Cercetarea La Fata Locului

Plan: Introducere..........................................................................……………………4 Capitolul I. Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului…….6 Capitolul II. Principiile tactice privind cercetarea la faţa locului......… 14 1. Principiul Principiul operativită operativităţii……… ţii……………………… ……………………………… ……………………………… ………………15 15 2. Principiul Principiul conducer conducerii ii unice unice a activită activităţii ţii de cercetare cercetare……………… ………………………15 ………15 3. Principiul Principiul efectuări efectuăriii cercetării cercetării la faţa loculu loculuii în mod organi organizat….. zat…..………17 ………17 4. Principiul Principiul obiecti obiectivităţii vităţii cercetării cercetării la faţa locului…………… locului…………………………… ………………18 18 5. Principiul Principiul utilizăr utilizării ii efective efective a mijloacelor mijloacelor tehnico-ş tehnico-ştiinţif tiinţifice ice criminalistic criminalistice18 e18

Capitolul III. Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului................. 20 1. Măsuri pregătitoare luate la sediul organului juridic………………………20 2. Măsuri pregătitoare luate la faţa locului………………………………….…29

Capitolul IV. Efectuarea cercetării la faţa locului...................................32 1. Faza statică.............................................. statică..................................................................…………………….. ....................……………………..…31 …31 2. Faza dinamică…………………………………………………………………38 3. Stabilirea împrejurărilor controversate de la faţa locului…………… ……48 4. Reluarea şi repetarea cercetării la faţa locului………………………………51

Capitolul V. Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului............……53 1. Redactarea procesului – verbal....................................………………………53 verbal....................................………………………53 2. Procedee de fotografiere la faţa locului.......................………………………56 3. Video-înregistrarea criminalistică................................…………………...…62 criminalistică................................…………………...…62

3

4. Schiţarea locului faptei............................................. faptei..................................................………………..……66 .....………………..……66

Încheiere........................................................................….....…68 Bibliografie........................................................................….…71

Introducere Eficacitatea muncii de descoperire şi cercetare a infracţiunilor în mare măsură este condiţionată de oportunitatea şi plenitudinea efectuării acţiunilor de anchetă precum şi a măsurilor operative de investigaţie în etapa iniţială a cercetărilor. O deosebită însemnătate în acest sens obţine realizarea calitativă a cercetării locului faptei, activitate în cadrul căreia se depistează şi se colectează un mare volum de informaţie criminalistică autentică, servind drept bază de cercetare a majorităţii covîrşitoare a dosarelor   penale. Valoarea şi volumul de informaţie necesare descoperirii cauzelor pe urme proaspete, sporesc în funcţie de efectuarea în cadrul cercetării la faţa locului aşa – numitelor examinări criminalistice preliminare ale urmelor şi altor obiecte materiale de probă depistate în scena infracţiunii. Datele Datele furniz furnizate ate de aceste aceste cercetăr cercetării sînt sînt puse puse la temelia temelia elaboră elaborării rii versiu versiunil nilor, or, la  planificarea şi realizarea acţiunilor procesuale ulterioare. Timpul consumat la înfăptuirea unor  astfel de analize ale urmelor şi stărilor de fapt în ansamblu permite uneori a economisi săpt săptăm ămîn înii şi chia chiarr luni luni între întregi gi de mu munc ncăă asid asiduă uă orien orienta tate te spre spre stab stabil ilire ireaa făptaş făptaşul ului ui şi descoperirea infracţiunii în termene cît mai reduse. Anume aici se evidenţiază mai pronunţat  profesionalismul şi competenţa organelor de urmărire penală şi a specialiştilor implicaţi în acest  proces de descoperire a infracţiunilor. Una din sarcinile sarcinile de bază ale subdiviziu subdiviziunilor nilor criminalistice criminalistice ale Ministerulu Ministeruluii Afacerilor  Afacerilor  Interme al R.M. este aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice la realizarea acţiunilor de urmărir urmăriree penală penală şi operati operative ve de invest investiga igaţie ţie confor conform m necesi necesităţi tăţiii descop descoperi eririi rii şi cercetă cercetării rii crimelor. În acest context se înscrie şi cercetarea la faţa locului – acţiune de importanţă  primordială la descoperirea infracţiunilor. Din numărul total de obiecte ridicate la faţa locului şi cercetate de organele de urmărire  penale, o mare pondere le au documentele, drogurile, armele de foc şi muniţiile. Cele menţionate mărturisesc despre actualitatea temei propuse pentru o studiere mai profundă. Teza dată este formată din 5 capitole, întroducere, încheeire,bibliografie. 3

4 Prima parte este introducerea care descrie gradul de cercetare a temei, scopul şi sarcinile investigaţiei. Primul Primul capitol capitol num numit it “Noţiu “Noţiunea nea,, import importanţ anţaa şi sarcinile sarcinile cercetării cercetării la faţa faţa loculu locului” i” stipulează că cercetarea la faţa locului reprezintă activitatea procedurală, al cărei conţinut îl constituie examinarea nemijlocită de către organul de urmărire penală a unui teren deschis ori a unei încăperi, în care a avut loc fapta sau în perimetrul căreia s-au manifestat consecinţele ei, a obiectelor ce alcătuiesc ambianţa acestora în vederea descoperirii fixării şi ridicării urmelor  infrac infracţiu ţiunii nii şi a altor altor mijloa mijloace ce materia materiale le de probă probă necesa necesare re stabil stabilirii irii naturi naturiii infrac infracţiu ţiunii nii,, identificării făptuitorului modului şi împrejurărilor în care s-a activat. Astfel percepută cercetarea la faţa locului reprezintă o seamă de elemente caracteristice, care o disting de alte activităţi procedurale desfăşurate cu prilejul cercetării unei cauze penale. În al doilea capitol sînt abordate principiile tactice şi procesuale privind cercetarea la faţa locului ce servesc drept bază metodologică a acestei activităţi. Sînt elucidate principiile de bază care se folosesc în procesul activităţii de cercetare la faţa locului şi permit permit sau contribuie contribuie ca această activitate activitate să se desfăşoare desfăşoare planificat, planificat, organizat, organizat, operativ. Pentru a efectua cercetarea la faţa locului mai întîi de toate trebuie efectuate măsurile de  pregătirea în vederea cercetării la faţa locului descris în capitolul trei al tezei. Pregătirea la rîndul ei se desfăşoară în două etape, pînă la deplasarea la faţa locului şi după sosirea echipei de cercetare. Al IV-lea capitol abordează efectuarea cercetării la faţa locului care se divizează în două faze. Faza-statică-debutează cu un sondaj vizual efectuat dintr-un punct din preajma sau din interiorul spaţiului ce urmează a fi cercetat în scopul determinării dacă între fapte impun implicarea altor persoane. Cea de a doua fază-dinamică-este cercetarea detaliată a locului faptei care costă în examinarea de sine stătătoare a tuturor obiectelor în vederea stabilirii legăturii lor cu fapta, descoperirii şi fixării urmelor activităţii infracţionale.Tot aici am abordat şi tema soluţionării împrejurărilor controversate de la faţa locului şi procedeul de reluare a cercetării la faţa locului sau cercetarea repetată. Al cincilea capitol este numit “Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului” care este împărţit în patru subpuncte caracteristice acestui capitol. În cadrul cercetării la faţa locului se redactează obligatoriu un proces – verbal de cercetarea la faţa locului, locului, se realizează fotografieri, înregistrări video, schiţarea locului locului faptei, măsurări, se face mulaje şi tipare de pe urme. 4

5 Ultimul Ultimul capitol capitol al tezei este încheierea încheierea unde mi-am expus unele concluzii şi propuneri propuneri  privind tema în cauză.

Capitolul I. Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării în faţa locului. Cercetarea la faţa locului este una din activităţile procedurale şi de tactică criminalistică ale organului de urmărire penală, ce se realizează de obicei la începutul urmăririi, în scopul cunoaşterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixării şi ridicării urmelor create cu ocazia săvîrşirii infracţiunii, precum şi pentru ascultarea martorilor oculari, a victimelor sa chiar  a făptuitorului. Prin cercetarea la faţa locului, organul de urmărire penală stabileşte împrejurările în care a fost comisă fapta ilicită, identifică infractorul sau delimitează sfera persoanelor bănuite, adună, conservă şi examinează probele materiale descoperite. Întrucît prin ea organul de urmărire penală îşi deschide multe posibilităţi de descoperire a num numero eroase aselor lor şi variat variatee urme urme create create cu prileju prilejull săvîrş săvîrşirii irii infrac infracţiu ţiunii nii,, de identi identific ficare are a  persoanelor care au cunoştinţe despre infracţiunea respectivă şi autorul ei, cercetarea la faţa locului nu poate fi înlocuită cu alte activităţi tactice de administrare a probelor în cauză. Astfel,  potrivit art.118 al CPP al RM, organul de urmărire penală efectuiază cercetarea la faţa locului a terenurilor, încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor cadavrelor umane sau de animale,  pentru a stabili circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză. Activitatea de cercetare la faţa locului se petrece în anumite cazuri cu participarea unor  specialişti competenţi în materie, şi se încheie cu un proces – verbal de cercetare (art. 124, 260,261 CPP al RM). Cu prilejul cercetării la faţa locului, legislaţia în vigoare prevede efectuarea efectuarea diverselor diverselor lucrări (fotografii, (fotografii, desene, schiţe) de reproducere reproducere şi fixare a tabloului tabloului de ansamblu a locului respectiv a urmelor şi obiectelor ce reprezintă interes pentru cauză. Deci, rezultă că „cercetarea la faţa locului” reprezintă activitatea procedurală, al cărei conţinut îl constituie examinarea nemijlocită de către organul de urmărire penală a unui teren deschis ori a unei încăperi, în care a avut loc fapta sau în perimetrul cărora s-au manifestat consecinţele ei, a obiectelor ce alcătuiesc ambianţa acestora în vederea descoperirii, fixării şi

5

6 ridicării urmelor infracţiunii şi altor mijloace materiale de probă necesare stabilirii naturii infracţiunii, identificării făptuitorului, modului şi împrejurărilor în care s-a activat. Astfel Astfel percepută, percepută, cercetarea la faţa locului prezintă o seamă seamă de elemente caracteristice, caracteristice, care o disting de alte activităţi procedurale desfăşurate cu prilejul cercetării unei cauze penale. În primul rînd, cercetarea la faţa locului constituie o activitate de anchetă iniţială, adică, de obicei, precede în timp alte acte de urmărire penală [1,p.239]. Cu cercetarea la faţa locului debutează cercetarea actelor de omor, tîlhărie, furt, precum şi a tot felul de accidente, al căror  caracter caracter penal urmează urmează a fi stabilit. stabilit. Efectuarea Efectuarea acestei acestei activităţi activităţi la etapa iniţială de cercetare se impu impune ne de neces necesit itate ateaa obţi obţine neri riii de date date prob proban ante te de natu natură ră să cond conduc ucăă la orie orient ntare areaa investigaţiilor [2,p.30]. Practica organelor de urmărire penală demonstrează cu certitudine, că datele obţinute obţinute în urma cercetării cercetării la faţa locului locului constituie constituie punctul punctul de reper, determină determină direcţia în care se vor desfăşura cercetările. În rîndul al doilea, doilea, cercetarea cercetarea la faţa locului locului este o activitate imediată şi insubstit insubstituibilă uibilă.. Realizarea neîntîrziată a cercetării este o condiţie indinspensabilă fixării şi examinării urmelor  şi altor surse materiale de probă. Orice îndepărtare în timp a activităţii de investigare este în defavoare cercetărilor ulterioare a cauzei deoarece, între timp la locul faptei pot surveni modificări de natură să ducă la pierderea parţială sau totală a mijloacelor materiale de probă. Cert e că cercetarea la faţa locului este o activitate de neînlocuit, deoarece martorii, victima, bănuitul sau învinuitul pot oferi organului organului de urmărire date cu privire la situaţia de la faţa locului. Dar acestea nu pot substitui constatările bazate pe date obţinute prin contact direct,  pe perceperea nemijlocită de către organul respectiv a consecinţelor actului ilicit, a stării şi  poziţiei obiectelor ce constituie ambianţa locului faptei. În al treilea rînd, cercetarea la faţa locului, după cum se susţine, pe bună dreptate, în literatura literatura de specialitate, specialitate, reprezintă o activitate activitate investigaţi investigaţională onală[2,p.30]. Desfăşurarea Desfăşurarea acesteia acesteia  presupune realizarea unor acte de studiu bazate atît pe forma empirică cît şi pe cea raţională de cunoaştere. Formularea unor constatări reale privind situaţia de la faţa locului reclamă aplicarea tuturor formelor de investigare – de la observarea directă a ambianţei locului respectiv pînă a examinarea obiectelor ce o constituie prin măsurare, comparare, analiză, sinteză, descriere. Fixarea mecanică a obiectelor din spaţiul de care s-a desfăşurat activitatea infracţională, formă întîlnită adeseori în practica organelor de urmărire penală, este inutilă stabilirii adevărului. Sintagma „faţa locului” semnifică perimetrul în limitele căruia se află probele materiale create cu ocazia săvîrşirii infracţiunii. infracţiunii. Astfel perimetrul perimetrul săvîrşirii infracţiunii infracţiunii cuprinde cuprinde terenul terenul sau încăperea în care s-a comis fapta infracţională, locul unde s-a produs rezultatul faptei

6

7 infracţionale, împrejurimile acestor locuri dacă sînt purtătoare ale urmelor create cu prilejul săvîrşirii faptei cercetate. De exemplu, în cazul infracţiunilo infracţiunilorr comise comise cu arme de foc, locul faptei cuprinde: cuprinde: locul în care victima a fost surprinsă de glonţ, locul din care s-a tras, locul în care a fost găsit corpul ei, precum şi orice porţiune de teren dintre aceste puncte menţionate, dacă se găsesc urme ale faptei săvîrşite. Desigur, că în multe cazuri locurile amintite sint atît de aproape unul de altul încît toate formează un spaţiu omogen, dar se poate ca între ele să fie distanţe chiar foarte mari. Locul faptei, respectiv locul de cercetat, diferă, de la caz la caz, de natura faptei, de modul şi împrejurările în care s-a activat, precum şi de scopul urmărit. În majoritatea cazurilor  ele se prezintă sub una din următoarele variante: a)

încă încăpe pere rea, a, sau sau porţ porţiu iunnea de de tere terenn în în per perim imet etru rull căre căreia ia s-a s-a des desfăş făşurat urat an anum umit itee acţiuni de pregătire în vederea săvîrşirii infracţiunii confecţionarea armei, a unui instrument, a unui instrument de spargere, întocmire de acte false;

 b)

încăperea sau locul deschis unde s-a produs fapta (omuciderea, furtul, accidentul de circulaţie, incendiu etc.);

c)

împrejurimile locului faptei în cad cadrul cărora se pot afla urme sau obiecte  purtătoare de semne ale infracţiunii;

d)

încă încăpe pere reaa sau sau po porţiu rţiune neaa de ter teren en des desch chis is und undee a fost fost tăi tăinu nuit it cad cadav avru rul, l, bun bunur uril ilee sustrase sau unde se ascunde făptuitorul.

Prin prisma celor expuse, cercetarea la faţa locului se dovedeşte a fi una din cele mai complexe activităţi de urmărire penală, ale cărei rezultate adeseori influenţează în mod direct cercetarea şi în consecinţă soluţionarea cauzei penale. Importanţa acestei activităţi se manifestă  pe multiple planuri. În primul rînd, prin desfăşurarea la faţa locului, organul de urmărire penală ia cunoştinţă de tablouri de ansamblu şi împrejurările în care a avut loc fapta, aceasta oferindu-i posibilitatea de a raţiona cu categorii reale la interpretarea situaţiei de fapt, valorificarea informaţiei obţinute în urma realizării actelor de urmărire penală. În al doilea rînd, prin realizarea unui studiu minuţios al urmelor infracţiunii şi obiectelor, într-o măsură sau alta explicate în timpul comiterii actului ilicit, a poziţiei şi stării acesteia, organu organull judici judiciar ar poate poate obţine obţine date date proban probante te indisp indispens ensabi abile le elabor elaborări ăriii celor celor mai judici judicioas oasee vers versiu iuni ni şi în aces acestt mo mod, d, să orien oriente teze ze core corect ct de la bun bun înce începu putt acti activi vitat tatea ea de cerce cerceta tare. re. Rezu Rezult ltate atele le cerce cercetă tării rii la faţa faţa locu loculu lui, i, în ipot ipotez ezaa în care care aceas această tă acti activit vitat atee este este efect efectua uată tă neîntîrziat şi în mod eficient, servesc, nu numai la elaborarea celor mai posibile versiuni, ce şi

7

8  pentru realizarea unui program adecvat de verificare a acestora – a planului de cercetare a faptei. În sfîrşit cercetarea la faţa locului prezintă importanţa faptul că asigură colectarea  probelor materiale ale infracţiunii privind totodată în evidenţă şi alte surse de informaţii  probante. În practica s-a demonstrat, că locul în care făptuitorul şi-a desfăşurat activitatea infracţională sau unde s-au produs consecinţele ei, continue sursa celor mai diverse şi valoroase  probe privind fapta şi autorul acesteia. Descoperirea, fixarea şi interpretarea corectă a materialului probatoriu la faţa locului reprezintă condiţia esenţială pentru soluţionarea perfectă a cauzelor penale, în special a celor cu caracter violent. Pe parcursul cercetării la faţa locului  pot fi deasemenea stabilite persoanele care au fost martori ai faptei săfîrşite sau cunosc anumite împrejurări ale acesteia.  Natura şi împrejurările în care a avut loc infracţiunea sau fapta al cărei caracter penal rămîne necunoscut, modul în care făptuitorul a procedat ca să-şi realizeze actul infracţional, atribuie atribuie locului locului faptei caracteristice caracteristice particulare, impunînd impunînd activităţi de cercetare cercetare la faţa locului obiective diferite[4,p.61]. Totodată, şi aceasta s-a confirmat de vasta practică a organelor de urmărire penală, cercetarea la faţa locului trebuie să rezolve o serie de sarcini ce vizează obiectul probaţiunii, indiferent de natura infracţiunii, împrejurările şi modul în care s-a activat. În situaţia în care cercetarea la faţa locului este efectuată neîntîrziat şi calitativ, organul investit cu efectuarea ei, în baza unui studiu consecvent şi cu raţiune a modificărilor provenite în urma actului ilicit, se va strădui să determine; a)

natura ju juridică a faptei – tab tabloul de an ansamblu a locului cer cerceta etat, ob obiectele  prezente sau lipsă, urmele lăsate prin desfăşurarea activităţii infracţionale, starea obiectului material al infracţiunii, pot conduce la stabilirea, uneori în mod categoric, categoric, a naturii naturii faptei. Decizia privind natura faptei nu trebuie să fie  pripită cu atît mai mult, premediată. Situaţia de fapt de la faţa locului poate, între timp, suporta modificări de natură să conducă la concluzii ironate cu  privire la fapta comisă;

 b)

locul şi timpul în care a fost comisă fapta. Precum s-a subliniat, locul cercetat nu întotdeauna coincide cu cel în care s-a desfăşurat activitatea infracţională. Cadavrul poate fi descoperit şi cercetat cu totul în alt loc decît cel în care a fost suprimată viaţa victimei. Cu situaţia respectivă organele de urmărire  penală se confruntă ori de cîte ori autorul infracţiunii îndepărtează cadavrul de la locul unde s-a săvîrşit actul de omor. Locul furtului şi cel în care au fost descoperite bunurile sustrase se cercetează aparte. 8

9 Din perspe perspectiv ctivaa crimin criminalis alistică tică cunoaş cunoaşter terea ea loculu loculuii unde unde s-a consum consumat at activit activitatea atea infracţională are importanţă, înainte de toate, pentru organizarea cercetării lui, în vedere iden identi tifi ficăr cării ii şi fixări fixăriii urme urmelo lorr infr infracţ acţiu iuni nii, i, a altor altor mijl mijloa oace ce mater material ialee de prob probăă ce pot pot fi valorificate în scopul stabilirii adevărului. În procesul cercetării la faţa locului, se impune necesitatea efectuării unei examinări minuţioase, porţiune cu porţiune a locului respectiv, astfel încît nici o zonă să nu rămînă necercetată. Dacă una din zonele sale ar fi omise cu ocazia cercetării, ar putea să rămînă nevalorificate diferite urme preţioase pentru stabilirea modului de comitere a faptei şi de identificarea a autorului ei, ceia ce ar fi de natură să ducă, în cele din urmă, chiar la imposibilitatea stabilirii adevărului, în cauza respectivă [5,p.180].. Locul săvîrşirii infracţiunii, coinciderea sau necoinciderea acesteia cu locul reclamat se determină în baza fixării şi examinării căilor de pătrundere a făptuitorului acolo, deplasării şi ieşirii lui, a urmelor de picioare de ţesături ş.a. O importanţă deosebită în acest sens au împrejurările negative, urmele ce nu se încadrează logic în situaţia de la locul cercetat. De exemplu: cadavrul găsit la marginea drumului în apropierea nemijlocită a unei locali localităţi tăţi urbane urbane are leziuni leziuni corpor corporale ale grave grave provoc provocate ate cu un obiect obiect ascuţi ascuţitt în regiun regiunea ea abdominală. Deşi îmbrăcămintea era impregnată cu sînge, în locul aflării lui s-a constatat o lipsă totală a urmelor de sînge. În schimb, pe haine s-au semnalat multiple urme de vegetaţia, ciulini, plantă ce nu creşte în locul respectiv şi în împrejurime. Versiunea că omorul a fost săvîrşit în cîmp sau pe imaş, în cele din urmă s-a confirmat. Pe parcursul parcursul cercetării locului faptei comise comise organul organul de urmărire urmărire trebuie trebuie să stabilească stabilească tipul săvîrşirii săvîrşirii ei, cunoaşterea cunoaşterea acestei circumstanţe circumstanţe se impune impune de necesitatea necesitatea determinării determinării dacă  persoana suspectă a putut sau nu săvîrşi infracţiunea, avîndu-se în vedere posibilitatea acestei de a se afla în momentul critic la locul faptei. Este cunoscut că majoritatea alibiurilor false se întemeiază pe exploatarea factorului de timp. Dacă spre exemplu cînd a avut loc fapta ilicită  persoana suspectată nu se găsea acolo „se afirmă că ea, în mod obiectiv, nu poate participa la acţiun acţiunea ea crimina criminală”. lă”. Stabil Stabilirea irea timpul timpului ui comite comiterii rii infracţ infracţiun iunii ii oferă oferă organu organului lui de cerceta cercetare re  posibilitatea de a urmări în timp activitatea persoanelor implicate şi de a stabili pe această cale even eventu tual alita itate teaa ajun ajunge geri riii lor lor la locu locull fapt faptei ei,, împr împrej ejur urare areaa de o deos deoseb ebit ităă semn semnifi ifica caţie ţie la demascarea falsului. La precizarea timpului săvîrşirii infracţiunii de un real folos pot fi înscrisurile de tot felul biletele de transport, teatrul sau cinema şi fireşte, urmele, în special cele de sînge, ţesături, salivă. Se va ţine, de asemenea, cont de ora indicată de ceasul găsit la faţa locului, de filele nerupte ale calendarului, de becul aprins, de draperiile trase, de starea bucatelor de pe masă, de 9

10 modificările produse de fenomenele naturii etc. În cazul infracţiunilor de omor, la stabilirea timpului comiterii faptei se va lua cont şi starea cadavrului (răcirea, deschidratarea şi rigiditatea cadavrică). c)

modu mo dull în în car caree a fo fost com comisă isă inf infra racţ cţiu iune nea. a. Mod Modul săv săvîrş îrşirii irii unei nei fap fapte te penal enale, e, cupr cuprin inde de mijl mijloa oacel celee şi meto metode dele le de preg pregăt ătire ire şi reali realiza zarea rea a acti activi vităţ tăţii ii infracţionale sau de acoperire a urmărilor acesteia. Alegerea de către făptuitor  a unui anumit mod de operare din multitudinea de modalităţi posibile este condiţionată, pe de o parte, de împrejurările şi situaţia în care se acţionează, iar iar pe de altă altă parte parte,, depr deprin inde deri rile le şi expe experie rienţ nţaa făptu făptuit itor orul ului ui,, incl inclus usiv iv infracţională[6,p.47]..

Stabilirea, la această etapă incipientă a procesului penal, a modului în care s-a activat este importantă din două motive: 1) pentru pentru determi determinar narea ea activi activităţi tăţilor lor care urmează urmează a fi întrepri întreprinse nse operativ operativ în vederea administrării probelor necesare identificării faptei şi a autorului ei. Disp Dispun unere ereaa şi efect efectua uarea rea la timp timp a perch perchez eziţ iţiei iei,, ridi ridică cării rii de obie obiect ctee şi docume documente nte,, a altor altor activit activităţi ăţi special specialee înlesn înlesnesc esc descop descoperi erirea rea şi ridica ridicarea rea armelor, instrumentelor, mijloacelor de transport şi a altor obiecte folosite sau de care s-ar fi putut face uz la săvîrşirea infracţiunii, iar prin verificarea în baza cartotecilor cartotecilor de evidenţă criminalistică criminalistică a modului modului de operare operare se poate restrînge cercul persoanelor suspecte; 2) pentru încadr încadrarea area juridică juridică corespunzăt corespunzătoare oare a faptei. faptei. După cum se ştie ştie modul modul în care se operează reprezintă o importantă circumstanţă calificativă a mai multor categorii de infracţiuni, în special a celor violente, ca spre exemplu omorul premeditat (dacă se recurge la cruzime pentru suprimarea vieţii sau la mijloace de natură să pună în pericol viaţa mai multor persoane), furtul şi  jaful, tîlhăria (săvîrşite cu aplicarea armei de foc sau a altor obiecte utilizate în calitate de armă, prin pătrundere încăperii), ş.a. Prin urmare, urmare, efectuînd cercetarea cercetarea la faţa locului, organul organul de urmărire penală penală trebuie să depună eforturi susţinute pentru determinarea modul în care s-a activat aceasta, pe bună dreptate, reprezentînd, în marea majoritate a cazurilor, punctul de plecare în desfăşurarea activităţii de cercetare[7,p.7]. În acest scop se vor studia minuţios obiectele care într-un mod sau altul, au fost exploatate de către făptuitor sau de alte persoane implicate, urmele create la aplica aplicarea rea armei, armei, anumit anumitor or unelte unelte,, instru instrumen mente te etc. etc. Astfel Astfel,, în cazul cazul unui unui furt furt săvîrş săvîrşit it prin prin spargere, examinarea urmelor de pe obiectele forţate permite organului de urmărire penală 10

11 stabil stabilirea irea naturi naturiii instru instrumen mentul tului ui utiliz utilizat, at, mod modul ul în care acesta acesta a fost fost aplica aplicat,t, succes succesiun iunea ea operaţiilor operaţiilor de pătrundere pătrundere în încăpere încăpere şi în consecinţă consecinţă să decidă asupra modului modului de operare. operare. La infrac infracţiu ţiunil nilee contra contra vieţii vieţii şi sănătă sănătăţii ţii persoa persoanei nei,, o atenţi atenţiee sporită sporită se va acorda acorda leziun leziunilor  ilor  corporale care, deseori, oferă date suficiente pentru o reprezentare exactă a modului în care s-a  procedat la suprimarea vieţii sau vătămarea integrităţii corporale.

d)

auto autoru rul, l, mo moti tivu vull şi scop scopul ul săvî săvîrş rşiri iriii infra infracţ cţiu iuni nii. i. O sarc sarcin inăă deos deoseb ebit it de importantă pe care trebuie să o rezolve cercetarea la faţa locului rezidă în obţi obţine nere reaa de info inform rmaţi aţiii de natu natură ră să cont contri ribu buie ie la limi limita tarea rea cercu cerculu luii de  persoane din rîndul cărora să se recruteze subiectul infracţiunii[8,p.40] şi în cele din urmă, să asigure identificarea acestora.

