conspiratia tacerii
January 25, 2017 | Author: eltoader | Category: N/A
Short Description
Download conspiratia tacerii...
Description
LOUELLA CRAMER
Conspira]ia t`cerii
ALCRIS
Capitolul 1 Comedia de la televizor n-o amuza deloc, dar era prea obosit` ca s` se ridice [i s`-l strige. Undeva se auzi trântindu-se o u[` [i Caroline deveni atent`. S` fie Kelly? Oare se trezise s` mearg` la baie? Pe vremea când feti]a suferea de somnambulism, Caroline nu \ndr`znea s-o trezeasc`, ci doar se ]inea dup` ea, speriat`, pân` când Kelly se urca din nou \n pat, apoi plângea \ntrebându-se ce se petrecea \n mintea ei de o f`cea s` bântuie prin cas` ca un suflet r`t`citor. Dar, slav` Domnului, de aproape un an, Kelly \ncetase s` mai mearg` \n somn. Caroline se ridic` [i \nchise televizorul. Ie[i din camer`, dar \n c`su]` nu se auzea nici un zgomot. U[a de la camera lui Kelly era \nchis`, dar nici din`untru nu se auzea nimic. Mi s-a p`rut, \[i zise. Au trecut trei ani, dar sim]urile mele stau \nc` la pând`. Oare când se va sfâr[i? |[i alungase frica,
6
LOUELLA CRAMER
dar \n spa]iul acela strâmt [i \ntunecos \i \ncol]ise din nou, strecurându-[i tentaculele \n mintea ei, tocmai acum când se a[tepta cel mai pu]in. Tocmai se preg`tea s` se \ntoarc` \n hol când auzi pa[i pe alee [i, imediat, soneria. Tres`ri. Cine s` fie? Deirdre? De multe ori se trezea seara cu ea la u[`, ba cerându-i cu \mprumut o can` cu zah`r, ba ca s`-i spun` cine [tie ce glum` f`cut` pe seama l`ptarului. Când deschise u[a, Caroline \[i preg`tise deja zâmbetul de circumstan]`. Imediat vântul \i ciufuli p`rul [i, râzând, \[i d`du \ntr-o parte [uvi]a ce-i c`dea \n ochi. Dar zâmbetul i se curm` brusc când lumina din hol c`zu asupra chipului \ncruntat, cu tr`s`turi aspre. Ochii alba[tri, sfredelitori, \i urm`reau privirea stupefiat`. Caroline scoase un ]ip`t scurt, de surpriz` [i \ncerc` s` \nchid` u[a, dar b`rbatul \mpinse cu um`rul \n ea atât de puternic \ncât Caroline se d`du câ]iva pa[i \napoi. Mai scoase un ]ip`t dar, de aceast` dat`, b`rbatul \i astup` gura cu palma. |n acela[i timp se \nchise [i u[a. Palid`, Caroline se lipi de perete, cu ochii m`ri]i de groaz` [i inima b`tându-i frenetic \n piept. - Bun`, Caroline. De[i n-o mai auzise de trei ani, vocea b`rbatului era la fel de rece cum o [tia. Dar nu era decât pe jum`tate atent` la vorbele lui, a[teptând s` mai aud` [i al]i pa[i, o alt` voce, pentru c`, dac` venise [i el acolo, [tia c` o s`-i simt` prezen]a. Brusc, intr` \n panic`. Umezindu-[i buzele uscate cu vârful limbii [i \nghi]indu-[i nodul care i se pusese \n gât din cauza spaimei, \ng`im`: - Ce cau]i aici? Ai venit singur?
CONSPIRA}IA T~CERII
7
B`rbatul cu ochi alba[tri o privi printre gene, dispre]uitor, [i strânse din buze. - Da, singur. Nu se ar`t` surprins [i nici n-o \ntreb` de ce-i pusese o asemenea \ntrebare. De[i spaima \i disp`ru treptat, r`mase lipit` de perete, livid` [i privindu-l cu ochii mari. - Ce dore[ti? [opti, dar nu asta ar fi vrut s`-l \ntrebe, nu asta o preocupa \n acel moment. B`rbatul schi]` un zâmbet batjocoritor, pentru c`, fire[te, [tia toate \ntreb`rile nepuse [i cuvintele nerostite [i Caroline \[i ie[i din fire \ntâlnindu-i privirea arogant`. - Cum ai dat de mine? - Am apelat la serviciile unui detectiv particular, morm`i el [i Caroline sim]i c` o cuprinde ame]eala la gândul c` cineva se interesase de persoana ei [i o spiona, stârnind curiozitatea [i suspiciunea celor din jur. {i pot spune c` i-a luat ceva timp, fiindc` ai fost destul de istea]` ca s`-]i acoperi urmele [i asta, nu-i a[a, pentru c` doreai s` nu fii g`sit`. - Totu[i, cum m-a g`sit? insist` ea, neputându-[i \nchipui cum, doar dac` avocatul ei o d`duse de gol, de[i \i promisese c` nim`nui nu va da adresa. B`rbatul surâse. - N-am de gând s`-]i spun, zise el pe un ton sarcastic, dup` care \[i scoase paltonul [i-l azvârli pe un scaun din holi[or. Caroline sim]i cum, brusc, i se usuc` gura. |ntoarse capul ca s` nu r`mân` cu privirea pironit` la mu[chii ce tres`reau sub costumul elegant [i la profilul cu tr`s`turi aspre. Nu m` invi]i \n`untru? \ntreb` el [i Caroline \ntoarse din nou fa]a spre el, dar evitându-i privirea, fiindu-i team`
8
LOUELLA CRAMER
c` el ar putea observa ceea ce ea nu voia ca el s` vad`. - Ai intrat, deja, neinvitat. Caroline mai mult \i intui decât \i v`zu zâmbetul ironic. - Nu e[ti o gazd` prea primitoare, replic` b`rbatul, dar ea nici m`car nu se obosi s`-i r`spund`. S` [tii c` nu sunt obi[nuit s` mi se trânteasc` u[a \n nas, ad`ug` \n treac`t, dar tonul indiferent nu-i putea ascunde iritarea. Prezen]a lui f`cea ca holi[orul s` par` [i mai strâmt decât era, atunci când f`cu câ]iva pa[i \n spa]iul \ngust, trecându-[i degetele prin p`rul negru. Nick Holt avea o statur` impun`toare, umeri la]i, era foarte \nalt, suplu [i bine f`cut. Caroline \[i aminti c` atunci când era calm [i relaxat putea fi o companie pl`cut`, având un zâmbet seduc`tor care-i \ndulcea privirea dur`, dar mai [tia c` \n seara aceea nu-[i va etala nimic din farmecul personal. Nick nu râsese deloc de când venise, a[a cum obi[nuia cu ani \n urm`. De fapt, \ncetase s` mai râd` cu mult \nainte ca ea [i Kelly s` fi plecat. - Casa e a ta, ai cump`rat-o? se interes` el, dar \ntrebarea era mai mult retoric` fiindc`, mai mult ca sigur, aflase [i asta. Oare pân` unde ajunsese acel detectiv cu investiga]iile lui? - Da, zise Caroline, str`duindu-se s` vorbeasc` \ncet [i pe un ton cât mai calm posibil. Nick intr` \n camera de zi [i \ncepu s` priveasc` \n jur, curios. |nc`perea nu era mare, dar avea mult spa]iu liber, deoarece Caroline nu-[i permisese s-o mobileze decât cu strictul necesar. Covorul \l cump`rase de la solduri, garnitura de mobil`, compus` din trei piese, o luase cu pre] redus de la firma c`reia agen]ia la care era angajat` \i f`cea
CONSPIRA}IA T~CERII
9
publicitate, pusese tapet [i vopsise singur` lemn`ria. E de mirare câte lucruri po]i face atunci când ]ii cu orice pre], iar \n ultimii trei ani Caroline \[i descoperise aptitudini neb`nuite pân` atunci. Pe unul din pere]i atârna o pictur` ne\nr`mat`, f`cut` de mâna unui copil, [i Nick Holt se apropia s` o vad` mai bine, \n timp ce Caroline \i urm`rea nervoas` fiecare mi[care. Kelly o f`cuse cu un an \n urm` [i reprezenta o cas` cu ferestre colorate \n negru. }inând seama c` pe vremea aceea feti]a nu avea decât [ase ani, pictura era de o expresivitate [ocant`. Casa \[i arunca umbra asupra unei gr`dini, \ntinzându-se [i asupra a dou` siluete minuscule care alergau. Caroline sim]ise c` i se face r`u când o v`zuse. Tulburat`, \nv`]`toarea lui Kelly o luase deoparte s` i-o arate [i amândou` c`zuser` de acord c` feti]a reu[ise, \n felul ei, s`-[i exteriorizeze sentimentele. Caroline atârnase pictura pe perete pentru ca amândou` s-o aib` \n fa]a ochilor [i astfel s` \nfrunte realitatea. Poate c` tocmai acest lucru o sc`pase \n cele din urm` pe Kelly de amintirile sumbre, fiindc` la pu]in timp dup` ce f`cuse pictura aceea, \ncetase s` mai mearg` \n somn. De asta era Caroline nervoas` c` Nick Holt o studia atent [i, ca s`-i distrag` aten]ia, \ncepu s`-i vorbeasc` repede: - Ce cau]i aici? De ce-ai venit? - Tu de ce crezi? R`sucindu-se o privi \n fa]` cu o expresie dur`. - Uite ce e, nu vreau s` crezi c` sunt rea, dar n-am de gând s` \ncep o discu]ie, fiindc` nu mai e nimic de spus, zise ea plin` de nervi. - Dar eu vreau s` discut, replic` el pe un ton t`ios.
10
LOUELLA CRAMER
- Te rog, nu! izbucni ea. - N-am s` plec pân` nu-]i spun ce am de spus. Am f`cut drum lung pân` aici s` te v`d, a[a c` o s` m` ascul]i pân` la cap`t, spuse el b`gându-[i mâinile \n buzunare [i privind-o cu ostilitate. F`cându-[i curaj, Caroline se \ndrept` spre u[`. - Mi-e team` c` trebuie s` insist. Dar el nici nu se clinti, continuând s` se uite la ea, dispre]uitor. - Vecinii aud orice zgomot [i la cel mai mic ]ip`t vor da fuga s` vad` ce se-ntâmpl` aici, \l avertiz` Caroline. |nainte s` termine fraza Nick fu lâng` ea [i nu mai apuc` s` scoat` un sunet c` el \i puse palma peste gur`. - Mai ]ip` acum, zise el zâmbind batjocoritor, dar [i cu o not` de umor, care \ns` nu detension` deloc atmosfera. Apropierea de trupul acela suplu o tulbur` [i sim]i un spasm dureros \n tot corpul. |ntoarse capul [i \nchise ochii ca el s` nu-[i dea seama, dar Nick \[i a]intise privirea asupra ei [i cu degetele \i sim]ea buzele moi. R`maser` nemi[ca]i, t`cu]i, ca [i cum sunetul sacadat al respira]iei lor \ngem`nate ar fi fost de-ajuns s` umple \ntreaga \nc`pere. Caroline tremura din tot corpul, dar emo]ia pe care o sim]ea acum nu mai avea nici o leg`tur` cu frica. |l auzi pe Nick tr`gând adânc aer \n piept, apoi acesta \i d`du drumul [i se \ndep`rt`. Caroline se cl`tin` pe picioare, ame]it`, dar apuc` totu[i s` se a[eze pe canapea \nainte s` se pr`bu[easc`. De team` s` nu le[ine \[i l`s` capul \n jos, având senza]ia c` tot corpul \i amor]ise. De parc` [i el ar fi sim]it nevoia s`-[i revin`, \ncepu s` se
CONSPIRA}IA T~CERII
11
plimbe prin camer` atingând obiectele, privindu-le atent. Caroline a[tept` pân` ce \ncepu s` respire normal [i inima nu i se mai zb`tea \n piept. De-abia atunci \ncepu s` judece lucid, realizând c` descoperindu-i-se ascunz`toarea, \n locul acela nu se mai putea sim]i \n siguran]`. F`cuse eforturi imense ca s` cl`deasc` via]a pe care ea [i Kelly o duceau acum [i \nc` nu [tia de unde adunase atâta curaj s` o ia de la cap`t. - Helen a fost foarte bolnav`, zise Nick brusc, \ntorcându-se cu fa]a spre ea. Caroline sim]i c` i se opre[te inima \n piept [i i se puse un nod \n stomac. - Bolnav`? repet`, privindu-l \ngrozit`. Oare ce se \ntâmplase? - De pneumonie, continu` el [i ea repet` \ngrijorat`: - Pneumonie? - A fost la un pas de moarte, fiindc` la \nceput nu ne-am dat seama c` e atât de grav. A sc`pat ca prin minune, dar e \nc` sl`bit`. Vrea s-o vad` pe Kelly. Caroline sim]i o \mpuns`tur` \n inim`. Putea fi o minciun`, o capcan`, dar nu credea, pentru c` Nick avea o expresie foarte serioas`. De[i o iubea foarte mult pe Helen [i-i era dor s-o revad`, scutur` din cap [i spuse cu vocea tremurând: - |mi pare r`u, dar nu se poate, cu toate c` [i eu a[ vrea... - Nu numai c` se poate, dar o s-o [i faci, o \ntrerupse Nick, \nro[indu-se la fa]` de nervi. I-am promis c` \i voi aduce acas` nepoata [i vreau s`-mi ]in promisiunea. Ridicase tonul [i Caroline se uit` nelini[tit` spre u[`.
12
LOUELLA CRAMER
- Te rog, vorbe[te mai \ncet. Pere]ii sunt sub]iri [i se aude prin ei. Vrei s-o treze[ti din somn? Ultimul lucru pe care [i-l dorea \n clipa aceea era ca feti]a s` intre [i s`-l vad` acolo. Nick \ncepu s` se plimbe nervos prin camer` [i, z`rind fotografia lui Kelly, o lu` de pe bufet [i o studie câteva clipe. - Nu-]i seam`n`, nu-i a[a? Kelly avea o figur` mai mult nostim` decât dr`gu]`: tenul oache[, ochii de culoarea chihlimbarului [i p`rul negru drept [i lucios. - Nu, recunoscu Caroline [i, dup` o scurt` ezitare, ad`ug`: Seam`n` pu]in cu Helen. Nick \i arunc` o privire pe sub genele dese. - Da, cred c` da, zise punând fotografia la loc. E recent`? - Da, de acum câteva luni. |n fiecare an un fotograf din localitate venea la [coal` [i f`cea fotografii, \n grup sau fiec`rui copil \n parte, pe care p`rin]ii le pl`teau la un pre] special. Cum ea nu-[i putea permite s`-i fac` fotografii artistice la studio, cele f`cute la \nceputul prim`verii \i pl`cuser`, una dintre ele fiind aceea pe care o [i \nr`mase. - Arat` bine, dar tot palid` cum mi-o amintesc. Caroline \ntoarse capul. Da, Kelly fusese tot timpul palid`. Copiii percep st`rile suflete[ti ale celor din jur, chiar dac` nu se exteriorizeaz`, iar Kelly le cunoscuse \nc` din c`rucior, când \[i privea mama cu ochii mari, c`prui, u[or speria]i. Un copil mic nu rezist` s` stea cu nervii \ncorda]i la maximum [i s` tresar` la cel mai slab sunet, dar ea rezistase. Fusese o feti]` surprinz`tor de lini[tit` [i, deseori, Caroline auzea spunându-i-se: „Ce copil cuminte ave]i! Nu face deloc g`l`gie”, dar nu considerase asta o laud`. Kelly fusese nefiresc de t`cut`, timid` [i extrem de sensibil`.
CONSPIRA}IA T~CERII
13
|n ultimii trei ani se schimbase complet. Acum râdea, era vioaie [i se comporta ca un copil normal de [apte ani. Nu se mai uita speriat` peste um`r, la fiecare cinci minute, era fericit` [i sigur` de sine, iar sentimentul de team` nu avea s`-l mai tr`iasc` vreodat`, dac` mama sa va avea grij` de asta. - Nick... nu-]i pot explica, dar nu o pot duce pe Kelly la Skeldale, nici m`car de dragul lui Helen. Privirea lui era dur`, sarcastic`, fiindc` o dispre]uia [i o condamna, iar ea nu putea s` se disculpe. - Peter e mort, zise el brusc [i Caroline \l privi cu ochi lipsi]i de expresie, \ncercând s` \n]eleag` vorbele lui, dar nel`sând s` i se vad` pe chipul palid nici o urm` de emo]ie. De[i se uita la Nick, nu-l vedea. Ochii ei verzi, larg deschi[i, priveau \n gol. Vestea o n`ucise, iar senza]ia de u[urare, venit` brusc, dup` ani de continu` teroare, o l`sase f`r` vlag`. Vocea lui deveni grav` [i aspr`, \n timp ce o privea furios. - Acum trei luni a avut un accident... a intrat \n plin \ntr-un camion parcat, iar ma[ina lui s-a transformat, \ntr-o clip`, \ntr-un morman de fiare vechi. Caroline \l asculta tremurând, ]inându-[i mâinile \n poal` [i uitându-se la el cu ochi ce nu exprimau nimic. - Dumnezeule, e[ti chiar lipsit` de suflet. Nici m`car nu \ncerci s` mimezi c`-]i pare r`u? Eu \]i spun c` so]ul t`u a murit [i tu stai ca o stan` de piatr`, f`r` s` sco]i o vorb`. Nici o lacrim`, nici un regret, nici o \ntrebare. Ce fel de femeie e[ti? }i-a fost so] timp de cinci ani. Chiar n-a \nsemnat nimic pentru tine? Tonul lui ne\ndur`tor o \nfior`. |[i acoperi ochii cu
14
LOUELLA CRAMER
palmele ca s`-[i ascund` fa]a, dar el se aplec` [i-i d`du degetele la o parte [i, prinzând-o de b`rbie, \i \mpinse capul spre spate, privind-o direct \n fa]`. - Uit`-te la mine, mârâi el, apoi morm`i o \njur`tur`, v`zându-i ochii mari [i verzi plini de lacrimi. O strânse de b`rbie [i-i \ntoarse cu brutalitate capul \ntr-o parte, dup` care se \ntoarse [i se duse s` se sprijine de [emineu. - {i mai \nceteaz` cu lacrimile astea de crocodil, fiindc` sunt tardive [i nu m` impresionezi deloc. Caroline \[i [terse ochii cu palma tremurând, f`când eforturi s`-[i revin`. Acum, c` primul [oc trecuse, fu cuprins` de sentimente pe care el nu le-ar fi \n]eles [i pe care, oricum, nu i le-ar fi m`rturisit vreodat`. Nick se uita la desenul floral al covorului, urm`rind cu vârful pantofului tulpinile [erpuite ce legau florile roz. Când sim]i c` \[i poate st`pâni vocea, \l \ntreb`: - {i Helen cum a suportat? - Greu, r`spunse Nick f`r` s`-[i ridice privirea, [i Caroline \[i imagin` ce fusese \n sufletul acesteia. Probabil c` Helen avusese aceea[i senza]ie stranie de [oc [i, \n acela[i timp, de u[urare, care o f`cuse [i pe ea s` se clatine pe picioare, dar Nick nu trebuia s` afle acest lucru. C` nu [tia nimic, \[i d`dea seama dup` felul \n care o privea [i \i vorbea. Oh, biata Helen, nu-i dezv`luise secretul lor... Prin ce-o fi trecut [i eu n-am fost lâng` ea. Sunt singura care \n]elege ce a sim]it Helen, singura cu care a putut vorbi deschis. Probabil c` ]inuse totul \n ea, pref`cându-se, continuând s` joace atâ]ia ani acea comedie amar`. Nick o privi din nou cu o expresie [i mai dur`. - De-atunci nu [i-a mai revenit [i n-am fost surprins când
CONSPIRA}IA T~CERII
15
s-a \mboln`vit de pneumonie. A dus boala pe picioare câteva s`pt`mâni, f`r` s` se \ngrijeasc`. Nu mai mânca, nu mai ie[ea din cas` [i sl`bise atât de mult c` ar`ta ca o sperietoare. Cred c` voia s` moar`. E de mirare c` a sc`pat având organismul atât de sl`bit. Mai bine zis, a fost readus` la via]` Cât m-am rugat s` nu moar`! De-asta m` [i aflu aici [i de-asta tu [i Kelly ve]i merge cu mine, chiar de-ar fi s` v` iau pe sus. Caroline \ncuviin]` dând din cap. Nu mai exista nici un motiv pentru care s` nu se \ntoarc`. Nick schi]` un zâmbet care sem`na mai mult cu o strâmb`tur`. - Asta vrea s` \nsemne c` vii? - Da. - Observ c` nu mai e[ti atât de categoric`. Dar amândoi [tim de ce, nu-i a[a? Eu mi-am dat seama c` o se te r`zgânde[ti din clipa \n care ]i-am spus c` Peter e mort. |n lini[tea care se l`sa se auzi sunând telefonul [i amândoi privir` surprin[i spre aparat. Nelini[tit`, se ridic` s` r`spund`. - Caroline, e totul \n ordine acolo? se auzi vocea \ngrijorat` a lui Deirdre. Nu vreau s` fiu indiscret`, dar parc` am auzit o voce r`stit` de b`rbat. - Am un musafir, asta-i tot. Caroline \ncerca s` vorbeasc` pe un ton normal. Probleme de familie... cineva e bolnav. |]i mul]umesc c` m-ai sunat. - Robin zice c` sunt absurd`, dar [tiindu-te singur` am vrut s` m` asigur c` e[ti bine. - |]i mul]umesc mult. - Robin zice c` probabil e Geoffrey. Tonul ei avea o not`
16
LOUELLA CRAMER
\ntreb`toare pentru c`, bine\n]eles, Deirdre murea de curiozitate. - Nu, nu e el, \i r`spunse Caroline, f`r` alte l`muriri. |l sim]i pe Nick mi[cându-se \n spatele ei [i \ntoarse capul. |l v`zu la câ]iva pa[i distan]`, cu mâinile \n buzunare [i \ncruntat. - Va trebui s` plec pentru câteva zile, continu` ea. - Vrei s-o la[i pe Kelly la mine? Deirdre se oferea adeseori s` aib` grij` de Kelly. Avea [i ea o fiic` de aceea[i vârst` [i cele dou` erau prietene foarte bune. - Oh, e[ti foarte dr`gu]`, dar plec`m \mpreun`. Mergem s-o vizit`m pe bunica ei. - Aha! exclam` Deirdre, surprins`. Caroline nu-i vorbise niciodat` despre rudele ei, l`sând inten]ionat s` se \n]eleag` c` nu avea pe nimeni decât pe Kelly. Bine, atunci mâine diminea]`, la prima or`, vin s` v`d dac` vrei s` te ajut cu ceva. Da? mai zise, v`zând c` nu mai afl` nimic de la Caroline. - |]i mul]umesc, repet` aceasta, apoi Deirdre \i ur` noapte bun` [i \nchise telefonul. Caroline puse jos receptorul [i, când se \ntoarse, \l v`zu pe Nick uitându-se la ea cu ostilitate. |ncerc` s`-[i ascund` tres`rirea involuntar`, dar el o observ` [i strânse din buze. - Cine era? o \ntreb` cu voce t`ioas`. - Vecina mea. Te-a auzit strigând. {i continu` zâmbindu-i mali]ios: Doar ]i-am spus c` din vecini se aude orice zgomot. - Asta \nseamn` c`, uneori, e stânjenitor pentru tine, zise el sfredelind-o cu o privire rece ca ghea]a. Dac` cumva nu \n]elesese aluzia, expresia lui batjocoritoare spunea totul,
CONSPIRA}IA T~CERII
17
dar Caroline oricum nu inten]iona s`-i dea de \n]eles c`-i va permite s` se amestece \n treburile ei, a[a c` se uit` la el cu indiferen]`. Am venit cu ma[ina tocmai de la Skeldale, a[a c` tot eu v` duc, pe tine [i pe Kelly. - Mul]umesc, spuse Caroline pe un ton sec. Urm` un moment de t`cere, timp \n care Nick r`mase nemi[cat, cu sprâncenele \ncruntate [i mâinile \n buzunare. - Helen [tie c` m-ai g`sit? - Nu \nc`. Asta o surprinse. Oare de ce n-o anun]ase pe Helen? - Am hot`rât s` a[tept pân` te v`d cu ochii mei, fiindc` nu [tiam ce voi g`si aici. - Detectivul nu ]i-a raportat [i am`nunte? \ntreb` ea batjocoritor. - Mi-a relatat tot ce a descoperit, dar nu sunt convins c` nu mai e ceva de aflat. - Ce te-a[teptai s` g`se[ti aici? - De ce e[ti singur`? \ntreb` el brusc, aproape r`stit. - Cum adic`, singur`? - Doar tu [i Kelly. Ce s-a \ntâmplat cu Stephen Ryland? Caroline r`mase perplex`. Despre ce naiba vorbea? - Stephen Ryland? repet`, fixându-l cu privirea. - Nu te preface c` nu [tii despre ce e vorba. Ai plecat din Skeldale \n aceea[i zi cu Ryland, [i Peter avea deja suspiciuni \n leg`tur` cu voi doi. Deci asta era, \[i spuse Caroline. A[a \[i explicase Peter plecarea ei nea[teptat`. - Habar n-aveam c` Stephen a plecat din Skeldale, \i replic` ea pe un ton cât se poate de calm. - Nu [tiai? o ironiz` Nick. Dumnezeule, dac` nu te-a[
18
LOUELLA CRAMER
cunoa[te atât de bine, mai c` te-a[ crede! Cu privirea asta inocent` po]i \n[ela pe oricine. Ia spune, ce s-a-ntâmplat? Te-a p`r`sit, sau tu te-ai plictisit de el? - M-ai crede dac` ]i-a[ spune c` nu l-am v`zut de când am plecat din Skeldale, c` habar n-aveam c` [i el a p`r`sit ora[ul [i c` persoana lui nu m` intereseaz` câtu[i de pu]in? - Nu, nu te-a[ crede. Caroline ridic` din umeri, oftând. - {tiam eu. La ce altceva s` se fi a[teptat? Nick \nghi]ise toate minciunile pe care i le debitase Peter, dar pe ea nici m`car n-ar fi stat s-o asculte, mai ales c` nu-i putea spune adev`rul. - Cum ai tr`it pân` acum? Cum ai g`sit casa asta? Cred c` te-a costat ceva bani, se interes` el plimbându-[i ochii prin camer`. V`zut` de afar` seam`n` cu o colivie, dar b`nuiesc c` la Londra e socotit` o locuin]` acceptabil`. |n obrajii Carolinei ap`ru câte o mic` pat` ro[ie. - Tata a murit acum patru ani [i dup` ce avoca]ii australieni i-au evaluat averea m-am trezit cu o sum` mare de bani. Din mo[tenirea l`sat` de tat`l ei cump`rase casa cu verand`, iar din salariu reu[ea doar s` pl`teasc` rate, facturi [i hrana pentru ea [i Kelly. - Banii au venit la ]anc, morm`i Nick. Cu trei ani \n urm` când plecase din Skeldale nu s-ar fi putut \ntre]ine pe ea [i pe Kelly dac` n-ar fi fost banii aceia. Da, a[a era. Veniser` la momentul potrivit, ajutând-o s` nu-[i piard` min]ile, iar lui Kelly salvându-i, poate, via]a. - Cum reu[e[ti s` lucrezi cu norm` \ntreag`, la o mare agen]ie de publicitate, [i s` ai grij` [i de Kelly? - Vecina mea o duce la [coal` [i o aduce dup`-amiaza.
CONSPIRA}IA T~CERII
19
Kelly este coleg` de clas` cu fiica ei [i r`mâne la ele acas` pân` m` \ntorc eu, seara. Deirdre e foarte dr`gu]` [i, drept s`-]i spun, nici nu [tiu ce m-a[ face f`r` ea. - Deci, vrând-nevrând, trebuie s` aib` grij` [i de Kelly cât lipse[ti de acas`, zise el ironic. Caroline pufni nervoas`. - Nu i-am impus nimic lui Deirdre, dac` asta insinuezi! Aranjamentul e \n avantajul amândurora. - Sunt convins, morm`i el, dar privirea lui exprima ne\ncredere. - Lui Deirdre \i place s` câ[tige bani f`r` s` aib` o slujb`. Micul venit suplimentar o face s` se simt` mai independent`. |nainte s` se m`rite a lucrat \ntr-un supermarket [i singura slujb` pe care o poate g`si aici este tot ceva \n genul `sta, dar ea nu mai vrea. O pl`tesc cu ora, la pre]ul care se practic` aici pentru baby-sitter. A[a c` nu profit de ea. Caroline era furioas` pentru c` se sim]ea vinovat` de via]a pe care o duceau, de[i [tia c` nu are ce face. Trebuia s` munceasc` iar agen]ia o pl`tea foarte bine. Avea nevoie de banii pe care-i câ[tiga acolo dar, \n acela[i timp, nu putea sc`pa de sentimentul de vinov`]ie dat de faptul c` petrecea atâtea ore departe de fiica sa. Se uit` cu antipatie la figura lui ironic`. Ce conta ce crede el? Avea [i a[a destule probleme pe cap, dar nu-l va l`sa cu nici un pre] pe Nick Holt s` o blameze. - Acum e[ti amabil s` pleci? Sunt foarte obosit`. La ce or` vii mâine diminea]`? - La nou`, zise el, urmând-o \n hol. |[i lu` paltonul [i se \mbr`c`. Noapte bun`, \i ur`, m`surând-o din cap pân`-n picioare cu o privire rece care o l`s` s` \n]eleag` limpede ce
20
LOUELLA CRAMER
credea despre ea, plimbându-[i ochii asupra sânilor mici [i ridica]i, coborând-o apoi asupra taliei \nguste [i rotunjimii [oldurilor, forme pe care rochia din lân` roz le scotea \n eviden]` mai mult decât [i-ar fi dorit Caroline \n clipa aceea. |mbujorat` [i cu ochii str`lucind de furie, \i deschise u[a. - Somn u[or, morm`i Nick apoi, când el se \ndrept`, Caroline trânti u[a [i izbucni \n plâns.
Capitolul 2 Cu câ]iva ani \n urm` medicul \i prescrisese somnifere, dar \i fusese fric` s` le ia, ca nu cumva, dormind prea adânc, s` n-o aud` pe Kelly când o strig` din camera ei. Ani de-a rândul dormise iepure[te, \n unele nop]i chiar deloc, [i era de mirare cum se putuse obi[nui s` doarm` cinci, [ase ore pe noapte, sau dac` era nevoie, chiar mai pu]in. |n seara aceea, dup` ce plânse aproape o or`, adormi de \ndat` ce puse capul pe pern`, dar nu \nainte s` bage capul pe u[` ca s` vad` ce face Kelly. Feti]a dormea cu un bra] sub capul \ntors \ntr-o parte. Caroline \i luase mâna [i i-o b`gase u[or sub plapum`, apoi o s`rutase pe frunte [i ie[ise \n vârful picioarelor. Când se trezi p`s`relele cântau \n gr`din`. Uitase s` pun` ceasul s` sune, dar era abia [apte [i avea timp destul s` se preg`teasc`. |ntins` \n pat [i urm`rind razele soarelui de toamn` ce se strecurau \n camer`, brusc realiz` c` foarte
22
LOUELLA CRAMER
curând se va afla la Skeldale, nume de care era legat un noian de amintiri. O auzi pe Kelly umblând prin camera ei [i \ncepu s` se fr`mânte. Va trebui s`-i spun`, dar cum avea s` primeasc` vestea? Numai gândindu-se la asta [i sim]ea c` i se face r`u. Kelly era mult prea matur` pentru un copil de vârsta ei dar, chiar [i a[a, moartea e un fenomen pe care nu l-ar fi \n]eles [i Carolinei \i era team` de reac]ia feti]ei. U[a se deschise [i aceasta intr` vesel` \n camer`, dar cu repro[ \n priviri. - E aproape [apte [i jum`tate [i tu nu te-ai ridicat din pat. O s` \ntârziem! Caroline \i \ntinse mâna, zâmbindu-i nervos. - Azi nu te duci la [coal`, scumpo. Vino aici, vreau s`-]i spun ceva. Kelly urc` \n pat [i se ghemui \n bra]ele ei. - Dar n-a venit duminica, spuse cu \ndoial` \n glas. - Vreau s`-]i spun ceva, repet` Caroline [i Kelly o privi \ngrijorat`. Copiii, ca [i animalele, au instincte care le dep`[esc \n]elegerea, iar Kelly captase vibra]iile nervoase ale mamei sale [i acum era nelini[tit`. - E vorba de t`ticu’, zise Caroline [i, imediat, \i sim]i trupu[orul cum se \ncordeaz`. Era una dintre cele mai grele situa]ii c`reia Caroline trebuia s`-i fac` fa]` [i ar fi ales un alt moment, mai potrivit, dac` timpul n-ar fi presat-o; trebuia s`-i spun` lui Kelly \nainte de venirea lui Nick [i \nainte de plecarea la Skeldale. |n mod ciudat, reac]ia feti]ei fu asem`n`toare cu a ei [i, v`zând-o pe Kelly plângând, se sim]i vinovat` pentru c` nu-l putea jeli pe Peter. Nu-i dorise moartea, dar dorise s`-l [tie
CONSPIRA}IA T~CERII
23
cât mai departe, pentru c` prezen]a lui o timora; \n momentele acelea, \ns`, se sim]ea vinovat` [i mâhnit`. - T`ticu’ era bolnav, scumpo, foarte bolnav, dar tu n-ai nici o vin`. Pe Kelly, \ns`, plânsul o u[ur`, luându-i de pe umeri povara vinov`]iei [i alungându-i ura [i spaima, sentimente care o inspiraser` când pictase umbra ce c`dea peste cas` [i gr`din`. Caroline se ridic` din pat. - Mergem s-o vizit`m pe bunica. Vrei s-o vezi, nu-i a[a? Plec`m azi, a[a c` trebuie s` ne gr`bim, da? Pân` preg`tesc micul dejun, du-te [i te spal`. - Pe bunica? \ntreb` Kelly, oprindu-se din plâns. E adev`rat? Chiar mergem la Skeldale? - La Skeldale, bine\n]eles, unde \n alt` parte st` bunica? {i o goni dându-i o p`lmu]` peste fund. Acum, domni[oar`, te speli cum trebuie, apoi te \mbraci. O auzi pe Kelly alergând pe hol \n timp ce ea punea oul fiert \n p`h`relul galben pe care-l acoperi cu capi[onul cro[etat special, ca s`-l ]in` cald pentru Kelly. Tot ea \i tricotase feti]ei [i câteva pulovere; era un mod confortabil de a-[i petrece serile lungi \n fa]a televizorului. Kelly intr` t`cut` \n buc`t`rie [i se a[ez` la mas`. |nc` palid`, se uita la mâncarea pe care Caroline i-o pusese \n fa]`. - Nu mi-e foame, mami. - |ncearc` s` m`nânci ceva, fiindc` avem mult de mers cu ma[ina. Kelly \[i \n`l]` privirea spre ea. - Cu ma[ina? Plec`m cu ma[ina?
