Caracterizarea Lui Felix Sima

Caracterizarea lui Felix Sima

Unul din cele mai cunoscute personaje masculine este Felix Sima,protagonistul romanului călinescian “Enigma Otiliei”. Din punct de vedere tipologic „‟Enigma Otiliei‟‟ e un roman interbelic obiectiv de inspiraţie socială însumând „‟dosare de existenta‟‟ ale unor tipuri umane realizate după tiparul balzacian. În acelaşi timp e si un roman de problematică morală , un roman de dragoste si bildungsroman. Tema fundamental a romanului „‟Enigma Otiliei‟‟ o reprezintă existent societaţii burgheziei bucureştene de la începutul secolului XX. Prin urmare e o temă de factură realist căreia îi sunt subordonate tematicele balzaciene ale moştenirii si ale paternităţii. O alta temă este cea a formării înglobând de asemenea si erosul.Din punct de vedere a lui Felix Sima, „‟Enigma Otiliei‟‟ este un bildungsroman,căci urmareşte trecerea protagonistului de la adoleşcenţă la maturitate.Cristalizarea personalităţii lui presupune si traversarea unei crize erotice. Titlul initial al romanului,schimbat din raţiuni comerciale „‟Părinţii Otiliei‟‟, avea in centru motivul balzacian al paternităţii şi anticipa felul,de cele mai multe ori brutal in care celelalte personaje incercau să hotărască destinul fetei.Titlul sub care romanul a fost publicat evidentiază eternal mister feminin şi de asemenea misterul unei vârste şi al unei vieţi. Otilia este o enigma pentru Felix care nu poate înţelege amestecul de copilărie şi maturitate şi maturitate din comportamentul fetei. Replica lui Pascalopol din finalul romanului „‟a fost o fată delicioasă,dar ciudată pentru mine rămâne o enigmă‟‟ îi certifică lui Felix caracterul enigmatic al Otiliei. Semnificaţia generală a titlului este pusă în evidenţă de reflexia lui Felix din finalul romanului.‟‟Nu numai Otilia are o enigmă, ci destinul însuţi.‟‟ Perspectiva narativă este heterodiegetică, acţiunea fiind realizată la persoana aIII-a de către un narator obiectiv şi omniscient care îşi ordonează demiurgic universal epic.Pe alocuri, naratorul împrumută funcţiile sale lui Felix Sima, acesta devenind personaj reflector. De factură realist, este şi cronotopul.După modelul balzacian, romanul incepe prin fixarea coordonatelor spatio-temporale ale acţiunii.Incipitul descriptiv plasează acţiunea intr-o geografie reală a capitalei româneşti si într-un timp istoric precis : începutul lui iulie 1909. Structura romanului însumează trei planuri.Planul epic principal urmăreşte destinul clanului familial Giurgiuveanu-Tulea-Raţiu.El gravitează în jurul istoriei moştenirii lui