Examinarea minuţioasă a traficului parcurs de infractor, a căilor de pătrundere a acestuia la faţa locului şi de retragere de acolo, a spaţiului perimetrul căruia s-a epuizat activitatea infracţională, a urmelor, instrumentelor şi a mijloacelor de transport folosite, a altor obiecte, cum ar fi resturile de produse alimentare, mucurile de ţigară, vesela utilizată ş.a., poate conduce la stabil stabilirea irea num număru ărului lui persoa persoanel nelor or partici participan pante te tipolo tipologia gia acesto acestora ra (sexul (sexul,, vîrsta vîrsta,, forţa, forţa, depr deprin inde deri rile le). ). Urme Urmele le de mîni mîni de pici picioa oare re,, de dinţ dinţi, i, de sîng sînge, e, sper spermă mă,, sali salivă vă,, asig asigur urăă iden identi tifi ficar carea ea direc directă tă a pers persoa oane nelo lorr care care le-a le-auu prod produs us.. Nu vor vor fi trecu trecute te cu vede vedere reaa nici nici microurmele de îmbrăcăminte etc. Valori Valorific ficarea area datelo datelorr obţinu obţinute te datori datorită tă cercetă cercetării rii la faţa faţa loculu loculuii poate poate conduc conducee la delimitarea motivului şi scopului infracţional. De exem exempl plu: u: în cazu cazull unui unui om omor or,, desp despre re scop scopul ul urmă urmări ritt se poat poatee jude judeca ca după după modificările materiale şi starea bunurilor aparţinînd victimei. Lipsa unor atare modificări poate avea două explicaţii: omorul a săvîrşit din alte motive decît cele de acoperire (răzbunare, de ascundere a altei infracţiuni, gelozie), sau că făptuitorul urmăreşte interese materiale mai îndepărtate, ca obţinerea de drepturi succesoriale, înlesniri contractuale ş.a. Trebuie însă de avut în vedere eventualele înscenări la care infractorii experimentaţi recurg recurg adeseo adeseori ri pentru pentru ascund ascunderea erea adevăr adevărate atelor lor motive motive şi a scopul scopului ui infrac infracţiu ţiunii nii.. Practi Practica ca cunoaşte multiple cazuri în care se încearcă derutarea anchetei prin diverse înscenări (accidente sau fapte nesancţionate penal). e)

iden identi tita tate teaa şi cal calit itat atea ea vic victi tim mei. ei. Cun Cunoaş oaştere tereaa vict victim imei ei şi şi a cali calită tăţi ţiii aces aceste teia ia are are impo import rtan anţă ţă,, înai înaint ntee de toat toate, e, pent pentru ru orien orienta tarea rea activ activit ităţi ăţiii de cerce cerceta tare, re, deoarece, în majoritatea cazurilor personalitatea ei, reprezintă punctul de  plecare în activitatea logică de elaborare şi verificare a versiunilor privind motivul şi eventualul scop urmărit de făptuitor. După relaţiile, funcţiile şi 11

12 îndeletnicirile victimei se poate delimita pînă la un cerc îngust persoanele suspec suspectat tatee de comite comiterea rea infracţ infracţiun iunii, ii, determ determină ină desfăşu desfăşurare rareaa activi activităţ tăţilo ilor  r   procesuale şi extraprocesuale necesare reţinerii acestora. Totodată, cunoaşterea sub toate aspectele a victimei, a stării acesteia, în general, şi anterior în momentul agresiuni, în special, asigură încordarea juridică a faptei, avîndu-se în vedere circumstanţele agravante prevăzute în legislaţia penală în vigoare (femeia însărcinată,  persoana dependentă, bolnavă sau din alte motive aflată în stare de neputinţă, sau care se găseşte în momentul agresiunii în îndeplinirea anumitor funcţii de serviciu sau publice). De obicei, stabilirea identităţii victimei şi pe această cale a calităţii ei, nu reprezintă dificultăţi mari, cu excepţia cazurilor în care persoanele cointeresate au întreprins măsuri de disimi disimilar laree prin prin deghiz deghizarea area exteri exterioru orului lui victim victimei ei în viaţă, viaţă, dezmem dezmembra brarea rea şi desfig desfigura urarea rea cadavrului, cazuri de altfel, nu atît de frecvente. La faţa locului, date referitoare la persoana victimei şi la calităţile sale se obţin prin examinarea urmelor, a obiectelor şi documentelor existente, dar şi în baza comunicării cu  persoanele prezente. prez ente. În ce priveşte cadavrele necunoscute, în vederea identificării lor se aplică mai multe metode. Alte împrejurări în care s-a comis infracţiunea. În rapor raportt cu natu natura ra fapt faptei ei cerce cerceta tarea rea la faţa faţa locu loculu luii va urmă urmări ri stab stabil ilir irea ea efect efectelo elor  r  dăunătoare ale infracţiunii sau ale faptei, al cărei caracter penal urmează a fi stabilit şi a factorilor care au cauzat sau favorizat declanşarea acestora, a altor împrejurări de fapt de natură să contribuie contribuie la realizarea realizarea în mod conştiincio conştiincioss a măsurilor măsurilor profilactice profilactice[9,p.65] în conformitate cu cerinţele legislaţiei procesual penale în vigoare. Şi anume legislaţia procesual penală a Republicii Moldova prevede conform art.96. în cadrul cercetării penale, asupra cauzei penale organul de cercetare penală au obligaţia de a scoate la iveală cauzele şi condiţiile, care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii. Realizarea acestei sarcini de către organul abilitat cu cercetarea faptei se bazează pe analiza elementelor materiale ale locului investigat (starea pazei, a sistemei de încuiere, şi semnalizare a modului de înregistrare a operaţiilor valutare), iar pe de altă parte, pe constatările  privind modul, timpul timpul şi alte circumstanţe în care s-a desfăşurat activitatea infracţională. În urma cercetării la faţa locului, organul organul învestit cu efectuarea efectuarea acestei acţiuni va căuta răspunsur răspunsurii la întrebările întrebările care, din totdeauna, totdeauna, consitue consitue sarcini ale activităţii de urmărire urmărire penală: penală: ce, unde, cînd, cine, cum, asupra cui, cu ce scop? Practica de urmărire penală evidenţiază următoarele tipuri de cercetare la faţa locului: iniţială, repetată şi suplimentară. 12

13 Cercetarea iniţială la faţa locului este cercetarea efectuată pentru prima dată. Locul faptei încă nu este cunoscut şi cercetat, el n-a fost examinat nici de organele de urmărire penală, nici de organele de constatare (speciale). Împrejurările la faţa locului puteau suferi unele schimbări în urma activităţii infracţionale sau modificărilor naturale. Diversele modificări ce  puteau fi efectuate de administraţie, reprezentanţii inspecţiilor departamentale nu vor avea influenţă asupra naturii cercetării iniţiale, deoarece ea constituie cercetarea de urmărire penală. La desfăşurarea cercetării iniţiale locul faptei este examinat pentru prima dată în întregime în toate detaliile. Spre deosebire de cea iniţială, cercetarea repetată constituie examinarea locului faptei infracţionale cunoscut şi cercetat deja de organele de urmărire penală. Cercetarea repetată diferă de cea iniţială şi prin faptul că obiectele examinării ei pot fi nu numaidecât toate elementele locului faptei. Ca obiecte ale cercetării repetate pot servi şi doar unele elemente de la faţa locului, locului, căutarea căutarea concretă a unor obiecte, care au fost neglijate neglijate în timpul cercetării iniţiale iniţiale ori au fost scăpate din vedere. Cercetarea Cercetarea repetată la faţa locului nu presupune presupune cercetarea în sensul sensul obişnuit obişnuit al acestui acestui cuvânt, dar prevede examinarea locului faptei cu scopul depistării de obiecte ce urmează a fi cunoscute din alte surse (procesuale ori operative). De nota notatt că exis există tă o difer diferen enţă ţă dint dintre re cerce cerceta tarea rea repe repeta tată tă şi cea cea supl suplim imen enta tară. ră. La cercetarea suplimentară se examinează doar zone de localitate, încăperi, obiecte, care au o importanţă pentru stabilirea adevărului, dar nu erau cunoscute când s-a petrecut cercetarea la faţa faţa locu loculu luii iniţ iniţia ială lă şi aici aici ea nu este este simi similar larăă cerce cercetă tării rii repe repeta tate. te. Dar Dar scop scopul ul cerce cercetăr tării ii suplimentare îl vor constitui obiectele, care n-au fost examinate în prealabil şi faţă de care această cercetare va fi iniţială[12,p.17].

Capitolul II. Principiile tactice şi procesuale procesuale privind cercetarea la faţa locului. Pentru ca cercetarea la faţa locului să se desfăşoare eficient este necesar să fie înfăptuită conform următoarelor principii: 1. Prin Princip cipiu iull oper operati ativi vităţ tăţii. ii. 2. Principiul Principiul conducerii conducerii unice a activităţ activităţii ii de cercetare. cercetare. 3. Principiul Principiul efectuării efectuării cercetării cercetării la la faţa locului locului în mod organizat. organizat. 4. Princi Principiu piull obiectiv obiectivităţ ităţii cercetării cercetării la faţa locul locului. ui. 5. Principiul Principiul utilizări utilizăriii efective efective a mijloacelor mijloacelor tehnico tehnico – ştiinţific ştiinţificee criminalistice criminalistice.. 13

14

1. Principiul operativităţii.

Acesta este prevăzut în art. 55 al CPP al RM, în care se spune: „Pe seama organelor de cercetare penală se pune luarea unor măsuri operative.” Acest principiu presupune efectuarea cercetării îndată ce activitatea infracţională s-a epuizat şi făptuitorul a părăsit locul infracţiunii. Real Realiz izar area ea fără fără întî întîrz rzie iere re a cerc cercet etăr ării ii locu loculu luii fapt faptei ei asig asigur urăă desc descop oper erir irea ea,, şi valorificarea valorificarea probelor probelor materiale materiale ale infracţiunii infracţiunii înainte înainte ca acestea să fie distruse distruse sau să suporte modificări. Practica organelor de urmărire penală demonstrează că cercetarea întîrziată a locului faptei reduce eficacitatea acestei activităţi implicit şansa descoperirii la timp, şi cercetarea completă a infracţiunii. În cazul infracţiunilor violente (omor, furt, tîlhărie) sau al accidentelor, cercetarea în mod operativ al locului faptei se impune şi de necesitatea orientării cercetării faptei, inclusiv în baza elaborării, potrivit datelor obţinute, a celor mai reale versiuni privind natura, împrejurările şi autorul faptei[11,p.79] Princi Principiu piull operat operativi ivităţi tăţiii cercetăr cercetării ii la faţa faţa loculu loculuii se realize realizează ază prin prin reduce reducerea rea la minimum a timpului necesar pentru deplasarea la locul faptei reclamante, şi prin urmare este în funcţie de nivelul de organizare a activităţii de urmărire penală. Acolo unde există un sistem  bine pus la punct de informare şi coordonare a organelor statale competente în luptă cu criminalitatea unde sunt create şi funcţionează un regim permanent, echipe specializate în stare să se deplaseze în mod urgent la faţa locului, asigurate cu unităţi de transport şi avînd în dotare tehnica criminalistică necesară, deplasarea la faţa locului sub aspect temporar este de obicei ireproşabilă. 2. Principiul conducerii unice a activităţii de cercetare

Cercetarea la faţa locului este o activitate procedurală la efectuarea căreia participă mai multe persoane. Codul de Procedură Penală conform art.118 prevede: cercetarea la faţa locului se face de organul de urmărire penală. În cazuri necesare persoana care efectuiază urmărirea penală poate să cheme, pentru a lua parte la cercetarea la faţa locului, un specialist în materia respectivă. Locul cercetării poate fi înconjurat de colaboratorii organelor de menţinere a ordinii publice. Dacă la faţa locului a fost descoperit un cadavru, cercetarea lui se exercită conform art.120 CPP al RM.Examinarea exterioară a cadavrului la locul unde a fost descoperit se face de organul de urmărire penală şi cu participarea unui medic – legist în domeniul medicinii

14

15  judiciare sau a unui alt medic, dacă primul nu poate participa. În caz de necesitate pentru examinarea cadavrului se atrag şi alţi specialişti. În anumite cazuri conducătorul organului de urmărire penală include în echipa de cercetare specialistul criminalist în scopul cercetării la nivelul cuvenit a urmelor infracţiunii, specialistul tehnic, pentru a cerceta locul unui accident. În echipă pot fi angajaţi colaboratori ai  poliţiei cu funcţii operative sau de menţinere a ordinii. În cazuri extraordinare (omucidere, accidente catastrofale şi altele) la faţa locului se pot deplasa persoane responsabile supuse (comisarului, procurorului, conducătorul organului de cercetare, reprezentanţi ai administraţiei ş.a.). Validînd Validînd conducerea şi coordonare coordonareaa membrilor membrilor echipei şi altor persoane persoane implicate de către o singură persoană, principiul conducerii unice a cercetării la faţa locului atribuie acestei activităţi un caracter organizat, asigură evitarea elementului haotic în activitatea participanţilor  la cercetare. Potrivit prevederilor art.56 CPP al RM atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le execută ofiţerul de urmărire penală. Conducătorul organului de urmărire  penală exercită controlul asupra efectuării la timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a infracţiuni infracţiunilor, lor, i-a măsuri măsuri pentru pentru a asigura asigura efectuarea sub toate aspectele, aspectele, complet complet şi obiectiv a urmăririi penale şi asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizărilor despre săvîrşirea faptelor  infracţionale. Conform art.119 CPP al RM, persoana care efectuiază urmărirea penală are dreptul să efectueze examinarea corporală a învinuitului, bănuitului, martorului sau părţii vătămate, pentru a constat, constat, dacă pe corpul corpul lor există există urme ale infracţiunii infracţiunii sau semne particulare. particulare. Aceasta în caz dacă nu este nevoie de o expertiză medico – judiciară. Persoana care efectuiază urmărirea penală nu asistă la examinarea corporală a unei  persoane de sex opus dacă este necesară dezbrăcarea acesteia. În acest caz examinarea corporală se face de către un medic. În cursul examinării corporale sînt interzise acţiuni care înjosesc demnitatea persoanei examinate sau îi pun în pericol sănătatea. Deci, în concluzie trebuie de subliniat că conducerea unică în timpul cercetării locului faptei presupune o organizare justă şi efectuare a acestei activităţi de la bun început şi până la fine finele le ei de o pers persoa oană nă fără fără înlo înlocu cuire ireaa ei. ei. Aceas Aceasta ta înse înseam amnă nă că indi indife feren rentt de numă număru rull  participanţilor la cercetarea cer cetarea locului faptei şi apartenenţa lor departamentală, echipa sosită prima la faţa locului începe şi efectuează cercetarea după anumite metode, procedee, direcţii, etc., determinate de superiorul acesteia – unul din ofiţerii de urmărire penală. Celelalte echipe sosite 15

16 la locul faptei ulterior pot fi incluse în procesul cercetării numai cu acordul conducătorului care deja a organizat şi efectuează acţiunea susnumită. Totuşi, aceştia îndeplinesc în mod obligatoriu indicaţiile persoanei care conduce cu cercetarea locului faptei şi vor fi incluşi ca participanţi la acţiunea dată de urmărire penală în procesul-verbal, care se întocmeşte de prima echipă sosită la faţa locului. O astfel de condiţie exclude careva repetări a acţiunei date, asigură buna organizare şi desfăşurare a cercetării, evită elementele de haos, dezordine şi superficialitate în activitatea  participanţilor la acţiune, atât de importantă de urmărire penală. La asigurarea cercetării eficiente, obiective, complete şi sub toate aspectele, în afară de înaltul profesionalism, vor contribui şi aşa calităţi ale ofiţerului de urmărire penală ca spiritul de observare, studiere, atenţie, insistenţă şi răbdare. Cercetarea în grabă şi superficială nu ajută niciod niciodată ată la descop descoperir erirea ea urmelo urmelorr infracţ infracţiun iunii ii sau infract infractoru orului lui,, ci, invers invers,, cauzeaz cauzeazăă doar  doar  complicări suplimentare activităţii de urmărire penală[12,p.16]

3. Principiul efectuării cercetării la faţa locului în mod organizat.

Prevede coordonarea activităţii membrilor echipei de cercetare, desfăşurarea ei în mod metodic, într-o succesiune şi ordinea stabilită. Respectarea acestui principiu este o condiţie indispensabilă bunei desfăşurări a actului de procedură în discuţie, descoperirii urmelor şi a altor mijloace materiale de probă. Conducător Conducătorul ul organului organului de urmărire urmărire penală trebuie să specifice specifice de la bun început sarcinile ce le revin fiecărui membru al echipei de cercetare, inclusiv celor cu atribuţii operative şi de pază, şi să coordoneze acţiunile acestora bine planificate. De exemplu: în cazul unui furt prin spargere, ofiţerul de poliţie cu misiuni operative  poate fi abilitat cu urmărirea instrumentelor utilizate de către infractor şi a bunurilor sustrase. Special Specialist istul ul crimin criminalis alistt se va ocupa ocupa de ridica ridicarea rea şi conser conservar varea ea urmelo urmelorr şi a obiect obiectelo elor, r,  purtătoare de urme ale infracţiunii. Tehnicianul va fotografia sau imprima pe bandă videomagnetică locul faptei, urmele şi obiectele din spaţiul cercetat. Toate aceste activităţi se vor ordona în funcţie funcţie de necesitatea protejării protejării urmelor, urmelor, de posibilităţile posibilităţile de aplicare aplicare a anumitor  anumitor  mijloace tehnico – ştiinţifice criminalistice adecvante situaţiei existente şi fireşte, potrivit celor  două faze de cercetare la faţa locului – de observare generală şi de cercetare detaliată a obiectelor. 4. Principiul obiectivităţii cercetării la faţa locului.

16

17 Referit Referitor or la activi activitat tatea ea proced procedura urală lă în discuţ discuţia, ia, princi principiu piull obiect obiectivi ivităţi tăţiii presup presupune une examinarea în mod succesiv şi consecvent a spaţiului unde s-a comis fapta, a tuturor obiectelor  existente la faţa locului, cauzal legate cu faţa cercetată, excluzîndu-se în mod categoric factorul subiectiv. [13,p.53] Organul de urmărire penală nu trebuie să subordoneze cercetarea la faţa locului unor explicaţii subiective ale faptei, versiunilor ce se impun, la prima vedere sau care au fost elaborate elaborate în baza unor date neverificate. neverificate. El, cu atît mai mult nu trebuie trebuie să se călăuzeze de tot felul de presupuneri, care de obicei, parvin de la persoane implicate în procesul de cercetare la faţa locului. Dacă situaţia reclamă în mod evident elaborarea anumitor versiuni, de acestea se va ţine cont doar pentru a orienta activitatea organelor de urmărire operativă şi în vederea efectuării de urgenţă a altor activităţi de cercetare, cum ar fi perchziţia, ridicarea de obiecte şi docume documente nte,, ascult ascultarea area unor unor persoa persoane ne ş.a. ş.a. Conclu Concluzii ziile le privin privindd natura natura faptei faptei,, person personali alitate tateaa făptuitorului, modul în care s-a activat şi alte împrejurări ce constituie obiectul probaţiunii sub formă ipotetică se vor configura doar la finele activităţii, în baza analizei tuturor constatărilor  făcute asupra stărilor de fapt existente la momentul cercetării locului faptei. 5. Principiu Principiull utilizării utilizării efective efective a mijloac mijloacelor elor tehnic tehnicoo – ştiinţifice. ştiinţifice.

Practica organelor de urmărire penală demonstrează că aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice la cercetarea locului faptei constituie unul din factorii ce înlesnesc esenţial eficacitatea acestei activităţi. Utilizarea judiciară a tehnicii din dotarea organelor de urmărire, amplifică perceptibilitatea urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă, asigurînd, în consecinţă, eficienţa activităţii de cercetare. Locul faptei conservă o seamă de modificări latente cunoscute în criminalistică sub denu denumi mirea rea de „urm „urmee indi indivi vizi zibi bile” le”,, cum cum sînt sînt ampr ampren ente tele le papi papila lare, re, creat createe prin prin depu depune nere re sudoripară pe suprafeţe absorbante (hîrtie, carton), petele de sînge pe suporturi cromatic omogene cu sîngele, microurmele de textile, de păr, de factori suplimentari ai împuşcăturii, a căror cercetare este de neconceput neconceput fără punerea lor în evidenţă cu ajutorul ajutorul mijloacelor mijloacelor tehnice tehnice criminalistice, a dispozitivelor de iluminare, inclusiv cu radiaţii invizibile, a tehnicilor optice de mărire a materialelor de revelare şi conservare. Prin interpretarea tehnico – ştiinţifică, specialiştii pot oferi unele date cu caracter de certitudine certitudine sau de probabilita probabilitate, te, pe care organele de urmărire urmărire penală atunci cînd fac cercetarea la faţa locului, au posibilitatea să le folosească pentru a răspunde mai ales la întrebările: Unde s-a săvîrşit fapta penală? Cînd s-a comis infracţiunea? Cum a fost săvîrşită infracţiunea? 17

18 Cine sînt autorii? Unde s-a săvîrşit fapta penală?

Spaţiul pe care s-a pregătit, încercat ori săvîrşit infracţiunea prezintă o deosebită importanţă în aflarea adevărului. În determinarea spaţiului pe care se întinde locul săvîrşirii infracţiunii, în măsurarea cu exac exacti tita tate te a aces acestu tuia ia şi mai mai ales ales,, în fixa fixare reaa sa cu ajut ajutor orul ul foto fotogr graf afie iei, i, film filmul ului ui sau sau videofonogramei judiciare, un rol important îl are specialistul criminalist. Fixarea prin fotografie şi întocmirea schiţei locului faptei sînt, deasemenea, probleme de interpretare tehnico – ştiinţifică a constatărilor de la faţa locului prin care specialistul criminalist furnizează organelor judiciare date exacte, deosebit de preţioase. Astfel, cu ajutorul fotografiei judiciare tridimensionale specialistul criminalist face măsurarea locului faptei, a obiectelor sau a urmelor descoperite, după legile perspectivei geometrice, aplicînd calcule matematice. Prin folosirea fotogrammetriei se poate realiza o schiţă exactă a locului unde s-a săvîrşit infracţiunea. Cînd s-a săvîrşit fapta penală?

Stabilirea exactă a timpului cînd s-a săvîrşit infracţiunea permite organelor judiciare să determine alte activităţi desfăşurate de făptuitor şi le oferă posibilitatea înlăturării alibiurilor pe care acesta le invocă în apărarea sa. La faţa locului se pot găsi o serie de urme şi obiecte, prin interpretarea cărora specialistu specialistull are posibilitatea posibilitatea să furnizeze furnizeze date exacte cu privire la timpul timpul scurs, scurs, de exemplu: exemplu: în cazul unei catastrofe aeriene, ceasul aeronavei a fost găsit la ora 15 şi 12 minute, iar pentru stabilirea cu exactitate a momentului cînd s-a produs catastrofa, s-a recurs la cunoştinţele unor  specialişti. Prin interpretare tehnico – ştiinţifică, aceştia au stabilit că ora la care s-a blocat ceasul a coincis cu momentul producerii impactului între aeronavă şi versantul muntos. Cum a fost săvîrşită fapta penală?

Răspunsul la această întrebare permite organelor judiciare să cunoască cum a intrat făptuitorul în cîmpul infracţional, cum a acţionat pentru săvîrşirea infracţiunii, metodele şi mijloacele folosite, măsurile pentru mascarea faptei comise şi locul pe unde a ieşit. Pentru stabilirea itinerarului parcurs de făptuitor şi a modului în care a săvîrşit infracţiunea un rol important revine interpretării tehnico – ştiinţifice a mecanismului de formare a urmelor ce pot fi lăsate la faţa locului de făptuitor, de obiectele sau mijloacele folosite la comiterea faptei penale.

18

19 Situaţia de la faţa locului nu de puţine ori reclamă aplicarea unor mijloace mai sofisticate pentru depistarea armelor, instrumentelor, a substanţelor explozive sau stupefiante ascunse în special, a detectoarelor de metale, de explozive şi de cadavre a radiozemetrelor. În fine mijloacele tehnice criminalistice contribuie la fixarea obiectivă a locului faptei şi a rezultatelor cercetării

Capitolul III. Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului. Una din condiţiile determinate privind realizarea cu succes a cercetării la faţa locului rezidă în pregătirea acestei activităţi. Potrivit prevederilor tacticii criminalistice, măsurile de  pregătire în vederea cercetării la faţa locului se desfăşoară în două etape: -Măsuri pregătitoare luate la sediul organului judiciar; -Măsuri pregătitoare luate la faţa locului. I)  Măsuri pregătitoare pregătitoare luate la sediul sediul organului judiciar  judiciar ; Sînt mai mult de ordin organizatoric, în vederea asigurării cercetării locului faptei în  bune condiţii sub toate aspectele. Conţinutul acestor măsuri, în concret, depinde de natura faptei, specificul locului în care a fost comisă, modul şi mijloacele de săvîrşire, precum şi de  posibilităţile de care c are dispune organul judiciar în constituirea echipei de cercetare, cu mijloacele tehnico – ştiinţifice corespunzătoare[14,p.233] La sediul unităţii de urmărire penală, în legătură cu sesizarea referitor la săvîrşirea faptei penale, organul de competenţă căruia aparţine cercetarea ei va întreprinde următoarele activităţi pregătitoare: a) Primirea Primirea şi şi verifica verificarea rea sesizări sesizăriii. Indi Indifer feren entt de mo modu dull în care care este este info inform rmat at (den (denun unţţ recla reclamaţ maţie ie,, etc. etc.), ), orga organu null de cercetare va preciza cine şi unde semnalizează despre comiterea faptei, natura ei şi locul unde sa produs (localitatea, adresa, numărul de telefon), căile de acces la locul faptei. În cazul sesizărilor telefonice făcute de persoane necunoscute, pentru a se evita deplasări zădarnice, verificarea verificarea sesizării se poate efectua şi sub alte forme, ca, spre exemplu exemplu consultarea consultarea organelor  organelor  administraţiei locale, a factorilor de conducere a unităţii economice, de unde s-a făcut apelul. 19

20 Dacă s-au comis infracţiuni grave, accidente catastrofale, pot fi solicitate date privind natura şi gravitatea urmărilor faptei, alte informaţii necesare pentru completarea echipei de cercetare şi dotarea tehnică a acesteia.  b) Dispune luarea măsurilor de urgenţă şi modul în care acestea trebuie efectuate în vederea menţinerii locului faptei în starea sa iniţială pînă la sosirea organului de cercetare. În situaţia în care sesizarea se face telefonic de către o persoană, fie reprezentantă a administraţ administraţiei iei locale sau a unei instituţii, instituţii, ori agent economic, economic, acesteia i se va cere să cheme la faţa locului cel mai apropiat organ al poliţiei. Pînă la sosirea lui, ea va fi îndatorată să organizeze acordarea ajutorului medical celor  care au avut de suferit suferit în urma faptei şi să ia măsuri măsuri de pază a locului locului faptei pentru a-i asigura intangibilitatea. Organul de poliţie, sosind la faţa locului va proceda la o seamă de măsuri şi acţiuni ce ţin de competenţa sa, şi care nu pot fi tergiversate. [15,p.56] În primul rînd acesta trebuie să asigure acordarea ajutorului medical celor ce au suportat fizic consecinţele faptei. Salvarea victimei la faţa locului sau transportarea şi internarea în unitatea sanitară din preajmă ori în instituţia medicală specializată este prioritară altor interese, totodată totodată de la cei sosiţi la faţa locului li se va cere să nu producă nici o schimbare schimbare în ambianţa ambianţa acestuia. Modificările ce pot surveni cu acordarea de ajutor victimei este necesar să fie marcate şi fixate astfel ca să poată fi luate în calcul de organul ce urmează să efectueze cercetarea. În cazul în care victima se transportă de la faţa locului, se vor lua măsuri de rigoare pentru conservarea urmelor şi microobiectelor de pe îmbrăcămintea şi corpul acestuia. În rîndul al doilea, organul de poliţie va întreprinde acţiuni pentru a păstra intact locul faptei, a proteja urmele şi mijloacele materiale de probă. Locul faptei poate fi modificat atît de fenomene ale naturii (ploaie, zăpadă, vînt), cît şi de oameni, de aceea accesul oricărei persoane, indiferent de funcţia pe care o deţine şi scopul urmărit, pînă la sosirea echipei de cercetare este interzis. interzis. Urmele şi obiectele ce constituie constituie probe materiale, în cazurile cazurile necesare necesare vor fi protejate protejate de factorii distructivi ai naturii prin acoperirea cu diverse obiecte (lăzi, peliculă). O obligaţiune deosebită a organului de poliţie sosit la faţa locului rezidă în reţinerea făptuitorului, a bănuitului şi identificarea persoanelor care pot prezenta informaţii de natură să contribuie la buna desfăşurare a cercetării, la soluţionarea cauzei. Dacă făptuitorul a părăsit locul faptei, se vor lua măsuri operative în vederea reţinerii lui. [15,p.56] c) În funcţie funcţie de natura natura faptei, faptei, locul în care a fost comisă comisă şi urmăril urmărilee sale, se constit constituie uie echipa de cercetare din care fac parte:

