Cauzele Care Înlatura Caracterul Penal Al Faptei

 

Cauzele care înlatura caracterul penal al faptei Definitie:  Sunt anumite circumstante în care s-a comis infractiunea si care fac ca fapta comisa sa nu aiba trasatura Definitie:

esentiala a infractiunii numita vinovatie. Aceste circumstante sunt cele prevazute în în  articolele 44 ± 51, cod penal. 1)

Legitima Legitim a aparare

Potrivit art. 44, cod penal o persoana nu raspunde penal, deci nu exista infracti-une, daca aceasta comite o fapta Potrivit   prevazuta de legea penala pentru a se apara în fata unui atac al altei persoane. În cadrul legitimei aparari exista doua actiuni: actiunea persoanei care ataca si actiunea faptuitorului care se apara. Conditiile de existenta a legitimei aparari:  I.  I. Conditiile referitoare la atac:  a) Atacul trebuie sa fie  fie  material, adica sa constea în acte de natura fizica, nu în acte de natura intelectuala sau morala. Astfel, insulta sau amenintarea nu sunt atacuri materiale. b) Atacul sa fie  fie direct, adica sa puna în pericol nemijlocit persoana si drepturile acesteia, fara sa existe obstacole fizice între atacator si atacat. fie imediat, adica sa fie în curs de desfasurare sau iminent. c) Atacul sa fie  fie injust, adica sa constea într-o fapta ilicita a faptuitorului. Nu poate fi vorba de legitima aparare atunci d) Atacul sa fie  când un infractor îl ataca pe politistul care vrea sa-l aresteze. Atacul unui animal nu constituie niciodata legitima aparare. Atacatorul trebuie sa fie o persoana si sa aiba discernamânt. În cazul iresponsabililor, daca cel atacat stie ca se afla în fata unui atac al unei persoane irespons abile, atunci nu este vorba de legitima aparare, ci eventual de o stare de necesitate. Daca nu stia ca este un atac al unei  persoane iresponsabile, se considera ca atacul este injust si ne aflam în ipoteza unei legitime aparari. Atacul  sa puna în pericol grav persoana celui atacat, viata si integritatea corporala a acestuia sau a altuia, e) Atacul drepturile sale, sau un interes obstesc. Se pune problema în doctrina si în practica judiciara ce înseamna  înseamna  pericol grav. Gravitatea se apreciaza de la caz la caz, neexistând nici un fel de criteriu de departajare. Se considera ca, de lege ferenda, se impune abrogarea acestei conditii, deoarece pot fi comise abuzuri. O alta problema este aceea daca exista legitima aparare atunci când se ataca patrimoniul (daca victima prinde în flagrant infractorul care vrea sa-i fure un bun). În ultima perioada, instantele judecatoresti considera ca si atacul asupra  patrimo-niului atrage legitima aparare. De asemenea, s-a spus ca apararea trebuie sa fie fapta intentionata. Totusi, exista în jurisprudenta germana cazuri de aparare din culpa. II.  II. Conditii referitoare la aparare:  a) Apararea sa vizeze persoana atacatorului. b) Apararea sa fie proportionala cu atacul. c) c)  Apararea sa înceteze în momentul în care înceteaza înceteaz a atacul. Depasirea limitelor legitimei aparari:  În cazul în care apararea este e ste disproportionala fata de atac, pot eexista xista doua implicatii juridice: legitimei aparari se datoreaza starii de temere sau tulburare în care s -a aflat faptuitorul, 1. Daca depasirea limitelor legitimei atunci potrivit  potrivit art. 44 (3), cod penal  penal (exces jusitificat de aparare), aceasta este asimilata legitimei aparari si înlatura caracterul penal al faptei. Ex: Într-o speta, cinci barbati îl ataca pe faptuitor, însa fara intentia de a-l omorî sau de a-i provoca o vatamare corporala grava. Acesta se sperie si îlîl ataca pe unul di dinn cei cinci cu cutitul, înjunghiindu -l. 2. Daca depasirea legitimei aparari nu este datorata unei stari de temere sau tulburare, raspunderea penala nu este înlaturata, se vaspeciale retine ode circumstanta atenuanta. Exista douaînsa situatii legitima aparare: a) Atunci când apararea consta într-o fapta din culpa. În ultima perioada se considera a fi legitima aparare si atunci când apararea este din culpa. b) Legitima aparare putativa  ± Exista atunci când faptuitorul crede ca se afla în fata unui atac si are motive întemeiate sa creada acest lucru, desi în realitate nu este asa. Are aceleasi efecte ca si legitima aparare. Ex:  Atacatorul are un pistol de plastic, însa faptuitorul nu stie si îl împusca pe acesta. 2) Starea de necesitate  Potrivit  art. 45, cod penal este în stare de necesitate acela care savârseste fapta pentru a salva, de la un pericol iminent Potrivit si care nu putea fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau sau al altuia, ori un interes obstesc. Conditiile de existenta a starii de necesitate   I.  I. Conditiile starii de pericol:   Starea de pericol este situatia care poate fi datorata unor actiuni umane, de cele mai multe ori din din c ulpa, unor actiuni ale animalelor sau ale naturii si care pun în pericol una dintre valorile umane. Exista unele diferente între atac si starea de pericol: - Atacul poate fi determinat determinat doar de o actiune intentionata a omului, iar sstarea tarea de pericol poate fi determinata si de o actiune - Ataculprodusa vizeaza din doarculpa. viata, sanatatea si integritatea corporala a persoanei, iar starea de pericol poate viza si un bun. fie imediata, adica în curs de de desfasurare sau pe cale de a se declansa. a) Starea de pericol sa fie

