Comentariu Razvan Dinca NCC

CURS 1 – 03.10.2012 1.Contractele speciale in sistemul dreptului: Art.1167 – toate contractele se supun regulilor generale din cap.I, titlul al II-lea.  toate contractele se supun regulilor privind actul juridic in general, dar si celor privind contractul ca izvor de obligatii. Orice contract special este un act juridic - vointa nascatoare de efecte juridice Efectele juridice ale contractului: obligationale (cele mai frecvente) + non-obligationale (efectul extinctiv, efectul novator) Efectele obligationale vizeaza nasterea, modificarea si stingerea unor raporturi juridice in continutul carora intra drepturi de creanta corelative unor obligatii. Reglementarea contractelor speciale este norma speciala in raport de teoria generala a actului juridic si de teoria generala a obligatiilor, de aceea aplicarea cumulata a normelor speciale si a normelor generale se va face cu respectarea principiului specialia generalibus derogant. Daca exista o reglementare in materia contractelor speciale, se va face aplicarea acelei reglementari, cu inlaturarea reglementarii generale. (contract special – aplic cu precadere reglementarile speciale, inlatur de la aplicare TGO) Intrucat este exceptionala, reglementarea contractelor speciale este de stricta interpretare, de aceea daca exista o indoiala cu privire la calificarea unui contract ca un anume tip de contract special, atunci reglemntarea specifica acelui contract nu se va aplica, contractul fiind supus teoriei generale a obligatiilor. Tot pentru ca este exceptionala, reglementarea contractelor speciale este de stricta aplicate  reglementarea nu se va aplica si altor contracte, in afara celor carora le este in mod expres destinata. (este interzisa analogia – art 10 NCC). (reglementarea speciala se aplica numai contractelor carora le este destinata) Atunci cand un anumit aspect al unui contract concret nu este reglementat in materia contractului special aplicabil, repsectivul aspect va fi supus reglementarii generale.(unde reglementarea speciala tace  aplic TGO) Atunci cand un anumit contract nu poate fi incadrat in tipurile de contracte speciale, pentru care s-a prevazut o reglementare speciala, atunci contractul este nenumit si este supus reglementarilor TGO, iar daca aceste reguli nu sunt indestulatoare, va fi supus regulilor speciale cu privire la contractele cu care se aseamana cel mai mult.  in mod exceptional este permisa analogia. (ctr nenumit – aplic cu precadere TGO, unde TGO nu prevede  contractul cel mai asemanator) Chiar si in ipoteza in care un contract este numit, iar reglementarea sa speciala nu vizeaza anumite aspecte ale contractului si nu exista nici regul speciale care sa guverneze acele aspecte, se vor aplica prin analogie regulile referitoare la acele aspecte privind contractul cel mai asemanator. (contract numit – aplic cu precadere reglementarile speciale, unde reglementarile speciale tac, aplic TGO, unde TGO tace  aplic regulile de la contractul cel mai asemanator).

Contractul cel mai asemanator se stabileste in functie de doua criterii: -contractul pe care il aleg sa fie asemanator -acesta sa contina o reglementare relevanta 2.Stabilirea regulilor aplicabile unui anumit contract concret: Pentru stabilirea reglementarii aplicabile contractelor trebuie sa realizam calificarea contractului. Calificarea contractului presupune: -stabilirea naturii sale juridice -stabilirea obiectului contractului (art.1225(1)) -stabilirea tipului de contract special in care se incadreaza In raport cu fiecare dintre parti se va stabili scopul (cauza imediata). Din tandemul cauzelor imediate  natura juridica a contractului Odata ce un contract concret a fost calificat, trebuie identificate regulile aplicabile contractelor: regulile speciale + regulile generale. Daca apar conflicte intre cele doua reglementari, aceste conflicte trebuie rezolvate cu aplicarea obligatorie a urmatoarelor trei criterii: 1.critreiul fortei juridice 2.criteriul sferei de aplicare – intre doua reguli cu aceeasi forta juridica, in care una dintre ele are o ipoteza inclusa complet in ipoteza celei de-a doua, prevaleaza cea cu ipoteza speciala (cu ipoteza mai redusa) 3.criteriul datei de emitere a normei – intre doua norme cu forta juridica egala, care au aceeasi sfera de aplicare, regula ulterioara inlatura regula anteriora. (abogarea implicta functioneaza numai in cazul in care normele au fix aceeasi ipoteza) 1.Contractul de vanzare: a) Notiunea de vanzare: 1650 – NCC – dindefinitie rezulta tandemul de cauze: -obtinerea pretuli/ obtinerea proprietatii bunului sau un alt drept Dreptul care face obiectul vanzarii trebuie sa preexiste momentului la care obligatia de transferse exercita. De regula vazarile au ca obiect transferul proprietatii. Cand vorbim despre atributul dispozitiei avem in vedere cele doua sensuri ale sale: -dispozitia materiala -dispozitia juridica – printre prerogative care se circumscriu acestei notiuni, avem si prerogativa instrainarii. Regula: drepturile subiective sunt alienabile. (de la aceasta regula exista mai multe exceptii) Pot fi vandute – dreptul de uzufruct + dreptul dreptul de superficie + drepturile de creanta (1567(3)- cesiunea de creanta in schimbul unei sume de bani) Pot fi vandute si drepturi reale accesorii (2427 NCC). Pot fi vandute drepturi potestatative + drepturi de proprietate intelectuala Drepturile nepatrimoniale sunt personale si, de regula, inalienabile. EXC: Unele drepturi patrimoniale (de creanta) sunt personale si NU pot fi vandute: 1.dreptul la pensie 2.dreptul legal corelativ obligatiei de intretinere 3.dreptul contractual de intretinere 4.dreptul de a folosi locuinta inchiriata

Drepturi reale personale: dreptul de uz, dreptul de abitatie – nu pot fi instrainate. Totusi, contractul prin care se constituie dreptul de uz sau dreptul de abitatie, contra unei sume de bani, poate fi considerat ca un contract de vanzare (chiar daca prin intermediul contractului drepturile se constituie, ele sunt considerate a fi existat deja sub forma atributelor dreptului de proprietate, tocmai de aceea vorbim despre o instrainare a acestora). Exista si drepturi accesorii care nu pot fi instrainate decat ca atare – ele pot face obiectul vanzarii, numai daca se instraineaza si dreptul principal. Caracterele juridice: 1.este esentialmente sinalagmatic 2.este esentialmente oneros 3.este in principiu comutativ (exemple cand este aleatoriu: se vand actiunile cotate la bursa in speranta ca pretul va creste/ Gaius: pescarul vinde la inceputul zile tot pestele pe care il pescuieste in ziua respectiva) Curs 2 – 10.10.2012 4.Caracterul translativ – ctr de vanzare este un ctr esentialmente translativ, in sensul ca din insasi definitia vanzarii rezulta ca prin acest ctr se transmite un drept preexistent dintrun patrimoniu intr-altul. Sub acest aspect nu exista nici o exceptie de la caracterul translativ al vanzarii. (se transfera un drept dintr-un patrimoniu intr-altul) O exceptie aparenta ar fi acel contract prin care, in schimbul unei sume de bani, se constituie un drept real principal – are natura juridica a unei vanzari. S-ar putea spune ca in acest caz dr real constituit nu preexista contractului, ci se naste ca efect al acestuia, totusi, drepturile reale principale se constituie prin dezmembrarea dreptului de proprietate, prin separarea anumitor prerogative din continutul dreptului de proprietate, care preexistau in patrimoniul proprietarului si transferul acestor prerogative catre dobanditorul dreptului real principal. In consecinta si in acest caz vanzarea are caracter translativ, in sensul ca se transfera, din patrimoniul vanzatorului in cel al cumparatorului prerogativele dreptului real principal. Uneori notiunea de caracter translativ al unui contract este folosita in sensul ca prin simpla incheiere a contractului se transfera un drept dintr-un patrimoniu intr-altul, fara sa fie nevoie de indeplinirea vreunei alte cerinte  rezulta ca nu este nevoie nici macar de trecerea unei perioade de timp, pt ca dreptul sa se poata transmite, astfel incat dreptul se va transmite imediat, la data incheierii contractului. In acest sens al caracterului translativ al contractului se poate spune despre contractul de vanzare ca este un contract in principiu translativ, intrucat doar ca regula proprietatea sau un alt drept se transmit prin simpla incheiere a ctr de vanzare – art.1674 NCC (transmisiunea se realizeaza imiediat, fara sa fie nevoie sa treaca vreo perioada de timp) Uneori se spune in doctrina si ca vanzarea este un ctr in principiu translativ de proprietate, asta inseamna ca de regula dreptul transmis prin contractul de vanzare este dreptul de proprietate si doar prin exceptie un alt drept. Din acest motiv, doctrina foloseste adesea sintagma „lucrul vandut”, desi ceea ce se vinde este un drept. Dat fiind faptul ca proprietatea confera titularului sau toate avantajele economice pe care un lucru le poate oferi, cu exceptia celor la care el a renuntat, sau pe care legea i le-a retras, exista o lunga traditie in a confunda dreptul de proprietate asupra lucrului cu lucrul insusi.

5.Caracterul instantaneu – Unul dintre efectele principale ale oricarui contract de vanzare este transferul unui drept. Transferul unui drept se produce prin natura lucrurilor uno ictu iar nu succesiv. Daca efectul principal al contractului este uno ictu  si contractul insusi are caracter instantaneu, iar nu cu executare succesiva. Chiar si in situatia in care pretul urmeaza a fi platit in rate esalonate in timp, sau bunul vandut urmeaza a fi predat in parti la momente diferite, contractul pastreaza caracterul instantaneu, pentru ca modalitatea platii pretului, respectiv a predarii bunului vandut, influenteaza doar modul de executare a obligatiei, iar nu si conceptia unitara pe care au avut-o partile asupra pretului sau asupra bunului. Transele din pret si partile din bun nu au valoare autonoma, ci au valoare doar in contextul executarii integrale a obligatiei de a plati pretul convenit si respectiv a celei de a preda bunul vandut. Daca nu se plateste o transa din pret, sau nu se preda o parte din bun, sanctiunea aplicabila nu va fi rezilierea specifica acelor contracte cu executare succesiva si care opereaza numai pt viitor, ci rezolutiunea, specifica actelor cu executare uno ictu si care opereaza retroactiv, presupunand restituirea prestatiilor deja executate. (transmisiunea se realizeaza uno ictu) 6. Caracterul in principiu consensual – de regula vanzarea nu este supusa nici unei conditii particulare de forma, astfel incat ea se incheie valabil prin simplul consimtamant exprimat de vanzator si de cumparator. De la regula exista cateva exceptii prevazute expres de lege si care trebuie interpretate restrictiv: - art.1244 NCC – daca prin vanzare se constituie sau se transfera drepturi reale avand ca obiect imobile, ctr de vanzare trebuie incheiat ad validitatem in forma autentica. Pe baza contractului astfel incheiat, cumparatorul isi va putea inscrie dreptul dobandit prin contract in cartea funciara, potrivit art.888 NCC. Forma autentica este ceruta ad validitatem indiferent daca inscrierea in CF este necesara doar pentru opozabilitate fata de terti sau pentru producerea efectului transalativ ori constitutiv al CVC. Aceasta forma autentica nu este ceruta decat pentru inscrierea in CF a drepturilor ce fac obiectul vanzarii, nu si pentru alte formalitati, cum ar fi, spre exemplu, notarea. Daca pt un imobil s-a incheiat un ctr de locatiune, iar locatarul incheie o cesiunea de creanta, in schimbul unei sume de bani, aceasta cesiune de creanta are natura juridica a unei vanzari. Intrucat locatiunea vizeaza un imobil, pentru opozabilitate fata de terti, cesiunea de creanta locativa, ar trebui notata in CF. Avand in vedere ca se cere doar notarea in CF, contractul de cesiune a creantei respective nu se va supune rigorii formei autentice, el se va incheia valabil potrivit regulilor dreptului comun. Vanzarea unei mosteniri este supusa formei autentice ad validitatem, Cesiunea de marca – forma scrisa ad validitatem Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor – forma scrisa ad probabtionem Exista situatii in care efectuarea anumitor formalitati nu este necesara in legatura cu incheierea contractului, ci in legatura cu producerea unora dintre efectele sale: -cesiunea actiunilor nominative – produce efectul translativ numai daca a fost declarata in scris, in registrul actionarilor, sub semnatura cedentului si a cesionarului. (98 ???) -in cazul vanzarii unui automobil, in vederea inmatricularii automobilului in Registrul de circulatie publica pe numele noului titular, cumparatorul, este necesara intocmirea de catre vanzator si cumparator a unui formular de vanzare, depus la organele de politie rutiera (OUG 78/2000).

Acest tip de formalitati nu deroga de la caracterul consensual al vanzarii si conditioneaza numai unele dintre efectele sale. Din acest motiv, partile vanzarii incheiate valabil consensual au obligatia contractuala de a incheia aceste formalitati. In cazul in care una dintre parti se sustrage de la indeplinirea formalitatilor, aceasta poate foate fi chemata in instanta pt a se pronunta o hot jud care sa substituie formalitatea pe care paratul a refuzat sa o indeplineasca. In masura in care formalitatile respective presupun plata unei taxe, acela care a refuzat in mod culpabil sa le efectueze va putea fi condamnat sa suporte aceasta taxa. Formarea si validitatea contractului de vanzare -Capacitatea de a contracta -Consimatamantul -Obiectul vanzarii -Cauza – nu prezinta probleme deosebite Prin vanzare un drept iese din patrimoniul vanzatorului, de aceea vanzarea este un act de dispozitie, cel putin fata de dreptul vandut si de aceea el ar presupune capacitatea deplina de exercitiu, atat pentru cumparator, cat si pentru vanzator, totusi, din perspectiva patrimoniului partilor, contractul poate avea semnificatia unui act de administrare sau de conservare. EX: vanzarea fructelor bunului frugifer dupa ce au fost culese – act de administrare/ vanzarea fructelor in momentul in care sunt pe cale sa piara- act de conservare. Ne trebuie capacitatea pentru ceruta de lege pentru incheierea actelor de administrare/ conservare. Regula este capacitatea, iar incapacitatile sunt exceptionale. Incapacitatile prevazute de Constitutie si de NCC: -incapacitatile de a cumpara -incapacitatile de a vinde Incapacitatile de a cumpara: I.Lg.312/2005 – a intrat in vigoare la 01.01.2007 – opereaza cu 3 distinctii in scara: se distinge intre: 1. cetatenii straini avand cetatenia unui stat membru al spatiului ec european 2. apatrizii avand domiciului intr-un stat membru al spatiului ec european 3. pers jur inregistrate intr-un stat membru al spatiului ec european si 1. cetatenii altor state 2. apatrizii avand domiciliul in alt stat 3.persoanele juridice inregistrate in alte state Resortisantii extra-europeni pot dobandi terenuri in Romania, numai daca: aceasta posibilitate este prevazuta in tatatele internationale incheiate de Romania cu statele de care apartin pe baza de reciprocitate.

Resortisantii europeni – distinctie in functie de natura terenurilor: 1) daca terenurile ce fac obiectul dobandirii sunt terenuri agricole sau forestiere, resortisantii europeni le pot dobandi in principiu, numai dupa expirarea unui termen de 7 ani de la data aderarii Romaniei la UE. EXC: resortisantii europeni pot dob asemenea terenuri si inainte de expirarea termenului, daca: se stabilesc in Romania ca fermieri independenti numai cu obligatia de a nu schimba destinatia agricola sau forestiera a tereneului pana la expirarea termenului de 7 ani. Singura interpretare valabila este urmatoarea: aceasta obligatie este in realitate o limitare a dreptului de proprietate stabilita ex legem. Aceasta limitare a dreptului de proprietate poate inceta: -prin ajungerea la termen -instrainarea terenului de catre cetateanul strain european catre un cetatean roman, un apatrid cu domiciliul in Romania, sau catre o pers jur infiintata conform legii romane, deoarece aceasta limita este impusa in considerarea calitatii personale de resortisant a proprieatrului care a detinut imobilul. 2) alte terenuri decat cele cu destinatie agricola/ forestiera Criteriul este resedinta resortisantului: Resortisantii europeni cu resedinta in Romania pot dobandi terenuri in Romania la fel ca cetatenii romani. Resortisantii europeni cu resedinta intr-un alt stat membru pot dobandi terenuri in Ro in scopul de a-si stabili resedinta secundara, numai la expirarea unui termen de 5 ani de la data aderarii Ro la UE. Termenele legale de 5 ani si de 7 ani nu pot fi transformate in termene contractuale. 1. In consecinta, daca in anul 2012 un resortisant european care nu doreste sa se stabileasca in Romania ca fermiermier incheie un ctr de dob a unui teren, prevazand ca efectele contractului se amana pana la 01.01.2014, atunci acest contract va fi lovit de nulitate, intrcat la data incheierii lui, dob era incapabil. 2. Intrucat incapacitatea strainilor de a dob terenuri in Ro ocroteste suveranitatea teritoriala a Romaniei, care are natura unui interes public, sanctiunea aplicabila pt actele incheiate de persoanele lovite de aceasta incapacitate este nulitatea absoluta a ctr de vanzare. II. Incapacitatea profesionistilor justitiei de a cumpara drepturi litigioase - 1653(1) are ca scop protectia prestigiului justitiei. Nu este necesar ca incapabilul sa fie implicat direct in orice fel in litigiul cu privire la dr cumparat. Este suficient ca acest litigiu sa fie de competenta instantei in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea incapabilul. Nu influenta actuala pe care incapabilul

ar exercita-o este temuta de legiuitor. Legiuitorul se teme ca, daca un profesionist al justitiei devine titular al unor drepturi deduse justitiei, prestigiul social al acestei activitati ar fi lovit si statul de drept ar avea de suferit. In consecinta, aceasta incapacitate este de interes public, iar sanctiunea nerespectarii sale este nulitatea absoluta a contractului de vanzare incheiat de incapabil. Potrivit enumerarrii limitative a art.1653(1) sunt incapabili numai judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa. La aceasta enumerare Lg.303/2004 privind statutul magistratilor adauga pe asistentii judiciari, care potrivit acelei legi sunt tinuti de interdictiile prevazute pt magistrati. (nu li se aplica aceste prevederi magistratilor asistenti). Nu ii vom include pe arbitrii, consilierii de conturi, membrii organelor administrativjurisdictionale, expertii judiciari. Este discutabil, dar opinia majoritara este in sensul ca incapacitatea se aplica si judecatorilor CCR – textul de lege nu distinge intre judecatori, de aceea prevederea ar trebui sa le fie aplicabila si judecatorilor CCR. Care este sfera dr litigioase? Dreptul este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la existenta si intinderea sa. Pt ca dr sa fie litigios si sa nu poata fi vandut catre un profesionist al justitiei, este necesar ca in legatura cu existenta sau intinderea sa sa se fi formulat o actiune in instanta – fie actiune introductiva, prin care s-a deschis un proces, fie este vb de o cerere incidentala intr-un proces deja deschis. Cererea trebuie sa vizeze fondul dreptului. Actiunile posesorii nu pun in discutie fondul dreptului – se discuta strictamente chestiuni de fapt. Daca existenta unui dr principal este litigioasa, atunci si dreptul accesoriu este litigios. (creanta garantata cu ipoteca) Daca doar intinderea dr principal este litigioasa, este posibil ca dreptul accesoriu sa nu fie afectat. Litigiile privind calitatea de titular al unei universalitati imprima caracter litigios asupra tuturor drepturilor cuprinse in universalitate. Cand este momentul la care procesul este considerat incheiat si caracterul litigios inceteaza? Majoritatea doctrinei considera ca un drept este litigios pana la pronuntarea hot definitive si irevocabile cu privire la fondul dreptului, moment in care inceteaza caracterul alea cu privire la existenta sau intinderea dreptului. De aici, deduc autorii, persoanele mentionate la 1653 nu ar fi incapabile sa cumpere un dr supus executarii silite. Res judicata pro veritate habetur.

Argumente in contra opiniei majoritatii: -argument de text – textul vorbeste despre un proces „neterminat”. Conform CCRexecutarea silita este parte a procesului civil, asadar in masura in care hot jud este susceptibila de executare silita, procesul inca nu s-a treminat. -aceasta incapacitate urmareste sa protejeze prestigiul justitiei – profesionistii din sfera justitiei trebuie sa stea departe de drepturile supuse examinarii justitiei Potrivit alin 1 - 1653 Aria geografica care delimiteaza dr intrate in sfera incapacitatii variaza in fct de modul de organizare a activitatii incapabilului.

Astfel, judecatorii si grefierii unei judecatorii, ca si procurorii parchetului de pe langa o judecatorie sunt incapabili sa cumpere drepturi de competenta acelei judecatorii. Judecatorii, grefierii unui tribunal, procurorii parchetului de pe langa tribunal sunt incapabili sa cumpere dr de competenta tribunalului si a judecatoriilor a caror circuscriptie se afla in raza tribunalului. Acelasi rationament se aplica si pentru curtile de apel. Judecatorii ICCJ, grefierii de acolo, procurorii de la parchetul de pe langa ICCJ, inclusiv DIICOT si DNA, precum si judecatorii CCR sunt incapabili sa dobandeasca orice dr litigios in Romania. Avocatii – potrivit legii de org a profesiei de avocat isi desfasoara activitatea in cadrul unui barou. Barourile sunt organizate la nivel judetean. In consecinta, av vor fi incapabili sa cumpere dr litigioase de comepententa tribunalului in a carui circumscriptie act baroul din care fac parte, precum si cele de competenta judecatoriilord aflate in raza acelui tribunal. Practicienii in insolventa – sunt org in filiale jud a Uniunii Nat a Practicienilor in Insolventa, iar daca sunt mai putin de 10 practicieni intr-o filiala ei sunt arondati unei filiale apropiate. Executorii sunt org in Camere Teritoriale pe langa fiecare Curte de Apel, a.i ei sunt incapabili sa dob dr litigioase de competenta acelei Curti de Apel si a instantelor subordonate acesteia. Exista trei exceptii: 1653(2) 1653(2) lit c – dr de creanta garantat cu o garantie mobiliara/imobiliara  daca dreptul de creanta este litigos, atunci si garantia este tot dr litigios – proprietarul garantiei (incapabilul) poate totusi cumpara garantia.

Curs 3 – 17.10.2012 III.Incapacitatea reprezentantilor si administratorilor de a cumpara bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda -1654 NCC – 3 categorii de incapabili: -reprezentantii conventionali -1654(1) lit a mandatarii pt bunurile pe care sunt imputerniciti sa le vanda cu unele exceptii – mandatarul are obligatia de loialitate fata de mandant, obligatie conform careia atunci cand incheie acte pe seama mandantului, el trebuie sa se preocupe de promovarea cat mai mult posibil a interesului acestuia. Daca mandatul este dat pt incheierea unui contract de vanzare, mandatarul este dator sa incerce sa obtina cel mai bun pret pt bunul pe care trebuie sa il vanda. Ori, daca el ar actiona nu doar in calitate de mandatar al vanzatorului, ci si in calitate de cumparator, el ar avea prin aceasta ultima calitate interesul personal ca pretul sa fie cat mai mic cu putinta, de aceea intr-o asemenea situatie el ar fi tentat sa actioneze impotriva interselor

mandantului, contrar obligatiei sale de loialitate. Spre a preveni o asemenea conduita, legiuitorul il declara pe mandatar incapabil de a cumpara bunul pe care este insarcinat sa il vanda. Protejeaza interesul mandantului vanzator si de aceea nerespectarea acestei incapacitati se sanctioneaza cu nulitatea relativa a contractului de vanzare. Potrivit art.1304 din materia reprezentarii, tot cu nulitatea relativa este sanctionat si contractul in care mandatarul vanzatorului actioneaza concomeitent si ca mandatant al cumparatorului. Aceasta este ipoteza dublei reprezentari si ea conduce la imposibilitatea mandatarului de a-si indeplini obligatiile de loialitate pe care le are fata de ambii mandanti. 1304 coroborat cu 1654 – prin exceptie, contractul de vanzare nu va fi anulabil atunci cand contractul de mandat a fost astfel redactat, incat posibilitatea conflictului de interese sa fie exclusa (1), precum si atunci cand prin acest contract mandatarul a fost imputernicit in mod expres sa actioneze nu numai ca reprezentant al vanzatorului, ci si in calitate de cumparator, fie in nume propriu, fie in numele altei persoane, dupa caz (2). Ipoteza primei exceptii (ex): in contractul de mandant este prins si contractul de vanzare cumparare, pt care sunt stipulate toate clauzele, inclusiv pretul, iar mandatarul practic nu mai are marja de apreciere. -1654 lit.b parintii, tutorele, curatorul si administratorul provizoriu pt bunurile persoanelor pe care le reprezinta la vanzare.  au calitatea de reprezentanti! Este menita sa evite conflictul de interese si sa protejeze persoana reprezentata. Interesul ocrotit fiind un interes privat, sanctiunea actului incheiat de catre incapabil este nulitatea relativa a acestuia. Nulitatea relativa este prescriptibila  prescriptia actiunii in anulare va incepe sa curga de la data la care inceteaza puterea de reprezentare legala acordata incapabilului. Solutia aceasta rezulta din art.2532 pct.2 NCC. In cazul in care dupa incetarea puterii legale de reprezentare aceeasi persoana dobandeste calitatea de ocrotitor legal al celui reprezenatat la incheierea actului, prescriptia incepe sa curga abia dupa incetarea calitatii de ocrotitor legal. Executarea voluntara a contractului de vanzare dupa incetarea puterii legale de executare savarsita de catre vanzator fie personal, fie prin intermediul unui alt reprezentant reprezinta o confirmare tacita a actului si inlatura posibilitatea de a invoca nulitatea. La fel se intampla si la litera a. -1654 lit.c functionarii publici, judecatorii sindici, practicicienii in insolventa executorii, precum si alte asemenea persoane care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza, ori a caror administrare o supravegheaza. Aceasta incapacitate este singura dintre cele mentionate la acest articol pentru care enumerarea nu este limitativa. Pe langa persoanele anume desemnate, textul prevede ca incapacitatea loveste orice alte persoane care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele conditii: a) Ar putea influenta conditiile vanzarii (= atat conditiile formale – privind procedura de organizare a vanzarii -, cat si conditiile substantiale – privind continutul contractului de vanzare-). b) Fie vazarea se face prin intermediul persoanei, fie are ca obiect bunuri pe care acea persoana le administreaza pentru altul, fie are ca obiect bunuri a caror administrare este supravegheata de persoana respectiva. c) Acestea persoane sa fie asemenea celor enumerate. Ce inseamna „asemenea”? Ce au in comun aceste persoane?

Aceste persoane exercita atributii de putere publica si sunt chemati ca in exercitarea acestor atributii sa ocroteasca un interes public. In consecinta, nu vor fi inclusi in categoria incapabililor mentionati de acest text -ocrotitorii legali ai minorilor care sunt chemati sa le incuviinteze actele, pt ca acestia, prin definitie, sunt chemati sa protejeze un interes privat. Ei nu pot fi inclusi nici la lit. a) sau b) pt ca nu sunt reprezentanti. In consecinta, daca ocrotitorul legal cumpara un bun de la persoana ocrotita, acest contract nu va putea fi desfiintat in temeiul art 1654 NCC, ci eventual in temeiul unui viciu de consimatamant. -administratorul bunurilor altuia nu va fi vizat de incapacitatile de la art.1654, pt ca si el este chemat sa protejeze interesul privat al proprietarului bunurilor, insa el este incapabil sa dobandeasca orice fel de drepturi in legatura cu bunurile adminsitrate in temeiul lui 806 NCC. -persoanele juridice – persoanele fizice care constituie organele persoanei juridice nu pot fi incapabile in temeiul art.1654, insa contractele de vanzare astfel incheiate vor putea fi anulate in temeiul art.215 NCC, cu respectarea conditiilor acestui articol. (215 este o aplicatie a dolului). -executorii testamentari care obtin autorizatia judecatorului de a vinde bunurile mostenirii in temeiul art.1080(1) lit. c NCC, actioneaza ca mandatari ai mostenitorilor pt aceasta vanzare si in consecinta ei nu vor fi inclusi la lit.c a art. 1654, ci la litera a. Spre deosebire de categoria persoanelor mentionate la lit.a si b, incapacitatea persoanelor de la lit.c se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, pt ca interesul protejat de instituirea incapacitatii este unul public. II. Incapacitatile de vanzare -tot persoanele de la 1654, persoane care sunt incapabile sa vanda un bun propriu pt un pret care consta intr-o suma de bani provenita din vanzarea sau exploatrea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza, sau a carui administrare o supravegheaza. Motivul pt care legiuitorul a prevazut aceasta incapacitate este din nou protectia persoanei in interesul careia ar trebui sa se exercite atributiile de administrare ale incapabilului. In masura in care aceasta persoana este proprietar al unui bun sau titular al unui patrimoniu, veniturile care provin din instrainarea acelui bun, ori din exploatarea lui sau a patrimoniului se cuvin acelei persoane, iar nu administratorului bunurilor sale. Pe de alta parte, acesta ar trebui sa actioneze pt ca aceste venituri sa fie cat mai mari si pt ca toate costurile ce vor fi suportate pe seama lor sa fie cat mai mici. Daca aceste persoane ar vinde un bun in schimbul unor sume de bani provenind din acele venituri, ele s-ar afla intr-un conflict de interese. Intrucat interesul lor personal ar fi acela de a obtine un pret cat mai mare pt. bunurile vandute, deci de a genera costuri superioare patrimoniului administrat. Pt acest motiv legiuitorul a institutit incapacitatea prevazuta de art.1655. Sanctiunea acestei incapacitati depiunde de calitatea persoanei incapabilului. 1654(1) lit. a/b  sanctiunea este nulitatea relativa 1654(1) lit. c  nulitatea absoluta Observatie comuna: potrivit art.1656 – persoana incapabila nu va putea invoca nulitatea contractului pe care l-a incheiat ca incapabil. Nulitatea nu poate fi invocata nici in nume propriu, nici in numele persoanei ocrotite. De asemenea, aceasta regula se aplica atat nulitatii relative, cat si celei absolute. Avem, asadar, o derogare de la dreptul comun in ceea

ce priveste nulitatea absoluta  Este o aplicatie a principiului „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”. Consimatamantul: In mod traditional in legatura cu consimtamantul la vanzare, doctrina examineaza incheierea unor contracte preparatorii, care nu sunt specifice vanzarii, dar care in practica se regasesc cel mai adesea in legatura cu acel contract. O parte dintre aceste contracte preparatorii au fost consacrate de NCC, inclusiv sub aspectele specifice legate de vanzare. Intrucat tine intr-un sens foarte larg de formarea contractului de vanzare, tot in legatura cu acest contract se analizeaza de regula si dreptul de preemptiune. 1.Promisiunea unilaterala de vanzare 2.Promisiunea unilaterala de cumparare 3.Pactul de optiune pt un contract de vanzare 4.Pactul de optiune atipic pt un contract de vanzare 5.Promisiune sinalagmatica de vanzare 6.Dreptul de preemptiune. Promisiunea unilaterala de vanzare: - promisiunea de a contracta este reglementata in art.1279 -promisiunea unilaterala de a incheia un contract de vanzare – 1669-1670 Promisiunea unilaterala de vanzare este contractul prin care o parte, numita promitent, se obliga fata de cealalta parte, numita beneficiar, sa ii vanda un anumit bun pt un pret determinat sau cel putin determinabil, daca beneficiarul va dori sa il cumpere. De aici rezulta cateva trasaturi caracteristice promisiunii de vanzare: -este contract  diferenta fata de simpla oferta/ promisiunea unilaterala simpla (1327 NCC) - promisiunea publica de recompensa (Oferta produce efecte in mod dependent de acceptare, spre deosebire la promisiunea publica de recompensa) -este unilaterala in sensul ca numai promitentul se obliga fata de benficiar sa ii vanda bunul pt un anumit pret, beneficiarul nu se obliga in acest sens, el este doar de acord, ca promitentul sa-si asume fata de el obligatia de a contracta. Cand, in schimbul acestei obligatii, beneficiarul nu se obliga la nici o contraprestatie, atunci promisiunea unilaterala este un contrcat unilateral. Dimpotriva, este posibil ca in schimbul obligatiei promitentului, beneficiarul sa se oblige la randul sau la o contraprestatie – ce va fi numita pret al indisponibilizarii, intrucat pe durata pe care se va mentine obligatia de a vinde, promitentul nu poate dispune de bunul pe care a promis sa-l vanda. Acest bun este, asadar, indisponibilizat. Acest pret poate sa constea intr-o suma de bani, dar poate fi orice alta prestatie, mai putin obligatia beneficiarului de a incheia si el contractul, pentru ca in acest caz nu mai discutam de o promisiune unilaterala, ci de una sinalagmatica. Cand pretul indisponibilizarii este o suma de bani, ea poate fi datorata fie pur si simplu, fie sub conditia ca beneficiarul sa nu doreasca sa cumpere. In cazul in care suma este datorata pur si simplu, daca beneficiarul va dori sa cumpere, suma respectiva va fi considerata avans din pretul vanzarii. In toate cazurile in care beneficirul se obliga la o contraprestatie in schimbul obligatiei de a vine asumate de promitent, promisiunea unilaterala de contract va fi un contract sinalagmatic. -prin promisiune partile trebuie sa stabileasca elementele esentiale ale contractului promis, cel putin lucrul ce urmeaza a fi vandut si pretul ce urmeaza a fi platit in schimbul vanzarii bunului.

-din contractul de promisiune unilaterala de vanzare se naste obligatia promitentului de a vinde un bun beneficiarului, daca acesta va dori sa-l cumpere. Beneficiarul nu are obligatia de a cumpara bunul, in schimb, daca el doreste sa-l cumpere, obligatia promitentului de a incheia contractul de vanzare devine exigibila. Acest mecanism atesta ca din promisiunea unilaterala rezulta un drept de creanta, avand ca obligatie corelativa obligatia promitentului de a incheia un contract. Aceasta obligatie este afectata de o conditie pur potestativa din partea creditorului. Obligatia promitentului este obligatie de a face, iar nu o obligatie de a da. Promitentul nu se obliga sa constituie sau sa transfere un drept real, el se obliga sa incheie un anumit contract. Constituirea sau transferul dreptului real nu va fi efectul direct al promisiunii, ci al contractului ce se va incheia in temeiul promisiunii. Circulatia bunului ar putea fi blocata la nesfarsit  de aceea este de esenta contractului de promisiune unilaterala ca dreptul de creanta al beneficiarului sa fie limitat in timp. De aceea, promisiunea unilaterala trebuie sa contina un termen. Daca partile nu au stabilit un termen, atunci oricare dintre ele se va putea adresa instantei judecatoresti solicitand stabilirea judiciara a termenului. Natura acestui termen este aceea a termenului in care urmeaza a se verifica indeplinirea conditiei pur potestative care afecteaza creanta, altfel spus: ma oblig sa-ti vand, daca tu vei dori sa cumperi inainte de data X. Asadar, daca pana la expirarea termenului benficiarul declara ca doreste sa cumpere, atunci aceasta declaratie are 2 semnificatii: 1. se indeplineste conditia pur potestativa din partea creditorului, care afecta in calitate de conditie suspensiva dr sau de creanta, astfel incat promitentul devine obligat imediat sa vanda  obligatia devine exigibila 2.manifestarea de vointa a creditorului de a incheia contractul promis formeaza consimtamantul sau pt incheirea contractului, astfel incat nu mai este nevoie decat de exprimarea de catre promitent a consimatamantului la contractul promis. Nu se confunda consimtamantul la promisiunea unilaterala cu consimtamantul la contract. La momentul promisiunii nici unul, nici altul nu consimt la vanzare. Promitentul trebuie sa exprime un nou consimtamant, care sa se intalneasca cu cel al beneficiarului (care este exprimat prin declaratia de acceptare a vanzarii). Daca el refuza sasi dea consimatamantul, atunci beneficiarul are alegerea intre a solicita executarea silita prin echivalent a obligatiei asumate de catre promitent prin obligarea acestuia la dauneinterese egale cu prejudiciul suferit de beneficiar in urma refuzului. Sau mai are posibilitatea rezolutiunii + restituirea contraprestatiei + daune-interese rezultate din incheierea si neexecutarea sau mai poate solicita pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa substituie consimtamantul promitentului la incheierea contractului promis. Aceasta ultima posibilitate reprezinta o executare in natura atipica a obligatiei de a incheia contractul, obligatie ce o avea promitentul. Efectul hot jud va fi acela de constata consimtamantul beneficiarului la vanzare si de a substitui consimatamantul promitentului la aceeasi vanzare, astfel ca pe temeiul hotararii contractul va fi considerat incheiat in termenii contractului promis initial. Hotararea se poate pronunta numai daca sunt indeplinite toate celelalte conditii pt validitatea contractului promis, mai putin consimatamantul din partea promitentului. Daca legea cere forma autentica pt vanzarea promisa, hotararea judecatoreasca poate suplini aceasta cerinta de valabilitate, pt ca este ea insasi un act autentic. In cazul in care beneficiarul alege sa ceara executarea prin echivalent sau rezolutiunea, termenul de prescriptie este de 3 ani de la data la care contractul trebuia incheiat. Daca el alege sa solicite pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa substituie consimatamantul

promitentului, atunci termenul de prescriptie este de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat. Care este data la care contractul trebuia incheiat? Este data la care beneficiarul a exprimat intentia sa de a cumpara, pt ca de atunci s-a implinit conditia suspensiva care afecta obligatia si de atunci obligatia promitentului devine exigibila. Termenul de prescriptie nu va curge de la expirarea termenului stabilit de parti sau de instanta, ci de la data la care aceasta intentie a fost exprimata efectiv. Potrivit jurisprudentei anterioare, termenul de prescriptie este suspendat atata timp cat bunul se afla in posesia beneficiarului (in realitate este o cauza de intrerupere – debitorul isi recunoaste obligatia, iar recunoasterea intrerupe termenul de prescriptie). !!!O problema distincta este aceea a sanctionarii promitentului care inainte de expirarea termenului in care beneficiarul putea sa-si exprime intentia de cumparare, instraineaza bunul care face obiectul vanzarii promise. In acest caz vanzarea promisa se poate incheia in continuare si dupa (1) instrainare, ca o vanzare a lucrului altuia si care are are ca efect obligatia vanzatorului sa procure bunul de la proprietarul sau si sa il transmita beneficiarului. Folosul urmarit de catre beneficiarul promisiunii nu va putea fi atins pe deplin, avand in vedere ca tertul devenit proprietar al lucrului ar putea refuza transmiterea acestuia catre beneficiarul – cumparator. De aceea, exista un interes al beneficiarului de a desfiinta contractul incheiat de promitent cu tertul. Aceasta desfiintare s-ar putea intemeia pe aspectul ca acest contract contravine unei obligatii a promitentului de a nu instraina bunul inainte de expirarea termenului fixat pentru exprimarea de catre beneficiar a intentiei sale de cumparare. Aceasta obligatie rezulta dintr-o clauza de inalienabilitate care este subinteleasa ex legem in orice contract de promisiune de vanzare. Art 60 indice 1 in lg de punere in aplicare a NCC Potrivit regimului de drept comun al clauzei de inalienabilitate, atunci cand cel tinut sa respecte o asemenea clauza incalca obligatia sa instrainand bunul, poate fi tras la raspundere civila contractuala si poate suporta (2)rezolutiunea contractului in care a fost introdusa clauza + daune interese (daca este cazul). In plus, daca clauza de inalienabilitate era opozabila tertului cu care s-a incheiat contractul, atunci beneficiarul clauzei de inalienabilitate, creditorul obligatiei de a nu instraina, poate cere (3) anularea contractului incheiat cu tertul. In materie mobiliara este foarte greu sa faci o clauza de inalienabilitate opozabila tertilor, pentru ca nu exista un registru asemanator CF. De aceea cunoasterea efectiva a acestei conventii de catre terti va juca rolul realizarii opozabilitatii pe CF. In materie imobiliara, opozabilitatea promisiunii se poate realiza prin notarea acesteia in CF - art.906 NCC. Notarea se poate realiza: -daca promitentul este inscris in CF ca titularul dr ce face ob promisiunii !!!-antecontractul, sub sanctiunea respingerii cererii de notare, prevede termenul in care urmeaza a fi incheiat contractul/ termenul la care expira conditia. De ce este importanta mentionarea acestui termen? -legiuitorul favorizeaza libertatea schimbului -in urma notarii dreptului beneficiarului, biroul de carte funciara dobandeste un rol activ in gestionarea notarii astfel efectuate. Astfel, notarea poate fi ceruta oricand in cursul termenului prevazut de contractul de promisiune sau de hotararea judecatoreasca de stabilire a termenului, dar si in termen de 6 luni de la expirarea termenului contractual. !!!Notarea va fi realizata la cerere in cazul in care in termenul mentionat beneficiarul solicita inscrierea sa ca titular al…

Notarea se va radia la cerere, daca beneficiarul renunta la dreptul sau. Notarea se va radia din oficiu, daca, pana la expirarea unui termen de 6 luni de la implinirea termenului contractual, beneficiarul nu a cerut nici inscrierea dreptului pe care ar fi trebuit sa-l dobandeasca prin efectul contractului promis si nici notarea unei actiuni in justitie avand ca obiect pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa substituie contractul promis (consimatamantul promitentului la contractul promis). Promisiunea unilaterala de cumparare: -este contractul prin care o parte, numita promitent, se obliga fata de cealalta parte, numita beneficiar, sa cumpere pt un pret determniant sau determinabil un bun de la beneficiar daca acesta va dori sa-l vanda. -beneficiarul ramane liber sa dispuna in legatura cu bunul ce va face obiectul vanzarii promise. -in cazul in care el vinde acel bun, ori constituie in legatura cu el un drept real principal, obligatia promitentului se considera stinsa, intrucat, in acest caz, legiuitorul prezuma irefragrabil iertarea de datorie a debitorului -1669(4). – textul nu mentioneaza nimic despre ipoteza in care bunul care face obiectul contractului promis ar fi inchiriat – ce se intampla in acest caz? In acest caz promitentul ar putea refuza incheierea contractului promis pe motiv ca in urma incheierii locatiunii, contractul promis nu mai poate fi incheiat in continutul avut in vedere de parti la data promisiunii. Astfel, s-ar putea sustine ca la asumarea promisiunii, promitentul a avut in vedere incheierea unui contract care sa ii permita exercitarea neingradita a prerogativelor dreptului de proprietate asupra bunului ce facea obiectul vanzarii promise – exercitare ce urma sa fie asigurata pe temeiul contractului promis. In masura in temeinicia contractului de locatiune opozabila celui care va deveni cumparator in ipoteza executarii promisiunii, contractul promis nu mai este apt sa ii permita promitentului folosul asteptat la momentul incheierii promisiunii, astfel incat obiectul obligatiei a devenit imposibil prin fapta creditorului. Pactul de optiune la un contract de vanzare -este o notiune noua pt dreptul romanesc -art.1278 NCC + 1668 NCC Pactul de optiune pt un contract de vanzare este contractul prin care un promitent vinde beneficiarului un anumit bun pt un pret determinat sau determinabil, sub conditia ca beneficiarul sa accepte sa-l cumpere. -la fel ca si promisiune unilaterala de vanzare, pactul de optiune este un contract -ca si in cazul contractului de promisiune unilaterala, pactul de optiune trebuie sa cuprinda elementele esentiale ale vanzarii – bunul + pretul -ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune presupune un termen maxim pana la care beneficiarul sa se decida daca va cumpara sau bunul ce face obiectul pactului  acest termen nu este numai un termen in care se verifica indeplinirea unei conditii suspensive pur potestative din partea beneficiarului, ci este un termen de decadere extinctiv pt insusi dreptul beneficiarului decurgand din pact. -spre deosebire de promisiunea unilat, pactul de optiune da nastere unui drept potestativ al beneficiarului. In virtutea acestui drept potestativ, beneficiarul poate ca prin manifestarea sa unilaterala de vointa sa creeze o situatie juridica ce genereaza drepturi si obligatii atat pentru el, cat si pentru promitent. Daca legea prevede anumite conditii de

forma pentru contractul de vanzare, aceste conditii de forma se vor aplica si pactului de optiune la vanzare. !!!In cazul in care pactul nu respecta aceste conditii de forma, el este nul ca pact de optiune, dar poate fi convertit in promisiune unilaterala, pentru ca promisiunea unilaterala nu trebuie sa respecte conditiile necesare pt vanzare, intrucat consimtamantul la promisiune este diferit de consimtamantul la vanzare. Pt dreptul potestativ conferit beneficiarului, termenul prevazut de pact este un termen de decadere, in consecinta daca partile nu au stabilit acest termen prin intelegerea lor, ele se vor putea adresa instantei in vederea stabilirii judiciare a acestui termen.  1278(2)NCC – stabilirea termenului se va face pe calea ordonantei presedintiale – care presupune exigente de celeritate. Manifestarea unilaterala de vointa care poate modifica situatia juridica a partilor in exercitarea dreptului potestativ este acceptarea de catre beneficiar a vanzarii ce face obiectul pactului. Prin efectul acestei acceptari, consimtamantul beneficiarului pactului se intalneste cu consimatamantul exprimat de promitent prin incheierea pactului. Pe durata termenului prevazut pt dr potestativ – termen de optiune – se considera ca promitentul mentine o oferta irevocabila la dispozitia beneficiarului. Intrucat ridicarea optiunii reprezinta acceptarea acestei oferte, atunci cand legea prevede conditii de forma pt incheierea vanzarii si acceptarea este supusa acelor conditii de forma. Daca acceptarea nu satisface aceste conditii, ea are totusi efectul de a–l obliga pe beneficiar sa exprime o acceptare valabila, similar unei promisiuni sinalagmatice de vanzare. Pe durata teremenului de optiune, promitentul nu poate instraina bunul care a facut obiectul vanzarii la care se refera pactul. In cazul in care totusi promitentul instraineaza acest bun, beneficiarul poate (1) accepta oferta irevocabila aflata de dispoziatia sa  vanzarea lucrului altuia, care il obliga pe promitentul vanzator sa obtina proprietatea bunului de tertul cumparator sub sanctiunea daunelor interese. Mai mult, daca pactul de optiune este opozabil tertului, atunci beneficiarul care doreste sa-si conserve dreptul de optiune sau sa il exercite in legatura cu un contract de vanzare, are dreptul de a solicita anularea (2) contractul incheiat de promitent cu tertul. (art.629 NCC) Atunci cand are ca obiect imobile, ca si promisiunea unilaterala de vanzare, pactul de optiune la vanzare poate fi notat in CF. Ca si in cazul promisiunii, sub sanctiunea respingerii cererii de notare, pactul trebuie sa prevada termenul dreptului de optiune. Doar ca in cazul in care beneficiarul nu si-a inscris pe numele sau dreptul ce facea obiectul pactului in termenul de optiune prevazut de pact, atunci notarea dr de optiune va fi radiata din oficiu la expirarea termenului de optiune. Curs 4 – 24.10.2012 Pactul de optiune atipic: Promitentul dintr-un pact de optiune consimte la vanzare in calitate de vanzator – ipoteza tipica – reglementata de art.1668 NCC + art.1278 NCC. Este posibil ca in exercitarea libertatii contractuale o persoana sa consimta la cumpararea unui bun sub conditia ca cocontractantul sau sa fie de acord sa il vanda. Un asemenea contrct este pact de optiune conform 1278NCC, dar nu este pact la vanzare conform 1668 NCC, pt ca acest ultim text se refera la ipoteza tipica. Promitentul din pactul de optiune are calitatea de vanzator, iar nu ipoteza in care acest promitent consimte sa aiba calitatea de cumparator. Consecinta juridica – acest contract va fi guvernat exclusiv de 1278 + regulile generale privitoare la obligatie si contract, fara ca vreo dispozitie speciala din materia vanzarii sa fie

aplicata. In conformitate cu acest sediu al materiei, daca bunul pe care promitentul urmareste sa il cumpere este din categoria acelora pt care legea prevede conditii speciale de forma a contractului de vanzare, atunci si pactul atipic va fi supus acestor conditii de forma. De asemenea, el trebuie sa prevada elementele esentiale ale vanazarii ce face obiectul pactului, adica dreptul vandut si pretul. Promisiunea vanzatorului de a accepta contractul ce face obiectul pactului trebuie in mod necesar sa se exprime intr-un anumit termen si trebuie sa aiba forma prevazuta pt contractul acceptat daca este cazul. Ca si in cazul pactului de optiune tipic, 1415 (2) NCC interpretat prin analogie – in cazul in care partile nu au stabilit termenul pactului de optiune atipic, oricare dintre ele poate cere instantei sabilirea acestui termen. Atata vreme cat nu a exprimat optiunea sa in sensul acceptarii contrcatului ce face obiectul pactului, beneficiarul sau ramane liber sa dispuna in legatura cu bunul care ar urma sa fie transferat prin acel contract. Contractul nu se va mai putea insa incheia in continutul consimtit deja de promitent, daca ulterior incheierii pactului de optiune, beneficiarul instraineaza bunul, daca il da in locatiune, ori daca creaza drepturi reale asupra acelui bun, pt ca in toate acceste cazuri, valoarea prestatiei pe care si-ar asuma-o prin vanzare, ca vanzator, ar fi mai redusa decat cea avuta in vedere de promitentul ce a consimtit la acel contract in calitate de cumparator. Prin urmare, se va putea considera ca prin acte de dispozitie sau prin constituirea de locatiuni asupra bunului care ar urma sa fie vandut catre promitent, beneficiarul renunta la dreptul sau de optiune, iar oferta irevocabila, pe care promitentul s-a angajat sa o mentina la dispoziatia sa prin pactul de optiune, devine caduca. Promisiunea sinalagmatica de vanzare-cumapare: Este contractul prin care o parte se obliga sa devina vanzator, iar cealalta parte se obliga sa devina cumparator, intr-o vanzare viitoare a unui anumit bun, pt un pret determinat sau determinabil. La prima vedere promisiunea sinalagmatica pare o vanzare – atunci de ce in viitor? Exista ceva ce te impiedica sa vinzi sau sa cumperi – de natura juridica, sau tine de situatia de fapt. Ex: situatia incapacitatilor de cumparare/vanzarile sunt amanate pana la indeplinirea lucrarilor cadastrale efectuate pe cont propriu/ atunci cand fac credit Obligatiile partilor sunt reciproce si interdependente, obligatii de a face si sunt in mod necesar afectate de un termen, pt ca, daca vanzarea ar fi fost posibila inca de la data promisiunii, atunci nu ar mai fi fost necesara promisiunea. Daca partile nu au prevazut termenul, ele se pot adresa instantei judecatoresti, pt ca aceasta sa stabileasca termenul in functie de imprejurarile care au impiedicat partile sa incheie vanzarea inca de la data promisiunii. Pt cele 2 obligatii de a face termenul este unul suspensiv, in beneficiul ambelor parti. In consecinta, nici una dintre parti nu poate renunta la beneficiul termenului fara acordului celeilalte. La expirarea termenului suspensiv, cele 2 obligatii devin scadente, astfel incat oricare dintre parti ii poate pretinde celeilalte sa incheie contractul. In cazul refuzului uneia dintre parti de a incheia contrcatul promis, cealalta parte poate cere:

-rezolutiunea contractului de promisiune + daune interese -fie executarea prin echivalent a obligatiei de a incheia contractul -fie executarea in natura a acestei obligatii prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa substituie consimtamantul la contractul de vanzare promis al partii ce refuza.

Pt acest remediu se aplica termenul derogatoriu – de 3 ani de la data la care contractul trebuia incheiat – data expirarii termenului suspensiv. Ceea ce am spus la promisiunea unilaterala cu privire la intreruperea termenului de presriptie prin recunoastere continua, cu privire la notarea in CF – este aplicabil si in cazul acesta. In plus, art.2386 pct.2 prevede ca promitentul cumparator care a platit pe temeiul promisiunii un avans din pretul vanzarii, un pret al indisponibilizarii, o arvuna, sau orice alta suma, beneficiaza de o ipoteca legala asupra imobilului, ipoteca ce garanteaza dreptul la restituirea acestor sume in cazul in care promisiunea sinalagmatica a fost rezolvita ca urmare a neexecutarii sale de catre promitentul vanzator. Dreptul de preemptiune: Este dreptul de a cumpara un anumit bun cu preferinta fata de orice alta persoana. Exista in legislatia noastra cel putin 20 de drepturi de preemptiune prevazute in legi speciale – fiecare prevede cate un regim juridic aplicabil acestora. Regimul de drept comun - introdus cu titlu de noutate in NCC – art.1730 –art. 1740. Acesta va completa dispoztiile din legile speciale, sau, dupa caz, vointa partilor din contratele, prin care se constituie dreptul de preemptiune conventional. Pana in 2009 dreptul de preemptiune conventional era denumit drept de preferinta. De lege lata, singurul drept de preepmptiune caruia art.1730-1740 i se aplica integral este dreptul de preemptiune al arendasilor cu privire la bunurile agricole, care fac obiectul contractelor de arendare. Acest drept de preemptiune este prevazut de art.1849 NCC. NCC mai instituie un drept de preemptiune – al proprietarilor de terenuri forestiere vecine si al coproprietarilor cu privire la terenurile forestiere -1746 – dar potrivit Lg 60/2012 care a modificat lg de punere in aplicare in NCC, ac est dr de preemptiune nu se va exercita conform dreptului comun, ci potrivit procedurii speciale prevazute de codul silvic. I.Dreptul de preemptiune se exercita a posteriori, dupa incheierea contractului de vanzare pt bunul in legatura cu care s-a prevazut dreptul de preemptiune intre proprietarul bunului si un cumparator ales de el. Acest contract ar trebui sa fie incheiat sub conditia suspensiva a neexercitarii dreptului de catre preemptor. Imediat dupa incheierea contractului, vanzatorul este obligat sa il notifice preepmtorului impreuna cu informatii complete privind numele si prenumele vanzatorului, descrierea bunului, sarcinile care il greveaza, precum si locul unde este situat bunul. Daca vanzatorul nu trimite aceasta notificare, ea poate fi trimisa si de catre cumparator. De la primirea notificarii incepe sa curga un termen, in care preemptorul are dreptul de a decide daca doreste sau nu sa incheie cu vanzatorul contractul ce i-a fost notificat. Acest termen este in absenta unei dispozitii sau clauze contrare de 10 zile, daca este mobil si de 30 de zile, daca este imobil. In cazul in care preemptorul doreste sa incheie cu vanzatorul contractul ce i-a fost notificat, el trebuie sa comunice vanzatorului intentia sa si sa ii plateasca pretul. Daca intentia exercitarii dreptului nu este insotita de plata reala a pretului vanzarii, se considera ca dreptul de preemptiune nu a fost exercitat. Daca vanzatorul refuza primirea pretului, preemptorul are dreptul de a consemna acest pret intr-un cont, la dispozitia lui. In cazul in care, in termenul de 10 sau de 30 de zile preemptorul a acceptat contractul si a platit pretul, conditia suspensiva ce afecta contractul incheiat cu cumparatorul ales de vanzator nu este neindeplinita, astfel incat acest contract nu mai produce nici un efect, formandu-se in schimb, un alt contract intre vanzator si preeemptor.

