MACIUC VASILE
PERFECŢIONAREA ŞI OPTIMIZAREA TEHNOLOGIILOR ÎN EXPLOATAREA BOVINELOR
ŞEF LUCRĂRI DR. ING. Vasile Maciuc
PERFECŢIONAREA ŞI OPTIMIZAREA TEHNOLOGIILOR ÎN EXPLOATAREA BOVINELOR
Coperta şi subcoperta: Răzvan Radu-Rusu Tehnoredactare: Prof. Domnica Maciuc
TIPĂRIT CU SPRIJINUL AGENŢIEI NAŢIONALE PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI TEHNOLOGIE Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MACIUC, VASILE Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor / Vasile Maciuc – Iaşi : Alfa, 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973-8953-18-9 ; ISBN (13) 978-973-8953-18-5
636.2
ISBN (10) 973-8953-18-9 ISBN (13) 978-973-8953-18-5
© 2006 - Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii ALFA şi autorului
Editura ALFA Iaşi – 2006
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Capitolul I CREŞTEREA BOVINELOR PREZENT ŞI PERSPECTIVE ÎN VIZIUNEA INTEGRĂRII ÎN U.E. În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană se vor realiza o serie de modificări profunde în toate domeniile, dar cu deosebire în agricultură. Aceste modificări trebuie să conducă la o dezvoltare durabilă şi permanentă, mai ales sub aspect calitativ şi economic, orientată spre piaţa internă şi spre cea europeană şi mondială. Potenţialul agricol al României reprezintă o premisă solidă dar insuficientă pentru realizarea unei agriculturi competitive. Acest potenţial trebuie să se regăsească în nivelul producţiilor, al calităţii acestora, să se reflecte într-un mediu rural sănătos şi competitiv cu cel din ţările membre ale Uniunii Europene. În prezent, trebuie să recunoaştem că există un decalaj între performanţele agriculturii româneşti şi cele realizate în ţările Uniunii Europene, decalaj accentuat în ultimii ani ca urmare a decapitalizării agriculturii. Tabelul 1
Nr. crt.
Suprafaţa agricolă pe categorii de folosinţă şi grupe de posesori (sursa: AGCTR) Terenuri Terenuri Total Posesori agricole neagricole general 5
Vasile MACIUC
1. Total ţară
2
3
Domeniul public, din care: - Unităţi agricole - Primării - Ministere şi alte organe centrale Domeniul privat - % din total ţară
14.836.58 5 570.654
9.002.486 23.839.071 7.542.470
8.113.123
317.597
6.522.975
6.840.572
123.835 128.200
517.081 497.711
640.916 631.635
14.265.93 1 96,15
1.460.016 15.724.461 16,23
65,76
Suprafaţa agricolă a României, evidenţiată statistic (tab. 1), însumează 23.839.071 ha, compusă din 14.836.585 ha terenuri agricole (62,23 %) şi 9.002.486 ha neagricole (37,78 %). Din terenul agricol existent, o suprafaţă de 14,26 mil. ha, reprezentând 96,1 % din total, este proprietatea privată a micilor gospodării ţărăneşti şi fermelor ai căror proprietari – prin redobândirea dreptului de proprietate şi cumpărări de teren agricol – se constituie în prezent în exploataţii cu o dotare tehnică relativ corespunzătoare şi realizează produse pentru piaţă. De remarcat că din suprafaţa de 3,2 mil. ha teren din domeniul privat al statului, 2,1 mil. ha, respectiv o importantă sursă pentru furajarea taurinelor şi ovinelor, cu condiţia ca asociaţiile de crescători să se implice în întreţinerea şi folosirea raţională a acestora. 6
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Terenurile neagricole, în suprafaţă de 9.002.486 ha din totalul funciar, aparţine, în principal, fondului forestier, care ocupă 6,6 mil. ha (74,06 %). Excluzând suprafeţele ocupate de lucrările şi obiectivele hidrografice (9,46 %) şi cele ocupate de drumuri, curţi şi construcţii (1,02 mil. ha – 11,39 %), terenurile neproductive reprezintă în continuare 5,12 % din total. În cadrul agriculturii României, sectorul „lapte şi produse lactate” este unul dintre cele mai importante. Raportat pe plan mondial, astăzi, din totalul efectivelor de animale domestice, o pondere de cca. 65 % (UVM) o au bovinele. Acestea se constituie într-o importantă sursă în realizarea fondului mondial de produse alimentare, asigurând peste 95 % din producţia de lapte, aproape 33 % din producţia de carne şi aproximativ 90 % din totalul pieilor ce se utilizează în industria pielăriei, la care se adaugă şi alte produse şi subproduse de largă utilizare. Bovinele constituie un deosebit mijloc de transformare în produse cu însuşiri biologice superioare a diverselor resurse vegetale şi a unor subproduse ale industriei alimentare care nu se pot utiliza direct pentru consumul uman. Perspectivele ameliorării bovinelor sunt dictate de situaţia consumurilor de lapte şi carne, de raportul cerereofertă pentru aceste produse. La nivel mondial, faţă de un consum mediu anual de cca. 117 kg lapte şi 17 kg carne, se prevede pentru perspectivă un optim de 350 kg lapte şi 35 kg carne. 1.1.Situaţia efectivelor de taurine Efectivul mondial de taurine (tab. 2 şi 3) este de cca. 1.355.187.580 capete, cea mai mare pondere înregistrându7
Vasile MACIUC
se pe continentele american şi asiatic, fiecare cu câte 34 % (≈470 mil.), urmate de cel african cu 17 % (239 mil.); celelalte continente deţin efective mai reduse: Europa 10,7 % (131 mil.), Oceania 2,5 % (38 mil.) şi Australia 1,7 % (27 mil.). În ce priveşte efectivul de vaci pe plan mondial (tab. 4) acesta este de 234.879.000 capete, reprezentând aproximativ 17,5 % din efectivul total. Cel mai mare efectiv de vaci se înregistrează în Asia (83.649.000 capete), urmată de America (54.468.000 capete), Europa (46.739.000 capete), Africa (44.075.000 capete) şi Oceania cu 5.948.000 capete. Tabelul 2 Dinamica efectivului mondial şi comunitar de taurine (sursa: FAO, 2004) Ani/Capete 2000 2001 2002 2003 2004 1.314.514.96 1.320.927.28 1.332.727.27 1.349.182.63 1.350.983.64 0 0 0 0 0 82.637.244
81.898.004
80.153.121
78.990464
88.314.410
2.171.681 3.041.560 54.074 1.573.530 1.867.937 267.300 1.056.700 20.310.478
2.155.447 3.037.760 54.123 1.582.027 1.906.911 252.800 1.037.400 20.462.406
2.118.454 2.891.260 53.613 1.520.136 1.796.118 260.500 1.025.400 20.116.340
2.066.942 2.778.077 58.335 1.473.828 1.724.409 253.900 1.000.200 19.596.848
2.052.000 2.738.648 55.400 1.428.329 1.645.764 257.200 969.000 19.319.860
8
g
t
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
14.657.901 601.932 857.000 7.037.400 7.162.000 378.400 897.800 205.072 19.200 4.070.000 6.083.000 1.421.000 664.062 471.425 6.216.883 1.683.700 11.133.000
14.567.737 613.190 805.000 7.049.800 6.738.880 366.700 748.300 205.193 19.200 4.047.000 5.734.340 1.414.000 644.908 493.670 6.410.780 1.651.500 10.600.000
14.226.600 559.000 783.000 6.992.200 6.510.097 384.700 751.700 197.257 18.770 3.858.000 5.533.000 1.404.000 607.835 477.075 6.477.895 1.637.500 10.343.000
13.731.958 573.000 770.000 6.998.600 6.504.703 388.100 779.100 189.674 17.940 3.759.000 5.488.943 1.395.000 593.182 473.242 6.548.379 1.606.674 10.517.000
13.386.000 624.000 739.000 7.015.600 6.304.601 378.600 812.100 185.000 19.400 3.767.000 5.353.421 1.389.000 540.146 450.226 6.653.087 1.628.464 10.602.564
Tabelul 3
Dinamica efectivului mondial de taurine (sursa: FAO, 2004) nente Ani/Capete 2000 2001 2002 2003 2004 a 224.878.56 228.505.89 233.829.37 235.491.05 237.572.45 239 8 3 6 6 9 444.833.56 443.512.78 444.472.34 446.554.29 451.978.94 455 5 6 2 7 9 alia 27.588.000 27.721.000 27.870.000 26.664.000 27.500.000 27 146.959.13 143.247.62 140.673.18 138.545.17 134.416.79 pa 131 9 9 5 8 4 9
rica C. rica
nia
Vasile MACIUC
161.857.25 7 298.636.62 9 37.349.805
161.873.61 0 306.032.78 0 37.754.585
162.627.59 6 312.820.88 0 38.241.893
161.922.77 4 329.621.27 4 37.048.047
161.983.26 163 4 328.770.90 327 0 37.844.275 38
Tabelul 4 Efectivul de vaci pe glob şi pe regiuni (sursa : C.N.I.E.L. – 2005) Regiuni/ani 1999 2000 2001 2002 2003 Pe glob, din 224.03 227.22 229.15 231.57 234.879 care: 8 9 3 8 Europa, din 52.653 51.285 49.496 48.107 46.739 care: U.E. 15 21.520 21.154 20.578 19.996 19.543 (1), din care: Franţa (1) 4.432 4.424 4.412 4.191 4.127 C.S.I. 20.956 20.186 19.224 18.605 17.777 (2), din care: Rusia 13.158 12.771 12.294 11.729 11.077 Ucraina 5.572 5.272 4.855 4.820 4.621 Ţările 904 838 774 780 764 Baltice P.E.C.O. 8.208 8.061 7.884 7.702 7.656 10
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
(3) Alte ţări 1.066 1.049 1.036 1.024 europene America de 30.840 31.224 31.960 32.641 Sud, din care: Argentina 2.500 2.450 2.450 2.150 Brazilia 17.396 19.885 18.194 19.005 America de 20.296 20.485 20.862 21.287 Nord şi Centrală, din care: U.S.A. 9.156 9.210 9.115 9.141 Canada 1.157 1.103 1.091 1.084 Asia, din 76.011 77.205 78.094 80.031 care: India 34.700 36.000 36.600 37.600 Japonia 1.279 1.251 1.220 1.219 Africa 38.671 41.466 42.956 43.588 Oceania, 5.567 5.563 5.787 5.925 din care: Australia 2.155 2.171 2.176 2.123 Noua 3.358 3.337 3.556 3.747 Zeelandă (1) – vaci în lactaţie la 1 ianuarie (2) – Comunitatea Statelor Independente (3) – ţările din Europa Centrală şi Orientală
999 33.395 2.000 20.000 21.073
9.084 1.075 83.649 38.800 1.210 44.075 5.948 2.052 3.842
11
Vasile MACIUC
Pe plan naţional, spre sfârşitul anului 1980 s-a înregistrat un proces intens de sporire numerică a taurinelor, şi nu întotdeauna în corelare cu resursele furajere alocate pentru a-şi exprima potenţialul productiv. Nivelul atins în anul 1989 totalizează peste 6,2 milioane bovine total, din care peste 39 % vaci şi juninci, efective care se regăseau atât în unităţile cooperatiste şi de stat, cât şi în micile gospodării ale populaţiei. Dispersarea efectivelor din exploataţiile amintite a dus la scăderea drastică înregistrată în primii ani ai deceniului trecut, practic la înjumătăţirea efectivului şi apoi, din anul 1994, la scăderi anuale de cca. 100 mii capete. Efectivul matcă a scăzut, de asemenea, cu peste 800 mii faţă de a989, la o situaţie anormală, datorată sacrificării fără discernământ a tineretului femel matcă (tab. 5).
Tabelul 5 Dinamica efectivului de taurine pe plan naţional 198 199 199 199 199 200 200 Specificare 9 1 3 5 9 1 2 Bovine 629 435 359 349 305 280 287 total 1 5 7 7 1 0 7 % 100 69 57 55 48 45 46 Efectiv 246 226 197 198 176 174 175 matcă 8 6 9 3 9 6 9 % 100 92 80 80 72 71 71
200 3 289 7 46 175 9 71
Perioada de declin s-a apropiat de sfârşit deoarece la finele anului 2004-2005 după datele F.A.O. efectivele de 12
20 4 28 8 4 17 0 7
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
taurine au înregistrat o creştere de cca. 2 % faţă de anul 2001 şi sunt semne de redresare şi a producţiilor animaliere. În ce priveşte structura de proprietate (tab. 6) s-a constatat că în anul 2003, 99 % din efectivul total de taurine se exploata în sectorul privat, din care doar 1 % în societăţi şi asociaţii cu capital de stat, 97 % din efectiv exploatânduse în ferme familiale, de subzistenţă. Tabelul 6 Efectivul total şi matcă de bovine, pe structuri de proprietate, la finele anilor 2002 şi 2003 (sursa: AGCTR) Existent la Existent la Diferenţ 31.12.2002 31.12.2003 e Specificare ± % mii % din mii din 2003/20 cap. total cap. 02 total Bovine total 2878 100 2897 100 19 Sector stat 31 1 20 1 -11 Sector privat total 2847 99 287 99 30 77 3 82 3 5 • Societăţi + asociaţii cu capital privat 2770 96 2795 96 25 Ferme familiale Vaci, bivoliţe şi 1759 100 1757 100 -2 juninci Sector stat 14 1 9 1 -5 Sector privat total 1745 99 1748 99 3 36 2 38 2 2 • Societăţi + asociaţii cu capital privat 1709 97 1710 97 1 Ferme familiale 13
Vasile MACIUC
1.2.Mărimea exploataţiilor de taurine Pe plan mondial mărimea medie a fermelor de taurine variază de la o zonă geografică la alta, în funcţie de condiţiile socio-economice. În Europa, mărimea fermelor de taurine este cuprinsă între 35-60 capete, cu variaţii de la 70 cap. (Anglia) la cca. 1,5 capete (România). În S.U.A., mărimea fermelor de vaci este în jur de 100 capete. În tabelul 7 sunt prezentate numărul şi structura dimensională a fermelor de vaci şi juninci, pe sectoare de proprietate. Pe ansamblu, micro-fermele de 1-5 vaci au cea mai mare frecvenţă atât la nivel naţional cât şi în zona Moldovei. În unele judeţe de şes, unde sunt condiţii favorabile înfiinţării de culturi furajere extinse şi fermele zootehnice cu număr mai mare de taurine sunt prezente frecvent. Sistemul de creştere a vacilor de lapte diferă, de asemenea, de la o regiune la alta şi în cadrul regiunii sub influenţa bazei furajere, aprovizionării cu furaje, a forţei de muncă, gradului de dotare tehnico-materiale şi nu în ultimul rând a modului de valorificare a produselor. Sistemul de creştere tradiţional-gospodăresc al vacilor de lapte este caracterizat prin creşterea şi exploatarea a 1-5 animale, întreţinute în adăposturi simple, fără dotări simple, fără dotări speciale, cu procesul de muncă parţial mecanizat. Din evaluarea suprafeţei terenului arabil şi a pajiştilor din ţara noastră raportate la totalul suprafeţei ocupate, rezultă că există resurse furajere pentru creşterea vacilor de lapte. Cu toate acestea, fără a dispune de posibilităţi financiare pentru procurarea de rase de vaci performante şi pentru dotări tehnico-materiale, producătorii de lapte de vacă investesc în propriile microferme familiale pentru 14
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
modernizare doar când obţin venituri din vânzarea animalelor şi valorificarea produselor proprii. Tabelul 7 Numărul şi structura dimensională a exploataţiilor de vaci şi juninci pe total sectoare de proprietate (sursa AGCTR) Total sectoare Revin, în Număr % din Efectiv % din medie, pe Specificare exploataţ total capete total exploataţie, ii capete 1.192.5 1.738.8 Total 100 100 1,47 23 41 1.121.9 1.374.5 1-2 capete 94,08 79,05 1,23 44 34 202.42 3-5 capete 59.951 5,03 11,64 3,38 7 6-10 capete 6.638 0,56 48.163 2,77 7,26 11-15 1.760 0,15 21.749 1,25 12,36 capete 16-20 880 0,07 15.234 0,88 17,31 capete 21-30 579 0,05 14.297 0,82 24,69 capete 31-50 392 0,03 14.753 0,85 37,64 capete 51-100 216 0,02 14.225 0,82 65,86 capete Peste 100 163 0,01 33.459 1,92 205,27 15
Vasile MACIUC
capete Sector privat Număr % din Specificare exploataţ total ii
% din total 100
1,45
79,41
1,23
11,68
3,38
2,77
7,25
3-5 capete
59.908
6-10 capete 11-15 capete 16-20 capete 21-30 capete 31-50 capete 51-100 capete Peste 100 capete
6.621
1.730.9 05 1.374.4 94,09 52 202.25 5,02 2 0,56 48.026
1.748
0,15
21.571
1,25
12,34
874
0,07
15.128
0,87
17,31
565
0,05
13.933
0,8
24,66
375
0,03
14.051
0,82
37,47
204
0,02
13.446
0,78
65,91
139
0,01
28.046
1,62
201,77
Total 1-2 capete
1.192.3 19 1.121.8 85
Efectiv capete
Revin, în medie, pe exploataţie, capete
100
Sector de stat Specificare Număr % din Efectiv % din exploataţ total capete total ii 16
Revin, în medie, pe exploataţie,
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Total 1-2 capete 3-5 capete 6-10 capete 11-15 capete 16-20 capete 21-30 capete 31-50 capete 51-100 capete Peste 100 capete
204 59 43 17
100 28,92 21,10 8,33
7.936 82 175 137
100 1,03 2,21 1,71
capete 38,90 1,39 4,07 8,06
12
5,88
178
2,24
14,83
6
2,94
106
1,34
17,67
14
6,86
364
4,59
26,00
17
8,33
702
8,85
41,29
12
5,88
779
9,82
64,92
24
11,76
5.413
68,21
225,54
1.3. Producţia de lapte Producţia mondială de lapte (tab. 8) a avut o evoluţie ascendentă de la 491.234.911 tone în anul 2000 la 530.719.749 tone în 2005. Pe glob există câteva zone (tab. 9) care produc peste 60.000 mii tone lapte anual şi anume: America cu 146,3 mii tone, Uniunea Europeană cu 120,1 respectiv 142,3 mii tone, Asia cu 100,5 mii tone şi C.S.I. cu 63,1 mii tone. Producţia medie pe plan mondial (tab. 10) este de 2197 kg, cu variaţii de la 496 kg în Africa, până la 4715 kg în America de Nord şi Centrală, respectiv 4485 kg în Europa. Conform statisticilor FAO, pe plan mondial, cele mai mari 17
Vasile MACIUC
producţii de lapte pe vacă furajată se obţin în ţările dezvoltate, reprezentate de: Israel, SUA, Canada, Suedia, Olanda, Japonia, Germania şi Franţa. Tabelul 8
Producţia de lapte de vacă pe plan mondial şi în U.E. (sursa : FAO, 2004) ficare Ani/tone – lapte integral şi proaspăt 2000 2001 2002 2003 2004 491.234.91 497.573.32 510.064.29 518.443.35 523.227.66 53 al 1 2 2 2 4 123.055.24 122.075.26 122.254.25 122.768.44 141.543.86 14 5) 5 5 5 1 0 a 3.340.126 3.299.567 3.292.203 3.229.880 3.559.000 3 3.689.000 3.694.000 3.469.000 3.400.000 3.350.000 3 146.600 141.500 141.497 150.359 139.813 hă 2.789.364 2.782.854 2.728.578 2.645.662 2.602.412 2 marca 4.719.800 4.553.000 4.590.000 4.675.000 4.569.000 4 a 629.600 683.192 611.064 610.982 651.885 da 2.450.100 2.529.600 2.532.050 2.471.690 2.595.000 2 24.998.600 24.903.250 25.197.330 24.614.100 24.357.700 2 ania 28.331.216 28.191.000 27.874.440 28.350.000 28.124.000 2 a 748.387 757.814 740.038 736.492 727.585 ia 2.142.915 2.142.173 2.129.795 2.036.620 1.950.000 2 a 5.159.788 5.381.800 5.368.000 5.299.000 5.500.000 5 12.309.400 11.275.100 11.300.092 11.307.049 9.969.202 1 a 822.983 845.972 811.453 783.152 784.000 ia 1.713.000 1.718.400 1.764.900 1.788.700 1.863.000 1 mbourg 264.556 269.674 270.665 267.114 269.486 18
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
47.969 a 11.155.000 a 11.889.300 galia 1.997.644 cia 1.067.000 nia 629.736 a 6.106.628 a 3.297.000 ul Unit 14.488.000
46.888 10.970.000 11.884.000 1.923.050 1.147.200 633.820 6.330.410 3.290.000 14.707.000
44.220 10.677.000 11.872.700 2.039.727 1.197.800 706.446 6.808.710 3.226.000 14.869.000
41.306 11.075.000 11.892.320 1.893.243 1.142.200 642.380 7.233.873 3.206.000 15.010.000
41.300 10.905.000 11.821.982 1.949.670 1.078.625 651.000 6.300.000 3.229.200 14.555.000 Tabelul 9
Producţia de lapte de vacă pe regiuni (sursa : C.N.I.E.L. – 2005) Specificare 1999 2000 2001 2002 2003 2004(1) U.E. – 15 122, 123, 122, 122, 121, 120,1 8 1 1 0 6 U.E. – 25 … … … … … 142,3 C.S.I. 61,7 60,9 63,1 64,7 64,6 63,1 P.E.C.O (2) 28,2 27,7 27,8 28,2 28,1 10,0 America de 94,6 97,3 96,9 99,2 99,4 99,9 N.şi C. America de 44,6 44,8 46,0 46,5 46,7 46,4 Sud Asia 81,6 84,2 87,5 91,8 100, 100,5 0 Oceania 21,4 23,5 24,1 25,6 25,1 25,2 (1) – rezultate provizorii (2) – ţările cooptate în U.E. în 2004 … - informaţie nedisponibilă
19
1 1 1 1
6 3 1
Vasile MACIUC
Tabelul 10 Producţia medie de lapte pe plan mondial şi continente (sursa : C.N.I.E.L. – 2005) - kg/vacă/an Regiunea/an 1999 2000 2001 2002 2003 Pe glob, din care: 2155 2161 2168 2190 2197 Europa, din care: 3997 4115 4245 4371 4485 U.E.-15 (1), din 5706 5800 5979 6138 6320 care: Franţa (1) 5612 5897 5700 5835 5981 Rusia 2432 2503 2651 2831 2979 Ucraina 2358 2359 2709 2873 2887 România 2647 2542 2634 2754 2863 Asia, din care: 1222 1240 1273 1301 1352 India 945 944 973 979 987 Japonia 6614 6792 6804 6879 6942 China 1561 1749 2111 2301 2543 America de Sus 1446 1434 1438 1425 1398 America de Nord şi 4663 4748 4645 4659 4715 Centrală, din care: U.S.A 8061 8254 8236 8439 8504 Canada 7058 7332 7430 7348 7328 Mexic 1325 1369 1393 1380 1447 Africa 485 473 469 478 496 Oceania, din care: 3852 4222 4158 4313 4214 Australia 4870 5151 4996 5473 5188 Noua Zeelandă 3241 3666 3689 3701 3737 20
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
(1) – se are în vedere media vacilor în lactaţie Producţia totală de lapte pe plan naţional a crescut de la 3.323.000 tone în 1983 la 5.720.000 tone în anul 2005 (tab. 11). Tabelul 11
Ţara
mânia
1989 3.323.00 0
Producţia totală de lapte în România (sursa : FAO, 2004) Ani/tone 2000 2001 2002 2003 4.301.25 4.457.35 4.637.43 4.852.14 9 3 8 9
2004 2 5.716.17 5.7 3
În perioada 1989-2003 producţia medie de lapte pe total sectoare, a înregistrat o creştere de peste 50 % de la 1958 kg la 3263 kg (tab. 12). De asemenea, consumul de lapte şi produse din lapte pe cap de locuitor a crescut în perioada 1990-2003 cu 39,8 % de la 140,1 kg în anul 1990 la peste 220 kg în anul 2003. Tabelul 12
Anii Total
Evoluţia producţiei medii de lapte pe plan naţional (sursa: AGCTR) 198 199 199 199 199 199 200 200 2007 9 1 3 5 7 9 1 3 195 224 249 303 320 313 301 326 3764 21
Vasile MACIUC
sectoare 8 Stat 297 0 Privat 187 2
5 318 1 213 2
5 285 2 246 1
4 321 0 302 1
4 305 0 321 3
1 309 1 313 2
4 337 7 301 0
3 373 4300 1 326 3530 0
Aferent celor prezentate, în perioada 2000-2005, producţia totală de brânzeturi şi brânză de vacă pe plan mondial (tab. 13 şi 14) a înregistrat o creştere considerabilă de la 16.467.678 tone la 18.482.985 tone respectiv 13.097.474 – 14.898.065 tone. Pe ansamblul Uniunii Europene, în anul 2005, producţia de brânză de vacă a ajuns la 7.239.190 tone. Astfel, primul loc este ocupat de Franţa cu 1.689.000 tone, urmată de Germania cu 1.259.407 tone, Italia cu 1.250.000 tone şi Olanda cu 671.000 tone. Tabelul 13
Producţia totală de brînzeturi pe plan mondial şi în U.E. (sursa : FAO, 2004) Ani/tone 2000 2001 2002 2003 2004 20 16.467.67 16.846.22 17.290.31 17.571.36 18.231.76 18.48 8 8 7 5 3
pecificar e otal ondial .E. 6.812.596 5+25) ustria 145.395 elgia 60.700 ipru 5.020 . Cehă 142.271 anemarca 305.800 stonia 15.998 22
7.054.053
7.124.465
7.241.743
8.573.134
163.115 62.800 6.040 140.000 317.700 17.103
169.156 61.400 6.325 138.343 320.400 16.000
185.681 58.900 6.550 135.938 326.400 16.000
178.224 80.000 6.550 135.902 335.500 15.050
8.71
186 79. 6.5 132 336 15.
nlanda ranţa ermania recia ngaria landa alia etonia ituania Malta landa olonia ortugalia ovacia ovenia pania uedia egatul nit
pecificar e otal ondial .E. 5+25) ustria
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
93.182 1.722.352 1.656.035 232.628 95.613 102.250 1.077.507 11.080 48.510 169 671.000 475.310 76.274 54.464 22.090 197.674 131.800
97.846 1.769.958 1.742.680 243.558 108.430 126.550 1.083.611 13.224 58.000 169 641.000 510.110 76.524 57.963 22.366 203.810 129.900
98.568 1.782.503 1.745.910 250.616 107.240 119.650 1.187.042 12.600 57.000 169 638.000 535.095 76.347 57.132 23.297 162.873 132.000
97.486 1.809.621 1.793.392 244.052 110.360 114.900 1.207.026 15.900 58.200 169 658.000 548.088 74.980 56.334 24.618 179.305 129.000
92.072 1.841.550 2.046.799 259.221 106.370 118.750 1.253.760 18.900 61.800 169 671.000 580.088 74.911 51.421 22.000 128.298 121.800
92. 1.82 2.04 245 111 118 1.36 19. 62. 1 671 595 75. 51. 22. 133 121
340.000
395.000
380.000
363.000
373.000
399
Tabelul 14
Producţia de brînză de vacă din lapte integral pe plan mondial şi în U.E. (sursa : FAO, 2004) Ani/tone 2000 2001 2002 2003 2004 20 13.097.47 13.385.99 13.785.62 14.062.62 14.653.12 14.89 4 7 8 2 4 5.489.054
5.685.784
5.729.606
5.854.647
7.091.296
7.23
123.912
138.005
140.820
151.416
143.900
152
23
Vasile MACIUC
elgia 45.900 ipru 820 . Cehă 116.407 anemarca 305.800 stonia 15.998 nlanda 93.182 ranţa 1.608.200 ermania 895.236 recia 39.194 ngaria 72.034 landa 98.500 alia 969.700 etonia 10.680 ituania 41.600 landa 671.000 olonia 475.200 ortugalia 57.530 ovacia 51.304 ovenia 22.090 pania 114.300 uedia 126.600 egatul 340.000 nit
47.000 990 112.793 317.700 17.103 97.846 1.652.000 969.600 35.006 76.312 122.800 970.300 12.824 50.600 641.000 510.000 58.627 54.903 22.366 116.000 124.900
45.000 1.005 115.332 320.400 16.000 98.568 1.658.724 966.800 36.659 73.156 115.900 1.072.756 12.200 49.200 638.000 535.000 58.906 54.072 23.297 69.073 128.000
43.000 1.050 114.311 326.400 16.000 97.486 1.681.022 1.009.600 36.270 77.930 111.900 1.097.372 15.500 50.000 658.000 548.000 57.431 53.274 24.618 96.750 125.000
65.000 1.050 114.280 335.500 15.050 92.072 1.705.000 1.259.407 37.390 80.500 115.000 1.138.730 18.500 55.000 671.000 580.000 57.268 48.361 22.000 45.488 117.800
65. 1.0 111 336 15. 92. 1.68 1.25 35. 85. 115 1.25 19. 55. 671 595 58. 48. 22. 48. 117
395.000
380.000
363.000
373.000
399
Producţia de brânză de vacă din lapte degresat pe plan mondial în anul 2005, a fost de 2.161.902 tone iar la nivelul Uniunii Europene de 892.412 tone (tab. 15). Cât priveşte urda de vacă, în anul 2005, a fost de 54.967 tone pe plan mondial, mai mică comparativ cu anii 2001-2002 şi de 36.760 tone în Uniunea Europeană (tab. 16), ţările mari producătoare fiind Grecia (19.550 tone), Franţa (4.100 tone), 24
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Germania (4.080 tone) şi Suedia (4.000 tone). Producţia de brânză de bubaline pe plan mondial şi în Uniunea Europeană este prezentată în tabelul 17 iar producţia de unt în tabelul 18. După anul 2000, comerţul cu brânzeturi a satsfăcut toate comenzile, atât în interiorul Uniunii Europene cât şi pe terţe ţări. În Uniunea Europeană, consumul pe locuitor a înregistrat o creştere de 1 % faţă de anul 1999. La începutul anului 2001 cererea internă a crescut ca efect a refuzului consumatorilor pentru carnea de bovine şi preparate din carne. Consumatorii au început să se orienteze tot mai mult spre sursele proteice oferite de brânzeturi. Faţă de această creştere a cererii, oferta fabricanţilor de brânzeturi a fost mai accelerată în debutul anului 2001 şi până în prezent. Tabelul 15
Specificar e Total mondial U.E. (15+25) Austria Belgia R. Cehă Franţa Germania Grecia
Producţia de brînză de vacă din lapte degresat pe plan mondial şi în U.E. (sursa : FAO, 2004) Ani/tone 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2.031.80 2.078.42 2.104.58 2.120.70 2.149.61 2.161.9 7 9 6 3 7 808.317
817.539
825.332
839.603
892.525
892.41
18.018 14.800 24.002 150 759.299 12.300
21.039 15.800 25.214 150 764.100 12.700
24.032 16.400 21.269 450 767.300 13.000
29.941 15.900 19.918 450 777.312 13.000
30.000 15.000 19.913 450 781.212 13.000
30.000 14.000 19.600 450 781.21 13.000 25
Vasile MACIUC
Ungaria Irlanda Letonia Lituania Spania
21.331 3.750 400 5.100 0
29.825 3.750 400 5.500 0
32.000 3.750 400 5.800 400
31.000 3.000 400 6.400 0
23.800 3.750 400 5.000 0 Tabelul 16
Producţia de urdă de vacă pe plan mondial şi în U.E. (sursa : FAO, 2004) Specificar Ani/tone e 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Total 27.47 59.27 59.58 55.81 55.56 54.967 mondial 4 1 6 7 2 U.E. 19.33 36.74 38.11 33.85 36.76 36.760 (15+25) 4 3 0 5 0 Austria 860 1.353 1.700 1.870 1.870 1.870 R. Cehă 680 935 884 850 850 850 Franţa 2.700 2.000 3.000 4.100 4.100 4.100 Germania 0 7.480 9.860 4.080 4.080 4.080 Grecia 10.20 20.40 19.55 19.55 19.55 19.550 0 0 0 0 0 Lituania 1.810 1.900 2.000 1.800 1.800 1.800 Spania 374 510 0 255 510 510 Suedia 5.200 5.000 4.000 4.000 4.000 4.000 Tabelul 17 Producţia de brânză de bubaline pe plan mondial şi în U.E. (sursa : FAO, 2004) Specificar Ani/tone 26
24.000 3.750 400 6.000 0
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
e Total mondial U.E. (15+25) Italia
2000 264.27 4
2001 265.10 4
2002 265.16 1
2003 265.47 8
2004 2005 264.08 264.080 0
19.334
36.743
38.110
33.855
14.330
14.330
14.924
15.634
15.611
15.728
14.330
14.330
Tabelul 18 Producţia de unt (sursa : C.N.I.E.L. – 2005) - 1000 tone – Regiuni/ani 1999 2000 2001 2002 2003 Pe glob, din care: 7156 7360 7710 8018 8131 Europa, din care: 2728 2677 2695 2745 2750 U.E. – 15 (1), din 1895 1841 1811 1857 1866 care: Franţa (1) 447 442 442 447 429 C.S.I. (2), din 435 470 497 494 490 care: Rusia 262 267 269 295 280 Ucraina 108 135 158 131 145 Ţările Baltice 44 35 32 32 32 P.E.C.O. (3) 296 277 301 303 305 Alte ţări europene 58 54 54 59 57 America de Sud, din 173 176 184 188 191 care: Brazilia 69 71 76 78 80 Argentina 52 53 53 55 55 Columbia 18 18 19 19 20 27
Vasile MACIUC
America de Nord şi 705 694 678 728 684 Centrală, din care: U.S.A. 578 579 559 615 564 Canada 92 80 85 79 87 Mexic 15 15 15 14 14 Asia, din care: 2863 3087 3386 3557 3667 India 1760 1960 2250 2400 2500 Japonia 86 88 80 83 80 Africa 192 198 203 207 226 Oceania, din care: 495 529 565 594 613 Australia 176 183 172 178 149 Noua Zeelandă 317 344 391 415 462 (1) – Producţia totală în lapte (2) – Comunitatea Statelor Independente (3) – Ţările din Europa Centrală şi Orientală Pe plan naţional, evoluţia producţiei de brânză şi unt este prezentată în tabelele 19 la 22. Pentru toate categoriile de brânză şi unt se constată o diminuare considerabilă a producţiei în anul 2005 comparativ cu anul 1989. Din datele statistice centralizate rezultă că, după 1990, numai o mică parte din producţie a fost preluată de unităţile procesatoare specializate; printre altele datorită lipsei de încredere a producătorilor faţă de partenerii de afacere, care nu s-au organizat pentru a prelua în mod constant întreaga ofertă şi care achită cu mari întârzieri contravaloarea laptelui predat. La aceasta se mai adaugă şi problema, încă în actualitate, a preţului oferit pe care îl practică procesatorii, de cele mai multe ori producătorii fiind în situaţia de a-l accepta, neavând alte soluţii de valorificare. Aşa se explică faptul că în anul 2003, numai 12.872,2 mii hl lapte (23 % din totalul 28
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
producţiei) s-au preluat de la unităţile specializate, din care 12.695,3 mii hl din sectorul privat şi 176,9 mii hl din unităţile cu capital majoritar de stat. Tabelul 19 Producţia totală de brînzeturi în România (sursa : FAO, 2004) Ţara Ani/tone 1989 2000 2001 2002 2003 2004 2005 România 94.20 41.15 38.74 35.60 39.40 37.90 37.900 4 1 4 0 0 0 Tabelul 20 Producţia de brînză de vacă din lapte integral în România (sursa : FAO, 2004) Ţara Ani/tone 1989 2000 2001 2002 2003 2004 2005 România 81.60 29.15 28.24 26.00 29.50 28.00 28.000 4 1 4 0 0 0 Tabelul 21 Producţia de brînză de vacă din lapte degresat în România (sursa : FAO, 2004) Ţara Ani/tone 1989 2000 2001 2002 2003 2004 2005 România 29,00 6,00 7,70 7,70 7,80 7,80 7,800 0 0 0 0 0 0 Tabelul 22 29
Vasile MACIUC
Producţia de unt din lapte de vacă în România (sursa : FAO, 2004) Ţara Ani/tone 1989 2000 2001 2002 2003 2004 2005 România 45.56 6.08 6.53 6.00 6.00 7.15 7.154 2 8 0 0 0 4 1.4. Producţia de carne La nivel mondial, după anul 1990, carnea de bovine a cunoscut o situaţie contradictorie atât în ceea ce priveşte producţia cât şi consumul. Piaţa cărnii de bovine a fost puternic influenţată de dispariţia fostei URSS şi a ex. RDG, de războiul din Golf, de apariţia sindromului „vacii nebune” (ESB), a febrei aftoase, criza financiară prin deprecierea monedei naţionale în unele ţări mari producătoare (Brazilia, Argentina, Uruguay), scăderea puterii de cumpărare a consumătorilor, lărgirea Uniunii Europene prin admiterea de noi membri cât şi refuzului la consum a cărnii provenite prin folosirea la îngrăşare a unor biostrimulatori de creştere. În anul 2005, producţia mondială de carne de bovine (tab. 23) a fost de 63.610.615 tone din care 7.995.195 tone în Uniunea Europeană, mai mică comparativ cu anul 2004 când a fost de 8.073.915 tone. La nivelul Uniunii Europene piaţa cărnii de bovine a fost afectată de aderarea, în luna mai, a zece noi state membre ceea ce a determinat o scădere uşoară a producţiei. Ţările cu cele mai mari producţii în Uniunea Europeană sunt: Franţa - 1.529.000 tone, Italia 1.183.200 tone, Germania – 1.145.000 tone, Regatul Unit – 747.000 tone şi Spania – 715.215 tone. Tabelul 23 30
pecificare
tal ondial E. 5+25) ustria lgia pru Cehă anemarca tonia nlanda anţa ermania ecia ngaria anda lia tonia tuania xembourg alta anda lonia rtugalia ovacia ovenia
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Producţia de carne pe plan mondial şi în U.E. (sursa : FAO, 2004) Ani/tone –bovine şi bubaline 2000 2001 2002 2003 2004 2 59.944.94 59.100.70 60.834.74 61.649.34 62.823.34 63.6 0 7 3 1 1 7.442.669
7.361.912
7.483.251
7.374.762
8.073.915
7.99
203.489 275.360 4.450 108.160 153.900 15.383 91.430 1.527.600 1.303.500 63.300 66.940 576.500 1.153.402 22.342 75.400 17.315 1.608 471.000 348.500 99.980 47.950 43.300
215.240 285.250 3.900 109.475 153.400 14.159 89.770 1.566.000 1.361.500 59.900 51.600 579.000 1.134.083 19.044 47.300 11.300 1.536 372.000 316.300 95.428 38.175 49.100
211.855 305.388 3.800 105.916 153.500 16.508 90.730 1.640.000 1.316.375 62.000 47.620 540.000 1.135.791 16.000 44.700 18.574 1.636 384.000 281.300 105.700 41.640 42.700
207.737 275.170 4.400 104.168 146.500 13.149 95.820 1.632.000 1.226.235 61.800 60.510 568.000 1.128.221 21.200 51.500 17.668 1.408 365.000 317.400 104.842 39.983 51.800
206.000 280.931 4.200 96.879 150.000 15.242 93.290 1.565.492 1.258.000 75.000 53.000 563.200 1.151.453 21.600 60.000 16.656 1.290 388.000 310.500 118.335 41.217 46.900
210 280 4. 87 150 15 93 1.52 1.14 75 55 563 1.18 22 60 17 1. 388 304 119 43 45
31
ania edia gatul Unit
Vasile MACIUC
651.093 149.800 705.000
650.841 143.200 645.000
678.838 146.500 694.000
706.369 140.400 699.000
702.330 142.400 712.000
Ţările mari producătoare de carne din cele două zone principale – Pacific şi Atlantic – au stabilit noi stategii şi sau orientat spre noi pieţe de desfacere. În anul 2003, comerţul cu carne din zona Pacificului a cunoscut din plin efectul crizei ESB survenită după descoperirea unui caz la 20 mai în Canada, ceea ce a dus la închiderea imediată a frontierelor SUA, principala piaţă a acestei ţări, la care s-au raliat alte 33 de ţări, din care Mexic, Japonia, Coreea de Sud. În Australia, după seceta din 2002, producţia de carne de bovine a scăzut cu 6 % şi exporturile cu 9 %, ceea ce a permis altor exportatori mondiali de a prinde o parte a comerţului. Cea mai mare presiune a parvenit din partea Braziliei care a comercializat suplimentar 440.000 tone, devenind numărul unu mondial înaintea Australiei. În plus, ţările din America de Sud au pătruns puternic pe piaţa rusească şi în ţările din Orientul Apropiat şi Mijlociu. În ultimii 30 de ani, în diferite zone geografice şi continente creşterea producţiei a fost inegală: 103,6 % în America de Nord, 18,9 % în Europa, 57,7 % în Oceania, 57,1 % în Asia, 45,3 % în Africa şi 43,6 % în America Latină. Dacă în ţările mari producătoare se poate observa o oarecare constanţă a producţiei de carne şi a efectivelor, în ţările din Estul Europei şi CSI, producţia anuală s-a redus foarte mult după anul 1990. Dar, principalul factor care reglează producţia de carne este cererea pieţii şi consumul de către populaţie. La nivel mondial, cel mai mare consum 32
715 142 747
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
se înregistrează în Australia (94 kg/loc.) iar cel mai mic în ţările din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (6,5 kg/loc.). Dintre ţările cu producţia cea mai mare de carne de bovine pe cap de locuitor, menţionăm următoarele: Australia – 94 kg, Argentina – 90 kg, SUA – 44 kg, Franţa – 28 kg, Austria – 27 kg, Columbia – 19 kg, Mexic – 14 kg, Spania – 12 kg, România – 11 kg şi Africa de Sud cu 0,6 kg. Producţia de carne pe plan naţional (tab. 24), după datele FAO, a fost de 162.200 tone în anul 2005, mai mică comparativ cu 219.500 tone în anul 1989. Tabelul 24
Ţara România
Producţia totală de carne în România (sursa : FAO, 2004) Ani/tone 1989 2000 2001 2002 2003 219.50 162.00 144.55 156.10 185.40 0 0 8 6 0
2004 2005 161.61 162.200 8
Dacă analizăm estimările făcute de organele competente din ţara noastră, cantitatea totală de carne realizează în anul 2003 a fost de 378,4 mii tone în viu, având ca bază de calcul un efectiv de 1.178 mii bovine sacrificate sau livrate pentru sacrificare la o greutate medie de 321 kg/cap; comparativ cu anul 2002, producţia de carne a crescut cu 60,0 mii tone, depăşirea fiind înregistrată aproape în totalitate în sectorul privat. După anul 2003 şi până în prezent producţia de carne a înregistrat o uşoară scădere aşa cum reiese şi din tabelul 24. 33
Vasile MACIUC
Consumul mediu pe locuitor de carne şi produse din carne – pe total specii, în echivalent carcasă – a scăzut faţă de anul 1990 cu 16,2 kg; reducerea acestui indicator începe în anul 2000, fenomen înregistrat şi în cazul consumului de carne de porc şi pasăre. La carnea de bovine, consum scade, de asemenea, foarte mult, de la 12,8 kg în anul 1990, la 7,0 kg în 2003. La consumul mediu anual de carne de bovine se poate adăuga, începând cu anul 1992 şi aportul a circa 0,7 kg pe locuitor din resursa organe comestibile. 1.5. Evoluţia structurii de rasă la taurine Ca urmare a activităţii susţinute de însămânţări artificiale, control oficial de producţie şi selecţie a populaţiilor de taurine din România, structura de rasă a efectivului a cunoscut o dinamică favorabilă raselor ameliorate în concordanţă cu obiectivele ameliorării. Luând ca repere câteva momente reprezentative din evoluţia efectivului de taurine din ţara noastră se poate constata că la recensământul din 1955 aproape jumătate (47 %) din efectivul de taurine aparţinea rasei Sură de stepă, 32 % rasei Bălţată românească, câte 6 % reprezentau rasele Brună şi Roşie dobrogeană iar rasa Pinzgau reprezenta 9 %. Astăzi, după 50 de ani, au rămas trei rase de bază: Bălţată românească – 37 %, Brună – 26 %, Bălţată cu negru românească – 35 % şi Pinzgau – 2 %. Primele trei rase sunt populaţii cu status normal, în timp ce efectivul de Pinzgau, conform clasificărilor FAO, a intrat în categoria populaţiilor vulnerabile, datorită reducerii numerice anuale continue. Pentru rasa Pinzgau, FAO (2003) a iniţiat o „strategie pentru conservarea activă”, acţiune în 34
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
care sunt implicate Austria, Slovacia şi România. De notat că în proporţiile celor trei rase de bază (BR, B, BNR) se includ şi metişii respectivi. 1.6. Însămânţările artificiale la taurine Activitatea de însămânţări artificiale (IA) are o îndelungată tradiţie în ţara noastră, România fiind a treia ţară din Europa, după fosta URSS şi Italia, care a organizat pe scară largă activitatea de însămânţări artificiale. În 1938, în România, existau 16 centre de însămânţări artificiale pentru rasa de oi Karakul. În 1943 a fost efectuată prima însămânţare artificială la cabaline iar în 1947 la taurine. În perioada anului 1950 au fost organizate primele centre pentru însămânţări artificiale la taurine, care utilizau material seminal refrigerat. Începând cu anul 1970 s-a trecut la utilizarea materialului seminal congelat. În anul 1997 s-a trecut la prima restructurare a activităţii de I.A. Pentru realizarea însămânţărilor artificiale Statul asigură, prin intermediul ANARZ, material seminal, azot lichid, asistenţă tehnică şi infrastructură necesară. Obiectivul acţiunii de reorganizare a constituit-o privatizarea manoperei activităţii de I.A. Aşadar, aproape jumătate dintre angajaţii bugetari care desfăşoară activităţi în domeniul ameliorării animalelor, în special însămânţătorii, nu au mai fost plătiţi de la bugetul de stat, ei trebuind să-şi asigure salariile din contribuţiile fermierilor. Această măsură a avut un impact negativ, numărul de vaci însămânţate scăzând la jumătate. Astfel, dacă în anul 1992, procentul de vaci însămânţate era de 76,8 %, în 2000 a scăzut la 35,7 % iar în anul 2003 s-a ajuns la 39,5 %. 35
Vasile MACIUC
Pe ansamblu, cu mici excepţii, în această activitate se înregistrează în continuare, din păcate, rezultate slabe. La un efectiv de peste 1,7 milioane matcă au fost însămânţate doar 696.203 vaci şi viţele (39,57 % din total), la un număr de 6 judeţe procentul de cuprindere situându-se sub 30 % (tab. 25). Tabelul 25 Evoluţia însămânţărilor artificiale (IA1) la bovine, pe total ţară, în perioada 2000-2003 (sursa: AGCTR) Diferenţa în Specificar 2003 faţă de: 2000 2001 2002 2003 e 2000 2002 63080 63457 68677 69620 Mii capete +65401 +36432 2 6 1 3 % din matcă la 35,6 35,7 37,8 39,6 + 2,8 + 1,8 începutul anului Volumul de însămânţări artificiale la categoria viţele pentru reproducţie se menţine la cote îngrijorătoare şi în anul 2003 deşi se situează peste nivelul anului precedent cu 3890 capete. Pe total sectoare s-au realizat numai 98.190 prime însămânţări la viţele, respectiv 5,6 % din efectivul matcă existent la început de an, situaţie care influenţează în mod negativ procesul de ameliorare genetică şi înlocuirea anuală normală a efectivului de vaci. Din estimările reţelei de ameliorare şi reproducţie în zootehnie rezultă că, în anul 2003, pe ansamblu, s-a obţinut
36
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
un număr de 1.441.255 viţei, corespunzător unei natalităţi de 82,33 %. 1.7. Controlul oficial al producţiei şi de selecţie Controlul producţiei de lapte a început în România cu mai multe decenii în urmă de către Asociaţiile crescătorilor de taurine şi Institutul Naţional Zootehnic, dar, întrerupt de cel de-al doilea război mondial şi reluat în anul 1957, odată cu înfiinţarea centrelor de selecţie. În prezent, ANARZ şi oficiile sale teritoriale sunt responsabile pentru controlul producţiei de lapte, gestionarea registrelor genealogice, centralizarea datelor primare şi estimarea valorii de ameliorare. Conform datelor furnizate de ANARZ, numărul total de taurine precum şi numărul de vaci cuprinse în controlul oficial al producţiei au scăzut dramatic. Astfel, după 1990 numărul vacilor cuprinse în controlul oficial al producţiei a scăzut de la 187.781 capete în 1995 la 99.371 capete în 2003 respectiv de la 9,37 % din total efectiv la doar 5,75 % (tab. 26). Efectivul de vaci aflat în controlul oficial al producţiei reprezintă numai 20,18 % din efectivul matcă pe ţară. Structurat pe rase, avem următoarele procente: 7,72 % la BR, 25,57 % la BNR, 27,91 % la B şi 52,67 % la PT. Procentul mic de vaci cuprinse în controlul este rezultatul reducerii numărului de controlori de producţie şi nu în ultimul rând a dispersării efectivului din sectorul privat. Cu această proporţie foarte mică de cuprindere în controlul producţiei, România se situează la limita cea mai de jos a ţărilor din Europa, fiind periclitată însăşi desfăşurarea Programului naţional de ameliorare a taurinelor. 37
Vasile MACIUC
Tabelul 26 Evoluţia controlului oficial al performanţelor la taurine (sursa: ANARZ) Specia 1995 2000 2001 2002 2003 Nr. de vaci 1.965.7 1.768.8 1.774.6 1.746.3 1.757.1 00 00 00 00 00 Vaci în controlul 187.78 191.13 94.519 94.874 99.371 oficial 1 0 % 9,57 10,81 5,33 5,43 5,70 Pe plan european şi mondial, controlul oficial al producţiei de lapte este extins la proporţii însemnate din efectivul de vaci, în multe ţări cu zootehnie dezvoltată (Germania, Olanda, Franţa, Italia, SUA, Canada, etc.) apropiindu-se sau depăşind 75 %, considerent pentru care aceasta a devenit, totodată, o componentă importantă în managementul fermelor – exploataţiilor. 1.8. Obiectivele ameliorării taurinelor Ameliorarea genetică a efectivelor de animale reprezintă o activitate cu caracter prioritar în strategia de dezvoltare a zootehniei şi se realizează prin lucrări de selecţie şi de reproducţie dirijată. Orientarea lucrărilor de selecţie la taurine este în strânsă corelaţie cu direcţiile de exploatare a raselor, care condiţionează atât obiectivele ameliorării, cât şi ponderea diferitelor criterii în evaluările genetice ale populaţiilor rasiale. Obiectivele ameliorării taurinelor sunt variate, ele diferind de la o ţară la alta, sau de la o zonă la alta, în funcţie 38
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
de structura de rasă, nivelul de ameliorare al raselor, de condiţiile naturale şi social-economic şi de gradul de acoperire a pieţei cu carne şi lapte. Astfel, în Europa de vest, raportul între rasele de lapte, de carne şi cele mixte este de 1/118, crescându-se 10 % rase de lapte, 10 % rase de carne şi 80 % rase mixte. În centrul şi estul Europei, rasele mixte au o pondere de aproape 100 %. În ultima vreme, se remarcă totuşi o tendinţă de specializare a raselor, cum este cazul rasei Friză. Pentru continentul american, cu precădere în SUA şi Canada, se profilează direcţia de ameliorare „specializată”, ponderea raselor pentru lapte în structura efectivului fiind de 20-35 % iar a celor pentru carne de 6580 %. Tendinţe similare se observă şi în Oceania, cu o pondere de 23 % rase specializate pentru lapte şi 77 % rase pentru carne. În America de Sud, direcţia de bază în ameliorarea bovinelor este pentru carne, iar pe continentul asiatic orientarea este către toate cele trei tipuri de bovine – mixte, de lapte şi de carne. Pentru România, obiectivele ameliorării taurinelor sunt cele sintetizate în tabelul 27. Tabelul 27 Obiectivele ameliorării taurinelor în România (sursa: ANARZ) Specificare UM Bălţată Brună Bălţată cu românească negru românească 1. Obiective Rasă mixtă Rasă Rasă pentru mixtă specializată 39
Vasile MACIUC
a. Ponderea caracterelor în valoarea de ameliorare globală - Lapte - Carne - Fittness b. Producţie medie de lapte pe lactaţie normală la echivalent maturitate - Lapte - Grăsime - Proteine c. Greutate corporală d. Înălţime: - la grebăn - la crupă
40
carne-lapte
pentru laptecarne
pentru lapte
% % %
60 35 5
70 25 5
90 10
kg
5000
4800
6000
% kg % kg kg
3,90 195 3,30 170 650 - 700
3,95 190 3,35 160 550 - 600
4,00 240 3,40 204 570 – 650
cm cm
138 - 140
134 - 136 -
140 – 142
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Pe termen mediu şi lung, în viziunea integrării europene, obiectivele creşterii şi ameliorării bovinelor sunt prezentate în tabelul 28. Referitor la calitatea laptelui, funcţie de care se face piaţa în Uniunea Europeană, legislaţia europeană prevede reglementări pentru următorii parametri: compoziţie (greutate, substanţă uscată, cantitatea proteică), număr total de germeni, limita maximă de reziduuri şi de contaminare, nivelul maxim de antibiotice, numărul de celule somatice şi punct de îngheţ.