24
LOUELLA CRAMER
Caroline \ncuviin]` din cap. - A venit s` ne ia unchiul Nick. }i-l mai aminte[ti? Kelly se \ncrunt`. - Nu e... nu a fost v`rul lui t`ticu’? {i el locuia \n Skeldale. - Da, a[a e. |ntr-o or` vine s` ne ia, a[a c` \n timp ce eu preg`tesc bagajele [i m` \mbrac, tu m`nânci, da? Nu vrei ni[te lapte rece? Kelly d`du din cap c` da [i \ncepu s` m`nânce f`r` poft` [i strâmbându-se pu]in. Chiar atunci Deirdre b`tu la u[` [i intr` \n buc`t`rie, uitându-se la Caroline u[or \ngrijorat`. - Sunte]i bine? Caroline \i confirm`. - Nu [tiu cât vom fi plecate. Po]i s-o anun]i tu pe directoare c` Kelly va lipsi o vreme de la [coal`? - Da, sigur. - {i po]i s` anulezi abonamentul la ziare [i lapte? Caroline c`ut` s`-[i aduc` aminte dac` mai avea s-o roage ceva. - Am cheie [i o s` vin s` verific dac` totul e \n regul`, \i promise Deirdre. Nu-]i face griji. Las`-mi un num`r de telefon unde s` te g`sesc \n caz c` se ive[te vreo problem`. Caroline \i not` num`rul lui Helen [i i-l d`du. - Altceva? o \ntreb` Deirdre. - Când ai timp, a[ vrea s` uzi florile din ghivece. Trebuie udate cam de dou`, trei ori pe s`pt`mân`. - Bine. Altceva? Deirdre era gr`bit` s` se \ntoarc` acas` la Sharon care, \n mod sigur, la ora aceea, \[i lua micul dejun. - Nu, nu cred. |]i mul]umesc din suflet. Cândva am s` m` revan[ez.
CONSPIRA}IA T~CERII
25
- Ai grij` de tine [i ]inem leg`tura, spuse Deirdre, apoi zâmbindu-i lui Kelly \i ur` drum bun. - Pup-o pe Sharon din partea mea, o rug` Kelly, [i lui Caroline \i fu team` s` nu \nceap` din nou s` plâng`, dar nu se \ntâmpl` a[a, de[i feti]ei \i tremura buza de sus. - Bine, pa, mai spuse Deirdre [i ie[i, iar Caroline alerg` \n baie. Dup` ce se \mbr`c` preg`ti câte o valiz` pentru fiecare. Kelly avea nevoie de multe haine, fiindc` le strica \ntr-un ritm infernal, atr`gând murd`ria ca un magnet. De \ndat` ce sfâr[i treburile \l sun` pe Geoffrey, care se r`sti la ea: - {i cât timp vei fi plecat`? Eu ce m` fac \ntre timp? Geoffrey era un agent de publicitate cu mult talent [i care gândea \n sloganuri publicitare. Avea o fa]` de o extraordinar` mobilitate care-l ajuta s` fac` ni[te imita]ii extrem de reu[ite, [i o limb` ascu]it` ca o lam` de brici. - |mi pare r`u, dar n-am ce face, se scuz` Caroline. Niciodat` nu-i vorbise despre c`s`toria sa, dar credea c` el b`nuie[te ceva, pentru c` era un tip intuitiv, versat [i cu o minte ager`. Când reveni \n buc`t`rie Kelly strânsese deja masa [i sp`lase vasele. Tocmai puse castronul de cereale \n usc`torul de vase. - Bravo, o l`ud` Caroline. Kelly \nv`]ase s-o ajute \n gospod`rie [i o f`cea mai ales diminea]a, când amândou` se gr`beau s` plece, una la serviciu, cealalt` la [coal`. Se auzi soneria [i Kelly tres`ri. - Trebuie s` fie unchiul Nick, zise Caroline pe un ton vesel. Te duci tu s`-i deschizi, scumpo? Kelly ie[i t`cut` din buc`t`rie [i Caroline auzi u[a
26
LOUELLA CRAMER
deschizându-se [i pe Nick spunând: - Bun`, tu e[ti Kelly, nu-i a[a? Te-ai schimbat atât de mult, mai s` nu te recunosc. Credeam c` e[ti mai \nalt`! Niciodat` nu-i vorbise atât de dr`gu], se gândi Caroline, apoi ap`ru [i ea, iar Nick \i arunc` o privire aspr`, f`r` m`car s` schi]eze un zâmbet. - Astea-s bagajele? M` duc s` le pun \n portbagaj. - Mul]umesc. |n prezen]a lui Kelly \ncercau s` se comporte politicos unul cu cel`lalt. Nick lu` bagajele [i ie[i, iar Caroline, cu degetele tremurându-i pu]in, o ajut` pe Kelly s`-[i trag` fermoarul hanoracului tivit cu bl`ni]`. - Acum \mi aduc aminte de el, spuse vesel` feti]a. E simpatic. - Mai du-te o dat` la baie \nainte de plecare, o sf`tui Caroline, pref`cându-se c` n-a auzit. - Abia am fost, protest` Kelly, ]op`ind de ner`bdare. {i, \nainte s-o poat` opri, feti]a o zbughi afar`. Caroline \[i puse haina [i se \ncheie la nasturi, pentru prima oar` nemaigândindu-se c` \n urm`toarele ore va c`l`tori \n ma[in` cu Nick. Dar va sta \n spate cu Kelly, altfel, sim]indu-l prea aproape, ar fi fost tot timpul tensionat`. Ie[i afar` [i \ncuie u[a de la intrare. Razele soarelui care se jucau \n frunzi[ul de la poalele dealului d`deau peisajului un aer vesel, ospitalier. Noaptea, luminile caselor din vale str`luceau ca stelele pe cer. |n diminea]a aceea cerul era senin, [i la orizont se putea z`ri Londra, o aglomera]ie de acoperi[uri, turle ascu]ite de biserici [i zgârie-nori. Suburbia \n care locuiau se afla la 8 kilometri de centrul capitalei. Londra se \ntindea pe o suprafa]` \n form` de cerc, ce se l`rgea cu fiecare zi, devorând zone verzi [i
CONSPIRA}IA T~CERII
27
c`tunuri, ca o ciuperc` otr`vitoare. Caroline trase adânc aer \n piept. Amintirile despre Skeldale o fr`mântau atât de mult \ncât nu mai privi cochetul or`[el Yorkshire [i terenurile ml`[tinoase din vecin`tate. Se \ndrept` spre ma[ina care o a[tepta, un Porche negru, tipic pentru gusturile sofisticate ale lui Nick Holt, [i se opri s` o priveasc` mut` de admira]ie, \ns` el o lu` de bra] [i o \mpinse pe scaunul de lâng` [ofer. Kelly era deja pe bancheta din spate. - Ce ma[in` grozav`, nu-i a[a, mami? - Da, grozav`, r`spunse Caroline pe un ton sec, \n timp ce Nick se a[eza al`turi; apoi el \i arunc` o privire ironic` [i porni motorul. Caroline se \ntoarse s` priveasc` prin luneta din spate [i o v`zu pe Deirdre pe aleea din fa]a casei, uitându-se curioas` dup` ma[in`. |i f`cu semn cu mâna [i aceasta \i r`spunse la fel. - Pân` la prânz trebuie s` ajungem la Skeldale, morm`i Nick, dând col]ul str`zii. - Ce vitez` atinge? \l \ntreb` Kelly aplecându-se \ntre ei peste scaunele din fa]`, \mbujorat` de emo]ie. Caroline o privi \ngrijorat`, dar se p`rea c` feti]a uitase de vestea mor]ii tat`lui ei. Copiii au un comportament imprevizibil iar Kelly [tia cum s`-[i alunge din minte amintirile nepl`cute. Ea, Caroline, nu va reu[i niciodat` aceast` performan]`. |n clipa aceea feti]a era \ncântat` [i ner`bd`toare s` ajung` la Skeldale, \n ma[ina aceea elegant` [i rapid`. Nu mai urcase niciodat` \ntr-o asemenea ma[in`, [i nici Caroline. - A[teapt` s` ajungem pe autostrad` [i-ai s` vezi atunci, \i
28
LOUELLA CRAMER
promise Nick [i Caroline sim]i cum inima \ncepe s`-i palpite. Ei nu-i pl`cea viteza. - Oh! exclam` Kelly, \n culmea fericirii, uitându-se la Nick cu ochi str`lucitori ce exprimau adora]ie. Caroline \ntoarse capul, \ncruntându-se. |l auzi pe Nick vorbindu-i fiicei sale pe un ton calm [i folosind cuvinte pe \n]elesul ei, pentru ca ea s`-i poat` r`spunde. Kelly era extaziat`, iar Caroline nu trebuia s`-i vad` fa]a ca s`-[i dea seama c` Nick \i alungase triste]ea. Kelly nu mai cunoscuse pân` atunci pe cineva ca el. Era chiar mai grozav decât zâna cea bun` din pove[ti. O dat` ajun[i pe autostrada spre nord, ma[ina prinse vitez`, l`sând \n urm` [oferi invidio[i cu ma[ini mai pu]in performante. Caroline \l urm`ri un timp pe Nick cu coada ochiului, cum mânuia volanul cu dezinvoltur`, apoi \ntoarse capul \n`bu[indu-[i emo]ia. Se detesta pentru c` prezen]a lui o tulbura la fel de mult ca \n ultimul an dinaintea plec`rii din Skeldale. Nick receptase cele câteva semnale imprudente ce o d`duser` de gol. O dat` sau de dou` ori o surprinsese privindu-l pe furi[ [i de-atunci \n ochii lui alba[tri \ncepuse s` citeasc` dispre] [i ostilitate. El credea c` acela era motivul real al acuza]iilor pe care Peter i le aducea ei [i \ncepuse s-o evite, pe cât posibil, dar Caroline [tia ce e \n mintea lui, atunci când se mai \ntâlneau cu diverse ocazii, [i acest lucru o f`cea s` sufere. Ce ironie a sor]ii! La ora unsprezece se oprir` la un bar pe autostrad`, s` bea câte o cafea. Kelly o zbughi s` inspecteze jocurile mecanice, luându-[i cu ea o Cola [i câ]iva biscui]i pe care-i
CONSPIRA}IA T~CERII
29
devor` \ntr-o clip`. Caroline \[i ]inea capul \n jos, uitându-se pe mas` [i a[teptând s` se r`ceasc` pu]in cafeaua aburind`. |l sim]i pe Nick pironindu-[i ochii asupra ei. Vântul \i ciufulise p`rul [i acum soarele i se juca \n buclele m`t`soase. Precis ar`ta ca naiba [i singurul lucru pe care [i-l dorea \n momentul acela era ca el s` nu se mai uite la ea atât de insistent, pentru c` asta \i \nghe]ase sângele \n vene. - Ce zi superb`, nu-i a[a? zise pe un ton vesel, trecându-[i degetele prin p`r, \ncercând s` [i-l aranjeze. - A[a e! Vocea ironic` [i felul \n care el \i urm`rea mi[carea mâinii o f`ceau [i mai nervoas`. - Helen [tie c` venim? - Am sunat-o asear`. Nick sorbi din cafea [i continu`: |ncepuse s` plâng`. - Oh, s`raca Helen! - Da, s`raca Helen, o \ngân` el, mali]ios. }ine foarte mult la tine. Dumnezeu [tie de ce, mai gr`ia privirea lui [i Caroline sim]i c` ro[e[te. - {i eu o iubesc mult, zise, \nfruntându-i privirea. - Nu mai spune! exclam` el, p`rând sincer surprins. - Da! - Atât de mult \ncât \n trei ani nici m`car o felicitare de Cr`ciun nu i-ai trimis, murmur` el ridicând o sprâncean`. Remarca lui o deranj` [i Caroline \ntoarse capul. O z`ri pe Kelly stând lâng` unul din jocurile mecanice [i urm`rind punctajul pe tabela electric`. - Ce faci, exact, la agen]ia aceea de publicitate? o \ntreb` Nick [i ea \l privi din nou. - Concep reclame. Dar, fire[te, [tii deja acest lucru, ad`ug` nervoas`. Nu se poate ca detectivul pe care l-ai anga-
30
LOUELLA CRAMER
jat s` nu se fi interesat ce fac. Nick ridic` din umeri, surâzând. - Cred c` a aflat [i cu ce s`pun te speli. E un tip meticulos. - Nu-i deloc amuzant, izbucni Caroline. N-aveai nici un drept s`-l pui s` m` spioneze! Mi se face r`u când m` gândesc c` [i-a b`gat nasul \n via]a mea personal`. - Secretele vie]ii tale personale nu le-a descoperit, zise Nick, fixând-o cu privirea. |n leg`tur` cu asta n-a ob]inut nici o informa]ie. - Hot`r`[te-te... tocmai ai spus c` [tie pân` [i ce s`pun folosesc! - |n schimb, n-a aflat cu cine te culci, rosti el, t`r`g`nând cuvintele [i uitându-se cu o pl`cere sardonic` la fa]a ei ro[ie ca focul. - Ce dezam`gire pentru tine, murmur` Caroline, sim]ind c` \n clipa aceea \l detest`. - Asta numai fiindc`, bine\n]eles, tu [i [eful t`u sunte]i cât se poate de discre]i. Detectivul mi-a spus c` e un tip stilat. - Oh, nu fi absurd! izbucni ea. - Iar asta va fi o mare u[urare pentru Frey Forrester, continu` el, rânjind. Caroline se crisp`. Nu-l putea l`sa s` cread` \n continuare minciunile pe care Peter i le b`gase \n cap. Frey era un om deosebit [i ar fi fost un dezastru pentru el, ca doctor, dac` s-ar fi aflat zvonurile care circulau pe seama lui. Nu putea l`sa s`-i fie [tirbit` reputa]ia. - |ntre mine [i Frey n-a fost absolut nimic. Asta era doar \n imagina]ia lui Peter. N-am avut cu nimeni nici o aventur`
CONSPIRA}IA T~CERII
31
[i \n afar` de el n-a existat alt b`rbat. Nick hohoti scurt, privind-o batjocoritor. - ~sta-i adev`rul, insist` ea, dorind s` fie crezut`. Niciodat` nu m-am uitat la altcineva. - A[a s` fie, Caroline? Vocea ironic` [i privirea lui ce parc` o ardea \i aduser` \n minte o \ntâmplare care, pân` [i acum, dup` atâta vreme, reu[ea s` o tulbure. |ntoarse repede capul, \mbujorat`, sim]indu-[i sângele pulsând \n tâmple. T`ia ni[te trandafiri \n gr`din` când ap`ruse Nick care venise s`-i transmit` din partea lui Helen c` ceaiul e gata. Soarele abia asfin]ise, dar fluturii de noapte se iviser` deja, zburând \n jurul copacilor. Caroline tocmai \l urma, ab`tut`, când un fluture \i atinsese fa]a [i ]ipase de fric`. - Ce s-a-ntâmplat? o \ntreb` el surprins [i ea \[i ridicase privirea \ngrozit` spre el, ca imediat s` \nceap` s` râd`, realizând c` se speriase degeaba din cauza unui biet fluture. {i atunci Nick se aplecase [i o s`rutase, iar ea nu se ferise. Dimpotriv`, se lipise de el, \i \ncol`cise gâtul cu bra]ele [i r`spunse s`rutului cu frenezia clipei ce nu avea nici \nceput, nici sfâr[it. Nick \ntrerupse brusc acel s`rut p`tima[ [i se repezi \n cas`, f`r` un cuvânt, l`sând-o \nm`rmurit` [i \nfrico[at` de ce f`cuse. Fusese prima [i ultima oar` când se \ntâmplase a[a ceva. Dup` acea \ntâmplare, Nick \ncepuse s` fie distant, ostil, neprietenos, convins c` suspiciunile lui Peter \n ce o priveau erau \ntemeiate. Dac` pe el \l s`rutase a[a, atunci nu s-ar fi dat \n l`turi s-o fac` cu oricine. De multe ori Caroline se \ntrebase dac` nu cumva el o s`rutase inten]ionat, s` vad` cum reac]ioneaz`, [i se detesta pentru ce f`cuse, pentru c` se d`duse de gol [i, bine\n]eles, nu-i
32
LOUELLA CRAMER
putea spune: „Tu e[ti singurul b`rbat la care m-am uitat!” Ar fi crezut-o? {i a[a s` fi fost, s-ar fi sim]it penibil [i umilit` s`-i m`rturiseasc` acest lucru. Kelly ap`ru \n fug` [i p`r`sir` localul t`cu]i, dar feti]a era prea vorb`rea]` [i plin` de verv` ca s` observe ceva, [i tot drumul spre nord fu de o ne\nchipuit` exuberan]`. L`sar` \n urm` [esul [i câmpurile m`noase din centrul ]`rii, \ndreptându-se spre un ]inut cu dealuri aride [i mla[tini unde cre[tea iarba neagr`. Toamna schimbase culorile p`mântului, de la verdele crud, mustind de ap`, la galbenul-ruginiu al ierburilor uscate. Kelly \ncepuse s` se plictiseasc` [i abia dac` mai scotea o vorb`. |[i l`sase capul pe speteaza moale a banchetei [i c`sca obosit`. Caroline privea afar` la stâncile mici \mpr`[tiate pe dealuri [i jos, \n vale, care f`ceau ca peisajul s` semene cu o tabl` de [ah. Prezen]a lui Nick, trupul lui suplu aproape atingându-se de al ei, profilul cu tr`s`turi aspre [i t`cerea ap`s`toare, toate la un loc o tulburau [i Caroline f`cea eforturi s`-[i abat` aten]ia de la el, ba urm`rind zborul unei ciori care poposi \ntr-un lan, ba uitându-se pe vârful unui deal la ruinele invadate de buruieni ale unei mân`stiri, sau la casele cenu[ii din piatr` cu acoperi[uri din ardezie, din s`tucurile prin care treceau. Dar nimic din toate acestea n-o interesa cu adev`rat, doar se pref`cea c` admir` peisajul, ca s` nu se lase cople[it` de lini[tea ce-o \nconjura. Cerul senin se \ntunec` treptat [i stropi repezi de ploaie \ncepur` s` bat` \n parbriz. - Plou`, zise Kelly [i Caroline \i confirm`.
CONSPIRA}IA T~CERII
33
A[a \[i amintea ea Skeldale [i se p`rea c` aceea era vremea cea mai potrivit` pentru \ntoarcerea acas`; vântul [uierând \n vale, copacii biciui]i de ploaie [i frunze ve[tede spulberate de vijelie plutind deasupra câmpurilor. - Bun-venit acas`, \i ur` Nick pe un ton ironic [i, \ntorcând capul spre el, Caroline observ` cu uimire c` zâmbe[te. Skeldale era ad`postit \n cuta unui deal \nconjurat de terenuri ml`[tinoase, pozi]ie care-l ferea de criv`]ul iernii. Helen locuia la cel`lalt cap`t al ora[ului, dar, spre surprinderea Carolinei, Nick n-o lu` pe [oseaua \ngust` ce str`b`tea ora[ul, ci pe un drumeag, la stânga. - De ce mergem pe-aici? \ntreb`, amintindu-[i brusc c` pe acolo se ajungea la el acas`. - Helen locuie[te la mine, r`spunse el cu o voce f`r` inflexiuni. Caroline se \ndrept` din umeri. - Când a ie[it din spital nu era \n stare s`-[i poarte singur` de grij`, a[a c` am invitat-o s` se mute la mine pân` se reface complet. Caroline se \ngrozi la gândul c` Nick se putea a[tepta ca ea s` accepte s` locuiasc` sub acela[i acoperi[ cu el. - Crezi c` g`sim o camer` liber` la hotelul din Market Square? \ntreb` ea pe un ton voit indiferent, sperând ca vocea s`-i sune normal. - Ve]i sta la mine, zise Nick aruncându-i o privire mali]ioas`. - E[ti foarte amabil, dar... - Dar nimic, o \ntrerupse el, scurt. - Vorbesc serios... - Camerele voastre sunt deja preg`tite.
34
LOUELLA CRAMER
Caroline ar fi continuat s` protesteze dac` Nick nu i-ar fi aruncat o privire dur`, amenin]`toare, care o amu]i. Se l`s` pe spate, ro[ie la fa]` de nervi. La urma urmei, era vorba doar de câteva zile [i nu trebuia decât s` se obi[nuiasc` cu ideea. - Dr`gu] din partea ta c` te-ai deranjat atâta, spuse, abia ab]inându-se s` nu izbucneasc`, dar fu r`spl`tit` cu alt` privire rece. - Eu nu m-am deranjat deloc. Menajera a avut grij` de toate. - Doamna Bentall \nc` mai lucreaz` la tine? Caroline [i-o amintea vag: o femeie slab`, cu p`r c`runt [i tr`s`turi parc` s`pate \n piatr`. - Da. Ma[ina lu` o curb` strâns` [i zidurile cenu[ii ale unei case se z`rir` printre crengile gola[e ale copacilor, profilându-se pe cerul plumburiu. Caroline \ntoarse capul s` se uite \n spate. Kelly adormise cu capul pe speteaza banchetei, cu gura \ntredeschis` [i fa]a \mbujorat`. |i era mil` s-o trezeasc`. Drumul fusese obositor pentru ea, nefiind obi[nuit` s` c`l`toreasc` pe distan]e lungi, str`b`tând ]ara \n ma[in`. Nick r`suci volanul [i \ncetini viteza ca s` intre pe poarta \nalt` de fier. Caroline se uit` curioas` la casa cu ziduri de piatr`. Nu fusese decât de câteva ori acolo [i [i-o amintea vag. Nick opri \n fa]a intr`rii principale, cobor\ [i deschise portiera, apoi amândoi se uitar` la Kelly care \nc` dormea. - Doamn` Storr... Vocea aspr` [i nervoas` pe care o auzir` \n spate \i f`cu
CONSPIRA}IA T~CERII
35
s` se \ntoarc`. Helen st`tea \n prag, iar \n spatele ei doamna Bentall \ncerca s-o \mpiedice s` ias` \n ploaie. - A[tepta]i aici c` vin ei la dumneavoastr`, o sf`tui aceasta pe tonul \ng`duitor cu care te adresezi unui copil. Caroline alerg` cu bra]ele deschise spre Helen care suspin`, cu ochii plini de lacrimi: - Oh, scumpa mea, nu credeam c` am s` te mai v`d vreodat`. Unde-i Kelly? N-ai adus-o cu tine? |mbr`]i[ând-o [i s`rutând-o, Caroline \i spuse: - E \n ma[in`. A adormit frânt` de oboseal`. - Abia a[tept s-o v`d. Cred c` s-a schimbat foarte mult. Mi-a fost atât de dor de voi [i-i mul]umesc lui Dumnezeu c` v-a adus aici pe amândou`, spuse Helen cu voce slab`, zgribulindu-se de frig. - Intra]i \n cas`! Vre]i s` v` \mboln`vi]i din nou de pneumonie? o cert` doamna Bentall. - Nick, ad-o pe Kelly \n`untru, ad-o \n`untru, Nick, \i spuse Helen, plângând [i râzând \n acela[i timp. - Las` c` o aduce, zise Caroline, tr`gând-o de mân`. Vino \n`untru, Helen, nu mai sta \n frig. {emineul din piatr` \n care focul ardea vesel, fotoliile moi [i comode, covorul ro[u [i draperiile de catifea d`deau camerei un aer intim, ospitalier. - Stai jos, Helen, \i spuse Caroline, dar aceasta nu se a[ez`. Se uita spre u[`, ner`bd`toare. |n obraji avea dou` pete mici, ro[ii. |ntotdeauna fusese o femeie slab`, acum \ns` era tras` la fa]` [i prin pielea str`vezie i se vedeau oasele fragile. P`rul \i albise complet [i ar`ta mult mai \n vârst` decât cei [aizeci de ani pe care-i avea. Privind-o, Caroline sim]ea c` o doare sufletul. Nick intr` ducând-o \n
36
LOUELLA CRAMER
bra]e pe Kelly care privea somnoroas` \n jur, clipind des din cauza fl`c`rii puternice a focului din c`min. Avea fa]a \mbujorat` de c`ldur` [i ochi str`lucitori. - Kelly, iubita mea, zise Helen. - Stai jos! \i ordon` el, nervos, [i Helen se a[ez`, docil`, dar cu bra]ele \ntinse spre Kelly, care se repezi [i i se urc` pe genunchi.
Capitolul 3 |n seara aceea, dup` ce Kelly fu dus` la culcare, Nick disp`ru discret, spunând c` trebuie s` treac` pe la un prieten, iar Caroline [i Helen r`maser` de vorb` lâng` foc. |ntreaga dup`-amiaz` Helen [i-o petrecu cu nepoata sa, sub privirea u[or nelini[tit` a Carolinei, c`reia \i era team` s` nu se oboseasc` prea mult. Helen era atât de sl`bit` \ncât prea mult efort nu-i f`cea bine. Pentru orice eventualitate o supraveghease tot timpul, gata \n orice moment s` intervin` ca s-o conving` s` se odihneasc`, dac` ar fi dat semne de oboseal`. - Ar trebui s` te duci la culcare, Helen, o sf`tui Caroline, uitându-se la ceas. - Nici nu m` gândesc, ripost` aceasta, privind-o vesel`. Nu \ncepe [i tu... mi-ajunge cât m` cic`le[te doamna Bentall. - Are dreptate, a fost o zi obositoare pentru tine.
38
LOUELLA CRAMER
- De mult` vreme nu m-am sim]it atât de bine. Oh, scumpa mea, mi-a fost atâta dor de tine [i n-am cuvinte s`-]i spun ce fericit` sunt c` v-a]i \ntors. - {i nou` ne-a fost dor de tine [i ne bucur`m c` suntem aici. Caroline ezit` o clip`, apoi continu`: Helen, mi-am f`cut mereu repro[uri pentru felul \n care am plecat, [tiind c`-]i vei face griji \n privin]a noastr`, dar... - {tiu, o \ntrerupse Helen. Te-am \n]eles. - N-am vrut s` afli unde suntem. Imediat, \ns`, \i p`ru r`u de ce spusese, fiindc` Helen o \n]elesese \nc` de la \nceput. Scuz`-m`. - E[ti ultima persoan` care ar trebui s`-[i cear` iertare. Eu ar trebui s-o fac pentru c` ai \ndurat prea multe. - Dac` n-ar fi fost Kelly, a[ fi suportat \n continuare. - {tiu, spuse Helen, \ndreptându-[i privirea spre focul din [emineu. Câteva momente se l`s` t`cerea. Se auzea doar vântul [uierând prin hornul [emineului, ploaia r`p`ind pe acoperi[ul casei [i pocnetul scânteilor din lemnele uscate. - Kelly s-a schimbat foarte mult, zise Helen brusc. Ai f`cut treab` bun`. Mi-era team` c` a r`mas un copil timorat. - {i mie mi-era fric` de asta. Caroline se gândea la pictura de pe peretele de acas`. Umbra \ntunecat` f`cea parte din via]a fiicei sale, iar Kelly nu putea uita complet acea perioad` - i s-ar fi cerut prea mult - dare reu[ea acum s` nu se mai gândeasc` decât la lucruri pl`cute. Ultimii trei ani \i oferiser` feti]ei mediul \n care s` se dezvolte normal [i \n deplin` siguran]`, mediul de care are nevoie orice copil [i de care-i depindea tot restul vie]ii. - Cine [tie ce s-ar mai fi \ntâmplat, \i \ntrerupse Helen
CONSPIRA}IA T~CERII
39
[irul gândurilor. Trei ani \nseamn` mult. - }i s-a p`rut mult, nu-i a[a, Helen? Caroline o privea cu mil`. {i \nainte ca ea s` p`r`seasc` Skeldale, Helen fusese mereu stresat` [i nervoas`, dar acum era doar umbra femeii care fusese când o cunoscuse Caroline. Privirile li se \ncruci[ar`. - Nu a fost u[or deloc, \i m`rturisi Helen. Peter a devenit din ce \n ce mai violent [i umbla beat tot timpul. Frey a \ncercat s`-l conving` s` se intereseze pentru dezalcoolizare, dar asta a \nr`ut`]it lucrurile. Nici m`car n-a mai vrut s` stea de vorb` cu el, iar Frey n-avea cum s`-l oblige. Peter n-a vrut s` mai consulte vreun alt medic, refuzând s` admit` c` este alcoolic [i spunând c` oricând se poate l`sa de b`utur`, dar n-are de ce. Era singurul lucru care-i mai p`stra mintea limpede, zicea el, [i nu putea renun]a la singura pl`cere care-i mai r`m`sese. Caroline \[i \nchipuia ce se petrecuse acolo de când plecase din Skeldale. Totul \ncepuse cu mult timp \n urm`. La \nceput, nici ea nici Helen nu realizaser` gravitatea situa]iei. Peter era destul de [iret ca s` nu dea nimic de b`nuit, dar când ele au \n]eles, \n cele din urm`, c` devenise dependent de b`utur`, i s-au aliat, ascunzându-i [i acceptându-i viciul. Helen nu suporta gândul ca cineva s` afle [i era atât de \ngrozit` \ncât plângea ca un copil, rugând-o pe Caroline s` nu-l dea de gol. Peter r`m`sese impresionat când descoperise asta [i le promisese c` nu va mai bea. Câteva s`pt`mâni s-a ]inut de cuvânt apoi, din cauza unor nepl`ceri la serviciu, s-a apucat din nou de b`utur`. Caroline a \ncercat s` aib` o discu]ie cu el [i atunci a avut loc prima scen` violent`.
40
LOUELLA CRAMER
|n furia be]iei a b`tut-o atât de r`u \ncât Helen a trimis dup` Frey, care n-a crezut povestea lor, cum c` se lovise alunecând pe sc`ri. Dup` incident, Peter le rugase s`-l ierte, jurând din nou c` nu se va mai atinge de b`utur`. P`rea sincer chinuit de remu[c`ri. Plângea [i o s`ruta pe Caroline, privind-o \ngrozit de ce-i f`cuse. |n urm`toarele luni, cu mult tact, Frey a reu[it s-o conving` pe Caroline s` accepte adev`rul. - Trebuie s` urmeze un tratament. E bolnav, Caroline, [i are nevoie de \ngrijire medical`, o sf`tuise el. - Dar \ncearc` s` se lase. |ntr-adev`r \ncearc`, Frey. |n fiecare diminea]`, Helen [i cu mine c`ut`m prin cas` sticlele de b`utur`, dar nu cred s` le ]in` ascunse. - Povestea asta am auzit-o de prea multe ori. Chiar [i \n ora[ele mici, cum e Skeldale, situa]ia aceasta ia propor]ii \ngrijor`toare. Tu [i mama lui n-ave]i cum s`-l ajuta]i. Numai el o poate face, dar \ndrumat [i sprijinit de cei care se ocup` cu aceste probleme. Am s`-]i dau un num`r de telefon, \n caz c` vreodat` o s` ai nevoie de ajutor. Cei de acolo vor veni, indiferent de or`. Sunt persoane competente care [tiu ce au de f`cut \n asemenea situa]ii. Se \ncercase [i aceast` variant`, dar f`r` succes. Frey, pur [i simplu, nu reu[ise s`-l conving` pe Peter c` \[i face singur r`u, iar acesta invoca fel de fel de pretexte, cu care motiva faptul c` se apucase din nou de b`ut: la slujb` lucrurile mergeau prost [i asta \l deprima, sau c` fusese la o petrecere [i b`utura \l ispitise. De fiecare dat` g`sea noi scuze. La un moment dat g`sise una perfect plauzibil`, anume c` nu-i pl`cea s`-l vad` pe Frey, pentru c` acesta cuno[tea adev`rul de la Caroline [i asta \l deranja. |ncepuse s`-[i
CONSPIRA}IA T~CERII
41
manifeste \n public antipatia, dar fiindc` nu dorea ca cineva s` afle adev`ratul motiv pentru care nu-l agrea pe Frey, invoca faptul c` el [i Caroline \ncepuser` s` se vad` cam des, având \ns` grij` s` nu r`spândeasc` zvonul c` sunt aman]i, de team` c` Frey l-ar putea da de gol; nu dorea o confruntare \n public care, probabil, ar fi dezv`luit adev`rul: c` bea. De la suspiciunea \n ce-l privea pe Frey pân` la \ng`duin]a celor din jur, pe motiv c` este gelos, nu a fost decât un pas, iar gelozia era tocmai justificarea de care avea nevoie. Caroline trebuia s`-i suporte scenele de gelozie iscate fie [i numai pentru c` st`tea de vorb` cu un b`rbat. {i-atunci sa \nchistat \n propria carapace. Nu mai ie[ea afar` decât rareori [i evita pe toat` lumea, inclusiv pe Frey. |n cas` atmosfera devenise insuportabil`, terifiant`, dar pic`tura care umpluse paharul a fost când Peter a \nceput s-o loveasc` pe Kelly. {i nu o f`cea decât atunci când era ame]it de b`utur`. |n acele momente Helen [i Caroline \ncercaser` s-o ]in` pe feti]` departe de el, dar nu \ntotdeauna reu[iser`. Caroline era permanent \ngrozit` de ce i s-ar putea \ntâmpla copilului. |n cele din urm` [i-a luat feti]a [i a plecat de acas`. Chiar \nainte de c`s`toria cu Peter, tat`l ei emigrase \n Australia, pentru a locui \mpreun` cu sora lui, la Sydney, [i la moarte \i l`sase fiicei sale o mare sum` de bani, a[a c` se hot`râse s` dispar` cu Kelly \nainte s` se \ntâmple ceva mai grav. Nu \ncetase brusc s`-l iubeasc` pe Peter, ci treptat, pân` ce \n sufletul ei pustiit nu mai sim]ise fa]` de el decât fric` [i durere.
42
LOUELLA CRAMER
Când tr`ie[ti o vreme sub o asemenea teroare e greu s`-]i reg`se[ti lini[tea [i s` iei via]a \n piept f`r` team`. - A[ fi vrut s` nu \nfrun]i situa]ia de una singur`, \i spuse lui Helen. A[ fi vrut s` fiu aici când a murit. Cele dou` femei \nv`]aser` s`-[i exprime gândurile prin vorbe pu]ine. Tr`iser` prea mult \ntr-o conspira]ie a t`cerii [i ceea ce privirea lor exprima, putea umple golurile l`sate de cuvinte. - Cel mai tragic este... \ncepu Helen, dar se opri. - Da, [tiu, [opti Caroline. |ntr-adev`r cel mai tragic era c` amândou` se sim]eau u[urate, senza]ie pe care nu [i-o putea reprima. - Totu[i, m` gândesc c` s-ar fi putut face ceva. - Nu, zise Caroline pe un ton hot`rât. Amândou` am \ncercat tot ce era posibil. - Poate mai trebuia f`cut ceva, insist` Helen. Am fost mama lui, dar n-am fost \n stare s`-l ajut, ad`ug`, fr`mântându-[i degetele sub]iri \n poal`. - Frey spunea c` el e singurul care se poate ajuta, \i aminti Caroline. - Am fost prea severi cu el când era copil [i chiar \n adolescen]`, spuse Helen, privind fl`c`rile din [emineu. Tat`l lui era un om aspru, de mod` veche, care avea idei foarte clare despre cum trebuie educat un b`iat. Peter mânca b`taie deseori... nu r`u, dar suficient ca s`-l ]in` \ntr-o permanent` stare de \ncordare nervoas`. - Eu niciodat` n-am b`tut-o pe Kelly, fiindc` nu cred \n eficien]a acestei metode de educare a copiilor. Pe feti]` o \ngrozea orice form` de violen]`, pân` [i p`lmu]ele pe care orice mam` le d` copilului s`u atunci când acesta e obraznic.
