CARTE - Copilul Meu Nu-mi Mananca - Traducere Andra Gheban - Diana Sava

INTRODUCERE: Dar exista vreun copil care sa manance? “Copilul meu nu mananca”! Aceasta este, fara indoiala, una din frazele cel mai des auzite de catre un pediatru, de-a lungul carierei sale. Desi, in timpul iernii, “a nu manca”, e in competitie cu tusea si mucii, in timpul verii, devine indiscutabil principalul motiv al consultatiilor. Unele mame, precum Elena, sunt doar un pic preocupate: Pe 20 iunie, fiul meu, Alberto a implinit un an. Nu este un copil ce mananca mult, trebuie sa apelez la metode distractive ca sa manance si totusi, mai mereu, nu termina totul din farfurie. Nu stiu daca trebuie sa ma ingrijorez, avand in vedere ca este un copil foarte vesel si activ, iar medicul sau ne asigura ca este foarte sanatos. Altele, precum Maribel, sunt aproape de disperare: Am un bebe de aproape 6 luni, la nastere avea 2400kg, iar acum cantareste 6400kg. La 5 luni , pediatrul ne-a zis sa introducem alimente: cereale fara gluten, piureuri de fructe, etc, insa refuza categoric piureul de fructe, chiar daca incerc zilnic, nu reusesc sa-i dau nici o lingurita fara sa nu planga, ceea ce ma face sa devin nervoasa si trista, sunt foarte afectata, deoarece nu stiu unde gresesc. Nu-mi doresc s-o cert, sau s-o oblig, insa, daca nu o fac, mi-e teama ca nu va manca absolut nimic. Credeti dumneavoastra ca trebuie sa mai astept un timp si apoi sa incerc din nou? De fiecare data cand vede lingurita devine nervoasa. Ma simt vinovata. Ar fi Maribel mai linistita daca pediatrul sau, ca si cel al Elenei, i-ar spune sa nu se ingrijoreze, ca fiica sa este foarte sanatoasa? Lipsa apetitului (inapetenta) este o problema de echilibru intre cat mananca copilul si cat si-ar dori parintii sa manance. Problema dispare atunci cand creste apetitul la copil, sau asteptarile celor din jur scad. Insa, de obicei, este imposibil(din fericire, pentru ca ar fi periculos) sa-i faci pe copii sa manance mai mult. Scopul acestei carti este de-a diminua asteptarile cititorilor nostri pentru a-i face sa se apropie cat mai mult de realitate. Cazul sau nu este unic Multe mame, in timp ce povestesc despre copilul lor ca nu mananca, mai adauga , de multe ori ceva de genul: “Stiu ca sunt unele mame care exagereaza si spun ca, copilul lor nu mananca, insa al meu, doctore, pe bune nu mananca nimic, trebuie sa-l vedeti….” Aceste mame se inseala dublu. In primul rand gresesc atunci cand cred ca doar copilul lor nu mananca. Nici pe departe nu mananca cel mai putin si cu siguranta exista in Spania alt copil care mananca si mai putin. Si in al doilea rand gresesc atunci cand spun ca alte mame exagereaza in privinta propriilor copii cand afirma ca nu mananca. In realitate insa, copii chiar mananca putin, iar aceste mame sunt profund ingrijorate. De ce suntem atat de afectati Logic, mamele isi fac griji pentru sanatatea propriilor copii. Insa la mijloc mai este ceva, ceva ce transforma lipsa apetitului intr-o problema mai dureroasa decat tusea sau mucii. Pe de o parte, mama crede ca ea este vinovata: ca nu a pregatit adecvat mancarea, ca nu stie sa i-o dea, ca nu l-a educat cum trebuie… Pe de alta parte, tinde sa o ia ca pe o chestie personala, ca de exemplu Laura: (…) fiica mea de 18 luni, problema e ca nu mananca in conformitate cu normele prestabilite. De multe ori sunt atat de nervoasa, deoarece ii pregatesc mancarea cu atata dragoste si ea dupa doua lingurite vomita totul. Ce pot face ca sa manance asa cum se cuvine? Nu numai ca fiica nu are apetit, dar pe deaspura sunt puse la indoiala eforturile mamei in bucatarie. Aproape toate mamele o iau foarte personal zicand: “Nu-mi mananca” in loc de “Nu mananca”. Unele simt problema ca pe un act ostil din partea copilului: “Imi refuza fructul”. Multe mame mi-au spus ca plang atunci cand isi hranesc copiii. Sarmana creatura se trezeste prins intr-un fals conflict emotional. In loc sa se limiteze la simplii termeni de a-i fi foame/ si de a nu-i fi foame se poate ajunge la o capcana de tipul ma iubesti/sau nu ma iubesti. Copilul este acuzat ca nu-si iubeste mama, deoarece, pursisimplu nu mai poate manca. Si nu de putine ori se insinuiaza sau i se zice direct copilului ca mama nu-l iubeste daca nu mananca. Dar ei sunt si mai afectati Familiile, in special mamele, sufera in ceea ce priveste conflictele referitoare la mancare. Sufera

ingrozitor de mult! Cum scrie una din ele: “Este oribil sa-ti fie teama ca se apropie ora mesei”. Daca mamei ii este frica, ce simte copilul atunci? Cat de mare nu ar fi chinul, mama trebuie sa-si aminteasca mereu ca suferinta copilului sau este, fara indoiala, mai mare. Nu le ia la misto, nu le manipuleaza, nu se opune, pursisimplu este terorizat. Sunt ingrijorata pentru fiul meu(15 luni), deoarece nu mananca, tine totul in gura, nu inghite si dupa un timp vomita, toate acestea fiind insotite de plans si doar cand incetez sa-i mai dau de mancare se calmeaza si el. Intotdeauna, pentru mame exista o iesire din situatie, o consolare, o speranta. Va faceti griji din cauza copilului care nu mananca, fiindu-va teama sa nu se imbolnaveasca, coplesite de catre rude si amici care va atintesc cu privirea si afirma: “acest copil trebuie sa manance mai mult”, ca si cum var acuza ca sunteti delasatoare, neglijente. Va simtiti respinse de copil, care din motive neintelese refuza ceea ce dumneavoastra le oferiti cu atata dragoste, si va simtiti vinovate atunci cand vedeti copilul plangand si va ganditi ca ii provoacati o mare durere. De asemenea, este adevarat, ca sunteti persoane inteligente, educate, cu experienta. Beneficiati de dragostea si sprijinul rudelor si prietenilor, care, probabil, au trecut de partea dumneavoastra in acest conflict. Chiar daca, temporar, cresterea copilului este centrul universului, nu este singurul dumneavoastra univers. Aveti o istorie si un viitor, aveti hobby-uri si poate chiar si o profesie. Aveti binenteles si o idee care explica ceea ce se intampla, stiti de ce il obligati pe copil sa manance(desi nu va puteti explica de ce el nu vrea sa manance) si in momentele de disperare profunda nu incetati sa repetati ca e pentru binele lui. De altfel, aveti speranta ca aceasta situatie dureaza doar cativa ani, pana va mai creste si va incepe sa manance singur. Si copilul dumneavoastra? Ce trecut, ce viitor, ce educatie, ce prietenii, ce explicatii rationale, ce sperante are? Copilul va are doar pe dumneavoastra. Pentru un bebelus, mama reprezinta totul. Este siguranta, dragostea, caldura, hrana. In bratele dumneavoastra este fericit, cand va indepartati, el plange cu disperare. Cand are o nevoie, o dificultate, doar trebuie sa planga si mama apare imediat ca sa o rezolve. Insa, de la un timp incoace, fara indoiala, ceva merge prost. Plange pentru ca a mancat mult, iar mama in loc sa-l asculte, incearca sa-l oblige sa manance si mai mult. Si de fiecare data situatia se inrautateste, de la insistente blande de inceput, se trece treptat la tipete, plansete si amenintari. Copilul dumneavoastra nu poate intelege de ce. El nu stie ca a mancat mai putin sau mai mult de cat zice in carte sau pediatrul, sau ca mananca mai putin decat fiul vecinei. El nu a auzit vorbindu-se despre calciu, fier si nici de vitamine. Nu poate intelege ca doriti sa faceti totul pentru binele lui. Doar stie ca il doare burta de atata mancare, iar dumneavoastra nu incetati sa-i mai dati. Pentru el, acest comportament al mamei este la fel de neinteles ca si o bataie sau o noapte petrecuta in balcon dezbracat. Multi copii petrec ore, de multe ori sase ore “mancand”, sau mai exact luptandu-se cu mama in fata unei farfurii cu mancare. Nu stiu de ce. Nu stiu cat va dura. Nimeni nu le da dreptate si nu-i incurajeaza. Persoana pe care o iubesc cel mai mult din aceasta lume, unica persoana in care pot avea incredere, pare ca s-a intors impotriva lor. Intrega lor lume se ruineaza.

Baze teoretice Multe carti si articole au tratat tema lipsei apetitului la copii. De asemenea dau sfaturi in legatura cu tema o multime de rude, prietene, vecine. Opiniile lor nu intotdeauna coincid si cateodata sunt diametral opuse. Aceste diferente se nasc adesea din raspunsul pe care l-a dat autorul la doua intrebari de baza: 1. Mananca copilul suficient, sau trebuie sa manance mai mult? 2. Copilul este victima sau vinovatul in aceasta situatie? Cei ce considera ca, “copii care nu mananca” trebuie sa manance mai mult, atribuie situatiei mai multe cauze si propun diferite solutii: 1. Disciplina. In realitate, “vina” o au parintii ce si-au “educat prost” copilul, consimtind capriciile sale si facandu-i pe plac. 2. Marketing-ul. Copilul nu mananca, deoarece nu s-a stiut sa i se “vanda” produsul. Trebuie sa-i dai sa manance intr-o ambianta linistita si relaxanta, cu o faianta decorata cu motive infantile.

