Constantin Radulescu Motru, Modelul Educational

Modelul educational fundamentat de C. Radulescu Motru Adaptarea modelului la situatia prezenta Autor: Angela Mateescu, septembrie 2010 Scoala Academica de Sociologie, Oradea

În ianuarie 1931, Vasile Băncilă scrie despre

Constantin Rădulescu-Motru : „Pildă de muncă personală, rodind în interval de peste trei decenii, pildă de obiectivitate într-un grad excepţional pe meleagurile noastre, de graţie naturală, afabilitate şi bunătate, discreţie, tinereţe ştiinţifică,

bună credinţă, îndatorând pe alţii fără să vizeze acest lucru şi mai ales îndatorându-se singur faţă de alţii... iată un pitoresc activ de o rară nobleţe de suflet”.

Omagiu Profesorului C. Rădulescu-Motru, Revista de Filosofie, Vol.XVII 1932, Societatea Română de Filosofie Bucureşti. Prof. V. Băncilă (1897-1979) filozof, pedagog, memorialist şi epistolier, orator.

Profesorul Vasile Băncilă ne familiarizează cu ceea ce a reuşit să impună în studiile sale C. Rădulescu-Motru pedagog: „Motru a făcut pedagogie în sens de doctrină socială”. Învăţământului actual „ceea ce îi trebuie e aproape o comoţie, o zguduire”. „Nu ne facem iluzie asupra puterii doctrinelor de a schimba societatea, dar nici nu le ignorăm rolul”.

Şi, riscând emfaza patriotică, subliniez spiritul necesar impunerii unei doctrine bazată pe principii sănătoase, practice şi raţionale, am curajul să o numesc: Doctrina Pedagogică „C.Rădulescu-Motru”.

Principiile acestei doctrine respectă câteva cerinţe ale idealului educaţional :  „educaţia intelectuală bazată pe efort serios şi educaţia morală pe cultivarea eului”,  aplicarea „teoriei vocaţiei”,  „pedagogia etnică şi regională”,  „cultura generală în jurul profesiunii”,  „scopul educativ integral structurat pe ideea muncii”,  îmbunătăţirea „mentalităţii şcolare din România”.

Este „o doctrină creată de societatea românească pentru a corecta evoluţia ei” sub influenţa unui „suflu de activism pedagogic cu resurse variate şi adânci”. (Vasile Băncilă, 1931)

Cum definim doctrina? „La origini, doctrina (de la termenul similar din limba latină) avea prioritar accepţiune de învăţătură. Era întrebuinţat şi în sens de educaţie, teorie sau ansamblu de principii morale”. Prof. Florian Tănăsescu, Curs Doctrine şi Instituţii Politice, USH

Sub patronajul cui stă întreaga cultură şi ştiinţă românească? ... ... Oameni de mare caracter, fiindcă au dat „exemplul unei deprinderi care a folosit extensiunii şi întăririi culturii”. C. Rădulescu-Motru, Puterea Sufletească, 1930

În prezent, Statul este cel care hotăreşte soarta Şcolii Româneşti. Statul asigură aplicarea criteriilor unui învăţământ în conformitate cu interesul naţional. Populaţia îşi asuma normele educaţionale impuse de Stat, astfel, voinţa şi conştiinţa socială reflectă reuşita sau eşecul politicii educaţionale dusă prin intermediul instituţiilor îndrituite.

Sunt părinţi care consideră că Şcoala are obligaţia de a le educa copiii, ei nu! Alţii stau cu gândul la puţinii bani din Alocaţia Copilului. Mai rău, unii nu-i mai trimit la şcoală... Ce vină au copiii? Niciuna... Statul asigură, dar nu obligă. Românii sunt oameni care se fălesc cu odraslele lor, aşa e firea lor. Copiii sunt averea lor. Nici nu-i de mirare câţi bani dau pentru meditaţii, protocoale, şcoli particulare, modă etc. Copiii lor trebuie să ţină pasul cerinţelor obiective impuse de mediul şcolar, sunt „duşi de val”...

