăti ocăritul şi cotăritul. Vistierie Cnejiei Moldaviei Cătră cinstita isprăv(ni)ci(e) ţânutului Fălciu (…) neguţătoriul Carabet Grigorovici, ce are cumpărat venitul cotăritul şi a ocăritului, prin raportul său către vistierie au făcut arătare că omul ce au rânduit la acel ţânut întru strângere(a) acestui venit mergând în târgul Huşii, neguţitorii târgoveţi de acolo nu numai că s-au înpotrivit ai plăti cotărit(ul) şi ocărit(ul), ci încă au sărit cu zurba asupra lui, de care arătând isprăv(niciei), nu s-au făcut nici o îndestulare, zâcând că nu aţi fi în stare a sta înpotriva unuiu târg. Acest fel de răspuns vistierie niciodată n-au nădăjduit a aştepta de la isprăv(nicie), căci ca nişte dregători spre ai supune la aceasta au trebuit să întrebuinţaţi şi dum(nea)v(oastră) c(h)ipurile acele(a) cuviincioase şi potrivite cu a lor cutezare mai ales fiind pentru banii haznelii, iar nu să lăsaţi pe rânduitul om a să întoarce înapoi fără lucrare. Pentru aceea, dar să scrie dum(nea)v(oastră) ca să căutaţi a supune pe acei înpotrivitori şi îndărăpnici a plăti numaidecât (h)avaeturile hotărâte a cotăritului şi a ocăritului în cuprindere(a) ponturilor vistieriei şi pe acei care vor cuteza a să arăta

312

răzvrătitori să s(e) lege şi în bună pază să-i trimită aice cu tacrir anume ca să s(e) de(a) în pedeapsa criminalicească. Înpreună lucrători statschici Sovenic.

1828 oct(om)vr(ie) 10

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 316, f. 45, Original. 264.- 1829 martie 28. - Sofronie, episcopul Huşului, dă carte de dăscălie lui Ilie sin preot Sandu, din satul Corni, ţinutul Fălciului. Cu mila lui D(u)mnezău (…) Sofronie, episcop Huşului Să face ştire, cu această carte a episcopiei noastre, pentru acest cucernic bărbat, Ilie sân preot Sandu, din satul Cornii, ocol(ul) Crasnii, ţân(utul) Fălciului a eparhiei noastre, că viind înaintea noastră şi aducând cele de trebuinţă încredinţări pentru sâne mărturisitoare, cum iaste cu viaţă bună, slobod de birul vister(iei) şi trebuitoriu a fi dascăl la biserica dintr-acel sat, cu prăznuirea Sfântul Dimitrie, ne-au cerut ca prin a noastră blagoslovenie să intre într-această bisericească slujire. Deci, iată, prin această carte a noastră îl rânduim ca să fie dascăl la această biserică, în care să cetească, să cânte şi să înplinească neapărat toată slujba (…) sale, iar nu mai mult îndatorindu-să cătră aceasta ca să fie sâlitor slujbelor bisericeşti, după hotărârea sfintelor canoane. Pre aceasta dar, toţ(i) poporănii acei biserici să-l aveţ(i) la dragoste, cinstindu-l, ca precum ce după cuviincioasa cercetare prin ştirea noastră, s-au aşezat la rânduiala bisericească căruia spre încredinţare i s-au dat această carte cu a noastră iscălitură. 1829 mart(ie) 28 Sofronie episcop Huşului D.J.A.N.V., Colecţia de documente Aurelian Ursăcescu, 169 / 1829, Original. 265.- 1829 decembrie 8. – Ianoş Bulaiu şi soţia sa vând lui Noe Lorinţ o vie, o cadă, călcător, ciubăr şi vadră cu 300 de lei. Zapis de vânzare adeverit de episcopul Sofronie Miclescu. Adică eu, care mai gios îmi voi pune numele şi degetul, încredinţăz prin acest zapis ce-l dau la mâna dum(i)sale Lorinţi Noe, prin care fac ştiut că i-am vândut dum(i)sali o bucată de vie în faţa ocolului Turbeţii, pe moşia sf(i)n(tei) episcopi(i), dinpreună şi cu aceste trebuinciaosă, adică o cadă, călcătoriu, dej,

313

ciubăr, ciubăr şi vadră, cu preţ 300 lei, adică trei sute lei, pe care bani i-am primit toţ(i) deplin. Deci dum(nea)lui de astăz(i) rămâne vecinic stăpânitoriu pe ace(a) vie, neavând nimine, sau din niamurile mele, sau din răzăş(i), a să scula cu pretenţie ca să o răscumpere, căci la această vânzare pe toţ(i) i-am întrebat şi nimene n-au fost muştereu cu aşa preţ. Pe care vânzându-o de a me(a) bună voe, pentru ştiinţă neştiind carte mi-am pus numele şi degetul. 1829 decem(brie) 8 Eu Ianoş Bulaiu dinpreună cu soţia me(a). Eu Ilinca vânzătoriu adeverim. Eu Anton Patraş răzăş fiind faţă adeverez. Eu Iliana Rădoai răzăşă am fost faţă. Eu Iojup ficior lui Ianoş adeverezâ. Eu Petre şi Mihai fraţi lui Ianoş adeverim. Şi am scris cu zisa numiţilor de sus. 1830 mart(ie) 21: Vânzarea aceasta făcându-să prin ştirea noastră la care nefiind nici o pricină şi pentru ca să rămâ(i)e statornică s-au întărit şi de noi cu iscălitură. Sofronie episcop Huş(u)lui

D.J.A.N.I., Documente, CXLVII / 60. 266- 1830 ianuarie 8. – Divanul Împlinitor al Cnejiei Moldovei se adresează isprăvniciei ţinutului Fălciu în legătură cu împlinirea banilor cotăritului şi ocăritului de la dughenile şi crâşmele din târguri. Divanul înplinitor Cnejâii Moldovii Cătră Cinstita isprăvnicii Fălciului Asupra celor cuprinsă prin raportul dum(nea)v(oastră) din 1, a următoarii cu No 9, pentru înplinire(a) banilor cotăritului şi a ocăritului de la dug(h)enile şi crâçmile din târgurile acelui ţinut, că adică urmează cu însărcinare rânduire(a) acelor 861 lei. Să răspunde că divanul această analogii au făcut-o pe înc(h)ipuire făcută de samişul ţinut(al) şi scăderi nu să poati faci, ci nedeplinire o va înplini de la dum(nea)v(oastră) şi samişul.



Otdelenia 1 °

314

Masa al 3 le N°724 1830 Genar(ie) 8 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 316, f. 3, Original. 267.- 1830 februarie 21. – Divanul Împlinitor al Cnejiei Moldovei intervine pe lângă isprăvnicia ţinutului Fălciu în legătură cu cotăritul şi ocăritul. Divanul Înplinitor a Cnej(iei) Moldavviei Cătră Cinstită isprăv(ni)cia Fălciului Să trimite dum(nea)v(oastră) acum 115 măsuri di tinic(h)e(a) albă supt pecete(a) carvasaralii, adică: N° 38 onci întregi pe măsura Braşovului. 77 poluri onci. 115 precum asămine(a) şi 25 coturi, halepuri înbourate pi cari dum(nea)v(oastră) le veţi împărţi întru adunarea iratului cotăritului i a ocăritului pi urmarea poruncilor ci vi s-au trimis la 27 a trecutii luni dec(em)v(rie), supt N° (nu este dat – N.A.), pi temeiurile ponturilor cuprinsă prin pominita poruncă, di a cărora priimire veţi raportui divanului, alăturând şi cvitanţie dum(nea)v(oastră), supt pecetea isprăvniciei şi în urmă precum să vor înpărţi la fieşticari după stare(a) alijverişului, veţi trimite anumi tablă precum asămine(a) veţ(i) raportui dacă nu vor fi de agiunsu ca să s(e) mai triimită dum(nea)lor, având apoi ce(a) mai diaproape privig(h)ere ca vânzare(a) mărfurilor, băuturilor să să urmeză pi această măsură supuindu întru neertată învinovăţire pi acee(a) ce vor cuteza a le priface.

Odilenia 1 iu Masa al 3 le N° 4234 1830 fevr(uarie) 21

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 316, f.5, Original. 268.- 1830 februarie 24. – Căpitanul Gheorghe Aurică şi logofătul Neculai Clima aduc la cunoştinţa isprăvniciei ţinutului Fălciu strângerea banilor ocăritului şi cotăritului de la dughenile din târgul Huşi. Cătră cinst(ita) isprăvnicia a ţânutului Fălciului Căpit(anul) G(h)eorg(h)ii Aurică şi logof(ătul) Neculaiu Clima

315

După poronca cinst(itei) isprăv(ni)cii, banii ocilor şi a coturilor de la dug(h)enile de aice din târg Huşii pe anul socotit de la 25 apr(ilie) 829, pentru care făcând tăbliţă anume arătătoare, precum s-au urmat înplinire(a) banilor o trimitem cinst(itei) isprăv(ni)cii. Iar banii cuprinşi prin tablă, sumă de 614 lei şi 60 bani sânt la noi adunaţi toţi şi ne rugăm ca să avem poruncă ca să-i trimitem cinst(itei) isprăv(ni)cii. Osăbit din banii fumăritului s-au adunat păn(ă) acum sumă de 4000 lei, adică patru mii lei, pentru care ne rugăm ca şi pentru aceştia să avem poruncă de ai trimite cinst(itei) isprăv(ni)cii, sau dacă au să să trim(e)ată de aice la Eşi, iarăşi(i) ne rugăm ca să ni să trim(e)ată poruncă şi povăţuire în ce c(h)ip să urmăm. Iar de primire(a) tăbliţăi ocilor şi ocăriturilor ne rugăm să ni să trim(e)ată adeverinţă. 830 fevr(uarie) 24



269.- 1830 martie 12. – Adresa Divanului Împlinitor al Moldovei către isprăvnicia ţinutului Fălciu cu privire la împărţirea măsurilor de oci şi coturi ce urmează să fie împărţite la dughenile şi crâşmele din ţinut. Divanul înplinitor Cnejiei Moldavviei Cătră cinstita isprăv(ni)ci(e) ţânutului Fălciu Măsurile de oci i coturi care urmează a să înpărţi pe la dug(h)enile şi crâçime(le) din târgurile acelui ţânut, fiind că încă de la 21 a trecutei luni fevr(uarie) s-au trimis, nu iaste îndoială că să vor fi înpărţit întru adunare(a) iratului cotăritului i ocăritului, pentru care alăturându-să dum(nea)v(oastră) pe lângă această formă cum să s(e) alcătuiască tabla acestor bani, să porunceşti dum(nea)v(oastră) ca întocmai făcându-o numai decât până la 20 a curgătoarei luni mart(ie), să o pristavlisiţi întru îngrijâre(a) dum(nea)v(oastră) ca cea mai mică întârziere să nu urmezi, căci veţi fi în gre(a) răspundere dum(nea)v(oastră).



Otdelenie 1 iu Masa al 3 le N° 5775 1830 mart(ie) 12 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 316, f.21, Original. 270.- 1830 martie 23. – Adeverinţă eliberată mazilului Ioan Grigori din Fălciu. N°

316

36 oci întregi. 74 giumătăţi de oci. 24 coturi. Aceste(a) aducându-le de la Fălciu Ioan Grigori mazâl, cărue de primire i să dă această adeverinţă. Iar răspunsul cătră cinst(ita) isprăvnicii să va trimite cu alt ocazion. Neculai Clima mart(ie) 23

1830

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 316, f. 10-10v, Original. 271.- 1830 martie 31. – Căpitanul Gheorghe Aurică şi logofătul Neculai Clima înaintează isprăvniciei ţinutului Fălciu tăbliţa cu împlinirea banilor ocăritului şi cotăritului pe anul 1829-1830. Cătră cinst(ita) isprăvnicia a ţânutului Fălciului Căpit(anul) G(h)eorg(h)ii Aurică şi logof(ătul) Neculaiu Clima După porunca cinst(itei) isprăv(ni)cii şi forma ce ni s-au alăturat înpărţind ocile, giumătăţile de oci, precum şi coturile pe la dug(h)enile de aice şi făcându-s(e) tăbliţă întocmai după cuprindere(a) formelor să trimite cinst(itei) isprăv(ni)cii, pentru cari de primire ne rugăm să ni s(ă) trim(e)ată adeverinţă.

830 mart(ie) 31

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 316, f.9, Original. 272.- 1830 martie 31. – „Tăbliţă precum au urmat înplinire(a) banilor ocăritului şi a cotăritului pe anul acesta socotit de la 25 apr(ilie) 1829 păn(ă) 1830 grnar(ie).” Tăbliţă precum au urmat înplinire(a) banilor ocăritului şi a cotăritului pe anul acesta socotit de la 25 apr(ilie) 1829 păn(ă) 1830 grnar(ie). Târg Huşii Stările Întâiu al 2le -

al 3le 1

Banii ci s-au plinit Lei bani 4 -

Dug(h)enile ce au plătit pentru oci arătări

Pandili C(h)itariul

317

1 1 1 1 1 1 -

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 -

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

4 7 4 4 4 5 4 4 7 7 5 5 5 5 4 7 4 5 4 7 4 4 4 4 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 4 5 4 5 5 5 4 7 4 5 4

60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 -

Stoian din dug(h)e(a)na lui Ilii Bogasier Mihai Rac(h)ier G(h)eorg(h)ii Puc(h)ină G(h)eorg(h)ii Gălăţanul Neculai C(h)iriac Lupul jâdov Şarban Şc(h)iopul Petrac(h)i Acăldărăriţăi Trandafir de la Mihalac(h)i Frimul Vasâle la altă dug(h)e(a)nă a Frimului Ştefan Stoian Grecu Tancu sân Stan bacal Dumitrac(h)i sân Enciul Moru Neculai Balas Ilii Gutman G(h)eorg(h)ii Ciofe Doc(h)iţă de la Postică blănar Andrunac(h)i de la Cofa Gavril G(h)eorg(h)ii Croitor Gavril Popa de la Hopt sardr. Ştefan Geantă Catrina Isăceasă Mavru Arnăutul Iani Coşăr Ioniţă Strec(h)ii Vor(n)c(ul) Vasali Dănilciu sân Hristodor Mic(h)iul Băcal Eni Ciofe Alicsandru Floret Sâhcu Rac(h)ierul Marin Toader Jădvca Vutcăriţa Costac(h)e Laparpaniţă Iancu jâdv. Ştefan Daniil Cerne Bulgariul Toader Ciucumaiadol Vasâli din dug(h)e(a)na lui Eni Ciofe Alexa Iliovici Iani Holban Toader Zamfir Stoian sân Dobri Rac(h)ier Stancu Bulgariul Tănasă Carloviţ Iancu Popaz

318

1 1 1 1 1 1

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 -

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 -

5 5 4 7 5 5 5 4 4 4 7 4 5 4 4 5 4 5 5 5 4 4 5 4 4 5 4 5 7 7 7 5 5 4 5 5 5 5 5 4 4 4 4 4 458 12

60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 -

Andrei sân Jăcul Andreiu Lungul Andreiu de la Roş Ioan Rac(h)ierul Ilăi Sămeon Demo Petcovici Sădiru Conciu ficiorii lui Hrâste Vasâli Crastavete crâşmar Mihai Cibocciu Neculai Popa Vasâli Cibotar Ion sân Botenul Dragunoi Safta crâşmăriţa moldovancă Ignat Bulgariul Costandin Eşanul Manolachi sân Iordac(h)i blănar Parasc(h)iv deascălu G(h)eorg(h)i Corbul G(h)eorg(h)i Răzmeriţă Sămion Costandac(h)i Hreşcu jâd(o)v Ioan brat Ungurul G(h)eorg(h)i O(i)er Năsatasă Cargalâc Tănasă de la Strec(h)i Tănasă Parpaniţa Hanul lui Ioniţ(ă) Frim Hanul lui Prohir Hanul lui Preut Adam Ioniţă Suceveanul Ignat Avinetei Ioan Butnariu Penul Sârbul Toader Bizănie Ioniţă Ailiesă Dumitru Drăgoiu Vasile Olar Vasâle Rusul Măriuţa Mosoan G(h)eorg(h)i Grecul Luca de la Ursac(h)i Năstasă sân Stoian Mihalac(h)e Frimul pe 2 coturi

319

1 1 1 1 1 1 1 -

1 1 1 1 1 1 1 -

1 1 1 1 1 -

12 6 4 4 12 12 6 6 6 6 12 4 6 8 12 4 4 12 6 156

-

G(h)eorg(h)i Frimul asămine(a) Marc zăt Pavel jăd(o)v Pavel jâd(o)v Şăiolet jăd(o)vca Năstasă Bobe Zaharie Bogasăeriul Şmil jăd(o)v Şapsa jăd(o)v Şălim jăd(o)v Necola Abager Ţancu sân Ţonciul G(h)eorg(h)i sân Petre Iancu zăt Leiba jăd(o)v Iotul Abager Manole şi Bedros armeni Rancu Bogasăer Savva Bogasăer Anton Armanul Dima de la Haralambu -

Lei Bani 458 60 Dug(h)enile ce au plătit pentru oci. 156 - Dug(h)enile ce au plătit pentru coturi. 614 60 Adică şasă sute patrusprăzăci lei 60 bani fac înpliniţ(i) precum mai sus să arată. G(h)eorg(h)e Aurică

Neculai Clima

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 316, f.15- 18v, Original. 273.- 1830 după decembrie 20. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu aduce la cunoştinţa serdarului Ioniţă Pomană asigurarea pazei podului din Fălciu de către străjeii de acolo şi din mahalale, dar şi despre ridicarea a două colibe pe malul Prutului de locuitorii satului Rânzeşti, conform planului de prevenire a holerei. Isprăv(ni)ci(a) Fălciului Cătră cinst(it) d(umital)e sard(a)r Ioniţă Pomană Satul Rânzăştii sânt alcătuiţi a faci doaă colibe pi malul Prutului şi a li şi păzi cu lăcuitorii di acolo, după enstrucţiile dumis(ale) vornic(ului) Conac(h)e, rânduitul în aşăzare(a) lini(e)i carantinil(o)r dispre boala holera, cari acum s-au înfăţoşat la isprăv(ni)ci(e) arătând că şi dum(nea)ta li faci cerire ca să facă doaă colibe şi să dei câte opt oameni la capra podului di aice(a) din Fălciu, pe care colibe le-au şi făcut. Aşadar di vremi că ei nu pot da oameni şi într-o parte şi într-alta,

320

fiindu-le cu asuprire, să faci dum(i)tale cunoscut că aice la capra podului, [au a rămâne străjării din târgul Fălciu şi mahalali după aşăzare(a) ce s-au făcut şi di acolo din sat nu să vor luoa mai mult dicât doi răzăş pentru paza podului, afară de vreo altă întâmplare a năvălirii apei, când atunce(a) d(umnea)ta vei face cunoscut isprăvnici(ei) şi să va face lucrare – (1)830 dec(em)v(rie) 20 - tăiat], rămâne a să păzi carantina de cătră târgu(l) Fălciului, pi cari s-au şi rânduit şi vei luoa numai câte doi oameni sau trei de la sat(ul) Rânzeşti, pentru paza odgoanil(o)r (…) trasă la mal după poronca dum(i)sali Costac(h)i Conac(h)i. D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, dosar 152 , f. 76, Conspect. 274.- 1830 decembrie 19. – Sărdarul Ilii Peiu trimite isprăvniciei ţinutului Fălciu însemnare despre toate luntrele identificate între Fălciu şi Creţana. N. 3

N. 1 1 1 3

5 1 1 1 1 1 5

34 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Arătare Satul Bogdăneştii Gligoraş Ungurul Ştefan Luţă Pahoni Tivţă Adică trei, pi cari s-au dat în sama vornic(ului) şi lăcuitorilor satului după adeverinţa cu N: 1, legati la casăli lor. Satul Rânzăştii Ion Lefu Vasile Forţu Tănasă Papuc Manoli Condrea Gavril Gogo(a)şă Adică cinci , pi care s-au dat în sama vornic(ului) şi lăcuitorilor satului după adeverinţa cu N: 2, şi s-au legat la poiata lui Vasili Forţu. Satul Hrănicenii Ion Vacă Hitculaiu Anton Iftenii Hârţă Preot G(h)eorg(h)i Vrag(h)ii Costac(h)i Catană Angeluţă Codrean Neculai Săcuian Răducan Săcuian Barbă Lată Tudor Vasilac(h)e Lefter Sirbul Eni Bizu Antohi Hircă Ivanciu Hârcă

321

1 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 34 19 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 19

Ion Patrac(h)e Dumitrac(h)i Câşlean Toader Balmuş Proca Antohi Ifrim Malahi Dumitru Balmuş Ifrim Vasilac(h)e Ivaşcu Horgidan Pavăl Bordeian Vasili Costac(h)e Costandin Costac(h)e Dumitraşcu Şălar Vasili Cioban Toderaşcu Şălar Andronac(h)i Muntean Dascăl Ion Tudor Papuc Adică treizăci şi 4 pi sama lăcuitorilor (…)malu Hârcete. Satul Cârja Vasili Strătulat Tudor Dumitraşc(u) Dascăl Gligoraş Vasili Doru Balan Gligoraş Cârjă Pavăl Dumitraşc(u) Ion Ifrim Vasile Săcălan Gavril Capră Manolac(h)i Ungurean Onofreiu Tirilă Pavăl Nastasă Ştefan Muntean Vasili Marin Ilii Vacă Ştefan G(h)eorg(h)iţă Ifrim Malahi Petrac(h)e C(h)irilă Stamati Cozgură Adică nousprezece, date în sama dascăl(ului) Grigoraş şi Vasile Doru, legate de un copaci în mal bălţii drept (…).

322

Satul Creţana Diaconu Sandul Ioan Burcian Pavăl C(h)iroşcă Vasili C(h)iroşcă Simion Bădice G(h)eorg(h)ii Ştefăniţă G(h)eorg(h)ii Bumbari Ion Liraşcă Grigoraş Pocap(…) Adică nouă, pe cari s-au dat în sama vornic(ului) şi lăcuitori(lor) în sat Creţana.

9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 9 70

1830 dec(em)v(rie) 19 Ilii Peiu sărdar D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, dosar 152 , f. 83 – 84v, Original. 275.- 1830 decembrie 22. – Sărdarul Ilii Peiu trimite isprăvniciei ţinutului Fălciu însemnare despre toate luntrele identificate între Fălciu şi Creţana. No. 788, Primit Dec(em)v(rie) 23 Cătră cinstita isprăv(ni)ci(e) ţinutului Fălciul Sărdariul Ilii Peiu Săvârşind poronca cinstitii Isprăv(ni)cii, din 17 a curgătoarii luni, suptu No. 2, am mers di la Fălciu pân(ă) din jos di Creţana, şi din luntrili ci s-au putut găsi, pecetluindu-să toati, alăturez aice(a) însămanre de câte luntri şi a cui anumi. Şi de primire poftesc să am răspuns. 1830 Dec(em)v(rie) 22 Ilii Peiu sărdar D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, dosar 152 , f. 82, Original. 276.- . – Situaţia luntrelor din satele Pojorăni, Lunca Banului şi Stănileşti, ţinutul Fălciului. Luntrile ci s-au găsit pi la satile di pi Prut şi s-au pecetluit

323

Luntre 3 1 1 1 1

Satile În sat Pojorănii a lui Dimitraşc Mâţ ot Luncă. Tij, a lui Toader Crişmar ot Pojorăni. , a lui Pricopi Coşovei ot. , a lui Mihai Rus, ot. , a lui Vasili Rus. Aceşti sânt dati pi sama lui Dumitrac(h)i Mâţul.

9 1 1 1 1 1 1 1 1 1

În sat Lunca A lui Sămion Mălai Rău. A lui Sămion Cojan. A lui G(h)eorg(h)i Strătulat. A lui Ion Raţă. A lui Marin Coşăriu. A lui Ioniţ Eşan. Diacon G(h)eorg(h)i. Ioniţă Penişoară. Neculai Arteni. Aceste sânt date în sama diacon(u)lui G(h)eorg(h)i ot Luncă.

9 17 2 1 1 1 1 1 1 1 9 1 1 1 1 1 1 1 1 17

În sat Stănileştii. Fără stăpâni. A lui G(h)eorg(h)i Cioban(u). A lui Iordac(h)i Vor(ni)c(ul). Vasâli Pătru. Ioniţă Arminu. A lui Pricopi Marc(h)idan. Andrei Curuţiu. G(h)eorg(h)i Rus. Aceste(a) sânt dati pi sama lui G(h)eorg(h)i Ciobanu. A lui Gavril Drăg(h)ici. Lupu Hrescu. G(h)eorg(h)e Gârde(a). Sămion Muntean. Sa(n)du Anton. Andrunac(h)i Nane. Ioniţ(ă) Bejan. Parfeni Anton. Aceste(a) sânt dati pi sama lui Enac(h)i Bostan, bătrân(ul) satului. D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, dosar 152 , f. 81-81v.

324

277.- 1830 iunie 14. – Adresa Divanului Împlinitor al Moldovei către isprăvnicia ţinutului Fălciu cu privire la trimiterea tablei cu împlinirea banilor cotăritului şi ocăritului de la crâşmele din târgurile ţinutale. Divanul înplinitoriu a Cnej(iei) Moldaviei Cătră cinst(ita) isprăv(nicie) ţin(utului) Fălciu Tabla precum au urmat înplinirea banilor cotăritului şi a ocăritului de la dug(h)enile şi crâçimele de prin târguri fiindu că păn(ă) acum nu s-au primit de la dum(nea)v(oastră), deşi vi s-au însămnat prin poronca cu N° 8790 ca să le proftacsiţi cu grăbire, să porunceşti ca fără ce(a) mai mică prelungire să le proftacsiţi şi fără scădere de un ban, căci în alt c(h)ip nu numai nu să vor primi, dar veţi fi şi învinovăţiţi pentru întârziere.



Otdelenia 1 iu N° 13582 Masa al 3 1830 iunie 14 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 316, f.34, Original. 278.- 1832 ianuarie 11. – Isprăvnicia ţinutului Vaslui primeşte vidomostia cu lucrurile rămase de la spitalele militare pentru a fi comercializate în urma mezatului. Ocârmuitoriul otbileniei al 3 le-(a) a disfiinţatului Divan înplinitoriu Cătră cinstita is(prăvnicie) ţinut(ului) Vasluiului În urmare(a) dizlegării ci s-au primit d e la d(umnealui) viţ(e)prezid(en)t prin prid. supt No 7191, având a se vinde lucrurile spitaliceşti rămase pe la feliuri de locuri în această Cnej(ie) Iată spre pliroforie să alăturiază pe lângă aceasta vidomostie pentru tot feliul de lucruri rămase cu arătare la care loc şi de ce soi. Şi să face cunoscut dum(nea)l(o)r ca îndată să puniţ(i) la cale a să publicarisi de obştie spre ştiinţa tuturor ahotnicilor ce vor voi să le cumpere ca să să înfăţoşezi la dregătorie locului unde să află la 10, 15, 30 şi 21, a curgătoarii când au a să faci mezaturile, şi acel ce va da preţ mai folositoriu asupra lui să va sfârşi mezat(ul), înştiinţând şi aice(a) de c(h)ipul publicaţiei ce veţi face. No 151 1832 Genar 11

325

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 504, f. 1, Original. 279.- Fără dată . – trebuincioasă comisăi înpărţirii patentei”.

„Însămnare de dezlegărili

Însămnare de dezlegărili trebuincioasă comisăi înpărţirii patentei. 1 iu În târgul Huşăi să găsăsc N° di triisprăzăci jâd(o)vi săraci cari nu au nici un fel de meşteşugu sau neguţătoriu, asămine hahamul, rabinul şi ceauş(ul) jâdovilor, cari pâră36 acum au fost scutiţi de dări, ci urmare pentru aceştia să păzască comisâia. 2 le Lăcuitorii târg(u)l(u)i Huşăi ca unii ci să găsăscu în mijlocuşl podgori(e)i mai de-a rândul ţin băuturi pi la casăli lor di vânzare, cărora deşi comisăia s-au silit a li da patentă di stare(a) a doua, mai ales acelora cari s-ar socoti mai ceva cu puteri, însă ori pricinuescu cuvânt că după alijveriş ci facu nu pot a întâmpina plata patentii / acelor mai cu putere, cerând însă că dacă nu iaste cu putinţă a li să să da patente de stare al treile(a) pritindirisând la (...)/ apoi să li să dei patenti de meşteri de stare(a) al doile(a), căci de neguţători de stare(a) doile(a) fiind multă deosăbire de la 60 lei până la 120, nu sânt în stare a lua, mai ales că în cuprindere(a) instrucţiilor ce li s-au cetit apoi după alejveriş(ul) lor s-ar asupri de comisie pentru care să se urmeze însămneze deslegare şi la această comisăe, însă luând în băgare toată di stare(a) a treiia şi de samă stare(a) şi alejverişu(l) acestora, comisăi fiindu-i ştiută stare(a), să găsăsc o samă mai cu putere lor, că nu pot fi de sta(...) cărora li s-ar cuveni a lua patente ce a purta ce a purta patenta de stare(a) al doile(a), a doua cere dizlegari şi întru aceasta. 3 le În târg(ul) Huşii sânt câţiva dintre sârbii hrisovoliţi ruptele vistieriei şi alţi bulgari streini statorniciţi pământeni cari nu au nici un fel de meşteşug sau meserii, li să cuvine şi acestora după cerire(a) lor a li să da patente. 4 le Să găsăsc în târg(urile) Huşăi şi Fălciu mulţi di(n) lăcuitori meşteri iscusiţi, carii pentru slăbiciune(a) stării lor slujăsc cu în loc de calfi pe la acei ci au stare. Ce urmare să păzască comisăia pentru că ei cer a rămâne în stare(a) calfilor, neavând putere pentru plata patentilor.

36

până.

326

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 16-16v, Concept. 280- 1832 ianuarie 26. – Comisia însărcinată cu împărţirea patentelor în ţinutul Fălciu intervine în cererea sârbilor hrisovoliţi din satele Plotoneşti, Tupilaţi şi Berezeni, de a nu rămâne în capitaţie cu locuitorii birnici. N° 103. La comitet. Sârbii hrisovoliţi din satele ţinut(ului) acesta a Fălciului, Plotuneştii, Tupilaţii, Berezănii, văzând că celorlalţi sârbi hrisoveleţ(i) din târg(urile) Huşii şi Fălciu li să dau patente pentru hotărâtă dare(a) lor, s-au arătat la comisie cu cerire ca şi ei în putere(a) hrisoavelor ce au să fie puş(i) la cali a nu rămâne în capitaţie cu cialalţi lăcuitori birnici, de vremi ci ei dările lor le-au avut osăbit în cuprindere(a) hrisoavelor. Apoi fiind că comisie pentru unii ca aceştie nu are nici un fel de povăţuire, nu li s-au purtat îndestula cerire lor, şi de datorie comisi(e)i fiind, ceri povăţuire ci urmare să păz(e)ască pentru aceştie şi ce răspunsuri să li să dei la ceririle ci fac comisi(e)i. 1832 genar 26 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 26, Concept. 281.- 1832 ianuarie 29. – Comitetul aşezării birului răspunde Comisiei pentru împărţirea patentelor. Comitetul Aşăzării Birului Cătră cinstită comisile înpărţirii patentilor ţinut(ul) Fălciu Duzlegare la raportul acei comisii din 20 a curgătoarei N° 88, să însămniază: 1 iu Că pentru jâdovii acei, să faci cari n-au nici un fel de meşteşug, trebui(e) să li să dei patenti di al 3 le(a) stare de meşteri sau neguţitori, ori să ducă de unde au vinit dacă nu au nici o înc(h)ipuire folositoare opştii, sau în sfârşit să să aşăze la capitaţie de 30 lei trecându-i în izvodul ci ari a trimite ace(a) comisii(e) pentru acei din lăcuitor(i) târgoveţi, ci după a lor meserie nu intră în rânduiala patentilor şi urmiază a să înscrie în opştiasca catagrafie. 2 le(a) Pentru lăcuitorii târgului Huşii, acei ce comisii(a) însămnează, căci ca unii ci să găsăsc în mijlocul podgoriei şi alijverişul lor este mai mult pus cu vânzarea băuturii, acestora nu li să poate da patenti de meşteri, cu după stare(a) alijverişului de neguţitori. Iar pentru sârbii hrisovoliţi de vremi ci cer patenti, apoi să li să dei.

327

3 le(a) Pentru acei ci pentru slăbiciune(a) stării lor slujesc în loc de calfe pi la acei ci au stare, comisie cetiască cu luari aminte instrucţiile şi publicaţiile ci s-au trimis că să va lămuri desăvârşit în ce rânduială să cuvini a intra, căci comitetul privind la nişte asămine(a) dizlegări ci ceri comisie, cari toate îi sânt bini lămurite prin enstrucţii şi publicaţii, au le-au înc(h)ipuit în alt feliu decât că ea doreşte a prelungi lucrare(a) prin nişte zadarnice corespondenţii. De aceea i să şi scrie ca să să îndeletnicească nigreşit cătră ce(a) mai grabnică săvârşirii a lucrării.



N. 136 1832 genar 29 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 31, Original 282- 1832 februarie 2. – Departamentul finanţelor solicită imperativ trimiterea tablei cu locuitorii din ţinutul Fălciu care nu au primit patente de meşteri sau neguţitori. Departamentul finansului Cătră cinstita comisie aşăzării neguţitorilor şi meşteri(lor) patentari da la ţinut(ul) Fălciu. A u trecut o lună de la vadeoa ci au fost însămnată acei comisii ca să trim(e)ată la visterie tabla anume arătătoare de toţi acei locuitori, câţi după felul meseri(e)i lor n-au intrat în rânduiala patentarilor şi care unii ă socotesc în clasisu(l) lăcuitorilor lucrători de pământ. Asămine(a) tabla fiind neapărat trebuitoare pentru înc(h)iere(a) tablelor aşăzării birului pi anul curgătoriu, Departamentul acesta grăbeşte a scrii(e) acei comisii ca să prim(e)ască cele mai lucrătoare măsuri şi numai departe decât până în trei zile după primire(a) acestie să proftacsască cerşuta tablă, neîncăpându prilungire(a) cea mai mică. Secţia 2le(a) N° 656 1832 Secretariu

fevr(uarie)

2

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 33, Original. 283- 1832 februarie 6. – Raportul privighetorului ocolului Podoleni, ţinutul Fălciu, însoţit de izvodul crâşmarilor şi neguţitorilor.

328

Cătră cinstita comisii(e) a npărţirii patentilor Ocolaşul de ocolul Podolenii Raport Primind poronca cinstitii comisii di supt N° 48, prin cari mi să poronceşte să fac izvod di toţ(i) acei ci întorc neguţitorii şi ţin crâşmi prin sati şi pi la drumuri, după cari următori fiind am făcut izvodul cuviincios, datam numile ci să afla în acist ocol, pi cari să alăturezi în dosul acestui raport, fiişticari cu numele său şi pi la ci locuri să află, pi cari fără zăbavă îi voi trimiti di faţă. Ocolaş Popov N° 12 let 1832 fevr(uarie) 6 Izvod di câţ(i) crâşmari şi neguţitori posăsori să află în ocolul Podoleni, afară di clasurili boiereşti. 1. Ivanciul bulgariul ţini crâşma în o cumpărătură în Stălineşti. 2. Neculai Botezatu tij crâşma în cumpărătură în Pogăneşti. 3. Jidovul Şmil Raboh tij crâşma în o cumpărătură în Novaci. 4. Iţic Grosman tij crâşma în o cumpărătură în Duda. 5. Leiba Isi Simon tij crâşma în o cumpărătură în Duda. 6. Năstasă Grecu tij crâşma în o cumpărătură în Pâhneşti. 7. Periţ Raboh tij crâşma în o cumpărătură în Râşăşti. 8. Pricopi tij crâşma în o cumpărătură în Râpili. 9. Jidovul Lupu Lifovici tij crâşma în o cumpărătură în Moşna. 10. Avram Raboh tij crâşma în o cumpărătură în Podoleni. 11. Periţi Raboh tij crâşma în o cumpărătură în G(h)ermăneşti. 12. Opre(a) tij crâşma în o cumpărătură în Ruptură. 13. G(h)iorg(h)ii Cărămidari tij cu crâşmă la drumul mare drept G(h)ermăneşti. 1. Dumitrac(h)i Grecu posăsor la sat Epurenii. 2. Jidovul Solomon Grosman posăsor la sat(ul) Duda, fiind şi velniţă. 3. Ne(a)mţul Vinglir posăsor la sat Pogăneşti, strângând şi boi de negustorii. Popov D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 37-37v, Original 284.- 1832 februarie 6. – Izvodul orândarilor de pe cuprinsul ocolului Crasna, ţinutui Fălciu. Izvod de orândarii câţi se află în ocolul Crasna.

329

1. Neculai Grecu în Dolheşti. 2. Simion bulgari în Talpigeni. 3. Costandin Bosuioc în Talpigeni. 4. Dima bulgari în satul Brădiceşti. 5. Dima bulgari în Moara Răspoc(h)ii. 6. Dima bulgari în satul Buneşti. Satul Gugeşti posesor d(umnea)lui Lefter Papaboş. Satul Buneşti şi Brădiceşti posisori d(omnu)l Maftei Gârde stol(nic) şi d(umnea)lui slugeru(l) Neculai Strec(h)i. 7. Zăles jâdova în Roşuorii.37 8. Avram jâdovul în Plochi. Satul Stroeştii posisoru d(umnea)l(u)i Georgieş Tulbure. 9. Marcu jidov şi cu Aron orândari ot Stroeşti. 10. Simion Mihalovici orândariu ot Vale(a) lui Bosii(e) la drum(ul) mare. 11. Pavel jidovul ot Curteni. Moşia Târzii stăpânită de posisori d(umnea)lui căminarul Sava. 12. Şi un ban Horsa ot Idriciu la drum(ul) Răroi. de un Ge(...)clapon grec posesor în Dolheni. 13. Zisu jidovul în Idriciul. 14. Paval Colce(a)g bulgariu ţine orânda în Roşieci38. Cinstitei sămeşii ocolaş ot Crasna Trimitem izvod de orândarii câţi s-au putut dovedi numele lor la care au şi trimis căpitanul de mazili se-i ridice şi să-i aducă la cinstita isprăv(nicie) cei după poroncă şi vor trimite şi pi ceilanţi cari vor fi. (1)832 fevr(uarie 6) D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 41, Original. 285.- 1832 februarie 7. – Izvoadele posesorilor de moşii, crâşmarilor şi neguţitorilor de pe cuprinsul ocolului Prut, ţinutul Fălciu. Izvod di posăsorii ci s-au găsât ţiind moşii pe la satile di ocolul Prutului. 1. Mihăilă Georgescu la satul Berezănii, Troenaşul i Muşata. 2. Andreiu Vesăleu la satul Simineşti. 3. Dascălu(l) Filaretu la satul Creţana. 37 38

Roşiori. Roşieşti.

330

4. Toader Aparasc(h)ivi Atanasău la satu(l) Bogdăneşti. 5. Dimitrovici Grecul la satul Hănăsăni. Izvod di crâşmarii ci s-au găsit pi la satili i pi la drumuri din cuprinsul ocolului Prutului. 1. Gavril Mâţă la Hârtop di pi Luncă di Sus. 2. Gligore Andare ot Luncă. 3. Toader Viţălariu ot Pojorenii. 4. Ioniţă Munte(a)nu crâşmar la G(h)eorg(h)e Prabucinu la Bumbătă. 5. Save Le(a)hu crâşmar la Ioan Teletin din sus di Sămineşti ci să numeşti Făgădău. 6. Carp Cormeiu ot Câşlă ţâni orândă la sat Stuhuleţi. 7. Dima Drahne ot Rânceni. 8. G(h)eorg(h)e Grec ot tam. 9. Coste Bulgariu ot Spârcoceni. 10. Erei Ion ţine orânde la şc(e)li L(e)ovvii. 11. Parasc(h)iv Ţăranu ţâne orândă la moşia Bălte(a)nu din gios de şc(h)eli Leuvvii. 12. Iancu jâdov i(!) Musco jâdovi la sat Sămineşti. 13. Marcu jâdovu la sat Berezănii. 14. Lezăr jâdovul la satul Vicolenii ari crâşmar o văduvă jădoacă. 15. Petre Mocan la Gura Bozii. 16. Văted Vesăli la sat Bozie. 17. Ioan Papuc la sat Bogdăneşti. 18. Iordac(h)e Lojocher la hliza Golies. 19. G(h)eorg(h)e Forţu la sat Rânzăştii. 20. Polcovni(ce)l Andon Panargiu la sat Murgenii. 21. Dumitrac(h)i Grecu la sat Hănăsăni. 22. Ioan Grecu ot Hănăsăni ţine orândă pe moşia Murgenii pe capul podului. 23. Gavril Cioban la sat Raiulul. 24. Dascăl Filarist la sat Creţana. 25. Dascăl Gligoraş la sat Cârja. 26. Petică Iordac(h)i tot la sat Cârja. 27. Racoviţ(ă) Barbalată ot Hrăniceni. 28. Neculai Grecu ot Hrănăcini. 29. Cozma Rusu pi podul di la Oană (?). Izvod di acie care fac neguţătorie di oricifel di neguţătiorie 1. Ioan Grecu cari ot Hănăsani. 2. Preotul G(h)eorg(h)e o(t) tam. 3. Das(călul) Ştefan Boloc(h)e tij la Hănăsăni, neguţitor de grâu. 4. G(h)eorg(h) Arten(e) neguţitor cu căruţa să hrăneşte ot Hănăsăni.

331

După poronca cinst(itei) isprăvnicii ci am primit ca să fac izvod di toţi posăsorii, di crâşmari şi di neguţitori, şi am mersu în tot cuprinsu(l) ocolului şi am scris precum să arată mai sus, pentru care îl trimit la cinst(ita) isprăvnicie. 1832 fevruar(ie) 7 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 42, Original. 286.- 1832 martie 30. – Posesorul moşiei Ghermăneşti, ţinutul Fălciu, este înştiinţat de tribunalul ţinutului Fălciu despre termenul fixat pentru încălcarea hotarelor moşiilor Buneşti şi Tălpigeni ale episcopiei Huşilor de către moşia Ghermăneşti a mănăstirii Fâstâci, ţinutul Vaslui. Giudecătoria ţânut(ului) Fălciului Dum(i)lorsali posăsorului moşia G(h)ermăneşti sv(i)nt(ei) mon(astiri) Fâstâci După jaluba ce au dat Divanului giudecătoresc, preasfinţitul episcopul al Huşului, pentru înpresurările ce pătimesc moşiile sv(intei) episcopii, Buneştii şi Tălpigenii, despre moşia a sv(i)n(tei) mănăstiri Fâstâcii, anume G(h)ermăneştii, au venit la giudecătorie predpisania acelui Divan, supt No 637, prin care porunceşte ca s(ă) să cerceteze pricina aice(a). Şi după cuviinţă să s(e) pună la cale, şi fiind că moşia G(h)ermăneşti o aveţi dum(nea)v(oaatră) în posesie, prin aceasta vi s(e) face cunoscut că la 20 a viito(a)rei luni mai, neapărat să vă aflaţi la giudecătoarească cu toate dovezile ce ve-ţi fi având spre a vă înfpţoşa cu priasfinţitul episcopul sau vec(h)ilu(l) ce-ş(i) va rândui, sau dacă însărcinare(a) aceasta nu v-a atârna asupra dum(itale), atunce(a) ve-ţi face cunoscut locului di undi dumi(neavoastră) aveţi ace(a) moşie în cumpărătură ca să-şi rânduească vec(h)il, a să afla neapărat la giudect(orie) la vadeaoa însămnată. (1)832 mart(ie) 30 D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f. 3, Original. 287. - 1832 iunie 4. – Izvodul staroştilor aleşi din ţinutul Fălciu. Fălciu Însămnare(a) starostilor N°

Numele şi prenumele

1 6

Neculai Balaş baş staroste a neguţitorilor şi meşterilor patentari. Starosti neguţitorilor patentari.

332

1 1 1 1 1 1

Neculaiu sin Coste la bogasălanie şi abagir. Toader Bizănic la crâşmari şi rac(h)eri. Năstase Cargineţ la precupet(i). Ţole sân Burlut Ignat la neguţitorii din picioare. Dănilciu sân Hristodor la băcali. Iancu jâd(o)v la briasla jâdovască.

6 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Starosti la meşterii patentari Ilie Teslariu la butnari şi teslari. Dumitru C(h)itariul la pitari. Marinciu G(h)iorg(h)iulu la făclieri. Panaiti Frim(u) la tăbăcari. Neculai C(h)etrariu la c(h)etrari. Ilie Blănariu la blănari şi cojocari. Vâlciu cizmariu la cizmari şi ciubotari. Eni Croitoriu la croitori. Panciu Dahnovici la bărbieri şi boiangii.

9 1

Panaite Berbieriul staroste a neguţitorilor şi meşterilor din târg(ul) Fălciului.

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 91, Original. 288.- 1832 iunie 4. – Visteria Moldovei cere alegerea a patru staroşti pentru ţinutul Fălciului şi retrimite izvodul primit de la isprăvnicia Fălciului. Visteria Prinţipatului Moldovvii Izvodul pentru starostii aleşi asupra patentarilor din târgurile acelui ţinut predstavlisit pi lângă raportul dum(it)ale cu N° 1091 să întoarce înapoi şi să să scrie isp(răvniciei) ca să aleagă numai patru starosti, adică doi la Huş(i) şi doi la Fălciu, cari să fie la fiiştecari târg unul pentru neguţitori şi altul pentru meşteri. N° 4233 1832 Iunie 4 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 90, Original. 289.- 1832 iunie 10. – Raportul Sfatului Municipal şi a obştii neguţitorilor şi meşterilor patentari din târgul Huşi înaintat Isprăvniciei ţinutului Fălciu, prin care prezintă alegerea a doi staroşti.

333

Cătră cinst(ita) isprăv(nicie) a ţânutului Fălciului Sfatul Muniţipal şi opştia neguţătorilor patentari şi meşteri(lor) patentari din târg(ul) Huşii Raport Porunca cinstitei isprăv(ni)cii din 8 a următoarei luni cu N° 1345, puindusu în videre(a) opştii şi arătânduli-să cuprindere(a) şi îndatorire(a) pusă pentru alegere(a) a doi starosti başali, adică unul la neguţitorii patentari şi altul de meşteri patentari în cuprinderea cărie de cătră opştie s-au socotit şi s-au ales pe Neculai Balaş, ca să fie başstaroste de neguţitorie patentari, şi pe Ţonciu Ţenţovici, ca să fie baş staroste de meşteri patentari. Pentru care prin aceasta cu plecăciune să face ştiut cinst(itei) isprăv(ni)cii, trimiţând şi pe numiţii spre a li să da povăţuire şi urmare. Iani Petru.39 Enac(h)i Micle. Neculai Coste. Panciu Bărbier. Ilii Blănar. Toader Bizăni (?). Ţole Pop(ov)ici. Vâlcu Cizmariu. Ilie Teslar. Toader Cilugu. Dămien Făclieru. Eni Croitoru. N° 37 1832 iuni(e) 10 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Fălciu, Tr.627, Op. 689, dosar 381, f. 95-95v, Original. 290.- 1832 iunie 12. – Posesorul moşiei Ghermăneşti oferă informaţii tribunalului ţinutului Fălciu despre lipsa însărcinării sale de a reprezenta proprietarul. Cătră cinstita giudecătorie (a) ţân(utului) Fălciului Posesorul moşâi(ei) G(h)ermăneşti Prin povesca cinstitii giudecătorii din 2 a următoarei luni, supt N° 799, la 11 cu plecăciuni am primit-o şi am văzut cele cuprinsă, prin care mi se face

39

sau Petrovici!!!

334

cunoscut ca să vin să mă înfăţoşăz cu vec(h)il(ul) svintii episcopii în pricina hotarilor moşiilor Buneşti cu G(h)ermăneşti. Cu cinste răspund cinstită giudecătorie că această însărcinare lipsăşte de asuprami, fiind atârnătoare asupra însuşi vecinicului stăpân, Dar după datorie vo(i) faci cunoscut spre a puni în lucrari celi de cuviinţă. (1)832 iuni(e) 12 Neculai (...). D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f. 10, Original. 291.- 1832 august 26. – Departamentul Pricinilor din Lăuntru se adresează Isprăvniciei ţinutului Vaslui pentru fugarul Ioan Ţacu din Muşata, ţinutul Fălciului. Departamentul Ministeriul Pricinilor din Lăuntru Cătră Is(prăvnicia) ţânut(ului) Vasluiului Stoloia Pentru că slujitoriul priimit din jandarmi hătmăneşti, anume Ioan Ţacul din satul Muşata, ţânut(ul) Fălciului, la 24 a curgătoarei, de la cvartir din Eşi fugind şi luând cu dânsul pe lângă alte a moniţăi şi puşca slujbei, nu să ştii(e) ce au făcut-o. Să scrie acei is(prăvnicii) că după priimirea aceştia îndată să dei cătărăe poronci către toţi privigitorii di ocoale ca să urmeze cu amăruntul cercetare prin toate satile spre aflarea lui numaidecât / carii acum de curând fiind fugit trebui(e) să se fi oploşând undeva / şi aflându-se în bună pază să să trimeată drept către Departament înplinitoriu datoriei Ministrului Trebilor din Lăuntru, derector departamentului. Vasile V(…) Secţia al 2 lea N° 9385 1832 av(gu)st 26 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 52, Original. 292.- 1832 noiembrie 10. – Judecătoria ţinutului Fălciu intervine pe lângă isprăvnicie în vederea rezolvării cazului a două iepe şi unei mânze, aduse din satul Bumbăta la podul Leovii. Giudecătoria ţinutului Fălciu

335

No 2254 1832 noemv(rie) 10 Cătră isprăvnicia acestui ţinut Spre dezlegare(a) raportului privig(h)etorului de ocolul Prutului, Andrii Vasâliu, din 28 oct(om)v(rie), supt No 432, ce să alăturezi pi lângă otnoşănia acei ispră(vni)ci(i) către această giudecătorie de la 3 noemv(rie), supt No 2842, în pricina a două iapi cu mânză, ci precum acel privig(h)itoru înştiinţ(e)ază, s-ar fi adus di un G(h)eorg(h)ii Crâciumaru din Bumbăta şi s-ar fi lăsat la podul Leovii pi sama lui G(h)eorg(h)ii sin Praporşcic, tot di acolo di cătră un Ştefănac(h)e Carp, carii acum dinpreună cu alţi doi a lui tovarăş(i), Nicolai Sârbu şi Ioniţă Opre, să găsăscu puşi cercetării la această giudecătorii după altă otnoşănie a isprăv(niciei) cu No 2791 pentru prepus di faptă răle. Prin aceasta să face poftă isprăv(ni)ci(ei) ca prin cât să va pute(a) mai în grabă şi cu înadins oamini să triimită aice(a) la giudecătorii pi numiţâi G(h)eorg(h)ii Crâcimaru din Bumbăta şi G(h)eorg(h)ii sin Praporşcicu de la podu(l) Leovii dinpreună cu acele iapi şi mânză spre a să cerceta pricina. Pi lângă care nu este di prisos a să înpărtăşi isp(răvni)ci(ei) şi aceasta de undi ca(?) pe Ştefănac(h)e Carp cu ai lui ci să află în paza isprăv(ni)ci(ei) să vor cere la cercetare cu zapisca canţelariei. D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 306, f. 8, Original. 293.- 1832 decembrie 20. – Judecătoria ţinutului Fălciu intervine pe lângă isprăvnicie în pricina dintre clucerul Ioan Mardari şi vornicul de poartă Vasile Andriuţă. Giudecă(to)r(ia) ţin(utului) Fălciului N° 2578 1832 dec(em)v(rie) 20 Huşii Cătră isprăv(ni)cie acestui ţinut De trebuinţa fiind căpit(anului) Ştefanac(h)i Carpu a i să faci orişcari întrebari la pricina ci dumn(ealui) clucer(ul) Ioan Mardari au pornit asupra vornicului porţii Vasile Andriuţi în Stănileşti pentru patru vite de cai. Prin aceasta să faci cunoscut acei isprăv(ni)cii ca făr(ă) mai multă întârzieri să-l triim(e)ată cătră această giudecătorie spre a da răspuns la cele ci va fi întrebat aflându-să acum din gios de sat(ul) Rânzăştii la o orândă.



336

Derect(or) sardar Cozmiţă D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 306, f. 10, Original. 294.- 1832 decembrie 31. – Visteria Moldovei aduce la cunoştinţa isprăvniciei ţinutului Fălciu stoparea exportului de „pâine.” Visteria Moldovei Cătră Isprăvnicia Fălciului Din alăturata, pe lângă aceasta, întocmai copie de pe predlojănie d(umnealui) viţăprezâdent cu N° 4586, cătră sfatul ocârmuitori, urmată după voinţa d(umnealui) plenipotent, pre larg să va lămuri acei isprăv(ni)cii de oprire(a) ce să face în ecsportaţie piste hotar a tot feliu de pâine din pricina lipsăi ce urmiază în acest principat şi cari nici poate fi slobozită până la luna lui Iuli(e) anul viitor, afară de aceia cari di cătră spiculanţi s-au plătit de poşline până la 1 genar. Această voinţă a d(omnului) plenipotent visteria o faci cunoscut(ă) isprăv(ni)ci(ei) şi-i scrie ca şi di îndată prin publicarisire să o facă ştiut(ă) tuturor de obştie. Totodată va ave(a) isprăv(ni)ci(a) şi osăbită privig(h)eri a nu să slobozi s-au cacerdisă vreun fir de pâine, căci la din înprotivă să va învinovăţi foarte. Iar de întocmai urmare se aşteaptă răspuns. Săcţia al 3 le N° 10842 1832 decemv(rie) 31 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 388, f. 1, Original. 295.- 1833 aprilie 22. – Arhimandritul Ioasaf, proistosul mănăstirii Frumoasa, solicită Logofeţii Mari a Dreptăţii desemnarea spătarului Petrache Roset şi a unui cilen de la tribunalul ţinutului Fălciu pentru a cerceta hotarul dintre moşiile episcopiei Huşilor şi ale mănăstirii Fâstâci după scrisorile vechi. Cătră Cinstita Logofeţie ce(a) Mare a Dreptăţii Arhimandritul Ioasaf proistosul măn(ăstirii) Frumoasa Mănăstire(a) Fâstâcii ari la ţinut(ul) Fălciului moşiile G(h)ermăneşti, Podolenii, Cozmeştii şi Moşna, tot într-un hotar, cari sânt hotărâte şi stâlpite despre alţi megieş(i) cu sămni fireşti şi pietri hotară din giur înpregiur, avându-şi începutul cursului lor din codru şi zare şi pre valul apii despre Crasna şi spre răsărit până în apa Prutului în lungime şi totdeauna au avut paçinică stăpânire despre toţi megieşii.

337

Dar în anul trecut episcopie Huşului au vrut a să întinde cu stăpânire(a) moşiilor sale ce le are în Crasna, piste zare(a) Crasnei, în moşiile măn(ăstirii) Fâstâcii, niuitându-să nici la hotarnicile mănăstirii, nici la sămnile fireşti şi hotarăle pietri ce sânt arătati prin scrisori. Şi de atunce(a) şi până acum urmează tulburări şi sfezi între vec(h)ilii, epitropii şi între zacelii mănăstirii Fâstâcii. Plecat rog pe Cinst(ita) Logofeţie ca să binivoiască a slobozi o poruncă cătră dum(nealui) spătar(ul) Petrac(h)i Roset ca înpreună cu un cilen a giudecători(e)i de Fălciu să meargă la faţa locului şi după scrisoare de îmbe părţile rădicând planul numitelor moşii să dei hotărâre pe unde să cuvini de părţile întri moşiile mănăstirii Fâstâcii la capătul despre apus şi între moşiile episcopi(e)i Huşului, ca să continească prigonirile ce urmează între vec(h)ilii amânduror părţile. 1833 apr(ilie) 22 Iscălit Ioasaf prois(tos) D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f. 27, Original. 296.- 1833 mai 23. – Căminarul Iacov Veisa se plânge isprăvniciei ţinutului Vaslui de prădarea ogrăzii şi a casei boiereşti de către tâlharii din satul Tăoşti, precum şi de nesupunerea locuitorilor faţă de proprietar. Cămi(na)r Iacov Veisa Nº 1 Anul 1833 maiu 23 Cătră cinstita isprăv(ni)ci(a) ţinutului Vasluiu Eu în această primăvară în două rânduri particularnic m-am adresarisit cătră ace(a) cinstită isprăv(ni)ci(e), pentru rălili urmări şi invitătoarilor apucături a câţiva din lăcuitorii satului Tăoştii, spre a zădări şi pe cielalţi întru nesupunire cătră îndatoririle lor, acele(a) către proprietar, şi am poftit însuşi(i) dumn(ealui) ispravnic(ul), de nu prieteneşti, dar măcar după datorie slujbii sale, ori însuşi(i) să m(e)argă, sau un om destoinic să rânduiască ca să cerceteze şi să puie la cale la faţa locului, cele de cuviinţă spre stârpire(a) vânturilor ce au intrat în capitile lor. Aceasta, nicidecum ace(a) cinstită isprăv(ni)ci(e) făcând, şi câţiva din lăcuitori, fireşte, văzând că nici o înp(i)edicare la voinţele lor cele răzvrătitoare nu să face de cătră isprăv(ni)ci(e), au mers a cuteza şi în alte fapte răle a păşi, precum vec(h)ilul meu mă înştiinţază, adică a fi şi prădători ogrăzii şi casii boiereşti, ba încă pe cât să înţelege şi tâlhari de codru şi de drumuri, pe care pe unii îm(i) scrii(e) că sau trimis la ace(a) isprăv(ni)ci(e), iar pe alţii că încă nu s-au putut prinde. Până a mă adresarisi pentru aceasta la stăpânire, ocazion având de pornit, mă adresarisăsc, poftind ca măcar acum să voiască (…) dum(nea)lui isprav(ni)c(ul) însuşi(i) să m(e)argă la sat, şi după ce(a) mai aspră cercetare, atât pe acei dovediţ(i) în faptă veg(h)e(a)tă de tâlhărie, cât şi pe toţi alţii pe cari acie vor arăta de înpreună făptaş(i) sau părtaş(i) la nişte asămine(a) urmări până la unul rădicându-să din sat,

338

cu tihrir de faptile lor, să-i trimită la stăpânire spre a să trânti la temniţă după vina lor, alăturând şi tacrir. Iar pentru răzvrătitorii şi învitătorii spre nesupunire, dacă isprăv(ni)ci(a) de la sine nu poate să-i izgonească din sat, şi să-i ducă la alte locuri ori unde ea va socoti mai depărtat, apoi şi pentru acie să trimită tacrir cătră departamentul din lăuntru cerând dezlegare ci să facă, pentru că eu pentru nişte răi, nici pot, dar nici socotesc că sânt dator de ai mai ţine pe moşie me(a). Eu adaog a pofti pe ace(a) cinstită isprăv(ni)ci(e) ca şi prădăciune(a) ogrăzii şi a casii boereşti să înplinească până la un ban di la cei ci s-au dovedit şi să vor mai dovedi de tâlhari. Dacă, însă şi acum ace(a) isprăv(ni)ci(e) nu va binevoi a intra în poftita de mine, poate şi datornica sa lucrare, apoi fireşte că eu trebui a porni pâră şi c(h)iar asupra isprăv(ni)ci(ei), că adică eu arătările mele m-au socotit ca o havale a ei. Iacov Veisa căm(ina)r D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 1162, Original . 297.- 1833 iulie 2. – Spătarul Petrachi Roset raportează judecătoriei ţinutului Fălciu despre deplasarea la satul Ghermăneşti şi solicită intervenţia pe lângă episcopia Huşilor pentru a-şi trimite vechil cu scrisorile doveditoare în pricina de hotar dintre moşiile mănăstirii Fâstâci şi moşia Buneşti a episcopiei. Cătră cinstita giudecătoria ţinutului Fălciu Spăt(a)r(ul) Petrac(h)i Roset În cuprindere(a) poruncii cinstitului Divan de Apelaţie a Ţării de Gios, de supt N° 34, luna lui mai a anului curgătoriu, viind la satul G(h)ermăneşti, spre cercetare(a) pricinii de hotar ce urmiază între moşiile Podolenii, G(h)ermăneştii i celelate a mănăstirii Fâstâcii şi Buneşti a episcopiei Huşului, prin care mi se arată că s-au făcut cunoscut cinstitei giudecătorii spre a fi împreună la cercetare şi un cilen a aceştii giudecătorii. Eu fac cunoscut că aice(a) acum este şi ingineriu, sânt şi scrisorile mănăstirii, trebuinţa ceri ca şi episcopia a trimiti vec(h)ilul ei şi scrisorile ce va fi având spre a se începe lucrare(a). Cinstita giudecătorii(e) va binevoi a face cunoscut episcopiei ca fără întârzieri să-şi trimită şi vec(h)il(ul) şi scrisorile, şi totodată va binevoi a numi şi cilenu(l) pomenit, ca viind acei înpreună să intrăm în lucrare(a) cercetării scrisorilor şi să mergem şi la stare(a) locului spre a lua toată pliroforia. Petrachi Roset spăt(ar) 1833 iuli(e) 2

D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f. 5, Original; Spătarul Petrachi Roset şi un cilen au fost însărcinaţi de Divanul de Apelaţie în mai 1833 pentru a se prezenta la faţa locului cu planurile şi documentele necesare.

339

Cilenul a fost Gavril Hagiul (conform documentului din 14 octombrie 1833); (Ibidem, f. 33). 298- 1833 iulie 5. – Sofronie Miclescu, episcopul Huşilor, însărcinează vechil în pricina încălcării hotarului între moşia Ghermăneşti a mănăstirii Fâstâci şi moşia Buneşti, a episcopiei. Vec(h)ilime(a) Asupra pricinii urmate la hotarele moşiilor Buneştii, a episcopi(e)i Huşii, şi a G(h)ermăneştil(o)r a mănăstirii Fâstâcii, după cerirea giudecătorii ţinut(ului) Fălciu, din 4 a aceştii curgătoare luni, supt N. 1720, din partea episcopi(e)i la cercetarea de la starea locului să însărcinează vec(h)il pe dum(nea)l(ui) stol(ni)c(ul) Butuce(a), şi spre a fi cunoscut i s-au dat aceasta, înpreună şi scrisorile trebuincioasă. 1833 iuli(e) 5 Sofronie, episcop Huşului. Giudecătorie ţinut(ului) Fălciului Pentru ca această vec(h)ilime(a) să vede supt iscălitura preosfinţit(u)l(ui) episcop al Huşului Kirio c(h)ir Sofronie, şi după cerinţa preosfinţii sali prin adresu s-au încredinţat de giudecătorie la 1833 iuli(e) 5.

direct(or) sardar Cozmiţa

D.J.A.N.I., Fond Divanul Domnesc, dosar 34 / 1832, f., Original, Aplicată pecetea Judecătoriei ţinutului Fălciu. 299.- 1833 iulie 11. – Jurnalul încheiat cu prilejul cercetării încălcării de hotar între moşiile mănăstirii Fâstâci şi ale episcopiei Huşilor, în care sunt prezentete documentele înfăţişate de părţile implicate.. Jurnal Anul 1833 iuli(e) în 11 zile. În satul G(h)ermăneşti s-au disc(h)is comisâi(e) cercetării pentru pricina din hotar între episc(o)p(i)a Huşâi cu măn(ăstirea) Fâstâcii şi s-au înfăţeşat la această comisâe spre trataţie în 1iu documentruile celi adivărate a episc(opiei) prin formalnicul vec(h)il dum(nealui) stplnic(ul) Grigore Butuce(a) şi anume: Anul 7217 iulie 20: hrisov a dumis(ale) Racoviţ(ă) V(oie)v(o)d întăritor părţilor din satul Buneşti(i)n episc(o)p(ului) Varlaam pi cumpărătură ci au avut dintr-acest sat şi dispărţitor între răzăşii, anume Ştefan Frătiţa biv sărdar şi cu

340

ficiorii săi Costandin şi Iorga, precum şi pentru altă sălişte, anume Căbiceştii, doi bătrâni Marcovici şi Plăcintă. Anul 7269 săp(tem)v(rie) 14: Hotarnică supt iscălitura stolnic(ului) G(h)eorg(h)i Beldiman, ispravnic(ul) ţinut(ului) Fălciu i Mihalac(h)i Cehan med(elni)c(er) şi Strătulat Oltinescu mazil cu alţii, cuprinzătoare de pricina de hotar ce s-au iscat între răzăşii de Buneşti cu Tacul Frătiţa şi prin care li lămureşte despărţire(a) lor de Frătiţa. Şi al 2 le(a). Prin sfinţia sa părintele Ioasaf proistosul măn(ăstiri) Fâstâcii, acesti documenturi: Anul 7229 mai 6: Hotarnică cu iscăliturile lui Gavril biv vor(ni)c, Crâste Iamandi biv pah(a)r(nic), Ştefan Luca şi Acinte Uricar i alţii cuprinzătoare hotarului margine(a) din gios a moşiilor Lucani, Bărboşii, Mo(go)ş(eş)tii, ci să hotărăsc cu Podolenii pe din gios, precum şi Fălfoeştii, tot într-acest hotar. 7229 maiu 7: Hotarnică iscălită de Crâste Iamandi biv pah(arnic), Grigori Mardari clucer şi Axinte Uricariul din hotarul din sus a moşâii Podolenilor. Arătând Ioasaf că pe acersti do(u)ă hotarnice au şi întăritură de la bo(i)erii şi mitropolitul vremii de atunce(a), însă aice(a) n-au înfăţoşat ce în original, afară de o copie neîncredinţată de nimene(a). În acesti documenturi înfăţoşate de amândouă părţile puindu-s(e) termin sau înc(h)eiet socotinţă ca în cuprindere(a) lor să şi mergem la faţa locului spre a să pute(a) lămuri locul de pricină şi care din părţile prigonitoare fac înpresurare trecând piste sămnile arătate prin acesti documenturi, rămâind ca atât vec(h)ilu(l) sf(in)t(ei) episcopii, precum şi părintele Ioasaf au arătat că alti documenturi afară de aceste(a) numai înfăţoşază ca să-l treacă în acest jurnal.



D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f. 42-42v, Original. 300.- 1833 iulie . – Perilipsul documentelor atingătoare în pricina încălcării de hotar dintre mănăstirea Fâstâci şi episcopia Huşului.

Perilipsis di toati hârtiile ce am atingătoare de pricina măn(ăstirii) Fâstâcii cu episc(opia) Huşii N° 1

Anul 7269

Luna şi ziua Mai 25

Arătare în mic perilipsis Hotarnica moşâii Podolenii de la Gedeon Mitropolit(ul) Sucevii şi alţi boi(e)ri arătând sămnile acei moşii.

341

2

7269

Maiu 6

3

7229

Maiu 6

4

(1)833

Iuli(e) 13

Tij, hotarnica lui Coste40 Iamandi pah(a)r(nic) şi Grigoraş Mardare clucer, arătând sămne(ele) moşi(e)i Podolenii pe din gios Hotarnica tij a numiţilor bo(i)eri, arătând hotarele Podolenilor pe din gios. Acest hârtii am în pricina cu episc(o)p(ia) Huşâi, iar altele mai ivindu-si rămân răsuflati. Harta făcută de stare(a) locului de pricină

C. Teodore com(is) D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f.89, Original. 301.- 1834 ianuarie 6. – Locuitorii satului Muşata, ţinutul Fălciu, adeveresc primirea sumei de 220 lei şi 60 bani de la sămeşia ţinutală în socoteala cifertului pentru hrana dată oştenilor ruşi. Noi lăcuitorii satului Muşata am primit din sămişiia ţânut(ului) Fălciu în socote(a)la cifert(ului) a patra ci am fost datori a da în cănţălarii 220 lei şi 60 bani, adică dou(ă) sute dou(ă) zăci lei şi şasăzăci bani, după No. (spaţiu gol – N.A.), cvitanţii de supt No. (spaţiu gol – N.A.), pentru hrana ce-au dat la oşteni din zbornoi comand, cari bani scăzânduni-s(e) din bir după cursul haznalii s-au înpărţit de cătră noi în folos(ul) opştii satului, pentru carii încredinţăm prin aceasta spre ştiinţă. (1)834 genar 6 Eu Niţă Picioroga pasnic. Eu Toadir Abrino pasnic. Eu vornic Alicsandru şi noi toţi lăcuitorii satului. Grig. Grigori pasnic. Privig(h)itor(ul) ocol(ului) Prut Faţă fiind înainte(a) me(a) şi arătând că cu priimire(a) lor au dat aceasta care s-au încredinţatşi de cătră mine. (1)834 genar D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. , f. 627, Op. 689, dosar 307, f. 26-26v, Original.

40

În jurnalul din 11 iulie 1833 Crâste.

342

302.- 1834 mart(ie) 18. – Departamentul Trebilor din Lăuntru scrie isprăvniciei ţinutului Vaslui în pricina dintre egumenul Ioanichie al mănăstirii Dobrovăţul şi vornicul Grigore Ghica. Departamentul trebilor din lăuntru Cătră isprăv(ni)ci(a) ţânutului Vaslui Cuvioşia sa arhimandritul Io(a)nic(h)ie, igumenul mănăstirii Dobrovăţul, înfăţoşându-să la departament cu jalobă arătătoare pentru supărările ce ar fi suferind oaminii mănăstirii despre vătavul dum(isa)li vornicului Grigori G(h)ica, de la moşie Codăeştii, de la acel ţinut, departamentul cu adresul de supt No 3650, scriind dum(isa)li vornicului ca să îngrădească pe acel vătav de la a sale neîncuviinţări, din răspunsul ce au luat acum de la dum(nea)lui vornicul, s-au încredinţat că pricinuitoarii niliniştirii sânt între o(a)minii mănăstirii, care ascultă de povăţuitorul lor. Pentru care departamentul prin însoţâtul cu aceasta adres(ă) supt No 4489, scriindu pre(a) cuvioşii sali celi de cuviinţă, totodată scrii(e) şi cinst(itei) isprăv(nicii) să dee porunci oamenilor monastirii, a nu să abate mai mult la neîncuviinţări şi a nu da ascultare pre(a) cuvioşii sale la poruncile ce le-ar da păşâte peste buna rânduială, că vor fi înfrânaţi. D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 1216, datat după adresa trimisă de isprăvnicie locuitorilor din satul Dobrovăţ. 303- 1834 august 1. – Comisul Neculai Teodor, posesorul moşiei Ghermăneşti, ţinutul Fălciu, se plânge de samavolniciile posesorului moşiei Buneşti şi cere însărcinarea cilenului judecătoriei ţinutale pentru a aşeza semnele de hotare provizoriu. Cătră cinstita giudecătorie ţinut(ului) Fălciului Posesorul moşi(ei) G(h)ermăneşti La pricina de hotar ci este cu moşia Buneşti, posesorul numitei moşii, nemulţămindu-să în stăpânire(a) urmată până în anul trecut, s-au samavolnicit de la sine, au dat voi(e) lăcuitorilor ca să-şi păşunezi vitele făr(ă) învoire pe locul ci întocmis(e), să învoia după cum dovedesc însuşi zapisăle lor. Fiind că această samavolnici(e) înpricinueşte îndestulă păgubire, rog pe cinstita giudecătorie ca în cuprindere(a) poruncii cinstitului Divan din 10 an(ul) trecut, luni(i) iuli(e), supt N° 41, ci esti venită într-această pricină, să binevoiască a puni însărcinare asupra med(elni)cer(ului) Gavrilaş Hagiu, cilenul acei giudecătorii, ci au fost însămnat la comisia făcută de la faţa locului, ca după stăpânire(a) urmată de mai înainte să pun(ă) vremelniceşti sămne, până să va hotărî pricina, spre a lipsi samavolnicia, a să mărgini (...) în stăpânire(a) urmată. Neculai Teodor comis

343

1834 avgust 1 D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f.87, Original. 304.- 1835 ianuarie 9. – Judecătoria ţinutului Fălciu scrie către isprăvnicia ţinutului Vaslui în privinţa datoriilor mănăstirii Floreşti, făcute de arhimandritul Luca, egumenul aşezământului, după 1821. Judecătoria ţânut(ului) Fălciu N0 25 1835 gen(a)r 9 Cătră isprăv(ni)cia Vasluiului Logofeţia dreptăţii prin poronca de supt No 9145 puni în cunoştinţa giudecătorii că m(ănăstirea) Floreştii prin jalba ci au dat la pre(a) înălţatul domn, au cerut ca să publicarisască opşteşti ca oricâţi creditori să vor ivi a numitii măn(ăstiri), pentru datoriile făcute în numili măn(ăstirii), de la 1821 şi încoaci, de cătră arhimandritul Luca, fostul egumăn a acii mănăstiri, se vor socoti di răli, fiind că măn(ăstirea) câti li-au găsât au început a le ecoflisi. Asupra căria jalbă fiind că urmează rezăluţia domnească în cuprindere că iscăliţii nu pot fi răspunzători, decât numai pentru datoriili măn(ăstirii) care până acumau cunoscut de legiuiti, iar celi ci di acum s-ar ivi după trecirea de atâţi ani nu se pot socoti decât iconomicoasă. Această giud(e)c(ătorie) pofteşti pi ace(a) isprăvnicii ca rostirile de mai sus să le facă cunoscut(e) la toţi de opşte, prin ocoali(le) ce sânt lipiti cătră rezidenţia aceştii giudecătorii spre ştiinţă. D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 311, f. 1-1v, Original, Isprăvnicia se adresează privighetorilor de ocoale la 24 ianuarie 1835 (Ibidem, f. 2). 305.- 1835 ianuarie 9. – Judecătoria ţinutului Fălciu se adresează isprăvniciei ţinutului Vaslui pentru a face cunoscută creditorilor casei răposatului arhiereu Varlaam Sardion de prin prin ocoale, întrunirea comisiei pentru încheierea socotelilor. Giudecătorie ţinut(ului) Fălciu Nº 4268 1833 dec(emb)r(i)e Cătră isprăv(ni)ci(a) de Vaslui

344

Fiind că mădularili comisăei întrupate spre lămurire(a) socotelilor casăi răposatului arhiereu Varlaam Sardion au primit a păşi cătră lucrare. De aceea, pi temeiul poroncii marii logofeţii supt Nº 10591 să faci poftitoare cerire acei isprăv(ni)cii ca să binevoiască a face ştiut tuturor creditorilor acei casă, câţ(i) să află în ocoalile lipiti cătră rezâdenţie aceştii giudecătorii ca să să înfăţoşăze cătră ace(a) comisâe, şi de întocmai urmare să înpărtăşască aceştii giudecătorii ştiinţă. A. Mihălac(h)i





D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 160, f. 1, Original. 306. - 1835 aprilie 29. – Divanul Apelativ al Ţării de Jos scrie isprăvniciei ţinutului Vaslui în chestiunea datoriei avute de Enăcachi Isăcescu din Huşi şi vânzarea acareturilor sale din Huşi. Divanul Apelativ a Ţării de Jos No 1153 Anul 1835 Aprili(e) 29 zili Cătră isprăv(ni)ci(a) ţânut(ului) Vasluiului Fiind că spre îndestularea dumis(a)le hatm(anului) Năstăsac(h)e Başotă cu 250 # capiti de la Enăcac(h)i Isăcescu, după sânet(ul) întăbăluit de cătră logofeţia dreptăţii pe formă, urmeazi ca din averile amanetarisite pentru această datorii, acum deodată să să vândă de veci acareturile ci datornicu(l) ari în târgu(l) Huşi, şi anume cinci dug(h)eni câti cu o odăiţă, şi un beciu de cărămidă; precum şi doaă casi cu şală prin mijloc, câti cu o odăiţă, i o altă diosăbită casă de slugi ci să înc(h)ei în doaă odăi, cuhni, pitărie, spălătorie şi o cămară pi didisupt, şi supt un acoperământ cu beciu bun de piatră şi cu alte heiuri trebuincioasi, toati în aceiaş(i) îngrăditură, pe loc cu bezmăn a episcopi(e)i Huşii. Să scrii(e) acei isprăv(ni)ci(i) ca în tot cuprinsul ţâ(ut)ului în termen de 6 luni, să se publicarisască spre înştiinţare(a) tuturor acelor ci ar ave(a) protimisis sau alt drit, ca să plătească datoria şi să ei amanetul după cuprindirea § 605 din condica politicească. Şi după înplinirea pominitului termin, apoi în curgire de 40 zili să să publicarisască pe toţ(i) acei ci ar fi muşterii să să înfăţoşeze la giudecătoria Fălciului undi are a să faci hareciul, pentru care amândoauă aceste publicarisâri, să să pristavlisască publicaţâili iscălite de ascultători, ca să să poată face ce mai diparte lucrare.





D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 855, Original.

345

307.- 1835 mai 13. - Divanul Apelativ al Ţării de Jos dă adeverinţă de primirea jalbei episcopului de Huşi referitoare la împresurarea moşiei Creţeşti şi unele hlize de către moşiile Şişcani, Grumezoaia şi altele. Adiverinţă Anul 1835 mai 13 s-au primit la Div(anul) Apelativ a ţării de Gios supt No registrului 1459 jaloba preosfinţitului episcop al Huş(u)lui pentru înpresurare(a) moşâi(i) Creţăşti, carili să întrupe(a)z(ă) şi de hliz(e)li Berbincenii, Foleşti şi altile de la ţin(utul) Fălciu de către moşâile Şişcani, Grumezoaia, Oţăleni şi altile. Directorul canţelari(e)i Div(an)lui G(h)eorg(h)ie Stam(…) D.A.N.I.C., F.E.H., LX / 5, Original. 308.- 1835 iunie 10. - Opisul documentelor „moşiei Şc(h)eia de Jos de la ţinut(ul) Fălciului a răposat(ului) sărdar Iordac(h)i Isaru, şi altor părţi de moşie.” Opis De documenturile moşiei Şc(h)eia de Jos de la ţinut(ul) Fălciului a răposat(ului) sărdar Iordac(h)i Isaru, şi altor părţi de moşie. An 1835 iunie 10 zile.

No 1iu

Anul -

Luna -

2

7116

Dec: 15

3

7241

Apr.

4

7242

Iul. 21

Un ispisoc vec(h)i de la Iancu V(oie)v(o)d în dialectul sârbesc pentru moşia Ciortova. Zapisul lui Nestor Fădoru Nicăi din Băhrea, iscălit şi de alte feţe prin care dă partea lui de moşie de la Prut în stăpânirea pah(a)r(nicului) Gavriil Gănescu pentru un cal ce-ar fi furat, arătând mărimea acei părţi precum iaste. Cartea domnului Grigorie G(h)ica V(oie)v(o)d ce o dă căpitanului Timircan, prin care pune soroc feciorilor lui Ţurc(h)i şi cu ai săi răzăş(i) ca să vie întru înfăţoşare cu el Timircan, pentru partea din moşia Şc(h)eia de la Prut, ţinut(ul) Fălciului. Cartea domnului Costandin Neculai V(oie)v(o)d către jignicerul Cărstia şi vel căpitan de Codru ca să cerceteze pricina după jalba ce-au dat Costandin Timircan asupra lui Opre Ţurc(h)i şi cu alţi răzăş(i) ai lui pentru dijma ce i-au luat de pe partea din moşia Şc(h)eia.

346

5

7242

Mai 22

Tij, cartea Cartea domnului Costandin Neculai V(oie)v(o)d cătră d(umnealui) med(elni)ce(rul) Neculai Jora, şi jignicerului Lupu Criste, şi vel căpitan de Codru, ca să facă cercetare şi să judece pe Timircan cu Oprea Ţurc(h)i pentru moşia Şc(h)eia. Mărturia boierilor rânduiţi, prin cartea de mai sus, arătătoare că cercetând, faţă fiind şi Ţurc(h)i, au dovidit că să cuvine lui Timircan stăpânirea din locul moşi(e)i Şc(h)eia. Cartea domnului Constandin Dimitriu Moruz V(oie)v(o)d, cătră pah(a)r(nicul) Iancu Greceanu, ispravnicul de ţinut Fălcii, ca să cerceteze moşia Şc(h)eia a lui Timircan şi să o hotărască de alţi răzăş(i). Mărturia hotarnică dupe cartea Gospod de mai sus, hotărâtoare părţii din moşia Şc(h)eia a lui Lupu Timircan, Ioniţă Ti(mi)rcan şi G(h)eorg(h)ie Miţile.

6

7242

Iun. 25

7

1781

Mai 28

8

1782

Iuli. 29

9

7280

I(u)l. 23

O mărturie de cercetare, după cartea de blăstăm, doveditoare că partea de moşie Şc(h)eia a lui Timircan nu se numeşte Berbeşti, după cum Borde Ţurc(h)i a vrut a o numi, ci tot Şc(h)eia s-au numit.

10

1773

Oct. 11

O mărturie a banului Sandu, cuprinzătoare că după cercetarea ce au făcut au dovedit că niciodată nu s-au numit moşia Şc(h)eia Berbeştii.

11

1784

Iun. 3

12

1786

Iul. 22

13

1782

Decem.8

14

1792

Oct.26

15

1793

Apr. 16

Cartea Divanului Cneji(e)i Moldavii cuprinzătoare pentru judecata ce-au avut Ţurc(h)i cu Timircan pentru moşia Şc(h)eia de la Prut, prin care dă dreptati lui Timircan a stăpâni acea moşie nesupărat despre Ţurc(h)i. Mărturie a lui Iordac(h)e Vindelac, iscălită şi de alţi răzeş(i) ci o dă la mâna lui Timircan, cuprinzătoare că moşia Berbeşti este pe din sus de Şopârleni. Zapisul lui Lupu Timircan şi a fraţilor lui, i alţi răzăş(i) prin care vând moşia lor Şc(h)eia hatman(ului) Ilie Catargiu, care zapis este adeverit de mitropolitul Moldavii Gavriil şi de ipiscopu(l) de Huşi Iacov. Zapisul d(umisale) staţc(h)i sovetnic Ilie Catargiu prin care vinde moşia Şc(h)eia vornic(ului) Costin Catargiu. Anaforaoa veliţilor boeri asupra căreea urmează întărit(ura) Gospod, ca vornic(ul) Costin Catargiu să stăpânească moşia Şc(h)eia alcătuită de 685 stânjini curmezişul.

