Chimia in Gospodarie

CHIMIA ÎN GOSPODĂRIE Chimia este o ştiinţă a naturii care se ocupă cu studiul compoziţiei şi proprietăţilor substanţei, cu studiul transformărilor acestora în alte substanţe şi al fenomenelor ce însoţesc aceste transformări. Chimia este un preţios aliat al omului. Ea îl învaţă să prepare cele mai gustoase şi mai hrănitoare alimente , cele mai călduroase ţesături, cele mai trainice materiale de construcţii, cele mai bune medicamente. În viaţa de toate zilele, în jurul nostru întâlnim diferite obiecte fabricate din fier, cupru, aluminiu, sticlă, cauciuc, materiale plastice etc., fiecare deosebindu-se de celelalte prin anumite proprietăţi caracteristice substanţelor chimice componente. La rândul lor, substanţele chimice sunt formate dintr-un număr mare de particule, numite molecule, moleculele din atomi, iar atomii, din protoni, neutroni şi electroni. Substanţele chimice puse în contact, în anumite condiţii, se combină între ele, transformându-se în alte substanţe noi datorită reacţiilor chimice. Aceste reacţii chimice stau la baza preparării diferitelor produse atât de familiare nouă. Cu ajutorul reacţiilor chimice, multe materii prime naturale sunt transformate în substanţe ce joacă un rol important în viaţa noastră de zi cu zi. Astfel, chimia a devenit un atribut permanent în toate domeniile de activitate, este permanent în jurul nostru, la fiecare pas o folosim cu sau fără ştiinţă, de multe ori fiind chimişti fără să ne dăm seama. Orice gospodar este un “chimist”, realizând zilnic, fără să ştie, operaţii care, de fapt, aparţin chimiei. Dacă aprindem focul, aprinderea chibritului, a lemnelor sau a gazului este o reacţie chimică. Pregătirea unei mese hrănitoare este rezultatul unei combinaţii chimice care asigură produselor alimentare calităţi culinare. Dacă la masă bem un pahar de vin sau de bere, trebuie să ştim că aceste băuturi s-au format, de asemenea, în urma unor reacţii chimice. Din acest motiv este necesar ca fiecare dintre noi să cunoaştem câteva noţiuni elementare de chimie, importanţa unor substanţe chimice cu care venim în contact, precum şi transformările pe care acestea pot să le sufere atunci când sunt combinate între ele pentru a crea o nouă substanţă de care avem nevoie în practică. În gospodărie se pot găsi unele substanţe chimice de utilizare obişnuită: acizi, baze (alcalii), dizolvanţi, alcooli, diferite săruri etc. Pentru a le folosi, pentru a le păstra în bune condiţii şi pentru a evita unele accidente, sunt necesare cunoştinţe elementare privind proprietăţile acestor substanţe. Acestea trebuie păstrate în recipiente etichetate, închise eremetic, în dulapuri prevăzute cu cheie pentru a le feri de accesul copiilor. Acizii, minerali sau organici, au următoarele proprietăţi generale:  Au gust acru;  Reacţionează uşor cu bazele;  Atacă metalele, ţesăturile şi pielea;  Au acţiune nocivă asupra organismului uman. Acidul oxalic, C2H2O4, sarea de măcriş după cum i se mai spune, este o substanţă cristalizată de culoare albă, solubilă în apă şi alcool, toxică pentru om şi animale. Se păstrează în borcănaşe ermetic închise, menţionându-se pe etichetă faptul că este un produs toxic şi că trebuie ferit de accesul copiilor. Se foloseşte ca decolorant.