Câtă subiectivitate recunoaştem în ceea ce copilul deprinde prin educaţiei? Sentimentul altruismului, al patriotismului, respectul faţă de sine, conştiinciozitatea, simţul dreptăţii, dragostea faţă de natură, pe scurt, trăirea sa interioară, sintetizează mesajul educaţional menit să formeze sufletul copilului.

Practic, prin modul în care copilul relaţionează cu cei din jurul său, se constată eficienţa subiectivă a educaţiei. Studiile complementare sociologiei spirituale, pot prognoza evoluţia spirituală a generaţiilor de copii şi tineri.

Ultimii douzeci de ani, în care a domnit democraţia şcolară, democraţie gustată de elevi, profesori şi părinţi, au adus schimbări ale mentalităţii sociale. Efectele acestor schimbări nu sunt totdeauna lăudabile.

Şcoli există, profesori buni sunt şi, bineînţeles, elevi şi studenţi numeroşi. Însă, perspectivele sunt vagi, demoralizatoare, pentru toate segmentele enumerate. Acum este un vid, scuzabil de cuvântul „criză”, mai târziu va fi inventat un alt concept.

„Cei şapte ani de acasă” sunt ani în care copilul îşi formează atitudinea în raport cu cei din jurul său. În sufletul copilului înmugureşte cunoaşterea vieţii, se formează ataşamentul faţă de cei din jur, se cimentează impresiile create de membrii familiei, educatori, oamenii datori să-l îngrijască.

La vârsta preşcolară, prin joc se descifrează trăsăturile de personalitate ale copilului, apar semne ale amabilităţii, egoismului, timidităţii sau îndrăznelii, se întrevede potenţialul educaţional al copilului.

Clasele primare oferă cadrul educaţional în care copilul este familiarizat cu regulile pregătirii şcolare. Părinţii şi educatorii îşi dau silinţa de a învăţa copiii cum să înveţe, priceperea acestora va pune sămânţa dragostei de carte a micului elev!

Perioada gimnazială e ideală în a forma unele deprideri practice ale elevilor, însă, baza materială, asigurată sau nu, dă finalitatea acestui scop educaţional. Un adolescent îşi formează abilităţi practice, mai degrabă, „furând meserie” de la cei dispuşi să-i arate cum să muncească.

Liceul contribuie la dezvoltarea culturii generale a elevilor, specializarea fiind apanajul învăţământului superior.

Profesorul Constantin Rădulescu Motru ne spune: „Omul nu se naşte cu instinctul de muncă, ci cu instinctul de joc, de cântec şi de hoinăreală. La muncă a fost constrâns de nevoile în care-l puneau condiţiile mediului. Şi nu pe o prea lungă durată”. C.Rădulescu-Motru, Morala Personalimului Energetic, 1946

„Deprinderile la muncă regulată s-au statornicit la el târziu şi după multe chinuri”. Deci, în mod implicit, principiile educaţie şcolare trebuie să respecte ce este dat de la natură. C.Rădulescu-Motru, Morala Personalimului Energetic, 1946

Cunoştinţele teoretice devin sterile în mintea omului dacă nu sunt recunoscute în mediul său de viaţă, rămân noţiuni abstracte fără reprezentativitate. Pe de altă parte, munca devine mai plăcută pentru omul care o stăpâneşte prin înţelegerea fundamentată teoretic. Formarea educaţională a omului se face treptat, respectând ceea ce este specific fiecărei vârste.

Psiholog desăvârşit, C. Rădulescu-Motru susţine necesitatea studiului dispoziţiilor sufleteşti ale individului, corelate cu psihologia mediului social. „De la vârsta de 11-12 ani nu se mai produc schimbări radicale în inteligenţa şi caracterul tânărului, aşa că se poate face un profil pe baza fişelor psihologului”. C.Rădulescu-Motru, Psihotehnica şi Munca Naţională, 1935

 Psihologul şcolar are posibilitatea de a observa

sistematic evoluţia personalităţii elevilor pe parcursul mai multor ani.  Sociologul adaptează singularitea individuală la ceea ce este social. Psihologul şi sociologul, în tandem, descifrează condiţiile prielnice dezvoltării armonioase a sufletului omenesc.

