Carole-Mortimer-Visuri-Implinite-.pdf

COLECŢIA ROMANTIC

îtl

Carole Mortimer VISURI ÎMPLINITE

CAROLE MORTIMER VISURI ÎMPLINITE

»

Coperta: ANDY

© by Carole Mortimer, 1986 NO LONGER A DREAM Mills &Boon Limited Toate drepturile asupra acestui titlu aparţin editurii ALCRIS - M94

CAROLE MORTIMER

VISURI ÎMPLINITE Traducere din limba engleză de CEZAR NICULESCU

/ ^ E D I T U R A

c ^ R J S BUCUREŞTI, 1995

Redactor: AURELIAN MICU ANDY Consilier editorial: TRAIANIANCU Lector ANGELA VASILE -

ISBN 973-9197-24-8 Colecţia „ROMANTIC"

CAPITOLUL!

- A i un corp splendid, unul din cele mai perfecte pe care le-am văzut vreodată, dar nu am acum dispoziţia sufletească pentru a-1 admira, de aceea aş vrea să te scoli imediat din pat şi să pui ceva pe tine! ^ Accentul aspru al vocii, care era fară îndoială a unui american, şi cuvintele dure erau de ajuns-s-o determine pe Cat să se trezească din somnul ei greu, dar palma uşoară pe care o simţi pe pielea catifelată a fundului o aruncă imediat afară din pat. Năucă încă, îşi trase în grabă cearşaful de mătase de culoare maroniu-ciocolatie pentru a-şi acoperi goliciunea. Era complet goală, din cap până în picioare. Nu recunoştea încăperea. îşi ridică privirile şi văzu cu groază că trupul ei se reflectă în zeci de imagini: întregul tavan era acoperit cu oglinzi! Unde se afla? Şi cui aparţinea vocea cu accent american? Era singură în cameră şi nu găsi răspunsuri la întrebările sale pline de îngrijorare. Şi avea de ce să fie înspăimântată!

6

CAROLE MORTIMER

Al Cui era dormitorul în care se afla? Ce căuta ea aici? Cine a dezbrăcat-o? Si mai ales de ce? Ultima nelămurire părea cel mai uşor de descifrat. Fusese pentru prima dată cu un bărbat în pat şi nu-şi mai amintea nimic, nici măcar cine era acel bărbat! Privirile ei deveniră triste şi o licărire de spaimă şi scârbă îi luci în ochi. / - Cred că ai participat la o petrecere pe cinste, . după cum araţi! se auzi vocea în spatele ei. Ea se ghemui în pat, speriată de consecinţele apropierii dintre ei, căci zărise în oglinzile din plafon corpul bărbatului. Şi acesta era complet gol! - Te-ai întors să dormi? o ironiză el. Cât ar fi dorit, într-adevăr, ca totul să nu fie decât un vis groaznic. Ar fi dat orice să se poată reîntoarce în vis şi să uite că s-a întâmplat ceva oribil cu ea. Se îndoia însă că ar fi posibil, căci era înspăimântată de coşmarul care ar fi putut să se repete. Cel mai bine ar fi ca totul & fie vis; nu putea concepe că s-a trezit în dormitorul unui bărbat pe care nu-1 cunoscuse niciodată în viaţa ei. , Oh, numai de-ar putea să-şi amintească ce se întâmplase! - Văd că nu ai de gând să dormi. El se apropie de pat şi se uită la ea. îmi dau seama că eşti destul de zdruncinată, dar numai tu eşti de vină. * Vocea lui deveni blândă şi Cat se uită cu teamă la el prin ochii întredeschişi, ruşinată de aspectul deplorabil al chipului, ei marcat de noaptea de pomină, cu ochii cârpîţi încă de somn şi cu părul ei blond răvăşit.

1

VISURI ÎMPLINITE

7

- Ştii cumva unde este cuvertura? îl întreba ea, cu o voce răguşită. îşi simţea limba uscată şi umflată iar gâtul o durea îngrozitor. El încruntă din sprâncenele care adumbreau ochii săi mari şi negri. - Pe jos, unde ai aruncat-o noaptea trecută. Bărbatul părea complet nepăsător de faptul că nici unul dintre ei nu era îmbrăcat. - A i avut un somn cam agitat, adăugă el în treacăt. Cat nu împărţise până în seara trecută patul cu vreun bărbat! Ea profită de momentul când el se întoarse cu spatele, luându-şi hainele din dulapul uriaş care ocupa un întreg perete şi-şi trase cearşaful până sub bărbie şi se ridică în capul oaselor uitându-se curioasă la bărbatul necunoscut. Acesta avea părul negru şi lucios, uşor grizonat, iar corpul său bine proporţionat o lăsă cu gura căscată pe Cat. Bărbatul era bine clădit şi părea foarte puternic, avea umerii laţi, spatele frumos arcuit, talia subţire, fesele tari, picioarele lungi şi musculoase. fusese oare iubită de o asemenea fiinţă care degaja forţă şi putere? Ea nu simţea nici o diferenţă faţă de starea anterioară, dar asta nu era nici o garanţie; poate că aşa trebuia, să nu simţi nici o schimbare în trup şi în suflet! îşi petrecuse douăzeci şi patru de ani din viaţă păzindu-şi cu străşnicie fecioria şi acum nici nu ştia care fusese pragul pe care se ferea să-1 treacă! Necunoscutul se întoarse nervos spre ea:

'

8

CAROLE MORTIMER

- Ai de gând să zaci toată ziua în pat? Faptul că nu văzuse niciodată trupul unui bărbat atât de intim, nu-i provocase un şoc mai puternic decât momentul când zări chipul lui. Caleb Steele! Nu putea să-şi creadă ochilor, dar imaginea lui era atât de răspândită încât nu mai avea nici o îndoială: bărbatul din faţa ei era celebrul Caleb Steele! Toată lumea era familiarizată cu părul Ini negru lucios şi dat pe spate; acum părul eta puţin răvăşit dar farmecul lui rămăsese la fel de puternic. Avea sprâncenele uşor încruntate, ochii strălucitori şi fascinanţi, nasul arogant, pomeţii înalţi iar gura frumos arcuită. Avea în jur de patruzeci de ani dar părea mult mai bătrân, arborând un rânjet cinic în colţul gurii şi având o privire la fel de zeflemitoare. Caleb era considerat, pe bună dreptate, unul din cei mai puternici şi periculoşi bărbaţi din Hollywood! Văzând cât de uluită este Cat, Caleb dădu din umeri şi se întoarse la şifonier de unde luă o cămaşă de mătase de culoare maro şi o înfăşură în jurul umerilor. - Micul dejun se serveşte de obicei în sala de mese. Dacă doreşti să guşti ceva, te sfătuiesc să ţe scoli imediat şi să pui ceva pe tine. Nu pot să mă aşez la masă cu o femeie care este pe jumătate goală! Caleb Steele, proprietarul studioului de filme STEELE, al unui hotel şi al unui cazinou. în Lake Tahoe, se bucura de o mare influenţă în rândul managerilor care se ocupau de mass-media. Era, de asemenea, bărbatul cu care Cat se întâlnise noaptea

1

VISURI ÎMPLINITE

9

trecută. Ce bine îl mai cunoscuse; oh, Doamne! de ce a trebuit să-1 întâlnească? Ea îşi drese glasul, reuşind să articuleze: - Domnule Steele. El se întoarse, în timp^ ce-şi băga cămaşa maronie în pantalonii negri. îşi trase fermoarul de la şliţ cu o mişcare energică, apoi îşi puse mâinile în sold: -Caleb, îi tăie el vorba, rostindu-şi supărat prenumele. Domnule Steele sună cam forţat în împrejurările astea, mai ales că mai stai încă în patul meu, adăugă el pe un ton zeflemitor. Ea îşi închise ochii crezând că totul nu este decât un vis, dar el era tot acolo, în faţa ei, atunci când ridică din nou privirile. îşi dădu seama că se afla într-adevăr în dormitorul acestui fascinant bărbat, unde tavanul acoperit cu oglinzi şi patul dublu cu cearşafuri de mătase uşor provocatoare creau o atmosferă erotică deosebită. Caleb făcea impresia unui bărbat care dorea să se simtă în largul său atunci când se afla împreună cu o femeie în dormitor. - Văd că vrei să mă pui într-o situaţie de inferioritate, îi atrase el atentia, încruntându-si sprâncenele. Oh, Doamne, nici nu-i ştia numele! - Mă numesc Cat, se prezentă ea alintându-se. Catherine Howard. Să ştii că am auzit şi eu anecdotele care circulă pe seama numelui meu, îl preveni ea, pentru a nu auzi pentru a mia oară gluma sinistră cu regele Hernie al VlII-lea care-şi 5

10

CAROLE MORTIMER

omorâse soţiile, printre care şi pe cea care purtase numele ei. Buzele lui tresăriră puţin şi totuşi xeva în privirea lui îi dădea impresia că Steele fusese plăcut surprins de replica ei. Era şi ea de acord că nu se punea problema unor ironii deplasate în situaţia în care se afla! „Să fi fost şi ea una din nenumăratele femei care-şi pierduseră capul după el?" părea să spună expresia uşor amuzată a feţei sale. El începu să-şi aranjeze părul uitându-se în oglinda de cristal care se găsea în spatele comodei din stejar. Acum semăna foarte bine cu fotografiile din revistele pe care Cat le răsfoise: era atotputernicul producător care-i face şi pe cei mai năbădăioşi actori şi regizori să stea smirnă în.faţa lui. Ea venise în ajun la petrecerea dată de fiul lui Caleb, cu speranţa că va putea lua un interviu bunicului său, Lucien Steele, faimosul scriitor. Luke Steele îi spusese că tatăl său avea obiceiul să participe la seratele pe care le organiza şi numai Caleb Steele putea să-i facă legătura cu bunicul. Acum, se gândea ea cu amărăciune, că 1-a satisfăcut la pat, ar putea fi amabil în privinţa intenţiilor ei. - Oh, suspină ea, aducându-şi aminte de trista istorie a celei de-a cincea soţii a lui Henric al VlII-lea, cea care avea acelaşi prenume ca şi ea - şi care fusese acuzată de adulter ca toate celelalte neveste, în momentul când nu mai reuşea să-1 atragă fizic pe năbădăiosul rege. Am fost destul de bună la

1

VISURI ÎMPLINITE

11

pat? îl întrebă ea bravând, deoarece îi era o ruşine de neînchipuit. Se spune că subconştientul îţi permite să faci numai ceea ce doreşti cu adevărat; dorise ea să se culce cu acest bărbat care-i produsese un fior de gheaţă pe spinare, chiar dacă se arătase a fi zeflemitor? El puse peria de păr încetişor pe comodă şi se întoarse spre ea, încruntându-şi sprâncenele şi aruncându-i o privire obraznică: - N u ştii cum ai fost? o întrebă el cu blândeţe, plimbându-şi privirile cu admiraţie pe trupul ei perfect, pe pletele blonde, pe năsucul ei încântător, pe gura ei provocatoare. Privirile alunecară la ochii ei verzi care clipeau stingheriţi şi se opriră o clipă la umerii care erau înfăşuraţi în cearşaf, apoi Se întoarseră la ochii ei; călcîura cu care o privea arăta că este pe deplin satisfăcut de ceea ce vedea. Cat îsi muscă nervoasă mâna si continuă cu greutate: -Eu... eu cred că cineva a pus în băutura mea ceva. Gâtul n-o mai ustura, desi era conştientă că uscăciunea pe care o resimţea se datora consumului de alcool. Am băut numai suc de portocale. Vâzând că el face o mutră sceptică, adăugă fără prea mare convingere: -Este adevărat, insistă ea indignată. Simt alergică la alcool! - Ce se întâmplă dacă bei alcool? Ochii lui erau îngrijoraţi. Ea se strâmbă cu greaţă: 9

9

9

12

CAROLE MORTIMER

-Vomit. El dădu aprobator din cap. - Aşa se pare că s-a întâmplat cu tine. înainte sau după? Ea îşi înfrână senzaţia de panică. - Ţi-âm spus doar că sunt sigură că băutura mea a fost trucată, se apără ea, cu obrajii îmbujoraţi. N-am mai consumat alcool de când am aflat că mă dărâmă. Ea îşi reţinu răsuflarea o clipă şi văzu figura lui mirată, apoi adăugă cu mânie: —Vreau să spun că mă face să-mi pierd cunoştinţa! Când mi s-a întâmplat asta pentru prima dată, am consultat un doctor care mi-a atras atenţia că organismul meu nu acceptă nici o picătură de alcool. - Âş putea aprecia analiza pe care ţi-a facut-o ca extrem de perspicace, îi spuse el pe un ton arogant şi ironic. Ea rămase cu privirile aţintite la el. —Nu se pare că ţi-â păsat prea mult de starea în care mă aflam azi-noapte, îl repezi ea. Ţi-ai permis să te cobori la nivelul unui bărbat care s-a culcat cu o femeie inconştientă! rosti ea apăsat ciţ respiraţia tăiată, deşi remarcă figura impasibilă a lui Caleb Steele faţă de acuzaţia ei gravă. - Ai reacţionat ca o femeie normală când te-am atins, remarcă el în treacăt. Obrajii ei se coloraseră din nou în purpuriu, în timp ce revolta o sufoca. Ea stătuse în pat cu un asemenea individ fără scupule şi făcuse dragoste cu un nemernic. Oh, Doamne!

1

VISURI ÎMPLINITE

13

Caleb Steele păru subit interesat de starea ei nefericită. - Când s-a întâmplat ultima oară să petreci? o întrebă el, sprijinindu-şi şoldul de comodă, cu mâinile încrucişate la piept, arătând destul de relaxat. Ea îşi coborî privirile, ruşinată de strălucirea plină de pasiune din ochii lui. - Am fost între prieteni. - De data asta n-ai mai fost, rosti el apăsat, astfel că ea strânse şi mai tare cearşaful la piept, neliniştită de scânteierile ciudate ale pupilelor lui. Acum, pisicuţa a fost lăsată să fie sfâşiată de lupi! adăugă el dispreţuitor. Lupi! Ea nu cunoştea decât o singură figură, cea care profitase de starea ei nenorocită şi acum, după ce şr-a potolit poftele nesăţioase, îi.facea în ciudă. Ochii lui o ţintuiră fără ruşine. - Nu cumva eşti una din colegele de liceu ale lui Luke? . Tonul lui cu care rostise aceste vorbe lăsa clar să se vadă că nu i-ar fi plăcut o asemenea revelaţie. - N u , eu... se întrerupse Cat, conştientă că-i venea greu să mărturisească adevăratul motiv care o îndemnase să ia parte la petrecere: dorise să facă o bună impresie asupra acestui bărbat puternic şi influent. Sunt numai 6 cunoştinţă de-a lui. El dădu încet din cap, aprobator. - De obicei dimineaţa arăţi la fel de splendid ca acum? O umbră de fiică apăru în ochii ei. De bună seamă că el nu-şi schimbase atitudinea şi dorea să

14

CAROLE MORTIMER

repete ceea ce se întâmplase între ei în timpul nopţii trecute! îşi strânse şi mai tare cearşaful la piept. - Linişteşte-te, Cat, spuse el fără grabă, privirile devenindu-i ironice, deşi mai păstra un zâmbet răutăcios în colţul gurii. M-am referit la faptul că majoritatea femeilor pe care le cunosc ard de nerăbdare să alerge la baie pentru a se machia, când se scoală. Majoritatea femeilor pe care le cunoştea! Âr fi pariat oricând că numărul lor se ridica la sute. Caleb Steele era prea bine cunoscut pentru scurtele şi desele aventuri avute după divorţul pronunţat cu cincisprezece ani mai înainte. Maniera dură cu care se descotorosea de vreo iubită pasageră care îndrăznea să creadă că legătura lor va dura foarte mult fusese deja subiectul multor cronici din revistele de senzaţie: Caleb obişnuia să schimbe femeile ca mănuşile. Cu toate acestea, Cat le admirase pe aceste femei curajoase care au avut bravura să-1 înfrunte pe temutul despot din Hollywood! Erau cu mult mai demne de admiraţie decât atitudinea ei echivocă! - Genele tale sunt negre de la natura? o întrebă el, văzând că ea tace. - Nu, răspunse ea. Le-am vopsit. - Le-ai dat cu rimei? El nu-şi credea urechilor şi nu-şi mai ascunse uimirea. Ea dădu afirmativ din cap, gândindu-se la camera ciudată în care se afla, oglinzile din tavan multiplicând imaginile în mod derutant, astfel ca avea

1

VISURI ÎMPLINITE

15

senzaţia că nu are nici un loc unde să fie singură: parcă era la doctor în faţa aparatelor de radiografie. - L a coafor, aşa cum se obişnuieşte de când lumea, spuse ea în faţa expresiei lui ironice. - Ştiu ce se face la coafor, mulţumesc, replică el clătinând din cap a plictiseală. M-am gândit că în curând nu va mai rămâne vreo" parte naturală din trupurile femeilor. Remarca lui batjocoritoare jo enervă pe Cat. - în afară de gene, totul este natural la mine! exclamă ea cu vehemenţă. Mai trebuie să fac o precizare: deşi ai făcut o apreciere plăcută* trupul meu este departe de a fi perfect. De exemplu, picioarele mele sunt prea lungi. - N u am observat acest lucru, glumi el. Sunt touşi un bărbat cu pretenţii. Ai o pereche de picioare cum n-am mai văzut până acum; nici prea mari, dar nici prea mici, ca o petală de trandafir. - Te rog! îi tăie ea vorba, nemulţumită de faptul că el se considera deja stăpânul trupului ei. - O h , nici_vorbă! El se apropie de ea dintr-un salt, ca o felină, se aşeză lângă ea în pat şi o înlănţui cu braţele. - îţi dai seama ce plăcere simte un bărbat care-ţi sărută sânii şi ce gust au sfârcurile când simt âiate de... ncetează! Apropierea de el o alarma peste măsură, mai ales că se simţea ameţită de cuvintele lui care trezeau focul din trupul ei imobilizat de braţele lui Caleb; ştia că nu va rezista tentaţiei de a-1 îmbrăţişa şi de

16

CAROLE MORTIMER

a-1 dezmieţda. încet, începu să-1 mângâie şi să-1 tragă spre ea. - Aşa, Cat, o încurajă el, uitându-se fix în ochii ei în timp ce-i trase cu rapiditate cearşaful care o acopereâ şi-1 aruncă pe jos. Corpul ei rămase gol în faţa lui. - Aşa a fost şi noaptea trecută, mormăi el. Gura sa lacoţnă alunecă până la sfârcul sânului obraznic înălţat şi limba lui îl atinse cu surprinzătoare gingăşie care-i dădu fiori în tot trupul. Capul ei se lăsă pe pernă şi, înălţându-şi privirea, putu zări în oglinda din tavan imaginea pe care şi-o închipuise: pielea sa albă în contrast cu părul lui negru, mâna ei mângâindu-i ceafa în timp ce el o îmbrăţişa strâns. Ea văzu cum Caleb îi mângâia şi celălalt sfârc, la fel de obraznic şi de dulce, incapabilă să-şi desprindă privirea de la scena plină de voluptate reflectată de luciul oglinzii. - Tată, eu - ah, ce naiba! Accentul englezesc al fiului lui Caleb Steele care intrase neanunţat în încăpere o readuse în simţiri. Se cutremură de spaimă la gândul celor întâmplate noaptea trecută şi că fuseseră surprinşi în momentele cele mai voluptuoase tocmai de cine nu se aştepta. Fiul lui Caleb Steele. Oh! Doamne, se gândi ea cu groază, oare ce se petrecuse cu ea noaptea trecută şi prin ce aventuri trecuse de când ajunsese în patul lui Caleb? Caleb se îndepărtă de ea, uitându-se mereu ţintă în ochii ei îngroziţi.