20

21 •

Conduc Conducăto ătorul rul organu organului lui de urmări urmărire re penală penală – care conduc conducee activi activitate tateaa tuturor membrilor ei;

•

Ofiţeri – din compartimentul judiciar şi de cercetări penale;

•

Specialistul criminalist;

•

Specialişti de specialitate – în domeniul tehnic sau de altă natură, cînd  particularităţile faptei impun prezenţa acestora;

•

Ofiţeri ori subofiţeri – din cadrul organului de poliţie în al cărui sector de activitate s-a comis infracţiunea;

• Specialistul medic legist. [17,p.23]

d) Verificarea Verificarea şi pregătir pregătirea ea mijloacelor mijloacelor tehnice tehnice criminalis criminalistice tice de cercetare. cercetare. Soluţionar Soluţionarea ea sarcinilor sarcinilor examinărilor examinărilor preliminare preliminare ale urmelor urmelor şi alte obiecte obiecte materiale materiale la faţa locului se poate încununa cu succes numai prin organizarea lor minuţioasă, asistenţa tehnico – criminalistică suficientă şi respectarea fermă a metodicilor de efectuare. Orice deficienţă în organizarea desfăşurării cercetărilor prealabile va genera iminent efecte negative şi pentru examinarea locului faptei în ansamblu. Lipsa asistenţei tehnico –  criminalistice cuvenite va conduce la diminuarea volumului şi calităţii informaţiei obţinute.  Noţiunea de asistenţă tehnico – criminalistică cuprinde un sistem de de elemente: •

totalitatea totalitatea de mijloace mijloace tehnice tehnice propriu-zis propriu-zisee şi activitatea de elaborare elaborare şi perfecţionar perfecţionaree a acestora;

•

reglementarea juridică a folosirii mijloacelor criminalistice;

•

 pregătirea tehnico – criminalistică a subiecţilor aplicării tehnicii criminalistice;

•

 problemele organizaţionale privind procesul de utilizare a mijloacelor tehnico –  ştiinţifice în cursul descoperirii şi cercetării infracţiunilor;

Deci: Asiste Asistenţa nţa tehnic tehnicoo – crimin criminalis alistică tică a descop descoperir eririi ii şi cercetă cercetării rii infracţ infracţiun iunilo ilorr este este o activitate orientată spre crearea condiţiilor de transpunere în fapt a unor măsuri ce privesc menţinerea permanentă a unei bune pregătiri tehnico – criminalistice a subiecţilor acesteia, dotarea lor cu tehnici respective întru aplicarea cu maximum de randament a realizărilor  ştiinţifice în practica de descoperire şi cercetare a infracţiunilor. La nivel organizaţional organizaţional – administrat administrativ iv crearea unor astfel de condiţii condiţii este sprijinită sprijinită de Direcţia tehnico – criminalistică a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

21

22  precum şi de Institutul de Expertiză Judiciară şi Criminologie, subordonat Ministerului de Justiţie. Pregătirea tehnico – criminalistică a subiecţilor activităţii de descoperire şi cercetare a infracţiuni infracţiunilor lor este asigurată asigurată în anumite anumite limite conform programelor programelor cursului cursului de criminalistic criminalistică, ă, de facultăţile de drept ale instituţiilor de învăţămînt mediu şi superior din Republica Republica Moldova. Un elem elemen entt de seam seamăă al sist sistem emul ului ui de asis asiste tenţ nţăă tehn tehnic icoo – crim crimin inal alis isti tică că este este reglementarea juridică a utilizării mijloacelor tehnice în practica judiciară. Bazele juridice generale de aplicare a cunoştinţelor de specialitate a metodelor şi mijloacelor criminalistice se întemeiază pe Legea Fundamentală a ţării - Constituţia Republicii Moldova, în special pe articolele ce asigură libertăţile şi drepturile cetăţenilor pe normele legislaţiei procesual penale dar mai cu seamă în Codul de Procedură Penală în vigoare de la 12.06.2003. Normele CPP RM în acest sens privesc indicaţiile de utilizare ale unor mijloace tehnice, scopul şi ordinea de aplicare a lor, precum şi regulile de folosire a rezultatelor aplicării mijloacelor mijloacelor tehnice. Ca bază legală de aplicare a tehnicii tehnicii în descoperirea descoperirea infracţiunil infracţiunilor or servesc servesc şi diversele ordine, instrucţiuni, indicaţii departamentale care concretizează legea procesual penală. [18]. Însă, după cum menţionează Gh.Golubenco, atât legea procesual-penală cât şi actele  bazate pe lege nu pot să contureze o listă exhaustivă de mijloace şi procedee ce pot fi aplicate ipotetic în combaterea criminalităţii. Cu atât mai mult să conţină indicaţii privind ordinea de aplicare a acestor mijloace, metode şi procedee. Totuşi, în noul Cod de procedură penală se încearcă a se prezenta o astfel de enumerare şi, desigur, ea este destul de confuză, în mare parte formală. (a se vedea tabela nr.1).

Metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice admise de noul Cod de procedură penală a Republicii Moldova în cadrul efectuării acţiunilor de anchetă Tabela nr.1

N r. d/ o

Metode şi mijloace tehnice Acţiuni de anchetă

1.

Modalităţi speciale de audiere a martorului şi  protecţia lui (art.110 (7)

  a   e   r   e    i    f   a   r   g   o    t   o    F

-

  o    i    d   u   a    i   r    ă   r    t   s    i   g   e   r   n     Î

  o   e    d    i   v    i   r    ă   r    t   s    i   g   e   r   n     Î

   i   e    ţ    i    h   r   c   o   s    l   a   e   e   n   r   e    i   s   e   m   d   c   o    t   n     Î

x

-

-

  a   e   r   a   m    l    i    F

  a   e   r   a   r   u   s    ă    M

-

-

   i   ş   e   r   o   m    l   e   r    j   u   a   e    l   u   p   e   m   d   a   r   e   o   r   l   a   e    t   r   u   a   c   p   e   i   x   t    E

-

  e   c    i   n    h   e    t   e   c   a   o    l    j    i   m   e    t    i   r   e    f    i    D

-

[19]

22

23 2.

3. 4. 5. 6. 7. 8.

Veri Verifi fica care reaa decl declar araţ aţii iilo lorr la locul infracţiunii (art.114 (5) Audierea persoanelor   (art.115 (1) Prezentarea spre recunoaştere[20] (art.116 (3) Cercetarea la la fa faţa lo locului (art.118 (3) Reconstituirea faptei (art.122 (1) Exp Experim erimen entu tull în pr proced ocedur uraa de urmărire penală (art.123 (2) Percheziţia (art.128 (8)

9. Colec Colecta tare reaa mo most stre relo lorr pent pentru ru investigaţii de comparaţie (art.156 (4)

-

-

-

x

-

-

-

x

-

x

x

-

-

-

-

-

x

-

-

-

-

-

-

-

x

-

-

x

-

x

x

-

x

-

-

x

x

x

-

-

-

-

-

-

-

-

-

x

-

-

-

-

-

-

-

x

-

-

-

-

-

-

-

x

Din tabelă se observă că în unele articole articole (114, 115, 116,118,1 116,118,122) 22) în diferite diferite formulări formulări se fac relatări concrete privind mijloacele admisibile la efectuarea actelor de urmărire, însă sunt scăpate din vedere reactivele chimice, prafurile, utilajul de detecţie, etc., altele conţin doar   prevederi generale precum că pot fi folosite “diverse mijloace tehnice”, fără o specificare concretă (123, 128,156). 128,156). De fapt, în aceste norme se indică procesele pentru care aceste metode şi mijloa mijloace ce se aplică aplică (fotog (fotograf rafiere ierea, a, măsura măsurarea rea,, execut executarea area multăr multării ii urmelo urmelor, r, etc.) etc.) şi nu mijloacele sau procedeele concrete. Cu toate că legea procesual-pen procesual-penală ală cu excepţia excepţia a două cazuri (art.110, (art.110, 116) nu prescrie prescrie obligatoriu folosirea acestor metode şi mijloace în cadrul cercetărilor, practica cere imperios respectarea unor cerinţe mai severe, îndeosebi când este vorba de fixarea tehnică a urmelor  infracţiunii şi a stărilor de fapt, efectuarea măsurărilor, fotografierii, videoînregistrărilor actelor  de urmă urmări rire. re. Neapl Neaplic icare areaa unor unoraa din din ele ele în anum anumit itee situ situaţi aţiii este este cons consid ider erat atăă ca defec defectt al cercetărilor şi poate conduce la remiterea dosarului de către procuror pentru ca organul de urmărire să înlăture neajunsurile în cauză.  Neaplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice necesare pentru soluţionarea  justă a problemelor în cadrul efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor se reflectă negativ asupra plenitudinii şi valorii ştiinţifice a rapoartelor respective care, ulterior, la fel pot conduce la necesitatea refacerii acestora. În urma analiezi acestor preconizări legislative apar o serie de întrebări: Oare în cursul examinării cadavrului (art.120) sau exhumării acestuia (art.121) nu se aplică videoînregistrarea 23

24 şi alte mijloace tehnice; la percheziţia corporală sau ridicarea de obiecte şi documente – utilaje de detecţie? Oare nu se cere la fel o asistenţă tehnico-criminalistică solidă la examinarea corp corpor oral alăă

(art. (art.11 119) 9),,

conf confru runt ntare are (art (art.1 .113 13), ), cons consta tatar tarea ea tehn tehnic ico-ş o-ştii tiinţ nţifi ifică că,,

efect efectua uarea rea

expertizelor? Strict vorbind, dacă pornim dee la principiul că în ramura penală se admite doar  aceea ce este specificat în lege în mod special sau nu contrazice normelor de drept, în astfel de acţiuni de anchetă mijloacele tehnico-criminalistice nu pot fi aplicate din motiv că acestea de loc nu sunt menţionate în articolele respective [21]. Deci legislaţia în vigoare stabileşte ordinea şi cadrul procesual admis în ce priveşte utilizarea mijloacelor tehnicii criminalistice. Pornind de la aceasta, susţinem ideea expusă deja în literatura de specialitate de a  prefigura în legea procesual-penală doar principiile generale de admisibilitate în procedura  penală a metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice fără a le concretiza în lege, ceea ce ar  deschide posibilităţi justiţiei de a prelua realizările de ultimă oră din domeniul ştiinţei şi tehnicii şi de a le folosi potrivit principiilor formulate în scopul soluţionării cauzelor concrete [58, p. 207].

Asis Asisten tenţa ţa tehn tehnic icoo – crimi crimina nalis listic ticăă la nive nivell execu executi tivv se real realize izează ază cu resp respect ectar area ea  principiilor menţionate de către specialiştii unităţilor de expertiză în baza actelor  departamentale. [22] În cadrul examinărilor preliminare a urmelor în condiţii de teren, se folosesc de regulă, metode şi mijloace tehnico – criminalistice mai complexe de cît la efectuarea cercetărilor de anchetă şi a altor acţiuni procesuale. În condiţii de teren se aplică practic trei grupe de metode: a. fizice.  b. fizico – chimice. c. chimice. Din ansamblu metodelor fizice mai frecvent se utilizează: •

metode

organo anoleptice ice

–

apr aprecie cierea rea

culorii

obiectului

examinat

a

aspectului exterior; •

examinarea examinarea reliefului reliefului suprafeţei suprafeţei şi microstruct microstructurii urii obiectelor obiectelor cu

ajutorul ajutorul

dispozitivelor optice – lupe, microscoape etc.; •

meto metode de de măsu măsurar raree şi de stab stabil ilire ire a însu însuşi şiril rilor or fizic fizicee a dime dimens nsiu iuni nilo lor, r,

greutăţilor specifice, grosimii, unităţii de suprafaţă, temperaturii de topire ş. a.; •

metodele ale fotografiei criminalistice de examinare.

Metodele fizico – chimice mai răspîndite sînt următoarele: 24

25 •

analiza luminiscenţei în radiaţii ultraviolete;

•

examinarea obiectelor în raze infraroşii;

•

determinarea solubilităţii substanţelor în diferiţi dizolvanţi.

Dintre metodele chimice aplicabile în condiţii de teren numim: •

meto metode de legat legatee de apari apariţi ţiaa preci precipi pitan tanţil ţilor or sau sau a gazel gazelor or în urma urma apli aplicăr cării ii diverselor reactivi;

•

metode de studiere a capacităţii unor substanţe de a arde în aer liber, precum şi examinările organoleptice ale produsului de ardere.

În cerc cercetă etăril rilee prel prelim imin inare are efect efectua uate te atît atît cu ochi ochiul ul neîn neînarm armat at cît cît şi cu ajut ajutor orul ul dispozitivelor optice, un rol însemnat îl joacă aplicarea mijloacelor de iluminare. În calitate de surse de lumină se aplică frecvent: d. aparat aparatee de ilumina iluminare re generală generală – lantern lanternaa de buzunar buzunar,, felina felinarul rul electric electric obişnui obişnuit,t, aparatul electric de iluminat „Свет - 1000”, ş.a.; e. surse surse de lumină lumină orient orientată ată,, care permit permit o concen concentra trare re a fascico fascicolul lului ui de lumină lumină  pentru căutarea micro urmelor; f. surse surse speciale speciale de de lumină lumină - detectoare detectoare cu radiaţii radiaţii ultraviol ultraviolete ete „УК-1”, „УК-1”, “ОЛД-41”, “ОЛД-41”, ”ТАРАН”, ”ТАРАН”, “ФОТОН”, “УФО”, ş. a., destinate depistării depistării resturilor resturilor de sînge, sînge, salivă, salivă, spermă, carboranţi şi altor substanţe substanţe chimice, utilaj de lumină cu radiaţii infraroşii. În investigaţiile operative pentru căutarea sau observarea în timp de noapte a unor   persoane sau activităţi infracţionale se utilizează aparate de tip „ВОРОН-3”, „ЭДЕЛЬВЕЙС”, “ФИЛИН”, “С-270”, “НН-12”. Din utilajul optic în aceste scopuri se folosesc diferite lupe, cu o mărime de pînă la 10x . La examinarea obiectelor de proporţii mici se utilizează microscoape obişnuite – „МВС2”, “МВС-10”, ”МИП”, “ПОН”. Examinările preliminare la faţa locului sînt de neconceput fără aplicarea aparatajului de detecţie destinat depistării anumitor obiecte precum cadavre îngropate în pămînt, obiecte metalice, pietre şi metale preţioase aflate în ascunzişuri, schije în urma exploziilor. În aceste scopuri se folosesc detectoare de cadavre, detectoare de metale – „КОЛОС”, “ГАМА”, “ВМ20Н”, ”МАРС”, “ОЛИВАН”, “КОРУНД”, termovizoare, analizatoare de gaze, aparate de tip „НЕС”, “КОРПУС”, pentru relevarea urmelor de praf de pe covoare şi alte suprafeţe, magneţi  puternici cu cu o capacitate de ridicare pînă la 25 kg., năvoade pentru scoaterea din apă a diferitor obiecte, detectoare – laser portative pentru căutarea urmelor de mîni, detectoare de substanţe explozive, „МО - 2” şi altele. 25

26 Principalele operaţiuni tehnico – criminalistice desfăşurate la faţa locului ce privesc depistarea, depistarea, fixarea, ridicarea urmelor, examinarea examinarea lor preliminară preliminară sunt asigurate asigurate în mare parte de echipamentul şi minimul de materiale şi substanţe aflate în trusa criminalistică. Cel mai răspîndit complet de mijloace tehnice folosit de organele de urmărire este valiza universală pentru cercetarea la faţa locului. Această trusă se află în dotarea tuturor serviciilor operative de anchetă şi crim crimin inali alist stic ice, e, după după caz, caz, conţ conţin inut utul ul de bază bază al acest acestor oraa se comp complet leteaz eazăă cu mater materia iale le suplimentare necesare pentru activitatea practică. Conţ Conţin inut utul ul trus trusei ei crim crimin inal alis isti tice ce univ univer ersa sale le ce se află află în dota dotare reaa majo majori rită tăţi ţiii comisariatelor de poliţie la ora actuală, „P – 78” (Polonia) – este completat după principiul  blocurilor funcţionale cu şase complete de mijloace tehnico – criminalistice pentru descoperirea, fixarea, ridicarea şi examinarea preliminară a majorităţii probelor depistate la faţa locului în cadrul cercetării diverselor categorii de infracţiuni. Aceste compartimente cuprind:  N1 – mijloace pentru depistarea, fixarea şi ridicarea urmelor de mîni: pensula magnetică şi cea cu păr de veveriţă; complete de prafuri, pelicula dactiloscopică de culoarea albă şi neagră, mănuşi de bumbac şi de polietilenă; lanternă; lupă cu iluminare; sticlograf; cariocă;  N2 – rechizite pentru efectuarea mulajelor; lingură pentru amestecul masei de mulare;  pastă de silicon „dentaflex”, solidificator „Vulcanit”, lac pentru păr; pensetă destinată incolăturării corpurilor străine de pe suprafaţa urmei;  N3 – mijloace pentru amprentare: o placă din masă plastică de dimensiunile 15X20 cm, acoperită cu o peliculă de protecţie; rulou de cauciuc; vopsea tipografică; dispozitive pentru amprentarea cadavrelor; mănuşi chirurgicale; şerveţele igienice;  N4 – instrumentar pentru ridicarea, pachetarea şi conservarea microobiectelor; seringi de masă plastică de 5 ml; pensetă; patru containere de masă plastică introduse unul în altul; doua containere de sticlă; pungi de polietilenă; sticle – suport;  N5 – compartiment cu instrumente; ciocan; almaz; scalpel; ferestrău; daltă; foarfece; cleşte; două şurubelniţe; indicator electric; cuţitaş universal de buzunar;  N6 – compartiment cu rechizite pentru alcătuirea schiţelor, schemelor, placă netedă cu fixator pentru a prinde hîrtia milimetrică, riglă, busolă, transportator, toc, cariocă, creion, cretă de diverse culori, bani de metrice de doi şi zece metri, plasture medicinal de 5m lungimea şi 12,5 milimetri lăţimea. [23,p.22].

26

27 Caracterul universal de completare a acestei truse criminalistice, limitele dimensiunilor  şi greutăţii greutăţii acesteia acesteia condiţion condiţionează ează sortimentul sortimentul mijloacelor mijloacelor tehnico tehnico – criminalisti criminalistice ce cuprinse cuprinse în ea. În ultimii ani subdiviziunile de expertiză ale MAI al Republicii Moldova, mai cu seamă Direcţia tehnico – criminalistică, sunt dotate şi cu alte tipuri de truse criminalistice specializate de origine străină accesorii ale acestora (tehnică fotografică digitală, altă aparatură destinată investigaţiilor de teren). Ca alternativă a unor examinări preliminare mai complexe la faţa locului poate servi laboratorul criminalistic mobil. La ora actuală organele MAI sunt dotate cu laboratoare de două tipuri: g. laboratorul laboratorul mobil mobil pe caroseri caroseriaa microbusu microbusului lui RAF RAF – 2203; 2203; h. labo labora rato toru rull pe caros caroser eria ia auto automo mobi bilu lulu luii UAZ UAZ – 452, 452, cu o stră străba bate tere re spor sporit ităă a drumurilor greu accesibile în condiţii nefavorabile. Sarcinile principale ale acestor laboratoare sunt: a)

tran transp spor orta tare reaa la tim timpp a mij mijlo loac acel eloor tehn tehnic icoo – şti ştiin inţi ţifi fice ce şi şi a ech echipei ipei ope opera rati tive ve de anchetă la locul faptei;

 b)

folosirea încăperii laboratorului mobil pentru efectuarea unor acţiuni  procesuale cu aplicarea metodelor tehnico – criminalistice, fixarea desfăşurării şi rezultatelor acesteia;

c)

examinăril rile preliminare are ale obiecte ctelor, docu docum mentelor, urmelor lor cu apl aplicarea area utilajului şi materialelor necesare.

În salonul laboratorului criminalistic mobil este utilat un loc de lucru pentru ofiţerul urmăririi penale care permite acestuia să efectueze interogări, să alcătuiască procese – verbale, să folosească maşina de dactilografiat, dictofonul. Aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico – criminalistice, precum şi alte procedee  practice în cadrul examinării preliminare ale obiectelor de natură şi starea acestora în deplină consonanţă cu metodica de efectuare. E. Completarea echipei de cercetare. Cercetarea la faţa locului reprezintă o activitate de echipă, în sensul că la efectuarea ei  participă în mod activ mai multe persoane. Împrejurările de fapt de la faţa locului adeseori impun aplicarea anumitor cunoştinţe de specialitate într-un domeniu sau altul. În atare situaţii art.118 CPP al RM prevede participarea la efectuarea actului procedural a persoanelor competente – specialiştilor din diverse domenii.

27

28 La cercetarea cadavrului legea prescrie participarea medicului legist sau a altei persoane capabile să-l aprecieze conform art.120 CPP alRM. Datele stabilite cu concursul lor privind natura natura şi timpul morţii, morţii, mecanismul mecanismul de producere producere a leziunilor leziunilor corporale, caracteristicile caracteristicile armei ale instru instrumen mentel telor or sau materia materialelo lelorr folosi folosite te la suprim suprimarea area vieţii vieţii vor contrib contribui ui eficien eficientt la elaborarea celor mai adecvate versiuni referitoare la cercul persoanelor din care poare face parte făptuitorul, la alte împrejurări de fapt şi implicit, la orientarea activităţii de cercetare a cauzei. În celelal celelalte te cazuri cazuri antren antrenarea area specia specialis listul tului ui la cerceta cercetarea rea loculu loculuii faptei faptei se face la necesitate, adică atunci cînd organul de cercetare o consideră utilă. Avînd în vedere problemele comp comple lexe xe ce ţin ţin de desc descop operi erire rea, a, fixa fixare reaa şi inte interp rpre reta tarea rea urme urmelo lor, r, preze prezenţ nţaa în echi echipă pă a specialistului criminalist este o condiţie indispensabilă pentru buna desfăşurare a cercetării locului săvîrşirii furturilor, actelor de jaf şi tîlhărie, a altor infracţiuni violente. Deasemenea, la cercetarea la faţa locului, în cazul incendiilor, exploziilor şi accidentelor, inclusiv a celor  rutiere, specialiştii în domeniile respective pot contribui la verificarea stării mijloacelor tehnice, la conservarea urmelor şi a altor mijloace materiale de probă la limpezirea unor împrejurări de ordin tehnic. În vederea folosirii datelor obţinute în cadrul cercetării locului faptei la urmărirea şi reţinerea făptuitorului în echipă se vor include persoane cu funcţii operative, specialistul chinolog, chinolog, iar în situaţii situaţii dificile şi unele forţe de ordin ale poliţiei. Deci acţiunile menţionate menţionate de  pregătire trebuie să se desfăşoare riguros, dar fără tărăgănarea timpului, astfel ca deplasarea la faţa locului să se facă neîntîrziaztaceasta constituind un element primordial al tacticii efectuării activităţii procedurale în discuţie. II) Măsuri  Măsuri pregătitoare pregătitoare luate la faţa locului locului . Imediat Imediat după sosirea sosirea la locul faptei, faptei, pînă la începerea începerea cercetării propriu – zise, organul organul însărcinat cu realizarea acestei activităţi va proceda la anumite acte de pregătire, care în majoritatea cazurilor vizează:

a)

obţinerea informaţiei privind situaţia de la faţa locului.

Printr-un contact de comunicare cu persoanele care au sosit primele la locul comiterii faptei, cu martorii oculari şi victima infracţiunii, cu conducătorul echipei de cercetare va obţine informaţii utile pentru desfăşurarea ulterioară a activităţii de cercetare. În cadrul acestei operaţiuni se va verifica corectitudinea acţiunilor efectuate de către persoanele care au sosit primele la faţa locului cu privire la acordarea ajutorului medical persoanelor victime, asigurarea intangibilităţii locului faptei, protejării şi conservării urmelor şi mijloacelor materiale de probă, urmărirea şi reţinerea făptuitorului etc. În cazul în care măsurile respective nu au fost luate anterior sosirii echipei de cercetare, se va dispune efectuarea neîntîrziată a acestora. Dacă la faţa locului se află 28

29  persoane care ca re au suportat vătămări fizice, sarcina imediată va fi acordarea asistenţei medicale,  pornind de la principiul că salvarea vieţii persoanei este un obiectiv mai important de cît alte interese, inclusiv cele ce vizează cercetarea faptei penale. Obiectul chestionării preliminare a  persoanelor prezente la faţa locului se va axa în continuare în jurul a două probleme: probleme: [24,p.425]. 1) privin privindd fapta fapta şi împreju împrejurări rările le acestei acesteia; a; 2) referi referito toare are la even eventu tuale alele le mo modi dific ficări ări prop propus usee ambi ambian anţei ţei locului faptei pînă la sosirea echipei de cercetare. Datele obţinute pe această cale au o deosebită importanţă la faza incipientă a acestei activităţi procedurale pentru orientarea judicioasă a operaţiunilor de cercetare, dar şi pentru stabil stabilirea irea măsuri măsurilor lor de urmări urmărire re operat operativă ivă a făptui făptuitor torulu ului,i, bunuri bunurilor lor sustr sustrase ase,, obiect obiectelo elor  r  abandonate ş.a.  b)

delimitarea spaţiului ce urmează a fi cercetat. În baza

inform informaţi aţiilo ilorr obţinu obţinute te ca rezult rezultat at a contact contactulu uluii cu persoa persoanel nelee prezen prezente te la faţa loculu locului,i, a constatărilo constatărilorr proprii proprii făcute după primele primele observări observări asupra locului locului faptei, faptei, organul organul de urmărire urmărire  penală va preciza spaţiul ce trebuie cercetat, astfel ca în perimetrul lui să fie cuprinse în întregime cîmpul infracţional şi zonele din ambianţa acestuia. Dacă la această etapă incipientă a activităţii echipei de cercetare hotarele locului infracţiunii nu pot fi stabilite cu certitudine, situaţie cu care ne confruntăm frecvent în cazul cercetării infracţiunilor violente, cînd se impune studierea căilor de acces şi de retragere a făptuitorului de la locul faptei, a accidentelor  rutiere, exploziilor, incendiilor etc., este indicat să fie lărgit spaţiul locului ce urmează a fi examinat, ca să includă toate zonele şi obiectele care ar conţine urme ale infracţiunii. Astfel, locul care urmează a fi cercetat în cazul unui accident de circulaţie, va cuprinde afară de terme termenu null unde unde se află află victi victima ma,, mijl mijloa oacel celee de tran transp spor ortt impl implic icate ate la săvî săvîrş rşir irea ea fapt faptei ei şi încărcătura transportată, anumite segmente de drum, din direcţia din care acestea se deplasau. Dacă într-un apartament la bloc a fost descoperit un cadavru cu semne de moarte violentă, vor  fi cercetate toate încăperile, inclusiv bucătăria, balconul, blocul sanitar etc. Într-o casă la  pămînt cercetarea se va extinde atît asupra încăperilor de locuit cît şi asupra tuturor  construcţiilor auxiliare. La cercetarea locului infracţiunii, persoanele inutile vor fi înlăturate, accesul lor fiind limitat la minimum. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că printre cei sosiţi la faţa locului din curiozitate pot să fie păruitorul sau persoane care intenţionează să compromită rezultatele cercetării prin alterarea urmelor, expedierea de la faţa locului ori, dimpotrivă, introducerea în ambian ambianţa ţa acestui acestuiaa a anumit anumitor or obiect obiectee ş.a. ş.a. Bănuit Bănuitul, ul, învinu învinuitu itul,l, victim victimaa şi martor martorii ii pot fi antrenaţi în activitatea de cercetare la faţa locului, dar numai în situaţia în care organul de 29

30 anchetă anchetă consideră consideră că participarea participarea lor la realizarea actului actului de procedură poate influenţa pozitiv eficacitatea sa. c)

Repartizarea sarcinilor reprezintă ultima măsură prealabilă

luată la locul faptei în vederea cercetării sale, prin care se specifică ce anume are de făcut fiecare persoană din echipă. Astfel, conducătorul organului de urmărire penală: verifică starea părţii vătămate, luînd unde este cazul măsuri pentru salvarea ei, menţine, prin măsurile luate, în starea neschimbată locul faptei, asigură în acest scop activitatea organelor de poliţie corespunzătoare, participă cu expertul criminalist, la descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea şi conservarea urmelor, la examinarea îmbrăcămintei victimei şi a obiectelor sale de uz personal, menţionînd totodată prin ce anume procedeu să se fixeze urmele, în funcţia de natura lor, aspectul şi starea în care se află fiecare: caută, în limitele locului faptei şi în împrejurimi, obiectele corp – delict sau alte obiecte  pierdute ori abandonate de infractor; în fine conduce activitatea de încheiere a procesului –  verbal de cercetare la faţa locului, Ofiţerul din formaţiune juridică: identifică victima, martorii oculari şi pe infractor;  participă la acţiunile de investigare, ajutat de ofiţeri de la organul de poliţie în raza căruia s-a comis infracţiunea; contribuie, alături de membrii echipei, la căutarea urmelor, a corpurilor –  delicte etc. Specialistul – criminalist desfăşoară activitatea cea mai vastă şi variată în procesul cercetării la faţa locului. Astfel, el: întră, împreună cu conducătorul echipei, în perimetrul locului locului săvîşirii săvîşirii infracţiunii infracţiunii înainte înainte de ceilalţi membri membri al echipei; echipei; contribuie contribuie la descoperire descoperireaa şi  protejarea urmelor, fără a le mişca din locul în care se află: fotografiază şi înregistrează pe  pelicula video locul faptei şi tot ce se află în perimetrul său; foloseşte magnetofonul audio  pentru înregistrarea unor declaraţii sonore necesare cercetării; efectuează, pe baza rezoluţiei organelor de urmărire penală, constatări tehnico – ştiinţifice, cînd este evident pericolul de distrugere a unor probe ori de schimbare a anumitor situaţii de fapt şi sunt necesare explicaţii din partea unui specialist specialist în materie; foloseşte foloseşte mijloacele mijloacele tehnice de specialitate specialitate la cercetarea cercetarea urmelor invizibile, la depistarea compoziţiei aerului; recoltează resturile alimentare, băuturi alcoolice alcoolice sau alte substanţe substanţe depistate depistate la locul infracţiunii, infracţiunii, în vederea vederea examinării examinării lor în condiţii de laborator; interpretează urmele descoperite, pentru stabilirea modului săvîrşirii faptei şi obţinerii unor date despre făptuitor. Conducătorul cîinelui de urmărire: întră, pe drumul care i sa marcat, în perimetrul locu loculu luii săvî săvîrş rşir irii ii fapt faptei ei,, pent pentru ru luare luareaa şi prel preluc ucrar rarea ea de cătr cătree cîine cîine a urme urmelo lorr olfac olfacti tive ve;; efect efectue ueaz azăă cu cîine cîinele le căută căutări ri prin prin locu locuri ri în care care se îndr îndrea eapt ptăă aces acesta ta,, în scop scopul ul găsi găsiri riii 30

31 infractorului sau a unor obiecte ale sale; raportează şefului echipei despre urmele găsite; întocmeşte schiţa traseului parcurs, precum şi procesul – verbal de folosire a cîinelui. Expertul medico – legist: cînd face parte din echipa de cercetare la faţa locului, ca  persoană cu cunoştinţe da specialitate: stabileşte dacă moartea victimei este reală ori aparentă; aparentă ; reco recolt lteaz eazăă şi cons consacr acrăă prob probele ele biol biolog ogice ice;; face face toal toalet etaa cada cadavr vrul ului ui;; exam examin ineaz eazăă corp corpul ul făptuitorului şi, împreună cu expertul criminalist, şi îmbrăcămintea acestuia . [24,p.425]. În cazul cînd în echipa organului de urmărire penală la cercetarea la faţa locului fac  parte şi alte persoane, cum sunt, de exemplu, unii experţi tehnici, agricoli, veterinari sau specialişti din alte domenii de specialitate, aceştia desfăşoară activităţi legate de specialitatea lor, oferind explicaţiile corespunzătoare celorlalţi membri ai echipei, participînd cu partea lor de constatare la încheierea procesului verbal de cercetare a locului faptei. În cazul cînd sunt necesare constatări tehnico – ştiinţifice, în baza rezoluţiei organului juridic, procedează la efectuarea lor, încheind la sfîrşit rapoartele corespunzătoare de constatare tehnico – ştiinţifice, în care prezintă prezintă argumentat concluziile concluziile lor de specialitate, specialitate, care sînt anexate la procesul procesul verbal. [25,p.23].