Această idee o voi extinde la studiile realizate în America. Daniel Goleman în cartea Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, 2001, dezbate pe larg mecanismul psihologic uman, având în vedere cercetările din domeniu, efectuate în şcolile americane. Apreciez actualitatea informaţiilor din această carte, mai ales că nu de puţine ori auzi dezbateri ale conceptului de „inteligenţă emoţională”, fără înţelegerea deplină a ceea ce implică inteligenţa şi emoţia, luate împreună.

Cine sunt oamenii care pot duce o muncă rodnică, utilă tuturor? C. Rădulescu-Motru îi identifică: „Omul de vocaţie, pe care-l are în vedere morala personalismului energetic, este omul pe care-l cheamă natura, dăruindu-l cu însuşiri anumite, pentru îndeplinirea unui rol special, şi anume de a mijloci evoluţia omenirii spre o epocă de cultură, în care omenirea să-şi poată avea condiţii optime ale înmulţirii şi ale prosperităţii sale”. C.Rădulescu-Motru, Morala Personalimului Energetic, 1946

În orice domeniu, oamenii de vocaţie au fost cei mai buni. Cel mai bun agricultor, cel mai bun meşter, cel mai bun profesor. Cel mai greu de întrecut este omul de vocaţie. Sunt oameni chemaţi să ducă o „muncă inventivă şi productivă, adevărată pârghie a progresului”. C.Rădulescu-Motru, Morala Personalimului Energetic, 1946

Modelul educational fundamentat de C. Rădulescu-Motru „are un fel de rigorism în sensul unei mari seriozităţi, e ceva din atitudinea protestantă”. Prof.V. Băncilă, Omagiu Profesorului C. RădulescuMotru, Revista de Filosofie,Vol.XVII 1932

Nucleul concepţie sale este cunoaşterea ştiinţifică a individului şi a mediului său, cunoaştere asemănată cu „armătura unui pod, care este sigură numai dacă cele două capete ale acestuia se reazămă pe maluri solide”. C.Rădulescu-Motru, Psihotehnica şi Munca Naţională

Educaţia naţională are două segmente principale: educaţia socială şi educaţia muncii. Care este interesul statului şi societăţii moderne? Maximizarea eficienţei celor două componente ale educaţiei naţionale.

„Când în societatea românească e o mentalitate planturoasă, ameninţând să ia forma unui ideal colectiv, de arivism şi parazitism birocratic, era nevoie tocmai de o doctrină, care să lupte pentru un sens mai puţin iluzoriu şi mai rodnic. După decenii de teoreticianism şi ciocoism, e nevoie de un învăţământ mai practic. Deocamdată e nevoie de un curent de realism şcolar, oricât de larg ar fi înţeles”(V.Băncilă).

Copiilor noştri trebuie să le cultivăm patru însuşiri ale caracterului: tăria voinţei, claritatea judecăţii, delicateţea sentimentului şi flacăra entuziasmului.

Intr-o societate de „grăbiţi sterili” , lângă copii, ar trebui, să rămână numai cei asemănători Profesorului Rădulescu-Motru, „exemplu unei linişti crescătoare, exemplu al unei productivităţi maxime şi al unui om, care face impresia că are întotdeauna latifundii de răgazuri”(V. Băncilă). Este o modalitate de a adapta modelul gândit de Constantin Rădulescu-Motru, la situaţia prezentă.

BIBLIOGRAFIE:  Omagiu Profesorului C. Rădulescu-Motru, Revista de Filosofie,    

Vol.XVII 1932, Societatea Română de Filosofie Bucureşti. C. Rădulescu-Motru, Puterea Sufletească, 1930 C.Rădulescu-Motru, Morala Personalimului Energetic, 1946 C.Rădulescu-Motru, Psihotehnica şi Munca Naţională, 1935 Curs Doctrine şi Instituţii Politice, USH , prof.univ. Florian Tănăsescu