Carte Baze de Date

Cornel GIULVEZAN Gabriela MIRCEA Diana TÂRNĂVEANU

Timişoara, 2008

2

REFERENŢI ŞTIINŢIFICI: Prof. univ. dr. Mihaela MUNTEAN Prof. univ. dr. Ioan BANDU

3

4

5

CUPRINS CUPRINS OBIECTIVELE CURSULUI PARTEA TEORETICĂ Cap.1. INTRODUCERE 1.1. Rezumatul capitolului 1.2. Conceptele de Dată şi Fişier 1.3. De ce baze de date? 1.4. Autoevaluare Cap.2. BAZE DE DATE – CONCEPTE 2.1. Rezumatul capitolului 2.2. Conceptul de bază de date 2.3. Modelarea baze de date 2.4. Obiectivele datelor în baze de date 2.5. Sisteme de gestiune a bazelor de date 2.6. Funcţiunile sistemului de gestiune al bazei de date 2.7. Componentele unui mediu SGBD 2.8. Limbaje pentru baze de date 2.9. Proiectarea bazei de date 2.10. Modelul de date relaţional 2.11. Întrebări teoretice de auto-evaluare CAP.3. MICROSOFT ACCESS 3.1. Rezumatul capitolului 3.2. Noţiuni generale privind bazele de date ACCESS 3.2. Tipuri de fişiere în ACCESS 3.3. Lucru cu ACCESS 3.4. Noţiuni practice în ACCESS 3.5. Întrebări teoretice de auto-evaluare CAP.4. LIMBAJUL VISUAL BASIC PENTRU APLICAŢII 4.1. Rezumatul capitolului 4.2. Macro-comenzi sau VBA? 4.2. Mediul de dezvoltare pentru VBA (IDE) 4.3. Configurarea editorului VBA 4.4. Completarea automată a instrucţiunilor în editorul VBA 4.5. Modelul obiect din ACCESS 4.6. Principiile utilizării obiectelor şi colecţiilor 4.7. Crearea de referinţe pentru obiecte 4.8. Crearea unei proceduri în VBA

5 9 11 11 11 11 15 17 19 19 19 21 24 27 30 32 34 35 39 48 51 51 51 55 55 57 81 83 83 83 84 89 89 91 94 98 98 6

4.9. Elementele limbajului VBA 100 4.9.1. Variabile, constante şi tipuri de date 100 4.9.2. Structurile de decizie şi selecţie 107 4.9.3. Operatori în VBA 112 4.9.4. Instrucţiuni utilizate cu obiecte în VBA 114 4.9.5. Regulile de scriere a codului sursă VBA 120 4.9.6. Numele procedurilor, variabilelor şi constantelor 121 4.9.7. Clase de obiecte în VBA 122 4.9.8. Exploratorul de obiecte în ACCES 127 4.9.9. Gestionarea evenimentelor în ACCESS 130 4.9.10. Proprietăţi şi metode ale obiectelor ACCESS 137 4.10. Recomandări pentru optimizarea codului VBA 146 4.11. Întrebări de auto-evaluare 146 CAP.5. LIMBAJUL SQL 149 5.1. Rezumatul capitolului 149 5.2. Prezentarea limbajului SQL 149 5.3. Limbajul SQL ŞI VBA 150 5.4. Descrierea limbajului SQL 151 5.5. Exemple de utilizare a interogărilor SQL 158 5.6. Teste de auto-evaluare 160 CAP. 6. MANIPULAREA OBIECTELOR WORD ŞI EXCEL ÎN VBA 161 6.1. Rezumatul capitolului 161 6.2. Tehnologia OLE 161 6.3. Comunicarea cu Word 163 6.4. Comunicarea cu EXCEL 168 6.5. Protocolul DDE 172 6.6. Întrebări de auto-evaluare 176 PARTEA PRACTICĂ 177 Cap.7. Aplicaţii practice rezolvate 177 7.1. Rezumatul capitolului 177 7.2. Aplicaţia 1 177 7.2.1. Aplicaţie propusă 184 7.2.2. Aplicaţie propusă 185 7.3. Aplicaţia 2 185 7.3.1. Aplicaţie propusă: 192 7.4. Aplicaţia 3 192 7.4.1. Aplicaţie propusă 199 7.5. Aplicaţia 4 199 7

7.5.1. Aplicaţie propusă 7.6. Aplicaţia 5 7.6.1 Aplicaţie propusă GLOSAR DE TERMENI Bibliografie

202 202 206 207 213

8

9

OBIECTIVELE CURSULUI Evoluţia diferitelor metode şi tehnici de organizare a datelor, pe suporturi tehnice adresabile (memorii externe), a fost determinată de necesitatea de a avea un acces cât mai rapid şi mai uşor la un volum cât mai mare de date. Sistemele de gestiune a bazelor de date reprezintă modalitatea principală de structurare şi organizare a datelor în cadrul sistemelor informatice. Obiectivul unei bazei de date este de a separa descrierea datelor faţă de programele de aplicaţii, ajungîndu-se la abstractizarea datelor memorate. Obiectivele cursului sunt însuşirea noţiunilor fundamentale şi conceptelor de bază din domeniu, precum şi capacitatea de a iniţia, proiecta şi implementa o bază de date. Ne propunem să răspundem la întrebările: ce este o bază de date, cum este structurată aceasta, cum se proiectează? Pentru aceasta considerăm necesare: · înţelegerea impactului tehnologiilor informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) în societate, a conexiunilor dintre informatică şi alte obiecte de studiu, precum şi identificarea posibilităţilor de utilizare a SGBD-urilor în disciplinele specializării de bază; · familiarizarea cu instrumentele oferite de sistemele de gestiune a bazelor de date (tabele, formulare, interogări, rapoarte, macro-uri, proceduri VBA); · dezvoltarea abilităţii de a crea o aplicaţie user-friendly, cu o interfaţă grafică atractivă; · iniţierea în limbajul SQL – Structured Query Language; · dezvoltarea unei culturi informatice.

10

11

PARTEA TEORETICĂ CAP.1. INTRODUCERE 1.1. Rezumatul capitolului Organizarea datelor în vederea prelucrării pe calculator este o activitate cel puţin la fel de importantă ca şi scrierea progamelor. În acest prim capitol vor fi prezentate noţiuni legate de modul de organizare a datelor, plecând de la conceptele de bază de „dată” şi „fişier”, prezentând o clasificare a datelor, a tipurilor de structuri de date existente şi a organizării datelor în fişiere. Sistemele informatice pot fi realizate fie cu ajutorul unor aplicaţii care utilizează fişiere independente sau integrate, fie cu ajutorul unor aplicaţii care accesează o structură complexă numită bază de date. Sistemului informatic are două componente principale şi anume datele şi programele, acestea fiind într-o strânsă interdependenţă. O bază de date are mijloace proprii pentru crearea şi evoluţia în timp a structurii, realizând o departajare între datele stocate şi programele care le accesează.

1.2. Conceptele de Dată şi Fişier Apariţia şi dezvoltarea rapidă a bazelor de date se datorează unei multitudini de factori de natură tehnică şi socio-economică. Creşterea necesarului şi implicit a consumului de informaţie a avut ca prim rezultat creşterea cantităţii de informaţie stocată pe suporturi de memorare externă şi optimizarea tehnicilor de stocare şi regăsire a informaţiei. Chiar de la primele aplicaţii informatice realizate cu ajutorul calculatorului s-a pus problema utilizării unor tehnici eficiente de organizare, stocare şi regăsire a datelor. O informaţie codificată şi stocată pe un suport de memorare reprezintă ceea ce numim „dată”. Din punctul de vedere al prelucrării de calculator, în cadrul aplicaţiilor, datele se definesc cu ajutorul unui nume (identificator), a atributelor pe care le are şi de o valoare. Rezolvarea problemelor concrete cu ajutorul calculatorului presupune definirea unui algoritm adecvat pentru rezolvarea fiecărei probleme. Un algoritm este definit ca fiind o succesiune finită, corect definită şi fără ambiguităţi de operaţii elementare care se aplică asupra unei mulţimi de date de intrare pentru a se obţine un rezultat. Algoritmul trebuie sa conducă la acelaşi rezultat de fiecare

12

dată când se aplică asupra aceleaşi mulţimi de date de intrare. Calculatorul prelucrează doar date reprezentate cu ajutorului unui cod binar, motiv pentru care datele sunt din punctul de vedere al calculatorului şiruri de cifre binare, de biţi. Semnificaţia şirurilor de biţi depinde de codul pentru codificarea informaţiei, de modul de utilizare a acesteia de către programator în cadrul aplicaţiei informatice şi de limbajul de programare folosit. Fiecare limbaj de programare are reguli specifice pentru definirea şi utilizarea datelor. Organizarea datelor reprezintă procesul de identificare, definire, evaluare, structurare şi memorare a informaţiilor, în cadrul unui sistem informaţional. Prin organizarea datelor se realizează gruparea datelor în colecţii de date omogene, se stabilesc care sunt relaţiilor dintre date, dintre elementele colecţiilor şi dintre colecţii, precum şi modul de stocare a datelor pe suportul fizic de memorare. Datele pot fi clasificate în funcţie de modul de alocare al memoriei, astfel existând date de tip static şi date de tip dinamic. La datele de tip static, memoria este alocată la începutul execuţiei programului, rămânând ocupată de respectivele date pe întreaga durată a execuţiei, pe când la datele de tip dinamic memoria este alocată în momentul execuţiei programului, existând instrucţiuni care permit alocarea memoriei atunci când datele sunt necesare şi alte instrucţiuni care permit eliberarea respectivei zone de memorie în momentul în care datele nu mai sunt necesare. Datele trebuie privite sub două aspecte: fizic şi logic. Din punct de vedere fizic, în cazul stocării şi prelucrării cu ajutorul calculatorului datele sunt şiruri de biţi. Din punct de vedere logic, datele au o anumită semnificaţie şi sunt de mai mult tipuri, funcţie de semnificaţia lor. Datele pot fi simple (elementare), respectiv compuse (structurate). Datele simple (elementare) sunt date independente unele de altele din punctul de vedere fizic, adică al reprezentării pe suportul de memorare, chiar dacă din punct de vedere logic există interdependenţe. Tipul de dată precizează care sunt valorile datei. Dacă pe parcursul procesului de prelucrare data păstrează aceeaşi valoare este numită dată constantă. Pentru datele constante se utilizează ca identificator valoarea acestora. Dacă valorile datei sunt modificate în timpul procesului de prelucrare datele se numesc date variabile sau variabile. În mod uzual pentru date elementare se folosesc ca tipuri de dată: - tipul numeric – include numerele întregi, reale si complexe având diferite reprezentări (virgulă fixă, virgulă mobilă, precizie simplă, precizie dublă, etc.). Asupra lor se pot realiza operaţii de adunare, scădere, înmulţire, împărţire etc.; - tipul logic (boolean) – utilizat pentru reprezentarea valorilor logice “Adevărat”, respective “Fals” cu ajutorul unor valori numerice, asupra

13

acestora putându-se efectua operaţii logice precum negaţia, conjuncţia, disjuncţia; - tipul caracter (text, string) – permite reprezentarea unor succesiuni de caractere folosind mulţimi de simboluri alfanumerice, reprezentarea pe suporturile de memorare utilizând codul ASCII. Asupra acestora se pot defini operaţii de căutare, concatenare, ordonare; - tipul dată calendaristică, timp (Date, Time, DateTime) – reprezentarea internă a acestora făcându-se de regulă cu ajutorul unor valori numerice. Datele compuse numite şi structuri de date sunt colecţii (mulţimi) de date elementare între care există relaţii structurale, omogene din punct de vedere al descrierii şi al prelucrării. Componentele unei structuri formează un întreg astfel încât prelucrarea se poate face atât la nivelul structurii de date cât şi la nivelul fiecărei componente, care poartă numele de câmp. Majoritatea limbajelor de programare operează cu două categorii de structuri: structuri interne şi structuri externe. Structurile de date interne se referă la modul de amplasare în memoria internă a datelor elementare aparţinând unei colecţii. În această categorie sunt incluse structurile de tip tablou (masiv), înregistrare (articol), mulţime, lista şi arbore. Structurile externe se referă la modul de memorare a datelor pe suporturi de memorare externă. Din această categorie fac parte fişierele şi bazele de date. Datele, văzute iniţial ca şiruri de caractere, care reproduceau caracteristicile unor obiecte, fenomene, fapte, evenimente, respectiv concepte din lumea reală, datorită factorului de repetare au fost organizate în structuri care poartă numele de fişier. Fişierul este o structură care grupează date dintr-un anumit domeniu care au anumite caracteristici comune. Fişierele pot fi cu organizare definită, respectiv nedefinită. Accesul la datele ce formează fişierul depinde de structura ce defineşte fişierul, adică de organizarea datelor şi de suportul de memorare. Există doi parametrii ce măsoară performanţele accesului la date: cantitatea de date transferată şi timpul de răspuns. Suportul de memorare poate fi adresabil sau nu, poate fi reutilizabil sau nu, poate fi magnetic, optic sau de altă natură. Accesul la date poate fi secvenţial sau direct. Accesul direct este permis doar de suporturile de memorare adresabile, adică acele suporturi de memorare care permit accesul direct pe baza unei adrese la o anumită zonă de pe suportul de memorare, numită locaţie sau bloc. Principiile de organizare a fişierelor şi tehnicile de regăsire a datelor stocate în fişiere reprezintă o transpunere în cadrul aplicaţiilor informatice a tehnicilor utilizate în sisteme de prelucrare manuală a informaţiei. Fişierul fiind o colecţie de date

14

trebuie considerat ca având două structuri distincte suprapuse, şi anume, o structură fizică şi una logică, cea logică fiind dată de semnificaţia datelor. Din punct de vedere fizic fişierul este o colecţie finită de înregistrări fizice, iar din punctul de vedere al semnificaţiei, o colecţie de înregistrări logice, numite şi articole. Fişierul ocupă un anumit spaţiu pe suportul de memorare extern, spaţiul alocat putând fi continuu sau nu. Componentele sistemului de operare gestionează în mod transparent alocarea fizică pe suportul de memorare externă precum şi accesul la fişiere. Din punctual de vedere al sistemului de operare fişierul are un nume şi eventual o extensie de fişier, are asociată o mulţime de atribute care depind de sistemul de operare (Read Only, Hidden, System, Archive, etc); informaţii privind momentul creării, al ultimei modificări, al ultimei accesări, privind dimensiunea ca număr de octeţi etc. Extensia oferă sistemului de operare informaţii privind conţinutul fişierului. Din punctul de vederea al aplicaţiilor fişierul are un conţinut informaţional, un anumit mod de organizare, permite unul sau mai multe moduri de acces etc. Datele într-un fişier sunt structurate în înregistrări. Organizarea înregistrărilor într-un fişier poate fi privită atât ca organizare logică cât şi ca organizare fizică. Din punctul de vedere al organizării fizice datele ce formează fişierul sunt structurate în înregistrări fizice. Organizarea fizică reprezintă o organizare internă care depinde de resursele fizice ale calculatorului şi este supusă rigorilor sistemului de operare. Înregistrarea fizică reprezintă numărul de octeţi care se transferă între memoria internă a calculatorului şi suportul de memorare extern (scriere), respectiv de pe suportul extern în memorie (citire). Pentru optimizarea transferului se folosesc zone de memorie numite zone tampon, sau buffer, prin intermediul cărora se transferă mai multe înregistrări fizice vecine cu înregistrarea de care este nevoie. Din punct de vedere al organizării logice datele conţinute într-un fişier sunt structurate în înregistrări logice. În principiu, un fişier conţine acelaşi tip de înregistrări logice, dispuse într-o anumită ordine. Mulţimea înregistrărilor logice conţinute într-un fişier reprezintă o mărime finită şi caracterizează, în mod direct, mărimea oricărui fişier. Din punct de vedere al utilizatorului, înregistrarea logică reprezintă şi unitatea de acces la datele conţinute într-un fişier. Organizarea logică a înregistrărilor în fişier, ca mod de organizare externă a datelor, este impusă de natura aplicaţiilor şi cerinţele de prelucrare.

15

Datele conţinute într-o înregistrare logică caracterizează o entitate informaţională, se referă la o clasă de obiecte, fenomene, procese etc., în timp ce datele ce formează o înregistrare fizică caracterizează o unitate de stocare fizică pe suportul de memorie a calculatorului. Utilizatorul operează cu concepte, privind organizarea datelor, la nivel logic, în vreme ce sistemul de operare stochează şi manipulează datele, pe suportul de memorie, numai la nivel de înregistrare fizică. În funcţie de natura şi complexitatea datelor, lungimea unei înregistrări logice poate să corespundă sau nu cu lungimea unei înregistrări fizice. O înregistrare fizică poate să conţină mai multe înregistrări logice, respective o înregistrare logică poate fi stocată în mai multe înregistrări fizice.

1.3. De ce baze de date? Totalitate informaţiilor care definesc şi menţin în funcţiune un sistem real formează sistemul informaţional al sistemului real, iar în cadrul sistemului informaţional putem delimita sistemul informatic, care reprezintă acea parte a sistemului informaţional în care informaţia este stocată şi procesată cu ajutorul tehnicii de calcul. Sistemele informatice pot fi realizate fie cu ajutorul unor aplicaţii care utilizează fişiere independente sau integrate, fie cu ajutorul unor aplicaţii care accesează o structură complexă numită bază de date. Baza de date are mijloace proprii pentru crearea şi evoluţia în timp a structurii. Organizarea datelor în fişiere aparţinând fiecărei aplicaţii reprezintă o metodă rigidă care are mai multe dezavantaje pentru utilizatori. Cel mai mare dezavantaj este acela că modificările în structura unui fişier obligă la modificarea tuturor programelor care utilizează fişierul a cărui structură a fost modificată. Din punctul de vedere al utilizatorului sistemele bazate pe fişiere reprezintă un progres extraordinar faţă de sistemele manuale, totuşi acestea fiind dependente de programele de aplicaţie, orice interogare necesită scrierea unui program şi integrarea acestuia în sistemul implementat, obţinerea de noi informaţii spontan fiind practic imposibilă. Realizarea sistemelor informatice cu ajutorul aplicaţiilor independente presupune ca fiecare astfel de aplicaţie să definească şi să întreţină propriile structuri de date organizate de regulă în fişiere. În acest caz are loc separarea şi izolarea datelor, precum şi legarea acestora de fiecare aplicaţie. Datorită modului de abordare descentralizat are loc o creştere a redundanţei datelor, adică datele vor fi multiplicate necontrolat. Redundanţa reprezintă o proprietate a unei colecţii de date care se referă la faptul că unele componente ale colecţiei

16

de date sunt memorate de mai multe ori pe suportul de memorare. Multiplicarea datelor implică costuri suplimentare şi în plus, creşte riscul alterării integrităţii datelor, adică apariţia de neconcordanţe. În cazul sistemelor reale complexe creşterea redundanţei are ca efect apariţia de erori frecvente datorate neconcordanţei informaţiilor memorate în fişiere aparţinând unor aplicaţii diferite, rezultând costuri de actualizare mărite corespunzător. Sistemului informatic are două componente principale şi anume datele şi programele, acestea fiind într-o strânsă interdependenţă. În codul program al fiecărei aplicaţii creat într-un limbaj de programare clasic se definesc structurile de date, atât cele interne ale aplicaţiei respective cât şi structura logică a fişierelor utilizate de aplicaţia respectivă, împreună cu modul de acces la datele stocate în aceste fişiere. În cazul în care structura logică a unei înregistrări este modificată prin adăugarea unui câmp, sau schimbarea dimensiunii unui câmp, toate programele care operează cu fişierul a cărui structură a fost modificată trebuie actualizate. De asemenea orice modificare a semnificaţiei, respectiv a modului de reprezentarea a informaţiei respective în sistemul real impune modificarea tuturor aplicaţiilor care folosesc informaţia respectivă, ceea ce reprezintă în cazul sistemelor informatice complexe un efort de programare considerabil, precum şi costuri ridicate. Această caracteristică a sistemelor bazate pe fişiere este cunoscută sub denumirea de dependenţă program-date. Deoarece structura fişierului este încorporată în programele de aplicaţie, ea este dependentă de limbajul în care sunt scrise programele în este realizată aplicaţia respectivă. Atunci când datele sunt izolate în fişiere aparţinând unor aplicaţii independente, accesarea datelor de care este nevoie la un moment dat se realizează cu mare greutate deoarece programatorul trebuie să sincronizeze prelucrarea simultană a tuturor fişierelor aplicaţiilor, dificultatea crescând odată cu numărul de fişiere. Structura fişierelor este încorporată în programele de aplicaţie, fiind dependentă de limbajul de programare folosit pentru fiecare aplicaţie. Mai mult chiar, fiecare interogare a fondului de date stocate în fişierele independente se realizează doar prin intermediul programelor de aplicaţie, interogarea fiind dependentă de programatorul care a realizat aplicaţia şi chiar mai mult de limbajul de programare folosit. În sistemele complexe, odată cu creşterea necesarului de informaţie există riscul ca satisfacerea necesarului de informaţie prin noi programe să nu poată fi realizată într-un timp optim. Reducerea timpului alocat analizei precum şi proiectării de noi aplicaţii are ca rezultat obţinerea de programe inadecvate sau ineficiente pentru îndeplinire cerinţelor utilizatorilor, de regulă cu o documentaţie limitată şi greu de întreţinut. În astfel de condiţii securitatea datelor devine limitată, iar integritatea datelor est practic imposibil de asigurat.

17

Limitele sistemelor bazate pe fişiere independente se datorează următorilor doi factori: - definiţia datelor este încorporată în programele de aplicaţie, - controlul accesului şi cel al manipulării datelor se realizează exclusiv prin intermediul programelor de aplicaţie. Pentru a fi eficient un sistem informatic este necesară o nouă abordare care să scoată în afara programelor de aplicaţie definirea, controlul şi manipularea datelor. Aceasta se poate realiza cu ajutorul bazei de date şi a sistemului de gestiune a bazelor de date.

1.4. Autoevaluare 1. Explicaţi: a. Noţiunea de dată b. Organizarea datelor c. Date constante, date variabile d. Noţiune de fişier e. Tipuri de date simple f. Date compuse g. Redundanţa datelor

h. Înregistrare fizică şi înregistrare logică i. Dependenţa date-program 2. Analizaţi critic noţiunile de dată elementară şi dată compusă.

18

19

CAP.2. BAZE DE DATE – CONCEPTE 2.1. Rezumatul capitolului Baza de date realizează separarea definiţiei datelor de programele de aplicaţie. Ne propunem o trecere în revistă a avantajelor ce decurg din organizarea datelor în baze de date, precum şi a principalelor concepte din teoria bazelor de date. Vom prezenta mai multe puncte de vedere legate de definiţia bazei de date, insistând asupra principalelor caracteristici ale bazelor de date, modelarea bazei de date, obiectivele datelor în baze de date, definiţia, funcţiunile şi componentele unui sistem de gestiune a bazelor de date. Am considerat necesare prezentarea conceptelor de limbaje pentru baze de date, principalele principii pe care se bazează proiectarea bazelor de date şi modelul de date relaţional.

2.2. Conceptul de bază de date Pentru conceptul de bază de date există un număr foarte mare de definiţii, adesea contradictorii, cu atât mai mult cu cât conceptul a fost în continuă evoluţie. Baza de date: - reprezintă o colecţie partajată de date, între care există relaţii logice (şi o descriere a acestor date), proiectată pentru a satisface necesităţile informaţionale ale unei organizaţii; - este o colecţie de date operaţionale folosite de către aplicaţiile sistem ale unei organizaţii; - este un ansamblu structurat de date coerent, fără redundanţă inutilă, astfel încât aceasta pot fi prelucrate eficient de mai mulţi utilizatori într-un mod concurent; - reprezintă un ansamblu de date înregistrate pe suporturi accesibile calculatorului pentru a satisface simultan mai mulţi utilizatori de o manieră selectivă şi într-un timp oportun; - se defineşte ca un ansamblu de date elementare sau structurate, accesibile unei comunităţi de utilizatori. Baza de date este un ansamblu structurat de date legate structural între ele, un depozit de date unic definit o singură dată şi utilizat simultan de mai mulţi utilizatori. Baza de date este o resursă comună şi partajată. Baza de date

20

conţine nu numai date ci şi descrierea acestora. Descrierea datelor este cunoscută sub denumirea de dicţionar de date (catalog de sistem, sau meta-date) şi reprezintă date despre date. Prin faptul ca baza de date conţine şi descrierea datelor se realizează independenţa program - date. Baza de date realizează separarea definiţiei datelor de programele de aplicaţie. Prin această abstractizare a datelor devine posibilă modificarea definiţiei unei date fără a afecta utilizatorii acesteia cu condiţia ca semnificaţia datei respective, adică definiţia externă a acesteia, să rămână aceeaşi. Ceea ce este important de reţinut referitor la conceptul de bază de date este aceea că el nu poate fi definit complet decât dacă se au în vedere două unghiuri de vedere diferite şi legătura dintre acestea: - caracteristicile bazei de date din punctul de vedere al utilităţii în cadrul sistemului real în care se implementează, respectiv locul şi rolul bazei de date în cadrul sistemului informaţional-decizional, schema externă, nivelul extern (viziunea externă); - caracteristicile tehnice ale bazei de date, respectiv locul şi rolul bazei de date în cadrul sistemului de prelucrarea datelor, schema internă, nivelul intern (viziunea internă); - legătura dintre cele două viziuni, cea externă şi cea internă este realizată de schema conceptuală (nivelul conceptual), care are rolul de a constitui schema logică a întregii baze de date, adică reprezintă o imagine completă a cerinţelor organizaţiei privind datele, fiind independentă de orice consideraţii privind stocarea. Standardizarea în domeniul bazelor de date s-a impus de la începutul anilor 70 impunându-se pentru baza de date trei niveluri de abstractizare, adică trei niveluri distincte la care pot fi descrise datele. Aceasta formează o arhitectură cu trei niveluri, cuprinzând un nivel extern, unul conceptual şi unul intern. Pentru fiecare nivel se defineşte o schemă corespunzătoarea a bazei de date. Obiectivul arhitecturii cu trei niveluri este separarea vederii fiecărui utilizator asupra bazei de date de modul în care ea este reprezentată fizic. Viziunea utilizatorului individual se numeşte vedere externă sau model extern, la nivel extern existând o mulţime de vederi externe, de sub-scheme externe, corespunzătoare fiecărui utilizator individual. O vedere externă poate fi considerată ca fiind din punctul de vedere al utilizatorului individual conţinutul bazei de date, adică ceea ce „vede” el din baza de date. Acest nivel descrie acea parte a bazei de date care este relevantă pentru fiecare utilizator schema externă fiind formată din mulţimea de sub-schemelor externe. Schema conceptuală este o reprezentare a tuturor informaţiilor conţinute de baza de date într-o formă abstractă. Ea reprezintă o viziune, o vedere a datelor aşa cum sunt ele în realitate, fără a ţine cont de modul în care vede datele

21

fiecare utilizator. Nivelul conceptual reprezintă o vedere generală a bazei de date. Acest nivel descrie ce date sunt stocate în baza de date şi relaţiile dintre acestea. Pentru o bază de date există o singură schemă conceptuală. Vederea internă precizează modul în care se memorează efectiv datele ce formează baza de date şi este descrisă de schema internă a bazei de date. Nivelul intern este reprezentarea fizică a bazei de date pe calculator. Acest nivel descrie cum sunt stocate datele în baza de date precum şi metodele de acces, criteriile de ordonare şi regăsire pe baza unor criterii de performanţă şi flexibilitate care asigură performanţe optime. Pentru baza de date există o singură schemă externă. Pentru a stabili corespondenţa între fiecare schemă externă şi schema internă, în cadrul bazei de date există mecanisme care folosesc informaţiile din schema conceptuală. Fiecare sub-schemă externă este o imagine a schemei conceptuale. Trebuie să se facă distincţie între descrierea bazei de date, care constituie schema bazei de date şi baza de date însăşi. Schema bazei de date este definită în cursul procesului de proiectare a bazei de date, modificările ulterioare fiind nesemnificative. Datele reale din baza de date pot fi modificate frecvent. Mulţimea de valori concrete stocate, la un moment dat, se numeşte instanţă a bazei de date. Descrierea generală a bazei de date se numeşte schema bazei de date şi vizează structurile de date, legăturile dintre date şi regulile care asigură coerenţa datelor. Pentru o bază de date există trei tipuri diferite de scheme care sunt în concordanţă cu nivelurile de abstractizare ale arhitecturii bazei de date.

2.3. Modelarea baze de date Numim model de date o colecţie integrată de concepte, necesare descrierii datelor, a relaţiilor dintre date şi a constrângerilor asupra datelor dintr-o organizaţie. Modelul de date este o reprezentare abstractă a obiectelor şi a evenimentelor lumii reale şi a asocierilor dintre acestea, cu ajutorul căruia se reprezintă o organizaţie. Un model de date este definit sub trei aspecte, şi anume o componentă structurală, care cuprinde regulile de definire a datelor, o componentă de manipulare datelor, care defineşte tipurile de operaţii permise asupra datelor şi o mulţime de reguli care garantează integritatea şi coerenţa datelor. Pentru modelarea datelor la nivel conceptual şi extern se folosesc modele de date bazate pe obiecte şi modele de date bazate pe înregistrări, iar la nivel fizic modele de date fizice. Modelele de date bazate pe obiecte

22

utilizează conceptele: entitate, atribut şi relaţie. Cele mai cunoscute tipuri de modele de date bazate pe obiecte sunt modelul Entitate - Relaţie, modelul semantic, modelul funcţional şi modelul orientat spre obiecte. Modelul Entitate – Relaţie reprezintă un model de date conceptual de nivel înalt, neformalizat, care descrie structura bazei de date, precum şi tranzacţiile de regăsire, respectiv de reactualizare asociate. Acest model, permite o reprezentare a unui sistem real, grupând elementele sistemului real în entităţi şi asocieri (legături) între entităţi. Modelul de date orientat spre obiecte extinde definiţia conceptului entitate în sensul că se descrie atât starea prin atribute, cât şi comportamentul prin acţiunile asociate. Obiectul încapsulează starea şi comportamentul. Modelarea conceptuală presupune realizarea unui model de date pentru informaţiile care există în cadrul unei organizaţii independent de detaliile de implementare. Analiza necesităţilor informaţionale ale unei organizaţii presupune identificarea entităţilor, a atributelor acestora şi a relaţiilor dintre entităţi. O Entitate (entity) este un obiect care poate fi identificat în mod distinctiv (persoană, loc, concept, activitate, eveniment), care este semnificativ pentru sistemul real, un obiect despre care dorim să înregistrăm informaţii. Un atribut (attribute) este o proprietate care descrie un aspect oarecare al obiectului pe care dorim să îl definim. Entităţile similare care pot fi descrise prin aceleaşi atribute formează un tip de entitate (entity type), iar colecţia formată din toate entităţile de acelaşi tip formează o mulţime de entităţi (entity set). Entitatea este descrisă de atributele sale relevante. Fiecare atribut reprezintă o caracteristică semnificativă, atributele având rolul de a defini conţinutul unei identităţi. Pentru fiecare atribut există o mulţime de valori posibile, potenţiale, care formează un domeniu de valori. Atributele pot fi simple sau compuse. Atributul simplu are o singură componentă cu existenţă independentă. Atributul compus este format din mai multe componente, fiecare având o existenţă independentă. Prin valori concrete date atributelor ce definesc o entitate se obţine o realizare, o apariţie, o instanţă a respectivei entităţi. Un atribut poate avea o singură valoare, sau mai multe valori pentru o anumită entitate. Este posibil ca valoarea unui atribut să fie derivabilă din valoarea unui alt atribut sau din valorile mai multor atribute ale respectivei entităţi sau ale altor entităţi. Numim cheie candidat atributul sau mulţimea de atribute ale unei entităţi care identifică în mod unic apariţiile individuale ale unui tip de entitate. Un tip de entitate poate avea mai multe chei candidat. Pe baza unor consideraţii privind pricind caracterul unic, precum şi de structura cheilor candidat din mulţimea de chei candidat se alege o cheie candidat care va fi numită cheie primară, iar celelalte vor fi numire chei alternative. O cheie candidat formată din mai multe atribute va fi numită cheie compusă.

23

Numim tip de relaţie o asociere semnificativă între tipuri de entităţi. Un tip de relaţie are asociată o anumită funcţie. Fiecare prezenţă unic identificabilă a unui tip de relaţie se numeşte relaţie. Numim relaţie (relationship) o asociere, o comunicare, o corespondenţă între două sau mai entităţi. Relaţia exprimă raportul existent între respectivele entităţi şi există doar dacă entităţile există. O valoare a unei relaţii este o comunicare între valorile entităţilor pe care le leagă. Entităţile implicate într-o anumită relaţie se numesc participanţi în relaţie. O relaţie în care o anumită entitate participă mai mult decât o dată având roluri diferite se numeşte relaţie recursivă. O relaţie este caracterizată prin gradul relaţiei, care exprimă numărul de entităţi participante. Din punctul de vedere al numărului de mulţimi de entităţi participante entităţile pot fi binare, respectiv multiple. Asocierile binare sunt de trei tipuri după numărul elementelor din fiecare dintre cele două mulţimi puse în corespondenţă: - asocierea unul - la - unul (one-to-one);

-

asocierea unul – la - mai multe (one-to-many) şi mai multe – la unul (many-to-one);

-

asocierea mai multe – la - mai multe (many-to-many)

. Constrângerile care pot fi impuse entităţilor participante într-o relaţie trebuie să reflecte restricţiile asupra relaţiilor, aşa cum sunt ele în sistemul real. Există două tipuri de constrângeri asupra relaţiilor, numire constrângeri de cardinalitate şi constrângeri de participare. Regulile care definesc cardinalitatea sunt numite reguli de afaceri. Toate regulile de afaceri din

24

sistemul real trebuie identificate şi reprezentate în modelul de date. Prin constrângerile de participare se stabileşte Atunci când existenţa unei entităţi depinde de o altă entitate de care este legată printr-o relaţie spunem că există o constrângere de participare. Constrângerea de participare poate fi totală (obligatorie) atunci când existenţa unei entităţi necesită existenţa unei entităţi asociate printr-o relaţie, respectiv constrângere de participare este parţială (opţională) atunci când constrângerea nu condiţionează când existenţa entităţii. Baza de date este o transpunere fizică, în calculator, a modelului de date, care conţine entităţile, atributele ce definesc entităţile şi relaţiile dintre entităţi.

2.4. Obiectivele datelor în baze de date Datele reprezintă suportul real pentru informaţia necesară subsistemului de decizie. Datele sunt stocate în structuri complexe numite baze de date. Utilizarea bazelor de date în cadrul sistemelor informatice are următoarele obiective fundamentale din punctul de vedere al datelor: 1. Independenţa fizică – reprezintă obiectivul esenţial, şi anume, realizarea independenţei structurilor de stocare în raport cu structurile de date din sistemul real. În baza de date mulţimea de date se defineşte fără a ţine cont de forma datelor în sistemul real, luând în considerare doar accesul rapid la date cu performanţe prestabilite. Aceasta se realizează prin asigurarea independenţei fizice a datelor faţă de programele de aplicaţie, adică orice modificare organizării interne a datelor şi a structurilor de înregistrare nu va afecta programele de aplicaţie. 2. Independenţa logică – presupune că fiecare utilizator, respectiv grup de utilizatori are o sub-schemă externă particulară proprie fără a afecta schema generală a bazei de date. Fiecare grup poate să cunoască doar o parte a semanticii datelor, să vadă doar o submulţime a datelor şi numai în forma de care are nevoie. Schema conceptuală a bazei de date fiind o sinteză a schemelor externe nu va fi afectată de evoluţia în timp a unei sub-scheme particulare, fiecare grup de utilizatori putând să-şi modifice propria sub-schemă fără a afecta schema conceptuală. 3. Manipularea datelor direct de către utilizatorul final – face ca datele să fie văzute de utilizatori independent de implementarea 25

datelor în baza de date şi pot manipula datele cu ajutorul unor limbaje ne-procedurale foarte apropiate de limbajul natural. Utilizatorul poate obţine informaţii din baza de date fără să cunoască în întregime organizarea complexă a bazei de date. Realizarea acestui obiectiv are ca rezultat îmbunătăţirea accesibilităţii datelor şi a capacităţii de răspuns. Utilizatorul va putea accesa baza de date cel mai adesea prin intermediul unei interfeţe prietenoase în asociere cu un limbaj ne-procedural, care permit un dialog simplu şi eficient pentru actualizarea şi exploatarea bazei de date. Utilizatorii nu cunosc structura întregii baze de date, dar pot, prin utilizarea un limbaj apropiat de limbajul natural să acceseze procedurile de actualizare, interogare şi afişarea datelor din baza de date. Sistemul informaţional are o mult mai mare funcţionalitate potenţială deoarece prin utilizarea unor instrumente adecvate devine posibilă interogarea ad-hoc a colecţiei de date de către utilizatorul final, consumatorul de informaţie, eliminându-se astfel intermediarul, adică personalul calificat care are menirea de a crea aplicaţia informatică. 4. Asigurarea unei redundanţe minime şi controlate a datelor – este al doilea obiectiv major al organizării datelor în baze de date. Aceasta înseamnă că se urmăreşte pe cât posibil ca fiecare dată să apară numai o singură dată în baza de date, indiferent de numărul de utilizatori care o accesează . Duplicarea datelor se păstrează doar pentru a asigura coerenţa bazei de date, redundanţa, trebuie redusă la minim şi menţinută sub control. Redundanţa minimă se asigură prin tehnicile de proiectare a bazei de date. 5. Creşterea cantităţii de informaţii disponibile – prin stocarea în baza de date a datelor generate de un departament al unei organizaţii devine posibilă accesarea lor de toţi membrii organizaţiei. Prin utilizarea bazei de date, aceasta fiind o colecţie unică de date împreună cu legăturile logice existente între date, utilizatorul poate obţine toate datele legate logic de o anumită dată pe care acesta o foloseşte. Prin integrarea datelor devine posibil accesul la date pentru toţi membrii unei organizaţii pentru care o anumită date este semnificativă. 6. Coerenţa şi integritatea datelor – coerenţa datelor se realizează prin verificarea tuturor dependenţelor existente între date în sistemul real. Consistenţa datelor este asigurată prin faptul că actualizarea datelor va fi percepută de fiecare utilizator al bazei de 26

date nu doar de utilizatorii care au realizat actualizarea în plus datorită unicităţii datei stocate în baza de date orice actualizare a valorii sale trebuie efectuată o singură date, iar noua valoare va fi disponibilă instantaneu pentru toţi utilizatorii. Integritatea datelor se referă la validarea şi coerenţa datelor stocate şi se realizează prin unicitatea datelor, precum şi prin validarea datelor introduse sau actualizate în baza de date. Informaţia trebuie să satisfacă constrângeri statice sau dinamice, locale sau generale. 7. Administrarea şi controlul centralizat al datelor – administrarea datelor presupune definirea structurii datelor şi a modului de stocare a datelor. Administrarea este centralizată şi permite o organizare coerentă şi eficace a informaţiei. Fiecare utilizator are propriile cerinţe care pot intra în conflict cu ale altor utilizatori. Administrarea centralizată are rolul de a optimiza performanţele pentru organizaţie luată în ansamblu. 8. Partajabilitatea datelor – permite ca datele să fie partajate între membrii unei organizaţii fiecare utilizator va accesa datele ca şi cum ar fi singur, fără a şti că în acelaşi timp un alt utilizator va accesa pentru a le modifica. Prin mecanisme proprii de control baza de date va permite accesul concurent la date menţinându-se în acelaşi timp coerenţa datelor. Acest obiectiv face posibilă dezvoltarea de noi aplicaţii ce necesită poate chiar extinderea, respectiv modificarea aplicaţiilor aflate deja în funcţiune. 9. Securitatea datelor – baza de date trebuie să fie protejată pentru distrugeri logice prin actualizări eronate, respectiv distrugeri fizice. Securitatea va fi asigurată prin mecanisme proprii care permit refacerea bazei de date în cazul apariţiei unei erori. Prevenirea distrugerii accidentale a datelor, obligă la instituirea unui set de proceduri de autorizare, dar şi de confirmare a operaţiilor de ştergere, adăugare, precum şi realizarea unor copii de siguranţă, a unor jurnale de urmărire a actualizărilor şi proceduri de refacere a bazei de date, de restaurare a acesteia, în caz de incidente. 10. Confidenţialitatea datelor - datele vor fi protejate de accesul neautorizat. Baza de date are mecanisme proprii care permit identificarea şi autentificarea utilizatorilor, precum şi accesul autorizat şi diferenţiat. Accesul depinde de date şi de utilizatori.

