CARPATII anul 2 nr. 7 anul 1934 Vanatoare-Pescuit-Chinologie

A N U L II.

CLUJ, 15 IULIE 1 9 3 4

V. M E L K A :

VÂNÂTOK

N o . 7.

ROMÂN

PREŢUL UNUI NUMĂR 25 LEI.

S TI M

Canisa „Orion"

4 T? T I T • TVT t t M \ n TT T. TT I • 7 Pag.

C. Carol Komis:

p r o p r . Dr. E. S c h n e l l , T i t u - D â m boviţa, p r i m e ş t e p r e n o t ă r i p e n ­ tru p u l d e G r i f f o n i d n L a d y O r i o n şi Dia-Nell C a m b e l e î n m a ­ t r i c u l a t e şi c u s â n g e din Z o p p V a n d e m a n g e şi A s t r a - A l b a n u s ­ bergo d u p ă G r e l f f - O b e r b r e c h e n Cimportat>

Dr.

Evoluţia formei actuale a paserilor

J. Philipowicz:

Accesul

vânătorilor

streini

165—167 . 168—171

/. P.: „La Baba Moartă": Prof. Dr. V. Pârvulescu: C. A. V. Popescu

172—173

O menţiune şi un apel . . 174—175

şi Antoniu

Fekete:

Contribuţiuni

la ocrotirea şi colonizarea căprioarelor . . . . René

Eudes:

„Cânele magnetic"

179—182

O anchetă asupra primejdiei lupilor Rpfntnanrl ivcvumcuiu peSCârilOr rfp n ă « t r ă v î . . Şl l i p a n i

( H H

2 J | m §j

| ^

muşte artificiale confecţionate de mine du. ă experienţă de 30 de ani. Modele încercate şi dovedite ca cele mai bune pentru apele n o a s t r e . Cârlige originale engleze. - Cereţi oferte. — A l e x a n d r u Hirschfeld, Cluj, Strada N. Iorga Nr. 7.

îngrijiţi câinii voştrii, ei sunt prietenii cei mai devotaţi!

|

P r o d u s e l e C O O P E R Cdin Anglia!) le v o r p r o c u r a b u n a stare p e c a r e o urmăriţi.

|| %

P l l I v e X p ra f d e p a r a z i t a n t , f ă r ă m i r o s , f ă r ă o t r a v ă . S O p e X u n s h a m p o o p e n t r u b a e la z i l e m a r i . D r y C l e a n e r un praf pentru b a e usoată. K u r f f l a n g e l e a c u l c e l m a i s i g u r c o n t r a râiei, e x e m e i

şi o r i -

Kerol Capsules

m | m

|

r e g u l e a z ă şi d e s i n f e c t e a z ă d i g e s t i a

||

Cereţi prospecte.

|

*** Clişeele executate de zincografia „ T I Z I A N " CLUJ, Strada Regina Maria No. 6.

Cea mai bună armă pentru ocrotirea vânatului este FLAUBERTUL. Doriţi unul cu garanţie şi de precizie îljgăsip numai la firma

N. Roşea, Cluj Str. Regina Măria 2

Prevederea părinţilor asigură buna situaţie economică

a

DER DEUTSCHE JÄGER" cinegetică

germană, apare săptămânal cu un bogat material de articole şi ilustraţiuni, — Se ocupă cu toate ramurile şi chestiunile de vânătoare. Recomandăm călduros citito­ rilor noştrii această excelentă revistă ger­ mană. — Anunţurile publicate în ea sunt

toriei împlinite şi îi prelungeşte viaţa prin mul­ ţumirea ce-i aduce. Acela care lucrează şi produce reprezintă un capital. Acest capital poate şi trebue s ă fie asi­ gurat ca orice lucru care reprezintă o valoare şi care este expus la un risc. Nu întârziaţi prea mult să v ă asiguraţi viaţa; cheltuiala creşte cu înaintarea în vârstă. Incendiul este o întâmplare; moartea este ceva sigur. Dacă omul asigură averea lui contra in­ cendiului întâmplător, oare nu trebue să asigure familia sa contra morţii care este sigurăl Nevasta care sfătueşte bărbatul să nu se asi­ gure îşi asumă o răspundere prea grea faţă de copiii ei! Multe văduve n'ar lupta contra greutăţilor dacă bărbaţii lor s'ar fi gândit să se asigure asupra vieţii. Asigurarea este o chestiune de încredere. Adresaţi-vă pentru orice fel de lămuriri celei dintâi întreprinderi de asigurare din Ardeal:

citite de multe mii de vânători din Germa­ nia şi din alte ţări. — Abonament pentru _România, pe an 28 Mărci.

copiilor!

%0 W FORMA C E A MAI P E R F E C T Ă m A E C O N O M I E I E S T E A S I G U R A ­ ^0 ^0 REA D E VIAŢĂ Asigurarea de viaţă dă părintelui liniştea da­ ^0

p r o c u r ă p l a c e e şi r l s t r a c ţ j e D a c ă voiţi a V ă a p r o v z i o n a cu cei^ mai rafinate a c c e s s o rti, a d r e s a t l - V ă c u î n ­ c r e d e r e la N. R O Ş C A , Cluj, Str. R e g . M ă r i a 2 ,

Cea mai răspândită revistă

190-191 191—192

IlililillJllllllllIilIililIIIIIiiillililIllli

Pescuitul ca sport

München, Sparkassenstr. 11.

— Reviste mărunte

— —

§

R- G . M l n d e n , B u c u r e ş t i I , S t r . A c a d e m i e i 2 8 , E t . I .

lilllNI!llll!l!lll!llllll!lll]!lilill!lilllII!ll![|l!li![IIN[liJI!i]l!llliili|[|NI!]!lill|[!lilIlillll!l^

Cărţi Ştiri

m

p t c o m b a t e r e a t u t u r o r vierm i l o r s t o m a c a l i şi intestinali,

|

|

§i

COOper'S W o r m R e m e d y

E a r C a n k e r LOtJOn v i n d e c ă r e p e d e otita.

182—184

Ing.-şef silvic C. Popescu: Pescuitul în apele de munte 184—186 Din munţi şi din câmpii 186—189 Simţ de prevedere (ht. Col, C Roset'i-Bălănetcu) Pescuitul cleanului — „Squalius cephalus — (Max Teban) Ce credeau bătrânii despre armele de vânătoare Mistreţul gonaş (I.) Iepurele înotător bun (I. M.) Peştera delà Xioşcani—Hunedoara (Nicolae Dinu).

|

c ă r e i e r u p ţ i u n i d e piele.

|

j

f§

176—178

•

PRIMA ARDELEANĂ,

^0 ^0 w

w ^0 ^0 ^0 ^0 ^0 ^0 ^0 ^0 C L U J ^0 ^0 m

A N U L II » N o . 7

CARPAŢII

15 IULIE

1934

V Â N Ă T O A R E = P E S C U I T = CHINOLOGIE Apare la 15 a fiecărei luni • Preţul unui număr 25 Lei \y A b o n a m e n t u l p e un a n Lei 240, p e j u m ă t a t e a n Lei 130 • REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: CLUJ, STRADA REGINA MĂRIA 36 .

Evolujia f o r m e i a c t u a l e a paserilor de: Conte CAROL KORMIS

(Mănăstirea)

Creaturile admirabile ale naturii au găsit cer­ Carol Linné a fost primul zoolog care a împăr­ cetători mulţi din cele mai străvechi timpuri. In ţit flora şi fauna pământului în anumite sisteme, deosebi la Egipteni cultul animalelor a ajuns la un stabilindu-le şi denumiri ştiinţifice. Pentru activita­ grad foarte înalt. Egiptul — deşi are o faună săracă tea sa pe terenul ştiinţelor naturale a fost înnobilat în specii — devine enorm de bogat în paseri în la 1762, şi atunci şi-a schimbat numele din Linepoca trecerii paserilor călătoare: toamna şi pri­ nâeus, cum se numea înainte, în cel de Linné. A măvara. Căci cele mai murit în anul 1778. multe paseri europene . . ... . „ Inovaţia importantă cari iernează la tropice, a lucrării sale „Systema îşi aleg ca drum de trece­ naturae" este nomencla­ re făşia de uscat dela tura dublă, numind fiin­ Suez şi valea îngustă a Ni­ ţele vii cu două nume. lului. Paserile, — chiar şi Primul este genul, al doi­ cele mai rapide la sbor, lea specia. Linné este — îşi aleg totdeauna mai adeptul stabilităţii specii­ bucuros calea de trecere lor, pe cari în baza unor pe de-asupra uscatului, semne alese, le clasifică chiar dacă aceasta în­ în genuri. Tezei sale cu­ seamnă un ocol oarecare. noscute „Species tot nuEste uşor de înţeles, meramus, quot diversae că apariţia mulţimilor formae in principio sunt imense de paseri care tre­ creatae", i-se ataşează şi ceau toamna şi primăva­ savantul francez Cuvier. ra pe cerul Egiptului, atât Acest sistem format de sărac dealtfel în pa­ în baza principiilor enun­ seri, să fi făcut o impre­ ţate de Linné a fost pre­ sie profundă asupra po­ lucrat şi perfecţionat de pulaţiei. Pe pereţii vechi­ mai mulţi naturalişti, aşa lor piramide se văd şi azi şi francezul Jean de Lapicturi colorate înfăţişând marck, care nu s'a îndesvânătorile de paseri ale tulit cu concepţia dogma­ faraonilor, exercitate cu tică despre specii a lui bumerang, săgeată şi plaLinné, şi căutând specii ^Juă*" Una dintre cele mai noui, a cercetat relaţiile renumite este pictura mu­ vietăţilor între ele. Ca rală de pe piramida din Basorelief assyrian (Horsaband) 1 uvru, Paris rezultat al acestor cerce­ Meidum de prin anii 2900 tări, diversele specii de a Cr., înfăţişând şase gâşte sălbatice. Sunt pictate vietăţi, — cari s'au transformat deodată cu schim­ cu atâta exactitate în privinţa formei, cât şi a culo­ barea condiţiilor şi în urma acomodării lor la si­ rii, încât trebue să presupunem, cu toată siguranţa, tuaţiile date, — sunt toate înfăţişate ca rezultând că pictorul a fost în aceeaşi vreme şi ornitolog. Cu­ dintr'o singură formă atavică, — în contradicţie cu noştinţe ornitologice trădează încă şi alte nume­ teza lui Linné. Cuvier sprijinind punctul de vedere roase basoreliefuri şi picturi murale, cari înfăţi­ a lui Linné faţă de Lamarck, consideră caracterul şează unele mişcări caracteristice ale paserilor. şi forma speciilor de stabilă, iar în privinţa origi­ Din epoca greacă ne-a rămas povestea lui Iby- nel lor, recunoaşte învăţăturile bibliei. cus despre cocori. Teoria evoluţiei a luat totuşi fiinţă prin La­ Vedem, că deja în evul vechiu oamenii s'au marck, şi în timp ce savanţii divizaţi în partide îşi ocupat foarte mult cu paserile. Observaţiile s'au disputau dreptatea tezelor lor, în 1859 apare „On extins şi asupra celor mai neînsemnate nuanţe, însă the origine of species" de Darwin, susţinând că ornitologia a fost lipsită de sistem până pe la mij­ speciile superioare de animale şi plante s'au desvollocul secolului al 18-lea. tat cu încetul din formele cele mai inferioare şi

simple. Teoria şi-o întemeiază pe însuşirile de va- recunoscut. La 1877 nu departe de acel loc s'a gă­ riabilitate şi ereditate. Prin ereditate urmaşul moş­ sit din nou un animal aproape întreg. Această pateneşte însuşirile strămoşilor; însă acestea în cursul sere-reptilă a fost numită „Archaeopteryx macrura luptei pentru existenţă se transformă conform con­ Owen" şi exemplarul găsit în 1861 a ajuns în mu­ diţiilor şi necesităţilor traiului. Această transfor­ zeul Britanic, iar cel din 1877 în muzeul din Berlin. mare poate fi progresivă sau regresivă. Acest pro­ Ornitologul german Dr. Heinroth, care a studiat ces în cursul generaţiilor de milenii a avut rezul­ temeinic acest „Archaeopteryx" de mărimea unui tatul, că pânăce unele specii şi-au păstrat însuşirile porumbel, a stabilit că penele sunt exact ca şi a painiţiale, altele şi le-au schimbat conform condiţii­ serei, iar construcţia corpului este identică cu cea lor de trai, evoluând astfel din speciile existente, a reptilelor. Aceasta se manifestă îndeosebi prin într'una noui şi noui specii. Unul dintre discipolii coada de 20 vertebre lungime, care-i acoperită cu săi credincioşi: Ernest Haeckel desvoltă mai de­ pene şi din care fiecare vertebră are câte două parte teoria evoluţiei şi de numele acestuia se leagă pene. In afară de coastele obişnuite la paseri are şi coaste abdominale ca şi taurus-ii epocii primi­ tive şi crocodilii de azi. Membrele anterioare, respective aripile transfor­ mate din acelea, au câte trei degete desvoltate com­ plect şi prevăzute cu ghiare puternice, iar membre­ le posterioare sunt pi­ cioare perfecte de pasere, cu trei degete înainte şi unul îndărăpt. Capul e>te de reptilă, cu fălcile transformate în cioc, dar totuşi cu câte două rân­ duri de dinţi în ambele. Studiul lui Dr. Heinroth despre Archaeopteryx ne evocă smeii epocei primi­ tive, a căror legendă se bazează probabil pe pa­ P r i n d e r e a p a s e r i l o r a c v a t i c e cu p l a s a tn E g i p t u l v e c h i u serile transformate din reptile. acel principiu important din această teorie că: em­ Interesant este că şi azi există o pasere având brionul începând dela prima celulă până la desvol- degete la extremitatea aripilor ca şi Archaeopletarea complectă, trece prin aceleaşi faze de trans­ ryx-ul. Acesta este „hoazin"-ul (Opisthocomus hoaformare, prin cari a trecut şi specia în istoria pă­ zin St. Müll) care trăieşte în regiunea râului Ama­ mântului. zon. S'a discutat mult in ce priveşte familia în care Animalele vertebrate într'o anumită fază em­ să poată fi clasată această pasere, căci după con­ brionată se apropie mai mult de peşti. Conform teo­ strucţia sa anatomică poate aparţine atât grupului riei evoluţiei, strămoşii paserilor sunt reptilele opri­ ralidelor — cât şi celui a găinilor, ba chiar şi fa­ te la o anumită fază de evoluţie şi de transformare. miliei cuculidelor. Puii constituiesc o tranziţie între Deja forma embrională a paserilor la o fază anu­ paserile ce-şi părăsesc cuibul imediat ce ies din ou, mită arată multe asemănări cu aceea a şopârlelor, şi între cele cari se desvoltă, cresc un timp oare­ în ce priveşte forma şi organismul, dar siguranţa care în cuib, înainte de a-1 părăsi. Puii „hoazin"deplină ni-o dă în această privinţă înşiruirea fosile­ ului adesea părăsesc cuibul imediat ce ies din ou lor din epoci diferite. — Cercetătorii n'au văzut clar şi cu ajutorul celor două degete dela extremitatea timp îndelungat procesul transformării. In epoca aripilor, cari degete au ghiare tari, se caţără prin jurásica găsim deja astfel de tipuri de reptile, .so­ crăcite tufişurilor. Puii devenind mai mari, aceste parle uriaşe, ale căror membre anterioare au de­ degete şi ghiarele lor degenerează, rămânând nu­ generat şi cari îşi schimbau poziţia prin sărituri cu mai nişte rudimente cornoase abia perceptibile, şi ajutorul membrelor posterioare prevăzute cu ghia- cari nu mai îndeplinesc nici o funcţiune organică. re puternice. Dar au fost şi de acele, cari cu aju­ Puii contrar păsărilor adulte, cari nu întră nici­ torul unor aripi de piele sburau dintr'un loc în al­ odată în apă, sunt buni înnotători şi chiar scufun­ tul; penaj însă nu s a putut stabili să fi avut, mai dători. In 1870 s'au descoperit în Kansas, America bine zis nu au avut pene. de Nord, scheletele fosile ale mai multor paseri din La 1861 s'a făcut o descoperire de mare impor­ epoca cretacee. Acestea sunt deja mai apropiate tanţă din epoca jurásica, aflându-se fosila unui ani­ paserilor de azi, având sternul mult mai desvoltat. mal reptiliform cu aripi şi pene, lângă localitatea Totuşi au încă coada din 12 vertebre şi două rân­ Solnhofen. Păcat că nu i-a rămas capul în stare de duri de din[i în luntrile ciocului.

Sternul joacă un rol preponderent la paserile de azi. Cunoaştem două teluri de sternuri: Sternul cu creastă şi sternul Iară creastă. Sternul cu creas­ tă stă în strânsă legătură cu puterea de sbor a pa­ serilor, căci la paserile sburătoare de creasta ster­ nului este fixată musculatura care conduce sborul. Creasta sternului la paserile sburătoare este deci mai mult sau mai puţin desvoltală conform capa­ cităţii de sbor a respectivei paseri. Sternul acelor paseri, cari îşi petrec viaţa mai m u l t pe pământ. sau cari sunt alergătoare. — nu are creastă. r~ Astfel paserile pot fi împărţite in două mari ca­ tegorii: în acea a „carinatae"-lor având sternul cu creastă şi în a „ratitae"-lor cu sternul plat. In epoca cretacee sunt reprezentate ambele catego­ rii, deci este temeinică ipo­ teza, că separarea celor două grupe s'a întâmplat încă în stadiul lor de rep­ tile, şi nu se confirmă ipo­ teza că creasta sternului la paserile nesburătoare ar fi degenerat în cursul timpu­ rilor, pentrucă nu şi-au uti­ lizat aripile. Dintre vietăţile prinviI i ve descoperite până acum, Archaeopteryx-ul, deşi în urma deteriorării fosilei nu prezintă clar existenţa cre­ stei sternului, totuşi toate indiciile par să arate, că a fost o pasere sburătoare cu creastă la stern şi de fapt este strămoşul paserilor ac­ tuale din grupa „carinatae". Din grupul celor cu sternul plat „ratitae" Marsh a descoperit „Hesperornis regalis"-ul din epoca creta­ A r c h a e o p t e r y x cee. Această pasere de o lungime de vre-o 2 metri avea gâtul format din 17 vertebre. In falca de sus avea 28, iar în cea de jos «i6 dinţi, cari — ca şi la Ichtyosaur — nu aveau rădăcini separate în alveolele fălcilor, ci erau cres­ cute toate dintr'un canal comun. Hesperornisul a fost poate pasere înnotătoare; pe lângă această ipo­ teză pledează picioarele sale scurte şi tari, ale căror degete au fost probabil legate între ele cu o pieliţă de înnotat. Coada lată şi fără pene o folosea la innot în felul castorilor. Aripile i s'au atrofiat total, şi stăteau numai dintr'o bucată de braţ. Tot din epoca cretacee este Ichtyornis victor cu creasta sternului puternic desvoltată, care avea dantură ca şi Hesperornisul. Aripile îi erau însă mult mai desvoltaîe decât ale celor înşirate până aci. Aceasta trebue că a fost prima pasăre sbură­ toare. Cu epoca cretacee se încheie epoca secundară.

Din epoca terţiară s'au găsit toarte multe paseri fosile, îndeosebi resturi de paseri de baftă: flamingi, Ibişi, pelicani, sitari, cari seamănă foarte mult pa­ serilor din zilele noastre. Acestea erau răspândite până in cele mai nordice ţinuturi, unde pe vremea aceea era climă tropică, şi numai mai târziu, ur­ mând epoca gheţarilor au fost nevoile a se retrage spre sud. In epoca terţiară mai găsim o specie de procellarie (Argillornis), care mai păstrează inc fi o dantură slabă. Intre paserile acestei epoce au fost câteva de mărime extraor­ dinară, ceiace se vede din fosilele descoperite tn Ame­ rica de Sud .şi in insula Ma­ dagascar. Struţii uriaşi sa­ şiii pe insula Madagascar (Aepiornis), cari încă in se­ colul trecut mai trăiau aco­ lo, aveau 5 m. înălţime şi ouăle lor de ,> ' I cm. lun­ gime şi 22 cm. grosime, aveau o capacitate de X' 4 litri. Tot in secolul trecut mai trăiau în Noua Zelandă vre-o 15 specii de Moa (Pachiornis elcphantopus Owen), având o înălţime ce varia între 75 cm. şi .5' > metri. Numărul fosilelor de paseri nu este prea mare, insă existând câteva exem­ plare din fiecare epocă, da­ că le înşiruim in ordine cronologică, ele arată dife­ ritele stadii ale evoluţiei. Vedem la începutul epocei jurasice la o specie de rep­ tilă uriaşă cum s'au atro­ fiat membrele anterioare, şi cum s'au desvoltat cele posterioare, devenind ţinu­ ta corpului prin aceasta ca a cangurului; dar acestea Reconstrucţia lui H. H. Johnston sunt încă reptile în între­ gime. Mai târziu corpul de reptilă deşi a rămas încă cu coaste abdominale, cu dantură, cu coadă lungă compusă din vertebre, în schimb s'a adăogat ciocul păsăresc, penajul şi ari­ pile transformate din membrele anterioare cari mai păstrează încă degetele. In epoca cretacee mai aflăm ce-i drept o parte din însuşirile reptilelor: dantura, coada vertebrată, — însă ciocul este mai desvoltat şi este mare deosebire în desvoltarea ster­ nului. In epoca terţiară dinţii din cioc degenerează, pe urmă dispar cu totul, osatura pieptului se desvoltă puternic, numărul vertebrelor cozii scade la minimum (5—7 buc.) şi ultimele vertebre sunt con­ crescute în terminaţiunea cozii. Interesant este că tei niinaţiunea cozii în forma embrională a paseri­ lor se compune din vertebre distincte ca şi la rep­ tile. Astfel evoluţia paserilor a ajuns până la forma lor actuală, cu perfecţiunea cea mai înaltă în sbor între toate vietăţile, şi cu celelalte însuşiri actuale.

168

( AKPATII * 1934. No. 7.

