Capitol 1 BIOLOGIA

Capitolul 1 Introducere în Biologia moleculară 1. CS Alegeţi afirmaţia ce NU se referă la caracteristica autoreglării sistemului biologic: a) [x] este efectuată fără utilizarea informaţiei genetice; b) reprezintă răspunsul la acţiunea factorilor interni şi externi; c) se efectuează după tipul legăturii inverse (feed-back); d) asigură adaptarea la condiţiile variabile de mediu; e) determină răspunsul adecvat al sistemului biologic. 2. CS Sistemele biologice se caracterizează, cu excepţia: a) prezenţei elementelor neomogene; b) variabilităţii în timp; c) [x] independenţei comportamentului de organizare moleculară; d) existenţei în echilibru cu mediul ambiant; e) homeostaziei dinamice. 3. CS Apreciaţi care dintre afirmaţii NU corespunde virusurilor: a) sunt forme acelulare de viaţă; b) deţin informaţia genetică doar în molecula de ADN sau ARN; c) realizează programul propriu doar în celula gazdă; d) integrează programul genetic în ADN-ul celulei; e) [x] sunt formaţi din membrană, citoplasmă şi ribozomi. 4. CS Care dintre afirmaţii NU corespunde caracteristicii macromoleculelor? a) sunt constituite din monomeri – molecule mici; b) se pot polimeriza şi depolimeriza; c) [x] se caracterizează prin structură tridimensională; d) reprezintă proteine, polizaharide şi acizi nucleari; e) toate afirmaţiile sunt incorecte. 5. CS Referitor la celulă, toate cele de mai jos sunt adevărate, cu excepţia: a) nu poate exista solitară; b) se găsesc în grup, formând ţesuturi; 5

c) iniţial toate au formă globulară; d) dimensiunile variază de la un ţesut la altul; e) [x] pot pierde nucleul la maturitate. 6. CS Componentele fundamentale ale celulei: a) nucleul, reticulul endoplasmatic neted, cromatina; b) [x] citoplasma, nucleul, plasmalema; c) citoplasma, nucleul, cromozomii; d) nucleul, mitocondriile, membrana celulară; e) citoplasma, nucleolul, plasmalema. 7. CS Se divid autonom organitele: a) reticulul endoplasmatic neted; b) reticulul endoplasmatic granular; c) aparatul Golgi; d) [x] mitocondriile; e) lizozomii. 8. CS Care din celulele enumerate pot fi vizibile fără microscopul optic: a) spermatozoidul; b) [x] fibra musculară striată; c) eritrocitul; d) limfocitul; e) nici una din cele de mai sus. 9. CS Într-o celulă pot exista numai într-un exemplar: a) nucleul; b) nucleolul; c) [x] centrul celular; d) cromozomul; e) anvelopa nucleară. 10. CS NU este organit comun citoplasmatic: a) centrosomul; b) aparatul Golgi; c) [x] cromozomii; d) ribozomii; 6

e) mitocondriile. 11. CS Alegeţi răspunsul corect caracteristic procariotelor: a) se divid mitotic şi meiotic; b) conţin un set diploid de cromozomi; c) sunt organisme cu nucleu; d) [x] 9conţin ribosomi; e) au dimensiuni mult mai mari ca eucariotele. 12. CS Procariotele sunt: a) organisme monocelulare şi pluricelulare; b) celule cu toate organitele; c) [x] fără nucleu bine determinat; d) bacterii şi bacteriofagi; e) cu o structură complicată. 13. CS Organismele procariote: a) au organite membranare şi nemembranare; b) sunt pluricelulare; c) au mitocondrii; d) sunt dilpoide; e) [x] nu conţin proteine histone. 14. CS Pentru procariote NU este caracteristic: a) [x] prezenţa membranelor intracelulare; b) prezenţa ribozomilor; c) diviziunea amitotică; d) lipsa mitocondriilor; e) lipsa centrului celular. 15. CS Procariotele se deosebesc de eucariote prin: a) eucariotele au membrană, iar procariotele – nu; b) eucariotele se înmulţesc prin meioză, iar procariotele – prin mitoză; c) toate eucariotele sunt celulare, iar toate procariotele sunt acelulare; d) eucariotele conţin acizi nucleici, iar procariotele – nu conţin; e) [x] toate răspunsurile sunt incorecte.

7

16. CS Care dintre structurile următoare se conţin în celulele procariote? a) mitocondriile; b) cloroplaştii; c) [x] plasmidele; d) nucleul; e) nici una dintre cele indicate mai sus. 17. CS Care dintre structurile următoare se întâlnesc la toate bacteriile? a) capsula; b) flagelul; c) [x] ADN d) aparatul Golgi; e) toate răspunsurile sunt corecte. 18. CS Celule cu nucleu şi toate organitele sunt: a) procariotele; b) [x] eucariotele; c) adenovirusurile; d) bacteriile; e) mitocondriile. 19. CS Eucariotele se caracterizează prin: a) [x] prezenţa nucleului şi organitelor; b) lipsa mitocondriilor; c) lipsa membranei nucleare; d) diviziune numai amitotică; e) prezenţa genoforului. 20. CS Mediul semilichid al celulei este reprezentat de: a) reticulul endoplasmatic; b) ribozomi; c) [x] citoplasmă; d) citoschelet; e) lizozomi. 21. CS Se prezintă ca sistem coloidal: a) membrana celulară; 8

b) neurofibrilele; c) [x] citosolul; d) cromatina; e) cromozomii. 22. CS Organite amembranare sunt: a) [x] ribozomii; b) reticulul endoplasmatic; c) aparatul Golgi; d) mitocondriile; e) lizozomii. 23. CS Care organite NU au membrane? a) nucleul; b) [x] centrozomul; c) mitocondriile; d) lizozomii; e) aparatul Golgi. 24. CS Reticulul endoplasmatic reprezintă: a) [x] sistem canalicular, b) organit amembranar; c) sistem vezicular; d) organit bimembranar; e) organit ce formează criste. 25. CS Indicaţi caracteristica corectă a reticulului endoplasmatic: a) are subunitate mică şi subunitate mare; b) conţine ADN propriu; c) se localizează în nucleu; d) [x] împarte celula în compartimente; e) este responsabil de stocarea energiei sub formă chimică. 26. CS Reticulul endoplasmatic are funcţie de: a) doar de a uni toate organitele celulei; b) [x] a participa la sinteza substanţelor organice; c)stocare a energiei sub formă chimică; 9

d)digerarea substanţelor netrebuincioase; e)sinteza acizilor nucleici. 27. CS Reticulul endoplasmatic are o structură: a) amembranară; b) neomogenă; c) veziculară; d) [x] mozaico-fluidă; e) bogată în pori. 28. CS Reticulul endoplasmatic participă la: a) transportarea aminoacizilor spre ribozomi; b) sinteza ADN; c) [x] sinteza proteinelor; d) sinteza ARN; e) identificarea substanţelor de natură străină. 29. CS Din două subunităţi în celulă este format: a) reticulul endoplasmatic; b) aparatul Golgi; c) [x] ribozomii; d) lizozomii; e) nucleul. 30. CS Ribozomul constă din: a) [x] proteine şi ARN; b) proteine, ARN şi ADN; c) ADN şi proteine; d) ADN şi proteine histone; e) ADN propriu şi proteine nehistone. 31. CS Pentru mitocondrii este caracteristic: a) formarea cristelor de către membrana externă; b) prezenţa unui număr constant de criste; c) [x] ca numărul de criste să depindă de intensitatea metabolismului celular; d) orientarea cutelor spre exterior; 10

e) de a sintetiza ADN - funcţie principală. 32. CS Mitocondriile se înmulţesc prin: a) [x] diviziune directă; b) înmugurire; c) mitoză; d) meioză; e) diviziune indirectă. 33. CS Care este caracteristica falsă pentru mitocondrii? a) se găsesc în număr mare în celulele vegetale şi animale; b) sintetizează molecule de ATP; c) au membrană dublă; d) sintetizează proteine proprii; e) [x] conţin ADN liniar. 34. CS Este prevăzută cu pori membrana: a) aparatului Golgi; b) reticulului endoplasmatic; c) [x] nucleară; d) lizozomală; e) mitocondrială. 35. CS Porii membranelor nucleare fac legătura nucleului cu: a) exteriorul celulei; b) mitocondriile; c) reticulul endoplasmatic; d) [x] citoplasma; e) ribozomii. 36. CS Nucleolul este format din: a) ARN şi proteine; b) ADN şi proteine; c) [x] Arn adn si proteine d) toate răspunsurile sunt corecte; e) toate enunţurile sunt false.

11

37. CS Componenta principală a nucleului este: a) ribozomii; b) nucleolii; c) substanţele organice, sărurile; d) [x] acizii nucleici; e) porii anvelopei nucleare. 38. CS La care dintre organisme ARN-ul reprezintă materialul ereditar? a) procariote; b) eucariote inferioare; c) mitocondrii; d) [x] ribovirusuri; e) bacteriofagi. 39. CS Bacteriofagii reprezintă: a) [x] virusuri ce trăiesc în bacterii; b) bacteriile; c) procariotele; d) eucariotele; e) bacilii. 40. CS Organitul specific celulei epiteliale: a) miofibrilele; b) [x] microvilii; c) mitocondriile; d) lizozomii; e) ribozomii. 41. CS Organitul specific fibrelor musculare: a) centrozomul; b) [x] miofibrila; c) neurofibrila; d) corpusculul Nissl; e) toate enunţurile sunt false. 42. CS Incluziuni citoplasmatice sunt: a) ribozomii, nucleolii; 12

b) [x] picăturile lipidice, granulele de glicogen; c) ribozomii, lizozomii; d) mitocondriile, lizozomii; e) picăturile lipidice, peroxizomii. 43. CM Sinteza proteinelor are loc: a) [x]pe suprafaţa reticulului endoplasmatic granular; b) [x] în mitocondrii; c) pe suprafaţa reticulului endoplasmatic neted; d) în lizozomi; e) în nucleu. 44. CM Baza activităţii vitale a biosistemelor este asigurată de următoarele nivele de organizare: a) [x] biocenotic şi biosferic; b) molecular-genetic; c) [x] individual; d) [x] populaţional; e) celular. 45. CM Criteriile de bază ce caracterizează biosistemele sunt: a) [x] prezenţa unui program genetic; b) [x] autoreproducerea; c) structura şi funcţia constantă în timp; d) [x] autoregenerarea; e) [x] autoreglarea. 46. CM Celula reprezintă baza: a) [x] organizării majorităţii formelor de viaţă; b) activităţii vitale numai a formelor celulare; c) [x] activităţii vitale a formelor celulare şi acelulare; d) [x] dezvoltării formelor celulare şi acelulare; e) dezvoltării numai a formelor acelulare de viaţă. 47. CM Autoregenerarea reprezintă substituţia: a) [x] macromoleculelor inactive (nefuncţionale) cu macromolecule identice nou-sintetizate; 13

b) [x] organitelor vechi cu organite formate din nou; c) [x] celulelor senescente cu celule tinere; d) [x] asigurată de informaţia genetică prezentă în sistemul viu dat; e) organelor nefuncţionale cu cele de la donatori. 48. CM Biosistemele se caracterizează: a) [x] prin integritate; b) [x] prin organizare ierarhizată; c) prin omogenitatea elementelor; d) [x] sunt sisteme deschise; e) sunt independente absolut de mediul ambiant. 49. CM Biologia moleculară studiază: a) [x] bazele moleculare ale proprietăţilor universale ale vieţii; b) [x] macromoleculele, interdependenţa dintre structură şi funcţie; c) [x] mecanismele realizării programului biologic (genetic); d) [x] diviziunea şi moartea celulelor; e) forma şi structura celulelor, ţesuturilor şi organelor. 50. CM Importanţa Biologiei moleculare în instruirea medicului: a) [x] este alfabetul ştiinţei despre viaţă; b) [x] dezvăluie procesele moleculare ale activităţii vitale normale ale celulei, organismului; c) [x] asigură înţelegerea realizărilor contemporane ale biologiei moleculare; d) rezolvă problemele asigurării umanităţii cu produse alimentare; e) [x] stă la baza activităţii ulterioare ştiinţifice de succes. 51. CM Importanţa virusurilor: a) [x] provoacă boli virale la plante şi animale; b) [x] modifică structura şi activitatea genelor gazdei; c) [x] reprezintă o cauză în producerea unor forme de cancer; d) [x] sunt utilizate pentru elaborarea vectorilor de gene; e) reprezintă predecesorii formelor celulare de viaţă. 14

52. CM Importanţa virusurilor: a) [x] participă la transmiterea orizontală a genelor (între indivizii diferitor specii); b) [x] reprezintă obiectul de studiu al biologiei moleculare; c) unele virusuri provoacă boli prionice; d) [x] fagii se utilizează pentru tratamentul bolilor bacteriene; e) [x] provoacă stări patologice la om. 53. CM Biomoleculele sunt: a) [x] formate din atomi, care sunt prezenţi doar în sistemele vii; b) [x] reprezentate de moleculele organice mici şi mari; c) constituite din atomi ce formează lumea nevie; d) [x] multifuncţionale; e) moleculele mici. 54. CM Celula este unitatea: a) [x] activităţii biologice; b) [x] structurală şi funcţională; c) de structură simplă; d) [x] elementară a viului; e) [x] genetică.

Capitolul 2 Macromoleculele 1. CS Legătura principală ce asigură formarea polimerilor este: a) de hidrogen; b) [x] covalentă; c) bisulfidică; d) electrostatică; e) ionică. 2. CS Legătura fosfodiesterică: a) se realizează între aminoacizi; b) se realizează între baze azotate; c) se realizează după principiul complementarităţii; 15

d) este caracteristică tuturor polimerilor; e) [x] determină structura primară a acizilor nucleici. 3. CS Funcţia biologică de bază a hidraţilor de carbon este: a) structurală; b) catalitică; c) receptoare; d) [x] energetică; e) informaţională. 4. CS Funcţia biologică de bază a lipidelor este: a) [x] structurală; b) catalitică; c) receptoare; d) menţinerea presiunii osmotice; e) informaţională. 5. CS NU este o caracteristică a structurii proteinelor: a) prezenţa -spiralelor; b) prezenţa -structurilor; c) [x] helixul dublu, format din catene complementare; d) structura primară; e) forma globulară. 6. CS NU este o proprietate a proteinelor: a) denaturarea; b) renaturarea; c) heterogenitatea; d) [x] replicarea; e) conformarea. 7. CS Formarea lanţului polipeptidic este determinată de: a) legături de hidrogen; b) [x] legături covalente; c) legături ionice; d) forţe Van der Vaals; e) punţi bisulfidice. 16

8. CS Nucleotidul conţine: a) [x] bază azotată; b) aminoacid; c) glucoză; d) polizaharide; e) hem. 9. CS Baze azotate purinice sunt: a) Adenina şi Timina; b) [x] Guanina şi Adenina; c) Timina şi Citozina; d) Timina şi Guanina; e) Adenina şi Uracilul. 10. CS Baze azotate pirimidinice sunt: a) Adenina şi Timina; b) Guanina şi Adenina; c) [x] Timina şi Citozina; d) Timina şi Guanina; e) Adenina şi Uracilul. 11. CS Sunt baze complementare: a) [x] Adenina şi Timina; b) Guanina şi Adenina; c) Timina şi Uracilul; d) Timina şi Guanina; e) Guanina şi Uracilul. 12. CS Legătura fosfodiesterică se realizează între: a) [x] două baze azotate din aceeaşi catenă; b) două baze azotate din catenele antiparalele; c) două pentoze din aceeaşi catenă; d) două grupări fosfat; e) o bază azotată şi o pentoză. 13. CS În molecula de ADN legăturile de hidrogen asigură unirea: 17

a) a două baze azotate din aceeaşi catenă; b) [x] a două baze azotate din catenele antiparalele; c) a două pentoze din aceeaşi catenă; d) a două grupări fosfat; e) a unei baze azotate cu o pentoză. 14. CS Proprietatea caracteristică numai moleculelor de ADN este: a) renaturarea; b) superspiralizarea; c) heterogenitatea; d) [x] replicarea; e) polaritatea. 15. CS Structura secundară a ADN-ului este determinată de: a) catena polinucleotidică; b) filamentul polinucleozomic; c) [x] dublul helix de tip B; d) -spirale şi -structuri; e) catena polipeptidică. 16. CS Care proprietate a ADN-ului asigură transmiterea materialului genetic de la o celulă la alta? a) reparaţia; b) [x] replicarea; c) transcripţia; d) renaturarea; e) supraspiralizarea. 17. CS Palindromii în molecula bicatenară de ADN sunt reprezentaţi de: a) [x] secvenţe nucleotidice inversate; b) structuri în formă de agrafă; c) bucle; d) secvenţe unicale de nucleotide; e) asocieri specifice dintre ADN şi proteinele histone. 18. CS NU este o proprietate a moleculelor de ARN: a) organizarea monocatenară; 18

b) heterogenitatea; c) [x] replicarea; d) intră în componenţa enzimelor; e) informaţională. 19. CS Heterogenitatea ADN-ului este determinată de: a) [x] aranjarea aperiodică a bazelor azotate în catena de ADN; b) complementaritatea bazelor azotate; c) structura secundară; d) lungimea moleculei de ADN; e) regula Chargaff . 20. CS Nucleozomul este: a) structura secundară a ADN-ului; b) asocierea proteinelor histone cu cele nehistone; c) [x] complexul specific dintre ADN şi proteine histone, caracteristic pentru eucariote; d) complexul specific între ADN şi ARN; e) forma ADN, existentă în celulele eucariote şi procariote. 21. CM Legătura peptidică este caracteristică pentru: a) ADN; b) ARN; c) [x] proteine; d) lipide; e) [x] peptide. 22. CM Structura primară a polimerilor este determinată de legăturile: a) de hidrogen; b) [x] peptidice; c) [x] fosfodiesterice; d) necovalente; e) [x] covalente. 23. CM Structura secundară a polimerilor este determinată de legăturile: a) peptidice; b) [x] de hidrogen; 19

c) fosfodiesterice; d) covalente; e) [x] necovalente. 24. CM Legăturile fosfodiesterice sunt caracteristice pentru: a) [x]ARN; b) [x] ADN; c) lipide; d) polipeptide; e) acizi graşi. 25. CM În celulele eucariote ADN este localizat în: a) [x] nucleu; b) citozol; c) membrane; d) [x] mitocondrii; e) nucleol. 26. CM În celulele eucariote ARN este localizat în: a) [x] nucleu; b) [x] citozol; c) membrane; d) [x] mitocondrii; e) [x] nucleol. 27. CM Funcţiile ARNt: a) structurală; b) [x] decodificarea informaţiei genetice; c) [x] translator al codului genetic de pe ARNm; d) conţine informaţia despre sinteza proteinei; e) [x] transportă aminoacizi. 28. CM ARNm se caracterizează prin: a) transportă aminoacizii spre ribozom; b) [x] conţine informaţia despre secvenţa aminoacizilor; c) [x] este parte componentă a ribozomului; d) [x] se sintetizează în nucleu; 20

e) este specific doar pentru eucariote. 29. CM Forma B-ADN se caracterizează prin: a) helix de stânga; b) [x] helix de dreapta; c) [x] 10,4 perechi baze per spiră; d) este cea mai compactă formă de ADN; e) [x] este forma de bază de existenţă a ADN in vivo. 30. CM Palindromii se caracterizează prin: a) reprezintă secvenţe de aminoacizi; b) [x] se conţin în structura acizilor nucleici; c) [x] reprezintă secvenţe nucleotidice inversate; d) [x] formează structuri cruciforme; e) [x] asigură interacţiunea dintre acizii nucleici şi proteine. 31. CM Amidonul şi celuloza se caracterizează prin: a) [x] sunt homopolimeri; b) sunt heteropolimeri; c) pot avea rol de receptori; d) pot avea rol catalitic; e) [x] pot avea rol energetic. 32. CM Funcţiile hidraţilor de carbon: a) informaţională; b) [x] structurală; c) enzimatică; d) [x] energetică; e) [x] de depozitare. 33. CM Glucoza se caracterizează prin: a) este o pentoză; b) [x] este o hexoză; c) intră în compoziţia acizilor nucleici; d) intră în compoziţia ATP; e) [x] intră în compoziţia glicogenului.

