Contracte speciale-NCC

Curs 7 Dinca – 14.11.2012

Contractul de mandat Notiunea contractului de mandat. Clasificarea contractului de mandat Definitie Potrivit art. 2009 NCC, mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant. Din aceasta definitie rezulta ca specificul mandatului este obiectul obligatiei pe care una dintre parti si-o asuma ca obligatie principala fata de cealalta, si anume de a incheia acte juridice care nu produce efecte in patrimoniul partii ce participa efectiv la procedura de incheiere a actelor, ci in patrimoniul celeilalte parti. Sintagma “act juridic incheiat de catre mandatar pe seama mandantului” semnifica faptul ca la procedura de incheiere a actului juridic participa mandatarul, iar efectele actului juridic astfel incheiat nu se produc in patrimoniul sau, ci in patrimoniul mandantului. Din punct de vedere juridic, prerogativa de a incheia acte juridice care produc efecte asupra unei alte persoane este o putere. Prerogativele juridice sunt:  drepturi subiective (au obiect determinat si se exercita in interes propriu);  libertati (sunt general-umane, nu sunt determinate prin obiect sau subiect si se exercita in interes propriu);  puteri (au obiect determinat, dar se exercita in interesul altora decat titularii puterii). Puterea de reprezentare este un exemplu de putere (puterea de reprezentare in Senatul Universatii Bucuresti). Toate puterile de interes public se exercita de catre titularii lor in interesul societatii. Exista puteri si in dreptul privat – o persoana are anumite prerogative pe care le exercita in interesul altei persoane. Mandatul confera o putere de drept privat pe care mandatarul trebuie sa o exercite in interesul mandantului prin incheierea de acte juridice pe seama acestuia, acte juridice care produc efecte asupra mandantului. Din natura de putere a acestei prerogative rezulta cateva trasaturi caracteristice ale contractului de mandat care se vor repercuta asupra caracterelor sale juridice: 1. pentru ca puterea se exercita in interesul mandantului, mandatarul trebuie sa fie loial acestor interese (mandatarul are o obligatie de loialitate fata de mandant); 2. pentru ca efectele vointei exprimate de catre mandatar se vor repercuta asupra patrimoniului mandantului, aceasta putere nu poate subzista decat atata vreme cat mandantul are incredere ca mandatarul ii poate servi in mod loial interesele. De aceea, contractul de mandat este intotdeauna intuitu personae, atat in sensul ca mandatul isi alege mandatarul, cat si in sensul ca mandatarul are disponibilitatea unica de a fi loial intereselor mandantului; 3. de vreme ce mandatarul actioneaza in interesul mandantului, riscurile acestei actiuni sunt suportate de mandant, care, in consecinta, va suporta si consecintele cazurilor fortuite care se repercuteaza negativ asupra mandatarului si consecintele imposibilitatii fortuite de indeplinire a mandatului si eventualele consecinte negative ale actelor juridice ce vor fi incheiate in exercitarea mandatului (mandantul suporta riscul afacerii); Dupa cum rezulta din definitia legala, nu este de esenta contractului de mandat ca si mandantul sa isi asume o obligatie fata de mandatar. Este deci posibil (in anumite cazuri aceasta este regula) ca in 1

schimbul obligatiei mandatarului de a incheia acte juridice pe seama mandantului, acesta din urma fie sa isi asume obligatia de a furniza o anumita contraprestatie, fie sa nu isi asume o asemenea obligatie. In primul caz, mandatul va fi un contract sinalagmatic cu titlu oneros. In al doilea caz, mandatul va fi un contract unilateral dezinteresat, deci cu titlu gratuit.

Mandatul cu titlu gratuit si mandatul cu titlu oneros  art. 2010, alin 1, teza II: mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit.  art. 2010, alin. 1, teza III: cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros. Din analiza acestor doua texte se impun doua observatii: 1. Daca o persoana convine cu un avocat sa-i asigure reprezentarea in instanta (o forma de reprezentare ce intra in sfera de exercitare a activitatilor profesionale ale avocatului), de aici rezulta ca acel mandat va fi cu titlu oneros (mandantul va trebui sa plateasca ceva in schimbul reprezentarii, chiar daca mandatarul nu pretinde un onorariu). Daca si mandantul si mandatarul sunt persoane fizice, intra in conflict cu doua prezumtii: prezumtia ca intre persoane fizice mandatul este cu titlu gratuit si prezumtia ca atunci cand are ca obiect exercitarea activitatii profesionale, mandatul este cu titlu oneros. Art. 2010, alin. 1, teza finala utilizeaza sintagma “cu toate acestea”. De aici rezulta ca chiar daca este dat intre doua persoane fizice, mandatul pentru exercitarea activitatilor profesionale ale mandatarului se prezuma cu titlu oneros. 2. Se pune intrebarea care este contraprestatia la care se obliga mandantul (cu alte cuvinte, cat este remuneratia mandatarului). Art. 2010, alin. 2 NCC incearca sa raspunda acestei probleme. Daca mandatul este cu titlu oneros si remuneratia nu este stabilita in contract, aceasta va fi stabilita potrivit legii, uzantelor, ori, in lipsa, dupa valoarea serviciilor prestate. Dreptul la actiune se prescrie o data cu dreptul la actiunea pentru plata acesteia. In consecinta, prin derogare de la dreptul comun potrivit caruia, daca una dintre obligatiile principale decurgand din contract este lipsita de obiectul determinabil, contractul este nul, in cazul mandatului cu titlu oneros, chiar daca remuneratia mandatarului nu a fost stabilita, mandatul va fi considerat valabil, judecatorul putand suplini vointa partilor fie aplicand criteriile prevazute de lege sau de uzante, daca este cazul, fie, in lipsa, evaluand serviciile prestate, evaluare pentru realizarea careia el poate sa dispuna o expertiza de specialitate. Pentru cazul avocatului, de regula nu se va dispune o expertiza de specialitate, deoarece partea care cade in pretentii suporta cheltuielile de judecata ale celeilalte parti (potrivit regulilor dreptului procesual civil).