3. Bucataria creativa. Copilul se plictiseste de monotonia bucatelor. Trebuie sa jonglezi cu arome si texturi, sa aranjezi frumos si atractiv pe farfurie: de exemplu sa sculptezi un soricel din orez cu urechi din Sunca York, sau sa decorezi piureul de cartof ca pe o fata de clovn, cu ardei si masline. 4. Fizioterapia. Trebuie sa masezi zilnic obrajii copilului, pentru a “stimula si intari” muschii masticatiei. 5. Laissez-faire. Copilul nu mananca, deoarece vrea sa-si afirme spiritual de opozitie fata de cel ce il obliga. Trebuie sa incetezi sa-l obligi si atunci el va manca mai mult. Nu sunt deacord cu nici o teorie de mai sus. Teoria expusa in aceasta carte se apropie mai mult de laissez-faire, insa exista si o diferenta fundamentala: nu cred ca copilul va manca mai mult daca nu il vom obliga, deoarece nu mai are nevoie de mai multa mancare. E adevarat, ca uneori, mananca mai mult si intr-adevar am observat unii care luau in greutate brusc atunci cand nu mai erau fortati. Dar abia luau in greutate 100 ori 200 de grame, insa cu un efect de scurta durata. Sunt convins ca nici dorinta naturala a copilului de a se opune opresiunii, nu-l poate face sa manance mai putin decat are nevoie. Ideea de a nu obliga copilul sa manance, care este axa centrala a acestei carti, nu trebuie considerata ca “o metoda de a deschide apetitul”, ci ca pe o manifestare a dragostei si a respectului fata de copilul nostru. Neobligandu-l, va continua sa manance la fel, insa fara suferinte si lupte care erau nelipsite la fiecare masa. Referitor la a doua intrebare, daca, copilul este victima sau vinovat, multi autori considera ca, copilul care “nu mananca” isi afirma caracterul, probeaza limitele, obtine un beneficiu sau isi manipuleaza parintii. Nu sunt absolut deacord, cred ca cel mai afectat este copilul in aceasta situatie. Vedeti, de exemplu, urmatoarea descriere a lui Brenneman(1932), care este preluata de renumitul pediatru englez Illingworth in cartea sa “Copilul normal” (1991). “Intr-o sumedenie de case, camine, are loc o batalie cotidiana. Intr-o parte, armata inainteaza flatand, necajind, indemnand, lingusind, mintand, magulind, rugand, invinuind, mustrand, maraind, amenintand, mituind, pedepsind, aratand, demonstrand excelenta mancarii, plangand sau pefacandu-se ca plange, facandu-l pe prostul, cantand un cantec, istorisind o poveste, aratandu-i o carte cu desene, pornind radioul, batand toba de fiecare data cand mancarea patrunde in gura, in speranta ca va cobori in loc sa se intoarca sa iasa, inclusiv facand bunica sa danseze (proceduri frecvente din viata rela si observate zilnic)”. Pana aici sunt total deacord, As continua, mai mult sau mai putin, spunand: “In alta parte, sarmanul copil se apara cum poate mai bine, inchizand gura, tinand mancare in gura sau vomitand”. Fara indoiala, Brenneman vede aceasta intr-un mod diferit: “In alta parte un mic tiran isi apara fortareata, refuzand sa se predea, capituland cu propriile conditii. Doua dintre cele mai puternice arme ale sale de aparare sunt vomitatul si tragerea de timp.” De ce un tiran? Copilul este cel ce sufera mai mult in acest conflict. Ca pana la urma unii sa obtina in loc de legume si carne un iaurt de capsuni? Copiii au mii de metode mult mai comode si mai dragute de a obtine un iaurt de capsuni, credeti cu adevarat ca luptandu-se mai mult de o ora cu propria mama, scuipand, plangand, tipand si vomitand este doar o “comedie” pentru a primi un iaurt de capsuni?

Prima Parte Cauzele Capitolul 1 Cum incepe totul De ce mancam? Dumnezeu, obisnuia sa-mi spuna mama mea, ar fi putut sa ne faca in asa fel incat sa nu trebuiasca

sa mancam. Infruntandu-ma in fiecare zi cu eterna dilema a femeii casnice "ce fac azi de mancare?", trebuie sa-i dau mamei mele toata dreptatea. E o mare bataie de cap, intr-adevar. Dar asa suntem facuti: avem nevoie sa mancam. V-ati intrebat vreodata de ce? Fara a intra in detalii filozofice complexe, am putea spune ca mancarea are trei functii principale: mancam ca sa ne mentinem in viata, ca sa crestem (sau sa ne ingrasam) si ca sa ne miscam. – Ca sa ne mentinem in viata. Corpul nostru are nevoie de o cantitate mare de mancare ca sa poata continua sa functioneze. Chiar am dormi in cele douazeci si patru de ore ale unei zile, chiar daca perioada noastra de crestere a terminat, tot continuam sa avem nevoie de mancare. – Ca sa crestem sau sa ne ingrasam. Muschii si oasele noastre, sangele, grasimea, chiar si parul si unghiile noastre se dezvolta si cresc in functie de ce mancam. – Ca sa ne miscam, sa muncim, sa ne jucam... Avem nevoie de energie ca sa ne putem misca. Toata lumea stie ca sportivii sau minerii au nevoie de mai multa mancare decat cei care lucreaza in birouri si ca exercitiul fizic creste apetitul.

Cata mancare necesita un copil De ce mananca copiii? – Ca sa se mentina in viata. Cantitatea de mancare pe care o necesita un animal, inafara de efortul fizic pe care il depune si perioada de crestere, depinde esentialmente de marimea sa. Un elefant mananca mai mult decat o vaca, si o vaca mai mult decat o oaie. Daca va cumparati un caine, aveti grija ce rasa alegeti: un ciobanesc german mananca mult mai mult decat un caniche. Copiii, daca nu ar creste, ar necesita mult mai putina mancare decat un adult pentru ca sunt mult mai mici. – Ca sa se miste. Copiii mici se misca mult si auzim des fraze de genul "nu stiu de unde are atata energie, pentru ca mananca putin" sau " pe buna dreptate nu se ingrasa, arde tot". Dar daca analizam cu detasare situatia, vedem ca nu se misca atat de mult copiii. Nou-nascutii se misca putin, iar cei de un an merg putin si incet. Merg peste tot in brate sau in carut. Nu realizeaza munci adevarate, nici nu cara greutati (nici macar propria greutate; un adult consuma mult mai multa energie decat un copil pentru a parcurge aceeasi distanta pentru ca nu e acelasi lucru a transporta 10 kg fata de 60 de kg). "Numai uitandu-te la ei, si obosesti!" este adevarat; dar un copil mic cu greu va consuma mai multa energie jucandu-se decat o femeie care face cumparaturi. – Ca sa creasca. Cu cat creste mai repede un copil, cu atat va avea nevoie de mai multa mancare. Dar copiii nu cresc mereu cu aceeasi viteza. In ce etapa a vietii creste cel mai repede o persoana? Inainte sa se nasca. In doar noua luni, o singura celula care cantareste mult mai putin decat un gram se transforma intr-un bebelus frumos de 3 kg. Din fericire, in aceasta etapa nu trebuie sa-i dam de mancare pentru ca totul se face de forma automata, prin intermediul placentei, "direct in vena". Dupa nastere, multi ar spune ca perioada de crestere cea mai rapida este adolescenta, faimoasa "lungire". Dar nu este asa. In timpul lungirii din adolescenta, cresterea este de obicei de mai putin de 10 cm si mai putin de 10 kg pe an. In prmul an de viata, un nou-nascut creste 20 de cm si se ingrasa cu 6 sau 7 kg (adica tripleaza sau aproape tripleaza greutatea de la nastere. Pana la 10 ani nu isi va mai tripla greutatea inca o data). Exceptand viata intrauterina, o persoana nu va avea o perioada de crestere atat de rapida ca in primul an de viata. (Toate aceste cifre sunt aproximari; fiecare copil este diferit si nu va speriati daca masuratorile in lungime si greutate ale copilului dumneavoastra difera putin). Se calculeaza ca in primele 4 luni bebelusii cresc 27% din ce mananca(2). Intre 6 si 12 luni, consuma pentru a creste doar 5% din ce mananca; iar in al doilea an de abia un 3%. Aceasta crestere rapida este motivul pentru care bebelusii mananca atat de mult. Pentru marimea lor mica si putinul efort fizic pe care il fac, le-ar fi de ajuns mult mai putina mancare daca nu ar fi in crestere. Mananca bebelusii chiar atat de mult? Daca nu credeti, putem face un mic joc. Sa presupunem ca un copil nu creste si ca are nevoie de o cantitate de mancare proportionala cu marimea sa. De exemplu,

ca un copil de 30 de kg trebuie sa manance dublul unui copil de 15 kg, dar jumatate din ce mananca un adult de 60 de kg (este evident ca proportia nu este exacta; sa nu se supere pe mine nutritionistii. In realitate, animalele mici mananca in mod proportional mai mult decat cele mari. Vreau doar sa ne facem o idee grafica despre relatia intre marime si apetit). Dupa aceasta proportie, daca un bebelus de 5 kg mananca in jur de 3 litri de lapte pe zi, atunci o femeie de 50-60 de kg ar trebui sa manance de zece sau de doisprezece ori mai mult, adica in jur de 7-9 litri de lapre. Dumneavoastra ati putea inghiti aceasta cantitate? Sigur ca nu. Pentru marimea sa, copilul dumneavoastra mananca mult mai mult decat dumneavoastra. Cu mult mai mult. Si aceasta diferenta se datoreaza, in mare masura, faptului ca el este in crestere iar dumneavoastra nu. A manca pentru a trai sau a trai pentru a manca Unul din marile mituri ale nutritiei este "trebuie sa mananci ca sa te faci mare". Multa lume crede ca una dintre consecintele directe ale alimentatiei este cresterea. Nu este asa. Doar in cazuri de subnutritie severa va fi afectata cresterea. Daca veti cumpara un caniche il veti putea mentine cu putine cheltuieli, in timp ce daca veti cumpara un ciobanesc german va fi mult mai costiitoare mancarea pentru caini. Credeti ca daca ii dati caniche-ului multa mancare, acesta va deveni un ciobanesc german? In realitate, nu crestem pentru ca am mancat, ci mancam deoarece crestem. Marimea si volumul corporal ale unui ciobanesc german si ale unui caniche sunt scrise in genele lor; fiecare animal se vede obligat sa manance cantitatea de alimente (nici mai mult, nici mai putin) necesara pentru a ajunge la marimea sa normal. Acelasi lucru se intampla cu oamenii: cel care va fi un adult inalt si corpolent va manca mereu mai mult decat cel care va fi mic de inaltime si slab. Copilul aflat intre 1 si 6 ani creste incet si de aceea va manca in mod proportional mai putin decat copilul de 6 luni sau cel de 12 ani, care se afla in perioada de crestere rapida. Oricata mancare i s-ar da, este imposibil, dar absolut imposibil sa facem ca un copil de doi ani sa creasca cu aceeasi repeziciune ca un bebelus de 6 luni sau un adolescent de 15 ani. In sensul opus, este posibil, daca il infometam, sa reusim sa facem ca un copil sa creasca mai putin, dar efectul va fi minim, asta daca nu sufera de o adevarat desnutritie. Stim de exemplu ca marimea recrutilor a crescut in ultimele decade si acest fapt e datoreaza in parte schimbarilor in alimentatie; dar diferenta intre cei care au crescut pe timp de razboi si foamete si cei care s-au bucurat de toate avantajele in anii '70 este de doar cativa centimetri. Marimea finala la care ajunge un individ adult depinde de fapt de genele mostenite si doar in mica masura de alimentatia sa. Parintii inalti au de obicei copii inalti. Dar viteza de crestere intr-o perioada determinata depinde de fapt de varsta si doar putin de gene. O fata de treisprezece ani, oricat de mici de inaltime ar fi parintii sai, va creste cu mult mai repede decat o fata de 3 ani. Si va avea mai multa pofta de mancare. De ce nu vor legume "Nu reusesc sa o conving pe fetita mea de sapte luni sa manance legume". Nu ma mira. Tatal meu, de 89 de ani, nu a mancat in viata lui legume gatite (exceptie facand sosul de rosii). Mananca uneori putina salata. Inainte sa se insoare, cand din cauza serviciului petrecea mult timp cazat la pensiuni, ii spunea mereu bucataresei ca avea un ulcer la stomac si ca medicul ii interzisese legumele. Desi regimul lui era putin verosimil, i se gatea de cele mai multe ori o tortilla frantuzeasca, speciala pentru "bolnav". Din cauza aceste aversiuni particulare, in casa mea nu s-au mancat niciodata legume pentru ca mama mea pur si simplu nu cumpara. Cand am inceput sa ma documentez pentru aceasta carte, stiind ca tatal meu este persoana careia ii displac cel mai mult legumele din toate pe care le cunosc, l-am intrebat care este motvul. Raspunsul sau a fost urmatorul: " pentru ca au vrut sa ma oblige. Mama mea imi punea legume si cu cat ii spuneam eu ca nu vreau, cu atat ma forta ea mai mult, pana cand ma trimitea pedepsit la mine in camera, fara cina." Mai adauga ca nici macar in timpul razboiului nu au reusit sa-l faca sa manance legume si ca o data a petrecut trei zile fara sa