347

16

1813

Av. 15

17

1814

Gen. 18

18

1817

Iun. 22

19

1810

Genr. 29

20

1810

Av. 25

21

1810

Iuni.4

41

Zapisul dumn(ealui) spătar(ul) Iordac(h)e Catargiu prin care vinde moşia Şc(h)eia, de la ţinut(ul) Fălciul(ui), răposat(ului) logof(ăt) Costandin Balş. Jalba sărd(arului) Isari către domnul de atunce(a) acolisirii răzăşilor Pivnicereşti şi a unui Pavel Galin a stăpâni în moşia sa Pojorănii, asupra căreia urmează buiurdiu. Cartea logof(eţiei) în dosul jalbii sărd(arului) Isari, prin care să cuprinde că dacă Pivnicereştii în vade de 20 zile nu vor aduce dovezile ce au propus că au doveditoare, că li să cuvine stăpânirea în Pojorăni, apoi să iscălească cartea de judecată ce au făcut, prin care să dă stăpânirea lui Isari asupra moşii, şi că să dee şi în stăpânirea lui Isari. Mărturia lui Pavel Balan, dată niamului Penişorăştilor, cum până la o vreme n-au apucat să stăpâniască din neamul Găluşceştilor şi cielanţi înpreună în partea lui Sprânceană din Ciortova, ci auzi că Penişorăştii au stăpânit în acea moşie. Cartea de judecată a Divanului Cneji(e)i Moldavii dată lui Isari, carile se tragie din neamul Penişoreştilor ca să stăpânească părţile lui Sprânceană din moşia Ciortova, din ţinut(ul) Fălciu, după ispisocul de la domnul Iancu V(oie)v(o)da, dovedindu-să că neamul lui Găluşcă s-au Folescu, nu au avut înpărtăşire în acele părţi, adăogându-se că G(h)eorg(h)ie Folescu di va ave(a) mai mult a răspunde, îşi va căuta prin deosăbit(ă) judecată. Zapisul lui G(h)eorg(h)ie Penişoară, şi Ioniţă Codreanu, prin care dau în stăpânirea lui Isar părţile lor din moşiile Păuleşti, Şc(h)eia, Ciortova, Hurduji41, Dăneşti, Futileşti, din ţinut(ul) Fălciului, după alegerea făcută di pah(a)r(nicul) Ioan Jora, adăogând că urma stânjinilor ce să va face în acele moşii, să să învoiasc(ă) de a i le vinde, în care mai jos zicu şi alţi răzăşi că după ruptoarea preţului care s-au făcut de cătră G(h)eorg(h)ie Penişoară, şi Ioniţă Codreanu, să mulţumăscu a da şi ei numărul stânjănil(o)r lor din Păuleşti, Şc(h)eia şi Ciortova.

Hurduva

348

22

1810

Iunie3

Scrisoarea de învoială a unui din răzăş(i) dată la mâna lui Isari, prin care dă în stăpânirea lui Isari părţile sale din Ciortova, Păuleşti, Sc(h)eia, Hurduji42, Dăneşti şi Futileşti, adăogând că în urmă se vor învoi sau a le vinde, sau a face sc(h)imb.

23

1811

Mai 9

24

1811

Genr. 17

25

1812

Iul. 10

26

1813

Iunie 21

Zapisul lui Ioniţă Păcurari, şi Năstasie Păcurari, prin care vând lui Isari părţile lor din moşiile Futileşti, Hurduji, Dăneşti, Păuleşti, Şc(h)eea, Ciortova şi Căpoteşti, în număr de 46 stânjini. Zapisul lui Ioniţă Iorga prin care vinde lui Isari părţile din moşiile Grumăzoaia, Futileasa, Hurduji, Dăneşti, Păuleştii, Şc(h)eia, Ciortova şi Căpoteşti, în număr de 50 stânj(eni). Zapisul lui Vasile Cristia adeverit şi de răpo(sa)t(ul) log(o)f(ăt) Andronac(h)i Donici, fiind atunce(a) vornic, prin care vinde lui Isari părţile lui din Păuleşti, Sc(h)eea şi Ciortova. Zapisul lui Toader Grapă, şi fraţii lui, prin care vând lui Isari părţile lor din moşiile Căpoteşti, Păuleşti, Şc(h)eia şi Ciortova, în No 12 stânjăni.

27

1809

Iuli. 10

Scrisoarea de alegerea pah(a)r(nicului) Ioan Jora, pentru partea lui Mihăilă Penişoară din moşiile Grumezoaia, Futileasa, Hurduji, Dăneşti i alt(ele).

28

1809

Iuli. 10

29

1809

Iuli. 10

Tij, alegerea pah(a)r(nicului) Ioan Jora pentru partea lui Cristea Penişoară din moşiile Grumezoaia, Futileasa, Hurduji, Dăneşti şi alt(ele). Asăminea, alegire(a) pentru partea lui Arhire Penişoară, din moşiile Grumezoaia, Futileasa, Hurduji, Dăneşti, Păuleşti, Şc(h)eea, Ciortova şi altele. Naum Rizu

D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXIV/ 8. 309.- 1835 iulie 10. – Judecătoria ţinutului Fălciu invită epitropia casei Vasile Roset să trimită vechil la termenul fixat cu documentele atingătoare de moşia Pribeşti învecinată cu moşia Buneşti. Cătră cinstita epitropii(e) casăi dumis(ale) boeriului Vasâle Rosăt

42

Hurdujăi

349

Giudecătorii(a) ţânut(ului) Fălciului având a înc(h)ega comisâia cercetătoare la pricina următoare între sfânta episcopii(e) Huşii cu precuvioşia sa arhimandritul Ioasaf, pentru dispărţire(a) hotarului între Buneşti şi G(h)ermăneşti, prin rădicare(a) de plan, spre a să pute(a) lămuri adivărata despărţire între acesti hotară, cu cinste faci poftitoare cerire cinstitii epitropie ca pân(ă) la una a viito(a)rii luni avgust, când s-au însămnat termen de adunare mădularilor ci înc(h)ei această comisâi(e), să binevoiască a trimite la faţa locului pi un vec(h)il cu documenturile ci vor fi atingătoare di moşia Pribeştii, ci este megieşită cu Buneştii sfinti(e)i episcopii Huşi, spre a să ave(a) în privire la cercetare(a) ci are a să urma. L. Mihalache









N° 2926 1835 iuli(e) 10

D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f. 215, Original. 310.- 1835 august 14. – „Opis de scrisorile mănăstirii Fâstâcii atingătoare de despărţire(a) marginilor pe din sus şi din gios a moşiilor Podolenii, Mogoşeştii şi alti(le).” Opis de scrisorile mănăstirii Fâstâcii atingătoare de despărţire(a) marginilor pe din sus şi din gios a moşiilor Podolenii, Mogoşeştii şi alti(le). 1. Hotarnica înştiinţătoare de la rânduiţii hotarnicii Crâste Iamandi şi pah(a)r(nicul) Grigoraş clucer şi Axinti uricariu(l) din 4 mai, cătră domnu(l) Mihai Racoviţă V(oie)v(o)d, în care să cuprinde că au măsurat moşie Mogăşăştii şi în lungu şi în curmeziş în samă de stânj(eni) (...), despărţitoare despre moşiile Armăşănii, Pâhneştii şi celelalte, după care au cerut poronca pomenitului domnu de au pus şi p(i)etre hotare pe aceeaş(i) măsură. 2. Hotarnica din (vă)le(a)t, maiu 6 despărţitoare marginii de a moşiilor monastirei, Mogoşăştii, Fălfoeştii şi cilelalte despre moşiile Armăşănii, Pâhneştii şi G(h)idişănii. 3. Hotarnica din let 7229 maiu 7 despărţitoare marginii din sus între moşiile Podolenii a mănăstirii Fâstâcii şi între moşia Bohotin a du(umisale) hat(manului) Răducanu Roset. 4. Întăritura din let 7229 maiu 25 de la mitropolitul ţării şi toţi bo(i)erii Divanului Moldovei pe pomenitele mai sus margini. Încredinţătoriul mieu această hârtii nu numai le-au dat, atâta de dispărţirea marginilor pomenitelor mai sus moşii. Pe acestaea dar şi cinst(ita) comisie va pune temeiu. 1835 avg(ust) 14 Costac(h)i Teodoru com.

350

D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. I, f. 195, Original. 311.- 1835 august 31. – Divanul Apelativ al Ţării de Jos confirmă primirea jalbei episcopului de Huşi, prin care arată că moşia sa Ivăneşti, ţinutul Fălciului, este împresurată de moşiile vecine: Plotoneştii a vornicului Ştefan Catargiu, Todirenii a agăi Scarlat Rosăt şi Căpoteştii a răzeşilor. Adiverinţă Anul 1835 luna avgust 31. În canţălaria Divanului de Apelaţăi a Ţării de Jos supt No registrului 2728 s-au primit jaluba preosfinţitului episcop de Huş(i) pentru înpresurarea ce ar pătimi moşia Ivăneştii, de la ţânut(ul) Fălciului, ci este acei episcopii, despre megieşitele moşii Plotoneştii a dumis(a)le vornicului Ştefan Catargi, Todirenii a dumis(ale) aga Scarlat Rosăt şi Căpoteştii răzăşeşti, de a căria primire s-au dat aceasta. No 2537 Derector D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII /17, Original, hârtie, filigran, pecete ovală în fum. 312.- 1835 decembrie 28. – Jalba arhimandritului Ioasaf, proistosul mănăstirii Frumoasa, în pricina de hotar între episcopia Huşilor şi mănăstirea Fâstâci, din ţinutul Vasluiului. Cătră cinst(itul) Divan de Apelaţii(e) a Ţării de Jos Arhimandrit(ul) Ioasaf proistos(ul) măn(ăstirii) Frumoasa Fiind că în pricina ce are măn(ăstirea) Fâstâcii cu episcopia Huşii, pentru despărţire(a) hotarului între moşiile măn(ăstirii) Fâstâcii, Podolenii şi celelante, şi între moşia Buneştii şi Armăşănii a episcopi(e)i Huşii, după poronca prea înălţatului domn, trimiţându-să revizor la giudec(ătoria) de Fălciu, au stăruit de s-au dat (s)fârşit pricinii de la acea giudec(ătorie)prin jurnalul înc(h)eet de dânsa, de pe care alăturez copie. Şi fiind că la parte(a) din sus a capitilor moşiilor măn(ăstirii) Fâstâcii, am rămas mulţămit cu hotărâre(a) ce-au înc(h)eiat giudec(ătoria), iar la parte(a) din jos a capitelor moşiilor unde să agiung cu Armăşănii, au rămas măn(ăstirea) nemulţămită după glăsuire(a) documenturilor ci are, iar din parte(a) episcopi(e)i au iscălit vec(h)ilul său în totul nemulţămire, rămâind a să da cea desăvârşit(ă) hotărâre de la acest Divan de Apelaţii(e). Plecat rog pe Cinst(itul) Divan să binevoiască a porunci giudec(ătoriei) că îndată să triimată della pricinii însămnând zi de soroc şi episcopi(e)i, ca până la 15 zile a viitoarei luni genar, să-şi trim(e)ată pe vec(h)ilul său cu toate documenturile

351

atingătoare de pricină ca să stea în giudecată, de unde să se dea hotărâre după dreptate unii pricini care de patru ani s-au lungit la acea giudecătorii(e) urmând necurmate şi zădărnicite c(h)eltuieli. 1835 decemv(rie) 28 Ioasaf Arhimandrit D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. II, f. 294, Original. 313.- 1836 ianuarie 20, Iaşi. – Spătarul Iordache Miclescu, vechilul episcopiei Huşilor intervine pe lângă Divanul de Apel al Ţării de Jos în pricina de hotar între episcopie şi mănăstirea Fâstâci, din ţinutul Vasluiului. Cătră cinst(itul) Divan di Apel a Ţării de Jos Spăt(arul) Iordac(h)i Miclescu Jos iscălitul să găsăşti vec(h)il din parte(a) sf(i)n(tei) episcopii Huşii, de a să judeca pentru înpresurare(a) ci pătimeşte moşiili sali Buneştii, de cătră pro(i)estosul sf(i)n(tei) m(ă)n(ă)s(tiri) Fâstâcii, cu moşiili ei Mogoşăştii, G(h)ermăneştii şi Podolenii, pentru care cu cinsti să alăturează vec(h)ilimeaoa preosf(inţitului) episcopu(l). Şi dar întâi rog pi acest Divan ca să binevoiască a fi el c(h)emat în vreme(a) judecăţii, având a da şi legiuita replică înpotriva socotinţii giudecătorii ţin(u)tului di pi cari esti şi copii adiverită, rămâind episcopia în totul nemulţămită, şi al doile(a) a să căuta această giudecată mai în grabă urmându-să multi păgubiri la faţa locului. (1)836 genar 20 Eşi Ior(dache) Micles(cu) spăt(ar) D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 34 / 1832, vol. II, f. 300, Original. 314.- 1836 noiembrie 14. – Mihail Grigorie Sturza Voievod întăreşte episcopiei Huşilor o dugheană în Iaşi de la Târgul de Sus, pentru care s-a judecat cu căminarul Sava Ţevit care o stăpânea fără dreptate. Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihai Grigorie Sturza V(oie)vod Domn Ţării Moldaviei Domnescul Divan prin anaforaoa din 27 maiu trecut anul curgătoriu supt N. 1165 au adus la ştiinţa domniei noastre că între sfânta episcopie a Huşului şi între dum(nea)lui căm(inarul) Sava Ţevit, urmând pricină de giudecată după pretenţia

352

sfintei episcopii întinsă asupra căminarului Ţevit pentru o dug(h)iană de aici din Eşi, de la Târgul de Sus, a episcopiei, pe cari fără nici o dreptati ar fi pus stăpânire; la trecutul an 1829 sfânta episcopie pornind această pretenţie prin desfiinţatul Divan giudecătoresc, s-au îndreptat pricina în cercetarea fostului Departament al pricinilor străini, aflându-să atunci căm(inarul) Ţevit supus rosienesc, şi după înfăţoşarea ce au avut la acel tribunal iconomul Eni, vec(h)ilul episcopiei, cu căm(inarul) Ţevit prin hotărârea ce au înc(h)iat la 18 sept(em)vri(e) a aceluiaş(i) an încuviinţari dreptatea căm(i)narului Ţevin de a stăpâni arătata dug(h)iană cu locul ei, ca un cumpărătoriu cu bună credinţă da la mazat, neâncuviinţând propunerea vec(h)ilului episcopiei că adică scrisoarea de danie pe a căria temeiu s-ar fi săvârşit mezatul n-ar fi adivărată. După care hotărâre căm(ina)rul Ţevit stăpânind arătatul loc cu binaoa ci au făcut însuşi(i) pe dânsul pe la trecutul an 1835, când atuncea preosfinţitul episcop al Huşului Kir Sofronie, arătându-să cu jalubă cătră Domnia noastră au cerut ca după pravili episcopia să nu rămâi păgubaşă de locul său pe cari nici episcopul nu-l poati înstrăina fiind că aceli dănuite sfintelor bisărici sânt nirăşluiti, precum canoanile sfintelor pravili au legiuit; De cătră Logofeţia dreptăţii s-au şi recomenduit pomenita jalubă acestui Divan (…) legiuită lucrari în urmarea căria făcându-să c(h)emare dumis(ale) căm(ina)r(u)lui Ţevit ca să vie spre înfăţoşari la 30 a trecutei luni apr(ilie) s-au luat pricina în trataţie întru stăruire(a) de faţă în presudstfie a lui Macsăm Bourianul, formalnicul vec(h)il din partea episcopiei, precum şi a dumis(ale) căm(ina)r(u)lui Sava Ţevit. Şi mai întâi s-au cerut de la vec(h)ilul episcopiei dovezile ci ari asupra acestui loc episcopia şi el prin opisul iscălit ci au dat au înfăţoşat numai aciastă scrisoari şi anumi. 1: 1825 apr(ilie) 23. Scrisoare supt iscălitura lui Ioan Clucerescu în cuprindere că-i adevereşte prin aceasta cătră sfânta episcopie spre ştiinţă, că având sfânta episcopie un loc de dug(h)iană în oraşul Eşi, la uliţa Târgului de Sus, între locul dug(h)enii măn(ăstirii) Sf(ântulu)i Ioan Gură de Aur şi între dug(h)iana neguţitorului Sârcul după rugămintea ci au făcut Zlausdat lui în zăci ani ca cu a sa c(h)eltuială să ridice bina de lemn pre din sus în amnari cu pangauri şi păreţii de cărămidă şi acoperită cu şindrilă pe cari în această vremi să o stăpâniască ca pe un drept lucru a lui fără să dei la sfânta episcopie vreun bezmen iar după înplinirea acestoror zăci ani să rămâi binaoa a sfintei episcopii în stare bună şi să (…) precum şi ori ce altă va mai va mai faci pe acest loc fără să pretinderisască vreun ban şi spre credinţă au luat şi alt asăminea scrisoare de la episcopie. Iar dum(nea)lui căm(ina)r Sava Ţevit au înfăţoşat următoarile documenturi şi anumi: 1iu, 1825 iunii(e) 10. Scrisoare înc(h)ipuită din partea episcopiei în cuprindere că sfânta episcopie Huşii având în oraşul Eşii un loc de dug(h)iană în uliţa Târgului de Sus în Ciobotărie între Sârcul şi între locul mănăstirii Ioan Zlataust, pe cari loc i s-au dat de istov danii / scris acest cuvânt danie pe deasupra / lui Ioniţă Crucerescu fără de a mai pretinderisi episcopia vreun ban măcar, fiind că au slujit acei casă piste doisprizăci ani de zile volnic fiind de aş(i) face orice acaret pe numitul loc şi volnic de al vindi oricui ar voi ca pe drept lucrul său, măsurândusă şi făcându-să şi hotarnică de câţ(i) stânjăni să află, fiind că din întâmplarea vremilor şi arderii de foc ci au fost au rămas cu totul prădat şi sărac. Pentru aceasta

353

s-au milostivit asupra lui şi l-au miluit cu arătatul loc spre pomenire şi i-au dat acest contract dinpreună şi cu hotarnica locului / urmiază luari aminte asupra aceştii scrisori, că iscălitura nu este a episcopului Meletie şi să dovedeşte de neadevărată şi din aceasta că în scrisoarea de mai sus cătră episcopie Crucerescu zici că lui au dat asămine scrisoare şi sfânta episcopie, şi această scrisoari nu ari nicicum potriviri cu ace(a) din partea lui, pentru că aceea rosteşte că i-au dat numai pi zăci ani locul cu bezmăn şi făcând dum(nealui) bina să rămâi(e) episcopiei la înplinirea vadelii, iar nu de istov a lui şi să o vândă la alţii precum glăsuirea aceştii scrisori este./ 2:le, 1825 iuni(e) 1. Pitacul preosfinţitului al Huşului, Meletie, cătră vor(ni)c(ul) politiei din ace(a) vreme în cuprindere că episcopia având un loc aicea în Eşi pe cari să afla şi bina şi din întâmplare au ars, îl pofteşte să rânduiască un soroc de poartă după rânduiala ci să păzeşti spre a nu să faci vreo înpresurari vreunii părţi, în cari ţâdulă mai gios esti poronca vorniciei politiiei cătrî vor(ni)c(ul) de poartă Costandin Timircan ca să m(e)argă la starea numitului loc şi măsurându-l săl stâlpească şi cu pietri. După cari poruncă numitul vor(ni)c măsurând locul arată prin această ţâdulă măsoriştea ci au făcut locului în somă de (nu este dat numărul stânjenilor – N.A.) stânjeni la fieşti cari capăt înpregiur. 3:le.1825 avgust 28. Jaluba lui Ioan Crucerescu dată cătră Domnul Ioan Sturza cu ceriri ca acest loc să să strigi la mezat spre a să vindi, buirdisită în dos ls vel log(o)făt spre punire la cali. 4:le. 1825 Sept(em)vr(ie). Ţâdula gospod cătră Vornicia de aprozi prin cari pe temeiul scrisorii din 1825 iulie 10 ce Crucerescu au înfăţoşat ca din partea Episcopiei D.A.N.I.C., F.E.H., LXII / 1, Original, difolio, pecete aplicată. 315.- 1837 mai 23. – Anaforaua Domnescului Divan cu privire la pricina dintre Ioniţă Mane, Stratulat şi răzeşii de pe moşia Dodeştii sau Tămăşeşti (Tămăşeni). Prea Înălţate Doamne Divanul de apelaţie a Ţării de Gios cu raport(ul) N° 354, au pristavlisât în revizia acestui domnescu Divan, della pricinii dintre Ioniţă Mane, el şi Strătulat, cu răzăşii de moşiea Dodeştii sau Tămăşăştii, pentru 70 stânj(eni) din numita moşie, ce de către cei de pe urmă s-au răpit de la acel dintâi. Căria făcându-să luare aminte sau văzut că giudecăt(oria) ţinutului Fălciul, întru de faţă stăruinţa părţilor împricinate şi anume Mane în persoană, iar pârâţii răzăş(i) prin vec(h)il(ii) Ion Sălevestru, Vasâli Ionaşcu şi Grigori Buznia, au tratarisit pricina şi prin jurnal(ul) din 19 mart(ie) 1836 au înc(h)iet a sa sentinţie în dreptate(a) pretindatarului Mane, în care jurnal el au iscălit mulţumire, iar vec(h)ililor răzăş(ilor) înheresându-le copie jurnalului prin priviig(h)itorul ocolului de Mijlocu, cu însămnari de termenul apalaţiei. Prin înscrisul lor pristavlisât de cătră numitul privig(h)etoriu giudecătoriei să vede că ei la 27 avg(u)st (1)836 au primit copiea jurnalului rămâind nemulţămit

354

cu sentenţia giudecăt(oriei). Apoi pomenita dellă din povodul jalobii câştigătorului giudecăţii dată Divanului de apelaţie a Ţării de Gios cu cerire de a să închide proţăsul, au trecut în revizia acelui Divan cari făcând sprafcă în condica registrului lui, şi negăsind jalubă de apelaţii(e) rămaşilor din giudecată, prin jurnal(ul) din 29 decemb(rie) (1)836 au închis cursul dellăi pe temeiu că rămaşii din giudecată n-au apelarisât în termenul legiuit. Deci şi acest domnescu Divan după luare(a) aminte ce au făcut arătatei delle, găsăşte că rămaşii din giudecată răzăş(i) cu adivărat au p(i)erdut dritul apelaţiei cu neapelarisire(a) în legiuit(ul) termen şi după art. 374 din reglement, pricina este în veci închisă. Pentru cari cu supunire să aduci la ştiinţa Înălţimii Voastre spre a câştiga şi înalta întărire pomenită mai sus, sentenţii a giudecăt(oriei) ţânutului Fălciului din 19 mai (1836). A Înălţimii Voastre plecate slugi Notă: Urmează semnăturile. N° 601 1837 maiu 23 D.J.A.N.I., Ministerul de Justiţie, Colecţia Anaforale, nr. 13 / 13, f. 45, Original. 316.- 1837 septembrie 22. - Vornicul de poartă Vasile Andreuţă şi Grigore Găluşcă raportează isprăvniciei ţinutului Fălciu rezultaul cercetării împresurării moşiei episcopiei Huşi de către răzeşii de pe moşia Zugravul. Cătră cinstita isprăvnici(e) (a) a ţinut(ului) Fălciu (…) de la vornic(ul) porţii Vasile Andriuţi i Gligorie Găluşcă Raport După poronca cinstitei isprăvnicii ce am primit încă din trecuta lună iuli(e) poruncitoare ca să mergim la moşia Zugravu(l) ce-şi dă co(a)ste cu moşia sfintei episcopii, ca să cercetăm înpresurare(a) moşiei sfintei episcopii dă cătră răzăşii numitei moşii mai sus. Deci următori fiind noi după temeiul poruncii, am mers la numita moşii şi adunând pe toţi răzăşii de la numita moşie, am făcut măsorişte cu lanţul de şese stânjeni gospod, unde am lepădat părţile lor după hotarnica ce ne-au înfăţuşat. Şi la măsorişte despre apus pe părău(l) Dobromirii s-au găsit treisprezăce stânjini capătul despre apus şi la măsoriştea de la mijloc s-au găsit treizăci şi cinci stânjăni, iar la măsorişti(a) despre răsărit s-au găsât treizăci şi opt, carii aceştii stânjini s-au găsit stăpânindu-i de cătră răzăşii de mai sus arătaţi. Şi la toată măsorişte(a) li s-au făcut sămne dispărţito(a)ri, unde după temeiu(l) poruncii li s-a poruncit numiţilor răzăşi a nu mai îndrăzni de acum a mai rădica rodul acelor

355

stânjini stăpâniţi de cătră răzăşi, ce să cuvin sfintei episcopii de a să stăpâni şi de urmare(a) ce am făcut (…) raportuim cinstitii isprăvnicii. 1837 săpt(eem)v(rie) 22 Vasile Andreiuţă vornic de poartă. Grigor(i) Găl(u)şcă. D.A.N.I.C., F.E.H., LVIII / 17, Original, hârtie, filigran. 317.- 1838 februarie 16. – Jurnalul mezatului ţinerii căsăpii din târgul Huşi timp de un an de zile începând cu 23 aprilie, prin care este desemnat câştigător stolnicul Gheorghe Tulbure,

Jurnal An 1838 fevr(uarie) 16. În presudstvia isprăv(ni)ci(e)i Fălciului, făcându-să întâia strigare pentru dare(a) în otcup a ţânerii căsăpii în târgul Huşi pe vremi di un an di zili începători di la 23 apr(ilie) şi cel mai di pi urmă preţ rămâind cu do(u)ă zăci şi patru părali oca di carne di vacă şi oi asupra dumisali stol(ni)c(ul) G(h)iorg(h)i Tulburi, cari este iscălit în ţâdula mezatului. S-au înc(h)eet acistu jurnal spre ştiinţă. D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 300, f. 9, Original. 318.- 1838 februarie 25. – Jurnalul mezatului ţinerii căsăpii din târgul Huşi timp de un an de zile începând cu 23 aprilie, prin care este desemnat câştigător stolnicul Gheorghe Tulbure, Jurnal Anul 1838 fevruarie 25. În presudsfia isprăvnici(e)i Fălciului făcându-să strigare(a) dooa pentru dare(a) în otcup îndistulare(a) de carne târgului Huşâi pi vreme di un an de zili începătoriu de la 23 aprilie(ie) şi cel mai de pe urmă preţ rămâind tot cu douzăci şi patru di parali oca di carni di vacă şi oai(e) asupra dum(nea)l(u)i G(h)iorg(h)ie Tulbure cari este iscălit şi în ţidula mezatului. S-au făcut acest jurnal spre ştiinţă. D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 300, f. 10, Original.

356

319.- 1838 februarie 27. - Departamentul trebilor din lăuntru solicită episcopiei scoaterea la mezat a aprovizionării cu articolele de căsăpie şi mungerie în târgurile Huşi şi Fălciu. Departamentul trebilor din lăuntru Cătră Isprăvnicia Fălciului Fiind că contractul înc(h)iet în anul 1837 pentru căsăpiile şi mungeriile târgurilor Huşii şi Fălciul din ţinutul acela, la 23 a viitoarei luni apr(ilie) să înplineşte. De aceea Depart(amentul) dorind asigurisi aceste articole de îndestulare mai din vreme spre aş(i) pute(a) face şi antreprenorii gătirile cuvenite, scrii(e) isprăv(niciei) ca îndată după priimire(a) acestie să publicarisască în tot cuprinsul târgurilor şi a ocoalelor din ţinutul acela spre aflare(a) ohotnicilor doritori a lua asămine(a) articole de îndestulare cu carii să urmezi cuvenitele târguri şi de preţul ci ar (i)eşi la al 3-le(a) strigare neînplinitoriu obştii precum să aşteaptă de la (…) dreg(ă)toriul în vreme să raportuiască departamentului spre a ave(a) dizlegare de urmare c(h)ibzuind pentru fieştecare predmet ca cu o lună mai înainte să fie siguripsit cu toate formalităţile mezatului şi cu contract spre aş(i) pute(a) contractierisi noi, precum s-au zis în c(h)ipuri în vreme pregătirile cuviincioase. Ministru şi cavaler Secţia I N° 3527 838 febr(uarie) 27 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 300, f. 3, Original. 320.-1838 aprilie 24.- Zapisul dat de Dumitru Clon lui Inacache Folescu pentru un împrumut de 600 de lei. Zapis Eu, gios iscălitul, lăcuitoru în târg Huşului, încredinţez prin acest zapis al mieu ce-l dau la mâna d(umisa)le c. c. Ianacac(h)e Folescu, precum să fie ştiut că m-am rugat d(umisa)le de m-au făcut cu 600 lei, adică şase sute lei, în trebuinţele mele, şi spre siguranţie d(umisa)le am pus amanet o dug(h)iană, cu oda(i)e dug(h)enii, şi cu tot locul cuprinsu în dosul dug(h)enii, şi cu pivniţă, ce o am dr(e)aptă a me(a) făcută însuşi(i) de mine aice(a) în târg, la faţa ulii în mahala(ua) Sfântului Dimitrie, megieşită cu dug(h)iană d(umisa)le Luca Bosie băcalu. Care şi eu sânt îndatorit că la numită vade să am de a răspunde banii arătaţ(i) fără dobânda şi fără cu vreun cuvânt de prelungire măcar de o zi trecută preste vade. Iar când nefiind următoru cu răspundere(a) banilor la numită vade(a) de şase luni de zile la

357

Sfântul Dimitrie, atunce(a) d(umnealu)i să fie volnic de a să despăgubi prin cinstită giudecătorie cu siguripsire din amanetul pus la (…), fără să am eu vo(i)e de a răspunde vreun cuvânt de pretenţie şi la (….) cinstite (…) de vom şi merge. Şi pentru ca să fiu eu următoru cu dare(a) banilor la vade am rugat cu jalba şi pe cinstită giudecătorie de ţinutul Fălciului de mi s-au încredinţat zapisul după foarmile păzite. Şi spre încredinţare urm(e)ază a me(a) iscălitură prin însuşi(i) condeiul mieu mai gios de drept platnic. 1838 aprilie(ie) 24 Dimitru Clon platnic Şi eu am scris cu zisa d(umisa)le kir Dimitrie Clon din Huş(i) Ţane Petru Zapisul acesta fiind supt adivărată iscălitura lui Dumitru Clon, pi cari îl dum(isa)li Enăcac(h)i Folescu pi temeiul ceririi ci au făcut prin jalobă înplinire formalitalilor legiuite prin reglement să încredinţ(e)ază de giudecătorii cu iscălitura dum(isa)li prezâdentului i cilenurilor şi punere(a) peceţii acestui tribunal. (1)838 apr(ilie) 30 L. Mihalac(h)e





Trecut pentru arh. Tudorac(h)i Brăileanu D.J.A.N.I., Documente, CXXXIX / 54. 321.- 1839 ianuarie 16. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu intervine pe lângă Departamentul Trebilor din Lăuntru pentru repararea unui pod de piatră de peste pârăul Răeşti din târgul Huşi. Cătră Dipartament(ul) trebilor din lăuntru Isprăv(ni)ci(a) ţinut(ului) Fălciului Raport Pi părăul Răeştii, în măhălaua di pi vatra târgului Huşăi, să află făcut un pod di piatră di cătră dumi(sale) sărd(arul) Ioniţi Hotinean, cari pod din vărsare(a) ploilor şi năvălire(a) apii au început a să dăr(â)ma, apropiindu-să a vini în ce(a) di istov sfărmari, acista fiindu într-un drum unblătoriu şi foarti trebuincios. Iară apoi dumi(sale) sărd(arul) au răspunsu că nici o înc(h)ipuire nu ari ca să-i facă cuviincioasa dregiri . După luari aminti ci s-au făcut la întărire(a) şi meremetisărea lui ari trebuinţă di trii coşuri piatră şi o mică c(h)ereste(a) di parmalâcuri, precum şi c(h)etrari i salahori. Cu supuniri să aduci la ştiinţa Dipartamentului şi totodată isprăv(ni)ci(a) se roagă a ave(a) poroncă di urmari, ca nu aşa precum să găsăşti arătat(ul) pod pisti o

358

râpă îndistul di adâncă, să vie în cea desăvârşită dărmari şi şi să aducă înpedecari opşteşti. N° 278 1839 ginar 16 Rezoluţie: Secţăi al 2 le(a). Fiind că acest târg să află proprieta(te) a sfintei episcopii, apoi s-ar socoti mai nimerit să s(e) poftească pe episcopii(e) de a da măcar materialul trebuincios şi Departamentul să dei(e) salahorii şi altele. 1839 ian(uarie) 19 D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice – Moldova, dosar 330 / 1839, f. 2-2v, Original. 322.- 1839 martie 1. - Jurnalul prin care se constată asumarea otcupului aprovizionării cu carne a târgului Huşi de către neguţătorul Atanasâi Mihailovici, începând cu 23 aprilie 1839. Jurnal An 1839 mart(ie) 1iu. În presudstvnia isprăv(ni)ci(ei) ţânut(ului) Fălciu, făcându-să strigarea do(u)a, pentru dare(a) în otcup a îndistulării di carni târgului Huşii pi vremi di un an di zili începător di la 23 apr(ilie). Şi cel mai di pi urmă preţu, rămâind asupra neguţitoriului Atanasăi Mihailovici cu doi zăci parali di oai(e) şi m(i)el, cari esti iscălit şi în ţâdula mezatului. S-au înc(h)eit acest jurnal spre ştiinţă. D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 304, f. 15, Original 323.- 1839 martie 20. – Act de chezăşie pentru neguţătorul Petrov Hurmuzachi care şi-a asumat otcupul aprovizionării cu carne a târgului Huşi începând cu 23 aprilie 1839. C(h)izăşi(e) Pentru dum(nealui) neguţitoriu(l) Hurmuzac(h)i Petrov, ci au luoat asupraşi de la mezat îndestulare(a) di carni în târg(ul) Huşi pi un an di zile, începători de la 23 a viitoarii luni apr(ilie), an(ul) curgătoriu, sânt c(h)izăş şi răspunzător că va urma întocmai(i) după cuprindire(a) contractului cu toată mulţumirea şi îndestularea

359

fără nici o abateri. Iar la dinpotrivă eu sântu dator a îndiplini orici zmintială privitoare cătră urmarea contractului. Pentru care urmează a me(a) iscălitură. 1839 mart(ie) 20 D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 304, f. 21, Original. 324.- 1839 aprilie 3. - Departamentul trebilor din lăuntru solicită isprăvniciei ţinutului Fălciu supravegherea cumpărării mieilor de către evrei din sate. Departament(ul) trebilor din lăuntru Cătră isprăv(nicia) ţânut(ului) Fălciu Din raportul orăşăneştii obşti cu No 3299, depart(amentul) luând ştiinţă şi încredinţare că şi în acel ţânut s-ar fi găsând înprăştieţi o mulţime de jidovi care umblând pe la toate satile şi locurile unde să găsăsc cârduri de oi, îndată ce fată oile pentru lăcomia pielicelelor cumpără cu îndoite preţuri, de pe care luând pielicelele, cărnurile le leapădă, din care pricină urmează a să face mare lipsă de miei şi mai vârtos la căsăpiile oraşului Eşii. Deci depart(amentul) poftorind acei isprăv(ni)ci(i) poruncile din anii trecuţ(i) urmate în asămine(a) predmet, îi scrie să fie purure(a) cu privig(h)ere a nu să urma cumva acest feliu de nesuferite fapte din partia evreilor aducători de lipsă hranei norodului, căci ea va fi răspunzătoare şi învinovăţită. Ocârmuitoriu secţiei Secţia 1iu N° 61 53 1839 apr(ilie) D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia Ţinutului Fălciu, Tr. 627, Op. 689, dosar 304, f. 5, Original. 325.- 1839 august 23. – Obştea răzeşilor de pe moşia Şchiopeni asigură episcopia Huşilor că nu-i va aduce supărări prin călcarea moşiilor. Opştie răzăşilor de moşie Şc(h)iopenii, dat-am scrisoare(a) noastră la sfânta episcopie Huş(u)lui, precum ştiut să fie că având noi pricină de giudecată cu dum(nea)lui sărdar(ul) Ioniţă Hotineanul, pentru parte(a) de moşie Făureştii, parte(a) Măriuţei Vărcoaei şi alte hotară, am năzuit la sfânta episcopie pentru feliuri de agiutoruri şi păvăţuiri în pricini, la care îndemnaţ(i) îndemnaţi fiind şi noi spre mulţămire, ne îndatorăm şi noi / dacă milostivul Dumnăzeu va agiuta a câştiga pricina / a nu strâmtora întru nimică pe sfânta episcopie la moşiile ci să ating de hotarăli noastre, şi câte înpresurări să vor fi făcut sfintii Episcopii, atât cu Făureştii, aflători acum în stăpânirea dum(nea)l(ui) Hotineanului, cât şi cu altili, ne îndatorim

360

cu bună rânduială a li pune la cali după glăsuirea documenturilor ci are. Iar neputându-să, atunce(a) va fi slobodă sfânta episcopie, aşi căuta prin drumul giudecăţii dându-i de la noi vo(i)e slobodă spre aceaste fără să aibă vreo înpiedicare de trecirea vreunui piragrafii sau altă legiure, ci în puterea documenturilor ci va ave(a) va fi slobodă aş(i) căuta. Deci pentru credinţă şi întocmai urmării am adeverit aceasta cu iscăliturile noastre cine am ştiut carte, iar cei ce n-am ştiut am pus degitele încredinţând şi cu pecete(a) sătiască. Anul 1839 avgust 23 zile Erei Vasâli săc(h)ilar. Erei Teodor Găluşcă. Eu Postolac(h)e Popa. Eu Mihalac(h)e Iftene. Eu Sofrone P(...). G(h)eorg(h)e (...). Vasâlac(h)e (...). Eu Sava Pălade. Eu Toader Pălade. Eu Dima Nedea. Eu Ion Donea. Eu Tănasă Donea. Eu To(a)der Darii. Eu Gavril Tiron. Eu Lazăr Tiron. Eu Vaâle Grosu. Eu Vasâle Radu. Eu Sămioan Darie. Eu Neculai Munte(a)n(u). Eu Vasâli C(h)esari. Eu Constantin Vârnă. Eu Dumitrac(h)i Vârnă. Eu G(h)eorg(h)e Dulgeru. Vasâle Gâlcă pasnic. Eu Pavăl Pandic(h)e pasnicu. Eu Grigo(r)i Crâng. D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 41, Original, difolio, filigran, degete, pecete în tuş. 326.- 1839 noiembrie 4. – Departamentul Trebilor din Lăuntru se adresează Isprăvniciei ţinutului Fălciu în legătură cu repararea podului de peste pârâul Răeşti din târgul Huşi. La Fălciu N° 22333

361

1839 Noemv(rie) 4 Lămurirea aşteptată de la acea isp(răvnicie) după poronca din 20 genar 1839, supt N° 1251, pentru întocmire(a) (...) podul din mahalaoa t(ârgului) Huşii, piste părăul Răeştii, cari s-ar afla în proastă stari după încredinţarea is(prăvniciei) , din raportul supt N° 278, neprimindu-s(e) păn(ă) acum, să poftoreşti. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice – Moldova, dosar 330 / 1839, f. 5, Conspect. 327.- 1839 noiembrie 27. – Smetul materialului şi lucrătorilor pentru repararea podului de piatră de peste pârâul Răeşti din târgul Huşi. Smet pentru materialu şi lucrătorii trebuitori în meremetisire(a) podului di piatră di piste părăul Răeşti, măhălaoa târg(ului) Huşii N° 4 6 4 60 7 2 20 5 10 5 16

Preţul Lei -

Par. -

84

-

Tălpi supt parmaclâcuri, câti doi stânjăno Gospod, lungime şi grosime o palmă în toată muc(h)e(a). Igliţă di cinci palmi lungime şi pol palmă grosâme. Stâlpi di şasă palmi lungime şi o palmă muc(h)e(a).

-

-

-

-

Tălpi pentru legături, câti di trei stânjăni lungime şi o palmă în muc(h)i. Paianturi lungi di opt palmi.

-

-

-

-

Grinzi pentru parmaclâcuri, deasupra câte o palmă în muc(h)i şi doi stânjăni lungime. Teslari în două zili.

-

-

-

-

Ocă, piroani mari la paianturi, câti trei lei douăzăci parali oca. Salahorilucrători în douăsprezăci zile. Adică una sută un leu şi douăzăci parali

17 101

20 20

Coşuri piatră, din cari două să fii lespezi şi două proastă bolohani. C(h)ili varu prostu, câti 14 lei c(h)ila.

Samiş D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice – Moldova, dosar 330 / 1839, f. 7, Original.

362

328.- 1839 noiembrie 27. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu intervine pe lângă Departamentul Trebilor din Lăuntru în problema reparării unui pod de piatră de peste pârăul Răeşti din târgul Huşi. Cătră Dipartament(ul) trebilor din lăuntru Isprăv(ni)ci(a) ţinut(ului) Fălciului Raport În cuprindere(a) poruncii dipartamentului, din 4 a curgătoarii luni, supt No 22333, săcţia 2, cu supuniri să pristavlisăşti smetul petri(i), meremtisire(a) podului de piatră din măhălaoa târgului Huşăi, piste părăul Răeştii. Şi totodată să aduci la ştiinţă că încă să atingi di material în lemnu, după mijlocire(a) cătră episcopii(e) să va lua di pi moşia târgului, iar pentru piatră şi alti trebuincioasă, episcopia a întâmpinat că cu asămine(a) materialuri nu poati îndistula, în vremi cându pi moşăia ei nu să găsăscu, urmându ca piatra să să îndatorească pi sat(ul) Cornii şi Epureni ci au cuminicaţăi, să scoată di undi vor găsi şi să facă podul, sau cum să va socoti. Asămine(a) şi varul i piroanile, fiind că urme(a)ză a să cumpăra cu bani, să ceri dişlegari cu ci c(h)ip să să ia. Nu mai puţin şi pentru meşterii c(h)etrari şi teslari rămâne iarăş(i) precum să va hotărî. Samiş No 7776 1839 noem(brie) 27

D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice – Moldova, dosar 330 / 1839, f. 6-6v, Original. 329.- 1840 ianuarie 15. – Vichilimeaua episcopului Sofronie Miclescu prin care ieromonahul Antonie este însărcinat în pricinile de judecată ale moşiilor episcopiei. Copie Vic(h)ilime(a) Casa episcopi(e)i Huşului prin aceasta rândueşte pi cuvioşia sa ieromonahul Antonie plenipotent în toate pricinile de giudecăţi ci ari pentru moşii a stărui, adică pi la toate locurile compitente, cum şi la Divanul domnesc are a lămurisi şi a să giudeca, căci tot aceea ce legiuiri va lucra primit va fi şi de noi. Iscălit Sofronie Episcop Huşului Giudecătoria ţinut(ului) Fălciului

363

Pentru că această vic(h)ilime(a) este supt adivărata iscălitura Preosfinţitului Episcop al Huşului, di aceea după cerire(a) ci prin adres au făcut să încredinţază pe formă cu iscăliturile cuviincioasă şi punire(a) peceţii tribunalului, rămâind disfiinţată asămine(a) vic(h)ilime(a) ci esti di mai înainte în acesti predmeturi ci este pi numeli erodiaconului Antonie. Is(călit) Ioan Lambrino ban / Iamandi/ Derect(or) Lupaşcu N° 9 1840 genar(ie) 15 zile D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 34, Copie. 330.- 1840 noiembrie 1. – I.A. Baiardi, inginerul statului, dă mărturie că a tras din nou brazdă între moşia Pogoneştii, numită şi Petrimăneşti, din ţinutul Fălciului, proprietatea lui Andrei Bizani, şi moşiile episcopiei Huşilor, Plopenii şi Căcăcerii. Cu confirmarea lui Andrei Bizani. Mărturie După planul de mine făcut şi măsurat a moşii Pogoneştii, numită şi Petrimăneştii, din ţânut(ul) Fălciului, proprieta a Ecselenţii sale destăitelnii statsc(h)ii sovetnii şi cavaler Andrei Bizani, eu jos iscălitul fiind poftit, atât din part(e)a preosfinţii sale episcopul de Huş(i), cât şi de ecselenţia sa Bizani, ca să să înnoiască brazda vec(h)i între moşiile sf(i)n(tei) episcopii, şi între moşia Pogoneştii i Petrimăneştii, fac ştiut prin aceasta, că la 6 no(ie)mv(rie) anul 1840, eu în fiinţa rânduiţilor din partea p(rea) s(fi)n(ţiei) sale, şi anume i(e)romonahul Serafim, şi a dumis(ale) stol(ni)c(ul) Grigorii Butuce(a), şi vor(ni)c(ul) de poartă Vasâle, aşijderea şi din partea ecselenţii sale, rânduiţilor Stanislav Lapinsc(h)ii, şi Costac(h)i Ioan, şi unia din lăcuitori(i) pomenitelor moşii, anumi Toader Pascal, Vasâle Burlacu, şi alţii, am tras linii cu plugul pe brazda ce(a) vec(h)i, şi după sămnile hotară cuprinsă în documenturile amânduror părţilor. Aşadar, am urmat începându-să de la val(e)a lui Dod, unde esti şi piatră hotar, şi de acole(a) drept înainte pân(ă) în movila Păscariului, şi din movila Păscariului drept la vale piste Asac(h)e, şi înainte până în Prut, după glăsuir(e)a hotarnicilor Pogoneştilor şi a hotarnicilor Plopenilor, şi Căcăcerii, ce sint moşii a sfintii episcopii Huşii. Şi s-au statornicit această linii de mine gios iscălitul după formile inginereşti. 1840 no(ie)mv(rie) 1 iu zile Inginer a statului I.A. Baiardi Fiind că din pricina vărsării apii Prutului, brazda ci era trasă, despărţitoare p(r)intre sămnile hotară a moşiilor sf(i)n(tei) episcopii Huşului, Plopenii şi Căcăcerii, despre moşia me(a) Pogoneştii, pe la cele mai multe locuri s-au fost

364

mâlit, de aceasta cu mulţumirea amânduror părţilor s-au înnoit tragerea brazdii întocmai după cuprinderea documenturilor amânduror părţilor. Deistvitelinîi Statskii Sovetnik şi Cavaler Andrei Pizani. Şi spre întocmai urmare a stăpânirii de cătră amândouă părţile prin brazda arătată, făcându-să două asăminea hârtii, ace(a) iscălită de preosfinţie sa părintele episcop s-au primit de mine, iar aceasta iscălită de mine şi pecetluită cu pecete(a) mea, am dat-o la episcopie, cu îndatorire însă ca la primăvara viitoare să să trim(e)ată oamenii din partea amânduror părţile şi să să îndesască sămnile, făcândusă movili pe unde este şes, iar mai vârtos pe unde agiunge apa şi mâleşte, ca nu mâlindu-să brazda iarăşi(i) să nasc(ă) vr(e)o pricină. 1840 noemv(rie) 4 zile Andrii Pisani D.A.N.I.C., F.E.H., XLIII / 19, Original, difolio, peceţi inelare în fum. 331.- 1841 iulie 25, Huşi. – D. Lupaşcu sluger raportează asupra cercetării făcută la moşiile Creţeşti şi Berbincenii, ale episcopiei de Huşi, ai căror posesori s-au întins cu stăpânirea în moşia Leoşti a stolnicului Grigore Butuce. Presudstiţia giudecătoriei ţinutului Fălciu Gios iscălitul aici asesor, întri dellile ci am primit pe lângă adres(a) presudstiţiei din 22 mai cu Nº2101, iar primind şi della pretenţiei dumis(ale) stolnicul Grigori Butuce(a) pornită cu reclemaţii încă din 834 pentru samavolnică ci ar fi urmat posăsorii moşiei sf(intei) episcopii, Creţăştii şi Berbincenii, în moşia dumis(ale) Leoştii. Şi din reclemaţia presudstiţiei înc(h)ietă la della din 15 săp(tem)v(rie) 836 s-au văzut că să mărgineşti că lucrare(a) trebui(e) a să faci în cercetare prin temelnici dovezi cele adevărati graniţi a moşii Leoştii despre despre toate părţile megieşite, şi apoi să să lămurească şi părţile dumis(a)le (jăl(uito)r(ul) potrivit documenturilor ci ari, potrivit căria făcându-să încunoştiinţările cuviincioasă cătră feţile în pricină, s-au adunat la faţa locului (…) stolnic în persoană, iar din parte(a) sf(i)n(tei) episc(o)pi(i) sfinţia s(a) iconomul Teodor, vec(h)il îndrituit prin adres(ul) cu Nº 50, faţă viind şi răzăşi megieşitii moşii din parte(a) din sus Bălţăteşti, şi prin cercetare(a) ci s-au făcut discoperindu-să celi adivărati graniţi a Leoştilor pi din sus dinspre Bălţăteşti pi cari îşi urmeazi amândouă părţile din în vec(h)ime paşnică şi neprihănită stăpânire. Şi avându-să în privire hotarnica Leoştilor din 1791 decemv(rie) 15, încredinţată şi de episcop(ul) din ace(a) vreme Eonic(h)entii, cari mi s-au înfăţoşat la locul de pricină de cătră boieru(l) (…) şi de vec(h)il(ul) sf(i)n(tei) episc(o)pi(i) neprihănită, s-au măsurat din p(i)etrile acestui hotar a Bălţăteştilor Leoştilor în gios, întâi măsura pi (…) Bălţaţilor până în hotar(ul) Berbicenii episcopi(e)i unde acum să întâlnesc şi i s-au găsit suma Leoştilor cuprinsă în pominita hotarnică, adică: Stânjeni palme

365

380 5 Leoşti 82 4 Dugulei 5 7 Sc(h)imbul lui Orat arătat în hotarnica Foleştilor lipeşte lângă Berbiceni 469 - Au (i)eşit pe faţa pământului. Al doile(a) măsorişti s-au făcut şi au (i)eşit iarăşi(i) deplin suma de 469 stânjeni cuprinşi în pomenita hotarnică. Iar la al triile(a) măsorişti pi Crasna / fiind că după pominita hotarnică moşia să mai lăţăşti / a (i)eşit lipsi precum să arată mai gios, adică: Stânjini cuprinşi în hotarnică 409- Leoşti 82- Dugulen(i) 6- Sc(h)imbul 497 455 – Au (i)eşit pe faţa pământului, cari să scad. 42 - Aceşti s-au găsit în lipsă. Al patrule(a) măsorişti făcându-să pe drumul Crasnii, iarăşi lipsă s-au găsit, căci au trebuit a (i)eşi , adică: Stânjini palmi 497 După hotarnică, Leoşti, Duguleni şi sc(h)imbul. 455 4 S-au găsit lipsă. 41 4 Al cincile(a) măsorişti pi zare(a) Crasnii dispre Creţăşti iarăşi lipsăsci, adică: Stânjini 688 Au trebuit a fi după hotarnică. 659 S-au găsit la măsorişti. 29 S-au găsit lipsă. Mântuindu-să măsorişte(a) Leoştilor precum să arată şi spre a să disocoperi lipsa stânjinilor arătaţi mai sus, de nu sânt înpresuraţi di cătră Berbencenii episcopi(e)i precum reclemaţia boieriului (…) în dellă urmează şi (…) ci Berbencenii în pominita hotarnică di mai sus esti cu lămurire(a) arătată câtime stâlpilor(!). Pe acest temeiu s-au făcut aprobaţii şi trupului Berbencenilor cu măsorişte pe do(u)ă locuri pe drept măsoriştile Leoştilor undi s-au găsit lipsi şi s-au văzut că cu adivărat Berbencenii înpresoare pe Leoşti, căci la ce(a) întâiu măsorişte ci s-au făcut Berbencenilor pi vale(a) Crasnii din hotar(ul) Leoştilor păn(ă) în hotaru(l) moşiei Budeştii dumis(ale) spătar(ului) Grigori Rizul unde vec(h)il(ul) episc(o)pi(ei) Slovescui au arătat că ar fi hotar şi că tot acolo ar urma stăpânire(a) / nefiind p(i)etri pe faţa pământului hotar / au (i)eşit: Stânjeni 747 - S-au găsitu pe faţa pământului. 727 - Să scad Berbencenii şi Foleştii episc(o)pi(ei) cuprinşi după hotarnica pomenită mai sus. 20- S-au găsit sporiu piste acei cuprinşi în hotarnică.

366

Al doile(a) măsorişte făcându-să pe zare(a) Crasnii s-au găsit, adică: Stânjini 751- Au (i)eşit pe faţa pământului. 724- Să scad acei cuprinşi în hotarnică. 27- Să găsăsc spor piste acei din hotarnică. Sporiul acesta în Berbencenii sfintii episc(o)pii a graniţii Berbencenilor şi Budeştii fără a să vide(a) niscai p(i)etri hotară sau alte semne fireşti pi cari să să poată luoa de temeiu într-această graniţuire. Aceste(a) fiind discoperirile la cale să supun presudstiţiei spre ce(a) de cuviinţă lucrari. Iscălit. D. Lupaşcu sluger Pentru întocmai No 73- (1)841 Iulie 25 Huşi D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 5, Copie. 332.- 1841 august 21. - Judecătoria ţinutului Fălciu înştiinţează pe Sofronie, episcopul Huşilor, asupra cercetării făcută la moşiile Creţeşti, Berbincenii şi Leoşti, invitându-l să trimită vechil la judecarea procesului. Preosfinţiei sale Kirio Kir Sofronie, episcop Huşului Giudecătoria ţânutului Fălciului, înpărtăşăşti preosfinţiilor voastre întocmai eczămplar de pi adresu(l) D(umnealui) asăsorului sluger(ul) Dumitrac(h)i (…) cu No 73 spre a vă pliroforisi de cercetare(a) urmată pentru samavolnica întindire ce ar fi făcut posăsorii moşi(e)i sf(intei) episcopii, Creţăşti şi Berbincenii, în moşie Leoştii a d(umisale) stol(ni)c(ului) Grigori Butuce(a). Şi totodată vi să faci poftitoari cerire ca să binevoiţi la zăci a viitoarii luni săp(tem)v(rie) a trimite la presudstvie giudecătorii legiuit vec(h)il cu toate documenturile spre înfăţăşoare şi înc(h)iere(a) proţăsului. Iar acum di primire(a) ve-ţi binevoi a înpărtăşi giudecătoriei ştiinţă.



Masa 1 iu No 3271 1841 avg(ust) 21 D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 4, Original, hârtie dublă.

367



333.- 1842 ianuarie 26. – Aga Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu, solicită Departamentului din Lăuntru o învoire de opt zile şi lasă ca locţiitor pe sameşul ţinutal. Cătră Dipartamentu trebilor din lăuntru Aga Scarlat Rosăt ispravnic(ul) ţânutului Fălciului Fiind că iscălitul ari niaparată trebuinţa a vini în capitali(a) Eşului, cu supunire rogu dipartamentul să binevoiască a încuviinţa voi(e) de opt zâli (...) şi locuţuitorul în săvârşiri(a) îndatoririlor slujbii până la întoarciri pe dum(nealui) samiş(ul) ţânutului. Scarlat Rosăt N° 1842 ginar(ie) 26 D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 1699, f. 13, Original 334.- 1842 aprilie 2. – Spătarul Panaite Catargiu se plânge Departamentului din lăuntru despre spargerea locuinţei din satul Bozia, ţinutul Fălciului de către făcătorii de rele, care i-au furat banii adunaţi pentru biserica aflată în construcţie şi documente. Copie de pe jalba spăt(arului) Panaite Catargiu din 2 apr(ilie) 1842 D(umnealui) pah(arnicul) Costache Şăndrea din Huşi, mi-au trimis aice la răvizia vătavului de pe moşia a me(a) Bozia, de la ţânut(ul) Fălciului, prin care înştiinţază că la 22 spre 23 a trecutei luni mart(ie) noaptea, făcătorii de răle au stricat lacata ce era încuetă uşa tinzii de la casăle mele de acolo şi intrând înăuntru au spart toate lăzile şi numai din straiele ce era(u) în lăzi s-au găsit împrăştiete în mijlocul casăi. Deci, fiind că eu în lăzile acele(a) ave(a)m banii strânşi pentru biserica ce fac acolo, doaă mii irmilici noi, şasă linguri de masă şi şasă de dulceţ(i), de argint, documenturi de moşie, zapise, contracturi, sâneturi şi altele, care până când voi merge sângur acolo ca să regularisăsc ce-mi lipsăşte, grăbesc a ruga pe Cinst(itul) Dep(artament) ca să pue la cale prin măsurile cuvenite discoperirea prădătorilor pe carii privigitorii de ocol trebuie să-i ştie ca unii ce în aceste zile s-au pus, tot atât în arătatu(l) sat, precum şi prin megieşitele sate, căci de 14 ani şi mai bine de când stăpânesc ace(a) moşie nu s-au întâmplat asămine(a) prădăciune. Iscălit Panaite Catargiu spăt(ar)

368

D.J.A.N.I., Fond Isprăvnicia ţinutului Fălciu, Tr. 926, Op. 1066, dosar 190, f. 2, Copie. 335.- 1842 mai 14. – Episcopul Sofronie Miclescu solicită prelungirea termenului de judecată în pricina cu aga Scarlat Roset pentru moşia Cioriceni. Cătră cinstitul divan apilativ al Ţării de gios Pricina pornită asupra acestii episcopii Huşu(lui) de cătră dum(nea)lui aga Scarlat Roset pentru pământ din hotarul Cioricenii de la ţinutul Fălciului, este sorocită a să căuta la 19 a următoarei. Dar apoi, aşa precum episcopia până acum, nu au putut aduna toate dovezile atingătoare de această pricină, facem rugăminte cinstitului divan să binevoiască a muta căutarea aceştii pricini până după vacanţie, când până atuncea adunându-să dovezile, să va şi trimite vec(h)il cu prigătirea cuvenită pentru înfăţoşare. N°29 1842 mai 14 Sofronie Episcop Huşului D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 155, Original. 336.- 1842 mai 27. – Jalba protosinghelului Gavrilaş, nacealnicul schitului Ştioborăni, ţinutul Vaslui. (1)842 Mai 27 Cătră Cinst(ita) isprăv(ni)ciaţinut(u)lui Vasluiu Protosingel Gavrilaş, nacealnic sc(h)itului Ştiuborăni Jalobă După arătare(a) ci au făcut isprăv(ni)ci(e)i soţia lui Vasălic(h)i Popovici, că ar ave(a) a lua cu zapis una mii(e) lei de la fost(ul) nacealnic Isaia de la numit sc(h)itul, împrumutaţi pentru întâmpinare(a) c(h)eltuialelor în pricină de giudecată pentru pământ cu dum(nea)lui post(elnicul) Iordac(h)i Roset într-o unire cu ceilanţi răzăşi din numita moşie, s-au slobozit poronca de cercetare şi totodată înplinire(a) prin privigetoriu(l) ocolului. Însă fiind că pomenit(ul) sănet este supt adevărată iscălitură numitului nacealnicului Isaia, însă nici un ban n-au primit din pricină că toţi ceilanţi răzăşi sau lăpădat de la giudecată şi după îndestule ceriri ce au făcut năţealnic(ul) numitului Popovici, l-au prelungit cu dare(a) sănetului şi peste puţină vremi au trecut pisti

369

hotar rămâind sănet(ul) şi pân(ă) în zooaia43 di astăz(i) la mâna sa, cu care să fie numitului Popovici pretenderisâţi acum însămnaţii bani. Şi spre dovadă că n-au primit nici un ban pe lângă această alăturez şi mărturia a unora arătătoare de ştiinţa ce au. De aceea rog pe cinst(ita) isprăv(ni)cie să binevoiască a să opri o asămini(a) înplinire pân(ă) când va vini numitul Popovici şi atunce(a) să va lua în trataţie pomenitul sănet şi prin formalnicu(l) giurământ să va discoperi tot adivărul. Protosingel Gavrilaş ot sc(h)itul Ştiubărăni. (1)842 maiu 27 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 16 / 15, f. 1, Original. 337.- 1842 mai 27. – Isprăvnicia ţinutului Vaslui se adresează privighetorului ocolului Crasna în privinţa jalbei nacealnicului schitului Ştioborăni. Isprăv(ni)cia Vasluiului Cătră d(umnealui) privigetor(ul) de Crasna Din jaloba aceasta cu cari au intrat protosingel(ul) Gavrilaş, nacealnic sc(h)itului Ştiuborănii, vei înţălegi pre larg de arătare(a) şi cerere(a) ci face. Şi dar, să scrii(e) dumitale ca pe temeiu(l) rezăluţi(e)i pusă pe ea vei păşi cu cercetare(a) în fiinţa ambelor părţil(o)r prin întrebare(a) iscăliţilor în mărturie alăturea şi de dosloşăre(a) adevăriului să raportuieşti înapoind şi jaloba. Iar până atunce(a) să s(e) contenească înplinire(a). (1)842 maiu 27 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 16 / 15, f. 2, Original. 338.- 1842 mai 7. – Raportul agăi Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu, prin care solicită Departamentului din Lăuntru o învoirea de 5 zile pentru a participa la procesul avut cu episcopia Huşului. Cătră Cinstitul Dipartamentul trebilor din lăuntru Aga Scarlat Rosăt ispravnicul ţânut(ului) Fălciului Raport

43

Ziua.

370

Di cătră Divanul apelativ a Ţării de Gios prin adresul cu N° 1796, sântu c(h)emat a mă afla faţă la 19 a curgătoarei luni în pricina ci am pentru pământ cu episcopia Huşii. Şi pentru că nu din neînfăţoşari(a) me(a) să să dei vreo sminteală, cu supuniri rog pe cinstirul Dipartament să binevoiască a-mi încuviinţa voi(e) de 5 zile a vini în capitalii(e) spre săvârşire(a) acestui proţăsu, lăsând înplinirea îndatoririlor meli pe d(umnea)l(ui) pah(arni)cu(l) Sta(...), sameşul ţinut(ului). Scarlat Rosăt N° 2326 1842 mai 7 zâli D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 1699, f. 114, Original 339.- 1842 iulie 8. – Gheorghe Ciulei din satul Cârligaţi se plânge episcopului de Huşi pentru neajunsurile ce-i pricinuieşte stolnicul Grigore Butucea în stăpânirea morişcei din Cârligaţi, pe care o are de zestre de la socrul său, protopopul Dimitrie, cu bezmen către episcopie de zece lei anual, rugându-l să-i statornicească stăpânirea pe acea morişcă. Preosfinţitului şi mult milostivului stăpân al eparhiei sfintei episcopii a Huşului De la G(h)eorg(h)e Ciulei ot satu(l) Cârligaţii Plecată jalbă De la anul 1803 oc(tom)vr(ie) 26 prin înscris s-au învoit răp(o)s(at) socrul meu protopopul Dimitrie, pentru un mal de iaz, la o morişcă ce o ave(a) la satul Cârligaţii, cu preosfinţie sa fostul episcop al aceştii eparhii Meletie, de a plăti socrul meu bezmăn la sf(â)n(ta) episcopii(e) câti zăci lei pe tot anul, cu care plată după a me(a) călătorie am rămas eu însărcinat, fiindu-mi dată zăstre ace(a) morişcă, care sau şi sfărâmat acum de 15 ani din pricina mâlirii iazului, în care de iaste că de vreme fără a avea măcar cât de puţin folos din ea, dar arătatul bezmăn făr(ă) înpotrivire l-am plătit sfintei episcopii cu socotinţă şi nădejde că iarăşi(i) vrând Dumnezău o voi aduce în stare, la care nu m-am putut învrednici din curgere(a) vremilor urmate. Apoi fiind că pe acel loc a iazului pe unde urma apa în ace(a) vreme în loc să mă înlesnescu eu, fiind acum bun de sămănătură şi cosire, pe care eu plătescu arătatul bezmăn pe tot anul sfi(ntei) epis(copii), mă văd cu totul depărtat de cătră dumi(sale) stol(ni)c(ul) Grigore Butucea, ba încă eşând cu micul părău ce mai curge acum spre a-mi uda în grădina ce o am pe a mea răzăşie. Şi la aceasta mă împotriveşte vatavul dumis(a)le, rumpându-mi iazul supt cuvânt că nu a-ş(i) fi slobod a (i)eşi, folosindu-să numai dumi(sale) stol(ni)c(ul) din grăde(a)la ce o are şi cosâre(a) ce o face pe acel loc, plătind eu aceşti zăci lei pe an, nu mai puţin decât ca o havele. Pentru aceste(a), pentru toate, fiindu-vă praviliceşte judecători şi multă făcători de bine, cu genunc(h)e plecate alergu la mila preosfinţiilor voastre şi cu fierbinţi lacrimi vă rog să binevoiţi a lua în privire a mele tângueli despre această

371

obijduire, şi să vă milostiviţi asupra me(a), ca după vec(h)iul înscris al aşăzării întru aceasta şi bezmănul ce-l plătescu să mi să statornicească şi stăpânire(a), spre a nu fi obijduit de dreptul meu cuvenit. De care neştearsă pomenire va rămâne preosfinţiilor voastre în veci nesfârşiţi. 1842 iuli(e) 8 Eu G(h)eorg(h)e Ciulei ot Cârligaţi. D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 42, Original, difolio, filigran. 340.- 1842 august 22. – Episcopul Sofronie al Huşilor se plânge Departmentului Trebilor din Lăuntru de preotul Ioan din satul Stroieşti, acuzat de provocarea unui scandal la iazul din Giurgeşti, precum şi de aga Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu şi proprietarul moşiei Stroeşti, care refuză să-şi dea acordul pentru cercetarea preotului la episcopie. Cătră cinst(itul) Dipartament al trebilor din lăuntru Un păzitoriu de la un iaz din Giurgeşti, moşia acestii episcopii, viind au arătat că un preot Ioan, din satul Stroeşti, moşia dumis(ale) agăi Scarlat Roset, isprav(ni)c(ul) acestui ţinut, mergând la iaz au făcut gâlceavă şi bătălie. După carile trimiţând ca să-l aducă la episcopie să cercetez nu s-au supus a veni. Şi mai trimiţând pân(ă) de al triilea nu s-au supus, arătând că nu-l lasă a să supuni dumi(sale) isprvnicul, proprietariul acelui sat. Am trimis pe protopozvitarul de ţinut, ca să meargă la dumi(sale) ispravnicul să-i spui şi au dat răspuns verbal că dacă au greşit acel preot, apoi să să adrisască episcopia cătră ispră(vni)ci(e), ca ea să facă cercetari şi să pui la cale, că episcopia nu ari trebuinţă a să amesteca. Asămine(a), şi că niciodată nu va lăsa pe preot să vie. Acestea văzind, cu căzuta cinste fac cunoscut cinst(itului) Dipartament ca să-mi facă dizlegare dacă dum(isale) ispravnic(ul) de acum, ari osăbite instrucţii în acest ţinut şi dacă ari înpărtăşire şi în ocârmuirea bisericească, mai cu osăbire de ali ispravnici ci au fost până acum, să ştiu. Iar, dacă nu ari asăminea instrucţie şi voi de o supără / precum pisti tot locul să păzăşte buna orânduială / apoi rog ca cinstitul Departament să poruncească mai sus zisului ispravnic a trimite pe preot la Episcopiei spre a să cerceta şi fiind greşit a să canonisi spre înfricare(a) şi altora şi pe viitorime al îngrădi a nu să mai amesteca la aceli ce nu sânt de a sa competenţie cu aceli bisăriceşti, pentru ca să să păz(e)ască buna orânduială. De care să aştept punere(a) la cale întru aceasta. Sofronie, episcop Huşului. D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2118, f. 1, Original.

372

341.- 1842 septembrie 10. – Episcopul Sofronie al Huşilor intervine la Departamentul Trebilor din Lăuntru în pricina preotului Ioan din satul Stroeşti şi a protectorului său aga Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu. Cătră Cinst(itul) Dipartament al trebilor din lăuntru Asupra răspunzătoriului adres a cinst(itului) Departament cu N° 16403, pentru înpotrivirea ce au arătat preutul Ioan din satul Stroeşti, moşia dumis(ale) agăi Scarlat Roset, a veni la episc(opie), s-au văzut celi cuprinsă că acestea atârnă de ramul politecesc. Apoi eu cu căzuta cinste fac cunoscut că asăminea pricini a cliricilor până acum nu s-au cercetat de cătră isprav(ni)ci, cu cât mai ales aicea unde şi iazul şi păzitoriul iazului sânt ale episc(opiei), şi preutul supus episc(opiei), şi nu încape alta decât să i să facă o dojană dohovnicească preutului, ca să nu mai urmezi asăminea, şi să sfârş(e)a. Iar cu acea nesupunere să dă povoh ca la nici o pricină ci vor faci a nu mai băga samă de ocârmuirea bisericească. Căci la isprăv(ni)ci(e) di să făcea arătare putea să rămâi(e) tot precum şi acum stă, că însuşi ispravnic(ul) fiind proprietariu(l) acelui sat unde să află preutul, dar totodată şi megieş cu ace(a) moşie a episcop(iei), poate singur l-au îndemnat ca o asăminea faptă ca mai în urmă să poată zice că ar ave(a) înpărtăşire în acel iaz a episc(opiei), precum de asăminea să pot întâmpla la răzăşii. Şi poate socoti Cinst(itul) Dipartament ce cercetare po(a)te face iprav(ni)c(ul), fiind însuşi şi megieş şi părtăcitoriu preutului. Apoi (...) şi acum fac cunoscut Departamentului că numitul preot nici până acum nu s-au supus a veni, urmând înpotriva canoanelor bisăriceşti, şi despre aceste urmări las Cinst(itului) Departament dispoziţie spre a pune la cale. Sofronie, episcop Huşului N° 61 1842 săp(te,)v(rie) 10 zile D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2118, f. 6, Original. 342.- 1842 septembrie 21. – Adeverinţă iscălită de protosinghelul Vasilie pentru primirea unei copii de pe hotarnica moşiei Bălţaţi. O copii de pe izvodul hotarnicii moşiei Bălţaţi am primit de la dum(nea)lor răzeşii de Crăsneşeni în opştescul folos, în (…) spătar Iacovac(h)i Veisa şi după isprăvirea proţăs(ului) să va întoarci. (1)842 sept(embrie) 21 Să păstrează aceasta spre aducere aminte, ca când va fi trebuinţă de arătata hârtie să să ceară de la răzăşi.

373

D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 6, Original. 343.- 1842 noiembrie 4. – Postelnicelul Ştefan, fiul lui Iordache Caşu din satul Cârligaţi, ţinutul Fălciu, scrie episcopului Huşilor că, surpându-se malul pârâului Cârligaţi şi dărâmându-i-se moara pe care o avea acolo cu bezmen de zece lei pe an către episcopie, rugându-l să-i dea ţidula de desfacere a acestei învoieli. Preosfinţite şi milostive stăpâne De postelnicelu(l) Stefan Caşu ot Cârligaţ(i) Plecată jalbă La anul 1803 am fost avut alcătuire cu sfânta episcopie pentru o mo(a)ră, pe malul sfintei episcopii a părăului Cârligaţii, ce o aveam ca să plătescu pe tot anul câte 10 lei, după ţidulă ce mă adever(e)ază, care am fost şi următoru cu răspundere(a) havaetul(ui) sfintei episcopii. Apoi, acum fiind că malul s-au surpat şi moara s-au stricat, şi nu mai am c(h)ip de a o mai face la loc, căci nici vreun c(h)ip nu este. Pentru această, eu cu smerită matanie, plecat mă arăt cătră mila preosf(inţiei) v(oastrte) şi ceiu ca să mă desfac de astăz(i) înainte, pentru ca să nu mai fiu în supărare, cât şi (…) sf(ânta) episcopii, să mi să de(a) pentru desfacere. Şi pomenire va rămâne preosf(inţiei) v(oastre). 1842 noemv(rie) 4 Postelnicelu(l) Stefan sin Ioardac(h)i Caşu din satul Cârligaţii. D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 43, Original, difolio, filigran. 344.- 1842 decembrie 30. – Contractul încheiat de cişmigii Constantin Suilgiu şi Dediu Arăcbolu suilgiu cu eforia târgului Huşi pentru meremetisirea a trei cişmele şi fabricarea a 3000 de oale necesare. Copii(e) Condract Anul 1842 luna decemv(rie) 30 zâli. Adică noi care mai gios ne vom puni numile şi degetele încredinţăm prin acest condract al nostru ci dăm în canţelaria efori(e)i târgului Huşâi, precum să fii(e) ştiut că prin bună alcătuire ce am făcut pe vreme de un an de zile ca să meremetisim trii cişmele, ci sânt în periferia efori(e)i cu preţ de patru mii lei, după condiţâile mai gios sămnate, însă: 1 iu În cursul anului 1843, începăroeiu de la 1 iu genari(e) ni îndatorim, anumi trii mii oali făcute buni pe la locurile unde să va socoti mai de nevoi(e) în slobozirea apelor la aceste trii cişmele, cu toată c(h)eltuiala noastră, ori ce ar trebui în asăminea meremet şi ar fi totdeauna pe la cişmele după masura apei ce este fără nici un fel de sminteală cât de puţin.

374

2 le Datori sântem a face or(i)ce meremet ar trebui în acoperământ sau zidire la trustele a casălor apelor cu tot lemnul sau piatra trebuincioasă cu a noastră c(h)eltuială făr(ă) a pretinderisi de la eforii(e) un ban mai mult. 3 le Orice meremet ar mai trebui de a lucra în meşteşugul cişmegii pi toată curgirea acestui an să avem a lucra nicontenit di a nu să ce(a) mai mică sminteală de apă. 4 le Eforia va fi datoari a ni răspunde banii după analogii(e) pe lună înainte, dară cerând trebuinţa mai de mulţi bani în facerea oalelor şi altele, să aibă a ne da mai mulţi bani din sama alcătuită, spre a nu să aduce vreo sminteală în lucrarea meremtului la vreme(a) cuvenită. Unde şi noi avem a ne sârgui cât de în grabă a puni în lucrare di a nu să aduce jâgnire cât de puţin de apă. 5 le Iară din înpotriva, noi cişmigii nefiind următoriu condiţiilor cuprinsă mai sus sau nefiind apă de pururea de agiunsu, după măsura ei, atunce(a) să avem a fi în toată răspunderea, şi la asăminea întâmplare or(i)ce c(h)eltuială s-ar face să va înplini din averile noastre, care spre siguranţie eforiei dipozitarisim casăli noastre ce le avem în acestu târgu. Şi întâmplându-se de a fi supuşi streini, nu ne vom pute(a) apăra cu protecsia noastră la nici un fel di împregiurare privitoare la condract. Şi, dar spre a fi temelnică această alcătuire şi a fi următor întocmai prin condeiul scriitoriului, ni s-au scris numele şi noi am pus degetele. Iscăliţi Costantin suilgiu. Dediu Arăcbolu suilgiu. Isprăv(ni)ci(a) Fălcii(u). Faţă în predsudfia isprăv(ni)ci(ei) viind iscăliţii prin acest contract şi arătând că este dat cu a lor bună primire după cerire(a) ce au făcut, să adevereşte şi de cătră isprăv(ni)ci(e). 1843 genar 13. Departamentul trebilor din lăuntru Înbun ătăţindu-să de cătră Depart(ament) cuprinderea acestui contract să întăreşte cu iscăliturile cuviincioasă şi punerea peceţii spre a ave(a) întocmai urmare. Secţia 1iu N° 984 1843 genar 17 zile

D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2814, f. 4 şi 11, Copie. 345.- 1843 ianuarie 13. – Departamentul Trebilor din Lăuntru trimite eforiei târgului Huşi condicile de venituri şi cheltuieli.

375

La Eforie de Huşi N° 672 1843 genar 13 Condicile pridstavlisite de ace(a) eforie cu raport(ul) supt N° 21, în care are a să trece veniturile şi c(h)eltuielile ei pe anul 1843, informându-să după cuviinţă de cătră depart(ament) prin pomererisire, scripisire şi şnuire, să trimet acei ef(orii) şi i să scrie ca când va trece în ele asăminea şi vinituri şi c(h)eltuieli să le ferească de răsături şi fetelituri pentru ca să nu fie şrăfuită. D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2814, f. 2, Concept. 346.- 1843 ianuarie 16. – Eforia oraşului Huşi solicită Departamentului din Lăuntru întărirea contractului încheiat cu doi cişmigii pentru instalarea a 3000 de oale în vederea captării unui nou izvor de apă potabilă. Cătră cinstitul departament (al) trebilor din lăuntru Prezâdentul efori(e)i din Huşi Cu vinirea înc(h)ierii sămilor anului 1842 şi cu buget făcut pentru anul 1843, din cari asupra meremetului ceşmelelor vec(h)i, fiind ce(a) mai di neapărată nevo(i)e, deodată în acest an de a nu rămâne târgul lipsit cu totul de apă, părăle şi c(h)ipu aducerii unui din nou izvor, s-au alcătuit doi cişmigii di a pune 3000 oale în asămine(a) meremet cu toate ale lor, cuprinde 4000 lei. Şi după formă înc(h)iindusă şi contract cu supuneri să pristavlisăşti cinst(itului) departament, rugându-mă a binevoi a să întări după cum s-au trecut şi prin buget. Prezâdent Iani Holban

Săcretar sluger Nebunul

N° 2 Anul 1843 genari(e) 16 D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2814, f. 3, Original. 347.- 1843 februarie. – Medelnicerul Gândul prezintă prezidentului tribunalului ţinutului Fălciu actele şi invitaţia Divanului apelativ al Ţării de Jos pentru începerea lucrăruilor în pricina dintre episcopia Huşilor şi aga Scarlat Roset pentru moşia Cioriceni. Giudecătoria ţinut(ului) Fălciului

376

Masa 1iu N° 884 1843 fev(ruarie) Cinstit dumisale prezâdintelui ei spătaru(l) Costac(h)i Teodor Jurnalu(l) presudstvii din 17 a curgătoarii luni în alăturare cu pridpisanie Divanului apilativ al Ţării de gios, supt N° 567 şi copia jalbii D(umnealui) agăi Scărlat Rosăt i docladul canţelarii acelui Divan, însoţit pi lângă aceasta să comunice dum(nea)v(oast)r(ă) şi vă faci poftitoare cerire ca să binevoiţi a păşi cătră compitenta lucrare. Gândul med(elni)cer D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 207, Original. 348.- 1843 martie 28. – Jalba dascălului Chirilă din satul Giurgeşti, paznicul iazului, împotriva dascălului „franţuz”, a preotului şi oamenilor agăi Scarlat Rosăt, care practică braconajul şi de la care a primit lovituri violente. Preosfinţite şi Milostive stăpâne! Miercuri spre s(e)ară, în 24 a următoarei, după însărcinarea ce am de la preosv(inţia) v(oastră), mergând la iazul episcopiei de pi moşâia Giurgeşti, spre paza şi luoare aminte di a nu să păscui de unii şi alţâi care năvălescu, şi acolo mergând am aflat pi dascălul franţuz di la dumne(a)lui aga Scărlat Rosat, înpreună cu doi moldoveni şi doi ţâgani cu mrejă şi alti instrumenturi de prins peşti, aflându-i dar am zis dascălului franţuz, că dacă nu va fi având răvaşul preosf(inţiei) v(oastre), eu nu-i voi da voi(e) a păscui şi el sărind la mine m-au apucat de piept izbindu-mă încoaci şi încolo, dându-mi palmi piste obrazu, au început să zică, căci deşi nu i-am dat voi(e), el tot va prinde peşti fiind că esti dascălul casăi ispravnicului. Iar di altă parte trimiţând pi doi di ai săi ca să caute luntrea ci era ascunsă în stuh, pi cari aflându-o au şi adus-o şi eu fiind că eram sângur, neputând ai înpotrivi, ei au prins peşti cât au voit şi s-au dus. Deci fiind că acest dascăl franţuz şi altă dat au mai venit la iaz şi au prins peşti în tărie, după cum am mai făcut arătare episc(opiei), iară acum ai adăogat a mă stâlci cu izbitura de piept şi a mă bate piste obrază, apoi pentru aceasta vă rog cu lacrimi, săvă milostiviţi asupra me(a) şi să faciţi punire la cali a nu mă mai bântui şi a mă necinsti tocma(i) în vârsta bătrâneţilor în cari mă aflu; fiind asăminea punire la cali şi pentru obijduirea ci am suferit mai înainte de întâmplarea aceasta şi de la preotul pomenitului boieriu, tot di la iaz; şi întâmpinând sumeţâia acestora ci să laudă că sânt oameni a(i) ispravnicului cu cari îndârjindu-să fac acestea samavolnicii, căci dacă nu s-ar stavilarisi, apoi eu unul nici mai pot fi în stari a mai purta slujba cu cari m-aţi însărcinat. La mila preosfinţâilor voastre. Întru tot plecat

377

Şi supusă slugă C(h)irilă Dascălul ot Giurgeşti 1843 mart(ie) 28 D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2118, f. 11, Original. 349.- 1843 martie 29, Iaşi. – Sofronie, episcopul Huşului, înaintează Departamentului Trebilor din Lăuntru, jalba paznicului iazului de la Giurgeşti, proprietatea episcopiei şi se plânge de practicarea samavolnică a pescuitului de către oamenii agăi Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu. Cătră Cinstitul Dipartament al trebilor din lăuntru Alăturându-să pe lângă ace(a)sta jaloba ce au dat la episcopie omul ei, anume C(h)irilă, însărcinat cu paza iazului acestii episcopii de la Giurgeşti, prin care să tângueşti di obijduirea ce ar fi suferit de la oamenii d(umi)sale agăi Scarlat Rosăt, ispravnicul de Fălciu. Cu cinstea cuvenită poftesc pe Departament să binevoească a porunci contenirea unor asăminea samavolnicii urmate cu păscuirea (pescuirea- N.A.) iazului şi a nu să bântui oamenii episcopiei, mai mult poruncind, poruncind totodată şi îndistularea jăluitoriului scuturat de piept şi bătut cu palme(le) peste obraz. Sofronie, episcop Huşului. N° 10 1843 mart(ie) 29 Eşi D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2118, f. 10, Original. 350.- 1843 iulie 3. – Episcopul Sofronie al Huşilor cere intervenţia Departamentului Trebilor din Lăuntru în pricina de samavolnicie asupra iazului din Giurgeşti, dintre episcopie şi oamenii vornicului Scarlat Rosăt, ispravnicul ţinutului Fălciu. Cătră cinstitul dipartament al trebilor din lăuntru La trecuta lună martie, prin adres(ă) s-au făcut arătare cinst(itului) Departament, că dascăl(ul) casăi dum(i)sale vornicul Scarlat Rosăt şi alţi oameni ai săi, mergând la iazul Giurgeştii, de pe moşia episcopiei în tărie intrând pescuiesc, bătând şi alungând oamenii ce sâant rânduiţi spre pază, asupra căria înştiinţare nici pâă acum nu să vede vreo punere la cale.

