Caracteristici Geologice Si Geomorfologice Ale Zonei Litoralului Romanesc Al Marii Negre ZP

Caracteristici geologice, geomorfologice si geodinamice ale litoralului romanesc al Marii Negre Litoralul romanesc al Marii Negre se desfasoara intre bratul Musura din delta secundara a Chiliei, in nord, pana la Vama Veche, in sud, pe o lungime de aproximativ 245 Km. Din punct de vedere morfologic, zona de studiu include faleza activa si inactiva, plajele, complexul lagunar Razim si Siutghiol, limanurile, delta maritima, precum si plaja submersa si versantul litoral sau, in fata deltei, frontul deltei si prodelta. Din punct de vedere geologic si structural, apartine urmatoarelor unitati: - Dobrogea de Nord - Orogenul nord-dobrogean si Depresiunea Predobrogeana sau Platforma Scitic; limita dintre cele doua unitati structurale este data de o falia Sfantu Gheorghe - Masivul central dobrogean; - Platforma sud-dobrogeana. sud-dobrogeana. In alcatuirea litoralului dintre Sulina si Gura Buhazului intra depozite exclusiv holocene (Panin, 1974). Depozitele mai vechi ce afloreaza pe teritoriul Dobrogei, nu se regasesc la zi in zona litorala, decat la sud de Histria, mai ales in sectorul sau sudic, intre Cap Midia si  Vama Veche, chiar in zona litorala sau in imediata apropiere, avand o distributie discontinua si limitata. Sisturile verzi de varsta precambriana afloreaza in faleza lacului Tasaul si la Capul Midia. Jurasicul superior afloreaza la sud de Capul Midia si si in malul lacului Siutghiol unde mai apar si depozite cretacice (Chiriac, 1960). Cu exceptia depozitelor de varsta cuaternara, cele mai raspandite depozite ce afloreaza in tarmul situat la sud de Capul Midia sunt cele sarmatiene, alcatuind baza falezei marine. Depozitele atribuite Pleistocenului inferior sunt constituite din argile verzi, albicioase sau roscate, cu 1

concretiuni de gips (Ana Conea, 1970). Depozitele groase de loess in care este taiata faleza marina din sectorul sudic, sunt atribuite Pleistocenului mediu si superior. Ana Conea a identificat in cadrul acestora 7 grupuri de soluri fosile. Litoralul romanesc al Marii Negre este divizat, in functie de caracteristicile geologice si geomorfologice in doua sectoare distincte (Geografia Romaniei, vol V): - sectorul nordic, cu un tarm jos,deltaic, lagunar, de acumulare intre gura Musura si Capul Midia; - sectorul sudic, situat la sud de Capul Midia pana la Vama Veche, cu un tarm inalt, cu faleza. Gr. Posea ( 2002) delimiteaza trei sectoare litoral, tinand seama de tipul principal de tarm, cu faleza activa ori inactiva ori fara faleza, cu cordoane si plaje: - sectorul deltaic, acumulare intre gura Musura si portita Periteasca; - sectorul lagunar, intre Periteasca si Cap Singol; - cu faleza, intre Cap Singol si Vama Veche. In 2010, Caraivan evidentiaza existenta a trei sectoare distincte in urma analizei sedimentologice si geomorfologice a tarmului romanesc al Marii Negre: - sectorul Sulina –  Capul Midia, tarm jos, acumulativ si instabil; se caracterizeaza prin plaje bariera simple sau complexe, joase, formate din sedimente nisipoase terigene, preponderent de provenienta dunareana; - sectorul Cap Midia  –   Cap Singol, considerat de tranzitie de catre autor, unde apar corpuri acumulative nisipoase mari, extinse intre promontorii cu faleza activa separata de mare printr-un cordon litoral (cordonul Mamaia) - sectorul Cap Singol Vama Veche, cu faleza activa, prodominant calcaroasa (calcare sarmatiene) sau in loess, supusa abraziunii marine, intrerupta in dreptul limanelor de cordoane litorale. In cadrul acestor sectoare se disting subsectoare, precum si tipuri si subtipuri de tarm, impuse de constitutia litologica, precum si de raportul dintre procesele de 2

eroziune, transport si acumulare, cea mai mare varietate intalnindu-se in sectorul nordic, deltaic. Litoralul deltaic