Acidul acetic, C2H4O2, sau oţetul, conform denumirii comerciale, este un lichid incolor cu miros înţepător, lacrimogen, foarte solubil în apă, alcool, eter şi glicerină. În comerţ se găseşte sub trei forme: acid acetic glacial, cu o concentraţie de 99%,concentrat, 95%, iar cel diluat, folosit în alimentaţie, cu o concentraţie de 9% sau de 6%. Se păstrează în sticle închise cu dop de plastic sau cauciuc. Bazele sau subtanţele alcaline au următoarele proprietăţi generale:  Sunt solubile în apă;  Au gust leşios;  Reacţionează cu acizii;  Bazele concentrate atacă aluminiul, dizolvândul, atacă ţesăturile şi pielea; Hidroxidul de amoniu, NH4OH, soluţie de amoniac în apă, este un lichid cu un miros foarte pătrunzător. În soluţii concentrate atacă ţesăturile şi pielea. Se foloseşte în spălătorie, pentru îndepărtarea petelor de pe ţesături, ca neutralizant al soluţiilor acide, la prepararea diferotelor amestecuri. Se păstrează în sticle închise ermetic, cu dop de cauciuc. Sărurile sunt substanţe obţinute prin reacţia dintre un acid şi o bazo sau un metal. Sunt substanţe solide cristalizate sau necristalizate de diferite culori. Carbonatul de amoniu, (NH4)2CO3, este o substanţă albă, cu miros de amoniac. În apă caldă, se descompune cu degajare de amoniac şi dioxid de carbon. Se foloseşte în spălătorie, în bucătărie (la creşterea aluatului) şi în cosmetică. Se păstreză în flacoane închise ermetic şi la loc răcoros. Alte săruri folosite în gospodărie sunt: bicarbonatul de sodiu, bicarbonatul de amoniu, clorura de sodiu (sarea de bucătărie), carbonatul de sodiu etc. Dizolvanţii sunt substanţele folosite în bucătărie pentru dizolvarea diferitelor grăsimi,uleiuri, răşini, lacuri etc. Eterul etilic este un lichid incolor foarte volatil, foarte inflamabil, cu miros specific, foarte solubil în apă şi dizolvanţi organici. Se foloseşte ca dizolvant pentru grăsimi, uleiuri şi ceruri. Se păstrează în sticle ermetic închise şi ferite de foc. Alţi dizolvanţi folosiţi în gospodărie sunt: acetona, cloroformul, alcoolul etilic şi glicerina. Din combinarea acestor substanţe chimice rezultă: aliaje, amestecuri, băuturi, cleiuri, chituri, coloranţi, crème, emulsii, substanţe toxice (insecticide), loţiuni, paste, prafuri, siropuri etc., care se folosesc în:  Bucătărie: acidul acetic, acidul citric, alcoolul etilic, soda caustică (hidroxid de sodiu) etc.  Cosmetică: acid citric, alaun de aluminiu, alcool etilic, amidon, bicarbonat de sodiu etc.  Agricultură, ca îngrăşăminte chimice: azotat de amoniu, azotat de calciu, azotat de cupru, clorură de amoniu etc.  Vopsitorie: clorură de cupru, clorură de argint, clorat de potasiu etc.  Fotografie: hidroxilamină, hidroxid de potasiu, rodanură de potasiu, sulfit de amoniu, tiosulfat de sodiu etc.

Preparate chimice în bucătărie Extract de condimente pentru băuturi Mentă (izmă)- 100 g, chimion- 10 g, scorţişoară- 5 g, vanilie- 5 g, alcool etilic 70 0- 100 ml, apă- 400 ml. Condimentele se pun la macerat în amestecul de alcool cu apă timp de 10- 12 zile, după care se filtrează şi se păstrează în sticle închise etanş. Cu acest extract se aromatizează lichiorurile, cocteilurile, limonadele. Săpunul de rufe- este o sare Resturi de grăsime- 3 kg, apă- 6L, sodă caustică- 1 kg, sare de bucătărie- 0,5 kg. Într-un vas de alamă sau emailat, cu o capacitate de două ori mai mare decât volumul de substanţe ce se va introduce în el, se vor pune apa şi soda caustică, amestecându-se până la completa dizolvare a acesteia. După ce soda caustică s-a dizolvat, se pune vasul pe foc şi se adaugă grăsime. Se fierbe timp de două- trei ore, amestecând continuu, pânăce întreaga cantitate de grăsime se transformă în săpun. Proba saponificării se face punând pe o sticlă o picătură din amestecul cald. Dacă solidificarea se face în acelaşi timp pe întreaga suprafaţă a picăturii, saponificarea grăsimii este terminată. Pe tot parcursul fierberii amestecului, volumul din vas se menţine constant prin adăugare de apă fierbinte. La terminarea saponificării, peste amestec se adaugă sarea de bucătărie dizolvată în puţină apă fierbinte, se amestecă bine şi se lasă să se răcească. După răcire, se scoate săpunul din vas, separându-se de lichidul ce conţine surplusul de sodă şi murdărie din grăsime, se spală bine cu apă rece şi se pune în alt vas. În acest vas, peste săpun se adaugă puţină apă şi se pune pe foc pentru topire. După ce s-a topit, se poate adăuga o substanţă aromată (5 g/ 1 kg) şi un colorant organic solubil în grăsimi (10 g/ 1 kg). Pasta topită se toarnă în forme căptuşite cu pânză umezită cu apă sau unse cu uleiuri minerale. După 24 ore, săpunul întărit se taie bucăţi şi se lasă la uscat câteva zile. Soluţia rămasă în vasul în care s-a fiert săpunul se poate folosi la spălarea duşumelelor, carpetelor sau a obiectelor din lemn.