manance pentru ca nu aveau altceva decat legume. La inceputul acestui secol (a se vedea apendixul "Un pic de istorie"), legumele si fructele se introduceau foarte tarziu in alimentatia copiilor, la 2-3 ani, si cu mari precautii. Iar copiii traiau foarte bine si fara ele pentru ca mancau lapte matern, care are toate vitaminele necesare. Cand s-a extins alaptarea artificiala si bebelusii aveau nevoie de vitaminele lipsa din laptele praf (producatorii au inceput sa fortifice laptele praf cu vitamine zeci de ani mai tarziu) au trebuit sa se introduca mai devreme legumele si fructele. Dar exista o problema: concentratia lor calorica scazuta. Copiii mici au stomacul si mai mic. Au nevoie de mancaruri concentrate, cu multe calorii dar putin volum. Aceasta este una dintre cauzele subnutritiei infantile. In multe tari, copiii sunt subnutriti, dar adultii nu. Ar fi o mare greseala sa credem ca adultii mananca tot si nu le lasa nimic copiilor; parintii (si mai ales mamele, pentru ca pana si aici se vede diferenta) de aici si pana in Kimbambas, au grija de copiii lor foarte bine. Mamele renunta cu placere la propria mancare pentru a-si alimenta copiii; problema apare atunci cand singura mancare disponibila sunt legumele si tuberculii cu multe fibre dar putine calorii. Adultii pot manca atat cat au nevoie, pentru ca stomacul lor este suficient de mare. Si, mancand suficient de mult, orice aliment ingrasa. Dar copiii mici, oricat ar incerca, nu pot manca cantitatea de legume necesara, pentru ca nu le incape in stomac. Laptele matern are 70 de Kcal (kilocalorii, desi multi le numesc pur si simplu "calorii") la 100 de grame; orezul fiert are 126 de kcal, nautul fiert are 150 de kcal, carnea de pui 186 de kcal, banana 91 de kcal...dar un mar are 52 de kcal la 100 de grame, o portocala are 45, un morcov fiert 27 de kcal, conopida fiarta 15, spanacul fiert 20 de kcla, pastaile au 15, salata cruda 17 kcal la 100 de grame. Si asta daca sunt bine scurse de apa; supa sau ce ramane in apa in care s-au gatit legumele are si mai putina "consistenta". Acum cativa ani, un cercetator(3) a avut curiozitatea de a analiza piureurile de legume cu carne pregatite de diferite mame din Madrid pentru copiii lor; media concentratiei calorice era de 50 de kcal la 100 de grame. Aceasta era media, pentru ca unele de abia avea 30 de kcal la 100 de grame. Si asta tinand cont de faptul ca avea si carne, imaginati-va piureul fara carne. Inca va mai mira faptul ca un copil prefera laptele matern in loc de piureul de legume? Inca mai credeti, atunci cand vi se spune "copilul acesta trebuie sa manance mai multe piureuri, doar cu sanul nu va lua in greutate suficient"? Daca ii lasam in pace, copiii mici nu obisnuiesc sa respinga complet legumele. Nu e o problema de gust. De obicei accepta o cantitate mica de legume pentru ca sunt bogate in diverse minerale si vitamine importante. Dar doza lor normala este de obicei de doar cateva lingurite. Unora, pe motivul ca legumele sunt foarte "sanatoase", parintii vor sa le dea o farfurie intreaga. Ba mai mult, vor sa le dea aceasta masa in loc de laptele de la san sau biberon, care continea triplul de calorii. "vor sa ma lase sa mor de foame" "gandeste" copilul, care nu-si revine din mirarea sa; si binenteles, refuza sa accepte asemenea mancare. Incepe lupta, iar copilul poate dezvolta o asemenea aversiune pentru o anumita leguma sau fructa ca nici macar atunci cand va fi mare si ii va incapea in stomac, nu va dori sa o manance. Multi copii nu mai mananca la un an Asa cum am vazut, bebelusii mananca, in raport cu marimea lor, mult mai mult decat adultii. Aceasta inseamna ca in procesul de a deveni adulti, mai devreme sau mai tarziu vor trebui sa inceapa sa manance mai putin. Mai devreme decat mai tarziu, spre surpriza si teroarea multora dintre mame. De obicei copiii "nu mai mananca" in jurul varstei de un an. Unii nu mai mananca in jurul varstei de noua luni; altii "rezista" pana la un an si jumatate sau doi ani. Altii, putini la numar, nu renunta niciodata la mancare, iar altii "nu au mancat niciodata, de cand s-au nascut". Motivul acestei schimbari in jurul varstei de un an este diminuarea vitezei de crestere, asa cum am precizat deja. In primul an, bebelusii se ingrasa si cresc mai repede decat in orice alta perioada din viata extrauterina. In timpul celui de-al doilea an, in schimb, cresterea este mult mai lenta: in jur de 9 cm si doar cateva (2-3) kg. Asa ca se indeplinesc doua dintre cele trei principale aspecte ale consumului energetic: energia necesara pentru miscare creste, pentru ca se misca mai mult copilul, creste de asemenea si energia necesara pentru a se mentine in viata, pentru ca este mai mare. In

schimb, energia necesara pentru crestere se diminueaza dramatic ceea ce inseamna ca are nevoie sa manance ori aceeasi cantitate de mancare, ori mai putin. Dupa calculele expertilor, copiii de un an si jumatate mananca putin mai mult decat cei de 9 luni; dar in acest calcul sunt inclusi mai putin de jumatate din copii, si in realitatea multi copii de un an si jumatate mananca de fapt mai putin decat la 9 luni. Parintii care nu sunt informati asupra acestui aspect, folosesc un rationament aparent logic: " daca la un an mananca atat, la doi va manca dublul cantitatii". Rezultatul: o mama care incearca sa-i dea copilului dublul de mancare cand el de fapt are nevoie doar de jumatate sau chiar mai putin. Conflictul este inevitabil si violent. Pana cand obisnuiesc copiii sa nu manance? Situatia de obicei este temporara. Sfatuite de bunici, vecine si pediatri, mamele spera intr-o "schimbare" a copilului. Ceea ce se si intampla, pentru ca multi copii, in jurul varstei de 5-7 ani, aflati intr-o perioada de crestere a volumului corporal, vor incepe sa manance mai mult decat inainte. Dar nu intotdeauna aceasta cantitate de mancare ceva mai mare va fi suficienta pentru a indeplini aspiratiile si asteptarile familiei. Pe de o parte, cantitatea de alimente de care are nevoie o persoana este foarte variabila si unii copii mananca mult mai putin sau mult mai mult decat colegii lor de aceeasi varsta si marime. Pe de alta parte, asteptarile parintilor pot fi de asemenea foarte diferite; unele mame ar fi multumite daca copilul lor ar termina farfuria de paste, altele spera ca dupa ce termina pastele sa manance si o friptura cu cartofi, o banana si un iaurt. Dintr-un motiv sau altul, multi copii continua "sa nu manance" pana la inceputul adolescentei. Atunci, cand cresterea lenta din anii precedenti se transforma in "lungirea" brusca din adolescenta, copiii au un apetit de nesaturat, si spre mirarea si bucuria mamelor lor, curata frigiderul si mananca tot ce gasesc inauntru pe nerasuflate. O mama, Cristina, isi aduce aminte perfect momentul in care fiul sau, la un an si trei luni, inceta sa manance: "Fiul meu de un an si patru luni mereu a mancat fara probleme: piureuri de legume cu carne de pui, peste sau ou, fructe, orez, paste... ce nu i-a placut prea mult niciodata a fost crema de cereale. Se incapataneaza sa manance singurel si-i lasam (desi asa mananca mai putin). Problema e ca de o luna incoace pur si simplu nu mai vrea sa manance! Nu-i vorba ca respinge un anumit aliment si-i pot da altul in loc ci ia doua-trei lingurite si apoi nu mai vrea. Am incercat cu de toate; cu legume, cu mancare nu asa pasata, am incercat sa-l distram (bunicii l-au scos chiar afara pe terasa ca sa-i dea sa manance)" Merita osteneala sa analizam alt comentariu pe care-l face Cristina, asa in trecere: fiul sau "se incapataneaza" sa manance singur, dar asa mananca mai putin. In jurul primului an, copii obisnuiesc sa traverseze o etapa in care vor sa manance singuri si le place la nebunie sa o faca. Binenteles, mananca mai putin, masa dureaza mai mult si se murdaresc. Daca mama este dispusa sa treaca peste aceste inconveniente probabil copilul sau va continua sa manance singur toata viata. Daca in schimb, din graba si comoditate (si mai ales din dorinta de a-l face sa manance mai mult) mama ii da ea in gura mancarea, este posibil ca intr-un an-doi sa-i para rau de alegerea facuta. Copiii de 2-3 ani nu mai arata aceeasi dorinta spontana de a manca singuri de la varsta de un an. Unii nu au mancat niciodata Unele cazuri de "inapetenta" incep destul de devreme, in primele luni sau saptamani de viata. Toate fiintele umane sunt diferite si unii copii au nevoie sa manance in cantitati mult mai mici decat altii. Sau poate copilul mananca aceeasi cantitate ca altii, dar mama lui nu stie. Sa vedem o poveste tipica: " Problemele au inceput la clinca, de fiecare data cand incercam sa-l pun la piept, incepea sa planga si daca insistam mult, sugea putin si lasa sanul repede, si uite-asa la fiecare doua-trei ore. Acasa lucrurile s-au inrautatit, copilul plangea toata ziua iar eu incercam toata ziua sa-i dau san si el parea ca nici nu stie sa suga, fiul mai mare plangea si el pentru ca de abia aveam timp sa ma ocup de el. Dupa aproape o luna nu mai puteam si am inceput sa-i dau biberon. La inceput parea ca se ameliorase situatia, dar in prezent ora mesei a devenit o tortura, ca sa manance 100 sau 120 de ml stau cu el o ora sau si mai mult si sunt dati cand nu mananca nici macar 70 de ml, singura

