carte_Prelici

A CUNOAŞTE PENTRU A SCHIMBA. STUDII ŞI CERCETĂRI DE ASISTENłĂ SOCIALĂ Coordonator: Prof. univ. dr. VIOREL PRELICI

VASILE GOLDIŞ UNIVERSITY PRESS ARAD 2009

1

CUPRINS PrefaŃă ……………………………………………………………..3 Noi resurse pentru a reda delincventului minor sensul ascendent al construirii de sine(Viorel Prelici)…………………………………………… ……..6 AsistenŃa socială din România în spaŃiul ComunităŃii Europene(Claudia Boghicevici, Flavius Şipoş) ……………………………………………………….10 PerfecŃionarea sistemului de finanŃare externă a serviciilor specializate de protecŃia copilului şi adultului (Claudia Boghicevici)……………………...18 Sărăcia copilului în România (Aurora Lupaş)…………………………...22 Capacitatea de simbolizare în relaŃia terapeutică (Gabriel Balaci) …..34 Aspecte teoretice ale fenomenului de combatere şi prevenire a exploatării prin muncă a copiilor (Flavius Şipoş)……………………………….42 Integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale (Oana Morcan)……………………………………………………………………………..54 Prefigurarea rolului asistentului social în consilierea mamelor aflate în dificultate (Oana Morcan) ……………………………………………………..70 Copiii străzii, un fenomen actual (Laura Andreş) …………………………81 Aspecte privind noua reglementare a ocrotirii copilului minor prin adopŃie (Simina Cociuba)…………………………………………………………………..90 Domeniul protecŃiei copilului: între experierea vocaŃională a asistenŃei socaile şi exactitatea juridică (preot drd. Ion Petrică)………………………….96 Consilierea şi abordarea funcŃională a serviciilor de asistenŃă socială în şcoală (Alina Constantin) ………………………………………………………108 Pedagogia socială, teorii şi reprezentanŃi de seamă (Dorin Bătrân)….117 Noi direcŃii de intervenŃie ale asistenŃei sociale în România. Bolnavul mintal – problemă a asistenŃei medicale versus asistenŃă socială (Oana Morcan)…………………………………………………………………………… 122 Workkaholismul – fenomen dezaptativ în rândul asistenŃilor sociali din Timişoara (Loredana Simerea)………………………………………………....139 ImplicaŃii sociale ale consumului de droguri(Adela Lucia Şteam)……………………………………………………………………………..147 Reintegrarea socială a consumatorului de droguri (Adela Lucia Şteam)……………………………………………………………………………156 Egalitatea de şanse pentru toŃi – un deziderat al democraŃiei (Aurora Lupaş) ……………………………………………………………………….. ….163 Negrii din Statele Unite ale Americii. De la discriminare la integrare (Sorin Bulboacă)………………………………………………………………………….170 Prognoza demografică pentru România, 2010-2030 (Sorin Bulboacă)………………………………………………………………………….180 ConsecinŃe ale declinului comunităŃilor rurale (Bustescu Radu Emanuela Paula)……………………………………………………………..…..187 Îmbătrânirea – un proces ireversibil (Dorin Bătrân)………………….194 Problematica persoanelor vârstnice din comunităŃile rurale ale MunŃilor Apuseni (Bara Monica Angela)………………………………………….209

2

PREFAłĂ Locul unei prefeŃe, aşa cum îi spune şi denumirea, este în faŃa conŃinutului, dar se elaborează întotdeauna la urmă. Adica dupa ce ai incheiat ce ai avut de spus in continutul unei carti. Deci, eventual să inviŃi/îndemni/provoci cititorul sau, eventual, să-i spui ceva înainte de a începe sa citeasca. Lucrurile se schimbă, întrucatva, atunci când volumul este o culegere de studii, ca în cazul de faŃă, adică rodul unui efort al mai multor autori. Ce vor să spună fiecare şi toŃi împreună ? Au ei un element comun ? S-ar putea să existe puncte de vedere diferite, chiar contradictorii. Cum poŃi armoniza totul ? Cum aşezi materialele micşorand riscul ierarhizarilor supărătoare ? Fiecăruia ne sunt foarte dragi produsele noastre intelectuale şi suntem foarte sensibili pe acest teren. Poate cu atât mai mult cu cât e vorba despre tineri. E mai greu, e mai uşor decat în cazul unei singure persoane care scrie o carte ? Misiunea mea este placută, dar şi delicată întrucât autorii acestui volum îmi sunt binecunoscuŃi şi apropiaŃi : unii foşti studenŃi sau actuali doctoranzi alŃii tineri colegi, cadre didactice sau colaboratori din colectivul de asistenŃă socială a FacultaŃii de Psihologie, ŞtiinŃele EducaŃiei şi AsistenŃă Socială de la Universitatea de Vest « Vasile Goldiş » din Arad. PuteŃi urmări în acest volum tineri cercetători în curs de formare şi afirmare. Asta nu inseamnă că nu veŃi putea găsi contribuŃii interesante şi valoroase, demne de a fi citite şi citate, într-un mănunchi mozaicat de teme, toate având drept numitor comun asistenŃa socială, dar ilustrative pentru diferite domenii specializate ale acesteia. Totodată, veŃi putea descoperi puncte de vedere proprii, originale, care merită a fi luate în considerare. Din lucrarea elaborată de Sorin Bulboacă,îin domeniul demografiei, este de reŃinut, în privinŃa României, abordarea prognozei normative. Autorul încadrează această formă de estimare într-un context complex, istorico-socioeconomic. Este pusă în valoare ideea potrivit careia demografia fară istorie este oarbă, dupa cum istoria fara demografie ramâne o enigma. Oricarui cercetător interesat de evoluŃia unor fenomene sociale îi vor fi utile date privind prognozele demografice în Europa şi pe plan mondial, prezentate de Sorin Bulboaca. Caracterul pesimist al prognozei demografice pe termen lung pentru Romania este foarte bine demonstrat cu cifre preluate din publicatii de referinŃă.Este remarcabila prezentarea unor aspecte ale evoluŃiei demografice negative din România. Semnificativă în acest sens este prezentarea perspectivei privind populaŃia şcolară, comasarea şcolilor, reducerea numărului de cadre didactice etc. Consideram ca nuanŃarea particularităŃilor îmbătrânirii populaŃiei în Ńara noastră, reprezintă una din contribuŃiile majore ale studiului prezentat. Aurora Lupaş expune o serie de idei, rod al experienŃei în domeniul protecŃiei copilului, respectiv al rolului familiei în dezvoltarea armonioasă a acestuia. Autoarea optează pentru strategii de intervenŃie pe care le-am putea denumi directiviste, în opozitie, adaugăm noi, cu orientarea nondirectivistă. Este vorba despre raportul între cel care formează, consiliază, influenŃează, educă etc., şi cel care beneficiază sau suportă efect(ul)ele. Atunci când primul deŃine rolul preponderent, ne aflăm în faŃa orientării directiviste. În cel de al doilea caz este vorba de orientarea nondirectivista. Fiecăreia dintre aceste

3

orientări i se găsesc avantaje şi dezavantaje. Aurora Lupaş optează pentru o orientare mai mult directivistă. În lucrarea Oanei Morcan transpare formaŃia de asistent social a autoarei prin pledoaria bine şi entuziast susŃinuta în favoarea dezinstituŃionalizării bolnavului psihic. Analiza efectuată se face de pe poziŃiile psihiatriei comunitare. Citându-l pe E. Goffman, este subliniat faptul că, până acum, psihiatrul se afla, din punct de vedere social, preponderent in partea opusa pacienŃilor. ConsideraŃiile critice pe care le face Oana Morcan - referitor la spitalele de psihiatrie – le putem prelungi remarcând faptul că tratamentul în aceste instituŃii pavează, de fapt, drumul spre infern (parafrazând maxima potrivit căreia drumul spre infern e pavat cu bune intenŃii). Paradigma dezinstituŃionalizării bolnavului psihic, a integrării lui în comunitate, sunt foarte bine susŃinute în acest studiu. În aceasta perspectivă, rolurile asistentului social, desigur, vor spori. Ele sunt menŃionate, după cum urmează : mediator, advocacy, educator, consilier de familie, facilitator. De asemenea, sunt subliniate o serie de sarcini îndeplinite de către asistentul social în acest cadru : să dezvolte, să propună şi să implementeze politici eficiente pentru bolnavul psihic, să atragă finanŃarea pentru acest tip de activitate, să-şi centreze intervenŃia pe mediu etc. Pe lângă roluri şi sarcini, sunt clarificate principii de activitate cu bolnavul mintal cum ar fi participarea şi responsabilitatea comunităŃii în ameliorarea sănătăŃii mintale a bolnavului psihic. Din cele de mai sus, autoarea deduce logic necesitatea specializării asistentului social ce lucrează în domeniul psihiatriei. Această demonstraŃie a necesităŃii asistenŃei sociale în domeniul psihiatriei se impune a nu fi uitată, Ńinând seama de faptul că însăşi profesia de asistent social, în accepŃia sa modernă, se regăseşte de la începuturile ei în aşezările psihiatrice. Pe buna dreptate se remarcă faptul că în instituŃiile psihiatrice « rolul asistentului social se contureaza din ce in ce mai clar, deşi atribuŃiile sale sunt adesea trecute cu vederea sau ‘împarŃit’ altor profesii »(p ). Dacă vreŃi să vă clarificaŃi modul cum trebuie utilizate fondurile structurale şi de coeziune în finanŃarea serviciilor de asistenŃă socială în România, citiŃi articolul Claudiei Boghicevici. Dăm în acest sens un citat edificator : « ÎmbunătăŃirea şi diversificarea serviciilor oferite de centrele multifuncŃionale şi rezidenŃiale pot contribui la degrevarea membrilor activi ai familiilor de grija persoanelor dependente pe perioada orelor de lucru şi la creşterea calităŃii muncii şi vieŃii atât a celor activi cât şi a celor dependenŃi » (p. ) remarcă autoarea. Într-adevar, dupa cum se subliniază, fondurile alocate sistemului de protecŃie a copilului, cele ale Programului PHARE, dar şi cele guvernamentale, şi-au probat eficienŃa : s-au diversificat tipurile de prestări de servicii, în special cele cu caracter privat, s-a dezvoltat reŃeaua asistenŃilor maternali şi, mai ales, ceea ce era esenŃial, a scăzut în permanenŃă numarul de copii institutionalizaŃi. Laura Andreş face o analiză a situaŃiei copiilor străzii pornind de la o informare bibliografică esenŃială şi fundamentându-se pe o experienŃă proprie. O intrebare vitală careia autoarea caută să-i raspundă în finalul studiului este următoarea : poate fi cu adevărat eradicat fenomenul ? Raspunsul este, în general, optimist : integrarea copiilor străzii în sistemul rezidenŃial, deşi anevoioasă, nu este imposibilă, la vârste fragede. ExistenŃa

4

unor profesionişti în acest domeniu, care să colaboreze îndeaproape la integrarea lor, face recuperarea posibilă. (p. ). Cociuba Simina Codruta prezintă şi comentează propria sa experienŃă în cadrul programului Adoptă ! Copilul este sufletul familiei, derulat la DirecŃia Generalş de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului din Arad. Iată, deci, o reflectare, caleidoscopică, desigur a preocupărilor ştiinŃifice pe care le au câŃiva tineri cercetatori grupaŃi în ceea ce putem considera că devine un nucleu de cercetare in domeniul asistenŃei social. Arad, martie 2009

VIOREL PRELICI

5

NOI RESURSE PENTRU A REDA DELINCVENTULUI SENSUL ASCENDENT AL CONSTRUIRII DE SINE VIOREL PRELICI Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş” Arad Abstract Cercetarea îşi propune să găsească mijloace prin care să contribuie la educarea/reabilitarea infractorului minor din România. S-a lucrat cu un număr de 53 de infractori minori (cu vârste de până la 18 ani) dintr-un penitenciar din România. Componenta grupului este cea prezentată în anexa 1. Ipoteza cercetării În activitatea de reabilitare, probablitatea unor rezultate pozitive creşte dacă se pune accent pe mijloace afective dintre care, în penitenciar, grupul este dintre cele mai importante iar în afara lui, familia. Metodologie În lucrarea de faŃă se prezintă rezultatele unei părŃi a cercetării şi anume, importanŃa elementului afectiv al grupului. În acest scop s-a utilizat Chestionarul sociometric Moreno şi Chrestionarul privind tendinŃele de dezadaptare a personalităŃii. S-a căutat a se evidenŃia modul în care se percep, din punct de vedere afectiv (al teelementului , potrivit teoriei moreniene), membrii grupului între ei, pe de o parte şi în ce măsură preferinŃele afective corelează cu trăsăturile de personalitate evidenŃiate prin chestionarul aplicat. CorelaŃiile obŃinute se prezintă în anexa 2. Nu ne-am propus, în lucrarea de faŃă, să prezentăm şi să analizăm celelalte două componente alte tehnicii sociometrice, matricea sociometrică şi sociograma. Discutarea rezultatelor şi importanŃa lor Corelarea parametrilor chestionarului Moreno cu cei ai chestionarului privind tendinŃele de dezadaptare a personalităŃii ne oferă posibilitatea de a releva indici semnificativi , după cum urmează: - număr de respingeri cu antecedente personale; - număr de respingeri cu frustrare; - suma intensităŃii respingerii cu psihopaŃii; - suma intensităŃii respingerii cu aspect mental. Concluzii CorelaŃia dintre cele două chestionare probează că în alegerile lor – atât în ceea ce priveşte preferinŃele, cât şi respingerile – membrii grupului utilizează, în cunoştinŃă de cauză, criterii privind trăsăturile de personalitate ale celor vizaŃi. Acest lucru se realizaeză în privinŃa respingerilor (atât ca număr cât şi ca intensitate), în coreŃie cu tendinŃele de dezadaptare cum sunt antecedentele presonale, frustrarea, psihopatiile şi nivelul mintal mai scăzut. Ca atare, cele două chestionare pot fi utilizate pentru o mai bună cunoaştere a grupelor de deŃinuŃi minori în vederea creării unui climat socioafectiv care să contribuie la reabilitarea lor (redarea sensului ascendent al construirii de sine). Sistemul şi cadrul juridic întârzie să păstreze un concept despre copilul deviant mai mult restrictiv şi punitiv decât educativ, recuperatoriu, terapeutic şi umanitar. Se poate vorbi despre o dublă devalorizare a şcolii:

6

-

ca instituŃie ce se sustrage tot mai mult responsabilităŃilor sale educative şi ca statut socio-profesional al cadrelor didactice, tot mai depreciate şi devalorizate, în rândul celorlalte profesiuni; - ca preocupare pentru copilul –problemă. Cum altfel se poate explica diminuarea sensibilă a preocupărilor cadrelor didactice în domeniul educativ? Este indmisibil ca profesorii să nu se mai preocupe de timpul liber al copiilor, de contactul cu familia, de comportamentul elevilor. Unii chiar spun că cestea Ńin de perioada comunistă. Total fals! Educarea copilului s-a făcut din antichitate şi până azi, iar un profesor care nu-şi face lecŃia abandonează vocaŃia şi responsabilitatea lui socială. Câteva date statistice sunt ilustrative: în anul şcolar 1991-1992, 6067 de elevi au fost eliminaŃi din cauza abaterilor de la disciplină, dintre acestea 4676 fiind în clasele I-IV, ceea ce este de-a dreptul absurd. Şcoala abandonează copiii cu abateri de comportament, trimiŃându-i unde? În stradă! La discreŃia factorilor poluanŃi ai societăŃii. Este inadmisibil să elimini din şcoală copii de 9 şi 10 ani. Ce-au putut face aceşti copii ca să merite o asemenea pedeapsă? Este un abandon de la atribuŃiile fundamentale ale şcolii şi de la datoria dascălului de a se ocupa de soarta copilului, nu numia de notele lui. În aceste condiŃii, omul de la catedră se transformă într-un birocrat care are menirea să umple rubricile catalogului şi atât. Dacă se urmăreşte şi situaŃia elevilor eliminaŃi din cauza absenŃelor, din totalul de 17 432, 1276 sunt la clasele I-IV. Apare, în mod justificat întrebarea: chiar nu se poate face nimic, mai ales la vârstele mici, ca elevul să fie atras, în primul rând, să frecventeze şcoala, să participe la programul de educaŃie?Această abdicare de la misiunea de educator au sesizat-o chiar şi străinii. Iată deci că şcoala devine ea însăşi factor de favotrizare a fenomenului de comportament deviant al minorilor. Modificarea din temelii a mentalităŃilor Trecerea spre economia de piaŃă a adus şi aduce cu sine o bruscă şi nu întotdeauna benefică schimbare a mentalităŃilor, nu numai în rândurile adulŃilor, dar şi în cele ale minorilor. Apare astfel ca atiudine cvasi predominantă fuga de muncă, efort şi responsabilitate, cultul banului şi al câştigului facil, parazitismul social, căutarea unor căi ocolite şi oneroase de parvenire, de la care până la fuga în stardă, delincvenŃă, consum de droguri, alcoolism, promiscuitate sexuală nu mai sunt decât câŃiva paşi. ReacŃia de respingere a comunităŃii Scăderea genearlă a sensibilităŃii oamneilor faŃă de semeni, efect al aceleiaşi lupte acerbe pentrus supravieŃuire se exprimă şi printr-o dură respingere şi marginalizare a minorilor cu comportament deviant. În cazuri de infracŃionalitate se constată chiar preferinŃa adolescenŃilor de a continua să rămână, decât să părăsească sau să revină în penitenciar, pentru simplul motiv că în „afară” sunt stigmatizaŃi şi repeinşi de colectivitate, viaŃa devenind mai nesigură şi primejdioasă. 1 „Delincventul este bolnav pentru că a fost iubit greşit sau nu a fost iubit deloc: dragostea se dovedeşte, deci, singurul remediu posibil”. Acesta este mottoul care exprimă etica unui cămin de delincvenŃi de la Vitry, înfiinŃat în 1950 şi condus multă vreme de Joe Finger. La Vitry, aceasta se desemnează 1 V. Radulian (coordonator), Comportamentul deviant la minori. Structuri cauzale generatoare. Prevenire şi combatere, Bucureşti, Comitetul NaŃional Român UNICEF, Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei, 1994, p. 7-8.

7

cu trei vocale, A.A.A. – atitudine autentic afectivă faŃă de subiecŃii din cămin (217 băieŃi). RevoluŃionarea terapeutică din acest cămin (care „este un loc de primire cordial ce nu cunoaşte nici predica, nici mustrarea, nici lecŃia de morală”, unde tinerii vin şi pleacă de bunăvoie şi care înregistrează 70% succese confirmate) l-a determinat pe judecătorul J. Chazal să mai creeze încă 208 „centre semi – libere” în FranŃa, menite să înlocuiască vechile case de corecŃie cu cămine de readaptare mai umană. 2

Anexa 1 ComponenŃa grupului N = 53 Grupă de vârstă: 14-16 ani – 32% 17-18 ani – 68% Mediul de provenienŃă Urban – 52% Rural – 48% OcupaŃia părinŃilor:

mama muncit(oare)or şomer(ă) casnică pensionar(ă) pensie boală detenŃie decedat

tata

36% 28% 20% 6% 2% 8% -

20% 36% 4% 34% 6%

SituaŃia familială: Nu au părinŃi PărinŃii sunt despărŃiŃi PărinŃii sunt împreună

2% 64% 34%

SituaŃia şcolară: Mai puŃin de patru clase Cls. I-IV Cls. V-VIII Cls. IX-XII

28% 30% 28% 14%

CORELAłII ÎNTRE NUMĂRUL DE PREFERINłE /RESPINGERI ŞI REZULTATELE LA ITEMII CHESTIONARULUI DE TENDINłE DE DEZAPTARE A PERSONALITĂłII N= 53

2

C. Bonnafort, 1972, p. 62.

8

Codificare: Chestionar – TendinŃe de dezadaptare a personalităŃii 1234567-

onestitate antecedente personale psihastenie depresivitate imaturitate emoŃională schizoidie paranoia

8 – isterie 9- psihopatie 10 – nivel mental 11- reacŃie la frustrare 12 – echilibru emoŃional 13 – motivaŃie

Chestionar sociometric 14 – număr preferinŃe 15 – sumă preferinŃe 16 – număr respingeri 17 – sumă respingeri

9

ASISTENłA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA ÎN SPAłIUL COMUNITĂłII EUROPENE Lect. univ. drd. CLAUDIA BOGHICEVICI Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad Asist.soc. FLAVIUS ŞIPOŞ DGAS ARAD ABSTRACT The thesis focuses on the comparative anlysis between the Romanian social aid system and that of the European Union. The national social aid system represents the complex of institutions and measures through which the state, through the central and local public administration authorities, the local collectivity and the civil society take action to prevent, limit or abate the temporary or permanent effects of situations that could generate the marginalization or the social exclusion of some persons, families, groups or communities. During the communist regime there existed no university education in the spehere of social aid. After 1990 a series of laws have been passed against poverty and for the protection of disabled people and the university education has been reintroduced in the field of social aid. Nowadays, the Romanian social aid services are fragmented, many organizations and institutions having attributions in this field. Thus, the child protection services are under the jurisdiction of the National Authority for the Protection of Child Rights and the services for disabled people are organized inside the Department Councils under the administratorship and coordination of the National Authority for Disabled People and its regional inspectorates; the mintal health services are comprised in the atributions of the Sanitary Authority. AsistenŃa socială este un sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului3. AsistenŃa socială este un ansamblu de instituŃii, programe, măsuri, activităŃi profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri comunităŃi cu probleme sociale, aflate temporar în dificultate, în criză şi deci vulnerabile. AsistenŃa socială oferă celor în nevoie posibilităŃi de cunoaştere şi de acces la servicii specializate de protecŃie socială, îi orientează către înŃelegerea şi utilizarea cadrului legislativ de protecŃie socială, mobilizează comunitatea, persoanele şi grupurile în dificultate de a influenŃa activ politicile sociale. SuportuI financiar sau produsele destinate asistenŃei sociale provin fie de la bugetul de stat, fie din contribuŃiile voluntare individuale sau comunitare şi sunt acordate celor în nevoie în funcŃie de necesităŃile lor urgente4. 3

pag. 67

Mic DicŃionar enciclopedic, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucureşti, 1978,

4

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, pag. 594-601

10

Un alt autor5 defineşte asistenŃa socială ca o prestaŃie realizată cu banii statului şi care se adresează celor aflaŃi în stare de sărăcie, specificând că asistenŃa socială este prin natura sa un ajutor acordat de către stat. AlŃi autori6 apreciază că "asistenŃa socială desemnează un ansamblu de instituŃii, programe, măsuri, activităŃi profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităŃilor cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care din cauza unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod decent de viaŃă”. O definiŃie strict juridică a asistenŃei sociale este stabilită de Legea nr. 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială7, care în art. 2 alin.1 prevede: " Sistemul naŃional de asistenŃa socială, reprezintă ansamblul de instituŃii şi măsuri prin care statul, prin autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaŃii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităŃilor”. De asemenea, alineatul 2 al aceluiaşi articol precizează conŃinutul acesteia, în sensul că “AsistenŃa socială, componentă a sistemului naŃional de protecŃie sociala, cuprinde serviciile sociale si prestaŃiile sociale acordate in vederea dezvoltării capacitaŃilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităŃii vieŃii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala. ". Îm momentul de faŃă, toate Ńările membre a ComunităŃii Europene urmăresc în domeniul asistenŃei sociale acelaşi deziderat, respectiv o politică socială integrată, chiar dacă fiecare stat este responsabil de organizarea şi finanŃarea protecŃei sociale pe teritoriul său. În acest sens, în anul 1999, luna iulie, Comisia Europeană a propus o “Strategie concretă pentru modernizarea protecŃei sociale „ iniŃiativă care trebuie privită în continuelor dezvoltări în cadrul politic, legislativ economic şi social în care operează politicele de protecŃie socială, atât la nivelul statelor membre cât şi la nivelul Uniunii Europene. Strategie conŃine patru obiective cheie pe care le vom enumera în cele ce urmează:
Muncă plătită şi venituri sigure;
Pensii sigure şi un sistem de pensii viabil;
Promovarea incluziunii sociale;
Asigurarea unei asistenŃe medicale susŃinute şi de o înaltă calitate. Cu toate că obiectivele enumerate mai sus sunt comune tuturor Ńărilor membre, vom constata însă, faptul că în ciuda eforturilor de a armoniza sistemul de protecŃiesocială, la nivelul ComunităŃii Europene funcŃionează mai multe modele respectiv:

5

Sergiu Tămaş, DicŃionarul politic ediŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Sansa, Bucureşti, 1996, pag. 56 6 Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Politici sociale. România în context european, Editura Politica , Bucureşti, 1995, pag. 1-24 7 Publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 239 din 16 martie 2006

11


Modelul continental – Ńările care aplică acest model sunt Germania, FranŃa, Belgia, Austria, Olanda şi Luxemburg. Aceste sisteme sociale s-au dezvoltat pe baza relaŃiei dintre nevoile sociale şi merit – performanŃă în muncă, fiind finanŃate de către angajator şi prin contribuŃia angajaŃilor la programele de asigurări sociale şi naŃionale, precum şi prin impozite directe. Ponderea majoră în aceste servicii o reprezintă ajutoarele sociale.
Modelul social – democratic sau modelul scandinavic. Acest model a fost dezvoltat pe baza principiului că individul este parte a unei comunităŃi (colectivităŃi sociale) unde serviciile universale şi intrarea femeilor pe piaŃa muncii au devenit mecanismul de satisfacere a nevoilor sociale, finanŃarea făcându-se din impozite directe. Modelul este bazat pe principiile drepturilor sociale derivate din cetăŃenie, universalism, redistribuŃie, parteneriat social şi un puternic sector public. Deşi acest model se bazează pe prestarea şi finanŃarea serviciilor de către sectorul public şi pe aşa numita bunăstare instituŃionalizată, ultimele trenduri sunt spre creşterea implicării sectorului privat în sistemele de securitate socială, introducerea taxelor şi plăŃilor pentru servicii şi cumpărarea serviciilor de asistenŃă.
Modelul britanic – îl întâlnim în Marea Briatnie şi în Irlanda şi reprezintă un model social care îşi are originile în principiile universalismului, deşi ajutoarele sociale înregistrează niveluri mai scăzute şi un grad mai ridicat de selectivitate decât în modelul social – democratic. În ultimii 20 de ani, în Marea Britanie modelul a fost marcat de o politică a diminuării rolului statului, de dezvoltarea mixului bunăstării, focalizat asupra concurenŃei pieŃei şi concentrat mai degrabă pe selectivitate şi pe obiective decât pe universalism.
Modelul sudic pe care îl întâlnim în Portugalia, Spania, Italia şi Grecia au dezvoltat sisteme de servicii sociale rudimentare, bazate în principal pe sprijinirea familiei şi a organizaŃiilor de voluntariat, implicarea organizaŃiilor de voluntariat, implicarea statului fiind limitată. Portugalia, Spania şi Grecia sunt caracterizate prin nivele crescute ale intervenŃiei statului în ultimii ani. Oricum, familia rămâne principalul instrument de solidaritate între generaŃii, iar angajarea în domeniul serviciilor sociale rămâne scăzută. Din 1990, obiectivele programelor de asistenŃă socială din România s-au modificat treptat, începând prin a înlătura din legislaŃia şi practica în domeniu măsurile restrictive, astfel încât să fie reflectate valorile unei societăŃi democratice. O atenŃie deosebită s-a acordat protecŃiei copilului şi în mod special adopŃiei şi reintegrării copilului în familie. Au fost adoptate o serie de legi pentru combaterea sărăciei şi în domeniul protecŃiei persoanelor cu handicap şi au fost reînfiinŃat învăŃământul superior în domeniul asistenŃei sociale.

12

Actualmente serviciile de asistenŃă socială din Ńara nostră sunt fragmentate, mai multe organisme şi instituŃii având competenŃe în acest domeniu. Astfel, serviciile pentru protecŃia copiilor intră sub jurisdicŃia AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului iar serviciile pentru persoanele cu dizabilităŃi sunt organizate în, cadrul consiliilor judeŃene sub tutela şi coordonarea AutorităŃii NaŃionale pentru Persoane cu Handicap, respectiv a inspecŃiilor regionale din subordinea acesteia, serviciile de sănătate mintală intră în competenŃa, autorităŃilor sanitare. În afară de acestea, autorităŃile locale au creat, în funcŃie de priorităŃile existente şi în conformitate cu noul cadru legislativ, la nivelul fiecărei unităŃi administrativteritoriale, servicii publice de asistenŃă socială şi diferite aşezăminte sociale. LegislaŃia privind sistemul naŃional de protecŃie socială au fost influenŃate de o serie de acte normative internaŃionale dintre care amintim câteva în cele ce urmează. Articolul 22 din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului8 proclamă că „Orice persoană, în calitate de membru al societăŃii, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptăŃită să obŃină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personalităŃii sale, prin efort naŃional şi cooperare internaŃională, Ńinându-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei Ńări". Articolul 25 al aceluiaşi document prevede că : „Orice persoană are dreptul la un nivel de viaŃă corespunzător asigurării sănătăŃii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzând hrană, îmbrăcămintea, locuinŃa, îngrijirea medicală precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrâneŃe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenŃă ca urmare a unor împrejurări independente de voinŃa sa. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. ToŃi copiii, fie că s-au născut în cadrul sau în afara căsătoriei, se bucură de a aceeaşi ocrotire socială". Normele elaborate de organismele internaŃionale cu atribuŃii şi în domeniul asistenŃei sociale, cum sunt OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, Consiliul Europei şi Uniunea Europeană au ca scop îmbunătăŃirea şi dezvoltarea asistenŃei sociale. Normele primelor două organisme nu produc efecte prin ele însele, ci numai ca urmare a ratificării lor de către statele membre şi a transpunerii lor în practică în legislaŃia internă a fiecărui stat membru9. Un alt document important elaborat de Consiliul Europei este Carta Socială Europeană care împreună cu normele privind securitatea socială rezolvă, prin ratificarea către statele membre, o multitudine de probleme din domeniul legislaŃiei interne, o strânsă legătură economică, socială şi politică între statele europene. 8

DeclaraŃia punctează nevoia asigurării tuturor fiinŃelor umane şi stabileşte principiile conform cărora persoanele care se află în stare de risc social trebuie să fie identificate şi ajutate cu precădere. 9

ConvenŃia Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si a LibertăŃilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994 publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005, cunoscuta si sub denumirea de ConvenŃia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO)

13

Carta Socială Europeană, semnată în 1961 şi intră în vigoare în 1965, completată cu Protocolul AdiŃional din 1988, conŃine două mari părŃi: prima, declarativă, în care se enumără 19 drepturi sociale, a doua, cu caracter tehnic, prescrie obligaŃiile ce revin statelor pentru respectarea acestor drepturi. PărŃile sunt obligate, conform Cartei să garanteze în materie de protecŃie socială următoarele : • dreptul la protecŃie a copiilor şi adolescenŃilor (art.7) • dreptul muncitoarelor (în caz de maternitate) la protecŃie (art.8) • dreptul la protecŃia sănătăŃii (art.11) • dreptul la securitatea socială (art.12) • dreptul la asistenŃă socială şi medicală (art.13) • dreptul de a beneficia de serviciile sociale (art.14) • dreptul persoanelor cu handicap la formare profesională, la readaptare profesională şi socială (art.15) • dreptul familiei la protecŃie socială, juridică şi economică (art. 16) • dreptul mamei şi copilului la protecŃie socială şi economică (art. 18) • dreptul muncitorilor emigranŃi şi al familiilor lor la protecŃie şi asistenŃă (art. 19) Prin Protocolu1 AdiŃional la Cartă din 1988 a mai fost prevăzut dreptul persoanelor în vârstă la protecŃie socială (art. 4). Prin art. 13 al Cartei, părŃile semnatare s-au angajat "să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă, în special prin prestaŃii rezultate dintr-un regim de securitate socială, să poată beneficia de o asistenŃă corespunzătoare şi, în caz de boală, de îngrijiri impuse de starea sa; să vegheze ca persoanele care beneficiază de o astfel de asistenŃă să nu sufere din acest motiv o diminuare a drepturilor lor politice sau sociale, să prevadă ca fiecare să poată obŃine, prin servicii competente cu caracter public sau privat, orice sfat şi orice ajutor personal necesar pentru a preveni, îndepărta sau atenua starea de nevoie de ordin personal şi ordin familial". În vederea asigurării exercitării efective a dreptului de a beneficia de serviciile sociale, statele se obligă să încurajeze sau să organizeze serviciile care utilizează metodele specifice serviciului social şi care contribuie la bunăstarea şi dezvoltarea indivizilor şi grupurilor într-o comunitate, ca şi adaptarea lor la mediul social (art. 14). Carta a proclamat că, în vederea exercitării efective a drepturilor persoanelor cu deficienŃe fizice sau mentale, în pregătirea profesională şi socială, este necesar a se lua măsurile corespunzătoare pentru a pune la dispoziŃia celor interesaŃi mijloace de formare profesională, inclusiv, dacă este cazul, instituŃii specializate cu caracter public sau privat. De asemenea, trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru plasarea persoanelor cu deficienŃe fizice, mai ales prin intermediul serviciilor de plasare specializate, prin existenŃa unor locuri de muncă protejate şi prin măsuri menite să-i încurajeze pe patroni să angajeze persoane cu deficienŃe fizice (art. 15). DiferenŃa esenŃială între Consiliul Europei şi Uniunea Europeană este următoarea: membrii Uniunii se reunesc în spiritul "integrării", iar întâlnirile Consiliului au loc în spiritul "colaborării".

14

Dreptul comunitar este constituit din ansamblul regulilor juridice, elaborate de organele Uniunii şi aplicabile relaŃiilor sociale, inclusiv celor de asistenŃă socială a Ńărilor membre. În 1989, la Strasbourg, conducătorii statelor membre ale Uniunii Europene (cu excepŃia Marii Britanii) au adoptat Carta privind drepturile sociale fundamentale ale cetăŃenilor. Astfel: • art. 10 prevede că toŃi muncitorii şi funcŃionarii ComunităŃii Europene au dreptul la o protecŃie socială adecvată şi trebuie să beneficieze de plăŃile pentru protecŃia socială, independent de nivelul funcŃiei ocupate şi unitatea în care activează. • Toate persoanele excluse de pe piaŃa muncii din motiv că nu au acces la ea sau nu au reuşit să se reintegreze în aceasta şi care nu dispun de mijloace de trai trebuie să primească alocaŃii suficiente, adecvate cu situaŃia lor individuală. • art. 16 prevede egalitatea de tratament între bărbaŃi şi femei. • art. 20-23 se referă la protecŃia copiilor şi adolescenŃilor. • art. 26 stipulează dreptul persoanelor cu handicap la formare, integrare şi readaptare profesională. În Comunitatea Europeană, alături de problemele economice comune, se prefigurează tot mai multe probleme sociale comune a căror soluŃionare cere coordonare şi acŃiuni comune. Carta Socială este considerată drept o afirmare a voinŃei de a căuta activ dezvoltarea spaŃiului social european. IntervenŃia sociala se realizează după principiul subsidiarităŃii, potrivit căruia responsabilitatea revine, in primul rând, celor dispuşi in vecinătatea celor aflaŃi în situaŃie critică, adică familiei, în faza secundară a intervenŃiei se găseşte comunitatea, iar în cea de-a treia, statul. Statul a luat măsurile necesare pentru a proteja copiii şi adulŃii, pentru ca aceştia să nu devină victime sub nici o formă. Statul, prin autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale, îşi asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor şi acŃiunilor prevăzute în actele normative privind prestaŃiile sociale şi serviciile sociale (art. 6 Legea 47/2006). AdministraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării10, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice (art. 120 ConstituŃia României).

10

Legea –cadru nr.195/2006 a descentralizării a fost publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 453 din 25 mai 2006 şi are prevederi speciale referitoare la transferul de competenŃe, inclusiv în sfera asistenŃei sociale. Astfel,conform art.21 din lege, autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercita competente exclusive privind: -serviciile de asistenta socială cu caracter primar pentru protecŃia copilului şi pentru persoane varstnice; -serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru victimele violenŃei în familie; Art.22 stipulează că autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul judeŃului exercita competente exclusive privind: -serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru victimele violenŃei în familie; -serviciile de asistenta socială specializate pentru persoanele varstnice;

15

Consiliile locale şi primăriile funcŃionează, în condiŃiile legii, ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă nevoile publice din comune şi din oraşe (art. 121, alin. 2 ConstituŃia României). Consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean (art. 122 ConstituŃia României). AutorităŃile administraŃiei publice centrale asigură transferul atribuŃiilor şi al mijloacelor financiare necesare către autorităŃile administraŃiei publice locale şi societatea civilă, inclusiv către instituŃiile de cult recunoscute de lege (art. 6 alin. 2 Legea 47/2006). Statul a încredinŃat responsabilităŃile sporite colectivităŃii locale, delegândui din autoritate şi eliberând centralismul administrativ. În acest sens se înfiinŃează în fiecare localitate Consiliul Comunitar Consultativ11 care au obligaŃia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităŃii şi de soluŃionare la nivel local a problemelor sociale. Astfel se pot crea Consilii Comunitare Consultative cuprinzănd dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoŃi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliŃişti respectiv cele mai infulente persoane din comunitate. Aceste persoane vor promova valorile familiale, vor sprijini părinŃii care se confruntă cu unele dificultăŃi etc., iar activitatea desfăşurată de membrii consiliului este de voluntariat şi vor avea în vedere interesul beneficiarului în orice decizie luată şi vor evita excluderea persoanelor defavorizate, indiferent de problele specifice ale acestora, fie sărăcie, alcool, handicap, boală psihică handicap, boală psihică, drog etc. Vor încuraja toleranŃa şi spiritul de solidaritate, vor păstra confidenŃialitatea informaŃiilor şi vor da dovadă de disponibilitate şi receptivitate. Rolul acestor consilii este atât de soluŃionare a unor cazuri concrete, cât şi de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivităŃi. Mandatul acestor consilii se va stabili prin acte emise de către autorităŃile administraŃiei publice locale, iar pentru a-şi îndeplini rolul pentru care au fost create, acestea vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenŃei sociale şi protecŃiei copilului. Încă de la început trebuie precizat faptul că de prin înfiinŃarea acestor consilii consultative, nu se doreşte înlocuirea serviciilor sociale, care practic în

În acelaşi timp, conform art.24, autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercita competente partajate cu autorităŃile administraŃiei publice centrale privind: -serviciile de asistenta socială cu caracter primar pentru persoane cu dizabilitati. Art.26 reglementează principiul conform căruia autorităŃile administraŃiei publice de la nivelul judeŃelor exercita competente partajate cu autorităŃile de la nivelul administraŃiei publice centrale privind: -serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru protecŃia copilului; -serviciile de asistenta socială specializate pentru persoane cu dizabilitati 11

Consiliile Comunitare Consultative se înfiinŃează în baza Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilulu, publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 557 din 23 iunie 2005. Chiar dacă aceste consilii consultative se înfiinŃează în baza legii privind protecŃia drepturlior copilului, activitatea acestora nu se va limita doar la probleme privind minorii ci şi la cele care vizează, persoanele adulte, cele cu handicap, vârstnici etc.

16

unele comunităŃi din mediul rural nici nu există, ci sunt o formă de sprijin a activităŃii de asistenŃă socială şi protecŃia copilului. InstituŃiile publice de asistenŃă socială, finanŃate parŃial sau total de la bugetul de stat, se înfiinŃează prin hotărâre a Guvernului, iar cele finanŃate de la bugetul judeŃean sau de la bugetele locale, prin hotărâre a consiliului judeŃean sau local şi oferă servicii de specialitate, ocrotire, găzduire, îngrijire, activităŃi de recuperare şi reintegrare socială pentru copii, persoane cu dizabilităŃi, persoane vârstnice şi alte categorii de persoane, în funcŃie de nevoile specifice. Astfel, statul a devenit un stat al bunăstării care reuşeşte să reducă în mod considerabil consumul de resurse publice şi să soluŃioneze cât mai multe cazuri sociale. Observăm faptul că şi Ńara noastră a făcut paşi mari în ceea ce priveşte asistenŃa socială, precum şi alinierea la standardele europene fapt ce reflecătă gradul de maturitate a a Ńării noastre privind sistemul de protecŃie ocupând în acelaşi timp un loc meritat în panoplia asistenŃei sociale a ComunităŃii Europene.

BIBLIOGRAFIE

Mic DicŃionar enciclopedic, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucureşti, 1978, pag. 67 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, pag. 594-601 George NeamŃu, Tratat de asistenŃă socială, Editura Polirom, Iaşi,2003 Sergiu Tămaş, DicŃionarul politic ediŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Sansa, Bucureşti, 1996, pag. 56 Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Politici sociale. România în context european, Editura Politica , Bucureşti, 1995, pag. 1-24 Legea nr. 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială Publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 239 din 16 martie 2006 Legea nr. 30/1994 publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005 Legea –cadru nr.195/2006 a descentralizării a fost publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 453 din 25 mai 2006 Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilulu, publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 557 din

17

PERFECłIONAREA SISTEMULUI DE FINANłARE EXTERNĂ A SERVICIILOR SPECIALIZATE DE PROTECłIA COPILULUI ŞI ADULTULUI CLAUDIA BOGHICEVICI Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” ARAD După 1989, managementul programelor s-a dezvoltat şi a cuprins aspecte diverse ale socialului, datorită asistenŃei ComunităŃii Europene în domeniul protecŃiei persoanelor defavorizate. Poate că acest lucru face să fie considerată drept “o modă a proiectelor, legitimă în condiŃiile tranzaŃiei”, dar fenomenul marchează o nouă paradigmă a intervenŃiei, un nou model de management eficient în condiŃiile unei societăŃi dinamice marcate de postmodernism. Elaborarea standardelor minime de calitate , constituie un rezultat al procesului de maturizare a practicilor sociale din domeniul asistenŃei sociale În perioada de pre-aderare, România a fost beneficiarul unor importante fonduri, fie sub forma unor granturi, fie sub forma împrumuturilor, completate de co-finanŃarea naŃională (acolo unde era necesar), îndreptate spre diverse scopuri, de la investiŃii majore în infrastructură şi sprijin pentru mediul de afaceri până la consolidarea capacităŃii administrative a administraŃiei publice româneşti de a transpune şi implementa acquis-ul european. Principalul sprijin a venit din partea Uniunii Europene, prin intermediul programelor de pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD), asistenŃei bilaterale a Statelor Membre UE, programelor comunitare12, împrumuturilor BERD şi BEI etc. Alte finanŃări au fost furnizate de către Banca Mondială (ex. SAMTID), PNUD şi UNEP (ex. Facilitatea Globală de Mediu). In perioada 1991- 2006, România a primit de la UE cca. 6,5 miliarde Euro în cadrul celor trei instrumente de pre-aderare: PHARE (inclusiv componentele CES şi CBC), ISPA şi SAPARD. Începând cu anul 2000, când a început procesul de negociere a aderării României la UE, alocarea anuală a fondurilor europene în cadrul acestor trei instrumente a reprezentat echivalentul a 25% din totalul investiŃiilor realizat de la bugetul naŃional, în 2006 atingând suma de 1,1 miliarde Euro. Fondurile alocate sistemului de protecŃie a copilului prin Programul PHARE, împreună cu cele având aceeaşi destinaŃie puse la dispoziŃia instituŃiilor de profil de către Guvernul României au condus la mutaŃii majore atât în ceea ce priveşte scăderea permanentă a numărului de copii instituŃionalizaŃi cât şi cu privire la diversificarea tipului de prestatori din acest 12

Socrate II (2000-2006), Leonardo da Vinci II (2000-2006), TinereŃe (2000-2006), ViaŃă (2000-2004), Cultura 2000 (2000-2004), Programul pentru Întreprinderi şi Spirit Antreprenorial (2001-2005), Ida II (1998-2004), AcŃiunea Comunitară în domeniule SănătăŃii Publice (20032008), E-content (2001-2005), Egalitate de Şanse (2001-2005), Combaterea Discriminării (2001-2006), Combaterea Excluziunii Sociale (2001-2005), Programul cadrul nr. 6 pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică, inclusiv Euratom (2002-2006), Măsuri de încurajare în domeniul ocupării forŃei de muncă (2001-2005), Mecanismul de ProtecŃie Civilă (2002-2007), Vamă (2003-2007), Fiscalis (2003-2007), AcŃiune Comunitară în Sprijinul ProtecŃiei Consumatorului (2004-2007), AgenŃia Europeană de Mediu.

18

domeniu, în special prin apariŃia şi dezvoltarea organismelor private acreditate, precum şi a asistenŃilor maternali profesionişti. UTILIZAREA FONDURILOR STRUCTURALE ŞI DE COEZIUNE ÎN FINANłAREA SERVICIILOR DE ASISTENłĂ SOCIALĂ DIN ROMANIA Uniunea Europeană este una dintre regiunile cele mai prospere din lume. De la data lărgirii acesteia cu încă noi 12 membri, la 1 mai 2004 şi 1 ianuarie 2007, are puterea unei pieŃe interne a 27 de state membre cu aproape 500 milioane locuitori care locuiesc în aproape 300 de regiuni . Însă nu toŃi europenii au aceleaşi avantaje şi şanse de succes în termeni socioeconomici, ceea ce a condus la elaborarea unei politici de coeziune economică şi socială care să înlăture aceste disparităŃi. Pentru programarea 2007-2013 exista: trei Fonduri cunoscute ca Fonduri structurale, respectiv:  Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)  Fondul Social European(FSE)  Fondul de Coeziune (FC) doua Fonduri cunoscute ca AcŃiuni Complementare, respectiv:  Fondul European pentru Agricultura şi Dezvolare Rurală (FEADR)  Fondul European pentru Pescuit (FEP) Fondurile contribuie, fiecare în conformitate cu dispoziŃiile specifice care le reglementează, la realizarea celor trei obiective mentionate anterior, după cum urmează: (a) la obiectivul de convergenŃă: FEDER, FSE şi Fondul de Coeziune; (b) la obiectivul de competitivitate regională şi locuri de muncă: FEDER şi FSE; (c) la obiectivul de cooperare teritorială europeană: FEDER. Dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor Ńării se va realiza printr-o abordare integrată, bazată pe o combinare a investiŃiilor publice în infrastructura locală, politici active de stimulare a activităŃilor de afaceri şi sprijinirea valorificării resurselor locale, pe următoarele axe prioritare tematice ale POR : 1.Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - potenŃiali poli de creştere 2.ÎmbunătăŃirea infrastructurii de transport regionale şi locale 3.ÎmbunătăŃirea infrastructurii sociale 4.Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local 5.Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului 6.AsistenŃă Tehnică Axa prioritară 3 – ÎmbunătăŃirea infrastructurii sociale 3.2 Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale Obiectivul specific al acestui domeniu de intervenŃie îl constituie îmbunătăŃirea calităŃii şi a capacităŃii serviciilor sociale acordate prin sprijinirea echilibrată a acestora pe întreg teritoriul Ńării, pentru asigurarea unui acces egal al cetăŃenilor la astfel de servicii.

19

Analizele POR au evidenŃiat situaŃia precară a infrastructurii serviciilor sociale şi necesitatea realizării de investiŃii în reabilitarea, modernizarea şi dotarea clădirilor în care se desfăşoară acestea. Totodată, necesitatea investiŃiilor apare şi ca urmare a stabilirii unor standarde minime de calitate pentru serviciile sociale ce trebuie să fie îndeplinite de centrele rezidenŃiale. În multe situaŃii, calitatea slabă a infrastructurii şi lipsa dotărilor cu echipamente obligă persoanele aparŃinând grupurilor sociale defavorizate să apeleze la servicii sociale din alte zone, îndepărtate de domiciliu. În acelaşi timp, această situaŃie afectează şi desfăşurarea în condiŃii normale a activităŃilor de pe piaŃa muncii din două motive: pe de o parte din cauza faptului că nu se acordă asistenŃă calificată şi suficientă persoanelor aparŃinând grupurilor vulnerabile, care ar putea fi reinserate pe piaŃa muncii; pe de altă parte persoanele active care au în familie membri dependenŃi alocă un timp important îngrijirii acestora, dar insuficient şi necalificat, cu repercusiuni atât asupra celui dependent, care nu beneficiază de îngrijire specializată permanentă, cât şi asupra calităŃii muncii şi vieŃii persoanelor care au în familie membri cu diferite disabilităŃi, sau a persoanelor singure care au în îngrijire copii minori. ÎmbunătăŃirea şi diversificarea serviciilor sociale oferite de centrele multifuncŃionale şi rezidenŃiale poate contribui la degrevarea membrilor activi ai familiilor de grija persoanelor dependente pe perioada orelor de lucru şi la creşterea calităŃii muncii şi vieŃii atât a celor activi, cât şi a celor dependenŃi. Centrele sociale cu destinaŃie multifuncŃională pot acoperi o gamă variată de servicii, cu scopul de a ajuta persoanele în dificultate, începând cu acceptarea lor în centru, până la rezolvarea problemelor specifice cu care acestea se confruntă, temporar sau permanent (materiale, financiare, culturale, juridice şi administrative, relaŃionale, ocupaŃionale, medicale), inclusiv prin organizarea unor ateliere de lucru pentru dezvoltarea deprinderilor de viaŃă independente şi a competenŃelor profesionale. Dezvoltarea acestor centre sociale va fi completată de investiŃii în centrele rezidenŃiale deja existente, care asigură servicii de cazare de lungă durată, asigurându-se astfel un cadru adecvat de găzduire şi îngrijire a persoanelor aflate în dificultate. O atenŃie specială va fi acordată populaŃiei de etnie rromă. Prin urmare, implementarea unor astfel de proiecte va avea rezultate pozitive, atât din punct de vedere umanitar, cât şi din punct de vedere al reinserŃiei pe piaŃa muncii a numeroase persoane aflate în dificultate. Pentru facilitarea accesului grupurilor defavorizate din interiorul comunităŃilor la servicii sociale, va fi respectat „principiul porŃilor deschise”. Identificarea la nivel regional a proiectelor de reabilitare, modernizare şi dotare a infrastructurii centrelor sociale şi rezidenŃiale se va realiza în concordanŃă cu priorităŃile stabilite prin Strategia NaŃională privind Serviciile Sociale, precum şi cu nevoile identificate prin strategiile judeŃene de incluziune socială şi strategiile şi Planurile de Dezvoltare ale Regiunilor. FINANłAREA PROIECTELOR în cadrul Programului OperaŃional Regional – în sfera protecŃiei sociale AutorităŃi ale administraŃiei publice locale şi centrale – ContribuŃie FEDR: 85 % – ContribuŃie de la bugetul de stat: 13 %

20

– ContribuŃie de la bugetul local: 2 % Persoane juridice care nu sunt societăŃi comerciale (ONG-uri): – ContribuŃie FEDR: 85 % – ContribuŃie de la bugetul de stat: 13 % – ContribuŃie proprie: 2 % Axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale Obiectiv: Facilitarea accesului pe piaŃa muncii a grupurilor vulnerabile şi promovarea unei societăŃi inclusive în scopul asigurării bunăstării tuturor cetăŃenilor. Fundamentare: Această axă prioritară urmăreşte dezvoltarea de programe specifice de dezvoltare personală, în scopul creşterii motivaŃiei grupurilor vulnerabile pentru formare profesională şi integrare pe piaŃa muncii, precum şi îmbunătăŃirea accesului lor pe piaŃa muncii. Incluziunea socială poate fi realizată cu succes printr-o abordare complexă care se adresează tuturor domeniilor (ocupare, educaŃie, protecŃie socială, ocrotirea sanatatii, gospodărie etc.), în acelaşi timp utilizând la maximum resursele disponibile, în mod eficient şi concentrat. Totuşi, coordonarea eficientă se poate realiza doar prin conştientizarea tuturor părŃilor interesate cu privire la scopul urmărit şi beneficiile unei asemenea acŃiuni de sincronizare. Aceasta poate fi realizată prin furnizarea accesului adecvat la servicii de bază (apă, electricitate etc.), la informaŃii, precum şi prin asigurarea tratamentului nediscriminatoriu, în sensul de a avea acces la toate oportunitatile oferite de societate. Obiectivul ambiŃios al României este să construiască cu succes o societate incluzivă bazată pe înŃelegerea generală şi respectarea drepturilor omului. Desi au fost făcuŃi paşi importanŃi, este necesară imbunătăŃirea în continuare a modului de abordare a oamenilor ce apartin grupurilor vulnerabile, acordându-le sprijin în recuperarea handicapului ce-i separa de populaŃia majoritară, din punct de vedere al educaŃiei, al culturii muncii şi al aptitudinilor cerute pe piaŃa muncii. Pana la sfarsitul lunii decembrie aplicantii spera sa apara ghidurile de finantare pentru axele aferente domeniului social , astfel incat sa se poata da startul pentru scrierea de poiecte si accesarea de fonduri europene.

21

SARACIA COPILULUI IN ROMANIA Aurora Lupas Universitatea de Vest « Vasile Goldiş » Arad “Nu-i nici o rusine sa fii sarac,dar este teribil de neplacut” (Sydney Smith) Saracia a fost multa vreme acceptata ca un fenomen natural,inevitabil sau chiar iremediabil.Explicatia saraciei era cautata in ghinion,neputinta celui ce trebuia sa aduca un venit familiei dar uneori saracia era explicata prin prostie,lipsa de caracter,iresponsabilitate. Datorita ariei de raspandire ,saracia nu poate fi explicata atat de simplist ci trebuie privita si studiata ca un fapt social,un fapt public,un fapt politic.Acest fenomen-saracia-variaza in functie si in spatiu si se distribuie in cadrul societatii,nu in functie de factori individuali ci de variabile macrosociale(rasa,etnie,sexul,varsta,statut occupational,statut marital) De regula saracia este definita operational prin lipsa veniturilor,dar aceasta lipsa de venituri este doar cauza saraciei si nu o caracteristica a ei.Conceptul de saracie se refera la modul de viata sarac:neacoperirea nevoilor fundamentale si in consecinta o functionare umana sub un anumit standard;astfel” saracia este asociata cu orientari umane si atitudini specifice:demoralizare ,lipsa de sperante ,lipsa de capacitate,lipsa de vointa de efort de a iesi din situatia de dificultate,resemnare,adaptare la un mod de viata sarac ,toate avand impact distructiv asupra vietii personale si familiale,supra vietii colective”.13 Astfel ,numai prin faptul ca cineva are un standard economic scazut(este sarac),acel cineva va fi privit cu suspiciune si va fi considerat deviant,chiar daca modul sau de comportare se inscrie in normele societatii respective.Ca urmare,” saracii sunt stigmatizati de catre restul societatii,adica sunt tratati ca devianti nu pentru ceea ce fac ci pentru ceea ce sunt”14.Stigmatul devine astfel un motor ,o forta capabila sa condamne oamenii la marginalizare,la izolare sociala,din cauza unor lucruri asupra carora acesti oameni nu au practic nici un control Familiile trebuie ajutate sa fie mai integrate si mai capabile sa se autointretina iar societatea trebuie sa deschida canalele mobilitatii sociale ,ale egalitatii de sanse(anul 2007 a fost considerat Anul Egalitatii de Sanse in Europa).si a dialogului intercultural-anul 2008 este Anul European al Dialogului Intercultural sub sloganul “Impreuna in diversitate”an in care are loc promovarea culturii ca factor de crestere economica si coeziune sociala ,avand astfel efecte benefice asupra reducerii saraciei.

13

Zamfir C.,Elemente pt. o strategie antisaracie,in Strategii antisaracie si dezvoltare comunitara,Ed.Expert,2000

14

Erving Goffman, Stigma: Notes on the Management of a Spoiled Identity, Prentice-Hall, New York, 1963.

22

GRUPURI DE COPII EXPUSI SARACIEI Copilul reprezinta una din categoriile puternic dezavantajate,vulnerabile la excluziune sociala in societatea romaneasca actuala.Excluziunea copilului poate fi privita ca o incalcare a drepturilor copilului,deoarece copii sunt cetateni cu anumite drepturi,excluziunea sociala este in acest sens o incalcare a acestora. O societate incluziv social pentru toate categoriile sociale si in mod special pentru copil, reprezinta un obiectiv essential in cadrul politicilor sociale derulate in Romania. Saracia este o cauza de baza importanta pentru existenta tuturor grupurilor de copii exclusi si marginalizati.Print-un efect de propagare invers,copiii pot deveni victime ale unor fenomene cum ar fi:” neglijarea,violenta si abuzul in familie,alcoolismul ,ramanerea fara adapost,dezintegrarea familiei,abandonul,viata pe strada si cele mai grave forme de munca a copilului,incluziv traficul”.15 Un copil nascut intr-o familie saraca va fi deprivat nu numai din punct de vedere material,dar si educational ,el avand sanse reduse de a face fata competitiei cu copiii nascuti in familii cu resurse culturale si educationale. Studiile realizate pe aceasta tema au identificat principalele puncte critice ale sistemului de suport pentru copil si familie si de asemenea au incercat sa evidentieze cateva directii de actiune pentru promovarea incluziunii sociale a copilului.Datele prezentate in referat se bazeaza pe rezultatele cercetarii”Conditiile sociale ale excluziunii copilului”proiect finantat de Ministerul Muncii ,Solidaritatii Sociale si Familiei,beneficiara fiind Comisia Antisaracie si Promovarea Incluziunii Sociale(CASPIS),Rapoartele si analizele UNICEF asupra situatiei copiilor confruntati cu excluziunea sociala in Romania.,Raportul de cercetare privind copii rromi al Organizatiei Salvati Copii Romania si nu in ultimul rand pe rezultatele minicercetarii pe care am intreprins-o impreuna cu studentii anului II asistenta sociala din cadrul Universitatii de Vest Vasile Goldis Arad,pe grupuri aflate in zone defavorizate din municipiul si judetul Arad. Conform cifrelor nationale prezentate in Memorandumul Comun in domeniul Incluziunii sociale/2005,incidenta saraciei la copii este sensibil mai ridicata in raport cu media:29,9%pentru copiii sub 15 ani,31,9%la tinerii intre 15-24 ani fata de 25% pe ansamblul populatiei in anul 2003.Riscul de saracie este cel mai ridicat pentru familiile monoparentale si pentru familiile cu multi copii.

15

Raport Salvati Copiii,Copii Rromi,2006

23

Ani

Sărăcie şi sărăcie severă în 2004(%) şi diferenŃa faŃă de anii anteriori (%), pe total şi pe grupe de vârstă Rata sărăciei Scăderea în 2004 Rata sărăciei severe Scăderea în 2004 (%) faŃă de (%) faŃă de 1995 2000 2003 2004 1995 2000 2003 1995 2000 2003 2004 1995 2000 2003

Total

25,4

35,9

25,1

18,8

Copii

29,1

42,2

30,9

24,4

Tineri

31,3

43,8

30,9

24,7

AdulŃi

21

31,3

21,6

15,9

35,2

24,9

16,7

Vârstnici 30,8

26,0 16,2 21,1 24,3 45,8

47,6 42,2 43,6 49,2 52,6

25,1 21,0 20,0 26,3 32,9

9,4

13,8

8,6

5,9

11,6

18,3

11,8

8,2

12,6

19,4

12,1

8,8

7,2

11,3

6,9

4,7

10,8

10,3

7,1

4,4

Sursa: INS Situatia grupurilor de copii vulnerabili ,exclusi si/sau discriminati este o tema de larg interes in ciuda reformelor considerabile in domeniul Protectiei Copilului,Aceste grupuri de copii includ urmatoarele categorii:  Copii lipsiti de ingrijire parinteasca  Copii abandonati  Copii in institutii  Copii implicati in cele mai grave forme de munca a copilului  Copii victime ale traficului  Copii care lucreaza si/sau traiesc pe srazi  Copii aflati in conflict cu legea  Copii discriminati inclusiv cei de etnie rroma,cei cu HIV/SIDA si cei cu dizabilitati. Populatia rroma constituie unul dintre cele mai afectate grupuri sociale din toate punctele de vedere.,fiind suprareprezentati in toate categoriile defavorizate;80%din copiii ce apartin etniei rromilor se afla in saracie si 43,3% in saracie severa. .Desi exista unele progrese,copiii rromi continua sa fie una din categoriile cele mai defavorizate din tara.Chiar daca saracia nu are conotatie etnica,este mai evidenta in comunitatile rrome.Lipsa de resurse materiale a familiilor si a locurilor de munca-o cauza fiind si insuficienta pregatire scolara si profesionala a rromilor-impieteaza asupra dezvoltarii normale a copiilor,asupra educatiei lor si mai ales asupra calitatii acestei educatii.Pe de o parte interesul redus al parintilor pentru scoala-generat de lipsa de intelegere a utilitatii ei-,pe de alta parte imposibilitatea de a asigura copiilor cele necesare scolii si faptul ca foarte multi copii trebuie sa participe la realizarea veniturilor familiilor,conduc la absenteism si rezultate scolare slabe.Copii insisi nu dau o mare importanta scolii,iar unii dascali chiar nu depun suficiente eforturi pentru a-i motiva.Astfel se pune intrebarea daca exista o perspectiva in a schimba in bine viata acestor copii;se impune o implicare accentuata a autoritatilor in sprijinirea familiilor rrome de a-si

24

37,2 29,3 30,2 34,7 59,3

57,2 55,2 54,6 58,4 57,3

31,4 30,5 27,3 31,9 38,0

asigura o viata decenta;de asemeni „o politica sociala coerenta si sustinuta privind grupul de etnie rroma,este solutia cea mai potrivita pentru schimbarea situatiei rromilor si astfel oferirea unui viitor mai bun copiilor rromi”.16 La inceputul anilor 1990,in Romania aprox.100000 de copii traiau in institutii rezidentiale.La 31 decembrie 2007 numarul copiilor beneficiari ai sistemului de protectie speciala era de 46160 copii .(v.situatia prezentata de ANPDC la 31.dec.2007)

16

Raport Salvati Copiii Romania,Copii Rromi,2006

25

Sursa:

Situatie prezentata de ANPDC la 31 dec.2007

CAUZE GENERALE ALE SARACIEI COPIILOR Dintre cauzele care au determinat si determina aceasta stare de saracie in care se afla majoritatea copiilor,amintesc cateva pe care le consider determinante in persistenta acestei stari:  Suprapunerea activitatilor intre diferitele institutii prin incapacitatea sistemului de a articula politicile sectoriale cre vizeaz copilul si familia privite ca un intreg  Deficiente in implementarea noii legislatii si a standardelor privitoare la protectia copilului  Proceduri necorespunzatoare existente pentru ajutorarea familiilor aflate in situatii dificile  Insuficienta orientare pe activitati de prevenire  Lipsa serviciilor de asistenta,sprijin si monitorizare a copilului la nivel comunitar.  Risc ridicat de saracie in cazul familiilor rurale cu multi copii(riscul saraciei in aceste familii se ridica la 57% fata de numai 29% in cazul familiilor cu un singur copil)  Disparitati rural-urban- acoperirea cu servicii sociale in mediul rural este extrem de slaba.  Neajustarea de catre autoritatile locale a facilitatilor de care dispun la copiii cu dizabilitati,copii cu HIV/SIDA,copii rromi care nu vorbesc limba romana,copii si familii analfabete.  Abandonul timpuriu al scolii generale( riscul de saracie scade substantial odata cu cresterea nivelului de educatie)  Precaritatea conditiilor de intrare in viata adulta a copiilor  Deficite de ingrijire si supraveghere a copiilor,deficit educational si de socializare.  Discriminare pozitiva in sensul crearii unor servicii specifice pentru anumite grupuri de copii care s-ar putea dovedi

26

 

contraproductiva pe termen lung si sa favorizeze discriminarea negativa(de ex,scolile temporare pt.copii cu HIV/SIDA au devenit in cele din urma permanente si exclusive,ceea ce a contribuit si contribuie pe termen lung la stigmatizarea copiilor cu HIV/SIDA.) Discriminare structurala a serviciilor cu acces slab la servicii de sanatate de calitate pentru grupurile de copii vulnerabile Datorita scaderii accentuate a natalitatii,dupa 2008,cand generatiile mult mai putin numeroase nascute dupa 1990.vor intra pe piata muncii,este probabil sa inceapa o criza a fortei de munca tinere in Romania criza care se va acutiza treptat si va afecta si sistemul de asigurari sociale.

. În România,- marea majoritate a familiilor sunt de tip conjugalnuclear, fiind alcãtuite din cuplul conjugal si copii acestuia; aceasta înseamnã cã numãrul persoanelor aducãtoare de venit rãmâne acelasi, indiferent de dimensiunea familiei. -veniturile medii (salariale sau de altã naturã) sunt foarte reduse ca putere de cumpãrare. Aceasta înseamnã cã fiecare copil în plus reprezintã o sporire a gradului de sãrãcie: alocatiile pentru copii sunt aproape simbolice, neconstituind un aport semnificativ la bugetul familiei; ele nu acoperã nici pe departe costul copilului. În afara acestor alocatii, practic nu mai existã niciun alt sprijin pentru familiile cu multi copiii (scutiri de impozite, de exemplu) În România nu numai cã familiile cu multi copii sunt sãrace – dar, si invers, familiile sãrace au multi copiii. Este vorba de un anumit model cultural si de un grad redus de educatie, mai ales în ceea ce priveste utilizarea mijloacelor moderne de planificare familialã. Conform datelor furnizate de Comisia Antisaracie si Promovarea Incluziunii Sociale( CASPIS),copiii care traiesc in gospodarii sarace au o probabilitate de peste doua ori mai mare de a abandona scoala,comparativ cu copiii care traiesc in gospodarii care nu sunt sarace. In ceea ce priveste populatia rroma ,participarea la scoala a elevilor rromi este cu 25% mai mica decat pentru populatia globala.Scolile in care invata copiii rromi,copiii saraci in general,au adesea profesori necalificati sau fara experienta.Copiii din zonele cu risc ridicat de saracie se confrunta cu lipsa de interes fata de scoala,acestia avand aspiratii limitate. EFECTELE SARACIEI ASUPRA COPIILOR Sărăcia afectează puternic formarea viitoare a copiilor, prin expunere la: • DeficienŃe în alimentaŃie, subnutriŃie, malnutriŃie (în modul cel mai dramatic sărăcia se resimte în consumul alimentar insuficient şi dezechilibrat care în cazul copiilor poate avea urmări pentru toată viaŃa). • Locuire precară – multe familii sărace nu au locuinŃe, trăiesc pe stradă, în locuinŃe improvizate, insalubre, uneori fără curent electric,

27

apă, încălzire sau alte utilităŃi, supraaglomerate, în condiŃii care afectează puternic dezvoltarea copilului. • Lipsa unor bunuri elementare: îmbrăcăminte şi încălŃăminte, cărŃi şi rechizite şcolare, etc • Degradarea stării de sănătate (după 1989 tuberculoza şi bolile infecŃioase, specifice sărăciei, au explodat la copii), acces scăzut la îngrijire medicală corespunzătoare • Dezvoltare fizică întârziată datorită hranei dezechilibrate şi stării de sănătate precară • Dezvoltare intelectuală întârziată datorită condiŃiilor inadecvate de trai, stimulării insuficiente în familie, neparticipării şcolare etc. • EducaŃie insuficientă, lipsa unei calificări, analfabetism • ViolenŃă, abuz, exploatare economică şi sexuală, trafic • DelincvenŃă, practica cerşetoriei, consum de droguri • Abandon (copiii din familiile sărace se confruntă cu riscul cel mai ridicat de abandon, de plasare în grija serviciilor de protecŃie a copilului ). PROPUNERI DE AMELIORARE A SARACIEI COPIILOR Dintre propunerile cele mai importante menite sa amelioreze sau chiar sa reduca substantial saracia copilului fiind in consens cu obiectivele unor documente deosebit de importante pentru dezvoltarea politicilor sociale viitoare-Planul National Antisaracie si Promovare a Incluziunii Sociale,Raportul asupra Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului,Memorandumul Comun de Incluziune Sociala si Planul National de Dezvoltare ,amintesc:  Imbunatatirea participarii scolare si calitatii educatiei  Programe de educatie compensatorie  Servicii de consiliere si terapie familiala  Imbunatatirea accesului la servicii medicale  Reducerea nr.de copii nedoriti  Dezvoltarea alternativelor de tip familial si dezvoltarea serviciilor de recuperare pentru copiii lipsiti de ingrijire parinteasca  Suport adecvat pentru tinerii care parasesc institutiile de ocrotire  Prevenirea si diminuarea cazurilor de neglijare,abuz,exploatare a copilului  Prevenirea si combaterea traficului de copii  Prevenirea si diminuarea delincventei juvenile si a consumului de droguri  Prevenirea si controlarea fenomenului strazii  Dezvoltarea sistemului comunitar de servicii sociale pentru copil si familie  Eliminarea disparitatilor in acoperirea cu servicii de asistenta sociala  Dezvoltarea capacitatii de asistenta sociala a tuturor institutiilor implicate in problematica copiilor.

28

Ca si obiective srategice pentru imbunatatirea situatiei sociale a copiilor in Romania ma opresc la urmatoarele,pe care le consider determinante in acest sens:  Eradicarea saraciei extreme a copiilor prin asigurarea unei locuinte,inclusiv provizorii,pentru toate familiile cu copii lipsite de locuinta,cresterea alocatiei pentru copii,mentinerea si extinderea formelor de suport/gratuitati pentru copii din familiile sarace,promovarea unei politici sociale de suport pentru familiile monoparentale,diversificarea serviciilorde suport pentru copii in cadrul comunitatii.  Scaderea riscului de abandon inclusiv prin asigurarea dreptului copilului de a fi nascut intr-o familie care il doreste prin asigurarea accesului la mijloacele moderne de planificare familiala,educatie sexuala eficace cu accent pe adolescenti si grupuri defavorizate.  Reducerea rapida a nr.si gravitatii cazurilor de copii neglijati prin dezvoltarea unui program de responsabilizare a parintilor,prin servicii de asistenta sociala in situatii de risc,intarirea relatiei cu scoala si sustinerea participarii scolare a copiilor.  Cresterea gradului de profesionalizare a personalului antrenat in protectia copilului.

RECOMANDARI COPIILOR

EXTERNE

PRIVIND

REDUCEREA

SARACIEI

Copiii prezinta un risc de saracie peste medie in majoritatea statelor membre UE.Viata intr-o familie cu un singur parinte sau fara locuri de munca sporeste riscul saraciei.Aceasta ameninta coeziunea sociala si dezvoltarea durabila.Copiii defavorizati au mai putine sanse dacat semenii lor sa se descurce bine la scoala,sa se mentina in afara sistemului penal de justitie,sa se bucure de o sanatate buna si sa se integreze in societate si pe piata muncii. Consiliul European le solicita statelor membre”sa faca demersurile necesare pentru a se reduce rapid si in mod semnificativ saracia copilului,oferind tuturor copiilor oportunitati egale indiferent de mediul social din care provin”17 Ca si recomandari externe ,Comitetul pentru Drepturile Copilului ,atrage atentia asupra faptului ca „trebuie adoptate masuri comprehensive pentru asigurarea unei parentalitati responsabile si pentru sprijinirea familiilor sarace pentru a le asista in indeplinirea responsabilitatilor legate de cresterea copilului,in lumina articolelor 18 si 27 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului limitand astfel destramarea familiei,reducand numarul de copii institutionalizati”.