378

Şi dar, ştiind că oamenii pomenitului boieriu au luat acum şi mai multă întindere a face asăminea călcare samavolnică, încât nemaifiind de suferit, episcopia adăogeşte cu aceasta a face a doua rugăminte cinstitului Departament să binevoiască, pe de o parte a face îndestulare oamenilor bătuţi, iar pe de alta a stavilarisi pe cei ai boieriului Rosăt, căci dac(ă) nici după această cerire nu să va face îndestularea cuvenită, apoi sâlită va fi episcopia însuşi a lua măsuri de apărare dreptului ei, fiind că sumeţia oamenilor pomenitului boeriu , carele să află isprav(ni)c ţinutului acestuia, au agiuns pre departe, văzându-să fără nici o stăvilirisire. Sofronie, episcop Huşului N° 70 1843 iulie 3 D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2118, f. 16, Original. 351.- 1843 august 16. – Episcopul Sofronie al Huşilor se plânge Departamentului Trebilor din Lăuntru de atitudinea locţiitorului de ispravnic şi de continuarea samavolniciilor oamenilor vornicului Scarlat Rosăt la iazul de pe moşia Giurgeşti, proprietatea episcopiei. Cătră cinstirul Dipartament al trebilor din lăuntru Deşi Departamentul, după jalobile date din partea episcopiei, pentru samavolnicia urmată la iazul de la Giurgeşti, de cătră oamenii dumisale vornic(ului) Scarlat Rosăt, ispravnicul acestui ţinut, au binevoit supt N° 14275, a porunci isprăv(ni)ci(ei) şi osăbitului boeriu a cerceta şi face punire la cale. Dar acum lăsând a zice că înplinitoriul îndatoririlor de isprav(ni)c au răspuns că el nu va păşi nici cătră o lucrare di acele(a) poruncite până ce va veni acasă boeriul Rosăt, din a căruia pricină şi osăbitul orânduit nu a putut face nimic. Adăugăm a înştiinţa pe cinstit(ul) Dipartament, că oamenii du(mi)sale ispravnicului acum după înştiinţarea ce s-au primit de la păzitoriul iazului, au adaos şi mai mult a să samavolnici, nu numai cu necontenită prindere de peşte, ci şi cu punere de cânepă în iaz la topit, la care scot şaranpei din gruntea ezeturii şi-i întrbuinţată. Deci, în asăminea înpregiurare, fiind că înplinitoriul îndatoririlor de isprav(ni)c nu voeşte a păşi cătră săvârşirea celor poruncite de Departament, episcopia face rugătoare cerere ca, sau să să înăsprească poruncile pentru contenirea unei asăminea călcări oprită de toate legile, sau să i să dea vo(i)e a-ş(i) apăra dreptul înpingând cu putere asămenea neauzită obraznică năvălire. Sofronie, episcop Huşului. 1843 august 16

379

D.J.A.N.I., Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 2118, f. 20, Original. 352.- 1843 septembrie 21. – Episcopul Sofronie Miclescu, nemulţumit, decide înaintarea apelului împotriva hotărârii luate în pricina de hotar din moşia Cioriceni cu vornicul Scarlat Rosăt. Cetindu-se copia jurnalului Divanului Ţării de Gios, înc(h)eet în proţesul urmat cu dum(isa)le vornic(ul) Scarlat Rosăt pentru pământ din hotarul Cioricenilor şi rămâind întru toată a lui cuprindere nemulţămit, s-au dat aceasta pentru primirea copi(e)i acelui jurnal şi că în termenul legiuit să va face apelaţie cătră locul compitent. Anul una opt sute patruzeci şi trei, luna sept(em)vr(ie) în doăzeci şi una zile. Sofronie, episcop Huşului. D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 250, Original. 353.- 1843 octombrie 7. – Divanul Apelativ hotărăşte în privinţa dintre stolnicul Grigore Butucea şi episcopia Huşilor pentru împresurarea ce se face de posesorul moşiilor Creţeşti şi Berbinceni ale episcopiei hotarelor moşiei Leoşti a numitului stolnic, că dacă vechilul episcopiei nu s-a înfăţişat la judecată, rămâne hotărârea dată de judecătorie în fiinţă, iar partea nemulţumită să se adreseze la Divanul Domnesc. Anul 1843 luna Octomv(rie) 7 zile, în seansa Divanului Apelativ a Ţării de Jos au presudsufit Prezidentul Dum(nea)lui Vor(ni)c(ul) Scalrlat Krupensc(h)i -//- //- // -//- Vor(ni)c(ul) Nicolai Greceanu -//- //- // -//- Post(elnicul) Iorgu Razu -//- //- // -//- Spatar(ul) Hristodur Adamac(h)e Proţesul pornit de dum(nea)lui stol(ni)c(ul) Grigori Butuce asupra sv(intei) episcopii Huşii, în dou(ă) punturi şi anume, cel 1 iu, că posesorul moşiilor Creţeşti şi Berbincenii a pominitei episcopii, cu samavolnică putere iar fi înpresurat o bucată de loc din trupul moşi(e)i dumis(ale) Leoştii, iar cel al doile(a), că s-ar cunoaşte înpresurat în destulă bucată de loc de către moşia Berbincenii. S-au luat în trataţii pi povodul jalobii dumis(ale) stol(ni)c(ului) ca în fiinţa dumis(ale), în nefiinţa vec(h)ilului sv(i)(n)tei episcopii, pe temeiul ar(ti)c(olului) 371 pentru că după c(h)iemare ce i s-au făcut şi rospasca ce au dat n-a fost următori a să înfăţoşa. Şi după ce s-au citit jurnalul înc(h)iet de giudecătoria ţinut(ului) Fălciului la 31 decemv(rie) 1841 documenturile jăl(uito)r(ului) stol(ni)c date pe lângă jaloba arătată, s-au luat aminte şi la toate cealalte cuprinderi a dum(nea)lui şi din toate aceste(a) s-au văzut că socotinţa giudec(ătoriei) stă legiuită şi dreaptă. Cu care să

380

uneşte şi Divanul în totul şi hotărăşti potrivit cu ace(a) socotinţă a giudecători(e)I dată prin arătatul jurnal din 31 decemv(rie) 1841 pe temeiurile de mai sus să va înc(h)ie jurnal de pe care să va înpărtăşi copii legalizati numai dumis(ale) stol(ni)c(ului) pe cari s-au giudecat ca în fiinţă. Iar vec(h)ilului sv(intei) episcopii copii de pe practica, pentru ca în termen de 15 zile să-şi poată da legiuite dovezi ale înpiedicării ci l-au oprit a să înfăţoşa potrivit ar(ti)c(olului) 373 şi nedând nişti asămini dovezi partea ce ar rămâne nemulţămită va pute(a) apelarisi la Divanul Domnesc în terminul legiuit de 30 zile, dacă însă mai întâi va depune în acest Divan cauţie legiuită 370 lei pe soma de 1850 lei valori(a) proţesului. Să va înpărtăşi şi Log(o)f(e)ţii spre aducere întru înplinire. Iscăliţ(i) Vor(ni)c(ul) Crupensc(h)i / Vor(ni)c(ul) Greceanu / Post(elnicul) Razu / Adamac(h)e spăt(ar) / Divanul Apelativ al Ţării de Jos Copia aceasta posleduindu-să din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai cu originalul, să încrediţ(e)ază cu iscăliturile cuviincioasă şi punere(a) peceţii Divanului.





Secţia 1iu N. 334 1844 Genar 27 D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 10, Copie legalizată din 27 ianuarie 1844. 354.- 1843 octombrie 8. – Vechilul Episcopiei Huşilor scrie către Divanul Ţării de Jos în legătură cu alegerea hotarelor dintre moşiile Tăoşti şi Bălţaţi, ale postelnicului Iacovache Veisa şi moşiile Tătărăni şi Crăsnăşăni ale episcopiei. La Divanul Ţării de Jos 1843 oct(ombrie) 8 Potrivit cu încunoştiiţarea giudec(ătoriei) de Vaslui, supt No.3000, gios iscălitul următoriu fiind în termen la 6 a următoarei, am mers la moşia Tăoşti şi Balţaţi, a dum(i)sale post(elnicului) Iacovac(h)i Veisa, spre a fi faţă la comisia rânduită spre dezbaterea înpresurărilor ce-ar pătimi moşiile dum(i)sale despre megieşitele moşii Tătărăni, Crăsnăşeni, în care episcopia face parte, cât şi despre Berbinceni, iarăş(i) a episcopi(e)i. Unde iscălitul mergând la casa boerească au şi rămas peste noapte şi până a doua zi la şapte şi văzând că nici dum(nea)lui ingineriul pretindator nu să mai arată, c(h)emat dar şi de alte trebuinţe, am mers la Huşi, iar în lipsă sosind dum(nea)lui ingineriul dinpreună cu boieriul pritendatar şi al său arbitru, îndată sinrăzăşii episcopi(e)i de Tătărăni şi Crăsnăşăni au şi înştiinţat

381

de sosirea dumlorsale supă care iscălitul înpreună cu arbitrul Episcopi(e)i au şi mers la locul adunării tot în aceeaşi zi la şapte. După rânduială deci am dat jalobă comisiei de pe care alăturez pe lângă aceasta întocmai copie făcând propunerile arătate. După primirea căr(e)ia atât dum(nea)lui ingineriul cât şi arbitrul dum(i)sale post(elnicului) Veisa verbal au declarat că aşa precum dum(nea)lor diminaeaţa la 7 a do(u)a zi de termen nu au aflat pe iscălitul şi carele deşi tot la 7 să arată stăruitoriu, însă fiind după amiazăzi, apoi cercetării nu i se face nici o înaintire până ce mai (î)nainte nu va cere dezlegare de la Divan la propunerile cuprinsă prin jaluba ce au primit. După care D(umnea)lor îndată au şi pornit la Eşi şi această urmare dar a dum(i)sale inginerului şi a arbitrului boerului Veisa aducându-o la cunoştinţa Divanului, cu aşa precum iscălitul au fost stăruitoriu la termen până a do(u)a zi la 7, precum nici dum(nea)lui bo(i)eriul Veisa nu poate tăgădui, sau dacă ar tăgădui pot fi marturi însuş(i) posăsori dum(i)sale (…), şi aşa precum dimineaţa la 7 m-am dus la Huş(i) şi iarăş(i) în aceeaşi zi după amiazăzi m-am găsit iarăş(i) la locul de pricină dinpreună cu arbitrul episcopi(e)i carile şi în zioa de termin au fost venit la moşia Tătărănii de pricină. Însă vin şi rog comisia încuviinţată de (…) să îndatoreasc(ă) pe dum(nealui) post(elnicul) Veisa a stărui în fiinţa arbitrului episcopi(e)i, urmând trebuinţa de îndreptarea planului ridicat acum de dum(nea)lui boeriul Veisa, căci precum s-au văzut are multe lipsuri şi arătări pe dos, precum şi de dovedirea altor sămne care sau că s-au scăpat din vedere sau înadins s-au trecut cu viderea, Căci deşi acest plan sau adeverit de dum(nea)lui arbitrul boeriului Veisa că ar fi întocma(i) cu starea locului, însă aceasta nu poate fi îndestul, fiind că sămnile şi puncturile care lămuresc pricina nu sânt însămnate de plan, [pe lângă care şi însuş(i) fuga dum(i)sale boeriului Veisa şi ferirea de a să aprobarisi planul şi de cătră arbitrul Episcopi(e)i dă în destul de mari prepusuri – paragraf tăiat – N.A.]. După săvârşirea căreia cercetări şi aprobaţii făcute hărţi la faţa locului să să înainteasc(ă) pricina după legi. D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 9, Concept. 355.- 1843 octombrie 10. – Jalba protosinghelului Antonie adresată Divanului apelativ al Ţării de Jos prin care îşi exprimă nemulţumirea faţă de hotărârea Divanului în pricina de hotar în moşia Cioriceni cu vornicul Scarlat Roset şi cere adeverinţă pentru banii plătiţi pentru cauţiune pentru a face apelaţie la Divanul Domnesc. Cătră cinst(itul) Divan apilativ al Ţării de jos Vec(h)ilul episcopi(e)i Huşului Jalobă Nemulţămită rămâind episcopia cu hotărârea acestui Divan cuprinsă prin copia jurnal(ulu)i înc(h)eet asupra pricinii pornită pentru pământ din hotarul Cioricenii, de cătră dum(nea)lui vor(nicu)l Scarlat Rosăt, care copie s-au dat episcopiei la 21 apr(ilie) trecut.

382

Deci, iscălitul aducând banii cauţ(iun)ii soma hotărâtă 2541 lei, prin aceasta roagă pe divan ca priimindu-să acei bani, să i să sloboadă adiverinţă legiuită spre a face apelaţie cătră divanul domnesc. 1843 oct(ombrie) 10 Antonie protosing(h)el D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 251, Original. 356.- 1843 octombrie 11. – Chitanţă eliberată de Divanul Domnesc prin care se atestă plata cauţiunii de către episcopia Huşilor prin protosinghelul Antonie. Divanul Apelativ a Ţării de Jos Lei 2541 = Adică dou(ă) mii cin(ci) sute patruzeci şi unul lei, s-au priimit de la sv(ânta) episcopii(e) a Huşului, prin vec(h)il, protosingelul Antohie, cauţăi44ce s-au cuvenit a depune în pricina ce are cu d(umnealui) vor(ni)c(ul) Scarlat Rosăt pentru pământ, fiind episcopia nemulţămită cu hotărâre(a) acest(u)i Divan, care cauţii primindu-să înlăuntrul termenului depuitorului i s-au dat această cvitanţii(e) cu iscăliturile majoritali şi punere(a) peceţii Divanului.



Secţia III No 4148 1843 oct(om)v(rie) 11 zile D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 265, Original. 357.- 1843 octombrie 12. – Vechilul episcopiei Huşilor face apel la Divanul Domnesc în pricina cu vornicul Scarlat Rosăt pentru pământ în hotarul moşiei Cioriceni, ţinutul Fălciu. Cătră cinst(it) domnescul Divan Vec(h)ilul Episcopii Huşului Jalobă de apilaţie Nemulţămită fiind episcopia cu hotărârea Divanului Ţării de jos dată în pricina pornită de dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Scarlat Roset pentru pământ din hotarul 44

Cauţiune.

383

Cioricenii, de la ţinut(ul) Fălcii, în termen de când cauţia însămnată, precum de dovadă slujeşte cvitanţia ce au slobozit, pri care înpreună cu jurnalul divanului alăturându-o pe lângă aceasta şi după dreptate a da legiuita hotărâre. 1843 oct(ombrie) 12 D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 255, Original. 358.- 1843 octombrie 12. – Vechilul episcopiei Huşilor contestă hotărârea Divanului Ţării de Jos în pricina cu vornicul Scarlat Roset pentru încălcare de hotar în moşia Cioriceni, ţinutul Fălciu, şi solicită noi cercetări. Cătră Cinst(itul) Domnescul Divan Vec(h)ilul Episcopiei Huşului Jalobă de apelaţie Nemulţămită rămâind episcopia cu hotărârea Divanului Ţării de Jos, dată în pricina pornită de dum(nea)l(ui) vor(nicul) Scarlat Rosăt, pentru pământ din hotarul Cioricenii, de la ţinutu(l) Fălci(ului), în termen depuind cauţia însămnată, precum de dovadă slujeşte cvitanţia ce au slobozit, pre care înpreună cu jurnalul Divanului alăturându-o pe lângă aceasta, plecat rog a trage pricina aceasta în cercetarea sa, şi după dreptate a da legiuita hotărâre. Antohie protosingel. 1843 oct(ombrie) 12 D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113/1839, f. 255, Original. 359.- 1843 octombrie 12. – Jalba protosinghelului Antonie, vechilul episcopiei Huşilor, adresată Divanului Domnesc, în pricina bătrânului Cioriceni, ţinutul Fălciu, avută cu vornicul Scarlat Roset. Cătră cinst(itul) Domnesc Divan Vec(h)ilul Episcopiei Huşului Jalobă Episcopia rămâind nemulţămită cu hotărârea Divanului Ţării de Jos, dată în pricina pornită de dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Scarlat Rosăt, pentru un bătrân din hotarul Cioricenii, de la ţinutul Fălci(ului), în termin au şi apelarisit cătră acest Divan. Deci, fiind că pământul pentru carile urmează pricina, episcopia îl are luat în sc(h)imb de la un Nicolaiu Romaşcu / osăbit de părţile altor feţe tot din acestaş(i) bătrân celu are cu danii şi cumpărături /, dându-i drept acesta partea ce ave(a) în hotarul Popeştii, care parte din Popeşti după câteva strămutări, să află acum în stăpânirea unui căpitanul Grigoraş Burgelea, din satul Tăbălăeşti, tot de la acel

384

ţinut, la carele să află şi toate documenturile arătătoare de c(h)ipul trecirii bătrânului Cioriceni în proprietaoa episcopiei. Şi aşa precum din înpregiurări cunoscute, cele mai multe din documenturile ce păstra episcopia pe acest pământ s-au răsărit de la ea, încât după încuviinţarea tribunalel(o)r prin care au trecut această pricină cu mijlocire de carte de blestem s-au cerut de la Burgelea un document privitoriu în pricină, pe carele l-au şi dat. Însă după cercetarea pricinii făcută de cătră giudec(ătorie) şi competentul Divan Apilativ, văzind iscălitul că cere trebuinţa şi de celălante documenturi, adică de sc(h)imbul sau vânzarea părţii de Popeşti ce au făcut Romaşcu după ce au luat-o de la episcopie, de cătră o Şărboteasca, şi acela cu care de la Şărboteasca au trecut cătră pominitul Burgelea, fiind dovezi cu care să dizvăleşte tot adevărul pre carele boeriul Rosăt să sileşte al acoperi. Deci, pentru aceasta iscălitul cunoscând de a sa datorie, aduce la cunoştinţa cinsti(tu)lui Domnesc Divan, şi întru tot plecat roagă ca să poruncească pomenitului căpitan Grigorie Burgelea a da copii încredinţate de pe acele documenturi, sau atuncea când să va soroci pricina spre căutare, să vie la Divan cu documenturile arătate, făcându-i cunoscut pe temeiul cărţii de blestem ce este la dellă, a nu tăgădui nici unul. Fiind că după cum sau zis, din documenturile episcopiei ce ave(a) asupra bătrânului de Cioriceni pentru carele urmează proţesul, s-au răsărit de la ea prin întâmplări cunoscute. Şi cred că cinstitul acesta Domnesc Divan după duhul dreptăţii de carele să mişcă, nu va lăsa neluată în băgare de samă cerirea aceasta, prin înplinirea căria discoperind tot adevărul va da dreptate părţii căria i să cuvine, fiind pilde cu acest Divan şi la alte pricini cu asăminea încungiurări, au cerut documenturile feţilor lăturalnice, dovedind cu aceasta că sârguinţa lui este spre descoperirea adevărului, de a nu să obijdui pe partea ce dreptate. Antonie protosingel. 1843 oct(ombrie) 12 zile D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 258-258v, Original.

360. - 1858 octombrie 17. - Starostele evreilor din Bârlad se adresează Ministerului Cultelor şi Instrucţiei Publice pentru înfiinţarea a două şcoli evreieşti. Onorabilului Ministeriu al cultului şi instrucţiei Publice Staroste naţiei evree(şti) din Politie Bârladu Raport Spre îndeplinirea ofici(e)i No 10500, iscălitu(l) au însemnat un număr de fruntaşi şi tacsieri rugându în două rânduri pe poliţiea de oraşu ca să invite pe acei fruntaşi în această canţilerie, regulând un termen la 12 şi unu(l) la la 15 a următoarei spre a să pute(a) fondul trebuitor pentru înfiinţare(a) două scoli evre(i)eşti, una de băeţi şi alta de fete, vădu că acei fruntaşi nici la unul din

385

terminurile arătate nu s-au înfăţoşatu. Aşadar, iscălitul însuşi au regulatu u(n) bugetu pentru acele scoli cari alcătueşti soma de 45080 lei (…) potrivit alăturării (1), care sumă neputându-să adăuga la tacsiea cărnii fiind că în timpul de faţă oca de carne înpreună cu tacsiea ei costiseşte tri(i) lei, adăugindu-să şi c(h)eltuielele scolilor oca de carne poate să agiungă la 4 lei şi mai bine. Aşadar, iscălitul au gândit de cuviinţă a să adăuga armătoarele, adică ca fiecare evreu, fie supus străin sau raia să plătească după starea loru, starea 1iu 296 lei, starea a 2 a 140 lei, starea triea 60 lei pe anu fiind scutiţi acei care sânt fără nici o stare, căci cu acest mod comunitatea nicicu poate obijduită, în vreme când până acum unii plăteau până la 24 # şi mai bine de un copil pe fiecare anu, care analogisându-să să plătea de către comunitatea îndoit decât soma ce are a să c(h)eltui în viitoriu. Despre care iscălitul cu tot respectul aduce prin această la cunoştinţa onorabilului ministeriu spre a regula cele de cuviinţă, totodată rog ca să binevoiască a ordona locului cuvenit ca să îndatorească pe obştie a plăti analogilor soma de 5760 lei pentru facere(a) mobilelor sco(a)lei potrivit alăturării (2) ca până la 1 iu acele mobili să fie cu totul gata, când atunce(a) s-au regulat de iscălitul a să desc(h)ide scolile, fiind că până acum nici nu s-au înfăţoşat profesori, ce face trebuinţă la acele sco(a)le.

Secretariu Şarfman

Nº 313 1858 octombri(e) 17 zile D.A.N.I.C., F.M.C.I.P.- Moldova, dosar 3/ 1858 , f.6-6v, Original. D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 7, Concept. 361.- 1843 noiembrie 15. – Judecătoria ţinutului Fălciu roagă pe episcopul Sofronie Miclescu să-i comunice dacă episcopia a avut vreo învoială cu Gheorghe, fiul dascălului Gheorghe Caşu, pentru bezmenul unei mori de pe pârâul Chetrosu, pe care acesta a vândut-o acum moşului său Grigore Caşu. Preosfinţiei sale kirio c(h)ir Sofronie, episcop Huşul(u)i G(h)eorg(h)i, sân dascălu(l) G(h)eorg(h)i Caşu din sat(ul) Cârligaţii, pi lângă jaluba ci au dat aceştii giodecătorii de ţinut(ul) Fălciului la 5 a curgătoarii luni, au alăturat spre a să încredinţa potrivit fostilor zapisuri cu cari au trecut în di veci vânzare cătră un moş al său Grigorii Caşu, o moară cu iaz, ci o ari părinţ(e)ască, aflătoari pi moşie Cârligaţii răzăşască, pi părău(l) C(h)etrosu, ci esti hotar despărţitor moşiilor dispre a episcopiei. Cu aceasta ca numitul cumpărător să fii(e) supus a plăti besmăn la episcopi(e)i câte zăci lei pi an, precum s-ar fi urmat pără acum di la facire(a) acelui iaz şi moară, potrivit cu învoiala ci ar fi avut părintili său cu episcopie; După cari vânzătorul înfăţoşind şi nişti ţidule ca titluri de proprieta(te) asupra ace(lei) mori, din cari văzindu-să că în scris învoială cu episcopie nu are, ci numai aceli ţiduli di plata bezmenului morii, pi cari

386

giudec(ăto)r(ia) nu le-au putut cunoaşti a cui sânt; apoi prin acista să faci preosvin(ţiei) voastre poftitoari ceriri ca să binevoiţi a încunoştiinţa pe giudec(ăto)r(ie) dacă episcopiei îi este cunoscută alcătuire(a) ci jăl(uito)r(ul) arată ar ave(a) cu ea; După cari să să poată înainti ce(a) de cuviinţi lucrare.

Panu D(i)r(ector) Popovici

Masa I iu No. 5175 1843 noemvr(ie) 15

D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 44, Original, difolio, filigran. 362.- 1843 noiembrie 20. – Judecătoria ţinutului Fălciu revine, rugând episcopia Huşilor să o înştiinţeze dacă a avut vreo învoială cu Gheorghe, fiul dascălului Gheorghe Caşu, pentru bezmenul unei mori de pe pârâul Chetrosu, pe care acesta a vândut-o acum moşului său Grigore Caşu. Preosfinţii sale kirio c(h)ir Sofronie, episcop Huşu(lui) Giudecătorie ţânut(ului) Fălciului, prin adresul din 15 a trecutii luni noemv(rie), supt Nº5175, au înpărtăşit preosfinţiilor voastre ştiinţă despre cerire(a) ce faci G(h)iorg(h)ii, sân dascălu(l) G(h)iorg(h)ii Caşu, din satul Cârligaţii, de a i să încredinţa zapisul cu care au trecut în de veci vânzare cătră moşul său Grigori Caşu, o moară cu iaz, aflătoare pe moşia Cârligaţii răzăşască, pe părău(l) C(h)etrosu, ce esti hotar despărţitoru moşiilor despre a episcopi(e)i. Şi tot odată vi s-au făcut cerire ca să încunoştiinţăţ(i) pe giudec(ătorie) dacă episcopi(e)i îi este cunoscut(ă) alcătuire(a) ci jăl(uito)r(ul) ar ave(a) cu ea pentru bezmănul de 10 lei ce au propus că plăteşti pe tot anul episcopi(e)i. De aceia dar, din povodul jalbii ci s-au mai primit de la numitul G(h)iorg(h)ii, prin acista să adaogi poftiri preosfinţiilor voastre ca să binevoiţ(i) a îndestula cerire(a) cuprinsă prin ţitatul adres spre cuvenita regularisâre. Masa I iu No. 5709 1843 decemv(rie) 26 zile D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 45, Original, difolio. 363.- 1843 decembrie 20. – Judecătoria ţinutului Fălciu scrie Divanului Domnesc în pricina dintre vornicul Scarlat Roset şi episcopia Huşilor. Domnescului Divan al Principatului Moldavvei

387

Giudecătorie ţinut(ului) Fălciului Raport Rospisca ce s-au primit de la dum(nealu)i vor(ni)c(ul) Scarlat Rosăt pe adresul aceştii giudec(ătorii) supt N°5317, prin care i s-au făcut cunoscut a mergi în giudecata acelui Divan, la 22 a viitoarii luni genari, în proţăsul cu sfânta episcopii(e) Huşăi pentru pământ, însoţât pe lângă acista în original cu supunere să pridstavlisăşti spre înplinire numerarisătei predpisanii. Gândul mede(lnice)r

Negrescu

D. Popovici

Masa 1 N° 5683 1843 decemv(rie) 20 D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 270, Original. 364.- 1843 decembrie 30. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu solicită intervenţia Departamentului Trebilor din Lăuntru pe lângă eforia târgului Huşi pentru a elibera suma necesară achitării costurilor construcţiei din nou a unui pod din mahalaua bulgarilor. Cătră Departamentul trebil(o)r din lăuntru Isprăvnicia ţinut(ului) Fălciului În mahalaoa bulgarilor din târg(ul) Huşii drumul poştii, afându-să un pod de mai înainti pesti un părău mălăşinos, în mărimi di 20 stânjini în lungu şi doi stânjăni şi trii palmi în latu, cel mai di curs (?) condiţăi au fostu venit în a da istov stricăciuni(i) şi pentru că pricinuia o puţină zmintială, după stăruinţa făcută cătră episcopii(e), dându c(h)eresteoa trebuitoari s-au făcut din nou cu lăcuitorii ci tragu parti cu înlesnire(a) folosului lui. Şi fiind că calfii ce au fostu lucrătoriu o îndelungată vremi până la săvârşiri, i s-au făgăduit una sută lei osteniala sa, precum şi în stare(a) cari să găsăşti arătatul podu, ceri trebuinţa a să şi zugrăvi pentru mai multă apărari di ploi, cari costişăşti 50 lei matarialu(l). Isprăvnicia cu supuneri aduci la ştiinţa dipartamentului şi totodată mijloceşti a să porunci efori(e)i de a slobozi arătaţii bani 150 lei din viniturile ei, a nu rămâni şi calfii nimulţămir, fiind omu nevoeş şi podul a vini în diplinătate cerşută zugrăvindu-să. Sameş pah. Costac(h)i No. 7356 1843 Decem(brie) 30

388

D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice – Moldova, dosar 283 / 1844, f. 2-2v, Original. 365.- 1844 ianuarie . – Departamentul Trebilor din Lăuntru informează eforia târgului Huşi şi isprăvnicia ţinutului Fălciu despre aprobarea sumei de 50 de lei pentru plata zugrăvitului podului din nou construit în mahalaua bulgarilor din Huşi. La Fălciu N° 78

1844 Genar 4

Asupra raportului acei isprăvnicii cu N° 7356, mijlocitor pentru încuviinţare(a) a 150 trebuitori spre plata lucrului ş(i)-a zugrăvitului podului făcut din nou în mahalaoa bulgarilor, din târgul Huşi, să răspundi că pentru 100 lei, ci să zâce că s-au făgăduit calfii, să-l îndistulezi acel ci i-au făgăduit di la sine, iar pentru 50 lei ci ar costisi zugrăvitul podului (...)mat să fii dizlegari. Odată cu aceasta s-au poruncit eforiei de acolo a să slobozi în primirea isprăvniciei, pe care să-i şi întrebuinţeză îndată în (...) pomenită. La eforie târg(ului) Huşi. N° 79 Isprăvnicie de Fălciu prin raportul supt N° 7356 încredinţe(a)z(ă) pe Departament că un podu aflător în mahalaoa bulgarilor din acel târg, fiind în proastă stare, acum s-au făcut din nou şi mijloceşti a i să încuviinţa cinzăci lei, ci ar costisi zugrăvitul lui. Să scrii(e) eforiei ca să sloboade din veniturile această sumă. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice – Moldova, dosar 283 / 1844, f. 3, Concept. 366.- 1844 ianuarie 22. – Protosinghelul Antonie, vechilul episcopiei Huşilor, se adresează Divanului în pricina pentru un bătrân din hotarul Cioricenilor, dintre episcopie şi vornicul Scarlat Roset. Către cinst(itul) Divan a Prinţipatului Moldaviei Vec(h)ilul episcopiei Huşului Astăz(i) la 22 fiind sorocită spre căutare pricina pornită de către dum(nealui) vorn(i)c(ul) Scarlat Roset pentru un bătrân din hotarul Cioriceni, iscălitul deci aflându-se stăruitoriu, roagă plecat pe Cinst(itul) Divan să regulaţ(i) eară căutarea aceştia. Antonie protosingel 1844 gen(a)r 22

389

D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 275, Original. 367.- 1844 ianuarie 26.– Protosinghelul Antonie, vechilul episcopiei Huşilor, contestă la Domnescul Divan decizia luată de către Divanul de Apel în pricina hotarului moşiei Cioriceni dintre episcopie şi vornicul Scarlat Roset. Către Cinstitu(l) Domnesc Divan De la vec(h)ilul episcopiei Huşului Replică Moşia Cioricenii, găsită astăzi în proţes, după pretenţia pornită asupra episcopiei de cătră dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Scarlat Rosăt, după hotarnica din 7253 înfăţoşată însuş(i) de către dumn(ea)lui, să înparte în trei bătrâni, arătând pe bătrânul Verdiş din jos, bătrânul al doilea, numit al lui Romaşc(u) şi Burgelea la mijloc, şi bătrânul al treilea numit al lui lui Huhule din sus. Din care bătrâni, unul, acel din jos, numit al lui Verdiş, îl stăpâneşte dum(nea)lui vorn(i)c(ul) Rosăt, iar pe cielanţi doi bătrâni întregi îi stăpâneşte episcopia de o învec(h)ită trecire de vreme. D(umnea)lui vorn(i)c(ul) Rosăt la 4 avg(us)t a trecutului an 1839, prin jalobă către Divan arată că ar ave(a) în trupul Cioricenilor doi bătrâni şi episcopia un bătrân. Reclemaţia dum(i)sale aceasta adeverează, că episcopia are bătrânul acela din sus neprihănit, precum de asăminea şi episcopia declarează că şi dumn(ea)lui are bătrânul din jos, iarăş(i) neprihănit de către episcopie, din care acum să arată că proţesul urmează numai pentru un bătrân, acel din mijloc, numit al lui Romaşc(u) şi a Burgelii, adică giumătate de bătrân a unuia, şi giumătate a altuia. Proţesul acesta pentru bătrânul din mijloc s-au cercetat de către Divanul de Apel, carele în cercetarea urmată cu înadinsă punere spre a asupri dreptăţile episcopiei, pe de o parte au trecut cu viderea hotărârea giudec(ătoriei) ţinutului, care cu toată lămurirea arată şi despică încungiurările aceştii pricini, iar pe de altă parte au şi tăcut a cuvânta despre cuprinderea dovezilor dreptăţilor episcopiei (i)eşite unele c(h)iar şi din documenturile înfăţoşate de către dumn(ea)lui vornicul Rosăt. Şi aşa print(r-o) silnicie nestavilită mai mult de vreo pravilă şi vederat înprotiva cuprinderii pominitei hotarnice şi a celorălante documenturi înfăţoşate de episcopie şi c(h)iar înprotiva cugetului ce poate ave(a) fieştecare giudecătoriu, au luat pământul episcopiei, partea acelui bătrân din mijloc şi l-au dat boeriului Rosăt supt cuvânt că din trei părţi, adică a lui Verdiş, şi a lui Romaşcu şi Burgelea, prefăcânduse din mână în mână, ar fi trecut în sc(h)imb către părintele dumisale boeriului Rosăt, pre care le-ar fi şi stăpânit în pace până la 1800, când părintele dumisale au făcut sc(h)imb cu episcopia. Cunoştinţa Divanului aceasta este cu totul greşită, pentru că făcând în luare hotarnicii pomenite, precum nu mai puţin şi zapisăle înfăţoşate de boeriul Rosăt, se va videa că bătrânul de jos au avut stăpânitoriul lui pe Costandin Verdiş, şi bătrânul din mijloc pe doi stăpânitori, adică pe Iordac(h)i Romaşcu şi pe Vasilie Burgelea.

390

Iată dar că Divanul de Apel rău amestecă partea bătrânului din jos cu cele două părţi a bătrânului din mijloc, încurcând pricina aceasta, fără să poată a să spriji(ni) de vreo dovadă cu partea lui Verdiş, a lui Romaşcu şi a Burgelii ar fi tot una, ca să o poată dad um(i)sale boeriului Rosăt, în vreme când prin pomenita hotarnică lămurit să arată că alta este partea lui Verdiş, alta este partea lui Romaşcu, şi alta este partea Burgelii. Şi al doilea, după dovada zapisului din 7254 mart(ie) 1, înfăţoşat de către însuş(i) du(mnea)lui boeriul Rosăt, lămurit să arată că Iordac(h)i Romaşcu carile ave(a) giumătate de parte în bătrânul din mijloc, au cumpărat de la Costandin Verdiş şi bătrânul din gios numit a lui Verdiş; Şi prin zapisul fiului său Nicolai(e) Romaşc(u) din 1797 gen(a)r 31, iarăş(i) lămurit se arată că au vândut Bosieştil(o)r bătrânul lui Verdiş din jos, iar nu şi baştina sa ce o ave(a) acel Nicolai(e) Romaşcu în bătrânul din mijloc / fiind că aceasta de mai înainte se afla sc(h)imbată cu episcopia, precum mai jos se va arăta / arătând că şi hotarnica au dat-o la episcopie. Iată dar că şi din acesta se înţelege că Divanul de Apel nici cum nu au giudecat pricina de pe documenturi, ci numai după voinţa sa de a asupri dreptăţile episcopiei, şi că părţile bătrânului din mijloc după dovada nu numai a documenturilor, ci şi a necurmatei stăpâniri, nicicum nu au umblat din mână în mână precum Divanul zice, avându-le episcopia deplin în stăpânirea sa, precum pentru giumătatea bătrânului din mijloc cuvenită lui Vasili Burgelea ce se arată că au fost cumpărătoriu iar nu baştinaş, au cuprins-o episcopia toată după dovada documenturil(o)r arătate în opisul dat de episcopie la No. 1, 3, 4,5 şi 6, cu mulţi ani mai (î)nainte de a se găsi părintele dum(i)sale vor(ni)c(u)lui stăpânitoriu în Cioriceni, avându-le acestea episcopia c(h)iar de la Burgeleştii pogorâtori di(n) Vasilie Burgelea arătat prin hotarnică de cumpărătoriu. Căci deşi mai sânt şi alţi Burgeleşti, însă aceia nici au cerut nici cer înpărtăşire din acest pământ cumpărat numai de Vasilie, a căruia clironomi încă din vec(h)ime l-au vândut şi l-au dănuit episcopiei, precum de dovadă slujesc pomenitele documenturi. Însă Divanul de Apel neputând într-alt feliu a tăgădui dreptăţile episcopiei sprijinite de arătatele documenturi la No. 3 şi 4, ce sânt tot pe părţi Burgeleşti, le-au pus prihănire, întâiu că ar fi tot de la o persoană, al doilea că ar fi tot dintr-un an, şi al treilea că nu ar fi scrisă deasupra de părintele dum(i)sale vornicului când în vremea sc(h)imbului l-au avut la sine, vrând cu aceasta a le da acum prihană de plastografie. Precum în toată giudecata aceştii pricini au fost Divanul de Apel greşit, asăminea greşit este şi în băgarea de samă ce au făcut acestor documenturi, căci documenturile arătate că sânt tot dintr-un an precum zice el, că acel de la No. 3, din 1765, şi acel de la No. 4, din 1757, prin cel dintâiu Ioniţă Burgelea dinpreună cu nepotul său au vândut episcopiei partea din Cioriceni ce au de pe un moş a lor, şi cu vad de moară, iar prin cel al doilea vând partea ce au de pe părinţii lor. Iată după ce temeiuri nevrednice Divanul de Apel au asuprit dreptăţile episcopiei. Fără fiinţă dar este şi ceelantă prihănire, că documenturile arătate nu s-ar afla scrise deasupra de părintele dum(i)sale boeriului Roset, fiind că şi aceasta s-au dezlegat pentru că 4 zapise de Cioriceni într-un plic dându-se părintelui dum(i)sale vor(ni)c(u)lui la vremea sc(h)imbului, le-au şi scris deasupra pe plic, pre carele îl şi înfăţoşez dinpreună cu zapisăle pe lângă care mai alăturez şi documentul de la N. 5, cu care documenturi au cuprins episcopia deplin giumătatea bătrânului lui Vasilie Burgelea, arătată prin pomenita hotarnică din 7253.

391

Iar pentru ceelantă giumătate de bătrân tot din mijloc numită a lui Romaşcu, episcopia înfăţoşază ca titluri a proprietăţii documenturile arătate la No. 7 şi 9 a opisului episcopiei, precum şi acele de la No. 1, 2, 3 şi 4 a opisului dat de dum(nea)lui med(elni)cer(ul) Nicolai Burgelea, epitropul casăi răpos(atului) Costandin Agărici, în a căruia stăpânire să găsăşte partea din Popeşti luată de la episcopie de Nicolaiu Romaşcu în sc(h)imb pentru partea sa din Cioriceni, c(h)iemat fiind dum(nea)lui med(elni)ce(rul) cu documenturile arătate de cătră însuşi(i) acest Divan Domnesc după jalba episcopiei de mai (î)nainte, dovadă fiind a sc(h)imbului acestuia făcut cu Romaşcu, nu numai documenturile arătate, şi nesupărata stăpânire despre feciorii lui Romaşcu, ci şi însuşi(i) cuprinderea zapisului aceluia din 1797 cătră Bosieşti, carele să înfăţoşază acum de cătră pretindatorul boeri(u) ca titlu a proprietăţii ce are asupra bătrânului Verdiş din jos, mărturisind că au vândut bătrânul lui Verdiş Bosieştil(o)r, arătând că hotarnica au dat-o la episcopie. Ce dovadă dar mai trebu(i)e a încredinţa mai mult, că dinpreună cu hotarnica arătată de Romaşcu că au dat-o la episcopie, au dat şi partea sa de baştină ce ave(a) în bătrânul de mijloc, precum lămuresc mai mult şi documenturile arătate, găsite mai în urmă. Înprotiva cărora deşi Divanul de Apel au vroit a arunca pată de prihănire, prepuindu-le a fi scevorii (!) făcute după moartea părintelui dum(i)sale vor(ni)c(u)lui, însă acestea supuindu-le luării aminte Domnescului Divan, să vor vide(a) că sânt adevărate, iar nu scivorii, eu nu mai mă tânguesc că Divanul de Apel vede iscălit în actul sc(h)imbului pre Veniamin mitropolitul !, pre carele Veniamin aflându-să atunci episcop Huşului, pre mitropolitul Moldaviei !, pre duhovnicescul părintele tuturor boerilor !, carele mai mult decât 50 ani au înpodobit ierarhia bisericii ţării noastre, şi carele în timpul îndelungatei sale păstorii au învrednicit de bună cuvântarea sa naşterea şi căsătoria a multor părinţi din boerii ce şăd pre scaunele judecăţilor de astăzi, şi a cărora părinţi în toată vremea cu cel mai adânc respect s-au numit părintele lor, precum au şi fost, acum fiii acelora văzând iscălitura unui părinte aşa de mare să îndrăznească a o necinsti cu atacarisitoriul cuvânt de scivorie. Defăimarea unii persoane nevinovate face mai mult decât ar păgubi cineva de orice avut: aceasta au vroit şi Divanul de Apel, numai ca să poată asupri dreptăţile episcopiei, însă episcopia ca să încredinţeze pe cinst(itul) Domnesc Divan, cu înţălegerea şi zicerea Divanului de Apel au fost şi este greşită şi fără temeiu, în lipsa documenturil(o)r răsărite de la ea din înpregiurările arătate mai jos, căutând au aflat dovezi, nu numai de fiinţa sc(h)imbului făcut cu Romaşcu, ci că şi actul sc(h)imbului iscălit de prea sfinţitul proin mitropolit Veniamin, aflându-se atunci episcop la Huşi, nu au fost făcut scevorie după moartea părintelui dum(i)sale vornicului Roset, precum Divanul de Apel dă să se înţăleagă, ci mai dinainte, fiind acesta văzut şi în giudecăţile urmate între stăpânitorii Popeştil(o)r luaţi de la episcopie drept partea din Cioriceni, pre care dum(nea)lui vorn(i)c(ul) Rosăt o cere de la ea cu zapise de la neamuri străine, precum dovedesc documenturile aflate mai în urmă la casa răp(o)s(atului) Agărici, înfăţoşate acum de epitropul acei casă în opisul său la No. 1, 2, 3 şi 4. Iar mai vârtos a cărţii de judecată arătată în acelaşi(i) opis la No. 4, mărturisind dreptatea episcopiei pe întreagă partea lui Romaşcu, care cuprinde jumătatea bătrânului din mijloc, şi cu care episcopia înc(h)e(i)e deplin doi

392

bătrâni în hotarul Cioricenii, pre carii i-au stăpânit şi îi stăpâneşte în pace, atât despre Huhuleşti, despre Burgeleşti şi despre Romaşceşti, precum şi despre însuşi părintele dum(i)sale vornicului Rosăt, carele se vede că au intrat stăpânitoriu îân Cioriceni cu bătrânul lui Verdiş înainte de anul 1800, negăsându-se nici o reclamaţie pornită din partea cuiva asupra episcopiei. Iar la anul 1800 făcând episcopia sc(h)imb cu părintele dum(i)sale vor(ni)c(u)lui Rosăt, precum de dovadă slujeşte însuşi(i) acel înscris de sc(h)imb, arătat în opisul episcopiei la N. 8, arătând între altele, că au luat de la episcopie şi părţile din Cioriceni. Iată dovadă că dacă ar fi avut episcopia în Cioriceni numai un bătrân, atunci s-ar fi zis numai partea, iar nu părţile. Şi al doilea, tot prin aceiaş(i) scrisoare de sc(h)imb mai arată părintele dum(i)sale vor(ni)c(u)lui că au mai luat iazul şi moara numită a Savii. După disfiinţarea căruia sc(h)imb prin hotărâre domnească, arătată în opisul episcopiei la No. 10, s-au întărit episcopia iarăş(i) la părţile sale, atât din alte hotare, precum şi la acele din Cioriceni, şi le stăpâneşte deplin în curgire până acum piste 29 ani. Însă atunci la 1815, când s-au disfiinţat sc(h)imbul arătat, casa părintelui dum(i)sale boeriului Rosăt, nu au înapoiat episcopiei toate documenturile ce primise, ci dintrânsele numai, iar la stăpânirea pământului a doi bătrâni din Cioriceni nu au avut nici înpiedicare, precum dovadă slujeşte însuşi(i) urmarea stăpânirii pe faţa pământului. Însă dum(nea)lui vor(ni)cul Rosăt având ştiinţă că multe din documenturile ce ave(a) episcopia pe Cioriceni să se află răsăpite de la ea după trecire(a) de atâta vreme, şi tocma(i) la 4 avg(ust) a trecutului an 1839, au şi pornit jalobă, cerând a i să alegi doi bătrâni din Cioriceni, încredinţat fiind că episcopia aflându-se fără cele mai multe documenturi, nu va pute(a) întâmpina şi va câştiga de la ea partea bătrânului din mijloc / carele să găsăşte acum în proţes/. Deci, strâmtorită văzându-se episcopia de lipsa documenturil(o)r sale, au cercetat cu dinadinsul şi au aflat pe la unii şi alţii câteva din documenturile arătate prin amândouă opisurile, pre care supuindu-le înţăleptii luări aminte Domnescului acestuia Divan, înpreună cu jurnalul giudec(ătoriei) ţinutului, şi osăbita socotinţă a unuia din boerii Divanului de Apel disfirătoare pricinii şi văditoare abaterii Divanului, plecat rog, ca în cuprinderea lor să se de(a) pricinii dreapta şi legiuita hotărâre, nescăpând din videre a da hotărâre şi pentru înc(h)ipuirea documenturil(o)r episcopiei ce dovedesc că să afla la dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Rosăt, adică hotarnica moşiei Cioricenii, precum şi alte documenturi atingătoare de acest hotar, ce să vor vede(a) (…), afară de un ispisocu sau cartea domnească, pe numile unui căpitan Bosuioc, pre carele l-au cumpărat dum(nea)lui vor(ni)cu(l) de la un polcovnicel din satul Bouşorii, fiind că episcopia nu au voit al cumpăra. Căci pentru hotarnica Cioricenilor ce se vede de acum la dum(nea)lui boeriul Rosăt, îndestul de lămurit dovedeşte că este a episcopiei, însuşi(i) zapisul lui Nicolai Romaşcu din 1797, titlul proprietăţii dum(i)sale ce are asupra bătrânului Verdiş, fiind cu anume rostire, că hotarnica au dat-o la episcopie, iar acum văzându-se la dum(nea)lui de sine se înţelege că şi celelante documenturi de Cioriceni arătate acum de boeriul Rosăt, sânt tot a episcopiei, oprite din vremea disfiinţării sc(h)imbului, nefiind privitoare nici cum pe dum(nea)lui, ca unul ce nici cum nu are părţi de pământ Burgeleşti, fiind acestea deplin intrate în stăpânirea episcopiei de mai (î)nainte precum s-au arătat mai sus, şi cu acestea înpreună să să siguripsască şi

393

nesupărarea episcopiei mai mult despre dum(nea)lui vor(ni)cu(l), neprinzând nici loc cum zicerea Divanului Apelativ, că adică până la 1800 părintele dum(i)sale ar fi avut pacinică stăpânire / fără să fie sprijinită această zicere măcar de o dovadă cât de mică /. Iar după moartea sa, rămâind nevrâsnic bo(i)eriul jeluitoriu, atunci ar fi pus episcopia stăpânire pe pământul său. Cu această zicere vrând Divanul de Apel să agiute pe dum(nea)lui bo(i)eriul Rosăt, arătând că la vremea stricării sc(h)imbului au fost nevrâstnic, iar despre celelante înpregiurări, că bo(i)eriul Rosăt atunci ave(a) fraţi în vârstă, precum tuturor este ştiut, şi mai mult, că casa după moartea părintelui dum(i)sale ave(a) şi epitropi, precum se vede din dovada arătată la No. 10, prin tăcere tăgădueşte. Iată dar, că şi întru aceasta zisul Divan s-au arătat părtinind, iar nu judecând, căci dacă s-ar lua cineva după nedreaptă înc(h)eerea lui, apoi cum ar trebui să se şteargă însuşi(i) mărturisirea părintelui dum(i)sale vor(ni)cului, arătată prin dovada de la No. 8, prin care zice că au luat în sc(h)imb părţi, iar nu parte din Cioriceni, asămenea iazul şi moara dic(h)iului Savii. Ce s-ar face cu celelante dănuiri ce mai are episcopia de la diosăbite feţe, care toate se află întărite cu hrisoavele domnului stăpânitoriu, anume arătate în opis, căci deşi dum(nea)lui vor(ni)cul înfăţoşază zapisul ce ar ave(a) părintele dum(i)sale cu nume de la toţi răzăşii de Tăbălăeşti din 1799, prin carele după sc(h)imbul ce fac îi dau un bătrân de Cioriceni. Dar la asămenea eu mă rog cinstitului Domnesc Divan, ca binevoind, să alătureze acest zapis cu hotarnica moşiei şi cu celelante documenturi ce înfăţoşez, şi se va vede(a) dacă pe lângă celelante prihăniri ce mai are acest zapis, de mai pot şi aceşti numiţi toţi răzăşii de Tăbălăeşti a ave(a) şi ei un bătrân în Cioriceni, în vreme(a) când moşia Cioricenii se înparte în trei bătrâni, din care bătrânul Verdiş din jos este a dum(i)sale vor(ni)c(u)lui Rosăt, cumpărat de la Bosieşti, iar aceştia de la Romaşcu, şi al doilea bătrân din sus a episcopiei, precum şi bătrânul din mijloc, iarăşi(i) a episcopiei giumătate, adică luat în sc(h)imb de la Nicolai Romaşcu, precum dovedesc documenturile arătate mai sus, precum şi ceelantă giumătatea bătrânului din mijloc, numită partea lui Vasilie Burgelea, iarăşi(i) a episcopiei, intrată în stăpânirea ei de mai (î)nainte, unde dar pot încăpe(a) şi Tăbălăeştii a ave(a) şi ei un bătrân în Cioriceni. Iată dovadă că dătătorii acelui zapis nici cum nu au avut şi nici pot ave(a) măcar părţi în Cioriceni, fiind ei străini de această moşie şi cu urmare, fiind că ei nu au avut şi nici au părţi în Cioriceni, apoi şi zapisul lor este şi rămâne ca o hârtie albă. Antonie protosingel. 1844 gen(a)r 26 D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 288-291v, Original. 368.- 1844 ianuarie 27. – Grigore Caşu din satul Cârligaţi, cumpărând o moară de pe pârâul Chetrosu, de la Gheorghe, fiul dascălului Gheorghe Caşu, se obligă să plătească episcopiei Huşilor, ca şi foştii proprietari ai morii, câte zece lei bezmen pe an. Cu încredinţarea judecătoriei ţinutului Fălciu. Înscris

394

Adică eu Grigori Caşu, lăcuitoriu din satu(l) Cârligaţi, cari mai gios mă voi iscăli, prin acest înscris fac ştiut că având eu cumpărată o moară cu iazul ei, de pe moşia Cârligaţii, ci este în apa părăului C(h)etrosu, de la G(h)eorg(h)i, sin dascălu(l) G(h)eorg(h)i Caşu, şi cari iaz despre răsărit este lipit de malul cuvenit în proprietaoa moşii Leoştii, a sf(intei) ep(i)sco(p)ii Huşi, şi pentru lipitura capătului acelui iazu încă din în vec(h)ime de cătră foştii mai di înainte proprietari acei mori, urma a să plăti cătră episc(o)pi(e) câte zăci lei pe fieştecari anu, precum adiverinţele de plata acelui bezmin pesti două zeci adiverinţi dovedesc. Apoi, pentru că şi eu voi fi următor cu plata acelui bezmen a o răspundi cătră episc(o)p(ie) pe fieştecare anu, precum cei de mai înainte proprietari au urmat pre cât iazul va fi în fiinţă. Prin acestu înscris ce-l dau sfint(ei) episcopii mă îndatorescu a fi întocmai următoriu cu plata banilor arătaţi spre nejignirea proprietăţii, şi încă nici cum nu sântu volnic a face înnălţare(a) iazului pisti aceia ci au fostu până acum ca să nu să pricinuiască înecare(a) grădinilor ci urmeazi a să faci pi acestu părău; precum şi la neurmare(a) plăţii embaticului pe fieştecari anu să fiu sup(u)s hotărârii condicii politiceşti. Pentru cari iscălind am rugat şi giudec(ătoria) ţinut(u)lui di l-au întărit spre a lui întocmai urmare. 1844 genar în 27 Grigori Caşu Giudecătoria ţinut(u)lui Fălciu Înscrisul acesta fiins supt adivărata iscălitură a lui Grigori Caşu, potrivit cu cerire(a) ci prin jalba înregistrată supt Nº 680 au făcut; să încredinţazi de giudec(ătorie) pi formă, trimiţându-să Preosfinţitului Episcop a Huşului în privire cu cerire(a) cuprinsi în în adresul cu Nº 89.

D. Popovici

M(asa) I iu No 31 1844 fevru(arie) în 29 zile D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 46, Original, difolio, filigran, deget, pecete în fum. 369.- 1844 februarie 1. – Medelnicerul Nicolae Burghelea, epitropul casei răposatului Constantin Agarici, se adresează Divanului în pricina pentru un bătrân din hotarul Cioricenilor, dintre episcopie şi vornicul Scarlat Roset. Către Cinstit Divanul Domnesc Medelnicer(ul) Nicolai Burgelea, epitropul casăi răp(osatului) Constantin Agărici

395

C(h)emat fiind cu documenturile aflătoare la pomenita casă atingătoare de pricina pornită de către dum(nea)lui vorn(i)c(ul) Scarlat Roset asupra episcopiei Huşului pentru un bătrân din hotarul Cioricenii, mă aflu stăruind acum de 13 zile şi încă pricinii nici până acum nu i s-au dat cursul ei. Deci, prin aceasta rog pe Cinst(itu)l Domnesc Divan ca, sau să se de(a) astăz(i) curs pricinii, neputând aştepta mai mult, sau să se pue o vade după săptămâna cea întâiu a postului ce vine, când atuncea făcându-se cunoscut voi veni iarăş(i) cu documenturile pricinii ce se află la mine. 1844 fevr(uarie) 1 Nicolai Burgele med(elni)cer. D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 277, Original. 370.- 1844 februarie 21. – Protosinghelul Antonie, vechilul episcopiei Huşilor, se adresează Divanului în pricina pentru pământ din hotarul Cioricenilor, dintre episcopie şi vornicul Scarlat Roset. Către Cinstit Divanul Domnesc Vec(h)ilul episcopiei Huşului Astăzi fiind termenul însămnat de cătră acest Divan pentru căutarea proţesului pornit de către dumn(ea)lui vor(ni)c(ul) Scarlat Roset pentru pământ din hotarul Cioricenii, iscălitul aflându-se stăruitoriu roagă a se regularisi căutarea pricinii. 1844 fevr(uarie) douăzeci şi una

Antonie protosingel D.J.A.N.I., Fond Divanul domnesc, dosar 113 / 1839, f. 285, Original. 371.- 1844 februarie 27. – Judecătoria ţinutului Fălciu înaintează episcopului Sofronie al Huşilor înscrisul pentru plata embaticului morii lui Grigore Caşu. Preosfinţii sale c(h)irio c(h)ir Sofronie, episcop Huşului În priviri la adresul preosfinţiilor voastre supt Nº 87, aceasta giudecătorie de Fălciu, cerând de la G(h)iorg(h)i sân dascălu(l) G(h)iorg(h)i Caşu, a da înscrisul cerşut în predmetul bezmenului cuvinit a să da sfintii episcopii, pentru o moară cu iazu ci o ari părinţască, aflătoari pi moşie Cârligaţii, şi pe care au vândut-o lui

396

Grigorii Caşu. S-au primit acum pe lângă jalba numitului Grigorii Caşu un asămine(a) înscris pe care înformăluindu-să de giudecătorie, însoţât pe lângă acista, cu cinste să înpărtăşăşti spre cuvenita regularisâre; Iar acum de primire veţi binivoi a slobozi ro(…)piscă.

D. Popovici

Masa I iu No 689 1844 fevr(uarie) 29 D.A.N.I.C., F.E.H., XLVI / 47, Original, difolio, filigran, pecete în ceară roşie pentru închiderea plicului. 372.- 1844 septembrie 18. – Judecătoria ţinutului Fălciu invită pe vechilul vornicului Iordache Beldiman pentru înapoierea cauţiunii de 70 de lei. Giudecătoria ţinutului Fălciului Dumisale Ianacac(h)i G(h)eorg(h)iu, vec(h)il dumisale vornicului Iordac(h)e Beldiman Pritenţie urmată între încredinţătoriul dumitale cu preotul Zaharie, pentru 10 stânjăni pământ cumpăraţi de la Mihălac(h)i Dahori, au luoat sfârşit şi di la Divanul Ţării de Jos, după a căruia poruncă No. 4442, acta acestui obiect de cătră această giudec(ătorie) s-au trimes la arhiva statului, ca una ci n-au mai avut nici o lucrare; Drept care să face dumitale cunoscut ca să vii la giudecătorii(e) şi să primeşti 70 lei cauţii(a) depusă de dumnealui în arătatul proţes, când s-au apelat la Divanul compitent, ca unie ci stau zăcători în lada depozituril(o)r giudec(ătoriei). Iar acum de primire(a) aceştii vii da reţipisă. Panu

Butuce(a)

Popazu

No 4094 1844 săp(tem)v(rie) 18 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 56 / 51, Original. 373.- 1845 aprilie 4. – Hotărnicia moşiei Leoştii a banului Grigore Butuce de către moşia episcopiei Huşului, făcută de slugerul Dimitrii Lupaşcu. Hotarnică Gios iscăliţii, slug(e)r(ul) Dimitrii Lupaşcu, asăsorul giud(e)c(ăto)r(iei) ţinut(ului) Fălcii(u) şi vor(ni)c(ul) porţii Vasăle Tene însărcinaţi, cel întâi prin

397

adres(ul) giud(e)c(ăto)r(iei) din 8 a trecutei luni fevr(uarie) N° 409, întemeet pi poronca Dip(a)r(tamentului) Dreptăţii N° 303, şi cel al doile(a) cu adres din parte(a) ţinutalii is(prăvnicii) din 2 a curgătoarii, înteme(i)at pe ofisul domnescu din 17 genare trecut următoriul an, N° 9, spre a mergi şi a aduce întru îndeplinire hotărâre(a) cuprinsă prin jurnalul Divanului Ţării de Gios, din trecutul an 1843, N° 121, în proţăsul dintre d(umnealui) banul Grigore Butuce cu sfân(ta) episcopie Huşâi, pentru pământ din moşia Leoştii, astăzi viind la faţa locului, faţă fiind atât d(umnealui) banul Butuce precum şi d(umnealui) pit(arul) Anastasă Condre, opştescul vec(h)il a sf(i)n(tei) episcopii, s-au citit mai întâi cuprindere(a) pomenitului jurnal, şi s-au văzut că să hotărăşte că stănjeni(i) lămuriţ(i) prin cercetare locală ci s-ar fi luoat din moşâia Leoştii a dumis(ale) banului di cătră posăsorii de Berbenceni a sf(i)n(tei) episcopii, adică pi zare(a) Crasnii despre Creţăşti 20 de stânje(ni), di pi vale(a) Crasnii în şăsu 27 stânjen(i), şi de la acel capăt în linii dre(a)pt(ă) până în hot(a)r(ul) din sus despre Bălţaţ(i), unde nu urmează prihănire, să-i dee în stăpâniri d(umnealui) banului cătră parte(a) dumis(ale) Leoştii; Pe acest temeiu mergând la capătul moşâi(i) despre Creţăşti, zare(a) Crasnii, la piatra neprihănită, di astăz(i) este hotar Leoştilor a dumis(ale) banului de moşâia sf(i)n(tei) episcopii, şi măsurându-să dup(ă) zăce stânjen(i) în gios la deal de drumul Huşului s-au pus do(u)ă pietri hot(a)r colţ, despărţind Leoştii di Berbiceni(i) sf(i)n(tei) episcopii, făcându-să alăture(a) despre miazăzi di piatră şi movile. Di acolo mergând la al doile(a) piatră pe vale(a) Crasnii şi măsurând douăzăci şi şapte stânjăni în gios, s-au pus o piatră hotar di la vale de drum şi din gios de o fântână numită a Todosăe, a(...)săi, făcându-să şi acolo al doile(a) movilă despre miazăzi de piatră, şi de acolo în linii(e) dreaptă pân(ă) în piatra hotar Bălţaţilor s-au statornicit stăpânire(a) dumis(ale) banului Grigori Butuce întocmai după rostuire(a) cuprinderii pomenitului a Divanului. Pentru care spre întemeere(a) stăpânirii i s-au dat Dumis(ale) banului şi această mărturie hotarnică. Iscăliţ(i): asăsorul sluger Dimitrii Lupaşcu şi vorn(i)c(ul) porţii Vasile Tene. N° 50 1845 oct(ombrie) 4 Giudec(ătoria) ţinut(ului) Fălci(u) Copia aceasta cercetându-să din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai cu ce(a) aflată la acta cazului, să încredinţe(a)ză pe formă dându-să d(umnealui) pit(arului) Anastasă Condre, vec(h)ilul sf(intei) episcopii Huşâi, potrivit cu cerirea făcută prin petiţia dată 6 apr(ilie) trecut. Panu

Butuce

N° 3954 1845 săpt(embrie) 24

398



D.A.N.I.C., F.E.H., IV / 2, Copie, Pecetea judecătoriei ţinutului Fălciu. 374.- 1846 martie 27. - Opisul documentelor primite de la clironomii răposatului Gheorghe Rizu privitoare la moşia Şcheia din ţinutul Fălciului şi alte moşii. Opis De documenturile ci am primit de la dumnialor clironomii răp(o)s(atului) G(h)eorg(h)i Rizu cu înscrisul ci am dat dumilorsali astăzi, pe care documenturi şi dum(nealo)r le au ama(…) di la răp(o)s(atul) sard(a)r Iordac(h)i Isari, din ţinut(ul) Fălciului. No 1iu

Anul -

Luna -

2

7116

Dec: 15

3

7241

Apr.

4

7242

Iul. 21

5

7242

Mai 22

6

7242

Iun. 25

7

1781

Mai 28

Un ispisoc vec(h)i de la Iancu V(oie)v(o)d în dialectul sârbesc pentru moşia Ciortova. Zapisul lui Nestor Fădoru Nicăi din Băhrea, iscălit şi de alte feţe prin care dă partea lui de moşie de la Prut în stăpânirea pah(a)r(nicului) Gavriil Gănescu pentru un cal ce-ar fi furat, arătând mărimea acei părţi precum iaste. Cartea domnului Grigorie G(h)ica V(oie)v(o)d ce o dă căpitanului Timircan, prin care pune soroc feciorilor lui Ţurc(h)i şi cu ai săi răzăş(i) ca să vie întru înfăţoşare cu el Timircan, pentru partea din moşia Şc(h)eia de la Prut, ţinut(ul) Fălciului. Cartea domnului Costandin Neculai V(oie)v(o)d către jignicerul Cărstia şi vel căpitan de codru ca să cerceteze pricina după jalba ce-au dat Costandin Timircan asupra lui Opre Ţurc(h)i şi cu alţi răzăş(i) ai lui pentru dijma ce i-au luat de pe partea din moşia Şc(h)eia. Tij, cartea Cartea domnului Costandin Neculai V(oie)v(o)d cătră d. med(elni)ce(rul) Neculai Jora, şi jignicerului Lupu Criste, şi vel căpitan de codru, ca să facă cercetare şi să judece pe Timircan cu Oprea Ţurc(h)i pentru moşia Şc(h)eia. Mărturia boierilor rânduiţi, prin cartea de mai sus, arătătoare că cercetând, faţă fiind şi Ţurc(h)i, au dovidit că să cuvine lui Timircan stăpânirea din locul moşii Şc(h)eia. Cartea domnului Constandin Dimitriu Moruz V(oie)v(o)d, cătră pah(a)r(nicul) Iancu Greceanu, ispravnicul de ţinut Fălcii, ca să cerceteze moşia Şc(h)eia a lui Timircan şi să o hotărască de alţi

399

răzăş(i).

8

1782

Iuli. 29

Mărturia hotarnică dupe cartea Gospod de mai sus, hotărâtoare părţii din moşia Şc(h)eia a lui Lupu Timircan, Ioniţă Ti(mi)rcan şi G(h)eorg(h)ie Mâţile.

9

7280

I(u)l. 23

10

1773

Oct. 11

O mărturie de cercetare, după cartea de blăstăm, doveditoare că partea de moşie Şc(h)eia a lui Timircan nu se numeşte Berbeşti, după cum Borde Ţurc(h)i a vrut a o numi, ci tot Şc(h)eia s-au numit. O mărturie a banului Sandu, cuprinzătoare că după cercetarea ce au făcut au dovedit că niciodată nu s-au numit moşia Şc(h)eia Berbeştii.

11

1784

Iun. 3

12

1786

Iul. 22

13

1782

Decem.8

14

1792

Oct.26

15

1793

Apr. 16

16

1813

Av. 15

17

1814

Gen. 18

Cartea Divanului Cnejii Moldavii cuprinzătoare pentru judecata ce-au avut Ţurc(h)i cu Timircan pentru moşia Şc(h)eia de la Prut, prin care dă dreptati lui Timircan a stăpâni acea moşie nesupărat despre Ţurc(h)i. Mărturie a lui Iordac(h)e Vindelac, iscălită şi de alţi răzeş(i) ci o dă la mâna lui Timircan, cuprinzătoare că moşia Berbeşti este pe din sus de Şopârleni. Zapisul lui Lupu Timircan şi a fraţilor lui, i alţi răzăş(i) prin care vând moşia lor Şc(h)eia hatman(ului) Ilie Catargiu, care zapis este adeverit de mitropolitul Moldavii, Gavriil şi de ipiscopu(l) de Huşi, Iacov. Zapisul d. staţc(h)i sovetnic Ilie Catargiu prin care vinde moşia Şc(h)eia vornic(ului) Costin Catargiu. Anaforaoa veliţilor boeri asupra căreea urmează întărit(ura) Gospod, ca vornic(ul) Costin Catargiu să stăpânească moşia Şc(h)eia alcătuită de 685 stânjini curmezişul. Zapisul dumn(ealui) spătar(ul) Iordac(h)e Catargiu prin care vinde moşia Şc(h)eia, de la ţinut(ul) Fălciul(ui), răposat(ului) logof(ăt) Costandin Balş. Jalba sărd(arului) Isari către domnul de atunce(a) acolisirii răzăşilor Pivnicereşti şi a unui Pavel Galan a stăpâni în moşia sa Pojorănii, asupra căreia urmează buiurdiu.

400

18

1817

Iun. 22

19

1810

Genr. 29

20

1810

Av. 25

21

1810

Iuni.4

22

1810

Iunie3

23

1811

Mai 9

24

1811

Genr. 17

Cartea logof(eţiei) în dosul jalbii sărd(arului) Isari, prin care să cuprinde că dacă Pivnicereştii în vade de 20 zile nu vor aduce dovezile ce au propus că au doveditoare, că li să cuvine stăpânirea în Pojorăni, apoi să iscălească cartea de judecată ce au făcut, prin care să dă stăpânirea lui Isari asupra moşii, şi că să dee şi în stăpânirea lui Isari. Mărturia lui Pavel Balan, dată niamului Penişorăştilor, cum până la o vreme n-au apucat să stăpâniască din neamul Găluşceştilor şi cielanţi înpreună în partea lui Sprânceană din Ciortova, ci auzi că Penişorăştii au stăpânit în acea moşie. Cartea de judecată a Divanului Cnejii Moldavii, dată lui Isari, carile se tragie din neamul Penişoreştilor ca să stăpânească părţile lui Sprânceană din moşia Ciortova, din ţinut(ul) Fălciu, după ispisocul de la domnul Iancu V(oie)v(o)da, dovedindu-să că neamul lui Găluşcă s-au Folescu, nu au avut înpărtăşire în acele părţi, adăogându-se că G(h)eorg(h)ie Folescu di va ave(a) mai mult a răspunde, îşi va căuta prin deosăbit(ă) judecată. Zapisul lui G(h)eorg(h)ie Penişoară, şi Ioniţă Codreanu, prin care dau în stăpânirea lui Isar părţile lor din moşiile Păuleşti, Şc(h)eia, Ciortova, Hurduva, Dăneşti, Futileşti, din ţinut(ul) Fălciului, după alegerea făcută dip ah(a)r(nicul) Ioan Jora, adăogând că urma stânjinilor ce să va face în acele moşii, să să învoiasc(ă) de a i le vinde, în care mai jos zicu şi alţi răzăşi că după ruptoarea preţului care s-au făcut de cătră G(h)eorg(h)ie Penişoară, şi Ioniţă Codreanu, să mulţumăscu a da şi ei numărul stânjănil(o)r lor din Păuleşti, Şc(h)eia şi Ciortova. Scrisoarea de învoială a unui din răzăş(i) dată la mâna lui Isari, prin care dă în stăpânirea lui Isari părţile sale din Ciortova, Păuleşti, Sc(h)eia, Hurdujăi, Dăneşti şi Futileşti, adăogând că în urmă se vor învoi sau a le vinde, sau a face sc(h)imb. Zapisul lui Ioniţă Păcurari, şi Năstasie Păcurari, prin care vând lui Isari părţile lor din moşiile Futileşti, Hurdujăi, Dăneşti, Păuleşti, Şc(h)eea, Ciortova şi Căpoteşti, în număr de 46 stânjini. Zapisul lui Ioniţă Iorga prin care vinde lui Isari părţile din moşiile Grumăzoaia, Futileasa, Hurdujăi, Dăneşti, Păuleştii, Şc(h)eia, Ciortova şi Căpoteşti, în număr de 50 stânj(eni).

401

25

1812

Iul. 10

Zapisul lui Vasile Cristia adeverit şi de răpo(sa)t(ul) log(o)f(ăt) Andronac(h)i Donici, fiind atunce(a) vornic, prin care vinde lui Isari părţile lui din Păuleşti, Sc(h)eea şi Ciortova.

26

1813

Iunie 21

Zapisul lui Toader Grapă, şi fraţii lui, prin care vând lui Isari părţile lor din moşiile Căpoteşti, Păuleşti, Şc(h)eia şi Ciortova, în No 12 stânjăni.

27

1809

Iuli. 10

Scrisoarea de alegerea pah(a)r(nicului) Ioan Jora, pentru partea lui Mihăilă Penişoară din moşiile Grumezoaia, Futileasa, Hurdujăi, Dăneşti i alt(ele).

28

1809

Iuli. 10

29

1809

Iuli. 10

Tij, alegerea pah(a)r(nicului) Ioan Jora pentru partea lui Cristea Penişoară din moşiile Grumezoaia, Futileasa, Hurdujăi, Dăneşti şi alt(ele). Asăminea, alegire(a) pentru partea lui Arhire Penişoară, din moşiile Grumezoaia, Futileasa, Hurdujăi, Dăneşti, Păuleşti, Şc(h)eea, Ciortova şi altele.

Pi lângă cari aceste(a) de mai sus documenturi am primit (…) răzăşii şi copia anaforalii din genar 1843 supt No. Înalt întărită, cum şi copia de pi clasificaţiagiudec(ătoriei) ţânut(ului) Eşii, secţia a II a, din 5 mart(ie), No 35, lămuritoare aceste două acturidi c(h)ipul îndesturlării dumilorsali răzăşilor cu suma banilor ci au a lua di la casa răpos(atului) Iordac(h)i Isari. 1846 mart(ie) 27 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, XXIV/ 12. 375.-1846 aprilie 25. - Practica judecătoriei de Vaslui în pricina împresurării moşiei Ciorteşti a Zamfiriţii Roset de către moşile Crăsniţa şi Dolheştii ale episcopiei Huşului. Copii(e) Practica Anul 1846 luna apr(ilie) 25 zili. În presusfia giudec(ătoriei) ţinut(u)lui Vasluiu, complectarisâtă di cătră trei mădularile; Ei s-au luat în trataţii del(l)a cu N° 2343 a proţesurilor dispresurării hotarelor dintre moşiile Ciorteştii, a dumis(ale) c(u)c(oanei) Zamfiriţa Roset, născută Manul, şi Crăsniţa i Dolheştii (a) sv(i)n(tei) episcopii Huşi, după reclemaţiile urmate din parte(a) îmbelor părţi, în termin legiuit precum de dovadă slujăsc adiverinţili din dellă, întru de faţi stăruinţi a formalnic(ului) vec(h)il din parte(a) dumis(ale) c(u)c(oa)n(ei) Zamfiriţa Roset, dum(nea)lui sulger(ul) Costac(h)i Ule(a) şi din parte(a) sv(i)n(tei) episcopii

402

dum(nea)lui (...) Anastasăi Condrea înputernicit cu actul de vec(h)ilime(a) din parte(a) cinstit(ului) Dipartament al Averilor Bisericeşti, în copii(a) alăturată la del(l)ă. Deci după cetirea socotinţelor boerilor hotarnici date în neunire la lucrare(a) comisii de la faţa locului i documenturilor cu opis înfăţoşate de îmbele părţi şi li are aminti ci s-au făcut hărţilor topograficeşti de stare(a) locurilor. Stând giudec(ătoria) cu scumpătate a di(z)batarisi proţesul, au venit în lămurire, că cerirea din parte(a) sv(i)n(tei) episcopii, 1 iu pentru înpresurare(a) Dolheştilor cerşind întregita stăpânirii în sumă de pământuri, şi al 2le(a) a Crăsniţii a să mărgini în zărili ei, încât să atingi de cazul întâi a întregimii stăpâniri în pământuri, este sprijinită de hrisovul domnului Mihai Racoviţă V(oie)v(o)d din 7216 iuli(e)12, prin care tot acelaş(i) i să legiueşti şi proprietaoa de Crăsniţa. Iar cerirea dumis(ale) cucoanii pentru înpresurarea Ciorteştilor de cătră Crăsniţa nici cum sprijinită documental ia şi asupra pretenţii sv(i)n(tei) episcopii pentru înpresurarea Dolheştilor vroeşti a să sprijini prin sămnili ce prin hota(r)nica din 7216 iuli(e) 22 / înfăţoşată de vec(h)ilul dumis(ale) în copii(e) ligalizată / să arată în despărţirea hotarului stăpânirii dumis(ale) în ace(a) vremi, de a sv(i)n(tei) episcopii, că ar fi pi acolo undi astăzi ar fi având urmari stăpânirii, pe lângă cari apoi să mai sprijăneşti şi pe urmare(a) învec(h)itei stăpâniri ci ar fi avut. Cari nişti asăminea sămne, deşi şi hrisovul domnului Mihai Racoviţi înfăţoşat de vec(h)ilul sv(i)n(tei) episcopii li pomeneşti, însă unile din ele astăzi nici î-ş(i) au asămănare asămănare undi au fost, precum via Munteanului. Şi în sfârşit pentru toati urmează gâlcevire şi răstălmăciri undi ar fi, după cum nici di comisia locală s-au putut dizvăli adivărul, urmând răstălmăciri. Apoi fiind că de luat aminti este că documentili îmbelor părţi c(h)iamă, însă nu mai mult şi legiuit întregimea măsurii pământurilor decât a sămnilor, asupra căroraş urmeazi îndoieli, încât după nişti asăminea, nici cum î-ş(i) au locul lor propunerile din parte(a) dumis(ale) cucoanei prin dum(nea)lui vec(h)ilul numit, fiind oborâti de §§ 416, 424, 484, 1921, 1915 şi 1930 din condica ţivilă. Giudecătoria spre a nu faci lovire în acturile a nici unia din pâriţi, ci mai vârtos a să îndeplini a lor rostiri, înc(h)ei(e) a ei socotinţă că aşa precum atât sv(â)n(ta) episcopii(e) prin ţitatul hrisov a domnului Mihai Racoviţi V(oie)vod din 7216 iuli(e) 12, i să legiuesc 379 i pol pământuri, adecă 313 din Dolheşti pi Crasna şi 66 pol în Crăsniţa, cu acele 12 pol pământuri ci tot prin acel hrisov i să legiuesc cumpărătură de la Mariţa, fata Irinii, nepoată lui Gaşpar; Precum şi dumis(ale) cucoanii prin arătata hotarnică din 7216 iuli(e) 22, tot dintr-un an şi lună, cu hrisovul i să dau 235 pământuri. Să să măsoari tot trupul moşi(e)i Dolheştii şi Fundul Crăsniţii pe di parte(a) răzeşilor Fălceştiul, potrivit aceasta şi a socotinţii boeriului hotarnic din parte(a) sv(i)n(tei) episcopii şi analogisându-să pe suma pământurilor ci îmbilor părţi prin a lor documenti li să legiuesc să s(e) dei fiieştecăria parte(a) cuvenită în fălci pe suma pământurilor, cu cari aceasta fiind ce(a) mai nemerită urmari nu să faci jâgniri nici unia din părţi după documentili ci păstriază. În temeiul căria socotinţi să va înc(h)ie şi formalnic jurnal, de pe cari feţilor prigonitoari li să vor slobozi întocmai copii ligalizate, pentru ca partea ci ar rămâne nemulţămită să-ş(i) poată face apelul la Divanul competent în termen legiut fără punere de cauţii, nefiind valore(a) proţesului de a giudec(ătorea)s(că) competenţii.

403

Pentru a căria lămuriri în stânj(eni) şi preţăluire în bani să va comendarisi pe unul din mădularele giudec(ătoriei) a urma potrivit anecsăi litera L din reglement. Iscăliţi Costac(h)i Lambrino

sărdar Dimitrii Duma

Neculai Lupan

Giudec(ătoria) ţinut(u)lui Vasluiu Copia aceasta poslăduindu-se din cuvânt în cuvânt fiind întocmai cu or(i)ginalnica practica se încredinţeaz(ă). Notă: urmează patru semnături şi pecetea Judecătoriei Vaslui. No 1575 1846 apr(ili) 25 zile D.A.N.I.C., F.E.H., XXIV / 155, Copie. 376.- 1846 mai 11. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Dimitrie sin preotul Marin din satul Vicoleni, ţinutul Fălciu, pentru o bună pregătire duhovnicească şi eliberarea unei adeverinţe pentru primirea atestatului şi hirotonisire. Direcţia Seminariei Veniamin Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiu, catihetul târgului Huş(i) Prin adresul Depart(amentului) Bisericesc cu Nº 921, s-au recomenduit aceştii Direcţii candidatul Dimitrie sin Preotul Marin din satul Vicolenii, ţinutul Fălciului, spre a să catihiza dupre rândueala păzită întru aciasta. Apoi pentru că acest candidat este din ţinutu(l) Fălciului unde cucernicia ta eşti orânduit catihet; de aceea să recomendueşte spre al învăţa mai întâi orânduelele bisericeşti şi apoi învăţăturile catihezaţiei orânduite prin reglement, Despre care dându-i adeverinţă cum că cu vrednicie li-au săvârşit, să se trimită la seminarie spre aş(i) câştiga atestat şi a să hirotonisi dupre forme. Arh. Filaret



Ierodiacon Mel(c)hisedec Prin lucrare Const(antin) Evtimescu

N. 122 1846 maiu 11 A.E.H., F.E.H., dosar 2 / 1846, f.5, Pachet 3, Original. 377.- 1846 mai 28. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Ioan sin preotul Vasilie Ţimboiu din Huşi,

404

pentru o bună pregătire duhovnicească şi eliberarea unei adeverinţe pentru primirea atestatului şi hirotonisire. Sunt trimise spre comercializare 30 exemplare Minee. Direcţia Seminariei Veniamine Cucerniciei sale Iereului Nicolae Roiu, catihetul târgului Huş(i) Departamentul bisericesc prin adresul cu Nº 1003, recomendueşte direcţiei pe candidatul Ioan sin preotul Vasile Ţimboiu, din târgul Huşi, spre a să catihiza dupre orândueala ce să păzeşte întru aciasta. Direcţia deci îl recomendueşte cucerniciei tale spre a urma cu dânsul dupre cum în alte de asăminea întâmplări ţi sau scris pentru ca întorcându-să în Seminarie, să-ş(i) poată scoate cuvenitul atestat spre a să hirotonisi. Tot prin numitul mai sus candidat ţi să trimit şi treizăci ecsemplare Minelnice întregi, câte şase lei ecsemplariul, despre a cărora priimire să triimiţi prin poştă adeverinţă. Arh. Filaret



Ierodiacon Mel(c)hisedec

N. 139 1846 maiu 28 A.E.H., F.E.H., dosar 2 / 1846, f.6, Pachet 3, Original. 378.- 1846 iunie 20. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Constantin Dumbravă din satul Stroeşti pentru catehizare şi eliberarea atestatului în vederea hirotonisirii. Direcţia Seminariei Veniamine Cucerniciei sale Iereului Nicolae Roiu, catihetul târgului Huşul. Departamentul Bisericesc, prin adresul cu Nº 1175, recomendueşte aceştii direcţii pe candidatul Constantin Dumbravă din satul Stroeşti, ţinutul Fălciului, spre a să catihiza dupre rânduiala ce să păzeşte întru aciasta. Direcţia, deci, îl recomendueşte cucerniciei tale spre a urma cu dânsul după cum în alte de asăminea întâmplări ţi s-au scris, pentru ca întorcându-să în seminar să-ş(i) scoată cuvenitul atestat spre a să hirotonisi. Arh. Filaret



Ierodiac(on) Mel(c)hisedec Prin lucrare C(onstantin) Eftimescu

405

Nº 175 1846 iunie 20 A.E.H., F.E.H., dosar 2 / 1846, f.7, Pachet 3, Original. 379.- 1846 iunie 24. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Ioan sin preotul Mihalache din satul Ţifu, ţinutul Fălciului, pentru catehizare şi eliberarea atestatului în vederea hirotonisirii. Direcţia Seminariei Veniamine Cucerniciei sale Iereului Nicolae Roiu, catihet de Huş(i) Departament(ul) bisericesc prin adresul cu Nº 1156 recomendueşte acesştii direcţii pe candidatul Ioan sin Preot Mihalac(h)e din satul Ţifu, ţin(u)t(ul) Fălciului, spre a să catihiza dupre rândueala păzită întru aciasta. Direcţia îl recomendueşte cucern(iciei) tale spre a urma cu dânsul dupre cum în alte de asăminea întâmplări ţi s-au scris, pentru că întorcându-să în Seminarie, să-ş(i) poată scoate atestat spre a să hirotonisi. Arh. Filaret



N. 247 1846 iunie 24 A.E.H., F.E.H., dosar 2 / 1846, f.17, Pachet 3, Original. 380.- 1846 iulie 2. – Raportul conducerii şcolii catihetice din Huşi despre cercetarea duhovnicească a clericilor. Cătră Cinst(ita) Direcţie a Seminariei Veniamine Raport La 20 a trecutei luni Iunie s-au trimis cercetarea d(u)h(o)vnicească de cătră iconom(ul) Teodor. Toţi clericii, atât căsătoriţi, cât şi necăsătoriţi, aflători în shoala biser(icească) din Huşi şi aflându-să vrednici de înpărtăşirea Sf(intelor) Taine; i-am şi împărtăşit la 22 tot a aceşti(i) luni. Pentru care cu supunere aduc la cunoştiinţa Cinst(itei) Direcţii. Nº 3 1846 Iul(ie) 2 A.E.H., F.E.H., dosar 4 / 1846, f. 3, Original.