Tabelul 28 Obiective pe termen mediu şi lung în sectorul taurinelor (după H. Grosu) Obiective pe Situaţia termen Specificare UM actuală mediu Lung Nr. bovine Mil.cap. 2800 3400 6000 1750 1970 3600 Mărimea Nr. 1,45 10 20 medie a bovine/exploataţie fermelor IA % 35 50 75 COP % 5,43 15 30 Carne bovine Mii tone 370 470 500 41
Vasile MACIUC
Consum carne bovine Lapte vacă Consum lapte Calitatea laptelui
kg/locuitor/an Mii tone kg/locuitor/an % proteină % grăsime Celule somatice Nr. total de germeni
8,73
10,6
15,0
5700 7400 8500 220 282 300 3,1-3,2 3,3-3,4 3,7-3,9 3,7-3,9 < 100.000 < 400.000
Rezumând, pentru integrarea sectorului zootehnic al producătorilor de lapte ai României în Uniunea Europeană, măsurile pentru îndeplinirea cerinţelor comunitare se referă la: • creşterea ponderii fermelor comerciale modernizate; • stimularea şi extinderea investiţiilor în fermele familiale; • stimularea valorificării producţiei în funcţie de calitate; • interzicerea vânzării în spaţii nerecomandate; • introducerea evidenţelor în exploataţie; • individualizarea efectivului de animale; • stimularea folosirii laptelui praf în hrana viţeilor; • organizarea centrelor colectoare conform principiilor Uniunii Europene; • extinderea activităţii de însămânţări artificiale; • controlul cantitativ şi calitativ, pentru fiecare furnizor, asigurându-se condiţii de prelucrare şi stocare;
42
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
• folosirea cercetării ştiinţifice din zootehnie ca suport pentru o consultanţă agricolă mai bine fundamentată şi mai eficientă. Exploataţiile trebuie să respecte standardele interne comunitare privind mediul înconjurător, igiena şi bunăstarea animalelor. Aşadar, dezvoltarea zootehniei sau ulterior aderării ţării la Uniunea Europeană, va fi determinată de o serie de factori a căror acţiune cumulată duc la realizarea de producţii animale conform standardelor impuse. Atingerea acestor standarde va asigura cu certitudine dezvoltarea agriculturii româneşti, în general, şi a zootehniei în special. CAPITOLUL 2 OPORTUNITĂŢI DE OPTIMIZARE A TEHNOLOGIILOR ÎN EXPLOATAREA BOVINELOR
Problema exploatării şi managementului bovinelor în exploataţii private, de tip familial, asociativ sau comercial, prezintă o importanţă deosebită şi este de mare actualitate şi de viitor. Îmbunătăţirea continuă a alimentaţiei umane, atât pe plan mondial cât şi naţional, necesită realizarea unor producţii sporite de lapte şi carne, la costuri minime pe unitate de produs, care se pot obţine prin ridicarea performanţelor productive şi ameliorarea genetică a animalelor. Prin urmare, fermierul este mai întâi un producător de lapte şi carne şi numai după aceea este un crescător de vaci. Pentru ca afacerea să dureze mult în timp, 43
Vasile MACIUC
este necesar ca ea să fie rentabilă, adică fermierul trebuie să obţină profit rezultat în urma acoperirii cheltuielilor pentru întreţinerea activităţii fermei sale. Aşadar, este absolut necesar ca activităţile dintr-o fermă să fie aşezate într-o ordine firească şi în funcţie de importanţa lor în obţinerea produsului. O astfel de aşezare constituie un proces de producţie. Orice proces de producţie se compune din materiile prime, mijloacele de producţie, marfă şi venitul obţinut. Dacă pe acestea le adaptăm la o fermă de bovine, atunci vom putea spune că materiile prime sunt furajele, mijloacele de producţie sunt animalele şi tehnologia aferentă, marfa este reprezentată de produsul obţinut iar venitul se obţine prin vânzarea mărfii. Elementele principale care participă la formarea preţului de cost al produsului final sunt: cheltuieli cu furaje în proporţie de 50-60 %, cheltuieli cu retribuirea muncii în proporţie de 10-15 %, cheltuieli directe în proporţie de 15-20 % şi cheltuieli indirecte în proporţie de 10-20 %. Sistemul de creştere a vacilor de lapte în microferme familiale diferă de la o zonă la alta şi uneori în cadrul aceleaşi zone, sub aspectul bazei tehnico-materiale existente, structurii bazei furajere şi a aprovizionării cu furaje, a forţei de muncă şi gradului de calificare a lucrărilor, valorii genetice a animalelor şi, nu în ultimul rând, a modului de valorificare a producţiei şi a profitului realizat. De menţionat că nu toate tehnologiile sunt eficiente şi aduc venit familial. Din aceste considerente, în ceea ce urmează vom prezenta succint un scurt istoric al dezvoltării agriculturii şi fazele tehnologice cu parametrii tehnico-economici în exploatarea bovinelor.
44
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
2.1. Scurt istoric Agricultura a cunoscut o dezvoltare lentă şi continuă în decursul istoriei. Se disting două etape care au marcat agricultura – prima etapă a constat în obţinerea de produse agricole pentru familie iar a doua etapă în realizarea produselor agricole cu scopul de a le comercializa. Dezvoltarea în trepte a agriculturii s-a înfăptuit nu numai în sectorul producţiei vegetale ci şi în sectorul creşterii animalelor. În prima etapă, oamenii practicau creşterea animalelor într-un mod simplu şi tradiţional, respectiv produceau lapte, carne, ouă şi fibre pentru necesităţile de zi cu zi ale familiei. În acele vremuri, nu putea fi vorba de o cercetare ştiinţifică şi tehnologii de exploatare ci de o cutumă învăţată şi statornicită în familie. Fiecare crescător hotăra ce animale, ce specii şi ce exemplare să reţină pentru înmulţire, pentru a le creşte în continuare. Ţinând seama de scopul producţiei şi nu în ultimul rând de modul de organizare a ei, oamenii au fost catalogaţi în agricultori şi crescători de animale. Această etapă s-a extins până în momentul când a început prelucrarea produselor obţinute. De asemenea, dezvoltarea creşterii animalelor a fost şi este determinată, pe lângă alţi factori şi de dezvoltarea învăţământului şi al cercetării ştiinţifice. A doua etapă a început cu prima parte a secolului trecut şi mai ales după primul război mondial când această ramură a agriculturii – creşterea animalelor – s-a transformat în zootehnie, destinată să producă carne, lapte, ouă şi fibre pentru comercializare. La noi în ţară, pentru prima dată în anul 1864, ION IONESCU DE LA BRAD a înlocuit termenul de „păstorie” cu cel de „zootehnie” pe care o defineşte ca „o ştiinţă, o artă care se ocupă cu creşterea, 45
Vasile MACIUC
întreţinerea şi înmulţirea vitelor domestice, adică a calului, boului, bivolului, oilor, porcilor etc. şi ce foloase aduc ele pentru om”. De acum încolo produsele animaliere devin o marfă care trebuie vândută pentru a obţine venit. Activitatea gospodarului devine în acest fel o afacere, din care el obţine profit iar în felul acesta poate avea acces la produsele civilizaţiei, ale ştiinţei şi ale culturii. Charles Richet spunea „Viitorul şi bunăstarea omenirii depind de ştiinţă”. În acest mod şi într-un ritm alert, fostul crescător de animale se transformă în zootehnician. Prin activitatea sa fermierul zootehnician a determinat dezvoltarea şi a altor activităţi, în aval şi în amonte de zootehnia propriu-zisă. Ea se numeşte industria zootehnică. Industria zootehnică a apărut şi s-a dezvoltat puternic datorită fermierului care în goana lui pentru obţinerea de produse în cantitate mare, de calitate şi la costuri joase, a determinat naşterea şi dezvoltarea unor activităţi situate înaintea proceselor care se desfăşoară doar în ferma cu animale şi acestea sunt: producerea, prepararea şi conservarea nutreţurilor; fabricile de nutreţuri combinate; fabricile care produc vitamine, proteine microorganice, produse farmaceutice etc. Zootehnia a influenţat şi a canalizat nu în ultimul rând dezvoltarea activităţilor care urmează procesului de producţie din ferme şi anume: industria prelucrătoare de produse animaliere, industria alimentară şi o parte din industria uşoară. Prin urmare, toate aceste activităţi, privite în ansamblul lor, ne conduc la concluzia definitivă, că în zile noastre se poate vorbi nu numai despre zootehnie, ci şi de o adevărată industrie zootehnică integrată în marea industrie agricolă.
46
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
2.2. Faze tehnologice de exploatare a bovinelor şi eficienţa economică Exploataţia agricolă familială, deşi are o importantă funcţie economică, totuşi, între aceasta şi o întreprindere productivă de tip industrial există deosebiri fundamentale. În exploataţia agricolă privat-familială se îmbină activitatea productivă cu viaţa familială. De regulă, întreaga activitate de producţie şi comercială este asigurată de membrii familiei. Numai în proporţie redusă, în perioadele de vârf, se apelează la forţa de muncă sezonieră. În general, muncitorii agricoli sezonieri, veniţi de la distanţă, locuiesc împreună cu fermierul, fiind integraţi, din toate punctele de vedere, în viaţa fermei. Fermierul, pentru a realiza modernizarea sau construirea unui nou obiectiv zootehnic trebuie să-şi fixeze o serie de parametrii, ca: amplasarea şi sistematizarea construcţiilor, mărimea fermei şi tehnologia de exploatare aplicată, respectiv – asigurarea materialului biologic, structura efectivului, regimul de hrănire, regimul de întreţinere şi exploatare, managementul reproducţiei şi ameliorarea animalelor etc. Amplasarea şi sistematizarea construcţiilor au un rol important într-un proiect tehnologic. Prin amplasare se înţelege aşezarea construcţiilor aferente încât ferma să beneficieze de toate condiţiile necesare unei exploatări raţionale. Astfel, se va urmări caracteristicile terenului şi suprafaţa necesară pentru construcţii, suprafaţa de teren afectată bazei furajere, distanţa faţă de sursele de aprovizionare cu furaje, existenţa unei surse de apă pentru întregul flux tehnologic, posibilitatea depozitării şi folosirii dejecţiilor rezultate din exploatarea animalelor, necesarul de 47
Vasile MACIUC
forţă de muncă, posibilităţi de achiziţionare a materialului biologic, normele privind protecţia mediului înconjurător şi igiena personalului angajat ş.a. Sistematizarea construcţiilor urmăreşte folosirea eficientă a terenului aferent precum şi asigurarea unui flux tehnologic raţional. Mărimea fermei constituie unul dintre factorii de bază care influenţează eficienţa exploatării. Pentru a putea dimensiona ferma în condiţii optime se va lua în considerare efectivul matcă, efectivul total, producţia globală şi marfă, preţurile existente etc. Nu în ultimul rând, mărimea fermei este condiţionată de progresul tehnic, sursele de furaje, suprafaţa furajată aferentă pe cap de animal, forţa de muncă existentă şi valorificarea producţiei obţinute. Tehnologia de exploatare urmăreşte găsirea şi aplicarea variantelor optime care să permită evidenţierea capacităţii productive a animalelor în condiţii de eficienţă economică. Materialul biologic este necesar pentru popularea fermei, corespunzător scopului urmărit. Prin urmare, se va întocmi graficul de populare şi mişcarea anuală a efectivului de animale pentru a atinge capacitatea maximă a fermei. De menţionat că potenţialul genetic productiv variază în limite largi de la o populaţie la alta, diferenţieri rezultate ca urmare a gradului de ameliorare. Structura efectivului la o fermă de vaci de lapte impune asigurarea unui optim, care să menţină matca la ponderea de 50-55 % din efectivul total, cu o distribuţie pe stări fiziologice de 80 % vaci în producţie şi 20 % vaci înţărcate (fig. 1).
48
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig.1 Structura efectivului de vaci pe stări fiziologice (după GH. GEORGESCU) Structura tineretului pe vârste şi categorii trebuie să asigure: juninci – 23 %, viţele 6-18 luni – 40 %, viţele 0-6 luni – 30 %, tăuraşi 0-15 luni – 7 %. Estimarea parametrilor productivi prin precizarea parametrilor morfologici, productivi şi de reproducţie, vizaţi a fi atinşi prin îmbinarea verigilor de exploatare cu cele de ameliorare. Toate aceste elemente îl ajută pe fermier să prevadă nivelul de eficienţă economică ce se va realiza. Regimul de hrănire presupune să se stabilească tehnologia de hrănire (diferenţiată sezonier sau din stoc), nivelul şi tipul de hrănire. De asemenea, se va face optimizarea structurii culturilor furajere şi calcularea necesarului de furaje pentru efectivul din fermă, pentru un an de zile. Mecanizarea producerii, recoltării, conservării şi distribuirii furajelor este de neconceput. Regimul de întreţinere şi exploatare presupune stabilirea soluţiilor constructive şi de mecanizare, având în vedere sistemul de întreţinere preconizat (liber sau legat), 49
Vasile MACIUC
capacitatea adăpostului şi construcţiile anexe. În acest sens, fermierul va decide asupra modului de organizare interioară a adăpostului indicând soluţiile care asigură confortul tehnologic, igienic şi de microclimat, astfel încât animalele să poată să-şi exteriorizeze potenţialul genetic. Creşterea tineretului de reproducţie este o îndeletnicire obligatorie şi foarte pretenţioasă. Un tineret bine format va influenţa bunul mers al fermei. De aici şi nevoia de a stabili regimul de întreţinere şi hrănire a tineretului de reproducţie. Tehnologia mulgerii vacilor va preciza varianta tehnologică de muls care corespunde mărimii fermei şi inclusiv aptitudinilor pentru mulsul mecanic. La fel de important este şi sistemul de întreţinere adoptat în funcţie de care, se poate opta pentru un muls mecanic pe stand sau pe platforme de muls. Managementul reproducţiei şi ameliorarea animalelor sunt elemente esenţiale în vederea perpetuării speciei. Corespunzător condiţiilor de exploatare din fermă se va opta pentru sistemul de însămânţări şi fătări eşalonate sau sistemul de însămânţări şi fătări grupate. De asemenea, se va decide asupra procentului anual de reformă (15-30%), pierderi prin mortalitate (sub 5%), fecunditate, natalitate etc. Ameliorarea animalelor este motorul tuturor funcţiilor de producţie şi reproducţie. În acest scop, se va stabili sistemul de ameliorare practicat în fermă şi sursele de progres genetic ( taurii amelioratori, selecţia primiparelor şi reforma selectivă ). Sănătatea animalelor este elementul care trebuie să ne preocupe permanent. Numai un animal sănătos va performa în producţie şi va aduce beneficii fermei.
50
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Necesarul de forţă de muncă se estimează plecând de la tehnologia de exploatare prevăzută şi normele de deservire. De menţionat că este absolut necesară calificarea personalului, în scopul asigurării unor formaţiuni de muncă cu caracter cât mai stabil. Protecţia muncii şi a mediului înconjurător trebuie să respecte întocmai actele normative şi nu în ultimul rând, normele Uniunii Europene. Rezultatele tehnico-economice se concretizează în proiectarea preţului de producţie pe unitate de produs, în cazul efectivelor matcă, a preţului pe tonă de spor şi de greutate vie, în cazul animalelor tinere şi la îngrăşat, respectiv, a eficienţei economice. Fermierul trebuie să prevadă nivelul de eficienţă economică ce se va realiza în unitatea proiectată, folosind o serie de indicatori sintetici. Din cele afirmate mai sus, uşor ne putem da seama că un astfel de proces de producţie se realizează doar cu reguli ştiinţifice şi tehnologice avansate. Un proces de producţie cu eficienţă economică mare, aşezat pe baze ştiinţifice moderne, condus şi aplicat după un proiect tehnicoeconomic, întocmit judicios, poartă denumirea de inginerie. Practica a dovedit că numai cu reguli ştiinţifice luate din toate domeniile ştiinţei, solul poate fi determinat să producă furaje cu eficienţă optimă şi numai cu ştiinţă şi tehnologie avansată, vacile pot fi făcute să transforme cu eficienţă maximă furajele în lapte şi carne de calitate superioară, igienice şi la costuri joase. Rezultă de aici că o fermă de vaci poate să prospere, pe termen lung, numai dacă activitatea ei este pusă pe baze inginereşti, care să aibă o singură ţintă – profitul. O fermă de taurine eficientă şi, deci, rentabilă nu
51
Vasile MACIUC
poate fi condusă decât cu ştiinţă şi tehnologie avansată, prin inovaţie şi restructurare permanentă CAPITOLUL 3 IDENTIFICAREA ŞI ÎNREGISTRAREA BOVINELOR Încă din cele mai vechi timpuri, instinctul de proprietate şi alte considerente de ordin economic, a determinat ca omul să aplice anumite semne distinctive la animalele din gospodăria personală, pentru ai servi doar la simpla identificare a lor, de restul indivizilor din cireadă. Aceste semne erau aplicate pe diferite regiuni corporale prin metode de scurtă durată, ca ulterior, să se aplice procedee de lungă durată, cum ar fi: preduciri şi crestături la urechi, tatuaj, înfierarea, criomarcarea, aplicarea de mărci din material plastic, din metal sau diferite tipuri de butoni la urechi. Prin urmare, individualizarea taurinelor este o lucrare care se face în scopul stabilirii identităţii fiecărui individ, aşa încât, în orice împrejurare, în tot cursul vieţii acestuia, să poată fi recunoscut. Este o operaţie indispensabilă acţiunilor cu caracter zootehnic şi sanitar-veterinar ce au loc în creşterea taurinelor. Aceasta este necesară în lucrările de ameliorare (selecţie, dirijarea împerecherilor etc.), în planificarea şi urmărirea reproducţiei, în creşterea şi exploatarea taurinelor (hrănirea şi mulsul individual etc.), precum şi în alte acţiuni zootehnice (vânzări-cumpărări, expoziţii etc.) şi sanitar-veterinare. Individualizarea, oricum ar fi realizată, este o condiţie absolut obligatorie pentru includerea animalului în controlul oficial al producţiei. Mai este de menţionat faptul că nu poate fi conceput un sistem 52
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
raţional de creştere a animalelor, pe baze tehnico-ştiinţifice, fără cunoaşterea strictă a individualităţii animalelor, cel puţin din categoria celor destinate reproducţiei. În vederea executării cu maximă acurateţe a acţiunilor tehnice privind reproducţia, selecţia şi ameliorarea taurinelor, s-a adoptat şi în ţara noastră sistemul unitar codificat de individualizare şi înregistrare pentru identificarea taurinelor din populaţiile active, adaptat la prevederile şi reglementările Uniunii Europene în domeniu. Noul sistem oficial de individualizare a taurinelor, este reglementat de Legislaţia Naţională în vigoare: Regulamentul de aplicare a Ord. 5/2005 ANSVSA OUG 113/2002, privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România Ordinul Ministrului Agriculturii şi Pădurilor nr. 354/2002, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind sistemul de identificare şi înregistrare a bovinelor Ordinul Ministrului Agriculturii şi Pădurilor nr. 320/2002, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind reguli detaliate de implementare a sistemului de identificare şi înregistrare a bovinelor Legea 25/2003 pentru aprobarea OUG 113/2002 Norma sanitar veterinară 1 aug. 2002 Norma sanitar veterinară 19 iulie 2002 Norma sanitar veterinară 31 ian. 2003 Norma sanitar veterinară 11 sept. 2003 Norma sanitar veterinară 17 sept. 2003 53
Vasile MACIUC
Nume producător
Data fabricaţiei
Codul judeţului
Check
Duplicat crotalie
Cod de bare
Numărul de ordine al animalului
Fig. 2 –Crotalie auriculară pentru bovine Prin actele normative enumerate se urmăreşte armonizarea legislaţiei din domeniul sanitar veterinar şi zootehnic cu cea din Uniunea Europeană. Autoritatea veterinară centrală (ANSVSA) a României este responsabilă pentru elaborarea şi punerea în aplicare a sistemului naţional de identificare şi înregistrare a bovinelor. Codul de pe crotalia auriculară pentru bovine (fig. 2) trebuie să conţină următoarele: numele producătorului, inscripţionat în partea de sus a crotaliei, unde este prevăzut sistemul de prindere al celor două părţi; dedesupt, codul de ţară, reprezentat de două 54
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
litere majuscule cu înălţimea de 0,8 cm care semnifică codul ISO al ţării, respectiv RO; sub codul de ţară se inscripţionează acronimul autorităţii sanitar veterinare centrale a României, cu litere majuscule cu înălţimea de 0,8 cm, respectiv ANSV; în stânga acronimului se va inscripţiona de către producător logoul acestuia şi data fabricaţiei crotaliei, iar în dreapta, cu cifre romane, numărul duplicatului crotaliei, dacă este cazul – prima crotalie va purta cifra I; codul de bare este dispus sub acronim pe un singur rând şi este constituit din maximum 12 poziţii de grosimi diferite, cu înălţimea de 0,8 cm, corespunzător cifrelor ce se înscriu dedesupt; sub codul de bare se înscriu pe un şir 8 cifre cu înălţimea de 0,5 cm, care reprezintă: primele două, codul judeţului, următoarea cifră este un chneck-digit folosit pentru control, iar restul de 5 cifre reprezintă primele cifre din numărul de ordine al animalului; ultimul rând de caractere este format din 4 cifre cu înălţimea de 2 cm, care reprezintă ultimele 4 dintre cele 9 cifre ale numărului de ordine al animalului. Codul de identificare al bovinei este format din 14 caractere ce vor fi menţionate în bazele de date, două litere urmate de codul numeric format din 12 cifre, caracterele având următoarea semnificaţie: • primele două sunt litere şi reprezintă codul ţării, respectiv RO; • următoarele două sunt cifre şi reprezintă codul judeţului, respectiv de la 01 la 42; • următorul caracter este o cifră şi reprezintă check-digit pentru control; • următoarele 9 caractere sunt cifre şi reprezintă numărul de ordine al animalului. 55
Vasile MACIUC
În continuare prezentăm un exemplu practic de formare a numărului matricol: 24 1 00001 0001 24 – codul judeţului Iaşi 1 – cheia de control 00001 – număr de ordine 0001 – număr matricol Plecând de la acest număr, evoluţia numerelor matricole se poate prezenta astfel: 24 1 00001 0001 2 00001 0002 3 00001 0003 4 00001 0004 5 00001 0005 6 00001 0006 7 00001 0007 1 00001 0008 2 00001 0009 . . . . . . . . . 4 00001 9999 5 00002 0001 . . . . 00003 9999 Bovinele destinate pentru evenimente culturale şi sportive - cu excepţia expoziţiilor şi târgurilor fără vânzare – pot fi identificate, în locul crotaliei auriculare, cu un sistem de identificare ce oferă garanţii echivalente şi este autorizat de către autoritatea veterinară centrală a României. Crotalia 56
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
auriculară trebuie să aibă două părţi ce vor fi inscripţionate identic. Aceste două părţi componente ale crotaliei trebuie să se poată mişca una faţă de alta după aplicarea la urechea animalului. Distanţa dintre cele două părţi componente ale crotaliei trebuie să fie cuprinsă între 9 şi 12 mm. Cele două părţi componente ale fiecărei crotalii auriculare trebuie să poată fi separate, după aplicare, numai prin ruperea definitivă a mijlocului de unire dintre ele, fără posibilitatea de a se reansambla. Mijlocul de legătură dintre cele două părţi componente ale unei crotalii trebuie să suporte o tracţiune de 300 N, măsurată în plan axial, caracteristică ce trebuie să se menţină o perioadă de cel puţin 7 ani. Modelul de crotalie este proiectat în aşa fel încât să se poată introduce doar într-o anumită poziţie în cleştele aplicator. Crotalia trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să poată fi folosită – aplicată – doar o singură dată; numărul acesteia nu trebuie să se repete; să fie durabilă şi greu de deteriorat; să fie lipsită de nocivitate. Aplicarea crotaliilor la urechile animalului se face cu un cleşte special (supercrotalie). Cleştele de aplicare trebuie să aibă menţionat numele producătorului şi data fabricaţiei; să fie construit în aşa fel încât aplicarea crotaliei să se poată face într-un singur mod; să se deschidă uşor şi să poată fi manevrat cu o singură mână; să nu producă urechii leziuni nedorite; cleştele, transportul, logistica şi împachetarea trebuie să corespundă anumitor norme stabilite de autoritatea veterinară centrală a României. Cifrele şi literele înscrise pe crotalie, precum şi codul de bare trebuie să fie de culoare neagră, iar culoarea crotaliei auriculare trebuie să fie galben lămâie. Crotalia trebuie să fie uşor de aplicat, fără a necesita o manualitate deosebită. Crotalia auriculară va fi aplicată la un moment 57
Vasile MACIUC
stabilit de către autoritatea competentă centrală, fie la fătarea animalului, fie în orice caz înainte ca animalul să părăsească exploataţia în care a fost fătat. Perioada nu poate să depăşească 20 de zile de la naştere. Nici un animal nu va putea fi mişcat dintr-o exploataţie dacă nu este identificat conform legislaţiei în vigoare. Orice animal importat dintr-o ţară terţă sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care rămâne pe teritoriul României, va fi identificat în exploataţia de destinaţie prin crotaliere auriculară conform actelor normative în vigoare, într-o perioadă ce va fi determinată de autoritatea veterinară centrală, care nu va depăşi 20 de zile, în orice caz înainte de a părăsi exploataţia. Nu este necesar să se identifice un animal dacă exploataţia de destinaţie este un abator situat pe teritoriul României, iar animalul este sacrificat într-o perioadă de 20 de zile. Identificarea originală stabilită de ţara terţă sau de statul membru al Uniunii Europene va fi înscrisă în baza de date computerizată sau, dacă aceasta nu este funcţională, în registrele corespunzătoare, împreună cu noul cod de identificare acordat acestuia de către autoritatea competentă din România ca ţară de destinaţie. Fiecare animal îşi va păstra şi crotalia sa auriculară originală. Crotaliile auriculare se confecţionează numai la solicitarea autorităţii veterinare centrale, ANSV. În cazul în care o bovină îşi pierde crotalia, pierderea trebuie notificată într-o perioadă maximă de 4 zile, autorităţii veterinare locale, iar numărul de înregistrare a animalului trebuie comunicat bazei de date centrale. Aplicarea unei noi crotalii se va face de către medicul veterinar concesionar, cu aprobarea autorităţii veterinare locale; crotalia nouă trebuie să aibă inscripţionată, în cifre 58
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
romane, cifra care reprezintă al câtelea duplicat este. Tarifele pentru aplicarea mărcilor auriculare se stabilesc prin Ordin al MAAP, în urma negocierii cu Colegiul Medicilor Veterinari. Contravaloarea mărcilor auriculare şi a paşaportului individual se suportă de către deţinătorii bovinelor. În viitor, circulaţia bovinelor pe teritoriul României se va face numai pe baza paşaportului individual (fig. 3). După apariţia acestor acte normative, consiliile locale nu vor mai elibera bilete de adeverire a proprietăţii bovinelor. Totuşi, bovinele vor circula însoţite atât de paşaportul individual, cât şi de certificatul sanitar veterinar de atestare a sănătăţii animalelor. Este interzisă încărcarea, îmbarcarea şi transportul bovinelor care nu deţin mărci auriculare şi paşaport individual. Bovinele identificate şi înregistrate se vor sacrifica numai în abatoare autorizate sanitar veterinare, care au obligaţia de a preda lunar, pe bază de tabel, direcţiei sanitare veterinare judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti mărcile auriculare şi paşapoartele individuale ale bovinelor sacrificate. Bovinele care au fost sacrificate de urgenţă, în alte locuri, vor fi expediate către abatoarele autorizate, iar acestea au obligaţia de a preda lunar direcţiei sanitare veterinare judeţene mărcile şi paşapoartele individuale ale bovinelor sacrificate. Dacă bovinele sacrificate de urgenţă deţin o singură marcă auriculară, acestea se vor considera identificate şi înregistrate, cu condiţia ca medicul veterinar concesionar, care a efectuat certificarea, să confirme pe propria răspundere pierderea celei de-a doua mărci auriculare. Bovinele care au murit în fermă, în gospodăriile populaţiei sau în timpul transportului vor fi examinate 59
Vasile MACIUC
sanitar veterinar, inclusiv pentru encefalopatia spongiformă, conform normelor sanitare veterinare în vigoare, iar mărcile auriculare şi paşapoartele individuale vor fi predate de către medicul veterinar oficial direcţiei sanitare veterinare judeţene, în a cărei rază teritorială s-a constatat moartea. Acordarea de premii, de subvenţii sau despăgubiri, în condiţiile legii, pentru bovinele neînregistrate şi neidentificate, potrivit prevederilor OUG nr. 113/2002, este interzisă. Această ordonanţă sancţionează contravenţiile menţionate cu amenzi, de la 300 RON la 7000 RON, constatarea contravenţiilor revenind în sarcina poliţiei sanitar veterinare.
