Calea Cerului Din Kogaionon

 

Calea cerului din Kogaionon  Despre religiozitatea daco-getilor

Dupa cum se stie, in operele scriitorilor antici greci si latini informatiile despre daco-geti sunt rare si fragmentare, iar ei insisi n-au lasat, cel putin din cat se cunoaste pana acum, nimic scris despre civilizatia lor. In aceste conditii este dificila reconstituirea universului lor spiritual, multe dintre aspectele acestuia ramanand in domeniul ipoteticului. Cu toate acestea, datorita originalitatii conceptilor lor morale si religioase, conceptii care au starnit intersul filozofilor, istoricilor, geografilor, medicilor si poetilor antici, informatiile referitoare la acestea sunt cele mai numeroase si se explica de ce, dupa cum afirma V. Parvan (1926), " antichitatea recunostea unanim adanca religiozitate a getilor".

In acest context, una dintre cele mai valoroase informatii privind religia daco-getilor o gasim la Strabon (Geographia,VII,3,5), care, dupa ce mentiona ca Zamolxis, la inceput mare preot si apoi zeu suprem, traia intr-o pestera inacesibila altora si ca anual venea la el regele  pentru sfat de taina, referindu-se la muntele pe care acesta traia consemna: "pana si muntele (cu pestera) a fost socotit sfant si asa il si numesc. Numele lui este COGAIONON, la fel ca al raului care curge pe langa el"

Plasarea zeilor celesti pe varful muntilor era un fapt obisnuit si la traci, fratii dacilor, dar si la greci, romani si celti, popoare inrudite cu dacii, pentru care muntii erau salasuri ale zeilor, asa cum a fost Olimpul salasul zeilor greci si mai inainte de acesta Olimpul "divinilor pelasgi".

Dupa R.Vulcanescu (1985) dacii se urcau pe culmile muntilor pentru a se ruga, pentru a fi mai aproape de cer, in care credeau ca salasuiesc zeii lor, iar incintele sacre de pe crestele muntilor au fost locuri de contact cu divinitatea, asa cum era hieropola de la Gradistea Muncelului.

Credinta intr-un zeu celest si apropierea de acesta prin urcarea rituala a muntilor a determinat plasarea principalelor hieropole ale dacilor la varful muntelui, asa cum este cazul Gradistei Muncelului, cu renumita Sarmizegetusa, centrul sacru al dacilor, unde au functionat mai multe temple construite din piatra dura de andezit, care a infruntat neclintita peste doua milenii. Judecand dupa dimensiunile blocurilor de andezit ce alcatuiesc hieropola, perfectiunea cu care au fost lucrate si mai ales dupa distanta si diferenta de nivel fata de locul de unde au fost aduse, realizam importanta sentimentului religios la daci pentru care nimic nu era prea greu sau imposibil, cand era vorba despre religia lor. 1

 

Unde se afla Kogaiononul?

Mentionata pentru prima data de Strabon, existenta Kogaiononului ca munte sacru este confirmata si din alte surse antice. Astfel, de la  N.Densusianu (1913) aflam ca poetul roman Papinius Statius plasa Muntele Sfant al dacilor in apropiere de Tapae, din moment ce armatele imparatului Domtian ar fi "alungat dacii de pe crestetul lui". Se stie ca, desi invingatori in luptele din anul 88, de la Tapae, romanii au facut o pace avantajoasa cu dacii. Cat priveste ocuparea ariei sacre de catre romani avem serioase indoieli, avand in vedere atat stilul exagerat de laudativ al poetului la adresa imparatului, cat si totala tacere a altor izvoare privind acest eveniment, care nu putea ramane fara rasunet in lumea antica...

Tot din "Dacia preistorica" aflam ca Martial se referea si el la."Muntele cel faimos din tara hyperboreilor, unde zeii se legase, cu  juramant langa altarul cel mare, sa lupte uniti contra titanilor si unde vechii giganti asaltasera pe zeii olimpici"

Revenind la mentiunea lui Strabon, trebuie sa recunoastem ca elementele de identificare ale muntelui sfant sunt putine: un rau cu acelasi nume care "curgea pe langa" munte si existenta unor pesteri, cat de cat locuibile. Insuficienta reperelor, dar si analiza lor, uneori, superficiala a determinat formularea mai multor ipoteze referitoare la identificarea muntelui sfant al dacilor cu diferite masive din lantul carpatic.