17

Comisia comunitatilor europene,Propunere de raport comun asupra protectiei sociale si integrarii sociale 2007,p.5

29

Statele membre trebuie sa sprijine familiile cu un risc ridicat de destramare prin masuri practice cum ar fi beneficii financiare,locuinta,ingrijire de zi,ajutor in casa,sprijin psihologic.Dincolo de a oferi suport familiilor „nevoiase”se recomanda statelor membre sa-si recunoasca responsabilitatea de a sprijini toti parintii.Serviciile cu caracter universal si beneficiile financiare sunt o recunoastere din partea statului a responsabilitatii sale si a interesului pentru copii;in plus,”asigurarea de servicii universale este adesea cea mai eficienta forma de prevenire deoarece familiile supuse procesului de destramare nu sunt indepartate de la primirea ajutoarelor datorita stigmatizarii,datorita ignorantei sau datorita dificultatilor in solicitarea acestora”.18 Tintele cantitative rezumate in Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului vor avea o influenta directa asupra situatiei copiilor vulnerabili la excluziune; dintre acestea o sa enumar cateva : • Reducerea la jumatate a ratei saraciei severe pana in 2009,in comparatie cu 2002 • Reducerea la jumatate a deficitului de consum al populatiei foarte sarace pana in 2009 si reducerea polarizarii sociale • Cresterea nivelului de angajare a persoanelor cu varstele intre15-24 ani • Asigurarea absolvirii scolii primare si gimnaziale de catre cel putin 95% din copiii din mediul rural pana in 2012 Cresterea ratei de alfabetizare in randul populatiei rrome Reducerea la jumatate a ratei mortalitatii la copiii intre 1-4 ani pana in 2015 • Reducerea la jumatate a ratei mortalitatii materne pana in 2009. Se impune utilizarea eficienta a transferurilor sociale disponibile in prezent,cum ar fi alocatiile pentru copii,alocatiile pentru familiile monoparentale si venitul minim garantat pentru a se putea ajunge la cei mai saraci dintre saraci.”,asigurarea accesului la sanatate si educatie al celor mai sarace dintre familiile sarace,pentru a se evita situatia in care copiii lor devin cei mai saraci dintre saracii viitorului”.19 • •

CONCLUZIILE MINICERCETARII DE LA NIVELUL MUNICIPIULUI SI JUDETULUI ARAD In consens cu propunerile si recomandarile externe de mai sus,am intreprins o minicercetare in vederea studierii riscurilor asociate saraciei(abandonul familial, abandon scolar,stare de sanatate precara)pentru o parte din grupurile vulnerabile care locuiesc in zone recunoscute ca avand un risc ridicat de saracie,din municipiul si judetul Arad,in vederea identificarii nevoilor celor mai stingente ale grupurilor intervievate si propunerii catorva masuri urgente care s-ar impune. 18

Manual pentru implementarea Conventiei cu privire la drepturile copilului,UNICEF,p.289290

19

.Banca Mondiala,Romania-Evaluarea saraciei,sept.2003

30

Metodologia cercetarii In realizarea minicercetarii s-a utilizat cu precadere o metodologie de tip calitativ, concentrata pe zonele defavorizate din municipiul Arad ,zona Sezatorii,orasele Sebis,Ineu,Chisineu-Cris,Lipova si comunitati defavorizate din comunele judetului Arad: Sepreus,Vladimirescu,Beliu,Vinga,Sagu,Dorobanti,Savarsin,Halmagiu,Archis Metodele de cercetare utilizate au fost: Metoda anchetei sociale si observatiei sociologice Pentru culegerea datelor s-au utilizat urmatoarele tehnici de cercetare:interviu individual si chestionarul. In fiecare dintre zonele mentionate au fost realizate interviuri si aplicarea de chestionare pentru urmatoarele tipuri de subiecti:parinti,copii.vecini. Conditii de trai Problema locuirii in Romania a capatat, in ultimii ani, accente dramatice care in cele din urma duc la excludere sociala. Aceasta problema este una foarte grava, manifestata in diferite forme: lipsa locuintelor, lipsa actelor de proprietate, spatii insuficiente sau insalubre, lipsa mijloacelor necesare pentru intretinerea corespunzatoare a locuintelor, lipsa interesului din partea autoritatilor pentru sprijinirea categoriilor defavorizate privind accesul la o locuinta. Evaluarea conditiilor de viata ale grupurilor sociale studiate ,in marea majoritate populatie de etnie rroma ,a avut in vedere calitatea locuirii, sursele de venit si resursele de care dispun membrii acestor comunitati.In cazul persoanelor varstnice participante la acest studiu,acestea au fost destul de reticente in oferirea de raspunsuri la chestionarele aplicate. 1. Locuirea Cele mai multe dintre locuintele studiate ce au in componenta una sau doua camere de locuit. in majoritatea cazurilor aceste locuinte sunt lipsite de camere de baie si grupuri sanitare. Desi exista si cazuri in care o locuinta este ocupata de o singura familie nucleara (un cuplu si copii minori), lipsurile materiale (ale posibilitatilor de construire si intretinere a unei case, lipsa terenurilor), dar si obiceiul casatoriilor la varste tinere au condus la generalizarea situatiilor in care mai multe familii, adesea apartinand mai multor generatii, locuiesc in aceeasi locuinta chiar in aceeasi camera. Astfel, supra-aglomerarea locuintelor constituie una dintre principalele probleme ale locuirii in aceste comunitati. 2. Surse de venit si resurse

31

Principalele surse de venit ale locuitorilor din comunitatle studiate sunt reprezentate de venitul minim garantat – VMG –, alocatiile copiilor si activitatile ocazionale. Pentru o mica proportie din locuitorii comunitatilor studiate, sursele de venit sunt constituite de salarii, pensii,venituri obtinute din activitati lucrative si agricultura. 3.Principalele probleme de sanatate cu care se confrunta Majoritatea problemelor de sanatate cu care se confrunta aceste categorii se datoreaza, conditiilor improprii in care acestia traiesc, sunt de parere cei mai multi dintre subiectii intervievati. In ceea ce priveste accesul la medicul de familie,o mare parte din cei inervievati au raspuns ca sunt refuzati de medicul de familie si ca atunci cand au probleme de sanatate solutia este chemarea salvarii. a) Precaritatea condi]iilor de locuit Lipsa unei locuinte adecvate unui trai normal are un impact direct asupra sanatii. b) Supra-aglomerarea locuintelor Standardele foarte scazute de viata coroboreaza cu marimea familiei. Numarul foarte mare al celor care traiesc intr-un spatiu extrem de restrans constituie, in cazul bolilor contagioase, principala sursa de imbolnavire pentru toti ceilalti membri ai gospodariei. c) Alimentatia Alimentatia copiilor din comunitatile investigate ramane la fel de deficitara, atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ. Datorita veniturilor foarte scazute, parintii nu le pot oferi copiilor lor o alimenta]ie sanatoasa. 4. Participarea copiilor la procesul instructiv-educativ: Frecventa la scoala a copiilor din comunitatile studiate este direct legat de mai multi factori care o influenteaza: • Resursele materiale familiale • Atitudinea profesorilor • Atitudinea parintilor • Rezultatele scolare • Migratia (parintilor) in cautarea surselor de venituri • Munca timpurie • Ingrijirea fratilor mai mici Relatia scoala-familie Chiar daca in majoritatea cazurilor parintii vin la sedintele cu cadrele didactice, participarea lor la educatia copiilor este limitata. Situatia scolarizarii copiilor rromi-majoritari in studiul nostru- ramane in continuare una negativea datorita incidentei destul de mari a nescolarizarii . S-a spus de multe ori ca solutia pentru rezolvarea “problemei rromilor” este cresterea accesului acestora la educatie, motiv pentru care s-au implementat o multitudine de programe educationale derulate de ONG-uri si adresate populatiei de romi si in special copiilor.In municipiul Arad functioneaza centrul multicultural “ Curcubeul” care are tocmai aceasta

32

misiune, avand rezultate deosebite in ceea ce priveste antrenarea copiilor rromi in procesul educativ Educatia este cheia schimbarii situatiei grupurilor defavorizate si indeosebi a situatiei rromilor, intrucat da posibilitatea continuarii pregatirii pe plan profesional avand drept consecinta un acces sporit pe piata muncii, asigurarea unui venit decent pentru familie, deci o viata mai buna. CONCLUZII Am parcurs in mare parte cateva considerente determinante ale saraciei copilului precum si ce efecte are saracia asupra celei mai nevinovate si in acelasi timp vulnerabile categorii sociale-COPIII. Ne revine noua adultilor,autoritatilor,institutiilor ,comunitatilor locale dar si comunitatii internationale , implicate in asigurarea bunastarii copiilor,a implementa cat mai multe masuri menite sa reduca sau chiar sa extirpe saracia in general si saracia copiilor in special.Nu ne ramane decat sa ne implicam activ in viata copiilor pe care ii avem in grija ,pe care ii protejam,sa sprijinim familiile cu risc ridicat de saracie;sa identificam cat mai exact nevoile copiilor si familiior aflate in dificultate astfel incat sa propunem masurile cele mai potrivite pentru ameliorarea situatiei acestor grupuri defavorizate.”O buna analiza a nevoilor poate contribui la o alocare eficienta a resurselor pentru programe sociale”20necesare pentru bunastarea copiilor. , Comunitatea şi autorităŃile locale trebuie să cunoască aceste situaŃii şi să ofere rezolvări concrete în funcŃie de caz (servicii, utilităŃi, donaŃii, sprijin material sau financiar ori pentru găsirea unui loc de muncă etc.). Statul trebuie să stabilească un nivel mai crescut al prestaŃiilor sociale (venitul minim garantat, alocaŃii monoparentale,șomaj). La nivelul comunitatii se impune dezvoltarea serviciilor destinate acestei categorii defavorizate in functie de cerere si nu in functie de resursele bugetare;tot la nivel de comunitate s-ar impune dezvoltarea unor programe pe tema deprinderilor parentale care sa vizeze grupurile vulnerabile de familii. A nu se uita ca “solutiile eficiente la multiplele probleme ale copiluluisaracia,abandonul copiilor,abandonul scolar,delincventa juvenila,abuzurile,neglijenta in familie si in institutii-nu pot fi gasite in afara cadrului familial si comunitar”21 Bibliografie

• Alexandrescu, Gabriela (coord.), Copiii rromi din România, Mini Print IMAS S.A., 2000 • Erving Goffman, Stigma: Notes on the Management of a Spoiled Identity, Prentice-Hall, New York, 1963. 20

Hatos,A.;in Zamfir,C.;Stanescu,S.(coord),2007,Enciclopedia sociale,Editura Polirom,Iasi,p.46. 21

Zamfir Elena;2006,coord.Zamfir.C.;Stoica,L;p206

33

dezvoltarii

• • • • • • • • • • • • • • • •

Hatos,A.;in Zamfir,C.;Stanescu,S.(coord),2007,Enciclopedia dezvoltarii sociale,Editura Polirom,Iasi Zamfir Elena, DirecŃii ale reformei sistemului de protecŃie pentru copil şi familie, Revista de AsistenŃă Socială, nr. 2 / 2002 Zamfir, Cătălin (coord.), Dimensiuni ale sărăciei, Editura Expert, 1995 Zamfir, Cătălin (coord.), Pentru o societate centrată pe copil, Editura Alternative, 1997 Zamfir, Cătălin (coord.), Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, Bucureşti, 1995 Zamfir, Cătălin şi Preda, Marian (coord.) (2002). Romii în România. Bucureşti: Editura Expert Zamfir, Cătălin; Marius Augustin Pop, Elena Zamfir, România ’89 – ’93. Dinamica bunăstării şi protecŃiei sociale, Editura Expert, 1994 Zamfir, Elena (2002). AsistenŃa socială în România. În Revista de AsistenŃă Socială, nr.1 Zamfir, Elena, (coord.), Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară, Editura Expert, Bucureşti 2000 Zamfir,Elena,inZamfir,C.,Stoica,L.(coord),2006, O noua provocare:dezvoltarea sociala,Editura Polirom,Iasi UNICEF, INS, ANPCA, Familia şi copilul în România, Bucureşti, 2001 UNICEF, SalvaŃi Copiii, Studiu naŃional privind situaŃia copiilor fără adăpost 1998-1999, Gabriela Alexandrescu (coord.) UNICEF,Copii la limita sperantei ,Bucuresti ,2006 UNICEF;Manual pentru implementarea Conventiei cu privire la Drepturile Copilulu2006 USAID;Raport privind reforma protectiei copilului in Romania,2006 Comisia comunitatilor europene,Propunere de raport asupra protectiei sociale si integrarii sociale 2007

34

CAPACITATEA DE SIMBOLIZARE ÎN RELAłIA TERAPEUTICĂ GABRIEL BALACI Universitatea de Vest Vasile Goldis Arad În activitatea mea practică am întâlnit mai multe persoane care prezentau simptome depresive în urma separării de familie sau în urma pierderii a ceva important pentru ei, fie persoane, fie propriile idealuri. Doliul care se instalează ulterior acestei pierderi era depăşit cu mai multă sau mai puŃină dificultate de către aceste persoane, însă majoritatea a avut nevoie de sprijin terapeutic. În această prezentare mi-am propus să abordez rolul capacităŃii de simbolizare în travaliul doliului bazându-mă în prezentarea studiului de caz pe teoriile psihanalitice ale unor autori ca Freud, Winnicott, M.Klein, R. Roussillon, Prado de Oliveira. În cadrul centrului, în care am lucrat şi unde am cunoscut acest caz, am putut observa că pacienŃii depresivi întâmpină mari dificultăŃi în a-şi exprima verbal experienŃa dureroasă a pierderii, iar pe măsură ce cu ajutor terapeutic, reuşesc să pună în cuvinte această experienŃă negativă şi să-şi descrie afectele, sentimentele avute în urma pierderii, simptomele depresive scad în intensitate şi apoi dispar. Capacitatea de exprimare verbală rămâne blocată în suferinŃa cauzată de pierdere, putând fi stimulată de un context securizant, în care pacientul să se simtă ascultat şi înŃeles. Un astfel de context este un context simboligen. Individul uman devine subiect, pentru sine şi pentru celălalt, prin accesul la limbaj. Urmărind procesul de subiectivare a individului uman constatăm că subiectivitatea se structurează dialectic. René Roussillon, psihanalist şi psiholog clinician la Universitatea Lyon II, identifică paradoxul care stă la baza acestui mod de subiectivare şi anume, pentru a deveni subiect, o persoană are nevoie să se identifice cu Celălalt şi să se diferenŃieze de Celălalt. SuferinŃa este întotdeauna în legătură cu atribuirea sensului experienŃei subiective trăite şi a situaŃiilor particulare de eşec. Instrumentul cel mai util şi mai eficient pentru o abordare complexă şi comprehensivă a subiectivităŃii şi realităŃii psihice atât în stare de normalitate, cât şi în stare de suferinŃă este metapsihologia. Metapsihologia reprezintă ansamblul de principii, legi, concepte articulate intre ele pentru a forma o reprezentare coerenta a realităŃii şi a vieŃii psihice şi pentru a le face inteligibile. Realitatea psihica si metapsihologia Realitatea este un concept folosit în opoziŃie cu conceptul de fantasmă sau cu toate modurile de depreciere, derealizare, denegare a psihicului. In raportul dintre realitate şi fantasmă trebuie să avem în vedere consistenŃa, rezistenŃa şi autonomia proprie a psihicului.

35

In cadrul metapsihologiei aplicată în psihopatologie abordăm mai multe tipuri de realităŃi: Realitatea fundamentală a fiinŃei umane. Ne naştem, creştem, îmbătrânim, murim, iubim, ucidem, juisăm, în raport cu realitatea psihică, în funcŃie de care dăm sens lumii şi vieŃii. Realitatea obiectivă, care are propriile ei constrângeri şi efectele sale proprii, care condiŃionează modul nostru de viaŃă. Realitatea complexă care cuprinde o parte conştientă şi o mai mare parte inconştientă, necunoscută percepŃiei care are influenŃă majoră asupra subiectivităŃii noastre. Partea inconştientă sau inaccesibil direct a acestei realităŃi se manifestă prin semen si poate deveni accesibila prin interpretarea acestor semene. Realitatea organizată, (chiar de mai multe ori în diferite etape ale vieŃii şi în moduri diferite) de raŃiunea noastră proprie, dar organizată şi de inconştientul nostru. Nu trăim oricum un eveniment ci in manieră proprie. Realitatea ascunsă care scapă atât părŃii noastre conştiente cât şi părŃii inconştiente, dar care implică ceea ce urmează să devină, să aibă loc. Realitatea non-totalizată şi non-totalizabilă. Este o realitate hipercomplexă pe care nu o putem atinge decât într-o formă redusă. Această realitate este caracterizată prin faptul că este enigmatică, este o zonă de umbră din care izvorăsc toate enigmele noastre interne. Dificultatea de a retrage libidoul investit în obiectul pierdut, când aşa cum spune Freud în Doliul şi melancolia „…realitatea arată că obiectul iubit nu mai există şi impune retragerea totală a libidoului şi a conexiunilor sale cu obiectul”, precum şi dificultatea de a găsi noi obiecte în lumea exterioară susceptibile să primească libidoul retras, pot fi depăşite când relaŃia terapeutică face parte dintr-un context simboligen. În cadrul acestei relaŃii, terapeutul trebuie să fie suficient de flexibil pentru a accepta rolurile pe care i le atribuie pacientul şi pe care Roussillon le numeşte obiect pentru simbolizat şi obiect de simbolizat. Astfel terapeutul, prin modul cum conduce relaŃia terapeutică, trebuie să stimuleze capacitatea de simbolizare a pacientului devenind obiect pentru simbolizat, iar atunci când devine obiect de simbolizat trebuie să accepte ca pacientul să transfere asupra sa imaginea obiectului pierdut şi care urmează a fi transformat din obiect extern în obiect intern, deci simbolizat. Roussillon consideră că „…doliul nu se poate face decât dacă subiectul este capabil săşi formeze o reprezentare a obiectului pierdut. Pentru a simboliza este suficient ca subiectul să încheie doliul pentru obiectul pierdut, iar pentru a face doliul trebuie să-şi reprezinte şi simbolizeze acest obiect”. Conform teoriei sale asupra simbolizării, a simboliza înseamnă a transforma, a da o formă, a da sens, a reuni altfel ceea ce în prealabil a fost separat. La nivelul subiectului simbolizarea presupune modificarea raportului Eu- Lume şi implică un travaliu ce include trei procese: separare, diferenŃiere, reunire. Prin simbolizare subiectul atribuie sens sieşi şi lumii externe. Reducerea capacităŃii de simbolizare este însoŃită de o regresie a dorinŃei de sociabilitate, repliere narcisică, procese de clivaj şi izolare. Sentimentul de vid interior caracteristic depresiei evocă o incapacitate de simbolizare care poate afecta inclusiv imaginea corpului, corpul nefiind perceput în totalitatea sa.

36

Pierderea obiectului se află la originea reprezentării, a elaborării, a gândirii, a creaŃiei. Altfel spus, obiectul, prin absenŃa sa lasă loc simbolizării cu condiŃia ca durerea produsă de pierdere să nu blocheze această capacitate. Depresia reacŃională apare de multe ori ca reacŃie la o pierdere, iar depăşirea ei presupune parcurgerea unui travaliu al doliului, prin care subiectul trebuie sa dezinvestească obiectul pierdut şi să investească alte obiecte din lumea externă, adică să desimbolizeze obiectul pierdut şi să resimbolizeze obiecte din lumea exterioară. PersistenŃa în depresie este consecinŃa unei simbolizări negative atât a lumii exterioare, faŃă de care nu manifestă interes şi faŃă de care încearcă să se izoleze, cât şi faŃă de propriul Eu care este dominat de sentimente de culpabilitate generate de un supra- eu tiranic. Réné Roussillon distinge în cadrul simbolizării două etape: simbolizarea primară şi simbolizarea secundară. Prin simbolizare primară date psihice primare sunt supuse unui travaliu de reprezentare pentru ca eul să poată să metabolizeze experienŃa subiectivă. Acest proces de reprezentare se desfăşoară tot în două etape: Transformarea reprezentantului psihic al pulsiunii prin pierderea caracterului său pasional, în semnal de afect, Se formează o primă reprezentare a acestui semnal de afect – reprezentare a lucrului. Simbolizarea secundară presupune transferarea acestei reprezentări la nivelul limbajului, realizându-se transformarea reprezentării lucrului în reprezentare a cuvântului. Eul are nevoie pentru a metaboliza experienŃa subiectivă de un proces de figurabilitate, de reprezentare şi de semnificare. La nivelul subiectului simbolizarea vizează reconstrucŃia lumii interne, a unei noi identităŃi. Dacă situaŃia care trebuie simbolizată mobilizează aspecte inconştiente ale vieŃii psihice, potenŃial traumatizante sau depăşeşte capacitatea de simbolizare a subiectului, acesta se asigură de o protecŃie suficientă în faŃa acestei situaŃii şi o va reaborda mai târziu într-un cadru securizant, simboligen. In cadrul procesului de simbolizare primară trebuie să distingem cei doi timpi în care se desfăşoară: timpul experienŃei, adică momentul în care se întâmplă situaŃia şi timpul în care această situaŃie este reprezentată, elaborată. Foarte rar se întâmplă ca o persoană să fie capabil de simbolizare chiar în momentul în care apare situaŃia. Uneori această a doua etapă a simbolizării primare are loc în cadrul terapiei. Putem considera relaŃia terapeutică drept spaŃiu în care au loc contacte, întâlnirile şi tranzacŃiile dintre terapeut şi pacient, între interiorul şi exteriorul fiecăruia dintre ei. Este spaŃiul tranziŃional, în sens winnicottian, care va deveni pentru pacient un spaŃiu al experimentării realităŃii, un spaŃiu ce va trebui interiorizat de către pacient şi în care prind formă simbolurile. M. Klein, în 1930, în lucrarea Psihanaliza copilului, spune că „Simbolismul este nu doar baza tuturor fantasmelor şi sublimărilor, ci pe el se edifică relaŃia subiectului cu lumea exterioară şi cu realitatea în general”. Voi încercă în continuare să prezint studiul de caz din perspectiva acestor repere teoretice prezentate foarte pe scurt până acum.

37

Este cazul unui tânăr care a fost internat într-un centru de terapie ocupaŃională, la vârsta de 21 de ani, având diagnosticul de depresie reactivă şi de handicap fizic locomotor. Tânărul I.V. provine dintr-o familie modestă, din mediul rural de la graniŃa judeŃelor Hunedoara şi Arad, fiind copil unic. Tatăl a fost miner actualmente pensionar şi mama casnică. Din discuŃiile avute cu mama, un verişor a lui IV şi cu IV însă mai târziu, reiese că acesta a avut o copilărie şi o adolescenŃă fără antecedente psihopatologice, însă cu destule frustrări datorită nivelului economic scăzut al familiei. La terminarea şcolii primare, la vârsta de 15 ani, tatăl s-a opus continuării studiilor de către I.V. în ciuda rezultatelor şcolare ale acestuia. Începând cu acest dezacord relaŃia lui I.V. cu tatăl său a început să devină tensionată. În cele din urmă, la insistenŃele mamei şi ale lui I.V. tatăl a cedat, dar i-a impus să urmeze studii în domeniul mineritului. Astfel a început cursurile unei şcoli profesionale de profil. După doi ani tatăl l-a obligat să renunŃe la studii ne mai plătindu-i locul la internatul şcolar. Varianta pe care i-a oferit-o a fost de a se angaja ca ajutor de miner, putând astfel contribui la bunăstarea familiei. Astfel, puŃin după împlinirea vârstei de 17 ani s-a angajat la o unitate minieră în Valea Jiului. S-a integrat foarte repede, spune el, în grupul de mineri, începând să îi însoŃească tot mai des in cârciumi, ajungând astfel să consume zilnic băuturi alcoolice, cantitatea lor fiind în creştere. La mai puŃin de un an de la angajare a suferit un accident de muncă în urma căruia i-a fost amputat piciorul stâng şi a fost obligat să se pensioneze şi să revină în familie. Revenirea sa în familie nu i-a fost deloc favorabilă, relaŃia cu tatăl deteriorându-se tot mai tare. Şi după întoarcere în familie a continuat să bea pentru a mai uita de stare în care se afla, spunea el. La nouă luni de la accident este internat de vărul său într-un spital de psihiatrie, după ce timp de o lună a refuzat să mai comunice cu cineva, mânca foarte rar şi puŃin, refuzase să se mai spele, iar în ultimele două săptămâni a refuzat să mai iese din camera sa chiar şi pentru necesităŃi fiziologice. La internare i s-a stabilit diagnosticul de depresie reactivă şi a urmat tratament medicamentos. După două săptămâni de la internare verişorul său consideră că se poate ocupa de el şi solicită externarea. Aceasta încercare a eşuat şi astfel a fost internat în centrul de terapie ocupaŃională. La sosirea în centru a solicitat să îşi ia locul în primire cât mai repede pentru că e obosit şi doreşte să doarmă. Aspectul său exterior era extrem de neîngrijit, fapt justificat de verişorul său prin faptul ca toată luna cat a stat la el a refuzat să se schimbe şi să se spele. I s-a dat un pat unde să poată să se odihnească, urmând să i se prezinte centrul şi programul care se desfăşura acolo. Odihna sa se prelungise până a doua zi. Atunci a avut loc şi prea mea întâlnire cu el, din cadrul programului terapeutic ce a durat 18 luni. Atât în această întâlnire cât şi în următoarele două I.V. nu a vorbit nimic. Întâlnirile se desfăşurau cu o frecvenŃă de 3 întâlniri pe săptămână. În tot acest timp refuza igiena, iar la programul de masă nu mergea în sala de mese, însă mânca foarte puŃin în cameră. În prima şedinŃă în care a vorbit, a patra din programul terapeutic, i-am spus ca voi sta o oră cu el în cameră şi că sunt dispus să-l ajut dacă şi el va fi cooperant. Răspunsul lui a fost următorul: „Nu e nevoie de ajutor, (răspuns depersonalizat) poŃi sta cât doreşti că nu am ceas să verific dacă stai o oră sau nu. E o porcărie timpul astă, l-au inventat oamenii să se

38

laude cât de mult trăiesc. Eu mi-am dat seama că trebuie să mor când m-am ciontit, nu pot trăi doar o bucată. Fără carcasă nu merge, nici melcul nu trăieşte”. După această replică şi-a acoperit faŃă cu o batistă destul de subŃire încât să poată respira şi şi-a strâns foarte puternic pătura în jurul corpului. La una din următoarele şedinŃe, după ce în prealabil făcuse duş şi se bărbierise, mi-a spus că ar dori să mergem în curte pe bancă şi să vorbim acolo. Pentru a ajunge în curte era nevoie să coborâm nişte scări şi l-am întrebat daca se descurcă singur. El se deplasa cu cârje şi uneori doar sărind într-un picior. Mi-a spus că are nevoie de ajutor, să-l Ńin cu braŃele şi să strâng puternic de piept, eu stând în spatele său. I-am propus să stau lângă el şi să se sprijine de mine pentru a putea coborî, iar explicaŃia lui a fost următoarea:” dacă corpul e strâns asculta mai bine comenzile”. În timpul şedinŃei respective mi-a spus că refuză baia pentru că deşi ştie că nu e adevărat, are totuşi impresia că îi intră apa în corp, iar avantajul e că nu pot suporta colegii mirosul său şi astfel el rămâne singur în cameră. În aceste două şedinŃe am constatat regresia eului său la nivelul eului corporal sau cum îl numeşte D. Anzieu, eul-piele. De asemenea, imaginea corporală are de suferit din cauza acestei regresii, limitele corpului fiind percepute ca foarte nesigure, aproape inexistente şi incapabile să-i protejeze eul. Astfel, I.V. recurge la modalităŃi de defense arhaice cum sunt clivajul corpului, negarea nevoilor corporale, dezinvestirea propriului corp. Nevoia de proximitate, de a fi strâns exprimă nevoia de a-şi percepe limitele corporale şi care să-i permită ulterior reorganizarea imaginii corporale. Imaginea corporală fiind o reprezentare simbolică a unei limite şi are funcŃia de imagine stabilizatoare, pielea fiind un tot unificator. Tulburările imaginii corporale denotă un deficit de simbolizare primară, reducerea capacităŃii de simbolizare este în general însoŃită de o reducere a dorinŃei de sociabilitate, o repliere narcisică, procese de clivaj şi izolare. łinând cont de nevoia lui de limite am stabilit condiŃiile, cadrul în care se va desfăşura procesul terapeutic. L-am anunŃat că orele de terapie se vor desfăşura în cabinetul psihologic şi nu mai în pavilionul de locuit, intre orele 11 si 12, luni, miercuri şi vineri, ulterior rămânând doar două întâlniri pe săptămână. La început era foarte indiferent şi rezervat faŃă de spaŃiul cabinetului. Când îl invitam să ia loc întreba: „Fotoliul ăstă e de stat?” Treptat a început să exploreze spaŃiul cu mai mult interes şi să-l investească în paralel cu reinvestirea propriului corp. După o perioadă de aproximativ 4 luni făcea afirmaŃii legate de mobilier în raport cu propriul corp. „E confortabil fotoliu, într-adevăr poŃi să-Ńi relaxezi toŃi muşchii.” Investirea cadrului terapeutic îi permite să exploreze spaŃiul şedinŃei şi să creeze treptat spaŃiul tranziŃional care să-i permită resimbolizarea, adică re-construirea şi reprezentarea lumii interne şi a lumii externe. Orarul şedinŃelor i-a permis re-integrarea temporară a eului, elaborându-şi programe pe perioade de timp de la câteva zile la o lună. SpaŃiul din şedinŃă în care simŃea nevoia să discute despre corpul său se reducea în acelaşi timp cu renunŃarea la punerea batistei pe faŃă şi la strângerea cât mai tare a păturii în jurul corpului. Faptul că putea să exprime verbal frustrările, sentimentele de ură faŃă de propriul corp, dar şi sentimentele de culpabilitate pe care le nutrea considerându-se vinovat de faptul ca şi-a pierdut piciorul, i-a permis faptul săşi reinvestească propriul corp, să-l simbolizeze şi pornind de la imaginea

39

propriului corp să-şi re-construiască o nouă identitate în paralel cu finalizarea doliului pentru vechea identitate, cea dinaintea accidentului. Putem spune că subiectul şi-a re-organizat imaginea corpului său, şi-a redefinit propriile limite mai întâi în sfera limbajului, prin simbolizare secundară, imaginea obŃinută fiind baza re-construirii noii identităŃi. În funcŃie de această identitate nou construită se vor dezvolta noile sale raporturi cu lumea şi cu realitatea în general. Această simbolizare fiind posibilă doar prin interiorizarea spaŃiului tranziŃional din timpul şedinŃei şi stă la baza organizării propriei subiectivităŃi. Prin subiectivitate înŃeleg modul prin care subiectul atribuie sens la tot ceea ce i se întâmplă. Remarcând schimbările pe care le-a înregistrat I.V. am considerat oportună implicare sa în programul de ergoterapie. Odată cu implicarea lui în acest program am scăzut şi frecvenŃa întâlnirilor de la 3 la 2 întâlniri pe săptămână. În ciuda faptului că I.V. se declara satisfăcut de activitatea pe care o desfăşoară nu finaliza niciodată sarcinile ce-i reveneau. Când am abordat această problemă cu el în timpul şedinŃelor terapeutice, răspunsul său a fost: „Nici eu nu sunt complet, cum pot să fac o treabă până la capăt?” În următoarele trei şedinŃe am discutat cu I.V. despre sentimentul său de incompletitudine, fără însă, a modifica frecvenŃa şedinŃelor. După cele trei şedinŃe am înŃeles că nu se putea simŃi complet sau împlinit pentru că accidentul i-a blocat definitiv şansa de a face în viŃă ceea ce visa el, adică să aibă propriul său atelier mecanic. Acest lucru l-am considerat un semn pozitiv pentru programul terapeutic deoarece, nu doar eul a fost reinvestit ci şi idealul eului care încearcă să şi-l acordeze cu noua identitate. După ce i s-a oferit posibilitatea să repare mici motoare de la motocositoare sau motociclete starea sa de spirit s-a schimbat, a devenit preocupat de modul cum arată, de părerea celorlalŃi colegi despre el. Programul terapeutic s-a terminat în momentul plecării sale într-un alt centru, însă de câte ori are ocazia mă contactează telefonic atât pe mine cât şi pe alŃi membrii ai echipei din cadrul centrului. BIBLIOGRAFIE Abraham K., Oeuvres complètes, 2 vol., Edition Payot, Paris, 1977 Bergeret J, La dépression et les états limites, Edition Payot, Paris, 1974 Freud S, Deuil et mélancolie, dans Oeuvres complètes, Edition PUF, Paris1988 Freud S, Inhibition, symptôme, angoisse, Edition PUF, Paris, 2005 Freud S, Le moi et le ça, in Essais de psychanalyse, Payot 1981 Klein M, Deuil et dépression, Edition Payot et Rivage, Paris, 2004 Klein M, Psychanalyse d’enfants, Petite bibliothèque Payot, Paris, 2005 Prado de Oliveira, Sublimation et symbolisation www.psychanalyse.lu Perciun V, Psihanaliza clinica, Editura Eorustampa, Timisoara, 1998, Roussillon R, Agonie, clivage et symbolisation, Presses Universitaires de France, Paris 1999 Roussillon R, Le processus de symbolisation et ses étapes, http://psycho.univ-lyon2.fr/IMG/pdf/doc-226.pdf Winnicott D.W. Procesul de maturizare la copii, Editura Trei, Bucureşti 2004 Winnicott D.W. De la pediatrie la psihanaliza, Editura Trei, Bucureşti 2003

40

Winnicott D.W. Joc si realitate, Editura Trei, Bucureşti 2006 Winnicott D.W. Consultatia terapeutica la copii, Editura Fundatia Generatia, Bucureşti 2005

41

ASPECTE TEORETICE ALE FENOMENULUI DE COMBATERE ŞI PREVENIRE A EXPLOATĂRII PRIN MUNCĂ A COPIILOR Insp. as.soc. Flavius Şipoş DGAS ARAD Motto: Copilul râde..., Tânărul cântă..., Bătrânul tace..., Noi spunem..., Stop exploatării prin muncă a copiilor. Abstract: Preocupările în ceea ce priveşte protecŃia copilului împotriva exploatării prin muncă a existat încă din cele mai vechi timpuri (mai precis din anii 400 î. Hr.). De aceea fiecare Ńară are obligaŃia morală de a promova o serie de acte , norme, măsuri care să protejeze cea mai de preŃ comoară. Copiii. Cuvinte cheie: copil, protecŃie, exploatare, muncă. Fenomenul de exploatare a copilului prin muncă este frecvent întâlnit atât în rândul Ńărilor dezvoltate cât şi în cadrul pieŃelor emergente. Din acest punct de vedere, în momentul de faŃă nu putem evidenŃia (în scop de comparaŃie) o atare maturitate socială şi morală în cadrul unei societăŃi indiferent de dezvoltarea ei economică, pentru a, o putea da model de bune practici. Pentru a înŃelege mai bine fenomenul, în primă fază vom efectua o operaŃie de determinare a însuşirilor proprii, următorilor termeni: - copil - muncă - exploatare prin muncă. Asfel penru termenul de copil vom avea următoarele definiŃii: 1) Conform DicŃionarului Explicativ al limbii române prin cuvântul copil se înŃelege orice fiinŃă, băiat sau fată, în perioada de la naştere până la adolescenŃă; 2) Conform art. 4 lit a) a Legii nr.272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului, prin copil se înŃelege „ persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitatea deplină de exerciŃiu, în condiŃiile legii”; 3) Conform art . 3 lit. g) a Legii nr. 273/2004 , privind regimul juridic al adopŃiei, prin termenul de copil se înŃelege „persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciŃiu, în condiŃiile legii”; Prin termenul de muncă se înŃelege activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acŃiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinŃelor sale.

42

Exploatarea prin muncă desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtământul în mod liber. Munca forŃată este interzisă prin lege (conform prevederilor art.4 din Codul muncii). „Când copiii sunt lăsaŃi să facă orice, în loc să înveŃe, ei nu deprind nici cititul, nici nuzica, nici gimanstica şi nici bunul obicei care păstrează în chipul cel mai desăvârşit virtutea: respectul”.(Democrit, Fragmente). Observăm faptul că preocupările pentru a crea un mediu propice unei dezvoltări armonioase a copiilor, au existat cu mult înainte de Hrsitos. Ocolind circumnavigaŃia prin normele etice şi legislative elaborate şi impuse de-a lungul istoriei, ne vom opri la cele mai recente, respectiv:
LegislaŃie internaŃională Scopul reglementărilor internaŃionale în domeniul combaterii exploatării prin muncă a copiilor este de a asigura condiŃii normale de dezvoltare fizică şi psihică a tinerei generaŃii. Vom expune cateva instrumente internaŃionale care operează in acest domeniu :  ConvenŃia NaŃiunilor Unite Privind Drepturile Copilului - un catalog al drepturilor copilului, la care au aderat 191 de state, angajandu-se să ia măsurile necesare pentru ca minorii să se bucure de toate drepturile menŃionate aici. Această ConvenŃie reafirmă drepturile minorilor expuse în alte tratate, luând în considerare nevoile speciale şi vulnerabilitatea copilului. Una dintre inovaŃiile pe care le aduce ConvenŃia este faptul că prevede dreptul copilului care a fost exploatat la reabilitare şi înlăturarea de către guverne a practicilor dăunătoare sănătăŃii copiilor. O altă dispoziŃie stipulată în convenŃie prevede protecŃia copilului împotriva exploatării economice, împotriva folosirii ilicite a stupefiantelor şi contra oricăror forme de exploatare sexuală, înclusiv prostituŃia.  ConvenŃia OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii (OIM) nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acŃiunea imediată în vederea eliminării lor - un instrument care are ca prioritate majoră acŃiunea imediată, de ansamblu, care să Ńină seama de importanŃa unei educaŃii de bază gratuite şi de necesitatea de a-i sustrage pe copiii în cauză de la toate aceste forme de muncă şi de a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială, luand în considerare şi nevoile propriilor familii. ConvenŃia defineşte > astfel : muncile care, prin natura lor sau condiŃiile în care se exercită sunt susceptibile să dăuneze securităŃii, sănătăŃii sau moralităŃii copilului toate formele de sclavie sau practici similare, munca forŃată, munca obligatorie sau cea care poate dăuna sănătăŃii, securităŃii sau moralităŃii copilului, utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării, producŃiei de materiale pornografice sau spectacole pornografice.

43

 ConvenŃia OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii (OIM) nr.138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă se angajează să urmărească o politică naŃională care să asigure abolirea efectivă a muncii copiilor şi să ridice în mod progresiv vârsta minimă de încadrare în funcŃie sau de folosire la muncă la un nivel care să permită adolescenŃilor cea mai completă dezvoltare fizică şi mintală. Precizăm faptul că majoritatea Ńărilor au ratificat ConvenŃia OIM nr. 182/1999 şi 138/1973, fapt ce se va vedea şi din imaginea de mai jos.

Legendă: łări care au ratificat ConvenŃiile OIM nr. 182 şi 138. łări care au ratificat ConvenŃia 182 dar nu şi ConvenŃia 138 łări care au ratificat ConvenŃia 138 dar nu şi ConvenŃia 182 Tări care nu au nicio ratificare łări care nu sunt membre a OrganizaŃiei InternaŃiuonale a Muncii  LegislaŃie naŃională Cadrul legal naŃional vine să ratifice convenŃiile internaŃionale şi să le adapteze la specificul condiŃiilor socio-economice din Romania.  Legea 18/1990, pentru ratificarea ConvenŃiei cu privire la Drepturile Copilului. Articolul 32 prevede obligaŃia statului de a oferi protecŃie copiilor împotriva exploatării economice şi pentru a nu fi constrans la vreo muncă ce comportă vreun risc potenŃial sau care este susceptibilă să îi compromită educaŃia sau să îi dăuneze sănătăŃii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.  Legea 203/2000, pentru ratificarea ConvenŃiei OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii nr. 182/1999, privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acŃiunea imediată în vederea eliminării lor.

44

 Hotărârea Guvernului nr.1769/2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor. Acesta prevede următoarele obiective : 1) Dezvoltarea capacităŃii instituŃionale a structurilor cu atribuŃii în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării copiilor prin muncă ; 2) Dezvoltarea de programe de acŃiune directă în vederea implicării premature în munca copiilor, precum şi a retragerii din muncă, reabilitării şi (re)integrării educaŃionale şi sociale a copiilor care muncesc ; 3) Informarea, conştientizarea şi mobilizarea societăŃii în vederea prevenirii şi combaterii exploatării copiilor prin muncă ; 4) Dezvoltarea de politici naŃionale referitoare la prevenirea şi combaterea exploatării prin muncă.  Hotărârea Guvernului nr. 617/2004 privind înfiinŃarea şi organizarea Comitetului naŃional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă - organism de coordonare şi monitorizare a programelor desfăşurate în Romania pentru prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului, în coordonarea ministrului muncii, solidarităŃii sociale şi familiei. Comitetul are următoarele atribuŃii principale : a) formulează orientări de politică pentru programele menite să elimine cele mai grave forme ale muncii copilului şi pentru integrarea activităŃilor Programului InternaŃional privind Munca Copilului în celelalte eforturi naŃionale pentru combaterea celor mai grave forme ale muncii copilului; b) îndruma cu privire la domeniile prioritare pentru programele privind prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului, precum şi cu privire la sprijinul acordat prin Programul InternaŃional privind Munca Copilului în acest domeniu; c) analizează, monitorizează şi evaluează periodic activităŃile Programului InternaŃional privind Munca Copilului, propunand revizuirea acestora acolo unde este necesar; d) sprijină îndeplinirea de către Guvern şi agenŃiile responsabile a obiectivelor şi scopurilor stabilite prin programele Biroului InternaŃional al Muncii în domeniul eliminării celor mai grave forme ale muncii copilului; e) formulează propuneri privind modificarea şi completarea legislaŃiei în domeniul eliminării celor mai grave forme ale muncii copilului.  Legea 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului. SecŃiunea referitoare la protecŃia împotriva exploatării,

45

cuprinde, prin articolul 87, prevederi referitoare la exploatarea economică a copilului : (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrans la o muncă ce comportă un risc potenŃial sau care este susceptibilă să îi compromită educaŃia ori să îi dăuneze sănătăŃii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale. (2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinŃi ori de reprezentantul lui legal în schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia. (3) În situaŃiile în care copiii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învăŃămant, desfaşurând munci cu nerespectarea legii, unităŃile de învăŃămant sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistenŃă socială. În cazul unor asemenea constatări, serviciul public de asistenŃă socială împreună cu inspectoratele şcolare judeŃene şi cu celelalte instituŃii publice competente sunt obligate să ia măsuri în vederea reintegrării şcolare a copilului. (4) InspecŃia Muncii, în colaborare cu Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului, are obligaŃia de a promova campanii de conştientizare şi informare: a) pentru copii - despre măsurile de protecŃie de care pot beneficia şi despre riscurile pe care le implică cazurile de exploatare economică; b) pentru publicul larg - incluzand educaŃie parentală şi activităŃi de pregătire pentru categoriile profesionale care lucrează cu şi pentru copii, pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protecŃie împotriva exploatării economice; c) pentru angajatori sau potentiali angajatori.  Hot.600/2007-privind protecŃia copilului  Codul Muncii

Pentru a înŃelege mai bine ce stă la baza fenomenului de explatare a copilului prin muncă, vom prezenta în cele ce urmează câteva concepte de bază, privind cele mai grave forme de muncă a copilului, respectiv: a) toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu: vânzarea de sau comerŃul cu copii, servitutea pentru datorii şi

46

munca de servitor, precum şi munca forŃată sau obligatorie, inclusiv recrutarea forŃată sau obligatorie a copiilor in vederea utilizării lor în conflictele armate; b) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării, producŃiei de material pornografic sau de spectacole pornografice; c) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activităŃi ilicite, mai ales pentru producŃia şi traficul de stupefiante, aşa cum le definesc convenŃiile internaŃionale pertinente; d) muncile care, prin natura lor sau prin condiŃiile în care se exercită, sunt susceptibile să dăuneze sănătăŃii, securităŃii sau moralităŃii copilului. Nu pot fi considerate cazuri de muncă a copilului, cazurile în care un copil este angajat cu contract de muncă, cu îndeplinirea condiŃiilor referitoare la vârsta de angajare, tipul de muncă, şi durata muncii prestate etc., precum şi cu respectarea celorlalte prevederi ale legislaŃiei referitoare la angajarea tinerilor cu vârstă de până la 18 ani. Vârsta minimă de angajare : • •

• •

Persoana fizică dobandeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani ; Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinŃilor sau al reprezentanŃilor legali, pentru activităŃi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinŃele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională ; Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă ; Încadrarea în muncă în locuri grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani.

Munca tinerilor în varstă de până la 18 ani : • • • • •

Durata timpului de muncă de 6 ore pe zi şi de 30 ore pe săptămană, fără posibilitatea prelungirii acesteia ; InterdicŃia de a presta muncă suplimentară ; InterdicŃia de a presta muncă de noapte ; Pauză de masă de cel puŃin 30 minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate ; Concediu de odihnă suplimentar de cel puŃin trei zile lucrătoare.

ActivităŃi interzise în munca tinerilor sunt cele prin care se : • •

•

Depăşesc capacităŃile lor fizice sau psihologice ; Implică o expunere nocivă la agenŃi toxici, cancerigeni, care determină alterări genetice ereditare, avand efecte nocive cronice asupra fiinŃei umane ; Implică o expunere nocivă la radiaŃii ;

47

•

•

Prezintă riscuri de accidente pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica sau preveni din cauza absenŃei simŃului lor de securitate sau a lipsei lor de experienŃă ori de pregătire ; Pun în pericol sănătatea din cauza frigului ori căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori vibraŃiilor.

Din cele de mai sus observăm faptul că legislaŃia privind munca copilului în România intezice orice formă de ocupare a unui loc de muncă pentru copiii care nu au împlinit încă vârsta de 15 ani. Segmentul de vârstă 15-18 ani este tratat diferenŃiat în lege, vârsta de 16 ani fiind considerată un prag de trecere de la muncile uşoare la muncile industriale. De asemenea, lipsa cerinŃei de a avea şi consimŃământul părinŃilor la încheierea contractului de muncă pentru tinerii cu vârstă cuprinsă între 16 şi 18 ani constituie un plus de responsabilitate acordat acestei vârste spore deosebire de tinerii sub 16 ani pentru care, în plus, legea cere şi un aviz medical. Fenomenul de exploatare a copilului prin muncă este determinat de mai mulŃi factori dintre care amintim următorii:  DiferenŃele existente între regiunile Ńării  Factori legaŃi de cultură  Factori legaŃi de poziŃionarea geografică  Factori legaŃi de educaŃie  Factori legislativi. MenŃionăm faptul că preocupările pentru eliminarea explotării prin muncă au un contur internaŃional drept dovadă măsurile luate de majoritatea Ńărilor în acest sens; măsuri ce se vor reflecta în tabelul de mai jos: łara Vârsta de Durata Munca de Programul Timpul încadrare în orelor de noapte pentru pentru muncă muncă odihnă (timp pauză liber) pe săptamânal şi după o zi de muncă Directivă Europeană

15 ani (cu 8h. 40 ore / anumite săptămână excepŃii) (excepŃii reglementat e)

48

Interyis de la 22h la 6h. sau 23h la 6 h (admis cu anumite excepŃii munca desfaşurată de la17h)

2 zile 30 minute / consecutive 4h:30 mn , inclusiv lucrate duminica, dar nu mai puŃin de 36h/săptăm ână. Între zile 12h (cu excepŃii reglementat

e de către fiecare stat membru) Belgia

16 ani

Danemarca 15 ani

10h pentru toŃi angajaŃii (fără excepŃii funcŃie de vârstă)

Interzis între intervalul 20h-6h (cu unele excepŃii se poate lucra până la 23h sau să se înceapă ziua de muncă de la 5h).

Repaus în zilele de duminecă şi în zilele de sărbătoare (după o zi de muncă minim 12 ore pauză)

30 de mn după 4h30 de lucru şi 1h după 6h de muncă.

În majoritatea cazurilor 10h / zi

Înterzis în intervalul 20h-6h. Cu unele excepŃii se poate lucra până la 22h.

36h la Fără sfârşit de dispoziŃii săptămână speciale. şi 12 h după o zi de muncă.

FranŃa

16 ani (de la 7h /zi şi nu 15 ani cu mai mult de excepŃii) 36 de ore /săptămână.

Între 20h interzisă. la 6h. Anumite excepŃii reglementat e în mod corespunzăt or .

24h la sfârşit de sîptămână şi 14h între zilele lucrătoare.

Este posibilă efectuarea unei pauze de 30mn după 4h30 de muncă dar nu obligatorie, rămâne la latitudinea angajatorulu i.

Germania

Variază funcŃie Land. general ani şi excepŃii la 15 ani.

De la 20h la 6h interzis. Unele excepŃii de la 23h şi de la 5h.

Liber sâmbăta şi dumineca (se admite axcepŃii)şi 12 h după o zi de muncă.

30mn după 4h30 de muncă şi 1h după 6h lucrate.

Grecia

15 ani

în de În 16 cu de

8h pe zi 40h pe săptămână (cu unele excepŃii se poate depăşi timpul mai sus menŃionat) În când

cazul Este un interzisă 49

Este interzis Nu există copiilor sub prevederi.

tânăr(ă) munca între frecventeaz 20h şi 6h. ă cursuri şcolare îi este permis să lucreze 2h pe zi. În cazul artiştilor şi a muncitorilor asimilaŃi activitatea lucrativă este desfăşuraŃă în baza unor prerogative speciale.Pre cizăm faptul că sunt interzise orele suplimentar e. Republica Irlanda

16 ani

Italia

15 ani iar în 8h pe zi şi cazuri 40h pe excepŃional săptămână. e de la 14 ani.

Luxemburg

15 ani

16 ani munca în zilele de duminecă. Pauza între zilele de muncă este de 12h.

9h pe zi şi Este 24h pe 30mn după 45h pe interzisă săptămână 5h de săptămînă. munca în şi 12h intre muncă. intervalul zile 22h şi 6h. lucrătoare Este 24h inclusiv interzisă dumineca muncă de la (se pot orele 22. obŃine anumite derogări) şi 12h între zilele lucrătoare.

8h pe zi şi Este 40h pe interzisă săptămână. munca în intervalul 22h şi 6h. Derogarea este posibilă

50

44h consecutive inclusiv duminecă şi 12h între zilele lucrătoare.

1h după 4h30 lucrate )se pot face excepŃii de la regulă cu condiŃia ca acestea să fie curpinse în contractul colectiv). Nu mai puŃin de 15mn după 4h lucrate.

până la ora 23. Olanda

16 ani

8h pe zi şi Este 40h pe interzisă săptămână. munca în intervalul 18h şi 7.( În cazuri speciale se poate lucra până la orele 23).

De 2 ori pe 30mn după lună câte 36 4h30 de ore şi lucrate. fiecare zi de sâmbătă şi duminecă şi 12 ore între zilele lucrătoare.

Portugalia

16 ani (Începând cu anul 1997 există o prerogativă prin care tinerii/minori i în vârstă de 14 ani dacă nu mai frecventeaz ă nicio formă de învăŃămant pot să fie angajaŃi.)

Nu există prevederi speciale. Acestea pot fi cuprinse în contractele colective încheiate pe unitate.Orel e suplinentare sunt interzise.

Este interzisă muncă între intervalul orar 20-07 pentru tinerii cu vârstă mai mică de 16 ani. În general munca de noapte este interzisă, pentru tinerii cu vârstă cuprinsă între 16-17 ani, dar se acceptă unele excepŃii.

Nu există dispoziŃii speciale; în general sunt 2 zile de repaus.

Spania

16 ani

Nu există prevederi speciale. În general programul de lucru este de 8h pe zi şi 40h pe săptămână, iar orele suplimentar e sunt interzise.

Munca tinerilor în intervalul orar 22-06 este interzisă.

2 zile pe 30mn după săptămână, 4h30 inclusiv lucrate. dumineca şi 12 h între zile lucrătoare.

UK

16 ani

Nu

există Nu

51

există Nu

Nu există dispoziŃii speciale, în general 1h2h de pauză la 5h lucrate.

există Nu

există

limitări (doar reglementăr reglementăr dacă sunt i. i (în general cuprinse în 12h). contractul colectiv).

România

16 ani

6h pe zi şi Munca 30h pe tinerilor pe săptămână. timp de noapte este interzisă.

reglementări speciale (doar dacă sunt cuprinse în contractul colectiv).

2 zile pe 30mn la 4h săptămână lucrate. inclusiv sâmbătă şi duminecă şi 12 ore pe zi lucrătoare.

Din cele de mai sus conchidem faptul că România are un regim juridic adecvat normalor OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii şi a ComunităŃii Europene în ceea ce priveşte sistemul de combatere a fenomenului de exploatare a copiilor prin muncă.

Bibliografie:  www.banquemondiale.org             

Codul Muncii Codului de procedură civilă Convention (n° 138) sur l'âge minimum, 1973 Convention (n° 182) sur les pires formes de travail des enfants, 1999 www.eu.europa.eu Legii nr.272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului Legii nr. 273/2004 , privind regimul juridic al adopŃiei ***, L'abolition du travail des enfants. Guides à l'intention des employeurs,2008 Liviu ZăpârŃan, Constructia europeana , Editura Imprimeriei de vest, 2000, Oradea Ovidiu Tinca, Drept comunitar material, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003 Hot.600/2007-privind protecŃia copilului George NeamŃu, Tratat de asistenŃă socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003 Ion, P., Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucuresti, 1995

52

 ***, SCREAM: Module spécial sur le VIH, le sida et le travail des enfants, 2008  ***, Travail , nr.64, decembre 2008, Bureau International du Travail Geneve, pp.6-10,64-66.

53

INTEGRAREA ÎN ŞCOALA DE MASĂ A COPIILOR CU DEFICIENłĂ MINTALĂ MORCAN OANA Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad Keywords: deficienŃă integrată, şcoală incluzivă

mintală, incapacitate,

handicap, educaŃie

ABSTRACT: Integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale este un proces complex de normalizare a vieŃii acestor copii şi o măsură de conştientizare a rolului şcolii care asigură accesul la educaŃie pentru toŃi copiii. Plecând de la principiile educaŃiei integrate avem posibilitatea să intervenim pentru a modifica sau îmbunătăŃii unele păreri negative sau defavorabile, existente în comunitate, despre copiii cu deficienŃe mintale. The integration in the normal school of children with mental illness (disease, deficiencies) is a complex process of integrate these children in a normal life and a measure of making every one clear of the importance of school witch make possible the access to education for all children. Beginning with the principle of the integrate education we have the possibility to interfere to modify or to improve some negative or unfavourable opinion witch are still exist in the community about children with mental deficiencies. Copiii cu deficienŃe mintale au aptitudini şi capacităŃi de învăŃare şi instruire care trebuie să fie valorificate la maximum, iar ei, prin ceea ce fac sau prin ceea ce pot face pot fi utili societăŃii. De asemenea, avem posibilitatea de a apăra şi susŃine dreptul acestor persoane la educaŃie pe măsura potenŃialului de care dispun. În acest sens se impune renunŃarea la sistemele omogene de învăŃământ care, prin specificul lor, marginalizează copiii cu deficienŃe datorită unor prejudecăŃi care mai persistă încă. Trebuie să intervenim astfel încât să convingem părinŃii şi cadrele didactice din şcolile de masă de necesitatea şi avantajele integrării acestor copiilor cu deficienŃe mintale în sistemul obişnuit de învăŃământ. O şcoală integrată care să-şi merite pe deplin denumirea ca atare, trebuie să treacă dincolo de simpla acceptare a elevilor cu nevoi speciale, asigurând o mai bună interacŃiune şi interdependenŃă a tuturor beneficiarilor ei, în primul rând al celor cu deficienŃe. Aplicarea programelor de educaŃie integrată în şcoli trebuie percepută ca o oportunitate de egalizare a şanselor de acces la educaŃie pentru toŃi copiii. Astfel se creează un mediu educaŃional în care fiecare îl acceptă şi îl respectă pe celălalt aşa cum este şi aşa cum se poate exprima în diferite situaŃii de viaŃă, într-un mediu caracterizat prin acceptare, toleranŃă şi diversitate.

54

În domeniul sănătăŃii, OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte deficienŃa ca:„orice pierdere sau anomalie a structurii sau funcŃiei psihologice, fiziologice sau anatomice”.22 „ Întârzierea mintală se referă la limitări substanŃiale ale nivelului de funcŃionare actual. Se caracterizează prin funcŃionare intelectuală semnificativ sub medie, care se manifestă concomitent cu limitări asociate în doua sau mai multe dintre următoarele arii de abilităŃi adaptative: comunicare, autoservire, viaŃa în mediu de familie, abilităŃi sociale, viaŃa în comunitate, autodirecŃionarea, sănătatea şi securitatea personală, capacitatea de învăŃare teoretică, timpul liber şi munca. Întârzierea mintală se manifestă înainte de vârsta de 18 ani.”23. Potrivit acestei definiŃii, handicapul mintal nu mai este văzut ca o boală (deşi poate fi consecinŃa ei), ci este considerat pur şi simplu un mod diferit de organizare şi funcŃionare mintală. Boala mintală este diferită de handicapul mintal, dar, multă vreme şi chiar şi în prezent se mai face confuzie între ele. Spre deosebire de persoana cu deficienŃă mintală, o persoană bolnavă mintal poate avea o inteligenŃă obişnuită sau chiar peste medie, dar, din diferite motive, comportamentul se modifică semnificativ. ObservaŃii generale privind integrarea şi educaŃia copiilor cu deficienŃe mintale. OperaŃionalizarea conceptelor Integrarea copiilor cu deficienŃe mintale la structurile sociale reprezintă un mare interes, mai ales din punctul de vedere al practicii sociale. În întreaga lume sunt organizate, aplicate în raport cu înŃelegerea naturii umane, cu respectarea drepturilor copilului, a drepturilor la educaŃie şi instruire. Integrarea semnifică faptul că relaŃiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoaştere a integrităŃii lor, a valorilor şi drepturilor pe care le au. Integrarea se referă la relaŃia stabilită între individ şi societate; din acest punct de vedere putem diferenŃia: • Integrarea fizică – permite persoanelor cu deficienŃe satisfacerea nevoilor de bază ale existenŃei lor: o locuinŃă, organizarea claselor în şcoli obişnuite, profesionalizarea în domenii diverse, locuri de muncă, etc, făcând în acest sens referire la prezenŃa copiilor cu deficienŃe alături de ceilalŃi , reducerea distanŃei fizice dintre copii. Prin intermediul acestei integrări se facilitează familiarizarea şi cunoaşterea reciprocă. • Integrarea socială – se referă la ansamblul relaŃiilor sociale stabilite între persoanele cu deficienŃe şi ceilalŃi membrii ai comunităŃii, are în vedere aspectele legate de includerea copilului în toate activităŃile comune din viaŃa şcolii, din pauze, de joc, activităŃi cotidiene. • Integrarea funcŃională – se referă la posibilitatea accesului persoanelor deficiente la utilizarea tuturor facilităŃilor şi serviciilor 22

Vezi, în acest sens Raportul O.M.S, cu privire la sănătatea mintală American Association on Mintal Retardation, 1992, Mental Retardation, Definition, Classification and Systems of Support, 9th Edition, p.68

23

55

•

•

•

•

oferite de societate pentru asigurarea unui minim de confort (folosirea mijloacelor de transport în comun, facilităŃi privind accesul în diferite instituŃii, etc.). Integrarea personală – este reprezentată de relaŃiile de interacŃiune cu diferite persoane în cursul vieŃii. Aceste relaŃii sunt diverse, în funcŃie de perioada de interacŃiune cu alte persoane. Integrarea în societate – se referă la asigurarea drepturilor şi a autodeterminării persoanei deficiente; apare atunci când copilul integrat dobândeşte sentimentul de apartenenŃă şi participare deplină la comunitate. Acest tip de integrare presupune asumarea unor responsabilităŃi sociale, acceptarea deplină de către ceilalŃi membrii ai comunităŃii şi existenŃa sentimentului de încredere în sine şi în ceilalŃi. Integrarea organizaŃională – face referire la structurile organizaŃionale care sprijină integrarea, pentru ca serviciile publice oferite să satisfacă necesităŃile tuturor indivizilor. Integrarea şcolară – reprezintă procesul de includere în şcolile de masă, în clase obişnuite, la activităŃile educative formale şi nonformale, a copiilor consideraŃi ca având cerinŃe educative speciale.

Perspectiva pedagogică a integrării Având ca scop primar pregătirea pentru integrarea în societate precum şi dezvoltarea maximă a potenŃialului, şcoala trebuie să-i ajute pe tineri să se cunoască şi să se accepte, să-şi asume responsabilitatea pentru a se implica în dezvoltarea societăŃii. Semnificativ pentru viziunea actuală asupra deficienŃei mintale este opinia larg răspândită că persoanele cu dizabilităŃi de învăŃare sunt mai întâi fiinŃe umane, care au foarte lucruri comune cu ceilalŃi oameni. EducaŃia obişnuită a oferit foarte mult timp, o „omogenitate” a elevilor, un conŃinut unic al învăŃării, pe care să-l însuşească toŃi copii la fel, indiferent de capacitatea cognitivă/intelectivă a fiecărui elev. În unele domenii ale dezvoltării şi învăŃării, aceşti copii au realizări comparabile cu ale semenilor de vârstă. Studiile au indicat faptul că, de multe ori, dificultăŃile de învăŃare la aceşti copii se datorează inabilităŃii lor de a-şi dezvolta strategii de mediere a învăŃării, decât unor deficienŃe inerente. Aceste deficienŃe pot fi adeseori ameliorate, prin strategii adecvate de instruire. TendinŃa în educaŃia copiilor cu deficienŃe mintale vizează transferul rezultatelor obŃinute în urma cercetărilor, în principii şi strategii de predareînvăŃare cu aplicabilitate în clasă. Deoarece şcolii îi revine sarcina de a prelua şi prelucra o parte a mesajelor educaŃiei informale, integrarea instituŃiilor educaŃionale în sistemul instituŃiilor sociale dobândeşte o semnificaŃie şi sarcini foarte mari. Perspectiva pedagogică a integrării este fundamentată în mare parte pe concepŃia holistică în abordarea problematicii educaŃiei, care a devenit o perspectivă atât pentru cercetători, cât şi pentru educatori. Potrivit concepŃiei 56

holistice, frontierele dintre tipurile de educaŃii cunoscute nu sunt rigide, între ele trebuind să existe o interdependenŃă, educaŃia formală având de câştigat dacă va reuşi să integreze influenŃele datorate modalităŃilor de educaŃie nonformale şi informale. Necesitatea unui curriculum adaptat şi individualizat este evidentă din perspectiva eşecului şcolar la deficienŃii mintali. Una din direcŃiile de decompensare a personalităŃii deficientului aste cea a eşecului, a nereuşitei. Solicitarea deficientului la nivelul copilului normal (de pildă pe linie de inteligenŃă) duce la determinarea unui nivel de aspiraŃie echivalent cu uşor din scala normală. Acest nivel este însă atins cu mari dificultăŃi, resimŃite ca un dezechilibru, pentru că deficientul îşi fixează pentru sine un nivel de aspiraŃie foarte apropiat de cel al copilului nedeficient. ”El are tendinŃe de a merge spre nivelul de aspiraŃie dorit, dar limita capacităŃii sale îi deviază forŃele în sens contrar – spre limita inferioară a capacităŃii individuale”24. Se creează astfel o mare discordanŃă între reuşita copilului nedeficient şi a celui deficient. Unii cercetători susŃin că şcoala trebuie să se deschidă spre conŃinuturile susceptibile de a fi asimilate de elevi în afara şcolii, să le valorifice şi să furnizeze elevilor criterii pentru selecŃionarea şi interpretarea informaŃiilor. O importanŃă deosebită trebuie acordată relaŃiei profesor-elev. Profesorul nu mai reprezintă doar o sursă de informaŃii, el devine un organizator, îndrumător al activităŃii elevilor, iar aceştia încetează a fi doar receptori ai informaŃiei, ci devin la rândul lor participanŃi activi şi coparticipanŃi la propriul proces de formare. Modernizarea relaŃiei pedagogice presupune lărgirea statusurilor atât din perspectiva profesorului cât şi a elevului, cu o serie de atribute care să faciliteze o cooperare reală între ei. Nu în ultimul rând, o atenŃie deosebită trebuie acordată şi perfecŃionării profesionale a cadrelor didactice. ExperienŃa şi pregătirea lor îşi vor pune amprenta asupra evoluŃiei şi calităŃii relaŃiilor cu elevii. Resursele educaŃiei integrate Conceptul de „resurse”, ce poate fi regăsit în toate domeniile vieŃii, corelează cu acela de „nevoi”. Resursele apar şi se manifestă şi în sfera educaŃiei, în raport cu toŃi educabilii, dar şi în raport cu educatorii, instituŃiile şi sistemele de învăŃământ. Integrarea educativă recurge la trei mari categorii de resurse: şi anume resursele materiale, cele acŃional – suportive şi umane. Nucleul resurselor umane îl constituie corpul profesoral; corpul profesoral de educaŃie integrată grupează trei categorii de cadre didactice specializate în abotdarea integrativ-educativă a educabililor unei şcoli integrative: - profesorul-tutore - profesorul de sprijin - profesorul itinerant. Profesorul de sprijin şi profesorul itinerant pot fi consideraŃi ca parte integrată în acest proces de educaŃie. 24

Păunescu, Constantin, 1977, DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.347

57

EducaŃia pentru toŃi – DeclaraŃia de la Salamanca EducaŃia pentru toŃi poate să fie un mijloc de îmbunătăŃire a educaŃiei în general prin reconsiderarea sprijinului care se acordă anumitor copii. Modalitatea prin care care o serie de particularităŃi de dezvoltare şi învăŃare determină împărŃirea copiilor în categorii determinate, se doreşte a fi înlocuită, de o metodă diferenŃiată ca stil de intervenŃie, care să fie adaptat particularităŃilor fiecărui copil în parte. „Fiecare copil are dreptul fundamental la educaŃie şi fiecărui copil trebuie să i se ofere şansa de a ajunge la şi de a se putea păstra la un nivel acceptabil de învăŃare”25. ConferinŃa mondială asupra educaŃiei pentru persoanele cu cerinŃe speciale de la Salamanca a condus la un nou cadru conceptual, dar mai ales de acŃiune, în vederea atingerii obiectivului – educaŃie pentru toŃi - care implică reforma şcolii şi societăŃii, care să răspundă nevoilor şi aspiraŃiilor tuturor copiilor, deci şi celor cu nevoi educative speciale. Şcoala publică trebuie să permită incluziunea în sistemul de învăŃământ general a cât mai multor copii cu cerinŃe educative speciale. In DeclaraŃia de la Salamanca se spune că “Şcoala obişnuită cu o orientare incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creează comunităŃi primitoare, construiesc o societate incluzivă şi oferă educaŃie pentru toŃi; mai mult, ele asigură o educaŃie eficientă pentru majoritatea copiilor şi îmbunătăŃesc eficienŃa şi, până la urmă, chiar şi rentabilitatea întregului sistem de învăŃământ.” EducaŃia pentru toŃi a fost definită (Salamanca, 1994) ca acces la educaŃie şi calitate a acesteia pentru toŃi copiii. S-au identificat două obiective generale : 1. Asigurarea posibilităŃilor participării la educaŃie a tuturor copiilor, indiferent de cât de diferiŃi sunt ei şi se abat prin modelul personal de dezvoltare de la ceea ce societatea a denumit normal. Participarea presupune în primul rând acces şi apoi găsirea căilor ca fiecare să fie integrat în structurile care facilitează învăŃarea socială şi individuală, să-şi aducă contribuŃia şi să se simtă parte activă a procesului. Accesul are în vedere posibilitatea copiilor de a ajunge fizic la influenŃele educative ale unei societăŃi (familie, şcoală, comunitate), de a se integra în şcoală şi de a răspunde favorabil solicitărilor acesteia. 2. Calitatea educaŃiei se referă la a găsi acele dimensiuni ale procesului şi calităŃi ale agenŃilor educaŃionali care să sprijine învăŃarea tuturor, să asigure succesul, să facă sistemul deschis, flexibil şi eficient. EducaŃia pentru toŃi este o cerinŃă atât pentru politicile cât şi pentru practicile educaŃionale. Dacă pentru politicile educaŃionale se pot determina direcŃiile şi recunoaşte nevoile acestei orientări, pentru practici, schimbările cerute sunt de profunzime şi în acelaşi timp de orientare. Şcoala integrată

25

DeclaraŃia de la Salamnca şi DirecŃiile de acŃiune în domeniul educaŃiei speciale, 1994, Spania, 7-10 iunie

58

Şcoala integrată este acea şcoală care admite şi cuprinde în efectivele sale, între beneficiarii serviciilor sale educative curente, elevi de mare diversitate, între care şi pe cei cu nevoi speciale, cărora încearcă să le identifice şi să le satisfacă cerinŃele educative speciale. În acest fel grupurile educaŃionale apar ca eterogene, fireşti, renunŃându-se la relativa „omogenitate” a educaŃiei tradiŃionale. Eterogenitatea elevilor unei şcoli integrate înseamnă recunoaşterea diversităŃii educabililor normali consideraŃi până atunci în mod forŃat ca omogeni pe vârste şcolare. „Aşa cum educaŃia obişnuită se sprijină pe şcoala de masă, tot aşa şi educaŃia integrată devine realitate şi practică integrativ-educativă efectivă prin intermediul şcolii integrate”.26 Elevul vine la şcoală cu un anumit stil de învăŃare, propriu experienŃei sale anterioare. Acest stil poate să nu fie cel mai eficient pentru el. Rolul profesorului este de a identifica stilul eficient, care se potriveşte cel mai bine elevului şi să-l sprijine să-l folosească. El poate realiza acest lucru Ńinând cont de faptul că reŃinem acele informaŃii care au o relevanŃă afectiva şi reuşesc să ne capteze atenŃia. În ceea ce priveşte integrarea copiilor cu deficienŃă mintală în clasele mai mari (clasele V-VII) sau în finalul procesului de şcolarizare, atunci când solicitările depăşesc cu mult capacităŃile lor de utilizare a gândirii formale, iar dezideratul unei calificări şi al integrării sociale, prin participare la activităŃile productive, depăşesc limitele ergoterapiei. Actuală formă de pregătire profesională pentru această categorie de deficienŃi este ineficientă, nu răspunde cerinŃelor existente pe piaŃa muncii, unde oricum aceştia nu pot intra în concurenŃă cu absolvenŃii şcolilor profesionale obişnuite, fapt ce determină ca marea majoritate dintre ei să ajungă şomeri sau să lucreze în diverse sectoare, altele decât cele pentru care s-au pregătit. O posibilă soluŃie pentru rezolvarea acestei situaŃii, pe lângă clasicele ateliere protejate, este reprezentată de integrarea acestor copii în şcolile obişnuite de ucenici unde pot învăŃa o meserie cu cerere pe piaŃa muncii, urmată de angajarea sau integrarea în unităŃi productive aparŃinând unor asociaŃii de tip familial sau în mici ateliere meşteşugăreşti. EducaŃia copiilor cu deficienŃe pune cu totul alte probleme decât educaŃia tradiŃională deosebirea regăsindu-se în adaptarea structurii şi organizării şcolare la nevoile copilului, activitatea şcolară, adică formarea este aceea care trebuie ajutată după particularităŃile psihofiziologice ale copilului şi nu invers. Nu elevul este acela care trebuie să se adapteze şcolii, ci mai degrabă cerinŃele şcolare să fie adaptate în mai mare măsură particularităŃilor individuale. AsistenŃa socială îşi face tot mai mult loc în ultima perioadă în şcoală. Scopul fundamental al asistenŃei sociale în cadrul şcolii urmăreşte să creeze condiŃiile necesare pentru ca elevii să-şi satisfacă trebuinŃele educative de bază, să-şi dezvolte abilitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme, de a se adapta la schimbare şi nu în ultimul rând de a-şi asuma responsabilitatea pentru propria conduită. Elevii care sunt susŃinuŃi să găsească satisfacŃii în procesul învăŃării, dezvoltă o autonomie personală şi socială definitorie pentru 26

Ungureanu, Dorel, 2000, EducaŃia integrată şi şcoala inclusivă, Editura De Vest, Timişoara, , p.73

59

integrarea în comunitate. Tocmai de aceea, obiectivul general al asistenŃei sociale în şcoală urmăreşte „identificarea barierelor învăŃării şi îndepărtarea acestora..” 27 În acest cadru asistentului social îi revine rolul de facilitator, de egalizator de şanse, care să promoveze drepturi şi oportunităŃi egale cu a fiecărui individ. 1. Scopul, ipotezele şi obiectivele lucrării Scopul lucrării: Scopul lucrării este să demonstreze necesitatea creşterii gradului de receptivitate şi interes în ceea ce priveşte integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale în rândul părinŃilor, elevilor şi profesorilor, precum şi necesitatea organizării programului şcolar la cerinŃele şcolii integrate. Ipotezele lucrării: Ipoteza 1 Dacă în şcoli educaŃia copiilor s-ar face într-un mod care să respecte individualitatea fiecăruia, atunci nu ar exista diferenŃe în ceea ce priveşte nivelul de integrare al elevilor cu deficienŃe mintale. Ipoteza 2 Dacă părinŃii şi elevii nu ar avea prejudecăŃi în ceea ce priveşte copiii cu deficienŃe şi integrarea lor în şcoala de masă, atunci aceştia ar fi integraŃi cu mai multă uşurinŃă. Ipoteza 3 Dacă în rândul profesorilor nu ar fi prejudecăŃi şi diferenŃe privitoare la integrarea elevilor cu deficienŃe mintale şi a elevilor fără deficienŃe în şcoala de masă, atunci integrarea ar fi facilitată. Obiectivele lucrării: 1. Identificarea elevilor cu deficienŃe mintale în cadrul Şcolii Generale Numărul 1 Timişoara 2. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din perspectiva profesorilor 3. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din perspectiva elevilor 4. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din perspectiva părinŃilor 5. Identificarea motivelor pentru care integrarea copiilor cu deficienŃe mintale în şcoala de masă este îngreunată 2. Metodologia

27

NeamŃu George , 2003,Tratat de AsistenŃă Socială , Editura Polirom, Iaşi, p. 831

60

În analiza fenomenului de integrare în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale am ales ca instrument de lucru chestionarul. Pentru a se confirma sau infirma ipotezele cercetării am administrat chestionare structurate pe două categorii: cele administrate profesorilor şi cele administrate părinŃilor. Aceste chestionare sunt structurate pentru obŃinerea unor date factuale şi a unor opinii din partea celor chestionaŃi. Din punctul de vedere al datelor factuale s-au urmărit, în cazul profesorilor obŃinerea unor date care să reflecte vârsta şi sexul celor chestionaŃi, studiile efectuate, specialitatea şi unitatea unde profesează, iar în cazul părinŃilor obŃinerea unor date care să reflecte sexul, vârsta, studiile efectuate şi profesia celor chestionaŃi. 3. PopulaŃia de referinŃă PopulaŃia de referinŃă aleasă pentru cercetare o reprezintă părinŃi care au integraŃi în şcoala de masă copii cu deficienŃe mintale şi cadrele didactice care, în cariera lor profesională, au avut/au printre elevi şi elevi cu deficienŃe mintale, din cadrul Şcolii Generale Numărul 1 din Timişoara. Eşantionul ales este constituit din 30 de părinŃi ai elevilor cu deficienŃe mintale integraŃi în Şcoala Generală Numărul 1 din Timişoara şi 30 de profesori ce profesează în cadrul Şcolii Generale Numărul 1 din Timişoara. . 4. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor Ipoteza 1 Dacă în şcoli educaŃia copiilor s-ar face într-un mod care să respecte individualitatea fiecăruia, atunci nu ar exista diferenŃe în ceea ce priveşte nivelul de integrare al elevilor cu deficienŃe mintale. La verificarea ipotezei 1 s-au folosit răspunsurile întrebărilor 1, 9, 13 din chestionarul aplicat părinŃilor şi 16, 17, 18 din chestionarul aplicat profesorilor. Prin prelucrarea răspunsurilor din chestionarele aplicate părinŃilor, am observat că reorganizarea programei care să respecte individualitatea elevilor este principala modificare din sistemul de învăŃământ pentru o mai bună integrare a copiilor cu deficienŃe mintale(49% - Graficul 1.). Graficul 9. arată că părinŃii consideră că elevii cu deficienŃe trebuie să fie educaŃi la fel ca toŃi ceilalŃi dar Ńinându-se cont de individualitatea lor(63%). ExistenŃa şcolilor integrate este considerat a fi o necesitate în sistemul actual de învăŃământ de un procentaj foarte mare de părinŃi(80% - Graficul.13.). Prin prelucrarea răspunsurilor din chestionarele cadrelor didactice ce profesează în şcoală, s-a dovedit că respectarea individualităŃii elevilor este o caracteristică necesară într-o şcoală integrată din perspectiva profesorilor. Astfel, Graficul 32. demonstrează că 87% dintre profesori consideră că toŃi elevii trebuie să fie educaŃi la fel dar, în acelaşi timp, trebuie să se Ńină cont de individualitatea fiecăruia dintre ei. În ceea ce priveşte respectarea individualităŃii elevilor în sistemul actual de învăŃământ, 77% dintre profesori

61

au răspuns că aceasta este respectată într-o mică măsură(Graficul 33.). Printre motivele pentru care integrarea copiilor cu deficienŃe mintale în şcoala de masă este îngreunată, 53% dintre profesori au fost de părere că principalul motiv este lipsa unei programe axată pe individualitatea elevilor(Graficul 34). Necesitatea unui curriculum adaptat şi individualizat este evidentă din perspectiva eşecului şcolar la deficienŃii mintali. În acest fel, deficienŃele pot fi adeseori ameliorate, prin strategii adecvate de instruire. Ipoteză confirmată. Graficul 37. Individualitatea elevilor 87%

90%

80%

77%

80% 70% 60%

reorganizarea programei

63% educaŃi potrivit individualităŃii lor

53%

49%

50% 40%

necesitatea şcolii integrate

30% 20%

individualitatea elevilor este respectată într-o mică măsură

10% 0% perspectiva părinŃilor

perspectiva profesorilor

Graficul 1. PercepŃia părinŃilor în ceea ce priveşte schimbările ce trebuiesc efectuate în sistemul actual de învăŃământ

Graficul 9. Perspectiva părinŃilor copiilor cu deficienŃe în ceea ce priveşte integrarea propriilor copii în şcoală

nu stiu 0% altceva 0%

mijloace de sprijin 40%

nu ştiu 10% reorganizare a programei 49%

noi metode 11%

educaŃi cu indulgenŃă 27%

educaŃi potrivit individualităŃii lor 63%

Graficul 13. Necesitatea existenŃei şcolii Graficul 32. Părerile părinŃilor copiilor cu integrate din perspectiva părinŃilor deficienŃe mintale asupra educaŃiei în şcoală a propriilor copii din perspectiva profesorilor

62

nu 20%

13% trebuie să fie educaŃi cu indulgenŃă trebuie să fie educaŃi potrivit individualităŃii lor

87%

da 80%

Graficul 33. Respectarea Graficul 34. Motivele pentru care individualităŃii elevilor în integrarea copiilor cu deficienŃe învăŃământul actual românesc mintale în şcoala de masă este îngreunată

nu 20% 2%

da 3%

16%

prejudecăŃile

29% lipsa unei programe axată pe individualitatea elevilor

Ipoteza 2 53%

într-o mică măsură 77%

lipsa mijloacelor de sprijin suplimentare organizarea şcolară actuală dă rezultate

Dacă părinŃii şi elevii nu ar avea prejudecăŃi în ceea ce priveşte copiii cu deficienŃe şi integrarea lor în şcoala de masă, atunci aceştia ar fi integraŃi cu mai multă uşurinŃă. La verificarea ipotezei 2 s-au folosit răspunsurile întrebărilor 2,4,7,8,12 din chestionarul aplicat părinŃilor şi 7,12,14,din chestionarul aplicat profesorilor. Prin prelucrarea răspunsurilor din chestionarele aplicate părinŃilor, am observat că majoritatea părinŃilor încă mai consideră că un copil cu deficienŃe trebuie să se adapteze cerinŃelor şcolii pe care o frecventează(53% - Graficul 2.). De asemenea, o mare parte a părinŃilor au fost de părere că un copil cu deficienŃe trebuie să urmeze o şcoală specială(56%), şi doar 37% au fost de părere că o şcoală de masă este mai potrivită pentru educarea lui(Graficul 4). În ceea ce priveşte percepŃia celorlalŃi copii şi acceptarea copiilor cu deficienŃe în clasele normale, părinŃii au observat o tendinŃă de izolare a elevilor cu deficienŃe mintale de către ceilalŃi elevi(54% - Graficul 7). În ceea ce priveşte părerile cadrelor didactice, profesorii au observat acelaşi comportament de izolare din partea elevilor normali(46% - Graficul 29.). Adaptarea copiilor cu deficienŃe la colectivul clasei este deficitară din perspectiva părinŃilor, doar 29% au fost de părere că aceştia leagă prieteni cu ceilalŃi elevi, în timp ce majoritatea(53%) au observat un comportament de

63

autoizolare din partea propriilor copii(Graficul 12.). Aceleaşi observaŃii asupra autoizolării elevilor cu deficienŃe mintale în mijlocul celorlalŃi elevi le au şi un număr mare de profesori(56% - Graficul 30.). Ca o altă dovadă a slabei informări asupra problematicii integrării copiilor cu deficienŃe în şcoală şi a prejudecăŃilor care se întâlnesc atât în rândul elevilor cât şi al părinŃilor este faptul că elevii cu deficienŃe mintale sunt priviŃi cu indiferenŃă de către părinŃii elevilor normali(45% - Graficul 8.). În acest sens, 93% dintre profesori au răspuns că prejudecăŃile resimŃite de copiii cu deficienŃe sunt făcute atât de ceilalŃi elevi cât şi de profesori(Graficul 24.). Ipoteză confirmată. Graficul 38. PrejudecăŃile elevilor şi părinŃilor 100%

93%

90% copilul trebuie să se adapteze cerinŃelor şcolii

80% 70% 60%

53%

56%

54%

46%

45%

50%

copiii cu deficienŃe trebuie să urmeze o şcoală specială

56%

53%

reacŃii de izolare din partea celorlalŃi copii

40% atitudine de indiferenŃă din partea celorlalŃi părinŃi

30%

comportament de autoizolare în colectivul clasei

20% 10%

prejudecăŃi din partea elevilor şi profesorilor

0% perspectiva părinŃilor

perspectiva profesorilor

Graficul 2. PercepŃia părinŃilor Graficul 4. Încadrarea copiilor cu privind nevoile adaptative ale deficienŃe mintale în şcoală din copilului la sistemul de învăŃământ perspectiva părinŃilor

7%

40%

nu ştiu 7%

copilul trebuie să se adapteze cerinŃelor şcolii 53%

şcoala trebuie să se adapteze nevoilor copilului

şcoala de masă 37%

şcoala specială 56%

nu ştiu

Graficul 7. Modul cum sunt acceptaŃi copiii cu deficienŃe de către ceilalŃi copii din perspectiva părinŃilor

Graficul 29. Modul cum sunt acceptaŃi elevii cu deficienŃe mintale de către ceilalŃi elevi din perspectiva profesorilor

64

empatie 6%

nu ştiu 13%

izolare 46%

indiferenŃă 37%

empatie/simpatie 33%

izolare 54% agresivitate 0%

agresivitate 11%

indiferenŃă 0%

Graficul 12. Modul de comportare al copilului cu deficienŃe în colectivul clasei din perspectiva părinŃilor

Graficul 30. Modelul de comportament al copilului cu deficienŃe în colectivul clasei din perspectiva profesorilor autoizolare

leagă prietenii 29%

11%

agresivitate faŃă de ceilalŃi 25%

indiferenŃă faŃă de ceilalŃi

autoizolare 53% indiferenŃă 18%

56% 8%

se implică activ în relaŃiile cu ceilalŃi colegi

agresivitate 0%

Graficul 8. Modul cum sunt acceptaŃi copiii cu deficienŃe de către părinŃii celorlalŃi copii

Graficul 24.Persoanele care tratează cu prejudecăŃi integrarea copiilor cu deficienŃe

nu ştiu 13%

elevii 7% indiferenŃă 45%

compasiune 32%

atât elevii cât şi profesorii 93%

atitudine critică 10%

65

cadrele didactice 0%

Ipoteza 3 Dacă în rândul profesorilor nu ar fi prejudecăŃi şi diferenŃe privitoare la integrarea elevilor cu deficienŃe mintale şi a elevilor fără deficienŃe în şcoala de masă, atunci integrarea ar fi facilitată. La verificarea ipotezei 3 s-au folosit răspunsurile întrebărilor 2,3,5,6,7 din chestionarul aplicat cadrelor didactice. Prin prelucrarea răspunsurilor din chestionarele aplicate profesorilor, această ipoteză a fost infirmată. Astfel, profesorii au dovedit că acceptă şi privesc cu normalitate integrarea în clasele obişnuite a copiilor cu deficienŃe mintale dar consideră că încă mai este nevoie de puŃin ajutor pentru o mai bună integrare(73% - Graficul 22.). în ceea ce priveşte frecventarea unei şcoli speciale sau a uneia de masă, majoritatea au fost de părere că un copil cu deficienŃe mintale trebuie să urmeze o şcoală de masă(63% - Graficul 19.) şi doar în cazul unei deficienŃe severe ar trebui direcŃionaŃi spre o şcoală specială(50% – Graficul 20.). Totuşi, marea majoritate a celor chestionaŃi au fost de acord că prejudecăŃile şi diferenŃele între copiii normali şi cei cu deficienŃe mintale sunt prezente în mediul şcolar(90% - Graficul 23.) şi că, în general, atât elevii cât şi profesorii au prejudecăŃi legate de copiii cu deficienŃe(93% - Graficul 24.). Ipoteză infirmată. Graficul 39. PrejudecăŃile profesorilor integrarea este posibilă cu puŃin ajutor

90% 90% 80% 70% 60%

73%

copiii cu deficienŃe trebuie să urmeze o şcoală de masă

63% 50%

40%

şcoala specială este necesară doar dacă deficienŃa este severă

30%

mediul şcolar are prejudecăŃi

50%

20% 10%

prejudecăŃi din partea elevilor şi profesorilor

0% perspectiva profesorilor

Graficul 19. Încadrarea copiilor cu deficienŃe mintale în şcoală din perspectiva profesorilor

Graficul 20. Necesitatea existenŃei şcolii speciale din perspectiva profesorilor

o şcoală s pecială 37%

17%

da 33%

66 o şcoală de masă 63%

doar în cazul unei deficienŃe severe 50% doar în cazul în

Graficul 22. PercepŃia profesorilor asupra posibilităŃilor de integrare a copiilor cu deficienŃe mintale în şcoala de masă cu mare greutate 10%

nu 10%

Graficul 23. Modul în care prejudecăŃile mediului şcolar acŃionează asupra toleranŃei copiilor cu deficienŃe din perspectiva profesorilor

da 7%

nu 7%

nu ştiu 3%

da 90%

cu puŃin ajutor 73%

Graficul 24.Persoanele care tratează cu prejudecăŃi integrarea copiilor cu deficienŃe

elevii 7%

cadrele didactice 0%

atât elevii cât ş i profes orii 93%

Concluzii: EducaŃia copiilor cu deficienŃe pune cu totul alte probleme decât educaŃia tradiŃională deosebirea regăsindu-se în adaptarea structurii şi organizării şcolare la nevoile copilului. Nu elevul este acela care trebuie să se adapteze şcolii, ci mai degrabă cerinŃele şcolare să fie adaptate în mai mare măsură particularităŃilor individuale. Atunci când se discută problema integrării în şcolile obişnuite a copiilor cu deficienŃă mintală, accentul nu trebuie pus pe formele de organizarea claselor, ci pe problemele specifice fiecărui copil. Doar în acest fel se poate sprijini integrarea eficienŃă a copiilor cu deficienŃe mintale în cadrul normal de desfăşurare al şcolii normale. 67

Integrarea şcolară reprezintă un proces de o importanŃă fundamentală în facilitarea integrării ulterioare în viaŃa comunitară prin formarea unor conduite şi atitudini, a unor aptitudini şi capacităŃi favorabile acestui proces. EducaŃia integrată „obligă” elevul cu deficienŃă mintală să-şi câştige treptat dar constant, un anumit grad de autonomie, prin plasarea lui într-un mediu normal, cu stimulări şi provocări cărora copilul trebuie să le facă faŃă. Elevii cu deficienŃe au şi ei aceleaşi trebuinŃe de bază în creştere şi dezvoltare ca toŃi copiii: nevoia de afecŃiune şi securitate, de apreciere, de încredere în sine, de responsabilitate şi independenŃă, etc., dar au în acelaşi timp şi anumite necesităŃi particulare, specifice. Integrarea şcolară a elevilor cu deficienŃe mintale permite, sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice, perceperea şi înŃelegerea corectă de către elevii normali a problematicii şi a potenŃialului de relaŃionare şi participare la viaŃa comunitară a semenilor lor care, din motive independente de voinŃa lor, au nevoie de o abordare diferenŃiată a procesului de educaŃie din şcoală şi de anumite facilităŃi pentru accesul şi participarea lor la serviciile oferite în cadrul comunităŃii. Studiul aplicativ probează încă o dată că adulŃii care manifestă un comportament opozant, dezvoltă o atitudine ostilă faŃă de copilul cu deficienŃe. Acesta este motivul pentru care asistenŃii sociali ar trebui să se implice activ în procesul de instruire al cadrelor şi de sensibilizare a societăŃii, să ofere o intervenŃie individualizată centrată pe nevoile acestora şi nu în ultimul rând să fie promotorii unor proiecte legislative care să creeze oportunităŃi şi facilităŃi cât mai adecvate privind accesul acestora la educaŃie.

