Corrado Malanga - Constiinta calare pe al doilea principiu al termodinamicii

ianuarie 2015

Zilele acestea, știința încă este ocupată cu deschiderea sticlelor de șampanie pentru descoperirea bozonului lui Higgs, exaltată de câștigarea unui Premiu Nobel, a cărui acordare a fost decisă într-o singură săptămână. În general, oamenii de rând nu știu ce se ascunde în spatele bozonului lui Higgs și ce interese ascunde știința oficială în spatele acestei descoperiri ipotetice. Dacă bozonul lui Higgs nu ar exista, atunci nu ar exista nici fizica lui Newton, nici cea a lui Einstein cu relativitatea sa, și nici unele supoziții ale fizicii cuantice. În concluzie totul ar trebui refăcut, în sensul că nu ar fi de revăzut doar unele concepte și de rescris vreun capitol din cărțile de fizică, ci toată cunoașterea umanității așa cum este ea astăzi, ar trebui aruncată la gunoi. Așadar, pentru fizicieni ar fi destul de complicat să explice lumii că ne-am înșelat. Ar fi ca și cum am spune că fizicienii, dacă au greșit mereu, au greșit în legătură cu tot. Fizicienii spun că OZN-urile nu există? Cine ar mai crede o astfel de declarație? Fizicienii susțin că nu se poate depăși viteza luminii ? O fi oare adevărat? Fizicienii susțin că Dumnezeu nu există? Dar Vaticanul a susținut mereu că fizicienii greșeau...etc., etc.... Fondurile pentru cercetări pe care le suge Marele Accelerator de Hadroni (Large Hadron Collider) din Geneva ar fi blocate imediat și trei-patru mii de persoane ar rămâne fără slujbe, fără să mai punem la socoteală inductorul. Europa Științifică Unită, cu pseudo-programele sale de cercetare Erasmus, ar face cea mai proastă figură din Univers. Prin urmare, bozonul lui Higgs trebuie să existe. Sărmanul Higgs construise o minunată teorie a particulelor, pe care o folosim până și în ziua de astăzi, doar că...lui Higgs nu-i reieșea din calcule că lucrurile ar avea masă. Ciudat, având în vedere că lucrurile au greutate ! Atunci s-a spus că se va găsi cu siguranță o particulă subatomică care să fie capabilă să facă pe mediatorul în ceea ce privește informațiile cu privire la masa. Dar această particulă nu apărea, iar banii destinați cercetării se terminau. Acceleratorul de

particule corespondent, cel din SUA, se închidea și condamnarea acceleratorului european (LHC) ar fi fost aceeași. Pentru efectuarea unui experiment cu LHC se cheltuiesc 27 de milioane de euro. În loc să se caute bozonul lui Higgs nu s-ar putea în momentul de față, să se construiască vreo școală în plus? Mulți își puneau această întrebare. În timp ce la LHC se emitea tâmpenia că se găsiseră niște particule care aveau viteze transluminare, prestigiul Europei științifice se clătina. Iată deci, că, după diverse lovituri de 27 de milioane de euro, un purtător de cuvânt de la LHC declară: "There are strong evidences for the existence of the Higgs' Boson." (Există dovezi puternice că bozonul lui Higgs există.) Ceea ce nu înseamnă că au găsit bozonul lui Higgs, dar este suficient ca alimentarea fondurilor pentru cercetare să continue. În acest timp presa mondială anunță că bozonul lui Higgs a fost găsit cu adevărat. O situație incredibilă, am putea exclama noi ! Între timp, toți ceilalți fizicieni din lume cărora le-au fost luați banii pentru cercetări, pentru a se finanța LHC-ul, protestează cu toate mijloacele pe care le au la dispoziție, ajungând și să susțină că experimentul pentru găsirea bozonului este periculos și s-ar putea crea o gaură neagră care ar crăpa spațio-timpul. Ce ciudați sunt acești oameni de știință ! Într-o parte sunt cei care sunt legați cu fermitate de ceea ce scrie în carte și de cealaltă sunt cei care aleargă după niște fantasme. Unde a dispărut gândirea științifică? Fizica modernă a măsurat foarte multe lucruri și, în ultimii o sută de ani, a greșit toate teoriile care prevedeau formule în care intra și masa. Nimeni nu s-a gândit că este posibil ca masa să nu existe? Un exemplu răsunător este fotonul. Un obiect ca acela nu are masă, nici nu stă nemișcat, nici nu se deplasează cu viteza luminii. Fotonul nu are nici măcar antiparticulă. Despre foton se cunoaște totul, doar că nu se știe cum poate fi desenat. Fotonul ocupă spațiu? Nu se știe. Este sferic? Nu se știe. Trece prin pereți? Uneori da, alteori nu: nu se știe. Cum este oare atras fotonul de gravitație, el neavând masă? Nu are masă dar spațio-timpul se curbează și el cade înăuntru. Teoria lui Einstein prevede câmpul spațio-temporal. Păcat că Einstein nu credea în teoria câmpurilor. Relativitatea sa este cu adevărat foarte relativă. Măsurătorile efectuate de fizica modernă par să afirme că nu există nicio curbură a spațio-timpului. Fizica cuantică susține lucruri și mai interesante. Nu există nici spațiul și nici timpul - spune Bohm, care susține că universul este o hologramă. Teoria universului holografic începe să devină tot mai

importantă în mediile științifice moderne. În ultimul timp se descoperă că Universul este bidimensional, fiind extrudat în a treia dimensiune, care este cea a energiei. Penrose susține că al doilea principiu al termodinamicii probabil că nu este corect. Al doilea principiu al termodinamicii susține că entropia universului se mărește mereu. În mod local s-a demonstrat deja din abundență că acest lucru nu este adevărat, dar toți continuă să se comporte ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Entropia este o măsurătoare a dezordinii, care însă este definită ca "ordine" de către fizicieni (cu semnul "minus" în față). Dezordine era pentru Biserică și care nu voia să admită că Universul, creația lui Dumnezeu, s-ar fi stins, dar ordine era pentru fizicieni, care vedeau în răcirea Universului moartea temporală a acestuia. Știința și-a luat obligația să poarte pe umerii săi pentru toată eternitatea, semnul "minus" în fața formulei entropiei, neavând curajul să se opună preoților de la 1800. De altfel și Sf. Augustin impusese științei conceptul de timp liniar. În realitate, nu se poate utiliza conceptul de timp circular, atât de drag tuturor civilizațiilor precatolice și precreștine. Dacă timpul ar fi fost circular, Dumnezeu, după ce a iertat oamenii pentru păcatele lor, i-ar vedea pe aceștia păcătuind din nou, iar acest lucru este inacceptabil. Astfel, entropia are semnul "minus" și timpul nu poate să meargă înapoi. Mulțumită Bisericii Catolice, fizica pe care o avem, pierde apă din toate părțile, ajungând până la căutarea Bozonului lui Higgs, pe care suntem constrânși să îl numim "Particula lui Dumnezeu", pentru a-i face pe plac Papei. Din păcate nu există niciun Dumnezeu și nicio particulă de-a sa și acest lucru îl spunem atât pentru fizicieni cât și pentru preoții care nu-și mai amintesc că au ieșit cu toții din același trunchi, care odată se numea magie. Puterea politică a decis după aceea că magia ar fi devenit prea puternică și, din acest motiv a împărțit-o în două subramuri, numindu-le religie și știință. Penrose presupune că al doilea principiu al termodinamicii nu măsoară dezordinea Universului ci cu totul alt lucru, care este strâns legat de dezordine. Această măsură ar putea fi o măsură a Conștientizării, adică o măsură indirectă a Conștiinței. Când Conștientizarea se mărește, energia sistemului scade. Atunci entropia s-ar mări, ca demonstrație a faptului că Omul devine tot mai conștient de sine. Dar asta ar însemna că omul este parte integrală a aceluiași Univers, el fiind doar o expresie a cestuia. Deci, Universul ar fi o creatură de-a sa, o creatură a Conștiinței, care s-ar manifesta prin intermediul Omului. Conștiința, prin mărirea expresiei sale, a Conștientizării sale, ar înțelege tot mai mult cine este. Omul ar fi Creatorul unui Univers în care el este participant: actor și spectator. În timp ce măsurile constantelor universale par să se schimbe în timp, în ciuda rezistenței pe care o opun fizicienii în a admite această banalitate, iată că Universul s-ar prezenta ca o mare hologramă, fără spațiu și timp, unde nu există

nicio incertitudine, decât cea a incapacității noastre de a înțelege și a ne aminti că noi înșine suntem creatorii săi. Heisenberg descoperă că există un principiu al incertitudinii, motiv pentru care nu se poate merge mai departe de înțelegerea fizico-matematică. Pentru fizicieni, nu poate fi dezvăluită în mod complet, pentru că structura sa este făcută așa. În cazul Bisericii, Dumnezeu nu vrea să se știe ce este în spatele creației sale, care este o închisoare pentru om. În realitate, pentru Conștiință nu există nicio limitare decât cea stabilită de noi înșine de-a lungul drumului nostru de înțelegere, noi fiind creatorii sistemului fizic holografic. Cu un an în urmă, școala olandeză de fizică optică publică într-o revistă științifică importantă că principiul incertitudinii nu are niciun motiv pentru a exista și demonstrează acest lucru în mod științific. Nicio altă revistă științifică nu preia știrea. Poate că cei care comandă prin intermediul falsei științei și a falsei religii nu au chef să-i cedeze omului puterea: dacă omul și-ar aminti că el însuși este Creatorul, acesta s-ar juca mult mai bucuros cu jucaria pe care el însuși a creat-o. În curând Omul își va aminti, iar omul de știință-preot va dispărea din univers într-o singură clipă, clipa în care totul se întâmplă. Aprofundări științifice: • • • • • • • •

•

http://www.repubblica.it/scienze/2014/08/27/news/fisica_noi_umani_ologrammi_in_2d-94532843/ http://it.wikipedia.org/wiki/Spostamento_della_realt%C3%A0 http://www.ilnavigatorecurioso.it/2013/12/14/il-nostro-universo-e-un-ologramma-e-la-proiezione-di-uncosmo-piu-semplice/ http://www.enciclopediaolistica.com/enciclopedia/sci2/sci05.htm http://www.lescienze.it/news/2014/05/02/news/nuova_formulazione_principio_indeterminazione_heisenbe rg-2121751/ http://www.filosofico.net/Antologia_file/AntologiaP/POPPER_%20CONTRO%20IL%20DETERMINISM O.htm http://www.lescienze.it/news/2012/09/14/news/indeterminazione_heisenberg_spiegazione_quantistica1254681/ https://books.google.it/books?id=_fSxnU2VWEC&pg=PA44&lpg=PA44&dq=penrose+secondo+principio+della+termodinamica&source=bl&ots= _0vXpFnJsS&sig=1GtFFaB6KIOTZuxqowGA0kgQy3Q&hl=it&sa=X&ei=BtSIVI7IFMnuUo6phNgK&ve d=0CEQQ6AEwBQ#v=onepage&q=penrose%20secondo%20principio%20della%20termodinamica&f=fal se http://rassegnastampa.unipi.it/rassegna/archivio/2011/12/24SID6077.PDFhttp://www.xmx.it/universoillusio ne.htm