21

34. CM Lipidele pot avea următoarele funcţii: a) [x] termoreglare; b) [x] de apărare; c) informaţională; d) [x] de solvent; e) enzimatică. 35. CM Lipidele pot avea următoarele funcţii: a) catalitică; b) [x] structurală; c) [x] hormonală; d) [x] energetică; e) [x] de barieră. 36. CM Proteinele sunt formate din: a) [x] -aminoacizi; b) [x] -aminoacizi; c) două catene antiparalele; d) patru tipuri de aminoacizi; e) [x] diferite tipuri de monomeri. 37. CM În celulă proteinele sunt localizate în: a) [x] nucleu; b) citoplasmă; c) [x] ribozomi; d) [x] membrane; e) nu se conţin în cromozomi. 38. CM Monomerii proteinelor sunt: a) ribonucleotidele; b) patru tipuri de aminoacizi; c) [x] -aminoacizi; d) acizii graşi; e) aminoacizi cu proprietăţi neutre, acide şi bazice. 39. CM Proprietăţi ale proteinelor sunt: a) [x] de a cataliza reacţiile chimice; 22

b) [x] heterogenitatea; c) [x] capacitatea de interacţiune cu ADN; d) toate sunt hidrosolubile; e) [x] interacţiunea specifică cu metalele. 40. CM Proteinele pot îndeplini funcţiile: a) [x] structurală; b) protecţie; c) [x] energetică; d) păstrarea informaţiei genetice; e) [x] catalitică. 41. CM Nivelul primar de organizare a proteinelor este determinat de: a) ordinea aminoacizilor în lanţul polipeptidic; b) formarea legăturilor de hidrogen; c) legăturile covalente; d) orientarea lanţului polipeptidic în direcţia 3' - 5'; e) legăturile fosfodiesterice. 42. CM Structura secundară a proteinelor se caracterizează prin: a) formarea dublului helix după principiul complementarităţii; b) [x] existenţa -spiralelor şi -structurilor; c) [x] stabilirea unor legături de hidrogen între aminoacizi; d) organizare după principiul complementarităţii; e) activitate biologică înaltă. 43. CM Dezoxiriboza se caracterizează prin: a) [x] este un hidrat de carbon; b) este un monozaharid; c) este o hexoză; d) [x] este un polizaharid; e) intră în compoziţia ATP. 44. CM Riboza se caracterizează prin: a) [x] este un hidrat de carbon; b) este un monozaharid; c) este o hexoză; 23

d) [x] este un polizaharid; e) [x] intră în compoziţia ATP. 45. CM Legăturile fosfodiesterice se caracterizează prin: a) se formează între grupa COOH a unui aminoacid şi grupa NH 2 a următorului; b) [x] orientare 3' - 5'; c) apar între resturile acizilor fosforici; d) [x] se formează între două riboze vecine; e) [x] se formează cu participarea grupei fosfat din poziţia alfa. 46. CM Structura secundară a ADN este determinată de: a) două catene paralele; b) [x] două catene complementare; c) [x] helix de dreapta; d) conţinutul diferit de baze purinice şi baze pirimidinice; e) [x] legătura complementară a purinelor cu pirimidinele din catena opusă. 47. CM Proprietăţile ADN: a) are pH neutru; b) [x] replicare; c) [x] reparare; d) [x] spiralizare; e) [x] are pH acid. 48. CM Pentru organizarea ADN sunt caracteristice: a) [x] asocierea cu proteine; b) [x] complementaritatea bazelor azotate; c) asocierea cu hidraţi de carbon; d) [x] prezenţa legăturilor covalente şi necovalente; e) forma globulară. 49. CM Monomerii ARN: a) [x] sunt reprezentaţi de ribonucleotide; b) conţin dezoxiriboza; c) [x] conţin baze purinice şi pirimidinice; 24

d) în catenă sunt uniţi prin legături de hidrogen; e) au o singură deosebire de monomerii ADN. 50. CM Funcţiile ARN: a) de păstrare a mesajului genetic la eucariote; b) [x] de traducere a mesajului genetic; c) de transmitere a mesajului genetic; d) [x] de transport a aminoacizilor; e) structurală.

Capitolul 3 Membranele biologice 1. CS Membrana biologică elementară constă din: a) [x] bistrat lipidic; b) lipide şi proteine; c) lipide şi polizaharide; d) proteine şi oligozaharide; e) glicocalix. 2. CS Autoasamblarea membranelor biologice se datorează: a) heterogenităţii proteinelor; b) heterogenităţii fosfolipidelor; c) proprietăţilor colesterolului; d) [x] prezenţei grupărilor hidrofobe şi hidrofile din fosfolipide; e) proprietăţii de polimerizare a oligozaharidelor. 3. CS Bistratul fosfolipidic are următoarele funcţii, cu excepţia: a) barieră biologică; b) interacţiunea cu alte molecule; c) transportul moleculelor mici nepolare; d) [x] catalitică; e) transportul apei. 4. CS Proteinele membranare asigură următoarele tipuri de transport, cu excepţia: a) difuzia simplă; 25

b) difuzia facilitată; c) transportul activ al apei; d) transportul corpusculilor; e) [x] pinocitoza. 5. CS Proteina specifică pentru plasmalema eritrocitelor este: a) riboforina; b) conexina; c) [x] spectrina; d) porina; e) clatrina. 6. CS Glicocalixul: a) este prezent pe suprafaţa externă a tuturor membranelor; b) [x] asigură specificitatea celulelor animale; c) catalizează specific transportul moleculelor; d) asigură rezistenţa mecanică a plasmalemei; e) reprezintă un depozit de anioni. 7. CS Prezenţa a două membrane este caracteristică pentru: a) reticulul endoplasmatic rugos; b) reticulul endoplasmatic neted; c) [x] mitocondrii; d) aparatul Golgi; e) lizozomi. 8. CS Plasmalema la eucariote se reînnoieşte: a) în nucleu; b) în mitocondrii; c) [x] în RE; d) în peroxizomi; e) în lizozomi. 9. CS Membranele interne se deosebesc între ele, cu excepţia: a) conţinutului de proteine; b) funcţiei îndeplinite; c) raportului proteine / lipide; 26

d) [x] conţinutului de ADN şi ARN; e) conţinutului de oligozaharide. 10. CS Porina este localizată în: a) plasmalemă; b) membrana nucelară; c) [x] membrana mitocondriană; d) reticulul endoplasmatic; e) membrana lizozomului. 11. CS Cardiolipina este: a) o proteină membranară; b) o proteină nucleară; c) [x] un tip de lipid membranar; d) componentă a glicocalixului; e) specifică membranei eritrocitului. 12. CS Tipul de transport „ping-pong" este: a) o variantă a cotransportului; b) se realizează cu ajutorul unei ATP-aze; c) [x] se realizează contra gradientului electrochimic; d) se realizează cu ajutorul ionoforilor; e) intervine în procesul de fagocitoză. 13. CS Difuzia simplă este specifică transportului: a) proteinelor; b) [x] gazelor; c) ionilor; d) corpusculilor; e) emulsiilor. 14. CS Pompa Na+-K+: a) este prezentă numai în plasmalemă; b) asigură importul ionilor de Na+ ; c) reglează nivelul pH-ului celular; d) [x] asigură diferenţa de potenţial membranar; e) este o variantă de sinport. 27

15. CS Transportul macromoleculelor: a) poate fi activ şi pasiv; b) [x] este mediat de formarea veziculelor endo- sau exocitare; c) este reprezentat numai de fagocitoză; d) este caracteristic numai leucocitelor; e) se realizează prin proteinele-canal. 16. CS Transcitoza: a) este o variantă de cotransport; b) este caracteristică celulelor musculare; c) este specifică membranei bacteriene; d) se realizează fără consum de energie; e) [x] se caracterizează prin endocitoză unei substanţe, urmată de exocitoza ei. 17. CS Joncţiunile intercelulare: a) se formează numai între celulele epiteliale; b) [x] se formează cu participarea numai a celulelor de un singur tip; c) poartă denumirea comună de desmozom; d) întotdeauna sunt impermeabile; e) se formează cu participarea proteinelor membranare, intracelulare şi intercelulare. 18. CS Hemidesmozomii: a) sunt joncţiunile între celulele sangvine; b) sunt realizaţi cu ajutorul conexinei; c) [x] asigură contactul celulei cu lamina bazală; d) sunt caracteristice celulelor musculare; e) asigură transmiterea impulsurilor nervoase. 19. CS Sinciţiul: a) este un exemplu de joncţiune de adeziune; b) este caracteristic celulelor epiteliale; c) se formează în fanta sinaptică; d) [x] se formează prin joncţiunile permeabile; 28

e) se formează fără participarea proteinelor. 20. CS Componenta celulară lipsită de membrană este: a) nucleul; b) reticulul endoplasmatic; c) peroxizomul; d) [x] ribozomul; e) lizozomul. 21. CS Proprietăţile fosfolipidelor membranare sunt, cu excepţia: a) sunt elemente amfifile; b) formează micele şi lipozomi; c) au proprietatea de a se autoasambla; d) asigură fluiditatea membranelor; e) [x] asigură elasticitatea şi rezistenţa mecanică. 22. CS Care dintre proteinele enumerate NU intră în componenţa membranei plasmatice? a) spectrina; b) [x] mureina; c) glicoforina; d) proteina banda-3; e) porinele. 23. CS Funcţiile glicocalixului sunt, cu excepţia: a) asigură recunoaşterea şi adeziunea intercelulară; b) [x] asigură elasticitatea şi rezistenţa mecanică; c) reprezintă un depozit de cationi; d) contribuie la orientarea corectă a proteinelor în membrană; e) asigură individualitatea celulei. 24. CS Rezistenţa membranei lizozomale la acţiunea enzimelor proprii se datorează: a) gradientului de pH; b) [x] proteinelor membranare puternic glicozilate; c) potenţialului electric de membrană; d) conţinutului înalt de spectrină; 29

e) stratului de polizaharide. 25. CS Fluiditatea membranelor biologice este determinată de: a) proteine; b) [x] fosfolipide; c) colesterol; d) oligozaharide; e) glicolipide. 26. CS Funcţia de bază a colesterolului în plasmalemă: a) barieră; b) recepţie; c) adezivă; d) transport; e) [x] rezistenţă. 27. CS Elasticitatea membranelor biologice animale este asigurată de: a) proteine; b) fosfolipide; c) [x] colesterol; d) oligosaharide; e) glicolipide. 28. CM Fosfolipidele au următoarele proprietăţi: a) [x] autoasamblare; b) catalitică; c) [x] structură amfifilă; d) heterogenitate; e) antigenică. 29. CM Membrana biologică este determinată de prezenţa obligatorie a: a) [x] fosfolipidelor; b) [x] colesterolului; c) [x] proteinelor; d) [x] polizaharidelor; e) acizilor nucleici.

30

30. CM Colesterolul are următoarele funcţii în membrana bologică: a) conferă individualitate plasmalemei; b) [x] asigură elasticitatea membranei; c) are rol de receptori; d) are rol catalitic; e) [x] conferă rezistenţă mecanică plasmalemei. 31. CM Proteinele membranare au următoarele proprietăţi: a) au funcţie catalitică; b) [x] conferă formă celulei; c) au specificitate de ţesut; d) [x] sunt heterogene; e) [x] asigură permeabilitatea selectivă a membranelor. 32. CM Proteinele integrale: a) [x] conţin domenii liposolubile; b) pot forma canale; c) pot fi receptori membranari; d) [x] se găsesc numai în plasmalemă; e) pot străbate de mai multe ori bistratul lipidic. 33. CM Glicocalixul are următoarele funcţii: a) termoreglatoare; b) [x] de semnalizare; c) de transport; d) [x] de receptor; e) enzimatică. 34. CM Individualitatea biologică a membranei este determinată de prezenţa: a) diferitor proteine; b) diferitor fosfolipide; c) [x] diferitor oligozaharide; d) [x] receptorilor celulari; e) concentraţiei diferite de colesterol. 35. CM Membranele interne se deosebesc între ele prin: 31

a) numărul de straturi fosfolipidice; b) [x] complexul de enzime; c) [x] heterogenitatea proteinelor; d) [x] funcţia pe care o îndeplinesc; e) [x] conţinutul de oligozaharide. 36. CM Pompa Na+-K+: a) este un ionofor; b) [x] este o ATP-ază; c) [x] este un canal antiport; d) reglează pH intracelular; e) facilitează transportul aminoacizilor în celulă. 37. CM Na+-K+ ATP-aza are următoarele funcţii: a) transportul ionilor Na-K prin sinport; b) reglarea pH celular; c) [x] asigură potenţialul de membrană; d) [x] contribuie în menţinerea presiunii osmotice în celulă; e) [x] transportul ionilor Na-K prin antiport. 38. CM Transportul macromoleculelor şi corpusculilor poate fi: a) [x] în direcţia gradientului electrochimic; b) prin difuzie simplă; c) [x] vezicular; d) [x] prin endocitoză; e) prin ionofori. 39. CM Fagocitoza: a) [x] reprezintă o variantă a endocitozei; b) [x] se poate realiza prin reacţia ligand-receptor; c) se poate realiza prin reacţia ligand-ligand; d) asigură transportul macromoleculelor din celulă în spaţiul extracelular; e) se realizează cu ajutorul unei proteine-transportor. 40. CM Transportul pasiv al moleculelor mici: a) este cu consum de energie; 32

b) se realizează indiferent de gradientul electrochimic; c) [x] se realizează prin ionofori; d) se realizează datorită fluidităţii bistratului lipidic; e) [x] se referă la substanţele liposolubile. 41. CM Cotransportul: a) reprezintă un tip de transport al macromoleculelor; b) poate fi reprezentat de pinocitoză şi fagocitoză; c) [x] poate fi reprezentat de pompa Na+-K+ ; d) [x] asigură transportul a două substanţe în aceeaşi direcţie; e) [x] se realizează numai cu consum de energie. 42. CM Anvelopa nucleară: a) [x] are două membrane; b) glicocalixul este orientat spre matricea nucleară; c) porii nucleari au structură lipoproteică; d) continuă cu membranele reticulului endoplasmatic neted; e) [x] pe suprafaţa anvelopei nucleare se pot conţine ribozomi. 43. CM Plasmalema are următoarele funcţii: a) [x] protecţie; b) replicare; c) [x] transport de substanţe; d) apărare imună; e) [x] reglarea pH celular. 44. CM În celulă se întâlnesc următoarele organite membranare: a) desmozomi; b) ribozomi; c) lizozomi; d) [x] aparatul Golgi; e) [x] reticul endoplasmatic. 45. CM Contactele celulare: a) [x] asigură asocierea celulelor în ţesuturi; b) [x] determină transportul substanţelor; c) [x] formează matricea intracelulară; 33

d) [x] apar cu participarea elementelor citoscheletului; e) [x] contacte strânse apar numai între celulele epiteliale. 46. CM Funcţii de bază a oligozaharidelor în plasmalemă: a) barieră; b) [x] recepţie; c) [x] adezivă; d) [x] transport; e) rezistenţă. 47. CM Funcţii de bază a proteinelor în plasmalemă: a) barieră; b) [x] recepţie; c) [x] adezivă; d) [x] transport; e) rezistenţă. 48. CM Funcţii de bază a glicolipidelor în plasmalemă: a) [x] barieră; b) catalitică; c) antigenică; d) transport; e) [x] rezistenţă. 49. CM Desmozomii: a) reprezintă contacte strânse între celule; b) asigură alipirea celulelor cu ajutorul proteinelor matricei extracelulare; c) [x] asigură alipirea celulelor cu ajutorul proteinelor fibrilare; d) reprezintă canale permeabile între celulele epiteliale; e) [x] sunt responsabile de unirea celulelor în ţesuturi. 50. CM Joncţiunile „gap": a) reprezintă contacte strânse; b) sunt impermeabile; c) [x] sunt specifice celulelor muşchilor netezi; d) [x] asigură transportul micromoleculelor între celule; 34

e) [x] sunt specificate de prezenţa conexinelor.