BIBLIOGRAFIE 1. Arcan Petru, Dumitru Ciumăgeanu, 1980, Copilul deficient mintal , Editura Facla, Timişoara 2. Alois GherguŃ, 2001, Psihopedagogia persoanelor cu cerinŃe educative speciale: strategii de educare integrată ,Editura Polirom, Iaşi 3. American Association on Mintal Retardation, 1992, Mental Retardation, Definition, Classification and Systems of Support, 9th Edition 4. NeamŃu Cristina, Alois GherguŃ, 2000, Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi 5. NeamŃu George, 2003,Tratat de AsistenŃă Socială, Editura Polirom, Iaşi 6. NeamŃu George, Stan Dumitru, 2005, AsistenŃa socială, Editura Polirom, Iaşi 7. Păunescu Constantin, 1977, DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 8. Păunescu Constantin, 1983, Copilul deficient, cunoaşterea şi educarea lui, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti 9. Păunescu Constantin, 1999, DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării,Editura Medicală, Bucureşti

68

10. Predescu Mihai, 1994, Psihopedagogie specială, Editura Timişoara, Universitatea din Timişoara, Catedra de Psihologie 11. Prelici Viorel, 1997, A educa înseamnă a iubi, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 12. Roşca Mariana,1965, Specificul diferenŃelor psihice dintre copiii întârziaŃi mintali şi cei normali, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 13. Rusu Constantin, 1997, DeficienŃă, incapacitate, handicap, Editura ProHumanitate, Bucureşti 14. Ungureanu Dorel,1998, Copii cu dificultăŃi de învăŃare,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 15. Ungureanu Dorel, 2000, EducaŃia integrată şi şcoala inclusivă – Editura de Vest, Timişoara 16. WWW.EDU.RO.

69

PREFIGURAREA ROLULUI ASISTENTULUI SOCIAL ÎN CONSILIEREA MAMELOR AFLATE ÎN DIFICULTATE .MORCAN OANA

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIS” ARAD Key-worlds: situaŃie de dificultate, risc social, violenŃă domestică, abandon maternal, marginalizare, excluziune, reinserŃie socio-familială/profesională, consilierea în situaŃii de criză Abstract: Lucrarea de faŃă se doreşte a fi o oportunitate de a structura în plan teoretic şi minim aplicativ rolul asistentului social în intervenŃia cu mamele aflate în dificultate. Starea de dificultate a “mamelor” face trimitere cu precădere la două situaŃii generale de risc social: abandonul maternal şi violenŃa domestică; care reprezintă două dintre cele mai devastatoare şi dureroase situaŃii, atât în plan fizic cât şi sub aspect psihic. This work is meant to be an opportunity to structure theoretical and practical approach role of social worker in intervention with the mothers who are in needs. The state of difficulty of mothers sends us in two general direction of social risk: the maternal abandon and domestic violence; witch are two of the most damaging and hearting ways, bout in physical and mental plan. Ideea de a aborda această temă s-a desprins din dorinŃa de a veni în sprijinul mamelor aflate în dificultate, identificând un model de suport de specialitate centrat pe nevoile acestora.. DefiniŃiile sunt utile specialiştilor care activează în domeniul social, pentru a putea identifica fenomenul şi pentru a orienta o abordare de specialitate în cadrul unor servicii de specialitate. DefiniŃiile surprinzand in acest sens, obiectivitatea unui fenomen, manifestarea lui, precum şi relaŃia cauzală. În societatea contemporană nevoia de asistenŃă socială este dată de inaccesibilitatea resurselor, în conformitate cu nevoia socială, sau dezechilibre manifeste în funcŃionarea unui sistem social. În asistenŃa socială contemporană se privilegiază două modele de lucru cu clientul, provenind din două teorii distincte, „Teoria îngrijirii” şi „Teoria schimbării”- numită şi perspectiva intervenŃionistă sistemică. Prin consilierea în situaŃii de dificultate se doreşte de cele mai multe ori realizarea unei schimbări sistemice, care constituie certitudinea autonomizării clientului, dar ea poate fi dificil de obŃinut fie datorită rezistenŃei la schimbare atât din partea sistemului client cât şi a mediului social, fie datorită particularităŃiilor cazului. Tehnicile de consiliere existente provin în principal din forme de psihoterapie, adaptate necesităŃilor diverselor tipologii de clienŃi.

70

Pentru a obŃine succes în consiliere clientul trebuie să treacă printr-o serie de etape în strânsă legătură cu etapele interviului aşa cum apar ele pentru asistentul social. Este de aşteptat ca la fiecare etapă clientului să-i apară o serie de idei, convingeri. În asistenŃa socială consilierea reprezintă cea mai importantă metodă de intervenŃie pe care profesionistul o utilizează în procesul de ajutorare a clientului (individ, familie, grup). Misiunea asistentului social este de a ajuta clientul să devină independent de serviciile sociale, iar metoda principală prin care se atinge acest scop este consilierea. Complexitatea aceastei metode de intervenŃie este dată de faptul că procesul de ajutorare a individului se desfăşoară pe parcursul a mai multor şedinŃe (numărul îl stabileşte asistentul social în funcŃie de dificultatea cazului), în cadrul cărora, împreună cu clientul, profesionistul parcurge sistematic mai multe etape. În cadrul acestui demers, asistentul social împreună cu clientul va analiza mai întâi care este natura problemei, apoi se vor explora care sunt resursele individului/familiei/comunităŃii (calităŃi, credinŃe sau valori ale individului, persoane din familia lărgită care îi pot oferi suport, serviciile unei instituŃii). Ulterior, clientul va alege o soluŃie pentru rezolvarea situaŃiei sale şi va realiza schimbarea dorită cu sprijinul profesionistului. Pentru a atinge scopul vizat de metoda consilierii, de ajutorare a clientului în procesul de schimbare şi de dezvoltare personală în concordanŃă cu valorile şi aşteptările individului, asistentul social trebuie să uzeze de toate calităŃile unui bun profesionist, alături de tehnici specifice ale consilierii. În literatura de specialitate, consilierea – counseling - reprezintă o procedură utilizată în asistenŃa socială, cât şi în alte profesii, în vederea îndrumării indivizilor, familiilor, grupurilor către activităŃi specifice. Prin consiliere, profesionistul construieşte o relaŃie de sprijin, sub aspectul motivării clientului de a acŃiona pentru schimbarea acelui comportament care a determinat situaŃia de dificultate şi pentru restabilirea echilibrului psihosocial al vieŃii. Astfel, în procesul de consiliere a mamelor aflate în dificultate, asistentul social va utiliza: empatie şi înŃelegere, manifestarea încrederii, tact în orientarea clientului către centrul problemei, motivarea pozitivă a clientului pentru fiecare acŃiune reuşită, susŃinerea şi suport atât în timpul procesului cât şi o perioadă după; Feed-back-ul dat prin consiliere, nu ar trebui să fie niciodată critic ci evaluativ sau descriptiv. ClienŃii trebuie încurajaŃi să reflecteze la problemele lor, pentru a înŃelege complet şi corect cauzele acestora, şi pentru a evidenŃia ei înşişi soluŃiile cele mai potrivite. Vorbim despre mame şi nu despre femei în general, întrucât mamele, prin prisma copilului/lor s-a demonstrat că prezintă un grad mai ridicat de risc decât femeia în general. Este suficient să ne gândim în ce fel poate amprenta modelul familial violent copilul din casă, respectiv riscurile abandonului datorat separării mamei de copil. Într-un proces de intervenŃie centrat pe mamele aflate în dificultate, atât în situaŃii de risc de abandon, cât şi în cazul violenŃei domestice; rezultatele pozitive ale unei intervenŃii de calitate se vor resfrânge asupra copiilor acestora.

71

ViolenŃa în familie este o practică foarte veche. Dacă înainte această problematică era Ńinută într-un con de umbră, situaŃia actuală dată de cadrul legislativ, obligă statul la asumarea de responsabilitate pentru fiecare membru al ei. Fiecare dintre noi ştim foarte bine ce înseamnă violenŃa, ea a devenit o constantă cotidiană, o caracteristică a societăŃii postmoderne. Se numeşte violenŃa în familie “orice act vătămător, fizic sau emoŃional, care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refularea accesului la resurse financiare , izolarea de prieteni şi familie, ameninŃări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unui dintre parteneri. “28 Numeroase acte de violenŃă au fost comise ca urmare a degenerării unor conflicte între autori şi victime sau a apariŃiei unor circumstanŃe în care agresiunea s-a declanşat ca efect al consumului de alcool, respectiv altor factori interni sau externi. Conceptul de violenŃă domestică nu înseamnă numai violenŃă fizică ci mai poate însemna şi ,,şantaj emoŃional”, distrugerea proprietăŃii, izolarea faŃă de prieteni, familie, ameninŃarea copiilor, control asupra accesului la bani, obiecte personale, mâncare, telefon. Orice intervenŃie necesită obiective precise, conştiente, fixate într-un plan de intervenŃie care să atingă toate laturile vieŃii femeii victimă, aşa cum efectul violenŃei domestice atinge întreaga existenŃă a femeii. O femeie puternică trebuie să fie autonomă şi să aibă capacitatea de a face faŃă problemelor, de a se adapta realist. Realizarea unui plan de intervenŃie, respectiv conturarea unor şedinŃe de consiliere cu obiective şi paşi specifici, se dovedeşte a fi o chestiune de bază pentru femeile victime ale violenŃei domestice. În sprijinul acestui raŃionament aduc mărturie o diversitatea de factori care duc la violenŃă. Comportamentul violent reprezintă manifestarea comună a unei varietăŃi de factori: psihologici, educaŃionali, sociali, culturali, economici, etc., acesta este motivul pentru care în activitatea de consiliere a femeilor victime ale violenŃei, este necesară individualizarea programelor de intervenŃie. În ciuda numărului mare de agresaŃi, în multe cazuri supuşi unor violenŃe incriminate şi în legislaŃia penală, sunt înregistrate foarte puŃine plângeri privind violenŃa domestică. Atunci când există astfel de plângeri, iar instanŃa se va pronunŃa cu privire la sancŃionarea agresorului, de consilierea socială şi psihologică a victimelor şi a agresorilor se ocupă Serviciul de ProtecŃie a Victimelor şi Reintegrare a Infractorilor (SPVRI) arondat la instanŃa care soluŃionează cauza. Statisticile întreprinse la nivelul serviciilor de ProbaŃiune ne demonstrează că, în ciuda realităŃii triste, sunt puŃine cazuri de acest fel, SPVRI putând acorda consilierea socială şi psihologică care se impune doar dacă victimele au sesizat organele de urmărire penală sau instanŃa de judecată. ToŃi cei care îndeplinesc aceste condiŃii prin adresarea unei cereri Serviciului de ProbaŃiune, beneficiază de consiliere gratuită. “DiferenŃele care sunt consemnate de la o societate la alta sunt date doar sub aspectul frecvenŃei şi al formelor corecte pe care le îmbracă. Fiecare

28

Mielu Zlate, 1997, Psihologia vieŃii cotidiene, Editura Polirom, Iaşi, p.96.

72

acŃiune violentă este unică, individualizată cu o intervenŃie specifică. La nivelul comunităŃilor au început să funcŃioneze miturile explicative.”29 Dintre acestea putem preciza: • « ,,alcoolul şi drogurile conduc la incidente de violenŃă” • ,,tatăl lui era un om violent, îşi bătea soŃia, şi deci el a învăŃat acasă acest mod de comportare cu soŃia” • ,,din cauza necazurilor pe care le au, a greutăŃilor vieŃii, o bate” • ,,ea s-a învăŃat să fie fără apărare în faŃa lui” • ,,din cauza sărăciei” • ,,ea îl cicăleşte întruna până îl scoate din minŃi şi-l face să o bată. Ea merită să fie bătută.” • ,,ei îi place, altfel s-ar despărŃi”, “ femeile bătute sunt masochiste” • ,,există puŃine cupluri în care se petrec scene de violenŃă între parteneri” • ,,violenŃa există numai în cuplurile lipsite de educaŃie” • ,,bătaia este fără urmări, este un fenomen de moment datorat pierderii controlului” • ,,este o parte a dragostei dintre cei doi” ,,dacă vor sta împreună destul de mult timp, lucrurile se vor schimba în bine şi el va înceta să o mai bată.” »30 Toate acestea afirmaŃii conŃin un sâmbure de adevăr. “ Există parteneri violenŃi care nu consumă alcool şi nici nu au avut o copilărie cu violenŃă în familie, nu au existat modele de relaŃionare violentă între părinŃi; există situaŃii în care familia nu are o viaŃă nesigură, marcată de stresul zilnic al supravieŃuirii şi totuşi este prezentă violenŃa în familie; există femei care sunt victimele violenŃei şi nu se pot obişnui cu situaŃia şi trăiesc de fiecare dată evenimentul ca pe un coşmar. “31 Dar există o explicaŃie şi o cauză reală a violenŃei domestice şi anume funcŃionarea dominaŃiei bărbatului asupra femeii, în societăŃile patriarhale. Apar aici cele două roluri – de supus (femeia) şi dominator (bărbatul) care se conturează la vârste foarte fragede (între 2 ani şi jumătate şi 3 ani şi jumătate). “ ViolenŃa domestică este o ameninŃare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, privind rănirea fizică, în cadrul relaŃiei dintre partenerii sociali, indiferent de statului lor legal sau de domiciliu. “32 Acest lucru probează încă o dată că violenŃa domestică se poate naşte în orice mediu social, acolo unde femeia este mai vulnerabilă, afectând-o atât în plan fizic dar mai ales psihic. Dacă violenŃa domestică a fost descoperită sau suspectată, asistentul social are un rol foarte important în acest proces de ajutorare. Consilierea asistentului social în acest raport trebuie să urmărească trei paşi foarte importanŃi, şi anume:

29

George NeamŃiu, 2003, Tratat de asistenŃă socială, Editura Polirom , p. 635 idem., p. 635. 31 R. Răşcanu, 1994, Psihologia comportamentului deviant, Editura UniversităŃii, Bucureşti, p. 108 32 ibidem., p. 630. 30

73

trebuie evaluate riscurile imediate, aşteptările acesteia, precum şi intenŃiile ulterioare (pentru a preveni evantualele gânduri suicidare); • trebuie orientată spre servicii de specialitate, unde să beneficieze de intervenŃie de specialitate; • trebuie găsită reŃeau de suport în familie şi vecinătate, ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte familia extinsă şi reŃeaua socială lărgită, şi totodată întărită motivaŃia intrisecă de a depăşi situaŃia de dificultate; acestea putând fi utilizate drept surse de sprijin şi pot servi în calitate de factori protectori, importanŃi pentru mamele în situaŃii de risc social; Legătura dintre violenŃă domestică şi abandon maternal, nu este deloc întâmplătoare. ViolenŃa domestică apare adesea în timpul sarcinii. Pe lângă traumele fizice şi riscurile de a pierde sarcina prematur, expunerea îndelungată la violenŃă domestică determină instalarea unor „simptome psihiatrice”, care includ sentimentul de izolare, tentativă de suicid, depresie, anxietate, sau reacŃii datorate stresului post-traumatic. Aceasta dezvoltă cel mai adesea dificultăŃi în relaŃionare, se simte părăsită, neputincioasă, fără suport familial, motiv care poate genera în unele cazuri abandonul. Întrebate de ce recurg la un asemenea gest, răspunsurile primite sunt dintre cele mai diverse: „da, ce pot să-i ofer....violenŃă?”, sau „de ce să-l păstrez, să sufere ca şi mine?”, sau mai există temerea de a fi respins de partener, datorită geloziei instalate pe fondul fricii de a nu fi copilul lui. Pe de altă parte mamele aflate în dificultate, sunt mamele cu risc de abandon. În ciuda faptului că în ultimii 10-15 ani, în România s-au realizat mari progrese în domeniul protecŃiei drepturilor copilului prin creearea de noi structuri instituŃionale centrale şi locale, dezvoltarea de servicii pentru copii şi familii în dificultate şi pentru prevenirea situaŃiilor de risc, cu toate acestea continuăm să se confruntăm cu problema abandonului copiilor. Separarea copilului de mamă imediat după naştere sau la o vârstă mică, într-o unitate sanitară, îl expune pe perioade lungi, importante de timp, la o existenŃă în care sunt ignorate nevoile sale de dezvoltare. Efectele se agravează atunci când copilul trece, prin multe locuri improprii dezvoltarii sale până la luarea unei măsuri temporare şi apoi stabile de protecŃie. Sistemul de asistenŃă socială se bazează pe principiul sprijinirii persoanelor aflate în dificultate, având următoarele atribuŃii: •

•

• • •

acordă consiliere şi asistenŃă persoanei şi familiei pentru depăşirea situaŃiei de criză cu care se confruntă, acŃionând în acest sens în vederea refacerii, respectiv întăririi capacităŃilor individului şi/sau familiei, necesare pentru a depăşi cu forŃe proprii situaŃia de dificultate; acŃionează în permanenŃă pentru identificarea discriminărilor, cazurilor de excluziune socială a persoanelor adulte aflate în situaŃie de dificultate; facilitează persoanei adulte accesul la servicii şi instituŃii în funcŃie de nevoile identificate ale acestora; acordă persoanei adulte asistenŃă şi sprijin pentru exercitarea drepturilor pe care le are fiecare cetăŃean, respectiv dreptul la libera opinie;

74

joacă rolul de avocat, pentru clarificarea situatiei juridice a persoanei adulte aflate în situaŃii de nevoie, respectiv de facilitator inclusiv pentru înregistrarea tardivă a acestora; • culege date şi informaŃii cu privire la persoanele adulte aflate în nevoi sociale şi face propuneri pentru luarea măsurilor ce se impun; • acordă autorităŃilor locale sprijin metodologic la înfiinŃarea/dezvoltarea serviciilor comunitare destinate mamelor cu risc de abandon/mame violentate; • mediator între instituŃii şi persoanele adulte aflate în dificultate; • contribuie la realizarea unei baze de date a cazurilor de persoane adulte aflate in dificultate; • realizează evaluarea cazurilor, analizează posibilităŃile de intervenŃie şi stabileşte Planul de Servicii şi Planul de IntervenŃie; • monitorizează cazurile pentru o perioada de cel puŃin trei luni de la depăsşirea situaŃiei de criză; • formulează propuneri pentru persoanele aflate în situaŃii de risc; colaborează cu Agentia Judeteana de Ocupare si Formare a ForŃei de Muncă pentru integrarea socio-profesională a persoanelor cu handicap; ProtecŃia victimelor violenŃei domestice a căpătat o importanŃă deosebită prin promovarea unui sistem modern de acŃiune socială aprobat în cadrul Strategiei naŃionale în domeniul prevenirii şi combaterii •

fenomenului violenŃei în familie. Strategia, adoptată prin HG 686/2005 care are ca scop promovarea, respectarea şi garantarea drepturilor persoanelor afectate de violenŃa în familie, în vederea dezvoltării fiecărui membru al familiei într-un mediu lipsit de violenŃă. Obiectivele generale ale strategiei vizează îmbunătăŃirea cadrului de organizare şi funcŃionare a sistemului de servicii sociale specializate din domeniul prevenirii şi combaterii violenŃei în familie, întărirea capacităŃii instituŃionale a autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale de a implementa şi dezvolta programe şi servicii sociale specializate destinate persoanelor, familiilor, afectate de violenŃa în familie, responsabilizarea societăŃii româneşti faŃă de problematica violenŃei în familie,etc. Prin mame aflate în situaŃii de dificultate, înŃelegem de asemenea mame cu risc de abandon maternal. Printre obiectivele de intervenŃie propuse de asistent social, s-ar putea enumera: Obiectiv general: monitorizarea, consilierea şi susŃinerea gravidelor/ mamele cu risc care întâmpină dificultăŃi de natură psihologică şi emoŃională, economică, ocupaŃională şi rezidenŃială, urmărind reducerea cauzelor care generează excluderea socială, marginalizarea şi vulnerabilitatea acesteia, cauze care pot conduce la separarea copilului de mamă/ părinŃi. Obiective specifice: • Dezvoltarea unor programe de natură să sprijine menŃinerea copilului în familia de origine aflată în situaŃie de dificultate socio/psiho/economică; • Organizarea unor activitati de informare/ formare/ sensibilizare ( întruniri, seminarii, conferinte) în domeniul de protecŃiei şi promovării sociale;

75

Promovarea drepturilor mamei si ale copilului în societate: - sesizează autorităŃle şi opinia publică privind încălcarea drepturilor beneficiarilor propune amendamente legislative în scopul imbunătăŃirii statutului mamei şi al copilului în societate - participă cu opinii la deciziile diferiŃilor profesionişti, autorităŃi sau organisme, atunci când acestea privesc interesele beneficiarilor; • Distribuirea directă de ajutoare financiare şi materiale; • Organizarea si participarea la cursuri de pregătire şi educaŃie, pentru mamele din medii cu risc; • Formarea şi promovarea de lideri în rândul acestora, responsabili cu identificarea şi prevenirea situaŃiilor de risc/dificultate; Printre priorităŃile guvernamentale propuse în dezvoltarea viitoare a sistemului naŃional de servicii sociale putem menŃiona: continuarea diversificării serviciilor astfel încât acestea să fie adaptate nevoilor individuale ale beneficiarilor, specificului comunităŃilor locale, contribuind la dezvoltarea acestora la creşterea incluziunii sociale; creşterea calităŃii serviciilor sociale furnizate;promovarea serviciilor sociale integrate de găzduire, de îngrijire socială, ocrotire, activităŃi de recuperare, reabilitare şi reinseŃie socială, în funcŃie de categoriile de beneficiari de situaŃia în care aceştia se află;formarea de personal specializat; învăŃarea reciprocă prin favorizarea şi intensificarea schimburilor de bune practici. Toate acestea sunt enunŃuri foarte bine formulate, însă care nu sunt specifice, nu particularizează intrevenŃia pentru prevenirea situaŃiilor de risc a mamele în dificultate. Când discutăm de mame în situaŃii de dificultate este preferabil ca intervenŃia să fie centrată atât la nivel micro cât şi macrofamilial. La acest nivel pot interveni următoarele tipuri de servicii sociale, care pot fi furnizate fie de către asistentul social, fie de către instituŃii prestatoare de servicii sociale organizate la nivelul comunităŃii de către autorităŃile locale, direcŃiile pentru protecŃia copilului sau organizaŃii neguvernamentale : - servicii de suport care să asigure sprijinirea sau întărirea abilităŃior părinŃilor de a satisface nevoile copiilor (consiliere, intervenŃii în situaŃii de criză, întărirea relaŃiilor familiale, educaŃie parentală, grupuri de suport pentru părinŃi, case advocacy, servicii de petrece a timpului liber etc); - servicii suplimentare – compensatorii în cazul îngrijirii parentale insuficiente precum şi servicii de asistenŃă individualizată a copilului (îngrijire în centre de zi, servicii de recuperare/reabilitare pentru copiii cu nevoi speciale, consilierepsihoterapie de lungă durată, educaŃie parentală, acompaniere socială, sprijin financiar, dezvoltarea şi întărirea reŃelelor de suport, identificarea de resurse pe plan local şi implicarea unor alte instituŃii/organizaŃii de la nivelul comunităŃii, asistenŃă pentru găsirea unui loc de muncă etc. ). Alături de aceste servicii, asistenŃii sociali trebuie să identifice şi resursele oferite de către alte instituŃii/organizaŃii din comunitate: şcoală, autorităŃi locale, poliŃie, biserică. Deasemenea, pot fi reactivate reŃelele de suport primare constituite din membrii familiei lărgite, vecini, alte persoane de referinŃă ale copilului şi familiei sale. O intervenŃie de tip profesionist, care se doreşte a fi eficientă, porneşte întotdeauna de la o evaluare complexă a nevoilor persoanei aflate în situaŃia de risc. Managementul de caz în asistenŃă socială este foarte important şi •

76

folositor, ca metodă de elaborare şi punere în practică a tehnicilor şi abilităŃilor necesare unei bune intervenŃii. Managementul de caz reprezintă o metodă de lucru a asistentului social prin care se realizează coordonarea/monitorizarea tuturor serviciilor şi activităŃilor profesionale necesare rezolvării problemelor specifice ale clienŃilor/ beneficiarilor serviciilor sociale. Prin managementul de caz se poate organiza un sistem de servicii eficient care să răspundă complexităŃii nevoilor multiple ale clienŃilor (mame aflate în situaŃii de risc-de abandon, respectiv violenŃă domestică). Asistentul social îndeplineşte rolul de manager de caz şi coordonează/monitorizează toate serviciile şi activităŃile care se desfăşoară în scopul dezvoltării planului de servicii individualizat. Legislatia stipulează cadrul de funcŃionare a servicilor sociale orientate atât victimelor violenŃei domestice precum şi în scopul prevenirii abandonului maternal, într-un proces continuu de influienŃă reciprocă, care stă la baza dezvoltării. Există o relaŃie dublă între mentalitate şi lege. Este necesar în acest sens ca mentalitatea să cunoască o mai mare larghete în acceptarea fenomenului ca fiind unul real care implică o stare de urgenŃă, radicând aşadar un semnal de alarmă; la nivel legislativ dorindu-se să se creeze un cadru adecvat serviciilor sociale în aceste sectoare de activitate. Realitatea dureroasă se prezintă în fapt printr-o negare, ignorare sau cel putin desconsiderare a stării de dificultate, cea ce duce la un număr foarte mic de proiecte care să vizeze intervenŃia în situaŃii de urgenŃă – prevenŃie, sprijin şi intervenŃie de specialitate- în cazul victimelor violenŃei domestice şi al mamelor cu risc de abandon! Asistentul social deŃine principalele instrumente şi metode de sprijin în ajutorarea mamelor aflate în dificultate în a depăşii cu bine situaŃiile de criză. Aşa cum am menŃionat în rezumatul comunicării, această lucrare se doreşte a fi o oportunitate de a structura în plan teoretic şi minim aplicativ rolul asistentului social în intervenŃia cu mamele aflate în dificultate. În acest sens, pentru a veni în sprijinul conturării unui plan de intervenŃie pentru aceste situaŃii, în scopul utilizării consiliere ca metodă de intervenŃie, ca metodă de studiu aplicativ am folosit studiul de caz . Utilizând studiul de caz, cercetătorul/ practicianul, poate desprinde cunoştiinŃe, abilităŃi de intervenŃe, poate îmbogăŃi cunoştiinŃele teoretice pe care le are sau poate verifica veridicitatea unei teorii. Ca şi consilier în asistenŃa socială consider utilizarea studiului de caz utilă identificării situaŃilor problematice de viaŃă socio-umană, având posibilitatea de a implica clientul în definirea problemei şi construirii împreună cu acesta a planului de intervenŃie. Studiul de caz a fost promovat la sfârşitul secolului al-XIX-lea, de profesorul Colomb Langdall. Este o metoda activă cu valoare euristică şi aplicativă care permite confruntarea cu situaŃii reale. Studiul de caz serveşte cunoaşterii, facilitând trecerea de la particular spre general. Indiferent dacă este aplicat individual sau în echipă, studiul de caz prezintă numeroase avantaje, între care consider cele mai relevante: contribuŃia adusă în sprijinul dezvoltării capacităŃii intelectuale; creează cadrul pentru analiză şi argumentare; determină luarea unor decizii corecte.

77

“Forma rezumativă” a studiului de caz se poate prezenta astfel: ca prezentare a problemelor identificate de asistentul social cercetator, prezentare a problemelor identificate de persoanele implicate, istoria problemelor/ contextul, puncte tari/ puncte slabe, mod de funcŃionare formală/ informală, process de evaluare a problemei de studiu şi definirea ei, cercetare- intervenŃie cât şi de evaluare, impact şi diseminarea rezultatelor. Roger Mucchieli stabileşte un grup de cerinŃe pentru ca o situaŃie concretă să devină un caz: autenticitatea cazului, necesitatea intervenŃiei şi interesul pentru cei care participă la rezolvarea lui. Scopul lucrării este de a demonstra utilitatea consilierii în situaŃiile de criză/ dificultate a mamei. În acest sens propun câteva activităŃi specifice pe care le consider relevante intervenŃiei prin consiliere, cum ar fi: În cazul mamei cu risc de abandon: • consilierea mamei/ familiei în vederea conŃientizării reale a existenŃei unei probleme/ stări de dificultate; • consilierea mamei/ familiei în vederea întăririi capacităŃii lor de a depăşi momentele de criză; • consilierea mamei/ părinŃilor în vederea cultivării dorinŃei de creştere a copilului; • consilierea mamei/ părinŃilor pentru dobândirea sau dezvoltarea capacităŃii individuale şi familiale de a-şi îndeplini responsabilităŃile legate de îngrijirea, securitatea şi educaŃia copilului; • consilierea mamei în vederea remiterii problemelor emoŃionale, cognitive şi de comportament, având în vedere factorii implicaŃicomunitatea, familia, locul de muncă şi-n vederea întăririi stimei de sine; • oferirea de recomandări familiei privind modul de lucru cu copilul şi nevoile specifice ale acestuia; • organizarea unor grupuri de sprijin pentru mame/părinŃi; • consiliere individuală şi de grup; • consilierea ca prevenŃie a mamelor gravide predispuse la abandon; • consilierea mamei cu privire la cosecinŃele părăsirii copilului şi cu privire la procedurile legale ce trebuie urmate în acest sens; • consilierea mamei copilului fără identitate cu privire la demersurile pe care trebuie să le facă în vederea stabilirii identităŃii copilului; În cazul mamei/ femei victimă a violenŃei domestice: • consilierea mamei/ familiei în vederea conştientizării reale a existenŃei unei probleme/ stări de dificultate; • consilierea în vederea orientării spre servicii de specialitate din comunitate; • consiliere individuală şi de grup; • organizarea unor grupuri de suport pentru mame; Principii etice aplicate în evaluarea cazurilor: Principiul dreptului la o viaŃă onestă; Principiul dreptului la viaŃă, supravieŃuire a mamei şi a copilului; Principiul non-discriminării; Principilul ajutorării mamei în vederea depăşirii situaŃiei de criză; Principiul eticii relaŃiei de echipă, şi alte principii particulare fiecărui model de intervenŃie în parte. Planuri de acŃiune potenŃiale, promovate de asistenŃi sociali în comunitate:

78

• • •

• •

•

•

•

educaŃie civică, educarea toleranŃei, a relaŃiilor interpersonale- şcoală, ONG-uri de profil; campanii de informare şi sensibilizare; colaborare interinstituŃională în scopul prevenirii situaŃiilor de risc, la nivelul cabinetelor medicale, cabinetelor psihologice, biserici, dar şi prevenŃie timpurie în şcoli, consilierea prenatală, etc; educarea comunicării; în sensul pregătirii de specialişti avizaŃi în prevenŃie şi intervenŃie în munca cu categoriile cu risc; modificări legislative venite în sprijinul victimelor violenŃei domestice, lobby din partea ONG-urilor care activează în acest domeniu, organizarea de grupuri de suport, organizaŃii de femei, de tineret, etc; identificarea serviciilor existente în comunitatea locală care vin în sprijinul acestor categorii cu risc, în vederea obŃinerii unei evidenŃe cât mai actuale a tipurilor de servicii care se pot oferii şi de a le face cunoscute; contactarea unor potenŃiali colaboratori din rândul comunităŃii pentru a activa în mod voluntar ca promotori, respectiv instituŃiile de profil care pot face propuneri legislative, lobby, campanii de informare şi sensibilizare, etc; organizarea de dezbateri publice mediatizate- făcute de şi cu ajutorul formatorilor specializaŃi pe acest sector de intervenŃie;

Concluzii şi recomandări: Lucrarea orientată înspre rolul asistentului social în consilierea mamelor aflate în dificultate a avut ca scop identificarea pe de-o parte a stării „de dificultate” a mamei în social şi totodată identificarea principalelor cauze care conduc înspre starea de dificultate, pentru a proba importanŃa consilierii în depăşirea acestor probleme. Sistemul de protecŃie românesc a dezvoltat o asemenea paletă de servicii care sunt orientate însre mamele aflate în situaŃii de risc, sub egida serviciilor de „asistenŃă şi sprijin „ , respectiv a „serviciilor orientate victimelor violenŃei domestice” cum mai sunt numite. Principalul pion în aceste servicii îl reprezintă asistentul social care consiliază mamele şi familia în vederea depăşirii stării de dificultate. Cei care sunt în funcŃii de decizie trebuie să fie capabili să elaboreze politici locale care să urmărească o îmbunătăŃire a situaŃiei mamei aflate în dificultate. Aceste politici şi strategii trebuie făcute în colaborare cu toŃi cei implicaŃi în funcŃiile decizionale, din unităŃile sociale, medicale, consilii locale şi primărie, care, pornind de la situaŃia existentă, să propună măsuri eficiente şi să le evalueze periodic. Consilierea în asistenŃă socială, utilizată ca metodă contribuie astfel la prevenŃia şi ajutorarea în depăşirea stării de dificultate a mamelor aflate în situaŃii de risc. Bibliografie: 1. Ana, Muntean,1999,ViolenŃa domestică şi Maltratarea copilului, Editura Eurostampa, Timişoara

79

2. E. Zamfir şi C. Zamfir (coordonator), 1995, Politici sociale – România în context european, Editura Alternative, Bucureşti 3. George, NeamŃiu, 2003, Tratat de AsistenŃă Socială, Editura Polirom, Iaşi 4. Iolanda, Mitrofan, şi Cristina, Ciupercă, 2003, Psihologia şi terapia cuplului, Editura, Bucureşti 5. Irina, Holdevici, 2003, Ameliorarea performanŃelor individuale prin tehnici de psihoterapie, Editura Orizonturi, Bucureşti 6. Irina, Holdevici, 2004, Psihoterapia de scurtă durată, Editura Anal Tech, Bucureşti 7. Mielu, Zlate, 1997, Psihologia vieŃii cotidiene, Editura Polirom, Iaşi 8. Nicolae, Mitrofan, 1991, Familia de la ,,A la Z”, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti 9. Pavel, Petrovan, 1997, Sfânta noastră familie – Elemente psihologia familiei, Editura Eurobit, Timişoara 10. R. Răşcanu, 1994, Psihologia comportamentului deviant, Editura UniversităŃii, Bucureşti

80

COPIII STRĂZII, UN FENOMEN ACTUAL Asistent social LAURA ANDRES Director FundaŃia “Oaza” ARAD Ii vedem în mijlocul comunitǎŃii noastre îmbrǎcând forma unor “oropsiŃi ai soartei”, nişte vagabonzi sau cerşetori, niste personaje parcǎ ieşite din poveşti de cosmar purtând haine mult prea mari şi prea murdare pentru ei, cerşind în mijloacele de transport în comun, în faŃa bisericilor, spǎlând parbrize la semafoare şi fǎcând uz de substanŃa denumitǎ chiar de cǎtre ei “aurolacul nostru cel de toate zilele”. Societatea le-a dat numele de “aurolaci” sau mai nou “boschetari”. Ii vedem şi întoarcem capul în partea opusǎ. Considerǎm, fie cǎ ştim motivele pentru care aceştia au ajuns în situaŃia prezentǎ, fie cǎ nu suntem în mǎsurǎ sǎ facem nimic pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestor copii şi tineri. Sperǎm în mod tacit cǎ cineva , cândva , sǎ poatǎ face ceva. Problematica copiilor strǎzii nu este un fenomen relativ nou în România ci a luat amploare în perioada de tranziŃie când Ńara noastrǎ s-a confruntat cu nenumǎrate probleme şi nevoi. Problematica copiilor strǎzii a provocat dispute aprige între profesioniştii implicaŃi în soluŃionarea problemelor copiilor aflaŃi în dificultate şi care se vedeau puşi în faŃa unui fenomen cu totul deosebit a cǎrui amploare i-a luat prin surprindere. Aceste dispute s-au purtat în primul rând în jurul cauzelor care determinǎ alegerea strǎzii ca stil de viaŃǎ şi asupra estimǎrii numǎrului de copii ai strǎzii atât în Bucureşti cât şi în toatǎ Ńara. AsistenŃa socialǎ stradalǎ a apǎrut ca şi urmare a apariŃiei acestui fenomen. Specialiştii din acest domeniu s-au procupat de a rǎspunde problematicii reintegrǎrii lor familiale, sociale, educaŃionale şi vocaŃionale. Ce se înŃelege prin “copilul strǎzii”? “ Copiii şi tinerii strǎzii sunt acei copii sau tineri care stau permanent pe stradǎ sau numai într-o anumitǎ perioadǎ a zilei, procurându-şi singuri şi ilegal mijloacele de subzistenŃǎ, fǎrǎ sǎ beneficieze de vreo formǎ de protecŃie din partea pǎrinŃilor ori a altor persoane abilitate de lege”33. Din perspectiva unor organisme neguvernamentale internaŃionale, copilul strǎzii este orice fetiŃǎ sau bǎiat care nu este suficient protejat, controlat sau îndrumat de adulŃii repsonsabili pentru creşterea lor şi pentru care strada a devenit locuinŃa obişnuitǎ şi/ sau mijlocul sǎu de existenŃǎ. Putem denumi ca fiind copil al strǎzii orice minor cu vârsta cuprinsǎ între 3 şi 18 ani, cu sau fǎrǎ pǎrinŃi, lipsit de un climat familial, sau de proŃectie din partea statului sau a unui organism privat şi care îşi conduce viaŃa hoinǎrind şi înnoptând pe strǎzi şi nu mai are vreo legaturǎ cu şcoala sau o altǎ instituŃie de educaŃie34. Copiii strǎzii sunt acei copii care nu beneficiazǎ de cele mai elementare drepturi: dreptul la supravieŃuire şi dezvoltare, dreptul la protecŃie din partea pǎrinŃilor şi a societǎŃii, dreptul la educaŃie şi instruire, dreptul de a se bucura de securitate socialǎ, dreptul la protecŃie împotriva violenŃei fizice şi psihice, împotriva maltratǎrii, a abuzului, agresiunii şi exploatǎrii sociale.

33 34

SalvaŃi copiii, 2003 Copiii strǎzii şi drogurile , pag 9-11 SalvaŃi copiii, 2003 Copiii strǎzii şi drogurile , pag 9-11

81

Se pare cǎ, copiii strǎzii existau şi înainte de 1990, însǎ sub o formǎ camuflatǎ de miliŃia de atunci. În anul 1990 au fost înregistraŃi peste 3900 de copii ai strǎzii şi s-a estimat cǎ numǎrul lor a crescut considerabil la 6000 chiar la 7000 pânǎ în anul 2000.România nu a fost pregatitǎ sǎ facǎ faŃǎ unui asemenea fenomen. La începutul anilor 90 nu avea un sistem de asistenŃǎ socialǎ coerent care sǎ intervinǎ prompt şi sǎ previnǎ extinderea fenomenului. Astfel se motiveazǎ creşterea incontrolabilǎ a numǎrului de copii ai strǎzii în toatǎ Ńara noastrǎ. Amploarea fenomenului “copiii strazii” din anii 90 a fost favorizatǎ de mai mulŃi factori. In primul rând factorii macro-sociali. Factorii macro-sociali se refera la situaŃia de sǎrǎcie în care se aflǎ numeroase familii în Ńara noastrǎ, la lipsa locurilor de muncǎ şi nivelul de trai scǎzut al acestora. Unii copii ai strǎzii declarǎ cǎ “şi-au luat lumea în cap “ când au realizat cǎ acasǎ nu li se ofereau cele necesare, ba mai mult erau trimişi sǎ presteze anumite munci pentru a contribui la bugetul familiei. In astfel de familii legǎturile afective dintre pǎrinte şi copil sunt frânte iar respectul pentru adult şi pentru ceea ce reprezintǎ acesta este mult diminuat. In multe dintre aceste familii ca şi o consecinŃǎ a situaŃiei precare şi disperate în care se afla se evidenŃiazǎ şi consumul ridicat de alcool de cǎtre unul sau ambii pǎrinŃi şi manifestarea formelor de abuz îndreptate cǎtre copii. In al doilea rând fenomenul este influenŃat de factori micro – sociali. Aceştia caracterizeazǎ situaŃiile în care un copil ajunge datoritǎ slǎbirii controlului familial exercitat asupra sa. PǎrinŃii perioadei de tranziŃie româneşti sunt caracterizaŃi de dorinŃa de a câştiga, în mod special financiar. Aceştia se antreneazǎ în activitǎŃi aducatoare de venituri fie în Ńarǎ fie în strǎinǎtate, cu speranŃa de a-şi cumpara o locuinŃǎ şi de a oferi un trai decent copiilor lor. In tot acest timp, copiii sunt nesupravegheaŃi de pǎrinŃi, sau de un alt adult reponsabil, se plictisesc de singurǎtate şi cautǎ modalitǎŃi de a-şi umple timpul liber de care dispun. In numeroase cazuri copiii ajung sǎ se implice şi ulterior sǎ se integreze în anumite bande de cartier cu norme şi valori proprii, în general anti-sociale, care conduc la acte de delincvenŃǎ. Un al treilea tip de factori este cel micro-comunitar. In societatea de astǎzi, observǎm cǎ, atât familia cât şi dascǎlii renunŃǎ prea usor la “copiii problemǎ”. Se pare cǎ e mai comod ca aceştia sǎ fie îndepǎrtaŃi decât sǎ li se ofere şansa unui ajutor specializat pentru a preveni situaŃii critice cum sunt abandonul şcolar sau fuga de acasǎ. Eforturile şcolilor pentru prevenirea cazurilor de abandon şcolar sunt practic inexistente posibil datoritǎ fondurilor reduse pe care acestea le au la dispoziŃie, iar reintegrarea şcolarǎ a elevilor care au abandonat sistemul în repetate rânduri este dificilǎ şi necorespunzǎtoare pentru aceştia . Odatǎ cu modificarea legislaŃiei româneşti pentru protecŃia copilului, în anul 1997, serviciile sociale s-au structurat simŃitor intervenind în rândurile copiilor strǎzii, însǎ de data aceasta s-au confruntat cu apariŃia celei de-a doua generaŃii de copii ai strǎzii: copiii strǎzii devenid de acum deja pǎrinŃii unor nou nǎscuŃi pe stradǎ. Intre persoanele fǎrǎ adǎpost, existǎ mentalitatea potrivit cǎreia copiii nǎscuŃi sunt proprietatea pǎrinŃilor şi cǎ aceştia vor supravieŃui fǎrǎ hrana şi îngrijirea necesarǎ întocmai ca şi pǎrinŃii lor. Din aceastǎ cauzǎ refuzǎ sǎ foloseascǎ mijloace contraceptive şi continuǎ sǎ aducǎ pe lume copii pe care îi expun unor riscuri ridicate de îmbolnǎvire sau chiar deces.

82

Care sunt câteva caracteristici ale copiilor strǎzii? Conform UNICEF se cunosc cinci caracteristici ale copiilor strǎzii: • aceştia locuiesc “în stradǎ”, • prezintǎ relaŃii slabe cu familia sau rudele, • dezvoltǎ “strategii” proprii de supravieŃuire, • copii care înlocuiesc familia cu persoane care locuiesc pe stradǎ • sunt expuşi unor riscuri şi pericole importante35. In literatura mai recentǎ de specialitate, am constatat cǎ, se face referire la copiii strǎzii ca şi la o minoritate. Acest lucru atrage dupǎ sine o reponsabilitate sporitǎ în rândul specialiştilor care trebuie sǎ evalueze problematica copiilor strǎzii asemeni oricǎrei alte minoritǎŃi. Indiferent de cauza care duce la apartenenŃa unui copil la aceastǎ minoritate, a copiilor strǎzii, copilul trebuie vǎzut ca şi o victimǎ. Copilul strǎzii este victimizat direct de cǎtre adulŃii din jurul sǎu, de cǎtre forŃele de ordine, el este agresat de catre alŃi copii ai strǎzii, de cǎtre propria familie şi chiar de mediul mizer în care îşi duce existenŃa. Este cunoscut faptul cǎ ei fiind abuzaŃi vor deveni abuzatorii noilor veniŃi în rândurile copiilor strǎzii36. Cu cât petrece un timp mai îndelungat pe stradǎ , cu atât copilul se va distanŃa de regulile vieŃii normale de familie, va înlocui normele sociale cu “libertatea” oferitǎ de mediul stradal, va îmbrǎŃişa comportamentele deviante şi se va lansa în “marea aventurǎ a vieŃii sale” unde îşi permite sǎ braveze, sǎ şocheze, sǎ rişte sǎ ajungǎ la limitǎ; limitǎ care îl îndepǎrteazǎ tot mai mult de şansa de reintegrare socialǎ. In acelaş timp, tânǎrul care a petrecut o mare parte a vieŃii sale pe stradǎ are foarte puŃine şanse de integrare socio-profesionalǎ, perpetuând stilul de viaŃǎ stradal şi în perioada sa adultǎ din care foarte probablil, o bunǎ parte va petrece în detenŃie. Deşi la vederea copiilor strǎzii, comunitatea are imaginea unor hoŃi, tâlhari, agresori, dependenŃi, violatori, cerşetori, aurolaci, leneşi, delincvenŃi, de care trebuie sǎ se fereascǎ, totuşi aceşti copii şi tineri sunt prezenŃi în mijlocul nostru. AcŃiunile lor sunt adevǎrate strigǎte de ajutor pentru a ieşi din anonimatul indiferenŃei cu care societatea i-a etichetat şi pentru a primi în schimb înŃelegerea noastrǎ şi protecŃia socialǎ corespunzǎtoare. Cauzele şi efectele apariŃiei fenomenului Cauzele care au determinat apariŃia fenomenului “copiii strǎzii” sunt deosebit de complexe, sunt atât de naturǎ afectivǎ, socialǎ, dar şi economicofinanciarǎ. Probabil cǎ cea mai importantǎ cauzǎ este sǎrǎcia care s-a rǎspândit simŃitor în rândul populaŃiei, pe fondul creşterii inflaŃiei, a diminuǎrii puterii de cumpǎrare a populaŃiei, a creşterii numǎrului şomerilor, toate acestea având un impact maxim în rândurile familiilor cu mai mulŃi copii. Existǎ familii care, pentru a supravietui îşi trimit copiii la cerşit sau chiar mamele cerşesc la semafoare purtându-şi copiii în braŃe. In oraşele mari şi dezvoltate aceste scene sunt des întâlnite.

35 36

Vasile Miftode coordonator , Sociología populatiilor vulnerabile , pag. 150-153 Tiberiu Mircea, Stadiile dezvoltarii umane,Abuzuri, 2001, pag 109

83

O altǎ cauzǎ este urbanizarea. Cele mai multe locuri de muncǎ se aflǎ în marile oraşe astfel cǎ populaŃia a migrat cǎtre aceste locuri de muncǎ, stabilindu-se în marile oraşe, în special la periferiile acestora dezvoltându-le. Odatǎ cu urbanizarea are loc şi “detronarea” tradiŃiilor pe care era construitǎ societatea româneascǎ şi astfel se ajunge la dezorganizare socialǎ şi diminuarea controlului social, erodarea principiilor sociale şi morale şi implicit la deteriorarea vieŃii de familie. Sunt întâlnite tot mai des situaŃiile de divorŃ, separare, concubinaj, copii abandonaŃi sau alungaŃi în stradǎ, situaŃii în care copiii sunt neglijaŃi de pǎrinŃi, o formǎ deosebit de gravǎ de abuz la care societatea trebuie sǎ ia aminte şi sǎ ia mǎsuri pentru prevenirea acesteia şi pentru diminuarea situaŃiilor îi care copiii sunt neglijaŃi . Urbanizarea excesivǎ a conferit familiei diverse modele de funcŃionare. Unele familii şi-au îngrijit copiii şi i-au pregǎtit pentru viaŃǎ pe când altele i-au neglijat, scǎpându-i de sub control şi împingându-i înspre marginea societǎŃii. Rata natalitǎŃii a crescut simŃitor în râdurile populaŃiei sǎrace. Astfel se observǎ cǎ, un procent ridicat de persoane care locuiesc pe stradǎ aparŃin minoritǎŃii rrome, deoarece în rândul lor existǎ o ratǎ mai mare a natalitǎŃii. Controlul social exercitat de familie a regresat în mediul urban. Numeroase familii, locuind în blocuri imense se pierdeau în mulŃime, controlul social exercitat de cǎtre comunitate s-a diminuat, opinia publicǎ nu s-a mai implicat în comunitate. Fenomenul “copiii strǎzii” a fost favorizat de politica demograficǎ purtatǎ de guvernul României de dinainte de 1989. Faptul cǎ atât avortul cât şi mijloacele de contracepŃie sau planning familial au fost interzise, a generat o serie de copii nedoriŃi. Aceşti copii s-au nǎscut în familii în care exista deja un risc ridicat de abuz sau abandon. Se constatǎ anumite aspecte contextual favorizante extinderii fenomenului la nivelul familiei: - relaŃii tensionate sau nesatisfǎcǎtoare datorate violenŃei în mediul familial ; - relaŃii necorespunzǎtoare pe fondul consumului ridicat de alcool al unuia dintre pǎrinŃi, în general tatǎl şi a abuzului asupra celorlalŃi membrii ai familiei; - apariŃia divorŃului care implicit atrage dupǎ sine o relaŃie de concubinaj a mamei cu un individ violent faŃǎ de copii; - folosirea copiilor la prestarea unor munci sau servicii pentru a contribui la bugetul familiei sau chiar la întreŃinerea pǎrinŃilor. Efectele fenomenului sunt deosebit de grave. În plan individual copiii au tulburǎri de comportament, sunt violenŃi, agresivi, devin victime ale abuzurilor sexuale, contracteazǎ diverse boli şi le perpetueazǎ, nu cunosc care sunt normele morale, culturale şi valorile societǎŃii în care trǎiesc. În plan social consecinŃele se manifestǎ prin extinderea analfabetismului, a delincvenŃei juvenile, rǎspândirea prostituŃiei şi naşterea unor copii în stradǎ. Pentru a înŃelege mai bine structura acestui fenomen, distingem, conform studiilor fǎcute de SalvaŃi copiii care se bazeazǎ în evaluarea lor pe criteriul relaŃiei cu familia şi criteriul vârstei, patru categorii de copii şi tineri care trǎiesc în stradǎ:

84

I. Copiii care trǎiesc numai în stradǎ şi care nu au legǎturi cu familia sau cu vreo instituŃie de ocrotire În aceastǎ primǎ categorie, ne referim la copiii care îşi trǎiesc viaŃa în permanenŃǎ pe stradǎ. Aceştia reuşesc surprinzǎtor sǎ supravieŃuiascǎ şi sǎ se adapteze la regulile inumane ale strǎzii. Ei trǎiesc în promiscuitate şi nesiguranŃǎ, îşi procurǎ bani prin muncǎ, cerşit, prostituŃie, diferite tranzacŃii sau din furturi. Ei sunt Ńinte uşoare pentru exploatare sexualǎ şi trafic deoarece sunt mai creduli, trebuie sǎ mǎnânce şi sǎ obtinǎ un adǎpost. În general, aceşti copii au o atitutine de dispreŃ şi respingere faŃǎ de familia naturalǎ. În multe cazuri ei inventeazǎ scenarii din care sǎ reiasǎ faptul cǎ sunt singuri pe lume, cǎ sunt întradevar orfani, sau poveşti precum cele din filmele pe care le savureazǎ atât de mult . În mintea lor, viaŃa petrecutǎ în familie se situeazǎ undeva “pe o linie moartǎ, într-o garǎ pǎrǎsitǎ”, ceea ce este proaspǎt în mintea lor este viaŃa petrecutǎ în stradǎ. Majoritatea copiilor provin din familii dezorganizate, reconstituite, instabile din punct de vedere material, afectiv şi moral, care sunt incapabile sǎ le ofere modele demne de urmat sau stabilitatea de care au nevoie. Starea lor de igienǎ şi sǎnǎtate e total improprie. Cei mai mulŃi dintre copiii activi sexual sunt bolnavi de boli venerice (92%), cei mai mici dintre copii devin victime frecvente ale abuzurilor sexuale. Comportamentul acestor copii este puternic marcat de mediul strǎzii. Pot fi întâlniŃi în canale, sub poduri, staŃii de metrou, şantiere abandonate, în zonele de pe lângǎ marile supermarket-uri etc. Ei spun “casǎ” la cutii de carton, la barǎci contruite în jurul unor Ńevi care alimenteazǎ oraşul cu apǎ caldǎ, la camere sub pǎmântene unde se învecineazǎ şi îşi împart hrana cu câinii vagabonzi şi şobolanii. Aproape toŃi consumǎ "aurolac", alcool şi tutun, o parte dintre ei declarând cǎ ar dori "sǎ ia heroina", dar nu au suficienŃi bani şi se mulŃumesc cu "aurolacul". A inhala aurolac înseamna a obŃine o pozitivare a tonusului psihic prin inspirarea substanŃei chimice realizatǎ pe bazǎ de solvenŃi organici. Copiii strǎzii inspirǎ şi expirǎ acest solvent dintro pungǎ de plastic în care îşi toarnǎ o cantitate suficientǎ de substanŃǎ. Cu cât inhaleazǎ mai mult cu atât ei devin mai ostentativi şi respingǎtori pentru societate lucru ce duce la izolarea lor socialǎ. Perioada de intoxicare acutǎ cu aceastǎ substanŃǎ este de 20-30 de minute. Motivul pentru care ei recurg la inhalarea acestei substanŃe este faptul cǎ le conferǎ o senzaŃie ce anihileazǎ foamea, frigul, setea precum şi detaşarea de realitatea disperatǎ în care trǎiesc. Din concluziile unui studiu efectuat de “SalvaŃi Copiii” în 1995, reiese cǎ gradul de şcolarizare al acestor copii este deosebit de scǎzut, cei mai mulŃi sunt analfabeŃi sau au absolvit unul maxim doi ani de şcoalǎ. Copiii strǎzii sunt organizaŃi în grupuri sau bande care au în frunte câte un lider. Copilul strǎzii îşi face foarte repede prieteni. De fapt oricine îi oferǎ ce îşi doreşte sau are nevoie devine peste noapte prietenul sǎu, tranformându-se cu uşurinŃǎ în duşman atunci când refuzǎ sǎ îi satisfacǎ cererea. Alegerea grupului din care face parte este dependentǎ de interesele de moment ale copilului strǎzii. În cadrul grupului, liderul ocupǎ o poziŃie privilegiatǎ şi are toate drepturile asupra membrilor grupului sǎu, care “lucreazǎ” pentru el, îi aduc banii câştigaŃi, îi aduc mâncare şi îi pǎstreazǎ cel mai bun loc de dormit. Liderul are dreptul de a pedepsi pe oricine a greşit faŃǎ de el sau de grupul din care face parte.

85

Pentru a supravieŃui în mediul stradal, copiii dezvoltǎ anumite mecanisme de supravieŃuire. Agresivitatea este un astfel de mecanism caracterizat printr-un comportament ofensiv orientat spre umilirea şi suprimarea fízicǎ a celorlalŃi copii din grupul în care aparŃine, sau chiar prin autoagresivitate. Agresivitatea reprezintǎ singura metoda prin care copiii strǎzii considerǎ cǎ îşi pot rezolva frustrǎrile sau conflictele. ObişnuiŃi deja din familiile sau centrele de plasament din care provin cu violenŃa, ei ştiu cǎ, cei mai mari îi dominǎ pe cei mai mici şi deci se vor comporta ca atare. II. Copiii care muncesc în stradǎ şi care se întorc de regulǎ zilnic în familiile lor În general, aceşti copii nu frecventeazǎ şcoala, cazurile de analfabetism fiind des întâlnite. Se aflǎ ziua în stradǎ, în general obligati de pǎrinŃi, încercând sǎ câştige bani prin cerşit sau prin alte activitǎŃi (spǎlatul maşinilor, vânzarea de ziare sau alte mǎrfuri, încǎrcat şi descǎrcat de mǎrfuri, colectarea de obiecte reciclabile, fier vechi, furturi sau prostituŃie). De regulǎ, seara se întorc în familiile lor cu banii câştigaŃi. Prezintǎ un risc ridicat de abandon definitiv al cǎminului familial, fie pentru ca vor ajunge sǎ considere, sub influenŃa altor copii din stradǎ, cǎ banii li se cuvin, fie datoritǎ presiunilor sau violenŃelor comise de pǎrinŃi asupra lor de a contribui cu mai mulŃi bani la cheltuielile zilnice ale familiei. Ei sunt potenŃialii copii ai strǎzii care trebuie sǎ ocupe un loc important în activitatea de prevenŃie a fenomenului. In rândurile lor, consumul de droguri e limitat, dar contactele zilnice cu acei copii care stau permanent în stradǎ i-au determinat pe unii sǎ experimenteze "trasul din pungǎ". Pot fi întâlniŃi în metrou, în gǎri sau în jurul gǎrilor, în zonele centrale şi aglomerate , în pieŃe, la intersecŃii, în marile magazine, în depozite sau angro-uri, în numǎr mare în timpul anotimpurilor blânde şi aproape deloc în timpul iernii. III. Tinerii care trǎiesc în stradǎ PrezenŃa lor în stradǎ este urmarea eşecurilor de reintegrare ale instituŃiilor guvernamentale sau neguvernamentale din trecut. Mai mult de jumǎtate dintre ei au depǎşit cinci ani de viaŃǎ în stradǎ. Aceşti tineri, deşi nu mai sunt nici copii, nici adolescenŃi, din punct de vedere fizic şi legal, totuşi ei sunt asimilaŃi, în continuare, categoriei copiilor strǎzii. De regulǎ, ei sunt lideri ai grupurilor de copii ai strǎzii, cei care "fac" regulile grupului şi cei care oferǎ protecŃie şi sprijin celorlalŃi membri. Datoritǎ consumului prelungit de substanŃe nocive, a lipsei de hranǎ sǎnǎtoasǎ şi corespunzǎtoare, ei “îmbǎtrânesc” vǎzând cu ochii ajungând ca nişte “epave” mişcǎtoare ce se mişcǎ din loc în loc. În rândul tinerilor, consumul de droguri a devenit, în ultimii ani o problemǎ serioasǎ, trecându-se de la "aurolac" la droguri tari, cum ar fi heroina, acum popularǎ şi cǎutatǎ în rândul lor atunci când reuşesc sǎ strângǎ suficienŃi bani pentru o dozǎ. SupravieŃuiesc din diverse munci (în general, munci grele), cerşit sau furturi, iar adǎposturile sunt total insuficiente. Tinerii pot fi vǎzuŃi în canale, staŃii de metrou, gǎri, sub poduri, pe şantiere abandonate etc. O problemǎ serioasǎ cu care se confruntǎ tinerii strǎzii este lipsa actelor de identitate. Un studiu UNICEF realizat în anul 2000 relevǎ faptul cǎ 32% din tinerii strǎzii nu au acte de identitate. Unii se poate sǎ fi avut certificate de naştere dar nu au ajuns sǎ li se facǎ un buletin de identitate, pe

86

când alŃii nu au avut nici certificate de naştere şi nici buletine de identitate. Cazurile în care aceşti tineri au nevoie de îngrijire medicalǎ, deseori frecvente în timpul iernii, scot în evidenŃǎ lipsa actelor de identitate. IV. Copiii care trǎiesc cu pǎrinŃii în stradǎ Datele furnizate de Comisia Anti-Saracie în 2000 au indicat faptul cǎ 45% din populaŃia urbanǎ şi 55% din populaŃia ruralǎ trǎieşte sub pragul sǎrǎciei. Aceastǎ situaŃie a condus la pierderea locuinŃelor de cǎtre unele familii care au ajuns sǎ trǎiascǎ împreunǎ cu copiii sub cerul liber, în corturi sau în adǎposturi improvizate în barǎci, şantiere abandonate etc. PǎrinŃii supravieŃuiesc cerşind împreunǎ cu copiii lor, cǎutând fier vechi pentru vânzare, prin prostituŃie sau din alte munci prestate de copii. Între aceştia, consumul de alcool este ridicat şi deci violenŃa domesticǎ este des întâlnitǎ şi face victime în rândurile minorilor şi femeilor fǎrǎ domiciliu. Aceastǎ categorie de persoane fǎrǎ adǎpost perpetueazǎ, pe lângǎ numeroase boli, analfabetismul. Consider cǎ este cu neputinŃǎ ca, un copil care locuieşte în condiŃii atât de improprii sǎ fie orientat de cǎtre proprii pǎrinŃi înspre şcoalǎ şi sǎ fie educat cu privire la faptul cǎ, şcoala poate fi “biletul lui de ieşire” din mizerie. PǎrinŃii, la rândul lor needucaŃi, considerǎ cǎ nu dispun de suficiente resurse pentru cumpararea rechizitelor necesare unui copil de şcoalǎ în zilele noastre. În realitate, nu existǎ nici un serviciu social care sǎ ofere integrare şcolarǎ copiilor care locuiesc în stradǎ cu pǎrinŃii lor şi nici adǎpost temporar unei familii cu copii, cu excepŃia mamelor cu copii foarte mici. În aceastǎ categorie au fost incluşi şi tinerii care trǎiesc în stradǎ şi au devenit pǎrinŃi. Numǎrul acestora este considerat îngijorǎtor mai ales datoritǎ faptului cǎ nu existǎ o evidenŃǎ clarǎ a lor sau a domiciliilor lor. Se constatǎ cǎ, în general, aceste persoane împreunǎ cu copiii lor, se concentreazǎ în oraşele mai mari ale Ńǎrii, în capitalǎ sau în oraşele ce ce se învecineazǎ cu partea de vest a Europei. Estimarea numǎrului de copii din stradǎ, la nivel naŃional sau la nivelul capitalei, este greu de fǎcut. Ea poate fi însǎ obŃinutǎ prin corelarea mai multor date statistice sau informaŃii rezultate din activitatea diferitelor organisme care au abordat acest fenomen. Conform "Studiului naŃional privind situaŃia copiilor fǎrǎ adǎpost", prin aplicarea unor metode deductive şi comparative în 11 orase din România a rezultat un numǎr de 2100 de copii care trǎiesc permanent în stradǎ la nivel naŃional şi 1500 pentru Bucureşti. Evaluarea rapidǎ privind copiii strǎzii care muncesc în Bucureşti din 2001 a evidenŃiat faptul cǎ numǎrul copiilor din cea de-a doua categorie (copiii care muncesc şi care se întorc seara în familiile lor) a crescut îngrijorǎtor de mult. Ei reprezintǎ în prezent mai mult de trei sferturi din copiii strǎzii, atingând în timpul verii cifra de 1500. Alte date cu privire la acest fenomen au fost dezvǎluite de PoliŃie cu ocazia raziilor organizate anual în Bucureşti în scopul identificǎrii persoanelor fǎrǎ adǎpost şi întoarcerii acestora în localitǎŃile din care au provenit. Se estimeazǎ cǎ existǎ aproximativ 2000 de copii ai strǎzii la nivelul capitalei, din care mai mult de trei sferturi sunt copii care cerşesc sau muncesc în stradǎ. Restul sunt fie copii, fie tineri care considerǎ cǎ strada este mediul lor de viaŃǎ.37. 37

SalvaŃi copiii, 2003 , Copiii strǎzii şi drogurile pag 10-12

87

Propuneri de soluŃii pentru ameliorarea fenomenului “copiii strǎzii” Intrucât este cunoscut faptul cǎ, fenomentul “copiii strǎzii” este rǎspândit în întreaga lume, atǎt în Ńǎrile sǎrace cât şi în Ńǎrile bogate se ridica întrebǎri cu privire la eradicarea fenomenului. Poate fi cu adevarat eradicat? Care este cea mai buna metodǎ de lucru cu copiii strǎzii? In materialele de specialitate gasim unele opinii potrivit cǎrora pentru a lucra eficient cu copiii strǎzii specialiştii trebuie sǎ se ocupe de aceştia în mediul lor, adicǎ pe stradǎ. Copiii strǎzii trebuie sǎ fie sprijiniŃi sǎ înveŃe cum sǎ se descurce mai bine pe stradǎ iar lucrǎtorii stradali trebuie sǎ le prezinte toate oportunitǎŃile lǎsându-i pe ei sǎ aleagǎ ce este mai bine pentru ei. Se preconizeazǎ cǎ astfel, copiii şi tinerii strǎzii îşi vor asuma responsabilitatea alegerilor lor şi astfel vor avea şanse reale de integrare socialǎ. In acelaşi timp existǎ şi opinii potrivit cǎrora pentru eradicarea fenomenului copiii strǎzii în primul rând este necesarǎ realizarea unei evidenŃe clare şi a unei monitorizǎri corespunzǎtoare a tuturor cazurilor de copii ai strǎzii la nivel de Ńarǎ. Crearea unei baze de date cu informaŃii despre fiecare copil şi fotografia sa ar fi deosebit de importante pentru cǎ astfel s-ar reuşi identificarea fiecarui caz şi impiedicarea dublǎrii informaŃiilor primite din partea ONG-urilor şi a unor instituŃii de stat. În al doilea rând trebuie gǎsite soluŃii pentru cazurile care existǎ deja în stradǎ. Copiii mici aflaŃi în stradǎ ar trebui preluaŃi urgent de cǎtre Centrele de minori şi plasaŃi la ONG-uri pentru a putea fi recuperaŃi. Cei ce prezintǎ vechime pe stradǎ, cei expusi consumului de substanŃe şi drogurilor, delincvenŃi sau bolnavi atât fizic cât şi psihic ar trebui preluaŃi de servicii specializate în regim închis precum Centre de Dezintoxicare sau Centre de Reeducare în care sǎ se lucreze cu fiecare în mod individualizat pentru recuperarea lor. În ultimul rând trebuie înfiinŃate servicii de prevenire a cazurilor de copii ai strǎzii prin implicarea a cât mai multor instituŃii în identificarea zonelor cu grad ridicat de risc şi prin venirea în ajutorul familiilor vulnerabile cu servicii eficiente. S-a procedat deja la desfiinŃarea locurilor în care trǎiesc copiii strǎzii în ultimii ani. Acest lucru trebuie continuat prin parteneriate publice şi private cu sprijinul PoliŃiei locale38. Pentru a-i ajuta pe copiii fǎrǎ adǎpost este necesar sǎ recunoaştem nevoile lor, trebuinŃele, care, conform piramidei lui Malow sunt structurate pe 5 nivele: nevoi elementare, nevoi de securitate, nevoi sociale, nevoi de stimǎ, nevoi de autorealizare. Satisfacerea trebuintelor se produce într-o ordine de prioritǎŃi începând cu satisfacerea trebuinŃelor elementare şi de securitate şi continuând cu cele aflate la nivele superioare. Copiiilor strǎzii nu le sunt satisfǎcute trebuinŃele primare atunci cand se aflǎ pe stradǎ. Este clar cǎ, aceste trebuinŃe nu se pot satisface în mediul stradal astfel ei trebuie sǎ fie ori reintegraŃi în familia naturalǎ ori în centre de tip rezidenŃial. Multe dintre cazurile de reintegrare familialǎ sunt nereuşite. Copiii îşi doresc sa revinǎ în libertatea oferitǎ de mediul stradal, unii se întorc în familie în timpul anotimpurilor reci, dar se reintorc pe stradǎ odatǎ cu revenirea anotimpurilor calde. 38

Coord. E. Zamfir , 2004 , Politici sociale de protectie a copilului în situaŃii de risc, pag 113115

88

Pentru aceşti copii şi integrarea într-un sistem rezidenŃial este anevoioasǎ. Copiii strǎzii sunt în general acei copii care au fost privaŃi de grija pǎrinteascǎ şi atenŃia cuvenitǎ şi care nu au dezvoltat un ataşament sigur faŃǎ de pǎrinŃii lor sau alte persoane adulte de îngrijire, la începutul vieŃii lor. Astfel se explicǎ lipsa de încredere faŃǎ de adulŃi ( care, în experienŃa lor sunt abuzivi şi nedemni de încredere), dificultǎŃile de integrare într-un sistem cu reguli cu program stabil, lipsa noŃiunilor elementare de igiena şi educaŃie. Odatǎ ajunşi într-un centru de tip rezidenŃial, copiii se vor ataşa vizibil numai de o singurǎ persoanǎ de la care vor primi informaŃii, pe care o vor urma şi faŃǎ de care se vor comporta exemplar. Indatǎ ce o alta persoanǎ, prin natura muncii sale, încearcǎ sǎ preia locul persoanei de ataşament, se produce o schimbare totalǎ de comportament şi copilul dulce şi respectuos devine agresiv şi abuziv. In spatele acestei agresivitaŃi, se aflǎ nevoia de afecŃiune şi de îngrijire, de înŃelegere şi respect, care au lipsit din viaŃa copilului şi care lau condus la desparŃirea de familie. Copiii strǎzii nu sunt capabili sǎ îşi exprime sentimentele, în special cele de afecŃiune, într-un mod care sǎ fie uşor acceptabil de cǎtre cei din jur. Ei trǎiesc în prezent, astǎzi se pretrec o mulŃime de evenimente importante în viaŃa lor, mâine este distant, o nouǎ provocare, o nouǎ încercare. De aceea nu se ataşeazǎ de lucruri şi par atât de bine adaptaŃi la modul de viaŃǎ stradal. Odata ajunşi într-un centru rezidenŃial, sunt supuşi unor schimbǎri majore şi sunt provocaŃi la acceptarea autoritǎŃii unor adulŃi, a unui program a unui nou set de reguli şi valori, carea desea par prea greu de îmbrǎŃişat. Integrarea copiilor strǎzii în sistemul rezidenŃial deşi anevoioasǎ nu este imposibilǎ, la vârste fragede. ExistenŃa unor profesionişti în acest domeniu care sǎ colaboreze indeaproape la integrarea lor face recuperarea lor posibilǎ.

• • • • • • • •

Bibliografie : Miftode, Vasile, (coordonator) Sociología populaŃiilor vulnerabile teorie şi metodǎ;Editura UniversitǎŃii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2004 Tiberiu, Mircea, Stadiile dezvoltǎrii umane, Abuzuri , Editura Mirton Timişoara, 2001 Dascǎlu R. , ProtecŃia copilului în România. Aspecte juridice si educative,Editura Arves, 2003 Romania, Holt, Ghidul de bunǎ practicǎ în asistenŃǎ socialǎ a copilului şi familiei, Editura Lumen, 2002 Zamfir Elena , AsistenŃa socialǎ în România, Revista de AsistenŃǎ socialǎ Nr.1/2002 Zamfir Elena, AsistenŃa socialǎ în Romania, Revista de AsistenŃǎ socialǎ Nr.2/2002 Zamfir Elena , Politici sociale de protecŃie a copilului în situaŃii de risc, Universitatea din Bucureşti, Bucuresti, 2004 SalvaŃi copiii, Ghid practic pentru monitorizarea drepturilor copilului, Organizatia SalvaŃi Copiii, Bucureşti, 2006

89

ASPECTE PRIVIND NOUA REGLEMENTARE A OCROTIRII COPILULUI PRIN ADOPłIE Asistent social Cociuba Simina CodruŃa DGAS ARAD ABSTRACT Introducere Sub genericul “Adoptă! Copilul este sufletul familiei!”, arădenii care doresc să adopte un copil sunt aşteptaŃi la Serviciul de plasamente familiare şi adopŃii (S.P.F.A), al DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Arad, pentru informaŃii legate de proceduri şi condiŃii necesare. InformaŃiile sunt furnizate gratuit celor care doresc să îşi lărgească familiile. CondiŃiile de bază pe care o persoană sau familie care doreşte să adopte un copil sunt următoarele: să aibă o stare de sănătate bună, respectiv să nu sufere de afecŃiuni care să îi afecteze calitatea de părinte adoptiv, să deŃină o locuinŃă care asigură condiŃiile necesare creşterii copilului, să îşi manifeste aptitudinile parentale prin disponibilitatea familiei de a răspunde nevoilor copilului, să aibă un profil moral corespunzător şi o atitudine pozitivă legată de lărgirea mediului familial pe care o presupune adopŃia.

I. Definirea adopŃiei AdopŃia este operaŃiunea juridică prin care creează legătura de filiaŃie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului (conform art.1 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). Criteriul definitoriu pentru clasificarea adopŃiei în România îl reprezintă domiciliul, atât al adoptatorului sau familiei adoptatorului sau familiei adoptatoare, cît şi cel al adoptastorului (conform art.3, lit.c şi d, din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei).

II. Procedura adopŃiei în România În ce priveşte adopŃia internă legea nu prevede nici o taxă, iar în ce priveşte adopŃia internaŃională taxa instituită se aprobă prin hotărâre a Guvernului (conform art. 67 şi 68 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei).

-

III. Actele necesare adopŃiei Cererea de încuviinŃare a adopŃiei este însoŃită de următoarele acte: certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată; certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităŃi publice nominalizate de către direcŃia de sănătate publică; atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare; hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinŃare în vedrea adopŃiei;

90

-

certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soŃului şi soŃiei din familia adoptatoare, în copie legalizată; certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soŃiei din familia adoptatoare, în copie legalizată; cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare; certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris; documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimŃământului părinŃilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunŃat anterior o hotărâre judecătorească de încredinŃare a deschiderii procedurii adopŃiei interne a copilului (conform art. 35 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei).

