Comunicarea in Cuplu

 

Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Socială  

Comunicarea în cuplu

Profesor universitar doctor: Mirela Boteanu( Anghel) Student: Marinescu Andra Marina Specializare: Asistență Socială  Socială  An I, seria 2, grupa 4

 

A avea o relaţie, a trăi în cuplu este o experienţă familiară de viaţă pentru cei mai mulţi dintre noi. Şi, probabil, părerea generală este că  că   relaţia devine o sursă de fericire, de  bucurie, de forţă, de a merge mai departe, entuziasm, transformare, transformare, dar uneori și o sursă de  probleme, conflicte, suferinţă, dezamăgiri. Natura relaţiei şi evoluţia ei sunt influenț influențate ate de o mulţime de factori, de la personalitatea celor doua persoane, de experienţa lor de viaţă şi de capacitatea de a inţelege ceea ce trăiesc, la maturitatea lor emoţională, la sistemul lor de valori şi, desigur, la modul în care comunică ei. ei.   Teoretic ştim că relaţia noastră este influenţată în mare măsură de modul in care comunicăm cu celălalt, de limbajul verbal şi simbolic specific  specific  relaţiei noastre, de modul în care ne facem înţelesi, de acurateţea  acurateţea mesajelor emise şi receptate. Cu toate acestea, chiar dacă scutiți de distorsiuni în comunicare, de neînţelegeri în teoria este excelent înţeleasă, nu suntem scutiți cuplu. ”Tu ce ai înţeles? Eu altceva am spus sau am  am   vrut să  să  spun.” spun.”   Sunt fraze care pot apărea frecvent în discuţiile noastre de cuplu.  cuplu.  Comunicarea este de fapt „ un proces de interacțiune interacți une între persoane, grupuri, prin comunicare indivizii își împărtășesc cunoștințe, interese, interese , atitudini, idei. Și, mai ales,  ales,  pot pot să se transforme, să să--și schimbe mentalitatea, săsă-și insușească un sistem de valori necesar vieții de zi cu zi. ”(Anghel, 2007, p. 7)  7)   Dupa cum știm, știm, în ultimul timp, familia, „ traversează o criză fără  precedent”(Ciupercă,  precedent”(Ciu percă, Mitrofan, 2002, p. 28 28)) , ea f iind iind o oglindă a transformărilor produse în societate, la trecerea de la tradițional la modern și se îndepărtează din ce în ce mai mult de tiparul bine cunoscut. „ O observație de bun simț relevă faptul că în nici o altă perioadă istorică ori socială nu ss -au mai înregistrat schimbări atât de radicale în ceea ce privește valorile familiale, ca în ultimul deceniu. Ritmul de viață trepidant, stresul de suprasolicitare, nevoia de adaptare la nou, mirajul modelelor extravagante, problemele existențiale grave, eul eu l individual și colectiv, din ce în ce mai depersonalizat, au modificat fundamentul solid al familiei, conferindu-i conferindu-i noi roluri și destinații. destinații.   Valorile trecutului se prăbușesc continuu și ireversibil, și o dată cu acestea se diminuează importanța și atașamentul față de instituția familiei, se redimensionează structura și funcțiile fundamentale ale ei.”( idem, p. 29) „ Familia modernă se caracterizează printr -o accentuată flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, în care bărbatul decide, atât în  privința hotărârilor care vizează viața conjugală, cât și a celor care privesc relația parentală, așa cum se întâmplă în tradiționalitate. Relația modernă surprinde reciprocitatea puterii și autoritații, pe diferite nivele și în diferite intensitați, în contextul mai gneral al unui egalitarism afirmat și, tot mai des, pus în practică.”( Ciupercă, 2000, p.100)  p.100) 

 