60
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 3 Paşaport de identificare a bovinelor
CAPITOLUL 4 61
Vasile MACIUC
PRODUCŢIILE BOVINELOR ŞI FACTORII DE INFLUENŢĂ Direcţia de exploatare a taurinelor este determinată de ponderea pe care o au cele două producţii principale, lapte şi carne, respectiv de caracteristicile sistemelor de exploatare utilizate. 4.1. Importanţa producţiei de lapte şi factorii care o influenţează Laptele este un produs al glandelor mamare de culoare alb-gălbuie, cu un gust dulceag şi miros caracteristic. La vacă, ugerul este împărţit în două jumătăţi şi patru sferturi, terminate cu câte un sfârc sau mamelon. În structura sa intră doua categorii de ţesuturi: unul glandular, bogat vascularizat şi altul conjunctiv-adipos cu rol de susţinere. Ţesutul glandular se compune din numeroase alveole (acini) glandulare, care constituie unităţile secretoare de bază (fig. 4). Laptele secretat de ele este colectat de o reţea de canalicule şi canale galactofore, care confluează într-o cavitate situata la baza sferturilor numită „cisterna laptelui” sau „sinus galactofor”. De aici, laptele ajunge la exterior prin canalul mamelonar, al carui orificiu terminal este închis de către un muschi „sfincter”. Acesta se deschide numai sub acţiunea forţelor exercitate prin supt sau prin muls. Secreţia laptelui începe cu puţin înainte de fătare sau imediat după fătare şi este declanşată de acţiunea hormonului „prolactina”, eliberat de lobul anterior al glandei hipofizare. Sinteza laptelui şi a componentelor sale are loc la nivelul alveolelor glandulare, care preiau şi metabolizeaza 62
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
substanţele nutritive digerate şi vehiculate de circuitul sangvin. Se apreciază că pentru formarea unui litru de lapte, circulă prin glanda mamară 300-400 litri de sânge. Procesul de sinteză este continuu şi are ritm constant, timp de 10-12 ore după muls. Întrucât ocitocina este prezentă în sânge maximum 10 minute, se recomandă ca mulsul să se execute cât mai rapid. Laptele are densitatea de 1,024-1,034 g/cm3 la temperatura de 20ºC şi reacţia uşor acidă (pH=6,6-6,8). Fierbe la 100,2ºC şi îngheaţă la –0,55ºC. Din punct de vedere nutritiv, laptele este considerat un aliment complet şi complex. El conţine peste 100 substanţe indispensabile în hrana omului, din care 20 aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 vitamine şi 45 elemente minerale. Compoziţia chimică a laptelui este destul de variabilă, în funcţie de mai mulţi factori, dar în medie conţine apă 87%, substanţă uscată 12-14%, grăsime 3,8%, proteine 3,23,4%, lactoză 4,8% şi cenuşă 1,0%. Sărurile menerale şi alte substanţe, ca – biocatalizatori, diferiţi pigmenţi etc. completează compoziţia şi valoarea economică a laptelui
63
Vasile MACIUC
b
a
c
Fig. 4 Structura unui lobul glandular (după R. Bronnimann şi col.-1992) a – lobul glandular; b – alveole; c – structura alveolelor 1 – lobul glandular (80 X); 2 – alveole (diam. aprox. 1/4 1/3 mm); 3 – legături interalveolare (1/20 mm); 4 – canalicul glandular; 5 – canal glandular; 6 – capilare sanguine; 7 – celule mioepiteliale; 8 – epiteliu de celule glandulare; 9 – globule de grăsime; 10 – nucleu celular; 11- citoplasma; 12- ţesut conjunctiv; 13 – membrană bazală. Valoarea energetică a laptelui este de 680 calorii/kg şi echivalează cu energia calorică conţinută de: 600 g carne de vacă; 500 g peşte; 400 g carne de porc; 7-8 ouă; 2,6 kg varză 64
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
sau 1,4 kg mere. Datorită însuşirilor sale nutritive şi dietetice, laptele de vacă se recomandă tuturor categoriilor de oameni, mai ales pentru copii şi batrâni, femei gravide şi covalescenţi. Laptele de vacă se opţine în modul cel mai economic dintre toate produsele de origine animală, aceasta datorită faptului că vacile folosesc pentru realizarea producţiei de lapte cu 25-30% mai bine energia din furaje, decât pentru carne. Capacitatea de consum a hranei pe care o manifestă vacile de lapte, comparativ cu alte specii pentru alte produse animaliere este evidentă în favoarea primelor. La vaci, producţia individuală de lapte este influenţată de o serie de factori care, după natura lor, se pot grupa astfel: factori genetici şi fiziologici respectiv factori de mediu. 4.1.1. Factorii genetici şi fiziologici care influenţează producţia de lapte În această categorie se cuprind factorii legaţi direct de baza ereditară şi fiziologică a taurinelor şi influenţează potenţialul productiv al populaţiilor sau indivizilor. Specia, taurinele au potenţialul cel mai ridicat, între 2000 şi 10000 kg lapte pe lactaţie, urmate de bubaline cu 800-2500 kg lapte, zebul cu 600-2000 kg lapte, bibovinele şi yakul cu 500-900 kg lapte pe lactaţie. Tipul fiziologic, în cazul taurinelor, reprezentate de cele trei tipuri fiziologice de bază: respirator – caracteristic taurinelor specializate pentru producţia de lapte, digestiv – specific taurinelor de carne şi aptitudini reduse pentru producţia de lapte şi mixt – caracteristic taurinelor cu aptitudini productive combinate, lapte şi carne. Rasa, în condiţii similare de mediu, producţia cantitativă şi calitativă de lapte diferă de la o rasă la alta, ca 65
Vasile MACIUC
urmare a potenţialului lor ereditar specific. Aşa de exemplu, se disting rase cu producţii: mici – 800-1.000 kg, mijlocii – 2.000-4.000 kg şi mari 6.000-10.000 kg. Sub raport calitativ se cunosc rase cu procent de grăsime: scăzut – 2,8-3,3 %, mediu –3,7-3,8 %, ridicat 4,2-4,3 % şi foarte ridicat – 5,56,5 %. Individualitatea, în cadrul fiecărei rase cantitatea şi calitatea laptelui variază, în limite largi, de la o vacă la alta, chiar dacă animalele beneficiază de aceleaşi condiţii de hrănire şi întreţinere. Aceste variaţii sunt determinate de tipul de metabolism şi de temperament, care imprimă un anumit grad de valorificare a furajelor. Vârsta (lactaţia), în general, producţia de lapte la vaci creşte progresiv de la lactaţia I la lactaţia a V-a, a VI-a, după care scade treptat până la sfârşitul vieţii productive. La rasele precoce, nivelul productiv maxim se înregistrează la a III-a, a IV-a lactaţie. Conformaţia corporală, cercetările au stabilit că între formele corporale şi producţia de lapte a vacilor există o corelaţie pozitivă destul de strânsă. Astfel, vacile cu formatul corporal trapezoidal, cu uger mare şi globulos, cu sferturi simetrice, bogate în ţesut glandular, au o capacitate productivă mai ridicată decât a celor care nu prezintă aceste caracteristici de exterior. Dezvoltarea corporală, se corelează intermediar şi pozitiv cu producţia de lapte, dar numai până la o anumita limită de greutate, care diferă de la o rasă la alta. De exemplu, vacile din rasa Balţată românească cu greutăţi de 650-700 kg dau producţii sensibil mai mari decât cele cu greutăti de 400 – 500 kg, dar daca greutatea lor corporală
66
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
creşte către 800 kg, potenţialul productiv de lapte scade în favoarea producţiei de carne. Constituţia şi temperamentul, influenţează semnificativ nivelul productiv al vacilor. Astfel, s-a constatat că exemplarele cu constituţie fină sau robustă şi cu temperament vioi sau vioi spre liniştit înregistrează producţii de lapte mai mari în comparaţie cu cele aparţinând altor tipuri de constituţie şi temperament. Longevitatea productivă, sunt rase de taurine care se pot exploata în medie 6 - 7 lactaţii, exemplu rasa Jersey şi rase la care durata medie de exploatare este doar 3 - 4 lactaţii (rasele de tip Friză). Vacile cu longevitate mare realizează producţii mari de lapte pe durata vieţii şi produc un număr mai mare de viţei, ceea ce duce la creşterea eficienţei economice. Starea de sănătate, constituie principala condiţie pentru ca organismul să-şi poată exterioriza potenţialul productiv. Starea de boală afectează toate producţiile, dar mai ales producţia de lapte, întrucât reduce consumul de hrană şi apă. 4.1.2. Factorii de mediu care influenţează producţia de lapte Numărul factorilor de mediu care influenţează producţia individuală la vaci este mult mai mare. Ei se referă, îndeosebi, la tehnologia de exploatare şi la climatul natural şi microclimatul din adăposturi. Alimentaţia, are un rol hotărâtor asupra producţiei de lapte, toţi ceilalţi factori de mediu modificând, de fapt, într-o măsură mai mare sau mai mică, gradul de conversie al hranei în lapte. Aplicarea unei alimentaţii rationale, ca tip, 67
Vasile MACIUC
nivel şi mod de hrănire, are întotdeauna un efect pozitiv asupra producţiei cantitative şi calitative de lapte. Dimpotrivă, subalimentaţia, supraalimentaţia, hrănirea unilaterală sau dezechilibrată în substanţe nutritive, influenţează în sens opus nivelul productiv al vacilor. Adăparea, influenţează direct şi considerabil producţia vacilor deoarece se ştie că laptele conţine apă în proporţie de circa 87%. Cu cât adăparea se face mai des, cu atât sporeşte producţia de lapte. De aceea, tehnologiile actuale impun adăparea la discreţie din adăpători automate, cu apă de bună calitate. Îngrijirea corporală, influenţează favorabil starea de sănătate a vacilor şi, implicit, nivelul lor productiv. Experienţele efectuate în condiţii de producţie au arătat că vacile ţesălate zilnic dau, în comparaţie cu cele neţesălate, o producţie de lapte mai mare cu 3-5%. Mişcarea vacilor, vara la păşune şi iarna în padoc sau în jurul fermei, contribuie la intensificarea activitaţii musculare, a circulaţiei sangvine şi a metabolismului în general. Ca urmare, creşte pofta de mâncare şi ritmul de conversie a furajelor în lapte, ceea ce determină sporirea simţitoare a producţiei de lapte. Mulsul vacilor, producţia cantitativă şi calitativă de lapte este puternic influenţată de tehnologia de muls (pregătirea ugerului, executarea mulsului, intervalul dintre mulsori, etc.). Experienţele au demonstrat că spălarea şi masarea ugerului, executarea rapidă şi energică a mulsului la intervale egale de timp, fără fluctuaţia îngrijitorilor mulgători, determină la vaci cedarea integrală a laptelui din uger, sporirea producţiei cu până la 15 % faţă de cea obţinută atunci când nu se respectă întocmai aceste lucrări. 68
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Programul activităţilor zilnice, executarea lucrărilor zilnice de grajd (curaţenia, distribuirea furajelor, mulsul etc.), la orele stabilite, favorizeaza instalarea reflexelor condiţionate şi influenţează pozitiv producţia prin acordarea timpului fiziologic necesar pentru hrănire şi odihnă. Durata lactaţiei influenţează direct producţia de lapte, în sensul că, cu cât aceasta este mai lungă cu atât cantitatea de lapte obţinută va fi mai mare. Dar, lactaţia nu trebuie să depăşească 305 zile, deoarece se diminuează producţia vacilor la lactaţia următoare şi se pierde un viţel. Durata „service-period” are influenţă asupra producţiei de lapte pe întreaga perioadă de exploatare. Repausul sexual al vacilor trebuie să fie de 60-80 zile, căci însămânţările timpurii după fătare, ca şi cele târzii, conduc la scăderea nivelului productiv la viitoarele lactaţii. Durata „calving-interval” influenţează atât nivelul, cât şi ritmicitatea producţiei de lapte. Un interval între fătări mai mare de 12 luni antrenează micşorarea pe viaţă a cantităţii de lapte. Vârsta primei fătări poate să influenţeze, de asemenea, producţia de lapte de-a lungul întregii vieţi productive. Astfel, dacă viţelele se introduc la reproducţie înainte de a realiza 65-70 % din greutatea vacilor adulte, vor da producţii mici de lapte, care se menţin şi la lactaţiile următoare. Temperatura, zona de confort optim pentru obţinerea unor producţii maxime de lapte la vaci este de 10-14ºC. Creşterea temperaturii peste 21ºC sau scăderea ei sub 0ºC produc o uşoară diminuarea a producţiei de lapte. S-a constatat, însă, că influenţa negativă a temperaturilor ridicate este mult mai mare decât a celor scăzute. 69
Vasile MACIUC
Umiditatea relativă a aerului trebuie să fie cuprinsă între 65-75 %. Abaterile de la aceste limite, asociate cu temperaturi prea ridicate sau prea scăzute, conduc la instalarea unor afecţiuni respiratorii şi cardiovasculare cu urmări negative asupra producţiei de lapte. Curenţii de aer cu viteza de circa 0,3 m/s iarna şi 1m/s vara, asociaţi cu o temperatură ridicată şi o umiditate scăzută, influenţează favorabil producţia de lapte. Când viteza lor este însă prea mare şi se asociază şi cu temperaturi scăzute şi umiditate ridicată, nivelul productiv al vacilor scade simţitor. Starea vremii, zilele senine, cu soare dar fără arşiţe, influenţeaza pozitiv cantitatea de lapte produsă de vaci. În schimb, cele cu averse, furtuni şi descărcări electrice au efecte stresante asupra animalelor şi, în consecinţă, producţia de lapte scade brusc. Producţia totală de lapte reprezintă cantitatea de lapte produsă la nivelul unei ferme, localităţi, judeţ, ţară, continent sau pe glob. Volumul producţiei totale de lapte este influenţat de efectivul de vaci, producţia individuală de lapte şi activitatea de reproducţie. De asemenea, producţia de lapte marfă reprezintă cantitatea de lapte dintr-o fermă recalculată la 3,5% grăsime şi care este disponibilă pentru comercializare. La rândul ei, producţia de lapte marfă este influenţată de volumul total de lapte fizic, consumul intern de lapte şi calitatea laptelui. 4.1. Importanţa producţiei de carne şi factorii de influenţă Carnea reprezintă o sursă alimentară deosebită, faţă de care preferinţele şi gusturile consumatorilor au fost şi sunt în 70
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
continuă creştere. Carnea de bovine constitue un aliment complet, bogat în proteină şi însuşiri organoleptice deosebite (fig. 5). Ea conţine 34,9% substanţă uscată, din care 18,7% proteină, 15,3% grăsime şi 0,9% săruri minerale, având o valoare energetică de 2270 kkal/kg. De asemenea, conţine toţi aminoacizii esenţiali – lizină 1,78 g/100g carne, leucină 1,68 g, arginină 1,32 g, valină 1,14 g, izoleucină 1,04 g, fenilalanină 0,80 g, treonină 0,80 g, histidină 0,58 g, metionină 0,46 g, şi triptofan 0,22 g/100 g carne.
Fig.5 Muşchi de bovină (PLM-2003) Valoarea biologică medie a proteinelor din carne este de 74 %, coeficientul de utilizare netă a proteinelor 70 %, digestibilitatea 97 %, coeficientul de eficacitate proteică 2,3 g spor/g proteină ingerată (R. Segal - 1983). Bovinele furnizează o carne convenabilă sub raportul costului, deoarece valorifică o gamă largă de furaje, în 71
Vasile MACIUC
general de volum, cum ar fi: păşuni, nutreţuri grosiere, reziduuri industriale, etc. care se găsesc mai frecvent şi sunt foarte ieftine. Nu în ultimul rând, carnea de bovine contribuie la o alimentaţie raţională şi echilibrată a omului, asigurând o stare bună de sănătate şi combate subalimentaţia, malnutriţia, fenomene întâlnite pe scară largă în multe ţări de pe glob. Ca urmare a calităţilor menţionate, apreciem că este un produs cu importanţă deosebită pentru om ceea ce impune o dezvoltare cantitativă şi calitativă concomitent cu creşterea eficienţei lui economice. Producţia de carne este influenţată de numeroşi factori, ceea ce impune o sistematizare astfel: factori genetici şi fiziologice respectiv factori de mediu. 4.2.1. Factorii genetici şi fiziologici de influenţă a producţiei de carne Producţia de carne poate fi influenţată de aceşti factori în proporţie de 30 – 70 % dacă avem în vedere faptul că pentru caracterele de carne determinismul genetic este de la intermediar spre puternic. Specia, în subfamilia bovine taurinele propriu-zise sunt cele mai valoroase, întrucât realizează sporuri medii zilnice de peste 1000 g , randament la sacrificare de 58 – 64% şi carcase mari de până la 500 kg. Celelalte bovine (bubaline, zebu, bibovine, yakul) realizează indici cantitativi mai reduşi iar carnea este de calitate inferioară. Tipul fiziologic, taurinele reprezentate de tipul fiziologic digestiv şi metabolism anabolic, valorifică economic furajele în procesul de îngrăşare. Tineretul supus îngrăşării realizează sporuri medii zilnice de peste 1000 g /zi, cu randament la sacrificare de 60 – 64 % şi raportul 72
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
carne-oase în medie de 5:1. Animalele din tipul fiziologic respirator sau mixt manifestă aptitudini mai slabe pentru producţia de carne atât cantitativ şi calitativ, cât şi economic. Rasa, în cadrul fiecărei grupe de rase este o mare variabilitate a principalilor indici cantitativi, calitativi şi economici. Mai valoroase sunt rasele de carne cu dezvoltare corporală mare (Chianina, Alb Albastră Belgiană, Charolaise etc.). Pentru producţia de carne, pe plan mondial se exploatează cu precădere hibrizi din diferite rase de carne, rase mixte şi chiar de lapte. Aceştea au un heterozis pronunţat şi ca urmare se obţin indici superiori ai producţiei de carne. Individualitatea, în cadrul aceleiaşi rase indicii producţiei de carne variază în limite mai largi sau mai restrânse de la un individ la altul. Vârsta, este corelată pozitiv cu greutatea corporală a animalului respectiv cea a carcasei, care creşte şi atinge valori maxime la vârsta de adult ( 70% la un an, 80% la doi ani şi 90-100% la 3-4 ani). De asemenea, ritmul acumulării de masă musculară se reduce pe măsura înaintării în vârstă şi creşte consumul specific pe kg spor. Sexul, comparativ cu femelele, tăuraşii au încă de la naştere o greutate corporală mai mare, diferenţă care se măreşte o dată cu vârsta, ca urmare a ritmului sporit al acumulărilor de masă şi a energiei de creştere superioară. Masculii castraţi (boi) realizează sporuri mai mici de creştere faţă de cei necastraţi, consum de hrană mai mare însă carnea este de calitate mai bună. Viteza mai mică de creştere la masculii castraţi se datoreşte stresului operaţiei şi absenţei hormonilor androgeni.
73
Vasile MACIUC
Precocitatea, este rezultatul acţiunii simultane a factorilor de creştere şi dezvoltare, raportaţi la vârsta atingerii cât mai timpurii a stadiului de adult şi care se poate aprecia prin coeficientul de creştere. Rasele de carne şi hibrizii sunt mult mai precoce decât rasele mixte şi de lapte. Starea de îngrăşare, se regăseşte în conformaţia animalului şi care, alături de vârstă, influenţează apreciabil producţia cantitativă şi calitativă de carne. Reprezintă unul din criteriile de încadrare pe clase de calitate a animalelor la valorificare, şi care se face pe baza maniamentelor. Comportamentul, ierarhizarea animalelor pe grupe de vârstă, dezvoltare corporală şi chiar temperament va influenţa pozitiv producţia de carne. Starea de sănătate, este o condiţie indispensabilă pentru producţia de carne, starea de boală fiind incompatibilă cu acesta.Orice stare de boală afectează metabolismul animalelor care se reflectă în pierderi prin mortalităţi şi sacrificări de necesitate. 4.2.2. Factorii de mediu care influenţează producţia de carne Alimentaţia, influenţează producţia de carne prin nivelul şi tipul de hrănire, calitatea furajelor, forma şi modul de administrare a furajelor. Nivelul energo-proteic şi mineralo-vitaminic trebuie să satisfacă cerinţele funcţiilor vitale şi să permită obţinerea unui spor maxim de creştere. Tipul de hrănire este strâns corelat cu evoluţia morfofiziologică a tubului digestiv şi poate fi: lactat, concentrat şi voluminos. De asemenea, furajele bogate în energie şi cu conţinut redus de celuloză stimulează viteza de creştere iar
74
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
administrarea lor se poate face de 2-3 ori pe zi sau la discreţie. Adăparea, un consum restricţionat de apă reduce consumul de furaje şi implicit indicii producţiei de carne. Apa are un rol important în procesul de digestie, respectiv în desfăşurarea proceselor biochimice şi metabolice. Sistemul de exploatare, poate fi: intensiv, semiintensiv şi extensiv, respectiv se diferenţiază în raport cu indicii tehnico-economici realizaţi. Cele mai bune rezultate se obţin în sistemul intensiv. Sistemul de întreţinere, poate crea confort sau disconfort cu efecte pozitive sau negative asupra procesului de creştere şi îngrăşare. Se practică ambele sisteme de întreţinere – liberă şi legată, deşi indicii tehnici ai îngrăşării sunt ceva mai reduşi la întreţinerea liberă comparativ cu cea legată. Cu toate acestea, întreţinerea liberă s-a extins deoarece permite mecanizarea completă a proceselor tehnologice. Programul activităţilor zilnice, trebuie să asigure un echilibru între perioada de odihnă şi lucrările administrative. Perturbarea frecventă a odihnei reduce sporul mediu zilnic. Factorii climatici, influenţează în mare măsură indicii tehnico-economici ai îngrăşării. Este absolut necesar să se asigure în adăposturi un microclimat optim în ceea ce priveşte temperatura (9-150 C), umiditatea relativă a aerului (70-75%), curenţii de aer (0,3 m/s iarna şi 1 m/s vara) şi luminozitatea (20-200 lucşi mai mare la tineret şi mai redusă la animalele adulte). Producţia totală de carne este influenţată de efectivul de bovine sacrificat, greutatea corporală la tăiere şi randamentul la sacrificare. Greutatea corporală este 75
Vasile MACIUC
dependentă în mod deosebit de rasă, vârstă, sex şi condiţiile de îngrăşare iar randamentul la sacrificare este influenţat, în linii generale, de aceeaşi factori care condiţionează producţia individuală de carne. Producţia energetică, este un parametru biologic şi economic important fiind influenţată de un complex de factori care se pot grupa ca şi în cazul primelor două producţii în factori genetici sau interni şi factori de mediu sau externi. Factorii interni sunt: specia, rasa, sexul, vârsta, dezvoltarea corporală, conformaţia corporală, constituţia, tipul de sistem nervos, temperamentul şi caracterul. Factorii externi la bovinele pentru tracţiune sunt: condiţiile climaterice, hrănirea şi adăparea, dresajul şi antrenamentul, harnaşamentul şi vehicolul, atelarea şi regimul de efort. Cantitatea şi calitatea pieilor este influenţată de numeroşi factori, mai importanţi fiind: specia, rasa, sexul şi vârsta, alimentaţia şi întreţinerea, clima şi sezonul sacrificării - se recomandă anotimpul vara şi toamna.
Clasificarea carcaselor de viţel pe baza conformaţiei (după A. Cuc -2003)
76
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
CAPITOLUL 5 COMPORTAMENTUL BOVINELOR Comportamentul reprezintă reacţia adaptativă a organismului la mediul abiotic şi biologic, respectiv la factorii climatici, de sol, de nutriţie, de mulgere, de întreţinere sau faţă de animalele cu care vin în contact. 5.1. Comportamentul maternal şi perioada de creştere a viţelului Pentru actul parturiţiei (fătării) când vaca se găseşte în grup pe păşune, aceasta se separă de grup căutând un loc mai protejat iar dacă se află în maternitate îşi alege o poziţie mai comodă. Fătarea debutează prin contracţii ondulatorii ale uterului care determină deschiderea cervixului şi ieşirea pungilor fetale din bazin. Acest proces durează circa 3-8 ore după care urmează stadiul de expulzare a fătului (de la 20 minute până la 3-4 ore sau chiar mai mult). Expulzarea fetusului se face în mod obişnuit şi cel mai frecvent în decubit sternoabdominal, rar în decubit costoabdominal şi foarte rar în staţiune patrupedală. După fătare, în funcţie de tehnologia practicată, vaca poate rămâne 4-5 zile împreună cu viţelul. Prin actul de lingere se realizează curăţirea viţelului de resturile învelitorilor fetale şi de lichidul amniotic, se activează circulaţia periferică şi se realizează o legătură olfactivă şi psihică (fig. 6). Actul de lingere durează 30-60 minute după care viţelul se poate ridica. Există şi vaci care nu-şi ling viţelul iar ulterior nu-l acceptă la supt, situaţie mai frecvent întâlnită la vacile primipare. 77
Vasile MACIUC
Fig. 6 Actul de lingere al viţelului La circa 15-30 minute după fătare, viţelul face încercări de a se ridica în poziţie patrupedală. Odată ce se ridică în picioare, viţelul se menţine oarecum stabil 30 secunde până la un minut înainte de a face primii paşi. Actul de a sta în staţiune patrupedală este învăţat în timp. Ajuns să stea în picioare el încearcă să meargă, de obicei spre mama sa. La început, mişcarea este extrem de necontrolată şi se poate sfârşi destul de repede cu o cădere, apoi viţelul se va strădui din nou să se ridice în picioare şi să meargă, lucru pe care de asemenea îl învaţă în timp, după mai multe încercări. După ce a reuşit să se ridice, stimulat de vacă sau ajutat de om, încearcă imediat să găsească ugerul vacii pentru supt. În acest act comportamental, viţelul este ajutat de vaca-mamă care îl dirijează cu capul spre uger şi adoptă o poziţie cât mai favorabilă pentru supt. După descoperirea ugerului de către viţel acesta adoptă o poziţie oblică în sus a capului (reflex înnăscut) iar corpul este îndreptat în unghi spre abdomenul vacii (fig. 7). Comportamentul de căutare este îngreuiat de vacile cu uger 78
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
mare şi atârnând datorită faptului că nu pot apleca genetic mai jos capul.
Fig. 7 Poziţie oblică în sus a capului, la viţel Începând cu ziua a IV-a – a V-a, viţelul reacţionează la chemările mamei pe care o recunoaşte după muget, realizându-se astfel legătura acustică. Până la 8 zile se dezvoltă şi orientarea optică a viţelului, acesta observând mama până la o distanţă de 50 m. Când o vacă se găseşte în grup şi îşi pierde viţelul, aceasta caută să stabilească controlul acustic, deplasându-se în cireadă şi controlând olfactiv alţi viţei. Semnalul acustic este dat şi din partea viţelului. Ordinea semnalelor de orientare prin care vaca îşi găseşte viţelul sunt: semnal acustic (muget), semnal optic (se observă reciproc), semnal tactil (de atingere) şi semnal olfactiv (de lingere). Aceste elemente comportamentale ale viţelului (înnăscute) îngreuiază alăptarea artificială la găleată deoarece lipsesc stimulii, lipsesc reperele de orientare (poziţia capului, poziţia ugerului) şi lipsesc mişcările de orientare a vacii. Pentru aceasta, în cazul alăptării artificiale 79
Vasile MACIUC
la găleată, vasele vor fi aşezate pe suporţi la o înălţime convenabilă pentru supt fiind bine fixate pentru a nu se răsturna atunci când sunt lovite cu capul de către viţel. Când se practică alăptarea artificială viţelul consumă laptele mult mai repede (2-4 minute) şi apare necesitatea satisfacerii cerinţelor de supt, datorită unui deficit de aproximativ 1000 mişcări de supt per tain. De aceea viţelul caută obiecte de înlocuire a suptului şi astfel apare viciul suptului reciproc la viţei şi vaci. Prin suptul reciproc viţeii înghit fire de păr care se adună în stomac şi determină tulbulări gastro-intestinale. De aceea în practică este preferabilă alăptarea artificială la bidon, metodă care înlătură parţial dezavantajele menţionate. Comportamentul nutriţional la viţei apare atât în perioada de alăptare cât şi în cea a furajării după înţărcare. Suptul are efect favorabil asupra producţiei de lapte, iar afecţiunile mamare sunt mai reduse, deasemeni îmbolnăvirile gastro-intestinale ale viţeilor se reduc. În timpul suptului poziţia viţelului este diferită de a vacii, cu regiunea ano-genitală spre capul vacii pentru a efectua controlul olfactoriu. În primele zile frecvenţa suptului este de 6-8 ori pe zi, la sfârşitul primei luni de 2 ori pe zi iar între 2-6 luni viţeii se separă pe grupe şi sunt admişi la supt de 2 ori pe zi. Durata unui supt este de 10-12 minute în primele luni şi respectiv 7-8 minute la 6 luni. Durata zilnică de supt este de 60 minute în primele luni şi de 30 minute în luna a VI-a. Furajarea cu alte nutreţuri devine posibilă odată cu începerea rumegării. Capacitatea de rumegare se instalează la 7 zile după fătare şi cel mai târziu la 21 zile. Aceasta este stimulată de administrarea timpurie a fibroaselor.
80
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Hrănirea viţeilor cu fibroase şi concentrate la grajd durează o oră la vârsta de 14 zile, 4 ore la vârsta de 4 luni şi 5 ore la vârsta de 6 luni. Când hrănirea are loc prin păşunat durata zilnică este de 4-6 ore, cu 5-6 perioade diferenţiate în funcţie de vârstă (4 ore la vârsta de 2 luni şi 6 ore la vârsta de 6 luni). Viteza de consum a concentratelor este de 33-73 g/min. Aceste elemente privind durata de consum a furajelor au un rol important la întocmirea programului zilnic de lucru. Comportamentul social la viţei este bine exprimat, viţeii manifestând necesitatea contactului cu alţi indivizi şi au preferinţă de joc, cu elemente agresive. Prin comportamentul explorativ îşi dezvoltă relaţiile cu alţi parteneri şi cu mediul ambiant. De asemenea, viţeii au tendinţa de a se grupa, în grupe producându-se o stratificare socială sau un anumit rang social. Comportamentul de odihnă este influenţat de vârstă şi greutate, starea de sănătate a organismului, mărimea boxei, structura pardoselii şi prezenţa aşternutului. Durata medie de odihnă în 24 ore este de 18 ore la 14 zile, 14 ore la 40 zile şi 12 ore după această vârstă. 5.2. Comportamentul nutriţional al bovinelor Acest comportament diferă în funcţie de sistemul de întreţinere practicat, la păşune ori la grajd. Nutriţia la păşune are în vedere următoarele elemente de comportament: modul de prehensiune a ierbii, mişcările de înaintare şi durata de deplasare, timpul de masticare şi rumegare, ritmul de păşunat. Datorită particularităţilor anatomice ale ordinului Salenodontist din care fac parte, caracterizat printre altele, 81
Vasile MACIUC
prin lipsa incisivilor de pe maxilarul superior, bovinele au un mod particular de a se comporta pe păşune, diferit de a altor erbivore. Ele au limba protactilă, foarte mobilă şi aspră cu care „smulg” fiecare smoc de iarbă şi-l introduc printr-o mişcare rapidă în cavitatea bucală, unde este presat pe placa dentară a boltei palatine şi este tăiat de incisivii maxilarului inferior. Această tehnică de prehensiune nu permite bovinelor să păşuneze iarba decât la înălţimea de aproximativ 3 cm deasupra solului. Taurinele păşunează în poziţie ortostatică iar viţeii pentru scurt timp păşunează şi în decubit (fig.8). Pentru a consuma plantele preferate, bovinele descriu cu capul la dreapta şi la stânga, un arc de cerc de 60-80º.
Fig.8 Poziţia ortostatică la păşunat Vacile păşunează timp de 4-10 ore/zi, în 12-17 reprize de rumegare. Viteza medie de păşunat diferă şi este de 50-80 prehensiuni/minut fiind mai mare dacă plantele se găsesc în stadiul tânăr de vegetaţie. Cantitatea de nutreţ verde consumată reprezintă 8-12 % din greutatea corporală fiind influenţată de cantitatea, calitatea nutreţului şi înălţimea plantelor. Taurinele adulte pot consuma până la 95 kg masă verde pe zi. 82
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Vaca parcurge 4-5 km/zi, iar durata efectivă de deplasare este de aproximativ 2 ore. Atunci când păşunea este de calitate inferioară, mărimea pasului creşte şi implicit distanţa parcursă care poate ajunge la 8 km/zi. Fiecare bol alimentar ingurgitat în greutate medie de 5 grame este mastecat de 2-3 ori apoi este deglutit iar ulterior intervine actul rumegării. De obicei, vaca păşunează o suprafaţă egală cu de două ori lăţimea corpului propriu. S-a constatat că există 4 perioade de păşunat în 24 ore, diferenţiate prin intensitatea de păşunat. Prima perioadă este înainte de răsăritul soarelui, a doua perioadă la mijlocul dinaintea amiezii (orele 900-1000), a treia perioadă în prima parte a după amiezii, iar a patra perioadă înaintea întunecării. Perioadele I şi IV sunt foarte intensive şi coincid cu timpul răcoros al zilei, iar în lunile iulie-august putem avea o a cincea perioadă cu păşunatul pe timp de noapte, până la orele 2400, timp de 90 minute. Durata medie de păşunat este de 4-9 ore pe zi, cu 1217 reprize de rumegare. În timpul păşunatului, bovinele încearcă să îndepărteze insectele mişcând brusc capul sau coada. După ce s-au săturat încep să se igienizeze, lungându-şi părţile corpului la care au acces; pe celelalte regiuni se igienizează reciproc. În timpul deplasării pe păşune taurinele înaintează, cu capul puţin ridicat şi gâtul întins. De asemenea, bovinele păşunează selectiv, folosind simţurile mirosului şi gustului. Păşunatul selectiv este o însuşire ereditară. Bovinele evită iarba murdară şi nu păşunează împrejurul locului unde se află bălegar. Nutriţia în stabulaţie reduce timpul de furajare, în medie, la 5 ore pe zi, faţă de nutriţia la păşune. Pentru 83
Vasile MACIUC
animalele la îngrăşat timpul de furajare este de 3 ori/zi, când raţia este alcătuită din siloz şi concentrate iar când furajele se prelucrează prin tocare, granulare, drojduire etc. timpul de furajare se reduce cu 30%. La întreţinerea legată, furajele sunt preferate în următoarea ordine: concentrate, nutreţ verde, nutreţ însilozat, fânurile, grosierele. De asemenea, când frontul de furajare este insuficient, apar conflicte ierarhice de dominanţă, manifestări agonistice cu repercursiuni asupra producţiei de lapte şi sporului mediu zilnic. Durata medie de odihnă la vaci este de 8-10 ore/zi. Odihna are loc noaptea în special şi reprezintă circa 70-80 % din durata totală. 5.3. Comportamentul dipsic Ingestia de apă este controlată de senzaţia de sete şi stimuli exteroceptivi sau vederea apei. În adăpare, limba joacă un rol pasiv deoarece gura vacii este submersă (2-5 cm), suge apă activ iar nările nu intră nici o dată în apă. Volumul de apă consumat de bovine este influenţat de numeroşi factori cum ar fi: specia, rasa, vârsta, starea fiziologică, nivel productiv, cantitatea de substanţă uscată ingerată, conţinutul în proteine şi sare al raţiei, sezonul calendaristic, temperatura mediului ambiant, sistemul de adăpare, etc. Neasigurarea unor cantităţi suficiente de apă produce tulburări de metabolism, se reduce consumul voluntar de furaje, cu efecte negative asupra stării de sănătate şi a indicilor productivi. Taurinele pot răbda de sete până la 36 ore iar când pierd 10 % din apă, survine moartea. Pe păşune vacile consumă cu aproximativ 55 % mai multă apă decât în stabulaţie. În general, vaca bea apă spre 84
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
amiază, târziu după amiază şi spre seară unerori în timpul nopţii sau dimineaţa devreme. La întreţinerea în stabulaţie se adapă de 5-10 ori pe zi iar la păşune de 5-7 ori pe zi, când sursa este aproape şi de 1-2 ori când sursa de adăpare este la 4-5 km. Vacile preferă apa curată, puţin stătută, a cărei temperatură este de 9-10ºC. Apa caldă nu este acceptată cu plăcere. Furajele uscate, cele cu conţinut bogat în proteine şi cele sărate reclamă un consum mai mare de apă. Taurinele trebuie să aibă acces permanent la apă, producţia de lapte la vaci, spre exemplu, creşte cu 10-15 % în cazul adăpării automate comparativ cu adăparea restricţionată, o singură dată pe zi sau 3-5 litri de apă pentru fiecare litru de lapte produs. În cazul unei producţii de lapte de 30 l/zi o vacă poate bea într-o zi caldă de vară cantitatea de 90-100 l apă. 5.4. Comportamentul de rumegare Rumegarea este actul fiziologic premergător digestiei propriu-zise care se realizează de către microorganismele simbionte, precum şi de bacteriile unicelulare care descompun celuloza. La nivelul rumenului organismele microsimbionte se înmulţesc foarte mult, o vacă ajungând să digere 2-3 kg microorganisme prin care se asigură o parte însemnată a necesarului de proteină. Viţeii nou născuţi nu rumegă, însă administrarea timpurie a fibroaselor stimulează apariţia rumegării. Timpul de rumegare oscilează la animalele adulte între 6 şi 11 ore respectiv între 5 şi 8 ore pe păşune.
85
Vasile MACIUC
Fig. 9 Decubit sterno-costal pe păşune Prin rumegare se aduc furajele din rumen în cavitatea bucală unde se mărunţesc prin masticaţie şi apoi bolul alimentar este deglutit a doua oară. Rumegarea se realizează în decubit sterno-costal în 80% din cazuri, poziţie în care rumenul nu este stânjenit în funcţia digestivă (fig.9). Pentru fiecare bol alimentar sunt necesare 50-60 mişcări de masticaţie, pauza dintre două boluri fiind de 3-5 secunde. Timpul de rumegare este împărţit pe parcursul celor 24 de ore în 15-20 reprize, respectiv 12-17 perioade, durata uneia fiind de aproximativ 30 minute, cu limite între câteva minute şi câteva ore. Rumegarea începe de la 30 minute până la o oră de la încetarea furajării şi respectă un ritm arcadian, 2/3 din timpul de rumegare realizându-se noaptea, în perioada odihnei. Rumegarea este influenţată negativ de starea de călduri, de durere, de boli ale aparatului digestiv, de timpul scurs înainte şi după fătare. Se consideră că doar un animal sănătos şi relaxat rumegă. Rumegarea scăzută poate reflecta o boală sau un stres, ca variind în funcţie de dietă. 86
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
5.5. Comportamentul de eliminare a fecalelor şi a urinei Bovinele fac parte din grupa animalelor cu defecare difuză, ele nu îşi marchează teritoriul fecalelor sau urinei. În general taurinele pot defeca în staţionare, deplasare şi în decubit. Când animalul staţionează în poziţie patrupedală, el ia o poziţie caracteristică, baza cozii se ridică şi se arcuieşte departe de corp, spatele este curbat, picioarele din spate sunt mai depărtate şi plasate sub corp mai înainte, în această poziţie posibilitatea de a se murdări este minimă. Animalele bolnave nu îşi arcuiesc spatele, şi-şi murdăresc astfel trenul posterior. Frecvenţa defecărilor este de 12-18 ori în 24 de ore, numărul de defecări fiind mai mare ziua decât noaptea, deoarece ziua vacile sunt deranjate prin programul de lucru. Când bovinele se scoală din diferite motive, în general, ele la scut timp defecă. Cantitatea de fecale eliminată zilnic de o bovină este de 30-45 kg, respectiv 6-7 % din greutatea corporală, fiind influenţată şi de natura furajelor. Urinarea are loc numai în staţionare, în poziţie ortostatică, foarte rar în decubit. Poziţia animalului este cea de defecare, cu o arcuire mai mare a spatelui, permiţând astfel o proiectare puternică a urinei pentru a nu murdări pielea. O vacă sănătoasă urinează de 6-10 ori/zi, iar volumul total de urină este cuprins între 15-25 litri în 24 ore, fiind corelată în principal de apa consumată. Viţeii au frecvenţa urinărilor şi a defecărilor apropiată de cea a animalelor
87
Vasile MACIUC
adulte, respectiv 4-6 ori şi 8-12 ori în 24 ore la vârsta de 212 săpămâni. 5.6. Comportamentul de grup (social) Bovinele au o viaţă socială intensă, ele preferă să trăiască în grup şi, prin urmare, comportamentul lor individual este influenţat de comportamentul celorlalte animale cu care vin în contact. În cadrul comportamentului social se au în vedere următoarele aspecte: comportamentul agonistic şi ierarhia de rang, consecinţele poziţiei de rang ierarhic, comportamentul neagresiv, respectiv social şi poziţia omului. Compartimetul agonistic şi ierarhia de rang se manifestă între membrii grupului şi constă în lovire, luptă, adoptarea poziţiei de ameninţare, scoaterea unor zgomote, acţiuni prin care animalul urmăreşte să-şi protejeze propriul teritoriu, locul de odihnă, locul la jgheabul de furajare, adăpare sau intenţionează să obţină un asemenea loc. Termenul de „agonistic” provine de la cuvântul „agon” care înseamnă luptă. Lupta dintre doi indivizi ai grupului se realizează după tipare comportamentale înăscute şi ritualizate, cuprinzând ameninţarea, lupta cu coarnele şi urmărirea. Animalele se sprijină frontal cu coarnele cap la cap, apoi urmează un duel de împungere iar cel care reuşeşte să împungă din loc adversarul câştigă lupta şi ocupă un rang superior acestuia. Dacă animalul învins fuge, el poate fi urmărit de adversar dar numai pe o distranţă scurtă. Urmărirea poate să şi lipsească. Lupta durează obişnuit câteva minute, însă la taur, luptele sunt mai intense şi pot dura mai mult timp (1-2 ore),
88
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
la bivol chiar 3 ore. Urmărirea la taur durează, de asemenea mai mult. Într-un grup de animale, rangul social este determinat de mai mulţi factori: greutatea corporală, prezenţa coarnelor şi vârsta animalului. Animalele mai în vârstă şi cu forţă înving animalele tinere iar animalele nou introduse în grup ocupă un rang ierarhic inferior. Aşadar, cunoaşterea comportamentului de grup trebuie să stea la baza deciziilor pe care fermierul le hotărăşte în tehnologia de exploatare, atunci când organizează grupele de bovine. Ierarhia de rang social este influenţată şi de unele însuşiri psihice cum ar fi temperamentul, agresivitatea şi experienţa de luptă. Literatura de specialitate arată că relaţiile de dominare şi subordonare se stabilesc la 66 % dintre animale într-un interval de circa 10 minute de la constituirea grupului iar la 94 % din perechile angajate în dispută în decurs de o oră. De asemenea, disputele reprezintă procentual 54,8 % loviri, 41,5 % ameninţări şi 3,7 % lupte. Consecinţele poziţiei de rang ierahic sunt foarte evidente la întreţinerea liberă şi mai puţin evidente la întreţinerea legată. Animalele situate în partea superioară a ierarhiei (fig. 10) sunt avantajate faţă de celelalte, deoarece, timpul de hrănire este mai îndelungat, consumul raţiei se face în linişte, animalele au posibilitatea de a alege furajele şi locul de furajare la jgheab, ele stau mai mult în decubit, aleg locurile de odihnă cele mai confortabile, se plimbă liber şi nestingherite pe teritoriul grupului, manifestă adesea o comportare agresivă faţă de celelalte animale. Având în vedere frecvenţa mare a disputelor în cadrul grupului se vor analiza cauzele care determină aceste dispute şi anume: numărul de animale pe unitate de suprafaţă, mărimea 89
Vasile MACIUC
grupului, mărimea frontului de furajare, accesul la adăpători etc.
Relaţia Relaţia liniar- Relaţia liniar- Relaţia liniarRelaţie liniară, triunghiulară, triunghiulară, triunghiulară, complexă Fig. 10 Tipurile de ierarhie la taurine (după G. Stanciu -1999) De asemenea, reducerea disputelor are are o influenţă pozitivă asupra indicilor de producţie iar în acest sens este necesară o lotizare corespunzătoare a animalelor în funcţie de rasă, sex, vârstă, stare fiziologică şi nivel productiv. Comportamentul neagresiv dintre vaci se manifestă prin: mirosire, lins, salt în poziţie cap la crupă şi comportamentul de joacă. Mirosirea şi lingerea reciprocă constituie o exteriorizare a „simpatiei” şi, totodată vacile se igienizează pe regiunile la care nu au acces singure. Comportamentul de joacă se manifestă la toate categoriile de taurine dar este mai frecvent la viţei. Comportamentul social faţă de om este evident prin faptul că omul este perceput de toate animalele ca individ dominant, cu o poziţie de rang superior. Manifestările agresive faţă de om se pot observa la taurii de reproducţie, în 90
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
special când sunt liberi la păşune, la unele vaci în timpul hrănirii şi mulsului, la animalele retive care au viciul de „a împunge”. Animalele agresive scot mugete, scormonesc pământul cu membrele şi coarnele după care urmează atacul. De asemenea, un comportament necorespunzător al omului poate determina reacţii agresive din partea animalului şi apariţia unor vicii de comportament. Abordarea corespunzătoare a animalelor poate avea un efect liniştitor asupra acestora. 5.7. Comportamentul în adăpost Acest comportament diferă în general cu sistemul de întreţinere practicat, respectiv cu întreţinerea legată sau liberă. Activitatea principală a taurinelor în întreţinerea legată o constituie odihna în decubit, când are loc şi actul rumegării, care este în general de 9-11 ore/zi. Odihna se realizează în 8-14 perioade iar numărul şi durata acestora fiind influenţate de modul de organizare a muncii prin programul zilnic de activitate, dar şi de masa corporală a vacilor. Respectarea programului zilnic de activitate duce la creşterea numărului perioadelor de odihnă şi a duratei acestora. Durata odihnei la vaci este influenţată şi de confortul oferit prin tipul de aşternut sau pardoseală. Insuficienţa paielor ca aşternut sau folosirea altor materiale (talaş, rumeguş, perlit) respectiv pardoseala din grătar, reduce durata odihnei care este în corelaţie cu rumegarea şi metabolismul furajelor şi astfel duce la diminuarea producţiei de lapte.
91
Vasile MACIUC
Viteza de consum a furajelor variază în funcţie de natura acestora şi modul lor de preparare. Astfel, nutreţurile fibroase au o viteză de consum redusă (15-25 minute pentru un kg) comparativ cu furajele suculente la care viteza de consum variază între 2-6 kg pe minut. Viteza de consum a concentratelor este aproape dublă în cazul concentratelor umectate sau granulate, comparativ cu administrarea lor sub formă măcinată şi uscată. De asemenea, viteza de consum a concentratelor este de 5-10 ori mai mare decât a furajelor de volum fiind influenţată de conţinutul în substanţă uscată. Mai sunt şi alţi factori care pot influenţa viteza de consum a furajelor şi anume: rasa, durata accesului vacilor la furaje şi conţinutul în celuloză a raţiei. Intreţinerea nelegată a animalelor are loc în grupuri relativ mari, pe spaţii reduse, motiv pentru care trebuie să li se acorde o tot mai mare atenţie individuală în procesul de exploatare. Soluţiile constructive cunosc o mare diversitate în privinţa tipului de adăpost, capacitatea acestuia şi amenajările interioare. Ca atare, modificările de comportament, în funcţie de confortul oferit, exprimă măsura în care tehnologia de întreţinere aplicată corespunde cerinţelor animalului.
92
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 11 Aspecte privind odihna vacilor Durata de odihnă, care este activitatea principală a vacilor, depinde în mare măsură de confortul oferit. S-a constatat că vacile întreţinute în adăpost cu spaţiu individualizat de odihnă (fig. 11), se odihnesc între 6 şi 8,5 ore, comparativ cu alte studii care au remarcat o durată mai mare a timpului de odihnă în decubit, cuprinsă între 9,5 şi 10,5 ore. De asemenea, pardoseala influenţează durata odihnei şi indirect, starea de sănătate şi producţiile animalului. Vacile evită să se culce pe un aşternut a cărei umiditate este ridicată şi care are o conductibilitate termică mare. Având în vedere comportamentul ierarhic al vacilor s-a demonstrat că durata de odihnă este mai scurtă în cazul întreţinerii nelegate cu spaţiu comun de odihnă, ca urmare a faptului că vacile de rang superior alungă din spaţiile confortabile pe cele de rang inferior. Incidenţa mastitei şi a diferitelor leziuni sunt mai reduse cu circa 50 % în întreţinerea cu paturi de odihnă individualizate. De menţionat faptul că la întreţinerea în cuşete de odihnă tipul de aşternut are importanţă mai mică, ceea ce nu este valabil 93
Vasile MACIUC
în cazul întreţinerii cu spaţiu comun de odihnă când cele mai bune rezultate se obţin la aşternutul permanent de paie. In adăposturile cu spaţiu individualizat de odihnă se recomandă asigurarea unei cuşete pentru fiecare animal. La întreţinerea nelegată cu spaţiu comun de odihnă apar modificări comportamentale importante prin reducerea suprafeţei destinate pe animal. Atunci când suprafaţa optimă de întreţinere este mai mică, timpul de odihnă se reduce şi influenţează nemijlocit asupra producţiilor animalului. Durata consumului raţiei în întreţinerea nelegată este, în general, mai redusă decât în întreţinerea legată, reprezentând 12-24 % din 24 ore, variind în funcţie de mărimea frontului de furajare, locul animalului în ierarhia de grup, structura raţiei. Apa este consumată de 3-5 ori pe zi, mai ales dimineaţa şi după-amiaza. Pe timp de noapte, de regulă, taurinele nu beau apă. Numărul de defecări şi urinări nu diferă de situaţia în care vacile sunt întreţinute legat. 5.8. Comportamentul sexual Instinctul sexual se instalează la vârsta de 9-12 luni şi este unul din principalele manifestări comportamentale ale bovinelor. El se manifestă cu intensitate diferită la vaci şi la tauri şi apare mai repede la taurinele domestice decât la cele sălbatice ceea ce se explică prin domesticire, selecţie şi condiţii mai bune de furajare. Comportamentul sexual la vacă se manifestă prin apariţia periodică a ciclului sexual. Anotimpul influenţează ciclul de călduri şi anume: primăvara timpuriu este incomplet exprimat şi de scurtă durată; vara şi toamna sunt bine exprimate, evidente şi cu durată normală; iarna 94
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
căldurile se manifestă mai slab şi neregulat. Durata ciclului sexual la vacă este în medie de 21 de zile, cu variaţii între 18-24 zile, la primipare ciclul sexual este mai scăzut, cu una două zile comparativ cu vacile adulte, de obicei de 20 de zile. Aceste elemente au importanţă în descoperirea corectă a vacilor în călduri. Cele patru stadii ale ciclului sexual la vacă sunt: proestrul (stadiul premergător), estrul (călduri propriu-zise), metestrul (stadiul de stingere a căldurilor), diestrul (de linişte totală a manifestărilor sexuale). În timpul ciclului sexual, vacile au un comportament caracteristic numai în perioada de estru (călduri – fig. 12) care nu este manifestat însă la toate vacile la fel. Fiecare fază are anumite caracteristici iar durata este următoarea: proestrul 2-4 zile, estrul 12-26 ore, metestrul 8 zile şi diestrul 8 zile. În cursul unei perioade de călduri vaca acceptă taurul de aproximativ 5 ori. După actul montei vaca are un comportament caracteristic, devine liniştită, îşi consumă raţia, iar compoziţia laptelui revine la cea normală.