27

2.5. Sisteme de gestiune a bazelor de date În cadrul oricărei organizaţii este necesar ca resursa de date să fie bine definită şi documentată, bine organizată şi controlată, partajabilă şi relevantă pentru deciziile luate în cadrul organizaţiei. Sistemul de Gestiune al Bazei de Date (SGBD) reprezintă un pachet de programe specializat pentru definirea, crearea, întreţinerea şi accesul controlat la baza de date. Obiectivul principal al unui SGBD este de a separa datele de programele de aplicaţie. SGBD constituie o interfaţă între utilizatori şi baza de date şi constă din programe care interacţionează cu programele de aplicaţie ale utilizatorului şi cu baza de date. Un SGBD are o structură complexă şi include module program specializate pentru a îndeplini anumite funcţiuni: - gestionarea bazei de date; - definirea datelor (descrierea datelor); - manipularea datelor (actualizare şi interogarea bazei de date); - controlul şi securitatea datelor (controlul integrităţii, accesul concurenţial şi securitatea datelor); - utilitare. SGBD trebuie să asigure trecerea de la un nivel de abstractizare la altul, adică să poată interpreta „comenzile” exprimate în termen de schemă externă, pentru a le transpune prin intermediul schemei conceptuale în operaţii de intrare-ieşire la nivel fizic. SGBD gestionează la nivel conceptual un dicţionar de date. Modulele program de gestiune a bazei de date realizează accesul fizic la date în conformitate cu cerinţele exprimate printr-o „comandă”. Modulele program de definirea datelor permit traducerea unui limbaj specializat care realizează descrierea naturii datelor şi a legăturii logice dintre date la nivel global conform schemei conceptuale, precum şi schemelor externe specifice fiecărei aplicaţii program externe. Modulele program de manipulare a datelor permit utilizatorilor prin intermediul unui limbaj specializat să găsească, să insereze, să modifice, respectiv să elimine datele din baza de date. Modulele program pentru controlul şi securitate datelor au rolul de a asigura confidenţialitate a şi integritatea datelor, precum şi rezolvarea problemelor de concurenţă. Modulele program utilitare permit întreţinerea, manipularea exploatarea corectă şi facilă a bazei de date. Sistemele SGBD evoluează continuu şi trebuie să se extindă pentru a rezolva eficient noile cerinţe ale utilizatorilor.

28

Istoria sistemelor de gestiune a bazelor de date delimitează trei generaţii care sunt caracterizate de modelele logice folosite: - sisteme de tip ierarhic şi de tip reţea, - sisteme relaţionale; - sisteme avansate, care se reperă la sistemele orientate obiect, la cele deductive, multimedia, active, etc. SGBD de tip ierarhic (hierarchical database) şi reţea (network database) reprezintă din punct de vedere istoric primele generaţii de SGBD. În modelele ierarhice şi reţea datele sunt reprezentate la nivel de articol prin legături ierarhice de tip arbore, respectiv de tip graf. Structurile de date corespunzătoare acestor modele pot fi descrise la nivel logic cu ajutorul unei structură de date abstract numit diagramă. Diagrama este în acest caz un graf orientat prin care se reprezintă tipuri de entităţi şi legăturile funcţionale dintre acestea. Sistemele de gestiune a bazelor de date bazate pe modelul de date reţea, respectiv cel ierarhic, poartă numele de sisteme navigaţionale şi au fost dezvoltate în perioada 1960-1970. A doua generaţie de SGBD o reprezintă modelul relaţional care tratează entităţile ca relaţii. Sistemele de Gestiunea Bazelor de Date Relaţionale sunt caracterizate de structuri de date simple şi intuitive, de operatori care se aplică relaţiilor pentru a defini, căuta, şi reactualiza datele. Bazele de date relaţionale asigură independenţa completă a descrierii logice a datelor în termeni de relaţii şi în descrierea fizică a datelor în termen de fişiere. În prezent există câteva sute de sisteme SGBD relaţionale pentru toate tipurile de calculatoare. Modelul relaţional asigură o independenţă completă în ceea ce priveşte descrierea logică şi fizică a datelor. În plus SGBD relaţionale pun includ limbaje specializate pentru descrierea şi manipularea datelor. Modelul relaţional are capacităţi limitate de modelarea datelor. SGBD relaţionale nu folosesc obiecte complexe şi dinamice, nu realizează gestiunea distribuită a datelor şi nici gestiunea de cunoştinţe. Conceptul de programare orientată obiect sau programarea calculatoarelor cu ajutorul obiectelor utilizează conceptele de obiect şi clasă de obiecte. Obiectul este definit de o mulţime de proprietăţi numite atribute şi are un anumit comportament care în cazul obiectelor folosite în programare se concretizează prin metode, care sunt programe care se execută în mod automat atunci când în mediul extern sau cel extern al obiectului apare un anumit eveniment. Numim obiect o entitate unic identificabilă, care conţine atât atributele care definesc starea unui obiect din lumea reală, cât şi acţiunile asociate acestuia. Obiectele de acelaşi tip formează o clasă de obiecte care reprezintă o generalizare a noţiunii de tip de dată. Clasa include definiţia datelor şi a metodelor. Conform principiului încapsulării datelor, datele clasei

29

sunt vizibile doar metodelor clasei, iar conform principiului moştenirii sau al derivării o clasă poate fi definită folosind o clasă existentă. Conceptul de încapsulare presupune că un obiect conţine atât structura de date, cât şi mulţimea de operaţii care pot fi utilizate pentru al manipula. Ascunderea informaţiilor semnifică separarea aspectelor externe ale unui obiect de detaliile sale interne, care sunt ascunse de lumea exterioară. În acest mod, detaliile interne ale unui obiect pot fi modificate fără a afecta aplicaţiile care îl utilizează cu condiţia ca detaliile externe să rămână neschimbate. Includerea tehnicilor de programare orientată obiect în domeniul bazelor da date a condus la apariţia Sistemelor de Gestiune a Bazelor de Date Orientate Obiect, care realizează o modelare superioară a informaţiei luând în considerare aspectele dinamice şi integrarea descrierii structurale şi comportamentale. Prin utilizarea principiului programării orientate obiect în domeniul bazelor de date relaţionale a apărut Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date Relaţionale Orientate Obiect. O relaţia este o mulţime de înregistrări ce reprezintă fapte. Cunoştinţele sunt aserţiuni generale şi abstracte asupra faptelor. Pe baza cunoştinţelor se deduc fapte noi prin deducţie plecând de la fapte cunoscute. Pentru a rezolva problema gestiunii de cunoştinţe au apărut bazele de date deductive, care utilizând programarea logică gestionează cunoştinţe relativ la baze de date. Un Sistem de Baze de Date Deductiv posedă un limbaj de definire a datelor care permite definirea structuri predicatelor sub formă de relaţii şi constrângeri de integritate asociate, un limbaj de manipulare a datelor care permite pe lângă actualizarea datelor şi formularea de cereri, un limbaj de reguli de deducţie care să permită construirea predicatelor derivate. Sistemele distribuite reprezintă calculatoare interconectate printr-o reţea de comunicaţie utilizate pentru un scop global. Gestionarea datelor aflate pe calculatoare diferite, eterogene din punctul de vedere al sistemului de operare folosit se realizează cu ajutorul unei baze de date distribuite. Bazele de date distribuite sunt sisteme de baze de date cooperante care sunt rezidente pe calculatoare diferite şi situate în locuri în locaţii diferite. Sistemul de gestiune al unei baze de date distribuite face posibil accesul programelor de aplicaţie la date rezidente pe mai multe calculatoare fără ca localizarea datelor să fie cunoscută. Bazele de date distribuite folosesc ca instrument principal pentru prelucrarea datelor distribuite modelul relaţional. Integrarea mai multor baze de date autonome şi eterogene conform unei scheme globale cu scopul de a realiza accesul uniform şi integrat la fiecare din bazele de date componente a condus al conceptul de sistem multibază de date. Avantajul major al acestui model constă în faptul că printr-o singură interogare pot fi accesate date din mai multe baze de date fără a afecta aplicaţiile care

30

manipulează datele din fiecare bază de date componentă a sistemului integrat. Fiecare bază de date din sistemul integrat poate folosi propriile limbaje de interogare. Bazele de date permit stocarea unei cantităţi foarte mari de informaţie, care poate fi folosită în mod pentru elaborarea deciziilor operative, dar şi a celor strategice. Pentru elaborarea deciziilor operative se folosesc date aferente activităţii curente, date aferente unei perioade scurte de timp. Acestea sunt generate şi preluate în sistem în mod dinamic pentru optimizarea procesului de decizie. Prelucrarea acestor date se realizează în pe baza unor scenarii de tip procesarea de tranzacţii în timp real (OLTP – On Line Transaction Processing). Necesitatea analizării unor cantităţi foarte mari de date a condus la conceptul de magazie de date (Data Warehouse), care utilizează pentru atingerea acestui scop scenarii de tip procesare analitică în timp real (OLAP – On Line Analytical Processing). Baza de date analitică permite realizarea de interogări multidimensionale instantanee, fără a fi necesar ca acestea sa fie definite anterior. Magazia de date este proiectată pentru a facilita analiza multidimensională a datelor şi reprezintă un sistem care include informaţii despre o organizaţie structurate în mai multe baze de date, numite în acest caz rafturi de date (Data Marts). Data Warehouse reprezintă o bază de date proiectată pentru a facilita analiza datelor fiind orientată spre dimensiuni. Structurile de date multidimensionale sunt vizualizate cel mai bine sub forma unor cuburi de date şi a unor cuburi în cadrul cuburilor. Fiecare faţă a unui cub reprezintă o dimensiune. Bazele de date multidimensionale reprezintă o modalitate compactă pentru vizualizarea şi manipularea elementelor de date care pot avea multe inter-relaţii.

2.6. Funcţiunile sistemului de gestiune al bazei de date Sistemul de gestiune al bazei de date (SGBD) reprezintă o interfaţă între utilizatori şi baza de date, care permite crearea, actualizarea şi consultarea bazei de date. În 1982 E.F. Codd a enunţat opt servicii listă completată ulterior cu încă două servicii pe care trebuie să le furnizeze un SGBD complet: 1. Stocarea, regăsirea şi reactualizarea datelor reprezintă funcţia fundamentală a unui SGBD. SGDB trebuie sa ascundă faţă de utilizator detaliile privind implementarea fizică internă. 2. Un catalog sistem accesibil utilizatorului. SGBD va asigura utilizatorului şi a SGBD la un catalog sistem integrat (dicţionar de date - Data Dictionary) care va conţine date despre scheme, utilizatori, aplicaţii şi reprezintă un depozit de informaţii care descrie datele din baza de date, date

31

despre date. Catalogul sistem conţine descrierea şi localizarea datelor, denumirile, tipurile şi dimensiunile articolelor de date, denumirile relaţiilor, constrângerile de integritate asupra datelor, numele utilizatorilor autorizaţi care au acces la date, schemele externe, conceptuale şi interne, precum şi transpunerile dintre ele, statistica utilizării. Catalogul sistem permite ca informaţiile despre date să fie colectate şi gestionate central, permite ca definiţia datelor să fie accesibilă tuturor posibililor utilizatori, comunicarea fiind simplificată deoarece de sensul exact al datelor este stocat. 3. Asigurarea tranzacţiilor. Tranzacţia reprezintă o mulţime de acţiuni, realizate de un utilizator sau un program de aplicaţie prin care se accesează sau se modifică conţinutul bazei de date. Dacă o tranzacţie eşuează în timpul execuţiei baza de date va intra într-o stare de incoerenţă, motiv pentru care este necesar ca baza de date baza de date să fie readusă în stare de coerenţă care a precedat lansarea în execuţie a tranzacţia. Acesta se realizează printr-un mecanism propriu al SGBD care este capabil să anuleze modificările efectuate asupra bazei de date de tranzacţia eşuată, care nu a fost efectuată în întregime ci doar parţial. 4. Servicii de control concurente. SGBD trebuie să furnizeze un mecanism care să garanteze că baza de date este corect reactualizată atunci când mai mulţi utilizatori efectuează simultan tranzacţii asupra bazei de date. Interogarea concurentă trebuie sa fie capabilă să asigure simultan tuturor utilizatorilor aceeaşi informaţie, chiar şi în cazul reactualizării datelor şi să garanteze că nu vor avea loc interferenţe atunci când mai mulţi utilizator accesează baza de date. 5. Servicii de reconstituire. SGBD trebuie să furnizeze un mecanism propriu de reconstituire a bazei de date în cazul deteriorării datorită unei cauze interne sau externe. 6. Servicii de autorizare. SGBD trebuie să furnizeze un mecanism prin care să garanteze că doar utilizatorii autorizaţi pot accesa datele. Termenul de securitate se referă la protecţia bazei de date împotriva accesului ne-autorizat intenţionat sau accidental. Fiecare utilizator trebuie sa acceseze doar datele care îi sunt necesare şi pentru care are definit accesul autorizat. 7. Suport pentru comunicarea datelor. SGBD trebuie sa poată fi integrat într-un pachet de programe de comunicaţie din care va primi cereri sub formă de mesaje şi va răspunde în acelaşi mod. 8. Servicii de integritate. SGBD trebuie sa furnizeze mijloace care să asigure că atât datele din baza de date, cât şi modificării acestora respectă anumite reguli. Integritatea bazei de date se referă la corectitudinea şi coerenţa datelor stocate şi se exprimă în termeni de constrângeri, care reprezintă reguli de coerenţă pe care baza de date trebuie să le respecte.

32

9. Servicii pentru promovarea independenţei de date. SGBD trebuie să permită ca programele de aplicaţie să fie independente de structura reală a bazei de date. Pentru realizarea acestui obiectiv se utilizează mecanisme de vizualizare, sau sub-scheme externe. 10. Servicii utilitare. Serviciile utilitare asigură suport pentru administrare efectivă a bazei de date. Prin acestea se asigură suport pentru importul şi exportul de date, facilităţi de monitorizare, analiză statistică, reorganizarea datelor, realocarea spaţiului, eliminarea informaţiei perimate etc.

2.7. Componentele unui mediu SGBD Un mediu SGBD este un sistem informatic care foloseşte baze de date. În structura unui astfel de sistem în se pot delimita cinci componente principale: hardware, software, date, proceduri şi persoane. 1. Hardware. Reprezintă suportul fizic pentru SGBD şi poate fi format de un singur calculator personal, un calculator mainframe, sau chiar o reţea de calculatoare. Elementele specifice de hardware depind de cerinţele organizaţiei şi de SGBD utilizat. Fiecare SGBD impune cerinţe minimale pentru echipamentele fizice necesare funcţionării optime. 2. Software. Componenta software include programele ce formează SGBD, programele de aplicaţie, sistemul de operare local şi atunci când este cazul software de reţea. Programele de aplicaţie se realizează folosind limbaje de programare de generaţia treia sau chiar a patra, ele nu fac parte din SGBD, dar accesează baza de date prin intermediul SGBD. Programele de aplicaţie nu au rolul de a gestiona datele ci doar de a prezenta informaţia în termeni specifici aplicaţiei prin intermediul unei interfeţe. 3. Date. Reprezintă cea mai importantă componentă a unui mediu SGBD şi include atât meta-datele cât şi datele propriu-zise. 4. Proceduri. Procedurile includ regulile care guvernează proiectarea şi utilizarea bazei de date. Activitatea utilizatorilor sistemului şi a personalul care administrează baza de date se desfăşoară conform unor proceduri documentate privind modul de folosire şi funcţionare a sistemului. Aceste instrucţiuni se referă la deschiderea şi închiderea unei sesiuni de lucru, utilizarea unor facilităţi SGBD şi a programelor de aplicaţie, activarea şi dezactivarea SGBD, arhivarea datelor, utilizarea copiilor de siguranţă, tratarea defecţiunilor hardware,

33

respectiv software, refacerea bazei de date în caz de incident, modificarea şi reorganizarea bazei de date. 5. Persoane. În mediul SGBD se identifică patru tipuri distincte de persoane implicate: administratorii, proiectanţii, programatorii de aplicaţie şi utilizatorii finali. - Baza de date reprezintă o resursă în cadrul organizaţiei care este gestionată de doi administratori: administratorul de date şi de administratorul bazei de date. Administratorul de date (Data Administrator) gestionează resursele de date, fiind responsabil de proiectarea conceptuală şi logică a bazei de date, de planificarea bazei de date, de realizarea şi întreţinerea standardelor, a politicilor şi a procedurilor bazei de date. Este persoana sau grupul de persoane responsabil de dezvoltarea bazei de date în direcţia susţinerii obiectivelor generale ale organizaţiei, fiind un foarte bun cunoscător al organizaţiei. El determină cerinţele organizaţiei privind datele, răspunde de proiectarea conceptuală şi logică a bazei de date, dezvoltă modelul general de date conform cu progresul din domeniul tehnologiei informaţiei şi al afacerilor, creează standarde de colectarea datelor, stabileşte necesităţile şi protecţia privind accesul la date, gestionează dicţionarul de date şi răspunde de asigurarea unei documentaţii complete care va include modelul de date, standardele, politicile, procedurile, utilizarea dicţionarului de date şi controlul asupra utilizatorilor finali. Administratorul bazei de date (Database Administrator) este persoana sau grupul de persoane responsabil de proiectarea, implementarea şi realizarea fizică a bazei de date, de securitatea şi controlul integrităţii, de întreţinerea întregului sistem. El monitorizează performanţele sistemului şi reorganizarea baze de date, atunci când este cazul, defineşte constrângerile de securitate şi integritate, răspunde de selectarea SGBD şi de implementarea proiectului de bază de date, de instruirea utilizatorilor şi de realizarea copiilor de siguranţă. Este persoana care trebuie sa cunoască foarte bine SGBD folosit precum şi mediul sistemelor de operare. - Proiectanţii bazei de date sunt persoanele implicate în proiectarea logică şi cea fizică a bazei de date. Proiectarea conceptuală şi logică presupune identificarea entităţilor, a relaţiilor dintre entităţi, a constrângerilor asupra datelor ce vor fi stocate în baza de date. Proiectantul de bază de date conceptuale şi logice trebuie sa cunoască amănunţit şi complet toate datele din cadrul organizaţiei, precum şi a regulilor interne şi externe conform cărora funcţionează organizaţia. Aceste reguli descriu principalele caracteristici ale datelor aşa cum sunt ele în cadrul organizaţiei respective. În etapa de proiectare a bazei de date proiectantul va implica toţi presupuşii utilizatori. Proiectarea conceptuală este independentă de detaliile privind implementarea, iar proiectarea logică este presupune utilizarea unui model de date. Proiectantul

34

de hibază de date fizice preia modelul logic de date şi îl implementează folosind un anumit SGBD, el alege strategia de stocare adecvată ţinând cont de modul de utilizare. - Programatorii de aplicaţie realizează şi implementează programele de aplicaţie care conferă funcţionalitatea cerută de utilizatorii finali. Programele de aplicaţie se realizează în conformitate cu documentaţia elaborată în etapa de proiectare. Fiecare program de aplicaţie este realizat fie cu ajutorul unu limbaj extern sau cu unul propriu SGBD şi efectuează o anumită operaţie asupra bazei de date: extragere, inserare, reactualizare şi ştergere de date. - Utilizatorii finali reprezintă clienţii bazei de date şi pot fi grupaţi în două categorii: utilizatori simpli şi utilizatori specialişti. Utilizatorii simpli nu percep baza de date şi nici SGBD ci doar accesează baza de date prin intermediul programelor de aplicaţie. Utilizatorii specialişti cunosc structura bazei de date şi facilităţile oferite de SGBD. Ei sunt capabil să efectueze instantaneu interogări ale bazei de date, pentru aceasta folosind fie un limbaj extern, fie unul intern al SGBD pentru a efectua anumite operaţii asupra bazei de date, fiind capabili să realizeze chiar propriile programe de aplicaţie.

2.8. Limbaje pentru baze de date În limbajele de programare clasice declaraţiile de date şi instrucţiunile executabile aparţin limbajului respectiv. Limbajele de programare sunt grupate în generaţii de limbaje. Limbajele de programare clasice sunt incluse în generaţia a treia de limbaje (3GL – 3 Generation Language) fiind limbaje de programare procedurale. Generaţia a patra de limbaje de programare (4GL) reprezintă limbaje de programare ne-procedurale şi au fost create pentru a mării productivitatea în programarea calculatoarelor folosind instrumente de tip generator (de formulare, de rapoarte, de structuri de interogare, de grafice, de aplicaţii) care permit ca în mod interactiv fără a scrie cod program să fie generate în mod automat programe complexe. Limbajele procedurale precizează ce date sunt necesare şi cum trebuie să fie obţinut rezultatul unei acţiuni tratând înregistrările în mod individual, iar cele neprocedurale precizează doar ce trebuie obţinut, operând asupra unor mulţimi de înregistrări. În sistemele de gestiune a bazelor de date funcţiile de declarare, de manipulare şi de control al datelor sunt realizate cu ajutorul unor limbaje diferite. Acestea sunt numite sub-limbaje de date deoarece includ doar facilităţii specifice funcţiei pe care o au. Ele pot fi încorporate într-un limbaj gazdă de nivel înalt. SGBD asigură suport pentru utilizarea în mod interactiv a acestor limbaje proprii.

35

Limbajul pentru definirea datelor (LDD – Data Description Language) este un limbaj specific pentru fiecare SGBD fiind utilizat pentru a specifica schema bazei de date. Este un limbaj descriptiv care permite administratorului bazei de date, respectiv utilizatorului final sa descrie şi să definească entităţile din baza de date precum şi relaţiile existente între entităţi, adică să definească o schemă sau să o modifice. Nu include facilităţi pentru manipularea datelor. Prin compilarea instrucţiunilor limbajului de definirea datelor se obţin tabele, care vor fi incluse în catalogul sistem (dicţionar de date, sau director de date) şi care descriu datele, relaţiile, strategiile de acces la date, criteriile de confidenţialitate şi de validare a datelor. Teoretic pot fi identificate limbaje de definire a datelor aferente fiecărei scheme din arhitectura bazei de date: internă, conceptuală şi externă. Limbajul pentru manipularea datelor (LMD – Data Manipulation Language) este un limbaj care asigură un set de procedee ce permit operaţiile de bază pentru manipularea datelor din baza de date. Operaţiile executate în cadrul bazei de date presupun existenţa unui limbaj specializat în care comenzile se exprimă prin fraze ce descriu acţiuni asupra bazei de date. Manipulările de date se efectuează la cele trei niveluri extern, conceptual şi intern. O comandă va preciza operaţia, criteriul de selecţie, modul de acces şi forma de editare. Operaţia poate fi de calcul aritmetic sau logic, deschidere-închidere, căutare, extragere, adăugare, ştergere, reactualizare şi chiar de editare. Cele mai importante comenzi sunt cele de regăsire. Limbajele de manipulare a datelor sunt de două tipuri: procedurale şi neprocedurale (declarative). Setul de instrucţiuni din cadrul limbajului de manipulare a datelor responsabil de regăsirea datelor de numeşte limbaj de interogare. Limbajul pentru controlul datelor (LCD – Data Control Language) este un limbaj specific care include comenzi pentru asigurarea confidenţialităţii şi integrităţii datelor, pentru salvarea informaţiei cu scopul menţinerii integrităţii bazei de date şi chiar pentru rezolvarea problemelor de acces concurenţial la date.

2.9. Proiectarea bazei de date Sistemul informaţional cuprinde totalitatea resurselor care permit colectarea, administrarea, controlul şi propagarea informaţiilor în cadrul unei organizaţii. Datele reprezintă o resursă importantă din cadrul organizaţiei şi trebuie gestionată similar celorlalte resurse. Sistemul informatic poate fi realizat cu ajutorul unei baze de date şi reprezintă cea mai importantă componentă a sistemului informaţional din cadrul organizaţiei, baza de date

36

fiind o componentă fundamentală a sistemului informaţional. Sistemul informaţional evoluează în timp, parcurge anumite etape, are un ciclu de viaţă. Etapele din ciclul de viaţă al unui sistem informaţional sunt: planificarea, colectarea şi analiza cerinţelor, proiectarea, realizarea prototipului, implementarea, testarea şi întreţinerea operaţională. În practică, însă, aceste etape nu sunt rigide. Pot exista întrepătrunderi importante şi proiectul poate repeta unele etape înainte de a trece la altele. Aceste etape sunt parcurse şi în cazul sistemelor ce folosesc baze de date. În fiecărei etapă a ciclului de viaţă sunt desfăşurate anumite activităţi. 1. Planificarea bazei de date, este prima etapă a ciclului de viaţă şi include activităţile care permit realizarea eficientă a etapelor din ciclul de viaţă. Planificarea bazei de date trebuie să fie integrată în strategia generală a organizaţiei stabilind prin aceasta care sunt cerinţele informaţionale viitoare ale organizaţiei pentru a susţine planurile de afaceri şi scopul organizaţiei. Pentru a susţine planificarea bazei de date se va realiza un model general de date, care va include datele importante, relaţiile dintre acestea, precum şi legătura cu componentele funcţionale ale organizaţiei. În această etapă vor fi dezvoltate de standarde pentru modul de colectare a datelor şi de specificare a formatelor, pentru documentaţia necesară, fiind stabilite modalităţile de realizare a proiectării şi implementării. Utilizarea standardelor asigură suport pentru controlul calităţii. Cerinţele organizaţiei cu privire la date fi documentate corespunzător. 2. Definirea sistemului este a etapa în care se identifică scopul şi limitele noului sistem, inclusiv domeniile de aplicaţie şi grupurile de utilizatori. La definirea noului sistem va fi precizat în mod necesar şi modul în care se va realiza interfaţa cu celelalte componente ale sistemului informaţional din cadrul organizaţiei. 3. Colectarea şi analiza cerinţelor (Analiza) este etapa de cea mai mare importanţă în care, folosind diferite metode şi tehnici adecvate, vor fi colectate şi analizate cerinţele informaţionale ale organizaţiei cu privire baza data. Informaţiile necesare proiectării bazei de date vor fi colectate folosind metoda interviului individual, metoda interviului de grup, metoda chestionarelor, observarea organizaţiei în funcţiune, examinarea documentelor din cadrul organizaţiei, toate asociate cu experienţa anterioară a echipei de analiză. Fără o analiză adecvată nu se va putea determina ceea ce utilizatorul doreşte de la noul sistem, infrastructura tehnică în cadrul căreia se va implementa, respectiv care sunt constrângerile impuse datele. O analiză inadecvată, la un moment ulterior, poate fi foarte costisitoare sau poate conduce chiar la încetarea proiectului. O cerinţă reprezintă o caracteristică care trebuie inclusă în noul sistem. Informaţiile colectare pentru fiecare domeniu de

37

aplicaţie şi grup de utilizatori se vor concretiza sun forma unui set de documente care descriu activităţile şi sub-activităţile din diferite puncte de vedere şi va include documentaţia folosită şi elaborată, detaliile privind tranzacţiile, precum ordinea de prioritate a cerinţelor. Cantitate de date colectată depinde de politica organizaţiei şi de aria de cuprindere a noului sistem. Colectarea şi analiza cerinţelor reprezintă etapa preliminară a proiectării conceptuale a bazei de date. Pentru structurarea cerinţelor se folosesc tehnici speciale de specificare a cerinţelor cum sunt analiza şi proiectarea structurată, diagramele de flux de date, proiectarea asistată de calculator. 4. Proiectarea bazei de date (Design-ul) este procesul de realizare a proiectului de bază de date care va trata toate operaţiile şi obiectivele organizaţiei, este etapa în care se va realiza proiectare conceptuală, logică şi fizică a bazei de date. Se va realiza reprezentarea datelor şi a relaţiilor dintre ele conform specificaţiilor stabilite în etapa de analiză, va fi elaborat un model de date care va fi capabil să accepte efectuarea tuturor tipurilor de tranzacţii necesare asupra datelor, se va realiza o structurare adecvată pentru realizarea cerinţelor inclusiv cele privind performanţele noului sistem şi a sistemului informaţional în ansamblu. Modelul de date este optim atunci când este simplu, expresiv, extensibil, nonredundant, permite validarea structurală, permite partajarea datelor, asigură integritatea datelor şi oferă posibilitatea unei reprezentări schematice. Unul din scopurile principale a procesului de design este stabilirea de scheme pe baza căreia se poate construi baza de date. Proiectarea se poate realiza folosind o metodă de tip „de jos în sus”, „de sus în jos”, „din interior spre exterior”, respectiv „strategia compusă” care combină primele două metode. Metoda de proiectare de jos în sus se foloseşte în cazul bazelor de date simple şi începe de la nivelul fundamental al atributelor ce definesc entităţile car sunt grupate în relaţii care reprezintă tipuri de entităţi şi asociaţii ale acestora, după care prin procesul numit normalizare se identifică atributele necesare şi dependenţa funcţională a acestora. Strategia de proiectare de tip de sus în jos se foloseşte pentru baze de date complexe şi începe cu realizarea unor modele de date care conţin entităţi şi relaţii relevante, după care prin rafinări succesive de sus în jos se identifică toate entităţile şi relaţiile existente între acestea. Tratarea de tip din interior spre exterior este foloseşte proiectarea de jos în sus pentru entităţile principale, care apoi se extinde pentru a cuprinde toate entităţile şi relaţiile. Sub-etapa de proiectare fizică a bazei de date presupune cunoaşterea SGBD care va fi utilizat, motiv pentru pe baza cerinţelor curente şi viitoare ale organizaţiei va fi alea cel mai potrivit SGBD. Alegerea SGBD poate fi considerată o etapă din ciclul de viaţă a sistemului informatic, care se poate

38

parcurge în orice fază, dar înainte de proiectarea fizică. În această etapa se vor elabora în mod obligatoriu şi toate documentaţiile aferente. 5. Realizarea prototipului este etapa în care se construieşte un model de lucru, care nu are toate caracteristicile cerute şi nu acoperă întreaga funcţionalitate. Scopul creării prototipului este de a oferi utilizatorilor posibilitatea de a utiliza un sistem apropiat de cel real pentru identifica caracteristicile incluse deja, de a le verifica cu scopul de a clarifica cerinţele utilizatorilor. 6. Implementarea este etapa care include realizarea fizică a bazei de date prin utilizarea limbajului de definire a datelor al SGBD şi implementarea programelor de aplicaţie realizate în limbajul ales de echipa de proiectare. Tranzacţiile din baza de date vor fi efectuate cu ajutorul limbajului de manipularea datelor. În această etapă pot fi folosite instrumentele de tip interactiv ale SGBD pentru definirea şi accesarea datelor. Transferarea datelor din vechiul sistem are o foarte mare importanţă pentru reducerea timpului necesar pentru implementare. Acest transfer face ca datele preluate să fie corecte chiar dacă este necesară conversia datelor în formatul cerul de noul sistem. În etapa de implementare vechiul sistem şi noul sistem funcţionează în paralel, iar echipa de implementare poate reduce semnificativ efortul utilizatorilor prin preluarea datelor pentru noul sistem din vechil sistem cu ajutorul unor proceduri automate. 7. Testarea este etapa în care vor fi detectate eventualele erori ale nolui sistem. Există un număr de practici pentru asigurarea calităţii, pe care le putem aplica proiectului, dar cea mai bună este testarea. Testarea trebuie făcută conform unui plan de testare bine pus la punct, care este esenţial atât pentru sistem cât şi pentru verificarea reacţiei utilizatorului. Baza acestui plan trebuie să fie documentarea obţinută în timpul etapei de analizare a cerinţelor. Acest plan de testare trebuie să definească nu doar exact ceea ce trebuie verificat ci şi ce rezultate trebuie generate de noul sistem inclusiv de programele de aplicaţie. Testarea poate fi făcută „de sus în jos”, „de jos în sus”, „pe fir”, sau la „suprasolicitare”. Testarea de „de sus în jos” permite testare la nivel de subsistem şi permite detectarea erorilor în fazele iniţiale ele proiectului. Testarea „de jos în sus” pleacă de la fiecare modul individual. Testarea „pe fir” este folosită pentru testarea sistemelor care funcţionează în timp real, testându-se răspunsul sistemului la fiecare eveniment. Testele la „suprasolicitare” au menirea de a testa componentele sistemului în toate situaţiile posibile. 8. Întreţinerea operaţională reprezintă procesul de monitorizare şi întreţinere a noului sistem. Sunt monitorizate performanţele sistemului şi se încorporează noi cerinţe atunci când este cazul. Este etapa care se întinde pe

39

întreaga durată de viaţă a sistemului. Monitorizarea presupune urmărireqa sistematică a performanţelor şi înregistrarea eventualelor anomali de funcţionare.

2.10. Modelul de date relaţional Modelul relaţional a fost propus de E. F. Codd în 1970 care prin articolul „Un model relaţional de date pentru bănci de date partajate de dimensiuni mari” a stabilit cerinţele teoretice pentru modelul de date relaţional. Modelul relaţional este un model formal de organizare conceptuală a datelor, destinat reprezentării legăturilor dintre date şi bazat pe teoria matematică a relaţiilor. Modelul relaţional a fost definit cu rigoare matematică deosebită, fiind un mijloc performant de studiu al proprietăţilor logice ale unui sistem de baze de date. Modelul relaţional este orientat spre mulţimi în timp ce sistemele ierarhice şi reţea sunt orientate spre fişiere. În modelul relaţional relaţiile sunt utilizate pentru a reprezenta informaţiile despre obiectele reprezentate în baza de date. Conform modelului relaţional datele sunt structurate logic sub formă de tabele care definesc relaţii. Fiecare relaţie are o denumire şi este definită prin atribute care sunt coloanele tabelei. O relaţie este reprezentată printr-un tabel bidimensional, în care coloanele corespund atributelor, iar liniile corespund înregistrărilor individuale. Ordinea coloanelor (atributelor) este arbitrară, relaţia fiind invariantă la modificarea ordinii atributelor. Pentru fiecare atribut există un domeniu de valori posibile. Domeniile pot fi diferite pentru fiecare atribut, dar este posibil ca mai multe atribute să aibă acelaşi domeniu. Conceptul de domeniu permite definirea sensului şi a sursei de valori pentru fiecare atribut. Un element unei relaţii este numit tuplu, şi corespunde unei linii a tabelei. Tuplurile pot apărea în orice ordine fără a modifica semnificaţia relaţiei fiind formate din valori concrete pentru toate atribute ce definesc relaţia. Numim intensitate a relaţiei componenta fixă, invariantă, în timp a unei relaţii, formată din structura relaţiei împreună cu domeniile de valori pentru atribute şi eventualele restricţii asupra valorilor posibile. Numim extensie (stare) a relaţiei partea care se modifică în timp, adică tuplurile. Gradul relaţiei reprezintă numărul de coloane (atribute), iar cardinalitatea relaţiei numărul de linii (tupluri) pe care le are tabela ce defineşte relaţia. Gradul relaţiei este o parte a intensităţii relaţiei. Cardinalitatea exprimă starea relaţiei la un moment dat şi se modifică prin adăugarea, respectiv ştergerea de tupluri. Spunem că o relaţie este normalizată dacă este structurată adecvat. Baza de date relaţională este o mulţime de relaţii normalizate. Numim

40

schemă a relaţiei denumirea relaţiei urmată de o mulţime de perechi atribut, domeniu. Un domeniu este o mulţime de valori care poate fi definită fie enumerând elementele componente, fie definind o proprietate distinctă a domeniului valorilor. Fie atributele A1, A2, . . ., An şi domeniile finite D1, D2, . . ., Dn, nu neapărat disjuncte. Mulţimea {A1:D1, A2:D2, . . ., An:Dn} reprezintă schema de relaţie. Numim tuplu, sau n-tuplu, un element (V1,V2, . . .,Vn) al produsului cartezian D1 ´ D2 ´ . . . ´ Dn al domeniilor D1, D2, . . ., Dn, unde V1є D1, …, Vn є Dn. O relaţie R pe mulţimile D1, D2, . . ., Dn este o submulţime a produsului cartezian D1 ´ D2 ´ . . . ´ Dn, adică o mulţime de tupluri. Mulţimea numelor atributelor corespunzătoare unei relaţii o numim schemă relaţională şi o notăm cu R (A1, A2, . . ., An). Putem reprezintă o relaţie printr-un tabel bidimensional în care fiecare linie corespunde unui tuplu, iar fiecare coloană unui domeniu din produsul cartezian, de fapt unui atribut. Atunci când se reprezintă o relaţie sub forma unui tabel în care antetul coloanelor sunt înscrise numele atributelor, iar fiecare linie reprezintă tuplurile (V1,V2, . . .,Vn) în care fiecare valoare este luată din domeniul corespunzător. Numele atributului exprimă semnificaţia valorilor din calcul coloanei respective. Numărul atributelor defineşte gradul relaţiei, iar numărul de tupluri din relaţie defineşte cardinalitatea relaţiei. O relaţie are următoarele proprietăţi: - are o denumire care identifică relaţia în mod unic; - fiecare element (celulă) al relaţiei conţine exact o valoarea atomică (singulară); - fiecare atribut are o denumire unică în cadrul relaţiei; - toate valorile unui tribut aparţin domeniului de valori al atributului; - ordinea atributelor nu este semnificativă; - fiecare tuplu este distinct; nu există tupliri duplicate; - ordinea tuplurilor nu este semnificativă, dar poate optimiza accesul individual la fiecare tuplu. Atunci când inserăm tupluri într-o relaţie, este posibil ca un atribut să fie necunoscut sau nedefinit. Pentru a reprezenta acest tip de atribut a fost introdusă o valoare convenţională în relaţie, şi anume valoarea null, care reprezintă o modalitate de a trata datele incomplete sau deosebite. Există sistemele relaţionale care nu acceptă conceptul de null, care nu are corespondent în logica booleană, din care face parte calculul predicatelor folosit pentru modelul relaţional.