Mandatul cu reprezentare si mandatul fara reprezentare Din definitie rezulta ca mandatarul este titularul unei puteri:  mandatul cu reprezentare – in cazul in care actele pe care le incheie mandatarul sunt incheiate in numele mandantului;  mandatul fara reprezentare – in cazul in care actele pe care le incheie mandatarul sunt incheiate doar pe seama mandantului, dar nu in numele sau. Daca nu s-a prevazut altfel in contractul de mandat, mandatul este prezumat a fi cu reprezentare. Se poate spune ca reprezentarea este de natura contractului de mandat. Este si motivul pentru care, spre a determina sediul materiei aplicabil contractului de mandat, trebuie mai intai sa se determine dispozitiile ce reglementeaza mandatul cu reprezentare, intrucat aceste dispozitii reprezinta si drept comun pentru mandatul fara reprezentare (art. 2012, alin. 3 NCC si art. 2039, alin. 2 NCC). Pentru a determina dispozitiile aplicabile mandatului cu reprezentare, dispozitiile prevazute de Sectiunea a II-a din Capitolul IX – “Contractul de mandat” al Titlului IX – “Diferite contracte speciale” trebuie completate cu dispozitiile Sectiunii a VII-a – “Reprezentarea”, din Capitolul I – “Contractul” al Titlului II – “Izvoarele obligatiilor”. 2

Mandatul cu reprezentare Notiune Definitie Contractul de mandat cu reprezentare este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie acte juridice in numele si pe seama celeilalte parti, numita mandant. Specifica mandatului cu reprezentare este puterea de a reprezenta, in virtutea careia nu numai ca actele incheiate de mandatar produc efecte in patrimoniul mandantului din perspectiva mandantului si a mandatarului, dar acest aspect este cunoscut si asumat inca de la inceput si de catre tertul cu care se incheie acele acte juridice, astfel incat, in urma executarii mandatului, acei terti se vor afla in raporturi juridice cu mandantul, iar nu cu mandatarul.

Conditiile de validitate specifice ale contractului de mandat cu reprezentare 1. Capacitatea Mandantul trebuie sa indeplineasca acele conditii de capacitate care sunt cerute de lege pentru incheierea valabila a contractului pentru care se da mandatul. Mandatarul, dimpotriva, trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, in toate cazurile.

2. Forma contractului Mandatul este supus principiului consensualismului. Potrivit art. 2013, alin. 1 NCC: Forma mandatului (1) Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata, sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar. De cele mai multe ori in practica, doar manifestarea de vointa a mandantului, in sensul ca intelege sa fie reprezentat de catre mandatar, este consemnata in forma scrisa. Atat ca negotium iuris, cat si ca instrumentum probationis, aceasta manifestare de vointa se numeste imputernicire sau procura. Din perspectiva contractului de mandat, procura, care este un act unilateral, reprezinta o oferta de mandat din partea mandantului. Potrivit regulii consensualismului, aceasta oferta poate fi acceptata de catre destinatar in orice forma. Foarte adesea, acceptarea acestei oferte se face prin executarea mandatului oferit, adica prin chiar incheierea actului pentru care s-a dat procura. Acest lucru rezulta si din art. 2013, alin. 1, teza finala NCC, potrivit caruia acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar. Tot in legatura cu forma mandatului, art. 2014 NCC prevede o ipoteza particulara de formare a contractului de mandat, si anume atunci cand mandantul formuleaza o oferta de mandat avand ca obiect incheierea de catre mandatar a unor acte incluse in sfera activitatii profesionale a acestuia, ori pentru care acel mandatar si-a oferit serviciile in mod public, ori si le-a oferit in mod direct mandantului, contractul se considera format, daca mandatarul nu refuza in mod neintarziat oferta venita de la mandant. Spre exemplu, daca se trimite o oferta de a fi asistat juridic unui avocat (profesionist ce isi exercita serviciile de reprezentare in mod public) si avocatul nu raspunde neintarziat in mod negativ, atunci se 3

considera ca a fost incheiat contractul, prin derogare de la dreptul comun (se subintelege acceptarea tacita a ofertei pentru ca nu a fost refuzata neintarziat). Art. 2014, alin. 2 NCC mentioneaza ca sintagma “neintarziat” depinde de prevederile legale, de practicile statornicite intre parti si de uzante. In domeniul avocaturii, neintarziat reprezinta cateva zile. Intotdeauna insa, sarcina probei vizeaza cutumele profesionale in materie de raspuns. In cazul in care pentru actul ce face obiectul mandatului, legea impune anumite conditii de forma, aceste conditii de forma vor fi cerute si in legatura cu contractul de mandat, dupa cum rezulta din art. 2013, alin. 2 NCC si din art. 1301 NCC. Aceasta regula se numeste regula unitatii dintre mandat si actul pentru care se da mandatul si are in vedere aspectul ca vointa mandantului de a incheia actul pentru care se da mandat se exprima in chiar contractul de mandat. Daca, spre exemplu, se da mandat pentru incheierea unui contract de vanzare a unui imobil, potrivit art. 1244 NCC, o asemenea vanzare este supusa formei autentice ad validitatem. In consecinta, va fi supus formei autentice ad validitatem si mandatul avand ca obiect incheierea unei asemenea vanzari, pentru ca vointa vanzatorului de a incheia aceasta vanzare prin intermediul mandatului se exprima prin chiar contractul de mandat. In doctrina mai veche s-a discutat daca regula unitatii dintre mandat si actul pentru care se da mandatul se aplica si atunci cand forma autentica nu este ceruta de lege ad validitatem, ci a fost convenita de catre parti. In aceasta situatie, potrivit Legii nr. 136/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, in cazul in care o parte este reprezentata la incheierea unui act autentic, indiferent daca acest act autentic este cerut ad validitatem de catre lege sau nu, va trebui sa prezinte in cursul procedurii de autentificare o procura autentica, in caz contrar, cererea de autentificare fiind respinsa. In concluzie, indiferent daca actul incheiat in forma autentica se incheie astfel potrivit unei cerinte legale sau potrivit vointei partilor, mandatul pentru reprezentarea la incheierea unui astfel de act trebuie sa imbrace forma autentica.