IV. DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului InstituŃia care coordonează activitatea legată de adopŃie este DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului. Prin serviciile de specialitate şi procedurile legale legale identifică pentru copil, motivat de interesul superior al acestuia cea mai potrivită familie (conform Capitolul III din H.G. nr. 1435/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004). Legea nu prevede un anumit termen pentru finalizarea procesului de adopŃie, singurele termene prevăzute fiind acelea privitoare la atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi încredinŃarea în vederea adopŃiei (conform art.19, art.20, art.25, alin.1, art. 29 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). Atestatul de persoană aptă să adopte este eliberat de DirecŃia Generală de AsistenŃă şi ProtecŃia Copilului de la domiciliul solicitantului. Familia sau persoana adoptatoare sunt monitorizate după încheierea adopŃiei o perioadă de 2 ani. Potrivit Legii nr. 273/2004, D.G.A.S.P.C. are obligaŃia de a proceda la consilierea şi susŃinerea părinŃilor naturali şi a familiei extinse pentru a-şi creşte copilul în propriul climat familial. Numai în situaŃia în care nu este posibilă reintegrarea în familia naturală sau integrarea copilului în familia extinsă planul individualizat de protecŃie poate avrea drept finaliate adopŃia, urmând a fi sesizată instanŃa pentru deschiderea procedurii adopŃiei interne. - planul individualizat de protecŃie se întocmeşte pentru copiii care beneficiază de o măsură specială de protecŃie dispusă conform Legii nr. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului. - conform art.56 din actul normativ mai sus menŃionat, de măsurile de protecŃie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază: a) copilul ai cărui părinŃi sunt decedaŃi, necunoscuŃi, decăzuŃi din exerciŃiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicŃie, declaraŃi judecătoreşte morŃi sau dispăruŃi, când nu a putut fi instituită tutela; b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinŃilor din motive neimputabile acestra; c) copilul abuzat sau neglijat;

91

d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităŃi sanitare; e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. Familia biologică nu poate afla informaŃii despre copilul adoptat, despre noua familie, despre condiŃiile oferite, despre dezvoltarea copilului sau eventual despre locul unde se află acesta. Toate aceste informaŃii sunt confidenŃiale. Legea exclude orice legătură sau contact între părinŃii biologici ai copilului şi adoptatori. PărinŃii biologici ai copilului pot interveni în derularea procedurilor de adopŃie numai în etapa întocmirii planului individualizat de protecŃie şi etapa încuvinŃării de către instanŃa de judecată a deschiderii procedurii de adopŃie internă până la finalizarea acesteia. Potrivit legislaŃiei în vigoare, datele de identificare ale părinŃilor biologici se pot furniza în mod direct de către instituŃia noastră la cererea minorului adoptat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: - la încuvinŃarea adopŃiei părinŃii biologici să fi fost parte în proces - după contactarea de către autorităŃile române, părinŃii biologici să fie de acord cu furnizarea datelor lor personale către copilul în cauză. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiŃii se aplică prevederile art.52 alin.(3) şi alin. (4) din Legea nr. 273/2004 conform cărora: Identitatea părinŃilor fireşti ai adoptatorului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de către acesta a capacităŃii depline de exerciŃiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instanŃei judecătoreşti, la cererea oricăruia ori a reprezentantului unei instituŃii medicale sau unui spital. După dobândirea capacităŃii depline de exerciŃiu, adoptatorul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalul Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaŃiile aflate în posesia oricăror autorităŃi publice cu privire la identitatea părinŃilor săi fireşti. În acestă situaŃie (descrisă la paragraful anterior), pentru a obŃine datele de identificare ale părinŃilor biologici adoptatorul trebuie să sesizeze Tribunalul cu o acŃiune privind autorizarea accesului la aceste informaŃii. Dacă minorul în cauză nu se află în nici unul dintre cauzele prevăzute de lege pentru a fi instituită o măsură specială de protecŃie, nu pot fi demarate procedurile legale privind adopŃia. Cu acordul părinŃilor biologici, mătuşa se poate implica în creşterea şi îngrijirea copilului, însă aceste activităŃi se vor realiza în calitate de membru al familiei extinse, în virtutea relaŃiilor de rudenie cu copilul şi cu părinŃii acestuia, şi nu în calitate de reprezentant legal al minorului. Drepturile şi obligaŃiile părinteşti faŃă de copilul în cauză aparŃin în continuare părinŃilor lui biologici, în situaŃia în care nu există motive de decădere, de suspendare ori de interzicere a acestor drepturi. Responsabilitatea parentală faŃă de copilul în cauză revine în continuare părinŃilor săi biologici chiar dacă mătuşa îi asigură în fapt creşterea şi îngrijirea. Toate părŃile trebuie informate asupra modificărilor arbitrare şi imorale a legăturilor de filiaŃie/rudenie pe care le-ar determina o astfel de adopŃie. Ca efect al acestei adopŃii copilului ar deveni: - fiu al mătuşii (rudă de gradul I) - nepot al mamei biologice (rudă de gradul al IV-lea)

92

faŃă de tatăl biologic şi rudele acestuia (bunici, mătuşi, veri paterni, etc.) se pierde orice legătură de filiaŃie/rudenie. O astfel de situaŃie în care, fără a exista motive temeinice, se doreşte transformarea statutului juridic şi, pe care de consecinŃă a legăturilor de filiaŃie/rudenie, este de natură a aduce grave atingeri atât dreptului copilului la păstrarea identităŃii sale cât şi dreptului acestuia de a-şi cunoaşte părinŃii şi de a fi îngrijit de aceştia, asfel cum sunt reglementate de ConvenŃia ONU cu privire la drepturile copilului şi de legislaŃia română în domeniu. -

V. Caracteristici ale adopŃiei, desfacerea sau anularea adopŃiei AdopŃia se poate desface sau anula în cazurile strict prevăzute de lege. În cazul adopŃiei copilului de către soŃul părintelui său se sesizează în mod direct instanŃa judecăturească cu acŃiune privind încuviinŃarea adopŃiei, de către soŃul care doreşte să adopte. Pentru încuvinŃarea adopŃiei este necesar consimŃământul la adopŃie exprimat prin act notarial autentic de către părinŃii biologici ai minorului. Înainte de exprimarea consinŃământului la notar, părinŃii biologici trebuie să se adreseze la DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului în a cărei rază teritorială domiciliază pentru a fi consiliaŃi cu privire la efectele adopŃiei, şi pentru a obŃine raport de consiliere-document ce se prezintă la notar cu ocazia exprimării consimŃământului. Documentele ce trebuie depuse odată cu cererea de încuviinŃare a adopŃiei sunt: - consimŃămintele părinŃilor biologici exprimate prin act notarial autentic - certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată - certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medical de familie privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medical de familie pe lista căruia este înscris. Pentru acestă adopŃie nu este necesară obŃinerea atestatului, deschiderea procedurii adopŃiei interne pentru copil, şi nici încredinŃarea în vederea adopŃiei. În cazul în care o persoană are copii dintr-o căsătorie anterioară, soŃul/soŃia nu este obligată să adopte aceşti copii. Legea nu instituie o astfel de obligativitate, decizia cu privire la adoptarea copiilor soŃului/soŃiei, aparŃinînd fiecărei personae care se află în această situaŃie. (conform cu Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). O familie nu poate lua un copil abandonat dintr-o maternitate şi apoi să apeleze la D.G.A.S.P.C. pentru a-l adopta, deşi există numeroase cereri de acest gen. Analizând spiritual şi litera legii se poate lesne observa că este absolut interzisă o astfel de practică, cu atât mai mult cu cât situaŃia juridică a acestei categorii nu este clarificată la momentul în care aceştia se află încă în maternitate. Psihologul şi responsabilul de caz al copilului din cadrul Serviciului de plasamente familiare şi adopŃii al D.G.A.S.P.C. sunt obligaŃi să identifice şi să selecteze o persoană/familie căreia îi poate fi încredinŃat copilul în vederea adopŃiei în conformitate cu dispoziŃiile art.26 din Legea nr. 273/2004 (numai după rămănerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care instanŃa a încuvinŃat deschiderea procedurii adopŃiei interne)

93

în virtutea noilor reglementări în domeniul adopŃiei prioritară este identificarea celei mai potrivite/familii pentru un copil adoptabil, care să corespundă nevoilor acestuia. - în acest context se poate desprinde concluzia că legiuitorul roman a dorit prin aceste reglementări să interzică cu desăvârşire, motivate de interesul superior al copilului, posibilitatea persoanelor/familiilor atestate de a identifica ele copii adoptabili - principiul care trebuie să călăuzească D.G.A.S.P.C.-ul în toate aceste demersuri trebuie să fie identificarea unei familii pentru un copil şi nu alegerea unui copil de către o familie. Riscurile pe care le ridică o astfel de practică sunt de natură penală fiind catalogate drept trafic de copii.

-

VI. Oficiul Român pentru AdopŃii Oficiul român pentru AdopŃii este un organ de specialitate al Guvernului României, înfiinŃat în baza Legii nr. 274/2004 şi reprezintă autoritatea centrală română în domeniul adopŃiei. Un cetăŃean român cu domiciliul în România poate să adopte un copil străin. Conform art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei prevede că: “adopŃia internaŃională, în cazul în care adoptatul are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România, este supusă dispoziŃiilor art.30-33 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat”. Conform acestor dispoziŃii, condiŃiile de fond cerute pentru încheierea adopŃiei sunt stabilite de legea naŃională a adptatorului şi a celui ce urmează să fie adoptat. Aceştia trebuie să îndeplinească şi condiŃiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naŃionale arătate. - potrivit legii române pentru a solicita adopŃia unui copil este necesar să obŃineŃi atestatul de persoană aptă să adopte. - Pentru aceasta, petentul urmează să se adreseze cu o cerere la DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului în a cărei rază teritorială domiciliază; cererea trebuie să fie însoŃită de o serie de acte prevăzute de lege care vor fi nominalizate de către reprezentanŃii D.G.A.S.P.C. Acestă instituŃie evaluează garanŃiile morale şi condiŃiile materiale ale persoanei/familiei care doreşte să adopte, şi asigură serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinŃă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte. - în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, D.G.A.S.P.C. decide dacă se eliberează sau nu, atestatul de persoană/familie aptă să adopte. Dacă petentul obŃine atestatul de persoană/familie aptă să adopte urmează să se adreseze Oficiului Romîn pentru AdopŃii şi să ne informeze din ce stat doreşte să adopte un copil. Această informaŃie ne este utilă pentru a putea contacta autorităŃile statului în cauză, pentru a cunoaşte dacă legislaŃia statului respectiv permite adopŃia copiilor de către cetăŃeni străini, precum şi (în cazul în care această adopŃie este permisă) condiŃiile aplicabile în speŃa respectivă.

94

InstituŃia intreprinde demersuri pentru a obŃine informaŃiile menŃionate mai sus şi comunică petentului informaŃiile transmise de autorităŃile străine.

Bibliografie

DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Arad (2008) Arad Oficiul Român de AdopŃii(2008) www.adopŃiiromânia.ro

-Ghid privind adopŃia, Ed. Allprint -AdopŃia în România, Bucureşti

95

DOMENIUL PROTECłIEI COPILULUI ÎNTRE EXPERIEREA VOCAłIONALĂ A ASISTENłEI SOCIALE ŞI EXACTITATEA JURIDICĂ preot drd. Ion Petrică 1. Argumentare După apariŃia creştinismului, vreme de aproape două milenii, ocrotirea persoanelor, a grupurilor şi comunităŃilor aflate în situaŃii problematice a fost preocuparea exclusivă a Bisericii39, statele neimplicânduse în domeniul social decât cu funcŃii represive. Din zorii creştinismului şi până prin secolul al XIX-lea40, asistenŃa socială practicată de instituŃiile şi ordinele religioase a fost principalul punct de sprijin pentru săraci şi pentru celelalte categorii defavorizate. În unele perioade ale Evului Mediu şi apoi în epoca avântului capitalist, au existat iniŃiative asistenŃiale (destinate în special săracilor) avându-i ca promotori fie pe indivizii bogaŃi ataşaŃi valorii creştine a carităŃii, fie comunităŃile rurale şi urbane, utopiştii şi industriaşii convinşi de eficienŃa economică pe termen lung a îmbunătăŃirii condiŃiilor de viaŃă ale salariaŃilor lor. Trebuie precizat, de asemenea, că însăşi puterea politică din anumite Ńări (în special din cele protestante) a manifestat un oarecare interes pentru problemele sociale, însă dintr-un alt unghi şi din alte motive decât cele ale Bisericii.41 39

Pentru lămurire pot fi citite tratate de asistenŃă socială eclezială cum ar fi — spre exemplu o lucrare deosebită şi care cuprinde multă informaŃie — Gândirea socială a Bisericii, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, coordonată de către doi teologi: părintele Ioan I. Ică jr. şi Germano Marani. De asemenea, în cartea mea Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler, Ed. Marineasa, Timişoara, 2008, la capitolul al III-lea intitulat Comuniunea socială în Biserică — viziunea eshatologică a creştinului asupra vieŃii prezint câteva momente excepŃionale de asistenŃă socială care au avut loc în viaŃa Bisericii Creştine. 40 Mi-a dat foarte mult de gândit acest citat pe care l-am luat dintr-un tratat de asistenŃă socială apărut la Editura Polirom din Iaşi (a se vedea nota 3). AsistenŃa socială să se fi practicat în Biserică până în secolul al XIX-lea reprezintă un lucru relevant. RevelaŃia creştină scoate în vedere şi acest aspect foarte important: a te dărui şi a dărui celuilalt. De altfel, în soteriologie (învăŃătura Bisericii despre mântuire) relaŃia treimică eu-tu-el sub forma de regăsire a mea în viaŃa semenului meu reprezintă un adevărat postulat. Fără a oferi sprijin celuilalt aflat în nevoi înseamnă că nu putem vorbi despre o finalitate în creştinism: mântuirea. „Iubirea faŃă de om, şi în primul rând pentru cel sărac, în care Biserica îl vede pe Hristos, se traduce concret prin promovarea dreptăŃii. Aceasta nu va putea niciodată să fie înfăptuită pe deplin dacă oamenii nu-l consideră pe cel aflat în nevoie, care cere un sprijin pentru a trăi, nu ca o povară sau ca o piedică, ci o chemare la bine, posibilitatea unei bogăŃii mai mari. Numai această conştiinŃă va trezi curajul de a înfrunta riscul şi schimbarea pe care le implică orice încercare autentică de a veni în ajutorul altui om“ (Ioan I. Ică jr., Germano Marani, Gândirea socială a Bisericii, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 180-181). Tot în cartea mea (menŃionată la nota 1), am un capitol în care fac referire şi la acest aspect: asistenŃa socială practicată în Biserică până în secolul al XIX-lea (pentru documentare a se vedea preot Ion Petrică, Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler, Ed. Marineasa, Timişoara, 2008, p. 139 şi urm.) 41 Cristian Bocancea, Dimensiunea contextuală a asistenŃei sociale, în Tratat de asistenŃă socială, volum coordonat de George NeamŃu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p. 120 şi urm. Nu am pus acest prim citat între ghilimele din dorinŃa de a interveni cu anumite lămuriri direct pe text.

96

În Biserică „asistarea copiilor orfani, se făcea în virtutea legăturii sacre, misterioase care ar fi existat între părinŃii decedaŃi ai acestora şi sătenii cu care ei frecventaseră aceeaşi biserică. Preotul hotăra, în cazul în care nu existau rude — sau existau, dar nu aveau suficiente forŃe de asistare —, ce persoane să se ocupe de întreŃinerea şi educaŃia copiilor orfani. Această decizie de mare responsabilitate revenea preotului în virtutea faptului că era considerat „părintele“ comunităŃii, dar şi al enoriaşilor săi — care se considerau „fraŃi“. Oricum, reprezenta un mare păcat, pentru rude, vecini şi pentru ceilalŃi credincioşi ai comunităŃii săteşti, lipsirea orfanilor de cele necesare unei existenŃe normale“. 42 Cu toate că acum, la începutul mileniului al III-lea, asistenŃa socială se practică într-un mediu laic şi chiar laicizat complet (gândindu-mă la Ńările apusene unde statul este desprins total de Biserică cum sunt: FranŃa, Spania, Olanda etc.), totuşi în forme organizate şi neorganizate, oficiale şi neoficiale, Biserica rămâne să aibă un cuvânt important de spus la o asemenea îndeletnicire. Toate domeniile asistenŃei sociale sunt destul de importante. La nivel mondial se dă o atenŃie deosebită sistemului de promovare şi protecŃia drepturilor copilului. De asemenea, se insistă şi asupra problemelor legate de vârstnici, multe universităŃi care au în componenŃa lor şi facultăŃi de asistenŃă socială se orientează spre asistenŃa socială gerontologică. Eu voi rămâne axat, în acest proiect de cercetare, pe o problemă ce vizează domeniul protecŃiei copilului din România. De la bun început, surprinzător de plăcut pentru mine a fost informaŃia pe care am găsit-o în cursul (variantă PowerPoint) doamnei prof. univ. dr. Elena Zamfir în care se menŃionau următoarele: „actul de naştere al asistenŃei sociale moderne poate fi considerat anul 1775 — apariŃia primei legi de protecŃie pentru copil şi a înfiinŃării unor instituŃii specializate pentru persoane aflate în dificultate: fete-mamă, săraci, bolnavi, persoane cu handicap, vârstnici.“43 Iată un lucru demn de luat în seamă! Preocupările lumii pentru copil şi pentru problematicile lui încep cu secolul al XVIII-lea. În România postbelică, iar apoi postdecembristă putem vedea din punct de vedere legislativ ce s-a întâmplat în domeniul atât de sensibil al protecŃiei copilului. Figura 144, de mai jos, va da informaŃia necesară cunoaşterii îndeaproape a fenomenului privit dintr-o perspectivă juridico-normativă.

Prima lege românească în domeniul protecŃiei copilului

Ratificarea ConvenŃiei ONU cu privire la drepturile copilului

Prima strategie guvernamentală în domeniul drepturilor copilului

42

Noul pachet legislativ

Figura 1. EvoluŃia legislaŃiei din România în domeniul protecŃiei copilului

1990 asistenŃei sociale 1997-2000 Dumitru 1970 Stan, Fundamentarea în spaŃiul2004 românesc, în Tratat de asistenŃă socială, volum coordonat de George NeamŃu, p. 483. 43 Elena Zamfir, asistenŃei sociale în România, curs,TOłI în variantă PowerPoint, slide-ul CopiiiTradiŃia cu nevoi de copiii protecŃie specială nr. 5. 44 Am preluat această schiŃă care în lucrarea mea reprezintă Figura 1 din Manualul formatorului în domeniul protecŃiei şi promovării drepturilor copilului, editat de către ANPDC pentru Proiectul Phare 2003 Campania de educaŃie privind drepturile copilului.

97

ÎmbunătăŃirea situaŃiei copiilor din România şi asigurarea celor mai bune condiŃii pentru ca ei să crească sănătoşi, să aibă o îngrijire şi o educaŃie de calitate şi să participe activ la viaŃa comunităŃii constituie unul dintre principalele obiective ale politicilor sociale adoptate în Ńara noastră după momentul lui `89. Vedem că în România, începând cu anul 1970, copiii cu nevoi speciale au beneficiat de o lege şi anume, Legea nr. 3/ 26.03.1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori,45 emitent fiind Marea Adunare NaŃională, lege care cuprindea un număr de 25 de articole şi care depăşea oarecum anumite hotărâri luate în anii anteriori cum ar fi Hotărârea nr. 809/1954 privind ocrotirea copiilor ramaşi fără părinŃi sau lipsiŃi de posibilitatea de a fi crescuŃi în familie sau HCM nr. 106/1965 privind organizarea şi funcŃionarea învăŃământului de cultură generală pentru copii cu deficienŃe senzoriale, fizice şi intelectuale. Progresiv după 1989, din punct de vedere juridic, domeniul protecŃiei copilului s-a îmbunătăŃit considerabil la nivel legislativ culminând cu pachetul de legii din anul 2004: Legea nr. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului; Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei; Legea nr. 274/2004 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Oficiului Român pentru AdopŃii; Legea nr. 275/2004 privind Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului. Legea nr. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului cuprinde în aria sa de reglementare toŃi copiii, indiferent unde se află aceştia, în familie sau în sistemul de protecŃie, în şcoală sau deja pe piaŃa muncii, în Ńară sau în străinătate, indiferent de situaŃia lor şi fără nici o discriminare, garantând acestora exercitarea drepturilor lor, prevăzute de ConvenŃia ONU46 cu privire la drepturile copilului. Totodată este accentuat rolul primordial al părinŃilor şi familiei în creşterea şi educarea copilului şi în subsidiar intervenŃia autorităŃilor statului în situaŃia în care familia nu poate răspunde în mod corespunzător nevoilor copiilor. Există multă legislaŃie în domeniul protecŃiei copilului. De aceea, atunci când vorbim despre protecŃia copilului, vorbim, de fapt, de asistenŃii sociali care instrumentează cazuri ale copiilor aflaŃi în dificultate, care monitorizează copiii instituŃionalizaŃi etc. La un moment dat apare o problemă: asistentul social se poate afla între experierea vocaŃională a asistenŃei sociale şi exactitatea juridică. Lucrând de şapte ani în acest sistem (începând cu anul 2002), am putut observa cum părŃii scriptice (întocmirea dosarului) i se oferea o mai mare importanŃă decât „expunerii“ profesiei nobile de asistent social. A prezenta un asemenea aspect în domeniul protecŃiei copilului în care să 45

Legea poate fi citită la următoarea adresă online: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1412 46

Legea poate fi citită la următoarea adresă online: www.drepturilecopiilor.ro/spune/Conventia%20ONU.doc; România a ratificat această ConvenŃie ONU pe data de 28 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/1990. 98

putem măsura cât este experiere vocaŃională a asistenŃei sociale şi cât este exactitate juridică, eu zic că devine un subiect de cercetare nemaipomenit (şi mă refer mai ales la „tărâmul“ românesc). Nu este o temă cu conŃinut conceptual şi nici nu voi face o abordare eseistică, ci va fi una cât se poate de reală. 2. AsistenŃa socială ca profesie şi specificitatea ei în domeniul protecŃiei copilului AsistenŃa socială este o activitate profesională de ajutorare a persoanelor aparte47 sau a unor grupuri şi comunităŃi, pentru a-şi restabili sau mări capacitatea de funcŃionare socială şi de creare a condiŃiilor care să favorizeze acest scop. AsistenŃa socială reprezintă un ansamblu de măsuri întreprinse de către stat, de către Biserică, de către organisme nonguvernamentale spre a sprijini persoanele aflate în situaŃii deosebite, deficitare, a căror stare fizică sau psihică a fost afectată de diverşi factori nocivi: apariŃia unor boli cronice, deteriorarea stării materiale, calamităŃi naturale, vârstă înaintată etc. AsistenŃa socială este o artă, o ştiinŃă şi, cu siguranŃă, o profesie. Este o artă, deoarece presupune din partea celui care o practică o serie de calităŃi personale, aptitudini deosebite, care prin educaŃie dezvoltă deprinderi şi abilităŃi, formează talentul necesar pentru a acŃiona într-o mare diversitate de situaŃii, pentru a-i putea înŃelege pe oameni şi a-i ajuta pe ei să se ajute singuri. Este o ştiinŃă, pentru că a dezvoltat în timp idei, principii şi concepte operaŃionale proprii. Este o profesie48, pentru că presupune şi Ńine seama de 47

Sunt câteva chestiuni asupra cărora am accentuat destul de mult. AsistenŃa socială este o profesie în care cel ce lucrează în domeniu experimentează iubirea pentru celălalt. Din păcate, în multe instituŃii cu specific de asistenŃă socială nu se întâmplă chiar aşa. Dăruirea pentru celălalt este de multe ori întreruptă de anumite aspecte normativo-juridice. În relaŃia cu celălalt trebuie să vorbim de alteritate. „Substantivul alteritate pare a desemna o calitate sau o esenŃă, esenŃa celuilalt. Pe de altă parte însă, celălalt desemnează lucruri foarte diferite: pe omul celălalt, pe aproapele nostru, pe Celălalt.“ (Gilles Ferréol, Guy Jucquois, DicŃionarul alterităŃii şi al relaŃiilor interculturale, trad. de Nadia Farcaş, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p. 14). Pentru teologi alteritatea reprezintă forma prin care eu mă regăsesc în viaŃa aproapelui meu. ViaŃa lui devine viaŃa mea. Iată o problemă interesantă! Este total greşit ca în practică să-i dai asistenŃei sociale un caracter mai mult juridic. Centrarea pe dosar (forma juridică) şi nu pe persoană (sensibilitate, afecŃiune, dorinŃă de ajutorare etc.) — zic eu — este ceva negativ! 48

Problema asistenŃei sociale ca profesie dezvoltă un interes anume, însă ascensiunea — sau am putea spune folosind termeni de psihologie organizaŃională: dezvoltarea cariei — asistentului social se face luând în calcul şi clientul. În cursul domnului prof. univ. dr. Marian Preda, intitulat Dezvoltări recente în managementul organizaŃiilor /MotivaŃie şi performanŃă în organizaŃiile moderne, am găsit la slide-ul nr. 29 o expresie care mi-a dat foarte mult de gândit: „Nu urmări succesul — Fii diferit, luptă pentru semnificaŃie“. O asemenea abordare profesională trebuie să existe într-o organizaŃie precum cea a protecŃiei copilului şi nu numai. Asistentul social, în general, profesează urmărind succesul în forma sa de identificare cu semnificaŃia. Succesul asistentului social este atunci când ajunge la semnificaŃie. Aşa văd eu dezvoltarea carierei într-o organizaŃie care are ca principal obiectiv de activitate asistenŃa socială, iar nu o dezvoltare carieristă prin luptă pentru putere. Sigur că se Ńinteşte şi o

99

toate atributele unei profesii: deŃine un corpus sistematic, organizat teoretic, de cunoştinŃe de specialitate; operează cu valori şi simboluri comune; are instituŃii academice; se bazează pe un sistem legislativ şi o dimensiune etică proprii; deŃine un profil profesional specific pentru a servi persoana în nevoie, în particular, şi totodată pentru bunul mers al societăŃii, în sens mai larg. „AsistenŃa socială capătă un statut recunoscut şi are şi un corp de cunoştinŃe ştiinŃifice. Ea se înscrie în rândul profesiilor care ajută satisfăcând anumite trebuinŃe umane. Astfel, trebuinŃele de natură fizică, ale corpului uman, sunt satisfăcute de către medicină; satisfacerea trebuinŃelor de natură afectivă revine psihologiei; atunci când vorbim de satisfacerea trebuinŃelor de natură intelectuală ne gândim cu precădere la educaŃie; trebuinŃele spirituale, cele care transcend existenŃa noastră pământească aduc în prim plan religia. În sfârşit, asistenŃa socială înseamnă capacitatea de a satisface relaŃiile cu alŃii.“49 În domeniul asistenŃei sociale îşi găsesc aplicare o serie de teorii care provin în principal din ştiinŃele sociale, şi anume: din sociologie, psihologie, economie, antropologie, politici sociale etc. şi care se constituie în fundamente disciplinare ale profesiei. Cu timpul, pe măsura dezvoltării ei, AsistenŃa Socială şi-a creat o serie de teorii proprii, devenind limpede că a acŃiona adecvat situaŃiei fără a dispune de un bagaj de cunoştinŃe, ci numai prin învăŃarea din experienŃă, necesită timp foarte mult şi un efort mult mai mare, creând o stare de nesiguranŃă faŃă de propriile soluŃii şi confuzie în luarea de decizii, dând naştere imposibilităŃii de a descoperi semnificaŃii corecte, explicite şi sistemice în desfăşurarea evenimentelor. Un statut aparte îl are asistentul social care lucrează în domeniul protecŃiei copilului. Din punct de vedere al organigramei, un asistent social care este angajatul DGASPC-ului, deŃine, de fapt, funcŃia de inspector (asistent social). Voi revenii asupra acestei probleme, deoarece eu am intitulat acest subcapitol AsistenŃa socială ca profesie şi specificitatea ei în domeniul protecŃiei copilului pentru a arăta caracteristicile organizaŃionale ale domeniului, dar şi funcŃia efectivă ocupată în instituŃia de ocrotire a copilului de către un licenŃiat în asistenŃă socială. Pentru a lămuri specificitatea profesiei de asistent social în cadrul DGASPC-urilor, vreau să prezint în câteva cuvinte şi anumite caracteristici ale unei asemenea organizaŃii. DGASPC-ul reprezintă instituŃia care se ocupă de problematicile copilului dintr-un anume judeŃ. Principalul ei obiectiv este să facă cunoscute drepturile copilului şi să vegheze la respectarea lor. Fiecare judeŃ are o astfel de instituŃie de protecŃie socială care este subordonată direct CJ-ului. Toate aceste direcŃii de la nivelul judeŃelor sunt coordonate de către ANPDC care este condusă de către un ministru secretar de stat. La baza instituŃii DGASPC stă Legea 272/200450 care poartă denumirea de Legea privind ProtecŃia şi Promovarea Drepturilor Copilului, Lege care se fundamentează pe prevederile ConvenŃiei „modificare“ în organigramă în care asistentul social poate ajunge chiar şi manager general al instituŃiei unde îşi desfăşoară activitatea. 49 Viorel Prelici, AsistenŃa socială: idee, demers, profesie, Ed. Mirton, Timişoara, 2001, p. 8-9. 50 Pentru documentare vezi Legi şi Decrete, 272 Lege privind ProtecŃia şi Promovarea Drepturilor Copilului în Monitorul Oficial al României, nr. 557, anul 172 (XVI), miercuri, 23 iunie 2004.

100

OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată şi celelalte acte internaŃionale în materie la care România este parte (aşa cum am mai menŃionat la nota de subsol nr. 7 din această lucrare). Forul superior în cadrul protecŃiei copilului într-un judeŃ este CPC-ul. CPC-ul este forul decizional, însă nu are personalitate juridică. Această comisie este alcătuită (acum mai nou) din şapte membri din care fac parte: secretarul judeŃului, care deŃine şi funcŃia de preşedinte al comisiei, directorul executiv al DGASPC-ului, care deŃine şi funcŃia de vicepreşedinte al comisiei, iar restul de membri, provin de la instituŃii care interacŃionează cu instituŃia de protecŃie a copilului şi cu interesul acestuia, însemnând Inspectoratul Şcolar JudeŃean, DirecŃia Muncii, un reprezentant al ONG-urilor, Inspectoratul JudeŃean de PoliŃia, un medic pediatru. DGASPC este instituŃia care se ocupă de întocmirea întregii documentaŃii cu privire la un copil, modelează informaŃiile, vine cu o propunere de măsură de protecŃie (dacă este nevoie, dacă nu trece pe consiliere), CPC-ul (sau justiŃia, depinde de situaŃie) dă „verdictul“, iar cei de la protecŃia copilului se ocupă pe mai departe de aplicarea cât mai exactă a măsurii de protecŃie luată pentru copilul în cauză. Aşa cum spune însăşi legislaŃia, „drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau alta opinie, de naŃionalitate, apartenenŃă etnică sau origine socială, de situaŃia materială, de gradul şi tipul unei deficienŃe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăŃile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului ale părinŃilor ori ale altor reprezentanŃi legali sau de orice altă distincŃie.“51 (este vorba de articolul 7. din Legea 272/2004). Din punct de vedere organizaŃional DGASPC-ul este o instituŃie care interacŃionează cu alte instituŃii ale statului. Se poate vedea lucrul acesta din Figura 252, în care rolul instituŃiei este major.

51

Manual pentru Implementarea Legii nr. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului, Ed. Vanemonde, Bucureşti, 2006, p. 10. 52 Am preluat şi modificat această schiŃă, care în lucrarea mea reprezintă Figura 2, din Manualul formatorului în domeniul protecŃiei şi promovării drepturilor copilului, editat de către ANPDC pentru Proiectul Phare 2003 Campania de educaŃie privind drepturile copilului.

101

După ce am prezentat câteva aspecte despre instituŃia DGASPC-ului, revin la postul de inspector (asistent social) din cadrul acestei organizaŃii. AbsolvenŃii de asistentă socială se pot angaja în cadrul DGASPC-ului pe posturi de inspectori, având de fapt statut de funcŃionar public. Foarte interesant acest aspect! Potrivit statutului funcŃionarului public (Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, (r2), din Monitorul Oficial nr. 365/2007) angajaŃii DirecŃiilor Generale (JudeŃene) de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului sunt funcŃionari publici, fiind absolvenŃi de asistenŃă socială cu funcŃie de inspectori. Aşadar, postului de inspector eu i-am adăugat o mică paranteză în care am făcut precizarea de „asistent social“ pentru transparenŃa informaŃiei. În această situaŃie, vorbim de specificitatea profesiei de asistent social din cadrul instituŃiei de protecŃie a copilului. Iată un amănunt care nu poate fi trecut cu vederea în momentul în care tema propusă de către mine spre cercetare ar fi analizată cantitativ.

Figura 2. Aşezare cadru interinstituŃional a DGASPCului Trebuie privită cu multă atenŃie schema spre a vedea locul în care este situat DGASPC-ul şi relaŃia de colaborare care trebuie să o aibă cu celelalte instituŃii cu care interacŃionează copilul.

3. ConsideraŃii generale asupra elementului juridic din domeniul protecŃiei copilului

ProtecŃia copilului reprezintă un punct sensibil al asistenŃei sociale. De ce oare? Este vorba de copil. În ceea ce priveşte viaŃa copilului de pe întreaga planetă, trebuie ca toate să se împlinească urmărind doar interesul superior al copilului. Cu toate acestea, eu am observat un lucru în acest domeniu care mi-a dat oarecum de gândit şi care reprezintă un fenomen ce necesită studiu pentru a putea constata oficial ca realitate cele reflectate de către mine. În protecŃia copilului sunt două ştiinŃe care se întrepătrund: asistenŃa socială şi juridica. Unui copil aflat în dificultate îi oferi sprijin folosindu-te de tehnici şi de metode ale asistenŃei sociale, însă potrivite sau — am zice — în conformitate cu legile (aspectul juridic) care reglementează standardele procedurale care devin aplicabile în anumite situaŃii Ńintă. Mie mi se pare o prea mare importanŃă oferită „întocmirii juridice“ a dosarului, şi o „delăsare“ a aspectului vocaŃional de asistent social în implicarea de rezolvare ca profesionist a unei situaŃii de criză a unui copil aflat în dificultate. „Toate acŃiunile umane sunt regizate social, derulându-se după modele socialmente sintetizate şi sancŃionate. Ajutorarea indivizilor şi grupurilor aflate în dificultate se supune şi ea aceleiaşi normativităŃi comunitare, aceleiaşi condiŃionări contextuale în privinŃa stabilirii beneficiarului, a conŃinutului şi a manierelor de intervenŃie. Acesta este motivul pentru care, într-o organizare academică a teoriei asistenŃiale, analiza contextuală este o componentă de primă

102

importanŃă.“53 Sigur, contextual vorbind, pachetul de legi emis cu privire la protecŃia copilului a stabilizat mult de tot întregul sistem. Însă, din punct de vedere ierarhic, eu aş dorii ca în DGASPC asistenŃa socială să primeze şi apoi pe locul doi să se afle aspectul juridic de rezolvare a cazurilor. De ce? Apare foarte des superficialitatea, iar interesul asistentului social asupra persoanei în situaŃie de criză, din punct de vedere ontologic vorbind, scade, ajungându-se la simplista înŃelegere de a sta bine cu dosarul la nivel de acte. AsistenŃă socială este o ştiinŃă cuprinsă în grupul ştiinŃelor socio-umane şi nu în ştiinŃele juridice. AsistenŃa socială are principii, iar aceste principii nu sunt legi, ci formulări cu conŃinut (dacă vreŃi limbaj) regăsit în limbajul ştiinŃelor socio-umane. Este nevoie în domeniul protecŃiei copilului, atât de experierea vocaŃională a asistenŃei sociale, cât şi de exactitate juridică, însă fără a se inversa locurile şi rolurile lor: să fie mai întâi exactitatea juridică şi abia apoi experierea vocaŃională a asistenŃei sociale.

4. Domeniul protecŃiei copilului: Între experierea vocaŃională a asistenŃei sociale şi exactitatea juridică Problema propusă de mine pentru o dezbatere sumară este una destul de serioasă. Există, din păcate, o „dorinŃă“ la unii angajaŃi din această instituŃie, de a trata cazurile doar urmărind existenŃa actului la dosar, adică, de fapt, centrarea asistentului social pe dosar şi nu pe persoană. „În general, sunt cunoscute două tipuri de consiliere : una centrată pe rezolvarea de probleme şi una centrată pe persoană. Cari Rogers a dezvoltat un model de consiliere nondirectiv, aceasta însemnând în bună parte că nu consilierul, ci clientul decide ce se va discuta şi în ce succesiune. Rolul consilierului este doar de a facilita şi încuraja discuŃia. De cele mai multe ori, aceasta se concentrează asupra lumii emoŃionale a clientului, şi nu asupra unor probleme. Problemele pot fi o manifestare a unor tulburări emoŃionale ale clientului. Consilierul trebuie să fie împreună cu clientul încă de la începutul procesului. Aceasta înseamnă că atitudinea consilierului este una deschisă, autentică, astfel încât clientul va renunŃa la mecanismele de apărare. Empatia este fundamentul procesului de consiliere.“54 Empatia, această implicare interioară în viaŃa clientului contează enorm de mult pentru că, prin intermediul unei implicări în viaŃa celuilalt, se ajunge la o definire mult mai exactă a problemei care a declanşat criza clientului sau a beneficiarului de servicii sociale. În acest caz, intervin deja alte lucruri care normal ar trebui lămurite. În primul rând, vorbim de asistenŃă socială55, aşadar vorbim de o 53 Cristian Bocancea, art. cit., în Tratat de asistenŃă socială, volum coordonat de George NeamŃu, p. 112. 54 Ioan Durnescu, ProbaŃiunea şi metodele sale de lucru cu infractorii în AsistenŃă socială/studii şi aplicaŃii, volum coordonat de George NeamŃu şi Dumitru Stan, Editura Polirom, Iaşi, p. 343. 55 Într-un dicŃionar de sociologie am găsit câteva cuvinte care m-au surprins. Dorim o asistenŃă socială curată fără implicări de ordin politic, electoral şi de altă natură care pot vicia această preocupare deosebită a oamenilor. La început, în cea mai mare parte a ei, asistenŃa socială se practica în Biserică şi era prin excelenŃă a Bisericii, iar cei ce aveau această îndeletnicire şi vocaŃie o făceau ca voluntari. Astăzi, ea mai există în Biserică şi va exista întotdeauna în Biserică pentru că este cuprinsă în viaŃa Bisericii într-un mod neseparat şi — aş putea spune — prin contopire. În Biserică există dăruire, există întrajutorare, există fapta bună, există alteritate etc. Cu toate acestea, în mediu laic, asistenŃa socială este şi poate fi

103

întâlnire cu celălalt aflat în nevoie, aflat în dificultate. În protecŃia copilului vorbim de copilul aflat în dificultate, care poate reprezenta o situaŃie minoră de criză şi care poate fi rezolvată apelând la serviciile sociale de tip primar56, dar poate fi o situaŃie de abuz, de neglijenŃă, de exploatare prin muncă care, de cele mai multe ori, necesită o implicare a serviciilor sociale de tip specializat57. Aşadar, din start, o abordare de tip juridic a protecŃiei copilului poate genera mari pierderi în rezolvarea nu scriptică, ci faptică a unei situaŃii de criză. Chiar dacă protecŃia copilului se regăseşte în asistenŃa socială, cred că pentru rezolvarea unui caz vorbim de un ansamblu de ştiinŃe care se intersectează în abordarea unei probleme majore a unui semen. Însă nu acele ştiinŃe trebuie să primeze. Un gânditor român, Teodor Baconsky, într-un studiu interesant apărut în anul 2001, îşi punea câteva întrebări oarecum provocatoare: „Cum să armonizăm respectarea tradiŃiei răsăritene cu procesul nostru de integrare europeană? Care este deontologia relaŃiilor etnico-religioase dintre majoritate şi minorităŃi? Cum putem extinde asistenŃa pastoral-caritativă a Bisericilor în sfere precum reconversia profesională, etica familiei, morala publică educaŃia constituŃională, reinserŃia marginalilor sau bioetica? Ce trebuie să facem pentru ca afirmarea diversităŃilor multiculturale să nu afecteze pacea socială şi minima coeziune naŃională? Cum putem reflecta valorile creştine în activitatea legislativă? Cum vom reduce decalajele materiale dintre persoane fără să subminăm proprietatea, concurenŃa, selecŃia şi iniŃiativa particulară? Cum putem detaxa filantropia fără să alimentăm evazionismul fiscal şi economia subterană? Cum se împacă datoria creştinilor de a participa la viaŃa comunităŃii naŃionale şi obligaŃia Bisericii de a nu face politică? Evident, lista ar putea continua“58. Întrebări asupra cărora răspunsul vine pe măsură. Ceea ce m-a interesat în mod deosebit, sigur, a fost răspunsul la toate aceste întrebări pe care autorul şi le-a pus. „După mine, criza societăŃii noastre nu are numai explicaŃii socio-politice şi economice: ea este, în amonte, rezultatul conjugat a trei formalisme. Formalismul liturgic al clerului, formalismul votiv al mirenilor şi formalismul critic al intelectualilor. PreoŃii cred că dacă oficiază slujbele şi-au făcut datoria. Creştinii cred că dacă finanŃează construirea unei biserici sau miluiesc un cerşetor şi-au asigurat mântuirea. La rândul lor, intelectualii cred că e suficient să denunŃe, din vârful buzelor, „ce nu merge“ pentru a-şi fi îndeplinit misiunea de „paznici“ ai destinului obştesc. Fireşte că aceste generalizări sunt instrumentale şi metaforice. Le utilizez supusă unor presiuni. „În mod deloc surprinzător, mulŃi observatori din afară şi-au exprimat îngrijorarea faŃă de preluarea psihoterapeutică periodică a asistenŃei sociale. De asemenea, dat fiind inerentul său caracter moral, practica asistenŃei sociale a devenit obiectul unor controverse repetate, implicându-i pe aceia care o privesc în primul rând ca instrument politic — fie pentru promovarea, fie pentru îngrădirea dreptăŃii sociale.“ (DicŃionar de sociologie (Oxford), editat de Gordon Marshall, trad. de Sergiu BălŃătescu, Florin Iacob, Liviu Şerbănescu şi Cristian Toader, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003, p. 55). Am Ńinut să fac această precizare pentru că şi în sistemul românesc de asistenŃă socială apar asemenea „îngrijorări“. 56 M-am gândit la SPAS-uri, adică la Serviciul Public de AsistenŃă Socială care funcŃionează în cadrul primăriilor. SPAS-urile trebuie să ofere servicii sociale primare, adică să se axeze pe identificare de cazuri, iar apoi de consiliere şi de prevenŃie. 57 Adică implicarea DGASPC-urilor. 58 Teodor Baconsky, Comunitatea imatură şi dimensiunea etică a tranziŃiei, din volumul Puterea schismei. Un portret al creştinismului european, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2001, apud Ioan I. Ică jr., Germano Marani, Gândirea socială a Bisericii, p. 579.

104

doar pentru a indica prăpastia dintre vocaŃiile noastre specifice şi aplicarea lor concretă. Solicit aici deplina îngăduinŃă a tuturor celor care, prin pregătirea, angajarea şi chiar sacrificiul lor, dezmint imaginea de sus.“59 În asistenŃa socială, mai întâi, mă refer la tot felul de probleme pe care mi le pun cu privire la semenul meu: „cine este celălalt?“, „îl putem înŃelege cu adevărat pe celălalt?“, „îl pot ajuta pe semenul meu care e în situaŃie de criză, de nevoie majoră?“. AsistenŃa socială — potrivit cu cele ce le-am citit şi le experimentez — înclină şi spre alteritate. Dacă privesc alteritatea din perspectivă teologică ea reprezintă nu doar un simplu interes al meu pentru celălalt, ci chiar regăsirea mea în celălalt60, care — aş putea spune — este un fel de reflexie (poate un fel de oglindire — sigur, Ńinând cont de diferenŃa ontologică dintre Dumnezeu şi om) a perihorezei61 treimice din Dumnezeu între oameni. Deci centrarea activităŃii în principal pe persoană (în acest caz pe copil/beneficiar) în protecŃia copilului şi, în general, în toată asistenŃa socială, cred că e mai importantă decât instrumentarea cazurilor sociale doar urmărind o exactitate juridică. Exactitate juridică îşi are şi locul ei atunci când apare fenomenul inevitabil de separare temporară/permanentă de familia naturală etc. În cultura organizaŃională a instituŃiei unde lucrez, ambele, atât asistenŃa socială, cât şi partea juridică se regăsesc intens în procesul muncii. Deşi instituŃia nu fiinŃează în forma oficială întocmai celei de acum, decât din anul 1997, totuşi se poate vorbi de o cultură organizaŃională. Caracteristicile culturii organizaŃionale la nivel de instituŃie a protecŃiei copilului le-aş putea „traduce“ (poate oarecum forŃat) în felul următor: 1. Având o Ńară a cărei caracteristică cultural-organizaŃională, în urma studiilor făcute — spre exemplu — de Hofstede62, a fost arătată ca fiind centrată pe „colectivism“63, acest lucru se regăseşte şi în instituŃia unde lucrez; 2. Deşi instituŃia ar trebui să aibă o orientare către cultura feministă, adică să pună accentul mai mult pe cooperare şi pe o atmosferă mai bună de muncă, lucrurile par să tindă spre o cultură masculină şi, anume, urmărindu59

Ibidem. Arhimandrit Sofronie, ViaŃa şi învăŃăturile stareŃului Siluan Athonitul, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 115-116. 61 Termen teologic care desemnează relaŃia de întrepătrundere în iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) fără contopirea uneia în cealaltă. Ca recomandare bibliografică pe această temă propun spre lecturare cărŃile de dogmatică şi într-un mod special cartea părintelui arhimandrit Sofronie, Rugăciunea — experienŃa vieŃii veşnice, trad. şi prezentare diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998. 62 Una din teoriile contemporane cele mai importante pentru organizaŃii este şi cea a lui Geert Hofstede: Cele 5 dimensiuni esenŃiale pentru culturile naŃionale care influenŃează organizaŃiile; individualism vs. colectivism; amploarea puterii; evitarea incertitudinii; materialism vs. altruism; orientarea pe termen lung vs. termen scurt; La cursul de interculturalitate pe care l-am făcut la Masterul de Psihologie OrganizaŃională şi a Conducerii de la Facultatea de Psihologie şi Sociologie din cadrul UniversităŃii de Vest — Timişoara, cercetarea lui Hoftede ne-a fost prezentată amănunŃit. În privinŃa individualism/colectivism scorurile pe care le avea Hoftede în urma cercetării arăta că România este caracterizată de colectivism. 63 „Termen cu o aplicare generală şi o varietate de aplicaŃii specifice. În sensul cel mai obişnuit, el desemnează orice teorie sau practică politică sau socio-economică care încurajează proprietatea şi controlul comunale sau de stat ale mijloacelor de producŃie şi de desfacere. AplicaŃiile particulare variază mult, întrucât există numeroase exemple de organizaŃii colectiviste.“ (DicŃionar de sociologie (Oxford), p. 107); 60

105

se o rezolvare a situaŃiilor doar din creion şi, bineînŃeles, să se primească salariul. Aici lucrurile încep să se despartă. Deşi în psihologia organizaŃională spre exemplu în problema alegerii leadership-ului sau a managerului general, aspectul vocaŃional este considerat unul învechit (rămas undeva la nivelul anilor `60), totuşi în asistenŃa socială consider că vocaŃia încă îşi are un cuvânt greu de spus. Atâta timp, cât cei ce intră în asistenŃa socială sunt mânaŃi doar de nevoi externe cum ar fi: nevoia unui loc de muncă, nevoia de bani, lejeritatea procesului muncii prin simplificarea voită a întregului ansamblu de tehnici şi metode folositoare în tratarea cazurilor ivite etc., sigur se ajunge la o răsturnare atât cognitivă, cât şi afectivă a implicării potrivite cu cerinŃele a priori ale sistemului cadru de funcŃionare al instituŃiei de protecŃie a copilului. Un alt aspect care trebuie luat în calcul în această problemă pe care eu consider că am identificat-o este şi aceea că în această instituŃie interacŃionează şi două feluri de persoane cu două feluri de profesii, chiar putem spune cu două culturi profesionale: asistentul social şi juristul. Un caz de copil aflat în dificultate poate fi privit din prisma a două perspective: a. din perspectiva asistentului social care trebuie să identifice cazul şi să-l rezolve; b. din perspectiva juristului care trebuie să cunoască şi să interpreteze corect legea şi procedurile legale pentru a fi legal instrumentat un caz; Cu toate acestea, în protecŃia copilului principalul factor care trebuie utilizat este asistenŃa socială. Spre exemplu, în problema copilului exploatat prin muncă, cercetările făcute de către cei de la ANPDC au ajuns la următoarele cauze: — Nivelul scăzut de trai; — Raportul dezechilibrat dintre populaŃia activă şi cea inactivă; — Politicile economice ale guvernelor, care sunt tolerante faŃă de exploatarea prin muncă a copilului; — Lipsa educaŃiei de calitate; Din tot acest demers raŃional al meu se poate observa că foarte important este asistentul social de vocaŃie, mai puŃin o implicare juridică în situaŃie. Aş vrea să rămân la acest gând. Asistentul social trebuie să găsească soluŃii potrivite mai întâi cu profesia sa care este prin excelenŃă de natură socio-umană.

Prescurtări folosite în domeniul protecŃiei copilului, dar şi în materialul care urmează ANPDC — Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului; CJ — Consiliul JudeŃean; CPC — Comisia pentru ProtecŃia Copilului; DGASPC — DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului; SPAS — Serviciul Public de AsistenŃă Socială (cel de la primării); AMP — AsistenŃii maternali profesionişti; PIP — Planul individualizat de protecŃie (al copilului);

106

Bibliografie orientativă 1. Buzducea, D. (2005), Aspecte contemporane în asistenŃa socială, Ed. Polirom, Iaşi. 2. Doron, R., Parot, F. (2006), DicŃionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucureşti. 3. DicŃionar de sociologie (2003), Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti. 4. DicŃionarul alterităŃii şi al relaŃiilor interculturale (2005), volum coordonat de Gilles Ferreol/Guy Jucquois, Ed. Polirom, Iaşi. 5. Enciclopedie de filosofie şi ştiinŃe umane (2004), Ed. All, Bucureşti. 6. Hotărârea Guvernului nr. 1434/2004 privind atribuŃiile şi Regulamentul cadru de organizare şi funcŃionare ale DirecŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia copilului în Monitorul Oficial nr. 869/2004. 7. Hotărârea Consiliului JudeŃean Caraş-Severin nr. 126/2004 privind organizarea şi funcŃionarea Comisiei pentru ProtecŃia Copilului CaraşSeverin în Monitorul Oficial al judeŃului Caraş-Severin nr. 3/2005. 8. Hotărârea Consiliului JudeŃean Caraş-Severin nr. 115/21.09.2005 privind reorganizarea DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Caraş-Severin în Monitorul Oficial al judeŃului Caraş-Severin. 9. Hotărârea Guvernului nr. 1434/2004 privind atribuŃiile şi Regulamentul cadru de organizare şi funcŃionare ale DirecŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia copilului în Monitorul Oficial nr. 869/2004. 10. Ică, I. I. jr., Marani, G. (2002), Gândirea socială a Bisericii, Ed. Deisis, Sibiu. 11. Johnson, A. G. (2007), DicŃionarul Blackwell de sociologie, Ed. Humanitas, Bucureşti. 12. Legea nr. 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială în Monitorul Oficial nr. 239/2006. 13. Moscovici, S. (1998), Psihologia socială a relaŃiilor cu celălalt, Ed. Polirom, Iaşi. 14. Monitorul Oficial al României, nr. 557, anul 172 (XVI), miercuri, 23 iunie 2004. 15. Manual pentru Implementarea Legii nr. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului, Ed. Vanemonde, Bucureşti, 2006. 15. NeamŃu, G., Stan D. (2005), AsistenŃa socială, Ed. Polirom, Iaşi. 16. Prelici, V. (2001), AsistenŃa socială: idee, demers, profesie, Ed. Mirton, Timişoara. 17. Preda, M. (2002), Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Ed. Polirom, Iaşi. 18. Petrică I. (2008), Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler, Ed. Marineasa, Timişoara. 19. Sofronie arhimandritul (1999), ViaŃa şi învăŃăturile stareŃului Siluan Athonitul, Ed. Deisis, Sibiu. 20. Idem (1998), Rugăciunea — experienŃa vieŃii veşnice, Ed. Deisis, Sibiu. 21. Tratat de asistenŃă socială (2003), volum coordonat de George NeamŃu, Ed. Polirom, Iaşi.

107

CONSILIEREA ŞI ABORDAREA FUNCłIONALĂ A SERVICIILOR DE ASISTENłĂ SOCIALĂ ÎN ŞCOALĂ AlLINA CONSTANTIN Universitatea „Eftimie Murgu”, Resita ABSTRACT INTRODUCERE Societatea îşi asigură supravieŃuirea prin educaŃia tinerelor generaŃii. EducaŃia este un fenomen social care poate fi descris şi explicat, făcut inteligibil din unghiuri de vedere diferite, în situaŃii diferite. Şcoala poate transforma în avantaje sau în handicap particularităŃi (extra) şcolare ale copiilor: felul de a fi, de a se comporta, de a vorbi, familiaritatea cu „codurile”, cu aluziile, cu subînŃelesurile, utilizate de educatori în clasă. În societatea contemporană problemele familiale, sociale şi economice cu care se confruntă populaŃia sunt destul de grave şi nu pot fi ignorate. Ele generează de cele mai multe ori conflicte familiale, abuzuri de orice natură, violenŃă în familie, cu repercusiuni asupra dezvoltării şi formării psihice, fizice şi sociale ale copilului. Tinerii exercită asupra celor mai în vârstă o fascinaŃie nostalgică, uneori pentru a contempla ce au plămădit, alteori gândindu-se la viitor. Atunci când este vorba de propriul copil, adultul devine mai tolerant. Când este vorba de copiii altora, în general, face mai uşor generalizări, acceptând mai lesne prejudecăŃi. Clădim pentru copiii noştri cu speranŃa că ei se vor înmulŃi, vor îmbogăŃi ce le-am lăsat, că ne vor depăşi, vor ajunge adulŃi, că vor fi re(cunoscuŃi) de bine de către alŃii. De aceea, atunci când au copii cu probleme, unora dintre părinŃi le vine greu să conştientizeze acest lucru sau pur şi simplu nu pot sau nu doresc s-o facă. În acest context, şcoala are o mare putere de influenŃă asupra educaŃiei şi formării sociale ale copilului. Şcoala este una dintre instituŃiile cele mai probabile de a fi sesizate şi de a sesiza la rândul ei forurilor competente cazurile care necesită asistenŃă socială: copii cu probleme sociale şi familiale, copii abuzaŃi, copii victime ale violenŃei domestice, posibilitatea apariŃiei abandonului şcolar la anumiŃi copii datorat inadaptării şcolare, etc. Din păcate însă, sunt situaŃii când cadrele didactice nu pot sesiza existenŃa unor astfel de cazuri, fie că nu sunt echipate pentru a face faŃă provocărilor pe care le implică rezolvarea acestora, fie că evită să o facă datorită părinŃilor care, de cele mai multe ori, nu sunt dispuşi să treacă printr-o serie de demersuri şi intervenŃii necesare în astfel de cazuri sau pur şi simplu nu vor să conştientizeze impactul pe care-1 pot avea asupra copiilor. Aici intervine rolul asistentului social, care, graŃie locului pe care ar trebui să-1 ocupe în cadrul şcolii poate interveni pentru a ameliora sau chiar a rezolva problemele cu care se confruntă copiii şi nu numai ei, evitându-se la timp conflictele, apariŃia abandonului şcolar sau, mai grav, abuzul sau violenŃa asupra copilului. 1. Consilierea. Nevoia de consiliere a crescut datorită complexităŃii vieŃii. Consilierea este realizată de persoane abilitate şi are în vedere sfătuirea, găsirea de alternative,

108

sprijinirea şi identificarea scopurilor, furnizarea de informaŃii privind particularităŃile elevilor ca subiecŃi ai acŃiunii educative. Pe o placă comemorativă la Universitatea din Wisconsin ( SUA) este încrustată definiŃia dată consilierii de R.W.Strowig : „ Consilierea înseamnă multe lucruri. Ea este o tehnică de informare şi evaluare. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul. Ea este o experienŃă de comunicare. Dar mai mult decât atât, ea este o căutare în comun a sensului în viaŃa omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esenŃial concomitent cu căutarea şi consecinŃele ei. Pentru mine, restul este lipsit de importanŃă dacă nu există acŃiunea de căutare a sensului vieŃii. Într-adevăr, această căutare este însăşi viaŃa, iar consilierea este numai o intensificare specială a acestei căutări.” (Tomşa, Gh.., Casa de editură şi presă „ViaŃa românească”, Bucureşti, 1999, p.23). Se poate spune despre consiliere că: • Este o relaŃie umană • Este o formă specială de comunicare • Implică ascultarea • Previne situaŃiile de criză-rol proactiv • O persoană ajută pe alta • O persoană ajută un grup de persoane • O formă confidenŃială de a oferi ajutor • Este bazată pe principiul dezvoltării personale • Înseamnă a-i ajuta pe alŃii să-şi identifice şi să-şi clarifice problemele • Este o activitate desfăşurată de profesionişti • Se ghidează după anumite teorii şi după metode specifice domeniului Consilierea poate să fie: • suportivă • informaŃională • vocaŃională • de criză • pastorală • educaŃională. • de dezvoltare personală Aria de consiliere educaŃională se desfăşoară pe trei compartimente: Consilierea elevilor în probleme legate de : autocunoaştere, imaginea de sine, adaptare şi integrare şcolară şi socială, crize generate de situaŃii conflictuale existente în familie, rezolvarea şi depăşirea unui conflict, etc. ConsultaŃii cu personalul didactic în probleme legate de: cunoaşterea elevilor, înŃelegerea problemelor cu care se confruntă elevii, sprijin în dezvoltarea lor, asigurarea echilibrului între cerinŃele şcolare şi posibilităŃile elevilor, în identificarea cauzelor inadaptării şcolare, optimizarea relaŃiei şcoală-elev. Consilierea părinŃilor în probleme legate de: cunoaştere a propriilor copii, înŃelegerea nevoilor şi a comportamentului lor, identificarea factorilor de risc în integrarea familială, şcolară, socială, sprijinirea şcolii în educarea şi în formarea socială a copilului. Reguli ale eficienŃei procesului de consiliere.

109

După autorul american Charles Zastrow procesul de consiliere surprinde trei principale etape văzute din perspectiva asistentului social : a. Constituirea relaŃiei ; b. Explorarea problemei ; c. Explorarea soluŃiilor alternative ; Fiecărei etape prezentate mai sus îi corespund anumite cerinŃe pe care consilierul (asistentul social) trebuie să le respecte pentru reuşita acŃiunii. 1. În prima etapă, cea a constituirii relaŃiei consilierul trebuie să tină cont de următoarele exigenŃe: • să întreŃină o atmosferă nondirectivă, unde clientul să se simtă în siguranŃă şi să se simtă în stare să-şi comunice problemele • să obŃină încrederea clientului că este o persoană capabilă de a-1 înŃelege şi ajuta şi că este dispus să o facă • să analizeze în mod obiectiv cele relatate de client, având mereu reacŃii empatice faŃă de cele relatate, fără a se lăsa antrenat în izbucniri emoŃionale. Empatia este capacitatea de a înŃelege şi reflecta ceea ce spune şi simte clientul, păstrându-Ńi integral capacitatea de a lua decizii neafectată de trăirile emoŃionale. Asistentul social trebuie să se plaseze mereu în locul clientului, să-i înŃeleagă valorile şi presiunile la care este supus. • să abordeze o atitudine nemoralizatoare, întrucât asistentul social este chemat să sprijine clientul, nu să-1 judece • să privească clientul ca pe un egal. Tratându-ne clientul cu superioritate el nu va fi motivat să vorbească despre problemele sale, mai ales dacă elevul este clientul consilierii • să utilizeze un vocabular adecvat puterii de înŃelegere a clientului • să păstreze confidenŃialitatea celor discutate cu clientul în limitele în care cele dezvăluite de acesta nu semnalează un pericol social grav şi iminent, sau un pericol iminent la adresa clientului 2. În etapa explorării problemei în profunzime consilierul trebuie să se ghideze după o serie de exigenŃe. Indiferent dacă ni se pare că am sesizat deja fondul problemei sau nu, etapa de explorare în profunzime a problemei trebuie realizată efectiv din trei motive principale : - ar putea să existe probleme mai grave conexe cu problema în lucru, care nu au fost deja sesizate ; - fondul problemei s-ar putea să nu-i fie încă foarte clar clientului ; - trebuie cercetate în profunzime reacŃiile clientului faŃă de problemă, nevoile şi aşteptările sale reale; Explorarea problemei ca şi întreg lucrul de caz se face împreună cu clientul şi pentru el. În acesta a doua fază trebuie explorată problema în întreaga sa extindere: de cât timp durează ?, ce cauze presupuse are ?, ce alte cauze ar putea sta la baza ei ?, ce simte clientul despre problemă ?, care este starea sa fizică şi emoŃională ?, ce a întreprins deja pentru a face faŃă problemei şi cu ce rezultate ?. Răspunsurile la aceste întrebări vor direcŃiona desfăşurarea ulterioară a consilierii. Chiar dacă aria problemei a fost conturată pot rămâne detalii neluate în consideraŃie, detalii care ulterior se pot dovedi semnificative. Dacă problema poate fi împărŃită în probleme mai mici sau în subprobleme, este momentul realizării acestui lucru de către asistentul social. Se va aborda cu prioritate acea problemă sau parte a

110

problemei care este cea mai stresântă pentru client, în măsura în care este abordabilă la acest nivel al intervenŃiei. Întrebările trebuie puse în aşa fel încât să nu pună clientul într-o situaŃie jenantă sau stresantă. Sinceritatea în relaŃia cu clientul este o condiŃie a reuşitei intervenŃiei. 3. Cea de-a treia etapă a procesului de consiliere implică explorarea soluŃiilor alternative, rolul asistentului social fiind acela de a indica posibile alternative şi a explora împreună cu clientul modalităŃile concrete de aplicare a eventualelor soluŃii şi consecinŃele aplicării acestora. Clientul are dreptul la autodeterminare, alegerea soluŃiei la problema sa îi aparŃine, împreună cu alegerea ordinii desfăşurării intervenŃiei. Atunci când asistentul social alege în locul clientului una sau mai multe soluŃii pot apărea următoarele consecinŃe: • soluŃia se dovedeşte nesatisfăcătoare pentru client şi acesta îşi pierde încrederea în asistent ; • soluŃia se dovedeşte satisfăcătoare pentru client şi acesta devine dependent de consilier, pierzându-şi autonomia personală. Dreptul clientului la autodeterminare poate fi încălcat doar atunci când acesta alege un curs al evenimentelor cu un înalt grad de periculozitate socială sau individuală. Aceeaşi situaŃie permite şi încălcarea dreptului clientului la confidenŃialitate, înştiinŃarea clientului de această încălcare fiind obligatorie. Procesul de consiliere eficient impune ca asistentul social să-şi fi clarificat propriile valori, atitudini şi convingeri, înŃelegând totodată modul în care aceasta ar putea să-i afecteze munca. Pentru a realiza cât mai eficient procesul de consiliere sunt necesare câteva reguli: ConfidenŃialitatea - presupune asigurarea clientului asupra caracterului privat al procesului de intervenŃie, nedifuzarea informaŃiilor despre client sau obŃinute de la client, decât cu acordul acestuia ( sau în condiŃiile impuse de lege ). Caracterul confidenŃial al discuŃiei se menŃionează de regulă, încă de la început Evitarea construcŃiilor preconcepute şi a concluziilor premature - consilierul are misiunea de revaloriza experienŃa clientului, de a-1 ajuta să identifice şi să exploreze soluŃiile alternative. ExistenŃa unor incongruienŃe între sistemul de valori ale clientului şi cele ale consilierului poate afecta calitatea relaŃiei profesionale, dacă asistentul social formulează aprecieri de natură valorică la adresa clientului, sau formulează sfaturi necerute. Atitudine necondiŃionat pozitivă la adresa clientului - presupune eliminarea atitudinilor de „judecare” a manifestărilor celuilalt, judecare provenită în mod special din supralicitarea propriilor noastre „ puncte de vedere”, atitudini. Atitudinea faŃă de client trebuie să fie sinceră, evitându-se tendinŃa de a emite judecăŃi. Fundamentală pentru îndeplinirea acestei condiŃii este reala şi sincera „acceptare de sine” a consilierului, care va transmite această valoare clientului său. ReacŃia empatică - reprezintă intenŃia sinceră şi autentică a consilierului de a înŃelege clientul în totalitatea şi complexitatea universului său lăuntric, pe de o parte şi a câmpurilor de interacŃiune socială în care este implicat clientul, pe de altă parte. Tehnica cea mai utilizată este cea a „reflectării empatice a sentimentelor”, în care consilierul comunică clientului ceea ce a înŃeles din relatările acestuia. Asistentul social care îşi propune să devină un consilier eficient ar trebui să aibă în vedere o serie de abilităŃi şi dispoziŃii personale: - angajarea: implicare sinceră ;

111

- sociabilitate: demonstrează, transmite dorinŃa sinceră de a ajuta, de a răspunde nevoilor oricărui tip de client, indiferent de nivelul de educaŃie, social, vârstă, etc.; - discreŃie: confidenŃialitate ; - empatia: îl înŃelege pe celălalt şi se imaginează în situaŃia lui; - echilibrul: se simte confortabil cu propria sa persoană ; - obiectivitate: nu critică direct sau indirect acŃiunile celorlalŃi ; - pozitivism : natură optimistă, disponibilitatea de a încuraja, lăuda, aprecia; - responsabilitate: asumarea răspunderii pentru desfăşurarea procesului de consiliere ; - autenticitate: adoptarea unor atitudini nefalsificate, înŃelegerea mesajului verbal şi nonverbal; - abilităŃi de comunicare: ştie să asculte într-o manieră care încurajează interlocutorul, ştie să formuleze întrebările potrivite, ştie când să tacă, nu emite răspunsuri preconfecŃionate, etc. AbilităŃile interpersonale, mai ales cele de comunicare, sunt esenŃiale în consiliere, strategiile având un impact semnificativ asupra reacŃiilor şi atitudinii celor consiliaŃi. Comunicarea în consiliere este foarte importantă, deoarece presupune abilitatea de a schimba informaŃii şi de a obŃine răspunsuri atât prin intermediul răspunsului vocal cât şi prin intermediul limbajului nonverbal, expresiile feŃei, Ńinuta corpului, gesturi de aprobare, de întărire, de susŃinere şi încurajare. Servicii oferite de asistenŃa socială din şcoală. Asistentul social în şcoală poate fi considerat liantul echipei de specialişti, dar şi liantul dintre şcoală şi comunitate, inclusiv cu părinŃii. a. Furnizarea de servicii pentru elevi şi familiile lor. Această dimensiune a profesiei de asistent social în şcoală se realizează pe 4 coordonate: • identificarea precoce a elevilor cu risc de inadaptare socială/ insucces şcolar ; • consilierea elevilor şi a părinŃilor ; • constituirea unor reŃele de socialitate şi participarea elevului la rezolvarea problemelor şcolii ; • servicii oferite elevilor cu CES şi părinŃilor lor. Identificarea precoce a elevilor cu risc de inadaptare socială/ insucces şcolar presupune : - identificarea elevilor sau a grupurilor de elevi ce manifestă dificultăŃi de adaptarea şcolară ; Ca indicii ai inadaptării şcolare se pot menŃiona : - conduită socială în colectivul de elevi; - atitudinea elevilor faŃă de necesitatea respectării regulamentului şcolar ; - performanŃe scăzute la deprinderile academice de bază; - dezinformarea părinŃilor cu privire la rezultatele şcolare şi la sarcinile de realizat şi altele ; Demersurile asistentului social din şcoală vizează: - identificarea cauzelor în mediul familial, dacă a fost sau nu abuzat emoŃional sau fizic copilul, dacă provine din familii foarte sărace fără resurse educaŃionale sau dacă familia respectivă devalorizează utilitatea educaŃiei şcolare pentru copil;

112

corelarea cauzelor inadaptării şcolare cu specificul psihologic al vârstei (contestarea autorităŃii adultului, accentuarea procesului de comparare socială, originalitatea, etc.); - sesizarea relaŃiei dintre fenomenul categorizare şi scopurile competiŃionale propuse la o anumită şcoală. Consilierea elevilor şi părinŃilor Consilierea poate lua forma consilierii individuale sau în grup a elevilor, sau consilierea părinŃilor. Consilierea individuală sau colectivă cu un anumit număr de elevi, presupune din partea asistentului social oferirea de informaŃii, sfaturi, sugestii, îndrumare, pentru ca aceştia (elevii) să-şi cunoască mai bine abilităŃile şi trebuinŃele. Consilierea elevilor se va baza pe încredere, prietenie între asistentul social şi elev, pe suportul emoŃional oferit de acesta. Consilierea părinŃilor are ca obiective : • susŃinerea părinŃilor pentru a înŃelege adecvat trebuinŃele copiilor ; • ameliorarea practicilor educative ; • participarea părinŃilor la viaŃa şcolară ; • dezvoltarea abilităŃii de rezolvare a conflictelor. Parteneriatul părinŃi - şcoală exprimă necesitatea menŃinerii legăturii şcoală familie, iar participarea părinŃilor la îndeplinirea scopurilor şcolii, exprimă modalitatea în care aceştia înŃeleg importanŃa şi valoarea educaŃiei şcolare. În parteneriatul şcoală - familie, asistenŃii sociali din şcoală, vor stimula participarea părinŃiilor la unul sau mai multe din următoarele roluri (G. NeamŃu, p. 840-841): • părintele ca learner, care se informează asupra modelului de conducere şi a derulării procesului educativ din şcoală ; • părintele voluntar în ajutarea profesorilor, oferindu-se ca resursă de învăŃare ; • părintele ca susŃinător al motivaŃiei pozitive pentru învăŃarea şcolară etc ; • părintele oferă informaŃii despre comportamentul în familie al copilului, fiind astfel sursă complementară de informaŃie pentru şcoală ; • părintele ca resursă educaŃională susŃine cu experienŃa lui de viaŃă şi cognitivă învăŃarea elevilor ; • părintele ca iniŃiator al schimbării analizează critic procesul educativ şi viaŃa şcolară, intervenind cu propuneri de ameliorare, unde şi când este cazul. Consilierea părinŃilor trebuie să respecte exigenŃe asemănătoare cu cele ale consilierii elevilor, adică se va baza pe stabilirea unei relaŃii de încredere şi pe identificarea trebuinŃelor acestora (părinŃilor). Crearea reŃelelor de socialitate Prin stimularea prieteniilor între elevi şi prin crearea unor oportunităŃi propice dezvoltării relaŃiilor sociale, asistentul social din şcoală poate influenŃa în bine adaptarea şcolară a elevilor. Crearea reŃelelor de socialitate ar determina un ethos al şcolii, prin care se oferă elevilor mai multe alternative de exprimare, valorizare, acces la statut . Ethos- ul şcolii presupune o serie de avantaje atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. Pentru elevi acesta ( ethos-ul) reprezintă:

113

• cea mai oportună alternativă de a-şi cultiva interesele şi talentele ; • cea mai bună alternativă de a învăŃa să-şi asume responsabilităŃi ; • pregătirea pentru viaŃă a elevilor ; • dezvoltarea maturităŃii sociale ; • puterea de a accede la status ; Pentru reprezentanŃii şcolii, ethos-ul contribuie la pregătirea pentru viaŃă a elevilor, oferă şanse egale de succes şi afirmare şi asigură deschiderea şcolii către valorile comunităŃii. Rolul asistentului social este acela de a cristaliza noile reŃelele de socialitate şi de a încuraja toŃi elevii în asumarea de responsabilităŃi, de a-i sprijini în îndeplinirea sarcinilor. ReŃelele de socialitate pot fi create în interiorul şcolii dar şi în afara şcolii. Asistentul social poate încuraja programele de învăŃare între elevii şcolii şi elevi cu CES (din şcolile speciale). Servicii oferite elevilor cu CES şi părinŃilor lor Asistentul social trebuie să propună observaŃii realiste pentru dobândirea autonomiei personale şi sociale, să identifice resursele oferite de familie, să observe conduita copilului în familie şi în şcoală. Asistentul social în relaŃia cu copilul cu CES are sarcina de a-i forma competenŃele specifice maturizării sociale, pentru a se integra social şi colectiv dar şi să-şi formeze deprinderile de autonomie personală şi socială. b. Furnizarea de servicii pentru personalul educativ. Asistentul social în şcoală poate să ofere informaŃii utile cadrelor didactice despre: - situaŃia socială a elevului (care sunt elevii cu risc de abandon şcolar, informarea despre contextul de unde provine elevul, participarea împreună cu alŃi membrii ai echipei la evaluarea periodică a elevului etc); - centru de mediere al conflictelor, asistentul social în şcoală poate interveni în soluŃionarea conflictelor dintre profesori - elev, profesor - profesor, profesori –părinŃi ; - dezvoltarea de relaŃionare socială la cadrele didactice. Asistentul social în şcoală poate oferi sprijin cadrelor didactice pentru a-şi dezvolta abilităŃile de relaŃionare socială şi să sprijine profesorul în supravegherea propriului comportament, a comportamentului nonverval, dezvoltarea abilităŃilor de asimilare, stabilirea încrederii prin cunoaştere, atitudine pozitivă faŃă de elev, dezvoltarea experienŃelor pozitive cu privire la elev ; - susŃinerea în gestionarea nivelului de stres. Sursele de stres pot proveni din relaŃia cu elevii, cu părinŃii, cu colegii, din birocraŃia organizaŃională, din conflictul de roluri etc. Asistentul social în şcoală trebuie să creeze un cadru pentru ca profesorii să-şi poată exprima nemulŃumirile, nevoile, propunerile într-o atmosferă de încredere. În acest sens, poate crea împreună cu directorul şcolii şedinŃe cu caracter informal unde se pot face cunoscute problemele, nevoile profesiei de dascăl. Pe lângă suportul oferit profesorilor pentru a-şi exprima opiniile, asistentul social în şcoală poate oferi şi consiliere individuală pentru diminuarea nivelului de stres. Profesorii pot fi consiliaŃi de asistentul social în şcoală, în alcătuirea unui program planificat şi respectat riguros. În planul respectiv se va estima timpul alocat fiecărei activităŃi, evidenŃierea strictă a activităŃilor ce trebuie realizate la termen, delegarea în realizarea unor activităŃi, asigurarea, dacă e nevoie a intimităŃii (pentru a nu fi deranjat, alocarea unui timp anume pentru a se gândi la rolul său de profesor etc.). 114

c. Furnizarea de servicii pentru personalul noneducativ al şcolii. În volumul coordonat de George NeamŃu „Tratat de AsistenŃă Socială”, acesta include în categoria personalului noneducativ al şcolii: administratorul ( directorul de şcoală), psihologul, medicul, logopedul, consilierul de orientare şcolară şi profesională, paznicul, personalul de întreŃinere, laborantul, bibliotecarul, etc. Asistentul social şcolar este membru al unei echipei de specialişti, iar serviciile oferite colegilor săi, fac parte din atribuŃiile sale în cadrul muncii în echipă. Putem sintetiza sarcinile asistentului social din şcoală, grupându-le astfel (G. NeamŃu, p. 851): • analizează împreună cu directorul şi cu echipa de specialişti cauzele inadaptării şcolare a unui elev sau a unui grup de elevi şi formulează împreună strategiile de acŃiune corespunzătoare, în vederea ameliorării acesteia; • dezvoltă relaŃii de cooperare cu agenŃii sau instituŃiile din comunitate pentru a sponsoriza sau sprijini diferitele activităŃi educative ; • oferă informaŃii şi alcătuieşte planuri terapeutice de recuperare împreună cu echipa de specialişti, pentru un elev cu cerinŃe educative speciale sau pentru un grup de astfel de elevi. Planul individualizat de servicii pentru recuperarea - integrarea unui elev cu cerinŃe educative speciale este consecinŃa coordonării opiniilor tuturor specialiştilor; • cooperează şi îşi oferă serviciile în domeniul protecŃiei copilului, prin stimularea tuturor membrilor personalului şcolii; • participă împreună cu directorul şcolii la identificarea nevoilor de formare ale cadrelor didactice din şcoala respectivă şi participă la conceperea unui plan de formare pentru cadrele didactice. d. Furnizarea de servicii pentru comunitate AsistenŃii sociali din şcoală au ca sarcini profesionale în cadrul acestor servicii următoarele: • asistarea familiilor în utilizarea resurselor existente în comunitate ; • oferirea de informaŃii părinŃilor despre organizaŃiile specializate în protecŃia drepturilor, despre asociaŃiile caritabile, serviciile medicale, serviciile juridice, etc.; • antrenarea elevilor în activităŃi de voluntariat pentru persoanele aflate în nevoie ; • prevenirea delincvenŃei juvenile, a altor fenomene disfuncŃionale (alcoolismul, toxicomania, vandalismul). Problemele şcolii nu pot fi tratate separat de problemele comunităŃii, de exemplu, inadaptarea şcolară şi delincvenŃa juvenilă sunt caracterizate de o relaŃie cauzală circulară (conduita deviantă din societate este reprodusă în şcoală). Se poate concluziona că, asistentul social în scoală trebuie să conceapă strategii de prevenire a inadaptării. Exmatriculările sau suspendările pe perioade determinate ale elevilor devianŃi permit contactul cu alŃi devianŃi. Astfel, o strategie eficientă de prevenire a devianŃei în şcoală are ca punct de plecare relaŃia complexă şcoală - comunitate. AsistenŃa socială în şcoală are rolul de a ameliora relaŃia dintre şcoală şi celelalte instituŃii ale comunităŃii, astfel se face adaptarea şcolară a tuturor elevilor, consecinŃa fiind diminuarea problemelor de integrare socială. e. Realizarea unor sarcini administrative şi profesionale specifice asistentului social în şcoală.

115

Asistentul social în şcoală ar trebui să facă parte din consiliul de conducere al şcolii deoarece are ca sarcini administrative (G. NeamŃu p. 854) : • elaborarea politicilor şcolare ; • gestionarea relaŃiilor din interiorul şcolii; • gestionarea relaŃiilor dintre şcoală şi comunitate; • gestionarea resurselor pentru variate programe educative etc. Asistentul social este preocupat şi de propria formare continuă (informarea de specialitate, participare la manifestări de profil, schimb de experienŃă, difuzarea rezultatelor obŃinute din practică etc.) nefiind ocolit de numeroase conflicte de roluri (de exemplu ce interes serveşte al copilului cu CES sau al copilului normal, colegii înŃeleg eficacitatea acŃiunilor sale sau nu etc.).

Concluzii Într-o perioadă în care se vorbeşte tot mai des despre probleme ca: adaptare socială şi şcolară, abandon de orice natură, violenŃă asupra copilului şi nu numai, inexistenŃa resurselor materiale şi financiare, copii abandonaŃi, etc., nevoia de asistenŃă socială şi consiliere de specialitate este mai acută ca oricând. Lipsurile materiale pot induce complexe de inferioritate de natură socială care afectează funcŃionarea socială a copiilor. În cadrul serviciilor de asistenŃă socială, asistenŃa socială şcolară ar trebui să ocupe un rol deosebit, care să ducă la o centrare reală şi sistematică a şcolii pe copil, pe ceea ce înseamnă el pentru viitor. ExistenŃa unei persoane specializate în şcoală, în afară de psiholog ar putea rezolva o serie de probleme şi conflicte care apar în interiorul ei. BIBLIOGRAFIE 1. Cădariu, L., AsistenŃa socială în şcoală, Editura Eurobit, Timişoara, 2005 2. Neamtu, G., Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi,2004 3. Tacsi, L., AsistenŃa socială în şcoală. Note de curs, Universitatea de Vest Timişoara, 2004. 4. Tomşa, Gh.., Casa de editură şi presă „ViaŃa românească”, Bucureşti, 1999. 5. Ungureanu, D., EducaŃia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000.