Accesul vânătorilor streini Tovărăşie sau vinderea pe

bucată?

de: Dr. J. PHIUPOWICZ, In numărul 11/1933 a excelentei noastre reviste a fost relevat faptul că afluenţa străinilor la vână­ toarele noastre de cerbi este mereu în creştere şi a ajuns în anul 1933 o cifră însemnată. Cauzele aces­ tui fapt le vede dl J. P. în cea mai mare parte în bunul nume al terenurilor noastre şi în publici­ tatea mare care s'a dat trofeelor dobândite la noi cu ajutorul revistei „Carpaţii" şi cu ocazia expo­ ziţiilor de vână­ toare. Mai puţin im­ portant crede dsa organizaţia şi în­ lesnirile pentru vânătorii streini din partea supre­ mului nostru for vânătoresc. Pen­ tru mine, care oral şi prin arti­ cole în „Revista Vânătorilor" am fost poate cel din­ tâi care a susţinut teza, că terenurile noastre de vânat nobil, din lipsa de capital indigen, trebue ridicate cu ajutorul capitalu­ lui strein, această afluenţă mai ara­ Regiune tă însă şi un simp­ tom îngrijorător. Dacă am propagat ideia, că străină­ tatea trebue să ne ajute, m'am gândit în primul rând la multele teritorii slabe şi nesupravegliiate, cari ar trebui date în arendă cu un preţ foarte re­ dus pe termen lung — cel puţin 12 ani — spre a fi păzite, ocrotite şi amenajate. Acest lucru era po­ sibil înainte cu 8—10 ani — când o mulţime de vânători streini ni s'au adresat mic şi altor vână­ tori indigeni cu această dorinţă, — luând în consi­ derare că nu vor putea împuşca în primii 2 ani eventual nici un cerb sau numai eventual vreun urs, lup sau mistreţ. Cu toate că am atras atenţia pe atunci în mai multe rânduri forurilor compe­ tente, nu s'au luat măsuri şi nu s'au făcut înlesni­ rile necesare. Astfel o mare parte din streini s'au orientat spre alte ţări, care erau pe atunci deja atât, sau poate chiar mai prevenitoare, după cum suntem noi astăzi. Pe de altă parte criza financiară care bântue mai mult în Germania, — de unde am putut să ne aşteptăm la o afluenţă cât se poate de mare de vânători cu o concepţie de ocrotitori con­ structivi — a ajuns în ultimii ani la proporţiuni cari nu mai permit astfel de investiţiuni pro futuro, atât de necesare nouă. Pentrucă nu trebue să uităm un lucru. Trofeele cele bune vin mereu dela ace-

Cernăuţi.

leaşi puţine terenuri, bine înzestrate cu mijloace materiale. Ne bucurăm de ele şi le arătăm ca o mândrie a ţării noastre. Ce se întâmplă însă cu milioanele de hectare de munte, terenuri fermecă­ toare, cari sunt astăzi sau arendate în mâini de tot necorespunzătoare sau rămân nearendate, aparţi­ nând statului, comunelor sau proprietarilor parti­ culari cari nu vânează singuri şi nu vor să permită altora vânarea. Aceste terenuri sunt raiul braconieri­ lor. Mă doare ini­ ma de cât^ori văd în mâna lucrăto­ rilor de pădure coarne capitale, aduse de la Căliman sau din pă­ durile întinse de pe malul Bistriţei (regiunea Broşteni, Hangu etc.). Provenienţa aces­ tor coarne este clară: sunt braco­ nate şi apoi vân­ dute din mână în mână până ce, In sfârşit, nu se mai poate constata rău­ făcătorul. In ulti­ mul meu articol Carpatin despre „Cerbii car­ patini'' apărut in revista aceasta, am cerut ca foru­ rile competinte să se ocupe serios cu această ches­ tie de o importanţă extraordinară, considerând în­ tregul cuprins al Carpaţilor româneşti ca un teren enorm de cerbi, care trebue îngrijit cu cea mai mare atenţie. Nu avem cu toţii dreptul să ne mân­ drim dacă s'a împuşcat într'un teren bine îngrijit un cerb capital. Aşa după cum stau lucrurile astSzi. tot meritul şi toată stima i-se cuvine numai şi nu­ mai proprietarului sau arendaşului acestui teren, fiindcă dânsul a înţeles să ocrotească şi să păzească vânatul cu banii şi cu stăruinţa lui până la vârsta în care s'au putut desvolta aceste coarne capitale. Şi trebue să mulţumim bunului D-zeu că trăim într'o ţară aşa de blagoslovită unde se mai produc astfel de trofee. Legea vânatului contribue mai pu­ ţin la acest lucru. In prima linie contribue prin li­ mitarea numărului ce se poate împuşca, apoi în măsură mai mică prin pedepsirea braconierilor. In acest punct însă sunt multe de dorit încă. O pro­ cedură penală impracticabilă şi complicată apoi con­ cepţia cam ciudată a unor judecători, fac actele de braconaj adese nu sunt pedepsite. Am putea aduce exemple, unele deadreptul înspăimântătoare. Şi cu prilejul controlului permiselor de port arme s'a

putut constata, că braconierii îşi au protectorii lor cu mare influenţă. In ceeace priveşte însă primul punct, adecă autorizaţia specială pentru împuşca­ rea cerbilor, ea are numai o valoare relativă, fiind­ că proprietarul sau arendaşul cinstit care cruţă şi păzeşte, se fereşte singur; tocmai în interesul pro­ priu, de a împuşca prea mult, iar pentru braconi­ erii din terenurile neglijate n'avem un control su­ ficient ca să-i putem supraveghea. Şi braconierii nu umblă cu permise. Se vede deci că şi aci prosperarea vânatului depinde aproape numai de ini­ ţiativa particulară. Un lucru însă este foarte impor­ tant şi aci trebue să recunoaştem avantajele le­ gii — adecă oprirea desăvârşită a întrebuinţării co­ poilor în terenurile unde se află cerbi. De altfel este o mare greşală că arendaşul nu are alt sprijin şi trebue să se bizue numai pe pute­ rile lui. Mă gândesc adesea cu groază ce martiraj am suportat de 11 ani şi mai suport şi azi în lupta cu oile, care pasc pretutindeni, cu câni şi uneori cu indolenţa sau chiar reavoinţa revoltătoare din partea câtorva silvicultori, când mă gândesc cum sunt de multe ori persecutaţi pădurarii cari se ocu­ pă şi de paza vânatului şi combat păşunatul ilegal şi cum sunt trataţi ei ca cei mai mari criminali — cu toate că trăesc aproape exclusiv din ajutorul arendaşului de vânătoare, neprimind salariul lor dela autoritatea silvică uneori 8 luni şi chiar mai mult. Nu vorbesc de jertfele materiale imense şi fără nici o proporţie faţă de recolta vânătorească pe care am avut-o. Şi acum după ce am dovedit că 90% din rezultatul în formarea unui teren bine îngrijit şi ridicarea numărului vânatului se datoreşte cheltuelilor şi stăruinţelor particulare, apare Statul şi po­ runceşte: N'ai voe să dispui de vânatul ocrotit, pă­ zit şi înmulţit cu paralele şi munca ta; n'ai voe să te foloseşti de recolta stăruinţelor şi cheltuelilor tale de câţiva ani, ci trebue să te supui unui ordin care reglementează vânarea streinilor. Se naşte întrebarea: In care privinţă se deosebeşte vânăto­ rul strein de vânătorul indigen şi cari sunt moti­ vele, pentru care statul a luat iniţiativa de a limita dreptul de dispoziţie liberă a proprietarului de te­ ren asupra vânatului său, în raport cu streinii: 1) Siguranţa Statului. Se cere aprobarea sigu­ ranţei generale şi a statului major ca un strein să vâneze în ţară. De ce? După cum ştiu eu, fiecare supus strein care posedă un paşaport în regulă, cu viza consulatului nostru respectiv, poate întră în ţară şi poate, după îndeplinirea formelor legale, obţinând un bilet de liberă petrecere, să se plimbe pretutindeni, după placul lui. Atunci ce deosebire este între, zicem, un turist fără armă sau un turist cu armă, care este vânătorul? Nu se poate oare presupune, că tocmai vânătorul strein, care întot­ deauna are oareşcare situaţie socială şi materială, va da mai multe garanţii în privinţa siguranţei, ca altcineva? Mai ales că tocmai faptul că umblă înar­ mat îl face mai puţin apt pentru eventuale agitaţii subversive, fiind mult mai bătător la ochi decât e un simplu turist? Şi pe unde circulă vânătorul? După sosirea lui el se grăbeşte să ajungă la coliba îndepărtată, sus în munte, iar cercul lui de activi­ tate se întinde la câţiva kilometri pătraţi de pă­

dure unde — afară de o linie foarte mică in Mara­ mureş — nici nu există vre-o frontieră. Şi cu cine vine el în contact? Cu proprietarul sau arendaşul terenului şi cu păzitorii de vânătoare — dacă ei vorbesc o limbă înţeleasă de toţi. Ori poate arma lui este aşa de periculoasă? Şi nu sunt oare, dim­ potrivă, aci date mai multe garanţii, decât la orice altă persoană streină, având în vedere, că cel care îl învită la vânătoare ia toată răspunderea asupra

In t i m p de

belşug

sa? Cred că nu mai e nevoe să argumentăm în această chestiune. 2) Scutirea vânatului împotriva unei exploatări exagerate. In această privinţă avem diferite prescripţiuni şi norme, cari sunt valabile pentru fiecare vânător, adecă şi pentru cei streini: a) legea care prevede ocrotirea şi opreşte vâ­ narea în mod distrugător, b) contractul tip care se îngrijeşte de aceasta chestiune în următoarele articole: II. „arendaşul e obligat a vâna tn mod raţional cruţând şl ocrotind vânatul folositor, menţinând proporţia corespunzătoare Intre sexe". IX. 17. „data in exercitarea dreptului de vânat, arendaşul n'ar proccd i In conformitate cu principiile corecte ale unei prăsiri raţionali-, cl ar Împuşca prea mult vânat folositor, Mlnlst. Agric. e tn drept a fixa cantitatea de vânat pe număr de capete ce poate fi împuşcat anual. Dacă această dispoziţie ar fl călcată Ministerul e in drept să rezilieze contractul fără judecată sau somaţiune şl a pre.i ide la trebuinţa şi a Încasa dela arendaş pe calea justiţiei, următoarele taxe pentru vânatul Împuşcat peste numărul fixat... Pentru ţinerea evidenţei asupra vânatului împuşcat anual, arendaşul e obli­ gat a prezenta negreşit ocolului silvic respectiv şl Inspectoratului regional până la 15 Febr. a fiecărui an, lista detailată a vânatului împuşcat până la 31 Ianuarie." XI. „Daca arendaşul nu s'ar conforma Întocmai vre-unela din obligaţiu­ nile luate prin acest contract şl dlspcziţlunllor legel pentru protecţia vânatuh i

sau daci ar calea vreuna din dlspozijlunlle din lege, contractul este reziliat de plin drept firi somaţie." 2 2 . „Daci arendaşul a (ost amendat pentru vre-o Infracţiune comlsi pe terenul de vânitoare arendat, sau daci oaspeţii sil cu ştirea sa ar comite Infracţiuni şl arendaşul n'ar Împiedica comiterea Intracţiuuilor sau luind cunoştinţi de Infracţiunile comise n'ar Interveni imediat pentru pedepsirea lor pe cale legali. Ministerul Agriculturii poate rezilia imediat contractul." 2 4 . „Prezentul contract fiind un contract subiec.lv, legat de persoana arendaşului şl dreptul de vinitoare fiind un drept strict personal, nu poate fi cesionat sau trecut tn folosinţa altei persoane firi aprobarea Ministerului. Tot aşa arendaşul nu poate sâ-şl la tovarişi la acest contract, nu poate permite niminul vinitoarea pentru vre-o contravaloare pe terenul arendat firi prealabila învoire obţinuţi dela Minister."

după părerea mea, nu cade în atribuţia statului a se ocupa însuşi cu mijlocirea terenurilor de vână­ toare. Cred că puţinii funcţionari cari se află la Direcţia vânătoarei nici nu sunt îndestulitori pen­ tru o rezolvire grabnică a tuturor chestiunilor ce cad în sarcina lor. Cum se pot ei ocupa intensiv şi de chestiunea aceasta, care reclamă multă co­ respondenţă etc. Trec la problema „tovărăşia la arendă sau vin­ derea pe bucată". Aci trebue să relev că am susţi­ nut întotdeauna — la noi şi în revistele streine — Nu mai vreau să urmez cu citarea deoarece cea dintâi soluţie, pentru motivele bine cunoscute. proximele articole vorbesc despre moartea bietului Nu pot însă nega, că astăzi — având în vedere arendaş. Nici nu mai este de adăugat nimic, pen­ schimbarea mai multor factori — admit şi soluţia trucă redactorul acestui contract-tip a luat în consi­ din urmă, cu toate că o prefer pe cea dintâi. Să derare toate eventualităţile posibile, legând pe aren­ expun argumentele care militează pentru acest daş în toate privinţele. punct de vedere al meu. Deosebirea fundamentală Acest contract-tip însă nu este încă sfârşitul între ieri şi azi este, că oferta este astăzi mai mare deciziunilor pe cari Ministerul a aflat de bine să decât cererea. De ce? Pentrucă avem o concurenţă le ia pentru înmulţirea vânatului nobil. Mai există foarte mare în Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia şi şi ordinele speciale de protecţie a ursului şi de li­ pentrucă sărăcia generală ce bântue în lumea în­ mitare a numărului cerbilor, caprelor negre şi a treagă — mai ales în Germania de unde se recru­ căprioarelor cari pot fi împuşcate în fiecare teren tează cei mai mulţi amatori de vânat Carpatin — de vânătoare, numai cu autorizaţia specială şi va­ nu mai permite în fiecare an luxul unei vânătoare labilă pentru un an. în Carpaţi. Afară de aceasta mai vin şi restricţiuCred că am dovedit că din punctul de vedere nile comerţului cu devize. La începutul articolului al siguranţei statului cât şi a celui de ocrotire a meu spuneam, că sunt îngrijat de afluenţa streini­ vânatului nu există nici urmă de motiv, pentru a lor, care pentru mine este şi un simptom al sără­ regulamenta special vânarea supuşilor streini. ciei noastre. Vreau să vă dau un singur exemplu 3) Dar e de examinat şi un alt punct de ve­ dintre mai multe care îmi sunt cunoscute. Un prie­ dere: menţinerea prestigiului nostru faţă de strei- ten bun al meu, vânător şi ocrotitor model, a ajuns nătate. Vasăzică statul vrea să evite ca streinii să astăzi după 10 ani de ocrotire şi investiţiuni foarte fie speculaţi şi duşi în eroare de către arendaşii sau însemnate să aibă un teren bunişor. In anul trecut proprietarii indigeni şi invers. Acest punct incon­ tovarăşul lui din Austria a trebuit să abdice din testabil admite discuţie. Reglementarea în serviciul cauza dificultăţilor financiare, astfel că bietul om acestei idei desigur ar putea fi binevenită — dacă s'ar putea găsi o formulă potrivită în locul celei actuale. Reglementarea actuală nu poate fi consi­ derată ca o soluţie norocoasă, ci mai mult ca o mă­ sură teoretică, care pretinde îndeplinirea unor for­ malităţi superflue pentru arendaşii cinstiţi, fără a înlătura posibilitatea de a permite abuzuri celor mai puţini cinstiţi. Vedem aci greşala obicinuita la noi: legi şi prescripţiuni ideale — pe hârtie. De ce? Pentrucă centralizarea face în realitate impo­ sibil un control sever şi permanent al aplicării le­ gilor. Ordonanţa Ministerială respectivă este un exemplu tipic, eliminând ea cu desăvârşire autorităţiile locale. Ceeacc ne trebur sunt Inspectori de vânătoare buni cu posibilitatea reală de a lucra, adică ajutaţi cu diurne de control şi având la dis­ poziţie un corp de păzitori publici plătiţi. Este ne­ cesară şi regulamentarea competinţelor între auto­ rităţile vânătoreşti şi cele silvice. Intr'un articol publicat în „Deutsche Jăgerzeitung" No. 23—1932 în care mă ocup cu „Dobândirea, amenajarea şi protecţia unui revir Carpatin" am atins şi chestiu­ nea aceasta delicată, adică raportul între arenda­ şul sau proprietarul indigen şi vânătorul strein. Am propus acolo —. ceeace susţin şi azi — înfiinţarea unui „birou de mijlocire pentru arendarea terenu­ rilor de vânătoare". Astfel de birouri există în toate ţările. Bineînţeles statul ar putea să aibă control asupra gestiunilor acestui birou. Nicidecum însă. Când d i s o a r e l e d i m i n e a ţ a

171

CARPAŢ1I * 1934. No. 7

Dimpotrivă socotesc cu desăvârşire greşită măsura cuprinsă în pasajul ordonanţei despre vânarea streinilor, în care se spune, că numai în tere­ nuri bine îngrijite se pot lua tovarăşi. Un teren bi­ ne îngrijit îşi poate per­ mite de a vinde pe bucată pentru a avea posibilitate prin acest ajutor bănesc de a fi îngrijit şi mai bine şi mai departe. Terenurile slabe însă cer tocmai re­ facerea cu ajutorul capi­ talului strein. Bineînţeles autorităţile locale trebue să supravegheze că acest capital să fie întrebuinţat pe deplin în acest scop. Pentru aceasta avem un exemplu foarte bun la terenurile Regale, cari azi, (Foto: F i s c h e r , Sibiu) după ce s'a ridicat nu­ mărul vânatului aşa de mult, îşi poate permite a vinde vânatul pe bucată pentru a acoperi o parte de spese. Acest procedeu este un procedeu comer­ cial foarte obicinuit în toate ţările şi absolut cinstit şi nu există nici cea mai mică îndoială, că el poate fi imitat şi de alte terenuri în aceeaşi situaţie. Opri­ rea acestui procedeu nu poate fi legală, afară de cazul, când există primejdia unei vânări în mod distrugător, ceeace este exclus prin limitarea anuală a numărului vânatului nobil care poate fi ucis. Bine înţeles autorităţile locale vor controla aceasta, cât şi condiţiile în cari sunt administrate terenurile. Despre terenurile rezervate de Stat pentru stre­ ini nu vorbesc, pentrucă nu cunosc situaţia mai aproape. După cum am înţeles, cred că „invitarea" streinilor în aceste terenuri tot nu este altceva de­ cât vindere pe bucată. Bezumând cele expuse, sunt de părere, că aflu­ enţa vânătorilor streini trebue sprijinită sub condiţiunea, ca vânătorii indigeni să nu fie păgubiţi, ca terenurile slabe să fie refăcute cu capitalul strein, în forma de arendări foarte ieftine pentru cel puţin 10 ani, eventual în formă de tovărăşie. De altă parte terenurile bine îngrijite cu investiţiuni însemnate să aibă şi posibilitatea de a vinde pe bu­ cată, indiferent de sunt proprietate sau arendate. Este imposibil şi iraţional de a opri un procedeu, care în toate ţările cu cultură veche vânătorească este şi a fost foarte obicinuit, mai ales că situaţia financiară de azi îl cere imperios. Pentru uşurarea negocierilor între noi şi stre­ ini se va înfiinţa un birou de propagandă şi mijlo­ cire sub controlul Statului, pentru a evita după po­ sibilitate neînţelegerile sau speculaţia. înlesnirile cari încep a se face vânătorilor stre­ ini, trebue să le luăm la cunoştinţă cu mare satis­ facţie, ca o măsură care era foarte necesară atât în sensul intenţiunilor Consiliului internaţional de vânătoare cât şi din punctul de vedere al propa­ gandei în interesul ţării. 1

Iarnă

grea

In

Carpaţi

a trebuit să suporte singur toate spesele curente, ceeace nu corespunde situaţiei lui materiale de azi. Mi-am dat toată silinţa să-i caut un tovarăş, însă fără succes. O mulţime de parale sunt cheltuite, re­ colta vânătorească a fost foarte modestă, pentrucă era nevoie de a reface şi ocroti în primii ani. In schimb astăzi se poate conta cu o posibilitate foarte reală ca un tovarăş să poată împuşca 1 cerb bun şi 1 urs în fiecare an. Am primit mai multe scrisori drept răspuns la scrisorile mele. Tenorul lor a fost mereu: Da, înainte cu câţiva ani m'aş fi angajat cu mare bucurie pentru câţiva ani, astăzi însă, când nu poţi face socoteala de azi pe mâine, nu putem veni decât cu sistemul vinderei pe bucată, aşa cum se face în Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia. Sunt mulţi şi streinii, cari nu-şi pot permite decât o sin­ gură dată în viaţă de a-şi îndeplini visul de a vâna în Carpaţi. Acuma ce să facă bietul arendaş? Dacă nu mai poate menţine terenul şi acesta rămâne ne­ arendat, este oare aceasta în interesul vânatului? Dacă însă terenul va fi preluat de un alt arendaş care se va folosi de truda şi de investiţiunile făcute de primul arendaş, este acest procedeu moral şi poate fi considerat ca o încurajare pentru arenda­ şii — ocrotitori cinstiţi? Desigur, că nu. Oprirea vânzării pe bucată la proprietarii particulari de te­ renuri, este în general o măsură care din nici un punct de vedere juridic nu poate fi menţinută. Având deci în vedere că în toate celelalte ţări din lume se vinde pe bucată şi luând în considerare cele expuse de mine, schimbându-se azi situaţia în felul arătat aici, trebue să consider astăzi vânza­ rea pe bucată ca o măsură care nu poate fi oprită, dacă sunt date condiţiunile corespunzătoare. Ace­ ste condiţiuni sunt: a) Terenuri bine îngrijite cu un număr de vânat suficient, b) Fixarea număru­ lui vânatului ce se poate împuşca anual. O face şi altfel Statul prin autorizaţiuni speciale, astfel că în fond este cu totul indiferent de a cui mână cade cerbul, care poate să cadă.

LA „BABA Azi am luat-o pe râu în jos. Am lăsat în urmă locurile din apropierea sălaşului nostru, ca să mai hodinească, dupăce le-am pipăit zi de zi cu sfârcul unditei, — şi am coborât de­ parte la vale prin strâmtoarea zugrumată de stânci şi de pădure bătrână. Am trecut de Gura Cibanului umbros, am trecut mult mai la vale şi de Gura Prigoanei cu volburele ei de apă adâncă şi verzue, ca un cotlon de sticlă topită. Păstrăvul mancă azi de minune. Când am aruncat pe mal cel dintâi peşte, înainte de a-1 înfira pe după ureche în cârligul crenguţei de brad, Toma îl spintecă şi îi cercetă rânza cu băgare de seamă. — Azi facem treabă bună, mă înveseli, aducându-mi de nou aminte de o vorbă pescărească, a cărei potriveală a tre­ buit să o recunosc şi eu după cele ce am văzut şi ce am păţit de atâţia ani, de când urzesc cărări pe lângă apele de munte. Zice, că dacă va fi să găseşti rânza peştelui goală, să-ţi aduni sfoara şi uneltele şi să păşeşti către casă. Te căzneşti înzadar. Poţi să-i imbii cele mai ademenitoare musculiţe, poţi să-i aşezi tocmai în gură, cu măiestre aruncături, cele mai verzi lăcuste aripate, poţi să-i faci, ce-i vei face: îşi bate joc de tine, 11 vezi, umbră surie pe albia de piatră, cum nici nu-ţi bagă de seamă momeala. Sau o apropie leneş, ca să o pleznească din coadă a batjocură şi să se întoarcă la lespedea lui. De-1 vei găsi însă pe cel dintâi cu rânza plină, do să pleznească, să şti, că ai nemerit o zi cu belşug. Musculiţa cu aripi cafenii şi cu trupul prins în aţă galbenă-aurie, zbura harnică deasupra capului, avântată de trestia mlădioasă, şi se aşeza pe luciul apei, în locurile ochite înainte. Deasupra bolovanului, unde se răsfrânge apa şi se împarte ca în două cosiţe de fată, o salt uşor şi las să o răpească unda, să o ducă de vale pe deasupra ochiului săpat sub temelia pietrii. Ca un fulger ţâşneşte de undeva o să­ geată albă. Zmâceşte zdravăn. — eu îi răspund uşor, fără zăbava unei clipe. Şi apoi, după cum e prada: pe cei uşurei îi arunc la mal, pe cei trupeşi îi trudesc până să-i apropiu de gura largă a rninciocului. Dar câte variaţiuni pe acest motiv simplu! Arunci de sute de ori undiţa, şi de fiecare dată o potriveşti altui loc, altei nădejdi, altei plănuiri. Cel ce ar sta lângă tine o zi întreagă să te ispitească ce faci, dacă nu ar fi încuibată şi în el patima pescuitului, până la sfârşit te-ar crede un automat, cave face aceleaşi mişcări seci, nepurtate de gândire şi de voinţă. Şi tocmai aici zace farmecul pescuitului la păstrăvi. Fiecare pas, fiecare arun­ cătură a undiţei, fiecare mişcare ţi-e legată de un plan, pe care ţi-1 făureşti de îndată, îl execuţi neîntârziat, totdeauna cu nădejdi înnoite, cu mulţumirea izbânzii sau urmat de ex­ plicaţia nereuşitei de o clipă. Hodinit în liniştea lipsei de griji, gândul îţi lucră vioi, brodează mii şi mii de variaţiuni pe aceeaşi temă. Aici în adâncimea văii, abea pe alocurea dacă pătrunde soarele şi nu a putut încă suge toată reveneala pl oiţei de astă dimineaţa. Râul se frământă prins în cingătoarea stân­ cilor, se aruncă peste bolovani zdraveni, pe care nu i-a pu­ tut urni din albie şi spumegă de mânie în milioane de beşicuţe albe ca laptele, ca să se liniştească apoi în ochiuri adormite. Pe încetul se umple cârligul, pe care înşirue Toma pra­ da. Peşte lângă peşte, lucioşi, presăraţi cu mărgele roşii şi negre. — Avem destui, Tomo. Ne putem trage spre casă. — Avem vre-o douăzeci, şi mai bine. Ne-am putea şi întoarce. Da' eu tot cred, să ne mai slobozim o leacă la vale, să Încercăm la „Baba moartă". Azi de nu i-om scoate pe cei de acolo, când văd, că li-e vremea lor. — Unde să mergem, Tomo? — Până la Baba moartă. — Ce fel de babă moartă? — Aşa îi zice unui loc, mai de vale. Dacă păşim, ajun­ gem într'un ceas. Adun sfoara pe vârtelniţă şi pornim înteţit pe râu în jos. jinduind cu ochii la câte un loc bun, pe lângă care tre­ cem, fără să-1 încercăm. — Iată, colo-i „Baba moartă". Eâul făcea aici o cotitură aspră, izbind mânios în pe­ retele de piatră, care i se împotrivea. Se săpa adânc sub pieptul de granit, îşi frângea apoi puterea în primul iurăş şi se întindea, după cotitură, într'o adâncime liniştită, cu ape moi, care se întorc domoale în loc. Pe malul de către noi un prăpăd de bolovani, îngrămădiţi în şurlăul dintre două dealuri. Acopereau în înălţime de patru stânjeni lun-