3. Obiectul contractului Obiectul contractului de mandat este intotdeauna un act juridic. In cazul in care pentru incheierea actului juridic sunt necesare anumite acte materiale, atunci mandatarul este obligat sa indeplineasca si acele acte materiale, insa aceasta obligatie este accesorie fata de obligatia de a incheia actul juridic, care, in masura in care contractul este calificat drept mandat, are intotdeauna statutul unei obligatii principale. Prin aceasta, contractul de mandat se diferentiaza de alte contracte, care au ca obiect, in principal, acte materiale si eventual numai accesorii acte juridice, cum ar fi contractul de antrepriza sau contractul de munca.

Mandatul general si mandatul special Din punctul de vedere al obiectului, care este intotdeauna un act juridic, mandatul poate sa fie special sau general:  mandatul general – reprezinta mandatul dat pentru toate treburile mandantului sau pentru o categorie larga a afacerilor sale (spre exemplu, administrarea unui bun sau ingrijirea afacerilor mandantului pe durata calatoriei sale in strainatate);  mandatul special – dimpotriva, daca obiectul mandatului este determinat, sub aspectul naturii actului juridic pentru care se da mandatul si al obiectului unuia dintre obligatiile principale care rezulta din acest act juridic. Spre exemplu, mandatul de a vinde un apartament (vinde – natura actului juridic; apartamentul –obiectul unuia dintre obligatiile principale; nu este precizat pretul, ce va trebui sa fie negociat). Uneori, poate exista un mandat de a se instraina cu titlu oneros un apartament (printr-un contract de vanzare, schimb, renta viagera). Este posibil sa se delimiteze natura actului de instrainare intr-o maniera mai stricta sau mai larga. 4

In toate cazurile, obiectul mandatului este de stricta aplicare si interpretare, astfel incat el nu va putea fi extins decat la acele acte care sunt necesare pentru indeplinirea obiectului expres prevazut. In consecinta, daca se da mandat pentru incheierea unui anumit act juridic, obiectul nu va include si executarea acelui act juridic. Daca se da mandat pentru incheierea unei tranzactii (contractul prin care partile pun capat unui litigiu existent sau iminent), obiectul acelui mandat nu va include si incheierea unui compromis (acel contract prin care partile convin sa defere litigiul lor, existent sau iminent, unui tribunal arbitral, sustragand litigiul competentei instantelor judecatoresti). Daca se da mandat pentru incheierea unui contract de vanzare, obiectul include si contractele preparatorii ale contractului de vanzare, inclusiv, spre exemplu, promisiuni de vanzare sau pacte de optiune cu privire la vanzare, pentru ca actele respective pregatesc realizarea contractului de vanzare, obiect al contractului de mandat. Atunci cand actul pentru care se da mandat este un act de dispozitie (spre exemplu, instrainarea, grevarea unui bun, renuntarea la un drept, incheierea unei tranzactii), atunci mandatul nu este valabil cu privire la acel act de dispozitie decat daca este special. Pe temeiul unui mandat general, mandatarul nu poate incheia acte de dispozitie pe seama mandantului. Aceasta rezulta din art. 2016, alin. 1 si 2 NCC. Potrivit dreptului comun, obiectul mandatului trebuie sa fie:  determinat sau cel putin determinabil;  posibil;  licit (sub acest aspect, mandatul este lovit de nulitate daca actul pentru care se da mandat este contrar ordinii publice). De asemenea, mandatul este nul, daca actul pentru care se da mandat este strict personal, in sensul ca el nu poate fi incheiat prin reprezentant (spre exemplu, sunt acte strict personale contractul de munca si testamentul). Potrivit art. 2015 NCC, mandatul nu se poate da pe termen nedeterminat. Acest text dispune ca, daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat inceteaza in trei ani de la incheierea lui.

Efectele contractului de mandat cu reprezentare A. Efectele contractului de mandat cu reprezentare intre parti Aceste efecte sunt de natura obligationala si se clasifica in obligatii ale mandatarului si obligatii ale mandantului.

OBLIGATIILE MANDATARULUI 1. Obligatia de reprezentare Dupa cum rezulta si din definitie, principala obligatie a mandatarului este de a incheia actul pentru care a primit mandat in numele si pe seama mandantului. Aceasta obligatie are natura unei obligatii de mijloace, iar nu a unei obligatii de rezultat, astfel incat, daca actul nu se incheie, raspunderea mandatarului va fi angajata numai daca se dovedeste ca neincheierea actului a fost cauzata de lipsa sa de diligenta. Potrivit art. 2018 NCC, daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este tinut sa execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar. Daca insa mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat sa indeplineasca cu diligenta pe care o manifesta in propriile afaceri. 5