CONSPIRA}IA T~CERII
43
- Nici eu, dar acum a[ vrea s`-l fi \n]eles mai bine când era mic, \ns` pe atunci b`taia era ceva obi[nuit [i mie mi se p`rea normal. Pân` [i la [coal` profesorii \i loveau pe copii cu b`]ul. - Nu te \nvinov`]i, zise Caroline [i, ridicându-se, \ngenunche \n fa]a ei, luându-i mâinile \ntr-ale ei. Nu cred c` b`taia l-a f`cut s` se apuce de b`utur`. Peter a avut o fire slab`, pentru c` un om se autodistruge [i-i chinuie[te pe cei din jur doar atunci când este un inadaptabil. Helen \i strânse mâinile cu putere. - Oh, cât m` bucur c` te-ai \ntors acas`! Singura persoan` cu care puteam vorbi despre asta era Frey, dar el e prea ocupat ca s` stea la discu]ii cu mine, a[a c` tot timpul mi-am derulat \n minte scene acelea, pân` am sim]it c`-mi pierd min]ile. - Acum po]i vorbi dac` sim]i nevoia, spuse Caroline. |n ce o privea, n-ar mai fi ascultat nici un cuvânt, dar dac` asta \i u[ura lui Helen sentimentul de vinov`]ie, era dispus` s-o fac` la nesfâr[it. |n ultimii trei ani \[i consumase toat` energia ca s`-l uite pe Peter [i s` [tearg` din via]a lui Kelly acele umbre ce-i bântuiau amintirile, dar Helen trebuise s` le retr`iasc` mereu, [i asta nu [i-o putea ierta. O l`sase s` se descurce de una singur` \ntr-o situa]ie de nesuportat [i n-avea rost s`-[i spun` c` o f`cuse pentru binele lui Kelly, pentru c`, de[i acesta era adev`rul, o voce l`untric` nu-i d`duse pace, \ntrebând-o cât o f`cuse pentru Kelly [i cât pentru propria lini[te. {i nu avea r`spuns la aceast` \ntrebare fiindc`, pur [i simplu, nu [tia. La lumina focului din [emineu Helen vorbea rar, cu o voce f`r` inflexiuni, iar Caroline o asculta pân` ce pendula
44
LOUELLA CRAMER
din hol \ncepu s` bat`, f`cându-le s` tresar`. - E zece! Acum chiar c` trebuie s` mergi la culcare. Helen c`sc`. - {tii c` ai dreptate? Sunt obosit`. Am vorbit pân` mi s-a f`cut somn. Caroline râse. - {i eu sunt obosit`, a[a c` vin cu tine. Am c`l`torit mult, de[i Nick a condus cu o vitez` fantastic`. Pe autostrad` am stat cu sufletul la gur`. - Dar Kelly a fost \ncântat`, fiindc` numai despre asta mi-a povestit. Nu i-a fost fric`, nu-i a[a? Nu mai e un copil fricos. Helen t`cu [i, privind-o cu ochii m`ri]i de uimire, repet`: Oh, slav` Domnului c` nu mai e un copil fricos. Caroline o lu` de mijloc [i o conduse afar` din camer`. Helen sl`bise mult [i nu p`rea s` cânt`reasc` mai mult decât Kelly. Vântul [uiera pe sub u[a grea de stejar [i când trecur` prin hol, Caroline v`zu fluturând marginile covorului. Dac` \n clipa aceea s-ar fi aflat \n c`su]a ei, zgomotele pe care le auzea ar fi speriat-o de moarte. Când locuie[ti de unul singur te cuprinde teama [i nu cedeaz` decât o dat` cu ivirea zorilor. |i ur` noapte bun` lui Helen [i intr` \n camera sa. Când fu gata de culcare se duse s` vad` dac` Kelly doarme lini[tit`. Feti]a obi[nuia s` doarm` ghemuit`, cu un bra] pe cap, [i \n fiecare sear` când se ducea s` o s`rute \i b`ga mânu]a sub cear[af. Tocmai \nchidea u[a de la camera feti]ei când un zgomot venind din spate o f`cu s` se \ntoarc` brusc [i, speriat`, \[i duse palma la gur`. Era Nick [i Caroline r`sufl` u[urat`.
CONSPIRA}IA T~CERII
45
- Nu te-am auzit, [opti nervoas`. El o m`sur` din cap pân`-n picioare cu o privire insolent` [i sim]indu-i ochii ca o lam` incandescent` plimbându-se peste trupul ei, Caroline se \nfior`. Halatul alb din dantel` sub]ire avea mai mult un rol decorativ. Prin el i se vedea pielea lucind, pârjolit` de privirea lui. - M` a[teptai, Caroline? o \ntreb` el, t`r`g`nând cuvintele batjocoritoare. |ncerc` s` se strecoare pe lâng` el, dar Nick \i t`ie drumul. Fu gata s` protesteze, dar ochii ce o sfredeleau o amu]ir`. Se \mbujor` [i inima \ncepu s`-i bat` frenetic \n piept. - Ai a[teptat mult? o \ntreb` pe tonul acela grav, zeflemitor, [i ea \n]elese foarte bine ironia [i dublul \n]eles al cuvintelor. }i-e frig? continu` zâmbind cu satisfac]ie cinic` atunci când o v`zu \nfiorându-se. Se apropie de ea, corpurile lor aproape atingându-se [i-[i trecu un deget peste pielea ei acolo unde mâneca l`sat` \n jos \i dezgolise um`rul. Caroline \[i ]inu respira]ia, iar degetul cobor\ spre despic`tura dintre sâni. - Nu, [opti \nfuriat`, \mpingându-i mâna \ntr-o parte, [i el hohoti scurt. |l privi \n ochi, tremurând de indignare, [i \n clipa aceea sim]i c` \l ur`[te. Acolo unde el o atinsese, pielea \i dogorea [i dup` expresia fe]ei lui \[i d`du seama c` el [tia acest lucru. De data asta trecu repede pe lâng` el [i Nick nu-i mai a]inu calea. Caroline \nchise u[a \n urma ei [i se trânti pe pat. Se detesta aproape la fel de mult ca pe el. |n dormitor era \ntuneric bezn`. Luna era ascuns` \n nori, iar pe strada aceea, la cap`tul c`reia \ncepeau
46
LOUELLA CRAMER
mla[tinile, nu exista lumin` electric`. Emo]iile o cople[eau provocându-i \n suflet o durere atât de adânc`, \ncât sim]ea c` se sufoc`. Ca s` [i-o \n`bu[e se b`g` sub cear[af [i-[i ascunse fa]a \n pern`. Când cobor\ diminea]a la micul dejun, cerul era de un albastru intens. Nick citea ziarul, ron]`ind o felie de pâine pr`jit`. O privi doar \n treac`t, dar asta fu de-ajuns ca s`-i taie respira]ia. - Bun` diminea]a, zise ea, \ncercând s` par` vesel`. Ce vreme superb`, nu-i a[a? - Da, superb`, repet` el, \n timp ce Caroline, ro[ie la fa]` [i evitându-i privirea, se a[ez` la mas`. Ce program v-a]i f`cut pentru ast`zi? o \ntreb` el, [tergându-[i degetele cu un [erve]el. - Nimic deosebit, \i r`spunse Caroline, turnându-[i cafea \n cea[c`. Helen mi-a spus c`, de obicei, st` \n pat pân` mai târziu. - Are nevoie de mult odihn`. - Sigur. Caroline \ntinse mâna s` ia o felie de pâine, dar sub privirea lui care-i urm`rea fiecare mi[care, o sc`p` \nainte s-o pun` \n farfurie. - Am s`-i spun doamnei Bentall s` mai pr`jeasc` ni[te pâine. - Nu, n-o deranja... - Nu e nici un deranj, o asigur` el. Doar pentru asta e pl`tit`. - De fapt, nici nu mi-e foame. Dar Nick n-o lu` \n seam` [i o chem` pe doamna Bentall sunând clopo]elul. - Doamn` Storr, dori]i numai pâine pr`jit` sau s` v`
CONSPIRA}IA T~CERII
47
preg`tesc [i un ou cu [unc`? - Nu, mul]umesc, zise Caroline zâmbindu-i. Pentru mine nu, dar lui Kelly \i place s` m`nânce la micul dejun un ou fiert. |nc` doarme [i vreau s-o mai las pu]in. - Da, da, mai l`sa]i-o pe feti]` s` doarm`. Dup` ce doamna Bentall ie[i, Caroline \ncepu s`-[i soarb` cafeaua, uitându-se pe fereastr`. Soarele transformase \n bronz str`lucitor frunzele r`mase pe crengile copacilor. Vântul nu mai b`tea, iar orizontul era u[or \nnegurat de o cea]` alb`struie, ca un fum. Caroline se uita \n zare sim]ind privirea insistent` a lui Nick asupra ei ca pe ni[te ace de ghea]` \nfipte sub piele. Probabil c` o f`cea inten]ionat, iar ea n-o putea evita, de[i senza]ia era nepl`cut`. Când el se ridic`, tres`ri, urm`rindu-l cu privirea cum ocole[te masa [i se apropie de ea. Oprindu-se \n fa]a ei, \i spuse zâmbindu-i ironic: - Acum trebuie s` plec la lucru, iar asta nu poate decât s` te bucure. Apoi Caroline auzi u[a [i, r`mas` singur`, \nchise ochii. Nu-i va fi deloc u[or s` locuiasc` sub acela[i acoperi[ cu un om care o trata astfel. Diminea]a trecu \n lini[te [i, dup` prânz, Kelly insist` s` ias` la plimbare cu cei doi câini ai lui Nick, iar Caroline \i promise c` o vor face mai târziu. - Frey o s` treac` pe aici dup`-amiaz`, o anun]` Helen pe Caroline. |i datorez atât de mult. Kelly o privi mirat`. - |i datorezi mul]i bani? - Nu, scumpa mea, nu bani, \i r`spunse Helen surâzând
48
LOUELLA CRAMER
[i feti]a p`ru pu]in dezam`git`. - Atunci, ce? \ntreb` ea [i dând din cap nedumerit` se apuc` s` numere din nou sâmburii de prun` cu care se juca, fredonând un cântecel. - Vrei s` mergem acum la plimbare, sau mai târziu? o \ntreb` Caroline, dar ner`bd`toare s` ias` afar`, la soare, cu cei doi câini uria[i cu blan` aurie, Kelly accept` imediat. Acas` nu aveau câine pentru c` fiind amândou` plecate aproape toat` ziua, Caroline considerase c` ar fi p`cat s`-l ]in` \ncuiat \n cas` atâta vreme. Fusese una din pu]inele d`]i \n care \i refuzase ceva fiicei sale [i r`suflase u[urat` când aceasta \n]elesese situa]ia [i nu insistase. Atunci când \[i permitea \i \mplinea toate dorin]ele, fiindc`-i pl`cea s-o r`sfe]e. Helen urc` la etaj s` se odihneasc`, iar Caroline [i Kelly plecar` la plimbare spre mla[tin`, cu câinii alergând \naintea lor. Soarele nu mai \nc`lzea atât de puternic [i se pornise un vânt care f`cea ierburile s` fo[neasc` [i gonea norii de pe cer. Caroline tr`gea adânc \n piept aerul proasp`t [i miresmele p`mântului, urm`rind pe cer dansul norilor, sim]indu-se liber` [i plin` de curaj, \n amurgul dup`-amiezii de toamn`. Kelly râdea jucându-se cu câinii care-[i fluturau cozile bucuro[i. Ajunseser` mai departe decât \[i propusese, iar la \ntoarcere Kelly abia \[i mai târa picioarele. - Sunt obosit`, mami. M` iei \n bra]e? - S` duc \n bra]e o feti]` atât de mare? Nu pot. Nici una nu sim]ise prezen]a cuiva \n spate \n timp ce coborau povârni[ul spre gardul gr`dinii [i Kelly tres`ri, \ntorcând capul surprins` când auzi o voce.
CONSPIRA}IA T~CERII
49
Caroline se opri \n loc. Recunoscuse vocea. R`sucindu-se, \ntinse mâna [i chipul i se lumin` de bucurie. - Frey! El \i lu` palma \ntr-a lui, zâmbind. Era un b`rbat voinic, cu o figur` blajin`, blond, pu]in \nc`run]it. - Ce faci, Caroline? - Bine, tu? E[ti neschimbat. |ntr-adev`r a[a era, poate avea ceva mai multe fire albe \n p`r [i câteva riduri \n plus, dar surâsul lui era acela[i. - Sunt ocupat pân` peste cap, zise el ]inându-i \nc` mâna \ntr-a lui. Tu ar`]i mult mai bine decât ultima oar` când te-am v`zut, ad`ug` studiind-o atent, f`r` s`-i scape nimic. Nu era un om vorb`re], dar de \ndat` ce-l cuno[teai \]i inspira \ncredere, iar pacientele, \n special, \l adorau pentru c` era \ntotdeauna dispus s` le asculte cu r`bdare [i observa imediat dac` ceva nu era \n regul`. Kelly \l privea curioas` [i \ndreptându-[i aten]ia asupra ei, Frey \i spuse \n glum`: - Ia te uit`, tu e[ti Kelly, nu? Mai s` nu te recunosc. |]i aduci aminte de mine? - Nu, r`spunse sincer feti]a. - Sunt doctorul Forrester. - Atunci, mami de ce-]i spune Frey? - Pentru c` mami [i cu mine ne cunoa[tem de mult` vreme [i Frey este numele meu mic. - Pân` acum n-am mai auzit numele `sta. - Mama mea era norvegian` [i Frey provine de la un vechi nume norvegian, \i explic` el. - Ce \nseamn` norvegian? - Dac` te apuci s`-i poveste[ti ceva, nu mai \nceteaz` cu
50
LOUELLA CRAMER
\ntreb`rile, \i spuse Caroline râzând. - ~sta-i un lucru bun. Cum vrei s` \nve]e dac` nu pune \ntreb`ri? Kelly era \ncântat`. |i pl`cea omul acela. Frey o lu` de mân` [i o ajut` s` treac` gardul \n gr`din`, vorbindu-i despre legendele norvegiene \n timp ce se \ndreptau, pe potec`, spre cas`. Gr`dina era invadat` de frunze ve[tede \nmuiate de ploaie [i de crengi c`zute \n timpul furtunii de peste noapte. Câteva straturi de crizanteme [i tuf`nele d`deau un strop de culoare acelei priveli[ti dezolante, dar degetul rece al iernii \[i pusese deja amprenta pe restul gr`dinii, iar copacii erau aproape desfrunzi]i, cu excep]ia câtorva \mbr`ca]i \n ieder`. Când intrar` pe u[a dinspre gr`din`, \n cas` g`sir` cald [i o atmosfer` \mbietoare. - Am venit s-o v`d pe Helen, \i spuse Frey Carolinei. Cum ]i se pare c` arat`? Caroline se uit` mai \ntâi la Kelly, apoi la el. - M` a[teptam s` arate mai bine. Frey se uit` [i el la Kelly. - Unde o fi bunica? \ntreb` el [i feti]a se oferi imediat s` mearg` [i s-o caute. Dup` plecarea ei, Frey se duse s` se rezeme de [emineu. - De-abia s-a pus pe picioare. La un moment dat credeam c` o s-o pierd. Eu am salvat-o, dar Nick a fost cel care a f`cut minunea. - Nick? aproape c` se r`sti Caroline. - I-a promis c` v` va g`si, pe tine [i pe Kelly. Peter a \ncercat [i el, cu ani \n urm`, dar s-a l`sat p`guba[, \ns` Nick a jurat c` va da de voi chiar de-ar fi s` mearg` pân` la
CONSPIRA}IA T~CERII
51
cap`tul p`mântului. S-a ]inut de cuvânt, [i iat`-v` aici. - S` sper`m c` se va \ntrema. Acum arat` ca un cadavru ambulant. - Nici cu inima nu st` prea bine [i nici tân`r` nu mai e dar, având acum cel mai bun stimulent, are toate [ansele s` mai tr`iasc` mul]i ani de-acum \ncolo. - Cel mai bun stimulent? \ntreb` Caroline zâmbind. - Kelly. - Kelly [i cu mine nu putem locui aici. La Londra am o slujb` foarte bun`. - Asta am \n]eles [i eu. Nick spunea c` realizezi reclame pentru o agen]ie de publicitate. Caroline \i confirm`. - Am un salariu bun [i \mi place ceea ce fac. Avem o c`su]`, iar Kelly merge bine cu [coala. Nu vreau s-o mut \n alt` parte. Problema este c`... nu avem decât dou` dormitoare, dar Kelly ar putea dormi cu mine, iar Helen \n cel`lalt. Un an, doi, o s` ne descurc`m a[a. Frey r`mase pe gânduri, meditând la ideea ei. - Mai a[teapt` câteva zile, Caroline. |nainte s`-i propui varianta asta, cânt`re[te bine situa]ia. |n momentul de fa]`, pentru Helen nu conteaz` decât faptul c` v` are lâng` ea. Lui Caroline i se umplur` ochii de lacrimi [i Frey veni repede lâng` ea. - Scuz`-m`, feti]o, am gre[it cu ceva? {tiu c` sunt cam necioplit. Cu ochii \nc` umezi de lacrimi, Caroline \ncepu s` râd` [i Frey o \mbr`]i[` [i-i mângâie p`rul r`v`[it de vânt. Ea \[i ascunse fa]a \n um`rul lui, tremurând [i \ntrebându-se de ce se f`cea de râs tocmai acum, când toat` ziua se sim]ise atât
52
LOUELLA CRAMER
de bine. Probabil c` Frey o fi zicând c` e o proast` v`zând-o plângând f`r` motiv. Un zgomot \i f`cu s` se \ndep`rteze unul de cel`lalt. Caroline \ntoarse capul [i-l v`zu pe Nick, privindu-i cu r`ceal` din prag. - Scuza]i-m` c` v` deranjez. Frey ro[i u[or. - Salut, Nick, i se adres` el, pe un ton exagerat de vesel. - Chiar m` \ntrebam când o s` te vedem pe-aici, spuse Nick, cu ironie. Frey ridic` uimit din sprâncene. - Dar trec pe la Helen aproape \n fiecare zi, \i replic` el pe un ton sec. Caroline se \ntoarse cu spatele ca s`-[i [tearg` ochii umezi de lacrimi. Cum \ndr`znea Nick s`-i vorbeasc` astfel lui Frey? De furie sângele i se urc` \n obraji [i tot corpul i se \ncord`. Tocmai atunci ap`ru [i Helen cu Kelly [i Caroline se scuz` c` trebuie s` urce ca s` se schimbe. |[i puse un pulov`r c`lduros [i o fust` neagr` din stof` groas` de lân`, apoi se a[ez` la m`su]a de toalet` s`-[i aranjeze p`rul zburlit de vânt. Auzi o b`taie \n u[`. - Intr`! strig`, a[teptându-se s-o vad` pe doamna Bentall sau pe Helen, dar era Nick, cu nodul sl`bit la cravat` [i haina descheiat` [i care, atunci când privirile li se \ntâlnir` \n oglind`, \i spuse pe un ton rece: - L-am invitat pe Forrester s` r`mân` la cin`. Sunt sigur c` n-ai nimic \mpotriv`. Caroline \i r`spunse pe un ton la fel de rece:
CONSPIRA}IA T~CERII
53
- E[ti \n casa ta. - Credeam c` vrei s` [tii dinainte. {i, aruncându-i o privire dezaprobatoare, continu`: Nu socote[ti c` merit` s`-]i pui pe tine ceva mai elegant decât o fust` [i un pulov`r? Caroline abia se ab]inu s` nu ia ceva de pe m`su]a de toalet` [i s` arunce \n el. Cine naiba se credea de-[i permitea s`-i vorbeasc` a[a? Nick sesiz` sclipirea de revolt` din ochii ei verzi [i o privi batjocoritor. - }ine minte c`, atâta vreme cât te afli sub acoperi[ul casei mele, nu voi tolera s` te hârjone[ti cu Forrester, a[a c` las`-l \n pace. - N-ai nici un drept... \ncepu ea, ridicându-[i b`rbia sfid`tor [i strângând \n mân` peria, gata s-o arunce \n el. Nick o \ntrerupse, f`când o grimas`. - Vei vedea c`-mi voi aroga orice drept poftesc. - Dar nu \n ce m` prive[te! izbucni ea. - A fost dorin]a lui Helen s`-l invit pe Forrester, dar s` nu-]i imaginezi nici m`car o clip` c` a venit pentru tine sau c` voi \ncuraja o nou` aventur` cu el. - Dar ]i-am explicat c`... zise ea, cu obrajii \n fl`c`ri. - {i eu nu te-am crezut. Ochii lui alba[tri exprimau atâta furie, \ncât Carolinei \i pieri curajul s`-l mai \nfrunte. Am s` stau toat` seara cu ochii pe voi. Nu uita! Ca s`-[i calmeze nervii Caroline \ncepu s` se pieptene din nou, a[teptându-se ca el s` ias` din camer`, dar Nick r`mase nemi[cat, sfredelind-o cu privirea, prin oglind`, privire care-i d`du fiori pe [ira spin`rii. Sim]ind c` ro[e[te iar, \ntoarse capul, clipind repede, sperând c` a[a \[i poate masca tulburarea, dar Nick surâse
54
LOUELLA CRAMER
batjocoritor, parc` satisf`cut de reac]ia ei, apoi ie[i trântind u[a. Caroline \nchise ochii, r`suflând u[urat`. Privirea aceea, bine calculat`, ofensatoare, era menit` s-o fac` s` se simt` \ngrozitor. Niciodat` nu-l va convinge c` o judec` gre[it. |ntotdeauna \[i va p`stra impresia proast` despre ea. Chiar dac` avea sprijinul lui Helen [i al lui Frey, care i-ar fi sus]inut nevinov`]ia, Nick i-ar fi crezut ori mincino[i, ori c` ignor` adev`rul. Nick [tia c` Helen o iube[te foarte mult [i [i-ar fi \nchipuit c` aceasta nu vrea s`-i cunoasc` adev`rata fa]`, iar \n ce-l privea pe bietul Frey, nici gând s` dea vreodat` crezare vorbelor lui, convins fiind c` \i fusese amant, lucru pe care acesta nu l-ar fi admis, [tiind c` astfel [i-ar fi ruinat cariera. Situa]ia era atât de complicat`, \ncât nu vedea cale de ie[ire, iar Nick continua s-o jigneasc` [i s`-[i bat` joc de ea, ori de câte ori avea prilejul.
Capitolul 4 Câteva minute mai târziu se \ndrepta spre u[`, cu inten]ia s` coboare la parter a[a cum era \mbr`cat`, \n fust` [i pulov`r, dar \n prag se opri. |i venise o idee. |n fond, de ce nu? \[i spuse, \ntorcându-se din drum. Scotoci \n dulap [i scoase o rochie albastr` cu croial` simpl`, clasic`, tocmai asta conferindu-i elegan]`. Se schimb` repede [i privindu-se \n oglind` \[i v`zu fa]a ro[ie ca focul [i ochii str`lucindu-i amenin]`tor; clocotea de furie. Se parfum` discret [i z`bovi ceva mai mult ca s`-[i aranjeze p`rul [i s` se fardeze pu]in, lucru pe care de mult` vreme nul mai f`cuse. Când alergi de colo-colo, gândindu-te numai cum s` ajungi \n mare grab` dintr-un loc \n altul, te dezve]i de anumite obiceiuri, iar ultimul lucru pe care [i-l dorea era ca b`rba]ii de la agen]ie s` \nceap` s`-i fac` curte. Pe lista ei, b`rba]ii se \nscriau \n categoria lucrurilor de care se putea lipsi.
56
LOUELLA CRAMER
Când cobor\ la parter, Frey tocmai discuta cu Helen [i amândoi \ntoarser` capul la apari]ia ei. Helen zâmbi surprins`, dar [i \ncântat`, iar Frey fluier` \ncet, admirativ. - Bun`, bun`, o \ntâmpin` el, \n timp ce Caroline se apropia de ei pe tocurile \nalte ale pantofilor albi. - Frey r`mâne s` cineze cu noi, o anun]` Helen. - S` n-o zici \ntr-un ceas r`u. De n-a[ fi chemat undeva. - |mi pare bine c` ai r`mas. Caroline se a[ez` pe scaun, picior peste picior, [i se uit` la Helen. Kelly nu e \n camera ei. Unde poate fi? - E la buc`t`rie cu doamna Bentall. Nu te superi, nu? M-a rugat s-o las s-o ajute la treburi. - Nu m` sup`r deloc. |i place s` gospod`reasc`. Frey \[i turn` coniac \n pahar [i o \ntreb` pe Caroline dac` vrea s` bea ceva. - Un pahar cu vin, \i r`spunse ea. Helen se ridic` greoi, cu mi[c`ri nesigure, [i Caroline se repezi s-o ajute. - Nu, stai acolo. M` descurc [i singur`. M` simt bine. Str`b`tu \ncet camera [i Frey care tocmai turna vinul \n pahar o urm`ri cu coada ochiului, u[or \ncruntat. Când r`maser` singuri, Caroline \i spuse: - Nu-mi place cum arat`. - Se va face bine, o asigur` Frey apropiindu-se de ea [i \ntinzându-i paharul. E doar o problem` de timp. Nici Roma nu a fost ridicat` \ntr-o singur` zi. - Ar trebui s` vii s` lucrezi la noi. {efului meu i-ar place sloganurile tale. - Apropo, cum ]i-ai g`sit slujba asta? - Printr-un noroc nea[teptat. Lucram ca secretar`, [eful
CONSPIRA}IA T~CERII
57
meu s-a \mboln`vit, [i am venit cu câteva idei pentru a se termina la timp proiectul la care lucra. Am fost \ntrebat` dac` a[ vrea s` dau o mân` de ajutor \n probleme de genul `sta [i, bine\n]eles, n-am mai stat pe gânduri. |n [ase luni am ajuns s` fac numai a[a ceva. - Sunt impresionat. - E chestiune de talent. - Un talent cu care se câ[tig` bine. Caroline zâmbi. - Oh, da, cu banii o duc mult mai bine, dar [i stresul e mult mai mare. Când e[ti secretar` [tii c` lucrezi de la nou` la cinci [i jum`tate, iar dac` se ive[te vreo problem` nu e vina ta. Acum, \ns`, r`spund de ceea ce fac [i deseori \mi iau de lucru acas`, \n weekend. - Asta nu e bine. Nu trebuie s` te extenuezi. Gânde[te-te la Kelly. Dac` clachezi va avea [i ea de suferit. - Asta n-o s` se \ntâmple \n nici un caz, fiindc` ambi]iile mele nu sunt atât de mari. Se pl`te[te bine, dar e o munc` la fel ca oricare alta, iar Kelly \nseamn` mult mai mult pentru mine. Frey \[i termin` coniacul [i se rezem` de speteaza scaunului, oftând. - Ce pl`cut e! Nu pot s` cred c` voi petrece o sear` \ntreag` f`r` s` fiu chemat undeva. - {i tocmai tu m` sf`tuiai s` nu dau \n brânci, \l tachin` Caroline, privindu-l printre gene. - N-am de ales. Colegul meu nu mai e atât de tân`r. Nick intr` \n camer`, \ncordat, privindu-i b`nuitor. - Pot s`-]i mai ofer un pahar, Forrester? \l \ntreb`, pe un ton rece.
58
LOUELLA CRAMER
- Nu, mul]umesc. M` limitez la un singur pahar de coniac, \n caz c` mai târziu voi fi solicitat. Nick ridic` din umeri [i se duse s`-[i umple paharul apoi, cu el \n mân`, se rezem` de [emineu, fixându-[i privirea asupra lor. Când v`zu c` nici unul nu mai spune nimic, murmur` pe un ton sec: - Am impresia c` a]i epuizat toate subiectele de conversa]ie. - Cum merge fabrica? \l \ntreb` Frey. - Mai plou`? \ntreb` [i Caroline \n acela[i timp. Amândoi râser` \ncurca]i, stânjeni]i de privirea sarcastist` a lui Nick. - Fabrica merge bine [i afar` \nc` plou`, \i inform` el, cu o ironie nedisimulat`. Caroline se uit` la el iritat` dar, drept r`spuns, expresia lui batjocoritoare o f`cu s` ro[easc`. - Caroline arat` minunat, nu-i a[a? \l \ntreb` Frey [i Nick hohoti scurt. - Nu e chiar cuvântul potrivit. Dar care era, dup` el, cuvântul potrivit? |ntâlnindu-i privirea, Caroline b`nui c`, \n orice caz, nu era unul care s-o flateze. Frey se uit` la ea, apoi la Nick. - ~sta e, cumva, un joc? Trebuie s` ghicim ceva? Nick \[i mut` privirea la el, strângând din buze. - Da, gândi]i-v` mai bine, mârâi el [i Caroline ro[i mai tare. - Jocurile de cuvinte nu m` pasioneaz`, zise Frey surprins. - Dar ce jocuri preferi? \l \ntreb` Nick cu o voce t`ioas`, \ncruntând din sprâncene.
CONSPIRA}IA T~CERII
59
Ostilitatea lui v`dit` f`cea atmosfera ap`s`toare. Cei doi discutau calm, ca \ntre prieteni, dar Caroline sim]ea c` \n aer plute[te s`mân]` de scandal [i abia se ab]inea s` nu se repead` la Nick [i s`-l ia la rost, dar asta nu l-ar fi f`cut decât s` se amuze. Frey avea o figur` nedumerit`, c`utând pe chipul lui Nick un indiciu care s`-l l`mureasc` \n privin]a purt`rii lui ciudate. Se auzi telefonul [i Frey oft`. - Pariez c` e pentru mine. Nick era deja \n drum spre u[`. - R`spund eu. - E \ntr-o pas` proast`? S-a-ntâmplat ceva? o \ntreb` Frey când r`maser` singuri. - |mi pare r`u c` ]i-a vorbit a[a. Oh, Doamne, ce [i-o \nchipui Frey? - Cred c` [i el munce[te din greu. Asta parc` ar fi o boal` contagioas`, zise [i se uit` spre u[`. Se pare c` n-a fost pentru mine. O fi asta seara mea norocoas`. Kelly intr` \n camer` \n pijama [i halat de cas`. - Mami, am venit s` te pup [i s`-]i spun noapte bun`. S` [tii c` am f`cut tarte cu gem, dar la cin` o s` mânca]i pl`cint` cu mere. Chiar eu le-am cur`]at. O \mbr`]i[` pe Caroline [i o s`rut`, iar lui Frey \i zâmbi vesel`, ad`ugând: {i ficat. - |mi place ficatul. Pe mine nu m` pupi? Kelly d`du din cap c` nu. - Vin cu tine, spuse Caroline. Scuz`-m`, Frey. {i ie[ir`, trecând pe lâng` Nick care tocmai punea jos receptorul. |n timp ce se \ndrepta spre sc`ri, Caroline \i sim]i privirea
60
LOUELLA CRAMER
urm`rind-o [i nu putea spune c` senza]ia era pl`cut`. Cu ce drept o judeca el? Ce-i p`sa dac` st`tea de vorb` cu Frey? Kelly \i povestea ceva, entuziasmat`, dar Caroline nu prea era atent` la vorbele ei, gândindu-se mai mult cum s-ar putea r`zbuna pe Nick Holt. Din cauza lui vizita aceea devenise un calvar. |n loc s` se bucure c` e din nou cu Helen [i c` poate vizita Skeldale [i \mprejurimile ora[ului, sim]ea permanent a]inti]i asupra ei ochii lui sfredelitori. - Noapte bun`, scumpo, \i ur` lui Kelly s`rutând-o, apoi stinse lumina. - |mi spui o poveste? Negr`bindu-se s` coboare, Caroline se a[ez` pe pat, \n \ntuneric, [i \nainte s` termine povestea, Kelly era pe jum`tate adormit`. Dar când se furi[` afar`, \nchizând \ncet u[a, o auzi strigând: „Noapte bun`, mami!” [i Caroline cobor\ sc`rile râzând. Helen le ]inea companie celor doi b`rba]i [i asta simplifica lucrurile deoarece, \n prezen]a ei, Nick nu-[i manifesta reticen]a, iar \n timpul conversa]iei din timpul cinei discut` chiar prietenos, de[i atunci când Frey, distrat, \i ridic` lui Caroline o [uvi]` de p`r ce-i c`zuse pe fa]`, Nick le arunc` o privire \ncruntat` [i Caroline sim]i c` i se strânge stomacul. |n timp ce-[i beau cafeaua, doamna Bentall intr` tiptil [i-l anun]` pe Frey: - La telefon, domnule doctor. - {tiam eu, zise acesta ridicându-se oftând. - |mi pare r`u, spuse Helen. Frey ie[i, apoi se \ntoarse dup` câteva clipe \mbr`cându-[i paltonul.
CONSPIRA}IA T~CERII
61
- Era doamna Fraser, \i spuse lui Helen. - S-a-ntâmplat ceva? \ntreb` ea, ridicându-se. Doamna Fraser era una dintre prietenele ei, o femeie gras`, trecut` de cincizeci de ani, cu trei copii deja mari. Helen \i a[tepta r`spunsul \ngrijorat`. - Iar o chinuie[te artrita. De când cu vremea asta umed` are mereu probleme. Trebuie s`-i fac o injec]ie. - S`raca Janet... transmite-i s`n`tate din partea mea. Sper c` nu e ceva grav. - E mai mult dureros decât grav, \i r`spunse Frey apoi, \ntorcându-se cu fa]a spre Nick, \l privi pu]in b`nuitor, fiindc` \i observase expresia ostil` [i nu [tia ce se ascunde \n spatele ei. A fost o sear` foarte pl`cut`. Sper s` ne mai \ntâlnim curând la cin`. Nick \[i \nclin` capul, f`r` s` spun` ceva. Apoi Frey se \ntoarse spre Caroline [i-i spuse zâmbind: - Noapte bun` [i m` bucur c` te-ai \ntors. Sper s` ne revedem curând. - {i eu sper, zise ea vesel`, sfidându-l pe Nick care-i urm`rea fiecare gest. |n fond, Frey era prietenul ei [i nu avea de gând s` rup` prietenia cu el fiindc` a[a \i ordonase Nick Holt. - E un om excep]ional, zise Helen când r`maser` singuri. - Da, a[a e, o sus]inu Caroline cu \nfl`c`rare, v`zând c` Nick o privea cu coada ochiului. N-avea decât s` se uite la ea pân` n-o mai putea! Helen se ridic` de la mas` c`scând. - Sunt obosit`. M` duc la culcare. - {i eu, se gr`bi [i Caroline s` spun`. N-avea de gând s` r`mân` singur` cu el.
