cal vietii

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI COMUNICARE SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Calitatea vietii de familie

Prof. univ.

Masterand:

BRAŞOV 2012

Capitoulu 1: ABORDĂRI RECENTE ALE CALITĂŢII VIEŢII

Preocuparea pentru o calitate decentă a vieţii a devenit tot mai importantă în ultimii ani deopotrivă în lumea ştiinţei, a guvernelor şi decidenţilor în domeniul politicilor publice dar şi a oamenilor obişnuiţi. Interesul pentru calitatea vieţii a avut câteva surse importante. 1. În primul rând, calitatea vieţii este un concept extrem de atractiv, iar o parte din atractivitatea acestuia provine tocmai din faptul că implică un scop pozitiv şi extrem de generos, cel al unei vieţi bune. Aceasta conduce la un consens general în jurul conceptului, atât în ştiinţă, cât şi în societate. De la o calitate bună a vieţii la nivel global, trecând apoi la nivel naţional, comunitar şi până la calitatea vieţii unor grupuri specifice de populaţie şi a persoanelor, termenul este utilizat şi considerat legitim în definirea obiectivelor sociale. De fapt, creşterea calităţii vieţii poate fi considerată o sarcină „care nu se termină niciodată1”. 2. În ultimul timp a căpătat o recunoaştere socială tot mai largă ideea căbunăstarea materială este numai o piesă în puzzle-ul vieţii umane. Multe alteelemente contribuie la o existenţă împlinită, pe lângă cele materiale. Desigur,această idee nu este nouă, ci a prins contur încă din anii ’60 ai secolului trecut. 3. Nevoile şi aspiraţiile oamenilor cuprind nu numai un stardard decent de viaţă, caracterizat de existent unor elemente de bază (venit, bunuri-avere, locuinţă, loc de muncă, etc.) ci şi o calitate a tuturor sferelor de viaţă. Oamenii îşi doresc şi au nevoie de venituri care să îi elibereze de tensiunea simplei supravieţuri, de o locuinţă situată într-un mediu frumos şi curat, de un loc de muncă ce le poate oferi satisfacţie şi împlinire, de relaţii de familie şi sociale de calitate etc. (Zamfir, 2005). Astăzi asistăm la o nouă reconsiderare a valorilor şi nevoilor umane, o reevaluare a relaţiei dintre economic şi social şi o regândire a sensurilor „vieţii bune”2.

1.Postmodernitate Schimbarile din ultimele decenii din societatea occidentala au nascut ideea ca ne aflam în fata unei noi civilizatii, diferita de cea industriala si denumita de majoritatea teoreticienilor postmoderna. Postmoder nismul înseamna în primul rând renuntarea la definitii si clasificari; nu mai avem modele ideale dominante într-un domeniu sau altul, nu mai exista “calea cea mai buna”. Postmodernitatea însasi nu se mai poate clar defini si caracteriza, caci ar însemna sa procedam într-o maniera moderna. Conceptele nu mai au un înteles univoc, pot fi redefinite în functie de context.

1

Glatzer, W., Von Below, S., Stoffregen, M. (eds.), Challenges for Quality of Life in the Contemporary World. Advances in quality-of-life studies, theory and research (Social Indicators Research Series), Dordrecht, Kluwer Academic Publishers, 2004 2 Zamfir, C., Evoluţia tematicii calităţii vieţii: o analiză sociologică în Mărginean Ioan, Ana Bălaşa (coord), Calitatea vieţii în România. Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Expert, 2005, pp. 11–23

2

Schimbari în sfera familieila nivel demografic: 

Criza nuptialitatii

Reculul casatoriilor a început în Occident în a doua jumatate a anilor '60, întâi în tarile Scandinave, apoi în Elvetia, Austria, Germania, vestul Europei si în final în sudul Europei3. Tot în aceasta perioada a avut loc explozia demografica a celibatarilor. La ultimul recensamânt din Suedia 51% din totalul gospodariilor erau reprezentate de persoane singure. 

Banalizarea divortului

Divorturile se multiplica si survin din ce în ce mai devreme în viata cuplului. Unul din 7 copii americani este crescut de un singur parinte, în zonele urbane-unul din 43. Se apreciaza ca aproximativ jumatate din casatoriile din SUA4 se termina prin divort.Rata divortialitatii a crescut în Marea Britanie de 6 ori între 1960 si 1980, iar numarul cuplurilor care au divortat în anii '70, e de trei ori mai mare decât numarul divortatilor din deceniul anterior. De fapt, casatoria propriu-zis ramâne destul de populara (în ciuda unui recul care se înregistreaza si aici). Cu alte cuvinte experienta divortului nu împiedica oamenii sa se recasatoreasca, dar aceste recasatoriri au o probabilitate mai mare de a se termina la rândul lor prin divort. Totusi, cercetari care nu s-au rezumat la simple comparatii de date statistice demonstreaza ca trebuie sa privim cu retinere prezicerile pesimiste cu privire la dezintegrarea familiilor si disparitia casatoriei ca un contract pe viata. Comparatiile nefavorabile dintre prezent si trecut pot fi înselatoare. Stabilitatea familiei ar putea fi un mit mai degraba decât o realitate istorica. Paradoxal, în unele tari, unul din motivele pentru care ratele divortialitatii au crescut este ca un numar mai mare de oameni se casatoresc. În 1911, circa 20% dintre englezoaice nu se casatorisera niciodata, comparativ cu 10% în prezent. În SUA, proportia de celibatari la barbatii cu vârste între 55-64 ani a scazut de la 8,4% în 1950 la 4,3% în 1983, iar la femei de la 7,9% la 4,4%4. Cercetatorii sugereaza ca în secolele trecute, ratele recasatoririlor consecutive decesului unuia dintre parteneri (si sa nu uitam ca mortalitatea era foarte ridicata) ar putea sa fie la fel de mari ca cele de astazi consecutive divortului. În plus, numarul casatoriilor care se terminau în separari informale nu poate fi comparat cu cifrele de astazi pentru ca nu era înregistrat. Durata medie a casniciei din prezent este comparabila cu cea de acum 100 de ani. 