1

VISURI ÎMPLINITE

17

-Ieşi afară imediat, Luke! îi porunci el rece fiului, fară să se mai întoarcă spre el. - Dar, tată! - Am spus afară! El nu ridică tonul vocii şi nici nu se întoarse spre uşă şi corpul lui încă o acoperea pe Cat, dar furia sa rece era evidentă în vorbe. Muşchii lui se încordaseră de mânie. - V o m vorbi mai târziu, îi spuse sec lui Luke Steele, clinchetul uşor al uşii confirmând faptul că se supusese ordinului primit. Ochii lui Cat erau aproape închişi, deoarece nu dorea să-şi vadă goliciunea în oglinzile din tavan şi în lucirea rece a privirilor lui Caleb. Ochii negri ai lui Steele! Nu ştia care erau relaţiile dintre ei, ce anume poseda ea şi ce anume, poseda el; Cat nu era tipul de femeie cu care el avea de-a face. Era prea tânără pentru a fi una din frumoasele doamne cu care se afişa la petreceri; de atâtea ori afirmase răspicat în presă că femeile sub treizeci de ani nu au experienţa sau maturitatea cerută de el. Desigur că era prea tânără pentru el, nu avea decât douăzeci şi patru de ani! De ce stătea lungită în pat liniştindu-se pe sine însăşi că este prea mică pentru Caleb? Doar îşi petrecuse toată noaptea cu el şi fiul acestuia o surprinsese în braţele lui cu câteva clipe mai înainte. Simţi că el se rididă din pat şi avu o senzaţie de siguranţă când Caleb îi acoperi corpul cu cearşaful

18

CAROLE MORTIMER

de mătase. Cu toate astea, nu îndrăzni să deschidă ochii. - Totul e în regulă, Cat. Vocea lui devenise blândă: Luke a plecat. Cat îşi umezi buzele stând încă lungită în pat, simţind prezenţa lui lângă căpătâi uitându-se atent la ea, chiar dacă nu îndrăznea să-1 privească! - Te supără faptul că nu am plecat şi eu? îi ghici Caleb gândurile. Nu crezi că este prea târziu să te simţi acum stingherită faţă de mine? adăugă el pe un ton batjocoritor. Cuvintele lui o determinară să-şi deschidă pleoapele şi să se uite la el. - Sunt pe deplin convinsă că eşti obişnuit să te scoli dimineaţa cu altfel de femeie în pat, dar eu nu sunt o femeie de acest gen! Elnu păru supărat pe izbucnirea ei mânioasă. - în fiecare dimineaţă - cum spui tu - mi se pare cam exagerat, rosti el în glumă. Chiar şi eu simt nevoia să mă odihnesc duminica. Oh, Doamne, de ce mai întârzie să vorbească cu acest bărbat, când singura ei dorinţă era să se îmbrape, şi să plece cât mai repede de acolo? în loc de asta stătea la discuţii contradictorii cu omul care îşi bătuse joc de ea! Venise la petrecere cu planuri atât de nobile si dorise să afle informaţiile atât de importante despre scriitorul care era - din întâmplare - tatăl lui Caleb; acum singura certitudine era că va fi nevoită să ia totul de la început.. Se îndoia că Steele va da curs cererii ei, din moment ce-i căzuse pur şi simplu în pat; rugămintea ei ar fi con-

1

VISURI ÎMPLINITE

19

~ siderată de Caleb ca plată pentru cele petrecute noaptea trecută! Chiar dacă mulţi considerau că reportajele ei erau „frivole", Cat îşi lua munca în serios şi nu dorea absolut deloc să exercite presiuni asupra unei persoane pentru a primi informaţiile necesare articolelor sale. Avea o înaltă conştiinţă profesională şi-şi dădea seama că va trebui să folosească o întreagă strategie diplomatică pentru a-1 convinge pe Caleb Steele să o prezinte tatălui său. Se ridică hotărâtă din pat, ţinând cearşaful ca pe un scut protector. - Deoarece astăzi se întâmplă să fie o zi de duminică, nu mă îndoiesc că vrei* să te odihneşti, îi arătă ea patul gol. El îşi încruntă sprâncenele negre. - Nu cumva ai de gând să mă alungi din dormitorul meu? - Aş vrea să-ţi sugerez că este cazul să te retragi pentru a-mi permite să mă îmbrac, spuse ea făcând o strâmbătură. El îşi ridică buza de jos gânditor, fără să-i zâmbească. Poate el nu zâmbise niciodată; toate fotografiile din reviste îl înfăţişau serios şi chiar sever. De fşpt, se gândi ea, atitudinea lui se datora faptului că nu accepta ca fotografii să-i cerceteze viaţa particulară. Acum nu mai era sigură de asta. —M-am gândit la ceea ce mi-ai sugerat şi pot să-ţi mărturisesc că sunt foarte mulţumit că mă aflu aici. * - Eu... dar micul dejun, articulă ea, dezamăgită de faptul că el era „foarte mulţumit" că se afla cu ea.

20

CAROLE MORTIMER

El clătină încet din cap. - M-am răzgândit. Gred că voi comanda micul dejun aici, în timp ce vei face duş. Cat înghiţi în sec, apreciind distanţa care o separa de sala de baie. Era prea departe h Când ochii ei verzi se îndreptară spre Caleb, era sigură că se putea citi în ei o teamă accentuată. El se uită la ea cu pasiune, însă deveni amabil şi-i spuse cu falsă modestie: - Poţi să iei cearşaful pe tine. Să ia ce? A, da, îşi reveni ea din uluială. Dar înfăşurarea cearşafului, prea mare şi alunecos, se dovedi a fi mult mai dificilă decât crezuse. în filme văzuse că întotdeauna era uşor şi chiar elegant să înfăşori un cearşaf pe trupul gol, dar după câteva încercări infructuoase îşi dădu seama că nu reuşise sa-1 strângă suficient de sigur. - Stai că te ajut eu, îi spuse Caleb cu blândeţe, fiindu-i milă de strădaniile ei stângace. Stai liniştită, că-i venim noi de hac afurisitului de cearşaf. El ridică partea care atârna pe podea şi o dădu peste umărul ei, aducând capătul în dreptul despărţiturii sânilor şi nu se uită la Cat când ea îşi puse mâna peste el. - Nu ţi se pare că această modestie pe care o dovedeşti faţă de mine, aparţine unei alte epoci? Acum arăţi minunat, adăugă el, dându-se câţiva paşi înapoi pentru a-şi admira opera. Cred că aş putea să-ţi găsesc un rol. Nu te-ai gândit niciodată să joci într-un film?

i

1

VISURI ÎMPLINITE

21

- Să mă gândesc? Ea stătea în picioare şi totuşi de-abia îi ajungea până la umeri, conştientă că dacă ar fi purtat pantofi cu toc, tot n-ar fi putut fi mai înaltă pentru Calefc* dar pentru actorii cu care ar fi jucat? El se învârti în jurul ei şi se uită apoi cu un ochi galeş la chipul ei înmărmurit, dovedindu-i că sunt singuri şi despărţiţi doar de un paravan mătăsos. Cat articulă cu greu: - Crezi că, adică, consideri... * El îşi încrucişă din nou braţele pe piept. - A fost vreun regizor care a fost de altă părere? spuse el pe un ton ironic. Nu sunt surprins dacă este vorba de Maurice Goodson, adăugă el sarcastic. Este un bărbat însurat şi fericit care nu pune niciodată mâna pe alte femei. - M ă bucur că mi-ai spus asta, replică ea. Poate că Maurice îşi va schimba părerea dacă îi vorbeşti despre mine. - Eu nu sunt căsătorit, îi zise el rece. Şi nici nu intenţionez să fac acest pas/ Caleb se uită la ea printre gene. Dacă acesta este rolul pe care vrei să-1 interpretezi, fetiţo, las-o baltă. Ea nu ştiu dacă este atât de furioasă din cauză că el o numise fetiţă sau pentru că el crezuse că se culcase cu el deoarece avea de gând să devină doamna Caleb Steele. Se hotărî să pună imediat lucrurile la punct. - T e flatezi singur dacă crezi că m-am gândit vreodată că pot să mă mărit cu un tip atât de rece şi de încrezut ca tine, îi reproşă ea pe un ton rece. Şi

CAROLE MORTIMER

22

chiar dacă ai o altă părere, află că mă interesează mai mult viaţa mea decât să mă folosesc de alţii pentru a-mi câştiga existenţa sau a dobândi avantaje sociale. îmi iubesc prea rfîult meseria pentru a mă preta la aşa ceva! Lumea nu este aşa cum crezi tu! * - Ba este! o ironiză el cu milă. - Nu lumea mea, insistă ea. Domnule Steele, nu vreau nimic de la dumneata. Orice s-a întâmplat între moi noaptea trecută, eu nu am făcut-o cu un scop. Nu vreau să mă plăteşti pentru asta. Nu am nici o pretenţie de la tine. Tu... - Stii foarte bine, îi atrase el atentia cu blândeţe, ca într-o discuţie amicală, că nu prea am avut timp să discutăm, noaptea trecută; nu-mi plac femeile cicălitoare. -Tu... tu... - Du-te şi fă-ţi *un duş, Cat, o îndemnă el plictisit. Ia şi asta cu tine, adăugă el ridicând rochia ei verde care zăcea pe podea, reamintindu-i cu durere ce se petrecuse între ei noaptea trecută, când ea rămăsese singură cu acest bărbat periculos. Ea simţi că nu se mai recunoaşte în felul ei de a se purta cu bărbaţii: nu fusese niciodată cochetă sau provocatoare! îşi smulse rochia din mâna lui şi se uita îngrijorată în jurul ei, roşie toată 4a faţă, căutându-şi chiloţii de dantelă. Se fâstâci şi mai tare când observă că Steele nu-şi luase privirile de la ea. îi găsi şi îi mototoli în mână în timp ce Caleb îi spuse încet: V 9

7

9

9

9

1

VISURI ÎMPLINITE

23

- Vom vorbi imediat ce-ţi termini duşul. Caleb luă receptorul şi dădu ordinul ca micul dejun să fie servit pentru două persoane, peste o jumătate de oră. Cat se năpusti spre baie şi trânti uşa cu putere, fiindu-i jenă de uşurinţa cu care el pusese stăpânire pe fiinţa ei. Cum de se lăsase sedusă atât de uşor? Venise la petrecere neprihănită, fără nici un gând uşuratic. Recunoscu cu tristeţe că majoritatea oaspeţilor erau tineri, în jur de nouăsprezece sau douăzeci de ani, aşa cum era şi gazda. De la început nu-i plăcuse Luke pe care-1 bănuia acum că amestecase băuturile, deoarece nu-i făcuse o impresie prea bună. Nu mai ştia când îşi făcuse apariţia tatăl lui şi nici nu-şi amintea momentul când mersese cu el în dormitor, fiind inconştientă din cauza alcoolului ingurgitat. Nu-şi mai putea închipui cum de rezistase, de obicei voma imediat ce bea băuturi alcoolice! Nu-i venea să creadă că făcuse dragoste cu Caleb Steele, deşi acesta nu afirmase contrariul! Se întoarse zăpăcită în dormitor, înfăşurată în cearşaf. Cat se opri brusc când văzu că Steele nu mai era singur, ci cu un bărbat bătrân cu un chip plăcut şi îmbrăcat elegant care vorba cu voce tare, dând ordine în momentul când ea intra în cameră. După privirea calmă pe care i-o aruncase, ea îşi dădu seama că el nu considera neobişnuit faptul că o femeie înfăşurată în halat se plimba în dormitorul şefului său!

24

CAROLE MORTIMER

Ochii verzi ai lui Cat întâlniră privirile reci ale lui Caleb Steele. Acesta remarcă panica din privirea lui Cat, dar se întoarse spre necunoscut pentru a continua discuţia de afaceri, fără să acorde prea multă atenţie fetei înfăşurate în cearşaf. Ea nu-şi crezu ochilor, niciodată nu fusese expediată într-un mod atât de grosolan! Se purtase de parcă ea nu ar fi reprezentat nimic pentru el! Izbucni nervoasă, sufocată de indignare: - A m spus că... - Te-am auzit foarte bine, spuse el ridicându-şi privirile. Poate că părerea ta nu este cea reală, adăugă el cu sarcasm, dar în momentul de faţă sunt foarte ocupat. Ocupat! El era ocupat. Ea era pe cale să-şi recapete curajul şi demnitatea şi poftim! Domnul era ocupat! Poate că este! Răspunsul la această întrebare era prea evident, dar ei nu-i păsa în acel moment nici de poziţia lui socială şi nici de banii pe care i-ar fi pierdut stând de vorbă cu ea! Nu însemna că el poate s-o arunce ca pe o cârpă veche numai pentru faptul ca ea nu este o persoană importantă şi că nu pierde nici un ban. Dacă el le tratase la fel pe toate femeile cu care avusese* de a face, nu era de mirare că relaţiile lor nu durau prea mult timp. - Domnule Steele, nu-mi pasă dacă eşti ocupat! Pentru prima dată asociatul lui îşi manifestă surpriza în momentul când zări obrajii ei în flăcări, mai ales că nu se aşteptase ca ea să se comporte atât de familiar cu proprietarul camerei unde era şi unde stătea aproape goală. Impresia greşită pe care

1

VISURI ÎMPLINITE

25

o produsese apariţia ei o făcu să continue cu şi mai multă înverşunare, în ciuda mâniei surde pe care o simţea din partea lui Caleb Steele. -Doresc neapărat să discut cu tine. Acum! ţipă ea cu furie, temându-se că el o va da afară pentru a doua oară. Dacă nu preferi cumva să discutăm faţă de martori ce s-a întâmplat în acest pat noaptea trecută! Celălalt bărbat scoase un sunet înfundat, ceva între un sughiţ şi un nechezat, transformat rapid într-o tuse seacă în momentul când privirea rece a şefului se abătu asupra sa. - Tuşeşti cam rău, Norm, îl apostrofă şeful său cu o prefăcută sinceritate. De ce nu te duci să bei o cafea? Vom continua discuţia altă dată. Când te vei simţi mai bine. Ultimele cuvinte au fost rostite pe un ton ameninţător. - Desigur, răspunse celălalt bărbat care emise primul sunet de când se afla acolo, cu acelaşi accent american ca al lui Steele. Eu... mă... sunt încântat că v-am cunoscut, domnişoară... - Cat, rosti Caleb Steele pe un ton rece înainte ca ea să poată,rosti un cuvânt. Crede-mă, adăugă el aluziv, că-şi merită din plin prenumele! El îşi duse sugestiv mâinile la umeri ca şi cum ar fi fost zgâriat de unghiile ei. 1 Caleb avusese tupeul să dea iluzia că ea se comportase ca o pisică. Numai ea ştia - naiba să-1 ia - că afară de faptul că spatele îi era acoperit de un păr fin şi negru, toată pielea lui este fină şi fără urme de agresiune.

26

CAROLE MORTIMER

O sclipire fugară apăru în ochii lui Norm. - Poate ne vom mai vedea, Cat, şopti el pe un ton politicos, ca şi cum ar fi fost impresionat - în sfârşit - de calitatea femeii pe care şeful o alesese drept tovarăşă de pat. - Mă îndoiesc, îi răspunse Cat uitându-se furioasă la Caleb Steele. Am o poftă teribilă să ucid pe cineva! - D a ? Foarte bine... Caleb, vorbim mai târziu, spuse bătrânul, grăbindu-se să iasă cât mai repede pentru a nu asista la cearta teribilă care se profila în dormitor. Caleb Steele se uită la Cat cu o figură sigură pe el. - Ş i cum ai de gând să mă ucizi, Catherine Howard? o provocă el cu o voce blândă. Ochii ei aruncau fulgere de mânie. - Dacă aş avea curajul, ţi-aş înfige un cuţit în spate aşa cum a făcut Henric al VlII-lea cu cea care a avut acelaşi nume ca mine! Eşti tot atât de mincinos şi de desfrânat ca şi el! Cat îşi scutură furioasă bogatele ei plete blonde. -Crezi într-adevăr că sunt mincinos? spuse el cu o voce catifelată. Cat însă nu putea fi păcălită de tonul vocii lui: o minţise şi trebuia să recunoască acest lucru. -N-am făcut dragoste cu tine în patul ăsta, izbucni ea arătând spre frumoasa mobilă care ocupa cea mai mare parte din cameră. Şi nici în altă parte! El îşi încruntă sprâncenele.

1

VISURI ÎMPLINITE

27

- N u ai făcut dragoste? o întrebă el pe un ton suav, - Ştii foarte bine că nu. Ochii ei scânteiară. întotdeauna vomit când beau alcool... eu nu... eu nu... - Nu obişnuieşti să te culci cu bărbaţi pe care nu-i cunoşti, sfârşi el fraza. Atunci cum de te-ai trezit în patul meu, în această dimineaţă? O roşeaţă puternică apăru în obrajii ei. - Nu cred că ai dormit aici. Nu-mi amintesc să te fi văzut la petrecere aseară. Nu-mi aduc aminte de tine' şi... - Am sosit mai târziu, îi tăie el vorba ca şi cum se plictisise de conversaţia dintre ei. Pot să-ţi spun că am dormit în acest pat noaptea trecută: ce mai ai de spus? Ea respiră adânc, ştiind că tonul cu care el îi vorbise dovedea clar că Steele nu minţise.*Dar ea vomase totuşi! Descumpănirea ei părea că-i trezise un moment de înduioşare, deoarece Caleb o strigă duios: -Cat! - îmi cer scuze, îi spuse ea repede, dorind să se ducă cât mai repede în sala de baie, am fost grosolană cu tine faţă de unul din angajaţii tăi. Dorea să fie singură, departe de intimitatea tulburătoare din dormitor, pentru a-şi pune gândurile în ordine şi pentru a putea reconstitui întâmplările din noaptea precedentă. Am să-ţi cer scuze mai târziu dacă nu le accepţi acum. Mă..„mă duc să fac duş.

28

CAROLE MORTIMER

- Cat! Ea nu luă în considerare apelul lui şi fugi în baie închizând uşa cu febrilitate, înainte ca cearşaful să-i cadă pe dalele lustruite din încăpere. Ah! numai de-ar fi putut să-şi amintească, ah! dacă ar şti ce s-a întâmplat noaptea trecută încât a simţit nevoia să facă dragoste cu Caleb Steele. Nu putea crede că a dorit să se culce cu el, mai ales că nici nu-1 cunoştea. Ce-i spusese Vikki înainte de a pleca la petrecere? „Fii cea mai încântătoarei" Şi adăugase: „Fii atentă". Nu ştia cât de încântătoare fusese, dar atentă în nici un caz. Cum de putuse să-1 iubească pe Caleb Steele când aparţinea - trup şi suflet - lui Harry?