Litoralul deltaic se extinde intre gura Musura si Periteasca, cuprinzand grindurile Letea Caraorman Cap Dunavat si frontul deltaic. Este un tarm jos, cu cordoane si plaje, reprezentand singurul sector de tarm ce avanseaza in mare, in sudul gurilor fluviatile, prezentand si subsectoare de stagnare ori retragere (fig. 1).

Fig. 1. Evolutia liniei de tarm a Marii Negre intre G. Musura si Cap Midia intre 1962-1985 (Gastescu, Driga, 2000).

Se constata predominarea proceselor de retragere a tarmului deltaic pe 55,6%, in comparatie cu ponderea sectorului de progradare de 29,6% sau a celor stabile de 3

14,8%. Ratele istorice ale acumularii, respectiv eroziunii sunt exemplificate in figura 2 pentru sectoarele Sulina-Sf. Gheorghe si Ciotic-Cap Midia. Sectoarele de progradare corespund fie bratelor Dunarii care au dezvoltat delte secundare (Chilia si Sfantu Gheorghe), fie sectoarelor localizate în directia de deplasare a transportului sedimentelor in lungul tarmului (Sulina, Sacalin) (Vespremeanu-Stroe ,2007). Subsectorul golfului Musura, situat intre bratele Musura si Sulina, reprezinta cel mai nordic sector al tarmului romanesc. Se caracterizeaza printr-un tarm jos, mlastinos si inregistreaza cele mai mari rate de inaintare a liniei de tarm in larg, cu un maxim in proximitatea gurii bratului Musura - 10-12 m/an (Vespremeanu - Stroe, 2007). Subsectorul Sulina, cuprins intre digurile bratului Sulina, la nord, si aproximativ plaja orasului, la sud, e o lungime de aproximativ 4 km, a evoluat sub influenta proceselor acumulative pana la momentul construirii digului din 1981. Ulterior acestui moment, compartimentul jeteuri Sulina  –   Dig Sulina intra intr-o evolutie lenta. Din punct de vedere morfologic se remarca aparitia si juxtapunerea conurilor de acumulare pe latura sudica a jeteurilor. Sectorul Imputita-Casla Vadanei, cuprins intre plaja orasului Sulina la nord si Casla Vadanei la sud; cu o lungime de cca. 15 Km. In acest sector se inregistreaza procese de eroziune foarte active. In intervalul 1962-1979 s-au inregistrat cele mai mari rate de retragere, cu un maxim de -23.8 m/an la Canalul Sonda, ulterior ratele de retragere cunosc o moderare (Vespremeanu-Stroe, 2007). Bariera deltaica este ingusta, sparta in multe locuri de mare. Subsectorul Casla Vadanei-Sf. Gheorghe, este cuprins intre Casla Vadanei la nord si gura bratului Sf. Gheorghe la sud, se caracterizeaza printr-o evolutie complexa si diferentiata in timp si spatiu. Plaja este o plaja bariera complexa ce face parte din corpul de acumulare Saraturile. Procesele de acumulare/eroziune se desfasoara alternant, materializandu-se in perioada 1985-1991prin instalarea unui cordon de dune 4

