Cere Si Ti Se Va Da

Salut, Daniel sunt. De obicei nu spun asta, insa fac o exceptie: citeste articolul urmator, este foarte important. Iti poate seta mentalitatea intr-un mod care sa te diferentieze de ceilalti care se "chinuie" si dau vina pe altii pentru nereusitele lor. Articolul pleaca de la cuvintele lui Matei (7:7): "Iti spun: cere si ti se va da, cauta si vei gasi; bate si usa ti se va deschide." Citatul este esenta proactivitatii, insa prea multi l-au preluat adliteram si il folosesc din pozitia de victima, asteptand salvarea din alta parte. Poti citi articolul apasand pe linkul de mai jos: http://construimimperii.ro/cere-si-ti-se-va-da Din articol vel afla: *un exemplu simplu prin care dovedesc ca zona de confort poate fi marita si arata procesul simplu prin care poti sa iti maresti zona de confort in orice arie iti pui in cap *diferenta dintre cei cu zona de confort foarte ingusta si cei care dau impresia ca nu au nicio limita in ceea ce fac (tine strict de convingeri) *cum te saboteaza propriul tau creier in actiunile pe care le faci *exemplificare in "public speaking" si cum poti scapa de "blocajul" de a nu putea transmite un mesaj la adevarata valoare pentru ca nu te ajuta creierul *testele facute pe pilotii de vanatoare care arata cum actioneaza creierul primitiv in situatii critice, la secunde de impact cu solul *cum scapi de depresie, lipsa de productivitate, lene, lipsa de motivatie *cei trei pasi respectati cu sfintenie de oamenii proactivi si care elimina zona de confort incet dar sigur *in final iti ofer cadou un citat genial din Brancusi care pe mine ma face sa muncesc cu o pasiune cateodata ireala Articolul il ai mai jos, Fa-ti timp 5 minute ca sa il citesti si spune-ti parerea pe urma intr-un comentariu. (apasa pe link) http://construimimperii.ro/cere-si-ti-se-va-da Cu drag (si spor), acelasi Daniel Zarnescu

Cere si ti se va da!

“Iti spun: cere si ti se va da, cauta si vei gasi; bate si usa ti se va deschide.” Matei 7:7 In viata, de fiecare data cand am actionat, am fost recompensat intr-un fel sau altul. Chiar si atunci cand am pierdut bani in urma unei actiuni nesocotite, odata lectia invatata, am fost mai mult decat recompensat. Spuneam intr-un articol trecut despre ideea de zona de confort. Faptul ca tot ceea ce ne vine din exterior ne seteaza o linie invizibila in jurul nostru si dincolo de care nu actionam. Am primit un email de la o persoana care imi spunea vehement ca zona de confort nu poate fi schimbata. Ca el nu poate. L-am intrebat daca are carnet si cum a fost prima data cand s-a suit la volan. “Terifiant”, mi-a spus. “Toti ma claxonau ca merg prea incet, la un moment dat m-am oprit in mijlocul intersectiei si am blocat toata circulatia.” Acum cititorul meu imi spune ca poate sa conduca fara nicio problema, ca este “parte din el”. Dar nu a fost asa de la inceput. La inceput sofatul era cu mult in afara zonei de confort. Prin actiune si expunere progresiva, zona de confort s-a marit si a inclus si masina in sine si actul de a conduce. Asa este in fiecare arie a vietii noastre. Actiunea te elibereaza. O zona de confort mica este rezultatul a putinor actiuni facute si, mai grav de atat, nediversificate. Insa mai mult de atat, zona de confort este strict in mintea noastra.