Capitolul IV. Efectuarea cercetării la faţa locului. A.

Echipa de de ce cercetare, im imediat du după ce ce a so sosit la la fa faţa lo locului, şi şi a

realizat activităţile pregătitoare, trece la efectuarea cercetării propriu zise. În procesul acestei cercetări echipa este chemată să constate: cum prezintă locul faptei, ce fel de schimbări s-au  produs pînă la sosirea sa; ce categorii de urme se află în perimetrul lui; ce anume s-a întîmplat acolo, adică accident, sinucidere ori s-a comis o infracţiune; cînd s-a produs evenimentul în cauză; urmele descoperite evidenţiază săvîrşirea faptei în locul respectiv; cine este victima şi cu ce ocazie s-a aflat în acel loc; care es1te mobilul infracţiunii; ce posibilităţi sunt pentru descoperirea şi reţinerea infractorului. Cercetarea la faţa locului se face cu respectarea normelor de procedură penală şi a regulilor de tactică criminalistică. Printre regulile practice aplicabile în orice situaţii, indiferent de natura infracţiunii, trebuie menţionate următoarele: 1. Efectuarea cercetării cît mai repede după luarea la cunoştinţă despre săvîrşirea infrac infracţiu ţiunii nii,, pentru pentru a preven prevenii pierde pierderea rea sau degrad degradarea area urmelo urmelor, r, fie datori datorită tă fenome fenomenel nelor  or  atmosferice, fie a persoanelor interesate în cauză. respectarea acestei reguli este determinată de 31

32 multitudinea de factori obiectivi şi subiectivi. Pe măsura trecerii timpului, toate probele, în funcţi funcţiee de natura natura lor, lor, sunt sunt supuse supuse unui unui proces proces contin continuu, uu, obiecti obiectiv, v, de pierde pierdere re trepta treptată tă a detaliilor. În cazul cînd, în timpul respectiv, mai intervin şi anumiţi factori nocivi, aceştia accelerează accelerează procesul de atenuare atenuare a detaliilor, detaliilor, dacă nu le degradează degradează sau chiar distrug complet. complet. De exemplu: vîntul şi razele solare grăbesc reducerea în volum a detaliilor urmelor, iar ploaia şi zăpada, de multe ori, chiar le distrug, devenind astfel inutile cercetării criminalistice. Tot aşa se  poate întîmpla şi cu cunoştinţele pe care le au martorii oculari despre infracţiune. Prin scurgerea timpului, multe amănunte din secvenţele săvîrşirii faptei, în mod obiectiv, se uită, la care putem adăuga şi posibilitatea influenţării martorilor de către persoanele interesate în cauză, pentru a denatura intenţionat declaraţiile. 2.Cercetarea şi fixarea urmelor descoperite să se facă cu toată obiectivitatea, în sensul că trebuie căutate şi fixate toate urmele, indiferent dacă ele confirmă sau infirmă versiunile organului de urmărire penală. Aceasta presupune că, după elaborarea versiunilor, pe baza datelor deja existente în cauză, toate urmele de la locul faptei trebuie să ocupe poziţii identice în faţa organului judiciar, adică nici una să nu fie mai importantă decît celelalte. Prin urmare, în  procesul cercetării la faţa locului, urmele descoperite se studiază şi se fixează prin metodele adecvate naturii lor şi aspectului sub care se prezintă, fără a ţine seama de faptul că unele vin cumva în contradicţie cu altele, fără să apreciem valoarea lor în funcţie de măsura în care ar   putea contribui într-un proces de identificare identificar e din activitatea activitate a de cercetare cerceta re criminalistică. Ar fi o evidentă lipsă de obiectivitate din partea organului judiciar, dacă, formulîndu-şi o versiune mai acceptabilă referitoare, să zicem, la modul modul săvîrşirii infracţiunii, infracţiunii, la autorul sau la mobilul mobilul său, ar desfăşura cercetarea la faţa locului prin reţinerea din ansamblu probelor numai pe acelea care confirmă versiunea „aleasă”, înlăturîndu-le ca fiind fără importanţă pe cele care nu au tangenţă cu versiunea respectivă sau chiar o infirmă. O cercetare astfel orientată, de la început, ar fi unilaterală, ciuntită, cu valorificarea doar parţială a probelor de la faţa locului, fapt care ar  conduce la aflarea adevărului în cauză mai tîrziu şi cu mai multă greutate sau chiar la imposibilitatea stabilirii lui. Mai este posibil că, uneori, cercetarea la faţa locului să nu se facă cu toată obiectivitatea şi în situaţii cînd anumiţi membri din echipa de cercetare, bazîndu-se pe vasta lor experienţă, să se limiteze, la procesul căutării urmelor. La cele care, în infracţiuni simulare, de obicei, se creează la locul faptei, neglijînd posibilitatea formării şi a unor nume de altă natură. Este adevărat că în mod frecvent, cu prilejul unor infracţiuni de aceeaşi natură şi săvîrşite în condiţii de loc şi timp asemănătoare, se creează anumite categorii de urme, pe care organele judiciare le şi caută cu perseverenţă. Dar aceasta nu ne îndreptăţeşte să deducem că, în atare infracţiuni, alte 32

33 categorii de urme nu s-ar putea crea, iar dacă totuşi se creează ar fi lipsite de valoare pentru cercetarea criminalistică, mai ales dacă sunt comparate cu cele întîlnite frecvent în asemenea fapte. Simpla lor prezenţă la faţa locului şi raportul dintre ele şi alte urme evidenţiază anumite  particularităţi de săvîrşire a infracţiunii cercetate, iar prin conţinutul lor nu-i exclus să conducă chiar la identificarea obiectului creator sau a substanţei din care provin. 3. Efectu Efectuarea area cercetă cercetării rii în mod amănun amănunţit ţit,, prin prin notarea notarea tuturo tuturorr partic particula ularită rităţilo ţilor, r, indiferent de infracţiunea lor. Întrucît cercetarea la faţa locului este o activitate de început a urmării penale, organul judiciar în acest moment încă nu ştie în mod sigur care anume din datele descoperite prezintă sau nu şi în ce măsură importantă pentru stabilirea adevărului în cauză. unele urme sau anumite obiecte din perimetrul locului faptei, chiar dacă nu legătură nemijlocită cu săvîrşirea infracţiunii, este posibil să atragă atenţia organului judiciar ca fiind import important antee pentru pentru soluţi soluţiona onarea rea cauzei cauzei.. Altele, Altele, însă, însă, deşi deşi în reabili reabilitat tatee create create în proces procesul ul comiterii comiterii infracţiunii infracţiunii respective, respective, să nu le fie înţeleasă importanţa importanţa şi, drept urmare, prezenţa lor  să fie neglijată. Afară de aceasta, anumite obiecte sau urme de la faţa locului fără legătura directă cu fapta, prin prezenţa, poziţia şi starea în care se află ca fapte, prin prezenţa, poziţia şi starea în care fără legătură directă cu fapta, prin prezenţa, poziţia şi starea locului, fără legătură directă cu fapta, prin prezenţa, poziţia şi starea în care se află, în coroborare cu alte date, ar   putea fi utilizate la explicarea unor situaţii contraversate din locul cercetat sau, alteori, la aflarea mobilului infracţiunii, la descoperirea anumitor persoane implicate, într-un cît. Toate aceste secrete secrete ale multor multor urme sau obiecte de la locul faptei nu-i posibil posibil să le descoperim descoperim în procesul procesul acestei activităţi tactice. Ele se „descifrează mai tîrziu”, după ce se întreprind şi alte activităţi tactice de urmărire  penală, însă numai în situaţiile cînd cercetarea la faţa locului se face obiectiv, în mod amănunţit,  prin fixarea a tot ce se găseşte în perimetrul locului cercetat, şi a anumitor, detalii care ni se par  fără semnificaţie pentru faptă. Da aceea, afară de descrierea amănunţită a tot ce se observă la locul infracţiunii, este necesar să se fixeze şi prin fotografiere atît în ansamblu, cît şi în detaliu, deoarece aparatul de fotografiat fotografiat imprimă pe peliculă tot ce se află în faţa obiectivului sau, fără aprecieri, fără prejudecăţi, fapt care, de multe ori, s-a dovedit a fi de mare utilitate cercetării criminalistice. 4. Efectuarea cercetării la faţa locului prin respectarea cerinţelor morale. Pentru respectarea acestor cerinţe, persoanele din echipa de cercetare, în tot timpul desf desfăş ăşur urăr ării ii activ activit ităţi ăţiii lor, lor, treb trebui uiee să nu admi admită tă prez prezen enţa ţa pers persoa oane nelo lorr stră străin ine, e, să aibă aibă o comportare comportare serioasă, fără zîmbete sau glume faţă de corpul corpul victimei, de obiectele obiectele ca formează formează îmbr îmbrăcă ăcămi mint ntea ea inti intimă mă a aces aceste teia ia,, de obie obiect ctele ele din din locu locuin inţă ţă,, expl explic icîn îndu du-le -le pers persoa oane nelo lor  r  33

34 aparţinătoare că cercetează obiectele respective nu din curiozitate, ci din necesitate pentru descoperirea urmelor infracţiunii. Datele obţinute din diferite declaraţii, în legătură cu voinţa intimă a unor persoane, se păstrează în taină, putînd fi dezvăluite numai clor interesaţi direct în cauză sau persoanelor chemate să le utilizeze ca probe în soluţionarea cauzei. De asemenea, în cazul fixării şi ridicării unor urme, se caută ca, pe cît posibil, să nu se degradeze anumite bunuri de valoare ce formează proprietatea victimei ori a altor persoane. Cercetarea la faţa locului se efectuează planificat. Planul se întocmeşte în funcţie de natura faptei, particularităţile locului în care a fost săvîrşită şi varietatea urmelor existente, prevăzîndu-se în el întreaga gamă de activităţi şi procedee de căutare, examinare şi ridicare a urmelor, de ascultare, cu această ocazie, a unor persoane. De asemenea, în acest plan se mai includ, dacă este cazul, şi alte activităţi operative ce urmează să se întreprindă paralel cu această activitate tactică. Ţinînd seama de complexitatea cercetării în plan se mai prezintă atribuţiile ce revin fiecărui membru al echipei de cercetare la faţa locului. [26,p.240] B) Cercetarea la faţa locului poate să înceapă din exterior spre interior şi invers, iar cînd suprafaţa este întinsă se recurge la parcelarea acesteia. Se alege o metodă ori alta, în funcţie de aspectul general al locului examinat, precum şi de natura infracţiunii. În locuri deschise, cînd urmele săvîrşirii faptei sunt concentrate pe un termen mai limitat se începe cu centrul, cu obiectul central al locului faptei, desfăşurîndu-se spre exterior. Dacă locul faptei este o grădină sau curte, se recomandă începerea cercetării de la periferie spre centru. Se începe cu examinarea locului de acces (porţi, garduri, podeţe), apoi se trece treptat spre centru, spre locul unde sunt concentrate concentrate cele mai multe urme ale faptei. faptei. Cînd locul faptei este vast, se împarte în parcele, după care se cercetează fiecare parcelă în parte. Cercetarea Cercetarea locului locului faptei situat în interiorul interiorul unor imobile imobile este recomandabil recomandabil să înceapă înceapă cu examinarea generală a întregii încăperi, apartament etc., după care se continuă cu cercetarea atentă a obiectelor de pe lîngă păreţi, a pereţilor, a uşilor şi a ferestrelor. Se vede dacă obiectul din perimetrul locului cercetat se găsesc sau nu în poziţia lor obişnuită, dacă dulapurile şi sertarele sunt închise ori nu, văzîndu-se totodată şi modul de funcţionare a încuietorului acestora. În acest fel, cercetarea este condusă de funcţionare a încuietorului acestora. În acest fel, cercetarea este condusă treptat spre obiectul central al locului faptei (cadavrul victimei, dulapul forţat din care s-au furat lucrurile, factorul incendiului etc.). Ex: Noaptea întorcîndu-se acasă cetăţeanul Ciobîrcă, avînd o leziune gravă în regiunea gîtului, produsă cu un instrument ascuţit, a decedat. Pentru cercetarea la faţa locului a fost trimis imediat ofiţerul de urmărire penală. Avînd o experienţă profesională el a început să cerceteze împrejurimile de pe lîngă locuinţa victimei, avînd în gînd descoperirea locului unde i 34

35 s-a produs leziunea. Observînd pe pămînt o cărăruşă din picături de sînge, anchetatorul a hotărît să urmeze această urmă biologică. Urmînd urma dată anchetatorul a ieşit la o băltoacă de sînge, care a şi confirmat locul unde i s-a produs leziunea domnului Ciobanu.  Neavînd alte urme la locul dat, a rămas de clarificat dacă persoana vinovată în acea infracţiune nu locuieşte prin împrejurimile date. Ultimele persoane interogate au spus că în acel loc între două persoana a fost o sfadă încheiată cu o bătaie. Conform acestor date persoana vinovată a fost reţinută imediat. Efectuînd cercetarea îmbrăcămintei au fost depistate urme de sînge a victimei. C) Reieşind din exemplul de mai sus putem constata că pentru o mai bună sistematizare a cerce cercetă tări riii locu loculu luii faptei faptei se recom recoman andă dă ca într întreag eagaa activ activit itate ate să parc parcur urgă gă două două faze faze convenţionale: -

statică;

- dinamică[28,p.35]. Fazele indicate reprezintă două trepte ale procesului unic de cercetare, care se disting atît după sarcinile ce le revin, cît şi după metodele şi mijloacele de investigaţieconstituind un  proces unic, continuu de cercetare.

1. Faza statică. Constă în examinarea generală de către echipa de cercetare a întregului loc al faptei, după care se trece la examinarea, porţiune cu porţiune, în vederea descoperirii urmelor şi a  poziţiei fiecărui obiect în raport cu altele din imediata apropiere, fără să se mişte nimic. Mai concret, ea cuprinde orientarea de ansamblu, stabilirea şi marcarea drumului de acces în  perimetrul locului săvîrşirii infracţiunii şi a punctului de ieşire din limitele acestuia, împărţirea  pe sectoare a locului faptei, pentru o sistematică cercetare, examinarea cu prioritate a urmelor  care se află în pericol de degradare ori chiar de nimicire, descoperirea şi fixarea poziţiei obiectelor şi a urmelor, interpretarea urmelor, comportîndu-se între ele.

a) Orientarea de ansamblu, ca prin contact al echipei de cercetare cu locul în care s-a comis infracţiunea, constă în delimitarea locului faptei, în care operaţiune se ţine seama de anvergura şi tipografia termenului în cauză, ca, de pildă, imobile, loc deschis, pădure, apă curgăt curgătoar oare, e, lac, lac, prăpas prăpastie, tie, exploa exploatare tareaa forest forestieră ieră sau minier minieră, ă, cale ferată ferată ori rutieră rutieră,, care care  presupun aplicarea unor metode specifice, prin folosirea unei aparaturi adecvate. Cînd cercetarea cercetarea urmează să se facă în interiorul interiorul unor clădiri de locuit, locuit, se procedează procedează astfel ca, pe cît  posibil, să se evite panica în rîndul colocatarilor şi crearea a tot felul de zvonuri; în ateliere, sectoa sectoarel relee unor unor zone zone indust industria riale, le, cerceta cercetarea rea se desfăş desfăşoar oarăă fără întrer întrerupe uperea rea proces procesulu uluii de 35

36  producţie sau, dacă altfel nu se poate, timpul afectat activităţilor echipei să fie cît mai scurt  posibil, dar nu în detrimentul calităţii cercetării; cercetarea la faţa locului în mari unităţi comerciale poate fi limitată numai la raionul în care s-a comis fapta doar cînd, din probe sigure, rezultă că în alte zone nu s-a creat urme prin comiterea infracţiunii. Dacă locul faptei se află în zone cu pericol deosebit, cum se întîmplă în cazul cercetărilor cînd locul faptei este în interiorul anumitor galerii miniere, în zone accidentate de exploatări forestiere, în imobile cu mediul toxic ori cu substanţe explozive, cînd se recurge şi la serviciile persoanelor de strictă specialitate, folosindu-se şi mijloacele tehnico – ştiinţifice corespunzătoare.

b) stabilirea punctului de acces al infractorului în perimetrul locului faptei, de multe ori, este necesar atît pentru o mai uşoară descoperire a urmelor create, cît şi pentru provenirea distrugerii lor în procesul activităţii de cercetare. [29,p.428]. În vederea vederea preven preveniri iriii destru destruger gerii ii unor unor urme urme şi totoda totodată tă pentru pentru fixare fixareaa ansamb ansamblul lului ui locului faptei, se recomandă ca, în prealabil, să se facă fotografieri şi, este cazul, şi filmări de orientare şi schiţă. După aceste operaţii se poate pătrunde în perimetrul locului infracţiunii. Locul de acces şi drumul parcurs de infractor se stabilesc, ţinînd seama de topografia locului respectiv şi de particularităţile periferiilor sale, de natura faptei şi de timpul în care a fost comisă. Punctul de acces şi drumul parcurs de infractor, odată stabilite, se marchează cu  jetoane, rulete de pînză ori de hîrtie existente în datoria organelor de urmărire penală.

c) locul faptei cînd este în loc deschis şi foarte vast sau dacă este în interiorul unui imobil, întins în mai multe încăperi, se recomandă să fie împărţit pe sectoare. În loc deschis demarcarea se face prin jetoane, iar în cazul imobilelor se specifică încăperile şi ordinea în care vor vor fi cerc cerceta etare re.. Este Este bine bine,, dacă dacă se poat poate, e, ca ordi ordine neaa cerce cercetă tării rii să urme urmeze ze succe succesi siun unea ea activi activităţi tăţilor lor infract infractoru orului. lui. Trebui Trebuiee de menţio menţionat nat,, în aceast aceastăă privin privinţă, ţă, că nu se recoman recomandă dă cercetarea simultană a sectoarelor stabilite de către un membru al echipei în mod separat, ci numai succesiv, sector după sector, de către întreaga echipă de cercetare la faţa locului.

d) În această fază a cercetării locului faptei se examinează în detaliu doar acele urme care, care, prin prin natura natura lor sau datori datorită tă împrej împrejură urărilo rilorr concre concrete, te, sînt sînt amenin ameninţate ţate cu schimb schimbare areaa detali detaliilo ilorr indivi individua duale le ori chiar chiar distru distruger gerea ea lor. lor. Pentru Pentru aceasta aceasta se iau măsuri măsuri imedia imediate te de depistare a întinderii lor, de examinare prin mijloacele adecvate naturii, aspectului şi stării în care se află. Tot cu această ocazie, se procedează la ridicarea, ambalarea şi transportarea lor, în vederea vederea examinării examinării de către specialişti specialişti în condiţii condiţii de laborator. laborator. Atare urme pot fi cele create în zăpadă şi în condiţii condiţii de temperatură temperatură ridicată; prin topirea zăpezii, s-ar nimici, urmele create în noroi, nisip ori în sol afînat, sub acţiunea ploii sau ninsorii şi-ar pierde detaliile. Urmele 36

37 olfac olfacti tive ve,, cu trece trecerea rea timp timpul ului ui,, inte intens nsif ific icare areaa circu circula laţi ţiei, ei, sub sub acţi acţiun unea ea vînt vîntul ului ui ori ori a  precipitaţiilor îşi pierd individualitatea.

e) Pot în faza statică, urmele descoperite se fixează, fără a le mişca din poziţia în care se află, prin descrierea şi fotografiere. fotografiere. Astfel fixate, fiecare în parte, în poziţia poziţia iniţială, ca obiecte obiecte  principale de la locul faptei, sînt redate atît sub aspectul lor general, cît şi în raport cu alte urme din imediata apropiere. Fiind fixate în acest fel, urmele ajută, de multe ori, la aprecierea modului săvîrşirii infracţiunii, precum şi la alegerea celor mai potrivite metode de cercetare în faza dinamică. Deci din rîndurile precedente, reiese că în faza statică a cercetării la faţa locului se desfăşoară o activitate multilaterală de percepere prin procesul de fixare să se evidenţieze o activitate multilaterală de percepere generală a locului faptei, de reţinere în acelaşi timp şi a  particularităţilor sale, de căutare şi de fixare a urmelor astfel încît prin procesul de fixare să se evidenţieze şi raporturile din ele, succesiunea formării lui. În acest fel, activităţile tactice din faza statică deschid posibilitatea trecerii la faza dinamică a cercetării locului faptei.

2. Faza dinamică. Cuprinde examinarea fiecărei urme sau obeict luat în parte, mişcîndu-l de la locul şi din  poziţia în care se află. Obiectele se ridică spre a fi examinate în detaliu, iar urmele se fotografiază şi se descriu în procesul verbal . [30,p.242]. În procesul de descoperire descoperire şi cercetare cercetare a infracţiunil infracţiunilor or se examinează trei ansambluri ansambluri de urme infracţionale: - urme – formă, care reflectă forma, dimensiunile, relieful suprafeţei de contact a unui obiect imprimat pe suprafaţa ori în masa altui obiect (de mîini, picioare, de dinţi, de spargere etc.), sau oglindesc mecanismul apariţiei acestora (stropi de sînge, diferite legături şi noduri etc.). ele pot fi rezultatul apăsării, loviturii, frecării, tamponării etc. sau al unor procese termice, chimice, mecanice; - urme – obiecte – diverse corpuri materiale cu structură şi formă exterioară stabilă, apariţia, apariţia, starea sau spaţierea spaţierea cărora se poate afla într-o legătură cauzală cu fapta instrumentală instrumentală (muc de ţigară, cuţit, lăcat, ciob de sticlă etc.).

37

38 - urme – materie – substanţe preponderent lichide, pulverulente, gazoase în mici cantităţi descoperite la faţa locului, pe corpul sau pe obiectele vestimentare ale făptaşului (pete de sînge, particule de praf, noroi, nisip, fibre, seminţe etc.). Priv Privit itee sub sub aspe aspect ct crim crimin inali alist stic ic,, urme urmele le apar apar obli obliga gato toriu riu în proc proces esul ul comi comite terii rii infracţiunii şi conţin informaţii ample despre incidentul consumat, preocupările făptaşului şi  particularităţile obiectelor ce au acţionat ac ţionat reciproc, re ciproc, dînd naştere urmelor şi altor indici materiali materia li de probă. [31,p.42]. În funcţie de condiţiile şi mecanismul de formare urmele infracţiunii se sub divizează tradiţional în urme de adîncime şi urme de suprafaţă, locale sau periferice, statice sau dinamice. Urmele de adîncime se formează din cauza deformării în profunzime a obiectului  primitor. În locul de contact cu obiectul creator acesta capătă o altă formă ce reflectă construcţia exterioară a părţii de contact cu primul (urma de spargere rămasă pe suprafaţa uşii, urme de încălţăminte pe zăpadă, sol, nisip etc.). Urmele de suprafaţă – apar ca rezultat al unor modificări de suprafaţă pe corpurile  primitoare şi care practic nu schimbă forma acestora. ace stora. Comparativ cu cele de adîncime, acestea reflectă două dimensiuni ale obiectului creator. În funcţie de procesul formării urmele de suprafaţă pot fi de două feluri: urme de stratificare şi urme de destratificare. Urmele de stratificare rămîn în cazurile în care corpul generator de urmă depune pe obiectul primitor un strat fin dintr-o substanţă oarecare (urme digitale sudorale sau de sînge pe un ciob de sticlă). Urme Urmele le de stra strati tific ficar aree se form formeaz eazăă în cazu cazull în care care obiec obiectu tull gene genera rato torr de urmă urmă detaşează de pe corpul primitor un strat din substanţa care se află pe acesta. Spre exemplu: urmele de mîini pe o masă acoperită cu un strat de praf. Urmele locale reprezintă modificări apărute pe corpul primitor în perimetrul de contact cu obiectul creator (urmă de încălţăminte pe zăpadă, urmă lăsată pe cauciucul roţii mijlocului de transport etc.). Urmele periferice – sînt acele schimbări ce iau naştere pe corpul primitor dincolo de marginile suprafeţei de contact a obiectelor sub influenţa diverselor fenomene termice, chimice, a razelor de lumină şi a altor factori (conturul unui tablou format pe peretele pe care acesta a fost atîrnat). Urmele statice – se produc în cazurile în care momentul final al procesului de formare a urmelor se caracterizează printr-o stare de repaos, printr-o poziţie statică a ambelor obiecte. În aceste urme suprafaţa suprafaţa de contact a obiectului obiectului creator îşi lasă ca şi cum copia sa inversată inversată după 38

39 relief şi răsturnată după aspect. Astfel, prin apăsare, unealta de spargere pătrunde la început în lemn şi apoi se opreşte, formîndu-se în acest mod urma statică. Urmele dinamice - se formează ca rezultat al interacţiunii a două forţe: una acţionează ca şi în cazul creării urmelor de apăsare, a doua – prin mişcarea pe suprafaţa corpului primitor. Urmele se pot clasifica şi după factorul generator: -

home homeos osco copi piee – toat toatee urm urmel elee creat createe de om om;;

-

meca ecanoscop copice – urme rme formate prin reproducer cerea construc rucţiei exteri exterioar oaree a diferi diferitel telor or unelte unelte,, instru instrumen mente, te, mijloa mijloace ce de transp transport ort,, mecanisme;

-

urme urme ale anim animal alel elor or – form format atee de ghea gheare re,, copi copite te,, colţ colţi, i, fire fire de păr, păr,  produse biologice etc.;

-

prod produs usee de unel unelee feno fenome mene ne – urmă urmări ri ale unor unor expl exploz ozii ii,, ince incend ndii ii,, catastrofe.