62
LOUELLA CRAMER
- Termin`-]i cafeaua, \i ordon` el scurt. - Da, bea-]i cafeaua, spuse Helen zâmbindu-i. Pentru tine e devreme s` te culci. {i se \ndrept` spre u[`, iar Caroline se ridic`, cu inten]ia s-o urmeze, dar Nick o apuc` strâns de mân`, tr`gând-o \napoi. |ncerc` s` scape din strânsoare, ne\ndr`znind s` scoat` vreun sunet, ca s` n-o aud` Helen, de[i se sim]ea umilit` de neputin]a de a se elibera [i furioas` pe insisten]a lui. - D`-mi drumul, morm`i printre din]i, de \ndat` ce Helen \nchise u[a \n urma ei, f`r` s` se uite \n spate. - Stai jos! se r`sti el. - D`-mi drumul! - Nu, pân` nu faci ce ]i-am spus, rosti el calm. Câteva momente se privir` cu ur`, apoi ea ced` [i se a[ez`. Nick \i d`du drumul [i Caroline se uit` la semnul ro[u l`sat de degetele lui. - Termin`-]i cafeaua, insist` Nick [i o urm`ri \ncruntat, ochii lui alba[tri c`p`tând sclipiri metalice, cum duce cea[ca la gur`. {i nu vreau s` v`d c` Forrester mai pune mâna pe tine. Caroline trânti cea[ca pe farfurioar` [i-l privi furioas`. - N-a f`cut niciodat` a[a ceva! - Ah, nu? {i \i atinse p`rul, trecându-[i degetele prin el. Uite a[a a f`cut. E un gest foarte intim la un medic fa]` de pacientul s`u, nu-i a[a? |n clipa aceea Caroline i-ar fi tras o palm`. - N-aveai nici un drept s`-i vorbe[ti a[a. Comportamentul t`u a fost jignitor! Nick strânse din buze. - Poate fiindc` mi se face r`u când o aud pe Helen
CONSPIRA}IA T~CERII
63
vorbind despre el ca despre un sfânt, când noi doi [tim foarte bine ce s-a petrecut \ntre voi. Ea, \ns`, habar n-are. - |ntre noi n-a fost nimic. - Asta s` i-o spui lui mutu’, morm`i el, aprinzându-se la fa]`. |nainte s` mai spun` ceva, Caroline num`r` pân` la zece. Trebuia s` fie calm` [i s`-i explice cu r`bdare pentru a-l face s` \n]eleag`, o dat` pentru totdeauna, c` suspiciunile lui erau o simpl` \nchipuire. - Cum po]i crede c` un om ca Frey Forrester [i-ar permite o aventur` cu una dintre pacientele sale? {tii bine c` pentru el ar fi un dezastru. I-ar distruge cariera dac` s-ar afla. Frey e un om prea decent [i cu bun-sim] pentru a se antrena \ntr-o asemenea rela]ie. Nick f`cu o grimas` [i \n ochi \i ap`ru o sclipire ironic`. - Nu conteaz` c` Frey e un tip deosebit [i c` nu i-a fost u[or s` ia o asemenea hot`râre, dar trebuie s` fii c`lug`r pentru a rezista ispitei, refuzându-te... [i nu e cazul lui. - Nu i-am oferit nimic lui Frey, izbucni ea. Te rog, crede-m`! - S` te cred? replic` el batjocoritor. Draga mea, eu nu sunt unul din acei fraieri de care obi[nuie[ti s`-]i ba]i joc... {tiu exact ce-]i poate pielea [i pân` nu verific, nu cred un cuvânt din ce-mi spui. - Atunci \ntreab`-l pe Frey, bâigui ea, jignit` de felul \n care i se adresa. - Pe el s`-l \ntreb? M` iei drept tâmpit? Bine\n]eles c` ar nega. Nici nu [tia de ce-[i b`tuse gura de poman`, fiindc` [tia dinainte care va fi reac]ia lui. - Mi-a fost de-ajuns s`-l v`d pe Peter cum se chinuie[te
64
LOUELLA CRAMER
din cauza ta. Ca s` te uite s-a apucat de b`ut [i, \n cele din urm`, s-a sinucis, dar noi doi [tim bine cine l-a omorât de fapt, nu? - Nu-i adev`rat! Nu sunt a[a cum crezi, ripost` ea, \ntorcându-[i capul ca s` nu-i vad` fa]a care exprima repulsie. Nick rânji. - Ah, nu? Recunosc c` nici eu n-am crezut la \nceput, pân` n-am v`zut cu ochii mei. {i eu m-am l`sat \n[elat de ochii t`i mari [i verzi [i de zâmbetul seduc`tor. Când Peter mi-a povestit prima oar`, am zis c` bate câmpii, dar tu mi-ai confirmat spusele lui. Caroline sim]i un val de c`ldur` \nro[indu-i fa]a [i-[i plec` privirea, \ndurerat`. - Sincer s` fiu, n-am rezistat tenta]iei. Caroline \[i \n`l]` capul [i cu ochii aburi]i de lacrimi \i v`zu privirea exprimând f`]i[ o dorin]` animalic`, plimbându-se asupra ei, ceea ce o f`cu s` se simt` \ngrozitor. - Asta n-o mai conte[ti, nu? \ntreb` el pe un ton aspru. Caroline nu-i r`spunse. Cum era s` nege? Dac` ar fi deschis gura, s-ar fi bâlbâit, tr`dându-[i emo]ia. Nick continu` dup` câteva momente: - Hai, spune-mi c` doar mi-am \nchipuit [i c` nu m-ai provocat s` m` dau la tine. Caroline \[i \nghi]i nodul din gât [i se ridic` de la mas`, g`sind, nici ea nu [tia cum, puterea s` spun`: - Nu te-am provocat. |n parte, era adev`rat. Nu, nu-l provocase, dar nici nu-l respinsese. |n nici un caz n-am vrut s` se \ntâmple asta. Nick se ridic` [i el [i o apuc` strâns de umeri, \nainte ca ea s` apuce s` se fereasc`.
CONSPIRA}IA T~CERII
65
- Nu! ]ip`, strâmbându-se de durere, sim]ind c` o trage spre el cu brutalitate. |n timp ce se zb`tea s` scape din strânsoare, Nick o apuc` de b`rbie, for]ând-o s`-[i deschid` buzele. Caroline \ncerc` s`-l \mping`, dar acum s`rutul lui era tandru, o dezmierda, mole[ind-o, \nv`luindu-i tot corpul \ntr-o pl`cere senzual`. Lipit de ea, Nick \[i plimb` degetele pe spatele ei. Sim]indu-l la fel de excitat, inima ei \ncepu s`-i bat` frenetic \n piept, parc` asurzind-o. Nemaiputând rezista, \nchise ochii [i se l`s` prad` acelei pl`ceri care o f`cea s` uite totul. Când Nick \[i \n`l]` capul Caroline era ame]it`, buzele \i tremurau, iritate de s`rutul brutal [i lung, iar \n urechi \[i auzea sângele zvâcnind. - Spune-mi [i acum c` nu m` dore[ti, spuse el cu vocea \ngro[at` [i tremurând pu]in. Dar Caroline era prea tulburat` ca s` rosteasc` vreun cuvânt. Se uit` la el, cu respira]ia t`iat`, tremurând, [i el \i citi r`spunsul pe figur`. Privirea ei pierdut` spunea mai mult decât orice cuvânt, iar mole[eala pe care o sim]ea \n tot corpul, f`când-o s` se sprijine de el, demonstra c` Nick \[i atinsese scopul. Nu putea vorbi, s` nege ceea ce trupul ei \i dovedea foarte clar. - Asta e, zise el, strâmbând din gur` batjocoritor. Tonul lui o f`cu s` ro[easc` de ru[ine. Nick o prinse din nou de b`rbie. - Dar vreau s`-]i dau o veste, draga mea. Nu te doresc, de[i e[ti o blondin` apetisant` [i sunt convins c` ai succes la majoritatea b`rba]ilor pe care-]i pui \n minte s`-i seduci. Oricum, cu mine n-o s`-]i mearg`, fiindc` nu-mi surâde
66
LOUELLA CRAMER
ideea s` m` apuc de b`utur` ca s` te pot uita. Dac` Peter ar fi avut un dram de minte, te-ar fi gonit de acas` cu mult \nainte de a pleca tu. Dar l-ai \mbrobodit \ntr-atât, \ncât gelozia parc`-l prostise. Chiar [i dup` ce a sc`pat de tine, nu te-a putut uita. Eu, \ns`, nu sunt ca el [i n-ai reu[i s` m`-nvârte[ti pe degete. Caroline nici nu se a[teptase s`-i spun` altceva dar, dup` scena dinainte, violen]a cu care o ataca o surprinse. Nick \i ar`tase f`]i[ c` nu o place [i c` o dispre]uie[te, dar acum, privirea [i vocea lui \i d`deau limpede de \n]eles c` o detest`. Fiecare cuvânt rostit de el o sfâ[ia \n buc`]i [i \n clipa aceea ar fi vrut s` dispar` din calea lui, s` se ascund`, s` uite, dac` s-ar fi putut, ce sim]ise când o s`rutase, dar [i \nvinuirile pe care i le aducea. |[i ]inea capul plecat, abia st`pânindu-se s` nu izbucneasc` \n plâns [i s` nu \ncerce s` se disculpe. Oricum, n-ar fi ascultat-o. - {i culmea este c`, la mine \n cas`, vei \ncerca s` reiei rela]ia cu Forrester sau cu un alt b`rbat. Nu uita c` te afli aici doar fiindc` Helen a vrut s-o vad` pe Kelly [i c` nu ai de-a face cu un idiot, a[a cum a fost Peter. {i te aten]ionez c`, dac` \ntreci m`sura, n-am s` ezit s` te pocnesc. Vorbele lui o f`cur` s`-[i ridice capul, indignat`. - Dac` vreodat` mai pui mâna pe mine, o s`... - O s` ce? i-o retez` Nick batjocoritor. Caroline se smulse din mâinile lui [i alerg` spre u[`. Ar fi vrut s`-l jigneasc`, a[a cum o jignise el dar, \n clipa aceea, nu [tia cum s` dispar` cât mai repede din fa]a lui ca s` se ascund` undeva [i s` plâng`, f`r` ca Nick Holt s`-[i dea seama cât o r`nise.
CONSPIRA}IA T~CERII
67
Ajuns` \n camera ei se trânti pe pat [i-[i ascunse fa]a \n palmele care-i tremurau. I se f`cuse grea]` [i se sim]ea \ntinat`. Vorbele lui o r`niser` mai pu]in decât senza]iile pe care le \ncercase \n timp ce el o ]inuse \n bra]e. La gândul c` reac]ionase f`r` s` se poat` st`pâni, sim]ea de parc` ar fi \nghi]it otrav`, care acum o m`cina pe din`untru, [i [tia c` niciodat` nu va putea uita acele momente. Ultima oar` se sim]ise jenat` [i umilit`, dar acum dorea s` moar`, s` se deschid` \n fa]a ei o pr`pastie care s-o \nghit`, ca s` nu mai vad` \n veci privirea zeflemitoare a lui Nick Holt. De fiecare dat` când va da cu ochii de el \[i va aduce aminte, [i el la fel. Acum ea locuia aici, \n aceea[i cas`, [i nu avea cum s`-l evite. {i, numai z`rindu-l \ntâmpl`tor, se va sim]i dezarmat` [i-[i va da de gol sentimentele, cum se \ntâmplase ceva mai devreme. - |l ur`sc, \[i spuse. Oh, Doamne, ce m` fac? Nu putea uita [i nici Nick Holt nu o va l`sa. {i nu putea s` plece. Trebuia s` r`mân` acolo, de dragul lui Helen, dar pentru ea, chiar [i o singur` noapte petrecut` sub acela[i acoperi[ devenea un co[mar. Cum s` fac` s` nu se observe? Dac` m`car n-a[ fi r`spuns s`rutului lui, se gândea. Dac` nu m-a[ fi l`sat cople[it` de sentimente [i nu l-a[ dori atât de mult [i... ce rost avea s` nege c` \l dorea? Când palmele lui o mângâiaser`, trupul ei frem`tase de pl`cere. |nchise ochii strâns, dar asta nu-i folosi la nimic. Numai gândindu-se la scena aceea [i fu cuprins` de o senza]ie pl`cut`, de o dorin]` de nest`vilit, pe care trebuia s` [i-o reprime. Cu Peter niciodat` nu \ncercase asemenea senza]ii, poate fiindc` pe vremea aceea erau prea tineri. Când se c`s`toriser`, ea avea optsprezece ani, iar el era doar cu câ]iva ani
68
LOUELLA CRAMER
mai mare. De ce se gr`biser`? se \ntreb` cu triste]e. Poate c` acesta era unul din motivele pentru care Peter cedase, nefiind suficient de matur s`-[i asume responsabilit`]ile unei c`snicii, mai cu seam` \n privin]a lui Kelly. Tân`r fiind, adesea iubirea nu e decât o iluzie [i visuri de[arte. Gândindu-se la trecut, \[i d`dea seama c` pe vremea aceea nu se cuno[tea mai deloc, cu atât mai pu]in pe Peter. Cu ei totul mersese foarte simplu. Helen, fericit`, o primise cu bra]ele deschise. O soacr` mai bun` nici c` ar fi visat vreodat` [i cât locuiser` \n aceea[i cas` nu avusese nici cel mai mic conflict cu ea. Peter pusese sub semnul \ntreb`rii c`snicia lor. Oare \l dezam`gise? Lucrul acesta nu-l va [ti niciodat`. {i ea [i Helen se socotiser` vinovate, dar nu-[i repro[aser` vreodat` ceva una alteia. Se preg`ti de culcare, de[i [tia c` nu va puta dormi. Stinse lumina, se ghemui \n pat [i \nchise ochii. |n cas` se l`sase lini[tea. Auzi pendula din hol b`tând miezul nop]ii, apoi ora unui, [uieratul trenului care f`cea curse \ntre Londra [i Sco]ia f`când-o s`-[i doreasc` s` fie \n el, departe de Nick Holt. Somnul o cuprinse pe nesim]ite [i tres`ri când o sim]i pe Kelly aplecat` peste ea. - Treze[te-te! \i [opti feti]a la ureche. Ia uite! Caroline deschise ochii, buim`cit`. Râzând [i cu pauza care \i ap`ruse \ntre din]ii din fa]`, Kelly ar`ta caraghios. - Vezi, cade, o anun]` ea, fericit`. - A c`zut deja, iubito, o corect` Caroline, dând-o la o parte ca s` se ridice. Sper c` nu l-ai \nghi]it. Kelly deschise pumnul [i Caroline se uit` strâmbându-se
CONSPIRA}IA T~CERII
69
la din]i[or. - Disear` \l pun sub pern`, ca Zâna Din]i[orilor s`-mi d`ruiasc` zece b`nu]i. - Vezi ce norocoas` e[ti? Caroline se uit` la ceas. Era deja [apte? De ce se mir`? C`l`toria care durase atâtea ore o obosise [i peste noapte dormise bu[tean. Acum o durea capul [i nu-i venea s` se ridice din pat. - S-a-ntâmplat ceva? Vocea grav` a b`rbatului care ap`ruse \n prag \i f`cu inima s` tresar` \n piept [i imediat fu cuprins` de o transpira]ie rece. - Ia uite, unchiule Nick! \i strig` Kelly, s`rind din pat [i alergând spre u[`. Caroline \ntoarse capul brusc. |nalt [i suplu, \mbr`cat \ntr-un halat de cas` din m`tase, Nick \i zâmbea mali]ios [i ea \[i trase cear[aful s` se \nveleasc`, dar nu suficient de repede. - Aha, ]i-a c`zut un dinte, nu? Felicit`ri. Acum o s` po]i fluiera. Kelly discuta cu el \n prag [i Caroline i-ar fi strigat s` ias`. De[i el nu o privise decât \n treac`t, \[i sim]ea pielea arzând, de parc` ar fi atins-o. Dup` ce Nick plec`, feti]a se \ntoarse lâng` ea. - Când te dai jos din pat, mami? Mi-e foame, ]ie nu? Vezi, unchiul Nick s-a sculat deja. Carolinei \i venea s` ]ipe la ea, ceea ce nu mai f`cuse pân` atunci. De obicei avea r`bdare [i o l`sa s` p`l`vr`geasc` \n timp ce ea f`cea cur`]enie, sau o preg`tea pentru [coal`. - Mai \ntâi te duci s` te speli, apoi te \mbraci [i coborâm \mpreun` la micul dejun, \i spuse, ab]inându-se s` nu se
70
LOUELLA CRAMER
r`steasc` la ea. Dar nu \nainte ca Nick s` fi plecat, se gândi. Trebuia s` o re]in` cumva pe Kelly pân` ce el ie[ea din cas` [i nu mai exista pericolul de a da ochii cu el. - M-am sp`lat deja, zise feti]a, dar p`rea s`-i ascund` ceva. - Nu m` min]i, Kelly. - Sunt curat` [i, oricum, nu m` duc la [coal`, insist` ea, cedând \ns` când o v`zu pe Caroline cum se \ncrunt`. Bine, m` duc s` m` sp`l. {i disp`ru, l`sând-o pe Caroline râzând. Uneori o deranja faptul c` feti]a cre[tea f`r` s` cunoasc` autoritatea pe care numai un b`rbat [i-ar fi impus-o \n fa]a ei, dar dup` actele de agresivitate gratuit` [i imprevizibil` la care fusese supus` de c`tre tat`l ei, nu de disciplin` avea nevoie. Ea, Caroline, nu o lovise niciodat`, \ncercând s-o \ndrume cu blânde]e [i, de[i \[i spunea c` aceasta este calea cea mai bun`, uneori avea \ndoieli, mai ales când feti]a o mai sup`ra. Totu[i, Kelly nu-i \n[elase a[tept`rile. |n diminea]a aceea fusese pentru prima dat` când trebuise s`-[i p`streze calmul \n fa]a ei. Amintirea dureroas` a celor petrecute cu o sear` \n urm` \i zdruncinase nervii. Imediat lu` o hot`râre. |n ziua aceea nu se va gândi deloc la el. U[or de zis, greu de f`cut, fire[te. Z`bovi \n baie mai mult decât Kelly [i de cealalt` parte a u[ii feti]a o tot \ndemna: - Hai mai repede, mami. Mor de foame. Mai stai mult? Caroline \i spuse s-o a[tepte \n dormitor, dar nu se gr`bi, de[i o auzea oftând sup`rat`. Se \mbr`c` \ntr-un pulov`r ro[u [i \n blugi [i numai dup`
CONSPIRA}IA T~CERII
71
aceea se duse dup` Kelly, care-i arunc` o privire posomorât`. - Unchiul Nick a plecat. Am auzit ma[ina. - Nu-i nimic, scumpo, zise Caroline luând-o de mân`. Slav` Domnului! Ar fi \nghi]it cu noduri, pândit` tot timpul de ochii aceia alba[tri. Doamna Bentall o puse la curent cu ultimele [tiri auzite la radio [i care nu erau deloc bune. - |n Bolivia a vut loc un accident de avion [i \n Mexic un cutremur, iar aici se anun]` o iarn` grea. Dori]i ou` cu [unc`? o \ntreb`, \n timp ce se uita la Kelly care-[i mânca budinca, foarte preocupat`. Tu vrei? Kelly d`du din cap afirmativ. - Mie nu prea mi-e foame. O felie de pâine pr`jit` e deajuns. - Mânca]i ce dori]i, zise doamna Bentall, \ndreptându-se ofensat` spre u[`. Kelly \[i termin` budinca [i se l`s` pe spate. - Nu-i plac oamenii care nu m`nânc` tot din farfurie. - Cui, doamnei Bentall? Kelly \ncuviin]`. - Asear`, când n-am putut s` beau ceaiul fiindc` m` \ndopasem cu tarte cu gem, mi-a povestit despre ]`ranii indieni care mor de foame [i care ar fi ferici]i s` bea a[a ceva. S` [tii c` unchiul Nick m`nânc` tot din farfurie. - Da? {i de ce crezi c` face asta? - Fiindc` munce[te toat` ziua [i nu [tie când o s` aib` timp s` m`nânce. Kelly avea o memorie foarte bun` [i reu[ea s` imite f`r` s`-[i dea seama. Cu accentul din Yorkshire [i expresia apatic` a doamnei Bentall, zise:
72
LOUELLA CRAMER
„Trebuie s`-i spun` cineva, dar el n-o s` asculte”. Zicea c` unchiu’ Nick a fost r`u, mami. A[a este? Chiar e un om r`u, mami? Caroline habar n-avea la ce se referise doamna Bentall. - Sunt sigur` c` n-a vrut s` spun` asta. - Ba da, spunea c` este impulsiv [i c` se \nc`p`]âneaz` s` o ]in` pe a lui... cum adic`, mami? - Nu [tiu, zise scurt Caroline. U[a se deschise [i menajera intr` cu o tav` \n mân`. Pufni când \i puse \n fa]` felia de pâine Carolinei, dar la Kelly se uit` cu drag când \i l`s` pe mas` farfuria din care ie[eau aburi. Diminea]a era frumoas` [i soarele str`lucea din nou. La orizont, acolo unde se \ntindeau mla[tinile, cerul era purpuriu-deschis. Dup` micul dejun, Helen spuse c` se simte \n stare s` fac` o scurt` plimbare \n gr`din`, \nso]it` de Caroline. Aerul era tare [i \nc`rcat cu miresmele toamnei. - Niciodat` nu ne spunem nou` \n[ine prea des ce bine este s` te bucuri de via]`, zise Helen brusc zâmbindu-i [i, \n timp ce \i \ntorcea zâmbetul, Caroline \[i zise c`, oricât de urât ar fi gândit Nick despre ea, merita s` locuiasc` \n casa lui, suportând umilin]ele [i durerea, fie [i numai pentru a o vedea pe Helen surâzând din nou.
Capitolul 5 Pe m`sur` ce orele treceau devenea tot mai nervoas` [i num`ra minutele, cu ochii pe ceas. Nu [tia cum avea s` reac]ioneze dac` Nick o va trata \n continuare cu ostilitate. Fa]` de Helen f`cea eforturi s`-[i ascund` tulburarea. Când la ora [ase doamna Bentall le anun]` c` \n seara aceea Nick nu vine la cin`, i se lu` o piatr` de pe inim`. - Munce[te pân` târziu, ca de obicei, zise menajera \mbufnat`. Ar trebui s-o lase mai moal`, altfel o s` cad` din picioare. Ce se crede... ma[in`? Dup` ce ie[i, Helen oft`. - Are dreptate... Nick munce[te prea mult [i o s` aib` necazuri. Criza mondial` ne afecteaz` pe to]i, dar el spune c` dac` vrea s` doarm` lini[tit trebuie s` munceasc` de dou` ori mai mult. Caroline abia dac` o auzea. Gusta din plin bucuria de a nu fi obligat` s` dea ochii cu Nick, \n seara aceea. Cinar`
74
LOUELLA CRAMER
numai ele dou`. Frey telefonase s` \ntrebe dac` Helen se simte bine [i promisese c` va suna [i a doua zi. {i el era ocupat. Colegul lui era ]intuit la pat de o grip` rebel` [i Frey trebuia s` acopere [i tura lui. La nou` [i jum`tate, Helen se ridic` spunând c` se duce la culcare. Caroline o asigur` c` va avea grij` de focul din [emineu \nainte s` urce [i ea \n dormitor. Cei doi câini Labrador st`teau \ntin[i lâng` foc, cu boturile pe labe, sfor`ind u[or \n somn. Caroline se apuc` s` sting` focul, gândindu-se \ngrijorat` la Helen [i la viitor. Studiase foarte bine fiecare variant` [i nu ajunsese la nici o concluzie. Tocmai se \ndrepta spre u[` când o ma[in` opri pe alee [i apoi auzi trântindu-se portiera. Câinii \ncepur` s` latre [i Caroline se gr`bi s` ajung` la sc`ri \nainte ca Nick s` intre \n cas`. Câinii se luar` dup` ea, dând din coad` [i ea \i f`cu s` tac`, altfel ar fi trezit toat` casa cu l`tratul lor. U[a se deschise [i Nick intr` \n cas`, aducând cu el vântul rece de afar`. Câinii alergar` s`-l \ntâmpine, ridicându-se pe el cu labele din fa]`. Râzând \i d`du jos, apoi \i arunc` o privire Carolinei, care \ncremenise \n mijlocul holului. Se uita la degetele lui care mângâiau blana aurie a câinilor. Cu ei [i cu Kelly se purta cu blânde]e. - Noapte bun`, \i ur` ea [i se \ntoarse s` urce sc`rile. - Mi-o fi l`sat ceva de mâncare doamna Bentall? - Nu [tiu. Imediat dup` cin` s-a retras \n camera ei, dar dac` ]i-a l`sat ceva, g`se[ti \n buc`t`rie. Nick \[i trecu palma peste fa]a obosit`. - Sunt epuizat [i mort de foame. N-am mâncat nimic de la prânz.
CONSPIRA}IA T~CERII
75
- Nu po]i lucra cu stomacul gol, zise Caroline \ntorcându-se cu fa]a spre el. - Cel mai bine a[a lucrez. Am mintea mai limpede. - M` duc s` v`d dac` doamna Bentall ]i-a l`sat ceva, se oferi ea v`zându-l cum st` rezemat de u[`, parc` neputându-se mi[ca. - Mul]umesc, zise el [i o urm` dup` ce goni câinii \n camera de zi. - Nu v`d nimic, dar pot s`-]i preg`tesc eu ni[te sandvi[uri. Sau vrei [unc` [i ou`? - Mai bine sandvi[uri, spuse el c`scând [i \ntinzându-se. O urm`ri calm cum preg`te[te cafeaua [i câteva sandvi[uri, dar Carolinei, c`reia lini[tea din buc`t`rie \i ]inea nervii \ncorda]i la maximum, \i venea s` urle. Nick nu-[i lua ochii de la ea [i se sim]ea ca un iepure pândit de [arpele care-[i ]intuie[te prada cu o privire ce hipnotizeaz` [i, \n acela[i timp, \i provoac` fric`. A[a c` \ncerc` s` g`seasc` un subiect de discu]ie oarecare. |nainte ca Peter s`-l insige \mpotriva ei, fuseser` prieteni buni, dar de atunci parc` trecuse o ve[nicie. Pe vremea aceea g`seau subiecte de discu]ie [i nu-[i aruncau cuvinte \nveninate. - Am \n]eles de la Helen c` lucrurile nu stau prea bine la firm`. - Nu-i chiar a[a. Treaba merge bine, dar e o perioad` \n care produsele se vând mai greu. - Munce[ti mult peste program, nu? \l \ntreb`, \n timp ce scotea din priz` filtrul de cafea. Apoi lu` din dulap cea[ca [i farfurioara de cafea. - N-am de ales.
76
LOUELLA CRAMER
Caroline \i turn` cafeaua sub privirea lui atent`. De ce, oare, \i suporta atâtea? Ar fi trebuit s` nu-i dea aten]ie dar, pur [i simplu, nu reu[ea. - Ai nevoie de mai mult` relaxare, \i spuse, iar el zâmbi ironic. - S-o iau drept o invita]ie? Caroline ro[i [i asta o enerv` [i mai mult. |i puse \n fa]` farfuria cu sandvi[uri [i se \ndrept` spre u[`, f`r` s`-i r`spund`. Nick se ridic` de la mas` [i, prinzând-o de umeri, o \ntoarse cu fa]a spre el, strângând-o \n bra]e. Sim]indu-i buzele atingându-i p`rul, Caroline \ncepu s` tremure. - Scuz`-m`, zise el. Sunt prea obosit [i nu-mi dau seama ce fac. - N-ar trebui s` munce[ti atât de mult, [opti ea tulburat`. Acum m`nânc` [i du-te la culcare. Dac` o ]ii tot \n ritmul `sta, o s` clachezi. - Tot ce e posibil, morm`i el, masându-i u[or umerii [i mângâindu-i cu degete fierbin]i pielea gâtului. Cred c` am \nnebunit. Uneori \mi spun c` ar fi mai bine s` fac exact ceea ce vreau, f`r` s` stau prea mult pe gânduri. Pre] de o clip` Caroline sim]i c` i se opre[te inima \n loc [i c` nu mai poate respira. Fu sigur` c` Nick aude cum \[i \nghite nodul din gât. - Du-te la culcare, Caroline, zise el \ncet [i o \mpinse \ntr-o parte, parc` temându-se [i el de ce-ar putea urma. Caroline ie[i, \ndreptându-se spre camera ei, palid` [i cl`tinându-se pe picioare. |n noaptea aceea dormi din nou foarte prost [i a doua zi se trezi obosit`, abia urnindu-se s` fac` o plimbare cu câinii spre mla[tin`. Ceva mai târziu, când se \ntâlnir`, Helen o privi zâmbind v`zându-i obrajii
CONSPIRA}IA T~CERII
77
\mbujora]i de vânt [i \i spuse c` arat` foarte bine. Dup`-amiaz` trecu pe acolo Frey [i st`tu cu ele de vorb` zece minute. - Cum ]i se pare c` arat` azi? \l \ntreb` Caroline \n timp ce-l conducea la ma[in`. - Mult mai bine. Tu [i Kelly a]i f`cut mai mult decât poate face medicina. Continu` tot a[a. Caroline oft`. - Nu putem sta decât o s`pt`mân`. Frey se opri [i o privi \n fa]`. - Nu po]i r`mâne mai mult? - Nu cred. Trebuie s` m` \ntorc la serviciu. - Dac` ai fi v`zut cum ar`ta acum dou` s`pt`mâni, ai realiza ce a]i f`cut pentru ea, tu [i Kelly. Dac` pleca]i, eu nu-mi asum nici o r`spundere pentru ce s-ar putea \ntâmpla. Vorbea pe un ton grav, c`utându-[i parc` cuvintele. Gânde[te-te la ce ]i-am spus. Voi dou` sunte]i motivul pentru care Helen se afl` \n via]`, ra]iunea ei de a tr`i. Dup` ce plec` Frey, Caroline \[i \n`l]` privirea spre cerul albastru de toamn`. Ce era mai bine s` fac`? Frey tocmai \i vorbise, f`r` ocoli[uri, despre responsabilitatea ce-i revine pentru a o ]ine pe Helen \n via]`. Ar fi vrut s` cread` c` Frey exagerase, dar nu putea, [i acest sentiment \l avea din prima zi, de când Helen \[i privise nepoata cu ochi tri[ti [i plini de dor. Existau câteva solu]ii. Ori g`sea o cas` mai mare [i-[i p`stra slujba de la Londra, ori renun]a la ea [i se \ntorcea \n Skeldale. Mai exista varianta ca s` doarm` cu Kelly \n aceea[i camer` pân` se mai construia una \n spatele c`su]ei lor. |n seara aceea, dup` ce Kelly se duse la culcare, Caroline
78
LOUELLA CRAMER
deschise discu]ia \n fa]a lui Helen, care o ascult` oftând \ncet: - Oh, scumpa mea, nu voiam s` m` gândesc la viitor. - Dar trebuie, spuse Caroline, luându-i mâinile \ntr-ale ei. Nu e nici o grab` s` iei o hot`râre. - Nu pot s` cad pe capul t`u, protest` Helen, dar Caroline cl`tin` din cap. - Nu e vorba de asta. {i eu [i Kelly vrem s` te avem lâng` noi. Cum crezi c` te-am putea l`sa s` stai aici, singur`, toat` ziua? - Nu [tiu dac` a[ putea locui la Londra, zise Helen, tocmai \n momentul \n care Nick intra pe u[`. - La Londra? repet` el. Bine\n]eles c` nu po]i locui acolo. Cine ]i-a b`gat \n cap ideea asta? - Eu, r`spunse scurt Caroline [i Nick \i arunc` o privire rece. - Trebuia s` fi [tiut [i eu! - Caroline e foarte amabil`... - C` vrea s` te despart` de locul unde ai tr`it [aizeci de ani? Asta nume[ti tu amabilitate? - Caroline are acolo o slujb` foarte bun` [i nu-i pot cere s` renun]e la ea pentru mine. |n Skeldale n-ar g`si un serviciu atât de bun, se gr`bi Helen s`-i spun`. Nick zâmbi batjocoritor. - Adic` s` inventeze noi metode de a vinde produse pentru femei, de care ele n-au nevoie? S` faci reclam` la fulgi de s`pun [i la solu]ie pentru bronzat... p`i cum s-o lipsim de o asemenea experien]` unic`? - Te crezi foarte amuzant, nu-i a[a? ripost` Caroline. S` [tii c` m-am s`turat de toate aluziile tale r`ut`cioase. {i nu
CONSPIRA}IA T~CERII
79
te prive[te ce fac! - A \nceput s` m` priveasc` ce faci! zise Nick cu arogan]`. - Asta s-o crezi tu! r`bufni ea. Nedumerit`, Helen \[i muta privirea de la unul la cel`lalt. Probabil c` pân` atunci nu observase c` cei doi se du[m`neau, iar acum \i urm`rea \ncruntat`. - Locul lui Helen e \n Skeldale [i aici o s` r`mân`. Ce s` fac` singur`, \ntr-o cas` de la periferia Londrei, \n timp ce voi sunte]i plecate? Aici m`car cunoa[te pe toat` lumea [i n-o s` plece doar de hatârul t`u! Helen bomb`nea sup`rat`, dar Caroline era prea nervoas` ca s-o aud`. |n câteva cuvinte Nick \i spusese lucruri pe care doar \n sinea ei le recuno[tea [i pentru asta \l ura. |i demonstrase c` solu]ia ei este gre[it` [i c`, \n concluzie, nu are de ales. Privirea lui sardonic` \i \nt`rea spusele [i Nick constat`, cu satisfac]ie, c` o l`sase f`r` replic`. - Iar \n privin]a slujbei... ai putea lucra la noi, ad`ug` el pe un ton rece. M` gândeam c` n-ar strica s` \nfiin]`m un departament de publicitate. Pân` acum apelam la serviciile unor firme de specialitate, dar e timpul s` avem oamenii no[tri \n acest domeniu. Caroline scutur` din cap, dar nu scoase o vorb`. S` lucreze pentru el? S`-l vad` \n fiecare zi? Nu, asta \n nici un caz! - E o idee grozav`, Nick! exclam` Helen \ncântat`. Caroline va fi propriul ei [ef, nu? Ar fi o [ans` nea[teptat` pentru ea. Nu, se gândea Caroline uitându-se sup`rat` la soacra ei. - {i pentru Kelly aerul de aici e mult mai s`n`tos decât
80
LOUELLA CRAMER
gazele de e[apament pe care le inhaleaz` la Londra, zise Helen. Cred c` ar prefera s` \nve]e \ntr-o [coal` mai mic`, unde atmosfera e cu totul alta decât \n [colile mari din capital`. Oh, Nick, Caroline se va descurca de minune, fiindc` are deja experien]` [i va munci cu entuziasm s`-[i pun` ideile \n practic`. Dup` cât \l cuno[tea pe Nick Holt, Caroline era convins` c` nu ar fi pus \n practic` decât propriile idei, iar ea ar fi trebuit s`-i execute ordinele. Asta, niciodat`, \[i spuse Caroline. N-a[ suporta. Dup` o s`pt`mân` \n care Nick s` se uite la ea exact ca \n clipa aceea, i-ar fi venit s` se arunce pe fereastr`. - Deci, am stabilit, zise el. Caroline \[i ridic` brusc capul [i-i surprinse zâmbetul batjocoritor, \nainte ca el s` se \ndrepte spre u[` [i s` ias`. Helen se uit` la ea u[or nelini[tit`. - }i-a pl`cut ideea lui, nu? Bine\n]eles, tu hot`r`[ti. Trebuie s` faci ce crezi c` e mai corect pentru tine [i pentru Kelly, dar p`rerea mea este c` ea se va sim]i mult mai bine \n Skeldale decât \ntr-o periferie a Londrei. - Poate c` ai dreptate, spuse Caroline, \ncercând s` zâmbeasc`. - Sunt sigur` de asta. Acolo oamenii nu-[i vorbesc nici m`car când intr` \ntr-un magazin. N-au timp s`-[i dea aten]ie, pe când aici, dac` intru s` cump`r carne, m`celarul \[i g`se[te \ntotdeauna timp s` discute cu mine. Aici te sim]i ca acas`, oriunde te-ai duce. Nu [tiu cum o fi la Londra, dar nu cred c` acolo tr`ie[ti acela[i sentiment. - Depinde cum te-ai obi[nuit. - Nu vreau s` te oblig.
CONSPIRA}IA T~CERII
81
Caroline \i surâse. - Dar ar rezolva o mul]ime de probleme, se sim]i obligat` s` spun`, pentru c` Helen p`rea descurajat` [i nu dorea s-o r`neasc`. O s` m` gândesc la solu]ia asta, ad`ug` [i Helen \ncuviin]`, oftând. Se desp`r]i de Helen, morm`ind o scuz` [i urc` s` se schimbe. Pe sc`ri se \ntâlni cu Nick, care se opri, dar nu se d`du la o parte s`-i fac` loc, r`mânând o treapt` mai sus, obligând-o s`-[i ridice capul ca s`-l priveasc`. Spre surprinderea ei, Nick era \mbr`cat \n haine de sear`; costumul, croit impecabil, \i punea \n eviden]` suple]ea corpului, iar c`ma[a de un alb imaculat contrasta pl`cut cu tenul lui bronzat. Ar`ta fantastic [i asta o \nfurie mai mult ca niciodat`. - Nu mi-ai mul]umit, zise el t`r`g`nând cuvintele. - Pentru ce s`-]i mul]umesc? izbucni Caroline, dar tonul ei p`ru s`-l amuze. - C` ]i-am oferit o slujb`. - |nc` nu m-am hot`rât s-o primesc. Nu sunt convins` c` a[ vrea s` lucrez \n Skeldale. Nick ridic` din umeri. - Pe aici nu prea exist` [anse de angajare. - Pot \ncerca undeva mai departe. - |n York? morm`i el. Da, cred c` acolo po]i g`si o slujb`, dar va trebui ca \n fiecare zi s` faci un drum lung [i Kelly abia dac` o s` te mai vad`. A[a c` manierele tale las` mult de dorit. - Manierele mele? - Tot nu mi-ai mul]umit, accentu` el cuvintele, privind-o printre gene.