data cand mananca bine este dupa baita, cand mananca si 180 de ml daca stau cu el, asa ca in total pe zi ajunge cam la 600-700 de ml. Ia putin in greutate, saptamani la rand a luat mai putin de 100 de grame. Acum la 3 luni are 5,800 kg." Fiul Angelei are o greutate absolut normala; greutatea medie la 3 luni este de 5,980 kg. Cantitatea de lapte pe care o bea fiul ei (700 de grame sunt 490 kcal) este de asemenea normala, desi poate este mai putin decat ar fi recomandat doctorul. Multe carti recomanda la aceasta varsta intre 105 si 110 kcal pe kg (adica in jur de 900 de ml de lapte pe zi); dar noi studii(4) arata ca nevoile medii sunt de88,3 kcal/kg iar devierea standard minus doi este de 59,7 kcal/kg, ceea ce inseamna in cazul acestui bebelus 732 si 495 ml de lapte. Sa recapitulam pentru cei care s-au pierdut intre atatea cifre: jumatate dintre bebelusii de 3 luni care mananca lapte praf au nevoie de mai putin de 730, existand unii care mananca doar 500 de ml pe zi, desi multe carti inca recomanda 900 de ml, asta daca nu au rotunjit si spun direct "un litru". Aceste cifre sunt necesitati nete, in realitate bebelusii mananca de obicei ceva mai mult deoarece trebuie sa regurgiteze o cantitate mica din ce au mancat. Dintre cei 380 de baieti sanatosi de 3 luni pe care i-a studiat Fomon (5), 5% mancau mai putin de 660 de ml (si astea sunt intr-adevar date reale). Cei care au "greutatea la limita" In alte cazuri, problema nu e suptul "prea putin" ci greutatea "prea mica". In lume exista persoane de toate marimile si in fiecare dimineata cand mergem sa cumparam paine o sa ne intalnim cu persoane care au 50 de kg si altele care au 100. Credeti intr-adevar ca aceste persoane aveau aceeasi greutate cand aveau 3 luni? De ce ne este atat de greu sa acceptam diferentele de greutate ale copiilor nostri? " Am o fetita de 3 luni, ii dau san. Pana acum a luat bine in greutate, 200 sau 250 de grame pe saptamana. Acum 2 saptamani am fost la pediatru si cand a cantarit-o luase doar 80 de grame. Cantarea 5, 820 de kg si s-a nascut cu aproape 3,200. Pediatrul mi-a recomandat sa o "ajut" putin dar cand ii dau biberon cu lapte praf, il respinge. Am incercat cu diferite marci de lapte praf, le respinge pe toate. I-am schimbat si biberonale, si tot asa, plange si pot trece chiar si 4-5 ore si nu vrea nici macar sanul; am incercat sa-i pun in lapte putine cereale si sa-i dau cu lingurita, dar tot nu vrea. Nu vrea decat sanul. Dar totusi nu poate continua asa, mi-e teama pentru sanatatea ei, ca ia asa de putin in greutate iar pediatrul imi spune ca este sub limita de greutate." Sub care limita? Dupa tabelele din SUA, greutatea acestei fetite este deasupra mediei. A crescut 2,620 de grame in 3 luni, mai mult de 850 de grame pe luna. Singura limita care s-a intrecut aici este cea a rabdarii mamei. Cate ore angustiante, cate excursii la farmacie ca sa cumpere biberoane si lapte praf, doar pentru ca cineva a gresit tabelul? Cate biberoane trebuie sa respinga un bebelus ca sa demonstreze ca nu le vrea? Acest caz ilustreaza doua chestiuni fundamentale: pe de o parte interpretarea in general a graficelor de greutate si pe de alta parte, ritmul de crestere al bebelusilor alaptati la san. Ce este si la ce foloseste un grafic de greutate Acesta este un grafic de greutate (figura se gaseste in varianta in spaniola a cartii). Este complet inventat; nu va cautati copilul in el! L-am facut pur si simplu ca sa explicam ce inseamna liniile. Exista multe grafice de greutate diferite: cele americane (pe care OMS le recomanda a fi folosite in toata lumea) si cele din alte tari care nu au vrut sa se lase mai prejos: franceze, engleze, spaniole...E sigur ca nu coincid si daca le-ar citi o asistenta sau un pediatru, ar putea petrece niste dupa-amiezi de duminica placute citindu-le si comparandu-le unele cu altele. Numerele care se afla la dreapta se numesc "procentaje". Procentajul 75 inseamna ca dintr-o suta de copii sanatosi 75 se afla sub aceasta linie si 25 deasupra. In unele grafice, liniile din cele doua extreme nu sunt 97 si 3 ci 95 si 5. Alte grafice nu folosesc procentaje ci media si devierile tipice. Aceste tabele au, de jos in sus, cinci linii care corespund -2, -1, media, +1, +2 devieri tipice (sau "standard"). Noi pediatrii vorbim despre

aceste linii cu incredere, ca si cum ar face parte din familie si spunem chestii de genul "inaltimea e la minus unu dar greutatea e la minus doi". Cu titlu orientativ, sub linia lui "minus unu" se afla 16% dintre copiii sanatosi si sub linia lui "minus doi" ceva mai mult de 2%. Am pus in graficul nostru greutatile a trei fetite imaginare care au aceeasi varsta. Adela are o greutate complet normala, dar de abia se va atinge un 6% de fetite de aceeasi varsta care sa aiba o greutate mai mare. Ester, desi cantareste un kg si jumatate mai putin, are si ea o greutate absolut normala, dar 85% dintre fetitele de varsta ei cantaresc mai mult ca ea. Sub nici o forma nu se poate spune ca Ester este "slabuta", "mica" sau cu "greutate la limita". Este o eroare frecventa sa pretindem copiilor sa se inscrie in categoria care depaseste media.; jumatate dintre copii, prin definitie, se vor afla sub procentajul 50. Si Laura? Ea se afla sub ultima linie din grafic si de multe ori acest lucru se interpreteaza cum ca ar sta "rau cu greutatea". Dar atentie, ultima linie este procentajul 3; 3% dintre copiii sanatosi se afla sub aceasta linie. Aceasta linie nu este o frontiera care separa copiii sanatosi de cei bolnavi, ci doar un anunt care ii spune pediatrului "atentie, uite-te bine la Laura pentru ca mai mult ca probabil ca nu are nimic, dar exista o posibilitate sa fie ceva in neregula." Cum va face diferenta pediatrul intre acest procent de 3% de copii sanatosi care se afla sub linie si cei care sunt mai slabi din cauza unei boli? Tocmai pentru asta a studiat. Am insistat de multe ori ca 25% dintre copiii sanatosi se afla sub procentajul 25. Si asta pentru ca aceste grafice se fac analizand sute sau mii de copii sanatosi. In mod normal, daca un copil naste prematur sau are sindromul Down sau o boala de inima grava sau este internat pentru cateva saptamani din cauza unei diaree severe, greutatea sa nu se mai foloseste pentru a calcula media graficelor de greutate normala. Si, din acelasi motiv, probabil ca nu va urma curba de crestere normala. Faptul ca nu copil cu o boala cronica (sau care a trecut recent printr-o boala grava) se afla "sub greutatea normala"nu este o consecinta a faptului ca nu mananca, ci a bolii sale. Fortandu-l sa manance nu-l va ajuta sa se vindece de boala, ci il va face sa sufere si sa vomite. Acum am notat in graficul nostru imaginar greutatea a altor doua fetite imaginare. Cea de deasupra este Tamara; greutatea sa, dupa cum puteti vedea, se mentine mereu intre procentajul 90 si 97. Unii ar spune ca "e in grafic". Linia inferioara arata greutatea Martei. Vedem ca la un moment dat ajunge sa depaseasca procentajul 50 dar apoi se apropie de procentajul 10. Ce se intampla cu Marta? Probabil nimic. Daca linia ar arata variatii frecvente si pronuntate, pediatrul sau ar face bine sa o priveasca dragastos ca sa se asigure ca nu are nici o problema. In termeni simpli, graficele de greutate sunt reprezentatii matematice de functii statistice complexe. Liniile procentajelor nu corespund greutatii nici unui invidi iar greutatea individuala a copiilor nu are de ce sa coincida cu nic una dintre aceste linii. Acest lucru va fi mai usor de inteles cu graficul de la pagina urmatoare. Cu scopul de a ne face si noua un locusor in istoria Pediatriei, in loc sa copiem graficele americane sau spaniole am vrut sa facem propriile noastre grafice (primele virtuale, pentru ca doar ne-am gandit la copii imaginari). Am inceput cantarind doua fetite de-a lungul primului an de viata si am obtinut cele doua linii groase. ----grafic----Am calculat media greutatii acestor doua fete si am obtinut o linie mai subtire, cea din mijloc. Una dintre fetite era deasupra mediei, cealalta dedesubt si apoi a urcat. Nici una dintre cele doua nu coincide cu media. Putem spune ca cele doua fetite au probleme de alimentatie pentru ca nu sunt "in grafic"? Binenteles ca nu. Este tocmai media cea care nu este "in graficul" celor doua fetite. Cu celelalte grafice s-au folosit in schimb sute de copii, nu doar doua fetite. Va dati seama acum cum se pot cimplica lucrurile? Cresterea copiilor alaptati la san exclusiv Evolutia greutatii Martei, pe care am vazut-o anterior in grafic, este destul de tipica pentru copiii alaptati la san. Graficele de greutate care se folosesc de obicei au fost facute cu destul de mult timp

in urma, cand multi copii beau lapte praf din biberon iar cei care erau alaptati la san erau alaptati doar timp de cateva saptamani. In ziua de azi, cand tot mai multi copii sunt alaptati exclusiv la san timp de cateva luni, se observa ca evolutia greutatilor lor nu urmeaza aceleasi grafice. Diverse studii (5,6) in SUA, Canada si Europa au demonstrat ca in prima luna de viata, bebelusii alaptati la san se ingrasa de obicei "mult" fata de graficele vechi, dar apoi scad procentajele; in jurul celor sase luni au pierdut deja avansul acumulat in prima luna si apoi mentin pana la un an o greutate "scazuta" in comparatie cu greutatile din graficele vechi. In Prezent, UNICEF si OMS pregatesc grafice de greutate noi, folosind copii alaptati la san si care in curand le vor inlocui pe cele vechi (se calculeaza ca vor fi gata in 2004, desi au deja ani de intarzaiere). Nu e vorba sa se faca grafice separate pentru copiii care beau lapte praf si cei alaptati la san; se vor folosi aceleasi grafice pentru toti. (7) Intre timp, multe mame se vor inspaimanta,pentru ca li se va spune la cele 2-3 luni ale bebelusului lor ca "scade in greutate" sau mai apoi, la 8-9 luni, ca "este slab". Nu este adevarat, copilul dumneavoastra este perfect sanatos. De ce nu coincide ritmul de crestere a bebelusilor alaptati exclusiv cu cel al bebelusilor hraniti cu lapte praf? Nu se stie foarte bine, dar in orice caz nu este din cauza unei lipse in alimentatie. In timpul primei luni, cand sunt alaptati exclusiv la san, bebelusii au aceeasi greutate sau putin mai mult. Intre 6 si 12 luni, cand incep si diversificarea pe langa san, bebelusii cantaresc ceva mai putin. Daca ar fi adevarat ce se spune ca "laptele matern nu mai este hranitor" (ceea ce este o mare prostie, laptele matern mereu va fi mult mai hranitor decat laptele praf si decat mancarea) atunci copilul ar fi flamand si ar manca mai multa mancare (piureuri), si astfel s-ar ingrasa la fel cum se ingrasa atunci cand mananca lapte praf in loc de san. Diferenta este mai profunda; intr-un fel sau altul, alaptarea artificiala produce un ritm de crestere care nu coincide cu cel al copiilor alaptati la san. "Nu stim ce consecinte ar putea avea aceasta crestere excesiva", afirma prima editie a acestei carti. Acum stim. Diferite studii (8,9) au dovedit ca acei copii care au fost alaptati la san mai putin de sase luni au suferit de exces de greutate si obezitate la 4-6 ani.