 

b) Sa puna în pericol valorile sociale socia le enuntate expres în textul leg legii. ii. c) c)  Pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi înlaturat altfel decât prin comiterea unor fapte prevazute de legea

 penala. II.  II. Conditiile actiunii de salvare:  a) Sa fie necesara, adica pericolul sa nu fi putut fi înlaturat altfel, iar daca faptuitorul are la dispozitie mai multe

variante este obligat sa o aleaga pe cea mai putin pagubitoare. Daca faptuitorul faptuitorul putea sa actioneze într -un mod mai  putin pagu-bitor, el va raspunde penal, dar se va retine o circumstanta atenuanta. b) Actiunea de salvare sa fie proportionala cu pericolul care exista, adica prin comiterea faptei prevazute de legea   penala faptuitorul nu trebuie sa provoace un rau mai mare decât cel care s-ar fi produs daca nu intervenea.  Nerespectarea acestei conditii duce la responsabilitatea penala si la retinerea unor circumstante atenuante. Aceasta proportionalitate se analizeaza în raport de momentul comiterii faptei prevazuta de legea penala, în sensul ca, daca la momentul respectiv faptuitorul nu putea sa-si dea seama ca actiunea sa va produce consecinte mai grave decât daca nu intervine, va continua sa existe stare de necesitate. Unele persoane nu pot sa invoce starea de necesitate pentru a se salva pe sine. În aceasta categorie intra politistii,  pompierii, capitanii de nave si aeronave, aeronav e, militarii, medicii de ambulanta. Diferente între legitma aparare si starea de necesitate:   1) Ceea ce le determina. Astfel, legitima legitima aparare o determina atacul, pe când starea de necesitate e determinata de o stare de pericol. Notiunea de stare de d e pericol este mult mai larga decât cea de atac. 2) La starea de necesitate actiunea de salvare trebuie sa fie necesara, adica faptuitorul sa nu fi avut alta posibilitate, în timp ce aceasta conditie nu este ceruta la legitima aparare. 3) La legitima aparare faptuitorul trebuie sa actioneze, în mod obligatoriu, împotriva atacatorului, în timp ce la starea de necesitate actiunea e, de regula, îndreptata împotriva altor valori. 3) 3)  Constrângerea morala si constrângerea fizica  Constrângerea morala sau psihica exista atunci când, ca urmare a amenintarii unei persoane, faptuitorul este obligat