Capitolul 4 Organitele celulare 1. CS Ce este caracteristic numai pentru RE granular, dar lipseşte la RE neted? a) prezenţa cisternelor cis; b) prezenţa sistemelor de canale şi cisterne; c) [x] de suprafaţa membranelor sunt ataşaţi ribozomii; d) prezenţa cisternelor trans; e) formează vezicule de transport a substanţelor sintetizate. 2. CS Membranele cărui organit conţin cardiolipină? a) aparatului Golgi; b) RE rugos; c) [x] membrana internă a mitocondriilor; d) membrana externă a mitocondriilor; e) RE neted. 3. CS Membranele cărui organit conţin porină? a) aparatului Golgi; b) lizozomilor; c) membrana internă a mitocondriilor; d) [x] membrana externă a mitocondriilor; e) peroxizomilor. 4. CS Care afirmaţie NU este caracteristică peroxizomilor? a) lipidele membranare sunt sintetizate de RE neted; b) [x] se formează în aparatul Golgi; c) matricea conţine oxidaze şi catalaze; d) îndeplinesc funcţie de detoxificare; e) reacţiile de detoxificare decurg, în special, în celulele hepatice şi renale. 5. CS Organitul responsabil de biosinteza şi metabolizarea acizilor graşi şi a fosfolipidilor este: 35

a) [x] aparatul Golgi; b) RE neted; c) mitocondriile; d) RE rugos; e) lizozomii. 6. CS Organitul responsabil de modificările specifice ale macromoleculelor, sortarea şi exportul lor este: a) RE; b) [x] aparatul Golgi; c) mitocondria; d) lizozomul; e) peroxizomul. 7. CS Organitul responsabil de polimerizarea hidraţilor de carbon este: a) mitocondria; b) lizozomul; c) [x] aparatul Golgi; d) RE rugos; e) RE neted. 8. CS Care dintre afirmaţii este falsă referitor la RE rugos? a) este responsabil de sinteza diferitor proteine; b) participă în biogeneza membranelor; c) suprafaţa membranelor are numeroşi ribozomi; d) [x] este sediul central de biosinteză a glucidelor şi de modificări specifice ale macromoleculelor; e) comunică cu spaţiul perinuclear. 9. CS Motilitatea membranei plasmatice în timpul fagocitozei şi mişcărilor ameboidale ale celulei se realizează cu participarea: a) filamentelor intermediare; b) [x] microfilamentelor de actină şi miozină; c) microtubulilor; d) microtubulilor şi filamentelor intermediare; e) cililor şi flagelilor.

36

10. CS Componenta caracteristică membranelor lizozomilor este: a) riboforina; b) porina; c) [x] H+-ATP-aza; d) catalaza; e) NANA. 11. CS Care dintre organite utilizează oxigenul aerului inspirat? a) peroxizomi; b) [x] mitocondriile; c) aparatul Golgi; d) reticulul endoplasmatic; e) nucleolul. 12. CS Din nucleu în citoplasmă se transportă: a) diverse enzime; b) ATP; c) [x] subunităţile ribozomilor; d) nucleotidele; e) aminoacizii. 13. CS Ce proteină NU se conţine în citoschelet? a) keratina; b) miozina; c) actina; d) [x] riboforina; e) tubulina. 14. CS Traficul diferitor materiale spre lizozomi NU are loc prin: a) endocitoză; b) [x] transcitoză; c) autofagocitoză; d) fagocitoză; e) crinofagocitoză. 15. CS Lizozomii conţin: a) sintetaze; 37

b) [x] hidrolaze; c) oxidaze; d) catalaze; e) primaze. 16. CS Funcţiile lizozomilor: a) sinteza proteinelor; b) oxidarea acizilor graşi; c) [x] hidroliza substanţelor organice; d) sinteza glicogenului; e) sinteza fosfolipidelor. 17. CS Membranele cărui organit conţin riboforină? a) aparatului Golgi; b) [x] RE rugos; c) RE neted; d) mitocondriilor; e) lizozomilor. 18. CM Care sunt funcţiile spaţiului intermembranar al mitocondriilor? a) [x] participă la acumularea protonilor; b) asigură oxidarea acizilor graşi; c) conţine ADN; d) [x] asigură transportul substanţelor; e) conţine cristele membranei interne. 19. CM Matricea mitocondrială conţine: a) [x] genomul mitocondrial; b) [x] ribozomi; c) [x] molecule de ARN; d) [x] enzime pentru oxidarea piruvatului şi a acizilor graşi; e) complexul enzimatic ATP-sintetaza. 20. CM Care dintre membranele interne posedă stratul glucidic orientat spre lumen? a) mitocondriale; b) [x] RE; 38

c) [x] lizozomale; d) peroxizomale; e) [x] aparatului Golgi. 21. CM Funcţiile RE rugos: a) [x] biosinteza proteinelor; b) biosinteza lipidelor; c) sinteza glucidelor; d) [x] biogeneza membranelor celulare; e) [x] transportul substanţelor organice. 22. CM Particularităţile membranelor interne: a) [x] lipsa glicocalixului la majoritatea organitelor; b) au structură identică cu cea a plasmalemei; c) se aseamănă prin conţinutul enzimatic; d) [x] diferă prin compoziţia chimică; e) [x] se deosebesc după funcţiile exercitate. 23. CM Ce este caracteristic expresiei genelor mitocondriale: a) participă aparatul nuclear de translaţie; b) participă ribozomii de origine nucleolară; c) [x] participă aparatul de translaţie mitocondrial; d) toate proteinele mitocondriale se sintetizează în mitocondrii; e) [x] participă ribozomii de origine mitocondrială. 24. CM Tubulinele întră în componenţa: a) [x] cililor, flagelilor; b) [x] fibrelor fusului de diviziune; c) miofilamentelor; d) veziculelor endocitare; e) [x] centriolilor. 25. CM Lizozomii: a) [x] sunt vezicule cu dimensiuni 0,05-0,5 m; b) [x] conţin enzime hidrolitice; c) conţin oxidaze, catalaze; d) sunt vezicule cu dimensiuni 0,5-1m; 39

e) [x] activitatea optimă a enzimelor la pH~5,0. 26. CM Membrana lizozomilor: a) [x] în partea internă conţine proteine puternic glicozilate; b) [x] conţin H+-ATP-aze; c) ionii de hidrogen sunt pompaţi din lizozom; d) [x] ionii H+ sunt pompaţi în lumenul lizozomal; e) conţine cardiolipină. 27. CM RE rugos în celulele diferitor ţesuturi apare sub diferite forme: a) dictiozomi; b) [x] corpusculi Nissl; c) [x] corpusculi Berg; d) [x] ergastoplasmă; e) condriozomi. 28. CM Alegeţi afirmaţiile care se referă la structura şi funcţiile mitocondriilor: a) [x] metabolizarea substanţelor organice are loc cu eliberarea energiei, care se transformă în legături fosfoanhidrice ale ATP; b) obţinerea şi discompunerea H2O2 ; c) [x] membrana internă formează criste; d) [x] conţin ADN circular; e) transportul substanţelor nou sintetizate. 29. CM Aparatul Golgi conţine: a) [x] compartimentul cis orientat spre RE; b) compartimentul cis orientat spre plasmalemă; c) [x] compartimentul median, unde are loc glicozilarea proteinelor şi lipidelor; d) [x] compartimentul trans, unde se adaugă acid sialic cu formarea NANA; e) [x] compartimentul trans, unde se formează vezicule de secreţie şi lizozomii. 30. CM Care organite participă la procesele de biogeneză a membranelor? 40

a) [x] RE neted şi rugos; b) [x] aparatul Golgi; c) mitocondriile; d) veziculele endocitare; e) peroxizomii. 31. CM Filamentele intermediare ale citoscheletului se caracterizează prin: a) [x] sunt filamente heterogene de proteine fibrilare; b) [x] intră în componenţa laminei nucleare; c) intră în componenţa cililor şi flagelilor; d) [x] asigură rezistenţa mecanică a celulelor; e) [x] asigură formarea desmozomilor. 32. CM Microfilamentele: a) [x] constau din actină; b) [x] constau din miozină; c) [x] asigură contracţia musculară; d) [x] asigură motilitatea membranei plasmatice în fagocitoză; e) asigură distribuirea cromozomilor în mitoză, meioză. 33. CM Microtubulii formează: a) [x] centriolii; b) [x] corpusculii bazali; c) [x] cilii, flagelii; d) [x] fibrele fusului de diviziune; e) participă la contracţia muşchilor. 34. CM Organitele membranare ale celulei: a) ribozomii; b) [x] peroxizomii; c) [x] RE; d) [x] aparatul Golgi; e) [x] mitocondriile. 35. CM Reticulul endoplasmatic granular: a) [x] contactează cu anvelopa nucleară; 41

b) [x] conţine riboforine; c) [x] catalizează sinteza enzimelor lizozomale; d) intervine în secreţia moleculelor proteice; e) [x] asigură transportul intracelular. 36. CM Aparatul Golgi: a) este format dintr-o membrană cis şi una trans; b) suprafaţa externă conţine polizaharide; c) [x] veziculele lizozomale se desprind de la compartimentul trans; d) [x] veziculele cis se desprind de la RE; e) veziculele trans sunt de origine endozomală. 37. CM Lizozomii conţin: a) sintetaze; b) catalaze; c) [x] nucleaze; d) cardiolipine; e) [x] proteaze. 38. CM Mitocondriile: a) [x] membrana externă conţine porină; b) membrana internă conţine enzime hidrolitice; c) [x] deţin informaţie genetică; d) [x] se autoreproduc; e) asigură oxidarea glucozei. 39. CM Centriolii: a) sunt formaţi din actină; b) [x] sunt formaţi din tubulină; c) [x] sunt formaţi din triplete de microtubuli; d) se conţin în toate celulele animale; e) se pot transforma în corpuscul bazal şi asigură mişcarea flagelului. 40. CM Citoscheltul: a) [x] asigură asocierea celulelor în ţesuturi; b) [x] determină transportul substanţelor; c) formează matricea extracelulară; 42

d) [x] este format din microtubuli şi filamente de actină; e) [x] asigură diviziunea celulară. 41. CM Microfilamentele: a) [x] sunt formate din tubulină; b) sunt formate din laminină; c) [x] sunt formate din actină; d) formează fusul de diviziune; e) asigură formarea veziculelor endocitare. 42. CM Reticulul endoplasmatic neted: a) contactează cu anvelopa nucleară; b) conţine riboforine; c) [x] asigură sinteza lipidelor; d) intervine în sortarea moleculelor proteice; e) [x] asigură transportul substanţelor sintetizate. 43. CM Aparatul Golgi: a) [x] conţine o regiune cis şi una trans; b) suprafaţa externă conţine ribozomi; c) veziculele lizozomale se desprind de la compartimentul cis; d) [x] veziculele cis se formează din RE; e) veziculele trans reprezintă endozomi. 44. CM Lizozomii conţin: a) [x] lipaze; b) porine; c) [x] pompe H+ ; d) catalaze; e) [x] proteaze. 45. CM Peroxizomii: a) sunt organite nemembranare; b) se formează în AG; c) [x] lipidele membranare se importă din RE; d) reglează cantitatea de secret; e) [x] intervin în detoxifierea substanţelor nocive. 43

46. CM Mitocondriile: a) membrana externă conţine cardiolipină; b) [x] membrana internă conţine cardiolipină; c) [x] conţin ribozomi; d) [x] conţin ARN; e) [x] asigură oxidarea acizilor graşi. 47. CM Flagelii eucariotelor: a) sunt formaţi din actină; b) [x] sunt formaţi din tubulină; c) [x] sunt formaţi din duplete de microtubuli; d) [x] se conţin în toate celulele; e) sunt acoperiţi cu plasmalemă. 48. CM Microtubulii: a) asigură asocierea celulelor în ţesuturi; b) [x] determină transportul substanţelor; c) formează matricea extracelulară; d) sunt formaţi din actină; e) [x] asigură diviziunea celulară. 49. CM Actina: a) formează centriolii; b) formează flagelii; c) [x] formează miofibrilele; d) formează fusul de diviziune; e) [x] asigură formarea veziculelor endocitare. 50. CM RE neted: a) [x] participă la detoxificarea xenobioticelor; b) [x] este responsabil de biosinteza hormonilor steroizi şi a colesterolului; c) controlează biosinteza lamininei şi colagenului; d) lumenul canalelor reprezintă continuarea spaţiului perinuclear; e) [x] comunică cu cisternele RE rugos.

44

51. CM Mitocondriile: a) [x] sunt organite membranare; b) [x] membrana internă conţine cardiolipină; c) membrana internă conţine porină; d) [x] matricea conţine ADN şi ribozomi; e) [x] ocupă circa 25% din volumul citoplasmatic. 52. CM Citoscheletul constă din: a) [x]microtubuli; b) [x] microfilamente; c) [x] proteine asociate; d) [x] filamente intermediare; e) canale şi cisterne. 53. CM Microtubulii asigură: a) [x] distribuirea cromozomilor în mitoză; b) [x] mişcările ameboidale ale celulelor; c) [x] mişcările cililor şi flagelilor; d) [x] transportul intracelular al particulelor citozolice şi veziculelor enzimatice; e) transportul pasiv al substanţelor prin plasmalemă. 54. CM Peroxizomii conţin: a) [x] oxidaze; b) [x] catalaze; c) polimeraze; d) hidrolaze; e) fosfataze. 55. CM Funcţii biologice ale RE sunt: a) [x] sinteza enzimelor lizozomale; b) [x] glicozilarea proteinelor; c) biosinteza glucidelor; d) [x] biogeneza membranelor; e) [x] transportul substanţelor organice sintetizate. 56. CM Particularităţi de organizare ale RE sunt: 45

a) [x] constă din canale şi cisterne; b) membranele RE neted conţin riboforină; c) [x] glicocalixul este orientat spre lumen; d) [x] membranele RE rugos conţin riboforine; e) [x] domeniile funcţionale ale enzimelor RE neted sunt orientate spre citozol. 57. CM Microtubulii contribuie la formarea: a) [x] fibrelor fusului de diviziune; b) [x] centriolilor; c) [x] corpusculilor bazali; d) [x] cililor, flagelilor; e) veziculelor endocitare. 58. CM RE rugos este responsabil de: a) [x] sinteza enzimelor RE; b) sinteza şi metabolizarea acizilor graşi şi a fosfolipidelor; c) [x] sinteza enzimelor lizozomale; d) [x] sinteza enzimelor ataşate de membrana plasmatică; e) [x] comunicarea cu spaţiul perinuclear. 59. CM Funcţiile aparatului Golgi sunt: a) sinteza lipidelor; b) sinteza de novo a glucidelor; c) [x] sortarea şi exportul produselor celulare; d) [x] fosforilarea proteinelor şi lipidelor; e) [x] formarea lizozomilor. 60. CM Microtubulii constau din: a) [x] tubulină; b) [x] 13 protofilamente; c) actină; d) miozină; e) keratină. 61. CM Plasmalema celulei animale: a) [x] este formată dintr-un strat bilipidic; 46

b) [x] este formată din fosfolipide şi colesterol; c) [x] este o structură fluidă; d) delimitează diferite procese în celulă; e) nu permite trecerea în celulă a moleculelor liposolubile. 62. CM Care dintre organitele eucariotelor utilizează oxigenul molecular? a) nucleul; b) [x] mitocondriile; c) [x] peroxizomii; d) lizozomii; e) aparatul Golgi. 63. CM Enzimele lizozomale nu distrug membrana proprie, deoarece: a) enzimele sunt inactive; b) [x] sunt prezenţi radicalii glucidici pe suprafaţa internă a membranei; c) pH-ul este acid; d) lipseşte setul necesar de enzime; e) [x] este imposibilă apropierea şi interacţiunea fermenţilor cu membrana; 64. CM Organitele: a) [x] sunt formaţiuni permanente ale citoplasmei; b) [x] au funcţii vital-importante; c) [x] pot fi generale şi speciale; d) cele speciale se întâlnesc în toate celulele; e) toate sunt acoperite cu o membrană. 65. CM Citoscheletul: a) [x] constă din microfibrile actinice; b) [x] constă din filamente intermediare; c) [x] constă din microtubuli; d) lipseşte la eucariote; e) [x] asigură cicloza. 66. CM Membrana citoplasmatică: 47

a) [x] este o formaţiune dinamică; b) constă dintr-un strat bilipidic şi un strat proteic intern; c) [x] se caracterizează printr-o permeabilitate selectivă; d) conţine receptori; e) asigură interacţiunea organitelor în celulă. 67. CM Prin complexele porilor nucleari trec: a) [x] proteinele nucleare; b) [x] ARNm; c) [x] ARNt; d) [x] histonele; e) nucleolii. 68. CM Lizozomii: a) [x] dereglarea funcţiei lor duce la boli lizozomale de acumulare; b) [x] digeră moleculele şi organitele proprii; c) [x] digeră particulele fagocitate de celulă; d) [x] conţin peste 50 de enzime diverse; e) lizozomii noi apar prin diviziunea celor preexistenţi. 69. CM Peroxizomii: a) [x] sunt formaţi din matrice şi membrană; b) [x] conţin peste 40 de fermenţi diferiţi; c) se formează în aparatul Golgi; d) se localizează în nucleul celulei; e) conţin o moleculă inelară de ADN. 70. CM Proteinele membranare: a) formează un strat continuu; b) nu penetrează bistratul lipidic; c) [x] sunt foarte diverse după proprietăţile chimice şi funcţiile exercitate; d) efectuează mişcări rotative în jurul axei sale şi laterale; e) [x] se leagă frecvent cu glucidele. 71. CM Centrul celular: a) este situat întotdeauna în centrul celulei; 48

b) [x] este un organit impar; c) participă doar la meioză; d) [x] distribuie informaţia genetică în celulele fiice; e) [x] asigură formarea fusului de diviziune. 72. CM Citoscheletul: a) [x] determină forma celulei; b) [x] determină distribuirea organitelor în celulă; c) [x] e format din 3 tipuri de structuri; d) e caracteristic pentru procariote şi eucariote; e) [x] participă la citochineză. 73. CM Carioplasma: a) [x] este un component al nucleului; b) e delimitată de o membrană citoplasmatică; c) [x] constă dintr-o fracţie solubilă; d) niciodată nu se amestecă cu citoplasma; e) [x] include o reţea proteică fibrilară insolubilă. 74. CM Învelişul nuclear: a) [x] constă din membrana externă şi internă; b) [x] include lamina fibroasă; c) [x] este străbătut de pori; d) formează un spaţiu perinuclear închis; e) este păstrat chiar şi în timpul diviziunii celulei.