Fig. 12 Comportamentul vacilor în perioada de estru
95
Vasile MACIUC
Comportamentul sexual la taur este influenţat de o serie de stimuli olfactivi, optici, acustici şi tactili. Mirosul joacă un rol însemnat în descoperirea vacilor în călduri. Uneori taurii pot descoperi vacile şi cu 2-3 zile înaintea manifestărilor vizibile a căldurilor. În acest scop taurul execută un control olfactiv al organelor genitale femele şi a urinei şi manifestă un comportament particular „rictusul buzei superioare” sau rânjet. Prin această mişcare urina ajunge probabil în contact cu organul lui Iacobson sau vomero-nazal care este situat în interiorul boltei palatine. Acest organ conţine receptori pentru hormonii sexuali, a căror concentraţie pe parcursul ciclului sexual ating valori mai ridicate în faza de estru atât în urină cât şi în mucusul de călduri. Următorii stimuli care acţionează sunt cei tactili şi termici, astfel încât după efectuarea saltului cu îmbrăţişarea şi intromisiunea penisului se produce declanşarea reflexă a ejaculării. Referitor la stimulii tactili trebuie amintită şi importanţa zonelor reflexogene cutanate localizate în pielea regiunii lombosacrale şi abdominale inferioare. Taurul are ca singure preocupări consumul de furaje şi împerecherea. Aşadar, pe păşune, comportamentul sexual al taurului constă în căutarea vacilor în călduri, controlul reacţiei de acceptare şi actul copulator. Căutarea vacilor în călduri se realizează olfactoriu iar dacă descoperă o vacă receptivă, o curtează, dar foarte puţin, maxim câteva minute. Taurul nu poate deosebi faza de proestru sau estru. Controlul reacţiei de acceptare se realizează prin intenţia de salt la care femelele reacţionează diferit în funcţie de stadiul ciclului sexual. Dacă vaca manifestă dorinţa de 96
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
împerechere are loc foarte repede monta. În acest moment are loc intromisiunea penisului în vagin şi datorită stimulilor termici şi tactili de la acest nivel se produce ejacularea, după care taurul părăseşte femela. Starea de întreţinere, vârsta şi rasa influenţează potenţa sexuală. Pe păşune, taurii efectuează zilnic 6-16 monte. Taurii tineri pot fi determinaţi mai uşor să efectueze saltul.
Întreţinerea nelegată a vacilor cu spaţiu comun de odihnă
97
Vasile MACIUC
CAPITOLUL 6 RASELE DE TAURINE Influenţa condiţiilor de mediu precum şi intervenţia crescătorilor prin selecţie, potrivirea perechilor şi creşterea dirijată a tineretului a determinat diferenţierea populaţiilor de taurine încât s-a simţit nevoia unei sistematizări a raselor şi varietăţilor existente, trecându-se la clasificarea lor după diverse criterii. 6.1. Clasificarea raselor de taurine Rasele de taurine existente (peste 1000) au impus prezentarea lor sistematizată pe baza unor criterii. Avânduse în vedere multitudinea de criterii care stau la baza clasificării raselor de taurine, considerăm adecvate şi importante următoarele: ţara de formare, origine, zonă geografică, dezvoltarea corporală, gradul de ameliorare şi gradul de recunoaştere. • Ţara de formare după care rasele se clasifică în rase autohtone (Sura de stepă, Bălţată românească etc.) şi rase importate (Friză, Simmental etc.) • Origine, rasele pot fi împărţite în rase primigene (Sură de stepă) şi rase brahycere (Mocăniţa, Schwyz etc.). • Zonă geografică, întânim rase de şes (Sură de stepă, Friză etc.), rade de munte (Mocăniţa, Grigio Alpina, Abondance, Herens etc.). • Dezvoltare corporală, rasele pot fi împărţite în rase hipermetrice (Chianina, Charolaise, Simmental etc.),
98
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
eumetrice (Friză, Brună, Pinzgau etc.) şi hipometrice (Jersey, Mocăniţa, Highland etc.). • Culoare, întâlnim rase roşii (Roşia daneză, Angler etc.), galbene (Blonde d'Aquilaine şi diverşi metişi), brune (Schwyz, Brună americană etc.), negre (Aberdeen Angus), bălţate cu negru (Friză, Bălţată cu negru românească etc.), bălţate cu roşu (Ayrshire, Fleckvieh, Pinzgau etc.) şi bălţate cu galben (Simmental, Bălţată românească etc.). • Criteriul economic, este frecvent întâlnit în practică întrucât evidenţiază tipul de producţie al rasei. Aşadar, întânim rase de lapte (Holstein, Jersey, Roşie daneză etc.), rase mixte (Simmental, Schwyz etc.) şi rase de carne (Hereford, Charolaise, Santa Gertruda etc.). • Gradul de ameliorare, scoate în evidenţă intensitatea muncii de selecţie şi ameliorare în vederea îmbunătăţirii acestora. Astfel, rasele pot fi împărţite în neameliorate (Sura de stepă, Mocăniţa) şi ameliorate (Friză, Brună, Bălţată românească etc.). • Gradul de recunoaştere, avem rase recunoscute internaţional pentru importanţa lor (Friză, Simmental, Schwyz, Charolaise etc.) şi rase cu importanţă locală (Roşie dobrogeană, Pinzgau de Transilvania etc.). Având în vedere scopul urmărit la popularea fermei, se va decide asupra materialului biologic corespunzător. Iată de ce, pentru o mai bună cunoaştere a raselor, acestea vor fi prezentate în continuare, astfel: rase locale neameliorate, rase specializate pentru lapte, rase mixte, rase specializate pentru carne şi rase de munte europene. 6.2. Rase locale neameliorate 6.2.1. Rasa Sură de stepă 99
Vasile MACIUC
Este o rasă neameliorată care provine din forma de origine Bos taurus primigenius (fig.13). Formarea rasei este în strânsă legătură cu mediul natural, la care crescătorul a contribuit foarte puţin.
Fig. 13 Rasa Sură de stepă La noi în ţară, până spre jumătatea secolului trecut, rasa a fost preponderentă ca ulterior ponderea ei să înregistreze un declin pronunţat. În prezent, se mai găseşte doar sub formă de metişi cu un grad diferit de absorbţie, sporadic în Delta Dunării, Moldova şi un efectiv compact de 35 capete la SCPCB Dancu judeţul Iaşi. Se cunosc mai multe varietăţi, care au primit denumirea după numele zonei de formare: moldovenească, transilvăneană, ialomiţeană şi dobrogeană. Varietatea transilvăneană se caracterizează din punct de vedere morfologic prin dezvoltare corporală mare, urmată de varietatea moldovenească care se situează între taurinele de mărime mijlocie, având în trecut şi cea mai mare răspândire în zona Moldovei. Taurinele din rasa Sură de stepă aparţin tipului morfologic de tracţiune şi au o dezvoltare corporală variabilă, în funcţie de varietate respectiv 118-137 cm talia 100
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
la vaci şi 250-500 kg greutatea corporală. Formatul corporal este dreptunghiular (120-125 %), masivitate redusă, profiluri longelinii şi făptură zveltă. Are capul mare cu regiunea feţei alungită (indicele cefalic de 33,3 %) şi profil fronto-nazal drept. Coarnele sunt lungi (40-75 cm), groase (perimetrul la bază 12-20 cm), în formă de liră, culoarea închisă spre negru la vârf şi alb murdar spre bază. Gâtul este lung şi slab îmbrăcat în muşchi, relativ bine prins de trunchi şi cu salbă dezvoltată. Trunchiul este scurt, îngust, cu trenul anterior dezvoltat, linia superioară sinuoasă şi oblică anteroposterior, grebănul este bine evidenţiat, spinarea şi şalele lungi, crupa lungă, strâmtă şi ascuţită în partea posterioară, iar şoldurile evidenţiate. Pieptul este relativ bine dezvoltat însă cu lărgimea şi adâncimea toracelui mică. Abdomenul voluminos şi un uger slab dezvoltat şi păros. Membrele sunt lungi şi puternice, cu ongloane dure, rezistente şi de culoare neagră. Pielea este groasă şi greu detaşabilă, părul abundent şi culoarea robei sură (cenuşie) cu diferite nuanţe. Tineretul până la vârsta de 2-3 luni are o culoare galben-roşcată. Rasa are constituţie robustă, uşor grosolană compactă şi un temperament vioi. Are aptitudini universale – tracţiune, lapte-carne. Durata lactaţiei este scurtă (7-8 luni), producţia de lapte variabilă 800-1500 kg lapte iar în condiţii bune de exploatare realizează şi 2500 kg lapte, cu 4,1-4,6 % grăsime şi 65-90 kg grăsime totală. Ultimele cercetări efectuate de V. Maciuc, V. Ujică, M. Pântea şi col. pe efectivul existent la SCPCB Dancu, Iaşi (2004) au evidenţiat valori medii între 1284,82 kg lapte în lactaţia I-a şi 2479,71 kg în lactaţia a IIIa cu 3,95-4,1 % grăsime. 101
Vasile MACIUC
În primele trei lactaţii producţia de lapte descrie o curbă ascendentă, sporul de producţie în lactaţia a II-a fiind de 53,96 % iar în lactaţia a III-a de 107,54 % comparativ cu lactaţia I-a. Vârsta medie la prima fătare a fost de 39,03 luni, cu limite între 22 şi 58 luni iar durata gestaţiei de 280 zile, ceva mai scurtă decât la rasele de lapte. Producţia de carne este relativ mică de 500 g/zi, carcase reduse şi un randament la sacrificare scăzut 45-50 %. Consumul specific de hrană este mare de 2,7 UN/kg lapte şi peste 10 UN/kg spor. Longevitatea rasei Sură de stepă este ridicată, vacile fiind exploatate până la vârsta de 12-14 ani şi chiar mai mult. Rasa Sură de stepă este pe cale de dispariţie sub formă pură, motiv pentru care se impune conservarea fondului genetic al rasei datorită rezistenţei la boli şi intemperii. 6.2.2. Rasa de Munte (Mocăniţa) Este o rasă locală neameliorată, a cărei origine nu este pe deplin elucidată (fig. 14). S-a susţinut atât părerea că provine din tipul primigenius cât şi provenienţa din tipul brachyceros.
102
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 14 Rasa de Munte (Mocăniţa) Taurinele din această rasă au fost răspândite în zona muntoasă a Carpaţilor Răsăriteni şi Meridionali şi au fost supuse încrucişărilor de absorbţie cu rasa Brună, în vederea ameliorării. Rasa are o dezvoltare corporală redusă de 110-125 cm la talie şi 250-320 kg greutate corporală. Conformaţia corporală se caracterizează prin forme uscăţive şi unghiuloase. Are capul mic, coarnele sunt scurte, subţiri în coroană, gâtul subţire şi potrivit de lung, trunchiul îngust, musculatură slab dezvoltată, îmbinări defectuoase între regiuni iar ugerul mai bine dezvoltat şi globulos comparativ cu rasa Sură de stepă. Coada este subţire, cu smocul cozii lung iar membrele sunt relativ scurte, subţiri şi rezistente. Culoarea robei variază de la cenuşiu-argintiu la vânăt închis spre negru. Unii indivizi au părul de nuanţă brunăroşcată. În jurul botului prezintă un inel de nuanţă deschisă iar botul şi ongloanele sunt negre. Are aptitudini productive universale pentru tracţiune, lapte şi carne. Vacile realizează o producţie de lapte bună comparativ cu dezvoltarea lor corporală – 1000-1500 kg lapte pe lactaţie, cu 4,2-4,5 % grăsime şi o lactaţie în medie 103
Vasile MACIUC
de 8 luni. În producţia de carne se comportă slab, întrucât dezvoltarea corporală este mică, energia de creştere a tineretului scăzută, iar randamentul la sacrificare de circa 45 %. Este o rasă puţin pretenţioasă la hrană şi îngrijire, are o longevitate remarcabilă 14-16 ani, se creşte în adăposturi sumare, iar hrana o constituie nutreţul verde de pe păşunile de munte pe timp de vară, fân şi frunze de copaci pe timp de iarnă. Importanţa vacilor de munte constă în faptul că au contribuit la formarea rasei Brună de Maramureş, dar pe viitor nu se mai prevede creşterea în rasă pură. 6.3. Rase specializate pentru lapte 6.3.1. Rasa Friză Olandeză Aşezarea geografică avantajoasă a Olandei, prezenţa căilor maritime, legăturile comerciale şi cerinţele în brânzeturi şi unt au contribuit la dezvoltarea creşterii taurinelor în această ţară. Nu în ultimul rând, o contribuţie decisivă au avut şi condiţiile climatice favorabile – climat blând, cantităţi mari de precipitaţii atmosferice, perioada de iarnă scurtă şi suprafeţele mari de păşune. Este o rasă veche, formată în Delta Rhinului odată cu staţionarea triburilor germane care au adus cu ele vite originare de pe ţărmul Mării Nordului. S-a format prin încrucişarea taurinelor mici brahicere cu taurine mari de tip primigenius. Materialul biologic a fost selecţionat în secolul al XVIII-lea după culoare şi au rezultat trei varietăţi: neagră cu capul alb, bălţată roşu cu alb (MRI) şi bălţată negru cu alb. Un alt factor esenţial în formarea rasei l-a avut creşterea 104
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
tineretului pe păşune şi intervenţia ştiinţifică a omului în selecţie. Herdbook-ul a fost deschis în anul 1874, respectiv în anul 1882 s-au înfiinţat registrele genealogice separate pentru cele trei varietăţi de culoare iar în anul 1899 s-a introdus controlul producţiei de lapte. Rasa s-a răspândit în Olanda (fig.15) dar mai ales în zona de câmpie din provincia Frizia, reprezentată de populaţia Bălţată negru cu alb, în zonele din est şi sud-est pe văile râurilor Meusse – Rhin – Issel, Bălţată roşu cu alb (MRI) şi neagră cu cap alb (Gröningen), răspândită în zona de nord, în jurul oraşului cu acelaşi nume şi în vestul oraşelor Utrecht şi Amsterdam. În Olanda, efectivul de Friză este de cca. 1.700.000 capete din care 1.300.000 capete sunt cuprinse în controlul oficial al producţiei.
Fig .15 Rasa Friză Olandeză Datorită însuşirilor valoroase de producţie şi a capacităţii apreciabile de adaptare, rasa s-a răspândit în întreaga lume. Efective numeroase se întâlnesc în Anglia, Germania, Danemarca, Franţa, Italia, Suedia, Polonia, America etc.
105
Vasile MACIUC
În ţara noastră rasa a fost importată masiv începând cu anul 1960 din diferite ţări – Danemarca, Olanda, Anglia, Germania, Canada, Polonia şi s-a folosit la formarea rasei Bălţată cu negru românească, respectiv la ameliorarea populaţiilor autohtone. Aspectul exterior este armonios, cu o dezvoltare corporală eumetrică spre mare, talia la vaci fiind în medie de 135 cm, iar greutatea corporală de 650 kg. Conformaţia corporală este caracteristică raselor de lapte. Are capul fin, relativ larg, faţa lungă şi îngustă, cu orbite proeminente, ochi mari şi expresivi, gâtul relativ lung şi subţire iar salba puţin dezvoltată. Trunchiul este trapezoidal, cu linia superioară dreaptă, crupa lungă, largă şi orizontală, toracele profund şi adânc, abdomenul spaţios şi bine dezvoltat. Ugerul este voluminos, cu baza largă, corect prins şi glandular, cu arborizaţie vasculară evidentă extinsă abdominal şi cu mameloane normale. Membrele sunt uscăţive, potrivite ca lungime, puternice şi cu aplomburi, în general, corecte. Pielea este elastică, formând numeroase pliuri iar părul este scurt, neted şu lucios. Temperamentul este vioi iar constituţia fin-robustă. Culoarea robei este bălţată negru cu alb iar desenul bălţăturii nu este un caracter de rasă. Rasa manifestă aptitudini remarcabile pentru producţia de lapte, menţinându-şi în oarecare măsură şi aptitudinile pentru producţia de carne. Potenţialul de producţie al rasei este de peste 8400 kg, cu producţii individuale frecvente, la vacile adulte, de 9000-12000 kg lapte. Din anul 1905 şi până în prezent, conţinutul de grăsime a crescut de la 3,17 la 4,4 %. Are aptitudini foarte bune pentru mulsul mecanic cu viteza de eliberare a laptelui 106
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
de 2,5-2,6 kg/min, simetria funcţională 45-46 % şi consumă sub 0,9 UN/kg lapte. Lactaţia I-a reprezintă 80 % din lactaţia maximă, care este atinsă la a II-a respectiv a III-a lactaţie. În producţia de carne se comportă bine. Tineretul îngrăşat în sistem intensiv realizează sporuri medii zilnice de circa 900 g, cu un consum de 6,3 UN/kg spor iar la vârsta de 16 luni atinge greutatea de 480 kg. Randamentul la sacrificare este de 54-55 % cu o pondere bună a cărnii în carcasă. Longevitatea productivă este redusă, durata medie de exploatare fiind de 3-4 lactaţii iar vârsta la prima fătare este de 26-28 luni, foarte frecvent 24 de luni. O importanţă deosebită în perfecţionarea rasei au avut animalele din linia taurului Adema 197 recunoscută pentru conţinutul ridicat de grăsime. De aici au rezultat alte linii valoroase Anas Adema 30587, Hilteis Adema 37910, Rudolf Iana 34558, Rutie Aduarda 91646 etc. Taurii cei mai valoroşi ai rasei sunt: Skalsumer Sunny Boy cu 2.100.000 doze vândute, Tops Monitor cu 850.000 doze vândute, Delta Cleitus Sabot cu 825.000 doze vândute, F16 cu 750.000 doze vândute, Eastland Cash şi Etazon Celsius cu 700.000 doze vândute, Ereebrook Sexobion Amos cu 625.000 doze vândute ş.a. De asemenea, sunt peste 1700 de vaci care au realizat pe durata de exploatare mai mult de 100.000 kg lapte iar din punct de vedere morfologic vaca Puk 51 a acumulat pentru uger 96 puncte, membre şi ongloane 91 puncte iar nota sintetică Ex. 94 puncte. Rasa Friză olandeză este pretenţioasă la condiţiile de exploatare şi necesită o raţie echilibrată, cu nutreţuri de volum de calitate bună şi concentrate bogate în proteine.
107
Vasile MACIUC
Condiţiile necorespunzătoare de exploatare determină o imediată scădere a producţiei de lapte. De menţionat faptul că rasa a participat direct sau indirect la formarea a peste 40 de rase, cu genofondul mai mult sau mai puţin specific. 6.3.2. Rasa Bălţată roşu cu alb olandeză A rezultat din veghea rasă olandeză care a fost ameliorată o lungă perioadă de timp în direcţia producţiei mixte, acordându-se o pondere mai mare caracterelor pentru carne. Rasa este cunoscută sub numele de M.R.I. (fig. 16) datorită zonei de creştere situată pe văile râurilor Meusse, Rhin şi Issel şi reprezintă 29 % din efectivul acestei ţări. Din Olanda, rasa s-a răspândit în Germania, unde se creşte în număr mare şi alte ţări din Europa. În ţara noastră s-au obţinut rezultate bune la ameliorarea prin încrucişare a raselor Pinzgau şi Bălţată românească.
Fig. 16 Rasa Bălţată roşu cu alb olandeză Rasa are o talie la vaci de 136 cm iar greutatea corporală de 700 kg, este mai masivă şi cu musculatura dezvoltată în comparaţie cu rasa Bălţată negru cu alb. Conformaţia corporală se apropie de un tip mixt dar cu 108
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
însuşiri evidente pentru producţia de lapte. Capul este de mărime mijlocie, gâtul potrivit de lung, trunchiul mai larg şi mai adânc cu musculatură dezvoltată pe faţa superioară şi cea a trenului posterior, unde se remarcă dezvoltarea coapsei şi a fesei. Membrele sunt potrivit de lungi, puternice cu aplomburi corecte. Ugerul are o dezvoltare bună, foarte bine ataşat, simetric şi cu ţesut glandular abundent. Culoarea robei este bălţată roşu cu alb, fără un desen caracteristic. Aptitudinile rasei pentru producţia de lapte s-au îmbunătăţit foarte mult în urma încrucişărilor acesteia cu rasa Red Holstein. Astfel, în anul 1995 producţia medie de lapte a fost de 6640 kg cu 4,4 % grăsime şi 3,5 % proteină, ca în prezent să depăşească 7400 kg cu 4,45 % grăsime şi 3,55 % proteină. De asemenea, are aptitudini bune şi pentru carne. Tineretul supus îngrăşării realizează sporuri medii zilnice de 1000 g iar randamentul la sacrificare, în medie, de 56 %. În comparaţie cu rasa Bălţată negru cu alb, se remarcă prin precocitate mai mare la îngrăşare şi o carne de calitate mai bună. Rasa are remarcabile însuşiri morfoproductive şi se foloseşte cu succes la ameliorarea raselor de tip Simmental. 6.3.3. Rasa Holstein-Friză Are la origine vechea rasă Olandeză care a fost adusă de colonişti încă din anul 1625 şi în mod foarte intens s-a importat între anii 1852-1905. În această perioadă au fost importate aproximativ 7760 vaci olandeze, juninci şi tauri, inclusiv câteva zeci de taurine din Germania. De asemenea, în anul 1870 este înfiinţată Asociaţia crescătorilor de animale Bălţată cu negru iar în anul 1877 a fost înfiinţată 109
Vasile MACIUC
Asociaţia crescătorilor de animale frize-olandeze. Ulterior în anul 1885, cele două asociaţii au fuzionat şi se înfiinţează Herbook-ul rasei. Performanţele productive ale rasei Holstein sunt rezultatul orientării selecţiei timp de peste 70 de ani spre producţia de lapte.
Fig. 17 Rasa Holstein-Friză S.U.A. reprezintă cel mai important pol genetic al acestei rase, cu un efectiv de peste 10 milioane capete iar ca şi pondere deţine peste 80 % din taurinele specializate pentru lapte şi 67 % din total efectiv. Este răspândită în multe state din S.U.A. – Minnesoto, Iowa, Ohio, New-York, Prennsylvania, Massachusetts, Wisconsin, California etc. Mari concentrări de efective sunt în jurul oraşelor Chicago şi Los Angeles. În prezent sunt tendinţe de extindere a creşterii rasei şi în zona de sud – Arizona, Texas, New Mexico etc. Rasa Holstein (fig. 17) se caracterizează prin tip morfologic de lapte, cu dezvoltare hipermetrică, talia la vaci de 138 cm, greutatea corporală 700 kg, la tauri talia de 150 cm iar greutatea corporală de 1000 kg. Vacile adulte pot atinge greutatea corporală de 900-1000 kg iar taurii de 11501250 kg, respectiv talia de 140-144 cm la vaci şi 158-160 cm
110
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
la tauri. La naştere, masculii au greutatea de 44 kg iar viţelele de 38-40 kg. Capul este fin, expresiv, gâtul subţire cu salbă slab dezvoltată, trunchiul este în formă de trapez, cu linia superioară dreaptă, crupa lungă şi largă, toracele adânc, abdomenul mare, aparatul digestiv bine dezvoltat, ugerul voluminos, bine prins, simetric şi glandular, cu mameloane normale şi arborizaţii venoase bine evidenţiate. Membrele sunt relativ lungi, uscăţive şi foarte rezistente. Culoarea robei poate fi bălţată negru cu alb sau alb cu negru, prezentând în general pe cap o brezătură. Constituţia acestei rase este fină, caracter docil, temperament vioi, precocitate pronunţată şi o bună capacitate de valorificare a hranei. Producţia de lapte este imbatabilă realizând peste 9700 kg lapte pe lactaţie cu 3,8 – 3,9 % grăsime şi 3,30 % proteină, frecvent existând vaci care depăşesc 11.500 kg lapte pe lactaţie. Are aptitudini remarcabile pentru mulsul mecanic cu o viteză de eliberare a laptelui de 2,7 kg/min iar cea maximă de 3,5 kg/min şi indicele mamar de 48 %. Rasa poate realiza producţii de peste 34.000 kg lapte pe lactaţie şi 1100 kg grăsime, ceea ce reprezintă o premieră absolută în filiera laptelui. Nu în ultimul rând, deţine recordul în producţia medie zilnică de 125 kg lapte. În anul 2005 au fost nominalizate câteva vaci recordiste şi anume: Budion Redmarker Ex-94 care a realizat în 365 zile 17.709 kg lapte cu 4,5 % grăsime, 791 kg grăsime, 2,8 % proteină şi 503 kg proteină, vaca Scientific, Debutante Rae RC-92 a realizat pe 365 zile 14.937 kg lapte, 4,4 % grăsime, 653 kg grăsime, 3,4 % proteină şi 513 kg proteină şi vaca OceanView Storm Dacca-Tw Ex-93 cu 14.769 kg lapte, 3,9 % 111
Vasile MACIUC
grăsime, 574 kg grăsime, 3,3 % proteină, 488 kg proteină. Dintre cele mai bune ferme cu vaci Holstein nominalizate în SUA pe 2004 menţionăm: Ferma Elm Park cu 60 de vaci şi o producţie de 13.835 kg lapte, 3,73 % grăsime şi 3,36 % proteină, Ferma Jerland Holstein cu 100 de vaci şi o producţie de 12.247 kg lapte, 3,8 % grăsime, 3,1 % proteină şi Ferma Regancrest cu 540 vaci şi o producţie de 11.149 kg lapte, 4,00 % grăsime şi 3,1 % proteină. În producţia de carne se comportă mai slab decât Friza europeană, cu excepţia carcaselor care sunt mai mari. La tineretul îngrăşat sporul mediu zilnic este de 800-900 g iar randamentul la sacrificare de 53-54 %. În cadrul rasei există familii deosebit de valoroase. Familia Mendy a produs 70 de tauri de mare valoare genetică. De ameliorarea rasei se ocupă două societăţi private – A.B.C. şi Letmark, care sunt dispersate pe tot teritoriul SUA. În SUA, anual sunt testaţi peste 1500 de tăuraşi. De menţionat, taurii de mare valoare genetică – Apple Elevation, Tonima Secret, Aeroline, Aerostar, Lider ş.a. precum şi linii genetice valoroase – Hanover, Inspiration, Inhauser, Arlinda, Invariant, Southwind BePP of Bor-Lee cu 1.208.800 doze vândute. Rasa Holstein-Friză este considerată rezervorul mondial de gene pentru ameliorarea producţiei de lapte. Încă din anul 1960 s-a folosit la ameliorarea raselor de tip Friză de Europa şi extraeuropene. De asemenea, a participat la formarea şi ameliorarea raselor prin încrucişări de absorbţie şi infuzie. Este răspândită pe toate continentele – America, Asia, Africa, Australia şi Europa. 6.3.4. Rasa Red Holstein 112
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Este originară din S.U.A. şi a fost izolată din Block Holstein care posedă o genă recesivă pentru culoarea roşie (fig. 18). În anul 1946, crescătorul Larrz Moare a reţinut şi selecţionat viţele bălţate cu roşu, practicând creşterea în rasă curată timp de 25 de ani şi punând astfel bazele primei cirezi Red Holstein.
Fig 18. Rasa Red Holstein Fondatorul rasei, taurul ABC Reflection Sovereing, născut în Ferma ABC din Ontorio (Canada), avea culoarea bălţată roşu cu alb şi o origine excelentă. Acest taur a lăsat fii celebri între care: Rosafe Citalion R, Larry Moore Jack Red, Larry Moore Sir Roe Pand Red, Topper Red ş.a. Taurul Topper Red, născut în octombrie 1967, avea talia de 175 cm şi greutatea corporală de 1318 kg, cu 163.000 doze de material seminal produse şi exportate în multe ţări între care Austria, Belgia, Germania, România. Rasa are conformaţia şi dezvoltarea corporală asemănătoare rasei Holstein Friză bălţată cu negru, inclusiv repartiţia culorii este asemănătoare, însă pigmentul negru este înlocuit de cel roşu. Are constituţie fină, precocitate pronunţată, temperament vioi şi caracter docil. Potenţialul 113
Vasile MACIUC
genetic pentru producţia de lapte este ridicat, cu un conţinut în grăsime şi proteină superior. Astfel, în producţia de lapte realizează o cantitate medie de peste 9450 kg pe lactaţie cu 4,2 % grăsime şi 3,4 % proteină. Manifestă economicitate bună, consumul specific fiind de 0,9 UN/kg lapte, indicele de lapte de 1:10, viteza de eliberare a laptelui de 2,8 kg/min şi indicele mamar 47 %. Rasa poate realiza producţii de peste 30.000 kg lapte pe lactaţie, ceea ce evidenţiază o capacitate productivă valoroasă, similară rasei Holstein Friză bălţată cu negru. O particularitate a rasei o reprezintă conformaţia ideală a ugerului, în special uniformitatea mameloanelor şi aptitudinile bune pentru mulsul mecanic, însuşiri pe care le transmite foarte bine la descendenţi. În producţia de carne manifestă aptitudini mai slabe. Randamentul la sacrificare este de 53-54 %. Întrucât manifestă aptitudini deosebite pentru lapte şi mulsul mecanic, este folosită la încrucişări cu rasele din tulpina Simmental. În România, a fost importată din Canada şi folosită la încrucişări cu rasa Bălţată românească prin taurii Rusty Edgemar, Larry Moore, Lancelot ş.a. Produşii obţinuţi au dat rezultate foarte bune. În acest sens menţionăm cercetările efectuate de V. Maciuc, V. Ujică, M. Pântea (2004) pe o populaţie Bălţată cu roşu de la S.C.P.C.B. Dancu, judeţul Iaşi. În populaţia Bălţată cu negru din Ferma Dancu – Iaşi a fost selecţionat un nucleu format din 22 indivizi homozigoţi (rr) pentru gena recesivă roşie. Reproducerea acestui nucleu s-a făcut cu tauri de rasă Red Holstein. Analiza rezultatelor privind dezvoltarea corporală a vacilor a evidenţiat o talie medie de 133,69 ± 1,01 cm, cu limite între 129 şi 141 cm, greutatea corporală medie de 114
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
620,46 ± 16,27 kg cu limite între 504 şi 742 kg, crupă largă la şolduri (49,69 cm) şi ischii (22,38 cm) respectiv osatură fină (18,39 cm) şi rezistenţă. Indicii producţiei de lapte au avut valori medii cuprinse între 5803,64 ± 144,53 kg (lact. I-a) şi 6213,38 ± 23,73 kg (lact. A II-a), cu 4,2 % grăsime - la toate lactaţiile fiind de 4,25 % în lactaţia a III-a şi 4,15 % în lactaţia a IV-a. În cadrul acestui nucleu au existat indivizi cu producţii individuale maxime de 7366 kg lapte (lact. a II-a) şi 6910 kg lapte (lact. a III-a). Comparativ cu media fermei, producţia de lapte la animalele bălţate cu roşu a fost superioară cu 2,8 % (111 kg lapte). Vârsta la prima fătare (VP) a fost de 26,68 ± 0,34 luni, cu limite între 23-30 luni, ceea ce dovedeşte precocitatea reproductivă a nucleului studiat, iar durata gestaţiei se înscrie în limitele raselor de lapte, fiind mai scurtă la primele două fătări (278 zile). Rasa Red Holstein se creşte în SUA, Canada, Elveţia, Austria, Germania şi în alte ţări din Europa unde este folosită la ameliorarea taurinelor Simmental.
6.3.5. Rasa Holstein-Friză Canadiană Formarea rasei (fig. 19) a început odată cu sosirea în Canada, în anul 1880 a primelor exemplare de rasă HolsteinFriză din SUA. Iniţial, vacile bălţate negru cu alb erau privite cu scepticism, ele dovedindu-şi valoarea ulterior, ajungând să fie foarte populare în crizele economice, perioade în care schimbul de alimente era important. Astfel, 115
Vasile MACIUC
au ajuns să fie cunoscute cirezile pioner ale lui Michael Cook şi Son din Aultsville, Ontorio. Herman Bollert, de Cassel, Ontario a cumpărat nişte animale de la M. Cook în anul 1883. Prima vacă de rasă Holstein canadiană cu numele Tidy Abbekerk a rezultat în urma unei selecţii riguroase realizată de Bollert şi a fost fondatoarea familiei Abbekerk. A doua vacă importată de Bollert se numea Aaltje Posch 4 şi este fondatoarea de linii Posch. În anul 1896 o criză economică îl forţa pe Bollert să-şi disperseze cireada de mare valoare genetică care a fost cumpărată de mai mulţi crescători. Ulterior, în 1924 T.B. Macau Pey proprietarul fermei Mount Victoria din Quebec, a achiziţionat de la James Rettie şi Alfred Huled din comitatul Oxford, Ontorio, câteva viţele descendente din acest nucleu unic ca valoare genetică. La ferma Mount Victoria selecţia a fost axată pe calităţile ugerului la mulsul mecanic şi îmbunătăţirea procentului de grăsime din lapte la 4 %.
Fig. 19 Rasa Holstein-Friză Canadiană Taurul cu cea mai mare influenţă asupra rasei Holstein-Friză canadiană este Johanna Rag Apple Pabst 116
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
(TB-Extra), fondatorul familiei Rag Apple şi cu o contribuţie în genealogia rasei de 99,5 %. A fost folosit la însămânţările artificiale de la ferma Mount Victoria şi are material seminal valorificat la nivel mondial. Evoluţia rasei a fost asemănătoare cu a rasei Holstein-Friză americană, utilizându-se cu maximum de eficienţă toţi factorii ameliorării, în direcţia obţinerii unor animale cu performanţe deosebite în producţia de lapte. În aceste condiţii, rasa a cunoscut o creştere fenomenală după primele importuri făcute în anul 1880, reprezentând mai mult de 90 % din taurinele specializate pentru lapte. 80 % din vacile Holstein crescute în principal în ferme familiale se găsesc în provinciile Ontorio şi Quebec. Rasa se caracterizează prin culoare bălţată negru cu alb sau alb cu negru, conformaţie şi dezvoltare corporală asemănătoare cu a rasei Holstein-Friză americană. Aptitudinile pentru producţia de lapte sunt aceleaşi ca la rasa Holstein-Friză americană şi are performanţe recunoscute la nivel mondial. Cantitatea medie de lapte pe lactaţie la vacile controlate a fost în anul 1988 de 7301 kg, 1990 – 7625 kg, 1998 – 8946 kg lapte, 327 kg grăsime şi 288 kg proteină, 2000 – 9350 kg lapte, 2001 – 9440 kg lapte cu 340 kg grăsime şi 304 kg proteină iar în anul 2002 producţia medie de lapte era de 9717 kg cu 354 kg grăsime şi 312 kg proteină. Are aptitudini remarcabile pentru mulsul mecanic, viteza de eliberare a laptelui este de 2,8 kg/min., indicele mamar 48 %, consumul specific sub 0,9 UN/kg lapte. Conţinutul laptelui în grăsime este mai redus comparativ cu cel al raselor de tip Friză din ţările europene, în medie 3,8-3,9 %. În anul 2005 au fost nominalizate vacile 117
Vasile MACIUC
din această rasă care au avut cele mai bune performanţe, cum ar fi: vaca Quality BC Frantisco Ex-94 care pe 365 de zile de lactaţie a realizat 15.760 kg lapte cu 5,8 % grăsime, 908 kg grăsime, 3,3 % proteină şi 519 kg proteină şi vaca Beaverbrock Magic Petunia Ex-94 care a realizat pe 365 zile de lactaţie 13.217 kg lapte cu 5,0 % grăsime, 667 kg grăsime, 3,4 % proteină, 449 kg proteină. Cele mai bune ferme cu vaci Holstein-Friză canadiene, nominalizate pe anul 2004 sunt: Comestar Hostein cu 105 capete vaci şi o producţie medie de 11,971 kg lapte, 4 % grăsime, 478,84 kg grăsime, 3,3 % proteină, 395,04 kg proteină şi ferma Browndale cu 60 capete vaci care a realizat o producţie medie de 11153 kg lapte, 4,2 % grăsime, 468,43 kg grăsime, 3,4 % proteină şi 379,20 kg proteină. Aptitudinile pentru producţia de carne sunt mai reduse decât la rasele de tip Friză din ţările europene, sporul mediu zilnic la îngrăşare şi randamentul la sacrificare fiind mai mic. În anul 1935 la ferma federală din Ottawa s-a practicat prima însămânţare artificială din ţară. Mai târziu, în anul 1940, Asociaţia crescătorilor de rasă Holstein-Friză canadiană a elaborat primele instrucţiuni referitoare la înregistrarea viţeilor rezultaţi din însămânţări artificiale iar în 1954 Centrul pentru însămânţări artificiale din Waterloo, Ontario, a devenit prima agenţie de însămânţări artificiale care utiliza material seminal congelat. În prezent, crescătorii pot achiziţiona material seminal de la numeroase agenţii de însămânţări artificiale – Alliance Semex, Alta Genetics, Select Sires, ABS Canada, Genervations, Foundation Sires etc. Primii viţei rezultaţi printr-un transfer de embrioni s-au
118
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
obţinut în anul 1973 la o fermă din Hull, Quebec, patronată de Ministerul Agriculturii. Este de menţionat taurul Hanoverhill Starbuck care a trăit 19 ani, cu o origine bună, mama Paclamar Astronaut denumită Anacres Astronaut Invahoe şi tatăl Round Oak Rag Apple Elevation şi care a avut o influenţă majoră asupra rasei prin descendenţii săi – Madawaska Aerostar, Haneverhill Raider Et, Duregal Astre Starbuck Et, A Ronnybrook Prelude Et şi Browndade Stardust. Alţi tauri de renume sunt: Montvic Rag Apple Sovereign, Walkway Chief Mark, To-Mar Blackstar – Et, Comestar, Startmore Rudolf etc. Vaci recunoscute pentru valoarea lor genetică sunt: Carlow Leader 174 campioană la World Dairz Expo, Glenvue Nettie Jemima, Sheffield Climax Pansy, Roybrook Model Lass, Glenridge Citation Roxy, Comestar Laurie Sheik Et etc. Datorită potenţialului genetic ridicat pentru lapte, rasa Holstein-Friză canadiană a fost exportată în peste 70 de ţări de pe toate continentele şi participă la ameliorarea populaţiilor de tip Friză. În viitor se preconizează o extindere semnificativă a exporturilor pe pieţele internaţionale şi o creştere numerică a efectivului la nivel mondial. 6.3.6. Rasa Friză israileană S-a format prin încrucişarea taurinelor locale Baladz, rasa siriană Salodz şi rasa Damasc cu Friza olandeză şi germană importate la începutul secolului al XIX-lea iar din 1950 cu Holstein din SUA (fig. 20). Încrucişarea a fost
119
Vasile MACIUC
folosită până în G3 iar ulterior, s-a aplicat creşterea „în sine” şi o selecţie riguroasă.
Fig. 20 Rasa Friză israileană În Israel sunt două tipuri de exploataţii: kibuţuri sau ferme industrializate cu 150 şi peste 700 capete şi moşavuri – respectiv ferme familiale cu 20-150 capete vaci. Rasa a fost selecţionată şi ameliorată în direcţia producţiei de lapte, fiind considerată cea mai performantă din lume. Are o dezvoltare corporală hipermetrică, cu talia de 140-145 cm şi greutatea corporală în medie de 700 kg. Conformaţia este tipică raselor de lapte, profil trapezoidal, trunchi lung şi adânc, linia superioară dreaptă iar crupa lungă, largă şi orizontală. Ugerul se pretează foarte bine la mulsul mecanic şi este bine dezvoltat. Constituţia este fină, temperament vioi iar caracterul docil. Maturitatea somatică se încheie la circa 4 ani şi poate fi folosită la reproducţie la 16-17 luni. Rasa manifestă aptitudini deosebite în producţia de lapte şi carne. În anul 1964 producţia a fost de numai 3700 kg lapte şi 136 kg grăsime, în 1997 – 9477 kg lapte, 290 kg grăsime şi 270 kg proteină iar pe cele două tipuri de 120
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
exploataţii 9802 kg lapte în kibuţuri şi 8772 kg lapte în moşavuri, ca în anul 2004 aceasta să ajungă la 10.775 kg lapte, 3,58 % grăsime, 3,12 % proteină şi grăsime + proteină 709 kg. Efectivul total al vacilor de rasă Friză israiliană este de 115.000 capete din care 99.500 capete în controlul oficial al producţiei. 6.3.7. Rasa Friză suedeză. Sin Svensk Laglonds Boskap (S.L.B.) Are la origine rasa Olandeză, importată în anii 18601900 încrucişările continuându-se după 1960 şi cu rasa Holstein. Această rasă se caracterizează prin performanţe ridicate de lapte şi carne, astfel încât în anul 2004 a realizat 9521 kg lapte, 4,01 % grăsime, 3,34 % proteină şi 700 kg grăsime + proteină. Totalul vacilor de rasă Friză este de 166.000 capete din care în controlul oficial al producţiei 161.000 capete. 6.3.8. Rasa Friză daneză. Sin Sortbroget Dansk Malcvaeg
Fig. 21 Rasa Friză daneză
121
Vasile MACIUC
In peninsula Iutlanda, taurinele Bălţată cu negru predomină şi au origine comună cu celelalte taurine de coastă din nord-estul Europei. Au fost importate taurine de rasă olandeză şi Shorthorn pentru încrucişări în scopul formării unui tip pentru lapte şi altul de carne. În anul 1890 acţiunea a fost întreruptă iar taurinele Bălţată cu negru din Danemarca au fost crescute separat. După formarea rasei sau importat tauri din Olanda pentru ameliorare, iar după 1960 tauri de rasă Holstein. Rasa (fig. 21) se caracterizează prin aptitudini bune de lapte şi carne astfel încât în anul 2004 a realizat 8900 kg lapte cu 4,12 % grăsime, 3,38 % proteină şi 558 kg grăsime + proteină. Efectivul total de vaci este de 412.000 capete din care în controlul oficial al producţiei 375.500 capete. Cele mai bune ferme cu vaci de rasă Friză daneză sunt: Tir An Holstein cu 740 capete şi 13.450 kg lapte, 3,60 % grăsime, 3,30 % proteină, 484,20 kg grăsime şi 443,85 kg proteină; Engslevgaard Holstein cu 307 capete şi 12.032 kg lapte, 4,00 % grăsime, 3,34 % proteină, 481,28 kg grăsime şi 408,87 kg proteină; Transmark Holstein cu 160 capete şi 11.456 kg lapte, 4,09 % grăsime, 3,24 % proteină, 468,55 kg grăsime şi 371,17 kg proteină etc. Tauri importanţi: Hubert, Cleitus, Blekstar etc. 6.3.9. Rasa Bălţată cu negru germană. Sin Deutsche Schwartzbunte S-a format în S-V Germaniei prin schimburi de cirezi între crescătorii germani şi cei olandezi. Hedbookul rasei (fig.22) a fost deschis în anul 1883.