1.Se desfiinteaza contractul dintre vanzator si cumparatorul ales – acest contract nu va produce efecte, cu o singura exceptie -1733(1) cumparatorul de buna-credinta (nu stie + nu trebuie sa stie ca exista un drept de preemptiune) poate antrena raspunderea pt evictiune a vanzatorului. Buna-credinta trebuie sa fie scutita de orice culpa, in consecinta, rareori cumparatorul unui bun est indreptatit sa ignore existenta unui drept de preemptiune legal, in schimb poate fi de buna-credinta ignorand drepturile de preemptiune conventionale, cu exceptia celor care fac obiectul unui sistem oficializat de publicitate. 2.Cum se formeaza contractul? Care este continutul contractului? Se formeaza intre absenti, considerandu-se ca notificarea initiala reprezinta o oferta de contract trimis de vanzator preemptorului, iar exercitarea dr de preemptiune reprezinta acceptarea acelei oferte. Continutul contractului: Acest contract este identic cu acela incheiat de vanzator cu cumparatorul ales, cu doua diferente: a) in cazul in care in contractul cu cumparatorul ales obligatia de a plati pretul era esalonata, ori scadenta ei era amanata, termenele de plata astfel propuse nu vor profita preemptorului, care prin ipoteza a platit deja pretul prin exercitarea dr de preemptiune. (faptul ca acceptam sa primim banii mai tarziu se datoreaza increderii in cocontractant, insa este posibil sa nu existe aceeasi incredere in ceea ce-l priveste pe preemptor) b) de regula in contractul incheiat cu preemptorul nu mai exista conditia suspensiva a exercitarii dr de preemptiune. Acesta este mecanismul tipic. II.Este posibil sa ma asigur ca preemptorul nu doreste un anumit contrcat si, fara sa inchei contrcatul cu un tert, ii fac o oferta preemptorului – rezulta din 1730(3). Daca preemptorul accepta sa incheie acest contract, nu se mai pune problema respactarii vreunui drept de preemptiune. Daca el refuza oferta de a contracta, vanzatorul este liber sa incheie contractul, in acea forma, cu un tert, fara ca acesta din urma sa mai fie afectat de o conditie suspensiva. Prin refuzul ofertei, dreptul de preemptiune s-a stins cu privire la contrcatul oferit. Daca in procesul de negociere cu un tert, oferta sufera modificari si vanzatorul convine cu tertul sa incheie contractul astfel modificat, atunci contractul trebuie incheiat sub conditia suspensiva a neexercitarii dr de preemptiune in acest contract, diferit de cel ce ar fi rezultat prin acceptarea ofertei initiale. 1733(2) – de aici rezulta ca daca intr-un ctr incheiat cu tertul se prevede ca este afectat de cdt rezolutorie, aceasta conditie rezolutorie a exercitarii dreptului de preemptiune nu produce efecte fata de preemptor, astfel incat exercitandu-si dreptul, el va putea pretinde vanzatorului sa-si execute obligatiile decurgand din contract. (vezi si clauzele privind pretul – un pret pt cumparatorul ales vs.un pret pt preemptor). Obiectul vanzarii: -obiectul contractului -lucrul vandut -pretul I.Obiectul contactului:1225(1) – operatiunea juridica Obiectul obligatiei – prestatiile/ pana la NCC obiectul contractului era constituit suma obiectelor obligatiilor 1225(2) – obiectul contrcatului trebuie sa fie determinat si licit

Obiectul contractului este determinat numai daca drepturile si obligatiile esentiale ale partilor, luandu-se in considerare natura juridica a acelui contract, au la randul lor un obiect determinat sau determinabil. Pt determinarea obiectului vanzarii trebuie determinat: -dreptul transmis, -obiectul derivat al acestui drept -pretul sau modul sau de stabilire. Nedeterminarea oricaror dintre aceste aspecte  nedeterminarea obiectului contractului  nulitate Obiectul contractului sa fie licit – iliceitatea obiectului contractului poate sa rezulte: -fie din iliceitatea prestatiilor ce fac obiectul obligatiilor principale, -fie iliceitatea operatiunii juridice care constituie obiectul contractului 1.Iliceitatea obiectului contrcatului decurge din iliceitatea obiectului obligatiei  transferul bunului proprietate publica 2.Vanzarea acelui tip de bun este ilicita – organele corpului uman – transferul de organe prin donare este permisa, vanzarea insa nu, ea este ilicita.

II.Lucrul vandut – cerintele de valabilitate pt obiectul derivat al contractului 1.sa fie un bun 2.sa fie determinat sau determinabil 3.sa existe 4.sa fie susceptibil de instrainare 1.Sa fie un bun: Bunurile sunt valori economice susceptibile de apropriere sub forma drepturilor patrimoniale. Instanta franceza a considerat ca numai valorile economice pot fi vandute, nu si cele de alta natura  exemplul practic: un candidat la presedintie a dat in judecata partidul pt obligatia de transmitere a unui loc eligibil in partid, ce facea obiectul unui contract de vanzare. Instanta a spus ca candidaturile sunt in afara comertului + ob contractului era ilicit  contractul este lovit de nulitate absoluta. Exista valori economice care nu sunt bunuri pt ca nu sunt susceptibile de apropriere – secretele comerciale – nu fac ob unui dr de proprietate, sunt protejate prin intermediul raspunderii civile delictuale. Transmiterea de secrete comerciale nu este vanzare, ci este o antrepriza (cedent + cesionar). 2.Sa fie determinat sau determinabil: In functie de vointa partilor si de natura obiectului vanzarii, bunurile sunt individual determinate sau de gen. Daca bunul este individual determinat, partile contractului il descriu, astfel incat sa existe un singur bun cu acele caracteristici. Daca bunul este de gen, partile il descriu prin referire la categorie + cantitate (in sens larg – numar, masura, greutate, volum etc.) Exista principiul genera non pereunt – o categorie bunuri nu poate fi finita, chiar daca piere cantitatea respectiva, vanzatorul poate sa isi execute totusi obligatia, pt ca poate oricand sa faca rost de aceeasi cantitate de bunuri. Forta majora nu exonereaza niciodata de plata unei sume de bani, pt ca banii sunt bunuri de gen.

Prin exceptie, daca partile individualizeza categoria, in asa fel in cat numarul elementelor ce o compun este limitat, atunci vorbim de vanzare de bunuri dintr-un gen limitat. Genul devine limitat prin raportarea la un singur loc. Pt bunurile individual determinate, aceasta calitate este suficienta pt ca lucrul vandut sa fie determinat. In cazul bunurilor de gen, lucrul de gen va fi determinat sau determinabil, daca, pe de o parte, partile mentioneaza genul, iar pe de alta parte, ele fie prevad canitatea de bunuri ce va transmisa, fie criterii de identificare a acestei cantitati, la momentul la care se va executa obligatia de predare. Criteriile de individualizare trebuie inscrise in contractul initial.

3.Lucrul sa existe: Marea majoritate a lucrurilor vandute sunt in fiinta la momentul vanzarii si nu ridica probleme. Avem doua situatii care pot prune probleme: -vanzarea bunului pierit -vanzarea bunurilor viitoare 1659 – vanzarea bunului pierit  ipoteza de bun pierit nu se regaseste decat in cazul bunurilor individual detetrminate, sau a vanzarii de bunuri dintr-un gen limitat care a pierit in totalitate daca bunul a pierit in intregime – lipsa obiectului  nulitate absoluta daca pieirea e numai partiala, sanctiunea poate fi anularea in tot sau in parte a contractului de vanzare incheiat pe motivul erorii esentiale (cumparatorul nu stia ca bunul este pierit in parte). Anularea va fi totala doar daca, fara partea pierita, cumparatorul nu ar fi incheiat contractul. In cazul in care ar fi prezentat interes pentru el chiar in masura ramasa, atunci sanctiunea aplicata este o reducere de pret, care ar putea fi explicata prin anularea partiala a contractului. !!!Daca cumparatorul a cunoscut ca bunul pierise in intregime, se considera ca el l-a acceptat astfel si nu este indreptatit la nici o reducere a pretului initial. !!!De asemenea, chiar daca a cunoscut numai ca exista riscul ca bunul sa piara, se considera ca el si-a asumat riscul pieirii bunului si nu poate solicita nici un remediu. !!!In cazul in care vanzatorul a cunoscut pieirea totala sau partiala, iar cumparatorul nu a cunoscut-o, acesta din urma poate solicita si daune-interese din partea vanzatorului, care, in cazul pieirii totale a bunului vor fi datorate de acesta, intrucat nulitatea contractului ii este in totalitate imputabila, iar in cazul pierii partiale a bunului, va datora daunele-interese pe temeiul delictului civil de dol – cel putin prin reticenta. Bun pierit in intregime V nu stia/ C nu stia

V stia/ C nu stia

Bun pierit partial

Nulitate absoluta – lipsa obiectului Nulitate relativa error in substantiam  totala sau partiala Nulitate absoluta tot pt Nulitate lipsa relativa + daune interese  obiectului + daune-interese dol cauza de nulitate ii este in intregime

imputabila V stia/ C stia

Nu poate solicita nici un remediu

1658 – vanzarea bunului viitor Efectul sau este transferul amanat. In cazul in care bunul nu se realizeaza, de regula vanzatorul nu poate pretinde cumparatorului plata pretului, de asemenea, nu se poate pretinde nici transferul proprietatii. De aceea, cand bunul nu se realizeaza, nu se produce nici un efect.  vanzare sub conditia suspensiva a realizarii bunului Efectul pur si simplu al contractului de vanzare – obligatia de a face a vanzatorului – el trebuie sa faca tot ceea ce depinde de el, pt ca bunul sa se realizeze. Uneori a face tot ce depinde de el inseamna a realiza bunul – vezi complexele rezidentiale. Exceptie: Cumparatorul isi poate asuma expres riscul ca bunul sa nu se realizeze – intr-o asemenea situatie, el este dator sa plateasca pretul, chiar daca din cauze neimputabile vanzatorului, bunul nu s-a realizat. De regula, pretul acesta va fi mai mic decat valoarea bunului – in schimbul acelui risc va opera o reducere de pret. Daca contractul a fost incheiat in considerarea riscului, at contractul va fi considerat aleatoriu. Aceleasi reguli se aplica si in cazul vanzarii de bunuri dintr-un gen limitat viitor, daca acest gen nu se realizeaza intr-o masura suficienta, pt ca vanzarea sa poata fi realizata integral. (iti vand 100 de kg din recolta mea de pe terenul X – din cauza secetei se realizeaza numai 80 de kg). Daca bunul viitor se realizeaza numai in parte – fie desfiintarea vanzarii, fie o reducere de pret. Daca nerealizarea partiala a bunului ii este imputabila vanzatorului, cumparatorul poate cere obligarea acestuia la plata de daune-interese. Desfiintarea contractului se poate cere numai atunci cand partea din bun care nu s-a realizat este atat de importanta, incat daca ar fi cunoscut aceasta nerealizare, cumparatorul nu ar mai fi contractat. Chiar daca sar putea sustine ca aceasta desfiintare a contractului are natura unei rezolutiuni, e de precizat ca daca partile nu au stipulat contrariul, prin derogare de la dreptul comun, aceasta rezolutiune nu va putea fi declarata unilateral de catre creditor si are caracter judiciar. 4.Bunul sa fie susceptibil de instrainare: Pt ca lucrul vandut sa fie susceptibil de vanzare: -trebuie sa poata fi despartit de persoana vanzatorului, -legea sa nu interzica instrainarea 1.Bunul vandut sa poata fi despartit de persoana vanzatorului  vanzarile de clientela – se sustine ca vanzarile de clientela comerciala sunt posibile, iar vanzarile de clientela civila (ex: clientela unui avocat – clientii vin pt prestigiul avocatului) nu sunt posibile. Marca  atrage clientela Vadul comercial  atrage clientela Aceasta clientela este perfect detasabila de persoana comerciantului, de aceea ea poate fi instrainata.

Instraianrea clientelei unui avocat/ notar – este nul ca si ctr de vanzare cumparare, dar poate fi considerat un ctr de antrepriza – cedentul are obligatie de recomandare!!! 2.Legea sa nu interzica transferul bunului – Interdictiile legale de a transfera un bun se numesc inalienabilitati. In functie de sfera de aplicare a interdictiei avem: -absolute – orice transfer al bunului – -relative – anumite transferuri ale bunului/ instituie anumite conditii particulare pt transferIn functie de durata avem: -temporare/ -definitive In functie de sursa avem: -legale -conventionale Inalienabilitati legale: -relative: exista anumite bunuri, pt instrainarea carora legea impune anumite autorizatii speciale, in absenta carora vanzarea este lovita de nulitate absoluta – bunurile monopol de stat, substantele toxice, explozibile, substantele hipotrope, medicamentele -absolute: a)definitive – bunurile proprietate publica – ele nu doar ca nu pot fi transferate, dar nici nu sunt susceptibile de constituirea de dezmembraminte – ele nu pot fi lucru vandut Dintre dezmembraminte dreptului de proprietate publica, singurul care poate fi constituit pe calea unui contract care are natura unei vanzari – dr de concesiune, nu este vandut bunul proprietate publica, ci productele sale – exploatarea bunurilor subsolului – vanzare de bunuri viitoare. b)temporare – art.32 din lg 18/1991 (se urmarea dezvoltarea comunitatilor rurale) terenurile pt care s-a constituit dr de proprietate potrivit acestei legi nu puteau fi instrainate timp de 10 ani/ art.9 din lg 112/1995 (conditii de pret foarte avantajoase, pt protejarea chiriasilor la securitatea locuirii) – imobilele preluate de catre stat cu titlu si cumparate de chiriasi in temeiul acelei legi nu puteau fi vandute timp de 10 ani de catre chiriasii cumparatori sau de catre succesorii lor  erau constituite in considerarea obiectivelor de politica sociala, pe care legiuitorul le-a avut in vedere cand a permis astfel de vanzari/ vanzarea unor atare bunuri catre populatie. Sanctionarea nerespecterii lor este nulitatea absoluta. Iar daca prin conventia lor partile urmaresc sa eludeze inalienabilitatea legala – aceasta conventie va fi si ea lovita de nulitate absoluta pt frauda la lege. Inalienabilitatea conventionala: -principiul libertatii de circulatie a bunurilor – asigura alocarea optima a bogatiilor sociale si reprezinta o politica de interes public. Orice clauza menita sa impiedice sau sa ingreuneze libertatea de circulatie a bunurilor este in principiu contrara unui interes public si susceptibila de nulitate absoluta. Prin exceptie NCC a permis introducerea in contract a unor clauze de inalienabilitate, daca ele respecta anumite cerinte de validitate specifice. 2 conditii: -un interes serios si legitim -sa fie limitata in timp Interesul public este general si abstract/ Interesul personal este concret – este posibil ca acel interes sa fie avantajat daca bunul nu circula.

A – bunic cu disponibilitati - ii doneaza lui B- tanar student in plina afirmare- si ii impune o clauza de inalienabilitate  interes serios Clauze cu consacrare legala: -634 din materia coproprietatii – o stipulatie prin care li se interzice coproprietarilor instrainarea cotelor-parti -714 – uzufructul – poate exista o stipulatie care sa ii interzica uzufructuarului sa instraineze dreptul sau de uzufruct 2384 – unii autori sustin ca ar fi lovita de nulitate clauza de inalienabilitate in cazul bunului ipotecat/ nu este lovita de nulitate – creditorul ipotecar poate pretinde de la debitor daune interese, in cazul in care acesta instraineaza bunul ipotecat Doua cauze de ineficacitate a clauzei de inalienabilitate: O clauza de inalienabilitate trebuie limitata la durata interesului care o justifica. Daca se prevede o durata mai mare decat pt care se justifica interesul – nulitate absoluta partiala. Daca interesul inceteaza inainte de termenul prevazut, sau daca apare un alt interes ca justifica nerespectarea clauzei de inalienabilitate, atunci debitorul inalienabilitatii poate solicita justitiei autorizatia de a instraina bunul.  avem de-a face cu caducitatea clauzei de inalienabilitate in aceste cauze, prin aceasta se justifica incetarea efectelor sale Diferenta dintre caducitate si nulitatea partiala este importanta pentru ca: -caduciatatea nu va influenta niciodata valabilitatea contractului initial -nulitatea clauzei de inalienabilitate, chiar daca este in principiu partiala, poate conduce la nulitatea intregului ctr in care a fost stipulata, daca se dovedeste ca inalienabilitatea a fost determinanta pt consimtamantul la contract al beneficiarului sau  ctr cu titlu oneros, caracterul det se prezuma. Daca clauza de inalienablitate este val, atunci ea produce atat efecte reale, cat si obligationale: -efectul real – limitarea temporara a prerogativei dispozitiei din continutul dr de proprietate -efectul obligational – dreptul de creanta al beneficiarului clauzei corealtiv obligatiei proprietarului de a nu instraina – cand clauza de inalienabilitate se impune in beneficiul unui tert, atunci vom avea o a doua creanta, in favoarea acelui tert- tert beneficiar fata de ctr in care a fost inserata clauza Incalcarea clauzei – sanctiunile sunt determinate atat de efectul obligational, cat si de cel real: Efectul obligational: daca beneficiarul clauzei este parte la contractul unde a fost introdusa clauza, el poate cere fie rezolutiunea acelui contract cu daune-interese, fie executarea silita prin echivalent a obligatiei de a nu instraina – despagubiri. Tertul beneficiar nu poate invoca rezolutiunea, pt ca nu are interesul sa desfiinteze ctr, dar si el poate cere executarea prin echivalent. Ef real: daca aceasta clauza este opozabila dobanditorului subsecvent al bunului, cu concursul celui s-a incalcat clauza, pe temeiul acestei opozabilitati, beneficiarul clauzei va putea solicita anularea ctr incheiat cu dob subsecvent. Rezolutiune + nulitate  vanzatorul poate redeveni proprietar Imobile: opozabilitate – notarea ei in CF

Mobile: clauza de opozabilitate nu poate fi opusa decat daca, fie dob subsecvent a cunoscut in fapt existenta clauzei si deci a incalcat-o constient, fie, desi nu a cunoscut-o in fapt si a fost de buna credinta, sau nu a intrat in posesia bunului, sau desi a intrat in posesie a dob printr-un act cu titlu gratuit  daca nu Curs 5 – 31.10.2012 Pretul trebuie sa indeplineasca 3 cerinte: -sa constea intr-o suma de bani -sa fie determinat sau determinabil -sa fie sincer si serios Pretul sa constea intr-o suma de bani - O cerinta esentiala pt definirea ctr ca vanzare. In cazul in care in schimbul transferului unui drept, se datoreaza o alta prestatie decat o suma de bani, atunci ctr nu poate primi calificarea de vanzare, ci primeste o alta calificare. EX: Daca in schimbul transferului unui drept se tranfera un alt drept – contract de schimb Daca in schimbul transferului unui drept, dobanditorul isi asuma obligatia de a efectua o prestatie de a face ori de a nu face, atunci contractul este de antrepriza. Daca in schimbul transferului unui drept, dobanditorul se obliga sa-l intretina pe instrainator – contract de intretinere. Daca in schimbul transferului unui drept se stinge o prestatie anterioara – dare in plata. Vor fi considerati bani, atat moneda nationala cat orice alta moneda.

Pretul este determinat sau determinabil: Pretul este determinat atunci cand partile au fixat cuantumul sau prin contractul de vanzare. Cand prin contract partile au fixat numai criteriile pe baza carora va putea fi stabilit pretul cel mai tarziu la data scadentei platii sale, atunci pretul este dterminabil. Trebuie insistat asupra faptului ca el va fi considerat valabil numai atunci cand criteriile prevazute de parti sunt suficiente pt determinarea cuantumului, fara sa fie necesar un nou acord de vointa din partea lor. Atunci cand datorita naturii criteriilor instituite de parti, ele nu pot fi aplicate decat la un anumit interval de timp dupa data incheierii ctr, se va considera ca prtile au amanat implicit scadenta platii pretului pana la acea data. 1663 – ipoteza de pret determinabil - ipoteza in care pretul se determina in functie de greutatea lucrului vandut - pt determinarea cuamntumului pretului, este necesara cantarirea – greutatea ambalajului nu va intra in calcul 1662 – tot pret determinabil – partile desemneaza un tert pt ca acesta sa stabileasca pretul vanzarii  o asemenea desemnare nu il obliga pe tert. Ea valoreaza fata de tert o oferta comuna a vanzatorului si a cumparatorului pt incheierea unui ctr in care tertul se obliga sa stabileasca pretul Daca in schimbul acestei obligatii, vanzatorul si cumparatorul datoreaza o suma de bani, atunci el va fi un contract de antrepriza, in caz contrar va fi un act dezinteresat. In temeiul

unei asemenea conventii, tertul va fi obligat sa evalueze pretul dupa crierii obiective si cu impartialitate, intocmai ca un expert conventional. In ipoteza in care tertul nu poate sau nu vrea sa determine pretul vanzarii, oricare dintre parti se poate adresa instantei si anume, judecatoriei de la locul incheierii ctr pt ca aceasta sa desemneze de urgenta, prin incheiere definitiva, in camera de consiliu, un expert pt determinarea pretului. Se va putea determina daca tertul initial desemnat nu poate sau nu vrea sa stabileasca pretul, la expirarea unui termen prevazut de parti, sau in lipsa a unui termen de 6 luni, in care persoana desemnata initial nu a determinat pretul. ( art. 1662) In cazul in care ea a fost inlocuita initial printr-un expert desemnat de instanta, atunci acesta va fi in toate cazurile remunerat, remuneratia fiind suporatata in mod egal de catre parti, ca garantie a impartialitatii expertului. 1662(3) – daca pretul nu a fost determinat in termen de 1 an de la incheierea contractului, vanzarea este nula, afara de cazul in care partile au convenit in alt mod de a detrmina pretul. Partile pot prevedea un alt mod de a deterimna pretul, dar nu pot prevedea un termen mai mare de 1 an. Pt ca termenul de un an este impus din ratiuni de ordine publica  nulitatea absoluta  limitarea in timp a incertitudinii care afecteaza calitatea de titular al dr de proprietatea asupra bunului. Art.1662 – ar trebui completat cu art.1232 – din materia incheierii ctr, potrivit caruia tertul trebuie sa actioneze in mod corect, diligent si echidistant, iar daca determinarea pretului s-a facut in mod manifest nerezonabil, atunci se vor aplica aceleasi reguli ca si in cazul in care pretul nu a fost deloc determinat  inclusiv posibilitatea inlocuirii criteriilor sau nulitatea in cazul in care in termen de un an nu se stabileste pretul. Cum se face proba caracterului nerezonabil? 1664 coroborat cu 1233, 1234 – cand partile nu au prevazut criteriile de determinare a pretului, legea prezuma ca ele au avut in vedere un set de criterii dupa cum urmeaza: -pretul stabilit potrivit imprejurarilor -pretul practicat in mod obisnuit de catre vanzator -pretul mediu aplicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului -pt vanzarile intre profesionisti – pretul practicat in mod obisnuit in domeniul respectiv pt aceleasi prestatii, realizate in conditii comparabile sau in lipsa unui asemnea pret, un pret rezonabil In ceea ce priveste primul criteriu (potrivit imprejurarilor) – este un criteriu general si moderator - el se poate aplica in corelatie cu celelalte. Al treilea crieriu (pretul mediu aplicat in ziua incheierii) este mai specific in raport cu al doilea (pretul obisnuit), atunci cand va exista conflict intre cele doua, se va aplica al treilea. Al doilea crieriu si al treilea crieriu se vor aplica cu preferinta fata de al patrulea (pretul obisnuit pt aceleasi prestatii) – cele doua sunt prevazute in materia ctr de vanzare, iar al patrulea este prevazut la ob ctr in general (specialia generalibus derrogant).

1234 – atunci cand partile s-au raportat la un factor de referinta, iar acesta -fie nu exista la data incheierii contractului, -fie a incetat sa existe dupa data incheierii contractului, -fie nu mai este accesibil el se inlocuieste cu factorul de referinta cel mai apropiat (in lipsa de stipulatie contrara) EX: daca partile determinat pretul in functie de cotatia unui anumit nr de actiuni la bursa, iar pana la data platii pretului, actiunile nu mai sunt cotate la acea bursa, cel mai apropiat factor de referinta va fi urmatorul: -daca actiunile acelei companii sunt cotate la o alta bursa – acea cotatie, iar daca sunt cotate la mai multe burse – bursa cea mai apropiata geografic. -daca nu exista o alta cotatie a acelei societati la bursa, se va aplica pretul ultimei tranzactii a acelei societati -daca nu exista o atare tranzactie, urmeaza a se aplica pretul actinunilor unei societati similare la bursa avuta initial in vedere de catre parti si tinandu-se seama de raportul dintre valoarea acelor actiuni si valoarea actiunilor avute in vedere de parti in ultima zi in care ambele societati au fost cotate Pretul este sincer si serios: !!!Pret fictiv – lipsa cauzei 1665(1) – vanzarea este anulabila, atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit  pretul fictiv, pe care partile l-au mentionat numai spre a crea aparenta ca au incheiat un ctr de vanzare, bunul fiind de fapt transmis cu un alt titlu.  vanzarea cu pret fictiv deroga de la regimul de drept comun al simulatiei. Daca, conform dreptului comun, intre parti se aplica conventia reala, iar fata de tertii de buna credinta se aplica fie intelegerea reala, fie cea aparenta, in materie de vanzare actul aparent este anulabil, ceea ce inseamna ca partea al carei interes este protejat are alegerea de a cere 1.executarea actului; 2.declararea nulitatii sale relative. Legiuitorul a optat pt aceasta solutie din grija de a da o solutie armonizata cu cea din TGO pt lipsa cauzei – intrucat daca nu exista intentia de a se plati pretul, obligatiile vanzatorului sunt lipsite de cauza (lipsa cauzei – nulitate relativa). De aici rezulta ca cel protejat prin anulabilitate este vanzatorul. In trecut, se sustinea ca aceasta vanzare ar putea fi valabila ca donatie deghizata. In masura in care anulabilitatea vanzarii depinde de vointa vanzatorului de a cere anularea, actul nu poate fi valabil nici ca donatie, pt ca o asemenea donatie s-ar incheia lasandu-i donatorului posibilitatea de a reveni asupra donatiei, ori o asemenea consecinta este contrara principiului irevocabilitatii donatiilor (1015 NCC).

!!!Pret neserios – lipsa cauzei Pretul serios – el sa nu fie derizoriu. Este derizoriu acel pret care este intr-atat de mic, incat nu poate constitui o cauza valabila pt asumarea obligatiilor vanzatorului. (mai mic decat 1/3 din valoarea bunului)

In consecinta, sanctiunea aplicabila vanzarii cu un pret derizoriu, este nulitatea relativa a contractului la cererea vanzatorului (aceeasi ca pt lipsa cauzei). !!!Desi anulabil ca vanzare, de aceasta data ctr poate fi valabil ca donatie, pt ca si daca se prevaleaza de anularea vanzarii si daca nu se prevaleaza de ea, vanzatorul convertit in donator nu poate diminua avantajul donatarului rezultat din discrepanta intre bun si pret. Donatia va fi directa si va fi valabila numai daca se respecta cdt de forma (forma autentica, forma darului manual – remiterea bunului + valoarea inf sumei de 25000 lei). Efectele contractului -se determina pe baza interpreatrii sale – regulile de drept comun + diferenta – potrivit art.1661 – clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea cumparatorului sub rezerva contractelor incheiate cu consumatorii si a celor de adeziune. Aceasta regula este o derogare partiala de la 1269(1) NCC. – aceasta este ultima regula aplicabila Regula derogatorie din 1661 are acelasi statut – daca dupa aplicarea tutuorur regulilor de interpretare, ramanem in dubiu, interpretam in contra vanzatorului, pt ca se considera ca de obicei acesta este acela care impune conditiile vanzarii – el este de regula cel care redacteaza contractul de vanzare. Daca contrcatul este obscur, cel considerat de lege raspunzator este vanzatorul, deci toate obscuritatile vor fi transate in defavoarea sa. Daca el actioneaza ca un consumator, precum si in situatia in care el incheie un ctr de adeziune cu cumparatorul, atunci stipulatiile ctr se vor interpreta impotriva cumparatorului (1269(2)NCC). Efecte obligationale: Obligatiile vanzatorului: -obligatia de a transmite dreptul vandut -obligatia de preda lucrul ce face obiectul dreptului vandut -obligatia de a garanta contra evictiunii -obligatia de a garanta contra viciilor ascunse -obligatia de a garanta pt buna functionare a bunului vandut -obligatia de a garanta mentionerea anumitor calitati ale lucrului vandut Obligatia de a transfera dreptul vandut: -vanzatorul este obligat sa transfere proprietatea sau un alt drept, pe care l-a vandut Intrucat obiectul derivat al acestei obligatii este un drept, care este prin esenta necorporal – ce nu poate fi perceput ca atare, in consecinta regimul de executare a acestei obligatii presupune investirea unui fapt obiectiv, exterior cu semnificatia unui transfer patrimonial. De regula, faptul obiectiv investit cu aceasta semnificatie este chiar acordul de vointa al partilor, astfel ca de regula, dreptul se transmite chiar la momentul incheierii ctr. Aceasta regula – art.1674 NCC. Exista o sumedenie de exceptii de la aceasta regula: 1.Transferul proprietatii este afectat de un termen: (momentul implinirii termenului) Conform regulii de interpreatre in baza cereia careia contractul se interpreteaza in favoarea cumparatorului, daca nu rezulta expres ca termenul amana transferul proprietatii, se va considera ca el afecteaza doar momentul predarii.

2.Transferul proprietatii este afectat de o conditie suspensiva (momentul indeplinirii conditiei) La implinirea conditiei se va considera ca transferul a operat retroactiv de la data incheierii contractului, in consecinta pana la implinirea conditiei, proprietatea sufera modalitatea proprietatii rezolubile, considerandu-se ca vanzatorul este proprietar sub conditie rezolutorie, iar cumparatorul este proprietar sub cdt suspensiva. 3.Vanzarea alternativa (momentul optiunii) Daca partile nu au prevazut contrariul, dreptul alegerii revine vanzatorului. In cazul in care ambele bunuri exista la momentul optiunii, proprietatea bunul vandut se transfera la acel moment. Daca pana la momentul optiunii, unul dintre bunuri piere, din culpa vanzatorului, proprietatea celuilalt bun se transfera automat in patrimoniul cumparatorului. In ipoteza in care ambele bunuri pier si cel putin unul a pierit din culpa vanzatorului, atunci el il va despagubi pe cumparator cu valoarea ultimului bun pierit. (lant cauzal in care intra si culpa debitorului) Bunul A + Bunul B V opteaza pt A  se transfera proprietatea asupra bunului A A piere inainte de momentul optiunii (fortuit sau din culpa vanzatorului)  se transfera propr asupra bunului B A (primul) + B (ultimul) pier inainte de momentul optiunii  V il despagubeste pe C cu privire la valoarea lui B

In cazul exceptional in care optiunea intre cele doua bunuri revine cumparatorului si in acest caz, daca unul dintre bunuri piere fortuit inainte de optiune, proprietatea celuilalt se transfera in patrimoniul cumparatorului. Daca pieirea unuia dintre lucruri este din culpa vanzatorului, transferul proprietatii celuilalt bun ramane amanat pana la optiune, intrucat cumparatorul pastreaza posibilitatea de a opta intre a cere bunul ramas si acere despagubiri pt bunul pierit din culpa vanzatorului, caz in care proprietatea bunului ramas nu i se va transfera niciodata. Bunul A + Bunul B Bunul A piere fortuit  se transfera proprietatea asupra bunul B Bunul A piere din culpa vanzatorului  C poate opta intre a primi proprietatea bunului B sau a primi despagubiri pt A

4.Efectul constitutiv al inscrierilor in CF (momentul inscrierii dreptului in cartea funciara) 885(1) NCC – dr asupra imobilelor cuprinse in CF se dobandesc atat intre parti, cat si fata de terti numai prin inscrierea lor in CF, pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea Dupa intrarea in vigoare a acestui text, prin vanzarea unui drept privind un imobil nu se va transfera proprietatea bunului respectiv, ci se va naste numai obligatia de a transfera sau constitui dreptul in viitor. Pt executarea acestei obligatii, vanzatorul va trebui sa puna la dispozitia cumparatorului inscrisurile necesare inscrierii in CF a calitatii de titular a dreptului dobandit. In principiu, contractul de vanzare in forma autentica, eventualele acte de radiere a sarcinilor care greveaza dreptul transmis si extrasul de CF din care rezulta datele de rol funciar ale

imobilului asupra acre poarta dreptul. Pe baza acestor inscrisuri, cumparatorul va putea cere oricand inscrierea in CF si abia prin aceasta cerere de inscriere el va dobandi dreptul ce face obiectul vanzarii. Intrucat si vanzatorul este interesat sa se libereze de obligatiile asociate proprietatii, de a plati impozite sau de a cultiva terenul sau de a intretine un monument istoric, vanzatorul va putea cere cumparatorului sa-si inscrie dreptul ce face obiectul ctr, iar in cazul unui refuz al acestuia, va putea el insusi sa-i inscrie dreptul acestuia. In cazul in care vanzatorul nu pune la dispozitia cumparatorului aceste acte – actiune in prestatie tabulara. Astfel descris, efectul constitutiv al inscrierilor in CF a fost amanat prin art.56 din lg de punere in aplicare a NCC. Pana la finalizarea lucrarilor cadastrale, inscrierea in CF va pastra numai efectul de asigurare a opozabilitate fata de terti. De lege lata, ctr de vanzare are acelasi efect intre parti: transferul imediat al dr asupra imobilelor, urmand ca acest transfer sa fie opozabil fata de terti, numai de la data inscrierii sale in CF.

5.Vanzarea bunurilor de gen (momentul individualizarii) Potrivit art.1678, atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv dintr-un gen limitat, proprietatea se transfera cumparatorului la data individualizarii acestora. Individualizarea este un act unilateral al vanzatorului. El este valabil, daca bunurile sunt conforme specificatiilor contractuale, sau in lipsa acestor specificatii, daca sunt de calitate medie. Chiar daca bunurile au fost individualizate si proprietatea s-a transferat, riscul pieirii lor fortuite va fi suportat de catre vanzator pana la predare, astfel incat daca bunul individualizat piere, vanzatorul este obligat este obligat sa faca o noua individualizare a altor bunuri din acelasi gen, care si ea va tranfera proprietatea cu aceleasi efecte. Individualizare  predare Cand vorbim despre bunuri de gen, avem in vedere nu numai natura bunurilor, ci si vointa partilor. Desi unele bunuri sunt de gen prin natura lor, partile ar putea contracta avand in vedere in individualitatea lor. Este ipoteza art.1679 – vanzarea in bloc (vanzarea cu gramada - VCC). In acest caz, proprietatea se transmite de la momentul incheierii contractului. 6.Vanzarea dupa mostra (1680 NCC) (momentul predarii) – in cazul unei asemenea vanzari, proprietatea se stramuta la momentul predarii bunului. Specificul vanzarii dupa mostra sau model este acela ca vointa partilor pt incheierea contractului se formeaza in urma studierii unui anumit exemplar dintr-un gen mai larg si partile convin sa vanda o anumita cantitate sau un anumit nr de exemplare din acelasi gen care respecta trasaturile modelului studiat. Pt. aceasta ipoteza, legiuitorul a derogat de la dreptul comun in cazul vanzarii de gen si a prevazut ca dr nu se transfera prin orice fel de individualizare, ci numai prin predare. 7.Vanzarea bunurilor in regim de autoservire (momentul platii pretului) In cazul in care se servesc bunuri in reg de autoservire, se prezuma in virtutea uzantelor ca desi ctr se formeaza prin preluarea bunului din raft, proprietatea este transferata numai

dupa plata pretului. Astfel acest tip de vanzare devine o specie a vanzarii cu rezerva dreptului de proprietate. 8.(momentul platii integrale) Este posibil ca partile sa prevada ca dreptul de proprietate se va transfera numai dupa plata integrala a pretului. Aceasta prevedere are rolul de a garanta in fata vanzatorului obligatia cumparatorului de a plati pretul si de a-l pune la adapost pe vanzator de concursul creditorilor chirografari ai cumparatorului. Astfel, cata vreme pretul nu s-a platit integral, vanzatorul ramane proprietar si creditorii cumparatorului nu-si pot satisface creantele pe seama bunului cumparat. Rezerva proprietatii este supusa formalitatilor de publicitate prevazute pt ipoteci. Dpdv tehnic aceasta vanzare este o specie a ctr de vanzare in care transferul proprietatii este afectat de un termen. 9.Vanzarea bunului viitor (momentul in care bunul devine apt pt a fi folosit) In cazul unei asemenea vanzari, proprietatea nu se poate transmite la momentul incheierii ctr, pt ca la acel moment prin ipoteza bunul vandut nu exista, astfel incat el nu poate forma obiectul unui drept de proprietate. Prin urmare, transferul proprietatii va fi amanat pana la data realizarii bunului. Potrivit art.1658(5) – bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit, potrivit destinatiei stipulate in contract. 10.Vanzarea lucrului altuia (art.1683 NCC) In cazul vanzarii lucrului altuia, vanzatorul se obliga fata de cumparator sa-i procure acestuia proprietatea bunului. Cum prin ipoteza vanzatorul nu este la data incheierii ctr titularul acestei proprietati, rezulta ca el va trebui sa faca demersurile fata de adevaratul proprietar necesare pt ca acesta sa consimta la transferul bunului sau. Consimtamantul adevaratului proprietar poate fi dat in mai multe moduri: (3 posibilitati) A. fie proprietarul transfera proprietatea vanzatorului printr-un ctr incheiat cu acesta – in aceasta ipoteza conf art.1683(3) teza I – in acel moment, bunul a fost transferat mai departe catre cumparator. Daca bunul este un imobil, la CF se va aplica procedura transferurilor succesive, iar ambele dr se vor transcrie deodata. Este indiferenta nat jur a contractului dintre proprietar si vanzator. B. fie proprietarul ratifica vanzarea – printr-un act unilateral al proprietarului - printr-un act tripartit. Diferenta fata de prima situatie este ca bunul nu mai trece prin patrimoniul vanzatorului, ci se transfera direct de la proprietar la cumparator. C. incheierea intre vanzator si proprietar un ctr de transfer cu stipulatie pt altul in fav cumparatorului – desi cumparatorul nu participa la actul incheiat cu proprietarul, el preia proprietatea bunului direct de la acesta. 1.A BC –transferuri succesive 2.AC prin ratificare (vezi art.1311 si urmatoarele) 3.AC prin stipulatie pt altul (vezi art.1284 si urmatoarele) Ce este esential pt realizarea obligatiei vanzatorului:

-adevaratul proprietar sa consimta la transferul proprietatii catre cumparator ca urmare a demersurilor vanzatorului si nu independent de acestea. Ex. independent de acestea daca vanzatorul il mosteneste pe proprietar In cazul in care vanzatorul nu-si executa obligatia, cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului, restituirea pretului si daune interese consecutive rezolutiunii. De asemenea, el poate cere si executarea prin echivalent a prestatiei – se va compensa cu obligatia de a plati pretul. Stabilirea daunelor interese se va face potrivit regulilor prevazute pt garantia pt evictiune, cu unele particularitati. Exemplu de vanzare a lucrului altuia: Un coproprietar instraineaza proprietatea exclusiva asupra intregului bun. Intr-o asemenea ipoteza, transferul cotei-parti a coproprietarului vanzator catre cumparator se produce imediat, dar el este inopozabil celorlalti coproprietari, astfel incat coproprietarul vanzator va ramane parte la partaj. Daca in urma partajului, ori prin alte demersuri, coproprietarul vanzator resuseste sa transfere cumparatorului prorietatea intregului bun, obligatia sa se considera executata. In caz contrar, cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca demonstreaza ca nu ar fi cumparat numai partea coproprietarului vanzator, sau poate mentine contractul cu o reducere de pret si daune interese calculate potrivit regulilor evictiunii partiale, pastrand in acest caz cota ce apartinea coproprietarului instrainator si putand face opozabila calitatea sa de coproprietar catre ceilalti coproprietari. !!!Ultima optiune lipseste, daca la partaj bunul a fost atribuit integral fie unui alt coproprietar decat instrainatorul, fie unui tert.

Efectele transferului proprietatii: 1. Odata cu proprietatea sau cu alt drept vandut se transmit si lucrurile accesorii acestuia. (ACCESORIILE) 2. Odata cu proprietatea se transmit si drepturile privind titlurile ce o constata (TITLURILE). 3. Odata cu proprietatea se transmit si actiunile prin care proprietatea este aparata.(ACTIUNILE) !Exceptie: Daca impotriva paratilor din acele actiuni transferul dr vandut nu este opozabil, desi el a operat intre parti, atunci actiunile se vor transmite abia dupa indeplinirea formalitatilor de opozabilitate a transferului. 4. Odata cu proprietatea se transmit si fructele lucrului vandut (nat, industriale, civile)(FRUCTELE) Daca vanzatorul va culege asemenea fructe, dupa data transferului proprietatii, el va fi dator sa le predea cumparatorului. !Exceptie partiala:

In cazul vanzarii conditionale, in cazul in care transferul proprietatii este afectat de o conditie – fructele culese pendente conditione de proprietarul sub conditie rezolutorie raman in proprietatea acestuia si dupa indeplinirea conditiei (1410). Daca vanzarea este afectata de o cdt suspensiva, desi in urma indeplinirii cdt se considera ca transferul proprietatii a operat retroactiv de la data incheierii ctr, transferul catre cumparator al dr de a culege fructele nu opereaza decat de la indeplinirea cdt. Proprietarul sub conditie rezolutorie pastreaza fructele! Transferul dreptului de a culege fructele nu se transfera decat de la indeplinirea conditiei suspensive! Accesoriile + titlurile + actiunile* + fructele*

Obligatia de predare: 1). Notiune: 1685 – predarea se face prin punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pt exercitarea libera si neingradita a posesiei Textul are in vedere posesia in sensul pe care i-l da art.916 NCC. Coroborand aceste texte, rezulta ca predarea presupune ca transmitatorul unui dr sa faca tot ce este necesar pt a permite dobanditorului sa exercite in fapt acest drept. 1483(1) – obligatia de a stramuta proprietatea implica si obligatiile de a preda bunul si de al conserva pana la predare – conditiile platii Stramutarea proprietatii = predare + conservare Este o cdt de valabilitate a platii obligatiei de a stramuta proprietate ca bunul sa fie predat si conservat panala la predare. Daca bunul nu este conservat si predat  nu este indeplinita corespunzator obligatia de stramutarea a proprietatii (Exercitarea proprieattii ) Daca bunul nu este predat, se poate spune ca nici obligatia de a stramuta proprietatea nu este executata valabila, pt ca desi fictiv dr a fost transferat, el nu poate fi exercitat de catre dobanditorul sau.

2). Obiectul predarii: -decurge din obiectul obligatiei de a transfera dr vandut

Vanzatorul este dator sa predea lucrul vandut, toate lucrurile accesorii fata de acesta, inscrisurile care constata dreptul vandut si limitarile sale, precum si fructele pe care le-a perceput dupa data transferului proprietatii. 3). Modalitati de executare: Exista situatii in care obligatia de a preda presupune o conduita pasiva din partea debitorului. Daca obligatia de a preda are ca obiect un teren neingradit, ea presupune ca prestatie principala ca vanzatorul sa nu impiedice accesul pe acel teren. O conduita activa – sa predea inscrisurile In alte situatii, obligatia de predare se executa prin prestatii pozitive: -predarea unui apartament – eliberarea sa de mobilier si de lucrurile depozitate In alte cazuri predarea se presteaza prin lasarea bunului la cumparator (traditio brevi manum). Adesea, predarea se realizeaza prin remiterea bunurilor catre cumparator prin inmanare. in alte situatii nu bunul care face ob predarii, ci un alt bun care permite exercitarea dreptului dobandit asupra lucrului vandut este remis: Cand acest bun permite accesul material la lucrul vandut (traditio longa manum) – se remit cheile apartamentului. Uneori, insa, bunul remis este cel care permite accesul juridic la lucrul vandut. Este ipoteza titlurilor reprezentative de bunuri – traditiunea simbolica. 4). Scadenta obligatiei de predare: Vanzatorul trebuie sa efectueze predarea dupa ce pretul a fost platit – 1693 NCC – urmareste sa asigure un anumit echilibru al partilor in ctr de vanzare. !Ordinea executarii obligatiilor: se transfera proprietatea, se plateste pretul, se preda bunul. 1693 – teza finala – atunci cand datorita nat bunului supus predarii si/sau unor imprejurari cunoscute partilor la incheierea ctr, bunul nu poate fi predat decat la un anumit termen, se considera ca partile au amanat scadenta obligatiei de predare pana la acel termen. 5). Locul predarii: 1689 – predarea trebuie sa se faca la locul und bunul se afla la data incheierii ctr, daca nu rezulta altfel din conventia partilor sau din uzante. Aceasta regula nu se poate aplica decat bunurilor individual determinate, precum si bunurilor dintr-un gen limitat localizat. In cazul bunurilor de gen nelimitat, regula speciala citata nu este aplicata, astfel incat se va aplica regula generala – 1494(1), lit.c. 1494(2) – daca vanzatorul isi schimba sediul si predarea se va face la noul sau sediu, sanctiunea nu este nulitatea platii obligatiei de predare, ci suportarea de catre vanzator a cheltuielilor suplimentare pe care a trebuit sa le avanseze cumparatorul spre a face preluarea la noul sediu. 6). Conformitatea predarii

Bunul trebuie predat in conformitate cu toate atributele sale cu privire la care partile au convenit expres sau tacit la data incheierii ctr. Identitate – Calitate- Cantitate Identitatea: 1. bun individual determinat – presupune ca bunul sa fie intocmai cel asupra caruia s-a convenit. 2. in cazul bunurilor de gen – bunul trebuie sa apartina genului asupra caruia s-a convenit 3. in cazul bunurilor dintr-un gen limitat – pe langa apartenenta la gen, bunul trebuie sa aiba si particularitatile care limiteaza genul Cantitatea: -presupune in cazul bunurilor de gen ca acestea sa fie in numarul, cantitatea, suprafata care au fost convenite la incheierea ctr. -bunurile individual determinate – problema conformitatii sub aspectul cantitatii nu se pune, cu exceptia suprafetelor de teren, in legatura cu care art.1741-1745 NCC prevad dispoztii derogatorii sub aspectul sanctiunii aplicabile atunci cand bunuri imobile se vand cu aratarea suprafetei lor, iar predarea se face intr-o suprafata deficitara ori excedentara. Curs 6 – 07.11.2012 Conformitatea sub aspectul calitatii: -bunul trebuie sa corespunda tuturor calitatilor convenite de parti in mod expres sau tacit la incheierea ctr. -vor fi considerate tacite acele cerinte: - pe care cumparatorul le-a formulat in cursul negocierii ctr de vanzare si pe care vanzatorul nu le-a respins in mod expres + -cele care rezulta din materialele publicitare ale vanzatorului, care au premers incheierii contractului si pe care vanzatorul nu le-a informat in cursul negocierii cu cumparatorul + -acelea care decurg din natura bunului in mod obisnuit si pe care partile nu le-au exclus in mod expres -chiar in lipsa unei conventii a partilor privind calitatile lucrului vandut, legea prevede anumite criterii supletive de vointa  acestea vor putea fi folosite si in completare: -ele sunt diferite dupa cum bunul este individual det sau de gen -daca bunul este individual det, el trebuie predat in starea in care se afla la mom incheierii contractului (1690 alin 1)  vanzatorul este obligat sa mentina starea lucrului vandut intre momentul semnarii contractului si mom predarii, ori in alti termeni, el trebuie sa conserve bunul -potrivit dr comun al obligatiei de predare – 1485 NCC – oblg de a preda un bun individual det implica si oblg de a-l conserva pana la predare -oblg de conservare trebuie executata cu diligenta unui bun proprietar  standardul in functie de care se determina culpa este unul abstract, al bunului proprietar, fata de care vanzatorul raspunde si pt culpa cea mai mica (culpa levissima) -in privinta conservarii bunului vandut nu aplic regula de la depozit, dimpotriva vanzatorul este obligat sa suporte cheltuielile cu bunul pana la predare, deoarece: 1.oblg de conservare este accesorie oblg de predare  art.1666(2)NCC –cheltuielile predarii sunt in sarcina vanzatorului => si cheltuielile conservarii

2.art.1498 – cheltuielile platii sunt in sarcina deb, ori conservarea bunului de catre vanzator rep plata unei oblg ce decurge pt el din ctr de vanzare -at cand bunul vandut este bun de gen, potrivit art.1486 NCC, debitorul are dreptul de a alege bunurile ce vor fi predate, exercitarea acestui drept = individualizare. Totusi potrivit aceluiasi articol, debitorul nu va fi liberat decat prin predarea unor bunuri de calitate cel putin medie => 2consecinte: 1.daca bunurile alese nu erau de calitate cel putin medie, inseamna ca actul de alagere nu este valabil => vanzatorul ramane obligat la o individualizare valabila 2.daca la momentul alegerii, bunurile alese erau de calitate cel putin medie si ulterior ele se deterioreaza, atunci vanzatorul nu se poate libera de obligatia de predare si, in consecinta, va trebui sa individualizeze noi bunuri din acelsai gen care sa mentina pana la predare o calitate cel putin medie  aceasta consecinta se aplica si atunci cand deteriorarea bunurilor individualizate este fortuita, pt ca o asemenea deteriorare nu il pune pe vanzator in imposibilitatea de executare a obligatiei de predare  genera non pereunt  vanzatorul are oricand posibilitatea sa individualizeze noi bunuri din acelasi gen pt a se libera de obligatie conform art.1486 -daca genul este limitat se poate ajunge in situatia ca pieirea sau determinarea fortuita a bunurilor deja individualizate sa il aduca pe vanzator in imposibilitatea de a se libera  regulile suportarii riscului in ctr de vanzare Receptii: Pt oblg de predare, receptia reprezinta executarea de catre creditor a obligatiei sale de a primi plata. Potrivit art.1690(2), cumparatorul are obligatia, ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor. Nerespecatrea acestei obligatii de verificare nu se sanctioneaza potrivit dr comun cu raspunderea contractuala a cumparatorului, ci cu pierderea de catre acesta a dr de a se prevala de (de a sanctiona) neconformitatea bunului. Astfel, potrivit alin. 3 al articolului de mai sus, daca in urma verificarii se constata existenta unor vicii aparente, cumparatorul trebuie sa il informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere. In lipsa informarii, se considera ca vanzatorul si-a executat obligatia prevazuta la alin. 1. Cu toate acestea, in privinta viciilor ascunse, raman aplicabile dispozitiile privind garantia vanzatorului im acestor vicii. Din momentul in care vanzatorul efectueaza predarea, incepe sa curga pt cumparator un termen rezonabil, termenul va fi variabil de la caz la caz, in functie de timpul necesar verificarii bunului si notificarii catre vanzator a viciilor sale aparente. Uzante –cutumele care decurg din mediul biologic/ din mediul socio-cultural In functie dupa cum pot sau nu sa fie depistate cu ocazia acestei verificari, viciile bunului predat se clasifica in doua categorii: -vicii aparente -vicii ascunse Viciile aparente sunt acele vicii ale bunului predat care puteau fi constatate cu ocazia unei verificari atente a bunului predat, verificare ce nu presupune insa cunostinte de specialitate. In legatura cu viciile aparente, cumparatorul trebuie sa-l informeze pe vanzator

la expirarea termenului rezonabil. Daca aceasta informare nu este furnizata, fie pt ca bunul nu a fost verificat, fie pt ca, desi a fost verificat, viciul nu a fost depistat, fie pt ca desi a fost verificat sau depistat, cumparatorul nu a transmis informarea in timp util  atunci se prezuma irefragabil ca bunul nu prezenta vicii la data predarii. In cazul in care cumparatorul nu-l informeaza pe vanzator cu privire la nici un viciu aparent, se considera ca obligatia de predare s-a executat conform, astfel ca nu mai poate fi angajata raspunderea legala a vanzatorului pt neconformitate in nici una dintre formele sale. Dimpotriva, daca viciul nu putea fi depistat cu ocazia unei verificari atente, facute fara cunostinta de specialitate la data preluarii bunului, atunci viciul se considera ascuns. Raspunderea vazatorului pt acest viciu va fi supus regulilor obligatiei sale de a contracta ctr viciilor ascunse. Cheltuielile predarii 1666(2) teza intai – cheltuielile predarii sunt suportate de catre vanzator Transferul riscurilor: 1274(1) – in lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul ctr ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobanditorului. Riscul este suportat de catre vanzator, ca regula, pana la data la care sunt indeplinite cumulativ, atat oblg de a transmite proprietatea, cat si oblg de predare. Daca pana la aceasta data, bunul vandut piere fortuit, atunci vanzatorul este liberat de ambele obligatii  imposibilitate fortuita de executare, incat suporta riscul ctr, nu poate pretinde cumparatorului sa-si execute oblg de a plati pretul, ctr. fiind desfiintat si el retroactiv, iar. Prin exceptie, vanzatorul se poate libera de riscul contractului, daca a facut tot ceea ce depindea de el pt executarea oblg sale si daca, in plus, l-a pus in intarziere pe cumparator pt executarea propriilor lui oblg. 1274(2) – acest text vorbeste despre punerea in intarziere a creditorului, fara sa precizeze care este obligatia in legatura cu care creditorul este pus in intarziere. Cu toate acestea, creditorul pus in intarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. Se refera la punerea in intarziere a creditorului, pt orice obligatie este dator, pt a permite executarea obligatiei de predare Predarea este scadenta la data platirii pretului de catre cumparator. De asemenea, punerea in intarziere poate sa vizeze preluarea bunului pe care vanzatorul este gata sa il predea. In alte cazuri punerea in intarziere poate sa vizeze efectuarea unor formalitati de care depinde executarea oblg de a transmite proprietate, se exemplu inscrierea in CF. ! Oricare dintre aceste puneri in intarziere, transfera asupra cumparatorului riscul contractului, daca vanzatorul a facut tot ceea ce tinea de el pt executarea oblg. Daca bunul piere fortuit dupa data punerii in intarziere, cumparatorul ramane dator sa plateasca pretul, chiar daca prin ipoteza nu-si mai poate atinge scopul urmarit la incheierea

ctr. Aceasta consecinta s-ar aplica si in cazul in care vanzatorul arata ca bunul ar fi pierit fortuit daca predarea s-ar fi facut la timp. Sanctiunea neexecutarii obligatiei de predare: Potrivit dreptului comun, cumparatorul poate sanctiona atat neexecutarea oblg de predare, cat si executarea cu intarziere sau neconforma a obligatiei de predare. 1. In cazul neexecutarii, poate obtine rezolutinea vanzarii cu daune interese, sau poate cere executarea silita in natura/ echivalent. 2. In cazul executarii cu intarziere, fie ca este voluntara, fie ca este silita, din cauza intarzierii, cumparatorul poate cere daune moratorii care se cumuleaza cu executarea. In cazul in care intarzierea il impiedica pe cumparator sa-si satisfaca scopul urmarit la incheierea ctr, in acest caz el poate solicita executarea in natura cu reducerea prestatiilor. Cand contractul este mentinut, daunele moratorii se compenseaza cu pretul. 3. In caz de executare neconforma a obligatiei de predare, cumparatorul poate cere: -remedierea in natura prin repararea bunului vandut/ prin inlocuirea acestuia cu alte bunuri fungibile -se poate opta pt executarea in echivalent – solicitandu-se daune interese echivalente cu prejudiciul suferit de catre cumparator din cauza neconformitatii Obligatia de a plati aceste daune interese se poate compensa cu obligatia de a palti pretul. ! Daca neconformitatea este atat de grava, incat il impiedica pe cumparator sa realizeze scopul pt care a contractat, scop cunoscut vanzatorului  rezolutiunea + daune interese + restituirea pretului Obligatia de a garanta impotriva evictiunii: 1.Concept: Obligatiile de garantie sunt obligatii de rezultat, care angajeaza raspunderea debitorului, de cate ori rezultatul nu este atins, chiar daca neatingerea rezultatului nu este cauzata din culpa sa. (garantia contra evictiunii este un exemplu de raspundere a debitorului pt cazul fortuit, atunci cand cumparatorul este evins fara culpa vanzatorului) aceste obligatii sunt considerate executate, doar atunci cand rezultatul garantat a fost efectiv atins. In caz contrar, indiferent de cauza neatingerii rezultatului, debitorul va fi tinut sa raspunda. Eviciunea – reprezinta orice impiedicare totala sau partiala a cumparatorului in exercitarea dr cumparat. -ceea ce se vinde si se cumpara sunt drepturi – cel care a cumparat un drept, are pretentia de a se putea bucura neingradit de acel drept Garantia ctr evictiunii vizeaza 2 categorii de evictiuni: -evictiuni provenind din fapta proprie a vanzatorului -evictiunile provenind din faptele unor terti 1.Garantia ctr evictiunii provenind din fapta proprie:

Vanzatorul este obligat sa nu faca nimic de natura sa il incomodeze pe cumparator in exercitarea dr cumparat. Obligatia de a garanta ctr evictiunii provenind din fapta proprie este o obligatie absoluta in sensul ca ea acopera atat tulburari de fapt cat si de drept, atat tulburari avand o cauza anterioara CVC, cat si tulburari avand o cauza ulterioara CVC, iar pe de alta parte, vanzatorul nu se poate exonera printr-o clauza contractuala de raspunderea pt evictiunea provenind din fapta sa.