406

381.- 1846 iulie 21. – Direcţia Seminariei Veniamine recomandă catihetului Nicolae Roiu pe candidatul Constantin Dobrea din satul Hoceni, ţinutul Fălciului, pentru catehizare şi eliberarea atestatului în vederea hirotonisirii. Direcţia Seminariei Veniamine Cucerniciei sale Iereului Nicolai(e) Roiu, catihet de Huşi. Departamentul bisericesc prin adresul cu Nº 1337, recomendueşte aceştii direcţii pe candidatul Constantin Dobrea din satul Hocenii, ţinutul Fălciului, spre a să catihiza dupre rândueala păzită întru aciasta. Direcţia îl recomendueşte cucerniciei tale spre a urma cu dânsul dupre cum alte de asăminea întâmplări ţi s-au scris, pentru ca întorcându-să în Seminarie, să-ş(i) poată scoate atestat spre a să hirotonisi. Arh(imandritul) Filaret



No 245 1846 iulie 21 A.E.H., F.E.H., dosar 2 / 1846, f. 5, Pachet 3, Original. 382.- 1846 iulie 24. – Direcţia Seminariei Veniamine amână examenul de vară pentru iarna următorului an şcolar. Direcţia Seminariei Veniamine Cucerniciei sale Iereului Nicolai(e) Roiu, catihet de Huşi Direcţia primind raportul cucerniciei tale cu Nº 2, prin care arăţi neputinţa de a ţine ecsamenul de vară, ce acum trebuia a să face potrivit instrucţiilor ce ai primit, îţi face cunoscut că potrivit înpregiurărilor arătate va rămâne a să face acest ecsamen în viitoarea iarnă. Arh(imandritul) Filaret No 246 1846 iulie 24 A.E.H., F.E.H., dosar 2 / 1846, f. 8, Pachet 3, Original 383.- 1847 februarie 16. – Sachelarul Nicolaie Roiu, catihetul şcolii catihetice din Huşi, adevereşte examinarea candidatului Ioan Andriuţă din satul Stănileşti. Adiverinţe

407

Candidatul Ioan Andriuţă, din satul Stălineştei, ţin(utul) Fălciului, s-au primit în Shoala bisericească din Huş(i), prin adresul Cin(stitei) Direcţii a Seminariei Veniamine, supt N° 268, din trecuta lună Septemb(rie), şi acum la 15 a curgătoarei luni februarie ecsaminându-să în fiinţa a mai multor persoane cinstite, au răspuns bine la ştiinţele orânduite pentru candidaţi şi anume: din Catihisie, din Istoria Sfântă, din Minelnic, din Aritmetică, din Giografia Sfântă şi Pildele lui Solomon, având totodată sârguinţa şi purtaria sa foarte bună. Drept care i se dă această adiverinţă întărită cu pecetea sho(a)lei. sachelariu(l) Nicolae Roiu catihet ţin(utului) Fălciului N° 6 1847 febr(uarie) 16 A.E.H., F.E.H., dosar 4 / 1846, f. 31, Original, 384.- 1847 februarie 16. – Adeverninţă eliberată de catihetul şcolii catihetice din Huşi pentru candidatul Ioan sân preut Vasilie Ţimboi din Huşi. Copie Adiverinţe Candidatul Ioan sân preut Vasilie Ţimboi din Huşi, s-au priimit în shoala biser(icească) de Huşi, prin adresa Cinst(itei) Derec(ţii) a Seminar(iei) Venie(amine), supt Nº 139, din luna trecută Mai 1846 şi acum la 25 a curgătoarei luni febr(uarie), ecsaminând în fiinţa mai multor persoane cinstite, a răspuns foarte bine la cele orânduite pentru candidat şi anume din Catihis, Istor(ia) Sf(ântă), Minelni, Aritm(etică), Geografia Sf(ântă) şi Pildele lui Solomon, având totodată sârguinţa şi purtaria sa foarte bună. Drept care I să dă această adeverinţă întărită cu pecete(a sholei. Loc pecete

Catihetul

Nº3 1847 febr(uarie) 16 A.E.H., F.E.H., dosar 4 / 1846, f. 25, Copie. 385.- 1848 februarie . – Hotarnica târgului Huşi. Copie după copia hrisovului lui Mihail Grigorie Sturza Vodă pentru hotărniciea moşiei târgului Huşi a obştei locuitorilor şi a sfintei episcopii Huşi, Din anul 1848 Februarie După copia aflată în dosar Nr. 4/922 al Arhivelor Statului.-

408

Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigorie Sturza Vodă Domnul Ţărei Moldovei.După neînvoirile urmate de mai mulţi ani între s(fân)ta episcopie Huşi şi obştea petrecătoare, înnoite până prin reclamaţiile episcopiei, că târgoveţii s-ar fi împins a cuprinde nu numai toată moşia târgului proprietate a sa, dar şi din alte trupuri tot a episcopiei ce sânt unite în acelaş(i) hotar, când din partea locuitorilor statorniciţi pe celelalte trupuri de moşie şi lucrători în zilele de pont că li s-ar îngusta locurile prin întinderea târgoveţilor şi când din partea obştei că ar fi strâmtoraţi de către episcopie şi posesori în locurile ţinute de dânşii ca locuri de târg, şi unii că ar fi tras a lucra în zilele de pont ca locuitorii pe osebit trup numit Plopenii. Întru ce(le) de pe urmă, Departamentu(l) Cârmuitoriu averilor bisericeşti în unire cu episcopia, stăruind a se osebi trupul moşiei târgului pentru a se alege cât sar cuveni din acela, târgoveţilor şi cât episcopiei, şi cât ar fi cuprins din alte trupuri subt nume de moşie lăcuită cu târgul. Înfăţişându-se Domniei Noastre anaforaua Sfatului Cârmuitoriu din 17 Ghenarie 1845, Nr. 109, cu arătarea lămurirei fălceşti date de Departamentul bisericesc în urma măsoriştii făcut(e) la faţa locului şi cu propunere de a se rândui să se hotărască celelalte trupuri de moşie despre cea a târgului, după documenturile ce păstrează episcopia, apoi să se măsoare şi moşia târgului, ca după aceia să se poată deosebi cât ar trebui să se lase proprietăţi din acea moşie pentru singură întrebuinţarea sa, iar pe locuitorii ce în urma catagrafiei trecute s-au strămutat în târg cu scop de a se folosi de dripturile târgoveţilor ţiind şi locuri de hrană, să se întoarcă la urma lor, sau să se lipsească de locurile ce au cuprinse ca locuitori de sat. Domnia Noastră am poruncit sfatului: 1) ca să chibzuiască alegerea persoanelor, care orânduindu-se la faţa locului, să facă aplicaţia acturilor propuse fără vreo turburare; În urmarea căreia orânduindu-se pe dregătoriul ţinutului, un boer ţinutaş, un prezident de judecătorie şi inginerul statului, care persoane întrunindu-se la faţa locului şi după grăniţuirea moşiei târgului pe puterea documentelor despre celelalte trupuri tot a episcopiei, văzându-se târgoveţi(i) îngustaţi din locurile ce din vreme în vreme au fost cuprins(e), pe deoparte au făcut în scris propunere(a) de învoială cu episcopia, şi pe de alta au năzuit la noi cu jalobă, rugându-se că de nu pot rămâne în ceia ce au apucat a stăpâni, să se încuviinţeze propoziţiea de învoială ce în scris au făcut-o către părintele episcopu(l), odată cu aceasta şi iubitorul de Dumnezeu episcop chir Sofronie, prin anaforaua din 28 Aprilie 1847, Nr. 106, au adus la cunoştinţa Domniei Noastre atât propoziţia obştei acelui târg, cât şi acelea către care episcopia se poate îndupleca. Această anafora prin departamentul averilor mănăstireşti, am recomandisit-o sfatului extraordinar ca să aibă în vederea cererea târgoveţilor, precum şi punerea la cale propusă de părintele episcop, asemene(a) şi pentru târgoveţii din mahalaua Plopeni care vor rămâne precum au şi fost neîndatoriţi la la lucrul proprietăţii, de vreme ce nu li se dau nici locuri de hrană, sfatul deci, după luarea aminte ce au făcut asupra împrejurărilor descrise, în anaforaua părintelui episcop, chibzuind şi acele(a) ce el au mai găsit cu cale prin anaforaua sa din 3 Mai 1847, Nr. 907.-

409

Ne au adus la cunoştinţă, că spre a se întregi lucrarea propusă, urmează neapărat ca ei să aibă aplicaţia la starea locului, mai ales că şi harta topograficească şi închipuirile de învoieli nu le-au avut în vedere, spre care sfârşit este de socotinţă ca să comandarisească pe dumnealor vornicul Vasile Beldiman şi directorul Departamentului averilor bisericeşti, care luând în vedere pomenita anafora a părintelui să lucreze le faţa locului cele de cuviinţă întru desăvârşita liniştire a târgoveţilor pe temeiurile propuse; Asupra acestei anaforale a sfatului urmând rezoluţia noastră: „Se încuviinţează orânduirea numiţilor boeri, care împuterniciţi cu cartea domniei mele vor merge la faţa locului şi în înţelegere cu părintele episcopu(l), să facă pe pământ aplicaţia celor cuprinse în această anafora, mai chibzuim şi împrejurările de la faţa locului spre statornică şi desăvârşită punere la cale, după care se va înstări prin două hrisoave urmarea pe viitoarime din partea ambelor părţi”. - Potrivit cu care însărcinaţii boeri mergând la faţa locului, prin anaforaua din 16 a lunei Maiu din 1847, subt Nr. 1125, ne-au adus la cunoştinţă că la 9 a celeiaşi luni, întrunindu-se la târgul Huşii, prin isprăvniciaţi(i) ţinutului şi eforia orăşenească, au făcut chemarea boerilor, neguţătorilor şi întregii obşti, ca să adune la eforie, şi găsind mai întâi de trebuinţă a cerceta graniţele prin care ţitata anafora a sfatului povăţuieşte a statornici deosebirea acelui imaş de acele până la care târgoveţii fac cerere a li se lăsa, spre a chibzui zisa încheere a sfatului cu împrejurările de la faţa locului; au mers cu toţii la câmp şi înconjurând toată întinderea târgului şi a locului de imaş, a doua zi la 10 Maiu, s-au adunat în presudsfia eforiei, unde pe prinţipiile pomenitei anaforale, au intrat a desbatarisi statornicirea învoitoarei depărţiri a acestului loc, şi a celorlalte împrejurări cuprinse în anafora, şi având în vedere atât cererile obştiei cât şi acele către care părintele episcopul întru desăvârşita cunoştinţă a împrejurărilor locale întru împotrivire şi cu driturile proprietăţi s-au înduplecat a să primi şi a să învoi, au încheiat jurnalul în următoarea coprindere: 1.- Hotarul imaşului să se înceapă din colţul viilor ce sânt în dealul Dricului despre răsărit şi din marginea moşiei Epurenii, în prevalul dealului din sus a văii Reci şi de acolo la vale tot spre răsărit peste pârâul Răcei, şi tot alături cu hotarul Epurenilor la deal pe podiş şi la vale până în matca văei lui Ivan, şi acolo în jos tot matca Văei lui Ivan până în dreptul locului unde se numeşte Odaia domniei sale banului Gheorghe Tulbure, în dreptul căreia Odăi întâmplându-se a fi şi fireasca movilă, să se puie stâlp de piatră în mijlocul movilei, şi de acolo peste pârâul Drăslăvăţului de p(r)in jos de iazul nou, drept la deal linia dreaptă în zarea Volosenilor, unde şi acea să se pună piatra şi să se ridice movilă, şi de acolo tot zarea în sus spre apus până în vii unde să se pue piatră, şi de acolo alăturea cu gardul vielor până la rohatca ce este la drumul Cârligaţilor lângă viea răposatului spătar Grigorie Rizu, unde va urma (a) se pune piatră şi a se ridica movilă şi de acolo tot periferia eforiei alăturea cu gardul viilor peste pârâul Drăslăvăţului până la rohatca de la fundul Broştenilor, unde iarăşi se va pune piatră şi se va ridica movilă şi de acolo tot periferia eforiei până la rohatca viei lui Petre Pietrarul de la drumul Lohanului, ci este din sus de nişte movile unde asemenia se va pune piatră şi se va ridica movilă, şi tot înainte periferia eforiei până la o altă rohatcă din valea Şarei, unde şi acolo se va aşeza piatră şi movilă, şi tot periferia eforiei până la altă rohatca din valea Turbatei de la podul ce trece pârâul la satul Corni-Unguri, unde se va

410

aşeza iarăşi piatră şi movilă, şi de acolo coasta dealului Dricului pe lângă gardurile viilor până în colţul despre răsărit de unde s-au început hotarul; Iar adevăratul loc de vatră a târgului se va cunoaşte despre Broşteni şi Corni în linia pietrelor statornicite de comisia de la 16 April anul curgător, şi despre celelalte părţi în întinderea periferică eforiei. II.- Cu asemenia chip săvârşindu-se stăpânirea imaşului şi a vetrei târgului, dritul, proprietăţii a sfintei episcopii ce are asupra acestui târg, nu se va cunoaşte vătămat cu învoirea trecerei vitelor târgoveţilor pe moşia Broşteni şi Corni, atât pe cât le este întinderea, după semnele hotărâte şi stâlpite în periferia eforiei; Bine înţelegându-se că toţi locuitorii statorniciţi pe toată întinderea vetrei târgului mărginită astăzi, sunt supuşi dărilor întocmai după hrisoavele ce păstrează episcopia în ceia ce privesc dările târgoveţilor către proprietate. Iară lăcuitorii statorniciţi în mahalalele Broşteni, Corni şi Cotroceni şi care vin înlăuntrul periferiei eforiei, pe siliştele Cornii şi Broşteni, acei carii şi mai înainte au lucrat zilele bo(i)erescului deasemenea şi pe viitorime, vor fi supuşi a-şi lucra bo(i)erescul, dăruindu-li-se şi locurile de hrană de către proprietar întocmai după hotărârea ponturilor; Iară casele cu aşezările boereşti ce vor fi pe aceste silişti a Cornilor şi a Broştenilor nu vor fi supuse nici întru o vreme la aseminia îndatoriri plătind numai către proprietar singur numai plata bezmenului, potrivit înscrisurilor de embatic ce vor fi păstrând sau li se vor da pe viitorime de către sfânta episcopie.III.- Socotindu-se cu neputinţă a fi, ca vitele locuitorilor din Broşteni, Cotroceni şi Cornii, în porneala lor la pădure pe la imaşurile lor din Lohan şi Drislăvăţu sau printre vii care urmează a fi într-o vreme, cu a târgoveţilor, precum şi la ridicarea pâinilor de prin ţarini, cari au a trece cu carele lor peste toată întinderea imaşului târgului, să se scape prin amestecare, la răsleţirea lor nu pot fi închise, nici jefuite de către nimene(a); Asemenia fiind că şi unii dintre târgoveţi au vii, saduri şi curături pe aceste moşii, pentru care îşi dau proprieta legiuita dijmă, în vremea lucrului şi a mergerii lor acolo, nu vor fi nici a lor vite închise, globite sau jefuite de către cineva şi chiar de s-ar scăpa pe imaşul Lohanului.IV.- Pe imaşul îngrădit cu stâlpirea, târgoveţii nu pot fi slobozi de acum înainte nici într-un chip, a face sămănături, a ţine fâneţe, a păşuna vite de negoţ şi a face pe el nici un feliu de altă întrebuinţare de speculaţie, că îşi vor păşuna numai vite(le) ce vor avea şi îşi vor ţine pentru singura casnica lor trebuinţă, fiind îndatoriţi cu nestrămutată priveghere şi tocmi păzitori la vite de ori ce soi, spre a nu face şi spre a nu pricinui cea mai mică stricăciune în pădurile episcopiei, în vii, în livezi, grădini, ţarini şi altele de asemenea, fiind slobodă şi episcopia a-şi păşuna împreună pe acest imaş, vitele acele numai ce va ave(a) în ograda episcopiei pentru trebuinţa casei; Pentru care cu deopotrivă măsură este oprită şi sfânta episcopie a nu-şi pute(a) face pe acest imaş casa pentru vite, sau a învoi vite streine supt nici un cuvânt, nici spre păşunare, pentru tăere la salhanale, păzindu-se cu nestrămutare îndatoririle aceste nejingnite de către amândouă părţile. V.-Fiind că adetiul de la învoirea vitelor ce vin de vânzare şi se taie pe la căsăpii, precum şi plata imaşului poçtei (poştei – N.A.) ce se va ţine pe acest imaş al târgului, urmează a se lua de către dumnealui posesorul în curgerea anilor posesiei sale, spre nejignirea contractului care se împlineşte la 1852 Aprilie 23, şi de acolo

411

înainte pe viitorime şi în veci acest venit, rămâne afieorosit din partea sfintei episcopii spre ajutor în ţinerea cişmelelor din acest oraş, şi târgoveţii împotriva acestei de binefaceri însuşi ei de a lor bună voie părăsesc celălalt loc pe care l-au stăpânit până acum, adică acel ce este din matca Văei lui Ivan şi spre răsărit până în moşia Pogăneşti, a generalului Pezane (Pizani – N.A.), rămâind a fi întrebuinţat în folosul episcopiei, şi tot odată ca să nu rămână nici posesorului vre(o) un cuvânt de bănuială s-au învoit târgoveţii cu dumnealui vremelniceşte ca să dee locurilor lor ce le au de arat din valea Recei la deal pe lângă hotarul Epurenilor până în valea lui Ivan, pe patru ani începători de la 23 aprilie 1848; Iară de la împlinirea acestor ani să nu fie îndreptate nici proprietara, nici posesorul a mai pretenda o falce măcar din grăniţuirea descrisă mai sus.VI.- Driptul sfintei episcopii, precum mai înainte asemine(a) şi pe viitorime, îl va păstra pentru totdeauna nejignit, dând episcopia locuri de lăcuinţă ca şi până acuma, atât din locul cunoscut până astăzi subt nume de vatră şi loc a târgului, precum şi din partea de Plopeni, dată acum şi lipită către târg, cu deopotrivă drituri în cuprinderea hrisoavelor cu aceasta însă: ca locurile de casă ce ar da să fie în proporţia trebuinţei unui oraş alături cu celelalte lăcuinţi a târgului, nu cu mai mare întindere decât douăzeci stânjeni domneşti latul şi douăzeci stânjeni domneşti lungul, şi nici cum în depărtare unul de altul. VII.- Morile aflătoare astăzi în fiinţă, atât cele pe apă cât şi acele de cai, rămân statornice şi nezăgnite, păstrându-şi însă episcopia dreptate a-şi înfiinţa asemine(a) mori dacă va ave(a) trebuinţă, sau şi de a pute(a) învoi ori căruia în viitorime; Iar când asemenia mori de apă s-ar dovedi prin cercetare, că ar aduce zăguire şi zăhăire, imaşului şi locuinţelor târgoveţilor, atuncea nici cum nu va fi (i)ertat(ă) asemenia înfiinţare de mori, aplicându-se aceasta în toată vremea şi pentru ezăturile grădinilor care se lasă cu nestrămutare pentru trebuinţele casei sfintei episcopii în întindere de opt fălci numai.Acest jurnal, precum au încredinţat pomeniţii boieri, alcătuindu-să după destulă desbatere cu ştirea obştiei, dumnealor s-au sârguit şi au întrebuinţat toată stăruinţa, pe deoparte către părintele episcopu(l), de au îngăduit acele câte sau adaos peste chiar cuprinderea anaforalei sale în folosul târgoveţilor, iar pe de alta către aceşti din urmă a nu se arăta nemulţumitori pentru cele hărăzite prin buna noastră voinţă, părintele episcopu(l) s-au primit şi l-au iscălit, deasemenea şi cinci din boerii acestui târg, iară ceilalţi cerând a li se mai face şi alte adăogiri, şi anume la pontul 1, să nu se îmbunătăţească pietrele în linia statornicită de comisie, vrând ca să dovedească că lucrarea aceştia ar fi lovită şi desfiinţată prin rezoluţia aceasta pusă pe jalba lor, dar apoi fiind că această stâlpire a comisiei s-au făcut pe puterea documentală a hotarnicelor episcopiei, ea nu poate decât a rămâne statornică în ceia ce priveşte mahalalele, Corni, Cotrocenii şi Broştenii, pentru că celelalte plase cu păşirea peste cercul periferiei stâlpite şi brăzduite de comisie, s-au mărit în întinderea imaşului prin lucrarea din urmă. La pontul al 3 ca să li se dea dreptate a merge cu vitele la păşunat peste imaşul arătat în toată întinderea Lohanului, pe care este cea mai însemnată parte de pădure, şi care ar urma a să strica odrasla ei; Şi la pontul al V că pe lângă adetiul de la învoirea vitelor ce vin spre vânzare de se ta(i)e la căsăpii şi imaşul poçtei, ce li se dea nemărginit şi oricare alt venit sau havaet, vrând cu aceasta a trage şi mortasipiea legiută sfintei episcopii după hrisoave, şi

412

care se primeşte din cuprinsul târgului la zilele de târg, iar nici cum de pe imaş, nau voit a iscăli jurnalul, cu care atuncea lucrarea s-ar fi desăvârşit statornicindu-se şi peste hotare şi ridicându-se movili pe locurile însemnate. Dumnealor rânduiţii bo(i)eri, au adaos că după lucrările comisiei ce au grăniţuit locul târgului despre celelalte trupuri tot a episcopiei întinderea moşiei târgului nu este decât una mie unsprezece fălci, din care după aşezământ, episcopia ar avea neurnită dreptate al lua o întreagă a treia parte în folosul ei, iară prin mijlocirea învoelei aceştia, se dă târgoveţilor suma întreagă şi încă cu prisosinţă precum anume după măsorişte geometrului căminarul Ioan Fucs, pre care se arată; adecă: Trei sute două zeci şi nouă fălci ce cuprinde vatra târgului şi nouă sute nouă zeci şi opt fălci ce cuprind imaşul după grăniţuirea arătată la pontul I, şi în privire că chiar peste încuviinţata de noi de noi propoziţie a părintelui episcopu(l), cuprinsă în anaforaua sfatului prin lucrarea chibzuită la faţa locului sau făcut mai multe adăogiri în folosul târgoveţilor, n-au putut şi nici n-au socotit să le fi (i)ertat ca să încuviinţeze şi aceste cereri a târgoveţilor, dar nu mai puţin şi părintele episcopu(l) nu s-au unit luând în băgare de seamă, nu numai că întinderea Lohanului este peste două mii fălci în care de li sar da dreptate a merge cu vitele, ar fi o lovitură nepilduită în dreptăţile proprietăţii, dar apoi când cea mai mare parte din acest loc este îmbrăcată cu pădure care s-ar şi strica cu desăvârşire , păşunându-se cu vite şi lăsându-să fără nici o apărare. De aceia Dumnealor boerii, găsind că prin statornicirea punerii la cale cuprinsă în jurnal, târgoveţii nu au vreun cuvânt a mai rămâne nemulţumiţi şi având în vedere că pe lângă altele li se lasă şi o întindere de imaş, mai mult decât chiar la târguri de cele mai mari decât Huşul, precum de pildă la Botoşani, la Roman şi altele.- Domnia noastră, la 17 a trecutei luni Maiu, am însemnnat asupra acelei anaforale următoare rezoluţie: „În privie că lucrarea făcută de boeri rânduiţi la faţa locului şi iscăliţi în acea anafora, se cunoaşte a fi în privinţa târgului Huşi, lăsând spre întrebuinţare de păşune o întindere de imaş în neasemănare cu imaşurile altor mai mari târguri din prinţipat, în privire că cu aceste s-au luat şi din dreptul moşii a episcopiei locuri asupra cărora târgoveţii nu au nici o dreptate, şi în privire că boeri(i) rânduiţi au lăsat în folosul târgului număr însemnătoriu de fălci peste cele însemnate de comisie după buna voinţă şi a părintelui episcopu(l). Apoi neunirea unora fiind fără temei şi împotriva bunei cuviinţi; Să întăreşte jurnalul încheiat de părintele episcopu(l) dinpreună cu boerii rânduiţi, după care vor merge dumnealor la faţa locului şi vor statornici cu semne hotare încongiurarea acestui loc, iar mărturiea hotarnică a dumilorsale se va întări cu două hrisoave, din care unul va sta la episcopie, iar cel al doilea la eforie târgului”. În urmarea acesteia dar Dumnealor rânduiţi(i) boeri mergând de iznoavă la târgul Huşi, rezultatul lucrărei aceştia l-au împărtăşit sfatului ocârmuitor, de către carele prin anaforaua subt. Nr. 1266, din 17 iunie 1848, ni s-au adus la cunoştinţă că întinderea locului arătat prin jurnalul pomenit şi anaforaua rânduiţilor boeri sau grăniţuit şi s-au stâlpit cu pietre hotare şi movile în următoarea cuprindere; Începându-se hotarul imaşului din colţul viilor ce sânt în dealul Dricului despre răsărit şi din marginea moşiei Epureni în pravăţul văiei Reci, s-au pus stâlp de piatră deasupra văei în pisc şi s-au făcut movilă; Şi de acolo la vale spre răsărit peste pârâul Rece(a) tot alăturea cu hotarul Epurenilor la deal pe podiş şi la vale în matca văei lui Ivan, unde iarăşi s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă peste matca

413

pârâului; de acolo în gios tot matca văei lui Ivan până în Gura Văei, drept locul menit că au fost odaiea dumisale Banului Gheorghe Tulbure, unde întâmplându-se a fi o firească movilă, s-au pus în vârful acelei movili două pietre, una îndreptată în linia văei lui Ivan în sus; şi alta spre zarea Volosenilor, unde altă movilă nu s-au mai făcut; de acolo în direcţiea acestei pietre pe din gios de ezătura iazului nou peste pârâul Rece linie dreaptă la deal în zarea Volosenilor, unde deasupra pe podiş între beşicuţă s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo linie dreaptă spre asfinţit în zarea dealului Hulturu, în colţul vielor într-un pisc, între viile numite a lui Pară, Vasile Butuc şi Anton Chiriac, s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo drept la vale pe lângă gardul viilor şi în sus tot pe lângă gardurile viilor în întinderea periferiei eforiei, în drumul Cârligaţilor la rohatca ce este acolo alăturea cu viea numită a spătarului Rizu, din jos de drum s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă de acolo tot în sus şi tot pe lângă gardurile viilor periferia până drept rohatca de la fundul Broşenilor, şi apoi spre miază noapte peste râpa pârâului Drislaveţu, alăturea cu bordeiul rohatcei s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo tot periferia eforiei drept la rohatca de la viea lui Petre Pietrarul în drumul mare a Lohanului, ce este pe din sus de nişte movile, şi din sus de bordeiul rohatcei s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă şi tot periferiea eforiei peste valea şi pârâul Şara la altă rohatcă în valea Turbatei, la podul ce trece peste pârâul la satul Cornii-Ungurei, în capul podului despre Cotroceni, şi într-un pisc s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; şi de acolo tot periferia eforiei alăturea cu gardurile viilor de la Dric pe coastă până în colţul despre răsărit a viilor de unde sau început hotarul. Către care sfatul au adaos a ne aduce la ştiinţă, că după lucrările prescrise nu rămâne îndoială că ţiderile făcute de episcopie în privinţa târgoveţilor cu prisosinţă peste moşia târgului sânt favoritoare pentru dânşii, şi că nemulţumirile unora din orăşeni, nu se pot privi decât ca o apucătură de nepriinţe la statornicirea unui lucru obştesc ce interesează pe întreaga obştea acelui târg, şi prin urmare de vreme ce lucrarea se întemeiază pe prinţipiul unei înlesniri obşteşti; Sfatul mijloceşte să încuviinţăm slobozirea domneştilor hrisoave întăritoare acestei lucrări. Deci domnia noastră luând în băgare de seamă că statornicirea acestei puneri la cale este în folosul întregii obşti şi povăţuiţi de priincioasele cugetări către supuşi oblăduirei noastre: Prin acest domnesc hrisov întărim a să păzi statornic pe totdeauna punerea la cale cuprinsă în jurnalul încheiat la faţa locului de rânduiţii boeri în unire cu părintele episcop de Huşi, a căreia cuprindere este arătată mai sus în anaforaua domniilor sale, vornicului Vasile Beldiman şi postelnicului Costache Burghelea, atât în privirea deosebirei locului de imaş cu vatra târgului după grăniţuirea şi stâlpirea făcută tot de Dumnealor la faţa locului, cât şi pentru lăcuitorii morii câţi au a se cunoaşte statorniciţi ca târgoveţi până în liniile arătate prin hotarnica pomenită mai sus, nu mai puţin şi celelalte condiţii cuprinse în acelaş jurnal, cu osăbire numai întru cât se atinge de îndrituirea posesorului a lua adetiul de la învoirea vitelor ce vin de vânzare şi se taie pe la căsăpii pe vremea contractului său; Şi pentru locul ce cu învoială l-au fost dat târgoveţii pe patru ani de la 1848, april(ie) până la 1852 april(ie), iarăşi posesorului spre nejignirea contractului de posesie, arătată la pontul al V a jurnalului, pentru că amândouă aceste cazuri s-au obărât prin desfiinţarea contractului acelui posesor şi darea târgului cu moşiile în posesie de la 23 Aprilie

414

1848, către alţii, cu condiţia de a se urma după punerea la le statornicită de comisie fără a se putea folosi nici de adeiul vitelor, nici de locul ce l-au fost dat târgoveţii cu învoială celuialalt posesor. Pentru care spre a nu naşte nici după vreme vreo înţelegere, sau dat două deopotrivă domneşti hrisoave, din care unul se va păstra de eforia acelui oraş, iară altul la sfânta episcopie, amândouă întărite cu a noastră Domnească iscălitură şi Peceti. Datu-sau în Iaşi, Scaunul Domniei 1848, luna Fevruarie în zile. În al XIV an al Domniei noastre la Moldova. Mihaul Sturza L(ocul) P(eceţii) Notă: Documentul este preluat din Cazierul imobilului grajdului de la Dric proprietatea oraşului Huşi, aflat în Arhiva primăriei Municipiului Huşi (Dosarul nr. 29) 386.- 1849 martie 28. – Candidatul Ioan Bedriag din satul Duda, ţinutul Fălciu, este trimis spre învăţare la catihetul din Huşi, pentru a fi examinat la Seminaria din Iaşi în vederea primiriii atestatului necesar hirotonisirii ca preot. Comitetul îngrijitoru învăţăturelor preoţeşti Cătră catihetul ţin(utului) Fălciu Candidatul Ioan Bedriag, ci este cerut a să hirotonisi preot la biserica din satul Duda, ţin(utul) Fălciu, dupre cum să vede din adresul Departamentului bisericesc, cătră Vistierie cu No 921; Comitetul pentru a nu-ş(i) pierde vremea îl trimite cucerniciei tale spre al învăţa ştiinţele orânduite pentru candidat, după săvârşirea cărora îl vei trimite la Seminarie, spre a să eczamina şi a i să da atestatul cuvenit spre hirotonie. Arh(imandritul) Filaret Gavriil Scriban

Eu Scriban Ierom(ona)h

Isaia

N. 54 1849 Martie 28 A.E.H., F.E.H., dosar 10 / 1849, f. 34, Pachet 3, Original. 387.- 1849 iunie 5. – Candidatul Iordache Oprişan din satul Bozia, ţinutul Fălciu, este trimis spre catehizare la catihetul din Huşi, pentru a primi atestatul necesar hirotonisirii ca preot. Comitetul îngrijitoriu învăţăturile preoţeşti Cătră catihetul ţinutului Fălciu

415

În urmaria dezlegării Departamentului bisericersc cu No 1524, comitetul trimite cucerniciei tale pe candidatul Iordac(h)e Oprişan, din satul Bozia, ţinutul Fălciu, spre al catihiza dupe rândueala păzită întru aceasta, după care îl vei trimite cu adeverinţă la Seminarie, spre a să ecsamena şi a i să da atestatul cuvenit spre hirotonie. Arh(imandritul) Filaret

N. Scriban Ierom(ona)h

Isaia

No 75 1849 Iunie 5 A.E.H., F.E.H., dosar 10 / 1849, f. 40, Pachet 3, Original. 388.- 1850 martie 27. – Eforia târgului Huşi aduce la cunoştinţa Departamentului Lucrărilor Publice construcţia ilegală a unei mori de cai de către spătarul Neculai Cocri, în mahalaua Broşteni a târgului Huşi. Cătră cinstitul dipartament a lucrărilor publice Eforia târgului Huşăii Raport Prin raportul cfărtalnicului ceastii albastri s-au luat ştiinţă că dumi(sale) spat(arul) Neculai Cocrii cu di la săni învoiri, fără a faci cunoscut efori(e)i, au pus în lucrari aş(i) faci o moară di cai di lemnu şi o acoperi cu şindilă în ograda casălor dumi(sale), cari să află în margin(e)a mahalalei Broştenii dispre vii. Pi de o parte prin poliţăi s-au scris a să opri asăminea lucrari, iar pi di alta întru asăminea cu onor să aduci la ştiinţă dipartamentului, rugându-să a ave(a) dezlegari di urmari. Dobrea

Tudurac(h)i Giurcăne(a)n(u) Săcretar

No 168 1850 mart(ie) 27 zili D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 1, Original. 389.- 1850 martie 27. – Eforia târgului Huşi solicită învoirea Departamentului Lucrărilor Publice pentru construirea de binale cu pivniţe şi beciuri din piatră, conform noului aşezământ.

416

Cătră cinstitul dipartament a lucrărilor publice Eforia târgului Huşăii Raport La binalili ci unii a li faci din nou după aşăzământ, ceri a li să învoi a-ş(i) faci pi supt ace(a) bina pivniţă de piatră sau beci. De aceia eforia aduci la ştiinţă cinstitului dipartament, rugându-să a ave(a) dezlegari di urmari şi întru asăminea lucrari să păzască.

Dobrea

Tudurac(h)i Giurcăne(a)n(u) Săcretar

No 169 1850 mart(ie) 27 zili Rezoluţie: Secţia III Se încuviinţ(e)ază a se face pivniţi, nici cum hrube neboltite şi pivniţele boltite numai de piatră iar nu de cărămidă. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 4, Original. 390.- 1850 . – Eforia târgului Huşi solicită învoirea Departamentului Lucrărilor Publice pentru construirea unei mori de către ierodiaconul Ţimboiu din mahalaua Plopeni a târgului Huşi. Cătră cinstitul dipartament a lucrărilor publice Eforia târgului Huşăii Raport Un (i)erodiaconu Ţimboiu din măhălaoa Plopenii, prin jalobă ceri a i să învoi facirea a o moară di cai în ograda casăi sali lângă un părău, în pământ pi furci, fără păreţi şi acoperită cu şindilă. De aceia cu onoru să aduci la ştiinţa cinstitului dipartamenta ave(a) dizlegari, şi întru aceasta di a să poati da voi(e) sau nu. Dobrea

Tudurac(h)i Giurcăne(a)n(u) Săcretar

No 170

417

1850 Rezoluţie: Să se răspundă potrivit rezoluţiei pi asăminea raport pentru moara lui Cocri cu deosăbire că aceasta fiind în pământ şi fără pereţi nu are nevoie a fi de zid. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 6, Original. 390 bis.- 1850 iunie 5. – Jalba Mariei, văduva răposatului Neculai Iancu, pentru repararea acoperământului unei binale din Huşi. Cinstitului Departament a lucrărilor publice Văduva Maria soţia răpos(atului) Neculai Iancu din târgul Huşii Jalobă Pot a zăci că c(h)iar în capătul unii din uliţele pomenitului târg Huşii, am şi eu o bina, a căria urzire de material este pi vălătuci şi acoperită cu stuh, din c(h)iria căria îmi sc(h)ivarisăscu atât zâlnica me(a) hrană, cât şi a doi mici orfani, neavând nici cum altă iconomia, însă acum în primăvara de faţă vroind a face puţin meremet acoperământului, dar din protivă că m-am văzut oprită de eforie, cu zăcire că pisti câtăva vremi î-m(i) vor da şi acoperământul gios. Apoi spre a nu rămâne de istov săracă şi binaoa în o mai rea stare, întru tot supusă năzuiescu la milostivirea celui Depart(ament) cu rugăminte ca să să milostiv(e)ască, pe o parte a porunci locului cuvenit învoirea me(a) cu facere(a) puţinului meremet, iar pe alta am(i) încuviinţa un termen măcar de 10 ani, când mă îndatorescu al face din nou după planul dat aici. 1850 iunie5 Maria, soţia răp(osatului) N. Iancu D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 9, Original. 391.- 1850 iunie 18. – Rezoluţia Departamentului Lucrărilor Publice privitoare la suplica văduvei Maria, soţia lui Neculai Iancu din Huşi, trimisă eforiei târgului Huşi. Secţia IIIa Iunii(e) 18

N° 3281

1850

Cătră Eforia t(ârgului) Huşi

418

Văduva Mara, soţia răposatului Neculai Iancu, prin jalba ce au dat acestui Departament, s-au tânguit că având în capătul unei(a) din uliţele târgului Huşii o bina de vălătuci şi acoperită cu stuh, ar fi vrut a face oarecare reparaţii acoperământului, de la care lucrare s-ar fi oprit de cătră acea Eforie, în urmarea căreia i să scrie că dacă jăluitoarea se primeşte a acoperi binaoa sa cu scânduri, şi acea bina nu se cere a se desfiinţa pentru lărgimea uliţei şi nici este în piaţă, apoi Eforia poate ai încuviinţa acoperământ de scânduri. Cât ce (...) pentru termenul de 10 ani cerere spre a desfiinţa pomenita bina şi a şi-o faci după plan şi regulile statornicite, aceasta să lasă în buna c(h)ibzuinţă a eforiei. Aceasta va sluji de dizlegare acei efori(e)i şi pentru alte asemene(a) binale ce se află aflătoare în mahalale, bineînţelegându-se că nu şi la intrările de căpetenie a oraşului. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 10-10v, Concept. 392.- 1851 . – Toader Neculau solicită ridicarea a trei dugheniţe cu coloane din piatră pe uliţa Blănăriei din Huşi. Cătră cinstitul Dipartament a lucrărilor pubilce Toadir Neculau Jalbă În acest târgu Huşăii, având nişti dug(h)eniţi în uliţa ce mergi spre Sf(ântul) Demitrie şi fiind învec(h)ite, acum vroescu a li dărâma şi în locul lor a-mi rădica alti dug(h)eniţi di piatră şi cărămidă şi a li acoperi cu oali, şi fiind că uliţa în acel locu esti largă di şasă stânjini din colon în colon. Apoi a nu să strica linia alăturată c(h)iar şi di niţinerei di anul trecut, şi fiind că şi în uliţa Blănăriei di cătră Dipartamentul din lăuntru au voi(e) a-ş(i) face asăminea coloane, cuprins prin poronca Dipartamentului din lăuntru din anul 1847, No, 9398, apoi şi eu întru tot supus şi plecat rogu pi cinstitul dipartament a mi să slobozi voi(e) şi mie di a-mi ridicaaceli dug(h)eniţi cu coloane di piatră ce vine în linia celorlanti dug(h)eni, niaducând nici o strâmtoari sau jăluire uliţii, făcânduli întocmai după instrucţiile slobozite în asăminea. 1851 D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 11,Original, Prin rezoluţie se de acceptul favorabil al Departamentului. 393.- 1851 mai 17 . – Spiţerul Andre von Alth din târgul Huşi se plânge de neglijenţa slugerului Ule, prin care i-a pus în primejdie casele, averea şi spiţeria. Cinst(tului) Departament (al) Trebilor Publice Spiţăr(ul) târgului Huş(i) Jalob(ă)

419

Lângă casele mele ce se află în târgul Huşi, alăture am mahalagiu pe d(umnealui) sluger(ul) Ule, care făcând un grajd alăture(a) cu gardu(l) caselor mele l-au şi acoperit cu stuh, pentru care îndat(ă) am şi făcut arătare efori(e)i târgului Huş(i), precum şi is(prăvniciei) ţănut(ului) Fălci(u), cu două jalobe m-am tânguit şi n-au făcut nici o lucrare, şi în urmă la vreo trei luni s-au şi aprins u acel grajdu, şi arzând am fost şi eu, atât cu acareturile mele, cât şi cu toată avere(a) me(a), înpreună cu spiţărie în primejdie. Şi nimic alta decât o minune Dumnezăiască au fost de am scăpat, căci la copaci(i) ce era(u) pe mijloc au ars precum sânt de faţ(ă) şi astăz(i) pârlit. Şi în urmă s-au cercetat şi s-au descoperit că acel foc au fost din ne(î)griiji(rea) d(umnealui) sluger(ului) Ule şi a copiilor d(umisale) că au scăpat ţigara de s-au iscat foc, şi fiind aproape privim şi acum mai totdeauna că nici o îngrijire s-au paze nu este, şi acei copii nu contenescu cu ţigările şi nu sânt stăpâniţ(i) de părinţ(i) şi eu mă aflu în tot ceasu(l) îngrijit de o întâmplătoare primejdii(e). Pentru care rog Cinst(itul) Departament să binevoiască a pune la cale siguranţie acareturilor şi averii meli cum va socoti. Andrei fon Alth 1851 mai 17 D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 13,Original, Prin rezoluţie se de acceptul favorabil al Departamentului. 394.- 1851 iunie 14. – Isprăvnicia ţinutului Fălciu răspunde Departamentului Lucrărilor Publice în pricina dintre spiţerul Andrii von Alt şi slugerul Costache Ule. Cinstitului Dipartament al lucrărilor publice Isprăvnicia ţinutului Fălciu Raport Potrivit ofiţăi cinstitului dipartament din 24 mai trecut, N° 2323, săcţiu 3 a, urmată după jaluba D(umnealui) spiţăriului Andrii fon45Alt, arătătoari că d(umnealui) sluger(ul) Costac(h)i Ule, făcând un grajdiu c(h)iar alăture(a) cu gardul încungiurătoriu casălor d(umnealui) spiţăriului, l-ar fi acoperit cu stuh. Scriindu-să poliţii târgului ca prin înţălegeri cu sfatul orăşănescu să cercetezi. Şi fiind aşa precum precum d(umnealui) spiţăru(l) să jălueşti să disfiinţăzi acel grajdu, după cari acum s-au primit adresa sfatului orăşănescu suptu N° 487, înştiinţătoari că cu mergire(a) unuia din cilinurili sali, înpreună cu poliţmaistru(l) la faţa locului, au găsât niadivărată arătare(a) d(umnealui) Alt, pentru că nici un grajdiu a d(umnealui) slugeriului Ule nu s-au găsit acoperit cu stuh. Dispri cari să aduci la ştiinţă.

45

von

420

N. Catargi



N° 3573 1851 Iunii 14 D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 15, Original. 395.- 1851 octombrie 29. – Sfatul orăşenesc din Huşi trimite Departamentului Lucrărilor Publice lista cu binalele construite în cursul anului 1851. Cinstitului Dipartament a lucrărilor publice Sfatul orăşănesc din Huşi Raport Spre îndeplinire(a) ofiţi(e)i Cinst(itului) Depart(ament), din 22 a curgătoarii luni octomv(rie), No 5753, făcându-să listă de binalili ce în curgire(a) acestui an 851 au rădicat deosăbiţii lucr(ători) din acest târg, cu lămurire pe ce uliţă, huidiţă sau mahalali sânt clădite, şi numai cu un sângur rând, cu acoperăminte de şăndilă şi oali; şi arătari de numire(a) proprietarilor lor. Pe care listă în alăturare pe lângă aceasta cu supuniri să pristavlisăşti Cinst(itului) Departament.

Tutovan

Pavel Neculau

Cosd. C(h)inezu

N° 877 1851 Oct(ombrie) 29 D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 26, Original. 396.- 1851 octombrie 29. – Lista cu binalele construite în cursul anului 1851 în târgul Huşi. N° Binalelor No 1 1 1

Listă Di toati binalili înfiinţati în acest târg din nou pi anul următori 1851 şi a cui anumi sânt acesti binali şi cu ce materiali sunt lucrati. Arătare anume Enac(h)i Aftanasău. O casă făcută întocmai după enstrucţiile primite în asămine(a) predemet în uliţa Târgului Făinei, numai cu un rând, şândilă. Ioan Geţu. Asăminea casă cu un rând iarăş(i), făcută după enstrucţii cu şândilă tot în uliţa Târgului Făinei. (...) Altăr Lanăr. Asăminea după enstrucţăi tot în Târg(ul) Făinei cu şindilă.

421

1 1 1 2

8

Onofrei G(h)eorg(h)iu. O casă în uliţa Olăriei, di piatră şi cărămidă, acoperită cu şindilă, cu un rând. Neculai Codrianu. O casă în uliţa ce mergi la cişmeaoa vec(h)i din faţa episcopiei, di piatră şi cărămidă, cu un rând, acoperită cu oali. Dumi(sale) Neculai Clima. O casă în mahalaoa Sf(inţii) Voievozi, cu un rând, di piatră şi cărămidă, acoperită cu şindilă. Dumi(sale) Pavăl Neculau. Do(u)ă dug(h)eni supt un acoperământ în uliţa Mare, ci mergi de la episcopii(e) pără la Sf(ântul) Dimitrie, cu un rând , făcuti di piatră şi cărămidă, acoperite cu oale. Adică opt binale să cuprind, făcute din nou în acest an.

D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 27, Original. 397.- 1852 martie 3. – Serdarul Anastasie Condrea, vechilul episcopiei Huşilor, este înştiinţat despre termenul fixat pentru dezbaterea împresurării moşiei Râşcani răzeşească de moşiile Jigălia răzăşească, Rânzeştii episcopiei şi răzăşească, Râşcanii agăi Lascarachi Costachi.

La D(umnealui) sărd(arul) Anastasie Condria, vec(h)il(ul) episcopi(e)i de Huşi N° 1022 1852 mart(ie) 3 zile D(umnea)lui prez(identul) giudec(ătoriei) ţânutului Fălciu face cunoscut prin adresa supt N° 652, că geometrul acelui ţânut, d(umnea)lui şătr(arul) G(h)eorg(h)i Buţă, au regulat termin la do(u)ăzăci a viitoarei luni maiu, spre a păşi local întru dizbaterea înpresurării ce ar pătimi moşia Răşcanii răzăş(e)ască de cătră moşiile Jâgălie răzăş(e)ască, Rânzăştii, parte(a) a epis(copiei) Huşi şi parte(a) răzăş(e)ască i Răşcanii a d(umi)s(ale) aga Lascarac(h)i Costac(h)i. Drept care Departamentul face d(umi)tale cunoscut ca la ţitatul termin prin înţălegire cu hotarnicul episcopi(e)i,46 căruie de asămine(a) i s-au vestit să se afle la faţa locului npreună cu documentile trebuitoare şi să sprijâneşti dreptăţile episcopi(ei) fără de rezultat să rapoertueşti. D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 37 / 1852, f. 3, Concept. 398.- 1852 martie 13, Iaşi. – Departamentul Averilor Bisericeşti şi al Învăţăturilor Publice răspunde episcopului Meletie Istrati al Huşului de primirea celor zece documente referitoare la locul pe care episcopia îl are în Iaşi, pe uliţa Târgului de Sus. 46

Hotarnic era spătarul Costache Şăndrea (vezi Ibidem, f. 3v).

422

Preosv(i)n(ţiei) sale domnului domn Meletie, episcop Huşului Pe lângă adresul prea sv(i)n(ţiei) voastre cu Nº 180 din anul trecut 1851 primindu-să la Depart(amentu)l acesta al Averilor Bisăricieşti şi a Învăţăturilor Publice documentele în număr de zăci bucăţi a locului ci episcopia Huşii are aice în Iaşi, pe uliţa Târgului de Sus şi anume: No 1: Înscrisul egumen(u)lui monas(tirei) Sv(ântul) Ioan Zlataust din 1764 Iulie 9. 2: Alt înscris a episcopului de Huşi pentru embaticu(l) locului din Târg(ul) de Sus din 1816 sept(em)v(rie) 2. 3: Asăminea altul a acelui episcop din 1825 Iuni(e) 10. 4: Scrisoarea episcopului de Huşi cătră vorn(i)c(ul) Pomtisi din 1825 Iuli(e) 6. 5: Jaloba lui Ioan Clucerescu cătră domn din 1825 avgust 28. 6: Poronca domnului Ioan Sandu Sturza V(oie)vod din 1825 Septembrie 1. 7: Poronca Vornici(e)i de Aprozi din 1825 octombrie 20: 8: Zapisul vecinic(e)ii vânzări a locului lui Ioan Clucerescu din 1825 noemvr(ie) 2. 9: O copii(e) din cartea de judecată din 1839 avgust 30. 10: Altă copie de pe preţăluirea dug(h)eniţii cu o căsuţă din Târg de Sus din 1842 gen(ar) 26. De a cărora primire cu cinste să răspunde preosv(inţiei) voastre, iar după isprava lucrării să vor înapoe în fiinţa primită. Grigori Cuza Şef secţie Secţia a III a No 1234 1852 mart(ie) 13 Iaşi D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 11, Original. 399.- 1852 mai 15. – Episcopia Huşului înaintează isprăvniciei ţinutului Fălciu jalba epitropilor bisericii din satul Olteneşti împotriva maiştrilor care construiau biserica. Onorabilei Isprăv(nicii) a ţin(utului) Fălciu Să alătureaze pe lângă aceasta în original jalba epitropilor bisericii din satul Olteneşti, prin care arată nesupunerea maistrilor de a săvârşi lucrul început la acea biserică, potrivit înscrisului ce-l au, şi să face poftire acelii onorabile isprăvnicii ca

423

să ezecutarisască pe numiţii pentru a urma îndatorirei lor, fiind că acum este şi timpul favorabil pentru lucru. D(i)r(ectorul) episcopiei N° 100 1852 Maiu 15 in loco A.E.H., F.E.H., dosar 29 / 1852, f. 77, Concept, Pachet 4. 400.- 1852 iulie 8. – Sfatul orăşenesc din Huşi înştiinţează Departamentul Lucrărilor Publice cu privire la construirea „unui tăetori afară din oraş”pentru vite. Cinstitului Dipartament a lucrărilor publice Sfatul orăşănescu din Huşi Raport Fiindu că din partea sfatului orăşenescu din acestu târgu Huşăii, ceri trebuinţa a să face încăperea unui tăetori afară din oraş a vitilor di căsăpii i mumgiriilor, spre a să întrebuinţa (la) topirea săului şi lucrarea lumânărilor şi regulati precum în foaia mezatului să arată, anumi sânt cinci ponturi, precum şi prin adresul supt No 590, s-au făcut poftiri rădacţi(e)i a să poblica obşteştii, spre încunoştiinţarea tuturor şi care va fi ahotnicu di a lua asupră şi această îndatorire să să arate la predsusfia acestui sfat cu c(h)izăşiili cuvinite, la zâlili di mezaturi ce au a să face la 23 şi 30 iulie, şi cel a 3 le(a) la 6 avg(u)st cu peritocica din 24 ceasuri. De aceea cu supunire să aduce la ştiinţa cinstitului Dep(a)r(tament) di punirea în lucrare. Tutovan

Ivaniu Ilii săcretar

Pavăl Neculau

N° 877 1852 iulie 15 D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 30, Original. Încuviinţarea departamentului este dată prin rezoluţia din 25 iulie 1852. 401.- 1852 iulie 31. – Spătarul Costache Şăndrea, hotarnicul episcopiei Huşului şi Gheorghe Buţă, geometrul ţinutului Fălciu, încheie jurnal în împresurarea dintre moşia Răşcani răzăşească şi Rânzeştii episcopiei. Copie

424

Jurnal Anul una mie opt sute cin(ci)zăci şi doi, luna iulie în triizăci şi una zile. Supscrişii, cel întâi spăt(arul) Costac(h)i Şăndre(a), obştesc hotarnic a sv(i)n(tei) episcopii Huşii, însărcinat cu creditiva respectivului Divan Apelativ, supt N° (nu este dat – N.A.), şi cel al doile(a), geometru(l) ţân(utului) Fălciu, pe temeiul jurnalului înc(h)iet (i)eri în ziua temeiului de sosâre la faţa locului. Astăzi în fiinţa vec(h)ililor din parte(a) sv(intei) episcopii, d(umnealui) sărd(arul) Anastasâi Condre, şi din parte(a) răzăşilor de Răşcani, căpi(i)t(anul) C(h)irilă Răşcanu, făcând obsărvaţie planului moşiei Rânzeşti, înfăţoşat de d(umnealui) sărd(arul) Condre, rădicat şi aprobat în anul 1851 di cătră opt. iscălitul geometru, s-au văzut că moşia Răşcani, parte(a) răzăşească, şi parte a sv(intei) episcopii Huşâi, după stăpânire(a) de astăzi, nu să megieşeşte cu moşie Răşcanii răzăşăşti, din împregiurare că în moşie Rânzăştii fiind cumpărătoriu a câţiva stânjini dum(nea)lui aga Lascarac(h)e Costac(h)e, cei are traşi în stăpânire alăture(a) cu moşie dum(isale) Pănceştiu, ce să loveşti în cap cu moşia Răşcanii răzăşăşti, trecând numai cu parte(a) din Rânzăşti alături cu moşie Răşcani pânp întregul moşiei Jâgălia; Încât după asăminea împregiurări iscăliţii găsăsc de cuviinţă a închide această peripiscă ca una ce după înpregiurările de mai sus nu-ş(i) are fiinţa sa, încât priveşti despre Rânzăştii răzăşăşti şi parte a sv(intei) episcopii. Pentru care încheindu-să acest jurnal di pi care să înpărtăşi o întovmai copie Departamentului bisericesc şi răzăşilor de Răşcani, iar supiscălitul geometru va prezenta la locul compitent această peripiscă. Despre care s-au înc(h)eiat acest jurnal. Iscăliţi Costac(h)i Şăndre spăt(ar). G(heorghe) Buţă şătrar. D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 37 / 1852, f. 17, Copie. 402.- 1852 octombrie 3. – Raportul protoiereului a o parte din ţinutul Fălciului despre repararea bisericii din satul Covasna de către stareţul mănăstirii Dobrovăţ. Înalt pre(a) sfinţite stăpâne Protoiereul a (o) parte din ţinut(ul) Fălciului Raport La satul Covasna, ocol(ul) Podolenii, acest ţinut, moşia Dobrovăţ, fiindu bisărica cam stricată, sfinţia sa părintele arhimandrit puindu în lucrare, au şi învelito din nou, pe din lăuntru au tăbănuit-o cu scânduri de brad, şi au zugrăvit-o piste tot, pe gios au pardosit-o cu lespezi de piatră, făcându şi altele, au mai fost de lipsă înăuntru, pe denafară, ograda nouă spinuită, care toate aceste(a) gătindu-să, acum gios iscălitul să face poftire din partea arhimandritului ca să mergu ca pe Duminică

425

să slujăscu acolo. Care cu plecata supunere aduc la ştiinţă pre(a) sfinţiilor voastre, cerându blagoslovenia. A Pre(a) Sfinţiilor Voastre Plecată şi supusă Slugă Mandre iconom 1852 octombri(e) 3 N° 256 A.E.H., F.E.H., dosar 29 / 1852, f. 88, Pachet 4. 403.- 1852 octombrie 18. – Sfatul orăşenesc din Huşi înştiinţează Departamentul Lucrărilor Publice cu privire la amânarea construirii „încăperilor di tăietoarea vitelor”din cauza ploilor şi a bugetului precar. Cătră Cinstitul Dipartament a lucrărilor publice Sfatul orăşănescu din Huşi Raport După poblicaţăia urmată di darea în antrepriză facerea încăperilor di tăetoarea vitilor di căsăpii şi facerea lumânărilor a fi afară din târg, nimini din ahotnici nu s.au găsât di a lua asuprăli facirea acestora, din pricină că prin buget sânt asăgnuiţi a să da numai 3500 lei, şi deşi sfatul au vroit a păşi a faci acesti încăperi gospodăreşti, dar din pricina necontenitelor ploi nu au (...) nici o înc(h)ipuiri aş(i) pute(a) aduna materialul trebuitori. Pi di alta făcându-să smed s-au văzut că să cuprind a să c(h)eltui la 5560 lei cu acesti încăperi, mai mult decât bugetul cu 2060 lei, în privire că asăminea heiuri s-au socotit a să faci mai încăpătoari, după cum prin alăturatul smed să predstavlisăşti. Şi dar după asăminea înpregiurări s-au socotit acesti încăperi a să faci în vara anului viitoti din partea sfatului gospodăreşti, dacă vreun ahotnicu nu s-ar pute(a) găsi di va lua asuprăşi. Şi al doile(a), în bugetul anului viitori a să ami adăogi după smedul făcut. De aceea cu supunire să aduce la ştiinţa cinstitului dep(a)r(tament) rugându-să de a ave(a) dizlegari di urmari Tutovan

Pavăl Neculau săcretar

V. Petrov

N° 692 1852 oct(ombrie) 18 zâle D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, Original.

426

404.- 1852 noiembrie 3, Iaşi. – Slugerul Anastasie Popovici ia cu embatic de la Departamentul Averilor Bisericeşti şi al Învăţăturilor Publice un loc al episcopiei Huşilor aflat în Iaşi, pe uliţa Hagioaei sau Ciobotăriei. Iscălitul, slugeriul Anastasie Popovici, facu cunoscut că după înţălegerea avută de cătră Departamentul Averilor Bisăriceşti şi al Învăţăturilor Publice cu prea sfinţitul episcop al Huşului, pentru îmbezmăluirea unui locu a episcopiei aflătoriu aice în Eşi pe uliţa Hagioaei numită şi a Ciobotăriei, în mărime de un stânjen patru palme şasă palmace lăţime şi do(u)ăzăci şi unu stânjini patru palme lungu, dând eu cel mai folositor bezmăn de optu galbini şi giumătate pe tot anul, mi s-au dat acest locu cu următoarele condiţii: 1 iu Bezmănul arătat îl voiu plăti la Departamentul averilor bisăriceşti şi al învăţăturilor publice pe tot anul în do(u)ă vadele, la 23 aprilie(i)e şi 26 oct(om)v(rie) în monedă curată. 2le Locul am al stăpâni în câtimea arătată. 3le Voind eu, sau urmaşii mei a trece binaoa ce voiu face cătră altă faţă, acela va fi datoare a să îmvoi pentru bezmăn cu Departamentul. 4le În pricinile ce ar urma pentru graniţele acestui locu, nu am voe a mă îmfăţoşa însumi, ci sânt dator a da de ştire Departamentului spre a să îmfăţoşa el cu dritul de proprieta. 5le Dacă din mărimea de astăzi a acestui locu s-ar răşlui de cătră vreunul din megieş(i) prin hotărâre gudecătorească vre-o câtime, nu voi putea cere nici o despăgubire. Cu aceste condiţii am luat cu bezmen pe vecinicie locul arătat, pe care păzindu-le îl voiu stăpâni însuşi(i) şi urmaşii mei din neam în neam. Iar la din protivă rămâne episcopia în toată dreptatea a lua locul cu binaoa ce voi clădi pe dânsul fără să-mi poată rămânea vreun cuvânt. Drept care slobod actul de faţă, cu însămnare că îmbezmăluirea îş(i) va avea începere de la 23 aprili(e) anul viitoriu 1853 priimind eu un asămine(a) act şi de la Departament. A(nastasie) Popovici 1852 Noiembrie în 3 zile Iaşi D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 12, Original. 405.- 1852 noiembrie 10, Huşi. – Meletie Istrati, episcopul Huşilor, intervine la Departamentul Averilor Bisericeşti şi al Învăţăturilor Publice în pricina de împresurare dintre părtaşii moşiei Răşcani şi a moşiei Rânzeşti a episcopiei. Onorat(ului) Departament al averilor bisericeşti şi al învăţăturilor publice

427

Primindu-se adresa acelui Depart(ament), supt N° 4800, însoţit(ă) şi de copia jurnalului înc(h)iet de D(umnea)lui spăt(arul) Costac(h)e Şăndrea, hotarnicul episcopiei, şi geometrul ţânut(al), D(umnea)lui G(h)eorg(h)ie Buţă, prin care să arată lucrarea ce au săvârşit în obiectul reclamaţiei părtaşilor din moşia Răşcanii, făcută asupra moşiei Rânzăştii, unde are parte şi episcopia, cu onor i să răspunde, obsercându-se atât ţitatul jurnal, cât şi documentile episcopiei, s-au văzut că nici înpresurare(a) nu se face părtaşilor din moşia Răşcanii cu moşia Rânzăştii, fiind că întrucât să atinge de megieşie întru aceste timpuri, sânt şi p(i)etre hotare vec(h)i a răzăşilor care se cunosc şi astăzi de hotară despărţitoare între ele, până şi răzăşii cer stăpânirea precum să cunoaşte şi din harta păstrată la vrc(h)ilul episcopiei şi din care să lămureşte că înpresurarea la Rânzăşti este numai în părţile d(umi)sale aga Lascarac(h)e Costache, cu care să şi megieşesc pomeniţii răzăşi în mai multe plasă. De aceea cunoscânt Depart(amentul) mai de folos închiderea unei asemenea reclamaţii pentru episcopie mă unescu şi eu cu a sa socotinţă. Meletie, episcop Huşului D(i)r(ectorul) episcopiei Veniamin Arhipescu N° 504 1852 Noemb(rie) 10 Huşi D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 37 / 1852, f. 19, Original. 406.- 1853 martie 4 . – Sfatul Orăşănesc din târgul Huşi aduce la ştiinţa Departamentului ilegalităţile lui Mihalache Iotu în construcţia unui gard şi a casei în curs de construcţie. Onoratului Dip(artament) a Lucrărilor Publice Sfatul Orăşenesc din Huşi Raport Neguţătorul din acestu târgu , anumi Mihalac(h)i Iotu, cumpărându acum di curându un locu di o casă în întinderi ca di 30 prăjini fălceşti, ce(…)drat, aflători în mijlocul politiei, c(h)iar la uliţa trahtului drumului mare a poştilor, cari locu îşi are comunicaţia înpregiur tot cu uliţa încăpătoari, şi prin uneltirea ce au întrebuinţat în contenitul an l-au îngrădit di giur înpregiur cu pari de stejar şi nueli di lozăai, cari poate să trăiască treizăci ani. Prin urmare, dară legiuirea articu(lu) i puntu al 3ie(a) din pravila statornicită în anul 850 şi publicată prin afişari lui, No 1724, luna apr(ilie) 25, nu s-ar pute(a) puni în lucrare şi nici o dată politia aceasta n-ar pute(a) veni la gradul înfrumusăţărei dorit(ă) di cârmuiri. Pi lângă aceasta tot numitul Iotu voeşti a-şi faci o casă cu două odăi despărţite cu sală prin mijlocu, di piatră proastă năsăpoasă şi cărămida asăminea proastă, nu de pruba dată de cârmuire, ci di tot felul, care odăi vr(e)a să le zidească deasupra unui beciu ci tot acum îl faci, de acel fel de material, ne să (…)şi acoperământul casăi să face numai cu o scurgere de apă,

428

acoperit cu oale, care bineînţeles este cu toate în primejdii, fiind că zidirea de o parte ar fi foarte înaltă, spre a să scurge apa numai întru o parte. Şi măcar că Sfatul i-au făcut cunoscut că mai întâi să dei înscrisul cerut de a-ş(i) face acoperământul la ace(a) casă numai cu o scurgire de apă, în priviri că ari a le zidi deasupra beciului, şi numitul nu să supune precum au urmat şi cu facirea gardului ţitat. Pentru care dară Sfatul cu supunire aduce la cunoştinţa acestui onorat Dip(a)r(tament) o asăminea împrejurare, rugându-l să binevoiască a i să da cuvinita dizlegare, dacă acestu acestu gardu să poate strica şi a să îndatori pi numitul al faci cu zid de cărămidă, sau cel mai puţinu di scândure, precum şi dacă este (i)ertat a face o asăminea zidire de casă, numai cu o scurgere di apă diasupra beciului, spre a şti Sfatul ce urmează să păz(e)ască. P. Buzdugan clucer

V. Petrovici



No 153 1853 mart(ie) 4 zile D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 26,Original. 407.- 1853 martie 9. – Epitropii bisericii Sfinţii Voievozi din Huşi cer intervenţia pe lângă arhitectul Carl Cugler. Onoratului Depart(ament) Public a Prinţipatului Moldavei Epitropii bisericii Sfinţilor Voevozi din târgul Huşii, ţânut(ul) Fălciu Jalbă Roagă pi cinstitul Dipart(ament), când să va arăta d. d. arhitect(ul) Carl Cugler, din capitalia Eşii, cu planurile ci va înfăţoşa d(umnealui), a sfintei biserici de sus pomenite, să binevoiască a le întări ca să le putem ave(a) în faţa d(umnealui) calfii Nicolae Şăian, trăitoriul în târg(ul) Romanului, ca în putere(a) acelui plan să să facă sfânta bisărică în totul spre ajutoriul hristianilor de mântuire. 1853 mart(ie) 9 Ieremia Folescu Iconom Armaşu

Enac(h)i Luca pit.

Tudorac(h)i Dimitrac(h)i

Tudoraş

S. Giurcăneanu

G(h)eorg(h)i

D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 30, Original.

429

408.- 1853 martie 12. – Sfatul orăşenesc din Huşi intervine pe lângă Departamentul Lucrărilor Publice cu privire la gardul ridicat de Mihalache Iotu în Huşi. Onoratului Dipartament a lucrărilor publice Sfatul orăşănescu din Huşi Raport Primindu-să ofiţia acestui răspectiv dipartament supt No 757, răspunzătoare la raportul acestui sfat , No 153, cu supunere să aduce la ştiinţă că învoirea numitului Iotu de a-ş(i) face gardul înpregiurul locului său, aflat în mijlocul târgului, i s-au dat de cătră fostul membru ala cestui sfat, D(umnealui) Ivanciu Ilii, în contenitul an 852, luna maiu, când au fost recomendat spre cercetare, carile de lucrarea ci face, întru altile prin al său înscris răspunde sfatului că însuşi i-au dat voi(e) numitului Iotu a-ş(i) îngrădi locul înpregiur cu pari şi nueli, acoperit cu scânduri. În urma căreia încuviinţare, numai supt iscălitura dumi(sale) Ivanciu Ilii, sfatul n-au mai înaintat nici un rezultat şi pi acel temeiu şi pomenitul Iotu au făcut gardul înpregiurului locului său în fiinţa care este astăz(i), cu totul neregulat şi di o potrivă cu alte garduri ce se pot privi numai la ţarinile recoltei di pe afară, iară nu în mijlocul târgului şi mai ales la o uliţă unde vine un tract mare cumunicat pi lângă întinderea despre faţada acelui gard, pentru care înpregiurare sfatul în temeiul aşăzământului, găsindu de cuviinţă a să disfiinţa acest gard cu totul şi a să face la locu di numitu(l) Iotu, măcare de scândure, dacă nu di zâdire, să roagă respectivului Dip(a)r(tament) a ave(a) cuvinita dizlegare, spre a să ave(a) di provăţi la altili de asămine(a). Rezoluţie: Secsia 2 a Se încuviinţ(e)ază propunerea acelui sfatu rămâind ca acel ce au dat asemine(a) arbitrară învoire să fie răspunzător pentru prefacerea gardului în zaplazuri. Sc(h)ilete P. Buzdugan clucer

V. Petrovici



No 172 1853 mart(ie) 12 zâle D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 33, Original. 409.-1853 mai 9. – Ianoş Gheorghe, „ungur”(catolic) solicită botezul ortodox. Înalt Pria osvinţite şi mult milostive stăpâne

430

Ianoş G(h)eorg(h)ie ungur, din mahalao Mocanii din târgul Fălciu Jalobă Eu sânt născut din părinţi de lege ungurească, din prinţip(at)ul Ardealului ţării ungureşti, care vrâsta mă arată, când am păşit în prinţipatul Moldavii, a fi de 21 de ani şi de la 1846 sânt venit în mahalaoa Mocani a târgului Fălciu, ţinut(ul) Fălciului, şi obloşindu-mă pe la unii şi alţii, am slujit spre a-mi întimpina cele de nevoe întru care mă găsăsc şi astăzi. Aşa, potrivit religi(e)i hristiane văzând şi cunoscând că sânt ca adevărate şi lipite de D(u)mnzeu a tot ţâitoriul şi făcătoriul totului, iar nu ca cum născătorii miei au murit în nişte pomăzuite şi zadarnice bârfele cu totul neplăcute Hristianz(i)tului. De aceea văzându-mă că c(h)iar păgâneşte mă găsăsc în traiul vieţii murind trupeşte şi sufleteşte cu lacrâmi plecându-mă rog mila înalt priaosvinţiilor v(oatre) ca pe unii ce sânteţi milostivi şi îndurători, ca să binevoiţi a întinde braţele cele părinteşti şi supra me(a) ticălosului primindu-mă la această învăpăiată mie dorinţă şi a mi să slobozi înalta vo(i)e spre a mă lumina cu sfântul botez de lege hristiană şi a scăpa din moarte la viaţă. Că eu ştiindu-mă din cuget curat adeveresc că sânt ungur, vo(i)esc a mă săvârşi din viaţă creştin, căci cu aceasta care milostivul şi înduratul D(u)mnezeu voeşte ca toţi oamenii să vie a-ş(i) cunoaşte c(h)iar pre ziditorul său şi al slăvi în Sfânta Treime. Mă voiu găsi şi eu nimiccitul înnorocit după cerirea ce fac Înalt priao s(finţiei) v(oastre) va rămânea mare pomenire. Al prea o s(finţiei) voastre pria plecat rob 1853 maiu 9 Rezoluţie N. 322 1853 Maiu 12 Consistoria va recomendui pe jăluitoriu spre catihizare şi învăţarea rugăciunilor trebuitoare la preotul bisericei, du(pă) care îi va învoi luminarea Sf(ântului) botez. Episcop H(uşi) A.E.H., F.E.H., dosar 33/ 1854, f. 1-1v, Original, Pachet 7. 410.-1853 mai 9. – Mărturia dată de locuitorii din târgul Fălciu pentru Ianoş Gheorghe „ungur”(catolic) din Ardeal în vederea primirii botezului ortodox. Mărturie Gios iscălţâi, lăcuitori în mahalaoa Mocanii, din târgul Fălciului, adeverim prin această mărturie, ce o dăm cinstit(ei) duhovniceştii consistorii a sfintei episcopii Huşului, pentru un flăcău şi anume G(h)eorg(h)ie, ungur, care din 1846 au venit din prinţipa(tu)l Ardialului a ţării ungureşti, aice şi este înpreună vieţuitoriu cu noi, slujind pe la unii şi alţii dintre noi. S-au luat bine la înţăles de noi că este ungur,

431

iar nu luminat ce Sf(â)n(tul) botez de lege(a) noastră hristiană, şi chiar de sâneş(i) el pe totdianua îl auzim şi îl vedem cu toată osârdie, adeverindu-să că este ungur şi nu creştin, cere a să lumina cu Sfântul botez. De aceea ştiindu-i noi plecările ce le are asupra aceştii ceriri tocmai din inimă, i-am dat această mărturie spre a fi crezut, şi a i să slobozi înaltă blagoslovenie de a să lumina cu Sfântul botez, întărită cu iscăliturile cuvinite şi punire(a) peceţâe parohi(e)i. 1853 mai 9 Eu Ioan Măcăsoiu. Eu Radu C(h)epte. Eu Ilie Za. Eu Dumitru C(h)iujde. Eu G(h)eorg(h)e Brumă. Eu Moisi Brumă. Eu Ioan Hilip. Eu G(h)eorg(h)e Colceriu. preot Necolae Brumă. A.E.H., F.E.H., dosar 33 / 1854, f. 2, Original, Pachet 7. 411.- 1853 septembrie 24 . – Sfatul Orăşănesc din târgul Huşi informează Departamnetul de alcătuirea listei cu casele, dughenele şi grajdurile ce urmau a fi desfiinţate şi cheltuielile legate de popularizarea poruncii Departamentului. Cătră cinstitul Departament a Lucrărilor Publice Sfatul Orăşenesc din Huşi Raport În urmarea poroncii supt No 2211, săcţia al 3le(a), în cazul disfiinţării barătcilor în viitor, ce s-ar socoti, sfatul în înc(h)ieri cu isprăvnicia făcându catagrafisiri tuturor binalelor aflătoare în acestu târg, din care pentru anul viitor s-au socotit de cuviinţă celi mai slabi, număr de 24, casă i dug(h)eni şi grajdiuri i altile, a să disfiinţa şi în locul lor a să face altile după aşăzământ. Pi di o parte, potrivit numirarisitei poronci s-au făcut poftire a publica vreme de şase luni, şi pi di alta s-au făcut 24 placarde di lemnu boitu şi scrisă cu litere di văpsă47, cu care s-au c(h)eltuit 33 di lei, 5 parali, şi spre mai bună pliroforii pi lângă ace(a)sta să înpărtăşăşti listă cu arătari a (…) a fiieştecăruia proprietar spre regulă, rugându-să sfatul a i să trimite arătaţii bani ci s-au c(h)eltuit.

P. Buzdugan clucer 47

V. Petrovici

vopsea

432

Adam

No 778 1853 săpt(embrie) 24 zile D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 36,Original. 412.- 1853 septembrie 24 . – Lista caselor şi dughenilor ce urmau a se desfiinţa în târgul Huşi. Co(...) barătcilor

No 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Listă de bărătci Ci au a să disfiinţa după poroncile di pe publicu, după înplinirea termenului de şasă luni. 1853 Arătari anumi Ceastia roşii(e) Dug(h)eană a lui Haimu Alămariul. Dug(h)eană a lui Bercu Croitorul. Dug(h)eană a lui Haimber Croitoru. Dug(h)eană a lui Haimu Croitoru. Dug(h)eană a lui Herşcu Nahmun. Dug(h)eană a Geţoai. Casă a iconomului Ilii Ştefănescu. Casă a Loloai. Dug(h)eană a lui Neculai Drăgoi. Un şopronu a lui Panaiti (...). Casă a med(e)l(ni)cer(ului) Dimitrii Claţun. Casă a cluceriului Gligorii Tulbure. Casă a latovului Neculai Galeru. Cuhnii a lui Ivanciu Ac(si)ntii.

1 1

Ceastia verdi Casă a lui Dumitrac(h)i Neculau. Dug(h)eana Catrinei Bocitoarei. Casa văduvei Dobra, a lui Dumitru Făclieriu. Ceastia galbenă Dug(h)eana bisăricii Sfântului Dimitrie. Dug(h)eana văduvei Ileana, soţia răp(o)s(atului) Calciu Clon.

1 1 1 1

Ceastia albastră Căsuţa lui Lupu Cojocarul. Dug(h)eniţa lui Ioan Bacu. Casa lui Aftăr Ciobotarul. Dug(h)eana căpit(anului) Velicov.

24

Adică douăzăci şi patru.

1 1 1

433

Sfatul Orăşănescu din Huşi Copia aceasta poslăduindu-să şi fiind întocmai cu or(i)ginalnica listă ci să păstrează în actă, să încredinţ(e)ază di Sfat cu iscăliturile şi punerea peceţii. P. Buzdugan clucer

V. Petrovici

Adam

No 779 1853 săpt(embrie) 24 zile D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 37,Copie. 413.-1854 februarie 26. – Mărturia locuitorilor din satul Deleni, ocolul Mijlocului, ţinutul Fălciu, pentru candidatul Ioan Sterian, pentru a fi hirotonit preot pe seama bisericii Sfinţii Trei Ierarhi. Mărturie Noi gios numiţii lăcuitori(i) satului Delenii, ţân(utul) Fălciului, ocolu(l) Mijlocului, încredinţăm în frica lui Dumnezău, pentru acesta, anumi Ioan Stirian, pe care îl cerim ca să ni să hirotonis(e)ască preut la bisărica cu prăznuirea Sfinţilor Tr(e)ii Erarhi, s-au născut din pravoslavnici părinţi, tatăl său preutul Dimitrie Stirian, maica sa Ioana, botezat di preotul Sămioan, bunul său, naşul lui au fost preutul Ioan ot Stuhuleţ(i), cari au învăţat la şcoala publică precum îl adivereşti şi atestatul di învăţătură, soţia lui Soltana, fiica lui Grigoraş Mălăescu din târgul Huşii, fecioară curată, vrâsta lui 25 ani. Şi neavându nici un feliu de prihănire di cari apără Sfânta Pravilă prin întâiu legiuită cununii, viaţa lui în totul să găsăşti cu ce(a) mai cinstită şi supusă pitreceri, n-au fost pârât niciodată în fapte de furţişag, nici bătăuşu sau alte proaste urmări, beţâv nu-i, nici martur la vreun feliu de înpricinări, la trup şi la sâmţâri este întreg şi bun sănătos la credinţă, esti pravoslavnic, drept fiu sfintii bisărici şi a Răsăritului supus ascultării şi canoanilor şi învăţăturilor ei, întru toate cât şi casnicilor. N-au fost amestecat niciodată în birul cinstitii visterii. Drept aceia ştiindu noi urmările lui precum mai susu mărturisim în curate cugete, pentru care facem rugăminte a ni-l hirotonisi preut, cât s-ar pute(a) mai în grabă, fiind că părintele său să găsăşte cu totul slab de vrâsta bătrâneţilor şi nu vede şi în auzire slabu cu totul. 1854 febr(uarie) 26 Dascăl Ioan Bugeac. Dascăl Ioan Sterianu. preot Dimitrie Stirian. Notă : Urmează 24 de semnături prin punerea degetelor şi alte 4 semnături.

434

Această mărturie încredinţată de noi lăcuitorii satului Deleni, bisărica cu hramul Sfinţii Trii Erarhi, întărită şi cu pecetea sătească. Neculai Bugeacu pasnicu. Ioniţă Ciomaga vornicu. A.E.H., F.E.H., dosar 24 / 1854, f. 94, Original, Pachet 7. 414.-1854 martie 2. – Sachelarul Constantin Ciudin raportează duhovniceştii consistorii a episcopiei Huşilor despre botezarea ungurului Gheorghe Ianoş în legea ortodoxă la biserica Sfântul Marele Mucenic Gheorghe din târgul Fălciu. Onorat(ei) Duhov(niceşti) consistorii a sf(i)n(tei) episcopii Huşii Gios iscălitul Raport După hotărârea dohov(niceştii) consistorii ci mi s-au înpărtăşit în alăturare, dupre raportul din 19 sept(embrie) anul contenit, asupra catihizatului Ianoş G(h)eorg(h)ie, de religie ungur, vieţuitoriu în mahalaoa Mocanii a târgului Fălciu, care dupre povăţul ce am avut la 5 oct(ombrie) s-au şi luminat cu sf(â)n(tul) botez de lege hristiană, numindu-să G(h)eorg(h)e, în sfânta biserică ce este întru prăznuire(a) sf(â)n(tului) marelui mucenic G(h)eorg(h)ie din Fălciu, fiindu-i naş Ioan Măcăsoiu şi Radu C(h)epte. Şi de urmare cu toată supunere(a) să aduce la ştiinţă. 1854 mart(ie) 2 Târgul Fălciului Constandin Ciudin sec(h)elar. A.E.H., F.E.H., dosar 33 / 1854, f. 7, Original, Pachet 7. 415.-1854 martie 5. – T. Gavriliţă, protoiereul ţinutului Fălciu, recomandă spre hirotonisire pe candidatul Ioan Sterian, pentru una din cele două biserici din satul Deleni. Înalt Preasfinţite Stăpâne Supt iscălitul, pe lângă ace(a)sta alăturez mărturia candidatului Ioan Stirian, fiul preotului Dimitrie Stirian, din satul Deleni, ocolul Mijlocului, şi cu plecată supunire vă aducem în cunoştinţă înpregiurările, că în acel sat Delenii sânt două biserici la care sânt numai doi preuţi, anume Dimitrie şi Ioan, fiind amândoi bătrâni şi slăbănogi şi lăcuitorii sânt aproape de 200, care preoţi de multe ori din pricina slăbăciunei dau zăticnire stepinilor sale şi urmează nevoi(e) a mai fi un preot tânăr între ei. Şi fiindcă numitul candidat Ioan este cu aşăzare(a) în acel sat şi purtările îi

435

sânt cinstite şi învăţătura îi este bunişoară pentru a să hirotonisi preot, preasfinţia Voastră bine vroiţi de al hirotonisi preot. Al Prea Sfinţiei Voastre Întru tot pleca şi supusă slugă T. Gavriliţă N° 75 1854 Mart(ie) 5 zile 1854 Martie 5 : Candidatul aretat aici, va intra în duhovnicească cercetare după care să avem ştiinţă. Episcop Huşi N. 130 A.E.H., F.E.H., dosar 24 / 1854, f. 93, Original, Pachet 7. 416.-1854 martie 25. – Mărturia locuitorilor din satul Stuhuleţi, ţinutul Fălciu, pentru preotul Nastasă Vlasiean, pentru care cer ridicarea la treapta de duhovnic. Mărturii(e) Noi lăcuitori(i) satului Stuhuleţii, facim ştiut că nu avem duhovnic în satul nostru şi avem mare nevoi(e) a căuta duhovnic pren alte sate. Aşa, am socotit ca să facem duhovnic pi sfinţia sa preotul Nastasă Vlasiean, ci îl avem preot de multă vreme, şi este cinstit la purtările sale, pentru ca dându-i însă a noastră mărturii(e) şi ne rugăm preosfinţitului arhiereu acestii eparhii ca să ne-l faci duhovnic, ca să scăpăm de umblare prin alte sate şi cu mari faciri di bine ni-l va dărui. 1854 Mart(ie) 25 Dumitrachi Chebac tutoru. Eu postelnicu(l) Vasile Pica tutoru. Eu G(h)eorg(h)i Răşcanu adevărat. Eu Toderaş Şoşomon. Eu Eordache Vlase. Eu Todirisâti Iordăchescu Vlasă. Eu Pavăl Gligori. Eu Vasâlachi Gligori. Eu Folachi Gligori. Eu Gligori Marcu. Eu Nastasă Marcu. Eu Georgescu Neculaiu Chebacu. Eu Neculaiu Vicolu. Eu Ioniţă C(h)ebacu. Eu Neculaiu Sp(i)ridon.

436

A.E.H., F.E.H., dosar 19 / 1854, f. 50, Original, Pachet 6. 417.-1854 mai 2. – Mărturia locuitorilor din satul Râşeşti, ţinutul Fălciu, pentru ierodiaconul Andrunachi, fiul preotului Ioan Trifan, pentru a fi hirotonist preot la biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Mărturie Noi gios iscăliţii, lăcuitori poporăni a satului Râşăşti, din ţin(utul) Fălciului, ocolu(l) Podolenii, încredinţăm cu această mărturii(e) a noastră, ci o dăm sfinţi(e)i sali părintelui Andronachi, fiu(l) preotului Ioan Trifan, tot din acest sat, în vrâstă de 33 ani, căsătorit după legi cu întâiea cununii(e), având într-o însoţiri pi Ana, fată mari ficioară, fiica preotului Ioan Luca din satul Pogăneştii, în vrâstă de 28 ani, pentru cari vroind a priimi darul preuţi(e)i şi fiind că la satul nostru Râşăştii, la biserica ci o avem cu hramul Sv(i)n(ţii) Împăraţi Costandin şi Elena, ceri niapărat trebuinţă de preot de a sluji cele sfinte la acel Sv(â)n(t) lăcaş, în priivire că un alt preot cel avem cu numele Ioan Trifan este pătrunsu cu slăbăciune(a) bătrâneţilor, în vrâstă de 66 ani şi hirotonisit de 30 ani, cari nu ni mai poate căuta cu celi trebuincioasă rugăciunii cătră Dumnezeu. Drept cari, ştiind noi bunile purtări a sv(i)n(ţiei) părintelui ierodiacon, cum că esti fără prihană om cu moraliceşti purtări, privig(h)etoriu, treaz la minte, niaplecat spre patima beţi(e)i, nibătăuş şi în sfârşit la nici un feliu di fapti răli niabătut. Pentru cari de ştiinţa ci avem pentru sv(inţia) sa i-am dat aceasta la mână, întărită cu punire(a) peceţii săteşti, ca la locul ci să va înfăţoşa să fii(e) crezut. 1854 mai 2 Eu Simion Condurac(h)i. Eu Ioan Negru. Eu Vasili Antohi. Eu Enac(h)i Misailă. Eu Dumitrac(h)i Misailă. Eu Antoc(h)i Hatmanu. Eu G(h)eorg(h)i Condrea. Eu Vasâli Mocanu. Eu G(h)eorg(h)i Profir. Eu Ioan Vasilac(h)i. Eu Mihălac(h)i Cireş. Eu Andurnac(h)i Eni. Eu Vasâli Eni. Eu Vasili Mistrianu. Eu Cleminte Oţel. Eu Tănasi Fulga. Eu C(h)iriac Galan. Urmează mărturia pazniilor şi vornicilor.