CAPITOLUL II

Fusese atât de bucuroasă în seara trecută pe când se pregătea să meargă la petrecere, la gândul că va putea, în sfârşit, să-1 întâlnească pe Caleb Steele după îndelungi aşteptări şi scrisori trimise la biroul lui din Londra şi acasă. Patronul revistei o avertizase că numai înâlnindu-1 pe Caleb acasă la el putea ajunge să-1 vadă pe tatăl lui, celebrul scriitor Lucien Steele care trăia izolat şi nu acorda interviuri. Seria de articole pe care le scrisese cu un an înainte despre căsătoriile celor mai faimoşi actori şi producători din Hollywood se dovedise a fi un succes extraordinar, astfel încât o editură i-a propus să le grupeze într-o carte, cu o singură condiţie: volumul trebuia să cuprinde relatările a patru căsătorii celebre propuse de editori, restul era lăsat la alegerea ei. Din păcate, una din cele patru căsătorii fusese cea dintre Lucien Steele şi defuncta Sonia Harrison. Bineînţeles că ea putea să scrie capitolul despre cuplurile celebre din Hollywood-ul anilor patruzeci fără să-1 menţioneze pe Lucien Steele, dar nu dorea să treacă peste pretenţiile editorilor. însă când încercase să-i ia uri

30

CAROLE MORTIMER

interviu, toate strădaniile sale se dovediseră a fi zadarnice deoarece bătrânul scriitor se retrăsese din lumea Hollywood-ului cu treizeci de ani în urmă, după moartea soţiei într-un groaznic incendiu care distrusese conacul în care locuiau, iar la Londra, unde trăise în ultimul tiiiip retras, nu acceptase niciodată să dea un interviu, dispărând pur şi simplu de pe suprafaţa pământului. Numai fiul şi nepotul ştiau unde se află. Ea fusese avertizată de faptul că şi Caleb Steele avea o aversiune vădită faţă de ziarişti, dar nu-şi închipuise că el putea fi atât de ascuns şi de rău ca şi tatăl lui. Scrisorile pline de respect pe care i le atdresase au rămas fară nici un răspuns. Secretara lui o refuzase întotdeauna politicos la telefoanele prin care solicita o întâlnire cu şeful ei; vizita pe care i-o făcuse cu două zile în urmă, la reşedinţa din Londra, îi dăduse ocazia să-1 cunoască pe Luke Steele, arhicunoscutul şi răsfăţatul său fiu. Pe când tatăl şi bunicul evitau cu tot dinadinsul contactul cu presa, Luke era pe pagina întâi a revistelor de^ scandal. Mereu se găsea într-o încurcătură sau alta, fiind dat afară din hoteluri şi restaurante pentru comportare insolentă şi eliminat din cele două universităţi la care studiase, din aceleaşi motive. Cu toate acestea el fusese destul de prietenos cu Cat după-amiaza trecută, în ciuda faptului că ea nu avusese încredere în privirile lui şirete şi în mutra sa de şmecher. Se bucurase enorm în momentul

1

VISURI ÎMPLINITE

31

când Luke o invitase la petrecere, dându-i asigurări că tatăl lui va fi prezent. Ea nu luase în seamă nici familiaritatea cu care 0 tratase la petrecere, nici avansurile asidue pe care 1 le făcea, dar nu putuse să scape de sâcâiala lui înverşunată sporită de cantitatea uriaşă de alcool pe care o consumase. Acum îşi aducea aminte tot, de vacarmul pe care-1 făcuseră invitaţii lui Luke, la fel de tineri şi de băuţi, râzând peste măsură, de faptul că se hotărâse să părăsească zgomotoasa petrecere deoarece Caleb Steele nu mai venea şi apoi... nimic. Ultimul lucru pe care-1 reţinuse fusese palma pe care Caleb i-o dăduse la fund. Ea nu fusese obişnuită cu astfel de lucruri dar îi era ciudă că ceva îi scăpa. Avea un simţ deosebit al prieteniei, nu ca ceilalţi oameni: cunoscuse sentimentul prieteniei din partea mai multor femei şi bărbaţi, deşi aceştia din urmă se numărau pe degetele unei mâini, din cauză că reprezentanţii sexului tare considerau că nu poate exista un asemenea sentiment între un bărbat şi o femeie. Ea credea, din contră, că dragostea vine în urma prieteniei. Ea fusese prietenă cu Harry încă din momentul când au păşit pentru prima t>ară pe poarta şcolii, când el o târâse de codiţa frumos împletită de mama ei, determinând-o să se întoarcă şi să-i ardă un pumn drept în nas! Erau prea orgolioşi ca să ţipe şi izbucniseră amândoi în hohote de râs. După, acest incident deveniseră inseparabili, prietenia dintre ei surprinzându-i pe toţi. Abia

32

CAROLE MORTIMER

mai târziu, acest sentiment se transformase într-o iubire puternică, atunci când aveau în jur de cincisprezece ani. Şi ea fusese în stare să calce în picioare sentimentul lor curat, cu un bărbat nemşinat de talia lui Caleb Steele. Nici nu fusese nevoie să ştie cam ce ar fi gândit Harry despre Caleb; ştia din instinct că cei doi n-ar fi putut să se suporte mult timp unul pe celălalt. Harry fiind o fire deschisă şi copilărească, iar Caleb Steele un caracter perfid şi ascuns, nelăsând să i se vadă nici o emoţie pe chipul rece. Ochii lui erau schimbători, după cum era momentul zilei: noaptea aveau scânteieri luciferice, iar ziua luciri de înger. Oh, tocmai ea alesese partea malefică a lui Caleb! O lovitură uşoară în uşa de la baie o făcu să tresară speriată. - Cat, a sosit micul dejun, o informă el direct. Ori dai drumul la apă şi faci duş, ori vii să , mâncăm. Nu poţi sta aici o zi întreagă, adăugă el agasat. Ah, de-ar fi putut să ia o hotărâre rapidă şi favorabilă! Poate alte femei s-ar descurca în această situaţie cu multă, degajare, dar ea era incapabilă să înfrunte o situaţie .stânjenitoare. N-ar fi putut sta la dejun îmbrăcată într-o rochie de seară! - Cat! o strigă el indignat. Ai aţipit cumva? Să aţipească? Nici gând de aşa ceva! Era mult prea speriată de ceea ce ar putea să se întâmple când se va trezi!

1

VISURI ÎMPLINITE

33

- Răspunde, Cat, îi porunci el, cu o voce hotărâtă. Vrei să sparg uşa şi să năvălesc înăuntru? Ea respira cu greutate, înfricoşată şi tremurând ca o frunză în bătaia vântului. - N u mi-e foame, n-tem nevoie de nimic! reuşi ea să răspundă cu lacrimi în ochi. -Cat! Voceâ lui răsuna puternic şi ea se sperie şi se dădu într-o parte, uitându-se cu ochii îngroziţi la usă. - Cat, plângi? spuse el cu mirare. Plângea ea oare? Da, putea simţi lacrimile care-i şiroiau pe obraji. De ce nu trebuia să plângă când inima ei fusese zdrobită şi călcată în picioare?! - Cat, deschide uşa! o îndemnă el pe un ton vesel. Nu e timpul să faci glume. Dacă-ţi spun că nu s-a întâmplat nimic între noi seara trecută, deschizi uşa? Pot să-ţi spun că nu te-an^ atins până azi-dimineaţă! O licărire de speranţă trecu prin ochii ei verzi deschişi, dar imediat îndoiala îşi făcu loc în mintea ei. - Nu deschid, chiar dacă spui adevărul! - Dar este adevărat, insistă el hotărât. Am fost al dracului de nervos azi-dimineaţă când te-am făcut să crezi că am făcut dragoste. Deschide uşa, Cat, şi hai să stăm de vorbă în linişte. De ce era el atât de preocupat ca ea să-i deschidă uşa? Nu cumva se gândea că ei... Oh, Doamne, dacă ar fi trebuit să se sinucidă, el nu era omul din cauza căruia să comită un asemenea gest necu7

9

9

34

CAROLE MORTIMER

getat! Ar fi trebuit s-o facă nu acum, ci cu mulţi ani în urmă când trecuse printr-o pasă neagră. îşi ridică cu mândrie capul. - Voi ieşi imediat ce termin duşul. Vrei să ai _ amabilitatea să comanzi un taxi pentru ca să pot pleca imediat acasă? Pe moment se lăsă tăcere în partea cealaltă a uşii. - Foarte bine, se auzi vocea lui rece şi îndepărtată. Cred că ţi-au trecut istericalele, o ironiză el. Ea se simţi înţepată de vorbele lui şi răspunse pe acelaşi ton: - Poţi fî sigur că nu intenţionez să folosesc aparatul tău de ras pentru a-mi tăia venele de la mâini! - Cred că vei avea ceva dificultăţi până să reuşeşti asta, deoarece folosesc o maşină de ras electrică! Ea reacţionă cu indignare la aluziile lui glumeţe. - Pot foarte bine s-o folosesc ca pe un sfredel. El izbucni în râs la cuvintele ei mânioase. - Haide, Cat, nu mai fi aşa cum ţi-e numele! Ascunde-ţi ghearele în teacă şi nu mai spumega de furie, exclamă el amuzat. - De ce m-ai lăsat să cred prosteşte că am făcut dragoste noaptea trecută? îi reaminti ea mâhnită. - Ţi-am spus că am fost furios azi-dimineaţă, dar îţi repet că nu s-a întâmplat nimic între noi. Oare el spusese adevărul? Nu era sigură. Dorea însă cu disperare să-1 creadă şi se hotărî să deschidă uşa. Se uita la el nehotărâtă, căutând să

1

VISURI ÎMPLINITE

35

citească adevărul în ochii lui negri şi reci care nu lăsau, din păcate, să se vadă nici o emoţie. Cat rămase pe gânduri. - Erai deja în patul meu când m-am întors acasă, îi spuse el pe neaşteptate. Eram îngrozitor de obosit ca să-mi pese cu cine împart patul! Cat căscă ochii de mirare, nevenindu-i să-şi creadă urechilor. - Spune-mi, cât de al naibii de tânără te consideri dacă te şochează până şi gândul că ai putea dormi cu un bărbat în acelaşi pat? i se adresă Caleb încruntându-se. - Destul de bătrână, crede-mă, murmură ea. - Ca să înţelegi ce? se răsti el, furios că expresia chipului ei era destul de naivă, cu mâinile adânc înfundate în buzunarele de la pantaloni. - Pot să înţeleg orice, îi răspunse ea sec. - Optsprezece ani nu este o vârstă la care să înţelegi absolut totul! rosti el supărat, uitându-se încruntat. Este cineva îngrijorat de lipsa ta de acasă? o întrebă el pe un ton sever. Ea se gândi imediat la Vikki, dar o cunoştea prea bine pe prietena ei ca să creadă că aceasta se întreba unde a dormit noaptea trecută. De atâţia ani Vikki o bătea la cap să-şi găsească un iubit, aşa că abia aştepta să sosească acasă pentru a o iscodi să afle toate amănuntele aventurii prin care trecuse. - Vrei să spui că tata sau mama? îl întrebă ea, ridicându-şi sprâncenele blonde în semn de mirare. - De ce nu soţul? se interesă el, la fel de furios. Ea izbucni în hohote de râs.

36

CAROLE MORTIMER

i - Oh, Doamne, aş fi putut fi măritată, nu-i aşa? - Eşti măritată? se interesă el curios. Ochii lui negri îi aruncau priviri crunte ca şi cum n-ar fi conceput să se culce cu o femeie mărtitată, sub nici un motiv. - Nu, îl linişti ea. Nici măcar logodită şi nici măcar nu vorbesc cu vreun bărbat. Nu am fraţi sau surori, iar părinţii mei locuiesc în Cornwall, aşa că poţi respira uşurat că nu te poţi aştepta ca tata să vină să-ţi ceară socoteală pentru ce mi-ai făcut, înarmat cu o puşcă. - Este posibil ca tatăl tău să facă asemenea gest? - N u , dacă este adevărat că tiu am făcut dragoste. Ea nu mai vru să-1 întrebe şi ce s-ar fi întâmplat în caz contrar. El îşi dădu seama de stânjeneala ei şi spuse calm: - Dar dacă ar fi adevărat? Ea dădu din umeri. - Tatăl meu are o concepţie demodată în privinţa familiei, aşa că doreşte ca nepotul său să v aibă totuşi un tată. Dar tu ai spus adevărul când ai afirmat că n-am făcut dragoste, nu? Deşi expresia rămase neschimbată, o umbră de îndoială de pe faţa ei îi trecu prin ochi. El se uită la ea îndelung, fără să-i spună nimic, apoi îi mărturisi pe un ton sincer: - Am avut două zile extrem de grele: a trebuit să port tratative îndelungate cu sindicaliştii firmei mele. Numai ieri seară am putut să vin acasă,

1

VISURI ÎMPLINITE

37

deoarece era aniversarea lui Luke, spuse el cu tristeţe. - A fost ziua lui de naştere? îl întrebă ea intrigată căci petrecerea din seara trecută nu semănase cu nici o aniversare a zilei de naştere la care participase până atunci. - A fost într-adevăr ziua lui, îi confirmă Caleb, uitându-se atent la eforturile ei disperate de a ţine cearşaful strâns înfăşurat în jurul sânilor. Cat se îndreptă spre un şifonier şi deschise uşa pentru a căuta ceva de îmbrăcat, când tresări văzând că o altă oglindă interioară îi reflecta chipul. - A i o manie cu oglinzile? îl întrebă ea, iritată de faptul că toată casa era plină de oglinzi, chiar şi pe pereţii sălii de baie; se stimţea stingherită că nu poate rămâne un moment singură în această cameră fără să fie spionată de o sumedenie de oglinzi care-i reflectau trupul la nesfârşit. El îi aruncă o privire neputincioasă." -Dacă te aştepţi să-ţi spun că oglinzile se aflau deja în casă când m-am mutat aici, vei fi foarte dezamăgită, rosti el ridicându-şi sprâncenele. Ţine, pune halatul ăsta pe tine, adăugă el întinzându-i un frumos halat flauşat. Ea îi mulţumi pentru amabilitate şi se întrebă cum va reuşi să-şi pună halatul în prezenţa lui fără să se ruşineze prea^tare. - N u mai fi atât de timidă, o încurajă Caleb Steele, luându-i cearşaful cu un gest hotărât şi îi întinse halatul ca ea să se înfăşoare în el. Erai goală aseară când m-am urcat în pat şi azi-dimineaţă

38

CAROLE MORTIMER

când m-am trezit nu aveai nici măcar cearşaful pe tine. - N u asta este problema, spuse ea înroşindu-se brusc în obraji şi-şi băgă mâinile în mânecile halatului. - Te deranjează faptul că acum eşti trează şi nu vrei să mă uit la trupul tău? o ironiză el. De aceea îmi plac oglinzile pentru că pot să văd imaginea corpului ţău multiplicată la nesfârşit. Ea tremura din tot trupul şi se întoarse să-i înfrunte privirile dar el îşi ridicase ochii şi ea întâlni imaginea lor proiectată în oglinzile din tavan. Cat avea mâinile introduse nftnâneci, dar el nu-i înfaşurase halatul în jurul umerilor şi ea aşteptă cu nerăbdare ca el să nu se mai uite cu insistenţă la trupul ei, mai ales că-şi amintise cum o privise azidimineaţă. Ea făcu câteva mişcări rapide şi reuşi să-şi pună halatul, rosindu-se la gândul că el o privea pătimaş, îsi strânse cordonul în jurul taliei ei de viespe şi observă că halatul îi trecea peste genunchi. Mulţumită de înfăţişarea ei, îşi răsuci mânecile prea lungi ale halatului. - Lasă-mă pe mine; se oferi Caleb, suflecându-i mânecile cu o răbdare pe care o au numai părinţii cu un copil neastâmpărat. - Aş fi putut să te iubesc fără să ştii acest lucru, murmură el ca pentru sine. - A ş fi ştiut cu siguranţă dacă m-ai fi iubit, îi răspunse ea cu emoţie în glas.

1

VISURI ÎMPLINITE

39

Ochii lui negri deveniră şi mai întunecaţi, lucirea cinică dispăru şi făcu loc unei călduri surprinzătoare, iar gura lui se desfăcu într-o grimasă care-i dezvălui dinţii albi şi regulaţi. - De ce ţii ascunsă o asemenea comoară? o luă gura pe dinainte. Vreau să spun că zâmbeşti foarte rar, căută ea s-o dreagă, adresându-i un surâs cald în chip de scuză. De data asta izbucni în hohote de râs răsunătoare. . - Ca oricare om, râd atunci când mă amuză un lucru sau altul. Caleb continua să râdă. Trebuie să-ţi fac mărturisirea că dinţii sunt toţi ai mei, nu am nici o lucrare stomatologică, dacă ai avut cumva o asemenea părere. Ea îl privea cu admiraţie, fermecată de puterea zâmbetului său. Acum părea chiar frumos! Şi mai tânăr cu câţiva ani, deşi cei treizeci şi nouă nu arătau truda cu care-şi câştigase banii şi puterea care l-au transformat în bărbatul influent de acum. - Cat! Ea tresări speriată văzând că el nu mai râde dar se uită cu insistenţă la chipul ei. -Acum îmi dau seama că unul din dinţii din faţă este puţin ieşit în afară. El dădu afirmativ din cap. - Dacă ai fost una din invitatele fiului meu la petrecere, cum se face că nu ştii că a împlinit nouăsprezece ani? o întrebă el pe un ton rece.

40

CAROLE MORTIMER

Bărbatul-acesta, se gândi ea, ar străluci într-o sală de tribunal, lăsând judecătorii şi juraţii cu gura căscată, deoarece nu-i scapă nici un amănunt. - Nu mi-a spus ce vârstă împlineşte, recunoscu ea sincer. - Dacă eşti prietenă cu el... - Ţi-am mai spus că sunt doar o cunoştinţă de-a lui. Ea îşi muşcă buzele. Eu... eu am venit la petrecerea din seara trecută numai pentru că doream să te întâlnesc, mărturisi ea, conştientă că trebuia să-i spună adevărul. Privirea lui se întunecă şi Caleb izbucni nervos: - Deci totul a fost un rol. Surpriza, teama, şocul, adăugă el cu dezgust. Ai jucat teatru! Dacă ai văzut că nu apar la petrecere, te-ai hotărât să mă aştepţi în patul meu! Caleb începu să se plimbe nervos „ prin încăpere clătinând din cap. - Poţi să obţii premiul Oscar pentru scena pe care ai jucat-o în sala de baie. Te felicit! Ai reuşit să mă faci să-mi pară rău pentru minciuna pe care ţi-am spus-o! Ochii ei scăpărară de furie. - A fost o cruzime din partea ta să mă faci să cred că... că am făcut dragoste împreună. Tot ce ţi-am spus eu este adevărat: băutura a fost schimbată şi habar nu am cum am ajuns în patul%tău. -Pentru numele lui Dumnezeu, nu începe să plângi din nou! o imploră el văzând lacrimile care şiroiau pe obrajii ei. Aflăm îndată adevărul, n-ai nici o grijă! Caleb luă nervos receptorul şi formă un număr. ^

1

VISURI ÎMPLINITE

41

- Luke? Vino imediat în camera mea, îi porunci el pe un ton autoritar ca atunci când îl dăduse afară. Vezi ce spui, că m-am săturat să aud plânsete şi văicăreli, îl avertiză pe fiul său. Caleb puse receptorul în furcă şi continuă să meargă nervos prin cameră. El nu-i mai dădu nici o atenţie, încât Cat avu impresia - aşteptându-1 pe fiul lui - că putea foarte bine să nu mai stea acolo. - Aşa vorbeşti întotdeauna cu fiul tău? îl întrebă ea din curiozitate. El îşi băgă iarăşi mâinile în buzunarele pantalonilor şi-şi îndreptă privirile spre Cat. - Cum adică aşa? Ea îl înfruntă cu curaj. - Ca un tată dur. El făcu o grimasă. - Dacă i-aş vorbi pe tonul ăsta lui Norm, acesta ar pleca cât ai zice peşte: n-ar suporta un asemenea afront. - Fiul tău nu pare atât de vulnerabil. - Este un bărbat adevărat. Cuvântul bărbat suna exagerat, se gândi ea, pentru băiatul nematurizat pe care-1 văzuse aseară că bea prea mult, râdea prea tare şi era prea familiar cu o femeie mai mare cu cinci ani. Ea se îndoia că tatăl lui Luke a fost la fel ca el când fusese adolescent, deoarece se căsătorise devreme şi devenise tată la vârsta fiului. Lasă-mă să-ţi explic caracterul lui Luke, spuse el parcă ghicindu-i gândurile. Este independent din

42

CAROLE MORTIMER

punct de vedere financiar faţă de mine, deoarece mama lui i-a lăsat o moştenire importantă şi la nouăsprezece ani este în stare să-şi croiască singur viitorul în viaţă. Caleb dădu resemnat din umeri. Dacă nu-i place modul cum îi vorbesc, este liber să plece unde vrea. Aşadar, îşi spuse ea, inevitabila ciocnire dintre tată şi fiu se petrecuse şi în familia Steele. Cat îşi aminti câte citise/în reviste despre Luke şi avu impresia că băiatul este destul de încăpăţânat şi de neînţeles. îl găsise grosolan şi agresiv. Lui Cat îi fii ruşine că Luke fusese martor la scena de tandreţe dintre ea şi tatăl lui! - Nu te uita atât de speriată, pisicuţo, îi şopti Caleb blând. Nu vom sări la bătaie în faţa ta. Dacă ar fi avut de gând să facă acest lucru, ea nu se îndoia cine ar fi fost învingătorul. Fără îndoială Caleb Steele, în ciuda faptului că era de două ori mai în vârstă decât fiul său. Mai era sigură de un lucru: Caleb nu dădea nici doi bani pe ea, mai ales că o credea în stare să joace teatru numai pentru a-şi atinge scopul. - Ai cunoscut multe femei care să se arunce singure de gâtul tău? îl iscodi ea. Ochii lui negri sclipiră ciudat. - Nu am avut niciodată vreo femeie care să nu dorească să se culce cu mine în acest pat. -Eu... -Intră, fiule, îl îndemnă Caleb pe Luke care bătuse la uşă.

