Caracterizare Allan

CARACTERIZARE ALLAN Allan este un tanar inginer englez, sosit la Cal-cutta. Dupa o perioada de spitalizare, in convalescenta fiind, Allan este invitat in casa inginerului Narendra Sen, unde are prilejul de a o reintalni pe Maitreyi, fiica acestuia, in varsta de numai 16 ani (pentru prima data o vazuse in masina tatalui ei si nu-i facuse o impresie extraordinara) .

Experienta traita de acest tanar in India esle una totala: spirituala, intelectuala, erotica. Prin Maitreyi, Allan descopera dragostea si prin dragoste patrunde in sufletul Indiei. Allan reprezinta tipul europeanului lucid, caracterizat, in primul rand, printr-o extraordinara dorinta de cunoastere, care, de altfel, a si stat la baza apropierii dintre el si Maitreyi: As vrea sa marturisesc de la inceput si raspicat ca niciodata nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in tovarasia Mailreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si fascinant in viata ei."

La inceputul relatiei sale cu Maitreyi, Allan se dovedeste un observator rece, lucid: Maitreyi mi se parea mandra si dispretuitoare." Allan o analizeaza pe tanara din toate punctele de vedere, punandu-si tot felul de intrebari cu privire la ea: Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva, asa cum imi inchipuiam eu ca sunt indienele." incetul cu incetul, Allan se simte tot mai atras de Maitreyi, de tot ceea ce era miraculos in fiinta ei: Intimitatea aceasta cu o indianca e ceva nemaipomenit. Nici eu nu stiam cum s-o sfarsi. Ma turbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit. Ma amuz numai" Chiar si atunci cand are dovada deplina a iubirii pe care i-o poarta Maitreyi, Allan continua sa-si puna intrebari, sa fie suspicios cu privire la autenticitatea sentimentelor ei: Oare Maitreyi n-a actionat ca o hipnotizata, ca un automat, de cand m-a sarutat intaia oara? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt oare simple caderi, acte determinate de constiinta ei barbara, s upers titioasa? "

Momentul despartirii de Maitreyi, impusa de tatal acesteia, este dureros, in ciuda suferintei, Allan respinge gandul sinuciderii, realizand ridicolul unei asemenea decizii.

Pe Allan il caracterizeaza aceeasi luciditate si obsesie a autoanalizei care ii insufletea pe eroii lui Camil Petrescu. Tot timpul el analizeaza si se analizeaza cu luciditate, cantareste fiecare gest al frumoasei si fascinantei Maitreyi, formuleaza ipoteze si isi cenzureaza trairile. Allan transforma experienta erotica intr-o experienta a cunoasterii. Caractertizarea lui Allan este concomitent personaj principal, narator şi reflector - tânăr englez, inginer, în vârstă de 25 de ani, vine dintr-o altă cultură şi civilizaţie- autorul: - reface experienţa iubirii lui cu Maitreyi dintr-o dublă perspectivă confesivă:- a amintirii, a rememorării celor întâmplate în casa profesorului Dasgupta- a recitirii jurnalului ţinut chiar în lunile dragostei lor - încearcă, în procesul descoperirii propriului „eu”