In incheierea actelor pentru care s-a dat mandatul cu reprezentare, mandatarul este obligat sa il reprezinte pe mandant, ceea ce inseamna ca mandatarul va trebui sa isi decline fata de tertul cocontractant calitatea sa de reprezentant al mandantului, astfel incat, prin intermediul actelor incheiate, mandantul sa ajunga in raporturi juridice directe cu tertul. Mandatarul trebuie sa actioneze in limitele puterii de reprezentare care i-a fost acordata si sa nu incheie acte juridice pe seama mandantului in afara acestor limite. Aceasta este prevazuta de art. 2017 NCC, care totusi in alin. 2 prevede ca mandatarul se poate abate de la instructiunile primite de la mandant, daca sunt intrunite urmatoarele conditii cumulative: 1. Abaterea sa fie justificata de o schimbare a imprejurarile relevante existente la data la care s-a dat mandatul; 2. Aceasta schimbare era imprevizibila pentru parti la data la care s-a dat mandatul; 3. Schimbarea de imprejurari nu a putut fi comunicata mandantului in prealabil fata de abaterea de la instructiunile sale; daca schimbarea de imprejurari putea fi comunicata, atunci, potrivit art. 2011 alin. 2 NCC, mandatarul ar fi fost obligat sa o comunice si daca in urma acestei schimbari mandantul ar fi dat o instructiune, ar fi trebuit sa o aplice pe aceea, iar daca acesta nu ar fi dat o instructiune, mandatarul ar fi trebuit sa aplice numai imputernicirea initiala, fara nicio abatere de la aceasta; 4. Potrivit ansamblului imprejurarilor, sa se poata prezuma in mod rezonabil ca mandantul ar fi aprobat abaterea de la instructiunile sale initiale, daca ar fi cunoscut schimbarea ulterioara a imprejurarilor. In cazul in care aceste conditii sunt indeplinite:  pe de-o parte, limitele puterii de reprezentare ale mandatarului se largesc, in sensul ca el este autorizat sa se abata de la instructiunile sale;  pe de alta parte, in sarcina sa se naste o noua obligatie si anume aceea de a-l informa pe mandant in legatura cu schimbarea imprejurarilor si abaterea de la instructiuni imediat ce aceasta informare va fi posibila. Mandatarul care il reprezinta pe mandant trebuie sa o faca respectand principiul loialitatii fata de interesele acestuia. In acest sens, el nu trebuie sa se afle intr-un conflict personal cu interesul mandantului, astfel incat interesele sale personale nu trebuie implicate de partea tertului cu care s-a incheiat mandatul. Spre exemplu, mandatarul vanzatorului nu ar trebui sa aiba actiuni in firma in care este cumparatorul. Art. 1303 NCC: Conflictul de interese Contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci cand conflictul era cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii contractului. Textul se refera la data incheierii contractului pentru care s-a dat mandat si la anularea contractului pentru care s-a dat mandat si nu a anularii contractului de mandatul insusi. Art. 1304 NCC prevede o ipoteza particulara de conflict de interese cand fie mandatarul actioneaza in calitate de cocontractant sau de mandatar al cocontractantului: Contractul cu sine insusi si dubla reprezentare (1) Contractul incheiat de reprezentant cu sine insusi, in nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres in acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda posibilitatea unui conflict de interese. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul dublei reprezentari. Spre exemplu, A reprezentat prin M ii vinde un bun lui B reprezentat tot prin M => sanctiunea este nulitatea relativa a contractului la cererea vanzatorului sau a cumparatorului. Daca A reprezentat prin M ii vinde un bun lui M, atunci doar interesele lui A sunt lezate.

6

Sanctiunea contractului cu sine insusi si a dublei reprezentari este anularea contractului la cererea persoanei ale carei interese au fost lezate, cu exceptia situatiei in care contractul de mandat a fost astfel redactat incat fie mandatarului i s-a permis expres sa actioneze si in calitate de cocontractant sau de reprezentant al acestuia, fie intregul continut al contractului pentru care s-a dat mandat a fost inclus in contractul de mandat. Potrivit art. 1299 NCC: Viciile de consimtamant Contractul este anulabil atunci cand consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata. Asadar, se pune intrebarea daca vanzatorul bunul altuia poate invoca propria sa eroare ca bunul nu ii apartinea. Este ipoteza in care vanzatorul bunului altuia ce stie ca bunul nu este al sau ii da mandat unei persoane care nu stie ca bunul nu este al lui. Mandatarul incheie cu tertul contractul de vanzare, aflandu-se in eroare. Poate fi anulat acest contract din cauza acestei erori? Nu. Pentru ca, prin ipoteza, acel mandat s-a dat pentru vanzarea acelui bun, pentru un element stabilit de mandant si nu de mandatar. Eroarea este irelevanta, neaducand anularea vanzarii. Doar daca vanzatorul se afla in eroare se poate anula contractul. Consimtamantul contractului incheiat de mandatar in executarea mandatului se va imparti in doua:  elemente stabilite de mandant prin contractul de mandat (se verifica viciile de consimtamant in persoana mandantului);  alte elemente stabilite de mandatar prin marja de reprezentare stabilita de contractul de mandat (se verifica viciile de consimtamant in persoana mandatarului). Potrivit art. 1300 NCC: Buna-credinta (1) Afara de cazul in care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite imprejurari se apreciaza in persoana reprezentantului. (2) Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentantului.

2. Obligatia de a da socoteala Mandatarul este obligat sa-i transmita mandantului toate bunurile pe care le-a primit de la acesta pentru executarea mandatului si nu le-a folosit in acest scop, precum si toate bunurile pe care le-a primit de la terti pe seama mandantului, chiar daca acele bunuri nu i se cuveneau acestuia. Potrivit art. 2019 NCC: Obligatia de a da socoteala (1) Orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. (2) In perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori in numele lui se afla in detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le conserve. In cazul sumelor de bani, art. 2020 NCC prevede un regim special si anume, daca mandatarul datora catre mandant anumite sume de bani, in principiu dobanzile la aceste sume curg din ziua in care a fost pus in 7

intarziere. In schimb, daca mandatarul a si cheltuit aceste sume in interes propriu, atunci dobanzile la sumele cheltuite curg din ziua cheltuirii lor. Art. 2020 NCC: Dobanzile la sumele datorate Mandatarul datoreaza dobanzi pentru sumele intrebuintate in folosul sau incepand din ziua intrebuintarii, iar pentru cele cu care a ramas dator, din ziua in care a fost pus in intarziere.

3. Obligatia de a raspunde pentru obligatiile asumate de terti prin contractul care se incheie in executarea mandatului In principiu, mandatarul nu are o asemenea obligatie. Prin exceptie, in cazul in care neexecutarea obligatiilor de catre terti este cauzata de insolvabilitatea acestora, insolvabilitate care exista si la data incheierii contractului prin intermediul mandatarului si care fie i-a fost cunoscuta acestuia, fie ar fi trebuit sai fi fost cunoscuta, atunci mandatarul raspunde si pentru neexecutarea obligatiilor tertului. Pentru aplicarea exceptiei este nevoie de indeplinirea a trei conditii:  neexecutarea sa fie cauzata de insolvabilitatea tertului;  insolvabilitatea sa existe la incheierea contractului;  acea insolvabilitate sa-i fi fost cunoscuta sau sa fi trebuit sa-i fie cunoscuta. In toate celelalte cazuri (prin neindeplinirea conditiilor de mai sus), mandatarul nu raspunde pentru obligatiile tertilor decurgand din contractele pe care le-a incheiat pe seama mandantului.