Tinand seama de numarul celor care si-au exprimat opinia in legatura cu amplasarea muntelui sfant al daco-getilor se selecteaza trei masive muntoase: Ceahlaul, Gradistea Muncelului si Bucegii.

Primul a afirmat posibilitatea ca un munte al Moldovei sa fisifost similar care Olimpului grecilor a fost domnitorul Dimitrie Cantemir se referea la Muntele Ceahlau. De asemenea, in anul 1813, Fabre d'Olivet ( dupa E.Papu , 1996 ) il considera pe Orfeu "un pastor, preot si profet" ce locuia in muntii ce "despart Moldova de Transilvania" si ca "Pe versantul moldovenesc al Carpatilor s-a format mai tarziu traditia cunoscuta de greci a muntelui Kogaion, adica Ceahlaul". Tot pentru Ceahlau au optat: V.Parvan (1926), V.Lovinescu (1994) si N. si E. Ticleanu (1999).

Dintre cei pentru care muntele sfant al dacilor ar fi fost in Masivul Bucegi amintim pe N. Densusianu (1913) si pe I.Bucurescu (1997), acesta din urma, pe baza descifrarii unei inscriptii de la Romula, considera ca Sfinxul din Bucegi se afla pe locul unde a fost ucis Orfeu ( Koga-I-Ion = Capul Magnificului).

2

 

Pornind de la existenta hieropolei de la Sarmisegetusa mai multi autori (H. Daicoviciu, 1972; M. Petrescu-Dambovita si al.,1994; P.Tatomirescu, 1997 si altii) si-au exprimat opinia ca Gradistea Muncelului ar fi fost Kogaionon-ul.

R.Vulcanescu (1985) aminteste ca dintre "muntii mirifici" ai Daciei doar  trei au avut hieropole: Gradistea Muncelului, Ceahlaul si Muntele Gaina si prin aceasta ar putea corespunde Kogaionon-ului.

In afara acestora exista si alte propuneri: Muntele Godeanu ( I.Conea, 1937); Varful Curcubeta din Muntii Bihorului (I.Bogdan, 1976); Muntele Gugu din Masivul Godeanu (Berinde si Lugojanu,1984); Lugojanu,1984); Varful lui Patru si chiar Retezatul (I.Vulpe, 1996) si lista nu se opreste aici.

Daca ne referim la cel de al doilea indiciu dat de Strabon, prezenta  pesterilor, atunci doar Ceahlaul, Bucegii si Gradistea Muncelului intrunesc conditii geologice favorabile formarii acestora; in ceilalti munti citati, alcatuiti exclusiv din sisturi crisataline, pesterile fie ca lipsesc, fie ca sunt mici si accidentale.

In ceea ce ne priveste, pe baza unui numar de rationamente, argumente si descoperiri proprii, toate analizate in cele ce urmeaza, am considerat (N.si E. Ticleanu, 1999) si incercam sa demonstram ca Masivul Ceahlaul are cele mai multe sanse sa corespunda anticului Kogaionon

Ghedeonul disimuleaza Kogaiononul

Primul si cel mai important argument pleaca de la insasi numele Cogaionon. Astfel, intr-o lucrare anterioara am aratat (N.si E.Ticleanu, 1999) ca pe platoul superior al Ceahlaului, in partea sa centrala, exista Ghedeonului, ori la cateva suteGhedeonului, de metri sprecare est, mai de subvarful Piatra Batca Lata din Ghedeon, izvoraste paraul la vale devine Izvorul Muntelui. Ultimul toponim, unicat in Carpati,  poate fi citit si ca Izvorul Ghedeonului, tinand seama ca muntele de sub care izvoraste este chiar Batca Ghedeonului. Dupa opinia noastra toate aceste denumiri disimuleaza, vechiul nume Kogaionon.

In sprijinul acestei ipoteze aducem, in primul rand, legenda lui Ghedeon din Biblie (Judecatorii, 6, 25), conform careia Iahve s-a aratat in vis lui Ghedeon si i-a poruncit sa distruga altarul lui Baal si sa puna in loc altarul sau, cerere indeplinita intocmai. Apoi, daca ne referim la aspectul Pietrei Late din Ghedeon, nici ca se poate imagina un altar mai frumos, mai ales ca spre apus dispune de un amfiteatru natural constituit de insasi versantul estic al Batcii Ghedeonului.