Deși în unele cercetări s-au s -au pus î n legătură  legătură  schimbările din modelele familiale cu transformările tehnice si economice, trebuie precizat că relațiile de dependență dintre aceste două categorii de factori nu sunt atât de evidente. Schimbările similare ale modelelor familiale s-au sau înregistrat în societăți cu grade diferite de dezvoltare, după cum unele schimbări s-au  petrecut mai întâi în societățile relativ mai puțin dezvoltate și mai târziu în societățile cu un nivel mai ridicat de dezvoltare tehnică și economică. „ Cercetările efectuate în unele țari ț ari vest vest-europene sunt destul de convergente în a susține că familia și-a și-a pierdut mult din caracterul ei de instituție socială. Cuplul Cuplul familial este tot mai mult interesat de satisfacerea propriilor interese și mai puțin de realizarea funcțiilor pe care societatea le atribuie instituției familiale.”( Mihăilescu, 2003, p. p. 170) Pentru familie, comunicarea, alături de intercunoastere, este „ principalul instrument de dezvoltare a structurii și relațiilor de rol familial.”( Mitrofan, 1996, p. 161) Atunci câ nd membrii familiei sunt capabili să se asculte unii pe alții, să se  se   întrebe și să comenteze asupra subiectelor în raport cu care care doresc să se înțeleagă, înțeleagă, să se folosească de cuvinte pe care le asteaptă sau să se pronunțe pentru a obține consens informațional, ei pot conlucra și interacționa optim, astfel încât fiecare să fie stimulat în a se dezvolta și a simți satisfacție. Un stil defectuos de comunicare poate angaja disfuncții familiale multiple, ce necesită adesea anumite terapii centrate pe ameliorarea modului de comunicare. J. Risjin și E. E. Faunce susțin că principalele aspecte ale evaluării stilului și calității comunicării intrafamiliale sunt:  sunt:  1. Claritatea dicției;  dicției;  2. Schimbările de subiect  subiect  3. Raportul între acord și dezacord( sunt capabili membrii cuplului să fie în dezacord fără a se manifesta agresiv, iar divergențele de opinii sunt considerate drept contribuții sau atacuri?) 4. Intensitatea 5. Semnificația din punct de vedere al relației  relației  6. Ordinea schimbărilor verbale  verbale  7. Angajarea 8. Respectarea promisiunilor 9. Configurația secvențială  secvențială  În timpul dialogului în cuplu zilnic se folosesc toate modalitațile de comunicare posibile: de la înțelegere, dezaprobare, la supunere sau indiferență, uneori chiar și posibile: neimplicare, detașare. Fiecare dintre acestea alternează la cei doi parteneri, dar pot deveni și

 

dominante prin frecvența lor, adevarate „tipare de comunicare proprii” unuia sau altuia dintre aceștia.( Mitrofan, I., Mitrofan, N., 1996, p.162, 165) A comunica înseamnă „ și a tăcea, a aștepta reacția, răspunsul celui căruia ai vrut să-i să -i faci onoarea de a-l a-l anunța că exiști și chiar de aa -i spune ce vrei.”( Anghel, 2007, p. 7) Mulți dintre noi nu știu acest lucru, și întreruperea interlocutorului are loc, mai ales în cuplu, destul de des, de aici apar numeroase conflicte între parteniri. Psihologul psihoterapeut, Smaranda Grosu, enunță câteva idei pentru o mai bună comunicare cu partenerul/a:  partenerul/a:  „

Menajarea trasaturilor vulnerabile

Aşa cum şi dv. aveţi probabil lucruri care vă deranjează mult, care   vă afecteaza, şi partenerul se poate simti deranjat sau rănit de alte lucruri.  lucruri. Este important să descoperiţi care sunt acestea şi săsă-l menajaţi în acest sens. sens.  Este foarte posibil ca el să se simtă mai înţeles şi mai aproape de dv. În acest fel. A-i A-i exploata însă aceste puncte vulnerabile vă poate da un sentiment de putere sau de dominare pe moment, însă pe termen lung are are  efect distructiv asupra relaţiei sau asupra imaginii lui de sine. Conflictele nu sunt momente propice deciziilor

Este important să faceţi un efort de a nu arunca, în timpul disputelor, cuvinte care dor şi în care nu credeţi; de asemenea, acelea nu sunt momentele cele mai fericite de a lua decizii  privind relaţia.  relaţia.  Replici pozitive

Partenerul nu vă poate împlini toate aşteptările pe care le aveţi de de  la el sau de la viaţă. O parte din ele vă revin dv. să le împliniţi. Este  Este   important să apreciaţi ceea ce vă oferă el, chiar dacă nu este neapărat  neapărat  ceea ce vă doriţi, dacă vă aduce ceva frumos sau benefic în viaţă. În aceste  aceste   sens, este important să daţi un feed-back feed -back pozitiv faptelor sau cuvintelor lui, atunci când este cazul.

Exprimarea sentimentelor

Modul în care îşi exprimă partenerul afecţiunea, intenţiile, iubirea  iubirea  faţă de dv. nu este neapărat modul care doriţi ca el ss-oo facă. Este demn de luat în seamă că el are aceste sentimente pentru dv. şi le arată  arată  în modul lui specific. Puteţi discuta cu el, pentru aa -l lăsa să  să  înţeleagă cum anume vă aşteptaţi să o facă. Mai departe depinde de el să  să   se poată plia pe ceea ce ii -aţi spus, dar nu este obligat sa faca asa. Acest lucru este valabil, reciproc şi pentru dv.  dv.  Conflictul poate deveni o sursa de evolutie pentru dv si pentru cuplu

Cearta, conflictele pe diverse teme, ca şi cele pornite de la  la   diferenţele de personalitate pot fi un prilej de a deveni mai flexibili, de a înţelege mai mult universul celuilalt, de a asimila asimila de la

