Concept Regizoral

Există foarte multe formulări a noțiunii de Regizor, care au apărut pe parcursul timpului , începând cu ideia că : regia este un stil de viață și continuând cu ideia că regizorul este persoana care reușește să --gândească în timp și în spațiu. Desigur există multe direcții în care poate apărea profeisa de regizor: regie teatru, regie operă, regie pantomimă, regie balet, regie circ, regie estradă, regie a manifestărilor în masă, regie sport, regie film, regie teliviziune și multe altele. Însă cugetînd limpede, realizezi în scurt timp că există în toate aceste direcții doar o singură profesie, profesia de Regizor. La fel cum nu poți generaliza doar într-o noțiune profesia de pictor sau poet, astfel și noțiunea de regie nu poate cuprinde în sine toate direcțiile și sensurile acestei profesii. Vorbind într-un context mai complex, putem spune că regizorul este persoana care poate realiza conceptul și ideia sa în spațiu și în timp cu ajutorul unor mijloace ce îi servesc drept instrumente în creația ce o realizează. Astfel , procesul de lucru a regizorului este formată din două etape importante : apariția conceptului regizoral și realizarea acestuia( montarea). Conceptul este imaginea inițială a regizorului despre creația ce urmează a fi realizată, este primul chip al creației care îl vede doar regizorul în imaginația sa, de la care începe întregul proces de creare. Uneori e suficient sa observi un simplu gest, o poză , o mezanscenă ( în imaginație), ca mai târziu din acest grăuncior să crești o adevarată operă de artă. Un plan, o notiță , o schiță- iată cele mai întâlnite forme a fixării conceptului apărut în imaginația unui regizor. Unii regizori expliă și descriu foarte amănuțit conceptul său pe foaie, pentru al prezenta cât mai concret e posibil. Regizorul frangez Rene Clair (1898-1981) spunea mereu înainte de a începe procesul filmării unui film : Filmul meu e gata- ramâne doar să il filmăm. Alți regizori ca regizorul italian Michelangelo Antonioni ( 1912-2007) , încearcă să u concretizeze conceptul inițial pînă la începutul procesului de creație, oferindu-le un larg cîmp de apariție a unor noi idei. Anume conceptul regizoral este acel buton acel fulger ce trezește în sufletul regizorului marea dorință și pasiune de crea ceva.

I.

Noțiuni generale

Conform Dex-ului: CONCÉPT - Idee generală despre o clasă de obiecte sau de fenomene din realitatea înconjurătoare; noțiune. Variantă inițială schematică a unei lucrări; ciornă; schiță. Din fr. Concept. Conform Dicționarului teatral: Concept- conceperea unui plan de acțiuni, activități sau intenții. Sensul și ideia inițială a unei opere. Imaginea inițială concepută de artist despre viitoarea sa creație,de la care începe procesul de creare. Conform regizorului rus Mikhail Tumanishvili: Concept – elementul inițial de care depinde soarta oricărei opere de artă. Capabilitatea de a vedea în ceva obișnuit ceva neobișnuit. Conform autorului operei Bazele regiei , Carp Veceslav: Concept- ideia inițială a regizorului despre viitoarea sa operă, chipul inițial pe care regizorul și-l imaginează înainte de a începe procesul de montare. Conform regizorului rus Vladimir Nemirovich- Dancenko: Concept- grăunciorul de la care pornește întregul proces de creare a unui spectacol, apărut datorită bagajului emoțional, spiritual, intelectual al unui regizor.

II Tipurile conceptului . Putem diferenția doua tipuri de concept : concept dramaturgic și concept regizoral. Concept dramaturgic- înțelegerea coaliției evenimentului principal, părților ce acționează într-o operă și dezvoltarea acțiunii către ciocnirea acestora( conflictul), crearea compoziției unei prezentări teatralizate și montarea acesteia în scenă.

Concept regizoral- conceperea unei imagini inițiale complexe în spațiu și timp, modelul inițial a unei prezentări teatralizată în masă , inițierea unei idei, teme și forme a unei viitoare montări. Conceptul regizoral este primul moment de pregătire pentru un preces de creare. Un concept apare în imaginația unui regizor grație experienței sale , problemelor sociale care contează pentru el, bagajului emoțional și spiritual.