437

Eu Eacov Moisăi pasnic. Eu Ioan Hatmanu vornic. A.E.H., F.E.H., dosar 24 / 1854, Pachet 7, f. 272, Original. 418.-1854 iunie 9. – Jalba proprietarilor a căror barăci urmau a fi prefăcute cerându-se un nou termen. Copii(e) di pi jalba proprietarilor di baratci Văzindu-ni strâmtoriţi di cătră onorabilul sfat după poruncile cârmuirei, a prifaci baratcile noastre în nou, aşa precum enstrucţiile s-au dat mai din vreme , sântem nevoiţi a ni tângui că în vremea di faţă cunoscut obşteşti ni lipsăşti toată putinţa şi înc(h)ipuire(a) a disăvârşi asăminea lucru. Prin urmare plecaţi ni rugăm să binevoiască onorabilul sfat a mijloci cătră ocârmuire poruncitoareîn asăminea ob(i)ect de a ne faci cuvenita punere la cali, a fi îngăduiţi pi un timp. 1854 iuni(e) 9 Iscăliţi: Dumitru C(h)işicov vel căpitan / Ivanciu Ilii / Ioan Dacu / Catrina C(h)ităriţa văduvă Mihalac(h)i Zahareu / Ilii Ştefănescu iconom / Danilciu Hristodor / Zoiţa Iurgălăceasă / Grigori Dimitriu / Haim Alămar / Haim Croitor / Haim Pascal / Haim Ber Croitor / haim Croitor şi Herşcu Nahman / Pentru întocmai. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 59,Copie. 419.-1854 iunie . – Sfatul oraşului Huşi se adresează Direcţiei Lucrărilor Publice în problema amânării demolării celor 24 de barăci incluse în lista din 1856. Sfatul oraşului Huşi No 635 1854 iuni(e) Onoratii direcţii lucrărilor publicea Prinţipatului Moldavii De pe lista împărtăşită depart(amentului) publicu prin raport(ul) N° 778 în anul 1856, s-au adus la ştiinţă de numărul a 24 baratce din acest târgu ca în

438

primăvara acestui an la 1 apr(ilie) a să dărma după publicaţiile urmate, puindu-le plăcarde cu termen de şasă luni, ţântuite pe uşa fiecăruia. După înbunătăţirea cuprinsă prin porunca acelui dipartament din 28 a lunii săptemvri(e) supt No 4769 anul 1853, în urmarea căria sfatul vroind a pune în lucrare dăr(â)marea acelor bărătci cu un termin încă de 15 zile, asupra căria proprietarii acelor binale au arătat cu jaluba la acest sfat cu rugăminte a mai îngădui pe o vreme în privire că n-au înc(h)ipuire după înpregiurările de faţă, cari jalobă spre pliroforii în copie să înpărtăşăşte onoratei direcţii, poftindu-o a binevoi după asăminea înpregiurari a se da lămurire ci urmare ci urmare să păzască. Ianc(u) Aftanasău

Ioanu Buzne S(ecţia) II

Să se răspundă Eforiei că în consideraţie tânguirei proprietarilor acestor baratce precum şi a împregiurărilor grele, să păsuiască desfiinţarea baracelor ce pot fi îngăduite încă, fără primejdie pentru târgu, pe vreme încă până la anul viitor, lăsându-se spre acest sfârşit în (...) de la fiecare proprietar. Iuni(30) D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850, f. 40, Original. 420.-1854 iulie 11. – Gheorghe Blăniţă din satul Deleni, ţinutul Vaslui, cere episcopului de Huşi nedesfacerea căsătoriei de soţia sa Ileana, fiica căpitanului Chirilă Munteanu din satul Răşcani, precum şi întoarcerea acesteia la domiciliul conjugal. Înnalt Priasfinţite Stăpâne În toamna anului trecut am luat întru însoţire pe Iliana, fiica căpitanului C(h)irilă Munteanu, din sa(ul) Răşcanii, ţinut(ul) Fălciului. După un trai de trei luni, soţia me(a) s-au cerut să să ducă să-şi vadă părinţii. Mi-au luat trăsura cu cai şi s-au dus şi pi urmă n-au vrut să să mai întoarcă acasă, supt cuvânt că nu voeşti să mai trăiască cu mine. Asăminea cuvinte au fostu primite c(h)iar de voinţa părinţilor ei. Pe lângă trăsura cu caii ce mi-au oprit, căutând pe urmă în casă ama flat că îm(i) luasă şi alte lucruri, ba c(h)iar şi parale; Pe timpul aciala fiind eu triimis cu însărcinari din partea ocârmuirii n-am putut vini îndată să mă tânguesc Priasfinţiilor voastre, însă soţie me(a) au şi vinit cu jalubă, tânguindu-să că eu a-şi fi famăn şi cerând din pricina aceasta disfacere(a) bisăricească. O asămine(a) cerire a sa fiind cu totul niadivărată, la cari şi părinţii ei s-au făcut vinovaţi ascultând nişte asăminea minciuni şi sprijinindu-le. Eu cad la mila priasfinţiilor voastre, rugându-vă cu lacrămi di punire(a) la cale spre nedisfiinţare(a) traiului meu casnic şi în întoarcirea fimeii mele acasă înpreună cu toate lucrurile luate.

439

La mila pria sfinţi(e)i v(oastre) tot plecat şi supusă slugă G(h)eorg(h)i Blăniţă A.E.H., F.E.H., dosar 26 / 1854, f. 13, Original, Pachet 7. 421.-1854 noiembrie 1. – Jalba locuitorilor din satul Deleni, ţinutul Fălciului, prin care solicită hirotonisirea în preot a diaconului Ioan Sterian la biserica cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. Înalt Preosvinţite şi mult Milostive Stăpâne De la opştie lăcuitorilor satului Delenii din ţin(utul) Fălciu Plecată jalbă La pomenitul sat în care ne aflăm cu lăcuinţa, înpodobim în pravoslavnica credinţă de la strămoşii părinţi ai noştri, unde avem şi sufletescul feredeu bisărică cu prăznuire(a) hramului Sf(i)n(ţii) Trei Ierarhi, la care bisărică avem preot slujitor pe sf(inţia) sa părintele Dimitrie Stirian, carele ne-(a)u păscut cu toată osârdie cee atârnată legii hristiană, iată acum timpu de peste triizăci ani. Agiungând în vârsta bătrâneţii cu totul, arătăm mulţumire noi. Dară, acum vedem că este cuprins pe de o parte de bătrâneţe, dară pe de altă parte nu-l slujăşte videre(a) şi auzire(a), din care motiv de multe ori am rămas fără slujbă la bisărică, şi că de vreo mare nevoieslujind catardisăşte de povăţuitor la cetire şi la auzire. Despre care împregiurare avem mare nevoie de preot, aflându-ne la căutări la una sută gospodari. De aceasta cu lacrămi rugăm mila preo s(finţiei) v(oastre) ca să binevoiţi a ni hirotonisi preot pe ierodiaconul Ioan Stirian, fiiul pomenitului preot, pre carile îl avem tot la anoastră bisărică, (i)eşit din seminarie preot V., totodată rugându-ve a să săvârşi mai curând fiind mare nevo(i)e de preot. Şi va rămâne mare pomenire la mila preo s(finţiei) v(oastre). 1854 Noem(brie) 1 iu Ioan Bădros căp(itan) Nec(ulai) Bădros Vasili Popa Iordac(h)i Diacon Vasile Iftime Ioan Iftimi Neculai Costin Vasiel Savin Gligori Maro Gavril Savin

Mihalachi Gros(u) Iordache Tăbuşcă Vasile Gros(u) Gavril Băjanariu G(h)eorg(h)ii Enac(h)i Vasili Sârbu Gligori Bădros Ioan Ciobotariu Costin Văligă Ioaniţă Diacon

Rezoluţie:

440

Sandu Guţu Toadiru Sterian Ioniţă Cireş Ioan sin Grosu Ioan Codrean(u) Vasile Dămian Neculai Teslariu Costantin sin Lupu G(h)eorg(h)i Bejenariu Şi toată opştie lăcuitorilor.

1854 noembr(ie) 17: Diaconul arătatu prin suplica de faţă va trece în duhovniceasca cercetare, despre care să avem ştiinţă. Diacon(ul) Ioan s-au trecut în duhovniceasca cercetare şi precât sufleteşte mi-au arătat la taina mărturisirii sa(…) nu este oprit de Sfintele canoane a nu să hirotonisi preut. Genad(ie) duhovnic A.E.H., F.E.H., dosar 19 / 1854, f. 121-121v, Original, Pachet 6. 422.-1854 noiembrie 25. – Sfatul Orăşenesc din Huşi se adreseasă Departamentului Lucrărilor Publice pentru angajarea unui cişmigiu în târgul Huşi. Cătră cinstitul Dipartament a lucrărilor publice Sfatul Orăşănescu din Huşi Rap(or)t Fiind că în acestu târg s-au făcut în anul 1853 şi 1854, 620 stânjăni di canaluri spre scurgire apei di pi la cişmeli, di a nu să strica drumurile pieţăi şi după contracturile ci au avut sfatul cu acei lucrători acolo, şi s-au înplinit a lor îndatoriri. Şi în priviri că acele canaluri sânt făcute pi oale, acum la mai multe locuri să astupă oalili, din cari apoi să varsă afară, aducând stricăciune uliţălor. Sfatul întru aceasta au socotit a să alcătui un înadinsu cişmigiu cu preţul ci va pute(a), a fi pentru totdeauna în reperaţia acelor canaluri, di a să aduci stricăciune uliţălor, precum şi cişmelelor. De aceia, cu supunire să aduce la ştiinţa răspectivului Dip(ar(t)(ament), rugându-să a ave(a) poroncă di înbunătăţări pentru alcătuire(a) unui asămine(a) omu, fiind că neapărat cere trebuinţa. P. Buzdugan clucer Aftanasăi

Ioanu Buzne



No 1616 1854 Noem(brie) 25 Rezoluţie: S(ecţia) III. Să va răspunde să trimeată ştiinţă de preţul alcătuirei, precum şi contractul. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 542 / 1850 f. 71,Original. 423.-1854 noiembrie 27. – Preotul Petru, slujitorul bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie din satul Peicani, ţinutul Fălciu, solicită episcopiei Huşului permutarea pe seama unei biserici de târg.

441

Înalt Preosfinţite şi mult milostive Stăpâne Iscălitul preut Petre, v(i)eţuitor în sat(ul) Peicani. Milostive stăpâni, de mulţi ani de când mă găsăsc venit şi slujind la bisărica din acil sat cu hram(ul) Sfânt(ul) Erarh Necolai(e). Şi fiind că numit(ul) sat să înc(h)e(a)gă numai din 20 lăcuitori cu văduvi cu tot şi pentru că eu mă găsăsc cu o înpovărată familie şi în privire că nu am nici o leafă de necăeri, am rămas cu totul fără înlesniri despre mai multi ob(i)ecti casnice, pi lângă aceste(a) că acii ci sânt di naţii bulgari şi cari nu am nici un sprijân de nicăeri, precum ne lămurim despre venire(a) osăbit(e)i oştiri, să nu cad în vr(e)o osândă. Nevoit mă găsăscu a mă tângui înaltu preosfinţiilor vo(a)stre ca să vă milostiviţi asupra me(a), binevoind a mi să da blagoslovenie ca să mă strămut la vreun târg, pentru a-mi pute(a) aduna mai cu înlesnire hrana înpovărati(i) mele famelii şi a fi maiînlesnicios pentru a-mi da copii la învăţătură cu o mai uşoară c(h)eltuială, dispre care aştept milostivul rezultat. La mila preosfintei vo(a)stre supus(ă) duhov(nicească) slugă Petru preut A.E.H., F.E.H., dosar 19 / 1854, f. 117, Original, Pachet 6. 424.-1854 decembrie 20. – Preoţii şi locuitorii din satul Creţeşti Vale, ţinutul Fălciului, dau mărturie dascălului Dumitrachi sin dascălul Enachi Croitoriu, pentru a-şi scoate atestat de dăscălie. Noi preuţii din satul Creţeşti vale, din gios, di la bisărica cu hram(ul) Sfântu(l) Erarh, fiindu că slujitorii cum şi lăcuitorii poporăni dă această mărturii dască(lu)lui Dumitrachi, sân dască(lu)lui Enachi Croitoriu, săvârşindu-să din viaţă de trii ani de zile, au rămas fiu(l) său, anumi Dumitrachi di sus, ţiindu ostavul bisăricii aceştia trii ani după moarte(a) tatălui său, ştiind şi rânduiala bisăricii, supus fiind preuţilor cum şi lăcuitorilor, îl cerim de dascăl să fie la bisărică. Noi preuţii, cum şi lăcuitorii poporăni am dat această mărturie ca să-ş(i) scoată atestat de dăscălii(e) cu voe preuţilor, cum şi a lăcuitorilor şi pentru mai adiverită credinţă urmează a no(a)stră iscălit(uri). 1854 De(cem)vr(i)e 20 Erei Condrea. Erei G(h)iorg(h)i. Primit esti acista ane(…) Dimitre fiind cu tot (…). V(echilul) moşiei. Mărturia este întărită prin punerea degetelor de: Eu Năstasă Antohi vornicu(l). Eu Andrii Bulic(h)i. Eu Niţă Miron pasnicu(l). Eu Ion. Eu Petre Amocancii. Eu Ion Rogojanu. Eu Costantin Ţabără. Eu Ion Alecu.

442

Eu Ştefan Prisăcaru. Eu Ion Bulic(h)i.

Dascăl Sandul Fălcialnu am scris.

A.E.H., F.E.H., dosar 22 / 1855, f. 128, Pachet 7, Original; Întărită şi de privighetorul ocolului Crasna la 16 ianuarie 1855. 425.- 1855 ianuarie 29. – Secretarul de Stat a Principatului Moldovei aduce la cunoştinţa Departamentului Lucrărilor Publice acceptul domnului pentru plata unui cişmigiu din Huşi. Secretarul de Stat a Principatului Moldovvei Secsia II No 315 1855 genarie în 29 zile Iaşii Departamentului Lucrărilor Publice Suma de şasă sute lei cursul pieţii cu cari să arată prin referatul acelui depart(ament) sub No. 97, că s-au alcătuit pe termin de un an începătoriu de la 1-iu ianuarie curent pe un cişmegiu pentru ţinerea în bună starea 620 stânjeni canal de la cişmelele publice din târgul Huşii, încuviinţându-să de prea înălţatul domn stăpânitoriu asupra anaforalei sfatului administrativ sub No. 225, a se da din veniturile eforiei acelui târg în două câştiuri, cu onoriu i să faci cunoscut spre regulare. Secretariu(l) statului şi cavaleru C. G(h)ica D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 542 / 1840, f. 77, Original. 426.- 1855 martie 21. – Raportul Sfatului Orăşenesc din Huşi cu privire la casa răposatei Bălaşa, soţia lui Lupu Cojocaru. Cătră cinstitul Dipartament a lucrărilor publice Sfatul orăşănescu din Huşi Raport Giudecătoria ţânutală prin adresul supt No 1010, face cunoscut cătră acest sfat, pentru o casă din acestu târg rămasă di la răposata Balaşa, soţia lui Lupu Cojocarul, care casă să găsăşti picată în catigoria din No a 24 baratci, şi care urmează a să disfiinţa la 1 iu a viitoarii luni apr(ilie), după ofiţâia supt No 292, din anul 1851, mijloceşti cătră acest sfat să nu să disfiinţăză, fiind că ace(a) casă să

443

găsăşti proprieta(te) orfanicească, având a să scoati în liţitativă vânzari, că la din contra orice păgubire nu va privi pe tribunal. De aceea sfatul cu supunire aduce la ştiinţă asăminea înpregiurare, rugându-să răspectivului Dip(a)r(tament) a ave(a) dizlegare di urmari.

G.

G(h)ibănăscu



Iac.

Aftanasău

No 628 1855 mart(ie) 21 D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 536 / 1850, f. 44, Original. 427.- 1855 august 28. – Jurnal încheiat pentru darea în antrepriză a reparaţiei şi întreţinerii a opt cişmele, casei apelor, apeductului şi canalelor din Huşi pe o perioadă de trei ani. Jurnal Anul 1855 avg(us)t 28. După poblicaţiile urmate di dare(a) în antrepriză reperaţia şi ţinere(a) în bună stare a opt cişmele, i casa apelor cu apeductul lor, do(u)ă haluciuri făcute în anul 1852, asemene(a) şi reperaţia canaluril(o)r făcute în anul 1852, asămene(a) şi reperaţia canaluril(o)r făcuti în anul 1853 şi 1854, pi vremi di trii ani di zâli începători de 1 iu a viitoarii luni genari1856, supt iscăliţii, dregătorul ţinutului şi membrii Sfatului orăşienescu din Huşi, astăz(i) făcându-să şi strigare(a) a tria la cea mai di pi urmă tânguiri, au rămasu asupra cişmigiului Calso Todorciu a i să da din parte(a) sfatului câti trii mii lei pe fiecare anu cursul pieţii, şi numitul iscălind în foaia mezatului supt No 919, şi văzându-se că alţii ahotnici nu să găsăscu şi cu o aşa ştiinţă de meşteşugu s-au dat sfârşit acestui mezat. Pentru care, pe de o parte i să va lua cuvinita garanţii, iar pi di alta prin rap(o)rt să va aduce la ştiinţa Dip(ar)t(amentului) publicu, cerându-se dizlegare di să poati înc(h)eia contract. Penciu

G. G(h)ibănescu

(Iancu) Aftănasău



D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 542 / 1850, f. 80-80v , Original, Pecetea Eforiei târgului Huşi. 428.- 1855 august 31. – Sfatul Orăşenesc din Huşi despre darea în antrepriză a întreţinerii a opt cişmele, casei apelor, apeductului, două havuzuri şi a canalelor de scurgere a apei. Cătră cinstitul Dipartament a Lucrărilor Publice Sfatul Orăşenescu din Huşi

444

Raport Fiind că după contractul înc(h)iet cu D(umnealui) căpitanul Dimitrie Vilişcov, i să înplineşti la 31 decem(brie) 1855 aducere(a) apeductului şi facere(a) cişmelilor din acestu târg, ci s-au început în anul contenit 1852, şi după publicaţiile urmate cuprinsă prin Foaia mezatului, supt No 919, şi a Buletinului oficial supt No 60, di dare(a) în a(n)trapriză reparaţia ţânerii în bună stare a opt cişmele i casa apelor cu apeduct(ul) lor, în număr di 3576 stânjeni, şi do(u)ă havuzuri, făcuti în anul 1852, asăminea şi reperaţia canalurilor ci să scurge apa di la cişmele afară, număr di 640 stânjini, făcut în anul 1853 şi 1854, pe vremi di trei ani di zâle, începători de la 1iu a viitoarei luni genari 1856; la ce(a) mai di pi urmă târguiri au rămas asupra cişmigiului Colia Todorciu a i să da din parte(a) sfatului câte 3000 lei pi fiecare anu. Şi în priviri că alţii nu s-au găsât a lăsa mai gios, supt prezâdănţie D(umnelui) drigătorului di ţinut s-au dat sfârşit acestui mezat, carii spre pliroforii cu acesta să pridstavlisăşti răspectivului Dip(ar)t(ament) un jurnal şi foaia mezatului i c(h)izăşia luată rugându-să sfatul a ave(a) poroncă di să poati înc(h)ia contract şi apoi banii ţitaţi să vor treci în bugetul anului viitori. G. G(h)ibănescu

Ivc. Aftanasăi

Penciu

N° 1087 1855 Avg(u)st 31 Rezoluţie: Secsiea III. Se va refera Sfatului Administrativ spre încuviinţare. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 542 / 1850, f. 79, Original. 429.- 1855 octombrie 24. – Raportul Sfatului Orăşenesc din Huşi cu privire la ridicarea încăperilor pentru tăierea vitelor şi fabricarea lumânărilor, înaintând şi două devizuri întocmite de arhitectul oraşului Bârlad. Cătră cinstitul Dipartament a lucrărilor publice Sfatul orăşănescu din Huşi Raport După bugetul încuviinţat din acest anu, pe lângă altile să hotărăşti di a să puni în lucrare şi facere(a) tăietoarii vitelor de căsăpii(e) şi fabricare(a) lumânăril(o)r de său, a fi afară din târg, cuprinsu somă di 5560 lei asăgnuit prin buget după smedul făcut la anul 1852, care ob(i)ect scoţindu-să şi în acest anu în mezat şi văzându-să că nimene din ahotnici nu să găsăscu, înc(h)iindu-să jurnal în înţălegere cu d(umnealui) dregătorul ca acesti încăperi a să pune în lucrari şi a să faci gospodăreşti din partea acestui sfat, fiind neapărat trebuitoare în scoatere(a) mârşăviilordin oraşe, încuviinţat şi prin ofiţia dip(a)r(t)amentului din lăuntru, supt

445

No 19505. După care sfatul vroindu a puni în lucrari, prin adresu(l) supt No 1226, făcându-să poftire D(umnealui) arhitectului din oraşu(l) Bârladului, Lorinţu, di a i să da un planu în facire(a) unor asămine(a) încăperi, precum şi facire(a) unui diviz di banii ci s-ar pute(a) c(h)eltui. Asupra cărie prin adresul supt No 52 au înpărtăşit acestui sfat do(u)ă divizuri, în do(u)ă c(h)ipuri, adică unu di a să faci din lemnu, în paianturi, cuprinzători a să c(h)eltui 10127 lei, iară acelu al doile(a), a să face din zâdire, din piatră şi cărămidă, afară numai tăi(e)toare(a) a fi din lemnu, cuprinzător a să c(h)eltui somă de 12637 lei, cari poate fi mai temeinică, şi văzându-să că după buget ceri trebuinţa a să c(h)eltui sumade 7077 lei mai mult decât bugetul din pricina scumpetei după cum să urmează astăz(i). Prin urmare, dar arătatile divizuri în or(i)ginal cu supuniri să pridstavlisăscu răspectivului Dip(a)rtament spre obsărvare şi care din ele să va găsi de cuviinţă a să înbunătăţi, Sfatul cu supunere plecat roagă a ave(a) dizlegare di urmari ci ari a păşi spre înaintire(a) cuvenitei lucrări. G(h)ibănăscu Penciu



C.

Dumitru

N° 1242 1855 oct(ombrie) 24 zile D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 536 / 1850, f. 47-47v, Original. 430.-1856 mai 16. – Obştea locuitorilor din satul Scoposeni, ţinutul Fălciu, cer ca slujitor la biserica din sat pe preotul Ioan de la Duda. Înalt preo sfinţite şi mult milostive stăpâne Opştia lăcuitorilor satului Scoposăni Jalubă Fiind că di cătră protopopii(e) ni s-au luat preutul ci până acum l-am avut, apoi noi ne-am alcătuit cu sfinţia sa părintele Ioan din satul Duda a ne ocupa celi dupre legi în satul nostru şi cu întru tot supusă metanii(e) cădem la mila preosfinţiilor voastre să binevoiţi a ave(a) blagoslovenie preosf(inţiei) voastre. 1856 maiu în 16 Eu Grigori Azoiţăi Eu Ioan Azoiţăi Eu Isiru Crăciun Eu G(h)eorg(h)i Obanu(?) Eu G(h)eorg(h)i Vânătoriu

Eu Irimie Bânţescu Eu Mihalac(e) Carp Eu Gavril Carp Eu Prohib Obanu (?) Eu G(h)eorg(h)i Dulce

446

Eu Ioan Macari(e) Eu Cozma Macari(e) Eu Tiron Asavei Pascal Eu Ursac(h)e Sopn(..) Şi noi toată opştia satului Scoposeni.

A.E.H., F.E.H., dosar 51 / 1856, f. 27, Pachet 10. 431.-1856 iunie 1. – Preotul Petre, slujitorul bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie din satul Peicani, solicită carte de permutare pe seama unei biserici din oraşul Bârlad. Mult Milostive Stăpâne! Cu ocazie venirei preasfinţi(e)i voastre în politie Bârlad, înfăţoşindu-mă verbal v-aţi milostivit a-mi da arhiereasca blagoslovenie a mă transmite din satul Peicani, district(ul) Fălciu, unde mă aflam servitor bisericei şi unde nu ave(a)m to(a)te cele de mulţămire din parte(a) poporănilor în urmare(a) celor necesare pentru întreţinerea grelei mele familii, în politie Bârlad unde a-ş(i) pute(a) vre(a) un loc mai favoare la necesitudinile mele. Milostive Stăpâne! Pe când în urmare(a) acestei învoiri mă pregăteam de a mă strămuta, înc(h)iriindu-mi c(h)iar şi o casă de locuinţă în Bârlad, o poruncă a duhovniceştii consistorii mă c(h)iamă de a-mi da rezoanile din ce motiv vroescu se mă strămut din citatul sat, a căria locuitori c(h)iar acum prin petiţiune cer la prea sfinţie voastră de a nu mă strămuta, zicând că î-mi au dat şi î-mi vor da cele trebuitoare. Milostive Stăpâne! Cu lacrimi iarăşi alergu la mila ce fără fine a prea sfinţiilor voastre şi plecat vă rogu ca luând în consideraţie greutate(a) familiei mele şi şâcanurile şi neîndeplinirile celor dictate de aşăzământ pentru un servitor bisericesc, întâmpinate din parte(a) poporănilor numitului sat, să vă milostiviţi a-mi slobozi arhiereasca carte de mutare. Pentru care bună facere o eternă aducere aminte va fi la Al Prea Sfinţi(e)i Voastre umil serv Petre preot 1856 Iunie 1 A.E.H., F.E.H., dosar 51 / 1856, f. 28, Original, Pachet 10. 432.-1856 iunie 4. – Episcopul Meletie Istrati dă cu embatic un loc de casă spătarului Dimitrie Castroian, pe moşia Corni Unguri, proprietatea episcopiei Huşilor.

Copie Embatic După cerirea ce ne-au făcut d(umnealui) spatar(ul) Dimitrie Castroean spre ai da unu loc unde se-şi facă o casă dinpreună cu toate cele trebuitoare, i s-au însemnat pe moşia Cornii Unguri, proprieta a episcopiei de Huşi douăzăci stănjăni

447

patraţi alăturea cu gardul cieriului48episcopiei, şi cu loculu d(umnealui) sardariului G(avril) Butucea. Pe loculu acesta nu va fi îngăduit a face nu va fi îngăduit a face vreo altă întreprindere, căci atuncea va avea osebită alcătuire cu proprietatea, datoriu fiindu ca pentru loculu arătatu să deie la episcopie pe fiecare anu câte o ocă ceară. Şi spre încredinţare i s-au dat ace(a)sta din parte(a) episcopiei. Iscălitu Meletie episcop. N°371 1856 Iunie 4 Zile D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f. 7, Copie. 433.-1856 iunie 4. – Episcopul Meletie Istrati dă cu embatic un loc de casă serdarului căminarului Dimitrie Berea, pe moşia Corni Unguri, proprietatea episcopiei Huşilor. După cererea ce ne-au făcut d(umnealui) caminar(ul) Dimitrie Berea spre ai da unu loc unde se-şi facă o casă dinprenă cu t(o)ate cele trebuitoare ei, i s-au însemnatu pe moşia Cornii Unguri proprieta a episcopiei de Huşi, douăzăci stănjini patraţi alăturea cu gardul cieriului49episcopiei şi alăturat cu loculu d(umnealui) spat(arului) Dimitrie Castroian. Pe loculu acesta nu va fi îngăduit a face vreo altă întreprindere, căci atuncea va avea osebită alcătuire cu proprietaoa, datoriu fiindu ca pentru loculu arătatu să dee la episcopie pe fiecare anu câte o ocă ceară. Şi spre încredinţare i s-au dat ace(a)sta din parte(a) episcopiei. Iscălitu Meletie episcop. N°372 1856 Iunie 4 Zile D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f. 7-7v, Copie. 434.-1856 iunie 11. – Episcopul Meletie Istrati dă cu embatic un loc de casă serdarului Gavril Butucea, pe moşia Corni Unguri, proprietatea episcopiei Huşilor. Copie Embatic După cererea ce ne-au făcut d(umnealui) sard(arul) Gavrilu Butucea spre ai da unu locu unde să-şi facă o case dinprenă cu toate cele trebuitoare ei, i s-au însemnatu pe moşia Cornii Unguri proprieta a episcopiei de Huşi, douăzăci stănjini patraţi alăturea cu gardul cieriului50episcopiei şi cu gardul D(umi)sale G(h)eorg(h)ie 48

Ceir. Ceir. 50 Ceir. 49

448

Săvăsculu. Pe locul acesta nu va fi îngăduit a face vreo altă întreprindere, căci atuncea va avea osebită alcătuire cu proprietatea, datoriu fiindu ca pentru loculu arătatu să dee la episcopie pe fiecare anu câte o ocă ceară. Şi spre încredinţare i s-au dat ace(a)sta din parte(a) episcopiei. Iscălitu Meletie episcop. N°370 1856 Iunie 11 Zile D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f. 7, Copie. 435.-1856 iunie 14. – Căminarul Dimitrie Berea vinde serdarului Gavril Butucea 20 de stânjeni primiţi cu embatic de la episcopul Meletie Istrati. Copie Înscrisu Prin care subiscălitulu decleru că loculu ce preaosfinţitulu episcop, prin embaticulu din 4 Iunie, N° 372, mi-au herezitu în sumă de douăzăci stănjini patraţi, l-amu trecut în de veci vânzare cătră d(umnealui) sardariu(l) Gavrilu Butucea cu preţu(l) de doi galbini stănjănulu, primindu toţi banii la facirea acestui înscris. Deci spre ştiinţă şi paçnică stăpânire pe arătatulu loci amu dat acesta sub a mea iscălitură înmânându-i şi ţitatulu mai sus embaticu, rămâind tot d(umnealui) a purta îndatorirea cătră episcopie cu darea câte o ocă ceară pe anu. Iscălit D(imitrie) Bera caminar. 1856 Iunie 14 zile D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f.7v, Copie. 436.-1856 iunie 21. – Spătarul Dimitrie Castroian vinde serdarului Gavril Butucea 20 de stânjeni primiţi cu embatic de la episcopul Meletie Istrati. Copie Înscrisu Prin care subiscălitulu decleru că loculu ce preosfinţitulu episcop, prin embaticulu din 4 Iunie, N° 371, mi-au herezitu în sumă de douăzăci stănjini patraţi, i-amu trecut în de veci vânzare cătră D(umnealui) sardariu(l) Gavrilu Butucea cu preţu(l) de doi galbini stănjănulu, primindu toţi banii la facirea acestui înscris. Deci spre ştiinţă şi paçnică stăpânire pe arătatulu loci amu dat acesta sub a mea iscălitură înmânându-i şi ţitatulu mai sus embaticu. Subscris D(imitrie) Castroean spat(ar). 1856 Iunie 21

449

D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f. 7-7v, Copie. 437.- 1856 iunie 28. – Atestatul cliricului Vasile Mandinescu, eliberat de Seminaria Veniamină din Iaşi. Centrala Seminarie Veniamină Atestat de seminarist Prin acesta se adivereşte că cliricu(l) Vasilie Mandinescul, fiul preutului Constantin din capitalia Eşii, în vrâstă de 21 ani au învăţat în Seminaria Centrală cursul ştiinţelor deplin de opt ani şi la ecsaminile publice ţinute în acest Institutu, au învrednicit notele următoare:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29

Catihisul. Eminentu Istoria Sf(ân)t(ului) a Vec(h)iului şi a Noului Aşezământ. Eminentu Gramatica română Eminentu Aritmetica Eminentu Geografia vec(h)e şi nouă Eminentu Liturgica Eminentu Cântările bisericeşti Eminentu Tipicul bisericesc Eminentu Istoria universală şi (…) Eminentu Istoria bisericească Clasa întâia Istoria patriei Eminentu Mărturisirea ortodoxă Eminentu Retorica Eminentu Logica Eminentu Psihologia Eminentu Metafizica şi Morala Eminentu Istoria filosofiei Clasa întâia Teologia fundamentală Eminentu Arheologia biblică Eminentu Teologia dogmatică Eminentu Introducere în Sf(ân)t(a) Scriptură Eminentu Erminetica Eminentu Teologia morală Eminentu Omiletica Eminentu Teologia pastorală Eminentu Limba elină Clasa întâia Limba latină Eminentu Limba ebraică Clasa întâia Limba franceză Clasa întâia

450

Pentru care toate precum şi pentru a numitului foarte bune purtări i s-au dat acest Atestat din partea Seminariei întărit dupre forme. Rectorul Seminariei Filaret Stavropoleos Protosingel Irimia Ieromonah Teoctist inspector Secretar Buţureanu Sard(a)r N° 74 1856 iunie în 28 Rezoluţie: Acest Atestatu fiind slobozit potrivit Seminaricescu se întăreşte şi de cătră epitropie. Sofronie Mitropolit Moldovei

Aşăzământului

D.J.A.N.I., Colecţia Melchisedec, dosar 26 / 1864-1865, Original. 438.- 1856 august 22. – Sfatul Orăşănesc din Huşi intervine la Ministerul Lucrărilor Publice pentru construirea încăperilor necesare „tăietoarei”de vite pentru căsăpii şi fabricării lumânărilor. Cătră Cinstitul Dipartament a Lucrărilor Publice Sfatul Orăşănescu a târgului Huşii Raport După jurnalul înc(h)iet la 15 a trecutei luni iulii(e), în unire cu d(umnealui) dregătorul ţinutului, că după bugetul acestui an curent, a să puni în lucrare facire(a) încăperilor de tăietoare(a) vitelor di căsăpii şi fabricare(a) lumânărilor di său, a să faci afară din târg după smedul înc(h)ipuit din anul 1852, în somă di 5560 lei, încuviinţat di onoratul Dipartament din lăuntru, supt No 19505, din anul 1853, di a să faci di cătră de acest sfat gospodăreşti. În privirea că după poblicaţiile urmate, nimeni din ahotnici nu s-au ivit a luoa asupră-li, în urmare(a) căria prin adresul supt No 636, s-au pus însărcinare d(umnealui) casăerului eforii ca după smedul din anul 1852 să aibă a puni în lucrare adunare(a) materialului trebuitor în facire(a) unor asăminea încăperi pi un locu de 20 stânjăni cl(...), afară di târg, daţi di sf(ânta) episcopie, asupra căria prin referatul său înrăgistrat supt No 361, aduce la ştiinţă că după (în)cercările ce au făcut în cumpărare(a) a tot soiul de materialuri trebuitoare în alcătuire(a) meşterilor, precum şi a salahoril(o)r, după scumpete(a) ce urmează cu preţul însămnat prin smedul din 1852, în sumă de 5560 lei. Cu acei bani nici materialul nu să poate cumpăra. Pe de alta luându ca în privire că în anul 1855 în 24 octomvrie, făcându-să do(u)ă smeduri di dumnealui arhitectul Lorinţi, în facire(a) unor asămine(a) încăperi, adică unul a faci di lemnu în paianturi, cuprinzător a să c(h)eltui 10127 lei, iară acel al doile(a) să faci din zâdire di piatră şi cărămidă, afară

451

a fi numai tăietoarea de lemnu, cuprinzător a să c(h)eltui sumă de 12637 lei, care smeduri prin raport(ul) din 24 fevruari(e) 1855, supt No 1242, s-au predstavlisit onoratului Dip(a)r(tament) publicu, şi lăsându-să că nu s-au primit nici o dezlegare la facere(a) bugetului anului (1)856 s-au trecut sumă de 12637 lei, după al doile(a) smed, di a să face di piatră, mai temeinică, şi la primire(a) bugetului întărit. În acest caz să vede încuviinţat a să c(h)eltui numai 5560 lei după smedul din anul 1852. Şi fiind că numai cu aceşti bani nu să poati faci o asăminea lucrari după scumpetea ci urmează în toate, precum este cunoscut obşteşti. De aceea sfatul cu supunere aduce la ştiinţa răspectivului Dip(a)r(tament), rugându-să a ave(a) dizlegare ci urmare să păş(e)ască, sau dacă va găsi de cuviinţă a să îmbunătăţi soma asăgnuită prin buget, di a să pute(a) faci nişti asămine(a) binale mai temeinice. Prezâdent G. G(h)ibănescu Jomir

Toader (…)

No 793 1856 avg(u)st 22 D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 56-56v, Original. 439.-1857 ianuarie 6. – Rucsanda născută Mitre solicită intervenţia ierarhului de la Huşi pentru a intra în posesia zestrei sale şi a se grăbi decizia de divorţ. Prea Sfinţite Stăpâne După hotărârea prea sfinţiei voastre şi necurmatile stăruinţi ci de atuncia amu întrebuinţat la giudecătorii(a) ţinutului Tutova, nici până acum mi-au răspuns venitul zăstrei mele, propuind că un asămini să cuvine d(umi)sale Iordac(h)e Bolimaru până la formalnica despărţănie. Asăminea urmare den cartea giudecătoriei în contra dreptei hotărâri a prea sfinţiei voastre, mă sileşte a o supune la cunoştinţa şi totodată a vă ruga plecată ca luând şi acum în consideraţie lipsa ce sufăr atât eu cât şi copila ce amu din pricină că giudecătoriia să înprotiveşte precum arăt a-mi da venitul zăstrei mele. Să binevoiţi a regula prin drumul ce ve-i socoti a mi să da venitul zăstrei până când veţi socoti de cuviinţă a hotărî desăvârşita mia desfacere de acest omu, pentru care iarăşi(i) vă rog să nu întârzâieze a o hotărî. Rucsanda născută Mitre 1857 Genar 6 A.E.H., F.E.H., dosar 38 / 1857, f. 1, Original, Pachet 10. 440.-1857 ianuarie 26. – Tânguirea Marghioalei Buţă şi Rucsanda Macsâneasa către ierarhul de la Huşi.

452

Înalt preosfinţitului episcop de Huşi Stolniceasa Marg(h)ioala Buţă născută Mogâldea din capitalia Iaşii şi Rucsanda Macsâneasca Tânguire Cu alăturata jalbă arătându-mă la Înalt Preosfinţitul Mitropolit cu tânguirea asupra urmărilor părintelui D(umnea)lui sărdar(ul) G. Mogâldea din satul Tunsăştii, ţi(nu)t(ul) Tutovii, ocolul Sămilii, mi s-au dat răspuns că cu asăminea jalbă mai 1 iu să mă arăt la preosfinţia voastră, şi în privirea că înc(h)ipuire nu am de a veni sângură în persoană, triimit prin poçtă această tânguire, rugând mila înalt preosfinţiei voastre ca părinte ce sânteţi şi eparhiot să vă milostiviţi şi să înainataţi lucrările ce în cale ve-ţi găsi de cuviinţă. Al Preosfinţiei Voastră supusă M. Buţei Rucsanda Macsinoai sluger 1857 Genar 26 A.E.H., F.E.H., dosar 38 / 1857, f. 4, Original, Pachet 10. 441.-1857 martie 19. – Jalba evreului Leibăr Marcovici împotriva lui Iosup Marcovici, ambii din Huşi. Onorat(ului) Depart(ament) a Lucrăril(o)r Publice Leibăr Marcovici din Huşi Jalobă Eu ca unul ci mă găs(es)cu obştean în târg(ul) Huşii cu acareturi am drept de a privigie ca şi alţi spre înfrumuseţarea oraşului. Un jâd(o)v Iosup Marcovici cumpărând nişte dug(h)eni de la d(umnealui) comis(ul) Dimitrie Ioga şi viind la măsurarea locului un amploaiat din partea giudec(ătoriei) şi a eforii, i s-au hotărât prin documenti că la prifacerea binalelor să lasă despre hudiţa cari esti despre Buznea 2 palmi spre lăţirea uliţăi, asămine(a) şi din dos 3 ½ palmi, dar el stricând acareturile nu numai că n-au lăsat acel loc, dar încă au mai legat şi giumătate stânjin din uliţă şi la dug(h)eni au făcut tărăbi ca de modă vec(h)i, iar nu după cum să politiceşti, şi deşi m-am tânguit eforii însă nici o puneri la cali au făcut. De aceea plecat aduc la cunoştinţa onorat(ului) dep(a)rt(ament) spre regula cele de cuviinţă. 51

51

Semnătura în ebraică.

453

D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 54, Original. 442.-1857 mai 5. – Raportul eforiei târgului Huşi înaintat Departamentului Lucrărilor Publice cu privire la jalbele orăşenilor prin care se plâng de condiţiile provocate de salhanaua veche. Onorabilului Departament a Lucrărilor Publice Sfatul Orăşănescu din Huşi Raport Iscălitul prezădent şi candidaţăi sfatului aceştii municipalităţi, întrunindu-să comform rezăluţăi din 3 a contenitei luni apr(ilie) anul următori, urmată pi ofiţia onorabilului dep(ar)t(ament) din 1, tot apr(ilie), No. 1067, săcţia a 3 a, şi având în vedere atâtu copia raportului isprăvnici(e)i, cât şi a jalbei unora din vieţuitorii măhălal(e)i poştei, primite în alăturare pe lângă ţătata ofiţăi(e) cuprinzătoari că li sar pricinui vătămare sănătăţii, precum şi osăbitele jalbe, ce întâi au mai însămnat număr di orăşăni, dată sfatului la 18 apr(ilie) şi înrăgistrată supt No. 349, prin cari cer înbunătăţire(a) salhanalei vec(h)i din măhălaoa poştei a aceştii politi(i) di cătră proprietarii ei pentru înlesnire(a) negoţului i a hranei locuitoril(o)r ci pot aduna pentru mai multă vreme în timpul cât să găsăşti lucrătoari. Şi de al doile(a), din partea unor, altor orăşăni înrăgistrată supt No. 348, prin cari arată că li s-ar pricinui vătămare sănătăţii, care văzându-să că aceste jalbe sânt iscălite tot di cătră orăşăni şi contra una alteia, iscăliţii au mers la faţa locului şi din luare(a) aminte făcută s-au lămurit că această sălhana esti înlăuntrul periferi(e)i efori(e)i, cu 32 stânjăni în depărtari de locuinţă în parte(a) din giosu a politi(e)i, şi e(a) este lucrătoare în timpul to(a)mnei, vreme de 30 zile, şi înlesnitoare pentru negoţ şi hrana locuitorilor sără(....). Dar fiind că după articul 56 din reglement atingătoari despre curăţire(a) aerului în oraşe, precum şi după articul 80, litera F, faţa 315, din Manualul administrativ, tomul 1 iu, nişti asămine(a) fabrici trebuiescu a fi aşăzate afară den barieră, însă pentru că afară de barieră nu să poate îngădui di a să faci salhana după punctul al 4 le(a) din hrisovul acestui târg aflat la pagina 248 din acestu manual. Să aduce la cunoştinţa onorabilului dip(ar)t(ament) odată cu prezentare(a) şi a jalbilor primite de la orăşeni ţătate mai sus ca avându în videre a lor cuprindire şi raportaţia is(prăvniciei) şi osăbitele jalbe aflate în arhiva sa, precum şi înpregiurările descrisă mai sus, să dea dezlegari di urmare. G. Tulbure Giurcăneanu



Z. Săcritar

No. 788 1857 Maiu 5 zăle D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 68, Original.

454

443.-1857 mai 25. – Raportul Eforiei târgului Huşi Departamentului Lucrărilor Publice cu privire la salhanaua veche.

înaintat

Onorabilului Departament a Lucrărilor Publice Sfatul Municipal politi(e)i Huşi Raport În priivire(a) celor cuprinsă prin ofiţâia din 13 a următoarei luni No. 1653, săcţia a III-a, sfatul întrunindu-să în complect, în camera Efori(e)i şi având în vederi cele cuprinsă prin ofiţia No. 1057, precum şi ceririle obştii aceştii politii, cuprinsă prin suplica din 17 februarie, anul curent, iscălită de un număr de 240 orăşeni, precum şi rostire(a) articolului 26 din reglement pentru obşteşti hotărâri cuprinsă la anicsa, litera H, atingătoare di datoria ci are Eforia a ocroti negoţul cela din lăuntru(l) oraşului. Sfatul au găsit de cuviinţă ca salhanaoa vec(h)e ce dum(sale) Mihălac(h)e Iotu vro(i)eşte a o înbunătăţi, este pentru înlesnirea negoţului şi a hranei lăcuitoril(o)r nevoe(i)eşi ci pot lua pentru mai multă vremi în timpul răcorosu a to(a)mnei când să găsăscu lucrătoare şi nicicum vătămătoare sănătăţii locuitoril(o)r, fiind în marginea din giosu a târgului, precum s-au adusu la ştiinţa Dep(a)rt(amentului) şi prin raportul din 6 a următoarei, supt No. 688. În aceasta dar mărginindu-să socotinţa sfatului cu supuniri să aduce la cunoştinţa onoratului Dep(a)r(tament) rugându-să a i să da dezlegare de urmare. G. Tulbure Giurcăneanu



Z. Săcritar

No. 1025 1857 Maiu 25 zile D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 75, Original. 444. - 1857 iulie 5. – Ministerul din Lăuntru scrie Departamentului Lucrărilor Publice despre cele două salhanale din târgul Huşi. Ministeriul din Năuntru a Prinţipatului Moldaviei Secsia I a No 14064 1857 Luna Iulie în 5 zile Iassi

455

Onoratului Depart(ament) al Lucrărilor Publice! La adresa Onoratului depart(ament), cu N° 2505, cu onor i să răspundi că pentru zalhanaoa din târgul Huşii, numită a Zotului, sânt la acest depart(ament) do(u)ă hotărâri a sfatului, una din 1852, înnalt întărită, că în priivire că ea esti în apropieri cu alta învoită de cârmuiri a să înfiinţa la 1849, şi că esti şi de nevoi(e) obştiei să rămâie amândou(ă) lucrătoari pentru că dacă s-ar desfiinţa una ar trebui să să dăr(â)mi şi alta, sau dacă s-ar lăsa numai pe una, ar lipsi concurenţa şi s-ar faci monopol. Iar ce(a) al doile(a) hotărâre esti din 1857 maiu, numai de cătră Sfat făcută, că ţâtata zalhana să să desfiinţăzi, s-au să să depărtezi de la locu de unde s-ar afla, fiind pricinuitoare de miazni orăşănilor, după referatul comitetului sănătăţii, şi amândouă aceli hotărâri înpărtăşindu-să în vremi autorităţilor locale spre aplicaţie, altă ştiinţă nu mai este la acest depart(ament). şef secsiei D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 83 , Original. 445.-1857 iulie 30. – Jalba locuitorilor ctitori ai bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul Răşcani prin care cer sfinţirea locului de biserică şi eliberarea unei condici, după ce a fost transportată mănăstirea din lemn a hătmănesei Rucsanda. Înalt Preo Sfinţiti şi mult Milostivi Stăpâni Noi lăcuitorii ctitori Sfântului lăcaş a Sfintii Adormirea Maicii Domnului din satul nostru Răşcanii Jalub(ă) Sfântul lăcaş din satul nostru să găsăşte tari vec(h)i, ca de noizăci şi mai bine de ani, şi puind în cuget cu agiutoriul Maicii Domnului, ca să o prefacem (...). Ne-(a)u dăruit dumne(a)ei Rucsanda hătmăne(a)sa Rusăt(e)asca! O mănăstire ce o ave(a) în satul dum(i)sale, de lemn durată. Am tocmit meşteri şi au răsipit-o şi au adus-o în satul nostru, cari şi piatra au adus-o la locul cuvenit, cari noi cu toţii într-un cuget ne vom sâli cu agiutoriul Maicii Domnului până la săvârşire, pe care să înfăţoşază zapesul şi izvodul de faţă. Cu lacrâmi şi cu metanii rugăm mila Preo Sfinţiilor Vo(a)stre a ne slobozi o condică o condică de a mai umbla pe la feşe lăturaşi, a mai agiuta ca doară vom putee(a) cu agiutoriul Maicii Domnului cât mai în grabă şi tot odată Ve-ţi porunci de a să sfinţi şi locul ca să pornim cu lucrare. 1857 Iulie 30 C(h)irilo Răşcan(u) căpit(an) A.E.H., F.E.H., dosar 38 / 1857, f. 58, Original, Pachet 10.

456

446.-1857 noiembrie 3. – Sfatul Municipal al politiei Huşi adevereşte învoirea dată căminarului Gavril Butucea pentru îngrădirea locului primit cu embatic de la episcopul Meletie Istrati. Copie Sfatul Municipal din politie Huşii Dumnealui comisulu Gavrilu Butucea din această politie prin înscrisulu adresat acestui Sfat, au cerut a i se învoi îngrădirea locului ce i s-aru fi dat de Episcopie alăturea cu ograda D(umi)sale G(h)eorg(h)ie Săvăscu, în urmarea căria recomandându-se la faţa locului pe al ei candidat Dumnealui Andrei Curtez spre a cerceta dacă nu lovesce în drepturile Eforiceşti, s-au primit acumu referatulu cuprinzătoru, că un asăminea loc este în marginea Târgului şi drumul este foarte largu, pe temeiulu căria, şi a osebitului înscris dat de D(umnealui) comisulu, să învo(i)eşte asemenea îngrădire cu pari nuiele şi deasupra cu dulapi. Pentru care spre ştiinţă de asemenea învoire s-au slobozit ace(a)sta, cu iscăliturile cuvenite, cu punerea peceţii. Iscăliţi: Grigori Tulbure, Mihalac(h)i Jomiru, Zaharia Giurcăneanu. Secretariu: Perieţanu L.P. N° 91 1857 noemvrie 3 D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f. 8, Copie. 447.-1857 decembrie 4. – Mitropolitul Moldovei este informat despre moşiile date în posesie pe care se vor construi şcoli. La c(h)iriarhie No 180.

1857 decemvr(ie) 4

Cu poronca înalt preosv(inţiei) din 25 a trecutei luni octomv(rie) supt N° 1720, s-au primit copie de pe art(icolul) 16, în care să cuprinde obiectele de învăţătură la şcolile săteşti, precum şi planu(l) pentru zidirea unor asămine şcoli. Şi spre punire în lucrare a acestora să vor înpărtăşi dum(n)i(i)lor sali posesorilor prin a cărora contracti s-au prevăzut anume condiţii la fiecari, când li s-au înposesuit moşiile şi anumi: Pren art(icolul) 13, a contractului moşâi(i) Comoarna din ţânut(ul) Eşi cari esti înposesuit D(umnealui) Costac(h)i Munteanu la anul 1855. Prin art(icolul) 13, a contractului moşâei Vicolenii din ţânut(ul) Fălciu cari esti înposesuită D(umnealui) Costac(h)i Clitofron în anul 1857. Prin art(icolul) 13, a contractului moşiei Pustiiana din ţinut(ul) Bacău, cari esti înposesuită Dum(nealui) D. Crahiti tot în anul curent 1857.

457

Prin art(icolul) 13, a contractului moşâei Graşi cu cotunurile ei din ţinut(ul) Neamţu, cari esti înposesuită D(umnealui) (…) tot în anul curent. Iar apoi locurile în cari să vor pune în lucrare înfiinţare(a) de asămine(a) şcola, sânt moşâile Iucăşanii, Pildeştii şi Negreştii, la din nou înposesuire(a) acestora, fiind că prin contracturile lucrătoare astăz(i) nu sânt prevăzute asămine(a) condiţâi. Aceste lămuriri cu adâncă supunire le aduc la cunosştinţa Înalt Preosfinţiilor Voastre. D.AN.I.C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice- Moldova, dosar 124 / 1857, f. 6, Concept. 448.-1857 decembrie 28. – Mărturia locuitorilor din satul Stuhuleţi, ţinutul Fălciu, pentru candidatul Teodor Vlasian. Mărturie Noi gios iscăliţii, lăcuitori birnici şi mazili din satul Stuhuleţi, ţinutul Fălciului, Ocolul Prutului, încredinţăm prin această mărturie pentru candidatul Teodor Vlasian, pe care îl cerim a ni să hirotonisi preot la biserica cu hram(ul) Sfântul Mucenic G(h)eorg(h)ie din pominitul sat, unde să găsăşte părintile săuslujitoriu bisericii trecut timp de triizăci ani, nemaiputând purta o asămenea, fiind cuprins de slăbăciunea bătrâneţilor. Deci, fiind că purtările numitului candidat sânt bune şi cinstite, carile n-au fost niciodată martur, nu este beţiv, în fapte de furţişag nu s-au aflat, cu noi lăcuitorii n-au fost nici este c(h)iemat la vreo dare a satului, carte au învăţat la shoala bisericească din politia Huşii, după cum dovideşte atestatul ci numitul păstriiază. Drept care i-am dat această mărturie supt adevăratele noastre iscălituri, întărită şi cu pecetea bisericească şi sătiască, pentru care cu Pria Plecate Metanii rugăm pe înalt pria sfinţitul episcop a să milostivi de al hirotonisi preot. 1857 Decembrie 28 zile Eu G(h)iorg(h)i Blană. Eu Vasâlac(h)i Grigori. Eu Pavăl Grigori. Eu Vasili Tănasă. Eu C(h)umoc sân Pavăl. Eu Fătac(h)e sân Pavăl. Eu Vasâli Corozăl. Notă: Se adaugă şi alte nume pe care nu le-am putut descifra. A.E.H., F.E.H., dosar 41 / 1858, f. 10, Original, Pachet 12.

458

449.-1858 ianuarie 10. – Candidatul Teodor, fiul preotului Anastasie Vlasian din satul Stuhuleţi, ocolul Prutul, ţinutul Fălciu, este recomandat a fi hirotonosit diacon pentru biserica din sat. Preasfinţite stăpâne Înfăţăşotăriul, candidatul Teodor, fiu(l) preotului Anastasie Vlasian din satul Stuhuleţu, ocolu(l) Prutului, înfăţoşind mărturia poporănilor, prin cari cer de al hirotonisi preot, în priivire că părrintili lui să află venit în vârsta de bătrâneţe. Prin urmare socotinţa subiscălitului este ca pe numitul candidat cunoscut cu bune purtări, dovedindu-l şi c(h)iar atestatul ce păstriază despre cursul învăţăturii ce au săvârşit, să bine vroiţi al hiroronisi diaon, fiind nevoi(e) despre un asăminea în mai multe sate. Al pria sfinţiei voastre Întru tot ălecat şi supusă slugă N. 18 1858 Genarie 10 A.E.H., F.E.H., dosar 41 / 1858, f. 9, Original, Pachet 12. 450.-1858 ianuarie 18. – Raportul Sfatului Municipal din oraşul Huşi prin care propune modernizarea uliţelor din oraş şi a drumului care face legătura cu Basarabia. Onorabilului Ministeriu al lucrărilor publice Sfatul Municipal a politii Huşi Raport Acestu sfatu municipal având în priviri stare(a) în care au venit uliţăli din piaţă şi drumul ce trece prin oraşu în parte(a) Besarabiei pentru transporturi de c(h)erestele, mărfuri, producte şi alte di ale interesului ţării, că au agiunsu în stare din înpregiurari că nu sânt şosăluite, că rumpe comunicaţia; avându în privire neînc(h)ipuirea bănească ci are comunitate(a) aceştii politii, avându în privire că la celi mai multe oraşe din patria noastră s-au şosăluit uliţăle şi drumurile di comunicaţi(e) cu locuitori(i) districtului. Prin raportul din 25 martii(e), anul contenitu, No 472, au supusu cunoştinţăi onorabilului ministeriu şi au mijlocit a să rândui în vara anului contenit locuitori(i) acestui district a săvârşi lucrare(a) zâlilor hotărâte di aşăzământ în soşăluire(a) uliţălor şi a tractului, însă nu numai că nu s-au făcut vreo regularisire, dar nici răspunsu s-au primit întru aceasta. De aceia de datorii(e) socotind adăogi şi acum a supune cunoştinţăi onorabilului Ministeriu carile doreşti şi ari îngrijiri pentru înfrumuseţare(a) oraşelor şi îndreptare(a) drumurilor, şi totuodată mijloceşti a luoa în consideraţii(e) înprejurările prescrisă mai sus şi să pue la cale di a să rândui

459

locuitori(i) acestui district în vara anului curent în soşăluire(a) uliţălor şi a tractului ce trece prin acest oraşu, precum s-au lămurit mai sus. Macarie

I. Atanasăi

Ioan

No 68 1858 Genari 18 Rezoluţie: S(ecţia) 2 Să va scrie a înc(h)ipui eforiei reparare(a) ulţelor cu zilele de (...) a lăcuitorilor oraşului. D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 536 / 1850, f. 88, Original. 451.-1858 ianuarie 31. – G. Tulbure, prezidentul Sfatului Municipal din Huşi, se adresează caimacamului Nicolae Vogoride în vederea şoseluirii pentru facilitarea comerţului cu partea de sud a Basarabiei revenită la Moldova din 1856. Ecselenţă Iscălitul, prezâdent(ul) sfatului municipal a politi(e)i Huşăi, având în priivire rumpere(a) cumenecaţiei a transportului a mai multor mărfuri, c(h)erestele, rac(h)iu şi vinaţă, trecătoare pren această politii(e) în parte(a) Basarabi(e)i anecsată cătră Moldova, din cauză că nu sânt soşăluite puncturile de la casul răposatului paharnic Demetrii Lupaşcu şi până la râpa C(h)irandei unde să află şi poçta. Au raportat departamentului lucrărilor publice atât în anul cuntenit cât şi în acest prezent, însă fiind că până acum nu s-au făcut vreo punere la cale, iscălitul de a sa datorii(e) socotind, aduce la auzul ecselenţii voastre şi supus vă roagă ca dacă veţi găsi de cuviinţă să puniţ(i) la cale a să rândui soşăluire(a) pomenitului punct cu lăcuitorii destrectului în vara anului curent. A Ecselenţii Voastre pre(a) plecat şi supus serv G. Tulbure 1858 Genar 31 D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 536 / 1850, f. 90, Original.

460

452.-1858 aprilie 10. – Dumitru Velinov vel căpitan din târgul Huşi cere Departamentului lucrărilor publice un termen de un an de zile pentru prefacerea dughenilor de pe Uliţa Principală de la Sfinţii Voievozi, conform planului de urbanizare. Onoratul(u)i Depart(ament) al lucrăril(o)r publice Vel căpitan Dumitru Velinov din târgul Huşii, ţinut(ul) Fălciu Suplică Măcar deşi însuşi cu mari nerăbdari caut a-mi prefaci dug(h)enili ce am proprietati vecinică în târgul Huşii pe uliţa prinţipală a Sfinţil(o)r Voi(e)vozi , cum s-ar pute(a) mai grabnic, ca celi ce de cătră ingineriul guvernului sânt însămnati de baratci cu toată poziţie lor de tăriia ce mai au încă pentru un timp, dar hereste(a)oa la acest târg transportându-să cu greutati, pentru aceia c(h)iar de pe acum neînlesnit fiind a începi lucrarea după încungiurările casnice de care am fost înpregiurat, plecat rog pe onorabilul depart(ament) să binevroiască a-mi încuviinţa păsuiri pe un an de zile, în cursul căruia mă voi îngriji de materialul trebuitoriu, şi apoi voi desăvârşi lucrarea binalii potrivit planului, lucru ce şi eu destul îl doresc, fiind spre folosul meu, însă nu am înc(h)ipuinţă acum deodată pentru el. Dumitru Velinov 1858 april(ie) 10 Rezoluţie: Se va scrie eforiei de Huşi ca în privirea înscrisului ce au dat petiţionarul că în termen de un an de zile va priface binalile sale după plan, ea să-l păsuiască numai pe un an, şi atunce negreşit să-l îndatorească a le desfiinţa şi a le clădi din nou regulat, mai ales că s-au arătat şi lipsit de mijloace de înc(h)ipuire în timpul de faţă. 1858 April(ie) 11 D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 536 / 1850, f. 95, Original. 453.-1858 aprilie 14. – Sfatul Municipal al oraşului Huşi intervine pe lângă Ministerul Lucrărilor Publice în problema construirii dughenilor cu coloane în urma jalbei evreul Iosip. Onorabilului Ministeriu al Lucrărilor Publice Sfatul Municipal politi(e)i Huşi

461

Raport Evreul (...) sân Iosâpu, prin suplica ce au dat acestui sfat au făcutu cerire că o dug(h)eană ce are în uliţa bisăricei Sf(inţii) Voievozi fiind părăduită şi învec(h)ită, vro(i)eşti a o prifaci din nou cu două rânduri, cu temălăi(e) de piatră, acoperită cu şănd(r)ilă şi cu coloană dinainte, după proporţia altor dug(h)eni clădite de mai înainte şi fiind că după aşăzăminti eforiceşti nu sânt slobode clădirea dug(h)enilor di la uliţă cu coloane sau ce(a)rdacuri, precum petiţionarul cere a i să învoi, dar aşa precum mai mulţi orăşăni mijlocescu a li să încuviinţa, precum pără acum s-au urmat pi temeiul unei ofiţăia Dip(a)r(tamentului) din Lăuntru din anul 1849, supt No. 9398, prin care învo(i)eşte facire(a) coloanelor spre a sluji în locu de trotuare şi ca să nu să facă vreo urmare în contra dorinţăi guvernului, şi al doile(a) ca să nu rămâi(e) caz de nimulţămire şi orăşănenilor. Sfatul spre punire aduce la ştiinţă onorabilului Ministeriu, mijlocind a i să da dizlegare dacă să poate învoi clădirea dug(h)enilor cu coloane cari să poată sluji şi de trotuare, în privire că uliţăli acestui oraş rămânu îndestul di largi şi încăpătoare în proporţia cerşută di aşăzământ, sau ci urmare să păz(e)ască Ion Atanasăi Giurcăneanu

Iancu Ca(...)

Z(aharia)

Săcretar No. 474 1858 April(ie) 14 D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 536 / 1850, f. 96-96v, Original. 454.-1858 aprilie 22. – Evreul Tisăh intervine la Departamentul Lucrărilor publice pentru construirea din nou a acaretelor sale din piatră şi cu stâlpi, conform modelului aplicat. Onorat(ului) Depart(ament) al lucrărilor publice Tisăh isdrailit din târ(gul) Huşi Suplică Vroind a-m(i) prifaci din nou acareturile ce amu în târgul Huşii în capătul uliţii, după modelul şi altor benale cu stâlpi de piatră precum este toată uliţa; De cătră eforia de acolo mă văd oprit zicând că nu mi să poate învoi asăminea cerere. Apoi eu nu ştiu cumu de la alţii s-au învoit şi mie nu. Viu a ruga pe onorat(ul) Depart(ament) să binevoiască a încuviinţa şi mie am(i) preface dug(g)eana întocmai după modelul dug(h)enilor di pe ace(a) uliţă cu material buni de zidşi cu stâlpi de piatră, căci mi să pricinueşti o sămţitoare păgubire din aceasta.

462

1858 April(i)e 22 Rezoluţie: S(ecţia) III Să va recomenda Eforiei a să povăţui pentru aceasta de instrucţiile ce au. D.A.N.I.C., Ministerul Lucrărilor Publice - Moldova, dosar 536 / 1850, f. 100 , Original. 455.- 1858 septembrie 11. – Serdarul Pavel Neculau, posesorul moşiei Vârâţii, se plânge de călcarea hotarelor de către comisul Costin Adam. Onoratului Departament de Cult şi Instrucţia Publică Posesorul moşiei Vârâţii, propieta(tea) sf(intei) episcopii Huşii, Săr(dar) Pavel Neculau Suplică După tânguirile făcute isprăvniciei ţinutului Fălciu în cazul samavolniciei în hotarul moşiei Vârâţi, călcată în acest an de cătră dumnealui comisul Costin Adam, nu am putut căpăta nici un rezultat; tânguindu-mă totodată şi Departamentului din lăuntru. Drept care aduc aceasta şi la cunoştinţa Onoratului Departament Bisericesc, ca nu prin a me(a) tăcere să-mi poată căuza vreo răspundere. Sărdar Pavel Neculau 1858 septemvrie 11 D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 51, f. 1, Original. 456.-1858 septembrie 18. – Prezidentul tribunalului Fălciu intervine pe lângă Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru darea în stăpânire a 500 de fălci pământ către aga Dinu Catargiu şi invită participarea trimişilor episcopiilor de Huşi şi Roman, cu documentele necesare. Onorabilului Depar(tament) al Cultului şi al Instrucţiei Publice Spre disăvârşire(a) di cătră D(umnea)lui candidat(ul) acestui tribunal giudecătorescu a ţânutului Fălciu, a dării în stăpânire(a) d(umi)sale aga Dinu

463

Catargiu a 500 fălci pământ din hotarul moşiei Horga, Brăiţanii şi Berbicenii, ci le are date de către di d(umnea)lui aga Lascarachi Costachi şi cari să megieşăscu cu moşiile Urdeşti a răpos(atului) vornic Neculai Greceanu, Rânzăşti a episcopiei di Huşi şi Peicanii a episcopiei Romanului. Potrivit adresului d(umi)sale ingineriului ţânutului cu N° 15 s-au regulat termen şi anumi la douăzăci şi patru a viitoarei luni octomv(rie). Prin aceasta subscrisul prez(ident) pe temeiul închierii seanţiei, cu onor faci poftire dep(artamentului) ca să binevoiască a îndatori, atât pi plinipotentul episcopiei de Huşi, cât şi pi acel al Romanului, a să arăta cu stăruinţă la faţa locului, dinpreună cu toate documentile trebuitoare, spre a să pute(a) disăvârşi ecspusa lucrare. P.P. Buzdugan



N° 3790 1858 săpt(embrie) 18 D.AN.I.C., F.E.H., dosar 48 / 1858, f.12, Original. 457.-1858 noiembrie 3. – Calinic Hariupoleos trimite spre hirotonisire pe diaconul Neculai Dandiş în preot pentru biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie din satul Blăgeşti, ţinutul Tutova şi pe candidatul Gheorghe Gavrilescu în preot pentru biserica cu hramul Sfinţii Voievozi din satul Căpoteşti, ţinutul Fălciu. Cu smerită frăţ(e)ască în H(ri)s(tos) dragoste mă închin prea sfinţiei voastre! Trimeţind prea sfinţiei voastre pe diaconul Neculai Dandişu şi pe candidatul G(h)eorg(h)ie Gavrilescu, Vă poftesc a herotonisi pe cel întâi în preot desăvârşit pentru biserica cu prăznuirea Sf(ântul) Ierarh Necolai din satul Blăgeşti, ţinutul Tutovii; Iar pe cel al doile(a), de asemene(a) preot desăvârşit pentru biserica cu prăznuirea Sf(inţii) Vo(i)evozi din satul Căpoteşti, ţinutul Fălciului, a eparhiei Huşi; După care canoniceşte înştiinţându-mă vei îndatori pe A prea sfinţiei vo(a)stre în H(ri)s(tos) mai mic frate Calinic episcop Hariupoleos N. 967 1858 no(i)embrie 3 zile A.E.H., F.E.H., dosar 41 / 1858, f. 109, Pachet 12, Original. 458.-1858 decembrie 3. – Directorul episcopiei Huşilor adevereşte primirea a nouă ocă de ceară de la aga Gavril Butucea, plata bezmănului pentru cele trei locuri deţinute cu embatic pe moşia Corni Unguri. Copie

464

Nouă ocă ceară galbănă s-au primit la camera episcopiei pe anulu 18561857 şi 1858 de la d(umnealui) aga Gavrilu Butucea, bezmănul cuvenit pentru trei locuri anume arătate prin embaticurile N° 370, 371 şi 372, date din partea episcopiei Huşii, pentru care se dă această adiverinţă de primirea din partea directorului episcopiei. 1858 decemv(rie) 3 z(ile) Iscălit V. Vrabie Pentru conformitate Şeful de biur(ou) D.AN.I.C., F.E.H., dosar 60, f.8, Copie. 459.-1859 februarie 10. – Referat privitor la averea şi datoriile răposatului episcop Meletie Istrati. REFERAT DEPART(AMENTUL) CULTULUI ŞI AL ÎNVĂŢĂTURILOR PUBLICE Secsia a III a 1859 fevruarie în 10 zile După săvârşirea din viaţă a episcopului de Huşi, Meletie Istrati, întâmplată la 31 Iulie 1857 şi după înmormântarea rămăşiţilor sale, urmată această prin îngrijirea acestui Ministeriu, în lipsă de nici o măsură din partea acelor ce erau c(h)iemaţi cătră această datorie, luându-se aminte că răpos(atul) au rămas datoriu cătră Casa Clerului cu soma de 96672 lei şi 76, 8/9 bani, alcătuită aceasta din condeile următoare: A) 71093 lei, 4, 8/9 bani, ce au fostu luat mai mult din şăptimile episcopiei până la Sf(ântul) Dimitrie a aceluiaşi an, care după regula urmată şi astăzi să slobod anticipat timpu de şăsă luni. B) 25579 lei 7 bani c(h)eltuiţi cu înmormântarea şi grijile răpo(atului). 96672 lei, 76, 8/9 bani facu în totul. Ministeriul au înaintat lucrări spre îndestularea Cassei Clerului cu asemenea bani din avutul răposat(ului) şi măcar că întru aceasta au întimpinat greutăţi din partea judecătoriei, care s-au încercat să arunce în sarcina Cassei plata datoriilor episcopului, nici cuvânt că Ministeriul ar fi intrat în avere, însă această din partei urmare recunoscându-să de ilegală s-au regulat facere(a) de formală catagrafie şi preţăluirea averii, şi când acum urma stăruinţă pentru vânzarea avutului ce c(h)iar să începusă, oprindu-să o asămine(a) de Departamentul Dreptăţii din ordinul fostului caimacam prinţ(ul) Vogoride. În urmă de toate aceste(a) la 21 Iulie anul curent s-au primit adresa Secretariatului de Stat No. 3142, însoţită de copia anaforalei Sfatului No. 2952 cătră fostul caimacam supt următoarea cuprindere: „Teofilia sa Arhiereul G(h)enadie Tripoleos, locotenetul de episcop eparhiei Huşii, prin anaforaua din 20 Decemv(rie) anul trecut 1857, supt No. 660, au supus cunoştinţii Ecselenţei Voastre înpregiurările atingătoare de datoriile de

465

bani şi averea rămasă în urma răpos(atului) Episcop de Huşi, arhiereul Meletie Istrati şi anume, soma de 106803 datorită de răpos(atul) la mai multe feţă sărace precum şi la casnicii episcopiei în calitatea sa de episcop şi 249739 lei datoriile sale personale, care aceste(a) alcătuiescu în total soma de 356542 lei, ear averea rămasă ce să găsăşte, fiind compusă din sinete, veşminte, mobile, cai, trăsuri şi altele, să mărgineşte după preţăluire la soma numai de 140242 lei, care scăzându-să din ţifra totalelor datorii mai sus arătate rămâne încă un neagiuns de 216300 lei până la acoperirea lor, adăugând Teofilia sa că în privirea jărtfilor făcute patriei de răpos(atul) în vreme(a) cât s-au aflat în viaţă şi în priivire că au fost unul din cei mai înalţi funţionari bisericeşti ai ţării, deosăbindu-să în adivăr prin faptele cele bune şi milostive, recunoscute şi de Ecselenţia Voastră prin mai multe ofisuri, să se reguleze de a nu rămâne pătat cu titlu de falit numile unui bărbatu care au agiunsu în sărăcie la cele de pe urmă, numai prin nemărginita îndurare cu care au agiutat pe totu săracul ce s-au cerut agiutor, prin umanitatea cu care trata pururea turma ce-i era încredinţată, precum şi prin adaosul de c(h)eltuele ce face pentru utilitatea publică peste datoria sa, întreţinând din şăptimele sale în curs de mai mulţi ani seminariul care ar fi trebuit să se ţie din Departamentul Bisericescu şi pentru care acesta n-ar fi dat câţiva ani decât foarte neînsemnătoare subvenţie şi totodată să nu să înstrămbătăţască şi sărăcească pe creditorii răpos(atului), ce să se plătească toate datoriile sale de cătră Departamentul Cultului, carele să iee asuprăi averea rămasă, căci numai prin această măsură să încuraj(e)ază fapta bună şi să îndeplineşte totodată şi duhul, § C, art(icolul) 6 le, din legiurea 1844, atingător de regularea averilor mitropoliei şi episcopiilor, care (...)neşte partea de prisosul veniturilor acestor cassă la binefaceri plăcute lui D(umne)zeu”. Această anafora s-au priimit la consiliul administrativ ecstraordinar cu următoarea apostilă a Ecs(elenţei) Voastre: „ ca având îndeaproape privire temeiurile în ea cuprinsă şi reclamaţia Teofiliei sale locotenentului de episcop de a nu să lăsa pătată memoriea unui bărbat ce toată viaţa sa au servit bisericii şi care prin îndurarea şi agiutorul ce înpărţă săraciloru s-au arătat vrednicu urmaşu a părintelui său sufletescu, fericitul întru amintire mitropolit Veniamin, pată care ar trebui să cadă nesmintit asupra răposatului dacă s-ar lăsa păgubaşe şi lipsite pe mai multe persoane ce au depus spre siguranţă puţinul lor avut în mânule unui episcop. Sfatul să delibereze cu grăbire şi să-şi deie socotinţa dacă în privirea rezoanelor ecspusă de Teofilia sa locotenentul n-ar fi cuviincios şi potrivitu: I-iu) Ca Depart(amentul) Cultului să priimească averea răpos(atului) după catagrafia ce este făcută prin care pe biserica episcopiei să va înzăstra cu veşmintele şi odoarele ce trebu(i)escu, iar casa sa să va îndănui cu toată pojăjia de care este lipsită, precum să arată prin această anafora. II-iu) Prin urmare numitul Departament să răspundă de îndată din Casa Centrală a Clerului datoriile cătră casnici după lămurirea cuprinsă în anaforaua de faţă, şi al III-lea) Avându-să în priivire că înpovărarea răpos(atului) cu datorii provine în mare parte şi de la c(h)eltuielile ce au trebuit să facă cu ţinerea seminariului din episcopie înfiinţat după stăruinţele sale şi cu care în curs de mai mulţi ani au c(h)eltuit de la sine, nefiind îndeagiuns somile ce i s-au dat din Departamentul Cultului, pe care îl priveşte în totul ţinerea unui asăminea aăzământ, apoi după

466

espirarea terminului poblicaţiei înaintată de judecăt(oria) de Fălciu pentru ivirea creditorilor, să să plătească din iconomia ce înfăţoşază vacanţia de Episcop pe acele din datorii ce n-ar purta în sine nici un fel de prihănire, iar hotărârea ce va lua sfatul grabnic să-mi aducă la cunoştinţă”. În prezenţa acestor(a) dar, majoritatea Consiliului ecstraordinar neputând tăgădui milosteniile şi binefacerile răpos(atului) episcop de Huşi în tot cursul vieţii sale şi nefiind (i)ertat a lăsa memoria acestui bărbat pătată prin neplata datoriilor sale, au găsit de cuviinţă ca toate datoriile prevăzute prin citata anafora, întrucât ele ar fi necontestate să să plătească fără dobândă de Departamentul Cultului care să (i)ei în conta sa toată averea răpos(atului) înzăstrând biserica episcopiei cu odoarăle sfinte şi casa episcopiei cu mobilele de care are trebuinţă, iar minoritatea Consiliului fiind cu osăbit înscris socotinţă alăturată aicea, cu respectu să aduce la cunoştinţa Ecs(elenţei) Voastre ca să binevoiţi a hotărî precum veţi găsi de cuviinţă. Atuncea asupra aceştii anaforale a Sfatului, fostul caimacam prinţ(ul) Vogoride au însămnat rezoluţie „Să încuviinţ(e)ază a să plăti datoriile săvârşitului din viaţă Episcop în termin de doi ani, numai aceli însă câte vor fi necontestate”. În viderea însă a aceştii hotărâri, Departamentul tot n-au regulat a să plăti datoriile şi le-au amânat până la priimirea de la judecătoria de Fălciu a listei cuprinzătoare de câtimea unor asemenea. Iar în luna trecută Septemvrie primind şi adresa numitei judecătorii sub No. 3548, pe lângă care au înpărtăşit copie legalizată sub No. 3549, di pe lista tuturor pretenţiilor ivite asupra averii răpos(a)tului Episcop înlăuntru(l) terminului de 100 zile, publicat prin buletinul N° 91, din anul 1857 şi cu cerire de a să comanda pe un delegat spre priimirea averii răposatului după catagrafia făcută de acel tribunal. Departamentul au referat din nou Sfatului sub No. 9186 şi puindu-i în vedere citata listă spre lămurirea sa despre soma enormă a datoriilor, cu adăugire că Casa Clerului atâtu în privirea restrănsălor sale mijloace, cât şi a princip(i)ului unei asemenea plăţi, fiindu-i peste putinţă a se lăsa asemenea datorie ci să su(i)e piste 120000 #, apoi Sfatul să întoarcă osăbită luare aminte asupra hotărârii sale cuprinsă prin Anaforaoa din 10 Iulie, anul curent, N° 2952, fiind că Departamentul în temeiul acestor rezoane rămâne mărginit în socotinţa ce şi-au dat la trataţia avută în această c(h)estie. Asupra acestui referat s-au priimit răspuns cu adresa Secretariatului de Stat N°4132 din 13 Septemv(rie), în cuprindere că Consiliu(l) luând în trataţie au însămnat rezoluţia că hotărârea lui încuviinţată de prinţ(ul) caimacam fiind îndestul de lămuritoare, de prisos este numeratul referat la care nu i să poate răspunde alta decât că este datoriu a să supune fără critică acei hotărâri întărită de şeful statului, Pe temeiul dar a unor asemenea hotărâri, pe de o parte s-au regulat priimirea averii răpos(atului) episcop de cătră Depart(ament) şi vânzarea ei prin licitaţieîn termin de 30 zile de la (i)eşirea foiei oficiale, iar pe de alta au slobozit somile următoare: Galbini 665

lei 54362

D(umi)sale post(elnicului) Ioan Ciudin prin poliţă. D(umi)s(ale) comis(ului) Vasilie Vrabie asemenea, în care intră şi soma de 495 # daţi (...) Tulbure.

467

630

1295

44400

D(umi)sale G(h)eorg(h)ie Ţăci asăminea. Banc(h)eriului Leiba Cahan Înaht.

12950

Sf(inţiei) sale protosingelului Veniamin Arhipescu prin poliţă. Peste totu

111712

În urmarea acestor lucrări şi pe temeiul rezoluţiei caimăcămiei întărito(a)re din 28 octomvrie 1858 cuprinzătoare Depart(amentul) Cultului şi al Instrucţiei Publice va refera asupra tuturor împregiurărilor contenind cu plata datoriilor răpos(atului) Episcop până la o din nou punere la cale: Pe de o parte au încetat cu slobozirea banilor, iar pe de alta prin raport(ul) din 10 no(i)emvrie No. 12043 i s-au adus la cunoştinţă împregiurările de mai sus. Asupra acestui raport s-au însămnat de căimăcămie următoarea rezoluţie: „în privire că terminul de doi ani însămnat spre a să plăti de Depart(ament) datoriile răpos(atului) episcop este departe de a fi espirat, iar căimăcămia neputând să intre în criticarea temeiurilor după care Depart(amentul) să află însărcinat cu plata unor asăminea datorii, de aceea până la instalarea guvernului definitiv ce rămâne a da hotărâre în cazul de faţă, să va înapoie judecătoriilor de Iaşi şi Fălciu averea răpos(atului) episcop ce ar fi apucat a să priimi spre a să vinde de cătră ele de îndată prin licitaţie ca nu prin mai multă întârziere să să aducă ace(a) avere în stare de stricăciune, ori să se iros(e)ască, şi fiind că în această avere intră vasă şi deosăbite obiecte sfinte ce nu potu fi espusă spre vânzare nişte asămine(a) să vor opri spre întrebuinţarea Episcopiei după preţul cuprins în foaia preţăluirei în conta banilor daţi până acum de Departament în plata datoriilor, iar spre îndeplinirea acestor de mai sus, Depart(amentul) Dreptăţii va da fără întârziere cuvenitele ordine judecătoriilor sus numite”. În temeiul aceştii rezoluţii încă de atunce(a), pe de o parte, s-au întins lucrările privitoare pe întoarcerea averii ce apucase a să priimi, care avere stă şi până astăzi în dispoziţia judecătoriilor ţinutale fără vreo înaintire din partele, iar pe de alta să supunu aceste împregiurări la cunoştinţa şi hotărârea Onorab(ilului) Sfat cu adăugire că dovezile pe care s-ar fi întemeiat Ministeriul de au slobozit aceste some de bani sunt după cum mai gios să arată, adică: Galb ini

Lei

665

-

S-au slobozit d(umi)s(ale) Ciudin pe temeiul sinetului supt iscălitura răpos(atului) episcop din 30 Septemv(rie) 1856 trecut şi prin lista creditorilor triimisă de judec(ătorie), cu osăbire numai că prin anaforaoa locotenentului de episcop să arată datorie cătră d(umnealui) Ciudin în somă de 27824 lei ce s-ar cuveni, însă d(umnealui) nu au datu (...) decât pe soma ce i s-a slobozit.

468

,, ,,

630

54362

S-au slobozit d(umi)s(ale) Vrabie această somă, să vedi a fi sprijinită pe răfuirea arătată în raportul comisiei de la faţa locului din 1857 N° 32, iscălit numai de locotenent şi de legatul Ministeriului, iar comisia să alcătu(i)e din locotenetul arhiereu G(h)enadie, arhimandritul Isidor, ispravnicul de ţinut şi delegatul Ministeriului; arătată această somă atâtu prin anaforaua locotenentului de Episcop cât şi în lista creditorilori trim(e)asă de judecătorie, care bani s-ar fi cuvenit d(umi)s(a)le Vrabie, atâtu ca leafă pentru îndatorirea de director episcopiei, cât şi ca bani înprumutaţi de numitul pe conta casei spre căutarea răpos(atului) episcop la boala sa, în care somă intră şi ace(a) de 320 # ce s-au dat doctorului Draitel şi Glic, după adeverinţa lor din 8 genar 1858.

,, ,,

S-au slobozit d(umi)sale Ţăcu după sinetul cu iscălitura răpos(atului) episcop din 20 maiu 1857, prevăzut în anaforaoa pre(a)sfinţitului episcop şi în lista judecătoriei. S-au slobozit banc(h)eriului Cahan întocmai după cuprinderea anaforalei loctenentului de episcop, însă numitul nu au dat alt titlu decâtu sinetul de 1116 # supt iscălitura răposatului, încât prisosul slobozit mai mult s-au socotit ca (chi)rie ce i să cuvine pentru casăle din Iaşi în care au şăzut răpos(atul) episcopu.

44400

12950

S-au slobozit părintelui Arhipescu pe temeiul răfuirei arătată numai de locotenent prin adresa No. 527, care somă este atât trecută prin anaforaoa locotenentului ca leafă pe timpul câtu au servit director episcopiei şi rector seminariei de Huşi, cât şi în lista judecătoriei, însă aice în somă de 14360 lei.