Giurgiuveanu,moştenire care hotărăşte direct sau indirect destinul tuturor personajelor romanului.Cel de-al doilea plan narativ urmăreşte povestea de iubire a lui Felix şi Otilia,tineri surprinşi în devenire, in confruntare cu lumea şi cu ei înşişi.Cel de-al treilea plan este cel cadru care capturează monografic existenţa burgheziei bucureştene. Compoziţia romanului este de factură clasică,respectând principiul cronologiei,simetriei si al circularităţii.Cele douazeci de capitole neindividualizate prin titlu se succed cronologic. Intrarea şi ieşirea din universal fictional se realizează prin valorificarea simetrică a aceleiaşi imagini a străzii Antim atât in incipit, cât şi în finalul romanului. Felix Sima ocupă un loc privilegiat, fiind personaj reflector şi actor în scenariul epic al romanului.Este un personaj realist,complex,surprins in devenire.Dominanta tipologie îl plasează în tiparul intelectualului.Portretul fizic esti schiţat în linii clasice : „‟Faţa îi era juvenilă şi prelungă,aproape feminină […] dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura oblică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie.‟‟ Fiyionomia în linii fine a adolescentului de 18 ani reliefează originea socială elevată, ca şi vestimentaţia,care sobră,elegantă,distinsă – sugerează şi rigoarea disciplinei, a educaţiei aproape cazone primite în liceu de băieţi din Iaşi.Figura adolescentului este individualizată prin „‟nota voluntară‟‟ care dezvăluie caracterul hotărât ambiţia celui deci sa devină o celebritate în domeniul ştiinţei medicale. Biografic rezumată din perspectiva naratorului omniscient (procedeu balzacian de caracterizare) întregeşte prima ipostază a eroului completând „‟dosarul‟‟ său de existenţa.Felix, fiul doctorului Sima din Iaşi, absolvind liceul-internaut, vina la Bucureşti în casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu, spre a urma Facultatea de Medicină. Dupa moartea tatălui (mama şi-o pierduse în copilărie) acest unchi prin alianţă îi devenise tutore, administrându-I averea moştenită. Prima ipostază a eroului e construită pe motivul străinului.Eroul pătrunde într-o lume necunoscută,rapace şi agresivă, care ţine să-I amintească-prin vocea Aglaei- că este un orfan. Ajutat de Otilia,pentru care simte o simpatie spontană şi cu care se simte solidar ptrintr-un acelaşi status social, Felix depaşeşte deruta primelor momente;analizând lucid esenţa acestei lumi, el înţelege mecanismul egoismului şi al rapacităţii pe care ea se întemeiază şi îşi defineşte în raport cu această conduita („‟Felix îl obosea,îl neliniştea această lume fară instinct de rudenie, aprigă în care un om nu se poate încrede în nimeni şi nu era sigur de ziua de mâine.Îi deveniseră odioşi toti, şi Costache şi Aglae, şi ceilalţi şi un gând îi stăruia in minte : Să fugă cât mai repede şi cât mai departe de această casă‟‟). În relaţiile cu aceste finite odioase, Felix se defineşte ca un intellectual superior, rămânând deaspura mediocrităţii, banalităţii si mechinăriei lor.El îşi construieşte un cod moral şi comportamental superior :‟‟Voi căuta sa fiu mai bun cu toată lumea, modest, şi sa îmi fac o educaţie de om. Voi fi ambiţios, nu orgolios.‟‟

Cea de a doua ipostază urmareşte iniţierea erotică a personajului.Devenit student la medicina, el studiază cu îndârjire; „‟dispreţuindu-şi colegii mediocrii‟‟. Se remarcă prin puiblicarea unui studio intr-o revistă franceză prin dorinţa de a îşi face o reală cultură.Nu aceeaşi siguranţă de sine se dezvăluie in viaţa sentimentală a eroului.Obişnuit să se scruteze cu luciditate,el înţelege curând că o „‟Iubeşte pe Otilia‟‟, dar ceea ce îi scapă minţii sale clare este derutantul comportament al fetei, inconsecvenţa ei,labilitatea afectivă si mobilitatea psihică.Incertitudinile lui Felix, pendulările chinuitoare între încredere si dezamăgire ,între speranţă si deznădejde nu dezvăluie însă o natură lăuntrică funciar dilematică,bucuriile şi suferinţele iubirii nu-l abat de la stadiul său,devenit pasiune.Păstrându-şi condoarea într-o lume lipsită de frumuseţe şi puritate, Felix îşi idealizează iubita, având sentimentul că o trădează prin relaţia cu Georgeta. Cand povestea romantică,enigmatică a primei iubiri la sfârşit, eroul reuşeşte să-şi domine suferinţa şi deziluzia. Ipostaza finală ne infăţişeaza un Felix maturizat in urma experienţei trăite ,el a înţeles că într-o lume în care totul e supus degradării,dragostea a încetat să mai fie un sentiment netulburat.Eroul este în final un învingător , un ‟‟fericit‟‟ căsătorit într-un chip care se cheamă ‟‟strălucit‟‟, devenind o personalitate în lumea medicală europeană.