41

Numim relaţie de bază o relaţie caracterizată printr-o denumire, care corespunde unei entităţi din schema conceptuală, ale cărei tupluri sunt memorate în baza de date. O vizualizare este rezultatul dinamic al mai multor operaţii relaţionale, care acţionează asupra relaţiilor de bază pentru a realiza o altă relaţie. Numim relaţie virtuală o vizualizare. Spunem că un tabel este de tip virtual (view, vizualizare, vedere), dacă reprezintă o relaţie virtuală. Relaţia virtuală nu există fizic ca tabel în baza de date, ci doar ca definiţie a relaţiei, deoarece datele pe care le conţine nu sunt în realitate memorate, ele fiind incluse în alte tabele reale care reprezintă relaţii reale. Tabelul de tip view (vizualizare, filtru, relaţie virtuală) reprezintă o filtrare a unui tabel iniţial, sau mai multor tabele legate între ele, necesară unei anumite abordări, unei anumite aplicaţii. Utilizarea vizualizărilor asigură securitatea tabelelor iniţiale şi permite prezentarea informaţiei în conformitate cu drepturile de acces al fiecărui utilizator, asigură accesul la date personalizat pentru fiecare utilizator şi în plus simplifică operaţiile complexe asupra relaţiilor de bază. Deoarece vizualizările sunt relaţii virtuale toate reactualizările efectuate asupra relaţiilor de bază care sunt folosite la definirea relaţiilor virtuale trebuie să fie imediat reflectate imediat de toate vizualizările afectate. Pentru o relaţie trebuie să fie posibilă identificarea în mod unic a fiecărui tuplu prin valorile atributelor ce definesc relaţia. Numim supercheie un atribut sau o mulţime de atribute care identifică în mod unic fiecare tuplu relaţiei. Numim cheie candidat o supercheie pentru care nici o submulţime de atribute nu este supercheie. Cheia candidat are două proprietăţi: unicitatea şi ireductibilitatea. Numim cheie primară cheia candidat selectată pentru a identifica în mod unic tuplurile din cadrul relaţiei. Cheile candidat care nu sunt cheie principală se numesc chei alternative. Numim cheie străină un atribut sau o mulţime de atribute care sunt identice cu cele din cheia candidat ale unei alte relaţii. Model relaţional este caracterizat de trei elemente: - structura relaţională a datelor; - operatorii de tip relaţional folosiţi în model; - regulile de integritate care se aplică asupra cheilor în model. În anul 1985, E.F. Codd a publicat un set de 13 reguli de fidelitate pe baza cărora se apreciază dacă un sistem de gestiune de baze de date poate fi considerat relaţional. Majoritatea sistemelor de gestiune de baze de date considerate ca fiind de tip relaţional nu respectă absolut toate regulile definite de Codd, mai mult, în prezent, lista este reformulată şi cuprinde 100 de regulii. Regula 0 – regula gestionării datelor: Un SGBD considerat ca fiind relaţional trebuie să fie capabil să gestioneze o bază de date prin posibilităţile sale relaţionale. Aceasta înseamnă că SGBD nu va folosi pentru definirea şi

42

manipularea datelor operaţii care nu sunt de tip relaţional. Practic, majoritatea implementările existente de SGBD nu respectă această regulă. Regula 1 – regula reprezentării datelor: Într-o bază de date relaţională, informaţia este reprezentată explicit la nivel logic sub forma unor tabele ce poartă numele de relaţii. Este regula cea mai importantă şi conform lui E.F. Codd şi în cazul în care un SGBD care nu respectă această regulă, nu poate fi considerat relaţional. Referirea la nivelul logic precizează că elemente de construcţii logice, cum sunt indecşi, nu au obligatoriu o reprezentare sub formă de tabele. Regula 2 – regula accesului garantat la date: Fiecare valoare de dată (valoare atomică) dintr-o bază de date trebuie să poată fi adresată în mod logic printr-o combinaţie formată din numele relaţiei, valoarea cheii primare şi numele atributului. Se poate regăsi orice valoare aparţinând oricărui atribut al unei relaţii, dacă sunt specificate numele relaţiei, numele atributului şi valoarea cheii primare. Regula 3 – regula reprezentării informaţiei necunoscute (tratarea sistematică a valorilor null): Un sistem relaţional trebuie să permită utilizatorului definirea unui tip de date numit null pentru reprezentarea unei informaţii necunoscute la momentul respectiv indiferent de tipul de dată. Într-un SGBD relaţional trebuie să putem face diferenţa între valoarea zero, un şir vid de caractere şi o valoare necunoscută. Regula 4 – regula dicţionarelor de date (catalog dinamic on-line, bazat pe modelul relaţional): Asupra descrierii bazelor de date (informaţii relative la relaţii, vizualizări, indecşi, etc) trebuie să se poată aplica aceleaşi operaţii ca şi asupra datelor din baza de date. Descrierea bazei de date este reprezentată la nivel logic sub forma unor tabele care pot fi accesate în acelaşi mod ca şi datele efective. Regula 5 – regula limbajului de interogare (sub-limbaje de date cuprinzătoare): Trebuie să existe cel puţin un limbaj care să permită: (1) definirea datelor, (2) definirea vizualizărilor, (3) manipularea datelor (interactiv sau prin intermediul programului), (4) constrângerile de integritate, (5) autorizarea, (6) limitele tranzacţiilor (început, execuţie, reluare). În general, toate implementările SQL respectă această regulă. Limbajul permite utilizatorilor să definească relaţii şi vizualizări, să regăsească informaţia şi să o poată actualiza, să verifice şi să corecteze datele de intrare etc. Regula 6 – regula de reactualizare a vizualizării: Toate vizualizările care sunt teoretic reactualizabile pot fi reactualizate de sistem. Un SGBD trebuie să poată determina dacă o vizualizare poate fi actualizată şi să stocheze rezultatul interogării într-un dicţionar de tipul unui catalog de sistem. Trebuie să existe un mecanism prin care să se poată determina dacă anumite vizualizări

43

pot fi actualizate sau nu. Majoritatea implementărilor SQL stabilesc aceasta, în funcţie de variantele instrucţiunii de selecţie utilizate. Regula 7 – regula limbajului de nivel înalt (operaţiile de inserare, reactualizare şi ştergere de nivel înalt): Regulile de manipulare asupra unei relaţii luată ca întreg sunt valabile atât pentru operaţiile de regăsire a datelor, cât şi asupra operaţiilor de inserare, actualizare şi ştergere a datelor. Un SGBD relaţional nu trebuie să oblige utilizatorul să caute într-o relaţie, tuplu cu tuplu, pentru a regăsi informaţia dorită. Operaţiile de manipulare a datelor pot fi aplicate atât în mod interactiv cât şi prin program, într-un limbaj gazdă. Regula 8 – regula independenţei fizice a datelor: Programele de aplicaţie şi activităţile utilizatorilor nu depind de modul de stocare a datelor sau de modul de acces la date. Într-un SGBD relaţional trebuie să se separe aspectul fizic al datelor (stocare sau acces la date) de aspectul logic al datelor. Regula 9 – regula independenţei logice a datelor: Programele de aplicaţie şi activităţile utilizatorilor trebuie să fie transparente la modificările de orice tip efectuate asupra datelor. Orice modificare efectuată asupra unei relaţii, nu trebuie să afecteze operaţiile de manipulare a datelor, programele de aplicaţie şi mecanismele de interogare directă nu sunt afectate de modificările făcute asupra datelor. Regula 10 – regula independenţei datelor din punct de vedere al integrităţii: Constrângerile de integritate specifice unei baze de date relaţionale nu vor fi definite programele de aplicaţie ci de sub-limbajul relaţional de date, urmând a fi memorate în catalogul sistem. (Regulile de integritate trebuie să fie definite într-un sub-limbaj relaţional, nu în programul de aplicaţie). Limbajul SQL permite definirea de restricţii privind integritatea datelor şi stocarea lor în catalogul de sistem prin aceasta asigurându-se controlul centralizat asupra constrângerilor. Regula 11 – regula independenţei datelor din punct de vedere al distribuirii: Sub-limbajul de manipulare a datelor trebuie să permită utilizarea aceloraşi programe de aplicaţie şi interogări (să fie invariante din punct de vedere logic)pentru a accesa date centralizate sau distribuite (Distribuirea datelor pe mai multe calculatoare dintr-o reţea de comunicaţii de date, nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie şi interogările, dacă şi ori de câte ori datele sunt centralizate sau distribuite fizic). Independenţa de distribuţie presupune ca un program de aplicaţie care accesează sistemul SGBD pe un singur calculator trebuie să funcţioneze fără modificări şi într-o reţea chiar dacă datele sunt mutate de pe un calculator pe altul, utilizatorul percepând datele fără a cunoaşte locul în care sunt stocate. Programele de aplicaţie trebuie să funcţioneze fără modifică şi într-o reţea, chiar dacă datele sunt transferate de pe un calculator pe altul.

44

Regula 12 – regula versiunii procedurale a SGBD (nonsubversiune): Orice componentă procedurală a unui SGBD trebuie să respecte aceleaşi reguli de integritate ca şi componenta relaţională (orice limbaj de nivel inferior trebuie să respecte aceleaşi reguli de integritate exprimate în limbajul relaţional de nivel înalt). Cele 13 reguli pot fi grupate în cinci domenii de funcţionalitate: - reguli fundamentale (regula 0 şi regula 12); - reguli structurale (regula 1 şi regula 6); - reguli de integritate (regula 3 şi regula 10); - reguli de manipulare a datelor (regula 2, regula 4, regula 5, regula 7); - reguli privind independenţa de date (regula 8, regula 9 şi regula 11). Un SGBD este minimal relaţional dacă datele din cadrul bazei de date sunt reprezentate prin valori în tabele, nu există pointeri observabili de către utilizatori, iar sistemul suportă operatorii relaţionali de proiecţie, selecţie şi compunere naturală, fără limitări impuse din considerente interne. Un SGBD este complet relaţional dacă este minimal relaţional şi, în plus, sistemul suportă restricţiile de integritate de bază (unicitatea cheii primare, constrângerile de referinţă, integritatea entităţii) şi precum şi toate operaţiile de bază ale algebrei relaţionale. Un SGBD relaţional îndeplineşte funcţiile unui SGBD, cu anumite particularităţi care decurg din concepţia de organizare a datelor, respectiv din modelul relaţional. Fiecare SGBD relaţional implementează modelul relaţional într-o manieră proprie care îl diferenţiază de restul sistemelor relaţionale. Caracterizarea unui SGBD relaţional se poate realiza la nivelul clasei de SGBD relaţionale, în sensul caracterizării globale, unitare în raport cu celelalte tipuri de SGBD, sau la nivelul unui SGBD relaţional individual în sensul caracterizării particularităţilor sale, în raport cu alte SGBD de tip relaţional. Realizarea funcţiilor unui SGBD relaţional se face cu ajutorul unor instrumentele şi mecanisme de lucru specifice de tip relaţional, care le separă de sistemele considerate ca fiind nerelaţionale: - un limbaj relaţional pentru descrierea datelor la nivel fizic, logic şi conceptual; - un limbaj relaţional pentru manipularea datelor; - mecanisme pentru controlul integrităţii semantice a datelor; - mecanisme pentru optimizarea cererilor de date; - mecanisme pentru asigurarea coerenţei datelor în condiţiile accesului la date;

45

- utilitare pentru generarea de formulare şi rapoarte, utilitare pentru generarea de aplicaţii, utilitare pentru generarea unor statistici referitoare la starea şi activitatea bazei de date, etc. Un obiectiv important a proiectării unei baze de date de tip relaţional îl reprezintă gruparea atributelor în relaţii astfel încât redundanţa datelor să fie minimă. Relaţiile care conţin date redundante pot crea probleme, denumite anomalii de reactualizare, care clasificate în: - anomalii de ştergere constau în faptul că anumite date care urmează să fie şterse, fac parte din tupluri în care se găsesc şi alte date care mai sunt necesare în continuare, ori ştergerea făcându-se la nivelul tuplului, acestea se pierd; - anomalii de inserare (adăugare) constau în faptul că anumite date care urmează să fie adăugate fac parte din tupluri incomplete (pentru care nu se cunosc toate datele), ceea ce face ca acestea să nu poată fi adăugate; - anomalii de modificare rezultă din faptul că este dificil de modificat o valoare a unui atribut atunci când ea apare în mai multe tupluri ale relaţiei. Spunem că un atribut B al unei relaţii R depinde funcţional de un alt atribut A, atunci când fiecărei valori a atributului A îi corespunde exact o anumită valoare atributului B (A®B). Dependenţa funcţională este o proprietate a semnificaţiei sau a semanticii atributelor. Semantica indică modul în care atributele sunt legate unele de altele şi specifică dependenţele funcţionale ale acestora. Dependenţa funcţională este specificată ca o constrângere între atribute. Dacă atributul B depinde funcţional de atributul A, spunem că atributul A este determinatul atributului B. Spunem că o dependenţă funcţională este totală sau completă dacă cele două atribute au o dependenţă funcţională în ambele sensuri (A®B şi B®A). Pentru trei atribute A, B şi C, în care A®B şi B®C spunem că C este dependent tranzitiv de A prin intermediul atributului B, dacă avem şi A®C. În acest caz spunem că există o dependenţă tranzitivă. Eliminarea acestor anomalii se realizează cu ajutorul operaţiei numite normalizare, care este o tehnică formală care se bazează pe cheile primare, respectiv cheile candidat ale relaţiilor şi pe dependenţele funcţionale. Tehnica include o mulţime de reguli care pot fi utilizate pentru testarea relaţiilor individuale. Dacă o anumită cerinţă nu este îndeplinită pentru o anumită relaţie, atunci relaţia în cauză va fi descompusă în relaţii care satisfac în mod individual cerinţele normalizării. Normalizarea presupune parcurgerea unei succesiuni de paşi, fiecare pas corespunzând unei forme normale. Prin

46

parcurgerea etapelor de normalizare relaţiile devin progresiv mai restrictive ca format şi mai puţin vulnerabile la anomaliile de actualizare. Procesul de normalizare a relaţiilor se realizează în mai mulţi paşi, începând cu forma normală unu (1NF) şi ajungând la forma normală cinci (5NF). Pentru modelul relaţional doar prima formă normală (1NF) este de importanţă critică, celelalte forme normale fiind opţionale. Pentru a înlătura aceste anomalii, E.F. Codd a stabilit iniţial trei forme normale pentru relaţii şi a introdus procesul de normalizare care se bazează pe noţiunea de dependenţă funcţională ca relaţie între atributele unei entităţi care are un caracter invariant. Teoria normalizării se ocupă cu îmbunătăţirea succesivă a schemei conceptuale, fiind satisfăcute, în acelaşi timp, următoarele condiţii: - conservarea datelor, adică în schema conceptuală finală să existe toate datele din cadrul schemei iniţiale; - conservarea dependenţelor dintre date, adică să se păstreze tipurile de relaţii dintre entităţi; - descompunerea minimală a relaţiilor iniţiale, adică în schema conceptuală finală nici o relaţie nu trebuie să fie conţinută într-alta. O relaţie este în forma normală unu (1NF), dacă şi numai dacă toate atributele ei conţin numai valori atomice, adică o sigură valoare şi numai una. În plus, un tuplu nu trebuie să conţină atribute sau grupuri de atribute repetitive. Este forma de bază a relaţiilor, care figurează ca cerinţă minimală la majoritatea sistemelor de gestiune a bazelor de date de tip relaţional. O relaţie este în a doua formă normală (2NF), dacă este în forma normală unu şi oricare dintre atributele non-cheie este dependent funcţional complet de cheia primară a relaţiei. O relaţie este în a treia formă normală (3NF), dacă se găseşte în forma normală doi şi toate atributele non-cheie sunt dependente tranzitiv de cheia primară. În afara primelor trei forme normale au fost introduse şi formele normale: forma normală Boyce – Codd (BCNF), a patra formă normală (4NF) şi a cincia formă normală (5NF) care conduc la diminuarea redundanţei în baza de date. Trecerea de la forma 3FN la 4FN şi 5FN se face operând asupra cheilor compuse între ale căror atribute apar relaţii care generează dependenţe ce nu sunt funcţionale, numite dependenţe multi-valoare. O relaţie este în forma normală Boyce – Codd (BCNF), dacă fiecare determinant este o cheie candidat. A patra formă normală (4NF) elimină redundanţele datorate relaţiilor de tip n:m, adică a dependenţelor multiple. A cincia formă normală (5NF) elimină dependenţele multiple de tip ciclic, având ca rezultat o descompunerea a relaţiilor de tip uniune fără

47

pierderi, din relaţiile rezultate în urma descompunerii putând fi reconstituită relaţia iniţială. Dependenţa de tip uniune fără pierderi este o proprietate a operaţiei de descompunere, care garantează că nu sunt introduse linii false atunci când relaţiile rezultare în urma descompunerii sunt reunite printr-o operaţie de uniune naturală.

Operatorii modelului relaţional Operatorii modelului relaţional definesc operaţiile care pot fi efectuate asupra relaţiilor, pentru realizarea funcţiilor de prelucrare asupra datelor din baza de date. Modelul relaţional foloseşte operatori relaţie din algebra relaţională şi calculul relaţional. Algebra relaţională şi calculul relaţional sunt limbaje formale utilizate pentru bazele de date relaţionale ca suport pentru limbajul de manipulare a datelor, de nivel înalt. Algebra relaţională a fost introdusă de E.F. Codd în 1971 ca o mulţime de operaţii formale în care operanţii şi rezultatul sunt relaţii şi care acţionează asupra uneia sau a mai multor relaţii pentru a defini o nouă relaţie, fără a modifica relaţiile iniţiale. Cei cinci operatorii fundamentali ai algebrei relaţionale sunt fie operatori folosiţi pentru operaţiile de regăsire: selecţia (sau restricţia), proiecţia, produsul cartezian, reuniunea şi diferenţa, şi alţi trei operatori pentru operaţiile de uniune, intersecţie şi împărţire, adică operatori tradiţionali pe mulţimi (UNION, INTERSECT, PRODUCT, DIFFERENCE) şi operatori relaţionali speciali (PROJECT, SELECT, JOIN, DIVISION). Operatorii de selecţie şi proiecţie sunt unari, operând asupra unei singure relaţii, iar ceilalţi sunt operatori binari, acţionând asupra unei perechi de relaţii. În algebra relaţională se specifică în mod explicit o anumită ordine pentru evaluarea oricărei expresii, ceea ce implică o anumită strategie de evaluare a interogării bazei de date. În calculul relaţional o interogare precizează ce va fi extras din baza de date fără a se preciza modul de evaluare a unei interogări. Calculul relaţional este o adaptare a calculului predicatelor din logica simbolică aplicat pentru interogarea bazelor de date. În logica simbolică, un predicat este o funcţie de mai multe variabile, care are o valoare de adevăr. Înlocuind variabile cu valori se obţine o expresie numită propoziţie, care poate fi adevărată sau falsă. Variabilele iau valori dintr-un domeniu dat. Calculul relaţional se prezintă sub două forme: orientat spre tupluri şi orientat spre domenii. Pe baza unor predicate iniţiale, prin aplicarea unor operatori ai calculului cu predicate (conjuncţia, disfuncţia, negaţia, cuantificatorul existenţial şi cuantificatorul universal) se pot defini noi predicate, noi relaţii.

48

J.D. Ullmann a demonstrat echivalenţa dintre algebra relaţională şi calculul relaţional. Motiv pentru care orice relaţie posibil de definit în algebra relaţională poate fi definită şi în cadrul calculului relaţional, şi reciproc.

49

Integritatea referenţială Constrângerile de domeniu sunt restricţii care se aplică asupra mulţimi de valori permise pentru atributele relaţiilor. Regulile de integritate sunt constrângeri sau restricţii ce se aplică tuturor instanţelor din baza de date, adică aserţiuni pe care datele conţinute în baza trebuie să le satisfacă şi prin care se asigură corectitudinea datelor. Se face distincţie între regulile structurale, care sunt inerente modelării datelor şi regulile de funcţionare (comportament), care sunt specifice unei aplicaţii particulare. Există trei tipuri de constrângeri structurale (de cheie, de referinţă, de entitate) ce constituie mulţimea minimală de reguli de integritate pe care trebuie să le respecte un SGBD relaţional şi care sunt definite în raport cu noţiunea de cheie a unei relaţii. Integritatea entităţilor impune ca într-o relaţie de bază (care corespunde unei entităţi în schema conceptuală) nici un atribut al unei chei primare nu poate fi null. Conform reguli de integritate referenţiale dacă o relaţie are o cheie externă atunci orice valoare a cheii externe va coincide cu valoarea unei chei candidat a unui tuplu în relaţia de bază a acesteia sau este o valoare null. Sunt formulate trei reguli de integritate structurală: - unicitatea cheii: cheia primară trebuie să fie unică şi minimală; - integritatea entităţii: atributele cheii primare trebuie să fie diferite de valoarea null; - integritatea referirii: o cheie externă trebuie ori să fie null în întregime, ori să corespundă la o valoare a cheii primare asociate.

2.11. Întrebări teoretice de auto-evaluare 1. Explicaţi: a. Conceptul de bază de date b. Noţiunea de model de date c. Modelul Entitate-Relaţie d. Tipurile de chei în cadrul modelării bazei de date e. Obiectivele datelor în baze de date f. Sistemele de gestiune a bazelor de date. Obiective g. Funcţiunile sitemelor de gestiune a bazelor de date h. Componentele unui mediu SGBD 2. Analizaţi diferenţele dintre limbajele pentru definirea datelor, limbajele pentru manipularea datelor şi limbajele pentru controlul datelor.

50

3. Prezentaţi principalele concepte din cadrul proiectării bazelor de date. 4. Modelul de date relaţional. Baza de date relţională. 5. Detaliaţi cele 13 reguli ale lui Codd. 6. Operatorii modelului relaţional. Integritate referenţială.

51

52

CAP.3. MICROSOFT ACCESS 3.1. Rezumatul capitolului Capitolul curent îşi propune deprinderea noţiunilor şi operaţiilor specifice pentru crearea bazelor de date Access. Datele sunt salvate în tabele. Acestea pot fi actualizate sau consultate prin intermediul cererilor (interogărilor) şi/sau a rapoartelor. Pentru a crea o interfaţă grafică cu utilizatorul (GUI – Graphical User Interface) este necesară crearea formularelor. Acţiunile pe care Access le realizează ca răspuns la un anumit eveniment constituie o definiţie structurată salvată sub forma unui macro. Procedurile definite de utilizator – scrise în limbajul de programare Visual Basic poartă numele de module. Un obiect care conţine un obiect HTML şi alte fişiere suport în vederea furnizării accesului la date prin intermediul unui browser Internet poartă numele de Pages (pagini web).

3.2. Noţiuni generale privind bazele de date ACCESS Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) Microsoft Access face parte din pachetul de aplicaţii Microsoft Office exploatabil sub sistemele de operare Windows 2000 şi Windows XP. Microsoft Access are caracteristicile specifice unui sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale; care reprezintă totodată un instrument complex de dezvoltare a aplicaţiilor de baze de date. Microsoft Access include facilităţile oferite de sistemul de operare Microsoft Windows; în plus, permite şi facilităţi de tipul drag and drop. Microsoft Access este compatibil cu tehnicile de legare şi încapsulare din tehnologia OLE Microsoft. Caracteristicile definitorii ale SGBD Access sunt următoarele: 1. Posibilitatea creării unei baze de date care poate fi utilizată de către un utilizator sau mai mulţi utilizatori în mod partajat; 2. Interogarea bazei de date se poate realiza în mod grafic prin interfaţa QBE (Query By Example), sau prin limbajul SQL (Standard Query Language); 3. Automatizarea unor activităţi/acţiuni prin macro-comenzi sau prin aplicaţi program în limbajul VBA; 4. Realizarea importului/exportului de date către alte aplicaţii ale pachetului Microsoft Office sau alte SGBD de tip relaţional; 5. Interfaţa utilizator este uşor de folosit şi respectă principiile de utilizare caracteristice tuturor aplicaţiilor pachetului MS Office; 6. Asistenţă în dezvoltarea aplicaţiilor şi utilizarea bazei de date;

53

7. Existenţa componentei Help şi a facilităţilor de ajutor de tip contextual; 8. Instrumente de lucru interactiv pe baze model de tip Wizard pentru a ajuta utilizatorii în dezvoltarea de aplicaţii; O bază de date ACCESS este bază de date relaţională orientată spre obiecte, o colecţie de informaţii memorate într-un fişier având extensia .MDB sau .MDE, conţinând diferitele obiecte. Prin utilizarea formatului .MDE pentru baza de date ACCESS devine imposibilă modificarea obiectelor bazei de date şi este ascuns codul program Visual Basic. Obiecte pe care le poate conţine o bază de date ACCESS sunt:

Tabelele Tabelele conţin datele propriu-zise corespunzătoare entităţilor din baza de date, organizate sub forma unei matrice în care coloane reprezintă atribute (câmpuri), iar liniile apariţiile, realizările entităţii (înregistrări). O înregistrare este o linie dintr-un tabel, în care fiecare câmp conţine o valoare concretă dintr-un domeniu de valori şi conţine informaţii care identifică o anumită realizare concretă a entităţii; persoană, loc sau obiect. Un câmp este o informaţie individuală din componenţa unei înregistrări, iar fiecare coloană din tabelul Access reprezintă un câmp diferit. O bază de date Microsoft Access poate cuprinde cel mult 32.768 de tabele, dintre care 254 pot fi deschise simultan, dacă există suficiente resurse disponibile. Tabelele unei baze de date au unul sau mai multe câmpuri ce identifică în mod unic fiecare înregistrare din acel tabel şi formează cheia primară pentru tabela respectivă. Câmpurile din tabele ACCESS sunt definite ca fiind de un anumit tip de dată cu care se va încărca fiecare câmp: - AutoNumber nu poate fi modificat manual. Deşi este incrementat secvenţial în mod implicit, se poate stabili şi o incrementare aleatoare; - Text este destinat informaţiei de tip şir de caractere (maxim 255 caractere); - Lookup permite stocarea unei valori, dar afişează textul ce însoţeşte valoarea respectivă. Acest tip de câmp poate fi legat de fapt de un alt tabel sau interogare, de unde îşi extrage informaţiile pe care le afişează sub forma unui combo box; - Number are mai multe sub-tipuri, determinate de proprietatea field size: - Byte cu interval valoric între 0 şi 255; - Integer cu interval valoric între–32.768 şi 32.767; - Long Integer cu interval valoric între –2.147.483.648 şi 2.147.483.647;

54

38 38 Single cu interval valoric între–3,4*10 şi 3,4*10 ; 308 308 - Double cu interval valoric între–1,797*10 şi 1,797*10 ; - Decimal cu interval valoric între –22337203685477.5808 şi 922337203685477.5808; - Memo este utilizat pentru text de lungime ce poate depăşi 255 de caractere; - Obiecte OLE este tot un câmp pentru obiecte predefinite; - Date/Time conţine informaţii de dată calendaristică şi/sau timp; - Yes/No conţine date de tip logic una din cele două stări: yes/no, on/off, true/false. -

Interogările Interogările sunt obiecte virtuale de tip tabelă, adică vizualizări, care nu au corespondent fizic, fiind definite cu ajutorul tabelelor definite deja în baza de date. Tabelele virtuale definite cu ajutorul interogărilor permit efectuarea: · selecţiilor şi sortărilor în tabele; · calculelor simple şi analizelor încrucişate; · acţiunilor (adăugarea, ştergerea, actualizarea înregistrărilor); · operaţiilor SQL.

Formularele Formularele sunt obiecte folosite pentru a consulta sau actualiza datele dintr-un tabel sau o structură de interogare.

Rapoartele Rapoartele sunt obiecte folosite pentru a sintetiza datele stocate într-o tabela reală sau virtuală şi a oferi un rezultat tipărit al informaţiilor din baza de date – un raport ACCES, de la cea mai simplă listă a unui tabel până la rapoartele cele mai complexe ce conţin regrupări de înregistrări şi calcule.

Paginile de prezentare Paginile de prezentare reprezintă obiecte specifice ACCESS care permit afişarea într-un format accesibil care permite transmiterea rapidă a datelor prin Internet sau Intranet.

55

Macro-urile Macro-comenzile ACCESS reprezintă o modalitate optimă de acces la date, care permit automatizarea mai multor sarcini folosind un limbaj specific. Pentru a rezolva o sarcină mai complexă se poate construi un macro (format dintr-o mulţime de acţiuni) sau o procedură (formată dintr-o succesiune de instrucţiuni în Visual Basic).

Modulele Modulele program conţin o parte a codului VBA al aplicaţiei, şi anume declaraţiile de variabile şi constante, funcţiile şi procedurile globale ale întregii aplicaţii. VBA reprezintă un mediu de programare orientat obiect. Structura unui obiect: Un obiect este o entitate autonomă ce prezintă caracteristici (proprietăţi: mărime, culoare, valoare etc.) şi comportamente (metode) proprii. Unele obiecte au o reprezentare vizuală (Formular, Raport, etc.) în timp ce altele nu sunt accesibile decât în cod VBA (DBEngine, Container etc.) Marea majoritate a obiectelor vizuale au posibilitatea de a reacţiona la evenimente (deschidere, actualizare etc.). Programarea VBA permite declanşarea evenimentelor, comportamentelor specifice asupra obiectelor prin intermediul codului program: metode, proceduri şi funcţii. Astfel VBA permite o mare flexibilitate de funcţionare şi o întreţinere mai uşoară. Evenimentul reprezintă acţiunea utilizatorului sau a sistemului asupra unui obiect ceea ce declanşează execuţia codului program corespunzător. Metoda constă în codul program predefinit ce se raportează la un tip de obiect şi care se execută în momentul apariţiei unui eveniment. Procedura este alcătuită dintr-un set de instrucţiuni (un modul program) ce nu returnează nici o valoare ci execută o anumită acţiune. Funcţia constă dintr-un set de instrucţiuni (un modul program) care în urma execuţiei returnează o valoare de un anumit tip.

56

OBIECT

COMPORTAMENTE COD

CARACTERISTICI DATE

METODE (PREDEFINITE)

fişiere în

PROCEDURI ŞI FUNCŢII

LISTA DE EVENIMENTE

PROPRIETĂŢI

3.2 . Ti pu ri de

ACCESS

Micrsosoft Access foloseşte mai multe tipuri de fişiere: · fişierul .MDB este fişierul Database/Bază de date propriu-zisă. Aici se regăseşte întreg conţinutul bazei de date, şi anume, datele (Tabele), legături (Relations/Relaţii), interfaţa vizuală (Formulare şi Rapoarte) şi codul (Interogări, Macro-uri şi Module); · fişierul .ADP este un proiect Access ce permite crearea unei aplicaţii client-server cu SQL Server 2000. · fişierul .MDE este un fişier ce poate fi generat pornind de la un fişier .MDB şi care nu mai permite utilizatorului nici să modifice formularele şi rapoartele nici să vadă codul. · fişierul .MDW (system.mdw) este o bază de date Work Group ce stochează informaţiile de siguranţă despre utilizatori şi grupe, la fel ca şi despre opţiunile Access. · fişierul .MDA este o bază de date Biblioteca/Library şi poate avea un cod ce poate fi pus la dispoziţia altor baze de date, la fel ca şi complemente pentru a extinde posibilităţile ACCESS. · fişierul .LBD conţine informaţii despre securizarea fişierului şi este administrat automat de Access.

3.3. Lucru cu ACCESS Ca majoritatea programelor Windows, Access poate fi lansat în execuţie prin navigarea meniului butonului Start. Pentru a porni, click pe butonul Start > meniul All Programs >meniul MS Office > Microsoft Access . Meniul MS Office este arătat mai jos.

57

Access se deschide pe ecran: Bara de instrumente Access

Panoul cu sarcini

Utilizarea barei meniu Bara meniu este similara celorlalte programe Microsoft Office. Ea conţine meniurile: · File - cu opţiunile New, Open, Close, Save şi Print care sunt folosite pentru acţiuni asupra fişierelor baze de date şi asupra conţinutului acestr fişiere. Acest meniu conţine şi opţiunea Exit pentru încheierea unei sesiuni de lucru Access. · Edit - Cut, Copy, Paste, Delete · View - Vizualizarea diferitelor obiecte datatabase (tables, queries, forms, reports) · Insert - Inserarea unui nou tabel, interogare, formular, raport (Insert a new Table, Query, Form, Report, etc.)

58

·

Tools - Conţine o varietate de instrumente pentru verificare spelling, crearea de relaţii intre tabele, realizarea de analize şi diferite utilităţi asupra conţinutului unei baze de date. · Window - Switch între bazele de date deschise. · Help - Obţinerea care activează un ansamblu de ferestre help în Access. Meniul File. 1. Se deschide opţiunea File. 2. Se executa click pe comanda Open, punctele de suspensie indica faptul ca selectarea comenzii va determina deschiderea unei casete de dialog care va solicita informaţii suplimentare. 3. Se deschide caseta de dialog Open. Aici puteţi selecta directorul care conţine fişierul pe care doriţi să-l deschideţi, după care puteţi selecta fişierul. Executaţi click pe Cancel (revocare) pentru a închide caseta de dialog fără a deschide un fişier. Meniul View 1. Executaţi click pe opţiunea View dine bara de meniuri. Se deschide meniul View. 2. Executaţi click pe intrarea Database Objects (obiecte de tip baza de date). Este afişat un sub-meniu, în care sunt enumerate comenzi suplimentare; executaţi click pe oricare dintre aceste comenzi, pentru a o selecta. 3. Apăsaţi tasta ESC de pe tastatura sau executaţi click oriunde în afara meniului deschis. Procedând astfel, închideţi meniul fără a selecta ceva.

3.4. Noţiuni practice în ACCESS Crearea bazelor de date şi a tabelelor Modul de vizualizare Design View introducerea câmpurilor cu tipul de dată asociat şi descrierea corespunzătoare (modul în care se defineşte structura tabelelor din baza de date). Utilizatorul poate crea o baza de date nouă (fie fără înregistrări - de tip blank, fie cu câteva tabele create interactiv cu database wizard), sau poate să deschidă o baza de date existentă. În general, la începutul unui proiect, trebuie creată o bază de date nouă, de tip blank. După ce este creată o bază de date, aceasta se deschide

59

utilizând opţiunea Open existing database pentru a redeschide baza de date creată anterior. Observaţie - Dacă este creată o baza de date şi după aceea creaţi o alta folosind acelaşi nume, noua baza se va suprascrie peste cea veche. 1. Daca nu este afişat panoul cu sarcini New File, deschideţi meniul File şi selectaţi New. 2. în zona New din caseta de dialog New File, executaţi click pe legătura Blank database (baza de date vidă). 3. se deschide caseta de dialog File New Databases. Parcurgeţi calea de acces până la directorul în care doriţi să salvaţi noua bază de date. 4. în câmpul File name (nume de fişier) tastaţi un nume descriptiv pentru noua bază de date. 5. executaţi click pe butonul Create. 6. Access creează o noua baza de date şi afişează fereastra bazei de date:

Butonul Tables

Bara de instru-m ente Objects

Bara de instrumente Tables

Fereastra bazei de date

Crearea tabelelor 1. După ce aţi creat sau deschis baza de date pentru care doriţi să creaţi un table executaţi click pe optiunea Tables de pe bara Objects din fereastra bazei de date 2. Executaţi dublu-click pe opţiunea Create table in Design view (reprezintă modul cel mai eficient de creare a tabelelor) sau click pe butonul Design situate in bara de instrumente Tables. Crearea unei tabele utilizând instrumentul wizard permite adăugarea unor câmpuri predefinite ce se afla în cadrul bibliotecilor de tabele standard ACCESS. Nu se recomandă aceasta modalitate deoarece câmpurile din cadrul tabelelor standard au fost create pentru sistemul de lucru

60

anglo-saxon. Create table by entering data, permite crearea tabelelor prin introducerea de date şi reprezintă o forma rapida de a introduce datele. Ea poate fi aplicata eficient în cadrul realizării unei aplicaţii complexe. 3. În fereastra design se deschide un tabel gol, conţinând coloanele Field Name (Nume câmp), Data Type (Tip de date) şi Description (descriere). În coloana Field Name se tastează un nume pentru primul câmp, după care apăsaţi tasta Tab. La definirea câmpurilor unui tabel, este important să se folosească nume de câmpuri sugestive, care să ofere un înţeles clar al datelor conţinute.

Numele câmpurilor în Access poate avea lungimea de până la 64 caractere; este recomandat să nu fie folosite spaţii, în locul acestora, pentru despărţirea cuvintelor folosindu-se caracterul liniuţă de subliniere (underscore). 4. Pentru a schimba tipul de date prestabilit, Text, cu altul, executaţi click pe săgeata în jos din câmpul Data Type, şi selectati un nou tip de dată din lista care apare pe ecran. După care apăsaţi tasta Tab. 5. Opţional tastaţi o descriere de câmp în coloana description. Acest text apare pe bara de stare a ferestrei Table atunci când introduceţi date şi acest câmp este selectat. 6. Repetaţi pentru a continua să adăugaţi câmpuri. 7. Pentru salvarea tabelului, deschideţi meniul File si selectaţi Save. 8. Se deschide caseta de dialog Save As. Tastaţi un nume pentru table si executaţi click pe OK. 9. acces pa solicita să stabiliţi o cheie primară. 10. tabelul este salvat. Pentru a închide fereastra tabelului şi a reveni în fereastra bazei de date, executaţi click pe butonul Close.

61

Vizualizarea structurii unei tabele în fereastra Design 11. Executaţi click pe tabelul pe care doriţi să-l deschideţi, pentru a-l selecta. 12. Executaţi click pe butonul Design situate în bara cu instrumente din fereastra bazei de date. 13. Tabelul este deschis în fereastra Design şi vă permite să efectuaţi modificări în structura bazei de date: - Adăugarea şi ştergerea unui nou câmp - Adăugarea unei descrieri a câmpului - Schimbarea unui nume de câmp - Schimbarea tipului de date pentru un câmp - Stabilirea dimensiunii unui câmp de text/numeric - Stabilirea cheii principale(executaţi click pe butonul Primary Key situate în bara de instrumente Standard din fereastra principală a programului Access sau click dreapta şi Primary key. Editarea structurii tabelelor din baza de date Fie tabela angajat cu următoarea structură:

Afişarea proprietăţilor unui câmp 1. Executaţi click pe un câmp pentru a-i vizualiza proprietăţile; 2. Fereastra de proprietăţi aflată la baza ferestrei afişează diverse proprietăţi pentru câmpul selectat în fereastra de structură. 3. executaţi click pe un alt câmp pentru ai vizualiza proprietăţile 4. se observa că proprietăţile diferă în funcţie de tipul de câmp. Pe lângă proprietăţile comune, câmpurile au o mulţime de proprietăţi asociate care pot fi afişate şi modificate. La orice modificare executată asupra bazei de date, trebuie să salvaţi baza de date. În acest scop, executaţi click pe butonul Save situat în bara cu instrumente Standard a programului Access.