Exista oameni proactivi care traiesc de parca zona de confort nu exista si ca nu au limite in ceea ce fac. Asta e impresia lor despre ei, asta e impresia altora despre ei… si cam asta si se intampla. In comparatie cu cei care se invart in cerc si tremura din toate oasele cand fac ceva “diferit”, oamenii proactivi chiar nu au limite. Si cu toate astea, care este motivul pentru care pentru unii este atat de greu sa mareasca propria lor zona de confort? O paralela o pot da prin explicatia fricii de vorbit in public, atat de inradacinata in oameni. Nu stiu daca te-ai blocat vreodata in fata unei audiente chiar cand trebuia sa le transmiti un discurs sau un mesaj. Este groaznic. Ramai impietrit, cuvintele nu iti ies, sau daca iti ies, nu sunt cele pe care vrei sa le spui… iar mintea ta devine unidirectionala si nu mai poate face conexiuni simple, care te ajuta intr-o conversatie normala. In trecut supravietuirea proprie era conditionata aproape exclusiv de apartenenta la un grup. Vanatoarea animalelor era una din metodele prin care grupul avea acces la mancare. Insa existau animale carnivore care vanau oameni. Singur nu aveai nicio sansa de supravietuire. Puteai fi eliminat din trib foarte usor daca ieseai in evidenta. De aceea orice spuneai, trebuia sa fie cantarit cu atentie. Daca membrii grupului nu erau de acord cu tine, puteai fi eliminat (sau, in cazul asta, dat afara din grup si, practic, condamnat la moarte). Mai mult, daca ieseai in evidenta si spuneai lucrurilor pe nume nu insemna decat ca il provoci pe lider pentru pozitia pe care o are. De aici la eliminare nu era decat un pas. Cand vorbeai cu mai multi membri deodata, nu trebuia sa iesi in evidenta! Asta era mesajul. In asemenea momente se intampla un lucru fabulos, care tine de propria supravietuire. Este o chestiune de viata si de moarte, in momentul in care provoci grupul, poti face doar doua lucruri: sa fugi sau sa lupti. Creierul primeste mult mai putin sange, pentru ca privilegiate sunt picioarele si membrele superioare. De aici “incapacitatea” creierului de a se comporta normal. Cu picioarele poti sa fugi, cu bratele sa lupti. Specialistii spun ca reactioneaza, in situatia asta, creierul primitiv si instinctul de supravietuire. Este de inteles ca nu mori cand vorbesti in fata celorlalti. Cum reiei controlul asupra creierului tau, totusi? MISCANDU-TE! Daca incepi sa faci pasi in stanga si in dreapta, sangele incepe sa circule in corp si intervine creierul nou, care este responsabil cu ratiunea. Acelasi lucru se intampla si cand, obisnuit sa traiesti intr-o zona de confort impusa de altii, te hotarasti intr-un final sa iesi din ea, sa o largesti. Daca nu esti obisnuit, patesti acelasi lucru. Creierul primitiv pune stapanire pe tine, fiind responsabil cu supravietuirea.

Nu mai gandesti, esti in blocaj, conexiunile le faci mult mai greu si ai doua functii activate: cea de fuga si cea de agresivitate (stres transformat in combativitate). Cum reiei controlul asupra creierului tau? MISCANDU-TE! Facand ceva, orice! Actiunea te pune din nou in stapanirea creierului tau si a emotiilor. Simpla actiune te ajuta sa te simti confortabil cu noul teritoriu care nu este familiar tie. In momentul in care inveti asta, iti dai seama ca pentru a mari zona de confort, trebuie sa recurgi la expunere progresiva. Pas cu pas te expui si inveti noilea realitati din jurul tau. In urma cu cativa ani s-au facut niscai studii pe pilotii de vanatoare americani. Aceeasi experienta cu drenarea sangelui din creier se intampla si cu ei in conditii de maxim risc. Practic, in cazul in care avionul risca sa se prabuseasca, privirea periferica a pilotului dispare in proportie de 90%. Nu mai putea sa vada decat strict ce era in fata (vizibilitate ingustata) si conexiunile creierului dispareau. Cat de repede iti reveneai depindea strict de tine, pentru ca in momentele de stres descrise mai sus, pur si simplu nu mai vedeai butonul de catapultare care iti salva viata. De aceea pilotii care reuseau sa se salveze in situatii critice doar apasand pe un buton erau ridicati in grad. Insemna ca isi puteau controla usor creierul primitiv si puteau sa faca fata la situatii complexe fara sa perceapa stresul care sa ii transforme in animale inerte. Pe vremuri creierul primitiv functiona. Puteai sa fugi sau sa ataci si orice alta optiune iti aducea pieirea cu siguranta. Acum nu mai este de actualitate starea respectiva, ba chiar iti aduce mari deservicii. Creierul s-a adaptat cum a putut la situatiile noi in care este pus, insa de multe ori intra pe “survival mode” fara sa vrei. Exista o metoda extrem de rapida si simpla, ignorata de cei multi care se lupta cu creierul primitiv si care te ajuta sa iesi din zona de confort, sa o maresti constant, sa faci lucruri care pentru altii par imposibile sau sa iesi din stari pentru care altii au nevoie de psiholog. Un fel de panaceu universal. Vorbesc de ACTIUNE! Simpla “facere” a lucrurilor te scuteste de 1001 de probleme psihice ale omului modern. Esti intr-o stare de semidepresie, care nu te lasa sa faci mai nimic.. Pierzi timpul uitandute pe pereti sau stand pe calculator? Fa ceva! Orice! O sa vezi cum iesi instant din stare.