Tulburarile de fapt: In CVC, vanzatorul este obligat sa se abtina de la orice actiune sau inactiune, care ar avea ca efect tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului cumparat. Prin mecanismul garantiei ctr evictiunii provenind din tulburarea de fapt se contractualizeaza intre vanzator si cumparator obligatia generala si abstracta a oricarui tert de a nu-l tulbura pe un cumparator in exercitarea dr sau. Aceasta contractualizare are ca efect o facilitare a saricinii de proba si o largire a dreptului la reparatie, pe care cumparatorul il are ca urmare a incalcarii dreptului sau de catre vanzator. Concurs intre raspunderea delictuala si obligatia de a garanta ctr evictiunii  oblg pt evictiune Tulburari de drept Drepturile invocate fie se intemeiaza pe acte anterioare incheierii cvc, fie se intemeiaza pe fapte ulterioare. Daca inainte de incheierea cvc, vanzatorul a consimtit la incheierea unor alte contracte prin care limiteaza dreptul vandut, limitari pe care nu le-a adus la cunostinta cumparatorului, el va raspunde fata de acesta pt fapta proprie, imediat ce acele limitari se vor manifesta. A ii vinde lui B un bun, dupa ce anterior a constituit fata de C un uzufruct Daca C exercita uzufructul limitand in acest fel dr de proprietate al lui B, A va fi tinut sa raspunda fata de B pt 2 fapte proprii: -incheierea ctr cu C -necomunicarea catre B a preexistentei ctr cu C la data la care s-a incheiat CVC Este tulburare de drept, pt ca C invoca un drept. Este posibil ca fapta proprie a vanzatorului care creeaza tulburarea sa se situeze ulterior incheierii cvc: A vinde acelasi bun de doua ori. Daca primul care intra in posesia bunului mobil este C, atunci B va fi evins. Daca primul care inscrie dr in CF este C, atunci, de asemenea, B va fi evins. In doctrina s-a examinat ipoteza in care, dupa ce vinde un bun unui particular, statul dispune exproprierea bunului pt utilitate publica. S-a pus intrebarea daca in acest caz statul nu isi incalca obligatia sa de a garanta ctr evictiunii. In general, raspunsul dat de doctrina a fost negativ. Ca vazator, statul a actionat in exercitiul capacitatii sale de dr privat, iar obligatia sa de garantie nu putea viza decat tulburari pe care le-ar fi cauzat tot in exercitiul calitatii sale de dr privat. Prin cvc pe care il incheie, statul nu isi poate limita atributiile de dr public, pt ca acele atributii nu sunt in

comert. Actionand ca expropriator, in schimb, statul a actionat in capacitatea sa de dr public si deci nu-si putea incalca obligatii de drept privat. Cea mai importanta problema legata de garantia ctr evictiunii provenind din fapta proprie a vanzatorului – actiunile pe care acesta le-ar putea introduce impotriva cumparatorului sau succesorilor sai, privind limitarea dreptului vandut. Vanzatorul nu poate introduce impotriva cumparatorului sau succesorilor actiuni prin intermediul carora sa-l evinga pe cumparator. In cazul in care sunt introduse asemenea actiuni, ele vor fi respinse pe baza unei aparari numita exceptie de garantie, potrivit careia cel chemat sa garanteze ctr evictiunii nu poate el insui sa evinga. Aceasta exceptie are ca efect respingerea actiunii vanzatorului impotriva cumparatorului, fara ca actiunea sa fie analizata pe fond. Consecinta mentionata se aplica si atunci cand dreptul pe care se intemeiaza actiunea a intrat in patrimoniul vazatorului ulterior incheierii contractului de vanzare. !!!A vinde catre B bunul lui C. Ulterior, A il mosteneste pe C. A nu va putea introduce actiunea in revendicare impotriva lui B. Pe VCC se sustinea ca si in ipoteza in care vanzatorul este mostenit de catre titularul unui drept care ar limita dr cumparatorului, acest titular nu-si va putea valorifica propriul sau drept impotriva cumparatorului  exceptia de garantie. Trib.Suprem – formuleaza rezerva la aceasta regula, aratand ca exceptia de garantie nu este fucctionala, atunci cand tertul l-a mostenit pe vanzator sub beneficiu de inventar. Pentru ca in acest caz, patrimoniul succesoral ramane separat de patrimoniul mostenitorului, chiar daca drepturile si obligatiile din patrimoniul succesoral il au ca subiect pe mostenitor. In NCC, unde acceptarea sub beneficiu de inventar s-a generalizat, mostenitorului vanzatorului care invoca un drept propriu in legatura cu lucrul vandut nu-i va putea fi opusa exceptia de garantie, !!! insa acesta din urma il va putea chema in garantie pe acelasi mostenitor, ca si pt o tulburare provenind din fapta tertului. Mostenitorul trebuind sa raspunda in limita activului patrimonial dobandit de la vanzator.

2. Obligatia vanzatorului de garanta contra evictiunii produse de tert Vanzatorul raspunde pt tulburarea exercitarii dr vandut de catre un tert, numai atunci cand cauza tulburarii intruneste cumulativ urmatoarele 3 conditii: 1. sa fie o cauza juridica/ evictiunea sa fie o tulburare de drept Impotriva tulburarilor de fapt savarsite de catre terti, cumparatorul se poate apara singur prin raspunderea civila delictuala. In schimb, daca tertul se sprijina pe un drept, atunci este posibil ca cumparatorul sa nu ii poata opune dr cumparat. De aceea, vanzatorul este chemat sa il sprijine pt respingerea pretentiilor tertului. Aceste pretentii se pot intemeia pe un drept real, pe un drept de creanta (locatiune/ preemptiune), pe un dr potestativ, pe un dr de proprietate intelectuala sau pe o limitare legala a dr cumparat care nu rezulta din starea aparenta a bunului la mom incheierii ctr de vanzare.

2. cauza evictiunii trebuie sa fie anterioara incheierii CVC. Asta nu inseamna in mod necesar ca dreptul s-a nascut inainte de contractul de vanzare. Trebuie insa ca faptul generator al acelui drept sa se fi produs, sau cel putin sa fi inceput sa se produca inainte contractul de vanzare. Spre exemplu, conditia este indeplinita daca un bun a fost declarat de utilitate publica inainte de incheierea vanzarii, chiar daca procedura de expropriere s-a realizat dupa. In cazul faptelor juridice complexe, care presupun printre altele si o curgere de timp se considera ca aceasta conditie este indeplinita daca la momentul incheierii vanzarii implinirea termenului din continutul faptului juridic complex era iminenta. Uzucapiunea extratabulara – termenul este de 10 ani, tertul poseda deja de 9 ani la data la care s-a vandut imobilul. 3. cauza evictiunii trebuie sa nu fi fost cunoscuta cumparatorului. In cazul in care cumparatorul cunostea cauza evictiunii, se considera ca el si-a asumat obligatia de a plati pretul in considerarea si a acestei cauze. Astfel, el si-a asumat riscul producerii evictiunii, neputandu-se indrepta impotriva vanzatorului daca acest risc se concretizeaza. Se prezuma cunoscute de catre cumparator limitele obisnuite ale dreptului vandut, tinand cont de natura bunului asupra caruia poarta dreptul. Dimpotriva, sarcina probei cand dobanditorul a cunoscut limitele exceptionale ale dreptului vandut ii revine vanzatorului. El poate face aceasta proba fie invocand clauza contractuala din care rezulta cunoasterea cauzei de catre cump, fie aratand ca aceasta era stabilita prin inscrisurile pe care le-a preadat cumparatorului in vederea vanzarii, inclusiv in extrasul de CF sau in documente de dobandire. Atunci cand aceste conditii sunt indeplinite cumulativ, vanzatorul este obligat sa garanteze impotriva acestei evictiuni. Natura obligatiei de garantie: 1. Sub aspectul tulburarilor provenind din fapta proprie, vanzatorul are o obligatie precontractuala de informare  el trebuie sa il informeze pe cum despre toate limitarile exceptionale pe care le cunoaste. Odata ce contractul este incheiat, din el rezulta si o obligatie de a nu face a vanzatorului, care este obligat sa se abtina de la orice fapta, actiune sau fapt juridic care ar avea ca efect impiedicarea totala sau partiala a cumparatorului in exercitarea dreptului. Informare + a nu face 2. In legatura cu tulburarile provenind din fapta tertilor, vanzatorul are o obligatie de a face, si anume de a utiliza toate mijloacele juridice necesare pt a se respinge pretentiile tertului. A face In cazul in care pretentiile tertilor se manifesta pe calea unei actiuni in justitie, vanzatorul este obligat sa intervina in procesul astfel declansat printr-o cerere de interventie accesorie in favoarea cumparatorului parat.

Aceasta cerere ii va permite sa invoce in procese toate exceptiile, probele si aprarile care ar putea conduce la respingerea actiunii tertului reclamant. Atunci cand vanzatorul nu intervine din proprie initiativa, cumparatortul are posibilitatea de a-l introduce el insusi in proces pe vanzator, prin chemarea in garantie. Astfel, in acelasi proces se vor judeca doua procese: actiunea tertului impotriva cumparatorului, actiunea cumparatorului impotriva vanzatorului. Prin cererea de chemare in garantie, cumparatorul cere ca vanzatorul sa raspunda pt evictiunea care ar rezulta, daca s-ar admite pretentiile tertului impotriva cumparatorului. Sub acest aspect, cererea de chemare in garantie are natura subsidiara. Ea va fi antamata de instanta numai daca se admite actiunea principala. Chematul in garantie are posibilitatea de a administra in proces toate probele si mijloacele de aparare apte sa conduca la respingerea pretentiilor tertului. I. In cazul in care vanzatorul a participat la procesul dintre tertul evingator si cumparator fie in calitate de chemat in garantie, fie interveninent in interes proprie, asupra lui va plana o prezumtie irefragrabila de raspundere. II. Daca in schimb, procesul dintre tertul evingator si cumparator s-a purtat fara participarea vanzatorului si daca in acest caz actiunea tertului a fost admisa, prezumtia de raspundere a vanzatorului va fi numai relativa. Astfel, daca printr-un proces ulterior, cumparatorul evins va angaja raspunderea vanzatorului pt aceasta evictiune, vanzatorul se va putea apara prin exceptia procesului rau condus. Aceasta va putea conduce la respingerea pretentiilor cumparatorului in cazul in care vanzatorul rastoarna prezumtia relativa de raspundere si dovedeste ca daca ar fi fost chemat in procesul dintre cumparator si tertul evingator, ar fi avut mijloace juridice suficiente, pt respingerea pretentiilor tertului. III. Este posibil ca cumparatorul sa accepte pretentiile tertului chiar si absenta unui proces. In acest caz, prezumtia relativa care opereaza este aceea ca vanzatorul nu raspunde pt evictiune. Astfel, in cazul in care cumparatorul il va actiona in judecata solicitand angajarea raspunderii sale pt evictiunea rezultata prin acceptarea pretentiilor tertului, cumparatorul va trebui sa dovedeasca faptul ca vanzatorul nu ar fi avut mijloacele necesare pt a respinge pretentiile tertului. Raspunderea pt evictiunea consumata Evictiunea se poate consuma: -fie prin inlaturarea sau limitarea temporara ori permanenta a dreptului cumparatorului asupra lucrului vandut, -fie prin pierderea unui alt bun decat bunul vandut din patrimoniul cumparatorului. Vanzatorul va raspunde pt evictiune in mod diferit in functie de aceste modalitati de consumare. I. In cazul in care evictiunea consumata se repercuteaza asupra exercitiului dreptului cumprat, atunci trebuie sa distingem dupa cum: -ea inlatura complet acest exercitiu sau evictiunea totala -numai il limiteaza  evictiunea partiala

Evictiunea totala: Potrivit art.1700(1), cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte a acestuia suficient de insemnata, incat daca ar fi cunoscut evictiunea nu ar fi contractat. ’’poate cere’’ – se deroga de la dreptul comun al rezolutiunii/ daca partile nu au prevazut expres ca ea poate fi declarata si unilateral, rezolutiunea poate fi numai judiciara. Alin.2  odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere si restituirea pretului (1701) + repararea prejudiciului suferit (1702). Remediile nu se pot obtine decat consecutiv rezolutiunii. 1. Restituirea pretului  pretul integral platit de catre cumparator chiar daca de la incheierea contractului si pana la producerea evictiunii, valoarea lucrului a scazut si asta indiferent daca scaderea valorii a fost fortuita, din culpa sau cu intentie. Exceptie: Cumparatorul a obtinut foloase de pe urma descresterii valorii bunului. In aceasta situatie valoarea foloaselor va fi dedusa din pretul supus restituirii. !In cazul in care valoarea bunului a crescut, atunci vanzatorul este dator sa restituie pe langa pret si sporul de valoare. (1701 alin.3) 2. Daunele interese (1702):  1702(1) lit a  Cumparatorul restituie evingatorului doar fructele culese dupa data introducerii actiunii evingatorului impotriva cumparatorului  posesorul de bunacredinta pastreaza fructele culese  Pe acestea trebuie sa i le restituie vanzatorul cumparatorului  Vanzatorul datoreaza cumparatorului toate cheltuielile de judecata (inclusiv pe cele datorate de cumparator in procesul cu evingatorul)  Lit.d este o derogare  nu este vorba doar de prejudiciile suferite si de beneficiile nerealizate previzibile la data incheierii ctr, ci de toate.

Curs 7 – 14.11.2012 Regimul evictiunii pt evictiune totala: Evictiunea totala -1702 (2) – textul se interpreteaza in raport cu: 1701 (3) si 1702(3) -in rap cu 1701(3) lucrarile adaugate necesare si utile se restituie numai in masura in care depasesc sporul de valoare adus bunului -in rap cu 1702(3) cheltuielile cu lucrarile adaugate voluptoare nu sunt supuse restitutirii. Prin exceptie, daca vanzatorul cunostea cauza evictiunii la data incheierii contractului, el va fi tinut sa restituie cumparatorului si cheltuielile cu lucrarile voluptoare Evictiunea partiala:

-evictiunea in urma careia cumparatorul etse impiedicat numai in parte sa isi exercite dr cumparat -in aceasta ipoteza, daca partea de care este lipsit cumparatorul este intr-atat de importanta, incat daca ar fi cunoscut de la inceput cauza evictiunii, cumparatorul nu ar fi cumparat, atunci el poate cere rezolutiunea vanzarii cu restituirea pretului conform art.1701 si cu daune interese potrivit art.1702. Aceasta ipoteza este asimilata evictiunii toatale si, ca si la evictiunea totala, rezolutiunea care conditioneaza celelalte remedii nu poate fi declarata unilateral de catre cumparator, decat daca prin CVC si-a rezervat dr la o asemenea declaratie, in caz contrar rezolutiunea va fi judiciara, instanta urmand sa verifice mai ales daca impiedicarea cumparatorului este intr-atat de importanta incat sa justifice desfiintarea CVC. -in situtia in care cumparatorul nu poate/ nu vrea sa obtina rezolutiunea cvc, acesta va fi mentinut cu o reducere de pret proportionala cu valoarea partii de care a fost evins -potrivit art.1703, teza finala – pe langa aceasta reducere de pret, cumparatorul poate cere daune interese pt stabilirea carora se aplica in mod corespunzator art.1702 – el nu face trimitere si la 1701 care face vorbire despre pret si spor de valoare => pt diferenta de pret nu se va lua in calcul decat pretul contractului, iar nu si evaluarea scadere ori sporire a valorii bunului intre data incheierii cvc si data producerii evictiunii. -cu toate acestea, prejudiciul suplimentar pe care cumparatorul l-ar suferi in ipoteza vin care valoarea bunului a sporit, poate fi recuperat: -fie prin coroborarea art 1703 + 1702(1) lit d, -fie prin coroborarea 1703 + 1702(2)  in cazul in care sporirea s-a facut prin realizarea unor cheltuieli II. Evictiunea consumata care se repercuteaza asupra unui alt bun al cumparatorului, decat bunul vandut: -2 situatii de aceasta natura Prima este mentionata expres in 1704: Atunci cand cumparatorul a pastrat bunul cumparat, platind evingatorului o suma de bani, sau dandu-i un alt bun, vanzatorul este liberat de urmarile garantiei: -in primul caz prin rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobanda legala calculata de la data platii, -iar in al doilea caz, prin plata valorii bunului dat, -precum si in ambele cazuri a tuturor cheltuielilor pe care cumparatorul a trebuit sa le faca spre a evita evictiunea. Cea de-a doua situatie rezulta din regimul general al evictiunii: A ii vinde lui B bunul lui C, iar B vinde mai departe bunul lui D, C introduce actiunea in revendicare impotriva lui D. D se poate intoarce si impotriva lui B (dar si impotriva lui A). B, dupa ce ii plateste lui D, se poate intoarce impotriva lui A. Este actiunea lui D impotriva lui B o tulburare a exercitarii dreptului sau de a dispune de bun? DA – nu il priveaza de bun, insa il priveaza de niste bani, banii pe care i-a platit lui D -in situatia in care in sirul mai multor transmisiuni succesive ale aceluiasi drept, unul dintre transmitatori este obligat sa-l despagubeasca pe un succesor al sau in drepturi pentru evictiunea suferita de acesta, aceasta situatie reprezinta la randul sau o evictiune, pt care el

poate angaja raspunderea propriului sau autor, obligandu-l pe acesta sa suporte suma platita cu titlu de despagubiri, cu dobanzi legale din ziua platii, prin asemanare cu ipoteza art.1704. Prescriptia dr la actiunea in raspunderea ctr evictiunii -in cadrul garantiei contra evictiunii, durata garantiei nu este limitata in timp, decat la durata de existenta a dr vandut. -orice tulburare in exercitarea acestui drept aparuta in cursul perioadei in care el exista potrivit asteptarilor rezonabile ale cumparatorului de la data incheierii ctr., ii permite acestuia sa angajeze raspunderea vanzatorului pt aceasta tulburare. -de la fiecare tulburare, insa, incepe sa curga un termen de prescriptie privind raspunderea pt acea tulburare -in cazul in care prejudiciul rezultat din tulburare nu poate fi stabilit imediat, atunci termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care cumparatorul poate cunoaste acest prejudiciu, potrivit art.2528 NCC Multiplicarea obligatiei de garantiei: -art.1706: Vanzatorul este obligat sa garanteze ctr evictiunii fata de orice dobanditor subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu oneros sau gratuit => fiecare transmisiune succesiva a dreptului vandut face sa se nasca in patrimoniul dobanditorului un drept corelativ obligatiei fiecaruia dintre antecesorii vanzatorului de al garanta impotriva evictiunii rezultand din cauze anterioare contractului prin care ei au transmis si necunoscute cumparatorului la data contractului prin care el a fost evis. A ii vinde lui B bunul lui X. B il vinde lui C. C il doneaza lui D X actiune in revendicare impotriva lui B D – avand in vedere ca este donatar nu se poate intoarce impotriva lui C decat pt cauzele imputabile lui C A ii garanteaza pe B, C, D.  aceste obligatii succesive au acelasi obiect  ele permit oricaruia dintre dobanditorii ulteriori sa se indrepte impotriva oricarui transmitator anterior. Totul se raporteaza la contractul initial, respectiv contractul dintre A si B. Modificarea conventionala a regimului conventional a regimului de garantie -in exercitarea libertatii contractuale, partile pot in principiu sa restranga sau sa extinda obligatia de garantie – 1698(1) teza a doua – ele pot chiar sa il exonereze pe cumparator de orice raspundere, totusi 1698(2) + 1699 fixeaza limitele acestei libertati -in ipoteza in care partile au prevazut ca obligatia de raspundere a vanzatorului este restransa sau eliminata, acesta clauza nu va fi inteleasa si ca eliberandu-l pe vanzator de obligatia de a restitui pretul (vanzatorul va fi exonerat doar de obligatia de a plati dauneinterese) -aceasta obligatie va fi considerata ca existand in sarcina cumparatorului, cu exceptia cazului in care s-a prevazut expres ca nici restituirea pretului nu va fi datorata, precum si a cazului in care cumparatorul si-a asumat expres riscul producerii evictiunii -art.1699 – vanzatorul nu se va putea exonera valabil de evictiunea rezultata din fapta sa proprie, totusi este valabila clauza prin care vanzatorul isi rezerva un anumit drept in

legatura cu bunul vandut, aceasta clauza nefiind considerata o exonerare de raspundere privind faptul personal, ci o limitare expresa convenita de parti a dreptului transmis -tot pt ca este o limitare expresa a dr transmis, este valabila si clauza prin care cumparatorul declara ca a luat cunostinta de o anumita cauza a unei eventuale evictiuni, chiar daca acea evictiune ar fi cauzata de un fapt personal anterior al vanzatorului -valabilitatea calauzei este conditionata insa de caracterul sau determinat: cauza eveictiunii trebuie identificata fie prin faptul sau generator, fie prin identitatea tertului evingator posibil.

Contractul de mandat Clasificarea contractului de mandat: -mandatul cu reprezentare -mandatul fara reprezentare Notiune si clasificare: -art.2009 NCC: mandatul este ctr prin care o parte numita mandatar se obliga se incheie unul sau mai multor acte juridice pe seama celeilalte parti, numite mandant => specificul mandatului este obiectul obligatiei pe care una dintre parti si-o asuma ca obligatie principala fata de cealalta, aceea de a incheia acte juridice care nu produc efecte in patrimoniul partii ce participa efectiv la procedura de incheiere a actelor, ci in patrimoniul celeilalte parti -act juridic incheiat de mandant pe seama mandantului – la procedura de incheiere a actului juridic participa mandatarul, iar efectele se produc in patrimoniul mandantului -prerogativa de a incheia acte juridice care produc efecte asupra unei alte persoane este o putere -preogative juridice – drepturi subiective – au obiect determinat, se exercita in interes propriu/ libertati – general umane, se exercita in interes propiu/ puteri – au obiect determinat, dar se exercita in interesul altuia  puterea de reprezentare -mandatul confera o putere de drept privat, pe care mandatarul o exercita in interesul mandantului prin incheierea de acte juridice pe seama acestuia  acte jur ce produc efecte asupra mandantuluui -din nat de putere => trasaturi caracteristice ale ctr de mandant 1. mandatarul este obligat sa fie loial intereselor mandantului 2. pt ca efectele vointei exprimate de mandatar se vor repercuta asupra patrimoniului mandantului, aceasta putere nu poate subzista decat atata vreme cat mandantul are incredere ca mandatarul ii va servi interesele  inuitu personae 3. de vreme ce mandatarul actioneaza in interesul mandantului, riscurile acestei actiuni sunt suportate de mandant, care, in consecinta, va suporta si consecintele cazurilor fortuite care se repercuteaza negativ asupra mandatarului si consecintele imposibilitatii fortuite de executare a mandatului si consecintele negative ale actelor pe care mandatarul se incheie -nu este de esenta ctr de mandat ca si mandantul sa-si asume vreo obligatie fata de mandatar -este posibil ca in schimbul obligatiei mandtarului de a incheia acte pe seama mandantului, fie sa isi asume, fie sa nu isi asume vreo obligatie

-in primul caz ctr de mandat cu titlu oneros/ in al doilea caz un contract unilateral dezinteresat -2010 (1) teza a doua – mandatul dintre doua pers fiz se prezuma cu titlu gratuit/ teza a treia – mandatul dat pt actul de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros Observatii: -conflictul intre cele doua prezumtii este rezolvat - mandatul se prezuma cu titlu oneros (cu toate acestea… in textul de lege) -daca mandatul este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este stabilita prin mandat – avem text de lege expres: 2010(2) -prin derogare de la dreptul comun, in care daca una dintre obligatiile decurgand dintr-un contract este lipista de obiect determinat sau cel putin determinabil (de exemplu, pretul), ctr este nul, in cazul mandatului cu titlu oneros, chiar daca remuneratia mandatarului nu a fost stabilita, mandatul va fi considerat valabil, judecatorul putand suplini vointa partilor, fie aplicand criteriile prevazute de lege sau de uzante, fie, in lipsa, evaluand serviciile prestate, evaluare pt realizarea careia el poate sa dispuna o expertiza de specialitate -cand actele pe care le incheie mandatarul sunt incheiate in numele mandantului, atunci mandatul este cu reprezentare -cand actele pe care le incheie mandatarul sunt incheiate doar pe seama mandatanului, dar nu in numele sau, at mandatul este fara reprezentare -daca nu s-a prevazut altfel in contractul de mandat, mandatul este prezumat a fi cu reprezentare – aceast element este de natura contractului de mandat  spre a det sediul materiei aplicate contractului de mandat, trebuie mai intai sa se cerceteze dispozitiile privind mandatului cu reprezentare – ele sunt dr comun si pt mandatul fara reprezentare (2039(2)) -pt a det dispozitiile aplicabile mdt cu reprezentare, dispozitiile speciale trebuie completate cu dispozitiile de la reprezentare Mandatul cu reprezentare: -ctr de mdt cu rep este ctr prin care mandatarul se obliga sa incheie acte jur in numele si pe seama mandantului -specifica mandatului cu reprezentare este puterea de a reprezenta, in virtutea careia nu numai ca actele incheiate de mandatar produc efecte in patrimoniul mandantului din perspectiva mandantului si a mandatarului, dar acest lucru este cunoscut si acceptat de la inceput si de tertul cu care se incheie acele acte juridice, astfel incat in urma executarii mdt, acei terti se vor afla in rap juridice directe cu mandantul, iar nu cu mandatarul Conditii de validitate - mandantul trb sa respecte cdt de capacitate cerute de lege pt actul pt care se da mandatul/ mandatarul capacitate de exercitiu -principiul consensualismului 2013 (1) – in forma scrisa, autentica, sub semnatura privata sau verbal -in practica: doar manifestarea de vointa a mandantului in sensul ca intelege sa fie reprezentat de catre mandatar este conemnata in forma scrisa -atat ca instrumentum cat si ca negotium, aceasta manifestare de vointa se numeste imputernicire sau procura - din perspectiva ctr de mdt, procura care este un act unilateral este o oferta de mdt din partea mandantului  aceasta oferta poate fi acceptata de mandatar in orice forma -adesea acceptarea acestei oferte se face prin executarea mandatului oferit, adica prin incheierea actului in care s-a dat procura -2013(1) teza finala – acceptarea mdt poate rezulta si din acceptarea sa de catre mandatar

-forma mdt – art.2014 prevede o ipoteza particulara de formare a ctr de mdt  atunci cand mandantul formuleaza o oferta de mandat avand ca obiect incheierea de catre mandatar a unor acte incluse in sfera activitatii profesionale a acestuia, ori pt care acel mandatar si-a oferit serviciile in mod public, ori in mod direct mandatarului, ctr se considera format, daca mandatarul nu refuza in mod neintarziat oferta venita de la mandant  tacerea valoreaza consimtamant (derogare de la dr comun in materia acceptarii ofertei) -in cazul in care pt actul ce face ob mdt, legea impune anumite cdt de forma, aceste cdt de forma vor fi cerute si in legatura cu ctr de mdt (art.2013(2) + 1301)  regula unitatii dintre mandat si actul pt care se da mandatul – are in vedere aspectul ca vointa mandantului de a incheia actul pt care se da mdt, se exprima in chiar ctr de mdt -daca se da mdt pt incheierea unui ctr de vanzare a unui imobil – conf art. 1244 forma autentica => mdt va fi supus formei autentice ad validitatem, pt ca vointa vazatorului se exprima in chiar ctr de mdt -in doctrina mai veche s-a discutat daca aceasta regula se aplica si in cazul in care forma autentica nu se cere ad validitatem, ci a fost convenita de catre parti – mdt poate sa nu imbrace forma autentica (initial)/ (apoi) legea 136/1995 – in cazul in care o parte este reprezentata la incheierea unui act autentic, indiferent daca forma este ceruta ad validitatem sau nu, va trebui sa prezinte in timpul procedurii de autentificare o procura autentica, in caz contrar, cererea de autentificiare fiind respinsa => indiferent daca actul incheiat in forma autentica se incheie astfel dat unei cerinte legale sau din vointa partilor, mdt pt incheierea unui atare act trebuie sa imbrace forma autentica Obiectul contractului: -este intodeauna un act juridic -in cazul in care pt incheierea actului juridic sunt necesare anumite acte materiale, atunci mandatarul este obligat sa indeplineasca si acele acte materiale, insa aceasta obligatie este accesorie fata de oblg de a incheia actul juridic, care, in masura in care ctr este calificat ca mdt, are statutul unei oblg principale – prin aceasta ctr de mdt se diferentiaza fata de alte ctr, care au ca obiect principal acte materiale si in subsidiar acte juridice – ctr de antrepriza sau ctr de munca Dpdv al obiectului, mdt poate fi general sau special. -mdt general: este cel dat pt toate treburile mandantului sau pt o categorie larga a afacerilor sale (administrarea unui bun…) -daca ob mdt este determinat sub aspectul nat actului juridic pt care se da mandat si al ob uneia dintre obligatiile principale ce rezulta din acest act juridic, atunci mdt este special -in toate cazurile ob mdt este de stricta interpretare si aplicare, astfel incat el nu va putea fi extins decat la acele acte care sunt necesare pt indeplinirea ob expres prevazut -in consecinta, daca se da mdt pt incheierea unui anumit act juridic, ob ctr de mdt nu mai include si executarea acelui act juridic -daca se da mdt pt incheierea unei tranzactii (acel ctr prin care partile pun capat unui litigiu existent sau iminent) nu mai include si incheierea unui compromis (partile convin sa incheie litigiul unui tribunal arbitrar) -daca se da mdt pt ctr de vanzare, ob include si ctr preparatorii, inclusiv promisiuni de vanzare sau pacte de optiune cu privire la vanzare, asta pt ca actele respective pregatesc realizarea ob mdt -at cand actul pt care se da mdt este un act de dispozitie (instrainare, grevare, renuntare la un drept, incheierea unei tranzactii), at mdt nu este valabil cu privire la acel act de dispozitie, decat daca este special

-pe temeiul unui mdt general, mandatarul nu poate incheia acte de dispozitie pe seama mandantului 2016(1)(2) -ob mdt trebuie sa fie det sau determinabil, posibil si licit -mandatul este lovit de nulitate daca actul pt care se da mdt este contrar ordinii publice -de asemenea, mdt este nul, daca actul pt care se da mdt este strict personal (el nu poate fi incheiat prin reprezentant – ctr de munca, testamentul) -2015 – mdt nu se poate da pe termen nedeterminat – daca partile nu au prevazut un termen, ctr de mdt inceteaz ain 3 ani de la incheierea lui Efectele mandatului cu reprezentare Efecte intre parti Efecte fata de terti Efecte intre parti: -de natura obligationala: obligatii ale mandatarului/ obligatii ale mandantului Obligatiile mandatarului: 1. principala oblg a mandatarului este oblg de a incheia actul pt care s-a dat mdt in numele si pe seama mandantului  obligatie de mijloace, iar nu a unei obligatii de rezultat, astfel ca daca actul nu se incheie, raspunderea mandatarului va fi angajata numai daca se dovedeste ca neincheierea actului a fost cauzata de lipsa sa de diligenta -2018 – daca mdt este cu titlu oneros, mandatarul este tinut sa execute mdt cu diligenta unui bun proprietar, daca este cu tiltu gratuit, mandatarul este obligat sa indeplineasca cu diligenta pe care o dovedeste in propriile afaceri 2. in incheierea actelor pt care s-a dat mdt cu reprezentare, mandatarul este obligat sa reprezinte pe mandant, ceea ce insemna ca va trebui sa-si exihibe fata de tert calitatea sa de mandatar, astfel incat mandantul sa ajunga in raporturi juridice cu tertul prin intermediul actelor juridice incheiate 3. mandatarul trb sa actioneze in limitele puterii de reprezentare ce i-au fost date si sa nu incheie acte in afara acestor limite – 2017(2) mandatarul se poate abate de la instructiunile primite de la mandant daca sunt indeplinite urmatoarele cdt cumulative: a. abaterea sa fie justificata de o schimbare a imprejurarilor relevante la data la care sa dat mdt b. aceasta schimbare era imprevizibila pt parti la data la care s-a dat mdt c. schimbarea de imprejurari nu a putut fi comunicata mandantului in prealabil fata de abaterea de la instructiunile sale  daca putea fi comunicata, atunci potrivit art.2018(2) mandatarul ar fi fost obligat sa o comunice si daca in urma acestei schimbari mandantul ar fi dat noi instructiuni, ar fi trebuit sa le aplice pe acelea, iar daca acesta nu ar fi dat noi instructiuni, mandatarul ar fi trebuit sa aplice doar imputernicirea initiala, fara abatere d. potrivit ansamblului imprejurarilor sa se poata prezuma in mod rezonabil ca mandantul ar fi aprobat abaterea de la instructiunile sale initiale daca ar fi cunoscut schimbarea initiala a imprejurarilor -daca aceste cdt sunt indeplinite, pe de o parte, limitele puterii de reprezentare se largesc, astfel ca el este autorizat sa se abata de instructiunile intiale, dar in sarcina sa se naste o noua oblig, aceea de a-l informa pe mdt in legatura cu schimbarea imprejurarilor si abaterea de la instructiuni, imediat ce aceasta informare va fi posibila 4. mandatarul are obligatia de loialitate fata de mandant

-el nu trebuie sa se afle intr-un conflict personal cu interesul mandantului, interesele sale personale nu trebuie implicate de partea tertului cu care se incheie actul pt care s-a dat mdt -mandatarul vanzatorului nu trebuie sa aiba actiuni in firma cumparatorului -ctr pt care s-a dat mdt este afectat de nulitate relativa, daca a existat conflict de interese -1304 – conflict de interese – mandatarul actioneaza fie in calitate de cocontractant, fie si in calitate de mandarar al cocontractantului  nulitatea relativa a contractului la cererea persoanei ale carei interese au fost lezate, cu exceptia situatiei in care ctr de mdt initial a fost astfel redactat, incat fie mandatarului i s-a permis expres sa actioneze si in calitate de cocontractant sau de reprezentant al acestuia, fie intregul continut al ctr pt care s-a dat mdt a fost inclus in ctr de mdt -1229 –ctr este anulabil at cand consimtamantul reprezentantului este viciat… poate invoca vanzatorul lucrului altuia faptul ca nu stia ca bunul pe care l-a vandut nu era al sau? -vanzatorul lucrului altuia stie ca bunul nu este al lui, mandatarul nu stie ca bunul nu este al vanzatorului (acesta se afla in eroare)  poate fi anulat acel ctr din pricina acelei erori? NU – elementul a fost stabilit de catre mandant, nu de catre mandatar -art.1300 5. obligatia de a da socoteala – mandatarul este obligat sa transmita mandantului toate bunurile pe care le-a primit de la acesta pentru executarea mandatului si nu le-a folosit in acest scop, precum si toate bunurile pe care le-a primit de la terti pe seama mdt, chiar daca acele bunuri nu i se cuveneau acestuia EX: pensionar pleaca la copil in America. Lasa un vecin sa se ocupe de treburi (intretinere, impozite …). Ii lasa niste bani pt a-i folosi pt acoperirea acestor obligatii (3000). Plateste 2700 impozite => trebuie sa ii returneze cei 300 de lei Daca pensionarului i se calculeaza o pensie mai mare, vecinul trebuie sa accepte pensia si sa i-o transmita pensionarului astfel. -2020 prevede un regim special – daca mandatarul datora catre mandant anumite sume de bani, dobanzile la aceste sume curg din ziua in care a fost pus in intarziere/ daca mandatarul a si cheltuit aceste sume in interes propriu, atunci dobanzile la sumele cheltuite curg din ziua intrebuintarii lor

6. oblg cu caracter exceptional – obligatia mandatarului de a raspunde pt obligatiile asumate de terti prin contractul care se incheie in executarea mdt -in principiu mandatarul nu are o asemenea obligatie -prin exceptie, in cazul in care neexecutarea obligatiilor de catre terti este cauzata de insolvabilitatea acestora, insolvabilitate care exista si la data incheierii ctr prin intermediul mandatarului si care i-a fost cunoscuta acestuia, fie ar fi trebuit sa-i fi fost cunoscuta, atunci el raspunde si pt neexecutarea obligatiilor tertilor 3 cdt: -neexecutarea sa fie cauzata de insolvabilitatea tertului -insolvabilitatea sa existe la data incheierii ctr -aceasta sa-i fi fost sau trebuia sa-i fi fost cunoscuta mandatarului 7. Oblg cu caracter exceptional – obligatiile decurgand din substituirea in executarea mandatului -mandatul se bazeaza pe incredere (este un ctr intuitu personae) – mandatarul nu este autorizat sa-si substituie o alta persoana in executarea mdt si trebuie sa il execute personal

-in mod exceptional, partile pot deroga de la aceasta regula si pot sa-i autorizeze in mod expres mandatarului substituirea -chiar si in absenta unei autorizari exprese, mandatarul este autorizat sa isi substituie o alta pers in executarea oblg din cauza unor imprejurari survenite ctr de mdt si in aceleasi cdt in care este autorizata abaterea de la isntructiunile mandantului Efcetele substituirii unui tert in executarea mdt: -aceste efecte difera dupa cum substituirea a fost sau nu autorizata -daca substituirea nu a fost autorizata, mandatarul raspunde pt fapta substituitului ca pt propria sa fapta -daca substituirea a fost autorizata , mandatarul nu raspunde decat pentru diligenta cu care si-a ales persoana care l-a substituit si pt continutul instructiunilor pe care l-a dat acestei persoane -in toate cazurile, mandantul poate angaja direct raspunderea substituitului -daca substituirea a fost autorizata, atunci intelegerea pt substituire pe care mandatarul a incheiat-o cu substituitul este considerata a fi fost incheiata in limitele mdt initial si, in consecinta, aceasta produce efecte directe intre mandant si substituit, astfel ca si substituitul poate angaja direct raspunderea mandantului pt obligatiile acestuia -in caz contrar, substituitul nu se poate indrepta impotriva mandantului, ci doar impotriva mandatarului cu care a contractat 8. Tot obligatie exceptionala: vizeaza obligatiile decurgand din pluralitatea de mandatari -at cand acelasi mandant mandateaza mai multe persoane pt acelasi obiect, avem o pluralitate de mandatari, al carei regim difera dupa cum acestia sunt sau nu tinuti sa lucreze impreuna: -in lipsa de stipulatie expresa – ei nu sunt tinuti sa lucreze impreuna -daca mandatarii sunt tinuti sa lucreze impreuna, atunci: 1.acceptarea mdt de catre fiecare dintre ei este conditionata de catre acceptarea de catre toti ceilalti 2.pt incheierea ctr in vederea careia s-a dat mdt, mandatarii tb sa fie de acord in unanimitate 3.raspunderea mandatarilor pt executarea obligatiilor din ctr de mandat este solidara 4.incetarea mdt pt unul dintre mandatari antreneaza incetarea automata a mdt pt toti ceilalti -daca mandatarii nu sunt tinuti sa lucreze in comun, atunci se produc urmatoarele consecinte: -fiecare mandatar isi accepta mandatul in mod separat, fara ca acceptarile sa fie interconditionate -actul pt care s-a dat mandat poate fi incheiat de catre oricare dintre mandatari singur -raspunderea mandatarilor este conjuncta -incetarea mdt pt unul dintre mandatari nu are nici un efect asupra celorlalti 9. Oblg cu caracter accesoriu – obligatia de conservare a bunurilor mandantului -art.2019(2) – atat timp cat detine bunurile mandantului, mandatarul este obligat sa le conserve -art.2024 – el va putea chiar sa exercite dr mandantului fata de terti atunci cand este imputernicit sa primeasca bunuri care prezinta vicii aparente sau semne de deteriorare, ori au ajuns cu intarziere

-daca bunurile sunt supuse pieirii, mandatarul este imputernicit chiar sa le vanda in numele si pe seama mandantului, dar cu diligenta unui bun proprietar -atat exercitarea dr mandantului fata de terti, cat si vanzarea bunurilor acestuia trebuie notificate de catre mandatar mandantului, de indata ce notificarea este posibila, adica de regula inainte de savarsirea actelor amintite Curs 8 – 21.11.2012 Obligatia de a garanta ctra viciilor ascunse ale lucrului vandut: Sediul materiei – 1707 -1715 -aceasta oblg provine din ideea ca atunci cand se angajeaza sa plateasca pretul, cumparatorul tinde sa obtina exercitarea utila a dr cumparat in schimbul acelui pret -exercitarea utila presupune ca lucrul ce face ob acestui drept este apt de a fi folosit potrivit naturii si destinatiei sale  aceasta este expres prevazuta in ctr, fie ea rezulta din situatia obisnuita a bunurilor similare -cumparatorul se asteapta ca in schimbul pretului sa primeasca un bun lipsit de defecte. Daca totusi vanzatorul preda un lucru defectuos, regimul sanctionarii lui depinde dupa cum defectele bunului sunt aparente, adica pot fi identificate cu ocazia preluarii de catre cumparator, sau ascunse, adica imposibil de a fi astfel identificate -daca viciile sunt aparente, vanzatorul va fi sanctionat pt neconformitatea predarii, daca viciile sunt ascunse, raspunderea sa va fi angajata in temeiul oblg de garantie ctra viciilor -pt angajarea acestei raspunderi este necesara intrunirea cumultaiva a urmatoarelor 5 conditii: 1.lucrul vandut sa prezinte vicii – viciul sa fie intrinsec lucrului vandut In cazul in care viciul nu este intrinsec, ci doar se manifesta in leg cu acesta, dar vizeaza un alt lucru, at nu se va pune problema garantiei ctra viciilor, ci problema raspunderii delictuale pt fapta lucrului Ex: S-a comandat o cisterna de nisip. Dupa ce s-a descarcat remorca, constructia cumparatorului a explodat, intrucat in nisip se gasea si o bomba. Vanzarea actiunilor unei societati nu atrage, in lipsa de stipulatie contrara, garantia vanzatorului cu privire la solvabilitatea societatii sau a performantei financiare. Daca ulterior vanzarii, cumparatorul descopera ca societatea este insolvabila, acesta nu va fi considerat viciu ascuns. Totusi, in urma largirii sferei erorii esentiale ca viciu de consimatamant in NCC, s-ar putea sustine ca eroarea cumparatorului cu privire la sit finanicara a soc emitente a actiunilor pe care le-a cumparat, a fost esentiala pt consimtamantul sau la cumprare, astfel ca el ar putea cere anularea vanzarii. 2.viciul sa existe la data predarii Vanzatorul nu raspunde pt viciile aparute ulterior acestei date. In principiu, odata cu predarea are loc si transferul riscurilor de la vanzator la cumparator, astfel ca vanzatorul nar trebui sa suporte nici consecintele aparitiei fortuite ale viciului ulterior predarii. In situatia exceptionala in care viciile nu se transfera la predare, daca anumite vicii apar fortuit intre data predarii si data transferului riscurilor, aceste vicii nu vor antrena raspunderea vanzatorului, insa in aplicarea regulilor privind riscurile ctr de vanzare, ar putea conduce la o reducere de pret, iar daca folosinta bunului este inlaturata ar putea sa duca si la desfiintarea vanzarii. 3.viciul sa fie ascuns

Viciul este ascuns atunci cand nu a fost facut cunoscut cumparatorului la data incheierii ctr si nici nu putea fi descoperit de catre acesta la data predarii in urma unei verificari atente in raport cu standardul unui proprietar atent si diligent, care insa nu are cunostinte de specialitate. Aceasta cdt este esentiala spre a distinge intre sfera de aplicare oblg de garanatie ctr viciile ascunse si a sfere de aplicare a executarii conforme. Daca viciul exista la data ctr si nu a fost facut cunoscut cumparatorului la acea data, cumparatorul s-a aflat in eroare, astfel ca daca eroare este determinanta pt consimtamantul sau, el poate cere anularea vanzarii. 4.viciul sa fie grav Art.1707(1) – viciul este grav in masura in care face bunul vandut impropriu utilizarii pt care este destinat sau ii micsoreaza in asa de mare masura intrebunitarea sau valoarea, incat daca ar fi cunoscut viciul la incheierea ctr, cumparatorul nu ar mai fi contractat sau ar fi platit un pret mai mic. 1714 – acelasi criteriu si pt calitati ale bunului pe care partile le-au convenit in mod expres. 5.viciul sa se manifeste in perioada de garantie Se considera ca la data la care se angajeaza sa plateasca pretul, cumparatorul are in vedere exercitiul util al dreptului cumprat, pt o anumita perioda. Odata expirata aceasta perioada, cumparatorul a obtinut utilitatea asteptata adreptului cumparat, astfel incat el nu se mai poate indrepta impotriva vanzatorului pt eventualele defectiuni ale bunului care se manifesta dupa ce perioada a expirat. Aceasta perioada se numeste termen de garantie. In principiu termenul de garantie poate fi stabilit in mod liber de catre partile contractului. Prin exceptie, unele legi speciale prevad durate de garantie minime, datorate de catre vanzatori, durate care au caracter imperativ, in sensul ca partile nu pot stabili contractual durate de garantie mai mari. Atunci cand partile nu au stabilit termenul de garantie si nu am termene speciale, se vor plica termenle de drept comun – art.2531. Potrivit acestui text, termenele legale de garantie sunt de 3 ani, daca lucrul vandut este o constructie si de un an, daca lucrul vandut este un alt bun. Aceste termene curg de la data la care expira termenul scurt de la predare, in care cumparatorul ar fi trebuit sa reclame viciile aparente. In cazul in care viciul ascuns se manifesta in cursul termenului de garantie, atunci el antreneaza raspunderea vanzatorului. Daca viciul se manifesta dupa expirarea perioadei de garantie, cumparatorul nu se poate indrepta impotriva vanzatorului in legatura cu acel viciu.

Prescriptia actiunii in raspundere pt vicii: -pe VCC durata termenului de prescriptie a actiunii in raspundere pt vicii ascunse diferea dupa cum la data incheierii ctr vanzatorul cunostea sau nu aceste vicii -pe NCC, aceasta diferenta a fost suprimata, astfel incat dreptul la actiune se prescrie in toate cazurile in 3 ani Acest termen de 3 ani incepe de la momente diferite, dupa cum viciul a fost descoperit in cursul termenului de garantie, sau ulterior expirarii acestui termen. Daca viciul a fost descoperit in cursul termenului de garantie, termenul curge de la data descoperirii. Daca a fost descoperit dupa expirarea termenului de garantie, atunci prescriptia incepe sa curga de la expirarea termenului de garantie. Termenul de garantie este de regula de 1 an. Raspunderea vanzatorului pt vicii ascunse:

Art.1710 + 1709+ 1712  remediile pe care cumparatorul le poate folosi impotriva vanzatorului sunt urmatoarele: -inlaturarea viciilor de catre vanzator, sau pe cheltuiala sa  executare silita in natura -inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii – remdiu disponibil doar in cazul in care lucrul vandut este un bun de gen, astfel ca el este fungibil cu alte bunuri  executare silita in natura -reducerea pretului corespunzatoare cu diminuarea intrubuintarii sau a valorii bunului -rezolutiunea vanzarii, sub cdt de a fi denuntat viciile intr-un termen rezonabil potrivit cu imprejurarile, potrivit art.1709 NCC  ea poate fi declarata si unilateral -termenul rezonabil curge de la descoperirea viciilor. In cazul in care vanzatorul este profesionist, iar bunul este un bun corporal  termenul este de 2 zile lucratoare. -in cazul in care termenul expira fara ca viciul sa fi fost denuntat vanzatorului, cumparatorul este decazut din dreptul de a obtine rezolutiunea -prin exceptie, cumparatorul nu va fi decazut in cazul in care la data incheierii ctr vanzatorul cunostea viciul nedenuntat In ceea ce priveste aceste 4 remedii, vanzatorul poate cere inlocuirea remdeiului solicitat de catre cumparator cu un altul, daca remediul solicitat de cumparator este excesiv in raport cu gravitatea viciului, cu scopul pt care a fost incheiat ctr si cu alte imprejurari, cum ar fi costurile pe care vanzatorul ar trebui sa le suporte spre a executa masura solicitata de catre cumparator. Pe langa unul dintre cele 4 remedii mentionate, cumparatorul poate solicita si daune interese, care sa acopere prejudiciul suferit de el ca urmare a manifestarii viciului: -1712(1) – daca cump demonstreaza ca vanzatorul cunostea viciul la data incheierii ctr, acesta va raspunde integral pt prejudiciul cauzat de acl viciu, chiar si pt prejudiciul indirect si pt cel imprevizibil  derogare de la raspunderea de drept comun. Cand vanzatorul nu cunostea viciile bunului vandut si s-a dispus fie o reducere a pretului, fie rezolutiunea contractului, vanzatorul nu poate fi obligat decat la restituirea in tot sau in parte a pretului primit si la despagubirea in tot sau in parte pt cheltuielile vanzarii. Daca vanzatorul nu cunostea viciul din culpa sa (cazul vanzatorului profesionist), atunci el va putea fi obligat la despagubiri pt prejudiciul direct si previzibil, potrivit dreptului comun al raspunderii contractuale. Regimul legal al garantiei ctra viciilor poate fi modificat in mod liber de catre parti, cu singura rezerva ca vanzatorul nu poate fi exonerat de raspunderea pt viciile pe care le cunostea sau trebuia se le cunoasca la data incheierii ctr. Contractul de mandat Obligatiile mandantului 1. mandantul este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare executarii mandantului -cum prin ipoteza mandantul trebuie sa dispuna de aceste mijloace in prealabil, obligatia mandantului de a-i pune la dispozitie mijloacele in cauza trebuie executata in avans si pana la executarea ei nu devine scadenta obligatia mandantarului -totusi, in cazul in care mandatarul a avansat anumite sume pt a suporta cheltuieli necesitate de executarea mandatului, atunci el are dreptul de a pretinde mandantului sa-i ramburseze aceste sume cu dobanzi de la data la care s-au efecutat cheltuieli -mandantul este obligat sa il despagubeasca pe mandatar pt orice prejudiciu ocazionat lui de executarea mandantului cu singura exceptie a prejudiciilor cauzate din culpa

mandatarului insusi => mandantul este obligat sa il despagubeasca pe mandatar chiar si pt prejudiciile survenite fortuit sau din forta majora, daca ele sunt ocazionate de executarea mandatului EX: mandatarul primeste mandat sa incheie un ctr in Libia, avionul este deturnat, este tinut captiv  el va putea cere despagubiri de la mandant -la originea acestei regului se afla ideea ce mandatarul actioneaza in interesul mandantului, iar riscul afacerii pt care s-a dat mandat inclusiv riscurile survenite cu ocazia realizarii afacerii apartin mandantului exclusiv 2. daca mdt este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa-i plateasca mandatarului remuneratia -obligatia de a plati remuneratia subzista chiar si in cazul in care mandatarul nu si-a indeplinit mandatul, cu exceptia in care aceasta neindeplinire este imputabila culpei mandatarului => riscul imposibilitatii fortuite de executare a obligatiilor mandatarului este suportat de catre mandant, care este tinut sa-i plateasca remuneratia chiar si at cand acest risc se concretizeaza -in cazul in care mandantarul a trebuit sa suporte niste cheltuieli in executarea mandatului, rambursarea acestor cheltuieli este distinctia de remuneratie, iar daca partile nu au prevazut expres contrariul obligatia de a rambursa cheltuielile si de a plati remuneratia trebuie executate separat -in cazul in care mai multi mandanti au dat mdt aceluiasi mandatar pt unul sau mai multe acte juridice, ei vor fi solidar raspunzatori fata de mandatar in privinta executarii mandatului -toate obligatiile mandantului sunt garantate in beneficiul mandatarului printr-un dr de retentie pe care acesta il poate exercita asupra bunurilor primite in executarea mdt, fie de la mandant, fie in numele si pe seama acestuia

Efectele ctr de mdt fata de terti  fata de tertul cu care se incheie actul pt care s-a dat mdt In principiu, actele jur incheiate de catre mandatar in limitele imputernicirii il obliga pe mandant ca si cum le-ar fi incheiat el insusi. In consecinta, ca urmare a acestor acte juridice, ctr va produce efecte directe intre mandant si tertul cocontractatant si nu va produce efecte intre mandatar si tert. In rap cu acest principiu, exista dupa posibile devieri: -una aplicabila in situatia in care, desi actioneaza in limitele imputernicirii, mandatarul contracteaza in nume propriu -a doua aplicabila situatiei in care mandatarul actioneaza in afara impuetrnicirii sau in absenta ei In primul caz: Desi actul incheiat de el se situeaza in limitele imputernicirii primite, el nu va genera rap directe intre mandant si tert, ci intre mandatar si tert. De la aceasta regula exista o singura exceptie: -ipoteza in care mandatarul actioneaza ca titular al intreprinderii mandantului, iar tertul contracteaza cu el in aceasta calitate  efectele ctr astfel incheiat se vor repercuta asupra intreprinderii, astfel ca se vor produce intre mandant si tert.

In orice caz, in cazul in care nu si-a declinat calitatea de reprezentant, mandatarul isi incalca obligatia pe care o are fata de mandant de a incheia acetele in numele si pe seama sa si va raspunde contractual fata de acesta pt prejudiciile cauzate. Al doilea caz: Tertii au oricand posibilitatea de a verifica limitele imputernicirii. Art.1302 – contrct.poate cere oricand reprezentantului sa faca dovada calitatii de reprezentant… Pe calea acestei proceduri, in principiu, tertii pot cunoaste limitele imputernicirii, totusi este posibil ca ei sa fie indusi in eroare, fie pt ca limitele justificate de catre mandatar au fost intre timp modificate de catre mandant, fie pt ca procura a fost intre timp retrasa, fie din alte motive – procura falsa. De regula, actele incheiate de catre mandatar cu depasirea puterii de reprezentare nu produc efecte intre mandant si terti. Cel care a actionat cu depasirea puterii de reprezentare, raspunde fata de tertii de buna credinta pt prejudiciile cauzate lor prin ineficacitatea acestor acte. Intrucat mandatarul prin ipoteza nu si-a asumat vreo obligatie in nume propriu prin ctr incheiat cu tertul, raspunderea sa fata de acesta va fi delictuala. !Prin exceptie, at cand comportamentul mandantului este acela care l-a det pe tertul de buna-credinta sa creada ca mandantarul actioneaza in limitele imputernicirii, ctr va produce efecte intre mandant si tert. (teoria mandantului aparent). Pt aplicarea acestui efect este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele cdt: -o persoana se declara reprezentantul unei alte persoane -aceasta pers(1) a actionat fara a avea imputernicire, sau cu depasirea acesteia -tertul cu care ea a contractat nu a cunoscut faptul ca cea dintai persoana nu era reprezentantul celei din urma -ignoranta tertului este scuzabila in rap cu imprejurarile in care a contractat -aceasta ignoranta trebuie sa fi fost cauzata de comportamentul omisiv sau comisiv al persoanei despre care s-a pretins ca este reprezentat nu este nevoie neaparat de o culpa, ci de o conduita care a det eroarea tertului Ex: eu fasific semnatura tatalui pe o procura si vand apartamentul sau  Nu se aplica th mdt aparent -el a dat procura, a revocat ulterior procura  comportamentul sau a contribuit la eroarea tertului -mandatul aparent este o tehnica de repartizarea legala a riscurilor, el nu este o sanctiune Atunci cand ctr s-a incheiat in absenta sau cu depasirea limitelor imputernicirii si nu sunt aplicabile conditiile mandatului aparent, contractul poate produce totusi efecte intre mandant si tert, daca mandantul l-a ratificat. Facultatea de a ratifica un ctr incheiat pe numele titularului acestei facultati este un drept potestativ patrimonial, care poate fi transmis prin succesiune legala sau testamentara si a carui exercitare conduce la nasterea unei situatii juridice care il afecteaza pe tertul cu care s-a contractat si pe titularul dr potestativ. Astfel, ca efect al ratificarii se va considera retroactiv ca actul s-a incheiat intre mandant si tert, astfel ca poate produce efecte directe intre acestia. Intrucat ratificarea manifesta consimtamantul ratificantul la ctr, ea trebuie sa indeplineasca cdt cerute de lege pt incheierea val a ctr.