62

5. în cazul în care dorim să adăugăm un nou câmp se deschide tabelul in vederea Design 6. ne poziţionăm cu cursorul pe câmpul înaintea căruia dorim să inserăm o nouă linie şi din meniului asociat evenimentului click dreapta sau meniu Insert > Rows (bara de instrumente Standard a programului Access). 7. apoi se introduce câmpul, tipul de date, descrierea (opţional) şi stabilirea proprietăţilor pentru respectivul câmp: Utilizarea formatului de afişare 1. în fereastra proprietăţi click pe câmpul Format . 2. apare pe ecran o săgeată în jos, în dreapta câmpului 3. executaţi click pe săgeata în jos şi selectaţi din lista afişată pe ecran formatul pe care doriţi să-l utilizaţi. 4. după selecţia formatului executaţi click pe butonul Save (bara Standard), pentru a salva modificarea în tabel.

Utilizarea unei măşti de intrare Validarea datelor folosind măştile de intrare – deoarece măştile de intrare necesită introducerea unui anumit număr de caractere. 1. după selecţia tabelului (angajat) în fereastra Design executaţi click in câmpul căruia doriţi să-i aplicaţi o mască de intrare; 2. în fereastra de proprietăţi, executaţi click în câmpul Input Mask (masca de intrare). La dreapta câmpului apare un buton pe care se afla puncte de suspensie; 3. executaţi click pe punctele de suspensie; 4. Access va solicita să salvaţi baza de date înainte de a continua. Executaţi click pe YES; 5. Access lansează în execuţie Input Mask Wizard; primul ecran afişează o lista de măşti de intrare disponibile. Selectaţi masca de intrare pe care doriţi sa o aplicaţi acestui câmp. Daca selectam Edit list

63

6.

7.

8. 9.

10. 11.

este posibilă crearea unei noi intrări, utilizând sistemul de asistenta al programul Access pentru instrucţiuni specifice; pentru a testa masca tasaţi o valoare în caseta de text Try It. Dacă sunteţi mulţumit de ceea ce aţi obţinut, executaţi click pe Next pentru a continua. Apare pe ecran următoarea fereastră a aplicaţie expert. În lista Placeholder character (caracter de înlocuire), executaţi click pe caracterul care doriţi sa fie afişat de Access ca marcaj de rezervare in masca de intrare. Caracterul de înlocuire sunt acele care apar în foaia de date atunci când introduceţi date în câmpul de intrare. executaţi click Next. Input Mask Wizard permite salvarea modificării – cu sau fără simbolurile utilizate in masca de intrare. Selectaţi opţiunea dorită şi executaţi click pe Next. executaţi click Finish. noua mască de intrare este adăugată la foaia de proprietăţi:

12. salvam (Save) 13. ne comutam la fereastra Datasheet 14. toate intrările vide din acest câmp conţin masca de intrare. Realizarea unui format personalizat 1. click câmpul Format 2. se tastează operatorul >

3. click Save.

64

În urma introducerii operatorului “ >” toate caracterele introduce vor fi transformate automat în majuscule. Datele existente vor fi şi ele afectate de aceasta modificare. Introducerea unei valori prestabilite Daca introduceţi frecvent aceeaşi valoare într-un câmp, puteţi defini o valoare prestabilita, datele existente nu sunt afectate de aceasta modificare. Doar noile înregistrări vor fi utiliza valoarea prestabilită. Valoarea prestabilită poate fi oricând modificată. 1. pentru a introduce o valoare prestabilită executaţi click pe câmpul Default Value (Valoarea prestabilita) 2. se tastează valoarea prestabilită înscrisă între ghilimele. 3. valoare prestabilita este inclusa în structura tabelei baza de date 4. click Save.

Reguli de validare Regulile de validare testează conform criteriului furnizat sub forma unei expresii Access, valoarea introdusă într-un câmp. 1. în fereastra de proprietăţi click în câmpul Validation Rule. 2. executaţi click pe punctele de suspensie 3. apare ce ecran fereastra Expression Builder şi aici construiţi interactiv regula de validare folosind operatori, identificatori, funcţii şi constante. 4. Ok 5. expresia este adăugată la lista de proprietăţi:

65

6. Save. Textul de validare(Validation Text) reprezintă textul care va apărea în cazul in care valoarea introdusă nu respecta criteriul impus de regula de validare. Câmpuri care nu pot fi null Pentru anumite câmpuri dorim să ne asigurăm că se vor introduce date. Introducerea unei valori pentru un câmp este impusă prin activarea proprietăţii Required pentru câmpul respectiv, astfel că utilizatorul va fi obligat să specifice o valoare. 1. în foaia de proprietăţi click în câmpul Required (obligatoriu). 2. click săgeată în jos şi selectaţi Yes (imaginea de mai sus) 3. acest câmp necesită acum o intrare. 4. Save Indexarea după un câmp Dacă la definirea structurii unei tabele nu se specifică pentru un câmp anume că reprezintă cheie primară, ACCESS include în structura tabelei un câmp cu numele ID care reprezintă numărul de înregistrare şi care va fi desemnat de sistem ca fiind cheie primară. Tabela poate avea mai multe chei alternante, sau câmpuri care reprezintă chei de indexe. Aceste sunt necesare pentru a accelera optimiza interogarea bazei de date. Deoarece indexarea câmpurilor creşte timpul necesar pentru operaţiile de actualizare, este necesar ca numărul de indecşi să fie minim. Când se specifică un câmp ca fiind cheie de index se poate preciza că respectivul câmp conţine o intrare unica (adică nu conţine valori duplicat) sau sunt permise valori duplicat. Lucru util pentru câmpurile care conţin valori care ar trebui sa fie unice. Dacă încercaţi să introduceţi o

66

noua înregistrare cu o valoare care se repetă într-un câmp indexat care nu accepta dubluri, veţi vedea pe ecran un mesaj de eroare. 1. click campul Indexed 2. click sageata în jos şi din lista care apare pe ecran executaţi Click Yes (Duplicates OK) sau No (No Duplicates). 3. Save. Pentru a stabili care este cheia principală se selectează câmpul după care se selectează butonul primary key

.

Selectarea unei valori dintr-o lista predefinita de valori În cazul în care pentru un cîmp exită o listă de valori prestabilite se poate asocia lista respectivă cîmpului şi astfel la introducerea datelor valoarea va fi selectată din listă. Ordonarea elementelor listei nu se realizează automat, fiind sarcina utilizatorului. 1. Se deschide fereastra Design View de definire a structurii tabelei; 2. Se selectează câmpul; 3. În secţiunea Field Properties se selectează opţiunea Lookup; 4. În lista ascunsă Display Control, se selectează Combo Box; 5. În Row Source Type, se selectează Value List; 6. În Row Source, se introduc valorile separate prin virgula.

Introducerea datelor în tabele Modul de vizualizare Datasheet View permite introducerea de date în tabel. 1. După de aţi deschis baza de date care conţine tabelul pe care doriţi să-l deschideţi, executaţi click pe opţiunea Tables din bara Objects pentru a afişa tabelele disponibile in respective baza de date. 2. Executaţi click pe butonul Open situate în bara cu instrumente din fereastra bazei de date, sau dublu-click mouse. 3. Tabelul se deschide în vederea Datasheet. Dacă aţi introdus înregistrări în tabel, acestea sunt vizibile în caz contrar, tabelul este vid. 4. În această fereastră, câmpurile (coloanele) apar ca şi cap de tabel în partea superioara a ferestrei, iar imediat sub ele se completează înregistrările propriu-zise ale tabelului. În partea de jos a ecranului observaţi numărul afişat de înregistrări conţinute de tabel. Pentru un tabel vid apare afişată doar o singură linie goală. 5. Pentru a adăuga înregistrări în tabel (liniile tabelei reprezintă date propriu-zise), se tastează simplu valorile corespunzătoare fiecărui câmp în parte. Pentru deplasarea printre câmpurile unei înregistrări se

67

foloseşte tasta Tab, iar pentru deplasarea printre înregistrările tabelului tastele săgeată sus şi jos. 6. Salvarea datelor introduse se face automat la închiderea ferestrei. 7. Pentru a naviga printre înregistrările tabelului se foloseşte bara navigation bar din partea inferioara a ecranului:

8. Pentru a modifica datele existente, se navighează pe înregistrarea dorita, se deplasează în câmpurile de interes şi se modifica valorile existente cu alte valori noi. 9. Pentru a şterge o înregistrare se navighează pe înregistrarea de interes şi apoi se foloseşte fie comanda Delete din meniul Edit, fie aceeaşi comandă Delete din meniul asociat evenimentului click dreapta mouse. 10. Pentru a adăuga o nouă înregistrare, executaţi click pe butonul New Record (bara de navigare) a ferestrei tabelului sau click dreapta New record. Când se apasă tasta Tab, după ce aţi completat ultimul câmp al liniei curente, Access salvează înregistrarea din acea linie şi creează o înregistrare nouă şi goală, pregătită pentru a primi noi înregistrări. Fixarea coloanelor Dacă o tablă are multe coloane, astfel încât nu le putem vedea pe toate în fereastra de vizualizare. În acest caz se poate fixa coloana de care avem nevoie, astfel încât aceasta să rămână pe ecran. 1. selectarea coloanei pe doriţi să o fixaţi. 2. se deschide meniul Format > Freeze Columns. 3. coloana este fixată. În momentul in care am “fixat” coloana, Access o mută pe primul luc în fereastra de vizualizare. 4. pentru a anula, deschideţi meniul Format > Unfreeze All Columns. Ascunderea coloanelor O modalitate simplă de a va concentra pe anumite câmpuri din tabel este ascunderea coloanelor, care nu sunt relevante pentru ceea ce lucraţi în acel moment. 1. executaţi click pe coloana pe care doriţi sa o ascundeti. 2. deschideţi meniul Format şi selectaţi Hide Columns 3. coloana este ascunsa. Pentru a afişa din nou coloana ascunsă, deschideţi meniul Format > Unhide Columns

68

4. se deschide caseta de dialog Unhide Columns, afişând coloanele din tabel. Fiecare coloana este însoţită de o caseta de validare. Coloanele însoţite de o caseta de validare sunt ascunse. Executaţi click pentru a o bifa şi a afişa coloana. 5. Close. 6. coloanele ascunse vor fi afişate. Redimensionarea coloanelor Toate coloanele unui tabel au aceeaşi mărime. Totuşi, le putem re-dimensiona în funcţie de necesităţi. 1. plasaţi cursorul mouse pe marginea din dreapta a coloanei pe care doriţi să o redimensionaţi. Cursorul mouse-ului îşi sugerând poziţionare pe marginea coloanei. 2. executaţi click pe marginea coloanei şi după fixare ţinând butonul mouse apăsat deplasaţi mutaţi marginea spre stânga, respectiv dreapta, pentru a micşora, respectiv mări coloana. 3. coloana este redimensionată. 4. pentru a redimensiona liniile se procedează similar. Rearanjarea coloanelor Schimbarea structurii tabelului propriu-zisa nu este afectata de schimbarea ordinii coloanelor în fereastra de vizualizare. 1. selectaţi coloana pe care doriţi să o mutaţi; 2. trageţi coloana în noua poziţie. In timp ce trageţi, se afişează o linie verticală; 3. când linia verticală a ajuns în poziţia dorită, eliberaţi butonul mouse; 4. coloana este mutată. Ştergerea unei înregistrări O ştergere nu poate fi anulata, adică înregistrarea ştearsă nu poate fi refăcută. 1. selectaţi înregistrarea pe care doriţi sa o ştergeţi 2. deschideţi meniul Edit şi selectaţi Delete Records 3. Access vă solicită să confirmaţi ştergerea. Executaţi click pe Yes 4. înregistrarea este ştearsă. Copierea unei înregistrări 1. selectaţi înregistrarea pe care doriţi sa o copiaţi 2. deschideţi meniul Edit şi selectaţi Copy 3. executaţi click în linia goală de la baza tabelului 4. deschideţi meniul Edit şi selectaţi Paste Append

69

5. înregistrarea copiată este scrisă şi poate fi editată funcţie de necesităţi. Procedeul poate fi utilizat şi pentru a muta o înregistrare dintr-un loc în altul, dar în loc să utilizaţi Edit > Copy utilizaţi Edit > Cut. Sortarea înregistrărilor în fereastra Datasheet 1. executaţi click în câmpul sau coloana după care doriţi sa se realizeze sortarea; 2. executaţi click pe butonul Sort Ascending/Sort Descending; 3. înregistrarea a fost sortată. Daca doriţi să aveţi posibilitatea de a reveni la ordinea iniţială, includeţi în structura tabelului un câmp de tip Autonumber, care numerotează în mod automat înregistrările din tabel. După aceea puteţi sorta înregistrările din tabel după acest câmp, pentru a reveni la ordinea iniţială. Pentru sortare se poate utiliza comenzile din meniul Records > Sort > Sort Ascending sau Sort Descending. Regăsirea datelor şi înlocuirea datelor 1. executaţi click pe coloana sau câmpul după care doriţi să efectuaţi căutarea; 2. deschideţi meniul Edit şi selectaţi Fiind; 3. caseta de dialog Find and Replace se deschide, afişând rubrica fiind. În câmpul Find What tastaţi valoare de căutat şi atunci când este cazul noua valoare pentru înlocuire; 4. opţional pentru a căuta în tabel, executaţi click pe săgeata în jos de lângă câmpul Look in şi selectaţi numele de tabel care apare pe ecran. 5. executaţi click pe săgeata în jos de lângă câmpul Match şi selectaţi Whole Field, Any Part of Field sau Start of Field; 6. executaţi click pe butonul Find Next; 7. Access localizează şi selectează înregistrarea care conţine prima intrare care corespunde datelor căutate. Dacă nu este înregistrarea de dcare este nevoie, executaţi click pe butonul Find Next pentru a găsi următoarea apariţie a valorii căutate. Se repetă operaţia de care ori este necesar. 8. Access anunţa când nu mai găsesc alte apariţii. Executaţi click pe OK. Pentru a închide caseta de dialog Find and Replace, executaţi click Cancel. Formatarea conţinutului ferestrei Datasheet 1. deschidem meniul Format > Datasheet 2. apare pe ecran caseta de dialog Datasheet Formatting

70

3. selectati Flat (plat), Raised (reliefat) sau Sunken (adancit) din zona Cell Effect pentru a preciza cum ar trebui să arate celulele din tabelă; 4. pentru a aplica o culoare de fundal tabelului, executaţi click sageata in jos de lângă câmpul Background Color şi selectaţi o culoare din lista care apare pe ecran. 5. pentru a schimba culoarea liniilor de grila din tabel, executaţi click pe săgeata în jos de lângă câmpul Gridline Color şi selectaţi o culoare din lista care apare pe ecran. 6. pentru a schimba stilul de linie al chenarului tabelei, al liniilor de grila sau al sublinierii titlului de coloană, selectaţi articolul de schimbat din lista derulanta din partea stângă, din zona Border and Line Styles 7. executaţi click săgeata în jos de lângă câmp situate în extremitatea dreapta în zona Border and Line Styles şi selectaţi un stil de linie pentru chenarul tabelei, liniile de grila, respectiv sublinierea titlurilor de coloană. 8. Zona Sample din caseta de dialog Datasheet Formatting afişează o imagine în care puteţi vedea schimbările înainte de aplicarea acestora. Daca sunteţi mulţumit de noul aspect al tabelei, executaţi click pe OK; 9. inversarea ordinii coloanelor - pentru a inverse ordinea coloanelor, selectaţi butonul de opţiune Right-to-left al casetei de dialog Datasheet Formatting 10. tabelul este formatat cu elementele selectate. Pentru exemplificări folosim o bază de date numită Aprovizionare care are patru tabele cu următoarea structură: Furnizor Denumire Semnificaţie Tip câmp Codfz Codul furnizorului Number(Long Integer) PK Denfz Denumirea furnizorului Text(50) Adrs Adresa furnizorului Text(50) Codf Codul fiscal al furnizorului Number(Long Integer) Banca Banca unde are deschis cont Text(30) furnizorul Cont Numarul contului in banca Text(24) Factura Denumire câmp

Semnificaţie

Tip

71

Nrfact Datafact Codfz Linie_factura Denumire câmp Nrlinie Nrfact Codp Cant Produs Denumire câmp Codp Denp Um Pretu

Numarul facturii Data la care a fost emisa factura Codul furnizorului

Semnificaţie Numar linie factura Numarul facturii Codul produsului Cantitatea intrata

Semnificaţie Codul produsului Denumirea produsului Unitatea de masura Pretul unitar

Number(Long Integer) PK Date/Time Text(50) FK

Tip Number(Long Integer) PK Number(Long Integer) FK Number(Long Integer) FK Number(Long Integer)

Tip Number(Long Integer) PK Text(50) Number(Long Integer) Number(Long Integer)

Crearea de relatii între tabele(Relationships) Din punct de vedere al momentului creării relaţiilor, exista 2 tipuri de relaţii între tabelele unei baze de date Access şi anume: 1. Relaţii permanente – care se stabilesc după definirea tabelelor şi sunt considerate de modelul relaţional ca făcând parte din structura bazei de date. Acestea se realizează de obicei prin corespondentele cheie primară – cheie externă şi sunt memorate în baza de date. 2. Relaţii temporare – se stabilesc între tabele cu ocazia definirii unor cereri de interogare, nefiind înregistrate în structura bazei de date. În baza de date nu este obligatoriu ca între tabele să existe relaţii. Relaţiile care se pot stabili între tabele sunt de 3 tipuri: · unu la unu (one to one); · unu la mai mulţi (one to many); · mai mulţi la mai mulţi (many to many). După definirea mai multor tabele în baza de date, acestea pot fi relaţionate pe baza câmpurilor comune. O relaţie funcţionează pe baza unor câmpuri comune ale tabelelor, astfel încât să se poată proiecta pe baza lor structuri de interogare, formulare şi rapoarte care să extragă date din tabelele bazei de date. În majoritatea cazurilor, aceste câmpuri comune sunt: cheia primara a unui tabel

72

(primary key care furnizează o identificare unică a fiecărei înregistrări din tabelul respectiv) şi cheia externa (foreign key) a unui alt tabel. Explicitarea acestei relaţii in Access se face prin intermediul ferestrei Relationships. Access va utiliza aceasta informaţie atunci când va proiecta rapoarte, formulare si structuri de interogare care vor avea folosi mai multe tabele. Se urmează paşii de mai jos pentru crearea relaţiei între doua tabele: În fereastra bazei de date meniul Tools > Relationships sau de pe bara de instrumente Standard butonul

:

sau 1. se deschide caseta de dialog Show Table, cu rubrica Tables in prim-plan. Executaţi click pe primul tabel pentru care doriţi sa stabiliţi o relaţie pentru a fi selectat; 2. executaţi click pe butonul Add; Daca adăugaţi din greşeala un tabel în fereastra Relationships, îl puteţi şterge din fereastra executând click – dreapta pe fereastra tabelului si selectand Hide Table din meniul rapid care este afişat. 3. pe ecran este afişata o fereastra reprezentând tabelul (tabelele) adaugate:

4. după ce tabelele au fost selectate click pe butonul Close; 5. pentru a stabili legătura dintre doua tabele se trage (drag) câmpul primary key al tabelului părinte (furnizor în acest caz), şi se eliberează peste (drop) acelaşi câmp din tabelul copil (factura in acest caz);

73

6. se deschide caseta de dialog Edit Relationships, unde se pot stabili opţiuni privind funcţionarea relaţiei pe care a-ţi stabilit-o. Verificaţi sa fie enumerate drept câmpuri legate câmpurile corecte. 7. Select Enforce Referential Integrity

Aceasta opţiune are o acţiune de constrângere astfel încât o înregistrare din tabelul furnizor nu poate fi creat fără a avea un client valid in codfz, iar Access va preveni de asemenea utilizatorul în momentul în care ar dori să şteargă o înregistrare din tabelul furnizor care are înregistrari relaţionate în tabelul factura. - Atunci când opţiunea Update Related Fields este bifată, orice schimbare in tabela primara va determina modificarea automata a valorilor corespunzătoare din înregistrările relaţionate. - Atunci când opţiunea Cascade Delete Related Records este bifată, ştergerea unei înregistrări din tabela părinte va determina ştergerea automata a tuturor înregistrărilor corespondente din tabelul relaţionat. 8. Click pe Create şi salvaţi relaţia. Ecranul Relationships va reapare astfel:

74

Simbolul "1" indică partea "One" a relaţiei şi simbolul infinit indică partea "Many" a relaţiei. Pentru a şterge o relaţie vom da click pe linia creată pentru a o selecta şi apoi se apasă tasta Delete de pe tastatură. 9. executaţi click pe butonul Save ca sa salvaţi relaţia. 10. executaţi click pe butonul Close din fereastra Relationships, ca să o închideţi. Utilizarea sub-foilor de date Atunci când sunt legate două tabele avem posibilitatea ca în fereastra de vizualizare a tabelei părinte să activăm o sub-fereastră prin intermediu căreia puteţi consulta înregistrarea fiică cu care este legată. Datele din sub-foaie pot fi editate. Dacă aţi configurat relaţia impunând integritatea referenţială, modificările vor fi efectuate şi salvate în tabelul original, legat. 1. se deschide tabel părinte, se dă click pe semnul plus de lângă înregistrarea a cărei sub-foaie de date doriţi să o vedeţi.

2. datele din tabelul corelat cu acesta sunt afişate. Pentru a ascunde sub-foaia de date, se execută click pe semnul minus de lângă înregistrare.

75

3. sub-foaia de date este ascunsă.

Structuri de interogare (Query) O interogare (query) este o definiţie unei tabele virtuale care foloseşte date din tabele reale. Această structură include câmpuri din tabele legate, criteriile de selecţie, ordinea de sortare. Structura unei interogări indică datele care se vor extrage, Microsoft Access oferind următoarele posibilităţi: · selectarea anumitor câmpuri semnificative din înregistrările unei tabele; · · ·

selectarea înregistrărilor care satisfac anumite criterii; sortarea înregistrărilor într-o ordine precizată de utilizator; interogarea mai multor tabele; o interogare permite combinarea înregistrărilor din mai multe tabele şi afişarea rezultatului într-un singur tabel virtual; · interogarea altor baze de date existente în sisteme de gestiune a bazelor de date cum sunt FoxPro, Paradox, dBase, Btrieve, Microsoft SQL Server; · crearea de câmpuri pentru afişarea rezultatelor unor calcule; · crearea de rapoarte, formulare sau alte interogări. Rolul fundamental al structurilor de interogare (Queries) este acela de a accesa şi afişa date din tabele. Interogările pot accesa un tabel sau mai multe tabele. Fereastra de definire a structurii de interogare Query Design view are două secţiuni principale. În secţiunea superioară va afişa tabelul (tabelele) folosit(e) de interogare împreună cu câmpurile respective disponibile, iar secţiunea inferioară este o grilă care va conţine acele câmpuri selectate pentru a fi afişate. Fiecare câmp are câteva opţiuni asociate: · Field - Numele câmpului din tabel · Table - Tabelul din care provine câmpul selectat · Sort - Ordinea de sortare în cadrul câmpului (Ascending, Descending sau Not Sorted) · Show - Se bifează sau nu după cum se doreşte sau nu afişarea câmpului respectiv ca rezultat al rulării interogării.

76

·

Criteria - Indică criteriul după care sunt filtrate înregistrările - criteriul se specifică în câmpul (câmpurile) în care se aplică filtrarea valorilor respective. Odată construită, o structură de interogare poate fi sursă de înregistrări pentru crearea unui formular sau a unui raport. Interogările afişează datele conţinute în cel mult 16 tabele. Cu ajutorul lor se poate indica modul în care să fie prezentate datele, alegând tabelele care conţin interogarea şi cel mult 255 de câmpuri ale acestora. În Access se pot crea următoarele tipuri de interogări: interogări de selecţie, interogări de acţiune, interogări încrucişate, interogări parametrice. Interogările de selecţie extrag informaţii din unul sau mai multe tabele şi le afişează sub formă de listă. Ele permit şi modificarea rezultatului afişat, modificare ce va fi văzută şi în tabelul sursă. De asemenea, permit şi folosirea de parametri, cum este reuniunea de câmpuri din tabele între care nu există nici o legătură. Interogările uni-tabel sunt utilizate pentru vizualizări de date dintr-un tabel, care: · afişează doar anumite câmpuri (coloane); · sortează înregistrările într-o ordine particulară; · efectuează calcule folosind expresii de anumite tipuri; · filtrează înregistrările folosind anumite criterii; Realizarea de interogări asupra mai multor tabele folosind relaţiile stabilite între tabele pentru a manipula astfel datele care satisfac cerinţele interogării. Interogările de acţiune creează un nou tabel în baza de date sau realizează modificări majore ale unui tabel existent. În general, toate interogările de acţiune pot fi realizate pe baza unei interogări de selecţie. Ele permit adăugarea, modificarea sau ştergerea de înregistrări într-un tabel. Există patru tipuri de interogări de acţiune: • interogări de generare a unui nou tabel din datele conţinute în setul de rezultate al interogării; • interogări de adăugare a noi înregistrări într-un tabel; • interogări de ştergere a unor înregistrări dintr-un tabel; • interogări de actualizare a unor înregistrări dintr-un tabel, conform cu o condiţie ce trebuie îndeplinită. Acţiunile acestora sunt ireversibile asupra datelor din tabelele sursă, iar în cazul ultimelor trei dintre ele, trebuie urmărită păstrarea integrităţii referenţiale atunci când prin intermediul lor se acţionează asupra mai multor tabele legate. Interogările încrucişate centralizează în formatul unei foi de calcul tabelar datele din unul sau mai multe tabele. Datele rezultate după execuţia unei astfel

77

de interogări sunt prezentate într-un format potrivit pentru analiza datelor şi crearea de grafice.

Interogările parametrice nu sunt un tip special de interogări, o funcţie parametru putând fi folosită pentru toate celelalte interogări prezentate mai sus; ele folosesc în mod repetat o interogare, efectuând modificări în criteriile de selecţie. Crearea manuală a interogărilor se realizează prin intermediul utilitarului Query Design care foloseşte o interfaţa grafică de tip Query by Example (QBE). Aceasta permite utilizatorilor să găsească şi să afişeze informaţiile de care au nevoie. Alegerea tipului de interogare se face selectând opţiunea corespunzătoare din meniul Query. Pentru a crea o nouă structură de interogare în modul Query Design, se vor parcurge următorii paşi: 1. selectarea tabelelor din care se doresc a fi afişate/prelucrate datele; 2. selectarea câmpurilor care se vor transforma în coloanele tabelului virtual rezultat al interogării; 3. stabilirea criteriilor de selecţie şi a câmpurilor asupra cărora vor fi aplicate; se poate apela la un singur criteriu de selecţie sau la mai multe criterii, aplicate fie unor câmpuri diferite, fie formând un criteriu compus aplicat aceluiaşi câmp; 4. stabilirea parametrilor de selecţie. Parametrii funcţionează pentru interogări asemănător criteriilor de selecţie, cu deosebirea că la fiecare execuţie trebuie specificată valoarea parametrului în funcţie de care se va realiza selecţia; 5. stabilirea tipului de sortare a datelor afişate ca rezultat şi a câmpurilor asupra cărora va acţiona; 6. specificarea expresiilor de calcul pentru câmpurile care sunt rezultatul unor operaţii executate asupra unora dintre câmpurile deja existente. Acest lucru se poate face fie prin scrierea directă a formulei, fie prin apelarea constructorul de expresii un utilitar inclus în ACCESS; 7. alegerea tipului de interogare prin selectarea din meniul Query a uneia dintre opţiunile: de selecţie, încrucişată, de generare a unui tabel, de adăugare într-un tabel, de ştergere dintr-un tabel, de actualizare a unui tabel. În funcţie de opţiunea aleasă, Access modifică designul interogării şi cere informaţii suplimentare astfel: · pentru generarea unui tabel – numele tabelului ce urmează a fi creat;

78

·

pentru adăugarea într-un tabel – numele tabelului ce urmează a fi încărcat cu date, precum şi câmpurile destinaţie; · pentru actualizare – condiţiile de actualizare şi valoarea la care se doreşte actualizarea; · pentru ştergere – numele tabelului din care se va şterge şi condiţia de ştergere. Pentru a rula interogarea avem la dispoziţie butonul din bara de instrumente pe care este desenat semnul exclamării de culoare roşie sau, în mod echivalent, putem folosi opţiunea Run a meniului Query.

Formulare ACCES

Formularele (formele) sunt machete (ferestre) folosite pentru consultarea şi reactualizarea datelor. Formularul are ca destinaţi ecranul, dar poate fi tipărit şi la imprimantă. Este folosit pentru un acces aleator la înregistrări. Spre deosebire de rapoarte, dacă se tipăreşte un formular la imprimantă apar şi culorile de fundal, împreună cu butoanele de comandă, casetele de text şi alte controale. Formularul se defineşte pentru un tabel real sau virtual. În funcţie de modul de afişare, sunt disponibile următoarele tipuri de formulare: - Single form afişează doar înregistrarea curentă; - Continuous form permite vizualizarea mai multor înregistrări; - Datasheet form afişează datele sub formă de linii şi coloane, la fel ca o foaie de calcul tabelar; Chart form afişează datele sub formă grafică. Formularele din Access creează interfaţa utilizatorului cu tabelele. Ele permit realizarea unor obiective ce nu pot fi îndeplinite prin lucrul în mod direct cu tabelele. Prin intermediul lor se poate opere direct asupra datelor fie dintr-un tabel. Formularele sunt compuse din obiecte de control, care sunt o colecţie de elemente specifice de proiectare destinate fie afişării datelor.

Crearea formularelor ACCESS oferă următoarele metode de realizarea a formularelor: Design View permite crearea manuală a formularelor. Utilizatorului i se pune la dispoziţie un tabel liber şi caseta cu instrumente Toolbox; Form Wizard generează un formular pe baza câmpurilor selectate din unul sau mai multe tabele sau interogări;

79

-

AutoForm: Columnar creează un formular în care fiecare câmp apare pe o linie separată având în stânga numele, fiecare înregistrare reprezentând un nou tabel; AutoForm: Tabular creează un formular în care numele câmpurilor apare o singură dată în capătul de sus al formularului, iar înregistrarea datelor se face pe linie; AutoForm: Datasheet creează un formular în care datele sunt afişate sub forma foilor de calcul tabelar; AutoForm: PivotTable creează un formular în care sunt afişate date calculate – vezi punctul 9 pentru mai multe detalii; AutoForm: PivotChart creează un formular în care sunt afişate sub formă grafică date calculate; Chart Wizard creează un formular în care datele sunt afişate sub forma unui grafic; Pivot Table Wizard creează un formular în care sunt afişate datele calculate; programul foloseşte aplicaţia Microsoft Excel pentru a crea tabelul pivot, în timp ce în Microsoft Access se creează formularul în care acesta va fi inclus. Sunt numite astfel pentru că li se poate schimba în mod dinamic aranjarea astfel încât să analizeze datele selectate în diverse moduri. Crearea manuală a formularelor cu Design View realizează în mod interactiv folosind o sursă de date (tabel real sau virtual) care va conţine date pentru care se defineşte formularul folosind o fereastră, de definire formular (formă), în care vor fi inserate diverse tipuri de obiecte. Lista obiectelor ce pot fi inserate în formular este pusă la dispoziţia utilizatorului prin intermediul grupului de butoane Toolbox. În formularele Access se pot insera trei tipuri de obiecte de control: 1. obiecte de control asociate sunt obiecte ataşate unui câmp din sursa de date a formularului, ele afişând şi actualizând valorile datelor câmpului asociat din înregistrarea curentă. Toate obiectele de acest fel sunt însoţite de etichete ce afişează titlul câmpului căruia îi sunt ataşate; 2. obiecte de control neasociate sunt obiecte care afişează datele independente de sursa de date a formularului; ele pot sau nu să fie însoţite de etichete; 3. obiecte de control calculate sunt obiecte ce folosesc expresiile calculate, ca sursă de date. Principalele obiecte de control vizibile pe caseta Toolbox sunt:

80

- caseta de text Text Box creează o casetă ce afişează şi permite editarea datelor de tip text; - caseta de listă List Box creează o casetă ce cuprinde o listă derulantă de opţiuni; - caseta combinată Combo Box creează o casetă combinată for-mată dintr-o casetă de text editabilă şi o casetă de listă. Poate avea ca sursă chiar un alt tabel decât sursa de date; - casetă de validare Check Box creează o casetă de validare care comută între stările on şi off; - buton comutator Toggle Button creează un buton cu două stări on/off, corespunzătoare stărilor - yes (-1), respectiv no (0); - buton de opţiune Option Button creează un buton rotund cu un comportament identic cu cel al unui buton comutator; - grup de opţiune Option Group creează o casetă în care se pot plasa butoane comutatoare, de opţiune sau casete de validare. În cadrul unui astfel de grup poate fi activ un singur obiect de control; - buton de comandă Command Button creează un buton care la selectare comută un eveniment ce execută o macroinstrucţiune sau o procedură VBA; - etichetă Label creează o casetă ce conţine un text; - submachetă Subform ataşează unei machete o sub-machetă deja existentă. Pentru a crea manual un formular se parcurg următorii paşi: 1. stabilirea surselor de date care pot fi unul sau mai multe tabele/interogări; 2. stabilirea tipului de formular dorit, în funcţie de forma de afişare; 3. alegerea obiectelor de control necesare şi configurarea lor conform cu necesităţile de afişare şi editare în cadrul formularului; 4. configurarea zonelor de antet şi de subsol atât la nivelul întregului raport cât şi la nivelul fiecărei pagini; 5. crearea unui sub-formular dacă este necesar; 6. adăugarea sub-formularului şi crearea legăturilor cu formularul de origine.

Rapoarte ACCES

Raportul este formatul extern, final, de prezentare a informaţiilor extrase din baza de date în formă tipărită. Raportul constituie cea mai bună modalitate de a tipări informaţiile extrase din baza de date. În ACCESS există şase tipuri de rapoarte de bază: 1. rapoartele cu o singură coloană afişează pentru fiecare înregistrări din sursa de date toate câmpurile plasate unul sub altul; 81

2. rapoartele dispuse pe linii furnizează câte o coloană pentru fiecare câmp al sursei de date, plasând valoarea fiecărui câmp al înregistrării pe linii plasate sub capul de coloană. Dacă există mai multe coloane şi nu încap pe o pagină, se tipăresc mai multe pagini suplimentare, în ordine până la epuizarea numărului de coloane; apoi, se tipăreşte următorul grup de înregistrări; 3. rapoartele multi-coloană se obţin din rapoartele cu o singură coloană, prin divizarea paginii în mai multe coloane asemănător tipăririi ziarelor; 4. rapoartele cu grupare/totalizare sunt similare rapoartelor create de alte aplicaţii de gestiune a bazelor de date. Ele însumează datele pe grupuri de înregistrări şi adaugă la sfârşitul raportului informaţii statistice de tip total general; 5. etichetele pentru corespondenţă constituie un tip deosebit de raport multicoloană, proiectat pentru a tipări în mod grupat nume şi adrese sau alte informaţii provenite din mai multe câmpuri; 6. rapoartele neasociate conţin subrapoarte care au la bază surse de date nelegate, cum ar fi tabele sau interogări. Primele patru tipuri de rapoarte utilizează ca sursă de date o tabelă sau o structură de interogare. Ele se numesc rapoarte asociate sursei de date. Raportul principal al unui raport neasociat nu este legat la o tabelă sau structură de interogare. Însă subrapoartele conţinute într-un raport neasociat trebuie să fie asociate unei surse de date. Raportul parcurge secvenţial înregistrările sursei de date, tabelă reală sau virtuală, pentru a tipăriri datele oferind posibilitatea de a insera totaluri, subtotaluri şi rezumate, de a grupa datele pe un număr de până la 10 niveluri diferite şi subrapoarte imbricate pe maxim trei niveluri. Raportul nu permite editarea şi modificarea datelor. Machetele de raport pot fi stocate pe disc pentru a fi tipărite ulterior. Raportul este structurat pe următoarele secţiuni: Report Header zonă rezervată începutului de raport; Page Header zonă rezervată începutului de pagină; Detail zonă rezervată pentru descrierea linilor curente (de detaliu) din cadrul raportului, putând fi grupate 10 nivele; Page Footer zonă rezervată pentru sfârşitul de pagină; Report Footer zonă rezervată sfârşitului de raport. Crearea rapoartelor

82

Modul de generare a unui raport prin folosirea programelor Wizard este asemănător cu cel prin care se generează formularele folosind ReportWizard: - Opţiunine AutoReport realizează un raport într-un singur pas, limitările constau dint posibilitatea selectării datelor dintr-o singură sursă. - Opţiunea Design View permite construirea manuală a unui raport. Prin selectarea acestei opţiuni se va deschide o fereastră de proiectare raport şi instrumentele de lucru. Crearea unui nou raport este asemănătoare cu cea de creare a formularelor, trecând prin aceleaşi etape şi folosind aceleaşi obiecte de control. Spre deosebire de formulare, rapoartele au mai multe posibilităţi de sortare, grupare şi calculare a datelor. Access permite manipularea rapoartelor prin programele de aplicaţie, însă nu şi crearea acestora. Pot fi modificate proprietăţile obiectelor de control din cadrul unui raport astfel încât să fie actualizat în mod dinamic.

83

3.5. Întrebări teoretice de auto-evaluare 1. Explicaţi: a. Caracteriticile definitorii ale SGBD-ului Access b. Pe scurt noţiunile de tabel, interogări, rapoarte, pagini de prezentare macro-uri şi module c. Tipurile de fişiere în Access d. Bara de meniuri 2. Să se explice fiecare tip de interogare suportat de Access. 3. Formulare Access şi tipuri de controale utilizabile. 4. Rapoarte Access.

84

85

CAP.4. LIMBAJUL VISUAL BASIC PENTRU APLICAŢII 4.1. Rezumatul capitolului Limbajul Visual Basic for Application (VBA) este un limbaj orientat pe obiecte şi pe evenimente. În acest capitol ne propunem prezentarea avantajelor folosirii VBA, prezentarea mediului de dezvoltare pentru VBA, configurarea editorului VBA, modelul obiect din Access şi principiile utilizării obiectelor şi colecţiilor. Pentru început se crează o procedură VBA utilizând variabile, constante, tipuri speciale de date, folosind mai multe tipuri de structuri de decizie şi selecţie, precum şi structuri interative. Ulterior se pot crea clase de obicte. Este prezentată gestionarea evenimentelor în Access, proprietăţile şi metodele obiectelor Access precum şi unele recomandări privind optimizarea codului VBA.

4.2. Macro-comenzi sau VBA? VBA Access este un limbaj de programare orientat obiect, dezvoltat de Microsoft folosind limbajul Visual BASIC adaptat la cerinţele specifice ale sistemelor de gestiune de baze de date. De ce folosim VBA ? Avantajele VBA sunt următoarele: · VBA permite furnizarea unor funcţionalităţi complexe, · VBA facilitează întreţinerea bazelor de date deoarece procedurile eveniment Visual Basic pot fi sunt integrate în definiţia formelor (fomularelor), respectiv a rapoartelor), · permite realizarea acţiunilor la nivelul sistemului, · Se pot intercepta şi prelucra erorile cu ajutorul VBA, · VBA este mai rapid de executat decât macro-comenzile, · Utilizarea VBA face baza de date mai uşor de întreţinut, · Utilizarea VBA permite interacţiunea cu alte aplicaţii, · Utilizarea VBA conferă controlul programării, · VBA este mai uşor de citit, · VBA este comun pentru majoritatea aplicaţiilor Microsoft. Macro-comenzile (Macro-uri) reprezintă un mod simplu de a administra înlănţuiri de acţiuni simple, de exemplu deschiderea şi închiderea formularelor.