III Caracteristicile conceptului regizoral. Factorii de bază ce acționează asupra caracterului conceptului regizoral a unei prezentări teatralizate în masă: - Direcția gândirii temei și ideii - Posibilitățile economice oferite montării. - Interpreții și abilitățile acestora. - Posibilitățile tehnice a scenei unde va fi organizată montarea. - Numărul repetițiilor organizate pînă la prezentare. - Însăși personalitatea regizorului. - Poziția socială a acestuia, ideile sale și principiile în viață, experiența și stilul acestuia.

Elementele componente a coceptului regizoral vizavi de montarea unei piese: - Ideia formlată în urma studierii piesei ( interpretația ei artistică) - Caracterul fiecărui personaj. - Deosebirile stilistice a caracterului personajelor în piesa dată. - Rezolvarea spectacolului în timp ( temporitmul) - Rezolvarea spectacolului în spațiu ( caracterul mezanscenelor) - Stilul și principiile decorației, fonului muzical și efectelor sonore.

Este foarte important ca în procesul creerii conceptului regizoral , acesta să fie întreg și ca toate elementele conceptului regizoral șă răsară din aceiași rădăcină sau din acelși grăuncior( noțiune oferită de regizorul rus V. I. Nemirovich-Dancenko). Ste important ca fiecare acest grăuncior să fie descris exact printr-o expesie de cuvinte, să fieîntr-un oarecare fel denumit, ca mai apoi regizorul cu ușurință să deszvolte ideia sa față de conceptul care il are. Spre exemplu Dancenco lucrînd asupra piesei scrise de Goricov „Dușmanii”, a denumit grăunciorul spectacolului ca- „ura ce nu o poate fi orpită de nimic” ; în „Trei surori”- „dorul după o viață mai bună „; în opera lui Tolstoi L. „Anna Karenina”- „o pasiune distrugătoare „ ; dar în „Duminica” – „duminica unei femei decăzute”. Grăunciorul nu este doar o ideie a regizorului, nu e doar un gând, dar și o senzație deosebită în sufletul regizorului, e o presimțire a atmosferii întregului spectacol ce urmează a fi montat. Regizorul rus Oscar Remez a menționat că :” În timpurile noastre conceptul regizoral poartă în sine și suprasarcina spectacolului, și analiza piesei, și caracterul personajeleor , însă cel mai important ca acest concept să conțină în sine specificul spectacolului ce urmează a fi montat , sau cel puțin micile caracteristici ale unui embrion conceput în imaginația regizorului ce descrie cu desăvîrșire caracteristicile montării și structura viitorului spectacol.” Ce ține de conceptul regizoral creat în baza piesei, regizorul trebuie nu doar să analizeze această piesă , dar și să construiască viața tuturor personajelor și relația dintre ei, relația lor în mișcare șo acțiune. Procesul de creație după apariția conceptului regizoral: Conceptul regizoral- este proiectul începător al montării, bazele materialului dramaturgic. Clarificarea conceptului regizoral are loc simultan cu clarificarea scenariului. Acest proces poate fi rezumat în formula: ideie-practică-ideie. Conceptul regizoral este testat în timpul repetițiilor și schimbările vin odata cu apariția factorului uman în ideie, odată cu apariți actorilor sau interpreților.

Pe lîngă faptul că odată cu apariția conceptului trebuie să fie înfăptuit planul, cele mai importante schimbari vin în scena, la repetiții. O metodă de dezvoltare a conceptului regizoral este improvizația.

Improvizatie - (din Latină improvisus - neașteptată) este un act artistic de a crea o operă de artă, o fantezie de moment pe un anumit subiect. Improvizația ține cât de arta regizorală atât și de arta interpretării, anume în improvizație apar caracterele individualității a regizorului. Individualitatea artistului, este cheia sa către succes. Este foarte importantă această caracteristică în procesul creare pentru regizor.Într-o măsură grașie individualității regizorul poate crea un concept regizoral deosebit și inedit în felul său, care nu s-a repetat pînă atunci. Această latură a artistului poate fi neori înăscută , dar dacă nu o dezvolți ea își pierde farmecul și devine obișnită, însă atunci cănd încerci sa o dezvolți cu ajutorul unor chei atît de simple cum ar fi studierea mai multor stiluri , citirea cărțilo , îmbogățirea bagajului emoțional, toate aceste procese completeaza sufletul artistului.