Pt protectia intereselor tertului, acesta are dreptul de a-i acorda celui reprezentat cu depasirea limitelor imputernicirii/ in absenta acestora un termen rezonabil in care sa decida daca va ratifica sau nu actul. De asemenea, pana la ratificare, tertul si acela care a actionat cu depasirea limitelor imputernicirii pot conveni desfiintarea ctr astfel incheiat. !!!Daca nu sunt aplicabile nici cdt madt aparent si daca nu a fost nici ratificat actul, acest act il poate totusi obliga pe cel reprezentat, daca sunt intrunite conditiile gestiunii de afaceri. Incetarea contractului de mandat: -ctr de mdt este supus modurilor de incetare de drept comun si poate inceta si din urmatoarele cauze specifice: -revocarea mandatatul de catre mandant -renunatarea la mdt a mandatarului -decesul, incapacitatea sau falimentului partilor Ca o nota comuna: daca mdt s-a dat pt desfasurarea unor activitati cu caracter de continuitate, el nu va inceta in cursul acestei activitati pt motivul decesului, incapacitatii sau falimentului uneia dintre parti. In caz de deces sau incetare a persoanei juridice, mdt pt activitati cu caracter de continuitate se transfera succesorilor persoanei potrivit dr comun. Revocarea mandatului de catre mandant: -in virtutea caracterului strict personal al ctr de mdt si al relatiilor de incredere pe care acesta le presupune intre parti, ctr de mdt este esentialmente revocabil  indiferent de forma in care s-a incheiat ctr de mdt el poate fi revocat prin orice modalitate neindoielnica, oricand si fara aplicarea principiului simetriei formelor. In toate cazurile, revocarea are ca efect incetarea imputernicirii mandatarului de a actiona in numele si pe seama mandantului. Toate celelalte obligatii decurgand din ctr de mandat trebuie insa executate, inclusiv obligatia de a plati remuneratia. Daca revocarea este nejustificata sau intempestiva, mandantul este tinut sa il despagubeasca pe mandatar pt prejudiciile cauzate lui de aceasta revocare. Proba caracterului intempestiv sau nejustificat al revocarii incumba mandatarului. Prin exceptie, daca mdt a fost declarat inrevocabil, car nejustificat al revocarii se prezuma. Prezumtia poate fi rasturnata in cazul in care mandantul demonstreaza ca revocarea este cauzata de culpa mandatarului, de cazul fortuit sau forta majora. Si in situatiile in care este intempestiva sau nejustificata insa, revocarea are ca efect incetarea puterii de executare. De aceea, at cand partile declara mdt irevocabil, ele nu exclud posibilitatea revocarii mdt, ci numai instituie in sarcina mandantului obligatia de a nu revoca, obligatie a carei neexecutare nu poate antrena executarea silita in nat, ci numai cea prin echivalent. Ceea ce face mandatarul revocat cat timp nu a cunoscut revocarea este valabil si produce efecte inter mandant si tert. Mai mult, chiar si daca dupa ce a cunoscut revocarea, mandatarul incheie acte juridice pe seama mandantului in limitele imputernicirii initiale, incetarea imputernicirii nu va putea fi opusa tertilor de buna credinta, intrucat fata de acestia sunt intrunite cdt mandatului aparent. NCC – modalitate de a facilita informarea tertilor in legatura cu revocarile imputernicirilor

Daca imputernicirea initiala a fost data in forma autentica notariala, mandantul poate cere autentificarea revocarii acelei imputerniciri. In acest caz, notarul public este obligat sa inscrie revocarea procurii initiale intr-un registru national tinut in format electronic, accesibil tuturor notarilor publici din Romania. Atunci cand o persoana se prezinta in fata notarului public pt incheierea in forma autentica a unui act in numele si pe seama unei alte persoane, ea trebuie sa ii prezinte acestuia imputernicirea in forma autentica pt incheierea acelui act. Cu aceasta ocazie, notarul este obligat ca inainte de a autentifica actul solicitat de catre imputernicit sa verifice daca in registrul nat notarial nu a fost inscrisa revocarea imputernicirii care ii este prezentata. Cu ocazia acestei verificari, revocarea poate fi adusa la cunostinta tertului cu care se incheie actul, astfel incat efectele revocarii sa-i poata fi opuse acestuia. -caracterul personal al madt est bilateral, in consecinta, atunci cand din diverse considerente mandatarul simte ca nu il mai poate reprezenta in mod loial pe mandant, el trebuie sa aiba posibilitatea legala de a renunta la mandatul ce i-a fost dat. Renuntarea este supusa doar cdt de forma a notificarii sale catre mandant. Ea pune capat obligatiei mandatarului de a-l reprezenta pe mandant, precum si puterii sale de reprezentare. In schimb, obligatia mandantului de a palti mandatarului obligatia se stinge numai partial  numai pt viitor. Pt actele juridice pe care le-a incheiat in numele mandantului pana la data renuntarii, mandatarul poate pretinde remuneratia convenita prin contract. In principiu, mandatarul care renunta la mandat este obligat sa-l dezdauneze pe mandant pt prejudiciile suferite de acesta de pe urma renuntarii. De la aceasta regula se va deroga in situatia in care mandatarul demonstreaza ca daca ar fi continuat executarea mandatului ar fi suferit el insusi o paguba insemanata pe care nu ar fi putut-o prevedea la data la care s-a incheiat ctr de mandat. Renuntarea la mandant accelereaza obligatia mandatarului de a da socoteala fata de mandant, astfel incat ea devine scadenta la data renuntarii. Incetarea prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre parti: -specifica acestor moduri de incetare este ca in cazul survenirii oricaruia dintre aceste evenimente, partea afectata trebuie s-o informeze de indata pe cealalta. -in cazul in care incetarea imediata a mdt ar cauza un prejudiciu celeilalte parti, ori succesorilor acesteia, partea afectata ori succesorii ei trebuie sa continue executarea mdt pana la data la care acest prejudiciu poate fi evitat. Comun pt toate modurile de incetare este ca mandatarul poate actiona valabil in executarea madt pana la data la care este informat cu privire la inceatarea acestuia. La aceasta data el trebuie sa restituie procura catre mandant sau instrumentul constatator al imputernicirii. Mandatarul poate pretinde mandantului sa-i lase o copie a procurii certificata pt conformitate si insotita de precizarea ca procura a incetat. -cauzele de incetare a mdt nu pot fi opuse tertilor care le-au ignorat cu buna-credinta Mandatul fara reprezentare: -contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie acte juridice pe seama celeilalte parti, numite mandant, dar nu si in numele acesteia.

In consecinta, ca efect al intelegerii dintre mandant si mandtar actele juridice ce vor fi incheiate in executarea mandatului produc dpdv al tertilor efecte directe intre mandatar si terti, iar dpdv al partilor efecte intre mandant si mandatar. Dpdv al regulilor aplicabile, daca nu se prevede altfel in sectiunile dedicate mdt fara reprezentare, acesta este supus regulilor mandatului cu reprezentare. P revederile derogatorii provin din regula ca tertul nu cunoaste ca acela cu care a contractat, mandatarul fara reprezentare, a actionat pe seama unei alte persoane. De aceea, in principiu, tertul nu are rap juridice directe cu mandantul. Prin exceptie, mandantul care si-a executat obligatiile fata de mandatar se poate subroga in dr acestuia impotriva tertilor. In ceea ce priveste bunurile dobandite prin intermediul actelor juridice incheiate in temeiul mdt fara reprezentare, distingem dupa cum ele sunt mobile sau imobile. i. Daca sunt mobile, in rap dintre mandant si mandatar se va considera ca bunurile au fost dobandite de mandant din momentul in care tertul le-a transmis catre mandatar. Prin urmare, dupa acel moment mandantul poate revendica bunul mobil de la mandatar sau poate cere predarea pe temeiul unei actiuni personale izvorate din ctr de mandat – oblg de a da socoteala. ii. In cazul bunurilor imobile, art.2041(2) prevede ca daca bunurile primite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le trimita mandantului, in caz de refuz, acesta din urma poate sa ii solicite instantei sa pronunte o hot care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor dobandite. Textul acesta are in vedere ipoteza in care ctr de mdt fara reprezentare nu a prevazut expres ca tine loc de consimtamant a mandatarului pt transmiterea catre mandant a oricaror bunuri imobile dobandite prin actele incheiate in executarea mandatului. De asemenea, textul porneste de la premisa ca inscrierea in CF a dr privind imobilele are rol constitutiv, astfel incat mandantul nu ar putea fi considerat proprietar decat de la data la care s-a inscris in aceasta calitate in CF. Cat timp inscrierea are doar rolul de opozabilitate fata de terti, intre mandant si mandatar se poate considera ca bunul imobil intra in patrimoniul mandantului de indata ce mandatarul l-a dobandit de la tert. Pt ca mdt fara reprezentare sa produca un asemenea efect, este insa ncesar ca el sa fie incheiat in forma autentica. In caz contrar, se va considera ca in virtutea mandatului, mandatarul s-a obligat numai ca, dupa ce incheie cu tertul actul de dobandire in forma autentica ceruta de lege, sa incheie un act distinct cu mandantul, in aceeasi forma, pt transmiterea catre acesta a dr dobandit de la tert. Creditorii mandatarului: -ei sunt avanzi-cauza ai acestuia in raporturile lui cu mandantul, prin urmare ca si din perspectiva mandatarului, nici din perspectiva lor bunurle dob in executarea mdt fara reprezentare nu apartin mandatarului debitor, ci mandantului. Ca urmare, daca mandatul fara reprezentare are data certa, anterioara introducerii de catre creditori a unei cereri de urmarire sau de asigurare, acele bunuri nu vor putea fi urmarite sau supuse masurilor asiguratorii, intrucat din perspectiva creditorilor urmaritori ele nu fac parte din patrimoniul deb lor. Contractul de imprumut: Ctr prin care o parte, numita imprumutator, remite celeilalte parti, numita imprumutat, un anumit bun pe care cel din urma il poate folosi.

Din aceasta definitie rezulta ca ctr de imprumut este un ctr real. El se perfecteaza prin remiterea bunului. Deoarece ctr de imprumut este un ctr real, in principiu promisiunea de ctr de imprumut nu poate fi executata silit prin pronuntarea unei incheierei judecatoresti care sa substitutie ctr promis  aceasta nu poate substitui decat consimtamantul, iar nu remiterea bunului. Totusi, potrivit art.2145 atunci cand bunul se afla in detinerea beneficiarului, iar promitentul refuza sa incheie ctr, instanta, la cererea celeilalte parti, poate sa pronunte o hot care sa tina loc de ctr, daca cerintele legii pt validitatea acesteia sunt indeplinite. Textul are in vedere ipoteza cand promitentul se angajeaza sa incheie un ctr de imprumut in calitate de imprumutator, iar bunul care ar face obiectul imprumutului se afla deja in detinerea beneficiarului la data la care aceasta promisiune ar trebui executata. De vreme ce in aceasta ipoteza textul permite ca hot jud sa substituie incheierea ctr promis, rezulta ca conceptia leg in aceasta ipoteza pt formarea valabila a ctr nu mai e nevoie de remiterea bunului si este suficient consimtamantul partilor. In consecinta, se poate spune ca incheierea valabila a ctr de imprumut presupune ca acordul de vointa sa se manifeste prin remiterea bunului imprumutat de catre imprumutator imprumutatului, cu exceptia cazului in care bunul se afla la data incheierii ctr in detinerea imprumutatului, caz in care acordul de vointa poate avea orice forma. Tot din definitie rezulta ca scopul partilor la incheierea ctr de imprumut include posibilitatea imprumutatului de a folosi bunul imprumutat. O asemenea folosire implica in mod necesar o anumita durata. Din acest motiv, orice ctr de imprumut genereaza in mod esential in sarcina imprumutatului o obligatie de restituire a bunului imprumutat care este scadenta la implinirea unui termen. Acest termen trebuie stabilit de parti, iar in absenta mentiunii cu privire la termen, lg prevede criteriile in rap de care termenul va fi stabilit de instanta. La expirarea termenului, imprumutatul trebuie sa execute obligatia de restituire fie in legatura cu bunul imprumutat in individualitatea sa, fie in leg cu bunuri fungibile fata de bunul imprumutat. In primul caz ctr de imprumut este un imprumut de folosinta, sau comodat, in cel de-al doilea caz este un imprumut de consumatie, mutuum. Contractul de comodat: -este ctr prin care o parte, numita comodant, remite spre folosinta celeilate parti, numite comodatar, un anumit bun, cu obligatia pt comodatar de a-l restitui dupa o anumita perioada de timp. -ca orice ctr de imprumut, ctr de comodat este un ctr real. El este unilateral, deoarece nu antreneaza obligatii reciproce si interdependente intre parti. -este un ctr esentialmente gratuit, intrucat in schimbul folosintei bunului pe care o permite comodatarului, comodantul nu urmareste nici un avantaj patrimonial. Prin aceasta, ctr de comodat se diferentiaza de ctr de locatiune, care este esentialmente oneros, locatorul urmarind intotdeauna un avantaj patrimonial in schimbul folosintei bunului, pe care i-o asigura locatarului. Comodatul apartine actelor dezinteresate, intrucat nu antreneaza diminuarea (activului patrimonial) patrimoniului comodantului. Ca orice act dezinteresat, este un act intuitu personae, la care comodantul consimte in considerarea caracteristicilor personale ale comodatarului.  Ctr de comodat inceteaza la decesul comodatarului  Comodatarul nu poate transmite folosinta bunului catre nici o alta persoana

Art.2147 – daca nu i s-a interzis prin lege sau ctr, orice persoana care are dr de a folosi bunul poate fi comodant. => pot fi comodanti: proprietarul, uzufructuarul, locatarul => nu pot fi comodanti titularul dr de uz sau abitatie, ori comodatarul insusi  cerinta de validitate a ctr si pare sa deroge de la regula de la 1230 NCC potrivit careia sunt valabile obligatiile de a executa prestatii asupra bunurilor altei persoane decat debitorul – derogarea este numai aparenta, pt ca, desi actele prin care se asuma astfel de obligatii sunt valabile, plata acestor obligatii nu este valabila, decat daca pana la data platii debitorul a dobandit asupra bunurilor dr necesare spre a putea executa prestatia fara incalcarea prerogativelor tertului titular, inclusiv dobandind acordul acelui tert. Ori in cazul comodantului, prestatia pe care el o executa – remiterea bunului spre folosinta comodatarului – nu este obiectul unei obligatii, ci este chiar o conditie de formare valabila a ctr. Si pt ca aceasta cdt sa fie valabila, comodantul trebuie sa aiba dr de a decide in legatura cu folosinta bunului dat in comodat.

Efectele contractului: Un ctr de comodat antreneaza in mod esential anumite obligatii ale comodatarului si in mod accidental, anumite obligatii in sarcina comodantului. Obligatiile comodatarului: In def am aratat ca scopul comodatului este acela de a permite comodatarului sa foloseasca bunul. Aceasta posibilitate nu este un dr subiectiv, ci o simpla libertate, o putere de fapt, pe care comodatarul o poate exercita asupra bunului, in calitate de detentor al acestuia, de indata ce bunul i-a fost remis. Intrucat este o simpla putere de fapt – nu este nici dr real, nici dr de creanta, ca atare ea nu are o obligatie corelativa. Totusi, puterea de fapt a comodatarului cu privire la bun este limitata: -obligatia de a respecta destinatia bunului -obligatia de a conserva bunul -obligatia de a-l restitui la scadenta Obligatia de a respecta destinatia bunului: Comodatarul nu poate schimba destinatia bunului care rezulta din conventia sa cu comodantul, fie expres, fie tacit. In cazul in care partile nu au prevazut nimic in legatura cu destinatia, aceasta va fi dedusa din natura bunului, iar daca din nat sa bunul este susceptibil de mai multe destinatii, vom lua destinatia pe care el o avea anterior ctr si care rezulta din orice alte imprejurari relevante 2148(2), teza finala – prevede si ca bunul nu poate fi transmis spre folosinta unui tert, decat cu acordul expres al comodantului.  Obligatia de a conserva bunul 2148(1) – aceasta oblg trebuie executata cu prudenta si diligenta unui bun proprietar -comodatarul raspunde fata de comodant si pt culpa cea mai neinsemnata in conservarea bunului. Mai mult, deoarece ctr este incheiat exclusiv in beneficiul sau, comodatarul raspunde potrivit unui standard mai inalt decat depozitarul cu titlu oneros. Astfel, potrivit art.2150 comodatarul raspunde pt pieirea bunului imprumutat cand acesta piere din cazuza unei forte maj de care proprietarul l-ar fi putut feri intrebuintand un bun propriu… Comodatarul trebuie in principiu sa suporte si cheltuielile cu conservarea bunului.

Exceptie: cheltuielile exceptionale de conservare a bunului, care nu puteau fi prevazute la data incheierii ctr de comodat. In leg cu aceste cheltuieli exceptionale, de indata ce sesizeaza necesitatea efectuarii lor, comodatarul este obligat sa il informeze pe comodant, iar daca acesta nu se opune, comodatarul trebuie sa avanseze aceste cheltuieli. In cazul in care urgenta efectuarii cheltuielilor este de o asemenea nat incat informarea prealabila a comodantului este imposibila, comodatarul trebuie sa avanseze cheltuielile si sal instiinteze pe comodatar ulterior. Odata ce cheltuielile au fost avansate de catre comodatar, ele vor trebui avansate de catre comodant la data restituirii bunului. =>sunt cheltuieli de conservare, ce profita comodantului =>ele nu puteau fi prevazute la data incheierii ctr, astfel ca nu se poate considera ca el (comodatarul) si-a asumat obligatia de a suporta cheltuielile Obligatia de a restitui bunul la scadenta -ctr presupune prin esenta lui un termen, care afecteaza oblg de restituire -acesta trebuie prevazut de catre parti, iar in lipsa poate fi dedus din destinatia in vederea careia bunul a fost imprumutat Daca bunul a fost imprumutat pt o anume intrebuintare si nu s-a prevazut nici un termen, at restituirea bunului este datorata dupa finalizarea acelei intrebuintari. Daca nu s-a prevazut nici un termen, iar intrebuintarea este permanenta, atunci comodantul poate cere restituirea oricand. Obiectul oblg de restituire este intotdeauna bunul care a fost remis la incheierea ctr in individualitatea lui.  esenta ctr de comodat, pt ca daca partile ar avea in vedere restituirea unui alt bun de acelasi gen, ctr de acest gen ar fi un imprumut de consumatie, iar daca partile ar prevedea un bun dintr-un alt gen, atunci am avea un schimb cu termen. Car individual det al bunului dat in comodat rezulta din nat bunului, dar prin exceptie poate rezulta si din vointa partilor. Astfel, din vointa lor, partile pot stabili ca anumite bunuri de gen sunt privite ca bunuri determinate individual. Piersicile frumoase date spre a fi expuse Bunul trebuie restituit in starea in care a fost primit, insa cu uzura normala rezultata din folosinta bunului. Riscul pieierii fortuite a bunului inainte de restituire este suportat in principiu de catre comodant, astfel incat in cazul unei asemenea pieiri este exonerat de raspundere, iar oblg sa se stinge. Totusi, prin exceptie, comodatarul va suporta riscul pieierii foruite, raspunzand pt aceasta in 3 cazuri: -daca putea impiedica pieirea folosind un bun al sau -daca a intarziat restituirea dupa scadenta -daca a schimbat destinatia bunului In ultimele doua cazuri, comodatarul se va putea exonera de raspundere daca va dovedi ca bunul ar fi pierit fortuit si daca el si-ar fi executat obligatiile la timp si in mod corespunzator. Obligatia de restituire este executorie, in sensul ca poate fi pusa in executare silita fara ca executarea sa fie dispusa prin hot judecatoreasca in cazul in care ctr de comodat s-a

incheiat in forma autentica sau printr-un inscris sub semnatura privata cu data certa, iar scadenta obligatiei de restituire s-a implinit in unul din urmatoarele cazuri: -termenul pt care s-a incheiat ctr a expirat -ctr a expirat prin decesul comodatarului -in ctr nu s-a stipulat un termen pt restituire, nu s-a prevazut intrebuintarea bunului, ori s-a prevazut o intrebuintare cu caracter permanent Daca sunt mai multi comodatari ai aceluiasi bun, ei raspund solidar fata de comodant Obligatiile comodantului: -avansare ch exceptionale avansate de comodatar pt conservarea bunului -raspunderea comodantului pt viciile ascunse ale bunului dat in comodat pe care le-a cunoscut la data incheierii ctr si in legatura cu care nu l-a informat pe comodatar Desi si comodatarul si comodantul pot avea obligatii, ele nu sunt reciproce si interdependente.

Curs 9 – 28.11.2012 Contractul de imprumut – imprumutul de consumatie Art.2158 NCC – Ctr prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani, sau alte bunuri consumtibile si fungibile prin nat lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o perioada de timp aceeasi suma de bani sau aceeasi cantitate din bunuri de acelasi gen. Specificul imp de consumatie – are ca obiect bunuri fungibile si consumptibile prin nat lor. Intrucat bunurile au aceste atribute, folosinta lor de catre imprumutat presupune folosirea substantei lor, astfel incat dupa ce se efectueaza aceasta folosinta, imprumutatul nu va restitui aceleasi bunuri pe care le-a primit, ci bunuri de aceeasi nat si calitate, in aceeasi cantitate cu cele pe care le-a primit, ceea ce este posibil dat nat lor fungibile. Daca bunurile sunt fungibilie si consumptibile prin nat lor, dar partile inteleg sa le priveasca in mod individual si convin ca tocmai bunurile remise sa fie restituite la scadenta, atunci ctr este de imprumut de folosinta. Din faptul ca spre a folosi bunurile, imprumutatul trebuie sa le consume, rezulta ca el trebuie sa aiba prerogativa dispozitiei asupra acestor bunuri, de aceea ctr de imprumut de consumatie este translativ de proprietate. Riscurile se transmit la predare, in cadrul acestui ctr, prin predare se incheie ctr, de aceea la data incheierii ctr de imprumut de consumatie se transmite nu numai proprietatea asupra bunurilor, ci si riscul pieirii fortuite a acestor bunuri, astfel incat daca bunurile pier inainte de restituire, imprumutatul este obligat sa procure alte bunuri de aceeasi nat si calitate, in aceeasi cantitate, pt a-si executa obligatia de restituire. Prin ipoteza, bunurile fiind fungibile, va fi intotdeauna posbila procurarea unor alte bunuri de acelasi gen, astfel incat obligatia de restituire nu se poate stinge prin forta majora. Din definitie rezulta ca in mod necesar obligatia de restituire trebuie sa se execute dupa o anumita perioada de timp, scursa dupa incheierea ctr. De regula, termenul de restituire este stabilit de parti, prin ctr de imprumut. Deoarece oblg de restituire presupune prin esenta ei un termen, intrucat fara acest termen imprumutatul nu ar fi incheiat ctr, atunci cand partile nu au prevazut scadenta oblg de restituire, adica termenul imprumutului, oricare dintre ele se poate adresa instantei, solicitand fixarea aceastuia, instanta putand sa decida in functie

de indicii care decurg din scopul pt care s-a acordat imprumutul, obligatiile asumate de imprumutat, nat bunurilor imprumutate, situatia partilor la momentul incheierii ctr, si modificarile previzibile ale acestei situatii. VCC – vorbea in contextul termenului de restituire de impoteza in care imprumutatul s-a obligat sa restituie cand va avea resurse. 2162(2) – daca s-a stipulat ca imprumutatul va plati numai cand va avea resursele necesare, instanta constatand ca imprumutatul le detine, sau le putea obtine intre timp, nu va putea acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni. => cele 3 luni curg de la data la care imprumutatul a detinut sau putea obtine resursele necesare restituirii sumei de bani sau bunurilor imprumutate. solutionarea actiunii privind stabilirea termenului de restituire se face in conditii de celeritate – procedura ordonantei presedintiale cererea pt stabilirea termenului imprumutului, intrucat se refera la executarea unei obligatii cu continut patrimonial, este o cerere patrimoniala -> este supusa prescriptiei in termenul de 3 ani, termen care incepe sa curga de la data incheierii imprumutului. De la inchierea termenului de restituire stabilit de instanta, urmeaza sa curga un alt termen de prescriptie si anume termenul de prescriptie vizand dr la actiune si dr la executarea silita a obligatiei de restituire insesi. Aceste 2 dr sunt supuse aceluiasi termen de prescriptie pt ca, prin ipoteza, termenul de restituire a fost determinat printr-o hot judecatoreasca care are caracter executoriu, astfel incat odata ce acest termen expira, se va putea trece la executarea silita a hot judecatoresti putand fi obtinuta pe aceasta cale restituirea amanata pana la acest termen. in principiu, adica in situatia in care imprumutul este cu tiltlu gratuit, termenul de restitiuire este presupus stipulat exclusiv in beneficiul imprumutatului. – 2161, teza intai Prin urmare, acesta poate restitui bunurile imprumutate chiar inainte de expirarea termenului, iar imprumutatorul nu va putea refuza acele bunuri, in schimb inainte de implinirea termenului, imprumutatul nu va putea fi obligat avand in vedere ca obligatia sa nu a ajuns la scadenta. Modul de executare a obligatiei de restituire – 2164  regula nominalismului monetar – are caracterul unei reguli supletive de vointa, de la care partile sunt libere sa deroge In aceasta formulare a alin.(1) se are in vedere imprumutul oricaror bunuri de gen, dar regula se aplica si pt sumele de bani, astfel ca indiferent de devalorizarea monedei, imprumutatul va fi tinut, in absenta unei prevederi contrare, sa restituie intocmai suma de bani pe care a primit-o, fara ca aceasta sa fie in vreun fel indexata si fara sa produca dobanzi. 2164(3) – imprumutul de consumatie are ca obiect bunuri de gen, bunuri care nu pier. De aceea, imposibilitatea la care se refera acest art.nu trebui inteleasa ca imposibilitate absoluta. De fapt, se are in vedere ipoteza in care imprumutatul nu si-a indeplinit la scadenta obligatia de restituire si nici nu are in patrimoniu bunuri de aceeai natura, de acceasi calitate si in cantitatea necesara pt ca aceasta obligatie sa poata fi executata silit in natura asupra patrimoniului sau. In aceasta situatie, imprumutatorul are posibiliatea de a cere executarea prin echivalent a obligatiei de restituire, obligandu-l pe imprumutat sa plateasca valoarea bunurilor pe care ar fi trebuit sa le restituie, stabilita in raport cu data si locul la care restituirea trebuia sa fie facuta. Astfel determinat echivalentul, nu vizeaza decat daunele compensatorii pt neexecutarea la timp a obligatiei de restituire. Daca, in schimb, cererea de executare silita prin echivalent

este admisa ulterior scadentei, aceste daune compensatorii vor putea fi cumulate cu daunele moratorii menite sa acopere prejudiciul pt intarzierea in executare. Cum in acest caz discutam…, adica prin plata unei sume de bani, daunele moratorii vor fi in lipsa unui prejudiciu mai mare dovedit de imprumutator egale cu dobanda legala penalizatoare, aplicata la cuantumul echivalentului  valoarea bunurilor supuse restituirii la data si la locul la care ea trebuia facuta In anumite situatii, obligatia de restituire are caracter executoriu, si anume in situatiile in care ctr de imprumut a fost incheiat prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata cu data certa, iar termenul ctr a fost prevazut in acest inscris. Hot instantei are, de asemenea, caracter executoriu. Pe langa oblg de restituire, ctr de imprumut mai poate antrena un efect incidental – raspunderea imprumutatorului pt viciile lucrurilor imprumutate. Aceasta obligatie incumba numai in leg cu viciile pe care imprumutatorul le cunostea la data ctr de imprumut. Daca imprumutul este cu titlu gratuit, atunci, in virtutea raspunderii sale pt vicii, imprumutatorul va fi dator sa-l despagubeasca pe imprumutat pt prejudiciile pe care le sufera ca urmare a manifestarii viciilor. Daca imprumutul este cu titlu oneros, pe langa aceste despagubiri, imprumutatorul va fi tinut si de o obligatie de restitituire, intocmai ca si vanzatorul in legatura cu pretul vanzarii, in sensul ca imprumutatorul va putea sa restituie prestatia pe care i-a furnizat-o imprumutatul ca remuneratie pt folosinta bunurilor imprumutate. Aceasta prestatie se numeste dobanda remuneratorie. Imprumutul cu dobanda: Din cele prezentate pana acum a rezultat ca de regula imprumutul de consumatie este un ctr unilateral cu titlu gratuit. Potrivita art.2159(1)  imprumutul se prezuma a fi cu titlu gratuit. Imprumutul gratuit este o specie de act dezinteresat, prin care imprumutatorul ii confera imprumutatului un avantaj patrimonial, fara a suferi el insusi pierderea unui drept, dar si fara a urmari un echivalent pt avantajul patrimonial conferit celeilalte parti. Avantajul patrimonial oferit imprumutatului rezida in posibilitatea lui ca intre incheierea ctr si scadenta obligatiei de restituire sa foloseasca bunurile imprumutate al caror proprietar devine, inclusiv prin consumarea lor. Este insa posibil ca in schimbul acestui avantaj patrimonial, imprumutatorul sa urmareasca obtinerea unei remuneratii. In acest caz, ctr de imprumut este un imprumut cu titlu oneros. Imprumutatorul raspunde pt viciile ascunse pe care le-a cunoscut prin restituirea prestatiei. Daca imprumutul are ca obiect o suma de bani, el se prezuma a fi cu titlu oneros. Daca in cazul imprumutului gratuit termenul de restituire este prezumat a fi in beneficiul exclusiv al imprumutatului, in cazul imprumutului oneros, termenul de restituire este stipulat in beneficiul comun al imprumutatului si al imprumutatorului, intrucat nu numai imprumutatului ii profita sa foloseasca bunul pana la expirarea termenului, ci si imprumutatorului ii profita ca imprumutatul sa foloseasca bunul pana la expirarea termenului.

In cazul imprumutului cu titlu oneros, imprumutatul poate restitui bunurile inainte de scadenta, numai daca imprumutatorul este de acord sa primeasca acele bunuri. Atunci cand imprumutul are ca obiect o suma de bani, imprumutul oneros poarta numele de imprumut cu dobanda. Caracterul oneros al imprumutului determina ca dobanda sa aiba in principiu caracter remuneratoriu, in sensul ca ea reprezinta remuneratia datorata de imprumutat imprumutatorului in schimbul folosintei sumei de bani imprumutate. Potrivit art.1(2) din OG 13/2011, dobanda datorata de deb obligatiei de a da o suma de bani la un anumit termen, calculata pt perioada anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei, este denumita dobanda remuneratorie. Avand in vedere exprimarea generala a txtului  regulile imprumutului cu dobanda se aplica potrivit art.2167 in toate cazurile in care in temeiul unui ctr se naste o obligatie de plata cu termen a unei sume de bani, ori a altor bunuri de gen, in masura in care nu exista reguli particularea privind validitatea si executarea acestei obligatii. ! acest text are in vedere obligatiile care sunt reciproce si interdependente si care terbuie executate simultan, in situatia in care partile rup simultaneitatea Dobanda remuneratorie are nat juridica a unui fruct civil, in sensul ca dreptul de a folosi banii imprumutati este exercitat de imprumutator prin intermediul imprumutatului, astfel incat imprumutatul datoreaza o remuneratie pt aceasta folosinta  dobanzile remuneratorii sunt fruct civil a sumei imprumutate  dr de a pretinde dobanzi este un fruct civil al dr de a cere restituirea. Dat acestui fruct civil, ctr de imprumut cu dobanda are un dublu obiect: capitalul, a carui remitere formeaza ctr si care face si obiectul obligatiei de restituire, iar, pe de alta parte, cu caracter accesoriu – dobanzile. In cazul in care capitalul este o suma de bani, orice remuneratie pt folosinta lui se numeste dobanda, chiar daca acea remuneratie nu consta ea insasi intr-o suma de bani, dar potrivit art.1(5) din OG 13… Cele doua obiecte, se afla in raport de la principal la accesoriu, dr la dobanda fiind considerat ca accesoriu fata de restituirea capitalului. Din cauza acestei legaturi, in lipsa unei prevederi contrare, cele doua dr urmeaza aceluiasi regim juridic. Ex: oblg de a plati dobanda este scadenta la aceesi data ca si obligatia de a plati capitalul. Aceasta legatura de accesorietate este numai supletiva de vointa, partile putand prevedea in ctr alte regului. De regula, imprumutatorul va prevedea ca dobanzile sunt scadente inainte de scadenta capitalului. In alte cazuri, capitalul se restituie in transe si cu prilejul fiecarei transe de restituire se plateste si dobanda aferenta capitalului folosit pana la data acelei restituiri. In privinta libertatii partilor de a stabili plata anticipata a dobanzii, art.2170 NCC prevede ca aceasta nu se poate efectua decat pe cel mult 6 luni. Dobanda incasata pe calea acestei plati anticipate ramane insusita imprumutatorului, chiar daca in perioada corespunzatoare platii anticipate rata dobanzii scade.  art 7 teza a doua din OG 13  dobanda incasata prin plati anticipate nu este supusa restituirii, indiferent de variatii. Potrivit art.2170 NCC, daca rata dob este determinabila si partile prevad plata anticipata a dobanzii, eventualele surplusuri sau deficite care rezulta din caracterul anticipat sunt supuse compensarii de la o rata la alta pe toata durata imprumutului, cu exceptia ultimei rate care ramane intotdeauna castigata in intregime de imprumutator. In principiu partile sunt libere sa stabileasca rata dobanzii prin ctr de imprumut.

In caz contrar, se va aplica dobanda legala ca dobanda remuneratorie. Ca regula, rata dobanzii legale remuneratorii este egala cu rata dobanzii de referinta a BCR  dobanda de politica monetara  se publica in Mof, Partea I. (actualmente: 5,25%) In raporturile care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ, adica in raporturile care au loc intre particulari sau intre profesionisti cu scop nelucrativ (inst publice, fundatii), prin exceptie rata dobanzii legale este mai mica, si anume rata dobanzii de referinta, diminuata cu 20%. (4,2%p.a.) 2169 NCC – suma de bani imprumutata este purtatoarea de dobanda din ziua in care a fost remisa imprumutatului. Atat obligatia de a restitui capitalul imprumutat, cat si obligatia de a plati dobanda sunt in cazul imprumutului cu dobanda obligatii banesti si in consecinta le vor fi aplicabile dispozitiile 1488 – debitorul se va libera de plata acestei obligatii prin remiterea catre creditor a capitalului si a dobanzii. Remiterea aceasta poate avea loc prin orice mijloc de plata acceptat. In cazul in care se face prin cecuri, creditorul care accepta plata prin cec este prezumat ca o face numai cu conditia ca acesta sa fie onorat. In principiu dobanzile remuneratorii nu se capitalizeaza, in sensul ca ele nu se adauga la capital pt a produce alte dobanzi remuneratorii. Art.8 alin 3 din OG 13, partile pot prevedea capitalizarea dobanzilor remuneratorii. (anatocism)

Dobanda remuneratorie nu se confunda cu cea penalizatoare. Dob penalizatoare nu se pot capitaliza. Dob penalizatoare reprezinta dobanda datorata de debitorul oblg banesti pt neindeplinirea obligatiei respective la scdenta. – art.1 alin.3 din OG 13. Ca natura juridica, aceasta reprezinta dune moratorii pt neexecutarea la timp a obligatiei banesti. De aceea, sunt aplicabile aici dispozitiile art.1535  in acest caz deb nu poate face dovada ca prejudiciul creditorului este mai mic. Daca inainte de scadenta dob remunatrtorii erau mai mari decat dob legala, dob penalizatoare se vor calcula la acest nivel. Dob penalizatoare pot fi stabilite prin conventia partii, in lipsa sunt egale cu dobanda remuneratorie. Art.3(2) OG 13 – rata dob legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta + 4 puncte procentuale. (9,25%) Si aici se aplica dispozitiile art.3(3) din OG 13. (7,40%) – pt particulari – conventiile civile !In cazul in care partile au prevazut o dobanda penalizatoare mai mare decat dobanda legala, aceasta in principiu se poate aplica, insa consecinta va fi ca pe langa dobanda penalizatoare, creditorul obligatiei banesti nu va putea cere repararea vreunui alt prejudiciu. Dimpotriva, daca dob prv de parti nu este mai mare decat cea legala, sau daca acestea nu au dispus nimic cu privire la aceasta, creditorul este indreptatit sa recupreze, pe langa dob moratorii, daune interese pt repararea integrala a prejudiciului suferit 1535(3)NCC. Regim juridic comun: Conditiile de forma ale conventiilor privind dobanzile:

Art.6 din OG 13 – dobanda trebuie sa fie stabilita prin act scris. Pt cuantumul dobanzii  cdt de forma ad validitatem. In lipsa unui inscris care sa stabileasca acest cuantum, ori alte elemente necesare stabilirii lui, se va datora numai dobanda legala, ceea ce inseamna ca legiuitor asimileaza lipsa actului scris cu lipsa prevederii cu privire la dobanda. Modul de det a nivelului ratei dobanzii in rap juridice civile: -partile sunt libere sa stabileasca rata dobanzilor -aceasta libertate este limitata – partile nu pot prevedea o rata a dob mai mare cu 50% decat dobanda legala (limita maxima: 6,3% - remuneratorie + 11,1 % penalizatoare) Prin derogarea de la principiul unitatii partiale a actului juridic, daca partile depasesc aceste plafoane  nulitatea absoluta totala a clauzelor care privesc dobanda, astfel incat potrivit art.5 alin.2  creditorul va fi decazut din dr de a primi orice dobanda, inclusiv pe cea legala.  imprumutul va fi considerat cu titlu gratuit Potrivit regulilor generale, nivelurile maximale vor fi stabilite in fct de dobanda de referinta a BNR la data incheierii ctr. Obligatia vanzatorului de garanta buna functionare a bunului vandut: toate obligatiile vanzatorului de pana acum rezultau din NCC si erau rodul dispozitiilor supletive de vointa. In ceea ce priveste aceasta obligatie  ea nu se aplica in virtutea NCC, ci numai daca este prevazuta de o lg speciala sau de o stipulatie contractuala expresa. De asemenea, ea nu are o durata de drept comun in NCC, ci are durata pe care lg speciala sau partile au prevazut-o. Potrivit dr comun, daca partile nu au prevazut durata garantiei de buna functionare, dar au prevazut sa existe o astfel de garantie, atunci oricare dintre ele poate cere instantei sa decida termenul de garantie. Termenul de garantie de buna functionare nu are acelasi rol ca si termenul de garantie ctr viciilor ascuse. In cazul viciilor ascunse, pt a angaja raspunderea vanzatorului, viciul trebuie sa existe la data predarii si sa se manifeste in termenul de garantie. In ceea ce priveste garantia de buna functionara, ea antreneaza raspunderea vanzatorului, chiar daca viciul nu exista la data predarii, cu cdt ca deficienta de fct sa se manifeste in termenul de garantie. Prin urmare, defectul de functionare poate sa apara si ulterior predarii, oricand pe durata termenului de garantie. Tot o diferenta fata de garantia ctr viciilor, la care cumparatorul putea sa aleaga liber ctr mai multor remedii, in cazul garantiei de buna functionare, cumparatorul este tinut sa respecte o regula de subsidiaritate a remediilor pe care le constata. Astfel, daca bunul cumparat prezinta o anumita defectiune, care il impiedica sa fct potrivit destinatiei ce rezulta din vointa partilor, ori din nat bunului, cumparatorul este dator ca sub sanctiunea decaderii din dreptul de garantie sa notifice vanzatorului existenta defectiunii, in cursul termenului de garantie. 1718 (1), teza a doua, daca notificarea defectiunii nu a putut fi facuta in termenul de garantie din motive obiective, cumparatorul are obligatia sa comunice defectiunea intr-un termen rezonabil calculat de la data expirarii termenuluid e garantie. Textul are in vedere motive obiective, neimputabile cumparatorului – chiar daca nu are nat fortei majore sau a cazului fortuit. Ex: aparatul nu a fost pus in functiune in cursul termenului de garantie In orice caz, termenul rezonabil pt notificare care curge de la expirarea termenului de garantie va varia in fuctie de natura bunului si complexitatea functionarii sale si va curge in toate cazurile de laincetarea motivelor obiective care au impiedicat notificarea defectiunii in termenul de garantie. Fie odata cu notificarea aparitiei defectiunii, fie ulterior, cumparatorul poate cere remedierea defectiunii – fie in termenul stabilit de ctr sau de legea speciala, fie intr-un termen de 15 zile de la cererea de remediere. In cazul in care vanzatorul nu vrea sau nu

poate sa inlature defectiunea in acest termen, cumparatorul are dreptul de a solicita inlocuirea bunului cu un altul de acelasi gen, de aceeasi calitate, dar lipsit de defectiuni. Vanzatorul trebuie sa procure bunul de inlocuire intr-un termen rezonabil, care se stabileste nu doar in fct de natura bunului, dar si de canalele de distributie si furnizare pe care vanzatorul le foloseste in mod obisnuit pt a ase aproviziona. Daca acest termen expira fara ca bunul sa fi fost inlocuit, potrivit 1716(3), vanzatorul trebuie sa restituie… Cererea cumparatorului de a i se restitui pretul in schimbul ressituirii bunului  declaratie unilaterala de rezolutiune, dublata de punerea in intarziere a vanzatorului pt restituirea pretului. Pana la data restituirii pretului, cumparatorul are un drept de retentie asupra bunului, a carei inapoiere nu o datoreaza decat dupa ce pretul a fost restituit. Raspunderea vanzatorului nu se va aplica, daca acesta demonstreaza ca defectiunea a intervenit ca urmare a modului in care cumparatorul a folosit bunul. Caracterul defectuos al utilizarii bunului de catre cumparator se apreciaza in raport de standardul bunului proprietar, tinand insa cont de faptul ca dob bunului nu este obligat sa il foloseasca, ci doar ca un bun proprietar isi foloseste bunurile cu dorinta de a le conserva si a le prelungi durata de functionare. Se vor avea in vedere: complexitatea bunului, gradul de tehnicitate, adresabilitatea bunului catre un profesionist sau un profan, valoarea bunului si interesul utilizarii sale  toate prin raportare la instructiunile de utilizare pe care vanzatorul le-a transmis cumparatorului impreuna cu bunul. Obligatia de a garanta mentinerea anumitor calitati Se deduce pe cale de interpretare din 1718 (2) – aceasta obligatie se supune dreptului comun Ea se va aplica numai daca a fost prevazuta printr-o lh speciala sau printr-o prevedere contractuala si numai pe perioada pe care a fost prevazuta. Ea nu are in vedere calitatile bunului la data predarii. Acestea intra sub incidenta obligatiei de predare conforma sau de garanta ctr viciilor ascunse. Dimpotriva, obligatia de a garanta mentinerea unor calitati vizeaza o perioada ulterioara vanzarii, durata in care vanzatorul garanteaza ca bunul va pastra calitatile. Sub acest aspect, obligatia are nat unei obligatii de rezultat consolidate, in sensul ca simpla pierdere a obligatiilor garantate va antrena raspunderea vanzatorului, chiar si daca nu se dovedeste vreo legatura cauzalitate intre pierderea calitatii si conduita sa si chiar daca nu se dovedeste vreo culpa din partea sa. Regimul raspunderii va urma regimul comun al raspunderii contractuale. Executarea in nat a obligatiei asumate  vanzatorul va putea fi obligat la remedierea bunului sau la inlocuirea lui Executarea prin echivalent  daune interese Rezolutiunea contractului  restituirea prestatiilor + daune-interese. Obligatiile cumparatorului: -obligatia de suporta cheltuielile vanzarii -obligatia de a plati pretul -obligatia de a prelua bunul Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii: In legatura cu incheiera unui ctr de vanzare, partile pot suporta cheltuieli indirecte si cheltuieli directe.

Ch indirecte: cheltuielile de deplasare la locul incheierii ctr, cheltuielile cu auditul, cheltuielile cu redactarea  de regula de partea care le angajeaza, ea nu are dr de a pretinde celeilalte parti restituirea lor  costuri de tranzactionare Consturi impuse de incheierea valabila a ctr: cheltuielile de autentificare, atunci cand legea cere forma autentica Cheltuieli impuse de respectarea vointei comune – autentificare, legea nu cere, dar vor partile Fata de agentul autentificator, obligatia de a suporta obligatiile de autentificare este suportata de ambele parti in solidar. Totusi, in raporturile dintre vanzator si cumparator, cumparatorul este obligat fata de cumparator sa suporte cheltuielile directe ale ctr, daca partile nu au prevazut contrariul. aceasta regula vizeaza cheltuielile incheierii ctr, nu si cheltuielile executarii, de regula acestea sunt suportate potrivit art.1666(2)(3) de catre debitorii acelor obligatii. Daca eficacitatea dr dobandite de cumparator presupune realizarea anumitor formalitati care antreneaza unele cheltuieli, aceste cheltuieli vor fi suportate de beneficiarul acestor formalitati, intrucat el este cel caruia ii profita cheltuielile in cauza. Chiar in cdt in care vanzatorul este obligat sa transfere dr vandut si s-ar aplica efectul constitutiv, vanzatorului nu ii va fi imputabila lipsa inscrierii dreptului dobandit de cumparator, daca aceasta lipsa este cauzata de neplata taxei aferente. In executarea obligatiei sale de a transfera proprietatea, vanzatorul deja inscris in CF, trebuie sa consimta in forma autentica la inscrierea dreptului si sa furnizeze toate inscrisurile necesare inscrierii. Odata executate aceste obligatii, cumparatorul devine liber sa-si inscrie dr cumparat, platind taxa de inscriere, astfel incat el nu se poate intoarce impotriva vanzatorului pt netransmiterea proprietatii care decurge din neachitarea acestei taxe. ! In schimb, vanzatorul care ar putea sa fie interesat sa nu mai fie proprietar, ar putea daca el a efcetuat toate operatiunile necesare transmiterii proprietatii sa-l oblige pe cumparator sa solicite inscrierea sau chiar sa formuleze cererea de inscriere in numele sau, obligandu-l in toate cazurile pe cumparator sa suporte taxa de inscriere aferenta. Obligatia de a plati pretul – obligatie baneasca, care prezinta anumite particularitati de regim juridic – 1719-1729 NCC Particularitati de regim juridic: Scadenta obligatiei de a plati pretul: 1720(1) – cumparatorul trebuie sa plateasca pretul de inadata ce proprietatea este transmisa. 1693 NCC – predarea este datorata la momentul platii pretului Obligatia de a transfera proprietatea – obligatia de a plati pretul – obligatia de predare I. In materie de bunuri de gen – potrivit art.1668 proprietatea bunurilor de gen se transmite la individualizare, individualizare ce se face si prin predare. Vanzatorul poate face individualizarea altfel decat prin predare – numarare, cantarire, masurare. Exceptie: individualizarea nu se poate face decat prin predare – vanzare dupa mostra sau model -1680 – proprietatea se transfera la predarea bunului. Vanzarea dupa mostra sau model deroga de la regula conform careia pretul este datorat dupa transferul proprietatii. Aceasta derogare este explicabila prin aceea ca, in acest tip de vanzare, consimtamantul la vanzare se face dupa examinarea de cumparator a mostrei, ceea ce inseamna ca mostra a fost deja predata. Ceea ce inseamna ca cumparatorul care a

consimtit este deja dator sa plateasca pretul. Dupa plata pretului, devine scadenta obligatia de a preda bunurile, iar odata cu predarea se transfera si proprietatea lucrurilor predate. Locul platii: 1720(1) – la locul la care bunul se afla in momentul incheierii ctr. Aceasta regula nu se poate aplica decat in cazul bunurilor individual-determinat si al bunurilor dintr-un gen limitat prin localizare (graul din silozul tau). Bunul trebuie predat in acelasi loc unde se afla la data incheierii ctr. In cazul bunurilor individual-determinate si a bunurlor de gen limitat prin localizare, vanzarea se executa integral la locul unde se afla bunul la data incheierii ctr. Atunci cand bunul vandut este un bun de gen, 1720 teza intai nu se poate aplica, pt ca bunurile de gen nu au un loc determinat. Se va aplica regula de drept comun 1494(1) lit a conform careia obligatiile banesti trebuie efectuate la sediul creditorului de la data platii. In consecinta, daca se vand bunuri de gen, pretul se plateste la sediul vanzatorului de la data platii. Predarea se executa la sediul vanzatorului de la data incheierii ctr.. Daca vanzatorul si-a schimbat sediul, executarea ctr potrivit regulilor mentionate antreneaza cheltuieli suplimentare pt cumparator, potrivit art.1494(2), vanzatorul este obligat sa ramburseze aceste cheltuieli. Intrucat pretul trebuie platit imediat dupa ce proprietatea a fost transmisa, atunci cand cumparatorul afla de existenta unei cauze de evictiune intre data incheierii ctr si data platii pretului, el se poate abtine sa plateasca pretul, pana la inlaturarea tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o garantie corespunzatoare. Existenta unei cauze de evictiune ridica o suspiciune cu privire la realitatea executarii de catre vanzator a obligatiei de a transfera proprietatea, astfel ca ajungerea la scadenta a obligatiei de a plati pretul este indoielnica. Desigur ca temerea cumparatorului referitoare la evictiune trebuie sa fie intemeiata pe o puternica aparenta, astfel ca amenintarea impiedicarii exercitarii dr sau trebuie sa fie serioasa si severa. Aceasta cerinta se impune intrucat textul este derogatoriu de la exceptia de neexecutare, in masura in care privita din perspectiva obligatiei vanzatorului de a garanta ctra evictiunii, abtinerea cumparatorului de a plati pretul poate fi calificata ca o exceptie de neexecutare anticipata, intrucat evictiunea nu s-a produs inca. Daca amenintarea este serioasa si severa, cumparatorul poate retine pretul pana la data la care aceasta amenintarea este inlaturata de catre vanzator, sau pana la data la care vanzatorul ofera o garantie suficienta. Garantia poate fi reala sau personala, pt a fi suficienta o garantie personala ar trebui sa provina de la un tert care sa faca dovada ca este suficient de solvabil incat ar putea sa suporte raspunderea ce i-ar incumba vanzatorului in cazul producerii evicunii  nivel de proba foarte ridicat Garantia poate fi si reala – atunci ea va putea fi socotita ca suficienta daca este o ipoteca de rang intai asupra unui bun cu o valoare suficient de mare incat sa acopere valoarea celei mai grave raspunderi. Dobanzile pretului: 1721 => dobanzile pretului pot fi supuse unui dintre urmatoarele 4 regimuri juridice: 1. Daca partile au stabilit prin ctr de la ce data si in ce cuantum se datoreaza dobanzi la pret – se va aplica regimul contractual, cu obligatia ca atunci cand ctr nu se incheie in exerictarea unei intreprinderi in scop lucrativ sa se aplice plafoanele pt dobanzi. 2. Daca partile nu au stabilit un regim contractual si bunul produce fructe naturale sau civile, atunci cumparatorul va datora dobanzi la pret de la data la care i se transmite

proprietatea sau un alt drept care sa-i permita culegerea fructelor  din grija pt simetria si egalitatea juridica pt parti: daca cumparatorul are dreptul la fructe, datoreaza si el dobanzi 3. Atunci cand bunul nu produce fructe, dar alte foloase si partile nu au stabilit nici un regim al dobanzilor, acestea vor fi datorate de la data predarii bunului. De regula plata pretului preceda predarea bunului. + fructele industriale – ele au particularitatea ca se pot produce sub conditia interventiei omului. Intre data transmiterii proprietatii si data predarii, vanzatorul nu are dreptul de a folosi bunul frugifer, in timp ce cumparatorul nu poate sa foloseasca bunul frugifer. Abia dupa predare cumparatorul va putea interveni asupra sa, pt a produce fructe industriale  de aceea el ar trebui sa aiba natura unor alte foloase, iar daca vanzatorul le-a obtinut, el trebuie sa i le transfere cumparatorului ??? 4. Daca bunul nu procura fructe sau alte foloase si partile nu au stabilit un regim pt dobanzi, dobanzile nu vor fi datorate. Cand ne raportam la regimurile 2 si 3 trebuie sa avem in vedere momente diferite. Pt aplicarea regimului 2, nu este necesar ca bunul sa fie apt de a produce fructe naturale sau civile, el trebuie sa produce in mod efectiv fructe nat sau civile la data transferului proprietatii. Pt aplicarea regimului 3, trebuie ca la data predarii bunul trebuie sa procure efectiv cumparatorului alte foloase. In sensul acestor 4 regimuri se au in vedere dobanzile remuneratorii, asadar de ipoteze in care plata pretului a fost amanata printr-o clauza contractuala. Aceste dobanzi sunt calculate pana la scadenta. Daca pretul nu este platit la scadenta, in legatura cu pretul si cu dobanzile remuneratorii acumulate pana in acel moment se vor putea calcula dobanzi moratorii, care sunt superioare dobanzilor remuneratorii. Garantiile obligatiei de a plati pretul: Legiuitorul favorizeaza incheierea ctr si circulatia bunurilor. De aceea, este de traditie in dreptul civil ca vanzatorul sa primeasca anumite garantii speciale cu privire la executarea creantei sale corelative obligatiei cumparatorului de a plati pretul: -ipoteca legala a vanzatorului imobiliar -privilegiul vanzatorului mobiliar -dreptul de retentie 1723  un caz este 2386 punctul 1, potrivit caruia beneficiaza de ipoteca legala vanzatorul bunului imobil vandut pt pretul datorat / acelasi text se aplica si pt schimbul cu sulta si pt darea in plata cu sulta. Ipoteca este legala in sensul ca ea rezulta ex lege de cate ori intr-un ctr de vanzare pretul nu este platit imediat dupa incheierea ctr. Aceasta ipoteca se va naste cu privire la bunul vandut imediat ce proprietatea lui a fost transferata cumparatorului. Pt a fi si opozabila tertilor, aceasta ipoteca trebuie inscrisa in CF – ea nu este opozabila ex lege. Rangul ipotecii depinde de data inscrierii sale. Privilegiul vanzatorului de bunuri mobile: Art.2339 – intre creantele privilegiate asupra unor mobile se afla si creanta vanzatorului neplatit pt bunul vandut unei persoane fizice, cu exceptia cazului in care cumparatorul dobandeste bunul pt serviciul sau exploatarea unei intreprinderi – privilegiu special, se aplica doar cu privire la bunul vandut si nu vizeaza patrimoniul cumparatorului in ansamblul sau. Vanzatorul va putea cere executarea creantei cu privire la pret, prin vanzarea silita a bunului. Tot din text rezulta ca acest privilegiu nu profita vanzatorului, at cand

cumparatorul este o persoana juridica. Chiar daca cump este o pers fiz, privilegiul nu se aplica daca acea pers fct ca profesionist. In principiu acest privilegiu este opozabil tertilor, in mod independent fata de orice formalitate de publicitate. Exceptie: ordinea de prioritate dintre acest privilegiu si o garantie reala imobiliara asupra bunului vandut va fi data de cronologia inscrierii acestui privilegiu la Arhiva.

Chiar daca de regula privilegiul special se stinge prin pieirea, transformarea, intrainare bunului asupra caruia poarta, prin exceptie, daca bunul este vandut, privilegiul primului vanzator subzista pana la plata pretului la care este indreptatit si reprezinta o clauza de preferinta inclusiv in raport cu privilegiul pe care l-ar avea cumparatorul in urma ctr de revanzare. – 2341 NCC Curs 10 -05.12.2012 Dreptul de retentie al vanzatorului asupra lucrului vandut pana la plata pretului – 1693 NCC predarea se cere dupa plata -se aplica indiferent de nat bunului vandut - mobil sau imobil -in materia vanzarii mobiliare, acest drept de retentie genereaza in plus o cauza de preferinta in favoarea creantei vanzatorului si anume un privielgiu special mobiliar  2339(1) lit.b Numai dr de retentie asupra unui bun mobil face ca creanta garantata cu acel drept sa fie privilegiata. Potrivit dr comun al priviegiilor mobiliare, acest dr al retentorului se stinge prin instrainarea, transformarea sau pieirea bunului. Spre deosebire de privilegiul mobiliar care se exercita de catre vanzator impotriva unui cumparator persoana fizica, privilegiul decurgand din exercitarea dr de retentie nu urmareste bunul in cazul instrainarii lui de catre cumparator catre un subdobanditor, chiar daca dr de retentie continua sa fie exercitat si impotriva subdobanditorului. Opozabilitatea privilegiului se asigura prin exercitarea dr de retentie. Totusi, in concurs cu o garantie reala mobiliara, privilegiul vanzatorului retentor nu va avea prioritate, decat daca a fost inscris la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare inainte garantiei concurente – 2342(2). ! De asemenea, in concurs cu privilegiul mobiliar intemeiat pe 2339 lit a, privilegiul dobanditorului retentor este de rang subsecvent. In consecinta, daca A ii vinde lui B si B ii vinde lui C acelasi bun, fara ca B sa ii plateasca lui A si fara ca C sa ii plateasca lui B, B retinand bunul pana la plata pretului, atunci daca A solicita executarea silita a creantei sale cu privire la pret, el va putea cere vanzarea silita a bunului, urmand ca pretul obtinut la aceasta vanzare sa-si satisfaca cu preferinta creanta sa si numai daca raman sume disponibile, B isi va putea satisface propria creanta din acele sume disponibile, chiar daca pana la vanzarea silita exercitase retentia asupra bunului. Privilegiul lui A intemeiat pe 2339 (1) lit a este superior in rang atat fata de privilegiul lui B intemiat pe acelasi text, precum si fata de privilegiul lui B intemeiat pe retentie.