1

VISURI ÎMPLINITE

43

Din punct de vedere fizic, tatăl şi fiul erau asemănători, cu excepţia ochilor: Luke avea ochii albaştri. Amândoi aveau o puternică forţă de seducţie, doar că vârsta îl făcuse pe Caleb să aibă acea lucire cinică în priviri în timp ce Luke dădea impresia de nechibzuinţă. în contrast cu cămaşa cambrată şi pantalonii albaştri ai tatălui, fiul purta un pantalon cu o croială modernă şi o cămaşă desfăcută la guler. Se vedea clar că dorea să-i înfrunte atât pe Cat cât şi pe tatăl lui. O salută sfidător din cap pe Cat şi i se adresă pe un ton insolent: -Domnişoară Howard, ce plăcut din partea ta că ai rămas aici peste noapte. Faţă de tatăl său care-şi păstrase accentul puternic american, Luke avea un accent englezesc foarte bun, ceea ce-i sporea obrăznicia. Cat ştia că după ruptura dintre părinţii săi, băiatul fusese crescut de bunicul său şi apoi trimis să studieze în Anglia. De aceea accentul lui se dovedea a fi extrem de corect şi contrasta puternic cu accentul lui Caleb. - Puteam să fac altceva? replică ea sec. Luke îi aruncă o privire rece şi dădu din umeri. -"Nu prea ţi-ai manifestat dorinţa să pleci. Ea se înroşi în obraji. c -Cum... -Luke, ce dracu' s-a petrecut aseară? Vocea tatălui său se auzi mânioasă şi tranşantă. Spune-mi cum de a ajuns Cat în patul meu! Luke dădu din umeri. •

„

44

CAROLE MORTIMER

- Azi-dimineaţă am zărit-o în patul ţău. - Cred că ştii mai multe decât... - Cat, te rog, îi tăie Caleb vorba, lasă-mă să aflu ţ, ce s-a întâmplat. - Nu cred că vei putea scoate ceva de la fiul tău, exclamă ea uitându-se mânioasă la Luke. - Luke îmi va spune adevărul, rosti Caleb pe un * ton autoritar. - Sper să ai noroc, spuse ea încet. După câte mi-am dat seama în scurtul timp de când ne-am cunoscut, fiul tău a dat dovadă de orice dar nu de sinceritate! îl înfruntă ea pe Caleb. Luke Steele nici măcar nu clipi din ochi. - Mă îndoiesc mult că ai fost sinceră cu tatăl meu, replică el cu o falsă modestie. Altfel această conversaţie nu ar fi avut loc. Cat îl fulgeră cu privirea. - I-am spus tatălui tău tot ce ştiam în legătură cu ce s-a întâmplat noaptea trecută. Din păcate, nu m-a crezut, adăugă ea dezamăgită. - Poate vei avea curajul să-mi spui şi mie ce ştii despre asta, Luke, interveni Caleb. Cuvintele sunau ca o invitaţie dar nimeni nu se îndoia că era mai mult un ordin. - Cred că te interesează doar un singur lucru în legătură cu domnişoara Howard, continuă Luke pe acelaşi ton de confidentă, ca si cum, în ciuda tensiunii ce domnea în încăpere, ar fi fost cel mai tare pe poziţie. Cat tresări speriată, adulmecând pericolul. - Da, care anume? îl întrebă Caleb.

1

VISURI ÎMPLINITE

45

- Gat este fotoreporter, îl anunţă Luke cu o voce plictisită. Cea care de trei luni de zile bate la poarta noastră pentru a putea să-1 viziteze pe bunicul. Dacă ea se gândise că ochii lui Caleb puteau fi reci, de-abia acum îşi dădu seama cu adevărat ce însemnau mânia şi indignarea adunate în pupilele lui de gheaţă! Luke avusese dreptate: singurul lucru care conta pentru tatăl lui era tocmai profesia ei. — Tu eşti acea C. Howard care a insistat să-1 vadă pe tatăl meu?! ţipă el. Tonul vorbelor lui o făcu pe Cat să se simtă ca o intrusă care intrase nepoftită în viaţa lui şi care, prin simpla prezenţă în aceeaşi cameră cu el, l-ar fi indignat peste măsură! Caleb se întoarse furios spre Luke. -Dacă ai ştiut cine era, ce căuta la petrece, rea ta? Luke păru surprins de acuzaţia tatălui său, aşteptându-se ca toată mânia lui să se îndrepte numai asupra lui Cat, după ce-i dezvăluise cu ce se ocupa, 7 Eu... păi... ne-a făcut o mulţime de necazuri şi de aceea am crezut... - N u v-am adus nici un necaz, respinse ea acuzaţiile lui Luke cu indignare. Toate scrisorile pe care vi le-am adresat au fost politicoase şi apelurile telefonice pe un ton destul de civilizat. -Toate cele douăzeci şi unu de apeluri, confirmă Caleb cu un glas supărat. Da, recunoscu el mai blând la uluirea ei. Am fost informat de câte

46

CAROLE MORTIMER

ori ai sunat şi care a fost motivul care te-a determinat să mă cauţi. - Şi? -Poţi fi sigură ca pot fi numite enervante, îi spuse Caleb fără milă. - N u este adevărat, - negă ea în grabă. N-am primit niciodată răspuns la scrisori şi singura dată când am reuşit să vorbesc cu tine la telefon, nici n-ai recunoscut că ai primit mesajele mele. - Simplul fapt că n-am răspuns la scrisorile tale indică destul de clar că nu mi-au făcut nici o plăcere. Insistenţa ta a fost o agresiune psihică! Cat ştia că refuzul lui de a-i răspunde însemna că nu dorea să-i satisfacă cererea; ar fi trebuit să fie înţeleaptă şi să abandoneze strădaniile de a-i lua un interviu lui Lucien Steele. Dar ea nu era tipul de ziarist care să nu se înduioşeze de nefericirea oamenilor sau să nu ţină cont de capriciile lor. Avea o înaltă concepţie despre meseria aleasă şi nu trimisese nici un articol la redacţie înainte de a fi discutat cu cei despre care scria şi având aprobarea acestora în legătură cu materialul referitor la ei. Era şi aşa destulă mizerie în lume, încât nu merita s-o afişeze în prima pagină a ziarelor. Colegii ei de redacţie o porecliseră „mama răniţilor" dar ea se simţea mândră de asta, deoarece cel puţin era sigură că avea o inimă simţitoare! Acesta era şi motivul pentru care nu putea scrie capitolul din carte referitor la Lucien Steele şi la soţia lui fără a fi vorbit mai întâi cu acesta.

1

VISURI ÎMPLINITE

47

- Am vrut numai să-1 întâlnesc pe tatăl tău şi să discut cu el, îşi pledă eq. cauza. Ţi-am scris că vreau să-1 prezint într-o carte... - Mama mea a murit de aproape treizeci de ani, o întrerupse Caleb. Azi, multă lume nici n-a auzit de ea, dar să mai ştie că a fost căsătorită cu Lucien Steele. - Ştii foarte bine că nu este adevărat, protestă ea la minciuna pe care el o spusese în legătură cu Sonia Harrison, una din vedetele ecranului din anii patruzeci şi cincizeci. Chiar în vara asta au rulat numeroase filme având-o ca protagonistă pe mama ta. El dădu din umeri. - Este o vedetă prea veche pentru gustul tinerilor din ziua de azi. - Editorul meu nu-ţi împărtăşeşte părerea, spuse ea clătinând din cap. - Atunci n-ai decât să-ţi scrii cartea, o îndemnă el. Nu ai nevoie de aprobarea mea, dar fii atentă să scrii numai adevărul, căci, deîndată ce va apărea în librării, am de gând să-i însărcinez pe avocaţii mei să cerceteze cu minuţiozitate dacă ce ai scris despre părinţii mei corespunde cu realitatea. Şi ea fusese de aceeaşi părere cu el. Ah! cum să facă să-1 convingă că nu avea intenţia să scrie ceva defăimător în legătură cu părinţii lui? -Tocmai de aceea am vrut să discut cu el. Circulă zvonul că tatăl tău, care are acum peste şaptezeci de ani, nu-şi mai scrie de câţiva ani cărţile singur, ci...

48

CAROLE MORTIMER

Hohotele lui de râs o întrerupseră brusc. - Tatăl meu este mai lucid la şaptezeci şi patru de ani decât mulţi bărbaţi care au numai jumătate din anii lui! îi spuse el batjocoritor. Toată calomnia este ridicolă şi fără sens. Ea era sigură că el spunea adevărul, dar chiar dacă nu era aşa, asta nu era treaba ei; pe ea o interesa numai perioada când bătrânul scriitor fuşese căsătorit cu Sonia Harrison. - Aş vrea să citeşti cele ce s-au scris în legătură cu tatăl tău. - Oh, le-am citit de mult, domnişoară Howard, o asigură el pe acelaşi ton rece, apoi se uită din nou la fiul său. Vreau să aud o explicaţie rezonabilă din partea ta, îl somă el pe Luke. — Acesta. se întunecă la faţă. iar privirea lui păru mai indiferentă ca oricând. - M-am gândit că o vei întâlni pe Cat şi dacă vei vorbi cu ea vei fi scutit pe viitor de insistenţele ei enervante. - D a r cum de m-a aşteptat în patul meu? urlă Caleb. Cat păli. - N u te aşteptam pe tine! Ea se întoarse spre Luke Steele. Cum de-am ajuns în patul tatălui tău? spuse ea sufocându-se de indignare. - De unde să stiu? - Nu minţi! îl avertiză ea stăpânindu-şi cu greu furia. Ultimul lucru pe care mi-1 amintesc de noaptea trecută este că ţi-am spus că plec!

1

VISURI ÎMPLINITE

49

Luke îi întoarse privirile nepăsător: -Ultima dată când te-am văzut a fost când ieşeai pe poartă. - E o minciună sfruntată! - Cat, eu nu spun niciodată minciuni, afirmă el cu o voce plictisită. Ea era sigură că Luke minte şi ştia şi de ce; mânia tatălui său era destul de puternică şi simţea că este în pericol să fie pedepsit, deşi era destul de încrezător în sine. - Luke, nu vezi că încurci lucrurile? îl descusu ea. Ştii la fel de bine ca şi mine că n-am plecat aseară de la petrecere. - Abidracum am aflat asta, susţinu Luke. Ea dădu din mână a lehamite. -Dacă eşti îngrijorat de pedeapsa pe care ţi-o pregăteşte tatăl tău, nu-ţi dai seama că dacă nu spui adevărul, Caleb va fi de două ori mai furios pe tine? Luke izbucni în râs, uitându-se amuzat la tatăl său. -Nu-mi pasă defel de mânia lui tăticu! Ce poate să-mi facă, să-mi sisteze renta de la mama, sau să mă dea afară din casă? pufni el pe ascuns. Caleb părea destul de calm în faţa comportării obraznice a fiului său şi i se adresă pe un ton grav: - Ai de gând să-mi spui adevărul? - Până acum numai asta am făcut, afirmă Luke cu neruşinare. Nu vreau să-i dau domnişoarei Howard impresia că mi-e frică de tine.

50

CAROLE MORTIMER

- Chiar nu te temi deloc de mine? îl întrebă Caleb cu blândeţe. Luke se îngălbeni la faţă, descumpănit pe moment, apoi îşi recăpătă impertinenţa care-1 caracteriza. - Asta e tot ce-am avut de spus. Trebuie să plec: am o întâlnire urgentă cu nişte prieteni. - Poţi pleca, îl concedie tatăl său. Luke aruncă un zâmbet batjocoritor în direcţia lui Cat şi ieşi din cameră. Cat simţea că-1 urăşte şi mai mult decât ieri şi avea motive serioase să-1 dispreţuiască. Rămăsese cu o impresie neplăcută faţă de comportarea lui din noaptea precedentă şi era sigură că el avea o mare parte de vină pentru ^ starea în care se găsise în dimineaţa aceea. - Toată lumea afirmă că este foarte greu pentru un copil să ştie că tatăl său este o personalitate celebră, comentă Caleb mai mult pentru sine. Nimeni nu spune cât de greu este să fii tatăl unui asemenea copil! El făcu o mişcare largă cu mâna a neputinţă, dar îşi reveni imediat şi-i spuse pe un ton hotărât: - Să nu mă întrebi nimic despre asta! - Nu sunt genul de femeie care să pună întrebări indiscrete. - D a r doreşti să afli cât mai multe amănunte legate de viaţa n>ea, nu-i aşa? Toate femeile sunt la fel de curioase şi în special ziariştii, nu crezi? îi spuse el sarcastic. Ce păcat că încă nu ai profitat să faci dragoste cu mine; ai fi avut prilejul să-mi dai o notă în privinţa calităţilor mele de amant; reclama

1

VISURI ÎMPLINITE

51

pe care mi-ai fi făcut-o ar fi fost foarte utilă pentru viaţa mea socială! Din câte auzise şi citise despre Caleb, ea era sigură că nu avea nevoie de niqi o reclamă pentru ca în viaţa sa particulară femeile să se îndrăgostească de faimosul producător! Era mai mult decât evident că fiecare femeie pe care o întâlnise îl găsise atrăgător şi demn de a fi iubit. - Cred Că ar trebui să-ţi consacri viaţa pentru a-1 ^ stăpâni pe năbădăiosul tău băiat decât să fii îngrijorat de viaţa ta socială, îl sfătui ea pe un ton ironic. - Ce vrei să spui? se interesă el vădit îngrijorat, cu o voce din care dispăruse mânia. Cat tocmai aflase câteva lucruri importante privind personalitatea acestui băiat foarte cunoscut şi Caleb era extrem de supărat pe ea pentru că îndrăznise să se amestece în relaţiile dintre el şi fiul său. Cu toate acestea, ea îşi dăduse seama că Luke era la o cumpănă în viaţă, aşa că îşi făcu curajul şi mărturisi sincer părerea ei: - în momentul de faţă fiul tău poate alege doua drumuri în viaţă, accentuă ea cuvintele. Poate să cadă în prăpastia depravării care i-ar putea distruge toată viaţa sau poate să devină raţional şi să-şi croiască singur un viitor minunat. Caleb Steele îi aruncă o privire furioasă. - Despre ce naiba vorbeşti? o întrebă el plin de nervozitate. Ea oftă, dezamăgită că el nu înţelege cât de aproape este Luke să-şi strice viaţa.

52

CAROLE MORTIMER

- Luke este apăsat de o "frământare interioară, îi explică ea, şi nu vede altă cale de a scăpa de ea decât tratând toate problemele vieţii sfidător şi fără să respecte nici o normă de conduită socială. Seara trfecuta... - Să lăsăm deoparte noaptea trecută, îi tăie el vorba. Se pare că sunt două puncte de vedere extrem de opuse în privinţa celor întâmplate la petrecere. Ea clătină dezamăgită din cap. - A m impresia că i-ai dat crezare - fireşte fiului tău, spuse ea cu regret. -Bineînţeles! exclamă el cu convingere, uitându-se mirat la ea. Ea dădu din umeri, neputincioasă la atâta iubire oarbă din partea lui. - într-o bună zi - îl avertiză ea - fiul tău va face un lucru rău care-i va mâhni mult pe cei care-1 îndrăgesc, dar atunci va fi prea târziu pentru a-1 ajuta. - Vorbeşti de parcă ai avea o vastă experienţă în creşterea copiilor, o admonestă el pe un ton blând. Ea ştia că el se scoală în fiecare dimineaţă cu aceleaşi sentimente de disperare, ştiind că ziua va veni mai rea decât cea precedentă şi îi era ciudă că nu va putea face nimic pentru el. Remarcase semnele de tensiune interioară pe chipul lui Luke, noaptea trecută, deoarece erau asemănătoare celor pe care le simţise şi ea cu un an înainte şi numai în urma unor eforturi puternice de voinţă reuşise să-şi depăşească criza sufletească. în momentele când

1

VISURI ÎMPLINITE

53

Luke nu mai bravase, descoperise că este vulnerabil şi chinuit din cauza unei obsesii depresive. Nu-1 simpatizase şi nu-i aprobase modul de comportare, dar putuse să-1 înţeleagă mult mai bine decât tatăl lui! - Credeţi-mă, domnule Steele - i se adresă ea pe un ton confidenţial - dacă nu-1 opriţi pe Luke să se scufunde în marasm, s-ar putea să fie prea târziu să-1 salvaţi. Este furios pe toată lumea şi vede în toţi oamenii nişte vinovaţi pentru suferinţa lui. El făcu o grimasă ascunsă. - Nu cred că l-ai cunoscut foarte bine pe fiul meu din ce spui. - Mărturisesc că n-am avut timpul, clătind eâ din cap, dar vreau să nu mai ştiu nimic în plus despre el," continuă ea cu convingere. Află că pot recunoaşte o fiinţă rănită care strigă după ajutor. Obrajii lui se colorară uşor. - Şi eşti de părere că nu-mi pot da seama ţie ce are nevoie? - Poate eşti prea legat de el si nu poţi fi obiectiv în aprecierea comportamentului său. - Sau crezi că nu sunt destul de apropiat de el? o ironiză el. - Tot ce se poate, recunoscu ea pe un ton serios. El continuă să-şi frământe buzele nervos. - Mărturisesc că niciodată n-am pretins că sunt un tată perfect. Luke şi cu mine am trăit prea mult departe unul de celălalt. Cu toate acestea, nu doresc ca o necunoscută să se bage în relaţiile noastre

54

CAROLE MORTIMER

şi să-mi dea sfaturi despre modul cum să mă ocup de el, se răsti el furios. - Am încercat numai să te ajut. - Te rog, nu te mai amesteca unde nu-ţi fierbe oala! - Foarte bine, dacă asta este dorinţa ta. Este, în fond, fiul tău şi poate că-1 cunoşti mai bine decât mine, acceptă ea cu părere de rău să-1 lase în pace pe Luke. Cu toate acestea, ea văzuse bine în ochii fiului o undă de disperare şi nefericire. - Mă mir că manifeşti atâta bunăvoinţă faţă de un necunoscut, o dojeni el pe un ton grav. Obrajii ei deveniră purpurii. - îmi pare rău, dar n-am vrut... - Ştiu, mi-ai mai spus că ţi-ai oferit ajutorul, o întrerupse el nerăbdător uitându-se la ceas. Poţi să te grăbeşti să* te îmbraci? Am să te las la tine în drumul meu spre birou. -Mulţumesc pentru amabilitate, dar nu era necesar să te deranjezi, îl refuză ea ţâftioasă. , - Ba este necesar, rosti el pe un ton glumeţ. De data asta vreau să fiu sigyr că nu ţi se va mai întâmpla ceva, înţelegi? Mi-e teamă că nu vom avea timp să luăm micul dejun. Sunt foarte grăbit. Cat se duse repede îr\ sala de baie, având aceeaşi senzaţie de greaţă când îi reamintise de mâncare. Ea se simţea uşurată la gândul că era duminică şi j^rea devreme pentru a fi observată de prea multă lume că se întoarce acasă într-o rochie verde de seară. Nu se aştepta să fie prea mulţi trecători care s-o vadă coborând din maşina neagră a lui Caleb

1

VISURI ÎMPLINITE

55

Steele şi intrând în apartamentul ei din casa în stil victorian, pe care-1 împărţea cu Vikki, buna ei prietenă. Când Porsche-ul se opri în faţa intrării, Caleb se încruntă mirat: - Aici locuieşti? Ea dădu afirmativ din cap. - Cu Vikki, o prietenă din copilărie. Este casa părinţilor ei care au murit şi i-au lăsat-o moştenire, îi explică ea, grijulie să-i evite îndoiala în privinţa mijloacelor financiare de care ar putea dispune douâ tinere pentru a putea plăti chiria unei asemenea clădiri impunătoare în centrul Londrei! Ştia că el are o impresie falsă şi destul de rea despre ea, aşa că nu dorea să-şi imagineze că ar fi şi o „femeie întreţinută". Atât mai lipsea pentru un tablou complet al caracterului ei ! - Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă, şopti el. Nu ai pe nimeni apropiat, nu-i aşa? - Faptul că stau singură nu deranjează pe nimeni, se apără ea. - P e mine mă interesează pe cine iubeşti, spuse el pe un ton grav. Sunt foarte mirat. Obrajii ei se înroşiră. - De ce eşti surprins? Ochii lui negri o învăluiră cu intensitate. - Nu sunt surprins, Cat. Mă întreb cine dracu' ar putea fi Harry ăsta al tău?