4. Obligatii decurgand din substituirea in executarea mandatului Deoarece mandatul este un contract intuitu personae, mandatarul nu este in principiu autorizat sa isi substituie o alta persoana in executarea mandatului si trebuie sa il execute personal, sa incheie personal actele in numele si pe seama mandatului. Prin exceptie, partile contractului de mandat pot deroga de la aceasta regula si pot sa-i autorizeze in mod expres mandatarului substituirea. Chiar si in absenta unei autorizari exprese, mandatarul este autorizat sa isi substituie o alta persoana in executarea obligatiilor din cauza unor imprejurari survenite ulterior incheierii contractului de mandat si in aceleasi conditii in care este autorizata abaterea de la instructiunile mandantului (imprejurarile sa nu fi putut fi prevazute, sa justifice existenta celor 5 conditii). In ceea ce priveste efectele substituirii unui tert in executarea contractului, aceste efecte difera dupa cum substituirea a fost sau nu autorizata:  daca substituirea nu a fost autorizata, mandatarul raspunde pentru fapta substituitului ca pentru propria sa fapta;  daca substituirea a fost autorizata, mandatarul nu raspunde decat pentru diligenta cu care si-a ales persoana care l-a substituit si pentru continutul instructiunilor pe care le-a dat acestei persoane. In toate cazurile, mandantul poate angaja direct raspunderea substituitului;  daca substituirea a fost autorizata, atunci intelegerea pentru substituire pe care mandatarul a incheiat-o cu substituitul este considerata a fi incheiata intre limitele imputernicirii data initial de catre mandant mandatarului. In consecinta, aceasta intelegere produce efecte directe intre mandant si substituit, astfel incat si substituitul poate angaja in mod direct raspunderea mandantului pentru obligatiile acestuia;  daca substituirea nu a fost autorizata, substituitul nu se poate indrepta impotriva mandantului, ci doar impotriva mandatarului cu care a contractat. 8

5. Obligatii decurgand din pluralitatea de mandatari Atunci cand acelasi mandant da mandat mai multor persoane pentru incheierea aceluiasi sau acelorasi acte juridice, discutam despre o pluralitate de mandatari al carei regim juridic difera dupa cum mandatarii sunt sau nu tinuti sa lucreze impreuna. In lipsa de stipulatie expresa, se prezuma ca mandatarii nu sunt tinuti sa lucreze impreuna. Daca mandatarii sunt tinuti sa lucreze impreuna, atunci se produc urmatoarele consecinte:  acceptarea mandatului de catre fiecare dintre mandatari este conditionata de acceptarea de catre toti ceilalti;  pentru incheierea contractului in vederea caruia s-a dat mandat, mandatarii trebuie sa fie de acord in unanimitate;  raspunderea mandatarilor pentru executarea obligatiilor din contractul de mandat este solidara;  incetarea mandatului pentru unul dintre mandatari antreneaza incetarea automata a mandatului pentru toti ceilalti. Dimpotriva, daca mandatarii nu sunt tinuti sa lucreze impreuna, atunci se produc urmatoarele consecinte:  fiecare mandatar isi accepta mandatul in mod separat, fara ca acceptarile sa fie interconditionate;  actul pentru care s-a dat mandat poate fi incheiat de catre oricare dintre mandatari singur;  raspunderea mandatarilor este conjuncta;  incetarea mandatului pentru unul dintre mandatari nu are niciun efect asupra celorlalti.

6. Obligatia de conservare a bunurilor mandantului Aceasta obligatie este o obligatie cu caracter accesoriu pe langa obligatia de reprezentare si obligatia de a da socoteala. Potrivit art. 2019, alin. 2 NCC: (2) In perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori in numele lui se afla in detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le conserve. Potrivit art. 2024 NCC, el va putea chiar sa exercite drepturile mandantului fata de terti, atunci cand este imputernicit sa primeasca bunuri care prezinta vicii aparente sau semne de deteriorare ori au ajuns cu intarziere. Spre exemplu, la contractul de vanzare, atunci cand preluarea se face prin intermediul unui mandatar, acest mandatar trebuie sa raporteze viciile. Daca bunurile sunt supuse pierii, mandatarul este imputernicit chiar sa le vanda in numele si pe seama mandantului, dar cu diligenta unui bun proprietar. Atat exercitarea dreptului mandantului fata de terti, cat si vanzarea bunurilor acestuia trebuie notificate de catre mandatar mandantului de indata ce notificarea este posibila, adica, de regula, inainte de savarsirea actelor amintite. Curs 8 Dinca – 21.11.2012

OBLIGATIILE MANDANTULUI 1. Obligatia mandantului de a pune la dispozitia mandatarului mijloacele necesare exercitarii mandatului Cum, prin ipoteza, mandatarul trebuie sa dispuna de aceste mijloace prealabil fata de executarea mandatului, obligatia mandantului de a-i pune la dispozitie mijloacele in cauza trebuie executata in avans si pana la executarea ei nu devine scadenta obligatia mandatarului de a aduce la indeplinire mandatul primit.

9

Totusi, in cazul in care mandatarul a avansat anumite sume pentru a suporta cheltuieli necesitate de executarea mandatului, atunci el are dreptul de a pretinde mandantului sa-i ramburseze aceste sume, cu dobanzi de la data la care s-au efectuat cheltuielile (art. 2020 NCC).

2. Obligatia mandantului de despagubire a mandatarului pentru orice prejudiciu ocazionat lui de executarea mandatului, cu singura exceptie a prejudiciilor cauzate de culpa mandatarului insusi Din continutul acestei obligatii rezulta ca mandantul este obligat sa-l despagubeasca pe mandatar chiar si de prejudiciile suferite fortuit ori din forta majora, daca aceste prejudicii sunt ocazionate de executarea mandatului. Daca, spre exemplu, mandatarul primeste mandat sa incheie un contract in Libia si, luand avionul, mandatarul este tinut ostatic si sufera prejudicii fizice si psihice, mandatarul poate obtine de la mandant despagubiri – echivalentul sanatatii fizice si psihice ruinate. La originea acestei reguli se afla ideea ca mandatarul actioneaza in interesul mandantului, iar riscul afacerii pentru care s-a dat mandat, inclusiv riscul incidentelor suferite cu ocazia neincheirii acelei afaceri, apartine integral mandantului, iar nu mandatarului.