Cheltuielile platii pretului: -1666(3) cheltuielile sunt in sarcina cumparatorului  comisionele bancare Sanctiunea neexecutarii voluntare a obligatiilor: Obligatia de a plati pretul, ca orice oblg baneasca, nu se poate stinge prin imposibilitate fortuita de executare si poate fi in toate cazurile executata silit in natura. In cazul in care executarea obligatiei se produce cu intarziere, ea se cumuleaza cu plata de dobanzi moratorii  conform regulilor de la imprumut. Pe langa executarea silita a obligatiei de a plati pretul, executare care beneficiaza de garantiile analizate, vanzatorul poate obtine alternativ rezolutiunea CVC cu restituirea bunului vandut + daune- interese. Atat executarea silita cat si rezolutiunea trebuie sa fie precedate de punerea in intarziere a cumparatorului si in principiu urmeaza dreptul comun. Prin derogarea de la acest drept comun, articolele 1725-1729 prevad anumite particularitati de regim juridic specifice vanzarii. Unele dintre ele vizeaza exclusiv oblg de a plati pretul, altele vizeaza atat obligatia de a plati pretul, cat si obligatia de prelua bunul vandut. Obligatia de plati pretul  vanzarea bunurilor mobile + vanzarea bunurilor imobile Sanctionarea obligatiei de a plati pretul unei vanzari mobiliare –1727 – atunci cand vanazarea s-a facut fara termen de plata, iar cumparatorul nu platit pretul, vanzatorul poate ca in cel mult 15 zile de la data predarii sa declare rezolutiunea fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit transformari. Din acest text rezulta ca pt ca vanzatorul sa poata declara rezolutiunea fara punere in intarziere in cazul unei vanzari mobiliare, este cazul sa fie intrunite cumulativ conditiile: -cvc nu trebuie sa prevada un termen pt plata pretului  daca se prevede un asemenea termen, inseamna ca vanzatorul a avut o incredere particulara in cumpataror, incredere intarita prin remiterea bunului, remitere care creeaza aparenta fata de terti ca bunul ii apartine cumparatorului. Potrivit unui principiu general de drept, in materie mobiliara, aparenta genereaza proprietate. Vanzatorul vinovat de crearea aceste aparente ar trebui sa suporte efectele negative care ar decurge pt ele din efectele aparentei pe care a creat-o. -de la data predarii bunului sa nu fi trecut mai mult de 15 zile. -bunul sa fie inca in posesia cumparatorului -el sa nu fi suferit transformari – caramida sa nu fi fost deja incorporata in constructie -daca toate aceste cdt sunt indeplinite, efectele declararii rezolutiunii si cererii de restituire a bunului consecutive acesteia sunt opozabile celorlalti creditori ai cumparatorului, in sensul ca daca declaratia de rez si cererea de restituire survin in cdt mentionate, ceilalti creditori ai cumparatorului nu pot reactiona ca si cand bunul vandut a intrat in patrimoniul debitorului lor si nu-si vor putea exercita creantele asupra acelui lucru. -dimpotriva, atat din perspectiva lor, cat si din cea a cumparatorului se va considera ca bunul a ramas mereu in patrimoniul vanzatorului

-daca nu sunt intrunite conditiile mentionate, rezolutiunea se poate declara unilateral si tot fara punere in intarziere, insa efectele ei nu vor putea fi opuse decat cumparatorului si niciunei alte persoane -1727 alin.2  ceilorlalti creditori ai vanzatorului nu le pot fi opuse efectele rez -in cazul in care cumparatorul a trimis posesia catre un subdob de buna-credinta cu titlu oneros, acesta devine proprietar al bunului, iar lui nu ii mai este opozabila desfiintarea cvc -chiar si subdobanditorii cu titlu gratuit sau aceia care cunosc cauza rezolutiunii, respectiv neplata pretului catre vanzator, devin creditori fata de cumparator pt obligatia lui de a le transfera lor proprietatea si ca si ceilalti creditori pot ignora efectele rezolutiunii -daca bunul a fost ulterior transmis catre un tert sau executat de vreun creditor, atunci ca urmare a rezolutiunii invocate de catre vanzator, cumparatorul va fi tinut numai la restituirea prin echivalent  1641 NCC

Particularitatile vanzarii imobiliare specifice obligatiei de palti pretul At cand vanzarea are ca ob un bun imobil si s-a stipulat ca in cazul de neplata a pretului la termenul cuvenit, cumparatorul este de drept in intarziere, acesta din urma poate sa plateasca si dupa expirarea termenului cat timp nu primit declaratia de rezolutiune din partea vanzatorului. -1729 – rezolutiunea vanzarii unui imobil are efecte fata de terti in conditiile in care se poate cere rectificarea inscrierilor in CF privind acel imobil -->909 + 910 Tertii de buna credinta/ vs. tertii de rea credinta + cum se apreciaza buna credinta pe carte funciara Prin urmare, daca vanzatorul si-a inscris ipoteca legala care garanteaza dr sau cu privire la pret, sau daca si-a notat dr de a cere rezolutiunea pt neplata pretului, atunci cei care dob dr de la cumparator, ulterior unei asemenea notari sunt de rea credinta, daca vanzatorul nu a indeplinit aceste formalitati, dobanditorii sunt de buna credinta. Fata de subdobanditorii de rea-credinta, efectele rezolutiunii vanzarii pt neplata pretului pot fi valorificate oricand in sensul ca transferul dintre vanzator si cumparator se desfiinteaza, ceea ce atrage si desfiintarea dr transmise de cumparator tertilor de rea credinta. Aceste drepturi pot fi rectificate prin radiere, astfel incat proprietarul dr tabular ramane vanzatorul. Fata de tertii de buna credinta, regimul rectificarii dr lor difera dupa cum au dob cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Daca au dob cu titlu gratuit 909(2), rectificarea dr lor poate fi ceruta in termen de cel mult 5 ani de la data inscrierii acestor drepturi (cererii de inscriere a acestor drepturi). ! Tertii subdobanditori de buna credinta, care au dob prin acte cu titlu oneros se bucura de inviolabilitatea dr astfel dobandite - 909(3) + 908 alin 1 p.3. Din aceste 2 texte rezulta ca tertilor dob de buna credinta cu titlu oneros al unui dr tabular nu li se pot opune consecintele desfiintarii actelor translative antecesorilor lor pt motive ulterioare dobandirii drepturilor lor. Aspectele comune de regim juridic privind sanctiunea neexecutarea oblg de a plati pretul si de a prelua bunul la bunurile la imobile. In vanzarea de mobile, oblg cumparatorului de a prelua bunul la timp este f importanta dpdv al echilibrului economic dintre prestatiile partilor, pt ca daca oblg de a prelua bunul nu

este executata la timp, intarzierea cumparatorului il pune pe vanzator in situatia de a gasi un spatiu de depozitare sau chiar in pozitia de a achizitiona alte bunuri de acelasi gen pt a-si putea executa conform oblg de predare (la bunurile de gen), ori cel putin in ultimul caz, sacrificiul patrimonial la care il supune intarzierea la preluare poate fi superior vazarii. Dat faptului ca intarziere cu preluarea, este la fel de periculoasa ca si intarzierea in plata pretului, pt ca vanzatorul dat predarea dupa ce bunul a fost platit. Daca cumparatorul intarzie plata pretului, vanzatorul este indreptatit sa intarzie predarea, doar ca, daca intarzie predarea risca sa suporte cheltuielile de depozitare pana la predare sau cheltuielile de inlocuire daca acesta este supus unei deteriorari rapide. De aceea, legiuitorul a prevazut cateva dispozitii particulare menite sa consolideze regimul sanctionator al intarzierii cumparatorului in executarea oblg sale de prelua bunul si de a plati pretul: 1725 + 1726. 1725(1) – in cazul vanzarii mobilelor, cump este de drept in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale, daca la scadenta nici nu a platit pretul, nici nu a preluat bunul. Prin aceasta dispozitie se deroga de la dreptul comun, conform caruia punerea in intarziere se face prin noificarea trimisa de creditor debitorului. Pt ca aceasta punere de drept in intarziere sa se produca este necesar ca atat obligatia de a plati pretul, cat si obligatia de a prelua bunul sa fi ajuns la scadenta. Ori, aceste doua oblg pot ajunge la scadenta in acelasi timp, -daca partile au derogat de la succesiunea legala a obligatiilor, -sau daca, desi nu a primit pretul, vazatorul se declara gata de a preda bunul si realizeaza toate actele in acest scop, inclusiv individualizarea, daca este cazul. cumparatorul este de drept in intarziere pt ambele oblg => el va plati cheltuielile de depozitare a bunului intre data punerii in intarziere si data preluarii lui efective => va trebui sa plateasca daune pt orice alta intarziere => preia riscul pieirii foruite a lucrului, astfel ca daca se produce o asemenea pieire, el nu va putea pretinde predarea, dar va fi tinut la plata pretului 1725(2) – in cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de dr in intarziere cu privire la preluare, atunci cand nu a preluat la timp, chiar daca pretul a fost paltit, sau at cand a solicitat predarea fara sa fi platit pretul. Al doilea mecanism: -executarea directa codul comercial de la 1887: executare coactiva executare directa – sens larg executare silita in nat 1726 – sensul strict: 2 ipoteze dupa cum ctr de vanzare nu a fost executat de catre cumparator sau de catre vanzator 1.Cumparatorul nu si-a executat obligatia de prelua bunul sau de plati pretul  vanzatorul are alegerea intre: a) a depune lucrul vandut intr-un depozit pe cheltuiala si la dispozitia cumparatorului, b) sau a-l vinde Desi textul nu precizeaza, aceasta optiune se naste din momentul punerii intarziere a cumparatorului – direct sau prin notificare Daca vanzatorul a optat pt incheierea unei vanzari alternative, aceasta se poate face: - fie prin licitatie publica, - fie la pretul curent, Insa, in orice caz, prin intermediul unui agent autorizat.

Pret curent = fie pretul prevazut de lege, daca este cazul, fie pretul stabilit prin acte normative dar inferioare legii, fie pretul practicat pe piete organizate - bursa sau targ Agentul autorizat = difera dupa tipul de bunuri si dupa tipul de vanzare – executorul judecatoresc sau casa de licitatii pt licitatia publica, farmacistii sau spitalele pt medicamente, brokerii pt bunurile cotate etc. Daca pretul obtinut prin vanzarea alternativa nu este cel putin egal cu acela convenit cu cumparatorul initial, atunci vanzatorul are posibilitatea de a pretinde ca acesta sa plateasca diferenta. Diferenta este considerata prejudiciu cauzat prin intarzierea debitorului. De asemnea, cumparatorul va fi tinut sa suporte cheltuielile facute de vanzator pt organizarea vanzarii alternative. In cea de-a doua ipoteza - nu se executa din culpa vanzatorului Daca vanzarea are ca obiect bunuri fungibile, atunci cumparatorul poate decide sa le cumpere dintr-o alta sursa. Si in acest caz, acesta forma de executare silita trebuie precedata de puenrea in intarziere a vanzatorului, trebuie realizata pt pretul curent si prin intermediul unui agent autorizat. In cazul in care cumparatorul nu a obtinut bunurile astfel procurate, decat pt un pret mai mare decat cel al vanzarii convenite initial, el il poate obliga pe vanzator sa suporte diferenta si in orice caz vanzatorul este tinut sa suporte cheltuielile de organizare a cumpararii alternative. Executarea directa se poate cumula cu daunele interese contractuale pt prejudiciul care rezulta pt partea care a organizat executarea din culpa celeilalte parti. Partea care exercita dr la executarea directa trebuie sa incunostinteze cealalta parte despre aceasta, obligatia care in absenta unei dispozitii speciale se sanctioneaza cu raspunderea contractuala potrivit dr comun. Varietati de vanzare: -vanzarea pe incercate -vanzarea pe gustate -vanzarea unei mosteniri -vanzarea cu optiune de rascumparare -vanzarea cu rezerva proprietatii Vanzarea pe incercate – ctr de vanzare incheiat sub cdt suspensiva ca in urma incercarii lucrului vandut de catre cumparator, acest lucru sa satisfaca anumite criterii obiective A ii vinde lui B un autoturism sub conditia ca in urma incercarii autoturisumului de catre B, acesta sa parcurga in cdt de trafic normale in cel mult o ora si jumatate autostrada Bucuresti-Pitesti. Daca nu s-a prevazut un alte termen in conventia partilor, conditia suspensiva se presupune indeplinita daca pana la expirarea unui termen de 30 zile, cumparatorul nu a declarat ca in urma incercarii bunul nu satisface criteriile convenite. Pana la indeplinirea cdt suspensive nu se produce decat un singur efect al ctr – predarea bunului de catre vanzator cumparatorului  de la aceasta predare se calculeaza termenul de 30 de zile

In cazul in care cdt nu este indeplinita, predarea este supusa restituirii si nici un alt efect al ctr nu se produce. Daca, dimpotriva, cdt este indeplinita, atunci ctr se consolideaza retroactiv, considerandu-se ca efectele sale s-au nascut la momentul incheierii sale. ! Riscul ctr in ipoteza in care bunul piere fortuit, dupa ce a fost predat cumparatorului  solutia depinde dupa cum pieirea s-a facut inainte/ dupa verificarea bunului. Daca bunul a pierit inainte de verificare, verificarea nu se mai poate efectua din cauze neimputabile vanzatorului, astfel ca cdt nu va fi indeplinita, ctr nu produce nici un efect, riscul este suportat de vanzator. Daca bunul a pierit dupa verificare si la verificare nu au fost indeplinite crieteriile obiective ale incercarii, atunci se aplica aceeasi solutie ca si in primul caz. Daca bunul a pierit dupa verificare si la verificare au fost indeplinite criteriile obiective, atunci din mom indeplinirii cdt suspensive, riscul a trecut asupra cumparatorului, care a devenit si proprietar, astfel incat el va trebui sa plateasca pretul. 1682 – vanzarea sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului se incheie numai daca acesta a facut cunoscut acordul sau in termenul convenit sau statornicit prin uzante Diferenta esentiala intre vanzarea pe incercate si cea pe gustate este aceea ca incercarea de catre cumparator nu vizeaza niste crterii obiective, ci numai staisfacerea unor cerinte subiective care pot sa nu fie precizate in intelegerea partilor. Denumirea – targurile de alimente Desi operatiunea isi trage denumirea de la targurile de alimente, ea nu se aplica strict alimentelor. Cesiunea dr privind o opera publicitarea poate sa depinda de satisfacerea de catre acea opera a unei conformitati subiective cu imaginea pe care beneficiarul, eventual cumparator, doreste sa si-o creeze fata de clientii sai. In toate aceste cazuri, in masura in care ctr depinde de exprimarea in viitor a unei pozitii pur subiective din partea uneia dintre parti, el nu se poate forma intrucat lipseste intentia cumparatorului de a se angaja juridic. Prin urmare, vanzarea va fi considerata incheiata doar dupa ce cumparatorul a declarat ca este satisfacut cu bunul pe care l-a incercat. In lipsa unui termen convenit de catre parti sau statornicit de uzante, termenul in care cumparatorul trebuie sa isi exercite pozitia este de 30 de zile si, in toate cazurile, acest termen este termen de oferta irevocabila facuta de vanzator cumparatorului care isi rezerva dreptul de a gusta. Daca pana la expirarea termenului destinatarul ofertei nu se pronunta, prin derogare de la dr comun, oferta se considera acceptata -1682(2). Vanzarea unei mosteniri: Prin vanzarea unei mosteniri – vanzarea care are ca obiect dr unei persoane de a primi un patrimoniu succesoral sau o parte din acesta. Dpdv structural, acesta este un drept privit ut singuli, dar are ca obiect o universalitate de drept, sau o cota parte dintr-o universalitate de drept, iar aceasta universalitate se formeaza la decesul ueni persoane, deces la care patrimoniul acelei persoane devine patrimoniu succesoral, care se transmite mostenitorilor persoanei.

Acesti mostenitori pot avea calitatea de vanzatori intr-un ctr de vanzare a unei mosteniri. Vanzarea unei mosteniri – cdt de validitate specifice + efecte specifice Cdt de validitate: -obiectul vanzarii -cota vanzarii Obiectul vanzarii: -mostenirea in legatura cu care exista dreptul vandut trebuie sa fi fost deschisa anterior ctr de vanzare. Nu se poate vinde decat mostenirea lasata de o persoana decedata. Actele asupra unei mosteniri viitoare sunt de regula lovite de nulitate absoluta. Uneori in doctrina se spune ca motivul pt care aceste acte sunt lovite de nulitate absoluta este ca ele ar trezi vointa mortii. Adevaratul motiv: sunt lispite de obiect, intrucat in legatura cu o mostenire nedeschisa nu exista nici un drept Drepturile privind o mostenire viitoare sunt drepturi eventuale, simple vocatii  de aici decurge necesitatea ca vanzarea unei mosteniri sa aiba ca obiect drepturi asupra unei mosteniri deja deschise. Forma ctr de vanzare – 1747(2) – forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute. Efcetele specifice: 1748 – daca nu specifica bunurile aspura carora se intind drepturile sale, vanzatorul unei mosteniri garanteaza numai calitatea sa de mostenitor, afara de cazul in care partile au inlaturat expres si aceasta garantie => de regula vanzatorul nu garanteaza cumparatorului decat existenta in patrimoniul sau a dreptului vandut, adica a dreptului asupra universalitatii care este patrimoniul succesoral  partile pot deroga prin stipulatie expresa in 2 sensuri: -fie inlatura expres aceasta garantie – derogare in beneficiul vanzatorului -fie partile adauga la aceasta garantie prevazand in ctr care sunt bunurile si care sunt datoriile care incumba patrimoniului succesoral – daca s-au facut specificatii cu privire la continutul patrimoniului succesoral asupra caruia poarta dreptul vandut, se considera ca vanzatorul garanteaza realitatea acelor specificatii si va raspunde de cate ori cumparatorul este tulburat de catre un tert pe motiv ca specificatiile respective nu corespund realitatii. Daca s-a prevazut ca in patrimoniul succesoral se gaseste un imobil, atunci vanzatorul il garanteaza pe cumparator pt orice evictiune rezultand in tulburarea cumparatorului in exercitarea dr asupra imobilului, ca si cand bunul s-ar fi vandut ut singuli. Daca prezenta bunului n-a fost mentionata in ctr de vanzare a unui drept privind acel patrimoniu, vanzatorul nu va raspunde decat pt tulburarile care ar decurge din faptul ca el nu era mostenitor, sau ca dr sau asupra mostenirii era mai limitat decat dreptul vandut. Bunurile din continutul patrimoniului succesoral transmis: -in principiu, daca nu au prevazut altfel, partile ctr de vanzare a unei mosteniri sunt prezumate a dori sa transmita catre cumparator dreptul asupra ptrimoniului succesoral, tinand cont de continutul acestui patrimoniu de la data deschiderii succesiunii si de modificarile ce au survenit ulterior acelei date, pana la incheierea CVC.

In consecinta, se vor transmite catre cumparator toate bunurile existente in patrimoniul succesoral. Cateva precizari: !!!-Exceptie: in cazul bunurilor de familie, consecintele vanzarii unei mosteniri difera dupa cum aceste bunuri sunt sau nu de valoare patrimoniala insemnata. Daca nu sunt de valoare patrimoniala insemnata, atunci ele nu sunt presupuse a fi incluse in pretul vanzarii. Daca au valoare patrimoniala insemnata, atunci vanzatorul este obligat sa transmita echivalentul bunurilor in cauza. Prin bunuri de familie se intelege bunuri care au valoare afectiva pt vanzator, in considerarea relatiilor sale de familie cu defunctul. !!!-daca transmisiunea unora dintre aceste bunuri este supusa unor formalitati de publicitate, atunci cumparatorul este tinut sa execute acele formalitati pt a putea beneficia pe deplin de bunurile dobandite. Dupa implementarea ef constitutiv al inscrierilor in CF, cumparatorul va deveni titular al drepturilor tabulare incluse in patrimoniul succesoral ce a facut obiectul dreptului vandut numai dupa inscierea sa in CF in aceasta calitate. De asemenea, inainte de implementarea efectului constitutiv inscrierea este necesara pt opozabilitatea fata de terti a transmisiunii acestor drepturi ce decurge din vanzarea mostenirii. Daca in mostenire exista creante impotriva unor terti, cumparatorul va putea actiona in calitate de cumparator numai dupa ce a indeplinit formalitatile de opozabilitate a cesiunii creantelor fata de debitorii cedati etc. Pe langa bunurile incluse in patrimoniul succesoral sunt transmise catre dobanditorul mostenirii toate bunurile pe care acestea le-au produs intre data deschiderii mostenirii si data CVC. In cazul in care mostenitorul a instrainat bunuri din patrimoniul succesoral inainte de incheierea contractului, pretul pe care l-a obtinut, daca este cazul, urmeaza sa fie transmis cumparatorului. Orice alte bunuri au subrogat bunurile existente in patrimoniul succesoral intre data deschiderii mostenirii si data CVC (indemnizatii de asigurare, ori bunuri care au fost primite in schimbul bunurilor instrainate din patrimoniul succesoral) se cuvin cumparatorului si trebuie transmise de catre cumparator. -datoriile incluse in patrimoniul succesoral -legiuitorul prezuma ca intelegerea lor este in sensul ca dobanditorul sa suporte toate datoriile mostenirii asupra careia poarta dreptul vandut. ! Daca vanzatorul a avut creante asupra mostenirii care dupa deschiderea acesteia au devenit imposibil de executat datorita confuziunii, atunci aceste creante renasc si urmeaza a fi platite de catre cumparator. De asemenea, daca vanzatorul a platit datorii ale mostenirii fata de terti creditori, cumparatorul va trebui sa-i rambuseze sumele platite, ori daca s-au platit alte bunuri sa-i rambuseze valoarea lor.

In raporturile cu creditorii mostenirii, acestora nu li se poate impune schimbarea debitului lor prin acte intre vii la care nu au consimtit. Chiar si dupa incheierea ctr de vanzare a mostenirii, vanzatorul ramane obligat fata de creditorii mostenirii sa suporte efectele acesteia. Creditorii se vor putea indrepta impotriva vanzatorului, iar in cazul in care acesta plateste datorii ale mostenirii, el va putea obtine recuperarea platilor facute de la debitor. Art.1751 In orice caz, nici cumparatorul nu va putea fi tinut sa raspunda decat in limita activului succesoral, cu exceptia cazului in care mostenirea transmisa a fost acceptata fortat, caz in care aceasta limita nu i-ar fi profitat nici vanzatorului mostenitor. Vanzarea cu optiune de rascumparare –art.1758-1762 NCC -este un ctr de vanzare, afectat de cdt rezolutorie a rascumpararii bunului de catre vanzator. -este un instrument de creditare, oferindu-i vanzatorului posibilitatea de a dobandi rapid anumite lichiditati, iar cumparatorului o foarte puternica garantie pt restituirea acelor lichiditati – garantie care consta in dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. De regula, pretul rascumpararii este egal cu pretul vanzarii, in sensul ca vanzatorul spre a rascumpara bunul, trebuie sa restituie pretul pe care l-a primit. Regula aceasta este supletiva, iar partile pot prevedea si altceva. Pretul mai mic decat cel al vanzarii – diferenta se poate explica prin aceea ca dobanditorul poate folosi bunul si poate culege fructele sale in intervalul cuprins intre incheierea ctr si rascumprare, astfel incat diferenta de pret este echivelentul acestei folosinte. Cea de-a doua ipoteza: se intalneste mai des si se explica prin aceea ca intre incheierea ctr si exercitarea optiunii de rascumparare, vanzatorul poate folosi pretul pe care l-a primit. Daca rascumpararea este supusa unui pret mai mare, diferenta fata de pretul vanzarii are nat juridica a unei dobanzi remuneratorii – fruct civil al banilor. De aceea, daca vanzarea cu optiune de rascumparare se incheie in afara activitatii unei intreprinderi cu scop lucrativ, diferenta intre pretul rascumpararii si pretul vanzarii trebuie sa respecte regulile privind dobanda maxima prevazuta de lege, iar in cazul in care aceasta dobanda este depasita, atunci, ca si in cazul ctr de imprumut, cumparatorul este decazut din dreptul la dobanda, astfel incat pretul rascumpararii va trebui sa fie egal cu pretul vanzarii. In raport cu modul cum afecteaza vazarea, optiunea de rascumparare este o modalitate – cdt rezolutorie. In raport cu prerogativele vanzatorului, optiunea de rascumparare face ob unui drept potestativ – manifestare unilaterala de vointa care ii permite vanzatorului sa stinga o situatie juridica ce il priveste si pe cumparator – sa desfiinteze CVC. Optiunea de rascumparare nu se confunda cu optiunea beneficiarului unui pact de optiune la vanzare. Vanzatorul nu are de optat daca sa incheie sau nu un alt ctr de vanzare, el are de optat numai daca sa desfiinteze sau nu ctr de vanzare initial. Dreptul acesta postestativ presupune prin esenta lui un anumit termen in care se poate exercita.

1758(2) – acest termen poate fi de cel mult 5 ani – partile pot prevedea orice durata inferioara, dar daca au prevazut un termen mai lung, acesta se reduce de drept la ani. Franta: si atunci cand partile nu au prevazut nici un termen, se considera ca ele au avut in vedere termenul de 5 ani. Totusi, in codul civil francez nu exista un text care sa permita judecatorului ca atunci cand termenul decurge din nat obligatiei si partile nu l-au prevazut, el sa-l poata stabili pe cale judiciara. Cum in NCC exista o atare dispozitie, s-ar putea sustine ca atunci cand partile n-au prevazut un termen, judecatorul o poate face in locul lor, fara a depasi termenul maxim de 5 ani. 1759(1) – cdt exercitarii dr de optiune 1759(2) – efectele exercitarii dr optiune Pt exercitarea valabila a dr de optiune, este necesar ca vanzatorul sa plateasca cumparatorului pretul rascumpararii. In lipsa de stipulatie contrara, vanzatorul trb sa plateasca pretul initial + cheltuielile facute de cumparator pt incheierea vanzarii… Aceste sume trebuie platite in mod real cumparatorului odata cu exercitarea dr de optiune. Daca acesta nu doreste sa le primeasca, vanzatorul are posibilitatea sa consemneze sumele in cauza la dispozitia cumparatorului. Sumele mentionate trebuie platite cel mai tarziu in termen de o luna de la data notificarii intentiei de rascumparare, astfel cum rezulta din 1760(3). In cazul in care vanzatorul a notificat intentia de rascumparare, fara a plati sau rascumpara aceste sume, atunci el decade din dreptul de optiune, fie prin expirarea termenului de o luna de la notificare, fie la expirarea termenului de optiune, socotindu-se termenul care expira primul. In cazul exercitarii optiunii de rascumparare in mod valabil, ctr de vanzare se desfiinteaza retroactiv, astfel incat prestatiile executate de catre parti sunt supuse restituirii, iar actele subsecvente se desfiinteaza in masura in care au fost respectate formalitatile de publicitate. 1759(2) – vanzatorul trebuie sa-i restituie cumparatorului, atat cheltuielile pe care lea facut cu preluarea bunului, cat si cheltuielile necesare, iar in lipsa sporului de valoare cheltuielile utile. Aceste cheltuieli vor profita vanzatorului, care va fi considerat retroactiv proprietar, astfel incat suportarea lui a acestora este pe deplin justificata. Singurul aspect in prezenta caruia efectul retroactiv al indeplinirii cdt rezolutorii este inlaturat priveste potrivit 1410 regimul fructelor. Fructele culese de propr sub cdt rezolutorie pana la indeplinirea cdt raman dobandite de acesta si nu sunt supuse restituirii catre vanzator. Sub aspectul efectelor exercitarii optiunii de rascumparare asupra actelor subsecvente incheiate de catre cumparator: Aceste efecte sunt conditionate de opozabilitatea dreptului de optiune fata de tertii cu care s-au incheiat aceste acte. In materie mobiliara, aceasta opozabilitate se asigura prin inscrierea dr de optiune in AEGRM. In materie imobiliara, opozabilitatea se asigura fie prin notarea dreptului de optiune, fie prin inscrierea provizorie a dreptului cumparatorului sub conditia rezolutorie a exercitarii optiunii. In cazul in care dreptul de optiune este opozabil tertilor cu care se incheie acte subsecvente ale cumparatorului asupra bunului vandut, atunci vanzatorul are alegerea de a exercita actiunea direct fata de subdobanditorii din actele repective.

Tertii dobanditori nu se vor putea indrepta impotriva cumparatorului pe temeiul garantiei sale ctra evictiunii, intrucat prin ipoteza, dreptul vanzatorului le era opozabil, deoarece putea fi cunoscut din registrele de publicitate. Exercitarea optiunii fata de subobanditori – doar o posibilitate. El poate alege sa isi exercite optiunea fata de cumparatorul sau imediat, solicitand bunul de la terti in temeiul resoluto iure dantis… . In aceste cazuri, cumparatorul va putea fi responsabil fata de terti, cel putin pt transmiterea in tot sau in parte a pretului. In cazul in care cumparatorul a incheiat ctr de locatiune cu privire la bunul vandut, iar acestea au fost supuse formalitatilor de publicitate, ctr in cauza nu se vor desfiinta prin exercitarea optiunii, ci vor fi mentinute pt termenul pt care au fost incheiate, dr nu mai mult de 3 ani din momentul exercitarii. Chiar atunci cand dr de optiune nu fost facut opozabil tertilor dobanditori prin modalitati de publicitate adecvate, drepturile acestor terti nu-i vor putea fi opuse vanzatorului care exercita optiunea, decat daca la randul lor, aceste drepturi au facut obiectul unor formalitati de publicitate.

1684 – stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunul pana la plata integrala a pretului este valabila, chiar daca bunul a fost predat. Nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lg dupa nat bunului -aceasta garantie este valabila, dar spre a fi opusa tertilor, inclusiv celorlalti creditori ai deb precum si subdobanditorilor acestuia este necesar ca ea sa fie supusa formalitatilor de publicitate -structura acestora este diferita dupa cum bunul este mobil sau imobil -bun imobil: transferul proprietatii nu se inscrie in CF pt ca este amanat pana la plata pretului  notarea de catre cumparator a dreptului sau de a pretinde transferul proprietatii, dupa ce pretul va fi platit  rezerva proprietatii este una dintre operatinunile supuse expres notarii – 902(2) pct.9 NCC  cumparatorul face notarea in CF -bun mobil: nu cumparatorul trebuie sa faca vreo inscriere la AEGRM, ci vanzatorul trebuie sa-si inscrie dr de proprietate de care beneficiaza, aceasta pt ca in principiu la mobile publicitatea calitatii de proprietar se asigura prin posesie, prin stapanirea materiala a bunului, iar formalitatile cu arhiva nu acopera decat exceptiile de la acest principiu, ori in cazul vanzarii cu rezerva proprietatii, stapanirea materiala a bunului este exercitata de catre cumparator. Adevaratul proprietar trebuie sa-si faca opozabil dreptul altfel decat prin posesie, respectiv prin inscrierea la arhiva. -dpdv tehnic este controversata in doctrina pb daca in cazul vanzarii cu rezerva proprietatii, transferul proprietatii este afectat de un termen sau de o conditie !  opinia corecta: transefrul este afectat de un termen pt 2 argumente: -argument de principiu:

Transferul proprietatii este dependent de plata pretului, ori din perspectiva cocontractantilor, plata pretului nu este un eveniment extern nesigur ca realizare, ci este ob oblg principale a cumparatorului si in virtutea fortei obligatorii a ctr trebuie tratat cs eveniment sigur, ceea ce este specific termenului, iar nu cdt. -argument de text: Daca rezerva proprietatii ar fi generat o cdt cu privire la transmiterea proprietatii, NCC ar fi prevazut ca formalitatea de publicitate aplicata este inscrierea provizorie, intrucat aceasta este formalitatea specifica dr tabulare sub conditie, ori din art.902 rezulta ca formalitatea aplicabila este notarea  confirmare a faptului ca proprietatea nu este afectat de o cdt, notarea privind exclusiv modalitatea termenului, iar nu dreptul afectat de acesta. 1755 NCC – in cazul vanzarii cu rezerva proprietatii, riscul bunului se transefra asupra cumparatorului inca de la data predarii, chiar daca prin ipoteza proprietatea nu i s-a transmis in acel moment. Daca prin derogarea de la res perit domino, leg a prevazut acest efect in privinta riscului pieirii bunului, el ar trebui sa se extinda la consecintele pe care le produce acest risc asupra ctr, atat sub aspectul oblg vanzatorului + cumparatorului -daca bunul piere dupa predare, obligatia vanzatorului de a transfera proprietatea devine imposibil de executat, iar vanzatorul este exonerat -totusi, cumparatorul care a preluat riscul bunului ramane dator sa plateasca bunul NCC dedica 3 articole unei variante de v cu rezerva proprietatii (plata in rate): -in cazul unei asemenea vanzari, obligatia de a plati pretul, desi isi pastreaza un caracter unitar si o natura uno ictu, este executata in mai multe rate succesive -consecintele car unitar al oblg includ printre altele faptul ca daca una dintre rate nu este executata, vanzatorul va putea sustine ca obligatia de plati pretul in ansamblul sau nu este executata si cum aceasta este obligatia principala a cumparatorului, vanazatorul va putea cere rezolutiunea, iar nu rezilierea -art.1756 prevede o limitare de la aceasta regula, limitare ce are caracter supletiv: -in lipsa unei intelegeri contrare, neplata unei singure rate care nu este mai mare de o optime din pret nu da drept la rezolutinuea ctr si nici nu il decade pe cumparator din beneficiul termenului acordat pt ratele ulterioare  textul este de stricta interpretare si aplicare. Astfel, el nu se va aplica daca nu se platesc cel putin doua rate, chiar daca valoarea lor cumulata nu depaseste o optime din pret si chiar daca ele sunt succesive. Aceasta pt ca repetarea unor neexecutari de mica insemnatate demonstreaza o anumita perseverenta culpabila a cumparatorului, care privita in ansamblu, poate reprezenta o neexecutare a oblg de a plati suficient de insemnata pt a justifica rezolutiunea De asemenea, textul nu se va aplica daca rata neplatita depaseste pragul maxim de o potime din pret, caz in care din 1756 rezulta per a contrario ca neexecutarea este prezumata insemnata. -in principiu, daca se dispune rezolutiunea, potrivit regulilor generale, prestatiile executate sunt supuse restituirii – aceasta insemana ca vanzatorul are dreptul sa i se restituie bunul al carui proprietar a ramas pe tot parcursul executarii ctr rezolvit, dar si ca el este dator sa ii restituie cumparatorului ratele de pret pe care le-a primit.  din suma acestor rate de pret, vanzatorul poate sa retina atat daune interese pt prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a rezolutiunii ctr pt neexecutarea fara justificare a cumparatorului de a plati pretul, cat si o compensatie echitabila pt lipsirea de folosinta a bunului pe perioada cuprinsa intre predarea acestuia si restituire, timp in care bunul s-a aflat la cumparator.

-in cazul in care ctr prevede ca vanzatorul este in drept sa retina integral ratele de pret deja platite in cazul rezolutiunii ctr pt neplata unor alte rate, o asemenea prevedere are nat juridica a unei clauze penale prin care se evalueaza prejudiciul consecutiv rezolutiunii si, potrivit NCC, va fi supusa revizuirii judecatorului inclusiv in ipoteza in care cuantumul clauzei penale este cu totul excesiv in raport cu prejudiciul previzibil pe care l-a suferit vanzatorul ca urmare a neexecutarii obligatiei de a plati toate transele din pret. Spre a se stabili caracterul cu totul excesiv se va avea in vedere -valoarea folosintei bunului cat timp acesta s-a aflat in folosinta cumparatorului, inclusiv uzura acelui bun, -posibilitatea vanzatorului de a desfasura afaceri alternative cu privire la bun, orice daune previzibile, precum si o anumita suma suplimentara menita sa il descurajeze pe cumparator in intentia sa de a nu-si executa obligatia de a plati pretul. Contractul de schimb: 1763 – schimbul este ctr prin care fiecare dintre numite copermutanti transmite, sau dupa caz se obliga sa transmita un bun pt a dobandi un altul. Ctr de schimb este dublu translativ, in sensul ca fiecare parte transmite celeilalte un anumit drept. 1764 – schimbul este supus acelorasi reguli ca si vanzarea, care se aplica in mod corespunzator, adica schimba ceea ce trebuie schimbat  fiecare dintre parti este considerata vanzator in ceea ce primeste bunul pe care il isntraineaza si cumparator in ceea ce priveste bunul pe care il primeste. Cum aplicam secventa temporala: proprietate – pret – predare la schimb? -drepturile asupra celor doua bunuri schimbate se vor transmite cat de repede cu putinta, aceasta inseamna ca daca bunurile sunt individual det si mobile, cele doua drepturi se transmit dintr-un patrimoniu intr-altul chiar la momentul incheierii ctr. -daca unul dintre drepturi necesita inscrierea in CF spre a fi transmis, atunci oblg transmitatorului de a pune la dispozitie toate inscrisurile necesare devine scadenta imediat, iar celalalt drept se va transmite, de asemenea, imediat -odata ce drepturile au fost transmise, ar urma sa se execute obligatiile de predare ale bunurilor ce fac obiectul drepturilor -cum aceste oblg sunt reciproce si interdependente, ele vor trebui in principiu sa fie executate simultan, ceea ce inseamna ca fiecare dintre parti va putea sa ii opuna celeilalte exceptia de neexecutare -acest blocaj nu poate fi depasit daca una dintre aprti decide sa predea bunul chiar daca obligatia sa de predare nu a devenit scadenta  obligatia cceluilalt cocontractatnt devine scadenta automat si poate fi excutat silit. -dificultatea executarii simultane este sporita  la vanzare se executa la locul situarii bunului de la data incheierii ctr, iar prin exceptie, la sediul vanzatorului, schimbul nu se executa in acelasi loc, decat daca bunurile se gaseau in acelasi loc la data incheierii ctr -altfel, fiecare dintre cocontractant va trebui sa predea bunul la locul situarii sale de la data incheierii ctr, sau, daca bunul este de gen, la sediul sau de la data incheierii ctr, in consecinta, de regula, schimbul se va executa in cel putin doua locuri diferite -cumparatorul suporta cheltuielile incheierii ctr – nu se aplica la schimb  in materie de schimb avem 2 cumparatori, sau nici unul, in consecinta fiecare dintre copermutanti suporta cheltuielile ctr in proportie egala cu celalalt -uneori, atunci cand bunurile schimbate nu sunt considerate perfect echivalente de catre parti, una dintre ele isi asuma in mod accesoriu obligatia de a-i plati celeilalte o suma de bani  sulta si are regimul pretului din materia vanzarii, inclusiv garantiile asociate obligatiei de a plati pretul, garantii ce se exercita de catre debitorul sultei

Ctr de locatiune: Notiunea Caractere juridice Cdt d evaliditate Efecte Incetare Varietati Notiunea: 1777 – locatiunea este ctr prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun pt o anumita perioada in schimbul unui pret, denumit chirie. Desi in sens strict, chiria este doar o specie de locatiune, ele sunt adesea folosite ca sinonime. Din definita citata, rezulta ca ceea ce este definitoriu pt locatiune este asigurarea de catre o parte in favoarea celeilalte a folosintei unui bun in schimbul unui pret. -obligatia caracteristica de a asigura folosinta bunului -caracterul oneros al asumarii acestei obligatii Bunul a carui folosinta se asigura, acesta poate fi mobil sau imobil, corporal sau necorporal si, in principiu, orice bun poate fi dat in locatiune, daca dintr-o prevedere legala sau din nat bunului nu rezulta contrariul  inclusiv bunurile propeitate publica pot face obiectul unui ctr de locatiune – ctr fiind incheiate potrivit lg 213/1988 fie de catre stat sau unitatea administrativ teritoriala, fie de catre instituita care este titularul dreptului de administrare a bunului. Exista bunuri care prin natura lor nu pot face obiectul ctr de locatiune, adica bunurile consumptibile. Prin ctr de locatiune, locatorul asigura locatarului folosinta cu conservarea substantei sale, substanta de care locatarul nu poate dispune. Aceasta este o trasatura esentiala a locatiunii si o distinge fata de alte ctr ce transmit beneficiarului folosinta si dreptul de a consuma substanta bunului folfosit, adica un drept corelativ prerogativei dispozitiei materiale din continutul dr de proprietate. Spre exemplu, daca printr-un ctr se concesioneaza o mina, dr de proprietate asupra minereului extras cuvenindu-se concesionarului, atunci ctr respectiv va fi supus nu numai dispozitiilor speciale privind ctr de concesiune, dar si dispoztiilor privind vanzarea, iar nu locatiunea, intrucat prin folosirea minereului se consuma substanta zacamantului, intrucat concesionarul poate diminua substanta, el exercita o prerogativa a proprietarului ce i-a fost transmisa prin ctr de concesiune si de accea ctr are natura unei vanzari de lucruri viitoare. (concesiune + vanzare de lucruri viitoare) Din faptul ca locatiunea prevede in mod esential ca locatarul sa nu poata dispune de substanta lucrului, rezulta 2 consecinte: -locatarul are dreptul la fructe, nu si la producte, pe cand fructele sunt produse periodic de bun fara a-i diminua substanta, productele ii diminueaza substanta/ culegerea fructelor este un accesoriu al prerogativei folosintei, prerogativa pusa prin ctr de locatiune la dispozitia locatarului, pe cand culegerea productelor tine de prerogativa dispozitiei materiale, prerogativa ce apartine proprietarului. -lucrurile neconsumptibile pot face ob ctr de locatiune, pe cand cele consumptibile, nu pot face ob unui asemenea ctr decat daca prin vointa partilor ele au fost declarate neconsumptibile

-asigurarea folosintei bunului se face cu titlu oneros Intre pretul vanzarii si pretul lcoatiunii exista diferente: -pretul vanzarii – numai o suma de bani/ pretul locatiunii – nu numai o suma de bani, ci si alte bunuri sau prestatii -de cate ori in schimbul folosintei unui bun, beneficiarul acestei folosinte se obliga la o contraprestatie, ctr va fi de locatiune, indiferent de natura acelei contraprestatii: transmiterea unui bun, plata unei sume de bani, stingerea unei datorii preexistente, asigurarea dreptului de folosinta asupra unui alt bun, executarea unei lucrari, prestatie negativa Caracterele juridice ale ctr de locatiune: -ctr de locatiune este in mod esential sinalagmatic, intrucat din el decurg obligatii reciproce si interdependente pt fiecare parte – obligatia de a asigura folosinta bunului + obligatia de a plati chiria -ctr de locatiune este esentialmente oneros – partile vazand asigurarea folosintei bunului si chiria ca fiind echivalente si asumandu-si obligatia …  el distinge acest ctr de ctr de comodat, in care in schimbul folosintei bunului de care beneficiaza comodatarul el nu datoreaza o contraprestatie -ctr de locatiune este in principiu comutativ – pt ca de regula partile cunosc la data incheierii ctr atat existenta cat si intinderea obligatiilor asumate -prin exceptie: nu este imposibil ca, fie bunul dat in locatiune, fie cuantumul chiriei sa fie stabilite in fct de criterii care vor varia in viitor, intr-un mod necunoscut partilor la data incheierii ctr -daca variatia acestor criterii determina riscul pierderii si sansa unui castig pt cel putin una dintre partile contractului si acest risc si aceasta sansa sunt determinante pt incheierea ctr, atunci acest ctr va fi in aceasta ipoteza de exceptie aleatoriu EX: chiria unui spatiu comercial este stabilita in fct de profitul obtinut de locatar prin activitatea comerciala desfasurata in acest spatiu este un ctr aleatoriu, pt ca valoarea profitului nu este certa -este un ctr in principiu consensual, astfel incat se formeaza prin acordul de vointa  exceptie: locatiunea bunurilor din domeniul public + privat al statului este supusa unor proceduri speciale de incheiere, care, in principiu, implica o licitatie publica -ctr de locatiune este un ctr cu executare succesiva => din definitie ca scopul principal al ctr este de a asigura locatraului folosinta unui bun. Folosinta presupune in mod necesar o anumita durata, de aceea ctr de locatiune este necesarmente temoral, in sensul ca implica o curgere de timp in care folosinta bunului sa fie asigurata locatarului. Intrucat chiria este considerata echivalent al acestei folosinte, se va considera intotdeauna ca ea a fost stabilita in mod echivalent cu durata  ctr de locatiune este in mod esential un ctr cu executare succesiva -durata locatiunii poate determinata sau nedeterminata -in dreptul comun, atunci cand o obligatie implica in mod necesar un anumit termen, iar partile nu l-au convenit, ele se pot adresa instantei pt a suplini aceasta lacuna in conventia lor. Prin exceptie, in materia ctr de locatiune, daca durata locatiunii este nederminata, atunci oricare dintre parti ii poate pune capat ctr in mod unilateral, acordandu-i celeilalte parti un termen de preaviz. Mai mult, atunci cand fara a-si fi dorit sa contracteze pe perioada nedetrminata partile nu au prevazut totusi durata locatiunii, art.1785 stabileste un sistem

de prezumtii cu privire la aceasta durata, prezumtii in care faptul vecin si conex rezida in natura bunului dat in locatiune. Astfel, daca bunul dat in locatiune este o locuinta nemobilata sau un spatiu destinat activitatii unui profesionist, locatiunea se prezuma incheiata pt un an. Daca obiectul locatiunii este un mobil, ori un apartament mobilat, locatiunea este prezumata incheiata pe durata corespunzatoare unitatii de timp pt care s-a calculat chiria. In cazul bunurilor mobile puse la dispoztia locatarului pt folosinta unui imobil, acestea se considera inchiriate pe durata locatiunii imobilului – accesorium sequitur principale -ctr de locatiune nu poate fi perpetuu -spre a se preveni o tendinta manifestat in sec al XIX-lea de ocoli interdictia locatiunilor perpetue prin stipularea unei durate foarte lungi, NCC prevede ca locatiunile nu se pot incheia pt o durata mai mare de 49 de ani  daca partile prevad un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani – nulitate partiala Conditiile de validitate specifice: -capacitatea + obiectul Capacitatea: –ctr de locatiune este un ctr de administrare. Prin exceptie, atunci cand locatiunea depaseste o durata de 5 ani, se considera ca ea reprezinta un act de dispozitie, prin urmare daca o persoana lipsita de capacitatea de a face singura acte de dispoztie incheie un ctr de locatiune pt un ctr cu o durata mai mare de 5 ani  nulitate realativa partiala pt durata care depaseste 5 ani si, la cererea celui ocrotit, va putea fi redus. -incapacitatile prevazute in materie de vanzare si de cumparare de NCC se aplica in mod corespunzator si ctr de locatiune -incapacitatea profesionistilor justitiei de a cumpara dr litigioase -incapacitatile de a vinde si de a cumpara ale reprezentantilor si ale administratorilor bunurilor altuia va fi nul absolut un ctr prin care un judecator inchiriaza un bun litigios, daca litigiul este de competenta instantei la care functioneazas judecatorul -doctrina mai examineaza un aspect legat de ob ctr de locatiune: spre a da un bun in locatiune, locatorul trebuie sa aiba el insusi dreptul de a folosi bunul -in consecinta vor putea da bunul in locatiune: proprietarul, uzufrctuarul, locatarul -daca dr de a folosi bunul este strict personal, atunci bunul in cauza nu va putea fi dat in locatiune de catre titualarul dreptului – locatarul unui bun mobil, titularul unui drept de uz sau abitatie, comodatarul -totusi aceasta regula nu tine de validitatea ctr, ci de eficacitatea sa, mai precis, de aptitudinea locatorului de a-si executa obligatia asumata prin ctr de locatiune, de a asigura locatarului folosinta bunului -daca locatorul nu are un drept de a folosi bunul de care sa dispuna in favoarea unei alte persoane, atunci el nu-si va putea executa obligatia si va raspunde contractual fata de locatar pt aceasta din acest mecanism rezulta ca locatiunea este valabila, doar ca locatorul nu executa prestatia la care s-a angajat -uneori, pt ca locatorul sa poata asigura folosinta bunului in mod efectiv este necesar ca el sa poata opune ctr de locatiune unei alte persoane, spre exemplu: -uzufructuarul, care incheie un ctr de locatiune – isi poate executa obligatia, insa daca durata ctr de locatiune depaseste durata uzufructului, pt ca uzufructuarul sau mestenitorul

sau sa poata continua asiguararea locatiunii, aceasta trebuie sa fie opozabila nudului proprietar -coproprietarul care incheie o locatiune asupra bunului comun poate asigura folosinta acelui bun, numai daca locatiunea este opozabila si celorlalti copropritari -daca bunul a facut deja ob unei locatiuni, titularul dreptului de a folosi bunul poate sa-si execute obligatiile asumate printr-o a doua locatiune, numai daca aceasta este opozabila primului locatar 1. 715 – uzufruactuarul are dreptul de a inchiria sau de a arenda bunul primit in uzufruct. Cata vreme uzufrcutul este pe un termen determinat, locatiunile incheiate de uzufructuar nu pot avea o durata mai mare decat acest termen, iar in caz contrar sunt opozabile nudului prorpietar. Daca uzufructul inceteaza prin decesul uzufructuarul sau prin incetarea existentei lui juridice, atunci in anumite cdt, locatiunile incheiate de el pot fi opozabile nudului prorpietar si dupa stingerea uzufructului. Astfel, locatiunile imobiliare care au fost notate in CF sunt opozabile nudului proprietar pe toata durata lor, dar nu mai mult de 3 ani de la data stingerii uzufructulu Este posibil ca inainte ca durata locatiunii privind bunul dat in uzufruct sa expire, uzufructuarul sa incheie cu locatarul o conventie privind reinnoirea acelei locatiuni. Daca este notata in CF si aceasta conventie este opozabila nudului proprietar, daca uzufructul se stinge prin deces sau prin incetarea existentei juridice a uzufructuarului si chiar daca aceasta stingere a survenit inainte ca intelegerea de reinnoire sa fi devenit aplicabila. Durata aplicabilitatii acestei conventii este totusi mai scurta: de un an pt bunuri arendate si de 6 luni pt alte imobile date in locatiune si, in plus, conventia de reinnoire nu poate sa produca efecte fata de nudul proprietar pt mai mult de 3 ani de la stingerea uzufructului. -uzufruct viager + ctr de locatiune pe o perioada de 3 ani -ulterior – la expirarea primei conventii se reinnoieste aceasta pe o perioada de 10 ani -daca uzufructurarul moare dupa ce intra in vig conventia  ctr de locatiune in curs la data stingerii uzufructului  ctr va mai continua 3 ani -daca uzfructuarul moare inainte sa fi devenit aplicabila conventia – conventia ii este opozabila nudului proprietar pt cel mult 6 luni 2.ctr de locatiune incheiate de coproprietari: -art.641 NCC – bunul comun poate fi dat in locatiune cu acordul majoritatii coproprietarilor pt o perioada de cel mult 3 ani, daca este mai mare de 3 ani – regula unanimitatii. Sanctiunea nerespectarii regulilor majoritatii si unanimitatii este inopozabilitatea ctr de locatiune fata de coproprietarii care nu au consimtit la incheierea ei -daca proprietarii avand maj cotelor parti decid sa incheie un ctr pe o durata de 6 ani, acesta va fi opozabil coproprietarilor care nu au consimtit la el pt o perioada de 3 ani, urmand ca dupa aceasta perioada, ceilalti coproprietari sa fie indreptatiti sa solicite evacuarea locatarului -daca un coproprietar care nu detine majoritatea cotelor parti da in locatiune acest bun indiferent de durata, oricare dintre ceilalti coproprietari poate cere evacuarea chiriasului, urmand ca locatorul sa raspunda fata de acest chirias pe taram contractual. 3. dupa ce s-a incheiat un ctr de locatiune cu privire la un bun, locatorul incheie un nou ctr de locatiune cu privire la acelasi bun, perioada celui de-al doilea suprapunandu-se partial cu cea a primului. Daca bunul este un imobil inscris in CF, folosinta va fi asigurata locatarului care si-a notat mai intai dreptul.

Daca bunul dat in locatiune este un mobil supus unor formalitati de publicitate, folosinta va fi asigurata celui care a indeplinit primul aceasta formalitate. In cazul oricaror alte bunuri, folosinta se va asigura locatarului care a intrat primul, cu buna-credinta, in detentia bunului dat in locatiune. Desi face trimitere la 1275, art.1782 lit c se aplica potrivit literei sale inclusiv imobilelor neinscrise in CF si asta indiferent de data certa a ctr de locatiune cu privire la imobil. Efectele ctr: -efectul specific: obligatia locatorului de a asigura locatarului folosinta lucrului dat in locatiune - obligatie corelativa unui drept de creanta, ceea ce diferentiaza in mod esential ctr de locatiune de ctr de uzufruct. Pe cand uzufructuarul, ca titular al unui drept real, exercita prerogativele acestui drept direct asupra bunului, fara a avea nevoie de concursul nudului proprietar, locatarul isi poate exercita dreptul numai prin intermediul unei conduite determinate a locatorului. Numai in aparenta locatarul isi exercita dreptul direct asupra bunului. Dpdv tehnic, aceasta detentie precara este posibila si legitima numai prin executarea de catre locatorul debitor a obligatiei sale de a-i asigura locatarului creditor folosinta ce implica si aceasta detentie. Executarea acestei obligatii se face prin prestatii pozitive de a face ale locatorului. -din obligatia de a asigura folosinta lucrului, decurg toate obligatiile locatorului si anume: -obligatia de a preda bunul dat in locatiune -obligatia de a mentine bunul intr-o stare adecvata utilizarii sale -obligatia de a garanta impotriva viciilor ascunse ale bunului -obligatia de a garanta impotriva evictiunii ce il va tulbura pe locatar in folosinta bunului. Obligatia de predare: 1787 – locatorul este obligat sa predea bunul cu toate accesoriile sale in stadiul corespunzator utilizarii acestuia => din acest text, spre deosebire de vanzator, care trebuie sa predea bunul in starea in care se gaseste la data incheierii ctr, locatorul este obligat sa il predea in starea necesara pt a putea fi folosit. Prin urmare, daca la data incheierii ctr bunul se afla in stare improprie intrebuintarii, prin incheierea ctr locatorul este presupus a-si asuma obligatia de a aduce bunul in stare de intrebuintare, de a-l repara, de a-l imbunatati. Daca, dimpotriva, la data incheierii ctr bunul se prezinta o stare peste medie, superioara standardului comun al intrebuintarii sale, atunci locatorul nu poate diminua aceasta calitate, ci este obligat sa conserve bunul la aceasta calitate, atat pana la predare, cat si pe parcursul folosirii bunului de catre locatar. La fel ca si in cazul vanzarii, locatarul care primeste un bun impropriu intrebuintarii, sau aflat intr-o stare inferioara celei de la data contractarii, trebuie sa-i comunice locatorului viciile constatate, intr-un termen rezonabil stabilit in functie de imprejurarile predarii si de natura bunului. In absenta unei astfel de notificari se considera ca bunul nu prezenta vicii aparente la data predarii si, cel putin in aparenta, el a fost predat intr-o stare adecvata folosirii sale. 2. Mentinerea bunului in stare de folosinta Locatorul trebuie sa repare bunul de cate ori este necesar. Prin exceptie, reparatiile mici, de simpla intretinere, sunt in sarcina locatarului. Toate celelalte sunt in sarcina locatorului. Locatarul il poate notifica pe locator de fiecare data cand se iveste nevoia unei reparatii.

Daca reparatia este urgenta, in sensul ca intarzierea ei ar conduce la accentuarea deteriorarii bunului, locatarul este chiar obligat sa il instiinteze pe locator cu privire la necesitatea reparatiei. Odata ce a fost instiintat despre aceasta, locatorul este obligat sa treaca la indeplinirea lor, cu incomodarea minim posibila a folosintei bunului de catre locatar. Daca efectuarea reparatiei nu este posibila fara incomodarea folosintei locatarului, atunci ea presupune un acord al locatarului pt aceasta efectuare. Prin exceptie, daca reparatia este urgenta, in sensul ca nu poate fi amanata pana la sfarsitul locatiunii, sau amanarea ar supune bunul pericolului de a fi distrus, atunci locatorul poate efectua reparatiile si fara acordul locatarului, acesta fiind obligat sa suporte consecintele deranjului fara a pretinde vreo reparatie patrimoniala. Prin exceptie, daca durata reparatiilor depaseste 10 zile, pretul locatiunii va fi scazut proportional cu impiedicarea folosintei si cu durata impiedicarii. Mai mult, daca reparatiile sunt de asa natura incat in timpul executarii lor bunul nu poate fi deloc folosit in scopul convenit intial, atunci locatarul poate rezilia ctr (1803(3)). Textul trebuie interpretat astfel incat locatarul sa nu abuzeze de acest drept. O impiedicare chiar totala, dar de foarte scurta durata nu va justifica rezilierea. In cazul in care locatorul incunostintat de necesitatea reparatiilor nu procedeaza la efectuarea acestora, reparatiile pot fi facute de catre locatar. In acest caz, potrivit art.1788 (3), locatorul este dator sa plateasca locatarului cheltuielile pe care acesta le-a avansat pt reparatii, cu dobanzi din ziua efectuarii lor. In cazuri de urgenta care nu permit nici macar nortificarea prealabila a locatorului, reparatiile pot fi efectuate de catre locatar fara instiintarea prealabila a locatorului, acesta din urma va datora cheltuielile, insa dobanzile nu vor curge de la data efectuarii cheltuielilor, ci de la data la care acesta a fost instiintat cu privire la efectuarea cheltuielilor. 3.Garantia impotriva viciilor ascunse ale bunului dat in locatiune Potrivit art.1790(1) locatorul garanteaza impotriva toturor viciilor lucrului, care impiedica sau ingreuneaza folosirea lui, chiar daca nu le-a cunoscut la incheierea ctr, indiferent daca ele existau inainte de incheierea ctr, sau au aparut pe parcursul executarii ctr. Acelasi regim se aplica si daca partile au convenit expres ca bunul sa aiba anumite calitati, iar acestea dispar in timpul locatiunii. Ca si in cazul vanzarii, aceste vicii trebuie sa fie ascunse, in sensul ca nu au fost comunicate locatarului la data incheierii ctr si chiar daca au fost comunicate, ca locatrul le putea observa cu ocazia predarii si nu le-a reclamat. Din acest mecanism legal => ca simpla cunoastere a viciilor la data incheierii ctr nu il lipseste pe locatar de posibilitatea de a pretinde reparatii, trebuie in plus ca primind bunul, locatarul sa nu reclame viciile in cauza. Numai daca le reclama se va putea plange de ele. Desi bunul prezinta vicii la data incheierii ctr si accepta sa contracteze in aceste conditii, consimtamantul sau nu va fi interpretat in sensul ca a acceptat limitarea folosintei, ci va fi interpretat in sensul ca se astepta ca locatorul sa inlature viciile constate pana la predare, astfel incat bunul sa fie predat in stare adecvata potrivit cu scopul convenit. Numai daca vanzatorul nu si-a executat aceasta obligatie si a predat bunul cu aceleasi vicii, iar locatarul nu a obiectat fata de aceasta predare, numai atunci se considera ca el a acceptat limitarile folosintei bunului ce decurg din viciile in cauza si in consecinta nu poate pretinde remedierea acestor vicii.