82
LOUELLA CRAMER
- |]i mul]umesc. - Nu sun` prea conving`tor, o ironiz` el. Caroline fierbea de furie. - Dar sentimentele mele sunt cât se poate de sincere, morm`i ea printre din]i, abia ab]inându-se s` nu-i trag` o palm`. - Dac` nu m-a[ gr`bi atât de tare, a[ studia acest subiect cu mult` pl`cere, o inform` el, privindu-[i ceasul. Va trebui s` amân`m discu]ia pentru alt` dat`. - Las-o moart`! izbucni Caroline, tremurând de nervi, iar Nick hohoti \ncet, de[i \n ochii lui alba[tri se citea o amenin]are f`]i[` \ncât, \n clipa aceea, ar fi rupt-o la fug`. - Nu lua o hot`râre pripit` \n privin]a slujbei. Eu pot s` a[tept [i am s` a[tept, dac` e nevoie, [i o sut` de ani. Caroline sim]i un fior de ghea]` pe [ira spin`rii. Vorbele lui, care-i \nso]eau privirea amenin]`toare ce o \ngrozea, nu erau spuse \n glum`. Nick se d`du la o parte, s`-i fac` loc s` treac`, [i Caroline urc` sc`rile \n fug`, cuprins` de panic`. B`nuia c` nu va g`si o alt` slujb` \n Skeldale care nu era decât un or`[el de provincie, \n care, vorba lui, [ansele de a te angaja undeva erau reduse, mai ales cu un salariu bun. Nick [tia foarte bine c` oferta lui era greu de refuzat. Având o minte calculat`, pl`nuise s-o prind` \n curs` [i cel mai nepl`cut lucru era c` [i reu[ise, iar Caroline era con[tient` c` dac` se angaja la firma lui Nick, acesta o va exploata pân` la sânge. Pân` [i zâmbetul pe care i-l aruncase când \i f`cuse loc s` treac` fusese unul triumf`tor. Când cobor\ din nou, ceva mai târziu, Helen \i spuse c` Nick plecase la un dineu „\mpreun` cu familia Skelton”.
CONSPIRA}IA T~CERII
83
Caroline se \ncrunt`. - Nu mi-i aduc aminte. - Nici n-ai cum, fiindc` s-au mutat aici acum un an. Henry Skelton s-a ocupat de afaceri undeva \n Africa. Dup` ce s-a retras, s-a \ntors acas` investind o parte din capital \n firma lui Nick. - Unde locuiesc? Caroline \ncerca s`-[i aminteasc` ce cas` din Skeldale [i-ar fi putut cump`ra un om atât de bogat, dar asemenea cl`diri nu prea existau, Nick având una din pu]inele case mari din zona aceea. - |n Below Hougham. - Nu-mi aduc aminte s` fie vreo cas` pe-acolo. Dup` câte [tia ea, locul acela era o colin` cu teren ml`[tinos, ce str`juia ora[ul. - Au construit una. Nu ]ii minte p`[unea pe care-[i ducea caii la p`scut Joe Bond? I-a vândut-o lui Henry Skelton. - P`cat. B`nuiesc c` a stricat tot peisajul din Hougham Tor. - A[a este, dar cred c` Joe a primit un pre] bun. Oricum, p`mântul e sterp [i plin de bolovani. Zicea c` \n timpul r`zboiului a \ncercat s` bage plugul acolo, dar a scos numai pietroaie. Consiliul i-a dat aprobarea s`-i schimbe destina]ia [i a[a a ob]inut Skelton terenul de cas`. - E frumoas`? \ntreb` Caroline. - E o construc]ie ultramodern`. Eu n-am v`zut-o, dar am auzit c` e bine proiectat` [i c` e plin` de dispozitive sofisticate. Ruby, veri[oara doamnei Bentall, lucreaz` acolo [i mereu se laud` cu ce are ea \n buc`t`rie. Hazel Skelton a adus tocmai de la Londra un decorator de buc`t`rii, zice ea [i, dup` câte se pare, sem`n` cu ceva coborât parc` din
84
LOUELLA CRAMER
R`zboiul Stelelor. - Hazel Skelton este so]ia lui? - Nu, fiica. E o apari]ie frapant`, dar nu pot spune c` manierele ei m-au impresionat pl`cut. I-am fost prezentat` la petrecerea de Cr`ciun pe care au dat-o anul trecut. Ne-am dat mâna, mi-a adresat câteva cuvinte [i s-a \ndep`rtat. Jum`tate de or` mai târziu, cineva m-a prezentat din nou [i \nainte s`-i spun c` ne-am cunoscut deja, a procedat ca prima oar`. Nu-[i mai amintea de mine [i nici acum nu cred c` [tie cine sunt. Caroline râse. - O gazd` des`vâr[it`! - Asta mi-am zis [i eu, dar Nick vede la ea ceva mai mult decât atât. Caroline continu` s` râd`. - Ah, da? Poate c` au ceva \n comun. S-ar p`rea c` au chiar prea multe \n comun, ad`ug` \n gând. |n seara aceea, ceva mai târziu, Helen deschise discu]ia: - Ce-ar fi s` vindem casa mea, care [i a[a e veche, [i s` g`sim ceva modern, un loc pentru un nou \nceput? Cred c` to]i ne vom sim]i mai ferici]i \n alt` parte, nu? |n clipa aceea Caroline \[i d`du seama c` venise momentul \n care trebuia s` ia o decizie. Dar avea de ales? Nu o putea p`r`si pe Helen, iar Nick avea dreptate când spunea c` nu o putea desp`r]i de Skeldale, ora[ul \n care tr`ise [aizeci de ani. - Tu hot`r`[ti, zise \n cele din urm`, sperând ca Helen s` nu fi observat clipa de ezitare. Sunt bucuroas` s` fac tot ce vrei tu. - Cred c` a[a e cel mai bine, spuse Helen, zâmbind
CONSPIRA}IA T~CERII
85
u[urat`. Lui Kelly \i va fi mult mai u[or s` se obi[nuiasc` aici, locuind \ntr-o cas` nou`. Pentru noi to]i va \nsemna un nou \nceput. Caroline \ncuviin]`. - {i vei accepta slujba oferit` de Nick, nu-i a[a? Cred c` pentru tine e o mare ocazie, zise Helen entuziasmat`. Caroline \nghi]i \n sec. - Da, o voi accepta. - Sunt fericit` [i \]i mul]umesc din suflet, scumpa mea. Mai târziu, \n pat, urm`rind zborul disperat al unei molii \n jurul lustrei, zb`tându-[i aripile pudrate spre lumin`, dar alungat` apoi de c`ldura globului, \ndep`rtându-se [i revenind, iar [i iar, f`r` s`-[i poat` urma drumul mai departe, Caroline [tia exact ce sim]ea micu]a vietate. Ar fi dat orice s` plece de acolo [i s` nu-l mai vad` pe Nick \n via]a ei, dar nu-i putea face asta lui Helen. Motivele pentru care nu putea pleca din Skeldale erau de ordin moral [i sentimental. Sim]ul datoriei [i afec]iunea pe care o sim]ea pentru Helen o legau inevitabil de acel or`[el. De[i \[i g`sise o mul]ime de scuze la momenul respectiv, \ntotdeauna fusese chinuit` de remu[c`ri [i venise timpul s`-[i \ndrepte gre[eala. Helen trecuse prin prea multe suferin]e [i nu o mai putea l`sa singur`. De aceast` dat` nu mai avea motive, afec]iunea pentru ea fiind mai puternic` decât faptul c`, de[i nu i-o spunea \n fa]`, Nick va c`uta orice prilej s-o r`neasc` [i s-o umileasc`. Era convins c` o merit`, socotind-o singura vinovat`, dup` tot ce-i b`gase Peter \n cap. Neputându-i dovedi contrariul, va trebui s`-i suporte insinu`rile [i \mpuns`turile, ceea ce nu avea s` fie o experien]` prea
86
LOUELLA CRAMER
pl`cut`. A doua zi diminea]a, la micul dejun, o puse la curent pe Kelly cu planurile sale. - S` locuim \n Skeldale? Kelly f`cuse ochii mari. Pentru totdeauna, mami? - Totdeauna \nseamn` mult timp. S`-i zicem c` doar pentru câ]iva ani, \i explic` ea, privind-o atent. Nu [tia cum va reac]iona feti]a dar ar fi fost o problem` pe care trebuia s` o rezolve cât mai repede, dac` aceasta ar fi manifestat o stare de nelini[te. |n primii ani de via]` fusese prea speriat` de Peter [i amintirile sale despre Skeldale nu erau dintre cele mai frumoase. Caroline chiar nu [tuise cum va primi vestea. Kelly \nfipse o buc`]ic` de pâine cu unt \n oul fiert moale [i \ncepu s` se joace, amestecând \n el, având o expresie foarte concentrat`. - Cum ]i se pare ideea? - {i c`su]a noastr`? - O vom vinde. - {i n-am s-o mai v`d niciodat` pe Sharon? \ntreb` Kelly, posac`. - Poate veni s` stea la noi din când \n când. - {i doamna Oldham ce-o s` zic`? Kelly ]inea foarte mult la \nv`]`toarea sa, pe care o asem`na cu Dumnezeu. - |i va fi dor de tine, dar dac` r`mânem la Londra, bunicii o s`-i fie [i mai dor. - {i o s` locuim \n casa ei? Caroline \[i aminti de pictura atârnat` pe perete, de casa cu ferestrele colorate \n negru [i de umbra ce se \ntindea spre cele dou` siluete care alergau.
CONSPIRA}IA T~CERII
87
- Nu, bunica o s-o vând` [i o s` cumpere una nou`, iar tu ne po]i ajuta s-o alegem. U[a se deschise [i Nick intr` \n buc`t`rie. E sâmb`t` [i azi nu se duce la serviciu, realiz` Caroline abia atunci. Kelly \l \ntâmpin` entuziasmat`. - Bun` diminea]a, unchiule Nick. Ia ghice[te! Bunica vrea s` vând` casa [i noi vom locui aici tot timpul! Pe deasupra capului feti]ei, Caroline \ntâlni expresia lui satisf`cut` [i-[i \ntoarse privirea. Dup` cinci minute, doamna Bentall o lu` pe Kelly \n buc`t`rie, s`-i dea o mân` de ajutor, zise ea, f`cându-i cu ochiul lui Caroline f`r` ca feti]a s-o vad` [i, dup` ce ie[ir`, se gr`bi s` se ridice de la mas`. - Unde pleci? \ntreb` el, ridicându-[i privirea de pe ziar. - Credeam... - Stai jos, \i ceru el pe un ton imperativ. - Am mult` treab`. O irita felul \n care el \i vorbea, lucru pe care nu-l mai suporta, având \n vedere c` urmau s` lucreze \mpreun`; iar dac`, totu[i, va continua s-o trateze cu dispre], [tia de pe acum c` via]a ei va fi un calvar. - Stai jos, repet` el. Vreau s`-]i vorbesc. {i \mp`turind ziarul \l l`s` pe mas`, rezemându-se comod de sp`tarul scaunului. Vrând-nevrând, Caroline se a[ez`. - Ascult. - S` \n]eleg c` ai acceptat slujba pe care ]i-am oferit-o? Ar fi vrut s`-i spun` c` nu, s`-l \nfrunte, dar date fiind \mprejur`rile, nu-[i permitea, iar el [tia acest lucru. Nu avea curajul s` i-o spun` \n fa]`, de[i atitudinea ei era sfid`toare. - Da sau nu?
88
LOUELLA CRAMER
- Da, [opti ea, umezindu-[i buzele care-i tremurau. - Nu te-am auzit, zise el surâzând [i \n clipa aceea ea sim]i c` \l ur`[te atât de tare \ncât ar fi aruncat cu ceva \n el. - Mincinosule! M-ai auzit foarte bine... de[i nici nu era nevoie s` m` auzi fiindc` [tiai c` o voi accepta. N-am de ales, nu? - Nu, n-ai de ales, r`spunse el satisf`cut, studiind-o printre gene. A[adar, putem stabili condi]iile? - Condi]iile? Ce condi]ii? - A[a se obi[nuie[te, zise el rânjind. Caroline \l privi cu aten]ie, \ncercând s` ghiceasc` la ce se refer`, dar temându-se s` descopere ce s-ar putea ascunde \n spatele acestui cuvânt. - Ah, da? - Fire[te, spuse el amuzat. N-am stabilit salariul de \nceput [i programul de lucru. Oftatul ei de u[urare \l amuz` [i mai mult. {tia c` intrase \n panic` [i inten]ionat o h`r]uia, ca s-o sperie, l`sând-o s` cread` c` cine [tie ce preten]ii are de la ea. - Putem merge chiar \n diminea]a asta la fabric` s` vezi biroul pe care vreau s` ]i-l preg`tesc, [i tot acolo vom fixa [i condi]iile de angajare. - Trebuie s` anun] firma [i s` lucrez acolo pân` la sfâr[itul lunii, ca s` aib` timp s`-mi g`seasc` \nlocuitor. - Nu e nici o grab`. Aranjeaz`-]i treburile. Spa]iul pe care vreau s`-l transform \n departament de publicitate e folosit ca depozit [i trebuie renovat [i mobilat, ceea ce va lua destul timp. Ridicându-se o privi de sus. S` mergem. Caroline se ridic` f`r` chef, urm`rit` de privirea lui enigmatic`. De-acum \ncolo va trebui s`-[i ascund` cât mai
CONSPIRA}IA T~CERII
89
bine sentimentele, tratându-l cu indiferen]`, ignorându-i zâmbetul insinuant [i remarcile r`ut`cioase, obi[nuindu-se s` se prefac`, pentru ca el s` nu-i transforme via]a \ntr-un permanent co[mar.
Capitolul 6 Abia peste o lun` [i jum`tate \ncepu Caroline s` lucreze la fabric`. La câteva zile dup` ce Nick \i ar`tase spa]iul care avea s` devin` departament de publicitate, Caroline se \ntoarse la Londra [i-l anun]` pe Geoffrey despre decizia ei. Acesta se \nfurie [i \ncerc` s-o fac` s` se r`zgândeasc`, amintindu-i c` atunci când o angajase ca agent de publicitate \i oferise o slujb` de viitor [i c`-i datora loialitate [i respect. Era foarte conving`tor [i avea talentul de a mânui cuvintele ca pe ni[te arme, asta f`când-o s` se simt` stânjenit` \n timp ce-[i v`rsa furia asupra ei. - {i unde se afl` fabrica asta? N-am auzit de ea. O fi vreo firm` de doi bani pe undeva pe la mama dracului, care te va pl`ti \n nasturi... e[ti nebun`? Cu ce-o s` câ[tigi acolo n-ajungi nic`ieri. Locul t`u este aici, la Londra, mai ales acum când intrase[i \n miezul afacerii. {i Skeldale? Pe unde naiba o mai fi [i `sta? Geoffrey \[i imagina, probabil, c` \n
CONSPIRA}IA T~CERII
91
afar` de Londra, restul Angliei era locuit de oameni \mbr`ca]i \n piei de animale. - |mi pare r`u, Geoffrey, [i \]i r`mân \ndatorat`... - Pe naiba! Cred c`-mi lipsea o doag` atunci când ]i-am oferit slujba asta. - Situa]ia de fa]` n-are nici o leg`tur` cu cariera mea... - Despre ce carier` vorbe[ti? Tocmai ai decis s`-i pui cap`t. - Am o obliga]ie de familie, \ncepu ea s`-i explice, \n timp ce Geoffrey o privea perplex. Pentru el nu exista asemenea no]iuni. Era un om foarte inteligent [i cu mult` experien]` dar, \n afar` de munc`, nu g`sea timp pentru nimic altceva. - Caroline, e[ti complet nebun`! - {tiu [i te rog s` m` ier]i, zise ea schi]ând un zâmbet timid. - Auzi, are o obliga]ie de familie! morm`i el, nevenindu-i s` cread`. - Tu n-ai familie? Dup` expresia lui uluit`, Caroline avu impresia c` Geoffrey nu tr`ia decât pentru un singur scop, acela de a conduce lumea. |ntreaga via]` [i-o dedica agen]iei, ]elul lui fiind acela de a ajunge cel mai bun \n meseria pe care [i-o alesese, [i se p`rea c` nimic nu-i va \mpiedica ascensiunea. „Succes” era singurul cuvânt pe care dorea s`-l aud`! Trebuie s` fac asta, spuse ea pe un ton calm [i Geoffrey renun]` la lupt`, v`zând c` hot`rârea ei este de neclintit. - E[ti o tâmpit`. Renun]i la carier` pentru o b`trân`. Pentru un b`rbat mai \n]eleg, dar pentru o b`trân`... Asta-i curat` nebunie! replic` el nervos. - Tomai pentru c` e b`trân` trebuie s` fac asta. Kelly [i cu
92
LOUELLA CRAMER
mine suntem singura ei familie [i nu poate veni s` locuiasc` la Londra. - Atunci, pleac`! ]ip` el [i ie[i trântind u[a biroului dar, \nainte s` se despart`, ceva mai calm de aceast` dat`, \i ur` noroc [i-i spuse c` dac` vreodat` va avea nevoie de o slujb` s`-l caute. S-ar putea s`-]i dau ceva de lucru, dar nu \nainte s` m` conving c` e[ti zdrav`n` la cap. Acum constat c` ai avea nevoie de un psihiatru de[i, \n zilele tale bune, ai o minte brici [i-mi pare r`u c` te pierd. - {i eu regret c` trebuie s` plec, zise ea, dar mai r`u \i p`rea c` \n viitor va trebui s` lucreze \mpreun` cu Nick Holt. Cu toat` setea lui de succes, Geoffrey era un [ef bun [i un om pl`cut. Mai greu, \ns`, \i fu s` se despart` de c`su]a ei [i de familia vecin`. Sharon plânse, f`cu schimb de juc`rii cu Kelly [i o rug` s`-i scrie, promi]ându-i c` va veni \n vizit`. {i Deirdre era trist`. |n acel an [i jum`tate cât fuseser` vecine, deveniser` prietene bune [i nu se bucur` decât pe jum`tate când Caroline vându casa unei familii cu trei copii, a c`ror mam` p`rea o femeie simpatic` [i prietenoas`. - Nu e acela[i lucru, zise posomorât`. |mi va fi dor de tine. - Ai s` vii s` ne vizitezi, nu-i a[a? O s`-]i plac` Skeldale. - Drept s`-]i spun, acum \l ur`sc, replic` Deirdre schi]ând un zâmbet. {i mult` vreme o s` detest acest Skeldale, pentru c` din cauza lui pleca]i de-aici. Kelly plânse \n taxiul care le duse la gar`. Caroline o \mbr`]i[`, \ncercând s-o lini[teasc`. - Gata, las`, o s-o vezi curând pe Sharon. - Nu curând, suspin` Kelly. Peste mul]i ani. {i cu ochii \n
CONSPIRA}IA T~CERII
93
lacrimi: Iar pe doamna Oldham sunt sigur` c` n-am s-o mai v`d niciodat`. Din punctul ei de vedere, Caroline nu vedea \n asta o tragedie, pentru c` doamna Oldham ar`ta ca o sperietoare [i când zâmbea, pe buze \i ap`rea un rânjet sinistru dar, observase ea, Kelly era de cu totul alt` p`rere, iar \n clipa aceea fiica ei era disperat`. Totu[i, cum la [apte ani via]a pare s` treac` cu viteza fulgerului, \nainte s` ajung` \n Skeldale, lui Kelly \i trecuse sup`rarea [i ]op`ia de ner`bdare s`-l vad` mai repede pe Nick. - O s` vin` s` ne ia cu ma[ina? - Din gar` putem lua [i taxiul. Caroline spera s` nu vin` s` le \ntâmpine dar, imediat ce cobor\ din vagon, Kelly \ncepu s` ]ipe de bucurie [i o rupse la fug`. - Unchiule Nick, unchiule Nick, aici suntem, aici suntem! Caroline cobor\ [i ea din tren, urmând-o. Nick \i lu` bagajele [i ea \[i ridic` privirea obosit` spre ochii ce o studiau atent. - A]i c`l`torit bine? - Da, mul]umesc, zise politicoas`, \ntorcând capul ca s` nu-i vad` expresia ironic`. - Ma[ina e \n fa]a g`rii. O lu` \nainte, cu Kelly al`turi, care-i povestea ceva. |n urma lor, Caroline o vedea pe feti]` care se uita \n sus la el [i pe Nick, care \[i \nclinase capul [i râdea amuzat. - Helen locuie[te \nc` la mine, \i spuse el \n timp ce se \ndep`rtau de gar`. - Credeam c` pân` acum s-a \ntors la ea acas`. - Am hot`rât c` nu e o idee bun`.
94
LOUELLA CRAMER
- Tu ai hot`rât? Nick \i arunc` o privire sardonic`. - Exact. Helen nu voia s` se \ntoarc` acolo, [i pe bun` dreptate. Casa aceea e plin` de amintiri dureroase... Se opri \nainte s` sfâr[easc` fraza [i se uit` peste um`r la Kelly care privea pe geam. Dup` figura ei, era imposibil s`-]i dai seama dac` auzise sau nu discu]ia. Caroline oft`. Da, Nick avea dreptate. Casa era plin` de amintiri nepl`cute pentru ei to]i, iar ideea de a se \ntoarce acolo o \ngrozea [i pe ea. Kelly nu \ntrebase nimic \n leg`tur` cu asta [i Caroline b`nuia c` feti]a \[i imagina c` se \ntorc s` locuiasc` acas` la Nick. Probabil nu pricepuse c` vor sta \n alt` parte. O dat` ajun[i acas`, Kelly alerg` \nainte s`-[i caute bunica. Caroline [i Nick o g`sir` pe Helen discutând cu Frey care, \ntorcând capul [i v`zând-o, se lumin` la fa]`. - Caroline! M` bucur c` te-ai \ntors [i c` te-ai hot`rât s` te stabile[ti aici. - Mul]umesc, \i r`spunse ea [i o s`rut` pe Helen. Ar`]i mult mai bine decât cum te-am l`sat, \i spuse, [i aceasta se ar`t` \ncântat`. - Datorit` lui, zise Helen, b`tându-l u[or pe mân` pe Frey. Nick se \ntoarse s` ias`, f`când o grimas`. Caroline se uit` dup` el, \ncruntat`. E drept c` [i Nick f`cuse mult pentru Helen: o g`zduise \n casa lui, le g`sise pe Caroline [i pe Kelly [i-i ar`tase mult` afec]iune. - Eu trebuie s` plec. Caroline, m` conduci pân` la ma[in`? spuse Frey. - Du-te, scumpo, o \ndemn` Helen.
CONSPIRA}IA T~CERII
95
- S-a-ntâmplat ceva? o \ntreb` Frey când ie[ir`, observându-i expresia \ncruntat`. - Nu chiar, \i r`spunse Caroline, descre]indu-[i fruntea. Helen ]inea foarte mult la Frey [i-l aprecia. Era bun la suflet, amabil, grijuliu [i \[i iubea meseria, neprecupe]ind nimic atunci când era vorba de pacien]ii s`i. Caroline nu [i-l amintea s` fi f`cut vreodat` vreo remarc` la adresa lui Peter, sau s`-i aduc` acestuia acuza]ii, de[i v`zuse multe [i \n]elesese ce se \ntâmpl`, fiind de o discre]ie rar \ntâlnit`. - Nu regre]i c` ai renun]at la slujb` [i la Londra? Caroline d`du din cap negând. - Altfel nu se putea, [i sper c` pentru Kelly va fi mai bine. - Eu sunt convins de asta. Dar [i pentru tine va fi mult mai bine. Caroline râse. - Pentru mine! - Da, ce nu-]i place? - Dac` voi avea timp s` m` gândesc la asta, am s`-]i spun. - Gânde[te-te acum, o \ndemn` el, zâmbind. |n lumina \nser`rii, fa]a lui ar`ta mai tân`r`, cu mai pu]ine riduri, mai odihnit`. - Kelly \nseamn` foarte mult pentru mine [i dac` ea e fericit`, atunci sunt [i eu. - Dar nu te po]i sacrifica \ntreaga via]` pentru Kelly. {tiu c` o iube[ti dar, curând, va trebui s` tr`ie[ti [i pentru tine. Caroline \l privi mirat`. - Nu fi absurd! Nu-mi sacrific via]a pentru Kelly, dar este copilul meu [i trebuie s` am grij` de ea, s` m` asigur c` e s`n`toas` [i fericit`. Am avut [i am \n continuare responsabilit`]i \n ce o prive[te.
96
LOUELLA CRAMER
- Ai responsabilit`]i, dar via]a ta nu depinde de ea, zise el, urcându-se \n ma[in`. O s` creasc` [i-[i va lua zborul, ad`ug`, coborând geamul. A[a se \ntâmpl` \ntotdeauna [i vrei, nu vrei, rolul t`u se va \ncheia când va deveni destul de matur` ca s`-[i poarte singur` de grij`. Ce vei face atunci? - Mai e mult pân` atunci. - Exact, zise el, pornind motorul. Dar sunt ani din via]a ta, mai spuse [i, f`cându-i semn cu mâna se \ndep`rt`. |ngândurat`, Caroline urm`ri ma[ina cu privirea apoi, pu]in zgribulit`, intr` \n cas` repezindu-se, f`r` s`-l vad`, direct \n Nick, care o prinse de mâini s-o opreasc`. - }ine-te departe de Forrester, o aten]ion` el printre din]i [i cu o voce sc`zut`, s` nu fie auzit de Kelly [i de Helen care se aflau \n camera al`turat`. Nu te-am adus \napoi ca s` relua]i leg`tura. Cu mine n-o s`-]i mearg`, ai \n]eles? Caroline se albi la fa]`. - Nu \n]eleg la ce te referi. {i, \n primul rând, cum \]i permi]i s`-mi vorbe[ti a[a? - Crezi c` am uitat ce i-ai f`cut v`rului meu? |nfigându-[i [i mai tare degetele \n bra]ele ei, o scutur` ca pe o p`pu[` de cârp` apoi, aplecându-[i capul, \i [opti printre buzele aproape \nchise, sfredelind-o cu privirea: Oricât ne-am ascunde, mai devreme sau mai târziu vine [i ziua \n care trebuie s` d`m socoteal` pentru faptele noastre. Pentru tine, ziua aceea a sosit. Te-am g`sit [i am s` stau tot timpul cu ochii pe tine, iar tu vei pl`ti pentru tot ce i-ai f`cut lui Peter, pentru fiecare or` de co[mar de care a avut parte din cauza ta! Caroline \l asculta din ce \n ce mai speriat`, palid` [i cu ochii m`ri]i de groaz`.
CONSPIRA}IA T~CERII
97
- Gre[e[ti, reu[i s` \ngaime \n cele din urm`. Nick zâmbi zeflemitor. - Nu \ncepe iar! Amândoi [tim c` am dreptate. E[ti imoral` [i lipsit` de suflet, dar am de gând s`-]i dau câteva lec]ii pe care le meri]i, [i asta \ncepând chiar de acum! {i brusc, \i prinse fa]a \n palme, dându-i capul pe spate. Pierzându-[i echilibrul, Caroline se ag`]` de el sco]ând un ]ip`t scurt, de spaim`, care \ns` fu repede \n`bu[it de un s`rut brutal, care-i provoc` \n tot corpul un spasm dureros, dar \i [i trezi toate sim]urile, f`când-o s` se lipeasc` cu totul de el, f`r` vlag`, [i s` geam` sub for]a s`rutului. Prin bluz` \i sim]ea c`ldura trupului [i b`t`ile frenetice ale inimii, la unison cu ale ei. Degetele ei \i cuprinser` ceafa [i i se \nfipser` \n p`r. Tremura lipit` de el, sim]indu-i fiecare mu[chi, fiecare fibr`, [i nu-[i putea \nfrâna senza]iile, fizic [i emo]ional, atâta vreme \n`bu[ite [i care, acum, rupseser` z`gazurile, invadându-i \ntreaga fiin]`. Nick \[i \n`l]` capul, respirând \ntret`iat. Caroline, cu bra]ele \ncol`cindu-i gâtul, \[i auzea inima b`tându-i nebune[te \n piept [i, când deschise ochii, \l v`zu uitându-se la ea cu ochi de jar. Apoi, Nick \[i cobor\ privirea spre gura ei umed`, \ntredeschis`, [i Caroline \[i \nghi]i nodul din gât \ntorcându-[i capul \ntr-o parte. - Dup` ce a murit Peter mi-am jurat c` dac` am s` te g`sesc, am s` te fac s` pl`te[ti pentru tot r`ul pe care i l-ai f`cut. I-ai distrus via]a [i nim`nui nu-i este permis s` fac` asta [i s` scape nepedepsit. Caroline deschise gura s` nege, s` protesteze, dar el o
98
LOUELLA CRAMER
fulger` cu privirea. - Nu, ascult`-m`... Ai f`cut o mare gre[eal` l`sându-m` s` v`d c` m` dore[ti. Cu asta mi-ai oferit pe tav` arma pe care inten]ionez s-o folosesc. Caroline se crisp`, sim]ind un fior rece pe [ira spin`rii. - Vei locui \n casa mea, ca s` te pot supraveghea. F`r` b`rba]i. F`r` aventuri. Astfel vei pl`ti cu propria-]i moned`. Din când \n când am s`-]i amintesc ce-]i lipse[te, de lucrul dup` care tânje[ti [i m` voi distra copios v`zându-te umblând ca un leu \n cu[c`, a[a cum f`cea [i so]ul t`u. Te voi face s` suferi la fel de mult cât a suferit [i Peter. Am s` m` uit cum te urci pe pere]i [i m` voi purta cu aceea[i cruzime cu care l-ai tratat tu pe el. Caroline tremura atât de tare \ncât abia se putea ]ine pe picioare [i fa]a ei palid` avea o expresie [ocat` [i \ngrozit`. Lacrimile \i \mp`ienjeneau privirea [i \l vedea ca prin cea]`, dar nu le l`s` s` i se preling` pe obraz. Nick trase adânc aer \n piept [i o \mpinse \ntr-o parte, zâmbind mali]ios. - Acum [tii ce te-a[teapt`. Caroline nu putea scoate o vorb`, doar \[i pironise ochii asupra lui, \nfiorat`. - {i s` nu-]i imaginezi c` ai s` pleci fiindc`, de data asta, n-ai cum s` mai scapi de-aici. Vei r`mâne f`r` s` crâcne[ti. Caroline scutur` din cap, \ncercând s`-i spun` c` se \n[eal`, c` acuza]iile lui sunt nefondate, c` Peter l-a min]it, a[a cum i-a min]it [i pe ceilal]i, dar nu putea articula nici un sunet. Nick \i zâmbea r`ut`cios, privind-o cu un dispre] f`]i[. - Biata de tine, ar`]i de parc` te-a c`lcat trenul. Credeai
CONSPIRA}IA T~CERII
99
c` o s` m` \nnebune[ti [i pe mine. Scuz`-m` c` te dezam`gesc. Eu sunt f`cut dintr-un alt aluat decât Peter, iar ochii t`i mari [i verzi [i corpul, e drept c` foarte sexy, nu m` ispitesc deloc. - Ce tot vorbi]i voi acolo? Sper c` nu complota]i \mpotriva mea! Ia veni]i aici s` auzi]i ce idee are Kelly... le strig` Helen, din cealalt` camer`. Nick se uit` spre u[`. Era \ntredeschis` dar Helen n-avea de unde s` [tie ceea ce tocmai se \ntâmplase. Caroline realiz` c` \n clipa aceea nu era \n stare s` se duc` dincolo [i s` dea ochii cu soacra [i cu fiica sa. Se sim]ea sl`bit`, deprimat`, [i \n priviri i se citea disperarea. Nick se \ntoarse spre ea. - Mai bine te-ai duce sus s` stai \ntins` o jum`tate de or`. E[ti alb` la fa]` ca varul. Aceast` constatare p`rea c`-i d` o oarecare satisfac]ie. Am s` le spun c` te doare capul. Dar Caroline nici m`car nu se putea mi[ca. Parc` era paralizat`. Nick o \mpinse spre sc`ri. - Du-te \nainte s` apar` Kelly [i s` te vad` \n ce hal ar`]i. Tremurând din tot corpul, Caroline urc` sc`rile, ]inându-se de balustrad` ca s` nu se \mpiedice. De jos, Nick o urm`ri cu privirea, apoi se \ntoarse [i se \ndep`rt`. - Pe Caroline o doare capul. S-a dus s` se \ntind` \n pat, \l auzi spunând pe un ton indiferent. - Oh, Doamne! exclam` Helen, \ngrijorat`. - Cred c` e din cauza drumului cu trenul, mai spuse el, apoi u[a se \nchise \n urma lui [i Caroline intr` \n camer` [i se urc` \n pat, suspinând [i tremurând. Pentru a doua oar` via]a ei era distrus` dar, de dragul lui
100
LOUELLA CRAMER
Kelly, trebuia s`-[i adune tot curajul [i s` \ndure orice pentru a [i-o recl`di. Era o femeie vulnerabil`, sensibil` [i generoas`, gata oricând s` se sacrifice pentru familie. De[i \[i f`urise o carier` de succes la agen]ie, renun]ase la tot pentru binele copilului s`u. Nu era o persoan` ambi]ioas` [i ar fi f`cut bucuroas` schimb de locuri cu Deirdre. Aceasta n-o prea \n]elesese, deseori spunându-i c` o invidiaz` pentru [ansa de a-[i fi g`sit o meserie atât de interesant` - ne[tiind, \ns`, la ce tensiune era supus` când avea termene de predare, sau când Geoffrey insista s`-i vin` repede o idee str`lucit` [i care, bine\n]eles, tocmai atunci nu-i venea \n minte. |n momentele acelea ar fi l`sat totul balt` [i ar fi p`r`sit agen]ia. F`cuse fa]` tuturor tensiunilor fiindc` trebuia, dar \n sinea ei detesta acele momente. Acum trebuia s` se confrunte din nou cu o asemenea situa]ie [i asta din cauza atacurilor necru]`toare ale lui Nick. Oare ce-i rezerva viitorul? Când te chinuie[ti de unul singur, zi de zi, lun` de lun`, s` rezolvi problemele ivite la serviciu [i pe cele de acas`, s` ai grij` [i de un copil [i s` nu te bucuri de sprijinul [i dragostea unui so] cu care s` \mpar]i greut`]ile, vine o vreme când o lovitur` \n plus te culc` la p`mânt. Nick tocmai asta f`cuse [i Caroline nu mai avea puterea s` se ridice. - Nu mai suport, [opti, cople[it` de propria singur`tate, de izolarea \n care se retr`sese. Nu avea cu cine s` vorbeasc`, s` se sf`tuiasc`, cui s` cear` ajutor. La Helen nu putea apela, ea \ns`[i fiind lovit`
CONSPIRA}IA T~CERII
101
de soart`. {i nici la Frey, fiindc` i-ar fi povestit totul lui Nick, care nu l-ar fi crezut ba, mai mult, l-ar fi putut jigni, a[a cum procedase cu ea. {i asta n-ar fi fost nimic, fiindc` Frey, cu siguran]`, i-ar putea vorbi despre ea la modul \n care tocmai i se adresase ei. Nu, orice ar fi fost mai bine decât asta. N-ar fi \ndurat ca cineva s` afle p`rerea lui Nick despre ea. - |l ur`sc, spuse cu voce tare, dar pe un ton neconving`tor. {tia c` minte. Nu, nu-l ura pe Nick. Gândul o f`cu s` tresar` [i imeidat s` revin` la vechile sentimente care, \n mod ciudat, \i redar` o fals` energie. Se ridic` cu greu din pat [i aprinse lumina. Uitându-se \n oglind` \[i v`zu fa]a de o paloare cadaveric`, ochii \mp`ienjeni]i de lacrimi [i pleoapele umede [i \nro[ite. Se sp`l` cu ap` rece, \[i piept`n` p`rul zburlit [i se fard` ca s` arate cât de cât normal. Când e[ti trântit la p`mânt, nu ai altceva de f`cut decât s` te ridici. Acest lucru \l \nv`]ase de-a lungul anilor de co[mar petrecu]i lâng` Peter când, dac` n-ar fi existat Kelly, s-ar fi aruncat sub ro]ile unei ma[ini. Acum, \ns`, nu o avea doar pe Kelly, ci [i pe Helen, c`reia trebuia s`-i poarte de grij`. Oamenii simt nevoia de c`ldur` sufleteasc`. Nu sunt f`cu]i s` tr`iasc` singuri [i de aceea caut` s` se ata[eze de cineva c`ruia s`-[i dedice via]a. Acum, ra]iunea ei de a tr`i erau Kelly [i Helen [i, indiferent ce ar mai fi \ncercat Nick s`-i fac`, trebuia s`-l suporte, fiindc` nu avea de ales. Ie[i din dormitor, sperând c` pe fa]` nu i se observ` nici o urm` de suferin]`.