116

PEDAGOGIA SOCIALĂ, TEORII ŞI REPREZENTANłI DE SEAMĂ DORIN BĂTRÂN Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad In fiecare epocă istorică, au existat diferite curente de gândire pedagogică, care reprezentau de fapt, modalitaŃi de pregatire a tinerei generaŃii, pentru păstrarea tradiŃiilor şi a modului de organizare a societăŃii respective. Transformarea gândirii pedagogice are la baza experienŃa de până atunci şi urmăreste să răspundă noilor nevoi, ideologii şi tendinŃe identificate in societate. Pedagogia studiază scopul şi sarcinile educaŃiei, evaluează valoarea şi limitele ei, se referă la ceea ce urmează să fie invăŃat şi de ce. Valorile şi normele unei societaŃi, se regăsesc in primul rând în educaŃie, deoarece educaŃia este in primul rând o problema socială. Societatea prin modul de organizare a procesului educativ, transmite norme şi valori, care se vor imprima in fiecare cetăŃean. Ulterior aceste valori şi norme, vor fi intărite în societate prin valorizare în detrimentul altor comportamente, care vor fi descurajate prin sancŃiuni. EvoluŃia societăŃii este strâns legată de evoluŃia gândirii pedagogice. Societatea şi doctrinele pedagogice s-au inter-condiŃionat reciproc, evoluŃia lor fiind determinată de imprejurările istorice, condiŃiile sociale, doctrinele politice, evoluŃia tehnologiei şi de descoperirile stiinŃifice ale epocii respective. Multitudinea de influenŃe care au modelat societatea de-a lungul timpului, au determinat implicit şi evoluŃia pedagogiei, aceasta parcurgând urmatoarele etape in procesul ei de devenire in stiinŃă de sine stătătoare: 1) Etapa preparadigmatica. -

nu exista o teorie pedagogica specifica, procesul educativ fiind influenŃat de alte discipline cum ar fi filosofia, literatura, religia, normele morale, tradiŃii.

2) Etapa paradigmatica. -

incepe odată cu Didactica magna a lui Jan Amos Comenius care in 117

1657 a elaborat prima teorie dedicata explicit educaŃiei ăi instruirii. 3) Etapa postparadigmatică a) pedagogie filosofică. -

pedagogia esenŃei reprezentant fiind Fr. Herbart.

-

Pedagogia existenŃei, reprezentant fiind H. Pestalozzi. b)pedagogie stiinŃifică.

- pedagogie fundamentată pe psihologie, reprezentanŃi fiind H.Key, A. Binet. - pedagogia fundamentată pe sociologie,

reprezentanŃi

fiind

E.Durkheim, Paul. Natorp. c) pedagogia care incearcă găsirea punctelor comune dintre pedagogia fundamentată pe psihologie si pedagogia fundamentată pe sociologie. Pedagogia socială susŃine că pedagogia a fost dintotdeauna socială, iar ideea de baza este: comunitatea educă; ea este scopul şi mijlocul educaŃiei. Pedagogia socială consideră că factorul principal şi scopul in dezvoltarea individului este societatea, contrar teoriei individualistă care consideră că educaŃia trebuie să pornească de la individ şi să aibă ca punct final tot individul. Teoriile în pedagogia socială sunt diverse, întinzându-se de la

,,

educatia se realizează pentru societate”, până la „ educăm prin societate”, toate consideră însă că predominantă este preocuparea socială şi consideră individul ca parte componentă a societăŃii şi dependent de societate. ReprezentanŃi de seama ai pedagogiei sociale sunt Paul Nathorp si Emile Durkheim. Paul Gerhard Nathorp (1854 – 1924). Consideră că individul creşte şi se formează, ca urmare a influenŃei multiple a celorlalŃi, dezvoltarea lui fiind dependentă de reacŃiile la influenta acestora. Individul este in primul rând parte a societăŃii şi doar după aceea este om, fără comunitate căzând în animalitate. Nathorp valorizează constiinta individuală, insă mult mai importantă este educaŃia care este aceeasi pentru toti, este un bun comun. EducaŃia se sprijină pe comunitate, are loc in comunitate, aceasta facilitând ridicarea individului la lumea scopurilor, a ideilor, la lumea morală.

118

Moralitatea nu poate fi concepută in afara societăŃii şi poate fi înfăptuită doar prin societate; individul izolat nu poate aprecia binele; acesta este o valoare a societăŃii şi omul este apreciat doar prin intermediul acesteia. Individului ii este imposibil sa se dezvolte singur, nu poate deveni om doar pe baza percepŃiilor sale individuale. Dezvoltarea presupune un schimb de informaŃii, care implică o relaŃie pozitivă cu celălalt, baza dezvoltării conştiinŃei de sine. In concepŃia lui Paul Nathorp, scopul educaŃiei este formarea voinŃei, insă aceasta este un act individual. Pedagogia socială consideră că educaŃia nu este un proces care obligă individul în a accepta normele comunităŃii ci că aceasta ii arată doar ceea ce valorizează, individul urmând a decide ceea ce doreşte. În viziunea lui Paul Nathorp, obligaŃiile practice se realizează prin: -

Instinct (existenta unei tendinŃe, orientarea spre un scop fără conştientizarea acestui lucru, virtutea fiind măsura);

-

VoinŃă (este prezentă conştiinŃa, virtutea fiind morala);

-

VoinŃă raŃională (este prezentă măsura voinŃei, virtutea fiind adevărul).

În organizarea procesului educativ se impune dezvoltarea în primul rând a vieŃii instinctuale (care se realizează in familie);

urmează voinŃa

(dezvoltarea voinŃei se realizează în şcoală) după care se va dezvolta raŃiunea morală (care se poate realiza doar prin ordonarea vieŃii comunităŃii). Emile Durkheim ( 1858 – 1917) Consideră că există o realitate socială anterioară oricărui individ şi că societatea este un fenomen autonom, care are posibilitatea de a se autodetermina şi este diferit de suma indivizilor care o compun. Fenomenul social are putere de constrângere, pe care o exercită asupra indivizilor, determinând asimilarea de către aceştia a valorilor şi normelor societăŃii. Durkheim consideră ca educaŃia întruneşte următoarele caracteristici: -

Exterioritatea.

-

Constrângerea.

-

Calitatea de a fi supus observatiei si explicaşiei ştiinŃifice. Diferite societati au diferite modalitati

reglatoare ale actului

educativ, normele si valorile fiind un produs al comunitatii respective si sunt determinate de viata in comun. 119

Individul este compus din doua elemente: -

elementul individual, care este compus din stari psihice.

-

Elementul social, care cuprinde ideile, sentimentele, credintele, traditiile, opiniile colective.

Scopul educatiei este de fapt formarea indivizilor pentru societate, fiecare copil fiind la nastere lipsit de informatiile necesar integararii in societate, avand doar natura sa individuala. EducaŃia este mijlocul prin care are loc socializarea individului, formarea lui conform idealurilor valorizate de societatea respectiva in acel moment. Socializarea individului presupune devenirea lui pe plan moral deoarece moralitatea incepe acolo unde incepe viaŃa socială. Moralitatea individului are la bază : -

disciplina, care se realizeaza prin exemple oferite de parinti, prin asigurarea unui mediu adecvat de dezvoltare, transmiterea unor indemnuri la conduite acceptate de societate si supunerea la aceste norme, baza formarii conduitei morale.

-

Atasamentul fata de un grup uman. Integrarea intr-un grup, dessurarea de activitati comune dezvltă

devotamentului si

disciplinei. -

Autonomia este acceptarea regulei.

In momentul de fata domeniile de activitate ale pedagogiei sociale si ale asistentei sociale sunt foarte apropiate intersectandu-se in serviciile de asistenta sociala destinate copiilor, persoanelor cu dizabilitati, persoanelor varstnice, familiilor aflate in dificultate ca urmare a violenŃei domestice sau a absentei resurselor care sa asugure o dezvoltare normala copiilor. Ca urmare a apropierii acestor doua profesii, in Germania a fost realizată contopirea lor intr-una singură care poartă denumirea de lucrător social. Totusi exista diferente notabile intre cele doua profesii, pedagogul social fiind persoana de referinta pentru indivizi sau grupuri aflate in dificultate pe o perioada mai lunga de timp, fiind persoana care faciliteaza formarea deprinderilor necesare in vederea depasirii situaŃiilor dificile cu care se confruntă acestia. 120

In Romania evoluŃia celor doua profesii a fost diferita, formarea ca asistent social si ca pedagog social se realizeaza in specializari diferite. Specific profesiei de padagog social este : -

intervenŃia pedagogului social nu este determinată de necesitatea indeplinirii unor criterii de performanŃă cerute de societate, ci de existenŃa unui conflict.

-

IntervenŃia pedagogului social este orientată spre oferirea sprijinului in invăŃare, scopul fiind dobandirea competenŃelor necesare pentru a-şi gestiona singur resursele şi oportunităŃile pentru a raspunde competent vieŃii cotidiene.

-

ConŃinutul educaŃiei, este dependent de realităŃile beneficiarului serviciilor oferite de pedagogul social.

-

Transmiterea informatiilor nu se realizează prin predare, ci prin crearea situaŃiilor de invaŃare.

In concluzie putem spune ca pedagogia sociala, este in acelaşi timp orientare pedagogică şi disciplină pedagogică, că mediul social este responsabil de devenirea fiinŃei umane şi că educaŃia se realizează pentru societate şi prin intermediul societăŃii. BIBLIOGRAFIE:

Ionaşcu, A., FiliaŃia şi ocrotirea minorilor, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980. Lăscuş, Voicu, Fişa de observare şi proiect pedagogic individualizat, ediŃia a II-a, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj – Napoca, 1997. Lăscuş, Voicu, Obiectul şi sarcinile pedagogiei ocrotirii, în vol. Aspecte ale psihopedagogiei recuperării şi reintegrării, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1987. Lăscuş, Voicu, Organizarea şi conducerea caselor de copii, Editura Genesis, Cluj – Napoca, 1996. Lăscuş, Voicu, Orientarea şcolară şi profesională, vol. I, Teorie şi metode, Editura Napoca star, Cluj – Napoca, 2000. Lăscuş, Voicu, Pedagogia ocrotirii, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj – Napoca, 1994. Ştefan, M., EducaŃia extracuriculară, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 2001.

121

NOI DIRECłII DE INTERVENłIE ALE ASISTENłEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA. BOLNAVUL MINTAL – PROBLEMĂ A ASISTENłEI MEDICALE VERSUS ASISTENłĂ SOCIALĂ OANA MORCAN Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad ABSTRACT Ne aflăm într-o eră a reformei, în care apartenenŃa la U.E. ne-a determinat să adoptăm „peste noapte” politici noi, modele de intervenŃie şi bune practici, fără ca înainte să avem curajul să facem evaluări realiste a stării de fapt şi să avem curajul să recunoaştem că e nevoie de timp...şi paşi mici, până când vom reuşi să vorbim de o aliniere la „noile norme europene”. O anamneză a fenomenului psihiatric instituŃional, o prezintă studiile şi rapoartele de specialitate în domeniu, care arată că începând cu anii ’70, în România s-a concluzionat că spitalizarea de la acea vreme se rezuma la un tratament medical, daca ceea ce la început era socotit a fi progres, s-a concluzionat în timp că dă efecte alienante ca efect a internărilor prelungite. Astfel, studiile aniilor ’70 au condus la conturarea unui tratament antipsihiatric, în sensul dezvoltării serviciilor comunitare alternative, care a determinat într-o mare măsură dezvoltarea curentului actual din psihiatria comunitară. EvoluŃia sistemului psihiatric în tot acest răstimp a cunoscut în România un traseu tumultuos. Dacă anii 70, au adus primele forme de îngrijire alternativă, anii 80 au înregistrat o stagnare în dezvoltarea serviciilor comunitare, un declin care a determinat un fenomen social grav: „abandonul bolnavilor mentali”de către unii dintre aparŃinătorii lor. În acest context, se vorbeşte mai mult de o îngrijire predominant instituŃională, la persoanele cu probleme serioase de sănătate mintală, iar îngrijirile sunt din păcate predominant medicale. Chiar dacă se vorbeşte despre o serioasă reformă, despre politici sociale care promovează alternative de îngrijire comunitară, despre conturarea unui număr destul de mare de asistenŃi sociali, realitatea prezentă ne ilustrează un cu totul alt tablou al practicilor din spitalele şi centrele de sănătate mentală, aşa cum funcŃionează ele în prezent. Rapoartele făcute în domeniul sănătăŃii mintale, au scos la iveală că monitorizarea făcută înainte de integrarea europeană nu a dat roade decât „pe hârtie”, iar programele măreŃe au fost îngropate de indolenŃa autorităŃilor. „...căci aproape toată literatura de specialitate despre pacienŃii psihiatrici este scrisă din punct de vedere al psihiatrului – iar psihiatrul, din punct de vedere social, se află de partea opusă pacienŃilor”64; spunea încă din 1961 Erving Goffman. Scopul prezentului studiu rezidă în ideea de a pune bazele unei intervenŃii mai bine conturate a asistenŃei sociale în domeniul psihiatric. Mobilul prezentului studiu m-a dus cu gândul la caracterul instituŃional, 64

Erving, Goffman, (2004): Aziluri-Eseuri despre situaŃia socială a pacienŃilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane instituŃionalizate, Editura Polirom, 15-23

122

limitativ, al pacientului din spitalele de psihiatrie, care să nu uităm, înainte de a deveni pacient „instituŃionalizat/ spitalizat” avea, o viaŃă socială, o proprie percepŃie a realităŃii înconjurătoare, pe care acum şi-o „imaginează” prin perspectiva realităŃii medicale. Este de dorit ca reforma să aducă un sistem centrat pe nevoile clientului, însă când vine vorba de nevoi ne raportăm la nevoile de bază fără să oferim o abordare de ansamblu.Acest studiu se doreşte a fi o reflecŃie asupra acestei problematici, care ulterior să prindă contur într-o cercetare calitativă asupra politicilor sociale vehiculate în acest domeniu; cu precădere asupra contextului socio-economic de dezvoltare a psihiatriei comunitare. Studiile mai îndrăzneŃe în domeniul psihiatriei vorbesc despre un „decalaj mare”65 între psihiatria românească şi cea a celorlalte Ńări din Comunitatea Europeană. Într-un context în care bolnavul psihiatric beneficiază de servicii minime, mi-aş permite să spun aşa cum le-am reprezenta într-o piramidă a nevoilor după Abraham Maslow, că acestuia i se satisfac nevoile, sau nevoile bazale (nevoia de hrană, locuinŃă,etc), inclusiv medicaŃia, toate se întâmplă sub incidenŃa aceleaşi autorităŃi, de multe ori fără o explicaŃie prealabilă, totul rutinat în jurul aceloraşi persoane, ore, după un tratament de cele mai multe ori nediferenŃiat, sau foarte puŃin diferenŃiat; în prezenŃa şi sub atenŃia „colegilor” de cameră. Din păcate, cea mai importantă activitate a personalului din spitalele de psihiatrie o reprezintă in final, în final, supravegherea pacienŃilor. Depărtarea de realitatea obiectivă este aproape iminentă. Serviciile de îngrijire medicală pe termen lung, au fost de mult timp combătute în Ńările europene. Politicile sociale în România ar trebui să dezvolte un model de intervenŃie integralist, centrat atât pe bolnavul mintal (cu probleme psihiatrice) cât şi pe familia acestuia. Principalul obiectiv al asistenŃei sociale în sectorul psihiatric ar trebui să vizeze reabilitarea individului în plan socio-profesional şi familial,capacitându-l astfel la o viaŃă cât mai independentă, raportată la capacităŃile lui, şi nu încurajând dependenŃa instituŃională( de tip revenire/recădere). ImportanŃa acestei probleme ar trebui să fie subliniată şi de faptul că, spre deosebire de marea majoritate a bolilor somatice, prezenŃa unei boli psihice la individ reprezintă o sursă de alterare a stării de echilibru a microgrupului social, prin care întelegem: familia, vecinătate, sfera profesională. Toate formele de discriminare, uneori datorate lipsei de cunoaştere, alteori în mod voit exprimate, îl vor pune pe bolnavul psihic într-o poziŃie de inferioritate, sau chiar de izolare în plan social. Principiile care ar trebui să ghideze intervenŃia specialistului în asistenŃă socială în lucrul cu bolnavul psihiatric, ar trebui să se focalizeze pe mai multe arii de intervenŃie; care implică dezvoltarea de roluri şi sarcini: •

DesfinŃarea etichetei ( intervine rolul de mediator, advocacy)

65

Dr.Mieta, HaŃegan, Studiul-Nevoi alternative de îngrijire comunitară pentru pacienŃii instituŃionalizaŃi în spitalele de psihiatrie, 2008.

123

• Manager -coordonează şi facilitează accesul la serviciile sociale şi medicale importante procesului terapeutic şi în vederea unei bune reinserŃii sociale; • Rol educaŃional- în relaŃia dintre pacient/beneficiar şi familia sa; formând grupuri de auto-suport, organizând activităŃi recreative, ateliere creative, etc. • Orientarea spre familie –ca principal element de legătură cu viaŃa socială; intervenŃie polivalentă cu pacientul –ca şi client al asistenŃei sociale, dar şi cu familia care poate fi în multe cazuri la fel de afectată, sau cu aceeaşi nevoie de ajutor specializat, sau chiar mai mare decât a clientului- pacient psihiatric. Dimensiunea de sprijin a familiei este foarte importantă, întrucât chiar şi din punct de vedere economic, este mai puŃin costisitor decât dacă statul preia în întregime aceste atribuŃii. • Reprezentare şi promovare a drepturilor persoanelor cu probleme mintale; • IntervenŃie centrată pe mediu- însoŃirea bolnavului în relaŃia cu statul, cu societatea civilă; • Modelează relaŃia bolnavului psihiatric în raport cu mediul social (statal/neguvernamental); • Determină autonomia persoanei –orientată pe dimensiunea reinsertiei sociale; • Reprezentare (advocacy)- socială, juridică, familială, comunitară; • Dezvoltă, propune si implementează- politici eficiente pentru persoanele cu probleme mintale; • Identifică, accesează şi atrage finanŃări- şi pentru acest segment de activitate; • Facilitator – în vederea dezvoltării de deprinderi de viaŃă independentă; • Ofera consultanta juridica gratuita- bun cunoscator a drepturilor si facilitatilor oferite acestei categorii de persoane • Consilier- Consilierea în asistenŃă socială- (privind managementul bolii) este mult diferenŃiată, însă nu mai puŃin importantă celei psihologice, întrucât omul trebuie privit ca o complexitate, nu mai este doar un simplu individ, ci o entitate socială. În acest raport asistentul social joacă mai multe roluri printre care cel de confident, sfătuitor, sprijn, relaŃia putând în anumite condiŃii să depăşească „graniŃele” unei relaŃii strict profesionale- înspre o relaŃie interpersonală; astfel asistentul social va fi investit cu mai multă încredere; cea ce va conduce la succese mai sigure. Pe lângă rolurile asistentului social în munca cu bolnavul mintal, ar trebui să se mai contureze câteva principii de lucru, dintre care cele mai relevante ar fi: responsabilitatea la nivel comunitar, co-participarea comunităŃii, asigurarea unei continuităŃi a serviciilor de îngrijire, accentul pus pe reabilitare, o specializare a îngrijirilor, familia văzută ca pilon principal atât în procesul de îngrijire cât şi în reabilitare, desensibilizarea populaŃiei şi accentul pus pe reabilitare. Se vorbeşte despre o epocă a „psihiatriei sociale” în care pacientul este privit în ansamblu, ca o figură „bio-psiho-socială”.66

66

Dr.I, Cucu, din monografia proprie,Psihiatrie socială, articol

124

Ar trebui să se contureze tot mai mult un profil al asistentului social psihiatric, care preia inclusiv o mulŃime din atribuŃiile sociale ale medicului psihiatric, oferind astfel asistenŃă socială la un nivel cât mai performant, atât la nivel spitalicesc, comunitar (locuinŃele protejate), dar mai ales ambulator- ca intervenŃie de sprijin şi prevenŃie. Asistentul social trebuie să intervină în acest proces al reabilitării, al recuperarii, ca un liant iintre servicii si persoane, asigurandu-se in tot acest răstimp ca pacientului i se ofera posibilitatea de a munci, de a stabili relatii cu vecinatatea, de a intreprinde actiuni si a lua decizii de unul singur, si nu in ultimul rand de a beneficia de un climat familial securizant, care sa-i ofere suport pe de-o parte, iar pe de alta parte sa-i confere încrederea de a acŃiona singur. Asistentul social consiliază, şi intervine în mediul său natural de viaŃă, ia contact cu vecinătatea ,etc, oferind un răspuns psiho-social la condiŃiile de viaŃă ale individului, fiind non-directivă şi ne-manipulantă. Orientarea spre o intervenŃie socială în psihiatrie a evoluat de la „suferinŃa unui organism social” aşa cum era definită în primele forme de intervenŃie instituŃionalizate, cu un pronunŃat caracter religios, spre „fiinŃa socială creată de societate”, concept care a apărut odată cu naşterea unei ştiinŃe noi- antropologia. Deşi s-au introdus de mult în aria curriculară a facultăŃilor de AsistenŃă Socială, discipline precum: psihiatria, psihopatologia, psihologia, criminologia, etc, cu toate acestea nu se poate vorbi de o specializarea în sfera psihiatriei a studenŃilor la asistenŃă socială. Politicile sociale noi, ar trebui să vizeze introducerea unei specializări a asistenŃei sociale pe această dimensiune. Planul de acŃiune creat special pentru implementarea reformei în sănătatea mintală, deşi are deja stabilite obiectivele clare pe teren scurt şi lung; porneşte de la dictonul „Să îmbunătăŃim situaŃia îngrijirilor de sănătate mintală”, la capitolul costuri estimate pe resurse umane, nu se conturează „necesitatea” creări de posturi de asistenŃi sociali. Legătura reală dintre sistemul de sănătate mintală şi serviciile sociale este în realitate slabă şi de cele mai multe ori, din păcate, neproductivă. Mediatizarea servicilor alternative, precum şi informaŃia despre unde poate fi accesat ajutorul profesionist este adesea „servită” pe internet, pe siteul ofertantului de servicii, unde beneficiarului (client/pacient) nu îi este întotdeauna accesibilă. Anul 2005, a prezentat o statistică despre existenŃa unui număr de aproximativ 100 de asistenŃi sociali existenŃi în serviciile de asistenŃă mintală din România. O evaluare realistă a nevoilor arăta că ar fi necesar un plus de 400-600 de specialişti în asistenŃă socială raportat la nevoile reale(conform unor studii realizate de instituŃi abilitate în domeniu). Fără a avea cea mai mică intenŃie de a leza pe cineva, un simplu „studiu statistic” la nivelul a 2,3 centre de sănătate mintală din Ńară ar scoate la iveală că acel minim de posturi scoase la concurs pentru asistenŃi sociali, sunt adesea ocupate de alŃi specialişti din domenii „învecinate” asistenŃei sociale, precum: sociologi, psihologi, terapeuŃi,etc. Deşi vorbim despre o istorie de aproape un secol de când România a dat naştere primelor promoŃii de asistenŃi sociali absolvenŃi de studii superioare, fiind printre primele Ńări din lume care au revoluŃionat această sferă ridicând-o la rang de disciplină, utilitatea asistenŃei sociale nu a reuşit să obŃină încă recunoaşterea totală în toate domeniile care se interferează cu

125

socialul. Impunându-se ca disciplină de sine stătătoare, ca direcŃie de acŃiune condusă de modele şi principii proprii, asistenŃa socială trebuie să se impună în sfera psihiatriei mintale ca intervenŃie separată, clar delimitată de intervenŃia medicală. În psihiatria actuală trebuie urmărite cu precădere două aspecte: gestionarea bolii cât mai bună (intervenŃie de tip medical) dar şi a calităŃii vieŃii în condiŃiile bolii(aici ar trebui să intervină asistentul social).67 SituaŃia generală a spitalelor de psihiatrie ilustrată de media, prezintă un tablou aproape de „groază” care pune sub semne de întrebare serviciile oferite bolnavilor mintali, şi nu un tablou „al progresului” aşa cum ne dorim a crede. Exploatarea prin muncă a bolnavului psihic, spitale care îşi propun „închiderea”centrelor, din cauza faptului că nu sunt „productive”, servicii minime- „nu se oferă nimic pe dimensiunea reintegrării socio-familiale”, deşi acestea se află direct în subordinea Ministerului; se vorbeşte adesea de o regresie în plan socio-profesional, dar şi personal-anunŃă titluri întregi ale revistelor de specialitate. „Politicile actuale în România promovează tot mai mult această problematică, există chiar o legislaŃie destul de clară care reglementează toate aceste aspecte, probleme avem cu implementarea....” relatează, d-na Doina Mureşan (sociolog de profesie)- care ocupă postul de asistent social la Centrul de Sănătate Mintală, din Arad. Etichetarea este o problemă gravă cu care se confruntă pacientul psihiatric. În cazurile cele mai grave aceasta este echivalentul discriminării. Este un fenomen care apare adesea în cazul persoanelor cu tulburări mintale sau a celor cu un handicap psihic, atunci când se confruntă cu situaŃii de refuz a acordării serviciilor de îngrijire de sănătate sau sociale. Lipsa aparŃinătorilor, sau poziŃia slabă de reprezentare îi pune în situaŃii de inferioritate; neputând depune plângeri, şi de cele mai multe ori fiind în situaŃia de ne-cunoaştere a drepturilor lor. Din pacate beneficiarii de servicii psihiatrice sunt etichetaŃi din cauza afecŃiunilor lor şi de cele mai multe ori pe fondul unor preconcepŃii venite din partea populaŃiei, fapt ce determină limitarea sau îngrădirea accesului la serviciile de asistenŃă medicală, educatie, locuri de muncă, servicii de asistenŃă socială. Anul 2007 a fost marcat de o campanie iniŃiată de AMP (AgenŃia de monitorizare a presei); campania „Ai încredere în mintea lor”care, a urmărit conştientizarea opiniei publice cu privire la existenŃa unui număr de 350.000 de persoane cu afecŃiuni mintale, din care studiile arată că mai mult de jumătate sunt „perfect capabili” să lucreze.68; chiar dacă unii dintre ei mai manifestă, conform literaturii de specialitate „tulburări”. Pentru ca acest proiect să prindă concreteŃe, sau organizat mai multe sesiuni de informare, menite să găsească măsuri de includere a acestora în societate, măsuri care se doreau ca ulterior să fie cuprinse/ formulate în noi politici publice. În plan local, dar şi naŃional, asistentul social trebuie să apară ca principal element care să vegheze asupra influienŃării politicilor, practicilor şi procedurilor în domeniul sănătăŃii mentale. El este cel mai în măsură să planifice şi să implementeze campanii de informare, care să urmărească educarea comunităŃii în sensul înŃelegerii şi acceptanŃei, să sensibilizeze şi să 67 Radu, Suciu, Mihai, Ardelean, O perspectivă psihiatrică asupra stigmei.(2007), Revista Psihiatru, nr.11, XII 68 sursa Rompres 20.09.07

126

faciliteze schimbarea mentalităŃii societăŃii faŃă de conceptul de boală psihică; iar la finalizarea acestui proces- să disemineze informaŃiile şi rezultatele obŃinute. Problema studiului de faŃă este aceea de a demonstra utilitatea asistenŃei sociale ca măsură de intervenŃie activă în munca cu bolnavul mintal. Realitatea obiectivă a zilelor noastre ne prezintă o lipsă quasi-completă de asistenŃi sociali specializaŃi în munca cu bolnavii psihiatrici. Există din păcate o nefericită asociere între sănătatea mintală şi marginalizarea socială, cea ce degenerează în stigmatizare, diminuarea semnificativă a şanselor în găsirea unui loc de muncă. Deşi există o legislaŃie clară care reglementează obligativitatea de creare a unor locuri de muncă pentru persoanele cu diverse forme de handicap, printre care şi cel mintal, precum şi acordarea de facilităŃi pentru aceşti angajatori, rata de incluziune în câmpul muncii este foarte scăzută pentru aceste categorii de persoane. O principală preocupare a spitalelor de psihiatrie din România o constituie problema pacienŃilor stagnanŃi. O preocupare pentru acest subiect a fost adesea comentată de medicii specialişti în psihiatrie şi de restul personalului medical, însă nu s-a dat suficientă importanŃă intervenŃiei de tip asistenŃă socială. Cercetările în domeniu (vezi studiul Dr. Mieta-HaŃegan făcut în lucrarea „Nevoi alternative de îngrijire comunitară pentru pacienŃii instituŃionalizaŃi în spitalele de psihiatrie”) precum şi altele existente în domeniu, identifică ca principale bariere în stagnarea prelungită în spitalele de psihiatrie, ca fiind factorii de ordin social. La nivelul judeŃului Arad se poate vorbi despre o slabă coordonare cu celelalte agenŃii de asistenŃă socială; iar ONG-urile care să interfereze pe această direcŃie de activitate sunt inexistente. Se vorbeşte tot mai mult despre responsabil de caz „case manager” şi despre administrarea de caz „case management”, însă acestea se reduc la serviciile echipei medicale (doctori, asistente). Toate serviciile sociale suferă o reformă care vizează externalizarea, respectiv contractarea de către ONG-uri a serviciilor de stat. Reforma inspirată de piaŃă (Market-inspired reform) vizează separarea procesului de reglementare ( elaborare de politici) de cel de implementare (administrare) prin intermediul creării unor agenŃii qvasi-autonome, în care funcŃionează principiul „plăteşte pentru performanŃe”. Totodată are loc separarea cumpărătorului de furnizor în cadrul sectorului public prin crearea unei qvasipieŃe, în care responsabilităŃile dar şi drepturile în administrarea serviciilor publice sunt distribuite între instituŃii publice şi private; apare şi se dezvoltă ideea de creştere a complementarităŃii intersectoriale în organizarea şi oferta de servicii sociale69. Pe plan internaŃional, parteneriatul public-privat este considerat un aranjament juridic prin care resursele, riscurile şi recompensele aferente atât agenŃiei publice, cât şi companiei private se combină pentru a asigura: eficienŃă mai sporită, un mai bun acces la capital şi o conformare mai riguroasă la reglementările legale. Se doreşte tot mai mult creşterea nivelului

69

Mihaela Lambru, Ioan Margineanu, (2004)Parteneriat public privat în furnizarea serviciilor sociale,Buc, p 13

127

calităŃii cu costuri cât mai mici; acest lucru fiind dat doar de schimburile parteneriale între stat şi privat. În sectorului psihiatric nu se poate însă vorbi despre existenŃa a prea multe ONG-uri active care interferează în acest domeniu de activitate. În psihiatrie se poate vorbi despre o „decentrare” într-un scop benefic a activităŃilor în echipa terapeutică. Din interviul oferit de sociologul Centrului de Sănătate Mintală Arad, a rezultat nemulŃumirea pentru această lipsă, o ruptură de verigă în oferirea de servicii alternative a agenŃiilor care activează în domeniul social. Cea mai mare nemulŃumire vizavi de acest sector o constituie, după părerea d-nei Dorina Mureşan, imposibilitatea de a stabili contacte de colaborare cu spitalele medico-sociale din judeŃ, care fac o discriminare „pe faŃă”, altfel spus la vedere au expuse în chestionarul care se complectează la internare, respectiv la admiterea pacientului/beneficiarului în unitate, rubrica care „selectează” beneficiarii după criteriul „apt psihic”; motiv pentru care putem concluziona din nou că legătura dintre sistemul de sănătate mintală şi serviciile sociale este slabă şi uneori neproductivă. În toată activitatea CSM-urilor (Centrelor de Sănătate Mintală), precum şi a Spitalelor de Psihiatrie, rolul asistentului social se conturează din ce în ce mai clar; deşi atribuŃiile sale sunt adesea trecute cu vederea sau...”împărŃite” altor profesii. Dacă facem trimitere la „LocuinŃele protejate”; acestea ar trebui să beneficieze de serviciile asistenŃilor sociali. Vorbim de clienŃi care pot avea o slujbă, sau pot frecventa centre de zi, există categoria clienŃilor care locuiesc singuri, iar alŃii grupaŃi; în toate aceste cazuri trebuie asigurată de către asistent social împreună cu echipa multidisciplinară, o monitorizare de grup şi individuală. O altă contribuŃie a asistentul social ar fi de a veghea asupra bunei cooperări între medicii de familie şi serviciile sociale; un facilitator al acestor rapoarte. Într-un cadru în care proiectele de locuinŃe protejate îşi primesc bugetul din mai multe surse; sunt multiple situaŃiile în care serviciile sociale-prin asistentul social trebuie să identifice şi să asiste anumiŃi clienŃi, de exemplu prin oferirea unui ajutor(parŃial sau total) prin contribuŃie la achitarea chiriei. În prezent munca în ambulator implică o bună cunoaştere a socialului; astfel că psihiatrului care lucrează pe acest segment îi revine sarcina să deprindă aceste cunoştiinŃe. Acest aspect nu este de contestat în totalitate; însă, realitatea obiectivă ne confirmă că acest lucru este foarte greu de realizat. Din punctul de vedere al cerinŃelor-standardelor, ar trebui să vorbim de un medic psihiatru, care deŃine metodele şi tehnicile de lucru în asistenŃă socială, de un lucrător „în teren”, să fie un agent „al schimbării” şi un „facilitator” al nevoilor clienŃilor- pacienŃi ai socio-medicalului. Identificarea influienŃelor psiho-sociale, este un proces foarte important care poate avea efect pozitiv sau negativ în funcŃie de modul în care intervin.70 Cred că în toate aceste situaŃii ar trebui să se pună în discuŃie echipa multidisciplinară, în care fiecare profesionist să intervină pe segmentul lui de activitate, pentru ca mai apoi să formuleze propuneri şi paşi de acŃiune în 70

Mircea, Lăzărescu, (2002), Psihiatrie.Sociologie.Antropologie.,Editura Brumar, Timişoara, p.66

128

echipă, astfel rezultând o intervenŃie centrată pe client şi raportată la nevoile, posibilităŃile şi în concordanŃă cu aşteptările de mai bine. Studiile de specialitate actuale vorbesc despre necesitatea conturări unei noi specializări, sau subspecializări în psihiatria socială care să vizeze medicul psihiatru, ca dezvoltare profesională pe această arie relativ nouă. Consider că sunt observaŃii realiste, însă să nu căutăm să substituim intervenŃia în asistenŃă socială, făcută de un absolvent de asistenŃă socială cu posibilitatea de a prelua aceste atribuŃii, sau de a avea o abordare de tip asistenŃă socială, obiectivă, după tehnici şi metode de intervenŃie bine structurate, de către un alt specialist care deprinde noŃiuni minime, într-o formă de subspecializare de tip social. Se confirmă că în perioada iernii, 10 pânâ la 20% din paturile de psihiatrie sunt ocupate de persoane fără adăpost. Nu există însă statistici exacte, cert este că acest fapt se conturează ca o realitate. Putem vorbi în aceste cazuri de „clienŃi ai asistenŃei sociale” şi nu ai segmentului psihiatric, cel puŃin nu întotdeauna. Persoanele fără adăpost au adesea un stil de viaŃă diferit, care determină un comportament diferit; însă acest fapt nu trebuie să-i transforme în clienŃi ai psihiatriei. BineînŃeles că sunt şi persoane fără adăpost care suferă de boli mentale; însă, în ambele cazuri internarea pe termen lung nu reprezintă cea mai bună metodă de ajutor. PrezenŃa lor pentru perioade mari de timp, sunt percepute ca un minus al sistemului întrucât blochează îmbunătăŃirea nivelului de calitate în aceste servicii.71 IntervenŃia asistentului social s-ar face centrat pe identificarea tuturor resurselor disponibile în vederea oferirii de alternative. Sunt la nivelul Ńării unele ONG-uri (din păcate nu şi în judeŃul nostru) care pe baza experienŃei acumulate de-alungul timpului, aceştia propun un sistem comprehensiv de ajutorare. Asistentul social joacă un rol esenŃial în acest context; de a identifica noi tipuri de servicii sociale alternative care să vină în întâmpinarea acestor categorii de beneficiari. Rolul organizaŃiilor neguvernamentale (ONG-urilor) în acest sector de activitate este spre ruşinea noastră, foarte recunoscut şi apreciat în multe state unde sectorul nonguvernamental a conturat un alt nivel de dezvoltare. Acest aport al sectorului ONG s-ar dovedi a fi şi în cazul nostru foarte productiv, întrucât ar permite o implicare mai de amploare, care ar duce cu siguranŃă la reducerea mecanismului de etichetare, excludere şi marginalizare din sectorul vieŃii sociale a acestor persoane. Crearea unui sistem bine pus la punct a sectorului nonguvernamental în acest domeniu ar putea duce la descentralizarea acestor servicii, mergând spre oferirea de servicii alternative. Unii dintre adulŃii fără adăpost au aparŃinători, însă lipsa unui sprijin minim din partea statului îi determină la „abandon”. Cu privire la intervenŃia specialistului în asistenŃă socială în acest sector de activitate se conturează două tipuri de intervenŃie: cu clientul/pacientul/ beneficiarul, pe de-o parte şi cu familia acestuia, pe de altă parte.

71

Rutman I.D.(1997), What is psychiatric rehabitation? In R. Hughes&D. Weinstein (Eds.), Best practices in psychosocial rehabilitation

129

Consilierea socială joacă un rol determinant în cazul familiilor, aparŃinătorilor persoanelor cu probleme mintale. AutorităŃile locale nu oferă din păcate nici un sprijin în aceste cazuri. Pentru a putea înregistra intervenŃii de succes pentru pacienŃi, familiile trebuie consiliate, determinate, oferindu-le acestora, chiar şi stimulente „financiar” acolo unde raŃionamentul financiar ar bloca/stopa ajutorarea; pentru a fi un liant între instituŃiile medicale, spitaliceşti şi pacient. Aşa cum am mai menŃionat la un moment dat, spitalele de psihiatrie, asemenea penitenciarelor sunt adesea cotate în studiile de specialitate drept „instituŃii totale”72. DiferenŃa între cele două, din punctul de vedere al socialului, este dată de faptul că faŃă de sistemul de detenŃie s-au propus de mult alternative mai „atractive”- cum ar fi probaŃiunea; în mare parte, în baza studiilor întreprinse în acest sens care urmăreau raportul cost-eficienŃă. În cazul bolnavului psihic nu s-au propus încă politici sociale prin care să se urmărească pe de-o parte: recunoaşterea rolului (şi întărirea rolului) de îngrijitor şi aparŃinător, a membrului de familie a persoanei care suferă de o boală mintală precum şi oferirea de stimulente; respectiv, înfiinŃarea de centre de consiliere prin care să se ofere servicii de consiliere socială şi psihologică, programe educaŃionale şi ajutor financiar (de susŃinere acolo unde se impune), toate menite să prevină lăsarea, abandonarea persoanei în spitalele de psihiatrie, în unităŃiile socio-medicale; toate acestea conducând din nefericire, la excluziune socială. Promovarea stării de sănătate la copii şi tineri Nici în acest caz asistentul social nu este promovat ca un specialist care poate avea o contribuŃie determinantă. Sunt foarte puŃine studiile de specialitate care ating această dimensiune –sensibilă a copilului, tânărului, adolescentului. Se vorbeşte adesea de devianŃă - sub aspectul comportamental, delincvenŃional; însă foarte rar intrăm în incidenŃa „sănătăŃii mintale”. Realitatea este însă grăitoare; există o multitudine de factori care constituie o ameninŃare la adresa sănătăŃii mintale a tinerilor şi adolescenŃilor, printre care definim: factorii sociali şi de mediu- precum, familia, şcoala, statutul social, cel economic(material-sărăcia, deprivarea,etc), expunerea la violenŃă de orice fel, abuzul de substanŃe, expunerea la separarea părinŃilor(divorŃ) sau pierderea unei persoane apropiate, importante în viaŃa tânârului, diversele forme de discriminare sau întâmpinarea timpurie a unor dificultăŃi, lipsuri prelungite,etc. Această categorie aparte, (tinerii) sunt expuşi adesea problemelor de adaptare, factorilor de schimbare permanenŃi, iar capacitatea de a le face faŃă nu este întotdeauna aceeaşi de la individ la individ. Problemele care se conturează la această grupă de vârstă, ar putea fi încadrate în două categorii: probleme comportamentale minore dar şi bolile grave mintale, debilitante. Este foarte important să oferim tinerilor un cadru securizant, emoŃional şi psihic, pentru a favoriza o bună dezvoltare psihică ulterioară. Problema cu adevărat ignorată este riscul dat de primele semne de întrebare, vizavi, de o 72

Erving, Goffman, (2004):op.cit, Editura Polirom, în introducere

130

conduită pusă sub semn de întrebare. Ar trebui să ridice întrebări serioase specialiştilor când problemele care par mai puŃin severe nu dispar odată cu maturizarea individului, întrucât lipsa unei intervenŃii centrate pe client făcute din timp, în cazul acestor persoane va duce la cronicizarea afecŃiunilor, care vor amprenta grav evoluŃia viitorului –tânărului, devenit- adult, afectând atât sfera relaŃiilor interpersonale cât şi în plan social. Asistentul social ar trebui să joace un rol activ în promovarea oportunităŃilor de dezvoltare normală; a unui climat familial sănătos, dar şi să ofere sprijin de specialitate tinerilor care se află în situaŃii de viaŃă stresante, pentru a depăşi cât mai natural situaŃia/le de criză. Adesea promovat dictonul „nu există sănătate fără sănătate mintală”, ne aduce pe toŃi în faŃa unei realităŃi dure, însă adevărate. Promovarea sănătăŃii mintale ar trebui să reprezinte o preocupare a tuturor, cu atât mai mult cu cât ea poate afecta pe oricine, fără a Ńine cont de apartenenŃă sau clasă socială. În acest context asistentul social ca promotor al sănătăŃii mintale la copii şi adolescenŃi poate dezvolta şi propune politici de acŃiune care să vizeze şi să promoveze în primul rând dezvoltarea conceptului de sănătate mintală- promovat în instituŃiile de învăŃământ şi în familii, să promoveze campanii de informare şi schimburi de experinŃă cu alte state care practică deja aceste politici, să disemineze informaŃiile- exemplificând modelele de succes şi modelele de bună practică şi nu în ultimul rând să conştientizeze familiile despre importanŃa oferirii unui climat familial optim psiho-social, pentru o bună dezvoltare a psihicului tânărului, viitor adult şi totodată să ofere suport de specialitate familiilor, aparŃinători ai tinerilor care suferă de o boală, tulburare mintală; respectiv acompanierea de specialitate a familiilor cu copii „vulnerabili”. Printre cele mai eficiente metode de intervenŃie, din perspectiva asistentului social în lucrul cu tinerii şi adolescenŃii cu probleme de sănătate mintală, s-ar contura: • Programe de sensibilizare a oamenilor în general faŃă de această problematică- campanii anti-stigmă; • Organizarea de seminarii în şcoli; • Sesiuni de consiliere individuale şi de grup; • Politici de identificare a factorilor de risc, predispozanŃi la afecŃiuni psihice, precum şi categoriile de risc precum: tineri din familii dezorganizate, prezenŃa violenŃei domestice, mame minore; familii în risc; • Organizarea de programe care vizează tinerii care vor deveni părinŃi; • Suport de specialitate în vederea dezvoltării deprinderilor de viaŃă independentă, îmbunătăŃirii abilităŃilor sociale şi a suportului social; • Organizarea burselor de locuri de muncă pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală; • Terapii cu familia- pregătirea familiei pentru a fi sprijin real în cazul tinerilor cu probleme de acest fel; Dacă ar fi să facem un studiu din punct de vedere financiar, raportul cost-eficienŃă dat de programele de prevenire primară şi secundară s-ar dovedi a fi tot cele mai productive; pe de- o parte reducând costurile pe termen lung privind reabilitarea persoanei cu o boală mintală, dar totodată

131

prezintă o mai sigură reinserŃie socio-familială şi la adult se poate vorbi şi de dimensiunea profesională. În acest context se poate vorbi despre intervenŃia comunitară în „psihiatria comunitară”73, care aduce în discuŃie cel mai mult ideea de echipă terapeutică în care asistentul social are rol de lider, precum şi ideea de dezvoltare a unei game cât mai vaste, din puctul de vedere al eficenŃei de metode al serviciilor comunitare.

Anexă Ghid de interviu ( Drd. Morcan Oana- Asist. Univ.Universitatea de Vest « Vasile Goldiş » Arad) Prezentul ghid serveşte unui studiu în domeniul asistenŃei sociale cu titlul “ Noi direcŃii de intervenŃie ale asistenŃei sociale în Romania” 1.Studiile de specialitate arată că avantajele oferite de medicamentele psihotrope, precum si politicile statului de a nu supraaglomera spitalele de psihiatrie în cazul afectiunilor mai usoare, a facut posibilă o creştere a numărului persoanelor cu tulburări psihice tratate la domiciliu comparativ cu cele tratate în spitalele psihiatrice. Din punctul dumneavoastră de vedere consideraŃi că este adevarată această afirmaŃie? Cum comentaŃi această situaŃie? 2.Sub ce aspect Planul National de Sanatate actual vizează interferenŃa serviciilor medicale cu intervenŃia socialului? DaŃi-ne câteva exemple. 3. Care ar fi în opinia dumneavoastră, întelesul dat noŃiunii de „bunăstare socială“, aşa cum OMS o defineşte în enunŃul “...reprezintă starea de bunăstare fizică, psihică şi socială şi nu doar absenŃa bolii sau infirmităŃii”. 4.”Igiena mentală” ca ramură a psihiatriei, implică prin valenŃele sale un instrument important în intervenŃia de specialitate; în acest context echipa interdisciplinară vizează medicul psihiatru, psihologul, dar nu în ultimul rând asistentul social. Cat de important este rolul acestuia în serviciile de psihiatrie? Se poate vorbi în Romania de prezenŃa echipei „terapeutice ” formată din toŃi aceşti profesionişti în spitalele de psihiatrie din Romania? 5. Putem vorbi de o „instituŃionalizare/spitalizare” prelungită la persoanele care ridică realmente probleme de ordin social ( lipsa unei locuinŃe, posibilităŃi financiare precare, lipsa aparŃinătorilor „abandon instituŃional”) etc.? Ne puteti spune cu aproximatie care ar fi numarul pacienŃilor aflaŃi în această situaŃie raportat procentual? 6. Când vorbim de „excluziune socială” în anul 2008, ar trebui să ne gândim la o limitare a drepturilor civile, politice, sociale, economice, culturale, sau este vorba încă de o mentalitate venită de la o societate care pune încă accentul pe etichete, marginalizează?

73

William, R., Breakey, (2001), Servicii integrate de sănătate mintală. Psihiatrie.Comunitară Modernă., Editura FundaŃiei PRO, Bucureşti,p 21-35

132

7.Care ar fi modelul integrat de intervenŃie pentru o bună reinserŃie socioprofesională în cazul pacientului din psihiatrie? Cum se conturează rolul asistentului social în acest demers? 8. Cu toŃii ştim că există o legislaŃie care reglementează anumite facilităŃi instituŃiilor care angajează persoane cu diverse forme de handicap printre care şi cel mental; cunoaşteŃi în acest sens care ar fi rata de reinserŃie profesională a pacienŃilor spitalelor de psihiatrie? 9.În cea ce priveşte legislaŃia actuală, care credeŃi că ar fi modificarea care ar putea aduce beneficii acestui sistem? 10. Din cunoştinŃele dumeavoastră, putem vorbi de un rol puternic conturat al asistenŃei sociale în alte Ńări europene? 11. Dacă ar fi să faceŃi comparaŃie cu celelalte sisteme de servicii sociale (educaŃie, asigurări sociale, învătămant,etc) cum a-Ńi aprecia sistemul medical din Romania? -Vă mulŃumesc!Pentru o mai bună înŃelegere a acestei dimensiuni, am ales ca la finalul lucrării să anexez ghidul de interviu care a stat la baza concluziilor stabilite, pe care am avut plăcere de a-l aplica d-nei Dorina Mureşan –sociolog la Centrul de Sănătate Mintală Arad- ocupantă a postului de asistent social. Cu o vechime de câŃiva ani în acest domeniu, d-na Mureşan şi-a manifestat disponibilitatea în a-mi răspunde la câteva dintre întrebările care încă se conturează dat fiind realitatea bolnavului cu probleme de sănătate mintală, oferindu-mi o perspectivă realistă a unui specialist care se confruntă direct cu acest tip de probleme. Am încercat să intervievez şi medicii psihiatri care lucrează în spitalele de psihiatrie, însă mi s-a acceptat un interviu scurt, nestructurat, argumentat pe de-o parte de lipsa de timp, dar mai ales de caracterul „social” al întrebărilor. Din interviul cu Dr. Suciu Radu- medic specialist Doctor în ŞtiinŃe, am aflat că cele mai importante preocupări ale medicilor psihiatri sunt legate de asigurarea unui intervenŃi de specialitate vizavi de administrarea medicaŃiei şi monitorizarea bolii. Deşi întreaga literatură de specialitate vorbeşte de un medic psihiatru „policalificat”, realitatea arătă că declinarea competenŃelor care nu Ńin strict de sectorul medical este o practică. Cele mai mari progrese din perspectivă medicală, după spusele domnului doctor, sunt existenŃa neurolepticelor moderne care permit un tratament ambulatoriu şi plusul adus de noua legislaŃie privind posibilităŃile de internare nevoluntară.(vezi secŃiunea 2 a Legi SănătăŃii Mintale şi a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice). Pentru celelalte întrebări, am fost orientată spre asistenŃii sociali ai spitalului, care în ciuda unui legislaŃii care vorbeşte despre necesitatea unei echipe terapeutice formată din 4, respectiv 5 asistenŃi sociali pe lângă ceilalŃi specialişti, în cazul majorităŃiilor spitalelor de psihiatrie din Ńara noastră, realitatea prezintă o cu totul altă statistică. Şi în judeŃul Arad, spitalul de psihiatrie beneficiază de serviciile unui singur asistent social, care din păcate nu reuşeşte să atingă toate obiectivele pe care şi le propune strategia naŃională privind bolnavul cu probleme mintale, şi anume intervenŃia în triunghi pacient-familie-societate, nu poate atinge un standard înalt de calitate.

133

Este necesar întreprinderea de demersuri de aliniere la standardele şi politicile sociale deja existente „pe hârtie”, este necesar un efort comun al autorităŃilor, al statului, al nostru al tuturor de a oferi atenŃia cuvenită acestui sector, de a administra bani, mediatizare prin campanii de sensibilizare a populaŃiei şi a găsi drept prioritar formarea echipelor terapeutice aşa cum standardele le impun. Opinia sociologului CSM (Centrului de Sănătate Mintală) din Arad, este că se doreşte într-adevăr să se dezvolte servicii sociale comunitare de asistenŃă psihiatrică. Acest lucru se încearcă şi în judeŃul Arad prin două tipuri de servicii: locuinŃele sociale protejate şi centre de zi. Realitatea obiectivă ne dezvăluie că utilitatea locuinŃelor protejate este de necontestat, în condiŃiile în care acestea se prefigurează a fi nişte obiective care oferă suport social, dar şi sprijin în rezolvarea problemelor administrative (medical, gospodăresc, al drepturilor, etc), însă datorită resurselor puŃine financiare şi umane, suportul oferit nu este încă unul atât de calitativ, cât s-ar dori. Nu putem vorbi despre centre de zi în Arad, pentru această categorie de beneficiari, decât despre existenŃa unui centru de zi, care are ca scop resocializarea; iar printre activităŃile zilnice putem aminti: terapia ocupaŃională, terapia recreativ-distractivă şi pe viitor se militează pentru ergoterapie. Acesta este Centrul unde lucrează şi d-na sociolog cu atribuŃii de asistenŃă socială Dorina Mureşan alături de colegul său cu atribuŃii de psihologie, de profesie tot sociolog. În contextul în care centrul de zi din cadrul CSM-ului Arad, este singurul care funcŃionează oferind servicii de specialitate acestei categori de beneficiari, consider strigent angajarea mai multor specialişti, care să poată răspunde nevoilor de asistenŃă atât din centru, locuinŃe protejate dar şi în lucru cu familia şi pacientul tratat în ambulator. La întrebarea „sub ce aspect PNS (Planul NaŃional de Sănătate) actual –interferează dimensiunea medicală cu cea socială”, d-na sociolog ne-a răspuns afirmativ, confirmând existenŃa unei strategii bine structurate, problematic fiind implementarea (resursele umane, materiale,termen,etc). Imaginea specialistului despre cadrul general de funcŃionare, prevede necesitatea de a exista în viaŃa fiecărui pacient „dimensiunea socială”. D-na sociolog, întăreşte ideea potrivit căreia lucrul cu familia este foarte important, motiv pentru care se vehiculează ideea de conturare a unui „centru respiro” pentru familiile aparŃinătorilor. Din interviul purtat cu d-na Dorina Mureşan, am desprins că munca în echipa terapeutică se face astfel: „avem două categorii de boli-de patologie (defectuali) unde asistentul social e şeful; şi boala psihică, cu prevalenŃă psihoza-unde psihiatrul intervine-sporadic”. Chiar dacă există, asistentul social din cadrul spitalului nu face munca în teren, ci birocraŃia; asistentul social al Centrului de Sănătate Mintală, în cazul de faŃă d-na sociolog, întocmeşte anchetele sociale. O altă problemă acută este cea creată de spitalele „medico-sociale”, unde conform spuselor sociologului centrului „discriminarea se face pe faŃă”, întrucât în chestionarul de admitere în spitalul medico-social, încă de la început conŃine o rubrică care condiŃionează „starea psihică” a celui care urmează a fi admis.

134

Privitor la echipa terapeutică d-na sociolog argumentează: „.....echipa terapeutică în România are nevoie de o formare profesională pe aceste direcŃii de acŃiune. În 2007 s-a iniŃiat prima formare în domeniul psihiatriei comunitare, sub egida Centrului de formare Fracaritatis, din cadrul Spitalului Al. Obregia. Aparent această formare îşi propunea să vizeze strict formarea nurselor psihiatrice în comunitate; ulterior însă la cererea Centrului de Sănătate Mintală Titan, s-a acceptat participarea unui număr de medici psihiatrici tineri, asistenŃi sociali şi psihologi . S-a dovedit a fi un proiect pilot de succes, însă care ar trebui să se repete atât la nivel regional, judeŃean şi...totodată să vizeze angajarea unui număr mai mare de asistenŃi sociali cărora să le ofere deasemenea formări continue....”. Din discuŃiile purtate cu specialişti a rezultat deasemenea dorinŃa acestora de a lua contact cu experienŃa altor state şi cu specialişti din acest domeniu care activează în alte Ńări. Singurele modalităŃi de cunoaştere vizavi de experienŃa altor state şi-o facilitează singuri prin achiziŃii de cărŃi, documentare sau alte eventuale contacte pe care reuşesc să le întreprindă prin propriile mijloace. Concluzia discuŃiei noastre este că „bolnavul mintal este o persoană deosebit de vulnerabilă, care are nevoie de asistenŃi sociali bine pregătiŃi care să identifice nevoile specifice ale acestora..pentru ca ulterior împreună să găsească soluŃii”. Concluzii şi propuneri ale studiului În România, psihiatria, încă se desfăşoară după un model învechit, cu o „structură instituŃională rigidă, strict medicalizată centrată pe marele spital de psihiatrie”74. O analiză obiectivă a doar câtorva dintre rapoartele făcute de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii din ultimii ani, demonstrează tot mai mult necesitatea unei regândiri a psihiatriei.... Consider că pentru a putea înregistra un real progres în acest segment al psihiatriei, şi anume pacientul psihiatric, ar trebui să depăşim modelele de practică vechi şi să promovăm aşa cum deja legislaŃia începe să contureze dimensiunea socială a intervenŃiei- conturată în jurul asistentului social. Există deja o legislaŃie care reglementează explicit prin normele de aplicare a Legii privind Sănătatea Mintală şi a ProtecŃiei Persoanelor cu Tulburări Psihice, 75la art.14, din prezenta lege –cu toate ca se prezintă foarte clar echipa terapeutică atât pentru adulŃi cât şi pentru copii, a sectorului psihiatric care vorbeşte despre un număr aproape egal de norme de asistenŃi sociali cu cele de medici psihiatri; realitatea este neconcordantă siuaŃiei existente însă în prezent în spitalele de psihiatrie. Cred ca e momentul să ne responsabilizăm cetăŃenii, să conştientizăm populatia cu privire la boală şi bolnavul psihic. Trebuie să avem curajul să recunoaştem că tulburarea psihică nu mai reprezintă o problemă a individului si a familiei acestuia, vorbim de o problemă natională datorită implicaŃiilor socio-economice, iar la nivel micro, se prezintă ca o problemă a comunităŃii din care face parte acesta. 74

Octavian, Buda, (2006),Iresponsabilitatea.Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicaŃii în dreptul penal, civil şi al familiei, Editura ŞtiinŃelor Medicale editura Juridică, Bucureşti, p.245 75 Vezi legislaŃia privind Sănătatea Mintală şi a ProtecŃiei Persoanelor cu Tulburări Psihice (art 14)

135

Admiterea în UE a condiŃionat printre altele, reforme şi în acest domeniu, însă e momentul să milităm cu toŃii în sensul unei intervenŃii practice, reale, cu termene şi etape bine definite, şi să nu ne mulŃumim doar cu politici sociale care sună bine pe hârtie. E o problemă cu adevarat de interes naŃional şi internaŃional, la care ar trebui să reflectăm mai bine, poate meditând asupra statisticilor care vorbesc despre o prevalenŃă pe viaŃă a acestei boli care este de 33%*(potrivit OMS), ceea ce înseamnă ca unul din trei oameni va avea, la un moment dat, pe parcursul vieŃii, o tulburare psihică diagnosticabilă cu ajutorul criteriilor acceptate pe plan international. Asistentul social trebuie văzut ca o persoană instruită care deŃine abilităŃi şi deprinderi in munca cu acest grup tinta, care intervine ca un specialist care detine competente din mai multe domenii şi ajută astfel clientul să facă faŃă în mod eficient unei varietati de probleme mintale, sau ale vietii de zi cu zi, îmbunătăŃindu-şi astfel functionalitatea globală. IntervenŃia lui trebuie să fie focalizată pe trei directii de acŃiune: • Comunitară; • Asupra individului; • Asupra familiei şi a mediului in care convieŃuieşte; Asistentul social ca promotor a drepturilor omului, trebuie să militeze pentru respectarea drepturilor şi libertăŃilor şi a acestei categorii de persoane. El trebuie să joace un rol activ ca apărător al persoanelor cu o suferinŃă mintală; promovând respect pentru aceştia, pentru a fi trataŃi ca oameni cu drepturi egale cu ale tuturor; respect pentru confidenŃialitatea informaŃiilor despre viaŃa personală, promotor al respectului pentru individualitatea şi demnitatea lor, al dreptului la intimitate şi autodeterminare, promotor al şanselor egale pentru toŃi în comunitatea de apartenenŃă. Asistentul social va fi cel care conduce „lupta” pentru creşterea toleranŃei şi înŃelegerii din partea majorităŃii, militând pentru creearea unor oportunităŃi de muncă, dar nu în ultimul rând sprijin al beneficiarului pentru a-l determina în vederea asumări „riscurilor” unui trai obişnuit. Dacă sociologia a fost prima care a facut pasul în sensul scoaterii psihiatriei din închistarea strict medicală, rolul asistenŃei sociale ar fi acela de a o ridica la un nivel al cerinŃelor şi nevoilor actuale, rupând barierele care au dominat atâtea sute de ani, marcând trecerea de la serviciile de tip azil la o interventie complexă de tip preventie- reabilitare, care vizează reinsertia socială. Pacientul psihiatric reprezintă o categorie a populaŃiei cu o pozitie puternic dezavantajată faŃă de restul populaŃiei, acesta este motivul pentru care se doreste o muncă colectivă, efort de voinŃă a tuturor sectoarelor cu care interferează. În urma studiului literaturii de specialitate care face trimitere la această categorie de persoane care au un handicap mintal, putem concluziona că handicapul mintal desemnează starea de limitare a capacităŃilor umane şi consecinŃele acestei limitări ce este un dezechilibru în viaŃa unei persoane în încercarea acestuia de a –şi asuma şi îndeplini rolul social la un nivel cât mai asemănător cu ceilalŃi membri ai comunităŃii din care se desprinde. În acest cadru asistentului social îi sunt necesare o serie de calităŃi etice şi morale, deprinderi, aptitudini, care să îi ajută să intervină în întâmpinarea nevoilor acestei categorii de beneficiari, reprezentându-le 136

drepturile, interesele, însă fără a uita că este o individualitate diferită faŃa de celelalte categorii de persoane, dar care are ceva de spus, şi trebuie susŃinută în acest sens. Este neceesară o revoluŃionare a acestui sector, o iniŃiativă plină de curaj care să dea o nouă dimensiune bolnavului mintal. Acest lucru ar implica în primul rând o schimbare a mentalităŃii societăŃii româneşti faŃă de persoanele cu handicap mintal dar la acelaşi nivel de importanŃă să urmărim să intervenim în sensul ajutorării, acestor persoane în vederea schimbării mentalităŃii acestor persoane faŃă de ele însele. Dacă pornim de la toate aceste considerente se explică încă o dată nevoia de intervenŃie din punct de vedere al asistenŃei sociale. O evaluare a consideraŃiilor anterioare precum şi plecând de la obiectivele generale ale asistenŃei sociale, putem vorbi despre existenŃa a trei principii generale de lucru în asistenŃa socială a persoanelor cu handicap mintal. În general, acestea fac parte dintr-un sistem naŃional de ocrotire, care are la bază o politică naŃională, ceea ce implică direcŃii de acŃiune trasate de cele mai multe ori de nivelurile superioare de decizie, care la rândul lor dictează nivelurilor judeŃene şi locale, unde are loc acŃiunea propriu-zisă. Acest lucru adesea îngreunează intervenŃia propriu-zisă, iar din păcate adesea se întâmplă ca problemele identificate să nu fie cele mai importante întrucât factorii de decizie nu sunt întotdeauna primi „în teren”. Cea mai eficientă metodă de intervenŃie a asistentului social în acest segment de activitate ar trebui să vizeze trei direcŃii de acŃiune, care ar fi: • Identificarea corectă a acestor clienŃi, pentru a putea oferi modele de intervenŃie individualizate raportate la nevoile lor; • Odată identificaŃi, asistentul social trebuie să intervină ca un facilitator de servicii de sprijin, mijloace(materiale şi/sau financiare), soluŃii pentru rezolvare problemelor, precum şi o monitorizare pe tot parcursul intervenŃiei; • Dezvoltarea unor strategii de oferire serviciilor sociale pentru persoanele cu probleme mintale, pornind de la nevoile şi cerinŃele beneficiarului şi ale familiei acestuia. Asistentul social trebuie să intervină în acest proces de ajutorare a persoanelor cu probleme mintale, oferind servicii de specialitate, dar nu în ultimul rând trebuie să fie promotorul unor schimbări în planul mentalităŃi cetăŃenilor. Să sperăm că o educaŃie în favoarea persoanelor cu probleme mintale făcută prin mass-media, dar şi prin politici sociale coerente şi realiste, va determina schimbarea atitudini discriminatorii a membrilor comunităŃilor din care fac parte aceşti oameni. Pentru o reală reformă în psihiatrie s-ar impune alocarea de fonduri pentru ca resursa personal să poată deveni o realitate, echipa terapeutică să poată conŃine specialiştii pe care noile politici sociale îi prezintă deja ca fiind o necesitate, iar diversificarea instituŃiilor de îngrijire comunitară să devină o realitate în practică, cu bolnavul mintal. Vizavi de toate aceste considerente, inclusiv unele dintre cele mai valoroase cercetări de psihiatrie socială făcute prin anii 1967 de către J.WING, cu toate au demonstrat că, indiferent de factorii cauzali care ar putea

137

fi descoperiŃi în etiologia boli psihice, mediul social, respectiv contactul cu lumea exterioară, constituie principali factori contributori asupra boli psihice. 76

Bibliografie: 1. Erving, Goffman, (2004): Aziluri-Eseuri despre situaŃia socială a pacienŃilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane instituŃionalizate, Editura Polirom,p.15-23 2. Dr.Mieta, HaŃegan, Studiul-Nevoi alternative de îngrijire comunitară pentru pacienŃii instituŃionalizaŃi în spitalele de psihiatrie, 2008 3. Dr.I, Cucu, Psihiatrie socială, artic Radu, Suciu,2007 4. Mihai, Ardelean, O perspectivă psihiatrică asupra stigmei.(2007), Revista Psihiatru, nr.11, XII 5. sursa Rompres 20.09.07 6. Mihaela Lambru, Ioan Margineanu, (2004)Parteneriat public privat în furnizarea serviciilor sociale,Buc, p 13 7. Mircea, Lăzărescu, (2002), Psihiatrie.Sociologie.Antropologie.,Editura Brumar, Timişoara, p.66 8. Rutman I.D.(1997), What is psychiatric rehabitation? In R. Hughes&D. Weinstein (Eds.), Best practices in psychosocial rehabilitation 9. Erving, Goffman, (2004):op.cit, Editura Polirom, în introducere 10. William, R., Breakey, (2001), Servicii integrate de sănătate mintală. Psihiatrie.Comunitară Modernă., Editura FundaŃiei PRO, Bucureşti,p 21-35 11. Octavian, Buda, (2006),Iresponsabilitatea.Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicaŃii în dreptul penal, civil şi al familiei, Editura ŞtiinŃelor Medicale editura Juridică, Bucureşti, p.245 12. LegislaŃia privind Sănătatea Mintală şi a ProtecŃiei Persoanelor cu Tulburări Psihice (art 14) 13. Wing, J.K., Brown, G.W., Institutionalism and schizophrenia, Cambridge Univ.Press,1970 14. *Centrul Pentru Politici şi Servicii de Sănătate - Sondaj de opinie privind serviciile de sanatate,realizat în rândul medicilor din Romania 15. *Centrul Pentru Politici şi Servicii de Sănătate - Barometru de opinie privind serviciile de sănătate, realizat în rândul populaŃiei din România, 2002 16. www.anti-stigma.ro 17. www.apsro.ro

76

Wing, J.K., Brown, G.W., Institutionalism and schizophrenia, Cambridge Univ.Press,1970

138

WORKAHOLISM-UL – FENOMEN DEZADAPTATIV ÎN RÂNDUL ASISTENłILOR SOCIALI DIN TIMIŞOARA? Loredana SIMEREA UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA “Munca grea dezvăluie caracterul oamenilor: unii îşi întorc mânecile, alŃii întorc nasul şi alŃii nu se mai întorc deloc”. Sam Ewig Abstract The article approaches in a synthetic way the problems of workaholism and tries to present concisely the results of a study made in 2008 with the purpose to identify the presence of work addiction among the social workers form the social institutions in Timisoara. Being given the fully transformations from the social and organizational contexts, the constant risk to appear some new hard to adjust phenomena exists, and these, depending on the extension and intention of the expression and manifestation affects in a severe way the organizational climate and efficiency. But it is not excluded that these phenomena, especially workaholism to contain benefic valences for organization, especially if they display between certain limits. Workaholism or the work addiction is placed between the addiction phenomena, and it’s characterized by the excessive need to work, in a way that creates perturbations on the physic health, personal, in relations and in a good efficiency of people. Key words: workaholism, social workers, work. Munca, indiferent cum o definim sau dacă suntem plătiŃi pentru ea ori nu, este un element-cheie în vieŃile noastre. Ea dă structură orelor noastre de trezire - trebuie să fim undeva, să facem ceva - şi ne dă un simŃ al identităŃii în lume, în afara cercului familiei şi prietenilor noştri. ConcepŃia asupra muncii sa transformat radical din trecut până astăzi. Dacă în urmă cu câteva secole, munca era atribuită doar sclavilor (exceptând munca de coordonare şi supervizare – atribuite reprezentanŃilor claselor sociale înalte), apoi răspândindu-se la reprezentanŃii tuturor claselor sociale, s-a ajuns actualmente datorită schimbărilor succesive ca munca să devină atât o activitate necesară pentru a trăi, pentru a deveni independenŃi economic, cât şi un mijloc de afirmare în societate pentru cei care au un anumit statut. Ca urmare a acestor schimbări, identitatea muncii o concură pe cea personală, dedicarea faŃă de muncă fiind excesivă şi generând efecte negative atât asupra vieŃii psiho-sociale, cât şi asupra sănătăŃii fizice.

139

Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre dependenŃa de muncă. În general este privită ca un lucru negativ, dar pe de altă parte este singura dependenŃă acceptată de societate, religie sau educaŃie. Câteva exemple actuale sugerează dependenŃa de muncă: o femeie într-o barcă pe un lac împreună cu cei doi copii ai ei nu se poate relaxa - ea vorbeşte la telefon cu şeful ei; un agent aflat în luna de miere pe o insulă tropicală trimite fax la birou cu rezumatele legale; şeful îşi ceartă directorul tânăr al unei companii de găzduire internet pentru că şi-a închis telefonul în timpul petrecerii fiului său dintr-o duminică. Dacă încercăm să căutăm pe internet termenul „workaholism”, acesta va apare de 164.000, dacă scriem „workaholic”, acesta va apare de 2.600.000 de ori. Pentru „dependenŃa de muncă” sunt afişate 554 de rezultate, iar pentru „dependent de muncă” sunt afişate 18.600 de rezultate. Aceste rezltate, alături de ediŃii speciale despre dependenŃa de muncă publicate de către International Journal of Stress Management (2001, Vol. 8 No. 2), de Journal of Organizational Change Management (2004, Vol. 17 No. 5) şi alături de alte publicaŃii servesc drept indicaŃie a creşterii interesului în privinŃa acestui fenomen. Se spune că Plinius cel Bătrân, gânditorul Romei Antice, îşi începea ziua de muncă la miezul nopŃii, iar în timpul meselor cerea să i se citească ceva, astfel încât să nu piardă timpul. Asemenea filosofiei lui despre muncă sa păstrat dictonul: "Nulla dies sine linea" („Nici o zi pierdută fără rost”). Ideea de a nu face risipă de timp a evoluat de-a lungul timpului. MulŃi gânditori, artişti, personalităŃi strălucite au pus în evidenŃă necesitatea de a munci din greu pentru a obŃine rezultate remarcabile. În studiul efectuat vom încerca să verificăm dacă această idee se aplică în rândul asistenŃilor sociali din Timişoara. În perioada februarie – mai 2008 am realizat un studiu cu scopul de a verifica prezenŃa workaholism-ului în rândul asistenŃilor sociali din instituŃiile de asistenŃă socială din Timişoara. Aspectele asupra cărora ne-am îndreptat atenŃia în prezentul studiu vizează: O.1. Compararea cantitativă a asistenŃilor sociali predispuşi la workaholism din mediul privat şi public. O.2. Identificarea cărui gen de persoane (feminin sau masculin) este mai predispus în dependenŃa faŃă de muncă. O.3. Determinarea nivelului de educaŃie ce caracterizează persoanele dependente de muncă. O.4. Identificarea persoanelor vulnerabile spre a fi workaholici în funcŃie de venitul pe care îl obŃin. Ipotezele a căror verificare ne-am propus să o realizăm sunt: I.1. AsistenŃii sociali din sectorul privat obŃin scoruri mai înalte în ceea ce priveşte nivelul de workaholism în comparaŃie cu asistenŃii sociali din sectorul public. I.2. SubiecŃii de gen feminin obŃin scoruri mai mari la dimensiunea de workaholism în comparaŃie cu subiecŃii de gen masculin. I.3. AsistenŃii sociali cu un nivel de şcolarizare mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism faŃă de asistenŃii sociali cu un nivel de şcolarizare mai scăzut.

140

I.4. AsistenŃii sociali cu venit mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism în comparaŃie cu asistenŃii sociali care au venituri mai scăzute. Cercetarea de faŃă a fost realizată pe 82 de subiecŃi, asistenŃi sociali, participanŃi voluntari la studiu. ToŃi aceştia lucrează în Timişoara în instituŃii publice şi private de asistenŃă socială din domenii precum: protecŃia copilului, a vârstnicilor, a persoanelor cu dizabilităŃi, a adulŃilor, a şomerilor, a persoanelor traficate, a refugiaŃilor, a persoanelor dependente de substanŃe, a delincvenŃilor, etc. Au fost chestionate atât femei - 79,27%, cât şi bărbaŃi – 20,73%, căsătoriŃi şi/sau necăsătoriŃi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 50 de ani. În ceea ce priveşte distribuŃia în funcŃie de nivelul de şcolarizare al acestora, se poate observa în figura 3 că 28,05 % au absolvit studii postuniversitare de specialitate, şi 71,95 % au absolvit studii universitare de specialitate. În figura 4 este prezentată distribuŃia după venitul personal lunar al celor chestionaŃi. Avem astfel, 54,8 % persoane care obŃin venituri lunare de peste 10 milioane lei vechi şi 45,12 % persoane care obŃin venituri de sub 10 milioane lei lunar.

Fig. 1

Fig. 2

Fig. 3

Fig. 4

În prezentul studiu am utilizat un chestionar, Testul de risc faŃă de dependenŃa de muncă, realizat de Bryan E. Robinson, şi publicat în: Chained to the Desk: A Guidebook for Workaholics, Their Partners and Children, and the Clinicians Who Treat Them (New York University Press, 1998), pp. 52-54. Acest chestionar cuprinde 25 de întrebări închise a căror variante de răspuns sunt: „niciodată”, „câteoadată”, „adesea” şi „întotdeauna”. Codificând aceste variante de răspuns cu puncte precum: 1, 2, 3 şi 4, am adunat punctele şi am obŃinut un scor final cuprins între 25 şi 100. Un punctaj între 25 şi 56 reprezintă o persoană care nu exagerează cu munca, un punctaj între 57 şi 66 caracterizează o persoană care este considerată un workaholic mediu, iar un punctaj între 67 şi 100 reprezintă un workaholic care exagerează. 141

La acest chestionar am adăugat variabile în funcŃie de care am verificat ipotezele pe care le-am stabilit iniŃial, şi aume: genul subiecŃilor, vârsta, statutul marital, nivelul de şcolarizare, domeniul de activitate, experienŃa de lucru, venitul. Chestionarul a fost testat în cadrul etapei de pretestare, înaintea distribuirii către respondenŃi pe un număr de 10 persoane. În studiul de faŃă sau aplicat chestionare celor 82 de subiecŃi atât în format online, cât şi completate în prezenŃa mea în cadrul instituŃiilor de asistenŃă socială din Timişoara. Analizarea şi interpretarea rezultatelor chestionarului este realizată prin aplicarea testului t răspunsurilor la întrebările referitoare la variabilele din ipoteze. Astfel se va încerca validarea sau infirmarea acestora. În urma calculării scorului final la întrebările din testul de risc faŃă de dependenŃa de muncă s-au obŃinut următoarele rezultate ce pot fi observate şi în figura nr. 5: 76,83 % dintre asistenŃii sociali chestionaŃi nu exagerează cu munca; 23,17 % dintre subiecŃii chestionaŃi sunt workaholici medii şi nici o persoană nu este un workaholic care exagerează.

Fig. 5 Pentru verificarea primei ipoteze, şi anume: „AsistenŃii sociali din sectorul privat obŃine scoruri mai înalte în ceea ce priveşte nivelul de workaholism în comparaŃie cu asistenŃii sociali din sectorul public, am aplicat Testul T, care este în esenŃă o procedură de testare a semnificaŃiei diferenŃei dintre două medii şi am comparat variabila dependentă - nivelul de workaholism cu variabila independentă - domeniul de provenienŃă al subiecŃilor chestionaŃi (sector privat şi sector public). Tabelul nr. 1

scortotal

Sectorul privat Sectorul public

N 41 41

Media 50,78 49,34

Abaterea standard 7,611 8,086

Tabelul nr. 2 Testul Levene de comparare varianŃelor Sig. (2F Sig. t tailed) scortotal

VarianŃe egale acceptate VarianŃe

,006

,939

142

,830

,409

,830

,409

egale neacceptate În tabelul 1 se poate observa statistica descriptivă a celor două domenii de provenienŃă, mediul privat şi mediul public. În tabelul 2 s-a calculat testul t de semnificaŃie între medii pentru ipoteza în discuŃie. Am obŃinut un t nesemnificativ statistic cu valoarea .409 la un p > .05, ceea ce înseamnă că rezultatele testului t nu permit acceptarea ipotezei cercetării, conform căreia personalul din sectorul privat obŃine scoruri mai înalte în ceea ce priveşte nivelul de workaholism în comparaŃie cu personalul din sectorul public, cu alte cuvinte, nu există diferenŃe semnificative din punct de vedere statistic între persoanele care provin din sectorul privat şi persoanele care provin din mediul public în ceea ce priveşte nivelul de workaholism. Această diferenŃă nesemnificativă poate fi observată în tabelul 1, care arată că diferenŃa dintre medii este de doar 1,439 %. Ipoteza a doua încearcă a arăta că personalul din sectorul privat, respectiv organizaŃii nonguvernamentale este mai predispus în a fi dependent de muncă în comparaŃie cu personalul din secorul public, respectiv guvernamental. În formularea acestei ipoteze am considerat că datorită timpului petrecut la serviciu până la ora fixă în marea majoritate a cazurilor, personalul din sectorul public este mai puŃin predispus în a deveni workoholic, iar personalul din sectorul nonguvernamental are o mai mare predispoziŃie spre workaholism datorită dinamicii care se întâlneşte în acest mediu, datorită spontaneităŃii şi a proiectelor mereu inovative, care solicită la mai mult, pierzându-se astfel umbra plafonării în activitatea desfăşurată. Ipoteza aceasta a fost infirmată din punct de vedere statistic. Pentru verificarea celei de-a doua ipoteze, şi anume: „SubiecŃii de gen feminin obŃin scoruri mai mari la dimensiunea de workaholism în comparaŃie cu subiecŃii de gen masculin” am aplicat testul t şi am comparat variabila dependentă - nivelul de workaholism cu variabila independentă – genul subiecŃilor chestionaŃi. Tabelul nr. 3

scortotal

N 65 17

Feminin Masculin

Media 50,18 49,54

Abaterea standard 7,726 8,478

Tabelul nr. 4 Testul Levene de comparare varianŃelor Sig. (2F Sig. t tailed) scortotal

VarianŃe egale acceptate VarianŃe egale

,057

,812

143

,278

,782

,263

,795

neacceptate În tabelul 3 se poate observa statistica descriptivă a celor două variabile independente, genul feminin şi genul masculin al respondenŃilor. În tabelul 4 s-a calculat testul t de semnificaŃie între medii pentru ipoteza actuală. Am obŃinut un t nesemnificativ statistic cu valoarea .795 la un p > .05, ceea ce înseamnă că rezultatele testului t nu permit acceptarea ipotezei cercetării, conform căreia subiecŃii de gen feminin obŃin scoruri mai mari la dimensiunea de workaholism în comparaŃie cu subiecŃii de gen masculin, cu alte cuvinte, nu diferă semnificativ din punct de vedere statistic între persoanele de gen feminin şi persoanele de gen masculin în ceea ce priveşte nivelul de workaholism. Această diferenŃă nesemnificativă poate fi observată în tabelul 3, care arată că diferenŃa dintre medii este de doar ,64. Deşi trăim într-o lume a vitezei, în care femeile doresc să domine întrun fel sau altul lumea, acestea având tendinŃa să devină dependente de muncă în dorinŃa lor de a demonstra lumii că sunt mai bune decât bărbaŃii, ipoteza aceasta a fost infirmată din punct de vedere statistic. Am aplicat testul t pentru a verifica cea de-a treia ipoteză, „asistenŃii sociali cu un nivel de şcolarizare mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism faŃă de asistenŃii sociali cu un nivel de şcolarizare mai scăzut”, încercând a evidenŃia dacă există o diferenŃă semnificativă în asocierea nivelului de şcolarizare cu variabila workaholism. Tabelul nr. 5

scortotal

Studii universitare Studii postuniversitare

N 59

Media 49,71

Abaterea standard 8,200

23

50,96

6,905

Tabelul nr. 6 Testul Levene de comparare varianŃelor Sig. (2F Sig. t tailed) scortotal

VarianŃe egale acceptate VarianŃe egale neacceptate

,543

,463

,644

,522

,694

,491

Astfel, se poate observa în tabelul 5 statistica descriptivă a celor două niveluri de şcolarizare, şi anume: abolvenŃi de studii universitare şi absolvenŃi de studii postuniversitare.

144

Din tabelul 6 se poate observa că am obŃinut un t nesemnificativ statistic cu valoarea .491 la un p > .05, ceea ce înseamnă că rezultatele testului t nu permit acceptarea ipotezei cercetării, conform căreia persoanele cu un nivel de şcolarizare mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism faŃă de persoanele cu un nivel de şcolarizare mai scăzut, cu alte cuvinte, nu există diferenŃe semnificative din punct de vedere statistic între persoanele cu studii universitare şi persoanele cu studii postuniversitare în ceea ce priveşte nivelul de workaholism. Această diferenŃă nesemnificativă poate fi observată în tabelul 5, care arată că diferenŃa dintre medii este de doar 1,25. Am considerat că dezvoltările tehnologice au determinat o cultură a vitezei, în care angajatul trebuie să îndeplinească mai multe lucruri în acelaşi timp şi este supraîncărcat cu sarcini, pe care trebuie să le îndeplinească în cel mai scurt timp. Numărul orelor de muncă creşte datorită termenelor limită foarte exigente. În acelaşi timp, limita între timpul afectat muncii şi cel afectat activităŃilor de loisir sau familiei se diminuează, spaŃiul casnic fiind invadat de sarcinile de serviciu. Acest lucru putând fi explicat printr-o mai mare responsabilitate şi un nivel al stresului mai ridicat, în acord cu nivelul din ierarhia organizaŃiei. În ciuda acestor menŃiuni pe care le-am luat în considerare iniŃial, ipoteza aceasta a fost infirmată din punct de vedere statistic. Am aplicat testul t pentru a verifica dacă există o diferenŃă între scorurile obŃinute de către persoanele cu venituri mai ridicate, faŃă de persoanele cu venituri mai scăzute. Tabelul nr. 7

scortotal

N 37 45

Sub 1000 lei Peste 1000 lei

Media 48,43 51,40

Abaterea standard 7,610 7,849

Tabelul nr. 8 Testul Levene de comparare varianŃelor Sig. (2F Sig. t tailed) scortotal

VarianŃe egale acceptate VarianŃe egale neacceptate

,183

,670

-1,727

,088

-1,732

,087

În primul tabel se poate observa statistica descriptivă a celor două niveluri de venituri, şi anume: sub 10 milioane de lei vechi sau 1000 lei noi şi peste 10 milioane. În tabelul al doilea s-a calculat testul t de semnificaŃie între medii pentru ipoteza în cauză. Am obŃinut un t semnificativ statistic cu valoarea ,088 la un p < .05, prin împărŃirea la 2-tailed, ceea ce înseamnă că ipoteza conform

145

căreia asistenŃii sociali cu un venit mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism în comparaŃie cu asistenŃii sociali ce au venituri mai scăzute se confirmă, cu alte cuvinte, există diferenŃe semnificative din punct de vedere statistic între persoanele cu venituri mai bune faŃă de cele cu venituri mai scăzute în ceea ce priveşte nivelul de workaholism, iar direcŃia acestei diferenŃe o putem desprinde din tabelul 7, observându-se că persoanele cu venituri de peste 1000 lei obŃin scoruri mai înalte în ceea ce priveşte nivelul de workaholism spre deosebire de personalul care obŃine sub 1000 lei lunar. Această ipoteză a fost confirmată din punct de vedere statistic. În anii ce vor urma, probabil vom asista la completarea modelelor consacrate sau poate chiar la elaborarea unor noi modele, vor fi lansate noi ipoteze de cercetare, vor fi promovate noi strategii şi tehnici de intervenŃie. Oricum, demersul clasic de intervenŃie cu siguranŃă îşi va dovedi în continuare validitatea, el presupunând o strategie desfăşurată la trei niveluri: primar, secundar şi terŃiar. Nivelul primar implică detectarea surselor de stres sau presiune din organizaŃie în cadrul unui audit ce reprezintă intervenŃia primară. IntervenŃia secundară are ca obiectiv pregătirea individului pentru a face mai bine faŃă presiunilor job-ului său, antrenarea lui în acele arii în care are nevoie să facă faŃă mai bine. IntervenŃia terŃiară presupune oferirea din partea organizaŃiei a unor servicii psihologice salariaŃilor, aceştia având ocazia să vorbească despre problemele lor de acasă şi de la serviciu, să exploreze eventualele soluŃii. În ceea ce priveşte această temă pe care am studiat-o, şi anume fenomenul dependenŃei de muncă, perspectivele de continuare a studiului se pot concretiza prin implementarea unor proiecte, care să aibă ca scop reducerea acestui fenomen. Un astfel de proiect care s-ar putea realiza este cel al creării unui centru Workaholicii Anonimi la nivelul oraşului Timişoara, după modelul celui din SUA. Programul DependenŃii de Muncă Anonimi se bazează pe cei 12 paşi şi 12 tradiŃii a Alcolicilor Anonimi. Bibliografie: 1. Burke, R., Workaholism in Organizations: Gender Differences, Sex Roles: A Journal of Research, Sept, 1999. 2. Burke, R, Research Companion to Working Time and Work Addiction, Edward Elgar Publishing Limited, 2006. 3. Robinson, B., Flowers C, The Relationship Between Workaholism and Marital Disaffection: Husbands' Perspective, The Family Journal 2006; 14; 213 4. Snir, R.; Harpaz, I; Burke, R. , Workaholism in organizations: new research directions, în Career Development International, Volume 11, Number 5, 2006 5. Snir, R.; Harpaz, I; Workaholism: Its definition and nature, SAGE Publications, London, 2003 6. Zlate M., Tratat de psihologie organizaŃional-managerială, Volumul al II-lea, Editura Polirom, Iaşi, 2007 7. www.workaholics-anonymous.org

146

IMPLICAłII SOCIALE ALE CONSUMULUI DE DROGURI Adela Lucia ŞLEAM Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timişoara, PiaŃa LibertăŃii, Nr. 1, Tel./Fax: 0256/432351 Abstract Producing convincing explanation for the extent and structure of drug use phenomenon in Romania is essential and it cannot be dealed with within one scientific field. Therefore it is necessary to have a multidisciplinary approach, considering that drug use involves medical, psychological, sociological and antropological issues. A special importance is hold by the explicative patterns focused on society, analysing the drug use from the external influences point of view, with accent on the environment. Thus, substance abuse represents an aquired behaviour, on the basis of social, cultural or family factors or structures. It is to be noticed that not only the environment influences the life of the drug user but the user, by his/her behaviour under the effects of the drugs endangers the physical and psychic safety of the members of the community. Nevertheless, confinement / prison is not the solution, but alternative penalties. These are the conclusion of a focus group study, realised with the involvement of specialists whose activity is related to drug users (judges, public prosecuttors, police officers, prison officers, probation counsellors, psychologists, doctors, social workers). The results of the study reffer to the features of the drug use phenomenon from a causative point of view, means of diminishing the drug use phenomenon by increasing the protective factors, the offences committed under the effects of the drugs, evaluation of the punishment system in the drug related field and evaluation of the alternative penalties system compared to imprisonment. Key words Drug Drug user Drug use etiology Risk factors Protective factors Explanatory patterns Probation PuŃini sunt cei care, atunci când rostesc cuvântul «drog» se gândesc la substanŃă în sine. Majoritatea se gândesc la tânărul care îşi distruge în mod latent viitorul, drogurile schimbându-i total viaŃa, căci ele aduc singurătate, o viaŃă lipsită de sens şi, implicit, lipsită de fericire.

147

La început, drogurile sunt consumate pentru a creea o senzaŃie de plăcere, însă, treptat, ea se estompează, lăsând locul unei senzaŃii de lipsă. Această plăcere este simŃită doar la început, deoarece, în final, viaŃa consumatorului devine un coşmar, reducându-se la procurarea dozei zilnice. Conform studiilor realizate, ritmul accelerat de creştere a criminalităŃii în legătură cu fenomenul drogurilor este evident după anii ’90 şi din ce în ce mai îngrijorător după anul 2001. Astfel, anul 2003 se caracterizează printr-o creştere cu 13,2% a infracŃiunilor constatate faŃă de anul 2002 şi cu 118% faŃă de anul 2001. Având în vedere aspectele menŃionate mai sus, există membri ai societăŃii care consideră consumatorii de droguri ca fiind victime, având o atitudine de toleranŃă faŃă de aceştia . Există însă şi persoane care îi stigmatizează, îi marginalizează, considerându-i infractori. Pentru a avea o imagine de ansamblu cu privire la statutul consumatorului de droguri (victimă sau infractor), a fost iniŃiat un interviu de grup (focus-grup) care să evidenŃieze percepŃia pe care o au asupra unei asemenea persoane specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri. În cadrul cercetării, a fost utilizată metoda focus-grup-ului, întrucât presupune interacŃiunea participanŃilor, schimbul de replici, de opinii şi idei, pe marginea unor întrebări adresate, surprinzâd astfel aspecte importante referitoare la modul în care consumatorul de droguri este perceput de către diferite categorii de profesionişti cu care intră în contact. Locul de desfăşurare a fost sediul Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş, iar perioada de desfăşurare a fost de 90 de minute. Grupul a fost compus din 9 persoane (judecător, procuror, ofiŃer de poliŃie, ofiŃer de penitenciar, consilier de probaŃiune, psiholog, medic, asistent social, inspector şcolar). În cadrul focus-grup-ului, au fost formulate, în cadrul unui ghid de interviu, o serie de întrebări cu privire la următoarele teme: caracteristicile fenomenului consumului de droguri d.p.d.v. al factorilor de risc; modalităŃi de reducere a dimensiunilor fenomenului consumului de droguri, prin întărirea factorilor de protecŃie; săvârşirea unor infracŃiuni ca urmare a consumului de droguri; evaluarea sistemului sancŃionator aplicabil în cazul săvârşirii infracŃiunilor la regimul drogurilor; aprecierea avantajelor şi dezavantajelor sistemului de sancŃiuni alternative în raport cu pedeapsa prin privarea de libertate. În ceea ce priveşte caracteristicile fenomenului consumului de droguri d.p.d.v. al factorilor de risc, toŃi participanŃii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la vârsta scăzută de debut în consumul de droguri (16 ani). S-au remarcat, însă, pe parcursul derulării focus-grup-ului, concepŃii diferite între specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri (psiholog, medic, asistent social, inspector şcolar) şi cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii ofertei de droguri (judecător, procuror, ofiŃer de poliŃie, ofiŃer de penitenciar, consilier de probaŃiune) referitoare la cauzele consumului.

148

Astfel, specialiştii din prima categorie enunŃată, au pus un mare accent pe factorii psihosociali: viaŃă stresantă, anxietate, depresie, dificultăŃi în relaŃiile interpersonale, autocontrol scăzut, stimă de sine scăzută, atitudine favorabilă faŃă de consumul de substanŃe, căutarea de senzaŃii noi, credinŃe ambigue referitoare la consecinŃele consumului de droguri. În schimb, specialiştii din cea de-a doua categorie au insistat asupra implicaŃiilor generate de disponibilitatea drogurilor pe piaŃă. Factorii de risc, enunŃaŃi de către specialişti, pot fi clasificaŃi astfel:
Factori genetici, asupra cărora a insistat în special medicul. A fost evidenŃiată legătura existentă între apartenenŃa la entităŃi familiale unde cel puŃin unul dintre părinŃi este consumator de droguri şi dezvoltarea la copiii acestora a unor probleme de dependenŃă de substanŃe;
Factorii psihologici, evidenŃiaŃi în special de către psiholog, dar faŃă de care procurorul, ofiŃerul de poliŃie şi ofiŃerul de penitenciar au fost sceptici. Dintre aceşti factori, au fost precizaŃi: labilitate emoŃională, incapacitate de control al emoŃiilor, prag scăzut de toleranŃă la durere, stimă de sine scăzută, anxietate, depresie;
Factori familiali, evidenŃiaŃi în special de către asistentul social şi inspectoral şcolar, dar acceptaŃi de către toŃi participanŃii, inclusiv de către cei care fac parte din categoria celor care au atribuŃii în domeniul reducerii ofertei de droguri. Astfel, au fost formulaŃi factori de risc precum lipsa unor legături afective familiale, datorate incapacităŃii părinŃilor de a oferi suport emoŃional pozitiv copiilor lor. De asemenea, au fost subliniate expectativele scăzute ale părinŃilor faŃă de copii sau faŃă de reuşita acestora, precum şi divorŃul sau separarea părinŃilor. Strategiile neadecvate de gestionare familială, care includ lipsa unor expectative comportamentale ale părinŃilor faŃă de proprii lor copii, eşecul părinŃilor în exercitarea controlului faŃă de copii sau pedepsirea excesiv de severă creşte riscul de abuz de droguri;
Factori şcolari, asupra cărora a insistat inspectorul şcolar, dar cu privire la care au fost de acord toŃi participanŃii. Astfel, au fost precizate: rezultatele slabe la învăŃătură, absenteismul sau abandonul şcolar, nerespectarea regulamentului şcolar;
Factori cu privire la influenŃa anturajului, evidenŃiaŃi de către toŃi participanŃii. A fost subliniată relaŃia de cauzalitate între debutul consumului de droguri şi existenŃa unor atitudini şi credinŃe pozitive referitoare la consumul de droguri, în rândul grupului de egali. În situaŃia în care adolescentul se integrează într-un grup care se caracterizează printr-un comportament de consum, este foarte probabil ca şi acesta să adopte un asemenea comportament;
Factori referitori la disponibilitatea drogurilor, asupra cărora au insistat specialiştii care au atribuŃii în domeniul reducerii ofertei de droguri (judecător, procuror, ofiŃer de poliŃie, ofiŃer de penitenciar, consilier de probaŃiune). Disponibilitatea se referă la existenŃa traficanŃilor de droguri, la existenŃa unor locuri publice

149

de consum. Cu cât drogurile sunt mai disponibile în comunitate, cu atât mai mare este riscul ca tinerii să consume abuziv asemenea substanŃe în acea comunitate. Specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul de aplicare a legii au precizat că, în situaŃia în care adolescenŃii trăiesc în medii sociale disfuncŃionale, cu un înalt grad de criminalitate, aceştia au puŃine şanse de evoluŃie socială şi este mult mai probabil să adopte comportamente antisociale şi să aibă probleme legate de consumul ilicit de droguri. Multe dintre problemele legate de droguri apar în cartiere în care locuitorii au un angajament scăzut faŃă de comunitate, unde indicatorii de criminalitate sunt mari şi unde există o vigilenŃă scăzută privind activitatea în locurile publice. De asemenea, a fost menŃionat faptul că reglementările legale şi normele sociale favorabile intereselor economice care menŃin diferite afaceri relaŃionate cu abuzul de droguri reprezintă factori favorabili consumului. Totodată, aceşti specialişti au subliniat că o înaltă toleranŃă socială faŃă de consumatorii de droguri cotribuie la creşterea numărului acestora;
Factori de extremă deprivare socială, asupra cărora a insistat asistentul social: sărăcia, aglomerările umane, condiŃiile de viaŃă precare, absenŃa unor reŃele sociale de sprijin. Cu privire la aceşti factori, au existat discuŃii în contradictoriu, majoritatea participanŃilor la focus-grup subliniind faptul că drogurile nu fac diferenŃieri în funcŃie de statutul social sau material al consumatorilor. Aceştia au menŃionat că, în activitatea lor zilnică, au intrat în contact şi cu persoane consumatoare de droguri cu o educaŃie superioară, un loc de muncă bun, cu mari posibilităŃi materiale. Referitor la modalităŃile de reducere a dimensiunilor fenomenului consumului de droguri, prin întărirea factorilor de protecŃie, se remarcă, din nou, concepŃii diferite între specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri şi cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reduceriiofertei de droguri. Astfel, judecătorul, procurorul, ofiŃerul de poliŃie, ofiŃerul de penitenciar şi consilierul de probaŃiune au subliniat importanŃa deosebită a campaniilor de prevenire axate pe informarea elevilor cu privire la efectele consumului ilicit de droguri, insuflându-se un sentiment de teamă. Aceşti specialişti au optat pentru asemenea modalităŃi preventive, întrucât ei consideră luarea deciziilor de către adolescenŃi ca fiind un rezulatat al unui proces raŃional influenŃat doar de informaŃia primită. În schimb, specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri, şi-au exprimat convingerea potrivit căreia, în cadrul campaniilor de prevenire, informarea este necesară, însă nu este suficientă. Aceştia au subliniat necesitatea de a se insista asupra cauzelor care generează consumul de droguri, şi nu asupra efectelor acestora. Astfel, au menŃionat faptul că, potrivit experienŃei lor, vechea modalitate în care profesorul, stând la catedră, le transmite elevilor cum este bine şi cum nu este bine să acŃioneze, având o atitudine moralizatoare, nu este eficientă. Se

150

impune a fi derulate activităŃi interactive de prevenire a consumului de droguri, adaptate caracteristicilor grupului cu care se lucrează, şi care presupun încurajarea iniŃiativei, a interacŃiunii şi a exprimării propriilor convingeri. Numai în urma unor asemenea activităŃi, în cadrul cărora sunt dezvoltate abilităŃi care constituie factori de protecŃie ai consumului de droguri, elevii vor fi capabile a lua decizii corecte. De asemenea, a fost subliniat faptul că trăim într-o societate în care părinŃii au din ce în ce mai puŃin timp pentru copiii lor. Într-un asemenea context, aceştia rămân nesupravegheaŃi, motiv pentru care recurg la conduite ilegale, precum consumul ilicit de droguri. Din aceste considerente, a fost evidenŃiată importanŃa deosebită a oferirii unor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber, implicându-i pe elevi în activităŃi extraşcolare (sportive, artistice). ParticipanŃii la focus-grup au evidenŃiat factorii de protecŃie ai consumului de droguri, care pot fi sintetizaŃi astfel:
Factori de protecŃie şcolară: derularea, în cadrul orele de diriginŃie, a unor activităŃi interactive care au ca scop dobândirea unor abilităŃi, precum:  creşterea stimei de sine;  rezistenŃa la presiunea grupului;  dezvoltarea autocunoaşterii;  managementul stresului;  dezvoltarea de strategii eficace de comunicare;  clarificarea valorilor. De asemenea, a fost subliniată necesitatea transmiterii unor informaŃii veridice, prin canalele de difuzare considerate credibile pentru elevi (de ex. folosirea metodei “peer to peer”). Nu este de neglijat nici corectarea percepŃiilor eronate sau mitice referitoare la droguri, mituri care sunt de multe ori populare printre destinatarii informaŃiei transmise;
Factori de protecŃie familială, dintre care au fost precizaŃi:  implicarea semnificativă a părinŃilor în viaŃa propriilor copii;  părinŃii să constituie un model pozitiv pentru copiii lor;  existenŃa unor norme familiale clare şi stabile;  instituirea, în sânul familiei, a unui sistem de norme, limite, sancŃiuni şi recompense;  comportamentul copiilor să fie supravegheat de către părinŃi;  sprijinirea, de către părinŃi, a participării copiilor la activităŃile de socializare;  creşterea coeziunii familiale, prin dezvoltarea unor modalităŃi eficiente de comunicare între membrii familiei.
Factorii de protecŃie comunitară:  Promovarea participării comunităŃii la dezvoltarea abilităŃilor sociale şi a atitudinilor prosociale;  menŃinerea unor valori prosociale în comunitate;

151



crearea unor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber;  reducerea presiunii sociale în adoptarea unui comportament delincvent;  reducerea ofertei de droguri, prin arestarea traficanŃilor, creşterea preŃurilor substanŃelor, supravegherea zonelor cunoscute ca fiind zone de risc în ceea ce priveşte uzul şi abuzul de droguri. Referitor la săvârşirea unor infracŃiuni ca urmare a consumului de droguri, cele mai multe informaŃii au fost furnizate de către specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii ofertei de droguri (judecător, procuror, ofiŃer de poliŃie, ofiŃer de penitenciar, consilier de probaŃiune). Aceştia au precizat că relaŃia dintre consumul de droguri şi infracŃionalitate este una complexă. Astfel, a fost evidenŃiat faptul că drogurile pot genera violenŃă atât asupra consumatorului însuşi (sinucidere), cât şi împotriva celor din jur. Cel mai importat aspect, surprins de către toŃi participanŃii la focusgrup, a fost acela că drogurile sunt scumpe. Din aceste considerente, consumatorii săvârşesc fapte interzise prin lege, în vederea procurării dozelor zilnice. Dintre faptele ilegale, au fost menŃionate furturile (mai întâi cele săvârşite împotriva membrilor familiei, apoi cele împotriva celorlalŃi membrii ai comunităŃii), tâlhăriile, prostituŃia etc. De asemenea, a fost evidenŃiat faptul că ajung să săvârşescă infracŃiuni la regimul drogurilor, precum infracŃiunea de trafic. Astfel, în practică, se întâlneşte deseori situaŃia în care consumatorul primeşte de la dealer un anumit număr de doze, dintre care este nevoit să vândă celor din anturajul său o parte, pentru a primi gratuit cantitatea necesară propriului consum. Sunt influenŃa drogurilor, consumatorul săvârşeşte şi alte fapte stigmatizate de membrii societăŃii: reacŃii impulsive, explozii nejustificate de supărare, discuŃii banale care vireză spre tragic, agresivitate fizică. Prin consumul de substanŃe, sunt înfrânate inhibiŃiile, temerile care, în condiŃii de nonconsum, îl împiedică pe individ să se manifeste agresiv. Cu alte cuvinte, unele droguri au efecte dezinhibitorii, prin consumul acestora individul dobândind curajul necesar pentru săvârşirea unor fapte antisociale. Psihologul participant la focus-grup a subliniat faptul că, din cauza consumului, individul percepe realitatea în mod deformat, având halucinaŃii vizuale, auditive, olfactive, care îşi pun amprenta asupra comportamentului său. Într-un asemenea context, consumatorul de droguri este uneori agresiv cu cei din jur, periclitând integritatea fizică sau psihică a acestora. Fenomenul infracŃional care apare din cauza consumului de droguri nu se reduce doar la infracŃiunile săvârşite cu violenŃă fizică sau verbală. OfiŃerul de poliŃie a suliniat faptul că abuzul de substanŃe poate genera şi accidente de circulaŃie. Consumul generează reducerea capacităŃii de conducere a autovehiculelor. Drogurile generează o stare de excitaŃie, conducătorul auto devenind impulsiv, ceea ce conduce la creşterea riscului de accidente. Un aspect important a fost subliniat de către judecător, care a precizat posibilitatea producerii, sub influenŃa drogurilor, a accidentelor de muncă, încălcându-se normele de protecŃie a muncii. De asemenea, nu sunt puŃine cazurile în care o persoană dependentă de droguri se face vinovată de

152

săvârşirea unor infracŃiuni contra familiei, precum abandonul de familie, rele tratamente aplicate minorului şi alte asemenea fapte ilicite. Procurorul participant la focus-grup a reliefat necesitatea realizării unei diferenŃieri între două grupuri de persoane dependente de droguri care comit infracŃiuni: cei care săvârşesc infracŃiuni minore, infracŃiuni care reprezintă consecinŃe ale stării de dependenŃă; cei care se confruntă cu probleme legate de activitatea infracŃională anterior dependenŃei şi care comit infracŃiuni mai grave. ToŃi specialiştii care au participat la acest focus-grup au admis faptul că dimensiunile distructive ale consumului de droguri sunt imense, atât în plan juridic, cât şi în plan psihosocial. Referitor la evaluarea sistemului sancŃionator aplicabil în cazul săvârşirii infracŃiunilor la regimul drogurilor, cele mai multe date au fost furnizate de către specialiştii care au atribuŃii de punere în aplicare a legii, respectiv judecător, procuror, ofiŃer de poliŃie, ofiŃer de penitenciar, consilier de probaŃiune. Aceştia au evidenŃiat care sunt fazele administrării justiŃiei penale în cazul infracŃiunilor la regimul drogurilor: urmărirea penală, a cărei instrumentare intră în competenŃa procurorului. În vederea strângerii de probe pentru probarea activităŃii infracŃionale, procurorii pot numi ofiŃerii de poliŃie să efectueze activităŃi specifice care să conducă la obŃinerea de probe; judecata, care reprezintă principala activitate a procesului penal, în cadrul căreia rolul primordial revine judecătorului; executarea pedepsei, etapă în cadrul căreia un rol important are ofiŃerul de penitenciar. De asemenea, supravegherea persoanelor cărora li s-au aplicat pedepse neprivative de libertate reprezintă o componentă importantă, pusă în aplicare de către consilierul de probaŃiune. Stabilirea unei pedepse alternative este posibilă în următoarele situaŃii: consumatorul să nu prezinte un grad ridicat de periculozitate; infracŃiunile conexe la regimul drogurilor să nu fie săvârşite cu violenŃă; consumatorul să manifeste interes pentru tratament, recuperare şi reabilitare; gradul de dependenŃă, conform referatului de evaluare; statutul de angajat al dependentului şi resursele sale financiare; sănătatea fizică şi mentală a acestuia; relaŃionarea cu familia şi gradul de implicare a acesteia în obŃinerea reuşitei reintegrării sociale; riscul de recidivă. În situaŃia în care a fost aplicată o astfel de pedeapsă, consilierul de probaŃiune realizează următoarele demersuri: colaborarea cu organizaŃiile guvernamentale şi neguvernamentale, în vederea iniŃierii şi derulării unor programe de resocializare. Programele menŃionate se vor

153

implementa în scopul însuşirii unor norme şi valori acceptate social, a unor abilităŃi sociale necesare rezolvării problemelor legate de droguri; realizarea vizitelor la domiciliu; menŃinerea unei legături permanente cu persoanele capabile a rezolva anumite nevoi: identificarea locurilor de muncă disponibile, a cursurilor şcolare, a celor de calificare sau recalificare profesională. Procesul de supraveghere presupune monitorizarea şi evaluarea permanentă a cazului, urmărindu-se modul în care persoana condamnată respectă măsurile şi obligaŃiile care i-au fost impuse, comportamentul său, modificările intervenite în situaŃia sa, măsura în care schimbările survenite influenŃează riscul de a comite noi infracŃiuni şi perspectivele sale de reintegrare. În ultima etapă a focus-grup-ului, când a fost abordată tema avantajelor şi dezavantajelor sistemului de sancŃiuni alternative în raport cu pedeapsa prin privarea de libertate, rolul cel mai activ a revenit ofiŃerului de penitenciar. Acesta a susŃinut avantajele deosebite ale pedepselor alternative, comparativ cu cele privative de libertate. Punctual de vedere al acestuia a fost susŃinut şi de ceilalŃi participanŃi, într-o măsură mai mare sau mai mică. De remarcat este faptul că specialiştii care au atribuŃii în domeniul asistenŃei consumatorului de droguri susŃin cu vehemenŃă poziŃia ofiŃerului de penitenciar, în timp ce specialiştii care desfăşoară activităŃi de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri sunt, în general, susŃinători ai pedepselor privative de libertate. Totuşi, cele mai multe argumente au fost în favoarea pedepselor alternative. Astfel, a fost subliniat faptul că o persoană consumatoare de droguri păstrează cu dificultate relaŃiile interpersonale, precum şi locul de muncă, iar adoptarea de către aceasta a unor stiluri de viaŃă diferite este greu de realizat. În cazul executării unei pedepse privative de libertate, aceste probleme se adâncesc după punerea în libertate. Pornind de la ideea că majoritatea consumatorilor de droguri sunt tineri, psihologul a evidenŃiat şi alte dezavantaje ale pedepsei privative de libertate: penitenciarul nu reprezintă un mediu propice în care personalitatea consumatorului să se dezvolte armonios; deşi programe educative şi psihoterapeutice sunt derulate şi în penitenciar, totuşi posibilităŃile de reintegrare socială ale consumatorilor sunt reduse; aflaŃi într-un mediu compus din infractori, consumatorii nu au modele pozitive; faptul că execută o pedeapsă privativă de libertate poate constitui o nouă traumă care se adaugă celorlalte, acumulate în viaŃă. Argumentele enunŃate conduc la ideea că închisoarea nu reprezintă o soluŃie aplicabilă în cazul consumatorilor de droguri. Avantajele pedepselor alternative sunt evidente. Acestea au fost evidenŃiate şi de către participanŃi la focus-grup:

154

faptul că evaluarea consumatorului se realizează astfel încât să fie identificate nevoile relaŃionate cu săvârşirea infracŃiunii, factorii de risc infracŃional şi factorii protectivi; faptul că sunt stabilite obiective care au ca finalitate acoperirea nevoilor criminogene; faptul că sunt stabilite activităŃile care trebuie urmate pentru atingerea obiectivelor propuse; sunt stabilite instituŃiile şi organizaŃiile neguvernamentale care urmează a avea atribuŃii în acordarea serviciilor de asistenŃă specifice consumatorilor de droguri. Toate aceste demersuri nu pot fi realizate în cazul în care consumatorul de droguri execută o pedeapsă privativă de libertate. Un argument puternic în favoarea acestei afirmaŃii îl reprezintă numărul redus al specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în penitenciar, raportat la numărul mare al deŃinuŃilor. -

Concluzii Din dezbaterile derulate în cadrul fogus-grup-ului, se poate observa că modul în care consumatorul de droguri este perceput de către diferiŃi specialişti care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri este influenŃat de specificul muncii acestora. Astfel, cea mai mare parte a celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri (prevenirea consumului şi asistenŃa acoradată consumatorului), îl percep ca fiind o victimă. În formularea acestei concepŃii, stau la bază factorii de risc care declanşează consumul. Specialiştii din categoria menŃionată şi-au exprimat această convingere, pornind de la ideea potrivit căreia consumatorul este o victimă a unor factori individuali sau contextuali. Într-o asemenea situaŃie, se impune derularea unor activităŃi specifice de reducere a factorilor de risc şi de dezvoltare a factorilor de protecŃie. În ceea ce priveşte regimul sancŃionator, specialiştii din această categorie optează pentru pedepsele altenative. În antiteză cu aceştia, specialiştii care derulează activităŃi specifice de punere în aplicare a legii, respectiv de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri, percep consumatorul ca fiind un infractor. În susŃinerea acestei idei, invocă argumente referitoare la infracŃiunile săvârşite sub influenŃa drogurilor. În consecinŃă, ei consideră, în general, a fi mai eficientă aplicarea asupra acestora, a pedepsei privative de libertate. Într-un astfel de context, se impune dezvoltarea unor programe de informare şi conştientizare a întregii populaŃii pentru dobândirea unei atitudini de toleranŃă în scopul diminuării marginalizării şi stigmatizării consumatorilor de droguri, precum şi a unei atitudini de responsabilitate în prevenirea consumului. BIBLIOGRAFIE 1. Abraham, P. (2004), Prevenire şi consiliere antidrog, Bucureşti, Editura Ministerului AdministraŃiei şi Internelor; 2. Chopra, D. (2003), Comportamente dependente, Bucureşti, Editura Curtea Veche;

155

3. Mihăilescu I. (2003), Sociologie generală. Concepte fundamentale şi studii de caz, Bucureşti, Editura Polirom; 4. Necualau A. (2004), Manual de psihologie socială, Bucureşti, Editura Polirom,; 5. Rădulescu M., Banciu D. (1996), Sociologia crimei şi criminalităŃii, Bucureşti, Casa de Editură şi Presă Şansa SRL

REINTEGRAREA SOCIALĂ A CONSUMATORULUI DE DROGURI Adela Lucia ŞLEAM Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timişoara, PiaŃa LibertăŃii, Nr. 1, Tel./Fax: 0256/432351

Abstract It is true that drugs were used, legally or illegally in different stages of society development. Beyond the social acceptance or rejection, the effects that such substances have of the individual’s health and social life are real. Therefore, the drug using phenomenon must be approached in a complementary manner, considering the field of prevention and fighting the drug use as well as the field of assistance for the drug users. Accepting the social value of the assistance services for the drug addicted individuals, it becomes necessary to offer an adecquate medical treatment of a psychological and social assistance of high quality, in an integrated manner, aiming to social rehabilitation. It is to be noticed a change of conception, focusing on „treating the illness of the individual” by assistance, counselling and rehabilitation and only subsidiary „treating the illness of the society” by punishment and social isolation of those who broke the law. The assistance of the drug user is focused on helping the individual to regain the ability of social integration. The case study we presented underlines the special importance of the social rehabilitation for the drug user, considering the biological, psychological and social features of the individual. In the social rehabilitation field , the community is seen as a supporting network, aimed to sustain the positive behavioural changes and to get involved in solving the individual problems. Key words: Drug Drug user Social rehabilitation Psychological counselling Medical assistance Blight Intervention method

156

Identificarea factorilor de risc care generează consumul de droguri a reprezentat o preocupare existentă din momentul în care s-a făcut trecerea de la consumul ritualic, colectiv, la administrarea în mod individual a unor asemenea substanŃe. Ceea ce îl determină pe individ să aibă un comportament adictiv este o combinaŃie între structura sa psihică şi factorii externi. Prin intermediul acestui studiu de caz, se urmăreşte stabilirea unor criterii multidimensionale care ar putea contribui la o mai bună predictibilitate în ceea ce priveşte vulnerabilitatea individuală la consumul de droguri.De asemenea, sunt prezentate aspecte referitoare la reintegrarea socială a consumatorului de droguri. Studiu de caz M. G. este un tânăr de 26 de ani, consumator de heroină, care s-a adresat Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş. Acesta s-a adresat Centrului, după ce a fost eliberat din penitenciar, unde a executat o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani, pentru trafic de droguri. Pe parcursul interviului, a declarat că, după executarea pedepsei privative de libertate, a existat tentaŃia de a reîncepe consumul de heroină, dar, fiind conştient de consecinŃele negative pe care le-a avut în trecut un asemenea consum asupra sa, a apelat la serviciile de asistenŃă ale CPECA Timiş. Contextul social M. G. provine dintr-o familie monoparentală, de la vârsta de un an si trei luni trăind doar împreună cu mama sa. Aceasta s-a căsătorit cu tatăl lui M. G. din motive economice – „nu aveam casă”. A convieŃuit cu soŃul doi ani şi patru luni, după care a părăsit locuinŃa, implicându-se într-o relaŃie extraconjugală cu un bărbat cu care a locuit în concubinaj un an şi şapte luni. Mama a fost singurul responsabil legal al copilului, neprimind nici un fel de ajutor de la fostul soŃ sau de la concubin. Cea mai mare parte a timpului, M. G. a crescut nesupravegheat, întrun mediu ostil, în care nu era încurajată interacŃiunea, iniŃiativa în comunicare, exprimarea gândurilor şi sentimentelor. Mama a manifestat un total dezinteres faŃă de viaŃa de familie, precum şi faŃă de creşterea copilului. M. G. nu era lipsit de iniŃiativă, de multe ori fiind nevoit să rezolve problemele sale şi ale mamei. El a fost cel care s-a obişnuit să găsească soluŃii pentru nevoile sale şi ale mamei, căreia i se părea că aşa este normal. Mama i-a inoculat ideea că el trebuie să o susŃină în orice situaŃie, să o protejeze, , iar dacă nu face acest lucru înseamnă că nu o iubeşte. Din acest motiv, pe perioada întregii sale copilării s-a comportat ca „adultul casei”, fiind încărcat cu foarte multă responsabilitate. RelaŃionarea mamei cu cei din jur a fost dificilă. Cu vecinii a avut numeroase conflicte şi altercaŃii. De asemenea, la locul de muncă a avut numeroase conflicte. Deşi, la început era compătimită de către colegi din

157

cauza situaŃiei sale şi îşi manifestau dorinŃa de a o ajuta, treptat, au renunŃat, deoarece „nu te puteai înŃelege cu ea”. Deşi inclusiv relaŃia cu propriul său copil a fost una defectuoasă, bătându-l şi pedepsindu-l foarte des, M.G. afirmă foarte des că îşi iubea mama. Acesta a preluat funcŃia de cap al familiei încă din adolescenŃă, afirmând deseori „eu aveam grijă de mama”, „”eu aveam grijă să nu i se întâmple nimic rău mamei”. Mama nu a fost capabilă să-şi imagineze modul în care propriul său copil trăieşte şi percepe ceea ce se întâmplă în jurul său. În timpul interviului, a fost concentrată doar asupra propriei persoane şi asupra propriilor nevoi. Pe perioada adolescenŃei copilului său, era incapabilă să detecteze nevoile emoŃionale ala acestuia, cu atât mai puŃin să le satisfacă. Nu răspundea puŃinelor semnale ale acestuia, care a devenit astfel pasiv şi retras. O asemenea atitudine a redus şi mai mult comportamentul de stimulare din partea mamei, care şi aşa avea dificultăŃi de a se apropia de copil. Drept urmare, s-a instalat o pasivitate reciprocă. La împlinirea vârstei de 7 ani, M. G., mergând la şcoală, a interacŃionat pentru prima dată cu un mediu formal, caracterizat prin existenŃa unor drepturi şi îndatoriri. Şcoala a fost prima instituŃie în care M. G. s-a confruntat cu exigenŃele integrării socionormative. În această perioadă a apărut situaŃia incongruenŃei între modelele de socializare oferite de familie şi cele promovate de şcoală. Dacă, în sânul familiei, M. G. a avut o viaŃă extrem de libertină, fără a i se stabili reguli, în mediul şcolar i s-au impus o serie de valori şi principii. Deşi avea rezultate bune la învăŃătură, era un elev retras, timid, care tindea să asculte şi să facă ceea ce i se cerea. De cele mai multe ori, vorbea doar când era întrebat. Pe parcursul şcolii primare şi gimnaziale, a avut rezultate bune, însă, în clasa a X-a, acestea s-au deteriorat. De asemenea, absenta foarte des de la şcoală, în clasa a XII-a confruntându-se chiar cu riscul de a fi exmatriculat. Această situaŃie s-a datorat faptului că a intrat într-un anturaj al consumatorilor de droguri, el însuşi adoptând un asemenea comportament. Teama de ridicol, de a nu fi perceput ca un laş l-au determinat să cedeze la presiunea anturajului. Dornic să încerce cât mai multe comportamente variate şi inedite, experienŃe limită, a gustat din „fructul oprit”. Integrându-se în grupul de prieteni, M. G. s-a distanŃat din ce în ce mai mult de mama sa. În schimb, s-a apropiat de cei de vârsta sa, cărora le-a acordat mai multă credibilitate, deoarece trăiau experienŃe asemănătoare lui şi comunicarea cu aceştia era mai uşoară. Astfel, cea mai mare parte a timpului o petrecea cu aceştia, în jurul blocului dintr-un cartier periferic, unde acccesul la droguri era facil. Profilul lui M. G. Deşi, pe perioada copilăriei, mama a neglijat educaŃia propriului său copil, nu l-a dus la grădiniŃă, nu i-a asigurat accesul la surse de informare, totuşi M. G. este o persoană inteligentă, cu un vocabular evoluat. Din punct de vedere afectiv, dă dovadă de imaturitate: emoŃii nediferenŃiate, instabilitatea sentimentelor, capacitate redusă de control asupra reactivităŃii emoŃionale.

158

M. G. se caracterizează prin lipsa reperelor valorice certe, precum şi prin gradul redus de securitate care provine din perturbarea relaŃiei cu figurile parentale. În momentul de debut al consumului de droguri, era urmărit de o permanentă senzaŃie de lipsă de încredere, atât în sine, cât şi în cei din jur. Avea o stimă de sine foarte scăzută, propria sa imagine fiind devalorizată. Are o toleranŃă la frustrare scăzută, considerând că a fost mereu nedreptăŃit. Cu toate acestea, şi-a orientat agresivitatea generată de frustrări împotriva lui însuşi, suportând pedepsele şi lipsurile. Totuşi, consideră că a avut de îndurat o situaŃie foarte grea, motiv pentru care, de-a lungul timpului, de multe ori şi-a dorit să găsească o soluŃie pentru a nu mai suferi, dar a nu-şi răni nici mama, pentru că acest lucru l-ar determina să se simtă vinovat. Încă din adolescenŃă îşi dorea o oarecare siguranŃă, o bază pe care să se poată sprijini când are nevoie, să-şi poată permite să fie şi el supărat, să i se ia apărarea în momentele în care greşeşte. M. G. îşi aminteşte faptul că, în perioada adolescenŃei era nemulŃumit de situaŃia sa, existând o stare conflictuală generată de neconcordanŃa existentă între nevoile sale şi ceea ce-i oferea societatea. Din aceste considerente, a trăit într-o stare de tensiune. Acesta a recurs la consumul de substanŃe pentru a-şi anula tensiunea internă, care era secundară unei frustrări, a unei decepŃii. Istoricul de consum În contextul neînŃelegerilor familiale, M. G. a început să-şi petreacă timpul, din ce în ce mai des, în jurul blocului, cu grupul de prieteni de vârsta sa. Comunicarea cu aceştia părea mult mai uşoară, iar inhibiŃiile păreau a putea fi depăşite cu o uşurinŃă mai mare. În mijlocul acestora avea impresia că este înŃeles, că se poate afirma şi poate fi apreciat, că nu va fi niciodată exclus. Constatând că cei din jur consumă droguri, la vârsta de 17 ani, a adoptat şi el un astfel de comportament, întrucât avea convingerea că a face ca ceilalŃi reprezintă un semn de integrare în grup, de recunoaştere a semenilor săi. Astfel, într-un moment în care se simŃea descurajat, în care nu mai avea încredere în propria persoană, un moment în care se simŃea foarte singur, M. G. a intrat într-un anturaj al consumatorilor de droguri. Din dorinŃa de a se integra în grup, de a-i impresiona pe membrii acestuia, de a fi teribilist, a consumat şi el asemenea substanŃe. La început consuma doar ocazional (în week-end) şi doar droguri uşoare (marijuana, haşiş). Prin consumul drogurilor, urmărea obŃinerea unei senzaŃii de fericire, a unui control asupra lucrurilor din jur, având impresia că poate face ceea ce până în acel moment nu era capabil. Ulterior, a început să consume din ce în ce mai des, devenind, treptat, dependent. Dacă, la început, consuma droguri pentru obŃinerea unei stări plăcute, ulterior a consumat pentru înlăturarea stării de rău generate de întreruperea administrării drogului, motiv pentru care a început să consume din ce în ce mai frecvent. În momentul în care trei dintre membrii grupului său au început să consume heroină, curiozitatea a fost cea care l-a determinat să treacă la un asemenea consum. A încercat să iese din tipare, să încerce ceva nou. Treptat, problemele lui M. G. s-au accentuat, fiindu-i din ce în ce mai dificil să obŃină banii necesari pentru procurarea dozelor. Într-un asemenea context, M.G. a început să vândă aparatura electrocasnică din propria locuinŃă şi alte bunuri de valoare. S-a distanŃat din ce în ce mai mult de mama

159

sa, precum şi de colegii de la şcoală, de unde absenta din ce în ce mai des. Era conştient de caracterul antisocial al faptelor sale, motiv pentru care tăinuirea a devenit o necesitate, formându-i deprinderi specifice care servesc acestui scop. Pentru acesta a devenit obsesivă strădania de a acŃiona astfel încât să nu fie descoperit, ferindu-se de controlul celor din jur şi al autorităŃilor. În momentul în care situaŃia s-a agravat, M.G. a acceptat să vândă droguri celor din anturajul său, primind, în schimb, gratuit, dozele necesare consumului propriu. Treptat, însă, a observat că nu vinde o cantitate suficientă celor din propriul anturaj, motiv pentru care a mers în jurul locurilor frecventate de tineri, dându-le primele doze gratuit. Ştia, din propria experienŃă, că odată instaurată dependenŃa, vor face orice pentru procurarea dozelor. Din cauza săvârşirii unor asemenea fapte, la vârsta de 20 ani a fost condamnat la pedeapsa închisorii, pe o perioadă de 6 ani. Pe perioada detenŃiei, nu a beneficiat de servicii de asistenŃă specifice consumatorilor de droguri. În cadrul discuŃiilor avute cu psihologul penitenciarului, au fost abordate şi aspecte referitoare la consum, dar nu a beneficiat de alte servicii complementare de asistenŃă. După executarea pedepsei privative de libertate, reîntâlnindu-se cu vechiul anturaj, a simŃit că există riscul de a reîncepe consumul. Fiind conştient de efectele negative generate de aceste substanŃe, şi-a exprimat intenŃia de a preveni un asemenea comportament, motiv pentru care s-a adresat Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş. Reintegrarea socială a lui M. G. Adresându-se Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, asistentul social a luat măsurile necesare în vederea înlăturării marginalizării sociale a acestuia, prin acordarea unor servicii de reabilitare şi reinserŃie socială în cadrul unor programe susŃinute, desfăşurate în mod integrat şi continuu. După executarea unei pedepse privative de libertate de 6 ani, M. G. se confrunta cu probleme de relaŃionare şi comunicare cu membrii familiei sale şi ai anturajului, precum şi găsirea unui loc de muncă. De asemenea, avea impresia că este etichetat de către membrii comunităŃii drept „drogat” şi „fost puşcăriaş”, ceea ce avea consecinŃe negative asupra reintegrării sale sociale. Stigmatizarea şi marginalizarea lui M. G. de către societate constituie urmări negative ale aplicării asupra acestuia a pedepsei privative de libertate, factori insurmontabili în renunŃarea la comportamentul adictiv şi în efortul de reintegrare socială ale lui M. G. În relaŃia cu acesta, asistentul social din cadrul C.P.E.C.A. a realizat demersurile necesare în vederea reintegrării lui M. G. în familie, precum şi în viaŃa profesională, adoptând o atitudine de toleranŃă şi conciliere faŃă de problemele cu care acesta se confruntă, şi nu o atitudine de dominare, ca cea cu care se confrunta pe perioada detenŃiei. Astfel, asistentul social a desfăşurat activităŃi în vederea normalizării situaŃiei personale şi sociale ale lui M. G., proces desfăşurat pe diferite arii de intervenŃie: dobândirea unor norme de coabitare, creşterii autonomiei şi valorii sociale individuale, dezvoltarea responsabilităŃii, formarea abilităŃilor sociale şi promovarea utilizării de resurse comunitare. De asemenea, prin activităŃile întreprinse, asistentul social a urmărit întărirea încrederii lui M. G. faŃă de instituŃiile care le oferă servicii

160

specializate de asistenŃă, dar şi faŃă de comunitate în general, sentiment estompat pe perioada executării pedepsei privative de libertate. Pe parcursul serviciilor de asistenŃă oferite de către Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş, după executarea pedepsei privative de libertate, M. G. a făcut primii paşi într-un proces de resocializare în formă pozitivă, care implică renunŃarea la comportamentul adictiv şi însuşirea unor noi valori, norme şi aşteptări sociale dezirabile şi promovate de către societate în ansamblul său. Astfel, a început procesul de corectare a unor limite şi deficienŃe dobândite în penitenciar, M. G. readaptându-se la roluri şi norme de viaŃă socialmente acceptate. Concluzii Personalitatea reprezintă rezultatul unui lung proces formativ, în cadrul căruia interacŃionează mai mulŃi factori: ereditatea, particularităŃile psihofiziologice, educaŃia, mediul socio-familial şi experienŃa de viaŃă. La particularităŃile psihologice individualizate, se adaugă factorii de risc sociali. Nu există o „personalitate toxicomană” în sensul unei structuri univoce, din cauza multitudinii şi variabilităŃii deosebit de mari a factorilor cauzali şi favorizanŃi. Astfel, experimentarea iniŃială a drogului este determinată de climatul familial şi valorile transmise în cadrul socializării primare, de influenŃa anturajului, de toleranŃa mediului, de accesibilitatea la drogul respectiv. În schimb, efectele consumului şi persistenŃa comportamentului adictiv sunt datorate, într-o măsură mai mare, trăsăturilor biologice şi psihologice ale persoanei. Astfel, părinŃii ar trebui să fie conştienŃi că sunt principalii responsabili în formarea copiilor ca personalităŃi distincte, că rolul lor este de a acorda atenŃie, respect, încredere, siguranŃă, valorizare proriului copil. PărinŃii lui M. G. nu au avut un asemenea comportament, ceea ce a reprezentat un factor de risc în ceea ce priveşte consumul de droguri. M. G. a fost privat de afecŃiunea părinŃilor, de încredere, ceea ce a determinat inadaptarea sa la formele vieŃii sociale, la introvertire, lipsa stimei de sine, revoltă şi în final, la uzul şi abuzul de substanŃe. FuncŃia principală a familiei, de creştere şi educare a copiilor, a fost distorsionată de către părinŃii lui M. G., ceea ce a generat consecinŃe grave asupra viitorului acestuia. În perioada adolescenŃei, M.G. s-a definit prin calitatea relaŃiilor sale cu membrii anturajului, simŃind nevoia de a-şi lărgi interesele dincolo de cercul familial. Negând familia şi şcoala, el nu a fost capabil de a trăi izolat într-o lume inospitalieră şi a căutat să fie aproape de prietenii care îl înŃelegeau şi cu care împărtăşea acelaşi mod de viaŃă. Un alt factor care a determinat consumul de droguri l-a constituit faptul că M. G. a copilărit într-un cartier periferic din mediul urban, unde drogurile erau accesibile. Astfel, o zonă săracă din mediul urban este de cele mai multe ori o zonă nesigură, cu probleme sociale multiple. Aici sunt concentrate excluziunea socială, sărăcia, criminalitatea ridicată. Accesul la droguri ilegale este mai facil, iar contactul cu traficanŃii şi consumatorii este mai probabil. Faptul de a locui în mediul urban este o condiŃie de acces la asemenea cartiere şi un predictor mai bun în ceea ce priveşte consumul de droguri ilegale. Trăind într-un asemenea mediu, M. G. a adoptat cu uşurinŃă comportamentele nonconformiste ale membrilor anturajului. AdolescenŃii sunt

161

dornici să încerce senzaŃii noi, motiv pentru care încălcarea normelor sociale a fost atractivă pentru M. G. Depresia, letargia, stilul de viaŃă sedentar au reprezentat cauze al consumului de droguri a lui M. G. Teribilismul, problemele familiale, presiunea grupului de prieteni, disponibilitatea acestor substanŃe l-au proiectat în lumea drogurilor, crezând că şi-a descoperit refugiul. Însă folosirea drogurilor a rezolvat doar aparent şi temporar problema, ea continuând să existe şi să se agraveze. Astfel, sub influenŃa substanŃelor ilicite, a săvârşit fapte interzise prin lege, motiv pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate. Lipsirea de libertate a avut ample rezonanŃe asupra mediului său de viaŃă, atât pe perioada detenŃiei, cât şi ulterior, în libertate. Aflându-se într-un mediu închis, printre alte persoane care au săvârşit fapte antisociale, M. G. a întâmpinat greutăŃi în relaŃionarea cu cei din jur, dar şi cu adaptarea la un mod de viaŃă ce presupune multiple privaŃiuni şi renunŃări. Deşi a declarat, la intrarea în penitenciar, faptul că a consumat droguri, nu a beneficiat de servicii de asistenŃă adecvate. Din acest motiv, există riscul ca, ulterior executării pedepsei, să săvârşească, din nou, fapte similare celor pentru care a fost condamnat anterior. Se poate ajunge la o asemenea situaŃie, întrucât, prin aplicarea pedepsei, nu s-a acŃionat asupra cauzelor, ci asupra efectelor. Închisoarea reprezintă mai mult o „sursă de criminalitate”, constituind ultima soluŃie la care trebuie apelat în cazul consumatorilor de droguri. Locul consumatorului de droguri este în cadrul societăŃii, interacŃionând cu membrii familiei şi alte grupuri sociale. Este necesar ca societatea să promoveze o atitudine de toleranŃă faŃă de acesta, considerându-l o persoană ale cărei probleme se pot rezolva nu prin izolarea de comunitate, ci prin includerea în această.comunitate. Consumatorul nu trebuie perceput ca un infractor, ci ca o persoană cu probleme speciale, care trebuie ajutată să se resocializeze, să se integreze social. În acest scop, este necesară o relaŃie de reciprocitate comportamentală, manifestată de societate şi de consumator, fiecare dintre cei doi actori sociali trebuind să conceapă şi să aplice propria strategie de resocializare. Consumatorul de droguri nu trebuie izolat de societate, etichetat ca fiind „infractor” sau „drogat”, ci dimpotrivă trebuie privit ca şi pacient care are nevoie de asistenŃă de specialitate. BIBLIOGRAFIE 6. Abraham, P. (2004), Prevenire şi consiliere antidrog, Bucureşti, Editura Ministerului AdministraŃiei şi Internelor; 7. Chopra, D. (2003), Comportamente dependente, Bucureşti, Editura Curtea Veche; 8. Mihăilescu I. (2003), Sociologie generală. Concepte fundamentale şi studii de caz, Bucureşti, Editura Polirom; 9. Necualau A. (2004), Manual de psihologie socială, Bucureşti, Editura Polirom,; 10. Rădulescu M., Banciu D. (1996), Sociologia crimei şi criminalităŃii, Bucureşti, Casa de Editură şi Presă Şansa SRL.

162

EGALITATEA DE ŞANSE PENTRU TOłI – UN DEZIDERAT AL DEMOCRAłIEI AURORA LUPAŞ Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad ABSTRACT The thesis is focused upon a subject of present interest in the contemporary Europe: equality of chances for all citizens, regardless of ethnicity, race, religion, sex, disability, age etc. All Europeans must have the same chances and opportunities. The laws adopted by the European Union in 2000 regarding equality condemn any discrimination as illegal. The promotion of the concept of equality of chances presupposes that at the level of the social system discriminating actions are being manifested against some individuals or groups of individuals, actions that are generally harmful to the entire society. In this respect, the most affected groups are the minorities (ethnic, religious etc.), women, elders, disabled persons and almost all poor people, persons with low income that do not have the capacity and do not fiind themselves in the position to have any influence upon and negotiate with power structures from the social system. In the labour market there is segregation between sexes in the case of occupations, being acknowledged that in the fields in which women are dominant, jobs are usually poorly paid. The „feminized” activities of the national economy are health and education, fields in which the income is smaller than the national average. Furthermore, the massive drop in employment after 1990 affected especially the disabled people. KEY WORDS: equality, discrimination, chance, structure, education Cea mai preŃioasă resursă a Europei este diversitatea deosebită a popoarelor sale. Totuşi, prejudecăŃile şi stereotipurile fac adesea ca nu toŃi oamenii din Europa să se bucure de tratamentul corect la care au dreptul. Multe persoane sunt private de şanse egale pe motive de sex, origine rasială sau etnică, religie ori credinŃă, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Discriminarea are efecte devastatoare pentru persoanele direct afectate, implicând totodată costuri pentru societate şi economie în ansamblu. Dacă Europa vrea să facă faŃă provocărilor globalizării şi să creeze locuri de muncă numeroase şi de calitate, toŃi europenii trebuie să aibă aceleaşi şanse şi oportunităŃi. DiferenŃele dintre noi reprezintă punctul nostru forte. Într-un studiu realizat recent de către Comisia Europeană, 83 % din companiile care adoptă politici de diversitate afirmă că acestea le aduc 163

avantaje reale, cum ar fi posibilitatea de selecŃie dintr-o gamă mai largă de potenŃiali angajaŃi, de a îmbunătăŃi motivaŃia personalului şi de a beneficia de mai multă creativitate din partea angajaŃilor. Legile referitoare la egalitate adoptate de UE în 2000 condamnă ca ilegală discriminarea pe motive de sex, origine rasială ori etnică, religie ori credinŃă, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Aceste legi sunt fundamentate pe reglementările detaliate la nivel european pentru promovarea egalităŃii între sexe. Deşi esenŃiale, legile nu sunt suficiente pentru a eradica discriminarea. MulŃi oameni sunt privaŃi de şanse egale, iar societăŃile europene nu le pot folosi talentele. Ceea ce aşteaptă cei mai mulŃi oameni de la viaŃă este să aibă şanse corecte, egale de a-şi urmări şi realiza propriile planuri de viaŃă (H.J. Gans, 1991). Egalitatea şanselor presupune rezolvarea discrepanŃei dintre dreptul la auto-determinare şi experienŃa efectivă a auto-determinării (D.E. Mithaug, 1996). Această discrepanŃă se datorează deficitului de capacităŃi şi oportunităŃi ale unor indivizi pentru care multe circumstanŃe de natură personală, socială şi economică se află în afara controlului lor, ceea ce conduce la inegalitate prin inegalitatea şanselor. Cu alte cuvinte inegalitatea este o problemă derivată din perspective şi şanse inegale de succes în procesul de angajare şi urmărire a propriilor scopuri, şi deci de atingere a unui nivel optim de auto-determinare. Această situaŃie conduce la pierderea controlului asupra unor circumstanŃe de viaŃă şi în final asupra propriei vieŃi. Măsurarea progresului în realizarea echităŃii sociale solicită o abordare diferită în înŃelegerea conceptului de ‘a fi o persoană’ şi ce înseamnă a avea o oportunitate. “În timp ce în trecut capacitatea unei persoane de a se adapta la circumstanŃele vieŃii era văzută ca fiind invariabilă, astăzi această capacitate este considerată ca fiind variabilă, depinzând de achiziŃiile persoanei sau pierderea unor variate resurse în decursul diferitelor tranzacŃii cu mediul”. În mod similar, conceptul de ‘oportunitate’ era considerat a fi independent de individ şi determinat de mediu. Acum, el este considerat ca fiind interdependent şi variabil, atât relativ la persoană cât şi la mediu, depinzând de optimalitatea valorii pe care individul i-o ataşează în judecarea şanselor corecte pentru atingerea unor variate scopuri relative la auto-determinare. (D.E. Mithaug, 1996). Scopul final este atingerea stadiului de perfecŃiune/ excelenŃă de către toŃi indivizii, prin promovarea egalităŃii şi libertăŃii. Aceasta presupune faptul că (a) existenŃa unui cadru favorabil non-discriminativ este un mijloc şi o condiŃie a auto-determinării, iar starea de perfecŃiune/ excelenŃă este un rezultat al acestei auto-determinări, (b) condiŃia necesară pentru obŃinerea acestui cadru non-discriminativ pentru toŃi şi în condiŃii de libertate pentru toŃi indivizii, reprezintă aceeaşi condiŃie care promovează starea de perfecŃiune/ excelenŃă. Promovarea conceptului de egalitate a şanselor presupune în mod automat că la nivelul sistemului social se manifestă unele acŃiuni discriminative la adresa unor indivizi, acŃiuni dăunătoare în general întregii societăŃi. În acest sens cele mai afectate grupuri sociale sunt cele din rândul minorităŃilor (etnice, religioase, sexuale), femeile, bătrânii şi persoanele cu handicap, şi în mod quasigeneral - săracii, în general persoane cu slujbe şi venituri modeste care nu au capacitatea şi nu se regăsesc în poziŃia de a

164

putea influenŃa şi negocia cu diferitele structuri de putere cristalizate în cadrul sistemului social. Grupurile afectate de saracie Potrivit INS sunt câteva dimensiuni care diferenŃiază riscul de sărăcie: PoziŃia socio-profesionala Nivelul cel mai ridicat de sărăcie îl înregistrează lucrătorii pe cont propriu si şomerii (39,3% pentru şomeri în 2003), din prima categorie detaşându-se agricultorii atât ca risc de sărăcie (50,9%), cât si ca pondere în total săraci (aproape 1 sărac din 4). Pensionarii nu se plasează la un nivel semnificativ de sărăcie (20,7%), fiind sub media populaŃiei. SalariaŃii, aşa cum era de aşteptat, prezintă gradul cel mai scăzut de sărăcie (9%). EducaŃia Nivelul de educaŃie este cel mai important factor. Absolvirea liceului aproape anulează riscul de sărăcie. Fiecare ciclu suplimentar de învăŃământ absolvit marchează un salt semnificativ în reducerea persoane care au absolvit cel mult ciclul secundar de învăŃământ. DistribuŃia teritoriala Aproape trei sferturi dintre săraci se afla în rural, iar riscul sărăciei este mult mai ridicat în cadrul acestui mediu de rezidenta (38%), însa în urban sărăcia este mai accentuata (deficitul de consum este mai ridicat în medie). Scăderea sărăciei si a sărăciei severe a caracterizat ambele medii de rezidenta în ultimii ani. SituaŃia femeilor In domeniul muncii exista o segregare pe sexe a ocupaŃiilor, observându-se ca cele in care predomina femeile, sunt, in general, mai prost plătite. In România, bărbaŃii reprezintă mai mult de jumătate din populaŃia activa. ActivităŃile "feminizate" ale economiei naŃionale sunt sănătatea si învăŃământul domenii in care salariile sunt mai mici decât salariul mediu pe economie. In 2005, rata de ocupare a femeilor intre 15-64 de ani a fost de 51,5% si a barbatilor (cuprinşi intre aceleaşi vârste) de 63,9%. In ceea ce priveşte diferenŃele salariale, domeniile in care indicele diferenŃei de salarizare este deosebit de mare se înregistra in industrie (30%), comerŃ (23%), invatamant (15%) si sănătate (12%). Ponderea femeilor care realizeaza salarii mai mari decât salariul mediu pe economie este de 33,1% si a barbatilor este de 38,9%. Referitor la participarea echilibrata a femeilor si a barbatilor la luarea deciziilor, alegerile generale din 2004 nu au adus schimbari importante in ceea ce priveşte reprezentarea femeilor in structurile parlamentare si guvernamentale. Din 469 locuri de parlamentari, femeile detin 50 de locuri (10.66%). In Camera DeputaŃilor femeile reprezintă 11.2%, iar in Senat 9.4%. In Guvernul constituit după alegerile din 2004, din 22 de ministri 3 sunt femei (13,6%). In ceea ce priveşte funcŃiile de conducere, la nivelul ministerelor acestea sunt ocupate in procent de 62% de barbati si numai 38% de femei. La nivelul administraŃiei publice locale femeile sunt slab reprezentate, din

165

moment ce peste 80% din posturile de decizie sunt ocupate de barbati. Femeile prefect sunt in procent de 7%, femeile sub-prefect de aproximativ 20%, femeile primar doar 4%, iar femeile consiliere judetene sunt 16% din totalul consilierilor judeŃeni. SituaŃia femeilor rome Un studiu recent realizat de Programul pentru Participarea Romilor (RPP) din cadrul Open Society Institute "Broadening the agenda, the Status of Romani women in Romania" arata ca in proportie de 43% femeile rome considera ca nu au drepturi egale cu barbatii iar motivul il reprezinta inegalitatile ce rezulta din diferenta de statut social dintre respondente si barbatii romi precum si din cauza traditiilor. De asemenea, studiul a relevat faptul ca 67,9% femei rome sunt casnice si doar 11% sunt angajate cu toate formele legale. Motivul pentru care numarul de participante pe piata munci este atat de mic se datoreaza discriminarii multiple de care acestea sufera, au declarat 58,4% din femeile rome intrebate. Diferentele de gen pe piata muncii, in cazul populatiei roma sunt evidentiate in cadrul studiului realizat de catre UNDP "Faces of poverty, faces of hope" lansat in anul 2005 care arata ca barbatii romi neangajati sunt in proportie de 20%, in timp ce femeile rome in proportie de 35%. Diferentele intre barbatii si femeile roma se accentueaza si in functie de tipul de activitati prestate pe piata muncii, aceste diferente fiind mai ales influentate atat de educatia formala cat si de cea informala. In aceasta privinta, femeile rome in proportie de 23% cu varste peste 16 ani nu beneficiaza de educatie formala precum si 35% dintre femeile din vechea generatie. Doar 3,7% urmeaza studii liceale. In privinta barbatilor romi cu varsta de peste 16 ani doar 14% au beneficiat de educatie formala, respectiv 16% in cazul barbatilor din vechea generatie. Motivul principal, asa cum releva si studiul Bancii Mondiale este faptul ca 3 din 5 romi traiesc in conditii de saracie extrema. Persoanele cu handicap Potrivit Autoritatii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap, la data de 30.06.2006, ponderea persoanelor cu handicap in populaŃia României este de 2,16%. Din punct de vedere al repartiŃiei pe sexe, din numărul total al persoanelor cu handicap, 250.851 sunt femei, dintre care 8,825 sunt femei cu handicapinstitutionalizate. Scăderea masiva a numărului locurilor de munca salariate dupa 1990, a afectat in primul rand persoanele cu handicap, locurile de munca protejate sau diminuat. Personalul din cadrul sistemului de protecŃie a persoanelor cu handicap este insuficient din punct de vedere numeric si in general fara calificare profesionala specifica. Accesul la educatie, asistenta medicala, incadrarea in munca, transportul public, conditiile de locuit si de miscare in mediul fizic reprezinta domenii deloc sau insuficient rezolvate de autoritatile publice locale. Categoriile supuse celui mai mare risc de marginalizare sunt femeile, mame care fie ingrijesc copii sau adulti, fie sunt unicele ingrijitoare ale partenerilor de viata, fie au probleme de sanatate sau probleme sociale, fie locuiesc singure (nu au locuinta si cu venituri foarte reduse sau absente), sau sunt persoane cu handicap.

166

MinorităŃile naŃionale Conform ultimului recensământ (2002), procentul reprezentat de cetăŃenii aparŃinând diferitelor minorităŃi naŃionale se ridica la peste 10% din

totalul populaŃiei. Astfel, in România exista 20 de minorităŃi naŃionale, reprezentate in Parlament prin intermediul a 19 organizaŃii (minorităŃile ceha si slovaca au optat pentru o organizaŃie comuna). Categoria tinerilor intre 15-29 ani Conform "Diagnozei 2005 - SituaŃia tineretului si aşteptările sale", totalul populaŃiei tinere, cu vârsta cuprinsa intre 15-29 de ani, reprezintă 23,7% din populaŃia tarii, din care 51,1% este populaŃie masculina si 48,9% feminina. 58,9% dintre tineri locuiesc in mediul urban si 41,1% in mediul rural. In 2005, 43% din tinerii chestionaŃi considerau ca vor trai mai bine, cei mai mulŃi tineri erau nemulŃumiŃi de nivelul veniturilor (76%), de condiŃiile ca un tânăr sa se poată realiza (65%), de viata politica (65%) si de piaŃa forŃei de munca (63%). Aproximativ 50% dintre tineri apreciau ca se afla in următoarele situaŃii: se descurca greu cu banii (58%), nu găsesc condiŃii favorabile sa se realizeze in tara (48%) iar 1/3 nu găsesc un loc de munca (33%). SituaŃia locativă a tinerilor se prezenta astfel: cu parintii si/sau alte rude - 73,1%, cu familia proprie (partenerul de viata si copiii) - 17,4%, cu familia de baza (parintii si/sau socrii) si familia proprie - 3,5%, singuri - 3,3%, iar cu prietenii/in camin -2,4%. PopulaŃia vârstnică În prezent din cele 21,6 milioane de locuitori, 10,5 milioane sunt adulti, 5 milioane tineri si copii si 6 milioane sunt varstnici. In anul 2006 rata de activitate a femeilor intre 55-64 de ani este de 33,5%, comparativ cu cea a barbatilor de 48,4%. Aceeasi statistica releva faptul ca nivelul de ocupare al femeilor intre 55-64 de ani este de 33%, in timp ce al barbatilor este de 46,7%. Principalele probleme sunt dificultatile de percepere de catre societate a persoanelor varstnice ca reprezentand o importanta resursa culturala si profesionala; slaba constientizare de catre societate a importantei imbatranirii active ca element de baza in asigurarea unei egalitati de sanse, pe parcursul intregii vieti. MinorităŃile sexuale Odată cu abrogarea articolului 200 Cod Penal si introducerea legislatiei anti-discriminare in Romania, situatia actuala poate fi considerata stabila din punct de vedere legal. Discriminarea lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor si trans-sexualilor (LGBT) este o realitate prezenta in domenii precum serviciile publice, relaŃiile de munca, comportamentul si practicile angajaŃilor Politiei Romane, sistemul penitenciar, reflectarea in mass media, chiar si in relaŃiile de familie. De asemenea, exista prejudecaŃi si stereotipuri privind persoanele LGBT din România. Studiul Institutului de Politici Publice "Intoleranta, discriminare si autoritarism in opinia publica", publicat in 2003 indica cu claritate faptul ca minoritatile sexuale ocupa primul loc intre grupurile minoritare cel mai puternic respinse. Astfel, 40% dintre respondenti nu ar fi de 167

acord ca in Romania sa traiasca homosexuali sau lesbiene, iar 93% nu ar accepta sa lucreze cu un homosexual sau o lesbiana. Majoritatea europenilor cred că originea etnică, religia, handicapul sau vârsta unei persoane pot constitui un obstacol în găsirea unui loc de muncă, în pofida calificărilor egale; principalul mesaj consta in faptul ca europenii considera ca discriminarea este inca foarte răspândită in tarile lor (64%) si sunt pregătiŃi sa schimbe acest lucru. O vasta majoritate a europenilor sunt de părere ca persoanele cu dizabilitati (79%), romii (77%), persoanele in vârsta de peste 50 de ani (69%) sau persoanele care au o origine etnica diferita (62%) sunt dezavantajate in cadrul societăŃii in care trăiesc. • în medie, femeile din Europa sunt încă plătite cu 15 % mai puŃin decât bărbaŃii pentru aceeaşi muncă; Ele ocupă în continuare mai puŃin de un sfert din locurile parlamentare în UE; • persoanele în vârstă cunosc o rată de angajare de 40 % în comparaŃie cu media de 62 % la nivel european; Şomajul în rândul tinerilor este mai mult decât dublu faŃă de rata generală în Europa; • 10 % din populaŃia UE are un handicap; • mai mult de jumătate din populaŃia tânără europeană cu orientare sexuală diferită de a majorităŃii (lesbiene, homosexuali, bisexuali sau transsexuali) este încă Ńinta prejudecăŃilor sau a discriminării la şcoală ori în familie; • emigranŃii sau minorităŃile etnice care trăiesc în zone urbane defavorizate sunt adesea expuşi unui risc dublu de excludere socială – atât din cauza locului în care trăiesc, cât şi a originii etnice. Ce putem face noi pentru prevenirea marginalizarii sociale ? Fiecare dintre noi poate juca un rol. Astfel trebuie sa ne analizam propriul comportament şi propriile atitudini fata de grupurile defavorizate , sa avem in vedere respectul diferentelor, educatia non violenta, implicarea activa in viata sociala, a categoriilor defavorizate.,informarea acestor categorii despre drepturile pe care le au si despre institutiile create special ca sa-i ajute . Ne putem, de asemenea, aduce contribuŃia la acest an prin organizarea sau participarea la un eveniment ce se desfăşoară în apropiere. Fie că este vorba de firme mici, grupuri de tineret, sindicate sau şcoli, organizatii media, societatea civila. Pentru a garanta impactul pe termen lung al Anului European al Egalitatii de Sanse pentru Toti, noul program al UE pentru ocuparea fortei de munca si solidaritate, numit PROGRESS, va finanta activitati pentru perioada 20072013 si va prelua cateva dintre cele mai bune idei prezentate in cursul Anului european. Noile abordari, noile idei si noul avant dat de Anul European vor contribui la promovarea eforturilor Uniunii Europene in domeniul egalitatii si al nediscriminarii. Bibliografie 1. Banton, M., Discriminarea, Bucureşti, 1998.

168

2. Date statistice conform AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap, (2006), Institutul NaŃional de Statistică. 3. NeamŃu, George (coord.), Tratat de asistenŃă socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003. 4.Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale, România, 2005. 5. Miftode, V. (coord.), PopulaŃii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare, Editura Lumen, Iaşi, 2002. 6.Mithaug, D., E., 1996, Equal Opportunity Theory, Sage Publication, London. 7.Paşoi, R., Drepturile omului, Bucureşti, 2001. 8.Programul pentru participarea romilor (PPR) - Open Society Institute (2005). 9.Recensământul populaŃiei din România (2002). 10.. IntoleranŃa, discriminarea şi autoritarism în opinia publică – Institutul de ŞtiinŃe Politice şi Administrative(2003).

169

NEGRII DIN STATELE UNITE ALE AMERICII: DE LA DISCRIMINARE LA INTEGRARE Sorin Bulboacă Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad ABSTRACT Din perspectivă psiho – sociologică, discriminarea reprezintă o diferenŃiere (favorabilă sau nefavorabilă) care a devenit categorică la nivel intelectual, prin detaşarea subiectului discriminat din context, constituindu-se astfel într-o serie de repere pentru persoana care discriminează. Discriminarea implică un prejudiciu adus unei persoane sau unui grup de persoane; se produce la adresa individului sau a grupurilor. Discriminarea este condiŃionată atît de factori obiectivi, dar mai ales şi de factori subiectivi. În ultimă instanŃă, discriminarea reprezintă un un efect mai mult sau mai puŃin direct al împărŃirii societăŃii în grupuri antagoniste. PrejudecăŃile şi discriminarea au fost larg răspândite în istoria omenirii şi sunt prezente şi astăzi, chiar în societăŃile şi statele cele mai avansate. PrejudecăŃile se referă la opinii sau atitudini manifestate de membrii unui grup faŃă de altul. Aşa cum sublinează celebrul sociolog britanic Anthony Giddens, opiniile preconcepute ale unei persoane sunt adesea bazate pe convenŃii verbale, mai degrabă decât pe evidenŃe sociale şi sunt rezistente la schimbare, chiar şi în faŃa unor informaŃii noi. Oamenii pot manifesta prejudecăŃi favorabile despre grupurile cu care se identifică şi negative despre celelalte. O persoană care manifestă prejudecăŃi faŃă de un anumit grup social, refuză argumentele logice. Discriminarea se referă la comportamentul real faŃă de celălat grup. Deşi prejudecăŃile stau cel mai adesea la baza discriminării, acestea pot exista separat. Discriminarea nu derivă în mod necesar din prejudecăŃi. PrejudecăŃile operează în special prin intermediul gândirii stereotipe, ceea ce înseamnă a gândi în cadrul unor norme fixe şi inflexibile. Stereotipia este adesea îndeaproape legată de mecanismul psihologic al substituŃiei. Oamenii îşi eliberează şi manifestă resentimentele asupra unor „Ńapi ispăşitori”, persoane învinuite pentru lucruri de care nu se fac vinovate. Termenul „Ńap ispăşitor” provine de la vechii evrei, care îşi transferau în fiecare an păcatele poporului asupra unui Ńap, alungat apoi în pustie. A avea un Ńap ispăşitor este un lucru comun acolo unde două grupuri etnice sărace intră în competiŃie pentru anumite recompense economice. Folosirea unui „Ńap ispăşitor”, este în mod normal, direcŃionată împotriva unor grupuri distincte şi relativ lipsite de putere, deoarece constituie o Ńintă uşoară. Evreii, protestanŃii, catolicii, negrii africani şi alŃii au jucat rolul involuntar de „Ńap ispăşitor” în diferite momente de-a lungul istoriei umanităŃii.