la nivelului tarmului emers, indepartat ulterior treptat prin procese de eroziune ce au culminat cu furtuna din ianuarie 1998. in prezent, peisajul este dominat de dune si conuri de rever de mari dimensiuni. Subsectorul deltei secundare a bratului Sf. Gheorghe, se caracterizeaza printr-un tarm mlastinos, foarte mobil, cu ritmuri mari de inaintare a tarmului in dreptul gurilor de varsare de 20-25 m/an pana la inchiderea lor de catre insula Sacalin. Intre acestea ritmurile de inaintare au valori de 5-8 m/an Subsectorul insula bariera Sahalin, situat la S de varsarea bratului Sf. Gheorghe. Reprezinta un cordon litoral format din dezvoltarea barei laterale a bratului Sf. Gheorghe.Insula a aparut in 1897, construita din aluviunile aduse pe bratele deltei secundare Sf. Gheorghe si ale bratului Sf. Gheorghe. Subsectorul Ciotic-Perisor este un sector de intensa eroziune, ce a inregistrat retrageri considerabile a liniei tarmului in ultimele decenii, procesele moderandu-se in intervalul 1979-2000. Rata medie de retragere pentru perioada 1962-1981 fiind de 7.3 m/an. Cele mai mari rate de eroziune din cadrul intregului sector deltaic s-au inregistrat intre Zatonul Mic si Zatonul Mare, depasind 20 m/an. Subsectorul Perisor-Periteasca, corespunde cu formatiunea de acumulare Perisor. Este un tarm de acumulare. Lungimea sectorului este de cca. 10 km. Plaja este de tip plaja bariera complexa, observandu-se mai multe seturi de cordoane litorale juxtapuse. Litoralul lagunar

Litoralul lagunar se caracterizeaza printr-un tarm jos, rectiliniu, cu cordoane litorale, extins intre Periteasca si Cap Singol. Subsectorul Periteasca-Gura Portitei, este reprezentat printr-o plaja sub forma unui cordon ce este supusa actiunii continui de eroziune a valurilor.

5

Subsectorul Gura Portitei  –   Chituc este reprezentat printr-un tarm de periboine si portite, compus dintr-o bariera lagunara ingusta, ce se retrage in detrimentul lagunei. Linia tarmului prezinta rate de retragere de 3-5 m/an. Subsectorul grindului Chituc corespunde formatiunii de acumulare Chituc, cu dune, in crestere usoara catre sud. Subsectorul Cap Midia  –  Cap Singol cu caracter de tranzitie intre sectorul nordic cu plaje si cel sudic cu faleze, cu corpuri acumulative nisipoase mari, extinse intre promontorii cu faleza activa, afectate de abraziune si procese gravitationale. Sunt prezente faleze inactive situate in spatele unor corpuri acumulative mari si plajele bariere complexe intre Cap Midia si Cap Ivan, Intre Cap Ivan si capul Clisargic, precum si cordonul litoral extins intre Capul Clisargic si capul Singol. Corpurile acumulative ce leaga promontoriile sunt formate dintr-o succesiune de 2-3-4 cordoane de nisip fin. Evolutia tarmului in zona cap Midia este redata in tabelul 1, din analiza .

Fig. 2. Ratele istorice ale proceselor de acumulare-eroziune din perioada 1989  –  2006 aferente sectoarelor Sulina  –   Sf. Gheorghe  –   dreapta si Ciotic  –   Capul Midia  –   stanga (Master Plan "Protectia si reabilitarea zonei costiere", Halcrow)

6

Fig. 3. Procesele de coasta si transportul de sedimente pentru sectorul nordic  –  dreapta si sudic  –  stanga (Master Plan "Protectia si reabilitarea zonei costiere", Halcrow) 7

se observa dominanta proceselor acumulative, indeosebi pentru perioada 1980-1989.  Tabel 1. Evolutia sectorului de ţărm Capul Midia în perioada 1883 -2002 (Constantinescu, 2004) Interval de timp Ritmuri medii, m/an

1924-1960

1960-1970

1970-1980

1980-1989

1989-2002

-0,1

0,2

4,0

6,5

2,8

Litoralul sudic - cu faleza

Se extinde intre Capul Singol, situat la sud de plaja Mamaia, si Vama Veche, cu o orientare generala nord-sud, cu faleze active taiate in calcare sarmatice si loess, cu plaje inguste la baza acestora (Costinesti), ori fara faleza, cu limane (Agigea, Techirghiol,

se observa dominanta proceselor acumulative, indeosebi pentru perioada 1980-1989.  Tabel 1. Evolutia sectorului de ţărm Capul Midia în perioada 1883 -2002 (Constantinescu, 2004) Interval de timp Ritmuri medii, m/an

1924-1960

1960-1970

1970-1980

1980-1989

1989-2002

-0,1

0,2

4,0

6,5

2,8

Litoralul sudic - cu faleza

Se extinde intre Capul Singol, situat la sud de plaja Mamaia, si Vama Veche, cu o orientare generala nord-sud, cu faleze active taiate in calcare sarmatice si loess, cu plaje inguste la baza acestora (Costinesti), ori fara faleza, cu limane (Agigea, Techirghiol,  Tatlageac, Mangalia) sau cu mici lagune asanate (Comorova, Hergheliei), cu cordoane si plaje. Portiunile active ale falezei se intalnesc de-a lungul unor subsectoare (Caraivan, 2010) : 

Cap Singol  –  Cap Constanta (plaja Tataia) –  faleza creste in inaltime de la nord spre sud, unde atinge cca 30 m in dreptul Spitalului Militar.



Constanta Sud  –   Agigea, afectata de vaste lucrari de excavatii si terasari; pana la marginea de nord a lacului Agigea prezinta inaltimi de 10-12 m, scazazand apoi la numai 5 m; in jumatatea sa inferioara este constituita din depozite sarmatiene.



Cap Agigea  –   Eforie Nord (Belona) prezinta o faleza inalta de 10-14 m, constituita din calcare sarmatiene in baza, peste care se succed argile rosii cu gipsuri si depozite loessoide; rata de retragere este estimata pentru perioada 1971-1979 la 5m.



Capul Turcului  –   Cap Tuzla  –   unde faleza este afectata de procese de alunecare.

8



Cap Tuzla- Vama Veche, cu exceptia tarmurilor acumulative ce bareaza limanele Costinesti, Tatlageacul Mare si Mangalia, precum si mlatinile Comorova si Hergheliei.

Profilul litologic al falezei in sectorul litoral sudic este unul mixt: -

in partea inferioara se regasesc formatiuni precuaternare, precum sisturi  verzi, dolomite jurasice, calcare, argile si nisipuri sarmatiene; eroziunea acestora este una mai lenta, rezultand nisipul si pietrisul, integrate circulatiei litorale;

-

depozitele cuaternare, precum argile si depozite loessoide, sunt depozite friabile, furnizand cantitati importante de material detritic circulatiei litorale; din punct de vedere textural, depozitele loessoide apartin categoriilor: silt, silt argilos, silt nisipos.

Litoralul Sudic  –  tarmuri acumulative

In sectorul dintre Cap Singol si Vama Veche se deosebesc din punct de vedere morfogenetic mai multe tipuri de plaje: 

Plajele de sub faleza activa - alcatuite din nisip si pietris calcaros si fragmente cochilifere; daca la nord de Capul Constanta textura sedimentelor de plaja este mai fina, fractiunea terigena mai abundenta, la sud, sedimentele de plaja se caracterizeaza prin dominanta particulelor de cochilii si de calcare.



Plajele bariere, reprezentate prin cordoanele litorale ce bareaza lacurile  Agigea, Techirghiol, Costinesti, Tatlageac, Mangalia

Surse de sedimente Sedimentele plajelor din sectorul deltaic sunt reprezentate, in principal, de aluviuni aduse de Dunare in zona litorala si redistribuite de valuri si de curentul longitudinal de 9

tarm. Majoritatea sedimentelor sunt de provenienta terigena si consta in principal din particule de cuart, mice, feldspati si contributii secundare de minerale grele (granatiamfiboli-piroxeni-minerale opace-staurolit). Sursa terigena caracterizeaza sedimentele litorale atat ale sectorului deltaic, cat si lagunar. Contributia acesteia la sedimentele zona plajei Mamaia diminuandu-se considerabil. Sursa organogena in sectorul litoral deltaic si lagunar provine indeosebi din cochiliile de Mya arenaria, Corbula si Cardium. La sud de Capul Singol, sursa terigena danubiana nu atinge tarmul decat intr-o masura nesemnificativa. In acest sector, materialul terigen are intr-o oarecare masura un caracter relict, fiind reprezentat de aluviunie raurilor, prin a caror barare s-au format limanele actuale. In acest sector sudic, sursa organogena este foarte importanta, reprezentata prim material cochilifer oferit de moluste actuale, precum  Mya , Mytilus, sau relicte ( Donax, Nassarius, Chione).