Exceptie: priveste acele vicii aparente care prejudiciaza viata, sanatatea sau integritatea corporala a locatarului. Pt ca viciile aparente in cauza sa antreneze consecinte juridice directe este nevoie ca prejudiciul sa fie efectiv, caz in care locatarul va putea pretinde locatorului despagubiri pt acel prejudiciu. Totusi, spre a evita plata acestor despagubiri, locatorul poate fi determinat ca inainte de producerea prejudiciului sa il previna, inlaturand viciile aparente in cauza. Efectele garantiei ctr viciilor – locatorul trebuie sa inlature viciile in cel mai scurt termen, daca nu realizeaza acest lucru, locatarul are posibilitatea de a cere o reducere a chirie in mod proprortional. Daca impiedicarea folosintei este atat de importanta, incat cunoscand-o nu ar mai incheiat ctr, acesta poate cere rezilierea ctr unilatral sau pe cale judiciara. Aceste remedii pot fi cumulate cu daune-interese pt prejudiciile suferite de locatar din cauza viciilor. Aceste daune sunt datorate numai daca la data incheierii ctr de locatiune locatorul le-a cunoscut, sau, potrivit imprejurarilor, trebuia sa le cunoasca. Din structura alin.2 al art.1791, rezulta ca sarcina probei necunosterii viciilor si respectiv lipsei unei datorii de a le cunoaste ii revine locatorului, astfel incat pana la proba contrara el va fi dator sa plateasca despagubiri pt orice prejudiciu cauzat de viciul ascuns. Obligatia locatorului de a garanta ctr evictiunii: -provenind din propria fapta -provenind din fapta unui tert 1.1789 – locatorul este obligat sa intreprinda tot ceea ce este necesar pt a asigura in mod constant locatarului folosinta linistita si utila a bunului, fiind obligat sa se abtina de la orice fapt care i-ar impiedica, diminua sau stanjeni o asemenea folosinta. 2.Exceptii: -atunci cand reparatiile sunt urgente, locatorul le poate efectua chiar si fara acordul locatarului si chiar daca ii tulbura astfel folosinta -1804 – dreptul pe care il are locatorul de a examina periodic bunul pt a verifica executarea de catre locatar a obligatiilor sale privind detinerea bunului respectiv, precum si pt a incheia, daca este cazul, fie ctr de vanzare cu privire la acel bun, fie noi ctr de locatiune cu terti carora le prilejuieste accesul la bun.  prin exercitarea acestor drepturi de vizitare, locatorul nu trebuie sa stanjeneasca in mod nejustificat folosinta bunului. Garantia ctra evictiunii provenind din fapta unui tert: De regula, daca tertul se limiteaza la a tulbura in fapt folosinta bunului de catre locatar, acesta are la dispozitie mijloacele juridice de a inlatura singur aceste tulburari, fara concursul locatorului. Daca, de exemplu, tertul stapaneste bunul, indepartandu-l in felul acesta pe locatar, acesta are la indemana actiunea posesorie (apartine si detentorului precar). De asemenea, daca tertul savarseste un delict prin care limiteaza folosinta bunului de catre locatar, acesta poate introduce impotriva tertului actiunea in raspundere delictuala, care sa-i permita repararea prejudiciului. Participarea locatorului la aceste actiuni nu este utila, nu este necesara si din acest motiv, locatorul nu garanteza impotriva simplelor tulburari de fapt cauzate de terti exercitiului drepturilor locatarului. In schimb, locatorul granteaza impotriva tulburarilor de drept provenind din actiunea tertilor si anume, impotriva acelor tulburari, prin care tertii pretind ca s-ar intemeia pe drepturi ale lor sau pe limite ale dr de a folosi bunul opozabile locatarului.

In cazul in care se manifesta asemenea tulburari, in principiu locatarul care le resimte trebuie sa-l informeze de indata pe locator. In cazul in care locatarul nu-si executa aceasta obligatie, si prin actiunea sa tertul reuseste sa limiteze chiar si dreptul locatorului in legatura cu dr dat in locatiune, locatarul este dator sa repare prejudiciul cauzat prin necomunicarea tulburarii. Locatarul va fi exonerat de raspundere daca el dovedeste ca si daca ar fi cunoscut tulburarea, locatorul nu ar fi putut repinge pretentiile tertului. Daca pretentiile tertului se manifesta printr-o actiune in justitie introdusa impotriva locatarului, atunci locatarul il poate chema in proces pe locator: -fie printr-o cerere de chemare in garantie -fie prin aratarea titularului dreptului  locatarul impotriva caruia tertul a introdus actiunea poate sa solicite ca judecata sa se desfasoare in contradictoriu cu locatorul, intrucat detentia exercitata de catre locatar nu este decat exercitarea drepturilor locatorului, care este adevaratul titular cu care se afla in contradictie dr tertului. In aceste situatii, loctarorul trebuie sa il apere pe locatar impotriva tulburarii. In cazul in care, fie pt ca nu a fost chemat in proces, fie pt ca, desi a fost chemat, nu a reusit sa inlature pretentiile tertului, actiunea acestuia din urma este admisa, iar folosinta bunului de catre locatar este limitata sau impiedicata ca efect al acestei acituni, locatarul are in principiu posibilitatea de a actiona impotriva locatorului pt remedierea limitarii sau impiedicarii dr sau. Totusi, atunci cand locatorul nu a fost chemat in proces, el ii poate opune locatarului execeptia procesului rau condus, dovedind ca daca ar fi fost chemat in proces l-ar fi putut apara in mod eficient pe locatar si apararea in cauza ar fi condusa la respingerea pretentiilor tertului. In principiu, daca folosinta de catre locatar a bunului dat in locatiune este limitata sau impiedicata, locatarul va avea dreptul la o reducere proportionala a chiriei, proportia stabilindu-se fata de partea din folosinta de care nu a beneficiat. Daca impiedicarea folosintei este atat de importanta, incat cunoscand-o la incheierea ctr, locatarul nu ar mai fi contractat, atunci el poate obtine rezilierea contractului prin declaratie unilaterala sau judiciara. De regula, locatarul poate cere si despagubiri pt prejudiciile cauzate prin limitarea sau impiedicarea folosintei bunului dat in locatiune, dar acest drept nu este recunoscut, decat daca la data incheierii contractului nu a cunoscut cauza evictiunii, in caz contrar se considera ca el si-a asumat riscul pt eventualele impiedicari/ limirari. Obligatiile locatarului: Principala obligatie a locatarului este aceea de plati chiria. Daca partile nu au prevazut altceva, chiria se plateste in avans fata de perioada de folosinta a bunului pt care se plateste. De la aceasta regula se poate deroga fie prin vointa partilor, fie pe temeiul uzantelor aplicabile tinand cont de locul incheirii ctr, locul predarii bunului sau activitatea care prilejuieste folosinta sa. In absenta derogarilor, plata in avans a chiriei se face conform urmatoarelor reguli: -in cazul in care durata locatiunii este mai mica de o luna – chiria se plateste integral, in avans, inainte de predarea bunului, altfel locatorul poate invoca exceptia de neexecutare. -in cazul in care ctr de locatiune are o durata intre o luna si un an, chiria se datoreaza in prima zi lucratoare a fiecarei luni. -in cazul in care durata ctr de locatiune este mai mare de un an, atunci chiria se datoreza in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru. Dovada platii chiriei: -aceasta este supusa dr comun privind chitanta liberatorie -1502 NCC – care vizeaza toate ctr cu executare succesiva – in cazul in care s-a dat chitanta ptr plata chiriei corespunzatoare unei perioade, fara a se prevedea vreo rezerva cu privire la chirile anterioare datorate, se va prezuma relativa, ca acelea au fost platite

Prin derogare de la dreptul comun, aceasta obligatie are caracter executoriu in cazul in care ctr de locatiune a fost incheiat prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata, inregistrat la organele fiscale. 2.Obligatia de a folosi bunul cu prudenta si diligenta, potrivit destinatiei: -aceasta obligatie descrisa general in acesti termeni poate fi impartita: a) locatarul nu este obligat sa foloseasca bunul, ci numai in cazul in care il foloseste, atunci este obligat sa exercite acest drept ca un bun proprietar, cu diligenta si prudenta pe care acesta ar manifesta-o fata de lucrurile porprii => locatarul trebuie sa conserve bunul si sa il fereasca de orice deteriorare b) obligatia de nu modifica forma bunului  locatarul nu are dreptul sa dispuna material de bun, de aceea el trebuie sa pastreze bunul in forma in care l-a primit, fara acordul locatorului, locatarul nu poate nici macar sa aduca imbunatatiri bunului. Dupa cum a primit sau nu acordul locatorului, imbunatatirile aduse de locatar pe parcursul locatiunii au doua regimuri distincte: -daca imbunatatirile au fost efectuate cu acordul locatorului, atunci acesta din urma nu are dreptul sa pretinda ridicarea lor la data incetarii ctr de locatiune, dimpotriva, la acea data locatarul are dreptul de a fi despagubit pt pierderile pe acre i le-a cauzat executarea imbunatatirilor, indiferent daca sunt lucrari adugate sau au un caracter autonom. Locatarul nu are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor pe care le-a facut, ci numai la restituirea acelor cheltuieli care nu sunt compensate prin sporul de valoare de care a beneficiat folosind bunul pe parcursul contractului, dupa efectuarea lucrarilor. In orice caz, acest drept la despagubiri este garantat cu un drept de retentie asupra bunului care a facut obiectul lucrarii. Dimpotriva, daca lucrarile s-au desfasurat fara acordul locatorului, atunci acesta are dreptul de a pretinde inlaturarea lucrarilor inaintea de restituirea bunului la finalul contractului. De asemenea, chiar daca pastreaza lucrarile, locatarul nu are dreptul sa-i pretinda locatorului despagubiri, deci nu are drept de retentie, dimpotriva, locatorul poate cere despagubiri pt prejudiciile pe care i le-a adus efectuarea unor lucrari de modificare a bunului dat in locatiune. Nu au regimul juridic al imbunatatirilor reparatiile pe care locatarul este indreptatit sa le faca: -cele de simpla intretinere -reparatiile urgente, pe care locatorul a refuzat sa le execute el insusi c) obligatia de nu schimba destinatia bunului stabilita prin ctr de locatiune -folosinta conform destinatiei este de esenta ctr de locatiune -ea poate fi stabilita expres prin ctr, art.1799 stabileste un sistem de prezumtii: natura bunului, destinatia sa anterioara, destinatia pt care locatarul foloseste in mod concret bunul (cum incepe locatarul sa foloseasca bunul, asa trebuie sa procedeze pe mai departe)  se aplica mai multe dintre aceste criterii pt a putea determina destinatia! Ex: se ridica un bloc – pe autorizatia de construire scrie: cladire de birouri, bloc de locuinte Un proprietar inchiriaza fara a se mentiona folosinta bunului – se prezuma ca acea categorie de folosinta care se impune locatarului este aceea care rezulta din autorizatia de construire

3.Obligatia de a restitui bunul la incetarea contractului Bunul trebuie restituit, imediat ce ctr de locatiune inceteaza, indiferent de cauza de incetare. In principiu locatarul trebuie sa restituie bunul in starea in care l-a primit, tinandu-se seama de vechimea bunului si de uzura care rezulta in mod obisnuit din folosinta lui normala, potrivit destinatiei convenite. Daca bunul este deteriorat in raport cu starea in care a fost primit, atunci locatarul datoreaza despagubiri locatorului daca nu dovedeste ca deterioarea a fost cauzata de un caz fortuit. Ex: deterioarea cauzata de incendiu nu este cauzata de un caz fortuit, ci locatarului ii revine sarcina de a dovedi ca incendiul nu a survenit din culpa sa. Locatarul raspunde ca pt propria sa fapta de deteriorarea cauzata de persoanele carora le-a prilejuit/ permis/ asigurat contactul cu bunul, indiferent daca acest contact s-a facut pe temeiul unui alt ctr sau pe temeiul unei simple tolerante. Toate aceste consideratii se aplica si distrugerii bunului, cu precizarea ca in acest caz obligatia de restituire se va realiza exclusiv prin echivalent, locatarul fiind tinut sa plateasca locatorului valoarea bunului dat in locatiune. Dupa ce a fost pus in intarziere pt restituire, locatarul suporta si riscul pieirii sau deteriorarii fortuite a bunului dat in locatiune. Obligatia de restituire este executorie atunci cand ctr de locatiune s-a incheiat prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata inregistrat la organele fiscale, cu cdt ca locatiunea sa inceteze fie prin ajungerea la termen – in cazul locatiunii pe durata determinata -, fie prin expirarea termenului de preaviz – in cazul locatiunii pe perioadata nedetrimnata – in celelalte cazuri, obligatia de restituire nu este executorie, asa ca executarea sa silita nu poate fi dispusa decat pe temeiul unei hot judecatoresti exprimata in urma unui proces.

Cesiunea ctr de locatiune si sublocatiunea 1805-1808 Cele doua institutii trebuie distinse in fct de … Cesiunea ctr de locatiune este o specie a cesiunii de contract consimtiata de un locatar cedent si un cesionar, care preia pozitia locatarului din ctr cedat. Sublocatiunea este un ctr de locatiune, in care locatarul initial figureaza ca locator. Dpdv practic cele doua figuri juridice: sublocatiunea – 3 persoanaje aranjate de sus in jos, la cesiune – doua personaje sus, iar al treilea sub primul dintre ele.

Raporturile dintre cele doua modalitati de transfer al… Cesiunea locatiunii este mai energica decat sublocatiunea, in sensul ca ea, de regula, conduce la inlocuirea locatarului, pe cand sublocatiunea, de regula, nu se soldeaza cu iesirea locatarului din ctr initial, ci cu incheierea unui nou ctr care, de regula nu genereaza efecte juridice intre locator si sublocatar. De aceea, daca prin ctr initial s-a interzis sublocatiunea, se deduce a fortiori ca se interzice si cesiunea locatiunii. Daca prin locatiunea initiala se interzice numai cesiunea locatiunii, atunci nu se va presupune ca s-a interzis si soblocatiunea. Daca s-a interzis cesiunea

locatiunii, atunci interdictia vizeaza cesiunea totala + cesiunea partiala. Daca s-a interzis sublocatiunea, atunci s-a interzis atat cea totala, cat si cea partiala. Ca regula, in lipsa unei interdictii exprese a legii sau care sa rezulte din vointa partilor, acestea sunt permise. Daca bunul este mobil, prin exceptie, cele doua sunt permise numai cu acordul locatorului. Acordul se poate da fie ad hoc, fie prin ctr de locatiune intial. El poate sa priveasca un anumit ctr de sublocatiune sau de cesiune, determinat de partea cu care se incheie, sau de anumite cdt de incheiere, tot astfel cum poate privi orice ctr de sublocatiune sau de cesiune, fara nici o alta calificare. In ceea ce priveste ctr de cesiune a locatiunii: -nat jur a unei cesiuni de ctr, consimtita de catre locatar  dispozitiile de la locatiune se completeaza cu 1315 si urmatoarele – referitoare la cesiunea de ctr -potrivir acestui ctr, cesionarul preia ctr de locatiune cu toate drepturile si obligatiile locatarului cedent -acest efect poate fi opus locatorului, numai de la data comunicarii cesiunii locatiunii fata de acesta, sau de la data acceptarii cesiunii locatiunii de catre locator -de la aceasta data locatorul este obligat sa asigure cesionarului folosinta bunului dat in locatiune -totusi, in ceea ce priveste obligatiile locatarului, locatorul cedat poate declara ca nu il libereaza pe locatarul initial de aceste obligatii -declaratia trebuie facuta cu prilejul notificarii cesiunii sau a acceptarii acestuia, in caz contrar prezumandu-se vointa locatorului de a-l libera pe locatarul cedent -daca a declarat ca nu il libereaza pe cedent, locatorul se va putea indrepta pt indeplinirea obligatiilor, fie impotriva cedentului, fie impotriva cesionarului, la alegerea sa -totusi, pt a se putea prevala de aceasta optiune in cazul fiecarei neexecutari determinate, el va trebui sa il notifice despre aceasta notificare pe locatarul cedent in termen de 15 zile de la neexecutare -in absenta unei asemenea notificari, chiar daca a declarat ca nu il libereaza pe cedent, locatorul cedat nu il va putea sanctiona pt neexecutarea care nu a fost comunicata decat pe cesionar -in orice caz, si daca a declarat ca nu il libereaza pe cedent, locatorul trebuie sa isi execute obligatiile din ctr de locatiune fata de cesionar, iar nu fata de cedent, de indata ce i-a fost notificata sau a acceptat cesiunea ctr de locatiune Sublocatiunea: -un asemenea ctr se incheie pe premisa existentei anterioare a unui ctr de locatiune cu privire la un bun -locatarul din ctr de locatiune preexistent poate incheia la randul sau un ctr de locatiune cu privire la acelasi bun care se numi sublocatiune, iar cocontractantul sau se va numi subcontractant -contractul de sublocatiune trebuie sa respecte limitele ctr de locatiune pe care se intemeiaza, spre exemplu – prin ctr de sublocatiune nu se poate stabili o alta destinatie a bunului decat aceea prevazuta in ctr de locatiune, tot astfel ctr de locatiune nu se poate incheia pe o perioada care nu este cuprinsa in perioada initiala de locatiune samd. Prin ctr de sublocatiune, in principiu nu se creeaza raporturi juridice intre sublocatar si locator. Ca regula, locatorul are raporturi juridice numai cu locatarul initial, care la randul sau are raporturi numai cu sublocatarul. Pt faptele sublocatarului, locatarul raspunde ca si pt fapta sa personala fata de locator. Totusi, pt protectia intereselor sale, prin exceptie, locatorul initial beneficiza de o actiune directa impotriva sublocatarului pt obligatiile ce ii incumba acestuia din urma pt obligatiile ce deriva din sublocatiune. In special ii poate

pretinde sa plateasca chiria pana la concurenta sumei celei mai mici dintre urmatoarele doua: -suma dat de locatar locatorului principal -suma dat de sublocatar locatarului Plata facuta astfel de sublocatar direct locatorului principal stinge atat creanta privind chiria ctr de locatiune principal, cat si creanta privind chiria ctr de sublocatiune. Plata facuta de sublocatar locatarului principal nu poate fi opusa locatorului. Locatorul poate introduce actiunea directa, chiar si atunci cand locatarul a cedat unui tert plata chiriei datorata pe temeiul ctr de sublocatiune Incetarea ctr de locatiune: NCC prevede dispozitii speciale privind urmatoarele moduri de incetare a ctr de locatiune: -decesul partilor -denuntarea unilaterala -expirarea termenului locatiunii -pieirea bunului dat in locatiune -desfiintarea titlului locatorului -transmiterea bunului dat in locatiune -rezilierea ctr de locatiune Decesul partilor: In principiu, locatiunea nu este un ctr intuitu personae, astfel ca, de regula, decesul uneia dintre parti nu conduce la incetarea ctr ci la transferul sau catre mostenitorii partii decedate. Prin exceptie, in cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii locatarului pot denunta ctr in termen de cel mult 60 de zile de la data la care au luat cunostinta de moartea locatarului si de existenta locatiunii. Termenul de 60 de zile este un termen de decadere pt exercitarea unui termen potestativ pt mostenitorii locatarului. Proba inceputului termenului ii revine partii interesate sa se prevaleze de incetarea lui – locatorul are interesul ca declararea sa nu se fi facut in termen. Regula este menita sa rezolve acele situatii in care bunul dat in locatiune servea unei folosinte legata de situatia personala a locatarului, situatie care nu se aplica in mod necesar si mostenitorilor sai. Pe de alta parte, ea nu se aplica decat ctr pe o perioada determinata – la cele cu perioada nedeterminata – oricare dintre parti poate cere oricand. Denuntarea unilaterala -in toate cazurile in care locatiunea s-a incheiat pe perioada nedeterminata -in cazul locatiunii pe perioada det, partile au dr de a denunta unilateral ctr, numai daca acest dr a fost stipulat expres in conventia lor -dr de a denunta unilateral ctr este un dr potestativ, care poate fi exercitat atata timp cat ctr nu a incetat in alt mod -ca orice dr potestativ, dr de denuntare unilaterala se exercita printr-o manifestare unilaterala de vointa, respectiv prin declaratia de denuntare a celui care denunta dreptul – este supusa comunicarii catre cealalta parte 1816- prevede ca ea se exercita prin notificarea denuntarii  incetarea la finalul unui termen de preaviz, termen care curge de la data la care cealalta parte a primit notificarea Termenul de preaviz poate fi stabilit de legea speciala, de uzante, sau in lipsa, de judecator in cazul in care partile nu se inteleg asupra duratei lui. Judecatorul va trebui sa determine

un termen de preaviz rezonabil. Caracterul rezonabil al termenului se stabileste in fct de natura reglementarii acestuia. Astfel, termenul de preaviz este menit sa permita partii care a primit notificarea de denuntare sa isi protejeze interesele pt cazul incetarii ctr de locatiune. Astfel, daca locatorul a denuntat ctr, termenul de preaviz este menit sa permita locatarului sa gaseasca un alt bun de acceasi natura pt a-l putea folosi prin intermediul unui ctr adecvat. De acee, termenul va fi mai lung sau mai scurt, in fct de natura bunului. Daca denuntarea este decisa de catre locatar, termenul de preaviz este menit sa permita locatorului sa gaseasca o alta persoana interesata de bun si sa incheie un alt ctr, eventual de locatiune, pt a asigura continuitatea culegerii fructelor civile. Expirarea termenului Ctr de locatiune pe perioada determinata inceteaza in principiu la expirarea acestei durate. Totusi, daca dupa expirarea duratei, partile continua sa execute ctr, in sensul ca locatorul continua sa asigure sau macar sa permita folosinta bunului de catre locatar, iar acesta continua sa plateasca periodic chiria, folosindu-se de bun, atunci leg interpreteaza comportamentul lor ca fiind o manifestare de vointa tacita pt incheierea unui nou ctr de locatiune: tacita relocatiune. Ctr incheiat prin tacita relocatiune poate fi impiedicat daca inaintea de expirarea primului ctr, una dintre parti notifica celeilalte intentia sa de a impiedica tacita relocatiune. Aceasta intentie trebuie manifestata neindoielnic, oricand inainte de expirarea termenului primului ctr. Pt manifestarea acestei intentii nu este necesara respectarea vreunui preaviz, intrucat partile ar trebui sa se astepte la incetarea ctr la termenul potrivit conventiei intiale. Ctr incheiat prin tacita relocatiune are in principiu acelasi continut ca si ctr de locatiune initial. Se pastreaza destinatia, limitele folosintei cunatumul chiriei, chiar si garantiile partilor in legatura cu obligatiile izvorand din ctr initial. De la aceasta regula exista o singura exceptie: Pe cand ctr initial era incheiat pe durata determinata, ctr incheiat prin tacita relocatiune este pe perioada nedeterminata, astfel incat el poate inceta prin denuntare unilaterala din partea oricarei dintre parti, insa cu respectarea unui termen de preaviz. Pieirea bunului dat in locatiune: In cazul in care in timpul ctr de locatiune bunul piere sau nu mai poate fi folosit, locatiunea inceteaza de drept. Este de observat ca potrivit acestei reguli imposibilitatea totala de a folosi bunul potrivit destinatiei convenite este asimilata pieirii sale. Totusi, se face o distinctie: In cazul pieirii bunul locatorul nu este obligat sa il reconstruiasca, in schimb, in caz de imposibilitate totala de a folosi bunul, locatorul ar putea fi obligat sa il repare, daca in raport cu durata locatiunii, durata reparatiei ar fi relativ scurta. In cazul in care imposibilitatea de a folosi lucrul este numai partiala, ctr nu inceteaza de drept, in schimb locatarul are posibilitatea de a obtine o reducerea a chiriei, proportionala cu partea de folosinta de care nu s-a putut bucura. Daca aceasta parte este atat de importanta incat, cunoscand-o de la inceput nu ar fi incheiat ctr, atunci locatarul poate cere rezilierea ctr. In lipsa unei clauze comisorii exprese, el nu poate declara unilateral rezilierea, ci o poate cere pe cale judiciara. Ratiunea derogarii: leg a dorit sa pastreze o anumita cenzura judicira cu privire la posibilitatea de a pune capat ctr, judecatorul urmand sa verifice daca impiedicarea folosintei este suficient de insemnata pt a justifica incetarea ctr. In cazul deteriorarilor lipsite de insemnatate, care impiedica intr-o oarecare masura folosinta bunului, locatarul poate cere repararea bunului potrivit regulilor aplicabile obligatiilor locatorului.

In toate cazurile, prejudiciile suferite de locatar ca urmare a impiedicarii sau limitarii folosintei bunului dat in locatiune vor putea fi reparate de locator prin plata de dauneinterese numai daca aceasta impiedicare sau limitare a folosintei ii este imputabila locatorului. Daca pieirea totala ori partiala sau deteriorarea bunului au survenit fortuit, locatorul nu datoreaza daune interese locatarului. Desfiintarea titlului locatrului: Pt a-si putea executa obligatiile decurgand din locatiune, locatorul trebuie sa aiba dr a folosi bunul, inclusiv prin altul. In cazul in care dr locatorului de a folosi bunul este desfiintat, ctr de locatiune inceteaza de plin drept. De la aceasta regula exista o singura exceptie: locatarul a fost de buna-credinta la data incheierii ctr. In acest caz, ctr va continua sa produca efecte pana la expirarea termenului in care a fost convenit, insa nu mai mult de un an de la data desfiintarii titlului locatorului. Aceste efecte privesc nu numai folosinta bunului de catre locatar, dar si drepturile adevaratului titular adevaratului titular al prerogativei folosintei de a culege fructele civile ale acelui bun. In consecinta, dupa desfiintarea titlului locatorului, locul sau in ctr de locatiune este luat atat activ cat si pasiv de adevaratul titular al dreptului de folosinta al bunului. Si in cazurile in care desfiintarea titlului locatorului conduce la incetarea locatiunii si acea desfiintare are caracter retroactiv, incetarea locatiunii se produce numai pt viitor, pt ca beneficiid de prezumtia de eficacitate pana la data desfiintarii titlul loctorului initial a fost suficient pt a-i asigura locatarului folosinta bunului pana la acea data. Transmiterea bunului dat in locatiune Daca in cursul ctr de locatiune bunul dat in locatiune este instrainat, aceasta instrainare conduce la incetarea locatiunii. De la aceasta regula exista exceptii largi si numeroase. Daca bunul dat in locatiune este un imobil inscris in CF, locatiunea continua si dupa instrainare daca a fost notata in CF inaintea dr dobanditorului. Daca bunul dat in locatiune este un imobil neinscris in CF, atunci locatiunea continua si dupa instrainare daca data certa a locatiunii este anterioara datei certe a instrainarii. Daca bunul dat in locatiune este un mobil supus formalitatilor de publicitate (nave, aeronave, dr de publicitate intelectuala) – locatiunea continua si dupa instrainare in cazul in care publicitatea ei a fost asigurata inainte de instrainare. Daca bunul dat in locatiune este un mobil pt care nu se cer formalitati de publicitate – locatiunea continua si dupa instrainare, daca la data instrainarii locatarul exercita folosinta asupra bunului. Si in aceste cazuri este posibil ca partile locatiunii initiale sa convina incetarea ctr de locatiune in caz de instrainare. Daca instrainarea conduce la incetarea locatiunii, fie pt ca nu au fost indeplinite cerintele de publicitate, fie pt ca desi au fost indeplinite partile au convenit expres incetarea locatiunii in caz de instrainare, aceasta incetare nu se produce de drept, ci numai prin denuntarea ctr de catre dobanditor. Dobanditorul trebuie sa isi exercite dr de denuntare cu respectarea unui termen de preaviz care este de 2 ori mai lung decat termenul de preaviz normal aplicabil in materia denuntarii unilaterale a ctr incheiat pe perioada nedeterminata. NCC – locatarul caruia i s-a comunicat incetarea ctr cu respectarea termenului de preaviz nu are dr la despagubiri nici impotriva locatorului, nici impotriva dobanditorului. Rezilierea: -1879 -sanctiunea neexecutarii obligatiilor -in legatura cu dr comun: rezilierea este admisibila numai in cazul in care neexecutarea este insemnata fata de echilibrul patrimonial al oblg reciproce ce izvorasc din ctr

-1549 si urmatoarele – caracterul insemnat poate rezulta dintr-o singura neexecutare – impiedicarea dintrodata a folosintei bunului de catre locatar + repetarea unor neexecutari care fiecare in parte ar fi de mica insemnatate. -1551 (1) teza finala – dr de a obtine rezilierea pt asemenea neexecutari nu poate fi inlaturat printr-o clauza – nescrisa

Varietati de locatiune: -NCC – 3 varietati de locatiune – dispozitii speciale, a caror sfera de aplicare se determina in functie de destinatia bunului dat in locatiune Astfel, exista dispozitii speciale privind locatiune spatiilor destinate exercitarii unei activitati profesionale, inchirierea locuintelor si arendarea – locatiunea bunurilor agricole. Intrucat tehnica de reglementare face ca anumite dispozitii sa fie aplicabile atat locatiunii spatiilor cu destinatie profesionala cat si spatiilor cu destinatia de locuinte, vom prezenta aceste varitati in urmatoarele paragrafe: Locuintele si spatiile destinate profesional Dispozitii speciale exclusiv la locatiunea locuintelor Dispozitii speciale cu privire la arendare 1. Domeniul de aplicare al acestor dispozitii rezulta din intelesul termenilor „locuinta” si „spatiu cu destinatie profesionala” Locuinta – art.2 din legea 114/1996  face referire la „constructii” – nu va fi considerata locuinta rulota In masura in care un imobil prin incorporare are destinatia de a asigura adapost permanent pt o anumita persoana, el va fi considerat locuinta. In ceea ce priveste notiunea de spatiu cu destinatie profesionala – spatii de birouri, hale industriale… In legatura cu locuintele si spatiile cu destinatie profesionala, NCC indica patru articole menite sa confere mai multa stabilitate locatarului si sa adapteze regimul locatiunii la ipotezele in care spatiile respective sunt situate in condominiu. 1829 – in cladirile cu mai multe apartamente, chiriasii au dreptul de a intrebuinta partile si instalatiile de folosinta comuna a cladirii, potrivit cu destinatia fiecaruia – accesorium sequitur principale – in contextul in care i se asigura chiriasului folosirea apartamentul antreneaza si dreptul acestuia de a folosi si partile comune care deservesc si acel apartament. Intruct au dr sa participe la folosirea partilor comune, chiriasii sunt tinuti sa suporte si cheltuielile de intretinere a acestor parti. Tot in functie de particularitatile locuirii si exploatarii spatiilor comune in condominiu – cauza speciala de reziliere a ctr de locatiune - locatorul poate cere instantei rezilierea ctr de inchiriere si in cazul in care chiriasul, membrii familiei sale, sau alte persoane carora acesta din urma le-a ingaduit in orice mod folosirea, detinerea sau accesul in locuinta sau in spatiul profesional, fie au un comportament care face imposibila convietuirea cu alte persoane care locuiesc in acelasi imobil sau cu alte persoane care locuiesc in vecinatate, fie impiedica folosinta normala a spatiilor de folosinta comuna. 1824 – reguli privind preavizul pt denuntarea unilaterala a ctr pe durata nedeterminata Locatarul: acesta trebuie sa respecte un termen de preaviz care nu poate fi mai mic decat sferul intervalului de timp pt care s-a prevazut plata chiriei

Locatorul: trebuie sa respecte un preaviz a carui durata se stabileste astfel: 60 de zile, daca intervalul de timp pt care s-a stabilit plata chiriei este de o luna sau mai mare si respectiv de 15 zile, daca intervalul de timp pt care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o luna. Acest dezechilibru se justifica prin aceea ca oferta pe piata imobiliara este mai mica decat cererea, iar pe de alta parte dr chiriasului de a folosi locuinta si dr profesionistului de a folosi sediul sunt si expresii ale dr constitutional la un nivel de trai decent si la exercitarea libera a activitatii profesionala. In consecinta, chiriasii acestor tipuri de spatii trebuie sa fie protejati, chiar impotriva locatorilor lor. In aceesi idee, art 1828 prevede ca in legatura cu locuintele si spatiile profesionale, chiriasul are un drept de preferinta la incheierea unui nou ctr de inchiriere. Dr este aplicabil numai daca locatarul si-a executat toate obligatiile din ctr existent. Potrivit textului de lege, dreptul se exercita numai in cdt egale, potrivit acelorasi reguli ca si dr de preemptiune. =>2 intrebari: -cum poate sa isi exercite chiriasul dr ca si preemptorul, avand in vedere ca preemptorul trb sa plateasca pretul, ori chiriasul nu poate face acest lucru – aici apare o neconcordanta -cat timp se exercita acest drept de preemptiune? Art.132 din lg de punere in aplciare – dr de preferinta al chiriasului se aplica pt orice ctr de inchiriere incheiat cu aceeasi locuinta sau cu o parte din aceasta: -dupa cel mult 3 luni de la incetarea ctr de inchiriere, daca durata acestuia a fost mai mare de 8 ani -dupa cel mult o luna de la incetarea ctr de inchiriere, daca durata acestuia a fost mai mare de un an -dupa cel mult 3 zile – durata mai mica de o luna O ultima dispoztie comuna: 1831 NCC – daca prin lg nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face in baza unei hot judecatoresti. Evacuarea chiriasului este modul prin care leg desemneaza executarea silita a locatarului de a restitui bunul dat in locatiune. Textul se va aplica atunci cand existenta sau scadenta acestei obligatii este indoielnica, intrucat partile nu se pot pune de acord cu privire la incetarea ctr. Totusi, potrivit art.133 din lg de punere aplicare – ctr de locatiune incheiat in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privat inregistrat la organele fiscale va fo executoriu si in cazul in care ob locatiunii este o locuinta sau un spatiu profesional si deci nu va fi nevoie de o hot judecatoreasca pt executarea silita a obligatiei de restituire atunci cand aceasta a ajuns la scadenta prin expirarea termenului locatiunii cu perioada det sau prin expirarea termenului de preaviz al unei locatiuni cu perioada nedet. In orice caz, pana la evacuare, chiriasul datoreaza chirie si ramane tinut de toate celelalte obligatii ale sale din ctr de locatiune.

Regulile specifice inchirierii de locuinte: In materia inchirierii de locuinte, preocuparea leg a fost sa asigure o protectie suplimentara pt locatar in considerraea faptului ca prin ipoteza el are nevoie de o locuinta care face parte din necesitatile sale elementare, astfel ca face ob dr fundamental la un nivel de trai decent. Consecinta: reglementarea ctr de inchiriere a locuintei tine de ordinea publica de protectie a partii slabe, limitand liberatatea ctr a partilor. Cel mai relevant exemplu este art.1826 care enumera o serie de clauze ce nu pot fi introduse in mod valabil in ctr de inchiriere a locuintei. Chiar daca sunt introduse, sunt considerate nescrise. Clauza considerata nescrisa: este clauza lovita de nulitate, care are particularaitatea ca aceasta este esentialmente partiala, astfel incat ca efect al constatarii sau declararii acestei nulitati nu se poate sustine ca ea ar antrena nulitatea intregului ctr, intrucat clauza ar fi fost determinanta pt incheierea ctr, in consecinta, de cate ori o clauza este considerata nescrisa,

ctr in care este introdusa se va mentine, dar clauza afectata de aceasta sanctiune nu va produce nici un efect. Daca aspectul pe care partile au urmarit sa il reglementeze prin cauza considerata nescrisa face obiectul unei reglementari legale, atunci in urma inlaturarii acestei clauze, reglementarea legala se va aplica in completarea vointei partilor. Temeiul acestei opinii este art.1255. 1826: -clauzele prin care chiriasul este oblg sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de locator  nu va intra sub incidenta acestei reguli clauza prin care chiriasul este obligat sa incheie un ctr de asigurare a locuintei impotriva oricarui risc care ar impiedica folosinta sa, daca aceasta obligatie nu include si desemnarea unui anumit asigurator. De asemenea, atunci cand oblg prevede si asiguratorul cu care urmeaza sa se incheie ctr , revine chiriasului sarcina de a dovedi ca acel asigurator a fost impus de locator in cursul procesului de negociere. Pana la proba contrara se prezuma ca asiguratorul desemnat prin ctr a fost convenit de ambele parti in mod liber, fara ca una sa-l fi impus celeilalte. -clauzele prin care se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente diferite situate in acelasi imobil, in cazul degradarii elementelor de constructii si a instalatiilor obiectelor si dotarilor aferente partii comune a imobilului  s-ar ajunge la acelasi rezultat si daca in ctr de inchiriere ale fiecarui chirias al apartamentelor din acelasi imobil s-ar introduce o cluaza potrivit carei chiriasul respectiv este prezumat culpabil pt orice degradare sau deteriorare a partilor comune; prin urmare si o asemenea clauza ar fi considerata nescrisa. -clauzele prin care chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans cu titlu de reparatii locative sume stabilite in baza estimarilor facute exclusiv de locator  textul trebuie interpretat teleologic: in sensul ca orice sume platite de chirias in avans, cu alt titlu decat acela de chirie trebuie sa rezulte in urma unei manifestari de vointa comune a locatorului si a locatarului si sa nu fie impuse de catre locator in exercitarea pozitiei sale dominante in procesul de negociere a ctr. Sarcina probei ca orice alte sume decat chiria provin exclusiv dintr-o dorinta a locatorului ii revine chiriasului. -clauzele prin care locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime fara contraprestatie echivalenta prestatiile la care s-a obligat prin ctr aceasta categorie nu include acele clauze prin care obligatii le locatorului sunt delimitate contractual, astfel incat intinderea lor este mai redusa decat in dreptul comun, ci se refera la ipoteza in care in raport cu oblg asumate prin ctr, locatorul este indreptatit sa le incalce sau sa le inlature, fara a se expune vreunei prestatii echivalente, inclusiv raspunderii. Este valabila o clauza prin care A ii inchiriaza lui B un ap cu un frigider, cu precizarea ca B nu il poate folosi. Aceasta clauza limiteaza oblg locatorului in raport d edreptul comun. Nu este valabila o clauza: daca se strica frigiderul, locatorul nu raspunde/ locatorul poate retrage oricand frigiderul din apartament. Ab initio locatorul este obligat sa asigure folosinta frigiderului, dar daca isi incalca obligatia nu va raspunde contractual pt acest lucru. Ar fi inclusa in ipoteza acestui text o clauza prin care locatorul este indreptatit sa denunte unilateral ctr pe perioada nedet, fara a plati o indemnizatie comensatorie locatarului.  aceasta precizare ne indruma catre regimul specific al denuntarii inchirierii locuintei incheiate pe perioada determinata. 1825 – denuntarea unilaterala a ctr de inchiriere a locuintei incheiat pe perioada det are un regim diferit dupa cum provine de la locatar sau de la locator.

Locatarul poate deunta unilateral ctr, chiar daca nu si-a rezervat expres acest drept, cu respectarea unui termen de preaviz de 60 de zile. In cazul in care denuntarea unilaterala provine de la locator, ea va putea pune capat ctr doar daca este justificata prin nevoile locative proprii ale locatorului sau ale familiei sale. In orice alt caz, clauza care i-ar permite locatorului denuntarea ctr fara o contraprestatie echivalenta este considerata nescrisa. Atunci cand locatorul care denunta ctr invoca propriile nevoi locative sau nevoile locative ale familiei sale, precum si atunci cand dreptul sau de a denunta unilater ctr a fost prevazut in ctr insotit de obligatia de a plati o contraprestatie echivalenta, locatorul trb sa respecte un termen de preaviz, care este si el de 60 de zile. Problema persoanelor care locuiesc impreuna cu chiriasul: In principiu, chiriasul poate introduce in locuinta inchiriata orice persoana doreste. Totusi, din art.1832 rezulta ca partile pot ingradi acest drept prin stipulatii exprese in ctr de inchiriere a locuintei. In cazul in care chiriasul a permis altor persoane sa locuiasca impreuna cu el in locuinta inchiriata, pe durata locuirii lor, aceste persoane sunt tinute solidar cu chiriasul fata de locator pt toate obligatiile nascute din ctr. Incetarea ctr de inchiriere din orice cauza, precum si hot jud de evacuare a chiriasului sunt de drept opozabile persoanelor care locuinesc impreuna cu chiriasul, prin urmare, aceste persoane nu pot spune ca o clauza de incetare a ctr este pt ea res inter allios acta. De asemenea, chiar daca pers care locuieste impreuna cu chiriasul nu a fost citata in proces, proces finalizat cu hot prin care s-a dispus evacuarea chiriasului, aceasta hot este executorie si impotriva persoanei care locuieste impreuna cu chiriasul, care poate fi evacuata silit. De asemena, persoanele care locuiesc impreuna cu chiriasul pot fi evacuate silit si in absenta unui proces in cazul in care oblg chiriasului de a restitui locuinta este executorie. Suninchirierea si cesiunea ctr de inchiriere: Prin derogare de la dr comun, ctr de inchiriere a locuintei este considerat intiuitu persoane unilatar – locatorul incheie ctr in considerarea calitatilor personale ale locatarului. Pe temeiul acestui caracter, cesiunea locatiunii de catre locatar sau subinchirierea sunt permise numai cu acordul locatorului, acord supus formei scrise ad validitatem. Chiar si cand s-a dat acest acord, daca nu s-a prevazut contrariul, cesionarul, respectiv sublocatarul raspunde solidar cu chiriasul pt toate obligatiile asumate fata de locator prin ctr de inchiriere. Decesul chiriasului -ctr intuitu personae -decesul chiriasului, prin derogare de la dr comun este o cauza de incetare a ctr de locatiune -incetarea nu se produce imediat, ci la 30 de zile de la deces -1834  textul vizeaza moartea ca fapt juridic -in aceste 30 de zile ctr de inchiriere continua cu mostenitorii chiriasului, care datoreaza chiria locatorului -totusi, acest 20 de zile reprezinta si un termen de decadere pt un drept potestativ pe care unele dintre persoanele care o locuit impreuna cu chiriasul il au de a continua ctr de inchiriere in locul acestuia Astfel, descendentii si ascendentii care au locuit impreuna cu chiriasul si care au fost mentionate in ctr de inchiriere, au dreptul de a cere continuarea loctiunii in locul chiriasului. In cazul in care locuinta inchiriata era locuinta comuna a familiei si sotul supravietuitor poate continua ctr de inchiriere in locul sotului defunct. Potrivit art.321 din NCC, locuinta familiei este locuinta in care cei doi soti locuiesc impreuna, iar in cazul in care ei sunt separati in fapt, este locuinta in care locuieste sotul care exercita puterea parinteasca asupra

copilului. Problema continuarii ctr de inchiriere nu se pune decat in legatura cu locuinta in care sotii au locuit impreuna. Prin derogare de la 1864, sotul supravietuitor continua ctr, daca in termenul de 30 de zile de la deces nu a optat expres pt incetarea ctr. Sotul poate beneficia de acest drept, chiar daca nu a fost mentionat in ctr de inchiriere. Ascendentii, descendentii si sotii care pot cere continuarea inchirierii, au un asa numit drept locativ derivat, pe care nu il dobandesc prin mostenire de la defunct, ci pe temeiul dr chiriasului defunct in considerarea relatiilor lor particulare cu acesta si a starii de fapt constand in locuirea impreuna cu acesta. Daca mai multe persoane exercita dr locativ derivat, el vor trebui sa desemneze un reprezentant pt incheierea actului din care rezulta continuarea ctr de inchiriere. In cazul in care titularii dr locativ derivat nu se pun de acord cu privire la persoana reprezentantului, atunci locatorul il va alege ca reprezentant pe unul dintre ei. Contractul de arendare: -varietate de locatiune, al carei element specific este bunul dat in locatiune – bun afectat activitatii de agricultura – 1836 din NCC preia un text din lg privind arendarea si prevede o enumerare exemplificativa a bunurilor agricole. Dpdva l cdt de validitate: -forma scrisa ad validitatem -potrivit vechii legi (16/1994) – inregistrarea la Consiliul Local in raza careia se afla bunul agricol  NCC nu a renuntat la aceasta cerinta, dar a degradat-o din statutul de cdt de validitate, prevazand-o doar ca obligatie a arendasului de a proceda la o asemenea inregistrare – depunerea unui exemplar al ctr de arendare in vederea inregistrarii in registrul special tinut de secretarul Consiliului Local  sanctiunea pt nerespectarea acestei obligatii: amenda civila pe zi de intarziere stabilita de instanta de judecata. Partea cea mai problematica dpdv al regimului juridic al ctr de arendare – problema riscului pieirii recoltei. Distingem dupa modul in care a fost stabilita arenda: Arenda este pretul locatiunii, echivalentul chiriei din locatiunea de drept comun. Ea poate fi stabilita fie direct proportional cu recolta, fie independent de volumul sau valoarea recoltei. Daca arenda a fost stabilita proportional cu recolta, fie ca arendasul trebuie sa predea arendatorului o parte din fructele culese, fie ca trebuie sa ii predea o suma de bani, stabilita printr-un raport cu valoarea fructelor culese (10% din pretul fructelor obtinute de arendas in urma comercializarii lor)  riscul pieirii recoltei este suportat de catre arendas si arendator direct proportional cu partea ce i se cuvine fiecaruia. Daca pieirea a survenit dupa culegerea recoltei si inainte de predarea arendei, atunci riscul va fi suportat de partea culpabila pt intarzierea in predare. Arendasul este de drept in intarziere pt predarea arendei de la data culegerii recoltei, iar arendatorul este de drept in intarziere pt preluarea arendei de la data la care a fost notificat de catre arendas pt aceasta preluare. Datorita acestui mecanism al punerii in intarziere imediat dupa culegerea recoltei, riscul pieirii va fi suportat in principiu de catre arendas. Astfel, daca o asemena pieire survine, arenda datorata arendatorului nu va suferi nici o modificare. Numai daca arendasul il notifica pe arendator sa preia recolta, riscul pieirii fortuite trece asupra acestuia – pt producerea acestui efect este necesar ca arenda sa se plateasca in fructe, iar acestea trebuie sa fi fost deja individualizate. Chiar si in aceasta situatie arendatorul poate sa se libereze de suportarea riscului, daca demonstreaza ca bunurile ar fi pierit si daca ar fi fost preluate la timp.

In ceea ce priveste ipoteza in care arenda este stabilita in sume sau in volume fixe, fara a fi proportionala cu recolta, riscul pieirii fortuite a recoltei il suporta arendasul. Prin exceptie, daca socotindu-se intreaga durata a ctr de arendare, recolta a pierit intr-o proportie mai mare de jumatate, arendasul poate cere o reducere proportionala a arendei. Aceasta reducere nu se va acorda daca pieirea recoltei a survenit culegerii ei  riscul este suportat integral de arendas. 1840 – arendasul este obligat chiar in lipsa de stipulatie expresa sa asigure bunurile agricole pt riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unei calamitati naturale. Daca recolta a pierit din aceasta cauza si arendasul nu si-a executat obligatia de asigurare, arendatorul care in mod exceptional ar suporta riscul pieirii recoltei, l-ar putea obliga la despagubiri pe arendas pt dauna cauzata lui de suportarea riscului. Dimpotriva, daca in aceasta situatie arendasul si-a executat obligatia de a incheia obligatia de asigurare, atunci indemnizatia de asigurare pe care o va primi de la asigurator va trebui impartita cu arendatorul in proportie cu riscul suportat de acesta din urma. Termenul: -arendarea nu este niciodata considerata incheiata pe perioada nedeterminata -art.1837  arendarea se considera a fi facuta pe toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie ctr. Ca orice locatiune, arendarea expira in principiu la implinirea duratei pt care a fost incheiata, insa in raport cu regulile tacitei relocatiuni, art.1848 prevede o dispozitie derogatorie. Daca durata ctr de arendare este de un an sau mai scurta, termenele de refuz al reinnoirii se reduc la jumtate. Textul deroga sub mai multe aspecte: -daca opereaza tacita relocatiune – ctr are o durata identica cu aceea a ctr expirat  pt ca nu exista arendare pe perioada nedeterminata -daca tacita relocatiune in dr comun poate fi impiedicata oricand, in materie de arendare, partea care doreste sa impiedice tacita relocatiune trebuie sa respecte anumite termene de preaviz – aceasta durata depinde de nat bunului arendat si de durata arendarii initiale -refuzul de reinnoire a ctr este supus formei scrise ad validitatem -caracterul sau executoriu -in privinta obligatiei de restituire ctr de arendare este executoriu in aceleasi cazuri ca si locatiunea de drept comun  in privinta platii arendei, ctr de arendare este executoriu numai daca este incheiat in forma autentica sau daca este inregistrat la Consiliul Local Fata de dr comun ctr de arendare are un caracter mai puternic personal. Caracterul personal este ca si la inchirierea locuintei unilateral, arendatorul este presupus a contracta in considerarea calitatilor personale ale arendasul. Din acest motiv, ctr de arendare este in principiu incesibil. Prin exceptie, si numai cu acordul in forma scrisa ad validitatem dat de arendator, ctr de arendare poate fi cedat sotului, sau descendentilor majori ai arendasului care participa la exploatarea bunurilor arendate. art.1846 – lasa sa se inteleaga ca acordul dat de arendator pt cesiunea ctr e arendare este lovit de nulitate absoluta ca acord, dar valoreaza contr pt noul arendas. Subarendarea este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute. 1847(1) – nu sunt permise oficiile de arendas – asociatii prin care mai multi arendasi ale unor suprafete agricole hotarasca sa exploateze in comun aceste suprafete

Tot in virtutea caracterului personal al ctr de arendare, acesta inceteaza prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendasului. Pe durata ctr de arendare, arendasul are un drept de preemptiune cu privire la drepturile arendate este conventional. Contractul de antrepriza: Notiune Caractere juridice Conditii de validitate Efectele ctr de antrepriza Raportul dintre contractul de antrepriza si alte ctr privind obiectul sau Incetarea ctr de antrepriza Antrepriza de constructii Notiune si delimitare: Potrivit art.1851(1), ctr de antrepriza este ctr prin care o parte, numita antreprenor, se obliga ca pe riscul sau sa execute o anumita lucrare materiala sau intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pt beneficiar, in schimbul unui pret. =>un prim element definitoriu este obligatia antreprenorului, care este definita ca o obligatie de a executa o lucrare sau de a presta un serviciu. -notiuni foarte largi -lucrarea poate fi materiala sau intelectuala, iar particularitatea ei este ca ea are valoare pt beneficiar doar daca este livrata in ansamblul sau -dimpotriva, serviciul are valoare pt beneficiar pe masura ce este prestat Antrepriza de lucrari – ctr cu executare uno ictu Antrepriza de servicii – ctr cu executare succesiva Serviciile – materiale sau intelectuale -ctr de antrepriza – ctr de croitorie, ctr de pasunat, ctr de educatie, ctr de asistenta juridica -si atunci cand o parte isi asuma obligatia de nu face in schimbul unei sume de bani si acesta este un ctr de antrepriza -antreprenorul actioneaza pe riscul sau =>daca lucrarea devine imposibil de executat, antreprenorul nu poate pretinde clientului sa plateasca contrprestatia =>pt ca actioneaza pe riscul sau, antreprenorul are independenta decizionala cu privire la mijloacele de realizare a lucrarii sau de prestare a serviciului. Pe cand obiectul este definit contractual si este rezultatul acorduluid e vointa intre client si antreprenor, obligatia antreprenorului cu acest obiect poate fi executata in orice modalitate aleasa de debitor. Antreprenorul este liber sa decida asupra mijloacelor pe care le utilizeaza pt realizarea obiectului ctr.=> antreprenorul nu este subordonat clientului – se afla in rap de egalitate juridica cu acesta, de unde rezulta ca raspunderea clientului pt faptele antreprenorului nu va putea fi angajata in temeiul raspunderii comitentului pt fapta prepusului. -in schimbul lucrarii sau serviciului la care se angajeaza antreprenorul, beneficiarul datoreaza un pret – prin aceasta ctr de antrepriza se distinge de ctr dezinteresate Delimitarea in antrepriza si locatiune: A incheie cu B un ctr prin care B se angajeaza sa aduca masina sa la dispozitia lui A si sa o conduca spre orice destinatie aleasa de catre A pe o durata de o luna contra unei sume de bani  Daca B alege traseul, B se bucura de independenta functionala => ctr este de antrepriza

 Daca traseul este ales de A, prestatiile sunt accesorii  locatiune Delimitare intre ctr de antrepriza si ctr de munca: -diferenta dintre cele doua ctr – angajatul este subordonat angajatorului si actioneaza conform indicatiilor acestuia inclusiv in ceea ce priveste mijloacele, modalitatile de realizare a serviciilor  angajatul lucreaza pe riscul angajatorului, pe cand antreprenorul lucreaza pe riscul sau Delimitare intre ctr de vanzare si ctr de antrepriza: -la vodafone cumpar un telefon cu abonament pe un an  ctr de vanzare sau ctr de antrepriza? – sau vanzare sau antrepriza in functie de cauza determinanta a incheierii ctr/ in lipsa de cunoastere a cauzei, vom stabili in functie de pret -ctr prin care se achizitioneaza anumite echipamente asigurandu-se si mentenanta lor o animita perioada de timp, intrucat serviciile de mentenanta au caracter accesoriu Delimitare intre antrepriza si mandat: -2 criterii: ctr de antrepriza are ca obiect lucrari materiale sau intelectuale – fapte juridice stricto sensu -ctr de mandat are ca obiect incheierea de acte juridice -riscul: antreprenorul lucreaza pe riscul sau, mandatarul pe riscul mandantului Caracterele juridice ale contractului: -antrepriza este un ctr sinalagmatic cu titlu oneros, in principiu comutativ, in principiu consensual -dupa cum are ca obiect lucrari ori servicii, ctr de antrepriza este fie cu executare uno ictu, fie cu executare succesiva (in primul caz rezolutiunea cu efect retroactiv, in al doilea cazreziliere cu efect numai pt viitor) -in anumite cazuri: caracterul intuitu personae – beneficiarul contracteaza in considerarea calitatilor personale ale antreprenorului  caracterul personal este de intensitate variabila – uneori presupune executarea in mod personal de catre antreprenor/ in alte situatii – numai organizarea executarii lucrarii trebuie sa se faca de catre antreprenor, el folosind angajati, subantreprenor etc  cele doua pot fi stabilite si in functie de uzante La cabinetele individuale – clientul cab individual poate fi presupus ca titularul cabinetului sa se implice personal in serviciile prestate La societatile civile de avocati –prezumtia ca beneficiarul se asteapta ca partenerii sa se implice numai in organizarea activitatii de prestare a serviciilor  rasturnarea prezumtiei: clauza expresa in ctr de asistenta juridica Conditiile de validitate: Capacitate + Obiect Capacitatea: antreprenorul: capacitate deplina de exercitiu, capacitatea de a face acte de dispozitie clientul: conditii de capacitate ce depind de natura si importanta serviciului pt patrimoniul sau bunurile sale antrepriza de constructii: act de dispozitie si pt client/ poate fi si un act de administrare, daca are ca obiect modificarea constructiei/ act de conservare – repararea acoperisului In functie de aceste obiecte se vor stabili si conditiile privind capacitatea. -1853 – dipsozitiile 1655(1) se aplica corespunzator – textul care interzice administratorului bunurilor altuia sa vanda un bun al sau in schimbul unui pret din bunurile administrate