122
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 22 Rasa Bălţată cu negru germană Are o dezvoltare corporală bună, talia de 135 cm, greutatea corporală 680 kg, constituţie robustă, aplomburi corecte şi bine adaptată la condiţiile de mediu. Manifestă aptitudini remarcabile pentru lapte 8218 kg, 4,01 % grăsime, 3,38 % proteină şi 615 kg grăsime+proteină. Totalul vacilor este de 2.250.000 capete din care în controlul oficial al producţiei 2.049.500 capete. Cele mai bune ferme sunt Wiethege Holsteins cu 260 capete, 10.843 kg lapte, 4,35 % grăsime, 3,59 % proteină, 471,67 kg grăsime şi 389,26 kg proteină; Zens Holsteins cu 230 capete, 10.200 kg lapte, 4,1 % grăsime, 3,4 % proteină, 418,2 kg grăsime şi 346,8 kg proteină etc. 6.3.10. Rasa Friză italiană. Sin Frisiona Italia este prima ţară care a importat rasa din Canada şi SUA în perioada 1872-1874. S-a urmărit cantitatea de lapte cu caracterele specifice foarte bine exprimate, rusticitatea şi un exterior corect. A fost omologată ca rasă în anul 1951 (fig. 23) iar Herbookul rasei a fost deschis în anul 1957. Are o pondere de peste 40 % în structura de rasă. 123
Vasile MACIUC
Fig. 23 Rasa Friză italiană Se comportă foarte bine în producţia de lapte, populaţia activă realizând în anul 2004 8592 kg lapte, 3.71 % grăsime, 3,32 % proteină şi 604 kg grăsime + proteină. Efectivul total de vaci de rasă Friză italiană este de 1.616.500 capete din care în controlul oficial al producţiei 1.100.500 capete. Cele mai bune ferme cu vaci Friză sunt: Aquila Holsteins cu 430 capete, 10.500 kg lapte, 3,8 % grăsime, 3,43 % proteină, 399 kg grăsime şi 360,15 kg proteină; Alpag Holsteins cu 400 capete, 11.079 kg lapte, 4,16 % grăsime, 3,31 % proteină, 460,88 kg grăsime şi 366,71 kg proteină, Duc Pioppi Farm cu 240 capete, 10.500 kg lapte, 3,60 % grăsime, 3,30 % proteină, 378 kg grăsime şi 346,5 kg proteină etc. Printre taurii cei mai importanţi menţionăm: Arpogon, Tugolo, Mtoto, Toldo etc. 6.3.11. Rasa Friză britanică. Sin Friesian British Marea Britanie este puternic orientată spre agricultură deşi importă 1/3 din necesarul de alimente. Rasa Friză a fost importată din Olanda în sec. al XVIII-lea şi în special al XIX-lea. Herdbokul rasei (fig. 24) s-a înfiinţat în 1909, continuându-se importurile din Olanda, Africa de Sud şi 124
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Canada. Rasa are numeroase organizaţii care îi reprezintă interesele atât în ţară cât şi peste hotare, cum ar fi: Internaţional Committee for Animal Recording (ICAR); World Hostein Friesian Federation (WHFF); Royal Association of British Dairy Farmers (RABDF), National Cattle Association (NCA) etc.
Fig. 24 Rasa Friză britanică Se caracterizează prin talie de 135 cm, greutatea corporală în medie 650 kg, aptitudini bune de lapte şi de carne. În anul 2004 a realizat 8025 kg lapte, 3,79 % grăsime, 3,22 % proteină şi 562 kg grăsime + proteină. În anul 1998 erau peste 1600 capete vaci care pe durata exploatării au atins producţii record de 100.000 kg lapte. Tineretul îngrăşat intensiv poate avea sporuri zilnice de până la 900 g şi un randament la sacrificare de 56 %. Totalul vacilor Holstein-Friză este de 1.901.000 capete din care în controlul oficial al producţiei 666.500 capete. Cea mai bună fermă nominalizată pe 2004 este
125
Vasile MACIUC
Hydaeays Holsteins cu 390 capete, 9000 kg lapte, 4 % grăsime, 3,2 % proteină, 360 kg grăsime şi 288 kg proteină. 6.3.12. Rasa Friză belgiană A rezultat în urma încrucişării taurinelor locale dihn Belgia cu rasa Friză. Herdbookul rasei a fost înfiinţat în anul 1866. În anul 2004 a realizat 8145 kg lapte, 4.05 % grăsime, 3,33 % proteină şi 601 kg grăsime + proteină. Efectivul total al vacilor Hostein-Friză este de 220.000 capete din care 120.000 capete sunt înscrise în controlul oficial al producţiei. Cea mai bună fermă nominalizată pe 2004 este Des Grands Trix cu 160 capete, 9500 kg lapte, 4 % grăsime, 3,35 % proteină, 380 kg grăsime pură şi 318,25 kg proteină. 6.3.13. Rasa Bălţată cu negru francează. Sin Francaise Frisonne Pier Rbire (F.F.P.N.) sau Prim Holstein S-a importat din Olanda la începutul sec. al XIX-lea iar ulterior şi din Germania. De aici şi denumirea iniţială a rasei - taurine olandeze, mai târziu denumită Frizona Franceză iar în anul 1990 Prim Holstein (fig. 25). Se creşte de peste 150 de ani şi reprezintă 65 % din efectivul de taurine de lapte din Franţa. Se caracterizează prin talie de 134 cm, greutate corporală de 650-700 kg, longevitate bună şi o producţie de lapte în anul 2004 de 7253 kg, cu 3,99 % grăsime, 3,28 % proteină şi 520 kg grăsime + proteină.
126
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 25 Rasa Bălţată cu negru francează Totalul vacilor Prim Holstein este de 2.500.000 capete din care în controlul oficial al producţiei 1.946.000 capete. Cele mai bune ferme nominalizate în anul 2004 sunt: G.A.E.C. Du Bon Temps cu 160 capete, 10.098 kg lapte, 3,64 % grăsime, 3,29 % proteină, 367,57 kg grăsime şi 332,22 kg proteină; Robe Holstein cu 55 capete, 9500 kg lapte, 4,24 % grăsime, 3,42 % proteină, 402,8 kg grăsime şi 324,9 kg proteină; F. Curtat cu 195 capete, 9470 kg lapte, 4.1 % grăsime, 3,5 % proteină, 388,27 kg grăsime şi 331,45 kg proteină. 6.3.14. Rasa Bălţată cu negru românească (BNR) Rasa s-a format în condiţiile ţării noastre, pe baza taurinelor Holstein Friză, introduse în România începând cu anul 1961, când s-au făcut importuri de juninci şi tauri cât şi material seminal congelat din Canada, Anglia şi Polonia, intensificându-se în perioada 1967-1978 din Israel, Danemarca, Olanda, Germania, S.U.A., Suedia, Italia etc. Astfel, s-au adus un număr total de 54.443 juninci, în special din Danemarca şi Olanda, cele mai puţine din Israel. Taurii 127
Vasile MACIUC
au pătruns în România atât prin import de animale – 126 capete, cu precădere din Danemarca şi Olanda, cât şi prin material seminal congelat – 135.820 doze, în special din Olanda – 43.187 doze, Suedia – 22.336 doze şi S.U.A. – 17.201 doze. Materialul biologic importat a fost crescut în rasă curată şi a constituit în permanenţă sursa pentru producerea de tăuraşi, care s-au utilizat la ameliorarea raselor locale. Ca urmare, la formarea rasei BNR s-au folosit încrucişări de absorbţie cu rasele Roşie dobrogeană, Brună, Bălţată românească şi Pinzgau. În zona Moldovei, primele importuri cu rasa Friză sau făcut în anul 1967, din Danemarca, la S.C.D.B. Dancu, judeţul Iaşi. Însămânţările cu rasa Friză în Moldova s-au practicat încă din anul 1967, prin folosirea taurilor: Dulma 67, Expert 99, Eduard 121, Eftimie 145, Efesws 119, Benbur etc. În prezent, materialul biologic aparţinând rasei BNR păstrează o asemănare genetică de 8 % cu rasele substituite şi 92 % cu rasele participante la încrucişările de absorbţie. Populaţia a fost omologată ca rasă în anul 1987 (O.M. nr. 125/1987), sub denumirea „Bălţată cu negru românească” (BNR – fig. 26). Rasa BNR nu poate fi confundată cu nici o rasă de tip Friză deoarece are tendinţă de izolare reproductivă şi drum evolutiv propriu.
128
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 26 Rasa Bălţată cu negru românească (BNR) În anul 2005, totalul vacilor de rasă BNR înscrise în controlul oficial al producţiei a fost de 48.630 capete iar tauri – 50 capete. Înainte de anul 1989, rasa BNR şi metişii acesteia a reprezentat 1.200.000 capete, efectiv care a scăzut considerabil până în anul 2001 după care s- a înregistrat o uşoară creştere. Aria de răspândire a rasei este mare, ocupând, în principal zona de câmpie din sud-estul şi sudul ţării, respectiv zonele mai joase şi colinare din Moldova. Efectivul actual reprezintă aproximativ 35 % din efectivul total de taurine al ţării. Rasa este asemănătoare ca aspect exterior şi însuşiri cu taurinele de tipul Friză, din care provine, însă se deosebeşte prin unele caractere esenţiale. Dezvoltarea corporală este eumetrică, în medie talia la vaci este de 131 cm iar greutatea corporală de 580 -600 kg. Din cercetările fectuate de V. Maciuc în anul 2005 a rezultat că vacile din rasa Bălţată cu negru românească exploatate în zona de N-E a ţării au o bună dezvoltare 129
Vasile MACIUC
corporală, talia fiind de 131,29 – 135,14 cm, lungimea oblică a trunchiului 149,15 – 159,58 cm, perimetrul toracic 198,75 – 212,36 cm şi greutatea corporală de 535,5 – 624,99 kg, valori medii obţinute în primele trei lactaţii pe un efectiv de 1.800 capete. Taurinele aparţinând acestei rase au o înfăţişare zveltă, uscăţivă iar privit din profil, formatul corporal se înscrie într-un trapez cu baza mare orientată la nivelul trenului posterior. Constituţia este fin compactă şi temperamentul vioi. Capul este relativ larg, cu regiunea feţei lungă şi subţire, profilul este drept, exceptând regiunea frunţii, care, datorită arcadelor orbitare bine dezvoltate imprimă acestuia o formă concavă. Gâtul este mijlociu de lung şi potrivit de îmbrăcat în muşchi. Trunchiul este lung şi profund cu linia spinării dreaptă. Toracele este bine deschis în partea anterioară şi larg în partea lui posterioară, continuându-se cu un abdomen voluminos şi bine dezvoltat. Pereţii laterali ai cutiei toracice sunt formaţi din coaste potrivit arcuite, cu spaţii intercostale largi şi cu o orientare pronunţată spre înapoi. Regiunea şalelor este dreaptă, solidă şi largă, continuându-se cu o crupă orizontală, dreaptă, de formă pătrată. Membrele sunt de structură compactă, puternice şi mijlociu de lungi. Pielea este de grosime mijlocie, fină, elastică şi uşor detaşabilă. Ugerul este dezvoltat, bine prins, extinzându-se mult înainte spre abdomen şi spre înapoi. Are formă globuloasă, sfârcuri potrivit de lungi, simetrice şi bine depărtate, defectele ugerului fiind mai puţin evidente decât la restul raselor autohtone. Culoarea robei este bălţată alb cu negru, petele negre şi albe având răspândire variabilă pe trunchi.
130
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Rasa are aptitudini bune pentru producţia de lapte şi acceptabile pentru producţia de carne. Producţia medie de lapte este de 4700 kg lapte, cu 3,85 % grăsime şi 3,35 % proteină. V. Maciuc, 2005, analizând însuşirile de producţie la populaţia BNR din N-E ţării, a constatat pe parcursul lactaţiilor o evoluţie ascendentă a producţiei de lapte de la 5500 kg lapte în lactaţia I-a la peste 6000 kg în următoarele lactaţii, respectiv până în lactaţia a VII-a. De aici, rezultă că potenţialul genetic al rasei este mult mai mare decât nivelul de producţie realizat până în prezent. Aptitudinile bune de lapte sunt evidenţiate şi prin viteza de eliberare a laptelui peste 1,8 kg/min, indicele de lapte – 45 %, indicele de constantă – 80 % iar consumul de hrană 1-1,1 UN/kg lapte. În producţia de carne se comportă, de asemenea, bine. Tineretul îngrăşat intensiv realizează un spor mediu zilnic de cca 900 g, cu un consum specific de cca 7 UN iar la cea semiintensivă de 750 g cu un consum specific de 9 UN la un kg spor în greutate. Randamentul este în medie de 52-54 %. Calităţile organoleptice ale cărnii sunt inferioare raselor Bălţată românească şi Brună. Rasa se pretează la exploatarea intensiv-industrială, atât pentru producţia de lapte cât şi de carne. Solicită însă condiţii corespunzătoare de creştere şi exploatare. În perspectivă, BNR va fi principalul furnizor de lapte din ţara noastră. Direcţia de ameliorare este pentru producţia de lapte, respectiv în ponderea caracterelor economice laptele reprezintă 90 % iar 10 % se alocă persistenţei lactaţiei, uşurinţei la fătare şi fertilităţii.
131
Vasile MACIUC
Obiectivele principale de ameliorare vizează o talie de 133 – 135 cm, greutatea corporală 650 kg, ameliorarea potenţialului productiv pentru lapte la peste 6000 kg pe lactaţie, reducerea consumului specific şi îmbunătăţirea aptitudinilor pentru mulsul mecanic. În acest scop se va practica sistemul de ameliorare în rasă curată, cât şi încrucişări cu rase de tip Friză. 6.3.15. Rasa Jersey Este originară din insula cu acelaşi nume din Anglia, situată în Canalul Mânecii la 14 miles depărtare de coasta franceză. Jersey este o rasă veche (fig. 27) existentă din anul 1741 iar societatea crescătorilor de rasă Jersey a fost fondată în anul 1878. S-a format în condiţiile climatului temperatoceanic, provenind direct din taurinele mici, brahicere, care au suferit influenţa raselor franţuzeşti, bretonă şi normandă.
Fig. 27 Rasa Jersey Selecţia a fost riguroasă, în direcţia producţiei de lapte iar din anul 1763 s-a interzis importul altor rase de taurine pe insula Jersey pentru a se evita mixarea cu alte rase, ceea ce a dus la o consolidare ereditară bună a caracterelor morfoproductive. 132
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Dezvoltarea corporală este hipometrică, cu talia de 118-125 cm şi greutatea corporală de 400-450 kg, fiind mai masivă Jersey din SUA. Conformaţia corporală este tipică raselor de lapte, cap fin, expresiv, gâtul subţire, trunchi trapezoidal, uger mare, bine prins şi extins spre abdomen, cu aptitudini bune pentru mulsul mecanic. Abdomenul este voluminos în raport cu greutatea animalului, iar linia superioară este dreaptă. Membrele sunt uscăţive, cu schelet subţire şi dens. Culoarea este brună-gălbuie spre cenuşiu sau căpriorie, cu pigmentaţie centrifugală neagră. Constituţie fină, temperament vioi, comportament blând, longevitate productivă remarcabilă (10-12 ani), precocitate pronunţată, capacitate de adaptare şi sănătate bună. Junincile fată la 2426 luni. Este o rasă specializată pentru lapte şi unt cu o medie a producţiei de lapte de 5000 kg în ţara de origine şi 5,5-6 % grăsime şi 300 kg grăsime pură existând şi plus variante cu 9000 kg lapte pe lactaţie. Mai productive sunt populaţiile din SUA cu peste 6500 kg lapte şi 6,58 % grăsime iar în Danemarca 5958 kg lapte, 5,98 % grăsime, 556 kg grăsime pură, 4.07 % proteină şi 243 kg proteină pură. Laptele rasei Jersey conţine: >18 % proteină, >20% calciu, >25 % grăsime pentru unt, comparativ cu media existentă în laptele de vacă. Producţia de carne este redusă, având dezvoltare corporală mică, spor la îngrăşare scăzut iar randamentul la tăiere sub 50 %, calitativ, carnea obţinută este inferioară. Datorită indicilor valoroşi pentru producţia de lapte, rasa Jersey are o largă răspândire pe Terra, în toate continentele. A participat la formarea şi ameliorarea a 133
Vasile MACIUC
numeroase rase (Roşii de lapte, Ayrshire finlandez, Friză ungară etc.). În ţara noastră a fost importată în perioada 1957-1961 pentru a se urmări cum se adaptează la condiţiile de exploatare (a realizat 2910-3980 kg/lactaţie, 4,81-5,91 % grăsime şi 140-235 kg grăsime) şi pentru încrucişări de infuzie cu rasele Brună, Bălţată românească şi Roşie dobrogeană. Condiţiile de exploatare au făcut ca materialul importat să nu poată fi păstrat. 6.3.16. Rasa Ayrshire Formarea acestei rase a început la sfârşitul sec. al XVIII-lea, în Scoţia, prin încrucişarea taurinelor locale din comitatul Ayr cu alte rase (Olandeză, Shorthorn, Guenesey, Flamandă). S-au răspândit în Canada, USA, Australia, Noua Zeelandă, Brazilia, Columbia, Kenya, Sudul Africii şi în ţările scandinave. Hedbookul rasei (fig. 28) a fost deschis în anul 1877. Culoarea este bălţată sau pestriţă alb cu roşu. Intensitatea bălţăturilor roşii variază de la roşu deschis până la cafeniu-brun. Este o rasă specializată pentru producţia de lapte cu dezvoltare corporală hipermetrică spre eumetrică, talia la vaci fiind de 127 cm iar greutatea corporală de 539 kg iar la masculi talia de 142 cm şi o greutate corporală de 850 kg. Conformaţia corporală este unghiuloasă, uscăţivă, cap fin şi expresiv, gât subţire, trunchi trapezoidal, cu uger frumos şi membre subţiri. Este apreciată pentru frumuseţea conformaţiei corporale şi a armoniei de ansamblu. Constituţia rasei este fină, comportament blând, precocitate, longevitate şi capacitate de adaptare bune. 134
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Producţia de lapte este în medie de 6300 kg pe lactaţie cu 4,3 % grăsime şi 3,2 % proteină comparativ cu anul 1993 când producţia de lapte a fost de 4675 kg, 4,51 % grăsime şi 3,30 % proteină. Populaţia din SUA şi Finlanda realizează peste 7500 kg lapte/lactaţie normală şi 4,3 % grăsime. De asemenea, manifestă aptitudini foarte bune pentru mulsul mecanic 2,4 kg/min şi economicitate remarcabilă.
Fig. 28 Rasa Ayrshire Este o rasă de importanţă universală datorită calităţilor sale remarcabile. La noi în ţară s-a importat din Anglia în anul 1971, în scopul utilizării la încrucişări industriale pentru sporirea producţiei de lapte. Vacile primipare au realizat 3040 kg lapte şi 3,58 % grăsime însă rasa nu a rezistat condiţiilor de exploatare. 6.3.17. Rasa Angler (Angeln) S-a format în Germania în urmă cu peste două secole şi a fost crescută în direcţia producţiei de lapte, rezultând un tip bine specializat în acest scop. Este o rasă naturală (fig. 135
Vasile MACIUC
29), exploatată în zona de nord a Germaniei, regiunea Schleswig-Holstein, la graniţă cu Danemarca. De asemenea, este menţionată pentru prima dată în documente încă din anul 1600 iar selecţia planificată a rasei a început numai în anul 1830. Herdbookul a fost deschis în anul 1879 în Süderbrarup. Se caracterizează prin culoare roşie, conformaţie corporală armonioasă, osatură fină, musculatură slab dezvoltată, trunchi uscăţiv, uger mare, ţesut glandular foarte bine dezvoltat, constituţie fină, temperament vioi. Talia vacilor este de 129 cm iar greutatea de 450-500 kg, nu corespunde cerinţelor pentru producţia de carne, dar este bună pentru lapte având în medie 6700 kg cu 4,74 % grăsime şi 3,59 % proteină. Vacile înscrise în Herdbookul rasei au avut în anul 2002 o medie a producţiei de lapte de 7570 kg, 4,81 % grăsime, 364 kg grăsime pură, 3,62 % proteină şi 274 kg proteină pură, iar în anul 2005 – 7961 kg lapte cu 4,76 % grăsime, 379 kg grăsime pură, 3,64 % proteină şi 290 kg proteină pură.
Fig 29 Rasa Angler 136
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
În Germania există aproximativ 20.000 capete de vaci de rasă Angler din care 15.0000 capete sunt luate în control. Este o rasă bine consolidată ereditar şi a fost utilizată la ameliorarea taurinelor din alte ţări (Estonia, Lituania, Letonia, Rusia, Ucraina, Polonia, Danemarca şi Australia) iar la noi în ţară pentru ameliorarea taurinelor din Dobrogea, fiind importată în perioada interbelică. De asemenea, Germania exportă această rasă în Algeria, Arabia Saudită, Japonia, Olanda, Italia, Canada, Cile, Spania, Noua Zeelandă şi SUA. În ameliorarea acestei rase se urmăreşte creşterea producţiei de lapte, existând plus variante de 9500 kg, 4,5 % grăsime şi 3,8 % proteină. De asemenea, ameliorarea taliei la 145 cm şi a greutăţii corporale la 650 kg pentru vaci. 6.3.18. Rasa Roşie daneză S-a format în Danemarca prin încrucişarea taurinelor locale de tip brahicer cu rasa Angler, utilizându-se selecţia şi potrivirea perechilor de reproducători. A fost recunoscută ca rasă în anul 1881 (fig.30) iar Herdbookul a fost deschis în anul 1878. Are o dezvoltare corporală eumetrică spre mare, talia la vaci fiind de 136 cm iar greutatea corporală 650-700 kg, la tauri talia de 149 cm iar greutatea corporală de 1100 kg. Se caracterizează prin culoare roşie uniformă, variind de la roşu deschis până la roşu închis, botul este brun, ongloanele cenuşii, conformaţie corporală armonioasă de tip morfologic pentru lapte, remarcându-se prin mărimea ugerului şi dezvoltarea ţesutului glandular, dar are aptitudini relativ bune şi pentru producţia de carne. 137
Vasile MACIUC
Producţia medie de lapte este de 7796 kg pe lactaţie cu 4,24 % grăsime, 331 kg grăsime pură, 3,56 % proteină şi 278 kg proteină pură. În anul 1977 a fost de 5240 kg şi 4,17 %.
Fig. 30 Rasa Roşie daneză Tineretul supus îngrăşării realizează sporuri medii zilnice de 900 g, iar randamentul la sacrificare este, în medie, de 54-55 %. Este considerată o rasă precoce şi foarte bine consolidată ereditar, datorită homozigotismului pronunţat, dar şi foarte sensibilă la leucoză. În ţara de origine reprezintă 10 % din efectivul total de taurine. Este răspândită în ţările din N Europei, în SUA, Canada, Brazilia. La noi în ţară s-a importat în perioada 1957-1965 pentru ameliorarea taurinelor Roşii dobrogene. Câţiva tauri de valoare: R. Bahama, R. Back, R. Ascona, R. Brondum, R. Bush ş.a.
138
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
6.3.19. Rasa Roşie estonă S-a format în anul 1800 prin încrucişări de absorbţie între rasele locale şi rasa Angler importată din Germania. Ulterior, la ameliorarea acestei rase au participat şi taurinele roşii daneze. Herdbookul rasei (fig. 31) a fost deschis în anul 1885. În anul 2002, în ţara de origine reprezenta 26 % din efectivul total de taurine faţă de 63 % în anul 1980. Rasa Roşie estonă are o dezvoltare corporală eumetrică, talia la vaci fiind de 134 cm iar greutatea corporală de 550 kg, la tauri 143 cm respectiv greutatea corporală de 900-1000 kg. Culoarea robei este roşie uniformă, botul brun-roşiatic iar ongloanele cenuşii. În anul 2002 producţia medie de lapte a fost de 5066 kg, 4,42 % grăsime şi 3,36 % proteină.
Fig 31 Rasa Roşie estonă Tineretul îngrăşat realizează sporuri medii zilnice de 700-800 g iar randamentul la sacrificare este în medie de 53 %.
139
Vasile MACIUC
În ţara de origine, în anul 2002 au fost 27.000 capete vaci. A avut un rol important în ameliorarea taurinelor din Sudul ţării. 6.3.20. Taurinele roşii dobrogene Sunt rezultatul încrucişărilor nesistematice practicate între rasa Sură de stepă, varietatea dobrogeană şi rasele Roşii importate cum ar fi: Roşie ucrainiană de stepă, Angler, Roşie daneză etc. A fost consederată ca o populaţie de taurine specializată pentru producţia de lapte, fiind crescută în Dobrogea şi judeţele limitrofe din Muntenia. În prezent, populaţia de taurine Roşii dobrogene a dispărut, fiind substituită de rasa Bălţată cu negru românească. Taurinele Roşii dobrogene (fig. 32) se caracterizau prin culoarea roşie de nuanţe variabile, cu pete mici albe pe cap, uger sau abdomen, trunchi îngust, musculatură slab dezvoltată, crupă strâmtă, toracele lung, abdomen voluminos, ugerul bine dezvoltat, membrele subţiri şi cu defecte. Dezvoltarea corporală este caracterizată prin talie de 123-128 cm şi greutatea corporală de 400-450 kg. În producţia de lapte populaţia avea aptitudini bune, respectiv 2000-3500 kg lapte/lactaţie, cu 3,7 % grăsime şi 90-100 kg grăsime pură. Producţia de carne era necorespunzătoare, cu randament la sacrificare de 40-48 %.
140
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 32 Vacă roşie dobrogeană Populaţia de taurine Roşii dobrogene nu a avut perspective de creştere a efectivelor datorită sensibilităţii la leucoză şi aptitudinilor slabe pentru carne. 6.4. Rase mixte 6.4.1. Rasa Simmental Din rasa Simmental (fig. 33) au rezultat mai multe rase bălţate cu galben de tip Simmental. S-a format în Elveţia, cantonul Berna, din taurinele locale palustre brahicere care au fost încrucişate cu taurinele anglosaxone, aduse de burgunzi, în sec. al V-lea, cu taurinele primigene, introduse de popoarele germane, şi în mai mică măsură cu taurinele austriece, franconiene etc. Consecutiv acestor încrucişări sau obţinut la sfârşitul sec. al XVIII-lea taurine bălţate alb cu galben sau roşu. Iniţial, selecţia s-a făcut după dezvoltarea corporală, conformaţie şi exterior, urmărindu-se caracterul bălţăturilor (142-145 cm iar m.c. 700-750 kg). Ulterior s-a redus dezvoltarea corporală şi a crescut potenţialul productiv pentru lapte. Herdbookul a luat fiinţă în anul 1891. Fondatorul rasei Simmental este taurul „Benz 18” cu talia de 172 cm, constituţie robustă şi o ereditate puternică. 141
Vasile MACIUC
Această rasă a evoluat prin selecţie în rasă pură pe bază de linii şi familii. Astfel, putem menţiona linia „Benz 10”, „Pfund”, „Faust”, „Max Marcus”, „Hans”, „Rolland 24”, „Ideal 470”, „Trotz 2301”, Saturn 290 etc., urmărinduse consolidarea acestor linii şi practicarea crosului. Din anul 1965 s-a practicat împrospătarea de sânge cu rasele Montbeliard, Bălţată germană şi Bălţată austriacă, iar din 1967 s-a utilizat încrucişarea cu rasa Red Holstein (26 % din vacile înscrise în Herdbook au sânge din această rasă) urmărindu-se formarea unui Simmental cu aptitudini mai bune pentru lapte. Este răspândită în jumătatea vestică a Elveţiei unde reprezintă cca 47 % din efectivul total de taurine. Din Elveţia s-a răspândit în numeroase ţări europene care cresc rase de tip Simmental (Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, România etc.). Rasa are dezvoltare corporală hipermetrică, cunoscută ca un tip de carne, cu talia de 138 cm, iar masa corporală 700 kg la vaci şi 1000 kg la tauri. Are o conformaţie corporală armonioasă, se caracterizează prin cap de mărime mijlocie, cu frunte largă şi lungă, gât potrivit de lung şi bine îmbrăcat în muşchi, trunchiul este lung, larg şi potrivit de adânc, profil corporal aproape dreptunghiular. Spinarea, şalele, crupa sunt lungi, largi, orizontale şi bine îmbrăcate în musculatură. Ugerul este bine dezvoltat, cu structură glandulară, mameloane potrivit de mari, pretându-se pentru mulsul mecanic. Membrele sunt groase, puternice şi cu o lungime medie. Se remarcă dezvoltarea coapsei, culota fiind foarte musculoasă, cu profil convex şi extinsă aproape până la jaret. Culoarea robei bălţată alb cu galben sau cu roşu, cu
142
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
bot de culoare roz. Părul de acoperire este potrivit de lung şi de gros.
Fig. 33 Rasa Simmental Constituţie este robustă, rezistenţă organică remarcabilă, longevitate şi fertilitate bună în funcţie de factorii ambientali. Durata medie de exploatare este de circa 6 ani. Rasa are aptitudini pentru carne-lapte. În producţia de lapte se comportă bine, în medie de 7290 kg pe lactaţie cu 4,0-4,2 % grăsime şi 3,4-3,5 % proteină. Încrucişarea cu Red Holstein a dus la obţinerea de populaţii metise cu producţii performante de peste 7860 kg pe o lactaţie iar indicele de lapte are valoarea de 1:7. Are o mare capacitate de consum a furajelor, valorificând superior, toate tipurile de furaje. Pe păşune tineretul poate asigura sporuri de 800-900 g zilnic iar la îngrăşare peste 1000 g zilnic. Randamentul la tăiere este în medie de 53-55 % la animalele adulte şi 56-60 % la tineretul îngrăşat. Carcasele au o greutate de
143
Vasile MACIUC
aproximativ 350 kg. Ponderea oaselor se menţine încă ridicată 16-18 %. Carnea are calităţi organoleptice excelente iar rasa se pretează foarte bine la îngrăşare de tip intensiv. Precocitatea somatică a rasei Simmental este bună. La naştere viţeii au 40-45 kg, la vârsta de 6 luni viţelele ating circa 180-200 kg, iar la 12 luni cca 300-350 kg. Rasa Simmental a participat la formarea mai multor rase de tip Simmental, mai ales prin încrucişarea cu rasele locale, dintre care menţionăm următoarele: 6.4.2. Rasa Bălţată austriacă (Fleckvieh) Are o pondere de 76 % în structura de rasă cu 1,9 milioane capete şi 12 asociaţii cu peste 18 mii de ferme. Este rasă mixtă carne-lapte (fig. 34). S-a format prin încrucişarea taurinelor locale cu rasa Simmental, ulterior s-au practicat încrucişări de infuzie cu rasa Hereford şi este asemănătoare la exterior cu tulpina din care a rezultat. Culoarea robei, bălţată alb cu roşu închis. Are o dezvoltare corporală mai mică, talia la vaci 135 cm, iar greutatea corporală de 650 kg.
Fig. 34 Rasa Bălţată austriacă (Fleckvieh) 144
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Manifestă aptitudini bune pentru lapte, realizând 6700 kg cu 4,19 % grăsime şi 3,49 % proteină. În producţia de carne realizează performanţe ridicate are longevitate şi productivitate bune. La vârsta de un an tineretul mascul realizează un spor mediu zilnic de 1100 g iar randament la sacrificare de 56 %. Taurul Morelo a lăsat descendenţi de o mare valoare genetică. Se acordă o atenţie deosebită fertilităţii, uşurinţei la fătare, caracterelor de exterior şi a ugerului. Ponderea caracterelor în selecţie este de: 35 % lapte, 20 % carne, 45 % caractere exterioare. 6.4.3. Rasa Bălţată germană (Fleckvieh – fig. 35) S-a format în S-V Germaniei prin încrucişarea populaţiilor locale cu rasa Simmental. În România poate fi văzută la Ferma Şerbeşti, jud. Bacău. A luat fiinţă în 1897, ponderea rasei este de 33 % din efectivul total. Are o dezvoltare corporală mare, talia 135 cm, greutatea corporală 650 kg la vaci, conformaţia corporală corectă şi o bună adaptare la condiţiile de mediu. Aptitudini bune de reproducţie: VP – 29 luni, natalitatea 90 %, CI – 328 zile, fătări gemelare – 3 %. Această rasă îmbină armonios carnea (randament 5657 %) – 1200 g/zi cu cea de lapte (6540 kg cu 4-4,2 % grăsime).
145
Vasile MACIUC
Fig. 35 Rasa Bălţată germană (Fleckvieh) S-a răspândit în alte ţări şi continente (Franţa, Italia, Cehia, Bulgaria, România etc.). Se foloseşte larg la încrucişări cu rasele de carne. 6.4.4. Rasa Pezzata Rossa Astfel este cunoscută rasa Simmental (fig. 36) în Italia. Se creşte în peste 79 de provincii, efectivele situându-se undeva la 475-500 mii de animale. Talia de 134 cm, greutatea 650 kg, carcase de 368 kg. Performanţe în producţia de lapte, în medie 5415 kg cu 3,9 % grăsime şi 3,41 % proteină. În selecţia rasei se pune accent pe 60 % producţia de lapte, 20 % carne, 10 % longevitate şi 10 % aptitudini pentru mulsul mecanic. De asemenea, se urmăreşte o medie de 6700 kg lapte şi 3,5 % proteină. Deţine o frecvenţă ridicată a kappa-kazeinei în lapte.
146
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 36 Rasa Pezzata Rossa A fost introdusă în România la SEMTEST Iaşi. 6.4.5.Rasa Bălţată cu roşu franceză (Montbeliarde) Ocupă aproximativ 40 % (1983-1998) în structura de rasă. S-a format prin încrucişarea raselor locale cu rasele Simmental, Fleckvieh, Abondance. Figurează în Herdbook din anul 1889 (fig. 37). Populaţia totală este de 1.500.000 capete din care 700.000 vaci.
Fig. 37 Rasa Montbeliarde
147
Vasile MACIUC
În ce priveşte producţia de lapte la vacile aflate în control: 1981 – 304 zile/5551 kg, 3,67 % grăsime, 3,34 % proteină 1985 – 302 zile/5819 kg/3,71/3,36 % 1992 – 306 zile/6696 kg/3,82/3,36 % 1997 – 312 zile/7216 kg/3,89/3,41 % 1998 – 314 zile/7285 kg/3,86/3,41 % 2002 – în medie 7462 kg/3,9% raportul cazeină/proteină 81,7 % Realizează carcase de 330-350 kg. Randamentul la sacrificare este de 55-60 %. Alte rase derivate: Bălţată cu Red Polled, Roşu suedeză, Sâcev (URSS), Bălţată galiciană, Bălţată românească etc. 6.4.6. Rasa Bălţată românească S-a format prin încrucişări de absorbţie între tauri de rasă Simmental cu vaci din rasa Sură de stepă, varietatea transilvăneană, mai puţin cea moldovenească. Formarea rasei a început în a doua jumătate a sec. al XIX-lea odată cu introducerea rasei Simmental în România. Primele importuri s-au efectuat din Austria (18601870) în Bucovina, zona Rădăuţi. Ulterior (1880) s-au făcut importuri din Elveţia în Banat. Fondatorul rasei a fost taurul Benz 10 făcându-se importuri din linia taurului Benz 10 şi alte linii valoroase: Ideal, Rolland, Kurd etc. S-a folosit încrucişarea de absorbţie, selecţia, potrivirea perechilor şi ameliorarea în rasă curată. După 1962 au fost importate animale din tulpina Simmental şi anume rasele Fleckvieh din Austria şi Germania. Rasa a fost 148
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
recunoscută în anul 1959, primind denumirea de Bălţată românească (BR- fig. 38) şi aparţine raselor de tip Simmental.
Fig. 38 Rasa Bălţată românească (BR) Efectivul acestei rase a crescut an de an, reprezentând cca 37 % din efectivul total al ţării. Este o rasă mixtă carnelapte, fiind asemănătoare ca aspect exterior şi însuşiri cu rasa Simmental, de care se deosebeşte totuşi prin unele caractere esenţiale. Capul este potrivit de lung (30-31%) şi larg, cu fruntea plană şi arcadele orbitare puţin conturate. Linia dintre coarne este convexă, prelungită cu, coarne de culoare galbenă, mijlociu de lungi în formă de coroană. Gâtul este şi el mijlociu de lung cu marginea superioară dreaptă şi bine îmbrăcat în muşchi. Trunchiul este lung, bine proporţionat, cu linia superioară dreaptă şi orizontală, uneori oblică postero-anterior. Spinarea şi şalele sunt relativ scurte, crupa lungă şi largă, de formă pătrată şi moderat îmbrăcată în muşchi. Obişnuit, este orientată antero-posterior, iar coada sus prinsă. Ugerul mare, voluminos, de formă globuloasă, acoperit cu piele subţire şi fină, cu păr scurt şi rar. Membrele sunt lungi şi puternice, ongloanele de culoare deschisă, puţin rezistente şi cu textură slabă. Pielea este relativ groasă, 149
Vasile MACIUC
densă şi elastică, care formează pe obraji şi feţele laterale ale gâtului numeroase cute. Întotdeauna capul, membrele şi smocul cozii sunt albe iar vulva şi botul de culoare roză. Are trei tipuri ecologice: hipermetrică - Banat cu talia de 138-140 cm şi 600-650 kg la vaci; eumetrică – zona Mediaşului cu talia 134-136 cm şi 550-600 kg la vaci; hipometrică – zona Moldovei-Bucovina cu talia 130-133 cm şi 530-550 kg la vaci. Culoarea robei este asemănătoare cu a rasei Simmental, respectiv bălţată alb cu galben de diferite nuanţe de la galben deschis până la roşu vişiniu. Comparativ cu rasa Simmental, rasa Bălţată românească are greutatea corporală mai redusă, cu dimensiunile de lungime, lărgime şi mai ales de adâncime mai mici. Este o rasă semiprecoce, maturitatea morfologică fiind atinsă la vârsta de 4-4,5 ani, V.P. – 33 luni, greutatea viţeilor la naştere 38-45 kg, în funcţie de sex. La vârsta de 3 luni viţeii ajung la 105-110 kg, la 6 luni 170-180 kg, la 12 luni 310-340 kg iar la 18 luni 400-450 kg viţelele şi 540-560 kg tăuraşii. Longevitatea productivă este în medie de 5-6 ani. Rasă este sensibilă la întreţinerea pe pardoseli dure şi are producţii bune de 3700 kg lapte, 130 kg grăsime şi 3,85 % grăsime. În anul 1990 a realizat 2763 kg lapte/105 kg EM iar în anul 2000 – 3359 kg lapte/125 kg EM. De menţionat fermele care au obţinut rezultate destul de bune: Vladilac Arad – 5850 kg lapte, 224 kg grăsime Târgu Mureş – 5600 kg lapte, 216 kg grăsime. Ferma Şerbeşti Bacău – 6500 kg lapte.
150
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Recordista Vaca Zana/1962 – lactaţia a VI-a – 13.212 kg lapte, 4,09 % grăsime, 540 kg grăsime Mamele de tauri – 400 capete au realizat 6500 kg lapte cu 240 kg grăsime la o greutatea corporală de 640 kg şi talia de 135 cm. Manifestă aptitudini slabe pentru mulsul mecanic – 1,3 kg/min., indicele mamar 42-43 %. Consumul specific este ridicat 7 U.N./kg carne şi 1,11,3 U.N./kg lapte Realizează sporuri de 900-1000 g la îngrăşare intensivă. Randamentul este de 52-54 % iar la tineretul îngrăşat intensiv 55-59 %. Greutatea carcaselor 240-325 kg cu 70 % carne în carcasă şi 19-20 % oase, carnea având însuşiri organoleptice superioare. Rasa a fost răspândită în Banat, Transilvania, N-E ţării, Suceava, Botoşani. Se urmăreşte ameliorarea ei în tip mixt carne-lapte cu o greutate de 650-700 kg, talia de 138 cm, 60 % însuşiri de lapte, 35 % însuşiri de carne şi 5 % fitness. De asemenea se doreşte îmbunătăţirea însuşirilor pentru mulsul mecanic, 45-47 % şi simetrie funcţională. 6.4.7. Rasa Brună alpină (Schwyz) Este originară din cantonul Schwyz (Elveţia), reprezentând în ţara de origine 44 % din efectivul de taurine. S-a format în urmă cu peste 200 ani prin încrucişarea taurinelor locale de tip brahicer la care s-a adăugat o selecţie riguroasă pentru cele două producţii: lapte şi carne. Mare atenţie se acorda şi selecţiei animalelor după culoare. Treptat, rasa a pătruns în Italia şi Austria iar în sec. al XIXlea a fost exportată în Franţa, Cehoslovacia, Spania şi alte ţări est europene, de asemenea în America şi Africa. Deşi are calităţi excepţionale, în ultimul timp se fac încrucişări cu rasa Brown Swiss pentru a creşte producţia de lapte.
151
Vasile MACIUC
Fig. 39 Rasa Brună alpină (Schwyz) Este o rasă de tip morfologic mixt lapte-carne (fig. 39), cu o conformaţie armonioasă, dezvoltare corporală eumetrică, talia 132 cm şi greutatea corporală 570-620 kg la vaci, iar la tauri talia de 145 cm şi greutatea corporală de 1000 kg. Trunchiul este lung şi adânc, are format dreptunghiular cu tendinţă către formatul trapezoidal, lărgindu-se treptat către trenul posterior. Crupa este largă la şolduri, orizontală şi musculoasă, abdomenul larg şi adânc. Ugerul este mare, sferic sau ovoidal, cu sferturi simetrice şi baza largă iar sferturile sunt de mărime mijlocie şi de formă cilindro-conică. Membrele sunt scurte, puternice, uscăţive, cu aplomburi corecte. Culoarea este brună cu diferite nuanţe, în jurul botului având un inel de culoare mai deschisă. Oglinda botului este cenuşie iar ongloanele pigmentate. Producţia de lapte constituie producţia principală a rasei, realizând în medie 7400 kg lapte cu 4,13 % grăsime şi 3,49 % proteină, cu menţiunea că ea diferă în funcţie de zona de creştere. Este o rasă economică, valorifind bine furajele iar indicele laptelui are valori de 1:7 – 1:8.
152
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
În producţia de carne realizează performanţe oarecum inferioare rasei Simmental. Astfel, dezvoltarea corporală la maturitate este mai mică, tineretul îngrăşat intensiv realizează sporuri medii zilnice de 900-1000 g iar randamentul la sacrificare este de 52-54 % la animalele adulte, respectiv pentru tineret 55-59 %. Carnea obţinută are calităţi bune. Rasa Schwyz are o longevitate productivă bună fiind exploatate 8-10 ani. Funcţia de reproducţie este bună, realizând 1,5 însămânţări/gestaţie, 90 % natalitate, V. P. – 30 luni şi 365 zile intervalul între fătări. De menţionat şi câteva linii genetice de mare valoare cu origine americană: Elegant, Emerald, Patric, Emorii, Elmondo, Dalas, List etc. Ameliorarea rasei prevede în perspectivă producţia mixtă lapte-carne. Se urmăreşte creşterea producţiei de lapte la 7500 kg, îmbunătăţirea aptitudinilor pentru mulsul mecanic, ridicarea taliei şi greutăţii corporale. În acest sens se practică încrucişări cu rasa Brown Swiss (americană) care are o dezvoltare corporală hipermetrică şi cea mai bună producţie de lapte din categoria raselor de tip Schwyz. Rasa Schwyz are o largă răspândire în mai multe ţări europene şi chiar pe alte continente, aşa cum s-a menţionat deja, participând la formarea mai multor rase, cunoscute sub diferite denumiri. În continuare prezentăm câteva dintre ele. 6.4.8. Rasa Brown Swiss (Brună americană) În SUA rasa Schwyz este cunoscută sub numele de Brown Swiss (fig. 40) şi numeric reprezintă a doua rasă după Holstein, din grupa raselor de lapte. Rasa americană are la origine rasa Schwyz importată din Elveţia începând cu 153
Vasile MACIUC
anul 1860. Încă din momentul introducerii taurinelor din tulpina Schwyz pe teritoriul SUA, ameliorarea rasei a fost orientată prioritar în direcţia producţiei de lapte. În acest scop s-a practicat selecţia şi creşterea în rasă curată, asigurarea unor condiţii optime de exploatare şi în ultimul timp infuzia cu rasa Jersey pentru ameliorarea conţinutului în grăsime şi proteine al laptelui. Herdbookul rasei (registrul genealogic) a fost deschis în anul 1888 şi funcţionează şi în prezent ca instrument tehnic de lucru în ameliorarea rasei. Rasa Brown Swiss este răspândită pe tot teritoriul SUA fiind crescută în 9 districte, cu crescătorii repartizate pe trei grupe, în funcţie de efectivul de vaci: grupa I (10-39 vaci), grupa II (40-99 vaci) şi grupa III (100 vaci şi peste). Cele mai multe crescătorii de taurine Brown Swiss se găsesc în statele: Wisconsin, Iowa, Ohia, Minnesota, Pennsylvania, New York, Illinois, Texas, Indiana, California. Brown Swiss are aptitudini mixte lapte-carne, ca exterior se aseamănă cu rasa Schwyz, dar prezintă o dezvoltare corporală hipermetrică. Vacile au talia, în medie, 135 cm şi greutatea corporală de 680-700 kg, unele vaci atingând şi greutatea de 750 kg. Culoarea robei este brună uniformă dar sunt şi exemplare cu o culoare deschisă argintie, taurii având culoarea brună mai închisă. Conformaţia este tipică unei vaci de lapte cu aptitudini bune pentru mulsul mecanic, viteza de muls este de 2,6 kg/min, iar simetria funcţională 45 %. Rasa Brună americană are constituţie fin-robustă şi robustă, precocitate şi fertilitate ridicate, temperament vioi şi o bună capacitate de adaptare. Vârsta primei fătări este sub 30 luni iar la prima lactaţie se obţine 80 % lapte din lactaţia 154
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
maximă. Consumul specific este de 1 UN/l lapte iar indicele de lapte 1:10.