IV. Teoriile mai multor autori despre Conceptul regizoral Paustovschii vorbind despre conceptul regizoral,afirma urmatoarele: „Conceptul ca şi fulgerul,apare în mintea incarcata de ginduri aduse de amintiri,adunîndu-se încet încet pîna cînd nu ajunge laacel moment de maxima încordare care necesita descărcare.Şi atunci acest haos da n aştere fulgerului-conceptului”.Regizorul trebuie sa-şi puna o serie de întrebari:pentru ce monteaza piesa,ce vrea el sa trezească in spectator,cum vrea ca piesa sa acţioneze asupra lui? Vorbind despre rezolvarea regizorala a spectacolului nu putem sa nu ne amintim despre cele 3 adevăruri ale lui Nemirovici -Dancenko:adevarul vital,social şi cel

teatral.Aceste 3 adevăruri sunt profund legate între ele,împreuna creaza un mare profund adevar despre spectacol. Adevărul teatral sau forma viitorului spectacol apare mai întîi ,la Vahtangov, în conceptul regizoral care se reîncarnează cu ajutorul a 3 factori: -cu ajutorul piesei si conţinutului ei ; -cu ajutorul momentului istoric(factorului contemporan) ; -cu ajutorul colectivului,care monteaza piesa. Insa din toţi aceşti 3 factori cel mai important este lucrarea dramatică.Piesa sau scenariul este baza viitorului spectacol.In piesă totul este important :esenţa ideii,tonul,ritmul,tema,stilul,genul,lexicul. Forma spectacolului apara în viziunea regizorului odată cu citirea piesei sau a materialului pentru crearea unui concert sau a unei manifestări publice ,de altfel acesta ar putea aparea mai tîrziu fiind artificial. Nu este suficient ca noi doar să înţelegem ideia piesei,nu este de ajuns sa fim de accord cu ea.Ideia trebuie trăită ,trebuie ca ea să acopere toată fiinţa regizorului,să intre în toţi porii conştiinţei lui şi sa se transforme intr -un sentiment profund. Stanislavschi în cartea sa "Munca actorului cu sine însuşi" în capitolul al doilea, „ Arta scenica si meşteşugul scenic ",atrage atentia asupra modului în care subconștientul acționeaza în procesul scenic. Momentele de adevăr scenic vin cu ajutorul subconştientului care conduce acţiunea într-o direcție în care actorul va simţi cu adevărat momentul pe care îl joaca.Acest mod de joc este numit Arta trăirii. Desigur, la inceput nu sesizezi aceste momente de adevăr decât dacă ți se atrage atenția asupra lor. Poate din cauza faptului că in acea clipă nu gândeşti ce anume faci în scena ci o faci pur și simplu pentru că instinctul te conduce în acea direcţie. Stanislavski punctează faptul ca procesul de creaţie trebuie făcut în mod conştient și veridic deoarece nu se poate ca un actor sa se bazeze doar pe instinct şi pe faptul că

subconştientul său ii va dicta la un moment dat calea spre sentimentul de adevăr. Veridicitatea jocului nu trebuie sî fie forțată. Actorul trebuie să se comporte în scena, în situația dată, în cel mai firesc mod, cu mişcări normale, stări normale fără exagerări. În clipa în care va putea să para relaxat în scenă , fara sa fie crispat, va ajunge la trairea adevarata artistica. Este foarte important sa ne axam pe viata psihologcia a personajului, sa il clădim in interior pentru atinge starea de adevar. Odata ajunşi aici, trebuie sa invatam cum sa păstrăm aceasta stare, aceasta trăire. Fie ca rolul va fi jucat o data sau de o suta de ori, actorul trebuie sa fie in stare sa simtă de fiecare data la fel de intens, ca si cum ar simţi pentru intaia oara acel sentiment, ca si cum s-ar afla pentru prima data in acea situatie. Este necesar ca ea să pătrundă toată esenţa regizorului, să pătrundă în fiecare celulă a conştiinşei acestuia , ca mai apoi să se transforme într -un sentiment . Este necesar să apară o dorinţă arzătoare , de a te împărtăşi cu acest sentiment cu orice preţ .El trebuie să judece în primul rînd de pe poziţiile însăşi a vieţii . De la început viaţa şi apoi teatrul şi nu invers . Iar pentru a judeca de pe poziţiile acestei vieţi , regizorul trebuie să cunoască această viaţă . Să cunoacă în detalii, cu minuţiozitate şi în mod special ( concret). Să gîndească despre ea adînc şi cu pasiune. Atunci el în primul rînd se va ocupa de critica esenţei piesei , adică va răspunde la întrebarea , adevărat s au nu ea reflectă şi apreciază viaţa . Dacă decide , că piesa în esenţa ei este vicioasă , el o va respinge . Dar dacă regizorul va simţi , că în principal el este în acelaş gînd cu autorul piesei , dacă el va vedea că acesta pînă la sfîrşit şi cu pasiune afirmă acelaş adevăr, care este scump inimii însăşi regizorului, el se va îndrăgosti în piesă şi numai iubind-o va primi dreptul moral de a o produce . Ultima dintre fazele procesului creator este realizarea propriu-zisă a lucrării, materializarea proceselor anterioare .Artistul nu creează numai pentru sine, ci se confesează unui public, care în mod necesar trebuie să-l înţeleagă. Pe măsură ce