Nu toti copiii cresc in acelasi ritm "Am o fetita de 8 luni si de 4 luni nu a mai luat in greutate, cantareste de 4 luni 7,450 de kg iar inaltimea sa a crescut putin cate putin pana a ajuns la 71 de cm cat are acum. Pediatra a spus ca pentru ca nu a luat in greutate nici luna asta, ne va da sa facem niste analize de sange ca sa vedem daca are vreo lipsa; daca nu iese nimic, inseamna pur si simplu ca nu are pofta de mancare si gata. De mancat, mananca foarte putin. In plus, imi respinge lingurita, cand am obligat-o sa manance cu lingurita, mi-a vomitat tot. Continui sa-i dau cu biberonul tot, fructe, piure si cerealele." Cu siguranta nu este "normal" (in sensul de "frecvent") ca un copil sa nu ia deloc in greutate intre 4 si 8 luni. Ca sa aflam daca inafara de un caz rar este si un caz patologic, trebuie sa luam in calcul si alti factori, printre care analizele pe care pediatra prudenta a decis sa le ceara ca sa se asigure ca nu este vorba de vreo boala. Dar daca nu se gaseste nimic in neregula la analize, cel mai bine este sa asteptam linistit: "Nu are pofta de mancare si gata." [Pentru ca ceea ce iar este putin frecvent este aceasta evaluare la doar 4 luni: practic, este in procentajul 95. Inaltimea la 8 luni este buna, destul de mult peste medie.]Fragment pe care nu l-am inteles in spaniola, poate lipseste ceva. Ideea se clarifica mai jos. Toate analizele au iesit bune iar 3 luni mai tarziu fetita cantarea 8 kg si continua sa nu vrea sa manance. Parea ca, in loc sa ia in greutate intr-un ritm lent dar sustinut, fetita luase rapid in greutate in primele 4 luni pentru ca apoi sa se opreasca. Exista un ritm de crestere special care de obicei da dureri de cap parintilor. Se numeste "intarzaiere constitutionala de crestere" si nu este o boala, ci o variatie de la normal. Sunt copii care nu cresc dupa grafic, ci diferit. Se nasc cu o greutate normala si cresc normal timp de cateva luni. Iar la un moment dat, intre 3 si 6 luni franeaza si incep sa creasca foarte lent, atat in greutate cat si in

inaltime. De obicei "ies din grafic", situandu-se sub procentajul 3 in greutate si inaltime. Greutatea este potrivita pentru inaltimea lor. Daca pediatrul ii examineaza si le face analize, totul e normal. Se mentin la limita sau inafara graficului un an-doi, dar intre 2 si 3 ani incep sa creasca cu o viteza mai mare in asa fel incat ajung la o inaltime finala complet normal si sunt adulti de statura medie. Este o caracteristica ereditara si e de mare ajutor atunci cand bunicile isi aduc aminte ca unul sau ambii parinti, sau vreun unchi "era foarte slabanog de mic si doctorul din sat ii prescria mereu vitamine" dar pana la urma a crescut. Sa vedem ceea ce pare a fi un caz tipic: "Am o fetita de 18 luni si din fericire inca ii mai dau san in ciuda comentariilor negative pe care le aud de la 99% dintre persoane. Problema este ca de cand avea 4 luni, cand m-am intors la serviciu, nu a mancat prea bine pana in prezent. A inceput sa scada in greutate si acum masoara 73, 2 cm si cantareste 8,690 kg. I-am facut analizele si a iesit totul normal." La 18 luni, procentajul 5 (dupa graficele americane vechi) este de 8,920 kg si de 76 de cm. Dar, pentru o fetita de 73 de cm, greutatea este deasupra procentajului 25. Aceasta fetita a fost chiar si la un endocrinoog si analiza hormonului de crestere a fost una dintre cele care au iesit normale. Asa ca trebuie doar asteptat cativa ani. In mod logic, un copil care creste atat de incet mananca si mai putin decat restul. "De cand a avut acel virus, nu a mai mancat..." In general, pofta de mancare scade putin cate putin; dar nu de putine ori un fapt extern (o boala, inceputul gradinitei, nasterea unui fratior, etc) declanseaza procesul: "Am un bebelus de 11 luni, recent implinite. De cand am inceput sa-i dau sa manance piureuri, pana acum vreo doua saptamani, manca foarte bine, ca era carne de pui, de vita sau peste [...] dar de la o zi la alta nu mai vrea mai mult de cinci-sase linguri (daca il oblig, vomita). In alte zile reusesc sa-i dau mancarea in doua serii. Nu stiu daca asta e din cauza ca a avut un guturai timp de vreo doua saptamani, tuse multa si multi muci, si febra..." La fel ca si adultii, copii isi pierd pofta de mancare atunci cand sunt bolnavi. Cine nu a suferit de o gripa care l-a facut sa nu mai simta gusutl alimentelor si o durere de cap asa de puternica incat sa prefere sa se bage in pat fara sa mai ia cina, o durere de burta asa de mare incat nimic sa nu-i pice bine? Aceasta lipsa de pofta este trecatoare; dureaza doar cateva zile, pana cand virusul trece. Daca bebelusul sau copilul a pierdut in greutate, este posibil sa depaseasca boala cu o "foame intarzaiata" si timp de cateva zile sa manance mai mult decat in mod obisnuit, pana cand recupereaza ce a pierdut. Binenteles, daca boala este mai grava, este posibil ca lipsa poftei de mancare sa dureze cateva saptamani si copilul poate nu isi va recupera pofta decat dupa ce primeste un tratament adecvat. Cand se incearca a obliga copilul sa manance, cel mai probabil este ca va vomita. Si ca va trezi in el o frica pentru mancare si lingura care sa dureze chiar si dupa ce s-a vindecat. Binenteles, daca copilului ii este foarte foame, nici macar obligandu-l nu ii va trece pofta de mancare. Dar daca se apropie de varsta de un an, varsta ca care (aproape) toti copiii isi pierd pofta de mancare, este probabil ca boala si obligarea de a manca care urmeaza sa declanseze o catastrofa inevitabila. Copilul ar fi "renuntat sa manance" oricum, dar conflictul s-a anticipat cu cateva saptamani: "De cand i-a trecut bronsita, copilul a incetat sa manance. IN fiecare zi manca tot mai putin. Are aproape 7 luni si continua sa nu manance." Ce-i mai rau este ca mama da vina lipsei de mancare pe boala; atata vreme cat copilul nu va manca, ea va continua sa creada ca acel virus, diaree, otita sau angina "nu i s-a vindecat complet". Frecvent, acest lucru o face pe mama sa insiste si mai mult cu mancarea, deoarece este convinsa ca fiul sau fiica sa "are nevoie sa manance ca sa se vindece". Povestea lui Ana-Bel ne arata cat de grave pot ajunge sa fie aceste cercuri vicioase: "Am un fiu care are acum 16 luni, dar de cand avea 9 nu deschide gura ca sa manance. In timpul verii a avut diaree de cateva ori si i s-a prescris un medicament care trebuia dat cu lingura si de atunci cred, nu-i mai place. Problema e ca pentru a-l face sa manance, trebuie sa-i distrag atentia si atunci ii bag lingura in gura si el inghite. Uneori, cand il prind cu gura deschisa si-i bag

mancarea, ii vine sa vomite. Dar acum am o problema si mai mare, pentru ca strange din dinti si nu pot nici macar sa ma apropii de gura lui cu lingura. Ora mesei este un calvar pentru amandoi." De mari cine sunt pline mormintele Ce i s-ar putea intampla intr-adevar unui copil care nu mananca? Ar slabi. Un nou-nascut, cum toate mamele stiu, poate pierde foarte usor 200 de grame in primele doua-trei zile si sa le recupereze dupa. Sa presupunem o pierdere mas moderata, un copil care pierde in fiecare zi 10 grame. In 365 de zile ale anului, totalul ar fi 3,650 de kg. Rotunjind, sunt 3 kg si jumatate. Ce se intampla cu un nou-nascut caruia ii luam 3 kg si jumatate? Nu mai mult decat un scutec gol. Un copil mai mare, sa spunem de 10 kg, ar disparea de sub ochii nostri in mai putin de 3 ani. Ce s-ar intampla daca acest copil ar inghiti tot ce vrem sa-i dam? Sa ne imaginam ca a mancat deja tot ce are nevoie si ca, dupa mari eforturi, reusim sa-i dam mai mult. Sa zicem, suficient cat sa se ingrase 10 grame (in plus fata de ce ar lua in greutate in mod normal). Intr-un an ar fi 3,500 kg. Daca fiul dvs s-ar ingrasa 10 grame in fiecare zi, la sfarsitul anului ar avea cu 3,5 kg in plus. La varsta de doi ani, in loc de 12 kg, ar cantari 19 kg. La zece ani, in loc de 30 de kg, ar cantari 65. La douazeci de ani, in loc de 60 de kg, ar cantari 135. Nu vi se pare ca fiul dumneavoastra ar fi un monstru de obez? Si asta doar cu 10 grame pe zi! Cat trebuie sa mancam ca sa ne ingrasam 10 grame? Se calculeaza ca pentru a acumula un gram de grasime corporala trebuie sa ingeram 10,8 calorii (2). In total sunt 108 kcal necesare pentru a lua 10g in greutate; aproape exact atat cate calorii are un iaurt cu capsuni sau o jumatate de gogoasa de ciocolata sau un "borcanel" de mancare pentru copii din cele mici sau 250 de ml de suc de fructe din comert. Ati fi multumite daca propriul copil ar manca un iaurt in plus pe zi? Probabil ca nu. Multe dintre mame pregatesc o farfurie intreaga de mancare si copilul lor ia doar cateva linguri. Cat in plus ar lua in greutate daca ar termina toata farfuria? 20 sau 30 de grame pe zi? Va puteti imagina copilul dvs la 10 ani cantarind 100 sau 135 de kg? Metabolismul uman nu permite adaptari notabile si in practica, daca mancam cateva linguri in plus sau in minus poate sa nu ne afecteze greutatea. Dar toate au o limita. Multe mame asteapta de la copii lor sa manance mai mult decat dublul din ce mananca de obicei. Nimeni nu poate manca in fiecare zi dublul a ceea ce are nevoie si sa continue sa fie sanatos. Cele trei metode de aparare ale copilului Tocmai de aceea, copiii trebuie sa se apere. Daca ar manca tot ce parintii incearca sa-i faca sa manance, s-ar imblonavi grav. Din fericire, copii dispun de un intreg plan strategic de aparare impotriva excesului de mancare, care se pune in fucntie automat. Prima linie de defensiva consista in a inchide gura si a intoarce capul: "Am o fetita de 11 luni jumate; problema este ca nu ia in greutate de cand avea 8 luni, cand cantarea 8 kg; acum are tot 8. Pare ca nu-i este foame niciodata, ii dam sa manance in timp ce-i distragem atentia cu o jucarie si asa reusim sa-i dam putin, dar in alte dati intoarce fata, tine gura bine inchisa si pur si simplu refuza sa manance si nu mai stim ce si cum sa facem." Aceasta fetita a spus, mai clar decat in cuvinte, ca nu vrea sa manance. O mama prudenta nu ar incerca sa-i dea nici macar o jumatate de lingura in plus. (Cu siguranta, nu este anormal ca un baiat sa nu mai ia in greutate la aceasta varsta si multe fetita normale de un an cantaresc mai putin de 8 kg). Daca se continua insistand, copilul se va retrage in a doua linie de defensiva: deschide gura si permite sa i se bage in gura de toate, dar nu inghite. Lichidele si piureurile se scurg cu usurinta printre colturile gurii. Carnea se transforma intr-o masa dura si fibroasa, mestecata de mii de ori si scuipata atunci cand nu mai incape in gura. Se spune atunci ca acest copil "face figuri". "Baietelul meu de 8 luni manca foarte bine pana acum o saptamana; intr-o zi a inceput sa respinga mancarea, mai ales fructele de dupa-amiaza si apoi si legumele de la pranz. Tactica sa este sa tina