Capitolul 6 Nucleul 1. CS Sinteza ARNr se realizează în: a) aparatul Golgi; b) reticulul endoplasmatic; c) [x] nucleol; d) lizozomi; e) ribozomi. 2. CS Organizatorul nucleolar conţine gene ce codifică: 49

a) ARNm; b) [x] ARNr; c) ARNt; d) proteine structurale; e) proteine ribozomale. 3. CS Heterocromatina facultativă: a) reprezintă regiunea de cromatină slab condensată; b) se supune transcripţiei; c) [x] se poate despiraliza şi transforma în eucromatină; d) este activă genetic; e) reprezintă fragmente de ADN identice după activitate în toate celulele. 4. CS Proteinele ribozomale se sintetizează în: a) nucleol; b) nucleu; c) [x] citoplasmă; d) aparatul Golgi; e) peroxizomi. 5. CS Din citoplasmă în nucleu sunt transportaţi: a) precursorii ribozomali; b) [x] enzime ce participă la replicare şi transcripţie; c) ARNm; d) particule ribonucleoproteice; e) ARNt. 6. CS Heterocromatina NU se deosebeşte de eucromatină după: a) colorare; b) [x] compoziţia chimică; c) nivelul de compactizare; d) funcţiile îndeplinite; e) activitatea genetică. 7. CS Octamerul histonic include: a) secvenţe variabile de ADN; 50

b) [x] 8 proteine histone; c) nucleozomul; d) histonele H1; e) proteine acide. 8. CS Proteinele nonhistone: a) [x] sunt în cantitatăţi mari în ţesuturile active; b) sunt proteine bazice; c) sunt în cantităţi mari în ţesuturile inactive; d) nu participă la expresia informaţiei genetice; e) sunt constante în toate ţesuturile. 9. CS Subunităţile ribozomale se formează în: a) reticulul endoplasmatic; b) ribozomi; c) [x] nucleol; d) citoplasmă; e) aparatul Golgi. 10. CS Matricea nucleară NU conţine: a) proteine histone; b) proteine nehistone; c) enzime nucleare; d) factori de transcripţie şi replicare; e) [x] ribozomi. 11. CS Matricea nucleară NU are rol de: a) a menţine forma nucleului; b) [x] a menţine constantă structura cromatinei; c) a modula permeabilitatea membranei nucleare; d) a realiza transportul intranuclear al macromoleculelor; e) a controla diviziunea celulară. 12. CS Prin porii nucleari NU se realizează transportul: a) proteinelor ribozomale; b) [x] ADN-ului; c) subunităţilor ribozomale; 51

d) ARN-ului; e) enzimelor. 13. CS Componentele nucleolului: a) o membrană; b) gene ce codifică ARNm; c) gene ce codifică ARNt 5S; d) [x] secvenţe de ADN ce codifică ARNr; e) secvenţe de ADN ce codifică ARNt. 14. CS Cromatida conţine: a) două molecule de ADN; b) [x] o moleculă de ADN; c) un fragment al unei molecule de ADN; d) un singur telomer; e) o moleculă de ARN. 15. CS Legătura dintre nucleu şi mediul extranuclear se realizează prin: a) matricea nucleară; b) ribozomi; c) [x] reticulul endoplasmatic; d) aparatul Golgi; e) centrul celular. 16. CM Componentele principale ale nucleozomului sunt: a) histona H1; b) [x] octamerul histonic; c) ARN linker; d) [x] o secvenţă de ADN cu o lungime de 146 pb; e) proteine nehistone. 17. CM Funcţiile proteinelor nehistone: a) asigură unirea aminoacizilor la ARNt; b) [x] catalitică; c) [x] interacţionează cu acizii nucleici; d) [x] participă la realizarea expresiei genice; e) asigură formarea nucleozomilor. 52

18. CM Cromatina: a) [x] este o structură heterogenă; b) [x] conţine secvenţe inactive transcripţional; c) [x] reprezintă complexe nucleoproteice; d) este omogenă după structură şi colorare; e) [x] conţine secvenţe active transcripţional. 19. CM Regiunile heterocromatinei sunt reprezentate de secvenţe: a) de ADN slab condensat; b) [x] centromerice; c) [x] de ADN intens colorate; d) [x] telomerice; e) [x] înalt repetitive. 20. CM Nivelurile de condensare a cromatinei sunt: a) [x] solenoidul; b) [x] filamentul nucleozomic; c) [x] cromozomul metafazic; d) [x] buclele; e) lanţul polipeptidic. 21. CM Nivelul nucleozomic este determinat de: a) asamblarea moleculelor de ARN cu proteine histone; b) transformări chimice ale cromatinei; c) [x] formarea firului nucleozomic cu diametrul 11 nm; d) [x] legături electrostatice dintre moleculele participante; e) [x] înfăşurarea ADN-lui pe miezul histonic. 22. CM Solenoidul reprezintă: a) [x] împachetarea nucleozomilor; b) nivelul al treilea de compactizare a ADN-lui; c) [x] o superspirală de dreapta a filamentului nucleozomic; d) fibra de cromatină cu diametrul de 11 nm; e) complexul ADN - histona H1. 23. CM Cromozomul metafazic: 53

a) este forma materialului genetic activă din punct de vedere transcripţional; b) [x] e format din două cromatide surori; c) este vizibil în orice perioadă a ciclului celular; d) [x] este un complex nucleoproteic; e) reprezintă o moleculă de ADN decompactizată. 24. CM Cromozomul metafazic este bicromatidian, deoarece: a) este format din eucromatină şi heterocromatină; b) [x] este format din două molecule identice de ADN; c) este format dintr-un braţ proximal şi unul distal; d) [x] reprezintă materialul genetic dublat; e) conţine o moleculă de ADN şi una de ARN. 25. CM Molecula de ADN nuclear: a) [x] poate fi condensată sau decondensată; b) poate fi mono- sau bicatenară; c) poate avea unul sau doi telomeri; d) [x] poate fi transcrisă sau netranscrisă; e) poate fi asociată cu histone sau nehistone. 26. CM Cromozomul interfazic: a) [x] constă din regiuni condensate şi necondensate; b) [x] poate fi monocromatidian sau bicromatidian; c) este spiralizat uniform; d) [x] poate fi activ sau inactiv transcripţional; e) poate conţine unul sau două braţe. 27. CM Centromerul: a) [x] conţine o secvenţă specifică de ADN cromozomial; b) reprezintă o regiune de heterocromatină facultativă; c) [x] conţine secvenţe repetitive de ADN; d) [x] împarte cromozomul în două braţe; e) reglează procesul de transcripţie. 28. CM Heterocromatina constitutivă este reprezentată de: a) secvenţe de ADN bogate în gene structurale; 54

b) [x] secvenţe de ADN ce separă genele structurale de-a lungul cromozomului; c) [x] secvenţe de ADN repetitiv; d) [x] regiunea constricţiilor primare; e) [x] regiunile telomerice. 29. CM Funcţiile telomerelor: a) [x] protejează cromozomii de fuziune cu alţi cromozomi; b) [x] controlează integritatea moleculelor de ADN; c) unesc cromatidele surori; d) [x] controlează senescenţa celulară; e) previn recombinarea genetică. 30. CM Centromerul conţine: a) [x] secvenţe de ADN satelit; b) secvenţe de ADN unic, specifice fiecărui cromozom; c) [x] situsul de asociere a kinetocorilor; d) [x] secvenţe de ADN metilat; e) secvenţe de ADN ce pot trece în eucromatină. 31. CM Funcţiile histonelor: a) au rol catalitic; b) [x] stabilizează dublul helix de ADN; c) [x] determină structura terţiară a ADN-ului; d) asigură transcripţia; e) [x] controlează nespecific activitatea materialului genetic. 32. CM În nucleu: a) numărul nucleolilor este constant; b) [x] ADN deţine informaţia genetică; c) ARN se asociază cu proteine histone; d) are loc decodificarea informaţiei genetice; e) [x] au loc procese de transcripţie. 33. CM Importanţa condensării ADN-lui: a) micşorarea cantităţii de ADN; b) [x] controlează activitatea genelor; 55

c) [x] determină formarea cromozomilor; d) [x] protejarea ADN-ului; e) [x] controlează distribuţia egală a informaţiei genetice în timpul diviziunii celulare. 34. CM Componentele nucleului interfazic sunt: a) [x] matricea nucleară; b) RE; c) [x] cromatina; d) [x] anvelopa nucleară; e) [x] nucleolul. 35. CM Heterocromatina se caracterizează prin: a) este slab colorată; b) [x] nu se transcrie; c) este activă genetic; d) [x] se replică tardiv în perioada S a ciclului celular; e) [x] formează cromocentri. 36. CM Particularităţile histonelor: a) sunt proteine acide; b) [x] conţin arginină şi lizină; c) sunt prezente doar în unele ţesuturi; d) [x] au proprietăţi bazice; e) [x] stabilizează dublul helix de ADN. 37. CM Complexul porului nuclear: a) [x] este un ansamblu de proteine dispuse în jurul canalului central; b) [x] participă la transportarea macromoleculelor; c) numărul porilor este constant; d) asigură doar transportul pasiv al substanţelor; e) reprezintă un octamer histonic. 38. CM Nucleolul: a) [x] este locul de transcriere a ARNr; b) este înconjurat de o membrană; 56

c) [x] conţine componentă fibrilară; d) este "fabrica" de producere a lizozomilor; e) [x] conţine componenta granulară. 39. CM Matricea nucleară: a) [x] menţine dimensiunea şi forma nucleului; b) este structural stabilă; c) [x] este bogată în proteine nehistone; d) nu conţine enzime; e) [x] conţine molecule neorganice. 40. CM Nucleul interfazic se caracterizează prin: a) număr constant de molecule de ADN; b) [x] regiuni cu gene inactive; c) număr constant de nucleoli; d) [x] prezenţa cromatinei cu nivele diferite de compactizare; e) prezenţa cromozomilor puternic compactizaţi. 41. CM Din nucleu se exportă: a) [x] ARN; b) factori de transcripţie; c) [x] particule ribonucleoproteice; d) proteine ribozomale; e) enzime. 42. CM Din componenţa învelişului nuclear face parte: a) o membrană; b) [x] lamină nucleară; c) [x] două membrane; d) [x] complexul porilor; e) nucleolul. 43. CM Eucromatina se caracterizează prin: a) ADN puternic condensat; b) [x] activitate transcripţională; c) [x] prezenţa genelor structurale; d) [x] replicare timpurie în perioada S a ciclului celular; 57

e) [x] coloraţie slabă. 44. CM Funcţiile nucleului: a) traducerea mesajului genetic; b) [x] este centrul de control al activităţii celulare; c) [x] depozitează informaţia genetică; d) [x] asigură replicarea ADN şi transcripţia ARN; e) este responsabil de metabolismul energetic. 45. CM Lamina nucleară: a) [x] reprezintă o reţea fibroasă; b) conţine situsuri de legare a cromatinei; c) este complet separată de membrana nucleară internă; d) [x] are rol de suport; e) [x] constă din filamente intermediare. 46. CM Proteinele histone: a) sunt heterogene; b) [x] participă la compactizarea cromozomilor; c) sunt proteine acide; d) au funcţii catalitice; e) [x] formează nucleozomii. 47. CM Prin complexul porului se transportă: a) [x] ARN; b) lizozomi; c) [x] subunităţi ribozomale; d) cromozomi; e) [x] proteine histone şi nehistone. 48. CM Kinetocorul: a) [x] este locul de fixare a microtubulilor; b) este localizat în regiunea constricţiei secundare a cromozomului; c) [x] reprezintă un disc proteic trilamelar; d) se întâlneşte numai la unii cromozomi; e) [x] se formează în regiunea centromerului.

58

49. CM Organizatorul nucleolar: a) [x] este prezent în unii cromozomi; b) reglează activitatea nucleului; c) [x] reprezintă componenta fibrilară a nucleolului; d) este responsabil de biosinteza proteinelor; e) [x] conţine gene pentru ARNr. f) este responsabil de biosinteza proteinelor; Capitolul 7

Replicarea ADN 1. CS Replicarea este un proces caracteristic: a) numai eucariotelor; b) numai procariotelor; c) numai virusurilor; d) [x] tuturor sistemelor vii; e) toate răspunsurile sunt false. 2. CS Replicarea reprezintă: a) procesul de sinteză de novo a moleculelor de ADN; b) procesul de sinteză matricială a moleculelor de ARN; c) procesul de traducere a informaţiei genetice; d) [x] procesul de dublare a materialului genetic; e) procesul de expresie a mesajului genetic. 3. CS Replicarea asigură: a) păstrarea materialului genetic; b) [x] transmiterea informaţiei genetice; c) expresia informaţiei genetice în caractere specifice; d) traducerea codului genetic; e) recombinarea materialului genetic. 4. CS Replicarea este proprietatea unică a: a) [x] moleculelor de ADN; b) moleculelor de ARN; c) moleculelor de ADN şi ARN; d) substanţelor organice; e) membranelor biologice. 59

5. CS Replicarea moleculelor de ADN este determinată de: a) particularităţile unirii nucleotidelor în catenă; b) codul genetic; c) cele două catene identice ale dublului helix; d) [x] complementaritatea bazelor azotate în dublul helix; e) supraspiralizarea catenelor. 6. CS Replicarea ADN-ului nuclear este: a) realizată după modelul inelului rotitor; b) realizată după modelul D; c) realizată după modelul  d) controlată de un singur situs ORI; e) [x] multirepliconă şi asincronă. 7. CS Replicarea ADN-ului mitocondrial este: a) realizată după modelul inelului rotitor; b) [x] realizată după modelul D; c) realizată după modelul  d) controlată de un singur situs ORI; e) multirepliconă şi asincronă. 8. CS Replicarea ADN-ului procariotic este: a) realizată după modelul inelului rotitor; b) realizată după modelul D; c) [x] realizată după modelul  d) controlată de două situsuri ORI; e) multirepliconă şi asincronă. 9. CS Replicarea ADN-ului viral este: a) [x] realizată după modelul inelului rotitor; b) realizată după modelul D; c) realizată după modelul  d) controlată de două situsuri ORI; e) multirepliconă şi asincronă. 10. CS Procesul de replicare este controlat de, cu excepţia: 60

a) ADN – polimeraza; b) ARN – polimeraza; c) catenele – matriţe ale ADN-ului; d) [x] diferite molecule de ARNm; e) diferite nucleaze. 11. CS Procesul de polimerizare a nucleotidelor într-o catenă în timpul replicării: a) [x] este realizat în direcţia 5' - 3'; b) este realizat în direcţia 3' - 5'; c) este realizat de o ligază; d) unidirecţionat şi paralel; e) bidirecţionat şi antiparalel. 12. CS ADN – polimeraza este responsabilă de: a) copierea exactă şi identică a unei secvenţe de ADN; b) [x] sinteza unei copii complementare de ADN; c) sinteza matricială a diferitor molecule de ADN şi ARN; d) replicarea conservativă a ADN; e) denaturarea şi renaturarea dublului helix. 13. CS Relaxarea dublului helix pe parcursul replicării este realizată de: a) o componentă a ADN – polimerazei; b) helicaze; c) [x] topoizomeraze; d) proteinele SSB; e) primază. 14. CS Denaturarea ADN-ului pentru eliberarea matriţelor în procesul de replicare este realizată de: a) [x] helicaze; b) topoizomeraze; c) proteinele SSB; d) o componentă a ADN – polimerazei; e) primază.

61

15. CS Stabilizarea catenelor pentru iniţierea şi desfăşurarea sintezei noilor catene ale moleculelor de ADN este asigurată de: a) helicaze; b) topoizomeraze; c) [x] proteinele SSB; d) o componentă a ADN – polimerazei; e) primază. 16. CS Care afirmaţie este incorectă în caracteristica replicării? a) poate fi monodirecţionată sau bidirecţionată; b) asigură sinteza moleculelor de ADN; c) moleculele replicate conţin catene complementare; d) [x] moleculele replicate conţin catene identice; e) reprezintă procesul principal ce asigură autoreproducerea. 17. CS Replicarea ADN la eucariote are loc: a) după tipul nematricial; b) [x] semiconservativ; c) conservativ; d) după tipul dispers; e) toate enunţurile sunt false. 18. CS Sinteza ADN în celule somatice este efectuată de: a) [x] ADN polimerazele  b) telomerază; c) ADN-polimerazele I,II,III; d) ADN helicază; e) ARN-polimerază. 19. CS Primerul pentru iniţierea replicării este sintetizat de: a) ADN - polimeraza I; b) ADN - polimeraza II; c) [x] ARN - polimerază; d) ADN - ligază; e) ARN - ligază. 20. CS ADN – polimeraza  sintеtizează noi catene de ADN: 62

a) utilizând o matriţă ARN; b) adăugând nucleotide la capătul 5'-OH al catenei matriţe; c) adăugând nucleotide la capătul 3'-OH al catenei matriţe; d) adăugând nucleotide la capătul 5'-OH al primerului; e) [x] adăugând nucleotide la capătul 3'-OH al primerului. 21. CS Principalele caracteristici ale replicării la eucariote sunt, cu excepţia: a) este semiconservativă; b) este bidirecţionată; c) [x] este unidirecţionată; d) polimerizarea nucleotidelor are loc în direcţia 5' - 3'; e) implică participarea mai multor factori proteici. 22. CS Alegeţi afirmaţia falsă despre secvenţa ORI: a) reprezintă punctul de origine a replicării; b) [x] constă dintr-o secvenţă specifică de nucleotide, bogată în perechi de baze GC; c) numărul secvenţelor ORI, de regulă, este egal cu numărul de repliconi; d) la eucariote este legată cu metaloproteine de axa proteică a cromozomilor; e) la organismele diferitor specii numărul de secvenţe ORI еste diferit. 23. CS Care dintre afirmaţii NU se referă la ADN-helicaze? a) realizează despiralizarea şi denaturarea locală a ADN - ului prin hidroliza ATP; b) este responsabilă de formarea furcilor replicative; c) [x] o singură helicază este suficientă pentru formarea ochiului de replicare; d) fiecare furcă replicativă are helicaza proprie; e) împreună cu primaza, formează complexul primozom. 24. CS Primaza are următoarele caracteristici, cu excepţia: a) are activitate ARN-polimerazică; b) [x] stabilizează monocatenele de ADN denaturat; c) iniţiază sinteza ARN-primer; 63

d) împreună cu helicazele, formează complexul primosom; e) iniţiază sinteza unei secvenţe scurte de ribonucleotide. 25. CS Rolul topoizomerazelor: a) realizează despiralizarea şi denaturarea locală a moleculei de ADN; b) iniţiază sinteza ARN-primerului; c) [x] scindează legăturile fosfodiesterice, relaxând dublul helix; d) sintetizează catene noi de ADN pe catene matriţe; e) leagă capetele fragmentelor de ADN prin formarea legăturilor 3' - 5' fosfo-diesterice. 26. CS Care dintre enzimele aparatului de replicare posedă funcţie nucleazică? a) ADN-helicaze; b) primaza; c) telomerazele; d) [x] ADN-polimeraza; e) ADN-ligaza. 27. CS Care dintre afirmaţii NU se referă la activitatea ADNpolimerazei? a) sintetizează catene noi de ADN prin extinderea ARN-primerului; b) [x] poate iniţia sinteza unei catene noi de ADN şi în absenţa unei catene preexistente; c) sinteza se produce doar în direcţia 5' - 3'; d) citirea are loc doar în direcţia 3' - 5'; e) prezintă şi activitate nucleazică. 28. CS Replicarea de tip  este caracteristică pentru: a) virusuri; b) [x] procariote; c) eucariote; d) procariote şi eucariote; e) nici un răspuns nu este corect. 29. CS Replicarea de tip  este caracteristic pentru: 64

a) [x] virusuri; b) virusuri şi unele procariote; c) virusuri şi toate eucariotele; d) unele procariote şi eucariote; e) virusuri, unele procariote şi eucariote; 30. CS Pentru replicarea ADN la eucariote NU este caracteristic: a) începe concomitent în mai multe puncte ORI; b) este asincronă; c) secvenţele eucromatice se replică înaintea celor heterocromatice; d) [x] secvenţele heterocromatice se replică înaintea celor eucromatice; e) are loc numai în perioada S a ciclului celular. 31. CS Endonucleazele sunt implicate în diferite sisteme de reparaţie, cu excepţia: a) [x] reparaţiei directe; b) reparaţiei prin excizia bazelor; c) reparaţiei prin excizia nucleotidelor; d) reparaţiei prin recombinare; e) reparaţiei mismatch. 32. CS ADN-ligazele sunt implicate în diferite sisteme de reparaţie, cu excepţia: a) reparaţiei prin excizia bazelor; b) reparaţiei prin excizia nucleotidelor; c) reparaţiei prin recombinare; d) [x] reparaţiei directe; e) nici un răspuns nu este corect. 33. CS Procesul de excizie a nucleotidelor dintr-o secvenţă de ADN modificat este realizat de: a) ADN-ligaze; b) [x] endonucleaze; c) exonucleaze; d) ADN-polimeraze; e) ADN-glicozilaze. 65