sa comita fapta prevazuta de legea penala. Persoana care comite acea fapta nu va raspunde penal, în timp ce persoana care ameninta va raspunde pentru instigare. Raul cu care se ameninta trebuie sa fie f ie cel putin la fel de important ca si s i raul ce se cere a fi savârsit. sa vârsit. sau  forta majora  presupune existenta unei forte de natu-ra fizica care determina comiterea Constrângerea fizica  fizica sau faptei prevazute de legea penala de catre faptui-tor. Aceasta forta fizica ce determina constrângerea poate fi de natura animala, naturala sau umana. De cele mai multe ori este vorba de infractiuni omisive. De exemplu, faptuito -rul trebuie sa se prezinte la recrutare, dar  circulatia este paralizata în zona unde se afla, datorita conditiilor meteo nefavorabile. Se pot comite însa si infractiuni comisive. Exista o constrângere fizica atunci când faptuitorul nu are o alta posibilitate de cât sa comita infractiunea. La starea de necesitate întotdeauna el are doua posibilitati, adica poate sa actioneze sau poate sa lase pericolul sa se produca. 4) 4)  Cazul fortuit  Reglementat în  în art. 47, cod penal, cazul fortuit este situat, din punct de vedere al gradului de vinovatie, acolo unde se termina culpa fara prevedere si din aceasta cauza exclude vinovatia penala. Conditiile cazului fortuit:  împrejurarile care l -au determinat. 1) Faptuitorul sa nu fi prevazut rezultatul si împrejurarile 2) Faptuitorul sa nu fi putut sa prevada nici rezultatul si nici împrejurarile care au determinat acest rezultat. În practica judiciara se afirma în mod constant ca nu exista caz fortuit atunci când faptuitorul actiona, la momentul interventiei cauzei imprevizibile, cu nerspec-tarea unor dispozitii legale. Exista caz fortuit atunci când între nerespectarea dispozitiilor legale si producerea rezultatului nu exista raport de cauzalitate. 5) 5)  Iresponsabilitatea  Este starea psihica a unei persoane care nu poate sa îsi controleze actiunile sau nu poate sa conceapa efectele faptelor  sale, datorita alienatiei mintale sau a altor situatii, s ituatii, cum ar fi somnambulismul. Starea de iresponsabilitate trebuie sa existe în momentul comiterii infractiunii. Daca e vorba de o infractiune cu durata de executare trebuie ca iresponsabilitatea sa se mentina pe toata t oata durata comiterii infractiunii. Daca faptuitorul alterneaza momentele de iresponsabilitate cu momentele de luciditate atunci va raspunde doar pentru actele comise în stare lucida. Daca dupa momentul comiterii faptei persoana devine iresponsabila raspunderea penala va exista, însa procesul penal nu poate sa înceapa pâna când persoana nu redevine responsabila. Aceasta stare se mai numeste si imunitate psihica. 6) 6)  Betia  Clasificare:  ± Apare atunci când autorul aut orul pierde controlul actiunilor sale. a) a)  Betia completa  ± b) b)  Betia incompleta ±  ± Apare atunci când autorul are controlul actiunilor sale.  ± Apare atunci când autorul consuma intentionat alcool sau alte substante. c) c)  Betia voluntara ± d) d)  Betia involuntara  ± Apare atunci când se datoreaza actiunii altei persoane sau unui caz fortuit, deci nu exista consimtamântul persoanei ce consuma substantele sau alcoolul. Singurul cunoscut în practica de rezultati caz fortuit involuntara este acela în care un angajat al unei fabrici de alcool s-acaz îmbatat cu vapori de alcool dintrla-obetia explozie a unui cazan. Aspecte penale ale betiei: 

 