MOARTA" cuşoara din gura părăului, care se strecura nevăzut pe sub talazul de pietre. Par'că pământul a vărsat din gură de vul­ can un munte întreg sfărâmat în rânza lui nehodinită. Las sfoara lung şi arunc undiţa lângă buza stâncii mâncata de apă. Din adâncimea volburei se repede fără ză­ bavă păstrăvul. Aduc la mal îngrabă trei-patru trupuri, cu luciri de chihlimbar negriu. — Frumoşi peşti... Dar sunt aici şi alţii... Arunc de nou. De departe văd fulgerarea de o clipă a peştelui, care săgeată spre pradă. II văd alungând musca, cu gura mare, căscată. Salt momeala, o opresc să o ia. Ce peşte! Cât cotul şi lat de un lat de mână. Când aştept lovi­ tura, se întoarce scârbit de micimea musculiţei mele şi s i adânceşte leneş în patului lui de pândă haiducească. —• Altceva îţi trebue ţie prietene, mă gândesc eu, şi schimb degrabă musculiţa cu „lingura", pe care o ţineam la îndemână, animată de panglica pălăriei. Sfârcul undiţei, îngreunat de bucăţica de metal, zboară

Râul se Întindea, după cotitură, Într'o adâncime liniştită.". .

departe şi cade pe oglindă eu o uşoară plesnitură. Trag bi­ nişor între două ape. Placa aurie se învârte ca o sfârlează împrăştiind sclipire după sclipire, ca un glob de aur tăiat în dungi. înaintează încet pe apă în sus, adusă de manivelă, sare din vreme în vreme deasupra oglinzii, ca să se adân­ cească de nou de două degete şi să-şi urmeze cursa, ca un peştişor, care se desfătează în raza de soare. Cum s'ar putea împotrivi hrăpăreţul unei asemenea ispite? Răspund scurt la lovitura peştelui. Linguriţa iasă din apă cu un sunet gol şi zboară sfârâind prin aer. Am tras prea curând? Nicicând nu e prea curând. Peştele nears de fierul cârligului ascuns în scobitura linguriţei, se întoarce de nou, mai întărâtat de prada, care i-a scăpat odată. Sfârlează do aur dapănă de nou, veselă şi sprintenă. In acelaş loc, ca şi mai înainte, se aruncă de nou peştele. Trag scurt, în clipa chiar, când îi simt lovitura. Cârligul zace în plin şi începe jocul. E voinic. Ii văd spinarea spintecând faţa apei; se zbate ca un nebun. Ii dau sfoară să plece în adâncurile lui. Dacă îl simt ostenit îl dapăn încet înspre mine, îl apropiu nemişcat, cu gura căscată, din care strălu­ ceşte blăstemata linguriţă. Când mă zăreşte la doi paşi de mal, se întoarce ea fulgerul, ca să scape. Ii dau drumul, ea apoi să-1 apropiu de nou, acum ameţit, fără împotrivire, arătându-şi pe câte o clipă albul .pântecelui. Trec binişor minciocul pe sub ol şi-1 ridic pe mal, bătându-se în încovoituri leneşe. — Ăsta face cât zece, grăieşte bucuros Toma, întinzând trei şchioape dela gura cu dinţi straşnici, până la vârful cozii. — Acum să-1 vedem pe frate-său, ori pe tată-său, pe cel bătrân... ..Tată-său" nu s'a arătat, dar am mai înşirat pe prun­ dul spălat de limba apei încă patru „purcei" pe o formă, de par'că erau aievea frăţini. Toma adună în grabă o sarcină de vreascuri şi aşternu vatra focului sub cetina unui brad. Pe când m'am rupt de

lângă apă, jăratecul dogorea şi pe frigarea lnngă erau în­ şiruiţi câţiva peşti, din cei mai mărunţei. Razim undiţa de crengile unui brad, şi mă tolănesc pe patul de frunze moarte, alăturea de Toma, care întinse frigarea şi gătea cea mai minunată bucată, pe care ne-a hărăzit-o bunătatea pămân­ tului: păstrăvul prins proaspăt, copt încetinel la frigare. Fără de nici o mirodenie, care îi fură adevăratul lui gust, — doar eu câteva firicele de sare presărate în burta spin­ tecată. Cum îi prinde dogoarea tăciunilor, peştii se îucârligâ uşor, de par'că i a r durea, îşi desfac coastele şi îţi arată ade­ menitoare carnea albă şi fragedă. — Şi apoi, Tomo, de ce-i zice locului ăstuia „La Baba moartă", încercai să-1 ispitesc, fără multă nădejde sâ-1 pot porni la vorbă. — Aşa-i zice, de multă vreme.... şi nu tocmai de prea multă. A trăit aici o babă şi apoi a murit tot aici. De mă va simţi Toma, că îl îndemn la vorbă, se plă­ teşte cu două cuvinte. II las în pace să pornească de măganul lui. — î m i întinse frigarea înbobocită cu peşti rumeni. Desprind unul şi despic pe felia de pâine fâşiile de carne fra­ gedă, cu gust de castană. II îndemn şi pe Toma. El cuviin-

Collba ninsă, una cu pământul

eios îşi ia un peşte care s'a spintecat în frigare, a căzut şi s'a copt în spuză. O pălărie întreagă de apă din râu, şi aprindem ţigările răsucite din tabac prost, negru şi usturător, de care ne-a mai rămas din proviziile, cu care urcasem la munte acu's trei săptămâni. î m i pun raniţa pernă sub cap şi petrec cu ochii clăbucii de nor alb neprihănit, care se perindă încet în cadrul ferestruelor dintre cetini. Şi apoi, aşa-i zice, fiindcă a trăit aici o babă şi a murit tot aici, înodă Toma de nou firul rupt înainte cu o jumă­ tate de ceas. — Bine, Tomo, dar câte babe nu trăiesc şi nu mor, fie­ care în vre-un loc, şi tot nu le rămâne de veac numele. — Da asta nu a fost babă, ca toate babele. Zice, că avea vrăji... da' eu nu cred. Şi zice, că de aceea nu s'a clin­ tit din locul ăsta, că aici îi erau îngropate vrăjile şi como­ rile; aici între bolovanii ăştia... Da' eu nu cred... — Ai cunoscut-o? — Eram în cătane, când a murit. Cum să nu o cunosc. Da' pe atunci era mică şi adunată, cât un ghem, cu spatele rotunjit, ca o coveţică. — Şi aici trăia în pustietatea asta? mă minunai. — Iată aici. Vara-iarna. Vre-o cincizeci de ani în şir nu s'a urnit din aretul ăsta. Că iată cum s'a întâmplat cu ea. Toma îşi trecu podul palmei peste mustăţile ciontate scurt şi începu să-mi povestească, cu glas potolit, ca des­ pre o taină. — Când au început să taie mai întâi pădurile pe aici, şi au croit potecul dealungul râului, de s'a făcut apoi dru­ mul ăsta, — aici unde stăm noi, şi colo cât ţin bolovanii din gura şurlăului încoace, era o luncă mândră. Şi s'a aşezat aici unu din sat, de-i zicea Dogaru şi era pădurar la împă­ răţie. Şi-a înciripat adăpost, şi-a adus muere, s'a aşezat aici de zăstăm. Avea ravirul până în Gotu şi până pe la Bale. Oameni vrednici şi strângători. Tăia la buşteni şi el, alăturea

de granări şi iarna punea curse la jâderi şi la râşi. Când cobora prin Fâurarie la târgul de blănuri aducea cu sar­ cina pieile. Că pe atunci era vânat... Nouă o iarnă întreagă de ne cad trei-patiu jâderi. ... Cât dura lucru la pădure, fe­ meia ţinea magazie: fârină, sare, ce trebue oamenilor. Şi aşa au dat să-şi facă aici aşezământ bun. Din un viţel au făcut doi, din doi au crescut juncani şi boi. Oiţe în jurul casei, prisacă de albine şi livadă de pruni. Nici nu s'a pomenit de atunci pom roditor pe aici. Şi în jurul Ioanei creşteau bolduraşii de copii, vre-o doi ori trei... cine mai ştie câţi erau. Apoi nu ştiu ce păcate vor fi avut la Dumnezeu, ei ori părinţii lor, că într'o noapte s'a pornit o viforniţă, aşa cum să trezeşte aici la munte, năprasnică şi turbată, să prăvale munţii. Şi i-a prăvălit, de a măcinat piatra de pe Ivăniş, ca în ciocane şi a năpustit-o pe şurlău la vale, adusă de puvoi, de par'că era scoarţă uşoară de brad. A doua zi oamenii au găsit în locul aşezării lui Trifon hâlmurile astea de stâncărie. Nici casă, nici poieţi, nici pomi, nici prisacă. Numai pe Ioana, mai moartă, colo mai la vale, lăpădată de ape. Şi aşa s'a întâmplat. Nici Ioana nu ştia să spună mai mult: s'a pomenit ridicată cu păcel cu tot, învârtită ca în piuă, asurzită de huet, orbită de spaimă, şi s'a trezit în ziuă mare, scoasă de oameni la malul râului. — Grozavă întâmplare, Tomo, zisei cu adevărat cutre­ murat. Dar pe Trifon şi pe copii pe unde i-au găsit? — Nu i-a mai văzut nimenea, nici vii, nici morţi. Au pornit o seamă de oameni pe râu la vale, — au dat ştiri până jos la ţară. Prăpădul şi apa nu i-a mai dat. Ioana s'a năpustit să-i desgroape de sub bolovani; s'a ridicat lumea dela stâne, de pe la hodăi, să răstoarne bolovanii. A u muncit până în noapte, şi noaptea întreagă şi a doua zi, oameni înmulţiţi de vestea întâmplării. Şi ia, vedeţi şi Domniavoastră, ce au ferit după două zile; grămada de colo, şi vedeţi ce a rămas; şurlăul plin, şi lunca înecată de grohotiş. Apoi s'au împrăştiat oamenii pe la trebile lor şi a ră­ mas Ioana singură. Nimeni nu a mai putut-o mişca din locul ăsta. Şi-a înceeluit o colibă, aici în marginea bolovanilor şi a priveghiat lângă mormântul ăsta de piatră zi după zi, an după an, până i s'au şters cu totul şi rujele din obraz, şi focul din ochi; până s'a adunat mică şi gheboasă, ca o mămăruţă. Din ce a trăit aici? O ştie Cel de Sus. Ii mai întin­ deau trecătorii, mai dela stâne cât stăruia vara, şi avea câte două capre, pe care le ţinea până îi mureau de bătrâne şi prăsea altele în loc. Până într'o iarnă, când s'a pripăşit pe aici un om şi a dat să între în coliba babei, să se încălzească. Coliba ninsă una cu pământul, — glas de răspuns din ea nu răspunde. Iar dacă a spart omul uşa, a găsit-o pe babă moartă în păcel, îngheţată os, şi caprele lângă ea, îngheţate şi ele. O fi mu­ rit de foame; cine ştie? Omul, creştin, ce să facă? Să aducă popă şi lume? Cum să aducă prin troieni şi pe ger, cale de o zi din sat? A desgropat din zăpadă un colţ al hâlmului de bolovani, a lucrat până în sară să ferească pietrile, şi a fă­ cut babei mormânt. Apoi a venit alt rând de ninsoare, a acoperit mormântul babei, de nimenea nu a mai ştiut aievea în care loe ar fi. Şi nici nu a mai prea căutat nimenea după el. In câţiva ani s'a năruit şi coliba şi oamenii au început a scorni, că baba a fost vrăjitoare şi că o lega de locul ăsta tovărăşii cu duhurile. Da' astea-s vorbe de şezătoare, şi eu cred în mine, că altăce n'a lăsat-o să coboare între oameni, şi a ţinut-o legată aici". Toma tăcu şi îşi răsuci o altă ţigară. încet, cu grije, învârtind minunat între degetele lui scorţoase cotoarele taba­ cului prinse în foiţă fragedă. O aprinse la un tăciune şi trase adânc câteva guri de fum, petrecându-1 apoi uitat, cum se înălţa şi se frângea în sâta crengilor de sus. Soarele scăpătase după dealul apropiat, migind printre suliţele brazilor. Şurlăul împovărat de hâlmul de bolovani prinse umbre subţiri, vineţii şi aburea căldură. Tremura dea­ supra lui aerul, de par'că ardea în adâncime foc. Deasupra apei zburau musculiţe albe, — se lăsau ca moarte până pe oglindă şi se săltau de nou în aripile lor tremurate. Din adâncime se repezeau după ele păstrăvii, ie­ şind cu totul din luciu şi cădeau greu, plescăind în apa, care se prelingea lină pe sub stânca scobită. Acum iasă cei bătrâni. Ce vreme de ei! mă îndemnă Toma, ascuţind cu piliţa cârligul undiţei. — Nu, Tomo. Pornim către casă. Mi se părea, că nu am dreptul să caut desfătare, aici unde e îngropată atâta sfâşiere de inimă omenească. / . P-.

O menjiune şi un apel de: Prof. Dr. V. PÂRVULESCU Academia de înalte Stadii Agronomice din Cluj

Faptul, că nu este cunoscută de toată lumea existenţa vulpilor albe în România şi de unii nici pe suprafaţa pământului, o dovedeşte articolul dlui C. A. V. Popescu din „Carpaţii" No. 6, Iunie 1934, „Chestia vulpilor albe în România". Ca să contribuim cu ceva la elucidarea acestei chestiuni, dăm un extras din Zeit­ schrift für Züch­ tung, Reihe B. Band XXVI/Heft 2 Ianuar 1933, după articolul dlui Th. Nicov, asistent al laboratoriului pen­ tru studiul blănu­ rilor din Institu­ tul Naţional Zootechnic — Bucu­ reşti. Dl Nicov redă un caz de flavoalbinism la vulpe, care după cunoştiinţele dânsului, este primul în Ro­ Planşa No. 1 . mânia. „In 15 Noembrie 1931, împuşcă vânătorul Jota lancovici din comuna Divici, judeţul Caras, pe teri­ toriul societăţii de vânătoare Pojijena de sus, un vulpoi alb. După spu­ sele vânătorului, vulpoiul era „alb şi avea ochi roşii". „Acelaş vânător mai declară, că au fost semnalate în aceiaş regiune şi anu­ me la punctul numit „Dubochi Potóte", în hotarul comunei Di­ vici, jud. Caras, încă o vulpe albă şi la punctul numit „Seasca Reca", o altă vul­ pe complet neagră". „Cu multe greu­ tăţi s'a reuşit în 15— P l a n ş a N o . 2. VI 1932 să se obţină blana vulpei albe îm­ puşcate, ducându-se pentru studiu in Institutul Na­ ţional Zootechnic". „Pe baza cercetărilor în laboratorul pentru stu­ diul blănurilor din Institutul Naţional Zootechnic, se poate spune în rezumat următoarele despre pie­ lea vulpii albe, împuşcate la noi": „Lungimea blănii, vârful botului _ baza cozii 82 cm. Coada are o lungime de 49 cm. Părul trupului este alb. Părul urechilor, al picioarelor anterioare şi posterioare, au o coloraţie slab gălbue şi anume

mai închis la urechi şi mai deschis la picioare". „Pe celelalte părţi ale corpului nu s'au putut observa pigmentaţii. Şi pielea şi ghiarele (unghiile) sunt lipsite de pigment". „Cu toate acestea, în cazul de faţă, nu poate fi vorba de un simplu albinism, fiindcă în albinism lipsa completă a pigmentaţiei este o regulă, ci mai sigur ar fi vorba de o combinaţiune între flavisni şi albinism adică flavio-albinism, ca­ re a apărut fără îndoială, pe baza unei mutaţiuni". „Flavismul es­ te după Kronacher, o diminuare ereditară a facul­ tăţii de formarea pigmenţilor, care are drept urinare, (Dr. Nicov) o degradare a cu­ lorii în spre găl­ bui. Degradarea poate merge uneori atât de depar­ te, încât părul poate fi chiar alb". „După Friedenthal, flavismul nu este altceva decât o treaptă supe­ rioară a albinismului". „In cazul nostru a avut loc o degra­ dare cantitativă pig­ mentară (o decolorare) a vulpei roşii. Că aceasta este într'adevăr aşa, ne-o rele­ vă faptul, că vulpea roşie, la urechi şi pi­ cioare, este pigmen­ tată mai închis, de­ cât pe restul corpu­ lui, de unde la urechi poate ajunge brun ( D r. N i c o v ) închis sau chiar ne­ gru. In continuare, degradarea pigmentară a avut loc acolo unde a fost mai puţin pigmentat (pe corp), în timp ce la urechi şi picioare unde era mai mult pigment, o parte a rămas, ceeace a dat blănii un aspect slab gălbui' . „Se disting, în îmbrăcămintea păroasă, trei fe­ luri de peri: unii groşi (Leithaaren), unii mijlocii (Grannenhaaren) şi unii mici şi subţiri (Flaumbaare)" (planşa No. 2). Primii, cari in cazul nostru sunt cam 2 / \ se ridică mult deasupra celorlalţi peri (deasupra suC

C

prafeţei blănii) dând plăcutul aspect al blănii de vulpe. Categoria a doua, formează massa blănii, sunt mai scurţi şi mai fini. Ultimii sunt perii ce sunt la baza celorlalţi şi cari se ţes printre primele două categorii". Capriciul naturii fiind mare, dând în decursul timpurilor boi fără coarne, boi negrii, oi pitice, dar mai ales seria întreagă de câni de vânătoare şi apartament, precum în domeniul vegetal nesfârşi­ tele apariţii spontane de forme noui: cactuşi fără de ţepi, prune fără de sâmbure, flori cu număr mare de petale etc. etc, tot astfel pot apare din vulpea noastră roşie, vulpi albe sau vulpi negre. Totuşi rămâne pentru ţara noastră, următoa­ rea întrebare, care tocmai mi se pare, că face obiec­ tul rubricei de discuţiuni deschisă in această re­ vistă: există cu adevărat în ţara noastră vulpi albe, ori numai cazuri accidentale de albinism ca expresiune fie a mutaţiunilor (adică simplă întâmplare), fie semn de degenerare locală (ceiace nu trebuie să surprindă la această specie, care trăieşte în condiţiuni atât de grele existenţei sale). Chestiunea aceasta, pe lângă importanţa ei pro­ prie, scoate în relief necesitatea colaborării strânse între toţi vânătorii şi oamenii cari se ocupă nu­ mai cu ştiinţa. In adevăr, printre vânători, unii sau mulţi suni ei înşişi oameni de ştiinţă, alţii sunt persoane cari se ocupă cu ştiinţa, dar ca amatori; cei mai mulţi au însă alte ocupaţiuni, ce nu le permite să apro­ fundeze laturea ştiinţifică a nobilei distracţiuni a vânătorii. Pentru aceste motive adeseori părerile ori cre­ dinţele vânătorilor nu se acordă cu acelea ale la­ boratoarelor. In tot cazul cert este, că sunt nenumărate ca­ zurile când un material cu totul rar sau preţios din

punct de vedere ştiinţific, este trecut sub tăcere de către vânătorii cari au avut norocul să le cadă sub ochi; ori valoarea sa ştiinţifică este judecată şi in­ terpretată greşit. Astfel se pierde în fiecare an material pe care laboratoarele nu au posibilitatea să şi-1 procure ori nici măcar să ia cunoştiinţă de existenţa lui, ceeace este dăunător ştiinţei în genere dar şi cunoaşterii ţării şi chiar intereselor strict înţelese ale vânătorii. Deaceia, nu ştim cum să apelăm mai frumos şi mai insistent pe lângă toţi vânătorii pentru a lua osteneala de a trimite laboratoarelor de speciali­ tate ştiinţifică, tot ceiace li se pare rar sau curios. Mai mult încă, ştiinţa are nevoie la noi să tragă profit chiar din materialul — ca să zicem aşa — curent, fiindcă vietăţile de tot soiul ce trăesc astăzi între graniţele ţârii noastre, sunt departe de a fi complet şi precis cunoscute. De cele mai multe ori tocmai partea de vânat cea mai de fără preţ sau care deadreptul se aruncă, poate fi de mare valoare pentru cercetările ştiinţifice. Astfel în cazul vulpilor albe, pentru a se pu­ tea stabili existenţa ca atare a acestei varietăţi la noi, corpul vulpei este partea cea mai interesantă, pe când în ce priveşte pielea, ar fi deajuns o de­ scriere chiar sumară făcută de vânător. Colaborarea aceasta între vânător şi labora­ toare este încă deosebit de preţioasă şi pentru cer­ cetarea trecutului. Nimeni mai mult decât vânătorii nu bat locu­ rile cele mai ascunse ale suprafeţii ţării şi nu pot veni în contact mai repetat şi mai deschis cu popu­ laţia rurală a ţării. Nimeni nu are prin urmare po­ sibilitatea mai mult ca vânătorii, să afle despre exi­ stenţa şi să adune rămăşiţe ale animalelor cari au trăit altădată la noi. Materialele de natura aceasta, sunt pentru laboratoare de o imensă valoare ştiin­ ţifică.

C U R I O Z I T Ă Ţ I In cadrele expoziţiei „Munca noastră" organi­ naturii. Mă neliniştea cu atât mai mult situaţia, cu zată in Bucureşti în cursul lunei Maiu a. c, vizita­ cât doar o sută de paşi despărţiau acele pavilioane torii au avut ocazia să vadă şi serviciul de propa­ de Direcţia vânătoarei. Pe de altă parte, îmi dă­ gandă organizat de oficialitate, pentru distrugerea deam prea bine seama de propaganda eficace pe duşmanilor agriculturii. Pavilioanele adăpostind care aceste paseri, inerte şi modelate cu paie, sâr­ acest serviciu sub titlul „Lupta contra duşmanilor mă şi gips o făcea în rândul acelora cari priveau agriculturii", la despărţitura animalelor nefolosi­ problema unilateral şi am compătimit, — totuşi toare şi răpitoare ne-au oferit prilejul să vedem, întrevăzând posibilităţi de îndreptare, — pe toţi că ceeace încercăm să apărăm, proteguim şi să acei ce străduesc să păstreze în domeniul vânatului sprijinim pe calea scrisului şi cu atâtea sacrificii ce mai avem. este năruit în chip demonstrativ. * Iată de pildă, cum se îndrumă cultivatorii de Intr'un tratat „Noţiuni de biologie generală" pământ pe un drum fals să apere agricultura de pentru clasa VH-a secundară, aprobat de Ministe­ duşmani, dar mai cu deosebire, cari sunt duşma­ rul Instrucţiunii cu ordinul Nr. b85/2b Iulie 1929 nii. Am găsit acolo expuse: putem citi la pagina 63: Barza neagră, Bufniţa mare (Strix bubo), Po„Dintre animalele (de stepă în România N. R) târnichea, Prepeliţa, Fazanul, Ciocănitoarele (toate este de reţinut prezenţa dropiilor, pasări mari speciile), Sitarul, Mierla, Porumbelul de stâncă. aproape cât gâştele". Am stat câteva clipe nedumerit în faţa acestor Autorul cărţii este un profesor universitar; nu reprezentanţi ai faunei, pe cari îi numim utili şi comentăm nici subiectul întrebuinţat pentru com­ din cari câţiva îi putem considera monumente ale paraţie şi nici „dimensiunile" lui! LEON PROCA

/O

r

o

o

fa ocrotirea

L-ontrioutiuni

o

şi colonizarea

căprioarelor

i.