Priceperea de a le interpreta, de a le „citi” şi de a desprinde informaţia necesară din aceste urme constituie constituie unul din factorii importanţi importanţi de descoperire descoperire şi cercetare cercetare a infracţiunil infracţiunilor. or. Practica Practica criminalisti criminalistică că demonstrează demonstrează ca la comiterea comiterea majorităţii majorităţii crimelor crimelor necesitatea necesitatea efectuării efectuării unor cercetări preliminare direct direct în cîmpul infracţional infracţional apare mai frecvent în cazul amprentelor  de mîini, ale urmelor de încălţăminte, al instrumentelor de spargere, ale urmelor lăsate de mijloacele de transport, mai rar se examinează urmele elementelor faciale ale omului, urmele de dinţi, resturile de fumat, a documentelor, ale urmelor de explozie Urmele de mîini.

Examinarea urmelor de mîni la locul faptei permite stabilirea utilităţii urmei, adică aprecierea elementelor de identificare. 1. Utilitatea urmelor de mîini pentru identificarea persoanei făptaşului la faţa locului se  poate constata în ipoteza depistării unor urme clare, ce reprezintă nu mai puţin de 7-8 detalii ale desenului papilar. Dacă urmele prezintă mînjituri, pete sau fragmente de creşte papilare în care nu se observă particularităţi ale desenului papilar, ele sînt socotite inutile, nepotrivite pentru identificarea criminalului. Urmele utile pentru identificarea făptaşului se compară între ele pentru a decide dacă ele sînt formate de una şi aceeaşi persoană sau de persoane diferite. Amprentele neconcludente pentru identificare, inclusiv ştersăturile şi petele sudorale la necesitate tot pot fi ridicate şi trimise la expertiză biologică pentru a constata după substanţa de transpiraţie grupa sanguină a făptaşului. 39

40 2. Determinarea degetelor şi mîinii de la care provine urma. În proc proces esul ul comi comite terii rii infr infracţ acţiu iuni nilo lorr urma urma palm palmar arăă rămî rămîne ne în foart foartee rare rare cazur cazurii imprimată în totalitatea ei. De aceea o deosebită importanţă în identificarea făptaşului prezintă determinarea mîinii ( dreapta sau stînga) şi a regiunii imprimată pe urma găsită la faţa locului. În acest sens se studiază şi se analizează următorii factori: -

local localiz izare areaa urm urmel elor or dig digit itale ale pe obie obiect ct;;

-

pozi poziţi ţiaa rec recip ipro rocă că a urme urmelo lor; r;

-

constr construcţ ucţia ia desenu desenului lui papila papilarr refl reflecta ectatt în urmă; urmă;

-

form formaa şi dime dimens nsiu iuni nile le ampr ampren ente telo lorr digit digitale ale..

Pentru a scoate urmele de mîini şi alte urme se foloseşte relevarea urmelor. Relevarea urmelor este o operaţie tehnico – criminalistică prin care urmele invizibile sînt puse în evidenţă cu ajutorul unor substanţe sau procedee chimico şi fizice. Aceasta constă în aderarea prafului sau a substanţelor chimice la grăsimea sau la sudoarea lăsată de mînă. Înainte de a purcede la relevare este necesar de a cerceta suportul sau obiectul purtător de urme, apoi se trece la relevare. În scopul de a alege cea mai eficace metodă se cunosc 2 metode de relevare: -

metoda fizică;

-

metoda ch chimică.

Metoda fizică sau pudrarea constă în prelucrarea obiectului purtător de urme cu diferite  prafuri purverulente. [32,p.22]. Prafurile trebuie să fie uscate foarte mărunte şi de culoare opusă obiectului purtător. Meto Metoda da chim chimic icăă se folo folose seşt ştee la relev relevare areaa urme urmelo lorr papi papila lare re vech vechi. i. Ea cons constă tă în  prelucrarea obiectului purtător de urme cu substanţe chimice, în rezultatul reacţiilor r eacţiilor chimice se evidenţiază urma dată. În aceste cazuri se foloseşte vaporii de iod. După folosirea uneia din aceste două metode amprenta se fotografiază şi se anexează la procesul verbal. Urmele de încălţăminte .

Informaţia privind persoana făptaşului poate fi completată simţitor prin cercetarea la faţa locului a urmelor formate de încălţămintele lui. Analiza acestora permite a se stabili numărul numărul infractorilo infractorilor, r, talia aproximativă, aproximativă, sexul, sexul, existenţa existenţa unor dificienţe fizice. Toate acestea sînt lesne determinabile dacă urmele depistate sînt lăsate de o persoană concretă. Această  problemă se rezolvă înainte de toate pentru a exclude eventuala generare de urme de către  pătimit sau alte persoane cunoscute, care au avut acces în scena infracţiunii.

40

41 1. Numărul persoanelor – participanţi la infracţiune se stabileşte după grupa generică a urmelor de încălţăminte depistate la faţa locului. [33,p.62]. 2. Stabilirea taliei individulu individuluii după o urmă izolată de picior este posibilă, apelîndu-se apelîndu-se la caracteristicile ei dimensionale. 3. Pentru determinarea caracteristicilor ce ţin de sex şi de vîrstă ale individului după urmele de încălţăminte, se analizează forma şi dimensiunile urmelor, semnele de marcă a fabric fabricii ii produc producăto ătoare are,, micror microreli elieful eful desenu desenului lui tălpii tălpii,, forma forma şi dimens dimensiun iunile ile toculu toculuii şi alte alte caracteristici distinctive. 4. Analiza elementelor cărării de urme permite să se stabilească şi viteza de deplasare. Uneori determinarea direcţiei de deplasare sau specificitatea urmelor poate juca un rol hotărîtor  la descoperirea infracţiunii pe urme proaspete. Ex: În cursul unei nopţi de iarnă în magazinul N.2 comuna Moscovei, judeţul Cahul a fost săvîrşit un furt prin spargere. Operînd în întuneric, infractorii n-au observat covorul „capcană” de la intrare aşezat de vînzător la închiderea magazinului, care era îmbibat cu substanţă chimică specială. După comiterea furtului cei doi făptaşi nebănuind nimic, s-au îndreptat spre casa unuia dintre ei. Echipa operativă de anchetă sosită la faţa locului a doua zi dimineaţa făcînd o cercetare amănunţită a depistat două cărări de paşi de culoare roşietică ce duceau direct spre casa unde locuia unul dintre infractori. Fixarea acestor urme se poate realiza prin mai multe procedee criminalistice. Se recomandă ca toate urmele de încălţăminte indiferent de aspectele sub care se prezintă, să fie fixate prin descriere în procesul – verbal de cercetare la faţa locului şi prin fotografiere. Afară de aceste procedee, urmele de suprafaţă se mai pot fixa prin copierea lor cu ajutorul peliculei adezive, iar cele de adîncime, prin mulare. [34]. Înainte de toate se înlătură corpurile străine de pe suprafaţa lor, care se ridică cu  penseta, cu multă atenţie, spre a nu distruge detaliile urmei. Apa întîi se absoarbe dacă este cu o  pană de cauciuc, apoi cu pipeta, şi la sfîrşit cu hîrtie sugativă. Descrierea urmelor în procesul - verbal de cercetare la faţa locului este primul  procedeu de fixare a orice fel de urmă. La început se arată zona în care se află, natura obiectelor   primitoare, culoarea acestor obiecte se specifică dacă urma în cauză este de adîncime ori de supra suprafaţă faţă,, forma forma ei genera generală, lă, lungim lungimea ea şi lăţimea lăţimea în centimetr centimetri.i. Pentru Pentru aceasta, aceasta, urmele urmele se măsoară de la vîrful tălpii, pe axa longitudinală pînă în partea proeminentă a tocului, lăţimea în  partea tălpii şi în zona mai îngustă a arcadei. A doua metodă este fotografierea, ea se foloseşte deoarece urmele în cauză nu suferă nici o modificare. 41

42 Pentru început urmele de picioare se fotografiază în ansamblu, indiferent de faptul că sînt create de încălţăminte sau picior disculţ, că se prezintă ca urme de suprafaţă ori de adîncime. Pentru realizarea fotografiei la scară înainte de fotografiere se aşează alături de urmă şi  paralel cu ea o riglă gradată în centimetri, ce permite cunoaşterea după fotografiere şi a dimensiunilor urmei fotografiate. A treia metodă este fixarea prin mulare a urmelor de adîncime. Pentru a ridica urma de încălţăminte pe sol sau pe zăpadă înainte de toate urma trebuie îngrădită în jur cu un gard de carton, şipci de lemn sau din pămînt. Aceasta permite de a se forma un utilaj mai gros care să reziste la ridicare şi la transport. Cînd urmele au goluri se recurge la acoperirea acestor goluri – cu parafină, ceară roşie care apoi se topeşte cu ajutorul unui izvor de căldură, cum sînt radiatoarele radiatoarele electrice portative. portative. După ce sa răcit ceara se poate  proceda la mularea urmei. Golurile se mai pot acoperi cu un strat subţire de ghips. ghips. Pasta de ghips se pregăteşte din pulbere fină de ghips dentar, şi apă obişnuită fără corpuri corpuri străine. Repararea Repararea pastei pastei se face într-o capsulă de cauciuc de 2-3 litri în care se toarnă toarnă cantitatea necesară de ghips, după care se adaugă apă în mod treptat, pînă se formează pastă. Pasta realizată realizată se toarnă cu lingura în urmă. Întîi o parte apoi se pun peste mulajul deja turnat, cîteva beţe subţiri sau firicele de sîrmă, ca să fie mulajul mai rezistent. Apoi se toarnă restul de  pastă pînă la umplerea completă a urmei. Acest mulaj se poate păstra timp de ani de zile. Urmele create în zăpadă sau în gheaţă se pot fixa tot prin mulaje de ghips sau de sulf, mai rar utilizat. Pasta numai că se prepară cu apă rece, vasul însă ţinînduse în zăpadă, pentru a  primi temperatura acesteia. Urmele armelor de foc .

Cu ocazia cercetării locului faptei în infracţiunile comise cu arme de foc se întreprind activităţi cu caracter general şi de căutare, examinare, fixare, ridicare şi transportare a urmelor. a. Printr Printree activităţ activităţile ile imedia imediate te şi cu caracter caracter gener general al sînt: sînt: -

delimi delimitare tareaa loculu loculuii faptei faptei şi împi împiedi edicare careaa pătrun pătrunder derii ii curioş curioşilo ilor; r;

-

dacă dacă victi victima ma este este în viaţ viaţă, ă, se se iau iau măsur măsurii de salvar salvare; e;

-

consta constatar tarea ea urmel urmelor or mai mai însem însemnat natee şi rapo raportu rtull dintr dintree ele. ele.

 b. În continuare se desfăşoară activităţi în vederea: -

descop descoperir eririi ii urmelo urmelorr creat createe prin prin săvîrş săvîrşirea irea faptei; faptei;

-

desco escopperir erirea ea arm armei ei del delic ict; t;

-

extr extrag ager erii ii gloa gloanţ nţel elor or din din obi obiec ectel telee de ţint ţintă; ă;

-

ridi ridică cări riii şi amba ambală lării rii urm urmel elor or des desco cope perit rite; e; 42

43 -

stab stabil ilir irii ii loc locul ului ui în în car caree sa tras tras..

Urmele mai des întîlnite, în asemenea fapte, sînt petele, picăturile sau bălţile de sînge, armă corp – delict ori părţi din aceasta, cartuşele încă neutralizate, gloanţele şi tuburile arse, corpul victimei, urmele de picioare, precum şi diferite obiecta pierdute sau lăsate intenţionat la locul faptei. Arma poate să fie găsită la locul faptei, lăsată de autor în scopul creării versiunilor  sinuciderii, dar de cele mai multe ori este ascunsă. Arme descoperită se ridică, prinzîndu-se de părţile care sînt mai puţin vizate în mînuirea ei obişnuită, pentru a nu se distruge urmele. Tot timpul ţeava să nu fie îndreptată spre vreo persoană din apropiere, se va ţine spre pămînt. Se va verifica dacă sînt cartuşe în magazie, se examinează fiecare piesă a armei, consemnîndu-se în procesul – verbal poziţia ei, apoi numărul cartuşelor şi al tuburilor arse găsite în apropiere. Gura ţevei se leagă cu tifon sau hîrtie pentru a nu distruge urmele de pe canalul ţevei. Gloanţele din corpul victimei se extrag de medic. De asemenea gloanţe mai pot fi găsite în diferite obiecte ca pereţi, mobilă, arbori, pămînt. La extragerea lor trebuie avut grijă să nu se creeze urme noi. Ambalarea se face în cutii separate cu vată, pentru a nu distruge urmele. Urmele de sînge sînt de un real folos pentru cercetarea criminalistică, deoarece în funcţie de forma, mărimea, culoarea şi direcţia lor se pot stabili multe elemente importante, ca lacul şi  poziţia în care a fost surprinsă victima de către glonţ, timpul scurt din momentul producerii împuşcăturii. În tragerile de la distanţe mici, afară de orificiile de intrare şi de ieşire create de glonţ mai sînt şi urmele factorilor suplimentari. Prezenţa acestora în jurul orificiului demonstrează că s-a tras de la o distanţă mică. În afară de urmele descrise mai sus, sînt un şir de urme care aduc un folos enorm la cercetarea la faţa locului. Pentru asigurarea examinării sistematice a locului faptei, este indicat că activitatea echipei de cercetare să se desfăşoare succesiv într-un anumit sens, pas cu pas, astfel că nici o  porţiune de teren, nici un obiect ce ar putea furniza informaţii de natură să contribuie la soluţionarea cauzei, să nu rămînă necercetat . [35,p.32]. În baza datelor obţinute în faza statică organul de cercetare înainte de toate va determina punctul de plecare, modul şi direcţia în care trebuie să se desfăşoare cercetarea. Începutul şi modul efectuării cercetărilor se stabilesc în funcţie de natura faptei, de structura spaţială şi topografică a locului acesteia. Astfel, în cazul unui furt dintr-o locuinţă, magazie, depozit etc., este oportun ca cercetarea să demareze de la locul de pătrundere a făptuitorului în încăpere, apoi să se desfăşoare de-a lungul pereţilor după sau contra acelor de ceasornic. 43

44 Ulterior se va trece la studierea obiectelor ce se află pe planul al doilea, continuînd, astfel pînă la centrul încăperii. În func funcţi ţiee de form formaa geom geomet etri rică că a încăp încăperi erii, i, cerc cerceta etare reaa se va efect efectua ua conf confor orm m următoarelor procedee tactice: -

fronta frontall – care pres prescrie crie desf desfăşu ăşurar rarea ea activi activităţi tăţiii de cerceta cercetare re în mod mod liniar, liniar, echipa de cercetare deplasîndu-se de la punctul de plecare spre partea opusă şi invers, pe raze bine delimitate;

-

circu circula larr – echip echipaa va cerce cerceta ta depla deplasî sînd nduu-se se conce concent ntri ricc pe spira spirală lă,, de la  pereţi spre centrul încăperii.

În situaţia unui omor, cercetarea detaliată va porni de la centrul locului faptei, adică de la locul amplasării cadavrului, ca apoi să se desfăşoare pe spirală, - Excentric. – spre periferie. Locurile de proporţii mai mari se recomandă a fi cercetate pe sectoare. Fiecare parte de teren, delimitată în prealabil cu ajutorul unor repere naturale sau artificiale se va cerceta de sine stătător, apelîndu-se fie la procedeul liniar, fie la cel circular în funcţie de caracteristicile terenului, de modul de amplasare a urmelor infracţiunii şi de alte mijloace materiale de probă. Pentru a nu se omite nimic ce ar putea servi la elucidarea împrejurărilor în care a avut loc elucidarea împrejurărilor în care a avut loc fapta, este necesar ca la această fază de cercetare toate obiec6tele, despre care se presupune că sînt, într-o măsură sau alta, legate ci infracţiunea săvîrşită ori care reprezintă o consecinţă a acesteia, să se studieze iniţial în mod static în vederea determinării elementelor lor caracteristice şi a legăturii cu mediul apoi în mod dinamic fiind admisă deplasarea lor din poziţia iniţială, pentru a fi examinate în condiţiile descoperirii, fixării şi ridicării urmelor. În acest sens această fază este o amplă activitate de examinare a urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă, precum şi de fixare a acestora prin aplicarea desenului grafic, a fotografiei judiciare etc. Faza statică şi faza dinamică variază de la caz la caz. Aşa dar de exemplu să luăm ce se efect efectue ueaz azăă în aces aceste te două două stad stadii ii în cazu cazull infr infracţ acţiu iuni nilo lorr de om omor or şi în cazu cazull cada cadavr vrel elor  or  neidentificate. a) în faza faza stat static ică: ă: -

se const constată ată moart moartea ea victim victimei ei şi după după caz, caz, acorda acordarea rea ajuto ajutorul rului ui medic medical al imediat celor rămase în viaţă;

-

dete determ rmin inare areaa poziţ poziţie ieii cada cadavr vrul ului ui şi obiect obiectelo elorr în contex contextu tull cîmp cîmpul ului ui infracţional;

-

fotogr fotografi afierea erea şi film filmarea area cadav cadavrul rului ui şi a obiect obiectelo elorr folosit folositee în proces procesul ul comiterii infracţiunii; 44

45 -

darea darea spre spre preluc prelucrare rare a urmei urmei de miro miross cîinel cîinelui ui de de urmăr urmărire. ire.

 b) în faza dinamică: -

exec execut utare areaa foto fotogr graf afii iilo lorr şi filmă filmăril rilor or de deta detali liuu ale ale urme urmelo lorr găsi găsite te pe cadavrul şi pe îmbrăcămintea acestuia;

-

cons consem emna nare reaa semn semnal alme ment ntel elor or cad cadav avru rulu lui; i;

-

examin examinare areaa îmbră îmbrăcăm cămint intei ei şi şi a încălţ încălţămi ămintei ntei cadavr cadavrulu ului; i;

-

disp dispun unere ereaa efect efectuă uări riii auto autops psie ieii în veder vederea ea stabil stabilir irii ii cauz cauzei ei morţii morţii şi  pentru recoltarea de sînge, salivă, conţinut stomacal etc.

-

exam examin inar area ea corp corpuului lui cada cadavvrulu ruluii pentr entruu desco escopperir erirea ea lezi leziuunilo nilor, r, cicatricelor, a stărilor de putrefacţie, a eventualelor boli, amprentarea, toaletarea şi restaurarea cadavrului se realizează de expertul criminalist şi medicul legist la sediul organului medico – legal;

-

recolta recoltarea rea firel firelor or de de păr păr şi şi a depozi depozitul tului ui subu subungh nghial ial;;

-

ridi ridica care reaa măş măştii tii mort mortuuare. are.

Examin Examinarea area victim victimei ei presup presupune une cercetar cercetarea ea atît atît a îmbrăcă îmbrăcămin mintei tei cît şi a corpul corpului ui acestuia. [36,p.154]. Îmbrăcăminte Îmbrăcăminteaa se examinează examinează într-o ordine ordine dinainte dinainte stabilită, stabilită, începîndu-se începîndu-se de obicei, obicei, cu articolele de la exteriorul părţii superioare a corpului şi se continuă cu lingeria pantalonii şi încălţămintea. Cu ocazia examinării articolelor de uz vestimentar şi a accesorilor se descriu: -

existe existenţa nţa fiecă fiecărui rui obiec obiectt de îmbră îmbrăcăm cămint intee în parte parte,, talia talia şi mărim mărimea ea lor, lor, dacă sînt proprii sexului victimei;

-

poziţi poziţiaa şi şi ordi ordinea nea în care care sînt sînt dispus dispusee pe pe cada cadavru vru;;

-

caracte caracteris ristici ticile le indivi individua duale le ale fiecă fiecărui rui arti articol col de uz uz vestim vestiment entar; ar;

-

urme urme de tîrîr tîrîre, e, de murdă murdări rire re recen recentă tă sau de alte alte semn semnee de viol violen enţă ţă  prezente pe îmbrăcăminte;

-

obie obiect ctel elee de încăl încălţă ţămi mint ntee (felu (felul, l, natu natura ra,, mo mode delu lul, l, mări mărime mea, a, culo culoar area, ea, marca de fabricaţie, gradul de uzură).

La vict victim imele ele în viaţ viaţă, ă, exam examin inar area ea şi desc descrie riere reaa îmbr îmbrăcă ăcămi mint ntei ei se fac în mo modd asemănător ca în cazul cadavrelor. Corpul victimei se examinează de către medicul legist, descriindu-se; -

semn semnel elee de viole violenţ nţăă (num (număr ăr,, situ situar area ea în rapor raportt cu anumi anumite te punc puncte te anatomice de referinţă, natura lor, aspectul exterior al plăgilor, forma marginilor, substanţe şi corpuri străine aderente, înclinaţia plăgiei etc.);

45

46 -

semn semnel elee part partic icul ular aree (nat (natur uraa şi felu felul, l, loca locali liza zare re,, form formaa şi aspe aspect ctul ul,, dimensiunile, şi coloraţia);

-

alte alte urm urmee ale ale in infrac fracţi ţiun unii ii..

În cazul infracţiunilor de tîlhărie a) în faza faza stat static ică: ă: -

acor acorda dare reaa ajuto ajutoru rulu luii medic medical al imed imedia iatt victi victime mei; i;

-

efectua efectuarea rea fotogr fotografii afiilor lor urmel urmelor or lăsate lăsate de făptu făptuito itori ri şi ale obie obiecte ctelor lor sau sau actelor victimei;

-

cerceta cercetarea rea căilo căilorr de intra intrare re şi de de ieşire ieşire în locul locul săvîr săvîrşir şirei ei tîlhăr tîlhăriei; iei;

-

desc descop oper erir irea ea obie obiect ctel elor or sau sau a arme armelo lorr cu care care a fost fost ameni ameninţ nţat atăă ori ori lovită victima;

-

folo folosi sire reaa cîin cîinel elui ui de urmă urmări rire re..

 b) în faza dinamică: locurile, obiectele şi persoanele care se examinează: -

cada cadavr vrul ul,, îmbrăc îmbrăcăm ămin inte tea, a, încă încălţ lţăm ămin intea tea lui lui;;

-

porţiu porţiunea nea de pardos pardoseal ealăă sau sau de de teren teren de sub cadavr cadavru; u;

-

împr împrej ejur urim imil ilee locul locului ui und undee se afl aflăă cadav cadavru rul; l;

-

autoturismele;

-

obiec biecte tele le pro proveni veninnd de la făpt făptuuitor itor (in (inclus clusiv iv cele cele folo folosi site te pentr entruu ameninţare, exercitarea violenţelor sau imobilizarea victimei);

-

amb ambalaj alajee conţ conţin inîn îndd rest restuuri de sub substan stanţe ţe folo folossite ite pentr entruu aduc aducer erea ea victimei în situaţia de a nu-şi putea exprima voinţa;

-

corp corpul ul şi îmbr îmbrăcă ăcămi mint ntea ea făp făptu tuit itor orul ului ui..

În cazul incendiilor. a) în faza faza stat static ică: ă: -

orga organi niza zarea rea măsur măsuril ilor or de acord acordare are a ajut ajutor orul ului ui medic medical al victim victimelo elor, r, la aspectul cocului, culoarea flăcărilor şi a fumului, mirosul, caracteristica arterii, din cîte locuri şi de unde izbucneşte focul;

-

în luare luareaa măsu măsuril rilor or de păstra păstrare re nesch neschim imba bată tă a urme urmelo lorr şi a corpur corpuril ilor  or  delicte în procesul localizării şi lichidării incendiului;

46

47 -

orga organi niza zare reaa prev preven enir irii ii sust sustra rage geri riii unor unor bunu bunuri ri în timp timpul ul acţi acţiun unii ii de localizare şi de stingere a incendiului.

 b) la faza dinamică: -

căut căutar area ea even eventu tual alel elor or urme urme lăsa lăsate te de fact factor orii ii cauz cauzal alee al ince incend ndiu iulu luii (resturi de fitile, sticle);

-

stab stabil ilir irea ea obiec obiectel telor or,, condu conducă căto torr electri electrici ci etc; etc;

-

stabil stabilirea irea obie obiectel ctelor or proba probabil bilee care au au exista existatt la locul locul incen incendiu diului lui;;

-

dete eterminarea rea naturii bunuril rilor incend endiate şi a prop roprie rietăţii ţii lor  inflamabile;

-

exam examin inar area ea amăn amănun unţi ţită tă a dife diferi rite telo lorr zone zone afect afectat atee mai mai mu mult lt sau sau mai mai  puţin de foc şi a obiectelor rămase, în vederea descoperirii urmelor  specifice;

-

exam examin inar area ea mijlo ijloac acel eloor de tran transp spor ortt şi a util utilaj ajel eloor apro apropi piat atee de  perimetrul incendiului;

-

obţine obţinerea rea unor unor docume documente nte în în legătu legătură ră cu cond condiţi iţiile ile exist existent ente; e;

-

disp dispun uner erea ea efec efectu tuăr ării ii de veri verifi fică cări ri pent pentru ru desc descop oper erir irea ea lips lipsei ei unor  unor   bunuri sau valori;

-

căutar căutarea ea unor unor urme urme de încă încălţăm lţămint intee ale mijlo mijloacel acelor or de tran transpo sport rt etc. etc.