“Nu este greu sa muncesti, greu este sa te pui in pozitia de a munci” (C. Brancusi) Am multi prieteni care imi spun ca nu sunt productivi si care nu reusesc sa faca niste sarcini simple. Dau vina pe motivatie. Pentru mine este simplu: alegi sa faci sau sa nu faci. Daca faci, ai oportunitatea sa avansezi, apar diverse alte optiuni, iti maresti zona de confort. Daca nu faci, ramai in zona de confort, insa cu fiecare moment de pasivitate pe care il accepti, cu atat zona de confort se cimenteaza si starea de depresie, intr-un final, pune stapanire pe tine. Ca tot am vorbit de depresie. Tot actiunea te scoate din ea. Nimeni nu a iesit din depresie gandindu-se la cum sa iasa din depresie si stand degeaba. Depresia nici macar nu exista. Daca esti in miscare, atunci esti in evolutie, ai provocari, traiesti. “Action will set you free.” (Actiunea te elibereaza!) Am intalnit multi oameni in jurul meu care incearca sa ma convinga ca, de fapt, lucrurile stau cu mult mai complicat de atat. Cand crezi ca este complicat, atunci pentru tine chiar este. Eu prefer versiunea simplificitata. Faci sau nu faci, mergi sau stai, te plangi sau actionezi. Nu am nevoie de prea multe variante din punctul asta de vedere. Orice explicatie suplimentara pe tema asta este doar o scuza ca sa stai si mai mult si sa sapi santurile la granita zonei tale de confort, sa torni apa in ele si, eventual sa pui si crocodili. Intr-un fel este si simplu: zona de confort inseamna tribul de odinioara. Daca iesi din zona ta de confort sau incerci sa o maresti este ca si cum te-ai condamna singur la moarte. Inteleg lucrul asta. Traim insa in vremuri moderne cand creierul poate functiona dincolo de functia lui primitiva. Exista cei multi, cu zona de confort si creierul primitiv activat, care nu au libertate de miscare si de optiuni, pentru ca vor sa fie “in siguranta”. Si mai sunt cel liberi, care au uitat ca exista zona de confort, care se comporta sfidator, ca si cum nu ar avea nicio limita in abilitatile lor de a obtine ceea ce isi doresc.

Iar modul de a obtine aceasta libertate este atat de simplist incat nu ai nevoie de niciun fel de scoala ca sa intelegi cum sta treaba. Pasul 1 – Propune-ti ceva Asta pentru ca insasi actiunea te salveaza de multe, dar actiunea directionata este extrem de valoroasa. Pasul 2 – Fa ceva! Fa ceva ca sa te misti inspre ceea ce ti-ai propus. De obicei acel ceva inseamna primul pas, cel mai mic, care iti aduce schimbarea cea mai mare. Apoi urmatorul pas. Apoi urmatorul. Pasii de bebelusi sunt cel mai sigur mod de a ajunge unde iti doresti. Daca ai directia in care sa mergi, acest “fa ceva” se poate traduce si prin expunere progresiva, care te face din ce in ce mai familiar cu drumul pe care il ai de parcurs. Pasul 3 – Fa altceva! Existe blocaje. 99% din ele sunt emotionale. Daca nu functioneaza, de multe ori nu are rost sa insisti, ci sa schimbi strategia. Nu poti obtine alte rezultate facand acelasi lucru in mod repetat. Fericirea nu este a celui care are, ci a celui care face. Scena nu este a criticului, care da din gura, ci a actorului, care joaca. Orice nemultumire ai avea (sau stare negativa), daca stai pe ea prea mult, nu te ajuta. Atunci sfatul este simplu: fa ceva ! Orice dorinta ai, simplul mod de a o indeplini nu este de a te gandi obsesiv la ea (desi multi dintre fanii “legii atractiei” ar spune ca este de ajuns). Ca sa indeplinesti dorinta, trebuie sa te misti. Ca sa te misti, trebuie sa faci ceva. Daca nu functioneaza, continui sa inaintezi, facand altceva. In final vin cu un citat tot din Brancusi care este un laitmotiv ale ultimelor mele proiecte: “Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!” Iti doresc sa fii zeu, rege si rob in acelasi timp, Daniel Zarnescu

PS: citatul din intro l-am pus pentru ca descrie perfect starea de proactivitate Din pacate prea multi citesc cuvintele lui Matei si le dau un sens “adliteram”, din pozitia de victima care asteapta de la altcineva salvarea. “Iti spun: cere si ti se va da, cauta si vei gasi; bate si usa ti se va deschide.” Pentru mine citatul este esenta proactivitatii, a omului de actiune care vrea sa creeze ceva, nu sa astepte ca sortii sa se schimbe in favoarea lui.