În urmare Onorabilul Consiliu este poftit a lua îndeaproape consideraţie înpregiurările aice(a) ecspusă şi a da grabnic hotărâre de urmare(a) ce trebuie să păz(e)ască Ministeriul, atâtu în privirea averii ce să poate irosi şi strica, cât şi în priivirea somiloru ce au apucat a să plăti aconta datoriilor. Şef Ministr(u) D.AN.I.C., F.E.H., dosar 60, f.10-16, Original. 460.-1859 februarie 19. – Mărturia locuitorilor din satul Dolheşti, districtul Fălciu, pentru preotul Gheorghe Gavrilescu din Căpoteşti, în vederea permutării sale. Pria Sfinţite şi mult milostive Stăpâne De la o parte din locuitorii satului Dolheşti Jalobă

469

În satul nostru pomenit mai sus ne aflăm 200 de gospodari, şi fiind că numai un preot avemu nu poate dovedi cu căutare(a) celor sufleteşti a poporănilor după legea ortodocsă, rămâind în unele rânduri şi la vremi grele lipsâţi de asăminea căutare. Acum, găsind pe preotul G(h)eorg(h)ie Gavrilescu din satul Căpoteşti, ce nu-i de dau locuitorii acelui sat nici una din condiţiile contractului, ne-am alcătuit de a ne fi paroh satului nostru; Rugându-ne totodată plecaţi preosfinţiei voastre să vă milostiviţi ai învoi strămutarea şi aşăzarea sa în satul nostru. Ai preasfinţiei voastre plecate slugi Eu Ioan Tanasă. Eu Vasile Tanasă. Eu Ioan Băsăscu. Eu G(h)eorg(h)i Butnariu. Eu Ioan Cozma. Eu Ştefan Gaspar. 1859 febr(uarie) 9 Rezoluţie: No 183 – 3 aprilie Să încuviinţază strămutarea numitului preot la satul Dolheşti, pentru care i să va slobozi cuvenita carte de mutare. A.E.H., F.E.H., dosar 49 / 1859, f. 18, Original, Pachet 15. 461.-1859 februarie 23. – Jalba medelnicerului Grigore Popovici, posesorul moşiei Creţeşti, prin care lămureşte natura datoriei episcopiei Huşilor către el. A Unitelor Principate Onorabil cârmuitor Sfatu(l) Moldovei Medelniceriu(l) Grigorie Popovici, posesorul (moşiei) Creţăşti Suplică Aflu că Departamentul Cultului prin referatul cătră acest Onoratu Sfat, atingător de creditorii răposatului episcop de Huşi, Meletie, m-ar fi trecut şi pe mine cu mica somă de 4695 lei, 10 parale. Şi ca nu cumva Onoratul Sfat să mă ia de creditor personalu viu cu tot respectul ai supune cunoştinţei, că eu ca posesor moşiei Creţăştii, proprieta a acei episcopii per(...) câstiurile cătră ea am fostu poliţarisitu a se p(lăti) cum dovadă am poliţăle din câstiul trecut, şi prin urmare de la mine (î)şi cerea episcopia aprovizionarea ei cu grâu, popuşoi, orzu şi lemne, din care curge acestu restu de bani ce mi se cuvine. Aşadar dreptul despăgubirei mele este prea lămuritu că mi se cuvine de la episcopie şi nu de la persoana episcopului. De aceea rog să ordonaţi a mi se slobozi banii, fiind că în timpu(l) de faţă pentru mine acel ce prin sudo(a)ri agonisescu, face multu şi această mică sumă, şi nu s-ar (cuve)ni între proclămările de dreptate să ţiu alăture cu creditoru celu personalu.

470

Grigore Popovici 1859 fevruarie 23 zile

D.AN.I.C., F.E.H., dosar 60, f.17, Original. 462.-1859 martie 5. – Membrii Consistoriei raportează împrejurările tânguirilor dascălului Hristea Veselu din Vetrişoia. Prea Osfinţite Stăpâne La biserica cu hramul Sfinţii Vo(i)evozi din satul Simineşti, proprietaoa fiind a dumisale boeriului Costac(h)e Raletu, fiind regulatu pentru biserică doi dascăli, cari sântu cunoscuţi şi de visteriei; unul din ei şi anume Hriste, fiiu(l) sechelarului Costandin Vesăl, verbal s-au tânguit că pământuri şi altele ce au avut de la proprieta în timpul de doisprăzăci ani de cându să află regulat dascăl, acum nar voi d(omnul) proprietar ai mai da. Prin adresa N° 46 din 18 a contenitei luni februarie au făcut mijlocire cătră d(umnealui) proprietar(ul) a da cele de trebuinţă după aşăzământu, precum eu datu şi mai (î)nainte, d(um)n(ealui) răspunde consistoriei că pomenitul dascăl este regulat pentru biserica din Simineşti, însă el să află slujind cu poporănii din Vetrişoaia unde nu este biserică, şi că nu ar fi cu dreptul du(mnea)lui să dei, ci posesorii de Vetrişoaia. Aceasta fiindu împrejurările tânguirea pomenitului dascăl, cu supunire vi le aduce în cunoştinţă spre a hotărî ceea ci de cuviinţă ve-ţi găsi. Ai pria sfinţi(e)i voastre plecate slugi Ioan Răşcanu iconom G(h)eorg(h)ie Orişan iconom N° 90 1859 Marti(e) 5 zile A.E.H., F.E.H., dosar 69 /1859, f. 6, Original, Pachet 16. 463.-1859 martie 28. – Prefectura districtului Fălciu transmite consistoriei episcopiei Huşilor referatul subprefectului ocolului Prut şi întâmpinarea posesorului moşiei Vetrişoaia cu privirea la atribuirea locului de hrană dascălului Hristea Veselu. Prefectura distr(ictului) Fălciu Biuroul întâiu

471

N° 3911 1859 Martie 28 Consistoriei sfintei episcopii Huşii Referatul subprefectului de Prut N° 360, precum şi întâmpinari(a) d(umi)s(ale) posesorului moşiei Vetrişoaia pentru înpotrivire(a) sa cu darea locului de hrană dascălului Hristia Veselul, să comunică onor(tei) consâstorii în copie spre conformare şi i să adresează poftire a triimeti ştiinţă dispre încurcături(le) ci faci, căci orice consecvenţă nepriincioasă ar dereja în contra bietului individ numit de dascăl, pentru nedarea pământului di hrană va privi pe partia vinovată. Prefectul Mârza

Şef biuroul

A.E.H., F.E.H., dosar 69 /1859, f. 8, Original, Pachet 16. 464. -1859 aprilie 21 / mai 3. – Telegrama consiliului orăşenesc din Huşi adresată Ministerului Public cu privire la construirea unei dugheni de către Haim Croitoriu pe uliţa Sfinţii Voievozi. Station de Iassi No 4309 mots 144 85 166

Nombre

DÉPÊCHE TÉLÉGRAPHIQUE Presentée Huşi le 3 mai 1859 10 hes 7 min. au midi Arrivée à Iassi le 3 mai 1859 12 hes 22 min. ar(...)midi Onor(atului) Ministeriu a lucrărilor publice Iaşi Sfatul Politiei Huşi Raport La acest consiliu cerând jidovul Haim Croitoriu a i se învoi facerea unei dug(h)eni în uliţa Sf(inţii) Voevozi, după luare aminte s-au văzut că în capătul de la deal din părţile dug(e)nii episcopiei până la a d(umi)s(ale) sard(arului) Posmj (!) este de 8 stănjăni şi mai la vale 9 stănjăni trei palme. Prin urmare spre a se face îndreptare acestei uliţi a fi tot într-o lărgime, trebuie a fi de opt stănjeni de la capăt pân(ă) la altu, unii din obştie să împotrivesc sub cuvânt a rămâne precum au fost astăzi. De aceea să cere dezlegare dacă să poate scuti jidovul Haim cu păretele dug(h)enii în linia coloanelor dug(h)enilor de alăture(a) unde vine şi dreapta linie precum şi cererea arhitectului urmează.

472

Conforme avec l’original: Ioan Buzne Vasile Petrovici No 657 1859 April(ie) 21 D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 536 / 1850 f. 119, Copie. 465.- 1859 aprilie 30.- Act de preţăluire a căsuţei, viei cramei şi locului sterp din târgul Huşi a lui Vasile Răgozu. Act de preţăluire Anul 1859 luna ap(rilie) în 30 zâle. Gios iscăliţii Ion Olariu, Ioan Rândunică şi Ioan Frunză, invitaţi fiind de d(umnealui) candidatu(l) giud(ecătoriei) ţânut(ului) Fălciu, ca să facem formală preţăluire a un(e)i căsuţe şi a unei vii din târgul Huşi, a lui Vasâli Răgozu şi pe carile pune drept săguranţie pentru clironomii răpos(atului) Neculai Lungu, care urmează a lua în a lor stăpânire o vie de la care au urmat proţăsu între numiţii cu văduva Dumitra, soţie răpos(atului) Ştefan Gavriliţă. Astăzi întrunindu-ne la un loc în prezănţa şi a d(umi)sali canditatului şi luând în privire calităţile atât a viei cât şi a casăi întru unire am preţăluit vii roditoare cu o firtă loc sterp şi cu cramă bună aflată pe ea, una mie patru sute lei şa casa cu locul ei 800 lei; Drept care pentru că preţăluire de faţă s-a făcut pe fiinţ ăde adivăr şi în cugete curate s-a încheiat acest act supt ale noastre iscălituri, spre îndeplinire anecsăi litera V din capit. al 8 le a reglementului organic. Ioan Olariu

Ion Rândunică

Ioan Frunză

În fiinţa supt luare aminte a iscălitului s-a confirmat acest act. Candidat Principatele Unite Moldova şi Valahia Giudecătoria ţinutului Fălciu Actul acesta fiind desăvârşit de d(umnealor) Ioan Olariu, Ioan Rândunică şi Ioan Frunză / toţi aceştia cunoscuţi de proprietari de vii şi case. / Iară lucrarea săvârşită sub luare aminte a d(umnealui) cămin(arul) Costache Gilaţ, cand(idatul) acestui trib(unal) şi în privire că tot prin d(umnealui) cand(idatul) s-a îndeplinit şi rostirea legiuirilor de la pagina 194 şi 288 tomul în I-iu şi al adunării deslegărilor; Nu mai puţin că în trib(unal) nu urmează nici un caz împiedecător conform înscris

473

din 7 septemb(rie) trecut an 1859 se legalizează de giud(ecătorie) actul acesta pe formă cu iscăliturile cuvenite şi punere(a) peceţii. V.Vrabie Masa în I-iu Nº 38 1860 mai 17 zile







D.A.N.I.C., Fond Achiziţii Noi, MXXVIII/2 466. -1859 mai 12. – Suplica lui Ioan Timuş înaintată duhovniceştii consistorii a episcopiei Huşilor împotriva preotului Alecsandru Idriceanu din satul Oţeleni, la care slujise ca argat. Duhovniceşti(i) consistorii a sfintii episcopii Huş(i) De la Ioan Timuş Suplică Prin bună tocmală şi alcătuiri am slujât pe Sfânţăea sa părintile Alecsandru Idriceanu din satu(l) Oţăleni argatu un an de zile cu hacu hotărât, trii sute lei, o cămeşă i o păreche ciubote, din care bani una sută cinzăci lei am primit şi cămeşa, iară una sută cinzăci lei şi ciobotele nu mi li-au dat, pricina nu cunosc. Viu, dar cu ce(a) mai adâncă supunire a ruga pe onorata consâstorie să s(e) milostivească asupra sărăcii mele ca să mi să plătiască (...)ul mieu, că l-am slujit cu toată credinţa şi cu gre(a) sudoare. Eu Ioan Timuş 1859 Maiu 12 A.E.H., F.E.H., dosar 59 / 1859, f. 2, Original, Pachet 15; O nouă suplică a sa este din 25 ianuarie 1860, când nu se rezolvase nimic. (Ibidem, f. 27). 467.- 1859 iunie 16, Iaşi. – Ministerul Treburilor Străine aduce la ştiinţa Ministerului Lucrărilor Publice aprobării adaosului de 3400 de lei la bugetul municipalităţii din Huşi. Principatele-Unite Ministeriul Trebilor Streine a Moldovei Secţia II-a No 2023 Iassi 14 Iunie 1859

474

Onorat(ului) Ministeriu al lucrărilor publice Raportul Consiliului Minştrilor sub N. 1887, adresat prea înnălţatului domn stăpânioriu în urmarea referatului Ministeriului din Lăuntru, sub N. 9128, pentru un adaos de 3400 lei, ce au c(h)eltuit piste sama destinată în budgetul municipalităţii de Huşi pe anul trecut cu darea în antrepriză a asigurării şi ţinerii în bună stare a casei apelor de acolo, precum şi doue havuzuri, şase cişmele cu canalurile şi înzestrarea lor, încuviinţându-se de înnălţimea sa, prin rezoluţia din 31 a contenitei luni maiu, Ministeriul acesta cu Onor face cunoscut Onorab(ilului) Ministeriu pre regulă. Ministrul treb(urilor) Streine ad-interim P. Donici Şef al Secţiei D.A.N.I.C., Fond Ministerul Lucrărilor Publice-Moldova, dosar 542 / 1850, f. 89. 468.- 1859 iunie 27, Iaşi. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice din Principatul Moldovei trimite Ministerului Trebilor Străine referatul cu datoriile răposatului episcop Meletie Istrati. P(R)INCIPATELE UNITE (MIN)ISTERIUL CULTULUI şi al I(NS)TRUCŢIEI PUBLICE din Principatul Moldovei Secsia III No 4993 1859 luna Iunie în 26 zile Iaşi Onorat(ului) Ministeriu (al) Trebilor Străine Referatul acestui Ministeriu cu No. 1092, urmat în cazul datoriilor răpos(atului) episcop de Huşu, Meletie Istrate, aflându-se în canţileria sa, să triimite pe lângă acesta acelui Onorat Ministeriu şi i să face poftire al supune Consiliului spre dislegare la ce(a) întâi seansă. Şef Minis. D.M. Alecsandrescu

475

D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 60, f. 9, Original. 469.-1859 iulie 14. – Serdarul Gheorghe Ghibănescu ia cu embatic de la Ministerul cultelor şi al instrucţiei publice un loc al episcopiei Huşilor din vatra târgului Huşi. Actu Subscrisul sardariul G(h)eorg(h)i G(h)ibănescu prin acestu actu ce-l dau Ministeriului Cultului şi al Instrucţiei Publice, fac cunoscut că după suplica ce i-am adresat la 4 Maiu anul curent prin cari am cerut a mi să recunoaşte dritul de bezmănariu asupra locului ce mi s-au dat din vatra târgului Huşii de cătră răposatul episcop Meletie Istrate prin actul din 21 Iunie 1857 supt Nº 343 în mărime de şasă stânjini două palme faţa despre uliţa mare, şasă stânjini fundul, no(u)ă stânjini latura despre locul d(umi)s(ale) comisului Dimitrie Mardare şi unsprezăce stânjini latura despre dug(h)enile d(umi)s(ale) Tudurac(h)i Frimul şi a să însemna câtimea besmanului ce urmează să plătescu anualu pentru acestu locu. Urmând înţălegerea cu preasfinţia sa actualul locotenent de episcop al Huşului în privirea condiţiei de bezman prevăzută prin întăritura actului sus citat. Ministeriul au încuviinţat înbezmănarea acelui locu cătră mine, pentru care s-au statornicit următoarele condiţii. 1 iu Eu sânt datoriu a plăti proprietăţii bezmăn pe fiecare an câte zece lei la sută socotiţ(i) pe valo(a)rea c(h)iriei anuale a binalii de pe acest locu, după calculaţia ce să va face prin ecsperţi. Urmând ca să răspund o asăminea plată atât pentru anii din urmă de la 21 Iunie 1857, adică de la data actului slobozit din partea răpos(atului) episcop Istrate, cât şi de astăzi înainte în viitoriu, şi păzind o asăminea datorie nesmintită atât eu cât şi legiuţii mei clironomi vor stăpâni arătatul loc după această aşăzare de bezmăn. Iar dacă nu aş urma cu plata bezmănului doi ani de-a rândul atunce(a) în conformitatea legiurii § 1517 din Codul civil mă va scoate din stăpânirea locului cu binalile ce ar fi. 2le) Dacă acum locu(l) ar trece prin vânzare, schimbu sau danie cătră altă persoană străină atunci această aşăzare de bezmăn pentru tot locul va rămânea desfiinţată, datoriu fiind noul cumpărătoriu a să învoi cu Ministeriul pentru plata bezmănului, şi aşi lua nou document potrivit rostirii § 1530 din Codul civil. 3le) Pentru orice călcare a condiţiilor de mai sus, eu şi urmaşii mei vomu fi supuşi răspunderei legilor şi ocârmuirii locale fără a interveni în giudecată cu vreun fel de protecţie sau iurisdicţie străină. Supt aceste condiţii statornicindu-să stăpânirea dritului folosinţii mele asupra arătatului loc, am dat actul de faţă în cuprinderea căruia am primit şi eu de la Ministeriu. 1859 Iulie 14 zile G(heorghe) G(h)ibănescu sar(dar)

476

Nº 5498. S-au pus pe or(i)ginal(ul) act de enbatic din partea ministeriului cultului şi a instrucţiei publice dat d(e) sard(arul) G(h)eorg(h)ie G(h)ibănescu. 1859 Iulie 14 zile. Registr(ator) Leon Climinte. D.A.N.I.C., F.E.H., LXI / 13, Original, difolio. 470.-1859 iulie 13. – Evreica Hanţa Leiba de pe moşia Săratu se plânge episcopiei Huşilor de comportamentul şi faptele preotului Adam Lascăr din satul Stănileşti. Înaltu Preosinţiei sale Epis(copului) de Huşi Hanţa sin Şmilu Leiba Tânguire Milostive Stăpâne! Dacă pronia ş(i)-au vărsat mânia sa asupra evreilor de iau împrăştiet pe to(a)tă suprafaţa globului, precum şi în acestu statu Moldavu, unde locuitorii de pe el, mai ales setenii sânt toţi de religia hristiană, şi dacă noi ne lipim cu omi la neguţitorie, precum sânt şi eu dinpreună cu soţul meu de întreprindu neguţătoria vinaţilor spirtoase pe moşia Săratulu, de pe şesul Prutului, care se mărgineşte cu satul Stălineşti; acolo dară trăim retraşi de obiceiurile setenilor din Stănileşti, ba c(h)iar şi de a lor comunicaţie, ca unii ce nu suntem de o naţie şi de o lege, pentru că ei suntu creştini, noi mossaişti, ei suntu români şi noi evrei, iaca că-i deosebire fo(a)rte mare, apoi oare îi cu putinţă ca să suferim noi aşa retraşi samavolniciile pe dreptate de la oricine, fie elu priot, fie poporan. Acumu, o înalte stăpâne fii milostivu şi aici cu îngienunc(h)iere te rugămu, să te înduri a-ţi pleca urechea şi a asculta tânguirea unui pătiminde. În una din zilele ale lunei lui noem(brie), din anul contenit 1858, d(umnea)lui sânţia sa părintele Adam Lascăr din satul Stănileştii, înpreună cu un vătavu şi cu un dascăl, tot de acolo, anume G(h)eorg(h)e Paiu, venind la mine g(h)iftuiţi de obicinuita lor beţie de la învecinata crâşmă, tot de pe moşia Saratul, vătavul şi dascălul au remas afară ca grabnici în înto(a)rcirea lor, iar sânţia sa părintele Adamu au intrat în crâşmă. Atunci eu, după datorinţă ca crâşmăriţă, l-am întrebat: că ce pofteşte să bea, vin sau rachiu, sânţia sa me-(a)u respuns râzând cu plăcere că să-i dau vinu, şi aşa aducându-i i-am dat invitându-l ca să-l bea; Aici mau întrebat sânţia, roşindu-se sânta faţă: că ce mai gândesc? Eu i-am răspuns cu popularia vorbă ca să trăescu, dupe care me-au răspuns oftând tinereşte, că traiul nu-mi e de ajuns în lumea aceasta; chiemând tot odată şi prietenii sânţiei sale, invitându-i se bea din cinstea sânţiei sale. Ei bău. Sânţia sa i-au îndemnat să iasă afară, să se su(i)e în căruţele şi să-l aştepte că el are o socoteală cu crâşmăriţa. Aici, Înalte Stăpâne! Stătui ca uimită, gândind la procesul pomenit de sânţia sa, însă nu mă desperasem ştiind că eu sânt evreică şi sânţia sa păstoriu creştinescu. Prin urmare aşteptai întrebarea sânţiei sale, care nu târziu o căpătai, strângându-mă tot odată de mână cu tremurânda mână a sânţiei sale, arătându-mi încă şi arta ochiului

477

seu, care bătea oarecum, invitându-mă la o faptă, ce nu cred că ar (i)erta-o che(a)r legea sânţiei sale; Însă eu pe toate acestea scumpe semne, mă făcuiu a nu i le pricepe, arătându-mă tot odată şi ocupată în oarecare trebi; aici sânţia sa î-şi sâmţi oarecum atacată tinereţ(e)a, isteţimea şi frumuseţ(e)a, care le credea neînvinse şi dreptu rezbunare, se însuşi cu furia unui tigru, cu care vru a-mi răpi ono(a)rea bătrâneţei şi fermitatea credinţei în legea mea, pentru care i-am zis atuncea cu un chip sfătuitoriu: părinte, sânţia ta eşti popă şi eu jidoancă, legile amândoue se înpotrivesc la aşa faptă, însă el mi-au zis, îndemnându-mă să tac, că el nu ştie de aceste legi în legea sânţiei sale şi odată cu acestea, cercă ca se-mi răpu(i)e puterile, cu care mă apăram; Atuncea eu cii dreptulu, m-am silit prin toate puterile ce-mi mai rămăsese, de mi-am scos mâna din ale sânţiei sale şi ca să pot sco(a)te şi pe celălaltă, apoi au tribuitu ca se dau o palmă însoţită cu ţipete. Atunci Milostive Stăpâne! Negreşitu ca au trebuit se alerge de afară tovarăşii sânţiei sale spre ai da ajutoriul, cu cari îi era(u) datori în puterea prieteşugului; Ei alergă îndată gata spre servire, întrebând şi care ar fi cauza ţipării mele, atunci priotul văzându-se descoperit (negreşit că de D(umne)zeu ), au fost nevoit a le cere ajutoriulu subt pretestu că eu i-aş fi fostu Sânţiei sale datoare cu ungalben şi cerându-şi dreptul seu, eu l-aş fi lovit cu o palmă (oare aşa se fie?). Atuncea aciia, adică vătavul şi dascălul Paiu în furia lor au primit instrucţiile păstoriului lor, care era: ca se me lege burduf şi se mă ducă în Stănileşti la faţa locului, sau şi sârguit prin toate puterile a i le pune în lucrare. În zadar atuncea mă rugam ca mă îngădue ca se le spun pricina, căci ei era(u) surzi! În zadar încă mă rugam, ca se mă îngădu(i)e până ce voiu încu(i)e dug(h)eana cu lucrurile care era(u) în ia, căci ei er(u) crunţi, în fine în deşertu îmi fu toate încercările din putere şi din ţipetu, căci ei era(u) trei cu comendantul lor, când pe locu m-au şi legat aşa de puternic, încât chiar şi un elefant cu toată puterea lui ar fi simţit dureri, dar cu cât mai vârtos eu, acea ce nu sântu mai mult decât un corp femeesc. Aşadar, legată cum am zis, ameţită de loviri, fuiu aruncată ca un monstru în a lor căruţă şi pornită spre osânda rânduită. O ce crudă călătorie avuiu! Vă închipuiţi o milostive stăpâne! Nu au fost destule durerile ce le-am suferit pe loc, încă şi mergând, căci până a agiunge la locul determinat, adică în Stănileşti, ca semi priimescu sianţa, ei avu destul timp ca să mi resbune asupră-mi, mai vârtos părintele, cu cruzile lui loviri cu pumnii, fiind că eu nenorocita, eram tare bine ferecată cu frâng(h)ii, încât nu ave(a)m ce(a) mai mică putere spre a-mi servi de apărare şi fui nevoită a le priimi toate. Lungă au fost călătoria aceea şi crunte fiară mă întovărăşia, atuncea eu mai cu mulţemire dore(a)m mo(a)rtea, căci numai ea putea să mă mântuie de atâtea suferinţi. În fine după toate suferinţele acelea, veni şi timpul în care fuiu despusă pe vatra satului, acolo ei se despărţiră, iar sânţia sa părintele Adam îşi trase acasă prada, ace(e)a ce cu atâtea osteneli şi meşteşuguri o dobândise, acolo puse în centru(l) casei ca se priimescu dojana cuvenită, care sfârşi prin nişte înjurări, care numai merită descrierea, după care apoi se îndură de mă slobozi din legături, ştiindu-mă numai subt pază încă un timp, până când mustratu de cuget şi de locuitorii carii alergasă în ţipetele mele, se arată (i)ertătoriu greşitei sale, î-mi învoi slaba mergire, hotărându-mi totodată ca să nu mai greşesc.

478

Oare milostive Stăpâne! După atâtea pătimiri şi suferinţi, care le-(a)m pătimit pe s(f)ânta dreptate de la sânţia sa părintele Adamu Lascăr, păstoriul, ecsemplul şi poveţuitoriul a 200 de seteni din Stănileşti şi a vro 200 de pe lături, nu mi se cuvinea a mă jălui şi a mă tângui! În adevăr mare dreptate am avut, ba chiar şi vii dovezi în cazul acista, căci trupul meu nu era alta decât un monstru plin de răni şi vânătăi, pentru cari ar fi compătimit numai inimile acele duio(a)se, da chiar şi acele mai crunte. Aşa, după ce mi s-au mai liniştit durerile care mă sfâşâia şi sperând şi în D(umne)zeu, acelu care descoperi orişice tăinuire a oamenilor, am început a-mi aduna dovezi, precum întâi am alergat la d(umnea)lui C.C. Niţă Hasnaş, ca posesorul a acei moşii, la care serveşte şi sânţia sa părintili Adamu, acelu cari s-au învrednicit a mă face jer(t)fă, încât trase la curtea d(umisa)le boeriului, prin ajutoriul acelora, carii cunoştea dreptatea mea, unde acolo determinată a descoperi adevărul, fiind încurajată şi de d(umnea)lor bo(i)erii C.C. Petrac(h)i Cozmiţă şi colonelul (...) Iamandi, cari dore(au) aseminea descoperire (fiind că se întâmplasă tocmai atunci, ca musafirii cuconului Niţă Hasnaş), uitaiu atuncea ruşinea şi istorisiiu cauza din început. Atunci, pominiţii bo(i)eri uimiţi de aseminea întâmplare au dorit şi de la alţii dovezi, negreşit că C.C. Niţă Hasnaş au fost nevoitu de a c(h)iema pe numitul de mai sus dascălul G(h)eorg(h)e Paiu, care luuă parte din acea faptă; Acesta adusu de faţă fu îndatoritu a descoperi adevărul şi urmarea întâmplării în frica lui D(umne)zeu. Oare atuncea o Înalte Stăpâne! Putea cineva a-mi mai tăinui dreptatea, acea care (i)eşi nu de la altul, ci chiar de la tiranul meu şi amicul sânţiei sale, căci şi el luuă parte în săvârşirea faptei aciia; Din nou încurakată priimiu sfătuirea arătaţilor bo(i)eri, ca ce se fac în aseminea urmare, ba chiar C.C. Niţă Hasnaş mi-(a)u dat drept dovadă un bilet a d(umisa)le adresat cătră direcţia acestei episcopii, pe care încă îl şi păstrez. Da oare ce făcea atunci părintile Adam Lascăr pe când au simţitu că se descoperea adevărul? Sânţia sa părintele, atuncea cerea ajutoriul de la poporănii săi, de la parte din puterea nemuririi de prin cumătrii, de la parte prin puterea prieteşugului din petrecerile lor la aseminea fapte, iar de la parte, prin darea oarecăror cinste de bani şi băuturi; acestea au atras inimile a mai multor locuitori fruntaşi, de carii ave(a)m şi eu nevo(i)e; ei păzi timpul întâlnirii mele, când atunci parte din ei mă înbrăţoşa, parte m-a ameninţa(t) şi parte îmi făgădui armonia lor la orice caz, pe când eu pe toate le împotriveam, dar oare înpotrivirea mea făcea ceva? Nu, căci văzind locuitorii opunerea mea, au început a striga cu toţii: că să mă ţie în sat până când voi veni, a primi condiţiile propuse, acele care de dreptul strâmbului şi strâmbului faptei; Atunci eu nu am înc(h)iet alta în gândirea mea, de cât nu sânt mai mult decât o jidancă între 200 de creştini, ajutoriu nu ave(a)m pe nime(ni), decât pe D(umne)zeu, căci bărbatul meu era mai de înainte pornit în oarecare călătorie din ocupaţiile sale şi de aceea am fost silită ca să primesc toate condiţiile lor, însă subt următoarea mea condiţie: ca sânţia sa se-mi dea mie şase galbeni, cu carii să mă pociu curalusi, această condiţie o primi şi Sânţia sa bucuros, însă se văicărea tare mult, zicând că nu are decât patru galbeni. Şi eu după îndemnurile locuitorilor mă înduplecaiu ai priimi şi pentru aceşti bani sânţia sa au cumpărat de la mine o hârtie de înpăcare. După aceea întorcându-mă eu acasă unde gândeam că cu banii priimiţi semi pot cumpăra doctorii, cu care se-mi mai liniştesc durerile; ajungând acasă am

479

urmat mai întâi cu cercetarea lucrurilor, care se afla(u) în dug(h)iană, însă mai multe nu era(u) decât era(u) şi care era(u), era(u) foarte rescolite şi înjumătăţite, precum vasul cu vin nu remăsese decât o doime, atunci (î)-mi adusei aminte ca se caut şi averea mea bănească care se înc(h)ie în 6 galbini şi carii lăsasem din grabă în saltariul mesei fără de nici o încuietoare, dar oare au fostu cu putinţă ca să-i mai găsesc, căci în vreme(a) cât eu am fost muncită în Stănileşti, tâlharii au avut destul timp şi bună ocazie ca se-şi înplinească scopul; Atunci eu din nou mă aruncaiu tulburărilor, când văzui starea mea că lipsăşte, dar fiind că omul în speranţă tră(i)eşte şi eu dară nu ave(a)m alta decât speranţa, măgulindu-mă numai cu sosirea soţului meu la care nădăjdui(a)m ajutoriul în jeluirea mea la Înalt Preo Sânţia Voastră! Dară când sosi el, eu în loc de a mă mai bucura ceva mai mult mă nenorociiu; căci istorisindu-i întâmplarea el atuncea îndată mă şi părăsi, subt cuvânt că el nu tră(i)eşte cu prioteasă, atuncea milostive Stăpâne nu me-au mai rămas altceva, decât ca să alerg şi la uşi şi la alţii şi să le cer sfătuirea, ca ce să fac în aşa întâmplare şi ori pe care l-am întrebat despre aceasta fiecare m-au îndemnat ca să mă tânguiesc la Înalt Preo Sânţia Voastră, că mult sunteţi iubitoriu de dreptate şi de adevăr. Pe de o parte îndemnată de aceştia, pe de alta că părăsită de bărbat, de averi şi de sănătate; De aceea eu cu îngenunc(h)iere vin la Înalta Preo Sânţia Voastră, cerându-vă mila şi îndurarea, ca să vă milostiviţi a îndatora pe Sânţia sa părintele Adam Lascăr a mă dispăgubi de averea p(i)erdută, a-mi re(î)ntoarce cu căutarea unui Doctor sănătatea şi a mărturisi adevărul bărbatului meu şi lumei care nu mă mai soco(a)te evreică ci priote(a)să. Hanţa sin Şmili Leiba 1859 Iulie 13 zile A.E.H., F.E.H., dosar 43 / 1859, f. 11-16, Original, Pachet 15. 471. -1859 iulie 15. – Evreul Şmil Leiba de pe moşia Săratu se plânge episcopiei Huşilor de comportamentul şi faptele preotului Adam Lascăr din satul Stănileşti. Înaltu preo sânţiei sale episcopului de Huşi Jidovul Şmilu Leiba de pe moşia Săratul Plecată jalbă După hotărârea făcută asupră-mi de sânţia sa preotul Adam Lascăr din satul Stănileşti, adică că dacă voiu îndrăzni a discoperi samavolnicia făcută de s(f)inţia sa femeei mele apoi el oriunde mă va întâlni, îmi va răpi viaţa, fuiu nevoit atunci a părăsi fem(e)ia şi locuinţa şi a umbla rătăcit şi înjosit pentru ca să pot descoperi acea samavolnicie Înalt Sânţiei Voastre, până când şi făcui tânguirea femeei mele, pe care a trebuit ca să aduc femei(a) acasă, poveţuind-o totodată că unde să meargă ea. Pe lângă acestea încă să şi păzesc dug(h)eana în locul ei, până când ea va putea da acea tânguire la Înaltu Preo Sânţia Voastră; Dară simţind sânţia sa părintele

480

Adam că în adevăr eu vre(a)u al discoperi şi că atuncea mă va afla acasă, apoi s-au sârguit prin toate puterile şi în 14 ale curentei luni Iulie, au venit fără veste turbat (nu ştiu de propria lui beţie, ori de ciuda acea a descoperirei) şi aşa înfuriat au început a mă înjura şi a-mi ameninţa viaţa, subt alte mincino(a)se şi zurbave pretecste, încât dacă nu s-ar fi întâmplat nişte oameni cosaşi ca să-i împ(i)edice pornirea lui, apoi negreşit că-şi împlinea al său scop. Acestea împregiurări m-au făcut a-mi părăsi din nou locuinţa şi a alerga pre(a) umilit cu tânguire la Înalt Preo Sânţia Voastră! Rugându-vă cu îng(h)enunc(h)iere ca să binevoiţi a ordona la locul cuvenit înfrânarea numitului preot; căci admintrelea viaţa mea stă în primejdie. 1859 Iulie 15 zile Şmilu Leiba A.E.H., F.E.H., dosar 43 / 1859, f. 9, Original, Pachet 15. 472.-1859 august 2. – Candidatul tribunalului Fălciu intervine pe lângă Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru darea în stăpânire a 500 de fălci pământ către aga Dinu Catargiu şi invită participarea la termenul fixat a vechililor episcopiilor de Huşi şi Roman, cu documentele necesare. Onorabilului Ministeriu al Cultului şi al Instrucţiei Publice Pentru darea de cătră subscrisul candidat a tribunalului giudecătorescu de district Fălciu, în stăpânirea d(umi)sale aga Dinu Catargiu, a 500 fălci pământ din hotarele moşiei Horga, Brăiţănii şi Berbencenii, ci le ari dati de zăstri de d(umnealui) aga Lascarachi Costachi, şi cari să megieşescu cu moşiile Urdeşti a d(umneaei) vornici(asa) Eleana Greceanul, Rânzăştii a sf(intei) episcopii de Huşi şi Peicanii a cei de Roman; S-au regulat cel mai de pi urmă termin la patru a viitoarei luni octomvrie. Prin aceasta cu cuviinciosul onoru, faci(m) poftire onorabilului Minist(er) să binevoiască ca la arătatul termin să triimată şi vichilul cela re dinpreună cu toate documentele atingătoare de acle caz, spre a să pute(a) înainti lucrare(a). D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 48 / 1858, f. 7, Original. 473. -1859 octombrie 8. – Jalba obştii locuitorilor din satul Olteneşti împotriva evreului Iţic care a deschis cârciumă într-o casă arendată lângă biserică. Onoratii Conzâstorii a sfintei episcopii Huş(i) Obştie lăcuitorilor răzăş(i) din sat(ul) Oltineşti Jalbă

481

Unul dintre lăcuitorii satului, tot răzăş cu noi, şi anume Vasile Marta, ce să găsăşte cu lăcuinţa lângă sfânta beserică, în ograda sa mai avându o căsuţă c(h)ear vizavi în faţa besăricii şi în apropiere numai cât trec trăsurile fiindu drum şi strâmtoare, pe care căsuţă d(umnealui) Marta dând c(h)irie unui jâdov, anume Eţâc, în vara anului contenit (1)858, evreu(ul) deschizând crâşmă aruncă spre bisărică feliurite măruvii, zăcând, şi căsăpie precum şi altile de necuviincioase urmări care înpotriva legii nostre, nici cum nu sânt (i)ertate pravileceşti. Că (…) deşi i s-au făcut cunoscut d(u)m(nea)lui subprefectul ocolului precum mai îndestule rânduri zâcându-i şi sf(inţia) sa preut(ul) satului, dar evreul tot n-au luat la înţălegeri, pentru care plecaţ(i) ne rugăm onoratei conzistorii ca să binevroiască după a sale mijlocire pren locurile competente a să pune în lucrare desfiinţare(a) a unie asăminea nelegiuire şi cu tot, de contra asupra religiosâe no(a)stre creştinătate. Solomon Ion Cujbă Lupu Gavril Lovin Dumitru Tirtineiu

Sămion Solomon

Anul 1859 luna Octo(m)vri(e) A.E.H., F.E.H., dosar 62 / 1859, f. 6, Original, Pachet 16. 474. -1859 octombrie 14. – Obştea locuitorilor din satele Bucureşti şi Sălăgeni, ocolul Podoleni, ţinutul Fălciu, solicită rânduirea unui preot. Înalt preosfinţiei sali episcopul de eparhie episcopi(e)i Huşului şi al nostru miluitoriu şi îndurătoriu stăpân Plecată jalbă De la noi toată opştie lăcuitorilor satului Bucureştii cu Sălăgenii de pe moşâe cuvioşi(e)i sali părintelui arhimandrit Ananie, din ocolul Podolenii, ţânutul Fălciului, cu mare plângere şi cu genunc(h)i plecate, jăluim preo sfinţi(e)i tale şi aducim la cunoştinţă că noi de la 15 a lunii maiu, anul curent, sântem în lipsă de preot şi de toată sfinţănie preuţ(e)ască, fiind că preutul Gligori, ci l-am avut preut şi dohovnic în satile noastre s-au săvârşit din viaţă şi am rămas mai răi decât păgânii, căci umblăm (…) avem bolnavi purtându-i pe la alte sate cu carul, pe unde găsim preut di-i ispovedescu şi-i înpărtăşesc şi mulţi să întâmplă de mor fără dilegi. De aceasta, plecaţ(i), ne rugăm cu mici cu mari, milii şi bunătăţi preosfinţie(i) voastre ca să binevroiţi a ne rândui un preut locului cuvinit. Dacă va ave(a) înalt preosfinţâie voastră preut gata să ni-l rânduiască cât de curând, iară de nu va ave(a) iarăş(i), plecaţ(i) ne rugăm milii şi îndurării înalt preosfinţii v(oa)s(tre) ca să binevoiască de a hirotonisi preut pe înfăţoşitoriul ci-l trimitem toată opştie cu înfăţoşătorii oamini aleş(i) dintre opştie, anumi Vasâli sân preutul Gligore, fiu(l) preutului ci au răp(ă)osat, care să găsăşte dascăl la biserica din satul Grozăştii, tot di pe acei moşie. Şi este învăţat şi înbunătăţit cu faptele cucernic(e) şi fiindcă numai pe acest fiiu au avut părintil său şi întâi şi apoi şi rămâind casa părintelui său dişartă cu jali ne rugăm toată opştie precum şi numitul dascăl înalt preosfinţi(e)i v(oa)s(tre) ca să nu mai rămâi(e) dişartă cerire(a) noastră la două sate de creştini, ci să fie

482

îndurătoare înalt preo sfinţâe voastră şi să ne pui la cale şi va rămâne o vecinică pomenire înalt preo sfinţi(e)i v(oa)s(tre) şi noi toţ(i) rămânem plecaţ(i) şi umiliţ(i) supuş(i). Slugi 1859 oct(om)br(ie) 14 Eu Vasâli Ţanga. Eu Dumitru Pereschiv. Eu G(h)eorg(h)i Paraschiv. Eu G(h)eorg(h)i Crâste(a). Eu G(h)eorg(h)i Acsânti. Eu Toadir Cozma. Eu Vasâli Zamfir. Eu Dascălu G(h)eorg(h)i. Eu D(…) de Sălăgeni. Eu Naculai Zamfir. Eu Iordache Gorie. Eu Nastasă Crâste(a). Eu Mihai Enachi pasnic. Eu Andrii Aioaniţoai vornic. V. Agachi Ştefan am scris cu primire(a) a toată opştie şi a proprietariului moşiei. A.E.H., F.E.H., dosar 62 / 1859, Original, Pachet 16. 475.-1859 octombrie 22. – Proprietarii şi locuitorii satului Căpoteşti solicită hirotonisirea dascălului Ioan Romaşcu ca preot pe seama bisericii Sfinţii Voievozi unde nu mai era preot din 1851. Înalt prea sfinţite şi mult milostive stăpâne Proprietarii şi alţi locuitori răzăş(i) de moşia Căpoteşti Suplică În curgire de opt ani de zile de când sântem fără preot la satul nostru, din care cauze ni şăde bisărica înc(h)isă şi noi (…), la întâmplare neprevăzute de boali şi altele privitoare asupra no(a)stră, ca hristieni pe la altele cătând preut şi acum găsind pe dascălul Ioan Romaşc(u), ci s-au dat curs învăţăturilor privitoare unui preot de mir la săminarie de Huş(i), a ne fi preot la poporul nostru, sărvitori la bisărica cu hramul Sfinţilor mai mari Vo(i)evozi. Cu căzute metanii rugăm pre înalt sfinţie vo(a)stră ca stăpân să binevoiţi al hirotonisi de preot, fiind destul timp de când ne găsim isterisâţ de un asămini(a) şi va rămâne pominire.

483

1859 octomb(rie) 22 P. Tăutu. Panaite Balan. Neculai Caraţi. Ştefan Scridon. G(h)eorg(h)i Spiridon. G(h)eorg(h)i Balan. Neculai Doni şi toată obştie. Rezoluţie: Nº 417 În 24 octombrie (18)59. La stăruinţa cliricului s-au a suplicanţilor li să va face cunoscut ca mai întâi prin proto(i)ereu să de înfăţoşeză în scris alcătuirea făcută pentru ecsăstănţa sa, nu mai puţân şi atestatul că au săvârşit cursul de învăţătură după aşezământ şi atuncea se va regula. † C(alinic) A.E.H., F.E.H., dosar 41 / 1859, f. 72, Pachet 14, Original. 476.-1859 noiembrie 5. – Jalba argatului Ioan Croitoru împotriva preotului Adam din satul Stănileşti. Onorabilii dohovniceşti consistorii a sf(intei) episcopii de Huşi De la Ion Croitoru din sat Stălineşti Plecată tânguire Eu am fost tocmit argat la sfinţie sa părintele Adam din sat din Stălineşti, pe timp de un an, cu preţul însemnat mai giosu şi anume: „ 2 mânzaţi, 1- manta, 2cămeşi, 2- păr(echi) iţari, 1- sucman scurtu, 1- căciulă, 1- cebe, una pereche bernevici.” Aceste(a) mi-au fost hacul pe timpul anului zis (…) şi slujind opt luni şi giumătate, mai ales după ce i-am cosit fânul, am fost la Galaţi cu carul în trei rânduri şi i-am adunat to(a)te la casa sfinţi(e)i sale; m-au alungat, nedându-mi nimic alta decât numai o căciulă din tocmală, unde în timpul acestor opt luni şi giumătate mi-am rupt to(a)t(e) straile mele în slujba ce am întrebuinţat la casa sf(inţiei) şi acum am rămas gol asupra (i)ernii, ca vai de ninorocirea me(a). Acum plecat vin a ruga pe onorata consistorie să binevoiască a aduce pe numitul preot şi a mă înfăţoşa în camera acestui tribunal şi-a îndatora pe numitul, ami da dreptul meu pe timpul cât am slujit, în camera acestui tribunal şi în fiinţa onorabililor părinţi, rămâindu-vă o neştearsă pomenire în a me(a) amintire.

484

1859 Noemb(rie) 5 Eu Ionu C(r)oitori din sat Stălineşti A.E.H., F.E.H., dosar 43 / 1859, f. 51, Pachet 15, Original. 477.-1859 decembrie 19. – Consistoria episcopiei Huşilor înştiinţeaă episcopul despre încetarea actei înaintate de jidovul Şmil Leiba împotriva preotului Adam din Stănileşti. Preosfinţite Stăpâne Reclemaţiile pornită de jidovul Şmil Leiba asupra preotului Adam din satul Stălineşti, după lucrările înaintate, viind jidovul în mustrare de cuget nidreptue ce au reclemat. Astăzi la ce(a) mai di pi urmă confrontaţie au declarat prin suplica cătră consistor(ie) a să închide acta; nemaiavând nici o pritenţie, atât asupra preotului, precum cum şi asupra oamenilor ce au fost la vălmăşag; O asămine(a) decleraţie încuviinţându-se, cu supunere să aduci cunoştinţei pria sf(inţiei) v(oa)stre a da blagoslovenie preutului a îndeplini datoriia sa. Ai pria sfinţi(e)i voastre pre(a) plecate, V. A. Arhimandrit. iconom N. Roiu. iconom A. Frimu. s(ecretar) Lefter. N ° 587 1859 decembr(ie) 19 A.E.H., F.E.H., dosar 43 / 1859, f. 54, Original, Pachet 15. 478.- 1860 ianuarie . – Suplica neguţătorului Gersen Marcus adresată prefecturii Fălciului pentru recuperarea unei datorii de la preotul Alexandru Idriceanu din satul Oţeleni. Copie di pe suplica neguţitorului Gersen Marcus din în genari 1860 M-am tânguit subprefectului de ocolul Mijlocul, pentru bani de 1754, cu a lor proţe(n)tu, ce am a lua de la preutul Alicsandru Idriceanu, din satul Oţelenii, acel ţinut. Şi au fostu recomendată cătră giudeţul satului, cari lămurindu-se din înscrisul cel păstrezu supt iscălitura sfinţi(e)i sali, încredinţatu şi de consistorie sfintei episcopii Huşii, au raportatu giudeţul (pre cari el înfăţoşază) cu arătari în ea că preutul datoriea n-au prihenita, de cât averea prevăzută, cari numai leafa sa din satu, câte opt lei de case, ce are a primi din 1860 din luna avgust. Şi se mai găseşte la el o giube(a) bună postavu cu vulpe blănită peste totu şi do(u)ă anterei, unul mare

485

şi unul de postavu, cari costează 30 #. Arătând eu aceasta, cu deosebită suplică şi onorat(e)i protopopiei despărţirei întâi şi protopopie verbal me-au spus ca să-m(i) arăt aice drept la onorata prefectură, fiind că acel preutu este înşălător de lume şi în celi de multe rânduri l-au pus la canon. Despre asemine(a) urmari a să şti onorata pref(ectură) este volnică a rădica a îndeplini şi aceste(a), ci va vroi va faci cu el, eu înputernicindu-su pe înputernicitul meu Hruştcu Bajalma, la preutu cu porunca subprefectului au ceru(t) banii, nu s-au supus a da, dară nici n-au vroitu a se adresa lăcuitorilor să dei din leafa sa, înţălegându-se preutul de la giudeţ că vrea sei opreşti leafa cu poruncă particulară. M-am înştiinţat că el de unde are să ei bani, au lăsat cu cinci păr(…) numai ca se numi de dreptul meu. De ace(e)a rogu pe onorata pref(ectură) să binevroiască a porunci locului cuvenitu a opri urmare(a) lor şi a regula dispăgubire(a) me(a) de averi arătată şi va fi pomenire. Iscălit Gerşăn Marcusu Conform cu originalul A.E.H., F.E.H., dosar 55 / 1859, f. 29 şi 31, Copie, Pachet 15. 479. - 1860 februarie 26. – Mărturia locuitorilor din satul Deleni, districtul Fălciu, pentru cliricul Gheorghe Marin, în vedera hirotonisirii sale ca preot pe seama bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie. Anul 1860 febr(uarie) 26: Noi gios iscăliţâi poporăni, încredinţăm pentru acestu cliric ce-l ştim că este cu frica lui D(u)mnăzău, anume G(h)eorg(h)e Marin, din satul Deleni, ţânut(ul) Fălciu, ocol(ul) Mijlocului, moşâia răzăşască, pe carile îl cerim să ni să hirotonisască preot la sfân(ta) bisărică a numitului sat unde să prăznueşte şi să cinsteşte hramul Sfântului (I)erarh Neculai, s-au născut din părinţi pravoslav(ni)ci, tatăl său preotul Dimitru Marin, ci este liturg(h)isitor sfântului lăcaş din pomenitul nostru sat, numitul s-au botezat de preot(ul) Alecsandru din satul Berezăni, având nănaş pe Tudorac(h)i Popa, tot din Berăzăni. De la naştere(a) sa are ani 27, carte au învăţat în seminarie eparhială a sfântei episcopii di Huşi. S-au căsătorit luând soţâi(e) cu întâia cununie prin între(a)ga fecioria, păzând pravoslavnica lege, neavând vreo (îm)piedicare de rudenie. Viaţa ş(i)-au petrecut foarte cinstit. N-au fost niciodată pârât pentru vre(o) un fel de pricină. De bătăuş sau beţâv sau sfadnic, martur, n-au fostu la nici un fel de pricini, la alcătuire(a) trupului este întreg sănătos. La credinţă pravoslavnic, drept fiu al bisăricei Răsăritului supus canoanelor şi învăţăturilor ei întru toate, atât el cât şi casnicii lui. Asămine(a), la birul vistieriei gospod. nu are nici un amestec. Drept aceea ştiind noi cinstitile lui purtări, precum mai sus arătăm, facem rugăminte ca să ni să hirotonisască preot numitul cliric şi mulţumiri să-i dăm după aşăzământ pentru un preot, încredinţându-să şi cu pecete(a) săte(a)scă, atât şi ace(a) bisăricească. Eu Alăcsandru Ciobanu Eu Paladi Ciobanu

Eu Costadachi Merăuţă G(h)eorg(h)ie sân

486

Eu Costantin sân Toma Focşa

Eu Eni Merăuţă Eu Dumitrache Crâztor Eu Ifrim Jora Eu Niţe Pleşu Eu Vasile Ochiu Eu Neculai Foce(a) Eu Alecsandru Popa Eu G(h)eorg(h)ie sân Antonu Ciomaga Eu Ion Sârbu Eu G(h)eorg(h)ie sân Vasâle Ciobanu Eu Dimitrie Peşterău Eu Manole Ciobanu Eu Ilie Ciobanu

Vasâle Ciobanu Eu Ion Năforniţă Eu Iordachi Penişoară Eu Costantin Codreanu Eu G(h)eorg(h)ie Bălanu Eu Sandu Chebac Eu Ion Profiri G(h)eorg(h)ie Profiri Eu Ion sân Postu Ciobanu Eu Toader sân Ion Codreanu Eu Vasâle Ţâgănaş Eu Costantin Ţâgănaş Eu (…) Năstăsachi Eu Costin Dămian

Ioan Popa

Eu Crâste Nedelcu Eu G(h)eorg(h)ie Bărboşanu Eu Andronache Andrei Eu Dumitrache Bugeacu Eu Dumitru Păsărică Eu Costantin Crudu Eu G(h)eorg(h)ie Hariton Eu Iordache Na(…) Eu Ioniţă Ciomaga Eu Carpu Antohi Eu Ioniţă To(…) Eu G(h)eorg(h)ie Eu G(h)eorg(h)ie Hurdubae Eu Nicolai Penişoară Eu Dumitrache (…)

Ion Mihălache

Giudeţu(l) satului Deleni Mărturia de faţă fiindu supt adivăratu iscăliturile iscăliţilor şi făcută pe adivăr s-au încredinţat şi de cătră noi cu iscăliturile no(a)stre şi punere(a) peceţăi satului. 1860 fevruarie 27 zile Eu Neculae Bugeacu giudeţu. Ioan Popa giudeţu. Eu To(a)dir Tergi(…). Eu Costantin Lupu vornic. A.E.H., F.E.H., dosar 39 / 1860, f. 52, Original, Pachet 17. 480.- 1860 martie 1. – Cliricul Gheorghe Marin solicită hirotonisirea în diacon şi preot la biserica cu hramul Sfântul Nicolaie din satul Deleni, districtul Fălciu. Pre(a) Sfinţite Stăpâne Cliricul siminarist G(h)eorg(h)ie, fiul preotului Dimitrie Marin, din satul Delenii, moşie răzăşască Suplică

487

Dorinţa şi râvna îm(i) este ca să mă hirotonisescu dieacon şi preot desăvârşit la bisărica cu hram(ul) Sf(ântul) Nicolai(e) din satul Deleni, acest ţinut al Fălciului, unde sânt cerut de către lăcuitorii poporăni a pominitei bisărici, fiindcă părintile meu preotul Dimitrie Marin să află în vrâsta bătrâneţilor. Pentru care pe lângă ace(a)sta alăturezu mărturie poporănilor şi Atestatul Seminariei. La mila prea sfinţi(e)i v(oastre) Supusă şi Smerită slugă G(h)eorg(h)ie Marin 1860 Martie 1 A.E.H., F.E.H., dosar 39 / 1860, f. 51, Original, Pachet 17. 481.- 1860 martie 2. – Raportul protoiereului de Fălciu prin care face cunoscută cererea locuitorilor din satul Deleni, districtul Fălciu, pentru hirotonirea cliricului Gheorghe Marin, la biserica cu hramul Sfântul Nicolaie. Prea Sfinţite Stăpâne La bisărica cu hram(ul) Sf(â)n(tul) Ierarh Nicolai(e) din satul Deleni, acest district, bisărica are poporeni 93 şi un preot pe Dimitrie Marin servitor. Acum numiţii lăcuitori cer ca să se hirotonis(e)ască preot pe cliricul G(h)eorg(h)ie Marin, fiul preotului Dimitrie Marin, servitoriului acolo. De este vreo înpregiurare ca să fie oprit nu ştiu. Iară cliricul nu-mi este cunoscut şi înpărtăşim şi preosfinţiilor vo(a)stre ştiinţă. Al preasfinţi(e)i v(oastre) plecată slugă N° 94 1860 Mart(ie) 2 A.E.H., F.E.H., dosar 39 / 1860, f. 53, Original, Pachet 17; Cliricul Gheorghe Marin a înaintat o suplică la 9 aprilie 1860, în care aminteşte o suplică anterioară din 29 martie 1860 în care arăta mizeria în care se află şi dorinţa de hirotonisire pe care o solicită. Prin rezoluţia lui Calinic nu se poate încuviinţa hirotonirea sa. (Ibidem, f. 54). 482.- 1860 aprilie 26. – Adresa candidatului judecătoriei Iaşi cu privire la vânzarea lucrurilor răposatului Meletie Istrati, episcopul Huşilor.

488

Copie de pe adresa candidatului giudecătoriei de Iaşi, Sepciunea52I, Domnului G. Zaharovu, cu N° 343, din 26 april(ie), anulu curentu 1860, urmat a sa cameră. Potrivit insărcinării cuprinsă prin adresa camerii N°9945 şi alta a Ministeriului Cultului N° 11051 atingătoare de desfacira licitativ(ă) a averii din capitalie rămasă de la răpos(atul) episcopu de Huşi, Meletie Istrati, înaintindu cuvenitele lucrări şi la înplinirea termenului de 40 zile, publicate prin Monitorul Oficial N° 120, din 2 a contenitei luni martie; S-au întrunitu cu cu orânduitul acelui Ministeriu domnulu Teodoru Banciu, precumu dovideşte procesulu verbalu din 11 a corentei luni, înc(h)ietu întru aceasta la loculu destinatu pentru vânzare(a) lucruriloru în piaţa Târgu(l) Cucului, unde s-au începutu strigările prin batire de dărăbană, şi urmându-să nişte timăi de şase ceasuri neîntreruptu, n-au vroitu nimene a da macaru cinci parale piste preţulu cu care sântu preţăluite la a loru catagrafisire; prin urmare totu în ace(a) zi s-au înc(h)ietu rezoluţie di pi zisulu procesu, pentru a se scoate a doua zi la 12, cu speranţă de a se începe mai dimineaţă strigările, însă totu zadarnicu căci nimene(a) din muşterii adunaţi nu au vroitu a da preţulu cu care se urma strigările, fiindu că lucrurile sântu cu totu stricate de molii şi putrezite prin şedere de atâta timpu în nişte locuri umede. În vedere iar cătră aceste, nestându c(h)ipu prin toate cercările ce s-au întrebuinţatu de să pute(a) desface această avere, s-au înc(h)ietu apoi al doilea procesu de a se conteni cu vânzarea şi a să cere dizlegare autorităţilor că sau să să vândă cu preţurile ce voru (i)eşi sau să să preţăluiască de al doilea dreptu acea lista obiectului la care s-au alăturatu toate lucrările se prezentează onor(atei) camere spre a regula cele de cuviinţă. Iscălit /G. Zaharov/ Conformu cu originalul Principatele Unite Giudec(ătoria) Eassii Sepciunea Copia aceasta colaţionându-se şi fiindu conformă cu originalul se legalizează pe formă spre a se comunica Ministerului de Culturi şi de Instrucţiune publică. Director Capu(l) biuroului Biuroulu I iu N. 3986 1860 Maiu 13 zile D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 60, f. 3-4 Copie.

52

Secţiunea.

489

483.- 1860 mai 13. – Tribunalul judeţului Iaşi comunică Ministerului Culturii şi Instrucţiunii Publice adresa candidatului tribunalului cu privire la vânzarea averii din capitală a răposatului episcop de Huşi, Meletie Istrati. Principatele Unite Onorab(ilului) Ministeriu de Culturi şi Instrucciune Publică Acestu tribunalu judeţiului de districtulu Iassii, Sepciunea I, comunică pe lângă acesta Onorab(ilului) Ministeriu întocmai copie de pe adresa candidatului seu domnulu G(h)eorg(h)ie Zaharovu, cu N. 313, atingătoare de vânzarea averii din capitalie, remasă pe urma reposatului episcopu de Huşi, Meletie Istrati, şi ai face poftire că aşia precum aceasta lucrare este motivată din adresa sa N. 11051, apoi se binevoiască a se rosti (...) să se păze(a)scă după cele ecspuse prin lucrarea locală. Preşedinte

Directore Capu(l) Biuroului

Biuroulu Iiu N. 3985 1860 Maiu 13 zile D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 60, f. 2, Original. 484.- 1860 decembrie 2. – Proces verbal privitor la răposatul episcop Meletie Istrati.

Proces verbal No. 1227 1860 decembrie 2 Consiliul de litigiu, completat de subscrişii, având în vedere adresa de faţă a judecătoriei şi luând aminte că slobozirea banilor menţionaţi de către judecătorie nu prejudicial(ză) întru nimica drepturile ministeriului de creditori în averea răpos(atului) episcop Istrati, căci ace(a)stă slobozire de bani, 1) că este pe răspunderea judecătoriei şi 2) că nu se po(a)te considera altfeliu decât ca un simplu împrumut de vreme ce s-au garantat aducerea banilor înapoi la caz de trebuinţă. Subscrişii sunt de opiniune că după ace(a)stă împărtăşire nu se încape pentru moment nici o lucrare, şi prin urmare rămâne a se alătura la acta spre a se ave(a) în privire la timpul cuvenit. C.P. Constantiniu T. Banciu I. Corjescu

490

D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 60, f. 11, Original. 485.- 1861 martie 2. – Casierul episcopiei Huşilor aduce la cunoştinţa Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice problema locului îngrădit de Gavril Butucea în Corni Unguri din preajma ceairului episcopiei Huşilor. Principatele Unite Casierul episc(opiei) de Huşi N° 22

1861 Mart(i)e 2 zile

Domnule Ministru! Unul dintre locuitorii târgului Huşii cu ce autorizaţie nu cunoscu, îngrădind o parte de locu sterpu în pre(a)jma porţii cieriului casei episcopiei s-au înc(h)isu cu desăvârşire toată comunicaţiea ce au avut-o până acum la felurite înpregiurări şi mai ales în vremi de epizotie când tot târgul este ţăpuitu. Sub însemnatul, pe de o parte au mijlocitu cătră prefectură de salvarea ei, eară pe de altaaduce şi la cunoştinţa domniei voastre spre a regula cele cuvenite întru aceasta. Binevoiţi vă rogu domnule ministru a priimi încredinţarea prea deosebitei mele consideraţii. I. Antoniu Domniei sale Domnului ministru secretaru de statu la Ministerul Cultelor şi de Instrucţie Publică. D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f. 3, Original. 486.- 1861 martie 2. – Ioan Mârza, prefectul districtului Fălciu, intervine pe lângă Ministerul de Culte în problema locului îngrădit de Gavril Butucea în Corni Unguri din preajma ceairului episcopiei Huşilor. Principatele Unite Huşi, 2 Martie 1861 Prefectura Districtului Fălciu N°3608 Domnule Ministru ! Persoana ce-au îngrăditu o parte de locu sterpu în pre(a)jma porţii ce(a)irului episcopiei de Huşi este domnia sa domnulu Gavrilu Butucea, a cărui

491

stăpânire fiindu trecută peste competenţa administrativă după ordinulu Ministeriului de Interne N° (...)53din anul ecspirat, nici că i se poate rădica. Binevoiţi vă rogu Domnule Ministru a priimi încredinţarea pre osebitei mele consideraţii. Prefectu I(oan) Mârza Director C. Nica Şef Biuroul II lea Atanasiu Domniei sale D(omnului) Ministru de Culte D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f. 7, Original. 487. - 1861 aprilie 28. – Arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al eparhiei Huşilor, se adresează Ministerului Cultelor în vederea reparaţiilor necesare la încăperile din interiorul curţii episcopiei din Huşi. Principatele-Unite Episcopia de Huşi N°309

1861 aprilie 28 zile

Domnule Ministru! Alăturându aice(a) copie de pe însămnarea înfăţoşată subscrisului de cuvioşia sa protosingelul Evsevie, iconomulu sfintei episcopii, lămurito(a)re despre reperaţia ce este de nevoie a se face la încăperile dinăuntru(l) ograzei episcopiei i alte mici obiecte. Cu cuvenită ono(a)re ve poftescu Domnule Ministru, se binevoiţi a regula cele de cuviinţă pentru a să face reperaţiunile necesare, înştiinţându-ve că la această casă de patru ani de zile nu s-au făcut nici cea mai mică reperaţie, încât to(a)te suntu într-o stare rea şi merg spre cea de istovu ruinare, şi cu cât mai mult se vor lăsa nereparate, cu atâta vor costa mai multu. Binevoiţi ve rogu Domnule Ministre a primi încredinţarea prea deosebitei mele consideraţii. Locotenentu de episcop Huşului Arhimandr(itul) Melchisedec Domniei Sale Domnului George Cuciureanu Ministru secretar de Stat la Ministerul de Culte.

53

Nu este redat.

492

D.A.N.I.C. M.C.I.P.-Moldova, dosar 221 / 1861, vol. I, f. 2, Original, Deteriorat. 488.- 1861 mai. – Arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al eparhiei Huşilor, se adresează din nou Ministerului Cultelor în vederea reparaţiilor necesare la încăperile din interiorul curţii episcopiei din Huşi. Huşii, 1861 maiu zile

Principatele-Unite Episcopia de Huşi N°417

Domnule Ministre! Fiind că timpul e destul de înaintat şi dupre mijlocirea făcută prin adresa din 28 a contenitei luni aprilie(ie) No 309, până acum nu se vede dată nici o demarşă, pentru reperaţia ce s-a arătat că este de nevoie a se face la încăperile din năuntrul ograzei episcopiei. Subscrisul cu cuvenita ono(a)re vă reînnoeşte Domnule Ministru cele cuprinsă în mencionata adresă, poftindu-ve se binevoiţi a regula cuvenita lucrare, pentru facerea cât mai neîntârziet(ă) a reparaţiunilor necesare. Binevoiţi Ve rogu, Domnule Ministre, a primi încredinţarea prea deosebitei melle consideraţii. Locotenentu de Episcop Huşului Archim(andritul) Melchisedec Domniei Sale Domnului George Cuciureanu Ministru secretar de Stat la Ministerul de Culte. D.A.N.I.C. M.C.I.P.-Moldova, dosar 221 / 1861, vol. I, f. 7, Original, Deteriorat. 489.- 1861 iunie 21. – Ioan Mârza, prefectul districtului Fălciu, raportează Ministerului Cultelor în cazul Gavril Butucea cu episcopia Huşilor pentru îngrădirea locului primit cu embatic de lângă ceair. Huşi, 23 Iunie 1856 Prinţipatele Unite Prefectura Fălciu Biur(oul) II N°7836 Domnule Ministru! La oficia N° 3943, cu respectu vă respundu că domnul Gavril Butucea, au cuprinsu şi îngrăditu loculu în pre(a)jma porţii cieriului episcopiei de Huşi pe

493

prinţipulu acturilor asociate aicea în copie, şi s-au tolerat de prefectură pe rezonu că stăpânirea este trecută piste compitenţa administrativă, aprobându-se aceasta şi de Ministeriu Interioru prin oficia N°17633. Binevoiţi vă rog Domnule Ministru a primi încredinţarea prea osebitei mele consideraţiune. Prefectu I. Mârza Şefulu de biurou

D. Nica Domniei sale Domnului Ministru de Culte.

N°4730 D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 56, f. 9, Original. 490. - 1861 iulie 25. – Raportul subprefectului ocolului Crasnei despre samavolnicia asupra unei părţi a hotarului târgului Huşi, proprietatea episcopiei Huşilor. Copie Di pe raportul subprefectului de Crasna N° 1471 din 25 iuliu 1861 Cu păşirea la hotarul moşiei Stroeştii unde se desparte de moşia tărgului proprieta a sfintei episcopii în asistenţa vec(h)ilului domnului Scarlatu Rosetu, a păzitoriului hotarălor moşiei târgului, numitul Iosifu Groza şi locuitorii de pe ambele moşii, cercetându stăpânirea domnului Rosetu din anul trecutu am descoperitu că că în adevăr s-au însa(ma)volnicitu în moşia târgului Huşii, înse foarte puţinu numai şi anume la punctul Movila Lacului, şi de la necunoştinţa şi neluarea aminte a plugarilor s-au răspinsu, iară în toată cealantă întindere a ambelor moşii hotarăle să păzăscu în cea mai bună regulă aşa precumu pe moşia târgului Huşii se găseşte pădure şi pe Stroeşti cămpu nu este c(h)ipul a se însa(ma)volnici şi la cazul cându ar îndrăsni vreunul se poate cunoaşte. Cu respectu vă referezu Domnule prefectu la ordinul N. 5672, urmatu după adresa domnului revizoru ingineriu al Ministeriului de Culte No. 176. Iscălit C. Botezu Pentru conformitate D. Nica D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 55, f. 9; Respectiv f. 7. Copie. 491.- 1861 august 12. – Ioan Mârza, prefectul districtului Fălciu, înnaintează raportul subprefectului de Crasna despre samavolnicia asupra unei părţi a hotarului târgului Huşi, proprietatea episcopiei Huşilor.

494

Huşii, 9 August 1861

Principatele Unite Prefectura Fălciu Biur(oul) III lea No 10358 Domnule Ministru !

Spre rezultatu la ordina N° 7749, relativă la însa(ma)volnicia ce domnul rivizorul Iuliiano v-au arătat că au comisu domnul Scarlatu Rosetul în moşia Huşii, cu respectu vă cumunicu întocmai copie di pe referatul subprefectului de Crasna No.1471, care au fostu însărcinatu a cerceta cauza după adresa domnului rivizor spre informare şi regulă. Adăogându-se că asemenea relaţie s-au împărtăşitu încă de la 28 Iuliu cu adresa No. 9795 şi d(umi)sale revizorului. Binevoiţi vă rogu Domnule Ministru a primi încredinţareaprea osebitei mele consideraţii. Prefectu I. Mârza Domniei sale Domnului Ministru de Culteşi Instrucţiune Publică. N° 5786 D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 55, f. 5. 492.- 1861 august 12. – Revizorul districtului Tutova înnaintează raportul subprefectului de Crasna despre samavolnicia asupra unei părţi a hotarului târgului Huşi, proprietatea episcopiei Huşilor. 1861 August în 12 Inginer Revizor Ministerului de Culte distr(ictul) Tutova N° 281 Domnule Ministru ! Subscrisul cu raport(ul) N° 177, Vă face cunoscut despre însa(ma)volnicia D(omnului) Scarlat Rosetti în trupul moşiei t(ârgului) Huşi, despre care fostu făcând cunoscut şi pref(ecturii) de Fălciu. De la ea cu adresa N° 9795 s-au primit copie de pe raportul subpref(ectului) de Crasna care au cercetat acel cazu şi pe care cu onor vi-l comunicu spre ştiinţă. Binevoiţi vă rog D(omnu)l(e) Ministru a primi asigurarea pre(a) osebitei mele consideraţiuni.

495

G. Iuliano D(omnu)lui Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Culte. N0 5785 D.A.N.I.C., F.E.H., dosar 55, f. 12, Original. 493.- 1861 august 23. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice solicită arhimandritului Melchisedec Ştefănescu, locotenetul de episcop al eparhiei Huşilor, recomandarea de preoţi pentru a fi hirotonisiţi pe seama bisericilor din satele Peicani, Popeni şi Bogdăneşti, districtul Fălciu.

Iassi 1861 August 23 zile Principatele Unite Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunei Publice din Moldova Secţiunea Clerului N° 8436 Prea Cuvioasă Părinte! La besericile din satele Peicani, Popenii şi Bogdăneştii din districtul Fălciu, urmând necesitate de câte un preot, ve rog prea cuvioasă părinte, să binevoiţi a-mi recomanda nişte asemine(a) persoane înzestrate de calităţile cerute de regulament pentru a putea ocupa asemine(a) posturi. Primiţi cuvioasă părinte încredinţarea osebitei mele consideraţii. Capu(l) secţiei D. Ghidionescu

Ministru ad-interim Roseti

Prea Cuvioşiei Sale Arhimandrit(ului) Mel(c)hisedec, locotenentu de Episcop Huşi A.E.H., F.E.H., dosar 68 / 1860-1861, Original, Pachet 20. 494.- 1861 noiembrie 1. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice solicită arhimandritului Melchisedec Ştefănescu, locotenentul de episcop al eparhiei Huşilor, hirotonirea preoţilor fără popor, pe seama bisericilor din satele Peicani, Popeni şi Bogdăneşti, districtul Fălciu. Iaşi 1861 Noembri(e) 1 zile Principatele Unite

496

Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunei Publice din Moldova Secţiunea Clerului Prea Cuvioasă Părinte! În vederea celor espuse prin adresul ce mi-aţi prezentat sub N° 895 şi a (h)otărârei Consiliului de Miniştri de a nu se mai hirotoni diaconi şi preoţi decât numai acei ce vor fi severşit şi cursul înveţieturilor superioare din seminarul central, vă poftesc, prea cuvioasă părinte, ca să binevoiţi a regula ocuparea posturilor vacante de preoţi la besericile din satele Peicanii, Popenii şi Bogdăneştii, din districtul Fălciu, cu preoţi dintre acei ce s-ar afla fără popor. Primiţi, Ve rog, prea cuvioasă părinte, încredinţarea deseverşitei mele consideraţiuni. Ministru

Capul Secţiei D. Ghidionescu

Prea Cuvioşiei Sale Arhimandritului Mel(c)hisedec, locotenentu de Episcopu Huşiului. A.E.H., F.E.H., dosar 71 / 1861, f. 255, Original, Pachet 20. 495. - 1861 noiembrie 13. – Hotarnicul moşiilor Tăoşti şi Bălţaţi se învoieşte cu cel al moşiei Berbincenii, asupra tragerii hotarului dintre aceste moşii şi împietrirea lui de către moşia Creţeşti a episcopiei Huşilor. Copie Socotinţă Anul una mie opt sute şase zeci şi unul luna noemvrie în triisprezece zile. Subscrişii, spat(a)r Costac(h)i Milea şi Ştefan Alisăndrescu, cel întâiu hotarnic moşiei Tăoştii şi Balţaţii, proprieta a d(umi)s(ale) aga Teodor Veisa, însărcinat cu creditiva Curţei d(e) Apel N° 3330, ear cel al doile(a) hotarnic hlizei Berbincenii, unită către moşia Creţeştii a sf(in)tei episcopii Huşului, rânduit cu creditiva N. 3383, Aducându-ne la faţa locului în 12 a următo(a)rei, terminu însemnat de geometru(l) districtului Vasluiu, d(umnealui) sardar(ul) C. Popovici, pentru lămurire(a) înpresurărei ce au reclamat repos(atul) post(elnic) Iacov Veisa, moşul d(umi)s(ale) aga Veisa, că ar pătimi despre Berbinceni, am vroit a înainti lucrările cerute de aşezemânt, înse d(umnealui) Veisa prin înscris declaraţie au propus că d(...) dupe documenturi proprietaoa d(umi)s(ale) ar pătimi o mică înpresurare, dar nevroind a se mai giudeca cu un sfânt locaş se mulţumeşte în stăpânire(a) de faţă, care se se înnoiască prin tragire de brazdă şi punere de pietre. În privire dar a unei aşa declaraţii cu care s-au unit şi iscălitul hotarnic a hlizei Berbincenii, s-au oprit de la o mai departe lucrare şi prin d(omnul) geometru(l) districtului, s-au tras brazdă pe

497

faţa pământului, cu începire culmea dialului despre apus de la movila şi piatra statornicită în despărţire(a) moşiei Foleştii de Balţaţi, unde s-au mai pus o piatră dispărţito(a)re Balţaţilor de Berbinceni şi înainte la vale spre reserit linie driaptă la înplinire a una sută douăzeci şi şapte st(ân)j(e)ni, s-au pus piatră şi s-au clădit movilă; de acolo tot înainte peste un drum şi pe şăs la dial în (...), la înplinire a una sută şapte zeci st(ân)j(e)ni, s-au găsit piatră dispărţitoare Balţaţilor de Leoşti, lângă care s-au mai pus o piatră ce caută la pietrile din urmă şi s-au clădit movilă. În acest c(h)ip făcându-se înnoire stăpânirei de faţă s-au înc(h)iet acest jurnal, care de d(u)mn(ealui) geometru(l) să va alătura la actă. Subscrişi: Costac(h)i Milea. Stefan Alissăndrescu. Principatele Unite Curtea d(e) Apel din Iaşi Copia ace(a)sta fiind comformă cu originala socotinţă să legalizează. Derector Cap secţie Secţia I N. 5578 1862 oct(ombrie) 19

Constantin Cuza

D.J.A.N.I. (D.A.N.I.C.), F.E.H., VI / 7, Copie legalizată. 496.- < 1861 noiembrie ante 30>. – Devizul estimativ lucrărilor de reparaţie necesare la biserica catedrală din Huşi. Divizu pentru reparaţia Bisericei de Huşi N° Bucăţilor

48 520 40

Arătare anume

Preţul unui obiect Lei Bani

Preţul totalu Lei

Bani

Lăzi tinic(h)e(a) pentru acoperământ: lada. Scânduri tavacuri pentru a se pune sub tinic(h)e(a): una.

170

-

8160

-

6

-

3120

-

Căpriori la prefacerea acoperământului: unul.

14

-

560

-

498

10

-

80

5

-

250

-

-

-

30

-

18

-

180

-

-

-

150

-

-

-

30

-

12

-

96

-

3

-

48

-

228

-

456

-

-

-

50

-

-

-

32

-

16

-

28 48

-

1

-

50

-

2

Grinzi pentru legătură la clopote de stejar, unul în lungime de doi stânjeni pe muc(h)e 5 palmace. Ocă cu(i)e pentru acoperământu: oca. Oblon cu uşori la podul clopotniţei, cu ferăria lui. Grinzi în lungime trei stânjeni, grosimea 5 parmace de brad pentru legături pentru acoperământ: una. Scară la cafasu în lungime de 2 stânjeni, boită şi lucrată, lemn de brad şi stejar. Oblon pentru groapa unde se toarnă apa de la bole(…) lucrat gata. Broaşte din nou pentru dulapuri unde se ţin vesmintele. Legături la dulapuri la picioarele din dos. Broaşte mari din nou, una la uşa altariului şi una la uşa ce intră în biserică: una. Dulap în zidu înăuntru(l) altariului (î)nalt 4 palme şi lat 3 palme, cu broasca lui. O(a)le pentru scurgerea apei unde se spală preotu(l) Masă la altariu Talpe stejar supt duşamelele ei la altar şi sobe, lungimea 2 stânjăni, 4 palme, muc(h)ea 4 parmace, una. Scânduri mici la îmbrăcămintea strănilor la părete. Jâlţuri în altariu: unu.

60

-

120

-

1

Dulapu la ocniţa de sub cafas.

8

-

8

-

12

Dulapi pentru duşamele la pridvor: unu. Zavoară la uşa pridvorului. unu.

8

-

96

-

10

-

20

-

Ferestre cu geamuri cu ferării cu cercevele cu lucru cu toate a loru pe din afară, lungime 7 palme, lărgimea 3 palme, 4 parmace. una.

150

-

900

-

8

50 1 10

1

1 8 16 2

1

16 1 3

50

2 6

499

50

Grinzi pentru sc(h)ele pe din afară şi la turnuri, lungimile 3 ½ stânjăni grosimea câto.

12

-

600

-

300

Funii pentru şc(h)elă. suta.

20

-

60

-

15172 Archimandr(itul) Melchisedec

Director: V(asile) Mandinescu

D.A.N.I.C. M.C.I.P.-Moldova, dosar 221 / 1861, vol. I, f. 11-11v, Original. 497. - 1861 noiembrie 30. – Arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al eparhiei Huşilor, intervine din nou pe lângă Ministerul de Culte şi Instrucţiune Publică, în vederea reparaţiilor necesare la biserica catedrală din Huşi. 1861 Noiembrie30 Principatele Unite Episcopia de Huşi No. 1336 Domnule Ministre! Încă din primăvara trecută s-au mijlocit la ministeriul lucrărilor publice, pentru a se acoperi biserica episcopiei, fiind că acoperământul s-au învec(h)it şi străbate prin el ploaia, dar nu s-au pus în lucrare. Pentru această din nou acoperire şi alte reperaţiuni tot la biserică, s-au făcut atunci un deviz de arhitectul politiei, în care suma bănească să suie la 15172 lei. Deci, subscrisul alăturându-vă aici copie de pe citatul deviz vă rog domnule ministru ca să binevoiţi a ordina să se treacă în budgetul anualu, pentru a se putea aplica la vara viitoare, ca nu din mai multă întârziere să se slăbească şi strice şi bolţile bisericei. Primiţi vă rog, D(omnule) Ministre, încredinţarea deosebitei melle consideraţii. Locotenentu de Episcopu Archimandr(itul) Melchisedec

Director V(asile) Mandinescu

Domniei Sale Domnului Ministru de Culte şi Instrucţiune Publică. Rezoluţie: Se va lipi la dosaru fiind prevăzută în budget o somă pentru asămine(a).

500

Ciulei D.A.N.I.C., M.C.I.P.-Moldova, dosar 221 / 1861, vol. I, f. 10, Original. 498.- 1862 ianuarie . – Ministerul trebilor interne al Moldovei răspunde Ministerului lucrărilor publice în problema înfiinţării spitalului din Huşi potrivit făgăduinţei lui Dimitrie Castroian. Iassi, în 4 genari 1862 PRINCIPATELE UNITE MINISTERIUL TREBILOR INTERIOARE al Moldovei Secţia III Biuroul 2 No 117 Domnule Ministru, La adresa Dvs., sub N°8266, prin care mijlociţi a vi să comunica ştiinţă, dacă în acest Ministeriu sânt înaintite lucrări, în privirea făgăduinţei ce ar fi dat domnul Dimitrie Castroianul la trecutul an 1854, a interveni în ajutorul înfiinţării unui ospital în oraşul Huşii. Avem ono(a)re a vă răspunde d(omnu)le Ministre că la acestu Ministeriu nu se află nici o lucrare în arătatul cazu. Primiţi vă rog domnule Ministre asigurarea prea osebitei mele consideraţii. Şef Secţie

Domniei Sale Domnului Ministrual Lucrărilor Publice D.A.N.I.C., M.L.P., 69 / 1861, f. 8, Original.

499.- 1862 decembrie 19. – Suplica lui Dumitru Focea, dascălul de la biserica din satul Peicani, districtul Fălciu, împotriva posesorului moşiei care nu respcta condiţiile contractului de arendare. Onorata Proto(i)erii secţi(e)i I ea de Fălciu Suplică Timpu, acum de doi ani de când servesc ca dascăl în satul Peicani, acest districtu, şi m-am înpăcat cu posesorul acelii moşii Peicanii, de a-mi da cele trebuitoare, ca la aseminea post, adică să-mi dei 400 lei pe an şi pământul după

501

aşăzământ. Şi am primit numai pământu(l) pe doi ani, iar acei 400 lei nu. Apoi eu după înscrisul cel am din parte(a) posesorului, pre(a) plecat vin a ruga pe onorata proto(i)erie a regula cele cuvenite pentru a mi se elibera leafa în doi ani de zile. Dumitru Focea Rezoluţie 1862 Decembri(e) 19 Se va arăta ministeriului înpregiurările scrise în suplică, cerând dezlegare de este îndatoritu posesorul moşi(e)i Peicanii a plăti salariu servitorilor bisericeşti, ca pe la alte moşii; căci din acea cauză nu se poate găsi preot la acel sat. N(icolae) Popescu A.E.H., F.E.H., dosar 57 / 1863, f. 24, Original, Pachet 28. 500.- 1863 ianuarie 18. – Episcopia Huşilor intervine pe lângă Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru preotul din Peicani şi solicită prevederile contractului încheiat cu posesorul moşiei. N. 59 1863 Ianuar(ie) 18 La Minis(terul) Cultelor Servitorili bisericii din comuna Peicani, proprietate a statului, prin suplică s-au tânguit protoieriei că de cătră D(umnealui) posesor(ul) nu i s-au respuns salariili de doi ani. Prin urmare vin a vă ruga d(omnule) Ministru se binevoiţi a-mi face cunoscut dacă prin contract nu-l obligă a plăti salariu la servitorii bisericeşti, aşa precum la alte proprietăţi ale statului servitorii primesc regulat. Şi nu-mi vine a crede că la Peicani să nu fie prevăzute aceasta, totodată vă supun că din această cauză nu se poate găsi nici preut pentru biserică şi locuitorii întâmpin(ă) mari greutăţi. A.E.H., F.E.H., dosar 57 / 1863, f. 25, Concept, Pachet 28. 501.- 1863 februarie 4. – Comitetul şcolilor primare din oraşul Huşi intervine la Minister pentru a se putea folosi staţia telegrafică din Huşi pentru corespondenţă. Huşi. 1863 Fevruarie4 Comitetul Scolelor primare din Huşi N° 5

502

D(omnu)le Ministru! Cu oficia din anexatu(l) N° 5121 a fostului director din Moldova a acestui Minister, ni s-au făcut cunoscut ca to(a)te administraţiile scolastice la cazuri urgente pot coresponde cu Ministeriul prin telegraf; şi pentru ace(a)sta cu respect vă facem cunoscut că staţiunea telegrafică de aice(a) n-au primit instrucţii în ace(a)sta şi prin urmare nici primeşte depeşe ce pot urma pentru trebuinţele sco(a)lei ; Ve rugăm D(omnu)le Ministru a primi asemine(a) înlesnire. Binevoiţi D(omnu)le Ministru a primi încredinţările prea deosebitei mele consideraţiuni. Gorovei



I. Dumbravă

D(omniei) sale D(omnu)lui Ministru de Culte şi Instrucţie Publică. D.A.N.I.C., Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 36 / 1863, f. 2, Original. 502.- 1863 februarie 9. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice trimite protoiereului de Fălciu copie după articolele 21, 22 şi 23 din contractul de arendare a moşiei Peicani, proprietatea episcopiei Romanului. Bucureşti. Anul 1863 Luna febr(uarie) 9 Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei Publice Secţiunea Administ(rativă) Cucernice Protopoape ! Spre diplinirea cereri(i) cucernici(e)i voastre, cuprinsă în raportul N° 59, din 19 ianuarie, anul curent, subsemnatul alăturatu către ace(a)sta, ve trimite copie după articole(le) 21, 22 şi 23 din contractul moşi(e)i Peicanii, proprietatea episcopi(e)i Romanului, de la judeţul Fălciu, relativii obligaţii posesorului actual al zisei moşii, încât priveşte pentru servitori(i) bisericeşti. Priimiţi încredinţarea osebitei mele consideraţii Capul Secţiunei C. Petrescu

Ministru

A.E.H., F.E.H., dosar 57 / 1863, f. 26, Original, Pachet 28. 503.- 1863 februarie 9. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice trimite protoiereului de Fălciu copie după articolele 21, 22 şi 23 din contractul de arendare a moşiei Peicani, proprietatea episcopiei Romanului.