86

Ele sunt recomandate pentru utilizatorii specialişti. Programele de aplicaţie vor fi realizate întotdeauna de programatori care folosesc VBA. Macro-urile pot fi convertite în module program VBA: Conversia macro-urilor într-un fomular sau un raport · deschideţi obiectul în modul Design şi, în meniul Tools, deschideţi opţiunea Macro şi Convert Macros to Visual Basic. Conversia macro-urilor globale · faceţi clic pe Macros pe bara de obiecte a ferestrei Databases, · în meniul File, alegeti optiunea Save As, · în căsuţa de dialog Save As, faceţi clic pe Module apoi pe OK. Majoritatea elementelor manipulate în Access sunt obiecte de tip tabel real sau virtual, formular, raport etc. Obiectele, respectând principiile programării orientate spere obiecte, sunt organizate după un model ierarhic, adică anumite obiecte conţin altele care la rândul lor conţin altele. De exemplu, obiectul Application este alcătuit din mai multe obiecte Form (formulare de aplicaţie), care conţin mai multe obiecte Control (controalele unui formular). Un ansamblu de obiecte de aceeaşi natură constituie o colecţie (colecţia Forms: ansamblu de formulare sau obiecte Form ale aplicaţiei). Un obiect dispune de un ansamblu de caracteristici numite proprietăţi (ex: dimensiune, culoare pentru un control dintr-un formular) şi de compartimente sau acţiuni numite metode (ex: metoda Close al obiectului Form permite închiderea acestuia). Obiectul răspunde unor evenimente provocate de către utilizator (ex: clic pe un buton de comandă) sau de către sistem. Clasele sunt modele ce permit crearea obiectelor de aceeaşi natură. Obiectele provenite din aceeaşi clasă moştenesc caracteristici de la toate metodele, proprietăţile şi evenimente clasei lor originare. Se pot crea clase de obiecte cu VBA Access utilizând modulele de clasă predefinite. Există mai multe tipuri de obiecte în Access: - obiecte generale (formulare, rapoarte, etc.), - obiecte de acces la date (model DAO), - obiecte de date ActiveX (model DAO).

Fiecare ansamblu poate fi reprezentat sub forma unui model ierarhic.

4.2. Mediul de dezvoltare pentru VBA (IDE) IDE (Integrated Development Environment) este mediul în care se poate crea, modifica şi testa codul VBA. Acest mediu este de numit şi VBE (Visual Basic Editor). IDE pune la dispoziţie numeroase instrumente ce

87

facilitează programarea şi punerea la punct a codului VBA: instrumente de Debugg (folosită în procesul de depanare a aplicaţiilor), asistenţă pentru crearea de obiecte, explorator de obiecte, etc. Există mai multe modalităţi de a deschide IDE din Access: - folosind combinaţia de taste Alt+F1, - făcând clic pe icoana din bara de instrumente Database, Formulare şi Rapoarte, - făcând clic pe un modul şi apoi selectând opţiunea Code din meniul View, făcând dublu clic pe un modul, - selectând o procedură eveniment dintr-un formular sau un raport, - făcând clic pe icoana New sau Modify din lista de module a ferestrei Database. Ferestre ale mediului IDE

Toate ferestrele mediului IDE pot fi afişate din meniul View

Bara de instrumente Standard:

View Microsoft Access Insert/Inserare modul, modul de clasă sau procedură (Funcţie sau Sub)

88

Save/Salvare Cut/Tăiere Copy/Copiere Paste/Lipire Find/Căutare Undo/Anulare Redo Run Macro Break End Design Mode Project Explorer/Exploratorul de proiecte Properties Window/Fereastra Proprietăţi Object Browser/Exploratorul de obiecte Controlul Toolbox Microsoft Visual Basic He Exploratorul de proiecte

Toate modulele bazelor de date sau ale proiectului VBA sunt afişate în exploratorul de proiecte într-o structură arborescentă şi sunt organizate în trei grupe: · modulele de formulare sau de rapoarte, · modulele standard,

89

·

modulele independente de clasă.

Fereastra Proprietăţi

Aceasta permite afişarea proprietăţilor diferitelor module. Pentru afişarea proprietăţilor unui formular sau ale unui raport, acesta trebuie deschis în Access; dacă nu este cazul, se selectează un formular sau un raport în exploratorul de proiect şi se alege opţiunea Object/Obiect din meniul Display/Afişare. Fereastra de Cod program

În această fereastră se găsesc două zone de liste derulante: ·

zona obiect obiecte ale modului,

·

zona procedură afişează procedurile sau evenimentele obiectului selectat în zona obiect. Evenimentele folosite deja apar îngroşate.

afişează lista de

90

Auto List

O listă derulantă se afişează automat când se tastează numele obiectului urmat de punct, şi conţine lista de metode, proprietăţi şi constante disponibile pentru acest obiect. Fereastra Variabile locale

Aceasta conţine toate valorile variabilelor accesibile în timpul aplicaţiei în curs. Fereastra Watches

Aceasta afişează valorile variabilelor ce au fost definite drept variabile de urmărit, watches. Exploratorul de obiecte

91

Permite vizualizarea proprietăţilor, metodelor şi constantelor fiecărui obiect.

4.3. Configurarea editorului VBA Parametrii pentru culorilor implicite folosite de editorul VBA Cuvintele cheie, funcţiile şi instrucţiunile VBA sunt afişate în albastru, obiectele, metodele şi proprietăţile în negru, iar comentariile în verde. Instrucţiunile ce conţin erori sunt afişate în roşu. Stilul (culoare, font, mărime) diferitelor părţi de cod se poate modifica prin selectarea Options/Opţiuni din meniul Tools şi activarea secţiunii Format Editor. Parametrii pentru prezentarea codului program Generarea şi reactualizarea codului program VBA sunt realizate cu ajutorul unor instrumente care asistă programatorul, acestea realizează în plus verificarea automată a sintaxei, declararea obligatorie a variabilelor, Auto List Members, etc. Pentru activarea acestor instrumente, se selectează Options/Opţiuni din meniul Tools şi se face clic pe secţiunea Editor.

4.4. Completarea automată a instrucţiunilor în editorul VBA Editorul VBA dispune de o tehnologie ce îi permite să asiste utilizatorul în manipularea obiectelor. În momentul scrierii unui nume de obiect recunoscut de VBA, urmat de un punct, lista derulantă a metodelor şi proprietăţilor acestui obiect este afişată. Dacă se selectează o metodă, asistentul ajută în generarea diferitelor argumente pe care acesta le conţine. Exemplu: Dacă se scrie numele de obiect Docmd urmat de un punct, este derulată următoarea fereastră:

92

Pictograma reprezintă metodele, icoana reprezintă proprietăţile. Elementele listei derulante pot fi definite tastând primele litere ale metodei, proprietăţii sau colecţiei căutate. Pentru a selecta un element din listă, se face dublu clic pe el. Se tastează un punct dacă s-a selectat un obiect şi se doreşte vizualizarea listei de proprietăţi ataşate. Dacă s-a selectat o metodă, se apasa tasta spaţiu pentru generarea listei de parametrii ai metodei. Drept exemplu, selectaţi metoda OpenForm apoi lăsaţi un spaţiu:

Lista de argumente a metodei este apoi afişată pe măsură ce sunt scrise argumentele. Argumentele facultative se găsesc între paranteze drepte. Argumentul curent este îngroşat. Dacă pentru un argument dat există o listă de valori predefinite, lista derulantă a constantelor corespunzătoare este afişată. Drept exemplu, generaţi numele parametrilor transmişi de funcţie, şi anume, StrFormName, urmat de trei virgule (pentru cei doi parametrii opţionali)

93

În exemplu, este afişată lista de valori posibile pentru argumentul DataMode. Asistentul poate fi activat şi în modul următor: - se plasează cursorul în urma punctului, - se face clic dreapta pentru a afişa meniul contextual, - se selectează opţiunea List Proprieties /Methods, - se utilizează combinaţia de taste: CTRL+J

4.5. Modelul obiect din ACCESS Diagrama de alături permite distingerea principalelor obiecte globale din Access. Notaţia utilizată în diagramă face distincţie între: Colecţii, Obiecte

94

Application CurrentProject

Forms (Form) Controls(Contro)

AllForms(AccessObject)

Proprieties(Control)

AllMacros(AccessObject)

Module

AllModules(AccessObject)

Proprieties(Form)

AllReports(AccessObject)

Reports(Report)

AllDataAccessPages(AccessObject)

Controls(Control) Proprieties(Control)

AccessObjectProprieties) CurrentData

Module

AllTables(AccessObject)

Proprieties(Form)

AllQueries(AccessObject)

Modules(Module)

AllView(AccessObject)

References(Reference)

AllStoredProcedures(AccessObject

Printers(Printer)

AllFunctions(AccessObject)

DataAccessPages

AllDatabaseDiagrams(AccesObject

WebOptions

CodeProject

Screen

AllForms(AccessAbject)

DoCmd

AllMacros(AccessObject)

VBE

AllModules(AccessObject)

DefaultWebOption

AllReports(AccessObject)

Assistant

AllAccessPages(AccessObject)

CommandBars(CommandBar)

AccessObjectProprieties

Assistant

CodeData

DBEngine

AllTables(AccessObject)

FileSearch

AllQueries(AccessObject)

FileDialog

AllViews(AccessObject)

COMAddIns(COMAddln)

AllStoredProcedures(AccessObject)

AnswerWizard

AllFunctions(AccessObject)

LanguageSettings

AlldatabaseDiagrams(AccessObject)

Tabelul de mai jos reia rolul principalelor obiecte şi colecţii ale diagramei.

95

Obiect

Descriere

Application

Obiect care se referă la aplicaţia activă Microsoft Access.

Forms

Colecţie ce conţine toate formularele (obiecte Form) deschise în baza de date activă. Pentru a inventaria toate formularele bazei de date, fie ele deschise sau închise, se foloseşte colecţia AllForms al obiectului CurrentProject. Colecţie ce conţine toate rapoartele (obiecte Report) deschise în baza de date activă. Pentru inventarierea tuturor rapoartelor, deschise sau închise, se foloseşte colecţia AllReports al obiectului CurrentProject. Colecţie ce conţine toate modulele standard şi de clasă deschise în baza de date activă. Colecţie ce conţine toate referinţele la bibliotecile obiectelor altor aplicaţii (fişiere dll, controale ActiveX) selectate în acel moment (referinţele sunt selectate din căsuţa de dialog Reference din meniul Tools). Colecţie ce conţine obiectele Printer reprezentând toate imprimantele disponibile în sistem. Colecţie ce conţine toate paginile de acces la datele deschise într-un proiect Microsoft Access (.adp) sau într-o bază de acces (mdb). Obiectele ce permit accesul la formular, raport sau control activat. Obiect ce permite conversia acţiunilor Macro în Visual Basic. Marea majoritate a macro-urilor pot fi astfel convertite în VBA. Obiect ce conţine caracteristicile aplicaţiilor globale utilizate de către Microsoft Accesss în timpul înregistrării unei pagini de acces la date ca şi o pagină Web sau în timpul deschiderii unei pagini Web. Obiect ce reprezintă asistentul Office pus la dispoziţie de Microsoft. Proprietatea Visible se foloseşte pentru a afişa asistentul iar proprietatea On pentru a activa asistentul.

Reports

Modules References

Printers DataAccessPage

Screen DoCmd

DefaultWeb Options

Assistant

96

CommandBars FileSearch FileDialog COMAddIns AnswerWizard Language Settings CurrentPage CurrentData

Colecţie de obiecte CommandBar ce reprezintă barele de comandă a aplicaţiei active. Obiect ce permite căutarea fişierelor dintr-un document File. Obiect ce permite accesarea unor fişiere similare celor din căsuţa de dialog Open şi Save. Colecţie de obiecte ComAddIn ce furnizează informaţii despre complementul COM înscris în registrul Windows. Obiect ce reprezintă ajutorul intuitiv Microsoft Office. Obiect ce returnează informaţii despre parametrii limbajului aplicaţiei. Obiect ce conţine mai multe colecţii de obiecte Access specifice (AllForms: colecţiile tuturor tabelelor bazei). Obiecte ce conţine mai multe colecţii de obiecte Access de accesare a datelor (AllTables: colecţie a tuturor tabelelor bazelor de date).

4.6. Principiile utilizării obiectelor şi colecţiilor Proprietăţi Acestea servesc la descrierea obiectelor. Anumite proprietăţi sunt Read Only şi nu pot fi modificate de codul VBA. Sintaxă: {| }.

Proprietăţile referitoare la obiecte Obiectele globale şi cele scrise în cod pornind de la clasele furnizate de VBA, posedă proprietăţi a căror valoare este actualizată automat de sistem. Proprietate ActiveControl ActiveForm ActiveData AccessPage ActiveReport

Obiect Screen Screen Screen Screen

Conţinut Control activ. Formular activ. Pagină activă sau conţinând un control activ. Raport activ.

97

Application DBEngine

Obiecte multiple Application

Form

Control subformular

Me

Form sau Report

Module

Form sau Report

Parent

Obiecte multiple

PreviousControl

Screen

RecordsetClone

Form

Report

Control subraport

Section

Form, Report

Obiectul aplicaţie Access. Obiectul DBEngine. Obiect Form asociat controlării unui subformular. Obiect Form sau Report al cărui cod este în curs de executare. Modulul obiectului Form sau Report. Obiect sau colecţie conţinând obiectul. Obiectul control activ anterior. Un Recordset clonă a setului de înregistrare subadiacent formularului. Obiect Report asociat controlului subraportului. Secţiune a unui formular sau raport.

Metode Acestea permit efectuarea acţiunilor proprii obiectelor. Codul program VBA este scris în unităţi de program denumite proceduri. O procedură conţine o serie de instrucţiuni VBA care efectuează o operaţie sau calculează o valoare. O procedură eveniment este o procedură care se execută ca răspuns la un eveniment iniţiat de un cod al utilizatorului sau al programului, sau lansată de sistem. Un eveniment este o acţiune specifică care are loc în sau cu un anumit obiect. Evenimentele sunt în general rezultatul acţiunilor utilizatorilor dar pot fi şi ale sistemului. Cu ajutorul unei proceduri eveniment, avem posibilitatea de a adăuga propriile răspunsuri particularizate ca răspuns la un eveniment care are loc într-un formular, raport sau control. O procedură este o parte de cod program care conţine o succesiune de instrucţiuni. Metodele se prezintă ca şi proceduri: - pot sau nu folosi argumente, - anumite metode pot returna o valoare (la fel ca şi procedurile Function), altele nu (ca şi procedurile Sub). Sintaxa unei metode ce nu returnează o valoare: { | } . [ ]

98

Sintaxa unei metode ce returnează o valoare: Variabila = { | } . []

Evenimentele Un eveniment este o acţiune specifică un obiect. Microsoft Access este în măsură să răspundă la mai multe tipuri de evenimente: deschiderea sau închiderea formularelor, clic mouse, modificarea datelor etc. Utilizarea unei proceduri eveniment permite asocierea propriului cod ca răspuns la un eveniment ce are loc într-un formular, raport sau control. Exemplu: Când utilizatorul dă clic pe butonul de comandă Quit, este afişată o căsuţă de dialog cerând o confirmare. Private Sub cmdTerminare_Click() If MsgBox (Prompt:=”Doriţi să părăsiţi aplicaţia ?”, _ + vbQestion + vbYesNo,_Then DoCmd.Quit End If End Sub

Colecţii Pentru a face o referinţă la obiectul unei colecţii, se poate folosi una din sintaxele următoare: NameCollection! NameObject NameCollection! [NameObject] NameCollection! („NameObject”) NameCollection (var)

unde „var” reprezintă o variabilă de tipul String ce conţine numele obiectului. NameCollection (index)

unde index reprezintă numărul de index în colecţie al obiectului. Pentru a asigura o mai bună lizibilitate a codului se recomandă folosire aceleiaşi sintaxe.

99

Observaţie: Atenţie la primul element din majoritatea colecţiilor care are indexul 0. Indexul nu se foloseşte decât pentru parcurgerea unei colecţii. Se recomandă evitarea, de exemplu, Me.controls (5) pentru a face referinţă la un control fiindcă indexul unui control se poate schimba dacă formularul este modificat. Exemple: Referinţa la controlul txtDataDeb al formularului Formation (Collections Forms and Controls): MsgBox Forms (“Formations”).Controls (txtDateDeb”).Value sau MsgBox Forms! Formations.Controls! [txtDateDeb].Value

Data creării unui tabel al bazei curente (Collection AllTabels): MsgBox CurrentData.AllTables![Formations].DataCreated MsgBox CurrentData.AllTables(„Formations”).DataCreated

Parcurgerea unei colecţii. Acest cod modifică fontul şi culoarea zonelor control din text: Dim Ctl As Control Dim intI As Integer For intI = 0 To Me.Controls.Count – 1 Set Ctl = Me.Controls(intI) If TypeOf Ctl Is TextBox Then Ctl.ForeColor = vbBlue Ctl.FontItalic = True Ctl.FontBold = True End If Next intI

Colecţiile by default Definiţie: O colecţie by default (implicit) conţine obiecte la care se poate face referinţă prin intermediul obiectului colecţiei, adică fără a face referinţă direct la colecţie. Obiecte ce posedă o colecţie by default Obiect Container Database DBEngine Form

Colecţie Documents TableDefs Workspace Controls

100

Group Index QueryDef RecordSet Relation Report TableDef User Workspace

Users Fields Parameters Fields Fields Controls Fields Groups Databases

Exemplu: Referinţă la controlul txtDateDeb al formularului Formations (colecţia Controls este colecţia by default a unui formular). Forms! [Formulations].[txtDateDeb].Value Sau Forms! Formulations.txtDateDeb.Value sau Forms! Formulations! txtDateDeb.Value

4.7. Crearea de referinţe pentru obiecte Pentru a putea utiliza un obiect de acces la date, un obiect de automatizare sau un control ActiveX specific, trebuie create referinţe pentru bibliotecă, corespunzătoare obiectului. În general, o bibliotecă de obiecte este un fişier .DLL sau .OCX care conţine codul obiectului. Se pot adăuga referinţe făcând clic pe butonul de comandă Browse.

4.8. Crearea unei proceduri în VBA Etapa 1: Crearea unui nou modul Pornind de la fereastra Bază de date/Database: se face clic pe butonul Module face clic pe butonul New

de pe bara de obiecte, apoi se în partea superioară a ferestrei.

Etapa 2: Crearea unei proceduri

101

În fereastra VBA activată pe ecran se va introduce secvenţa de program corespunzătoare, după care se salvează secvenţa introdusă folosind butonul Save , sau opţiunea Save după care codul program poate fi lansat în execuţie.

Etapa 3: testarea procedurii Pentru realizarea codului procedurii: · se poziţionează cursorul pe codul procedurii introduse, · ·

se face clic pe butonul Run Macro de pe bara de instrumente standard sau se foloseşte tasta F5, după care pentru exemplul de program de mai sus se va introduce o dată calendaristică în caseta de dialog afişată şi se dă clic pe butonul de comandă OK, conform instrucţiunilor programului:

Şi se continuă pentru exemplul nostru cu afişarea următorul mesajul va fi afişat:

102

·

după care se dă clic pe OK.Dacă ziua introdusă este luni, de exemplu, va apărea următorul mesaj: “Succes la Seminarul de Info”.

4.9. Elementele limbajului VBA 4.9.1. Variabile, constante şi tipuri de date Tipuri de variabile Variabilele permit stocarea valorilor intermediare în orice moment al execuţiei codului VBA pentru a putea fi folosite ulterior pentru a efecua calcule, comparaţii, teste etc. Variabilele sunt identificate printr-un nume ce le permite să facă referinţă la valoarea pe care o au, şi printr-un tip ce determină natura datelor pe care le pot stoca. ·

Tipuri NUMERICE Tip

Byte (octet) Integer (întreg) Long (întreg lung) Single (simplă precizie)

Double precizie)

(dublă

Domeniu

0 la 255 -32768 la 32767 -2 147 483 648 la 2 147 483 647 -3,402823E38 la 1,401298E-45 (valori negative) 1,401298E-45 la 3,40282E38 (valori pozitive) -1,79769313486231E308 la 4,94065645841247E-324 (valori negative) 4,9406545841247E-324 la

Dimensiun e (în octeţi) 1 2 4 4

8

103

Currency (valută cu virgulă fixă)

1,979769313486231E308 (valori pozitive) -922 337 203 685 477,5808 la 922 337 203 685 477,5807

Tip

Domeniu

Decimal

+/-79 228 162 514 264 337 593 543950335 fară separator zecimal +/-7,92281625142643375935439503 35 cu 28 cifre în dreapta separatorului zecimal; cel mai mic număr diferit de zero este +/-0.00000000000000000000000000 01

8

Dimensiun e (în octeţi) 12

· Tipul ŞIR DE CARACTERE: Tipul String: există două tipuri de astfel de şiruri: - şirurile de lungime variabilă pot conţine în jur de 2 miliarde de caractere, - şirurile de lungime fixă pot conţine de la 1 la aproximativ 64 Ko de caractere Exemplu: ’ sir de lungime variabila Dim Adresa As String ’ sir de lungime fixa(20 caractere) Dim Nume As String*20

·

Tipul BOOLEAN: variabila poate lua valoarea True (Adevărat) sau False (Fals) care este valoarea sa implicită. Ocupă doi octeţi.

·

Tipul DATE: variabila poate lua valori de dată şi oră începând cu 1 ianuarie 100 până în 31 decembrie 9999. Ocupă opt octeţi.

·

Tipul VARIANT: variabila permite stocarea valorilor de date diferite: date, numere cu virgulă mobilă, şiruri de caractere, referinţe la obiecte,

104

etc. Ocupă 16 octeţi plus unul pentru fiecare caracter dacă valoarea este un şir. ·

Tipul OBJECT: variabila permite stocarea referinţei la un obiect sub forma unei adrese cu 4 octete. Acesta este un tip generic, însă pentru a obţine performanţe superioare este preferabilă folosirea unui nume de obiect aşa cum acesta este definit în zona Classes al Exploratorului de obiecte. Exemplu: Deschiderea bazelor de date Access folosind tipul generic Object sau pornind de la obiectul Database. Dim dbsEmp As Object Dim dbsArt As Database Set dbsEmp = OpenDatabase(“D:\Carte_VBA “ &

“Angajati.mdb”)

Set dbsArt = OpenDatabase(“D:\Carte_VBA” & _ “Articole.mdb”)

·

Tipul DEFINIT DE UTILIZATOR (USER DEFINED): este folosit în special pentru declararea variabilelor ce conţin mai multe tipuri de informaţii. Definirea acestui tip nu se poate face decât în secţiunea de declarare a modulului. Exemplu: Declararea unui nou tip definit de utilizator, Angajaţi: Public type Angajati Matricola As String*5 Nume As String*30 Varsta As Integer Departamentul*10 End Type

Utilizarea tipului Angajaţi: Dim NouAngajat As Angajat NouAngajat.Matricola= ”15235” NouAngajat.Nume= ”Popescu” ...

Declararea variabilelor Există două modalităţi de a declara variabilele: implicit şi explicit. Declararea implicită

105

În momentul în care VBA întâlneşte o variabilă care nu face obiectul unei declaraţii explicite, o va declara în mod implicit, oferindu-i un tip Variant. Tipul Variant permite stocarea succesivă a unor valori de tip diferit în aceeaşi variabilă. Tipul variabilelor evoluează în funcţie de valoarea care îi este atribuită. Exemplu: Private Sub Atribuire() ’ Tipul variabilei devine String var = “Buna ziua” MsgBox TypeName(var) ’ Tipul variabilei devine Integer var = 12 MsgBox TypeName(var) ’ Tipul variabilei devine Double var = 6.55957 MsgBox TypeName(var) ’ Tipul variabilei devine Boolean var = True MsgBox TypeName(var) EndSub

Declararea explicită Variabila este declarată înainte da a fi folosită. Este posibil să se impună declararea explicită a variabilelor folosind instrucţiunea Option Explicit din secţiunea de declarare a fiecărui model. Pentru ca această instrucţiune să fie definită by default în VBA, se activeză opţiunea Declararea obligatorie a variabilelor din meniul Tools → Options → Edit. Declararea explicită a variabilelor se poate face în secţiunea de declarare a modulelor sau în cadrul unei proceduri sau funcţii. Declararea este realizată de către una dintre următoarele patru instrucţiuni ce folosesc aceeaşi sintaxă: - la nivelul unei proceduri sau funcţii sintaxa este următoarea: Dim [As Type] Static [As Type]

-

la nivelul unui modul, sintaxa este următoarea:

Private [As Type]

106

Public [As Type]

De fiecare dată când instrucţiunea Dim este executată, variabila este reiniţializată (0 pentru tipul numeric, mulţime vidă pentru tipul String, Empty pentru tipul Variant). Dacă este necesară păstrarea valorii precedente, trebuie folosit Static în locul instrucţiunii Dim. Observaţie: Dacă nu se precizează nici un tip (ex: dim var), tipul Variant este atribuit implicit variabilei. Domeniul variabilelor O variabilă este numită locală, a unei funcţii sau proceduri dacă este declarată în cadrul unei funcţii sau proceduri cu Dim sau Static. Aceasta nu este recunoscută în afara funcţiei sau procedurii. O variabilă poate fi vizibilă din toate procedurile sau funcţiile unui modul (standard, de clasă, formular sau raport) dacă este declarată în secţiunea de declarare a modulului Private (sau Dim). O variabilă este publică întregii aplicaţii, adică este vizibilă din orice loc al aplicţiei, dacă este declarată în secţiunea de declarare a modulului Public. Observaţie: · Pentru a se face referinţă unei variabile publice ce se găseşte într-un alt modul, trebuie folosită sintaxa următoare: Forms! . Reports! .

Tipul TABLOU Un tablou se declară în acelaşi mod ca şi variabilele, cu ajutorul instrucţiunilor Dim, Static, Private sau Public. Un tablou este o variabilă ce prezintă mai multe compartimente ceea ce îi permite să stocheze tot atâtea valori. Un tablou poate avea până la 60 de dimensiuni. Se poate face referinţă la un tablou în mod global sau în mod individual, atribuind elementelor sale notaţia cu indici. Oricare ar fi tipul elementelor, un tablou necesită 20 de octeţi de memorie, cărora li se adaugă 4 octeţi pentru fiecare dimensiune şi numărul de octeţi ocupaţi de către date. Dacă tipul de date nu este specificat, elementele tabloului declarat primesc tipul Variant.

107

Primul element al unui tabel îşi atribuie indicele 0, implicit. Este posibilă însă stabilirea acestei valori implicit la 1 folosind instrucţiunea Option Base 1 din secţiunea de declarare. În acelaţi timp, folosire unei clauze, To, permite definire explicită a indicilor de la început la sfârşit. Exemple: Declararea unor tablouri diferite: ‘ 12 elemente indexate de la 0 la 11 Dim Cheltuieli (11) As Single ‘ 12 elemente indexate de la 1 la 12 Dim Plati (1 To 12) As Single ‘ 2 dimensiuni: prima indexata de la 0 la 10 si ‘a doua de la 1 la 15 Dim Facturi (10, 1 To 15) As String Option Base 1 ‘ 12 elemente indexate de la 1 la 12 Dim Plati (12)

Folosirea unui tablou bidimensional. Exemplul următor permite crearea unui tabel de înmulţire: fiecare element din tabelul Multiply este egal cu rezultatul înmulţirii indicilor săi. Dim Multiply(1 To 10, 1 To 10) As Integer Dim i,j As Integer ‚Initializarea tabloului For i = 1 To 10 For j = 1 To 10 Multiply(i,j) = i*j Next j Next i MsgBox (Multiply(4,7) MsgBox (Multiply(7,4)

Tablouri dinamice Este vorba de tablourile ale căror dimensiuni sunt definite în momentul execuţiei. Aceasta permite optimizarea spaţiului de memorie ocupat. Declararea tablourilor: Dim Table ()

108

Utilizare: Înaintea utilizării, tabloul trebuie dimensionat cu ajutorul instrucţiunii ReDim: ReDim Table (15 To 50)

Instrucţiunea ReDim se poate folosi pentru a modifica tabloul dinamic de atâtea ori cât este nevoie. Implicit, valorile prezentate, în tablou sunt anulate. Instrucţiunea ReDim Preserve permite întinderea unui tablou în acelaşi timp păstrând valorile existente. ReDim Preserve Table (15 To 70)

Constante în VBA O constantă reprezintă o valoare numerică sau de tip şir, ce nu trebuie modificată. Instrucţiunea Const permite declararea unei constante şi definirea valorii sale fixe. Odată declarată, o constantă nu mai poate fi modificată, nici nu mai poate primi o valoare nouă. Declararea unei constante se realizează într-o procedură sau în secţiunea de declarare a unui modul. Constantele la nivelul modulului sunt private, implicit. Pentru a declara o constantă publică, este necesar ca instrucţiunea Const să fie precedată de cuvântul cheie Public. Exemple: Declarare: Public Const Societate = „Editura Mirton” Const Black = &Ho&

Utilizare: NameSocietate= Societate Form!Angajati!Prenume.BlackColor = Black

Constantele intrinseci Acestea sunt constante puse la dispoziţie chiar de către aplicaţii. Astfel, Access 2002 posedă propriile sale constante intrinseci care sunt vizibile în exploratorul de obiecte. O constantă intrinsecă poate fi folosită într-un macro sau în codul VBA. Constantele intrinseci sunt caracterizte de un prefix de 2 litere ce identifică biblioteca de obiecte unde constanta este definită. Constantele bibliotecii Microsoft Access primesc Prefixul „ac”; constantele bibliotecii Visual Basic au ca prefix „vb”. Exemple: acForm

109

vbCurrency

Există mai multe categorii de constante intrinseci: constante de acţiune, constante de proceduri eveniment, etc.

4.9.2. Structurile de decizie şi selecţie Deseori este necesară testare condiţiilor specifice înaintea executării instrucţiunilor. Structurile de decizie sunt numite şi alternative, permit alegerea alternativei, la sfârşitul unei evaluări. Se disting două structuri de decizie şi selecţie: ·

IF...THEN...ELSE

·

SELECT...CASE

Funcţia IIF poate fi utilizată şi pentru a defini o valoare în funcţie de o condiţie. INSTRUCŢIUNEA IF IF Permite executarea instrucţiunilor în funcţie de rezultatul unei condiţii. În general, instrucţiunile IF...THEN...ELSE pot conţine alte structuri de decizie de atâtea ori cât este necesar. Sintaxa multilinie cu indentarea corespunzătoare este mai uşor de utilizat. Sintaxa 1 (pe o singură linie) If Then [Else ]

poate fi alcătuit de mai multe instrucţiuni separate de : Sintaxa 2 (pe mai multe linii)

If Then [ElseIf Then ] [Else ] EndIf

Alte posibilităţi: If Then [Else If Then ] [Else ]

110

EndIf] EndIf

Exemplu: Afişarea rezultatului comparaţiei între A şi B: If A>B Then MsgBox „A>B” Else If A=B Then MsgBox „A=B” Else MsgBox „A= 5) Exemplu: Afişarea unui comentariu despre temperatură

111

Select Case Temperatura Case 0 MsgBox(„Ger”) Case 1 to 10 MsgBox(„Frig”) Case 10 to 16 MsgBox(„Răcoare”) Case 17, 18, 19 MsgBox(„Temperatura interioară iarna”) Case

20 to 25

MsgBox(„Agreabil”) Case Is > 25 MsgBox(„Cald”) Case Else MsgBox(„Temperatura nereferenţiată”) End Select

FUNCŢIA IIF IIf Returnează o valoare în funcţie de o condiţie. Sintaxa: IIf (, , _ )

Exemplu: Dim bln As Boolean Bln = IIF(A=B, True, False)

Este posibilă utilizarea mai multor imbricări ale funcţiei IIF. Exemplu: Dim IntI As Integer IntI = IIf(A = B, IIf(B = C, 1, 0),0)

STRUCTURI ITERATIVE Structurile iterative sau repetitive permit repetarea execuţiei unui ansamblu de acţiuni. Se pot distinge mai multe tipuri de structuri iterative: Do...Loop While...Wend For..Next For Each...Next

112

Do...Loop şi While...Wend repetă o prelucrare a datelor până când o anumită condiţie este realizată, în timp ce For..Next efectuează o prelucrare de un număr stabilit de ori, în funcţie de contor. For Each...Next permite parcurgerea elementelor unei colecţii. INSTRUCŢIUNEA DO...LOOP Do ...Loop

Execută o secvenţă de instrucţiuni în timp ce (While) sau până când (Until) condiţia specificată este verificată. Sintaxa 1: secvenţă de instrucţiuni neexecutată (condiţia a fost testată înaintea secvenţei). Do [{While|Until}] [Exit Do] Loop

Sintaxa 2: secvenţă de instrucţiuni executată cel puţin odată (condiţie testată după secvenţă). Do [Exit Do] Loop [{While|Until}]

Observaţie: · Exit Do este deseori folosită după evaluarea unei condiţii interne iteraţiei şi permite ieşirea din aceasta fără verificarea condiţiei de control. Exemplu: Calcularea şi afişarea cheltuielilor anuale: Dim intCpt Integer Dim CheltAn As Currency CheltAn = 0 IntCpt = 0 Do IntCpt = IntCpt + 1 CheltAn = CheltAn + CheltTot(IntCpt) Loop Until IntCpt = 12 MsgBox („Cheltuieli Anuale = ” & CheltAn)

113

INSTRUCŢIUNEA WHILE...WEND While...Wend

Execută o secvenţă de instrucţiuni atâta timp cât condiţia specificată este verificată. Sintaxă: While < secvenţă de instrucţiuni> Wend

Exemplu: Calcularea şi afişarea cheltuielilor anuale. Dim intCpt Integer Dim CheltAn As Currency CheltAn = 0 IntCpt = 1 While IntCpt = Mai mare sau egal cu... = Egal cu... Diferit de... Instrucţiunea Option Compare utilizată la nivelul modulului permite definirea metodei de comparare implicită, care este cea mai potrivită pentru compararea şirurilor de caractere. Aceasta poate lua trei valori: Compare Binary (opţiune implicită) furnizează compararea între şiruri bazate pe un ordin de triere provenit din reprezentarea binară internă a caracterelor. Compare Text furnizează comparaţii între şiruri bazate pe un ordin de triere ce nu face distincţia dintre literele mari şi cele mici.

116

furnizează comparaţii între şiruri bazate pe un ordin de triere determinat de către identificatorul de parametrii ai bazei de date curente. Compare Database

117

OPERATORI LOGICI Permit testarea simultană a două (sau mai multe) valori logice sau expresii ce returnează acest tip de valoare. De obicei, aceşti operatori sunt folosiţi cu instrucţiunea IF. Operator And

Or Xor Not Eqv

Operaţii Dacă toate expresiile au valoarea True, rezultatul este True. Dacă una din expresiile are valoarea False, rezultatul este False. Dacă cel puţin una dintre valori are valoarea True, rezultatul este True. Dacă doar una dintre expresii are valoarea True, rezultatul este True (sau exclusiv). Returnează contrariul expresiei. Returnează True dacă cele două expresii sunt identice.

OPERATORUL DE CONCATENARE Operatorul de concatenare este semnul „&”. Aceasta permite alipirea şirurilor de caractere, valori şi expresii. Rezultatul este un şir de caractere. Prioritatea operatorilor Atunci când mai mulţi operatori apar în aceeaşi expresie, fiecare este evaluat într-o ordine predefinită, numită prioritatea operatorilor. Operatorii sunt evaluaţi în ordinea următoare: operatori aritmetici, operatori relaţionali, operatori logici. Operatorii relaţionali au aceeaşi prioritate, adică sunt evaluaţi în ordinea apariţiei lor, de la stânga la dreapta. Operatorii aritmetici şi logici sunt evaluaţi în ordinea următoare de prioritate (de la stânga la dreapta): · aritmetici: ^, *, /, Mod, +, · logici: Not, And, Or, Xor, Eqv

4.9.4. Instrucţiuni utilizate cu obiecte în VBA INSTRUCŢIUNEA WITH Permite accesul repetat la acelaşi obiect numindu-l doar o singură dată. Oferă mai multe avantaje. - optimizează timpul de executare a codului, - câştigă timp în scriereea codului,

118

- face codul mai lizibil. Sintaxa: With EndWith

Exemplu: Obiect formular activ With Screen.ActiveForm .Caption = „Formular de plata” .Controls(„CmdValidare”).Enabled = False GoToPage2 EndWith

INSTRUCŢIUNEA FOR EACH...NEXT Permite trecerea în revistă a obiectelor unei colecţii sau a elementelor unui tabel. Sintaxă: For Each

In

|

[Exit For] Next

Exemplu: Exemplul următor permite atribuirea unei culori de font fiecărui Control al formularului „Angajat”, în funcţie de tipul său (proprietate ControlType). De asemenea, acesta foloseşte colecţia by default al obiectului Form (Screen .ActiveForm .Controls) Dim ctl As Control For Each ctl In Screen.ActiveForm `Parcurgerea controalelor formularului activ With ctl Select Case.Control Type `

Etichete

Case acLabel .ForeColor = vbBlue ` Zone de text Case acTextBox .Forecolor = vbYellow

119

` Liste derulante Case acListBox, acComboBox .ForeColor =vbRed EndSelect EndWith Nextctl

3.4.3. INSTRUCŢIUNEA IF...TYPE OF Permite testarea tipului de obiect. Sintaxă: If TypeOf Is Then EndIf

Exemplu: If TypeOf ctl Is acListBox Then...

INSTRUCŢIUNEA SET Permite atribuirea unei referinţe de obiect unei variabile, numite variabilă obiect. Această instrucţiune poate fi utilizată pentru crearea unei referinţe spre un obiect nou (utilizând eventual o metodă ce permite crearea unui obiect) sau pentru atribuire unei referinţe unui obiect deja existent. Sintaxă: Crearea unei referinţe la un obiect nou Set =

New

sau Set =

numele variabilei obiect numele unui obiect sau a unei variabile obiect de acelaşi tip. Cuvântul cheie New permite crearea unei noi instanţe de clasă. Dacă variabila obiect conţine deja o referinţă, aceasta este ştearsă. Observaţie: · Nu se poate folosi cuvântul cheie New pentru a face referinţă la un obiect decât dacă componenta ActiveX a obiectului furnizează o bibiliotecă (ex: obiecte ADO, obiecte Excel).