In pădurile noastre de pe terenuri cu altitu­ dini mici şi cu sol fertil, vânatul numai in cazuri excepţionale atinge hrana expusă pentru el in tim­ pul iernei. Clăile de fân lăsate afară pe timpul iernei, sunt ocolite par'că in mod ostentativ, atât de căprioare, cât şi de iepuri. De hrana aşezată în iesle, sau alte instalaţii, să nici nu mai vorbim. Vâ­ natul, care găseşte hrană abundentă şi mai bună decât aceea oferită de om, evită hrănitoarele arti­ ficiale, care, poate îi sunt şi suspecte. Am observat, că în asemenea păduri hrana principală din timp de iarnă a vânatului este frun­ za de mur, care rămâne verde şi peste iarnă. In tacturi tinere mai ales, dar la ori ce loc mai lumi­ nos, murul se înlăţeşte repede, oferind, mai ales căprioarelor hrană bună, iar vânatului mic şi adă­ post. Este deci logic, ca în interesul vânatului nos­ tru să cultivăm această plantă. Unde ar lipsi, e uşor de introdus împrăştiind mure coapte pe tim­ pul lor. Apoi, trebue apărată de animalele domes­ tice, adică evitat păşunatul, căci oile şi caprele pasc şi ele bucuros aceste frunze. Pe urmă, ca zăpezile grele să nu poată apleca rugii şi acoperi frunzele, recurgem la simplul sistem, de a lega rugii încă din toamnă de unii arbuşti mai puternici ce se găsesc la fata locului, sau de un par necojit, bătut pentru acest scop în pământ, având o înălţime de cea 1.5 metru. Procedând astfel, cu încetul, legând ocazio­ nal în trecere câţiva rugi, pe timp de iarnă vom avea asigurată hrana vânatului, fără nici o cheltu­ ială deosebită. Cât de bucuros paşte vânatul aceste fiunze, dovedeşte faptul, că pe terenul subsemna­ tului s'au observat cioporuri de peste 20 buc. că­ prioare în iarna precedentă, păscând printre rugi.

P a r l e din j ş; h 1 a b u 1 cu s a r e

(Foto: C. Roselti-B.lHnescu)

Un bun trofeu bănăţean din colecţia C. A. V. Popescu. Lungime 25—24.6; roze 15—15.5; deschidere 15.5; greutate uscat 300 gr. (Foto: C. Kosetti-Bâlânescu)

O deosebită atracţie pentru căprioare, dar şi pentru iepuri, este sarea. Am observat, că pe multe terenuri (adică pe cele mai multe) nu sunt sărării din motiv, că nici proprietarul, nici paznicul tere­ nului nu se pricep la instalarea lor. De fapt, înfiin­ ţarea unei sărării îngropate, prevăzută cu lut sărat, întâmpină şi oare-cari greutăţi. Se poate, că lutul ar trebui adus dela mari distanţe, poate nici apă nu este tocmai în apropierea punctului pe unde am observat că trece vânatul, etc. Pentru evitarea aces­ tor neajunsuri, voesc a recomanda o sărărie sim­ plă, încercată şi găsită bună. Trântim la fata locului un arbore foios de esen­ ţă moale, de preferinţă plop. Poate însă să fie şi salcie sau tei. Grosimea arborelui să fie la tulpină de vre-o 25, maximum 30 cm. Lungimea, cât l'a lăsat Dumnezeu. Tăiem crăcile, ca să rămână nu­ mai trunchiul, care nu e nevoe să fie drept ca lumânarea. Poate să fie cum ar fi, dar să stea bine culcat pe o lăture. Pe urmă, săpăm pe partea de sus a arborelui un jghiab primitiv, de cea 15 cm. lăţime şi tot atât de adânc, aceasta pe toată lungimea trunchiului. Bineînţeles în aşa fel, ca la cele 2 capete jghiabul să rămână închis. In acest jghiab aşezăm sare pisată (nu bruji) într'o pătură de 2—3 degete grosime şi instalaţia e gata. Sarea, sub influenţa umidităţii atmosferice *) se va topi repede şi va îmbiba lemnul. Trecând pe acolo, mai punem sare în jghiab (câte 1—2 Kg. cu *) Pe timp uscat iXota unt.).

turnăm

apă abundentă

peste

sare.

plăcută şi sănătoasă, ci şi ca un însemnat ram al economici naţionale, — se cristalizează din ce in ce tot mai mult şi părerea, că e o datorie să colonizăm vânatul potrivii in acele părţi ale ţării, unde lipseşte sau e prea rar. In articolaşul meu de faţă nu vreau să comunic tovarăşilor vânători ceva referitor la coloni­ zarea unor animale streini', ci vreau să scriu despre colonizarea unui vânat indigen, care durere lipseşte in foarte multe regiuni ale ţării, deşi aceste sunt cu lotul potrivite pentru găzduirea lui: despre colonizarea căprioarei. După cum vom vedea, colonizarea căprioarei nu reclamă o sforţare prea mare. nici in ceeace priveşte cheltuelile nici in privinţa trudei şi a cunoştinţelor speciale. Pe când cerbul re­ clamă întinderi mari de pădure, complexe neîntrerupte, căpri­ o a r a se simte bine .şi in păduricile mai mici, întretăiate de pă­ mânt de cultură, arătoare. fâneţe, păşuni, — e acasă chiar in livezile cu Întinderi reduse; mai mult se obişnueşte chiar şi in câmp deschis. Cu o singură condiţie: să aibă linişte îndestulă­ toare. Are însă trebuinţă neapărată de un lucru: de apă. Aşa­ dar, in terenurile unde nu avem apă curgătoare, sau izvoare, lacuri, e t c , va trebui să ne îngrijim de apă in alt fel, dacă voim să nu emigreze căprioarele din leritor. In ţinuturile lipsite d • apă putem să înlocuim foarte uşor apa de izvor etc. prin insta­ larea de cisterne, pentru captarea apei de ploaie. Instalaţiuni tfj *M simple: basinuri de ciment sau simple ciubăre din lemn de ste­ jar, adâncile in pământ. De sigur e mai practic, deşi inai costi­ sitor să se sape câteva fântâni, din care se poate conduce apa la adăpătoare. Prima problemă care se pune in fala celui ce vrea să colo­ nizeze căprioare, e curăţirea cât mai radicală a terenului de fe­ luritele răpitoare (lupi şi câni hoinari in primul rând, apoi vulpi T r o f e u a b n o r m de ( a p r o ş u , cu 8 r a m u r i si... braconieri). Deodată cu începerea acestei lucrări, vom în­ Colecţia C A. V. Popcscu (Folo: C. Roselii-Bâlâiiescu) fiinţa ocolul necesar pentru aclimatizarea căprioarelor. Dacă pădure an am da drumul unui stoc de căprioare aduse din alte Fiecare ocazie) pană ce vom avea in lemn sărat, care va li Toarte des frecventat de vâ­ lerene, deadreplul in pădure liberă, ne-am expune nat. Trunchiul fiind lung, vor putea lua sare cio- primejdiei, aproape sigure, că ele se vor răsle(i. poruri întregi de căprioare, care ling cu plăcere, pierzându-se astfel pentru terenul pe care urmau să îl impopuleze. Pentru ocol vom alege un loc liniştit. ba rod chiar lemnul sărat. Tot aşa şi iepurii. Avantajele acestui sistem, inventat de altfel de ciobani, care şi oilor tot în felul acesta le dau sare, sunt următoarele: ieftinătate, simplicitate. Vânatul nu se teme de obiect, fiind obişnuit cu trunchii trântiţi. Porumbeii sălbateci, care mănâncă cu plă­ cere lutul sărat, dar murdăresc în acelaşi timp sărăria, nu vin la lemnul sărat, deci, chiar dacă nu este vizitată de noi timp mai îndelungat, ea tot nu se va strica. Bineînţeles, jghiabul se poate face şi din lemn mai scurt, în care caz e uşor transportabil şi se poate aşeza în ori-ce punct al pădurei. Nu ştiu, dacă am fost destul de desluşit. Dar alăturatele fotografii, pe care le-a făcut dl Locot.Colonel Bosetti-Bălănescu la mine pe teren, cred, nu mai necesită nici o explicaţie. Pe una din ele vedeţi 2 plopi trântiţi. Ambii sunt săraţi. Pe cea­ laltă, o parte din jghiab, în care se vede şi sarea; precum puteţi observa şi marginile roase. încercaţi şi veţi fi mulţumiţi, dar mai ales vâ­ natul de pe terenul D-voastre. C. A. V. POPESCU,

Insp. de vânătoare In Adm. Centrată

ll.

Pc măsură ce trece tot mai mult în con­ ştiinţa publică gândul, că vânătoarea nu poate fi şi nu trebue privită numai ca o îndeletnicire

Sar.ini

sistem

C. A. V. P o p e s c u

(Foto: C. Rosetti-Bălănescu)

< . j!

15

Iulie

îndepărtat de căile de comunicaţie frecventate, în schimb va trebui să avem un drum, sau o cărare bună până la ocol, ca să-1 putem cerceta des şi uşor, şi să putem ajunge de grabă la el, în caz de primejdie pentru animalele noastre. Mărimea oco­ lului atârnă de numărul căprioarelor ce urmează să fie ţinute acolo. Practica ne arată, că dacă în ocol avem cositor, tăetură tinără, e îndestulitor pen­ tru cap de căprioară un teritor de 1 Hectar. Teritorul îl vom măsura în gândul, că după trei ani vom elibera întreg stocul, împreună cu puii procreaţi în acest timp. împrejmuirea ocolului o putem face din gard de nuiele, apoi din împletitură de sârmă, din ruzi de brad sau de lemn tare, scânduri etc. după pofta şi darea de mână a fiecăruia. Lucru de căpetenie este, ca împrejmuirea să fie atât de înaltă, încât să nu o poată sări căprioarele, iar lângă pă­ mânt, cel puţin înălţime de 1 metru să fie atât de deasă, încât să nu poată trece prin ea nici un câne, cât de mic. înălţimea împrejmuirei de obiceiu se stabileşte în 2 2 /i metri, pentru desimea gardului, împletiturii etc, e principiu, ca să nu încapă prin ea capul căprioarei. Dupăce nu e vorba de o îm­ prejmuire de lungă durată, mai ieften e gardul îm­ pletit din nuele. In schimb cea mai frumoasă îm­ prejmuire e cea din împletitură de sârmă, care dela 1 metru în sus poate fi şi mai rară. împletitura deasă, dovedită mai practică e cea pregătită din sârmă de 3 mm. grosime, cu ochiuri de câte 6 cm. Hrănirea de peste vară trebue să o dee însuşi ocolul, iarna însă va trebui să ne îngrijim de hrană noi. Având în vedere, că, căprioarele sunt cu mult mai alegătoare decât celelalte cervidee, va trebui să punem serios gând pe această problemă şi să ne gândim de bună vreme de hrana de iarnă. Aceasta constă în prim rând din frunzare adunate peste vară, snopi de ovăs netreerat, pae de mazăre etc. Fânul, cât de bun, nu prea atrage pofta căprioare­ lor; de cele mai multeori nici nu se ating de el. In iernile grele din 1929 şi apoi din 1931 932, când zil­ nic nc soseau veşti despre pierderi în vânatul util, nu ni s'a semnalat decât pieirea alor 3 căprioare slabe, fapt pe care l-am datorat împrejurării, ca m'am în­ grijit de cu vară să le fac hrană pentru timpul ieri

/

^

nei: am făcut frunzare de plopi, sălcii şi alte esenţe de altfel fără mare valoare, care au hrănit toată iarna nu numai căprioarele dar şi iepurii din împrejurime. Să nu uităm, că un nutremânt din prim rang e şi murea de pădure, care îşi păstrează verde frunza şi în timpul iernei. — De si­ gur din ocol nu va lipsi un şopru de hrănitoare şi nici sălăriţele.

Colonizarea o putem începe de ex. cu două eă,w prioare şi un ţap, să zicem fure ar. In al doilea an e bine să mai aducem, din un alt ţinut încă un ţap, fie cât de tânăr; aceasta pentru motive de împros­ pătare de sânge. In România, după câte ştiu eu, nu se ocupă încă nimenea cu comerţul de vânat viu, în afară de fazanii de prăsilă. In schimb din streinătate vin fel de fel de reclame şi oferte, în toate revistele de specialitate. Fără să mă ating de onorabilitatea ace­ stor firme streine. Nu consiliez pe nimenea — dim­ potrivă! — ca să importe elemente din stocurile adese degenerate, care sunt în străinătate. Ar fi pă­ cat de Dumnezeu să corcim şi să degradăm admi­ rabilul stoc indigen, cu căprioare mult mai mici în trup, cu coarne slabe, pipernicite. Să ne procurăm animalele din ţară; pe cât posibil din regiuni delu­ roase sau chiar de munte, care sunt şi mai mari şi prăsesc de obiceiu şi carne mai bună. In fiecare an se prind iezi în regiunile populate cu acest vâ­ nat. Amatorii îi cresc... până la un timp, când de­ vin incomozi în casă sau în grădină, şi bucuros îi vând. Cel ce ar dori să-şi procure piese de coloni­ zare de sigur le-ar găsi uşor şi ieftin pe cale de pu­ blicaţii în ziare etc. După cum arătam, una din condiţiunile prin­ cipale a succesului este, că, căprioarele să aibă li­ nişte. Vom feri să ajungă în apropierea ocolului, streini zgomotoşi, câni etc. In deosebi să nu lăsăm în preajma lui „câni-lupi" (câni ciobăneşti germani) care dacă gustă odată carnea de vânat, sunt cei mai mari duşmani ai vânatului util. După trei ani des­ chidem ocolul, căprioarele se vor împrăştia în te­ ren, pe care nu-1 vor părăsi însă, dacă le vom asi­ gura şi aici liniştea. Căprioara e poate cel mai recunoscător vânat. Răsplăteşte îmbelşugat munca şi dragostea care se jertfeşte în interesul ei: se înmulţeşte de grabă şi e o podoabă aleasă pentru oricare teritor de vânat. Ca obiect al vânătoarei e de prim rang, mai ales pentru vânătorii, cărora soarta nu le-a hărăzit no­ rocul, să poată vâna regescul vânat: cerbul. împuşcarea corectă a unui ţap roşu (de sigur, cu glonţ), şi dobândirea unui trofeu capital, e o plă­ cere vânătorească, aproape de neasemănat, cu cele pe care ţi le dă vânarea altor sălbătăciuni. ANTON IU FEKETE,

Jibou.

„Cânele

fi

de: RENÉ EUDES, Mulţumită bunăvoinţei îndatoritoare a dlui I. P. Macri din Brăila, am avut norocul să citesc în limba franceză articolul dlui Locot.-col. C. RosettiBălănescu şi consideraţiunile dlui E. Târnăveanu — din „Carpaţii" (Noembrie 1933). Dacă îndrăsnesc să mă avânt pe această cărare răsboinică ne­ ocrotit de nici o ramură de măslin, de vreme ce aceşti doi domni şi-au împărţit-o cu mult duh in­ tre ei, pun înainte calitatea mea de Francez, căci se ştie că orice Francez se naşte cu o porumbiţă ce-i doarme în inimă. A fost o adevărată desfătare pentru mine să citesc acel articol scris de doi amatori ce sunt sa­ vanţi în materie, cari au cetit cu siguranţă foarte mult, au ţinut minte şi au observat încă mai mult — căutând mereu să înveţe din marea carte a Naiurei, singura care ne aduce din nou spre adevăr. Şi să mai adaog că am putut constata după acel ar­ ticol că înalta curtenie a Românilor nu e un cu­ vânt zadarnic — şi că la această reputaţie ei pot jsă mai adaoge şi pe aceia de oameni de spirit, lu­ cru ce nu stă la îndemâna tuturor popoarelor. Mă încumet să bătătoresc această cărare pen­ tru a aduce şi eu, foarte modest şi şovăind, micuţa mea piatră la construcţia marelui monument al -adevărului, monument ce nu este încă decât la în­ ceputul temeliei lui, de când lumea-i lume, şi cu toată contribuţia oricărei fiinţe, inteligente îndră­ gostită de adevăr. Hipnoză la prepelicar, hipnoză a vânatului, emanaţia razelor magnetice! Savantul nostru în ştiinţe magnetice Ct de la Bastide, ne-ar dovedi :acest lucru „grozav de lesne" — de vreme ce vâ­ natul moare pe cât se pare la depărtări de kilo­ metri — cu pendulul sau cu nuiaua lui de alun. Ce va mai mult, ne-ar specifica şi de ce fel de vânat este vorba, cerbi, căpriori, mistreţi, ba mai arată, -dacă nu mă înşel, şi vârsta şi sexul animalelor!... .Dar să nu ne batem joc de această ştiinţă a unde­ lor magnetice, a razelor şi a fluidelor, căci nu sun­ tem decât nişte copii mici, cari abia începem să-i silabisim alfabetul. Mă risc să fiu îndeajuns de pretenţios pentru a încerca să tălmăcesc ceeace se petrece în creerul unui prepelicar, atunci când se află în faţa vâna­ tului şi ceeace se petrece în micile căpuşoare-de potârnichi când se află în faţa prepelicarului, — adăogând pe dată că noi nu ştim nimic despre sim­ ţurile Unui câne, noi nu putem decât percepe rezul­ tatul. Este cam ca şi cu electricitatea, ale cărei efecte şi aplicaţiuni le cunoaştem, dar de fiinţa că­ reia continuăm să nu ştim nimic. Mă rog, sunt vânător de „vânat mic" şi amator de câni de mare sport, de pointeri, cari aleargă iute, bat mult teren şi au miros fin pentru a iscodi cu iuţeală şi de departe. Sunt deci mai mult un amator de câni şi sportman decât vânător — luat i n înţelesul de ucigător de vânat. Mi se întâmplă lo­ tuşi să ucid în fiecare an câteva păsări.

Strasbourg.

Hipnoza vânatului, hipnoza cânelui — de ce nu şi hipnoza vânătorului care-1 aduce în starea să scape potârnichile ce-i fug printre picioare la aretul cânelui, pentrucă bobina de nervi se învârteşte ceva mai tare? Hipnoza vânatului _ nu cred nici eu în ea şi dacă continui a fi şi a ma lăsa să fiu animalul care sunt, şi dacă îmi impun tăcere, toată prefăcătoria persoanei mele, adică tot ceeace face din mine un om, „zis" civilizat — poate chiar un monstru şi dacă mă transpun în nişte împrejurări ca de pildă sub-conştientui meu, este că eul meu natural se exprimă cu gesturi de animal dacă mă transpun în împrejurări la fel cu acelea ale unui stol de potâr­ nichi, urmărit de un prepelicar. Şi ca să mă trans­ pun în atare situaţie nu mi-e greu de loc: n'am de­ cât să închid ochii, să mă exteriozez şi să mă în­ torc cu mintea cu câţiva ani în urmă. Mă văd în marele vălmăşag, mă văd pe mine însumi chiar, ur­ mărit fie ca ofiţer de infanterie sau ofiţer pilot al unui avion de vânătoare — şi în deosebi mă revăd într'o seară de vară într'un sector zis liniştit, în capul companiei mele de mitraliere ce se afla în prima linie de luptă, prins deodată de un potop de foc de artilerie şi urmat numai decât de un atac cu aruncătoare de flăcări şi grenade. Cari au fost atunci reacţiunile mele naturale? Mai întâiu mi-a fost foarte mare frică, trupul îmi tremura atât, că întreaga mea fiinţă era nimicită, gândirea întune­ cată, ra'am tupilat — adică m'am lăţit — în fundul tranşeii, apoi barajul de artilerie lungindu-se şi ata­ cul producându-se în vederea infanteriştilor ce se dădeau înapoi... voinţa mea... partea mea sufleteas­ că artificială (onoare, patrie, galoane de ofiţer) a învins şi a pus stăpânire asupra-mi pentru a face ceeace aveam de făcut ca ostaş spre a respinge lo­ vitura, căci era o lovitură încercată de inamic. Ce fac potârnichile în faţa pericolului înfăţişat de câne? Ele întrebuinţează trei mijloace ce le stă la îndemână ca să încerce să se salveze sau mai bine ca să-şi salveze „penele". Fiindu-le mai întâiu frică mare ele se tupilează. se lăţesc la pământ, şi rămân nemişcate, folosind nemişcarea şi mimetis­ mul lor; apoi încearcă să scape dând din lăbuţe, şi în sfârşit şi numai la urmă de tot, dacă cânele se ţine de ele şi nu le mai lasă. ele se vor strivi din nou la pământ, chiar sub botul cânelui şi nu vor sbura iarăşi, adesea, decât la sosirea vânătorului. Deci şi după părerea mea nu este nici o hip­ noză a vânatului, ci o frică groasnică — şi întrebu­ inţarea celor trei mijloace de apărare ce le stau la dispoziţie. Exercitând cânii mei la şcoala de câmp, în Fe­ bruarie, Martie, pe câmp deschis, de câte ori n'am văzut o pereche ţintuită locului şi tupilată la aretul cânelui, folosind de nemişcare şi de mimetismul procurat de coloarea lor, care se confundă atât de bine cu faţa pământului, apoi cânele apropiindu-se, cele dovă păsări deslipindu-se de pământ şi şter-