CAPITOLUL III

Cine era Harry? Trecuse multă vreme de când cineva se interesase de el sau simţise nevoia să afle care sunt legăturile dintre ei. Harry fusese foarte apropiat de ea şi dacă nu erau văzuţi împreună, imediat apăreau zvonuri răutăcioase. Fusese. Acum dispăruse din viaţa ei'. - Cine a vorbit de Harry? îl întrebă ea mirată. Caleb Steele îi susţinu privirea. -Important este faptul că ştiu că există. Cine este? Ea nu era mulţumită de răspunsul lui. Cum de aflase de existenţa lui Harry? Caleb nici măcar nu ştiuse cum arăta Cat până când i-a vorbit fiului său despre ea, şi acum se întreba oare ce aflase despre Harry? ' , -Mi-ai spus că ştii câte ceva despre el, îi răspunse ea evitând să-i încredinţeze mai multe date referitoare despre Harry. El îşi încruntă sprâncenele şi-şi strânse buzele a regret. - Singurul lucru pe care-1 ştiu despre el este că te-ai răsucit spre mine noaptea trecută, m-âi îm-

58

CAROLE MORTIMER

brăţişat şi m-ai strigat Harry, adăugă el pe un ton rece. Ea rămase înmăttnurită, uitându-se la el cu mirare. Expresia feţei i se schimbă brusc într-o atitudine mâhnită, după ce-şi dădu seama din privirea lui senină că spusese adevărul. - îmi pare rău, rosti ea luându-şi faţa în mâini. Ce sentiment penibil ai încercat... îmi cer scuze, spude ea printre suspine. - E i , fetiţo, nu mai plânge, o consolă el cu o voce caldă, în timp ce-i mângâia cu vârful degetelor obrajii fierbinţi. Am fost strigat şi mai rău, glumi el. Oricum, cuvintele lui puteau s-o liniştească şi ' izvorul lacrimilor deveni şi mai abundent. Ea se socotea nefericită că dormise cu el în acelaşi pat dar nu putea să accepte ca, pe deasupra, să-1 mai fi şi confundat cu iubitul ei Harry. Era peste puterile ei şi zăgazul inimii se deschise, lăsând să se reverse tot chinul ei. - Ce s-a întâmplat, Cat? o imploră el să-i spună motivul pentru care izbucnise în hohote de plâns. - S-a întâmplat că... se confesă ea în timp ce-şi coborâse privirile pentru ca el să nu-i observe suferinţa... a murit. El rămase cu ochii larg deschişi şi o întrebă cu multă precauţie: - De mult? - De cinci ani, spuse ea înghiţindu-şi lacrimile. A fost ucis în ziua... în ziua nunţii noastre, adăugă ea, ştiind că trebuia să-i relateze totul, altfel el ar fi

1

VISURI ÎMPLINITE

59

fost extrem de insistent şi nu s-ar fi lăsat până ce n-ar fi aflat totul despre Harry. - A fost o zi minunată de vară, cea mai frumoasă din viaţa mea! Când am ajuns la biserică, mama mea a spus şoferului să mai facă o tură prin cartier, deoarece Harry nu sosise încă. Am simţit imediat că se întâmplase ceva groaznic, deoarece Harry n-ar fi fost capabil de acest gest prostesc. Era deja mort, maşina lui se ciocnise cu un camion şi a murit instantaneu. -Dacă poliţia ţi-a spus asta, să ştii că aşa stau lucrurile, afirmă el cu siguranţă. - Mi s-a spus că n-a suferit deloc, suspină ea în timp ce-şi ştergea ochii înlăcrimaţi. De unde'au ştiut poliţiştii cum a murit el?! exclamă ea. Nopţi întregi mi-am închipuit cum a fost găsit zdrobit în maşină, şiroind de sânge. Cat îşi ridică privirile spre el. Crezi că a murit fără dureri? Crezi că... - Cat, o întrerupse Caleb cu mult tact, cu ce te ajută dacă afli că a murit urlând de durere? Ea suspină adânc auzind tonul crud cu care Caleb rostise ultimele cuvinte şi un fior îi scutură trupul. - î ţ i mulţumesc, rosti ea, închizând ochii. Nimeni până acum nu mi-a vorbit atât de deschis, recunoscu ea tremurând. - Poate din cauză că nu te-ai destăinuit nimănui până azi. Privirile lui o ţintuiră nemilos. Te-ai confesat vreodată vreunei prietene? - Nu. Se gândi că ar fi fost mai uşor să vorbească cu un străin care i--ar fi adresat cuvinte de

60

CAROLE MORTIMER

îmbărbătare îHimai din compasiune şi nu dintr-o sinceră afecţiune, cu scopul de a-i alina chinul. Nu ştiu de ce te-am strigat cu numele lui Harry noaptea trecută. - E u ştiu motivul, continuă el pe iţn ton neînduplecat. încă îl mai iubeşti. Ea îşi scutură capul şi îşi aranjă părul lung şi blond care-i căzuse peste faţă. - Nu mi-e ruşine cu ăsta, se apără ea. Tot timpul l-am iubit pe Harry. - Dar el este... - Mort, îl completă ea. Da, ştiu asta. Doamne, cât de bine ştiu acest lucru, continuă ea cu amărăciune. Moartea însă nu pune capăt dragostei, mai ales iubirii pe care am avut-o eu pentru Harry. - Dar acest lucru nu poate să-ţi ruineze viaţa de pe pământ, îi spuse el cu blândeţe. -Viaţa mea nu s-a sfârşit, susţinu ea fără convingere, ca şi cum ar fi fost obişnuită cu o asemenea frază. Muncesc, am o viaţă particulară intensă, am prieteni. Chiar pot să gust viaţa din nou. Ea tresări amintindu-şi, în timp ce-i povestea totul lui Caleb, că totul se întâmplase aievea: aproape un an după moartea lui Harry trăise într-o stare de şoc şi când, în sfârşit, acceptase trista lealitate a dispariţiei iubitului ei, era cât pe ce să se îmbolnăvească grav de nervi: trăia tot timpul sub o stare depresivă morbidă. Cu timpul reuşise să-şi revină şi să aibă voinţa de a-şi reface viaţa, luând-o de la capăt. Totul se realizase cu chin şi frământări, dar reuşise până la urmă să-şi învingă teama.

1

VISURI ÎMPLINITE

61

Acum îşi destăinuia nefericirea sufletească unui bărbat care avusese despre ea o impresie destul de proastă, considerând că joacă teatru pentru a-şi atinge scopul, inclusiv pentru a-1 atrage în pat! ^ Situaţia în care se găsea l-ar fi amuzat teribil pe Harry, dacă i-ar fi povestit-o .ca o întâmplare a altei femei, dar acum, în realitate, lucrurile nu mai erau deloc nostime. - Te rog să vorbeşti din nou cu fiul tău, îl sfătui ea sincer. Nu-mi pasă ce-a spus, sunt sigură însă că ţi-a ascuns adevărul despre evenimentele din noaptea trecută. Caleb Steele îi aruncă o privire rece care-i înlocui expresia de căldură şi înţelegere de mai înainte. -Domnişoară Howard, fiul meu nu mă minte niciodată, accentuă el ultimele cuvinte pentru a o face să înţeleagă ce caracter bun are Luke. - Nici eu nu mint! exclamă ea instantaneu. El făcu o grimasă. - N u este important cine a minţit! rosti el cu amărăciune. - Nici pentru mine nu are vreo importanţă lucrul acesta. Aş dori totuşi, spuse ea cu sfială, să vorbim despre întâlnirea cu tatăl tău. El se încruntă pe neaşteptate. - Nu dau niciodată interviuri. Şi nici tatăl meu! - N u este vorba propriu-zis de un interviu, ci mai degrabă... - O documentare privind perioada căsătoriei cu mama mea, se răsti el. N-ai decât să te uiţi, dom-

62

CAROLE MORTIMER

nişoara Howard, în cărţile scrise despre această căsătorie. Totul este relatat în ele. - N u cred că l-aş deranja prea mult dacă aş * vorbi cu el. - Nici faptul că, deşi au trecut treizeci de ani de la moartea ei, tatăl meu nu s-a recăsătorit, nu-ţi' spune nimic? Nu-ţi dai seama că încă o iubeşte? rosti el apăsat. Nu te gândeşti ce rău i-ai face dacă i-ai vorbi de ea? Ar trebui să reflectezi mai intens la asta, o dojeni el. Cat păli la faţă. - î m i cer scuze, zise ea clătinând din cap. Nu m-am gândit niciodată... Oh, Doamne! s-au scurs treizeci de ani şi totuşi Lucien Steele încă suferă pentru cea pe care a pierdut-o! Ar putea ea să simtă aceleaşi regrete timp de treizeci de ani, pentru pierderea lui Harry? Doamne, parcă un giulgiu negru i-ar fi învăluit fiinţa nefericită, - î m i dau seama că în cazul tău a acţionat curiozitatea firească a unui reporter, zise Caleb pe un ton sarcastic. Ziariştii nu se gândesc niciodată la durerile sau necazurile pe care le produc celor despre care scriu, ci numai la efectul pe care-1 vor produce articolele lor în rândul publicului. - E u nu sunt aşa. - î m i dau seama că nu eşti din tagma lor. Expresia serioasă pe care o aborda îi confirmă că el vorbise serios şi crezuse în vorbele ei/ Cat nu era obişnuită să vorbească cu un om care avea atâta dispreţ pentru ea. Dacă nu l-ar vedea câteva zile, atunci ar putea ca el să fie mult mai

1

VISURI ÎMPLINITE

63

receptiv la cuvintele ei Cu toate acestea, se cam îndoia de rezultatul cererilor sale, căci Caleb era extrem de hotărât şi de inflexibil. - î ţ i mulţumesc că m-ai adus până acasă, îi spuse ea cu politeţea care-i era o obişnuinţă încă de mică. Chiar dacă-mi dau seama, domnule Steele, că ai avut motive puternice să mă vezi departe de casa ta, nu se abţinu ea să-i spună pe un ton ironic. Poate că aş putea să-ţi dau un telefon. Mai bine nu, făcu ea o grimasă văzând că el îsi încruntă sprâncenele. -Ne-am spus tot ce aveam de spus, fu el de acord cu ea. Cat ieşi din maşină şi se uită cum se îndepărtează Caleb, fără să-şi dea seama cât de caraghios arăta stând în lumina puternică a soarelui îmbrăcată într-o rochie de seară, la ora zece dimineaţa! -Nu-ţi pun nici un fel de întrebări, o asigură Vikki, căscând ochii mari văzând cum Cat năvăleşte în cameră. Am pregătit nişte cafea, mai întâi să bem şi apoi te voi chestiona, o îmbie ea cu prietenie. Dacă vrei, poţi să faci mai întâi o baie, avem apă caldă, adăugă ea cu căldură. Amândouă sufereau că nu aveau întotdeauna posibilitatea să facă baie la orele cele mai neaşteptate din zi şi din noapte. Cat o privi încurcată. - Cred că nu e nevoie de duş, tocmai am făcut nul azi-dimineaţă.

64

CAROLEvMORTIMER

Ochii prietenei sale se măriră şi mai mult. Era curioasă să afle cât mai repede ce se întâmplase cu Cat şi deschise gura s-6 întrebe, dar nu mai avu timp să scoată nici o vorbă. - Mai bine mă schimb de rochie, se grăbi Cat să spună, apoi voi bea cafeaua. Cat avea nevoie mai mult decât o schimbare de haine pentru a-şi stăpâni nervii: se aşeză pe patul din dormitorul ei care era lângă camera lui Vikki. Casa avea patru dormitoare, dar cele două prietene nu le foloseau pe toate. De când împliniseră cincisprezece ani, ea şi Harry nu se mai uitaseră la alte persoane după ce avuseseră revelaţia iubirii care-i copleşise. Erau mereu împreună şi Harry îi oferise inelul de , logodnă când împlinise optsprezece ani. îşi planificaseră cu grijă viitorul, gândindu-se tot timpul la fericirea care-i aştepta. Harry fusese un bărbat chipeş, cu părul auriu, ochii albaştri şi cu un simţ al umorului destul de dezvoltat care se potrivea cu gustul ei pentru veselie şi râsete. Erau ca două părţi ale unui întreg, tachinându-se amândoi asupra ochilor copiilor pe care îi vor avea: Cat avea nişte ochi de culoare verde închis si susţinea că fiul lor va moşteni culoarea ochilor de la mamă, iar Harry susţinea sus şi tare că fata lui va avea ochii albaştri; singurul lucru asupra căruia cădeau de acord era faptul că părul copiilor va fi neapărat blond. Aveau numai nouăsprezece ani când căzuseră de comun acord că trebuie să se căsătorească, desi 9

9

9

1

VISURI ÎMPLINITE

65

părinţii şi radele îi considerau încă nişte adolescenţi naivi şi copilăroşi. Dar hotărârea lor era nestrămutată şi familiile lor se înclinară în faţa argumentelor pe care cei doi le prezentaseră şi nunta a fost fixată. Harry fusese un iubit tandru şi pasionat dar se stăpânise să meargă până la capăt, astfel că refuzase să facă dragoste, spunându-i că se păstrează pentru noaptea nunţii. Dorea să fie o iubire pe care nici unul din ei să n-o uite vreodată. Desi cu regrete, deoarece îl iubea foarte mult, ea acceptă jpropunerea lui, şi avură tăria să reziste până în noaptea nunţii, cu toate că aproape de ziua ceremoniei fuseseră cât pe ce să fie purtaţi de valurile pasiunii. Doamne, cât de mult dorise ea să facă dragoste cu Harry şi ca iubirea lor să fie încununată întru fericirea lor deplină! Când se trezise în patul lui Caleb Steele crezuse că acesta avusese privilegiul de a profita de ea pentru prima daţă şi simţise ruşine şi dezgust faţă de dăruirea ei inconştientă. îşi luase capul în mâini şi se forţase să-şi amintească ce se petrecuse între ei noaptea trecută, dar memoria n-o ajuta cu nimic. Totul nu fusese decât o amăgire. Nu era sigură, că ar fi preferat ca Steele să fie primul ei bărbat şi amant; cum putea să devină femeie cu un bărbat la care nu ţinea şi nici măcar nu-1 cunoştea?! Se poate ca acest lucra să se petreacă în lumea filmului, dar ea nu putea accepta o asemenea înjosire! Totuşi, Caleb îi atră5

66

CAROLEvMORTIMER

sese atenţia că lumea ei este ireală. Acum nu mai ştia nici ea ce este real şi ce nu este. - C e e, draga mea, nu te simţi bine? o întrebă prietena ei care veni pe neaşteptate la capătul patului. - Mă simt groaznic, suspină Cat, clătinând din cap. Vikki îi zâmbi cu căldură. Era o făptură minunată, cu părul roşcat şi cu ochii albaştri, cu faţa plină de pistrui şi cu o fire deschisă şi optimistă, mereu doritoare de a râde şi a glumi din orice lucru. Fusese salvarea ei după moartea lui Harry,. cele două fete locuind de atunci împreună, fiind mai mult ca nişte surori decât ca două prietene foarte apropiate. - Nu este nici o crimă dacă-ţi place un bărbat şi-1 găseşti atractiv şi simpatic şi te duci acasă la el, o4ncurajă Vikki să i se destăinuie. - N u este vorba de aşa ceva, articulă Cat cu greutate. Prietena ei o privi mirată. - Atunci unde ai fost? - Vreau să spun că nu m-am dus acasă la el, îi explică ea direct. Pur şi simplu am stat acolo tot timpul, chiar înainte de venirea lui, adăugă ea. - Tot timpul ai stat acolo? Dar... Vikki rămase contrariată şi nu mai putu spune nimic... Este vorba de Luke Steele? întrebă ea nesigură. I-am văzut fotografia în diferite reviste, este un băiat destul de prezentabil, dar...

1

VISURI ÎMPLINITE

67

-Extrem de încrezut şi egoist, o completă Cat. Mult prea tânăr pentru mine. Nu, nu este vorba de el Oh, Vikki, nu ştiu ce să mă fac! se plânse ea. M-am trezit azi-dimineaţă cu un bărbat în pat! - Cu cine? o întrebă Vikki uluită. - Cu domnul Steele, preciză Cat. Şi... - Cu domnul Steele? repetă Vikki înmărmurită. - C u Caleb Steele, o lămuri Cat nervoasă. Si el... - Şi încă îl mai numeştfdomnul Steele? exclamă Vikki nevenindu-i să-şi creadă urechilor. -Dacă îmi dai voie să vorbesc, vei afla totul! o rugă Cat. Fiul său a pus alcool în sucul de portocale. - Oh, ce oroare! se strâmbă prietena ei. - Da, oftă Cat. în faţa tatălui nu a vrut să recunoască, dar, Vikki, spune-mi, ce se întâmplă când vomit? - Nu sunt sigură că am înţeles ce vrei să spui! se uită Vikki la ea mai dezorientată ca niciodată. -Vreau să te întreb dacă fac cumva înainte, sau după ce beau alcool! făcu ea o strâmbătură când îşi dădu seama ce spusese. Prietena ei dădu înţelegătoare din cap. - în mod obişnuit, chiar dacă nu sunt conştiente, femeile nu fac dragoste cu bărbaţi străini, o linişti Vikki. -Asta voiam să aflu de la tine, Vikki, exclamă Cat uşurată. Dacă sunt inconştientă... -Crezi că te urci pe masă să dansezi goală? o întrerupse Vikki.

68

CAROLEvMORTIMER

-Vikki, te rog! -El trebuie să ştie foarte bine dacă a făcut sau nu dragoste cu tine. A fost şi el beat, nu? - M ă îndoiesc de asta, exclamă Cat cu convingere, sigură că Steele nu-şi pierde timpul cu băutura. Mi-a mărturisit că am făcut dragoste, adăugă x Cat îngândurată. Vikki se interesă îngrijorată: 4 - Dar nu l-ai crezut, nu-i aşa? -Nu-i vorba de asta, oftă Cat... S-a întâmplat totuşi ceva cu mine şi am impresia că am mai avut asta mai demult. Obrajii ei se colorară când îi povesti că are impresia obsedantă că se uită în oglinzile din tavan în timp ce face dragoste cu Caleb. îi destăinui lui Vikki că are senzaţia stranie că scena i se pare atât de obişnuită încât o determină să creadă că a făcut dragoste cu el înainte. Vikki, nu sunt sigură ce s-a întâmplat în realitate cu mine, suspină ea. - Mă îndoiesc că Steele este bărbatul care să te mintă fără jenă, o încurajă Vikki. - Nu este bărbatul care se încurcă cu oricine. O lucire ciudată apăru în ochii prietenei sale. - Am impresia că ţi-a plăcut de el. - N u , se scuză Cat, nici vorbă. Sunt numai îngândurată, neştiind ce s-a petrecut între noi. - Aşa ceva nu ţi s-a mai întâmplat de la moartea lui Harry, rosti Vikki înduioşată de aventura prin care trecuse Cat. Chinurile pe care le cunoscuse în braţele lui Caleb Steele nu se puteau compara cu fericirea pe

1

VISURI ÎMPLINITE

69

care o simţea atunci când Harry o îmbrăţişa. Totuşi intensitatea simţămintelor pe care le resimţise numai câteva momente o năucise, mai ales că nu mai trăise asemenea clipe de mai multă vreme. Acest lucru o sâcâia groaznic. Cat căuta să iasă din starea de incertitudine în care se afla şi să nu mai fie torturată de acest incident dureros. - A refuzat să mă ajute să mă întâlnesc cu tatăl său. Cat se ridică în picioare, îşi lepădă rochia, punându-şi un pulover şi o fustă, apoi îşi strânse părul într-o coadă care-i cădea pe spate. Vikki îşi dădu seama că prietena ei îi destăinuise tot ce ştia în legătură cu Caleb Steele şi nu mai insistă, dorind să-i fie de folos cu ceva. - Crezi că numai prin el vei ajunge la Lucien Steele? - N u ştiu unde locuieşte tatăl său, spuse Cat mâhnită. Nu pot să scriu în deplină cunoştinţă capitolul despre perioada când a fost căsătorit, fără să fi vorbit mai întâi cu el. - Atunci va trebui să vorbeşti din nou cu Caleb Steele, o sfătui Vikki care cunoştea foarte bine stilul şi principiul inflexibil al lui Cat, de a avea o discuţie preliminată cu personalităţile despre care scria articolele. Vikki îi întări lui Cat convingerea că trebuie să-i adreseze lui Caleb o nouă rugăminte de facilitare a întrevederii cu Lucien Steele. Noaptea trecută, visul ei fusese aproape de realizare, dar numai un com-

70

CAROLEvMORTIMER

plex de împrejurări nefavorabile amânase realizarea dorinţelor ei. Cat se întoarse acasă cu braţele încărcate de pachete şi cărţi şi nu reuşi decât cu mare greutate să apese pe butonul soneriei, evitând în ultimul moment ca pachetele să se împrăştie pe jos. îşi petrecuse ziua la bibliotecă, hotărâtă să caute cărţile necesare scrierii cărţii ei, împrumutând toate documentele de care avea nevoie pentru a afla amănunte legate de vieţile celor despre care avea intenţia să vorbească în capitolele volumului comandat de editorii săi. Aşteptase cam douăzeci de minute în ploaie până când sosise un autobuz şi era udă leoarcă. Se temuse ca nu cumva cărţile să fi suferit din cauza umezelii, consolându-se că nu erau foarte scumpe şi putea să le răscumpere. Vikki deschise uşa chiar în momentul când Cat era gata să scape pachetele de cărţi din mână. - î ţ i mulţumesc. Oh, Doamne! bine că mi-ai deschis, se grăbi Cat şă pună pachetele pe masa din hol, lângă telefon. - Ce surpriză! în sfârşit ai ajuns acasă! mormăi Vikki în spatele ei. îmi pare rău dar... Cat se întoarse spre Vikki, cu o expresie îngrijorată, suflând în mâini pentru a se încălzi. - Ce s-a întâmplat? Boilerul nu merge, nu-i aşa? făcu ea o grimasă, dezamăgită că-şi imaginase tot drumul că se va relaxa făcând o baie fierbinte care s-o împiedice să răcească.