3. Obligatia mandantului de a-i plati mandatarului remuneratia, daca mandatul este cu titlu oneros Obligatia de a plati remuneratia subzista chiar si in cazul in care mandatarul nu si-a indeplinit mandatul, cu exceptia cazului in care aceasta neindeplinire este imputabila culpei mandatarului. Riscul imposibilitatii fortuite de executare a obligatiilor mandatarului este suportat de catre mandant, care este tinut sa-i plateasca remuneratia, chiar si cand acest risc se concretizeaza. In cazul in care mandatarul a trebuit sa suporte niste cheltuieli in executarea mandatului, rambursarea acestor cheltuieli este distincta de remuneratie si, in consecinta, daca partile nu au prevazut expres contrariul, obligatia de a rambursa cheltuielile si obligatia de plati remuneratia vor fi executate separat si cumulativ de catre mandant, fara nicio influenta a cuantumului cheltuielilor asupra cuantumului remuneratiei.

Aspecte comune celor trei obligatii:  in cazul in care mai multi mandanti au dat mandat aceluiasi mandatar pentru unul sau mai multe acte juridice, ei vor fi raspunzatori solidar fata de mandatar in privinta tuturor obligatiilor mandantului (art. 2028 NCC);  toate obligatiile mandantului sunt garantate in beneficiul mandatarului printr-un drept de retentie pe care acesta il poate exercita asupra bunurilor primite in executarea mandatului, fie de la mandant, fie in numele si pe seama acestuia (art. 2029 NCC).

B. Efectele contractului de mandat cu reprezentare fata de terti Aceste efecte se analizeaza in raport cu tertul cu care se incheie actul juridic pentru care s-a dat mandat. In principiu, actele juridice incheiate de catre mandatar in limitele imputernicirii il obliga pe mandant ca si cum le-ar fi incheiat el insusi. In consecinta, ca urmare a acestor acte juridice:  contractul va produce efecte directe intre mandant si tertul cocontractant;  contractul nu va produce efecte intre mandatar si tertul cocontractant. 10

In raport cu acest principiu, exista doua posibile devieri: I. o deviere aplicabila in situatia in care, desi actioneaza in limitele imputernicirii, mandatarul contracteaza in nume propriu; II. o deviere aplicabila in situatia in care mandatarul actioneaza in afara limitelor imputernicirii sau in absenta unei imputerniciri.

I. Prima situatie Desi actul incheiat de mandatar se situeaza in limitele imputernicirii primite, actul nu va genera raporturi juridice directe intre mandant si tert, ci intre mandatar si tert. De la aceasta regula, exista o singura exceptie – ipoteza in care mandatarul actioneaza ca titular al intreprinderii mandantului, iar tertul contracteaza cu el in aceasta calitate. In aceasta situatie, efectele contractului astfel incheiat se vor repercuta asupra intreprinderii, astfel incat ele se vor produce intre mandant si terti. In orice caz, in situatia in care nu si-a declinat calitatea de reprezentant, mandatarul isi incalca obligatia pe care o are fata de mandant de a incheia actul in numele si pe seama sa si va raspunde contractual fata de acesta pentru prejudiciile cauzate.

II. A doua situatie In acest caz, mandatarul actioneaza in afara limitelor imputernicirii sau in absenta unei imputerniciri. In principiu, tertii au oricand posibilitatea de a verifica limitele imputernicirii. In acest sens, potrivit art. 1302 NCC: Justificarea puterii de a reprezenta Contractantul poate intotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor incredintate de reprezentat si, daca reprezentarea este cuprinsa intr-un inscris, sa ii remita o copie a inscrisului, semnata pentru conformitate. Pe calea aceste proceduri, tertii au posibilitatea, in principiu, de a cunoaste limitele imputernicirii. Totusi, este posibil ca tertii sa fie indusi in eroare, fie pentru ca limitele justificate de catre mandatar au fost intre timp modificate de catre mandant, fie pentru ca procura a fost intre timp retrasa, fie din alte motive, inclusiv datorita faptului ca procura este falsa. De regula, actele incheiate de catre mandatar cu depasirea puterii de reprezentare nu produc efecte intre mandant si terti. Cel care a actionat cu depasirea puterii de reprezentare raspunde fata de tertii de buna-credinta pentru prejudiciile cauzate lor prin ineficacitatea acestor acte. Intrucat mandatarul, prin ipoteza, nu si-a asumat vreo obligatie in nume propriu prin contractul incheiat cu tertul, raspunderea mandatarului fata de tert va fi delictuala, iar nu contractuala.

Teoria mandatului aparent Prin exceptie, atunci cand comportamentul mandantului este acela care l-a determinat pe tertul de buna-credinta sa creada ca mandatarul actioneaza in limitele imputernicirii, contractul va produce efecte intre mandant si terti, ceea ce se numeste in doctrina teoria mandatului aparent. Pentru aplicarea acestui efect, este nevoie sa fie intrunite urmatoarele conditii cumulative: 1. o persoana se declara reprezentantul unei alte persoane; 2. cea dintai persoana a actionat fara a avea imputernicire de la cea din urma sau cu depasirea acestei imputerniciri; 3. tertul cu care ea a contractat nu a cunoscut faptul ca cea dintai persoana nu era reprezentantul celei din urma; 4. ignoranta tertului trebuie sa fie scuzabila in raport cu imprejurarile cu care a contractat; 11