180

CAHPAŢH

1934. No. 7.

teşte s'o iu ha ţe. Aceste gesturi naturale le regăsim la multe rase de prcpelicari şi chiar la fox-lcn ieri (am avut un fox • cu păr aspru de rasă bună, care nu vâna decât iepuri şi care adesea ne-a aretal in tufişuri. Înainte de a se nă­ pusti spre dânşii şi Înainte de a-Unhăţa!) Ceeace omul a perfecţionat prin selecţiune este de a face pe câne să isco­ dească şi să areleze de la depărtări din ce în ce mai mari, „cultivând" fineţa mirosului, depărtarea de la rare să poată areta şi prin dresaj să facă să dureze după placul său acest timp de oprire, iar apoi să încătuşeze năpustirea cânelui, gest strămoşesc foarte greu de desobişnuit şi care se regăse­ şte la toţi pointerii tineri înzestraţi cu temperament. Că atitudinea aceasta poale pare unora hipnoză, cred că este o confuzie provenită din faptul că s a căutat şi selecţionat aceasta calitate pe indivizi de pur sânge, cu o compleCountess aretând pntârnichi de departe xiune nervoasă foarte desvoltată, de unde şi acele opriri cataleptice luate gând-o cu lăbuţele pe o cărăruie, ce o urmau cu din plină iuţeală şi cari smulg amatorului un stri­ capelele plecate (ca şi infanteristul în timpul răs- gă! de admiraţie. boiului care urma linia unei tranşee tot cu capul Dacă privim fotografia No. 1 (Countess, 18 plecat) şi tnsffirşit recurgând la urmă de tot la sbor. premii de field-trials), această frumoasă căţea, lun­ Dacă privim fotografiile No. 1, 2. .'!, luate una gă in trup şi cu mari mijloace fizice, perfect echi­ după alta in timpul lucrului căţelei ocupată cu ace- librata, aretează de la mare depărtare potârnichele laş stol de potârnichi în Septemvrie, pe fotografia şi n'are de loc aspectul de hipnozi/.ală; dimpotrivă, No. 1 îşi dă oricine seama că acea căţea aretează ea pare să fie in toată stăpânirea mijloacelor sale, vânatul cu „nasul sus" si de departe, iar pe fotogra­ ceeace va dovedi de la sine, când, fără ordin î.e fia No. 2 căţeaua „duce" potârnichile ce ciripesc, va pune „a-şi apropia" păsările (foto No. 2), luând iar pe No. 3 căţeaua se află în aret, lăţită la pă­ o poziţie plecată, târâtă, ca şi un vânător care i e mânt, aproape de lot de potârnichile ce stau tupilate şi nu mai mişcă. In ceeace prive­ şte cânele, după umi­ la mea părere, nu es­ te hipnoză nici pen­ tru el — şi nici pen­ tru vânat. Iar in ceeace priveşte aretul nu cred ca acesta să-şi tragă origina din educaţie, din dre­ saj, fapte impuse de om, îndepărtândumă aci de părerea dlui Locot.-Col. C. Rosetti-Bălănescu. Aretul este ceva natu­ ral pentru multe so­ iuri de câni, este o poziţie naturală a câ­ nelui pânditor sălba­ tec înainte de a se năpusti asupra pră­ zii sale pe care a is­ codit-o, şi se pregă­ Flg. 2 . Countess urmăreşte In aret pâlcul de potârnichi

apropie, se strecoară, punând binişor picioarele pe pământ, ca să nu frângă mărăcini. Ea cunoaşte vicleşugurile păsărilor, e exercitată, şi va sfârşi prin a le învinge, o ştie bine. Şi iată că le-a învins, le-a prins, — aşa cum se vede în fotografia No. 3, unde o vedem oprită, aproape culcată, tupilată în po­ ziţia unui animal îngrămădit, gata să sară ca să înhaţe bietele păsări tupilate şi tremurând de spaimă... dacă acest act i-ar fi îngăduit căţelei. O să sculăm păsările, o să tragem, iar că­ ţeaua, buna căţea, se va strivi la pă­ mânt la plecarea stolului. Aceasta în­ seamnă dresaj. Pe aceste 3 fotografii, cari sunt cu totul tipice ca faze de lu­ cru ale unui animal pur sânge de arel, nu avem nici un moment senzaţia de hipnoză a cânelui, ci mai degrabă dim­ potrivă: senzaţia limpede a unei munci inteligente şi ordonate. Desfătarea ce ne-o dă priveliştea Flg. 4. — Gâsseul de la Bruche, pointer de 2 ani «nui pointer frumos oprit în arel, pă­ Premiul I campionat naţional şi internaţional Paris 7-8 Apr. 1934 — Proprietar R. Eudes, Strasbours rând fermecat, chiar tremurând de toată năvala nervilor săi pe care prin noi a căpă­ mulţumi de plăcerea ce mi-au pricinuit, inteiesâiitat-o, frumoasa statue vibrantă şi trăitoare de ani­ du-mă In acelaşi timp. *•* mal frumos pur sânge cu nervii la iveală, noi sun­ Nfi mă pot împiedeca, scriind aceşti- câteva rânduri de tem, oamenii, noi suntem aceia care am fabricat-o să nu mi se plece gândul întristat spre cel ce ar pentru cea mai mare a noastră b u c u r i e sportivă de comentarii, fi trebuit în mod firesc să le scrie — de atâtea ori mai bine vânători, pentru cari cea mai mare plăcere este de cât mine. Dar E. Târnăveanu, pseudonimul Căpitanului cinele. (Foto No. 4). Eugen Călugării, nu va mai apare în paginile acestei reviste i-a fost dragă. S'a sfârşit un apostol. Am pierdut im Amabilii autori cărora le-am răspuns nu-mi vor caro prieten. S'a stins o flacără... Păcat şi nedrept. K\ ar fi găsit lua în nume de rău că le-am încălcat terenul, că şi cu acest prilej, mai bine cuvintele de mulţumire ce se cad le-am călcat florile rare — begoniile, — căci fac dlui Rene Eudes pentru măgulitoarele aprecieri ce ne trimite din ele un buchet mare pentru a-1 oferi lor şi a le din acea frumoasă Frftnţfl atât de scumpă iniinei noastre.

Flg. 3. — Countess în aret In nemijlocita apropiere a potârnlchilor

Eu voiu spune modest că sunt fericit să mă gă­ sesc alături în păreri de un distins cunoscător în materie de câni. Teoria hipnozei uu poate, evident, fi susti nută temeinic nici pen­ tru vânat nici pentru aretul cânelui. Suntem de acord. Se pare că nu mai asupra originei aretului ar mai fi putină discuţie. O disi-uţiiuie de altfel pur academică, fă­ ră ( onsecinte din fe­ ricire — pentru nimeni. Atât d. Hene I udes. cât şi amicul C. A. V. Popescu (Revista Vânători­ lor. 4/1934) considera are­ tul Cil o însuşire natu­ rală a cânelui — şi nu numai a cânelui. Iu ce mă priveşte am crezut cS pot atribui aretul dre­ sajului şi selectiunei, spe­ culând omul un gest na­ tural — e just — dar fugitiv, — acel moment instinctiv de oprire al animalului înainte de • se arunca pe p r a d ă . Mi se pare că nu suntem prea departe unii de al-

tul. Poate e vina mea, pentrucă atunci când zic „aret" înţeleg aretul în sensul ce-1 are azi. Şi vulpea — am văzut-ol — marchează acel timp de oprire înainte de svâcnirea pe pradă. Se poate spune că vulpea „aretează"! Nu cred. Dar dacă am isbuti să creiem vulpi cari să areteze (in sensul curent azi la prepelicari) n'am putea-o face decât prin dresaj şi selecţiune — dealungul veacurilor, poate. La şcoala de înaltă equitaţie „pasul spaniol" e un pur rezultat de dresaj, dar nu e mai puţin adevărat că unii cai în libertate, în mod fugitiv, schiţează câteodată gestul — lucru incă mai adevă­ rat pentru „pasaj". Omul a speculat poate o aliură fugitivă naturală, dar ceeace numim „pasaj", e dresaj. Exemplul, mărturisesc, e cam tras de păr. Dar ceeace vreau să spun e că consider aretul cânelui. în sensul lui de azi, ca specularea prin dresaj a unui gest natural remarcat de om în atitudinea animalului. N'am susţinut niciodată altceva. Cred că discu

ţiunea se reduce mai mult la un răsboiu de cuvinte. Recu­ nosc fără greutate că e foarte logic, în mod cu totul strict, să consideri origina aretului — ab ovo — în acel gest fugi­ tiv. Concedo. Numai că fără intervenţia omului cânii ar fi rămas tot atât „de aret" cât e şi vulpea azi... Dar să lăsăm aceste arguţii ca să mai mulţumim odată dlui Hene Eudes pentru frumosul şi instructivul dsale articol, cât şi pentru minunatelo fotografii ce ne trimite — o ade­ vărată desfătare a ochilor pentru un amator de câni de câni buni şi frumoşi. Şi ca să termin, să-mi dea voe îndepărtatul nostru prieten să-i primesc singur buchetul de flori, ce ne oferă cu atâta spirit şi cu inimă deschisă — şi, în numele său, să-1 aşez smerit pe mormântul încă proaspăt al aceluia ce nu-i mai poate mulţumi... Lt.Colonel

C.

ROSETT1-BALASESCV

0 anchetă asupra primejdiei lupilor VIII. La ancheta întreprinsă de redacţia „Carpaţii" pentru lămurirea problemei lupilor, ca administrator al terenului de vânâtoaro din munţii Sebeşului, am onoare a comunica ur­ mătoarele: Ad. 1. Care e cauza, că în iarna aceasta au apărut lu­ pii în număr neobişnuit de mare? E interesant că pe când se sem­ nalează din toată ţara prezenţa lupilor în număr tot mai urcat, din munţii aoştri au dispărut aproape cu desăvâr­ şire şi nu mă îndoiesc că acelaş lucru se petrece şi in alte regiuni muntoase. Pe la sfârşitul lunei Septembrie am găsit urme de lupi pe toate cărările, la primele zăpezi de iarnă am consta­ tat prezenţa a 4 haite de cea 35 capete în total, de atunci numărul lor a scă­ zut mereu până când an dispărut de tot. Ce este cauza acestui fenomen cu­ rios, nu ştiu, credem însă că e in le­ gătură cu împrejurarea, că zăpada e foarte puţină, la mijlocul lunei Ianua­ rie pe feţele însolate deja s'a topit. In astfel de împrejurări lupul prinde cu greu vânatul nostru sprinten, incă ne­ slăbit de mizeriile iernii. După multele incercări nereuşite lupii s'au concen­ trat in regiuni, unde găsesc în apro­ piere vite, câni şi vânat mai uşor de prins. Am mai observat încă un lucru curios. Iarna aceasta n'am avut mis­ treţi mai de loc, afară de câte un vier i ii P d e liătrân trecând la repezeală priu teren, l'ără să se stabilească la noi. îmi vine să caut legătură între aceste două întâmplări, pentrucă în alte iernuri am găsit de multe ori haitele de lupi în contact permanent cu turmele de mistreţi şi cred că prezenţa mistre­ ţilor în teren atrage lupii, ori cel puţin reţine pe cei trecă­ tori, pentrucă deşi turma de mistreţi are apărători buni în vierii capitali, lupii totuşi reuşesc, să abată dela turmă câte un purcel şi grăsun, hrană delicată pentru ei. Lipsind la noi mistreţii, ne-au părăsit şi lupii şi dacă au plecat dela noi, s'au concentrat în alte revire în număr neobişnuit de mare. Ad. 2. Pentru stârpirea lupilor este şi rămâne cel mai radical mijloc strichnina, însă în anii din urmă rar am găsit otravă cu efect satisfăcător. De exemplu cea pe care am avut-o în anul trecut, a fost foarte bună. cu efect rapid, in schimb cea din anul acesta (acelaşi fabricat, dela aceeaş fir­ mă) nu dă nici un rezultat. Toţi paznicii noştri se plâng şi afirmă acelaşi lucru, cum că răpitoarele, care au ridicat otrava aceasta, au suferit de o diaree groaznică, însă dupăce li s'a curăţit stomacul, au plecat mai departe şi la o zi-doufi au apărut iarăşi sănătoase la treacătele lor obişnuite. Ad. 3. Deoarece cu procurarea otravei se întâmplă mul-

tă păcăleală, ar fi o măsură bună pentru asigurarea rezul­ tatului otravei, dacă s'ar procura la începutul sezonului de vre-un institut, care posedă mijloace necesare pentru încer­ carea ei, ar putea aduna o mulţime de câni vagabonzi prinşi de hingheri, ar putea prăsi pisici, ori alte animale, să fie obiecte de experimentare. Acest institut ar fi singurul auto­ rizat cu procurarea şi desfacerea strichninei. Dacă s'ar procura dela firma producătoare numai strichnina garantat proaspătă şi s'ar distribui celor în drept numai strichnina dovedită bună prin încercări, sunt convins, că plaga lupilor s'ar reduce în cel mai scurt timp la normal. Dacă administraţia „Carpaţii"-lor ar lua asupra sa însărcinarea de pro­ curare, încercare şi distribuire a strichninei, am avea toată siguranţa de re­ zultate bune, controlul necesar, să nu umble toată lumea cu strichnina, să nu se prăpădească urşii şi am putea avea şi evidenţa şi statistica exactă a răpi­ toarelor ucise cu otravă, iar î n cazul motivat ar fi în situaţia, să oprească întrebuinţarea strichninei. Ad. 4. Ca un mijloc de intensifi­ care a stârpirii lupilor ar fi premierea uciderii lor. Sub regimul maghiar s'a plătit de către judeţ 40 coroane pentiu uciderea unui lup. Ştiu că vânătorul împuşcă bucuros lupul şi fără premiu, insă ştiu de multe cazuri concrete, când ţăranii tentaţi de premiu, au căutat şi au găsit în primăvară pui de lupi. Cefericire a fost pentru un ţăran sărac, munte dacă a dat peste un cuib de lup cu 7—9 pui şi a încasat suma fabuloasă de 280—360 coroane, cu care sumă şi-a putut restaura toată gospodăria. Un alt mijloc de stârpire ar fi întrebuinţarea sfoarci de speriat (Schreckschnur) cu care mijloc germanii au reuşit, să extermine lupii cu desăvârşire. E o sfoară lungă, cu benzi atârnate pe ea din pânză colorată, la distanţe de 2—3 metri una dela alta. Cu astfel de sfoară se încercueşte locul, unde s'au culcat lupii, fiind sfoa­ ra legată de copaci, întinsă la cea 70— 80 cm. deasupra tere­ nului. Lupii stârniţi nu îndrăznesc să sară peste sfoară, ci aleargă înspăimântaţi în interiorul cercului până când dau de vânătorii postaţi în locuri alese pela periferiile cercului. Această metodă s'ar putea aplica în pădurile de mică întindere, situate în apropierea satelor, lesne accesibile, unde in timpul iernei stau lupii culcaţi. Paznicul făcând patrulări dimineaţa îndată ce constată prezenţa lupilor, îi încercue cu sfoara şi atunci are timp, să-şi aducă ajutor, pentrucă lupii nu îndrăsnese să treacă sfoara nici până'n ziua următoare. La munţii noştri ar fi — după părerea mea — cel mai bun lucru, să se facă un ocol construit din stâlpi aşezaţi des unul lângă altul, pe câteva locuri s'ar putea construi porţi.

CARPATH * 1934. No. 7. prin care pot intra, însă nu pot ieşi lupii. La mijlocul ocolului ar trebui aşezată o claie de fân, hrana de iarnă pentru 4—5 oi, cari ar sta toată iarna în acest ocol, încercuite cu un al doilea ocol de stâlpi ca să nu le mânânee lupii. Ca animale de atragere ar putea servi şi capre, porci sau măgari. Lupii atraşi de prezenţa animalelor domestice intrând între cele două cercuri, n'ar mai putea scăpa şi s'ar putea prăpădi deo­ dată haite întregi. Jng. silv. PAUL TANOST, Sebeş. IX. In timpurile dinainte de războiu râsul era comerciali­ zat în revistele germane, pe preţ fix, „cu asigurarea deplină a rezultatului". Era vorba de râsul nostru carpatin. Numele acestor comercianţi de „Big-Game" e păstrat în paginile de inserate ale numitelor reviste. Iată, că am ajuns, să fie sta­ bilit râsul ca o raritate, şi să fie ridicat la rangul de Mo­ nument al naturei. Astfel, ...până la revocare... e un Monu­ ment al naturei. Binecuvântata activitate a râsului în revirurile cu vânat nobil e descrisă de prietenul nostru, Insp. silv. Emil Witting în neîntrecut de frumoasa lui carte „Auf der Hochwildbahn im Karpathenurwald". O cunoaştem şi noi, care am avut ocazia să ne adâncim în misterele terenelor de capră neagră, de cerb şi în cele ale bătăilor coco­ şilor de munte. Ce bucurie pe noi, când aflăm, mai ales în locurile de bătae a cocoşilor, că sunt şi în proprietatea unui asemenea Monument al Naturii. Inchipuiţi-vă toţi, cum ni se umflă pieptul de mândrie! O asemenea scumpă posesiune e susceptibilă să fie impusă cu vre-o taxă de lux... De sigur, nu ai voe să tragi în acest Monument. Nici chiar atunci când îl vezi târându-se pe burtă spre o găină, sau spre un cocoş, care roteşte pe pământ! Slavă Domnului, avem cocoşi destui, şi ne dă mâna să mai facem din ei şi hrană de mo­ numente ale naturei. De aceea prietene, ţine degetul drept! doar un asemenea monument demolat te-ar putea acoperi sub ruinele lui! Ne vom pomeni în o bună zi, că şi lupul va fi un ase­ menea monument. I a r fără îndoială, în iarna 1933—34 şi-a cam stricat bunul nume de inspector sanitar, prin prea am­ biţioasa lui activitate de selecţionare. Şi aceasta trebue să o recunoască şi contra-apostolii otrăvirii, mai ales, dacă se în­ tâmplă să fie proprietari de terenuri de cerb sau de că­ prioară. Toată ţara răsună de plângeri împotriva acestei radi­ cale selecţionări. ..Plaga lupilor", „daune de lupi" în toate revirele cu vânat nobil! Cauza? Imigraţie — nu! Belşug in fericirea familiară a lupilor? — da! Din nou cauza: plângociri umanitariste, refe­ ritor la utilizarea otrăvii şi a capcanelor. Mijlocul „corect vânătoresc" de a pune stavilă înmulţirii, adecă arma şi vâ­ nătoarea cu goană, s'au dovedit ca insuficiente. Vânătoarele cu goană, făcute sistematic, costă parale, şi încă multe. Fă­ cute sporadic, nu duc la nici un rezultat. Pândă? Brrr!, câl de răcoroasă e o noapte de iarnă petrecută în observator... şi cu ce puţină treabă te alegi la urmă! Eventual o blană de lup, şi probabil un straşnic reumatism, cu toate anexele lui, lucru, care s'a dovedit a fi folositor numai inspectorilor sanitari... cu două picioare. Inzadar te va încunjura toată splendoarea unei nopţi de iarnă scăldată în lună... reuma­ tismul nu se evaporează ca orice poezie, el rămâne ÎTÎ oase. Şi de altfel, puţini proprietari de terenuri au timpul nece­ sar pentru asemenea escapade nocturne. Capcanele, otrava! Aceste sunt mijloacele vechi, înju­ rate, şi totuşi singurele ducătoare la scop. Capcanele încă reclamă mult timp de pierdut, şi în afară de acea reclamă o precisă cunoştinţă şi experienţă, — altfel cursele celui mai ambiţios vânător încă rămân pururea goale. Vânătorul de profesie poate să aibă şanse mai mari. Romanticul „che­ mat" al lupilor ca să dee rezultat trebue să fii rus, altfel în loc să-i chemi îi... trimiţi. Ce ne mai rămâne? Otrava, strichnina, ca o ultimă ratio, în jurul căreia se luptă atâtea argumente pro şi con­ tra. Contra, fiindcă nu e... „vânătoresc", —• şi este îndeobşte recunoscut, că marea majoritate a vânătorilor în toate ca­ zurile au o ţinută absolut vânătorească, aşa dupâcum li-e şi vorba. A acţiona deci în mod „vânătoresc" faţă de lup, în­ seamnă a acţiona „puţin vânătoresc" faţă de cerb şi de că­ prioara. Voieşte un vânător să purceadă într'un teren de vânat raţă de cerb şi de căprioară în mod vânătoresc? Atunci trebuie să recunoască de admisibilă întrebuinţarea .oricărui mijloc de extirpare a lupului. De aici rezultă argu­

mentul „pro" care are însă un neajuns, dat fiind că hoitul otrăvit este consumat, atât de mistreţii, vulpile şi jderii Carpaţilor noştri precum şi de urşi. Un urs răpus cu otravă nu poate fi o mândrie pentru vânător, cum nu este nici otră­ virea mistreţilor o procedură cavalerească. De otrăvirea vul­ pilor şi jderilor ne putem mângăia mai uşor, dacă ne gân­ dim la ocrotirea vânatului de munte, cocoşi şi găini de alun. Deci otravă! Dar cum? Ca să folosească şi să nu cauzeze daune. Pentru aplicarea acestui sistem este nevoe ca un pro­ prietar al unui teren de vânat, să fie precaut şi să aibă tot­ odată şi un vânător de profesie. Acesta va alege un loc potrivit pentru hoituri, unde va plasa în mod regulat hoituri proaspete şi abundente, însă deocamdată fără otravă. In apropierea acestui loc este ne­ voie şi de un post de observare, precum şi de un observator. Acest post de observare va fi plasat la o înălţime corespun­ zătoare pentru a evita adulmecul vânatului. Va "fi confec­ ţionat din scânduri cu aspect de învechire şi va avea forma unei cabine acoperite şi închisă şi cu uşe. Partea dinafară va fi vopsită cu ulei în culoarea împrejurimei, adică brunsuriu-verde, amestecat. Partea dinăuntru va fi bine tapiţată cu hârtie de celuloză, care este eftină,, Dimensiunile vor fi acelea a unei camere obscure. Nr. oo cu o singură şezătoare. In interior este nevoie de o sobă de petrol, de fân la pi­ cioare; rachiul însă va fi cu totul abandonat, şi în loeul lui va sta la pândă un vânător profesionist pasionat, căruia încă nu-i strică aşteptarea lungă. In direcţia locului cu hoit o fereastră deplasabilă fără sgomot (unsă cu săpun) precum şi un reflector electric de mărimea unei lampe de grajd. Acest reflector va fi precis fixat şi îndreptat spre locul cu hoitul, oricând gata pentru a fi pus în funcţiune. La caz când hoitul este găsit şi început de lupi, se va pune şi otravă, urmând ca mistreţii şi vulpile să fie alungate. Fiind pusă otrava în timpul hibernaţiei ursului, nu va exista primejdia otrăvirii lui. Timpul hibernaţiei ursului cores punde cu sezonul de otrăvire. Când punem otrava? Chiar î n acest timp dar ceva mai timpuriu se va pregăti locul pen­ tru punerea hoitului. întrucât este nevoe, otrăvirea se poate face orişicând. dar numai cu consimţământul autorităţilor şi pe lângă respectarea prescripţiunilor legale. (In legătură cu cabina de observare, fie-mi permis a face un călduros apel către turiştii noştri, rugându-i, să nu interpreteze greşit scopul ei. Aceasta nu poate servi ca clo­ set în pădure, cum de fapt a fost întrebuinţată de un stu­ dent — şoim-cercetaş, cu puţină practică în exeursiuni. Omul se suise în cabină şi sădi chiar în mijlocul ei o suvenire, pe care. în întuneric, s'a aşezat pe neştiute vânătorul a doua zi. Din norocire vânătorul avea pantaloni de piele, eeeace nu l-ar fi împiedecat să-i dea săditorului o chelfăneală număru 1! Apelul meu către turişti, precum şi către damele însoţitoare, nrc scopul, de a le atrage atenţiunea, ca. cabina aflătoare în aer liber s'a construit pentru alt scop. Simţul de curăţenie a proprietarilor de terenuri de vânat, nu este destul de bine desvoltat. Oricare tufă din pădure se poate întrebuinţa ca W. C. şi de ce-a mai ruşinoasă fetiţă). Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea, ca munţii şi pădurile noastre să fie populate de vânat mare. Aceasta este cu adevărat o avuţie naţională, care trebue menajată şi îngrijită. Menajarea în sens de a selecţiona, este datorinţa armei vânătorului. Otrăvirea lupilor în cazuri singuratice şi numai în uncie locuri, va da roadele cuvenite numai atâta timp, cât înmulţirea şi imigrarea, nu ne aduc iarăşi alţi lupi. Un efect radical ar avea otrăvirea numai în cazul când aceasta s'ar face în toate terenurile de vânat şi pe întreaga ţară mai mulţi ani consecutivi. Chiar şi în acest caz am mai avea lupi, natural într'un număr suportabil. Otrăvirea este cea mai lesnicioasă şi mai mişelească modalitate de a ajunge în posesiunea unui vânat. Şi totuşi este îndreptăţită în cazuri bine motivate, ca de ex. în cazuri când efectivul lupilor devine o plagă pentru mari întinderi de terenuri de vânat. Are scopul de a contrabalansa şi me­ naja efectivele vânatului folositor, deci nu scopul de a dis­ truge un soi de vânat, cum s'a procedat în multe cazuri î n timpul de după război, aducându-se din străinătate vânători, cari profitând de deviza „pentru menajarea vânatului folo­ sitor" au întrebuinţat toate mijloacele (otravă, capcane, etc.) pentru stârpirea vulpilor. Deviza lor era de fapt dorinţa de a câştiga, şi în realitate au şi câştigat sume enorme. Otrava întrebuinţată normal este: Strychninum sulfurieuni, Strychninum purum şi Strychninum nitricum.