3

 

In oronimul Batca Ghedeonului, remarcam mai intii originea dacica a cuvantului " batca", apoi faptul ca daca numele acesteia ar fi venit, asa cum se afirma, de la numele unui calugar, atunci, conform traditiei din Ceahlau ar fi trebuit, mai degraba, sa se numeasca " Batca lui Ghedeon" si nu Batca Ghedeonului, adica tot asa cum sunt alte denumiri "Pestera lui Vucol, Claia lui Miron, Pestera lui Gherman, Paraul lui Silvestru, si multe altele. De asemenea, denumirea Piatra Lata din Ghedeon, care numai de numele unui calugar nu pare fi legata si tot asa toponimul Fundul Ghedeonului, semnificand aria din care izvoraste  paraul cu acelasi nume.

Consideram ca o astfel de disimulare a fost facuta cu intentia vadita de a transmite posteritatii ca ktistaii (sacerdoti isihasti) religiei lui Zamolxis au trecut la noua religie crestina si in deplina cunostinta de cauza ne-au transmis numele stravechi al muntelui, disimuland-ul prin cea mai potrivita legenda biblica. Coexistenta unor elemente ale religiei stravechi, alaturi de elementele ortodoxismului au fost remarcate inca din secolul al XVII-lea de Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei", in unele locuri ele persistand pana astazi.

In ceea ce priveste prezenta pesterilor, dupa I. Giurgiu ( inf.verbala ) in Ceahlau se gasesc cateva pesteri, care, asa cum o demonstreaza si toponimia (vezi exemplele de mai sus ), au servit la adapostirea unor  calugari si poate chiar ca lacasuri de cult.

In acelasi context, toponimia Ceahlaului este un amestec interesant de denumiri dacice (Batca, Brana, Curmatura, Dochia, Durau, Detunata, Stanile, Lespezi, Piatra, Poiana, etc.) cu denumiri crestine (Toaca, Panaghia, Schitul lui ? La Scaune, Sahastru etc.). Aceste consideratii toponimice se pot constitui intr-un argument de sine statator, intrucat nicaieri pe intinsul Carpatilor, vechile denumiri dacice nu se impletesc atat de bine si de frecvent cu cele crestine.

De la Hierasos la Siret 

Alt argument legat de hidronimie se refera la vechea denumire a Siretului, cunoscut in "Geographia"lui Ptolemeu cu numele de Hierasus (= Sfantul in lb.greaca). Trebuie sa recunoastem ca o astfel de denumire, unica in antichitate, presupunea o hierofanie de notorietate in bazinul sau hidrografic ori, dupa opinia noastra, Ceahlaul putea fi aceasta. In acest sens, avand in vedere stratificarea hidronimelor si sacralitatea raului Kogaion ( = Ghedeon) afluient drept al raului Bistrita, la randul sau afluent drept al vechiului Hierasos, nu excludem  posibilitatea ca numele primului sa se fi extins si asupra celui de al doilea.

Doua miracole: Calea Sacra si Umbra Piramida

4

 

Un alt argument si poate cel mai important, dar de data aceasta tinand intr-o oarecare masura de miracol, consta in faptul ca in prima decada a lunii august, la rasaritul Soarelui, umbra varfului piramidal Toaca combinata cu umbra varfului Piatra Ciobanului formeaza, timp de  peste 80 de minute, o holograma naturala, gigantica, incredibila si terifianta cu aspect de piramida perfecta, motiv pentru care am denumit-o Umbra Piramida (N.Ticleanu et al.,1999). Prin unicitate si maretie Umbra Piramida a constituit, fara indoiala, din cele mai vechi timpuri o autentica hierofanie si dupa opinia noastra, constituie  principalul motiv pentru desfasurarea, in timpul aparitiei sale, in  prima decada a lunii august, a Sarbatorii Muntelui, o sarbatoare uraniana, cu o vechime posibila mai mare de 5000 de ani (N.si E.Ticleanu, 2000) peste care s-a suprapus o sarbatoare crestina.