 

celalalt o altă  altă  viziune asupra lucrurilor şi de a vă îmbogăţi interior. Şi aceasta în limitele  limitele  demnităţii personale şi respectandurespectandu-l pe celalalt ca persoană. De  De   asemenea, este important să stabiliţi pe ce baze sau convingeri se susţine  susţine  relaţia relaţia   dv., de ex.: dorinţa de a depăşi împreună  problemele apărute,  apărute,  dorinţa de a nu deteriora relaţia pe motive de orgoliu, dorinţa de a vă cultiva şi ocroti relaţia, dorinţa de a rămâne împreună etc.„(Grosu,  etc.„(Grosu, www.armoniaconsult.ro) www.armoniaconsult.ro)  V. Satir consideră că există cinci căi de care persoanele se folosesc pentru a comunica: concilierea, dezaprobarea, rezonabilitatea, irelevanța mesajului, concordanța: concordanța:   „Concilierea, presupune acordul cu o altă persoană, chiar atunci când sentimentele și convingerile personale sunt contrarii. Ea poate crea unele probleme și insatisfacții la momentul respectiv sau mai târziu, fiind totuși o strategie de comunicare accesibilă și de stimulare a relațiilor intrafamiliale.  intrafamiliale.   Dezabrobarea

este o metodă metodă utilizată in special de persoanele cu o mare nevoie de

afirmare și demonstrare a puterii, având un comportament de cele mai multe ori hipercritic, dictatorial. Acestea au o mare nevoie de a fi ascultate, de a-și a- și dovedi lor însele forța Eu-lui, Eu -lui,  poziția de autoritate.  poziția

 Rezonabilitatea

este o modalitate comunicațională proprie mai ales celor  care

manifestă o incapacitate în aa-și exprima sntimentele, fie ca un deficit de expresie, fie din teamă.   teamă.  Irelevanța mesajului m esajului   constituie un mod de comunicare indiferent sau evitant, prin care

cuvintele persoanei respective nu au legătură cu ceea ce se întâmplă în situații sau în mediul apropiat, desemnând desemnând o manieră nonimplicativă care uneori poate abate atenția de la obiectivul discutat. Concordanța sau congruența  exprimă modalitatea de comunicare în care sentimentele

se potrivesc cu convingerile și comportarea individului, fiind cea mai sanogenă pentru relațiile interpersonale.”(( Mitrofan, I., Mitrofan, N., 1996, p. 167, 168)  interpersonale.” 168)  In concluzie, comunicarea are un sens foarte vast, și ss-a dovedit că este foarte importantă în cuplu, dar cel mai important este felul în care comunicăm, capacitatea de a asculta și de a tranzmite corect mesajul în cadrul relației de cuplu. Dezvoltarea unor metode eficiente de comunicare necesită necesită un timp îndelungat. Dar dacă, in cele din urmă, obții rezultatele dorite, merită efortul.Voi prezenta 10 reguli de comunicare în cuplu: 1.  Dă Dă--i de înțeles că-i că-i apreciezi efortul de a comunica. 2.  Ascultă la fel de mult timp cât vorbești.  vorbești.   dată.  3.  Spune-i un lucru o singră dată.  4.  CereCere-ii să fie mai sensibil/ă la nevoie cu sentimentele tale. tale.  

 

5.  Folosește cuvinte pozitive în locul celor negative.  negative.  6.  Explică, nu te plânge.  plânge.  7.  Începe și sfârșește cu o afirmație pozitivă. pozitivă.   8.  Vorbește cu același respect și pe același ton cu care ai vrea să ți se vorbească. vorbească.   9.  Hotărăște Hotărăște-te -te care e cel mai important lucru l ucru pe care îl ai de spus. vorbă.   10. Găsește un moment calm pentru a sta de vorbă. Concluzia e că la baza relației de cuplu stă comunicarea. Un cuplu deschis, în care tandreţea acompaniază vorbe dulci prin mângâieri, prin sclipiri ale ochilor, tremurări ale vocii, e un cuplu în care se comunică. Mai mult, modul în care vorbim cu partenerul/partenera influenţează propria noastră stare sufletească. Îmbărbătarea în situaţii grele de viaţă înseamnă o transfuzie transfuzie de energie pozitivă, şi toto totodată, o reasigurare pentru noi înşine că suntem  persoane valoroase, valoroase, cu o însemnătate însemnătate deo deosebită sebită pentru cel/cea de lângă no noi.i.   Comunicarea este cea care, în viziunea mea, mea, face diferenţa între un cuplu care o să reziste pragurilor pragurilor critice ce se vor ivi şi unul care, la prima adiere a nesiguranţei, se va destrăma.  destrăma. 

 

Bibliografie: Anghel P., ( 2007), Strategii eficiente de comunicare, Bucuresti, Ed. Viață și Sănătate; Sănătate;   Ciupercă C., ( 2000), Cuplul Modern, Alexandria, Ed. Tipoalex; Mihăilescu I., ( 2003), Sociologie Generală, București, Ed. Polirom;  Polirom;   Mitrofan I., Ciupercă C., ( 2002), Psihologia vieții de cuplu, Craiova, Ed. S.P.E.R;  S.P.E.R;  Mitrofan I., Mitrofan N., (1996), Elemente de psihologie a cuplului, București, Ed. Șansa; Șansa;   www.armoniaconsult.ro   www.armoniaconsult.ro