să se menţină în sfera obiectivităţii, motivpentru care ţine un jurnal unde notează cu exactitate şi sinceritate:- toate observaţiile asupra exteriorităţii- trăirile sale interioare=> trăieşte o aventură a cunoaşterii prin iubire; el poartă semnele marilor obsedaţi:de aventura byronianăde evadare din contemporan şi istoricde refugiu în exotism şi reveriede atracţie a eternului feminin- personajul trebuie urmărit pe firul procesului iniţiatic pe care-l parcurge pentru:- împlinirea sa în iubire- pe linia unui profund proces de autocunoaştere- procesul iniţiatic al eroului începe când se îmbolnăveşte de malarie şi îşi petrece convalescenţa în casasuperiorului său, inginerul Narendra Sen. In noul cadru familial, personajul se transformă într-un fin observator dorind să afle cât mai multe despre indieni şi obiceiurile lor insolite- observă că inginerul este un stăpân autoritar, chiar despotic, ascultat cu sfinţenie de:- soţia sa Srimate Devi Indira- cele două fiice, Maitreyi şi Chabu- atenţia lui Allan se concentrează tot mai mult asupra Maitreyei pe care o priveşte ca pe o curiozitate căci nu izbuteam să înţeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mişcările ei moi, de mătase, în zâmbetul timid preliminar de patimă şi, mai ales, în glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă - o serie de fapte duc la o apropiere din ce în ce mai firească a celor doi:- Allan o învaţă pe Maitreyi franceza- ea îl învaţă bengaleza- schimbă autografe pe cărţi şi reviste- îşi vizitează reciproc camereleîşi povestesc istorisiri insinuante- vorbesc despre - căsătoria indiană- gurul Maitreyiei, Robi Thakkur ( poetul Tagore)- descoperă astfel în această tânără de 16 ani o gândire profundă, o mare sensibilitate, tendinţa de a iubitotal pe cineva- se simte tot mai mult atras de ea, dar încearcă totuşi să se menţină într-o zonă a lucidităţii, motiv pentru care destăinuie tuturor că este un celibatar convinsincertitudinile eroului se finalizează treptat, amestec de idilă, sexualitate, prietenie şi devoţie- după logodna de ”La lacuri”, unde Maitreyi rosteşte emoţionantul ei jurământ, iubirea lor cunoaşte şiîmplinirea trupească; Allan constată că starea sa prezentă este altceva, o iubire cu totul deosebită, fără precedent, ceva apt să dureze; consideră că nimeni şi nimic nu-i poate despărţi şi că dragostea lor aredestulă forţă pentru a uni contrariile şi pentru a calma diferenţele de rasă, de religie, de obiceiuri- de aceea învaţă bengaleza şi e dispus să treacă la religia hind MAITREYI de Mircea Eliade Caracteri zarea personajelor - despărţit brutal de Maitreyi, Allan se vede aruncat în mijlocul unei existenţe dure care stă sub semnulînsingurării totale; departe de fiinţa iubită, dezgustat, năuc, rătăceşte fără gânduri, disperat, tânguindu-se copacilor şi dorindu-şi moartea- îşi organizează „dezintoxicarea erotică”evadând în Himalaya, un mediu care să-i permită să-şi alinedorul şi suferinţa; dar compania lui Jenia Isaac nu-i permite acest lucru, imaginea Maitreyiei rămânândca o pecete pe sufletul său- Allan este în permanentă derută interioară, când observator rece, când exaltat, copleşit de fericire;totuşi, principala dominantă a eroului rămâne luciditatea, percepţia raţională a propriilor trăiri şi a celor din jurul său

Allan - personaj principal de roman erotic modern - personaj modern - personaj-narator - tipul indragostitului -(Mitul iubirii si motivul cuplului) "Maitreyi", de Mircea Eliade - roman modern erotic si exoticRomanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura interbelica si ilustreaza epicul pur, in care Mircea Eliade (1907 -1986) creeaza, in spiritul lui Andre Gide, eroul lucid, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza" epic experience traite. "Mircea Eliade este cea mai integrals si servile fntrupare a gideismului in literatura noastra", afirma George Calinescu. "Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai

multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul. Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, care se manifesta ca dimensiune esentiala a experientei omenesti, acel prea plin al sufletului, vazut ca traire limita. Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se cu autorul, prin jurnalul intim care constituie temelia realizarii romanului. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj, definind viziunea narativa "impreuna cu". Romanul are valente autobiografice, intrucat Mircea Eliade a fost in India ca sa studieze sanscrita si filozofia hindusa si a locuit o vreme in casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi. Perspectiva temporala este cronologica, iar relatiile spatiale reflecta un spatiu real, deschis - India, muntii Himalaya -, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din sufletul personajelor. Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza indragostitul lucid si analitic, reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat in romanul romanesc modern. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, prilej cu care a consemnat in jurnalul intim propria poveste de iubire si pe baza caruia a realizat romanul: "Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi". Venit in India sa lucreze si imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el - "eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul, "mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celor dintai intalniri". Autorul, Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare: "Totusi n-am scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimentele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele". Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul interior scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind proprii construirii personajului modern. Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator reee, cand exaltat, cand coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroului ramane luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din jur. Inceputul relatiei dintre Allan si Maitreyi este total lipsit fie si de intuitia erosului, de acea iluminare spontana a "dragostei la prima vedere". "Niciodata nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni" - marturiseste Allan cercetand jurnalul si cautand cu infrigurare momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii. Sentimentul se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesimtite, intamplarile consemnate urmand a fi reconsiderate cu alti ochi atunci cand scrie romanul. Allan este un personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate a romanului, gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente

lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le inlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizeaza cu meticulozitate fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant si mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie. De altfel, tanara femeie indianca este construita exclusiv prin ochii barbatului, ai europeanului care analizeaza, lucid si minutios, reactii, priviri, atitudini care o defmesc, insa ea nu are nicio sansa, niciun prilej de a se explica ori de a dezvalui eventuate explicatii. Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, care analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitdtii traite, desi acestea il nedumeresc, il descumpanesc, pentru ca nu poate intelege atitudinea ingineruiui Sen, care il trateaza ca facand parte din familie. Caldura cu care este primit in casa acestuia, grija afectuoasa si onoarea cu care este tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropierea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice (de exemplu, lectiile de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca; inginerul Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc.), prin consimtiri subintelese, prin insinuari transparente privind eventuala lor unire. Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea totala a dorintei lui Allan de a trece la hinduism. Si atunci, cum poate intelege eroul izbucnirea furibunda si izgonirea sa din casa familiei Sen, ce parea sa fie si a lui? Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind altceva decat o strategic feminina de a flirta, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cunoaste ca pe o europeana. Lucid si analitic, Allan o vede uneori "rece si dispretuitoare": "Adesea, la masa, ii surprindeam un zambet distant si putin rautacios... Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva". Alteori, dominat de natura sa pasionala, este exaltat, intrebandu-se cum "am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi, niciodata". Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adevarat proces launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analitica. De la primele perceptii, cand "nu o iubesc", la emotia provocata de intimitatea cu o indianca ce "ma tulbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit", apoi recunoasterea efectului bulversant caruia nu i se poate impotrivi -"Nicio femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuaia e un blestem."-, considerandu-se vrajit, nu indragostit. Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufletui indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sensul exact al acestei contopiri: "Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizata, ca un automat, de cand m-a sarutat intaia oara? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt oare simple caderi, acte determinate de constiinta ei barbara, superstitioasa?" Aceeasi luciditate devoratoare il face pe erou sa intrevada, in plina fascinatie a iubirii, eventual itatea efemeritatii sentimentului: "Strangand-o in brate, am simtit pentru intaia data teama ca dragostea Maitreyiei ar putea candva sa ma oboseasca. [...] Cand aveam nevoie de singuratate, de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinta celuilalt?". Despartirea brutaia si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfarsita suferinta, 6 puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are ganduri negre de sinucidere. Reactia lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, impresionante, chinuitoare: "am avut o noapte salbateca"; "zadarnic muscam perna, zadarnic ma muscam sa nu tip"; "Sa ma inec in Gange si sa afle Sen cat de curat o iubeam pe Maitreyi". De altfel,

drama intregii familii este cutremuratoare: "Pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a tipat ca va marturisi sotiriui, in noaptea nuntii, ca s-a culcat cu mine si va compromite intreaga familie, caci va fi data afara cu scandal, si tot orasul va afla de rusinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o o data peste fata, de a trantit-o la pamant in sange. Dar a avut si el imediat un atac si a fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face operatia intr-o zi sau doua, daca se va linisti. [...] Pe Maitreyi au inchis-o intr-o odaie, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana cand a cazut in nesimtire. [...] Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina." Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola, "gandul sirtuciderii mi-a aparut deodata in toata lasitatea si ridicolul lui". Retras in muntii Himalaya, o cunoaste pe Jenia Isaac, o "tanara fara expresie", dintr-o familie de evrei fmlandezi si venita aici in cautarea absolutului prin manastirile acestor locuri. Allan are cu ea o scurta reiatie amoroasa, continuand sa-si analizeze starile, gandurile, reactiile in raport cu alte femei. O alta reiatie, de data aceasta din interese materiale, o stabileste cu Geurtie, "o fata buna, admirabila", dar persista gandurile la Maitreyi cu aceeasi iubire tulburatoare, incercand sa desluseasca motivele pentru care tanara se daduse unui vanzator de fructe. Rasfoind niste hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare a unui barbat necunoscut catre Maitreyi, din care reiese ca fata mai avusese o iubire, pe care n-o marturisise nimanui, nici lui, macar aluziv. Contrarietatea lui Allan sporeste, el inmarmureste surprins de aceasta noua enigma, adaugata misterioasei Maitreyi. Ultimul gand al lui Allan, cu care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini: "Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei." "Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintilor sau moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum ne invata cazul lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai priveasca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in nesiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului incheiat?" (Nicolae Manolescu, "Arca lui Noe") Originalitatea moderna a eroului masculin e data de subtilitatea analitica a propriei constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a timpului subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator.