Coreea de Nord

 

 

Universitatea „Ștefan Cel Mare” ,Suceava

Facultatea de Istorie și Geografie, Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, Anul III 

Referat:   „C onfli nflict ct C or eea de N or d ”  ”  

Coordonator : Pintilie Daniel

Studenți: Decuș Olga  Gatman Augustin

Suceava 2015

 

  „Conflictul din Coreea de Nord” 

1.Cum s-a scindat Coreea?  Japonia a anexat Coreea în 1910. Câ nd Japonia a pierdut cel de- Al Doilea Război Mondial, Coreea a fost împărțita între americani și sovietici, care au controlat teritoriile. Iosif Stalin l-a instalat pe Kim Ir Sen ca lider in Nord, care a condus peste 50 de ani, înainte de a fi î nlocuit de fiul sau Kim Jong II. După  el, a urmat Kim Jong Un, actualul lider suprem. Pe fondul tensiunilor din timpul Războiului Rece, cele doua Corei au pornit războiul in 1950. El a fost devastator, iar bombardamentele americane americ ane au produs mari pagube Coreei de Nord, doar o singura clădire a mai ră mas in picioare in Capitala. Armistițiul care a pus capăt conflictului a lăsat cele doua națiuni in stare de  de război, acordul de pace nefiind semnat nici  pana astăzi.

După apropierea Chinei de Occident, si, mai târziu, prăbușirea Uniunii Sovietice, s-a produs o si mai mare izolare a Coreei de Nord. Relațiile dintre cele doua doua tari au părut a se dezghe dezgheța ța la sfârșitul anilor '90, numai ca ele s-au destrămat atunci când președintele SUA, George W. Bush, a inclus Coreea de Nord pe Axa Răului in 2002, iar Phenianul a expulzat inspectorii nucleari internaționali. In anul urmă tor, Coreea de Nord s-a retras din Tratatul de neproliferar e a armelor nucleare si a anunțat că deține arsenal nuclear. Coreea de Nord este una dintre țările cele mai izolate din l ume, iar cei 24 de milioane de oameni care trăiesc în statul totalitar au o interacțiune minimă cu lumea exterioară. Massmedia străină este interzisă, iar comunicarea cu turiștii este strict controlată.  Presa internațională este interzisă, interacțiunile cu turiștii străini sunt strict controlate, iar Internetul este inaccesibil pentru aproape toți locuitorii. Jurnaliștii BBC care au vizitat Coreea de Nord în 2010 au constatat că studenții nu auziseră de  Nelson Mandela. Dar nici lumea nu știe mare lucru despre ce se întâmplă în această țară asiatică, potrivit Huffington Post.  Programul armelor nucleare și relatările privind încălcarea gravă a drepturilor omului au făcut  din acest stat un fel de paria la nivel mondial, iar sancțiunile internaționale au izolat și mai mult economia socialistă centralizată a Coreei de Nord.   Coreea a avut o lungă istorie de auto-izolare, chiar înainte de scindarea peninsulei care s -a împărțit în două țări, în secolul XX.  Dinastia Choson, care a condus Coreea din secolul al XIV- lea și până la începutul secolului al

 

XX-lea, a ținut țara izolată de lumea exterioară, atât de teama unei invazii străine, cât și deoarece coreeni se considerau superiori grație culturii lui Confucius. 

2.Divizarea celor două Corei este astăzi, astăzi, la mai bine bi ne de 20 de ani de la căderea Blocului sovietic, cea mai vizibilă urmă a Războiului Rece 

Despărțite în 1945 de pactul de împărțire a sferei de influență dintre URSS și SUA, Coreea de  Nord și Coreea de  Sud au fost adevăratul câmp de desfășurare al Războiului Rece. Războiul coreean a reprezentat doar cealaltă față a conflictului „non militar” mi litar” și înfruntarea armată a celor doi poli de putere ai momentului: SUA și URSS.  Găsindu-și echivalentul în situația Germaniei europene, Coreea a avut o soartă mult mai dificilă, suportând un război fratricid și zeci de ani de relații politice înghețate sau aflate în umbra amenințărilor nucleare.  Peninsula coreeană este „un adevărat pivot geostrategic în regiune”, iar deținerea ei facilitează accesul țărilor exterioare la regiunea Asiei de Est. Acesta este motivul pentru care atât SUA, cât și URSS nu au fost de acord cu pierderea regiunii și retrogradarea puterii lor în Asia.  Coreea de Nord și Sud au cunoscut o dezvoltare antagonică, aflându-se sub umbrela protectoare a două mari rivale. Dacă în Nord, Coreea a mers pe o doctrină comunistă, tiranică, izolată și cu un mare arsenal nuclear, Coreea de Sud a mizat pe democrație și capitalism, care au transformat -unul dintre cei patru tigrii asiatici. o într -unul

Coreea de Nord a devenit, în timp, un stat izolat, a cărei putere și   renume rezidă în marele arsenal nuclear deținut, cât și în amenințarea folosirii lui. Cu

o orientare economică pragmatică

și una politică militară, acesta și-a câștigat  statutul de putere a lumii doar prin intermediul puterii nucleare, în timp ce puterea Coreei de Sud se bazează pe miraculoasa sa economie și chaebol. În prezent la nivel mondial are loc o adevărată cursă a înarmării nucleare, deoarece cine deține   puterea nucleară, nucleară, deține și o mare influență asupra deciziilor mondiale. Având la bază toate aceste aspecte, unirea Coreei de Nord și Sud este privită atât ca o reîntregire a patriei

și  neamului, dar mai ales ca o alternativă la permanenta amenințar e cu război, ce

 planează asupra asupra celor două state.  Pentru Coreea de Sud, Coreea de Nord este mai mult o barieră decât un punct de sudură, iar  politicile de reunificare a statului coreean s-au lovit mereu de opoziție nord-coreeană. 

 

Mergând la început pe o reunificare de tip federativ, foarte asemănătoare politicii chineze a lui Deng Xiaoping, „o singură țară, două sisteme”, tratativele de reîntregire s-au împotmolit odată cu schimbarea conducerii în Coreea de Nord. Conducătorul nord -coreean, Kim Il Sung (19121994)

și-a închinat viața  reunificării coreene, pe care o vedea ca o recuperare istorică și  o

eliminare a antagonismului ce se instalase între cele două state. Mergând pe ideea reunificării  pașnice, care să aibă ca finalitate unitatea națională, Kim Il Sung propunea în același  timp -un stat federativ. autonomie regională, care să-i permită menținerea conducerii într -un

Decesul său subit, l-a adus în fruntea tarii pe Kim Jong Il, omul de fier al Coreei de Nord, care a dus o amplă politică de înarmare nucleară, ce i-a plasat țara  pe  poziția  a treia, în cadrul  puterilor ce dețin arme chimice și a dezvoltat relații divergente cu Coreea de Sud. Însă moartea

acestuia din decembrie 2011, readuce în discuție teza reunificării și costurile ei. Reunificarea celor două Coreei ar fi unul dintre cele mai importante evenimente politice ale începutului de secol XXI, cu un impact decisiv asupra geopoliticii Asiei și   chiar a celei mondiale.  de tipul colapsului Coreei de Deși există mai multe scenarii privind reunificarea coreeană –  de

 Nord, războiului, federației federației sau a un uneia eia graduală –  toți marii analiști afirmă că o „reunificare instantanee va fi traumatizantă pentru ambele țări.” țări. ”  Chiar dacă cele două state vorbesc despre o reunificare, ele au perspective diferite   privind modul de realizare a acesteia. Dacă în Nord, Coreea merge pe un principiu federativ, ce ar încorpora cele două state și  ar permite păstrarea conducerii și politicii, Coreea de Sud vede o reunificare graduală, sub stindardul democrației și economiei libere. Costurile reunificării reprezintă principala problemă și barieră  barieră ce stă în calea uniunii ce celor lor două state. Privite în oglindă, Coreea de Sud este etalonul bunăstării, democrației   și  dezvoltării economice, fiind „Miracolul de pe râul Han”, în timp ce Coreea de Nord este una dintre cele mai sărace state, a cărei putere se bazează strict pe arsenalul nuclear.   Adânca prăpastie economică dintre Nord și Sud este un factor important în adoptarea politicii reunificării, iar cu cât momentul producerii acestei întârzie, cu atât costurile vor fi mai mari. Pentru a avea o imagine panoramică asupra celor două economii, trebuie menționat faptul că PIB-ul Coreei de Sud este în valoare de 1,164 trilioane de dolari, cu un PIB P IB pe cap de locuitor

de 23 de mii de dolari, în timp ce Coreea de Nord are un PIB de 28 de mii de miliarde și un PIB pe cap de locuitor de 1.200 de dolari. Veniturile pe cap de locuitor din Coreea de Nord

 

reprezintă mai puțin de 5 % din cele ale Coreei de Sud, în fiecare an, iar numai expansiunea PIB-ului sud-coreean anual, echivalează întreaga economie economie a Coreei de

Nord Nord.. 

Costurile reunificării și aducerii Coreei de Nord la standardele economice, politice și sociale ale sudului, ar valora unde va

între 240 de miliarde de dolari și  3, 5 trilioane de dolari. Deși 

 părerile cu privire la rentabilitatea reuniunii, sunt împărțite  între sud-coreeni, un sondaj de opinie publică realizat de Korean Broadcasting System, în ianuarie 2011 arată că 71 % din r espondenți espondenți  sunt în favoarea unirii și un procent asemănător susține că sunt de acord să suporte costurile

reunificării.  reunificării.

În Coreea de Sud  există deja un minister al guvernului specializat în problemele reunificării, iar în 2010, președintele  Lee Myung- bak  bak a propus mult disputata „taxă de reunificare”, ce dorește o amortizare a costurilor unificării cu ajutorul populației. Cu toate acestea, taxa a rămas doar la nivel de discurs, neconvenindu- și  asupra

modalității  de aplicare a ei  –   cea mai

importantă sugestie era colectarea ei prin intermediul unei creșteri a TVA-ului. Paralelismul între reunificare coreeană și cea germană din anii  ‘90 este inevitabil, dar în același  timp agreat.

Deși  există o înclinație  către modelul de reunificare german, mulți  specialiști au

convenit că ar fi devastator pentru Coreea de Sud o unificare de tip „big - bang”,  bang”, cum s-a întâmplat în Germania, deoarece prăbușirea  Coreei de Nord ar aduce sudul într --oo  poziție  delicată.   Nu trebuie să uitam, că deși Germania de Est era mai puțin dezvoltată decât Vestul, ea era cea mai prosperă țară a Blocului sovietic, pe când Coreea de Nord este o țară pauperă(săracă)  pauperă(săracă), care supraviețuiește  datorită asistenței  internaționale. De asemenea  populația  est-germană reprezenta doar o pătrime din cea vestică, pe când nord-coreeni sunt jumătate din populația  sudcoreeană și  astfel procesul de integrare este mult mai dificil. Nu în ultimul rând, elitele celor două Germanii au cooperat pentru realizarea unificării și au adoptat sistemul capitalist, pe când cele nord-coreene doresc o unire de formă, care să

le permită menținerea puterii.

În ciuda costurilor și sacrificiilor uriașe, reunificarea are pentru economia sud-coreeană și un factor benefic. Chaebolul sud-coreean

ar avea o nouă piață  de desfacere, dar mai ales forță de

muncă multă, ieftină și educată, care i-ar readuce pr oducția oducția externă acasă. De asemenea,

abundența  bogățiilor   naturale ar putea acoperi, prin intermediul tehnologiei

moderne a Coreei de Sud, costul reunificării. Bloomberg Businessweek a estimat valoarea

 

zăcămintelor Coreei de Nord la circa 6,7 trilioane trili oane de dolari, cu trei sferturi mai mult decât costul reunificării.  Prin fuziunea armatelor

și  echipamentelor militare ale celor două Coreei se obține  a doua, ca

mărime, armată din lume, cu circa 2 milioane de soldați , cu un  potențial tehnologic și militar care va

transforma Coreea într -un jucător important la nivel mondial. Cu un plus din partea

„ciber -războinicilor” sud-coreeni, care vor domina cyberspațiul  prin „ciber -atacuri”, despre care Michael MacConnell, fost director al U.S. National Intelligence, afirma „că au  potențialul  să afecteze modul nostru de viață, la fel de devastator ca o armă nucleară”, Coreea reunificată va fi un adevărat adversar al SUA și o importantă putere regională.  Urmărind tocmai aceste aspecte, China, Japonia, Rusia și SUA, ocupă poziții diferite privind reunificare coreeană și renașterea unei puteri ce ar putea deveni un magnet pentru statele mici din regiune și un adevărat rival pentru marile puteri. 

Chiar dacă în ultimul timp părerea Chinei despre reunificare s -a schimbat –  ieșind la suprafață   prin intermediul Wikileaks  –   China

nu are un mare interes în reunificare Coreei, deoarece aceasta din urmă împreună cu Japonia ar putea crea un cap de pod al democrației americane în Asia și o amenințare pentru   pentru politica sa socialistă .  Pentru China, Coreea de Nord reprezintă un tampon în regiunea Asiei de Est, care împiedică extinderea influenței americane, iar discursul dur chinez, din ultimul timp, la adresa Coreei de

 Nord  –   catalogată

drept un copil răzgâiat –   nu este decât un altfel de mod de  a atrage atenția 

Coreei asupra abuzurilor de putere

și de a arăta cine conduce cu adevărat Asia. 

Chiar dacă unirea Coreei ar reprezenta pentru SUA dispariția  unei părţi a „axei răului” și i-ar crea un aliat stabil, democratic și  dezvoltat, pe termen lung Coreea ar putea deveni un contracandidat al Statelor Unite, la nivel mondial așa cum era să fie Japonia. 

Cât despre Japonia, aceasta este cel mai panicat stat cu privire la reîntregirea Coreei. Stabilitatea Peninsulei Coreene este esențială pentru  pentru securitatea securitatea Japoniei, ddar ar o Coree unită es este te

tocmai opusul. Reuniunea coreeană ar putea naște  un naţionalism coreean „care își  poate  poate găsi expresia în sentimente anti- japoneze.”  japoneze.”  Având în vedere istoria Japoniei și  Coreei și  faptul că anexarea Coreei de Nord a fost f ost factorul incipient al scindării Peninsulei Coreene, Japonia este

îndreptățită  să-și  facă griji în această privință. Tocmai din această cauză Japonia a adoptat o  politică de parteneriat și întrajutorare pentru reunificare coreeană, în valoare de aproximativ 10 miliarde de dolari, care ar putea

amicală. 

șterge  trecutul și  să redeschidă prezentul către o politică

 

Rusia  vede reunificarea ca pe o oportunitate de a-și  recâștiga  importanţa

în regiune și  de a

obține beneficii economice. Statul rus tocmai a construit o conductă de gaz prin Coreea de Nord, care alimentează Coreea de Sud și  Japonia și are în plan construcția unei rute feroviare Transcoreene, conectată la Transsiberian, care ar uni Coreea de Europa.   Dacă nu se cunoaște încă momentul și modalitatea de reunificare a celor două Coreei, un lucru este sigur: unirea coreeană va transforma tr ansforma Coreea într -o importantă putere regională și o mare putere mondială. Cu toate acestea, Coreea de Nord a afirmat că reunificarea cu Coreea de Sud este principalul său obiectiv și a propus ca ea să se

realizeze după principiul ''o tara,

două sisteme'', relatează Agerpres.  Într -un discurs rostit de la tribuna Adunării Generale a ONU, ministrul de externe nord coreean, Ri Sun Yong, a calificat reunificarea celor Corei drept ''cea mai mare dorință a

întregii națiuni''. 'Considerăm că reunificarea națională nu ar trebui făcută prin confruntare, ci mai degrabă prin confederația a două sisteme în cadrul unei țări', a declarat el. Diplomatul nord-coreean a acuzat, de asemenea, Consiliul de Securitate al ONU

că ''reprezintă manifestarea extremă a dublului standard'' în problema drepturilor dr epturilor omului. 