120

Atribuirea unei referinţe unui obiect existent: Set =

numele variabilei obiect numele unui obiect sau a unei variabile obiect de acelaşi tip. Reiniţializarea variabilelor obiect Set = Nothing

permite reiniţializarea variabilei obiect şi eliberarea totalităţii resurselor sistem şi memorie asociate obiectului. Exemple: Crearea referinţelor la un obiect nou. Exemplele 1 şi 2 permit crearea unui index nou sau completarea bazei de date curente. Pentru efectuarea acestor exemple, trebuie selectată referinţa proiectului Microsoft DAO 3.6 Object Library. (Tools-References) Nothing

Exemplul 1: Utilizarea cuvântului cheie New Dim tdfClient As DAO.tabledef Dim fld As DAO.Field ` Creează definiţia tabelului Set tdfClient = New DAO.tabledef tdfClient.Name = „Clienti” ` Creează primul camp Set fld = New DAO.Field With fld .Name = „Cli_Nume” .Type = dbText .Size = 40 End With tdfClient.Fields.Append fld ` Creează al doilea câmp Set fld = New DAO.Field With fld .Name = „Cli_Efectivi” .Type = dbInteger End With tdfClient.Fields.Append fld

121

`Adaugă tabelul la baza de date curentă Application.CurrentDb.TableDefs.Append tdfClient `Reiniţializează variabila obiect Set tdfClient = Nothing Set fld = Nothing

Exemplul 2: Aceeaşi prelucrare a datelor, utilizând metodele Dim tdfClient As DAO.tabledef Dim fld As DAO.Field ` Crează definiţia tabelului Set tdfClient = CurrentDb.CreateTableDef(„Clienţi”) With tdfClient ` Crează primul câmp Set fld =.CreateField(„Clienţi_Nume”,dbText,40) .Fields.Append fld ` Crează al doilea câmp Set fld =.CreateField(„Clienţi_efectiv”,dbInteger) End With `Adaugă tabelul la baza de date curentă CurrentDb.TableDefs.Append tdfClient `Reiniţializează variabila obiect Set fld = Nothing Set tdfClient = Nothing

Exemplul 3: Crearea unui formular cu o zonă de texte şi etichetă. `Obiect formular Dim frmEmploye As Form `Numele formularului Dim strName As String `Obiect control Dim ctl As Control `Crearea unui formular nou Set frmEmploye = Application.CreateForm With frmEmploye `Titlul formularului .Caption = „Total” `Lăţimea şi lungimea formularului .Width = 5000 .Section(acDetail).Height = 2000 `Ştergerea butoanelor de depalsare

122

.NavigationButtons =False `Şterge selectorul de înregistrare .RecordSelectors =False `Centrează formularul în aplicaţie .AutoCenter = True `Numele aplicaţiei strName =frmEmploye.Name End With `Adăugarea zonei de text „numele angajatului” Set ctl = Aplication.CreateControl(strName,_ acTextBox, ,” „,” „ 2000, 500, 2500,300) `Redactarea zonei de text With ctl `Numele zonei de text .name =”txtNom” `Culori .BackColor = vbWhite .ForeColor = vBlack .FontBold = True EndWith `Adăugarea etichetei „numele angajatului” Set ctl = Application.CreateControl(strName,_ acLabel, ,” „, „ „,500, 500, 1500, 300) `Redactarea etichetei With ctl `Numele etichetei .Name = „lblNom” `Titlul etichetei .Caption = „Numele angajatului:” `Culori .BackColor = vbWhite .ForeColor = vbBlue End With `Salvarea formularului DoCmd.Save, „Angajaţi” Docmd.close

4.9.5. Regulile de scriere a codului sursă VBA 123

COMENTARIILE Permit explicarea unui program pentru a-l face mai uşor de înţeles. Sintaxă: Rem sau ’

Exemplu: Rem Procedura ce permite comparatia zonei de txtA cu txtB Private Sub cmdRezultat_Click() If txtA > txtB Then labelRezultat.caption = „A>B” Else If txtA = txt B Then labelRezultat.caption = „A = B” Else labelRezultat.caption = „A _ b then _

Bineînţeles acest exemplu nu necesită o programare structurată, însă atrage atenţia asupra faptului că o linie de cod poate fi scindată în orice loc. INDENTAREA Este important ca instrucţiunile de acelaşi nivel să se găsească în acelaşi aliniat. Începutul şi sfârşitul procedurii fiind aliniate la stânga, conţinutul trebuie decalat puţin în interior, la dreapta. Aceste indentări permit structurii procedurii să devină mai uşor de citit.

4.9.6. Numele procedurilor, variabilelor şi constantelor 124

Numele procedurilor, variabilelor şi constantelor trebuie să respecte următoarele reguli: - să înceapă cu o literă, - să nu fie alcătuit din mai mult de 225 de caractere, - pot fi compuse din litere, cifre şi din liniuţa de subliniere ( _ ), - nu pot include semne de punctuaţie sau spaţii, - să nu corespundă cuvintelor rezervate, - să fie unice într-un program. CONVENŢIILE DE DENUMIRE ÎN VBA Se recomandă folosirea convenţiilor de denumire pentru variabile, controale şi obiecte. Acestea permit standardizarea codului. CONVENŢIILE DE DENUMIRE A VARIABILELOR Se recomandă folosirea a două prefixe: · primul pentru a preciza domeniul variabilei: g – globală, m – modul, nici un prefix pentru o variabilă locală, · al doilea, pentru a preciza tipul variabilei. Exemplu: gstrName

- variabilă globală de tip String. – variabilă locală de tip Integer.

intQuantity

Tip de variabilă Boolean Byte Currency Date, Ora Double Error Integer Long Object Single String User Defined Variant

Prefix Bin Byt Cur Dtm Dbl Err int lng obj sng str udt var

CONENŢIILE DE DENUMIRE A CONTROALELOR

125

Ca şi pentru variabile, numele controalelor, formularelor şi rapoartelor trebuie prefixate după tipul lor. Control Prefix ADO Data ado CheckBox chk Zonă de listă cbo modificabilă Command Button cmd Frame fra Option Group grp Image img Label lbl Option Button opt Zona de text txt CONVENŢIILE DE DENUMIRE A OBIECTELOR Obiectele Access pot fi de asemenea prefixate. Control Prefix Table tbl Query qry Form frm Report rpt Macro mac Index adx Camp fld Colectie col Property pty Pagină de acces la date pag

4.9.7. Clase de obiecte în VBA O clasă este un fel de tipar de unde provin obiectele. Obiectele din aceeaşi clasă moştenesc sistematic trăsături din toate metodele (coduri), proprietăţi (date) şi evenimentele claselor lor de origine. Prin urmare, caracteristicile şi comportamentul fiecăruia vor putea fi adaptate în funcţie de necesităţile aplicaţiei. De fapt, orice obiect Acess provine dintr-o clasă. MODULELE DE CLASĂ

126

Modulele de clasă permit crearea şi manipularea propriilor tipuri de obiecte în aplicaţii. Prezintă caracteristicile următoare: - poartă numele obiectului, - cuprind procedurile Sub şi Function ce corespund metodelor proprii obiectului, - includ procedurile Property Get ce permit citirea valorilor proprietăţilor obiectului şi procedurlor Property Set/Property Let permiţând fixarea valorilor acestor proprietăţi. Odată ce ansamblul acestor proceduri sunt descrise în cadrul modulului de clasă, este posibilă crearea unui nou obiect de tipul definit mai sus. Pentru aceasta, este suficientă crearea unei noi instanţe de clasă prin intermediul unei variabile obiect de tipul clasei: Dim As New .

Modulele de clasă sunt rar utilizate în programarea VBA, adresându-se în special specialiştilor. EXEMPLE DE MODULE DE CLASE Acest exemplu este un ghid pas cu pas în crearea şi utilizarea unui modul de clasă. Modulul creat va permite afişarea mesajelor utilizatorului. Acest modul prezintă următoarele elemente: - o metodă Confirmation ce afişează o căsuţă de dialog care invită utilizatorul să răspundă „Da” sau „Nu” la o întrebarea şi primeşte răspunsul utilizatorului, - două proprietăţi: proprietatea IsBeep indică dacă un beep trebuie emis înaintea afişării mesajului; proprietatea Title ce conţine titlul căsuţei de dialog. Exemplu: Pentru a crea un modul de clasă, se selectează opţiunea Class Module (modul de clasă) al meniul Insert.

127

Se defineşte numele clasei în câmpul Name.

Dacă fereastra Properties nu este afişată, se alege opţiunea Window Properties din meniul View sau se foloseşte tasta F4. Pentru utilizarea proprietăţilor în modulul de clasă Message, se definesc variabilele necesare. Variabila strTitle este asociată proprietăţii Title, iar variabila blnBeep proprietăţii IsBeep. Option Compare Database Option Explicit `Emiterea beep-ului Dim blnBeep As Boolean `Titlul ferestrei MsgBox Dim strTitle As String

Proprietăţile IsBeep şi Title sunt create folosind opţiunea Procedure din meniul Insert.

128

Sunt create pentru fiecare proprietate procedurile Property Get şi Property Set; pentru obţinerea codului următor, acestea sunt modificate: Public Property Get IsBeep() As Boolean Is Beep = blnBeep End Property Public Property Let Is Beep(ByVal blnNewValue As Boolean) blnBeep = blnNewValue End Property Public Property Get Title() As String Title = strTitle End Property Public Property Let Title(ByVal strNewValue As String) StrTitle = strNewValue End Property

Apoi se crează metoda confirmării folosind opţiunea Procedure al meniului Insert.

129

Se modifică procedura Confirmation pentru obţinerea codului următor: Public Function Confirmation(strMsg) As Boolean Is MsgBox(strMsg, vbYesNo, strTitle) = vbYes Then Confirmation = True Else Confirmation = False EndIf If blnBeep Then Beep EndFunction

Se poate observa că această metodă foloseşte cele două variabile, strTitle şi blnBeep. Metoda a fost creată ca o funcţie deoarece returnează răspunsul utilizaărului sub forma unei variabile logice (boolean). Odată creată, această clasă va fi utilizată pornind de la un formular. În acest scop, se va crea un formular Angajaţi cu două butone de comandă cmdClose şi cmdQuit. Se atribuie codul de mai jos evenimentelor click: Private Sub CmdInchidere_Click() `Obiect mesaj Dim Msg as New Message `Fără emiterea unui beep msg.IsBeep = False

130

`Titlul căsuţei de dialog msg.Title = „Aplicatie gestiunea personalului” `Cerere de confirmare If msg.Confirmation(„Doriti inchiderea

_

formularului” & „?”) Then DoCmd.Close EndIf EndSub Private Sub CmdTerminare_Click() `Obiect mesaj Dim msg As New Message `Emiterea unui beep msg.IsBeep = True ` Titlul casutei de dialog msg.Title = „Aplicatie

gestiunea personalului”

`Cerere de confirmare If msg.Confirmation(„Doriti sa parasiti aplicatia ?” Then _ DoCmd.Quit EndIf EndSub

Apoi se tastează formularul. Căsuţa de mesaj afişată de metoda Confirmation utilizează cele două proprietăţi şi returnează răspunsul utilizatorului. Modulul de clasă Message poate fi îmbunătăţit definind proprietăţile şi metodele noi (ex: mesajele în caz de eroare).

4.9.8. Exploratorul de obiecte în ACCES Ţinânând cont de numărul important de obiecte Access şi de diversitatea lor, este utilă căutarea rapidă a informaţiilor despre acestea. Exploratorul de obiecte permite afişarea informaţiilor referitoare la obiecte, metode, proprietăţi, evenimente şi constante. Exploratorul poate fi afişat în moduri diferite: - alegând opţiunea Object Browser din meniul View, - folosind tasta F2, -

făcând dublu clic pe icoana

.

131

unde: - listă de biblioteci de obiecte. -elemente căutate: obiect, proprietate, colecţie, eveniment, metodă, etc.

- rezultatul căutării: lista claselor de obiecte (obiecte şi colecţii) şi a componentelor sale (obiect, colecţie, proprietate, eveniment sau metodă). Cuvântul căutat se poate găsi în lista claselor sau în aceea a componentelor.

132

- obiecte ale bibliotecii, clasa obiectului selectat este inclus în lista Result.

- metode, proprietăţi, evenimente şi constante raportându-se la obiectul selectat sau inclus în lista din stânga. Componentul selectat este inclus în lista Result.

- detaliu al elementului selectat. CĂUTAREA CU EXPLORATORUL DE OBIECTE Pentru a efectua o căutare în exploratorul de obiecte, se procedează astfel: - se tastează cuvântul căutat în a doua linie derulantă, -

se face clic pe icoana Search , dacă fereastra Results afişează mai multe linii, deplasaţi-vă pe aceea care vă interesează şi partea de jos a ferestrei este actualizată.

133

4.9.9. Gestionarea evenimentelor în ACCESS ASOCIEREA CODULUI VBA LA UN EVENIMENT Un cod VBA poate fi atribuit unui obiect în două modalităţi: - pornind de la compartimentul Eveniment al ferestrei de proprietăţi al obiectului în Acces

-

pornind de la listele derulante de obiecte şi evenimente editorul Visual Basic

CATEGORII DE EVENIMENTE Listele următoare de evenimente sunt clasate după tip, şi cuprind: · numele evenimentului, · numele proprietăţii corespunzătoare din fereastra de proprietăţi ale obiectului (între paranteze), · descrierea evenimentului, · coloana din dreapta (Anulare) arată dacă evenimentul poate fi anulat. Anularea unui eveniment face obiectul paragrafului 6.3.

134

EVENIMENTELE DE TIP FORMĂ (FEREASTRĂ) Anulare Open

Load Resize UnLoad Close

Are loc la deschiderera formularului dar înaintea afişării primei înregistrări. Are loc la deschiderea unu raport dar înaintea listarii (la încărcare) Are loc la deschiderea formularului când este afişată prima înregistrare. (la redimensionare) Are loc la prima afişare a formularului şi la modificările aduse mărimii acestuia. (la descărcare) Are loc la închidere când înregistrările sunt descărcate, însă înainte ca formularul să dispară. (la închidere) Are loc atunci când formularul sau raportul dispar la închidere.

DA NU NU DA NU

EVENIMENTE DE TIP FOCUS Aceste evenimente se pot aplica formularelor (Activate, Deactivate, GotFocus, LostFocus) sau controalelor (Enter, Exit, SetFocus, LostFocus). Se spune despre obiect că are focus atunci când poate accepta schimbări în urma acţiunilor utilizatorului prin intermediul mouse-ului sau a tastaturii. Obiectele care au focus sunt numite obiecte active (ActiveForm sau ActiveControl). Anulare Activate Deactivate

Enter

Exit

GotFocus

LostFocus

(la activare) Are loc atunci când fereastra formularului sau a raportului este activată. (la dezactivare) Are loc atât la activarea unei alte ferestre, (însă înainte ca aceasta să fie activată), cât şi la închiderea ferestrei. (la intrare) Are loc înainte ca un control să primească focus, pornind de la un alt control, sau la deschiderea formularului. (la ieşire) Are loc înainte ca un control să îşi piardă focus-ul în faţa unui alt control din acelaşi formular sau din altul. (la primirea focusului) Are loc atunci când un control sau un formular fără control activ primeşte un focus. (la pierderea focus-ului) Are loc atunci când un

NU NU

NU

DA

NU NU

135

control sau un formular pierde focus-ul. EVENIMENTE DE TIP DATE Se aplică formularelor asociate unei surse de date (proprietatea RecordSource pornind de la numele unui tabel sau de la o interogare). Acest tip de evenimente se mai aplică controalelor asociate unui câmp al sursei de date a formularului (proprietatea ControlSource). Anulare AfterInsert AfterUpdate

AfterDel Confirm BeforeInsert

BeforeUpdate

BeforeDel Confirm NotInList

Current

Change

Updated Delete

(după inserare) Are loc după adăugarea unei noi înregistrări în tabel. (după MAJ) Are loc după actualizarea unui control sau a unei înregistrări cu date modificate. (după ştergere) Are loc după ce utilizatorul a răspuns cererii de ştergere a înregistrătilor. (înaintea inserării) Are loc când se tastează primul caracter al unei noi înregistrări, însă înaintea înregistrării propriu-zise. (înainte de MAJ) Are loc înaintea actualizării unui control sau a unei înregistrări cu date modificate. (înaintea ştergerii) Are loc după ce utilizatorul a a şters înregistrările dar înainte ca Access să ceară confirmare. (la absenţa din listă) Are loc atunci când tastarea unei valori nu se găseşte pe listă şi proprietatea limitată la listă este adevărată. (în momentul activării) Are loc atunci când focus-ul trece dintr-o înregistrare în alta. De asemenea, are loc la deschidere înainte ca prima înregistrare să devină cea curentă. (în momentul efectuării unei schimbări) Are loc în momentul modificării conţinutului unei zone text sau listă (tastatură sau macro/Visual Basic). (la MAJ) Are loc atunci când datele unui obiect OLE au fost modificate. (la ştergere) Are loc înaintea ştergerii

NU NU NU DA

DA

DA

NU

NU

NU

NU DA

136

propriu-zise. Anulare Dirty

Se produce atunci când conţinutul unui formular sau a părţii text al unei zone de listă se schimbă şi la trecerea de la o pagină în alta a unui control.

DA

EVENIMENTE DE TIP MOUSE Anulare Click DblClick MouseDown MouseMove MouseUp

Are loc când de efectuează clic stânga pe un control sau o zonă nouă a unui formular. Are loc când se efectuează dublu clic stânga pe un control sau o zonă nouă a unui formular. Are loc la apăsarea unui buton al mouse-ului pe un control sau un formular. Are loc atunci când utilizatorul deplasează mouse-ul pe un formular sau un control. Are loc atunci când utilizatorul nu mai apasă cu mouse-ul pe un control sau formular.

NU DA DA NU NU

EVENIMENTELE DE TIP TASTATURĂ Anulare KeyDown

KeyPress

KeyUp

Are loc la apăsarea unei taste sau la executarea instrucţiunii SendKeys. Însă obiectul poate fi împiedicat să fie afectat de tastatură atribuind valoarea 0 argumentului Keycode al procedurii KeyDown al obiectului. Are loc la apăsarea unei taste ce generează un caracater ANSI standard Obiectul poate fi împiedicat să fie afectat de acţiunea tastei atribuind valoarea 0 argumentului KeyAscii al procedurii KeyPress al obiectului. Are loc atunci când utilizatorul nu mai apasă tasta sau când se execută SendKeys. Obiectul poate fi împiedicat să fie afectat de acţiunea

NU

DA(cu macro sau VBA) NU

137

tastei atribuind valoarea 0 argumentului KeyCode al procedurii KeyUp al obiectului. Proprietatea KeyPreview a unui formular determină dacă procedurile eveniment de tastatură la nivelul formularului sunt apelate înaintea celor de la nivelul controalelor. Proprietatea KeyPreview poate fi folosită pentru a crea o procedură de gestionare la nivelul unui formular. Exemplu: Exemplul următor demonstrează cum se afişează un formular când utilizatorul acţionează pe tasta F1, oricare ar fi controlul activ. Private Sub Form_Load() KeyPreview = True End Sub Private Sub Form_KeyDown(KeyCode As Integer, _ Shift As Integer) `Dacă tasta este F1, formularul Find este afişat `KeyCode este reiniţializat pentru a afişa Microsoft _ `Access Help If KeyCode = vbKeyF1 Then DoCmd.OpenForm”Afisare” KeyCode = 0 End If End Sub

EVENIMENTELE DE TIP PRINT Aceste evenimente se aplică rapoartelor Access: Anulare Format Print Retreat

NoData

Page

(la formatare) Are loc când Microsoft Access determină care date aparţin căror secţiuni. (la listare) Are loc atunci când se redactează o secţiune pentru listare. (la reformatare) Are loc când Microsoft Access revine la o secţiune precedentă în timpul redactării unui raport. Are loc atunci când Microsoft Access a redactat un raport în scopul listării sale şi când acesta nu conţine data. Are loc după ce Microsoft Access a redactat o pagină a unui raport pentru listarea acestuia, dar înaintea listării propriu-zise a paginii.

DA DA NU

DA NU

138

Observaţie : Evenimentele Format, Print şi Retreat se aplică secţiunilor rapoartelor. EVENIMENTELE DE TIP FILTRU Anulare Are loc atunci când utilizatorul aplică un filtru. DA ApplyFilter Are loc când utilizatorul crează un filtru. DA Filter EVENIMENTELE DE TIP ERROR ŞI TIMER Anulare Error

Are loc când survine o eroare.

Timer

Are loc când o întârziere specifică s-a scurs.

NU NU

ANULAREA UNUI EVENIMENT În anumite cazuri, este indicată anularea unui eveniment. Există două modalităţi de a realiza aceasta: - Specificând numele unui macro ce conţine acţiunea CancelEvent, ca şi parametrul proprietăţii de tip eveniment corespunzătoare, de exemplu, pentru a anula actualizarea unui control sau pentru a plasa numele macro-ului ce conţine acţiunea CancelEvent pe proprietatea sa Before MAJ. Acţiunea CancelEvent în VBA foloseşte acţiunea identică din obiectul Docmd. - Conferind valoarea True argumentului Cancel a unei proceduri. Exemplu: Dacă data este incorectă, evenimentul Exit este anulat: cursorul este poziţionat pe câmp. Private Sub txtDateSfarsit_Exit(Cancel As Integer) If IsNull(txtDateSfarsit) Then Exit Sub `Data trebuie să fie corectă If Not IsDate(txtDateFin) Then MsgBox(„Date incorecte”), vbCritical Cancel = True Exit Sub End If `Data de sârşit trebuie să fie >= ca data de început If DateValue(txtDateFin) < DateValue(txtDateDeb) Then MsgBox(„Data de sfarsit trebuie sa fie mai _ mare decat data de inceput:”), vbCritical

139

Cancel = True Exit Sub End If End Sub

Observaţie: · Nu toate evenimentele pot fi anulate (vezi tablourile precedente de categorii de evenimente).

SECVENŢE TIPURI DE EVENIMENTE O acţiune utilizator sau sistem generează un eveniment în mod direct, însă, în acelaşi timp, pot fi activate mai multe evenimente subordonate. Urmează o suită de secvenţe tipuri de evenimente: · Deschiderea unui formular: Open → Load → Resize → Activate → Current · Închiderea unui formular: UnLoad → Deactivate → Close

· Intrarea într-un control: Enter → GotFocus · Trecerea dintr-un formular în altul: Exit → Lost Focus · Modificarea unei zone de text: Deactivate Form1 → Activate Form2 · Actualizarea unei zone de text: KeyDown → KeyPress → Change → KeyUp → Exit (zona1) → →LostFocus (zona2) →GotFocus (zona2) · Actualizarea unei înregistrări: KeyDown → KeyPress → Change → KeyUp → Before Update (Zone de texte) →AfterUpdate (Zone de Texte) →BeforeUpdate (Zone de Texte) →Before (Formulare) →AfterUpdate(Formulare) · Introducerea unei înregistrări în primul câmp: KeyDown → KeyPress → BeforeUpdate (Formular) →Change

140

→ KeyUp · Ştergerea înregistrărilor: Delete → Current → BeforeDelConfirm → AfterDelConfirm EVENIMENTE DE ACTUALIZARE În Microsoft Access evenimentele de actualizare intervin la două nivele: · actualizarea unui control, · actualizarea unei înregistrări. În cazul actualizării unui control, sunt executate evenimentele BeforeUpdate şi AfterUpdate ale controlului în cauză. În cazul actualizării unei înregistrări, sunt executate evenimentele BeforeUpdate şi AfterUpdate ale formularului. Evenimentele de actualizare a controlalelor sunt executate înaintea evenimentelor de actualizare a formularului.

4.9.10. Proprietăţi şi metode ale obiectelor ACCESS Această parte descrie proprietăţile şi metodele obiectelor utilizate în Access. Obiectele Form şi Report vor fi descrise în capitolul 8. Pentru a obţine lista exhaustivă a obiectelor, proprietăţilor şi metodelor, se foloseşte asistentul VBA sau se utilizeazâ exploratorulde obiecte. OBIECTUL APPLICATION Obiectul Application face referinţă la aplicaţia activă Microsoft Access. Proprietăţi: Returnează obiectul în care un macro sau un alt cod CodeContextObject VBA este în curs de execuţie. Returnează numele obiectului bază de date activ CurrentObjectName (tabel, interogare, formular, raport, macro, modul). Returnează tipul obiectului de bază de date activ. CurrentObjectType Specifică sau determină felul în care Microsoft FeatureInstall Access administrează apelările metodelor şi proprietăţilor ce necesită instalare. Returnează o valoare de tip boolean care indică dacă IsCompiled proiectul Visual Basic se găseşte într-un raport compilat. Determină bara de meniuri de folosit pentru baza de MenuBar date.

141

Name Parent ProductCode ShortcutMenuBar UserControl Visible Metode: AccessError AddToFavorites BuildCriteria CloseCurrentDatabase

DefaultWorkspaceClone Echo FollowHyperLink GetOption NewCurrentDataBase OpenCurrentDatabase Quit RefreshDataBase Window

RefreshTitleBar Run

Identifică numele obiectului. Permite realizarea referinţei la obiectul părinte. Determină identificatorul universal, unic lui Microsoft Access. Specifică meniul contextual ce apare atunci când utilizatorul face clic dreapta. Determină dacă aplicaţia Microsoft Access în curs a fost lansată de utilizator sau de o altă aplicaţie. Permite ascunderea aplicaţiei.

Returnează şirul descriptiv asociat unei erori Microsoft Access sau a unei erori DAO. Adaugă o adresă de legătură hypertext în dosarul Favorite (Documents). Permite construirea uşoară a criterilor unui filtru. Închide baza de date în curs pornind de la o altă aplicaţie care a deschis o bază de date cu ajutorul Automation. Creaază un nou obiect Workspace fără a obliga utilizatorul să se reconecteze. Specifică dacă Microsoft Access trebuie să redescrie ecranul. Deschide documentul sau pagina Web specificată de o adresă hyperlink. Returnează valoarea în curs a unei opţiuni a căsuţei de dialog Options. Crează o nouă bază de date în fereastra Microsoft Access. Deschide o bază existentă ca bază de date curentă. Permite părăsirea Access. Permite actualizarea ferestrei Database atunci când un tabel, o interogare, un formular, raport, macro sau modul au fost creaţi, şterşi sau redimensionaţi. Actualizează bara de titlu a Microsoft Access. Permite executarea unei proceduri Function sau Sub specificate de Microsoft Access sau definite de utilizator.

142

Permite executarea unei comenzi integrate din meniu sau bara de instrumente. Defineşte valoarea în căsuţa de dialog Options.

RunCommand SetOption

Exemplu: Buton de comandă ce permite părăsirea Access salvând toate obiectele. Sub cmdQuit_Click() Application.Quit acSaveYes End Sub

Exemplu: Codul următor permite modificarea culorilor implicite a paginilor de date (conţinut în DataSheet al căsuţei de dialog Options din Access). `Culoarea fontului: albastru închis Application.SetOption „Default Font color”, 4 ` Culoarea backgraund-ului: alb Application.SetOption „Default Background Color”, 15 `Culoarea bordurilor: albastru Application.SetOption „Default Gridlines Color”, 12

OBIECTUL DOCMD Obiectul DoCmd permite executarea majorităţii acţiunilor pornind din Visual Basic, via macro-uri. Fiecărei acţiuni macro îi corespunde o metodă. Argumentele acţiuni devin argumentele metodei. Obiectul DoCmd nu dispune de proprietăţi proprii. Observaţie: · Acţiunile macro ce corespund metodelor sunt indicate între paranteze.

Executarea acţiunii: CancelEvent OpenQuery Quit RunCommand RunMacro RunSql

Anulează un eveniment Deschide o interogare. Părăseşte Access. Execută o comandă dintr-un meniu sau din bara de meniuri. Execută un macro. Execută o interogare SQL.

Datele formularelor şi rapoartelor:

143

ApplyFilter FindNext FindRecord GotoControl GotoPage GotoRecord

Aplică un filtru unui tabel, formular sau raport. Continuă căutarea. Căutarea unei înregistrări. Deplasarea focus-ului asupra unui control. Deplasarea focus-ului asupra primului control al paginii indicate din formularul activ. Găseşte înregistrarea.

Importarea/Exportarea datelor: Permite exportarea unui obiect Access (tabel, formular) OutputTo într-o altă bază Access sau un alt tip de fişier (Excel, XML). Trimiterea unui obiect. SendObject TransferDatabas Importă sau exportă o bază de date. e Importă sau exportă o foaie de calcul. TransferSpread Sheet Importă sau exportă codul ASCII. TransferText Manipularea obiectelor: Închide un obiect (formular, raport,etc.). Close Permite copierea unui obiect Accesss în aceeaşi sau în CopyObject altă bază. Şterge un obiect. DeleteObject Măreşte o fereastră. Maximize Micşorează o fereastră sau o icoană. Minimize Deplasează sau redimensionează o fereastră. MoveSize Deschide un formular. OpenForm Deschide un modul VBA. OpenModule Deschide o interogare. OpenQuery Deschide un tabel. OpenTable Deschide o pagină de acces la datele bazei. OpenView Listează. PrintOut Redenumeşte un obiect. Rename RepaintObject Actualizează datele (relansează interogarea sursă a Requery obiectului). Redă mărimea normală ferestrei. Restore Salvează obiectul specificat sau cel activat. Save Selectează un obiect al bazei de date. SelectObject Dezactivează un filtru şi reafişează toate înregistrările. ShowAllRecords

144

Diverse: AddMenu Beep Echo Hourglass SetMenuItem SetWarnings ShowToolbar

Permite crearea unei bare de meniu sau a unui meniu contextual. Emite un sunet. Maschează sau afişează rezultatul unui macro în momentul executării sale. Clepsidra cursorului de mouse. Permite definirea raportului (activat sau neactivat, bifat sau nu), elementelor din meniul personlizat sau global. Activează / Dezactivează afişarea mesajelor standard de avertizare. Afişează/Ascunde o bară de instrumente.

Acţiuni de care obiectul DoCmd nu ţine cont: Funcţia cutie de mesaje. MsgBox Executarea aplicaţiei. Shell Apelarea directă a funcţiei în Visual Basic. ExecuteCode SendKeys Utilizarea instrucţiunii SendKeys. Acţiunile StopAllMacros şi StopMacro nu au un echivalent în Visual Basic. OBIECTUL SCREEN Face referinţă la un obiect activat fie că este vorba de un formular, o pagină de acces la date, un raport sau un control. Este folosit în principal în procedurile eveniment ale diferitelor obiecte. Acest obiect nu conţine decât proprietăţi. Proprietăţi: Asigură o referinţă la un control activ. ActiveControl Asigură o referinţă la o pagină de acces la datele ActiveDataPage active. Asigură o referinţă la o foaie activă de date. ActiveForm Asigură o referinţă la raportul activ. ActiveReport Application Permite accesul la obiectul Application şi proprietăţile acestuia. Permite specificarea tipului de cursor de mouse. MousePointer Asigură o referinţă la obiectul cadru al unui control, Parent unei acţiuni, unui subformular, etc. Asigură o referinţă la ultimul control activat înaintea PreviousControl controlului curent.

145

Exemplu: `Afişează numele controlului precedent Dim ctl As Control Set ctl = Screen.PreviousControl MsgBox ctl.Name `Transformă cursorul de mouse în clepsidră Screen.MousePointer = 11 `Reafişează cursorul by default Screen.MousePointer = 0 `Afişează numele formularului activ Dim frm As Form Set frm = Screen.ActiveForm MsgBox frm.Name `Modifică titlul formularului frm.Caption = „ Formular de plată”

OBIECTUL FILESEARCH Acest obiect permite căutarea fişierelor în funcţie de un ansamblu de criterii şi obţinerea informaţiilor relevante despre aceste fişiere. Proprietăţi: Returnează codul de 4 caractere al aplicaţiei în care Creator obiectul specificat a fost creat (nu se poate folosi decât în mediul Macintosh). Returnează sau defineşte numele fişierului ce trebuie FileName căutat. Returnează sau defineşte tipul fişierului ce trebuie FileType căutat. Returnează sau defineşte o constantă care indică LastModified timpul scurs de la ultima modificare a fişierului. Returnează sau defineşte folderul care se bazează LockIn căutarea specificată. Arată dacă căutarea specificată nu se bazează decât MatchText pe fişierele ale căror corp de texte sau proprietăţi Exactly conţine exact cuvântul sau fraza specificată. Arată dacă căutarea include toate subfolderele SearchSubFolders folderului specificat. Returnează sau defineşte cuvântul sau fraza de căutat TextOrProperty în corpul de texte sau în proprietăţile fişierului. Obiecte şi colecţii:

146

FoundFiles PropertyTests SearchFolders

Metode: Execute NewSearch RefreshScopes

Obiect reprezentând lista de fişiere returnate de căutare Colecţie de obiecte PropertyTests reprezentând ansamblul criteriilor căutării. Colecţie de obiecte ScopeFolder reprezentând ansamblul folderelor căutare.

Lansează căutarea fişierelor specificate Stabileşte valorile implicite a tuturor criteriilor de căutare. Actualizează lista de obiecte ScopeFolder (foldere) disponibile.

Exemplu: Codul următor permite stocarea într-un tablou a listei de fişiere Excel într-un director din My Documents. Dim strFileName()As String Dim i,j As Integer With Application.FileSearch .NewSearch .LookIn = „C:\My Documents” .SearchSubFolders = True .FileName = „xls” .MatchTextExactly = True .Execute j = .FoundFiles.Count ReDim strFileName(j) For i = 1 To j strFileName(i) = .FoundFiles(i) Next i End With

COLECŢIA REFERENCES Colectia References conţine obiectele References ce corespund biblotecilor de obiecte provenite din alte aplicaţii. Pentru a adăuga (sau şterge) o referinţă la o bibliotecă de obiecte, se alege opţiunea References din meniul Tools. Fereastra următoare permite selectarea referinţelor dorite:

147

Proprietăţi: Count Parent Metode: AddFromFile AddFromGuid

Item Remove

Determină numărul obiectelor referenţiate Nu este folosit.

Creează o referinţă la o bibliotecă pornind de la numele unui fişier. Creează o referinţă la o bibliotecă pornind de la GUID-ul său (identificator global unic în registrul Windows). Returnează o referinţă în funcţie de poziţia sa în colecţia References. Şterge un obiect referinţă din colecţia References.

Proprietăţile obiectului Reference Arată dacă o referinţă implicită este necesară pentru buna BuiltIn funcţionare în Access. Returnează o cale de acces şi numele fişierului bibliotecii FullPath referenţiate. Returnează GUID-ul, identificatorul bibliotecii în registrul Guid Windows. Arată dacă o referinţă validă este atribuită obiectului în IsBroken registrul Windows. Indică tipul de referinţă. Kind Indică principalul număr de versiune al aplicaţiei căreia îi Major

148

este asociată o referinţă. Indică numărul minor de versiune al aplicaţiei. Numele referinţei.

Minor Name Exemplu:

Dim Ref As References `Afişează numărul total de referinţe MsgBox(„Nr. total de referinte este:” & references.Count `Parcurge referinţele, afişează numele şi calea de acces ale acestora For Each ref In Application.References MsgBox(„nume:”

&

ref.name

&

„

„

vbCr

&

vbCr

&

_

ref.FullPath `Şterge referinţele neobligatorii pentru Access If Not ref.BuiltIn Then References.Remove ref EndIf Next ref `Adaugă biblioteca de obiecte Excel Application.References.AddFromFile „Excel9.olb” `Adaugă biblioteca de obiecte Word Application.References.AddFromFile „MsWord.olb”

COLECŢIA PRINTERS Conţine obiectele Printer ce reprezintă fiecare imprimantă disponibilă în sistem. Observaţie: · Obiectul Printer nu există în versiunile precedente ale Access. Proprietăţile obiectului Printer: Împreună cu proprietăţile TopMargin, RightMargin şi BottomMargin LeftMargin, această proprietate permite specificarea marginilor unei pagini. Arată dacă imprimanta trebuie să listeze în culori ColorMode (acPRCMColor) sau alb-negru (acPRCMMonochrome) Indică dispunerea pe verticală a secţiunilor Detail a unui ColumnSpacing formular. Indică numărul copiilor de listat. Copies Permite doar listarea datelor unui tabel sau interogarea în DataOnly modul DataSheets. Indică numele perifericului. DeviceName

149

DriverName Duplex Orientation PaperBin PaperSize Port PrintQuality

Indică numele driverului utilizat de imprimantă. Indică felul în care imprimanta administrează listarea faţă-verso. Indică orientare imprimării (acPRORPortrait sau acPRORLandscape). Indică PaperBin ce trebuie folosit de către imprimantă. Indică mărimea hârtiei. Indică portul la care este conectată imprimanta. Indică rezoluţia folosită de imprimantă pentru listare.

Celelate proprietăţi (ColumnSpacing, RowSpacing, ItemSizeHeight, etc.) permit formatarea din secţiunea Detail a unui formular sau raport.

4.10. Recomandări pentru optimizarea codului VBA Pentru a optimiza funcţionarea VBA, unele comenzi pot accelera viteza de execuţie a codului creat. · Întotdeauna variabilele trebuie să fie declarate în mod explicit. · Tipul de variabile trebuie să fie întotdeauna cât mai explicit posibil. · Pentru a crea referinţa proprietăţilor, controalelelor şi obiectelor de acces la date, se preconizează variabilele. · Cuvântul rezervat Me trebuie folosit pentru a se face referinţă la un formular sau un raport în cadrul procedurii eveniment. · Se recomandă folosirea constantelor cât de frecvent posibil. · Modulele trebuie să fie organizate pentru a nu supraîncărca memoria. Un modul este salvat doar dacă una din procedurile sale este apelată de alte coduri. · Codul trebuie compilat regulat.

4.11. Întrebări de auto-evaluare 1. Explicaţi: a. Avantajele utilizării VBA b. Modelul obiect din Access c. Proprietăţile referitoare la obiecte d. Evenimente e. Proceduri in VBA f. Noţiunile de variabile, constante şi tipuri de date g. Instrucţiunea If. Exemple h. Instrucţiunea Select... Case. Exemple

150

i. j. k. l. m. n. o. p. q. r. s.

Instrucţiunea Do...Loop. Exemple Instrucţiunea While... Wend. Exemple Instrucţiunea For... Next. Exemple Instrucţiunea For Each... Next. Exemple Operatori în VBA Instrucţiunea With... End with. Exemple Instrucţiunea For Each... Next. Exemple Instrucţiunea If.. Type Of. Exemple Instrucţiunea Set. Exemple Categoriile de evenimente existente în VBA Obiectul DoCmd. Exemple

2. Descrieţi mediul de dezvoltare pentru VBA (IDE-ul). 3. Reguli de scriere a codului sursă VBA. 4. Module de clasă. 5. Proprietăţile şi metodele obiectelor Access. 6. Recomandări pentru optimizarea codului Vba.

151

152

CAP.5. LIMBAJUL SQL 5.1. Rezumatul capitolului Unul dintre cele mai puternice limbaje structurate pentru interogarea datelor, SQL (Structured Query Language), a devenit un standard pentru o gamă din ce în ce mai largă de sisteme pentru gestiunea bazelor de date. Vom prezenta comanda Select – care permite realizarea interogării bazelor de date, precum şi instrucţiunile care permit actualizarea datelor (adăugarea, modificarea şi ştergerea datelor prin comenzi SQL).

5.2. Prezentarea limbajului SQL Limbajul SQL (Structured Query Language sau limbajul structurat de interogări) este un limbaj de interogări şi gestionare a bazelor de date relaţionale. Access foloseşte SQL ca limbaj de interogare. În momentul creării unei interogări în modul de interogare Design, Access construieşte în paralel instrucţiunile SQL echivalente. De altfel, majoritatea proprietăţilor interogărilor în modul de interogare Design prezintă clauze echivalente şi opţiuni accesibile în limbajul SQL. Exemplu: Dechideţi o interogare în modul Design View:

Faceţi clic pe opţiunea Mode SQL al icoanei View

153

Se va obţine instrucţiunea SQL corespunzătoare interogării

·

Observaţie: Această operaţie este foarte interesantă în special pentru cei nefamiliarizaţi cu limbajul SQL: se poate crea interogarea în Access şi recupera instrucţiunea SQL astfel generată pentru a o include în codul VBA.