Fig. 40 Rasa Brown Swiss În prezent rasa Brună americană este cea mai bună producătoare de lapte din tulpina Schwyz concurând şi cu rasele de tip Friză. Capacitatea productivă pentru lapte este superioară tuturor raselor de tip Brună de circa 8350 kg, cu 4,17 % grăsime şi 3,54 % proteină. Campioana rasei este vaca Snowdale Improver Desi 689275 «3E» care la vârsta de 9 ani şi 9 luni a realizat în 365 zile de lactaţie 18.968 kg lapte cu 3,9 % grăsime, 740 kg grăsime, 3,7 % proteină şi 702 kg proteină. Campioana longevităţii productive este vaca Sheburne Del SF 514620271, născută la 1 aprilie 1975 din tatăl Improver, care a avut 13 fătări şi 4564 zile de lactaţie cu 140.567 kg lapte, 5568 kg grăsime şi 3943 kg proteină, revenind, în medie, 30,7 kg lapte pe zi de lactaţie. Tineretul supus îngrăşării intensive realizează spor mediu zilnic de peste 1000 g, obţinându-se o carcasă mare, de bună calitate şi un randament la sacrificare de 54-59 %. De asemenea, se obţin rezultate bune şi în încrucişări cu rase 155
Vasile MACIUC
de carne şi mixte. Printre liniile cu valoare internaţională, deosebit de valoroase, putem menţiona: Performer Alaric, Elegant, Telstar, Balison, Starbuck, Distinction, Jubilation, Balison ş.a. Datorită calităţilor pe care le are rasa s-a răspândit pe tot teritoriul SUA şi a contribuit la ameliorarea şi formarea unor populaţii noi din alte ţări. În Europa este folosită la ameliorarea raselor Brune, cu rezultate bune asupra producţiei de lapte, iar la noi în ţară este folosită la ameliorarea rasei Brună de Maramureş pentru producţia de lapte şi carne. 6.4.9. Rasa Brună austriacă (Braunvieh) Provine din vechile populaţii locale din zona Alpinilor austrieci la îmbunătăţirea cărora au contribuit rasele Schwyz şi Allgau. Reprezintă 14 % din efectivul de taurine, crescându-se mai ales în zona muntoasă. Are o conformaţie armonioasă, dar culoarea părului brună cu nuanţe mai închise. Producţia de lapte este ridicată realizând, în medie 7360 kg pe lactaţie cu 4,15 % grăsime şi 3,3 % proteine. Rasa are o bună longevitate productivă, existând vaci care au realizat peste 77.000 kg lapte (vaca Karla a produs 115.403 kg lapte şi 4835 kg grăsime).
Fig. 41 Rasa Brună austriacă (Braunvieh) 156
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Rasa (fig. 41) are rezultate bune şi la îngrăşare intensivă, tineretul în vârstă de 12 luni atinge greutatea corporală de 450 kg, un spor mediu zilnic de 1100 g şi randamentul la sacrificare de 59 %, la animalele adulte 54 %. Rasa este supusă ameliorării cu rasa Brown Swiss şi se foloseşte ca rasă amelioratoare pentru rasele Brune din alte ţări. 6.4.10. Rasa Brună Germană (Deutsches Braunvieh – fig. 42)
Fig. 42 Rasa Brună Germană (Deutsches Braunvieh) S-a răspândit în zona de altitudine mare, reprezentând 8 % din efectivul de taurine. Culoarea robei este cenuşiudeschis sau chiar argintie. Ca dezvoltare corporală şi indici productivi este apropiată de rasa Schwyz, aproximativ 7230 kg lapte, 4,05 % grăsime şi 3,42 % proteină. Este răspândită în Franţa, Italia, Bulgaria, Iugoslavia, România etc.
157
Vasile MACIUC
6.4.11. Rasa Brună de Maramureş Este o rasă autohtonă formată prin încrucişarea de absorbţie între rasele Sură de stepă şi Mocăniţa cu taurinele de tip Schwyz, care au fost aduse în Maramureş începând cu anul 1881. Între anii 1890 şi 1910 s-au importat, în continuare, din Austria şi Germania, iar, în 1904 din Elveţia, aducându-se anual 200-500 de vaci şi juninci din rasa Schwyz. În anul 1907 se aduc taurine de tip Brună de Maramureş în Moldova, loc. Mălini. Din cauza crizei economice din perioada 1929-1930 şi a celui de-al doilea război mondial, efectivele de taurine din rasa Brună de Maramureş au scăzut simţitor încât între anii 1948-1949 au fost importaţi 119 tauri de reproducţie şi 700 de juninci de către fostele IAS-uri din Maramureş iar de aici o parte din tauri au fost distribuiţi în unele judeţe din zona Subcarpatică a Munteniei şi Moldovei. În nordul Munteniei, vacile de rasă Schwyz au fost aduse în anii 1900-1910 din Germania. În prezent rasa este întâlnită în Moldova, Muntenia, Oltenia şi de-a lungul lanţului Carpatic şi reprezintă aproximativ 26 % din efectivul total. A fost omologată ca rasă în anul 1959 (fig. 43)
158
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 43 Rasa Brună de Maramureş Rasa aparţine tipului morfoproductiv mixt de laptecarne, având o dezvoltare eumetrică, cu talia medie, la vaci 131 cm şi greutatea corporală de 570 kg. Este o rasă cu o conformaţie armonioasă şi organismul, în general, echilibrat. Capul este de tip brachicer, uscăţiv şi foarte expresiv, cu arcade orbitare proeminente. Fruntea este largă şi aproape egală ca lungime cu regiunea feţei, care spre bot se îngustează. La multe exemplare, capul poate prezenta lărgimi mai reduse în funcţie de zona geografică şi de taurinele autohtone care au stat la baza formării acestei rase. Gâtul este mijlociu de lung, gros şi bine îmbrăcat în muşchi. Trunchiul este bine dezvoltat, cu linia superioară dreaptă şi uşor ascendentă antero-posterior. Spinarea şi şalele sunt largi şi potrivit îmbrăcate în muşchi, iar crupa lungă şi largă, de formă aproape pătrată şi uşor oblică antero-posterior. Comparativ cu rasa Schwyz, la rasa Brună de Maramureş crupa este mai îngustă la ischii şi mai puţin bine îmbrăcată în muşchi. Abdomenul este bine dezvoltat iar ugerul mare, bine prins, globulos cu structură glandulară. Membrele sunt bine dezvoltate şi rezistente cu aplomburi în general corecte şi ongloane cu textură tare închise la culoare. Animalele au constituţie robust-compactă sau robust-fină, temperament vioi şi caracterul blând. De asemenea, sunt semiprecoce cu V.P. de 32 luni, în schimb, au o bună longevitate productivă şi se adaptează uşor la condiţiile de mediu. Culoarea robei este brună-cenuşie de diferite nuanţe, variind de la brun argintiu la brun închis, aproape negru. În jurul botului prezintă un inel de culoare deschisă. Oglinda
159
Vasile MACIUC
botului şi mucoasele sunt de culoare neagră-cenuşie iar coarnele bicolore. Producţia de lapte variază în limite largi în funcţie de condiţiile de exploatare, fiind în medie de 3500 kg cu 3,9 % grăsime. Potenţialul este de peste 5000 kg pe lactaţie normală. Producţii pe ani: 1990 – 2517 kg lapte cu 94 kg grăsime E.M; 2000 – 3119 kg lapte cu 117 kg grăsime E.M. În sectorul individual: 2000 – 3033 kg lapte, 115 kg grăsime, 3,78 % grăsime; Staţiunea din Piteşti, Ferma Albota – 4548 kg lapte, 3,94 % grăsime; Ferma Strunga – 3999 kg lapte, 166 kg grăsime pură şi 4,15 % grăsime; Ferma Sighet nr. 3 – 3847 kg lapte, 151 kg grăsime şi 3,92 % grăsime; Ferma Vera-Râpan – Brună germană – 5752 kg lapte, 209 kg grăsime, 3,72 % grăsime. Cecetările efectuate pe populaţii de rasă Brună din Moldova, de Vasile Ujică şi Vasile Maciuc – 2004, au evidenţiat cu succesiunea lactaţiilor o evoluţie ascendentă a producţiei de lapte, de la 3175 kg în lactaţia I-a la 3429 kg în lactaţia a VIII-a respectiv 3,87 şi 3,91% grăsime. În cadrul populaţiei au existat plus variante care au realizat producţii maxime de 13490 kg lapte. Producţia medie de lapte pe viaţă productivă a fost de 9292 kg cu limite între 414 kg şi 47461 kg lapte. Durata vieţii a fost în medie de 2069 zile cu limite între 883 şi 4380 zile. De aici, rezultă, că vacile au fost menţinute în populaţie 5,65 ani. Economicitatea producţiei de lapte este bună 1,15 UN/kg lapte, indicele de lapte fiind de 1:6 – 1:7, viteza de eliberare a laptelui 1,3 l/min. Activitatea de reproducţie este relativ satisfăcătoare.
160
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Rasa Brună are aptitudini bune pentru producţia de carne, pretându-se la îngrăşare în toate sistemele: intensiv, semiintensiv şi extensiv. În sistemul de îngrăşare intensiv, la vârsta de un an tineretul mascul atinge greutatea corporală de 365 kg, realizând spor mediu zilnic de 900-950 g, în sistemul semiintensiv de cca. 700 g iar în sistemul extensiv pe păşune şi fără adaos de concentrate 500-600 g. Randamentul la sacrificare este de 52-54 % la animalele adulte şi 54-58 % la tineretul îngrăşat intensiv. Carnea în carcasă este de 75 % cu 18 % oase. În ce priveşte viţeii la naştere au o greutate de 38 kg. Rasa Brună poate fi folosită la reproducţie la greutatea corporală de 370-380 kg. În ameliorarea rasei se urmăreşte: sporirea efectivului, ridicarea potenţialului genetic pentru lapte, ridicarea taliei şi a greutăţii corporale, îmbunătăţirea precocităţii, a longevităţii productive, îmbunătăţirea aptitudinilor pentru mulsul mecanic. Rasa va fi supusă ameliorării prin creştere în rasă curată dar şi prin încrucişare de infuzie cu taurinele de tip Schwyz. Alte rase de tip Schwyz: Brună alpină italiană, franceză, din U.R.S.S. (Kostroma, Lebedinsk, caucaziană, Allatau), Brună de Slovenia, Brună de Sofia, Brună igoslavă, Brună de Maramureş etc. 6. 4. 12. Rasa Pinzgau Este originară din Austria, tirolul austriac din ţinuturile Salzburg, zonă caracteristică prin păşuni alpine şi subalpine, cu altitudinea de peste 1000 m. A fost formată în anii 1690161
Vasile MACIUC
1740 prin încrucişarea taurinelor locale roşii cu cele de tip Berna din Elveţia. După 1740 s-a practicat creşterea în rasă curată. Reprezintă 5% din efectivul total de taurine al ţării de origine.
Fig. 44 Rasa Pinzgau Exteriorul este armonios, capul scurt, cu gâtul relativ scurt şi musculos, trunchi lung, potrivit de larg şi adânc, iar profilul corporal este aproape dreptunghiular. Abdomenul este voluminos, ugerul mijlociu ca dezvoltare, iar membrele sunt scurte şi puternice. Dezvoltarea corporală este foarte variabilă la această rasă, talia între 125-135 cm şi greutatea corporală între 450-600 kg. Culoarea robei este bălţată roşie vişiniu cu alb (desenul constituie caracter de rasă). Rasa Pinzgau (fig. 44) are aptitudini productive universale – carne, lapte, muncă, constituţie robustă şi temperament vioi. Se pretează foarte bine la întreţinere pe păşune şi furajare cu nutreţ verde. Este o rasă mai puţin precoce-tardivă cu V.P. la 34 luni. Indici de reproducţie superiori altor rase.
162
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Producţia de lapte, în ţara de origine, este în medie de 5500-5700 kg cu 4 % grăsime. Longevitatea productivă peste 10 ani. Are aptitudini bune pentru producţia de carne. La îngrăşare tineretul realizează sporuri de 800-900 g şi un randament la tăiere de 56 %. Din Austria, rasa a fost exportată în foarte multe ţări, cum ar fi: Australia, Peru, Ucraina, R. Moldova, centrul Europei, Slovenia, Albania, Bulgaria, Ungaria, România etc. 6.4.13. Rasa Pinzgau din România (fig, 45) S-a format prin încrucişări de absorbţie dintre Mocăniţa şi în mai mică măsură rasa Sură de stepă, cu rasa Pinzgau Austriacă. A fost introdusă din tirolul austriac în anul 1850. Iniţial rasa Pinzgau a fost introdusă în Bucovina, loc. Rădăuţi iar după 1880 s-a introdus şi în Sibiu, Mediaş, Beclean. De aici s-a extins aria de creştere a taurinelor Pinzgau în zona Munţilor Apuseni şi Ţara Haţegului. A evoluat descendent, dacă în anul 1937 reprezenta 5 % din efectiv în anul 1995 reprezenta 1,35 %, după această dată rasa începe să crească numeric, în prezent având o pondere de 2 % împreună cu metişii. Se creşte în trei zone: N Moldovei (Câmpulung, Vatra Dornei, Rădăuţi), Munţii Apuseni (Alba Iulia, Cluj, Bihor, Hunedoara) şi S-V Transilvaniei (Haţeg, Caran-Sebeş, Sibiu, Braşov).
163
Vasile MACIUC
Fig. 45 Rasa Pinzgau din România Conformaţia şi dezvoltarea corporală a rasei prezintă o mare variabilitate, datorită materialului local care a participat la încrucişare şi condiţiile diferite de creştere din zonele unde este răspândită. Ca dezvoltare: talia 123-132 cm şi greutatea corporală 450-550 kg la vaci respectiv talia de 134-139 cm şi greutatea corporală 650-700 kg la tauri. Capul este scurt şi larg, iar gâtul scurt, gros şi musculos, trunchiul potrivit de lung şi de larg, dar relativ adânc cu profilul corporal dreptunghiular. Linia superioară este lăsată la spinare şi ridicată la crupă iar crupa este relativ lungă, largă la şolduri, dar strâmtă la ischii. Abdomenul este voluminos, ugerul dezvoltat mijlociu, în general globulos cu mameloane groase şi lungi. Membrele sunt puternice, relativ scurte, cu ongloane rezistente şi aplomburi în general corecte. Culoarea este roşie închis, cu desene albe caracteristice. Producţia de lapte este variabilă, în funcţie de condiţiile de creştere – 2700-3000 kg, cu 3,85 % grăsime, în medie 2800 kg cu 3,82 % grăsime. În producţia de carne se pretează la exploatare semiintensivă, în condiţii optime de hrănire şi întreţinere realizează 700-850 g spor/zi cu randament la sacrificare de 52%. 164
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Vaca de Dorna (fig. 46)
Fig. 46 Vaca de Dorna Vaca de Dorna, este o varietate a rasei Pinzgau, răspândită în nordul Moldovei, localităţile Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc şi Gura Humorului. Ea a rezultat în urma încrucişărilor dintre taurinele locale, în special rasa Mocăniţa, cu rasele Simmental, Friză, Pinzgau şi Brună. Are precocitate mai bună şi rezistenţă mai mare la intemperii şi boli. Culoarea este bălţată negru cu alb, cu acelaşi desen al bălţăturii ca şi la Pinzgau varietatea roşie. Talia mai mică cu 1-2 cm decât Pinzgau roşu, toracele mai larg şi mai adânc iar crupa mai bine proporţionată. Producţiile de lapte sunt mai mari, în medie 3200 kg cu 3,9 - 4,1 % grăsime. Vaca Suceava a realizat 8272 kg lapte cu 3,98 % grăsime. Producţia de carne este satisfăcătoare, tineretul supus îngrăşării realizează sporuri medi zilnice de 800-900 g, randamentul la sacrificare este de 55 % la tineret şi de 49-51 % la animalele adulte. 165
Vasile MACIUC
Având o mare capacitate de adaptare la condiţiile de creştere din zona premontană şi montană, se va menţine în arealul în care se găseşte şi în prezent. 6.4.14. Rasa Normandă Este o rasă veche (fig. 47), originală din Franţa, zona Normandiei, introdusă de vikingii cuceritori (popoarele migratoare). Ea este prezentă în Franţa în mare parte în arealul Munţilor Pyrinei şi într-un număr considerabil introdusă în America Latină unde şi-a evidenţiat potenţialul său genetic.
Fig. 47 Rasa Normandă (sursa: normandegenetics.com) De asemenea, de peste 100 de ani este prezentă în Brazilia, Columbia, Ecuador, Paraguoay, Urugoay, Venezuela iar în Europa poate fi găsită în Belgia, Elveţia, Marea Britanie şi Irlanda. Această rasă s-a format prin încrucişări între rasele Colentine, Augeronne şi Cauchoise în sec. al XVIII-lea. În 1883 a fost deschis Herdbookul rasei. 1877-1928 - exportată în America de Sud; 166
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
1941 – primul sindicat de control oficial al producţiei de lapte şi unt; 1946 – prima însămânţare artificială în Franţa realizată pe o vacă Normandă; 1976 – Herdbookul devine UPRA (Unitatea Naţională de Selecţie şi Preomovare a rasei). Sunt trei varietăţi de culoare caracteristică rasei Normande în funcţie de culoarea de fond: albă, maro-deschis şi roşu închis spre negru sau pestriţă alb cu negru. Particularităţi de culoare întâlnite: frunte albă, ochelari la ochi şi botul de culoare închisă. Conformaţia corporală este armonioasă, caracteristică raselor mixte lapte-carne, vacile având talia de 138-140 cm iar greutatea corporală de 700-750 kg, existând plus variante cu talia de 145-150 cm şi greutatea corporală de 900 kg iar taurii pot depăşi 1000 kg. Efectivul total este de ≈ 2.000.000 capete, din care 600.000 vaci, repartizat în zona de vest a ţării. În 2002 s-au înregistrat 500.000 I.A. şi 300.000 capete înscrise în controlul oficial al producţiei. În ce priveşte producţia de lapte, în medie 6931 kg/lactaţie cu 4,5 % grăsime şi 3,7 % proteină. În producţia de carne se comportă bine, vacile reformate ating greutatea de 750 kg la 6 ani cu randamentul la sacrificare de 53 % iar taurii 700 kg la 18 luni, randamentul 55 % şi 800 kg la 36 luni cu randamentul de 55 %. Este o rasă importantă, în mod deosebit pentru producţia de lapte calitativă şi cantitativă. 6.5. Rase specializate pentru carne 167
Vasile MACIUC
6.5.1. Rasa Hereford S-a format în comitatul cu acelaşi nume din Ţara Galilor, zona de Vest a Angliei, având la origine taurinele indigene roşii. Este menţionată pentru prima dată în diverse scrieri în anul 1600, iar între 1700-1800 apar primele documente cu caracterele individuale ale acestei rase.
Fig. 48 Rasa Hereford Herdbookul rasei (fig. 48) a fost deschis în anul 1846 de către Thomas Eyton în Wellington Shropshire. Acest Herdbook conţine un număr de 551 tauri care provin de la 75 de crescători. Societatea crescătorilor de taurine, rasa Hereford a fost înfiinţată în anul 1878. În secolul al XIX-lea s-au făcut încrucişări cu rasele Red Polled, Sorthorn şi Aberdeen Angus în vederea măririi precocităţii şi a randamentului la tăiere. Rasa s-a răspândit în multe ţări fiind introdusă în SUA în anul 1817, Anglia 1825, Irlanda 1775, Argentina, Brazilia, Uruguay, Germania, Franţa, România ş.a. Rasa Hereford este specializată pentru producţia de carne, având o dezvoltare corporală bună, talia la vaci fiind de circa 128 cm, iar greutatea corporală de 600 kg, la tauri 168
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
talia poate ajunge la 135 cm iar greutatea corporală de 835 kg. Tipul morfologic este brevimorf, remarcându-se lărgimile trunchiului foarte pronunţate şi dezvoltarea musculaturii, profilul corporal dreptunghiular şi tipul fiziologic digestiv. Se caracterizează prin cap scurt şi larg, gâtul este scurt şi gros, trunchiul lung, larg şi mai ales adâncit, spinarea şi şalele sunt lungi şi largi, crupa este lungă, largă şi bine îmbrăcată cu musculatură, pieptul foarte bine dezvoltat, toracele adânc şi larg cu coaste bine arcuite, membre scurte, coapse şi fese musculoase iar pielea groasă, moale şi elastică. Ugerul este mai slab dezvoltat deoarece rasele de carne, în general, nu se mulg, laptele fiind consumat de viţei. Culoarea este bălţată roşu cu alb, capul, partea superioară a gâtului, pieptul, abdomenul, membrele la nivelul chişiţei, buletului, fluerului şi coada sunt parţial albe. Rasa Hereford are constituţie robustă afânată, capacitate mare de adaptare, păşunează bine şi caută hrană cu uşurinţă. Manifestă aptitudini foarte bune de carne, vacile adulte îngrăşate ating greutatea corporală de 750-850 kg iar taurii adulţi îngrăşaţi 950-1200 kg. Tineretul supus îngrăşării realizează sporuri medii zilnice (s.m.z.) de 1000-1100 g iar la vârsta de 1 an greutatea de 380-450 kg. Randamentul la sacrificare este de 60-65 %. Furnizează carne de bună calitate, însă cu un indice de seu şi raport carne oase mai mari. Printre taurii de valoare ai rasei putem menţionăm: CLIDOMINO 166 MISTER MON 7745 169
Vasile MACIUC
THR TRM THOR 7088 TRM SLH – 1 TRM MAGELLAN 7026 JNHR 414 DAAMND 164 D RPH CHAIRMAN FELTONS LEXUS 235 RL 1 DOMINO 4001 DS 3001 ADV 7133 DS 552 L1 DOM 1614 Hereford este o rasă universală ca importanţă pentru productia de carne se foloseşte ca rasă curată la încrucişare şi la formarea de noi rase şi populaţii bune de carne şi rezistente la intemperii. În ţara noastră rasa Hereford a fost importată în perioada 1958-1964 din Canada, SUA şi Anglia fiind folosită la încrucişări cu rasele locale, în vederea obţinerii de hibrizi cu aptitudini bune pentru îngrăşare. 6.5.2. Rasa Aberdeen-Angus Este originală din nord-estul Scoţiei, comitatele Aberdeen şi Angus, zonă cu climat rece, teren accidentat şi cu o fertilitate a solului nu prea ridicată. S-a format la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin selecţionarea bovinelor locale din cele două comitate, de talie mică, fără coarne, culoare neagră şi infuzie cu Beef Shorthorn pentru mărirea precocităţii şi ameliorarea calităţii cărnii. De asemenea, s-a folosit consangvinizarea, structurarea în linii şi creşterea dirijată. A fost recunoscută ca rasă (fig. 49) în anul 1835 iar Herdbookul rasei a fost deschis în anul 1862.
170
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 49 Rasa Aberdeen-Angus S-a răspândit în Marea Britanie, Argentina, SUA, Canada, Brazilia, Australia, Noua Zeelandă, Rusia, Franţa, Germania, România, Africa de Sud etc. Aptitudinea principală este producţia de carne, deoarece are scheletul axial şi musculaturi foarte dezvoltate, scheletul periferic redus, masivitate pronunţată, format corporal mare, talia mică de 118-125 cm iar greutatea corporală la vaci de 550-600 kg, iar la tauri de 750-950 kg. are capul scurt, gâtul scurt, gros, trunchi cilindric, lung, larg şi adânc, membre scurte, subţiri dar musculoase, pielea groasă, moale şi afânată iar culoarea este neagră. Trebuie menţionat faptul că în SUA există şi varietatea roşie. Rasa se caracterizează prin constituţie fină, robustă afânată, ereditate puternică, capacitate bună de valorificare a hranei, dar este mai puţin rezistentă la variaţii de temperatură. Este o rasă precoce, prima fătare are loc la 2627 luni, viţeii la naştere au o greutate mică de 24-27 kg iar la înţărcare 190-210 kg. Tineretul supus îngrăşării realizează sporuri medii zilnice (s.m.z.) de 1000-1300 g atingând la vârsta de 15-16 luni greutăţi de 450-500 kg. 171
Vasile MACIUC
Randamentul la sacrificare este de 65-68 %, furnizează carne de calitate superioară, marmorată, cu raportul carneoase favorabil (5:1). Are neajunsul că la un grad avansat de îngrăşare creşte indicele de seu. Printre taurii valoroşi ai rasei putem menţiona: Netherton Foreign Cruz MDB X.35.23 Lockerley Mere Boy Z 303.25 Ellin Erroneous C 570 Lockerley Kasino Idvies Euvis B 112 Idvies Sester Eric A057 Nightingale Papa A069 Rasa Aberdeen Angus s-a răspândit în multe ţări europene dar mai ales pe continentul american fiind utilizată pentru ameliorarea şi formarea diferitelor rase (Dexter, Lincoln, Red Angus, Barzona etc). În ţara noastră a fost introdusă din Canada, în perioada 1958-1961 şi a fost utilizată la încrucişări industriale cu rasele locale, hibrizii obţinuţi fiind destinaţi valorificării pentru carne. De menţionat, că la încrucişările industriale simple şi complexe asigură îmbunătăţirea precocităţii şi calităţii cărnii. 6.5.3. Rasa Shorthorn Această rasă îşi are originile pe coasta de nord-est a Angliei, în ţinuturile Northumberland, Durham, York şi Lincoln, care se află la ţărmul Mării Nordului şi se întind de la dealurile Cheviot până în centrul Angliei. Începuturile dezvoltării rasei au avut loc în regiunea ce cuprinde albia râului Rees. Acest râu a cărei albie a ajutat mult în 172
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
dezvoltarea rasei Shorthorn se află între provinciile Durham şi York iar vacile cu talie mare care au populat odată albia fertilă a râului sunt cunoscute sub denumirea de „vaca Teeswather”. Zona nordică a Angliei este recunoscută ca fiind o zonă cu păşuni excelente, favorabile îngrăşării şi creşterii taurinelor, de unde şi denumirea acordată de „casa vacii”. De menţionat şi faptul că rasa este cunoscută şi sub numele de Durham după numele unuia din comitatele deja amintite. Fraţii Colling şi Robert Bakewell sunt consideraţi ca fiind creatorii rasei Shorthorn. În jurul anului 1783 fraţii Colling au făcut o vizită la ferma lui Robert Bakewell pentru a se documenta referitor la împerecherile pe care le folosea acesta. Sistemul de creştere aplicat în ferma fraţilor Colling este ilustrat în diagrama taurului Comet, considerat întemeietorul rasei şi care a rezultat dintr-un dublu incest în anul 1804. Astfel, taurul Favoritte a fost împerecheat succesiv cu mama sa Phoenix I, rezultând vaca Phoenix II şi apoi cu Phoenix II, care îi era în acelaş timp soră după mamă şi fiică, resultând taurul Comet. Pentru consolidarea caracterelor urmărite în formarea acestei rase s-a practicat şi în continuare o consangvinizare relativ strânsă. Herdbookul rasei (fig. 50) a fost publicat abia în anul 1822 sub denumirea de „The English Herd Book”.
173
Vasile MACIUC
Fig. 50 Rasa Beef Shorthorn (Durham) La începutul secolului XX, apare şi varietatea pentru lapte, denumită Dairy Shorthorn, fiind menţionată pentru prima dată în scrierile de specialitate în anul 1958. Rasa Shorthorn sau Durham este o rasă masivă, cu talia la vaci de 136 cm şi 144 cm la tauri, greutatea corporală este de 650-700 kg la vaci şi 1100 kg tauri, profil corporal dreptunghiular, tip morfologic brevimorf şi dezvoltare bună a scheletului axial. Culoarea robei nu este uniformă, existând indivizi bălţaţi alb cu roşu, roşii, piersicii, foarte rar apărând şi exemplare de culoare albă. Rasa se adaptează uşor în zonele sărăcăcioase în vegetaţie, are o precocitate şi longevitate bună iar vacile au un instinct matern foarte bine dezvoltat. Este o rasă specializată pentru producţia de carne, vacile adult atingând greutăţi de 850 kg. Tineretul îngrăşat intensiv realizează sporuri medii zilnice (s.m.z.) de 11001200 g iar randamentul la sacrificare este de 62%. La animalele adulte şi la tineretul îngrăşat peste vârsta de 18 luni, proporţia de seu în carcasă este ridicată, iar carnea este puternic impregnată cu grăsime.
174
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Aptitudinile productive valoroase au făcut ca rasa Shorthorn să se răspândească în mai multe ţări de pe diferite continente şi a contribuit la formarea altor rase. A fost importată în Franţa, Belgia, Danemarca etc. unde este folosită la încrucişări cu rasele locale, dar se mai creşte în Canada, Australia, Noua Zeelandă şi SUA unde are o mare popularitate împreună cu Hereford şi AberdeenAngus. La noi în ţară a fost importată în anul 1924 în Câmpia Bărăganului şi s-a folosit la încrucişări cu rasele locale. Dairy Shorthorn. Aşa cum s-a menţionat deja în cadrul rasei Shorthorn s-au diferenţiat două varietăţi, ulterior considerate rase, Beef Shorthorn şi Dairy Shorthorn (fig. 51). Rasa Dairy Shorthorn aparţine tipului morfoproductiv mixt de carne-lapte, conformaţia corporală fiind mai unghiuloasă şi precocitate somatică mai redusă decât la Durham. Producţia medie de lapte este de 6500 kg pe lactaţie, cu 3,8 % grăsime. Tineretul îngrăşat intensiv realizează sporuri medii zilnice de cca 1000 g cu un randament la sacrificare de 55-56 %. Valorifică bine păşunile mediocre, se adaptează la climatul cald, are o conversie bună a hranei în lapte, temperament docil iar vacile au un instinct matern bine dezvoltat.
175
Vasile MACIUC
Fig. 51 Dairy Shorthorn (sursa: geocities.com) 6.5.4. Rasa Red Poll S-a format în estul Angliei, prin încrucişarea raselor Norfolk şi Suffolk, încadrându-se în grupa taurinelor mixte, dar cu aptitudini pronunţate în direcţia producţiei de carne. A fost recunoscută ca rasă în anul 1862 (fig 52).
Fig 52 Rasa Red Poll Se caracterizează prin conformaţie corporală variabilă, unii crescători accordând mai multă atenţie aptitudinilor de carne iar alţii aptitudinilor pentru lapte. Culoarea robei este roşie uniformă de diferite nuanţe, nu prezintă coarne, este 176
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
echilibrată fiziologic, capacitate bună de aclimatizare, rezistentă la boli şi valorifică efficient furajele folosite. Dezvoltarea corporală este mijlocie, talia la vaci fiind de cca. 130 cm, iar greutatea corporală de 600 kg. Producţia de lapte este de 5500 kg pe lactaţie, cu 4,2 % grăsime şi 3,5 % proteină. Are aptitudini de carne-lapte, tineretul îngrăşat intensive realizează la vârsta de 15 luni peste 450 kg, s.m.z. de 1000-1100 g iar randamentul la sacrificare este de 56-60 %. Rasa este răspândită în Anglia, Australia, America de Sud şi SUA. La noi în ţară s-a importat în perioada 19611964 în scopul ameliorării taurinelor din zona Deltei Dunării. Vacile adulte au realizat 4190 kg lapte pe lactaţie, 3,88 % grăsime şi 163 kg grăsime pură. În prezent efectivul a dispărut. 6.5.5. Rasa Santa Gertrudis Este originară din SUA, statul Texas, unde s-a format începând cu anul 1900 în Staţiunea experimentală King Ranch in Kingsville prin hibridarea zebului Indian (Brahman) cu taurinele de rasă Shorthorn. Acţiunea de formare a unei rase noi a fost iniţiată de Robert J Kleberg jr., care a elaborate o schemă complexă de încrucişări şi a aplicat o selecţie riguroasă folosindu-se la reproducţie numai indivizi cu aptitudini bune pentru producţia de carne şi de culoare roşie. În urma încrucişărilor dintre cei mai valoroşi masculi de Zeb cu femele performante din G1 a rezultat taurul Monkey cu o conformaţie caracteristică raselor de carne, precocitate bună, culoare roşie şi ereditate foarte bine consolidată, considerat intemeietorul rasei. 177
Vasile MACIUC
Fig. 53 Rasa Santa Gertrudis În anul 1940 populaţia formată a fost recunoscută ca rasă (fig 53). Rasa Santa Gertrudis are 3/8 gene Brahman şi 5/8 gene Shorthorn. Denumirea rasei vine de la o femelă Santa Gertrudis care la rândul ei poartă numele unui sector din Staţiunea experimentală King Ranch. Această rasă are o dezvoltare corporală mare, talia la vaci fiind de 131 cm iar greutatea corporală de 650 kg. Conformaţia este specifică raselor de carne cu urechi care au o dezvoltare medie la mare, uşor aplecate, la nivelul grebănului se remarcă un deposit de grăsime iar pielea formează pliuri, caractere moştenite de la Zeb. Culoarea robei este roşie vişinie, oglinda botului este roşie închis iar ongloanele sunt pigmentate. Rasa are aptitudini foarte bune pentru carne. Tineretul îngrăşat intensive realizează sporuri medii zilnice de 10001100 g la vârsta de 15-18 luni atingând greutăţi de 480-500 kg, cu un randament la sacrificare de 60 %. Poate fi îngrăşat la fel de bine şi extensive, pe păşune, valorificând eficient vegetaţia săracă specifică zonelor de 178
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
creştere. Carnea este de calitate superioară, iar depunerile de seu în carcasă sunt mai reduse. Este o rasă rezistentă, cu putere de adaptare la condiţiile din zona subtropicală şi cu aptitudini bune pentru producţia de carne. S-a răspândit în mai multe ţări de pe continental American, African şi în Oceania. A fost folosit şi în unele ţări europene pentru încrucişări industriale. La noi în ţară a fost importată în anul 1958 pentru efectuarea de încrucişări industriale şi de infuzie cu taurinele din Delta Dunării. 6.5.6. Rasa Charolaise S-a format în Franţa, fiind una din cele mai vechi rase din această ţară. Începând cu secolul al XVIII-lea s-a practicat ameliorarea prin selecţie a taurinelor locale (din Saone şi Loire) iar ulterior s-au făcut încrucişări cu rasa Simmental şi Shorthorn. În perioada definitivării şi perfecţionării s-a utilizat consangvinizarea. Herdbookul rasei (fig.54) a fost deschis în anul 1882.
Fig. 54 Rasa Charolaise 179
Vasile MACIUC
Are dezvoltare corporală hipermetrică, talia la vaci fiind de 135-140 cm iar la tauri de 142-155 cm, greutatea corporală de 700-900 kg la vaci şi 1100-1300 kg la tauri. Conformaţia corporală este caracteristică raselor de carne, cu tipul morfologic brevimorf, format corporal dreptunghiular şi tip fiziologic digestive. Spre deosebire de rasele englezeşti de carne, perfecţionarea ei s-a făcut pe baza selecţiei după lungimea corpului şi a muşchilor şi ca urmare, prezintă masă musculară mai abundentă şi cu mai puţină grăsime. Se remarcă îndeosebi dezvoltarea trenului posterior, a crupei, coapsei şi a feselor care sunt lungi şi convexe. Membrele sunt puternice, relative groase, cu aplomburi largi. Culoarea robei este albă-murdar sau albă-gălbuie până la galben deschis. Oglinda botului este roză, ongloanele galbene, pielea este groasă şi părul abundant ondulat. Are constituţie robustă, temperament vioi, comportament blând, precocitate bună, indici de reproducţie ridicaţi, dar fătările sunt distocice în bună măsură (8-15 %). Este o rasă specializată pentru producţia de carne, vacile adulte pot atinge greutăţi de 1000 kg. tineretul îngrăşat intensiv realizează s.m.z. de 1200-1400 g iar randamentul la sacrificare este de 60-64 %. Tineretul îngrăşat până la vârsta de 18 luni depune un procent mai redus de seu iar însuşirile organoleptice ale cărnii sunt superioare. Rasa este bine consolidată, transmiţându-şi însuşirile la metişii obţinuţi cu alte rase. Datorită calităţilor biologice şi de producţie, rasa Charolaise s-a răspândit în numeroase ţări ca: Anglia, Olanda, Germania, Italia, Brazilia, Argentina, Chile şi SUA 180
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
unde este utilizată la încrucişări de tip industrial şi pentru crearea de tipuri noi de taurine. În rasă sunt formate mai multe linii a taurilor Drapo 69012, Monaco 30341, Bahus, Orlean etc. În ţara noastră a fost importată în perioada 1964-1971, fiind folosită la încrucişări industriale simple şi multiple cu rasele locale. Este o rasă cu perspective de folosire în scopul ameliorării taurinelor pentru producţia de carne. 6.5.7. Rasa Limousine S-a format în Franţa, regiune Limousin, la o altitudine de 1000 m, din populaţia locală de taurine, care a fost supusă unui proces intensiv de selecţie în direcţia producţiei de carne. Variaţiile de temperatură în această regiune sunt cuprinse între –18ºC şi +30ºC. Herdbookul rasei (fig. 55) a fost deschis la 18 noiembrie 1886. În anul 1890 registrul conţinea 674 animale, 1897 – 3142 animale iar în anul 1914 – 6416 animale. Registrul genealogic a fost reorganizat în anul 1920 iar în prezent deţine peste 1700 de crescători, grupaţi în 14 regiuni şi cu peste 55.000 capete vaci.
181
Vasile MACIUC
Fig. 55 Rasa Limousine Dezvoltarea corporală este eu-hipermetrică, vacile având talia de 135 cm iar greutatea corporală de 650 kg. Conformaţia corporală este caracteristică raselor de carne, format corporal dreptunghiular, tip morfologic brevimorf, cu musculatură foarte bine dezvoltată, trunchi lung, larg şi adânc, membre şi copite puternice. Culoarea robei este monocoloră, roşu deschis sau închis pe picioare, cu regiuni mai deschise la culoare împrejurul ochilor şi pe interiorul membrelor. Rasa Limousine este specializată pentru producţia de carne, remarcându-se prin precocitate somatică şi calitatea superioară a cărnii. Tineretul supus îngrăşării intensive la 34 luni poate atinge greutăţi de 170-200 kg şi carcase cu greutăţi de 110-130 kg, la 8-10 luni greutatea de 350-450 kg iar la 10-15 luni 500-550 kg, respectiv carcase de 270-320 kg. Sporul mediu zilnic este de 1000-1200 g , cu un randament la sacrificare de 60-63 %. Este o rasă rustică, cu mare capacitate de adaptare. Datorită calităţilor ei, rasa a fost importată în Europa, Marea Britanie (1971), SUA (1968), Australia (1971), 182
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Argentina (1966) şi Oceania. Se foloseşte la încrucişări industriale cu rasele locale iar la noi în ţară s-a importat material seminal congelat, urmărindu-se capacitatea de combinare cu rasele locale. 6.5.8. Rasa Blonde d’Aquitaine Această rasă (fig. 56) provine din taurinele locale Garonnais (Herdbookul rasei 1898), Quersey (Herdbookul rasei 1920) şi Blondes des Pyrenees (Herdbookul rasei 1921), renumite prin mărime, robusteţe şi aptitudini pentru carne, încrucişate cu rasele Shorthorn, Charolaise şi Limousine iar descendenţa a fost supusă unei selecţii riguroase după tipul original al rasei Garonnais. Herdbookul rasei a fost deschis în anul 1960 iar omologarea rasei cu numele de Blonde d’Aquitaine a fost făcută de către Ministerul Agriculturii în anul 1962. Efectivul existent este de 600.000 capete din care 300.000 capete vaci. În anul 1992 este una dintre cele mai valoroase rase din Franţa, deţinând locul III printre rasele de carne din ţară.
Fig. 56 Rasa Blonde d’Aquitaine
183
Vasile MACIUC
Blonde d’Aquitaine este specializată pentru carne, având scheletul axial şi musculatura dezvoltate, format corporal dreptunghiular, tipul morfologic brevimorf iar tipul fiziologic digestiv. Dezvoltarea corporală este hipermetrică, talia la vaci fiind de 138-140 cm şi greutatea corporală de 800-850 kg, existând plus variante de 1000-1200 kg iar la masculi talia este de 145-150 cm şi greutatea corporală de 1200-1500 kg, existând plus variante de 1700-2000 kg. Capul este potrivit de mare cu gâtul bine dezvoltat, coarnele sunt îndreptate în jos, o caracteristică a rasei Garonnaise. Trunchiul este lung, larg şi adânc, cu linia superioară dreaptă. Dezvoltarea musculaturii sale, puterea de muncă şi docilitatea sunt rezultatul dezvoltării sale timpurii. Datorită lărgimii zonei pelvine, rasa are uşurinţă mare la fătare, în ciuda conformaţiei sale. Cezarienele sunt extrem de rare. Are constituţie fină spre robustă, temperament vioi, comportament blând şi precocitate foarte bună. Culoarea robei este galbenă cu nuanţe diferite, galben spre alb la vaci, galben maroniu la tauri, botul este de culoare roz, copitele sunt deschise la culoare, groase la bază şi închise la extremităţi. Aptitudinile pentru producţia de carne sunt foarte bune, remarcându-se precocitatea în procesul de îngrăşare şi calitatea superioară a cărnii. Tineretul supus îngrăşării intensive realizează sporuri medii zilnice de 1200-1400 g cu randament la sacrificare de 65-70%. Este o rasă rustică cu capacitate bună de adaptare. La vacile reformate, randamentul la sacrificare este de 55-60 % iar la tauri de 6370 %. Rasa posedă caractere unice, conservate în
184
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
dezvoltarea sa, ceea ce duce la obţinerea unor carcase de calitate superioară, cu un conţinut scăzut în grăsime. Cei mai valoroşi reproducători disponibili pentru anul 2006 sunt: Crak-60.00 $, Drop – 60.00 $, Gef – 60.00 $, Everest – 100.00 $, Laos – 40.00 $, Nantucket – 45.00 $, Onyx – 45.00 $ şi Nicodeme – 40.00 $. În afara ţării de origine s-a răspândit în aproximativ 32 de ţări din întreaga lume. Rasa este întâlnită în Danemarca, Olanda, Belgia, Irlanda, Marea Britanie şi mai ales în Insulele Britanice unde s-au înregistrat 144.420 femele şi 2000 masculi evidenţiaţi în registrul genealogic în anul 1991. De asemenea, rasa câştigă popularitate în Canada, SUA (1972), Australia şi Noua Zeelandă. 6.5.9. Rasa Alb-albastră belgiană sau BLANC-BLEU BELGE Între anii 1840-1860, pieile roşii şi pieile negre creşteau vaci în centrul Belgiei, în provincia Hesbaye şi Candraz. Ulterior, aceste taurine locale au fost supuse încrucişării cu rasa Durham sau Beef Shorthon. Selecţia a fost orientată în direcţia formării unei rase mixte de carne-lapte care să realizeze o producţie medie de 4500 kg lapte şi 3,60 % grăsime. Între anii 1960-1970, cerinţele tot mai mari pentru producţia de carne au determinat crescătorii să reorienteze selecţia pentru un asemenea tip productiv, aptitudinile pentru lapte reducându-se semnificativ. Aşadar, în anul 1983, 97 % din totalul taurilor de reproducţie prezentau acest tip. Numărul unu în Belgia, rasa de bovine Blanc Belgian Blue reprezintă 45 % din şeptelul naţional, în număr de 1.500.000 capete. Rasa este răspândită 185
Vasile MACIUC
în partea de sud a ţării şi este una dintre cele mai perfecţionate rase de carne.