102
ea.
LOUELLA CRAMER
Nick nu era \n camera de zi. - Te mai doare capul? o \ntreb` Helen, \ngrijorat`. - Nu, mi-a trecut, \i r`spunse Caroline, apropiindu-se de
- E[ti cam palid`. - Nu-mi place s` merg cu trenul. Kelly \[i ridic` privirea de pe cartea pe care o citea. - Mie-mi place foarte mult. - Norocul t`u, zise Caroline râzând, sperând c` râsul nu-i sun` fals. Dar unde-i Nick? continu` dup` o clip` cu o voce care nu-i tremura deloc. - A ie[it \n ora[. Cred c` tot cu Hazel Skelton. Consider` c` e o partid` bun` pentru el. Caroline se uita la fl`c`rile juc`u[e din [emineu. Mirosul \n]ep`tor de lemn ars \i gâdila n`rile. - E chiar frig \n seara asta, murmur` Helen. De fapt, curând e Cr`ciunul, primul pe care-l a[tept cu pl`cere dup` ani de zile. E minunat s` [tii c` ai din nou \n cas` un copil. Caroline continua s` se uite la foc. Ultimul Cr`ciun petrecut \n Skeldale fusese unul trist. Tot timpul beat, Peter \[i desc`rcase \ntreaga furie pe Kelly, stricându-le tuturor s`rb`torile. Frey \i spusese cândva Carolinei c` acoolul \i afectase judecata. Când beau peste m`sur`, oamenii dau la iveal` sentimente [i tr`s`turi de caracter pe care, altfel, [i le ascund. Sunt dep`[ite inhibi]iile, au curajul s` spun` [i s` fac` lucruri pe care, treji fiind, nu le-ar fi spus [i nu le-ar fi f`cut. Poate c` Helen nu lua \n serios ceea ce-i spusese, anume c` tat`l lui Peter purta \ntreaga vin` pentru firea recalcitrant` a fiului s`u, purtându-se cu el prea sever [i b`tându-l chiar [i
CONSPIRA}IA T~CERII
103
pentru micile gre[eli copil`re[ti. Treaz, Peter nu era violent [i poate c` atunci \[i reprima ura ce o purta tat`lui s`u [i sie[i, [tiindu-se un om slab, dar când bea putea r`bufni [i toat` furia [i-o rev`rsa asupra celor din jur, \n loc s` [i-o \ndrepte asupra sa. - Nu vei \ncepe s` lucrezi imediat, nu-i a[a? o \ntreb` Helen, f`când-o s` tresar`. - |nc` n-am discutat asta cu Nick. - Speram s` ai timp s` mergem \mpreun` s` vedem ni[te case, \i spuse Helen. |n ultima lun` [i jum`tate se mai \mplinise la fa]` [i prinsese culoare \n obraji. Nu mai avea nici privirea apatic` pe care Caroline i-o remarcase la \nceput, cu durere \n suflet. - Da, e o idee bun`. Cu cât g`seau mai curând o cas`, cu atât mai repede sc`pa de Nick [i de amenin]`rile proferate ceva mai devreme. |ncepem chiar de mâine, ad`ug` entuziasmat`.
Capitolul 7 Câteva zile mai târziu g`sir` o cas` \n centrul ora[ului: cu etaj, destul de modest` [i cu o mic` gr`din`. |n schimb, avea trei dormitoare [i se \ncadra \n pre]ul asupra c`ruia c`zuser` de acord c` \l pot pl`ti. |n privin]a asta chiar se certaser`, Helen dorind s` cumpere casa din banii ei, iar Caroline insistând s` contribuie [i ea cu o parte din banii ob]inu]i din vânzarea c`su]ei, vrând astfel s` nu-[i creeze obliga]ii [i s` nu depind` de nimeni. {coala primar` se afla foarte aproape, iar Caroline putea lua autobuzul diminea]a, spre fabric`, chiar de la cap`tul str`zii. - E ideal`, conchise Caroline, \n timp ce se aflau \n gr`din`, studiind partea din spate a casei. - Trebuie, totu[i, zugr`vit`, \i suger` Helen. - Da, dar n-are nevoie de repara]ii. Construit` din c`r`mid` ro[ie, era o cas` trainic`, f`cut` s` reziste mult`
CONSPIRA}IA T~CERII
105
vreme. Fo[tii proprietari \i ref`cuser` acoperi[ul [i reparaser` lemn`ria. Din registrul cadastrului reie[ea c` avea o structur` de rezisten]` foarte bun`. - Pot s` pun singur` tapetul, \i spuse lui Helen care, auzind-o, \ncepu s` râd`. - M` uime[ti, feti]o. Chiar crezi c` o s` reu[e[ti? Nu-i mai bine s` angaj`m un meseria[? - E mai bine, dar [i mai scump. S` [tii c` m` pricep. Dac` \ncerci, po]i face orice. |n seara aceea Nick r`mase acas` la cin` [i o ascult` pe Helen care-i povestea entuziasmat` despre cas`. - Caroline vrea s` pun` singur` tapetul, \l inform` ea, tot surprins`, fiindc` nu putea \n]elege acest lucru. Nick se \ncrunt`. - N-are rost. Va avea mult de lucru la fabric` [i deja am g`sit pe cineva care s` fac` treaba asta. - Ba nu. Acum, [tiind c` va sc`pa de el, avea curajul s`-l priveasc` \n ochi, calm`. Tot eu am decorat [i casa \n care am stat [i mi-a pl`cut s` m` ocup de asta. - I-am rugat pe avoca]i s` gr`beasc` vânzarea, interveni Helen. Din moment ce am pl`tit cu banii jos, nu v`d de ce ar mai tergiversa lucrurile. Nick, \]i sunt recunosc`toare pentru tot ce-ai f`cut pentru mine [i-]i promit c` n-o s`-]i mai st`m prea mult pe cap. - Nici nu se pune problema. M` bucur c` locuie[ti aici [i nu-i nevoie s` te gr`be[ti. Caroline va fi ocupat` cu organizarea noului departament [i n-o s` aib` timp de treburi gospod`re[ti. A[a c` nu-l zori pe avocat [i las`-l s`-[i fac` meseria a[a cum [tie el. Nu e nici o grab`. - A[ prefera s` ne mut`m cât mai repede, zise Caroline [i
106
LOUELLA CRAMER
Nick o fulger` cu privirea. {tia foarte bine c` ea ar fi vrut s` plece cât mai curând de acolo, dar nu putea spune cu glas tare \n fa]a lui Helen ceea ce exprima schimbul de priviri. Ochii ei \i spuneau c` are toate motivele s` plece din casa aceae, iar ai lui \i d`deau de \n]eles Carolinei c` dac` va putea, \i va z`d`rnici planurile cât mai mult posibil. - Când inten]ionezi s` vii la lucru? Biroul t`u e deja aranjat, zise el schi]ând un zâmbet mali]ios. - Oh, nu chiar acum, se sc`p` Helen [i, imediat, zâmbi jenat`. Ce egoist` sunt! Fire[te c` trebuie s` \nceap` lucrul cât mai urgent. - Lunea viitoare, da? spuse Nick \ntorcându-[i capul spre Caroline. Primul impuls fu s`-l refuze, dar \n cele din urm` \ncuviin]`. - Bine, atunci, zise el ridicându-se de la mas`. Te a[teapt` o mul]ime de treburi. {i nu glumise, se gândea Caroline o s`pt`mân` mai târziu, stând la biroul s`u [i r`sfoind un dosar. Firma lui Nick producea [i exporta o gam` complex` de produse electrice, c`rora li se f`cuse publicitate prin intermediul unor agen]ii. Acum, Caroline studia ce se f`cuse, ajungând la concluzia c` va trebui s` se ocupe mai serios de acest aspect, pentru a justifica \nfiin]area departamentului \n care lucra. |[i rezem` b`rbia \n palm` [i \ncepu s` se uite \ngândurat` pe fereastr`. - Nu visa. Vocea aspr` a lui Nick o f`cu s` tresar`. - Nu visam, zise ea, ro[ind [i \nghi]indu-[i nodul din gât.
CONSPIRA}IA T~CERII
107
St`tea \n prag, \ntr-un costum elegant, \nchis la culoare, ]inut` destul de nepotrivit` pentru fabric`. Caroline \ntoarse capul. |n anumite privin]e Nick o speria mai mult decât o f`cuse Peter vreodat`. Spre deosebire de acesta, de o violen]` nest`pânit`, imprevizibil` [i nejustificat`, Nick Holt nu ac]iona nemotivat. Singura ei senza]ie fa]` de Peter, atunci când era beat, era una de repulsie, \n schimb, la ceea ce sim]ea fa]` de Nick nici nu voia s` se gândeasc`. - Cum merge treaba? o \ntreb` el, dup` ce intr` [i arunc` o privire peste hârtiile de pe birou. - Mi-am f`cut o idee despre ceea ce se produce aici [i despre genul de clien]i pe care dori]i s`-i ave]i. - Am \n]eles. Ia spune, ce faci disear`? - Disear`? repet` ea cu o voce pierdut`. - E momentul s`-i cuno[ti [i pe ceilal]i directori. Familia Skelton organizeaz` \n seara asta un cocteil la care e[ti invitat`. Nu-i f`cea nici o pl`cere s` mearg`, dar [tia c` el n-ar fi acceptat un refuz. - |mbrac`-te elegant, fiindc` vei fi \n centrul aten]iei [i vreau s` faci impresie, \i zise ironic. A[a ]i se \ntâmpl` de obicei, nu? {i \ntinse un deget s`-i ridice de pe obraz o [uvi]` de p`r. Foarte tentant, mai spuse, t`r`g`nând cuvintele, apoi ie[i trântind u[a. Caroline se uit` furioas` la u[a \nchis`. Nu e u[or s` supor]i nedreptatea. Doar copiii se revolt` [i ]ip`: „Nu-i adev`rat!” când sunt acuza]i pe nedrept. Ea n`d`jduia c`, odat`, \i va putea dovedi c` o judec` gre[it. Deocamdat`, \ns`, nu vedea cum. Pentru petrecerea din seara aceea se \mbr`c` \ntr-o
108
LOUELLA CRAMER
rochie de catifea neagr`, cu o croial` foarte elegant`, \[i coaf` singur` p`rul [i se parfum` discret. Dorea s` arate bine [i sigur` de sine, impresie pe care Nick spera ca ea s-o lase asupra comitetului de conducere. Când cobor\ din camera ei, Nick st`tea lâng` foc, cu un pahar de whisky \n mân`. Când o v`zu r`mase o clip` cu ochii fixa]i asupra ei, apoi se uit` din nou la pahar, f`r` s` scoat` o vorb` sau chipul lui s` exprime ceva. - E[ti gata? o \ntreb` dup` ce sorbi restul de whisky [i puse jos paharul. Caroline [tia c` arat` bine, era chiar sigur` de asta [i privirea lui indiferent` o enerv` atât de tare \ncât \i venea s`-l plesneasc`. Casa familiei Skelton era o construc]ie cu arhitectur` modern`, \mprejmuit` de o peluz` cu gazon. |n seara aceea, aleea din fa]` era ocupat` de ma[ini, una \n spatele celeilalte, iar din casa luminat` feeric r`zb`teau voci, râsete [i muzic`. Urcar` t`cu]i treptele intr`rii principale [i Nick sun` la u[`. Le deschise o fat`, o brunet` minion`, \ntr-o rochie ro[ie, care se \nsenin` la fa]` v`zându-l pe Nick. - Ai \ntârziat. Ah... \mi vine s` te-mpu[c. M` bazam pe tine c` o s` m-aju]i s` \ntre]in oaspe]ii. Avea o voce gutural` cu un puternic accent, pe care, \ns`, Caroline nu-l recuno[tea, dar dup` câte aflase de la Helen, putea s`-l fi c`p`tat \n colonii. Hazel Skelton era tuns` scurt, avea ochi c`prui, str`lucitori [i când \l lu` de mân` pe Nick \i surâse \mp`ciuitor. - }i-o prezint pe Caroline Storr, de la noul departament de publicitate, \i spuse Nick.
CONSPIRA}IA T~CERII
109
- Bun`, o salut` ea pe Caroline privind-o cu r`ceal` [i, de[i \i zâmbea, se vedea limpede c` era un zâmbet de circumstan]`, pe când cel cu care-l r`spl`ti pe Nick era incomparabil mai sincer [i mai cald. Ce-i cu tine? \l lu` la rost. Ne vedem din ce \n ce mai rar. Munc` [i iar munc`, iar distrac]ie deloc. {tii ce-am s`-]i fac cadou de Cr`ciun? O piatr` de moar` s` ]i-o atârn de picior ca s`-]i mai taie elanul! |n clipa \n care intrar` \n \nc`perea lung`, plin` de lume, mai multe capete se \ntoarser` spre ei [i priviri curioase se \ndreptar` spre Caroline. Hazel \l trase de mân` pe Nick. - Hai s`-l salu]i pe tata. - A[teapt` un moment, \i zise Nick l`sându-i mâna [i \ntorcându-se spre Caroline: Vino s`-l cuno[ti pe domnul Skelton. Tonul lui era mai mult imperativ, dar [i felul \n care o privea \i era deja familiar. Nici tonul nici privirea lui nu-i pl`ceau [i tocmai \ncepea s` se \nfurie când, din spate, auzi o voce pl`cut`: - Caroline, ce surpriz`! Nu [tiam c` vii. Se \ntoarse, zâmbindu-i surprins`. - Frey! S` nu-mi spui c` ai reu[it s`-]i iei liber [i \n seara asta. - Am g`sit pe cineva care s` m` \nlocuiasc`, \i m`rturisi acesta, \ntorcându-i zâmbetul. Caroline \i admir` costumul elegant. - Vrei s` ne dai gata pe to]i, zise râzând. Catifeaua vi[inie \i d`dea un aer cam teatral, ceva neobi[nuit la Frey care, de obicei, se \mbr`ca foarte sobru, \n zona aceea a ]`rii oamenii preferând ca medicul lor s` fie o persoan` extrem de serioas`, chiar auster`.
110
LOUELLA CRAMER
- Tu ar`]i superb, \i spuse el plimbându-[i ochii asupra rochiei din catifea neagr`. Suntem o pereche potrivit` [i trebuie s` st`m unul lâng` cel`lalt pentru ca lumea s` ne admire. - Caroline n-a venit aici ca s` se distreze, interveni Nick. Munce[te. Sub sprâncenele \ncruntate ochii \i str`luceau mânio[i. Scuz`-m`, Forrester, mai zise [i, prinzând-o strâns de bra] o trase dup` el, ca pe un copil \nc`p`]ânat. - Ne vedem mai târziu, Frey, \i zise ea, zâmbindu-i peste um`r. {i Nick \n nici un caz s` nu-[i \nchipuie c`-i va putea dicta vreodat` cu cine s` vorbeasc` [i cum s` se comporte \n societate. Deocamdat`, pentru c` \l sfidase, privirea lui \i promitea pentru mai târziu o pedeaps` pe m`sur`. Domnul Skelton \i salut` scuturându-le mâna zdrav`n. Mai târziu Caroline avea s` descopere c` \n tot ce f`cea punea mult` energie. Era un b`rbat scund [i \ndesat, dar plin de vitalitate, care-i spuse c` \n Anglia lucrurile se mi[c` prea \ncet fiindc` este o ]ar` mult prea conservatoare. - Ora[ul `sta trebuie s` se trezeasc` la via]`. Dup` ce ai crescut \n Londra, cred c` ]i se pare plictisitoare via]a de aici. Nici tinerilor nu li se ofer` mare lucru. Hazel te va prezenta câtorva dintre prietenii ei... are sute de prieteni, iar aici \i cunoa[te pe to]i cei care merit` aten]ie. Caroline [i Hazel se uitar` una la cealalt`, dar aceasta din urm` nu p`rea deloc entuziasmat`. Tr`sese deja concluzia c`, \n colec]ia sa de prieteni, Caroline nu-[i avea locul [i nu se pref`cea pretinzând c` ar putea deveni apropiate dac` nu sim]ea acest lucru. Nick \i mai prezent` [i alte persoane, directori la firma sa, [i Caroline descoperi c` to]i aveau cam aceea[i vârst`,
CONSPIRA}IA T~CERII
111
fiindu-i greu s`-i deosebeasc` unul de cel`lalt. Erau b`rba]i distin[i, elegant \mbr`ca]i, maniera]i, dar din cale-afar` de plictisitori. Ascultându-le conversa]ia, \n]elese de ce domnul Skelton avea mai mult` energie decât to]i laolalt`. La un moment dat Nick disp`ru cu Hazel [i Caroline se retrase discret din grupul b`rba]ilor care \ncepuser` s` comenteze o partid` de golf, „gaur` cu gaur`”. Nici m`car nu observar` c` plecase. Caroline \[i croi drum printre grupurile de oameni care discutau [i se retrase \ntr-un col], dar Frey o z`ri [i se apropie de ea, zâmbind. - Ai reu[it s` scapi? o tachin` el. Caroline f`cu o strâmb`tur`. - Ai pus degetul pe ran`. - O adun`tur` de oameni plictico[i, \i d`du el dreptate. De multe ori m`-ntreb ce caut la astfel de petreceri. - {i? Frey ridic` din umeri, oftând. - De fapt, nu prea particip la evenimentele mondene. S`-]i mai aduc ceva de b`ut? Caroline d`du din cap [i Frey se strecur` prin mul]ime revenind \n câteva clipe cu câte un pahar \n fiecare mân`. - Helen mi-a spus c` a]i cump`rat o cas` pe strada Wilverton. - Da, am avut noroc s-o g`sim atât de repede. {i \ncepu s`-i povesteasc` despre cas`, \n timp ce Frey o urm`rea cu aten]ie. - |]i place arta? o \ntreb` imediat ce ea t`cu. Caroline râse.
112
LOUELLA CRAMER
- Arta? Da, cred c` da. |n fond, era un subiect de conversa]ie pe care s`-l abordezi la o petrecere, la fel de bun ca oricare altul. - Eu pictez \n acuarel`, \ncepu el s`-i explice, oarecum stânjenit. S`pt`mâna viitoare se deschide \n holul prim`riei o expozi]ie de art` local`. }i-ar pl`cea s-o vizitezi? M-a[ bucura dac` ai veni cu mine \n seara vernisajului. - Frey, nu [tiam c` pictezi, zise Caroline surprins`. - N-am b`tut toba pe tema asta. Pacien]ii mei l-ar considera, probabil, un hobby interzis. |n ce prive[te arta sunt foarte circumspec]i [i dac` ar afla c` \n timpul liber pictez, m-ar [i vedea pe o insul` s`lbatic` pictând b`[tina[e \n pielea goal`. - {i nu ]i-ar pl`cea? \l tachin` ea. - Poate am s` plec undeva anul viitor. Caroline pufni \n râs, neputându-[i-l imagina \ntr-o asemenea postur`. - Spune-mi, vii cu mine la vernisaj? insist` el. - Sigur c` vin. Abia a[tept s` v`d cum pictezi. - Acum pot s`-]i spun... foarte prost. - Ce modest e[ti, glumi ea. - Aici erai, auzi de foarte aproape vocea lui Nick. Paharul \ncepu s`-i tremure \n mân` [i b`utura se \mpr`[tie pe jos. E timpul s` plec`m. E[ti gata? - E \nc` devreme, protest` Frey, uitându-se la ceas. - Caroline trebuie s` se trezeasc` devreme, \l inform` Nick. E aproape unsprezece [i pân` ajungem acas` [i se culc` se face dou`sprezece. La [apte [i jum`tate trebuie s` fie \n picioare. - Noapte bun`, Frey, spuse ea l`sând jos paharul.
CONSPIRA}IA T~CERII
113
- Nu uita, mar]ea viitoare la opt seara. - Nu uit. - Ce s` ui]i? o \ntreb` Nick câteva momente mai târziu, \n timp ce se urcau \n ma[in`. - Poftim? zise ea, privindu-l nedumerit`. - Forrester zicea s` nu ui]i ceva legat de mar]ea viitoare la ora opt. - Ah, da. E vorba despre expozi]ia de art` care se va deschide \n holul prim`riei. I-am promis c` mergem \mpreun`. - Parc` ]i-am spus c` n-ai voie s` te vezi cu el, zise Nick, b`tând nervos cu degetele \n bancheta ma[inii. - Nu ai nici un drept asupra mea, \l \nfrunt` Caroline. Cine naiba te crezi? Pân` atunci \i vorbise pe un ton calm, dar acum \[i ie[ise din s`rite. Chiar \]i imaginezi c` am s`-]i permit s`-mi dictezi ce s` fac? Sunt o femeie liber`, f`r` obliga]ii, [i dac` vreau s`-l v`d pe Frey, am s-o fac, iar tu nai s` m` opre[ti. O s` fac exact ce-mi place! Nick se uita la ea cu maxilarele \ncle[tate. Brusc, se r`suci [i porni ma[ina \ntr-o vitez` ame]itoare. - Mergi \ncet, vrei s` murim?! strig` ea \ngrozit`. El reduse viteza, dar restul drumului expresia fe]ei lui r`mase la fel de \ncrâncenat`. Ajun[i acas`, Caroline cobor\ repede din ma[in`, gr`bindu-se s` intre \n cas` [i s` alerge \n camera ei \nainte ca el s-o poat` ajunge din urm`. |n`untru era lini[te [i toate luminile stinse. - Stai pe loc. Avem de discutat, \i auzi vocea aspr`. - Vreau s` m` duc la culcare. - Foarte bine! Credeai c` am alte inten]ii? Vorbele lui o f`cur` s`-i tremure picioarele. Nick o trase
114
LOUELLA CRAMER
dup` el \n camera de zi. Focul fusese stins, dar jarul \nc` mocnea \n \ntuneric. Dup` ce aprinse o veioz`, se \ntoarse spre ea. - }i-am mai spus c` n-ai voie s` te vezi cu Forrester. Tot n-ai priceput, Caroline? |]i interzic s`-]i dai \ntâlnire cu el. - N-ai nici un drept s`-mi impui ce s` fac, protest` ea cu vehemen]`. - Nu-mi pas` de drepturile tale. Eu vreau s` m` asigur c` n-ai s`-l distrugi pe Forrester cum ai f`cut-o cu Peter. - Te \n[eli, ripost` ea scuturând din cap [i el se uit`, parc` fascinat, la buclele m`t`soase. Ridic` mâna [i o apuc` de p`r, dându-i capul pe spate. - E[ti frumoas` [i te doresc, \i spuse \n [oapt`. Pre] de o clip`, Caroline sim]i cum inima i se opre[te \n piept, apoi \ncepu s`-i bat` frenetic. Nick se aplec` [i buzele abia li se atinser`, c` imediat ea se retrase, tremurând. - Nu, zise furioas` c` un moment fusese tentat` s` cedeze. - {tiam eu c` altceva \]i dore[ti, zise el batjocoritor. ~sta-i, cumva, unul din numerele tale? Ce te-a[teptai s` urmeze? Scuze, dar nu e stilul meu, nu m` dau \n vânt dup` „jocuri” sofisticate [i dac`-]i imaginezi c` vreodat` ai s` reu[e[ti s` m` domini, te-n[eli amarnic. Peter n-a reu[it s`-]i reziste, dar eu pot. - Nick, crede-m` c`... \ncepu ea, \ncercând cu disperare s`-l conving`, implorându-l din priviri. Dar degetele lui jucându-i-se \n p`r, apoi mângâindu-i obrazul [i atingându-i lobul urechii o f`cur` s` se \nfioare. - Te ostene[ti \n zadar. Mai bine gânde[te-te la ce ]i-am spus: las`-l \n pace pe Forrester. - Nick...
CONSPIRA}IA T~CERII
115
- Dac` te-ntâlne[ti cu el o s`-]i par` r`u. {i nu te mai uita a[a la mine. {tii, de multe ori m-am \ntrebat ce se ascunde \n spatele ochilor t`i frumo[i. M-am str`duit s` te \n]eleg, s`-mi dau seama ce fel de om e[ti, dar pentru mine ai r`mas o enigm`. Când te privesc [i v`d cât e[ti de frumoas`, stau [i m`-ntreb dac` nu cumva sunt nebun. Cum e posibil s` existe mai multe femei \ntr-una singur`? Caroline \l asculta tulburat`, dar [i speriat` de felul \n care se uita la ea. - Ai renun]at la o slujb` bine pl`tit` ca s` te \ntorci aici [i s` locuie[ti cu o b`trân`... - O iubesc pe Helen, zise Caroline indignat`. Nick trase adânc aer \n piept. - Da, [tiu, recunoscu el. {i ea te iube[te. V`d... nu sunt orb. O respect pe Helen [i o apreciez, de-asta a[ fi b`gat mâna \n foc c` e destul de istea]` ca s` nu se lase tras` pe sfoar`. Eram sigur de asta, dar s-ar putea s` nu fie a[a. O fi chiar atât de naiv` \ncât s` nu vad` ce se ascunde \n spatele acestui chip dr`g`la[? |n privin]a lui Kelly... n-am ce obiecta. Recunosc c` e[ti o mam` bun`, o iube[ti [i te ocupi \ndeaproape de educa]ia ei. Caroline oft` v`zându-i expresia fe]ei pe care citea c` el s-ar fi bucurat s` afirm` contrariul. - Spune-mi, cum se \mpac` toate astea? o \ntreb` el, luându-i capul \n palme [i privind-o fix \n ochi. Cum s` rezolv aceast` ecua]ie? Uneori m` \ntreb dac` nu mi-am pierdut min]ile, a[a cum s-a-ntâmplat cu Peter. M` chinuie[ti. E[ti ca un ghimpe ce mi-a intrat sub piele [i pe care nu-l pot scoate.
116
LOUELLA CRAMER
- Nu te-ai gândit niciodat` c` unele din datele acestei ecua]ii nu se potrivesc, tocmai fiindc` nu sunt reale? \l \ntreb` Caroline pe un ton calm. Nu po]i avea \ncredere \n propria-]i judecat` logic`, f`r` s` mai crezi atât de mult \n vorbele lui Peter? Nick se \nnegur` la fa]`. - }i-ar pl`cea, nu-i a[a? Atunci chiar ai face din mine ce vrei! - Nick, ascult`-m`! - Peter era v`rul meu [i avea \ncredere \n mine. Sim]ea nevoia s` povesteasc` cuiva ce i se-ntâmpl` [i, de fiecare dat` când ne vedeam, \mi mai spunea ceva despre tine, despre gelozia lui, despre b`rba]ii cu care te-ntâlne[ti [i-l \n[eli [i \n care el avusese \ncredere, unul dintre ei fiind Forrester. Pe mine nu m-a suspectat niciodat`. Eram ultimul b`rbat despre care ar fi crezut c`... Vocea i se frânse [i Caroline \l privi ab`tut`. Ce oarb` am fost, se gândi. Cum de n-am realizat pân` acum ce e \n sufletul lui? - De atunci am mustr`ri de con[tiin]`. |l dispre]uiam pe Peter fiindc` nu [tia s` te p`streze, fiindc` \l adusese[i \n pragul nebuniei. Acum \ncerci [i cu mine acela[i lucru! - Nu \ncerc nimic, Nick. Dac` chiar crezi asta, atunci ]ine-m` la distan]`... - Nu pot, spuse el pe un ton grav. Când am venit la Londra s` te caut mi-am propus s` te tratez cu dispre]ul pe care-l meri]i, [i s`-]i ar`t cât de mult te detest. - {i mi-ai ar`tat. Nick scutur` din cap.
CONSPIRA}IA T~CERII
117
- Nu sunt sigur de asta, murmur` el. |n mintea mea cape]i diferite chipuri [i nu [tiu care este cel adev`rat. |ncerc s` te descop`r, urm`rindu-te \ndeaproape. Trebuie s` aflu. |n schimb, acum \ncep s` \n]eleg ce s-a-ntâmplat cu Peter. {i el a trecut prin asta. Aici f`cu o pauz` [i trase adânc aer \n piept, dup` care continu`: Pe mine, \ns`... n-ai s` m` sco]i din min]i, Caroline. Voi face ceea ce trebuia s` fac` el... Am s` te sechestrez [i o s` arunc cheia. Dup` asta, poate, va \nceta s`-mi mai bântuie visele. - Cum adic` \]i bântuie visele? \ntreb` ea, p`lind. - }ie nu ]i se-ntâmpl`? Dormi bine noaptea, nu-i a[a? Nu-]i faci procese de con[tiin]`. Presupun c` nici nu te gânde[ti la tot r`ul pe care i l-ai f`cut. |n câteva minute, b`nuiala ei devenise o certitudine. - S` \n]eleg c` te sim]i vinovat de ceva? Nick o privi [ocat. Era alb la fa]` ca varul [i \n ochi i se oglindea o imens` durere. - Da, m` simt vinovat, \i spuse dup` câteva clipe de t`cere. Cum te-a[teptai s` m` simt? {tii, oare, ce era \n sufletul meu atunci când \l ascultam povestindu-mi? |l uram c` \i e[ti so]ie [i te doream ca un nebun. Caroline nu g`sea \n minte cuvintele potrivite pe care s` i le spun` pentru a-i alina durerea ce i se citea pe fa]`. Nick nu-[i desc`rca furia doar asupra ei; o mare parte era \ndreptat` asupra propriei persoane. Se detesta pentru c` râvnise la so]ia v`rului s`u, sim]indu-se r`spunz`tor de starea jalnic` \n care ajunsese Peter [i care-i cauzase moartea. F`r` s`-[i dea seama f`cuse din ea ]apul isp`[itor al propriului sentiment de vinov`]ie care \i sporea furia [i dispre]ul fa]`
118
LOUELLA CRAMER
de ea. Privirea ei calm` probabil c` i se p`ru de nesuportat, fiindc` se \ntoarse, p`r`si camera [i Caroline \l auzi ie[ind din cas` trântind u[a dup` el.
Capitolul 8 Când Frey o sun` mar]i diminea]a, Caroline tocmai \[i b`tea capul cu campania publicitar` ce urma s` fie lansat` peste câteva luni \n Australia. - Ah, bun`, Frey, zise absent`, cu gândul la problemele ei. Imediat \ns` se dezmetici. Frey, s-a-ntâmplat ceva? Helen... - Nu, nu s-a-ntâmplat nimic, spuse el repede. E[ti prea nervoas`, Caroline. Lini[te[te-te. Voiam doar s`-]i amintesc de \ntâlnirea de disear`. Caroline \[i mu[c` buza, \ncruntându-se. - Nu-mi spune c` nu po]i veni, fiindc` mi-ar p`rea foarte r`u, ad`ug` el, sim]ind-o c` ezit`. Caroline arunc` o privire spre u[`. De ce refuza invita]ia la vernisajul expozi]iei de art`? Doar ca s`-i fac` lui Nick pe plac? - Vin, bine\n]eles c` vin, zise pe un ton hot`rât.
120
LOUELLA CRAMER
- Grozav, spuse el u[urat. {i \nainte, poate mânc`m ceva. Pe aici nu prea ai de unde alege, dar la restaurantul de vizavi de prim`rie preg`tesc un excelent pui la tav`. Ce zici? - Mmmm, \mi las` gura ap`. - Atunci, trec s` te iau la [ase [i jum`tate. Apoi Frey se interes` de Helen [i de Kelly [i când \ncheiase discu]ia Caroline se \ntoarse la treab`, dar nu se mai putu concentra. Când Nick avea s` descopere c` nu-i luase \n seam` avertismentele, ce altceva putea s`-i fac` decât s` \nceap` iar cu amenin]`ri [i remarci ustur`toare? Nu avea nici un drept s`-i controleze via]a [i s`-i impun` ce s` fac`, a[a c` treaba lui... s`-[i bat` gura de poman`! |n fiecare zi luau masa la cantin`. Mâncarea era ieftin` [i, chiar dac` nu serveau cine [tie ce specialit`]i, ei \i convenea, fiindc` scutea o gr`mad` de timp. |n ziua aceea tocmai se \ntorcea de la mas` când \l z`ri pe Nick ie[ind cu ma[ina pe poarta fabricii. {i nu era singur. Lâng` el se afla Hazel Skelton, \mbr`cat` elegant, \ntr-o scurt` din blan` de vulpe argintie, pe cap cu o p`l`rie neagr`. Era foarte dr`gu]` [i Caroline spera s` se simt` bine \mpreun` acolo unde s-or fi ducând s` m`nânce fiindc`, bine\n]eles, ei nu luau prânzul la cantin`. |n seara aceea \i spuse lui Helen c` o v`zuse pe Hazel cu Nick. - Hazel Skelton s` m`nânce la cantin`? Glume[ti! E o snoab` f`r` pereche, replic` Helen, f`când o strâmb`tur`. - Se pare c` Nick o place a[a cum e, remarc` \n treac`t Caroline. - Eh, ce [tiu b`rba]ii despre firea femeilor! Ai v`zut-o? Când sunt \mpreun` se poart` cu el ca [i cu un ou!
CONSPIRA}IA T~CERII
121
- Nu cred c` e genul de femeie care-[i dedic` via]a unui singur b`rbat. - E o... Helen se opri, ab]inându-se s` continue. Dac` b`rbatul meu m-ar fi auzit vreodat` vorbind a[a, ar fi f`cut infarct. - Vorbind cum? - Nu face pe inocenta, o tachin` Helen. Bine\n]eles c` tu n-ai \njurat niciodat`, nu-i a[a? - Eu? Niciodat`, continu` gluma Caroline [i amândou` izbucnir` \n râs. Când, mai târziu, o anun]` c` \n seara aceea se \ntâlne[te cu Frey, Helen ro[i de pl`cere ca o [col`ri]`. - {i cu ce-o s` te \mbraci? Mie-mi place cum \]i vine rochia de catifea neagr`. {i lui i-a pl`cut. Asta mi-a spus-o când m-a sunat ultima oar`. Vezi c` e un semn! |n general, b`rba]ii nu-[i amintesc ce toalete poart` femeile, a[a c` precis i-ai f`cut impresie. Caroline o privea \ngândurat`, dar [i circumspect`. Nu cumva \[i \nchipuia cine [tie ce sau, te pomene[ti, \ncerca s-o pe]easc`? Helen ]inea foarte mult la Frey [i vedea \n el b`rbatul ideal, dar Caroline spera s` nu-i vin` \n minte vreo idee de genul `sta. {i ei \i pl`cea, \i pl`cea compania lui [i el, ca om, dar totul se oprea aici. - Te \mbraci \n rochia neagr`, nu? insist` Helen [i Caroline se l`s` convins`, mai mult fiindc` nu prea avea din ce alege, decât pentru a-i face pl`cere lui Frey. Avusese grij` s`-[i cumpere haine pe care s` le poat` purta mai mult` vreme, indiferent de schimb`rile \n mod`, pentru c` fusese nevoit` s`-[i dr`muiasc` banii, nepermi]ându-[i s` cumpere sub imboldul momentului.
122
LOUELLA CRAMER
|n timp ce se \mbr`ca se gândea la eforturile lui Helen de a-i trezi interesul pentru Frey. Chiar [i atunci când cred c` o fac \n interesul altcuiva, oamenii sunt mâna]i de motive personale [i, f`r` \ndoial`, ale lui Helen erau destul de \ntemeiate ca s`-[i fac` iluzii c` Frey [i Caroline erau o pereche potrivit`, cum tot atât de adev`rat era [i faptul c` dorea s`-i vad` \mpreun` doarece ]inea foarte mult la Frey. Firea omului este un amestec de contradic]ii ciudate. Caroline o iubea pe Helen [i [tia c` aceasta n-ar face vreodat` ceva ce ar putea-o r`ni. Aceea[i Helen st`tuse lâng` Peter toat` perioada acelor ani \ngrozitori, f`r` s` se plâng` sau s`-[i judece fiul. Era o femeie minunat` [i Caroline o admira foarte mult. Cu toate acestea, Helen putea jongla u[or cu propriile sentimente, confundând dorin]a, sincer` de altfel, de a o vedea fericit` pe Caroline, cu aceea de a se revan[a fa]` de Peter, considerând c` are anumite datorii fa]` de el. E mai u[or s`-i judeci pe al]ii decât s`-]i vezi propriile defecte. Nu, nu mai voia s` se gândeasc` la nimic. Prefera s` ignore semnalele de alarm` pe care le primea atunci când se afla \n preajma lui Nick, de[i acesta o f`cea s` sufere. Ani \n [ir avusese parte de mult` suferin]` [i se luptase din r`sputeri ca ea [i Kelly s` supravie]uiasc`. Singurul lucru pe care [i-l dorea acum era pu]in` pace [i lini[te, un scurt r`stimp \n care s` se relaxeze psihic, s`-[i destind` nervii \ncorda]i. - Ie[i \n ora[, mami? o \ntreb` Kelly când cobor\ la parter [i Caroline \ncuviin]`, zâmbind. - Unde te duci? - M` \ntâlnesc cu doctorul Forrester.
CONSPIRA}IA T~CERII
123
Kelly se \mbufn`. - Nu cu unchiul Nick? - Nu, \i r`spunse Caroline pe un ton sec. - Dar \]i place de unchiul Nick, nu-i a[a, mami? Kelly nu [i-ar fi putut \nchipui vreodat` c` exist` cineva care s` nu-l adore pe eroul s`u. Din ziua \n care ap`ruse \n c`su]a lor se purtase cu ea blând [i afectuos, iar Kelly \l asemuise cu soarele de pe cer. Nick era \nalt [i frumos, avea o ma[in` grozav` [i p`rea s` [tie exact cum s` discute cu un copil de [apte ani. Caroline \i studiase cu aten]ie când erau \mpreun`. Nick o f`cea pe Kelly s` se simt` extraordinar. {i dac` Frey nu uita c` este copil [i \n tonul lui exista \ntotdeauna o not` de superioritate, Nick reu[ea s` par` c` nu ]ine cont de acest lucru [i o trata ca pe o prin]es`. De-asta \l [i iubea. E [mecher, se gândea Caroline. La feti]e [i la femei gen Hazel Skelton are un succes nebun, dar cu mine nu se ostene[te s`-[i risipeasc` farmecele. Kelly o privea nevenindu-i s` cread`. - Tu nu-l iube[ti pe unchiul Nick, mami! E[ti o rea! {i, \mbrâncind-o, ie[i din camer`, \mbufnat`. - Oh, Doamne, râse Helen. Acum s-a sup`rat. - |i trece, spuse Caroline scurt, sperând c` n-a ro[it prea tare, dar Helen nu avea ochi pentru ea \n clipa aceea, fiindc` tocmai sosise Frey [i \l \ntâmpina surâz`toare: - Ce elegant e[ti... nu-i a[a, Caroline, c` e tare elegant? - S` nu spui nimic, zise el, privind-o piezi[. - }i-ai pus din nou costumul lui Gauguin, \l tachin` Caroline [i Helen se uit` la ea mirat`. - Cum? Ce s`-[i pun`? - Nu-i da aten]ie, m` ia peste picior.
124
LOUELLA CRAMER
Schimbul de replici \i pl`cu lui Helen, dându-i de \n]eles c` cei doi erau apropia]i, c` \mp`rt`[eau anumite secrete [i c` \[i permiteau glume, cu care ea era de acord. Privindu-i, \n ochi \i ap`ruser` lumini]e juc`u[e. |n schimb, Caroline spera c` Frey nu citise gândurile ascunse ale lui Helen. Ar fi murit de ru[ine! |n acela[i timp remarc` faptul c` Frey era neobi[nuit de agitat [i vorbea mai repede ca de obicei. Asta o f`cea s` se simt` prost. S`-[i fi dat el seama c` pe Helen o preocupa rela]ia lor [i \n felul acesta \[i masca stânjeneala? Sau, mai grav, persoana ei \l interesa mai mult decât b`nuia ea? Nu dorea s`-i r`neasc` sentimentele, dar nici nu-l putea trata altfel decât ca pe un prieten. |n restaurantul aglomerat de pe strada principal` mâncar` pui pr`jit cu salat` [i Frey \i vorbi despre colegul s`u, despre Skeldale [i despre cuno[tin]ele comune. - Cum te-ai apucat de pictat? \l \ntreb` Caroline când el f`cu o pauz`. Frey f`cu o grimas`. - Dumnezeu mai [tie. |n clipa asta a[ vrea s` nu fi pus vreodat` mâna pe pensul`. Caroline \l privi surprins`. Deci, asta \l fr`mânta! Nu persoana ei, \n nici un caz. Se speriase degeaba. Frey se gândea la sine [i era normal. Uitându-se la figura lui senin` sim]ea c` \i place [i mai mult, fiindc` era un om ca to]i oamenii, nu un sfânt, cum \l considera Helen. Frey era un medic bun, devotat meseriei sale, dar \nainte de toate ea un om ca oricare altul [i \n seara aceea era emo]ionat [i nervos pentru c` expozi]ia includea [i câteva dintre picturile sale. - Tot nu mi-ai spus \n ce manier` pictezi.
CONSPIRA}IA T~CERII
125
- |n acuarel`. - Peisaje? El confirm`, b`tând nervos cu degetele \n paharul cu vin. - Din \mprejurimi? Era limpede c` nu dorea s` vorbeasc` despre tablourile sale de[i, \n momentele acelea, numai la ele \i st`tea gândul. Se tot uita la ceas [i \n col]ul gurii avea un tic nervos. |n holul expozi]iei se auzeau scâr]âind pa[ii vizitatorilor pe podeaua de lemn, \n timp ce ace[tia treceau de la o pânz` la alta, vorbind \n [oapt`. Nu erau prea multe tablouri \n acuarel` [i de \ndat` ce z`ri unul, Caroline se uit` \n catalog [i v`zu c` este una dintre picturile lui. Era un peisaj \n vreme de furtun`, nuan]ele de verde [i griurile combinându-se armonios, detaliile fiind bine conturate prin linii clare [i precise. - Frey, e superb, e cel mai bun din câte am v`zut pân` acum! exclam` ea pl`cut surprins`, \ntorcând capul spre el. - Cerul n-a ie[it cum voiam. Mi-a luat zile \ntregi s`-l fac [i când m` gândesc c` trebuie s`-l refac m-apuc` nervii. Când \n minte ai ceva [i pe pânz` \]i iese o porc`rie, sim]i c` \nnebune[ti. - Probabil c` a[a este, spuse ea, surprins` de \nfl`c`rarea cu care-i vorbea. Trecur` mai departe [i se oprir` \n fa]a altor dou` tablouri, dar nici unul din ele nu era la fel de bun ca primul. Frey, \ns`, nu mai reac]ion` vehement. Doar \n fa]a celui dintâi reveni, furios. - ~sta-]i place cel mai mult, nu? \ntreb` Caroline. - S` nu-l v`d \n fa]a ochilor, zise el \ndep`rtându-se [i Caroline \l urm` amuzat`. Frey o prezent` celorlal]i arti[ti
126
LOUELLA CRAMER
care-[i expuneau tablourile [i r`maser` de vorb` \nc` vreo dou` ore. Frey era nervos [i Caroline \l privea curioas` cum se antreneaz` \n discu]ii aprinse, comentând [i l`udând picturile prietenilor s`i. Cine ar fi crezut c` \n spatele unui calm imperturbabil se ascundea un personaj plin de pitoresc? Costumul din catifea ro[ie, pasiunea pentru pictur`, nervozitatea, formau o latur` a personalit`]ii lui pe care pacien]ii nu i-o cuno[teau. - Sper c` nu te-ai plictisit, Caroline, \i spunea el, ceva mai târziu, \n timp ce o conducea acas`. - Deloc. M-am distrat grozav. - Precis? Frey \i zâmbi, mul]umit. Te-ai gândit vreodat` s`-]i g`se[ti un hobby? - Când s` mai am timp [i pentru a[a ceva? - |n]eleg c` nu ]i-e u[or, dar n-ai idee câte satisfac]ii \]i poate aduce. |n primul rând, o viziune nou` asupra vie]ii. Mie-mi pare r`u c` nu m-am apucat de pictur` mai devreme. Caroline se uit` la fa]a lui ro[ie de emo]ie. - Crezi c` ]i-ai f`cut o meserie din asta, dac` ai fi \nceput s` pictezi din timpul [colii? - Nu [tiu, zise el, cu o u[oar` ezitare \n voce. |mi place medicina [i-mi place s` m` ocup de oameni. {tiu c` sun` demodat ce spun, dar asta e, ]in la ei [i vreau s`-i ajut pe cei bolnavi. Asta m` face fericit. Intrând cu ma[ina pe alee se opri \n fa]a casei lui Nick, apoi se \ntoarse cu fa]a spre ea, zâmbind. - |]i mul]umesc c` ai venit \n seara asta. N-am cuvinte s`-]i spun cât de mult m` bucur. - {i eu, spuse Caroline. {i s` [tii c` pictura ta preferat` mi se pare foarte sugestiv`, indiferent cum ai fi vrut s`-]i ias`
CONSPIRA}IA T~CERII
127
cerul. - De-acum \ncolo \]i dau voie s`-mi critici tablourile, ori de câte ori vrei! zise el râzând. |n holul de la intrare era \ntuneric, dar prin u[a \ntredeschis` a camerei de zi se strecura o dâr` de lumin` [i Caroline auzi vocea gutural` a lui Hazel Skelton, murmurând suav. Urc` la etaj indignat`. Era clar c` lui Nick \i f`cea pl`cere compania fetei. Ajuns` \n camera ei, Caroline se privi \n oglind`, dar v`zându-[i ochii str`lucind de furie, \ntoarse capul. |n diminea]a urm`toare Nick d`du buzna \n biroul ei, tremurând de nervi [i cu ochii sc`p`rând scântei. - Pân` la urm` tot te-ai dus! Caroline \l privi sfid`tor. - Nu [tiu la ce te referi. - Ba [tii foarte bine despre ce vorbesc. {i, apropiindu-se, se aplec` peste biroul ei, vorbindu-i printre din]i. S` nu-]i \nchipui c` scapi atât de u[or. Te-am prevenit, a[a c` s` nu te mire când vei suporta consecin]ele. {i, \nainte ca ea s` deschid` gura s` spun` ceva, ie[i trântind u[a. Restul zilei fu indispus` de[i [tia c` e absurd fiindc`, nu-i a[a, ce mare lucru se putea \ntâmpla? Doar s-o amenin]e \nc` o dat`! Cu toate acestea, atitudinea lui Nick o pusese pe gânduri. A doua zi afl` c` o ]ar` arab`, care avea urgent nevoie de aparatur` electric`, le oferise un contract extrem de avantajos. Intrar` cu to]ii \n priz` [i Nick se ocupa personal ca livrarea s` se fac` la data prev`zut` \n contract. Caroline se
128
LOUELLA CRAMER
sim]ea u[urat` c`, deocamdat`, el nu avea timp s`-[i pun` \n practic` amenin]`rile. Ajungea acas` noaptea târziu, iar la fabric` avea atâtea treburi pe cap, \ncât abia dac` apuca s`-i arunce o privire. Iarna se instala rapid \n regiune; vântul [fichiuia cu ace de ghea]` [i cerul era tot timpul plumburiu. Helen era \ngrijorat` c` Nick muncea prea mult [i o rug` pe Caroline s`-l conving` s` nu mai exagereze. - Dac` azi ai ocazia s`-l vezi [i s`-i vorbe[ti, f`-l s` \n]eleag` c` nu e bine ce face spetindu-se muncind. A[a e, se gândi Caroline. Toat` ziua [i-o petrecea \n fabric` supraveghind produc]ia, al`turi de muncitori, care \l iubeau, \l respectau [i c`rora le câ[tigase \ncrederea, lucru rar \ntâlnit \ntr-un or`[el ca Skeldale, \n care oamenii erau \nc`p`]âna]i, sceptici [i apatici, greu de urnit s` fac` ceva \nainte s` fie siguri c` e bine. Probabil c` Nick avea o personalitate puternic`, impresionându-i pe cei din Skeldale. P`rerea general` era c` pe Hazel Skelton o impresionase foarte mult [i se f`ceau pariuri dac` va reu[i sau nu s`-l conving` s-o ia de nevast`. Majoritatea b`rba]ilor ]inea cu ea, femeile, nu. B`rba]ii o considerau dr`gu]` [i apetisant`: „Ah, ce buc`]ic` bun`, n-a[ zice nu dac` s-ar da la mine”, \l auzise, odat`, Caroline pe unul din ingineri. {i o spusese rânjind cu gura pân` la urechi. Femeile erau de alt` p`rere: „Dac` se \nsoar` cu asta, e un p`mp`l`u. {i un orb e \n stare s` vad` c` nu e u[` de biseric`, iar el e atât de dr`gu]”. |n pauza de prânz, cele dou` dactilografe de la masa al`turat` discutaser` numai despre Nick [i Hazel Skelton [i Caroline se str`duise s` nu
CONSPIRA}IA T~CERII
129
trag` cu urechea dar, pân` la urm`, auzi absolut totul, de[i \n cantin` era mult` g`l`gie. Sim]ind c` i se face r`u, nici nu se mai atinse de felia de pepene din farfurie. |n ultima vreme tr`ia \ntr-o permanent` tensiune care se datora, \ncerca ea s` se am`geasc`, stresului de la serviciu, neavând nici o leg`tur` cu Nick Holt. El o ur`, \nvinuind-o pe nedrept, dar nu-i mai p`sa. N-avea decât s` se \nsoare cu Hazel Skelton! Asta-i va fi \nv`]`tur` de minte fiindc`, dup` câte \n]elesese, orice b`rbat \ntreg la minte ar fi preferat s` moar` decât s` aib` o asemenea soart`. |n ce o privea, ar fi fost bucuroas` s` arunce \n ei cu confeti, de[i ar fi preferat pietrele! |n seara aceea, pe Helen o duru capul [i se duse la culcare imediat dup` Kelly. Caroline cin` singur`. Era nervoas` [i prost dispus`. Sim]ea nevoia s` ias` la aer, s` se plimbe, s`-[i limpezeasc` gândurile. |[i puse un hanorac tivit cu bl`ni]` [i-[i trase cizmele de cauciuc, apoi ie[i afar`. Era o noapte geroas` de iarn`, vântul [uiera printre crengile desfrunzite ale copacilor care trosneau, f`când un zgomot sinistru. Luna acoperit` de norii alunga]i de vânt \[i arunca lumina palid` asupra colinelor din dep`rtare. Trebuia s` p`[easc` cu grij` ca nu cumva s` alunece pe p`mântul moale [i, pe alocuri, mocirlos. Oprindu-se, \ntoarse capul [i se uit` spre cas`. La o singur` fereastr` mai era aprins` lumina. Nu trebuie s` m`-ndep`rtez prea mult, se gândi. Pe o bezn` ca asta e u[or s` te r`t`ce[ti, mai ales când n-ai dup` ce s` te orientezi. |n lini[tea nop]ii se auzi huruitul unui motor [i lumina unor faruri m`tur` p`mântul, \nainte ca
130
LOUELLA CRAMER
ma[ina s` dispar` \n spatele casei. A venit Nick, \[i zise [i, \ntorcându-se, porni mai departe. Nu va reveni pân` când nu se va asigura c` el s-a dus la culcare. Oricum, casa nu se \ncuia niciodat`, nici m`car noaptea. Oamenii din Skeldale se cuno[teau foarte bine [i aveau \ncredere unii \n al]ii, a[a c` nu exista riscul de a fi vizita]i de ho]i. Mergând, \[i aminti c` odat`, Nick o \ntrebase ce fel de femeie este fiindc` n-o \n]elegea deloc. Aceea[i \ntrebare i-ar fi putut-o pune [i ea. Ce alt b`rbat ar fi acceptat s` locuiasc` sub acela[i acoperi[ cu ea, atâta timp, refuzând s` recunoasc` faptul c` Peter se putea s` fi min]it \n privin]a ei. Pe parcursul vie]ii oamenii \[i creeaz` o imagine a propriei persoane, pe care cred c` o reflect` asupra celor din jur. Caroline [tia c` ei \i place muzica, s` g`teasc` [i s` fac` lungi plimb`ri pe câmp. {i mai [tia c` are un puternic instinct de ap`rare. Dorea s`-i ofere lui Kelly siguran]a [i fericirea unui c`min. Ambi]ia e pentru cei care au nevoie de ea, iar Carolinei nu-i trebuia a[a ceva. Nevoile ei ]ineau de intui]ia feminin`. |n primul rând, dorea s` fie fericit` [i deseori se \ntreba de ce tocmai singurul lucru de care avea \ntr-adev`r nevoie i se refuzase, \n mare parte, de când devenise o persoan` adult`. Via]a e nedreapt` [i extrem de complicat`, se gândea, m`rind pasul nervoas`. De pild`, de ce nu se putuse \ndr`gosti de Frey? Era un b`rbat prezentabil, blând, inteligent, so]ul ideal pentru femeia care ar fi acceptat s`-l \mpart` cu jum`tate de ora[ ]inând cont de programul lui de lucru insuportabil - [i s-ar fi \mp`cat cu pasiunea lui pentru pictur` [i cu faptul c` nu putea participa la toate evenimentele mondene.
CONSPIRA}IA T~CERII
131
Frey ar fi oferit unei femei un c`min fericit. N-ar fi suspectat-o, n-ar fi lovit-o [i n-ar fi tratat-o cu dispre]. De ce am fost blestemat` s` m` \ndr`gostesc de Nick Holt? se tânguia Caroline. Ba nu, nu sunt \ndr`gostit` de el, \[i spuse repede, oprindu-se \n loc. E drept c`-mi place [i c` m` gândesc tot timpul la el, dar nu-l iubesc. Nu voia s` accepte un adev`r pe care doar \n gând \l l`sa s` se \nfiripeze, de[i era o femeie extrem de curajoas`. Acest curaj nebun o ajutase s`-[i \nfrunte so]ul când devenea din cale afar` de violent, [i s` ia decizia de a-l p`r`si pentru binele copilului. O ajutase s` munceasc`, s`-[i rânduiasc` via]a [i s` supravie]uiasc` anilor de singur`tate \n care-[i crescuse feti]a de una singur`. Nu se plânsese niciodat` de greut`]ile prin care trecea, dar ar fi preferat s` nu fi avut parte de ele. F`cuse \ntotdeauna fa]` situa]iei, iar acum se str`duia s` accepte realitatea \n privin]a sentimentelor sale fa]` de Nick. |n subcon[tient [tiuse tot timpul acest lucru. Cât locuise la Londra nu-l uitase nici o clip` pe Nick, iar \n noaptea \n care-i intrase \n cas`, de[i speriat`, trupul \i frem`tase de excitare. De tine \nsu]i nu te po]i ascunde mult` vreme, \[i spuse. Mai devreme sau mai târziu, adev`rul iese la iveal` [i nu-l mai po]i evita. Vântul t`ios \i p`trunsese pân` la oase. Nu mai putea r`mâne acolo plângându-[i de mil` c` se \ndr`gostise de cine nu trebuia. O porni cu pas hot`rât \napoi, sperând c` nu gre[ise drumul. Nu mai vedea fereastra luminat`. Probabil c` Nick stinsese lumina \nainte s` se duc` la
132
LOUELLA CRAMER
culcare. Luna plutea \n spatele norilor [i Caroline scruta \ntunericul foarte concentrat`. Pe unde s-o apuce? |nghe]ase; hanoracul nu-i mai ]inea de cald. Tremurând, o lu` la fug`. La un moment dat alunec` [i c`zu, sco]ând un ]ip`t scurt. Luat` prin surprindere, nu realiz` ce se \ntâmplase. Lovindu-se de marginea stâncoas` a unei râpe, \ncepu s` se rostogoleasc` la vale [i nu se opri decât pe fundul râpei, cu fa]a \n jos, nemi[cat`.
Capitolul 9 Primul semn c`-[i \ncepea s`-[i revin` fu acela c` auzi chiar lâng` ea o voce slab` care spunea repede [i sacadat: „Nu se poate, nu se poate!” Caroline se \ncrunt`. Cine naiba...? \[i spuse, ame]it`. Parc` se \ntorcea dintr-o c`l`torie lung`, f`cut` \ntr-un somn adânc de câ]iva ani. Tres`ri zgribulindu-se. Nasul \i era turtit de ceva tare [i ]epos care-i zgâria fa]a. Cum am ajuns aici, cu fa]a \n jos, [i ce-o fi chestia asta pe care stau? se \ntreb`, \ntorcându-[i capul [i privind \n \ntuneric. |n]epenise de frig [i o durea tot corpul. Dar cine vorbise mai \nainte? Amintindu-[i ce se \ntâmplase, scoase un geam`t printre buzele \nghe]ate. C`zuse, c`zuse de la mare \n`l]ime [i se r`nise. Probabil c` le[inase [i acum, \n timp ce \ncerca s` se mi[te, crispându-se [i mu[cându-[i buzele de durere, \[i
134
LOUELLA CRAMER
zicea c` mai bine nu s-ar fi trezit din le[in. Trebuia s` plece de acolo. }inându-[i respira]ia se preg`ti s` se ridice \n picioare, dar \ncercarea \i provoc` o durere atât de ascu]it` \ncât c`zu din nou pe burt`, gemând. |[i scrântise glezna. Mai avea [i alte r`ni, dar nu era preg`tit` s` le descopere. Când lacrimile i se zvântar` se \ntinse u[or pe p`mânt s`-[i pip`ie loviturile. O dureau coastele, cu fiecare respira]ie sim]ea c` se rupe \n buc`]i, pe fa]` avea vân`t`i [i zgârieturi [i palmele \i sângerau. Ar`t superb [i asta \nc` nu-i nimic. Mai trebuie s` m` ca]`r ca s` ies din v`g`una asta. Dac` r`mân aici pân` diminea]`, o s` mor de frig. Nu se putea sprijini pe piciorul care o durea dar, dac` era atent`, va reu[i s` se târasc`. |nfigându-[i degetele \n p`mânt \ncepu s` se târasc` \n sus, spre buza râpei, metru cu metru, sprijinindu-se doar pe un picior, pe cel`lalt târându-l cu greutate. Habar n-avea cât timp \i va lua, fiindc` din când \n când trebuia s` se opreasc` [i s` respire cu grij` ca s` se obi[nuiasc` cu durerea. Ultimii metri \i parcurse cel mai greu. O dat` ajuns` sus, se pr`bu[i la p`mânt, tremurând [i plângând. Nu mai avea putere s` se mi[te. Apoi sim]i primii stropi de ploaie \n podul palmei \ntinse. |ntoarse capul s` se uite \n sus [i alte pic`turi \i c`zur` pe fa]`. Asta-mi mai lipsea acum, \[i spuse. O s` m` ud pân` la piele [i mare minune dac` n-am s` fac o pneumonie. Cu ploaie sau f`r` ploaie, trebuia neap`rat s` se \ntoarc` acas`, dar singura solu]ie era s` r`mân` pe loc pân` când se lumina de ziu` [i cineva se va gândi s-o caute. Pân` atunci,
CONSPIRA}IA T~CERII
135
\ns`, ar fi \nghe]at de frig [i, cu siguran]`, ar fi murit. |ncepu s` se târasc` din nou. Ploaia se \nte]ise \mbibând p`mântul [i f`cându-l atât de alunecos \ncât, \n loc s` \nainteze se ducea \napoi, b`l`cindu-se \n noroi. Dar cel mai r`u era c` nu [tia sigur dac` merge \n direc]ia bun`, a[a c` se ridic` \n genunchi, scrutând \ntunericul, \n speran]a c` va z`ri casa. Dar asta nu dur` decât câteva clipe fiindc` le[in` pentru a doua oar`. Când deschise ochii cineva st`tea aplecat deasupra ei, luminându-i fa]a cu o lantern`. Din nou auzi \n gând vocea aceea slab`: „De ce? De ce?” - Acum e[ti \n siguran]`, Caroline. Lini[te[te-te, nu mai striga a[a, pentru numele lui Dumnezeu. - Nick! Lumina puternic` o orbea, f`când-o s` clipeasc` ame]it`. - Gata, te-am g`sit, totul s-a sfâr[it, \i [opti el [i Caroline \i putu distinge fa]a \n spatele lanternei. - Cred c` am s` fac pneumonie, zise ea schi]ând un zâmbet trist. Ce noroc pe capul meu, nu-i a[a? - Nu mai vorbi, \i ordon` el. - Iart`-m`. - Nu te mai scuza atât! - M-am scuzat? Iart`-m`. Nu-[i mai amintea c` se scuzase. Nick vru s` o ating`, dar ea \ncerc` s`-i dea mâinile la o parte. Nu! - Trebuie s` [tiu unde te doare. - Peste tot. - Ce fel de durere? - Ascu]it`, zise ea, sim]ind c` \i crap` capul de durere. Sper s` nu m` \mboln`vesc, se gândi \nchizând ochii.
136
LOUELLA CRAMER
Co[marul se prelungi \nc` o or`. Nick str`b`tu câmpul ducând-o \n bra]e [i ferind-o de vântul t`ios. Dac` durerea n-ar fi fost atât de puternic`, s-ar fi sim]it minunat, dar fiecare mi[care, fiecare respira]ie, o sec`tuiau. |[i pierdea cuno[tin]a ca apoi s`-[i revin`, gemând. - Caroline, \ncearc` s` te lini[te[ti. - Iart`-m`. Ah, n-am vrut s` mai spun asta. {i râdea, \nainte s` le[ine din nou [i iar s` se trezeasc`, tot rebegit` de frig [i gemând de durere [i tot \n bra]ele puternice ale lui Nick, care o ap`rau de vântul ce b`tea cu putere. Ajun[i acas`, o duse imediat \n camera de zi [i o l`s` jos din bra]e, apoi aprinse lumina. Caroline deschise ochii, dar \i \nchise la loc, nesuportând lumina puternic`. |l auzi pe Nick formând un num`r de telefon [i dup` aceea vocea lui gr`bit`. Caroline st`tea crispat` de durere, neputându-[i st`pâni tremurul. - Mi-e frig, \ngân` printre lacrimi. Nick o acoperise cu p`turi, dar tot dârdâia de frig. - Iart`-m`, iart`-m`. - Oh, fir-ar sa fie! Plângând, Caroline se str`duia s` nu mai vorbeasc`, fiindc` vedea c` Nick se \nfuriase, s`tul de ea pân` peste cap. Pe jum`tate con[tient`, delira morm`ind cuvinte incoerente, f`r` s` se poat` opri. Cineva \i [tergea lacrimile. Cineva st`tea aplecat asupra ei [i-i ridica de pe fa]` [uvi]ele de p`r ude. Acum nu mai tremura, dar corpul o durea \ngrozitor. La un moment dat, când deschise ochii, v`zu \n jurul s`u oameni \n halate albe. - U[or, spunea unul dintre ei, ap`rând [i disp`rând din
CONSPIRA}IA T~CERII
137
raza ei vizual`. - Lua]i p`tura de pe ea. Trebuie s`-i scoatem hanoracul, zicea un altul. Caroline ]ip` de durere când o ridicar` \ncet, cu o mare grij`. - De ce nu sunte]i aten]i? se r`sti altcineva. - Nick, gemu ea, dar când deschise ochii cu greu, v`zu figura \ngrijorat` a lui Frey. - Bun`, Frey, zise, \ntr-un moment de luciditate. Când ai venit? Acesta \i zâmbi. - Cum te sim]i, Caroline? - Groaznic. - Asta n-o s` te doar`, spuse el aplecându-se cu o sering` \n mân`. |]i promit c` \n curând nu vei mai sim]i nici o durere. - Dragul meu Frey, oft` Caroline, \nchizând ochii. Treptat, durerea \ncepu s` cedeze, \ns` era atât de vl`guit` \ncât pân` la ambulan]` trebui s` fie dus` pe targ`. Dar era fericit` c` durerea disp`ruse, \n sfâr[it. De aceast` dat`, când deschise ochii se afla \ntr-un salon de spital, \ntins` \ntr-un pat cu cear[afuri de un alb imaculat. Se mi[c` cu grij` s` vad` dac` o mai doare ceva [i constat` c` durerea nu mai e atât de puternic`. - V-a]i revenit? o \ntreb` asistenta venind lâng` ea, pe buze cu un zâmbet profesional. - Cred c` da, r`spunse Caroline \n [oapt`, pentru c`, de[i afar` era lumin`, to]i pacien]ii din salon p`reau s` doarm`. Ce... Nu apuc` s` continue, fiindc` asistenta, f`r` s`-i dea
138
LOUELLA CRAMER
aten]ie, \i b`g` \n gur` un termometru. Acum o urm`rea t`cut` cum \i ia pulsul, stând cu ochii pe ceasul prins de halat. - Ce s-a-ntâmplat cu mine? f`cu o nou` tentativ` când putu s` vorbeasc`. - Nu v` mai aminti]i? - {tiu doar c` am c`zut \ntr-o râp`. Ce [i-o \nchipui asistenta? C` \[i pierduse memoria? Cât de r`u m-am lovit? - Nu foarte r`u. V-a]i scrântit glezna, ave]i câteva coaste fracturate [i multe vân`t`i, dar nu exist` vreun pericol. - Am dormit toat` noaptea? - V` afla]i aici de dou` zile. Nu mai ]ine]i minte? Eu v-am luat ieri \n primire [i când am ie[it din tur` p`rea]i c` m` recunoa[te]i. - Da? Nu-mi amintesc nimic. - Vi s-au dat sedative. - Aha, zise Caroline, \nchizând ochii. Infirmiera tocmai se \ndep`rt` când o auzi spunând: A[ putea bea o can` cu ceai? - Sigur, cum s` nu. Dori]i cu zah`r? - Da, mul]umesc. R`mase \ntins`, ascultând respira]iile, sfor`iturile [i mi[c`rile celorlal]i pacien]i. Undeva se auzea tic`ind un ceas. |ntoarse capul [i-l v`zu pe peretele de deasupra u[ii. Ora [ase! {ase? Dup`-amiaz` când veni Frey, \l lu` la rost, \n glum`: - Ce program ave]i voi aici? M-au trezit la ora [ase! - |ngrozitor, nu-i a[a? - ~sta-i program f`cut \n interesul cadrelor medicale, nu al pacien]ilor. - E vorba de rutin`. |nainte de a ie[i din tur`, personalul
CONSPIRA}IA T~CERII
139
de noapte mai are destule probleme de rezolvat, ceea ce \nsemn` c` [i pacien]ii trebuie s` respecte anumite reguli. Caroline \i lu` mâna [i-l privi stânjenit`. - |]i mul]umesc c` ai venit \n toiul nop]ii s` vezi ce e cu mine [i-mi pare r`u c` v-am creat tuturor nepl`ceri. - Ce c`utai noaptea pe câmp? - Drept s`-]i spun, nu [tiu, dar probabil c` \mi pierdusem min]ile. - Tu ai spus-o, nu eu, bomb`ni el. Numai un nebun putea face ce-ai f`cut tu. - |nc` o dat` \mi cer scuze, Frey. Spune-mi, te rog, crezi c` \i vor da voie lui Kelly s` m` viziteze? - Dac` e[ti cuminte [i te vei sim]i mai bine, \i promise el. - Dar m` simt mai bine. - Nici nu discut`m deocamdat`. |ntâi te faci bine, dup` aceea mai vedem. |n seara aceea veni [i Helen care se a[ez` pe marginea patului, privind-o \ngrijorat`. - Cum te sim]i, scumpo? E[ti \ngrijit` bine? - Excelent. Tu ce faci? |mi pare r`u c` te-am speriat atât de tare. Helen scoase un oftat. - A fost un [oc. M-au trezit vocile [i zgomotele din cas` [i când am coborât am v`zut cum te duceau, pe targ`, la ambulan]`. Ar`tai pe jum`tate moart`. - S` m` fi v`zut mai devreme, glumi Caroline. Dar Helen nu se amuz` deloc. - Ah, Caroline! Ochii i se umplur` de lacrimi [i \ntoarse capul [tergându-[i-le cu dosul palmei. - Helen... iart`-m`... nu mai plânge. Acum m` simt bine.
140
LOUELLA CRAMER
Nu te mint. Curând am s` ies de-aici. - Nici s` nu te gânde[ti, o cert` aceasta. Habar n-ai \n cel hal ar`]i. - Ar`t chiar atât de r`u? se sperie Caroline. Ea ceruse s` i se dea o oglind`, dar asistenta nu avea una la \ndemân` - cel pu]in a[a-i spusese. Fusese sp`lat`, piept`nat` [i i se d`duse voie s` poarte jacheta roz de pijama pe care i-o adusese Helen. Dar avea fa]a plin` de vân`t`i [i zgârieturi [i pe sub c`ma[a de spital era \nf`[urat` \n bandaje ca o mumie egiptean`. De[i i se d`duser` calmante, atunci când respira o dureau coastele, iar glezna o chinuia tot timpul. Primul lucru pe care-l f`cuse când o v`zuse pe Helen fu s-o \ntrebe ce face Kelly [i, de[i aceasta o convinsese s` nu-[i fac` griji \n privin]a feti]ei, tot mai zise o dat`: - Sigur e bine? Când e agitat` s` [tii c` merge \n somn. - Nu-]i f` probleme. Dac` nu eu, Nick sau doamna Bentall tot ar fi auzit-o. Fiindc` venise vorba, Caroline o \ntreb`, ferindu-[i privirea: - Ce mai face Nick? - E foarte ocupat, \i r`spunse Helen [i schimb` repede subiectul. Oare de ce când pronun]ase numele lui Nick, Helen se schimbase la fa]`? se \ntreb` Caroline, nedumerit`. Era atât de sup`rat pe ea? E drept c` \n noaptea \n care o g`sise pe câmp avusese câteva izbucniri nervoase, dar chiar nu-i trecuse \nc` sup`rarea? Se auzi clopo]elul [i Helen se ridic` greoi de pe marginea patului. - Vin [i mâine, \i promise.