''Consiliul de Securitate nu ar trebui să mai fie ca un forum pentru a spune minciuni'', a declarat el, criticând Consiliul pentru că ignoră civilii uciși în Fâșia Gaza de atacuri israeliene și pedepsește   pedepsește Siria pentru conflictul de pe teritoriul său.   Ministrul nord-coreean a subliniat, de asemenea, că țara sa este deschisă cooperării în  problema drepturilor omului cu organizații internaționale și țări care nu sunt ostile

Phenianului, dar a respins orice tentativă de a folosi problema drepturilor omului drept un instrument pentru ''schimbare de regim''.

În opinia lui Ri Su Yong, primul oficial care se adresează Adunării Generale a ONU după 15 ani, ''politica ostilă'' a SUA a dus la decizia Phenianului de a dezvolta arma nucleară nucleară.

3.Relațiile bilaterale economice dintre SUA și Coreea de Nord : SUA au impus un embargo economic total Coreei de Nord în 1950 când când aceasta a atacat sudul

 peninsulei. Odată Odată cu trecerea timpului, sancțiunile au fos fostt ușurate, dar relațiile dintre dintre state rămânând la un nivel minimal.

 

În 1994, între SUA și Coreea de Nord se semnează un tratat prin care cea din urmă renunță la  programul său nuclear, nuclear, în schimbul unui unui ajutor economic economic.. În același an moare mareșalul Kim Ir Sen. În fruntea statului îl succeda Kim Jong II, fiul său. . Relațiile cu Statele Unite, a ajuns în punctul punctul critic în ianuarie 2002, când George W. Bush a numit Coreea de

Președintele

Nord, împreună cu Iran și Irak, ca parte a unei "axe a

răului" țări care urmăresc dezvoltarea armelor de distrugere în masă. În toamna anului 2005, pe fondul scandalului provocat de un alt program nuclear, cel al Iranului, SUA măresc presiunile diplomatice şi economice asupra Coreii de Nord.

Statele

Unite urmăreau să convingă Coreea de Nord să renunțe la ambițiile sale nucleare. Spiritele se inflamează în primăvara lui 2006. SUA şi Coreea de Sud organizează anual anual manevre mil itare comune, dar, în 2006, acestea au deranjat enorm regimul r egimul de la Phenian. Pentru a rezolva problema programului nuclear nord-coreean SUA propune o formulă de

negociere în șase. Astfel, la tratative au luat parte SUA, China, Rusia, Japonia, Coreea de Sud şi Coreea de Nord. Negocierile eșuează în fața intransigenței nord-coreene, care afirmă sfidător dreptul la autoapărare prin orice mijloace, inclusiv nucleare. O armă nucleară nu are nicio relevanță în lipsa unui mijloc adecvat de transport la țintă. În aceste condiții, Coreea de  Nord anunță teste teste cu rachete ba balistice. listice. În lumina testelor ccuu rachete balistice, balistice, în SUA se aaud ud voci care cer lovituri preventive contra Coreii de Nord. Evident, Casa Albă respinge această opțiune. Chiar de ziua națională a SUA, Coreea de Nord a lansat șapte rachete, șase de tip  Nadong și Scud, Scud, iar una Tae Taepondong pondong 2. Ra Racheta cheta Taepo Taepodong dong 2, teoretic, eeste ste capabilă să atingă statele Hawaii și Alaska. Coreea de Nord a plusat, efectuând și teste nucleare. Coreea de Nord este un pion la îndemâna Chinei. Autoritățile de la Beijing, personal, consider că vor abandona cauza nord -coreeană în schimbul insulei Taiwan. China nu va renunță la susținerea regimului nord-coreean fără o compensație clară. Pe de altă parte, reunificarea peninsulei Coreea în beneficiul sudului ar

apropia sfera de influență americană

 periculos de mult mult de frontierele Chinei. Republica Republica Populară Chineză nu poate poate accepta așa ceva fără garanții și compensații. În altă ordine de idei, nu cred în dorința SUA de a rezolva criza din Coreea fiindcă, în lipsa unor crize în Extremul Orient, Coreea de Sud, Japonia,

Taiwan sau Filipine se pot lipsi de sprijinul său. În acest fel, sfera de influență americană s-ar diminua substanțial. În lipsa acestor relicve ale Războiului Rece, prezența politico-militară a Statelor Unite în Extremul Orient ar fi inutilă şi

 

nedorită. Astfel, fără un troc între mai marii planetei, regimul lui Kim Jong Un va supraviețui, spre nenorocul oamenilor din Coreea de Nord.