3. Stabilirea „împrejurărilor „împrejurărilor controversate” de la faţa locului. Se întîmplă uneori ca infractorul, animat de dorinţa scăpării de răspundere pentru fapta sa, să încerce simularea săvîrşirii unei alte fapte şi, de obicei, de alte persoane. În acest scop, creează la faţa locului urme care, în mod obişnuit, se formează prin comiterea faptei simulate, ori îndepărtează din locul respectiv obiectul material al infracţiunii. Dar, în atare încercări, aproape totdeauna infractorul nu reuşeşte să simuleze perfect săvîrşirea unei fapte de altă natură, greşită în producerea de urme ori de alte probe, astfel că se creează o descordanţă între unele şi altele, fapt ce evidenţiază artificial de la locul faptei. Încercările de acest fel se întîlnesc mai des în cazurile de omor şi în infracţiunile de delapidare, ne neglijenţă în serviciu. La  primele se creează aspectul general al unei sinucideri ori accident, iar în cazul secundelor, înscenîndu-se un furt, mai ales prin efracţie, sau eventual un incendiu declanşat întîmplător. „Împrejurările contraversate” de la faţa locului, denumite în literatura de specialitate „împrejurări negative”,[37,p.41-42] în asemenea cazuri, sunt determinate pentru început de

47

48 tabloul de puternic contrast ce se observă între diferite categorii de urme. Această denumire de „împrejurări negative”, nu îmbrăţişează întregul lor conţinut. Pentru realizarea unei interpretări ştiinţifice a cauzelor obiective care au determinat operaţia „împrejurările controversate”, organele judiciare desfăşoară o activitate complexă, pe  baza principiilor generale de tactică criminalistică c riminalistică şi a celor specifice infracţiunii simulate. Însă, cum fiecare infracţiune se deosebeşte de altele similare prin mai multe particularităţi referitoare la modul şi condiţiile de săvîrşire, urmările care s-au produs, metodele şi mijloacele de lucru vor fi aplicate în funcţie de particularităţile locului respectiv al faptei şi de natura urmelor  descoperite. În cazurile unor infracţiuni de omor, simulare în accidente ori sinucideri, de cele mai multe ori, cadavrul victimei este scos din perimetrul locului faptei de către infractor şi dus la mari distanţe. Pentru simularea unei sinucideri cadavrul uneori este aşezat pe calea ferată, pe o şosea intens circulată în timp de noapte, alteori spînzurat, aruncat în apă ori se creează o altă situaţie care să conducă la versiunea sinuciderii, sau eventual, a produceri unui accident. Sub cadavrul şi în jurul său, în atare simulări, nu se găsesc urme de sînge în cantitate mare, deşi leziunile de pe corp sunt profunde, prin secţionarea sau zdrobirea unor vase mari de sînge. Urmele ce se creează extern pe cadavrul victimei, prin acţiunea trenului, autovehiculului, a laţului laţului de spînzurare spînzurare pe gît sau a apei, toate fiind postvitale, postvitale, au suficiente suficiente caracteristici caracteristici care să evidenţieze că ele s-au produs după încetarea funcţiilor vitele ale organismului, iar prin autopsie se obţin noi date în această privinţă. La cadavrele aruncate în apă, pentru a simula înecul, în foc în vederea simulării unui accident, în căile respiratorii, pe esofag şi în stomac nu sunt urme funingine, rezultate din arderea focului, nu este apă cu microorganismele corespunzătoare sau cu diferite corpuri străine întîlnite în apă. [38,p.279] Putem spune, deci, că pentru soluţionarea „împ „împrej rejur urări ărilo lorr nega negati tive ve”” în cazur cazuril ilee fapte faptelo lorr de aceas această tă natu natură ră,, un rol rol hotăr hotărît îtor or îl au interpretările leziunilor de pe corpul victimelor şi ale urmelor din interiorul corpului, pe care le fac experţii medico – legişti. La simulările unor infracţiuni de furt de patrimoniul public, mai ales prin efracţie, pentru a ascunde o delapidare sau chiar o neglijenţă în serviciu mai gravă prin efectele ei, infractorii  produc la faţa locului probe care frecvent se creează în infracţiune de furt. Ex: Avem o fereastră spartă prin care, chipurile, ar fi pătruns infractorul unde se păstrau  bunurile furate, dar pervazul ferestrei respective este acoperit cu un strat de praf uniform răspîndit răspîndit şi intact, pe care, în cazul, trecerii unei persoane, persoane, în mod firesc, picioarele, picioarele, mîinile şi alte părţi ale corpului ar trebui să lase urme uşor perceptibile şi cu ochiul liber. Alături de acest contract, uneori spre a fi mai convingător, infractorul creează o varietate mare de urme, care, la un examen mai atent, se dovedesc a fi lăsate în mod artificial, mai ales dacă se ţine seama de ce 48

49 activităţi ar fi avut nevoie autorul furtului şi de cît timp putea dispune în momentul respectiv. Acest surplus de urme, dacă se studiază cu atenţie, în loc să contribuie la confirmarea versiunii furtului, dimpotrivă, o infirmă. Operaţia de soluţionare a „împrejurărilor contraversate” de la locul faptei începe după ce sînt administrate toate problemele care au legătură cu această  problemă şi, în mare, se ştie ce fel de bunuri au fost sustrase. La începutul acestei operaţii se studiază toate aspectele probele care confirmă săvîrşirea infracţiunii de furt prin efracţie, analizîndu-se cu multă atenţie relatările persoanelor şi detaliile urmelor produse în procesul spargerii, în vederea determinării naturii obiectelor utilizate şi a direcţiei din care s-a acţionat. Din declaraţiile persoanelor, şi mai ales din sesizările gestionarilor, se reţine pentru studiul comparativ cu alte probe datele referitoare la timpul cît mai exact cînd a fost descoperită spargerea, starea vremii din acel moment, cine a observat întîi şi cum a reacţionat, care anume  persoane au mai fost de faţă, condiţiile în care c are au găsit locurile de pătrundere a infractorilor şi de scoatere din imobil a obiectelor sustrase. Prin intermediul urmelor create în procesul spargerii se determină direcţia din care a început început activitatea respectivă. respectivă. Apoi, uşa forţată, fereastra spartă, spărtura creată în perete s-au trapa din plafon plafon ori duşmea reprezintă reprezintă unicul punct punct de pătrundere a infractorului infractorului în imobil imobil violat şi totodată unica cale de ieşire cu bunurile sustrase. Deci, alături de aceste urme, trebuie să fie şi urme de picioare, de mîini, de alte părţi ale corpului uman sau chiar urme lăsate de obiectele transportate şi scoase din perimetrul locului faptei. Cînd absenţa acestor urme nu-şi găseşte găseşte o explicaţie explicaţie întemeiată întemeiată pe date obiective, obiective, chiar dacă urmele urmele de spargere evidenţiază evidenţiază că s-a acţionat din exterior, versiunea furtului intră în cîmpul îndoielilor. În rîndul probelor referitoare la „împrejurările contraversate” mai întîi în anumite situaţii desp despro ropo porţi rţiaa dint dintre re mări mărime meaa spăr spărtu turil rilor or sau sau a trap trapel elor or creat createe prin prin spar sparge gere re şi volu volumu mull  persoanelor ori a obiectelor scoase prin asemenea deschizături, precum şi prezenţa anumitor  urme, care, de obicei, nun sînt lăsate în procesul săvîrşirii infracţiunii de furt. [39,p.159]. Pentru verificare, se recurge, chiar cu ocazia cercetării la faţa locului, la organizarea unei reconstituiri.  Neputinţa pătrunderii prin deschizătura respectivă a unei persoane şi anumitor bunuri de natura şi volumul celor care se pretinde că au fost sustrase constituie o dovadă că furtul ar putea fi simulat. Existenţa la faţa locului a unei cantităţi mari şi variate de urme, care, în mod firesc, nu se creează în asemenea infracţiuni, deasemenea necesită o explicaţie explicaţie bine întemeiată sub aspect obiectiv. În acest scop, trebuie plecat de la aspectul general al locului faptei, profilul activităţii desfăşurate de unitatea păgubită, natura obiectelor sustrase şi locurile lor de păstrare, timpul cînd se pretinde că s-a fi comis infracţiunea, fără a se pierde din vedere spre ce versiuni converg 49

50 celelalte probe descoperite. Deoarece, în procesul desăvîrşirii acestor infracţiuni, infractorii dispun de un timp relativ scurt pentru operaţiile necesare, trăiesc o însemnată stare emoţională şi sînt să nu producă zgomote îndelungate şi puternice, sînt siliţi să-şi imiteze activitatea numai la ceia la cei absolut necesar pentru a intra în posesia bunurilor vizate. Deci, urmele create vor  fi corespunzătoare acestei activităţi. Cînd totuşi se află şi urme „suplimentare” care de obicei nu se formează prin săvîrşirea unor infracţiuni similare, în mod firească se nasc două versiuni în  privinţa naturii faptei săvîrşite. Rezolvarea acestei situaţii contraversate necesită să f ie bazate pe raportarea tuturor problemelor administrate la întregul ansamblu a locului faptei şi la natura şi volumul obiectelor sustrase [40,p.239]. Constatările făcute pe parcursul cercetării locului faptei se notează într-un carnet de lucru sau se înregistrează banda de magnitofon, utilizîndu-se apoi la întocmirea procesului verbal de cercetare la faţa locului. Cercetarea la faţa locului trebuie să fie însoţită de activităţi de natură să contribuie la reţinerea făptuitorului. De competenţa organului cu funcţii operative ţine: a)

observarea comportamentului celor ce manifestă interes exagerat faţă de activitatea selectări persoanelor eventual cointeresate în rezultatele ei. Nu se exclude că printre cei prezenţi la locul faptei să se afle făptuitorul sau complicii săi;

 b)

stabilirea persoanelor care pot furniza informaţii privind circumstanţele faptei şi personalitatea făptuitorului. În acest scop se vor verifica posibilităţile de a  percepe fapta din diverse împrejurimi ale locului comiterii ei, se vor identifica  persoanele care se aflau în apropierea locului faptei sau trecea pe acolo;

c)

ins inspect pectar area ea împ împre reju juri rimi milo lorr limi limita tare reaa locu loculu luii cerc cercet etat at în în ved vederea erea des desco copperir eririi ii locului produse de făptuitor, cînd se apropia sau se îndepărta de la locul faptei (urme, locuri de popas, arme şi alte obiecte abandonate);

d)

modelarea în baza datelor obţinute în cadrul cercetării la faţa locului, a modului modului de operare operare în scopul scopul identificării identificării făptuitorul făptuitorului ui după acest indice din cartoteca corespunzătoare de evidenţă criminalistică. [41,p.417].

Organul operativ din componenţa echipei de cercetare poate fi însărcinat cu efectuarea unor unor acti activi vităţ tăţii proc proced edur urale ale (asc (ascul ulta tare reaa mart martor orilo ilorr şi a vict victime imei, i, ridic ridicare areaa de obie obiect ctee şi documente, percheziţionarea anumitor locuri sau persoane) în cazul în care circumstanţele impun realizarea lor urgentă.

4. Reluarea şi repetarea cercetării la faţa locului.

50

51 În principiu, cercetarea la faţa locului trebuie să se desfăşoare continuu, în sensul că, odată începută, să fie finisată. Pot însă apărea împrejurări care să determine suspendarea activităţii de cercetare. Este irezonabilă, spre exemplu, continuarea cercetării în condiţii de noapte, noapte, dacă mijloacele mijloacele de iluminare iluminare cu care este dotată echipa echipa nu asigură căutarea căutarea eficientă eficientă a urmelor, descoperirea şi fixarea altor materiale în legătură cu fapta. În cazul unui spaţiu deschis, întreruperea cercetării poate fi condiţionată de anumite fenomene meteorologice de natură să defavorizeze activitatea de cercetare şi rezultatele ei (ploaia, zăpada, furtuna ş.a.) ori de survenirea unor cauze ce periclitează viaţa sa sănătatea persoanelor implicate pentru a căror  înlăturare este necesară o anumită perioadă de timp. a) reluarea cercetării la faţa locului.

Dacă cercetarea la faţa locului este suspendată, organul de urmărire penală va asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea ulterioară a ei, preconizînd măsurile de vigoare: -

asig asigur urar area ea integ integri rităţ tăţii ii porţ porţiu iuni nilo lorr de teren teren rămase rămase necer necerce cetat tate. e. Pent Pentru ru evitarea eventualelor modificări ale ambianţei locului faptei, aceasta va fi luat sub pază. Încăperile, parţial sau totalmente necercetate, se vor  încuia şi sigila pentru a fi transmise organului de pază;

-

info inform rmar area ea memb membri rilo lorr echi echipe peii şi a mart martor oril ilor or asis asiste tenţ nţei ei asup asupra ra orei orei  prelungirii cercetării. Cercetarea în continuare a locului faptei poate fi real realiz izat atăă de pers persoa oane nele le care care au desf desfăş ăşur urat at-o -o pînă pînă la mo mome ment ntul ul întreruperii ei;

-

fixa fixare reaa exactă exactă a locu loculu luii unde a fost fost suspe suspend ndat atăă cercet cercetar aree aşi de unde unde aceasta se va desfăşura în continuare.

În procesul - verbal, referitor la cercetarea locului de efectuare, se vor menţiona două aspecte: cauza întreruperii cercetării şi timpul ce a expirat din acest moment pînă la reluarea ei. [42,p.67].

b) repetarea cercetării la faţa locului.

Acest procedeu se efectuiază în situaţii cu totul rare, cînd prima cercetare nu ş-ia atins  pe deplin scopul, fiindcă s-a desfăţurat defectuos, superficial sau în condiţii neprielnice pentru asemenea activitate. Drept consecinţă, fie nu s-a stabilit bine întregul loc al faptei, rămînînd zone ale sale neexplorate, fie nu au fost descoperite anumite urme, poate parţial distruse de  persoane cointeresate (cum ar fi, de exemplu, urmele de sînge distruse parţial prin spălare), rămînînd astfel nevalorificate. Alteori se recurge la repetarea cercetării locului faptei pentru verificarea nor versiuni noi, a unor simulări, nesesizate cu prilejul primei cercetări la faţa locului. 51

52 Fixarea cercetării repetate se face printr-un proces-verbal separat de cel anterior.

Capitolul V. Fixarea rezultatelor la faţa locului. Fixarea rezultatului cercetării la faţa locului constă în efectuarea de către organul de urmărire urmărire penală a unor lucrări lucrări în vederea înregistrării înregistrării şi reprezentării reprezentării fidele şi integrale integrale a stării de lucruri, a poziţiei, stării şi a raportului de legătura a obiectelor ce constituie ambianţa acestuia conservării şi retragerii urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă. [43,p.77].

Conţinutul lucrărilor de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului este în mod

expres specificat în legislaţia procesului – penal în vigoare. Astfel, legilaţia penală în vigoare art. 124 CPP al RM, prevede că după efectuarea cercetărilor la faţa locului se încheie un proces – verbal care reprezintă mijlocul procesual de fixare a datelor probante. La necesitate, se subliniază şi în art. 118 şi 260 CPP al RM, în legătură cu cercetarea la faţa locului se vor executa măsurări, fotografieri, desene, schiţe, mulaje şi tipare de pe urmele şi obictele descoperite cu prilejul cercetării la faţa locului. Deci, legislaţia legislaţia penală penală în vigoare prevede prevede utilizarea utilizarea celor mai diverse diverse procedee procedee şi mijloace tehnico – ştiinţifice, inclusiv reprezentarea grafică a locului cercetat. Fotografierea ambian ambianţei ţei acestu acestuia, ia, ridicar ridicarea ea prin prin mod modelar elaree şi copiere copiere a urmelo urmelorr infracţ infracţiun iunii, ii, înregi înregistr strarea area videomagnetică a activităţii de cercetare desfăşurată la faţa locului.

1. Redactarea procesului verbal. Conform art. 124 CPP al RM, toată activitatea de cercetare la faţa locului se descrie în  procesul – verbal de către organul de urmărire penală care conduce cu cercetarea respectivă cu respectarea dispoziţiilor art.260 şi 261 CPP al RM. Procesul – verbal se înscrie printre cele mai semnificative surse de informaţii probante. Din această perspectivă, actul procesual în cauză trebuie să satisfacă anumite cerinţe ce decurg din legislaţia procesual – penală în vigoare, şi anume:

a)

să reproducă în mod obiectiv împrejurările de fapt de la faţa locului. Procesul – verbal trebuie să prezinte o descriere imparţială a locului faptei în starea în care se află în momentul momentul sosirii echipei echipei de cercetare, evitînduevitînduse categoric interpretările şi deducţiile subiective. Declaraţiile victimei şi ale altor persoane implicate se consemnează în procesul – verbal dar în 52

53 măsura în care acesteia privesc amplasarea locului faptei şi modificările  produse ambianţei acestuia pînă la sosirea echipei de cercetare; [44,p.77]

 b)

să reprezinte complet şi fidel situaţia de la faţa locului, urmele şi obiectele descoperite şi ridicate pentru a fi folosite în procesul de probaţiune. Din acest punct de vedere este indicat că în procesul – verbal să se insiste asupra tabloului de ansamblu al locului, amplasării şi topografiei lui,  precum şi aspra tuturor modificărilor ce constituie c onstituie consecinţele ale actului infr infracţ acţio iona nal. l. Prin Prin conţ conţin inut utul ul său, său, proc proces esul ul – verb verbal al treb trebui uiee să aper aperee  posibilitatea celor ce îl vor studia, să-şi imagineze cu uşurinţă locul şi împrejurările în care a avut loc fapta ilicită, iar în situaţii critice, să asigure reconstituir reconstituirea ea acestora. acestora. [45,p.177]. În ce priv priveş eşte te urme urmele le şi mijl mijloa oacel celee materiale de probă, acestea se descriu în procesul – verbal după elementele caracteristice generale (destinaţiei, forma, culoare, dimensiuni), dar şi după anumite semne specifice (defecte de uzură, elemente de reparaţie ş.a.);

c)

să fi fie re redacta cta în într-un lilimbaj îng îngrijit cla clar şi şi ac acces cesibil. Es Este co contraindicat cată utiliz utilizarea area termene termenelor lor ambigu ambigui,i, constr construcţ ucţiil iilor or dubioa dubioase se sau cu multip multiple le interpretări. Trebuie categoric evitate formulele de tipul „probabil că ...”, „nu departe de ...”, „aproximativ la ...”. Termenii ştiinţifici de circulaţie redusă se vor utiliza doar în situaţia în care nu pot fi înlocuiţi cu termenii adecva adecvaţi ţi de circula circulaţie ţie largă. largă. Neolog Neologism ismele ele se vor vor explic explicaa în termen termenii ii accesibili;

d)

să rep reprezinte con constatările făc făcute cu pr prilejul cer cercetării la fa faţa loc locului în succesiunea în care organul judiciar a subordonat activitatea de cercetare a locului faptei. Descrierea locului faptei trebuie să se desfăşoare de la consemnarea datelor obţinute la faza de observare generală a lui, ulterior  consem consemnîn nîndudu-se se faptele faptele şi împrejură împrejurările rile

stabil stabilite ite în urma urma examin examinării ării

detaliate. Procesul Procesul – verbal de cercetare la faţa locului este prevăzut prevăzut expres în lege (art.260 CPP al RM) şi este compus din trei părţi: -

part artea int introductivă;

-

part artea de descriptivă;

-

partea finală.

Partea introductivă cuprinde relatări succinte privind locul şi data cînd s-a efectuat cercetarea la faţa locului; denumirea şi profilul unităţii care face parte organul de cercetare, 53

54 temeinic de fapt şi juridic al cercetării; numele, prenumele, patronimicul şi calitatea persoanelor  care au participat participat l-a efectuarea efectuarea acţiunilor acţiunilor de urmărire penală; denumirea denumirea instituţie instituţieii în care activează specialiştii care au participat la realizarea cercetării, denumirea şi profilul unităţii din care fac parte lucrătorii de protecţie implicaţi, condiţiile meteorologice şi de iluminare în care sa desfăşurat cercetarea. La finele acestei părţi a procesului – verbal se va remarca faptul că  persoanele participante, specialiştii şi alte persoane implicate în activitatea activitate a de cercetare au fost familiarizaţi cu drepturile şi obligaţiunile ce le revin prin lege. Partea descriptivă descriptivă a procesului procesului – verbal debutează debutează cu o caracterizare generală a locului locului faptei a amplasării sale în raport cu punctele cardinale sau faţă de anumite repere relativ stabile  – clădire învecinată, stradă, cale ferată, pădure, rîu etc. În cazul cercetării unui teren deschis este indicat ca în procesul – verbal să se acorde o atenţie deosebită reliefului şi topografiei acestuia, precum şi elementelor de delimitare a spaţiului cercetat de obiectele vecine (gard, construcţie, şanţ). Referitor la locurile închise, în procesul – verbal se vor relata datele privind destinaţia încăperii locuinţei, oficiu, auditoriu sau clasă pentru studii, casă la sol, garaj, pivniţă, amplasarea (localitatea, judeţ, sector, bloc, etaj etc.), elementele caracteristice şi ambianţa sa (pereţii, duşumeaua, tavanul, uşile, ferestrele, starea dispozitivelor de încuiere a acestora, a mobilierului etc. ). [46,p.70]. În continuare vor fi consemnate constatările făcute în legătură cu cercetarea detaliată a locului faptei adică se vor descrie amănunţit obiectele cauzale legate cu fapta în cercetare în urmele rezultate din activitatea făptuitorului sau a altor persoane implicate. În proc proces esul ul – verb verbal al obie obiecte ctele le se desc descri riuu după după însu însuşi şiri rile le cons consta tata tate te pe parcu parcurs rsul ul cercetării, în special, după natura, destinaţia, modul de confecţionare, mărimea, forma, culoarea lor, precum şi după anumite elemente particulare caracteristice, cum ar fi; spre exemplu, semnele marcate de producător (marca, seria, modelul, numărul) sau condiţionate de gradul de uzură (dereglarea, degradarea, defectarea, murdărirea ş.a.). Documentele, în măsură în care a fost studiate la faţa locului, se vor fixa în procesul – verbal după denumire şi destinaţie, conţinut, caracteristicile materialelor din care sînt confecţionate, atît sub aspect cantitativ, cît şi calitativ. În ce priveşte obiecte a căror legătură cu fapta în cercetare este evidentă sau întemeiat  presupusă, este indicat ca în procesul – verbal să fie înregistrate rezultatele măsurărilor  efectuate în vederea determinării distanţei dintre ele şi obiectul principal, dar şi faţă de alte  puncte de la faţa locului (perete, uşă. scară). O deosebită deosebită atenţie atenţie se va acorda fixării urmelor infracţiunii. infracţiunii. În procesul – verbal verbal ele se descriu prin consemnarea constatărilor făcute de către organul de urmărire privind genul şi natura natura lor (urme – formă sau urme – materie, urme de mîini, mîini, de picioare, picioare, de instrument instrumentee etc.), 54

55 modul de creare, locul unde au fost descoperite, în cazurile posibile şi după elementele de structură şi relief. În procesul – verbal se fac deasemenea menţiuni cu privire la procedeele şi mijloacele utilizate la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor şi a obiectelor – mijloace materiale de  probă, indiferent dacă acestea au fost aplicate de organul de cercetare sau de specialistul criminalist încorporat în echipa de cercetare. Partea finală a procesului – verbal de cercetare la faţa locului cuprinde menţiuni referitor  la urmele şi mijloacele materiale de probă care au fost ridicate, modul şi mijloace tehnice criminalistice utilizate în acest scop. Se precizează deasemenea, dacă organul de cercetare a utilizat fotografia judiciară, filmarea, videocasetofonului sau a procedat la schiţarea grafică a circumstanţelor locului faptei. Procesul – verbal se încheie cu notarea timpului în care s-a desfăşurat cercetarea obiecţiilor persoanelor persoanelor participante. Se semnează fiecare pagină de către  persoana sub a cărei conducere s-a desfăşurat activitatea de cercetare şi de persoanele  participante, iar la sfîrşit – de toţi cei care au participat, într-o calitate sau alta la efectuarea activităţii de cercetare.

2. Procedee de fotografiere la faţa locului Conform art.118 CPP al RM , în cursul cursul cercetării la faţa locului conducătorul organului de urmărir urmăriree penală penală efectue efectuează, ază, dacă dacă este este necesa necesar, r, măsură măsurări, ri, fotogr fotografie afieri, ri, filmăr filmări,i, schiţăr schiţări,i, mulaje. Fotografia judiciară cu caracter caracter operativ executat cu prilejul cercetării locului faptei sau în împrejurări similare de către însăşi organele de urmărire penală, în primul rînd de poliţie, se înscrie printre procedeele importante de fixare a rezultatelor cercetării, reprezentînd un auxiliar   preţ  preţio ioss al proc proces esul ului ui-v -ver erba bal. l. [47,p.103]. "Fotografia judiciară operativă reprezintă un ansamblu de metode şi procedee privind aplicarea mijloacelor fotografice în procesul de cercetare la locul savîrşirii faptei şi de efec efectua tuare re a diver diversel selor or acte acte de urmăr urmărire ire penal penală ă pentr pentru u fixare fixarea a obiect obiectelo elorr exami examinat nate, e, înregistrarea, redarea unor secvenţe şi а rezultatelor obţinute. [48,p.95].

După conţinutul şi scopul lor, fotografiile de cercetare la faţa locului sunt de: orientare, schiţa, a obiectelor principale, în detaliu. detaliu. 1) Fotografia de orientare cuprinde tabloul general al locului faptei cu toate împrejurările sale, astfel încît după ea se poate face cu uşurinţă la nevoie, orientarea în teren. "Fotografia de orientare se realizează în cadrul fazei de observare preliminară a locului faptei. "Ea se face în 55

56 faza statica statica а cercetăr cercetării ii locului locului faptei faptei cînd cînd nu se mişcă mişcă nimic din tot ce se afla în perimetrul perimetrul acestuia. Cînd locul faptei este interiorul unui imobil, fotografia de orientare trebuie să cuprindă într întrea eaga ga clăd clădir iree în саrе саrе а fost fost comi comisă să fapt faptaa cerce cerceta tată tă,, daca daca-i -i posi posibi bil,l, faţă faţă de ei cu într întrare areaa  principală,  principală, clădirile din mediata mediata apropiere, apropiere, stradă sau măcar о parte din aceasta, anumite obiecte fixe de pe strada, cum sunt arborii ornamentali, stîlpi de telegraf etc. In asemenea situaţii, desigur locul propriu-zis al faptei nu este fixat în fotografia de orientare. Deoarece scopul acestei fotografii este de a deschide posibilitatea, ca după ea să ne putem putem orienta orienta asupra asupra imob imobilulu iluluii în cauză. cauză. Cînd imobilul imobilul este о clădire bine cunoscuta in localitate localitate prin mărime ori destin destinaţie. aţie. Aceasta fotografie se face de obicei în condiţii obişnuite de timp, la lumina naturală a zilei. Se recomandă ca pe cît e posibil, fotografia să se execute cînd lumina naturală nu creează umbre umbre puternice. puternice. Fotografii de orient orientare are foarte foarte bune, bune, unifor uniforme, me, cu multe multe detalii detalii se obţin obţin prin prin foto fotogr graf afier ierea ea locului faptei pe timp cu cer uşor noros, înainte de răsăritul răsăritul soarelui soarelui sau imed imedia iatt după ce apune, cînd obiectele nu se echilibrează unele pe altele prin umbrele lor. Deoarece la îndemîna fotografului stau numeroase posibilităţi de intervenţie cu ajutorul cărora poate înlătura sau corecta elementele nefavorabile şi la fotografii de orientare se alege  poziţia cea mai potrivită. "Punctul de staţie[49,p.78]. spre a se include in obiectivul aparatului tot perimetrul locului faptei, cu împrejurările sale. Daca se fotografiază pe timp cu soare, izvorul de lumină (soarele) trebuie să se afle în spatele aparatului pentru că razele razele să nu pătru pătrundă ndă direct în obiectiv. Fotografia de de orientare, în funcţie de natura şi întinderea locului locului fotografiat poate fi unitar unitarăă cînd cînd se realiz realizează ează dintr-o dintr-o singur singurăă poziţi poziţiee şi panora panoramic mic,, în cazul cazul fotog fotograf rafier ierii ii pe segmente a locului respectiv. Fotografia Fotografia panoramică panoramică determinate determinate de forma obiectului obiectului de fotografiat fotografiat poat poatee fi circu circula lară ră sau liniară. 2)Fotografia panoramică circulară se face în cazul cînd locul faptei este atît de întins încît nu poate fi cuprins intr-o singură imagine care să întrunească calităţile fotografiei de orientare. În asemenea situaţii după ce s-a ales poziţia cea mai bună, aparatul fotografic se aşează pe un stativ cu cap mobil, spre a putea fi rotit pe un arc de cerc de 180 grade. Apoi locul faptei fapte i se fotografîază, fotografîază, pe segmen segmente. te. Timpul de expunere şi de deschidere a diafragmei trebuie să fie ales fie acelaşi pentru toate segmentele fotografiate, asemenea mai trebuie ca în cîmpul celui de-al doilea segment să fie cuprinsă о fasie din primul în al treilea о fasie din al doilea şi aşa mai departe". Fotografiile astfel obţinute pot fi tăiate pe margini, după anumite puncte de reper şi apoi lipite în ordinea în care au

56

57 fost fost execu executat tatee în cît să redea redea în într întreg egim imee locul locul faptei faptei . În acest fel poate fi redat întregul loc al faptei intr-o imagine cu aspect de fotografie unitară. "Mai recent fotografia panoramică circulară se realizează şi prin folosirea aparatului fotografic cu obiectiv rotativ, cu unghiul de cîmp de 140 grade şi chiar mai mаre. Avant Avantaje ajele le utiliz utilizării ării acestu acestuii aparat aparat sunt sunt multip multiple: le: se cuprin cuprinde de un unghi unghi de fotogr fotografi afiere ere cu încadrarea corectă a imaginii: se realizează rapiditatea fotografierii şi continuitatea liniare perfectă. [50].