Anumite interogări SQL, numite interogări specifice limbajului SQL, nu pot fi create în grila de generare a interogărilor, ci trebuie să fie scrise direct în modul SQL. Este vorba de: - interogările directe ce permit operarea directă cu tabele în server, - interogările definiţii de date ce permite crearea, ştergerea sau modificarea structurilor tabelelor, - interogările Union ce permit regruparea câmpurilor de două tabele (sau mai multe) în acelaşi câmp rezultat din interogare. Aceste interogări sunt foarte utile în fuzionarea înregistrărilor ce provin din tabele diferite.

5.3. Limbajul SQL ŞI VBA Interogările SQL se integrează perfect în VBA şi pot fi utilizate pornind de la metodele diverselor obiecte: - metoda OpenRecordset a obiectelor DataBase şi Connection,

154

- metoda CreateQueryDef a obiectelor DataBase şi Connection, - metoda Execute a obiectelor Command şi Connection, etc. Interogările SQL sunt de asemenea foarte des utilizate în formulare: - proprietatea RecordSource a unui formular sau raport, - proprietatea RowSource a unei liste derulante, etc. Majoritatea acestor proprietăţi pot fi modificate de codul VBA. Avantajele utilizării instrucţiunii SQL în VBA sunt următoarele: · Viteza de execuţie: o instrucţiune Select este mai rapidă decât parcurgerea secvenţială a unui tabel. · Performanţă mai bună: în modul client/server, interogările sunt compilate de SGBD care le optimizează performaţele. · Întreţinere mai uşoară: codul de instrucţiuni SQL este mai scurt, deci mai uşor de citit, decât echivalentul său în VBA. · Standardizare: limbajul SQL este standardul de interogare al bazelor de date relaţionale.

5.4. Descrierea limbajului SQL INSTRUCŢIUNEA SELECT SELECT este cea mai folosită instrucţiune, corespunzând interogării Selection din Access. Permite extragerea câmpurilor unui ansamblu de înregistrări ce corespund unor criterii. Sintaxă: SELECT [ALL |DISTINCT FROM [WHERE ...] [GROUP BY...] [HAVING...] [ORDER BY] ALL Distinct *

Sunt luate în considerare toate înregistrările ce corespund criteriilor. Sunt omise toate înregistrările pentru care câmpurile selectate conţin date în dublu exemplar. Listă de câmpuri selectate, separate de virgule Indică faptul că toate câmpurile tabelului/tabelelor specifcat(e) sunt selectate.

155

alias1, alias2



Indică numele ce trebuie folosite drept antete de coloană în locul numelor coloanelor originale din tabel. Numele tabelului sau tabelelor ce conţin datele care trebuie extrase.

CLAUZA FROM Aceasta specifică tabelele sau interogările din care sunt extrase datele. Sintaxă: FROM table 1 [LEFT|RIGHT|INNER JOIN table2 ON TABLE1.camp1 TABLE2.câmp2 [LEFT|RIGHT| INNER]

Aceşti operatori permit definirea tipului de imbricare între tabele.

LEFT JOIN

Se foloseşte pentru a crea o imbricare externă de stânga. Rezultatul acesteia cuprinde toate înregistrările provenite din primul tabel (cel din stânga: ) şi pe acelea pentru care există o valoare corespunzătoare în al doilea tabel (cel din dreapta: ).

RIGHT JOIN

Se foloseşte pentru a crea o imbricare externă de dreapta. Rezultatul acesteia cuprinde toate înregistrările provenite din al doilea tabel (cel din dreapta: ) şi pe acelea pentru care nu există valoare corespunzătoare în primul tabel (cel din stânga: ).

INNER JOIN

Se foloseşte pentru a crea o imbricare ce nu cuprinde decât înregistrările în care datele câmpurilor sunt identice.

=).

comparare> Exemple:

Select Clients.Cli_societate, Commandes.Cde_DateCde From Clients INNER JOIN Commandes ON Clients.Cli_CodeCli =Commandes.Cde_CodeCli

156

Listă de comenzi lansate de societate. În primul exemplu, sunt selectaţi doar clienţii care au facut deja comenzi. Select Clients.Cli_societate, Commandes.Cde_DateCde From Clients LEFT JOIN Commandes ON Clients.Cli_CodeCli =Commandes.Cde_CodeCli

În al doilea exemplu, sunt selectaţi toţi clienţii. CLAUZA WHERE Permite filtrarea înregistrărilor după anumite criterii. Condiţiile clauzei WHERE se exprimă cu ajutorul operatorilor următori: - operatori de comparare: =, , < =, > =, Is [Not] Null, [Not] In, Between.

-

operatori logici: And, Or, Not.

Exemplu: SELECT * From Produse WHERE [Prod_Pret] = 500000 SELECT * From Produse WHERE [Prod_Pret] BETWEEN 100000 AND 200000 SELECT * FROM

Clienti WHERE [Cli_plata] In (`France, `Italia, `Spania)

CLAUZA GROUP BY Clauza GROUP BY corespunde „Totalului” interogărilor Access (numite Regrupări în versiunile anterioare). Permite regruparea datelor într-unul sau mai multe câmpuri. În principal, clauza este folosită pentru executarea funcţiilor de agregare SQL, ca şi Sum (sumă), Count (calcul), Avg (medie). Exemple: Această interogare returnează numărul comenzilor lansate de client. SELECT Clienti.Cli_Societate, Count(Comenzi.Cde_DateCde AS NbComenzi FROM Clienti LEFT JOIN Comenzi ON Clienti.Cli_CodeCli = Comenzi.Cde_CodeCli GROUP BY Clienti.Cli_Societate

157

Această interogare returnează totalul fiecărei comenzi. SELECT Comenzi.Cde_NumCde, Sum([Cde_Pret]*[Cde_Buc] AS TotalCde FROM Comenzi INNER JOIN [Detalii Comenzi] ON Comenzi.Cde_NumCde = [Detalii Comenzi].Cde_NumCde GROUP BY Comenzi.Cde_NumCde

CLAUZA HAVING Specifică înregistrările regrupate ce trebuie afişate într-o instrucţiune SELECT dotată cu o clauză GROUP BY. Odată ce regruparea este efectuată se afişează lista de câmpuri a clauzei GROUP BY şi sunt selectate doar înregistrările care respectă condiţia specificată în clauza HAVING. Exemplu: Această interogare extrage comenzile ale căror total este mai mare de 2 000 000. SELECT Comenzi.Cde_NumCde, Sum([Cde_Pret]*[Cde_Buc] AS TotalCde, Commandes.Cde_DateCde FROM Comenzi INNER JOIN [Detalii Comenzi] ON Comenzi.Cde_NumCde = [Detalii Comenzi].Cde_NumCde GROUP BY Comenzi.Cde_NumCde,

Comenzi.Cde_DateCde

HAVING (Sum(Cde_Pret*Cde_Buc)> 2 000 000)

CLAUZA ORDER BY Această clauză determină sortarea (aranjarea în ordine crescătoare sau descrescătoare), înregistrările rezultă dintr-o interogare în funcţie de câmpul/câmpurile specificat(e). Sintaxă: [ORDER BY camp1 [ASC|DESC][, camp2 [ASC|DESC]][,. . . ]] ASC DESC

Ordine crescătoare. Ordine descrescătoare.

Exemplu: SELECT Clienti.Cli_Soc, Count(Comenzi.Cde_DateCde) AS NbComenzi FROM Clienti LEFT JOIN Comenzi

158

ON Clienti.Cli_CodeCli =Comenzi.Cde_CodeCli GROUP BY Clienti.Cli_Soc ORDER BY Count (Comenzi.Cde_DateCde) DESC

Instrucţiunea UPDATE Corespunde unei interogări de actualizare care modifică valorile câmpurilor într-un tabel specificat, pentru înregistrările ce corespund criteriului dat (facultativ). Sintaxă: UPDATE table SET câmp1=valoarenouă1,[câmp2=valoarenouă2] ... [WHERE criteriu]

Observaţie: · Dacă nu se specifică nici o clauză WHERE, toate înregistrările sunt actualizate. Exemple: Această interogare modifică codul ţării din toate înregistrările tabelului Clienţi. UPDATE Clients SET Clients.Cli_Pays = „RO”

Această interogare modifică în tabelul Clienţi codul de ţară al înregistrărilor clienţilor al căror oraş este „Timişoara”. UPDATE Clients SET Clients.Cli_Pays = „RO” Where Clienti.Cli_oras =”Timisoara

INSTRUCŢIUNEA DELETE Corespunde unei interogări DELETE ce şterge înregistrările din tabelul menţionat în clauza FROM, după criteriile date (facultativ). Sintaxă: DELETE FROM tabel [Where criteriu]

Observaţie: · Dacă nu este specificată nici o caluză WHERE, toate înregistrările sunt şterse.

159

Exemplu: Această interogare şterge comezile de dinainte de 1997. DELETE Comenzi.Cde_DateCde FROM Comenzi WHERE (( Comenzi.Cde_DateCde) < #1/1/1997#)

INSTRUCŢIUNEA INSERT INTO Instrucţiunea SQL INSERT INTO corespunde unei interogări Add care adaugă înregistrări într-un tabel. Sintaxa: Interogare Add de adăugare a unei singure înregistrări : INSERT INTO [( câmp1 [, câmp2 [‚ ...] ] ) ] VALUES ( valoare1 [, valoare2 [, ...]])

Observaţie: · Trebuie să existe tot atâtea valori câte coloane de valorificat, de acelaşi tip şi în aceeaşi ordine. Interogare Add cu una sau mai multe înregistrări: INSERT INTO [( câmp1 [, câmp2 [‚ ...] ] ) ] SELECT [.]câmp1 [, câmp2 [,...] ] FROM

Observaţie: · Instrucţiunea SELECT trebuie să returneze atâtea valori în aceeaşi ordine şi de acelaşi tip către coloanele de valorificat (câmpul instrucţiunii INSERT). Exemple: Adăugarea unei înregistrări în tabelul Clienţi INSERT

INTO

Clienti

(Cli_CodCli,

Cli_societate,

Cli_oras,

Cli_plata) VALUES( `Mirton`, `Editura Mirton`, `Timisoara~, `RO`)

Adăugarea unei înregistrări din tabelul Prospecte în tabelul Clienţi. INSERT INTO Clienti SELECT Prospecte.* FROM Prospecte

160

ALTE INSTRUCŢIUNI Interogare Crează o interogare imbricată. TRANSFORM UNION

Crează o interogare ce fuzionează rezultatele a două sau mai multe tabele sau interogări.

Crearea şi gestiunea de tabele Crează un nou tabel. CREATE TABLE CREATE INDEX

Crează un nou index pentru un tabel existent.

ALTER TABLE

Modifică structura unui tabel.

DROP TABLE

Şterge tabelul din baza de date.

DROP INDEX

Şterge indexul unui tabel.

Crearea şi gestiunea utilizatorilor şi a grupurilor Crează unul sau mai mulţi utilizatori. CREATE USER ADD USER

Adaugă unul sau mai mulţi utilizatori grupului de utilizatori existenţi

DROP USER

Şterge unul sau mai mulţi utilizatori.

CREATE GROUP

Crează una sau mai multe grupe de utilizatori.

DROP GROUP

Şterge una sau mai multe grupe de utilizatori.

GRANT

Oferă privilegii specifice unui utilizator sau a unui grup de utilizatori existent.

REVOKE

Retrage privilegiile specifice ale unui utilizator sau a unui grup de utilizatori existent.

161

5.5. Exemple de utilizare a interogărilor SQL Pentru a demonstra rezultatele limbajului SQL, exemplele următoare propun două proceduri echivalente, una folosind limbajul SQL, cealaltă nu. Pentru a realiza aceste exemple, se crează un tabel Clienţi având câmpurile Cli_Societate, Cli_Ţară şi Cli_Oraş şi se tastează câteva înregistrări în acest tabel. ACTUALIZAREA ÎNREGISTRĂRILOR Codul din exemplul următor permite modificarea conţinutului unui câmp dintr-un tabel pentru înregistrările ce corespund criteriilor. Codul VBA ce utilizează o interogare SQL de tip UPDATE Private Sub Maj_Plati() Dim cncDeviz As ADODB.Connection Dim strSQL As Sring `Actualizarea codului ţării din tabelul Clienţi Set CncDeviz = CurrentProject.Connection strSQL = „UPDATE Clients SET Clients.Cli_Plati = `RO` _ & „WHERE Clienti.Cli_Oras = „Timisoara” cncDeviz.Execute strSQL END SUB

Codul VBA echivalent fără interogarea SQL Private Sub Maj_Plati() Dim cncDeviz As ADODB.Connection Dim rstClient As ADODB.RecordSet ` Deschidere pentru înregistrare Set CncDeviz = CurrentProject.Connection Set rstClient = New ADODB.RecordSet rstClient.Open „Clienti”, cncDeviz, adOpenForwardOnly,_ adLockOptimistic `Parcurgerea secvenţială a tabelului Clienţi Do While Not rstClient.EOF If rstClienti(„Cli_Oras”)= „Timisoara” Then rstClient(„Cli_Plata”)= „RO” rstClient.Update EndIf rstClient.MoveNext Loop

162

End Sub

ÎNCĂRCAREA UNEI LISTE DERULANTE Codul exemplului de mai jos permite afişarea într-o listă derulantă (controlul zonă de listă) a numelui clienţilor a căror nume de Societate începe cu o listă dată (litera este scrisă într-o zonă de text). Pentru a testa acest exemplu: - se crează un formular numit Clienţi - se adaugă controalele următoare în acest formular: - o zonă de text (txtNameSoc), - o zonă de listă (IstSoc), - un buton de comandă (cmdLista1). Codul VBA ce utilizează interogarea SQL de tipul SELECT. Conţinutul listei este rezultatul interogării SQL. Private Sub cmdListe1_Click() Dim strSQL As Sring `Controlul numelui scris If txt numeSoc = „ „ Then MSGBOX(„Trebuie să tastaţi cel puţin o literă”, _ txtNumeSoc.SetFocus Exit Sub End If `Proprietăţi ale listei derulante `Lista conţine o interogare Me.lstSoc.RowSourceType = „Table/Interogare” strSQL = „SELECT Clienti.Cli_Societate Like `”& _ Me.txtNumeSoc & „*` Me.lstSoc.RowSource = strSQL `Reactualizarea datelor listei Me.lstSoc.Interogare End Sub

Codul VBA echivalent fără interogarea SQL. Private Sub cmdListe1_Click() Dim cncDeviz As ADODB.Connection Dim rstClient As ADODB.RecordSet Dim strNumeSoc as String `Controlarea numelui scris If txtNumeSoc = „ „ Or IsNull(txtNumeSoc) Then

163

MSGBOX(„Numele acesta a mai fost introdus”, vbExclamation) txtNumeSoc.SetFocus Exit Sub End If `Iniţializarea listei derulante `Lista conţine o suită de valori Me.lstSoc.RowSourceType = „Lista de valori” Me.lstSoc.RowSource = „ „ Me.lstSoc.Requery `Deschiderea unui set de înregistrări Set cncDeviz = CurrentProject.Connection Set rstClient = New ADODB.Recordset rstClient.Open „Clienti”, cncDeviz, adOpenForwardOnly, _ adLockOptimistic ` Parcurgere secvenţială a tabelului şi adăugarea elementelor în listă Do While Not rstClienti.EOF If Left(rst(Client(„Cli_Societate”),1) = _ Left(MetxtNumeSoc, Len(Me.txtNumeSoc)) Then strNumeSoc = rstClient(„Cli_Societate”) Me.LstSoc.AddItem strNumeSoc End If rstClient.close End Sub

Observaţie: 1. Exemplele precedente constată faptul că codul ce utilizează SQL este mai scurt şi execuţia sa este mai rapidă în special dacă tabelul client conţine un număr important de înregistrări.

5.6. Teste de auto-evaluare 1. Explicaţi: a. Instrucţiunea Select. Exemple b. Instrucţiunea Update c. Instrucţiunea Delete d. Instrucţiunea Insert Into 2. Actualizarea înregistrărilor. 3. Încărcarea unei liste derulante.

164

165

CAP. 6. MANIPULAREA OBIECTELOR WORD ŞI EXCEL ÎN VBA 6.1. Rezumatul capitolului Uneori este necesară manipularea obiectelor unei alte aplicaţii (în special cele care fac parte din pachetul Microsoft Office – cele mai uzuale fiind MS Word şi MS Excel) direct din Access. Acest lucru se realizează cu ajutorul tehnologiei OLE Automation. În acest capitol va fi prezentat modul de comunicare cu cu cele două aplicaţii, modelele obiect asociate, obiectele şi colecţiile specifice fiecăreia precum şi protocolul de schimb dinamic de date dintre cele două aplicaţii, cu exemple. 6.2. Tehnologia OLE Automation, numită şi OLE (Object Linking and Embedding) sau OLE Automation, este tehnologia care permite manipularea obiectelor unei alte aplicaţii, direct din Access sau din VBA Access. Pentru a putea funcţiona, Automation are nevoie de un client şi un server numit server OLE. Serverul este aplicaţia sau componentul care furnizează servicii clientului. Clientul, numit şi controlor, utilizează aceste serviciii pentru a pilota aplicaţia server şi manipula obiectele sale. Access este clientul şi Word este serverul OLE. O bibliotecă de obiecte este un fişier prevăzut de obicei cu o extensie .olb, furnizând informaţii ce permit maipularea obiectelor puse la dispoziţia utilizatorului de un server. Se poate folosi Exploratorul de obiecte pentru a examina conţinutul unei biblioteci de obiecte. Pentru a accesa obiectele unei alte aplicaţii, se face referinţă la biblioteca acesteia de obiecte în modul următor: → într-un modul, se selectează meniul Tools-References, se va afişa o căsuţă de dialog References cu toate serverele OLE înregistrate → se activează referinţa dorită. Cu ajutorul exploratorului de obiecte, consultarea listei de obiecte, metode şi proprietăşi ale unui server OLE este mai simplă. Utilizarea tehnologiei Automation Pentru a putea manipula obiectele altei aplicaţii, se procedează astfel: - se defineşte o variabilă obiect în codul VBA, - se folosesc funcţiile CreateObject sau GetObject pentru a face referinţă la obiect.

166

Exemple: Dim AppWord As Object Set AppWord ‚ CreateObject( “Word.Application”)

Sau, Dim

AppWord As NewWord.Application

Referire la un document Word existent: Dim DocWord As New Word.Application Set DocWord = GetObject(„C:\Clienti\Gabi.doc”)

Următoarele paragrafe descriu modul în care se poate pilota diferite softuri ale Microsoft Office utilizând tehnologia Automation. Observaţie: · Obiectele, colecţiile, metodele şi proprietăţile modelelor obiect din Microsoft Office fiind foarte numeroase, doar cele mai des folosite sunt descrise în cele ce urmează.

167

6.3. Comunicarea cu Word MODELUL OBJECT WORD Extrase din modelul Object Word.( Collections si Object). Application AddIns

FontName

Answer Wizard

Languages

Assistant

LanguageSettings

AutoCaption

ListGalleries

AutoCorrect

MaillingLabel

Browser

MailMessage

CaptionLabels

NewFile

COMAddIns

Options

CommandBars

RecentFile

DefaultWebOptions

Selection

Dialogs

SynonymInfo

Dictionaries

System

Documents

TaskPanes

EmailOptions

Tasks

FileConverters

Templates

FileDialog

Windows

FileSearch

OBIECTE ŞI COLECŢII WORD

168

Documents

Colecţia tuturor claselor (obiecte Document) deschise.

Dictionaries

Colecţia tuturor dicţionarelor personale active (obiectele Dictionary).

E-Mail Options

Obiect ce conţine caracteristicile globale pe care Microsoft Word le foloseşte când utilizatorul crează sau modifică mesaje electornice şi răspunsurile la acestea.

File Converters

Colecţia tuturor conversiilor de fişiere (obiecte FileConvert) disponobile pentru deschiderea şi înregistrarea fişierelor.

FontNames

Obiect ce conţine lista numelor tuturor fonturilor disponibile.

Languages

Colecţia limbilor (obiecte Languages) utilizate în Word pentru verificările lingvistice şi pentru redactare.

ListGalleries

Colecţia obiectelor ListGallery

MailMessage

Obiect reprezentând mesajul electronic activ dacă Word este editorul e-mailului.

Options

Reprezintă opţiunile aplicaţiei şi documentului Word. Majoritatea proprietăţilor obiectului Options corespund elementelor căsuţei de dialog (meniul Tools).

Selections

Reprezintă selectarea în curs a unei ferestre.

System

Conţine informaţii despre calculatorul

Templates

Colecţia tuturor modelelor (obiecte Template) disponibile la un moment dat.

169

COLECŢIA DOCUMENTS Metode: Colecţia Documents este compusă din toate obiectele Document deschise în Word: Add

Crează un nou Document şi alătură colecţia Documents. Exemplu: Documents.Add Template:=”Normal”

Close

Închide toate documentele Word deschise Exemplu: Documents.Close

Open

Deschide documetul specificat şi îl alătură colecţiei Documents. Exemplu: Documents.Open FileName:=”C:\Clienti\Balanta.doc”

Save

Salvează toate documnetele deschise. Exemplu: Documents.Save

OBIECTELE DOCUMENT Un obiect Document permite cearea unei referinţe la un document Word. Active Document desemnează documentul activ. Metode: Activează un document deja deschis. Activate Exemplu: Documents(„ Cumpărători.doc”).Activate Close

Închide un document Word. Exemplu: Documents(„ Cumpărători.doc”).Close Sau

ActiveDocument.close

PrintPrevie Afişează un document în Print Preview înaintea printării. Exemplu: ActiveDocument.PrintPreview w Range

Returnează un obiect Range. Exemplu: ActiveDocument.Range(0, 50).Bold =True

Save

Salvează un document. Exemplu: ActiveDocument.Save

170

SaveAs

Salvează un document sub un nou nume şi/sau într-un nou format. Exemplu: ActiveDocument.SaveAs FileName:=strDocName

Obiecte şi colecţii: Characters

Colecţii de caractere dint-un document.

MailMerge

Fuziune în Word.

PageSetup

Descrierea setării în pagină Exemplu: ActiveDocument.PageSetup.RightMargin = InchesToPoint(1)

Paragraphs

Colecţia paragrafelor unui document.

SmartTags

Colecţia butoanelor active (obiecte SmartTag) al unui document sau a unei plaje de text în cadrul unui document.

Words

Colecţia de cuvinte a unui document. Exemplu: ActiveDocument.Words.Count

Exemplu:

Îngroşarea caracterelor unui document

Private Sub Word_Bold() Dim appWord As New Word.Application With appWord .Documents.Open”C:\Clienti\gabi.doc” .ActiveDocument.Select .Selection.Font.Bold = True .ActiveDocument.Close wdSaveChange .Quit End With End Sub

171

Lansarea unui MailMerge. Private Sub Relatii() Dim appWord As Word.Application Dim docWord As Word.Document `lansarea în Word Set AppWord = New Word.Application appWord.Visible = True `deschiderea unei scrisori tip Set docWord = appWord.documents.Open („C:\clienti\gabi.doc”) `pregătirea unei scrisori tip pentru toţi clienţii With docWord.MailMerge .Destination = wdSendNewDocument .SuppressBlankLines = True With .DataSource .FirstRecord = wdDefaultFirstRecord .LastRecord = wdDefaultLastRecord End With `lansarea unei scrisori tip .Execute End With End Sub

172

6.4. Comunicarea cu EXCEL MODELUL OBJECT EXCEL Extras din modelul Object Excel ( Collections şi Object). Application AddIns

WorkBook

Answer

Workshets

Assistant

Charts

AutoCorrect

DocumentProperties

AutoRecover

CustomViews

CellFormat

CommandBar

COMAddIns

Styles

CommandBar

Borders

Debug

Font

Dialogs

Interior

DefaultWebOptions Names FileSearch SmartTagOptions Languages Names

WebOptions

RecentFiles

Windows

SmartTagRecognizers WorkSheetFunction

OBIECTELE ŞI COLECŢIILE EXCEL

173

Workbooks

Colecţia tutror claselor (obiectele Workbook) deschise.

Worksheets

Colecţia tuturor foilor de calcul (obiecte Worksheet) ale unei clase.

Charts

Colecţia tuturor obiectelor Name din aplicaţie. Fiecare obiect Name reprezintă un nume definit pentru o plajă de celule.

SmartTag Options

Obiect reprezentând opţiunile referitoare la butoanele active. Exemplu: activarea tuturor butoanelor ActivateWorkBook.SmartTagOptions_ .EmbedSmarttags = True

Styles

Colecţia tuturor descrierilor de stil (obiecte Style)

CustomViews

Colecţia de obiecte personalizate (obiecte CustomView).

COLECŢIA WORKBOOKS Se compune din: Add Crează un nou Workbook, care devine cel activ, şi îl alătură colecţiei Workbooks. Exemplu: WorkBook.add Close

Închide Workbook-ul Excel deschis. Exemplu: WorkSheets.Close

Open

Deschide Workbook-ul specificat care devine activ şi îl alătură colecţiei Workbooks. Exemplu: WorkBook.Open Filename:=”C:\gabi\gabi1.xls”

Save

Salvează toate Workbook-urile deschise. Exemplu: WoorkBooks.Save

174

OBIECTELE WORKBOOK Un obiect Workbook permite crearea unei referinţe la o clasa Excel. Proprietatea Active Workbook desemnează o clasa activă. Activează un fişier deja deschis. Exemplu: Documents(„Cumpărători.xls”).Activate Închide un fişier Excel deschis. Exemplu: Documents(„Cumpărători.xls”).Close

Activate Close

PrintPreview

Afişează foaia activă în modul PrintPreview îniantea listării. Exemplu: ActiveWorkbook.PrintPreview

Save

Salvează un Workbook. Exemplu: ActiveWorkbook.Save

SaveAs

Salvează un Workbook sub un nou nume şi/sau sub un nou format. Exemplu: ActiveWorkbook.SaveAs FileName:=”Gabi.xlt”

SCRIEREA DATELOR ÎN CELULELE EXCEL Exemplu:

Acest exemplu demonstrează cum se afişează conţinutul unui tabel Access în Excel (Exportul datelor din Access in Excel):

Private Sub ExportXLS_Client() `Obiecte Access Dim dbsGabi as DAO.database Dim stClient As DAO.RecordSet Dim fld As DAO.Field `Obiecte Excel Dim appExcel As Excel.application Dim wkbClient As Excel.Workbook Dim wksClient As Excel.Woorksheet `Variabile ciclice Dim intLig As Integer Dim intCol As Integer

175

` crearea unei mape Excel Set appExcel = CreateObject(„Excel.Application”) Set wkbclient = appExcel.Workbook.Add Set wksClient = appExcel.ActiveSheet appExcel.Visible = True `Deschiderea tabelului Clienţi Set dbsGabi = DbEngine.OpenDatabase(„C:\gabi\gabi1.mdb”) Set rstClient = dbsOpenRecordSet(„Clienti”, dbOpenDynaset) `Actualizarea unei foi active With wksClient `Antetele coloanelor completate de numele câmpurilor intCol = 1 For Each fld In rstClient.Fields .Cells(1,intCol).Value = fld.Name intCol =IintCol + 1 Next fld `Parcurgerea înregistrărilor `Adăugarea unei linii pentru fiecare înregistrare intLig = 2 Do While Not rstClient.Fields Intcol =1 For Each fld In rstClient.Fields .Cells(intLig, intCol).Value = fld.Value intCol = intCol + 1 Next fld intLig = intLig +1 rstClient.MoveNext Loop `Atribuirea unui nume foii Excel .Name = „lista de clienti” End With `Înregistrarea mapei de lucru wkbClient.SaveAs „C:\Clienti\Clienti.xls” `Închide Excel appExcel.Quit End Sub

176

6.5. Protocolul DDE DDE (Dynamic Data Exchange) este un protocol de schimb dinamic de date între două aplicaţii Windows, una denumită Clineţi sau Destinaţie, cealaltă denumită Server sau Sursă. Legătura este întreruptă dacă una dintre cele două aplicaţii este închisă. O legătură DDE cuprinde 3 faze principale: - iniţierea: aplicaţia destinaţie caută aplicaţia sursă şi stabileşte un canal (legătură) de comunicare, - conversie: datele sunt schimbate prin acest canal, - închidere: canalul de comunicare este închis. INIŢIEREA Funcţia DDEInitiate permite iniţierea conversaţiei între două aplicaţii, returnând numărul de canal dacă comunicarea a fost stabilită. Dacă aceasta nu s-a întâmplat, are loc o eroare. Sintaxă: DDEInitiate(,) Application Subject

Numele aplicaţiei sursă. Grupul de date care sunt folosite.

Exemplu: `crează o legătură DDE cu foaia Excel canal = DDEInitiate(„Excel”,”Foaie”)

LEGĂTURA → DDE Funcţia DDE permite stabilirea unei conversaţii DDE cu o altă aplicaţie, de la care se cere informaţii pentru a fi afişate într-un control al unui formular sau raport. Sintaxă: DDE (, , ) Application Rubrica Element

Exemplu:

Expresie de tip şir ce identifică o aplicaţie. Fişier document sau fişier de date. Referinţă la o dată a aplicaţiei Sursă. Atribuie conţinutul celulei L1C1 unei zone de text via proprietatea Source Control.

=DDE (“Excel”, “Mapa1”, “L1C1”)

177

→ DDESend Funcţia DDESend permite stabilirea unei conversaţii DDE cu o altă aplicaţie şi trimiterea unui element de informaţie acestei aplicaţii dintr-un control situat într-un formular sau raport. Sintaxă: DDESend (, , ,

Application Rubrică Element Date

Expresie şir ce identifică o aplicaţie. Fişier document sau fişier de date. Referinţă la o dată a aplicaţiei sursă. Şir sau expresie conţinând datele care sunt transmise aplicaţiei. Atribuie conţinutului controlului celulei L1C1 unei zone de text

Exemplu:

=DDESend(„Excel”,”Mapa1”, „L1C1”, [oras])

→ DDEPoke Instrucţiunea DDEPoke trimite informaţii aplicaţiei Sursă print-un canal deschis. Sintaxă:

DdePoke

,

,

ChannelNumber Element Date

Exemplu:

Numărul de canal returnat de către funcţia DDEInitiate. Referinţă la o dată a aplicaţiei Sursă. Dată trimisă aplicaţiei Sursă. Trimite valoarea 15 în celula L1C1

DDEPoke canal, ”L1C1”, „15”

→ DDERequest Funcţia DDERequest cere informaţii aplicaţiei Sursă. Sintaxă: DDERequest ( , ) ChannelNumber Element

Exemplu:

Numărul de canal returnat de către funcţia DDEInitiate. Referinţă la o dată a aplicaţiei Sursă.

Atribuie conţinutul celulei L1C1 variabilei sumă.

Suma = DDEReqest (canal, „L1C1”)

178

→ DDEExecute Instrucţiunea DDEExecute returnează un şir de comenzi unei alte aplicaţii în curs de execuţie Sintaxă: DDEExecute (, ) ChannelNumber Comandă

Exemplu:

Numărul de canal returnat de către funcţia DDEInitiate. Şir conţinând o comandă recunoscută de cealaltă aplicaţie. Crează o nouă foaie de calcul

DDEExecute Canal,”[New(1)]”

ÎNCHIDEREA → DDETerminate Instrucţiunea DDETerminate închide un canal de comunicare DDE. Sintaxă: DDETerminate ChannelNumber

Numărul de canal returnat de către funcţia DDEInitiate.

Exemplu: DDETerminate canal → DDETerminateAll Această instrucţiune închide toate canalele de comunicare DDE. Sintaxă: DDETerminateAll

EXEMPLU GLOBAL Arată cum se afişează conţinutul unui tabel Access în Excel. Exemplu: Private Sub TransferXLS_Clienti( ) `Variabilele Access Object Dim dbs As DAO.Database Dim rstClient As DAO.RecordSet Dim fld As DAO.Field `Variabile pentru utilizarea DDE Dim Canal As Variant Dim intLig As Integer Dim intColas Integer

179

Dim strPozitie As String `Variabile Excel Dim strExcel as String Dim blnRes As Boolean On Error resume Next Set dbs = CurrentDb Set rstClient = dbs.OpenRecordSet(„Clienti”, dbOpenTable) `Deschiderea unui canal DDE cu Excel canal = DDEInitiate(„Excel”, „Foaie”) `În caz de eroare se lansează aplicaţia Excel If Err Then Err = 0 `Caută aplicaţia Excel With Application.FileSearch .NewSearch .LookIn = „C:\” .SearchSubFolders = True .FileName = „Excel.exe” .FileType = „*.exe” If .Execute( ) > 0 Then strExcel = .FoundFiles(1) End If `Lansarea Excel blnRes = Shell(strExcel, vbNormalFocus) If Not blnRes Then MsgBox

(”Aplicaţia

Excel

nu

a

fost

găsită”,

_

vbExclamation) Exit Sub End If Canal = DDEInitiate(„Excel”, „Foaie”) End If `Activarea ferestrei Excel intLin = 1 intCol =1 `Antetul coloanelor conţinând numele câmpurilor For Each fld In rstClient.Fields strPositon = „L” & intLin & „C” & ”intCol DDEPoke Canal, strPosition, rstClient.Fields _ (IntCol -1).Name intCol = intCol + 1

180

Next fld `Parcurgerea înregistrărilor de transferat Do While Not rstClient.EOF intLin = intLin + 1 intCol =1 For Each fld In rstClient.Fields strPosition = „L” & intLin & „C” & intCol DDEPoke Canal, strPozitia, rstClient(intCol – 1) intCol = intCol + 1 Next fld rstClient.MoveNext Loop EndSub

6.6. Întrebări de auto-evaluare 1. Explicaţi: a. Conceptul OLE Automation. b. Protocolul DDE.

181

PARTEA PRACTICĂ CAP.7. APLICAŢII PRACTICE REZOLVATE 7.1. Rezumatul capitolului Acest capitol propune un îndrumător pentru orele de laborator, în vederea însuşirii deprinderilor practice de utilizare a programului Microsoft Access 2003. Acesta va cuprinde atât aplicaţii rezolvate cât şi aplicaţii propuse studenţilor pentru munca individuală. Suntem conştienţi că noţiunile prezentate prin exemple în acest capitol nu acoperă toate facilităţile de prelucrare oferite de Microsoft Access. Propunerea noastră este prezentarea unora dintre cele mai utile instrumente de utilizare a SGBD-ului studiat în partea teoretică.

7.2. Aplicaţia 1 1. Să cere informatizarea activităţii unei firme. Furnizorii sunt identificaţi prin cod furnizor, denumire furnizor (numele şi prenumele furnizorului), localitatea, adresa, email, banca furnizor şi cont furnizor. Despre produse se cunosc cod produs, denumire produs, unitate de măsură, stoc, preţ unitar. Produsele sunt depozitate în magazii, pentru care se cunosc cod magazie, denumire magazie, gestionar (numele persoanei care are în gestiune depozitul respectiv). Operaţiunile se desfăşoară pe baza unor facturi, care trebuie să conţină numărul facturii şi data facturii. Fiecare factură va avea detaliate liniile facturii în tabelul LiniiFact, care va conţine număr factură, cod produs şi cantitate. 2. Se cere afişarea tuturor produselor în ordinea alfabetică a denumirii acestora. 3. Să se afişeze toate produsele cu unitatea de măsură bucăţi care au cantitatea strict mai mare decât 2, ordonate alfabetic după denumirea produsului.

182

Obiective: -

Crearea unei baze de date. Crearea tabelelor în Design View. Analiza informaţiilor şi stabilirea structurii tabelelor. Stabilirea cheilor primare şi a indecşilor. Crearea relaţiilor dintre tabele. Afişarea unei liste ordonate şi aplicarea filtrelor pentru afişarea datelor după anumite criterii.

Rezolvare 1. Propunem următoarea schemă de structurare a datelor:

În tabela LiniiFact se observă faptul că pentru câmpul nr_f nu poate fi definită o cheie primară, de aceea vom adăuga câmpul ID. Se ştie că un furnizor va apare pe mai multe facturi. Deci relaţia dintre tabelele Furnizori şi Facturi este de tipul one-to-many. Pentru a crea această relaţie, este necesară adăugarea câmpului cod_f în tabela Facturi. Într-o magazie se găsesc mai multe produse, deci relaţia dintre tabela Magazii şi tabela Produse este de tipul one-to-many. Pentru aceasta este necesară adăugarea câmpului cod_m în tabela Produse. În acelaşi timp un produs se regăseşte de mai multe ori (posibil) pe liniile unei facturi, sau pe liniile mai multor facturi. Deci relaţia dintre tabela Produse şi tabela Liniifact este one-to-many. Pentru a o crea este necesară adăugarea câmpului cod_p în tabela Liniifact. În final, o factură are mai multe linii, deci relaţia dintre tabelele Facturi şi Liniifact este de tipul one-to-many. Pentru a realiza aceste leagături, unele tabele trebuie completate cu anumite câmpuri suplimentare, care să permită crearea ulterioară a relaţiilor. Pentru aceasta, în tabela copil, se adaugă câmpul pe care a fost creată cheia primară din tabela părinte. Câmpurile de tip cheie primară alese vor fi: Furnizori (cod furnizor), Produse (cod produs), Magazii (cod magazin), Facturi

183

(nr fact) şi Liniifact (ID). Deci tabelele părinte sunt: Furnizori, Magazii şi Facturi, iar Produse şi Liniifact sunt tabele Copil. Adăugând şi rearanjând tabelele, acestea vor arăta ca în figura următoare:

Primul pas este crearea bazei de date. Aceasta va purta numele Firme. Pentru a crea baza de date, din meniul File se alege opţiunea New, iar din Task Pane-ul New File se alege opţiunea Blank Database. Primul pas este alegerea locaţiei în care va fi salvat fişierul, apoi denumirea propriu-zisă a acestuia. După crearea bazei de date se trece la analiza fiecărui tabel în parte şi alegerea tipului de câmp cel mai potrivit datelor care vor fi salvate în acesta. Propunem următoarele: - în tabela Furnizori: cod_f (codul furnizorului) – cheie primară, de tip Number, Field Size: Integer, Decimal Places:0, Caption: cod furnizor, Validation Rule: , Caption: denumire furnizor, Required: Yes, Allow Zero Length: No, Indexed: Yes (Duplicates OK); loc_f (localitate) – de tip Text, Field Size: 30, Caption: localitate, Default Value: Timisoara; adresa – de tip Memo; email – de tip Hyperlink; banca – de tip Text, Field Size: 30, Format: >, Required: Yes, Allow Zero Length: No; cont (contul din bancă, IBAN) – de tip Text, Fields Size: 24, Input Mask: "RO"99>AAAA0000099999999999.

După ce toate câmpurile au fost create, se salvează tabela alegând butonul Save, apoi se apasă săgeata de pe butonul View, de unde se alege Datasheet View, pentru a introduce datele a trei furnizori în tabelă.