503

Copie dupe art(icolele) 21, 22 şi 23 din contractul moşiei Peicani a episcopi(e)i de Roman din districtul Fălciu. 21) Eu sântu îndatoritu a face to(a)te reparaţiile de care ar avea trebuinţă biserica de astăzi aflăto(a)re pe moşie. 22) Pentru locuinţa preotului ce are a fi servitoriu la biserica dupe moşie, eu sunt îndatoritu chiar în anul întâiu a posesiei, să clădesc o casă dupe planul ce mi se v-a da de Ministeriu. 23) Potrivit dispoziţiilor încuviinţate asupra anaforali(i) Ministeriului N. 5493 în privirea servitorilor bisericeşti, eu voi fi datoru : a) Pentru înlesnirea eczistenţei preotului şi doi dascăli a le da locurile de hrană întocmai dupe hotărârea aşezământului în privirea bisericaşilor dupe la sate, şi fiindu totodată datoriu a priveghea şi la caz de trebuinţă a supune pe locuitori prin locurile competente, ca la vremea cuvenită să le lucreze acele locuri. b) A plăti preotului o le(a)fă anuală de optu sute lei şi la doi dascăli câte patru sute lei de unul pe fiecare an. (Subsemnat) arendaşu Gheorghie Gâlcă Pentru conformitate A. Mihaesco(...) A.E.H., F.E.H., dosar 57 / 1863, f. 27, Copie, Pachet 28. 504.- 1863 iunie 8. – Protosinghelul Inochentie, rectorul seminarului din Huşi, înaintează statele de plată pe luna aprilie. 1863 Iunie 8 Principatele Române Unite Seminariul de Husşi No 45 Domnule Ministru! Subscrisul cu ono(a)re vă prezintă alăturatele două state de primire pentru onorarele profesorilor şi a servitorilor pe luna aprilie, anul curent. Binevoiţi Domnule Ministru a primi încredinţările prea deosebitei mele stime. Rectore Seminar Protosing(hel) Innocentiu Profes(or) şi Secretariu D(om)niei Salle D(omnu)lui Ministru de culte şi instrucţiei publice.

504

D.A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 417 / 1863, f. 3, Original. 505.- 1864 iunie 5. – Protoiereul Ioan Râşcanu propune arhiereului Melchisedec Ştefănescu închiderea bisericii din comuna Armăşeni, pentru refacerea ei. Principatele Unite Române Protoieria Despărţirei II-a de Fălciu Nº192 1864 Iunie 5 Prea Sânţite Stăpâne! Ve este cunoscut stare(a) în care se află biserica din comuna Armăşănii, din care cauză este şi oprită de a mai servi în ea. Şi după multe stăruinţi şi invitări ce sau făcut de subscrisul poporănilor acei biserici, precum şi mijlocire(a) cătră autorităţile politice spre ai esecuta de a face biserica, totuşi nu se vede nici o mişcare în lucrarea bisericii. Prin urmare, plecat ve rog prea sânţite să binevoiţi a face mijlocire locurilor cuvenite spre a esecuta pe acei poporăni a face biserica. Primiţi prea sânţite încredinţare(a) osebitei mele consideraţii. Protoiereu Ioan Râşcanu

Secretariu Gr. Sandovici

Prea sânţiei sale Arhiereului Melchisedecu, locotenent Episcop Huşului. A.E.H., F.E.H., dosar 74 / 1864, f. 6, Pachet 31, Original. 506.- 1864 august 8. – Arhiereul Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al eparhiei Huşilor, dă carte de dăscălie lui Ion, sin preotul Gheorghe Lucian, pentru biserica cu hramul Sfinţii Voievozi din comuna Stoeşeşt, judeţul Fălciu. Principatele Unite Episcopia de Hussi Arhierul Mel(c)hisedec, Locotenent Episcop Protoierul judeţului Fălciu, prin raportul N° 599, comunică acestei episcopii că la biserica cu hramul Sânţii Voievozi din comuna Stoeşeşti este trebuinţe de un dascăl; Drept care şi recomandă pe d(umnea)lui d(omnu)l Ion, sân preotul Lucian, ca capabil pentru acel post. Subscrisul, deci, avendu în videre a nu se face înp(i)edicare în Serviciul Divin din lipsa unui aseminea servitoriu; avend în vedere şi recomandaţie numitului

505

protoiereu şi totodată avendu în videre anexa litera B din regulamentul organic privitor la tagma bisericească, denumeşte pe d(umnea)lui d(omnu)l Ion, sân preotul G(h)eorg(h)ie Lucian, dascăl sus numitei biserici, punându-i în videre a fi exact înplinitoriu a dorinţelor cel privesc, supus şi ascultător, atât protoiereului, cât şi preotului în ceea ce priveşte servitiul seu. Drept care i se dă această carte cu arătare totodată că nu este liber a se strămuta la altă biserică decât cu ştirea şi învoirea acestei episcopii, conform sântelor cano(a)ne. Arhiereul Melchisedec

Directore V(asile) Mandinescu

N. 865 1864 August 8 A.E.H., F.E.H., dosar 507. - 1864 octombrie 10. - Se adevereşte de episcopia Huşilor primirea bezmănului sau zeciuelii pentru un han din Huşi, pe anii 1863 şi 1864. Bezmătul sau zăciuiala cuvinit(ă) ipiscopi(e)i pentru hanul din Huşi, numit a iconomului Irimia Folescu, cel ari cumpărat dum(nealui) Pintilii Andriescu, s-au primit pe anul (1)863 şi (1)864, di care primire i s-au eliberat lista dum. Andriescu. (1)864 oc(tom)b(rie) 10 zile Se adevereşti primire(a) S. Sturza D.A.N.I.C., F.E.H., II / 37, Original, bine conservat. 508.- 1864 octombrie 15. – Mihai Jomir, primarul oraşului Huşi, adevereşte alegerea ca delegat direct. Primarul comunei Huşii Actu Alegătorii primari din această comună Huşii şi 15 din comuna Novacii, adunându-se astăzi în camera aquestei primării, au ales delegaţi direcţi pentru această comună pe lângă altele perso(a)ne şi pe d(umnea)lui Vasille Mandinescu, cu drit de profesor quare întrunindu-se la 18 alle curentei şi cu ceilalţi delegaţi acestei comuni, cât şi cu cei aleşi de comunele plasei Podoleni se aleagă pe membrii ceruţi pentru consiliul acestui judeţu Fălciu, deci spre ştiinţe şi dovada qua D(omnul) Mandinescu este alesu i s-au eliberatu aquiesta din parte Biuroului informat(iv) după cuviinţe.

506

Primaru Mihai Jomir

Secretar

N. 241 1864 Octombrie 15 D.J.A.N.I., Colecţia Melchisedec, dosar 26 / 1864-1865, f. 7, Original. 509.- 1865 martie 3. – Protoiereul Nicolae Popescu recomandă arhiereului Dionisie Traianopoleos, locotenentul de episcop al eparhiei Huşului, pe Panaite Râşcanu, pentru a fi hirotonisit pe seama bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul Răşcani. 1865 martie 3 Principatele Române Unite Protoieria de Fălciu N.150 Pre(a) Sânţite Stăpâne! În comuna Raşcanii, plasa Mijlocu, din acest judeţu, fiind o mare necesitate de preot, subsemnatul cu tot respectul ve recomand pe tânărul Panaite Raşcanu, unul dintre elevii ce au absolvit cursul de 5 clase în seminariul din Huşşi, comunicându-vă totodată şi o întocmai copie de pe atestatul cel posed şi cuvenita mărturie din partea locuitorilor, rugându-vă să binevoiţi a înainti lucrările cuvenite spre a lui chirotonire pe Bis(erica) Adormirea. Primiţi, ve rog p(rea) sf(inţite) stăpâne încredinţarea preosebitei mele consideraţii. Protoiereu N(icolae) Popescu

Secretariu C. Anastasiu

Pre(a) Sânţiei Sale Archiereului Dionisie, locotenent – episcopu de Huşşi. Rezoluţie: N. 130 Martie 4 Cu întocmai copia, de pe atestatul recomandatului se va mijloci la Minister a consimţi pentru hirotonirea lui pe biserica arătată aici. A.E.H., F.E.H., dosar 29 / 1868, f. 50, Original, Pachet 42.

507

510.- 1865 aprilie 30. – Seminaristul Panaite Răşcanu şi diaconul Radu Nechita sunt trimişi la arhiereul Isaia Dioclias pentru a fi hirotonisiţi preoţi, primul pe seama bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Răşcani, judeţul Fălciu, şi al doilea pe seama bisericii din comuna Iveşti. Prea sfinţitului Arhiereu Isaia Diocliasu N° 318 1865 Aprilie 30 zile Am onoare a ve ruga să binevoiţi a hirotoni pe seminaristul Panaite Răşcanu în preot pentru biserica din comuna Raşcanii, care vi se prezintă odată cu aceasta. Iar de rezultatul ve-ţi binevoi a ne comunica ştiinţă spre a libera apoi numitului cuvenita paucenie din parte-ne. N. 319 1865 Aprilie 30 zile Aseminea pentru diaconul Radu Nechita în preot pentru biserica din comuna Iveştii. A.E.H., F.E.H., dosar 29 / 1868, f. 81, Original, Pachet 42. 511.- 1865 august 16. – „Listă de mărturisiţi, împărtăşiţi şi cei nemărturisiţi şi împărtăşiţi”a enoriaşilor din satul Oţeleni. Listă de mărturisiţi, împărtăşiţi şi cei nemărturisiţi şi împărtăşiţi Vasile Pascalu Vasile Raşcanu Panaite Dascălu Dumitru Emăndachi Nicolai Raşcanu Vasile Raşcanu Vasile Popa Raşcanu Gheorghi Şiştoveanu Nicolai Raşcanu Ioan Blanariu Gheorghi Malahi Ioniţe Dascălu Ioan D. Ioniţe Theodor Dascălu Alexandru Focşa Alexadru Raşcanu Gheorghi Focşa

Ioan Raşcanu Panaite Crăciun Ilie Şiştoveanu Arghire Emandachi Toderache Crăciun Ioan Răbegea Gavril Focşa Ioan Emandachi Thoder Malahi Dumitru Pascalu Ioan D. Pascalu Ioan Pascalu Ioan Gheorghiţă Ioniţe Petre Gavril A. Raşcanu Ioan Petre Chirilă Arhipu

508

Dumitru Huştiu Ioan Huştiu Mihalachi Guţu Ioaniţe Neamţu Nicolai Doroftheiu Vasile Doroftheiu Dima Dascălu Constantin Gheorghiţe Ioan Mihalu Gheorghi Doroftheiu Gheorghi Crăciun Ienciu Popa Costachi Tacu Costachi Munteanu Thoder Davidu Ioan Davidu Stan Raşcanu

Subscrisă de Raşcanu (...) A.E.H., F.E.H., dosar 68 / 1865, f. 227, Original. 512.- 1866 martie 23. – Preotul Constantin Crudu din comuna Jigălia, nemulţumit de salariu, primeşte învoirea de permutare de la protoiereul judeţului Fălciu. 1866 martie 23 Principatele Române Unite Protoieria Judeţului Fălciu N° 140 La suplica ci ai dat-o protoieri(e)i, prin care ceri strămutarea din comuna Jigălia, vi se răspunde că întrucât nu eşti mulţemitu cu salar(i)ul ci l-ai avut, eşti liber a-ţi căuta o altă enorie mai mulţemitoare, unde-ţi vei găsi, având a te înţelege pentru strămutare cu protoierul respectiv. Protoiereu N(icolae) Popescu iconom. Cucerniciei salle Preotului C(onstantin) Crudu din comuna Jigălia. A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1866, f. 68, Original ; Copie la f. 67. 513.- 1866 aprilie 1. – Referatul protoiereului judeţului Tutova prin care aduce la cunoştinţă cererea de permutare a preotului Constantin Crudu de la biserica din comuna Jigălia la cea cu hramul Sfântul Nicolaie din Bârlad. Protoieria judeţului Tutovii No 270

1866 April(ie) I iu

Pre(a) senţite stăpâne! Preotul Constand(i)n Crudu ce au fost servitor la b(i)s(erica) din comuna Jigălia, jud(eţul) Fălciul, prin suplica ce au datu acestui oficiu, cere a se permuta la b(i)s(erica) cu patronul Sentului Nicolae de pe moşia târgului Berlad, care este lipsită de un asemene(a), înfăţoşind totodată şi adresa proto(i)erii de Fălciu N° 140, doviditoare că este liber de la b(i)s(erica) din Jigălii(a).

509

În aşa privire subsemnatul după datorie cu cel mai profund repect referez şi supus se ro(a)gă, Binevoiţi a se trimite numitului carte de permutare pe b(i)s(erica) Sentului Neculae arătat(ă) mai sus. Priimiţi, vă rog, pre(a) sente încredere(a) pre(a) destinsei melle consideraţiuni şi stima ce vă conserv. Protoiereu Prea Senţitului meu Stăpân D.D. Iosef, episcop sentei episcopii Husşii. A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1866, f. 43, Original. 514.- 1866 octombrie 13. – Mărturia locuitorilor din satul Jigălia, judeţul Fălciu, pentru preotul Nicolae Pascal. Mărturie Subscrişii, locuitori din comuna Jigălia, satul Idemu, atestăm prin această mărturie a noastră ce o eliberăm sfinţi(e)i sale preutului Nicolai Pascalu, cum, că pentru a no(a)stră necesitate ce avem de preutu, am eliberat aceasta sf(inţiei) sale pentru a-şi căpăta dreptu(l) de la superio(a)rele autorităţi clericale de a ne servi la biserica din satul nostru ce po(a)rtă patronul Prea Cuvioasei Paraschiva, to(a)te Ierurghiile ritului, rugând totodată şi pe autoritatea comunală de a o legaliza dupe forme. 1866 octomvrie 13 Notă: Urmează 53 de semnături Şi to(a)tă obştia din Jigălia Mărturii(a) de faţă fiind adivărată, încât privesc iscăliturile de mai sus se adevereşti. 1866 octom(brie) Primar

Notar

A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1866, f. 193, Original. 515.- 1866 octombrie 19. – Preotul Nicolae Pascal din Fedeşti cere binecuvântarea episcopului de Huşi pentru permutarea la biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva din satul Jigălia. Copie Angajamentul care am avut la biserica de pe moşia Fedeştii, din judeţul Tutova, proprietatea d(oam)nei Catinca Lambrino, s-au anulat, fiind că d(oam)na Lambrino după ce nu ş(i)-au urmat îndatorirea cu plata salariului şi cu darea

510

pământului de hrană dupre aşezământul prevezut şi de legea rurală, apoi încă de pe urmă, m-au dat afară şi din casa în care locuiam, încât am rămas pe drumuri. Acuma mi-am găsit loc la biserica cu patronul Pre(a) Cu(vioasa) Paraschiva din comuna Jigălia, unde m-am şi alcătuit. Ve rog, dar binevoiţi de a-mi da binecuventare, aprobându-mi acest angajament. Is(călit) Nicolae Pascal Preot A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1866, f. 194, Copie . 516.- 1866 noiembrie 27. – Iconomul Nicolaie Popescu, protoiereul judeţului Fălciu, solicită binecuvântarea pentru permutarea preotului Nicolae Pascal de la biserica din satul Fedeşti la cea din Jigălia. 1866 Noemvr(ie) 27 România Protoieria Judeţului Fălciu Pre(a) sânţite stăpâne ! Preotul Nicolae Pascal, servitor la biserica din comuna Fedeştii, judeţ(ul) Berlad, prin suplică, cere a se strămuta la Biserica cu Patronul Pre(a) Cuv(ioasa) Paraschiva din com(una) Jigălia, acest judeţ. Apoi, subsemnatul cu profund respect ve rog se Binevoiţi ai acorda permutarea sa la mencionata biser(ică), prezentânduvă totodată, atât cerireal, precum şi întocmai copie de pe suplica preotului numit, care conţine, motivele ce l-au făcut a se strămuta de la mencionata comună. Binevoiţi, ve rogu pre(a) sf(in)ţite a primi asigurarea profundului meu respect. Protoiereu N(icolae) Popescu Pre(a ) sf(inţiei) salle archiereului Iosif, episcopu Hussi Rezoluţie : N. 537. Se accordă.54 A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1866, f. 192, Original. 517.- 1867 martie 29, Bucureşti. - Adresa Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice cu privire la nefolosirea titlurilor personale în actele emise de episcopia Huşului. Bucureşti, 29 Martie 1867 România 54

Cartea de permutare este din 3 decembrie 1866 (Ibidem, f. 195-196).

511

Ministeriulu Instrucţiunii Publice şi alu Cultelor Divisiunea Cler Nº 2881 Prea sânţite părinte, Pe temeiulu mijlocirii d(omnu)lui preşedinte alu Consiliului de Miniştri, cu ono(a)re ve rogu ca în lucrările cancelariei acei sânte episcopii să ordonaţi a nu se mai face întrebuinţarea de titluri personale în contravenţiune cu dispoziţiile art(icolului) 12 din constituţiune. Priimiţi prea sânţite părinte, încredinţarea osebitei mele consideraţii. Ministru

Capul Diviziunei D. Ghidionescu

Prea s(finţiei) sale Părint(ele) episcopu de Huşi Rezoluţie: 1867 apr(ilie) 5 La ace(a)stă episcopie în lucrările cancelariei nu se întrebuinţează titluri a perso(a)nelor private. De aceea se va alătura la actă. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 60 / 1867, f. 1, Pachet 40, Original. 518. - 1867 aprilie 5. – Scarlat Iasinski, fiul medicului Stanislaus Iasinski din Huşi, cere lui Vasile Mandinescu în împrumut 30 de galbeni. Sărut mânile preosfinţite! Doresc ca epistola me(a) se va găsească la deplina sănătate, totodată vin a vă ruga, ca unu(l) ce-aţi fost un prieten a părintelui meu Stanislaus Iasinschi vechiul doctor de Hussi, se-mi faceţi o mică îndatorire pentru care voi fi veçnicu recunoscător, căci cu aceasta ma ve-ţi scăpa de o mare nenorocire, vă rog în numele lui Dumnezeu se-mi faceţi bine cu treizeci galbini, pentru care alăturat pe lângă aceasta vă şi trimit sinetul în regula, cu care voi plăti aciasta sumă din liafa me(a), regulat pe fiecare lună. Sper preosfinţite ca la această mare nevo(i)e nu ma ve-ţi refuza, soţie me(a) vă sărută mânile, remăind al preosfinţitului Devotat şi supus serv Scarlat Iasinschi Şefu Staţiei Telegrafico Postale (…)

512

5 April(ie) 1867 D.J.A.N.I., Colecţia Melchisedec, dosar 21 / 1865-1869, f. 52, Original. 519.- 1867 iulie 25. - Preşedintele comunei pentru constatarea bunurilor statului din judeţul Fălciu se adresează episcopiei Huşilor cu privire la inventarierea bunurilor de la episcopie. România Preşedintele Comunei pentru Constatarea bunurilor Statului din Judeţul Fălciu Nº 21 1867 Iulie 25 Prea sânţite părinte! Spre răspunsu la adresa Nº 382 cu ono(a)re ve rog să binevoiţi a lua în consideraţiune că după regulament(l) legei de vânzarea unei părţi din bunurile statului, publicat în Monitorul N. 115 annulu current şi după instrucţiunile ce s-au primit de la Comitetul Central din Bucureşti, această comisie este dato(a)re a catagrafia şi evalua cu cea mai mare scrupulozitate păn(ă) şi încăperile religioase / probalmente pentru alte scopuri decât pentru a se vinde./ Cu to(a)te aceste(a) Comisiunea va avea în vedere la încheierea lucrărilor sale, şi propusiunea ce-mi faceţi prin mencionata adresă; dar prea sfinţia vo(a)stră veţi binevoi a vă adresa în această c(h)estiune şi D (omnului) Ministru de Finanse în calitate de preşedinte Comiteului Centralu. Primiţi ve rog, asigurarea pre(a) osebitei mele consideraţiuni. Preşedinte Pre(a) sânţie sale Episcopului eparhiei Huşi A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1857, f.7, Pachet 10, Original. 520.- 1867 noiembrie 6, Bucureşti. - Ministerul instrucţiunii publice şi al cultelor trimite spre vânzare în judeţul Fălciu 90 de exemplare din lucrarea „ Almanaculu Cultelor”, care a fost trimisă şi protoiereilor din judeţele Vaslui şi Tutova. Bucuresci, 6 Noembrie 1867 România Ministeriul

513

Instrucţiunei Publice şi alu Cultelor Divisiunea Cler Oficiulu Nº 11876 Prea sânţite părinte, Pregătindu-se acum Almanaculu Cultelor, în care s-a cuprins, dupre cât a fost cu putinţa deocamdată calendarul bisericesc pe anul 1868, autorităţile clericale cu personalul, chinoviile, monastirile, bisericile de mir, lucrările Sinodului general al bisericii Române din anul 1865, mai multe legi şi regulemente precum şi alte acte ce sânt neapărat trebuitoare fiecăria perso(a)ane care face parte din cler; Am ono(a)re a ve comunica o dată cu ace(a)sta nouăzeci esemplare din citatul Almanacu şi ve rogu ca dacă îl veţi crede folositoriu în interesele bisericei să regulaţi desfacerea lor prin vânzare la bisericile şi perso(a)nele din districtul Fălciiu, care vor voi a cumpăra, binevoind a observa să nu se ia mai mult de patru sfanţi pentru un esemplar, care bani, îndată ce se vor aduna, se vor trimite la acest Ministeriu spre a se întrebuinţa în imprimarea Anuarului viitor de cătră minister. Pe lângă acestea, am ono(a)re a ve face cunoscut, prea sânţite, că, pentru neîntârziere tot acum s-a trimis câte un număr esemplare d(e)-a dreptul protoiereilor din acea eparhie afară de protoereul distr(ictului) Fălciu. Primiţi prea sânţite părinte, încredinţarea osebitei mele consideraţiuni. Ministru V.A.Urechea

Capul Diviziunei

Rezoluţie: În 13 noemvrie Se vor trimite protoiereului Fălciu, spre a le vinde pe la biserici şi clerici din acest judeţ, trimiţând apoi banii la episcopie spre a îi înainta d(omnului) ministru. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 62 / 1867-1868, f. 1, Pachet 40, Original. 521.- 1867 decembrie 14. – Mărturia dată de locuitorii din Negreşti pentru seminaristul Gheorghe Bejenariu în vederea hirotonirii sale ca preot la biserica cu hramul Sfinţii Voievozi. Mărturie Sub semnaţii v(i)eţuitori în târg(l) Negreştii, plasa Fundurile, judeţu(l) Vaslui, având necisitate de preut servitor bisericii cu hramul Sf(inţii) Voi(e)vozi pe lângă acel ce astăzi se găseşti. Recomandă pe elevul seminarist de Socola, Gheorghi

514

Bejenariu, care au absolvit studiile cuvinite potrivit atestaţi(e)i ce păstrează, spre a se hirotonisi de preut finit pentru care i s-au eliberat această. (1)867 Dechembr(ie) 14 N. Avram Vasile David Dumitru David Focşa România Primăria Comunei Târgului Negreşti Atestează ca iscăliturile din Mărturie primită sânt adivărate, pentru care să adevereşte. Primariu J. Popovici Nº 1997 1867 Dechem(brie) 14 A.E.H., F.E.H., dosar 33 / 1868, f. 5, Pachet 42, Original; Se păstrează certificatul eliberat de seminarul Socola, potrivit căruia a fost admis la seminar în septembrie 1863, învaţă patru ani, certificatul este eliberat la 6 iulie 1867, fiind semnat de rectorul Al. Climent (Ibidem, f. 7). La biserica Sfinţii Voievozi din Negreşti servea numai preotul Vasile Sitianu „obosit de bătrâneţi”(Ibidem, f. 8). 522.- 1867 decembrie 20. – Contrectul clericului Gheorghe Bejenariu de la biserica Sfinţii Voievozi din localitatea Negreşti. Copie. După contractul clericului Gheorghi Bejenariu din 867 Dechemvr(ie) 20. Subsemnatul plenipotenţile D.D. general Necolai Mavrucordatu, proprietarul moşiei Negreştii, plasa Fundurile, jud(eţul) Vasluiu, declar prin aciasta că am alcătuit pe d(umnea)lu(i) clericul Gheorghi Bejanariu pentru a fi preut servitor sf(ântului) locaş de aice cu hramul Sf(inţii) Voi(e)vozi, fiind datoriu pe lângă îndeplinire(a) purtărilor sale de datorii cătră slujba bisericii în to(a)te în toate Duminicile şi serbătorile de peste ani, cu căutare(a) poporănilor, dar apoi cu osăbiri cătră cătră curti unde depinde de nemijlocita ascultare, ferindu-se totodată şi de orice participare în contra proprietăţii, căci la din contra şi întru cazu şi în altul poate fi dipărtat fără a se putea ajuta cu orice scuzi sau să poată face vreo pretenţie la cele făgăduite cu dreptu recompense serviciului său, care şi sunt următoarele: patru fălci de pământ de hrană, cinsprezeci juguri dărmături lemni de ars şi una sută lei bani, iar parti ci i s-ar cuveni de la Biserică va fi în folosul seu sfârşit pentru care i s-au eliberast acist. Pentru întocmai Ig. Emanoil

515

A.E.H., F.E.H., dosar 33 / 1868, f.4, Pachet 40, Copie. 523.- 1867 decembrie 23. – Preoţii slujitori de la catedrala episcopală din Huşi cer copie după hrisovul domnesc prin care sunt scutiţi de plata dijmei şi darea pământurilor de hrană. Prea s(f)inţite stăpâne! Subsemnaţii servitori a acestei s(f)inte episcopii prin cel mai profound respect, vin a ve ruga ca să binevoiţi a regula ca se ni se dea o copie legalizată de pe actul (hrisovul) domnescu relative la scutirea no(a)stră de dijmă şi darea pământurilor de hrană. Sântem a pre(a) s(f)inţiei vo(a)stre cei mai humiliţi şi devotaţi servitori. Focşa Iconomu Orişanu Econom I. Cogean Econom Prea s(f)inţiei sale Prea s(f)inţitului episcop al eparhiei Hussii, D.D. Iosif G(h)eorg(h)ian. A.E.H., F.E.H., dosar 25 / 1867, f. 15, Original. 524. -. - Episcopia Huşilor propune primăriei oraşului Huşi schimbul a două grădini de zarzavat pentru una situată în afara oraşului pentru evitarea unor conflicte între grădinarii episcopiei şi târgoveţii vecini. Copie D(omnu)lui primariu al comunei urbei Huşu De timpi îndelungaţi, ace(a)stă episcopie a Huşilor, posedă în virtutea chriso(a)velor domneşti, două locuri de grădini pentru zarzavaturile trebuitoare casei episcopiei. Şi aceste locuri au fost în deplina poziţiunei episcopiei până în anul espirat 1866; în acelu anu prin o dispoziţiune a onorabilei primării, pentru cuventu de salubritate publică s-au nimicit una din grădinile acelea(a) doue prin secarea heleşteului cu care se arasă acea grădină şi care prin urmare au remas cu totul nelucrătoare, lipsită fiindu de apă necesară spre a fi cultivată. Grădinarii cultivatori a grădinei ce au mai rămas mi se plâng că suferă mare supărare din partea vitelor şi râmâtorilor mahalagiilor ce încungiură ace(a) grădină şi că atât ei grădinarii au supărare apărându productele lor de năvălire(a) vitelor, precum şi vecinii se supără de apărarea grădinarilor şi că a evita orice conflicte cu poporul, vroescu a părăsi şi acea singură grădină şi astfelu a rămânea casa episcopiei lipsită şi de acest modestu. La asămine(a) împregiurare am ono(a)re a mă adresa la echitate(a) dom(niei) vo(a)stre d(omnule) primar şi a vă ruga să binevoiţi a da casei

516

epis(copale) în schimb un alt loc mai la aparte, care să nu fie îndeaproape vecină tot cu locuitorii oraşului şi de aceeaşi întindere, cât adică cuprinde amândouă grădinile şi d(umnea)v(oastră) dispuneţi apoi cum veţi vroi de acele două grădini ale episcopiei. Speru cu neîndoire d(omnu)l(e) primariu că veţi face acest act de dreptate casei episcopiei care are trebuinţă mai mult decât în timpu(l) trecut de aseminea locuri. Primiţi A.E.H., F.E.H., dosar 28 / 1868, f. 9-10, pachet 42, Copie. 525. -. - Mitropolitul Moldovei solicită opinia episcopului Iosif Gheorghian al Huşilor cu privire la trecerea preotului catolic Augustin Peramislui din Corvin Crucovici la Biserica Ortodoxă în aceiaşi calitate. România Sfânta Mitropolie a Moldovei şi Sucevei N1135 Iubite în H(ri)s(tos) Frate! Preutul Augustin Peramislau din Corvin Crucovici, de religiune apuseană, au venit înaintea no(a)stră şi au cerut a fi primit nu numai între fii bisericii răsăritului, dar chiar şi în cler, prezentându-ne şi titlurile sale de hirotonie şi studiu. După ace(a)sta la 23 Mai şi 19 Iunie prin două suplici ce ne-au dat au manifestat şi în scris a sa cerere şi dorinţa, rugându-se cu stăruinţă a i se realiza dorinţa ce are de a se număra între fii bisericei noastre şi în cler. Noi, în consideraţiunea împregiurărilor ce ne-au espus l-am primit aici spre ispitire. Mai înainte de altă procedure găsim de cuviinţă a consulta şi pe Frăţia Vo(a)stră despre procedarea ce trebue luată în această questiune, pentru care odată cu ace(a)sta avem ono(a)re a vă comunica întocmai copie de pe suplicile citate şi vă poftim a ne comunica cât mai curând şi opiniunea Frăţiei Vo(a)stre. Primiţi Iubite în H(ri)s(tos) frate îmbrăţişările no(a)stre frăţeşti. † Mitropolit Moldaviei

Directore Metropoliei

A.E.H., F.E.H., dosar 30 / 1868, f. 1, pachet 42, Original. 526.- 1868 ianuarie 17. – Protoiereul judeţului Vaslui recomandă episcopului Iosif Gheorghian permutarea dascălului Alecu Petrişor de la biserica desfiinţatului schit Porcăreţ la biserica din Golgofta.

517

Româniea Protoeria judeţului Vaslui No 18 1868 Ianuar(ie) 17 Pre(a) Senţite Stăpâne! Din motivul raportului ce-am priimitu de la sf(inţia) sa subprotoereul de Racova Nº 1, prin care arată că dascălul Alecu Petrişor de la desfiinţatul schit Purcăreţu cere a fi permutat la biserica din Golgofta, cu hramul Sf(ântul) Ierarh Nicola(e), unde este şi domiciliat. Subscrisul protoiereu, cu cel mai profound respect vă comunică întocmai copie, anexatu pe lângă aciasta de pe raportul mencionat spre mai buna pre(a) sf(inţiei) vo(a)stre lămurire, pre plecatu rugându-vă pre(a) sf(inţite) stăpâne să binevoiţi ai da binecuvântare numitului dascăl a se permuta la bis(erica) din Golgofta, conform cererii sale, unde în adevăr urmează nevoi(e) de dascăl. Binevoiţi vă rog pre(a) sf(inţite) stăpâne a primi încredinţarea prof(undului) meu respect de stimă. Protoereu C. Focşa Econom Prea Sânţiei Sale D(omnu)lui Domn Iosif, episcop eparhiot Huşy. Rezoluţie: 20 Ianuarie 1868 Se încuviiţează permutarea cântăreţului Alecu Petrişoru la biserica din Golgofta, drept care i se va trimite cuvenita carte prin protoierie. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 62 /1868, f. 9, Pachet 42, Original. 527.- 1868 ianuarie 24. – Ştefan Rosetti adresează episcopului Iosif Gheorghian rugămintea şi recomandă hirotonirea ierodiaconului Gherasim ca preot pentru schitul situat pe moşia sa Ciorteşti. Prea sfinţite părinte Fiindu trebuinţă de un preotu la schitul proprietăţii Ciorteşti, cu hramul Sfântului Ştefan, rogu plecat pe preasfinţia voastră să binevoiţi a hirotoni de preot pe ierodiaconul G(h)erasim şi a ordona recunoaşterea sfinţi(e)i sale de preot la sus pomenitul schit. Al Prea sfinţi(e)i voastre

518

Prea plecat şi supus fiu sufletesc Ştefan Rossetti 1868 Ianuarie 24 A.E.H., F.E.H., dosar 33 /1868, f. 39, Pachet 42, Original. 528.- 1868 februarie 17, Bucureşti. – Ministerul instrucţiunii publice şi al cultelor transmite acceptul pentru hirotonirea clericului Gheorghe Bejenariu în preot, pe seama bisericii Sfinţii Voievozi din localitatea Negreşti, judeţul Vaslui. România Ministeriul Instrucţiunei publice şi al Cultelor Divisiunea Cultelor Nº 1841

Bucuresci. Febr(uarie) 17

1868

Prea sânte părinte Notele din certificatul priimit pe lângă adresa prea sânţiei vo(a)stre Nº 36 pentru studiul a patru clase săvârşite de cliricul Gheorghe Bejenariu, fiind suficiente. Subsemnatul are ono(a)re a ve face cunoscut că, aprobă hirotonirea recomandatului în preot pe sama bisericei cu patronagiul Sf(inţii) Voievozi din comuna Negreşti, judeţul Vaslui. Primiţi prea sânţite părinte assecurarea osebitei mele consideraţii. Ministru

Capul Divisiei Ghidionescu

A.E.H., F.E.H., dosar 33 / 1868, f.19, Pachet 42, Original. 529.- 1868 martie 5. – Episcopul Iosif Gheorghian al Huşului se adresează lui Isaie episcop Dioclias ca să-l hirotonească pe clericul Gheorghe Bejenariu preot pe seama bisericii Sfinţii Voievozi din Negreşti. România Episcopia Huşşy No 61

1868 Martie 5

Pre(a) Sânţite

519

Făcându-se toate formalităţile pentru hirotonia în preot a clericului G(h)eorg(h)ie Bejenariu pentru biserica cu hramul Sf(inţii) Voevozi din comuna Negreşti şi eu aflându-mă în Bucureşti nu pot al hirotoni, am onoare a ve ruga Pre(a) Sânţite, să binevoiţi a lua osteneala al hirotoni preot pe zisa biserică, binevoind apoi a mă încunosciinţa spre a I se da paucenia. Profitând de această ocasiune am de mare onoare a mă însemna. Al Pre(a) Sânţiei Vo(a)stre În Christos frate şi servu Iosif Huşi Derectore M. Christe Pre(a) sânţiei sale Domnului Domnu Isaie episcop Dioclias. A.E.H., F.E.H., dosar 33 / 1868, f.68, Pachet 42, Original. 530.- 1868 martie 24. – Isaia Dioclias confirmă hirotonirea clericului Gheorghe Bejenariu preot canonic. Preasfinţite! Pe cliricul G(h)eorg(h)ie Bejenariul, dupre ce mai întâi l-am trecut prin treptele de citeţu şi ipodiacon, l-am hirotonisit diacon şi la 24 ale acestei luni l-am hirotonisit în preotu canonic. Cu această ocazie binevoiţi preasfinţite şi iubite în Hristos frate a primi ale mele frăţeşti înbrăţişări. Isaia Dioclias A.E.H., F.E.H., dosar 33 / 1868, f. 68v, Pachet 42, Original. 531.- 1868 aprilie 8, Huşi. – Iconomul Nicolae Roiu îşi prezintă demisia din calitatea de epitrop al bisericii Sfântul Nicolae din oraşul Huşi. Prea Sânţite! Episcopia prin decretul Nro 326, din anul 1860, luna aprilie, m-a rânduit epitrop şi îngrijitor averii bisericei Sf(ântu)lui Necolae, din ace(a)stă politie. Am simţit osebită mângâ(i)ere sufletească pentru ace(a)stă însărcinare şi nu am rămas indiferent de afacerile bisericii, mai ales în acele timpuri când venise la pericol de aşi p(i)erde chiar fondul, căci venitul şi banii ce(-i) mai avea, era(u) mai înghiţiţi de precedentul epitrop. De atunci şi până acum Prea Sânţite! Am sacrificat multă trudă pentru respingerea a orice obstacole necuviincioase asupra drepturilor ei. Am luat benalele şi şi veniturile în stăpânirea bisericei, am regulat închirierile lor până acum; am creat lefi putincioase servitorilor ei; am adunat milă

520

spre întâmpinarea cheltuielilor de urgentă necesitate; am făcut reparaţii benalelor sale, ce venise spre ruină; am finit proces cu vechii chiriagii şi uzurpatorii venitului; am făcut din nou zaplazu(l) în jurul bisericii şi în fine în curgerea anului 1864 am făcut şi radicala reparaţie a sf(ântu)lui locaşu, prrecum se vede, cu mai multe objecte din nou înlăuntru; asupra căria am votul de mulţumire a consiliului comunal. To(a)te aceste lucrări să văd în actele epitropiei bisericei de la anul 1860 şi până astăzi. Acum însă când sunt regulate to(a)te afacerile, trebuind numai o administrare sinceră asupra averei, căci este pusă bine în posiţiunea sa materială, crezând că prezenţa me(a) în cârmuirea averei ei este de prisos, având primăria acest rol după legea comunală şi mai ales ca de astăzi numai pot lua asupră-mi responsabilitatea cu garanţia pentru lovirea neprevăzută a averei acestei biserici; Cu profound respect vin a depune prea sânţiei vo(a)stre a mea demisiune din îndatorirea ce am purtat de epitrop, mângâindu-mă sufleteşte că am lucrat conviincios şi sincer în avantajul sf(ântu)lui locaş în tot timpul funcţionării mele ca epitrop; Rugându-ve prea sânţite să binevroiţi a încuviinţa demisiunea prezentă şi totodată a face cunoscut şi d(omnu)lui primar, spre a regula cele cuvenite în privirea trădării averei bisericei. Al Prea sânţiei vo(a)stre prea plecat şi supus servitor Iconom N(icolae) Roiu N ro10 1868 aprilie 8 Huşii Rezoluţie; Nº 113 1868 Aprilie 11 Având în vedere că prea cucernicia sa iconomu(l) Nicolae Roiu, poartă însărcinarea de epitrop bisericei Sf(ântul) Ierarh Nicolae, încă de la anul 1860 până în timpul present; Având în vedere, că, în acest lung interval prea cucernicia sa a dat probe evidente cătră acest sfânt locaş, activitate în (…) avere(a) lui şi o bună administrare; şi, având în vedere neobosita stăruinţă ce a pus pentru înfrumuseţarea acestei biserici cu reparaţia radicală ce i-a făcut în anul 1864; apoi pe aceste considerente se va face poftire din partine iconomului Roiu, ca să binevoiască a continua şi în viitor cu aseminea însărcinare de epitrop, tot cu acelaşi zel şi dragoste ca şi până acum. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 23 / 1868, f. 9, Original. 532.- . – Obştea satului Ţibăneşti, plasa Fundurile, judeţul Vaslui, şi Petre Ioan Carp, proprietarul moşiei Ţibăneşti, dau mărturie pentru

521

hirotonia clericului Theodor Petre, ca preot pe seama bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Mărturie Prin care, subscrişii locuitori, din cotuna Jigorenii, comuna Ţibăneştii, districtul Vaslui, plasa Fundurile, arătăm că pe clericul Theodor Petrea l-am alcătuit a se hirotonisi preot la biserica, din satul nostru, cu hramul – Adormirea Maicei Domnului nostru I(i)s(us) Christos – unde de mai mult timpu este lipsă de preot. Deci, în privire că numitul clericu, posedă calităţile cerute pentru hirotonie, ca unul ce au absolvit cinci clase gimnaziale în seminariul eparchial de Hussi şi pe consideraţie că moralitatea sa este bună, apoi pe aceste temeiuri am dat această mărturie, rugând pe prea- sfinţitul episcop- eparchiei de Husşi ca în temeiul ei să se milostivească a hirotonisi pe numitul, preot la biserica şi poporul nostru, unde este nevoie de un asemene(a). Proprietariul Ţâbăneştii Petre Ioan Carp. Eu G(h)eorg(h)ie Balan Eu Thoader Ţiru Eu Thoader Bărboiu Eu Vasile Catan Eu Vasile Rusu Eu Ioan Turcu Eu Nicolae Taban şi to(a)tă obştiea.

Eu Costantin Palaghici Eu Vasile Ariton Eu Constantin Turcu Eu G(h)eorg(h)ie Savin G(h)eorg(h)ie Murgoci Eu Thoader Taban

Primăria comunei Ţibăneşti. Plassa Fundurile. Giud(ecătoria) Vaslui. Iscăliturile de faţă fiind adevărate se încredinţează de subscrisul pe regula. Primar A.E.H., F.E.H., dosar 29/ 1868, f. 110, Pachet 42, Original. 533.- 1868 mai 4. - Proces verbal55 prin care episcopul Iosif Gherghian însărcinează delegaţi în exercitarea atribuţiilor sale pe o durată de zece săptămâni, cât este plecat în străinătatea pentru un control medical. N. 136 Prescriptu verbalu Anul una mie opt sute şese zeci şi opt, luna Mai în patru zile. 55

Se păstrează mai multe documente în acest sens. Astfel, începând cu 1 mai 1870 afacerile episcopiei erau girate pe o perioadă de zece săptămâni de arhimandritul de scaun Isidor Călin, timp în care episcopul Iosif s-a deplasat în străinătate la băi „pentru curarisire”, deoarece suferea de o boală cronică; Vezi A.E.H., F.E.H., dosar49 / 1870, Pachet 49.

522

Avendu necesitate a mă absenta de la scaunul episcopiei pentru timp de zece săptămâni, spre a merge în streinătate a-mi căuta de sănătate şi în urma concediului ce mi s-au acordat de cătră Măria sa Domnitorul prin d(omnu)l ministru al cultelor, însărcinând pe prea cuvioşia sa Arhimandritul Isidor, marele eclesiarhu al acestei episcopii, ca în tot timpul absenţei mele să mă înlocuiască în ceea ce priveşte gerarea afacerea eparhiei, dinpreună cu domnul director al cancelariei episcopiei, pentru acest sfârşit i se va face prea cuvioşiei sale o adresă de invitare în această privinţă. Iar cât pentru gospodăria casei, ace(a)sta priveşte pe economul episcopiei, carele va îngriji de to(a)te afacerile gospodăreşti, va pregăti statele, va primi banii de la casierie, distribuindu-i dupe budgetu. Se va face asemine(a) o adresă d(omnu)lui casieru de Fălciu ca în absenţa mea, să binevoiască a achita orice mandate ale casei episcopiei, precum şi a mele personale, în primirea economului, pe care-l autorizez a subsemna mandatele şi a i se considera de valabilă subsemnătura sa. Drept care, s-a încheiat acest prescript verbal, spre regulă şi întocmai urmare. Iosif Huşi A.E.H., F.E.H., dosar 36/ 1868, f. 4, Pachet 42, Original. 534.- 1868 iulie 4. – Constantin Sturza din satul Tăcuta, judeţul Vaslui, atestă activitatea preotului Ioan Dimitrii la biserica de pe moşia sa desfăşurată din anul 1855. Copie De pe Atestaţia D(omnu)l(ui) Constantin Sturzia din Tăcuta, eliberată sf(inţiei) sale economului Ioan Dimitrii, fostu(l) servitor la biserica din Tăcuta, din 4 Iulie 1868. Prin această, atestează că preutul Ioan Dimitriu au servit la bis(erica) de pe moşia Tăcuta timp de 13 ani, mai întâi ca diacon şi în urmă ca preot. Despre purtările sale nu am alta decât că ar fi de dorit ca toţi preuţii de mir din ţara noastră să se po(a)rte cu aceeaşi demnitate şi să fie tot atât de pătrunşi de datoriile cu care sânt investiţi ca cucernicia sa. Preotul Ionu îndemnat de interese familiare părăseşte comuna regretat de poporul pe care l-au păstorit atâta timp şi în care s-au silit ai insufla prin purtările sale morale şi datoriile creştineşti. Cât pentru mine socot că am îndeplinit o datorie de recunoştinţă şi destinsă, atestând cele de mai sus. Isc(ălit) C. Sturzia Pentru conformitate Ig. Emanoil A.E.H., F.E.H., dosar 62/ 1868, f. 119, Pachet 42, Copie.

523

535.- 1868 august 20. – Nicolae Popescu, protoiereul judeţului Fălciu, prezinta situaţia comercializării almanahurilor primate de la episcopie şi înaintează şi banii adunaţi. România Protoieria Judeţului Fălciu

1868 August 20 Pre(a) Sânţite Stăpâne!

Din Almanachurile trimise la oficia presf(inţie) vo(a)stre Nº, numai 22 am desfăcut, pentru care vă trimit odată cu ace(a)sta costul lor în suma de 198 lei, adică una sută nouezeci şi opt lei vechi, curs(ul) fiscului, socotite 9 lei vechi un exemplar sau 4 sfanţi. Cauza, însă pre(a)sf(inţite), că nu am putut desface mai multe exemplare a fost lipsa ce(a) mare ce a bântuit acest judeţ timp de 4 ani, după cum înşivă cuno(a)şteţi; dar cu sosirea to(a)mnei am speranţa că voi mai desface din ele, după care apoi vă voi prezenta atât banii pe cele desfăcute, precum şi restul ce vor mai rămâne nedesfăcute. Primiţi ve rog asigurare(a) osebitei mele consideraţii. Protoiereu N. Popescu Pre(a) sf(inţiei) sale Arhiereului Iosif episcop Huşi. Rezoluţie: 1868 August 20 Banii depuşi cu referatul de faţă se vor înainta domnului ministru de culte, arătându-i cauza expusă prin el de nedesfacerea tuturor Almanahurilor trimise. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 62 / 1867- 1868, f. 8, Pachet 40, Original. 536.- 1868 septembrie 30. – Primăria oraşului Huşi expune justificările destituirii ieromonahului Benedict din calitatea de epitrop a bisericii Sfântul Ion din Huşi. România Primăria Comunei Hussy Nº 2459 1868 Septemvrie 30 Prea sfinte! Subsemnatul prin aceasta vin respectuos pre sfinţite a ve răspunde la adresul ce i-aţi adresat sub Nº220 ca pe ieromonahul Benedict s-a destituit numai

524

din postul de epitrop a averei bisericei sfântului Ion din această comună, iar nici cum din acel de proestos al bisericei, pe consideraţie şi baza reclamaţiunilor adresate primăriei de poporeni şi în virtutea cercetărilor operate în cauză. Cât priveşte însă în ceia ce atinge punctual de drepturile principale a bisericii de a se derigui spiritualmente prin ea însuşi; Subsemantul recunoscând aceasta şi ca coreligionar şi ca primar, nu se va cerca nici un moment a denega acest drept, cât priveşte însă administrarea de materialitate(a) ce constituie averea, punctual principal de întreţinerea unei Biserici, primăria ştiind că aceasta face parte integrantă ca un ce cade în domeniul averei publice, fiind în drept şi autorizată de lege a controla buna ori re(a)ua administrare a averilor bisericeşti, s-a crezut în to(a)tă puterea a o sustrage din mâinile unui epitrop nedemn de aseminea încredere şi a o pune la mâna altui(a) care l-a ales poporul şi l-a crezut ca însuşi garantu(l) mai solvabil decât ieromonahul Benedict, ex epitropul. Cu destituirea de la administrarea averei bisericei Sfântului Ion, a ex epitropului amintit, primăria n-a crezut că va fini un act de lovire în drepturile sf(intei) biserici şi mai ales în cele spirituale, cum i se impută, nici a urmărit pe nimeni, în fine nici a înfiinţat vreo pedeapsă contra unui membru clerical. În consideraţie acestora, mai rămâne alt de cât spre a evita orice eronare în viitor la cazuri de aşa natură ori de alegerea şi numirea vreunui epitrop de a administra avere(a) pendinte de bisărici, ori la suspendarea lor din asemine(a) funcţie, se va urma de normă a se supune şi la aprecierea prea sfinţiei vo(a)stre. Primiţi ve rog prea sfinte asigurarea osebitei mele consideraţii. Primar Z. Giurcăneanu

Secretariu

A.E.H., F.E.H., dosar 23 / 1868, f. 21, Original. 537.- 1868 octombrie 10. – Înscrisul lui Constantin Sturza, proprietar al moşiei Tăcuta, prin care se obligă să asigure 11 chile porumb, casă de locuit, lemne de foc, două fălci de iarbă, văratul a 6 vite pe moşia sa, lui Ilarion Barbu, viitor preot la biserică şi profesor la şcoala sătească. Copie de pe înscrisul d(omnu)l(ui) Sturza din 10 octom(brie) (1)868 Prin acest înscris, fac ştiut că dorind a contribui şi eu pentru întreţinerea şi buna regulă a serviciului divin în satul Tăcuta, precum şi a şcolei săteşti, şi având în consideraţiune micile mijlo(a)ce de care po(a)te dispune comuna, am decis ca din propriile mele mijlo(a)ce şi osăbit de salar(iul) ce părintele Ilarion Barbu va primi de la comună pentru serviciile desă(…) servitor Bis(ericii) şi de profesor comunal, şi dau şi eu d(omnu)lui Barbu anual de unsprezece chile popuşoi şi osăbit de aceasta, case de locuinţă, lemne de foc, două fălci de iarbă şi avându-le noi preună şase vite la văratic, fără plat pe a me(a) moşie. Aceste(a) toate le hărăzesc sub singura condiţiune, ca la caz când nu aş fi mulţumit de stăruinţa ce d(umnea)lu(i) Ilarion Barbu ar aduce întru îndeplinire(a) îndatoririlor sale în ambele mai sus citate servicii, să rămâie în tot desfăcut de orice îndatorire către d-sa.

525

Prin urmare rămâne între noi stipulat, ambii contracta(n)ţi, cu nici un drept deasupra să vegheze atât la bis(erică) cât şi la şco(a)lă, acest înscris va fi lucrător din ziua când d(omnu)l Barbu strămutându-se la satul Tăcuta va păşi către îndeplinire(a) îndatoririlor sale. Deci va trebui a se însămna mai jos fără a se pute(a) prelungi instalare(a) d(umi)sale mai mult de zece zile de la data acestui înscris, căci la din contra acest înscris va fi considerat ca o hârtie albă fără nici o valoare. Semnat Sturza P(entru) conform(itate) I. Manoil A.E.H., F.E.H., dosar 62 / 1868, f. 164, Pachet 42, Copie. 538.- 1868 octombrie 12. – Condică de milă pentru biserica mănăstirii Adam, judeţul Tutova. Condică de milă în două exemplare pentru biserica monastirea Adam Nº 370. 1868 Octomvr(i)e 12 Nº 371 Rugăm să se dăruiască, vouă iubitorilor de Dumnezeu orthodoxi chrestini, clerici şi mireni, din eparhia Huşului, to(a)te cele folositoare şi sufletească mântuire. Prea cucernicul protoiereu al judeţului Tutova, cu referatul Nº 473, ne comunică că biserica s(f)ânta monastire Adam, cu patronagiul Adormirea Maicii Domnului, este necesitate a se face din nou: catapeteasma, strana arhierească, cafasul şi celelalte strane din prejur, drept care conform dorinţei monahielor, petrecăto(a)re în acea monastire, esprimată prin monahia Pamfilia icono(a)ma, au mijlocit a se încuviinţa umblarea cu condica de milă spre strângerea de ajuto(a)re pentru zisa biserică. În consideraţia celor arătate mai sus, Noi smeritul episcop al eparhiei Huşii, liberând asemine(a) condică în doue esemplare, dau binecuvântare perso(a)ne(i) autorizate de către Comitetul monastirei Adam pe timp de (…), a se prezente cu ea, spre a trece milele şi ajuto(a)rele cu care locuitorii acestei păzite de Dumnezeu eparhii, vor binevoi a contribui. Ve invităm, dar prea iubiţilor în Christos, ca fiecare după mijlo(a)cele sale să contribuiţi pentru reparaţia acelui s(f)ântu lăcaş, ca prin ace(a)sta să dobândiţi (i)ertare(a) păcatelor, de la milostivul Dumnezeu; iar de la Noi arhierească blagoslovenie. A.E.H., F.E.H., dosar 34 / 1868, f.5-6, Pachet 42. 539.- 1868 octombrie 16. – Ioan Racoviţă solicită episcopului de Huşi desemnarea arhiereului Isaia Vicol de la mănăstirea Golia din Iaşi, pentru sfinţirea bisericii din nou zidite din satul Ceariţa, plasa Mijloc, judeţul Vaslui.

526

(1)868 oct(ombrie) 16 Prea sfinţite stăpâne În satul Ceariţa, de la plasa Mijlocu, judeţu(l) Vasluiu, proprietatea subscrisului, cu ajutorul lui Dumnezeu, am zidit din nou biserica de zidire şi care acum este totul gata pentru a se sfinţi. Cu respect ve rog prea sfinţite se binevoiţi a da învoirea pentru săvârşirea aceştii sfinte taine, preasfinţitului arhiereu Isaiea Vicol de la mănăstirea Goliea din Iaşi. Al prea sfinţiei voastre întru tot plecat şi dohovnicesc fiu. Ioan Racoviţă Pre(a) sfinţi(e)i sale Prea sfinţitului episcop al eparhi(e)i de Huşi. Rezoluţie: 1868 octom(brie) 18. Se va face încunoştiinţare prea sfinţitului arhiereu Vicol, că are învoirea de a târnosi sfinţirea bisericei din comuna Ciariţa a d(omnu)lui I(oan) Racoviţă; făcând totodată cunoscut şi d(umi)sale despre aceasta prin protoiereul de Vaslui, căruia i se va trimite spre înmânare. A.E.H., F.E.H., dosar 37 /1868, Pachet 42, Original. 540.- 1868 octombrie . – Ioan Racoviţă cere învoirea episcopului Huşilor pentru săvârşirea slujbei de sfinţire a bisericii din satul Ceariţa, judeţul Vaslui de către arhiereul Isaia Dioclias Vicol, superiorul mănăstirii Golia. Telegramă Prea sf(ântului) episcop Husy Rog daţi vo(i)e prea sf(ântului) arhiereu Isaia a sfinţi biserica din Ciariţa. Răspuns plătit. Io(a)n Racoviţă A.E.H., F.E.H., dosar 37 / 1868, f. 30, Pachet 42 541.- 1868 octombrie 22. – Cu prilejul sfinţirii bisericii din satul Ciariţa, proprietatea lui Ioan Racoviţă, sunt trimise protoiereului de Vaslui 100 antimise pentru a fi sfinţite. Protoiereului de Vaslui 1868 octom(brie) 22

527

No 372 Odată cu ace(a)sta ve trimit una sută antimise spre a se sfinţi de prea sfinţitul arhiereu Isaia Vicolu, cu ocazia sfinţirei bisericii din comuna Ciariţa, proprietatea domnului Ioanu Racoviţă, pentru care sfinţire vi s-au scris prin oficia cu No… şi apoi să le înapoiaţi episcopiei. A.E.H., F.E.H., dosar 75 / 1865, f. 17, Pachet 42, Concept. 542.- 1868 octombrie 22. – Arhiereul Isaia Dioclias Vicol, superiorul mănăstirii Golia din Iaşi, confirmă oficierea slujbei de sfinţire a bisericii din satul Ceariţa, împreună cu iconomul Constantin Focşa, protoiereul judeţului Vaslui. România Superiorul Bisericii Golia din Iaşi Nº 20

1868 octombrie 28

Prea sfinţite Conform autorizaţiei, ce prin adresa din 19 octomvrie N. 386, aţi binevoit a-mi confie(…), am sevârşit sfinţirea bisericei în 26 a curentei luni din comuna Ciariţa, judeţul Vasluiul, ce s-au construit de d(omnul) Ioan Racoviţă spre vecinica pomenire a sa şi a neamului său; Tot atuncea am sfinţit şi un număr de antimise aduse de cucernicia sa iconomul Co(n)stantin Focşa, protoiereul judeţului, pe care lam avut de ajutoriu în această sfântă lucrare. Binevoiţi preasfinţite a primi frăţasca în Hristos îmbrăţişare. Isaia Dioclias Vicoly Preasfinţitului episcop al sfintei episcopii de Huşi D(omnu)l Domn Iosif. A.E.H., F.E.H., dosar 37 / 1868, f. 33, Pachet 42, Original. 543.- 1868 noiembrie 2. – Constantin Focşa, protoiereul judeţului Vaslui înştiinţează pe episcopul Iosif Gheorghian despre sfinţirea bisericii din satul Ceariţa, judeţul Vaslui. România Protoer(ia) Judeţului Vaslui Nº 443 1868 Noemvri(e) 2 Pre(a) Sânţite Stăpâne!

528

În conformitate(a) ordinului pre(a) sf(inţiei) vo(a)stre Nº338, mergând la satul Ciariţa, din plasa Mijlocul, acest jud(eţ) Vasluiu, unde sosind şi pre(a) sf(inţitul) arhier(eu) Isaie Vicol, în temeiul învoirei dată de pre(a) sf(inţia) voastră, prin adresa Nº 386, au săvârşit sfinţirea bisericii, zidită din nou de cătră d(omnul) Ion Racoviţă, proprietarul zisei moşii, cu patronajurile Sf(ântul) Ion Botezătorul şi Sf(ântul) Ierarh Nicolai(e), pentru care cu cel mai profound răspect vi se aduce la ştiinţe. Binevoiţi, Vă rog pre(a) sf(inţite) stăpâne a primi încredinţarea profound(ulu) meu respect, de stimă ce vă conserv. Protoereu: C. Focşa Econom Pre(a) sânţiei sale D(omnu)l Domn Iosif Episc(op) epar(hiei) Huşi. A.E.H., F.E.H., dosar 37 / 1868, f. 36, Original, Pachet 42. 544- 1868 noiembrie 2. – Mihai Jomir, primarul oraşului Huşi, anunţă numirea epitropilor bisericilor Înălţarea Domnului, Sfântul Ion şi Vovidenia (Schitul) din Huşi. România Primăria Urbei Huşşy Nº 2753 1868 Noemvrie 7 zile Pre(a) Sfinţite! De la punerea în lucrare a legei comunale şi până astăzi, după cererea poporănilor şi prin deplinirea legiuitelor formalităţi, rândui(ndu)-se epitropi pentru administrarea averilor bisericilor Sf(intei) Înălţări, Sf(ântul) Ion şi Schitul, la cea Il(e)a pe d(omnul) Zaharia Giurcăneanu, la cea a II, pe d(omnul) Costache Teodoru şi la a III, pe sf(inţia) sa iconomul Gheorghe Orişanu; Subscrisul vine respectuos pre(a) Osfinţite a ve ruga, ca să binevoiţi ai recunoaşte pe numiţii d(omni) epitropi, numai în cele ce priveşte administrarea spirituală în lăuntru(l) sfintelor lăcaşuri, Căci, pentru administrarea averilor materiale s-au recunoscut de consiliul comunal. Primiţi, vă rog, pre osfinţite asigurarea osebitei mele consideraţii. Secret(ar) Perieţeanu

Primar M. Jomir Prea sfinţiei sale episcopului Hussy.

A.E.H., F.E.H., dosar 23 / 1868, f. 29, Original. 545.- 1868 decembrie 3. – Iconomul Constantin Focşa, protoiereul judeţului Vaslui raportează despre situaţia catapetesmei de la biserica fostului schit

529

Lipova şi solicită intervenţia pe lângă minister în vederea zugrăvirii noii catapetesme făcută din timpul vieţuirii călugărilor. România Protoieria Judeţului Vaslui No 469 1868 Decembr(ie) 3 Prea Sânţite Stăpâne La 13 noembr(i)e trecut, am revizuit biserica de la Lipova m(ănăsti)rei, unde este acum ospiţiul pentru fimeile pătimaşe de boli / incurabile /. Cu aciastă ocazie am con(s)tatat, că catapitiazma acei biserici fiind fo(a)rte vechi, este putredă, mai ales parte(a) de jos cu desăvârşire, încât lesne se po(a)te întâmpla cu aciastă catapitiazmă să cadă şi fiind poporu(l) în biserică să cauzeze vreo primejdii(e). Necesitate(a) de a ve face altă catapitiazmă nouă, este cunoscută încă de pe când la aciastă m(ănăsti)re petrece(au) călugării, probă la aciasta este că ei au făcut o nouă catapitiazmă, care este în totul gata din lemn, afară numai de zugrăvit şi care stă în biserică şi astăzi bine învălită. Subscrisul proto(i)ereu cu smerenie aducând la cunoştinţa pre(a) sf(inţiei) vo(a)stre aciastă înpregiurare, cu cel mai profund răspect vă roagă pre(a) sinţite stăpâne să binevoiţi, întrucât veţi găsi de cuviinţe a mijloci la d(omnu)l ministru să reguleze zugrăvire(a) noii catapitezme spre a vă pute(a) pune în locul ace(le)i stricate, care nu mai po(a)te sta fără a se cauza precum s-au zis mai sus vreo primejdie. Binevoiţi vă rog pre(a) sf(inţite) stăpâne a primi încredinţare(a) profundului meu răspect de stimă ci vă conserv. Protoereu: C(onstantin) Focşa Econom Pre(a) sânţiei sale D(omnul) Domn Iosif episcop epar(hiei) Huşii. A.E.H., F.E.H., dosar 37 / 1868, f. 44, Pachet 42, Original. 546.- 1868 decembrie 9. – Protoiereul judeţului Fălciu recomandă aprobarea unei condici de milă pentru executarea icoanei Sfântului Vasile cel Mare, al doilea hram al bisericii Sfinţii Voievozi din Huşi. România Protoieria Judeţului Fălciu N. 213

1868 Decem(brie) 9

530

Motivat de cerirea poporănilor bisericei cu patronul Sf(inţii) Vo(i)evozi, din această comună Huşii, prin care am cerut binecuvântare a li se învoi umblarea unei condicuţe pentru adunarea ajutoarelor pentru facerea ico(a)nei Sf(ântul) M(arele) Vasile, care urmează a se înfiinţa II l(ea) hram în fiecare an la menţionata biserică. Subsemnatul respectuos Ve prezintă procesul verbal al poporănilor, rugându-vă al aproba, comunicându-vă şi menţionata condică spre a o legaliza numer(ot)ată şi sigila(tă) cu forma cuvenită. Protoiereu N(icolae) Popescu Prea sf(inţiei) sale Arhiereului Iosif episcop Huşi Rezoluţie: Se aprobă pentru şase luni, drept care se va investi condica anexată cu forma cuvenită. P. Episc(op) A.E.H., F.E.H., dosar 34 / 1868, Pachet 42, Original. 547.- 1868 decembrie 21. – Decretul 2038 din 23 decembrie 1868 publicat în Monitorul oficial, nr. 2, din 1869, prin care guvernul este autorizat a primi de la locuitorii târgului Huşi răscumpărarea drepturilor pe care le are statul în acel târg şi abolirea drepturilor episcopiei. No 18 Copie Copia decretului Nº 2038 dei 23 Decem(brie) 1868 publicat în Monitorul Nº din anul 1869. Lege Art(icolul) I Guvernul este autorizat a primi de la locuitori(i) târgului Huşi rescumperarea drepturilor ce statul are în acel târg şi care sânt: 1. De la 5 parale la vadra de vin şi 20 parale la vadra de rachiu ce se vinde în târg. 2. Taxa din zece bani unu ce se ia la chiria dughenilor. 3. Taxa de doi lei la casele de locuinţă. 4. Arenda păcurii şi dohotului. 5. Taxele de 12 şi 4 bani ce se iau de la neguţătorii streini. 6. Abolirea dreptului episcopi(e)i de a consimţi la clădiri şi vânzarea caselor şi velniţelor. 7. Idem asupra mortosapii vitelor. 8. Dijma ce se ia din vinuri, de la livezi şi de la semănături.

531

9. Împroprietărirea pe reionul oraşului, în care intră şi imaşul după art(icolul) 1 din hrisovul de la fevruarie 1848; rescumpărarea acestor dări constituie pentru lăcuitori dreptul de absolută proprietate asupra terenurilor şi clădirilor posedate de ei. Pentru conformitate D. Moşoiu D.A.N.I.C., F.E.H., LXXI / 47, Copie. 548.- 1869 octombrie 24. – Economul C. Focşa, protoiereul judeţului Vaslui, recomandă episcopului de Huşi, confirmarea lui Macsim Brăilesco, în calitatea de epitrop al bisericii permutate din satul Armăşoaia în „satul Nou” România Protoieria Jud(eţului) Vaslui 1869 octombrie 24 Prea sânţite stăpâne! Cu ocazia sânţirei Bisericei din satul Armăşoiea, permutată în satul Nou, după ordinul prea sânţiei vo(a)stre, Nº 406, am constatat că această permutare, nu sa efectuat decât numai prin sârguinţa şi cheltuiala d(omnului) Macsim Brăilesco, primariul acei comune Armăşoiea, care pe lângă permutare(a) bisericii a mai făcut şi osăbite înbunătăţiri, precum repararea din nou a catapitezmei şi cumpărare(a) mai multor lucruri de care bis(erica) avea nevoi(e). Această creştinească urmare a d(omnului) Brăilesco fiind cunoscută obşteşte, iar mai ales locuitorilor din comuna menţionată, a produs cea mai vie mulţumire, atât d(omnului) Marcopolo, proprietarul moşi(e)i Pungeştii / pe care vine şi Armăşoiea / cât şi poporănilor de la bis(erica) menţionată cu patronul Tăierei Capului S(f)ântului Ion Botezătorul, cerând la subscrisul în unire d(omnu)l proprietar şi locuitori(i) al rândui de epitrop bis(ericii) pe d(omnul) Macsim Brăilesco. Subsemnatul protoiereu, având în vedere cererea numiţilor locuitori, considerând că în adevăr d(omnul) Brăilesco în această afacere au sesvălit cele mai nobile simţăminte, stăruind cu multă energie întru înbunătăţirea acestui s(f)ânt locaş, cu cel mai profund răspect adue la ştiinţia prea sânţii vo(a)stre prea sânţite stăpâne adivăratele împregiurări, pre(a) plecat rugându-vă se binevoiţi a confirma de epitrop bis(ericii) din Armăşo(a)ia pe d(omnul) Macsim Brăilesco, carele a şi promis că priimeşte această sarcină, întrucât prea sânţiea vo(a)stră veţi binevoi al onora cu ea. Binevoiţi Vă rog prea sânţite stăpâne, a primi încredinţarea profundului meu răspect de stimă, ci vă conserv. Protoiereu C. Focşa economy. A.E.H., F.E.H., dosar 23 / 1868, f. 26, Original.

532

549.- 1870 februarie 23. – Ioan Mârza, prefectul judeţului Fălciu, intervine la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru numirea învăţătorului Nicolaie Luca la Şcoala de Model din comuna Ghermăneşti. România Prefectura Giud(eţului) Fălciu Biur(oul) Adm(inistrativ) N°1267

1870 Fevruariu 23 Huşşy

Domnule Ministru! Domnul Nicolai(e) Luca, vechiu înveţătoriu în comuna Ghermăneşti, din plasa Podolenii, acest giudeţiu, din caz de bo(a)lă, neputând merge anul trecut la concursul ţinut la Iaşşy pentru şcolile de model şi fiind că aseminea şco(a)lă de model este deja chiar în vorbita comună Ghermăneştii, unde numitul ş(i)-au dat to(a)te silinţele ca înveţetoriu, mai înainte s-au rânduit în acea comună pe d(omnu)l Gheorghi Theodorescu, fostu(l) mai înainte în comuna Drânceni. În urmă d(omnu)l Luca, dând concurs au obţinut note mai bune decât a d(omnu)lui Theodorescu şi au şi cerut prin suplică cătră comisiunea esaminato(a)re ai fi considerat concursul pentru sco(a)la de model din Ghermăneşti, dar pân(ă) acum n(u) au dobândit alt rezultat decât că d(omnu)l inspector l-au regulat a fi înveţetoriu în comuna Drânceni. Prin urmare în privinţa cunoştinţelor locale care le am, am ono(a)re a Ve ruga domnule ministru, se binevoiţi a numi pe domnul Nicolai(e) Luca înveţetor la sco(a)la de model din comuna Ghermăneşti, unde precum am zis de mai înainte ş(i)-au dat ostenelile selle; asemene(a) pe Domnul Gheorghi Theodorescu, să binevoiţi al numi în comuna Drânceni, unde au fost mai înainte. Binevoiţi Ve rog domnule ministru a primi asecurarea prea deosebitei mele consideraţiuni. Prefect Mârza

Director Mihăilescu

Domniei- selle Domnului Ministru Instrucţiunei Publice şi Cultelor. D.A.N.I.C., F.M.C.I.P., dosar 31 / 1870, f. 12-12v, Original. 550.- 1870 martie 6. – Revizorul şcolar Dimitrescu propune menţinerea învăţătorului Gheorghe Theodorescu la şcoala din Drânceni şi a învăţătorului Nicolaie Luca la cea din Ghermăneşti. România Revizorul şcolilor din Circumscripţiunea de

Roman. 1870 Martie 6

533

Roman Domnule Ministre Ştiinţa pretinsă de oficia N. 68, asupra celor relatate domniei vo(a)stre de primăria comunei Ghermăneşti, judeţul Fălciu, cu raportul său N. 801, prin care Ve solicită d(e) a fi permutat în acea comună, în locul actualului învăţător, d(om)nu(l) G(heorghe) Theodorescu pre cel din Drânceni, d(om)nu(l) N(icolaie) Luca, vin cu profund respect a supune la înalta domniei vo(a)stre cunoştinţă, că: d(om)nu(l) Luca, înveţător ordinar nu po(a)te fi permutat în Ghermăneşti din cauză că: acea comună fiind deja destinată pentru şco(a)lă de model, urma legal să aşez acolo pe un altul care să fi făcut cursul preparandal şi să fie cunoscut şi oficial meritul său de învăţător model, (i)ar nu pre d(om)nu(l) Luca, care nu făcuse asemene(a) curs până astă toamnă, şi care nici până în prezent nu-i este cunoscut oficial tilul de învăţător model. Pe acest rezon, ce vine fo(a)rte mult în interesul instrucţiunei publice, am mijlocit către domnia vo(a)stră, anul expirat, permutarea unuia în locul celuilalt, aşa precum se găsesc în prezent funcţionând d(e)opotrivă bine: d(om)nu(l) G. Theodorescu ca învăţător model în Ghermăneşti şi d(om)nu(l) Luca ca învăţător ordinar în Drânceni. Alătur respectuos pe lângă aceasta şi raportul în chestiune N. 801. Binevoiţi Ve rog domnule Mministre a primi profundul meu respect şi înalta stimă ce Ve dator(ez). Rev(izor) şcol(ar) Dimitrescu. Domniei- selle Domnului ministru şi secretar de stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii publice. D.A.N.I.C., F.M.C.I.P., dosar 31 / 1870, f. 114-14v, Original. 551.- 1870 martie 6. – Revizorul şcolar Dimitrescu propune ca învăţătorul din comuna Ghermăneşti, judeţul Fălciu, să nu fie permutat la altă şcoală. România Revizorul şcolilor din Circumscripţiunea de Roman N° 88

Roman. 1870 Martie 6

Domnule Ministre După tânguirea supusă domniei vo(a)stre de către actualul învăţător din Ghermăneşti, judeţul Fălciu, d(e) a nu fi permutat din acea comună, dupre cererea

534

primăriei respective, fără nici un motiv de culpabilitate adus asuprăi, şi pe care reclamaţie mi-o trimite în original cu ordina N° 1428, spre a-i da în cunoştinţă de caută rezultatul care merită după justiţie; Vin cu profund respect a supune că: resonul fiind cu dânsul, în privirea gradului oficial ce posedă de învăţător model după trei concursuri depuse, precum şi a cuviinţei d(e) a fi şco(a)lă model în acea comună, nu se permută nică(i)eri reclamantul. Alătur pe lângă aceasta cu respect şi suplica în chestie. Binevoiţi Ve rog Domnule Ministre a primi profundul meu respect şi înalta stimă. Rev(izor) şcol(ar) Dimitrescu Domniei- selle Domnului Ministru şi Secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii publice. D.A.N.I.C., F.M.C.I.P., dosar 31 / 1870, f. 17, Original. 552.- 1870 . - Copie de pe telegrama ministrului de interne pentru celebrarea de Te Deum cu prilejul aniversării zilei de naştere a domnitorului Carol I şi a proclamării plebiscitului. Copie de pe telegrama Domnului Ministru de Interne sub N. 4902 Ziua de 8 aprilie curent, fiind ziua aniversării naşterii Măriei Sale Domnitorului şi proclamării plebiscitului pentru avenimentul Măriei Sale; Vă anunciu că în acest an această aniversare căzând în cele dintâi a patimilor Mântuitorului I(i)sus Hristos, Măria Sa primeşte a se serba prin facere de cermonie. Prin urmare D(omnu)le Prefect de astădată veţi îngriji a se ţine numai Te Deum(ul) cuvenit la Biserica Catedrală în asistenţa funcţionarilor civili şi militare. Semnat Ministru A.G. Golescu În conformitate H. Holban A.E.H., F.E.H., dosar 52 / 1870, f. 3, Pachet 49, Copie. 553.- 1870 . - Telegramă privin celebrarea de Te Deum cu prilejul aniversării urcării pe tron a domnitorului Carol I. Telegramă Nº 3703 Părintelui Episcop Huşi Rog regulaţi a se face Te Deum în toate bisericile eparhiei la 10 a curentei pentru aniversala suire pe tron a Măriei Sale Domnitorului. Ministru C. Esarcu

535

A.E.H., F.E.H., dosar 52 / 1870, f. 8, Pachet 49, Original 554.- 1870. – Telegramă privin celebrarea de Te Deum cu prilejul naşterii principesei Maria. Prea sf(inţite) episcop Huşi Măria Sa Doamna uşurându-se a născut o principesă. Vă rog prea sfinţite să binevoiţi a regula să se facă Tedeum, atât la catedrală, cât şi la toate bisericile. Ministru C. Esarcu A.E.H., F.E.H., dosar 52 / 1870, f. 12, Pachet 49, Original; Cu prilejul botezului principesei Maria, s-a solicitat ţinerea unei solemnităţi la biserica catedrală din Huşi la ora 10; Ibidem, f. 16. 555.- 1870 iulie 3. – Posesorul moşiei Cozia, judeţul Fălciu, cere episcopiei Huşilor un preot la biserica de pe moşie. Copie De pe suplica D(omnu)lui Cavaler ordinei Împărătescu Nestor Ineter Cubamir din 1870 Iulie în 3 zile La moşia Cozia din districtul Fălciu, unde mă aflu posesor, au fost lipsă în anul trecut de preot 13 luni şi deşi se rânduiesc unul, dară din nenorocire şi acela au decedat, încât acum comuna ce numeră peste 150 familii şi chiar eu cu întreaga me(a) familie suntem lipsiţi cu căutare(a) de cele religioase timpu de 1 ½ luna, şi ca nu şi de acum să stăm vreun an po(a)te fără preutu ca (î)n trecut, vin cu respect a vă ruga să regulaţi a ni se da un preot educat bine, care să răspundă chemării sale şi eu mă oblig ai procura to(a)te cele necesarii pentru a lui ecsistenţă ; şi veţi face cu aceasta a scăpa atâtea suflete de a nu fi ecspuse la tainele religioase. Pentru conformitate F.E.H., F.E.H., dosar 26 / 1870, f. 80, Copie, Pachet 43. 556.- 1870 iulie 8. – Mitropolitul Moldovei intervine pe lângă episcopul Huşilor pentru adoptarea măsurilor numirii unui preot la biserica de pe moşia Cozia, judeţul Fălciu. România S(f)ânta Mitropolie a Moldavei şi Sucevei N. 1400

Anul 1870 lun Iulie în 8 zile

536

Cu frăţiască în Christos Dragoste Îmbrăţişem pe Frăţiea Vo(a)stră Anecsat a(i)ci avem ono(a)re a înainta Frăţiei Vo(a)stre spre lămurire în copie suplica ce am primitu de la cavaleru ordinei Împărătescu Nestor Ineter Cubamiru, arendaşul moşiei Cozia din districtul Fălciu şi vă poftim a lua măsurile necesarii pentru statornicirea unui preot acolo după cerirea ce face. Al Frăţiei Vo(a)stre în Christos frate C(alinic) Mitropolit Moldaviei Director Mitropolie A.E.H., F.E.H., dosar 26 / 1870, f. 80, Original, Pachet 43. 557.- 1870 octombrie 1. – Învăţătorul G. Theodorescu, instalat fără voia sa la şcoala din comuna Pâhneşti, judeţul Fălciu, solicită concediu pentru rezolvarea intereselor particulare. România Invăţătorul Şcolii din Comuna Pâhnesci Pl(asa) Podoleni, jud(eţul) Fălciu (1)870 oct(ombrie) I iu Domnule Ministru ! Fiind permutat de d(umnealui)l revizor(ul) respectiv din comuna Ghermăneşti, unde prin decretul d(umneavoastră) N (nu este dat – N.A. ), am fost instalat ca învăţător şcolei model, la comuna Pâhneşti, fără consimţământul meu, căruia i-am cerut un concediu de 20 zile, pentru a-m(i) putea regula interesele particulare şi familiare în Ghermăneşti p(re)c(um) şi transferarea mea, pe care d-sa nu au voit al acorda. Şi, dar, cu tot respectul, vin a ve ruga ca să binevoiţi a-m(i) acorda concediul menţionat cu începere de la Iiu octombrie, inclusiv de când constrâns fiind să plec în regulare(a) acelor interese. Învăţător G. Theodorescu Domniei sale D(omnu)lui Ministru de Culte şi Instruc(ţiei) Publice. D.A.N.I.C.. F.M.C.I.P., dosar 31 / 1870, f. 41, Original.

537

558.- 1870 octombrie 10. – Em. I. Hălăceanu, revizorul şcolar a circumscripţiei Fălciu, informează Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, despre ocuparea posturilor de învăţători în comunele Jigălia şi Rusca, judeţul Fălciu. România Revizorele şcolar al Circumscripţ(iei) Fălciului

Hussy 1870 o(ctom)br(i)e 10

Domnule Ministru Respectuos vă fac cunoscut că şcolile din comunele Jigălia şi Rusca, judeţul Fălciu, despre care v-am relatat prin raportul N° 118, că au rămas vacante din cauza lipsei de concurenţi, s-au ocupat de către N. Caraivan, fost învăţător de model în comuna Epureni, judeţul Tutova, şi de preotul Demetri Ballanu, (i)eşit din seminarul de Huşşy, ambii cu începere de la 1 o(ct)o(m)br(i)e (…). Binevoiţi, Domnule Ministru a primi espresiunea pre(a) osebitei consideraţiuni şi stime ce vă conserv. Revizore Em. I. Hălăceanu Onor. Domniei Salle Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţ(iunii) Publice Bucureşti D.A.N.I.C.. F.M.C.I.P., dosar 31 / 1870, f. 47, Original. 559.- 1870 octombrie 21. – Em. I. Hălăceanu, revizorul şcolar a circumscripţiei Fălciu, informează Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, despre recomandarea de învăţători la şcolile din comunele Bozia, judeţul Fălciu, şi Roşu, judeţul Cahul. România Revizorele şcolar al Circumscripţ(iei) Fălciului N. 206

Husşy 1870 o(ctom)br(i)e 21

Domnule Ministru Pentru ocuparea postului de învăţător al şcolii ce este a se crea din nou în comuna Bozia, plasa Prutu, judeţul Fălciu, precum şi pentru ocuparea celui vacant din comuna Roşu, judeţul Cahul, subsemnatul cu tot respectul ve face cunoscut că a recomandat d(omnu)lui prefect respectiv, pe d(omn)ii Ghervascu Ion, pentru

538

comuna Bozia şi Popovu Pavel, pentru comuna Roşu, ambii (i)eşiţi cu succes din seminarul de Huşi, după cum se vede din atestatele ce posedă sub Nº 74 şi 118. Primiţi, vă rog, Domnule Ministru, espresiunea pre(a) osebitei consideraţiuni şi stime ce vă conserv. Revizore Em. I. Hălăceanu Onor. Domniei Sale D(omnu)lui Ministru al Cultelor şi al Instrucţ(iei) Publice- Bucureşti. D.A.N.I.C.. F.M.C.I.P., dosar 31 / 1870, f. 48, Original. 560.- 1870 noiembrie 12. – Revizorul şcolar Em. I. Hălăceanu cere Ministerului aprobarea suspendării din învăţământ a învăţătorului G. Theodorescu din comuna Pâhneşti, judeţul Fălciu, permutat aici din comuna Ghermăneşti, acelaşi judeţ. România Revizorele şcolar al Circumscripţ(iei) Fălciului N. 279

Huşi 1870 no(i)mb(rie) 21

Domnule Ministru Cu tot respectul vă rog se binevoiţi a aproba suspendarea d(omnu)lui G. Theodorescu, învăţătorul comunei Pâhneşti, care de la un timp înco(a)ce are o conduită cu totul nepotrivită misiunei sale de învăţător, ocupându-se numai de procese pe lângă tribunal şi neglijind cu totul sco(a)la, ceea ce se probează din ace(a)sta, că a fost permutat din Ghermăneşti la com(una) Pâhneşti de la 1 sept(embrie) şi nu s-a prezentat la post decât la 28 aceeaşi lună, apoi a doua zi la 29 a părăsit sco(a)la, umblând, nu ştiu pe unde, până la 8 o(ctom)br(i)e, când atunci vine şi cere concediu de 20 zile. Subsemnatul, domnule ministru, având în vedere conduita şi neglijenţa menţionatului d(omn) Theodorescu l-a şi suspendat cu începere de la 1 o(ctom)br(i)e şi acum respectuos supune ace(a)sta aprobaţiunii Domniei Vo(a)stre. Primiţi, ve rog, domnule ministre, espresiunea pre(a) osebitei consideraţiuni şi stime ce ve conserv. Revizor Em. I. Hălăceanu Onor. Domniei Sale D(omnu)lui Ministru al Cultelor şi al Inst(rucţiei) Publice- Bucureşti. D.A.N.I.C.. F.M.C.I.P., dosar 31 / 1870, f. 49, Original.