 Alte surse sedimentare sunt cele reziduala ori antropogena, cea din urma constand in materialul adus in circuitul litoral pentru diversele amenajari hidrotehnice. Sursa reziduala o reprezinta rocile erodate din faleza si fundul marii, furnizand elemente de pietris, nisip, particule de cuart, minerale grele (granat, staurolit). In functie de dominanta unei componente, se pot individualiza: -

sedimente organogen- terigene, cu subtipul terigen-organogen, specifice pentru sectorul lagunar;

-

sedimen

-

te rezidual-organogene, cu subtipul organogen-reziduale caracteristice sectorului sudic.

10

Rate multianuale de eroziune Ratele multianuale de eroziune aferente sectoarelor deltaic si lagunar ale litoralului sunt prezentate rezumativ in tabelul 2, iar cele ale sectorului sudic in tabelul 3, sursa acestora constituind-o studiul realizat de Halcrow in 2011 pentru  Administratia Bazinala de Apa Dobrogea-Litoral - Master Planul "Protectia si reabilitarea zonei costiere  Tabel 2

11

 Tabel 3

Spre deosebire de sectoarele deltaic si lagunar, sectorul sudic prezinta mai multe puncte critice de eroziune, unde majoritatea aliniamentului este in prezent aparata artificial. Multe din aceste elemente de protectie sunt in stare precara, iar plajele se erodeaza in prezent Printre cauzele ce au condus la intensificarea proceselui de eroziune enumeram:  –   reducerea cantitatilor de aluviuni transportate de Dunare, fenomen pus pe

seama amenajarilor hidrotehnice din bazinul Dunarii, indeosebi de pe teritoriul Romaniei;  –   interventiile antropice din zona litoralului, care au contribuit la redistribuirea

aluviunilor (extinderea in interiorul mării, cu circa 9 km, a jetelelor de la braţul Sulina care blocheaza impingerea spre sud a aluviunilor aduse de bratul Chilia si indepartarea de tarm a aluviunilor transportate pe bratul Sulina astfel incat acestea nu mai sunt 12

prinse de circulatia litorala pentru a alimenta cu nisip plajele de la sud de gurile Sulina si Sf. Gheorghe;  –  lucrarile de extindere si modernizare a porturilor din zonele Midia, Navodari si

Constanta, cu diguri care patrund adanc în mare, ce intervin si modifica circulatiei curentilor litorali. Bibliografie:

•

Caraivan, G., 2010. Studiul sedimentologic al depozitelor de plaja si de pe selful intern romanesc al Marii Negre intre Portita si Tuzla , Ed. Ex Ponto, Constanta, 171 p.

•

Chiriac, M., 1960.  Nota asupra depozitelor sarmatiene din Dobrogea, Com. Acad. R.P.R., 7X

•

Conea, Ana, 1970. Formatiuni cuaternare din Dobrogea,

Edit. Acad. Rom.,

Bucuresti •

Constantinescu, St., 2004.  The evolution of Cape Midia's shore sector in the period 1883-2002 , Revista de Geomorfologie, Nr. 6, 103‐108.

•

Panin, N., 1974. Determinarea varstei depozitelor de pe platforma continentala a Marii  Negre si din Delta Dunarii prin metoda radiocarbonului, Arhiva IRCM Constanta

•

Posea, Gr., 2002. Geomorfologia Romaniei , Ed. Fundatiei „Romania de Maine”, Bucuresti

•

 Vespremeanu-Stroe, A., 2007. Tarmul Deltei Dunarii. Studiu de geomorfologie , Edit. Universitara, Bucuresti, 226 p

•

***, 2005. Geografia Romaniei. Vol V., Edit. Acad. Rom., Bucuresti

•

***, 2011. Master Planul "Protectia si reabilitarea zonei costiere 

13