1

VISURI ÎMPLINITE

71

- Nu este vorba de boiler! răspunse Vikki închi- zând uşa. Aş fi vrut să fie numai acest necaz. Unde ai fost până acum? Mi-ai spus că te întorci acasă pe la ora cinci, adăugă ea nemulţumită. Cat ştia că trecuse de ora nouăsprezece, dar niciodată Vikki nu se arătase atât de îngrijorată că întârziase. - N-ai pregătit pina? suspină Cat regretând că nu vor avea mâncare caldă în seara asta. Ar fi trebuit să-mi spui azi-adimineaţă, şi eu... -Bineînţeles că nu am pregătit nimic pentru cină, o întrerupse Vikki nervoasă. Am crezut că vei veni acasă la timp, uită-te cum arăţi, o mustră ea, ajutând-o să-şi scoată hainele ude. Cat se miră că prietena ei este atât de nervoasă pentru nimic. Cat se enervă la rândul ei şi spuse supărată: - De ce mă cerţi? înălţă ea vocea. Ce viespe te-a înţepat? Ar fi trebuit să-mi spui azi-dimineaţă. - N u m-a înţepat nici o viespe, boilerul nu s-a stricat, iar cina este deja gata! îi spuse Vikki vizibil emoţionată şi agitată. Problema este că ai un oaspete. Şi el... - El? se încruntă Cat. - Da, el, confirmă Vikki. Stă în salon de mai bine de o oră şi am întreţinut conversaţia, neştiind când vii. I-am spus că vii repede, înjur de ora cinci şi el a acceptat să rămână până când soseşti! Pe deasupra, dragă Cat, continuă Vikki agitată, i-am deschis uşa cu bigudiurile pe cap! Tocmai îmi spălasem părul şi m-am gândit că eşti tu, şi...

72

CAROLEvMORTIMER

- Vikki, spune-mi, cine este musafirul? o întrebă ea cu o voce calmă, având senzaţia că ştie deja cine o căuta. Nu era Vikki fiinţa care să tremure pentru orice fleac, de aceea era sigură că oaspetele o copleşise cu personalitatea lui. Oare ce căuta el la ea acasă? -Caleb Steele, îi confirmă Vikki presupunerile. Oh, Cat, cred că l-am plictisit la culme, sporovăind verzi şi uscate şi de fiecare dată mi-a răspuns doar „da" sau „nu" cu un zâmbet maliţios în colţul gurii. Cat oftă, ştiind că Vikki nu era o persoană cicălitoare, dar fiind convinsă că spunea adevărul deoarece îşi reaminti spusele lui despre femeile care vorbesc prea mult şi care-1 plictisesc de moarte! Oare ce-1 mânase aici? se întrebă ea îngrijorată. / Trecuseră două săptămâni de când venise acasă dimineaţa, purtând o rochie de seară. Se hotărîse să mai aştepte trei săptămâni înainte de a-1 suna pentru o nouă întâlnire. Nu ştia motivul care-1 determinase pe Caleb Steele să vină acum direct la ea acasă. - Ţi-a spus ce doreşte de la mine? se interesă ea neliniştită. Vikki dădu din cap. - Numai atât: că vrea să te vadă. Nu mi-a vorbit nimic despre ce vrea să te întrebe, explică ea. A stat liniştit şi a suportat conversaţia mea neinteresantă, adăugă ea umilă. Niciodată nu m-am gândit că ochii negri pot fi atât de fascinanţi până nu l-am întâlnit pe el!

1

VISURI ÎMPLINITE

73

Ochii lui erau, se gândi Cat, la fel de enervanţi ca şi caracterul. Cat îi mângâie braţul pentru a o linişti: - N u te mai frământa, mă descurc eu cu el, îi spuse pe un ton confidenţial. - Am să ies să mă plimb, spuse Vikki, luându-şi mantoul din cuier. I-am promis Sarei că voi trece pe la ea; cred că a sosit momentul să-i fac o vizită. Cat era sigura că prezenţa lui Caleb Steele n-o influenţase prea mult pe prietena ei care luase fără îndoială - hotărârea să iasă din casă pe o asemenea vreme numai determinată de promisiunea făcută prietenei sale. Dacă el fusese cam grosolan cu Vikki, buna sa prietenă, nu-i va merge acelaşi lucru cu ea! Nu va permite să fie tratată la modul ironic. Luă pachetele de cărţi şi se îndreptă hotărâtă spre salon să-1 întâlnească pe Caleb, neflindu-i frică de privirea lui neagră şi fascinantă, bucuroasă că visul ei devenise realitate. Niciodată nu mai avusese asemenea visuri înainte de a se trezi în patul lui Caleb; niciodată nu avusese în timpul nopţii asemenea senzaţii de fericire când buzele lui îi treziseră văpaia din trup, iar mângâierile lui o făcuseră să ardă ca focul, provocându-i stări de extaz. Acum, când pătrundea în salon, visele ei i se părură şi mai reale deoarece el era în apropierea ei, iar senzaţia pe care o încerca era de emoţie adâncă la gândul că el o va străpunge cu privirea lui fascinantă.

74

CAROLEvMORTIMER

De două săptămâni trăia cu el în vis; dimineaţa credea că alungase coşmarul, dar visul devenea obsedant când adormea din nou. Nu îndrăznise să discute cu nimeni despre frământările ei nocturne, nici nu dorise să le analizeze, aşa că se aruncă disperată asupra cărţilor căutând un refugiu sigur, sperând că seara va fi frântă de oboseală pentru a putea cădea într-un somn adânc şi reparator. Dar procedeul acesta nu dăduse nici un rezultat. - Cat, dă-mi voie să te ajut. ~ Caleb se ridică în picioare la intrarea ei în cameră, purtând o cămaşă verde croită pe corp şi pantaloni negri extrem de eleganţi. El îi luă pachetele de cărţi din braţe ca pe un fulg, punându-le pe măsuţa din faţa lor. Cum te-ai simţit în ultima vreme? Cum s-a simţit ea? Ultimul lucru la care amândoi ar fi renunţat ar fi fost politeţea. -Arăţi groaznic, îi spuse ea cu o sinceritate neostentatiyă, văzându-i cearcănele negre de sub ochi şi ridurile accentuate care-i înconjurau gura. Din cauza lui Luke? se interesă ea prevăzând răspunsul. El dădu din cap aprobator. - A fost implicat într-un accident. - Nu se poate! exclamă ea cu compasiune. El zâmbi cu amărăciune. -Nu-ţi fă griji, n-a murit, rosti el încet, deşi el crede că a trecut la un pas de moarte. - Ce s-a întâmplat? se interesă ea.

1

VISURI ÎMPLINITE

75

- A vrut să vadă dacă poate trece cu maşina în momentul când se ridică podul mobil. Ea îşi trase răsuflarea. - E r a drogat? - Cine ştie? N-am venit la tine să discutăm despre el ci am venit să-ţi relatez ce mi-a spus Luke în momentul când a crezut că va muri. Pe patul de spital a hotărât să-şi mărturisească păcatele înainte de moarte! - Oh! -Asta e tot ce poţi spune? exclamă el cu mâhnire. Fiul meu mi-a relatat că tot aşa te văitai când ai fost dezbrăcată de câteva fete după ce ai vomitat-în urma îngurgitării sucului de portocale amestecat cu vodcă. Ele te-au pus în patul meu şi singurele cuvinte pe care le rosteai au fost: oh, ah! Ea dădu din cap, mulţumind Cerului că nu fusese Luke cel care o dezbrăcase şi o dusese în patul tatălui său. - Ţi-am spus de atâtea ori că eu vomit dacă beau alcool, surâse ea cu tristeţe. - Ş i eu nu te-am crezut, recunoscu el simţindu-se vinovat. Deîndată ce Luke va putea să meargă... Şi-a rupt un picior... îi explică el văzând expresia îngrijorată din ochii ei. Deîndată ce va putea fi pe picioarele sale, am să-i trag un pumn de va vedea stele verzi! îţi dai seama ce putea să se întâmple cu tine în noaptea aceea? - Dar tu ştiai ce se poate întâmpla când m-ai găsit în patul tău, nu? îi întoarse ea vorba. El îşi strânse buzele într-un gest nervos.

76

CAROLEvMORTIMER

- Când m-am băgat în pat am văzut că doarme alături de mine una din invitatele la petrecerea fiului meu. Erai caldă şi respirai adânc. Eram atât de obosit încât nu m-am gândit la altceva! Nu conta faptul că nu făcuse dragoste cu ea în acea noapte, se gândi ea, deoarece în fiecare noapte ea îl visase iubind-o cu patimă! - Nu trebuia să vii aici numai pentru atâta lucru, îi spuse ea cu blândeţe. - Bineînţeles că era de datoria mea să-ţi relatez mărturisirea fiului meu, se încruntă el. îţi datorez scuze. ' ' . Cât de greu îi venea, observă ea, să-şi ceară iertare! Regretul şi remuşcarea nu-1 caracterizau pe energicul şi inflexibilul producător. - Bine, să rămână aşa cum ai spus, îl ajută ea. Cred că acum nu mai ai nimic împotrivă dacă mă duc să fac un duş cald? îl rugă ea, conştientă că părul ei era ud leoarcă şi arăta groaznic. El se uită mirat la pachetele de cărţi. - Ce faci cu atâtea cărţi? Ea îşi dădu deoparte părul care-i căzuse pe frunte. - F a c cercetări. Caut documente referitoare la perioada de timp necesară scrierii cărţii mele, spuse ea pe un ton ironic. Ochii lui erau reci când îi spuse: -Domnişoară Howard, nu ţi-e teamă că munceşti prea mult?

1

VISURI ÎMPLINITE

77

-Absolut deloc, domnule Steele, îi răspunse ea pe acelaşi ton serios. Mi-ar fi însă de mare ajutor o discuţie cu tatăl tău. - îmi dau seama, aprobă el gânditor. Aşa cum ţi-am mai spus, tatăl meu nu primeşte pe nimeni. - De ce? întrebă ea mirată. - Are motivele lui bine întemeiate, spuse el cu greutate. Cat oftă. - Sunt sigură că are obiceiul să se folosească de intermediari. Dar dacă nu reuşesc să vorbesc cu el, îmi va fi foarte greu să-mi abordez materialul privitor la viaţa sa. Primele pagini pe care le scrisese despre Lucien Steele fuseseră foarte documentate dar păreau aride şi fără viaţă. - îmi pare rău că nu te pot ajuta. Tonul sincer al lui Caleb o făcu să ridice glasul. - Ţi-am cerut scuze, rosti ea uşor zeflemitoare. - Nu încă, îi răspunse el pe acelaşi ton. Nu vrei să iei cina cu mine? - De ce? se interesă ea bănuitoare. El clătină din cap. - Ca făcând parte din scuzele pentru că te-anT judecat greşit. - Nu, mulţumesc, îl refuză ea hotărâtă. Trebuie să fac baie şi apoi am ceva de lucru. Sunt aigură că preferi să mergi la spital să-1 vezi pe fiul tău. - D e acolo vin. Ochii lui negri deveniră rugători. Vreau şă iau masa de seară cu tine, pisicuţo. Ea respiră cu greutate.

78

CAROLEvMORTIMER

- De ce? repetă ea întrebarea. Caleb păru exasperat de reticenţa ei. - Din cauză că nu am mâncat încă, iar prietena ta mi-a spus că nici tu nu ai luat cine ştie ce şi ar fi fost plăcut dacă am putea mânca împreună. Nici un moment petrecut cu acest bărbat nu era obişnuit. Toate clipele erau încărcate de emoţii puternice, de tensiune şi chiar de enervări, dar niciodată nu erau obişnuite sau drăguţe. - De obicei mâncăm un sandviş. - S e vede, rosti el cu severitate prefăcută, uitându-se la trupul ei mlădios. Ea îi urmări privirea şi se simţi uşor stânjenită. Cat era zveltă şi subţire ca o trestie, cu umerii rotunzi şi şoldurile unduitoare, cu picioarele lungi şi perfect conturate sub faldurile rochiei. Slăbiciunea ei nu avea nimic bolnăvicios. - Nu crezi că trupul meu e desăvârşit? îi spuse ea pe un ton ironic, aducându-i aminte primele cuvinte cu care el i se adresase când o trezise în dimineaţa de după petrecere. - Sunt de acord cu tine, confirmă el repede. Dar am observat că eşti palidă în obraji şi ai 'cearcăne la ochi. Ai nevoie urgentă de o cină consistentă. - Domnule Steele... - Ştim că am stabilit deja formula de adresare. La urma-urmei, nu te poţi formaliza prea mult cu un bărbat cu care ai împărţit patul. Mă refer bineînţeles la somn, adăugă el ironic. Ea se îmbujoră de ruşine.

1

79

VISURI ÎMPLINITE

- N u vreau să iau cina cu tine, îi spuse ea răspicat. Oricare ar fi numele cu care să te chem! Pe buzele lui înflori un zâmbet timid. - Pisicuţo, dar ştii foarte bine care este numele meu, murmură el. Dacă nu ai chef să iesi din casă pe o vreme atât de mizerabilă, sunt de acord cu tine să rămânem aici şi să luăm masa într-un cadru intim. Te previn însă că nu mă mulţumesc numai cu un simplu sandviş, zâmbi Caleb în glumă. - N u te-am invitat să iei masa aici, rosti ea apăsat pentru a nu lăsa nici o confuzie în privinţa înţelesului vorbelor sale. - Cred că te-a luat gura pe dinainte, Cat! îi spuse el pe un ton confidenţial. Gândeşte-te numai, ce perspectivă ţi se deschide, de a-ţi petrece întreaga seară obţinând informaţii preţioase despre cât a durat căsnicia părinţilor mei. Ea ştia foarte bine că nu va obţine nici o informaţie decât dacă el ar fi de acord să i le dea. - Dacă eşti dispus să-mi faci acest serviciu continuă ea neîncrezătoare - putem fixa o întâlnire altă dată. Sunt bucuroasă să particip la o discuţie pe această temă, dar nu accept să iau masa cu tine numai în speranţa că vei face pâteva remarci despre părinţii tăi, ca apoi să nu fii de acord cu publicarea lor! El se uită încruntat la Cat. - Vreau să cinezi cu mine, spuse el iritat. Ea simţise imediat dorinţa lui, mai ales că părea să-1 cunoască foarte bine din visurile sale. '

9

\

80

CAROLEvMORTIMER

- I a r eu am refuzat invitaţia ta, accentuă ea supărată. - Chiar de mai multe ori, îi aminti el dezamăgit. Nu te înţeleg: de atâtea luni încerci zadarnic să mă vezi şi acum, când îţi ofer şansa de a discuta despre ce te interesează, îmi întorci spatele. De ce se purta atât de prosteşte? Nu fusese vinovată că-şi petrecuse o noapte în patul lui şi Caleb la rândul său. nu putea fi acuzat de visele searbede pe care ea le avea în fiecare noapte! Pe deasupra, se putea ivi oricând posibilitatea ca el să se hotărască să vorbească despre părinţii săi! - Bine, atunci te rog să aştepţi până fac un duş şi mă schimb. în ochii lui se ivi o luminiţă de satisfacţie, dar faţa lui rămase sever£ şi se prefăcu nepăsător când îi spuse: - Voi aştepta în linişte. Ea îi aruncă o privire rapidă dar nu putu citi nimic din expresia lui impenetrabilă, deşi pentru o clipă avusese impresia că vorbele lui ascund o surpriză. Ea clătină din cap nedumerită, având convingerea că fusese doar o închipuire de-a ei. De ce oare venise el s-o viziteze tocmai în acea seară? - Caleb, începu ea încet, ce doreşti de fapt de la mine? - Ce să vreau? repetă el cu prudenţă. - Da, ce vrei de la mine? - N u sunt sigur că... I - De ce, după ce mi-ai refuzat luni de zile posibilitatea de a te întâlni, te-ai hotărât brusc să iei

1

VISURI ÎMPLINITE

81

cina cu mine? îl întrebă ea îngrijorată, privindu-1 cu teamă. - Te doresc. • Din cauza surprizei, lui Cat i se tăie respiraţia. - Pe mine? repetă ea uluită, uitându-se cu ochii miraţi la el. - Da, confirmă el schiţând un zâmbet. înainte ca Luke să-mi spună adevărul despre noaptea pe care am petrecut-o în patul meu, am ştiut clar că vreau să te revăd. Dar fiul meu a avut accidentul ăsta nefericit şi apoi sindicatul cu revendicările mi-au mâncat timpul şi nu am putut veni mai devreme. Tot timpul însă m-am gândit la tine, văzându-te goală, în braţele mele, Te doresc, Cat! -Nu! - Mai întâi mi-am dat seama că trebuie sa fiu sigur că-ţi pot spune adevărul despre noaptea de coşmar pe care ai petrecut-o în patul meu, pentru a putea să-mi fac apariţia la tine acasă, spuse el pe un ton sincer. Nu pot însă să fiu răbdător când îmi doresc ceva în mod deosebit. Ea dădu dezaprobator din cap, respingând, fără să spună o vorbă, propunerea lui. - Cat, gândeşte-te că Harry a murit! continuă el cu o cruzime plină de sinceritate. Eşti tânără, frumoasă şi în viaţă. - î l iubesc încă, hohoti ea în plâns. îl voi iubi mereu. El facu o grimasă plină de mâhnire. - Nu se mai întoarce niciodată. Ea spumegă de furie.

82

CAROLEvMORTIMER

- Ăsta nu-i un motiv suficient de puternic pentru a te lăsa să pătrunzi în viaţa mea, replică ea supărată. Nici măcar nu ţin la tine! - Ştiu că doreşti să fac dragoste cu tine, îi spuse el pe un ton ironic. x Ea se roşi în obraji. - Eu... tu... ce vrei să spui? Nu putea crede că ar fi putut afla despre visele sale! - Aminteşte-ţi de dimineaţa din patul meu... El se apropie şi ea putu să-i simtă răsuflarea fierbinte. Dacă Luke nu şi-ar fi făcut apariţia, am fi făcut dragoste. Nu-i aşa? o întrebă el dar ea nu răspunse. - Da, recunoscu ea într-un târziu. Am fi făcut. Acum, însă, mă doreşti numai, pentru că sunt o noutate pentru tine, mai ales că iubesc un bărbat mort! Ochii lui negri îi cercetară chipul liniştit. - Crezi într-adevar că acesta este motivul pentru care vreau să te iubesc? -Da. Atunci el dădu îngândurat din cap. - Te rog să dai uitării invitaţia mea. Mi-a pierit orice chef de mâncare, adăugă el întorcându-se spre uşă. în acea noapte visă că el vine din nou la ea acasă. - Pentru numele lui Dumnezeu! exclamă Vikki în timp ce Cat îşi frământa buzele îngrijorată. Asta ai dorit, asta ai avut!

1

VISURI ÎMPLINITE

83

Cat citea pentru a douăsprezecea oară scrisoarea care venise în dimineaţa aceea. în ea Caleb îi scria că este de acord cu o întâlnire a doua zi, după-amiază. Oare de ce? Trecuse mai mult de o săptămână de când el plecase atât de brusc de la ea şi Cat nu mai nutrea nici o speranţă că4 va revedea vreodată. Caleb nu era omul pe care să-1 refuzi şi apoi să-1 revezi." Scrisoarea purta antetul firmei lui şi-i garanta obţinerea unui interviu, dar ea nu putu să se îndoiască de adevăratele motive care-1 îndemnaseră să-i acorde această favoare. Era destul de îngrijorată, deoarece munca ei nu avansase deloc. - Cat? o strigă Vikki. - Da, răspunse ea, asta am vrut. - Atunci, ce e? Cat nu-i mărturisi totul prietenei sale, omiţând să-i relateze ultima parte a convorbirii din seara când Caleb o invitase, nevrând s-o necăjească şi pe ea. - Ce să fie? repetă ea. - De ce nu vrei să-1 întâlneşti? o iscodi Vikki. Caleb s-a hotărât să te întâlnească, după ce s-a lămurit de bunele tale intenţii. Nu mă miră defel că a consimţit să stea de vorbă cu tine. Cat era însă foarte surprinsă; ea ştia foarte bine că el plecase furios şi hotărât să n-o mai vadă niciodată. Ce 1-a putut determina să-şi schimbe gândul? Scrisoarea îi comunica numai dorinţa de a se întâlni, nu şi care erau motivele pentru această schimbare bruscă a atitudinii lui.