( e a dintâi are efect repede, se alterează însă uşor şi prin urmare nepotrivită. A doua se descompune greu, este foarte otrăvitoare, insă în urma disolvării anevoioase, are şi efec­ tul maî târziu. A. treia se discompune uşor. în special ajun­ gând în contact cu umezeala se disolvă nşor şi are efect rapid. Pentru otrăvirea vânatului carnivor păros, se va în­ trebuinţa în principiu Stryehninum nitrieum. Cantitatea pro­ vocatoare de moarte este pentru lupi 0.25 gr., pentru vulpi cea 0.01—0.1 gr. Efectul otrăvire! începe cam la 4—5 minute şi provoacă moartea în 6—10 minute. Ajungând în contact cu balele, sau cu secretiunea stomacului, sau introdus direct în sânge, paralizează muşchii organelor respiratorii şi ai inimei. Pentru a-i evita descompunerea prea repede, strychnina se pune in capsule de gelatină, sau în capsule com­ puse din o pai te ceară de albine şi două părţi margarina. De preferat este a se amesteca strychnina eu cioburi de sticlă, mărunte, ascuţite, cari sgâriind cerul gurii şi gâtlejul, otrava intră direct în sânge. La cadavre mai mari se va trage pielea dela pântece că­ tre spinare, în carne se vor face tăieturi adânci, în cari se vor adânci capsulele cu otrava şi după aceia se va aşeza pielea iarăşi la loc. In forma aceasta otrava este adăpostită contra descompunerii. La cadavre de păsări, otrava se va întroduce în craniul despicat, sau cu ajutorul unei ţevi în gâtlej sau în stomac. Locurile pentru hoituri se vor alege astfel, ca să fie departe de drumuri, departe de locuinţele oamenilor şi de tufişuri dese, deoarece acestea din urmă îngreunează cău­ tatul şi observarea umbletului vânatului. Deci mai potrivite

sunt locurile libere în păduri şi văile sau prăpăstiile. Este recomandabil a târî din diferite direcţii către locul hoitului intestine, ete. în saci. Locul pentru hoituri se va instala încă de cu toamnă şi se va aproviziona cât mai des cu hoituri proaspete, însă fără a le otrăvi. Va fi deci pentru fiarele răpitoare un loc de alimentare bine cunoscut. După ce a că­ zut prima zăpadă, se va pune otrava. In locuri unde lupii sunt o reala primejdie, se va otrăvi în permanenţă, însă pelângă respectarea dispoziţiunilor legale. Aprobarea se va primi numai pentru locuri părăsite şi pentru prăpăstii, iar pentru evitarea otrăvirei urşilor şi mistreţilor, locul cu hoi­ turi va fi în permanenţă sub observaţie. Pisicile sălbatice şi jderii, pot cauza enorme pagube în cocoşii de munte şi în gâinuşile de alun. Pentru acest motiv trebuiesc eliminaţi întrebuinţând cantitatea de 0.01—0.1 gr. strichnină Introdusă în ouă sau in cadavre de păsări. Aeeasta otravă să nu se pună fără precauţiune şi fără a fi lo­ curile bine însemnate, ci din contră va fi nevoie de întoc­ mirea unei schiţe pentru orientare. Paserile dăunătoare vânatului mic, ca ciori, ţărci vor fi otrăvite cu preparate cu fosfor. Despre chestiunea aceasta află cetitorul indicaţii precise în cartea dlui Dr. Nediei „Distrugerea animalelor răpitoare prin otravă". Otrăvirea aceasta ar fi necesar să o execute fiecare proprietar de te­ renuri de vânat mic. De încheiere subliniez din nou, că otrăvirea nu poate avea scopul de a distruge total un soi de vânat şi de a creia un. izvor de beneficiu, ci scopul ei unic este de a ocroti şi menaja vânatul util. Maior HOL AND SCHNEIDER-SN'YDER-

Pescuitul în a )ele de munte de: Inginer-şef silvic C.

POPESCU

inspector de vânătoare şi pescuit in apele de munte

Mai sunt câteva luni de zile până la 10 Octomvrie şi legea asupra pescuitului împlin şte 38 ani de existenţă. Câte nu s'au schimbat în aceşti 38 ani?! Numai legea de pescuit a rămas aceeaşi, ca şi cum această ramură de producţie aproape că nu contează şi nu interesează pe nimeni. Ce avere imensă reprezintă pescuitul în gene­ ral în România şi cât de puţin este apreciat! Dela război încoace, adică dela unirea tuturor românilor, s'au alipit vechiului Regat teritorii fru­ moase, cu ape populate cu păstrăvi, s'au făcut în fiecare an sub toate guvernările zeci şi sute de legi, însă nimeni nu s'a gândit că a sosit timpul ca ve­ chea lege de pescuit, — bună pentru vechiul Regat în anul 1896 — este prea bătrână, că nu mai co­ respunde timpului şi că ar trebui revizuită şi com­ plectată. Dar nu numai că legea nu s'a modificat, dar nici măcar nu s'a gândit nimeni de a o complecta cel puţin prin ordine circulare şi instrucţiuni, aşa că fiecare face ce vrea, cum vrea, nu avem nici o dispoziţie cu privire la pescuit, (mă refer la pes­ cuitul în apele de munte) şi iată suntem la această dată atât de înaintată şi totuşi nici până astăzi nu s'a primit nici un fel de instrucţiuni, nu s'au pri­ mit permisele obişnuite, nu s'a primit nimic. Puţinii oameni cinstiţi, iubitori de cinste şi lo­ ialitate, ni să prezintă pentru a le elibera permise

de pescuit, pentru a le da instrucţiuni, şi noi nu suntem în stare să le spunem nimic, şi cu durere îi lăsăm să plece spunându-le să vină mai târziu, deoarece nici noi nu ştim nimic. Ce să mai vorbesc de restul celor 90% dintre pescari care nu au avut niciodată permise de pes­ cuit şi care totuşi au pescuit cum au vrut, consi­ derând pescuitul ca un „Res nulius", după cum era considerată şi vânătoarea până mai acum câţiva ani (1921) când s'a dat noua lege de vânătoare. Acest haos însă nu domneşte numai la noi cei care locuim în provincie, ci chiar la centru — la Minister — căci dacă observăm cu puţină atenţie, vedem că avem P. A. R. I. D., vedem că avem „ser­ viciul vânătoarei şi pescuitului în apele de munte", şi totuşi nu avem ceeace trebuie. Cine mai ştie .— că unde aparţine un părâu, de PARID sau de ser­ viciul vânătoarei, şi unde începe şi se sfârşeşte acest hotar?! Este un haos de nedescris, din care haos pro­ fită toţi iar frumoasele noastre păraie de munte cu păstrăvi se distrug din zi în zi tot mai mult. Acum 11 ani când am venit în acest judeţ, pro­ porţia păstrăvilor era cu mult mai mare ca azi şi din zi în zi sub ochii mei văd cum păraiele cu păstrăvi devin din ce în ce tot mai puţin populate, ajungând chiar pe unele locuri să dispară păstră­ vul complectamente. Care sunt cauzele?

a) Legea de pescuit e prea veche, nu mai co­ respunde timpului. b) încurcătura dintre PARID şi Serviciul vâ­ nătoarei şi pescuitului în apele de munte. c) Paza nu se face de nimeni. d) înmulţirea fabricelor de cherestea pe toate păraiele. e) Otrăvirea păstrăvilor prin diferite mijloace. f) Prinderea prin secarea pâraielor. g) Prinderea cu mâna sau cu furculiţa, plasa, etc. noaptea la far. Iată deci o mulţime de cauze şi încă poate tot atâtea altele necunoscute de mine care la olaltă fac ca procentul păstrăvilor să diminueze atât de sim­ ţitor. Am spus că legea de pescuit fiind prea veche e una din cauzele principale, căci nu aplică pe­ depse severe şi sistemul e prea greoi aşa că chiar dacă se descoperă braconierul, pedeapsa este prea mică mai cu seamă dacă se întâmplă să braconeze de 99 ori şi să fie prins numai odată. încurcătura ce există actualmente între P. A. H. I. D. şi Serviciul Vânătoarei şi pescuitului în apele de munte este deasemenea o nenorocire pen­ tru sărmanii păstrăvi, căci unii susţin că apele de munte aparţin de Serviciul Vânătoarei, alţii că aparţin de PARID, nu se ştie de unde începe şi unde se termină limita între apele de şes şi apele de munte, precum şi multe alte încurcături, aşa că din cauza aceasta trăim într'un haos de nedescris şi nici PARID-ul şi nici Serviciul de Vânătoa­ re nu s'a grăbit să ia vre-o măsură. Din această cauză paza nu s'a făcut niciodată •de nimeni şi nici azi nu se face în mod serios, doar câte un pădurar sau câte un pescar mai conştiin>cios, din când în când se mai gândeşte de a lua vreo măsură de protecţia păstrăvului, încolo nimic. O parte din păraie sunt arendate de către So­ cietăţi de pescuit care eliberează permise membri­ lor săi pentru o taxă anumită anuală, o parte sunt arendate de indivizi particulari cu contracte sepa­ rate care le speculează cum vor, şi o parte nu sunt arendate de nimeni, dar în care pescuesc cu toţii. In toate aceste 3 categorii paza nu se face de nimeni! înainte fabricele de cherestea nu erau aşa de numeroase, astăzi însă, mai cu seamă de vre-o 10 ;ani încoace, aproape că nu există vale pe unde să nu se fi instalat 2—3 fabrici de cherestea, care prin numărul mare de lucrători necesari exploatării Jemnului, contribue foarte mult la distrugerea pă­ străvilor, căci nefiind control şi pedeapsă, fiecare lucrător după ce şi-a terminat lucrul la fabrică, ne:având altă ocupaţie, porneşte la pescuit şi cum mai nici unul din ei nu are undiţă şi nici timp prea mult, neapărat că şi pescuitul se face cu mijloacele cele mai repezi, ca într'un timp scurt să prindă câţi mai mulţi păstrăvi, şi din cauza aceasta între­ buinţează toate sistemele barbare distrugând peşti­ şorii mici. Unul din cele mai grozave procedee, este prin­

derea păstrăvului prin otrăvire. Otrăvirea se face cu ajutorul unei buruieni ce creşte din nenorocire chiar pe malurile păraielor de munte care are o floare galbină. Se aşează o legătură de această bu­ ruiană înflorită în susul apei iar braconierul se aşează mai la vale, aşa că toată porţiunea de apă pe o distanţă oarecare este otrăvită, păstrăvul se ridică la suprafaţa apei şi pluteşte ca o scândură, e cules apoi de braconier şi vândut pela diferite restaurante cu preţuri fabuloase. Iată deci o meserie care rentează foarte bine căci în felul acesta un braconier, în sezonul când această buruiană e înflorită, poate prinde într'o zi 10—15 kg. de peşte. Tot în felul acesta se prinde păstrăvul prin afundarea în apă a unei sticle plină cu var nestins, astupată cu un dop prevăzut cu o mică deschiză­ tură pe unde pătrunde încet apa, aşa că prin intro­ ducerea apei, varul se disolvă şi produce o explo­ zie foarte mare iar tot peştele din acel ochiu este ameţit şi pluteşte la suprafaţa apei de unde se poate prinde cu uşurinţă cu o plasă. înainte acest sistem se practica foarte mult cu granate rămase din timpul războiului. Un alt procedeu foarte mult întrebuinţat este prinderea păstrăvului prin secarea părăului, abă­ tând cursul apei pe o distanţă de 40—50 metri cu pietre din râu, şi tot peştele de pe această porţiune rămâne pe uscat şi e prins cu foarte mare uşu­ rinţă. Acest sistem e întrebuinţat foarte des de lucră­ torii dela fabricele de cherestea. Se mai prinde uşor cu plasa, cu mâna şi cu furculiţa, în timpul nopţii cu un far, precum şi prin multe alte procedee ilegale de felul acesta, nu­ mai cu undiţa nu. Pescuitul cu undiţa în mod reglementar se face de un număr foarte restrâns şi nu cred ca acest număr de pescari să reprezinte mai mult de 10 f c , şi tocmai aceasta este cea mai mare nenorocire, căci dacă pescuitul s'ar face cu undiţa, paguba nu ar fi aşa de mare chiar dacă numărul braconieri­ lor s'ar dubla. întrucât pescuitul în apele de munte reprezintă o avere destul de importantă pentru ţară, nu trebue neglijată această ramură de producţie, ci tre­ buie ajutată şi încurajată. Trebuie să se ia măsuri din vreme pentru curmarea răului, căci dacă se va continua în felul acesta, toate păraiele vor fi lipsite de această po­ doabă, şi refacerea lor mai târziu pe cale artificială va fi un lucru costisitor şi foarte anevoios. In acest scop sunt de părere a se interveni la cei în drept, cu toată energia pentru a se realiza următoarele propuneri: a) Să se întocmească o nouă lege de pescuit corespunzătoare timpului în vederea protejării pes­ cuitului şi repopularea păraielor cu păstrăvi. b) Să se reglementeze imediat prin ordine cir­ culare chestiunea permiselor de pescuit şi a pazei, propunând ca paza pescuitului să fie încredinţată

imediat serviciului silvic, cel mai în măsură de a distruge imediat înainte de înflorire această buru­ îndeplini această răspundere. iană cu floarea galbină cu care se pot otrăvi aşa c) Să se procedeze la constituirea „bazinelor de uşor păstrăvii. de arendare" de păraie, şi arendarea la un loc, e) Să se intervină imediat de cei în drept la adică: părăul Valea Uzului are 40 km. şi are pe Prefecturile de judeţe pentru a se da o decizie partea dreaptă 4 proprietari iar pe partea stângă foarte severă proprietarilor fabricelor de cherestea, 5 proprietari, sau în total părâul aparţine la 9 pro­ pentru a controla lucrătorii şi a-i împiedeca de a prietari, întreaga vale să formeze un singur bazin mai continua cu braconajul. şi arendarea să se facă aşa fel ca acela care este Suntem convinşi că toţi acei care sunt pescari arendaşul malului drept să fie şi arendaşul malului corecţi, care au un pic de dragoste de această ţară, stâng. Constituirea bazinelor de arendare va fi una şi care vor citi aceste rânduri din revista „Cardin condiţiunile cele mai principale de care tre­ paţii", se vor sesiza de cele arătate mai sus, şi vor buie să se ţină seama în viitor. colabora la înfăptuirea acestor dorinţi de a pune d) Să se ia măsuri imediate de către toţi aren­ odată rânduială şi la această ramură de producţie daşii şi proprietarii terenurilor de pescuit, de a se atât de părăsită.

tatea de a-1 cutreera prin salturi din salcie în sal­ Următoarea observaţie, culeasă în cercul nos­ cie — sau din cracă în cracă —. s'a văzut în situa­ tru de aci, pe lângă un interes direct, îmi pare ţia de a-şi asigura în timp şi neîntârziat existenţa, că cuprinde şi un prilej de reflexiuni mai gene­ printr'un stoc de hrană de rezervă, pentru răstim­ rale atingând tărâmul discutat al inteligenţei ani­ pul nesigur al prizonieratului. Această acţiune însemnează cel puţin preve­ malelor. Faptele, desbrăcate de orice floricele, sunt cele dere. Ori, prevederea, dictată de o situaţie nepre­ văzută, excepţională, implică raţionament, jude­ de mai jos. In baltă. Timp de ape mari. Şirurile de sălcii cată, cântărirea cauzelor şi efectelor în timp şi spa­ bătrâne, noduroase şi scorburoase stau adâncite în ţiu. Aci, mi se pare, rezidă interesul principal ce apă, cât vezi cu ochii. Cu luntrea printre ele. La se desprinde din faptele citate. un moment dat, din împleticirea crăcilor unei săl­ Desigur, ar fi fost interesant de cunoscut amă­ cii, apare un cap de pisică sălbatecă. Un glonţ long- nunte asupra modalităţii de vânătoare a acestei pi­ rifle o răstoarnă repede în apă. Până aci nimic deo­ sici cocoţate deasupra luciului apei — să ştim sebit — afară de evidenţa faptului că pisica era dacă... pescuia sau vâna lişiţele, şi cum, — să ştim prizoniera sălcilor inundate, fără vreo posibilitate timpul pus pentru realizarea diferitelor depozite... normală de a ieşi la uscat. Dar pisica era în „ex­ Ar mai fi interesant să ştim, pentru concluzii celentă condiţiune", grasă şi voinică, un exemplar valabile de tras din această observaţie, dacă alcă­ de toată frumuseţea, netrădând prin nimic priva­ tuirea de depozite a fost în adevăr o consecinţă ţiunile unui regim de prizonier. Cercetări intrigate dictată de împrejurarea inundaţiei — sau dacă de­ în domeniul sălcilor. pozitarea hranei e fapt constant şi constatat la pi­ Rezultatul cercetărilor e în adevăr interesant. sica sălbatecă. Sunt descoperite depozite de lişiţe (Fulica atra) pe Poate cetitorii noştri au de spus un cuvânt diferite sălcii, începând cu cea pe care se aflase spre lămurirea acestui punct. mâţa. Destul de multe. Lişiţele sunt ucise, dar în­ Lt.-Colonel C. Rosetti-Bălănescu tregi, în general rupte numai spre cap. Ici un „de­ pozit" de 2—3 păsări, dincolo la fel, mai departe, P E S C U I T U L C L E A N U L U I ( S Q U A L I U S C E P H A L U S ) pe altă salcie potrivită, încă o provizie... Vreo 4—5 S'au scris diferite articole privitoare la pescui­ „centre de aprovizionare" în tot — dacă nu mă tul păstrăvului şi lipanului, însă aproape nimic des­ înşel. pre pescuitul celorlalte specii de peşti din râurile E permisă deducţiunea că pisica, prinsă de noastre. Lucrul este uşor de înţeles, deoarece pe inundaţie în sălcii, ne mai putând părăsi acest do­ cei mai mulţi dintre noi ne interesează mai mult meniu quasi-aerian, ne mai având decât posibili­ pescuitul păstrăvului, care pe lângă plăcerea ce SIMŢ DE

PREVEDERE

ne-o procură când îl prindem în cârlig, ne oferă şi o bucată gustoasă. Fiindcă în vremurile grele de astăzi, mulţi din­ tre noi cari locuim mai departe de râurile cari ii plac păstrăvului, nu avem posibilitatea să facem prea des drumuri la munte, ca unul care de mic copil nutresc aceeaşi pasiune şi faţă de pescuit ca şi faţă de vânat, voi încerca să descriu pescuitul cleanului, cu undiţa, care sport poate că procură chiar mai multe plăceri şi emoţii în unele cazuri, decât pescuitul păstrăvului. Cleanului îi plac râurile adânci, cari curg în­ cet şi cu apa limpede. Corpul lui este gros, aproape cilindric, capul scurt, creşte până la 60 cm. lungi­ me şi la o greutate de aproape 4 kilograme. Exemplarele ce se pot prinde cu undiţa variajză între 1/4—2 kilograme. Este foarte răpitor, mă­ nâncă peşti, broaşte, raci, râme şi cu o deosebită plăcere gândacii de Maiu şi cosaşii (lăcustele). Timpul lui de reproducţie este luna Aprilie şi Maiu când depune icre abundente pe fundul nisi­ pos al râurilor adânci. Este clasat între peştii răpitori şi din aceasta •cauză nu este prohibit nici când pescuitul lui. Cu undiţa se poate prinde începând cu luna Maiu. întrebuinţăm ruzi lungi pentru a nu ne apro­ pia prea mult de ţărm, căci cleanul este un peşte foarte bănuitor. Cârligele cele mai potrivite sunt cele obişnuite la păstrăvi. Ca momeală se vor folosi cu mai multă reuşită, gândacii de Maiu, cosaşii; mai târziu în lunile August şi Septemvrie merge bine la lingu­ riţă şi nălucă. Să le luăm pe rând: Gândacii sau lăcustele se trag pe cârlig, cu ca­ pul înainte. Dacă sunt mici se pot pune 2—3 buc. Aripele le desfacem; vârful cârligului să nu se vadă ci să-1 simţim numai la deget. Mânuim undiţa astfel ca cârligul cu momeala să producă un mic sgomotpocnit în apă ca şi când ar cădea vre-o lăcustă, apoi tragem sfoara încet deasupra apei. Cleanul care stă totdeauna la fund, auzind sgomotul sare cu o iuţeală nebună la momeală o apucă şi o duce încet. Răspundem imediat cu o uşoară smâncitură în direcţia contrară, altfel exemplarele mai mari scapă având gura mare şi largă. Dacă după mai multe aruncături nu se prezintă, mergem mai de­ parte, căci e semnul că în acel loc nu este peşte, deoarece cleanul aproape totdeauna sare la sgomo­ tul produs de momeală fiind veşnic nesăturat. La exemplarele mai mari lăsăm liberă sfoara de pe mosor şi îi dăm răgaz să se obosească, i-poi îl scoatem cu minciocul, care să nu ne lipsească nici odată. Vom alege zilele calde, fără vânt, orele 10—12 a. m. şi 6—8 p. m. De multe ori am avut ocazia ca în decurs de 1—2 ore să prind şi 20—30 exemplare, cel mai mic •de 1/4 kilogram. La linguriţă merge mai bine începând cu luna Iulie. Căutăm locurile adânci şi cu vârtejuri, tra­ gem linguriţa de repetate ori contra apei. Dacă

simţim smâncitură răspundem imediat, ca şi la pes­ cuitul cu gândaci. Cu linguriţa să încercăm nai bine dimineaţa sau pe înserate, când cleanul caută avid mâncare şi vânează după peştişori. Mai plin de emoţii este pescuitul cu năluca. In zori de zi sau la apusul soarelui aruncăm, în lo­ curi adânci, de preferat locurile de sub zăgazuri, unde apa are multe vârtejuri spumoase. Adeseori în loc de clean se prinde avatul — aspius rapax — o specie care se nutreşte numai cu peşti. Cu năluca de regulă se prind peşti mai mari aşa, că la o smâncitură puternică să nu ne pierdem calmul pentru că atunci ni se încurcă sfoara pe mosor, scăpăm chiar ruda din mână sau grăbindu-ne să vedem cât mai repede peştele la uscat acela luptându-se din răsputeri ne scapă uşor. Am văzut un caz când unui camarad mai tânăr şi la vârstă şi la undit, i-a smuls din mână ruda un clean de aproape 2 kilograme, şi era o plăcere să te delectezi văzând înaintând în sus şi în jos, vârful ruzii şi numai după ce s'a obosit bine clea­ nul am reuşit să-1 ajungem cu luntrea. Peştele odată prins în nălucă trebuie lăsat să-şi urmeze jocul lui şi numai după ce este obosit să încercăm a-1 trage la mal şi să-1 ridicăm apoi cu minciocul. De multe ori lupta durează şi un ceas, însă cu atât mai bine pentru noi, căci avem clipe de emoţii mai multe. Aceasta ar fi descrierea sumară a acestui pes­ cuit. Respectând toate cele descrise, echipaţi cu o undiţă bună, în raniţă cu o gustărică, ieşiţi în zo­ rii zilei la murmurul râului, încercaţi şi veţi vedea că pe lângă o gimnastică bine făcătoare veţi duce acasă şi câţiva eleni frumoşi. Max Teban, Tg.-Mureş. CE C R E D E A U

BĂTRÂNII D E S P R E DE VÂNĂTOARE?