170

Există un prag optim de discriminare: dacă indicii relevanŃi sunt prea puŃini, discriminarea nu se produce; iar excesul de indici face dificilă, dacă nu imposibilă, discriminarea. Ca surse atitudinale ale discriminării menŃionăm: eclectismul, intoleranŃa, mizantropia, subiectivismul, sugestibilitatea, negativismul, vanitatea, vedetismul, victimizarea, voluntarismul, cinismul, aroganŃa, dezavuarea, pesimismul. Efectele discriminării pot fi grupate în două mari categorii, pentru a fi mai uşor asimilate: efecte asupra persoanei şi efecte asupra grupului, fiecare dintre acestea având subcategoriile proprii, inclusiv efecte pozitive şi negative. Nu trebuie uitat nici impactul negativ al discriminării asupra societăŃii. Rasismul a luat amploare în epoca modernă datorită unui complex de cause. OpoziŃia dintre alb şi negru, ca simboluri culturale, avea rădăcini adânci în cultura europeană. Albul fusese dintotdeauna asociat cu puritatea, negrul cu răul. Simbolul culorii negre era încărcat de semnificaŃii negative înainte ca Occidentul să intre în contact direct cu popoarele de negri din Africa. Sentimentul că exista o diferenŃă esenŃială între popoarele albe şi negre, combinat cu « păgânismul »africanilor i-a făcut pe mulŃi europeni să îi privească pe negri cu dispreŃ şi teamă. Un alt factor important care a determinat apariŃia rasismului modern a fost inventarea şi difuzarea conceptului de rasă în sine. NoŃiunea superiorităŃii rasei albe faŃă de rasa galbenă şi neagră, deşi lipsită total de orice temei biologic şi de valoare faptică, rămâne un element – cheie al rasismului alb. O altă cauză a apariŃiei rasismului modern se află în relaŃiile de exploatare pe care europenii le-au stabilit cu popoarele nealbe. ComerŃul cu sclavi negri sau indieni nu ar fi putut avea loc dacă nu ar fi fost răspândită credinŃa europenilor că negrii aparŃin unei rase inferioare, chiar subumane. Rasismul a contribuit la justificarea dominaŃiei coloniale asupra poparelor nealbe, refuzându-le timp de 4 secole drepturile participării politice, cucerite de către albi în Ńările europene de origine. DISCRIMINAREA POZITIVA reprezintă privilegii ori drepturi acordate suplimentar unor grupuri minoritare în vederea integrării acestora în societate. Discriminarea pozitivă înseamnă în esenŃă, acordarea de facilităŃi unor persoane sau grupuri defavorizate, marginalizate, în vederea integrării lor în societate. Este cazul negrilor din Statele Unite ale Americii sau ale rromilor din România. Negrii au fost aduşi în America de Nord începând cu secolul al XVIIIlea, pentru a munci pe imensele plantaŃii monocultură de tutun şi bumbac, având un statut de sclavi. Sclavia negrilor a luat mari proporŃii în prima jumătate a secolului al XIX-lea, când plantaŃiile de bumbac s-au extins în Alabama, Mississippi, Louisiana, Florida, Georgia, Carolina de Nord, Virginia, Carolina de Sud, Arkansas, Kentucky, Missouri, în unele regiuni din Tennesse şi chiar din estul Texasului. Sclavia a crescut o dată cu producŃia de bumbac.În 1810 existau deja un milion de sclavi negri iar în 1830 erau peste 2 milioane. În 1860, cei 4,5 milioane de afroamericani constituiau aproape a şaptea parte a populaŃiei SUA iar 4 milioane dintre aceştia erau sclavi. Statele sudice din SUA au aprobat chiar legi care restricŃionau sau interziceau eliberarea sclavilor. Deşi sclavia era în mod evident o caracteristică a sudului, nu se extinsese în toată societatea sudistă

171

americană. Unele concentrări de sclavi erau imense dar erau atipice. Din 6 milioane de albi în statele sudice în 1850, numai 347 000 deŃineau sclavi iar larga majoritate a acesora aveau doar câŃiva. Numai 12% dintre proprietarii de sclavi aveau 20 sau mai mulŃi negri, iar circa jumătate dintre proprietari aveau mai puŃin de 5. După cum susŃineau aboliŃioniştii, sclavia era ca un viciu, în sensul că niciodată nu părea suficient pentru o anumită regiune din sudul SUA să posede doar câŃiva sclavi. Acolo unde sistemul sclaviei exista, s-au format largi mase de sclavi negri pe plantaŃii sau chiar în economia industrială. În 8 state din sud, sclavii negri alcătuiau 30% sau chiar mai mult din populaŃia totală. În prima jumătate a secolului al XIX-lea s-a dezvoltat în SUA o puternică mişcare pentru abolirea sclaviei (aboliŃionism) în fruntea căreia s-au plasat personalităŃi politice şi culturale progresiste din Nord. După 1830, aboliŃioniştii negri au apărut ca o forŃă puternică, în colaborare cu aboliŃioniştii albi. Progresul în câştigarea opiniei publice era încet, iar antipatia rasială în nord s-a accelerat pe măsură ce foşti sclavi s-au stabilit în comunităŃile libere în oraşele nordice din SUA . Statele nordice au început să şovăie să-i ajute pe stăpânii de sclavi şi pe angajaŃii lor să-şi urmeze dreptul legal de a-şi recupera sclavii fugiŃi, dând naştere unor încălcări dramatice ale legalităŃii. AboliŃionismul a fost un coşmar pentru sudişti, pentru care sclavia devenea nu doar o sursă de profit, dar şi o emblemă simbolică ce îi diferenŃia de masele vulgare ale societăŃiii urbane din nord. Începând din jurul anului 1830, sclavia propriu-zisă a fost justificată de teorii « ştiinŃifice » care recurgeau la argumente ale necesităŃii biologice şi istorice. SupravieŃuirea sclaviei era asigurată atât timp cât rămânea o problemă la latitudinea statelor înseşi, care aveau să respecte autonomia regională, dar adevăratul pericol îl constituiau acŃiunile guvernului federal. ConstituŃia fusese în mod deliberat cconcepută astfel încât să facă dificil pentru oricare dintre state sau grupări să încalce interesele unei minorităŃi. ConstituŃia SUA, aşa cum era, întărea de fapt sclavia prin stricta apărare a drepturilor de proprietate şi prin impunerea obligaŃiilor contractuale. Totuşi, ConstituŃia putea fi amendată în orice fel dorea naŃiune americană, chiar pentru a se aboli total sclavia. Amendamentele trebuiau propuse la recomandarea a două treimi din ambele Camere ale Congresului sau a două treimi din state iar propunerea ar fi necesitat ratificarea de către trei sferturi din state. Opinia publică americană a fost impulsionată spre aboliŃionism datorită publicării în 1852 a romanului Coliba unchiului Tom, de către scriitoarea americană Harriet Beecher Stowe, care descria amănunŃit brutalităŃile sclaviei şi arăta necesitatea morală de a rezista împotriva legilor care favorizau sclavia negrilor. Ani de zile, aboliŃioniştii au încercat să forŃeze tribunalele federale să definească poziŃia legală a sclaviei în teritorii şi un astfel de caz a ajuns în final la Curtea Supremă a SUA. Era în dispută în 1857 statutul lui Dred Scott, un sclav negru din Missouri care fusese dus în teritoriile libere din Illinois şi Minnesota, aceasta din urmă făcând parte din zona unde sclavia fusese interzisă prin Compromisul Missouri. Curtea Supremă ar fi putut să ia mai multe decizii în această chestiune. Ar fi putut decide în favoarea sau împotriva lui Scott, referindu-se la problemele specifice legale ale cazului, fără a intra în chestiunile constituŃionale implicate. Dar Curtea Supremă a ales cea mai

172

proastă soluŃie posibilă, nu doar prin negarea pretenŃiei lui Scott la libertate, dar şi argumentând că nu era dreptul Congresului de a reglementa sau interzice sclavia în teritorii. Ca un non-ceăŃean, Scott nu avea nici un drept să acŃioneze în justiŃie. Negrii au fost respinsşi ca o rasă degenerată, fără nici un drept inerent în afară de cele pe care albii erau dispuşu să le acorde. Decizia anula în mod explicit Compromisul Missouri, ameninŃând să deschidă întreg teritoriul vestic al SUA unei stări de violenŃă, anarhie, dezordine. In campania electorală din 1860, Abraham Lincoln, candidând din partea Partidului Republican, a câştigat alegerile prezidenŃiale, pe baza unui program aboliŃionist. Până la instalarea sa în funcŃie, la Casa Albă, în martie 1861,toate statele din sud, care susŃineau sclavia negrilor, s-au separat de Uniune încercând să formeze un stat separat : Carolina de Sud, Florida, Georgia, Alabama, Louissiana, Missisippi şi Texas. Guvernele rebele au format o nouă ConfederaŃie a Statelor Unite ale Americii, cu un nou preşedinte, Jefferson Davis. Ulterior, au ales secesiunea alte state sudiste: Carolina de Nord, Tennessee, Arkansas şi Virginia, ConfederaŃia stabilindu-şi capitala în Richmond. A urmat, între 1861-1865, un sângeros război civil între armata federală amercană şi armata ConfederaŃiei statelor sudiste rebele, pe problema desfiinŃării sclaviei negrilor. În anul 1862, presedintele republican si abolitionistul Abraham Lincoln emancipeaza negrii din statele confederate din Sud, abolind sclavia. Razboiul de secesiunie se incheie cu victoria Nordului în primăvara anului 1865. În 1865, cel de al treisprezecelea amendament al Constitutiei, votat de Congresul SUA, aboleşte sclavia. În 1868, prin cel de al paisprezecelea amendament al ConstituŃiei SUA, toate persoanele născute în Statele Unite, albi sau negri, sunt cetăŃeni şi beneficiază de aceleaşi drepturi în faŃa legii, de care nu puteau fi privaŃi fără un proces legal. Un al 15-lea amendament, propus în 1869, interzicea statelor să limiteze dreptul de vot « din cauza rasei, culorii sau fostei condiŃii de servitute ». Negrii au câştigat dreptul de a vota, dar erau în continuare discriminaŃi. În 1868, existau circa 700 000 de negri votanŃi în sud, faŃă de 625 000 de albi. Dar în 1883, Curtea Supremă a abolit Legea Drepturilor Civile din 1875, care garantase negrilor accesul în locuri publice cum ar fi “hanuri, transporturi publice şi locuri de distracŃie”. Electoratul de culoare a fost în mod sistematic privat de dreptul de vot prin instrumente discriminatorii ca taxe individuale şi teste de alfabetizare. Astfel, între 1896 şi 1904, numărul de votanŃi negri înregistraŃi în Louisiana a scăzut de la 130 000 la 1350. În 1896 apare hotararea Curtii Supreme de a legitima segregarea rasială (separati, dar egali). Atacul asupra sufragiului negrilor a fost însoŃit de răspândirea legilor statelor sudiste, create pentru completa segregaŃie rasială în toate spaŃiile şi locurile publice. Inferioritatea socială a negrilor a fost impusă prin violenŃă ocazională şi insulte zilnice. Persoanele de culoare devin victime ale violentelor, mai ales ale Ku Klux Klan-ului, reconstituit în 1915 la Atlanta (Georgia). Membrii săi se adună în jurul sloganului „Native, White, Protestant” şi luptă nu numai împotriva negrilor ci şi a imigranŃilor, minorităŃilor religioase sau bolşevismului. Ku Klux Klanul foloseşte metode teroriste, recurge la mutilări, schingiuri, asasinate faŃă de populaŃia de culoare şi provoacă răzmeriŃe rasiale. Datorită scandalurilor provocate, pierde din influenŃă după 1926.

173

Servitutea negrilor a fost larg restaurată sub forma muncii silnice – care adesea lua forma unor grupuri în lanŃuri supravegheate de paznici albi – spre a efectua lucrări pentru constructori privaŃi. Perioada 1890-1925 a reprezentat apogeul linşării în Statele Unite, o eopcă în care bande ale Ku Klux Klan-ului ucideau în medie, câte 100 de negri în fiecare an. Cele mai multe incidente au apărut în sud şi au implicat victime de culoare, de regulă pentru o aşa –zisă insultă sau ameninŃare sexuală împotriva unei persoane albe. La începutul secolului XX, astfel de crime împotriva negrilor erau agravate în mod frecvent prin tortură, ardere sau castrare. Discriminarea rasială a determinat un val de violenŃe fără precedent în SUA după primul război mondial. Anul 1919 a adus unele dintre cele mai sângeroase ciocniri rasilae din istoria americană, care de obicei implicau progromuri ale comunităŃilor de negri de către albi fanatici. Precursorul acestor izbucniri a fost pogromul negrilor din estul oraşului Saint Louis din iulie 1917, când spărgători de grevă negri au fost acuzaŃi pentru eşecul unor greve muncitoreşti. 100 de negri au murit în timpul violenŃelor care au urmat. Tensiunile au crescut în 1918, o dată cu temerile că negrii vor lua slujbele soldaŃilor albi recrutaŃi, în timp ce soldaŃilor negri li s-a dat un nou imbold prin tratamentul relativ egal pe care l-au primit în FranŃa sau în alte locuri. Atunci când grevele au izbucnit în 1919, patronii au folosit spărgători de grevă negri în oŃelării şi în minele de cărbuni, fapt care a exacerbat tensiunile rasiale pentru ani de zile. În urma violenŃelor rasiste dintre albi şi negri, 40 de persoane au murit la Chicago şi un mare număr în Washington, Charleston (Carolina de Sud), Omaha (Nebraska) şi în mai multe oraşe din Texas. În Tulsa în 1921 a avut loc un masacru al locuitorilor de culoare după ce negri înarmaŃi au încercat să împiedice linşarea unui bărbat. Atât în Tulsa, cât şi în estul oraşului Saint Louis, cartierele de negri au fost practic eliminate. În perioada interbelică, tensiunile rasiale s-au exarcerbat în comunităŃile de culoare din comunităŃile urbane, cum ar fi Harlem, care în 1935 a explodat într-un nou tip de răzmeriŃă rasială care prefigura evenimentele ulterioare: în loc de un pogrom alb asupra negrilor, aceasta a fost o insurecŃie populară împotriva labilor şi a proprietăŃilor lor. Chiar în contextul politicii „New Deal” , promovate de administraŃia Roosevelt, după 1933, negrii, care formează mai mult de 10% din popolaŃie, rămân marginalizaŃi. Aceste tensiuni rasiale au fost exacerbate de cel de-al doilea război mondial. ForŃele armate ale SUA erau segregate, dar cuprindeau un număr important de negri. Negrii din armata americană au solicitat „dublu V”: victorie împotriva Germaniei hitleriste dicolo de ocean şi victorie împotriva rasiştilor de acasă. În Ńară, administraŃia era acum supusă presiunilor din partea liderilor sindicatelor negrilor, cum ar fi A. Philip Randolph, pentru a lupta împotriva discriminării, sub ameninŃarea că altfel Washingtonul avea să devină scena unor masive proteste pentru drepturile civile care ar fi reprezentat o catastrofă în relaŃiile publice internaŃionale. Preşedintele Roosevelt a dat un ordin executiv cerând tratament egal în angajări. Raporturile rasiale în plină deteriorare au fost ilustrate prin răzmeriŃele populaŃiei de culoare din Harlem şi Detroit în 1943. Aceste evenimente au produs o reală îngrijorare, la ele adăugându-se perspectiva apropiatei întoarceri în SUA a milioane de veterani negri ce vor aştepta să primească un tratament echitabil în schimbul contribuŃiei lor militare.

174

În 1945 generalul Dwight Eisenhower integrează primele unităŃi de culoare în regimentele albe din armata americană. Ritmul reformei s-a accentuat în timpul administraŃiei preşedintelui Truman, ale cărui observaŃii personale ale injustiŃiei rasiale din Missouri îl făcuseră mai dornic decât Roosevelt să-şi asume unele riscuri politice în acest domeniu. În 1946, Comitetul pentru Drepturile Civile a recomandat administraŃiei o nouă legislaŃie împotrivă discriminării cetăŃenilor de culoare în angajări şi în sistemul electoral, ca şi mult aşteptata lege federală împotriva linşărilor. În 1949, preşedintele Truman a emis un ordin executiv privind Desegregarea fortelor amate ale SUA. De asemenea, importantă din punct de vedere symbolic a fost apariŃia primului jucător de culoare în liga cea mai importantă de baseball în 1947, când Jackie Robinson a intrat în echipa Brooklyn Dodgers şi a forŃat prima fisură a sportului şi a culturii populare. Deşi administraŃiile federale puteau să realizeze mult printr-o acŃiune graduală, o schimbare durabilă în bine pentru populaŃia de culoare putea fi obŃinută numai prin tribunale şi printr-un atac asupra cadrului legal al discriminării care menŃinea statutul subordonat al negrilor din sud. În 1953, la conducerea CurŃii Supreme de JustiŃie din Statele Unite ale Americii a a ajuns Earl Warren, a cărui carieră politică în California demonstrase prea puŃină simpatie pentru radicalism, fiind implicat în implementarea politicii rasiale sub care sute de mii de americani de origine japoneză au fost deportaŃi după Pearl Harbour. Totuşi Warren a fost şi el afectat de răzmeriŃa rasială din 1943, iar acum susŃinea politica de desegregare. Decizia crucială a venit în 1954 în cazul Brown versus Consiliul Superior al ÎnvăŃământului. În 1954, Curtea Supremă de JustiŃie interzice segregarea rasială în şcoli, condamnând educaŃia « separată, dar egală » ca o violare a oportunităŃilor egale şi a ordonat sfârşitul educaŃiei segregate. Earl Warren a insistatca textul respectiv, datorită importanŃei sale, să fie adoptat în unanimitate de cei 9 judecători ai CurŃii Supreme. Lovitura dată astfel segregaŃiei oficiale era esenŃială însă nu rezolva prea mult, imediat. Era nevoie ca negrii să aibă curajul să ceară să fie înscrişi în şcolile albilor pentru a verifica dacă decizia CurŃii Supreme este respectată. Primii care au făcut acest lucru au fost respinşi. Efectul transformărilor economice asupra relaŃiilor rasiale a fost relevant în Sud pentru că industrializarea rapidă, începând cu 1940 a pus capăt dominaŃiei culturii bumbacului. Sfârşitul acesteia a atras după sine şi încetarea cererii imense de mână de lucru necalificată, unde erau înacadraŃi mai ales negrii. Puterea s-a strămutat repede din zonele rurale spre oraşe şi de la familiile mari, proprietare de pământuri şi păstrătoare de tradiŃii, către noii funcŃionari şi lucrători calificaŃi, acŃionari în marile corporaŃii. Aceştia din urmă nu au nici legături istorice şi nici ataşament naŃional faŃă de moravuri rasiale care să împiedice dezvoltarea economică de dragul tradiŃiei. Vechiul sistem de relaŃii rasiale nu-şi găsea rostul în noua ordine economică. În tot Sudul, s-a putut observa din ce în ce mai des că profitul şi dezvoltarea economică cereau un minim de răzmeriŃe pe motive rasiale. ExistenŃa unei « societăŃi bogate » a mărit şansele mişcării pentru drepturi civile iar miliane de dolari provenind de la filantropi bogaŃi şi organizaŃii caritabile au fost vărsaŃi sub formă de donaŃii în vistieria unor organizaŃii ale populaŃiei de culoare, ca de pildă ConferinŃa Liderilor Mişcării Creştine din Sud, condusă de dr. Martin Luther King Jr. Si a altor grupuri ce militau pentru drepturile negrilor. Fără aceste fonduri e dificil să se înŃeleagă cum şi-ar fi îndeplinit mişcarea

175

pentru drepturile civile acŃiunile esenŃiale pentru succesul său : distribuirea zilnică a presei pe tot teritoriul Ńării ; organizarea de marşuri populare, demonstraŃii şi întruniri ; posibilitatea de a călători pe distanŃe lungi, pentru liderii mişcării ; convocarea de nenumărate conferinŃe publice şi sesiuni confidenŃiale. Perioada 1954-1965 a marcat “revoluŃia drepturilor civile”, un activism care a fost făcut posibil numai prin sprijinul guvernului federal şi al justiŃiei. În timp ce mare parte din elita politica avea tendinŃa să fie în mod sincer liberală în aceste domenii, factorii internaŃionali au jucat, de asemenea, un anumit rol, prin aceea că se putea cu greu căuta câştigarea fostelor colonii pentru politica externă şi economică a SUA dacă această Ńară era stigmatizată în lume pentru discriminare şi violenŃă rasială. MulŃi oameni politici din Sua, din ambele partide, au recunoscut că desegregarea rasială era în beneficial cruciadei anticomuniste globale. Aceasta deoarece Uniunea Sovietică a subminat fără încetare apelurile adresate de SUA naŃiunilor din Africa şi Asia, publicând ştiri despre felul în care americanii îi maltratau pe negri şi pe măsură ce competiŃia dintre Statele Unite şi Ńările comuniste s-a intensificat, făuritorii de politică internaŃională au ajuns să recunoască în rasism pe inamicul cel mai important al americanilor. Subsecretarul de Stat al SUA, Dean Acheson, declara în 1946 în legătura cu problema discriminării negrilor : « ExistenŃa discriminării grupurilor minoritare în această Ńară are un efect nociv asupra relaŃiilor noastre cu alte Ńări. Ni se reaminteşte mereu şi mereu de ziarişti şi purtători de cuvânt străini că tratamentul aplicat de noi diferitelor minorităŃi lasă mult de dorit…Adesea ne aflăm aproape în imposibiliatea de a formula un răspuns satisfăcător la criticile aduse nouă de alte Ńări. » Creşterea rapidă a numărului de mişcări naŃionaliste a oamenilor de culoare din întreaga lume a avut o semnificaŃie specială pentru afroamericani. Numai în anul 1960, 16 naŃiuni africane s-au eliberat de sub dominaŃia colonială a albilor. Fiecare proclamaŃie de independenŃă în parte i-a determinat pe negrii din Statele Unite să-şi intensifice lupta ăentru egalitate în drepturi cu albii şi a cauzat în bună parte existenŃa unui val de mândrie rasială în sufletele negrilor. ExperienŃa independenŃei africane a demonstrat posibiliatatea de a face schimbări şi vulnerabilitatea supremaŃiei rasei albe şi în acelaşi timp i-a ajutat pe afro-americani să se considere mai degarbă membri ai unei majorităŃi mondiale decât o minoritate fără speranŃă ce trăieşte în America. Decizia Brown a CurŃii Supreme a contribuit la răspândirea mişcării de protest în tot sudul , care a găsit un simbol în decembrie1955 când Rosa Parks din Montgomery , Alabama a refuzat să cedeze locul său din autobus unui pasager alb. Croitoreasa de culoare, Rosa Parks, este arestata pentru ca a refuzat sa cedeze locul in autobuz unui alb. Negrii au boicotat sistemul de transport public, sub conducerea pastorului baptist de culoare, doctor în filosofie, Martin Luther King din Montgomery, Alabama (sud). În cursul următorului deceniu, au existat multe astfel de proteste şi boicoturi care au contestat segregaŃia legală într-o într-o foarte mare măsură, solicitând efectiv ca autorităŃile fie să renunŃe la discriminare, fie să recurgă la represiune pe o scară ce ar fi creat probleme naŃionale şi internaŃionale. CetăŃenii de culoare din acest oraş au decis să boicoteze campania de autobuze, care îi obliga să cedeze albilor locurile

176

rezervate negrilor în spatele vehiculului, dacă albii depăşeau numărul locurilor rezervate pentru ei în partea din faŃă a autobuzului. Negrii, care se deplasau de obicei cu autobuzul, au reuşit să zdruncine puterea financiară a companiei, însă aceasta, primind sprijin de la municipalitate, nu cedează decât după ce Curtea Supremă condamnă sistemul segregaŃionist care era în vigoare în Alabama. Marşurile libertăŃii » au inclus grupuri care solicitau serviciul în restaurante segregate, iar incidentele implicând transportul interstatal au transferta automat chestiunea în arena federală, deci sub jurisdicŃia tribunalelor federale. StudenŃi albi şi negri au participat la aceste « marşuri ale libertăŃii », folosind autobuze special dotate pentru curse lungi, pe autostrăzile federale din sud, ocupând localităŃile în care exista segregaŃie, la fiecare oprire. Mişcarea a stârnit ostilitatea albilor, care au atacat autobuzele şi i-au oprit pe studenŃi (1961). Ecoul acŃiunii a fost însă atât de mare încât ministrul JustiŃiei Robert Kennedy, fratele preşedintelui, care îşi luase de curând funcŃia în primire, a făcut presiuni asupra autorităŃilor statale pentru a-i elibera pe participanŃii opriŃi din drum şi pentru protejarea celorlalŃi. Forma de pprotest a emoŃionat nordul şi a condus, în cele din urmă, la dispariŃia totală a segregaŃiei de pe şoselele federale. Preşedintele Kohn F. Kennedy a reuşit să suprime segregaŃia în transporturile interstatale, a numit negri în înalte funcŃii şi a impus cu forŃa admiterea câtorva studenŃi negri în universităŃile din Mississippi şi Alabama, state care multă vreme au refuzat să practice integrarea şcolară a populaŃiei de culoare. Pastorul Martin Luther King a fost unul dintre indivizii care au apărut ca organizatori ai mişcării pentru drepturile civile ale populaŃiei de culoare, alături de Comitetul de Coordonare Non-Violentă al StudenŃilor (SNCC), Congresul pentru Egalitate Rasială (CORE). Toate organizaŃiile de culoare erau angajate în nonviolenŃă şi neobedienŃă civilă de tip ghandian, o tactică corectă din punct de vedere moral şi esenŃială din punct de vedere politic pentru a câştiga sprijinul publicului şi aevita înstrăinarea votanŃilor nordici. În sudul Statelor Unite ale Americii se manifesta, în continuare, segregaŃia oficială severă, care afecta toate domeniile vieŃii publice: afroamericanii nu aveau acces nici în aceleaşi vagoane , nici în aceleaşi magazine ca albii. Orice apropiere rasială era reprimată cu duritate. Din rândul negrilor numai o minoritate avea drept de vot. În nord şi vest, segregaŃia nu este oficială, dar există, aproape la fel de extinsă ca în sud : afro-americanii trăiesc grupaŃi în cartierele lor şi sunt nevoiŃi să accepte locuri de muncă prost plătite şi, de multe ori, precare. Campania pentru drepturile civile a întâmpinat o opoziŃie previzibilă, căci ea reprezenat în fapt o contestare fundamnentală a celor mai înrădăcinate structuri ale politicii şi societăŃii sudiste şi alianŃa cu radicalii albi a reînviat vechile coşmaruri ale relaŃiilor sexuale interrasiale şi ale amestecului degenerant al raselor. În 1957, guvernatorul de Arkansas a mobilizat Garda NaŃională pentru a împiedica desegregarea ordonată de tribunal a sistemului şcolilor publice din Little Rock, o decizie învinsă numai prin folosirea trupelor federale de către preşedintele Dwight Eisenhower pentru aplicarea legii şi pentru a face faŃă încăpăŃânării guvernatorului O. Fabius. Dincolo de evenimentele spectaculoase, în lupta cu segregaŃia şcolară se progresează lent, în funcŃie de reacŃia autorităŃilor locale ; la 10 ani

177

după adoptarea deciziei Brown, doar 10% din şcolile vizate au fost smulse din sistemul segregaŃiei. În acelaşi an, 1957, Congresul SUA, prin adoptarea Legii privind drepturile civile, protejeaza dreptul de vot al negrilor. În 1962, perspectiva ca un student negru, James Meredith, să fie admis la Universitatea din Mississippi a fost întâmpinată cu o îndelungată răzmeriŃă în campus a studenŃilor albi, revoltă înfrântă de trupele federale şi de Garda NaŃională, acum sub control federal. În acest context, Martin Luther King reuşeşte să se afirme drept principalul lider al populaŃiei de culoare, polarizând lupta la Birmingham, capitala Alabamei, unde partizanii segregaŃiei erau deosebit de activi. Au fost organizate numeroase manifestări, filmate de posturile de televiziune, care se terminau cu multe arestări. Ca o reacŃie împotriva mişcării pentru drepturile civile s-au format nenumărate grupuri teroriste, cel mai notabil fiind renăscutul Ku Klux Klan. Multe acte individuale de violenŃă ale bandelor au fost îndreptate împotriva protestatarilor pentru drepturile civile. În 1963, 4 copii (fete de culoare) au fost ucişi în explozia unei bombe într-o biserică a negrilor din Birmingham (Alabama). Mişcarea drepturilor civile a atins apogeul între 1963 şi 1965. În 28 august 1963, negrii au organizat un marş în masă la Washington, unde pastorul Martin Luther King a rostit, în faŃa a peste 250 000 de persoane (între care un sfert erau albi), la Licoln Memorial, faimosul discurs « I have a dream (Eu am un vis)", evocand o tara eliberata de rasism. În 1964 Martin Luther King primeste premiul Nobel pentru pace. În acelaşi an, la 2 iulie1964, preşedintele Lyndon Johnson a reuşit să determine Congresul să voteze o Lege a Drepturilor Civile, în pofida rezistenŃei sudiştilor, care interzicea discriminarea în instituŃiile şi spaŃiile publice şi în angajări. Totuşi, negrii erau încă în mare măsură excluşi de la vot prin variate teste de vot pretinse a fi non-rasiale şi numai prin Legea Federală a Drepturilor de Vot (1965) s-a permis în final negrilor să-şi întărească succesele printr-o restructurare pe termen lung a sistemului politic. Această lege a fost votată ca răspuns direct la represiunea sudistă , în special după incidentele de la Selma (Alabama) din 1965 când manifestanŃi de culoare atirasişti au fost agresaŃi de poliŃie, de către forŃele de ordine. Imaginile poliŃiei sudiste asmuŃind câinii şi folosind tunurile de apă împotriva copiilor negri au fost memorabile. Legea din 6 august 1965 cu privire la dreptul de vot acorda dreptul funcŃionarilor federali să înscrie pe listele electorale pe afro-americanii care erau victime ale discriminării. Legea a avut consecinŃe imediate : dacă în 1960 doar 30% din populaŃia de culoare din sud a participat la procesul electoral, în 1969 circa 62% din negri au votat. Presedintele Lyndon Johnson a definit principiile discriminării pozitive, pentru a favoriza angajarea minorităŃilor. Milioane de negri erau acum efectiv înscrişi la vot. Dar dreptul de vot nu putea egaliza veniturile negrilor şi ale albilor. Asasinarea lui Martin Luther King în 1968, a provocat revolte ale populaŃiei de culoare din 125 de oraşe. În 1986 cea de a treia luni din ianuarie, dedicata lui Martin Luther King, devine o zi de sarbatoare. În 1989 generalul Colin Powell devine prima persoana de culoare care accede la functia de sef al Statului Major al armatei americane. . El este de asemenea prima persoana de culoare numita secretar de stat, in 2000, de catre presedintele George W. Bush junior.

178

Dar în 1992, revolte rasiale, izbucnite la Los Angeles, s-au soldat cu 59 de morti, dupa ce patru politisti albi care l-au batut pe automobilistul de culoare Rodney King au fost achitati. În 1995 mai mult de 800.000 de persoane de culoare s-au adunat in fata Casei Albe pentru o zi "a iertarii si a reconcilierii". Este organizat "Marsul unui milion de oameni", cea mai mare demonstratie a cetatenilor americani de culoare din toate timpurile, de catre Louis Farrakhan, voce controversata a comunitatii afroamericane. În noiembrie 2008, Barack Obama, mulatru nascut dintr-un tata kenian si dintr-o mama americana caucaziana, devine primul presedinte de culoare al Statelor Unite ale Americii.

BIBLIOGRAFIE : Bowman, Ann O. M.; Kearney, Richard C., State and Local Government, Dallas, Illinois, Princeton, 1990. Giddens, Anthony, Sociologia, Editura ALL, Bucureşti, 2001 Gilson, Allan R.; Dudley, Robert L. ; Dubnick, Melvin J., American Government, Second Edition, Boston- Dallas, Geneva, Princeton, 1991 Janda, Kenneth; Berry, Jeffrey M.; Goldman, Jerry, The Challenge of Democracy. Government in America, Second Edition, Boston, Dallas, Geneva, Princeton, 1989. Johnson, Paul, O istorie a lumii moderne, 1920-2000, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005. Joubert, Paul ; Crouch, Ben, Mississippi Blacks and the Voting Rights Act of 1968, in “Journal of Negro Education”, 1977, nr. 46. Jenkins, Philip, O istorie a Statelor Unite, Editura Artemis, Bucureşti, 2002. Matthews; D. W:; Prothero, J. R., Negroes and the New Southern Politics, New Zork, 1976. ***Mediatori antidiscriminare (suport de curs), Consiliul NaŃional pentru Combaterea Discriminării, Bucureşti, 2007. Mureşan, Camil; Vianu, Alexandru, Preşedinte la Casa Albă, Editura Politică, Bucureşti, 1974. Portes, Jacques, Istoria SUA după 1945, Editura Corint, Bucureşti, 2003. Schlesinger Jr., Arthur Meier, Robert Kennedy and His Time, New York,1978. Winkler, Allan M., Trecutul apropiat. Eseuri şi documente despre America de după cel de al doilea război mondial, traducere şi prefaŃă de Corneliu Nicolescu, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 1996.

179

PROGNOZA DEMOGRAFICĂ PENTRU ROMÂNIA, 2010 – 2030 Sorin Bulboacă Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad Abstract Prognoza demografică reprezintă acea variantă a proiectărilor demografice care are probabilitatea cea mai mare de a se realiza. Se pot distinge 2 mari tipuri de abordări a evoluŃiei probabile a populaŃiei: 1. Abordarea tendenŃială care pleacă de la ipoteza conform căreia factorii care au determinat evoluŃiile trecute şi actuale vor acŃiona şi în viitor în acelaşi timp. 2. Abordarea normativă care are în vedere ipoteza potrivit căreia evoluŃiile componentelor populaŃiei în Ńări mai puŃin dezvoltate din punct de vedere socio-economic şi cultural, vor urma, cu un anumit decalaj în timp şi cu unele particularităŃi locale şi regionale, evoluŃiile pe care le-au avut, în acelaşi stadiu de dezvoltare, populaŃiile din statele avansate. Prognoza demografică este doar estimativă, aproximativă, nu reprezintă o profeŃie şi depinde de foarte mulŃi factori obiectivi sau subiectivi. În explicarea fenomenelor şi proceselor demografice atât de complexe, demograful trebuie să apeleze tot mai mult la istorie, sociologie şi economie. S-a făcut pe vremuri afirmaŃia că istoria fără demografie rămâne o enigmă. Sintagma, preluată de demograf, ar suna în felul următor: demografia fără istorie rămâne oarbă, fiind incapabilă să ofere explicaŃii coerente fără să Ńină cont de evoluŃiile din sfera istoriei politice, societăŃii, economiei, din domeniul culturii şi religiei, dacă nu pune în evidenŃă acumulările ultimelor decenii (Vladimir Trebici). Pe plan mondial, populaŃia Terrei va cunoaşte o adevărată explozie în următoarele două decenii, chiar dacă ritmurile de creştere vor fi în scădere. Potrivit raportului întocmit de Consiliul NaŃional de InformaŃii din SUA, până în 2015, populaŃia planetei va ajunge la 7, 2 miliarde de locuitori. În 1985, populaŃia mondială a înregistrat o creştere de 1,7% pe an, în 2000 a scăzut la 1,3% pe an iar previziunile pentru 2015 arată că sporul natural al planetei va fi de circa 1% pe an. Cu toate acestea, populaŃia Chinei va creşte la 1,4 miliarde locuitori, a Indiei la 1,2 miliarde, iar Pakistanul va ajunge la 204,3 milioane locuitori. Va creşte mult procentul populaŃiei musulmane comparativ cu cel al populaŃiei de religie creştină. Din punct de vedere demografic, prognoza pentru Europa este diferită de restul continentelor. Europa este singurul continent unde în următorii 15 ani populaŃia va înregistra o scădere numerică (sporul natural fiind negativ). Ratele scăzute ale natalităŃii şi creşterea speranŃei de viaŃă vor determina în Europa o semnificativă îmbătrânire a populaŃiei, care va genera, pe termen lung, tensiuni şi probleme sociale, legate de sistemul de pensii şi de asigurări de sănătate.

180

Creşterea demografică se estimează că se va produce mai ales în Asia şi Africa şi aproape exclusiv în zonele urbane. PopulaŃia planetei se va concentra tot mai mult în oraşe. În 2015 se estimează că mai mult de jumătate din locuitorii Terrei vor trăi în mediul urban. Vor continua să se formeze adevărate „megalopolisuri” cu peste 10 milioane de locuitori, cu aspect cosmopolit. Prognoza demografică pe termen lung pentru România este una pesimistă. Până în decembrie 1989, prognozele demografice oficiale dădeau cifra de „cel puŃin 25 de milioane pentru anul 1990 şi de „aproximativ 30 milioane”pentru anul 2000. Recensământul populaŃiei şi locuinŃelor din 7 ianuarie 1992 consemnează 22 810 035 locuitori pe teritoriul României. Cifra publicată nu a stârnit uimire deoarece tendinŃele demografice din perioada 1980 – 1989 anunŃau un declin demografic şi alte fenomene asociate. Natalitatea se înscrisese din 1981 într-un proces de scădere, în timp ce mortalitatea populaŃiei, aflată încă la un nivel ridicat, manifesta tendinŃe oscilante şi contradictorii. Sporul natural, cândva mare(anii *70), oferea valori tot mai reduse, de la an la an. SperanŃa menŃinerii şi chiar a redresării natalităŃii în Ńara noastră s-a dovedit iluzorie deoarece măsurile pronataliste, bazate mai ales pe reprimarea întreruperilor de sarcină şi pe interzicerea cvasigenerală a mijloacelor contraceptive, s-au dovedit ineficiente. Cu toate acestea, în anii *80, numărul populaŃiei României a continuat să crească, chiar dacă ritmurile medii anuale deveneau tot mai mici. Statisticile oficiale au demonstrat clar pentru perioada 1990-1997 tendinŃe noi, necunoscute în istoria demografică a României. Din anul 1990 numărul populaŃiei scade, datorită emigraŃiei în primul rând, dar şi din cauza soldului negativ ala creşterii naturale. Combinate, aceste două cauze explică creşterea totală negativă a numărului populaŃiei, ale cărei valori au fost: - 19 200 persoane(1990), - 400 (1991), - 32 900 în 1992, - 30 500 în 1993, - 35 600 în 1994, - 56 300 în 1995, - 74 200 în 1996. În intervalul 1990 – 1997, numărul populaŃiei României a scăzut cu 248 100 de locuitori. TendinŃa este nouă: populaŃia României a cunoscut o scădere, dar aceasta a avut loc ca o consecinŃă a celui de-al doilea război mondial. În anii *90, înrăutăŃirea indicilor demografici – în special, a mortalităŃii generale şi a celei infantile -, s-a asociat tot mai mult cu sărăcia: au reapărut bolile sărăciei, pe care regimul comunist considera că le-a eradicat pentru totdeauna. Tabloul demografic românesc mai cuprinde o componentă importantă: îmbătrânirea demografică. Este un proces ireversibil, care se desfăşoară rapid în Ńara noastră, datorită scăderii de lungă durată a natalităŃii şi a emigrării multor persoane tinere în Occident, în căutarea unui loc de muncă bine plătit. ProporŃia persoanelor vârstnice în societatea românească, creşterea vârstei medii, sporirea „presiunii” populaŃiei vârstnice asupra populaŃiei adulte – tendinŃă evidenŃiată de creşterea constantă a numărului de pensionari – confirmă amploarea şi viteza îmbătrânirii demografice. PopulaŃia satelor este mult mai îmbătrânită decât cea urbană iar unele provincii istorice, în primul rând Banatul, au o structură demografică mult mai îmbătrânită comparativ cu restul Ńării. În următoarele două decenii, ca o consecinŃă a fenomenului de îmbătrânire a populaŃiei, sute de sate vor dispărea de pe harta

181

demografică a României, deoarece populaŃia lor actuală, alcătuită majoritar din pensionari, se va stinge în timp. Sunt localităŃi fără nici o perspectivă, având doar câteva sute de locuitori, care nu dispun, în mileniul al treilea, de condiŃii decente de viaŃă şi nici nu atrag potenŃiali investitori. Dacă în 2005, aproximativ 18% din totalul populaŃiei avea peste 65 de ani, în 2020 procentajul persoanelor de vârsta a treia va creşte la 30% iar în 2050, jumătate din populaŃie va avea peste 65 de ani. Este evidentă astfel, tendinŃa de îmbătrânire a populaŃiei României, situaŃie comparabilă cu cea a Ńărilor din Uniunea Europeană. Specialiştii estimează că până în 2050, daca actualele tendinŃe demografice se vor menŃine, populaŃia României va urma o curbă descendentă, ajungând în acel an la aproximativ 14 milioane de locuitori, în condiŃiile conservării actualelor valori ale natalităŃii şi mortalităŃii (Vasile GheŃău). Statistic, între recensământul din 1992 şi cel din 2002 populaŃia României a scăzut cu 1,1 milioane de locuitori, evoluŃie descendentă care reflectă instalarea fără echivoc a unui declin demografic. Scăderea naturală a fost de 300000 locuitori, dar fluxurile migraŃiei externe s-au intensificat, ajungând la 800000 de persoane între 1992-2002. Conform lui Vasile GheŃău, proiectările demografice reprezintă un instrument major în elaborarea programelor şi strategiilor de dezvoltare economică şi socială şi sunt indispensabile în funcŃionarea componentelor unei politici demografice realiste şi eficiente. Caracteristicile demografice ale minorităŃilor naŃionale sunt foarte diverse: unele au o structură demografică îmbătrânită (evreii, maghiarii, germanii) iar altele sunt populaŃii tinere (rromii, ucrainenii, ruşii, turcii). Natalitatea este şi ea diferită. În aceste condiŃii, evoluŃia viitoare va cunoaşte ritmuri diferite. Numărul evreilor, maghiarilor şi germanilor va scădea în următoarele decenii dar al rromilor, ucrainenilor, ruşilor şi turcilor din România va spori. Recensământul din 1992 dădea cifra de 401 087 de locuitori rromi, iar cel din 2002 de 535 250. Dar aceste cifre statistice nu sunt reale, referindu-se la cei care s-au declarat de etnie rromă. Foarte mulŃi rromi, la recensămintele din 1992 şi 2002 s-au declarat ca fiind români sau maghiari. PopulaŃia cu profil etnic rrom propriu-zisă din România a fost estimată în 1993 de către sociologii Elena Zamfir şi Cătălin Zamfir ca fiind între 819 446 şi 1 000 000 (adică, 3,6% şi respectiv 4,3% din întreaga populaŃie a Ńării). Unii lideri ai rromilor afirmă că această minoritate ar număra 2 sau chiar 3 milioane de oameni, iar organizaŃiile internaŃionale ale rromilor utilizează în mod curent cifra de 2 500 000 de rromi în România, dar cifrele respective sunt mult exagerate. Dar numărul şi ponderea etniei rrome în ansamblul populaŃiei României va creşte în mod semnificativ în următoarele decenii. În condiŃiile în care populaŃia majoritară românească va scădea cu circa 13% până în 2025, cea de etnie maghiară cu circa 23%, iar rromii ar realiza o creştere de 57%, proporŃia actuală a minorităŃilor în România se va modifica. Prognoza realizată de profesorul Vasile GheŃău operează cu două variante privind evoluŃia populaŃiei de rromi, care vor ajunge în 2025, în varianta minimală la 1 564 000 de locuitori (7,7%) iar în varianta maximală la 2 346 000 (11,4% din totalul populaŃiei României). În 2030, rromii vor deveni principala minoritate

182

a Ńării,depăşindu-i pe maghiari, ceea ce face ca integrarea lor economică, socială, educaŃională şi culturală să devină o prioritate absolută. Efectele declinului demografic se vor manifesta cu o forŃă incredibilă după 2020 în România. Comparativ cu 1989, generaŃiile care vor ajunge în 2025-2030 la vârsta căsătoriei scad cu 40% şi evident că numărul de copii va scădea şi el dramatic după 2025-2030. Va scădea, cu cel puŃin 1/3 populaŃia şcolară a României, fapt care va determina o serie de consecinŃe negative, imposibil de evitat: disponibilizarea a mii de cadre didactice, în contextul închiderii, desfiinŃării sau comasării a sute de şcoli din mediul rural(în sate cu natalitate redusă), şcoli care şi în acest moment funcŃionează având un număr redus de elevi într-o clasă; elevii din mediul rural, în regiunile cu natalitate extrem de scăzută, vor fi obligaŃi să parcurgă o distanŃă însemnată până la şcoala din centrul comunei. ÎnvăŃământul superior din România va fi afectat negativ de declinul demografic al populaŃiei tinere, în sensul că numărul studenŃilor din universităŃi va scădea continuu, în perioada 2010-2020 iar o serie de specializări vor dispărea sau se vor restrânge foarte mult. Aşa cum explică profesorul Vasile GheŃău, declinul demografic şi întreaga suită de consecinŃe economice şi sociale care se profilează cu mare claritate pentru deceniile următoare provin din evoluŃii conjugate ale natalităŃii (fertilităŃii), mortalităŃii şi migraŃiei externe. Pentru a fi stopat declinul demografic al României, sunt absolut necesare redresarea natalităŃii, reducerea mortalităŃii generale şi a migraŃiei externe (mai ales a persoanelor apte de muncă). În acest sens, se impune elaborarea unei strategii naŃionale în domeniul populaŃiei având drept obiectiv redresarea natalităŃii (Vasile GheŃău). O astfel de strategie nu ara putea fi decât rezultatul unor iniŃiative ale clasei politice, cu aportul esenŃial al specialiştilor, susŃinute de şcoală, biserică, mass-media, societatea civilă, sindicate, organizaŃii neguvernamentale şi elaborate cu largă consultare directă a opiniei publice. EsenŃială este componenta stimulativă, economică, orientată spre copil, mamă, familia tânără. În elaborarea unei strategii naŃionale în domeniul populaŃiei, rolul major revine clasei politice. Responsabilitatea ei este enormă pentru că în joc este viitorul acestei naŃiuni şi Ńări. Aceasta, pentru evitarea derapajului demografic, a depopulării masive a Ńării, cu toate implicaŃiile negative şi pericolele pe care le poate atrage pe termen lung. Fenomenul de îmbătrânire demografică determină consecinŃe negative, pe termen mediu şi lung pentru România. În primul rând, Ńara noastră se va confrunta cu o criză acută a forŃei de muncă calificată, în condiŃiile exodului tinerilor spre vest şi a declinului natalităŃii. PopulaŃia aptă de muncă, mai ales cea între 20-60 de ani, va scădea dramatic, după 2010, dacă statul român nu va promova o politică demografică care să ofere tinerilor locuri de muncă atractive, bine plătite. România va fi nevoită să importe forŃă de muncă din statele lumii a treia, din Africa, Asia, pentru a compensa lipsa braŃelor de muncă. O altă consecinŃă a fenomenului de îmbătrânire demografică este legată de sistemul de pensii şi de asigurări sociale. PopulaŃia vârstnică va constitui un segment tot mai însemnat din populaŃia României iar bugetul sistemului de pensii şi asigurări sociale va trebui să crească an de an, riscând să intre în colaps după 2030, când se vor pensiona generaŃii numeroase din

183

punct de vedere demografic. Creşterea treptată a vârstei de pensionare nu rezolvă situaŃia deoarece creşte şi speranŃa de viaŃă, astfel că vârstnicii vor trăi mai mult ca în perioada regimului comunist. Statul va trebui să găsească resurse financiare suplimentare pentru plata pensiilor. Profesorul Viorel Prelici remarca că se va produce o creştere bruscă a populaŃiei pensionabile la un moment dat, ca un efect întârziat al decretului 770 din 1966, referitor la interzicerea avortului, care a determinat apariŃia în România a generaŃiei „decreŃeilor”. Pensionarea bruscă a unui mare număr de salariaŃi din generaŃia „decreŃeilor” în jurul anului 2030 va genera tensiuni sociale şi presiuni importante asupra bugetului de pensii şi asigurări sociale, în contextul unei populaŃii active redusă substanŃial faŃă de anii *70 şi *80 ai secolului XX. Sociologul clujean Cornelia Mureşan estimează că în România va exista un val de pensionări masive către 2030 (pentru generaŃia născută în 1967-1969), iar după această dată pensionările vor rămâne masive până se epuizează toate generaŃiile născute înainte de RevoluŃia din Decembrie 1989. Va urma, ca o consecinŃă firească, o presiune excepŃională asupra costurilor din sistemul sanitar şi de protecŃie socială. De asemenea, posibilităŃile de supravieŃuire la vârste înaintate cresc considerabil în deceniile care urmează, pentru că vârstnicii de astăzi şi mai ales, cei de mâine, fac (sau vor face ) parte din generaŃiile care au beneficiat mult mai mult decât cele precedente de efectele pozitive ale bunăstării sociale: alimentaŃie adecvată, o mai bună calitate a vieŃii, prevenŃie şi securitate sanitară la locul de muncă, dezvoltare educaŃională şi culturală şi disponibilitatea bunurilor şi serviciilor sociale menŃinerii în bună formă fizică şi mentală până la vârsta a patra. Aşa cum remarcă Cornelia Mureşan, creşterea numărului şi proporŃiei marilor vârstnici în societatea românească va declanşa un mecanism de creştere a costurilor, nu numai de protecŃie socială dar şi de sănătate: prevenirea şi tratarea bolilor cronice şi degenerative, asistenŃă socială pentru persoanele cu handicap şi dizabilităŃi şi, în general, luarea în îngrijire a incapacităŃilor fizice şi mentale de la vârsta a patra. Ponderea tot mai însemnată a pensionarilor şi vârstnicilor în societatea românească din următoarele decenii va genera cheltuieli tot mai mari legate de sistemul de asigurări medicale. Se ştie că o populaŃie vârstnică are nevoie de mult mai multe medicamente şi îngrijiri medicale, spitalizări decât o populaŃie în care predomină tinerii. Cheltuielile medicale vor exploda după 2015, aceasta şi datorită creşterii speranŃei de viaŃă, atât la bărbaŃi cât şi la femei. În planul familiei, celula de bază a societăŃii, în următoarele decenii se vor produce importante mutaŃii, atât în sfera mentalităŃii cât şi în ceea ce priveşte efectele sociale. În anii *90 în România a început procesul de atomizare socială, prin dezvoltarea unor alternative la familia tradiŃională românească, după modelul Europei vestice. Este vorba în primul rând de concubinaj, de coabitare a unor cupluri care nu sunt căsătorite din punct de vedere juridic la oficiul stării civile. Numărul căsătoriilor încheiate juridic va scade permanent în România în următoarele decenii, aceasta şi datorită dificultăŃilor generate de criza mondială. Persoane de vârsta a treia preferă concubinajul în locul căsătoriei legitime deoarece văduva şi-ar pierde pensia de urmaş dacă ar încheia un nou mariaj.De asemenea, se va produce o mare

184

instabilitate a cuplurilor căsătorite, prin intermediul divorŃurilor şi recăsătoririlor multiple. Până în 1989, divorŃul era în România un fenomen marginal, puŃin răspândit, aproape necunoscut în mediul rural, unde exista obiceiul ca persoanele căsătorite să trăiască împreună până la moarte. În societatea actuală, numărul divorŃurilor creşte de la an la an, rămânând ca numeroase mame singure să îşi crească şi educe copiii, fapt care va genera probleme sociale. DivorŃul tinde să devină o modă în lumea „showbizului” autohton, la fel ca în Occident, iar în mediul urban, rata divorŃurilor se apropie de cea a nupŃialităŃii. Care va fi numărul populaŃiei în 2025-2030? Greu de estimat! De altfel, şi o serie de instituŃii internaŃionale au realizat prognoze demografice pentru România pentru următoarele decenii. Astfel, Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) a elaborat mai multe scenarii cu referire la evoluŃia populaŃiei din Ńara noastră. Potrivit variantei pesimiste, populaŃia României va fi de 20, 11 milioane de persoane în 2015 şi de 18, 41 milioane în 2025. Datele Institutului NaŃional de Statistică arată că populaŃia României, era, la jumătatea anului 2005, de 21, 62 milioane de persoane. Varianta optimistă elaborată de Institut preconizează că numărul de locuitori în 2015 va fi de 21, 08 milioane de persoane; în 2025 se prognozează o populaŃie de 20,55 milioane de locuitori şi de aproximativ 19 milioane în 2050. „InerŃia demografică” este puternică, fiind asociată atât structurilor, care se modifică lent, dar şi comportamentelor demografice, în primul rând, comportamentului reproductiv sau procreator. În contextul economic şi social actual, este imposibil să se revină la familia de 4-5 copii de altădată. Dar şi experienŃa altor Ńări, în special a celor vecine României (Ungaria, Bulgaria, Serbia) arată aceleaşi tendinŃe de scădere. Perspectiva demografică a României ar trebui să-i preocupe nu numai pe specialişti ci şi pe economişti, oameni politici, inclusiv opinia publică, pentru că, în ultimă instanŃă, este vorba de viitorul acestei Ńări.

BIBLIOGRAFIE: Achim, Viorel, łiganii în istoria României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998. ***Analize demografice. SituaŃia demografică a României în perioada 1990-1996, Bucureşti, 1997. Axenciuc, Victor, Factori motori în evoluŃia populaŃiei României în sec. XX, în „Academica”, 2002, 12, nr. 1, p. 42-44; nr. 2-3, p. 25-29; nr. 5-6, p. 9496. Bulboacă, Sorin, Introducere în demografie, Vasile Goldiş University Press, Arad, 2008. GheŃău, Vasile, Dincolo de prognoza demografică, în „Academica”, 1997, 7, nr. 12, p. 19-21. GheŃău, Vasile, O proiectare condiŃionată a populaŃiei României pe principalele naŃionalităŃi(1992-2025), în „Revista de cercetări sociale”, 1996, III, nr. 1, p. 77-105. Johnson, Paul, O istorie a lumii moderne (1920-2000), Editura Humanitas, Bucureşti, 2005.

185

Mureşan, Cornelia, EvoluŃia demografică a României. TendinŃe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, 1999. Mureşan, Cornelia, Introducere în demografie, Presa Universitară Clujeană, Cluj –Napoca, 2005. Otovescu, Dumitru, Procesul de emigraŃie din România, în „Annales Universitatis Apulensis. Seria Sociologie”, Alba Iulia, 2002, nr. 2, p. 19-26. Pop, Grigore P., EvoluŃia populaŃiei României în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în „Studia Universitatis Babeş – Bolyai. Geographia”, Cluj – Napoca, 2002, 47, nr. 2, p. 51-58. Prelici, Viorel, Aspecte metodologice şi abordări în asistenŃa socială, Editura Mirton, Timişoara, 2002. ***Recensământul populaŃiei şi locuinŃelor din 7 ianuarie 1992. Structura etnică şi confesională a populaŃiei, Bucureşti, 1995. Rotariu, Traian, Demografie şi sociologia populaŃie. Fenomene demografice, Editura Polirom, Iaşi, 2003. Trebici, Vladimir, PopulaŃia României în pragul mileniului III: semne de îngrijorare, în „Magazin istoric”, Serie Nouă, XXXII, 1998, nr. 2(371), p. 5-8. łarcă, Mihai, Introducere în prognoza demografică, Editura Junimea, Iaşi, 1974. łarcă, Mihai, Îmbătrânirea demografică a populaŃiei lumii, în „Revista română de statistică”, 2001, nr. 1, p. 50-73. łarcă, Mihai, Romanian Population, Past, Present and Future Trends, Editura UniversităŃii Al. I. Cuza, Iaşi, 1993. Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin (coord.), łiganii între ignorare şi îngrijorare, Editura alternative, Bucureşti, 1993. Zamfirescu, Aura Mihaela, Proiectarea populaŃiei României în profil teritorial în perioada 1990- 2020, în „Revista română de statistică”, 2001, nr. 1, p. 74-98. Zamfirescu, Aura Mihaela, Unele aspecte teoretice ale îmbătrânirii populaŃiei, în „Revista română de statistică”, 2000, nr. 5, p. 13-34.

186

CONSECINłE ALE DECLINULUI COMUNITĂłILOR RURALE Drd. Bustescu Radu Emanuela Paula Universitatea din Bucureşti ABSTRACT 1. Re-Ńăranizarea ca o consecinŃă a unei reforme agrare inexistente Conceptul de “re-Ńărănizare” este pe undeva paradoxal, având în vedere că guvernele postcomuniste - care erau în măsură să dea un avânt dezvoltării satului românesc în transformarea lor în comunităŃi economice multifuncŃionale şi în realizarea unor structuri moderne în agricultură - nu au reuşit să transforme aceste structuri socio-economice. 77 Astăzi satele din România, în lipsa unor strategii de o mai lungă durată care puteau “salva” comunităŃile rurale, prezintă imaginea unor entităŃi socioeconomice din anii ‘40. Erodarea lor este cu atât mai posibilă cu cât majoritatea satelor din România au un caracter rustic, având în cele mai multe cazuri o economie unifuncŃională, bazată pe o agricultură neperformantă. Transformarea acestor comunităŃi în unele viabile ar necesita o activitate susŃinută şi din interior, autorităŃile locale neavând în majoritatea cazurilor strategii pentru modernizarea şi eficientizarea economiilor rurale locale şi numărul actorilor din societatea rurală care pot facilita drumul spre structurile economiei de piaŃă este neînsemnat. Satul românesc, cu toate că a cunoscut un proces formal de privatizare prin redistribuirea parŃială a terenurilor agricole, nu a reuşit să păşească pe calea modernizării şi eficientizării. Producătorii individuali nu pot fi denumiŃi “fermieri” având în vedere că nu există condiŃiile de producŃie agricolă modernă, condiŃiile cultivării pământului fiind mai apropiate de metodele care erau folosite în perioada interbelică. Conceptul folosit aici este corelat cu cel de deŃărănizare. 78 Aici este folosit cu înŃelesul de restaurare a structurilor tradiŃionale din satul românesc. Cum agricultura în sfera economică a societăŃii rurale din România ocupă un rol important şi populaŃia de la sate fiind angajată în sectorul primar într-o pondere destul de ridicată, dezvoltarea societăŃii rurale nu poate fi desăvârşită fără a revitaliza acest sector. Cu toate că în satele din România există un potenŃial impresionant pentru a pune bazele turismului rural, lipsa infrastructurii şi a schimbărilor instituŃionale în organizarea turismului rural, cultural, agro - sau ecologic, această variantă nu poate reprezenta o alternativă viabilă pentru dezvoltarea 77

Ilie Bădescu „Structura socială şi clasa intermediarilor în mediul rural. Dictatura oligarhiei

financiare şi agricultura de subzistenŃă” în “Sociologie Românească”, nr. 1, Editura Polirom, Iaşi,1999. 78

Veress Enikı “De/re-Ńărănizare în România după 1989” în “Sociologie Românească”, Vol.

III, nr. 3, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

187

economică a comunităŃilor. IneficienŃa tranziŃiei spre economia de piaŃă este agravată de problemele sociale datorate industrializării forŃate, care a distrus economia locală şi comunităŃile rurale. Rezultatele acestui proces se manifestă printr-o depopulare a satelor, o disoluŃie a legăturilor sociale tradiŃionale şi a deformării (prin colectivizarea din agricultură) simŃului responsabilităŃii faŃă de producŃie. Fenomenul îmbătrânirii demografice este unul care pune semne serioase de întrebare cu vedere la viitorul acestor comunităŃi. Chiar dacă populaŃia din rural în România reprezintă aproape 50% (47,29% în 2002 acoperind mai mult de 12000 aşezări), se pare că nu se observă un interes deosebit din partea oficialităŃilor în vederea realizării bunăstării acestui segment al societăŃii. Chiar dacă nu în proporŃii importante, lipsa unor locuri de muncă în urban a dus la reîntoarcerea (în mod special a “tinerilor” pensionari) în localităŃile lor native pentru a reintra în proprietatea pe care au dobândit-o. Din păcate, tinerii din urban, considerând că pentru copiii lor acesta ar însemna un handicap important (mai ales având în vedere structurile educaŃionale din rural), aleg mai degrabă varianta de a sta în condiŃiile unei vieŃi chiar dacă nu tocmai prospere, însă în oraşe. PopulaŃia urbană în România a depăşit-o pe cea din rural în 1981, când a atins 50,1% (54,33% în 1992). Desigur aici intervine şi prăpastia existentă în nivelul de confort, al infrastructurii dintre oraşe şi sate. În acelaşi timp elita rurală are un rol doar formal în (re)construirea comunităŃii rurale, o pondere foarte scăzută a celor cu educaŃie superioară locuind în rural (1,7% al populaŃiei active totale care locuieşte în rural). Cred că acest lucru este important având în vedere rolul pe care-l deŃinea înainte de instalarea structurilor comuniste preotul şi învăŃătorul în comunitatea locală. “Atragerea” elitei rurale nu a avut o reuşită cu toate că s-a încercat prin măsuri legislative să se îmbunătăŃească viaŃa educatorilor de la sate (1998 a fost primul an în care Ministerul EducaŃiei a plătit – în funcŃie de distanŃa avută între sat şi oraşul cel mai apropiat - un surplus pentru acei dascăli care locuiesc în satul în care lucrează). Din păcate, există şi cazuri în care primarul face naveta de la oraş. Lipsa unei elite locale a dus la o stare de inexistenŃă a unei strategii de dezvoltare care putea fi elaborată din interior, cunoscând mai bine problemele locale. 2. Unele consecinŃe ale declinului învăŃământului rural Unele consecinŃe ale declinului învăŃământului rural sunt deja vizibile. Altele se vor manifesta în următorii ani, iar altele sunt foarte probabile pe termen mediu şi lung. Aceste consecinŃe sunt şi vor fi şi mai mult diferenŃiate la nivel zonal şi local. DiferenŃierele sunt legate de nivelul de dezvoltare al unei comunităŃi, de legăturile cu celelalte comunităŃi rurale şi cu centrele urbane, de capacitatea comunităŃilor de a mobiliza şi utiliza resursele locale. Din multitudinea de consecinŃe am reŃinut doar pe cele cu frecvenŃa cea mai mare. 79 InvăŃământul rural se confruntă, în continuare, cu dificultăŃi majore, legate de investiŃia în infrastructura fizică, numărul personalului didactic calificat, fluctuaŃia cadrelor, determinată de gradul de izolare al localităŃilor şi 79 Neagu Gabriela, Stoica Laura, Factori de risc privind accesul la educaŃie al copiilor din familii sărace; Studiu de caz, în „Revista de AsistenŃă Socială”, nr. 2–3/2004, Iaşi, Editura Polirom, 2004.

188

de dezvoltarea acestora, accesul limitat la formarea profesională precum şi la programele de formare continuă, ale populaŃiei rurale, toate acestea conducând la o eficienŃă încă nesatisfăcătoare a actului educaŃional în zonele rurale şi/sau defavorizate. Mediul rural rămâne, în continuare, un mediu defavorizat, caracterizat de o fluctuaŃie crescută a cadrelor didactice şi de o pondere mai scăzută a personalului calificat, faŃă de mediul urban. Deşi comparaŃia la nivelul vârstelor tinere arată că distanŃa rural – urban s-a diminuat, educaŃia şi învăŃământul rural sunt considerate, încă, probleme-cheie nu doar în relaŃie cu politicile anti-sărăcie, ci chiar cu dezvoltarea durabilă a mediului rural şi, implicit, a întregii societăŃii româneşti. 3. Diminuarea şanselor de dezvoltare locală Agricultura tradiŃională poate fi făcută şi cu forŃă de muncă cu un nivel scăzut de şcolaritate, în cazuri extreme chiar cu analfabeŃi. Agricultura modernă pretinde un nivel de şcolarizare corespunzător şi o calificare adecvată. Un agricultor modern trebuie să stăpânească tehnologii de producŃie sofisticate, trebuie să întocmească planuri de afaceri, să intre în relaŃii contractuale cu băncile, cu clienŃii, să desfăşoare acŃiuni de marketing, de promovare a produselor. În condiŃiile integrării în Uniunea Europeană, agricultorul român trebuie să se orienteze după cerinŃele unei pieŃe internaŃionale şi trebuie să Ńină seama de o multitudine de reglementări tehnice, economice şi ecologice. Un semianalfabet sau un analfabet nu corespund, în nici un fel, exigenŃelor pe care trebuie să le îndeplinească un fermier modern. Mediul rural nu se poate rezuma numai la activităŃi agricole. Este necesară dezvoltarea altor tipuri de activităŃi, îndeosebi activităŃi de punere în valoare a resurselor locale. Indiferent că vor fi activităŃi agro-turistice sau de prelucrare a materiilor prime locale, acestea nu vor putea fi realizate decât de persoane suficient de competente din punct de vedere şcolar şi profesional. Agro-turismul internaŃional trebuie să răspundă mai multor exigenŃe de ordin nutriŃional, al condiŃiilor de locuire, al condiŃiilor sanitare şi ecologice. Cei care primesc în gospodăriile lor turişti străini trebuie să posede un minim de cunoştinŃe de limbi străine de largă circulaŃie internaŃională pentru a putea comunică cu clienŃii. CunoştinŃele necesare noilor activităŃi sunt dobândite printr-un proces de învăŃare, fie că acesta se realizează prin şcolarizarea obişnuită, fie prin alte forme de învăŃare. Indiferent de formă, important este ca învăŃarea să fie coerentă, corectă şi adecvată. Această învăŃare nu se mai poate face în modul specific societăŃilor arhaice, prin transmitere de la părinŃi la copii. PărinŃii nu mai deŃin cunoştinŃele necesare practicării unor activităŃi economice moderne. Dacă nu se produce o redresare rapidă a învăŃământului rural, multe comunităŃi îşi compromit în mod sigur şansele de dezvoltare şi vor fi condamnate la sărăcie. Evitarea unor asemenea situaŃii este nu numai în interesul comunităŃilor rurale, ci şi al întregii societăŃi. 4. Şomajul din mediul rural. Agricultura românească orientată în bună parte spre subzistenŃă şi slab dotată tehnic continuă să fie foarte intensivă în forŃă de muncă. Această situaŃie nu poate continua multă vreme decât cu riscul eliminării agriculturii

189

româneşti nu numai de piaŃa internaŃională (pe care a pierdut mult faŃă de ponderea pe care o deŃinea înainte de 1990), dar chiar şi de pe piaŃa internă. În agricultura românească sunt deja vizibile unele procese de concentrare a proprietăŃilor agricole, de industrializare a proceselor de producŃie şi, în general, de modernizare a exploataŃiilor. Aceste procese se vor accelera ca urmare a aplicării unor facilităŃi fiscale interne pentru investiŃiile în producŃia agricolă şi agro-turistică şi a acordării de credite în condiŃii preferenŃiale de către Banca Mondială. Dacă investitorii din mediul rural nu vor putea mobiliza capitalurile necesare modernizării agriculturii, o vor face investitorii din alte sectoare de activitate, migraŃia capitalurilor spre agricultură putând deveni atractivă. 80 Concentrarea proprietăŃii în agricultură şi modernizarea tehnologiilor de producŃie vor avea ca efecte sigure creşterea productivităŃii muncii, creşterea randamentelor şi, în mod corelat, reducerea volumului de muncă umană manuală. Necesarul de forŃă de muncă va scădea rapid. Vor supravieŃui şi multe exploataŃii de subzistenŃă, cum s-a întâmplat şi în unele Ńări ale Uniunii Europene. Aceste exploataŃii, organizate după altă raŃionalitate decât cea a economiei de piaŃă nu va putea folosi decât o mică parte din forŃa de muncă ce va fi disponibilizată în mediul rural. Cei care nu vor avea locuri de muncă în agricultură sau în agro-turism nu vor putea migra spre alte sectoare de activitate întrucât sunt cu nivel redus de şcolarizare şi de calificare şi este aproape sigur că nu vor apărea sectoare de activitate neagricole care să aibă nevoie masivă de forŃă de muncă necalificată. Se conturează deci probabilitatea unui şomaj de mari proporŃii în mediul rural. România s-a confruntat până în prezent doar cu formele urbane şi industriale ale şomajului. Chiar dacă există un şomaj real în mediul rural, acesta nu este luat în considerare atâta timp cât a existat refugiul în agricultura de subzistenŃă. Un şomer industrial lipsit de venituri nu are din ce trăi; un şomer agricol care dispune de o mică exploataŃie agricolă are totuşi un minim de resurse de trai şi, în mod obişnuit, el nici nu este considerat şomer. În condiŃiile precarităŃii fondurilor pentru protecŃie socială, este firesc ca statul să le dirijeze spre categoriile sociale aflate în cea mai mare necesitate şi să ignore şomerii agricoli. Când şomajul agricol va deveni cronic, el nu va mai putea fi ignorat. Şomerii agricoli vor exercita o puternică presiune asupra fondurilor de protecŃie socială. Sarcina susŃinerii unui număr mare de şomeri agricoli va deveni atât de grea, încât ea nu va putea fi suportată chiar şi în condiŃiile unor creşteri substanŃiale a fondurilor mobilizate în acest scop. Şomajul rural va ajunge nu doar o problemă periferică a mediului rural şi o problemă gravă a întregii societăŃi. 5. DevianŃa socială şi infracŃionalitatea din mediul rural. Nivelul scăzut de educaŃie sau lipsa de educaŃie sunt adesea asociate cu sărăcia. Este greu de stabilit o relaŃie cauzală univocă între aceşti termeni. Ceea ce constatăm este faptul că lipsa de educaŃie este asociată în majoritatea cazurilor de sărăcie, iar, la rândul ei, sărăcia nu motivează 80

Ioan Mihăilescu “Factori de risc în evoluŃia mediului rural din România” în “Sociologie Românească”, Vol. III, nr. 4, Editura Polirom, Iaşi, 2005

190

educaŃia sau nu permite asigurarea resurselor necesare educaŃiei (resurse financiare, materiale sau umane). Sărăcia şi lipsa de educaŃie sunt factori favorizanŃi ai devianŃei sociale şi infracŃionalităŃii. Contrar unor formulări folclorice sau religioase, sărăcia nu este foarte frecvent asociată cu puritatea morală, după cum nici bogăŃia nu este neapărat asociată cu imoralitatea sau cu ilegalităŃile. Sărăcia generează mai curând promiscuitate, marginalizare şi excludere socială, dezorientare valorică sau chiar comportamente antisociale. Lipsa de educaŃie şi sărăcia fac ca şansele de acces ale indivizilor la resursele de bunăstare să fie limitate sau aproape inexistente. În aceste condiŃii, indivizii apelează la însuşirea ilegală a resurselor care nu le aparŃin. Se ajunge la situaŃia în care infractorii ajung să elaboreze o adevărată ideologie de legitimare a acŃiunilor lor: sărăcia este invocată drept scuză sau drept condiŃie determinantă a infracŃiunii, iar lipsa de educaŃie drept circumstanŃa atenuantă (infractorii, invocând lipsa de educaŃie în favoarea lor, afirmă că nu ştiau că fapta comisă este încriminată de o lege). Mediul rural a început de mai mulŃi ani să fie afectat de o creştere fără precedent a infracŃionalităŃii. ComparaŃiile cu situaŃia anterioară anului 1990 nu sunt facile. Regimul comunist a deformat în permanenŃă statisticile privind criminalitatea. AdmiŃând că e posibil ca o parte din ceea ce considerăm creşteri ale stării infracŃionale să se datoreze unei mai bune înregistrări statistice, trebuie să admitem că dincolo de diferenŃele datorate metodologiilor statistice, există o creştere reală a infracŃiunilor comise în mediul rural sau de către rurali. InfracŃiuni care în urmă cu câteva decenii erau inimaginabile în mediul rural sau se petreceau cu totul excepŃional (tâlhării, violuri, tâlhării asociate cu crime) au început să aibă o frecvenŃă tot mai mare. Reapar delicte scoase din arsenalul tâlharilor din perioadele precapitaliste: jafurile înarmate la drumul mare. Putem să explicăm creşterea infracŃionalităŃii din mediul rural prin acŃiunea mai multor factori: accentuarea anomiei sociale, creşterea stării de agresivitate şi violenŃă ca urmare a expunerii la mesaje neadecvate transmise de mijloacele de comunicare în masă, influenŃe comportamentale negative transmise de subculturile urbane, diminuarea controlului social comunitar, revenirea masivă în sate a unei populaŃii relativ dezrădăcinate. Avem în vedere aici pe foştii rurali care au lucrat temporar în oraşe şi care au fost nevoiŃi să revină în sate ca urmare a prăbuşirii unor activităŃi neagricole, îndeosebi în sectorul construcŃiilor. Prin comportamente şi prin sistemele referenŃiale culturale, aceştia nu sunt nici rurali, nici urbani. Ei se orientează după o mixtură de modele culturale şi nu sunt cu adevărat integraŃi în nici o comunitate. În multe cazuri, aceste dezorientări valorice şi comunitare sunt generatoare de comportamente deviante. Pe lângă acŃiunea unor factori mai curând exogeni, devianŃa în mediul rural este provocată şi de acŃiunea unor factori interni: accentuarea sărăciei unor categorii de rurali, în paralel cu reducerea nivelului lor de educaŃie. O asemenea concepŃie refuză poporanismul facil care vede satul ca matrice pură a moralităŃii şi căruia toate relele îi vin de la oraş. 81

81

Ioan Mihăilescu “Factori de risc în evoluŃia mediului rural din România” în “Sociologie Românească”, Vol. III, nr. 4, Editura Polirom, Iaşi, 2005

191

Comparativ cu mahalale urbane, satul apare ca având o mare Ńinută morală. Trebuie însă să recunoaştem că şi în perioadele sale mai arhaice şi mai idilice, satul era măcinat de o serie de probleme interne. ContradicŃiile de tip economic, social, cultural şi educaŃional din interiorul satelor s-au accentuat în ultimul deceniu. Aceste contradicŃii riscă să amplifice în mod periculos infracŃionalitatea din mediul rural. ConsecinŃele unei probabile creşteri a infracŃionalităŃii rurale nu se vor limita doar la mediul rural, ci vor afecta întreaga societate. Sunt suficiente argumente aici pentru a accepta necesitatea eliminării factorilor generatori sau favorizanŃi de infracŃionalitate. Fără a cădea în aserŃiuni iluministe naive, considerăm că ridicarea nivelului de şcolaritate reprezintă o cale sigură de reducere a potenŃialului deviant, Ńinând cont de faptul că, în cele mai multe cazuri, creşterea nivelului de şcolarizare este însoŃită şi o creştere a nivelului de trai. 6. Creşterea decalajelor sociale şi accentuarea inechităŃii. Comparativ cu mediul rural actual, mediul urban şi neagricol are mai multe şanse de dezvoltare. În unele domenii de activitate şi în unele zone urbane semnele unei noi dezvoltări sunt deja vizibile. Dacă situaŃia economică şi educaŃională din mediul rural se perpetuează sau se degradează, decalajele deja existente dintre cele două medii se vor agrava. DemocraŃia are ca principiu cosubstanŃial asigurarea echităŃii sociale. Declinul învăŃământului rural, cu fenomenele negative care îi sunt asociate, va conduce la creşterea inechităŃii sociale. În mod practic, societatea nu mai asigură decât în mod principial egalitatea şanselor de acces la oportunităŃile sociale. În mod practic, se va putea considera că, cel puŃin în ce priveşte accesul la educaŃie, populaŃia rurală este discriminată sau marginalizată. Creşterea decalajelor sociale şi accentuarea inechităŃii sociale pot avea consecinŃe sociale şi politice grave. Starea de nemulŃumire şi de frustrare se va extinde şi se pot genera mişcări şi proteste sociale de amploare. Este posibil ca întregul eşafodaj democratic, insuficient de consolidat în România, să fie profund zdruncinat. 7. DificultăŃi suplimentare în urma integrării în Uniunea Europeană. Unele dintre actualele membre ale Uniunii Europene aveau în momentul aderării sectoare agricole cu importante deficienŃe structurale. Restructurarea agriculturii şi realizarea unei politici agricole comune au fost elementele cele mai costisitoare din întreaga istorie a procesului de integrare europeană. Ele s-au realizat cu eforturi importante din partea celor mai dezvoltate Ńări din Uniunea Europeană. Este puŃin probabil că istoria se va repeta şi pentru Ńările din Europa Centrală şi de Est, având în vedere că aproape toate Ńările candidate au sectoare agricole mari şi cu importante deficienŃe structurale. Costurile restructurărilor agriculturilor Ńărilor candidate ar pretinde eforturi financiare foarte mari din partea Ńărilor dezvoltate membre ale Uniunii Europene. Problema care se pune nu este aceea de a exista voinŃele politice pentru a susŃine aceste costuri ci dacă aceste costuri sunt posibil de suportat cu toată bunăvoinŃa care s-ar manifesta. Ca membră a Uniunii Europene, România nu mai poate adopta nici un fel de măsuri protecŃioniste menite de a salva un sector insuficient de concurenŃial. ConsecinŃele unui asemenea

192

scenariu asupra pieŃelor interne şi asupra securităŃii naŃionale ar fi catastrofale. De asemenea, şansele de dezvoltare ale întregii economii româneşti ar fi puternic afectate dacă avem în vedere că agricultura redresată poate juca un rol important în prezenŃa României pe pieŃele internaŃionale. 82 Sprijinul acordat de Uniunea Europeană sau de Banca Mondială pentru redresarea agriculturii româneşti este insuficient pentru a rezolva gravele probleme structurale din acest sector. Efortul naŃional rămâne hotărâtor în acest domeniu chiar dacă această afirmaŃie pare nerealistă în condiŃiile penuriei de capitaluri interne. Restructurările din agricultură sunt mai importante şi mai puŃin costisitoare decât subvenŃionările marilor întreprinderi industriale nerentabile. BIBLIOGRAFIE 1.

Ilie Badescu, Gheorghe Sisetean, Dorel Abraham, łăranii şi noua Europă, Editura Mica Valahie, Bucuresti 2003.

„Revista de AsistenŃă Socială”, nr. 2–3/2004, Iaşi, Editura Polirom, 2004. “Sociologie Românească”, Vol. III, nr. 3, Editura Polirom, Iaşi, 1999. “Sociologie Românească”, Vol. III, nr. 4, Editura Polirom, Iaşi, 2005. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Costea Ştefan, Larionescu Maria, Tănăsescu Florian, Agricultura românească. O perspectivă istorico-sociologică, Editura Ararat, Bucuresti, 1996. 2. Neagu Gabriela, Stoica Laura, Surdu Laura, EducaŃie şi excluziune socială în societatea românească actuală, Raport ICCV, 2003. 3. ÎnvăŃământul Rural în România: CondiŃii, Provocări şi Strategii de Dezvoltare, Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, Institutul pentru ŞtiinŃe ale EducaŃiei, Bucureşti, 2002.

82

Ioan Mihăilescu “Factori de risc în evoluŃia mediului rural din România” în “Sociologie Românească”, Vol. III, nr. 4, Editura Polirom, Iaşi, 2005

193

ÎMBĂTRÂNIREA, UN PROCES IREVERSIBIL DORIN BĂTRÂN UNIVERSITATEA DE VEST « VASILE GOLDIŞ » ARAD ABSTRACT Imbătrânirea un proces ireversibil. ,, A îmbătrânii este singurul mijloc de a trăi mai mult” Voltaire. Introducere. Sistemului de protectie socială oferă servicii adaptate persoanelor vârstnice, ca urmare a analizei nevoilor acestora, respectând drepturile pe care le au stabilite prin reglementarile legale. În toate Ńările lumii este manifest fenomenul de îmbătrânire a populaŃiei, cauzele fiind diverse, cele mai importante fiind cresterea speranŃei de viaŃă ca urmare a progreselor în medicină şi accentuarea declinului fertilităŃii populaŃiei. Îmbătrânirea nu este o stare, ci un proces de degradare graduală şi diferenŃială, este un ansamblu de fenomene, care apar ca urmare a incheierii fazei de dezvoltare şi care implică schimbari din punct de vedere biologic şi psihologic. Procesul de îmbătrânire însă se manifestă diferit, individualizarea fiind determinată de: gradul de autonomie; degradările fizice; degradări psihologice; de starea emoŃională şi mentală; de posibilitatea de a se manifesta comportamental, cum ar fi implicarea în viaŃa comunităŃii, modul în care suportă pierderea rolurilor sociale ca urmare a decesului cunostintelor si a partenerului de viata, a modului în care se adaptează la noile roluri sociale, uneori datorită instituirii unei măsuri de protecŃie în instituŃiile de îngrijire de tip rezidenŃial. DicŃionarul Larousse defineşte îmbătrânirea ca fiind ansamblul de transformări ce afectează ultima perioadă a vieŃii şi care constituie un proces de declin, semnele îmbătrânirii fiind: slăbirea Ńesuturilor, atrofie musculară cu scăderea funcŃiilor şi performanŃelor, toate acestea concurând la limitarea progresivă a capacităŃilor de adaptare. Teorii privind factorii care influenŃează îmbătrânirea: - cantitatea de energie determinată genetic. - numărul de calorii puse la dispozitia organismului. - capacitatea de adaptare la factorii stresanŃi. - capacitatea celulei de a se diviza, prin urmare odată cu epuizarea capacităŃii celulei de a se divide, viaŃa încetează. - distrugerea celulelor de către radicalii liberi. - programarea genetică a îmbătrânirii. Aspecte care pot fi luate in considerare când vorbim de îmbătrânire: - îmbătrânirea primară, care nu este însoŃită de probleme de sănătate şi vine în mod firesc după perioada adultă. - îmbătrânirea secundară, este însoŃită de o alterare a stării de sănătate. - îmbătrânirea terŃiară, este perioada care precede moartea.( Psihologia dezvoltării umane”, Ana Muntean)

194

BătrâneŃea este starea ce caracterizează o grupă de vârstă particulară, cea a persoanelor de peste 60 de ani. (,, Psihologia îmbătrânirii”, Roger Fontaine.) DicŃionarul Larouse de psihiatrie defineşte bătrâneŃea ca fiind ultima perioadă a vieŃii corespunzând rezultatului normal al senescenŃei. SenescenŃa este termenul folosit ca sinonim cu îmbătrânirea, iar senilitatea este termenul folosit ca sinonim cu îmbătrânirea patologică. Din perspectiva stadiilor lui Erik Erikson, privitor la evoluŃia individului avem: pruncia, copilăria timpurie, perioada de la 4 la 5 ani, perioada de la 6 la 11 ani, adolescenŃa, prematuritatea, perioada adultă şi bătrâneŃea, în fiecare dintre aceste stadii se evidenŃiază o criză care duce la mutaŃii importante in viaŃa individului. Astfel la bătrâneŃe, individul priveşte cu satisfacŃie realizările din trecut şi cu regret ceea ce nu a realizat, trăieşte eşecul nerealizărilor din viaŃă. În gerontologie, există diferenŃe între: - vârsta cronologică care desemnează numărul anilor de la naştere. - vârsta biologică care corespunde vârstei diferitelor componente ale organismului. - Vârsta morfologică, aceasta desemnează modificari ale Ńesuturilor şi ale organelor. - Vârsta fiziologica sau funcŃională, care desemnează diminuarea capacităŃilor unor organe. Clasificări ale bătrâneŃii: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră: - Între 60 – 70 ani avem persoane în vârstă. - Între 75 şi 90 de ani avem persoane bătrâne. - Peste 90 de ani avem marii bătrâni. Americanii au următoarea clasificare: - Bătrâni tineri : 65 – 75 de ani. - bătrâni bătrâni : peste 75 de ani. Forma cea mai uzuala de clasificare a bătrâneŃii: - 65-75 de ani, trecerea spre bătrâneŃe. - 75 – 85 de ani, bătrâneŃea medie. - Peste 85 de ani, stadiul marii bătrâneŃi. Îmbătrânirea la nivel mondial Segmentul populaŃiei vârstnice are pe zi ce trece o pondere tot mai mare, cauzele fiind progresele din medicina, care au facut posibila reducerea mortalităŃii infantile prin eredicarea aproape integrala a bolilor infecŃioase, şi a făcut posibilă prelungirea speranŃei de viaŃă. DiferenŃierile între indivizi în ceea ce priveşte procesul de îmbătrânire, pot fi foarte mari deoarece vârsta cronologică diferă de cea funcŃională, unii oameni pot fi productivi pana la varste inaintate de aproape 80 de ani iar altii devin neproductivi la 60 de ani. Speranta de viata influenŃează şi incadrarea in categorii de persoane varstnice populatia unei tari, o persoana de 45 de ani in Zambia poate fi considerata batrână, deoarece aici speranŃa de viaŃă la 15 ani este de 59 de ani, comparativ cu Japonia unde speranta de viaŃă este de 89 de ani iar o persoana de 45 de ani aici este considerata tânără. (Preintampuinarea crizei vârstei a treia” raport al Bancii Mondiale de cercetare politica). Numărul populaŃiei globului a evoluat după cum urmează :

195

1801 1 miliard

1925 2 miliarde

1959 3 miliarde

1974 4 miliarde

1986 5 miliarde

Ca urmare a evoluŃiei populaŃiei, există posibilitatea ca tot la 10-12 ani populaŃia globului să fie suplimentată cu câte un miliard de locuitori, ceea ce face posibilă previziunea ca în 2040 pe Terra să fie zece miliarde de oameni. EvoluŃia numărului persoanelor cu vârste peste 60 de ani. 1975 2000 2010 350 milioane 580 milioane Vor fi un miliard Cum este perceput momentul pensionării. Retragerea din activitate a persoanelor vârstnice este văzută de societate ca un comportament normal şi aşteptat de persoana vârstnică. Realitatea este că nu toate persoanele vârstnice aşteaptă cu bucurie momentul pensionării. Dezangajarea poate sa fie un proces provocat de persoana varstnică sau de către societate prin normele sociale stabilite care reglementează vârsta de pensionare şi condiŃiile în care persoanele se pot pensiona anticipat sau pot prelungi vârsta pensionarii. Dezangajarea este văzută de specialişti ca fiind un comportament adaptativ, ca urmare a faptului că pierderea unor abilităŃi, din energie şi din rolurile pe care le-au avut eliberează persoana vârstnică de expectantele privitor la competitivitate şi productivitate, persoana vărstnică este astfel protejată, reuşind să-şi păstreze încrederea şi stima de sine chiar daca realizează roluri sociale mai puŃin importante, fiind mult mai implicata în viaŃa de familie. Intreruperea activităŃii persoanelor varstnice este necesara ca urmare a pierderii treptate a abilităŃilor lor ceea ce face posibilă transferarea şi însoŃirea în procesul de preluare a responsabilităŃilor de către generaŃiile mai tinere. DiferenŃierile dintre bărbaŃi şi femei în ceea ce priveste întreruperea activităŃii profesionale sunt semnificative, bărbaŃii fiind mai afectati de pierderea rolurilor detinuŃe până atunci, de autoritatea profesională de poziŃia socială şi prestigiul funcŃiei deŃinute, în timp ce pentru femei momentul pensionarii este mai puŃin dureros fiind realizat gradual, femeile fiind mult mai implicate în activităŃi casnice decât bărbaŃii, întreruperea activităŃii profesionale oferind ocazia implicarii mai accentuate în rolurile familiale. Mediul influenŃează atitudinea faŃă de momentul pensionarii, persoanele din mediul urban care au fost implicate exclusiv în activităŃi profesionale, sunt foarte pesimiste în ceea ce priveşte momentul pensionarii, pe când în mediul rural ca urmare a specificului activitatilor desfasurate aici în care persoanele sunt obligate să desfasoare şi alt gen de activităŃi de întreŃinele a locuintei, activităŃi gospodăreşti şi chiar agricole, pentru acestea încetarea activităŃii nu este perceputa ca o ruptură, nu se realizeaza brusc. DistribuŃia pensionarilor după sistemul de pensionare, procente:

Total

2006 100,0

2007 100,0 196

Asigurari sociale-total 99,6 99,7 Asigurari sociale de stat 80,0 80,9 Asigurari sociale 17,1 16,1 agricultori Asigurari sociale-culte Sub 0,05 Sub 0,05 Asigurari sociale avocati Sub 0,05 Sub 0,05 Beneficiari de ajutor O,1 Sub 0,05 social-tip pensie I.O.V.R 0,3 0,3 Numărul mediu al pensionarilor de asigurari sociale, inclusiv pensionarii agricultori din trimestrul III 2007 era de 4.796.000 persoane. (Sursa Institutul National de Statistica) Vârstnicul după iesirea la pensie. Adaptarea persoanei vârstnice la pensie este diferita, de la acceptare forŃata cu un mare consum nervos şi perceperea pensionarii ca fiind o excludere şi marginalizare după care nu mai exista decât boli şi moartea, la acceptarea firească echilibrată a pensionarii, până la reacŃii optimiste, pensionarea fiind asteptată cu bucurie şi ca o ocazie de a face ceea ce nu a putut face toata viaŃa datorită implicarii în activitatea profesională. Studii privitor la conduita pensionarilor face posibila încadrarea acestora în patru categorii după implicarea în viaŃa socială după cum urmează: - pensionar care desfasoară activităŃi creatoare, lectura, grădinărit, pictură, activităŃi care iau locul activităŃilor profesionale şi care le desfasoară în compania altor persoane. - Pensionar care foloseşte timpul pentru vizitarea locurilor de mult visate, pentru excursii, sau pentru activităŃi desfăsurate în familie şi cu familia. - Pensionar care se implică în activităŃi asociative care au ca scop obŃinerea unor drepturi suplimentare pentru pensionari, sunt persoane care îşi orientează toata energie spre revendicari şi pentru evidenŃierea discriminarilor la care sunt supusi pensionarii. - Pensionar mare consumator de mass-media şi implicare socială redusă. Altă grupare a pensionarilor în funcŃie de atitudinea faŃă de pensionare : - pensionar deschis la viata socială şi culturală, reprezintă 24% din populaŃia de peste 50 de ani. - pensionari nefericiti, obligaŃi să reducă consumul, majoritatea sunt femei şi sunt mari consumatoare de mass-media, reprezintă 14 % din populaŃia de peste 50 de ani. - pensionarul fericit, provine din orice clasă socială şi este consumator activ. Este amical şi familial şi reprezinta 22% din pensionarii de peste 50 de ani. - pensionari care se izolează sunt orientaŃi spre sine, provin din clase sociale modeste, reprezintă 12% din populaŃia de peste 50 de ani. - persoane grijulii, nu fac excese, provin din toate categoriile sociale şi reprezintă 28% din pensionarii de peste 50 de ani. (Sursa: ,, Varsta a treia”) 197

Persoanele de vârsta a treia şi mediul Mediul supune persoana vârstnică la adaptari permanente, capacitatea acesteia de a răspunde adecvat determina competentele individuale pe care le are. Presiunile mediului sunt de intensitati diferite, astfel obligativitatea vârstnicului de a părăsi locuinŃa creează o presiune ridicată datorita legăturilor afective, pe când solicitarea vârstnicilor într-o institutie de ocrotire este minima deoarece responsabilitatea gospodaririi spaŃiului şi a activităŃilor de întreŃinere revine persoanalului centrului respectiv. Vârstnicul reacŃionează prin plictiseală şi dependenŃă în situaŃia în care presiunile mediului sunt sub nivelul lui de adaptare, aspect care se regăseşte frecvent în instituŃiile de ocrotire destinate persoanelor vârstnice sau care este regăsit in familiile care în numele unei protecŃii prost întelese, este prejudiciată persoana vârstnică de stimulii necesari pentru o buna funcŃionare fizică, socială şi psihică. Dacă solicitarile devin prea mari, persoana vârtnică resimte stres excesiv, situaŃii întalnite la vârstnicii care se confruntă cu tensiuni intrafamiliale sau în situaŃi în care soŃia a decedat iar soŃul este singur şi nu stie să se autogospodarească. Pentru persoana vârstnica devine foarte importantă amplasarea locuinŃei şi posibilitate de a se descurca autonom în ea, precum şi relaŃiile cu vecinii care sunt de cele mai multe ori singura lagătura cu comunitatea.Compatibilitate dintre mediu şi persoana vârstnică determina starea de bine a vârstnicului, deoarece acesta foloseşte din mediu ceea ce are nevoie, încearcă să-şi adapteze ceea ce poate fi adaptat sau se adapteaza dacă este nevoie mediului, astfel că politicile şi măsurile de intervenŃie trebuie să Ńina cont de posibilităŃile de intervenŃie prin adaptarea mediului fizic şi social pentru a face posibilă manifestarea vârstnicului în încercarea acestuia de a rămane independent. Gradul în care mediul răspunde nevoilor persoanei vârstnice determina răspunsul acestuia prin colaborarea cu cei din jur, iar evoluŃia vârstnicului în ceea ce priveşte gradul de abilitare, statusul fiziologic, funcŃionarea senzorială, apariŃia diverselor boli precum şi disfuncŃiile cognitive sunt determinate de capacitatea de adaptare la mediu şi la confortul psihic care rezultă din aceasta adaptare. Persoanele vârstnice care au trait toata viaŃa lor în mediul rural în care au fost implicate în activităŃi de grădinarit se vor adapta foarte greu şi se vor simŃi frustraŃi în institutiile de ocrotire care sunt amplasate în mediul urban sau care nu oferă condiŃii de manifestera comportamentală similare cu condiŃiile de acasă. Intelegerea reacŃiei vârstnicului în relaŃia cu mediu, este foate importantă mai ales în instituŃiile de protecŃie, în care mediul poate fi mai uşor controlat şi adaptat nevoilor beneficiarilor. Studiile de specialitate au scos în evidenŃa reacŃii diferite ale vârstnicilor în funcŃie de nivelul solicitărilor la care este supus, astfel un nivel redus al solicitarilor are efect negativ însă în anumite contexte poate avea efecte pozitive, de exemplu persoanele din institutiile de ocrotire care locuiesc singure în cameră şi beneficiază de mai puŃini stimuli fizici cum sunt absenŃa zgomotelor şi comunicării cu un partener de cameră sau absenŃa decoraŃiunilor cu care sunt personalizate locuinŃele în aceste instituŃii, creează condiŃiile care fac posibilă mulŃumirea şi starea de bine la un nivel superior celor care sunt 2 sau 3 în cameră şi beneficiază de mai multi stimuli fizici. Deci absenŃa stimulilor fizici creează condiŃiile unui confort sporit, a unei stări de bine şi efecte benefice comparativ cu supraoferta sau cu congruenta dintre nevoile optime ale vârstnicului şi oferta mediului. Suprasolicitarile mediului provoaca stres, acesta amplificându-se

198

dacâ în urma interventiei persoanei vârstnice, mediul nu a fost modificat astfel încat să răspundă la nivel acceptabil solicitarilor. Suprasolicitarea din partea mediului poate avea şi efecte pozitive, acestea se manifesta când vorbim de intimitate, ordine si organizare, astfel pentru persoana vârstnica care beneficiază de atâta ordine, intimitate şi organizare de câta are nevoie, este satisfacută în mod egal ca şi persoana care beneficiază de mai multă ordine, intimitate şi organizare decat are nevoie. Astfel pentru o persoana institutionalizată, care cultivă singura în grădina institutiei pe o suprafata mică zarzavaturi este posibil să beneficieze de mai multă ordine, intimitate şi organizare decât preferă, dar va fi la fel de satisfacută ca atunci când realizează atâta ordine şi organizare cât considera necesar, însa se va simti frustrata si in disconfort daca o alta persoana institutionalizata se va implica in activitatea de gradinarit pe aceeasi suprafata, deoarece se va ajunge in situatia de suboferta. Controlul mediului şi adaptarea lui, trebuie şa Ńină seama de necesitatea persoanei vârstnice de a avea timp pentru a putea controla situaŃia şi de a impune nivelul dorit. Mediul este foarte important pentru persoana vîrstnică, capacitatea acestuia de adaptare este mult diminuata comparativ cu persoanale mai tinere, iar bătraneŃea reusita este puternic influentata de omogenitatea dintre persoana vîrstnicâ şi mediu. RelaŃiile vârstnicului cu ceilalŃi. Mediul conditionează şi relaŃiile cu ceilalti care sunt influenŃate de omogenitatea de vârsta a celor din proximitate. Astfel pentru vârstnicii care se afla în comunităŃi în care persoanele de vârsta a treia sunt majoritari şi condiŃiile de mediu faciliteaza vizitele şi colaborarea, relaŃiile de prietenie sunt întreŃinute şi exista posibilitatea ca altele noi să se constituie. ActivităŃile cele mai frecvente sunt mersul la biserică, întalniri pentru a discuta politică, beau cafea împreună,etc Vârstnicii care locuiesc la bloc sau în case care se află la distante care fac mai greu posibile vizitele, sunt defavorizaŃi în ceea ce priveşte interacŃiunile sociale, deoarece datorită proximitaŃii scăzute, întâlnirile dintre aceste persoane se realizeaza mai greu cu excepŃia acŃiunilor care au ca scop acest lucru sau în activităŃi în care este cuprinsă toată comunitatea cu ocazia diferitelor sărbători sau evenimente. In casele în care locuiesc familii multigenerationale, inchegarea relaŃiilor de prietenie şi colaborare dintre vârstnici este mai dificilă, deoarece acesŃia chiar daca se văd se cunosc şi au posibilitatea de a se întalni o fac destul de rar fiind preocupaŃi de realizarea rolurilor şi sarcinilor pe care le au în familie, aceste situatii se gasesc frecvent în mediul urban în case şi apartamente apropiate. SituaŃiile în care persoanele vârstnice sunt puŃine ca număr şi distanŃa dintre ele este destul de mare sunt întalnite în zonele rurale în care casele sunt la distante apreciabile, aici posibilitatea persoanelor vârstnice de a interactiona este mult diminuată. InstituŃiile de asistenta socială oferă posibilitatea persoanelor vârstnice să interactioneze, ca urmare a faptului că se afla în proximitate iar omogenitatea de vârsta este asigurată, însa acest lucru nu este suficient. Persoanele institutionalizate interacŃionează până la un anumit moment după care intervine saturaŃia, apare nevoia de schimbare de cunoaştere a altor persoane care să ofere posibilitatea dobândirii de noi satisfacŃii şi aprecieri. Pentru asiguararea respectării drepturilor tuturor beneficiarilor din aceste

199

instituŃii sunt elaborate regulamente şi norme interne care sunt percepute a fi prea severe pentru unii dintre beneficiari, ca urmare apar nemultumiri, conflicte interne intre beneficiari, dar şii între beneficiari şi angajati. Cele mai contestate interdicŃii sunt cele legate de cosumul de alcool, de respectarea normelor de igiena şi de preferinŃele alimentare ale beneficiarilor. Rolurile persoanelor vârstnice. Rolurile persoanelor vârstnice sunt strâns legate de aşteptările societăŃii contemporane de la aceste persoane, din acest punct de vedere există doi poli, primul care are ca reprezentare persoana vârstnică aflată în putere, activ care este util societăŃii, care profită de viaŃă pe care o mai are de trăit şi continuă viaŃa adultă, iar la celalalt pol se situeaza persoana vîrstnică dependenta, singura, bolnavă şi care nu mai are de asteptata decât moartea. Inaintarea în vârstă precum şi aşteptarile societăŃii afectează modul în care persoanele vârstnice exercită aceste roluri. Inaintarea în vârsta este caracterizată mai mult de pierderea rolurilor decât de achiziŃionarea altora noi, astfel rolul de persoană activă în profesia exercitată se pierde odată cu ieşirea la pensie, decesul partenerului de viaŃa aduce cu sine pierderea rolului de soŃ/soŃie, pierderea prietenilor, a colegilor, a rudelor ca urmare a decesului acestora diminuează şi mai mult din rolurile avute. Rolurile persoanelor vârstnice sunt dependente şi de alte aspecte, care comparativ cu vârstnicii de acum două decenii sunt următoatrele: - vârstnicii de azi se simt mai puŃin singuri, acest lucru este posibil datorită posibilităŃii mai facile şi în timp mai scurt de a se deplasa pe distanŃe mari, progresul tehnologic face posibil ca vârstnicii să aibă acces la telefon atât în mediu urban cât şi în mediul rural, veniturile persoanelor vârstnice sunt mai mari şi acoperă în proporŃie mai mare nevoile lor ceea ce face atractivă convieŃuirea sau intreŃinerea unei persoane vârstnice. - Numărul persoanelor vârstnice cu studii superioare este mult mai mare ceea ce influenteaza nivelul de relaŃionare, acceptarea echilibrată a vârstei de pensionare, identificarea şi implicarea cu mai mare uşurinŃa în activitaŃi aducatoare de venituri dar şi de satisfactii. - LocuinŃele sunt mai confortabile, condiŃiile de habitat mai bune. - Accesul la serviciile medicale au scos in evidenŃă ameliorari ale stării de sănătate iar speranŃa de viaŃa a crescut. - Acces la informaŃii este mai facil, oferta programelor tv este mult imbunataŃită. - Persoanele vârstnice sunt mult mai active şi preocupate de modalitaŃi de petrecere a timpului liber. - A crescut toleranta in privinta homosexualitaŃii şi a avortului. - Sunt tot mai reduse diferenŃierile dintre ofertele făcute persoanelor vârstnice şi celelalte categorii, pentru petrecerea vacanŃelor de exemplu. Pierderea unur roluri obliga la achiziŃionarea altora noi, timpul liber, vecinatatea, capacitatile fizice, abilitatile şi valorile obligă implicarea vârstnicului în activităŃi care sunt oferite de mediu sau de oportunităŃi şi care impun anumite responsabilităti. ResponsabiltăŃile agreate de vâstnici:

200

activităŃii gospodaresti şi de intretinere a spatiului de locuit. In mediul rural, cultivarea gradinii. Activitati de reparare şi întreŃinere a casei de locuit. Ajutor acordat membrilor familiei, asumarea responsabilitatilor de ingrijire a nepotilor - Persoanele institutionalizate sunt prejudiciate de achiziŃionarea acestor roluri deoarece deciziile sunt de competenta personalului, prin urmare şi implicarea în viaŃa instituŃiei este limitată. Persoanele vârstnice se confruntâ şi cu probleme pierderii din consistenta a unor rolurilor, cum ar fi rolul de mama şi de tata, dar şi a expectantelor şi a solicitarilor, care ii eliberează dar şi le limiteaza opŃiunile. ModalităŃile optime de intervenŃie sunt implicarea persoanelor vâstnice în achiziŃionarea unor noi roluri în funcŃie de caracteristicile personale, asteptarile ca o persoana care nu a fost activa toata viata, să devină un vârstnic implicat în viaŃa comunităŃii este nerealistă, însă rolurile de bunic sau responsabilizarea de a face piaŃa sunt binevenite deoarece face posibilă păstrarea autonomiei pentru o perioadă cât mai mare. Institutionalizarea indiferent de motivele ei este percepută de vârstnic ca o izolare de restul comunităŃii în situaŃia în care domiciliul lui se află în altă localitate, şi o stigmatizare dacă instituŃia se afla în localitatea lui de domiciliu. Odată cu pierderea rolurilor datorate pensionarii, pierderii partenerului de viaŃa şi a deteriorarii celor de părinte, vârstnicul institutionalizat nu are posibilitatea de a câstiga alte roluri sau de a le pastra pe cele care presupun întreŃinerea gospodariei proprii, a relaŃiilor cu prietenii care mai sunt în viaŃa, sau de buna vecinatate, institutia obligă la dobândirea unor roluri la care se adaptează mai greu, iar mediul este mai greu de controlat sau de modificat. Interventii asupra bunastarii varstnicilor Sprijinul persoanelor vârstnice este asigurat prin doua forme de solidaritate, cea familiala şi cea publică. Solidaritatea familială asigura transmiterea valorilor generaŃiilor urmatoare dar şi resurse financiare, iar solidaritatea publică asigură transferuri financiare din partea adulŃilor activi către persoanele varstnice. Cele două forme de solidaritate se intersecteaza şi se completeaza, situaŃiile fiind diferite, unele persoane vârstnice în cadrul realizarii rolurilor lor sprijină familia prin preluarea activitaŃilor de gospodarire a locuintei sau indeplinirea sarcinilor de bunic ceea ce face posibil ca adulŃi să-şi desfasoare activităŃile din câmpul muncii, sprijina financiar familia prin contribuŃia pe care o are, dar sunt şi situaŃii în care familia este obligata să-şi reorganizeze modul obisnuit de viaŃă ca urmara a faptului că vârstnicul din familie şi-a pierdut autonomia şi este dependent de ajutorul lor, situaŃie în care pot păstra vârstnicul în famile sau pot apela la serviciile oferite de societate. Familia se implică în servicii de sprijin informal acordat vârstnicilor prin activităŃi curente de gătit, spălat, suport emoŃional,etc, fiind evidentiat faptul ca serviciile informale oferite de familie, prieteni, voluntari sunt asigurate in proportii diferite si depind de existenta si de gradul de utilizare al serviciilor formale, de catre varstnici. Numărul persoanelor institutionalizate, care au domiciliul în localitatea în care se afla instituŃia de asistenŃă socială, este mult mai mare comparativ cu alte localitaŃi. In acelaşi timp însă apariŃia şi dezvoltarea serviciilor comunitare sunt determinate de situaŃia economică care impreuna cu situaŃia socială şi politică influenteaza modalitatea de -

201

interpretare şi intervenŃie în problemele persoanelor vârstnice. Este recunoscut faptul ca nu procesul de îmbatrinire reprezintă problemă şi fac persoanele varstnice vulnerabile, ci capacitatea acestor persoane de a face faŃă cu veniturile pe care le au conditiilor din societate. Persoana vârstnică transformată în persoana vulnerabilă de urmatorii factori: - saracie. - Locuinta inadecvata. - Primirea de servicii de calitate inferioara. - Reglementari legale neavantajoase. Motivele care au determinat institutionalizarea persoanelor vârstnice in centrele de ingrijire din judetul Arad au fost: Conflict cu ViolenŃa Sănătate Singurătate Venituri Lipsă Dezinteres reduse locuinŃă din partea aparŃinatorii intrefamiliăla aparŃinatorilor 6% 7,8% 5,22% 21,74 19,13% 15,66% 24,35% Nu toate persoanele vârstnice sunt vulnerabile din perspectiva veniturilor pe care le au, noile reglementari legislative care au facut posibilă majorarea semnificativă a pensiilor, ridică venitul acestora uneori cu mult peste veniturile persoanelor active cu studii superioare din sectorul de stat. Posibilitatile reduse ale vârstnicului de adaptare şi răspuns la solicitarile societatii, au adus la apariŃia diferitelor tipuri de servicii prezentate in Ghidul europea al vârstei a treia, după cum urmează: a) servicii medicale: spitale generale, spitale cu compartimente speciale de geriatrie, spitale de psihiatrie, medici generalisti care lucrează în spital sau care fac vizite la domiciliu. b) Servicii rezidenŃiale: adăposturi sau locuinŃe colective; apartamente de serviciu; case ale vârstnicilor; centre de îngrijire; cămine de bătrini; spitale care acorda îngrijire pe termen mediu si lung; c) Servicii comunitare: servicii de ingrijire la domiciliu; asistenŃă medicală comunitară; centre de zi sau sociale pentru vârstnici; servicii de furnizare a hranei la domiciliu; centre de ingrijire pe parcursul zilei; servicii de curaŃenie la domiciliu. Accesarea serviciilor de protecŃie socială este un drept al persoanelor vârstnice prevăzut în Carta socială europeană, aceştia au posibilitatea de a decide pentru ei care le este cel mai adecvat stil de viaŃa, fiind sprijiniŃi în acest demers de reglementările legale cuprinse în Legea 17/2000 privind asistenŃa socială a persoanelor vârstnice;ORDIN Nr. 246 din 27 martie 2006 privind aprobarea Standardelor minime specifice de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi pentru centrele rezidenŃiale pentru persoanele vârstnice; Legea 47 Privind sistemul naŃional de asistenŃă socială; Ordin 68/ 28.09.2003 privind serviciile sociale; HG 541 privind aprobarea Strategiei NaŃionale pentru dezvoltarea asistentei sociale pentru persoanele vârstnice; Legea 48 /2006 privind protecŃia drepturilor persoanelor cu handicap. Sistemul naŃional de asistenŃa socială pentru persoanele vârstnice din Romania oferă următoarele tipuri de beneficii şi servicii:

202

a) transferuri băneşti: ajutoare sociale; ajutoare pentru încalzirea locuinŃei; ajutoare de urgenŃă; indemnizaŃii sau alte pensii decât cele provenite din sistemul de asigurari sociale; b) gratuităŃi sau reduceri de costuri pentru: tratament balnear şi odihnă; transport î c) în comun sau interurban; abonamente radio-tv; magazine de tip economat; d) facilităŃi pentru îngrijirea sănătăŃii: asistenŃă medicală fără plata unei contribuŃii cu excepŃia celor care au pensii peste 900 lei; compensări şi reduceri ale costurilor la medicamente e) servicii acordate în instituŃii de asistenŃă socială de tip rezidenŃial: găzduire, îngrijire, asistare, recuperare, suport şi consiliere; f) servicii de ingrijire la domiciliu. Aceste servicii pot fi accesate de către vârstnicii cu venituri reduse. g) Servicii alternetive de tip centre de zi, centre de odihnă, cluburi. Serviciile destinate persoanelor vârstnice sunt în principal responsabilitatea comunităŃilor locale, fiind reglementate de Legea 17/2000 care prevede modalitatea de finanŃare, sistemul de implementare, responsabilităŃile diferenŃiate conform serviciilor oferite ca urmare a evaluării nevoilor persoanelor vârstnice. Servicii comunitare pot să fie: - servicii asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu. - Servicii asigurate persoanelor vârstnice în cămine. Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt: a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale şi sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru plata unor servicii şi obligaŃii curente, îngrijirea locuinŃei şi gospodariei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei; Aceste servicii sunt constituite şi funcŃionează în principal în oraşele mari, care au fonduri suficiente care să facă posibilă dezvoltarea acestor servicii. Serviciile de consiliere juridică sunt foarte importante pentru persoanele vârstnice deoarece absenŃa informaŃiei şi consilierii de specialitate face posibilă prejudicierea vârstnicilor prin semnarea de către aceştia în necunoştinŃa a unor acte care îi prejudiciază de bunurile pe care le au în favoarea unor terŃe persoane. b) servicii sociomedicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacitaŃilor fizice şi psihice, adaptarea locuintei la nevoile persoanei vârstnice şi antrenarea la activităŃi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate; Serviciile specializate sunt oferite în general de către DirecŃiile Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului care oferă servicii şi persoanelor vârstnice că urmare a solicitarilor serviciilor sociale comunitare, care trebuie să justifice în solicitarea lor toate serviciile oferite persoanei vârstnice până atunci. c) servicii medicale, sub forma consultatiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituŃii de sănătate, consultaŃii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.

203

Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt: a) servicii sociale, care constau în: - ajutor pentru menaj; - consiliere juridică şi administrativă; - modalităŃi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu capacitatea psihoafectivă; b) servicii sociomedicale, care constau în: - ajutor pentru menŃinerea sau readaptarea capacităŃilor fizice ori intelectuale; - asigurarea unor programe de ergoterapie; - sprijin pentru realizarea igienei corporale; c) servicii medicale, care constau în: - consultaŃii şi tratamente la cabinetul medical, în instituŃii medicale de profil sau la patul persoanei, daca aceasta este imobilizată; - servicii de ingrijire-infirmerie; - asigurarea medicamentelor; - asigurarea cu dispozitive medicale; - consultatii şi ingrijiri stomatologice. In incercarea de a oferi servicii care să asigure confortul psihic necesar, costuri reduse şi pentru a nu supune vârstnicul unui efort deosebit de adaptare, serviciile medicale au fost identificate ca fiind foarte importante in incercarea de a realiza păstrarea vârstnicului la domiciliu, iar dacă acest lucru nu este posibil suportul necesar este asigurat de o instituŃie de asistenŃă socială. Beneficiază de prevederile legii 17/2000, persoană vârstnică, care se găseşte în una dintre urmatoarele situaŃii: a) nu are familie sau nu se afla în întreŃinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispozitiilor legale in vigoare; b) nu are locuinŃa şi nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit pe baza resurselor proprii; c) nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare; d) nu se poate gospodări singur sau necesita îngrijire specializată; e) se afla în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice. Politicile sociale sunt preocupate de păstrarea pentru o perioadă cât mai mare a vârstnicului în familie, prin oferirea sprijinului informal, cu asigurarea sprijinului prin serviciile de prevenŃie de la nivel comunitar, deoarece costurile acestor servicii este semnificativ mai mic decât costurile într-o instituŃie rezidentială. Responsabilitatea asigurării fondurilor necesare oferirii acestor servicii atât la domiciliu cât şi în centre se realizeaza conform principiului împărŃirii responsabilităŃilor între administraŃia publică centrală şi cea locală. Persoanele vârstnice care beneficiază de serviciile de îngrijire de tip rezidenŃial, contribuie cu 60% din venitul propriu, dar nu mai mult de 390 lei lunar. Evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice este foarte importantă în vederea oferirii serviciilor adecvate în concordanŃă cu nevoile lor, în funcŃie de care să se ofere modalitaŃi eficiente de intervenŃie.

204

Măsuri suplimentare necesare. Pentru elaborarea politicilor sociale în ceea ce priveşte îmbătrânirea şi persoanele vârstnice, se impune luarea în considerare a tuturor aspectelor care să asigure consistenŃa şi imaginea de ansamblu a întregului proces după cum urmează : medical ; juridic ; adninistrativ ; economic ; social ; demografic ; gerontologic ; ActivităŃi concrete conform reglementărilor Strategiei NaŃionale de Dezvoltare a Serviciilor Sociale pentru Familii şi Persoane Vârstnice în România : -

alcătuirea unei baze de date privind nevoile persoanelor vârstnice. EvidenŃe este absolut necesară şi trebuie să constituie baza de elaborare a politicilor sociale pentru persoanele vârstnice.

-

Incurajarea studiilor şi cercetărilor privind fenomenul înbătrânirii şi tendibŃelor demografice, problemele specifice vârstei a treia,

-

Îmbunătăşirea calităŃii serviciilor prin dezvoltarea de servicii sociale integrate , acest lucru fiind posibil doar în condiŃiile în care va exista un departament specializat în elaborarea coordonarea şi monitorizarea politicilor sociale şi programelor naŃionale.

-

Elaborarea unui sistem legislativ clar şi coerent care să asigure transparenŃă în procesul de acordare al serviciilor persoanelor vârstnice, în momentul de faŃă evodenŃa persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii de asistenŃă socială deoarece în momentul în care persoana vârstnică dobândeşte un certificat de încadrare într-o categorie de handicap intră în evidenîa AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap.

-

Crearea unei reŃele naŃionale de servicii de îngrijire pentru persoanele vârstnice, identificarea surselor de finanŃare şi stabilirea autorităŃii care are responsabilitatea constituirii, monitorizării şi dezvoltării acestor servicii.

-

Creşterea calităŃii pregătirii personalului, prin stabilirea unor criterii unitare privitor la formarea iniŃială şi formarea continuă.

-

Dezvoltarea serviciilor la domiciliu, prin asigurarea fondurilor iniŃiale necesare de către autoritatea centrală, asigurarea continuităŃii fiind în responsabilitatea comunităŃi locale.

-

Promovarea parteneriatului public-privat pentru asigurarea unei distribuŃii uniforme a serviciilor oferite la nivel naŃional dar si pentru ridicarea calităŃii serviciilor oferite persoanelor vârstnice.

-

Elaborarea unor criterii clare privind colaborarea dintre serviciile de asistenŃă socială şi cele ale ministerului sănătăŃii.

205

DiferenŃele dintre persoanele vârstnice în ceea ce priveşte starea de sănătate, nivelul de şcolarizare, gradul de formare profesională sau stilul de viaŃă contribuie la imaginea de grup neomogen. Incadrarea deficitară a vârstnicilor într-o categorie de vârstă, fiindu-le atribuite şi roluri de adulti activi dar şi de persoane pasive, inutile şi care nu mai au ce da la schimb, face greu de fundamentat un buget, sau politici sociale care să facă posibilă dezvoltarea serviciilor de asistenŃă socială adaptate nevoiler persoanelor vârstnice, cu atât mai mult cu cât nu există studii şi evidenŃe privitor la venituri, condiŃii de habitat, resurse în sistemul formal dela nivel local, precum nici gradul de implicare din mediul informal. Glosar de termeni: a) procesul de incluziune socială reprezintă setul de măsuri şi acŃiuni multidimensionale din domeniile protecŃiei sociale, ocupării forŃei de muncă, locuirii, educaŃiei, sănătăŃii, informării-comunicării, mobilităŃii, securităŃii, justiŃiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale; b) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinŃe indispensabile fiecarei persoane pentru asigurarea condiŃiilor de viaŃa, în vederea integrarii sociale; c) prestaŃiile sociale sunt măsuri de redistribuŃie financiară destinate persoanelor sau familiilor care intrunesc condiŃiile de eligibilitate prevăzute de lege; d) serviciile sociale reprezinta ansamblul complex de măsuri şi acŃiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitaŃilor, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaŃii de dificultate, vulnerabilitate ori dependenŃă, pentru creşterea calităŃii vieŃii şi promovarea coeziunii sociale; serviciile sociale se pot organiza în forme diverse, stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale; e) furnizorii de servicii sociale sunt persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condiŃiile prevazute de lege; f) aşezământul reprezintă amplasamentul social organizat pentru desfasurarea serviciilor sociale şi a altor activitaŃi de interes obstesc; g) colectivitatea locală reprezintă totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala, cu interese, credinŃe sau norme de viaŃa comune; h) comunitatea locală reprezintă membrii organizaŃi ai colectivitaŃii locale, formele de asociere a acestora, instituŃiile administraŃiei publice locale, precum şi alte instituŃii publice ori private din domeniul educaŃiei, sănătaŃii sau altele asemenea; i) acreditarea reprezintă procesul prin care furnizorul de servicii sociale îşi demonstrează propria capacitate funcŃională, organizaŃională şi administrativă în acordarea serviciilor sociale, cu condiŃia respectării standardelor de calitate în vigoare, iar statul recunoaşte competenta acestuia de a acorda servicii sociale; j) standardele generale şi specifice de calitate reprezintă ansamblul de norme pe baza cărora sunt evaluate şi monitorizate activitatea furnizorilor şi calitatea serviciilor sociale acordate; k) ancheta sociala este o metoda de investigatie intemeiata pe diferite tehnici de culegere şi de prelucrare a informaŃiei, în scopul analizei situaŃiei sociale şi economice a persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitatilor, având rol de diagnostic social;

206

l) dezvoltarea comunitara reprezintă procesul prin care o comunitate îşi identifică anumite probleme prioritare, se implică şi cooperează în rezolvarea lor, folosind preponderent resurse interne; m) societatea civilă este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor interese comune, şi care îşi dedica timpul, cunoştintele şi experienŃa pentru a-şi promova şi apara drepturile şi interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociaŃii şi fundaŃii, organizaŃii sindicale şi patronale, organizaŃii culturale şi de cult, precum şi grupuri comunitare informale. n) AparŃinători – persoane care, fiind sau nu rude cu beneficiarul de servicii sociale, şi-au asumat formal sau informal sarcina de a-l sprijini material şi moral. o) Beneficiar – utilizator de servicii sociale; termenul este preferabil celui de „asistat”, a cărui conotaŃie pasivă nu concordă cu viziunea modernă asupra protecŃiei speciale; nici termenul de „client” nu este indicat, dată fiind conotaŃia mercantilă pe care acest termen o are în limba română. p) Contract (de servicii) – înŃelegere, acord scris care produce efecte juridice, între un furnizor de servicii sociale specializate şi un beneficiar, prin care se stipulează condiŃiile în care se desfăşoară activităŃile de asistenŃă socială (drepturile şi obligaŃiile fiecăreia dintre părŃi). r) Evaluare (a cerinŃelor) – proces prin care o echipă multidisciplinară de specialişti stabileşte cerinŃele de îngrijire, asistenŃă, recuperare etc. ale unei persoane (cu handicap) în vederea instituirii unor măsuri terapeutice individualizate; acest proces se realizează pe trei direcŃii de abordare: medicală, psihologică şi socială. s) Individualizare – tratare individuală a beneficiarilor în procesul de furnizare a serviciilor (evaluarea nevoilor, planificarea serviciilor etc.). s) Senescenta : este termenul folosit ca sinonim cu îmbătrânirea normală. t) senilitatea : este termenul folosit ca sinonim cu îmbătrânirea patologica. t) Imbatrinire : un proces de degradare graduală şi diferenŃială, este un ansamblu de fenomene, care apar ca urmare a incheierii fazei de dezvoltare şi care implică schimbari din punct de vedere biologic şi psihologic.

u) Batranetea : este starea ce caracterizează o grupă de vârstă particulară, cea a persoanelor de peste 60 de ani. v) Dezangajarea : este procesul prin care vârstnicii devin mai preocupaŃi de viaŃa lor interioară, drept urmare implicarea lor în activitate este tot mai scăzută şi caută roluri tot mai pasive. Bibliografie selectivă. Goffman, E., “ Aziluri”

207

Hildegard, P., “ Incetinirea ireversibilităŃii” Institutul NaŃional de Statistică., Îmbătrânirea populaŃiei Rpmâniei”. Miftode, V., „ Teorie şi metodă în asistenŃa socială”. Miftode, V. Coord ,Dimensiuni ale asistenŃei sociale”. Miftode, V. ,, Dezvoltarea comunităŃilor etno-culturale” Zamfir, E., „Sistemul serviciilor de asistentă socială”. Zamfir, E., „Strategii antisăracie şi dezvoltare comunitară” Gârleanu, Şoitu., „Vârsta a treia”

208

PROBLEMATICA PERSOANELOR VĂRSTNICE DIN COMUNITĂłILE RURALE ALE MUNłILOR APUSENI Bara Monica Angela Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia Abstract Third-aged persons experience real dramas because of their exclusion from the social and economic life. This is enhanced by the fact that many a times they are dumped by their own children. Moreover, once they get older, these persons start facing health problems and these require permanent assistance of somebody that should be at their disposal. Consequently, they become dependent, experimenting deep feelings of frustration, insecurity and because of lack of control, impatience, rage, and blame on the person that takes care of him/her. The activities that have been carried out regarding aged persons have been discontinuous and without good results. TranziŃia, cu marile sale costuri, cu accentuarea diferenŃierii veniturilor diferitelor categorii de populaŃie, a mărit gradul de dependenŃă al personalelor vârstnice. GeneraŃia vârstnică, în cea mai mare parte a ei, aflată într-o contemporaneitate dinamică în care au fost brutal încălcate demnităŃile de om şi cetăŃean, iar structurile tradiŃionale s-au pierdut, este traumatizată şi nepregătită pentru o bună adaptare la actuala criză mondială. PopulaŃia vârstnică înregistrează astăzi o creştere rapidă şi constantă în întreaga lume. O analiză a evoluŃiei numărului de persoane în vârstă realizată la nivel mondial arată că din anul 1950 până în anul 2025 se estimează o creştere de trei ori a numărului de persoane în vârstă de peste 60 de ani şi de zece ori a celor în vârstă de 80 de ani şi mai mult. În fiecare lună un milion de persoane depăşesc vârsta de 60 de ani, din care 80% în Ńările în curs de dezvoltare. Îmbătrânirea populaŃiei afectează structurile sociale, economice sau chiar politice ale societăŃii. În mod inevitabil ea afectează într-o măsură tot mai mare gândirea, educaŃia, munca şi timpul nostru liber, modul în care ne organizăm viaŃa de familie, felul în care ne asigurăm viitorul. Altfel spus, pot să prospere numai acele societăŃi care îşi adaptează cu succes politica, legislaŃia şi un mod corect de înŃelegere a numărului şi proporŃiei crescânde a populaŃiei în vârstă. Aceasta nu afectează numai pe cei în vârstă, ci întreaga populaŃie, deoarece persoanele în vârstă reprezintă acea minoritate din care va face parte majoritatea oamenilor. ConsecinŃele socio-economice ale acestui fenomen afectând şi Ńara noastră. Persoanele în vârstă de peste 65 de ani reprezintă în prezent un procent de 14,1% din totalul populaŃiei României de 21,7 milioane (potrivit datelor furnizate de Institutul NaŃional de Statistica în 2002), iar pentru anul 209

2030 se preconizează un procent de 22,3%. Numai în ultimii 8 ani populaŃia vârstnică a înregistrat o creştere de 2,3 procente, ajungând astăzi la 18,3%. Această situaŃie plasează România printre Ńările cu populaŃie îmbătrânită. Cu toate acestea, o parte importantă a pensionarilor din România este încă relativ tânără pentru a continua să-şi aducă contribuŃia activă în societate. De aceea, este important să recunoaştem pensionarii ca fiind încă membrii utili ai societăŃii. Vârstnicii sunt o categorie foarte sensibilă în special datorită veniturilor mici şi dependenŃei de restul familiei. Problema îngrijirii persoanelor vârstnice a constituit o problemă majoră în ultimii ani, când problemele cu care se confruntă societatea românească s-au acutizat. Astfel, se constată o creştere a numărului de persoane vârstnice care trăiesc singure, schimbări înregistrate în structura familiei, a stilului de viaŃă, transferul populaŃiei tinere din zonele rurale către zonele urbane, sărăcia, determinând limitarea suportului familial şi scăderea numărului de îngrijitori tradiŃionali. BătrâneŃea se impune prin a fi un proces complex cu implicaŃii care evoluează într-un număr impresionant de domenii cum sunt: demografic, fiziologic, psihologic, moral, antropologic, cultural, juridic, social etc., toate acestea aflându-se într-o strânsă interdependenŃă. Bătrânul este o fiinŃă aparte, deosebită, marcată de fragilitate, de o slabă rezistenŃă în faŃa agresiunilor de orice fel, de o slabă capacitate de adaptare, de o mare vulnerabilitate. Persoana în vârstă, chiar sănătoasă fiind, este un bolnav potenŃial, din cauza multiplelor deficienŃe organice, este un individ deficitar, ciudat, curios, mai totdeauna rigid, fixat în formele proprii de viaŃă, pe care nu este dispus să le schimbe şi nu de rare ori este deranjat de problemele sociale cu care se confruntă. Printre cele mai drastice schimbări determinate de bătrâneŃe se numără statusul de dependenŃă faŃă de alŃii, trecerea de la o poziŃie socială activă la una caracterizată de pasivitate şi inerŃie, care produce profunde sentimente de teamă, izolare, dezordine personală. DespărŃirea de rolurile sociale active, care le asigurau anterior independenŃa, şi sentimentul că relaŃia de dependenŃă este cel mai adesea o relaŃie de servitute, de subordonare, creează, frecvent un profund sentiment de disperare, inutilitate şi alienare în rândul vârstnicilor. Schimbările aduse de bătrâneŃe, au la bază raportul dintre elementele de continuitate şi cele de „diversitate”, astfel încât stilul de viaŃă al unui vârstnic să se întemeieze, în mare măsură, pe stilul de viaŃă pe care l-a adoptat în timpul tinereŃii sau al vieŃii sale adulte. Problemele vârstnicilor sunt deosebit de complexe şi de numeroase, astfel că demograful francez Alfred Sauvz (1898-1990) afirma că secolul XXI va fi al îmbătrânirii demografice. SoluŃionarea acestora va fi posibilă doar printr-o abordare multidisciplinară care să antreneze specialişti din cele mai diverse domenii de activitate - demografi, statisticieni, economişti, sociologi, psihologi, ecologi, medici, biologi, jurişti, urbanişti şi arhitecŃi, filozofi şi oameni de cultură, alături de care asistentul social ocupă un loc deosebit de important în explicarea fenomenului şi factorilor îmbătrânirii şi, mai ales, în găsire de soluŃii care să atenueze consecinŃele acestui proces situat în centrul preocupărilor a numeroase organisme internaŃionale. 210

În România, populaŃia vârstnică a fost supusă timp îndelungat unor lipsuri materiale deosebit de importante, ceea ce a făcut ca majoritatea acestui grup de populaŃie să trăiască sub limita sărăciei. În ultimii ani au fost înfiinŃate numeroase asociaŃii ale persoanelor vârstnice care susŃin tot mai energic drepturile la o viaŃă mai bună pentru toŃi cei trecuŃi de vârsta pensionarii. Considerate ca vârste fragile, de involuŃie, etapele după 65 de ani pun desigur mult mai multe probleme decât celelalte vârste. În comunităŃile tradiŃionale, bătrâneŃea nu era asociată cu neputinŃa, iar bătrânii erau văzuŃi ca înŃelepŃi, importanŃi, puŃin expuşi greşelilor şi vanităŃii. Ca atare, ei formau o gerontocraŃie, luând decizii asupra, „patrimoniului obştii, organizării muncilor agricole (pastorale), relaŃiilor de familie, organizării şi întreŃinerii cultului, încheierii unor angajamente, rezolvării unor conflicte”, erau instanŃa de supraveghere a religiozităŃii, moralităŃii, educaŃiei şi eficienŃei adică un model de funcŃionare grupală în limitele obiectivelor normalităŃii. În ultimii ani în România, persoanele vârstnice au fost condamnate, în mare parte, să trăiască sub nivelul de decenŃă, astfel mulŃi dintre ei trăiesc sub pragul de sărăcie, renunŃă la facilităŃile confortului (căldură, apă, energie electrică) datorită veniturilor mici, devenind o categorie care necesită asistenŃă socială, mulŃi dintre aceştia întărind rândurile instituŃiilor de ocrotire socială şi ale cantinelor sociale. Pensia, chiar indexată, nu acoperă taxele şi impozitele împovărătoare, fapt pentru care unii bătrâni sunt excluşi (stigmatizaŃi), lipsiŃi de asistare de către societatea în care au activat sau chiar de către propriii lor copii. Pe fondul sărăciei, a izolării şi a bolilor, persoanele în vârstă pot deveni, în scurt timp persoane marginalizate, în situaŃii de risc social. Sunt persoane în vârstă care nu pot să iasă din casă de ani de zile şi sunt ajutate la întâmplare de vecini. De aceea, cea mai mare problemă a persoanelor în vârstă nu este sărăcia ci marginalizarea socială care trezeşte tot felul de frustrări, sentimentul de inutilitate, depresie, teamă şi alte stări negative. ConsecinŃele negative produse de dependenŃă, izolare şi singurătate asupra bătrânilor nu pot fi ignorate, dar ele nici nu pot fi tratate ca un set unitar de evenimente sau cauze care afectează, în egală măsură, viaŃa tuturor bătrânilor. Acest fenomen include şi lipsa capacitaŃii de a participa şi de a fi respectat în societate, lipsa accesului la servicii sociale, socio-medicale şi izolarea. ObservaŃiile comune manipulate de viaŃa socială au permis să se strângă informaŃii importante privind bătrâneŃea, ca un fel de vârstă a înŃelepciunii, anticameră a morŃii şi a bilanŃurilor, de obicei, cu tendinŃe de împăcare cu lumea. La bătrâneŃe, tipul fundamental de activitate devine adaptarea la un nou orar de activităŃi familiale, profesionale şi sociale. Tipul de relaŃii se modifică restrângându-se din aria profesională dar şi din aria altor activităŃi. Subidentitatea socială se exercită în teritoriul social accesibil. Prestigiul şi poziŃia socială a vârstnicului se află în relaŃie directă cu situaŃia lor economico-financiară care este, în cele mai multe cazuri precară, şi la care se adaugă sentimentul de marginalizare socială. Izolarea socială reprezintă o problemă majoră pentru că ei nu au prieteni sau alt un alt fel de suport social. Sunt respinşi de societate şi cu timpul ajung la rândul lor să respingă societatea.

211

Stima de sine este în scădere şi nu-şi văd locul în interiorul societăŃii. Neajutorarea, inutilitatea şi lipsa planurilor de viitor le domină viaŃa, fără să întrevadă speranŃa unei schimbări. AflaŃi la vârta a treia, oamenii ar dori să aibă cu cine comunica, ar dori să fie folositori celor din jur, simŃind că viaŃa lor nu este lipsită de scop. De aceea, una dintre cele mai presante necesităŃi pentru vârstnici este considerată a fi cerinŃa imperioasă de comunicare şi interacŃiune cu alŃii. În absenŃa ei, se instalează puternice sentimente de singurătate, cu efecte devastatoare asupra sănătăŃii fizice şi mentale a bătrânilor. O altă problemă cu care se confruntă vârstnicii este venitul scăzut. În ultimii ani venitul acestei categorii de populaŃie s-a diminuat continuu datorită inflaŃiei. De fiecare dată pensiile au fost mărite cu un procent mai mic decât inflaŃia curentă. Din aceşti bani, vârstnicii sunt nevoiŃi să cheltuiască o sumă mare pe medicamente deoarece majoritatea suferă de una sau mai multe boli cronice. Datorită problemelor de ordin financiar bătrânii nu urmează indicaŃiile medicului şi în consecinŃă starea lor de sănătate se agravează. O parte din aceste boli cronice afectează mobilitatea fizică a vârstnicului şi contribuie la izolarea socială şi intensificarea dependenŃei. De aici, apare nevoia de a acŃiona mai mult ca în trecut, printr-un efort conştient şi deliberat pentru sensibilizarea comunităŃii, pentru respectarea demnităŃii pe care această vârstă o conferă, de a o determina la înŃelegere şi respect faŃă de persoanele vârstnice, pentru a le scoate din marginalizare şi pentru a le antrena în viaŃa socială. Toate aceste aspecte pretind adoptarea unei strategii coerente şi programe care să vizeze înlăturarea neajunsurilor în mijlocul cărora persoana vârstnică evoluează. Din perspectivă socială, îmbătrânirea este ceva ce se întâmplă indivizilor în spaŃiul social. Contextul social poate face o diferenŃă majoră în ceea ce priveşte îmbătrânirea, indiferent de capacitatea fizică sau mentală a indivizilor. Acest context include suportul social primit de la prieteni şi familie, o capacitate de a participa în familie şi comunitate, fiind estimată şi evaluată de familie şi societate, având acces la servicii şi transport şi suficiente resurse economice pentru satisfacerea nevoilor. ImportanŃa suportului social are beneficii pentru sănătate şi deci, pentru longevitate. Vârstnicii cu mai mult suport social, cu interacŃiuni sociale multiple, au nevoie de mai puŃină îngrijire în ce priveşte sănătatea. Cei cu mai puŃin suport, care tind să fie izolaŃi social, trăiesc stereotipul vârstnicului care defineşte îmbătrânirea ca fiind momentul declinului fizic, mental şi social, când oamenii se dezangajează şi se retrag din viaŃă şi din societate. Persoanele vârstnice necesită, în egală măsură, două tipuri de suport: servicii medicale şi sociale. Astfel, iniŃierea şi dezvoltarea serviciilor sociale şi de sănătate impun o politică unitară în domeniul, cu scopul de a realiza, în principal, menŃinerea persoanelor la domiciliu, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, pentru a asigura îngrijirile necesare continuării vieŃii într-o instituŃie de asistenŃă socială. Dezvoltarea serviciilor comunitare de ajutor, suport şi îngrijiri la domiciliu, ai căror beneficiari sunt în marea majoritate (o majoritate în creştere) vârstnicii, este o necesitate impusă de evoluŃia demografică şi parte a politicilor sociale şi de sănătate. Astfel, în cadrul politicilor sociale au fost delimitate direcŃii precum:

212

- integrarea socială a persoanelor vârstnice; - politici de prevenire a îmbătrânirii şi dependenŃei; - programe de recuperare, reactivare şi inserŃie socială; - menŃinerea la domiciliu; - organizarea reŃelelor de ajutor şi îngrijiri alternative s.a. TendinŃa generală în asistenŃa persoanelor în vârstă constă în acordarea unei mari importanŃe rămânerii acestora în propria familie, în propria casă. MenŃinerea la domiciliu cât mai mult posibil a persoanelor în vârstă nu poate fi considerată doar o soluŃie mai economică în raport cu costurile unei instituŃionalizări de lungă durată. Îngrijirile la domiciliu reprezintă, cea mai bună strategie de îngrijire a persoanelor vârstnice în situaŃie de dependenŃă, nu numai pentru că este o metodă mai ieftină decât îngrijirea în instituŃii, ci şi pentru că este preferată de persoanele în vârstă, reprezentând un atribut esenŃial al calităŃii vieŃii. Majoritatea persoanelor vârstnice sunt dependente în prezent de îngrijirea acordată de familie. Timpul acordat îngrijirilor în familie presupune de multe ori renunŃarea la serviciu sau alte activităŃi. Îngrijirea presupune şi un stres asupra familiei asupra celui care îşi asumă îngrijirea, ceea ce determină deteriorarea stării de sănătate a acestuia, precum şi posibila deteriorare a relaŃiilor familiale. Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt: - servicii sociale, privind îngrijirea persoanei şi sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru plata unor servicii şi obligaŃii curente, îngrijirea locuinŃei şi gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei; - servicii socio-medicale, privind ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacităŃilor fizice şi psihice, adaptarea locuinŃei la nevoile persoanei vârstnice şi antrenarea în activităŃi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporară în centre de zi, azile de noapte sau alte centre specializate; - servicii medicale, sub forma consultaŃiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituŃii de sănătate; - servicii de consiliere în vederea reintegrării sociale, asigurate de asistenŃii medico-sociali, ca drept fundamental al persoanei vârstnice. Îngrijirea în comunitate are ca obiectiv asigurarea sprijinului şi serviciilor de care au nevoie persoanele vârstnice afectate de diverse boli, deficienŃe fizice şi senzoriale, pentru a putea să trăiască independent în propriile locuinŃe, sau în mediul “obişnuit”al comunităŃii. Ea pune accentul pe o serie de schimbări care au ca scop: a. să determine ca persoanele vârstnice să ducă o viaŃă cât mai normală în propriile locuinŃe, sau în mediul obişnuit al comunităŃii; b. să le ofere tipurile adecvate de suport care să-i ajute să atingă maximum posibil de independenŃă şi prin achiziŃionarea ori dobândirea deprinderilor esenŃiale de viaŃă, să-şi realizeze pe deplin propriul lor potenŃial; c. să ofere mai multe informaŃii privind viaŃa şi serviciile de care au nevoie; d. să antreneze restructurări esenŃiale la nivelul serviciilor de sprijin, care trebuie să satisfacă noi standarde, precum: - flexibilitate şi sensibilitate în raport cu nevoile persoanelor beneficiare şi ale celor care le îngrijesc;

213

- formularea unei game de opŃiuni pentru beneficiari; - asigurarea intervenŃiilor strict necesare, în vederea dezvoltării independenŃei beneficiarilor; - concentrarea asupra celor cu nevoile cele mai mari. Îngrijirea în comunitate prezintă următoarele avantaje: - promovarea alegerilor şi a independenŃei persoanelor îngrijite, într-un mediu de viaŃă cât mai aproape de al celorlalŃi membri ai comunităŃii; - tendinŃa de individualizare a serviciilor furnizate, în raport cu nevoile speciale; - implicarea întregii comunităŃi în procesul de îngrijire, ceea ce determină o mai bună acceptare a lor, evitarea etichetării şi stigmatizării; - promovarea activităŃilor unor echipe complexe, interdisciplinare, care orientează şi acordă suport pe parcursul procesului de îngrijire. Orice persoană în vârstă trebuie să aibă posibilitatea de a opta pentru un anumit serviciu social în funcŃie de nevoile proprii. Pot exista persoane care solicită servicii speciale în funcŃie de nevoile individuale şi atunci serviciile comunitare vor fi acordate în mod diferenŃiat, adaptate însă nevoilor şi Ńinând cont de standardele de calitate prevăzute pentru toŃi beneficiarii. Pentru a creşte eficacitatea acestor servicii şi a răspunde adecvat nevoilor specifice diferenŃelor de sex existente la această vârstă se impune o adaptare a serviciilor de sănătate şi sociale le nevoile fiecărei categorii. În vederea realizării acestui obiectiv, instituŃiile furnizoare de servicii de îngrijiri comunitare trebuie să ofere informaŃii clare în legătură cu tipul serviciilor ce vor fi furnizate, de către cine şi în ce condiŃii, într-o formă la care toŃi potenŃialii beneficiari să aibă acces şi să păstreze în permanenŃă legături de colaborare cu autorităŃile locale pentru a acoperi toate nevoile şi a asigura şanse reale şi egale pentru toŃi. ComunităŃile rurale din România Un mediu social asupra căruia efectele negative ale tranziŃiei sunt mai pronunŃate îl reprezintă ruralul. SpaŃiul rural românesc cuprinde, majoritatea suprafeŃei României, având, conform datelor statistice, ponderea de peste 89% din suprafaŃa Ńării. Aproape jumătate din populaŃia Ńării (47%) trăieşte în mediul rural, ceea ce diferenŃiază Ńara noastră de Ńările Uniunii Europene, în care populaŃia rurală reprezintă sub 20%. Încercările de reabilitare socială, economică şi culturală a spaŃiului rural românesc, ca alternativă socială reală şi viabilă, au adus în atenŃia specialiştilor şi în dezbaterea publică noi politici sociale, programe de dezvoltare rurală, demersuri administrativ-organizatorice şi revalorizări socioculturale. Însă, cu rare excepŃii, aceste demersuri nu au reuşit să depăşească nivelul unei abordări generale şi pline de clişee ca „satul este sărac, din ce în ce mai depopulat, slab educat” sau „dezvoltarea rurală prin adaptare la economia de piaŃă”. Dincolo de clişeele despre spaŃiul rural, fiecare zonă rurală, chiar fiecare sat îşi are specificul său, fiecare comunitate rurală are o identitate, mai mult sau mai puŃin formată şi conştientizată, a cărei evidenŃiere în raport cu schimbările socio-economice dezvăluie resursele şi resorturile unei dezvoltări rurale susŃinute (sustainable rural development). ComunităŃile rurale din MunŃii Apuseni Problemele comunităŃilor din MunŃii Apuseni au fost, încă de la începuturile sociologiei rurale româneşti, un perpetuu obiect de studiu.

214

Şcoala sociologică de la Bucureşti a avut un rol important în impulsionarea cercetărilor în zonă, prin investigaŃiile realizate în 1937 în satul Vidra. În anii regimului comunist a fost realizată în 1980, sub conducerea lui I. Aluaş, o amplă campanie de investigare în Apuseni cu scopul susŃinerii proiectului “sistematizării teritoriale”. Din rezultatele obŃinute au reieşit două probleme majore ale satelor din Apuseni, declinul demografic şi cel economic (Vedinaş, 1999). Zona montană, cu toate avantajele date de apropierea de resursele naturale: păduri, păşuni, fâneŃe etc. şi de pitorescul peisaj al muntelui, impune şi multe dezavantaje, cerând eforturi mari pentru persoanele care locuiesc aici. Izolarea şi dispersarea sunt, în esenŃă, cele două obstacole care se opun dezvoltării. În timp ce satele centru concentrează resursele administrative şi instituŃionale (primăria, poliŃia, poşta, dispensarul, şcoala coordonatoare, căminul cultural), majoritatea satelor aparŃinătoare dispun doar de o biserică şi o şcoală elementară. DiscrepanŃele de dotare cu infrastructură fizică sunt de asemenea marcante, majoritatea satelor având doar drumuri nemodernizate, fiind lipsite de sistem de telefonie sau de apă curentă şi canalizare. Toate acestea fac ca locuitorii satului să se afle între tentaŃiile plecării către localităŃile urbane, în multe cazuri aceasta conducând la fenomene de dezrădăcinare. Depopularea MunŃilor Apuseni se datorează sporului natural negativ, spor natural care, în anul 1991 a atins cea mai joasă limită posibilă: -35%. Amplitudinea acestui fenomen are repercusiuni grave asupra structurii demografice de moment, dar mai ales a celei de perspectivă, cât şi asupra depopulării (în termeni locali "pustiirea") satelor şi aşa cu puŃini locuitori, majoritatea trecuŃi de vârsta a doua sau foarte în vârstă, iar întoarcerea la vatră nu mai este posibilă fiindcă lipseşte motivaŃia întoarcerii. Zonele miniere au fost nu de mult o „mină de aur” pentru locuitorii lori deoarece cei mai mulŃi dintre ei lucrau în mină. Odată cu închiderea exploatărilor miniere a crescut numărul de şomeri, cei mai mulŃi dintre aceştia orientându-se spre alte localităŃi care puteau oferi locuri de muncă. Astfel, aceste zone au deveni zone nepopulate sau cu un număr mare de persoane în vârstă, singure. Datorită acestei situaŃii, prin Hotărârea Guvernului nr. 813 din 7 octombrie 1999, zona MunŃilor Apuseni a fost declarată zonă defavorizată. Microregiunea în care s-a înregistrat cea mai mare descreştere este Zona MunŃilor Apuseni, unde, în 2007, erau înregistrate cu 6,7% mai puŃine persoane faŃă de anul 2001, iar ritmul anual de scădere depăşeşte 1 punct procentual. În mediul rural, sărăcia extremă este doar marginal problema cheie a mediului rural fiind sărăcia de tip tradiŃional, asociată cu nivelul redus de modernizare şi cu viaŃa economică dominată de agricultură. Peste jumătate din cheltuielile de consum sunt alocate de către vârstnici pentru alimente. InsuficienŃa veniturilor şi consumul restrictiv, ca indicator reprezentativ pentru scăderea nivelului calităŃii vieŃii, reprezintă principalele motive în baza cărora membrii acestei categorii de populaŃie se simt izolaŃi şi marginalizaŃi de societate. Sărăcia satelor din Apuseni are un specific aparte dat de: extindere, relief, distanŃă între localităŃi, căi de acces şi ocupaŃiile tradiŃionale.

215

ExperienŃa acumulată pe parcursul a doi ani de practică de specialitate în domeniul AsistenŃei sociale, realizată timp de trei săptămâni în zona MunŃilor Apuseni, m-a determinat să studiez această zonă care întâmpină diverse probleme sociale, în special ale populaŃiei în vârstă. Problemele cu care se confruntă persoanele vârstnice din această zonă sunt generate în primul rând de lipsa veniturilor sau de veniturile foarte mici. De aici decurg celelalte probleme sociale: lipsa minimului de confort şi a nivelului de trai scăzut (mai există şi azi sate care nu sunt electrificate), lipsa banilor pentru achiziŃionarea medicamentelor (problemă vitală pentru persoanele în vârstă) şi marginalizarea socială. Majoritatea locuitorilor tineri din aceste zone se orientează spre localităŃile miniere existente dar, odată cu închiderea multor zone miniere, populaŃia a resimŃit o scădere a nivelul de trai. De cele mai multe ori, persoanele în vârstă din aceste zone sunt ajutate de comunitatea din care fac parte, implicându-se în rezolvarea problemelor sociale ale acestora. Lipsa pensiilor, pensii foarte mici de agricultori, distanŃele mari dintre centrele de comună şi satele aparŃinătoare, vârsta înaintată, problemele de sănătate, lipsa personalului medical specializat, lipsa minimului de confort (curent, apă, gaz), sunt doar o parte din problemele cele mai evidente şi care generează cele mai multe probleme sociale în aceste zone. Toate aceste probleme, şi multe altele, au determinat populaŃia tânără să părăsească aceste locuri şi, fie să se orienteze spre oraşele din zona MunŃilor Apuseni, din judeŃul Alba sau chiar din judeŃele limitrofe, fie să imigreze în alte Ńări din Europa. În urma acestor depopulări comunele au un număr mare de persoane în vârstă, majoritatea cu o pensie foarte mică sau deloc. Singurele resurse de care mai dispun locuitorii acestor zone sunt păşunile, fapt pentru care aproape la fiecare casă se întâlneşte un animal domestic, de cele mai multe ori o vacă, care mai ajută la creşterea venitului familiei prin valorificarea produselor lactate. Dacă până nu demult „moŃii”, cum sunt denumiŃi locuitorii din MunŃii Apuseni, se ocupau cu meşteşugul lemnului, în ultimii ani, acesta s-a diminuat mult datorită problemelor legate de defrişarea şi exploatarea unor mari suprafeŃe de păduri din zonă. Prezentarea satelor montane supuse cercetării Sunt considerate sate propriu-zise de munte, aşezările situate de la curba de nivel de 800 m în sus, ceea ce, teritorial, reprezintă 31 % din suprafaŃa totală a României. Nota dominantă a economiei satelor de munte este păstoritul, însoŃit de un mod specific de cultivare a pământului, un anumit gen de plugărie, practicată pe mici petece de pământ, pe pantele însorite sau lângă case. Satele din zona montană sunt sate cu populaŃia cea mai redusă numeric şi, în privinŃa grupării administrative, aici se înregistrează cel mai mare număr de sate pe comună. Ponderea populaŃiei în vârstă din zona MunŃilor Apuseni este foarte mare, fapt ce a făcut să ne concentrăm cercetarea pe această zonă (tabelul nr.1): Structura populaŃiei rurale din judeŃul Alba, pe grupe mari de vârstă Zona Mureşului

216

0-19 ani 20,50%

Tabel nr 1. 20-59 ani > 60 ani 52,39% 27,11%

Zona MunŃilor Apuseni Zona Podişului Secaşelor şi Văii Cugirului Zona Târnavelor Total mediu rural

22,19% 25,01% 25,30% 22,92%

51,06% 52,02% 52,70% 52,01%

26,75% 22,97% 22,00% 25,07%

Pentru a evidenŃia problematica persoanelor vârstnice din mediul rural al MunŃilor Apuseni am ales pentru cercetare două dintre cele mai vechi aşezări ale zonei, diferite din punct de vedere al mărimii, al amplasării şi al numărului de locuitori, respectiv Bistra şi Avram Iancu. Prin intermediul datelor culese de la Primării, Arhivele Statului Alba, DirecŃia JudeŃeană de Statistică Alba, la care am adăugat datele extrase din ConscripŃiile Parohiei greco-ortodoxe ale Vidrei de Sus, am încercat să realizez un tablou complex al celor două comune cu accent mai mare pe problematica persoanelor în vârstă din aceste localităŃi. Istoria łării MoŃilor şi a celor două localităŃi este strâns legată de istoria mineritului de pe Valea Arieşului, de evoluŃia meşteşugului prelucrării lemnului şi de activitatea comercială a acestei zone. Comuna Bistra, atestată documentar din anul 1437, este una dintre cele mai vechi aşezări de pe Valea Arieşului, situată în nord-vestul judeŃului Alba la doar 7 km de localitatea Câmpeni. Bistra este comuna cu cea mai mare întindere din Ńară (132 km2) şi reprezintă 1,8% din suprafaŃa judeŃului Alba. Administrativ, comuna cuprinde 31 de sate şi un număr mare de cătune, dispersate pe o distanŃă de 2 - 14 km la nord şi 2 - 8,5 km la sud, unele la distanŃe mari de centrul de comună. Acest aspect constituie una din principalele probleme cu care se confruntă locuitorii. Transportul este asigurat exclusiv pe cale rutieră, centrul de comuna fiind traversat de DN 74, care reprezintă principala cale de comunicaŃie. Comuna Bistra are una din cele mai lungi reŃele de drumuri interne din Ńară, însumează o lungime totală de peste 170 km.: 14 drumuri comunale şi 83 de drumuri săteşti, toate neasfaltate. Fiind într-o zonă montană comuna dispune de mari rezerve de material lemnos ceea ce a făcut ca locuitorii să se îndeletnicească cu prelucrarea lemnului. Comuna este reprezentată exclusiv prin gospodării individuale în care se practică în principal creşterea animalelor. Din totalul de 5140 de locuitori, conform recensământului din anul 2002, 753 de persoane au vârsta peste 65 ani reprezentând 14,65 % din populaŃia comunei. Majoritatea populaŃiei active, care era angajată la exploatările miniere din zonă (Roşia Montană, Baia de Arieş, Roşia poieni, Zlatna) a fost afectată, odată cu închiderea acestor exploatări, de recentele disponibilizări. Aceste situaŃii au dus la accentuarea depopulării comunei şi la îmbătrânirea populaŃiei. Localitatea Vidra de Sus, astăzi comuna Avram Iancu, parte a Ńinutului łării MoŃilor, a fost atestată documentar în anul 1595 şi a devenit azi una dintre cele mai însemnate localităŃi montane, de care este strâns legată istoria românilor din Ardeal, fiind considerată de moŃi drept capitală a „Ńării” lor. Aşezată în extremitatea nord-vestică a judeŃului Alba, la 30 de km de oraşul Câmpeni, comuna Avram Iancu este una dintre cele mai întinse

217

comune din judeŃul Alba şi din Ńară. De la un capăt la altul, în lungul Arieşului Mic are mai mult de 20 km, iar de la nord la sud aproximativ 7-9 km. Drumul judeŃean D.J. 762 străbate comuna pe o distanŃă de 4 km. SuprafaŃa comunei de 102,51 km2 cuprinde teren arabil (mai puŃin de 3%), fâneŃe, păşuni, păduri, care reprezintă mai mult de jumătate din suprafaŃa sa, şi teren neproductiv. Administrativ, comuna se compune din 33 de sate şi cel puŃin din tot atâtea crânguri, grupuri mai mici de câte 14-20 case numite şi cătune sau grupuri mai mari de 50-200 case, izolate în câmpuri înconjurate de pădure. DistanŃa mare faŃă de o localitate urbană duce la apariŃia sărăciei (datorită numărului mic de locuri de muncă), la îmbătrânirea populaŃiei (tinerii de multe ori preferă să locuiască la oraş) şi deci la apariŃia problemelor sociale. PopulaŃia vârstnică este de 1111 locuitori reprezentând 55% din numărul locuitorilor comunei. Sporul natural negativ evidenŃiat în comună, în ultimele decenii, a dus în timp la depopulare. Factorul determinant în modelarea evoluŃiei populaŃiei a fost migraŃia, astfel că ponderea cea mai mare o au persoanele în vârstă, care au rămas la gospodăriile lor. Categoria cea mai numeroasă, este populaŃia ocupată în agricultură şi populaŃia inactivă (întreŃinută de stat sau de familie, elevi, bătrâni, femei fără loc de muncă ce se ocupă după puteri de propria gospodărie, cresc animale şi fac agricultură). TendinŃa de îmbătrânire a populaŃiei s-a manifestat continuu după 1977 şi s-a accentuat după 2000, ca o consecinŃă a depopulării prin migraŃia tinerilor. Cercetarea ce se realizează în aceste două comune are drept scop să identifice problematica socială existentă în această zonă, cauzele care au determinat apariŃia acestor probleme şi posibilităŃile de ameliorare şi rezolvare a problemelor persoanelor în vârstă dependente, care prezintă riscul de a fi marginalizate din cauza lipsei sau insuficienŃei resurselor materiale, lipsei unui suport din partea familiei sau inexistenŃei acesteia. În acest sens cercetarea se va axa pe evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice, din cadrul celor două comune, aflate în situaŃie de marginalizare socială sau în risc de instituŃionalizare sau de dependenŃă socială, datorită sărăciei materiale, neintegrităŃii capacităŃilor funcŃionale şi a lipsei suportului social, pe găsirea unor modalităŃi eficiente de intervenŃie şi pe informarea acestora privitor la serviciile sociale de care pot beneficia. Din punct de vedere al nivelului extrem de scăzut al veniturilor, cele mai vulnerabile grupe de vârstnici din zonă sunt: a. bătrânii nedeplasabili, caracterizaŃi de stări de invaliditate sau de handicap; b. bătrâni, fără susŃinători legali sau abandonaŃi de copii şi rudele lor; c. femeile vârstnice care nu au prestat activităŃi profesionale în timpul vieŃii lor active, fiind casnice şi nu au nici un venit nici măcar pensie de urmaş din partea soŃului; d. Ńărani vârstnici care au activat un număr mic de ani în fostele unităŃi agricole, la fel ca în majoritatea zonelor necooperativizate care se întreŃin din resurse propriu. În ultimii ani, atât instituŃiile de stat cât şi cele nonguvernamentale au început reabilitarea zonei MunŃilor Apuseni prin găsirea alternativelor la minerit sau a altor activităŃi care se realizau în aceste zone, aducătoare de locuri de muncă şi implicit de venit.

218

ConsideraŃii finale În România, populaŃia vârstnică a fost supusă timp îndelungat unor lipsuri materiale deosebit de importante ceea ce a făcut ca majoritatea acestui grup de populaŃie să trăiască sub limita sărăciei. În ultimii ani au fost înfiinŃate în România numeroase AsociaŃii ale persoanelor vârstnice care susŃin tot mai energic drepturile la o viaŃă mai bună pentru toŃi cei trecuŃi de vârsta pensionării. Investigând impactul mai multor aspecte de viaŃă cu care se confruntă bătrânii, printre care starea de boală, pensionarea, decesul soŃiei/soŃului sau schimbarea mediului rezidenŃial, cercetările efectuate evidenŃiază faptul că, cu cât sunt resimŃite mai stresant aceste evenimente, cu atât adaptarea la bătrâneŃe va fi mai dificilă. Adaptarea este condiŃionată de numeroşi factori sociali, printre care angajarea în relaŃii sociale şi de comunicare, participarea la viaŃa socială, suportul emoŃional oferit de familie sau de alŃi actori ai reŃelei informale constituite in jurul vârstnicilor. Toate aceste elemente sunt edificatoare pentru a putea susŃine că bătrâneŃea nu este o stare omogenă, care se manifestă în mod similar la toate persoanele vârstnice, şi că persoanele în vârstă nu constituie o entitate nediferenŃiată, ci aparŃin unor subgrupuri cu probleme şi trebuinŃe specifice. În ceea ce priveşte finanŃarea acestui sector statul se implică în finanŃarea de lungă durată a îngrijirilor, prin alocarea unor resurse pentru cofinanŃarea acelor servicii care încurajează rămânerea la domiciliu a persoanei. Concomitent se impune încurajarea responsabilităŃilor familiei, în paralel cu dezvoltarea serviciilor de către comunitate, cu diversificarea acestora şi cu creşterea modalităŃilor de suport acordate îngrijitorilor. Familiile continuă să ofere principalul suport de îngrijire, dar au nevoie de ajutor pentru a reuşi. Argumentul subsidiarităŃii nu trebuie folosit drept scuză pentru statul care este inactiv şi incert în ce priveşte oferirea unor servicii strict necesare pentru persoanele dependente şi îngrijitorii acestora. Solidaritatea între generaŃii, precum şi solidaritatea între familie, comunitatea locală şi stat reprezintă cheia susŃinerii persoanelor vârstnice ca membri deplini ai societăŃii, şi garanŃia unei reuşite în dorinŃa de a creşte permanent calitatea vieŃii acestei largi categorii de populaŃie. Având în vedere că îngrijirea vârstnicului, precum şi calitatea acestei îngrijiri sunt părŃi integrante ale politicii de bunăstare şi de sănătate a fiecărei Ńări, ar trebui ca în acest context, profesioniştii chemaŃi să se ocupe de această categorie de vârstă să conştientizeze faptul că nu sunt suficiente doar cunoştinŃele, ci că acestea ar trebui să fie dublate de o formaŃie caritabilă, umanistă, asociată cu sentimente de respect şi afecŃiune. BIBLIOGRAFIE 1. Drimer, D., Săvulescu-Matei, A., (1991), SperanŃă pentru vârsta a treia, Ed. Tehnică, Bucureşti; 2. Gal, D., (2001), Dezvoltarea umană şi îmbătrânirea, Presa universitară Clujeană, Cluj Napoca; 3. Luduşan, M.,(2004), ProtecŃia socială a persoanelor în vârstă, în Annales Universitatis Apulensis, Series AsistenŃă Socială, nr. 4, Alba Iulia 4. Marshall, M., (1993), AsistenŃa socială pentru bătrâni, Ed. Alternative, Bucureşti;

219

5. Marina, L. (2003), Rămânerea în societate - monografii ale îmbătrânirii, Ed. Emia, Deva; 6. Orford, J., (1998), Psihologia comunităŃii. Teorie şi practică, Ed. Oscar Print, Bucureşti; 7. Rădulescu, S.,(2000), Sociologia problemelor sociale ale vârstelor, Ed.Lumina Lex, Bucureşti; 8. Săhăleanu, V., (1971), Omul şi îmbătrânirea, Ed. Enciclopedică, Bucureşti; 9. Vedinaş, T. (1999), O monografie regională: MunŃii Apuseni, în Revista de cercetări sociale, Nr. 3, Bucureşti; 10. Zamfir Elena (coord), (2000), Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară, Ed. Expert, Bucureşti;

220