84

CAROLEvMORTIMER

- N u i-ai. văzut fotografia din ziarele de dimineaţă? se interesă Vikki. Da, se uitase la prima pagină a marilor cotidiane care-1 prezentau pe Luke la ieşirea din spital, încă în ghips, însoţit de tatăl său care era apoi fotografiat la volanul maşinii. Expresia chipului lui Caleb îi atrăsese atenţia: părea obosit şi îndurerat. Ultimul lucru la care se aşteptase fusese tocmai această scrisoare oficială. - Luke pare destul de refăcut, afirmă ea. - Are aerul unui tâmpit, spuse Vikki cu dispreţ. Ziarele spun că a condus maşina dorind să sară peste podul mobil. - Aşa e, răspunse Cat îngândurată, neştiiiid dacă Luke făcuse acest lucru inconştient sau în mod intenţionat, din cauza depresiunii psihice de care suferea. Fusese şi ea destul de singură şi putea foarte bine să înţeleagă starea în care se găsea. Luke. -Ziariştii au adăugat că Luke a zburat cu maşina ca un nebun, în apele râului. - D e unde vrei să ştiu eu ce s-a întâmplat? Spune-mi dacă este bine să mă întâlnesc cu Caleb Steele! schimbă ea subiectul, nedorind să discute problemele dificile ale lui Luke cu prietena ei. - Bineînţeles că trebuie să te vezi cu el, exclamă Vikki scandalizată că ea ar putea să se gândească să refuze generoasa invitaţie a faimosului producător. Ce motiv ai să nu-1 vezi? o întrebă ea încruntându-şi sprâncenele.

1

VISURI ÎMPLINITE

85

Visele ei de fiecare noapte nu încetaseră; în fiecare seară se culca cu gândul la el şi tremura de emoţie. Caleb era în sufletul ei; Harry dispăruse complet. - A i dreptate, o aprobă Cat. De ce să nu-1 întâlnesc? La urma-urmei, asta mi-am dorit de atâta timp încât trebuie neapărat să nu ratez această ocazie minunată. A doua zi, în timp ce se îmbrăca pentru întâlnire, avu din nou câteva îndoieli, dar reuşi să treacă peste ele. în primul rând avea de făcut o treabă importantă şi părea că el este, în sfârşit, de acord s-o ajute. Nu trebuia să se împiedice de nişte scrupule inutile. Ea se uită în oglindă la costumul negru pe care-1 cumpărase împreună cu Vikki pentru această întâlnire şi găsi că-i pune în evidenţă talia, dar îi acorda şi o notă de distincţie, în armonie cu intenţiile sale de a avea o discuţie utilă pentru cartea ei. îşi aranjă părul mătăsos care era pus în evidenţă de culoarea hainelor, apoi îşi accentuă forma ochilor cu puţin rimei. Chipul ei tânăr nu avea nevoie de alte retuşuri. Arăta splendid în bluza ei albă mătăsoasă şi tocurile înalte îi evidenţiau picioarele lungi şi încântătoare. Arăta pusă la patru ace pentru o întâlnire de afaceri. Era hotărâtă ca discuţia dintre ei să rămână numai pe acest teren solid. Ajunse la biroul firmei STEELE şi se încredinţă că interiorul fusese ales cu grijă: era luxos şi purta marca inconfundabilă a lui Caleb. Acesta îşi amenajase câteva încăperi care să adăpostească

86

CAROLEvMORTIMER

sediul firmei sale din America, având mai mulţi funcţionari care se ocupau de afacerile sale din Europa. Tânăra pe care o recunoscu ca fiind secretara lui particulară era extrem de drăguţă, încât credeai că este o vedetă de film. Gat îşi reaminti că ea fusese cea care o refuzase politicos dar categoric atunci când încercase să se întâlnească cu patronul ei. Secretara, deşi îi cunoscuse intervenţiile disperate, se prefăcu că nu-şi mai aduce aminte de ele, abordând un zâmbet profesional şi politicos. Când a fost poftită în biroul lui Caleb de secretară, Cat se simţi foarte emoţionată şi-şi dori din tot sufletul să aibă stăpânirea de sine pentru a putea vorbi în linişte cu năbădăiosul producător. Se gândea că el nu putea fi un bărbat căruia să-i placă să se joace cu nervii ei, deşi îi produsese destule bătăi de cap. Deşi aşteptase câteva minute, tensiunea ei crescuse şi era destul de nervoasă în momentul când se ridicase din fotoliu pentru a se îndrepta spre uşa biroului lui Caleb. Secretara îi zâmbi când trecu pe lângă ea: - Domnul Steele vă aşteaptă. Cat îi răspunse cu un zâmbet larg şi ajunse în dreptul uşii imense care străjuia intrarea din încăperea lui Caleb. Ea se deşteptase dimineaţa visând că el o ţine în braţe şi o săruta pe pielea ei catifelată şi acum se simţea prea emoţionată ca să-1 înfrunte. Ciocăni la uşă înainte de a intra în imensul birou al lui Steele.

VISURI ÎMPLINITE

87

încăperea era vastă ca un studio de filmare: câteva fotolii uriaşe îmbrăcate în piele erau aşezate în faţa unui şemineu din marmură, iar paşij ei se înfundau într-un covor oriental. în faţa sa se găsea un birou masiv cu încrustaţii florale iar peretele era acoperit cu cărţi aşezate în rafturi care se armonizau cu culoarea covorului. Privirile ei curioase întâlniră ochii rec; ai lui Caleb care stătea într-un fotoliu confortabil în spatele biroului. Cat scoase un oftat de uşurare, mulţumind Cerului că producătorul părea destul de distant în biroul său opulent, abordând un aer sever. Nu era deloc bărbatul pe care-1 visa noapte de noapte. - Te rog să mă scuzi dacă te-am făcut să mă aştepţi puţin, începu el drept preambul. Vorbeam la telefon când ai sosit. - N u face nimic. Vocea ei tremură puţin din cauza frământărilor. - Te rog, ia loc! o invită el, arătându-i scaunul care se afla în faţa biroului. Ea se aşeză tulburată; Cum puteau să se comporte ca doi străini când fuseseră atât de apropiaţi?! - încă mai visezi? Ea îşi aruncă privirile spre el, înroşindu-se puternic în obraji. - C e să visez? repetă ea cu voce răguşită de emoţie şi ruşine. -Păi, accidentul lui Harry. Arăţi de parcă toată noaptea nu ai pus geană peste geană...

88

CAROLE MORTIMER

- Nici tu nu arăţi prea grozav, îi întoarse ea vorba cu promptitudine, nemulţumită că el nu- se referise la visurile sale din ultima vreme. E?A nu putea şti că figura lui o înlocuise pe cea a lui Harry şi că în fiecare noapte îi revenea în minte, c?hinuind-o. -Motivul pentru care nu am putut .dormi: azi-noapte diferă foarte mult de motivul pentru care te-ai chinuit tu, îi spuse el pe un ton ironic. Măcar de-ar fi fost adevărat! - Domnule Steele, n-am venit aici să discut despre mine, i se adresă ea rece. Nu cred că ai uitat că avem ceva de discutat! -Aşa e, confirmă el cu o lucire şăgalnică în priviri. Am câteva ştiri bune pentru tine, dar... şi câteva rele, adăugă el. - Am impiresia că faci o glumă proastă, zise ea pe un ton sec. - Nu este vina mea, se scuză el. Luke a făcut-o din nou de oaie. Ea se simţi profund jignită, amintindu-şi de gluma nesărată a lui Luke care o adusese în patul său fără voia ei. - Da, te ascult. Caleb scoase un suspin. - I-am spus tatălui meu de insistenţa ta de a-1 vizita. -Oh! - Putem trece acum la veşti bune, continuă el cu ironie. )

1

VISURI ÎMPLINITE

89

Ochii ei îl fulgerară cu mânip. - Lucien Steele este de acord să mă vadă? - Da, răspunse Caleb tară să lase să se vadă dacă ştirea îi face şi lui plăcere. O scânteiere de bucurie se aprinse în ochii ei, dar imediat Cat deveni îngrijorată, aşteptând să audă şi veştile rele. Bănuia că ele se referă la viitoarea întâlnire cu reputatul scriitor. - Este tatăl tău de acord să discutăm despre căsnicia lui? - D a , dacă-ţi dă aprobare după ce se uită la notiţele pe care le-ai luat. -Altceva? îl întrebă ea intimidată. Era sigură că veştile rele nu fuseseră încă menţionate; îl asigurase pe Caleb că nu are intenţia să scrie decât după ce va fi obţinut consimţământul tatălui său. Nu avea intenţia să supere sau să rănească sensibilitatea celor cărora le lua interviuri. El se lăsă pe spate, sprijinindu-se de speteaza fotoliului şi uitându-se cu atenţie la chipul ei. - Ştii foarte bine că tatăl meu a rupt legătura cu lumea exterioară în ultimii ani, nu-i aşa? -Desigur, aprobă ea aşteptând cu teamă ce-i va spune el. - Află că el nu locuieşte la Londra. - Aha! înţeleg. - înţelegi? îi spuse el cu aroganţă. Mă îndoiesc că-ţi dai seama ce înseamnă asta.

90

CAROLEvMORTIMER

- Ce mai aştepţi pentru a mă lămuri pe deplin despre ce e vorba? îl întrebă ea, nerăbdătoare să pună capăt situaţiei stânjenitoare dintre ei. Nu mai suport să te joci de-a şoarecele şi pisica cu mine! El adoptă un aer sever şi şe uită rece la ea. -Tatăl meu m-a rugat să te invit să-ţi petreci week-end-ul cu el. - Păi, este foarte bine. Este chiar minunat! - Cat, îi tăie el vorba. Tot ce vei şti este că nu va trebui să părăseşti Anglia!

CAPITOLUL IV

Cat îşi încruntă sprâncenele. - Ce înseamnă asta? - Ţi se pare misterios, nu? îi răsputise el. Dacă vrei să-1 vezi pe tatăl meu, va trebui să fii prezentă la aeroport, mâine seară, la şase şi treizeci. - Nu mi-ai spus că locuieşte în Anglia? De ce să vin la aeroport? - Tatăl meu locuieşte departe de Londra, aşa că este mai bine să iei avionul pentru a scuti timpul şi oboseala unui drum cu maşina. Să nu cauţi să afli unde vei zbura pentru a descoperi locuinţa sa, o avertiză el. Ca măsură de prevedere, putem zbura în cerc deasupra casei sale şi să coborâm mult mai departe de locul unde se află aceasta. Ea îl înfruntă cu curaj. - Nu ţi se pare cam misterios şi dramatic? El dădu nepăsător din umeri. -Stii de când n-a mai vorbit tatăl meu cu un reporter? De zece ani. Lucien Steele trăia izolat de lume de vreo doi ani dar refuzase orice interviu de mai multă vreme. Cărţile sale referitoare la Hollywood şi la perso9

CAROLEvMORTIMER

92

nalităţile care au trăit în ceţatea filmului erau extrem de căutate, iar faptul că autorul lor, care cunoscuse splendoarea în lumea filmului, refuza orice contact cu lumea, le sporea faima. în ultimul timp.apăruseră zvonurile că nu el îşi scria cărţile, deoarece nimeni nu-1 mai zărise la faţă. Cat îşi dădea seama că avusese un noroc nemaipomenit dacă Lucien acceptase să stea de vorbă cu ea, dar era îngrijorată de tot misterul care plutea în jurul acestei întâlniri. -Trebuie să-ţi mărturisesc, rosti Caleb, că sunt împotriva hotărârii tatălui meu. Faptul acesta fusese vizibil încă de la început. Oricare ar fi fost sentimentele pe care le avusese faţă de ea săptămâna trecută, acum se arăta extrem de rece faţă de dorinţele ei de a-i face o vizită tatălui lui. Cel puţin îi era recunoscătoare pentru schimbarea bruscă de atitudine, sperând ca şi visele ei să înceteze. - M-am hotărât; voi merge la reşedinţa tatălui tău! Ochii lui negri o fulgerară. - C u m de ţi-ai schimbat părerea? Gata, una, două, esti hotărâtă să zbori cine stie unde în week-end şi totuşi ai refuzat să iei cina.cu mine! Chipul ei se mohorî. - Consider că un week-end în compania tatălui tău va fi mult mai puţin periculos decât o cină cu tine, îi răspunse ea cu reproş. Privirile lui deveniră mai blânde şi expresia mânioasă se transformă într-un zâmbet rar. 9

9

9

/

VISURI ÎMPLINITE

93

- S e poate să ai dreptate. Să ştii, pisicuţo, că nu mi-arn schimbat intenţiile faţă de tine, adăugă el pe un ton sincer. Aşadar o tratase cu o răceală prefăcută! Ea îl fulgeră cu privirea. - A f l ă că nici eu nu mi-am schimbat părerea despre tine! El clătină amuzat din cap văzând cât de pornită este împotriva lui. - Acum e rândul tău să acţionezi şi aştept cu nerăbdare deznodământul acestei lupte interesante dintre noi doi! - Unul dintre noi va trebui să piardă, îl asigură ea în mod confidenţial. - A h , bineînţeles, îşi ţuguie el buzele. Oricare alt bărbat ar considera că este extrem de dificil să lupţi cu o fantomă care-ţi bântuie amintirile. Ea îi aruncă o privire rece, excedată de tonul ironic al vorbelor lui. -Harry a fost tot ce am avut mai scump pe lume, spuse ea pe un ton patetic. - Crezi că ar fi dorit să-ţi iroseşti tot restul vieţii care ţi-a mai rămas de trăit aici, pe pământ? Ea clocoti de furie. - Ţi-am mai spus că-mi place să trăiesc viaţa aşa cum consider eu că trebuie trăită. Caleb se ridică brusc în picioare şi ea se dădu instinctiv înapoi, înfricoşată de privirea lui ucigătoare. El dădu ocol biroului şi se postă în faţa ei, întinzând mâinile spre ea. -Nu...

94

CAROLEvMORTIMER

- Pisicuţo, nu-mi plac femeile care se feresc de mine, murmură el pe un ton răguşit. Mai ales când eşti atât de aproape de mine şi pot să te ating. Panica se ivi în ochii ei măriţi şi ea făcu un alt pas înapoi, dar se împiedică de braţele unui fotoliu şi căzu în el. Caleb se apropie de fotoliu şi-i blocă orice fel de intenţie de fugă. - Ştii cât timp a trecut de când o femeie îmi tulbură somnul? o întrebă el enervat. Ştii de când visez că îmbrăţişez trupul unei femei, ca până la ziuă să descopăr că nu este lângă mine? Ea începu să respire greu, având o expresie înfricoşată, Dacă el i-ar atinge pielea mătăsoasă... - De ani de zile, pisicuţo, murmură el compătimitor. îmi pare rău că un bărbat pe care l-ai iubit, Cat, a murit, dar eu sunt viu şi te doresc atât de mult încât sufăr zi şi noapte. Ea tremură din tot trupul când el se aşeză pe scaun în faţa ei. - Cat, o strigă Caleb cu blândeţe, apucându-i bărbia şi întorcându-i faţa către el. N-am ştiut ca se va întâmpla asta, oftă el. Am sperat că dacă te voi vedea şi-ţi voi transmite hotărârea tatălui meu, totul se va termina între noi şi te voi putea uita. Dar, iată că nu pot, Cat. Nu pot să uit! Ea se uită înmărmurită la chipul lui atât de aproape de faţa ei şi-şi dădu seama că ochii lui nu erau negri ci albaştri, de un albastru extrem de închis. Şi iată că ochii lui se apropiau încetul cu încetul...

1

VISURI ÎMPLINITE

95

Buzele lui îi cuprinseră gura şi ea simţi pentru prima dată sărutarea lui pătimaşă; în dimineaţa de după petrecere el o sărutase numai pe sâni. Sărutarea lui era mai presus de orice închipuire; era caldă şi senzuală, tandră şi excitantă. Ea îşi ţinea ochii închişi şi avea senzaţia că era un vis; tot aşa se întâmpla noapte de noapte când el o săruta tandru şi delicat şi tot aşa îşi petrecea braţele în jurul gâtului lui. El o sărută uşor pe buze apoi pe pielea trandafirie a gâtului, în timp ce mâna lui o mângâia cu gingăşie pe sâni, iar degetul îi mângâia sfârcul obraznic. Ea se lipi mai adânc de el, îi mirosi parfumul părului şi a pielii, simţindu-i căldura trupului. Când el îi sărută sfârcul sânului şi începu să-1 frământe cu delicateţe între dinţi, o flacără îi cuprinse coapsele şi o făcu să geamă încetişor. Respiraţia ei deveni gâfâitoare ş; se arcui la îmbrăţişarea lui, dorind să fie dezmierdată şi sărutată ca niciodată. Când mâna lui îi atinse încetişor celălalt sân, ea tresări de plăcere. Parcă devenise un glob de foc, realitatea şi visele împletindu-se vijelios încât nu mai ştia pe ce lume se afla. Un pocnet îl facu pe Caleb să ridice capul cu o mişcare bruscă. Chipul său păstra încă dulceaţa trupului ei şi ochii lui aveau luciri pasionate. - L a naiba, făcu el, ducându-se să ridice un lemn care trosnise şi căzuse din şemineu. După ce îl aruncă în focul care-1 înghiţi cu flăcări mari şi albăstrui-gălbui, Caleb se întoarse spre Cat.

96

CAROLEvMORTIMER

-Am... am crezut că este un foc artificial, murmură ea surprinsă. - Nu, replică el surâzând. Este unul adevărat. Ochii ei verzi se oglindiră în privirile lui intense. Ea se simţi ruşinată de înfăţişarea ei răvăşită, de faptul că sânii erau dezgoliţi şi bretelele rochiei erau căzute şi lacrimile îi umplură ochii. -Cat, mie nu-mi plac lucrurile artificiale, îi mărturisi el cu sinceritate. Tu eşti atât de reală şi de adevărată. Ea îşi plecă privirile, neîndrăznind să se uite la el, ruşinată de poziţia ei şi mai ales de atitudinea ei. - în afară de rimei, îi aminti ea supărată. El surâse binevoitor. -Fiecare are dreptul să dea o tuşă de mister propriei înfăţişări. In afară de rimei totul este la tine atât de natural şi de frumos! Mai ales răspunsurile sale. Nu conta ce-i spusese, căci el găsea motive de apreciere la adresa ei, astfel că se simţea stingherită de prezenţa acfestui bărbat căruia nu-i putea refuza nimic. - Poţi să adaugi şi dragostea mea pentru Harry, rosti ea cu voce tare, sperând că el ii va ierta lipsa de delicateţe de a-i aminti de fostul ei iubit. El rosti cu gravitate: - Cat, nu poţi să mă baţi cu aceeaşi vergea de două ori. încep să mă obişnuiesc cu loviturile pe care vrei să mi le dai, o preveni el pe un ton liniştit. Ea îşi ridică bărbia semeţindu-se: - Crezi că de asta te-am mâhnit?

1

VISURI ÎMPLINITE

97

-Da. -Atunci sper să nu mai fie nevoie să-ţi reamintesc de iubirea mea, îi spuse ea pe un ton rece. Mă îndoiesc că vom mai avea ocazia să ne revedem. El surâse cu amărăciune. - Crezi că o să te pot uita? - N u cred că ai altă posibilitate, rosti ea cu convingere. - Chiar nu am altă şansă? se rugă el. Ea simţi că o cuprinde o stare de neajutorare. Ştiuse dinainte că nu trebuie să vină să-1 viziteze. Data viitoare va fi mult mai precaută. - Cred că este timpul să plec, exclamă ea ridicându-se din fotoliu, şi punându-şi hainele în ordine. Mă aşteaptă cineva la aeroport, mâine seară? întrebă ea, cu mai mult calm decât sperase. El se arătă puţin supărat de hotărârea ei. - Persisti să te întâlneşti cu Lucien? - Bineînţeles, îl asigură ea cu convingere. - Bine! Mă întreb numai dacă atitudinea mea nu te-a înverşunat în dorinţa de a-1 vedea pe tatăl meu. - Comportarea ta nu are nici o legătură cu discuţia cu tatăl tău, îi spuse cu reproş. - îmi pare foarte bine. El se întoarse la birou şi se aşeză îir fotoliu. Da, vei fi aşteptată la aeroport. Te rog să-ţi pui haine groase, o sfătui el. Acolo unde vei merge este destul de frig şi a nins destul de mult, îi spuse el pe un ton ironic în timp ce ea încerca să-şi amintească unde au fost anunţate ninsori la buletinul meteo de dimineaţă. 9

9

98

CAROLEvMORTIMER

De fapt el avusese dreptate: ninsese peste tot în Anglia acum, în luna februarie şi locuinţa tatălui său putea fi în orice parte a insulei. - Dacă vremea este aşa de rea, crezi că avionul va putea ateriza acolo? îl întrebă ea îngrijorată. Caleb dădu din cap, liniştind-o. - Căderile de zăpadă au fost anunţate la sfârşitul săptămânii. -Dar... - Dacă avionul nu va putea zbura, te voi anunţa ca să nu vii la aeroport. La urma-urmei ştiu unde locuieşti. De ce toate vorbele lui păreau că sună a ameninţare? - Foarte bine. îţi... mulţumesc, adăugă ea, neştiind ce să-i spună. O licărire caldă apăru în ochii lui. -N-ai pentru ce, îi răspunse el, amuzat de stinghereala ei. -Ţi-am mulţumit pentru faptul că ai aranjat întâlnirea mea cu tatăl tău, izbucni ea mânioasă. El se prefăcu supărat. -Bineînţeles, am priceput pentru ce mi-ai mulţumit. Ce tip afurisit! La ce altceva putuse să se gândească!? - Nu e deloc amuzant, a admonestă ea pe Vikki care nu se putea opri din râs.