ARMELE

îmi cade în mână o veche carte de vânătoare, tipărită în Sibiu, la 1843: „Der wohlunterrichtete und erfahrene Jäger". E delicios să spicueşti în bă­ trânele cărţi vânătoreşti: vezi o altă lume, alţi oa­ meni, par'că alte fiare şi multe păreri curioase, ade­ se pline de haz şi nostimadă. Iată de pildă ce se sfătuia moşii noştri vânători, de pe acele vremuri. Nu există armă de alice, care să poarte rău. Dacă nu duce cum se cuvine, nu ai decât să tai în tavă — de partea de către ţâţă (piston) câteva ghmturi paralele, lungi de 4—10 ţoii lungime. Garantat, arma va duce splendid, adunat, regulat şi departe. Când ţi-e arma nouă, să nu te supere, dacă nu poartă tocmai bine. Ii trebue oarecare timp... până se eliminează uleiul din şurubul pistonului. Ca să-ţi ţii în bune condiţii arma, trebue să o îngrijeşti, să o cureţi. Cel puţin... odată la an. In acest scop mai întâi îi speli bine ţeava pe dinlăuntru, apoi o freci bine-bine cu sticlă pisată mărunt. In felul acesta arma ta va fi frumoasă, lucie şi va duce de minune. Iarna pune foitaşuri mai mici deasupra

<

pulberei. Salpetru! din pulbere lasă umezeală, care înghiaţă bura de tavă şi puşcătura merge rău. Unele arme nu au „Rrand", adecă deşi descar­ că repede şi poartă bine, nu omoară vânatul. Pri­ cina e tot în piston (ţâţa) fie că e prea moale fie că e prea tare metalul din care e făcut. In urmare trebue să-1 schimbi. Gel mai bun mijloc de a unge arma e unsoarea de... prepeliţă. Vânătorul trebue să aibă în geantă totdeauna, pe lângă pulbere, plumb, bure, capse şi un piston (ţâţă) de rezervă, şi neîntârziat o... şurubelniţă, pentru toată întâmplarea... MISTREŢUL -

OONAŞ

O întâmplare curioasă, care e vrednică să o povestesc, fiindcă e şi unică în felul ei, şi ilustrează încă odată ce însemnează norocul, la vânătoare. Ies să caut un ţap. Merg singur, cum îmi place să fiu, mai ales la pândă sau la dibuite. Teren de picior de munte, accidentat. Trec dealungul unei creste de deal, şi caut cu binoclul lăetura de fag care se întinde, dincolo de o vale prăpăstioasă, pe coasta unui alt deal. Descoper un ţap, care paşte în tăetură, apropiindu-se încet înspre valea care ne des­ parte. De aici distanţa cu totul prea mare decât să pot trage. Să încerc să mă cobor mai înspre părău, să mai scurtez distanţa, lucru pe care îl ajuta şi ţapul, care nu înceta să coboare şi el dincolo. Cu multă greutate cobor, căutând acoperemânt în tufăria presărată rar pe panta mea. Cu ochii tot la ţap, care nu mă observase. Când sunt la mijlocul pantei, ţapul face câteva sărituri în jos, apucă după o tufă şi nu-1 mai văd. Mai cobor eu ce cobor, ajung lângă un măr sălbatec, de care îmi pot razima bine arma. (La toată întâmplarea, nu era o puşcătura să o faci din mână Jiberă!) Ţapul nu mai apare de după tufă. De plecat nu a plecat: nu slăbisem din ochi locul unde dispăruse. Eram si­ gur, că se va fi culcat. Ce să fac, decât să aştept. Aprind o ţigară, alta, a treia: ţapul nu se arată. în­ cepe să cadă seara: ţapul nu se mai scoală. încă o jumătate de ceas şi nu mai pot trage. Să trec să-1 stârnesc? Dar prin tufăria tăeturii e exclus să-1 pot prinde în ţintă — dacă sare din faţa mea. Stăteam aşa nehotărât, mai-mai îndemnat să mă trag îna­ poi, lăsând şansa pe altă zi — când observ în tăetură un animal negriu. Binoclul mi-1 arată a fi un bârlingaş de anul trecut. Scurmă în dreapta, ciu­ guleşte în stânga, şi se apropie de tufa ţapului. îmi trecu prin gând să trag în el. Dar mistreţ în Mai? Şi o stârpitură de bârling, de treizeci de kilogra­ me? Cum înaintează tot mai mult spre locul unde dispăruse ţapul, mi-a încolţit o nădejde, care s'a şi înfăptuit în curând. Stârnit de mistreţ, ţişneşte deo­ dată ţapul, face câteva hopuri pe coastă la deal, se opreşte şi începe a lătra spre necunoscutul tulbu­ rător al siestei lui. Nu mai caut ce face porcul, în­ fig luneta în lopăţica ţapului şi câştig astfel — gra­ ţie bârlingaşului — un bun trofeu. Şi la vânătoare: mai mult face o lingură de noroc decât un butoi de minte. 7.

IEPURELE

ÎNOTĂTOR

BUN

Mi-a fost dat de câteva ori să mă conving sin­ gur cu câtă uşurinţă se aruncă iepurele în apă, în faţa primejdiei. Ştiam lucrul din auzite, îl credeam — nu-1 credeam, până l-am văzut cu ochii. Odată vânam în hotarul comunei B., prin Decemvrie, la sărite. După câteva zile de zăpadă şi frig, se în­ moaie vremea, pe feţe se topise zăpada. Treceam pe o asemenea faţă, sub care se întindea până depar­ te o vână de apă, umflată acum de topirea din zi­ lele trecute. Sare un iepure, pe care îl scap, şi în loc să plece pe coastă înainte, o tae deadreptul la vale; fără să se mai socotească sare în apă şi o tra­ versează înotând. Apa umflată avea lăţime de cel puţin 20 metri. Ajuns dincolo, o ia la talpă, şi urcă ' voios coasta de dincolo. Extrem de comic înotul iepurelui. Pe lângă ce lucrează sub apă cu picioa­ rele, dă din urechi, înainte şi înapoi, de p a r c ă ar înota şi cu ele. In o vreme vânam des în nişte porumbişti de pe malul unui râu, care pe acolo curgea făcând sânuri foarte pronunţate. Mă tot în­ trebam, de ce prind oare aici copoii atât de uşor urma. Gonesc ce gonesc şi apoi încetează deodată, ca să stârnească apoi alt iepure şi să-1 piardă de grabă şi pe acesta. In urmă am găsit cheia. Cânii apropie gonind un iepure. Stăteam pe malul râului şi credeam, că ajuns la apă, iepurele va lua-o, cel puţin o bucată de loc dealungul malului. II văd

Spune-fi,

prietenilor,

oare sunt urme de urs ele de două ceasuri....

astea?

Vin

pe

venind printre mohorul din porumbişte, dă drept se afla în faţa unui coridor ce se întindea din sala în apă, şi o trece înotând sârguincios. Ce să trag unde ei au pătruns. S'au înapoiat în sat şi au înce­ în el, ca să mi-1 ducă apa? Ajuns dincolo, se scu­ put să povestească locuitorilor ce au descoperit ei tură de apă şi hupăeşte sănătos în porumbul de şi ce minuni sunt în grota din Pădurea Fiscului. dincolo, scăpat de gândul cânilor. Se vede, că acea­ Mulţi locuitori din Roşcani, curioşi de a vedea şi stă uşoară manevră o aplicau în mod curent iepu­ ei minunăţiile din grotă, şi-au luat îndrăzneala şi rii din cotul râului, cunoscând, că la „poartă" e au pătruns în interior, unde au rupt, ducând cu ei, stalactitele şi stalagmitele mai frumoase, ba cam strâmt locul de trecere. In schimb vulpea îşi fereşte blana de apă, ca chiar şi crucea din faţa coridorului. Venindu-mi la cunoştinţă povestea cu descope­ de... foc. Mai bucuros riscă să treacă peste un pod — la strâmtoare — decât să traverseze un părâu, rirea unei peşteri fantastice şi miraculoase, am ru­ gat pe dl Primpretor al plasei Dobra, să ia dispope care nu-1 poate sări dintr'una. I. M. ziţiuni pentru a nu se devasta, ceea-ce s'a şi făcut, PEŞTERA DELA ROŞCANI, însă durere, părţile interesante erau deja despoiate JUDEŢUL HUNEDOARA de ce era mai interesant de văzut. Comuna Roşcani este situată în partea vestică La câteva zile după aflarea vestei, m'am depla­ a judeţului Hunedoara, la o depărtare de cea 36 sat la faţa locului, constatând că peştera se află la km. de oraşul Deva şi la cea 6 km. de fruntaşa co­ o depărtare de cea 3 km. spre sud-est de comuna mună Dobra şi de şoseaua Deva—Lugoj. Popula­ Roşcani în Pădurea Fiscului, la 6 m. înălţime dela ţia comunei Roşcani este de naţionalitate română, drumul ce duce pe părăul Roşcanului pe lângă li­ •cu mici excepţii printre comercianţi şi lucrătorii nia industrială a Statului. Cu ajutorul unei frânghi de pădure. Ocupaţia principală a populaţiei este şi a unei scări lungi, am pătruns în interior şi la economia de vite, agricultura şi lucrători la exploa­ o adâncime de cea 15 m. am ajuns într'o sală de tările de păduri. In imediata apropiere a comunei 5/6 m. şi înaltă de 8 m. în mijlocul căreia se afla în partea sud-estică se încep romanticele păduri ale un mic lac adânc de cea 3 m. Pereţii sălii erau îm­ Hunedoarei, în cari s'a descoperit noua peşteră, şi podobiţi cu fel şi fel de figuri de stalactit şi stalag­ anume în apropierea cotei 753 din Pădurea Sta­ mit. Din această sală se întinde un coridor lung tului. de cea 250 m. cu foarte multe ramificaţii. Atât co­ Cu mult înainte, se ştia de populaţia locală că ridorul principal, cât şi cele laterale sunt împodo­ în Pădurea Fiscului, este o grotă adâncă, în care bite cu stalactite şi stalagmite. Din cauza prăpăstiicopii cari mergeau să pască caprele, aruncau pie- lor şi a apei, care se află în coridorul principal, nu trii şi se distrau astfel cu sunetul ce se producea. am putut înainta mai mult ca cea 250 m. iar cori­ In toamna anului 1933, tăindu-se chiar din faţa doarele laterale asemenea nu le-am putut vizita grotei un nuc mare, s'a lărgit intrarea în grotă şi toate, fiind foarte prăpăstioase. a devenit mai vizibilă. Locuitorii Balazs şi Fedak Peştera ca atare se poate spune, că este un mic ambii din Roşcani, cunoscând grota şi curioşi de gheţar, în felul celui dela Scărişoara, dar nu atât ce se află în interior, s'au hotărât a se coborî în de mare şi bogat în stalactite şi stalagmite. Fiind în interiorul ei, ceea-ce au şi făcut cu ajutorul unei apropierea drumului, putându-se merge cu auto­ frânghii. Pătrunşi în interiorul grotei au rămas ui­ mobilul sau trăsura până aproape de intrarea în miţi de frumuseţea stalagtitelor şi stalagmitelor şi peşteră, este uşor de vizitat. Nicolae Dinu în special de mărimea unei cruci din stalagmit, care secretarul general al T. C. R.

PA

R V E N I T U L CA

Intră în societatea de vânătoare bătrână, cu aere, ca şi când el ar fi întemeiat-o. La fizic: e ma­ re, gras, roşu purpuriu. Dacă e sec, pricina e fără îndoială ficatul. Limuzina lui e purtată de patru­ zeci de cai; copii nu are. Parvenitul-vânător are patru puşti cu câte cinci focuri, două revolvere, opt arme hammerles şi cinci raniţe. Dar nu are nici­ odată câni. Alăturea de el, cei mai buni prepelicari au devenit copoi; şi la urmă s'a descurajat. Parve­ nitul vânător nu vânează. Merge, aşa, înainte, fumându-şi ţigara. Are totdeauna poftă de mâncare foarte bună. La 12 fără un sfert se prezintă la lo­ cul de întâlnire, înjurând puţinătatea vânatului, pe paznici, timpul prea cald sau prea umed, pe tova­ răşi, pe sine însuşi.

V Â N Ă T O R

La începutul mesei e morocănos. Pe la mijloc e vorbăreţ, cu faţa iluminată, făcând la fiecare cinci minute câte două rămăşaguri de câte o mie de franci. La desert adoarme; iar invitaţii lui, care cu o clipă înainte îl măguleau, îl bombardează cu gloanţe de miezuri de pâine. După masă — cum nu împuşcă niciodată ni­ mic se despăgubeşte, trăgând în sticle şi în car­ tuşe goale aruncate în aer. Apoi deodată, fără să ştie de ce, îl cuprinde un spirit de revoltă. Nu-i place cum merg trebile în vânătoare, vrea să schimbe totul în societatea, care 1-a primit de membru, să răstoarne şi să primească totul. Zăngănind în buzunar aurii tună şi fulgeră. Iar după un an e dat afară din societate. Pierre

Agudtant

CARPAŢIl * 1931. No. 7.

190 MINIMII IMM UIMIM II MINIMI MMU-

CÄRTl/REVlSTEil Revi8ta Vânătorilor (Bucureşti, No. 6 Iunie -1934). „Molttâv" directorul revistei are un judicios articol, discutând, dacă vânătoarea e sport sau nu e sport. Ajunge la conclu­ zia, pe care o semnăm si noi: vânătoarea e vânătoare, şi nimic altceva. Şi aceasta e mai mult, mai nobil, mai înăl­ ţător decât multe din sporturile care pasionează azi atât de mult. Dar ne oprim la o expresie a dlui Moldav: „Lauda eu recordurile la vânătoare e de ruşine". Evident orice laudă ie sine.... Dar e a se face o distincţie: recordul în senzul bo­ găţiei pradei poate t'i în unele cazuri de ruşine. In unele iazuri: dacă ajung la tablouri bogate în un teren sărac. Dacă d. e. în o pădure sărăcită de iepuri voi împuşca în o zi de iarnă 5 iepuri: e o ruşine; dacă însă d. e. la Arad, voi împuşca în altă zi 100 de iepuri nu va fi nici o ruşine. Şi mai departe: dacă voi avea în un teren de vânat 2—3 tapi, şi mă voi căzni să-1 râpun pe cel mai tare, poate sin­ gurul bun pentru reproducere sănătoasă, nu voi face un lucru vânătoresc. Dacă în schimb voi scoate cu multă trudă şi isteţime vânătorească, din un teren de munte bine populat, an trofeu capital — bucuria mea e vrednică, şi recordul meu nu e atins de ruşine. Chestiunea „recordurilor" are multe laturi; şi poate vom discuta-o odată şi noi, pe larg. — Dl Balaş GtvSs scrie interesant despre „selecţionarea cu arma". Cuele păreri bune, altele discutabile. In special ne îndoim, ea această metodă care nu a dat rezultatele cele mai exce­ lente nici în terenele cultivate ale Germaniei (cu vânat în­ registrat aproape) se poate aplica în Carpaţii noştri, la vâ­ natul nostru mare. Remarcăm începutul unei spirituale schiţe a dlui G. C. Lecca: Memoriile unui câne de vânătoare. Le Saint Httbert (Paris, 21 Rue de Olichy, No. 6, Iunie 1934). După o dare de seamă asupra congresului C. I. C. din Varşovia, găsim un articol semnat G. d'Havrineourt: „Ori­ ginea aretului la cânii de vânătoare". Această origine o gă­ seşte în fază rudimentară în momentul de oprire a pionei Înainte do a se năpusti asupra prăzii; origine atavică, care ;i putut ajunge până la aretul ferm, aproape cataleptie, de azi, prin o lungă serie de strămoşi dresaţi. „Aretul, la cânii de mare clasă, este un gest atavic, pe care nu-1 mai putem provoca noi, dar care prin o educaţie raţională am ajuns si-1 perfecţionăm". Discutând necesitatea asigurărilor vânâtoreşti, în special cele contra responsabilităţii civile, revista reproduce o serie de sentinţe condamnatoare la daune in­ terne pentru accidente de vânătoare. Extragem câteva: Pen­ tru un ochi lezat de o alică 60.000 franci; o încărcătură de alice în plină faţă 250.000 franci; pentru un ochiu scos 102.780 franci; Pentru un glonţ ricoşat, care a omorât un tovarăş de vânătoare 360.000 franci... E curios, că societăţile noastre de asigurare nu cultivă mai intensiv această ramură, atât de interesantă şi pentru ele şi pentru vânători. Revista mai conţine mulţime de articole, notiţe, sfaturi, toate de interes şi de folos. La p e c h e s p o r t i v e (Bruxelles, Rue de la Bone 39, No. iunie 1934). Prin un decret regal între primele semnate de noul rege Leopold I I I — s'a creat un centru de informatiuni şi o comisiune interministerială, pentru controlul ape­ lor insalubriate de diferitele industrii şi pentru luarea mă­ surilor în vederea eliminării acestei mari primejdii pentru peşti. Ne vine în minte sentimentul dureros, pe care-l încer­ căm decâteori, cu trenul sau cu maşina, traversăm Valea Prahovei. Locuri ideale pentru păstrăvi; volboace adânci, şivoaie vesele. Şi toate pustii din cauza industriilor, care nu se conformează legilor ci varsă murdăriile ucigătoare în apa râului. Dacă ar fi înţelegere la cei ce au datoria de a veghea la respectarea legilor, ar fi uşor, ca din apa moartă a Pra­ hovei (şi a altor similare râuri) să se facă în câţiva ani un raiu al pescarilor şi un nou izvor de venituri. — Pentru lunile de vară, revista preconizează la păstrăvi următoarele muşte artificiale: Little Yelow, May Dun, Sand Fly, Stone Fly, Red Spinner, iar seara Red Qill. In 6 Mai s'a ţinut ia

Verregat (Belgia) concursul de lansat organizat de CastingClub. Iată câteva rezultate, clasate după greutatea devoimlui şi preciziune: La 15 grame premiul de distanţă atins la 63 metri 82 cm.; la precizie în un pătrat de 0.38 m. La 25 grame distanţă 64 m. 85; precizie 0.40. La 40 grame distanţă 73 m. 01; precizie 1 m. 12. Intre câştigători remarcăm pe un domn R. Cazaban. Să fie român? De remarcat recordurile: lansatcu o mână, 7.5 gr. 58 m. 50; lansat cu două mâni 40 gr. 128 m. 60. Pe când organizăm un asemenea concurşi WHd u n d Hund (Berlin, Hedemannstrasse 28, 29). Nrii 22—26/1934. Din lupta de câteva luni dintre revistele germane de vânătoare, s'au selecţionat trei, care sunt .considerate semi­ oficiale, deci. din caro e obligat orice vânător să aboneze una: Wild un Hund, Der Deutsehe Jäger şi Deutsehe Jagd. Acum e pace în ţară. Şi poate fi pace: oricum s'ar împărţi pose­ sorii de permise, fiecăreia îi revine un bun stoc de abonaţiLa expoziţia de vânătoare Berlin 1934. cel mai bun trofeu de ţap roşu a fost unul cehoslovac, din Iavorina. Volum 230, greutate 533 gr„ înălţime 28,1—25,3. Puncte 158.65 Trofee ro­ mâneşti (de ţap roşu) nu au fost expuse. — Consilierul vete­ rinar S. Kerschagl—Wien, cercetează motivele epidemiilor derâe la caprele negre; epidemii, care nimicesc periodic revireîntregi. Găseşte, că râia e o îmbolnăvire quasi secundară, ca. urmare a altor maladii, în special a feluriţilor viermi din plumâni, stomac şi intestine. In rezumat: râia prinde teren în revirele unde vânatul e slăbit prin paraziţi intestinali şi prin degenerescentă. Ca profilactic recomandă împuşcarea fără cruţare a elementelor care prezintă semne de boală, de slăbiciune. Gândindu-ne, că acest nobil vânat la noi tiu e bolnav nicăiri de râie, şi ştiindu-1 nedegenerat, puternic, cre­ dem şi din acest motiv în augumentarea dlui Dr. Kerschagl. Notăm, că am auzit păreri, care explicau lipsa epidemiilor de> râie in munţii noştri cu capre negre, prin faptul, că în lo­ curile de capră neagră nu pasc capre de casă, purtătorii baccililor. In schimb în Alpi, caprele de casă pasc până. sus în tancuri. Nu ştim însă dacă scabia oilor nu e tot una eu cea a caprelor. In acest caz argumentaţia din urmă nu ar re­ zista. O amplă contribuţie a cititorilor la chestiunea dacă fazanul alungă din revir potârnichea. rezultă un hotărât nu. Preocupă mult chestiunea pagubelor tot mai mari pe care le fac cerbii cojind brazii tineri. Nu se cunoaşte cauza acestui nou obiceiu, şi nu se găseşte remediul. Se arată cazuri, când iarna cerbii neglijază fânul şi castanele aşezate pe seama lor şi cojesc brazii din apropiere. E o primejdie pentru pă­ duri, care se va răzbuna — asupra cerbilor. — Cu ocazia expoziţiei de vânătoare 1934 Berlin, s'a aranjat o secţiune a tablourilor şi sculpturilor marilor măeşti a i plasticei vânătoreşti germane. Sperăm, că nu se va uita această parte nici la expoziţia noastră. — Rămâi câteodată uimit de lucrurile nevânătoreşti, care le citeşti în marile reviste germane. Iată d. e. un domn Albert Krüpetz se laudă cum a împuşcat din 12 pui nezburători de raţă în două zile câte 4. Apoi ce ra­ vagii face, când raţele năpârlesc; cum le puşcă de uşor şi cum le prinde eu cânele. Dar cum de publică oare revista, asemenea urâte lucruri? Mi se pare, că nu suntem cei din urmă, noi românii, în materie de corectitate vânătorească! — Ministrul prezident Göring a inaugurat noul parc de zimbrii din „Schorfheide". Forstmeister Bieger dovedeşte foarte i s ­ cusit, că adevărata şi principala cauză a înmulţirei şi scăderei periodice a vânatului sunt schimbările atmosferice: ierni grele, veri ploioase omoară vânatul. Omul prea puţin poate ajuta. Verein Hirschmann (Clubul prăsitorilor limierilor hanoverani) serbează 40 de ani. Iar la noi în ţară nu avem încă nici un asemenea câne... Der D e u t s c h e r J ä g e r (München, Sparkassenstrasse 11, Nrii 22—25/1934). Inginerul silvic L. Schwengsbier discută cu competinţă mult frământata chestiune, dacă oare cocoşul de mesteacăn e vânat stabil sau necredincios locurilor de ocro-

tire. O chestiune, care ne interesează îndeaproape, având in vedere nădejdea noastră, că în fine se va porni o acţiune pentru repopularea acestui nobil vânat, odinioară atât de bogat la noi. Se ajunge la concluzia, că cocoşului de mes­ teacăn îi trebue terenuri largi. în care îşi poate găsi şi lo­ curile de bătae şi cele de hrană şi de cuibărit. Pentru terene strâmte, el poate apare necredincios; pentru complexe mari e recunoscător, ţinând locul, revenind în anume epoce la .anume locuri. —- Foarte instructiv semnat W. Ahlbrecht, des­ pre „împuşcăturile în picioarele dinainte" la ţapi şi cerbi. Cele mai urâte lovturi. Vezi bietul animal fugind eu picio­ rul rupt, bălăbănind; îl cauţi mult şi anevoios, adesea ne­ reuşind să-1 găseşti, prăpădindu-se in chinuri. Cauza o gă­ seşti în greşitul obiceiu de a ochi în spată în felul, că ridici arma dealnngul piciorului dinainte, până în spată. Astfel adese rămâi prea jos, rupând piciorul. De fapt punctul optim nu e în prelungirea piciorului, ci un lat de mână după acea­ stă prelungire. Să căutăm acest loc. fără a ne îndrepta după linia piciorului şi vom evita multe puşcături în picior. La tot cazul, un câne limier poate corecta greşala. găsind ani­ malul rănit şi dându-ne putinţa unei lovituri de graţie. Dar ne întrebăm, câţi dintre vânătorii noştri au asemenea câni? Credem, că una din problemele arzătoare ale vânătoarei ro­ mâneşti, este Introducerea în ţară şi o prăsire sistematică a «anilor limieri, hanoverani sau bavarezi. — Reproducem pen­ tru uzul pescarilor sportivi o nouă şi excelentă metodă de M, conserva pescuţii destinaţi pentru momeală la peştii răpi­ tori. Până acum se obişnuia să se păstreze în formalin. i)e.savantajul e, că pescuţii astfel păstraţi devin fragili, ţapeni. Prin metoda nouă se fac ea de gumă. foarte rezistenţi, putându-se păstra săptămâni dearândul. Utilizăm două soluţii, î n t â i aşezăm pescuţii în următoarea soluţie: 100 gr. apă; 5 gr. ( hloralhydrat; 5 gr. sare de Karlsbad veritabilă; 5—10 gr. formalin de 40%. Curăţim de sânge şi de mâzgă pescuţii :-şi îi ţinem 1—2 zile în această soluţie. Ca să pătrundă. îm­ pungem cu un ac în ii—4 locuri burta peseuţilor. După 1—2 zile îi aşezăm în soluţia 2, în care apoi se păstrează la du­ rată: 100 gr. glicerina; '20 gr. acetat de potasiu. — Von R. F. crede, că lipsa trofeelor capitale în Germania se motivează î n prim rând prin împuşcarea prea timpurie a pieselor, fără :& li se lăsa timpul de desvoltare. Adese sub pretextul cele­ brului „Hege mit der Biichse". — i n unele ţări germane {Prusia, Bavaria) s'a interzis împuşcarea ţapilor cu alice, sau cu gloanţe care au la 100 m. mai puţin de 100 mkg.; de asemenea împuşcarea cerbilor cu gloanţe care la aceeaşi dis­ tanţă au mai puţin de 200 mkg. De aici tabele întregi, pen­ tru categorisirea diferitelor cartuşe. Bine că s'a terminat, -cel puţin în ţara de origine, bravura de a împuşca ţapii cu gloanţe slabe, chiar long-rifle 22!