tehnica unui regizor se perfecţionează, devine mai subtilă, cresc şi posibilităţile de exprimare mai nuanţate, mai exacte, sporind şansele de a fi înţeles de un public larg (rămânând totuşi un artist, un spectacol, un teatru de elită). Din analiza unor spectacole valoroase, putem desprinde o concluzie generalizatoare, şi anume: preocuparea regizorului este de a găsi modalităţile adecvate pentru transmiterea mesajului artistic. In fine, e posibil ca pe parcurs, creatorul să descopere o continuare pe care nu o întrezărise la început sau pe care o ignorase. Aceasta poate fi o derivată a viziunii generatoare, fapt ce conferă operei un plus de unitate, sau poate fi divergentă în raport cu ea . In al doilea caz, artistul va alege calea cea mai potrivită, fie perseverând în atingerea obiectivului propus iniţial, fie preferând un altul, situaţie în care va putea opta pentru o dezvoltare prin transformare. filosofului francez Henri Bergson a elaborat un plan al creerii conceptului regizoral: - Prima impresie; - Ideea vagă, generală, dar persistentă a schemei dinamice; - Acţiunea care imită şi elaborează schema dinamică; - Realizarea conceptului.

V. Concluzie Conceptul este imaginea inițială a regizorului despre creația ce urmează a fi realizată, este primul chip al creației care îl vede doar regizorul în imaginația sa, de la care începe întregul proces de creare. Uneori e suficient sa observi un simplu gest, o poză , o mezanscenă ( în imaginație), ca mai târziu din acest grăuncior să crești o adevarată operă de artă. Pentru un tânăr regizor poate fi o roblemă existența unui barier în crearea unui concept regizoral, poate din insuficiența experienței, din cauza unei lipse în

bagajul emoțional sau chiar din absența unor păreri vizavi de probleme cotidiene din afara lumii sale artistice. Desigur un tînăr nu posedă experiența pe care o posedă un adult, însă ceea ce îl deosebește pe artistul tînăr de cel mai înaintat este prospețimea ideilor și uneori a deciziilor luate spontan. Regizorul tînăr a fost învățat care este direcția potrivită pentru a găsi acel concept regizoral, însă procesul ce urmează depinde doar de el și de aptidunile sal ecare le-a dezvoltat în sine.

Bibliografie: 1. Dex online 2. Dicționar teatral elaborat de Futlic și Cozlova 3. Tumnishvili M.- Introducere în regie 4. Carp V. – Bazele regiei 5. Remez O.- Măiestria regizorului 6. Zahava B. –Măiestria actorului și regizorului. 7. http://o-dosuge.ru/rezhisserskij-zamysel.html 8. http://www.2g5r1o7t.ru/91/rezhisserskiy-zamysel-eto-bez-chego-ne-mozhetoboytis-ni-odin-spektakl

Introducere

I. Noțiuni generale

II. Tipurile conceptului III. Caracteristicile de bază a conceptului

IV. Teoria mai multor autori despre

conceptul regizoral

V. Concluzii

Ministerul Culturii Republicii Moldova Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice Facultatea Teatru, Film si Dans Catedra Regie Teatru, Show si Manifestari Publice

Referat Tema: “Conceptul regizoral”

Elaborat de studentul RE-II: Cociug Valeria Profesor: Fedcu Elena, Conferențiar universitar, artist al poporului