1

VISURI ÎMPLINITE

99

- B a este foarte nostim, reuşi să spună Vikki printre hohote de râs. Aproape că a făcut dragoste cu tine în biroul său şi tu i-ai mulţumit. Obrajii lui Cat se împurpurară brusc. - Mai bine nu-ţi spuneam nimic despre modul , cum a decurs întrevederea mea cu Caleb, exclamă ea indignată. Simţise nevoia să se destăinuiască cuiva şi fiinţa cea mai apropiată era Vikki. - Cat, dar eu nu râd de tine, draga mea, murmură prietena ei. Nu-mi pot imagina în ruptul capului, ca severul producător care mi-a făcut o impresie destul de bună, să se comporte în felul acesta. Părea atât de sigur pe el, îi explică Vikki. - Este foarte stăpân pe el, recunoscu Cat. Numai că a hotărât ca eu să fiu viitoarea lui victimă. - Nu mi s-a părut că ar arăta ca un violator sau asasin, izbucni în râs Vikki. - Ştii foarte bine ce am vrut să spun, rosti Cat pe un ton serios. - Desigur, o aprobă prietena ei zâmbind. Dacă ţi-e teamă să te mai vezi cu el, de ce ai acceptat atunci să te întâlneşti cu tatăl lui? - Din cauză că vom fi numai eu şi Lucien Steele. - Ţi-a spus Caleb că nu va fi şi el acolo? - N u , dar... - Ar trebui să fii mai înţeleaptă, Cat, şi să nu visezi cai verzi pe pereţi, o necăji Vikki. Ţi-a mărturisit clar că el zboară oriunde în lume. Ai acceptat să vii la aeroport, dar cine-ţi garantează că nu va fi el cel care te aşteaptă la scara avionului? - adăugă Vikki cu viclenie.

100

CAROLEvMORTIMER

- Dar nu cred că el va veni, se încăpăţână Cat. Caleb nu-i spusese dacă va fi de faţă la întrevederea dintre ea şi Lucien Steele, dar nici nu-i spusese că va absenta de la întâlnire! Cat clătină nedumerită din cap. - Mă duc să-i telefonez chiar acum, se hotărî ea brusc. Vikki se uită mirată la ea. - Crezi că-ţi va spune adevărul, din moment ce mi-ai mărturisit că te doreşte ca un nebun? Cat îşi aminti de destăinuirea lui Caleb care detesta orice falsitate şi dădu âfirmativ din cap, sigură că el nu va minţi doar de dragul de a o "determina să nu-si schimbe hotărârea de a-1 vizita pe tatăl său. Din păcate, Caleb nu era la birou şi secretara îi spuse că el nu va reveni decât săptămâna viitoare. Cat se mulţumi cu aceste vorbe, crezând că el plecase în America şi astfel nu va avea timpul să se întoarcă la Londra până la sfârşitul săptămânii. Cu toate acestea, spera în sinea ei ca el să fie la aeroport când va sosi acolo. Habar nu avea cine o aştepta acolo, spre ce direcţie se vor îndrepta şi cum o va întâmpina Lucien Steele. 9

9

-Domnişoară Howard, auzi ea o voce cunoscută. Se întoarse surprinsă, cu obrajii în flăcări şi descoperi că glasul îi aparţinea lui Norm, amintindu-şi că-1 văzuse în dimineaţa de după petrecere în dormitorul lui Caleb şi ea avusese doar un cearşaf

VISURI ÎMPLINITE

101

drept unică îmbrăcăminte. Cu siguranţă că şi el îşi amintea de împrejurările când se cunoscuseră. Cu toate acestea, privirile lui păreau destul de binevoitoare. -Sunt sigur că, indiferent ce s-a petrecut în noaptea aceea, Caleb îşi ţine promisiunile, continuă Norm, luându-i valiza. - Aşa e, recunoscu ea, zâmbindu-i cu politeţe. - Ăsta e tot bagajul? se interesă el văzând cât de uşoară este valiza ei. - Ce trebuia să mai iau? Stau doar două zile, nu-i aşa? - Este adevărat, afirmă el nepăsător, zâmbindu-i oarecum misterios. -Norm... Zâmbetul lui se stinse imediat. - Am primit instrucţiuni stricte să nu-ţi răspund la întrebări, o îijtrerupse el cu rejgret. Ea dădu din cap, înţelegând ce ordine primise din partea lui Caleb. - Ştiu că respecţi cu sfinţenie ordinele lui Caleb. Din nou ochii lui luciră şiret. - Absolut cu sfinţenie. Ei îi plăcea acest bărbat care nu-şi pierduse simţul umorului, chiar în situaţii atât de stânjenitoare ca aceea în care se găseau acum. - î m i pare rău că ţi-am pus în cumpănă fidelitatea faţă de Caleb. Nu e cinstit din partea mea. - Numai într-o mică măsură, spuse el rotindu-şi ochii albaştri. Dar a fost destul de tentant să mă pui la încercare, nu?

102

CAROLE v MORTIMER

- Da, râse Cat. Mă bucur că ai fost desemnat să mă însoţeşti; mă simt puţin nervoasă. -N-aş fi vrut niciodată să te întâmpin la o asemenea călătorie, o tachină el. Ea îi fii recunoscătoare pentru buna lui dispoziţie, mai ales că simţul ei obişnuit al umorului fusese înlocuit de suspiciune şi teama. Acest lucru îi confirmase temerea că ar fi făcut un articol neinteresant dacă n-ar fi discutat în prealabil cu Lucien Steele! Misterul în care fusese înconjurată întâlnirea cu tatăl lui Caleb o făcuse să devină destul de nervoasă şi nesigură pe ea. De aceea era bucuroasă că Norm ştiuse să risipească atmosfera rece şi plină de frământări care o însoţea spre celebrul scriitor. -Cred că este cazul să ne prezentăm, spuse el politicos. Ultima noastră întâlnire n-a favorizat cunoştinţa noastră, continuă el pe acelaşi ton glumeţ. Mă numesc Norman Brucş, Norm pentru prieteni. Sper că şi tu vei face parte dintre ei. Sunt secretarul particular al lui Caleb Steele. - Numele meu este Catherine Howard şi sunt un spin înfipt în coasta lui Caleb Steele. El izbucni într-un râs uşor. - Mi-am dat seama că umbla ca un leu în cuşcă din cauza ta, în ultimele săptămâni. Ea se roşi din nou în obraji, când îşi aminti de vorbele lui Caleb Steele că o poartă în suflet zi şi noapte, din momentul când o zărise în patul său. - Să nu crezi că eu voi fi ca profetul Daniel care să-i scoată ghimpele din picior! replică ea pe un ton vesel. 9

1

VISURI ÎMPLINITE

103

- Cred şi eu că nu eşti un astfel de ghimpe, tu înţepi în inimă, o tachină Norm. Ea se îndoia că Steele ar fi genul de om să-şi împărtăşească oricui problemele personale, dar era evident faptul că spiritul de observaţie al lui Norman Bruce sesizase că şeful său avea o frământare interioară cauzată de o întâmplare recentă şi intuiţia lui neobişnuită îi permisese să întrezărească adevărul: ea fusese spinul care-i sângerase inima lui Caleb! însemna că mărturisirea lui Caleb fusese adevărată: se perpelea de dorul ei ca peştele pe uscat! - Trebuie să spun că nu mă priveşte viaţa particulară a lui Caleb Steele, o linişti Norman, văzând expresia ei îngrijorată. - N u ştiu dacă ştii prea bine cine sunt eu... începu Cat. - Ba ştiu foarte bine cu cine am de-a face, Cat, o întrerupse el deschis. Eşti scriitoarea care doreşte să-1 întâlnească pe Lucien Steele. Dacă ai fi dorit altceva, Caleb mi-ar fi spus şi n-ar fi fost de acord cu această întrevedere. Când, urcă în avion, Cat îşi dădu seama că nu era un aparat de zbor al unei companii de aviaţie ci aparţinea firmei lui Caleb, evând emblema frumos scrisă pe fuselaj: Studiourile de film Steele. Ea îl luă de braţ pe Norman. -Este avionul lui Caleb? vorbi ea mai tare pentru a se face auzită în vacarmul asurzitor al aeroportului unde alte avioane aterizau şi-şi luau zborul neîncetat. Era impresionată că avionul lui

104

CAROLEvMORTIMER

Steele era gata de decolare, aşteptând o singură persoană - pe ea! - Desigur, confirmă Norm mirat că ea îi pune o asemenea întrebare. Ea păşi în interior şi-1 întrebă pe Norm: - Cine pilotează aparatul? El ezită un moment înainte de a-i răspunde: - Evident pilotul. Ea se uită înspre cabina de pilotaj dar nu putu vedea chipul pilotului. - Este cumva Caleb? - N u el pilotează, o asigură Norm pe un ton ironic. -Este şi el în avion? insistă ea, simţind că Norman îi va spune adevărul. - Nici măcar nu este în ţară, zise Norm. Ea îi zâmbi cu căldură, bucuroasă să ştie că nu va fi stânjenită de prezenţa lui Caleb. Vântul se înteţise şi ea se felicită că s-a îmbrăcat cu haine mai groase. Interiorul fusese amenajat pentru a satisface cerinţele lui Caleb; în mijloc-se aflau două măsuţe, în jurul cărora opt fotolii luxoase aşţeptau pasagerii care doreau să lucreze în timpul zborului. Cealaltă parte a cabinei fusese amenajată într-un salon mic şi cochet. Tot confortul necesar unei deplasări rapide era asigurat la bordul acestui avion. Cat nu mai zburase cu avionul. Singura ei posibilitate fusese anulată de moartea lui Harry; luna de miere fusese stabilită în Grecia şi totul căzuse baltă. De atunci nu mai avusese dorinţa de a călă-

1

VISURI ÎMPLINITE

105

tori în străinătate. Acum simţea că zborul o încânta şi lucrul acesta nu scăpă privirilor lui Norman. - Este prima dată când zbori cu avionul, nu? o întrebă el pe un ton vesel. - D a , dar sper să nu fie ultima, îl asigură ea entuziastă. Este atât de minunat să zbori! exclamă ea extaziată, zărind luminile strălucitoare ale Londrei. în timp ce Norm pregătea băuturile, ea putu admira norii cşre pluteau sub avion şi cerul de un albastru intens care-i aducea aminte de ochii lui Caleb. ' -Zborurile scurte sunt minunate, rosti Norm încântat. Numai cele lungi, ca cele până în Statele Unite, sunt obositoare. Ea deveni visătoare. - Mi-ar place atât de mult să văd America! - Cine ştie? continuă Norm uitându-se cu atenţie la ea. Poate vei face această călătorie cât de curând. -Nu... eu nu cred asta:, se grăbi ea să răspundă, dându-şi seama ce vrusese el să sugereze. N-am de gând să merg nicăieri cu şeful tău. El îşi întinse picioarele pentru a se relaxa şi continuă: , - Cred că sunt multe lucruri încântătoare pe care Caleb ar putea să ţi le arate în America. Cat îşi întoarse privirile de la el şi se uită prin hublou la cerul pe care se iviseră primele stele şi-şi reaminti ochii fascinanţi ai lui Caleb Steele. Noaptea trecută ea reţinuse momentele petrecute în biroul lui Caleb, alungând somnul care o cuprinsese şi avusese puterea să nu mai dorească să fie

106

CAROLEvMORTIMER

iubită de el, deşi amintirea sărutărilor lui o tulbura enorm. Nu putuse dormi gândindu-se la scena din biroul lui. Totuşi, el nu-i mai bântuia visele. Deşi se străduise din răsputeri să-1 readucă aproape de ea, conturul figurii lui dispăruse în ceaţă. Dimineaţa se trezise obosită şi răvăşită. în timpul somnului agitat, figura lui Caleb nu mai apăruse. Atâtea nopţi aşteptase ca el să nu-i mai tulbure somnul şi iată că acum, când se trezise fără el în minte, izbucnise în hohote amare de plâns. De ce Caleb o chinuia atât de tare? - Cat? Te simţi bine? se auzi vocea îngrijorată a lui Norm care o scoase din gândurile ei chinuitoare. Ea deschise ochii plini de lacrimi. - Mă simt bine, spuse ea. Mai avem mult până la sosire? - Cam douăzeci de minute, aprecie el uitându-se îngrijorat la ea. Ai cumva rău de înălţime? Dacă numai asta ar fi cauză suferinţei sale! Nici ea nu ştia ce se întâmpla în sufletul ei, atât de încercat şi de chinuit de când îl cunoscuse pe Caleb Steele. De atunci nu mai avusese linişte şi pace. - N u , absolut deloc, susţinu ea cu tărie. Domnul Lucien Steele nu mai are alţi oaspeţi în afară de mine? se interesă ea. - Domnul Steele nu primeşte niciodată oaspeţi, o informă el. Am senzaţia că numai vorbele lui Luke au putut să-1 determine să facă o excepţie de la obiceiurile lui.

1

VISURI ÎMPLINITE

107

Ea se arătă surprinsă. - Ştiu că i-a spus bunicului său că doresc foarte mult să-1 vizitez, dar nu văd ce-ar fi putut adăuga ca să-1 determine să renunţe la regula severă din ultimii ani. El dădu din umeri. - N u vorbesc în necunoştinţă de cauză când afirm că Luke are o plăcere specială să facă şotii... - Ş t i u şi eu pe năzdrăvănii face Luke, mormăi Cat, amintindu-şi cu neplăcere de petrecerea dată de nepotul scriitorului. - Poţi fi sigură că, indiferent ce s-a petrecut la aniversarea lui, Luke a ştiut să prezinte faptele într-o lumină destul de favorabilă, încât să-1 facă pe Lucien să accepte o întâlnire cu cea care a pătimit la petrecere. - Oh, nu! exclamă ea, simţind că-i fuge sângele din obraji, ruşinată că faimosul scriitor este la curent cu incidentele prin care trecuse în noaptea aceea de pomină. Dacă aş fi bărbat, l-aş pocni peste bot pe Luke de-ar vedea stele verzi! adăugă ea enervată. - D a c ă ai fi fost bărbat, nu s-ar fi întâmplat nimic, o ironiză Norm. Dacă ar fi fost bărbat, Caleb Steele nu s-ar fi sfiit să-1 pocnească pe nepoftitul musafir din patul său. Aşadar, Luke îl determinase pe bunicul său s-o primească pe Cat! Cine ştie ce i-a relatat despre ea! Trebuia să afle neapărat care fuseseră vorbele nepotului.

108

CAROLEvMORTIMER

- Cred că Lucien Steele a acceptat să mă vadă deoarece este de acord cu cele ce voi scrie despre el, mărturisi ea cu naivitate. - S e poate să fi fost convins de asta, clătină Norm din cap. Un om prevenit este pe jumătate convins. Cat simţi nevoia să-1 roage pe Norm să-i dea indicaţii pilotului să se întoarcă la Londra dar se răzgândi, nedorind să-i dea satisfacţie lui Caleb Steele. - Ce mai contează motivul pentru care mă primeşte, important este doar faptul că-1 voi vizita! exclamă ea. Ochii lui Norman o priviră cu admiraţie şi el zâmbi aprobator la înţelepciunea de care dăduse dovadă. După ce se uită la becul de deasupra uşii de la cabină, el spuse: -Fixează-ţi centura, Cat, vom ateriza peste putină vreme. în sfârşit, zarurile fuseseră aruncate şi ea nu mai putea da înapoia îl va întâlni pe Lucien Steele, indiferent de ceea ce îi spusese Luke! Va obţine interviul în ciuda adversităţii manifestate de Caleb. - Aterizările sunt la fel de uşoare ca şi decolările, o asigură el, mângâindu-i mâna, neştiind care este cauza emoţiei ei. Imediat ce avionul se opri, uşa se deschise şi Norman o ajută să coboare, conducând-o la o limuzină neagră. Şoferul îi deschise portiera şi ea se aşeză pe bancheta din spate în timp ce Norman îi aduse Valiza.

/

1

VISURI ÎMPLINITE

109

Ea nu se interesă pe ce aeroport aterizaseră, convinsă că trebuie să respecte consemnul lui Caleb cu privire la locul unde locuia Lucien Steele. Cu toate acestea, îşi dădu seama că se află într-o regiune îndepărtată de Londra, deoarece în zare se zăreau coline şi creste înzăpezite. Cat se uită la Norman, dar acesta rămase tăcut şi îngândurat şi ea recunoscu că nu trebuie să fie prea curioasă cu privire la ţinutul pe care-1 străbăteau. Interiorul maşinii era aranjat cu gust şi ea fu cuprinsă de o uşoară toropeală. Pe fereastră se putea vedea stratul gros de zăpadă şi cerul plumburiu ameninţător. Cat se întrebă dacă se aflau în Scoţia sau în Ţara Galilor, deşi nu-i păsa unde se afla şi nu dorea să facă public locul în care ~ se refugiase Lucien Steele. La un moment dat cotiră din şosea pe o alee mărginită de şiruri falnice de copaci acoperiţi de zăpadă, la capătul căreia se zărea o.clădire masivă care părea un castel medieval. Când maşina se opri, Norman o ajută să iasă şi ea admiră în voie castelul. Zidurile erau din piatră cenuşie iar ferestrele luminate alcătuiau o privelişte încântătoare. Ea rămase uluită în faţa frumuseţii clădirii când auzi o voce cunoscută: — Bine ai venit în casa mea. Cat se întoarse şi căscă ochii mari de uimire, zărindu-1 pe Caleb!

CAPITOLUL V

Ea avu timp să vadă cât de misterios arăta Caleb, îmbrăcat în costum negru şi se întoarse întrebătoare spre Norm, cerându-i o explicaţie. Acesta dădu înţelegător din cap, ştiind care este motivul reproşului ei mut. -Cat, el nu este un musafir, este într-adevăr casa lui Caleb! N-o minţise defel când îi spusese despre Caleb că nu se mai afla în ţară; atât Scoţia câr şi Ţara Galilor erau administrate autonom, aşa că puteau fi socotite în afara Angliei, din punct de vedere al localnicilor. -Vino înăuntru, Cat, să te adăposteşti de. zăpadă, o invită Caleb. Ai tot timpul să-i ceri socoteală lui Norm în privinţa informaţiilor greşite pe care ţi le-a dat, adăugă el făcându-i cu ochiul secretarului său. Ea nu se clinti din loc. - Aş vrea să fiu condusă imediat la Londra, rosti ea cu reproş. Ochii lui Caleb se posomorâră. - D e ce? - Este evident că m-ai adus aici promiţându-mi altceva şi eu...

}

112

CAROLEvMORTIMER

- Te rog să ne laşi singuri, Norm, spuse Caleb în timp ce-i lua bagajul lui Cat şi o conducea în casă. După ce trecură de un hol imens ajunseră într-un salon confortabil unde un foc puternic ardea în şemineul de marmură. încăperea era largă şi elegantă: covoare scumpe odihneau pe parchet iar tavanul era lambrisat cu esenţe rare de cireş si mahon. Un candelabru minunat atârna în mijlocul camerei. - Dă-mi drumul, se zbătu Cat mânioasă. Eşti... - N u recurg la trucuri ieftine pentru a forţa o femeie să-şi petreacă week-end-ul cu mine, Catherine Howard, îi spuse el pe un ton autoritar. Toate femeile vin de bunăvoie aici! - Tatăl tău este aici? - Da. -Dar... - Este casa mea, dar tatăl meu locuieşte aici, o întrerupse el sec. Nu te-am adus aici ca să petrecem două zile de dragoste împreună! Obrajii ei se îmbujorară. - Nu este cazul să-ţi baţi joc de mine. * - Nu vreau deloc să abuzez de buna ta credinţă! Mai bine te-aş strânge de gât decât să atentez la pudoarea ta, o fulgeră el cu privirea. Eaj?onstată că într-adevăr îl înfuriase foarte tare, ceea ce-i spori uluiala. - A m întrebat-o pe secretara ta, apoi l-am chestionat pe Norm şi nici unul nu mi-a spus că eşti aici, ba chiar mi-au dat de înţeles