mancarea in gura fara s-o inghita. La inceput pentru putin timp, dar acum sta si jumatate de ora cu piureul in gura si efectiv nu-l pot convinge sa-l inghita..." Daca se continua si acum cu insistentele, copilul poate inghiti cate ceva. In acest caz, se vede obligat sa ajunga in ultimul transeu: vomatul. "Fiul meu de 4 luni si jumatate nu a mancat bine deloc de cand s-a nascut. Timp de aproape 3 luni i-am dat san, avea colici si lua in greutate putin, 150-100 de grame pe saptamana. Cand am inceput sa-i dau lapte praf, bea 40-50 de ml, si restul pana la 100 il bea plangand si improscand. Am incercat sa-i dau la fiecare 3 ore in cantitate mica, am incercat la 4 ore, apoi in timp ce dormea, distragandu-i atentia cu jucarii... a fost imposibil. La 4 luni am inceput cu crema de cereala fara gluten. Esec total. Baiatul nu mananca, ci inghite doar, pentru ca eu m-am hotarat sa-l fac sa manance cu orice pret. Rezultatul e ca ia in greutate mult, in jur de 250 de grame, dar fiecare masa e o teroare, mai intai ii dau biberonul si cand termina cei 50 de ml incep cu crema de cereale. Am incercat 5 marci de lapte diferite, si la fel; singura tetina pe care o accepta este cea "anatomica". In ultima vreme s-a invatat sa vomite din cand in cand; o face fara efort, dar vomita. De obicei fiecare masa dureaza cam o ora; si ii dau 5 mese pe zi." Acest copil crestea intre 100 si 150 de grame pe zi in primele luni si asta era normal. Acum la patru luni, creste cu 250 de grame pe saptamana, si asta nu este normal ci pur si simplu excesiv pentru varsta lui (poate fi normal daca e un episod izolat, o saptamana intr-o luna, dar nu daca este continuu, mai mult de un kg pe luna). Tot ce-i ramane de facut este sa planaga si sa vomite. Si daca se continua cu insistentele, daca este amenintat cu noi pedepse si umilinte ca sa nu vomite, sau daca se recurge la un antiemetic (medicament care impiedica vomatul), eroul nostru este pierdut. Problema alergiilor Unul dintre motivele pentru care un copil poate refuza sa manance poate fi ca un anumit aliment il face sa se simta rau. Experienta Isabelei ne arata cum faptul ca primele simptome ale unei alergii nu au fost recunoscute au dus la abandonul inecesar al alaptarii materne si al agravarii problemei: " Sunt mama unui bebelus de sapte luni pe care l-am alaptat la san pana acum. La inceput a fost minunat, si daca ar fi fost dupa mine, ar fi continuat inca mult timp; dar se pare ca fiica mea vroia ca laptele sa curga mai repede si dupa 5 minute de supt incepea sa planga, foarte nervoasa. A fost foarte greu sa alaptez in ultimele trei lnui, dar eu am crezut ca e cel mai bine pentru ea si am insistat pana n-am mai putut nici eu, pentru ca eu cred ca alaptatul trebuie sa fie ceva placut pentru bebelus si pentru mama in acelasi timp, si vedeam ca fiica mea doar suferea. Cand am incercat sa-i introduc lapte praf, m-am speriat foarte tare pentru ca la prima gura luata din biberon au inceput sa-i apara pete rosii pe toata fata. Atrebuit sa continui sa-i dau san in timp ce asteptam rezultatele analizelor pentru alergie." Analizele au iesit binenteles pozitive. Simptomele pe care le prezenta fiica Isabelei cand era alaptata la san erau un indiciu clar de alergie pe care nimeni nu a stiut sa le descifreze. Nici macar retrospectiv, cand s-a pus diagnosticul, nimeni nu a stiut sa-i explice Isabelei care fusese problema. Multe mame povestesc ca bebelusii lor "resping sanul". Un bebelus care inainte sugea normal, de cateva zile sau saptamani de abia suge cinci minute sau mai putin, si incepe sa planga. Aceasta poate corespunde a doua situatii foarte diferite intre ele: A) Copilul incepe sa suga fericit, suge normal in 5 minute sau mai putin, lasa sanul si pare satisfacut. Cum mamei i s-a spus ca ar trebui sa suga 10 minute, se gandeste ca are nevoie de mai mult lapte si atunci incearca sa-l faca sa continue suptul. Bebelusul, in mod normal, se supara si plange cand este obligat. B) Bebelusul incepe sa suga mai mult sau mai putin multumit, dar pare ca de fiecare data se simte tot mai incomod, pana cand incepe sa planga si lasa sanul. Multe mame explica: "Ii ajunge laptele in stomac si inceapa sa planga de ca si cum l-ar durea ceva". O descriere excelenta, pentru ca exact asta se si intampla. Primul caz e complet normal si corespunde scurtarii naturale a duratei suptului pe masura ce

bebelusul creste si pe care o vom explica mai tarziu (a se vedea "Criza celor trei luni"). Nu trebuie facut nimic, inafara de a recunoaste ca bebelusul dumneavoastra nu are nevoie sa suga in plus si de a nu-l obliga. Daca un bebelus este obligat timp de cateva saptamani, este posibil sa devina "mofturos" la san si sa planga chiar si inainte de a-l obliga, si asta va face sa fie si mai greu de distins cazul A de cazul B. In cel de-al doilea caz, in schimb, este clar vorba de o alergie sau o intoleranta la ceva ce a mancat mama. Aproape intotdeauna este laptele de vaca cel care provoaca intoleranta, desi ar putea fi si pestele, ouale, soia, portocalele sau alt tip de aliment. Estet cazul Isabelei. Daca in acel moment Isabel ar fi eliminat complet din alimentatia sa laptele de vaca, ar fi economisit multe plansete si suferinte, si de asemenea nu ar fi trecut prin spaima de a-si vedea fetita cu reactia grava la primul biberon, sau prin intarcarea inecesara si calvarul alimentarii unui bebelus alergic cu lapte special (care, inafara de faptul ca este foarte scump, are un gust care repugna si de aceea bebelusii il resping). De ce fiica Isabelei incepea sa planga dupa cinci minute la san? Unele proteine din laptele de vaca (ca si orice altceva ce mananca mama) pot aparea in propriul lapte. Binenteles, cantitatea de proteine de vaca ce apar in laptele matern este minima, si rareori este suficienta pentru a da o reactie generala, cu pete rosii pe tot corpul, asa cum s-a intamplat cu primul biberon. In loc sa se intample asta, apar pete rosii doar in locul de contact: in esofagul si stomacul fetei, care in cateva minute se inflameaza si inteapa. Mama nu vede nimic, dar fetita simte si ce mai durere! Daca bebelusul dvs prezinta simptome similare cu cele ale fiicei Isabelei si in timpul alaptarii incepe sa planga de ca si cum l-ar durea ceva (si mai ales daca prezinta eczeme sau iritatii) trebuie sa faceti analize pentru a vedea daca este alergic la laptele de vaca. Pentru asta, este necesar ca mama sa continue alaptarea dar sa renunte complet la lapte, branza, iaurt, unt sau orice alt derivat. Nici o picatura. Nici un alt produs care are in compozitie lapte, adica produse de panificatie, aluaturi, ciocolata...; chiar si unele marci de sunca sau carnati, sau margarina "100% vegetal" au lapte in compozitie. Va trebui sa deveniti o experta in cititul etichetelor si sa respingeti orice produs care contine "lapte", "lapte praf", "zer", "proteine lactice", etc. Va trebui sa asteptati intre 7 si 10 zile fara sa beti nici o picatura de lapte. Uneori rezultatul nu este rapid; s-a dovedit ca inclusiv dupa cinci zile fara lapte pot continua sa apara proteine de la vaca in laptele matern. Nu substituiti laptele de vaca cu cel de soia, pentru ca soia poate provoca aproape tot la fel de multe alergii precum cel de vaca. Daca in zece zile simptomele bebelusului dvs nu au disparut, probabil ca nu este alergic la laptele de vaca. Poate este alergic la altceva; puteti incerca cu oul si pestele. Daca simptomele sunt alarmante si nu vreti sa pierdeti timpul cu incercari, poate e mai bine sa suprimati de la inceput laptele, oul, pestele, soia si alte alimente suspecte, si apoi sa le reintroduceti treptat, unul cate unul. In plus, unii copii sunt alergici la doua sau mai multe alimente si se insanatosesc daca mama le elimina pe toate in acelasi timp.Am cunoscut de exemplu un bebelus care era alergic la lapte si piersici. A avut noroc ca mama lui si-a dat seama, pentru ca, atunci cand a renuntat la lapte, la micul-dejun bea suc de piersici si binenteles, starea copilului nu se imbunatatea. Daca simptomele copilului dvs dispar cand nu mai beti lapte, poate fi doar o coincidenta. Beti lapte din nou, sa vedeti ce se intampla. Dar nu putin cate putin, pentru ca simptomele ar putea fi usoare si nu v-ati lamuri. Beti cateva pahare de lapte pe zi; daca nu se intampla nimic, inseamna ca nu este vorba de o alergie la lapte. S-a "vindecat" din intamplare si mai bine nu va mai bateti capul cu asta. Este important de facut aceasta proba de reintroducere. De multe ori se recomanda eliminarea laptelui de vaca fara aproape nici un mtoiv, de ca si cum biata vaca ar fi vinovata de toate plansetele, toate bubitele si mucii, iar mama petrece luni sau ani fara sa mai bea lapte, sau bea cate putin, simtindu-se vinovata si fara sa stie daca bebelusul este afectat sau nu. Dar daca dvs beti din nou lapte si bebelusul are din nou aceleasi simptome, alergia este clara. Pregatiti-va sa-i dati san cat mai des posibil, cu atat mai mult daca are doi ani si ceva si nu-i dati nici o picatura de alt felde lapte, nici un biberon, nici in piureuri, pentru ca i se poate intampla ce i s-a intamplat si fiicei Isabelei: daca un copil este alergic chiar si la putina cantitate care apare in laptele matern si ii face rau, dandu-i lapte de vaca direct poate provoca reactii mult mai grave.