-

Betia involuntara completa e cauza ce înlatura caracterul penal al faptei. Betia voluntara, daca este produsa cu scopul ca faptuitorul sa prinda curaj, e circumstanta agravanta. Betia voluntara poate fi, uneori, circumstanta atenuanta. Betia voluntara este, uneori, element constitutiv al unei infractiuni. Ex: conducerea în stare de ebrietate 7) 7)  Minoritatea  Potrivit  art. 50, cod penal minorii care la data comiterii faptei nu împlinisera 14 ani nu raspund penal. În cazul Potrivit infractiunii cu durata de executare se va tine cont doar de actele comise dupa împlinirea vârstei de 14 an ani.i. 8) 8)  Eroarea  Eroarea este reglementata în  în  art. 51, cod penal si este de doua feluri: 1. Eroarea de drept ±  ± Exista atunci când faptuitorul nu cunoaste sau cunoaste în mod gresit o norma juridica de care depinde caracterul penal al faptei. fa ptei. 2. Eroarea de fapt  ± Consta în necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei stari, împrejurari sau situatii de care depinde caracterul penal al faptei. fa ptei. Eroarea mai poate fi clasificata în: 3. Eroarea esentiala - Acea eroare care priveste unul din elementele constitu-tive ale infractiunii. 4. Eroarea neesentiala - Se refera la alte aspecte decât elementele infractiunii, adica un element de care nu depinde caracterul penal al faptei. 1. 1.  Eroarea de drept  Potrivit  art. 51, cod penal numai eroarea de drept nepenal înlatura caracterul penal al faptei, în timp ce eroarea de Potrivit drept penal nu poate fi invocata pentru a înlatura caracterul penal al faptei, deoarece ar contraveni principiului cunoasterii absolute a legilor penale. În legislatiile straine straine se încearca eliminarea acestui princ ipiu, doarece poate duce la situatii absurde (unele legi devin aplicabile a plicabile chiar înainte de a fi publicate). 2. 2.  Eroarea de fapt  Aceasta eroare înlatura caracterul penal al faptei doar atunci când este esentiala (de exemplu, atunci când o persoana ia din cuier o haina foarte asemanatoare cu a sa crezând ca este haina sa). Este necesar ca eroarea sa nu se datoreze culpei faptuitorului. Asadar nu se admite eroarea atunci când faptuitorul, în mod rezonabil, putea sa-si dea seama de situatia reala. Exista trei situatii speciale de eroare de fapt: a)  Eroare asupra persoanei  - error in personam  Consta în cunoasterea gresita a identitatii victimei (atunci când faptuitorul confunda victima). Într -o astfel de situatie,  pentru ca identitatea subiectului pasiv nu are relevanta pentru existenta infractiunii, se va retine o singura infractiune intentionata comisa împotriva persoanelor efectiv lezate. b)   Aberatio ictus -  devierea loviturii´   Apare în situatia în care faptuitorul vrea sa lezeze o anumita persoana d ar, din cauza executarii gresite a infractiunii, lezeaza o alta persoana. În raport de solutia care se da într-o astfel de situatie exista doua opinii: Prima opinie, majoritara majoritara în doctrina si în practica judiciara, judiciara, spune ca situatia e identica cu eroarea a supra persoanei, deci si încadrarea juridica va fi aceeasi ca la error in personam. Cea de-a doua opinie, la care se raliaza si prof. Florin Streteanu, spune ca situ -atia nu este identica cu eroarea asupra   persoanei, deoarece eroarea apare în momen-te diferite. În cazul erorii asupra persoanei faptuitorul greseste în momentul luarii rezolutiei, iar executarea acestei rezolutii gresite este corecta. În schimb, la aberatio ictus rezolutia este corecta, însa executarea este gresita. Rezulta, potrivit aceste i opinii, ca si solutiile date trebuie sa fie diferi diferite. te. Astfel, la  la aberatio ictus se va retine un concurs de infractiuni între o fapta intentionata în forma de tentativa comisa ,,

împotriva persoanei vizate si o fapta consumata din culpa împotriva persoa -nei efectiv lezate.  Aberatio delicti   Este situatia în care faptuitorul doreste lezarea unui obiect juridic dar, din cauza executarii gresite a actului de executare, lezeaza un alt obiect juridic. Solutia instantei se va da ca la  aberatio ictus. Va exista tentativa la infractiunea intentionata asupra obiectului vizat si infracti-une din culpa, consumata, asupra obiectului efectiv lezat.

c)