CONSPIRA}IA T~CERII
141
- Te obose[ti prea mult. Nu c` nu mi-ar face pl`cere s` te v`d, dar n-a[ vrea s` faci drumul `sta \n fiecare zi. - M` aduce Nick... \ncepu Helen, dar imediat se opri [i, din nou, schimb` subiectul. Ai nevoie de ceva? - Nu, mul]umesc. Helen o s`rut` pe obrazul zgâriat [i se \ndep`rt`. Caroline o urm`ri cu privirea. Deci, Nick o aducea pân` acolo, dar pe ea nu intra s-o vad`. Gândul \i provoc` atâta durere \ncât ochii i se umplur` de lacrimi. - V` doare r`u, doamn` Storr? S` v` aduc ceva? o \ntreb` asistenta care tocmai ap`ruse. - Nu, mul]umesc. Pentru astfel de dureri nu exist` remediu, se gândi Caroline. Peste dou` zile, lui Kelly i se d`du voie s`-i fac` o scurt` vizit`, dar supravegheat` de la distan]` de asistenta care, probabil, i-ar fi atras aten]ia s` nu deranjeze lini[tea spitalului, \[i spuse Caroline. - Când vii acas`, mami? Ai o zgârietur` pe nas! Pot s`-]i v`d ghipsul? M`nânci \n pat? Kelly nu mai contenea cu \ntreb`rile [i nu t`cu o clip` \n timp ce arunca priviri curioase \n jur. Când apuca [i ea s` vorbeasc`, \i r`spundea, dar Caroline, \n primul rând o studia cu aten]ie, \ncercând s` citeasc` pe chipul feti]ei dac` d`dea semne de nelini[te. Kelly era un copil sensibil [i, de foarte mic`, trecuse prin multe [ocuri. Nu mai avea nevoie de a[a ceva. - M`tu[a Hazel m-a dus la desene animate [i mi-a cump`rat \nghe]at` de zmeur` [i dou` Cola. |n sal` era \ntuneric dar nu mi-a fost fric` deloc. - M`tu[a Hazel?
142
LOUELLA CRAMER
- Mi-a zis c` pot s`-i spun m`tu[`. - Ah, da? {i când s-a-ntâmplat asta? o \ntreb` Caroline, cu o not` de ironie \n voce. - Ieri, dup` [coal`, dar mai \ntâi mi-am b`ut ceaiul fiindc` unchiul Nick a venit acas` dup` cinci [i apoi am plecat la film. - Cine a plecat? - Unchiul Nick, eu [i m`tu[a Hazel. Ne-am dus cu ma[ina lui [i când ne-am \ntors, unchiul Nick a plecat iar cu m`tu[a Hazel. Mi-a zis s` nu-l a[tept, dar noaptea m-am trezit [i el a venit la mine [i nu era \n pijama. Caroline pufni. - Poate c` tocmai ajunsese acas`. Dar, ia spune, cum te-ai trezit? Ai visat urât? - Nu. Unchiul Nick zicea c` e de la Cola. - Aha, spuse Caroline, schi]ând un zâmbet. - Dracu’ s-o ia de Cola, a[a a zis, \i explic` feti]a. - N-ai voie s` dr`cuie[ti! - Unchiul Nick a spus a[a. Mereu \njur`. - E b`rbat. - S` [tii c` m`tu[a Hazel e o proast`, morm`i Kelly, privind-o cu coada ochiului. - De ce? Ar fi trebuit s`-i atrag` aten]ia c` nu e frumos s` vorbeasc` a[a despre cei mari, dar murea de curiozitate s` afle la ce se referea Kelly. - |n timpul filmului, când vr`jitoarea a ie[it din p`dure, s-a pref`cut c` \i e fric`, doar ca s-o ia de mân` unchiul Nick. Eu nu m-am speriat deloc. De-aia e proast`! Doamna Bentall o adusese pe Kelly cu ma[inu]a ei, dar r`m`sese afar` ca s` le lase singure. |n clipa aceea intr` s`-i
CONSPIRA}IA T~CERII
143
spun` feti]ei c` e timpul s` plece. Bosumflat`, Kelly se coco]` \n pat [i nu mai vru s` coboare, spunând c` mai st`, dar Caroline o \mbun` s`rutând-o [i promi]ându-i c` va mai veni s-o vad`, apoi \i d`du un m`r, dintre cele aduse de Helen, [i Kelly se l`s` convins` s` plece. Acela[i lucru [i-l dorea [i ea. Se s`turase de atmosfera de spital [i era \ngrijorat` c` feti]a se trezea noaptea. Poate c` data viitoare, Nick n-o va auzi. {i de ce o ducea pe Kelly s` vad` filme de groaz`, cu vr`jitoare? Ca s` nu mai pun` la socoteal` compania lui Hazel Skelton, o alt` vr`jitoare! Cum \ndr`znise s`-i cear` lui Kelly s`-i spun` „m`tu[` Hazel”? - Când pot pleca acas`? \l \ntreb` pe medic când acesta sosi la vizit`, \nso]it de o asistent`. - Când \]i voi spune eu, replic` acesta. - {i când se va-ntâmpla asta? - Când voi crede eu de cuviin]`, mai spuse el [i se \ndep`rt`, nu \nainte s`-i arunce o privire care parc` spunea: „E[ti mul]umit`? Ai primit ce ]i-ai dorit”. Nici Frey nu-i d`duse mai multe am`nunte. - De ce atâta grab`? Nu-]i place aici? Au un pat confortabil, mâncarea e bun`... - Mâncarea e bun`? Glume[ti! - Ai ceva de comentat \n privin]a mânc`rii? - Ah, nu... nimic, numai c` asta nu m` ajut` s` m` vindec. - Gânde[te-te c` e[ti \n vacan]`. Nu po]i? - Am de ales? zise ea pe un ton ironic. Când, \n sfâr[it, i se d`du drumul acas`, fu transportat` cu ambulan]a [i i se recomand` repaus la pat. Nu e o idee
144
LOUELLA CRAMER
rea, recunoscu \n sinea ei, mai ales c` \nc` o dureau coastele, glezna o avea \n ghips, iar pentru a se deplasa avea nevoie de baston. |n dup`-amiaza aceea Kelly se a[ez` pe marginea patului [i \ncepu s`-i povesteasc` ce f`cuse la [coal`. Helen st`tea pe un scaun lâng` ele [i o asculta zâmbind. La \nceput, feti]ei nu-i pl`cuse noua [coal` dar, pe m`sur` ce-[i f`cea prieteni [i se acomoda, \ncepuse s-o uite pe Sharon, pe domni[oara Oldham [i [coala din Londra, descoperind c` orele de [tiin]e naturale sunt mai amuzante atunci când le petreci pe câmp pândind s` apar` iepurii [i p`s`rile s`lbatice. - Ar`]i obosit` [i Kelly trebuie s`-[i bea ceaiul, spuse Helen la un moment dat, ridicându-se. Feti]a protest` când fu luat` de acolo [i, r`mas` singur`, Caroline se \ntinse pe spate [i \nchise ochii. Helen avusese dreptate; era obosit`. Mult` energie \]i mai trebuia ca s` te descurci cu un copil zv`p`iat, de [apte ani. Tocmai a]ipise când auzi u[a deschizându-se. Somnoroas`, \[i ridic` pleoapele [i, uitându-se \n jur, d`du cu ochii de Nick care st`tea \n prag, cu p`rul ud de ploaie, privind-o amenin]`tor. Caroline \[i sim]i inima tres`rind \n piept [i oft` adânc. - E[ti treaz`? Vocea lui aspr` era aceea[i cu care i se adresa de obicei. D`du din cap, \ncercând s` se ridice \n capul oaselor. - Eu te-am trezit din somn, continu` el apropiindu-se de pat [i când se aplec` deasupra ei, Caroline \[i ]inu respira]ia. Nick mirosea a ploaie [i a aer proasp`t, iar când \[i strecur` palma sub spatele ei ca s-o ajute s` se ridice,
CONSPIRA}IA T~CERII
145
atingerea lui o f`cu s` tremure, neputându-se st`pâni. Nick sesiz` gestul ei de respingere [i tot corpul i se crisp`, dar nu-i d`du drumul [i, \ntorcând capul, o privi drept \n ochi. |n clipa aceea, Caroline sim]i c` ame]e[te. Câteva secunde se privir` \n t`cere, dar nervii ei erau \ncorda]i la maximum. - De ce nu mi-ai povestit? o \ntreb` el pe un ton calm [i grav, dar Caroline era prea ocupat` s` lupte cu propriile-i senza]ii, \ncât nu \n]elese la ce se referea. - Ce anume, s`-]i povestesc? - Despre Peter. De aceast` dat` se vedea c` face eforturi s` nu izbucneasc`. Caroline trase adânc aer \n piept, dar Nick nu-i a[tept` r`spunsul. De ce nu mi-ai spus c` era alcoolic? Caroline se f`cu alb` ca varul la fa]`. - Cum ai aflat? }i-a zis Helen? - Mi-a povestit ni[te lucruri de mi s-a f`cut p`rul m`ciuc`. De ce nu mi-ai putut spune? insist`, strângând-o atât de tare \ncât Caroline gemu: - Au, m` doare! - Scuz`-m`! murmur` el [i-i d`du drumul, u[or, pe perna ridicat` la spate, apoi se a[ez` pe marginea patului, plecându-[i capul. De ce m-ai l`sat s` cred c` e[ti... Caroline ro[i. - Cum de ]i-a spus Helen? se gr`bi s`-l \ntrebe. - Am obligat-o, recunoscu el. - Nu trebuia s` faci asta, zise ea \ncruntându-se. Biata Helen! Cum o fi convins-o s`-i spun` toat` povestea aceea tragic`? - Trebuia s` [tiu! izbucni el. |n noaptea \n care te-am
146
LOUELLA CRAMER
g`sit pe câmp, delirai. La \nceput n-am dat aten]ie vorbelor tale incoerente, dar când am \nceput s` le \n]eleg am crezut c`-mi pierd min]ile. |mi venea s` distrug totul \n jur. - B`nuiesc c` a fost un [oc pentru tine. - Un [oc?! zise el, strângând din buze. Nici una din voi n-a putut s`-mi spun` adev`rul? Pe Helen a[ putea-o \n]elege c` dorea s` p`streze t`cerea asupra acestui lucru, totu[i m` \ntreb de ce n-a avut \ncredere \n mine. Ce-[i \nchipuia? C` o s` duc vorba [i o s` afle tot ora[ul? O cunosc de o via]` [i chiar nu pricep de ce nu mi-a spus. - |i era ru[ine. - Avea [i de ce, morm`i el. Am crezut c`-l cunosc bine pe Peter, dar abia acum realizez c` m-am l`sat tras pe sfoar`. - N-aveai cum s`-]i dai seama. - |mi pare r`u, Caroline. Dar tu, de ce nu mi-ai spus? zise el luându-i mâna \ntr-a lui. Cum de m-ai putut l`sa s` m` comport ca un tic`los, s` te blamez, când, cu un singur cuvânt... - Tot nu m-ai fi crezut. - Eu... da... ai dreptate, nu te-a[ fi crezut. Urmar` câteva momente de t`cere. Nick \i l`s` mâna [i \[i trecu prin p`r degetele care-i tremurau. - Helen zicea c` Forrester cuno[tea adev`rul. Caroline \ncuviin]` dând din cap. Nick o privi pe sub gene, u[or \ncruntat. - |n loc s` vii la mine dup` ajutor, te-ai dus la el. - Frey a descoperit totul din \ntâmplare. Eu nu i-am spus nimic, zise ea cu o voce slab`. Oare ce-i mai spusese Helen? Se p`rea c` totul, fiindc` Nick \njur` printre din]i [i f`cu un gest de parc` ar fi vrut s` se repead` la cineva.
CONSPIRA}IA T~CERII
147
- Asta dup` ce te-a b`tut r`u, nu? Caroline nu-i r`spunse [i Nick \[i \ncle[t` pumnii. M`car s` fi b`nuit ceva! - Era bolnav. - Bolnav? - |ntreab`-l pe Frey [i o s`-]i explice. Caroline oft`, obosit`. Nick tremura de furie, dar ea era s`tul` de scene violente. |n clipa aceea \[i dorea ca el s` plece [i s` r`mân` singur` ca s`-[i alunge din minte toate amintirile urâte. - L-am \ntrebat deja, dar tot nu pricep. Un b`rbat care-[i bate so]ia [i copilul \n halul asta... - Nu-[i d`dea seama ce face! Devenea violent doar când se \mb`ta. - {i continua s` bea! strig` el furios. Forrester mi-a zis c` nu voia s` renun]e la b`utur`. Caroline oft`. - Nu recuno[tea c` e alcoolic. - Dac` Forrester ar fi avut mai mult` minte, ar fi anun]at poli]ia ce se-ntâmpl`. - Helen ar fi murit de ru[ine. - Dar tu [i Kelly? Cum a putut Forrester s` lase s` vi se \ntâmple a[a ceva? Mi-a spus c` era]i terorizate. - De-asta l-am p`r`sit. Trebuia s-o fac pân` nu era prea târziu. Eram \ngrozit` la gândul c` lucrurile se puteau \nr`ut`]i [i c` ar fi r`nit-o [i mai grav. Când o b`tea, de fiecare dat` mai r`u, parc` o f`cea cu ur`. Nick morm`i ceva inteligibil [i cu o expresie \ncrâncenat` se ridic` [i se duse la fereastr`, unde r`mase câteva momente f`r` s` spun` nimic, privind afar`, \n gol. - |]i imaginezi ce-am sim]it când am aflat? Cum m-ai l`sat
148
LOUELLA CRAMER
s` cred atâta vreme... - Nu mai conteaz`. - Cum nu mai conteaz`?! se r`sti el. - Mi-am dat seama de ce m` dispre]uie[ti, dar nu-]i puteam spune nimic fiindc` \i promisesem lui Helen. N-am povestit nim`nui. |i era team` s` nu afle prietenele ei [i lumea s` \nceap` s` vorbeasc`. - Dar, dup` moartea lui, ce mai conta? - Ce era s` fac când m-am \ntors [i am g`sit-o pe Helen atât de sl`bit`? Nu-i puteam pretinde s`-]i povesteasc`... [i, oricum, nici pe ea n-ai fi crezut-o. Ai fi zis c` am dus-o de nas. - |mi \nchipui cât m-ai urât, spuse Nick, posomorât. - Te-am \n]eles. - M-ai \n]eles? Chiar m-ai \n]eles, Caroline? - Peter fiind v`rul t`u, era normal s`-l crezi pe el. Nick se uita la ea, studiindu-i atent chipul palid. - {i ce-am crezut eu despre tine nu conteaz` deloc? Caroline nu-i r`spunse, dar nici el nu se a[tepta la acest lucru. - Caroline... \ncepu el, dar imediat se auzi o b`taie \n u[`. Doamna Bentall intr`, zâmbind. - A venit domnul doctor Forrester. Frey ap`ru \n spatele ei. V`zându-l, Caroline r`sufl` u[urat`. - Bun`, Caroline, zise el cu o voce cald` [i ea \i \ntinse mâna. - Intr`, Frey. Nick se \ntoarse [i ie[i din camer`, f`r` s` scoat` o vorb`.
Capitolul 10 Câteva zile Caroline nu-l mai v`zu pe Nick [i pentru ea fu o u[urare. Nu avea rezisten]a fizic` [i psihic` s`-i suporte pornirile agresive [i, de[i el cuno[tea acum adev`rul, nu p`rea mai conciliant; dimpotriv`, Caroline chiar avea sentimentul c` \nc` o mai \nvinuia de ceva. Poate pentru faptul c` nu-i spusese adev`rul, de[i recunoscuse c` n-ar fi crezut absolut nimic. Dac` n-ar fi fost \ncredin]at c` ea delireaz`, cu certitudine [i-ar fi imaginat c` \ncearc` s`-l induc` \n eroare. Dar starea ei critic` \l convinsese. Dup` o s`pt`mân` i se d`du voie s` coboare sc`rile. Vân`t`ile [i zgârieturile aproape se vindecaser` [i când se d`dea cu pudr` nu se mai vedea nimic. |mbr`cat` \ntr-un caftan lung, care-i ascundea bandajele, st`tea lâng` foc, discutând cu Helen despre Cr`ciunul care avea s` fie peste câteva zile. Camera de zi era \mpodobit` cu beteal` colorat` [i m`nunchiuri de vâsc [i ilice legate cu panglici ro[ii ag`]ate
150
LOUELLA CRAMER
pe pere]i. Pomul de Cr`ciun, a[ezat \ntr-un col] al camerei, str`lucea feeric [i \n aer plutea mirosul r`[inii de brad. Sub el erau aranjate cadourile frumos ambalate. Helen \i spusese c` feti]a nu se va l`sa convins` u[or s` le lase singure. - Cite[te etichetele de pe ambalaj, \ncercând s` ghice[ti ce-ar putea fi \n`untru. - Eu mi-am terminat de \mpachetat darurile, zise Caroline. |[i petrecuse timpul \n mod pl`cut [i orele se scurseser` mai repede \n dormitor unde de obicei lâncezea plictisindu-se. Se auzi telefonul [i doamna Bentall intr` s-o cheme pe Helen. R`mas` singur`, Caroline \[i a]inti ochii asupra fl`c`rilor juc`u[e din [emineu. Helen se \ntoarse vesel`. - Te superi dac` ies \n seara asta? Janet m` invit` la petrecerea de Cr`ciun. - Du-te [i distreaz`-te. Eu, oricum, m` culc devreme. - E[ti sigur`? - Bine\n]eles, spuse Caroline, apoi amândou` \ntoarser` capul auzind vocea lui Kelly, care venise \mbujorat` de la [coal` prin aerul t`ios al iernii [i care acum d`dea buzna \n camer`. - Am primit o mul]ime de felicit`ri [i a venit [i Mo[ Cr`ciun care mi-a dat un balon [i un ceas de juc`rie. Fusese ultima zi de [coal` \naintea vacan]ei de s`rb`tori [i \n dup`amiaza aceea avusese loc serbarea, pe care feti]a o a[teptase cu mult` ner`bdare. Una dintre mame o adusese acas` [i auzir` ma[ina \ndep`rtându-se pe alee. Kelly se repezi la fereastr`, f`când semne cu mâna feti]ei a[ezate pe bancheta din spate.
CONSPIRA}IA T~CERII
151
- Emily e prietena mea preferat`, azi. Kelly avea \n fiecare zi câte o prieten` preferat`. |nc` nu se al`turase unuia din grupurile existente \n clas`. - }i-ai scos cizmele? o lu` la rost doamna Bentall [i feti]a o zbughi din camer` \nchizând u[a dup` ea. Helen se uit` la ceas. - M` duc repede s` fac un du[ \nainte s` m` \mbrac. N-am mai fost la o petrecere de ani de zile. Abia a[tept! R`mas` din nou singur`, Caroline \nchise ochii. O \ngrijora faptul c` de la accident se sim]ea foarte sl`bit`. Frey o asigurase c` r`nile de la cap erau aproape vindecate, totu[i, sim]ea o permanent` stare de oboseal`. - Stresul s-a acumulat \n timp, iar accidentul i-a pus capac! Trupul [i mintea ta au nevoie de odihn`, dar tu nu te \ngrije[ti [i supor]i consecin]ele. Câteva s`pt`mâni ai nevoie de repaus total. Nici m`car s` nu te gânde[ti la altceva. U[or de zis, dar cum s` nu se mai gândeasc` la nimic? Ar fi fost grozav dac` ar fi [tiut [mecheria. Doamna Bentall intr` \n camer` [i Caroline tres`ri, deschizând ochii. - Doamn` Storr, ce-a]i dori s` mânca]i la cin`? Domnul Holt iese \n ora[ \n seara asta, a[a c` lua]i masa singur`. S` v` aduc ceva pe o tav`? - Mul]umesc mult, zise Caroline, sim]indu-se dintr-o dat` foarte obosit`. - Ce v-ar pl`cea s` mânca]i? - Mi-e indiferent, nu conteaz` ce. Oricum n-avea chef de mâncare, iar subiectul `sta nu-i stârnea deloc interesul. |n plus, sim]ea c`-i vine s` plâng`, a[a, f`r` vreun motiv anume.
152
LOUELLA CRAMER
Doamna Bentall se duse s` \nte]easc` focul \n [emineu, scormonind lemnele cu v`traiul. - S-a l`sat frigul \n seara asta, remarc` ea. Sus, pe dealuri, a c`zut ninsoarea [i s` nu ne mire dac` de Cr`ciun vom avea z`pad`. Domnul Holt a spus c` dac` se a[terne, o va duce pe Kelly s` se dea cu sania pe derdelu[. - Ar fi \n culmea fericirii, zise Caroline. Apoi, ca din \ntâmplare: \n seara asta a r`mas s` lucreze pân` mai târziu? Doamna Bentall se \ndrept` greoi de spate ]inându-se de [ale [i strâmbându-se de durere. - Când se las` frigul \ncep [i crizele de lumbago, gemu ea, \ndreptându-se spre u[`. Nu, \n seara asta, nu. Domnul Holt ia cina cu Hazel Skelton, domni[oara aceea impertinent`... nu [tiu ce-o fi v`zut la ea. {i ie[i, \nchizând u[a dup` ea. Caroline sim]i o lacrim` prelingându-i-se pe obraz [i [i-o [terse furioas` cu dosul palmei. Pu]in mai târziu, auzind vocea lui Helen se gr`bi s` ia o min` vesel`. Dac` ar fi v`zut-o trist` precis ar fi renun]at la petrecere, a[a c` trebuia s-o conving` c` totul era \n regul`. - Sigur! E[ti cam palid`, remarc` Helen, nelini[tit`. - Chiar acum m` duc s` m` bag \n pat, o asigur` Caroline. Doamna Bentall o s`-mi aduc` ceva de mâncare [i dup` aceea m` culc imediat. Helen \ncepu s` râd`. - Pe o vreme ca asta cel mai pl`cut e s` stai \n pat. {i dup` ce o s`rut` ie[i s` se \ntâlneasc` cu prietena care o a[tepta cu ma[ina \n fa]a casei. Imediat ap`ru Kelly, care se a[ez` pe covor [i spor`v`i pân` se f`cu ora ei de culcare. - Mergem \mpreun` la culcare, chicoti ea, amuzat`. Ce
CONSPIRA}IA T~CERII
153
caraghios! - Da, foarte caraghios, recunoscu Caroline zâmbind trist. Doamna Bentall o ajut` s` urce sc`rile [i se \ntoarse s`-i aduc` cina pe tav`. Caroline se for]` s` m`nânce m`car pu]in. De[i totul era delicios, nu-i stârni apetitul. La nou` [i jum`tate stinse lumina, dar nu reu[i s` adoarm`. Stând pe \ntuneric, asculta vântul [uierând la fereastr` [i tic-tac-ul pendulei din hol. |n cele din urm`, aprinse veioza de la capul patului [i lu` cartea poli]ist` pe care o \ncepuse, dar fiind ea \ns`[i tensionat`, ac]iunea palpitant` a romanului nu avu nici un efect asupra ei. Pån` s` \n]eleag` o fraz` trebuia s` o citeasc` de cåteva ori. La un moment dat, auzi pa[i pe sc`ri [i intr` \n panic`. |ntinse måna s` sting` veioza, dar din gre[eal`, atinse ceasul [i-l r`sturn`. U[a se deschise brusc [i Nick intr` \n camer`, cu o expresie \ngrijorat`. - Ce s-a \ntåmplat? o \ntreb`, aruncånd o privire \n jur. - Scuz`-m`, am sc`pat ceasul pe jos, zise ea \ncordat`. {i, \n timp ce el se apleca s` ridice ceasul, \ncepu s`-l studieze printre gene. Purta smoching, dar \[i desf`cuse cravata [i se descheiase la gulerul c`m`[ii. - Cum te sim]i? se interes` el, dup` ce puse ceasul pe noptier`. - Bine, foarte bine, \i r`spunse Caroline, arborånd un zåmbet fals. - Te mai doare glezna? Caroline d`du din cap, confirmånd. - Când spunea Forrester c` po]i da jos ghipsul? - Mai dureaz` pu]in.
154
LOUELLA CRAMER
- A trecut azi pe-aici? \ntreb` Nick, b`gåndu-[i måinile \n buzunare [i privind-o cu un aer preocupat. - Nu. |n clipa aceea ar fi vrut ca el s` ias` din camer`, fiindc` prezen]a lui o tulbura. - Pot s`-]i pun o \ntrebare personal`? morm`i el, fulgerånd-o cu privirea. - De pus po]i s-o pui dar, s-ar putea s` nu cape]i vreun r`spuns, replic` ea pe un ton mali]ios. - O s` te m`ri]i cu el? Caroline ro[i brusc [i sim]i cum i se pune un nod \n stomac. Nick \[i a]intise privirea asupra ei, cu pupilele dilatate. {i, fiindc` ea t`cea, o mai \ntreb` o dat`, r`spicat: - Te m`ri]i cu el? - |ntrucåt nu m-a cerut de so]ie, n-am ce r`spuns s`-]i dau, reu[i ea s` zic`, sperånd c` rostise cuvintele pe un ton vesel, amuzant. Nick trase adånc aer \n piept. - Perfect. Acum, d`-mi voie s` reformulez \ntrebarea. E[ti \ndr`gostit` de Forrester? Ro[ind [i mai tare, Caroline zise iritat`: - Cåte \ntreb`ri personale mai ai de gånd s`-mi pui? - R`spunde-mi la asta [i nu te mai \ntreb nimic. - {i de ce-a[ face-o? - Trebuie s` [tiu, morm`i el. - Nu e treaba ta! Nick strånse din din]i [i n`rile \ncepur` s`-i fremete de furie. - Nu m` mai chinui, Caroline! Nevenindu-i s` cread`, Caroline \[i ]inu respira]ia. Auzise bine?
CONSPIRA}IA T~CERII
155
Nick se \ndep`rt` de pat [i \ncepu s` se plimbe nervos prin camer`, parc` ne[tiind ce s` fac`. Cu spatele la ea, spuse: - |n noaptea \n care te-am g`sit pe cåmp [i a venit [i el, i-ai spus „drag` Frey”, i-ai zåmbit [i fa]a ta a c`p`tat o alt` expresie. La mine nu te-ai uitat niciodat` a[a. Ultimele cuvinte le rosti cu voce sc`zut`, \nc`rcat` de emo]ie. - Nu? \ntreb` ea, privindu-i pumnii \ncle[ta]i. - Dac` n-ar fi vorba despre s`n`tatea ta, a[ prefera s`-l [tiu la cap`tul p`måntului, bomb`ni el. - Bietul Frey, murmur` Caroline [i Nick o fulger` cu privirea, \ncle[tåndu-[i maxilarele. - E[ti \ndr`gostit` de el? Caroline nu mai putea scoate o vorb`, sim]indu-[i gåtul uscat [i tremurånd de o fericire nesperat`. Nick o privea adånc \n ochi. - R`spunde-mi, spune-mi, \l iube[ti pe Forrester? Caroline \ncremenise [i inima \i b`tea atåt de tare \n piept \ncåt se \ntreb` dac` el o aude. - De ce ]i-a[ spune? Ce te prive[te? - {tii prea bine, Caroline, de ce m` prive[te, replic` el cu am`r`ciune. }i-am ar`tat foarte clar, ad`ug`, ro[ind u[or. - Mi-ai ar`tat? [opti ea nesigur`, uitåndu-se la el cu speran]`, team` [i pruden]`. Nick se \ndrept` spre pat [i se a[ez` pe marginea lui, plimbåndu-[i privirea de la ochii larg deschi[i, la gura ei, apoi \i mångåie p`rul, ridicåndu-i-l de pe chipul palid, coboråndu-[i degetele reci s`-i ating` obrazul catifelat [i pielea gåtului. Caroline nu-[i putea st`påni tremurul. - M` vei putea ierta vreodat`?
156
LOUELLA CRAMER
Caroline \[i l`s` ochii \n jos [i nu-i r`spunse, sim]indu-[i gura uscat`. - Nu m` ur\, Caroline, [opti el, strångåndu-i buzele cu degetele. {tiu c` o merit, dar nu face asta. M-am purtat ca un nemernic dar, \n]elege, [i eu am tr`it un calvar. |]i po]i \nchipui ce era \n sufletul meu, cånd te doream atåt de mult \ncåt a[ fi mers pe t`ciuni aprin[i ca s` fi a mea, de[i te dispre]uiam [i, \n acela[i timp, m` detestam pentru ceea ce sim]eam pentru tine? Caroline tremura atåt de tare \ncåt nu [tia cum l-ar mai fi putut privi \n ochi, dac` el ar fi observat. - Dup` ce te-ai \ntors aici, cu cåt te vedeam mai des, cu atåt eram mai nesigur pe sentimentele mele. Pur [i simplu nu te puteam \n]elege. Vedeam totul ca \ntr-o oglind` care deformeaz` imaginea [i nimic nu avea sens. Atåt de mult m` gåndeam la tine, \ncåt sim]eam c`-mi iau foc creierii. M` torturai. Te doream [i, \n acela[i timp, te uram. E o minune c` mai suntem amåndoi \n via]`. - Mai curånd pe mine m-ai fi omoråt, glumi Caroline, ame]it` de bucurie. |n mintea ta m` [i vedeai moart`, nu-i a[a? zise ea \mbujorat`. |n ochii ei sclipeau lumini]e juc`u[e, iar pe buze \i flutura un zåmbet vesel. - |n mintea mea erai ceea ce-mi doream cel mai mult, zise el cu vocea gåtuit` de emo]ie. |i cuprinse b`rbia \n palm` [i se aplec` asupra ei, respirånd din ce \n ce mai repede. Caroline... Ea ridic` måna s`-l opreasc`, s`-l resping`. - Nu! ]ip` ea [i Nick se \ncrunt`. - De ce nu? Tu nu m` dore[ti? - Nu [tiu exact care-]i sunt inten]iile, zise ea pe un ton
CONSPIRA}IA T~CERII
157
\n]epat. - Inten]iile mele sunt cåt se poate de onorabile. - |n cazul `sta, noapte bun`, replic` ea f`cånd o stråmb`tur`. Nick o privi stupefiat. - Poftim? - Dac`-mi propui s` m` m`rit cu tine, \mi trebuie timp de gândire, rosti ea, cu voce mieroas`. La urma urmei, ca so], ai o gr`mad` de defecte. E[ti impulsiv [i niciodat` nu crezi o vorb` din ce-]i spun pân` nu ob]ii dovezi care nu pot fi puse la \ndoial`. - {i dac` inten]iile mele n-ar mai fi onorabile? o \ntreb` el, ridicând din sprâncene. - Ar fi cu totul altceva, \l tachin` Caroline. - |n cazul `sta, pot s`-]i dau un alt r`spuns? - Nu, nu mai vreau s` aud nimic. Angajamentul e deja luat. Nick \ncepu s` râd` [i se aplec` mai mult deasupra ei. - {i, \n schimb, nu primesc nici m`car o s`rutare? - Doar una, accept` ea, \ntinzându-i obrazul. El se aplec`, de parc` ar fi vrut s` i-l s`rute dar, cu o mi[care imprevizibil`, \i \ntoarse capul [i-[i lipi buzele de ale ei, \nainte ca ea s`-[i dea seama ce inten]ioneaz`. S`rut`rile lui, din ce \n ce mai fierbin]i, o f`ceau s` geam` de pl`cere. Când el \ntrerupse s`rutul, Caroline avea ochii \ntredeschi[i, iar inimile lor b`teau la unison. - Te iubesc, \i [opti el. Te iubesc cu disperare. Ea \[i l`s` capul pe um`rul lui. - Oh, Nick, iubitule. Eu te iubesc de atâ]ia ani. Uneori
158
LOUELLA CRAMER
sim]eam c` nu mai rezist. Dragostea e ca un carusel \n care eu m-am \nvârtit atât de mult \ncât acum m` simt ame]it`. - {i eu la fel, zise el s`rutând-o pe gât, atingându-i pielea atât de u[or \ncât Caroline sim]i un fior pe [ira spin`rii. Atât de mult doream s` fac asta, \ncât mereu aveam \n minte aceast` scen`. Ai pielea atât de fin` [i miro[i atât de frumos, \ncât m` sco]i din min]i. |[i \n`l]` capul [i o privi cu ochi \nc`rca]i de pasiune. M`rit`-te cu mine cât mai repede... nu mai pot a[tepta. A[teptarea a fost prea lung`. Caroline \ncepu s` râd`, dar buzele \i tremurau. - Nu m` pot m`rita având piciorul \n ghips. Trebuie s` a[tept`m pân` \mi spune Frey c` am voie s`-l scot. Lui Nick \i disp`ru zâmbetul de pe buze. - Spune-mi Caroline, a existat ceva \ntre tine [i Forrester? - Nu. Po]i s` m` crezi? El o privi cu ochi de jar. - Da, iubito. Niciodat` n-am s` m` mai \ndoiesc de vorbele tale [i n-am s`-mi iert, \n veci felul \n care m-am purtat cu tine. Dup` tot ce ]i s-a-ntâmplat cu Peter, e de mirare cum de-ai mai suportat b`rba]i \n jurul t`u. - Ba nu, cât am stat la Londra n-am suportat s`-i v`d \n fa]a ochilor, dar pe tine nu mi te-am putut scoate din minte. - Când m` gândesc c` st`team s` ascult minciunile pe care mi le turna Peter despre tine... - S` nu mai vorbim despre el, \l rug` Caroline, tulburat`. - |nc` te mai sperie? o \ntreb` Nick, privind-o \ngrijorat. - Doar când m` gândesc la el, m`rturisi ea [i Nick morm`i ceva, furios. - Oh, Caroline, când mi-aduc aminte la câte chinuri te-am supus [i eu, dup` tot ce-ai suferit... m` ur`sc.
CONSPIRA}IA T~CERII
159
- Nu-]i dau voie, zise ea vesel`. Acum \mi apar]ii [i nu voi da voie nim`nui s` te urasc`, inclusiv ]ie. El râse [i o s`rut`, dându-i pe spate p`rul blond, de culoarea mierii. Ame]it`, Caroline se l`s` cu spatele pe pern` [i Nick se aplec` asupra ei, savurându-i gura cu s`rut`ri fierbin]i [i dezmierdându-i cu mângâieri u[oare umerii goi, pielea gâtului [i adâncitura dintre sâni. Deodat` auzir` pa[ii lui Helen pe sc`ri [i Nick se ridic` repede, cu fa]a ro[ie ca focul [i respirând greu. Caroline \ncepu s` râd`. Se auzi o b`taie \n u[` [i vocea lui Helen: - E[ti treaz`, scumpo? strig` ea [i-[i b`g` capul pe u[`, dar imediat se schimb` la fa]` când \l v`zu pe Nick, cu p`rul \n dezordine, ro[u la fa]` [i cu o expresie de vinovat. Oh! exclam`, ]uguindu-[i buzele [i nevenindu-i s` cread`. Nick se leg`na de pe un picior pe altul, \nfundându-[i mâinile \n buzunare, evitându-i privirea. Carolinei \i venea s` râd` \n hohote, dar se ab]inu. Se uit` la soacra sa, zâmbindu-i cu afec]iune. Pentru ea lucrurile erau deja aranjate: Caroline urma s` se m`rite cu Frey [i to]i vor tr`i ferici]i pân` la adânci b`trâne]i. Biata Helen! Ar`ta de parc` fusese lovit` de tren. - Helen, trebuie s`-]i spun ceva...
Sfâr[it
View more...
Comments