Un alt fenomen optic, cu care debuteza formarea hologramei naturale a Umbrei Piramida, desi de mai scurta durata, este probabil chiar mai important decat acesta si consta in aparitia spre vest, pentru cateva minute, a mirificei Caii a Cerului. Datorita jocului de lumini si umbre din primele minute ale rasaritului, umbra varfului se proiecteaza pe cer   pierzandu-se in adancimile acestuia, astfel incat pare ca intre cer si  pamant s-a deschis un imens si nesfarsit drum intunecat marginit in stanga de un parapet luminos. Ori este sigur ca acesta sublima cale celesta a fost observata de oamenii muntelui, in special de sacerdoti din cele mai vechi timpuri.

Interesant este faptul ca spre est de Ceahlau pornea asa numita Calea Sacra (v. N. Miulescu, 1978), care ajungea la Cheile Bacului, in sud-estul orasului Chisinau, de unde continua spre est si era marcata  printr-o linie de megaliti amintita si de D. Cantemir in "Descrierea Moldovei", linie ce corespunde cu Exampeos-ul mentionat de Herodot.

Calea Cerului este un fenomen optic de-a dreptul fascinant si absolut unic. Asa cum am vazut-o, ca un drum intunecat marginit de un parapet luminos, drumcorespunde al carui varfintru se pierdea in infinite inaltimi celeste, Calea Cerului totul "piramidei" mult prea ascutite de  pe stema Daciei publicata in anul 1791 de Ritter Vitezovic si considerata de M. Dogaru (1994: 80, fig.28 k) ca una dintre stemele Moldovei.

Dupa opinia noastra, prin unicitatea si maretia lor, cele doua fenomene succesive, Calea Cerului si Umbra Piramida au constituit hierofanii de  prim ordin din cele mai vechi timpuri si pot justifica nu numai Sarbatoarea Muntelui si caracterul de Munte Sfant al Ceahlaului, dar si Calea Scara ce pornea de la poalele estice ale muntelui, precum si Exampeos-ul anticilor.

"Isihasm" acum 10 000 de ani?

5

 

In acelasi context, consideram ca locuitorii swiderieni (cu 12.00010.000 de ani in urma) creatorii uneltelor de piatra si a colierului de hematita din siturile arheologice situate pe platoul muntelui (vezi M.Petrescu-Dambovita et al.,1995), par sa fi fost, dupa opinia noastra, cei mai vechi sacerdotii ai cultului Soarelui cunoscuti pana in prezent. Aceasta este, presupunem noi, singura explicatie plauzibila pentru locuiri plasate atat de sus ( 1300 m - La Scaune si 1800 m, la Dochia)  pentru acele indepartate vremuri, cand, dupa cum ne spun istoricii, nici nu putea fi vorba de pastorit, iar vanatoarea se facea cu mult mai mare usurinta in padurile de la poalele muntelui. Ceahlaul un gigantic zigurat 

Un alt element care asigura unicitatea Ceahlaului printre muntii din jur  si prin aceasta posibila sa hierofanie, il constituie morfologia muntelui: un zigurat gigantic cu patru platforme si un varf piramidal, Toaca, situat excentric. Prin cei 1907 m ai sai, Ceahlaul se ridica majestuos ca "un far" (I.Simionescu,1940) deasupra tuturor muntilor din  jur, care nu depasesc 1300 m. pe o raza de peste 60 de Km spre nord si  peste 100 Km spre sud. De asemenea, prin numeroasele sale stanci cu aspecte zoomorfe sau antropomorfe, Ceahlaul a stimulat imaginatia locuitorilor de la poalele muntelui si a monahilor ce au vietuit pe coclaurile sale, creatorii unor legende, unele dainuind din vremuri imemorabile.

Referindu-se la Ceahlau, I. Simionescu ( 1940 ) scria "Pe tot intinsul tarii nu este alt munte mai cunoscut, mai cantat, mai din povesti, sfintit chiar de multimi Horele din Ceahlau la 8 august sunt semnele inchinarii catre muntele cu atatea frumuseti in jurul lui incat putea fi socotit ca sfant, iar Toaca si Panaghia ca monolitele orientale inaintea carora se prosternau cei care se inchinau Soarelui."