Fig. 57 Rasa Blanc-Bleu Belge Rasa Blanc Belgian Blue (fig. 57) are o dezvoltare corporală hipermetrică, talia la vaci fiind în medie de 136138 cm şi greutate corporală de 850-900 kg iar la masculi talia este de 145-150 cm şi greutatea corporală de 1100-1300 kg. Conformaţia corporală este armonioasă, tipică raselor de carne, cu o foarte bună dezvoltare a musculaturii. Trunchiul este lung, larg şi foarte adânc cu linia superioară dreaptă. Musculatura este excepţională, jigouri globuloase, spată bine îmbrăcată în muşchi, crupa este bine dezvoltată şi foarte frecvent apare dublă, membre scurte, osatură puternică, articulaţii largi şi ongloane rezistente. Culoarea robei este diferită: albă, bălţată alb-albastru şi bălţată alb cu negru, ultima fiind mai puţin preferată de crescători. Rasa are aptitudini foarte bune pentru producţia de carne, o mare precocitate în procesul de îngrăşare, valorificând foarte bine furajele. O comparaţie între Blanc 186
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Belgian Blue şi rasa Holstein a scos în evidenţă că la vârsta de 12 luni Blanc Belgian Blue poate ajunge la greutatea de 508 kg, având un spor mediu zilnic de 1540 g în timp ce rasa Holstein atinge greutatea de 440 kg cu un spor mediu zilnic de 1350 g. Performanţele test ale taurilor tineri supuşi îngrăşării în anul 1994 au fost studiate la vârsta de 13 luni când au atins o greutate de 564,8 kg şi o talie de 121,4 cm, sporul mediu zilnic între a VII-a şi a XIII-a lună, fiind de 1536 g iar eficienţa furajării de la 7-13 luni fiind de 5,383 UN/zi. Randamentul la sacrificare pentru tineretul îngrăşat intensiv este de 68 %. Se remarcă proporţia mare de carne în carcasă (78 %) şi redusă de oase (14 %). Durata gestaţiei este de 285,6 zile pentru fetuşii masculi şi 281,6 zile pentru femele. Vârsta aproximativă a primei fătări este de 32 luni, 75 % din juninci având prima fătare între 28 şi 35 luni. Durata calving interval este de 13 luni, 75 % între 12 şi 14 luni. Viţeii la naştere cântăresc peste 45 kg. Ca şi la rasa Charolaise se remarcă frecvenţa mare a distociilor la fătare ( 70% ), fapt pentru care naşterea prin cezariană este practicată pe scară largă. Este o rasă rustică, docilă în exploatare, valorifică bine nutreţurile de volum atât vara cât şi iarna. În încrucişările industriale rasa Blanc Belgian Blue se impune din ce în ce mai mult ca o rasă utilă în tot mai multe ţări, între care: Marea Britanie, Franţa, Spania, Germania, România, Columbia, SUA, Canada. Prin utilizarea taurilor Blanc Belgian Blue cu femele din rasele de lapte şi unele rase rustice se obţin metişi industriali care exteriorizează foarte bine calităţile rasei paterne. În zona Moldovei, primele experienţe de metisare a raselor locale cu rasa Blanc 187
Vasile MACIUC
Belgian Blue au fost efectuate de prof. univ. dr. V. Ujică, U.Ş.A.M.V. Iaşi. Performanţele excepţionale de creştere şi exploatare, marea adaptabilitate a acestei rase de carne, precum şi excepţionalele calităţi ale carcasei şi cărnii au făcut să fie răspândită în tot mai multe ţări, fiind perfect adaptată la o mare diversitate de sol şi de climat, ceea ce i-a permis o răspândire internaţională. 6.5.10. Rasa Chianina Este formată în partea centrală a Italiei, pe valea Chiana, iar după origine este înrudită cu taurinele sure de stepă şi mai ales cu rasa Romagnolă care a fost ameliorată prin încrucişarea cu rasa Charolaise. Animalele acestei rase sunt cele mai vechi în Italia şi Rime. Rasa (fig. 58) s-a format în decursul timpului suferind transformări în funcţie de cerinţele crescătorilor, a pieţei pentru carne de taurine şi prin urmare este considerată cea mai valoroasă rasă italiană pentru producţia de carne.
Fig. 58 Rasa Chianina
188
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Are o dezvoltare mare şi este una din cele mai înalte rase din lume, talia la vaci fiind de 152-158 cm iar greutatea corporală de 800-850 kg, la tauri talia este de 165-170 cm, la maturitate pot avea şi 180 cm iar greutatea corporală de 1200-1400 kg. Conformaţia corporală este cea caracteristică raselor de carne. Trunchiul este lung, larg, cu o adâncime uniformă şi o musculatură bine dezvoltată. Membrele sunt lungi, rezistente, cu ongloane puternice ceea ce evidenţiază performanţe bune la deplasare pe distanţe mari. Vacile au un uger mic de unde şi producţia de lapte în primele 120 de zile de la fătare de 12 kg/zi, plus variantele pot atinge şi 20 kg lapte/zi. Culoarea animalelor adulte este alb-argintie, regiunea nazală, a ochilor, smocul cozii, sunt de culoare neagră. Rasa Chianină are aptitudini foarte bune pentru producţia de carne. Principalele calităţi ale rasei sunt: sporuri de creştere bune, precocitate somatică excelentă, greutate corporală mare, calităţile gustative ale cărnii deosebite şi utilizarea bună a furajelor grosiere. Greutatea viţeilor la naştere este de 45-50 kg. Tineretul îngrăşat intensiv realizează sporuri medii zilnice de 1100-1300 g, la unele animale până la 1800 g şi un randament la sacrificare de 64-67 %. Carnea este suculentă, cu un conţinut mic de grăsime. Carcasele sunt vestite pentru ochiul de muşchi mare şi conţin 15,4 % oase, respectiv 80-82 % carne. În tabelul 29 sunt prezentate datele privind dezvoltarea tineretului în funcţie de sex şi pe categorii de vârstă. Tabelul 29 Dezvoltarea tineretului în funcţie de sex şi pe categorii de vârstă. 189
Vasile MACIUC
Luni
Masculi Talia şi greutatea
6
120 cm – 260 kg
12
138 cm – 480 kg
18
150 cm – 690 kg
24
155 cm – 850 kg
Femele Talia şi greutatea 114 cm – 225 kg 128 cm – 360 kg 138 cm – 470 kg 144 cm – 550 kg
Liniile principale în această rasă sunt Trento 595, Masena, Nodi 590, Chiadino 429. În afara ţării de origine s-a răspândit în unele ţări europene, dar mai ales pe continentul american. În ţara noastră s-a importat material seminal congelat pentru testarea capacităţii combinative în încrucişări cu rasele locale. 6.5.11. Rasa Piemontese Este o rasă veche (fig. 59), originară din Italia. S-a format în regiunea Piemonte, având la origine taurinele de tipul Aurochs, Bos primigenius şi Podolia podolicus. În anul 1886 s-au importat tauri de rasă Charolaise, cu scopul folosirii lor la încrucişări pentru dezvoltarea musculaturii la taurinele Piemontese.
190
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 59 Rasa Piemontese Heedbookul rasei a fost deschis în anul 1887 şi reorganizat în anul 1958. Efectivul existent în Italia este de peste 350.000 capete. Rasa Piemontese se caracterizează prin tip morfologic de carne, dezvoltare corporală eumetrică spre mare, talia la vaci de 135-140 cm iar greutatea corporală de 550-600 kg, la masculi talia este de 145-147 cm iar greutatea corporală de 800-1000 kg. Conformaţia corporală este tipică raselor de carne, format corporal dreptunghiular, cu o bună dezvoltare a musculaturii, osatură fină, partea dorsală lată şi dreaptă, crupa bine îmbrăcată în muşchi şi foarte frecvent dublă, pieptul larg şi musculos, toracele lung şi adânc, fese convexe iar flancurile sunt pline. Membrele sunt puternice, cele anterioare puţin mai scurte decât cele posterioare. Ugerul are o dezvoltare bună cu sferturi simetrice şi bine mascularizate. Producţia de lapte este suficientă pentru a hrăni viţelul , în medie 3100 kg lapte, 3,64 % grăsime şi 3,45 % proteină şi asta datorită selecţiei orientată în direcţia producţiei de
191
Vasile MACIUC
carne. Din laptele obţinut se prepară brânzeturile Castelnagno, Bra, Roschera ş.a. Culoarea robei la masculi este vânătă (sură) cu o accentuare de păr negru pe gât, regiunea grebănului şi extremităţile membrelor. La femele culoarea este sură deschis spre alb cu unele pete gri-roşcate. Viţeii la naştere prezintă o culoare maronie deschis. Rasa are aptitudini bune pentru producţia de carne. Tăuraşii îngrăşaţi intensiv ating la vârsta de 15-18 luni greutatea corporală de 550-600 kg iar femelele la 14-16 luni greutatea corporală de 350-450 kg. Sporul mediu zilnic este de 1100-1200 g cu un randament la sacrificare de 65-68 %. Viţeii sunt înţărcaţi la 4-6 luni când ating greutatea corporală de 160-200 kg. Carcasele sunt de calitate superioară cantitativ şi calitativ. Indicele de conversie a hranei este foarte bun ceea ce avantajează rasa comparativ cu alte rase de carne. Printre taurii valoroşi prezenţi în catalogul pe 2006, menţionăm: Fred, Ibrido, Golfo, Zaino, Ferrante, Inno, Globo, Delta, Elisir ş.a. Fiind o rasă valoroasă s-a răspândit în unele ţări europene, cum ar fi: Franţa, Germania, Marea Britanie, dar mai ales pe continentul american în SUA, Canada, Argentina, ş.a. 6.5.12. Rasa Romagnola Este originară din N-E Italiei, regiunea Ramagno care cuprinde provinciile Ravenna, Forli, Bologna, Ferroio, Pesaro şi Florence, de unde şi denumirea rasei Romagnola (fig. 60). S-a format prin încrucişarea taurinelor Bos primigenius podolicus cu Bos primigenius nomadicus iar 192
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
spre sfârşitul anului 1880 cu taurinele Forli, linia de sânge Chianina fiind şi ea inclusă în pedigreul rasei. Creatorul şi amelioratorul acestei rase este considerat Leopoldo Tosi. Herdbokul rasei a fost deschis în anul 1920 şi reorganizat în anul 1956. Rasa are o dezvoltare mare, vacile având talia de 140 cm iar greutatea corporală de 750 kg, la tauri talia este de 150 cm iar greutatea corporală de 1250 kg. Conformaţia corporală este caracteristică raselor de carne. Pielea este pigmentată negru, vacile având roba sură deschis spre alb sau culoarea fildeşului iar la masculi apar zone gri în regiunea grebănului şi la ochi. Aptitudinile pentru producţia de carne sunt valoroase, remarcându-se precocitate în procesul de îngrăşare şi carcase de calitate bună. Tineretul îngrăşat intensiv realizează sporuri medii zilnice de 1100-1200 g cu un randament la sacrificare de 65 %. Este o rasă rustică cu mare capacitate de adaptare.
Fig. 60 Rasa Romagnola
193
Vasile MACIUC
Datorită calităţilor acestei rase s-a răspândit în unele ţări europene dar şi pe continentul american. 6.6. Rase de munte europene 6.6.1. Rasa Abondance
Fig. 61 Rasa Abondance Este originară din Franţa, valea râului Abondance, fiind răspândită mai mult în regiunea Rhome-Alpes şi Masivul Central. Totalizează aproximativ 150.000 capete din care 65.000 capete vaci, respectiv 15.575 capete cuprinse în controlul oficial al producţiei. Rasa (fig. 61) are aptitudini productive mixte, talie medie cu greutate corporală de 650 kg. Se caracterizează prin longevitate, rezistenţă şi fertilitate ridicate. Culoarea robei este roşie vişinie. În producţia de lapte se comportă bine, realizând o cantitate medie de 5730 kg pe lactaţie, pe vaci cuprinse în COP, cu 3,75 % grăsime şi 3,3 % proteină. Are aptitudini bune pentru producţia de carne, remarcându-se viteza de creştere, randamentul la sacrificare şi mai ales calitatea cărnii. Tineretul mascul îngrăşat intensiv realizează la vârsta de 18 luni carcase de 320-380 kg. Sporul mediu zilnic este 194
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
de 1300 g iar randamentul la sacrificare până la 65 %. Valorifică foarte bine nutreţurile grosiere. 6.6.2. Rasa Tarantaise Răspândită în Savoya şi Icer, Franţa şi într-o mai mică măsură în Masivul Central, este o rasă rustică (fig. 62) exploatată în peste 22 de ţări şi 4 continente. Efectivul total este de 30.000 capete din care 15.000 capete vaci şi 6.143 capete cuprinse în controlul oficial al producţiei.
Fig. 62 Rasa Tarantaise Este o rasă mixtă pentru lapte şi carne. Are dezvoltare corporală eumetrică, talia la vaci, în medie, de 130-135 cm, greutatea corporală 600 kg iar la masculi talia de 140-145 cm şi 800 kg greutate corporală. Culoarea robei este arămie uniformă, coarnele la extremităţi sunt negre, ongloanele, mucoasa şi extremităţile negre. Are aptitudini bune pentru lapte,în medie 4718 kg/lactaţie cu 3,78 % grăsime şi 3,35 % proteină. Rasa produce un lapte calitativ şi în special favorabil pentru brânzeturi, cum ar fi: Beaufort, Tomme de Savoie şi 195
Vasile MACIUC
Reblochon. De asemenea, are aptitudini bune pentru producţia de carne. Tineretul supus îngrăşării realizează sporuri medii zilnice de 1000-1100 g atingând la vârsta de 16-18 luni greutăţi de cca 300-350 kg. Randamentul la sacrificare este de 58 %. Calităţile de reproducţie, fecunditatea, uşurinţa la fătare sunt evidente şi bine apreciate. 6.6.3. Rasa Vosgiană Originară din regiunea Voges, Franţa, a fost adusă în zonă de către soldaţii suedezi, în sec. al XVII-lea, în perioada războiului de 30 de ani. La începutul anului 1800 sau făcut încrucişări cu rasele locale. Herdbookul rasei (fig. 63) a fost deschis în anul 1928. Efectivul total este de 13.500 capete din care 8.500 capete vaci şi 742 capete cuprinse în controlul oficial al producţiei.
Fig. 63 Rasa Vosgiană Rasa face parte din tipul morfologic mixt lapte-carne, cu o variabilitate pronunţată de dezvoltare, talia la vaci de 125-135 cm, greutatea corporală de 600 kg iar la tauri de 135-140 cm şi 800 kg greutatea corporală. Culoarea robei 196
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
este în general neagră cu o linie albă pe partea superioară şi inferioară a corpului, botul de culoare neagră şi câteva pete negre în jurul ochilor. Producţia de lapte, în medie este de 3479 kg/lactaţie, cu 3,82 % grăsime şi 3,33 % proteină. Este renumită pentru calitatea laptelui şi sortimentul de brânză Munster. De asemenea, rasa manifestă aptitudini remarcabile şi pentru producţia de carne. 6.6.4. Rasa Aubrac Este originară din Sudul Masivului Central şi răspândită în partea de Sud a Franţei. Denumirea rasei provine de la o mănăstire franceză, Aubrac. Aici, animalele au fost crescute în rasă curată şi exploatate pentru tracţiune, lapte şi carne. Ulterior, în perioada 1840-1880, populaţia a fost ameliorată cu rasa Brown Swiss. Herdbookul rasei (fig. 64) a fost deschis în anul 1892.
Fig. 64 Rasa Aubrac Este o rasă cu aptitudini mixte carne-lapte dar, se poate folosi şi la tracţiune. La vaci, talia este de 125 cm, greutatea corporală 580 kg iar la tauri talia de 130 cm şi 825 kg greutatea corporală. Rasa este docilă, adaptată la toate 197
Vasile MACIUC
sistemele de întreţinere, rezistenţă la frig, capabilă să păşuneze în zonele cu altitudine ridicată, unde temperaturile nocturne sunt sub limita îngheţului. Culoarea robei este brun roşcată, bot măsliniu şi inel alb în jurul botului. Vacile Aubrac produc în medie 2480 kg lapte cu 4,13 % grăsime şi 3,4 % proteină la o lactaţie de numai 248 zile. Calving intervalul este de 380 zile, fătările uşoare în proporţie de 98 % şi 2,2 % fătări gemelare. Greutatea la fătare pentru masculi 39 kg iar la femele 36 kg. Aptitudinile pentru carne sunt evidente. La numai 120 zile masculii ating greutatea de 240 kg iar femelele 189 kg. Sporul mediu zilnic este de 1300 g iar randamentul la sacrificare 60 %. Este o rasă care valorifică foarte bine nutreţurile grosiere şi păşunea. 6.6.5. Rasa Gasconne Are la origine vechile populaţii Gasconne şi este răspândită în Sud-Vestul Franţei. Herdbookul rasei (fig. 65) a fost deschis în anul 1894 şi reorganizat în anul 1955. Prin calităţile sale excepţionale, rasa este apreciată de crescătorii englezi, scoţieni, cehi şi din America de Sud. Totalizează aproximativ 25.000 capete vaci din care 12.457 capete sunt cuprinse în controlul oficial al producţiei. Rasa manifestă aptitudini bune pentru producţia de carne. Talia la vaci este de 132 cm, greutatea corporală de 550 kg iar la tauri 145 cm şi respectiv 850 kg. Vacile sunt foarte bune mame, cu fătări uşoare în proporţie de 98 %, iar greutatea la fătare de 39-40 kg. Vacile Gasconne sunt docile, uşor de manevrat, se adaptează bine la toate sistemele de creştere şi exploatare. Sunt obişnuite să supravieţuiască pe terenuri stâncoase, la 198
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
temperaturi extreme şi altitudini înalte. Culoarea robei este vânătă deschis spre alb, mucoase negre şi ongloane dure de culoare neagră.
Fig. 65 Rasa Gasconne Tineretul îngrăşat intensiv la 210 zile atinge greutatea de 225 kg. La 18 luni greutatea carcasei este de 340 kg iar la vacile reformate de 350 kg. Sporul mediu zilnic 1100 g, iar randamentul la sacrificare de 58 %. Carnea este de calitate superioară, gustoasă şi are o economicitate bună. 6.6.6. Rasa Grigio Alpina Este una din cele 11 rase incluse în Federaţia Europeană a raselor de munte „Sistema Alpino”. Originară din Italia, face parte din grupa raselor sure şi poate fi întâlnită în partea centrală a Arcului Alpin în special în Alto Adige, unele văi din provincia Trento, zone montane dificile din Vicenza, Trevisco şi Belluno. La baza formării rasei au stat populaţiile Grigio di Val d'Adige, Ultima, Isarco, Passiria, Sare şi Tyrol Grey din Austria. Herdbookul rasei (fig. 66) a fost deschis în anul 1949. Ulterior, în 1985 a fost fondată Asociaţia Naţională a Crescătorilor de rasă „Grigio Alpina”. Efectivul total de vaci este de 25.000 capete din 199
Vasile MACIUC
care 16.000 capete sunt cuprinse în controlul oficial al producţiei. În anul 2004 existau 1193 ferme populate cu rasa Grigio Alpina din care 893 ferme în Bolzono şi 72 ferme în Trento. Este o rasă de tip morfologic mixt lapte-carne, cu format corporal dreptunchiular, talia la vaci de 126 cm, greutatea corporală 575 kg iar la tauri talia de 133 cm şi greutatea corporală de 950 kg. Constituţia este robustă iar conformaţia corporală armonioasă. Culoarea robei este argintie (sură, vânătă), cu nuanţe mai închise în jurul ochilor, a gâtului, spetelor şi flancurilor. Taurii au roba mai închisă la culoare. Botul este negru înconjurat de un inel de culoare albă. Coarnele sunt albe în proporţie de 2/3 şi negre la vârf. Vacile din această rasă prezintă o rusticitate accentuată, rezistenţă la boli, adaptare foarte bună la condiţiile dure de mediu, valorifică bine nutreţurile grosiere şi păşunile sărăcăcioase de la altitudini înalte.
Fig. 66 Rasa Grigio Alpina În anul 2004, producţia medie de lapte pe lactaţie normală a fost de 4906 kg cu 3,8 % grăsime şi 3,39 % 200
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
proteină. Tineretul taurin îngrăşat intensiv realizează sporuri medii zilnice de 1200 g cu un randament la sacrificare de 58 %. Calitatea cărnii este foarte bună iar carcasele obţinute sunt superioare altor rase. 6.6.7. Rasa Rendena Provine din vechile populaţii de taurine zona Val Rendena (Trentino), Italia. În prezent, rasa este răspândită în zonele Padova, Trento, Vicenza, Verona şi Liguria. Herdbookul rasei (fig. 67) a fost deschis în anul 1981. Efectivul de cca 7000 capete se află într-o uşoară creştere, iar 70 % din efectiv este inclus în controlul oficial producţiei.
Fig. 67 Rasa Rendena Este o rasă mixtă lapte-carne, constituţia robustă, conformaţia armonioasă, talia la vaci de 125 cm, greutatea corporală 500 kg iar la tauri talia de 132 cm şi greutatea corporală de 650 kg, cu plus variante de 850-900 kg. Vacile din această rasă au o rusticitate accentuată şi sunt bine adaptate păşunatului liber pe dealuri şi munţi. Culoarea robei este brună cu diferite nuanţe iar la tauri este aproape neagră. Mucoasele şi botul sunt de culoare neagră. 201
Vasile MACIUC
Producţia de lapte, în medie, depăşeşte 6000 kg/lactaţie, cu 3,75 % grăsime şi 3.25 % proteină. La primipare performanţa medie este de 3600 kg lapte. În fermele din zonele de câmpie, caracterizate de un management adecvat, producţiile de lapte depăşesc 6000 kg/lactaţie cu o calitate bună în grăsime şi proteină. Tineretul taurin îngrăşat intensiv, la numai 12-13 luni, realizează greutăţi de 400-450 kg şi un randament la sacrificare de 58-60 %. De subliniat, că astfel de producţii sunt obişnuite la costuri minime care permit câştiguri nete competitive. 6.6.8. Rasa Reggiana
Fig. 68 Rasa Reggiana Este originară din Italia, provincia Reggio Emilia şi Parma. Apreciată foarte mult pentru calitatea laptelui folosit în producerea brânzeturilor, printre care şi sortimentul de brânză Parmigiano Reggiano. Herdbookul rasei (fig.68) a fost deschis în anul 1985 pentru populaţiile de bovine pe 202
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
cale de dispariţie, cum ar fi: Agerolese, Burlina, Cabannina, Calvana, Cinisara, Garfagrina, Reggiana, Sarda, Modicana etc. Rasa se caracterizează prin tip morfologic mixt laptecarne, conformaţie armonioasă, longevivă, rustică, talia de 135 cm şi greutatea corporală 650 kg la vaci şi 145 cm şi 900 kg la tauri. Culoarea robei este roşie uniformă cu nuanţe diferite. Această rasă îmbină armonios producţia de lapte cu cea de carne, în medie 5650 kg/lactaţie, cu 3,62 % grăsime şi 3,35 % proteină. Sporul mediu zilnic peste 1000 g şi randament de 58 % în îngrăşarea intensivă. 6.6.9. Rasa Voldostana Pezzata rossa Originară din Valle d'Aosta este una dintre puţinele rase indigene italiene care derivă din rasele bălţate din Nordul Europei, introduse în Italia de Burgunzi spre sfârşitul sec. al V-lea (95 % autohtonă, 5 % Piemontese, Frisona, Simmental şi Montbeliarde). Herdbookul rasei (fig. 69) a fost deschis în anul 1985. Efectivul total este de 14.000 capete vaci.
203
Vasile MACIUC
Fig. 69 Rasa Voldostana Pezzata rossa Rasa se distinge prin producţii bune de lapte şi carne, robusteţe, excelentă adaptare la zonele muntoare. Valorifică păşuni dintre cele mai sărăcăcioase şi este foarte rezistentă la boli. Culoarea robei este bălţată alb cu roşu care poate avea nuanţe de violet. Regiunile corporale de culoare albă sunt reprezentate de cap, partea ventrală a trunchiului şi extremităţile membrelor. Botul este de culoare roz, constituţia robustă, conformaţie corporală armonioasă, talia la vaci de 120 cm, greutatea corporală 450 kg iar la tauri talia de 135 cm şi 600 kg greutate corporală. Producţia medie de lapte este de 3500 kg, cu 3,5 % grăsime şi 3,3 % proteină. Viţeii se nasc cu o greutate de 3035 kg, însă, având un spor mediu zilnic de 1100 g şi un indice de conversie al hranei de 4,8 %. La 6 luni ating greutatea de 155 kg iar la 12 luni 315 kg. Randamentul la sacrificare este de 58 %, carnea fiind de foarte bună calitate. 6.6.10. Rasa Voldostana Pezzata nera Originară din Valle d'Aosta, Italia şi face parte din acelaşi registru genealogic deschis în anul 1985 pentru populaţiile pe cale de dispariţie. Culoarea robei este bălţată alb cu negru, zonele de culoare albă se întâlnesc în regiunea lombară, partea ventrală a trunchiului şi extremităţile membrelor. Conformaţia corporală armonioasă, talia de 120 cm la vaci şi 130 cm la tauri respectiv greutatea corporală 450 şi 550 kg.
204
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 70 Rasa Voldostana Pezzata nera Rasa (fig. 70) are aptitudini mixte pentru lapte şi carne, realizând în medie 2856 kg lapte/lactaţie, cu 3,5 % grăsime şi 3,31 % proteină. Randamentul la sacrificare este de 58 %. 6.6.11. Rasa Voldostana Castana
Fig. 71 Rasa Voldostana Castana Este originară din Valle d'Aosta, Italia şi cunoscută sub denumirea de Aosta Chestnut. Are la origine rasele Voldostana Pezzata nera şi Herens din Elveţia. Şi pentru această rasă (fig. 71) registrul genealogic a fost deschis în 205
Vasile MACIUC
anul 1985. Culoarea robei este brună uniformă cu diferite nuanţe. La masculi, culoarea este mai închisă spre negru. Este o rasă mixtă pentru lapte şi carne, conformaţie armonioasă, talia de 125 cm la vaci şi 130 cm la tauri, respectiv greutatea corporală de 460 şi 600 kg. Producţia medie de lapte este de 2766 kg/lactaţie, cu 3,5 % grăsime şi 3,33 % proteină. Randamentul la sacrificare – 60 %. 6.6.12. Rasa Highland Este o rasă veche (fig. 72) din Scoţia, fiind formată în condiţii naturale extrem de neprielnice. Există zvonuri că rasa are aceiaşi origine cu vacile Kyloe, care au roba neagră şi sunt mici de statură. Iniţial erau două populaţii distincte, una cu o dezvoltare corporală mare şi roşiatică la culoare iar cealaltă cu o dezvoltare corporală mai mică şi culoarea robei neagră. Prin mixarea acestor populaţii a rezultat rasa Highland, omologată în anul 1884. Rasa mai este cunoscută sub denumirea de „vaca de munte scoţiană”.
Fig. 72 Rasa Highland
206
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Această rasă are aptitudini bune pentru producţia de carne cu o precocitate remarcabilă în procesul de îngrăşare, valorificând superior furajele. Dezvoltarea corporală este mică, talia la vaci fiind de 110-120 cm, greutatea corporală 400-450 kg iar la tauri talia de 125-128 cm şi greutatea corporală 500-550 kg. În general, culoarea robei este roşie spre aurie sau roşu pur, dar ocazional întâlnim animale cu o robă cenuşie, galbenă, neagră sau albă cu pete negre. Pielea este acoperită cu un păr foarte lung care imprimă rasei un aspect sălbatic. Capul este mare şi îngust, coarnele curbate lateral sau în sus, scheletul osos fragil, picioare scurte, rezistentă la insecte deoarece nu-i pot penetra blana. De 20 de ani, Highland se află în topul animalelor de clasă, fiind premiată la Concursul Naţional din Denver, Statul Colorado. În insulele britanice este recunoscută ca fiind cea mai premiată rasă. Familia Regală Britanică păstrează o cireadă mare din această rasă, la Castelul Belmorol, Scoţia, considerând că este rasa principală a Casei Regale . Vacile scoţiene sunt docile, uşor de întreţinut, inteligente şi se adaptează uşor antrenamentelor în cireadă sau grup. 6.6.13. Rasa Galloway S-a format în Scoţia şi are la origine populaţia locală cu coarne, de culoare neagră, de pe vremea celţilor. Această populaţie locală dar şi alte populaţii de munte din zona de Vest a Scoţiei se caracterizează prin picioare scurte şi robă specifică, care să le permită supravieţuirea în condiţii de iarnă grele. În sec. al XVIII-lea, 20-30 mii de vaci părăseau zona Galloway pentru a fi aduse pe piaţa Smithfield, 207
Vasile MACIUC
moment prielnic pentru demararea selecţiei şi creşterea dirijată a populaţiilor locale. În anul 1851 s-a înfiinţat registrul genealogic comun pentru rasele Aberdeen-Angus şi Galloway. Ulterior, crescătorii acestei rase au înfiinţat propriul registru genealogic iar în perioada 1877-1878 s-au organizat în Societatea Crescătorilor de rasă Galloway. Un secol mai târziu s-a ajuns la vaca Galloway (fig. 73) din zilele noastre.
Fig. 73 Rasa Galloway Rasa are aptitudini productive pentru carne-lapte. Conformaţia corporală este specifică populaţiilor de carne, talia la vaci este de 120 cm, greutatea de 400-450 kg iar la tauri talia de 133 cm şi 600-900 kg greutatea corporală. Vacile Galloway aveau o varietate mare de culori, dar în primul registru se permitea înregistrarea numai a animalelor de culoare neagră şi cu o dungă cenuşie („tinge”). Din 1951 vacile Galloway cenuşii au devenit o obişnuinţă în cirezile de vaci Galloway negre. Animalele sunt de obicei mudare şi sunt pregătite pentru montă la 20-27 luni. Au un instinct matern foarte
208
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
puternic şi pot da naştere de-a lungul vieţii la 10-12 viţei, cu o greutate la fătare de 25-30 kg. Tineretul taurin îngrăşat intensiv, la 400 de zile atinge greutatea corporală de 310 kg, la un spor mediu zilnic de 700-750 g. Randamentul la sacrificare este de 59 % cu o carne de calitate foarte bună. 6.6.14. Rasa Dexter S-a format în partea de Sud a Irlandei. Originea rasei (fig. 74) nu este încă elucidată. O presupunere ar fi că s-a format prin încrucişarea rasei Kerry şi alte rase, posibil rasa Devon. De asemenea, se afirmă că un nume „Mr Dexter” ar fi lucrat pentru Lordul Hawarden şi că ar fi implicat în formarea acestei rase. Introducerea rasei în SUA a avut loc cu mult timp în urmă, când importatorii de bovine nu făceau diferenţa dintre Dexter şi rasa Kerry. În perioada 1905-1915 au fost importate 200 de vaci care au ajuns la fermele Elmendorf (Kentucky), Howard Gould (New York) şi James S. Hill (Minnesota). După anul 1950, câteva crescătorii de bovine din Marea Britanie au importat rasa din SUA. În anul 1982, un crescător din Canada, pe nume Doris Crowe a importat rasa din Marea Britanie.
Fig. 74 Rasa Dexter 209
Vasile MACIUC
Programul de însămânţări artificiale a fost introdus în anul 1968. Este o rasă mixtă pentru lapte şi carne. Animalele au o dezvoltare corporală mică, sunt blânde şi uşor de întreţinut. Sunt două tipuri de vaci din rasa Dexter: cu picioare scurte şi cu picioare lungi şi ambele populaţii au aproximativ aceleaşi caracteristici. De menţionat, în special, rezistenţa la condiţiile de mediu. Culoarea robei este roşie sau mai rar, cenuşiu închis spre negru. Capul este mic iar coarnele sunt curbate înainte. Vacile produc lapte mult comparativ cu greutatea lor corporală, între 2100 kg şi 3460 kg/lactaţie, cu 4,5 % grăsime şi 3,45 % proteină. Tineretul îngrăşat intensiv atinge la vârsta de 18 luni greutăţi considerabile. Randamentul la sacrificare este de 59 %. Carcasele sunt de foarte bună calitate iar pierderile insegnifiante. 6.6.15. Rasa Gloucester Populează Valea Severn încă din sec. al XIII-lea. A fost apreciată pentru calitatea laptelui, carnea deosebit de gustoasă şi taurii care sunt puternici şi docili. Prin implicarea Societăţii Crescătorilor de vaci Gloucester (fig. 75), efectivul rasei a crescut la 700 capete vaci.
210
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 75 Rasa Gloucester Rasa are aptitudini mixte pentru carne şi lapte. Conformaţia corporală este specifică populaţiilor de carne. Vacile cântăresc aproximativ 500 kg iar taurii 750 kg. Culoarea robei este brun roşcată, cu picioarele şi capul negre. În sistem gospodăresc producţia medie de lapte este de 2600 kg/lactaţie iar în cel intensiv se ajunge la 3300 kg cu 3,9 % grăsime, 3,3 % proteină şi 4,6 % lactoză. Laptele este ideal pentru prepararea brânzei de casă. Aptitudinile pentru carne sunt şi ele evidente. Sporul mediu zilnic depăşeşte 1100 g iar randamentul la sacrificare este de 58 %. Carcasele sunt de bună calitate şi apreciate de consumatori. Carnea este gustoasă şi cu puţină grăsime. 6.6.16. Rasa Tiroler Graunvieh Se creşte în Tirolul Austriac dar şi în Italia unde este denumită Grigio Alpina. Are la origine populaţiile Oberinntaler, Wipptaler şi Lechtaler. Efectivul total este de 16.000 capete vaci din care 4.000 capete sunt cuprinse în controlul oficial al producţiei. Asociaţia crescătorilor de rasă 211
Vasile MACIUC
Tirol Graunvieh (fig. 76) a fost înfiinţată în anul 1924 cu sediul central la Innsbrück. Rasa are aptitudini productive mixte pentru lapte şi carne, constituţie robustă, talia la vaci de 135 cm, greutatea corporală de 550-630 kg iar la tauri talia de 140 cm şi 1000 kg greutatea corporală. Culoarea robei este sură, cu zone mai intense la nivelul ochilor, gâtului, umerilor şi flancurilor. Botul şi mucoasele sunt negre, în jurul botului se observă un inel de culoare albă iar coarnele sunt negre numai la vârfuri.
Fig. 76 Rasa Tiroler Graunvieh Producţia medie de lapte este de 5500-6000 kg/lactaţie cu 3,55 % grăsime şi 3,25 % proteină. De asemenea, sporul mediu zilnic este bun iar randamentul la sacrificare este de 57 %. 6.6.17. Rasa Hintervälder Rinal Este originară din Germania, zona de Sud a Munţilor Pădurea Neagră. S-a format pe un teren abrupt, cu surse de hrană deficitare, printr-un proces de selecţie riguros şi îndelungat.
212
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Fig. 77 Rasa Hintervälder Rinal Este o rasă (fig. 77) mixtă pentru carne şi lapte. Dezvoltarea corporală mică, talia la vaci fiind de 118 cm, greutatea corporală 350 kg iar la tauri talia este de 125 cm şi 450-500 kg greutatea corporală. Culoarea robei variază de la galben deschis până la bălţată alb cu roşu, capul este alb, foarte frecvent cu pete în jurul ochilor. În producţia de lapte se comportă bine, în medie 4000 kg/lactaţie, cu 4 % grăsime şi 3,5 % proteină. De asemenea, remarcabilă este textura musculară, sporul mediu zilnic de 850-1000 g şi randamentul la sacrificare de 58 %, în cazul îngrăşării intensive. Carnea are însuşiri tehnologice şi organoleptice bune. 6.6.18. Rasa Herens S-a format în zona munţilor Alpi din Elveţia unde şi astăzi este răspândită. Rasa (fig. 78) are aptitudini mixte pentru carne şi lapte, culoarea neagră, constituţie robustă, este rustică, longevivă şi rezistentă la intemperii.
213
Vasile MACIUC
Producţia de lapte, în medie de 3100 kg/lactaţie, cu 3,82 % grăsime şi 3,33 % proteină. Manifestă aptitudini bune în producţia de carne. Randamentul la sacrificare este de 58 % în cazul îngrăşării intensive şi la vacile reformate.
Fig 78 Rasa Herens
Rasa Blanc-Bleu Belge Capitolul 7 AMELIORAREA GENETICĂ A TAURINELOR 214
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Ameliorarea genetică este un complex de măsuri organizatorice, bazate pe aplicarea celor mai noi metode tehnico-ştiinţifice, prin care omul urmăreşte modificarea diferitelor populaţii de animale, în succesiunea mai multor generaţii, care dobândesc – faţă de ascendenţi – noi caracteristici superioare, precum creşterea potenţialului productiv, îmbunătăţirea fertilităţii, sporirea rezistenţei la boli şi la alţi factori de stres etc. Această activitate de mare interes social şi economic vizează, inclusiv în ţara noastră, îmbunătăţirea efectivelor de taurine, deziderat care presupune întocmirea unor programe speciale, care urmăresc o serie de obiective ce se pot materializa şi la nivel de fermă: sporirea numerică a efectivelor totale şi matcă, prin coordonarea competentă a procesului de însămânţări artificiale; perfecţionarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a animalelor, precum şi asigurarea unei furajări corecte, conform cerinţelor de dezvoltare corporală şi creştere a potenţialului productiv; organizarea judicioasă a activităţilor de reproducţie, care – în cadrul procesului de ameliorare – să asigure un progres genetic sigur şi eficient; reducerea pierderilor prin morbiditate şi mortaliate Reuşita oricărui program de ameliorare genetică a efectivelor de taurine presupune aplicarea, cu maximă rigurozitate, a unor măsuri prioritare, în prim-plan situânduse asigurarea următoarelor condiţii: posibilităţi de cazare şi exploatare corespunzătoare, astfel încât să existe confortul zootehnic şi tehnologic pe care îl solicită programul de 215
Vasile MACIUC
ameliorare propus; bază furajeră optimă, la nivelul cantitativ şi calitativ impus prin obiectivele de sporire a producţiilor aşteptate; o stare de sănătate perfectă a animalelor supuse ameliorării, ceea ce asigură buna creştere şi dezvoltare a animalelor tinere, destinate reproducerii; cunoaşterea în permanenţă, a rezultatelor ştiinţifice din domeniul ameliorării, pentru a se putea prelua în condiţiile fiecărei ferme. Desigur, în sistemul de ameliorare a efectivelor, chiar şi la nivel de fermă, un rol important îi revine şi selecţiei tradiţionale, pe baza observaţiilor/criteriilor cunoscute de crescători din tată în fiu. Spre exemplu, pentru selecţia animalelor în scopul creşterii producţiei de lapte, este deosebit de importantă cunoaşterea părinţilor atât pe linie maternă, cât şi pe linie paternă, ceea ce este posibil mai ales dacă există o evidenţă cu date precise, referitoare la fiecare individ. De altfel, în oricare fermă cu o administrare corespunzătoare, controlul şi evidenţa oficială a tuturor indicatorilor de producţie, pe fiecare animal, constituie cea mai sigură modalitate de ierarhizare valorică a acestora, astfel încât vacile cele mai performante vor fi alese ca mame de tauri. Practic în alegerea vacilor de reproducţie – fie pentru creşterea efectivului, fie pentru întinerirea mătcii – fermierul trebuie să ţină seama de mai multe reguli, inclusiv următoarele: animalele selectate să provină din părinţi de mare valoare biologică care pot transmite descendenţei însuşiri morfo-productive valoroase; să se asigure un indice superior de spor al creşterii şi dezvoltării în perioada dintre lunile a VI-a şi a XII-a de viaţă a animalelor vizate pentru selecţie. 216
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Ameliorarea se poate defini, aşa dar, ca totalitatea sistemelor, metodelor, procedeelor şi măsurilor prin care se determină creşterea potenţialului productiv al unei populaţii de animale Pe plan ştiinţific sunt remarcabile rezultatele privind rezolvarea unor aspecte de ordin metodologic fundamental aplicativ, elaborarea şi desfăşurarea activităţii de selecţie şi a procesului de ameliorare a taurinelor. Dintre aceste rezultate fac parte (după Vasile Ujică – 1997): cunoaşterea stadiului actual de ameliorare şi a principalilor parametrii genetici la rasele de taurine crescute în ţara noastră; fundamentarea şi elaborarea unor metodologii de estimare a valorii fenotipice a reproducătorilor, de pondere a caracterelor de selecţie, de estimare a determinismului genetic, de construirea a unor indici sintetici pentru ameliorarea concomitentă a mai multor caractere precum şi de elaborare a programului de ameliorare a raselor de taurine; aplicarea unor tehnologii de testare a primiparelor pe baza performanţelor proprii realizate în prima sută de zile de lactaţie; formarea unor noi populaţii cu potenţial genetic ridicat şi cu aptitudini productive valoroase; producerea taurilor consangvinizaţi şi a unor linii sintetice cu însuşiri valoroase; testarea aptitudinilor raselor noastre pentru producţia de carne; introducerea în practica selecţei a testului de paternitate şi încurajarea cercetărilor de imunogenetică la taurine; 217
Vasile MACIUC
criotipizarea taurilor folosiţi la Î.A.; extinderea controlului oficial al producţie şi a însămânţărilor cu material seminal congelat; perfecţionarea tehnicii de apreciere complexă a valorii de ameliorare a reproducătorilor – BLUP, Animal Model, Descrierea liniară, MOET, s-taur test etc. generalizarea sistemului de prelucrare compouterizată a datelor de selecţie ş. a.
218
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
219
Vasile MACIUC
CAPITOLUL ------PROGRAMELE DE SOFTWARE ÎN GESTIUNEA BOVINELOR DE LAPTE Programele de software în gestiunea creşterii bovinelor de lapte au apărut de aproximativ două decenii. Mai ales, în ultimii ani, cererea şi utilizarea acestor instrumente s-a intensificat. Astăzi, diversitatea pe care o oferă piaţa este mare, prin numeroasele produse apărute, fiecare dintre ele având caracteristici şi particularităţi proprii în măsură să răspundă la diversele exigenţe de gestiune ale crescătorilor. Primele programe de software în gestiunea creşterii bovinelor de lapte au fost introduse începând de la jumătatea anilor '80 când se afirmau în zootehnie noi exigenţe de 220
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
gestiune legate mai ales de aplicarea recentelor tehnologii, practici de creştere şi planuri de asistenţă: de la sistemul de gestiune alimentară, planificarea activităţilor de reproducţie, asitenţa ginecologică şi sanitar-veterinară la evaluarea morfologică şi genetică a bovinelor (sistemul liniar şi indicii genetici) respectiv selecţia şi ameliorarea animalelor de prăsilă (BLUP). Într-un asemenea context programele de software reprezintă un nou şi eficient instrument în măsură să asigure o gestiune raţională şi oportună a diferitelor aspecte care privesc şi ţin de creşterea bovinelor în particular şi a populaţiilor în general. În anii următori exigenţele crescătorilor s-au mărit şi programele deja existente, aduse la zi progresiv, au fost însoţite de noi programe de software mult mai performante dezvoltate în unele ţări vest europene. Dintre acestea, câteva concepute special pentru gestiunea proceselor tehnologice (furajare, ameliorare, reproducţie etc.,), altele specializate la un nivel ridicat pentru utilizarea noilor progrese tehnologice cum ar fi: dozarea automatizată a producţiei cantitativ şi calitativ, pedometre, etc. Trebuie subliniat faptul că în afară de gestiunea „tradiţională”, din ce în ce mai mult produsul de software este privit ca un instrument flexibil de analiză şi programare în cadrul fluxului tehnologic. Cu alte cuvinte sunt cerute funcţii care permit să se efectueze analize mai mult sau mai puţin complexe şi personalizate ale performanţelor de creştere pentru a descoperi punctele critice. A alege un program de gestiune nu este de loc simplu. Trebuie să avem convingerea că nu există programul de software „ideal” sau „cel mai bun” în sens absolut. Mai mult decât atât, trebuie analizat cu atenţie numeroşi factori legaţi de caracteristicile tehnologice, dar mai ales referitoare la 221
Vasile MACIUC
exigenţele proprii ale fiecărui crescătorului. O examinare atentă a acestora din urmă este foarte importantă pentru a exploata eficient acest instrument şi a înlătura eventualitatea, de multe ori devenită realitate, de sub-utilizare sau utilizare improprie a programului de software. Aşadar, este absolut necesar de a planifica ce utilizare va fi dată programelor de software, adică de a stabili ce sectoare din gestiunea fermei vor fi automatizate. În acelaşi scop, vor fi identificate datele a căror evidenţă se va urmării şi resursele umane (utilizatori) respectiv tehnologice (unităţi periferice legate de software) care se intenţionează a fi folosite. Acestea sunt aspecte strâns corelate între ele, din moment ce hotărârea de a utiliza o anumită tehnologie înseamnă asigurarea unei forme organizatorice iar tipul de proceduri gestionale poate determina posibilitatea de a exploata sau nu anumite oportunităţi oferite de programul de software. Definirea acestor elemente ar putea părea banală, totuşi, are o anumită importanţă mai ales în cazul creşterii animalelor cu gestiune automatizată, metodă folosită de fermierii profesionişti. 17.1. Date, utilizatori, tehnologii În tabelul 35 sunt date câteva exemple de date pe care programul de software le poate gestiona, împărţite pe categorii. Pentru fiecare dintre ele gama de informaţie pe care o putem aduna şi elabora este foarte amplă. Alegerea trebuie să fie ponderată în ceea ce priveşte resursele organizatorice şi tehnologice disponibile. Fiecare categorie indicată constituie un vast container de date. Acestea pot fi simple, dacă sunt date de introdus în computer, de exemplu data naşterii, kg lapte la ultima mulsoare sau compuse, zile de lactaţie, flux mediu/min etc. Toate vor fi elaborate prin 222
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
intermediul funcţiilor alese din când în când de utilizator. Modalităţile de achiziţionare a datelor pot fi variate: prin introducere manuală, introducere automată prin unităţile periferice (vezi tabelul 36), importarea din arhivele altor programe de software (prin dischetă sau via internet) sau transferate de la un „înregistrator palmar”. În fiecare caz, de acurateţea cu care sunt centralizate şi introduse datele în programul de software depinde în mare măsură eficienţa în luarea deciziilor viitoare. Controlul şi elaborarea informaţiilor achiziţionate automatizat vor fi eficiente dacă vor fi executate cu regularitate şi în mod constant. Prin urmare, este foarte importantă dotarea cu un bun sistem de înregistrare care trebuie să fie simplu şi univoc pentru a evita riscul de apariţie a erorilor, fie în timpul fazei de strângere a datelor, sau în etapa de introducere a datelor în program. Disfuncţiile pot fi întâlnite în complexitatea informaţiei care urmează să fie înregistrată sau persoana care centralizează datele atunci când este diferită de cea care introduce datele în compouter. Pentru operativitate, devine, aşadar, esenţial a lua în considerare unde este poziţionat compouterul şi personalul care va lucra cu programul de software. Aceste aspecte variază în funcţie de tipul de operaţii pe care intenţionăm să le utilizăm şi se identifică nu doar cu cel care lucrează direct la compouter pentru introducerea datelor, dar şi cu alte persoane cu care cooperează. Cu alte cuvinte pot fi utilizatori: persoanele care utilizează formularele cu caracter operativ, consultantul (veterinarul, nutriţionistul) care examinează rapoartele statistice, responsabilul cu mulsul vacilor în momentul în care este alertat din sala de muls etc. Toate aceste persoane trebuie să fie plasate în cele mai bune condiţii operative deoarece interacţionează la nivele diferite 223
Vasile MACIUC
cu programul de software: managerul fermei trebuie să utilizeze corespunzător foile operative, consultantul extern trebuie să ştie să tatoneze caracterul verosimil al raportului, responsabilul cu mulsul vacilor trebuie să înţeleagă ce înseamnă semnalul de avertizare şi trebuie să se comporte în consecinţă. Tabelul 35 Exemplu de date care pot fi gestionate de programul software Categoria de Date simple Date compuse date Codul fermei, recunoaştere, animalul, data vârstă, numărul ANAGRAFICE naşterii, data de lactaţii intrării, data ieşirii, motivul ieşirii, sex, Durata lactaţiei, pedigriu, indice service period, genetic, punctaj, calving interval şi calificative, fecunditatea, GENETICE alegerea numărul de reproducătorului însămânţări, pentru anotimpul fătării împerechere etc. data fătării, data căldurilor, teste de REPRODUCTIE gestaţie, data tratării sterilităţii, data avortului 224
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
evenimente legate de reproducere (vizite, diagnostice, SANITARterapii), VETERINARE evenimente sanitare de tip (mastită, vaccinări, maladii, intervenţii) etc. kg lapte perioadă control, % grăsime, % proteină, celule somatice, kg lapte LAPTE la ultima mulsoare, ultima însămânţare, indicele de conductibilitate electrică norme de hrană, consumuri, ALIMENTAŢIE numărul de treceri prin autoalimentator BCS
punctaj
ACTIVITATE MOTORIE
măsurare activă
număr de mastite în lactaţie, zile
producţia totală, producţia în 305 zile, producţia EVM, diferenţa de celule la ultimul control, durata între mulgeri, % scăderii cantităţii de lapte în ultima săptămână
diferenţa BCS fătare/fecundare devierea de la media săptămânală 225
Vasile MACIUC
ECONOMICE
costul dozei de însămânţare, preţul litrului de lapte, costul intervenţiei la fecundare, costul terapiei
costul gestaţiei
Tabelul 36 Unităţi periferice care pot fi conectate la programele de software în gestiune INSTALAŢIA DE MULS (măsurarea cantităţii de lapte, conductabilitatea electrică, fluxurile, temperatura) AUTOALIMENTATORI, INSTALAŢII DE ALĂPTARE PEDOMETRE GARDURI SEPARATOARE BILANŢURI ROBOT PENTRU MULS 17.2. Programele de software Lumea informaticii este caracterizată de un extrem dinamism şi de un ridicat turn over al produselor. Acest fapt se reflectă şi pe piaţa programelor pentru domeniul zootehnic care în ultima vreme au suferit numeroase transformări şi actualizări şi din cauza faimosului „millenium bug” (millenium bug = virusul anului 2000) şi a adaptării treptate a programelor software configurate în DOS 226
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
pentru mediul mai dinamic din Windows. Diversitatea pe care o oferă piaţa este amplă, cu produse care au diferite caracteristici, oportunităţi şi funcţii. Programele, ca să le numim „istorice” (gaia, supercow, hpa latte) au fost flancate de noi produse, dintre care unele concepute cu scopul precis de a gestiona unităţile periferice, altele dezvoltate de asociaţii de crescători şi firme şi prezente în alte sectoare ale zootehniei, în cadrul general al serviciilor de asistenţă furnizate crescătorului. Numeroase sunt aspectele în baza cărora se diferenţiază diferitele programe. Confruntarea acestora presupune un examen aprofundat al diferitelor caracteristici funcţionale care poate fi efectuat doar în momentul „rulării” programului de software. În linii mari se poate afirma că un program este cu atât mai puternic cu cât este mai mare numărul de funcţii şi opţiuni de care dispune. Din păcate acest lucru poate fi în dezavantajul uşurinţei în exploatare care reprezintă o prerogativă foarte importantă. În special, în ceea ce priveşte câteva aspecte precum introducerea datelor (pentru o singură bovină sau pentru mai multe în acelaşi timp), posibilitatea de a consulta în orice moment informaţii despre animal, lectura datelor elaborate, schimbul de date cu alte programe, controlul neconcordanţelor. Utilizarea mediului Windows a contribuit la simplificarea acestor operaţii – care pot fi efectuate simultan – şi la uşurarea din punct de vedere grafic a lecturii datelor introduse şi a datelor elaborate. Programele mai sofisticate permit utilizatorului libertatea de a crea „ad hoc” evenimente, indici, parametri de restricţie, funcţii sau permit un nivel ridicat de personalizare a procedurilor. Este vorba de programele de software care într-un anumit sens trebuie să fie „programate” şi pentru acest motiv pot 227
Vasile MACIUC
presupune mai degrabă o cantitate mai mare de muncă. Alte programe care nu prevăd această posibilitate se adaptează la exigenţele crescătorului, graţie unui amplu sortiment de funcţii şi elaborări dintre care se poate aleage. În orice caz, un bun program de software trebuie să prevadă posibilitatea de a gestiona cu uşurinţă scadenţele operative, să împartă cireada în grupuri omogene în baza parametrilor de restricţie (de exemplu: vaci pe categorii ginecologice, pentru furajare diferenţiată, pentru tratament, etc. ), de a furniza rapoarte de monitorizare care să asigure un bun nivel de analiză. În tabelele menţionate sunt sintetizate în mod schematic principalele funcţii care pot fi desfăşurate de programele de software în gestiunea exploatării vacilor de lapte. În practică, ele reprezintă diferite proceduri prin intermediul cărora datele introduse în program sunt elaborate şi prezentate utilizatorului. Funcţiile sunt strâns corelate între ele iar clasificarea lor devine necesară doar cu scop pur descriptiv: istorică (arhivă de date, anamneză - individuală şi colectivă); operativă (organizatorică); monitorizarea şi controlul populaţiei (statistică); gestionarea unităţilor periferice; importul şi exportul de date pentru alte funcţii (vezi datele APA, alte programe software etc.). Produsele aflate în comercializare se diferenţiază între ele tocmai prin modalităţile prin intermediul cărora asemenea funcţii sunt desfăşurate şi se adaptează la exigenţele utilizatorului. În cadrul anumitor programe diferitele grupuri de funcţii sunt organizate în „module” care pot fi achiziţionate separat. Modulele „istoric” şi „operativ” 228
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
sunt probabil cele mai familiare utilizatorilor tradiţionali de software pentru zootehnie deoarece pentru mult timp au constituit nucleul de bază al programelor. Modulul istoric permite accesarea şi gestionarea arhivelor de date de diferite tipuri (de exemplu: starea civilă, reproducţie, producţie) referitoare la animalele privite individual sau în grup (de exemplu: liste text, grafice, prospect productiv). Fişa individuală reprezintă „inima” acestui modul. Ea se poate limita la a furniza informaţii cu caracter sintetic asupra statului prezent şi viitor al animalului – anagrafic productiv, reproductiv, sanitar – sau poate conţine întreaga arhivă istorică a diferitelor evenimente. În acest caz îi este furnizată crescătorului o anamneză completă a animalului şi acest fapt poate să fie foarte util când se doreşte efectuarea unor confruntări şi analize retrospective. Prin termenul „operativ” se înţelege acel grup de funcţii capabile să furnizeze crescătorului informaţii şi suporturi – rezultate elaborate sub formă video, imprimate etc. – necesare pentru a planifica şi a gestiona diferitele activităţi de rutină care privesc cireada şi subiecţii luaţi individual. Este un modul foarte important al programului de software din punct de vedere al gestionării, deoarece permite simplificarea şi eficientizarea organizării muncii. Instrumentul prin care programul de software satisface necesităţile operative este, în principal, elaborarea de liste de atenţie şi foi operative. Acestea conţin informaţiile referitoare la bovine sau la grupele de subiecţi asupra cărora trebuie să fie efectuate anumite operaţii (vizite, teste de gestaţie, scadenţe periodice, mutări etc.). Construirea acestor liste are loc prin intermediul parametrilor de restricţie, adică 229
Vasile MACIUC
criterii care permit să se selecţioneze, din întregul cirezii, subiecţii care prezintă caracteristicile cerute. Există o notabilă diversificare între programele de software aflate în comerţ, cu privire la modalitatea de construire a listelor şi la posibilitatea de a alege sau de a adapta la propriile exigenţe parametrii de restricţie. La modulul care se ocupă de monitorizarea cirezii se priveşte astăzi cu mare interes, deoarece reprezintă unul din aspectele cele mai inovative ale programului de software. Acest grup de funcţii permite tatonarea periodică a performanţelor creşterii bovinelor (productive, economice, etc.) şi efectuarea de evaluări şi previziuni asupra cirezii şi a planului de gestiune. Monitorizarea constantă a indicilor statistici constituie un ajutor valid pentru a individualiza progresele şi a descoperi punctele critice ale creşterii bovinelor care necesită intervenţii corectitive. Posibilitatea de a efectua estimări viitoare şi proiectări (de exemplu: omogenitatea şi structura cirezii; cota de lapte) permit alegeri gestionale cu largă anticipaţie. Este vorba deci de un instrument cu atât mai preţios cu cât vor fi mai mari posibilităţile acordate utilizatorului, de a specifica mai oportun perioada de timp, categoriile de animale şi aspectele ce vor fi monitorizate. Funcţia de control este foarte importantă mai ales când sunt utilizate tehnologii sofisticate, adică în cazul programelor de software cu interfaţă de conectare la unităţile periferice care transmit automat informaţiile (de exemplu instalaţia de muls). Prin intermediul elaborării de liste sau prin intermediul semnalelor de atenţionare această funcţie permite supravegherea numeroaselor aspecte referitoare fie la procedurile operative, fie la animale. Permite, de exemplu, 230
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
de a individualiza cu rapiditate anomaliile în funcţionarea instalaţiilor legate la compouter, în comportamentul unui anumit grup de animale care trebuie controlate (de exemplu - ar putea fi „în călduri”) sau scadenţe care nu au fost respectate. Utilizarea noilor tehnologii legate de compouter se răspândeşte cu repreziciune. Acestea reprezintă un ajutor valid pentru crescător, totuşi este oportun să amintim că inevitabil adaugă noi spaţii care trebuie gestionate. Nu toate programele sunt capabile să controleze în mod direct echipamentele periferice, dar pot în egală măsură să exploateze avantajele care derivă din utilizarea lor, prin intermediul programelor de software concepute special pentru această funcţie. În acest caz este necesar să se verifice dacă sunt compatibile între ele. Anumite programe sunt deja predispuse la transfer de date. În alte cazuri acest lucru poate fi efectuat extrăgând datele sub formă de fişiere de transfer (format text, ASCII etc.). În general, semnalând această necesitate la serviciul de asistenţă, este totuşi posibil să se facă în aşa fel încât programele de software să devină compatibile. Vorbind la un nivel şi mai general, posibilităţile de inter-schimbare reciprocă şi fără dificultăţi a datelor este o caracteristică care trebuie luată cu atenţie în considerare pentru că permite exploatarea în orice moment oportunitatea de a se folosi şi de alte programe de software dotate cu funcţii particulare. Acest fapt este cu atât mai important cu cât sunt mai limitate posibilităţile programului utilizat. Nu sunt de neglijat nici celelalte cerinţe ale programului de software: • manual de utilizare – help on-line: este nevoie să se verifice că sunt uşor de consultat şi simplu de interpretat mai ales dacă sunt traduse din alte limbi. Când programul de 231
Vasile MACIUC
software a fost instalat recent reprezintă un ajutor valid pentru utilizatorul care ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a consulta firma producătoare care a concesionat programul de software. • asistenţă tehnică: este importantă evaluarea disponibilităţii şi oportunitatea intervenţiilor de asistenţă, în special, în cazul programelor legate la echipamentele periferice. Acest serviciu este desfăşurat prin intervenţii la firmă sau prin telefon. Dispunând de un modem este posibil, în anumite cazuri, de a folosi „teleasistenţa” adică o intervenţie directă asupra compouterului crescătorului care este efectuată punând sau conectând terminalul utilizatorului cu acela al asistenţei tehnice. Costul serviciului de asistenţă este inclus adesea în pachetul de vânzare a programului de software în timp ce în alte cazuri este prevăzut un abonament anual. • actualizări: este vorba de un aspect important pentru că timpul de „învechire” a programelor informatice este scurt, iar noutăţile în domeniu apar cu rapiditate. Există o mare atenţie din partea firmelor producătoare faţă de informaţiile care vin de la utilizatori (disfuncţiuni, exigenţe nesatisfăcute, posibile îmbunătăţiri). Actualizările pot fi foarte frecvente. În general, actualizările pentru aceeaşi versiune (update) sunt gratuite, în timp ce un „upgrade” al programului software (trecerea la versiuni superioare) are un cost suplimentar. Modalitatea cea mai comună cu care sunt efectuate este prin expedierea de floppy disk (dischete) sau CD-rom. În anumite cazuri este posibil să se conecteze, prin internet, la situl firmei de software şi a descărca direct actualizările. O analiză aparte merită serviciul on-line.
232
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
gestiuni multiple: anumite programe permit gestionarea cu un unic program de software a mai multor cirezi. Este o oportunitate interesantă mai ales pentru cine desfăşoară activităţi de consultanţă pentru firme (veterinar, zootehnist, nutriţionist). • cost: există o gamă destul de variată de preţuri a pachetelor de software care include în general, în afară de instalare, o perioadă de pregătire pentru utilizator. Evaluarea se va face în funcţie de raportul „cost/beneficiu”. Anumite programe au un cost fix în timp ce pentru altele este prevăzută o formulă în funcţie de numărul de vaci pe care le are firma respectivă sau de modulele funcţionale pe care firma intenţionează să le achiziţioneze. În cazul programelor conectate prin interfaţă la echipamentele periferice trebuie amintit că există un cost adiţional referitor la conectarea instalaţiilor. • ţara de origine: este un aspect minor care totuşi merită o consideraţie. Programele de software străine sunt direcţionate către o piaţă foarte amplă şi de aceea trebuie să ţină seama de exigenţele exprimate de tipologii diferite pentru creşterea animalelor. Pot prezenta deci anumite funcţii şi caracteristici care nu-şi găsesc imediat o utilizare în realitatea noastră zootehnică. În general, se inspiră după o filozofie gestională bazată mai ales pe „comerţ şi productivitate” care are ca subiect principal cireada considerată în globalitatea sa. În continuare, prezentăm câteva programe de software apărute pe piaţa europeană. Am considerat oportun să împărţim programele în două grupe: programe software conectate la echipamente periferice •
233
Vasile MACIUC
programe software care nu prevăd această posibilitate Adoptarea unui asemenea criteriu, departe de a reprezenta un factor de merit sau discriminator faţă de capacităţile funcţionale ale fiecărui program de software, este indispensabil deoarece permite individualizarea anumitor aspecte comune în cadrul grupurilor. Programe de software conectate la echipamente periferice trebuie să permită o gestiune „zi de zi” a unei cantităţi însemnate de date şi de aceea sunt dotate cu o serie de funcţii suplimentare care nu sunt prezentate la alte programe deoarece nu sunt necesare pentru acestea din urmă. Cu alte cuvinte trebuie să poată să gestioneze un ambient care în absenţa echipamentelor periferice este controlat în alt mod. Programe de software conectate la echipamente periferice sunt programe create şi vândute de aceleaşi firme care produc aceste tehnologii pentru a permite funcţionarea şi utilizarea acestora. În unele cazuri s-au născut ca baze de date mari, dotate cu proceduri pentru elaborarea aproape exclusivă a datelor achiziţionate în mod automat prin echipamente periferice. Acest tip de software prezintă dezavantajul de a permite gestionarea a doar o parte din rutina operativă a fermei şi de a avea mari limitări în ceea ce priveşte posibilitatea de a menţine o arhivă cronologică a datelor. Evoluţia succesivă a permis în multe cazuri evitarea unei asemenea probleme şi au fost lărgite spaţiile aplicative ale acestor programe, unele dintre care sunt acum foarte complete. În general, sunt proceduri configurate în module separate (lapte şi muls, alimentaţie, actvitate locomotorie). Datele sunt înregistrate de cel puţin două ori pe zi, cu ocazia trecerii în sala de muls, de aceea volumul de informaţii disponibile 234
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
pentru fiecare animal este foarte mare. Din acest motiv în dezvoltarea lor a fost acordată o deosebită grijă pentru atenţionarea crescătorului asupra informaţiilor cele mai importante, uşurând lectura acestora prin utilizarea de grafice şi prin limitarea automată a principalelor rapoarte de atenţie (producţii, animale în călduri, conductibilitate, alimentaţie). Pe de altă parte pot fi destul de complicate pentru utilizator. De fapt pentru optimizarea utilizării acestor programe de software este solicitată o atenţie cel puţin zilnică şi o aclimatizare continuă a datelor care nu pot fi achiziţionate în mod automat (mai ales cu caracter reproductiv). AFIFARM Reprezintă evoluţia programului Afi 2000 născut la rândul său din procedura Afimilk pentru DOS. Se adresează fie crescătorului fie profesioniştilor care desfăşoară activităţi de consultanţă; de fapt, spre deosebire de versiunile precedente, poate fi utilizat şi fără conectarea la echipamente periferice (versiunea off-line). Este un instrument de gestiune a firmei sofisticat mai ales în ceea ce priveşte funcţiile operative şi aspectele de monitorizarea creşterii animalelor. Pentru o bună utilizare este important să se înţeleagă modul de tratare al acestuia care are ca subiect principal globalitatea cirezii. Aceasta este din când în când analizată după criterii de selecţie de diferite tipuri şi împărţită în subpopulaţii. În afară de o alegere foarte amplă de evenimente, funcţii şi parametri, utilizatorul poate să definească şi să creeze altele pentru a putea produce rapoarte personalizate care reprezintă în acelaşi timp un instrument de control, cu caracter operativ şi analitic. La evenimentele individuale, de pildă, pot fi asociate automat costuri sau 235
Vasile MACIUC
scadenţe temporale. Acest fapt permite efectuarea de evaluări economice sau transferarea completă pe compouter a calendarului activităţilor operative, în afară de modulele conectate la echipamente periferice prezintă o gestiune articulată a evenimentelor sanitare. Gestionează în plus şi registrele de anagrafie oficiale. ALPROWINDOWS Este un program dedicat în mod special gestiunii echipamentelor periferice la care este conectat prim microprocesorul alpro. Întreaga procedură este caracterizată de o extremă simplitate în utilizare şi rapiditatea cu care datele sunt propuse utilizatorului graţie şi unor eficiente soluţii grafice. Fereastra iniţială propune imediat un cadru sintetic al principalelor liste de atenţie: călduri, producţie, conductibilitate, alimentaţie. De aici este posibil accesul fie la fişa unui singur animal unde are loc şi introducerea datelor, fie la secţiunile de gestiune în alimentaţie, lapte şi activitate motorie. În interiorul fiecăruia dintre acestea, posibilitatea de personalizare este destul de amplă mai ales în ceea ce priveşte alegerea parametrilor şi a filtrelor pentru a construi, modifica şi ordona listele. Pare, din contra, redusă partea dedicată elaborărilor statistice. Semnalăm, în sfârşit, că repararea activităţii motorii este independentă de trecerea prin sala de muls şi are loc în fiecare oră. Acest fapt poate permite identificarea momentului începerii perioadei de „călduri”. CRYSTAL Este un program de software modular creat de mai puţin de un an care permite o gestionare flexibilă a informaţiilor care provin de la echipamentele periferice şi de la activităţile care privesc animalele individual. Modulele disponibile sunt 236
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
cele care se referă la alimentaţie (modulul de alăptare, cel de autoalimentare cu gestiune în interiorul şi în exteriorul sălii de muls), mulgerea (producţii, conductibilitate, activitate motorie cu posibilitatea de vizualizare a momentului iniţial al creşterii activităţii), robot (dezvoltat în special), gestiunea maladiilor, agenda de scadenţe, imprimate de baze de date personalizate. Listele operative sunt dedicate mai ales activităţilor zilnice pe când în ceea ce priveşte partea sanitară este prevăzută conectarea unui program de software de gestiune veterinară (care se adresează liberilor profesionişti). Procedura, totuşi, prevede gestiunea arhivelor oficiale a medicamentelor şi a anagrafelor. Mai există apoi o secţiune dedicată evaluării în baza raportului cost/profit, cu estimarea volumului de afaceri penrtu calcularea TVA. DAIRYPLAN Programul este actualmente disponibil în figuraţii DOS (DP4) şi Windows (DP5). Dacă se ţine seama de schimbările legate de configuraţia diferită, deosebirile dintre cele două versiuni (introducerea modulului dedicat robotului pentru muls şi îmbunătăţirea funcţiilor dedicate porţilor de separare) nu sunt foarte semnificative din punct de vedere funcţional. Sunt semnificative însă în ceea ce priveşte structura programului de software. DP5 este un cumul de programe care pot fi lansate simultan, fiecare dintre acestea acoperind o serie de funcţii: DP MENIU (registru de animale), DP SETUP (definirea parametrilor şi a caracteristicilor firmei), DP VET (acţiuni cu caracter veterinar), DP LIST (definire şi creare de liste), DP TABLEGRAPH (elaborări de grafice), DP ROBOT (robot pentru muls).
237
Vasile MACIUC
Este un program de software complet care oferă libertate crescătorului în definirea funcţiilor şi a parametrilor de restricţie (gama disponibilă pentru ambele este foarte amplă şi variată). Deosebit de eficientă, din punct de vedere informativ este partea dedicată gestiunii sanitare. Pentru fiecare eveniment definit de crescător este posibilă programarea unei secvenţe articulate de acţiuni viitoare. Acestea pot la rândul lor să fie utilizate drept criterii selective pentru elaborarea de liste operative. Foarte cuprinzătoare este şi fişa individuală a fiecărui animal. MANUFEED 500 Este vorba de un software de gestiune configurat în DOS şi de aceea caracterizat de o schemă operativă „în cascadă”. În ecranul de meniul principal sunt indicate diferite opţiuni adică submeniurile la care se poate ajunge: zilnic (liste de atenţie şi calendar); animale (date reproductive, evenimente, parametri pentru atenţionări, liste, indici de fertilitate); alimentaţie (norme de hrană şi cantităţi); muls (măsurători, recapitulări, reglarea echipamentelor); separare (individuală sau în grup); sănătate (maladii, monitorizarea temperaturii, conductibilitate, activitate motorie, greutate, liste de atenţie); sistem (definirea parametrilor şi schimbul reciproc de fişe). Este o procedură completă şi flexibilă care se pretează la o bună utilizare graţie şi disponibilităţii, pentru fiecare ecran de meniu, a unor informaţii abundente şi complete asupra bovinei sau asupra grupului de animale care se află în examinare. Este dotat cu variabile care pot fi modificate la alegere, pentru a face funcţională gestiunea diferitelor compartimente. Din punct de vedere operativ sunt eficinte
238
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
funcţiile referitoare la elaborările avertismentelor în funcţie de calendar şi la inserarea evenimentelor. Programe de software care nu prevăd conectarea la echipamente periferice, cuprind programele de software apărute în principal cu scopul de a uşura rutina operativă a crescătorului, de a garanta o gestiune atentă a arhivelor cronologice şi de a elabora indici statistici pentru monitorizarea cirezii. În general sunt programe uşor de utilizat şi de aceea pot fi exploatate cu uşurinţă la întreaga lor capacitate. Nu este deosebit de dificil pentru crescător în ceea ce priveşte actualizarea datelor care poate fi executată după o cadenţă variabilă şi referitoare mai ales la dimensiunile cirezii (adesea este executată cu ocazia controlului funcţional sau a vizitei veterinare). Spre deosebire de programele de software conectate la echipamente periferice, acestea din urmă, sunt în general dotate cu un număr de imprimante predefinite cu caracter operativ şi pentru înregistrarea evenimentelor. Gestionează date de natură variabilă (anagrafice, genetice, alimentare), dar principalele domenii de aplicaţie sunt: AGRIBOVINE Software configurată în DOS pentru gestiunea principalelor compartimente ale creşterii. Prevede posibilitatea de a executa imprimarea registrelor oficiale anagrafice şi ale medicamentaţiei. Furnizează diferite tipuri de foi operative (inclusiv pentru vizitele veterinare) pentru gestiunea evenimentelor şi a calendarului; dispune de o arhivă de peste 400 de evenimente sanitare. Imprimantele de recapitulare (prezenţe, sănătate, evenimente, producţii, vaci cu probleme, înlocuiri, fişa individuală) sunt numeroase şi pot fi personalizate pentru perioada de timp şi prin 239
Vasile MACIUC
intermediul folosirii a aproximativ douăzeci de parametri. În ce priveşte producţia, este capabil de a elabora curbe de lactaţie (lapte, grăsime, proteină, etc.) şi permite confruntarea mediilor de producţie din diferite perioade. AUGIA Această procedură creată de firma APA din Montova este astăzi în faza de dezvoltare şi perfecţionare; actualmente este deja instalată la peste o sută de crescători. Până acum au fost elaborate cu precădere funcţii de tip operativ şi de arhivare pentru a facilita schimbul de informaţii cu programele utilizate pentru controalele de producţie. Din acest motiv maladiile, terapiile şi cauzele de eliminare din efectiv sunt descrise prin coduri APA. Pot totuşi să fie personalizate. Imprimantele furnizează în afară de liste de atenţie (foi operative) şi de previziune (inclusiv fişa ginecologică) prospecte statistice şi rapoarte de recapitulare. Dintre acestea sunt în special aprofundate cele dedicate monitorizării celulelor somatice. Dezvoltările viitoare au obiectivul de a spori funcţii statistice şi aplicaţiile grafice (curbe de lactaţie etc.) pentru ca procedura să poată fi utilizată şi ca un instrument analitic. CINCINNATO Este vorba de un program dezvoltat recent la Italservice (în colaborare cu APA din Cremona) prin urmare şi acesta în curs de perfecţionare. Este vorba de un potenţial aproape analog precedentelor programe de software cât priveşte partea operativă în timp ce rezultatele sunt tratate cu atenţie – din punct de vedere grafic – aspectele de analiză a situaţiei reproductive şi productive (curbe de lactaţie). Întreaga procedură este caracterizată de o însemnată
240
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
facilitate în utilizare. Gestionează registrele de anagrafă oficiale şi ale medicamentelor. GAIA Se poate spune că este un program „istoric” pe care Asociaţia Italiană a Crescătorilor (AIA), de circa un deceniu, la pus gratuit la dispoziţia crescătorilor prin APA. Dezvoltată cu obiectivul de a furniza un instrument operativ crescătorului şi de a garanta o eficientă culegere a datelor în timpul controalelor de producţie, această procedură şi-a adus o însemnată contribuţie la informatizarea firmelor italiene. Actualmente apare puţin depăşit dacă este comparat cu alte programe de software existente, prin anumite aspecte referitoare la uşurinţa în exploatare, adaptabilitatea la diferitele exigenţe şi conectare cu alte programe de software. Programul este configurat aproape în întregime în DOS cu excepţia părţii dedicate imprimantelor care de ceva timp sunt adaptate pentru Windows. ISALATTE Este un program de software răspândit în Europa, unde există circa 4000 de proceduri instalate. Este vast şi articulat care permite o gestiune personalizată şi aprofundată a multor aspecte şi este de fapt construit în module vandabile separat: de inventar, de reproducere, sanitar, de creştere, de alimentaţie, de genealogie, de genetică, de economie, de producţie de lapte, gestiunea cotă, imprimante personalizate, opţiuni (definire de parametri). Fiecare modul dispune de arhive foarte ample de evenimente şi parametri, plus un număr de imprimante recapitulative şi analitice sofisticate şi aprofundate. ULISSE
241
Vasile MACIUC
Dintre programele de software de creştere a animalelor, Ulisse reprezintă desigur o noutate. Este vorba de un serviciu de gestiune a cirezii via internet care este efectuat folosind arhivele de date (fie personale, fie oficiale – ANAFI, AIA) controlate de un singur program de software din cadrul APA din Vicenza. Crescătorul se conectează la situl internet al APA pentru a trimite propriile date şi a descărca actualizările şi elaborările (prospecte, rapoarte, liste de atenţie etc.) care vor fi salvate pe computerul propriu pentru a putea fi consultate în orice moment cu scopuri informative, operative etc., fără a fi conectat la reţea. Datele care trebuie introduse de către crescător sunt cele de reproducţie, sanitare, BCS. Toate celelalte date – productive, genetice etc. – sunt deja prezente în arhivele APA deoarece sunt actualizate cu ocazia fiecărui control şi cu ocazia apariţiei indicilor genetici. Acest fapt oferă câteva avantaje: lucrezi cu o bancă de date mereu actualizată, a dispune de un control continuu al informaţiilor (actualizările la această procedură sunt executate asupra unui singur software şi deci imediat disponibile în momentul conectării la acest site). Este o procedură în curs de perfecţionare, născută cu obiectivul specific de a furniza crescătorului o analiză constantă a datelor pentru monitorizarea evoluţiei cirezii. Dezvoltările viitoare sunt orientate către potenţializarea aspectelor gestionale cele mai evidente. WINCOW Este o nouă versiune a faimosului Supercow, unele dintre primele programe de software în gestiunea exploatării vacilor de lapte, apărut pe piaţa europeană. De la precedenta versiune Wincow păstrează modul general de tratare şi 242
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
prezintă multe avantaje care derivă din utilizarea sistemului Windows. Au fost facilizate multe proceduri de vizualizare a datelor şi de introducere a evenimentelor (mai ales sanitare); în aceeaşi măsură a fost lărgită alegerea şi opţiunile cu privire la liste. Punctul de forţă a programului rămâne partea dedicată gestiunii sanitare şi reproductive cu elaborarea de foi operative şi controlul scadenţelor. Mai există apoi alte câteva funcţii utile precum cea de previziune a consistenţei cirezii şi a cotei de lapte. Gestiunea oficială se face prin intermediul conectării la un software dezvoltat special în acest scop.
243
Vasile MACIUC
BIBLIOGRAFIE Alexoiu, A., Roşu, L. (1988) – Ghid practic de slecţie şi dirijare a împerecherilor în fermele de taurine. Edit. Ceres, Bucureşti. Bogdan, A.T. şi colab. (1981) – Reproducţia animalelor de fermă. Edit. Scrisul Românesc, Craiova. Bogdan,
A.T.
şi
colab.(1984-1985)
–
Fertilitatea,
natalitatea şi prolificitatea în zootehnie. Vol. I şi II. Edit. Dacia, Cluj-Napoca. Bogner, H. (1978) – Rinderfleisch production, Verlag Ulmer, Stuttgart. Bronnimann, R., Fluckiger, E., Rothenbuhler, E. (1992) – Production laitiere. Edit. IRL Lausanne, Elveţia. Confederat, Margareta, Bazgan, Olimpia, Maciuc, V. (2005)
–
Manual
practic
pentru
zooigiena.
Edit
Tehnopress, Iaşi. Coman, I., Podoleanu, L., Gaşpar, C. (2000) – Etologie şi etopatologie. Edit. Tehnopress, Iaşi Cuc, A. (2003) – Calitatea carcasei şi cărnii. Edit AgroTehnica, Bucureşti
244
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Cucu, Gr. I., Maciuc, V., Maciuc, Domnica (2004) – Cercetarea
ştiinţifică
şi
elemente
de
tehnică
experimentală în zootehnie. Edit. Alfa, Iaşi Dinescu, Şt., Ştefănescu, Gh. (1996) – Hrănirea animalelor. Edit. Ceres, Bucureşti. Dinescu, Şt. şi colab. (1995) - Îndrumătorul crescătorului de animale. Edit. S.C. Agris. Dinescu, Şt., Ştefănescu, Gh. (1988) – Creşterea vacilor pentru lapte. Edit. Ceres, Bucureşti. Drăgănescu, C. (1979) – Ameliorarea animalelor. Edit. Ceres, Bucureşti. Drăgănescu, C. (1984) – Exploatarea animalelor – Ecologie animală. Edit. Ceres, Bucureşti. Edelyi, Şt. şi colab. (1990) – Producerea şi conservarea furajelor. Tipo Agronomia, Cluj-Napoca. Georgescu, Gh. (1998) – Creşterea bovinelor. Edit. Fundaţia Casa Fermierului, Bucureşti. Georgescu, Gh., Stanciu, G., Velea, C., Ujică, V. (1990) – Tehnologia
creşterii
bovinelor.
Edit.
Didactică
şi
Pedagogică, Bucureşti.
245
Vasile MACIUC
Georgescu, Gh. şi colab. (1983) – Cartea fermierului. Creşterea taurinelor. Edit. Ceres, Bucureşti. Georgescu, Gh. (1998) – Alimentaţia raţională a animalelor de lapte. Edit. Ceres, Bucureşti. Georgescu, Gh. (1999) – Mulsul raţional al vacilor de lapte. Edit. Ceres, Bucureşti. Georgescu, Gh. şi colab. – Tratat de creşterea bovinelor: vol. I (1989), vol.II (1988), vol. III (1995), vol. IV (1998). Edit. Ceres, Bucureşti. Grosu, H. (2003) – Programe de ameliorare. Edit. Agrotehnică, Bucureşti. Grosu, H., Lungu, S., Kremer, V. (1997) – Modele liniare utilizate în ameliorarea genetică a animalelor. Edit. Coral Sanivet, Bucureşti. Guedson, J.C. şi colab. (1995) – Vaches d’Europe. Lait et Viande, Aspects économiques. Edit. Economica, Paris. Halga, P. şi colab. (1999) – Alimentaţia şi reproducţia la erbivore domestice. Edit. Dosoftei, Iaşi. Jarrige, R., Jurubescu, V. (trad.)(1994) – Alimentaţia bovinelor, ovinelor şi caprinelor. Edit. INRA, Paris.
246
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Lupan, V., Chilimar, S., Ujică, V. (1997) – Tehnologia creşterii bovinelor. F.E.P. “Tipografia Centrală”, Chişinău, Republica Moldova. Maciuc,
V.
(1999)
principalelor
–
elemente
Studiul de
comparative
genetică
asupra
cantitativă
şi
imunogenetică la unele populaţii de taurine Bălţată cu negru din R. Moldova şi zona de est a României. Teză de doctorat, Chişinău, R. Moldova. Maciuc, V., Ujică, V., Nistor, I. (2003) – Ghid practic de ameliorare genetică a bovinelor pentru producţia de lapte. Edit. Alfa, Iaşi Manişor, P. (1994) – Mecanizarea şi automatizarea lucrărilor în zootehnie. Edit. Ceres, Bucureşti. Pradal., M. (1989) – Produire de la viande bovine aujour’hui TEC.-DOG., Lavoisier, Paris. Reman Ghe., Roşca O., Bara M. (2003) – Biotehnologii de reproducţie şi însămânţări artificiale în zootehnie. Edit. Aius, Craiova Runceanu,
L.
(1995)
–
Reproducţia
şi
patologia
reproducţiei. U.A.M.V., Iaşi, Curs Lito.
247
Vasile MACIUC
Semtest (1987) – Norme tehnice şi metodologice de desfăşurare a activităţii de testare a taurinelor. CNRSA, Bucureşti. Singer, Fr., Raba, Tr. (1970) – Practica mulsului mecanic. Edit. Ceres, Bucureşti. Stanciu, G. (1999) – Tehnologia creşterii bovinelor. Edit. Brumar, Tmişoara Stoica, I. (1997) – Nutriţia şi alimentaţia animalelor. Edit. Coral, Sanivet, Bucureşti. Ujică, V., Gîlcă, I. (1994) – Tehnologia creşterii bovinelor. Lucrări practice. Partea I – Uz intern – Iaşi. Ujică, V. (1973) – Variabilitatea şi heritabilitatea caracterelor ugerului la vacile din rasa Brună de Maramureş, Rev. de Zoot. şi Med. Vet., nr. 6, p. 32-38, Bucureşti Ujică, V. (1974) – Cercetări asupra creşterii taurinelor din rasa Brună de Maramureş şi a metişilor Holstein-Friză X Brună. Teză de doctorat, Inst. Agr. Cluj-Napoca Ujică, V. (2000) – The genetic evolution of exterior characters in Romanian cattle population Black and White (BNR), Interbull meeting, Uppsala, Sweden 248
Perfecţionarea şi optimizarea tehnologiilor în exploatarea bovinelor
Velea, C. (1985) – Creşterea bovinelor. Edit. Ceres, Bucureşti. Velea, C. (1999) – Producţia, reproducţia şi ameliorarea taurinelor. Vol. II , Edit. Tehnică Agricolă, Bucureşti. Walter, R. (1994) – Alimentation de la vache laitiere. Edit. France Agrib. Paris. Zaharia, Virginia, Maciuc, V., Nacu, Ghe., Zota, Daniela (2003) - Creşterea animalelor. Edit Alfa, Iaşi. x x x (1995) – Dairy processing handbook. Edit. Tetra Pax, Alfa Laval Agri., Bucureşti. x x x (2004-2005) – Satistica FAO Holstein International – colecţie Bianco Nero - colecţie Revista de Zootehnie şi Medicină Veterinară - colecţie. Vol. Lucr.şt. (anale). U.Ş.A.M.V. Iaşi, seria Zootehnie şi Medicină Veterinară Revista Cercetări agronomice în Moldova, Iaşi - colecţie Tacheté Rouge - colecţie. Fermierul - colecţie. Revista crescătorilor de taurine - colecţie. Anuarul statistic al României - colecţie. 249
CUPRINS
Capitolul 1 CREŞTEREA BOVINELOR PREZENT ŞI PERSPECTIVE ÎN VIZIUNEA INTEGRĂRII ÎN U.E....................................................... Capitolul 2 OPORTUNITĂŢI DE OPTIMIZARE A TEHNOLOGIILOR ÎN EXPLOATAREA BOVINELOR......................................................... Capitolul 3 IDENTIFICAREA ŞI ÎNREGISTRAREA BOVINELOR.................. Capitolul 4 PRODUCŢIILE BOVINELOR ŞI FACTORII DE INFLUENŢĂ….. Capitolul 5 COMPORTAMENTUL BOVINELOR............................................... Capitolul 6 RASELE DE TAURINE........................................................................... Capitolul 7 TEHNOLOGIA REPRODUCŢIEI TAURINELOR.............................. Capitolul 8 TEHNOLOGIA CREŞTERII VACILOR GESTANTE......................... Capitolul 9 TEHNOLOGIA EXPLOATĂRII TAURILOR DE REPRODUCŢIE.. Capitolul 10 TEHNOLOGIA AMELIORĂRII TAURINELOR................................. Capitolul 11 CREŞTEREA TINERETULUI TAURIN............................................... Capitolul 12 TEHNOLOGIA HRĂNIRII TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE LAPTE......................................................................................................
Capitolul 13 TEHNOLOGIA MULGERII VACILOR............................................. Capitolul 14 SISTEME DE ÎNTREŢINERE A VACILORPENTRU LAPTE......... Capitolul 15 SISTEME DE EXPLOATARE A VACILOR DE LAPTE.................. Capitolul 16 TEHNOLOGIA EXPLOATĂRII TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE........................................................................... Capitolul 17 PROGRAMELE DE SOFTWARE ÎN GESTIUNEA BOVINELOR DE LAPTE................................................................................................. Capitolul 18 CERCETĂRI PROPRII……………………………………………… BIBLIOGRAFIE...................................................................................
BIBLIOTECA BIOS
Editura ALFA Aleea „M. Sadoveanu”, nr. 14 (T1), Iaşi România, tel./fax: (0232) 212514 Mobil: 0740570752 e-mail:
[email protected] Redactor: Nicolae Panaite Tehnoredactor: Domnica Maciuc Apărut: 2006 Printed in Romania
BIBLIOTECA BIOS
ISBN (10) 973-8953-18-9 ISBN (13) 978-973-8953-18-5
ISBN (10) 973-8953-18-9 ISBN (13) 978-973-8953-18-5