-in materia antreprizei: acela care adm un bun sau un patrimoniu al altuia, ori supravegheaza o asemenea administrare nu se poate angaja sa execute o lucrare sau sa presteze un serviciu in schimbul unui pret ce va fi platit din sume obtinute din instrainarea sau exploatarea bunului administrat sau a bunurilor din patrimoniul administrat. A3 – marti pe 08.01.2013 –curs civil Ob ctr de antrepriza – operatiunea specifica: prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrari cu titlu oneros. Spre deosebire de vanzare, pretul antreprizei poate sa constea in orice tip de prestatie, nu numai in plata unei sume de bani. Din acest motiv, vor fi situatii in care, desi rezulta dintr-o singura manifestare de vointa, ctr incheiat intre doua parti nu poate primi calificarea exclusiva de antrepriza: Daca in schimbul oblg de a executa o lucrare sau de a presta un serviciu, cealalta parte se obliga sa asigure folosinta unui bun, ctr va fi in acelasi timp si ctr de antrepriza si ctr de locatiune  ctr mixt. In consecinta, oblg de a presta serviciul sau de a presta lucrarea va fi supusa atat regimului oblg antreprenorului cat si regimului obligatiilor locatarului. Si invers. Potrivit regulii generale privind obiectul obligatiilor, pretul antreprizei trebuie sa fie determinat sau determinabil. Totusi, in cazul in care partile nu convin asupra pretului, sanctiunea nu va nulitatea absoluta a ctr, ci determinarea partilor peste vointa lor. 1854 – atunci cand ctr nu cuprinde clauze referitoare la pret, benficiarul datoreaza pretul prevazut de lege, ori calculat prevazut legii, sau stabilit pt munca depusa… Referirea la uzante din finalul textul implica necesitatea ca pretul sa fie astfel calculat de catre instanta, incat pe langa contravaloare muncii depuse si a cheltuielilor efectuate de antreprenor sa cuprinda si un profit rezonabil, aceasta pt ca de regula antreprenorul este un prefesionist, fiind titular al unei intreprinderi cu scop lucrativ, ori scopul lucrativ nu se poate realiza decat daca pt fiecare ctr in parte antreprenorul are posibilitatea de a realiza un profit. In consecinta, uzantele antreprizei profesioniste vor implica intotdeauna necesitatea ca la costurile efectuarii lucrarii sau prestarii serviciilor sa se adauge si marja de profit a profesionistului. Efectele: Principala obligatie a antreprenorului: sa execute lucrarea sau sa presteze serviciul la care s-a angajat. Aceasta oblg poate avea nat unei oblg de rezultat sau a unei oblg de mijloace. Diferenta dintre oblg de rezultat si oblg de mijloace este importanta nu pt a se stabili proba culpei ci pt a se stabili regimul neexecutarii. Daca oblg este de rezultat, simpla neatingere a rezultatului prezuma neexecutarea. In consecinta, pt aceste oblg, creditorul va trebui sa demonstreze nasterea obligatiei, iar debitorul atingerea rezultatului  daca nu face proba nexecutatarea este dovedita. La oblg de mijloace, simpla neatingere a rezultatului urmarit nu prezuma neexecutarea. Creditorul trebuie sa demonstreze existenta obligatiei, faptul ca pt indeplinirea obligatiei era necesara o anumita actiune din partea debitorului (un anumit mijloc) si ca acel mijloc nu a fost folosit de catre debitor. Toate aceste trei probe ii incumba creditorului si fara reunirea lor cumulativa, debitorul nu este socotit a nu-si fi executat obligatia. Si in cazul oblg de mijloace si in cazul celor de rezultat, odata dovedita neexecutarea obligatiei, culpa debitorului se prezuma – lui ii revine sarcina de a rasturna prezumtia printr-un caz justificat de neexecutare. In ceea ce priveste delimitarea dintre aceste tipuri de obligatii, art.1481(3) prevede mai multe criterii, care trebuie interpretate cumulativ:

-modul in care oblg este stipulata in ctr -existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale ctr -gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului -influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei In principiu, daca rezultatul urmarit la incheierea ctr depinde in mod exclusiv de actiunea debitorului (se afla exclusiv sub controlul sau), atunci obligatia este de rezultat. Daca pe langa actiunea debitorului mai sunt si alti factori care influenteaza acel rezultat, cum ar fi – influenta celeilalte parti, ori un evenimet exterior, ori o alta persoana, atunci obligatia va fi de mijloace. Obligatia de mijloace rezulta de regula din insumarea unor obligatii de rezultat determinate, in care, insa, rezultatul nu este scopul urmarit la contractare, ci un instrument pt atingerea acelui scop. Obligatia de executare a lucrarii sau de prestare a serviciului, NCC prevede prevede dispoztii particulare referitoare la obligatiile accesorii, la controlul executarii obligatiei si la riscul de neexecutare al obligatiei. Obligatiile accesorii: -2 obligatii accesorii: -obligatia de informare -obligatia de a procura materialele Obligatia de informare: antreprenorul este un profesionist al domeniului in care executa lucrarea sau presteaza serviciul si, in consecinta, competenta prezumata de legiuitor il obliga sa il indrume pe client in aspectele privind executarea lucrarii sau a prestarii serviciului. 1858 In urma acestei informari, beneficiarul ar trebui sa reactioneze prin remedierea aspectelor semnalate de antreprenor si inlaturarea pericolului. In cazul in care beneficiarul nu a remediat neintarziat aspectele semnalate de catre antreprenor, acesta din urma poate continua lucrarea pe riscul beneficiarului, sau poate rezolutiona/rezilia ctr potrivit dreptului comun, cu restituirea prestatiilor si cu daune-interese. Intrucat rezolutiunea/rezilierea judiciara ar presupune un anumit timp de incertitudine care ar afecta obligatia antreprenorului de a executa lucrarea la timp, in cele mai multe cazuri antreprenorul va proceda la rezolutiune sau la reziliere pe cale unilaterala. In principiu rezilierea/ rezolutiunea – drept potestativ care se naste din faptul juridic al lipsei de reactie a beneficiarului. Totusi, daca aspectele semnalate de antreprenor pun in primejdie sanatatea, integritatea corporala sau viata persoanelor, atunci antreprenorul este obligat sa rezilieze/rezolutioneze contractul, cel putin printr-o cerere adresata instantei de judecata, daca nu unilateral, sub sanctiunea de a prelua riscul si de a raspunde pt beneficiile cauzate tertilor. De regula, daca antreprenorul care l-a informat pe beneficiarul ramas pasiv cntinua executarea lucrarii sau prestarea serviciului, orice prejudiciu decurgand din aspectele semnalate de antreprenor, va fi suportat de beneficiar. Prin exceptie, daca acest prejudiciu priveste sanatatea, viata, integritatea corporala a persoanelor si antreprenorul nu a introdus o cerere de rezolutiune/reziliere, el va fi tinut sa raspunda nu doar fata de clientul sau, ci si fata de orice tert afectat de prejudiciu. Fata de tertul prejudiciat, clientul si antreprenorul raspund personal, fiecare pt fapta sa proprie- clientul pt fapta de a nu reactiona adecvat la avertismentele antreprenorului, iar antreprenorul pt a nu fi cerut rezilierea ctr si a fi continuat lucrarea. Curs -19.12.2012

Daca lucrarea sau serviciul necesita o anumita materie prima sau anumite echipamente, antreprenorul este obligat sa procure materia prima si sa-si asigure posibilitatea de a folosi echipamentele. Din acest punct de vedere oblg de a executa lucrarea sau de a presta serviciul este supusa dr comun potrivit caruia in sarcina deb platii se afla toate activitatile, operatiunile si mijloacele necesare pt efectuarea operatiunii. Antreprenorul raspunde pt calitatea mat utilizate in acelasi mod ca si vanzatorul cu mentiunea ca nat aparenta sau ascunsa a viciilor materiale se apreciaza in fct de mom la care are loc receptia lucrarii sau a serviciului si in consecinta se apreciaza dupa cum viciile puteau sau nu sa fie depistate in rap cu mat incorporate in lucrare la data receptiei. Regula conf careia antreprenorul procura mat si echpamentele este supletiva, astfel ca partile pot deroga de la ea punand in sarcina beneficiarului de a procura anumite mat sau toate mat necesare. In acest caz, daca mat prezinta vicii pe care antreprenorul care este prof le poate identifica, el este oblg sa il informeze pe client si daca viciile nu sunt remediate, el poate continua lucrarea pe riscul clientului sau poate sa rezilieze sau sa rezolutioneze ctr. Cu rpivire la mat primite de la client, antreprenorul este oblg sa le conserve, sa le intrebuinteze potrivit destinatiei lor cu respectarea regulilor tehnice aplicabile, sa justifice intrebuintarea lor fata de client, respectiv sa-i raporteze cum le-a intrebuintat si sa restituie ceea ce nu s-a folosit. Modul de verificare a oblg de a executa lucrarea: Beneficiarul are dr sa verifice periodic modul in care antreprenorul executa lucrarea sau serviciul, cu cdt ca aceasta verificare sa nu il stanjeneasca in mod excesiv pe antreprenor in executarea lucrarii. Cheltuielile verificarii sunt in sarcina beneficiarului. In urma verificarii, beneficiarul poate formula observatii si poate da instructiuni. Daca observatiile critica modul in care antreprenorul isi executa oblg si daca sunt justificate, antreprenorul este obligat sa le urmeze si sa remedieze lispsurile constatate de beneficiar, iar daca acestea sunt grave, sanctiunea poate fi chiar rezolutiunea sau rezilierea ctr la cererea beneficiarului. In ceea ce priveste instructiunile date de beneficiar, antreprenorul care constata ca aceste instructiuni contravin regulilor tehnice si ca urmarea lor ar primejduiexecutarea in bunbe cdt a lucrarii, ori siguranta bunului ce va rezulta din aceasta executare, atunci el are obligatia de a-l informa pe client in legatura cu aceste lipsuri are instructiunilor sale, urmand ca daca beneficiarul nu revine asupra lor, antreprenorul sa poata continua lucrarea urmand instructiunile, insa pe riscul clientului sau, ori sa refuze continuarea lucrarii si sa rezilieze/rezolutioneze ctr. Pt antreprenor nu exista optiunea de a ignora instructiunile. Verificarea lucrarii in cursul executarii sale este un dr al clientului, iar nu o obligatie, prin urmare in cazul in care clientul nu verifica lucrarea, sau o verifica dar nu formuleaza observatii, antreprenorul ramane sa o continue conf normelor tehnice aplicabile si conventiei intiale, iar daca lucrarea nu este conforma acestor reguli, el nu se va putea exonera de rasp pe motiv ca lucrarea nu a fost verificata sau ca beneficiarul nu a obiectat. Riscul pierii fortuite a lucrarii inainte de executarea ei: Antreprenorul lucreaza pe riscul sau.=> daca lucrarea piere inainte de finalizarea sa, antreprenorul este de regula obligat sa o refaca, pe cheltuiala sa, cu materialelel sale, in termenul convenit initial. Sub acest ultim aspect, al termenului, daca respectarea termenului initial este obiectiv imposibila, atunci se vor aplica regulile fortei majore care suspenda executrea obligatiei si nu ale celei care il exonereaza pe debitor de executare. In consecinta,

antreprenorul va putea solicita prelungirea termenului de executare, cu durata necesara refacerii lucrarii. In situatia exceptionala in care materialul a fost procurat de catre beneficiar, acesta suporta riscul pieirii materialului. => in aceasta situatie, beneficiarul va trebui sa procure noi materiale care sa ii permita antreprenorului sa refaca lucrarea, insa nu va suporta cheltuielile acestei refaceri. Numai daca antreprenorul demonstreaza ca pieirea a fost cauzata de viciile mat procurate de catre beneficiar, atunci beneficiarul va trebui sa suporte cheltuielile refacerii lucrarii.

2.Obligatia de a raspunde pt viciile lucrarii Aceasta raspundere urmeaza reg jur ale viciilor pt lucrul vandut. Nat aparenta sau ascunsa a viciilorse deterimina in fct de mom receptiei si antreneaza consecintele pe care le vom examina. Obligatiile clientului: -obligatia de a efectua receptia -obligtia de a plati pretul Obligatia de a efectua receptia: La finalizarea lucrarii, antreprenorul este obligat sa il notifice pe beneficiar in lef cu aceasta si sa ii acorde un termen rezonabil in care acesta sa se prezinte pt recptie. Caracterul rezonabil al termenului se det in fct de orice fel de imprejurari relevante. La expirarea termenului rezonabil, daca beneficiarul nu s-a prezentat pt receptia lucrarii, aceasta se prezuma efectuata fara obiectiuni. Daca, dimpotriva, beneficiarul s-a prezentat, el trb sa verifice lucrarea si sa ii comunice antreprenorului toate obiectiunile pe care le are in legatura cu aceasta lucrare, eventual solicitand remedierea viciilor constatate si efectuarea unei noi receptii consecutive acestei remedieri. Beneficiarul este decazut din dr de a aplica orice sanctiune pt viciile lucrarii care puteau fi constatate de el cu ocazia receptiei si care nu au fost comunicate antreprenorului. In fct de nat lucrarii este posibil ca in unele cazuri, dupa receptie sa fie necesara ridicarea acesteia de la antreprenor. In asemenea situatii, art.1868 NCC prevede o procedura de sanctionare a neexecutarii de beneficiar a obligatiei de a ridica bunul consecutiv receptiei.  daca lucrarea s-a executat cu mat clientului sau in legatura cu un bun al clientului si daca bunul rezultat din lucrarea trebuie prin natura lui sa fie ridicat de catre beneficiar, atunci oblg de ridicare trb executata in termen de cel mult 6 luni din ziua recptiei.  receptia efectiva sau prezumata in cazul in care beneficiarul nu s-a prezentat Daca pana la expirarea acestui termen beneficiarul nu isi executa oblg de ridicare, atunci antreprenorul are dreptul de a vinde lucrarea catre un tert cu diligenta unui mandatar gratuit al beneficiarului. Din pretul obtinut prin aceasta vanzare antreprenorul va retine suma necesara pt acoperirea cheltuielilor vanzarii si pretul antreprizei, consemnand suma ramasa la dispozitia clientului. Aceste dispozitii nu se vor aplica daca beneficiarul introduce impotriva antreprenorului o actiune intemeiata pe neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a lucrarii de catre acesta. Spre a impiedica vanzarea, actiunea poate fi introdusa oricand inainte de vanzare, nu doar in intervalul de 6 luni in care ar fi trebuit sa ridice lucrarea. Exceptia: de regula instanta dispune executarea silita a obligatiilor. Atunci cand nu a ridicat lucrarea – situatia normala: cerere de chemare in judecata impotriva beneficiarului, prin care sa il oblige pe acesta sa isi ridice lucrarea.

Obligatia de a palti pretul lucrarii: Potrivit art 1864, cand ob contractului este o lucrare, beneficiarul este obligat sa ii plateasca antreprenorului pretul la data si locul receptiei intregii lucrari, daca prin lg sau ctr nu se prevede altfel. => dr comun: pretul nu este scadent (in tot sau in parte) pana la receptie. Potrivit alin 2, chiar in cazul in care lucrarea a pierit sau s-a deteriorat inainte de receptie, fara vina beneficiarului, antreprenorul care a dat materialul nu are dreptul la alt pret.  per a contrario, el ar putea cere pretul, cel putin in limita cheltuielilor suplimentare pe care le angajeaza pt executarea lucrarii, atunci cand pieirea a fost cauzata de culpa beneficiarului sau de viciile materialelor pe care el le-a furnizat.  doar pt antrepriza de lucrari, antrepriza de servicii este de regula cu executare succesiva, deci rata pretului se ba face in mod obsnuit in rate periodice. Potrivit dr comun, daca partile nu au stabilit scadenta ratelor, plata lor ar trebui efectuata dupa expirarea perioadei pt care se datoreaza rata si numai cu cdt ca serviciul sa fi fost prestat in acea perioada. In leg cu regimul pretului antreprizei, acesta este distiinct in fct de modul in care partile au stabilit cuantumul acetuia. – 3 moduri de stabilire a acestui cuantum: -pretul estimat -pretul de deviz -pretul forfetar Pretul estimat este acel pret pe care antreprenorul l-a evaluat in faza formarii ctr de antrepriza in fct de lucrarile si materialele necesare si pe care beneficiarul l-a acceptat. In cazul in care pretul a fost astfel determinat, antreprenorul nu poate solicita o suplimentare a pretului stabilit astfel, decat daca dovendeste ca aceasta suplimentare este justificata de lucrari care au fost necesare pt executrea ob ctr si a caror necesitate nu putea fi prevazuta de catre un profesionist la mom incheierii ctr. Pretul de deviz Atunci cand partile stabilesc pretul de comun acord, in functie de pretul materialelor si costul muncii. Pt fiecare activitate implicata in executarea lucrarii, atunci orice variatie in aceste costuri va influenta costul final al lucrarii. Sacaderea costurilor va profita beneficiarului iar cresterea va fi suportata de el. Antreprenorul este dator sa-i prezinte beneficiarului un raport cu privire la cheltuielile pe care le-a facut pt fiecare etapa a lucrarii si, in caz de contestatie, antreprenorul trb sa prezinte si dovezile care demonstreaza efectuarea acelor cheltuieli. Pretul forfetar Pretul stabilit global, fara a fi influentat de valoarea materialelor si de pretul muncii necesare pt activitatea contractata. In virtutea acestui mod de det a pretului, partile nu vor putea pretinde ulterior ca dat variatiei costurilor acest pret ar trebui sa sufere vreo modificare. Beneficiarul nu va putea pretinde o reducere pe motiv ca pretul materialelor si al muncii a scazut si nici antreprenorul nu va putea pretinde o majorare. Nici in cazul in care antreprenorul executa lucrari suplimentare la cererea clientului, acestea nu vor avea vreo incidenta asupra pretului. Astfel, daca antreprenorul primeste indicatiile clientului privind executarea unor lucrari suplimentare fara sa-l instiinteze cu privire la costul acestora  manifestarea sa de vointa va fi interpreatata in sensul ca lucrarile nu vor afecta pretul. Numai daca dupa ce a primit instructiunile privind lucrarile suplimentare antreprenorul i-a comunicat clientului modificarea pretului pe care o impun aceste lucrari si clientul a acceptat aceasta modificare, numai atunci respectiva modificare va produce efecte obligatorii, in caz contrar pretul global nu se modifica. In oricare dintre aceste modalitati s-ar fi stabilit pretul, el beneficiaza in unele cazuri de o ipoteca legala care garanteaza creanta de plata a pretului. Ipotecile legale sunt numai

imobiliare, astfel ca aceasta garantie se va aplica numai in cazul lucrarilor care se executa asupra unui imobil ori in legatura cu un imobil. Potrivit art.1869 coroborat cu art.2386 pct.6 NCC, beneficiaza de ipoteca legala arhitectii si antreprenorii care au convenit cu proprietarul sa edifice, sa reconstruiasca sau sa repare un imobil, asupra acelui imobil, pt garantarea sumelor datorate lor, dar numai in limita sporului de valoare realizat prin lucrarile executate. Arhitectii folositi pt lucrarile voluptoare nu vor beneficia de ipoteca legala. Raportul dintre ctr de antreprtiza si alte ctr care se incheie in leg cu ob sau: 1.Contractul de subantrepriza 2.Actiunile directe In ceea ce priveste ctr de subantrepriza, potrivit art.1852 NCC – antreprenorul poate incredinta unora sau mai multor subantreprenori executarea unor parti din lucrarile sau serviciile in afara de cazul in care ctr de antrepriza a fost incheiat in cosniderarea persoanei sale.  tb interpretat in spiritul lui si nu neaparat in litera lui, pt ca intotdeauna calitatile antreprenorului sunt determinante intr-o mai mica sau mai mare masura. Este vorba despre acele situatii in care antreprenorul nu trebuie sa realizeze lucrarea prin faptul sau personal. Subantreprenorul este pt antreprenor ceea ce este antreprenorul pt client (1852(3)). Sub rezerva actiunii directe, subantreprenorii nu se afla in raporturi juridice cu clientul => clientul nu se poate indrepta pe temei contractual impotriva lor, dar se poate indrepta impotriva lor pe temei delictual. In schimb, toate actiunile si omisiunile subantreprenorului angajeaza raspunderea fata de client a antreprenorului care l-a angajat. Uneori, inlantuirea ctr de subantrepriza si antrepriza genereaza grupuri de contracte. 2.Actiunile directe: 1865 – in masura in care nu au fost platite de antreprenor, pers care in baza unui ctr incheiat cu acesta au prestat o activitate pt realizarea serviciilor sau lucrarii au actiune directa impotriva beneficiarului pana la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la mom introducerii actiunii. Spre deosebire de VCC, NCC largeste sfera asubiectelor care pot introduce act directa impotriva clientului. Intra in aceasta sfera orice contractanti ai antreprenorului pt activitati incluse in ob antreprizei: angajati, mestesugari, subantreprenori. In masura in care antreprenorul nu-si executa obligatiile fata de ei, acestia pot sa obtina executarea lor numai de la client, dar numai in limita datoriilor acestuia fata de antreprenor si cu modalitatile acestei datorii. Spre exemplu, daca beneficiarul a platit in avans pretul antreprizei, el nu va putea fi obligat sa plateasca nimic in plus pe calea act directe. De asemenea, daca oblg beneficiarului nu a ajuns la sadenta, spre exemplu pt ca se aplica dr comun ca plata sa fie facuta la receptie, atunci actiunea directa indreptata impotriva beneficiarului va fi respinsa ca prematura.  in ce masura este aceasta act directa garantat de ipoteca legala? Incetarea ctr de antrepriza: -decesul partilor -rezolutiunea/ rezilierea ctr imputabile uneia dintre parti

Decesul clientului: Ctr de antrepriza inceteaza numai daca in urma acestui deces, daca lucrarea nu mai poate fi executata, sau nu mai prezinta utilitate.

Regula: mostenitorii beneficiarului vor prelua pozitia acestuia in ctr de antrepriza care cntinua si dupa decesul sau. Decesul antreprenorului: In masura in care ctr de antrepriza presupune un anumit caracter intuitu personae, decesul antreprenorului conduce la incetarea ctr. In masura in care partea din lucrare care a fost deja executata poate fi folosita de catre beneficiar, acesta este tinut sa o receptioneze si sa plateasca pretul stabilit proportional cu cel convenit initial, in fct de gradul in care s-a realizat obligatia convenita initial, dar numai in masura in care cheltuielile astfel realizate de catre client sunt utile pt acesta. 2 praguri care se aplica concomitent, clientul platind minimul dintre cele doua valori: -partea din pret corespunzatoare partii receptionate -cu cat ii este de folos partea receptionata? Rezolutiunea/ Rezilierea -imputabila clientului -imputabila antreprenorului a) In cazul in care clientul este obligat sa furnizeze anumite prestatii care conditioneaza efectuarea lucrarii de catre antreprenor (furnizeze anumite instructiuni, planuri, etc.), neindeplinirea acestor prestatii il indreptateste pe antreprenor sa obtina rezilierea sau rezolutiunea ctr cu daune interese pt prejudiciul suferit. b) Se aplica dr comun cu observatia ca exista doua cazuri in care clientul poate cere rezolutiunea sau rezilierea ctr de antrepriza desi obligatia neexecutata de catre antreprenor nu a ajuns la scadenta.  rez anticipata Scadenta oblg antreprenorului – termenul la care trebuie sa finalizeze lucrarea. Atunci cand datorita ritmului lucrarii, respectarea termenului pt finalizarea lucrarii a devenit manifest imposibila si atunci cand clientul constata ca lucrarea se executa defectuos, semnaleaza antreprenorului lipsurile constatate, iar acesta intr-un termen rezonabil nu remediaza acele lipsuri, ori in lucrarile viitoare nu schimba modul defectuos semnalat de client  in aceste 2 situatii clientul poate incheia ctr cu antreprenorul. Antrepriza de constructii: -are ca obiect executarea de lucrari pt care este necesara obtinerea autorizatiei de constructii, potrivit legii 50/1991. Cine are obligatia de a obtine autorizatia? Clientul sau antreprenorul? Intrucat antrepriza de constructii presupune exercitarea de catre proprietarul unui imobil a dispozitiei materiale asupra acelui imobil, decizia asupra executarii contrsuctiei apartine proprietarului terenului si el trb sa obtina, in lipsa de stipulatie contrara, autorizatie. Prin exceptie, antreprenorul poate fi delegat sa execute pe seama clientului formalitatile necesare pt obtinerea autorizatiei. In privinta acestor formalitati, antreprenorul va functiona ca un mandatar si in aceasta situatie se vor aplica si regulile de la mandat si reprezentare. Chiar si atunci cand clientul executa direct formalitatile necesare pt obtinerea autorizatiei, antreprenorul in calitate de profesionist este obligat sa il consilieze in legatura cu aceste formalitati si in cazul in care in lipsa acestei consilieri autorizatia nu permite clientului executarea lucrarii care face obiectul contractului, antreprenorul va fi obligat fata de client sa-l despagubeasca pt consecintele prejudiciabile ale neexecutarii obligatiei de consiliere. Atunci cand executarea antreprizei de lucrari presupune folosirea anumitor utilitati, a unor cai de acces, a unei anumite infrastructuri, beneficiarul este obligat sa-i asigure antreprenorului aceste mijloace. In legatura cu obligatia antreprenorului de a-l informa pe

beneficiar, se aplica dr comun in materie de antrepriza, cu adaugarea ca antreprenorul este obligat sa-l informeze pe beneficiar si despre eventualele deficiente ale lucrarii de proiectare in temeiul carora s-a incheiat ctr si daca intra in sfera sa de competenta profesionala si sa propuna masuri de remediere, pe care sa le discute cu proiectantul si cu clientul pt a ajunge la solutia tehnica optima de realizare a ob ctr  oblg de diligenta. In ceea ce priveste controlul executarii lucrarilor, se aplica dr comun, cu o adaugare: in cazul in care anumite parti din lucrare urmeaza sa fie acoperite, antreprenorul este obligat sa-l convoace pe client pt receptia acelor parti  receptie partiala, iar clientul este obligat sa se prezinte in termen rezonabil in vederea acestei receptii. In cazul in care clientul nu se prezinta, se prezuma ca partile din lucrare au fost receptionate si ca la data expirarii termenului rezonabil ele nu aveau vicii aparente pe care clientul le-ar fi putut constata. Receptia lucrarii: 2 etape: receptia la terminarea lucrarii + receptia finala Receptia la terminarea lucrarii se face pe baza convocarii facute de catre antreprenor cu ocazia finalizarii lucrarilor de constructie pe care le-a executat si se dovedeste cu un procesverbal de receptie. In procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarii trebuie sa figureze toate viciile constatate de catre client, precum si termenele de remediere ale acestor vicii, ca si data la care va avea loc receptia finala. Receptia finala se efectueaza, de asemenea, pe baza unui proces-verbal, viciile care vor fi constatate de catre client cu ocazia receptiei finale sunt considerate vicii aparente, iar cele care nu pot fi constatate atunci, sunt vicii ascunse. De la data receptiei finale incepe sa curga termenul de prescriptie pt vicii aparente, iar daca in proc-verbal s-a acordat un termen de remediere, prescriptia dr la actiune incepe sa curga de la expirarea termenului de remediere. In ceea ce priveste viciile ascunse, acestea angreneaza raspunderea antreprenorului daca se ivesc intr-un termen de garantie de 10 ani de la receptia finala. Acest termen este prevazut in art.29 din lg 10/1995 privind calitatea in constructii. Acelasi art prevede si o derogare, si anume cu privire la viciile structurii de rezistenta. Antreprenorul de constructii garanteaza impotriva viciilor structurii de rezistenta a cosntructiei pe toata durata de existenta a acesteia. Raspunderea antreprenorului pt viciile lucrarii Potrivit legii 10/1995, fiecare dintre antreprenorii implicati in executarea unei constructii are o serie de indatoriri legate de cerintele esentiale privind calitatea acelei constructii. Acele indatoriri au caracter de ordine publica, astfel ca nu se poate deroga prin conventia dintre antreprenor si client. In cazul in care constructia prezinta un anumit defect, pana la proba contrara toti antreprenorii implicat in ridicarea ei sunt prezumati responsabili fata de client si fata de tertii afectati de acel client, pt prejudciile suferite ca urmare a manifestarii sale. De la aceasta raspundere antreprenorii se pot exonera numai in cdt expres si limitativ prevazute de 1879 alin 2-4: -arhitectul sau inginerul este exonerat de raspunderea pt civiile lucrarii, numai daca dovedestea ca acestea nu rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor pe care le-a furnizat si, daca este cazul, din vreo lipsa de diligenta in coordonarea sau supravegherea lucrarilor -antreprenorul este exonerat numai daca dovedeste ca viciile rezulta din deficiente ale planurilor arhitectului sau ale inginerului ales de beneficiar. -subantreprenorul – daca dov ca viciile rez din deciziile antreprenorului sau din expertizele sau planurile arhitectului sau inginerului

Fiecare dintre partile mentionate este exonerata daca dov ca viciile rez din deciziile impuse de beneficiar in alegerea solului sau a materialelor sau a subantreprenorilor, a expertilor sau a metodelor de construire. Nici unul dintre antreprenorii profesionisti nu se poate exonera pt acest motiv daca viciile in discutie puteau fi constatate in cursul lucrarii si nu au fost notificate de catre antreprenorul in cauza catre client. Contractul de depozit: Notiune Delimitare fata de alte contracte Caractere juridice Cdt de validitate Efecte Varietati de depozit Notiunea: Potrivit art.2103(1) – depozitul este ctr prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pt o perioada de timp si de-al restitui in natura. Desi, ca regula, o definitie trb sa cuprinda numai acele trasaturi fara de care ctr nu se incadreaza in categoria definita, totusi definitia legala a depozitului nu este aplicabila tuturor tipurilor de depozit, ci numai ctr de depozit obisnuit. Exista varietati de depozit care nu satisfac unele note ale acestei definitii: depozitul neregulat – ob ctr nu este un bun idividual determinat, ci o suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, care nu trebuie restituite in individualitatea lor, ci numai prin predarea unei cantitati identiceale unor bunuri de acelasi gen. Mai mult, ctr de sechestru conventional poate sa aiba ca ob nu numai mobile, ci si imobile. Ceea ce este esential si definitoriu pt ctr de depozit este obligatia caracteristica asumata de una dintre parti, si anume aceea de a pastra, conserva bunul remis de cealalata parte pt o anumita perioada de timp. De aici rezulta ca depozitul este un ctr esentialmente real si obligatia caracteristica presupune un termen extinctiv. In ceea ce priveste delimitarea fata de alte ctr: In raport cu antrepriza: exceptand sechestrul conventional, ctr de depozit nu poate avea ca ob decat mobile. => daca printr-un ctr o parte se obliga fata de cealalta sa intretina un anumit imobil efectuand daca este cazul lucrari de reparatie asupra acestuia, pt o anumita perioada de timp – acest ctr se califica fie ca act dezinteresat atunci cand beneficiarul lucrarilor nu se obliga la contraprestatie, fie ca un ctr de antrepriza de lucrari sau de servicii, atunci cand beneficiarul se obliga la o contraprestatie. In raport cu locatiunea: In masura in care proprietarul parcarii platite se obliga sa si conserva masina – depozit/ daca se obliga sa furnizeze doar folosinta spatiului de parcare – locatiune/ in caz de dubiu – locatiune

Caracterele juridice: -ctr esentialmente real – el se formeaza val numai prin remiterea bunului depozitat Exceptie: ctr de depozit poate fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor, daca la data acordului bunul se afla deja in detinerea depozitarului. Deoarece este un ctr real, ctr de depozit nu este in principiu susceptibil de a fi format prin substituirea consimtamantului pe calea unei hotarari judecatoresti. In consecinta, daca s-a inceiat o promisiune de ctr de depozit, in principiu beneficiarul promisiunii are dreptul numai la daune-interese pt nerespectarea ei, atunci cand promitentul refuza nejustificat incheierea ctr promis.

Prin exceptie, atunci cand promisiunea a fost asumata de catre partea ce urmeaza sa devina depozitar, beneficiarul poate cere obligarea acestuia la preluarea bunului spre pastrare, sub sanctiunea amenzii civile. Dimpotriva, daca promisiunea a fost asumata de catre partea ce urma sa devina deponent, acesta nu va putea fi obligat sa predea bunul spre pastrare sub sanctiunea amenzii civile, intrucat o asemenea cerere din partea beneficiarului ce ar urma sa devina depozitar ar fi lipsita de interes. Ctr de depozit este in principiu unilateral. Chiar daca depozitul antreneaza obligatii si pt deponent, acestea nu sunt interdependente cauzal cu obligatiile asumate de catre depozitar, ci au un rol mai curand instrumental, in sensul ca permit depozitarului sa-si execute propriile sale obligatii, executare in baza careia ambele parti incheie ctr. Prin exceptie, atunci cand deponentul este obligat sa plateasca depozitarului o remuneratie, ctr are caracter sinalagmatic. Ctr are in principiu caracter gratuit. Depozitul este de regula un ctr dezinteresat, in beneficiul deponentului. Prin exceptie, atunci cand este sinalagmatic, ctr de depozit este si oneros, intrucat fiecare dintre parti contracteaza pt a dobandi un folos propriu. Ctr sinalagmatic oneros de depozit este in principiu comutativ. Prin exceptie, el poate fi aleatoriu daca remuneratia promisa de catre deponent sau intinderea bunului depus variaza pe parcursul executarii ctr in fct de evenimente necunoscute partilor la data incheierii sale. Ctr este considerat de majoritatea autorilor ca fiind incheiat intuitu peronae, in considerarea calitatilor personale ale depozitarului.  2112 – depozitarul nu poate incredinta altuia pastrarea bunului fara consimtamantul deponentului, cu exceptia cazului cand este silit de imprejurari sa procedeze astfel. Conditiile de validitate: Capacitatea: Deak: deponentul- capacitate de a face acte de administrare. Avand in vedere ca scopul depozitului este conservarea bunului, cel putin atunci cand depozitul este cu titlu gratuit, este suficient ca deponentul sa aiba capacitatea de a face acte de conservare. In cazul in care depozitul este cu titlu oneros, se poate admite ca deponentul sa aiba capacitatea de a face acte de administrare. Depozitarul trebuie in toate cazurile sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie – capacitate deplina de exercitiu. 2109 – daca depozitarul este minor sau pus sub interdictie, deponentul poate cere restituirea bunului remis, atat timp cat acesta se afla in mainile depozitarului incapabil. In cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul de a cere sa i se palteasca o suma de bani egala cu valoarea bunului, dar numai pana la concurenta sumei cu care s-a imbogatit depozitarul. => de fapt depozitarul incapabil nu are obligatia de a conserva bunul si, deci, ctr incheiat cu el nu produce efecte, astfel incat, restituirea bunului, daca este posibila, e datorata, intrucat prestatiile datorate fara cauza sunt supuse restituirii, iar daca nu este posibila restituirea, valoarea bunului trebuie platita de depozitar in limita imobogatirii sale, pt ca temeiul acestei plati este imbogatirea fara justa cauza. Textul de la 2109 nu este prevazut ca o cdt de validitate, ci este prevazut in sectiunea obligatiile depozitarului => si in cazul in care depozitarul era capabil la data incheierii ctr, dar devine incapabil ulterior, obligatia sa de pastrare a bunului inceteaza, aplicandu-se textul mentionat. Obiectul contractului: -este in mod obisnuit un bun mobil corporal, individual determinat prin remitere. Atunci cand partile au in vedere pastrarea unui bun necorporal, ctr nu va fi de depozit, din doua

motive: bunurile necorporale nu sunt susceptibile de remitere + pastrarea bunurilor necorporale nu se efectueaza prin acte materiale, ci prin acte juridice. Astfel, ctr care are ca scop ca o parte sa efectueze asemenea acte pe seama celeilalte parti va avea natura unui mandat. Tot cu privire la obiect, prin exceptie depozitul poate fi un ctr cu titlu oneros. Aceasta rezulta din faptul ca partile prevad o remuneratie pt depozitar. Car oneros se poate deduce si in absenta unei asemenea prevederi, din uzante sau din imprejurari, cum ar fi de exemplu profesia. At cand car oneros se deduce fara ca partile sa fi prevazut cuantumul remuneratiei, ctr nu este lovit de nulitate pt ob nedeterminat, ciinstanta urmeaza ca la cererea oricareia dintre parti sa stabileasca remuneratia in fct de valoarea serviciilor prestate.

Forma: -remeiterea bunului este o chestiune de validitate -proba Forma srisa a depozitului este ceruta ad probationem – 21104 NCC Efectele ctr de depozit Obligatiile depozitarului: -obligatia caracteristica – de a pastra bunul -de a restitui bunul la incetarea ctr Obligatia de a pastra bunul a suscitat in doctrina o controversa cu privire la nat ei sub aspectul obiectului. Unii autori au sustinut ca este vb de o obligatie de mijloace, altii ca este vb de o obligatie de rezultat. Argumentul celor din urma rezida in prevederea din VCC potrivit careia bunul depozitat trebuia resituit in starea in care a fost primit. In consecinta, neatingerea rezultatului – restituirea unui bun deteriorat – facea sa se prezume neexecutarea obligatiei de a pastra bunul. Potrivit 2116(2) – bunul se restituie in starea in care acesta se afla la momentul restituirii.  bunul trebuie restituit fix in starea in care se afla la momentul restiturii =>depozitarul este tinut numai sa depuna diligentele necesare pt conservarea bunului, iar in cazul in care bunul nu isi conserva starea, nu se prezuma neexecutarea de catre depozitar a obligatiei de pastrare, ci deponentul trebuie sa dovedeasca existenta unui mijloc prin care depozitarul putea impiedica deteriorarea sau pieirea bunului si pe care acesta nu l-a folosit. Nu numai ca oblg depozitarului este una de diligenta, dar standardul diligentei cerute este de regula impus de conduita sa concreta fata de propriile bunuri. Ca regula, depozitarul nu raspunde decat pt culpa levis in concreto. Prin exceptie, depozitarul raspunde pt culpa levissima in raport cu standardul bunului proprietar in oricare din urmatoarele cazuri: -daca depozitul este remunerat -daca depozitarul este profesionist -daca depozitarului i s-a permis sa foloseasca bunul depozitat => de regula depozitarul nu are dr de a folosi bunul 2108 NCC In principiu, partile sunt libere sa prevada in ctr locul si felul pastrarii bunului. In cazul in care exista o asemenea prevedere, depozitarul nu poate schimba aceste elemente, decat daca schimbarea este necesara pt a feri bunul de pieire, pierdere sau stricaciune si daca aceasta necesitate este atat de urgenta incat deponentul nu a putu fi informat despre schimbare spre a-si da consimtamantul la ea.

Prin ipoteza, necesitatea schimbarii locului sau a felului pastrarii trebuie sa fie cauzata de evenimente pe care partile nu le-ar fi putut prevede ala data incheierii ctr, pt ca in caz contrar se prezuma ca ele au inlaturat de comun acord aceasta necesitate. In cazul in care partile nu au stabilit contractual locul sau felul pastrarii, depozitarul este liber sa le aleaga. 2112 – depozitarul trb sa-si execute oblg de pastrare prin faptul sau personal Exceptii: i s-a permis de catre deponent substituirea + imprejurari neprevazute la incheierea ctr il constrang pe depozitar sa incredinteze bunul unei alte persoane In aceste doua situatii, depozitarul nu raspunde decat pt alegerea subdepozitarului si pt instructiunile date acestuia. De asemenea, el trb sa-l informeze pe deponent cu privire la numele subdepozitarului si la locul pastrarii bunului de catre acesta. Dimpotriva, in cazul in care a incredintat bunul unui subdepozitar fara a avea acest drept, depozitarul raspunde pt fapta subdepozitarului ca si pt propria sa fapta. In toate cazurile, deponentul are actiune directa impotriva subdepozitarului. In schimb, subdepozitarul nu are actiune directa impotriva deponentului pt remuneratia sa, in cazul in care i se datoreaza o remuneratie. Daca depozitarul exercita un dr de retentie in privinta oblg deponentului de a plati cheltuielile de conservare sau de a-l despagubi, acest drept de retentie poate fi opus atat depozitarului, cat si deponentului. Obligatia de restituire: Scadenta oblg de restituire: depozitarul trb sa restituie bunul catre deponent la termenul pt care s-a incheiat ctr de depozit. Totusi, prin derogare de la dreptul comun, acest termen este in toate cazurile stipulat in beneficiul deponentului, pt care el nu este numai un termen suspensiv pt obligatia de restituire, ci si extinctiv pt obligatia de pastrare. El poate renunta oricand la beneficiul termenului, solicitand denuntarea ctr si restituirea bunului. Daca depozitarul a avansat cheltuieli in considerarea duratei convenite initial, atunci deponentul care renunta la beneficiul acestei durate, va trebui sa il despagubeasca pe depozitar pt cheltuielile avansate. Modalitatile procedurale ale restituirii: -comodat -locatiune -depozit toate aceste ctr dau nastere unei oblg de restituire careia ii corespunde in plan procedural o act personala, ce protejeaza un dr de creanta decurgand din ctr. Totusi, atunci cand ctr a fost incheiat de proprietarul bunului supus restiturii, acesta are la dispozitie pe langa actiunea personala, o actiune reala – in revendicare, care protejeaza dr sau de proprietate. In practica, regimul celor 2 actiuni tinde sa se uniformizeze. Diferente: -act personala – prescriptibila in 3 ani de la data la care se datora restituirea -act reala – imprescriptibila extinctiv -act personala – doar proba ctr -act reala – dovada titlului de proprietate Curs 09.01.2013 Locul restituirii: Obligatia de restituire se executa la locul stabilit in ctr pt pastrarea bunului. In cazul in care ctr nu prevede nici un loc pt pastrare, nici un loc pt restituirea insasi, atunci potrivit lui 1494 (1) lit.b, obligatia de restituire se executa la locul unde bunul se afla la data nasterii obligatiei, adica in acelasi loc in care bunul a fost remis la formarea ctr. In ceea ce priveste

starea in care bunul trb restituit, lg se margineste sa ceara restituire bunului individual det care a facut ob ctr in orice stare s-ar gasi acesta. Din aceasta regula, legiuitorul indica necesitatea ca deponentul care sustine ca obligatia de conservare nu a fost executata sa nu se margineasca la a dovedi ca bunul nu a fost restituit in starea in care a fost predat, ci sa demonstreze in plus si care erau diligentele la care depozitarul era dator si pe care el nu le-a depus in pastrarea bunului. In ceea ce priveste debitorul obligatiei de restituire, acesta este in pricipiu depozitarul. Atunci cand obligatia de pastrare este solidara sau indivizibila, ceea ce rezulta din natura bunului, atunci restituirea este datorata de depozitarul care detine bunul. In cazul in care depozitarul decedeaza inainte de restituire, in ciuda caracterului personal al ctr, obligatia de restituire se transmite mostenitorilor depozitarului. Acestia au in plus si obligatia de a pastra bunul pana la restituire, decesul depozitarului fiind asimilat unei imprejurari care il impiedica sa execute oblg de conservare prin faptul sau personal. In cazul in care deponentul n-ar avea incredere in calitatile personale ale mostenitorilor, el ar avea oricand posibilitatea de a solicita restituirea bunului, chiar inainte de termenul contractual stabilit pt aceasta. Daca mostenitorul depozitarului a vandut bunul cu buna credinta, crezand ca a fost al depozitarului si fara sa fi cunoscut existenta ctr de depozit, atunci el este tinut fata de deponent sa inapoieze numai pretul primit, sau, daca acesta nu a fost platit, sa cedeze creanta avand ca ob acest pret. In ceea ce priveste persoana fata de care se face restituirea, in principiu restituirea se face catre deponent sau catre persoana desemnata de acesta. Cu ocazia restituirii, depozitarul, de regula, nu are dr sa-i pretinda deponentului sa deovedeasca titlul sau de proprietate asupra bunului, totusi, in cazul in care deponentul afla din surse relativ demne de incredere potrivit imprejurarilor, cand bunul a fost sustras de catre deponent sau pierdut de catre adevaratul sau proprietar, sau ca o alta persoana decat deponenty este proprietarul bunului, atunci el poate sa refuze restituirea dandu-i posibilului proprietar un termen rezonabil in care acesta sa introduca impotriva deponentului si a depozitarului o actiune pt recunoasterea sau executarea dreptului sau. Pe durata termenului rezonabil acordat potentialului proprietar, situatia juridica a depozitarului se prelungeste dupa cum urmeaza: -oblg sa de a restitui bunul este suspendata -oblg sa de a pastra bunul este prelungita -in schimbul acestei prelungiri, depoziatrul are in toate cazurile un drept la remuneratie. Daca depozitul era de la inceput remunerat,atunci remuneratia depoziatrului in timpul prelungirii pastrarii bunului trebuie sa fie cel putin egala cu remuneratia stabilita prin ctr, raportat la unitatea de timp. Daca depozitul era cu titlu gratuit, atunci depoziatrul are dreptul la o remuneratie, stabilita la cererea sa prin hotararea instantei judecatoresti. Daca in cursul termenului rezonabil pretinsul proprietar al bunului introduce impotriva deponentului si a depozitarului actiunea in justitie menita sa conduca la recunoasterea sau satisfacerea dreptului sau, atunci suspendarea obligatiei de restituire a depozitarului, obligatia sa de pastrare a bunului si dreptul sau de a primi o remuneratie continua pana la pronuntarea unei hot definitive cu privire la calitatea d eproprietar pt bunul dat in depozit, urmand ca dupa aceasta hot bunul sa fie restituit proprietarului. In toate cazurile, remuneratia este datorata de catre deponent, chiar daca acesta catsiga procesul cu tertul, el va ramane dator fata de depozitar sa-i plateasca remuneratia pe durata procesului, avand insa un drept de a fi despagubit de catre tertul care s-a pretins fara temei proprietarul bunului. Raspunderea tertului fata de deponent va fi in acest caz delictuala si va fi egala cel putin cu cuantumul remuneratiei pe care deponentul a trebuit s-o plateasca pt prelungirea obligatiei de pastrare a depozitarului. Cu celasi titlu se pot recupera si prejudiciile rezultate din lipsa de folosinta a bunului. Daca exista mai multi deponenti, atunci depozitarul este liberat de oblg de restituire prin restituirea catre oricare dintre ei. In cazul decesului deponentului, bunul ar trebui restituit unuia dintre mostenitorii lui, chiar daca prin ctr fusese desemnata o alta persoana pt a primi bunul. Aceasta regula are ca scop sa previna

eludarea regulilor privind rezerva succesorala printr-o liberalitate indirecta. Daca exista mai multi mostenitori ai deponentului, atunci acela care primeste bunul face prin aceasta singur un act de administrare, care produce efecte si in beneficiul celorlalti mostenitori, astfel incat cotele parti ale mostenitorilor nu sufera nici o modificare in urma primirii bunului de catre unul dintre ei. Sanctiunea neexecutarii obligatiei de restituire: In cazul in care aceasta nu poate fi executata silit in natura, deoarece bunul a pierit din culpa depozitarului, sau din cauza unui risc pe care acesta il suporta, atunci obligatia de restituire va fi executata silit prin echivalent. Echivalentul reprezinta valoarea bunului de la data la care restituirea ar fi trebuit executata, iar nu de la data incheierii ctr. Daca aceasta valoare a bunului a scazut dintr-o culpa depozitarului cu privire la obligatia de pastrare, depozitarul va raspunde si pt aceasta culpa, platind echivalentul valoric pierdut astfel. Prescriptia actiunilor avand ca obiect restituirea: -retituirea se poate obt printr-o act reala sau personala  cand act reala este revendicare, ea este imprescriptibila Cat priveste act personala in restituire, fie ca ea vizeaza restituirea silita in nat, sau prin echivalent, ea este supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, inceputul termenului stabilindu-se astfel: -in principiu daca depozitul a fost incheiat pe un termen determinat, termenul de prescriptie curge de la expirarea acelui termen. Prin exceptie, daca deponentul a cerut restituirea inainte de expirarea termenului stabilit prin ctr, termenul de prescriptie curge de la data cererii de restituire. Daca prin ctr nu s-a prevazut un termen al depozitului, atunci termenul de prescriptie incepe sa curga de la data incheierii ctr. Obligatiile deponentului: 1.Obligatia de a ridica bunul la restituire  aceasta obligatie este scadenta la expirarea termenului din ctr de depozit, prin execeptie atunci cand motive grave il indreptatesc pe depozitar sa restituie bunul inainte de scadenta, deponentul este obligat sa ridice bunul la aceasta restituire 2.Obligatia de a suporta cheltuielile de conservare a bunului  desi oblg de conservare incumba depoziatrului, totusi prin derogare de la dr comun, nu el ci deponentul suporta cheltuielile de executare a acestei obligatii. Intrucat art.2122(1) –foloseste termenul rambursare, se deduce ca depozitarul este obligat sa ramburseze cheltuielile necesare pt conservarea bunului, urmand sa obtina rambursarea lor cu prilejul restituirii, daca nu s-a prevazut altfel. Cheltuielile de depozitare nu se includ in remunratia depoziatrului, ci sunt distincte de aceasta. 3.Obligatia de a-l despagubi pe depozitar pt prejudiciile suferite de acesta cu ocazia executarii ctr de depozit, din cauza ctr de depozit, cu cdt ca aceste prejudicii sa nu fi fost previzibile pt depozitar la data incheierii ctr. 4.Obligatia de a-i plati depozitarului remunaratia – este scadenta la restituirea bunului, daca partile nu au convenit altfel. De regula, remuneratia este stabilita in proportie cu durata obligatiei de pastrare, de aceea, daca restituirea bunului are loc inainte de termenul prevazut in ctr de depozit, atunci remuneratia va fi datorata doar in proportie cu periodada in care obligatia de pastrare a fost executata Varietati de depozit: Depozitul neregulat Depozitul hotelier Depozitul necesar Sechestrul conventional

Depozitul neregulat: Nu are o sectiune rezervata in NCC, dar existenta lui se deduce din doua texte din materia depozitului. Specificul acestei varietati este acela ca nu are ca obiect unul sau mai multe bunuri individual determeniate care terbuie conservate si restituite in individualitatea lor, ci are ca obiect bunuri fungibile, astfel incat ctr se formeaza prin remiterea unor astfel de bunuri, iar obligatia de restituire poarta asupra unor bunuri de aceeasi natura, de aceeasi calitate si in aceeasi cantitate. Cel mai frecvent ctr de depozit neregulat este acela care are ca ob sume de bani  depozitul bancar. Potrivit art.2105, atunci cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin nat lor, acestea devin proprietatea celor care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor. De aici rezulta ca intocmai ca si imprumutul de consumatie, depozitul neregulat este translativ de prioprietate, in sensul ca depozitarul poate sa dispuna juridic si material de bunurile date in depozit, urmand sa restituie. Cand o parte remite celeilalte fonduri banesti sau alte bunuri fungibile, se prezuma ca actul s-a facut in interesul celui care primeste bunul si ca, deci, are nat juridica a unui imprumut de consumatie. Partea care sustine ca acest ctr are nat juridica a unui ctr de depozit trebuie sa demonstreze ca sumele sau bunurile fungibile aau fost remise in interesul celui care le-a transmis. Potrivit art.2105 alin.2, teza finala, ctr se prezuma relativ ca fiind ctr de depozit, atunci cand partile au convenit ca restituirea se poate cere si anterior expirarii termenului pe care bunurile au fost primite. Desi, de regula, dobanzile moratorii curg de la scadenta obligatiei, in materie de depozit de sume de bani, deponentul poate pretinde dobanzi moratorii, numai de la data la care depozitarul a fost pus in intarziere pt restituire. Contractele aleatorii: Ctr de asigurare – continuare: Termenele de prescriptie in materia asigurarii – 2519(2) dreptul la actiune intemeiat pe un raport de asigurare sau de rasigurare se prescrie in termen de 2 ani – termen special care inlocuieste termenul general de 3 ani. Toate celelalte dispzotii referitoare la prescriptie raman aplicabile si in materie de asigurari, cu exceptia termenului. ! Este necesara aplicarea cu atentie a acestei dispzitii, avand in vedere ca textul vorbeste de dr la actiune intemeiat pe un raport de asigurare  nu toate actiunile care se depun materie de asigurari sunt prescrise inauntrul acestui termen, ci doar acelea care infatiseaza un dr intemeiat pe ctr de asigurare. Ctr de renta viagera: Notiune: Art.2242(1) –prin ctr de renta viagera, una dintre parti numia debirentier se obliga sa efectueze in folosul uneia numite persoane, numite credirentier, prestatii periodice constand in sume de bani sau alte bunuri fungibile. In privinta acestei definitii, in cuprinsul sau numai debirentierul este calificat ca parte, in conditiile in care, insa, pt credirentier este utilizata notiunea „persoana” – acest lucru nu semnifica faptul ca credirentierul n-ar putea sa fie parte in ctr de renta. Se poate intampla, insa, ca acesta sa nu fie parte contractanta ci doar beneficiar al rentei viagere. Spre deosebire de VCC, in NCC textul vorbeste despre prestatii periodice care pot sa constea nu doar in sume de bani, ci si in alte bunuri fungibile. Acest text cuprinde o definitie care este aplicabila atat rentei viagere cu titlu oneros, cat si rentei cu titlu gratuit. Aceste doua moduri de constituire sunt reglementate de 2243. 2243 – oneros in schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit – fie inter vivos, prin donatie, sau fie mortis cusa – prin testament.

Cel mai adesea renta viagera se constituie cu titlu oneros in schimbul unei contraprestatii de orice natura, care este un capital. Acest capital poate fi un imobil (se transmite un drept asupra unui imobil). Capitalul, care este contraprestat de catre credirentier poat consta chiar si intr-o suma de bani, sau in alte bunuri mobile. Cateva precizari privind persoanele implicate intr-o operatiune juridica de renta viagera: 2242(2) renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului, daca partile nu au stipulat contrariul, adica daca partile nu au stipulat constituirea rentei pe durata vietii debirentierului, sau pe durata vietii unei terte persoane determinate. A se obliga fata de B sa ii platesca lui B o renta viagera pe tot timpul vietii lui C, tert. Asadar, avem intotdeauna un debirentier – intotdeauna parte in ctr, avem intotdeauna un credirentier, care poate sa fie parte in ctr, sau poate fi un tert beneficiar si putem avea o persoana cu care debirentierul incheie ctr de renta viagera, fara ca aceasta persoana sa aiba concomitent si calitatea de credirentier. 1651- dispozitiile prezentului capitol, privind obligatiile vanzatorului se aplica in mod corespunzator obligatiilor instrainatorului, in cazul oricarui alt contract avand ca efect transmiterea unui drept, daca din reglementarile aplicabile acelui ctr, sau din cele referitoare la obligatii nu rezulta altfel. prin efectul lui 1651 dispozitiile de la vanzare referitoare la obligatiile vanzatorului sunt aplicabile si instrainatorului din ctr cu renta viagera – acest lucru se va petrece numai in cadrul rentei cu titlu oneros, credirentierul fiind cel care in schimbul rentei viagere transmite un capital, cum ar fi bunoara imobilul. Natura prestatiilor constituind renta viagera este stabilita prin negocieri. Cat priveste cuantumul – exista libertatea de a contracta. In aceasta privinta nu sunt aplicabile regulile privitoare la cuantumul dobanzii, in ipoteza in care s-ar considera ca printr-un ctr de renta viagera cu titlu oneros, in cadrul caruia capitalul constituie o suma de bani, ne-am afla in prezenta imprumutarii unei sume de bani, ce ar urma sa fie restituita prin etape periodice. Inaplicabilitatea regulilor privind dobanda in cadrului unui atare ctr, rezulta din faptul ca acesta este un ctr aleatoriu, unde si daca ar fi vorba despre o dobanda, acea suma de bani se plateste nu in schimbul folosintei capitalului, ci cu titlu de contraprestatie cu cuantum aleatoriu fata de capitalul transmis. Din definitia ctr rezulta ca renta consta in prestatii periodice – supuse libertatii contractuale. 2248(1) - in lipsa de stipulatie contrara, ratele de renta se platesc trimestrial in avans si sunt indexate in functie de rata inflatiei. Renta se poate constitui in favoarea uneia sau mai multor persoane – 2245 (constituirea in favoarea mai multor persoane). Si calitatea de debirentier poate apartine mai multor persoane. Se ridica problema (in ambele situatii) daca avem obligatii conjuncte sau indivizibile. Raspunsul rezulta din 2245 – acesta este singurul text care stabileste indivizibilitatea, in rest ramane aplicabila regula generala cu privire la divizibilitatea obligatiilor, cu atat mai mult cu cat aici este vorba despre efectuarea unei plati constand intr-o suma de bani – ob divizibil. Potrivit lui 2245 avem indivizibilitate activa, in sensul ca oricare dintre credirentieri poate sa ceara debirentierului executarea integrala a obligatiilor, iar plata facuta unuia dintre credirentieri il libereaza pe debirentier fata de toti cr. In acesta materie nu exista indivizibilitate pasiva, intrucat nu avem un text similar care s-o prevada expres. 2244 – conform acestuia renta viagera poate fi constituita pe durata vietii mai multor persoane, urmand ca in acest caz, in lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa inceteze la data la care decedeaza ultima dintre aceste persoane. Renta viagera se poate constitui prin contract sau prin acte mortis causa.