Nu toti copiii alergici sunt atat de sensibili incat sa reactioneze atunci cand mama mananca paine feliata, o magdalena sau un carnat care contine putin lapte. Pentru a proba, trebuie o dieta foarte stricta pentru ca altfel nu v-ati putea da seama; dar mai tarziu poate puteti manca putin din aceste produse fara ca bebelusului dvs sa i se intample ceva. Este posibil ca cu cat este mai stricta dieta mamei (fara lapte deloc) cu atat mai repede se vindeca si copilul, dar nu avem certitudini clare. Daca descoperiti ca laptele va afecteaza copilul, explicati-i pediatrului dvs iar el probabil ca va va prescrie sa faceti analize. Si nu ii dati nici o picatura de lapte sau derivate pana la noi ordine. Anuntati familia si educatoarele de la graidnita. Alergia la lapte de obicei "se vindeca" singura, in mod normal intre unu si patru ani; dar in unele cazuri, proba de a da copilului lapte pentru a vedea daca il tolereaza din nou, trebuie facuta sub control medical si la spital. Intr-adevar nu mananca nimic? Pentru ca asta-i alta problema...exista copii de un si jumatate, asa cum am comentat si mai sus, care mananca mai putin decat cei de noua luni. Dar exista de asemenea si multi care mananca mai mult, doar ca mamele lor nu si-au dat seama. Nutritia nu este o stiinta exacta si este usor sa va inselati in estimarea caloriile pe care copilul dvs le inghite. Una din greselile cele mai frecvente este gandirea ca "laptele nu alimenteaza". Atat cel matern cat si cel praf. Cum sunt lichide, oamenii gandesc ca sunt ceva mai mult decat apa, desi in realitate continutul lor de calorii si proteine este foarte ridicat. Am explicat deja ca multe piureuri de legume cu carne, ca sa nu mai spunem de fructe, au mult mai putine calorii decat laptele. Sa vedem cazul lui Alberto: " Fiul meu de treisprezece luni nu vrea sa manance fructe separat; reusesc doar sa-i dau para sau banana cu laptele din biberon, si doar putin; nu vrea sucuri de nici un fel, respinge piureurile de cereale, iaurturile si cremele... Ia micul-dejun intre 5 si 7 dimineata, 240 de ml de lapte cu fructe. Uneori inainte de masa bea 180 de ml de lapte cu cereale. Intre 12 si 1 mananca piure de legume cu pui, vita, ou sau peste. Apoi mai tarziu o gustare de 210 ml de lapte cu fructe si carne de curcan (nu vrea branzeturi sau altceva, doa rpaine), ia cina dupa ora 8:30 un piure usor si 210 ml de lapte cu cereale". Dragul de Alberto bea in fiecare zi 840 ml de lapte, in plus mananca fructe, piure de legume cu carne sau peste, un piure "usor", paine si cereale intre cele doua portii de lapte. Iar mama lui este ingrijorata ca mananca putin fiul sau! Un copil de treisprezece luni poate avea nevoie de circa 900 de kcal pe zi. Doar din lapte si are deja 590 de kcal, fara sa mai socotim tot restul! Din fericire, problema este pe care sa se rezolve, deoarece mama lui si-a dat seama de ceea ce este mai important: "...acum nu-l mai oblig sa manance, ar mai fi rau daca l-as obliga." Este indicat sa nu bea mai mult de 500 ml de lapte pe zi copiii mai mai de un an. Daca beau mai mult, nu e vorba ca-i grav...dar sa stiti ca nu vor mai incapea si alte alimente. De aceea multi experti recomanda copiilor crescuti cu biberon sa nu-l mai foloseasca dupa ce implinesc un an. Sa bea laptele dintr-o cana. Este un mic truc ca sa nu bea asa de mult lapte; cu biberonul este mult prea usor. Medicii nu sunt imuni in fata acestei credinte curioase ca "laptele este apa", in special cand vine vorba despre laptele matern. Cazul Silviei: "Sunt mama unui baietel de doi ani care inca mai suge la san, ceea ce ne umple de bucurie pe amandoi. Si inca il alaptez in ciuda a ceea ce spun medicii, rudele si societatea. Primele doua luni, baiatul lua in greutate destul de mult, dar de atunci au inceput problemele: baietelul meu nu vroia sa suga decat un pic si am ajuns sa-l alaptez dansand! Acum, la doi ani cantareste doar 10 kg, dar este un copil sanatos, vivace, cu multa forta. Problema este ca nu-i este foame (nu cunoaste foamea) si lumea imi spune sa nu-i mai dau san si asa va manca mai mult, pentru ca laptele meu e "apos". Inca ceva: imi extrag lapte la serviciu si il congelez; cu acesta ii prepar lapte cu cereale si Meritene ( nota trad.: produs Nestle, supliment vitaminic)." Avem aici povestea tipica: bebelusul care incepand cu doua luni ia in greutate mai lent si mama care este mai grabita (a se citi "Criza celor trei luni"). Si mama care este batuta la cap si convinsa ca nu

este normal, pana cand ajunge sa se sperie si ea. Un baietel care este alaptat la san, de doi ani si 10 kg, are nevoie de aproximativ 812 kcal pe zi si 8 grame de proteine (calcul facut dupa studiile mai moderne (4, 10); multe carti dau valorile vechi, destul de mult mai ridicate. In editia anterioara a acestei carti am pus 850 in loc de 812, dar de atunci s-au publicat studii mai noi si mai exacte de Butte si au fost reduse si mai mult aceste valori). Un pahar de 150 de ml de lapte matern cu un plic de Meritene (un concentrat proteico-energetic folosit pentru alimentatia bolnavilor cronici desnutriti) si 15 grame de cereale contin in jur de 300 de calorii (mai mult decat a treia parte din cat are nevoie un bebelus pe durata unei zile) si 9 grame de proteine (mai mult decat are nevoie pe durata intregii zile). Daca de-a lungul zilei mai bea inca 400 de ml, sunt 280 de kcal in plus si aproape inca 4 grame de proteine. Se mai adauga si celelalte alimente... I se pare cuiva ciudat ca bebelusului nu-i mai este foame? Multe mame cred ca copiii lor nu mananca pentru ca nu inghit piureurile "stabilite legal", fara sa-si dea seama ca ei mananca alte lucruri echivalente sau mai bune. Intorceti-va sa cititi explicatiile mamei lui Alberto, acum vreo doua pagini: bea de doua ori pe zi lapte cu cereale si mananca paine (fara branzica!). Dar mama lui afirma ca Laberto "respinge piureurile de cereale". O anecdota exemplifica perfect aceasta greseala, "daca nu mananca piure, nu mananca nimic". O mama mi-a spus intr-o zi disperata: "Doctore, nu stiu cum sa fac sa manance fructe. Am incercat in toate felurile: fructe pasate, borcanele cu fructe, cereale cu fructe, iaurturi cu fructe...nimic." Dat fiind ca fiul ei, intelept, respingea aceste alimente, nu am vrut sa mai pun foc peste paie explicandui acelei mame ca cerealele cu fructe si iaurturile cu fructe ayu foarte putine fructe de fapt sau ca iaurturile cu "gust" de fructe nu au deloc fructe, ci doar zahar si coloranti. In loc de asta, i-am sugerat timid: "Uneori nu le plac piureurile amestecate . Ati incercat sa-i dati fructele separat, putina banana sau...?" "Da", ma intrerupe mama, "asta ii place intr-adevar; ia banana cu mana si-o mananca aproape toata. Dar ceea nu reusesc" insista ea, "este sa-l fac sa manance piureul de fructe." Pentru acea mama, mancatul unei banane intregi, daca nu facea parte dintr-un "piure de fructe", era o pierdere de timp. Nu in ultimul rand, alt factor care contribuie la faptul ca mamele nu-si dau seama ca copiii lor mananca totusi, este lipsa de informare asupra continutului caloric inalt al multor alimente. De multe ori, disperata pentru ca fiul/fiica lor "nu mananca", mama ii da un dulce, de preferinta cu ciocolata. Nu stiu ce are ciocolata ca oricat de plini ne-am simti, tot mai gasim un loc in stomac pentru ea (si asta ni se intampla si noua adultilor). Copilului caruia nu-i era foame dar accepta un dulce i se taie si mai mult foamea, asa ca la urmatoarea masa va manca si mai putin, si uite asa, cearta este gata. Spuneam ca un baiat de doi ani si 10 kg are nevoie de aproximativ 812 kcal pe zi (asta este media, unii au nevoie de mult mai mult, altii de mult mai putin). In cazul acesta, daca in fiecare zi bea jumatate de litru de lapte (350 kcal), o napolitana cu ciocolata (260 kcal), un iaurt cu gust de capsuni (110 kcal) si un suc de ananas de 200 de ml (85 kcal) avem deja un total de 805 kcal. Le incape inca putin. Si daca mai adaugam si o gogoasa cu ciocolata? Nu ar mai putea sa ia nici o gura! Unde vreti sa-i mai puneti si fructele, legumele, carnea...? Binenteles, asemenea dieta ar fi complet inadecvata pentru un copil...dar ar avea calorii mai mult decat suficiente, si de aceea copilul nu ar putea manca nimic in plus. De aceea, daca vreti sa manance sanatos copilul dvs, trebuie sa renuntati sa-i mai dati dulciuri. Limitati laptele si derivatele la jumatate de litru sau mai putin pe zi (pentru cei mai mari de un an), nu-i dati sa bea nimic altceva decat apa simpla (nici mai mult lapte, nici suc, si in nici un caz bauturi racoritoare), si nu ii dati prajituri si dulciuri decat la Craciun si in alte ocazii speciale.