Scaderea natalitatii

Datorita emanciparii femeii, a cresterii participarii ei pe piata muncii, datorita accesului tot mai larg la mijloacele contraceptive, în contextul schimbarilor valorice recente, tot mai multe cupluri amâna conceptia copiilor sau chiar renunta la a mai avea copii. Astfel, în Suedia 18,6% din gospodarii erau cupluri conjugale cu copii si 23,5% cupluri fara copii. Cel mai adesea numarul de copii ai unei femei se reduce prin amânarea nasterilor si deci prin scurtarea perioadei fertile. În 1999 indicele sintetic de

3

Toffler, Alvin, Familiile viitorului, în Al treilea val, Editura Politica, Bucuresti, 1983. Hardyment, Christina, Viitorul familiei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 2000, p. 39.

4

3

fertilitate pe plan mondial era de 2,9 copii pe femeie însa în Europa acesta era de doar 1,4 - sub nivelul necesar înlocuirii generatiilor. 

Cresterea fertilitatii ilegitime

Desi în cupluri se nasc tot mai putini copii, în afara casatoriei numarul de copii a crescut considerabil. Acesti copii sunt în mare parte doriti de mama (exceptând probabil mamele adolescente al caror numar a crescut de asemenea) fara ca aceasta sa doreasca o legatura cu tatal biologic. În Franta, un nou-nascut din cinci este nascut în afara casatoriei, în timp ce în anii '70 era doar unul din opt. Schimbari în stilurile de viata familiala 

Dezvoltarea familiilor monoparentale

Unii autori afirma ca ne îndreptam catre o societate "matricentrica" întrucât mama este cel mai adesea cea care are grija de copil. Acest tip de familie manifesta o stabilitate mult mai mare decât cuplul, cum este si firesc. În 1991 în Marea Britanie erau 1,3 mil. de familii monoparentale comparativ cu 0,5 mil. în 1971 continând aproximativ 2,2 mil. de copii dependenti fata de 1 mil. În 1971. Aceasta înseamna ca una din 5 familii cu copii este familie monoparentala. 

Aparitia “familiei comasate”

Doua persoane divortate cu copii se recasatoresc, adunând copiii din ambele familii într-un nou tip de familie largita – unul din 4 copii americani fac parte din asemenea familii. 

Aparitia altor tipuri de menaje

Este vorba despre casatorii homosexuale, grupari de persoane care se aduna pentru a împarti cheltuielile, casatorii în serie, conglomerate de familii, etc. Toate acestea trebuie privite însa cu retinere întrucât desi se bucura de o mare mediatizare, studii recente asupra comportamentului sexual din SUA si Anglia arata ca nu au fost niciodata atât de raspândite pe cât ar indica opinia publica. Poate datorita amenintarii SIDA si a altor boli care ne amintesc de destinele noastre biologice, poate datorita unei morale înnoite, toate aceste aranjamente îndraznete vor ramâne optiunea unei minoritati si escapade numai ocazionale ale majoritatii celor care le experimenteaza (cazul comunelor de hippioti care desi au cuprins marea masa a studentimii americane la un moment dat, au avut o viata scurta). Un studiu de opinie din 1997 din SUA arata ca a petrece cea mai mare parte a vietii cu o singura persoana ramâne idealul pentru 95% dintre femei si 84% dintre barbati. 