34. CS Sinteza reparatorie pentru completarea golurilor din ADN este realizată de: a) ADN-ligaze; b) endonucleaze; c) ARN-polimeraze ADN dependente; d) [x] ADN-polimeraze; e) ADN-glicozilaze. 35. CS Alegeţi afirmaţia falsă referitoare la reparaţie: a) este un proces de restabilire a leziunilor din moleculele de ADN; b) asigură păstrarea intactă a materialului genetic de-a lungul generaţiilor; c) [x] este caracteristic doar pentru eucariote; d) are loc doar în moleculele de ADN; e) la eucariote aste controlată de produşii mai multor gene. 36. CS Fotoliaza: a) este o enzimă ce produce modificări în dublul helix; b) [x] este o enzimă implicată în reparaţia directă a ADN-ului; c) intervine în înlăturarea defectelor produse în rezultatul erorilor de replicare; d) se activează sub acţiunea razelor UV; e) este responsabilă de formarea dimerilor pirimidinici în molecula de ADN. 37. CS În procesul de reparaţie directă participă: a) ADN polimeraza; b) ADN ligaza; c) [x] fotoliaza; d) ARN- polimeraza; e) endonucleaza. 38. CS În procesul de reparaţie prin excizia bazelor participă, cu excepţia: a) ADN polimeraza; b) endonucleaza; 66

c) ADN ligaza; d) [x] fotoliaza; e) glicozilaza. 39. CS În procesul de reparaţie excizia bazei modificate este realizată de: a) endonuclează; b) fotoliază; c) [x] glicozilază; d) o componentă nucleazică a ADN-polimerazei; e) nici un răspuns nu este corect. 40. CM Particularităţile replicării ADN-ului mitocondrial: a) [x] fiecare catenă conţine câte un situs de iniţiere propriu; b) [x] sinteza începe de pe catena H; c) sinteza începe de pe catena L; d) [x] replicarea celor două catene este asincronă; e) are loc numai în perioada S a ciclului celular. 41. CM Particularităţile replicării ADN nuclear: a) [x] are loc numai în perioada S a ciclului celular; b) [x] este asincronă; c) [x] secvenţele eucromatice se replică înaintea celor heterocromatice; d) secvenţele heterocromatice se replică înaintea celor eucromatice; e) replicarea începe concomitent în mai multe puncte ORI. 42. CM Telomeraza: a) participă la replicarea regiunilor telomerice; b) este o proteină cu funcţie de revers – transcriptază; c) conţine ARN în calitate de matriţă; d) este activă la procariote; e) [x] este caracteristică doar pentru eucariote. 43. CM Fragmentele Okazaki: a) [x] se sintetizează de pe catena matriţă 5' - 3' a furcii de replicare; b) se sintetizează de pe catena matriţă 3' - 5' a furcii de replicare; 67

c) au aceeaşi lungime la pro- şi eucariote; d) [x] sunt sintetizate discontinuu în direcţia 5' - 3'; e) nu sunt sintetizate de ADN-polimerază. 44. CM Furca de replicaţie сonţine: a) [x] două matriţe ADN; b) [x] catenă lider; c) [x] catenă întârziată; d) două puncte ORI; e) doi repliconi. 45. CM Iniţierea replicării este controlată de: a) [x] ADN-polimerază; b) [x] primază; c) [x] situsul ORI; d) promotor; e) fragmentul Okazaki. 46. CM Componentele aparatului de replicare la eucariote: a) [x] molecula bicatenară de ADN; b) molecula monocatenară de ADN; c) [x] nucleozidtrifosfaţi; d) [x] dezoxinucleotizitrifosfaţi; e) ribozomi. 47. CM Pentru activitatea ADN-polimerazei sunt necesare: a) [x] ADN monocatenar în calitate de matriţă; b) 4 tipuri de NTP; c) [x] un fragmentl bicatenar la capătul 3' al moleculei de ADN; d) [x] 4 tipuri de dNTP; e) ARNt. 48. CM Asincronismul sintezei ADN se manifestă: a) [x] între cele două seturi de cromozomi; b) [x] intercromozomial; c) [x] interrepliconic; d) între diferite celule ale organismului; 68

e) [x] între cele două tipuri de cromatină ale celulei somatice. 49. CM În toate celulele somatice în replicarea ADN-ului intervin: a) ADN – polimerazele I,II,III; b) ARN – polimerazele I,II,III; c) [x] telomeraza; d) [x] ADN – polimerazele  e) [x] primaza. 50. CM Repliconul este: a) [x] unitatea funcţională de replicare; b) [x] secvenţa de nucleotide ce se replică independent; c) [x] secvenţa ce conţine punctul ORI; d) fragmentul Okazaki; e) fragmentul de ADN caracteristic doar eucariotelor. 51. CM În procesul iniţierii replicării intervin: a) [x] ADN-polimerazele; b) [x] ADN helicaza; c) ligazele; d) [x] primazele; e) telomerazele. 52. CM Replicarea ADN-ului mitocondrial: a) [x] este asigurată de ADN- polimeraza  b) [x] este iniţiată de ARN - polimeraze; c) este controlată de doi promotori; d) este controlată de mai mulţi repliconi; e) [x] este controlată de două situsuri ORI. 53. CM Fragmentele Okazaki: a) reprezintă secvenţe scurte de ARN; b) [x] reprezintă secvenţe scurte de ADN; c) iniţiază sinteza catenelor noi de ADN; d) [x] sunt sintetizate discontinuu pe catena întârziată; e) sunt eliminate în faza de terminaţie a replicării.

69

54. CM ADN – ligaza: a) intervine în formarea punţilor de hidrogen între catena matriţă şi catena nou sintetizată; b) [x] asigură unirea fragmentelor Okazaki într-o catenă continuă; c) [x] intervine în unirea a două fragmente de ADN; d) asigură denaturarea şi renaturarea moleculei de ADN; e) este o enzimă ce intervine în unirea moleculelor de ADN nou formate. 55. CM Catenele lider: a) [x] sunt sintetizate continuu; b) sunt citite în direcţia 5' - 3' discontinuu; c) [x] sunt polimerizate în direcţia 5' - 3'; d) sunt formate din fragmente Okazaki; e) [x] cresc pe măsura măririi furcii de replicare. 56. CM Telomeraza: a) [x] este o enzimă alcătuită din molecule proteice şi un fragment de ARN; b) asigură terminarea sintezei moleculelor inelare de ADN; c) [x] asigură sinteza secvenţelor telomerice ale moleculelor de ADN cromozomial; d) [x] previne scurtarea moleculelor liniare de ADN; e) intervine în adăugarea dNTP la capătul 5' moleculei de ADN nou sintetizate. 57. CM Catena matriţă şi noua catenă de ADN sintetizată: a) sunt identice; b) [x] sunt diferite; c) [x] sunt complementare; d) sunt unite prin punţi de hidrogen; e) sunt unite prin legături fosfodiesterice. 58. CM Sinteza unei catene noi de ADN este iniţiată de o ARNpolimerază deoarece: a) [x] ADN-polimeraza are nevoie de primer; b) ADN-polimeraza are nevoie de o matriţă – ARN; 70

c) [x] ADN polimeraza nu poare iniţia sinteza pe loc gol; d) ADN polimeraza este capabilă să recunoască doar ribonucleotide; e) [x] ADN-polimeraza este capabilă să adauge nucleotide la un capăt 3'-OH existent. 59. CM Ochiul de replicare se formează cu participarea: a) ADN-polimerazelor; b) primazei; c) [x] topoizomerazelor; d) [x] helicazelor; e) [x] proteinelor SSB. 60. CM Replicarea la eucariote: a) este un proces conservativ şi continuu; b) [x] se realizează asincron şi multireplicon; c) [x] asigură stabilitatea informaţiei genetice de-a lungul generaţiilor de celule; d) [x] determină ereditatea; e) determină reproducerea moleculelor de ADN şi ARN. 61. CM Reparaţia prin excizia bazelor se realizează cu ajutorul: a) [x] ADN – polimerazei; b) [x] ADN-ligazei; c) glicozilazei; d) ADN – helicazei; e) fotoliazei. 62. CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor se realizează cu ajutorul: a) [x] endonucleazelor; b) exonucleazelor; c) [x] ADN-polimerazei; d) [x] ADN-ligazei; e) telomerazei. 63. CM Reparaţia ADN-ului se poate realiza după tipurile următoare: a) [x] prereplicativă; b) [x] inductibilă; 71

c) [x] excizivă cu secvenţe scurte; d) [x] recombinativă; e) ARN-dependentă. 64. CM Reparaţia: a) [x] proces de restabilire a leziunilor din moleculele de ADN; b) [x] asigură păstrarea intactă a materialului genetic de-a lungul generaţiilor; c) [x] este caracteristică doar pentru ADN; d) [x] se realizează atât la procariote, cât şi la eucariote; e) poate avea loc în molecule de ARN. 65. CM Substituţia unui nucleotid în molecula de ADN: a) [x] determină modificarea secvenţei de nucleotide; b) determină modificarea structurii moleculei; c) poate împiedica replicarea şi transcripţia; d) [x] poate fi rezultatul unor erori ale replicării; e) [x] poate fi rezultatul dezaminării bazelor azotate. 66. CM Modificările structurale ale moleculelor de ADN: a) afectează doar secvenţa nucleotidelor în molecula de ADN; b) [x] se formează în rezultatul apariţiei legăturilor covalente nespecifice între nucleotide; c) [x] reprezintă legături nespecifice ce se pot forma în cadrul unei catene sau între catenele opuse; d) [x] pot apărea sub acţiunea razelor UV; e) nu împiedică replicarea şi transcripţia. 67. CM Reparaţia directă: a) [x] realizează reversia ADN-ului lezat la starea iniţială; b) constă în înlăturarea leziunilor ADN-ului în mai multe etape; c) [x] este rezultatul acţiunii unor fotoliaze; d) [x] intervine în cazul modificărilor ADN sub acţiunea razelor UV; e) se poate înfăptui prin eliminarea şi înlocuirea unor secvenţe scurte sau lungi de ADN. 68. CM În cazul unor leziuni în moleculele de ADN în celulele 72

eucariote: a) [x] se activează diferite sisteme enzimatice de reparaţie; b) se stopează replicarea, transcripţia şi translaţia pentru a preveni acumularea modificărilor ADN-ului; c) [x] celula îşi activează mecanizmele de inducere a apoptozei; d) celula trece în următoarea fază a ciclului celular; e) leziunile ADN-ului nu pot fi prevăzute şi nici nu pot fi înlăturate. 69. CM Caracteristica procesului de reparaţie în celulele somatice umane: a) [x] poate avea loc doar în timpul interfazei; b) poate avea loc în orice perioadă a ciclului celular; c) [x] se realizează cu participarea enzimelor de replicare; d) este imposibil, deoarece molecula de ADN este compactizată sub formă de cromatină sau cromozomi; e) [x] incapacitatea sistemelor reparatorii se manifestă prin diverse patologii umane. 70. CM Reparaţia prin excizia bazelor: a) [x] se realizează în mai multe etape; b) [x] intervine în înlăturarea bazelor azotate modificate prin metilare; c) [x] intervine în înlăturarea bazelor azotate modificate prin oxidare; d) este specificată de enzima fotoliaza; e) [x] este specificată de enzima ADN-glicozilaza. 71. CM ADN-glicozilazele: a) [x] sunt implicate în reparaţie prin excizia bazelor; b) sunt implicate în reparaţie prin excizia unuia sau mai multor nucleotide; c) sunt implicate în reparaţie prin excizia fragmentelor lungi de ADN; d) [x] produc în ADN locuri apurinice sau apirimidinice; e) sunt activate sub acţiunea razelor de lumină. 72. CM Secvenţele de ADN ce conţin goluri produse în rezultatul înlăturării bazelor modificate: a) sunt completate de o ADN-polimerază; b) sunt înlăturate de o ADN-ligază; 73

c) [x] sunt înlăturate de endonucleaze; d) sunt rezultatul acţiunii unei fotoliaze; e) [x] sunt rezultatul acţiunii unei glicozilaze. 73. CM În procesul de reparaţie prin excizia nucleotidelor participă: a) [x] ADN-polimeraza; b) [x] ADN-ligaza; c) ADN-glicozilaza; d) [x] ARN-polimeraza; e) [x] endonucleaza. 74. CM Reparaţia prin excizia bazelor include procesele: a) înlăturarea secvenţei de ADN modificat; b) [x] înlăturarea bazei modificate; c) [x] înlăturarea nucleotidului apirimidinic sau apurinic; d) înlăturarea unei secvenţe de câteva nucleotide ce conţin nucleotidul apirimidinic sau apurinic; e) [x] completarea golului. 75. CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor: a) este specifică în cazul leziunilor ADN determinate de o modificare nespecifică a unei baze purinicie sau pirimidinice; b) [x] este specifică în cazul leziunilor ADN determinate de apariţia unor dimeri pirimidinici; c) [x] necesită factori de recunoaştere a compusului nespecific; d) [x] necesită participarea numeroşilor factori proteici; e) se realizează identic ca şi reparaţia directă. 76. CM Reparaţia prin excizia nucleotidelor necesită participarea: a) [x] ADN-ligazei; b) [x] endonucleazelor; c) exonucleazelor; d) [x] ADN-polimerazelor; e) ADN-glicozilazelor. 77. CM Reparaţia mismatch (greşeli de împerechere a nucleotidelor în dublul helix): 74

a) [x] înlătură perechile de nucleotide G-T; b) înlătură dimerii timinici; c) înlătură bazele azotate modificate; d) [x] implică repapaţia cu secvenţe scurte; e) implică repapaţia cu secvenţe lungi. 78. CM Reparaţia mismatch (greşeli de împerechere a nucleotidelor în dublul helix): a) [x] se realizează în mai multe etape; b) [x] este similară cu reparaţia prin excizie; c) este posibilă numai în perioada replicativă şi postreplicativă; d) [x] este specifică modificării ADN-ului replicat; e) nu este obligatorie participarea ADN polimerazei. 79. CM Rupturile bicatenare din molecula de ADN: a) sunt imposibil de reparat; b) [x] sunt supuse atacului nucleazelor şi distrugerii ulterioare; c) [x] sunt reparate prin joncţiunea concomitentă a ambelor catene de către ADN-ligaze; d) [x] sunt reparate prin mecanismul recombinării alelice; e) sunt reparate de sistemele de fotoreparaţie. 80. CMReparaţia: a) [x] este un proces prezent în toate sistemele biologice; b) [x] este proprietatea unică a moleculelor de ADN; c) este proprietatea comună tuturor biopolimerilor; d) [x] este caracteristică doar eucariotelor superioare; e) [x] întotdeauna leste un proces fidel, înlăturând toate leziunile din molecula de ADN. 50. CM Organizarea cromatinei: a) [x] proteine histone; b) [x] proteine acide; c) [x] ADN; d) ATP; e) [x] ARN. 75

Capitolul 8 Gena 1. CS Termenul de „genă" a fost propus de: a) Gr. Mendel; b) Th. Morgan; c) [x] W. Johansen; d) J. Watson; e) O. Avery. 2. CS Alegeţi un răspuns FALS referitor la funcţiile genei: a) conţine informaţia despre o polipeptidă; b) [x] conţine informaţia despre sinteza unei molecule de ADN; c) conţine informaţia despre un anumit tip de ARN; d) la eucariote o genă poate determina sinteza mai multor polipeptide; e) la procariote fiecare genă asigură sinteza doar a unei polipeptide. 3. CS Este o caracteristică a genelor: a) numărul de gene diferă mult în celulele diferitor ţesuturi ale aceluiaşi organism; b) genele mereu sunt constante şi structura lor nu poate fi modificată; c) diferite persoane se deosebesc datorită numărului diferit de gene; d) [x] bărbaţii moştenesc genele mitocondriale numai de la mamele lor; e) nivelul de organizare a unui organism eucariot este direct proporţional numărului de gene. 4. CS Genele „house keeping" se caracterizează prin: a) sunt active doar în unele ţesuturi, în funcţie de condiţiile mediului; b) majoritatea – sunt inactive; c) [x] drept exemplu pot servi genele ce asigură biogeneza ribozomilor; d) de regulă, se deosebesc la diferite persoane; e) se mai numesc pseudogene. 5. CS Secvenţa genei care asigură interacţiunea cu ARN-polimeraza 76

este: a) intronul; b) exonul; c) terminatorul; d) operonul; e) [x] promotorul. 6. CS Este o caracteristică a boxei TATA: a) asigură interacţiunea cu factorii specifici de transcripţie; b) se mai numeşte boxa Pribnow; c) se localizează în poziţia –90 a promotorului; d) se întâlneşte în mai multe copii în promotor; e) [x] se mai numeşte boxa Goldberg-Hogness. 7. CS Secvenţele codificatoare ale genelor structurale la eucariote se caracterizează prin: a) [x] sunt supuse în întregime transcripţiei; b) la extremităţi conţin introni; c) conţin promotorul; d) conţin terminatorul; e) secvenţa codificatoare conţine informaţia despre mai multe proteine ce participă într-un lanţ metabolic. 8. CS Caracteristica genelor structurale eucariote: a) sunt transcrise de ARN-polimeraza I; b) promotorul şi terminatorul nu se transcriu; c) doar exonii vor fi selectaţi pentru transcripţie; d) [x] secvenţa lider este urmată de codonul de iniţiere a translaţiei; e) numărul de introni este egal la toate genele. 9. CS Caracteristica genelor pentru ARNr la eucariote: a) toate sunt localizate în nucleol; b) [x] se transcriu cu ajutorul unor ARN-polimeraze diferite; c) formează unităţi transcripţionale mixte (ARNr-ARNt); d) fiecare unitate transcripţională conţine toate tipurile de ARNr; e) promotorii nu se transcriu.