L'6leveur (Paris, Rue de la Bienfaisance, Nrii 2521— .2524). Dl Duval-Deloire, caută cu texte de lege posibilitatea de a cere despăgubire proprietarilor de terene agricole, care otrăvind seminţuri etc. pentru a distruge animalele strică•cioase agriculturii, distrug animalele vânătoreşti, fazani, potârnichi. O chestiune care devine actuală şi la noi, unde în multe părţi porumbul etc. otrăvit pus pentru ciori ucide în grămezi vânatul util. — Un primar din o comună rurală franceză, care a organizat o bătae la mistreţi, a fost chemat î n judecată ca răspunzător civilmente, pentru urmările unui .accident de vânătoare: rănirea unui gonaş. Temeiu de drept: Invitarea unor oameni uşurateci, în mâna cărora nu are loc .arma. Primarul a fost achitat pe temeiul unei dispoziţii în­ vechite a unei legi din 1884. după care. capul satului poate ridica tot satul, eu arme şi cu câni, pentru a stârpi anima­ lele stricâcioasc. Deci nu avea de ales: tot satul! — Cam aceiaş e situaţia şi la ..vănătorile oficiale" dela noi pe care le cam ocolesc adevăraţii vânători. — In Franţa s'a propus parlamentului votarea unei noui legi asupra portului arme­ lor, in lumea vânătorească i-idică proteste dispoziţia care obligă dobândirea unui permis înainte de a cumpăra o armă şi îndatorirea de a declara la comisariatul de poliţie armele pe care le posedă fiecare vânător. — Pagini întregi de reportagii canine, furnizează pentru amatori informaţii complecte -asupra crescătoriilor, expoziţiilor şi a concursurilor.

LowJeC P o l s k i (Warsza-wa. Nowy Swiat 35, Xrii 12—18 1934). Organul oficial al Uniunii vânătorilor din Polonia (apare săptămânal) se prezintă vrednic atât tradiţiilor vână­ toreşti poloneze, cât şi organizaţiei puternice vânătoreşti pe care o reprezintă. No. 12 e închinat congresului I. C. I. ţinut la Varşovia. — număr festiv. în care unele articole sunt re­ date şi în limba franceză. Walenty Garczinski semnează urt judicios articol asupra vânătoarei paserilor migratoare, pre­ conizând epoce lungi (3—5 ani de protecţie, în ţările de nudificaţie, de pasaj şi de hibernare a acestor mult prigonite paseri. — In un articol plin de reminiscenţe. Wladislaw Giirtler evocă vânătoarea de pe timpurile regilor Iangelloni. Mai remarcăm observaţiile originale asupra obiceiurilor galinaceelor în timpul împerecherii semnate de dl Korsak. O re­ velaţie pentru noi admirabilele tablouri de vânătoare ale pic­ torului Iulian Falat. Un tablou cu 26 cocoşi de munte şi de mesteacăn ne aminteşte bogăţia Poloniei în acest nobil vânat. Venatoria (Roma, Nrii 22—25/1934). Se atacă cu multe argumente dispoziţia Art. 39 a reg. van. italian, după care nu poate ii pus în comerţ decât vânatul nobil ucis, prove­ nind din „rezerve". Rezultatul sperat: restrângerea uciderei vânatului nobil, nu s'a prezentat, în schimb fel de fel de abuzuri. Ernesto Odiard des Ambrois propune abrogarea acestei, dispoziţii, dela care se spera mult. — In italia se începe organizarea unei noui excursii vânătoreşti în Unga­ ria, după cea de anul trecut, atât de preamărită. Oare nu s'ar găsi mijloace să se atragă şi în munţii noştri vânători italieni? Credem, că le putem oferi altceva decât iepuri şi nici în Ungaria nu sunt oaspeţi neplătitori. Ar fi indicat, ca oficialitatea să ia legăturile cu organizaţiile cinegetice italiene în vederea unor asemenea excursii în România. Un tablou caracteristic: fotografia alor doi vânători, lângă ei o capră neagră ucisă. Vânătorii au în spate... arme cu alice... Altă fotografie îmbucurătoare: doi paznici arestând pe doi braconieri încărcaţi de plasse de prins paserile migratoare. Un semn al renaşterei (sau naşterei) unui spirit vânătoresc în Italia. — Multele informaţiuni, pe care le cuprinde re­ vista dovedesc un nobil efort vânătoresc: colonizări de ani­ male, înstâlciri de remize, curăţiri de terenuri destinate vâ­ natului mic util. O luptă nobilă împotriva unor învechite năravuri de distrugere. O deosebită atenţiune mişcării chinologice. >

I

I

(MW MMI

*

I

lllll 1

II! I

HlUilIim

Dl Bianu. inspector de vânătoare al judeţului Bihor ne trimite următorul foarte instructiv tablou statistic vânăto­ resc din jud. Bihor cu date privind sezonul de vânat 1933-34. I) Comune aflătoare in judeţ 421. Teren de vânat aflător în jud. Ha. 317.000 (hectare). Permise de port-armă de vânătoare aflătoare în jud. 1425. Permise de vânătoare aflătoare în jud. 619. Paznici privaţi de vânat recunoscuţi de Minister 113. Clasificarea terenului ca abundenţă de vânat II. II) Vânat util împuşcat: UT) Vânat răpitor împuşcat. sau pustiit prin otravă: 1. Iepuri 18.865 1. Lupi 4 2. Potârnichi 5.464 2. Vulpi 228 3. Fazani 2.721 Jderi 7 4. Prepeliţe 592 4. Viezuri 6 5. Raţe 1.196 5. Pisici sălbatice 43 0. Gâşte 88 ti. Dihori 54 7. Lişiţe 101 7. Nevăstuiei 5 8. Dropii 1 8. Câni, pisici vagab. 2835 9. Sitari 157 9. Ciori negre şi sure 6949 10. Becaţine 17 2726 10. Coţofane 11. Cerbi 14 460 11. Ulii diferiţi 12. Tapi 52 156 12. Gaiţe 13. Mistreţi 6 84 13. Bufniţe 29.274 13.557 Deci rezultă un total de 42.831. IV. Cuiburi diverse de răpitoare, distruse 1346. Asemenea tablouri au deosebită valoare, şi întocmirea şi publicarea lor ar trebui să fie o grije a fiecărui inspec­ torat. Mulţumim dlui Inspector Bianu pentru comunica­ rea Dsale.

Vulpi albe în România şi în afară de dânsa. In No. 5 al revistei „Carpaţii" a apărut un articol care se ocupă cu decizia Ministerului privitor la oprirea vână­ toarei a vulpilor albe. Cum menţionatul articol critică o decizie luată de suprema noastră autoritate vânătorească şi cum revista „Carpaţii" se bucură de o mare răspândire şi este. foarte apreciată ce priveşte competinţa materiilor tra­ tate, se iveşte necesitatea de a reveni asupra acestui articol pentru a pune la punct inexactităţile referitoare la cauzele cari au provocat darea acestei decizii cât şi referitoare la situaţia zoologică a chestiunii. Mai întâi nu este exact că propunerea a fost făcută de Inspectoratul de vânătoare al judeţului Hotin în urma unei glume provocate Ia un chef. Ea a fost făcută de Inspectoratul regional al Bucovinei în urma constatărilor neîndoelnice şi chiar dovedite prin faptul împuşcărei unei vulpi albe pe ma­ lul Nistrului. Informaţiuni date de persoane competente s'au primit din judeţele Cernăuţi şi Hotin. Inspectoratul a avut cu atât mai mult motiv de a proceda repede şi energic, cu cât în Polonia învecinată au apărut în ultimii ani şi au fost împuşcate mai multe vulpi albe cum rezultă din arti­ colul şi fotografiile apărute în No. 40 fascicolul 101 din 1933 al revistei „Deutsche Jâgerzeitung" unde chiar autorul a regretat că autorităţile polone au omis a conserva aceste forme rare. Al doilea este afirmaţiunea inexactă „că în nici un ma­ nual de zoologie vast ori modest, nu sunt pomenite vulpile albe" pentru că de fapt afară de albinismul care este cu­ noscut la toate speciile de animale colorate, există — cum ştie fiecare negustor de piei — speţa vulpilor albe, aşa zise polare, răspândite pe toate continentele în regiunile arctice unde trăesc şi urşi albi şi iepuri albi şi în fine se găsesc prăsite chiar î n ferme. Suntem de părere că ar fi necesar ca fiecare înainte de a da publicităţii scrisul său, să se edifice bine asupra materiei sau dacă nu se poate edifica, să pună chestiunea în formă de întrebare, iar nu în formă de critică a unei deci­ zii Ministeriale, producând nedumerire la cititori, căci di­ rectorului revistei uşor i se poate întâmpla ca să i se stre­ coare afirmaţiuni greşite. Dr. I. Philipowicz. *** Contele Carol Kornis aduce la cunoştinţă şi prin pre­ zenta, că pe moşia sa din comuna Mănăstirea, judeţul So­ meş, a înfiinţat prima staţiune ornitologică particulară ro­ mână. Pasările le v a marca cu inele purtând inscripţia „Kor­ nis, Dej, România". Roagă pe domnii vânători, că întrucât ar vâna pasări purtând această marcare, să binevoiască a trimite inelul într'un plic pe adresa de mai jos, indicând locul şi data împuşcărei. Conte CAROL KORNIS Mănăstirea, judeţul Someş. **+ In sezonul trecut într'o dimineaţă hoinărind un revir, am fost atras de ţipetele desperate ale unui iepure. Am apropiat locul şi am văzut un motan culcat pe spate cu din­ ţii înşfăcaţi în gâtul unui iepure. Cu labele dinainte îmbră­ ţişa strâns iepurele iar cu labele dinapoi lucra din zor, îm­ prăştiind în toate părţile perii de pe burta iepurelui. Iepurele a rămas pe loc cu burta şi cu intestinele spin­ tecate. Motanul a terminat şi el cu ospeţele. Iepurele exa­ minat, era complect sănătos. Motanul avea culoarea gris pu­ ţin închisă de cea 5—6 kg. F. P. ***

In seara de 26 Mai a. c. pe la ora 10, fiind cu un prie­ ten, G. R., vânător şi el, am auzit şi recunoscut împreună ţipetul unui cristei care trecea în sbor peste casă, în oraş. Am rămas foarte surprinşi deoarece acest ţipet l'am auzit totdeauna la cristei în iarbă şi mai ales primăvara; însă nici odată noaptea la sbor deasupra oraşelor şi tocmai acum

când cred că nu mai poate fi vorba de pasaj. Cazul părându-mi-se interesant îl comunic în această revistă, atât deapreciată; rugând pe vânătorii bătrâni, cu mai multă ex­ perienţă, a răspunde tot pe această cale, dacă au observat cazuri similare. Lucien Place, Roman.. ***

Un cititor ne trimite lista de bucate a restaurantului „Londra" din Chişinău (Basarabia) pe ziua de 20 Iunie 1934.. Găsim în ea „pilaf de prepeliţe". La 20 Iunie! Atragem aten­ ţiunea autorităţilor asupra acestei împrejurări şi sperăm, că îşi vor face datoria. Şi ni se pare, că nici nu sunt conside­ rate prepeliţele ca trufandale, ci ca o mâncare obişnuită: preţul de Lei 15 a porţiunei ne arată că e o mâncare.... po­ pulară. Mulţumim informatorului nostru pentru comunicare^ *** Anunţăm, că potrivit unei recente hotărâri, expoziţia de vânătoare românească plănuită pentru Sept Oct. 1934 se va ţine în luna Aprilie—Maiu 1935. Câteva date mai vechi asupra numărului râşilor că­ zuţi (de armă şi în curse) în Ardeal: Anul 1899 în judeţul Mureş 7, în Făgăraş 6; anul 1900 în Cine 8; anul 1901 î n Ciuc 9, în Caraş-Severin 6; anul 1902 în Ciuc 6, în Sălaj 5; anul 1903 în Maramureş 9; anul 1904 în Bistriţa-Năsăud 9; anul 1905 în Braşov, Hunedoara, Mureş câte 5; anul 1906 în Maramureş 14. Desigur aceste date nu sunt complete. In unii ani lipsesc din înşirare judeţe, care totdeauna au adăpostit mulţi râşi, ca în altele să apară singure cu această aleasă pradă. Totuşi datele de mai sus au interes, arătând efectivul relativ mare a acestui vânat înainte cu 30—35 de ani. ***

O pedeapsă exemplară: în Orturitz, Silezia un braconier Wilhelm Ianas, a fost pedepsit cu 15 luni închisoare, pentru port ilegal de arme şi braconaj. Când ne gândim, că la noi... **#

Federaţia Societăţilor de Tir din România organizează sub patronajul M. S. Regelui, un pionat interbalcanie la Băile Herculane între 1934. — Pot participa toţi trăgătorii români. Programul şi informaţii la F. S. T. R. Enei 10, Bucureşti.

(F. S. T. R.) coneurs-eam1—6 August Str.

Biserica

*#*

Doi pescari măsură veseli cu undiţele lor apa de munte. Deodată se deslănţue o rupere de nori şi în curând apa e ca. cerneala. Unul îşi adună uneltele, celalalt pescueşte liniştit mai departe. — Să plecăm. Peştele nu mai vede momeala, ne căznim deacum înzadar. — Nici poveste, răspunde şiret celalalt. Momeala mea o vede: am pus în cârlig un... licurici.

>*< D E C I Z I U N I

M I N I S T E R I A L E

Prin Decizia Ministerială No. 15176—1934 s'a oprit vâ­ nătoarea tuturor speciilor de vânat, până la 1 Iulie 1936, pe» teritoriul corn. Laloşin, jud. Vâlcea. Prin Dec. Min. No. 63761—1934, s'a oprit vânătoarea tu­ turor speciilor de vânat cu excepţia raţelor şi gâştelor săl­ batice, până la 1 Iulie 1935, pe teritoriul corn. Bucerdea, Grănoasa, Crăciunelul de jos şi Petrisat din jud. Târnava Mică. Prin Dec. Min. No. 100921—1934, s'a oprit vânătoarea ie­ purilor şi căprioarelor (ambele sexe), până la 1 Iulie 1935, pe teritoriul corn. Cosula, Copalău şi Drăgşani, jud. Botoşani. Prin Dec. Min. No. 39339—1934, s'a oprit vânătoarea tu­ turor speciilor de vânat util până la 1 Iulie 1936 pe teritoriul corn. Lona de jos, jud. Cluj. Această restricţiune nu se apliaă teritoriului proprietatea dlui Teleki. Prin Dec. Min. No. 5737—1934, s'a oprit vânătoarea ie­ purilor, până la 15 Ian. 1936 pe terenul Corn. Ciacova-Timiş. Prin Decizia Ministerială No. 217635—1933, s'a oprit vâ­ nătoarea iepurilor până la 15 Ian. 1935, în pădurea Oasele din judeţul Covurlui.

T E R E N U R I !

DE

'

V Â N Ă T O A R E *

~

Notariatul Glodeni, ad. No. 359—1934. Se aduce la cunoştinţă celor toarelor de vânat a corn. Glodeni ţinea la 17 Iulie ci la 17 August Condiţiunile rămân aceleaşi din 15 Iunie 1934. Glodeni, la 22 Iunie 1934.

interesaţi că licitarea terişi Dunabrăvioara nu se va 1934. publicate în revista No. 6

UNSERĂŢI LA CARPATI!!! Preţul inseratelor

tl socotim cu Leî 1.50 rândul milimetric al coloanei de »/, pagină (31 m/m lăţime şi 1 m/m Înălţime) ceea-ce revine la circa 5 Iei 1 cm'. — Acordăm un rabat special la inse­ ratele de cănise ale membrilor R. R. P. C , când ele se fac pentru Întreg anul, ele putând varia tn cadrul aceluia; spa­ ţiu. R e c o m a n d ă m pentru mal multă eficacitate 11 u s trarea inseratelor cu mici clişee pe cari suntem gata să le facem la preţul de cost. întreprinderilor şi instituţiilor cari ne onorează cu inserate de dimensiuni mal mari pentru întregul an le oferim o reducere simţitoare.

Notar: (Indescifrabil). ***

No. 1375—1934. Primăria comunei Stânceni, jud. Mureş. Se aduce la cunoştinţă generală că în ziua de 8 Au­ gust li>34, la orele 12 in localul primăriei comunei Stânceni, se va ţinea licitaţie publica orală in conf. cu disp. art. 88— 110 din legea contabilităţii puulice şi reg. O. C. L. pentru arendarea dreptului de vânat pe terenurile mai mici de 1000 hectare din hotarul comunei Stânceni. pe termen de 10 ani, dela 15 August 1934 până la 15 August 1944. Preţul de strigare lei 18.000 anual. Vadiu 10% în numerar. Condiţiunile mai detailate se pot vedea la notariatul Lunca Bradului şi la primăria comunei Stânceni. Stânceni, la 1 Iulie 1934. Preş. Corn. Int.: Notar: (ss) Râpean Dănilă. (ss) Ioan Cerghezan.

PAZNIC DE VÂNĂTOARE DIPLOMAT e x c e l e n t dresor, urmăritor bun, c a u t ă p o s t p e c â t posibil în Carpafi. Neînsurat, în floarea v â r s t e i , s u p u s austriac. Cele mai b u n e r e f e r e n t e ; pretenţiuni m o d e s t e . Alfons H e i d e g g e r , S c h e i d e g g i. Allgäu, B a v a r i a

••«lin

Uleiul

»Mastran«

Pentru instruirea temeinică a chematului de cerbi, vestitul con ducător la muget de cerbi şi primul chemător îşi ţine în anul acesta cursul obişnuit. înscrieri s e fac pe adresa: „Inspectorul de Vânătoare Fr. Wassermann ', Cărneşti, plasa Haţeg

face pielea m o a l e şi impermeabilă. 11 g ă s i ţ i la firma

1

N. R O Ş C A , Doriţi

să Vă montaţi

sau

Î M P Ă I A Ţ I TROFEELE ?

_

.

.

CLUJ

Str. R e g . Măria 2

Doriţi g h e t e b u n e şi impermeabile pentru

v â n ă t o a r e şi s p o r t Cu gust şi pricepere veţi fi satisfăcuţi nu­ mai la firma

N. ROŞCA, CLUJ

adresaţi-Vă cu incredere N. R O Ş C A ,

firmei: CLUJ

Str. Regina Măria 2.

Str. Regina Maria 2. ™=

Industria Sârmei S. A Cluj UZINE: CÂMPIA-TURZII,

BRĂILA

SUCURSALE: BUCUREŞTI,

CALEA VICTORIEI

No. 51

Produce şi furnizează prin „ C U P R U M " S. A. Cluj: sârmă de aramă, sârmă de bronz, sârmă de alamă, sârmă de aluminiu, frânghii din sârmă de aramă.

P r o d u c e : Fier laminat în colaci, fier pentru beton armat, cuie de sârmă, sârmă de fier orice calitate, sârmă de fier specială pentru nituri şi şuruburi, sârmă galvanizată (zincată), sârmă galvanizată pentru telegraf-telefon, sârmă ghimpată, sârmă oţel de orice calitate, sârmă specială pentru sudură autogenă, „Electrozi" pentru sudură electrică, arcuri de mobile, cuie spintecate (splinturi), legătoare de saci, agrafe de birou, sulfat de fier dffü

Ideea valorează aur 1—

Prăsiţi iepuri de

casă!

Pe aceste vremuri de criză năpraznică Vă puteţi crea un frumos izvor de câştig prăsind iepuri cu blană no­ bilă. Blănurile lor sunt agreate de mic şi mare. Din lâna IEPURELUI DE ANDORA se fabrică cele mai fine postavuri, astfel că lâna lor se plăteşte foarte scump. — Evident trebue să se înceapă prăsila cu ani­ male de primul rang, — iar sursa de procurare este o chestiune de în­ credere. Deaceea Vă oferim serviciile noastre, prăsind noi numai animale cu plelicele şi lână de prima cali­ tate. Cereţi chiar azi oferta noastră (în limba germană sau jugoslavă I) Cutezaţi şi veti reuşi! Crescătoria de iepuri cu blănuri nobile : „KOD OOSPE" Walter Ehart, Slav. Pozega, Jugoslavia

Cel mai mare asortiment din ţara noastră de

SRacFiete şi articofe

Jncâlfdmintea e

t o t

i m p o r t a n t a

c a şi

aşa

de tennis

se află la firma.

de

a r m a !

b" THERMOS

G h e t e pt. v â n ă t o a r e , d i n p i e l e „juft"; c u t a l p ă d u b l ă , limba î n c h i s ă , r e z i s t e n t e la umezeală, durabilitate superioară, pt. d o m n i 750._ pt. d a m e . . . . 6 5 Q .

a

este indispensabil vânătoru­ lui şlsportsmanulul, dar face bune servicii ori-cul tn călă­ torii, escursli şl In case cu copil mici. — Procuraţi dela firma . _ m

N. Roşea, Cluj

OŞCa,

Strada Reg. Măria 2.

(Zp . Str. Reg. L.IUJ Maria 2.

31=11=

Cartuşe de vânătoare d e

c a l i t a t e

s

u

p

e

r

i

o

a

3 S t e l e — 2 S t e l e (fără fum) 1 Stea-Vulpe

r

ă

(cu pulbere neagră)

S e g ă s e s c la t o a t e m a g a z i n e l e de s p e c i a l i t a t e din ţ a r ă e v e n t u a l c e r e ţ i o f e r t ă şi c a t a l o g b o g a t i l u s t r a t la

Fabrica Română de Cartuşe de Vânătoare S. A. FURNIZOAREA

'Wm C U R Ţ I I

REGALE

Bucureşti. Şoseaua Ştefan cel Mare 4 5 1 * 1

i

I

i

i

i