539

561.- 1870 noiembrie 12. – Declaraţia enoriaşilor înaintată protoiereului judeţului Fălciu în care este recomandat ieromonahul Sava Ioan pentr a fi trecut ca preot la biserica Intrarea în Biserică (Schitul) din oraşul Huşi. Declaraţiune Subsemnatu, poporăni bisericei schitului, din oraşul Hussi, având în vedere că acum este timp mai bine de jumătate an de zile de când ace(a)stă biserică şede închisă, de când nu avem preot, având în vedere că ieromonahul Ion Sava vroeşte a se preoţi şi noi având cea mai mare mulţumire de a aservi sf(inţia) sa la ace(a)stă biserică. Prin urmare, prin ace(a)stă declaraţiune rugăm pe sf(inţia) sa proto(i)ereul acestui judeţ a mijloci eminenţiei sale episcopului de Hussi, seă binevroaiscă al rândui de preot la zisa Biserică. 1870 N(oiem)br(i)e 12 Necolai Munteanu Vasile Ion Bobăscu Galaţanu Gh. Hodocia Vasile Chostin Gheorghe Gheorghi Olteanu

Toader Gegiu Eu Simeon Oraţa Eu Tanasă Dudău Ioan Cloşcă Ioan Caşău Costache Tabacaru Vasile Cost(…) Toader Salcie

Şi alţii, ale căror semnături nu le-am putut descifra. A.E.H., F.E.H., dosar 26 / 1870, f. 175, Pachet 43, Original; 562.- 1870 noiembrie 14. - Nicolae Popescu, protoiereul judeţului Fălciu, recomandă ca preot la biserica Intrarea în Biserică, denumită Schitul, pe monahul Sava Ioan. România Proto(i)eria Judeţului Fălciu Pre(a) Sfinţite Stăpâne! La biserica cu patronul Intrarea în Biserică a Pre(a) Sf(intei) Născătoarei de D(umne)zeu, pronumită Schitul, fiind necesitate de preot; cu profund respect vă recomand pe sf(inţia) sa monahul Sava Ion, meritabilu de un asemine(a) post; rugându-vă să binevoiţi al hirotoni preot, prezentându-vă şi cerire(a) poporănilor. Primiţi, Vă rog, Pre(a) sfinte asigurare(a) devotamentului ce vă conserv. Protoiereu N(icolae) Popescu

540

Pre(a) Sf(inţiei) Sale D(omnului) Domn Iosif episcop(ul) Huşilor. Rezoluţie: 1870 Noemb(rie) 14 Se va recomanda pe monahuş Sava Ioan, duhovnicului episcopiei spre al mărturisi şi apoi să-mi raporteze de este demn a fi hirotonit preot. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 26 / 1870, f. 174, Pachet 43, Original; Din 30 noiembrie 1870 datează paucenia preotului Sava Ioan; Ibidem, p. 176-177. 563.- 1870 decembrie 8. – Raportul protoiereului judeţului Fălciu prin care solicită binecuvântarea episcopului Iosif Gheorghian pentru prelungirea condicii de milă timp de un an de zile pentru biserica din satul Căpoteşti. România Protoieria Judeţului Fălciu Nº 218

1870 Dechem(brie) 8

Pre(a) Sânţite Stăpâne! Eliberându-se din partea sf(intei) episcopii o condică pentru adunare(a) de mile în adjutoriul facerii din nou a bisericei cu patronul Sf(inţii) Vo(i)evozi din cotuna Căpoteştii, încă din anul 1864 martie în 10 zile, sub Nº 235 şi neuzitându-se de ea până în prezent, decât numai pentru suma de 293 lei şi acum fiind stăruinţa din partea locuitorilor din zisa cot(ună); Pentru continuarea zidirei acelei biserici, care este ajunse numa(i) până la ferestre şi neavând alte mijlo(a)ce, decât a recurge la ajutoarele creştinilor; subsemnatul cu profund respect Ve prezint mencionata condică, rugându-vă ca să benevoiţi a o viza şi ai da înalt(a) pre(a)sf(inţiei) vo(a)stre binecuvântare. Pre(a) sf(inţiei) sale Archiereului Iosif Episcop Huşi Rezoluţie: 1870 Dechem(brie) 9 Se aprobă umblarea cu condica aci arătată prin această eparhie pe timp de un an, observându-se formalităţile cuvenite în această privinţă. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 27 / 1870, f. 9, Pachet 43, Original.

541

564.- 1870 decembrie 10. - Condica de milă eliberată de episcopul Iosif Gheorghian pentru adunarea de ofrande în vederea finalizării lucrărilor de construcţie a bisericii cu hramul Sfinţii Voievozi din cotuna Căpoteşti, judeţul Fălciu, începute în anul 1864. România Cu mila lui Dumnezeu Smeritul Iosifu episcopu(l) eparhiei Huşilor N. 531 1870 Dechemvrie 10 zile Tuturor binecredincioşilor chreştini din eparhia Huşilor, fac cunoscut prin ace(a)sta că în urmarea raportului protoiereu(lui) al judeţului Fălciu cu N. 218, prin carile arată că în cotuna Căpoteştii s-au început zidirea din nou a bisericii cu patronul Sf(inţii) Voi(e)vozi încă din anul 1864 şi că pentru finirea ei în totul se simte trebuinţa de agiutoriul din partea binecredincioşilor creştini, mijlocind avizarea unei condici pentru strângerea de ofrande în folosul acelei biserici; Eu având în videre cele expuse de prea cucernicul proto(i)ereu am eliberat această condică pe timp de un an de zile spre a strânge cu ea ofrande. Deci, Iubiţilor mei fii spirituali, ve îndemn şi părinteşte ve sfătu(i)esc ca, cătră oricare din D(umnea)vo(a)stre s-ar presenta purtătoriul acestei condici, să binevoiţi a veni în ajutorul zisei biserici cu ceea ce putinţă va înlesni; iară Dumnezeul milelor pentru această binefacere să fie totdeauna în ajutoriul Orthodoxiei vo(a)stre. Amin. A.E.H., F.E.H., dosar 27 / 1870, f. 9v-10, Pachet 43, Original. 565.- 1870 decembrie 10, Huşi. – Economul Gheorghe Orişanu, protoiereul judeţului Fălciu, raportează despre botezul ortodox al prozelitului Haim Grinberg din Fălciu. România Protoiereul Judeţului Fălciu N° 201

Huşi, 1872 luna decembrie 10

Preasânţite Stăpâne În conformitatea oficiei pre(a)sf(inţiei) vo(a)stre N° 397 din 3 decemvr(ie) 1871, luminându-se cu sf(ântul) botez ortodox pre proselitul Haim Grinberg, sub nume de Vasile, având de Naşu pe d(omnu)l Ioan Vergopulu, tot din comuna Fălciu, subsemnatul cu profund respect vă referez rugându-vă ca să binevoiţi ai elibera cuvenitul act de botez. Binevoiţi, vă rog pre(a)sf(inţite) a primi asigurarea osebitei mele consideraţii.

542

Protoiereu Gh. Orişanu Econom Prea sânţiei Sale D. D. Arhiereului Iosif Episcop Huşi. A.E.H., F.E.H., dosar 24 / 1872, f. 26, Original, Pachet 47. 566.- 1871 octombrie 8, Roman. – V. Ştefănescu trimite lui Vasile Măndinescu 6 documente ale bisericii Sfinţii Voievozi din Roman pentru a fi cercetate de Melchisedec Ştefănescu. Roman, 1871 Octomvr(rie) 8 Salutare Iubite Domnule Măndinescu! Trimitu 6 bucăţi documente vechi a bisericei Sfinţii V(oie)v(ozi) din Roman, spre a se observa de presf(inţia) sa păr(intele) Mel(c)hisedecu în interesul istoriei episcopiei, poftindu-vă se binevoiţi a mi le înapoi pe urmă spre a le întoarce bisericii. Primiţi espresiunea iubirei şi a stimei ce vă port. V. Ştefănescu D.J.A.N.I., Colecţia Melchisedec, dosar 27 / 1867 – 1881, f. 49, Original. 567.- 1873 iunie 27. – Petiţia lui Dimitrie Castroian prin care cere hirotonirea cliricului Dimitrie Galerie ca al doilea preot la biserica de pe moşia sa Budeşti, judeţul Fălciu. Copie De pe petiţiunea domnului Dimitrie Castroian din 27 iunie anul 1873 Având necesitate de un al doilea preot pentru biserica mea din cotuna Budeşti, comuna Curteni, judeţul Fălciu, cu patronul S(f)ântul Marele Mucenic Dimitrie, vă rog să binevoiţi a regula cele de cuviinţă de a se hirotoni preot pe cliricul Dimitrie Galerie, carele a absolvit cursul învăţăturilor în seminarul eparhial din Huşi pentru menţionata biserică. Semnat Dimitrie Castroean Pentru conformitate (protoiereu Gheorghe) Orişanu Econom. A.E.H., F.E.H., dosar 44 / 1873, f. 430, Pachet 48, Copie.

543

568.- 1873 august 11. – Episcopul Iosif Gheorghian încuviinţează permutarea ieromonahului Teofan Zota de la schitul Crăsniţa, judeţul Vaslui, în altă eparhie. Cu mila lui Dumnezeu smeritul Iosif, episcop Eparchiei Huşilor În urmarea raportului Protoiereului de Vaslui, N. 428, prin care mijloceşte a se învoi ieromonachului Theofan Zota petrecătoriu pâna acum la schitul Crăsniţa, judeţu(l) Vaslui, permutarea sa în altă eparchie, conform cererii sale ; văzind şi un act din partea superiorului menţionatului schit avizat şi de d(omnul) proprietar al moşiei pe care e aşezat schitul, cum că numitul ier(o)monah e liber a se strămuta ori unde (î)şi va găsi loc de împăcare. Eu pe temeiul acestei mijlociri încuviinţez cererea Ieromonahului Theofan Zota de a se strămuta în altă eparchie, avindu vo(i)e din parte-mi a lucra to(a)te cele ale preoţiei, după ce mai întâi va căpăta binecuvântarea canonică a chiriarhului eparchiot. Episcop Iosif Huşi Şef cancelariei M. Criste N. 553 1873 August 11 zile 569.- 1874 ianuarie 30. – Iconomul Gheorghe Orişanu recomandă episcopului Iosif Gheorghian acordarea binecuvântării pentru condica de milă, solicitată de Theodor Frimu, epitropul bisericii Sfinţii Voievozi din Huşi, timp de un an de zile, în vederea strâgerii de ofrande, pentru plata datoriilor contactate după incendiu. România Protoiereul Judeţului Fălciu Nº 37

Huşi 1874 luna Ianuarie 30

Preasânţite Stăpâne ! Domnul Theodor Frimu, epitropul bisericii cu chramul Sf(inţii) Vo(i)evozi, din acest oraş Huşsy, prin petiţunea ce m(i-au) prezentat, arată că de la arderea focului şi până în present, acea biserică a rămas fără nici un venit şi că capitalul ce l-ar fi avut s-a cheltuit cu facerea acoperământului bisericii, a clopotniţei şi altele ce au fost arse de foc, şi că acum este datoare şi nu are nici cu ce îndeplini necesităţile ei din cauza lipsei de capital, pentru care se roagă a i se învoi deschiderea unei condici în adunare(a) de ofrande de pe la binevoitorii creştini din această eparhie pe timp de un an. În consecinţă, dar, subsemnatul cu cel mai profund respect, supuindu-vă cunoştinţei această împregiurare, prea plecat vă ro(a)gă să binevoiţi a da binecuvântare pentru adunare(a) de milă în folosul bisericii menţionate,

544

prezentându-vă odată cu aceasta şi condica de subscripţiune, spre a regula cele ce milostiv veţi crede mai convenabil. Binevoiţi, vă rog, prea sânţite stăpâne a primi asigurarea profundului meu respect, de stima ce vă conserve. Protoiereu Gh. Orişanu Econom A.E.H., F.E.H., dosar 46 / 1874, f. 1, Pachet 49, Original; La 4 decembrie 1874 este eliberată condica de milă cu nr. 51. 570.- 1874 aprilie 12. – Episcopul Iosif Gheorghian este informat de prefectul judeţului Fălciu despre convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară în vederea participării acestuia la lucrări. România Protoiereul Judeţului Fălciu Nº 2396

1874 aprilie 12 zile

Preosfinţite Părinte! D(omnul) Ministru de Interne prin telegr(ama) Nº 5581, (î)mi arată că prin înaltul decret sub Nº 799, din 9 corent, Corpurile Legiutoare sunt convocate în sesiunea extraordinară pentru 25 april(ie) corent. Subsemnatul amintindu-vă de aceasta, are onoare a vă ruga ca să porniţi la Bucureşti pentru acea zi, spre a lua parte la lucrările Senatului ca senator, iar acolo dupre cum (î)mi comunică d(omnu)l ministru al finanţelor prin telegr(ama) Nº 10342, vi se va plăti în bani după tarif. Primiţi Ve rog pre(a)osfinţite părinte asigurarea pria osebitei mele consideraţiuni. Prefect

Director

Pria sfinţiei sale episcopului Huşi A.E.H., F.E.H., dosar 47 / 1874, f. 6, Pachet 49, Original. 571.- 1874 aprilie 26. – Iconomul Gheorghe Orişanu recomandă episcopului Iosif Gheorghian acordarea binecuvântării pentru reînnoirea condicii de milă pentru biserica Sfântul Gheorghe din Huşi la cererea epitropilor. România Protoiereul Judeţului Fălciu Nº 187

Huşi, 1874 luna aprilie 26

545

Preasânţite Stăpâne! Epitropul bisericii cu patronul Sf(ântul) Mucenic Gheorghie, prin petiţia sa (în)regis(trată) la Nº 179, mi-a arătat că termenul pentru strângerea de ofrande de la binevoitorii creştini, încuviinţată de preosfinţia voastră, cu oficia Nº 392, a expirat şi cu suma agonisită de 3184 lei vechi au plătit datoria de 2000 lei vechi la d(omnul) Gh. Harnagia, cu datoria cu sinet şi că de la facerea bisericii 666 lei au plătit procentul a 100 # la d(oam)na Nastasia Gheorghiu; 518 lei au dat pe var nisip, etc, care conţin întreaga sumă de 3184 lei; rugându-ve a mai învoi încă un termen de un an pentru strângerea de ofrande în privirea necesităţii ce mai are biserica. În urma căria transportându-ne la faţa locului, am cercetat menţionata condică şi am descoperit că în adevăr s-au încasat arătaţii bani şi s-au distribuit în modul arătat. Iar biserica s-a gătit în totul de tencuit pe dinafară, rămâind a se zugrăvi înăuntru catapiteasma, a se plăti datorie de 100 # a (…) cu procent etc. În consecinţă, dar, subsemnatul cu smerita metanie, vă ro(a)gă să binevoiţi a da binecuvântare pentru strângerea de ofrande pe termen de un an de zile, ca numai cu chipul acesta se va putea plăti datoria zisă şi zugrăvi manţionata catapiteasmă, prezentându-vă totodată şi o nouă condică, fiindcă acea veche s-au umplut. Binevoiţi vă rog pria sfinţite stăpâne a primi asig(urarea) profundului meu respect şi stima ce vă conserve. Protoiereu Gh. Orişanu A.E.H., F.E.H., dosar 46 / 1874, f. 7 Pachet 49, Original; Condica de milă cu nr. 281 a fost eliberată la 29 aprilie 1874; Ibidem, f. 8. 572.- 1874 octombrie . – Adresa prefecturii judeţului Fălciu cu privire la via de la Drăslăvăţ cedată episcopiei. România Prefectura Fălciu Serviciul Adminis(trativ)- general 1874 Octomvrie Prea sfinţite Administraţia Domeniilor Statului, prin adresa Nº 20872 (î)mi comunecă că d(omnu)l ministru al cultelor prin adresa Nº 5178 / 1873, mijlocind lăsare(a) viei la Drislavăţi pe s(e)ama acelei sfintei episcopie, a aprobat această cedare. Am ono(a)re a vă face cunoscut că menţionata vie s-au exclus şi din vânzare(a) de veci şi din arendare pe un nou periodu şi că tot acum am dat cuvenitul ordin poliţiei Huşi pentru punere(a) prea sfinţiei vo(a)stre în posesiunea vi(e)i prin închiere de proces verbal şi inventar de stare(a) ei. Primiţi vă rog asigurarea consideraţi(e)i mele.

546

Prefect A. Ventura Director



A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1857, f. 16, Pachet 10, Original. 573.- 1874 octombrie 10. – Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice comunică cedarea viei de la Drăslăvăţ către episcopia Huşilor. Bucureşti, oct(ombrie) 1874

Ministerul Cultelor şi al Instrucşiunei Publice Pre(a) sânţite

Spre răspuns la adresa ce mi-aţi comunicat sub Nº 350, am ono(a)re a ve face cunoscut că administraţiunea domeniilor şi pădurilor statului, după cum încredinţe(a)ză prin adresa Nº 20870, a luat cuvenitele măsuri pentru ca via de la Drăslăveţu să se excludă atât din bunurile puse în vânzare de veci cât şi din cele puse în închiriere pe perioada 1874-1877 şi că prin urmare citata vie este cedată acei episcopii cu începere de la 23 aprilie 1874, pentru care a scris şi prefecturii judeţului Fălciu a o preda pre(a) sânţiei vo(a)stre cu inventar în regulă. Şeful divisiunei

Ministru T(itu) Maiorescu Pre(a) sânţiei sale Părint(elui) episcop al eparhiei Huşilor. A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1857, f. 20, Pachet 10, Original.

574.- 1874 octombrie 30. – Episcopul Iosif Gheorghian intervine la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice în privinţa viei de la Drăslăvăţ. D(omnu)lui Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice Nº 583 1873 Octomvr(ie) 30 Prin adresa Nº 9485, din 10 a curentei (î)mi faceţi cunoscut că în unire cu administraţia Domeniilor aţi regulat la via de la Dreslaveţu să rămână pe se(a)ma acestei episcopii. Prefectura locală în urma unui ordin expres mi-a şi dat-o în stăpânire; Şi eu am şi luat dispoziţiuni şi cheltuiesc pentru îngrădirea şi dispărăginirea ei. Cu mirare însă văd publicată din nou spre vânzare, prin Monitorul, Nº 230, şi crezând că ace(a)sta nu po(a)te fi decât o ero(a)re, Ve rog să

547

binevoiţi a mijloci cuvenita rectificare şi a face ca numita vie să se excludă din lista de vânzare. Binevoiţi d(omnu)le ministru a primi încredinţările prea deosebitei mele consideraţiuni. A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1857, f. 23, Pachet 10, Concept. 575.- 1874 noiembrie 19. – Comitetul central pentru vânzarea bunurilor statului răspunde episcopiei cu privire la confuzia dintre via de la Drăslăvăţ cu cea de la Marginea Ochiului, publicată spre vânzare în Monitorul oficial. România Comitetul Central pentru Vânzarea Bunurilor Statului Nº 1746

Bucureşti, 19 Noem(brie) 1874

Pre(a) sfinţite părinte La adresa prea sfinţiei vo(a)stre Nº 580, subsemnatul are ono(a)re a ve răspunde că Comitetul n-a pus în vânzare via de la Drăsleveţu, ci via din Marginea Ochiului, ca de patru fălci, pentru care cerând Administraţiei Domeniilor a arăta dacă via în chestiune mai po(a)rtă şi numirea de via din Marginea Ochiului, a răspuns că via cedată acei episcopii nu po(a)rtă altă numire decât via Dreslăveţu, de unde se po(a)te lesne înţelege că via pusă în vânzare este cu totul alta vie; dacă cu to(a)te acestea din faţa locului se va pute(a) constata că po(a)rtă ambele numiri, nu aveţi decât a reveni asupra cererii sf(inţiei) vo(a)stre, înainte de 28 decembr(i)e. Primiţi ve rog pre(a) sfinte părinte assecurarea consideraţiunei mele. Preşedinte

Secretar

A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1857, f.26, Pachet 10, Original. 576.- 1874 decembrie 14. – Episcopul Iosif Gheorghian oferă informaţii despre via de la Drăslăvăţ, cunoscută şi sub denumirea de via de la Marginea Ochiului şi solicită preşedintelui Comitetului pentru vânzarea bunurilor statului scoaterea viei de la vânzare deoarece era cedată episcopiei. D(omnu)lui Preşedinte al Comitetului pentru vânzarea bunurilor Statului Nº 640 1874 Dechemvrie 14

548

În urmarea adresei d-vo(a)stre Nº 1746 din 19 Noemvrie, am căutat a mă informa bine în privinţa viei cedată acestei episcopii şi atât din documente oficiale precum şi particularii, m-am încredinţat: a) Că această episcopie n-a avut pe localităţile Huşului decât trei vii: una pronumită de la Mocanu, vândută de stat d(omnu)lui Ştefan Gheorghiu Parpalea; a doua pronumită de la Ochiu, vândută de curând păr(intelui) ierodiacon Gherasim Ştefănescu, şi a treia, aceasta în chestiune, cedată episcopiei. b) Că această vie poartă două numiri. Se numeşte via de la Dreslavăţ şi din Marginea Ochiului; pentru că se află situată pe coasta dealului pronumit Ochiu. Crezând domnule preşedinte că veţi pune temei pe arătările mele sau la din contra veţi căuta a ve convinge din tablouri şi documente publice ce se păstrează, cred la Ministeru(l) de Finance sau în archiva statului, adaog a ve ruga domnule preşedinte ca să binevoiţi a exclude ace(a)stă vie din lista bunurilor sco(a)se spre vânzare, ca una ce este cedată episcopiei. Binevoiţi domnule preşedinte a primi încredinţările prea deosebitei mele consideraţiuni. A.E.H., F.E.H., dosar 36 / 1857, f. 30-31, Concept. 577.- 1875 ianuarie 14. – Iconomul I. Cogean, protoiereul judeţului Fălciu, raportează închiderea bisericii din satul Jigălia, aflată în stare de ruină. România Protoieria Jud(eţului) Fălciu N° 14

1875 Ianuarie 14

Prea sânţite stăpâne! Biserica din cotuna Jigălia, fiind în stare fo(a)rte deplorabilă şi pornită spre ruinare, pe de o parte am regulat închiderea ei, iar pe de alta cu cel mai profund respect, supunându-vă cunoştinţei, Ve rogu prea sânţite stăpâne a regula cele ce veţi găsi de cuviinţă. Sunt al prea sânţiei vo(a)stre Prea sânţite stăpâne întru tot plecatu şi supus servu Protoiereu I. Cogean iconom Pre(a) s(f)inţiei sale D.D. Iosif episcop eparhiei Hussilor A.E.H., F.E.H., dosar 34 / 1875, f. 2, Original, Pachet 50.

549

578.- 1875 decembrie 26. – Protoiereul judeţului Fălciu recomandă episcopului Iosif Gheorghian pe clericul Dimitrie Lupu. România Protoiereul Judeţului Fălciu Nº1007

Anul 1875 Dechembr(i)e în 26 zile

Prea sânţite stăpâne! Clericul Dimitrie Lupu prin petiţiunea ce mi-a prezentat ş(i)-a exprimat dorinţa a îmbrăţoşa cariera preoţiei, pentru carile şi prezintă lucrările pentru chirotonie pe biserica cu patronul Sf(ântul) Ierarh Neculae din secţiunea Arsura, comuna Drânceni, plasa Podoleni. Deci, esaminând pe numitul am constatat că posedă cunoscinţa despre cele bisericeşti, afară de cântări, fiind că nici are talent pentru asemin(e)a ob(i)ect. De aceea prezentându-ve anexat de ace(a)sta, atât atestatul în original de gradul Iiu al seminarului de Huşi sub Nº 488 şi angajamentul făcut cu locuitorii mencionatei cotune sub viza Nº 3011, cu cel mai profund respect ve rog prea sânţite stăpâne ca să binevoiţi a regula cele ce veţi găsi de cuviinţă în acest caz. Suntu prea sânţite stăpâne Al prea sânţiei sale Întru tot plecat şi supus servitoriu Protoiereu I. Cogean Iconom Rezoluţie: N. 539 – 1875 Decemvr(ie) 28 Se vor înainta cuvenitele lucrări pentru chirotonirea clericului Dumitrie Lupu. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 60 / 1875, f. 587, Pachet 50, Original. 579.- 1875 decembrie ante 27. – Dimitrie Lupu cere hirotonisirea sa ca preot la biserica Sfântul Nicolae din cotuna Arsura, comuna Drânceni, judeţul Fălciu. Înaltu Prea Sfinţite Stăpâne! Având dorinţa din suflet de a îmbrăţoşa sfântă cariera preoţiei şi bazat fiind pe raportul onorabilului protoiereu al judeţului Fălciu sub N. şi actelor la el anexate, vin prin ace(a)sta cu profund respect a vă ruga înaltu prea sfinţite stăpâne să binevoiţi a mă hirotoni preot pentru biserica cu hramul Sf(ântul) Nicolai(e) din cotuna Arsura, comuna Drânceni, judeţul sus arătat. Alu înaltu prea sfinţiei

550

prea plecat şi supus serv Dimitrie Lupu Rezoluţie: Nº 716 1875 Decemvrie 27 Se recomandă pe suplicant eclesiarhului celui mare spre al examina şi a-mi refera dacă posedă cunoscinţa celor bisericeşti. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar 60 / 1875, f. 586, Pachet 50, Original. 580.- 1878 mai 2. – Raportul iconomului Ioan Cogean, protoiereul judeţului Fălciu, prin care face cunoscută episcopului Iosif Gheorghian, starea deplorabilă a schitului Vovidenia din oraşul Huşi. România Protoiereul Judeţului Fălciu Eparchia Huşi No 407

1878 Luna Mai 2

Prea sânţite stăpâne Biserica schitul, din nenorocire prin desfacerea zidului, devine a fi ameninţăto(a)re atât servitorilor ei, cât şi chiar celor ce merg spre închinare; şi fiind că ace(a)stă biserică este totodată destinată de cimitir, de aceea cu cel mai profund respect vin a vă supune, că cu N° 316, anul curent, am făcut cunoscut d(omnu)lui primar al acestei urbe a lua urgente dispoziţiuni în acest caz ; şi totodată Ve rog ca să binevoiţi a regula cele ce veţi crede de cuviinţă. Sunt cu cel mai profund respect prea sf(inţite) stăpâne Al Pre(a) S(f)inţiei Vo(a)stre Întru tot plecat şi supus servitor Protoiereu I(oan) Cogean Iconom Rezoluţie : 1878 Mai 2 Protoiereul va face mijlocire la primărie, să constate prin architectul seu, dacă biserica de la Schit, po(a)te încă a mai servi ; iar în caz când nu va mai fi în stare de a se putea face în ea serviciul divin, atuncea numai în urmarea constatării architectului se va putea da deciziunea cuvenită. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar nenumerotat (Dosarul Schitul din dealul Coţoiului pe anul 1884), Original.

551

581.- 1878 mai 3. – Episcopul Iosif Gheorghian solicită protoiereului judeţului Fălciu intervenţia pe lângă primăria oraşului Huşi în vederea însărcinării arhitectului pentru a constata starea bisericii schitului Vovidenia din oraş. Protoierului Judeţului Fălciu N. 255 1878 Maiu 3 Spre respuns la raportul pre(a) cucerniciei vo(a)stre N. 407, ve face cunoscut, ca să mijloceşti la primăria respectiv(ă), spre a constata prin architectul său dacă la biserica Schitul se mai po(a)te efectua serviciul divin fără a fi teamă de vreo întâmplare nenorocită ce ar proveni din cauza stărei în care se află zidirea. Şi numai în urmarea constatărei architectului pe care o veţi comunica episcopiei, se va putea da deciziunea cuvenită. Primiţi. A.E.H., F.E.H., dosar nenumerotat (Dosarul Schitul din dealul Coţoiului pe anul 1884), Concept. 582.- 1878 mai 11. – Raportul ajutorului de primar şi arhitectului oraşului Huşi prin care se constată gradul de degradare al bisericii schitului Vovidenia şi propunerea demolării şi construcţiei unei noi biserici pe un teren „sănătos.” Copie de pe raportul Domnului Adjutor M. Iliescu şi Architectul oraşului N0 113 Domnule Primariu! În vederea (în)sărcinării ce mi-aţi pus prin rezoluţia urmată pe adresa protoiereu(lui) judeţului N. 316, înregistrată la N 2387, relativ la reparaţiunea ce să simte la biserica Schitul. Mergând la faţa locului şi vroind a proceda la formarea devizului necesar necesar pentru reparaţiunea ce se pretinde la pereţii bisericii; nu sau putut pe consideraţie că ambii pereţi de la biserică şi mai ales acel din Sf(ântul) Altar, sânt aşa de crăpaţi din timp, încât sunt şi chiar depărtaţi din locu(l) provenit din cauza relei construiri a temeliei şi pe lângă aceste(a) grinda din dosul catapetesmei este ieşită din peretele zidului afară ca o palmă, încât din cauza slăbirii şi lăsării păreţilor s-au stricat şi rupt doue mutelci de prin ghevinturi de la două legături f(i)er, cu care au fost legaţi păreţii din altar. Prin urmare după noi nu se mai po(a)te face altă reparaţiune decât a se desfiinţa în totul astă biserică şi a se construi o altă biserică cu materialul aflat în ea la alt loc ce se va crede că va fi pământ mai sănătos spre a nu se ruina. (Semnaţi) M. Iliescu Iosif Bergeru arhitect. Pentru conformitate Stephanescu.

552

A.E.H., F.E.H., dosar nenumerotat (Dosarul Schitul din dealul Coţoiului pe anul 1884), Copie. 583.- 1878 mai 11. – Raportul iconomului Ioan Cogean, protoiereul judeţului Fălciu, prin care înaintează raportul arhitectului oraşului Huşi privitor la starea bisericii schitului Vovidenia. România Protoiereul Judeţului Fălciu Eparchia Huşi No 445

1878 Luna Mai 11

Prea sânţite stăpâne Vin cu cel mai profund respect, a ve prezenta în copie raportul domnului architect relativ la biserica Schitul din ace(a)stă Urbe, ce Primăria locală mi l-a trimis cu adresa N. 1431 şi ve rog a regula cele ce veţi crede de cuviinţă în acest caz. Sunt cu cel mai profund respect prea sânţite Al Pre(a) sânţiei vo(a)stre Întru tot plecat şi supus servitor Protoiereu I(oan) Cogean Iconom Prea sânţiei sale Prea sânţitului episcop a eparchiei Huşilor D.D. Iosif. Rezoluţie : 1878 Mai 18 Se va răspunde protoiereului că dacă se constată de către architectul oraşului că biserica Schitul ameninţă surparea, să se închidă spre a se evita o nenorocire. Iosif A.E.H., F.E.H., dosar nenumerotat (Dosarul Schitul din dealul Coţoiului pe anul 1884), Original. 584.- 1878 mai 21. – Episcopul Iosif cere închiderea bisericii schitului Vovidenia din Huşi în cazul constatării stării de surpare de către arhitectul oraşului. Protoierului Judeţului Fălciu N. 278 1878 Maiu 21

553

Spre respuns la raportul pre(a) cucerniciei vo(a)stre No 445, Ve comunic, că dacă se constată de cătră architectul oraşului că biserica Schitul ameninţă surpare, să se închidă spre a se evita o nenorocire. Primiţi. A.E.H., F.E.H., dosar nenumerotat (Dosarul Schitul din dealul Coţoiului pe anul 1884), Concept. 585.- 1880 septembrie 30. - Contractul dintre diaconul Vasilie Bălănescu, locuitorii şi preoţii din satul Berezeni, pentru a servi la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolaie. Contract Subsemnaţii locuitori şi preotul comunei Berezenii, plasa Prutu, judeţul Fălciu, poporăni şi parohien(i) ai bisăricii cu patronul Sintului Erarh Necolai, din aciastă comună, facim sciintie că am angajat pe tânărul Vasilie Bălănescu, care ca seminarist să se hirotonisască diiaconu şi să ne servească în aseminea calitate la bisărica no(a)stră sus mencionată cu condiţiile următoare. Avem ai plăti pe fiecare anu salariul de 250 două sute cincizeci lei noi, una baniţă popuşoi de nume şi una falce pământ de hrană; din acestu salariu, noi poporănii suntem obligaţi ai da 150 lei noi, adică una suta cincizeci lei noi şi baniţa de popuşoi, iar restul de 100 lei noi, adică una sută lei noi şi falce(a) de pământ se obligă preotul a i să pune numitului din pământul bisăricei. Dacă în timp guvernul, sau alte autorităţi şi chiar perso(a)ne particulare ar lua măsuri pentru o mai bună ameliorare a so(a)rtei clericilor, se nu avem pretenţiuni la suvţuire acestui contract. In fine cât priveşte pentru datoriile sale, ca diacon, numitul tânăr se va conforma strict regulamentului Sf(ântului) Sinod, precum şi tuturor ordinelor ce va primi de la autorităţile ecleziastice superio(a)re. Dreptu care spre siguranţa dăm acesta subscrisu de noi şi de preot, rugând şi pe onorabila primărie locală de al legaliza pe formă. 1880 sept(em)vrie 30 Th Dabija G. Gania Preut D. Balan N. Tataruse Epitrop V. Pasca Epitrop Cos. Tomazu Sava Parvanu Cost. Arsene V. Manole Cos. Calica Gh. Botica

Preot Gh. Munteanu D. Pandalachi N. Nistoru V. Deleanu V. Tataruşu Ştefan Teslaru Enciu Andoni Ion Firuză Mihai Vulpe V. Apocovlicitu T. Bogdan

554

Enachi Anghelina Grigori Amesei Ion Iosefu Ion Balanu Grigori Gaita V. N. Bogdan Iorga Aghelina Ştefan Paraschi D. Andoni T. Buliuţi David Stângă N. Pandelachi Ştefan Poposcu Mihai Bogdan Gh. Bogdan Andrei Sima Gh. Panfile D. Saghinu T. Calcea Gavril Puscă M. Gaita V. Gaita Petru Chirica Stan Chelaru Timofti Talpă Toma Grauru Tanasi Grauru Ion Nistoru V. Morosanu

V. Niculiţă T. Tătăruşu Ion Bucuru Ion Râpanu N. Laptisu Panaint Pandelachi Ion Popa N. Niculiţă N. Mihorde D. Stângă Ştefan Popovu Ion Gaita Ionuţ Belecciu Cos. Neculiţi Ştefan Neagu Bogdan Gh. Chiprescu D. Moroşanu Gh. Radu Pavel Blanaru N. Zanetu Ion Zanetu Iftodi Cocanu

România Primariul Comunei Berezeni Iscăliturile de mai sus fiind proprii a locuitorilor din aciastă comună Theodor Dabija cu ai lui în Nº de şaptezecişicinci să afirmă de noi, notându-se ca pentru legalizare va servi prezenta co(a)lă pe care-i redactatu acest contractu, iar taxa timbrului serveşte marca de douăzeci şi cinc bani. Primar G. Gania Not(ar) Popovici Nº 5 1880 septembrie 30 586.-1880 noiembrie 19.- Raportul iconomului Ioan Cogean, protoiereul judeţului Fălciu, înaintat episcopului de Huşi, prin care arată starea bisericii

555

schitului Vovidenia din Huşi şi solicită preluarea şi adăpostirea obiectelor de cult în alt loc. România Protoieria Judeţului Fălciu Nr. 1632 1880 luna Noiembrie 19 Prea Sânţite Stăpâne Biserica Schitul din această Urbe, care a fost destinată de cătră onor(ata) primărie pentru cimitir şi care este închisă în urma ordinului prea s(f)inţiei vo(a)stre N 278, din cauză că se dărâma din zi în zi, merge spre ruinare aşa, că un părete partea dinspre Nord- Ostu s-a desfăcut fo(a)rte tare, (i)eşind de sub acoperământ chiar, încât prin această deschidere lesne pot intra făcătorii de răle spre a lua din lucrurile şi zestrea ei, ci stă înăuntru fără nici o siguranţă; şi deşi am mijlocit onor(atei) primării spre a lua măsuri în acest caz, totuşi până în prezent nu s-a făcut nimic. De aceea vin cu cel mai profund respect a vă supune cunoştinţei acestea şi totodată a vă ruga că dacă veţi găsi de cuviinţă să binevoiţi a ordona rădicarea tuturor acelor obiecte şi aşezarea lor unde veţi crede convenabil spre siguranţa acelor obiecte până când se va lua vreo măsură de cătră autoritatea comunală spre construirea acestei biserici. Sunt cu cel mai profund respect prea s(f)inţite Al prea s(f)inţiei vo(a)stre Întru tot plecat şi supus servitoriu Protoiereu I(oan) Cogean Iconom Prea sânţiei sale Prea sânţitului episcop eparchiei Huşilor D.D. Calinic. Rezoluţie: N. 769 pentru la 20 No(i)em(brie) Pe o parte se va comunica primăriei în copie raportul de faţă cu poftire ca în înţelegere cu protoiereul să reguleze asigurarea Sf(intei) Mese, a locului proscomidiei şi a catapitezmei, obiecte care nu se pot lua din biserică acum, căci pentru celelalte lucruri sfinţite, cărţi şi veşminte am dispus a se asigura aicea la sf(ânta) episcopie în veşmântărie până la definitiva regulare cu această biserică ; iar pe de altă parte se va scrie protoiereului spre răspuns la raportul de faţă ca să execute această dispoziţiune aducând obiecte din biserică cu anume inventar aicea la reşedinţa episcopiei noastre de a se asigura sau dacă primăria le va cere a le pune în vreo biserică comunală, atuncea se vor da cu anume inventariu în păstrarea şi răspunderii epitropiei acei biserici, raportându-ne de urmare cu prezentarea unui exemplar de pe acel inventar subscris de primitori. P. P. Sf. Episcop. N. Tomescu Archimandrit.

556

A.E.H., F.E.H., dosar nenumerotat (Dosarul Schitul din dealul Coţoiului pe anul 1884), Original. 587.- 1880 . - Anunţul publicat de Matei Sirigu, administratorul moşiei Grozeşti, cu privire la corecţia aplicată de preotul Gheorghe Andriescu din comuna Grozeşti, notarului Gavril Vicol. Preotul Gheorghi Andriescu din comuna Grozeşti, plasa Podoleni, judeţul Fălciu, în ziua de 30 octombrie anul curent, ducându-se în cancelaria acestei primării, a bătut şi spart capul notariului, unde făcându-se vărsare de sânge, au umplut biroul şi alte registre. Aceasta au făcut pentru că notariul i-a dat o scrisoare cu porto şi preotul nevoind a achita plata, au comis acest fapt în faţa d(omni)lor Consatntin Zota, primariul comunei, Nicolai Musiade şi Iordache Ţupu, pentru care acest preot este dat în judecată. Asemenea fapte sânt contra religiunei care nu permite a săvârşi serviciul divin, însă numitul preot după ce şi-a mânjit mâinele lui de sânge omenesc, săvârşeşte asemenea serviciu. Acestea se publică pentru a se aduce şi la cunoştinţa P.P. S.S. episcopului de eparhia Huşului, pentru ca şi P.S.S. să aibă cunoştiinţa de faptele ce se comit de un asemenea preot. „Steaua României,”nr. 271 din 5 decembrie 1880; Vezi în A.E.H., F.E.H., dosar 54 / 1867-1881, f. 13, Pachet 40; Este vorba despre notarul Gavril Vicol (dosar 54 / 1867-1881, f. 19). Anunţul publicat de Matei Sirigu este considerat de preotul implicat în scandal drept o calomnie, susţinând că a fost calomniat. A fost chemat în faţa judecătorului ocolului Drânceni, însă lipseau martorii (Ibidem, f. 24). Episcopul a fost informat de Matei Sirigu la 10 decembrie. Matei Sirigu deţinea calitatea de administrator al moşiei Grozeşti cu Sălăjeni şi Cozia, proprietatea lui Papadopol. Preotului Gheorghe Andriescu i s-a interzis slujirea în biserică timp de două luni în anul 1881 (Ibidem, f. 78).

557

558

Indice toponimic

Adam, mănăstire, 538. Andrieceşti, silişte, 34. Ardeal, 408, 409. Armăşăni, 310, 312, 505. Armeneşti, ţinutul Vaslui, 11. Armăşoaia, 548. Arsura, 578, 579. Avereşti, 197, 200. Avereşti, schit, 200. Basarabia, 450, 451. Bacău, ţinut, 447. Bajrauca pe Nistru, 127. Balta Vlădicăi, 92, 93, 223. Bălăneşti, 57. Bălăneşti pe Elan, 138, 139. Bărbeşti (Berbeşti), 179, 192, 308, 374. Băltianu, 178, 285. Bărboşi, 3. Bărboşi de Podoleni, moşie, 299. Băseşti, 138, Bălcianca peste Prut, 188. Bălţaţi, 33, 35, 194, 235, 250, 260, 331, 342, 354, 373, 495. Bărboşi, 193. Bâlc, vale, 35, 235, 250, 260. Bârlad, moşia târgului, 2, Arhitect, 429, 438. Biserica Domneacă, 2. biserică, 431, 513. drumul ce vine dinspre Bârlad, 34. judeţ, 516. preoţi, 2. staroşti, 2. Bâlc, vale, 33. Bârnova, mănăstire, 11. Becheni, 178. Berbicenii pe Crasna, 194, 223, 307, 331, 332, 353, 354, 495. Berbiceni, moşie lângă Urdeşti, 456, 472. Berbinceni, 99, 250. Berezeni, 280, 285, 479, 585. Bineşti (Beneşti), 216. Bivol, valea lui, 229.

Blăgeşti, ţinutul Tutova, 457. Bociugeni, pisc, 2. Bogdăneşti, 274, 285, 493. Bogzăşti, ţinutul Fălciu, 101, 124, 131, 232. Bogzăşti, ţinutul Orhei, 150, 159. Bogzăşti, 197. Bohotin, 310. Bolboca (Bumbăta), 145, 146, 165 Borcea, vale, ţinutul Vaslui, 10. Botneni, 31. Botoşani, 195, 385. Bouşori, sat, 367. Bozia, 285, 334, 387, 559. Braşov, 267. Brădeşti, 2. Brădiceşti, mănăstire, 44, 50, 55, 99, 124, 197. Brădiceşti, sat, 284. Brăiţăni, moşie, 456, 472. Brătinii, 203. Broscoşăni, 158. Buburuzi (Ivăneşti), 43, 183, 191, 198, 201, 202, 210, 223, 243, 244, 253, 261, 311. Bucureşti, 502, 517, 520, 528, 529, 558, 559, 570, 573, 575. Bucureşti, sat ocolul Podoleni, 474. Budăiul (Fântâna Cuctina), 128, 149. Budeşti, 188, 223, 331, 332, 566. Budu, 34. Bujor (Câşla), apă, 138. Bumbăta (Bolboca), 145, 146, 148, 165, 217, 220, 221, 222, 285, 292. Buneşti, 31, 53, 76, 82, 185, 188, 284, 286, 290, 297, 298, 299, 303, 309, 312, 313. Bunga, deal, 34. Burbolii, vale, 100. Burlani, 183. Bursuci, schit, 259. Buzeşti, 43, 241. Cahul, judeţ, 559. Căbiceşti, 185, 188, 299.

559

Căcăceni (Căcăceri), 229, 330. Căpoteşti, 52, 144, 158, 173, 175, 176, 178, 179, 183, 214, 216, 218, 225, 241, 248, 249, 308, 311, 374, 457, 460, 475, 563, 564. Căpşeşti, pe Elan, 30, 54, 61, 64, 69. Căşoteni, 97. Căuşul, baltă, 34, 92, 93. Cârja, sat, 274, 285. Câşla, pârâu, 51, 54, 64, 65, 67, 69. Câşla, sat, 193, 285. Cârlanilor, poiană, 160. Cârligaţi, 43, 74, 85, 92, 93, 94, 160, 229, 239, 240, 241, 245, 248, 339, 343, 361, 362, 368, 371, 385. Cârligaţi – mănăstirea Focşii, 42, 144. Cârligaţi, schit, 74. Cârligi, poiană, 2. Cârstineşti (Căstănicei), 54, 64. Ceadâr, 214. Ceariţa, 539, 540, 541, 542, 543. Ceobu, fântâna lui, 127. Chersăcosul, hârtop, 238. Chetrosu (vezi şi Pietrosu), pârâu, 361, 362, 368. Chigeci (Tigheci), codru, 100. Chiopari (Chioipari), moşie, 84. Chioiparii, sat, 87. Chişinău, 20, 50, 85, 140. Chiţcani de Tutova, 194. Ciocănesii, dumbravă, 223. Cioriceni, 180, 335, 347, 352, 355, 357, 358, 359, 366, 367, 369, 370. Cioriceşti (vezi şi Şoriceşti), 103, 104, 107, 158, 180, 246, 261. Ciortova, 178, 180, 213, 216, 218, 225, 308, 374. Ciorteşti, 8, 375, 527. Ciortolom, drumul, 2. Ciuciuleni, 160. Cloşcani, 183. Cloşcarii, silişte, 118, 188. Codăeşti, 302. Codru, ţinut, 147, 197. Cogălnic, apă şi vale, 150, 159, 160. Colacul, 9. Comoarna, ţinutul Iaşi, 447. Copăceana, 103. Cosăuţi, 108, 126, 127, 204. Corenceni, 8. Corni, 264.

Coroi (Coruniu), deal, 68, 80, 105, 106, 111, 119. Costeşti, ţinutul Tutova, 223. Coşciug, gârlă, 214. Cotul Cânepilor, 34. Covasna, 402. Covurlui, căpitan de , 2. Cozia, 555, 556, 587. Cozieci (Oţetoaia), 85, 92, 93, 96, 163, 229. Cozmeşti, 135, 295. Crasna, 5. Crasna, apă, 5, 10, 25, 26, 31, 35, 76, 101, 102, 124, 131, 166, 185, 194, 223, 224, 232, 235, 260, 295, 331, 373, 375. Crasna, deal, 223, 224, 235, 331, 373. Crasna, drum, 223, 232, 260, 331. Crasna, ocol, ţinutul Fălciu,264, 284, 424, 490, 491, 492. Crasna, ocol, ţinutul Vaslui, 337. Crasna, şes, 35, 131, 194, 232, 235, 260. Crăsnăşeni, 10, 33, 35, 166, 188, 194, 223, 224, 342, 354. Crăsniţa, 31, 375, 527, 568. Creţana, 274, 275, 286. Creţeşti, 33, 139, 141, 163, 174, 185, 191, 194, 214, 223, 229, 232, 260, 307, 331, 332, 353, 373, 424, 461, 495. Creţeşti, schit, 194. Crucii, deal, 260. Cucuieţi, 260. Curieci, 22, 58, 59, 152, 164. Cureşniţa pe Nistru, 127. Curteni, 124, 131, 232, 284, 566. Dancu, mănăstire, 90. Davideşti, 239, 240, 248, 249. Dăneşti, 308, 374. Dărăbanul, moşie, 260. Deleni, comuna Hoceni, 51, 54, 64, 67, 69, 198, 413, 415, 421, 479, 480, 481. Deleni de Tătărăni, 35, 223. Deleni (Tutova), 58, 59, 155, 156, 420. Dezmerdaţi, 92, 93. Dinţenii, 203. Dobreni, ţinutul Fălciului, 174, 228. Dobreni, ţinutul Hotărniceni, 233, Dobreni, ţinutul Lăpuşna, 74, 94, 113, 114, 153, 154, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 175, 176, 183, 214, 227, 230. Dobromira, pârâu, 316.

560

Dobrovăţ, mănăstire, 145, 146, 183, 220, 221, 302. Dobrovăţ, moşie, 402. Dodeşti (vezi Tămăşeni), 315. Dolheni, 284. Dolheşti, 23, 226, 284, 375, 460. Dragomira, pârâu, 241, 244. Drăgoeşti, 223, 224. Drăgşan gârla lui, 92, 93. Drăguşeni, 160. Drânceni, 203, 549, 550, 578, 579. Drânceni, ocol, 587. Drumul lui Ştefan Vodă (Cârligaţi), 241. Duda, 283, 386, 430. Dumbravă, lacul din, 229. Dumbrăviţa, vale, 2. Elan (Ialan), 30, 57, 85, 138, 190, 191, 193, 223, 229. Epure, piscul lui, 85, 92, 93, 229. Epureni, 27, 28, 186, 283, 328, 385. Epureni, judeţul Tutova, 558. Eţcani (Iţcani), ţinutul Codru, 197. Fânaţul, 100. Fălciu, Circumscripţie şcolară, 558, 559, 560. district, 431, 460, 463, 472, 480, 481, 486, 489, 491, 493, 494, 499, 503, 520, 555, 556. ispravnici, 96, 128, 147, 149, 155, 156, 161, 166, 167, 178, 179, 180, 193, 196, 198, 200, 205, 207, 223, 232, 249, 251, 252, 253, 254, 255, 256, 262, 267, 268, 269, 271, 273, 275, 289, 299, 322, 323, 324, 326, 328, 333, 338, 340, 341, 344, 349, 350, 364, 365, 373, 374, 393, 394, 399. judeţ, 502, 506, 508, 509, 512, 513, 514, 516, 519, 520, 533, 535, 545, 549, 550, 551, 555, 556, 557, 558, 559, 560, 561, 562, 563, 564, 565, 566, 570, 571, 572, 573, 577, 578, 579, 580, 581, 582, 583, 584, 585, 586, 587. pârcălab, 7. protopop, 83, 86, 89, 189, 213, 402, 415, 499, 500, 502, 503, 505, 506, 509, 512, 513, 516, 535, 545, 563, 564, 565, 566, 569, 570, 571, 577, 578, 579, 580, 581, 582, 583, 584, 586. localitate, 270, 273, 274, 275, 279, 280, 287, 288, 319, 409, 410, 414, 565.

mahalaua Mocani, 408, 409, 410, 414. geometrul ţinutului, 397, 401, 405, 456. ţinut, 10, 26, 30, 35, 43, 53, 54, 55, 57, 64, 67, 68, 75, 76, 79, 82, 84, 86, 89, 90, 92, 93, 94, 96, 97, 100, 101, 102, 103, 104, 107, 108, 115, 116, 117, 118, 124, 128, 131, 135, 138, 144, 147, 148, 149, 151, 152, 155, 156,160, 161, 162, 166, 167, 173, 174, 178, 179, 180, 182, 185, 189, 190, 193, 194, 195, 196, 197, 198, 200, 202, 205, 206, 207, 210, 211, 212, 213, 214, 215, 217, 223, 224, 225, 228, 229, 231, 232, 234, 238, 240, 243, 244, 247, 248, 249, 251, 252, 255, 256, 257, 260, 262, 263, 264, 266, 267, 268, 269, 271, 273, 275, 276, 277, 280, 281, 282, 283, 284, 285, 286, 287, 288, 289, 290, 291, 292, 293, 294, 295, 297, 298, 299, 301, 303, 304, 305, 307, 308, 309, 310, 311, 315, 316, 317, 318, 319, 322, 323, 324, 326, 328, 330, 331, 332, 333, 334, 338, 340, 341, 343, 347, 349, 350, 353, 357, 358, 359, 360, 361, 362, 363, 364, 365, 368, 371, 372, 373, 374, 376, 378, 379, 381, 383, 385, 386, 387, 393, 394, 399, 401, 402, 405, 407, 409, 411, 413, 416, 417, 420, 421, 423, 424, 438, 442, 447, 448, 449, 452, 455, 456, 457, 465, 474, 479, 480. Făgădău, lângă Simineşti, 285. Fălfoeşti, moşie, 299, 310. Făureşti, 325. Fâstâci, mănăstire, 238, 295, 297, 298, 299, 300, 310, 312, 313. Fedeşti, 515, 516. Floreşti, mănăstire, 130, 138, 259, 286, 304. Focşii, baltă, 163, 165. Foleşti pe Crasna, 194, 223, 250, 257, 307, 331, 495. Frăteiu (Tabăra), 244, 253. Frătieşti, 214. Fruntişeni, 2. Frenţăşti pe Crasna, 101, 124, 131, 231, 232. Frumoasa, mănăstire, 295, 312. Fundul Crăsniţa, 375. Fundul Răcii, 191, 223. Fundul Sărăţii, 52. Fundurile, plasă, 521, 522, 532. Futileasa, 308, 374.

561

Futileşti (Hurdugi), 308, 374. Galata, mănăstire, 35. Galaţi, 178, 199, 476. Galbănă, râpă, 214. Gârla Vlădicăi, 42, 92, 93. Geminii, movilă, 214. Gereni, 223. Ghermăneşti, 283, 286, 290, 295, 297, 298, 299, 303, 309, 313, 549, 550, 551, 557, 560. Ghidişeni, 310. Giadir, sat tătărăsc, 74, 94, 214. Giadâr (Sărma), vale, 214. Giurgeşti pe Crasna, 10, 25, 223, 340, 348, 349, 350, 351. Giurcani, 183. Goeşti (Goescul), mănăstire, 27, 51, 54. Goeşti, 61, 64, 69. Golăeşti, 53. Gologofta, 526. Goruneşti, 54. Graşi, moşie, ţinutul Neamţ, 447. Grădeni, 223. Grăjdeni, schit, 2, 23, 259. Grăjdeni, vale, 2. Grăjdeni, moşie, 2. Grozeşti, sat, 474, 587. Grumezoaia, 198, 307, 308, 374. Gugeşti, 284. Gura Boziei, 285. Gura Costesii, 160. Gura Hârtopului, 260. Gura Iadii, 34. Gura Mâţişoarii, 191. Gura Văii, 385. Guşiţei, 193. Guzari, moşie, 136. Haragaşi, moşie, 197. Hăjdeu, baltă, 74, 94, 214. Hănăseni, 207, 285. Hăpătoeia, gârlă, 178. Hârcete, baltă, Hârsoviţa (Hârsova), schit, 209. Hârtop, 178, 214, 260. Hârtopul lui Ramandi, 92, 93. Hârtopul lui Stratulat, 33. Hârtoape, 223. Hermineşti (Hărmăneşti), 223. Hlibicioc, vale, 127. Hoalbele pe Sărata, 162, 261. Hoceni, 116, 381.

Holmul, 2. Horăeţii, costişă, 131, 232. Horga, 456, 472. Hotarul celor două ceasuri, 147. Hotărniceni, 214, 233. Hrăniceni, sat, 274, 285. Hrusca, lângă Buneşti, 31. Hudiceni, 34, 214. Hurdujăi, 374. Hurdugi, 308, 374. Hurduva, 374. Huşi binale, 389, 390 bis, 391, 395, 411, 419, 441, 452, 454. biserica catedrală Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (mănăstire), 21, 36, 37, 38, 40, 47, 55, 72, 123, 127, 132, 148, 177, 184, 186, 223, 227, 229, 459, 496, 497, 523, 552. biserica Înălţării, 544. biserica Sfântul Dimitrie, 392, 396. biserica Sfântul Gheorghe, 571. biserica Sfântul Ion, 536, 544. biserica Sfântul Nicolae, 531. biserica Sfinţii Voievozi, 407, 452, 453, 546, 569. biserica Vovidenia (Schitul), 544, 561,562, 580, 581, 582, 583, 584, 586. breaslă, 86, 89. Broşteni, sat şi mahala, 6, 12, 14, 16, 17, 19, 83, 86, 89, 91, 223, 229, 385, 388. bulgari, 279. Calinic Dima, episcop, 586. Calinic Miclescu Hariupoleos, locotenent de episcop, 457, 475, 481. Calistru, episcop de Huşi, 21. case, 183, 186, 199, 208, 247, 258, 262, 279, 306, 344, 388, 393, 394, 396, 406, 411, 426, 432, 433, 434, 451, 465, 547. casele bulgarilor, 186. catihet (vezi şcoala catihetică), 375, 377, 378, 379, 381, 382, 383, 384, 386, 387. călugări, 62, 72, 91, 113, 114, 123, 129, 130, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 181, 185, 214, 329, 330. călugăriţă, 50. căpitan, 83, 137, 262, 452. căsăpii, 317, 318, 319, 385, 400, 403, 429, 438. ceair, 432, 433, 434, 485, 486, 489. ceastii, 412.

562

cişmele, 344, 346, 385, 396, 422, 425, 427, 428, 467. cişmigii, 344, 346, 422, 427, 428. ciumă, 132. clisiarh, 21. comitetul şcolilor, 501. consitorie, 260, 409, 410, 414, 431, 462, 463, 466, 473, 476, 477, 478. Corni (Corni Unguri), 86, 89, 181, 186, 223, 242, 247, 251, 252, 254, 255, 256, 258, 265. 328, 385, 432, 433, 434, 435, 436, 458, 485, 486, 489. Cotroceni, 385. Coţoiu, deal, 580, 581, 582, 583, 584, 586. cramă, 21, 91, 129, 465. crâşme, 199, 236, 266, 269, 277. dascăli, 113, 114, 120, 135, 141, 181, 185, 186. diaconi, 112, 119, 129, 133, 134, 135, 137, 141, 142, 181, 185, 223, 390. dichiu, 135, 139, 141, 142, 143, 163, 165, 175, 179, 186, 190, 191, 194, 201, 202, 214, 223, 244. Dionisie Romano-Traianopoleos, locotenent de episcop, 509. director episcopie, 305, 458, 459, 496, 497, 506, 529. doctor, 183, 518. Dodu, pârâu, 186. Dod, vale, 330. Drăslăvăţ, 63, 83, 86, 89, 103, 104, 107, 121, 122, 135, 141, 142, 143, 186, 212, 223, 229, 385, 572, 573, 574, 575, 576. Dric, 140, 181, 210, 385. drumul Cârligaţilor, 385. drumul lui Covrig (Covrag), 223, 229. drumul Huşului, 373. drumul poştii, 364, 406. dugheni, 199, 236, 266, 268, 269, 272, 277, 306, 320, 392, 411, 441, 452, 453, 454, 464, 469, 547. duhovnic, 21, 175, 185, 421, 562. eforia târgului Huşi, 344, 345, 346, 364, 365, 385, 389, 390, 390 bis, 391, 393, 438, 441, 442, 443, 450, 452. episcopia, 1, 6, 12, 14, 15, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 44, 46, 47, 50, 55, 63, 66, 67, 69, 70, 74, 75, 77, 78, 83, 85, 86, 89, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 107, 108, 110, 111, 112, 113,

114, 115, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 126, 127, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 137, 140, 141, 142, 143, 146, 148, 149, 150, 151, 153, 154, 155, 156, 158, 159, 162, 163, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, 180, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189, 190, 191, 194, 197, 199, 201, 202, 204, 210, 211, 212, 214, 222, 223, 224, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 233, 234, 236, 237, 238, 239, 241, 244, 245, 247, 248, 249, 250, 251, 253, 254, 260, 261, 264, 265, 286, 290, 295, 297, 298, 299, 300, 306, 307, 308, 309, 311, 312, 313, 314, 316, 319, 321, 325, 328, 329, 330, 331, 332, 335, 338, 339, 340, 341, 348, 349, 350, 351, 352, 353, 354, 355, 356, 357, 358, 359, 361, 362, 363, 366, 367, 368, 369, 370, 371, 373, 375, 385, 396, 397, 398, 399, 401, 402, 404, 405, 409, 410, 414, 415, 416, 420, 421, 423, 424, 430, 431, 432, 433, 434, 435, 436, 438, 439, 440, 445, 448, 449, 455, 456, 457, 458, 459, 461, 462, 463, 464, 466, 468, 469, 470, 471, 472, 473, 474, 475, 476, 477, 478, 479, 480, 481, 482, 483, 485, 486, 487, 488, 489, 490, 491, 492, 493, 494, 495, 497, 500, 506, 507, 509, 514, 515, 516, 517, 519, 520, 523, 524, 525, 526, 527, 528, 529, 530, 532, 533, 535, 536, 538, 539, 540, 541, 542, 543, 544, 545, 546, 547, 553, 554, 555, 556, 562, 563, 564, 565, 568, 569, 570, 571, 572, 573, 574, 575, 576, 578, 579, 580, 581, 583, 584, 586, 587. fântâni, 186. Gedeon, episcop de Huşi, 6, 12, 16, 223, 224. Ghenadie Şendrea Tripoleos, locotenent de episcop, 459. Gherasim, episcop de Huşi, 211, 212, 214, 223, 224, 227, 228, 229, 230, 231, 232. grajd, 393, 394, 411. han, 507. hotarnicul episcopiei, 397, 401, 405. hrube, 389. Hultur, deal, 385. Iacov Stamati, episcop de Huşi, 182, 184, 185, 186, 187, 188, 189, 194, 197, 223, 308, 374.

563

Mitrofan, episcop de Huşi, 73, 223. morişcă (moară), 208, 223, 229, 385, 388, 390. mortapsie. 187, 385. Movila Lacului, 490. mungerii, 319, 400, 403, 429, 438. negustori, 263, 279, 281, 289, 322, 323, 406, 547. negustori turci, 77, 135. ocol domnesc, 229. Odaia banului Gheorghe Tulbure, 385. Odaia Vlădicăi, 223. Ochi, 6, 12, 14, 16, 17, 19, 24, 44, 45, 60, 62, 65, 72, 91, 98, 109, 110, 112, 129, 130, 133, 134, 137, 183, 223, 575, 576. oraş, 391, 498, 508, 524. paharnic, 83. pisari, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 181. pitărie, 306. pivnicer, 9. pivniţă, 134, 183, 236, 247, 306, 320, 389. Pleşa, 40, 103, 104, 107, 186, 191, 223, 229. Plopeni, 85, 179, 229, 330, 385, 390. Plopeni, pârâu, 186, 390. Plopeni, silişte, 186. pod, 364, 365, 385, pod de piatră, 321, 326, 327, 328. poliţia târgului, 394. Popii, vale, 223, 224. poşta, 451. poliţie, 572. preoţi, 21, 24, 4e, 62, 113, 137, 141, 181, 186, 236, 260, 375, 377, 378, 379, 381, 382, 383, 384, 418. primar, 508, 524, 536, 544, 580, 581, 583, 586. proin egumeni, 163. prisăci, 72. protopop (protopopie)/ Vezi şi protopopii de Fălciu, 83, 96, 89, 115, 189, 213, 339, 340, 402, 415, 431, 499, 500, 502, 503, 505, 506, 509, 512, 513, 516, 561, 562. Răeşti, pârâu, 321, 326, 327, 328. râpa Chirandei, 451. Recea, pârâu, 186, 229, 385. Recea, vale, 223, 385. rohatcă, 385. Saca, 134.

iazul domnesc, 186. iconom, 236, 245, 248, 314, 331, 487, 533. Ierotei, 63, 66, 67, 69, 70, 72, 74. Inochentie, episcop de Huşi, 75, 78, 85, 86, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 107, 108, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 126, 127, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 137, 140, 148, 149, 151, 156, 159, 162, 163, 165, 167, 168, 169, 170, 171, 173, 174, 175, 177, 181, 183, 194, 204, 207, 208, 214, 223, 229, 238, 331. Ioan, episcop de Huşi, 9,12, 14, 16. Iorest, episcop de Huşi, 44. Iosif Gheorghian, episcop, 513, 516, 517, 525, 526, 527, 528, 529, 530, 531, 533, 535, 542, 543, 545, 546, 563, 564, 565, 568, 569, 570, 571, 574, 576, 580, 581, 583, 584. lacul lui Drag, 223, 229. Letea, pisc, 83, 86, 89. Letea, pârâu, 89, 186. livezi (pomăt), 72, 77, 86, 89, 103, 104, 110, 112, 121, 122, 129, 134, 137, 143, 181, 247, 252, 254, 385, 547. Lohan, drum, 385. jidovi (evrei), 199, 272, 279, 281, 324, 412, 441, 453, 454, 464. judecătorie, 186, 286, 290, 292, 293, 295, 297, 298, 303, 304, 305, 306, 309, 312, 313, 315, 316, 320, 329, 331, 332, 347, 353, 361, 362, 363, 368, 371, 373,373, 385, 397, 426, 441, 456, 459, 465, 472. mahalaua bulgarilor, 364, 365. mahalaua poştei, 442. mahalaua Sfântul Dimitrie, 320. mahalaua Sfinţii Voievozi, 396. marele eclesiarh, 533. Marginea Ochiului, 575, 576. Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop, 487, 488, 493, 494, 496, 497, 505, 506. Meletie Brandaburul, episcop de Huşi, 236, 237, 244, 246, 251, 253, 258, 314, 339. Meletie Istrati, 398, 405, 432, 433, 434, 435, 436, 446, 459, 461, 468, 482, 483. meşteri, 279, 281, 289, 438.

564

vătav de vieri, 83, 86, 89. vechil, 165, 198, 199, 214, 223, 231, 232, 234, 239, 241, 244, 248, 286, 290, 298, 299, 312, 313, 314, 331, 335, 353, 355, 356, 357, 358, 359, 366, 367, 370, 373, 375, 397. velniţe, 547. Veniamin Costachi, episcop de Huşi, 204, 207, 208, 210, 367, 388. vii, 6, 12, 14, 16, 17, 19, 21, 23, 44, 45, 62, 63, 66, 70, 71, 72, 77, 86, 89, 91, 98, 103, 104, 107, 109, 110, 112, 119, 121, 122, 129, 130, 133, 134, 135, 137, 140, 141,142, 143, 181, 183, 210, 212, 219, 223, 247, 251, 252, 254, 258, 385, 465, 547, 572, 573, 574, 575, 576. vornic, 9, 42, 60, 83, 86, 89, 113, 114, 124, 143, 185, 186, 223. Iachimeşti (Ichimeşti), pe apa Crasnei, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 101, 124, 131, 231, 232. Iaşi, 1, 3, 4, 5, 6, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 24, 29, 30, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 44, 47, 48, 49, 50, 54, 56, 69, 75, 80, 86, 89, 99, 108, 109, 110, 111, 112, 119, 165, 177, 182, 183, 207, 223, 232, 255, 268, 291, 313, 314, 324, 333, 349, 354, 385, 398, 404, 407, 425, 440, 444, 459, 482, 483, 493, 494, 495, 498, 549. bărbier, 80, 111, 119. biserica domnească, 80. Broşteni, mahala, 109, 110. căsăpii, 324. dugheni, 314. Golia, mănăstire, 73, 539, 540, 542. preot, 4, 5. Seminaria Veniamina, 376, 377, 378, 379, 380, 381, 382, 383, 384, 386, 437, 520. Sfântul Ioan Gură de Aur, mănăstire, 314. Sfântul Ioan Zlataust, mănăstire, 398. Sfântul Spiridon, mănăstire, 127. Sfântul Sava, mănăstire, 193. Socola, 68, 80, 105, 106, 119. Târgul de Sus, 314, 398. ţinut, 447. uliţa Hagioaei (Ciobotăriei), 404. Idrici, 33, 193, 284. Ierusalim, mănăstire, 36, 37, 39, 40, 41, 47. Iorjeniţa pe Nistru, 127 .

salhana, 385, 442, 443, 444. Sava, episcop de Huşi, 36, 37, 38, 39. sârbi, 279, 280, 281. seminarul teologic, 459, 475, 479, 480, 504, 509, 532, 558, 559, 566, 578. Serafim, episcop de Huşi, spital, 498. sfat municipal, 289, 450, 451, 453, 467. sfat orăşenesc, 395, 400, 403, 405, 411, 418, 419, 422, 427, 428, 429, 438, 442, 443, 444, 446, 464. Sofronie, episcop de Huşi, 17, 18, 19. Sofronie Miclescu, episcop de Huşi, 264, 265, 298, 314, 329, 332, 335, 340, 341, 349, 350, 351, 352, 361, 362, 371, 385. spiţer (spiţerie), 393, 394. staroşti, 287, 288. staţie telegrafică, 501, 518. Şara, vale şi pârâu, 186, 385. şcoala bisericească, 448. şcoala catihetică (vezi catihet), 380, 382, 383, 384. şoltuz, 9, 60, 223. târg, oraş, 6, 12, 14, 16, 17, 19, 40, 83, 85, 86, 89, 132, 135, 158, 177, 186, 187, 191, 195, 199, 207, 208, 223, 224, 229, 246, 262, 263, 268, 272, 279, 280, 288, 289, 306, 319, 320, 322, 323, 326, 327, 328, 344, 364, 365, 375, 377, 378, 379, 381, 385, 388, 389, 390, 390 bis, 391, 392, 393, 395, 400, 403, 407, 408, 413, 419, 422, 425, 426, 438, 442, 443, 446, 452, 454, 465, 469, 485, 490, 491, 492, 547, 565, 566, 571, 576, 581, 582. telegraf, 540. Teofil, episcop de Huşi, 53, 55, 62, 223. Turbata, 265, 385. ţigani, 119, 183, 237. uliţa Blănăriei, 392. uliţa Sfântul Dimitrie, 392. uliţa Sfinţii Voievozi, 453. uliţa Mare, 396, 469. uliţa Olăriei, 396. uliţa Principală, 452. uliţa Târgul Făinii, 396. valea lui Dodu, 186. valea lui Ivan, 186, 385. Varlaam (I), episcop de Huşi, 27, 28, 29, 44, 299. Varlaam (II), episcop de Huşi, 50. vatra târgului, 177, 184, 186, 198.

565

Iucăşăni, 447. Iureasca, drum. Iureşti (Iurieşti), 150, 159. Ivăneşti (Buburuzi), 189, 190, 191, 198, 201, 202, 210, 223, 243, 244, 253, 261, 310. Ivăşcani, 183. Iveşti, 510. Ivineţăşti, 64, 131, 194, 223, 232. Izvorăni, moşie, 49. Înpuţita, fântână, 34, 92, 93. Larga, 34. Lăpuşna bărbierie, 50. deal, 74, 94, 214. dugheni, 50. jidovi, 50. pivniţe, 50. protopop, 50. târg, 50, 160, 223. ţinut, 73, 88, 95, 150, 159, 170, 204, 229. vale, 95. Lăpuşna, apă, 74, 94, 214. Lăpuşna, gura, 74, 94, 113, 114, 120, 154, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 214. Lăpuşna, baltă, ţinutul Fălciu, 158, 246. Lăpuşniţa, ţinutul Fălciu, 74, 94, 158, 214, 246. Leoşti, comuna Pădureni, 43, 85, 144, 163, 165, 169, 170, 173, 175, 183, 189, 214, 229, 368. Leoşti, comuna Tătărăni, 102, 194, 223, 250, 260, 331, 353, 373, 495. Leova, 147, 285, 292. Lieşti, 31. Lipeşti, 197. Lipova, mănăstire, 545. Liubliniţa, 127. Lohan, 33, 97, 124, 131, 190, 191, 223, 224, 232, 385. Lucani, moşie, 299. Lunca Banului (Păuleşti), 117, 135, 147, 165, 178, 179, 180, 213, 216, 218, 115, 261, 276, 285, 308, 374. Lungaşi, 194, 223. Lungeni, 207. Lungul Dobrenilor, 214. Lungului, baltă, 34. Lungului, cracii, 74, 94, 214. Lunguţa, 34. Jigălia, apă, 125.

Jigălia, moşie, 397, 401. Jigălia, sat, 512, 513, 514, 515, 516, 558, 577. Jigoreni, 532. Măicani, 34, 79, 84, 87, 92, 93, 108, 163, 229. Măldăreni, moşie, 178, 214. Măjilor, drum, 117, 180. Mălăcini, vale, 127. Mălăieşti, 193. Mărtineşti, pe valea Borcei, ţinutul Vaslui, 10, 223. Măţigani, 223. Meree, pădure, 68. Micleşti, 125. Miclii, râpă, 34. Miculeşti, moşie, 223, 260. Mirceşti, 26. Micşineşti, 54. Mijlocul, ocol, ţinutul Fălciu, 413, 415, 478, 479. Mijlocul, plasă, 509. Mijlocul, plasă, jud. Vaslui, 539, 543. Mingir, 214. Mâţişoara, 223. Mâţişorul, izvor, 223. Mogoşeştii, 299, 310, 313. Moisia, pârâu, 193. Moldova, principat, 363, 366, 407, 408, 425, 444, 451, 461, 468, 493, 494, 498, 501. Moldova, ţară, 1, 3, 6, 7, 12, 13, 14, 15,16, 17, 18, 19, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 47, 48, 49, 50, 54, 55, 56, 58, 64, 78, 81, 86, 88, 89, 90, 96, 108, 119, 126, 132, 149, 151, 152, 156, 166, 177, 184, 187, 196, 199, 204, 206, 209, 227, 228, 230, 234, 249, 251, 263, 266, 267, 269, 277, 308, 310, 314, 374, 385, 437, 447. Moldovlahia, 44. Morari, moşie, 190, 191. Moreni, moşie, 223. Moşna, 283, 295. Movila Lacului, 490. Movilău, drumul, 127. Murgeni, 286. Muşata, 188, 286, 291, 301. Neamţ, ţinut, 447. Neculeştii, deal, moşie, 223, 224. Negel, movilă, 214. Negreşti, 447, 521, 522, 528, 529, 530.

566

Principatele Române Unite (Principatele Unite Române), 504, 505, 509, 512. Principatele Unite, 467, 482, 483, 485, 486, 487, 488, 491, 494, 495, 497, 498, 506. Principatele Unite Moldova şi Valahia, 465. Prut, apă, 34, 49, 74, 78, 79, 85, 86, 88, 92, 93, 94, 96, 99, 103, 104, 107, 108, 113, 114, 115, 120, 145, 146, 147, 148, 154, 160, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 178, 179, 180, 182, 188, 192, 197, 214, 217, 221, 228, 229, 250, 273, 276, 295, 308, 330, 374. Prut, deal, 34, 183. Prut, gârlă, 229. Prut, plasă, 559, 585. Prut, ocol, 285, 292, 301, 448, 449, 463. Prut, şes, 92, 93, 470. Pruteţ, 34, 92, 93, 163, 165, 178, 180. Pungeşti, 548. Pustiana, ţinutul Bacău, 447. Putna, mănăstire, 185, 223. Puţul Irinii (Vineţeşti), 131, 232. Racile, baltă, 34. Racla Livezilor, 160. Racovăţ, deal, 127. Rahova, protoiereu de, 526. Raiu, 285. Răcea, pârâu care se varsă în Elan la nord de satul Urlaţi, 223. Răceşti, 142. Răducanii pe Prut, moşie (vezi şi Topilele), 147, 163, 214, 228. Rădueşti, 214. Rădăuţi, Episcopia, 1, 36, 37, 38, 44, 78, 101. Rădiul lui Ramandi, 223. Răscruci, 229. Răspopi, 284. Răşcani, 397, 401, 405, 420, 445, 509, 510. Răucani (Reucani), pe valea Borcei, ţintul Vaslui, 10. Răzlogi, moşie, 136, 183. Rânceni, 193, 286. Rânzeşti, 125, 128, 273, 274, 285, 293, 360, 397, 401, 405, 456, 472. Râpi, sat, 194, 283. Râpa Cerbilor, 160.

Niceea, 12, 16, 17, 19, 20, 23, 36, 37, 38, 39, 65. Nistru, 108, 127. Noua, baltă, 74, 94, 214. Novaci, 238, 283, 508. Nuoreşti, 7. Obârşeni, 2. Odessa, 23. Olteneşti, 169, 214, 399, 473. Orhei, 227, 229. Orhei, ţinut, 150, 159, 214. Oţeleni, 51, 68, 307, 466, 478, 511. Oţetoaia (Cozieci), 85, 92, 93, 96, 163, 165, 229. Pagul, 27. Pănceşti, 223. Păpârcii, gârlă, 178. Păscarului, movilă, 330. Părtănoşii, 131, 232. Păuleşti (Lunca Banului), 117, 135, 147, 165, 178, 179, 180, 213, 216, 218, 225, 261, 276, 308, 374. Pâlc, vale, 33. Pâhneşti, 220, 283, 310, 557, 560. Pânoasa, 229. Pârveşti, schit, 161, 164. Peicani, 423, 431, 456, 472, 493, 494, 499, 500, 502, 503. Petrimăneşti, 330. Pietrosu, pârâu, 229. Pildeşti, 447. Piscul lui Epure, 85, 92, 93. Plochi, 284. Plotuneşti, 97, 118, 154, 168, 172, 178, 179, 214, 280, 311. Pocreaca, 8. Podoleni, ocol, 283, 402,417, 474. Podoleni, plasa, 508, 549, 557, 578, 587. Podoleni, sat şi moşie, 53, 283, 295, 297, 299, 300, 310, 312, 313. Pogăneşti, 115, 186, 283, 330, 385, 417. Poiana Răcii, 191, 223. Poiana Tomii, 191, 223, 229. Pojoreni, ţinutul Fălciu, 179, 215, 217, 276, 285, 308, 374. Pojorăuca, ţinutul Soroca, 108. Popeni, 2, 493, 494. Popeşti, 359, 367. Porcăreţ, schit, 526. Pribeşti, 8, 226, 309.

567

Râşeşti, 229, 283, 417. Recea, Drăguşeni, vale, 160. Recea (se varsă în Elan), 191. Rediu, ţinutul Soroca, 127. Reucani, 223. Roataş, vale, 229. Roman, episcopia, 1, 36, 37, 38, 44, 78, 85, 101, 223, 456, 472, 502, 503, 566. Roman, târg, 385, 407, 550, 551, 566. România, 516, 519, 520, 522, 525, 526, 528, 529, 535, 542, 543, 544, 545, 548, 550, 551, 557, 558, 562, 571, 572, 575, 577, 578, 580, 583, 585, 586, 587. Rostienai, moşie, 160. Roşu, judeţul Cahul, 559. Roşieşti, 284. Roşiori, 200, 284. Rotunda, baltă, 34. Ruptura, 34. Rusca, 558. Saca, 178, 179, 180. Săcuţa de Bumbăta, 145, 146. Săcuţa, vale, 178. Săcuţa, pârău, 178, 221. Sălăgeni, sat, moşie, 474, 587. Sărata, deal, 34. Sărata, pârâu, 85, 145, 146, 162, 173, 189, 190, 191, 202, 214, 221, 229, 241, 243, 244, 245, 248, 261. Săratul, 74, 94, 208, 214, 470. Săratul, ţinutul Lăpuşna, 95. Sărăţeni, 207. Scoposeni, 430. Scrivulenii, 203. Seredeşeni, 197. Silişteni, 28, 190, 191, 223. Silişti, 54. Sima, baltă, 94, 214. Simila, ocol, 440. Simina, matca, 74. Simineşti, 285, 462. Socola, 68, 80, 105, 106, 119. Soroca ţinut, 108, 126, 127. ispravnic, 126. târg, 108, 127, 204. Spărieţi, 85, 92, 93, 96, 158, 229, 241, 248. Stănileşti, 34, 52, 73, 79, 84, 85, 87, 92, 93, 96, 108, 137, 151, 155, 156, 163, 165, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 192,

214, 220, 229, 276, 283, 293, 383, 470, 471, 476, 477. Spârcoceni, 285. Stârpeni, 34, 73, 108, 163. Stoeşeşti, 506. Stolniceni, 150, 160. Stroeşti, 26, 123, 185, 223, 284, 340, 341, 378, 490. Stuhuleţi, 193, 286, 413, 415, 448, 449. Suceava, 59, 132, 223, 300. Suceava, mitropolie, 36, 37, 38, 44, 525, 556. Şcheea, ţinutul Fălciu, 49, 117, 169, 176, 178, 179, 180, 182, 183, 189, 198, 205, 206, 210, 213, 214, 216, 218, 225, 244, 253, 308, 374. Şcheiţa, 180. Şchiopeni, 52, 54, 85, 136, 163, 171, 191, 211, 214, 217, 223, 244, 325. Şepteliceni pe Nistru, 127. Şişcani, 22, 28, 54, 58, 59, 61, 64, 151, 155, 156, 161, 164, 179, 307. Şopârleni, 115, 192, 308, 374. Şoriceşti, 92, 93, 163, 165, 229. Ştefeni, 64. Ştefeşti, 54. Ştioborăni, schit, 336, 337. Şurve, moşie, 118. Tabără (Frăteiu), 183, 189, 198, 244, 253, 261. Tăbălăeşti, 359, 367. Tăcuta, 534, 537. Tălaba, 61. Tălăeşti, 204. Tălpigeni, 284, 286. Tămăşeni, 21, 315. Tăoşti, 296, 354, 495. Tătărăni, 33, 35, 64, 123, 179, 223, 224, 235, 354. Tătărăşti, 223. Târzii, 284. Tigheci (Chigeci), codru, 100, 197. Timirleni, 118, 211, 244. Trestiana, deal, 2. Trestiana, pârâu, 2. Todireni, 178, 179, 253, 311. Tomineşti, 13. Topilele, 214. Toporul, ţinutul Lăpuşna, moşie, 88. Troian, 214. Troenaşul, 285.

568

Tunsăşti, 440. Tupilaţi, 280. Tutova, district, 492. Tutova, judecătorie, 2, 439. Tutova, judeţ, 513, 515, 520, 538, 558. Tutova, protoierie, 538. Tutova, ţinut, 58, 59, 151, 152, 155, 156, 194, 209, 223, 439, 440, 457. Ţapul, moşie, 118. Ţara Leşească, 127. Ţara de Jos, 6, 12, 16, 17, 19, 23, 36, 78, 132, 184, 187, 306, 307, 312, 313, 315, 335, 338, 347, 352, 353, 359, 372, 373. Ţara de Sus, 78, 103, 104, 132, 187, 223, 224, 297, 310. Ţarigrad, 23. Ţăpeni, 193. Ţărcani, 214. Ţibăneşti, 532. Ţifu, 379. Ţurchi, valea lui, 131, 232. Ulmi, 34. Ungureni, 179. Urdeşti, 456, 472. Valea lui Bosie, 284. Valea Lungă, 2. Valea Părului, 160. Vaslui district, 495, 532. drumul, 223, 232. geometru, 495. judecătorie, 354, 375, 532. judeţ, 520, 521, 522, 526, 528, 532, 534, 539, 540, 542, 543, 545, 548, 568. protoiereu, 541, 542, 543, 545, 548, 568. ţinut,10, 11, 35, 131, 194, 209, 216, 232, 250, 260, 278, 291, 296, 302, 304, 305, 306, 312, 313, 336, 337, 375, 420. Verdeşeni, moşie, 197. Vetrici, baltă. Vetrişoaia, 462, 463. Vicoleni, 286, 376, 447. Viltoteşti, 54, 193. Viltoţi, 64. Vinderei, 2. Vineţeşti (Ivineţeşti), 64, 131, 223, 232. Vizirului, drum, 214. Vânători. Vârâţii, 103, 104, 107, 455. Vlădeşti, moşie, 149. Vlăştineasa, 223, 229.

Voloseni, 34, 85, 103, 104, 107, 229, 385. Vrăbieni, sat, 9. Zăpodin, 127. Zoloseni, apă, 160. Zugravii, moşie, 244, 316.

569

570

FACSIMILE

Document nr. 1

571

Document nr. 15

572

Document nr. 18

573

Document nr. 29

574

575

Document nr. 36

576

577

Document nr. 37

578

Document nr. 38

579

Document nr. 39

580

Document nr. 41

581

Document nr. 55

582

583

584

CUPRINS Cuvânt înainte………………………….………………………... Rezumatele documentelor………………………………………. Documente………………………………………………………. Indice toponimic…………………………………………………. Facsimile…………………………………………..........................

585

p. 7-8 p. 9-37 p. 39-557 p. 559-569 p.571-584