Varful Toaca posibil arhetip al piramidelor egiptene

Desi tot morfologic, un alt argument se leaga de Varful Toaca, care reprezinta o piramida cu baza patrata, forma de extrema raritate in natura, cu latura avand lungimea dubla fata de piramida lui Keops si cu unghiul pantei vestice cu doar 1o diferenta comparativ cu aceiasi  piramida. Sa notam ca prin alcatuirea varfului Toaca dintr-un trunchi de piramida acoperit de o piramida tesita acesta corespunde si cu "Piramida Rombica" din Egipt. Aceste stranii coincidente ne-au determinat (N.si E. Ticleanu,1998) sa consideram varful Toaca un posibil arhetip al renumitelor piramide din Egipt si aceasta cu atat mai mult, cu cat la numai 40 Km NE de Ceahlau, la Tarpesti Neamt, in depozitele culturii Cucuteni ( 4800-3300 i.H), arheologii au descoperit, incizat in ceramica eneolitica, un motiv unic reprezentand proiectia in plan a 6

 

unei piramide cu baza patrata si diagonalele si apotemele trasate cu mare precizie.

Mentionam ca posibile legaturi cu Egiptul sunt sugerate si de alte argumente. Astfel, N. Ghinoiu ( 1999) a remarcat ca "Paralelismele spirituale intre Egiptul antic si Neoliticul din Romania sunt evidente". In acelasi context notam ca, despre Egipt, G.Rachet (1997) consemneaza "o discontinuitate intre paleoliticul egiptean si neolitic" si ca "la nivelul eneoliticului se constata influnte asiatice" de unde si  preferinta pentru zeul RA.

Recent, J. Deruelle (1997) a emis ipoteza plecarii din spatiul carpato-balcanic, in timpul neoliticului, a unor grupe de populatii de agricultori impreuna cu sacerdotii lor si instalarea acestora in zone similare campii dunarene, cum sunt campile Nilului, Tigrului si Eufratului Tot asa, W.Rayan si W.Pitman (1997) identifica catastrofa geologica care a determinat prabusirea Bosforului, permitand invazia apelor Mediteranei peste cele ale Lacului Euxinic, cu potopul biblic si sustin ca toate popoarele existente la anul 5200 i.H au migrat din  jurul lacului in alte directii si au generat mai tarziu numeroase  popoare sau grupe de popoare, printre care pe asa zisii indo-europeni, dar si pe sumerieni, semiti etc. In acest fel se poate explica si transferul modelului piramidei si a ziguratului din Kogaionon.

Semnificatia Pionului

Un argument interesant il constituie si oronimul Pion, numele vechi al Ceahlaului (C.Matase, 1926). Locuitorii de la poalele muntelui il  pronunta Pion sau Peon, ori acesta pronuntie este cu totul singulara intr-o arie lingvistica in care toate cuvintele incepute cu "pi" se  pronunta "chi". Acest fapt ne-a intarit convingerea ca numai o interdictie cu caracter religios a putut permite conservarea ca atare a numelui. Mai mult, este interesant ca utilizand seminficatia din egipteana veche a cuvintelor: pi = casa (vezi G.Rachet, 1970) si on = coloana (Biblia, Iesirea, 1,11) Pion ar insemna "Casa coloanei" adica exact ce par sa reprezinte complexul Toaca (casa) - Panaghia (coloana) Sa precizam ca Panaghia este o stanca situata la nord-est de varful Toaca, are o inaltime de aproape 70 m si un diametru de 40 m.,  pozitie si dimensiuni ce ii asigura unicitate an Carpati.

Daca analizam complexul Panaghia -Toaca - Piatra Ciobanului, nu excludem  posibilitatea ca acesta sa fi fost arhetipul "Coloanelor Cerului" (Kion ouranou, ale vechilor greci) situate, dupa Homer (Odiseea) pe un munte din tara "divinilor pelasgi " si aceasta cu atat mai mult cu cat,  N.Densusianu (1913) prezenta o stela funerara din Sicilia, de la 7

 

Lilybeu, pe care erau figurate cele trei coloane, ori coloana din centru era mai mare, asa cum este Toaca in raport cu celelalte doua. Cat despre opinia lui N. Densusianu ca aceste trei coloane s-ar gasi in Bucegi, avem convingerea ca aceasta opinie se datoreaza faptului ca eruditul nostru istoric nu a avut prilejul sa calatoreasca pe muntele Ceahlau.