3)Fotografia panoramică liniară se recomandă, recomandă, de exemplu, exemplu, cînd cînd obiectul de fotografiat ar  fi imobil imobil cu dimensiuni dimensiuni mari, situat situat ре о stradă stradă îngust îngustăă ce nu permit permitee fotogr fotografi afiere ereaa de la о dist distan anţă ţă.. Apar Aparat atul ul se fixe fixeaz azăă pe trepie trepied, d, la aceeaş aceeaşii distan distanţă ţă de sol şi axa longit longitudi udinală nală a obiectului de fotogr fotografia afiat,t, iar obiecti obiectivul vul perpendic perpendicula ularr pe obiectu obiectull respecti respective ve la toate toate segmentele fotografiate. De asemenea, timpul de expunere şi deschiderea diafragmei sunt aceleaşi pentru toate imaginile. La ambele fotografii panoramice (circulară, liniară), în laborator se vor respecta respecta următoar următoarele ele condiţii: condiţii: expunerea, expunerea, mărimea, mărimea, hîrtia hîrtia fotografi fotografică că şi durata durata de developa developare re trebuie trebuie să fie aceleaşi aceleaşi la imaginile tuturor segmentelor. 4)Fotogr 4)Fotografia afia schiţă schiţă oglind oglindeşt eştee locul locul săvîrş săvîrşiri iriii faptei faptei cu toate toate particulari particularităţile tăţile sale, fără împrejurimi, avînd în prim plan obiectul central al cercetării criminalistice, adică obiectul asupra căruia s-a îndreptat nemijlocit acţiunea infractorului. Această fotografie se face tot în faza statică a cercetării locului faptei, cu aceleaşi mijloace tehnice tehnice la ea fotografia de orientare. În plus la fotografia - schiţă, de cele mai multe ori se utilizează diferite izvoare de lumină artificială, cînd locul faptei este în interiorul unei clădiri. Alegerea poziţiei de fotografiere a locului faptei este una din primele chestiuni ce se cer a fi rezolvate în cursul cercetării la faţa locului, pentru că de felul cum se alege această poziţie depinde foarte mult reuşita fotografiei schite. Daca in fotografia - schiţă nu sunt cuprinse toate obiectele de la locul locul faptei, faptei, nu se atinge atinge scopul scopul urmărit urmărit prin prin foto fotogr grafi afier ere. e. Iar, Iar, dacă, dacă, dimpot dimpotri rivă vă,, în cadru cadrull fotografiei - schiţă sunt fixate şi obiectele din afara perimetrului locului săvîrşirii infracţiunii, imaginea perimetrului locului săvîrşirii infracţiunii, imaginea obţinută prezintă o aglomeraţie de obiecte, din care nu se distinge ce este principal şi ce este secundar din locul respectiv. Fotografiile - schiţă ale locului faptei pot fi unitare , cînd obiectivul aparatului aparatului fotografic cuprinde dintr-o singură poziţie întregul loc al faptei, realizînd realizînd astfel astfel o singu singură ră fotografi fotografiee - schiţă schiţă şi fotografii - schiţe în serie, cînd locul faptei este fixat prin mai multe fotografii din poziţii diferite. Cazu azuri de realizar zare a fotografiilor - schiţe în serie pot fi multiple cînd locul

faptei

nu

poate

fi

cuprins

în

întregime

dintr-o

singură

poziţie

de 57

58 fotografiere, cum ar fi de exemplu, apartamentul unei locuinţe sau cînd locul faptei are forma de "L" "T" "U" etc. În funcţie de forma locului faptei, de gradul în care este acoperit cu felurile obiecte, cînd din orice poziţie s-ar fotografia unele obiecte le-ar eclipsa pe celelalte, fotografiile - schiţe în serie  pot  pot fi: a) panoramică;  b) pe sectoa sectoare; re; c) încrucişată. Fotografia - schiţă panoramică se realizează prin aplicarea metodei de realizare a fotografiei  panoramice de orientare. În cazurile de fotografiere а locului faptei pe sectoare, în prealabil se împart împartee întreg întregul ul sau perimet perimetru ru în zone zone astfel astfel delimi delimitate tate în cît fiecare fiecare în parte parte se poate poate fi fotografiată fotogra fiată dintr-o dintr- o singură poziţie. Fotografiile Fotografiile astfel obţinute obţinute nu pot fi alipite alipite una alteia în cît să se obţină obţină о imagine imagine unitară, unitară, în deplina deplina continui continuitate tate liniară, liniară, datorită datorită formulei formulei gener general ale; e; a locu locului lui respe respecti ctive ve.. Astfe Astfel,l, fiecar fiecaree din din fotog fotograf rafiil iilee obţin obţinut utee va reda reda о parte, parte, o zonă din locul locul săvîrşir săvîrşirii ii infracţiunii. infracţiunii. Este necesar la suita acestor fotografii, să se arate ordinea în care au fost făcute, care de obicei obicei urmează regula succesiunii succesiunii zonelor limitrofe. In cazul fotografi fotografiilor ilor - schiţe schiţe în serie cînd locul locul faptei faptei este foarte foarte aglomera aglomeratt cu obiecte de dimensiuni diferite, care prezintă pericolul de a se umbri reciproc, ori este înconjurat de obiecte obiecte care nu permit permit îndepăr îndepărtare tareaa cu aparatul aparatul fotografic fotografic la о distanţă distanţă utilă de fotografier fotografiere, e, se recomanda recomand a aplicarea aplicar ea metodei metodei de fotografiere fotografiere contrara sau încrucişat încrucişată. ă. Metoda fotografierii contrare constă în fixarea locului faptei din două poziţii diametral opuse. În acest fel se obţin doua fotografii - schiţe ale unuia şi aceluiaşi loc. Obiectele din partea centrală sunt redate pe ambele fotografii, iar cele din apropierea apropierea poziţiilor poziţiilor de fotografiere pe cîte cîte una din ele. Metoda fotografierii încrucişate constă în fixarea aceluiaşi loc din patru patru extremit extremităţi ăţi ale sale, sale, astfel încît să fie doua cîte doua diametral opuse. Prin această această metodă de fotografiere, fotografiere, obiectele obiectele situate situate în partea partea centrală а locului respectiv se fixează pe toate cele patru fotografii, iar cele din părţile marginale sunt redate pe cîte una sau doua fotografii. Fotografia - schiţă pe sectoare  presupune  presupune redarea redarea pe porţiuni porţiuni a locului locului fapt faptei ei în Condi Condiţi ţiii similare de iluminare, cu acelaşi obiectiv şi la aceeaşi scară. Fiecare din aceste fotografii va oglindi un sector, о parte din locul faptei. Prin juxtapunerea acestor acestor fotografi fotografiii se obţine obţine fotograf fotografia ia - schiţă schiţă panorami panoramică. că. La executarea fotografiei - schiţe, spre deoseb deosebire ire de cea de orienta orientare, re, se ridică şi problema problema folosirii, folosirii, uneori, uneori, a luminii luminii artificiale. artificiale. Este

58

59 necesar ca locui faptei să fie iluminat în uniform, fără să se creeze umbre puternice, care ar   putea să să atenueze atenueze unele unele detalii sau sau să eclipsez eclipsezee anumite anumite obiecte din perimetrul perimetrul său. său. Plecî Plecînd nd de la neces necesita itatea tea ilumi iluminăr nării ii unifo uniforme rme a loculu loculuii faptei faptei,, fără fără să se creez creezee um umbr bree  putern  puternice, ice, un singur singur izvor izvor de lumină lumină artific artificială ială nu este este sufici suficient ent pentru pentru obţinere obţinereaa condiţi condiţiilor  ilor  corespunzătoare de realizare a fotografiei - schiţe. Dacă se fotografiază prin folosirea unui singur  izvor de lumină dirijată, imaginea obţinută este cu pete de lumină şi umbre, care ascund detaliile obiectelor şi uneori chiar adevărata lor formă. Obiectele situate în adîncirea locului faptei sunt eclipsate de umbrele obiectelor din prim plan. Cînd Cînd locu locull fapt faptei ei are о prof profun unzi zime me mică, mică, se obţi obţinn foto fotogr graf afii ii - schi schiţe ţe reuş reuşit itee prin prin iluminarea iluminarea lui cu două izvoare izvoare de lumină lumină artificială artificială situate situate în părţ părţil ilee late latera rale le ale aparat aparatul ului ui de fotografi fotografiat, at, puţin puţin în spatele spatele acestuia, acestuia, ca ca razele razele de lumină să nu pătrundă în obiectiv; obi ectiv; în schimb sc himb cînd c înd locul respectiv are о profunzime cаre este necesar că pe lîngă izvoarele de lumină frontală să se folosească şi izvoarele de lumină complimentară puse în adîncimea spaţiului fotografiat, astfel în cît să nu intre în cîmpul vizual al aparatului fotografic, astfel în cît să nu intre în cîmpul vizual al aparatului fotografic şi razele lor să nu fie îndreptat îndreptatee spre obiectiv. obiectiv. Aces Aceste te izvo izvoare are de lumi lumină nă comp comple leme ment ntară ară au rolu rolull de a ilum ilumin inaa profunzimea profunzimea spaţiului fotografiat şi de a reduce umbrele create de lumină frontală. Pentru reducerea reducerea umbrelor umbrelor se mai pot utiliza cu succes succes paravanele paravanele albe ce se pun în afara limitelor limitelor locului locului faptei, faptei, astfel astfel în cît să reflecteze reflecteze lumina lumina şi în părţile laterale. Izvoarele de lumină artificiale se fixează cam la aceeaşi înălţime cu aparatul de fotografiat, deoarece astfel spaţiul în cauză se imprimă pe pelicula aşa cum este în realitate, fără denaturări în formă şi dimensiuni. 5) Fotografia obiectelor principale sau sau о noţi noţiun unee simi simila lară ră este este "fot "fotog ogra rafia fia de nod" se refera la înregistrare înregistrareaa unor obiecte apreciate ca fiind principale, principale, datorită faptului implicării lor  în activitatea infracţională sau are prezenţa consecinţele infracţiunii, adică obiectele соrp delict. Ca principale pot fi considerat cadavrul în cazul unui omor, mijloace de transport avariate în cazul unui accident de circulaţie, uşa forţată în urma unui furt, armele şi instrumentele folosite în timpul săvîrşirii infracţiunii etc. Spre deoseb deosebire ire de fotografia fotografia - schiţă, schiţă, această această fotografie fotografie cuprind cuprindee numai о parte pa rte din locul loc ul faptei fap tei,, numai cîte unui din obiectele principale aflate în perimetrul său. Fiecare obiect nu se fotografiază izolat, ci în corelaţie cu obiectele şi urmele din imediata lui apropiere, astfel în cît după imaginea fotografică să se poată stabili poziţia sa în raport cu celelalte obiecte. Deci scopul acestei fotografii este de a imprima pe pelicula aspectul general general al obiectu obiectului lui principal principal,, formele formele sale, poziţia poziţia ре саге о are la locul faptei, precum precum şi

59

60 raportul în care se află cu obiectele de formă şi mărime dintre el şi obiectele respective, dacă eventual, eventua l, are a re о poziţie poz iţie deosebită deosebi tă de d e cît cî t era er a obişnuită obi şnuită а obiect obiectelo elorr de de ace acest st fel fel . [51,p.80]. Iluminarea obiectelor principale pentru a le putea fotografia se face cu lumina artificială, cînd lipseşte sau este insuficienţa cea naturală. Pentru Pentru executarea executarea acestor fotografii fotografii nu este necesară iluminarea iluminarea în profu profunzi nzime me,, ca la fotografia - schiţă. Poziţia de fotografiere a obiectelor principale se alege în aşa fel ca obiectul principal să fie în centrul atenţiei, iar în părţile periferice ale imaginii să se fixeze obiectele şi urmele din imediata imedia ta lui l ui apropie a propiere. re. Obiectivul Obiec tivul aparatului aparatului fotogra fotografic, fic, în funcţi funcţiee de situaţia situaţia concretă, concretă, poate poate să cadă sub unghi drept pe obiectul de fotografiat, cînd acesta are о poziţie verticală (cum ar fi uşa forţată, ferea fereast stra ra prin prin care s-a intro introdu duss infra infract ctor orul ul,, dula dulapu pull spar spartt etc.) etc.) sau să aibă о poziţie dublă ori  perpendiculară faţă de obiectul respectiv, cînd acesta se afla pe sol, (ca de pildă, armă - corp ilicit, cadavrul victimei ori diferite urme de picioare). În acest sens, amintim că obiectele ce au lungime lungimeaa mult diferenţiată diferenţiată faţă de lăţime se fotografiază fotografiază dintr-o poziţie din care obiectivul obiectivul aparatului să fie perpendicular pe zona lor de mijloc. La aceste obiecte nu se recomandă fotografierea de la un capăt sau altul deoarece datorită perspectivei, partea mai apropiată de aparat va părea mult mai mаre decît decît în realitate. realitate. Fotografia detaliilor, spre deosebire de toate fotografiile amintite se execută în fază dinamică dinamică a cercetării locului faptei. Aşa dar fotografia de detaliu se aplică la faţa locului pentru fixarea urmelor infracţiunii şi a obiectelor considerate corpuri delicte. Scopul acestei fotografii este, pe de о parte, de a fixa şi a demonstra prezenţa la faţa locului a anumitor urme (de mîini, de picioare, de instrumente, ale mijloacelor de transport etc.) sau a unor obiecte (o armă, un tub de cartuş, un topor, un obiect de îmbrăcăminte etc.) intr-un mod sau altul exploatate de făptuitor sau de alte persoane implicate, iar pe de altă parte, de a reda caracteristicile generale şi individuale ale urmelor şi obiectelor  - corpuri delicte. Fotografia Fotografia de detaliu, detaliu, nominalizată nominalizată în literatura literatura de specialitate şi fotografi fotografiee a detaliilor detaliilor,, se execută la faza a doua a cercetării locului faptei, cînd obiectele purtătoare de urme, cît şi cele corp delict, delict , fiind deja fixate special special şi în corelaţie corelaţie cu alte urme şi obiectele obiectele pe fotografî fotografîile ile - schiţă şi de nod, nod, se pot deplas deplasaa şi staţio staţiona na în poziţi poziţiii favora favorabil bilee din punctual punctual de vedere vedere al pune puneri riii în evidenţă fotografică, a caracteristicilor ce interesează. În cazul fotografiei detaliilor se fixează leziunile de ре соrpul victimei, astfel încît să se  poată aprecia caracterul, dimensiunile şi localizarea lor precisă precisă,, adică adică zona zona corpulu corpuluii în care se afla, ca prin studiul fotografiei realizate să se poată determina determina ce anume organe organe puteau puteau fi vătămate. vătămate. 60

61 În

cazu azul

fot fotograf rafier ierii urme rmelor lor

lăs lăsate de

anv anvelop lopele aut autovehi ehicol colului lui

se

în vede edere numai о parte a lor unde dese esenul ant antiderapant este cît mai clar, astfel

obiectivul

aparatului

de

fotografiat

se

fixează

perpendicular

pe

ia [52]

suprafaţa

obiectulu tuluii şi la о distanţă ce permit rmitee scoatere erea în evidentă a detal taliilor lor vizi izibile ile cu ochiul liber . Executarea fotografiei de detaliu trebuie să corespundă corespundă următoarelor condiţii: -

să rede redea a mater materia ialu lull foto fotogr graf afic ic aşa aşa cum cum aces acesta ta este este perc percep eput ut de orga organu null senzorial, executîndu-se în măsura posibilităţilor, eventualele denaturări

-

să redea redea cu maxim maximăă preciz precizie ie elemen elementel telee caract caracteri eristi stice ce şi detali detaliile ile urmei urmei sau ale ale obiectului supus cercetării criminalistice;

- să asigure asigure posibilitatea posibilitatea realizării măsurilor măsurilor necesare necesare determinării determinării dimensiunil dimensiunilor or urmei urmei şi ale obiectului reprodus. Condiţiile menţionate, în funcţie de specificul obiectului de fotografiat, impun respectarea următoarelor reguli. Aşa dar, pentru atingerea scopului urmărit, fotografierea detaliilor se face cu aparatul fixat pe un trepied sau pe un aparat de reproduce reproducere re şi cu obiectivul obiectivul şi orient orientat at în poziţi poziţiee perpen perpendic dicula ulară ră pe obiectul de fotografiat. Ilumi Iluminar narea ea se face face diferi diferit,t, în funcţ funcţie ie de natur naturaa obiec obiectu tului lui fotog fotograf rafiat iat.. La fotografierea fotografierea urmelor de adîncime, cum ar fi cele de picioare sau ale instrumentelor de spargere, un izvor de lumină trebuie sa fie în spatele aparat aparatulu uluii de fotogra fotografia fiat,t, iar altul, altul, de inten intensit sitate ate mai mică, mică, într-o într-o  parte  parte latera laterală lă a urmei ori a obiectului, spre a proiecta razele sub un unghi ascuţit, în vederea creării de umbre, care ca re să evidenţieze detaliile. La fotografierea urmelor urmelor de suprafaţă, suprafaţă, de cele mai multe ori se foloseşte о lumină bilaterală. Izvoarele de lumină, în această situaţie, se găsesc intr-o  parte  parte şi şi alta, alta, la acee aceeaşi aşi distan distanţă ţă faţă de de ea şi trimi trimitt lumina lumina sub sub un ungh unghii ascuţit. ascuţit. О iluminar iluminaree similară similară  poate  poate fi aplicată aplicată şi la fotografier fotografierea ea unor obiecte obiecte a căror deoseb deosebire ire de relief relief nu necesi necesită tă fi scoas scoasăă în evidenţă prin intermediul umbrelor. Cînd Cînd aparatul aparatul de fotograf fotografiat iat trebuie trebuie apropiat apropiat sub distanţa distanţa lui minimă minimă de fotografie fotografiere re (la Exakta Exakta Varex, de pildă, pildă, sub 50 cm), se recurge la utilizarea utilizarea inelelor intermediare sau la burduful extensibil, ce se intercalează între obiectiv şi camera observă. Mărindu-se astfel distanţa focală se permite apropierea aparatului fotografic de obiectul de fotografiat sub limita minimă pînă la cinci centimetri, centimetri, cum se procedează de exemplu exemplu la fixarea fixarea prin fotografiere fotografiere a urmelor urmelor digitale digitale descoperite la locul faptei sau a unor cuvinte ori semne grafice izolate în cazul de expertiză a acestor scrise etc.

3. Video Videoînr înreg egist istra rarea rea crimi crimina nalis listic ticăă 61

62

Apariţia Apariţia înregistrării înregistrării video în în lista tehnicii tehnicii aplicate aplicate de către colaboratorii colaboratorii organelor de drept a demonstrat demonstrat chiar din primele primele cazuri că cu ajutorul vide videoo-ca came merel relor or se poat poatee de fixa fixatt  proc  proces esel elee care care apar apar în timp timp şi spaţ spaţiu iu,, purt purtare areaa şi acţiu acţiuni nile le anum anumit itor or perso persoane ane,, speci specific ficul ul relief relieful ului ui locului, specificul construcţiilor imobile şi altor obiecte care caracterizează starea locului faptei şi locului loc ului petrecerii petrecerii acţiunilor acţiunilor de anchetă. anchetă. Îmbinînd în sine dinamica filmării şi fixării sunetelor video-înregistrarea video-înregistrarea posed posedăă multe multe  priori  priorităţ tăţii faţă faţă de aceste aceste doua doua form formee de de fixa fixare. re. Aplic Aplicare areaa vide videoo-te tehn hnic icii ii da anum anumit itee pos posib ibil ilită ităţi: ţi: - fixarea în faza dinamică a diferitor evenimente iar după, reproducerea imaginii desfăşurării acestora pe ocularul etnic, televizor, monitor; fixarea concomitent cu imaginea şi a sunetelor; - fixarea şi reproducerea imaginilor imaginilor colorate; colorate; - reproducerea materialului fixat deodată după filmare fără întreruperea

întregului proces de

adunare şi fixare a probelor; -

transmiterea în caz de necesitate a informaţiei video pe canale de televiziune;

- repetarea multipla a video-fonogramei; video-fonogramei; Priorităţile video-înregistrării magnetice indicate mai sus ca metodă expres de fixare a  probelor  probelor au atras atras video-tehn video-tehnica ica în aplicarea aplicarea mai mai largă în în acti activi vita tatea tea orga organe nelo lorr afa aface ceril rilor or inte intern rne. e.  Pr  Procedee speciale de aplicare a te tehnicii vi video

Aplicar Aplicarea ea înregist înregistrării rării video - poate poate fi folosită folosită atît la petrecere petrecereaa acţiunil acţiunilor or operat operative ive de investigaţii cît la acţiuni de anchetă penală (interogări, percheziţii, confruntări confruntări,, recunoaştere recunoaştere ş.a.). Îmbinînd în sine posibilităţile filmării şi imprimării sunetului, înregistrarea video dispune de  posi  posibi bilit lităţi ăţi enor enorme me,, adic adicăă con contr trib ibui uie: e: -

la căpătarea materialului ilustrativ grăitor, probant şi orientativ;

-

la relevarea a astfel de obiecte, urme şi fapte, care aflîndu-se după;

-

limitele hotarului de sensibilizare a organelor vasului şi auzului, nu sunt percepute în mod obişnuit.

Totodată Totodată ea este un mijloc mijloc de nădejde de memorizare memorizare şi anume anume fixează pentru pen tru viitor ceea ce  poate să nu se păstreze în natura. Pe lîngă această durata înregistrării înregistrării imaginii imaginii şi sunetului sunetului concomitent este de la 30 min. pînă la 240 min. în regim standard (standard play "SP"), însă tehnica video video mo moder dernă nă dispune dispune şi de regi regi de înregi înregistr strare are de lungă durată durată (long (long play "LP"), ce permite permite dublarea duratei de înregistrare, deoarece la camere de filmat învechite moral durata de înregistrare neîntrerupte este de 3-4 min., folosirea înregistrării video asigură fixarea continue a acţiunilor de diferită durată. Aceasta este de nepreţuit în lucrul operativ. Pelicula video nu necesită nici un fel 62

63 de prelucrare prelucrare pentru reproducerea reproducerea celor înregistrate, înregistrate, la înreg înregis istra trare re se asig asigura ura sincro sincroni nicit citate ateaa imprimării imaginii şi sunetului, chiar pe parcursul filmării este posibil controlul vizual după calitatea înre înregi gist stră rări riii video, video, la reproducerea reproducerea înregistrării înregistrării video este posibil posibil cu ajutorul ajutorul funcţiei funcţiei "stop "stop cadru" de studiat studia t detaliile detal iile obiectului sau evenimentului. eve nimentului. Aplicarea imprim imprimării ării video video serv serveşt eştee pentru pentru hotărîrea sarcinii principale a organului de cercetare - primirea materialului obiectiv şi probant. Una din metodele de fixare de bază a informaţiei probante probante în procesul procesul de cercetare cercetare este  procesul-verbal. În procesul-verbal gîndurile ce sunt fixate se şlefuiesc într-o măsură oarecare, se o formează în fraze clare. Pe de о parte aceasta este un moment pozitiv, deoarece datorită expunerii succinte а datelor despre fapte este mai uşor de făcut cunoştinţă cu procesul-verbal. Însă pe de о altă parte, parte, select selectarea area materia materialulu luluii subiectiv,

ce trebuie trebuie introd introdus us în procesul-verbal, poartă poartă un caracter 

deoarece practice este imposibil de transpus pe hîrtie toate cele văzute sau vorbite,

 pe lîngă aceas aceasta ta fiecar fiecaree pers persoan oanăă are are stilu stilull său său de expu expune nere. re. În procesul de cercetare anchetatorul, lucratorul operativ deseori foloseşte un şir de termeni tehnici, tehnici, de producţie, producţie, care în lipsa informaţiei intuit intuitive ive sunt sunt greu percepu percepute te de acei acei care care nu sunt sunt cunoscuţi cu acest obiect. Înregistrar Înregistrarea ea video acordă posibilitatea posibilitatea de a vedea, de a-şi închipui închipui în detalii detalii datele expuse din procesul-verbal. [53,p.252]. În scopul lărgirii reprezentării depline despre fapte, care se conţin în materialele probante., anchetatorul pe lîngă descrierile succinte din procesul-verbal desenează scheme, planuri, efectuează foto fotogr graf afier ierea ea obiectelor. obiectelor. Însă, Însă, prin intermediul intermediul acestor acestor măsuri, măsuri, în unele cazuri este impo imposi sibi bilă lă reprez reprezent entare areaa deplin deplinaa a materi materialu alului lui intuiti intuitiv. v. Cum schema schema,, aşa şi fotografia pot reflecta numai momente parţiale, statice din procese, fenomene, fenomene, ceea ce nu permite reflectarea reflectarea deplină, deplină, aşa cum este posibil cu ajutorul ajutorul înregistrării înregistrării video. Astfel Astfel,, înregi înregistr strarea area video, video, incluz incluzînd înd în sine sine inform informaţia aţia obiect obiectivă ivă şi depl deplin inăă desp despre re circu circums msta tanţ nţe, e, ce au impo importa rtanţ nţăă deos deoseb ebit ităă pent pentru ru hotă hotărîr rîrea ea hotărîrii hotărîrii decisive decisive pe dosar, dosar, este admisi admisibil bilăă în proces procesul ul de cunoaş cunoaştere tere а adevăr adevărulu uluii pe dosar dosarele ele penale penale.. Înregi Înregistr strare areaa video video corespunde pe deplin cerinţelor despre respectarea drepturilor şi interesele legitime ale cetăţenilor la cercetarea cercetarea infracţiunil infracţiunilor. or. Astfel, aplicarea aplicarea ei la interogare interogare nu lezează drepturil drepturilee celui interogat, interogat, ea permite de a duce la cunoştinţă judecata cu mărturiile şi lămuririle depuse anterior într-o forma neschimbată. În depen ependdentă entă de sarci rcinile puse şi de meto etodele soluţion ionate înregi egistrare rareaa video poate fi divizata în: - înregistrarea fixativă (de fixare); - înregistrarea cercetativă (de cercetare).

63

64 Înreg Înregis istra trarea rea fixativ fixativăă se efectuea efectuează ză la petre petrecer cerea ea acţiun acţiunilo ilorr de ancheta ancheta penală si operativă opera tivă de investigaţii de către specialist sau de către însăşi anch anchet etato ator, r, lucra lucrato torr operat operativ iv cu sco scopu pull de a fixa fixa circumstanţele, mersului şi rezultatelor acţiunii de anchetă sau operative de investigaţii. Cu ajutorul mijloa mijloacel celor or tehnic tehnicee descri descriee se efectuea efectuează ză înregi înregistr strări ări de orient orientare are,, de vedere, vedere, de nod şi de detaliu a obiectelor, locului ş.a. cuprin inde de locu locull unde unde se petr petrec ecee acţi acţiun unea ea şi  Înregistrarea  Înregistrarea video de orientare cupr împrejurimile, orientează locul desfăşurării acţiunilor după amplasarea lui. Înregist istrar rarea ea însăşi însăşi a loculu loculuii unde unde se petre petrecc acţiun acţiunile ile fără fără  Înregistrarea  Înregistrarea de vedere. vedere. Înreg împrejurimi împrejurimi,, în aspect iniţial, iniţial, fără careva schimbări, schimbări, ce se produc produc pe parcursul parcursul acţiunil acţiunilor. or. În dependenţă de posibilităţile operatorului această înregistrare poate fi efectuată din unul sau mai multe puncte, din diferite părţi cu о vedere cît mai largă a circumstanţelor circumstanţelor fixate.  Înregistrarea  Înregistrarea de nod. Înregistra Înregistrarea rea sectoarel sectoarelor or în parte (nodurilor (nodurilor)) а locului locului unde se

 petrece acţiunea, pe care din unele sau altele motive s-a concentrat atenţia participanţilor participanţilor la acţiune (vederea generală a uşii sparte, locul descoperirii urmelor ş.a.). Înregistrarea de detaliu. Înregistrarea obiectelor în parte, elementelor lor, anumitor urme. Înregistrarea

video

se

aplică

la

efectuarea

acţiunilor

de

anchetă

şi

operative de investigaţii cu scopul imprimării informaţiei de acelaşi volum. Însă în dependenţă de specificul metodelor operatorice, operatori ce, astfel a stfel de înregistrare înregistrare poate poate fi diviza divizată tă în: - înregistrarea înregistrarea în plan mic; - înregistrarea înregistrarea în plan mediu; - înregistrarea în prim plan. Înregistrarea video în plan mic joacă rolul înregistrării de orientare şi în cele mai dese cazuri cazuri cu ea şi începe începe înregis înregistrar trarea. ea. Această Această înregis înregistrar traree ca şi cum ne prezin prezintă tă circu circumst mstanţ anţele ele generale împrejurătoare a locului acţiunilor. Planu Planull mediu mediu ne prezin prezintă tă о privi privire re gener generala ala nemijl nemijloci ocită tă a loculu loculuii acţi acţiun unii ii,, fixea ixează ză amplasarea generală a obiectelor participanţilor (figuranţilor) persoanelor şi rolul lor in această acţiune. În prim plan sunt evidenţiate obiectele parţiale cele mai importante şi acţiunile participanţilor la acţiune, fixează indicii generali şi particulari ai obiectelor, ce au о importantă deosebită la cercetarea cauzei. În scopul atinge atingerii rii informa informativ tivită ităţii ţii cît mai ample ample obiec obiectel telee mici, mici, urmele, urmele, particular p articularităţil ităţilee de comportar comportaree şi starea starea emoţion emoţională ală a participan participanţilor ţilor la acţiu acţiune ne în rîndu rîndull susp suspecţ ecţilo ilor, r, perso persoan anelo elor  r  cercetat cerc etate, e, învinuiţil învinuiţilor, or, pătimaşil pătim aşilor, or, martoril martorilor or se înregis înregistreaz treazăă cu atenţie atenţie mai accentu accentuată ată asupra asupra lor. lor. Posibilităţile Posibilităţile înregistrării video de a trece lent de la un plan la altul permite de a arăta cu о autenticitate convingătoare locul depistării şi legătura cauzală dintre obiect şi cazul aflat în cercetare, indicii generali şi particulari caracteristici pentru el, fixarea acelor particularităţi ai 64

65 comportamentului participanţilor, figuranţilor, care prin alte metode de fixare ar putea fi scăpate din vedere. vedere. Alegerea Alegerea după situaţii situaţii concrete concrete а metode metodeii de înregist înregistrare rare depinde depinde de caracter caracterul ul acţiunii petrecute, de oportunitatea fixării circumstanţelor la general şi detaliilor lor. În practica practica de toate zilele a organelo organelorr de poliţie cele mai des folosite folosite vide videoc ocam amer eree de următoarele standarde: - VHS;VHS;- VHS - compact compact;;- Vide Videoo-88 mm. Aceste Aceste tipur tipurii de videoca videocamer meree se deosebes deosebescc prin dimen dimensiu siunil nilee de gaba gabarit rit

şi prin prin

formatul casetelor video pe care se efectuează înregistra înregistrarea. rea. Cel mai răspîndit format al casetelor video este formatul VHS, care utilizează casetele de dimensiunile 188x104x25 mm. Aceste casete pot avea о durata de înregistrare de la 30 min. рînă lа 300 min. (E-30, E-45,E-60, E-90, E-120, E-180, E-240, E-300). La formatul formatul VHS lăţimea  peli  pelicu cule leii este este de 12,7 12,7 mm mm,, iar iar la form format atul ul Vide Videoo-88 lăţi lăţime meaa peli pelicu cule leii este este de 8 mm.