5. aceasta ignoranta trebuie sa fi fost cauzata de comportamentul omisiv sau comisiv al persoanei despre care s-a pretins ca este reprezentat. Spre exemplu: falsificarea semnaturii tatalui intr-o procura pentru vinderea unei apartament. In aceasta ipoteza, nu se aplica teoria mandatului apartament. Insa, daca tatal a dat procura pentru vinderea unui apartament si ulterior a revocat-o si totusi dupa revocare fiul a vandut apartamentul, putem discuta despre aplicarea teoriei mandatului aparent. Tatal joaca un rol cauzal, desi nu are o culpa. Totusi, comportamentul sau a dus la o eroare a tertului. Mandatul aparent este o tehnica de a repartiza riscuri: fie acestea sunt repartizate asupra tertului de buna-credinta ce a crezut in mod corect ca incheie contractul cu un reprezentant, fie sunt repartizate asupra aparentului mandant, care prin comportamentul sau a creat acea aparenta de reprezentare si care daca este prejudiciat se va putea intoarce impotriva mandatarului. Cand mandantul a generat aparenta, el suporta riscul insolvabilitatii mandatarului. Atunci cand contractul s-a incheiat in absenta sau cu depasirea limitelor imputernicirii si nu sunt aplicabile conditiile mandatului aparent, contractul poate produce totusi efecte intre mandant si terti, daca mandantul l-a ratificat. Facultatea de a ratifica un contract incheiat pe numele titularului acestei facultati este un drept potestativ, patrimonial, care poate fi transmis prin succesiune legala sau testamentara si al carei exercitare conduce la nasterea unei situatii juridice care il afecteaza pe tertul cu care s-a contractat si pe titularul dreptului potestativ. Astfel, ca efect al ratificarii, se va considera retroactiv ca actul s-a incheiat intre mandant si tert, astfel incat poate produce efecte directe intre acestia. Pentru ca ratificarea manifesta consimtamantul ratificantului la acest contract, ratificarea trebuie sa indeplineasca, daca este cazul, conditiile cerute de lege pentru incheierea valabila a contractului. Pentru protectia intereselor tertului, acesta are dreptul de a-i acorda celui reprezentat cu depasirea limitelor imputernicirii sau in absenta acesteia, un termen rezonabil in care sa decida daca va ratifica sau nu actul. De asemenea, pana la ratificare, tertul si acela care a actionat cu depasirea limitelor imputernicirii pot conveni desfiintarea contractului astfel incheiat. Daca nu sunt aplicabile nici conditiile mandatului aparent si daca nici nu a fost ratificat actul incheiat cu depasirea limitelor imputernicirii, acest act il poate obligat totusi pe cel reprezentat, daca sunt intrunite conditiile gestiunii intereselor altei persoane.

Incetarea contractului de mandat Contractul de mandat este supus regulilor de incetare de drept comun si, in plus, el poate inceta si din urmatoarele cauze specifice: a) revocarea mandatului de catre mandant; b) renuntarea la mandat de catre mandatar; c) decesul, incapacitatea sau falimentul mandantului ori mandatarului. Daca mandatul s-a dat pentru desfasurarea unor activitati cu caracter de continuitate, acesta nu va inceta in cursul acestei activitati, pentru motivul decesului, incapacitatii sau falimentului vreuneia dintre parti. In caz de deces sau incetare a persoanei juridice, mandatul pentru activitati cu caracter de continuitate se transfera succesorilor persoanei, potrivit dreptului comun.

a) Revocarea mandatului de catre mandant In virtutea caracterului strict personal al contractului de mandat (contract intuitu personae) si al relatiilor de incredere dintre parti, contractul de mandat este esentialmente revocabil. In consecinta, 12

indiferent de forma in care s-a incheiat contractul de mandat, el poate fi revocat prin orice manifestare de vointa neindoielnica din partea mandantului, oricand pe durata contractului si fara aplicarea principiului simetriei formelor (art. 2031, alin. 1 NCC) In toate cazurile, revocarea are ca efect incetarea imputernicirii mandatarului de a actiona in numele si pe seama mandantului. Toate celelalte obligatii decurgand din contractul de mandat trebuie insa executate, inclusiv obligatia de a plati remuneratia. Daca revocarea este nejustificata sau intempestiva, mandantul este tinut sa-l despagubeasca pe mandatar pentru prejudiciile cauzate lui de aceasta revocare. In principiu, proba caracterului intempestiv sau nejustificat al revocarii incumba mandatarului. Prin exceptie, daca mandatul a fost declarat irevocabil, caracterul nejustificat al revocarii se prezuma. Prezumtia poate fi rasturnata in cazul in care mandantul demonstreaza ca revocarea este cauzata de culpa mandatarului, de cazul fortuit sau de forta majora. Si in situatiile in care este intempestiva sau nejustificata, insa, revocarea are ca efect incetarea puterii de reprezentare. De aceea, atunci cand partile declara mandatul irevocabil, prin aceasta ele nu exclud posibilitatea incetarii contractului prin revocare, ci numai instituie in sarcina mandantului o obligatie de a nu revoca contractul, obligatie a carei incalcare nu poate antrena executarea silita in natura, ci numai executarea silita prin echivalent. Ceea ce face mandatarul dintr-un contract de mandat revocat cat timp nu a cunoscut revocarea este valabil si produce efecte juridice intre mandant si terti. Chiar si daca mandatarul incheie acte juridice pe seama mandantului dupa ce a cunoscut revocarea, in limitele imputernicirii initiale, efectele revocarii (incetarea acelei imputerniciri) nu vor putea fi opuse tertilor de buna-credinta, intrucat fata de acestia sunt intrunite conditiile de aplicare ale teoriei mandatului aparent. De aceea, legiuitorul Noului Cod civil a instituit o modalitate de a facilita informarea tertilor in legatura cu revocarile mandatelor autentice. Astfel, daca imputernicirea initiala a fost data in forma autentica notariala, mandantul poate cere autentificarea revocarii acelei imputerniciri. In acest caz, notarul public este obligat sa inscrie revocarea procurii initiale intr-un registru national tinut intr-un format electronic accesibil tuturor notarilor publici din Romania (art. 2033 NCC). Atunci cand o persoana se prezinta in fata notarului public pentru incheierea in forma autentica a unui act in numele si pe seama unei alte persoane, ea trebuie sa-i prezinte acestuia imputernicirea in forma autentica pentru incheierea acelui act. Cu aceasta ocazie, notarul este obligat ca inainte de a autentifica actul solicitat de catre imputernicit, sa verifice daca in registrul national notarial al revocarilor nu a fost inscrisa revocarea imputernicirii care ii este prezentata. Cu ocazia acestei verificari, revocarea poate fi adusa la cunostinta tertului cu care se incheie actul, astfel incat efectele revocarii sa-i poata fi opuse acestuia, cu consecinta ca mandantul initial nu va putea fi reprezentat prin intermediul imputernicirii revocate fata de tertul care are posibilitatea sa cunoasca revocarea.