Kogaiononul vizibil de la mari departari 

Un alt argument il poate constitui faptul ca grecii lui Strabon calatoreau frcvent spre tarmurile Pontului Euxin unde aveau cetati  proprii, astfel incat puteau foarte bine sa afle cu usurinta de existenta unui munte renumit in partea rasariteana a tarii daco-getilor. Mai mult, conform celor afirmate de D.Cantemir, uneori, din Cetatea Alba se putea vede Ceahlaul, fenomen ce nu putea sa scape grecilor locuitori antici ai cetatii.Cand facem aceasta afirmatie ne bazam si pe faptul ca in anumite conditii meteorologice, iarna dupa incetarea unei puternice ninsori, din blocul Institutului Geologic al Romaniei situat in nord-vestul Bucurestilor, uneori, poate fi vazuta o imagine fascinanta a Masivului Bucegi, care, desi situat la peste 150 Km, apare cu detalii incredibile, pana la nivel de palcuri de padure si poiene mari. Atunci datorita puritatii aerului si existentei mai multor paturi de aer cu densitati si umiditati diferite se produc reflexii, refractii, mariri si apropieri de imagini, toate impreuna generand un fenomen optic de mare raritate.

Petrodava avanpost al Kogaiononului

Intr-o discutie purata cu conf.dr.Gh.Iscru acesta ni-a pus intrebarea fireasca daca exista serioase urme de locuire dacica in apropierea muntelui Ceahlau. Antichitatea a consemnat existenta cetatii dacice Petrodava, ale carei urme au fost gasite pe Batca Doamnei, la sud de Piatra Nemt. Aceasta cetate avea si un templu, dar si o astfel de  pozitie incat varful Ceahlaului se vedea spre VNV si este situat la 31 Km in linie dreapta. La rindul ei vizibila de la mari departari, cetatea de la Batca Doamnei a putut fi folosita ca releu intr-un sistem de semnalizare cu fum, dar rolul ei principal era sa inchida acesul pe valea Bistritei spre Muntele Sacru.

Kogaionon = Ceahlau 

In concluzie, Ceahlaul a atras atentia oamenilor din cele mai vechi timpuri prin aspectul sau inconfundabil, de zigurat gigantic incununat de varful piramidal Toaca alaturi de care strajuieste stanca Panaghiei, dar si prin contrastul frapant de altitudine fata de muntii ce il inconjoara, fapt ce il face vizibil de la mari si foarte mari departari. Cu toate acestea Ceahlaul este absolut unic prin fenomenele optice ce se 8

 

 petrec pe varful sau la rasaritul Soarelui, in prima decada a lunii august, cand se formeaza imaginea holografica a Caii Cerului ce precede Umbra Piramida. Consideram ca aceste fenomene au fost remarcate inca de la sfarsitul paleoliticului, cand pe platoul muntelui existau locuiri swideriene, cu 12.000 -10.000 de ani in urma. Ulterior, probabil in eneolitic, muntele a fost sacralizat, simbolul piramidei patrate de la varf aparand pe ceramica cucuteniana de la Tarpesti, din apropiere. Probabil tot de atunci dateaza si Sarbatoarea Muntelui, aparitia ei fiind legata direct de fenomenele optice amintite.

Muntele sfant al dacilor, Kogaiononul este apropiat sonor de denumirea varfului central al muntelui, Batca Ghedeonului, din a carui parte estica izvoraste paraul cu acelasi nume Ghedeonul, pe care este posibil sa il fi avut in vechime si Bistrita, afluent drept al Siretului, Hierasos-ul (=Sfantul) anticilor, al carui nume il justifica in acest mod. Pe baza interpretarii legendei biblice a lui Ghedeon, consideram ca sub acest nume a fost disimulat vechiul nume al muntelui sfant.Toponimele Ceahlaului o interesanta si incitanta imbinare intre dacic si crestin pledeaza in acelasi sens.

Ioanichie Balan arata ca dupa Muntele Athos, Ceahlaul este al al doilea munte sfant crestinatatii ortodoxe, fapt dovedit de sustinuta activitate monahala desfasurata pe acest munte cu cea mai bogata toponime crestin ortodoxa din Romania. Toate acestea arata ca aici a avut loc un transfer  de sacralitate de la daci zamolxieni la cei crestini ortodocsi, ceea ce impune celor ce il viziteaza un respect cuvenit atator milenii de sacralitate.

9