Capitolul II Copilul dumneavoastra stie de ce are nevoie Toate animalele din aceasta lume mananca atat cat au nevoie. Nimeni, nu le spune puilor lor cat trebuie sa manance. Fiecare isi alege mancarea adecvata speciei din care face parte, si e aproape imposibil sa intalnesti un iepure carnivor si cu atat mai mult un lup ierbivor . Noi adultii mancam cat avem nevoie, fara ca cineva sa ne spuna ceva. Persoanele care fac multa miscare mananca mai mult, cele sedentare mai putin, insa nici un expert nu sta sa le calculeze caloriile si sa le dea instructiuni in scris. Da, unii suntem predispusi obezitatii, insa datorita sistemului nostru de control al cantitatii mancarii, multi dintre noi nu avem probleme. Daca dumneavoastra ati manca in fiecare zi un pic peste normal si ati lua in greutate cate 20g zilnic, intrun an ajungeti sa va ingrasati cu 7,3 kg, in zece ani 73 de kg(mai mult decat cantariti acum). Insa, daca, din contra, ati pierde 20g in fiecare zi, in opt, noua ani a-ti disparea complet, lasand un morman de haine ca si fantomele din filme. Si fara indoiala, majoritatea persoanelor continua sa aiba aceeasi greutate, un kilogram in plus sau unul in minus pe parcursul a zeci de ani. Atat persoanele, cat si animalele au propriile mecanisme innascute care le dau posibilitatea sa-si aleaga alimentele si cantitatea de care au nevoie. Ce ne face sa credem ca fii si fiicele noastre nu dispun de aceste mecanisme? Puii animalelor dispun de ele. Daca lasi un copil sa manance ceea ce doreste el, e logic sa gandesti ca va alege mancarea de care are nevoie. Insa, cei ce nu sunt convinsi de aceste rationamente teoretice, doar din simplul motiv ca este logic, isi doresc demonstratii stiintifice. In urmatoarele paragrafe vom lamuri, cum copiii stiu sa-si aleaga hrana inca de la nastere, schimband compozitia laptelui matern si cum dupa cateva luni sunt capabili sa-si aleaga pentru ei insasi o hrana adecvata. Laptele matern la alegere. De ce nu suge conform unui orar fix Alaptarea conform unui orar este un mit. Intr-un timp, se credea ca bebelusul trebuie sa fie alaptat la fiecare trei sau chiar patru ore (cate zece minute la fiecare san). V-ati intrebat vreodata de ce zece minute si nu noua sau unsprezece? Evident, sunt utilizate numere rotunde. Cum s-a ajuns ca unii sa creada ca un “numar rotund” este un “numar exact”? Bineinteles, ca adultii, nicicand nu mananca “zece minute din fiecare farfurie la fiecare patru ore”. Cat ne ia sa terminam dintr-o farfurie? Pai, depinde de cat de repede mancam! Asa si la bebelusi, daca sug mai repede se satura in mai putin de zece minute, iar daca sug mai lent depasesc aceasta “limita”. Daca mancam la ore fixe, este doar pentru ca obligatiile laborale ne solicita acest lucru. Normal, in zilele libere sarim peste orarul obisnuit, fara ca sanatatea noastra sa aiba de suferit cat de putin. Fara indoiala, inca sunt personae, cu vagi idei despre disciplina si digestie, care considera ca bebelusii trebuie obisnuiti cu un orar. Un adult poate sari peste o masa, dar un copil nu poate astepta. Senzatia sa de foame este imperativa, iar hrana se modifica, daca este in intarziere, deoarece laptele matern nu este un aliment mort, ci este un tesut viu intr-o constanta evolutie. Cantitatea de grasime din laptele matern creste mult in timp ce copilul suge: laptele de inceput contine putine grasimi, iar cel de final de cinci ori mai multa. Cantitatea medie de grasime din lapte intr-o perioada deteminata a alaptarii depinde de patru factori: scade cu cat trece mai mult timp de la ultima alaptare (mult timp, putina grasime) si adauga grasime la finalul alaptarii anterioare, volumul ingerat la alaptarea anterioara si volumul ingerat in timpul alaptarii actuale. Copilul care suge din ambii sani, rar il termina pe al doilea, asa ca putem afirma ca mananca doua treimi de lapte “apos”, de inceput si o treime de lapte concentrat, gras. In schimb, cel ce suge doar dintr-un san, mananca jumatate din fiecare. Daca suge lapte cu mai putina grasime (prin urmare si cu mai putine calorii), copilul poate manca un volum mai mare si prin urmare si mai multe proteine. Astfel, bebelusul care suge cate 50ml de lapte din fiecare san nu se hraneste la fel ca

cel ce suge 100ml dintr-un san, si regimul alimentar al celui ce mananca 80 ml la fiecare doua ore si a celui ce suge 160ml la fiecare patru ore, este in totalitate diferit. Compozitia laptelui este inca obiect de investigatie, si putem afirma cu toata increderea ca ceea ce cunoastem este mult mai putin decat ceea ce nu cunoastem. De exemplu, s-a observat ca un san produce de obicei mai mult lapte bogat in proteine decat celalalt. Poate e o simpla coincidenta, sau poate copilul dumneavoastra are posibilitatea de a alege, sugand mai mult dintr-un san decat din celalalt, astfel avand parte de o masa cu mai multe sau mai putine proteine. Credeati ca, copilul dumneavoastra mananca mereu la fel? Credeati ca se plictiseste sa manance doar lapte? Pai, sa stiti ca nu e chiar asa cu laptele matern. Copilul dumneavoastra are posibilitatea sa aleaga: de la “supe usoare” pana la “deserturi cremoase”. Deoarece nu poate vorbi si nici sanul nu-l poate intelege, copilul ii transmite preferintele cu privire la meniu prin intermediul a trei semnale: 1. Cantitatea de lapte pe care o suge la fiecare masa. 2. Timpul dintre alaptari. 3. Daca mananca doar dint-un san sau din ambii. Ceea ce face copilul dumneavoastra la san pentru a obtine in fiecare zi exact ceea ce are nevoie, este o adevarata inginerie. De asemenea, copilul isi poate controla in totalitate hrana in functie de cele trei semnale. Astfel, alaptarea la cerere consta in urmatoarele: bebelusul decide cat, cand mananca si daca suge dintr-un san sau din amandoi. Atunci cand sunt impiedicati sa-si controleze unul din mecanisme, majoritatea bebelusilor obtin laptele adecvat manevrand abil cu celelelte doua. Astfel, intr-un experiment, copiilor li se dadea sa suga doar dintr-un san timp de o saptamana si ambii sani la fiecare alaptare in alta saptamana(ordinea sptamanilor era aliatorie). Teoretic, bebelusii au ingerat mai multe grasimi atunci cand au supt doar dintr-un san, decat din amandoi. Fara indoiala, bebelusii au modificat spontan frecventa si durata alaptarii ca sa obtina cantitati egale de grasimi(insa volume diferite de lapte). Insa, bebelusul care nu poate modifica frecventa si durata alaptarii, care nu poate decide daca suge dintr-un san sau din ambii este “pierdut”: nu va suge laptele de care are nevoie, decat intamplator, daca are noroc. Daca laptele pe care il primeste nu este in conformitate cu necesitatile sale, bebelusul poate avea de suferit: nu va lua in greutate, va fi flamand si plangacios. Prin urmare, alaptatul conform orarului rar functioneaza, iar urmarile sunt cu atat mai grave, cu cat acest orar este impus cu strictete. Bebelusul are nevoie sa suga iregular, deoarece, doar asa isi poate mentine o dieta echilibrata. Din prima zi, chiar daca aparent mananca doar lapte, copilul dumneavoastra si-a ales hrana sa dintro gama larga de posibilitati si a ales mereu corect, atat calitativ, cat si cantitativ. Terciuri de asemenea la alegere Cu mai mult de saizeci de ani in urma, doamna doctor Davis a demonstrat, printr-o serie de experimente, ca bebelusii au capacitatea de a-si alege o dieta echilibrata. Oferea unui grup de copii, care aveau intre sase si optsprezece luni, zece sau doisprezece alimente diferite. Fiecare aliment era pus separate, nu erau amestecate: morcov, orez, carne de pui, ou… Copiii mancau cat doreau si ce doreau, fara ca nici un adult sa intervina. Cei mai mari mancau singuri, cei mai mici erau hraniti de catre un adult fara a insista, incepand cu primul aliment pana copilul refuza tinand gura inchisa, apoi trecea la urrmatorul aliment, si asa pana la final. Pe parcursul experimentului, cresterea copiilor a fost normala, si ingerarea nutrientilor adecvati ocupa un loc de mijloc, desi variatia de la o mancare la alta era enorma, “cosmarul unui nutritionist”. Uneori, copiii ciuguleau “cat o pasarica”, alteori mancau “cat un cal”; si treceau prin momente cand mancau unu sau doua alimente pe parcursul intregii zile. Oricum ar fi mancat, pana la final isi echilibrau dieta. Alte studii mai moderne, au confirmat ca, copiii mici, care sunt lasati sa manance ce-si doresc, atat in conditii de laborator, cat si la ei acasa, ingereaza o cantitate constanta de calorii in fiecare zi, desi variatia mancarii este enorma.

Dar nu se ghiftuiau cu ciocolata? Bineinteles ca da, daca erau lasati, cel putin presupunem ca da, deoarece nu sunt studii stiintifice care sa demonstreze acest lucru. De asemenea, rezulta ca se ghiftuiau doar in prima zi, apoi se saturau si urmau un regim alimentar echilibrat. Copiilor (si adultilor) le plac mult dulciurile si “saratelele” si obisnuim sa consumam foarte multe din ambele. Si daca dispunem de un mecanism innascut de a manca ceea ce avem nevoie, de ce copiii mananca atatea dulciuri? Pentru a intelege de ce uneori esueaza mecanismul de control, trebuie sa avem in vedere teoria evolutiei. Atunci cand un animal mananca adecvat, traieste mai mult si are si mai multi puii, prin urmare si selectia naturala favorizeaza acele animale care au o conduita alimentara adecvata. La ce le folosea, copiilor preistorici, gustul dulce sau sarat? Nu numai ca nu aveau ciocolata, dar nu aveau nici sare, nici zahar. Cel mai dulce ce aveau era laptele matern, principalul lor aliment, si fructul plin de vitamine. Cel mai sarat, probabil era carnea, o sursa importanta de fier si proteine. Asa ca preferintele lor ii ajutau sa urmeze o dieta variata si echilibrata. Insa, in momentul de fata exista caramelele, mult mai dulci decat fructele, avem “aperitivele”, mult mai sarate decat carnea, iar mecanismul de selectie este total derutat. Oricum si asa, este surprinzatoare forta instinctului in momentul alegerii unei diete adecvate. Fi-ti atenti la spoturile publicitare: cu cat produsele sunt mai nesanatoase cu atat mai mult sunt promovate. Aperitive sarate, dulciuri, bauturi racoritoare… Unele marci isi fac reclama zilnic, fara oprire, deoarece stiu ca in lipsa ei, vanzarile vor scadea spectaculos. In schimb lintea, merele, orezul, painea nu sunt promovate aproape niciodata, insa oamenii continua sa le cumpere si sa le manance. In prezent, expertii considera ca, copiii isi pot alege o dieta sanatoasa doar in conditiile in care le oferim mai multe alimente sanatoase din care sa aleaga. In aceste conditii, daca dumneavoastra ii oferiti copilului fructe, paste, pui si mazare, si il lasati ca el sa aleaga ce si cat mananca, cu siguranta va urma o dieta adecvata. Insa, daca i-ati da sa aleaga inte fructe, paste, mazare si ciocolata, atunci nimeni nu garanteaza ca dieta va fi echilibrata. Prin urmare: responsabilitatea parintilor este sa ofere o varietate de alimente sanatoase, iar responsabilitatea de a alege din aceasta varietate si cantitatea pe care o va manca, revine, fara indoiala copilului.