77

10. CS Genele pentru ARNr 5S: a) sunt transcrise de aceeaşi ARN-polimerază ca şi cele pentru ARNsn; b) la eucariote formează unităţi transcripţionale mixte, împreună cu genele pentru ARNt; c) [x] promotorul este supus transcripţiei; d) sunt localizate în organizatorii nucleolari ai cromozomilor 13, 14, 15, 21, 22; e) sunt transcrise de ARN-polimeraza I. 11. CS Pentru operoni este caracteristic: a) prezenţa intronilor şi a exonilor; b) promotorii sunt recunoscuţi cu ajutorul ARN-polimerazei II; c) conţin mai mulţi membri ai unei familii de gene repetitive; d) sunt formaţi dintr-un un promotor şi mai multe gene, fiecare finalizându-se cu câte un terminator; e) [x] reprezintă unităţi transcripţionale policistronice la procariote. 12. CS Genele procariotelor: a) sunt organizate în unităţi transcripţionale policistronice, în care genele sunt separate prin introni; b) genele pentru ARNt şi ARNm formează unităţi transcripţionale mixte; c) [x] între un promotor şi un terminator se pot conţine câteva gene; d) în nucleoid şi plasmide există câte doi promotori: unul pentru catena grea şi altul – pentru catena uşoară; e) genele constituie doar o mică parte din genomul bacterian. 13. CS Selectaţi afirmaţia FALSĂ referitoare la organizarea genomului nuclear uman: a) conţine majoritatea genelor unei celule; b) diferiţi cromozomi conţin un număr diferit de gene; c) [x] celulele ţesutului epitelial se deosebesc după numărul de gene de celulele ţesutului muscular; d) celulele ţesutului epitelial se deosebesc după numărul de gene active de celulele ţesutului muscular; e) genele „house keeping" activează în toate ţesuturile. 78

14. CS Cu O EXCEPŢIE, toate cele de mai jos caracterizează genomul mitocondrial uman: a) fiecare mitocondrie conţine ADN; b) foate moleculele de ADN din mitocondrii conţin aceeaşi informaţie; c) doar doi promotori asigură activitatea tuturor genelor mitocondriale; d) [x] fiecare genă se sfârşeşte cu câte un terminator; e) genele sunt lipsite de introni. 15. CS Intronii pot fi localizaţi în: a) genele mitocondriale umane; b) [x] genele structurale eucariote; c) genele pentru ARNr la om; d) majoritatea genelor la procariote; e) spaţiile intergenice. 16. CS Genele de clasa III: a) sunt caracteristice pentru eucariote şi procariote; b) [x] conţin informaţia despre ARNr 5S şi ARNt; c) la procariote sunt localizate în nucleoid şi plasmide; d) conţin promotorii în afara unităţii transcripţionale; e) formează unităţi transcripţionale mixte. 17. CS Enzima principală care asigură retrotranspoziţia este: a) ADN-polimeraza ADN-dependentă; b) ARN-polimeraza ARN-dependentă; c) restrictaza; d) topoizomeraza; e) [x] ADN-polimeraza ARN-dependentă. 18. CS Promotorul care conţine în poziţia -20 – -30 boxa TATA se află în cadrul genelor: a) [x] structurale la eucariote; b) structurale la procariote; c) tuturor genelor pentru ARNr la eucariote; 79

d) numai a genelor de clasa I; e) pentru ARNt la eucariote. 19. CS Paradoxul valorii C reprezintă: a) cantitatea de ADN este mai mică decât lungimea totală a genelor; b) [x] disproporţia mare dintre numărul de gene şi dimensiunile genomului; c) prezenţa familiilor de gene; d) lipsa intronilor la procariote; e) prezenţa doar a doi promotori în genomul mitocondrial. 20. CS Originea majorităţii proteinelor mitocondriale: a) sunt codificate de genele mitocondriale şi sintetizate în mitocondrii; b) sunt codificate de genele nucleare şi sintetizate în mitocondrii; c) [x] sunt codificate de genele nucleare şi sintetizate în citoplasmă; d) sunt codificate de genele mitocondriale şi sintetizate în citoplasmă; e) sunt codificate de genele nucleare şi sintetizate în nucleu. 21. CM Sunt caracteristici ale structurii mozaice a genelor la eucariote: a) toate genele conţin numai secvenţe informaţionale; b) [x] genele conţin secvenţe informaţionale şi neinformaţionale; c) [x] genele conţin introni şi exoni; d) extremităţile genelor sunt reprezentate de introni; e) [x] majoritatea genelor au aceeaşi structură în toate ţesuturile. 22. CM Conceptul contemporan despre genă: a) [x] gena este unitatea funcţională a ADN nuclear sau mitocondrial ce determină sinteza proteinelor; b) o genă – un caracter; c) [x] gena este o secvenţă de ADN (sau ARN la unele virusuri) care determină sinteza unei macromolecule; d) [x] gena este secvenţa de nucleotide care determină sinteza unui anumit tip de ARN (ARNm, ARNt, ARNr); e) o genă – o enzimă. 23. CM Sunt caracteristici ale genomului mitocondrial uman: a) conţine multe secvenţe neinformaţionale; 80

b) genele nu conţin introni; c) [x] genele structurale asigură sinteza doar a unor proteine ce activează în mitocondrii; d) se conţin 13 gene pentru ARNt, 2 – pentru ARNr şi 22 – pentru ARNm; e) [x] fiecare genă conţine câte un promotor. 24. CM Grupul de gene alăturate, localizate într-un cromozom poartă denumirea de: a) unitate transcripţională; b) replicon; c) operon; d) [x] grup de înlănţuire; e) [x] grup lincaj. 25. CM Genele structurale codifică pentru: a) ARNr; b) [x] ARNm; c) [x] polipeptide; d) ARNt; e) hidraţi de carbon. 26. CM Promotorul genelor determină: a) interacţiunea cu ADN-polimeraza; b) [x] direcţia de transcripţie; c) [x] catena care va fi transcrisă; d) [x] interacţiunea cu factorii proteici de transcripţie; e) locul de începere a sintezei proteinei. 27. CM Promotorul genelor eucariotice: a) [x] de obicei, promotorul genelor structurale nu se transcrie; b) [x] conţine situsuri de interacţiune cu enzime şi factori de transcripţie; c) ADN-polimeraza interacţionează cu promotorul prin intermediul proteinelor reglatoare; d) [x] promotorii genelor de clasa III parţial sunt transcrişi; e) în promotorii genelor pentru ARNr punctul ORI este transcris. 81

28. CM Promotorii genelor structurale la eucariote se caracterizează prin: a) boxa TATA, numită şi boxa Pribnow, se localizează în poziţia -30 – -20; b) [x] pot conţine mai multe boxe GC; c) [x] boxa CAAT asigură interacţiunea cu proteinele de iniţiere a transcripţiei; d) [x] secvenţe specifice pentru fiecare promotor asigură interacţiunea cu factori specifici de transcripţie; e) conţin situsul de poliadenilare. 29. CM Numărul de gene în celulele somatice umane se caracterizează prin: a) [x] existenţa a 30000-40000 gene; b) numărul de gene este direct proporţional faţă de numărul de cromozomi; c) stabilitate; d) [x] numărul de gene active depinde de tipul ţesutului şi influenţa factorilor de mediu; e) [x] unele gene se repetă de mai multe ori în genom; 30. CM Elementele reglatoare ale genei la procariote: a) [x] într-o unitate transcripţională numărul de promotori coincide cu cel al terminatorilor; b) de obicei, atât promotorul, cît şi terminatorul se transcriu; c) terminatorul conţine informaţii despre terminarea procesului de translaţie; d) promotorul conţine semnalul de iniţiere a translaţiei; e) [x] un promotor poate determina expresia mai multor gene. 31. CM Caracteristica intronilor: a) [x] sunt prezenţi în transcriptul primar; b) [x] se află în regiunea transcrisă a genei; c) conţin situsul de iniţiere a translaţiei; d) [x] de obicei, au o lungime mai mare decât cea a exonilor; e) se conţin în toate genele eucariote. 82

32. CM Unităţile transcripţionale ce codifică pentru proteine la eucariote se caracterizează prin: a) [x] de obicei, sunt monocistronice; b) frecvent sunt policistronice; c) [x] pot conţine introni şi exoni; d) [x] sunt copiate de ARN-polimeraza II; e) [x] conţin un promotor, un terminator şi o regiune codificatoare. 33. CM Sunt caracteristici ale exonilor: a) de obicei, sunt înlăturaţi pe parcursul splicing-ului; b) în genă se conţin într-un număr mai mic decât intronii; c) [x] conţin informaţia despre secvenţa aminoacizilor; d) la procariote – lipsesc; e) [x] se conţin în ARNm. 34. CM Sunt caracteristici ale genelor pentru ARNr la eucariote: a) sunt transcrise de o singură ARN-polimerază; b) [x] formează unităţi transcripţionale constituite din mai multe gene; c) [x] sunt transcrise în nucleol şi în nucleoplasmă; d) sunt transcrise doar în nucleol; e) sunt transcrise doar în nucleoplasmă. 35. CM Genele de clasa I: a) codifică pentru toate tipurile de ARNr; b) [x] un promotor asigură transcrierea unui grup de gene; c) la om sunt localizate în cromozomii 13, 14, 15, 20, 21; d) [x] la om sunt lipsite de introni; e) [x] se repetă de mai multe ori în acelaşi cromozom. 36. CM Genele pentru ARNt la eucariote: a) [x] sunt transcrise de ARN-polimeraza III; b) [x] formează unităţi transcripţionale multigenice; c) sunt transcrise în citozol; d) [x] diferite unităţi transcripţionale se deosebesc prin numărul şi tipul genelor; e) [x] promotorii se supun transcripţiei. 83

37. CM Caracteristica genelor la procariote: a) [x] promotorii sunt recunoscuţi direct de ARN-polimeraze; b) boxa Pribnow este responsabilă de interacţiunea cu ADNpolimeraza; c) [x] genele sunt transcrise de o singură ARN-polimerază; d) [x] genele pentru ARNt şi ARNr formează unităţi transcripţionale mixte; e) [x] genele nu conţin introni. 38. CM Caracteristica operonilor: a) reprezintă unităţi transcripţionale la eucariote; b) [x] reprezintă unităţi transcripţionale policistronice; c) [x] conţin mai multe gene structurale; d) [x] terminatorul reprezintă o secvenţă palindromică; e) terminatorul conţine situsul pentru poliadenilare. 39. CM Caracteristica genelor structurale la procariote: a) [x] frecvent sunt organizate în unităţi policistronice; b) [x] genele participante într-un lanţ metabolic sunt dispuse alături; c) unităţile transcripţionale, concomitent cu gene structurale, conţin şi gene pentru ARNt şi ARNr; d) secvenţa operatoare este localizată în regiunea terminatorului; e) [x] sunt transcrise de o singură ARN-polimerază. 40. CM Genele pentru ARNt şi ARNr la procariote: a) sunt transcrise de o ARN-polimerază specifică; b) frecvent conţin introni; c) [x] unităţile transcripţionale pot conţine câţiva promotori; d) [x] reprezintă unităţi transcripţionale mixte; e) sunt localizate în afara nucleoidului. 41. CM Caracteristica genomului uman: a) [x] practic toate celulele somatice conţin aceeaşi informaţie ereditară; b) majoritatea ADN este localizat în nucleol; c) ADN-satelit reprezintă gene repetitive; 84

d) [x] numărul de gene în cromozomi este diferit; e) [x] numărul de gene active diferă în diferite ţesuturi. 42. CM Familiile de gene repetitive: a) [x] au provenit prin duplicaţia unei gene ancestrale; b) [x] drept exemplu pot servi genele pentru ARNr 5S; c) [x] au aceeaşi structură; d) diferiţi membri ai familiei exercită aceeaşi funcţie, dar au secvenţe diferite; e) [x] de obicei, sunt în exces. 43. CM Familiile de gene nerepetitive se caracterizează prin: a) drept exemplu pot servi genele pentru ARNr; b) [x] fiecare membru are particularităţi distincte; c) structura şi funcţiile tuturor membrilor sunt identice; d) [x] diferiţi membri se pot activa în perioade diferite ale ontogenezei; e) [x] pot conţine pseudogene. 44. CM Particularităţile genomului mitocondrial uman: a) [x] conţine puţine secvenţe necodificatoare; b) [x] genele structurale codifică proteine ale metabolismului energetic; c) replicarea ADN mitocondrial, de obicei, are loc la începutul fazei S a ciclului celular; d) conţine doar două gene pentru ARNr: 18S şi 28S; e) conţine gene ce codifică pentru enzimele implicate în replicaţie şi transcripţie. 45. CM Caracteristica genelor mitocondriale la om: a) au specificitate de ţesut; b) [x] formează unităţi transcripţionale multigenice mixte; c) [x] genele structurale sunt separate prin gene pentru ARNt; d) [x] particularităţile codului genetic mitocondrial permit descifrarea a 61 codoni cu ajutorul a 22 tipuri ARNt; e) [x] la om cea mai lungă secvenţă necodificatoare este reprezentată de promotori; 85

46. CM Caracteristica transpozonilor: a) [x] reprezintă secvenţe de ADN ce-şi schimbă poziţia în genom; b) transpozonii sunt excizaţi din poziţia iniţială cu ajutorul restrictazelor; c) [x] conţin gena pentru enzima transpozaza; d) sinteza lor este asigurată de telomeraze; e) [x] conţin la capete secvenţe inversate. 47. CM Elementele genetice migratoare se caracterizează prin: a) frecvenţa de transpoziţie este influenţată de diverşi factori; b) sunt specifice pentru procariote, în timp ce la om lipsesc; c) [x] inserţia în poziţie nouă poate perturba activitatea genelor vecine; d) [x] pot determina apariţia mutaţiilor; e) pot să determine crossing-overul inegal. 48. CM Caracteristica retrotranspozonilor: a) [x] reprezintă secvenţe de ADN ce-şi modifică poziţia în genom; b) în rezultatul retrotranspoziţiei, cantitatea de ADN nu se modifică; c) reverstranscriptaza codificată este o ARN-polimerază ADNdependentă; d) [x] revertaza este necesară pentru asigurarea transpoziţiei; e) sunt caracteristici numai pentru celulele bacteriene. 49. CM Caracteristica enhancerilor: a) [x] asigură o expresie mai intensă a genei; b) întotdeauna se află în faţa promotorului; c) facilitează ataşarea ADN-polimerazei la promotor; d) [x] măresc rata de transcripţie; e) sunt caracteristici pentru toate genele. 50. CM Silencerii: a) sunt secvenţe caracteristice pentru procariote; b) interacţionează cu proteinele ataşate la terminator; c) [x] diminuează rata de interacţiune a ARN-polimerazei cu elementele reglatoare ale genei; d) [x] pot fi situaţi în faţa promotorului sau după terminator; 86

e) [x] pot fi localizaţi la distanţă diferită de genă.

Capitolul 9 Transcripţia şi processingul ARN 1. CS "CAP"-area ARNm precursor asigură: a) replicarea ADN; b) repararea ADN; c) [x] stabilitatea moleculelor de ARN; d) denaturarea ADN; e) splicingul. 2. CS La transcripţie participă: a) fragmentul Okazaki; b) primaza; c) [x] promotorul genei; d) ADN-polimeraza; e) secvenţa ORI. 3. CS Iniţierea transcripţiei este determinată de: a) situsul A – aminoacil; b) ARNr; c) [x] complexul TBP-TATA-boxă; d) peptidil-transferază; e) braţul acceptor al ARNt. 4. CS Situsul donor al intronului este: a) AU; b) [x] GU; c) AG; d) CU; e) GA. 5. CS Situsul acceptor al intronului este: a) GA; b) AU; c) GA; d) [x] AG; 87

e) GC. 6. CS Transcripţia la eucariote are loc în: a) citozol; b) [x] nucleu; c) lizozomi; d) aparatul Golgi; e) reticulul endoplasmatic. 7. CS Processing-ul ARNm precursor are loc în: a) aparatul Golgi; b) citoplasmă; c) [x] nucleu; d) reticulul endoplasmatic; e) ribozomi. 8. CS În procesul de transcripţie se formează: a) polipeptide; b) glucide; c) [x] molecule de ARN; d) molecule de ADN; e) glicolipide. 9. CS Transcripţia reprezintă: a) replicarea ADN; b) [x] copierea informaţiei genetice; c) transformarea polipeptidului în proteină; d) sinteza diferitor biomolecule; e) decodificarea informaţiei genetice. 10. CS Transcripţia reprezintă: a) [x] biosinteza ARNm precursor; b) înlăturarea intronilor; c) transformarea polipeptidului în proteină; d) sinteza semiconservativă a ADN; e) activarea aminoacizilor.