b) Renuntarea la mandat de catre mandatar Caracterul personal al mandatului este bilateral. In consecinta, atunci cand, din diverse considerente, mandatarul simte ca nu il mai poate reprezenta in mod loial pe mandant, el trebuie sa aiba posibilitatea legala de a renunta la mandatul ce i-a fost dat. Renuntarea este supusa doar conditiei de forma a notificarii sale catre mandant. Notificarea pune capat obligatiei mandatarului de a-l reprezenta pe mandant, precum si puterii sale de reprezentare. In schimb, obligatia mandantului de a plati mandatarului remuneratia se stinge numai partial (numai pentru viitor). Pentru actele juridice pe care le-a incheiat in numele mandantului pana la data renuntarii, mandatarul poate pretinde remuneratia convenita prin contract. In principiu, mandatarul care renunta la mandat este obligat sa-l despagubeasca pe mandant in legatura cu prejudiciile suferite de acesta ca efect al renuntarii. De la aceasta regula se va deroga in situatia in care mandatarul demonstreaza ca daca ar fi continuat in executarea mandatului, ar fi suferit el insusi o paguba insemnata, pe care nu ar fi putut-o prevedea la data la care s-a incheiat contractul de mandat. 13

Renuntarea la mandat accelereaza obligatia mandatarului de a da socoteala fata de mandant, astfel incat ea devine scadenta la data renuntarii.

c) Decesul, incapacitatea sau falimentul mandantului ori mandatarului Specific acestor moduri de incetare este ca in cazul survenirii oricaruia dintre aceste evenimente, partea care este afectata (sau succesorii sai) trebuie sa informeze de indata pe cealalta parte. De asemenea, in cazul in care incetarea imediata a mandatului ar cauza un prejudiciu celeilalte parti ori succesorilor acesteia, partea care este afectata ori succesorii ei trebuie sa continue executarea mandatului pana la data la care acest prejudiciu poate fi evitat.

Aspecte comune pentru toate modurile specifice de incetare a contractului de mandat cu reprezentare  mandatarul poate actiona valabil in executarea mandatului pana la data la care este informat cu privire la incetarea acestuia (in ipoteza renuntarii este informat de catre el insusi). La aceasta data, el trebuie sa restituie procura catre mandant sau alt instrument constatator al imputernicirii. Mandatarul poate pretinde mandantului sa-i lase o copie a procurii certificata pentru conformitate si insotita de mentiunea ca procura a incetat;  cauzele de incetare a mandatului nu pot fi opuse tertilor care le-au ignorat cu buna-credinta.

Mandatul fara reprezentare Definitie Mandatul fara reprezentare este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant, dar nu si in numele acesteia. In consecinta, ca efect al intelegerii dintre mandant si mandatar, actele juridice ce vor fi incheiate in executarea mandatului produc din punctul de vedere al tertilor efecte directe intre mandatar si terti, iar din punctul de vedere al partilor, efecte intre mandant si mandatar. Din punctul de vedere al regulilor aplicabile, daca nu se prevede altfel in sectiunile dedicate mandatului fara reprezentare, acesta este supus regulilor prevazute pentru mandatul cu reprezentare. Este evident ca prevederile derogatorii specifice mandatului fara reprezentare provin din regula ca tertul nu cunoaste ca acela cu care a contractat (mandatarul fara reprezentare) a actionat pe seama unei alte persoane. De aceea, in principiu, tertul nu are raporturi juridice directe cu mandantul. Prin exceptie de la acest principiu, mandantul care si-a executat obligatiile fata de mandatar se poate subroga in drepturile acestuia impotriva tertilor. In ceea ce priveste bunurile dobandite prin intermediul actelor juridice incheiate de mandatarul fara reprezentare, trebuie sa distingem dupa cum aceste bunuri sunt mobile sau imobile:  in cazul bunurilor mobile, in raporturile dintre mandant si mandatar se va considera ca bunurile au fost dobandite de mandant din momentul in care tertul le-a transmis catre mandatar. Din acest moment, mandantul poate revendica bunul mobil de la mandatar sau poate cere predarea, pe temeiul unei actiuni personale izvorata din contractul de mandat (pe temeiul obligatiei de a da socoteala a mandatarului).  in cazul bunurilor imobile, art. 2041, alin. 2 NCC prevede: (2) Daca bunurile dobandite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita mandantului. In caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor dobandite. Acest text are in vedere ipoteza in care contractul de mandat fara reprezentare nu a prevazut expres ca tine loc de consimtamant al mandatarului pentru transmiterea catre mandant a oricaror bunuri imobile 14

dobandite prin actele incheiate in executarea mandatului. De asemenea, textul porneste de la premisa ca inscrierea in cartea funciara a drepturilor privind imobilele are rol constitutiv, astfel incat mandantul nu ar putea fi considerat proprietar decat de la data la care s-a inscris in aceasta calitate in cartea funciara. Cat timp insa inscrierea are doar rolul de opozabilitate fata de terti, intre mandant si mandatar se poate considera ca bunul imobil intra in patrimoniul mandantului de indata ce mandatarul l-a dobandit de la tert. Pentru ca mandatul fara reprezentare sa conduca la un asemenea efect, este insa necesar ca el sa fie incheiat in forma autentica. In caz contrar, se va considera ca, in virtutea mandatului, mandatarul s-a obligat numai ca dupa ce incheie cu tertul actul de dobandire in forma autentica ceruta de lege, sa incheie un act distinct cu mandantul, in aceeasi forma, pentru transmiterea catre acesta a dreptului dobandit de la tert. In ceea ce-i priveste pe creditorii mandatarului, acestia sunt avanzi-cauza ai acestuia, in raporturile lui cu mandantul. Prin urmare, ca si din perspectiva mandatarului, nici din perspectiva acestora bunurile dobandite in executarea mandatului fara reprezentare nu apartin mandatarului debitor, ci mandantului (art. 2042 NCC). Prin urmare, daca mandatul fara reprezentare are data certa anterioara introducerii de catre creditori a unei cereri de urmarire sau de asigurare, acele bunuri nu vor putea fi urmarite sau supuse masurilor asiguratorii, intrucat din perspectiva creditorilor urmaritori, ele nu fac parte din patrimoniul debitorului lor.

15