Ctr cu titlu oneros – este aleatoriu, deoarece exista sansa unui castig si riscul unei pierderi, cel putin pt una dintre parti, sansele depinzand de un element viitor si incert – acesta fiind durata vietii credirentierului. Ca regula, renta viagera este un ctr consensual. Totusi, atunci cand capitalul este transmis de catre credirentier este un imobil, urmeaza sa aplicam regulile cunoscute cu privire la transmiterea bunurilor imobile. Daca este un teren – forma autentica. In ipoteza in care se transmite dr de proprietate asupra capitalului, art.1651 ne spune ca sunt aplicabile mutatis mutandis reglementarile de la vanzare, inclusiv in ceea ce priveste caracterul translativ sau netranslativ al vanzarii. Renta viagera cu titlu gratuit: 2243 (1)  renta constituita cu titlu gratuit este supusa regulilor proprii ale actului prin care se constituie. Act de donatie  se vor respecta regulile de forma si de fond de la donatie A convine cu B ca pana la sfarsitul vietii lui B sa-i plateasca lui B o suma de bani, necerand nimic in schimb – ctr de renta viagera cu titlu gratuit. Atunci cand renta se constituie titlu gratuit, ea nu mai poate avea caracter aleatoriu. In asemenea situatii, renta viagera este pur si simplu o liberalitate. Aici nu exista sansa de pierdere sau de castig, ci exista certitudinea ca beneficiarul rentei viagere va primi suma de bani sau cantitatea de bunuri fungibile ce se va plati in mod periodic. Renta constituita in favoarea unei terte persoane – 2243 (2) – atunci cand renta viagera este stipulata in favoarea unui tert, chiar daca acesta o primeste cu titlu gratuit, acel ctr nu este supus formei prevazute pt donatie. Acest articol are in vedere donatia indirecta – o liberalitate efectuata prin intermediul unui alt act juridic decat donatia. 1011 –in cadrul donatiilor indirecte, pt valabilitatea acestora este necesar sa fie respectate doar conditiile de fond, nu insa si cdt de forma. Conditii de valabilitate: 2246 – din acesta rezulta ca nu se incheie in mod valabil ctr de renta viagera prin care se stipuleaza ca renta este constituita pe durata vietii unui tert care era deja decedat in ziua incheierii ctr. 2247 – este lovit de nulitate ctr prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane, care la momentul incheirii ctr suferea deja de o boala letala – o boala din cauza careia chiar a decedat destul de repede dupa momentul constituirii rentei viagere – 30 de zile. Desi textul nu o spune aceasta dispzitie se poate aplica numai daca se dovedeste ca debirentierul avea cunostinta de existenta acestei boli care putea fi letala. Daca o persoana bolnava, chiar si de o boala letala, si care a decedat inauntrul termenului de 30 de zile din alt motiv – in aceasta situatie nu putem aplica dispozitiile lui 2247. Efectele speciale ale ctr de renta viagera: 2248(1) ratele se platesc trimestrial in avans, ca sa asigure subzistenta si sunt indexate cu rata inflatiei 2248(2) atunci cand credirentierul decedeaza inauntrul trimestrului pt care s-a facut plata in avans, debirentierul nu poate pretinde sumele proportional corespunzatoare 2249 pt credirentier exista o garantie ca i se va plati renta platita cu titlu oneros – la fel ca si la ctr de vanzare – 1783 2252 debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului  este situatia in care ctr s-a constituit cu titlu oneros + credirentierul traieste foarte mult -debirentierul trebuie sa accepte pana la final ctr incheiat 148 din lg de punere in aplicare – raman aplicabile si ctr de renta viagera prevederile referitoare la impreviziune!!! – se poate face reviziuirea ctr in cdt impreviziunii

Sanctiunea neexecutarii obligatiei de plata a rentei viagere: - Se poate cere executarea silita a ctr impotriva patrimoniului debirentierului, chiar si atunci cand renta s-a constituit cu titlu gratuit In plus, astfel cum rezulta din 2251: - Se poate solicita chiar si rezolutiunea ctr de renta viagera, in cdt speciale – atunci cand renta este cu titlu oneros, credirentierul poate solicita rezolutiunea, in cdt in care debirentierul nu depune garantia. Credirentierul are dreptul la rezolutiune, atunci cand debirentierul refuza executarea fara justificare. Daca s-a obtinut rezolutiunea, in lipsa de stipulatie ctr, debirentierul nu poate cere restitutio in integrum pt platile deja facute anterior rezolutiunii

Insesizabilitatea rentei: Pot creditorii credirentierului care a incasat renta sa urmareasca aceasta suma de bani? ! Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract. Daca in schimbul rentei debirentierul a obtinut un capital, o asemenea clauza este ineficace – 2253 Si atunci cand o asemenea clauza este valabila, tertii nu vor putea sa urmareasca renta decat in limita care excede ceea ce ii este necesar credirentierului pt trai Prescriptia – termenul general de 3 ani + curge cate un termen de prescriptie pt fiecare rata Deoarece renta are caracter viager, dreptul la incasarea acesteia nu este prescris ??? Contractul de intretinere: -sub regementarea NCC este un ctr numit. Anterior, nu existau reglementari dedicate ctr de intretinere. Anterior, ctr de intretinere era supus reglementarilor genrale, cu aplicarea in anumite situatii a unor prevederi din ctr asemanatoare. 2254 -2263 Notiune: 2254(1) – prin ctr de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte parti, sau al unui tert prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pe o anumita durata. Aceasta durata poate fi intreaga durata a vietii persoanei intretinute, sau un termen determinat. 2254(2) instituie prezumtia ca acest ctr se incheie cu caracter viager pe toata durata vietii creditorului (daca nu se precizeaza durata sau partea la ca durata vietii careia se refera) Obligatia de intretinere se poate institui cu titlu oneros sau gratuit A incheie un ctr cu B prin care ii transfera proprietatea unui imobil, iar B se obliga sa efectueze prestatiile necesare ingrijirii si intretinerii lui A 2257 –alin final: clauza nescrisa 2256(1) – aplicarea regulilor de la renta viagera – 2243-2247 se aplica in mod corespunzator  textele care se refera la modurile de constituire a rentei viagere si la caracterul divizibil/ indivizibil al obligatiilor + 2249 se aplica la ambele ctr – referitor la garantia legala + 2251 – rezolutiunea in cazul nedepunerii garantiei + 2252 – irevocabilitatea ctr in cazul in care acesta a devenit impovarator Caractere juridice: -in principal: constituirea cu titlu oneros -ctr aleatoriu -este sinalagmatic -prin intermediul sau se poate transmite proprietatea

-este un ctr numit -spre deosebire de renta viagera, care in principiu se constituie consensual, art. 2255 – ctr de intretinere se incheie in forma autentica – pt protejarea viitorului creditor al intretinerii, pt ca acesta in vederea incheierii ctr transmite din patrimoniul sau un capital + aceasta persoana trebuie sa participe la o procedura de autentificare in fata unui oficial – ii semnaleaza importanta gestului pe care il face Cand este ctr cu titlu gratuit, ctr de renta viagera este de fapt o donatie si va trebui sa se incheie in forma autentica ad validitatem, nu numai pt ca este o donatie, ci pt ca aceasta operatiune este reglementata de 2255. Mai mult, chiar in ipoteza in care intretinerea este stipulata in favoarea unei terte persoane, astfel incat mecanismul juridic este o donatie indirecta, trebuie sa prevaleze aceste dispoztii, care impun ca orice ctr de intretinere sa se incheie in forma autentica, iar nu prevederile art.1011(2). In comparatie cu renta viagera, in toate cazurile, atat pt intretinerea constituita cu titlu oneros, cat si pt cea constituita cu titlu gratuit, in temeiul lui 2257(2) – oblg de intretinere este indivizibila, daca nu s-a prevazut altfel. Una dintre consecintele indivizibilitatii  neexecutarea obligatiei fata de unul dintre creditorii intretinerii poate atrage rezolutiunea intregului ctr, iar nu doar pro parte. Prestarea intretinerii este o obligatie de a face/ renta viagera – obligatie de a face Renta viagera este transmisibila/ drepturile creditorului intretinerii nu pot fi cedate Delimitare fata de ctr de vanzare cumparare: -daca aceasta instrainare s-a facut numai in schimbul intretinerii, este clar ca avem un ctr de intretinere, iar nu un ctr de vanzare -in schimbul intretinerii + unei sume de bani se instraineaza dreptul de proprietate asupra unui bun – este necesar sa se identifice care este scopul principal urmarit de catre parti (care este obligatia principala?) – proces sinuos, deoarece e foarte greu sa se faca o comparatie intre, pe de o parte, suma de bani pe care urmeaza sa o primeasca creditorul si intretinerea. Ctr va fi de intretinere daca prestatia in bani reprezinta mai putin de ½ din valoarea bunului instrainat, iar in caz contrar va fi ctr de vanzare. Delimitare fata de donatie, atunci cand intretinerea se constituie cu titlu oneros: Uneori se constata la moartea beneficiarului intretinerii ca valoarea bunului pe care l-a instrainat este mult mai mare decat valoarea intretinerii. In aceasta situatie, mostenitorii transmitatorului bunului au interesul sa se ajunga la calificarea acestei operatiuni ca liberalitate a carei reductiune poate fi ceruta, in limitele necesare spre a nu li se fi incalcat rezerva. Nu poate fi vorba despre o liberalitate, intrucat ctr este supus efectelor actelor aleatorii. Ctr de intretinere nu poate fi confundat nici cu donatia cu sarcini, deoarece sarcinile impuse dobanditorului sunt intotdeauna inferioare valorii bunului donat si partile actioneaza cu intentia de a fi sau de a primi o liberalitate. Efcetele ctr de intretinere: -1651 -deb oblg de intretinere – are obligatia de a acorda intretinerea in natura, in cdt prevazute in ctr, urmand a se aplica regulile privitoare la obligatiile de a face intuitu personae  deb nu se poate elibera de executarea acestei prestatii in natura, oricat de oneroasa ar deveni pt el si chiar si daca s-ar oeferi sa restituie bunul pe care l-a primit in schimbul intretinerii prestate

Ce se intelege prin intretinere? 2257 Locul executarii intretinerii – atunci cand cele doua parti au locuinte distincte – intretinerea se executa la domiciliul creditorului Incetarea contractului de intretinere: 2263 -ajungerea la termen, pt ca se poate intampla ca acest ctr sa fie incheiat pe o perioada determinata. Simpla ajungere la taremen atrage incetarea ctr. -la decesul creditorului intretinerii, atunci cand ctr este incheiat viager, sau atunci cand decesul se produce mai inainte de ajungerea la termen, ori atunci cand nu exista nici o dispozitie in ctr cu privire la acest aspect Decesul debitorul intretinerii, daca nu s-a prevazut altfel, nu atrage incetarea ctr de intretinere, intrucat obligatia asumata de debitor are caracter patrimonial si se transmite prin mostenire. -printr-o forma de revocare speciala – 2260 – este vorba despre o revocare care este solictata de catre terte persoane, nu de catre una dintre parti, ci de catre persoanele care potrivit legii au dreptul de a cere sa fie intretinute de catre partea care a incheiat acest ctr in calitate de debitor al intretinerii. Copiii sau parintii debitorului Aceste persoane pot cere revocarea ctr daca prin efectul ctr se ajunge la situatia in care acestor persoane nu li se poate asigura intretinerea, cel putin in ceea ce priveste alimentele. Aceasta revocare poate sa fie ceruta de catre cei indreptatiti la intretinere, chiar daca nu exista vreo frauda din partea debitorului. Alin.3 – jud trebuie sa analizeze fiind confruntat cu atare cerere de revocare, daca nu cumva nu e necesar sa se decida mentinerea ctr si debitorul contractual sa fie obligat sa asigure alimente persoanelor fata de care are obligatia legala de intretinere -prin rezolutiune – rezolutiunea poate fi ceruta de catre oricare dintre parti –reszolutiunea poate fi numai judiciara intr-o asemenea ipoteza, sau in ipoteza in care rezolutiunea se cere potrivit dreptului comun, cand obligatia de intretinere este neexecutata fara justificare -alin.5 – daca se dispune rezolutiunea, debitorul in culpa nu poate obtine prestatiile deja executate -dreptul la actiunea in rezolutiune se transmite mostenitorilor -rezolutiunea nu se poate cere pt motivele de la 2261 2261 – este un text care nu face decat sa cristalizeze concluziile la care se ajunsese deja in doctrina si jusrisprudenta pe VCC -primirea in nat a intretinerii nu mai poate continua din motive obiective (debitorul inceteaza, iar mostenitorii nu se mai inteleg cu creditorul, creditorul se muta in alta localitate)  instanta poate dispune si inlocuirea intretinerii prin echivalent Daca sunt indeplinite aceste conditii, instanta poate sa dispuna inlocuirea obligatiei de intretinere cu o obligatie de plata a unei sume de bani. 2261(2) – instanta poate dispune majorarea/ diminuarea sumei de bani daca imprejurarile s-au schimbat intre timp Lg 17/2000 – asistenta sociala a persoanelor varstnice – art.30, 34 – daca o persoana varstnica instraineaza bunul in schimbul intretinerii, atunci autoritatea tutelara a

Consiliului local are obligatia sa-i presteze intretinere in caz de neexecutarea a ctr de catre debitorul obligatiei. Jocul si pariul: -se impart in doua categorii -2266 – permise de autoritatea competenta/ nu sunt permise de autoritatea competenta Atunci cand este vorba despre jocuri si pariuri care s-au desfasurat pt ca intr-o forma sau alta a exista o autorizare a autoritatii competente, partile au posibilitatea introducerii unei actiuni in justitie. Pt celelalte jocuri si pariuri, art.2264 prevede… . Cel care castiga un joc sau un pariu nu se poate adresa instantei solicitand instantei sa-l oblige pe cel dator sa-si execute obligatia. 2264(3) – datoriile nascute din ctr de joc sau de pariu nu pot fi folosite in diverse operatiuni juridice Dispozitii speciale pt competitiile sportive -2265  acestea dau dreptul la actiune  acest regim favorabil nu li se aplica si celor care obtin profituri de pe urma unor astfel de pariuri privind competitiile sportive 2266 – exista autoritati competente care organizeaza si supravegheaza organizarea de pariuri Pt jocurile de noroc exista monopolul statului Pt anumite categorii de operatiuni bancare, regulile privind jocul constituie dreptul comun. Curs -16.01.2013 4 varietati de depozit – depozitul neregulat este facut Depozitul necesar: -este acel ctr de depozit care se incheie sub constrangerea unei imprejurari ce ii impune deponentului sa dea in pastrarea bunul unei alte persoane, fara a-i permite insa sa aleaga acea persoana si fara a-i permite sa intocmeasca un inscris constatator al ctr de depozit. Pt a genera asemenea consecinte constrangerea respectiva trebuie sa se datoreze unei situatii neobisnuite care l-a impiedicat pe deponent sa ia masurile preparatorii pt depunerea bunului sau. Starea de necesitate este asimilata viciului de consimtamant al violentei. Prin derogare de la dr comun, ctr de depozit incheiat in stare de necesitate este valabil avand cateva trasaturi de regim juridic specifice: -acest ctr nu este incheiat intuitu personae, spre deosebire de depozitul obisnuit, intrucat prin ipoteza deponentul nu a avut posibilitatea de a-si alege cocontractantul -pt proba acestui ctr nu este necesara forma scrisa, intrucat prin ipoteza partile se afla in imposibilitatea de a confectiona un inscris constatator  se probeaza prin orice mijloc de proba -constrangerea obiectiva sub care se afla deponentul este echilibrata de legiuitor printr-o constrangere legala pt depozitar, in sensul ca atunci cand se solicita incheierea unui depozit necesar, persoana careia i s-a facut solicitarea este obligata sa contracteze, raspunzand in caz contrar pe taram delictual fata de cel ce a formulat cererea -depozitarul necesar este intotdeauna raspunzator numai pt nedepunerea diligentei pe care o depune in propriile sale afaceri in executarea ctr de depozit  in acest sens trb inteles art.2126(2) – depozitarul raspunde in caz de pieire a bunului pt culpa levis in concreto

-in principiu depozitul necesar este remunerat, chiar daca nu exista o dispoztie expresa in acest sens, consecinta rezulta din obligatia de acceptare a depozitarului, pt ca regula este aceea ca depozitarul nu poate refuza incheierea ctr, totusi prin exceptie el poate invoca un motiv serios pt refuz, atunci refuzul sau este licit. Un motiv este serios, daca depozitarul ar fi expus in cazul acceptarii ctr de depozit sa suporte un prejudiciu care este superior remuneratiei primite. Cum orice ctr de depozit presupune asumarea depoziatrului a oblg de conservare => persoana careia i s-a solicitat incheierea depozitului ar fi indreptatita sa respinga aceasta solictara, daca remunerantul nu ofera o remuneratie echivalenta valoric cu oblg de pastrare. Depozitul hotelier -vizeaza bunurile introduse in hotel de catre beneficiarul serviciilor hoteliere – se au in vedere si bunurile incluse in dependintele hotelului – masina parcata in garajul hotelului. Ce inseamna hotel? Pe langa profesionistii a caror activitate consta in servicii de cazare in public legea, respectiv art.2127, asimileaza hotelului si sanatoriile, spitalele, pensiunile, vagoanele de dormit si altele asemanatoare (intra aici si garderoba la teatru? – nu pt ca celelalte au in comun somnul peste noapte -) Regimul raspunderii depozitarului fata de deponent: -depozitarul hotelier, spre deosebire de depozitarul obisnuit, raspunde nu numai pt culpa sa in pastrarea bunurilor, ci si pt caz fortuit. Raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta sumei de 100 de ori mai mare decat pretul pe o zi pt camera pe care i-o pune la dispozitie clientului (teatrul nu te tine o zi si nu-ti da decat locul  nu se asimileaza depozitului hotelier si garderoba teatrului) Avem 2 exceptii de la aceasta regula  raspunderea hotelierului este nelimitata + hotelierul nu raspunde deloc pt pieirea, deteriorarea sau furtul lucrurilor introduse de client in hotel 1.Raspundere nelimitata: a) pieirea, deterionarea sau furtul bunurilor introduse in hotel este cauzat/a de culpa hotelierului sau a unei persoane pt care acesta raspunde b) bunurile au fost in mod expres spre pastrare hotelierului c) hotelierul a refuzat primirea in depozit a unor bunuri ale clientului pe care, potrivit legii, este obligat sa le primeasca  art.2131 – hotelierul este obligat sa primeasca in depozit documente, bani, sau alte bunuri apartinand clientilor sai. Primirea acestor bunuri poate fi refuzata, daca ele sunt excesiv de valoroase, incomode sau periculoase Hotelierul are dreptul ca la primirea bunurilor sa le examineze. De asemnea, el are dreptul sa solicite pastrarea bunurilor intr-un loc sigilat. 2.Depozitarul nu raspunde deloc: a) forta majora b) pieirea, furtul sau deteriorarea cauzate prin fapta clientului sau a persoanelor carora el le-a permis accesul la bunuri sau a persoanelor aflate sub supravegherea sa c) pieirea, furtului sau deterioarea bunului sunt cauzate de natura bunului In ceea ce priveste forta majora  una dintre putinele situatii in care exista diferenta intre reg juridic al fortei majore si cel al cazului fortuit  pt cazul fortui hotelierul raspunde, pt forta majora nu. Dreptul de a angaja raspunderea hotelierului:  termene de decadere specifice

Pe de o parte, clientul este decazut daca nu l-a anuntat pe hotelier in legatura cu prejudiciul in termen de 24 de ore de la data la care a cunoscut acel prejudiciul. Un termen de 6 luni care curge de la data producerii prejudiciului – actiunea in apararea  vizeaza exercitarea dr la actiune, insa prin derogare de la dr comun, sanctiunea nu este prescriptia, ci chiar stingerea dr subiectiv civil, consecinta este aceea ca termenul de 6 luni nu se poate suspenda decat pt cauza de forta majora, iar nu si pt celelalte cauze care det suspendarea termenului de prescriptie. In actiunea avand ca ob repararea prejudiciului, clientul va trebui sa demonstreze ca bunurile au fost introduse in hotel. Aceasta proba vizeaza ob ctr de depozit si, daca s-ar aplica dr comun, ea nu s-ar putea face decat prin inscris, prin derogare de la dr comun, dovada introducerii bunului in hotel se poate face prin orice mijloc de proba. Au regim distinct bunurile care au fost depuse de catre client in casele de valori puse la dispozitia sa de catre hotelieri. In cazul unor asemenea bunuri raspunderea hotelierului este supusa dr comun, respectiv el va raspund ept culpa sa in disparitia cutiei de valori sau pt viciile acesteia, dar nu mai in limita a de 100 de ori pretul pe o zi de cazare. In leg cu bunurile introduse in hotel, depozitarul poate exercita un drept de retentie pana la plata de catre client a pretului serviciilor hoteliere. Dr de retentie nu se exercita asupra documentelor si efectelor personale fara valoare patrimoniala. Confera titularul care il exercita un privilegiu  dreptul sau va fi satisfacut cu preferinta din pretul obtinut la vanzarea silita a bunurilor introduse in hotel, vanzare care poate fi ceruta de hotelier in exercitarea creantei sale – plata pretului serviciilor hoteliere. Sechestrul conventional -este depozitul prin care 2 sau mai multe persoane incredinteaza unui tert numit administrator sechestru unul sau mai multe bunuri mobile sau imobile in privinta carora exista o contestatie sau incertitudine juridica, cu obligatia pt acesta de a le pastra si a le restitui celui recunoscut ca titular al dreptului. Spre deosebire de depozitul obisnuit, schestrul conventional poate avea ca ob si imobile, de asemenea, in mod esential exista cel putin 2 persoane care au calitatea de deponent, obligatia de restituire fata de fiecare dintre ei fiind afectata de o cdt. Intotdeauna in cazul in care cdt s-a ideplinit fata de unul dintre deponenti, in mod necesar ea este neindeplinita fata de toti ceilalti. A si B au un litigiu privind un bun – pe durata litigiului bunul poate fi pastrat de un tert Ctr de escrow – o banca tine o suma de bani pe perioada unei incertitudini juridice, care poarta asupra titularului dreptului de a pretinde restituirea acelei sume de bani, urmand ca la eliminarea incertitudinii suma sa fie platita titularului astfel confirmat. Efectele sechestrului conventional: -administratorul sechestru are in plus fata de depozitarul obisnuit dr de a incheia si acele acte de administrare pe care le presupune conservarea bunului, iar nu numai actele de conservare stricto sensu. Mai mult, in cazul in care conservarea bunului nu este posibila sau daca instrainarea lui este necesara din orice alt motiv, adm sechestru poate cere autorizarea instantei pt a vinde bunurile aflate in sechestru. Administratorul sechestru este intotdeauna remunerat, cu exceptia cazului in care partile au convenit expres contrariul. Pe langa remuneratie, el are dr de a pretinde rambursarea cheltuielilor de conservare, precum si despagubiri pt pierderile pe care le-a suferit din cauza bunurilor date in depozit. Debitorul tuturor acestor obligatii este acela dintre deponenti care in urma eliminarii incertitudinii juridice va fi confirmat in calitate de titular al drepturilor asupra acestora (de regula al dr de proprietate). Pana la solutionarea incertitudinii care afecteaza dr, in principiu adm seschestru nu poate fi liberat de obligatia sa de a pastra bunul.

2141(2) => adm sechestru va putea fi totusi liberat de aceasta obligatie, daca sunt de acord toti deponentii, prin urmare restituirea anticipata a bunului dat in depozit se poate cere numai cu aplicarea regulii unanimitatii deponentilor. Chiar in absenta unui asemenea acord, art.2141(2) lasa sa se inteleaga ca adm seschestru poate cere instantei ca pt motive temeinice sa dispuna liberarea sa de obligatia de a pastra bunul. In lumina dr comun al ctr de depozit, asemenea motive temeinice presupun expunerea adm seschestru la un prejudiciu serios decurgand din pastrarea bunului, ca urmare a unei imprejurari pe care nu a putut-o prevedea la incheierea ctr de sechestru. Contractul de tranzatie (2267 -) Notiune: 2267 – tranzactia este ctr prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi, ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalata. De esenta acestui ctr este scopul partilor de a preveni sau de a stinge un litigiu. Nu este necesar ca litigiul sa fi inceput deja la data incheierii ctr, este suficient ca din perspectiva partilor, dr in legatura cu care tranzactioneaza sa aiba caracter litigios, adica potentialul de a genera in viitor un litigiu, tranzactia avand ca obiect tocmai impiedicarea lui. In schimb este necesar ca litigiul sa nu se fi incheiat. Litigiul se considera incheiat la pronuntarea hotararii judecatoresti definitiva si irevocabila (dupa 01.02 – doar definitiva), iar in cazul in care aceasta este executorie, la data executarii silite a hotararii sau la data prescriptiei dreptului de a cere executarea silita. Tot de esenta ctr de tranzactie este reciprocitatea concesiilor pe care partile si le fac. Notiunea de concesie este o notiune larga care include: renuntari la drepturi, recunoasteri ale dr celeilalte parti, transferuri de dr dintr-un patrimoniu intr-altul. De esenta ctr de tranzactie este ca intre concesiile dintre parti sa existe reciprocitate (concesiile celeilalte parti sunt cauza). Concesiile nu au ca ob numai dreptul care are caracter litigios. Este de esenta tranzactiei ca ea sa aiba ca ob si dr litigios, dar tranzactia poate naste, modifica sau stinge raporturi diferite de acelea care fac obiectul litigiului dintre parti. De exemplu: A emite pretentii cu privire la un bun aflat in posesia lui B. A si B pot incheia o tranzactie prin care A sa renunte la pretentiile sale in schimbul obligatiei lui B de a-i plati o suma de bani. Reciprocitatea concesiilor este de esenta ctr de tranzactie si il diferentiaza pe acesta de desistare si achiesare. Desistarea are 2 forme: renuntarea la drept si renuntarea la judecata  ambele forme presupun ca acela care a introdus o actiune pt valorificarea unui drept al carui titular se pretinde reunta fie la acea actiune, fie la insusi dreptul subiectiv pretins. Achiesarea presupune recunoasterea pretentiilor adversarului. In caile de atac renuntarea si achiesarea pot imbraca forme specifice: renuntarea la introducerea caii de atac, sau achiesarea la hotararea pronuntata de instanta anterioara, hot ce are caracter potrivnic celui care achieseaza. Efectul este consolidarea efectelor hot atacate care dobandeste astfel caracter definitv (si irevocabil). Caracterele juridice: -tranzactia este un ctr esentialmente sinalagmatic -fiecare parte urmareste un avantaj patrimonial – ctr este cu titlu oneros -partile cunosc intinderea efectelor juridice pe care si le asuma prin tranzactie, astfel incat ctr este comutativ, chiar daca inainte de tranzactie, datorita litigiului, acest drept avea caracter incert. Prin tranzactie, incertitudinea nu este creata, ci inlaturata. -caracterul consensual – pt validitate, ca regula, tranzactia nu este supusa nici unei cerinte de forma. Aceasta regula necesita o delimitare si o exceptie:

Delimitarea: desi ad validitatem tranzactia nu este supusa nici unei cerinte de forma, totusi pt a fi dovedita, ea trebuie constatata printr-un inscris. Cerinta se impune indiferent de valoare – pt ca legiuitorul a incerca sa previna situatia in care necesitatea de aproba tranzactia suscita un litigiu mai dificil decat acela pe care a incercat sa-l stinga. Exceptia: 1244 – ctr care transfera sau constituie dr supuse inscrierii in CF sunt supuse formei autentice ad validitatem. Aceasta norma are pt tranzactie un caracter „mai exceptional” decat vanzarea. Tranzactia nu constituie sau transmite drepturi, ci consolideaza drepturi preexistente. Se au in vedere doar situatii exceptionale in care se constituie sau se transmit drepturi reale. In practica, tranzactia se poate incheia in 2 conjuncturi distincte: -fie extrajudiciar -fie judiciar Ctr de tranzactie se incheie judiciar, atunci cand in fata instantei de judecata sesizata cu cererea care solutioneaza litigiul solutionat prin tranzactie, partile consimt in legatura cu aceasta. Tranzactia este extrajudiciara in toate celelalte cazuri. Atunci cand partile consimt la tranzactie in fata instantei de judecata, instanta trebuie sa constate consimtamantul lor, sa inceteze solutionarea procesului si sa pronunte o hotarare judecatoreasca numita hotarare de expedient (litigiul nu se solutioneaza pe baza judecatii instantei, ci pe baza consimtamantului partilor). Aceasta cuprinde in dispozitivul sau ctr de tranzactie integral. In consecinta, ea are caracter executoriu, iar daca partile si-au asumat obligatii, acelea pot fi executate silit pe baza hotararii. Instanta care ia act de consimtamantul partilor pt solutionarea litigiului care i-a fost dedus actioneaza in limitele competentei sale de drept public, astfel incat hotararea prin care se constata acest consimtamant are valoarea unui act autentic. Daca partile incheie tranzactia prin reprezentant in fata instantei, iar pt tranzactie este nevoie de forma autentica, atunci avocatul are nevoie de procura speciala in forma autentica. Conditiile de validitate si nuliatea ctr de tranzactie: Cdt referitoare la capaciatea de a contracta Cdt referitoare la scopul contractului + consimtamant Capacitatea de a contracta: Ctr de tranzactie este un act de dispozitie, prin urmare el nu poate fi incheiat decat de parti avand capacitate deplina de exercitiu. Mandatul trebuie sa fie special, daca se incheie prin mandat. Obiectul tranzactiei este legat de cdt coapacitatii pt ca se poate face tranzactie numai in legatura cu drepturile de care partile pot dispune. Prin urmare nu pot face ob tranzactiei drepturile personal nepatrimoniale, dreptul la pensie alimentara, starea si capacitatea persoanei, bunurile inalienabile. In ceea ce priveste dr personal nepatrimoniale se poate tranzactiona cu privire la dr la reparatie nascut odata cu incalcarea acestora. Nu se poate face tranzactie pt executarea unui ctr lovit de nulitate absoluta, decat daca s-a tranzactionat asupra nulitatii absolute insesi, altfel, tranzactia pt un ctr lovit de nulitate absoluta este ea insasi nula absolut. Dimpotriva, este valabila tranzactia privind efectele nulitatii absolute  obligatiile de restituire sau eventualele daune datorate de catre parti in urma incheierii unui ctr nul. Tranzactia pt executarea unui ctr anulabil poate fi anulata doar la cererea partii care la data tranzactiei ignora clauza de anulare a ctr initial. Cauza tranzactiei:

Cauza imediata – stingerea unui litigiu sau preintamplinarea lui Cauza mediata – este concreta si variabila, iar atunci cand se incheie in fata unei autoritati publice, aceasta are obligatia de a verifica daca din manifestarea de vointa a partilor nu rezulta ca ele urmaresc un scop ilicit sau fraudarea intereselor unui tert, de regula ale creditorilor. Ex: intr-un proces de divort intre un sot care era inculpat pt savarsirea unei infractiuni de delapidare a unei sume de ordinul milioanelor de lei noi, sotul si sotia au prezentat o tranzactie cu privire la partajul bunurilor comune, din care rezulta ca toate bunurile revin sotiei. Instanta a refuzat sa ia act de tranzactie, considerand ca scopul acesteia este incalcarea instereselor statului. In cazul in care notarul sau instanta constata ca tranzactia vizeaza fraudarea intereselor unui tert, el/ ea trebuie sa refuze autentificarea consimtamantului la tranzactie. Consimtamantul la tranzactie: -in principiu tranzactia este supusa acelorasi cdt de consimtamant ca orice alt ctr  prin exceptie: nu se poate cere anularea ctr pt eroare de drept cu privire la dr litigios care a facut ob ctr sau pt leziune. Eroarea asupra cuantumului prejudiciului in legatura cu care s-a tranzactionat nu poate determina anularea tranzactiei, inrucat este o forma a leziunii. In schimb, eroarea asupra naturii prejudiciului in legatura cu care s-a tranzactionat poate conduce la anularea ctr. Tranzactia incheiata pe temeiul unui inscris fals este lovita de nulitate. De asemenea, tranzactia incheiata asupra unor drepturi la care se refereau anumite inscrisuri pe care una dintre parti le-a ascuns fata de cealalta sau pe care un tert le-a ascuns cu stiinta uneia dintre parti poate sa fie anulata la cererea partii de care inscrisurile au fost ascunse. Daca partile au tranzactionat asupra unui proces terminat si una dintre ele nu a cunoscut acest aspect, ea poate cere anularea tranzactiei pt eroare. Nulitatea poate fi invocata, chiar daca tranzactia a fost constatata prin hot de expedient.  poate fi atacata hotararea de expedient prin caile de atac sau un nou proces. Tranzactia este prezumata indivizibila, ceea ce face ca, prin derogare de la dreptul comun, nulitatea sa fie prezumta ca totala, iar nu ca partiala. Daca in legatura cu una dintre cauzele unei tranzactii se identifica un motiv de nulitate, se prezuma relativ ca acea clauza a fost det pt consimtamantul la intregul ctr, astfel incat nulitatea se va aplica tranzactiei in ansamblul sau. Prezumtia poate fi rasturnata doar printr-o stipulatie contarara. Efcetele ctr de tranzactie: 4 reguli care definesc efectele ctr de tranzactie: 1.orice tranzactie produce efcete extinctive, intrucat prin ea partile urmaresc sa stinga un proces sau sa inlature caracterul litigios al unui drept. Ca urmare, daca tranzactia se incheie in cursul procesului, acesta va inceta. Daca tranzactia se incheie inainte de inceperea procesului, atunci prin efectul tranzactiei partile pierd dreptul la actiune, care ar avea ca obiect cosolidarea drepturilor … prin tranzactie 2. de regula, efectele tranzactiei sunt declarative  tranzactia nu transfera dreturi si nu constituie drepturi noi ci consolideaza drepturi preexistente, drepturi care isi pierd caracterul litigios. In consecinta, tranzactia va produce de regula efecte retroactive. Tot de aceea, atunci cand are ca ob dr supuse inscrierii in CF, tranzactia insasi nu este supusa unei asemenea inscrieri. Cel ale carui drepturi au fost recunoscute nu este considerat succesorul in drepturi ale celui care le-a recunoscut, de aceea acesta din urma nu datoreaza celuilalt garantie ctra evictiunii sau ctra viciilor. 3.Prin exceptie, tranzactia poate produce efecte translative sau constitutive de drepturi. Aceasta exceptie nu vizeaza chiar dreptul litigios ci alte drepturi decat acesta, pe care partile

le transmit sau le constituie in schimbul renuntarii la dreptul litigios. In aceste situatii de exceptie, daca tranzactia vizeaza constituirea sau transferul unor dr imobiliare, ea este supusa formei autentice, iar drepturile in cauza sunt supuse inscrierii in CF. Efectele se vor produce numai pt viitor, iar dobanditorul drepturilor va fi considerat succesorul cocontractantului sau  garantie ctra viciilor + evictiunii. Daca dr nou constituite sunt corelative unor obligatii, atunci neexecutarea acestor obligatii poate fi solutionata cu rezolutiunea ctr de tranzactie, ceea ce are ca efect renasterea caracterului litigios al dreptului in legatura cu care partile au tranzactionat, precum si a drepturilor la actiune privind acest litigiu. 4. Toate efectele tranzactiei sunt relative  aplicatie a principiului relativitatii efectelor ctr si are drept consecinta regula ca efectul retroactiv al tranzactiei declarative nu poate fi opus tertilor si nu poate afecta dr dobandite de acestia inainte de incheierea tranzactiei. De asemenea, atunci cand victima unei fapte ilicite tranzactioneaza cu autorul faptei, aceasta tranzactie nu poate fi opusa celui ce raspunde pt fapta autorului, astfel incat litigiul poate continua intre victima si acesta din urma, care va putea fi condamnat la plata unei sume inferioare celei convenite ptin tranzactie. In cazul in care tranzactia este menita sa fraudeze dr creditorilor, acestia o pot ataca cu actiunea pauliana. De asemenea, s-a aratat in doctrina ca tranzactia poate fi simulata ori sa puna capat unui proces simulat, caz in care tertul interesat de buna-credinta poate sa introduca actiunea in declararea simulatiei si sa opteze pt a se folosi de adevarata intelegere a partilor. Curs civil suplimentar- Lucian Mihai 08.01.2013 Contracte aleatorii 1173- contractul comutativ si aleatoriu-> este aleatorui contractul care prin natura lui sau prin vointa partilor ofera cel putin uneia dintre parti sansa unei castig si riscul unei pierderi, care depind de un eveniment viitor si incert. Sunt reglementate urmatoarele contracte aleatorii: contractul de asigurare, contractul de renta viagera, contractul de intretinere, respectiv jocul si pariul. In afara acestor contracte speciale mai intalnim si alte situatii de cctr aleatorii. Ex in cazul vanzarii uneori prin amenajarea speciala a unor clauze contractul de vanzare poate sa aiba natura unui contract aleatoriu- ex pescarul care incheie ctr de vanz a intregii cantitati de peste pe care ar urma sa prinda in ziua respectiva. Contractul de asigurare Astazi nu mai avem asigurari prin efectul legii, toate asiurarile se incheie prin contract. Aceste contracte de asigurari sunt incheiate de asiguratori care tre sa fie entitati ce sunt infiintate si functioneaza potrivit unor regelementari speciale, care folosesc notiunea de profesionist. Sediul materiei: Art 2199-2240, art 146 din LPA Contractul de asigurare este supus legii in vigoare la data incheierii politei de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire dupa caz. Acestea sunt documente care constata in forma scrisa incheierea unui contract de asigurare. In plus fata de Cciv exista si alte regelementari: L 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, L 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, HG 1194/2000 privind unele masuri in legatura cu asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, L 503/2004 privind redresarea financiara si falimentul societatilor de asigurare, L 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor, ordine emise de Comisia de Supraveghere a Aigurarilor, din subordinea Guvernului. Notiuni Contractul de asigurare: art 2199 alin. 1 : prin ctr de asigurare contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se obliga ca in cazul producerii riscului asigurat sa plateasca o indemnizatie dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.

Asigurator: este o entitate obligata sa plateasca anumite sume de bani denumite indemnizatii de asigurare, ca urmare a realizarii unui eveniment anume prevazut in contractul de asigurare. In Romania activitatea de asigurare poate fi exercitata de societati de asigurare, de reasigurare sau de asa numitii brokeri de asigurare, care pot functiona numai cu autorizatia administrativa prealabila emisa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. In aceasta privinta exista reglementari foarte stricte, comparabile cu cele privind functionarea bancilor. Asigurat: este persoana fizica ori juridica care intra in raporturi juridice cu asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare. De regula, asiguratul are si calitatea de parte in contractul de asigurare, si este chiar titularul interesului ce este asiurat, ori este persoana asupra caruia poarta asigurarea. De regula, el este beneficiarul indemnizatiei de asigurare. Totusi, potrivit alin. 2 art. 2199 uneori in acest mecanism intervine inca un personaj, si anume contractantul asigurarii, care aste distinct fata de asigurat. Contractantul asigurarii este persoana care incheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o alta persoana ori pentru bunuri ori activitati ale unei alte persoane, si care se obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare. Ex un parinte incheie un contract de asigurare in calitate de contractant de asigurare, dar acest contract de asigurare il priveste pe fiul sau, care va fi persoana asigurata. Beneficiarul asigurarii: este terta persoana careia in baza contractului sau.. asiguratorul urmeaza sa-i plateasca indemnizarea de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract- ivirea asa numitului caz asigurat. In ipoteza in care contractul este incheiat in favoarea unei asemenea beneficiar, contractantul, care are si calitatea de asigurat, se numeste si stipulant al asigurarii. Ex. Un parinte se asigura pentru cazul mortii sale in favorea copilului sau. Persoana cuprinsa in asigurare: persoana a carei responsabilitate civila fata de tertii pagubiti este acoperita de asigurare, cu toate ca nu are nici calitate de contrctant, asigurat sau de tert beneficiar si nici nu trebuie sa plateasca prime de asigurare- situatia conducatorului auto care nu este si detinator al acelui vehicul, care produce un accident prin utilizarea vehiculului cuprins in asigurare, dar a carui raspundere civila delictuala fata de tertul pegubit este acoperita de asigurarea contractula obligatorie de raspundere civila, pe care nu el a incheiat, nu el a platit, si care priveste un bun care nu-i apartine. Riscul asigurat (pericol asigurat): cuvantul „risc”are un alt inteles fata de conceptul alea din dreptul comun. Riscul este un eveniment viitor, posibil, dar incert, care este anume prevazut in contract, eeniment la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viata ori sanatatea unei persoane. Riscul poate sa fie de exemplu un incendiu, o inundatie, etc. Data mortii, eventualele despagubiri datorate tertilor, etc. Asigurarea se incheie in vederea acoperarii consecintelor negative produse de acete evenimente viitoare posibile, dar incerte. Incertitudinea poate sa priveasca insasi producerea evenimentului. Alteori insa incertitudinea consta ntr-un termen incert, cum ar fi data mortii. In functie de momentul in care se produce moartea, exista o sansa de castig/ pierdere pentru parti. Nu exista risc valabil, si deci contractul nu produce efecte, daca evenimentul s-a produs deja mai inainte de inceputul asigurarii. Ori daca producerea evenimentului convenit este pur si simplu imposibila. Daca se prevede un eveniment, care este mposibil sa se realizeze. In ipoteza in care evenimentulcontractat nu indeplineste conditiile necesare, potr 2205. contractul de asigurare se desfiinteaza de drept. Daca evenimentul se produce prin fapta asiguratlui ( exemplu asiguratul se sinucide) , exista reguli speciale, potrivit caruia riscul nu indeplineste conditiile de valabilitate a contractului de asigurar, fiindca nu a actionat hazardul. Potr 2203 – informatiile privind riscul- pers care contracteaza asigurarea aste obligata sa raspunda in scris, precum si sa declae la data incheierii contractului orice informatii sau imprejurari pe care le cunoaste si care unt esentiale pentru evaluarea riscului. Daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul exectarii contractului, asiguratul este obligat sa le comunice in scris. Cazul asigurat (sinistru): este evenimentul asigurat in considerarea caruia s-a incheiat contractul, si care s-a si produs. Daca riscul asigurat este incendiul, atunci cazul asigurat este chiar incendiul produs. Prin producerea cazului asigurat se naste obligatia concreta a asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare. obiect al asigurarii= ceea ce s-a asigurat: un bun, despagubirile datorate de asigurat ca urmare a raspunderii sale civile, un atribut al persoanei, cum e viata sau sanatatea acesteia.

Interes al asiguratorului: imbraca nuante diferite in functia de categoria de asigurarede bunuri, de persoane, de raspundere civila. In cazul asigurarii de bunuri se intelege dauna efectiva evaluabila in bani pe care asiguratul il poate suferi in caz de pierdere/ degradare a bunului pe care si-a asigurat. La asiurarea de bunuri pozitia de persoana asigurata poate fi detinuta numai de catre persoana care are un interes legitim patrimonial pentru conservarea bunului respectiv, si care ar suferi un prejudiciu in cazul pieirii sau deteriorarii acelui bun -> Art 2215: asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat. Interesul legitim poate sa partina proprietarului, uzufructuarului, creditorului care are o garantie reala asupra acelui bun, sau titularilor altor drepturi asupra bunului. Asigurarea poate sa fie multipla in acete cazuri. In cazul asigurarii de raspundere civila, art. 2223- interesul consta in editarea micsorarii patrimoniului asiguratului sau si a altei persoane cuprinse in asigurare, ca urmare a anagajarii raspuderii lor civile fata de terte persoane pagubite prin fapte ilicite. In cazul asigurarilor de persoane interesul asigurat nu prezinta importanta, deoarece indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta vreunei daune- > 2227. Cand se produce evenimentul, beneficiarul asigurarii nu trebuia sa faca dovada producerii evenimentului spre a putea incasa asigurarea. Inttdeauna se va plati indemnizatia de asigurare. De fapt asigurarile de persoane constituie o forma de economisire. La asigurarile de persoane se poate incheia o asigurare privind o alta persoana decat contractantul care incheiat contractul de asigurare -> 2228: asigurarea in vederea unui risc privind o alta persoana decat cea care a incheita contractul de asigurare este valabila numai daca a fost consimtita expres de acea persoana. Suma asigurata: este suma maxima in limita caruia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la momentul aparitiei cazului asigurat. In cazul asigurarilor de bunuri suma asigurata nu poate sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii- asa numita valoare de asigurare . daca s-ar admite supraasigurarea, as ave interesul sa dstrug bunul pentru a incasa o suma mai mare. Conditiile de asigurare stabilite de catre asigurator- suma asigurata este intotdeauna mai mica decat valoarea bunului. In cazul asigurarii de raspundere civila suma asigurata se stabileste prin conventie/ resp prin HG in cazul asigurarii obligatorii, deoarece cvantumul pagubei pe care eventual as produce-o tertei persoane nu poate fi evaluata. La asiurarea de persoane suma asigurata nu este limitata, fiind vorba despre viata, sanatatea, capacitatea de muca a omunul, care nu sunt evaluabile din punct de vedere patrimonial. Suma asigurata se stabileste prin negociere. Prima de asigurare: este de fapt pretul care se plaeste in cazul contractului de asigurare, suma de bani, remuneratia primita de asigurator in schimbul asumarii de catre acesta a riscului. Prima se stabileste pe categorii de riscuri, in baza unor studii pe care si le face asiguratorul. Intre prima de asigurare si suma asigurata trebuie sa existe o corelatie, o proportionalitate. Nu se pot percepe prime de asigurari foarte mari pentru suportarea unor riscuri care sunt minime. Iar daca se percep, daca se pretind, piata fie ii va elimina, fie va regla prin negocieri un cvantum corespunzator. Trebuie sa existe o asemenea proportionalitate intre prima de asigurare si indemnizatie de asigurare deoarece, desi asigurarea este contract aleatoriu, acesta nu este un pariu in care o parte sa castige si celalalt sa piarda. Asigurarea nu este un joc de noroc, ci este un cntract al carui mecanism economic se intemeiaza pe observatii stiintifce de natura statistice. Indemnizatia de asigurare (despagubire, suma asigurata): este suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului sau beneficiarului la survenirea cazului asigurat. Asiguraile se impart in asigurari de daune ( asigurari de bunuri si de raspundere civila), si asigurari de persoane, care nu sunt asigurari de daune. In cazul asigurarilor contra daunelor, daca nu s-a prevazut altfel in contract, indemnizatia de asigurare se numeste si despagubire, si se plateste in limuta sumei asigurate, numia pana la concurenta dauei de asigurare- nu poate sa depaseasca valoarea de asiurare a bunului pierit ori deteriorat, ori nu poate sa depaseasca suma asiurata convenita pentru raspunderea civila fata de terti. In ce priveste asigurarile de persoana, indemnizatia nu constituie a o despagubire, fiindca consecinta negativa ca urmare a decesului, bolii, etc nu poate fi evaluata pecuniar. Indemnizatia e in limita sumei asigurate, asa cum s-a negociat. Dauna de asigurare (paguba de asigurare): prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat. La asigurari se au in vedere numai prejudiciile efective suferite de asigurat- damnum emergens- nu si beneficiile nerealizate, adica lucrum cessans. Notiunea de dauna asigurata este apicabila numai la asigurarile de daune.

• Clasificarea asigurarii 1. Asigurari prin efectul legii si asigurari contractuale Asigurarile contractuale se nasc si opereaza numai ca urmare a incheierii unui contract. In cazul asigurarilor prin efectul legii raporturile de asigurare exista chiar si in lipsa unui contract de asigurare. In Romania numai exista asigurari prin efectul legii. In trecut existau asigurari prin efectul legii pentru anumite bunuri in cazul anumitor riscuri, si anume pentru asigurarea constructiilor in cazul incendiului, cutremurului, inundatiilor, etc. Existau asigurari prin efectul legii pentru animalele detinute in proprietate. 2. Asigurari facultative si asigurari obligatorii In conditiile in care toate asigurarile se nasc prin efectul contractului, uneori incheierea acestor contracte este facultativa, iar alteori este o obligatie legala. In asigurarile facultative raporturile dintre parti se stabilesc prin contractul de asigurare. Dimpotriva, in asigurarea obligatorie raporturile de asigurare se stabilesc tot prin contractul de asigurare, numai ca ambele parti au obligatia legala de a incheia contractul sub anumita sanctiuni prevazute de lege, iar dr si obligatiile partilor care rezulta din contractul incheiatk rezulta si ele din lege. In acest moment, art 2213 : asigurarile obligatorii se reglementeaza prin legi speciale. Dispozitiile din Ccviv cu privire la contractul de asigurare sunt doar subsidiare,aca exista o lege speciala prin care sa se asigure asigurari obligatorii, contractul va fi supus in privinta continutului sau acelor dispozitii speciale, si numai in completare dispozitiilor codului civil cu privire la contractul de asigurare in general. L 136/1995: singura varietate de asigurarea obligatorie este asigurarea de raspundere civila pentru pagube cauzate de accidente de autovehicule. In cuprinsul legii 136 exista dispozitii precise cu privire la parti, dr si obl acestora, incetarea contractului, etc. Daca circuli cu un autovehicul neasigurat, vei fi sanctionat cu o amenda contraventionala. Exista situatia asigurarii bunurilor care se incheie in mod obligatoriu la solicitarea vanzatorului sau la solicitarea celui care acordat creditul. Exemplu- i cazul vanzarii bunurilor cu plata pretului in rate, in cazul asigurarii acelui bun in caz de pieire sau deteriorare. Daca bunul piere mai inainte ca tu sa fi platit ratele, sa se poate incasa o indemnizatie de la asigurator, care sa constituie obiectul executarii silite din partea vanzatorulu care nu a apucat sa primeasca roate ratele de a cumparator. 3. Asigurari de bunuri, asigurari de raspundere civila, si asigurari de persoane Potr 2214, in cazul asigurarii de bunuri asiguratorul se obliga ca in cazul producerii riscului asigurat sa plateasca o despagubire- obiectul asigurarii constituie anumite bunuri. La asigurarea de raspundere civila- 2223: despagubire pentru prejudiciul cauzat tertelor persoane Asigurari de persoane 2227: indemnizatie in caz de dces, ajungere la o varsta, invaliditate, etc. Pe langa aceste 3 feluri de asigurare Codul reglementeaza o alta categorie: asigurarile de credite si garantii si asigurarile de pierderi financiare. Sunt reglementate prin 2221- 2222: acoperirea riscurilor de insolvabilitate, plata pretului in rate, credit ipotecar, agricol, garantii directe, etc... 4. Asigurari diercte, coasigurari, asigurari mutuale si reasigurari Criteriul este acela al subiectelor raporturilor de asigurare. Asigurarea directa este asigurarea obisnuita. Raportul de asigurare se naste intre asigurator si o alta persoana fizica sau juridica care este asigurata. Este o forma de asigurare directa coasigurarea, potr 2239, care prevede ca coasigurarea este operatiunea prin care 2 sau mai utli asiguratori acopera acelasi risc fiecare asumandu-si o cota parte din acest risc. Fiecare raspunde fata de asigurat numai in limita sumei pentru care s-a angajat prin contract. La coasigurare asiguratul contracteaza cu 2 sau mai multi asiguratori, iar obligatia platii indemnizatiei de asigurare se imparte intre acesti asiguratori, fiecare asumandu-si doar o cota-parte din risc. La asigurare, raporturile de asigurare sunt distincte, chiar daca eventual s-a incheiat pentru intreaga operatiune un singur instrumentum (contr) la care participa asiguratul precum si toti coasiguratorii. Prin coasigurare, la asigurarea de bunuri, nu trebuie sa se ajunga lao supraasigurare, adica sa se plateasca o suma totala asigurata cumulata care sa fie mai mare decat valoarea bunului asigurat, sau decat cvantumul raspunderii civile delictuale in cazul asigurarii de raspundere.

Coasigurarea nu trebuie confundata cu asigurarea mutuala, care se realizeaza intre mai multe persoane supuse unor riscuri similare, si prin care toate partile contractante care sunt asociati in aceasta asigurare se obliga la plata unei prime de asigurare, in vederea constituirii unui fond comun din care se va acoperi suma asigurata conform conventiei dintre asociati. La asigurarea mutuala fiecare dintre parti are concomitent atat calitatea de asigurator, cat si de asigurat. Reasigurarea este reglementata prin art 2240 care prevede ca reasigurarea este opertaiunea de asigurare a unei asigurator in calitatea de reasigurat de catre un alt asigurator, in calitate de reasigurator. Asiguratorul este supus el insusi asigurarii. Ex un asigurator de bunuri, daca se produce un cutremur mare, un asigurtor trebuind sa plateasca sume imense catre asiguratii. Atunci acel asigurator disipeaza aceste riscuri, asigurandu-se el insusi la un alt asigurator-> o reasigurare al asiguratorului. Prin reasigurare se produc urmatoarele efecte: Resiguratorul primeste prime de reasigurare in schimbul carora contribuie potrivit obligatiilor preluate din contractul de reasigurare la suportarea indemnizatiilor pe care reaiguratul le plateste le producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii. Reaiguratul cedeaza prime de reasiurare in schimbul carora in schimbul caruia reasiguratorul contribuie la suportarea indemnizatiilor e care reasiguratul le plateste la producerea riscului ce a facut obiectul reasigurarii Reasigurarea nu stinge obigatiile asiguratorului si nu stabileste nici un raport juridic intre asigurat si reasigurator. Reasigurarea se realizeaza indepenent de vointa asiguratului, al carui consimtamant nu este necesar, si al carui drepturi nu sunt afectate prin acesta. Retrocesiune 2221- reasiguratorul poate ceda o parte din riscul acceptat- o re-reasigurare a reasiguratorului • Reguli generale privind contractul de asigurare Aceste dispozitii comune se aplica tuturor contractelor de asigurare facultative. Aceste dispozitii se aplica in completarea dispozitiilor speciale din legile speciale referitoare la contractele obligatorii de asigurare. In Cciv pe langa aceste dispozitii comune avem dispozitii pe fiecare categorie importanta de asigurare. Incheierea contractului Potr 2200 contractul de asigurare trebuie sa fie incheiat in forma scrisa ad probationem. Contractul de asigurare este valabil ca act juridic chiar daca nu imbraca forma scrisa, dar in caz de litigiu nu poate fi dovedit decat prin reguli speciale- numai prij inscris. Mai mult, 2200 alin. 1 prevede ca contractul nu poate fi probat de martori, chiar daca exista un iceput de dovada scrisa. Se poate intampa ca documentele de asigurare sa i disparut prin forta majora sau caz fortuit, si sa nu exista posibilitatea obtinerii unui duplicat. Atunci se poate face dovada prin orice mijloc de proba a existentei acestor documente in forma scrisa si a continutului lor, dar numai dupa ce se face dovada pieirii acestora in aceste conditii speciale. 2200 alin. 2 arata ca in mod tehnic, incheierea contractului de asigurare se constat prin anumite inscrisuri si anume prin polita de asigurare, care potr altor reglementari se elibereaza in cazul asigurarilor de persoana sau se constat prin certificatul de asigurare emis si semnta de asigurartor, care se elibereaza in cazul asigurarilor de daune. In sfarsit, incheierea contractului de asigurare se poate constata prin nota de acoperire emisa si semnata de brokerul de asigurare. Persoana care doreste sa se asigure trebuie sa faca o oferta de contract- decalartie de asigurare. Ea trebuie sa raspunda in scris la anumite intrebari ce-i sunt puse de catre asiguratori. Aceasta rezulta din 2203 ain. 1 – persoana care contracteaza asigurarea este obligata sa raspunda in scris, si sa declare orice informatie, imprejurari care sunt esentiale pentru evaluarea riscului. De asemenea, pe parcursul executarii contractului asiguratul este obligat sa comunice in scris modoficarile survenite. Daca se decide incheierea contractului, se trece la redactarea contractului in forma scrisa, care poate sa fie polita de asigurare, certificate de asigurare sau nota de acoperire. Momentul incheierii contractului nu trebuie sa fie confundat cu data la care incepe suportarea riscurilor de catre asigurator. Daca nu s-a convenit altfel, asiguratorul nu suporta riscul inainte de plata cel putin a primei rate de asigurare- asigurarile nu se fac pe credit.

Art 2206 prevede ca asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenle stabilite de contract. Partile pot stabili ca plata sa se faca integral sau in rate. Daca nu s-a convenit altfel, plata e portabila, platndu-se la sediul asiguratorului. Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului. Tot o regula comuna se refera la riscul asigurat, care trebuie sa fie dtereminat cu precizie in contract. De aceea, asiguratul este obligat sa raspunda in scris la intrebarile ce i se pun. Potr art 2204, care se ocupa de declaratiile inexacte si de reticenta, in afara de cazuele generale de nuliate a unui contract, contractul de asigurare este nul si in caz de declaratie inexacta ori de reticenta facua cu rea-credinta de catre contractant, cu privire la imprejurari care, daca ar fi fost cunoscute de catre asigurator, l-ar fi determinat pe acesta sa nu-si dea consimtamantul ori sa nu dea in aceleasi conditii, chiar daca reticenta/ declaratiile nu au avut influenta asupra producerii riscului asigurat. Alin 2 adauga ca declaratia inexacta sau retincenta din partea conntrctantului a carui rea- credinta nu poate fi dovedita, nu poate sa atraga nulitatea contractului de asigurare. Riscul acoperit trebuie sa fie idependent de fapta intentionata a asiguratului sau altei persoane determinate. 2233 –producerea cu intentie a riscului asigurat: asiguratorul nu datoreaza indemnizatia, daca . 1 riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului in termen de 2 ani de le incheierea contractului de asigurare. Dupa 2 ani , asiguratorul accepta acest risc. 2 in cazul in care riscul asigurat a fst produs cu intentie de catre asigurat. 2207- cu privire la cazul asigurat se prevede ca asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat in termenul prevazut in contract. Daca nu, asiguratorului are dr sa refuze plata, dar numai daca din motivul intarziere nu a putut determina cauza pagubei si intinderea acestuia. 2209- denuntarea contractului de asigurarea se poate eectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de 20 de zile de la primirea notificarii de la cealalta parte. Subrogarea asiguratorului- 2210 alin. 1: in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul ese subrogat in toate drepturile asiguratului impotriva celui raspunzator de producerea pegubei cu exceptia asigurarilor de persoane. 2211- opozabilitatea contractului- asiguratorul poate opune detinatorului, tertului, beneficiaului toae apararile intemeiate pe contractul incheiat initial. 2212- cesiunea asigurarii: asiguratorul poate cesiona ctr de asigurare numai cu acordul scris al asiguratului. Aceste dispozitii nu sunt aplicabile in conditiile cesiunii de portofolii