88

11. CS Processing-ul include: a) sinteza proteinei; b) vtranscripţia; c) translaţia; d) [x] poliadenilarea; e) replicarea. 12. CS Transcripţia este asigurată de: a) helicază; b) primază; c) topoizomerază; d) [x] ARN-polimerază; e) ADN-polimerază. 13. CS Transcripţia este asigurată de: a) ligază; b) endonuclează; c) [x] ARN-polimerază; d) telomerază; e) peptidil-transferază. 14. CS Iniţierea transcripţiei se caracterizează prin: a) poliadenilarea capătului 3' al ARN precursor; b) [x] legarea factorului de transcripţie TFII D la boxa TATA; c) "CAP-are"; d) splicing; e) prezenţa helicazei. 15. CS Splicing-ul se caracterizează prin: a) sinteza intronilor; b) îndepărtarea catenelor de ADN; c) [x] unirea ("sudarea") exonilor; d) prezenţa punctului ORI; e) sinteza fragmentelor Okazaki. 16. CS ARN-polimeraza III asigură: a) [x] transcripţia ARNr 5S; 89

b) sinteza ADN; c) sinteza ARNm; d) sinteza primerilor; e) transcripţia ARNr 5,8S. 17. CS ARN-polimeraza II asigură sinteza: a) ARNr 5,8S; b) ARNr 18S; c) ARNr 16S; d) ARNt; e) [x] ARNm. 18. CS ARN-polimeraza I efectuează: a) sinteza ARNm; b) transcripţia genelor ARNt; c) reparaţia ADN; d) sinteza ADN; e) [x] sinteza transcriptului ARNr 45S. 19. CS ADN-polimeraza asigură: a) [x] sinteza noilor catene de ADN; b) sinteza ARNr; c) denaturarea locală a catenelor de ADN; d) sinteza moleculelor mici de ARN; e) spiralizarea catenelor de ADN. 20. CS Indicaţi afirmaţia ce caracterizează splicesomul: a) este procesul de modificare a capetelor moleculelor de ARNm precursor; b) este procesul de înlăturare a intronilor; c) reprezintă unirea exonilor; d) reprezintă "CAP"-area capătului 5' al ARNm precursor; e) [x] este un complex enzimatic format din ribonucleoproteide. 21. CS Indicaţi enzima ce participă la transcripţia genelor ribozomale în nucleol: a) [x] ARN-polimeraza I; 90

b) primaza; c) ARN-polimeraza II; d) topoizomeraza; e) ARN-polimeraza III. 22. CS Indicaţi enzima ce participă la transcripţia genelor ARNt: a) helicaza; b) endonucleaza; c) ARN-polimeraza I; d) ARN-polimeraza II; e) [x] ARN-polimeraza III. 23. CS Care dintre moleculele ARNr reprezintă un transcript primar? a) ARNr 5S; b) ARNr 5,8 S; c) ARNr 18S; d) ARNr 28S; e) [x] ARNr 45S. 24. CS Care dintre factorii transcripţionali enumeraţi posedă activitate ATP-azică? a) TFII A; b) [x] TFII B; c) TFII D; d) TFII F; e) TFII E. 25. CS Indicaţi fracţia de ARNr ce se formează din precursorii ARNr 45 S : a) 5 S; b) 40 S; c) 16 S; d) 23 S; e) [x] 28 S. 26. CM La transcripţie participă: a) [x] factori de transcripţie; 91

b) helicaza; c) [x] ARN-polimeraza II; d) [x] boxa TATA; e) topoizomeraza. 27. CM Aparatul de transcripţie include: a) ADN-polimeraza; b) [x] ARN-polimeraza; c) [x] gena; d) [x] factorii proteici TFII D, TFII B; e) enhancer-ul. 28. CM Care dintre afirmaţii caracterizează ARNm: a) reprezintă matriţă pentru sinteza polizaharidelor; b) [x] reprezintă o moleculă monocatenară; c) [x] se sintetizează în nucleu; d) [x] copie informaţia genetică; e) se sintetizează în citozol. 29. CM Transcripţia la eucariote: a) se realizează cu participarea ARNt; b) se realizează cu participarea ribozomilor; c) constă în sinteza ADN; d) [x] are loc în nucleu; e) [x] finalizează prin sinteza moleculelor ARN. 30. CM ARNm la eucariote: a) reprezintă o moleculă bicatenară; b) reprezintă copia exactă a catenei anticodogene a moleculei de ADN; c) [x] reprezintă un lanţ polinucleotidic; d) [x] conţine riboză; e) conţine timină. 31. CM Pecursorul ARNm la eucariote: a) este complementar catenei codogene a ADN; b) [x] conţine baza azotată uracilul; c) [x] este complementar catenei anticodogene a ADN; 92

d) [x] reprezintă o moleculă monocatenară; e) [x] se sintetizează în direcţia 5'3'. 32. CM Transcripţia la eucariote se finalizează cu sinteza: a) [x] ARNm monocistronic; b) ARNm policistronic; c) [x] ARNm imatur; d) [x] structurii monocatenare; e) structurii dublucatenare. 33. CM Componenţii necesari transcripţiei la eucariote: a) [x] nucleotide; b) primer; c) helicază; d) [x] factori proteici; e) [x] ARN-polimerază. 34. CM Factorul proteic TFII B: a) interacţionează cu boxa TATA; b) stabilizează complexul TBP (TFII D) - boxa TATA; c) [x] posedă activitate ATP-azică; d) [x] contribuie la denaturarea ADN; e) asigură copierea matriţei ADN de către ARN-polimeraza II. 35. CM Factorul proteic TFII F: a) asigură alunecarea ARN-polimerazei pe matriţă; b) asigură interacţiunea TFII D (TBP) cu boxa TATA; c) apropie enhacerul de promotor; d) [x] exercită funcţia de helicază ATP-dependentă; e) [x] efectuează denaturarea locală a moleculei de ADN. 36. CM Secvenţele reglatoare ale transcripţiei sunt: a) intronii; b) [x] enhacerul; c) [x] promotorul; d) [x] silencerul; e) [x] terminatorul. 93

37. CM Terminarea transcripţiei este asigurată de: a) boxa TATA; b) [x] secvenţe nucleotidice inversate; c) [x] formarea buclei; d) secvenţa lider; e) exoni. 38. CM Secvenţele ce reglează transcripţia: a) secvenţa TTT; b) [x] boxa TATA; c) [x] boxa CAAT; d) [x] boxa GC; e) [x] secvenţe palindromice. 39. CM Processingul reprezintă: a) transcripţia; b) [x] excizia intronilor; c) translaţia; d) [x] "CAP"area; e) [x] poliadenilarea. 40. CM Processingul reprezintă: a) sinteza polipeptidului; b) [x] "CAP"area; c) transportul aminoacidului; d) [x] unirea exonilor; e) translaţia. 41. CM Secvenţele modulatoare ale transcripţiei sunt: a) situsul ORI; b) exonii; c) [x] enhancerul; d) primerul; e) [x] silencerul. 42. CM Enumeraţi componentele complexului deschis al transcripţiei: 94

a) punctul ORI; b) [x] situsul de denaturare; c) [x] situsul de renaturare; d) [x] centrul catalitic; e) [x] hibridul ADN-ARN. 43. CM Unitatea transcripţională a genelor de clasa I codifică pentru: a) ARNr 5S; b) [x] ARNr 5,8S; c) ARNr 16S; d) [x] ARNr 18S; e) [x] ARNr 28S. 44. CM Produşii finali ai transcripţiei genelor pentru ARNt şi ARNr la procariote: a) ARNr 28S; b) [x] ARNr 23S; c) [x] ARNr 16S; d) [x] ARNt; e) [x] ARNr 5S. 45. CM Ce evenimente se produc la etapa de elongare a transcripţiei? a) [x] unirea factorului TFII S la ARN-polimerază; b) unirea factorului TFII B la ARN-polimerază; c) [x] înlăturarea factorului TFII B; d) [x] în urma ARN-polimerazei se deplasează factorul proteic de eliberare; e) [x] eliberarea promotorului. 46. CM În procesul transcripţiei ARN-polimeraza II: a) [x] citeşte catena anticodogenă a ADN – ului în direcţia 3'5'; b) citeşte catena codogenă a ADN– ului în direcţia 5'3'; c) [x] polimerizează nucleotidele în direcţia 5'3'; d) [x] viteza de polimerizare este de 30 nucleotide pe secundă; e) polimerizează nucleotidele în direcţia 3'5'. 47. CM Terminarea transcripţiei la procariote este însoţită de: 95

a) [x] transcripţia secvenţei palindromice; b) [x] încetinirea ARN-polimerazei; c) [x] formarea buclei; d) accelerarea deplasării ARN-polimerazei; e) [x] disocierea complexului ADN, ARN, ARN-polimerază. 48. CM Splicing-ul alternativ asigură: a) [x] înlăturarea unor exoni; b) poliadenilarea capătului 3' al ARNm; c) unirea selectivă a intronilor; d) [x] unirea diferenţiată a exonilor; e) formarea câtorva tipuri de ARNm maturizat. 49. CM Activarea genelor la eucariote include: a) apariţia enhacer-ului; b) metilarea promotorului; c) [x] despiralizarea fragmentului ADN ce conţine gena; d) [x] acţiunea factorilor proteici de transcripţie; e) influenţa silencer-ului. 50. CM Tipurile de ARN ce funcţionează în citoplasmă: a) ARN precursor; b) ARN din componenţa ribozimelor U1-U6; c) [x] ARNr în complex cu proteinele; d) [x] ARNm; e) [x] ARNt;;

Capitolul 10 Translaţia 1. CS Alegeţi din cele menţionate proprietatea care NU este specifică codului genetic: a) triplet; b) colinear; c) [x] suprapus; d) cvaziduplet; e) degenerat. 96

2. CS Alegeţi din cele menţionate proprietatea care NU este specifică codului genetic: a) este fără virgule; b) din cele trei nucleotide ale codonului, de regulă, primele două sunt semnificative; c) codonii vecini nu conţin nucleotide comune; d) [x] la procariote şi virusuri codul este alcătuit din dupleţi; e) fiecare aminoacid este codificat de cel puţin un triplet de nucleotide. 3. CS Care din enunţuri NU este caracteristic translaţiei: a) este un proces complicat de interacţiuni între molecule; b) este o etapă în realizarea informaţiei genetice; c) reprezintă decodificarea informaţiei genetice; d) reprezintă transmiterea informaţiei genetice de la o genă la un polipeptid prin intermediul unui mesager; e) [x] reprezintă transmiterea informaţiei genetice de la o genă la un mesager. 4. CS Ribozomii: a) sunt alcătuiţi din ADN şi proteine; b) sunt localizaţi în nucleu şi mitocondrii; c) la eucariote sunt sintetizaţi în citozol; d) [x] reprezintă nu numai sediul, dar şi participă activ la biosinteza polipeptidului; e) sunt acoperiţi cu o membrană externă şi una internă. 5. CS Alegeţi o afirmaţie falsă pentru ARNt: a) este format din 70-90 nucleotide; b) conţine unele baze minore şi modificate; c) se caracterizează prin structurile primară, secundară şi terţiară; d) [x] transportă informaţia genetică în nucleu; e) rezultă din transcrierea genelor de clasa III. 6. CS Alegeţi caracteristica falsă pentru aminoacil-ARNt-sintetaze: a) activează aminoacidul respectiv; 97

b) sunt specifice pentru fiecare aminoacid; c) recunosc un anumit tip de ARNt şi aminoacidul respectiv; d) [x] activează şi asigură legarea unui aminoacid la orice tip de ARNt; e) asigură selectarea corectă şi legarea aminoacidului la molecula respectivă de ARNt. 7. CS Etapa de iniţiere a translaţiei este asigurată de: a) ARN precursor; b) [x] factori proteici; c) aminoacizi; d) aminoacil-ARNt-sintetaza; e) peptidaze. 8. CS Ribozomul constă din: a) [x] proteine şi ARN; b) proteine, ARN şi ADN; c) ADN şi proteine; d) ADN şi proteine histone; e) ADN şi proteine nehistone. 9. CS Enzima implicată în translaţie este: a) primaza; b) [x] aminoacil –ARNt-sintetaza; c) ARN-polimeraza I; d) topoizomeraza; e) helicaza. 10. CS Din care dintre moleculele enumerate se formează ARNr? a) ARNr 5 S; b) ARNr 5,8 S; c) ARNr 18 S; d) ARNr 28 S; e) [x] ARNr 45 S. 11. CS În procesul de translaţie se formează: a) structura terţiară a proteinei; 98

b) [x] polipeptidul; c) lipoproteida; d) ARNm precursor; e) ADNc. 12. CS Translaţia este: a) [x] decodificarea informaţiei ARNm; b) sinteza ARNm; c) sinteza semiconservativă a ADN-lui; d) schimbarea structurii materialului genetic; e) eliminarea secvenţelor neinformative ale ARNm – precursor. 13. CS Care ferment participă în translaţie? a) ADN-polimeraza; b) endonucleaza; c) helicaza; d) [x] peptidil-transferaza; e) primaza. 14. CS În procesul de translaţie se formează: a) ARN - transcriptul primar; b) ARNm; c) [x] polipeptidul; d) ADNc; e) ARNt. 15. CS Un triplet de nucleotide al moleculei de ADN corespunde cu: a) o genă; b) o proteină; c) [x] un aminoacid; d) o bază azotată; e) un ARNm. 16. CS Iniţierea translaţiei este realizată de: a) pro ARNm; b) [x] factori proteici; c) aminoacizi; 99

d) aminoacil-ARNt-sintetaza; e) peptidaza. 17. CS Alegeţi afirmaţia falsă în caracteristica ARNt: a) la eucariote se sintetizează în nucleu şi mitocondrii; b) interacţionează cu aminoacil-ARNt-sintetazele; c) [x] se caracterizează prin structură primară, secundară, terţiară; d) transportă informaţia genetică din nucleu în citoplasmă; e) transportă aminoacizii. 18. CS Cîţi tripleţi conţine secvenţa translată a ARN-m ce codifică polipeptidul alcătuit din 500 aminoacizi? a) 1500; b) [x] 501; c) 250; d) 500; e) 150. 19. CS ARNt asigură transferul: a) ARNm din nucleu în citoplasmă; b) aminoacizilor din nucleu în citoplasmă; c) aminoacizilor din citoplasmă în nucleu; d) [x] aminoacizilor spre ribozomi; e) aminoacizilor spre aparatul Golgi. 20. CM Proprietatea codului genetic de a fi universal înseamnă: a) [x] la toate organismele există acelaşi cod genetic; b) [x] o secvenţă de nucleotide din genă codifică aceeaşi secvenţă de aminoacizi la toate organismele; c) aminoacizii sunt determinaţi de aceiaşi codoni la toate organismele; d) [x] folosirea aceloraşi codoni pentru codificarea aceloraşi aminoacizi la organismele diferitor specii; e) posibilitatea sintezei unei proteine umane într-o bacterie. 21. CM În concepţia contemporană colinearitatea codului genetic înseamnă corespunderea ordinii: a) [x] nucleotidelor în genă cu ordinea aminoacizilor în polipeptid; 100

b) [x] codonilor în genă cu ordinea aminoacizilor într-un polipeptid; c) [x] codonilor din ARNm cu ordinea aminoacizilor într-un polipeptid; d) aminoacizilor în histone la toate mamiferele; e) [x] missens-codonului modificat din ARNm cu succesiunea aminoacidică nouă în lanţul polipeptidic. 22. CM Alegeţi afirmaţiile care corespund proprietăţii codului genetic de a fi degenerat: a) un aminoacid este codificat doar de un singur codon; b) un triplet codifică 3 aminoacizi; c) [x] aminoacizii (cu excepţia Met şi Trp) sunt codificaţi de mai mulţi codoni; d) [x] codonii UAA, UAG, UGA sunt triplete sinonime; e) [x] genele ce se deosebesc după secvenţa nucleotidică pot codifica secvenţe identice de aminoacizi. 23. CM Una din proprietăţile codului genetic este de a fi continuu, care se manifestă prin: a) secvenţe de nucleotide neîntrerupte în genă; b) [x] succesiunea neîntreruptă a tripletelor în genă; c) [x] translare fără semne de punctuaţe a codonilor ARNm; d) [x] de obicei, sinteza polipeptidului nu se întrerupe în cazul inserării sau pierderii unui nucleotid; e) lipsa spaţiilor între codoni. 24. CM Translaţia codonilor din molecula de ARNm: a) [x] este realizată conform principiului complementarităţii; b) [x] este realizată de diferite molecule de ARNt; c) [x] este realizată cu participarea diferitor aminoacizi; d) este controlată de diferite proteine nucleare; e) [x] este iniţiată de codonul universal AUG. 25. CM ARNm la procariote: a) [x] se sintetizează de pe catena necodogenă; b) reprezintă o copie a exonilor; c) [x] este, de regulă, policistronic; 101

d) [x] se începe cu "CAP"-ul; e) [x] conţine o secvenţă reglatoare Shine-Dalgarno. 26. CM ARNm la eucariote: a) [x] se sintetizează în nucleu; b) transmite informaţia genetică de la o generaţie la alta de celule; c) [x] reprezintă o matriţă pentru sinteza polipeptidului; d) începe cu un codon de iniţiere; e) [x] nu conţine secvenţe reglatoare. 27. CM Ribozomul: a) [x] constituie un complex ribonucleoproteic; b) [x] conţine centre active A, P, E; c) reprezintă numai sediul sintezei polipeptidelor; d) [x] conţine o enzimă, care catalizează formarea legăturilor peptidice; e) se formează la procariote şi eucariote în nucleu. 28. CM Funcţiile ARNt: a) [x] transmiterea informaţiei genetice din nucleu în citoplasmă; b) [x] transportul selectiv al aminoacizilor la ribozomi; c) [x] decodificarea informaţiei genetice; d) [x] traducerea succesiunii codonilor din ARNm într-o secvenţă specifică de aminoacizi; e) participă în transcripţie. 29. CM Alegeţi afirmaţiile care caracterizează aminoacil-ARNt -sintetaza: a) participă la translocarea ribozomului; b) [x] în celulă există 20 tipuri; c) [x] este specifică pentru fiecare tip de aminoacid; d) [x] asigură legarea aminoacidului la molecula de ARNt respectiv; e) este sintetizată şi localizată în nucleu. 30. CM La etapa de iniţiere a translaţiei participă: a) [x] ribozomul; b) [x] ARNt de iniţiere; 102

c) alte tipuri de ARNt; d) [x] ARNm; e) factorul de translocare a ribozomului. 31. CM La etapa de iniţiere a translaţiei participă: a) [x] factori proteici; b) [x] ATP şi GTP; c) peptidaza; d) aminoacizi activaţi; e) histonele. 32. CM La etapa de elongare a translaţiei participă: a) [x] ARNt; b) [x] 20 de tipuri de aminoacizi; c) [x] ARNm; d) [x] factori de eliberare; e) Na+ şi K+ . 33. CM Decodificarea informaţiei genetice într-o succesiune a aminoacizilor are loc: a) [x] în procesul interacţiunii unui codon din ARNm cu anticodonul din ARNt; b) cu participarea peptidazei; c) [x] cu participarea factorilor proteici de iniţiere; d) în procesul interacţiunii componentelor ribozomale cu aminoacilARNt; e) cu participarea "CAP"- lui. 34. CM Conformaţia polipeptidului presupune: a) [x] transformarea polipeptidului într-o proteină activă; b) [x] glicozilarea şi fosforilarea; c) eliminarea intronilor; d) [x] hidroliza legăturilor peptidice; e) unirea exonilor. 35. CM Care sunt funcţiile moleculelor de ARN într-o celulă eucariotă? a) păstrează mesajul genetic; 103

b) [x] traduce mesajul genetic; c) transportă ADN; d) transmite mesajul genetic la descendenţi; e) [x] asigură expresia genelor. 36. CM Sinteza proteinelor are loc: a) [x] pe suprafaţa RE granulat; b) [x] în mitocondrii; c) pe suprafaţa RE neted; d) în lizosomi; e) în nucleu. 37. CM Translaţia este: a) sinteza ARN-lui; b) maturizarea ARN-lui; c) [x] procesul ce se desfăşoară în citoplasmă; d) [x] sinteza polipeptidului; e) oxidarea, fosforilarea proteinei. 38. CM ARNt: a) constă din 200 nucleotide; b) [x] constă din 75-80 nucleotide; c) [x] transportă aminoacizii spre ribozomi; d) [x] în celulele eucariote există 68 tipuri de ARNt; e) este un adaptor pentru transformarea secvenţelor de nucleotide în secvenţe de aminoacizi. 39. CM Alegeţi afirmările false referitoare la codul genetic: a) fiecare aminoacid este codificat de trei nucleotide; b) [x] conţine semne de punctuaţie între codoni; c) fiecare nucleotid este component al unui singur codon; d) [x] de obicei, un codon determină diferiţi aminoacizi la diverse specii; e) de regulă, un aminoacid este specificat de un singur codon. 40. CM Centrul funcţional al ribozomului cuprinde: a) [x] două triplete; 104

b) un triplet; c) [x] 6 nucleotide; d) [x] două centre active; e) 6 aminoacizi. 41. CM Care dintre moleculele enumerate participă la translaţie? a) [x] ARNm; b) [x] ARNt; c) ribozomii; d) [x] aminoacil - ARNt - sintetaza; e) ARN-polimeraza II. 42. СM Componenţii necesari pentru translaţie: a) [x] ribozomii; b) peroxizomii; c) [x] sursă de energie; d) [x] aminoacil - ARNt - sintetaza; e) primaza. 43. CM Aminoacil - ARNt - sintetaza: a) [x] este o enzimă specifică fiecarui aminoacid; b) leagă aminoacidul la capătul 3' al ARNt; c) [x] adaptează aminoacizii la ARNt corespunzător; d) este o enzimă care participă în replicarea ADN; e) este factor proteic în iniţierea transcripţiei. 44. CM Subunitatea mare ribozomală: a) [x] catalizează formarea legăturilor peptidice; b) [x] conţine situsul A; c) [x] conţine situsul P; d) leagă complexul aminoacil-ARNt-GTP-ARNm; e) [x] conţine situsul de legătură a subunităţii 40 S. 45. CM Ce afirmări sunt false în caracteristica codului genetic? a) [x] în caz de pierdere a unui nucleotid, biosinteza proteinei întotdeauna se opreşte; b) [x] constă din 64 codoni; 105

c) un nucleotid, de regulă, este comun pentru doi codoni vecini; d) [x] este dublet; e) cu cît mai mulţi codoni codifică un aminoacid, cu atât mai frecvent el se întâlneşte în polipeptide. 46. CM În componenţa ribozomului intră: a) ARNt; b) [x] proteine; c) [x] ARNr; d) ionii Fe2+ ; e) ionii Cu2+. 47. CM Etapele de iniţiere a translaţiei: a) sinteza ARNm precursor; b) formarea complexului aminoacil-ARNt; c) [x] unirea subunităţilor ribozomale; d) [x] disocierea GTP în GDP şi Pi; e) activarea aminoacizilor. 48. CM Codul genetic este: a) [x] universal; b) [x] multiplu (degenerat); c) suprapus; d) [x] fără semne de punctuaţie; e) specific pentru fiecare specie. 49. CM Componenţii necesari pentru translaţie: a) [x] ARNm; b) [x] ribozomii; c) lizozomii; d) [x] aminoacizii; e) [x] ARNt. 50. CM Care afirmaţii caracterizează translaţia? a) [x] este sinteza polipeptidului; b) se desfăşoară în lizozomi; c) este procesul de activare a genei; 106

d) este procesul de decodificare a informaţiei ereditare; e) [x] se realizează cu ajutorul ARNt. 51. CM Care din moleculele enumerate intră în componenţa subunităţii mari ribozomale la eucariote? a) [x] ARNr 5 S; b) [x] ARNr 5,8 S; c) ARNr 18 S; d) [x] ARNr 28 S; e) ARNr 45 S.

Capitolul 11 Metode de analiză a genelor 1. CS ADN pentru analiză se obţine din: a) orice celulă somatică; b) eritrocite; c) [x] leucocite sau orice celulă nucleată; d) trombocite; e) mai frecvent din celulele sexuale. 2. CS Enzimele de restricţie: a) se utilizează în tehnica PCR; b) recunosc ADN monocatenar; c) se întâlnesc la eucariote; d) [x] recunosc secvenţe specifice bicatenare de ADN; e) sunt de un singur tip. 3. CS Situsurile de restricţie: a) reprezintă secvenţe de ARN; b) [x] reprezintă secvenţe specifice de ADN bicatenar; c) se întâlnesc numai la eucariote; d) au o lungime de 30 pb; e) se repetă o singură dată în genom. 4. CS Rolul enzimelor de restricţie: a) clivează ADN-ul propriu; 107

b) participă la formarea legăturilor fosfodiesterice; c) iniţiază sinteza ADN; d) [x] obţinerea in vitro a fragmentelor de ADN cu diferită lungime; e) participă la repararea ADN. 5. CS ADNc reprezintă: a) ADN celular; b) ADN ce conţine introni; c) [x] ADN fără introni; d) ADN genomic; e) moleculă hibridă. 6. CS La sinteza ADNc se utilizează enzima: a) Taq-polimeraza; b) [x] reverstranscriptaza; c) primaza; d) telomeraza; e) topoizomeraza. 7. CS Hibridarea acizilor nucleici in vitro: a) este condiţionată de formarea legăturilor fosfodiesterice; b) constă în unirea a două molecule bicatenare; c) [x] este condiţionată de complementaritatea bazelor azotate; d) reprezintă hidroliza legăturilor de hidrogen; e) este o etapă obligatorie în clonarea ADN. 8. CS Hibridizarea moleculară reprezintă: a) formarea heteroduplexelor de ADN; b) alungirea ADN monocatenar; c) procesul de denaturare a moleculelor de ADN; d) [x] sinteza complementară a ARN; e) procesul de reparare a ADN-lui. 9. CS În calitate de matriţă pentru sinteza ADNc se utilizează: a) ADN genomic extras din limfocitele umane; b) ADN bicatenar marcat radioactiv; c) o secvenţă de nucleotide sintetizată în vitro; 108

d) fragmente de ADN clonat; e) [x] o moleculă de ARNm. 10. CS Hibridizarea moleculară în cazul analizei Southern-blot reprezintă: a) sinteza complementară a ARN; b) procesul de topire a ADN-lui bicatenar; c) [x] procesul de formare a structurilor bicatenare de ADN: fragment de restricţie – sondă; d) sinteza ARN pe matriţa de ADN; e) obţinerea ADN monocatenar. 11. CS Clonarea reprezintă: a) procesul de obţinere a mai multor copii diferite de ADN din una iniţială; b) refacerea structurii bicatenare a ADN; c) transferul unui fragment de ADN de către bacteriofagi; d) [x] procesul de obţinere a mai multor copii ale unui fragment de ADN; e) obţinerea diferitor molecule de ADN. 12. CS Pentru PCR NU se utilizează: a) ADN matriţă; b) primeri sintetici; c) patru tipuri de dezoxiribonucleozidtrifosfaţi; d) [x] ARN-polimeraza; e) Taq-polimerază. 13. CS Reacţia de polimerizare în lanţ reprezintă: a) [x] amplificarea artificială a unor fragmente de genă; b) sinteza necomplementară in vitro; c) amplificarea in vivo a fragmentelor de ADN; d) sinteza copiilor de ARN; e) sinteza ADN-recombinant. 14. CS Fragmentele de restricţie: a) sunt întotdeauna de aceeaşi lungime; 109

b) [x] se obţin în urma clivării ADN cu restrictaze; c) fiecare fragment reprezintă o genă; d) sunt monocatenare; e) conţin numai exoni. 15. CS În calitate de gazdă de clonare NU sunt utilizate: a) celulele bacteriene; b) [x] celulele animale; c) plasmidele; d) celulele vegetale; e) celulele drojdiilor. 16. CS Moleculele de ADN recombinat obţinute in vitro: a) sunt lipsite de punctul ORI; b) pot fi multiplicate numai in vitro; c) [x] se obţin cu ajutorul restrictazelor şi ligazelor; d) constau doar din ADN vector; e) întreaga moleculă are aceeaşi origine. 17. CS Caracteristicile primerilor pentru PCR: a) [x] sunt secvenţe oligonucleotidice monocatenare; b) sunt secvenţe oligonucleotidice bicatenare; c) se întâlnesc în celula bacteriană; d) sunt fragmente de ADN cu o lungime mare; e) stopează sinteza ADN. 18. CS Prin metoda autoradiografiei se vizualizează: a) [x] fragmente de ADN marcate radioactiv; b) fragmente de ADN colorate cu bromură de ethidium; c) fragmente de ADN numai de o lungime; d) fragmente de ARN; e) fragmente de ADN cu lungime redusă. 19. CS Hibridarea in situ NU determină: a) gena dintr-un cromozom; b) [x] numărul exact al moleculelor de ARNm dintr-un ţesut; c) ADN viral; 110

d) numărul de organizatori nucleolari; e) deleţiile cromozomiale submicroscopice. 20. CS Este o condiţie necesară pentru desfăşurarea PCR: a) cunoaşterea poziţiei exacte a situsurilor de restricţie; b) prezenţa unei modificări în ADN; c) [x] utilizarea unui regim de temperatură specific; d) utilizarea unor vectori specifici de clonare; e) prezenţa gazdei de clonare. 21. CM În calitate de vector de clonare se utilizează: a) ADN genomic; b) ADNc; c) [x] ADN plasmidic; d) [x] ADN viral; e) [x] ADN modificat al adenovirusului. 22. CM Vectorii de clonare: a) se sintetizează cu ajutorul ARN-polimerazelor; b) [x] sunt răspândiţi în natură; c) [x] conţin situsuri de replicare autonomă; d) se utilizează pentru identificarea ADN complementar; e) [x] transferă fragmente de ADN străin. 23. CM Indicaţi etapele clonării ADN in vivo: a) [x] restricţia şi selecţia fragmentelor pentru multiplicare; b) [x] restricţia vectorului de clonare; c) [x] ligarea ADN vector şi a fragmetului de ADN de interes; d) schimbarea ciclică a regimului de temperatură; e) [x] transferul moleculelor recombinate în celula gazdă. 24. CM Determinarea succesiunii nucleotidelor în genă este necesară pentru: a) [x] a cunoaşte funcţia genei şi reglarea activităţii ei; b) [x] sinteza primerilor pentru PCR; c) [x] elaborarea metodelor pentru depistarea mutaţiilor; d) [x] elaborarea metodelor terapiei genice; 111

e) studierea histologică a celulelor modificate. 25. CM În calitatea de vector pentru clonarea ADN se utilizează: a) [x] plasmide; b) [x] cosmide; c) [x] fagi; d) [x] ADN viral; e) [x] bacterii. 26. CM Etapele clonării in vivo sunt: a) [x] obţinerea fragmentului de interes pentru clonare; b) [x] selecţia vectorului de clonare şi digestia cu restrictaze; c) [x] obţinerea ADN recombinat; d) hibridizarea specifică a ADN genomic cu ADN - primeri; e) [x] transferul ADN recombinat în celula gazdă. 27. CM ADNc: a) [x] se formează prin reverstranscripţie; b) [x] conţine numai regiuni codificatoare ale genei; c) este o copie exactă a genei la eucariote; d) [x] este o copie a ARN mesager; e) [x] este utilizat pentru identificarea genelor. 28. CM Hibridizarea in situ a acizilor nucleici: a) [x] se efectuează pe preparate histologice sau cromozomiale; b) nu se utilizează pe preparate arhivate; c) [x] este determinată de specificitatea sondei ADN pentru un anumit cromozom; d) [x] permite identificarea nivelului de exprese a genei în ţesut; e) [x] determină ARNm într-o celulă particulară. 29. CM Etapele de extragere a ADN sunt: a) [x] lizarea celulelor cu detergenţi; b) [x] hidroliza proteinelor; c) [x] precipitarea în alcool de 70% şi păstrarea la -20C ; d) [x] purificarea cu cloroform şi fenol; e) separarea membranelor celulare prin centrifugare. 112

30. CM Restrictaza: a) [x] este o enzimă bacteriană; b) [x] recunoaşte o succesiune specifică de nucleotide; c) participă la ligarea secvenţelor de ADN; d) [x] are rol de protecţie; e) hidrolizează ADN celular propriu. 31. CM Amplificarea ADN reprezintă: a) determinarea succesiunii nucleotidelor în genă; b) [x] copierea repetată a ADN prin replicare; c) digestia ADN; d) [x] mărirea numărului de copii cu ajutorul enzimelor; e) obţinerea ADN monocatenar. 32. CM Indicaţi etapele izolării ADN: a) fragmentarea ADN genomic; b) [x] lizarea celulelor; c) [x] separarea nucleelor; d) hidroliza lipidelor; e) [x] deproteinizarea cu solvenţi organici. 33. CM Enzimele de restricţie: a) [x] hidrolizează ADN în fragmente; b) realizează reparaţia ADN; c) pot forma fragmente cu capete adezive; d) [x] recunosc situsurile de restricţie din ARN; e) se utilizează de geneticieni în calitate de "foarfece". 34. CM Determinaţi etapele PCR: a) sinteza primerilor; b) [x] unirea complementară a primerilor; c) [x] denaturarea ADN nou sintetizat; d) [x] sinteza enzimatică a ADN; e) digestia cu restrictaze. 35. CM Metodele de analiză a ADN-ului se utilizează pentru: 113

a) [x] identificarea persoanelor; b) elaborarea metodelor terapiei tradiţionale; c) [x] diagnosticul bolilor canceroase; d) [x] elaborarea preparatelor medicamentoase; e) [x] identificarea genelor mutante sau normale. 36. CM Procedeele studiului acizilor nucleici sunt: a) [x] extragerea şi purificarea ADN sau ARN; b) fragmentarea ADN cu enzime de polimerizare; c) [x] izolarea fragmentelor de interes; d) [x] clonarea fragmentelor izolate; e) [x] analiza secvenţelor de interes. 37. CM Tehnicile de analiză a ADN sunt: a) [x] tehnica Southern-blot; b) secvenţierea ADN; c) [x] tehnica Northern-blot; d) [x] tehnica Western-blot; e) tehnica PCR. 38. CM Etapele PCR sunt: a) digestia enzimatică a ADN-lui; b) [x] denaturarea ADN la +96C; c) [x] ligarea primerilor la +50C; d) reparaţia ADN; e) [x] extinderea primerilor la +72C. 39. CM Componente necesare pentru tehnica PCR: a) [x] primeri sintetici; b) restrictaze; c) [x] ADN genomic; d) [x] patru tipuri de dezoxiribonucleozidtrifosfaţi; e) [x] enzima Taq-polimeraza. 40. CM Aplicaţiile practice ale tehnicii PCR: a) obţinerea moleculelor de ARN; b) [x] identificarea persoanelor; 114

c) identificarea proteinelor celulare specifice; d) [x] identificarea agenţilor patogeni; e) [x] detectarea mutaţiilor. 41. CM Amplificarea in vitro se bazează pe: a) [x] principiul replicării semiconservative; b) [x] proprietatea de denaturare a ADN-lui; c) [x] fenomenul de hibridare; d) [x] principiul complementarităţii; e) proprietatea de reparare a ADN-lui. 42. CM Avantajele tehnicii PCR: a) [x] necesită o cantitate mică de ADN; b) nu se pot produce mutaţii; c) [x] este o metodă rapidă; d) asigură amplificarea ADN-lui întregului genom; e) [x] produsele amplificării pot fi folosite în calitate de sonde moleculare. 43. CM Etapele tehnicii Southern-blot: a) [x] denaturarea fragmentelor bicatenare cu o soluţie alcalină; b) [x] separarea fragmentelor de restricţie prin electoforeză; c) [x] transferul capilar al fragmentelor de ADN pe filtre de nitroceluloză; d) hibridarea cu primeri specifici; e) [x] autoradiografia. 44. CM Prin tehnica Southern-blot se determină: a) prezenţa sau lipsa unor situsuri de restricţie; b) poziţia genei în genom; c) polimorfismul ADN; d) structura primară ADN; e) structura ARN. 45. CM Tehnica Sanger: a) reprezintă sinteza in vitro a ADN, utilizând ca matriţă ADN-ul studiat; 115

b) se bazează pe principiul complementarităţii; c) reacţia este blocată specific în poziţia unei baze anumite; d) ADN-ul este supus seriei de patru reacţii specifice fiecărei baze; e) se aplică sonde moleculare. 46. CM Componentele tehnicii Sanger: a) ADN matriţă; b) didezoxiribonucleozidtrifosfaţi marcaţi; c) sonde marcate fluoriscent; d) ADN polimeraza; e) dezoxiribonucleozidtrifosfaţi. 47. CM Importanţa tehnicii Sanger: a) determinarea paternităţii; b) determinarea structurii primare a ADN; c) determinarea purtătorilor de gene normale sau mutante; d) determinarea structurii situsurilor de restricţie; e) determinarea secvenţelor ARNm. 48. CM Este specific pentru tehnica Northern-blot: a) fenomenul de hibridare cu sonde marcate; b) transferul ARN pe filtre de nailon; c) digestia enzimatică a ADN; d) electroforeza în condiţii de denaturare; e) permite identificarea transcriptelor genelor analizate. 49. CM Tehnica Western-blot: a) permite identificarea expresiei genei; b) constă în identificarea proteinei specifice; c) proteinele sunt transferate pe filtre de nailon; d) proteinele sunt tratate cu anticorpi marcaţi radioactiv; e) permite identificarea ARN-ului celular; 50. CM Situsul de restricţie: a) [x] reprezintă un marker genetic; b) [x] determină polimorfismul fragmentelor de restricţie; c) [x] ocupă o poziţie particulară în genom; 116

d) se întâlneşte numai la eucariote; e) nu este recunoscut de endonucleaze de restricţie.

117