184

-

în tabela Magazii: cod_m (cod magazin) – Primary key, de tip Number, Field Size: Byte, Caption: Cod magazin, Required: Yes; den_m – de tip Text, Field Size: 15, Caption: Denumire magazie, Indexed: Yes (Duplicates OK), gest – de tip Text, Field Size: 30, Caption: Gestionar. Vom introduce în continuare 3 magazii, cu codurile magazilor 111, 112 şi 113;

-

în tabela Produse: cod_p – Primary key, de tip Number, Field Size: Long Integer, Caption: Codul produsului, Required: Yes; den_p (denumirea produsului) – tipul câmpului Text, Field Size:15, Caption: denumirea produsului; um (unitate de măsură) – de tipul Lookup Wizard, apoi selectăm – I will type in the values that I want, la opţiunea Number of Columns lăsăm 1, iar în lista col1 vom tasta pe rând, una sub alta, valorile dorite: kg, l, cm, buc, selectând butonul Next, apoi Finish; stoc (stocul disponibil în magazie) – de tip Number, Field Size: Long Integer, Caption: unitate de masura, Required: Yes; pret_u, de tip Currency, Caption: Pret unitary; cod_m (cod magazie) – un câmp de tip Lookup Wizard – vom selecta opţiunea I want the lookup column to lookup the values in a table or query, apoi se allege tabela Magazii; selectăm câmpul cod_m (cod magazie):

185

Ordonarea va fi făcută după acelaşi camp cod_m, putându-se observa valorile introduse anterior în tabela Magazii:

În continuare se selectează butonul Next, apoi Finish. Între cele două tabele (Magazii (tabela părinte) şi Produse (tabela copil) va fi creată automat o relaţie). Pentru ca această relaţie să fie de tipul one-to-many, vom introduce minim 4 produse, 2 dintre ele găsindu-se în aceeaşi magazine, de exemplu cea cu codul 113;

-

tabela Facturi: nr_f (numărul facturii) – Primary key, de tip Number, Field Size: Long integer, Caption: Numarul facturii, Required: Yes; data_f – de tip Date/Time, Caption: Data Facturii, Required: Yes, Format: Short date, cod_f (cod furnizor) – tipul de date Lookup Wizard, ne legăm de tabela Furnizori, câmpul cod_f, Caption: Cod furnizor. Tabela Facturi este copilul tabelei Furnizori. Având 3 furnizori în tabela părinte, vom introduce minim 4 facturi, codul furnizorului 125 repetându-se de 2 ori:

186

-

tabela Liniifact: ID – Primary Key, un câmp de tip Autonumber, Caption: Numar curent; nr_f (numărul facturii) – un câmp de tip Lookup Wizard, ne legăm de tabela Facturi, câmpul nr_f, Caption: Numarul facturii; cod_p (codul produsului) – un câmp de tip Lookup Wizard, ne legăm de tabela Produse, câmpul cod_p şi cant – un câmp de tip Number, Field Size: Integer, Caption: Cantitate. Acest tabel fiind copilul tabelelor Produse şi Facturi, vom introduce minim 5 înregistrări:

Pentru a verifica relaţiile şi a seta regulile de integritate referenţială, se selectează butonul Relationships de pe bara de unelte:

:

Pentru fiecare relaţie în parte, se apelează meniul contextual, se alege opţiunea Edit Relationship... Pentru a seta regulile de integritate referenţială se selectează opţiunea Enforce Referential Integrity, bifând opţiunea Cascade Update Related Field. Dacă se doreşte modificarea tipului de relaţie dintre cele două tabele, se selectează butonul Join Type..., alegând una dintre cele trei tipuri de relaţii.

187

Selectând pentru fiecare relaţie în parte opţiunile respective, se obţine următoarea situaţie:

2. Pentru a vizualiza datele într-o anumită ordine se pot folosi butoanele de pe bara de unelte , sau:

Pentru aceasta trebuie să fim poziţionaţi pe o anumită coloană din tabel, în modul de vizualizare Datasheet View. 3. Pentru a filtra datele dintr-o anumită tabelă putem selecta fie unul dintre butoanele: Filter by selection, respectiv Filter by form, şi Apply/Remove filter, fie una dintre opţiunile din următoarea figură. Opţiunea

188

Filter by Form ascunde înregistrările, permiţând fie selectarea valorii dorite utilizând combo-box-ul corespunzător coloanei dorite, fie introducerea unei sau mai multor valori, operatorul dintre condiţiile multiple fiind AND. Pentru a vedea rezultatul, se selectează butonul Apply Filer de pe bara de unelte Table Datasheet. Opţiunea Filter by selection permite selectarea cu mouse-ul a valorii căutate (efectuându-se un click în celula respectivă), rezultatul fiind vizibil atunci când se apasă butonul Apply Filter. Dacă se doreşte anularea filtrului, se selectează butonul Remove Filter (acest buton este un buton de tip On/Off). Filter excluding selection funcţionează exact ca şi opţiunea Filter by selection, diferenţa fiind operatorul NON pus în faţa condiţiei.

Ultima opţiune – Advanced Filer/Sort permite deschiderea unei ferestre cu ajutorul căreia putem sorta şi compune condiţii compuse, putându-se utiliza operatorul OR între condiţii:

7.2.1. Aplicaţie propusă Se cere informatizarea activităţii unei societăţi de asigurări. Clienţii pot fi persoane fizice sau juridice caracterizate printr-un număr unic, nume şi 189

prenume/denumire, adresă şi telefon. Aceştia pot să încheie diferite tipuri de asigurări (de bunuri, de viaţă etc). Asigurările sunt încheiate de agenţii ce sunt identificaţi printr-un cod unic, nume şi prenume. Contractul de asigurare este caracterizat printr-un număr, data încheierii, obiectul asigurării, perioada (în luni), valoarea asigurată şi prima ce va trebui să fie plătită în fiecare lună de client. Clienţii efectuează plata primelor prin ordin de plată (persoane juridice) sau direct la casierie (persoane fizice), eliberându-se chitanţe. Documentul de plată conţine: numărul documentului, data la care a fost întocmit şi suma plătită. În momentul producerii riscului pentru care a fost întocmită asigurarea, societatea plăteşte clientului despăgubiri. La plata despăgubirilor se întocmeşte un proces verbal care este caracterizat prin nume, data încheierii, descrierea cauzei ce a generat despăgubirea şi procentul în care este despăgubit clientul.

7.2.2. Aplicaţie propusă Se cere informatizarea activităţii la o filială CEC. Clienţii filialei sunt identificaţi prin seria şi numărul de buletin, data eliberării buletinului, nume, prenume şi adresă. Fiecare client poate să deţină unul sau mai multe cecuri. Pentru fiecare cec se cunoaşte: seria, numărul, data la care a fost eliberat, suma depusă în momentul eliberării şi tipul cecului (poate fi la termen şi la vedere). De asemenea, fiecare cec poate să aibă unul sau mai mulţi titulari. Fiecare client poate efectua depuneri şi restituiri. Depunerile se efectuează prin intermediul unei foi de depunere (FD) caracterizată prin: număr, data şi suma depusă. Restituirile se efectuează prin intermediul foilor de restituire (FR) caracterizate prin: număr, data şi suma restituită. Fiecare cec se poate lichida de către unul din titulari prin intermediul unei foi de lichidare (FL) caracterizată prin: număr, data şi suma din momentul lichidării. Dobânda acordată pentru cecuri se modifică de la o zi la alta şi este diferită pentru cecurile la termen faţă de cele la vedere.

7.3. Aplicaţia 2 1. Să se paroleze baza de date. 190

2. Pentru a vizualiza cât mai sugestiv relaţiile dintre tabele, se vor crea formulare cu subformulare. 3. Formularele create vor fi modificate pentru a adăuga titluri, butoane de comandă şi controale de tip Textbox pentru afişarea şi calcularea valorilor TVA şi VALOARE. 4. Se cere crearea unei forme de meniu. Aceasta va apela cu ajutorul butoanelor de comandă alte forme, câte una pentru fiecare table, pentru vizualizarea datelor. 5. Se doreşte crearea unui panou de comandă (Switchboard) pentru crearea unui meniu care să conţină toate formele.

191

Obiective:

- Protejarea bazei de date. - Vizualizarea datelor cu posibilitatea efectuării unor operaţii elementare asupra acestora. - Afişarea unor valori calculate după anumite formule. - Crearea unei interfeţe vizuale cu utilizatorul. Rezolvare 1. Pentru a proteja baza de date cu o parolă, aceasta trebuie deschisă în mod Exclusive. Pentru aceasta, vom închide baza de date, alegem opţiunea Open, după selectarea bazei de date se apasă săgeata din dreptul butonului Open, pentru a alege opţiunea Open Exclusive.

Apoi, pentru a seta o parolă, Tools/Security/Set Database Password:

192

2. Pentru a crea un formular pentru fiecare tabel în parte, se selectează tabelul, apoi din meniul Insert se alege opţiunea Autoform. De exemplu, pentru tabela Facturi, fiind tabela părinte tabelei Liniifact, automat se va crea un formular cu un subformular.

3. Pentru a adăuga un titlu în antet şi butoane de comandă acestei forme, vom utiliza butonul View pentru a trece în Design View:

Pentru a adăuga un antet/subsol, din meniul Insert vom alege opţiunea Form Header/Footer. Pentru a adăuga controale pe formă este necesară afişarea barei de unelte Toolbox, prin apăsarea butonului Toolbox de pe bara de unelte.

193

Pentru a adăuga un titlu în partea de antet (Header), se utilizează controlul Label de pe bara de unelte, , se tastează textul dorit, apoi se formatează folosind butoanele de pe bara de unelte. Pentru a adăuga un control de tip buton de comandă, trebuie ca butonul Control Wizards

să fie selectat. Apoi, se alege butonul Command

Button , dând un click în zona de subsol. Aceasta va porni asistentul care permite construirea butonului. Acţiunile pe care le putem ataşa butonului de comandă sunt grupate în mai multe categorii. De exemplu, pentru a închide o formă, se selectează categoria Form Operations, selectând apoi acţiunea Close Form. La apăsarea butonului Next asistentul vă ghidează pentru a alege fie o imagine grafică asociată butonului, fie un text. Ultimul pas este dat de denumirea butonului. După convenţiile cunoscute, orice buton de comandă are un antet de 3 litere, cmd, deci numele acestuia va fi cmdIesire. Analog se construiesc restul butoanelor dorite. Forma se va salva cu numele Facturi-Liniifact. Analog se construiesc restul formelor.

Vom construi o formă care să conţină datele din tabelele Produse şi Liniifact. Pentru aceasta, vom selecta opţiunea Create Form in Design View. Vom deschide fereastra Properties pentru a selecta tabelele de unde vor fi

194

preluate datele. Pentru aceasta, fiind poziţionaţi pe formă, apelăm meniul contextual (click-dreapta) şi alege Properties:

Dacă se alege obiectul Form, prima opţiune pe pagina All este Record Source. Dacă dorim să extragem datele dintr-o singură tabelă, alegem una dintre cele afişate atunci când este selectat combo-box-ul. Dacă se doreşte extragerea datelor din mai multe tabele, se apasă butonul cu trei puncte. Din fereastra Show Table vom alege cele două tabele, Liniifact şi Produse.

Vom alege din cele două tabele câmpurile nr_f, den_p, um, pret_u şi cant. La închiderea ferestrei se salvează interogarea. Pentru a putea utiliza câmpurile, dacă acestea nu apar implicit, se apasă butonul drag-and-drop, aceste cîmpuri vor fi aşezate pe formă.

. Prin

195

Pentru a calcula un câmp, acesta trebuie creat cu ajutorul controlului Text-box de pe bara de unelte Toolbox. Selectând controlul şi dând un click pe formă, vom observa o etichetă cu numele Text urmat de un număr, şi un text-box în care apare completat Unbound. În locul textului se completează: TVA, iar în locul lui Unbound se tastează =0,19*[cant]*[pret_u]. Pentru a formata această casetă de text, din fereastra Properties, opţiunea Format, se alege Currency.

Analog se calculează câmpul Valoare. 4. Pentru a crea o formă de meniu, se crează o formă cu ajutorul opţiunii Create a Form in Design View, apoi se creează butoanele de comandă (cu ajutorul asistentului Control Wizards), selectîndu-se de la categoria Form Operation, acţiuneaOpen a form, urmând a selecta numele formei care se doreşte a fi deschisă atunci când se execută click pe buton. 6. Pentru a construi un panou de comandă (Switchboard):

Dacă apare acest mesaj de eroare, se alege opţiunea Yes:

196

Din fereastra Switchboad Manager se alege opţiunea Edit, pentru a edita panoul de comandă principal (Main).

Pentru a crea o nouă opţiune (un nou buton pe panoul de comandă) se alege butonul New:

Analog se crează pentru fiecare formă o nouă opţiune. Pentru a crea un buton care permite părăsirea aplicaţiei:

Putem alege oricare acţiune dintre următoarele:

197

Forma poate fi regăsită oricând în cadrul formularelor:

7.3.1. Aplicaţie propusă: Să se creeze o interfaţă grafică cu utilizatorul cu ajutorul opţiunii Switchboard, fiind create formulare cu subformulare, îmbogăţite cu butoane de comandă şi câmpuri calculate, pentru baza de date de la Aplicaţia 7.2.1. şi 7.2.2.

7.4. Aplicaţia 3 1. Să se creeze o interogare care să permită afişarea informaţiilor de pe toate facturile (nr_f, data_f, den_p, cant şi preţ unitar) pentru data curentă. 198

2. Să se creeze o interogare pentru tabela Produse, afişându-se pentru fiecare înregistrare TVA-ul şi Valoarea (cant*pret). 3. Să se creeze o interogare care să permită citirea interactivă în momentul execuţiei a unui număr de factură şi afişarea informaţiilor legate de aceasta. 4. Să se creeze o interogare care să permită afişarea tuturor facturilor eliberate între 2 date calendaristice (operatorii Between cu And). 5. Să se creeze prin intermediul unei interogări un nou câmp cu numele Observaţii care va conţine textul “Produs eficient” dacă valoarea este mai mare decât o anumită valoare sau “Produs ineficient” daca valoarea este mai mică decât acea valoare. 6. Să se afişeze toate facturile eliberate luna aceasta. 7. Operatorul Like: a. Să se afişeze toate produsele care încep cu litera p. b. Să se afişeze doar produsele care sunt din 5 litere si încep cu litera p. 8. Să se afişeze toate produsele care au preţurile 3 şi 5 lei. 9. Să se afişeze toate produsele care nu au completat câmpul denprodus. 10. Să se determine pentru fiecare factură valoarea totală. 11. Să se creeze un nou tabel pe baza tabelelor Facturi, Produse şi LiniiFact, rezultatul unei interogări, care să conţină toate datele din toate tabele, suprimând apariţia dublată a câmpurilor de legătură, tabelul fiind ordonat alfabetic după denumirea produselor. 12. Să se numere câte produse au preţul mai mic decât 100 lei. Să se salveze interogarea cu numele Minim. 13. Să se calculeze valoarea totală a facturii cu numărul citit de la tastatură. Să se salveze interogarea cu numele ValoareTot. 14. Să se calculeze valoarea medie a valorii tuturor facturilor. Să se salveze interogarea cu numele Medie. Obiective:

-

Crearea interogărilor de selecţie. Funcţii pentru date calendaristice. Crearea unor câmpuri calculate. Interogări cu parametru. Operatorii Between, Like, In, Is Null. Funcţia IIF.

199

-

Interogări de tip Totals. Interogări de tip Make Table.

Rezolvare: 1. Pentru a crea o interogare, se alege obiectul Query, selectând apoi opţiunea Create Query In Design View. În fereastra Show table vom selecta pe rând tabelele Facturi, Liniifact şi Produse, apăsând apoi butonul Add, apoi se închide fereastra. Pentru a alege câmpurile dorite, acestea se selectează prin dublu-click. Pentru a selecta condiţia ne poziţionăm sub coloana data_f, pe linia Criteria, unde tastăm =Date(). Se salvează interogarea apăsând pe butonul Save. Pentru a vizualiza rezultatul interogării, de pe butonul View se alege Datasheet View.

Observaţie: Dacă înterogarea nu returnează nici un rezultatul, înseamnă că nici o înregistrare nu a verificat condiţia ca data facturii să fie data curentă. 2. Pentru a crea a doua interogare, se alege tabela Produse din fereastra Show Tables, apoi se calculează câmpurile TVA şi valoare, pe rând, pe linia Field, prima coloană liberă: TVA: [pret_u]*[cant]*0,19, respectiv Valoare: [pret_u]*[cant]*1,19. Se salvează şi vizualizeză rezultatul interogării. Pentru a formata o anumită coloană din interogare (TVA şi Valoare), în Design View se selectează coloana, se apelează meniul contextual opţiunea Properties, iar la opţiunea Format se alege Currency. Analog se procedează şi cu coloana Valoare.

200

Se salvează interogarea şi se vizualizează rezultatele. 3. Se selectează tabelele Facturi, Produse şi Liniifact, câmpurile: nr_f, data_f, den_p, pret_u şi cant. Pentru a crea o interogare cu parametru, care să permită citirea interactivă a numărului facturii de pe tastatură, pe coloana nr_f, linia Criteria se tastează [Introduceti numarul facturii].

201

4. Se selectează tabela Facturi, Liniifact şi Produse, câmpurile: nr_f, data_f, den_p, pret_u şi cant:

5. Se deschide interogarea de la punctul 2, în Design View, se salvează cu alt nume (Save as). Se apelează meniul contextual asociat unui nou câmp, se alege opţiunea Build Event:

Se selectează funcţia IIF, modificând-o astfel: IIf([valoare]>50;"Produs eficient";"Produs ineficient").

Observatii:

6. Vom folosi 2 funcţii care pot fi aplicate unor date calendaristice: Datepart (o parte dintr-o dată calendaristică) şi funcţia Month (extrage luna dintr-o dată calendaristică).

202

7. a). Se alege tabela Produse, câmpurile: den_p, pret_u, stoc, um şi cod_m. Pe coloana den_p, linia Criteria se tasteauă condiţia: LIKE "p*". b) Se deschide interogarea de la punctul a), se salvează cu alt nume, se trece în modul de vizualizare Design View şi se modifică condiţia: LIKE "p????". 8. Se alege tabela Produse, coloana pret_u, utilizându-se operatorul IN.

9. Tabela aleasă va fi Produse, câmpurile: den_p, cant, cod_m. Pe coloana den_p, linia Criteria se tastează IS NULL. 10. Deschidem interogarea de la punctul 2, unde avem calculată valoarea. Salvăm interogarea cu un alt nume, trecem în Design View şi ştergem sau modificăm restul câmpurilor, lăsând doar următoarele: nr_f şi valoare.

203

Se selectează butonul Totals de pe bara de unelte, iar sub valoare, pe linia Total, se alege funcţia SUM. 11. Pentru a crea o nouă tabelă cu toate înregistrările din tabelele Facturi, Produse şi Liniifact, se adaugă toate câmpurile din aceste tabele, fără a duplica respectivele câmpuri, iar din meniul Query se alege opţiunea Make Table Query, se dă un nume tabelei noi create, apoi se salvează interogarea, şi apasă butonul Run pentru a executa acţiunea:

Mesajul următor este doar unul de avertizare, şi anume datele salvate în tabele vor fi adăugate în tabelul nou creat. Deci vom apăsa butonul Yes.

204

12. Din fereastra Show Table se alege tabela Produse, utilizându-se funcţia COUNT:

13. Pentru a calcula valoarea totală pe fiecare factură în parte, se grupează datele după numărul facturii (interogări de tip Totals) şi se alege funcţia SUM:

14. Pentru a calcula media se aplică funcţia AVG:

205

7.4.1. Aplicaţie propusă Să se încerce toate tipurile de interogări din exemplul anterior pe problemele propuse 7.2.1 şi 7.2.2.

7.5. Aplicaţia 4 1. Să se creeze un raport pentru tabelul Furnizori, datele fiind grupate după localitate. 2. Să se creeze un raport pentru afişarea datelor de pe fiecare factură în parte, calculându-se valoarea facturii şi valoarea totală a tuturor facturilor. 3. Să se creeze rapoarte pentru fiecare tabel şi interogare create anterior. Obiective: -

Crearea rapoartelor cu ajutorul Wizard-ului. Crearea rapoartelor cu datele provenind din mai multe tabele. Adăugarea unor câmpuri calculate.

Rezolvare: 1. Pentru a crea un raport cu ajutorul asistentului, se alege opţiunea Create Report by Using Wizard. La primul pas se alege tabela sau interogarea pe baza căreia se va crea raportul (Tables/Forms). Din caseta Available Fields se selectează câmpurile dorite, apoi se apasă butonul Next.

206

La pasul 2 se selectează criteriul de grupare, în cazul de faţă vom grupa furnizorii după localitate. Dacă se apasă butonul Grouping Options se pot alege mai multe variante de grupare: după prima iniţială, a doua, etc...

La pasul următor se selectează ordinea în care vor fi afişate înregistrările în raport:

207

În continuare se selectează orientarea paginii (verticală, orizontală), precum şi modul de afişare al informaţiilor pe pagină:

La pasul următor se alege un stil din lista afişată. Ultimul pas permite modificarea titlului raportului (nu este vorba de numele cu care va fi salvat raportul, ci doar textul care va apare în antentul raportului), apoi putem alege între a vizualiza raportul şi a modifica raportul. Pentru a încheia crearea raportului se alege opţiunea Finish.

Raportul în modul Design va apare ca în figura următoare:

208

Dacă datele care dorim să apară provin din mai multe tabele, sau avem nevoie de unele câmpuri calculate, putem crea o interogare în care să selectăm tabelele, calculând câmpurile dorite, apoi creăm raportul pe baza interogării. Dacă se doreşte adăugarea unui câmp care va fi calculat, se alege de pe bara de unelte Toolbox controlul TextBox. În caseta în care apare Unboand, se începe cu simbolul =, apoi se tastează funcţia sau formula dorită. Numele câmpurile vor fi trecute între paranteze drepte. De exemplu, un câmp valoare ar putea fi calculat astfel =[cant]*[pret_u]*0,19. 2. Pentru a crea raportul, vom alege ca sursă a datelor interogarea cu numele Valoare. Dacă în această interogare avem câmpuri de tip Numeric, la pasul 3 se selectează butonul Summary Option, bifând check-box-urile de sub funcţia SUM pentru câmpurile TVA şi Valoare.

Pentru a vizualiza raportul, de pe butonul View se alege opţiunea Print Preview.

209

7.5.1. Aplicaţie propusă Să se creeze rapoarte cu ajutorul Wizard-ului şi cu ajutorul opţiunii Create Report in Design View pentru problemele propuse 7.2.1 şi 7.2.2.

7.6. Aplicaţia 5 1. Să se creeze următoarea formă de meniu.

Obiective: -

Crearea butoanelor de comandă fără ajutorul asistentului. Utilizarea ferestrei Properties pentru a customiza butonul. Prezentarea mediului de programare VBA. Utilizarea comenzii DoCmd cu metodele OpenTable, RunSQL şi Quit. Instrucţiuni VBA – citirea de la tastatură a datelor prin InputBox. Instrucţiuni SQL – inserarea unei noi înregistrări, modificarea valorii unui câmp, selecţia datelor.

Rezolvare: În acest caz se va folosi facilitatea Create form in Design View. De pe bara de unelte Toolbox se verifică dacă butonul Control Wizard este selectat. Acesta trebuie să fie deselectat pentru a permite crearea manuală a controalelor, fără ajutorul asistentului. În continuare se alege butonul de

210

comandă Command Button , acesta fiind depozitat pe formă. Apelând meniul contextual asociat butonului de comandă creat pe formă, se selectează opţiunea Properties şi se modifică proprietăţile Name: cmdDesPr şi Caption: Produse – Design. Analog se procedează pentru restul butoanelor. Pentru a introduce instrucţiuni ataşate butoanelor trebuie să apelăm editorul Visual Basic. Pentru aceasta, se apelează meniul contextual al fiecărui buton în parte, se alege Build event, Code builder, OK. Mediul de programare Visual Basic Application arată ca în figura următoare:

În zona de declarare a variabilelor se tastează:

Butonul 1 Private Sub cmdDesPr_Click() ' se deschide tabela Produse pt. vizualizare in Design

211

DoCmd.OpenTable "Produse", acViewDesign End Sub Toate liniile care încep cu caracterul apostrof sunt comentarii, ele vor fi ignorate de compilatorul Visual Basic. Butonul 2 Private Sub cmdDescPr2_Click() ' se deschide tabela Produse pt. vizualizare in Datasheet View DoCmd.OpenTable "Produse" End Sub Butonul 3 Private Sub cmdInsPr_Click() 'adaugarea unei noi inregistrari DoCmd.RunSQL "insert into produse values (cod_produs, den_produs, um_produs, stoc_produs, pret_produs, cod_mag)" End Sub Butonul 4 Private Sub cmdModDen_Click() 'modificarea denumirii unui produs la care este cunoscut codul v_cod = InputBox("Introduceti codul produsului la care doriti sa ii modificati denumirea:") DoCmd.RunSQL "update produse set den_p=denumire where cod_p=" & v_cod End Sub Butonul 5 Private Sub cmdCrTNou_Click() 'selectarea produselor cu stoc 0 si crearea unei tabele cu aceste produse DoCmd.RunSQL "Select cod_p, den_p, um, stoc, pret_u, cod_m into StocNul from produse where stoc=0" DoCmd.OpenTable "StocNul" End Sub Butonul 6 Private Sub cmdViz_Click() 'vizualizarea produselor cu codul >= o valoare introdusa de la tastatura v_cod = InputBox("Introduceti un cod pentru a fi afisate produsele cu codul mai mare decat aceasta valoare")

212

DoCmd.RunSQL "Select cod_p,den_p,um,stoc, pret_u, cod_m into Temp1 from produse where cod_p>=" & v_cod DoCmd.OpenTable "Temp1" End Sub Butonul 7 Private Sub cmdValoare_Click() DoCmd.RunSQL "select cod_p, den_p, um, categorie, pret, cant, cant*pret as valoare into Valoare from produse" DoCmd.OpenTable "Valoare" End Sub

213

Butonul 8 Private Sub cmdIesire_Click() DoCmd.Quit End Sub

7.6.1 Aplicaţie propusă Să se creeze un formular cu opţiuni corespunzătoare tabelelor existente create pentru problemele propuse 7.2.1 şi 7.2.2.

214

GLOSAR DE TERMENI

Dată

Organizarea datelor

Fişierul

Redundanţa datelor

Baza de date

Modelul de date

o informaţie codificată şi stocată pe un suport de memorare. Din punctul de vedere al prelucrării de calculator, în cadrul aplicaţiilor, datele se definesc cu ajutorul unui nume (identificator), a atributelor pe care le are şi de o valoare. reprezintă procesul de identificare, definire, evaluare, structurare şi memorare a informaţiilor, în cadrul unui sistem informaţional. Prin organizarea datelor se realizează gruparea datelor în colecţii de date omogene, se stabilesc care sunt relaţiilor dintre date, dintre elementele colecţiilor şi dintre colecţii, precum şi modul de stocare a datelor pe suportul fizic de memorare. este o structură care grupează date dintr-un anumit domeniu care au anumite caracteristici comune. Din punct de vedere fizic fişierul este o colecţie finită de înregistrări fizice, iar din punctul de vedere al semnificaţiei, o colecţie de înregistrări logice, numite şi articole. Din punctual de vedere al sistemului de operare fişierul are un nume şi eventual o extensie de fişier. reprezintă o proprietate a unei colecţii de date care se referă la faptul că unele componente ale colecţiei de date sunt memorate de mai multe ori pe suportul de memorare. Creşterea redundanţei are ca efect apariţia de erori frecvente datorate neconcordanţei informaţiilor memorate în fişiere aparţinând unor aplicaţii diferite, rezultând costuri de actualizare mărite corespunzător. este un ansamblu structurat de date legate structural între ele, un depozit de date unic definit o singură dată şi utilizat simultan de mai mulţi utilizatori. Baza de date este o resursă comună şi partajată. Baza de date conţine nu numai date ci şi descrierea acestora. este o colecţie integrată de concepte, necesare descrierii datelor, a relaţiilor dintre date şi a constrângerilor asupra datelor dintr-o organizaţie, o reprezentare abstractă a obiectelor şi a evenimentelor lumii reale şi a asocierilor dintre acestea, cu ajutorul căruia se reprezintă o organizaţie.

215

Modelul Entitate – Relaţie

Cheie candidat

Cheie primară Chei alternative Cheie compusă Relaţie (relationship)

Sistemul de Gestiune al Bazei de Date (SGBD) Administratoru l de date (Data Administrator)

Administratoru l bazei de date (Database Administrator) Proiectanţii bazei de date

reprezintă un model de date conceptual de nivel înalt, neformalizat, care descrie structura bazei de date, precum şi tranzacţiile de regăsire, respectiv de reactualizare asociate. Acest model, permite o reprezentare a unui sistem real, grupând elementele sistemului real în entităţi şi asocieri (legături) între entităţi. este atributul sau mulţimea de atribute ale unei entităţi care identifică în mod unic apariţiile individuale ale unui tip de entitate. Un tip de entitate poate avea mai multe chei candidat. din mulţimea de chei candidat se alege un singură care va fi numită cheie primară. se numesc celelalte chei candidat, rămase nealese. este o cheie candidat formată din mai multe atribute. este o asociere, o comunicare, o corespondenţă între două sau mai entităţi. Relaţia exprimă raportul existent între respectivele entităţi şi există doar dacă entităţile există. reprezintă un pachet de programe specializat pentru definirea, crearea, întreţinerea şi accesul controlat la baza de date. gestionează resursele de date, fiind responsabil de proiectarea conceptuală şi logică a bazei de date, de planificarea bazei de date, de realizarea şi întreţinerea standardelor, a politicilor şi a procedurilor bazei de date. este persoana sau grupul de persoane responsabil de proiectarea, implementarea şi realizarea fizică a bazei de date, de securitatea şi controlul integrităţii, de întreţinerea întregului sistem. sunt persoanele implicate în proiectarea logică şi cea fizică a bazei de date. Proiectarea conceptuală şi logică presupune identificarea entităţilor, a relaţiilor dintre entităţi, a constrângerilor asupra datelor ce vor fi stocate în baza de date.

216

Limbajul pentru definirea datelor (LDD – Data Description Language) Limbajul pentru manipularea datelor (LMD – Data Manipulation Language) Limbajul pentru controlul datelor (LCD – Data Control Language) Tabelele

Înregistrarea

Câmpul

Interogările

Formularele

este un limbaj specific pentru fiecare SGBD fiind utilizat pentru a specifica schema bazei de date. Este un limbaj descriptiv care permite administratorului bazei de date, respectiv utilizatorului final sa descrie şi să definească entităţile din baza de date precum şi relaţiile existente între entităţi, adică să definească o schemă sau să o modifice. este un limbaj care asigură un set de procedee ce permit operaţiile de bază pentru manipularea datelor din baza de date. Operaţiile executate în cadrul bazei de date presupun existenţa unui limbaj specializat în care comenzile se exprimă prin fraze ce descriu acţiuni asupra bazei de date. este un limbaj specific care include comenzi pentru asigurarea confidenţialităţii şi integrităţii datelor, pentru salvarea informaţiei cu scopul menţinerii integrităţii bazei de date şi chiar pentru rezolvarea problemelor de acces concurenţial la date. conţin datele propriu-zise corespunzătoare entităţilor din baza de date, organizate sub forma unei matrice în care coloane reprezintă atribute (câmpuri), iar liniile apariţiile, realizările entităţii (înregistrări). este o linie dintr-un tabel, în care fiecare câmp conţine o valoare concretă dintr-un domeniu de valori şi conţine informaţii care identifică o anumită realizare concretă a entităţii; persoană, loc sau obiect este o informaţie individuală din componenţa unei înregistrări, iar fiecare coloană din tabelul Access reprezintă un câmp diferit. sunt obiecte virtuale de tip tabelă, adică vizualizări, care nu au corespondent fizic, fiind definite cu ajutorul tabelelor definite deja în baza de date. sunt obiecte folosite pentru a consulta sau actualiza datele dintr-un tabel sau o structură de interogare.

217

sunt obiecte folosite pentru a sintetiza datele stocate într-o tabela reală sau virtuală şi a oferi un rezultat tipărit al informaţiilor din baza de date – un raport ACCES, de la cea mai simplă listă a unui tabel până la rapoartele cele mai complexe ce conţin regrupări de înregistrări şi calcule. Paginile de reprezintă obiecte specifice ACCESS care permit afişarea într-un format accesibil care permite prezentare transmiterea rapidă a datelor prin Internet sau Intranet. reprezintă o modalitate optimă de acces la date, care Macro-urile permit automatizarea mai multor sarcini folosind un limbaj specific. Pentru a rezolva o sarcină mai complexă se poate construi un macro (format dintr-o mulţime de acţiuni) sau o procedură (formată dintr-o succesiune de instrucţiuni în Visual Basic).

Rapoartele

Modulele

conţin o parte a codului VBA al aplicaţiei, şi anume declaraţiile de variabile şi constante, funcţiile şi procedurile globale ale întregii aplicaţii. VBA reprezintă un mediu de programare orientat obiect.

Evenimentul

reprezintă acţiunea utilizatorului sau a sistemului asupra unui obiect ceea ce declanşează execuţia codului program corespunzător.

Metoda

constă în codul program predefinit ce se raportează la un tip de obiect şi care se execută în momentul apariţiei unui eveniment. este alcătuită dintr-un set de instrucţiuni (un modul program) ce nu returnează nici o valoare ci execută o anumită acţiune. constă dintr-un set de instrucţiuni (un modul program) care în urma execuţiei returnează o valoare de un anumit tip. este un limbaj de programare orientat obiect, dezvoltat de Microsoft folosind limbajul Visual BASIC adaptat la

Procedura

Funcţia

Visual Basic Application

218

(VBA) Access IDE (Integrated Development Environment)

cerinţele specifice ale sistemelor de gestiune de baze de date. este mediul în care se poate crea, modifica şi testa codul VBA.

Limbajul SQL (Structured Q u e r y Language) Instrucţiunea SELECT

este un limbaj de interogări şi gestionare a bazelor de date relaţionale.

C l a u z a W H E R E (SELECT) Clauza GROUP BY (SELECT) C l a u z a H A V I N G (SELECT)

permite filtrarea înregistrărilor după anumite criterii.

este cea mai folosită instrucţiune, corespunzând interogării Selection din Access. Permite extragerea câmpurilor unui ansamblu de înregistrări ce corespund unor criterii. Clauza FROM specifică tabelele sau interogările din care sunt extrase datele. (SELECT)

este folosită pentru executarea funcţiilor de agregare SQL, ca şi Sum (sumă), Count (calcul), Avg (medie). specifică înregistrările regrupate ce trebuie afişate într-o instrucţiune SELECT dotată cu o clauză GROUP BY. Odată ce regruparea este efectuată se afişează lista de câmpuri a clauzei GROUP BY şi sunt selectate doar înregistrările care respectă condiţia specificată în clauza HAVING. Clauza ORDER determină sortarea (aranjarea în ordine crescătoare sau descrescătoare), înregistrările rezultă dintr-o interogare BY (SELECT) în funcţie de câmpul/câmpurile specificat(e). Instrucţiunea corespunde unei interogări de actualizare care modifică valorile câmpurilor într-un tabel specificat, pentru UPDATE înregistrările ce corespund criteriului dat (facultativ). Instrucţiunea corespunde unei interogări DELETE ce şterge DELETE înregistrările din tabelul menţionat în clauza Instrucţiunea INSERT INTO

FROM, după criteriile date (facultativ). corespunde unei interogări ADD care adaugă înregistrări într-un tabel. 219

OLE (Object este tehnologia care permite manipularea obiectelor Linking and unei alte aplicaţii, direct din Access sau din VBA Embedding) sau Access. O L E Automation Bibliotecă obiecte

de

DDE (Dynamic Data Exchange)

un fişier prevăzut de obicei cu o extensie .olb, furnizând informaţii ce permit maipularea obiectelor puse la dispoziţia utilizatorului de un server. Se poate folosi Exploratorul de obiecte pentru a examina conţinutul unei biblioteci de obiecte. este un protocol de schimb dinamic de date între două aplicaţii Windows, una denumită Clineţi sau Destinaţie, cealaltă denumită Server sau Sursă. Legătura este întreruptă dacă una dintre cele două aplicaţii este închisă.

220

BIBLIOGRAFIE 1.

T.Connolly, C.Beg, A.Strachan, „Baze de date – proiectare, implementare, gesionare”, Ed. Teora, Bucureşti, 2001;

2.

S.Biriescu, „Baze de date în mediul Acces”, Ed. Mirton, Timişoara, 2006;

3.

D.Dănăiaţă, C.Margea, D.Mogoşanu, A.Popovici, „Baze de date în mediul Acces”, Editura Mirton, Timişoara, 2001;

4.

I.Despi, G.Petrov, R.Reisz, A.Stepan, „Teoria generală a bazelor de date”, Ed. Mirton, Timişoara, 2000;

5.

C.Fehily, „SQL –visual quickstart guide”, Ed. All, Bucureşti, 2004;

6.

V. Florescu, P.Năstase, F.Berbec, „Baze de date – fundamente teoretice şi practice”, Ed. Infomega, Bucureşti, 2002;

7.

C.Giulvezan, G.Mircea, „Baze de date. Teorie şi practică. Acces şi VBA”, Ed.Universităţii de Vest, Timişoara, 2006;

8.

M.J.Hernandez, „Proiectarea bazelor de date”, Ed. Tora, Bucureşti, 2003;

9.

L.Hurbean, „Baze de date. Concepte teoretice şi abordare practică în Microsoft Access”, Ed. Mirton, Timişoara, 2006;

10.

F. Ionescu, „Baze de date relaţionale şi aplicaţii”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004;

11.

M.Lupulescu, M.Muntean, C.Giulvezan, „FoxPro de la iniţiere la performanţă”, Ed. de Vest, Timişoara, 1994;

12.

M.Miloşescu, „Baze de date în Visual FoxPro”, Ed. Teora, Bucureşti, 2003;

13.

G.Mircea, „Access 2002. Tehnici de programare în VBA”, Ed. Mirton, Timişoara, 2003

14.

M.Muntean, „Note de curs – Baze de date”, 2007-2008;

221

15.

M.Muntean, „Baze de date în sisteme informatice economice”, Ed. Mirton, Timişoara, 2002;

16.

P.Năstase ş.a. „Baze de date – Microsoft Access 2000”, Ed. Teora, Bucureşti, 1999;

17.

J.V.Petersen, „Baze de date pentru începători”, Ed. All, Bucureşti, 2002;

18.

I.Popescu, „Modelarea bazelor de date”, ed. Tehnică, Bucureşti, 2001;

19.

R.Smith, D.Sussman, „Programare în ACCESS 97 VBA, pentru începători”, Ed. Tora, Bucureşti, 1999;

20.

M.Velicanu, I.Lungu, M.Muntean, „Dezvoltarea aplicaţiilor cu Visual FoxPro”, Ed. All, Bucureşti, 2001;

21.

***, „Microsoft Visual Basic 6.0 – ghidul programatorului”, Ed. Teora, Bucureşti, 1999.

222