4.Ce vrea de fapt Coreea de Nord? 

Regimul comunist de la Phenian dorește, în primul rând, obținerea de garanții de securitate din partea SUA că nu va fi atacat. Acest aspect este important, deoarece războiul din Coreea de acum 60 de ani nu s-a încheiat. Există armistițiul de la Panmunjon, încheiat în 1953, dar starea

de război între cele două Corei continuă, precum și cea între Coreea de Nord și Sta tele Unite. Un alt

aspect care determină politica externă nord-coreeană este protejarea regimului de o

venție americană de tipul celor din Irak sau Kosovo. eventuală inter ven Dezvoltarea arsenalului nuclear nord-coreean change impus change  impus prin inter venție venție –  să

este strâns legată de teama unui  regime

nu uităm că George W. Bush a inclus pe axa răului Coreea

de Nord, alături de Irak și Iran, cu un an înainte de lan sarea invaziei care a dus la eliminarea regimului lui Saddam Hussein.

Sursa belicozității recente a Coreei de Nord poate fi explicată și prin noul val de sancțiuni ONU,  la propunerea SUA, vizează impus în urma ultimului test nuclear. Sancțiunile adoptate de ONU,

în special acele activități care afectează în mod direct elita de la Phenian: tranzacțiile cu valută. Astfel, regimul nord-coreean

își vede tranzacțiile financiare din afacerile sale legale sau mai

 puțin legale zădărnicite zădărnicite și veniturile redus reduse. e. O lovitură grea pentru un stat sărac. sărac.  im Jong-Un Legitimarea internă a noului dictator de la Phenian este de asemenea importantă. K im

a preluat frâiele puterii de foarte puțin timp, are nevoie de o „le gendă“ în spate care să-i confere o aură de putere similară cu cea a „iluștrilor“ săi înaintași: Kim Il Sung, bunicul său, și Kim Jong Il, tatăl său. Kim Jong-Un este un tânăr de 29-30 de ani, despre a cărui existență nord coreenii au aflat cu puțin timp înainte ca tatăl acestuia să înceteze din viață. Amenințarea vecinilor din sud și a SUA cu atacuri nucleare se înscrie în această logică, de construire a legitimității lui Kim JongUn ca lider puternic atât în plan extern, cât și în plan intern. Există riscul real al unei lovituri de stat, dacă Kim Jong-Un se dovedește a fi un lider inept și slab, care nu poate asigura supraviețuirea regimului.

eea de Nord ini maginabilul, va reaprinde conflictul „înghețat“ acum Va face până la urmă Cor eea

60 de ani? Cel mai probabil, nu. În afară de desfășurarea a două ra chete balistice, retorica Phenianului nu a fost însoțită de o mobilizare de război. Cel mai probabil vom asista la un nou

 

test cu rachete balistice, care să marcheze, pe 15 aprilie, 101 ani de la nașterea   „președintelui

etern“ Kim II Sung.

Bibliografie   Henry Kissinger, Diplomația, Editura

All, 2010.

  Jean-Francois Soulet, Istoria Comparată a statelor comuniste din 1945 până

în zilele noastre, Editura Polyrom ,1998.     http://www.realitatea.net/conflictul-corean-un-razboi-rece-care-dureaza-

de-60-de-ani_775175.html   de-60-de-ani_775175.html   https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/08/09/un-conflict-

aproape-uitat-razboiul-din-coreea-1950-1953/   aproape-uitat-razboiul-din-coreea-1950-1953/ http://razboiulrece.weebly.com/razboiul-din-coreea.html     http://razboiulrece.weebly.com/razboiul-din-coreea.html https://history.state.gov/milestones/1945-1952/korean-war-2     https://history.state.gov/milestones/1945-1952/korean-war-2