Înreg Înregis istr trare areaa de examin examinare are se efect efectue uează ază de cătr cătree speci special alis istt în condiţ condiţii ii de laborator cu aplicarea tehnicii şi metodelor speciale. Aplicarea Videoînregistrării Videoînregistrării criminalistice în mersul anchetei capătă importanţă prob probat ator orie ie numa numaii după după o form formar area ea care care incl includ udee în sine sine aspe aspect ctee proc proces esua uale le şi tehnice. tehnice. Aspectul Aspectul procesual procesual este reglem reglement entat at de legea legea proces procesual ual-pen -penală, ală, legităţ legităţile ile formăr formării ii tehnic tehnicee sunt sunt prelua preluate te din însuşi însuşi  practica vide videoî oînr nreg egis istră trări rii.i. În timpul înregistrării video a interogării, experimentului de ancheta, etc. filmării este supus supus tot mersul anchetei de la început pînă la capăt. Filmul este compus din 3 părţi de examinare, de introducere, înche încheier iere. e. În partea partea introd introduct uctivă ivă sunt sunt fixate fixate acţiun acţiunile ile cînd cînd anchet anchetato atorul rul în con conform formit itat atee cu formalităţile procesuale numeşte: funcţia sa, familia, dă lămurire ре саrе în dosar se petrec acţiunile operative, operative, numeşte locul, ora efectuării acestor acţiuni, participanţii, participanţii, lămureşte acestora drepturile şi obligaţ obligaţiil iilee şi efectue efectuează ază alte acţiuni acţiuni enumer enumerate ate de legea legea proces procesual ual-pen -penală. ală. În partea generală a videofilmului se fixează mersul acţiunilor de ancheta cu înscriere sincronica cu filmul a sunetelor  (dialogurile participanţilor). Partea Partea de încheiere încheiere a videofil videofilmul mului ui se efectuează efectuează după după demonstr demonstrarea area participanţilor participanţilo r acţiunilor de anchetă a părţii de introducere şi generale. În cadre fixate în plan mediu şi în prim plan se fixează întrebăr întrebările ile puse puse de către către anchet anchetato atorr către către partic participa ipanţi nţiii acţiun acţiunilo ilorr de anchet anchetăă dacă dacă cores corespu pund ndee conţ conţinu inutu tull pelic pelicule uleii magn magneti etice ce (vide (video-a o-aud udio io)) cu conţi conţinu nutul tul şi rezultatele acţiunilor de ancheta. Filmul se termină cu răspunsul la întrebările puse şi numirii orei exacte de către anchetator a terminării termi nării acţiunil acţiunilor or de ancheta. ancheta.

65

66 Pentru comoditatea demonstrării videofilmului este necesar că fideofilmul să posede lacuna la început de începere a filmului şi la sfîrşit (părţile curate (neînscrise) a peliculei video cu lungime de 1 – 1,5m). Videocasete se împachetează în cutii tari pe care se fac anumite înscrieri adică cărui dosar penal aparţine pelicula dată. [54,p.252].

4. Schiţarea locului faptei. Una din modalităţile modalităţile tehnice de fixare şi prezentare a locului locului faptei şi a obiectelor obiectelor din  perimetrul lui, modalitatea utilizată pe scara largă în practică constituie schiţarea prin desenare a situaţiei situaţiei de la faţa locului. Schiţa Schiţa locului locului faptei are menirea de ilustra ilustra constatările constatările expuse expuse în  procesul – verbal, asigurîndu-le o înţelegere adecvată şi uniformă pe întregul parcurs al  procesului penal (art.118 CPP al RM). [55,p.83]. În teoria şi practica criminalistică sînt validate două variante tehnice de întocmire a schiţei locului faptei. Prima, relativ simplă, numită desen – schiţă sau schiţă simplă, prevede fixarea grafică a tabloului de la faţa locului, a elementelor spaţiale şi a obiectelor din perimetrul său, fără a se respecta strict dimensiunile reale ale acestora. Limitele spaţiale de la locul faptei, mărimea mărimea obiectelor obiectelor şi a distanţei distanţei dintre ele, în măsura în care prezintă interes pentru cauză, ce vor consemna prin cifre, constituind valorile măsurilor efectuate pe parcursul activităţii de cercetare. Cea de a doua variantă variantă întitulată plan - schiţă schiţă presupune presupune reprezentarea reprezentarea locului faptei, a obiectelor ce constituie ambianţa acestuia, şi a distanţei dintre ele, la un anumit grad de micşorare faţă de dimensiunile lor reale. Scara la care se întocmeşte planul schiţă se determină de la caz la caz, în funcţie de micşorare faţă de dimensiunile lor reale. Scara la care se întocmeşte planul schiţă se determină de la caz la caz, în funcţie de dimensiunile şi distanţele ce urmează a fi fixate grafic. Astfel, planul schiţă al încăperilor mici şi medii, al mijloacelor de transport etc, de obicei, se efectuează la scara de 1:50 sau 1:100, ceea ce înseamnă că un centimetru măsurat pe planul – schiţă este egal locului cu 50 sau 100cm de la faţa locului. Într-o încăpere spaţioasă, planul – schiţă poate fi conceput la scara de 1:500 sau chiar de 1:1000. Planul – schiţă sau schiţa la scară are o aplicabilitate redusă, oferindu-se prioritate desenului –  schiţă. În practică se utilizează trei procedee de întocmire a desenului schiţă: 1)în proiecţie orizontală; 2) în pro proie iecţ cţie ie vert vertic ical ală; ă; 66

67 3) Schiţă Schiţă desfăş desfăşura urată tă a încăpe încăperii rii.. Desenu Desenull schiţă schiţă în proiec proiecţie ţie orizon orizontal tală, ă, cunosc cunoscut ut şi sub formula formula de „desen „desen în plan plan orizontal”,[56,p.86] este cea mai eficientă şi cea mai frecvent aplicată formă de fixare grafică a locului faptei. El poate fi aplicat în toate cazurile de cercetare a încăperilor, uneori la fixarea unei secţiuni de stradă, ogradă sau altor locuri deschise. Natura avantajoasă a acestui procedeu rezidă în redarea pozitivă a poziţiei şi a legăturii dintre elementele constitutive ale locului faptei, dintre obiectele purtătoare de urme din perimetrul lui. În cazul în care situaţia de la faţa locului reclamă fixarea unor elemente de construcţie a încăperii, schiţă în proiecţie orizontală poate fi completată de o schiţă realizată în proiecţie verticală. În fine, pentru reprezentarea armelor şi a obiectelor corp delict de pe suprafeţele verticale ale obiectelor de construcţie şi a mobilierului amplasat nu departe de pereţi, se  procedează la schiţarea grafică în proiecţie orizontală a suprafeţelor verticale şi la inversarea tavanului, adică se aplică procedeul numit desfăşurare în desen a încăperii sau metoda cutiei desfăşurate. În desenul – schiţă desfăşurat al unei încăperi partea centrală o constituie planul ei orizontal. Planurile pereţilor şi ale tavanului încadrează partea centrală din cele patru părţi. Schiţa locului faptei întocmită cu realizarea cercetării la faţa locului poate fi suplimentată de o serie de schiţe auxiliare, după cum urmează: -

schiţa unor porţiuni din spaţiul locului faptei prin care se urmăreşte redarea întro formă mărită a anumitor zone, considerate deosebit de importante;

-

schi schiţa ţa obie obiect ctel elor or prin princi cipa pale le de la faţa faţa locu loculu lui, i, respe respect ctiv iv a cada cadavr vrul ului ui şi a obiectelor ce-l înconjoară, obiectivelor forţate în cazul pătrunderii prin spargere într-o încăpere închisă a mijloacelor de transport defectate în urma accidentului rutier ş. a.

-

Schiţă de detaliu, desenul obiectelor cu semnificaţie probantă deosebită sau al urmelor urmelor infracţiunii infracţiunii.. Schiţa de detaliu, detaliu, presupune presupune demonstrarea demonstrarea elementelor  elementelor  caracteristice caracteristice ale obiectelor obiectelor şi urmelor urmelor descoperite, descoperite, fapt care reclamă reclamă realizarea realizarea ei la scară de 1:1 sau chiar la o mărime mai avansată decît cea naturală a obiectului sau urmei.

La întocmirea schiţei locului faptei se impune respectarea următoarelor cerinţe: -

exactitatea fidelă a situaţiei de la faţa locului. Măsurile la cea mai mare precizie se impun îndeosebi la întocmirea schiţei locului accidentelor, în special a celor  de circulaţie rutieră, la care lungimea lungimea urmelor de frînare, distanţa de la victimă victimă 67

68 şi marginea drumului, precum şi cea dintre vehicule participante la diverse element elementee ale spaţi spaţiulu uluii rutier, rutier, prezin prezintă tă punctu punctull de plecar plecaree în determ determina inarea rea împrejurărilor fatale ale accidentului şi a vinovăţiei persoanelor implicate: -

orientarea corectă a schiţei după punctele ordinale cu ajutorul busolei din dotarea trusei criminalistice. Direcţia „nord” indicată de arcul busolei trebuie să fie marcată cu o săgeată indicată în partea stîngă a desenului – schiţă;

-

utilizarea cu prilejul întocmirii schiţei locului faptei a sistemului de semne convenţion convenţionale ale elaborate elaborate în cadrul ştiinţei ştiinţei criminalisti criminalistice ce şi acceptate acceptate de practica practica  judiciară. Semnele cu care se notează în desenul – schiţă obiectele de la faţa locului este necesar să fie unitare şi aplicate cu aceiaşi semnificaţie de către toate organele judiciare. [57,p.83].

Încheiere. În lucrarea dată am elucidat una din acţiunile primordiale ale criminalisticii şi anume cercetarea la faţa locului, care este actul iniţial de urmărire penală. Cercetarea la faţa locului este una din activităţile procedurale şi de tactică criminalistică ale organului de urmărire penală, ce se realizează de obicei la începutul urmăririi penale, în scopul cunoaşterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixării şi ridicării urmelor create cu ocazia săvîrşirii infracţiunii. Conform datelor obţinute în timpul unei cercetări la faţa locului depinde nu numai argumentarea săvîrşirii cauzei, dar şi aflarea adevărului în esenţă. Cercetarea la faţa locului, de rînd cu efectuarea altor acte de urmărire penală: audierea martorilor şi consemnarea declaraţiilor lor, audierea părţii vătămate, ascultarea învinuitului sau inculp inculpatu atului lui şi consem consemnar narea ea declar declaraţii aţiilor lor,, dispu dispuner nerea ea de expert expertize ize judicia judiciare re efectua efectuate te de confru confruntă ntări, ri, de prezen prezentări tări pentru pentru recunoa recunoaşte şteri ri şi reconst reconstitu ituiri iri,, consti constitui tuiee un proced procedeu eu în  procedura penală. Acest procedeu urmăreşte acumularea de date fixate integral şi cît mai operativ posibil privind circumstanţele faptei, descoperirea făptuitorului, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, stabilirea stării şi poziţiei mijloacelor materiale de probă etc. Tot odată am descris folosirea eficientă a instrumentelor tehnice şi tactice criminalistice, am elucid elucidat at acţiun acţiunile ile de organi organizare zare şi planif planifica icare re a urmări urmăririi rii penale penale,, obiecte obiectele le anchet anchetei, ei, metodele şi mijloacele de utilizare, toate acestea fiind orientate spre stabilirea naturii faptei  penale: omucidere, accident, furt, tîlhărie, viol, sinucidere, delapidare, distrugere etc.

68

69 Prin Prin tot tot conţ conţin inut utul ul lucr lucrări ăriii

am tins tins să formez formez o cond condui uită tă defi defini nito torie rie,, exac exactă tă a

operati operativit vităţii ăţii de cerceta cercetare re a urmelo urmelorr infracţ infracţiun iunii, ii, reguli regulile le tactic tacticee general generalee şi special specialee ale cercetării, etapele de pregătire în vederea efectuării cercetării, mijloacele tehnico - ştiinţifice criminalistic criminalisticee utilizate utilizate în etapa preliminară preliminară şi a cercetării propriu – zise a locului faptei în faza statică statică şi dinamică, metodele metodele utilizate utilizate la cercetarea cercetarea pe teren, mijloacele mijloacele de fixare a rezultatelor  rezultatelor  cercetării urmelor infracţiunii, fixarea obiectivă a rezultatelor cercetării, evidenţa lor, protejarea urmelor infracţiunii. Deci, prin cercetarea la faţa locului, organul de urmărire urmărire penală stabileşte stabileşte împrejurările împrejurările în care a fost comisă fapta, identifică pe infractor sau delimitează sfera persoanelor bănuite, adună, conservă şi examinează probele materiale descoperite. Cercetării la faţa locului i se acordă o atenţie deosebită atît în literatura de specialitate cît şi în literatura judiciară. Luîn Luîndd în cons consid ider eraţ aţie ie un izvo izvorr prin princi cipa pall ca Codu Codull de Proc Proced edur urăă Pena Penală lă în care care legi legiui uito toru rull indi indică că proc proced edee eele le şi meto metode dele le de cerce cercetar taree la faţa faţa locu loculu luii incl inclus usee în Titl Titlul ul IV,capitolul III, secţiunea a 3-a. Art.11 Art.1188 al acestei acestei secţiun secţiunii preved prevedee “cercet “cercetarea area la faţa faţa loculu loculuii se face în scopul scopul desc descop oper erir irii ii urme urmelo lorr infr infrac acţi ţiun unii ii,, a mijl mijloa oace celo lorr mate materi rial alee de prob probăă pent pentru ru a stab stabil ilii circumstanţ circumstanţele ele infracţiunii infracţiunii ori alte circumstanţe circumstanţe care au importanţă importanţă pentru cauză”. Tot aici se estimează că în cazurile necesare persoana care efectuiază urmărirea penală poate să cheme  pentru a lua parte la cercetarea la faţa locului, specialişti în materia respectivă. În cursul cercetării la faţa locului, persoana care efectuiază urmărirea penală execută dacă este necesar, măsurări, fotografieri, filmări, întocmeşte planuri şi schiţe, face mulaje şi tipare de pe urme. Pornind de la aceasta, susţinem ideea expusă deja în literatura de specialitate de a prefigura în legea procesual-penală doar principiile generale de admisibilitate în procedura  penală a metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice fără a le concretiza în lege, ceea ce ar  deschide posibilităţi justiţiei de a prelua realizările de ultimă oră din domeniul ştiinţei şi tehnicii şi de a le folosi potrivit principiilor formulate în scopul soluţionării cauzelor concrete Obiectele Obiectele şi documentel documentelee descoperite descoperite cu prilejul prilejul ridicării, ridicării, percheziţiei percheziţiei cercetării la faţa locului, cercetării împrejurimilor sau încăperii sînt examinate de către persoana care efectuiază urmărirea penală la locul efectuării actului respectiv de urmărire. În aces acestt caz caz rezul rezultat tatel elee exam examin inări ăriii se cons consem emne neaz azăă în proc proces esul ul – verb verbal al priv privin indd efectuarea actului de urmărire menţionat. Cînd este necesar, obiectele ridicate se împachetează şi se sigilează.

69

70 Cercetarea la faţa locului după cum am observat în cursul studiului trebuie înfăptuită strict conform legislaţiei în vigoare, ca toate probele acumulate, actele înocmite să poată avea  putere juridică la judecarea cazului în organele judiciare. În ce priv priveş eşte te baza baza proc proces esua uală lă de acti activi vita tate te a cola colabo borat rator oril ilor or opera operati tivi vi,, se cere cere menţionată Legea „Cu privire la activitatea operativă de investigaţie” din 12.04.1994, şi art.55 CPP al RM, care cuprinde obligaţiunea organelor de urmărire penală de a întreprinde toate măsurile necesare în scopul descoperirii, prevenirii şi curmării infracţiunilor. Persoana care efectuiază urmărirea penală trebuie să fie un specialist la nivel şi să dispună de o bază tehnico-criminalistă ce ar corespunde cerinţelor actuale. Aceasta este necesar  deoarece se ştie că cercetarea faptelor penale se desfăşoară în condiţii conflictuale, adică cu intercalarea celor doi factori ai urmăririi penale: pe de o parte persoana care efectuiază urmărirea penală aspirînd spre stabilirea şi scoaterea la iveală a adevărului privind fapta infracţională şi împrejurărilor în care s-a comis aceasta; pe de altă parte infractorul, care este coin cointe teres resat at a ascu ascund ndee aces acestt adev adevăr ăr pent pentru ru a se esch eschiv ivaa de la răspu răspund ndere ere ori ori a dimi diminu nuaa răspunderea, folosind diferite metodici şi tehnici avantajoase. Cu toate acestea, ofiţerul din organul de urmărire penală, ca reprezentant al puterii  judiciare trebuie tr ebuie să se manifeste ca un veritabil luptător pentru adevăr şi echitate, să nu admită indiferenţă faţă de orice atentat la viaţa şi integritatea persoanei, la proprietatea socială şi  privată, la alte valori sociale, să fie onest şi modest, să respingă orice propunere josnică, să nu intre în relaţii dubioase. În cond condiţ iţii iile le unei unei inst instab abil ilit ităţi ăţi econo economi mice ce accen accentu tuate ate,, ale ale înrău înrăutăţ tăţiri iriii situ situaţ aţiei iei criminogene, caracterul tot mai organizat al infracţiunilor ce se comit este extrem de important să folosim judicios şi cu maximum de randament orice pîrghie în activitatea profesională de combatere a criminalităţii. Examin Examinări ările le crimin criminalis alistice tice prelim prelimina inare re consti constitui tuiee o formă formă eficien eficientă tă de aplica aplicare re a cunoştinţelor de specialitate şi a realizărilor tehnico-ştiinţifice în scopul obţinerii informaţiei  privind persoana făptaşului, mecanismul şi alte împrejurări ale infracţiunii utile pentru descoperirea cauzelor pe urme proaspete. Reglementarea procesuală a examinărilor în cauză şi buna pregătire criminalistică a specialiştilor în acest sens, dotarea acestora cu materiale informative şi cu tehnici respective va favoriza considerabil munca de descoperire şi cercetare a infracţiunilor pe urme proaspete.

Bibliografie şi note 1. Ciopraga Ciopraga A., A., Iacobuţa Iacobuţa I., „Criminalist „Criminalistica”, ica”, Iaşi, Iaşi, 1997, 1997, p. p. 239 2. Bercheşan Bercheşan V., Pletea C., C., „Crecetarea „Crecetarea la faţa locului locului”, ”, în „Tratat „Tratat de tactică tactică criminalistic criminalistică”, ă”, Craiova, 1992, p.30 70

71 3. Рассейкин Рассейкин Д., „Осмотр „Осмотр места происше происшествия ствия и трупа трупа расследо расследовании вании убийств убийства”, а”, Саратов, 1967, стр. 12. 4. Колмаков Колмаков В., „Следственный „Следственный осмотр”, осмотр”, Москва, Москва, 1969, 1969, стр. стр. 61. 61. 5. Mircea I., „Importan „Importanţa ţa şi modul modul determinării determinării locului locului de tragere”, tragere”, Cluj, 1961, 1961, p.180. p.180. 6. Doraş Simion Simion Gh., Gh., „Crimin „Criminalisti alistica”, ca”, Chişin Chişinău, ău, p. p. 47. 47. 7. Колдин В., В., Полевой Полевой Н., „Информ „Информацион ационные ные процессе процессе и структуры структуры в криминал криминалистик истике”, е”, Москва, 1985, стр.7. 8. Ciopraga Ciopraga A., A., „Criminalis „Criminalistica: tica: tratat tratat de tactică”, tactică”, Iaşi, Iaşi, 1996, 1996, p.40. p.40. 9. Колмаков Колмаков В., „Следственный „Следственный осмотр”, осмотр”, Москва: Москва: 1969. 1969. стр стр 65 10. Gheorghiţa M. Tactica cercetării la faţa locului. Chişinău.2004,p.17 Chişinău.2004,p.17 11. Zaharescu Gh., Cercetarea la faţa locului // Ghidul procurorului criminalist, criminalist, Timişoara. 1994, P. 79 12. Gheorghiţa M. Tactica cecetării la faţa locului.Chişinău.2004, locului.Chişinău.2004, p.16. p.16. 13. Doraş S. Gh., Criminalistica – Tipografia centrală, Chişinău, Chişinău, 1999, P 53 14. Mircea I., criminalistica, criminalistica, Iaşi. 1994. 1994. P.233. P.233. 15. Doraş S.Gh. „Criminalistica” „Criminalistica” – Tipografia Centrală, Chişinău. 1999. P.56 16. Попов И. Осмотр Осмотр места происшествия, происшествия, Москва, 1959, стр. 16-17. 17. Coman. Aspecte privind cercetarea la faţa locului // infracţiunile de omor”, Bucureşti, Bucureşti, 1975,  p.23 18. A se vedea ,spre exemplu: ordinul MAI RM RM Nr.115 din 12 martie 1992. 19. Aplicarea videoînregistrării la audierea martorului în condiţiile condiţiile art.110 CPP este obligatorie. Casete Casetele le video video pe care care au fost fost înregi înregistr strate ate declar declaraţii aţiile le martor martorulu ului,i, sigila sigilate te cu sigili sigiliul ul instit instituţi uţiei ei se păstre păstrează ază în origin original al la instan instanţă ţă împreu împreună nă cu copia copia proces procesulu ului-v i-verb erbal al al declaraţiei. 20. Aplicarea Aplicarea fotografierii fotografierii la recunoaşterea recunoaşterea persoanelor, persoanelor, conform art.116 CPP este obligatorie. obligatorie. Fotografiile persoanei prezentate spre recunoaştere şi a asistenţilor procedurali urmează a fi anexate în mod obligatoriu la procesul-verbal. 21. Golubenco Gh. Cod Cod nou,probleme nou,probleme criminalistice vechi //Simposia profesorum,ediţia profesorum,ediţia 2004.Cişinău,ULIM 22. Ordinul MAI al R.M, Nr. 115 din 12.03.1992. 23. Golubenco Gh. Urmele infracţiunii, Chişinău 1992 pag.22. pag.22. 24. Coman Constantinascu, Constantinascu, „Reguli tactice ale efectuării cercetării la faţa locului”, Tratat  practic de criminalistică, vol.1, Bucureşti 1976 pag.425. pag.425. 25. Coman L. Aspecte Aspecte privind cercetarea la faţa locului infracţiunile de omor, omor, Bucureşti 1975  pag.23. 26. Mircea Ion, Criminalistica, Iaşi 1994 1994 pag.237. pag.237. 27. Mircea I. Criminalistica, Editura – Chemare Chemare – Iaşi 1994 pag.240. 28. Василев А.Н. Осмотр места происшествия – Государственное издательство юридической литературы, Москва, 1960 стр.35. 29. Coman L., Constantinescu Constantinescu M., Op. Cit. Pag.428. 30. Mircea Ion, Criminalistica – Editura Chemare Iaşi 1994, p.242. 31. Golubenco G. Urmele infracţiunii, Chişinău-2000, Chişinău-2000, p.42. 32. Doraş S. Criminalistica – Tipografia – Centrală, Chişinău-1999, Chişinău-1999, p.22. 33. Golubenco G. Urmele infracţiunii, Chişinău, 2000, p.62. p.62. 34. Mircea I.I. Op. Op. Cit. Cit. 35. Stancu E. Criminalistica, Criminalistica, Bucureşti, 1995, 1995, p. 32. 36. Василев А.Н. осмотр места происшествия – Москва. Москва. 1960, стр. 154. 37. Stancu E., Criminalistica vol.2, vol.2, Universitatea Bucureşti 1983 1983 pag.41 – 42. 38. Kernbach M., Medicina judiciară – Ediţia Medicală – Bucureşti 1958 pag.279 pag.279 – 280. 39. Popov Popov V.I. Op. Cit. Pag. Pag. 159. 40. Mircea I., Criminalistica – Editura Chemare Chemare – Iaşi, 1994, pag 239. 71

72 41. Богданов Б., Розыск «Криминалистика», «Криминалистика», Москва 1971 1971 стр. 417. 42. Doraş S., S., Op. Cit. Pag. Pag. 67. 43. Dicţionar de criminalistică, Bucureşti, Bucureşti, 1984. pag. 77. 44. Ciopraga Ciopraga A. Op.cit. Op.cit. pag. 77. 45. Колмаков В., В., Следственный осмотр, Москва 1969, 1969, стр. 177. 46. Doraş S. Op. Op. Cit. Pag.70 Pag.70.. 47. Criminalistica, Vol.1, Bucureşti, Bucureşti, 1995, pag. 103. 48. Doroş S.G., Criminalistica, Chişinău, 1996 p.95. p.95. 49. Василев А. Н., Осмотр места происшествия – Госюриздат – Москва, 1960, cтр. 78. 78. 50. Ionescu N., Tratat practic de criminalistică, criminalistică, Vol.1, Bucureşti, 1976. 51. Doroş S.G., Criminalistica, Bucureşti, 1996 p.80. p.80. 52. Iablocov N.P, Coldin Coldin V.I, Криминалистика, Криминалистика, Москва, 1990. 53. Леви А., Видеозапись и киносъемка // Справочник Справочник следователя, Москва 1990 cтр. 31. 54. Mircea I., Criminalistica – Ediţia Chemare Chemare – Iaşi 1994, p. 252. 55. Василев А.Н. Осмотр места происшествия – Госюриздат Госюриздат – Москва 1960, стр. 83. 83. 56. Sandu E., Întocmirea Întocmirea schiţei la faţa locului // Tratat practic de criminalistică, Vol.1, Vol.1, Bucureşti 1976, p.86. 57. Doroş S.G., Criminalistica, 1996 p.83. 58. Белкин Р.С. Курс криминалистики: криминалистики: Учеб. пособие для вузов. – 3-е изд., дополненное. дополненное.  – М.: ЮНИТИ-ДАНА, Закон Закон и право, 2001, - 837 с.;

72