Dezvoltarea uniunilor consensuale si aparitia „relatiei pure”

Tot mai multe cupluri prefera coabitarea neoficializata în locul casatoriei legale. Raspândirea acestui stil de viata a impus nenumarate analize, cercetatorii observând ca uniunile consensuale sunt de fapt un simbol al relatiei de dragoste din societatea postmoderna, astfel încât interpretarile sunt valabile si pentru cuplurile casatorite legal care în acest context dezvolta un nou tip de relatie, numita de Anthony Giddens, “relatia pura”, relatia de “dragoste confluenta”. 4

Relatia pura este o “situatie unde relatia sociala a fost initiata numai pentru ea însasi, pentru ceea ce poate obtine fiecare persoana dintr-o asociere sustinuta cu cealalta, si se continua numai în masura în care amândoi partenerii considera ca le aduce suficiente satisfactii pentru ca fiecare s-o mentina”. Dragostea confluenta, sentimentul caracteristic relatiei pure nu are loc între doua persoane “menite” una pentru cealalta, ci între doua persoane care s-au gasit mai mult sau mai putin întâmplator. Ele nu sunt “alese”, ci se aleg încontinuu una pe cealalta. Nu mai este importanta gasirea unei “persoane deosebite” si conteaza tot mai tare realizarea unei “relatii deosebite”5. Succesul relatiei depinde de rezultatul încercarilor de compatibilizare, de întelegere reciproca. Este vorba de un “proces de productie” mai mult decât de o “armonie statica” si necesita efort si tehnica: tehnica de comunicare, de rezolvare a conflictelor si nu în ultimul rând tehnica sexuala. Cuplurile consensuale, care traiesc împreuna fara a fi casatorite oficial, ofera un prilej de explorare detaliata a provocarilor relatiei pure. Respingând oficializarea, îndragostitii încearca sa realizeze o relatie integral autosuficienta, ambitie destul de riscanta. Fragilitatea acestei relatii este ceea ce o face valoroasa în ochii partenerilor. Ea ofera un spatiu vast de alegeri. Partenerii sunt liberi sa stabileasca reguli care sa protejeze cuplul de la disolutie – privind de exemplu fidelitatea sexuala, sau distributia responsabilitatilor casnice, reguli care nu au însa nici un sprijin extern.

Capitoul 2: ABORDĂRI METODOLOGICE PRIVIND CALITATEA VIEŢII DE FAMILIE

Calitatea vieţii de familie şi în special calitatea relaţiilor de familie sunt considerate adesea ca cel mai important factor al calităţii vieţii6. În societatea contemporană, poate mai mult decât în societăţile trecute, calitatea vieţii de familie reprezintă un subiect important pentru specialişti, dar şi pentru decidenţii politici sau pentru opinia publică în general. Interesul politic, sporit acordat, rezidă în îngrijorările privitoare la schimbările demografice cu impact asupra întregii societăţi precum scăderea fertilităţii şi creşterea speranţei de viaţă, pe fondul instabilităţii legăturilor familiale şi diminuării solidarităţii intergeneraţionale. Cercetările care explorează calitatea vieţii de familie sunt departe de a acoperi aria largă de probleme cu care se confruntă aceasta. Interesul ştiinţific sporit pentru acest domeniu rezidă probabil într-un paradox: în ciuda unor schimbări sociale, culturale şi economice majore, care au sporit vulnerabilitatea familiei, nu există dovezi certe ale unui eventual declin al calităţii vieţii de familie şi al satisfacţiei maritale. În ciuda contextului social tot mai instabil şi a riscurilor în creştere, familia s-a dovedit a fi o instituţie cu o mare capacitate adaptativă, evaluările subiective ale indivizilor fiind constant pozitive. 5

Giddens, Anthony, Dragoste, angajament si relatie pura , în Transformarea intimitatii. Sexualitatea, dragostea

si erotismul în societatile moderne, Antet, 2000, p. 62 6

Alber, J., Fahey, T., Perceptions of living conditions in an enlarged Europe, European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions, Eurofound, Office for Official Publications of the European Communities Luxembourg, 2004, disponibil online la http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef03113.htm.

5

1.O noua evolutie a familiei Majoritatea cercetatorilor din domeniul familiei, dar si actorii politici sau opinia publica în general, par sa sustina ideea ca în ultimele decenii familiile din societatile contemporane au suportat transformari profunde. Se considera ca schimbarile intervenite sunt atât de importante, încât însusi termenul de "familie" a devenit destul de ambiguu, tinzând sa acopere astazi realitati diferite de cele ale generatiilor precedente7. În acelasi timp, aceasta contina sa reprezinte o institutie fundamentala în societate, fapt pentru care în dezbaterile publice problema „declinului familiei” este privita cu tot mai multa îngrijorare. “Ni se spune mereu ca familia se destrama, ori ca familia e problema numarul unu. Dar când vorbesc despre familie, ei nu se refera la familie cu varietatea ei luxurianta de forme posibile, ci la un anumit tip de familie: familia celui de-Al Doilea Val. De obicei se gîndesc la un sot sustinator al familiei, o sotie gospodina si câtiva copii mici. Desi exista multe alte tipuri, aceasta forma specifica, familia nucleara, a fost idealizata de civilizatia celui de-Al Doilea Val, a ajuns predominanta si s-a raspândit în toata lumea. Analizând date statistico-demografice recente si ultimele rezultate ale sondajelor de opinie nu doar din România – caci s-ar putea argumenta ca nu este o tara postmoderna – ci si din SUA sau alte tari Occidentale, nu am constatat o schimbare majora si îngrijoratoare fata de anii ’70, cu atât mai mult cu cât familia râmâne pentru majoritatea indivizilor domeniul care le ofera cea mai mare satisfactie, cel care are cea mai mare importanta în viata lor. De altfel, comentarii la fel de pesimiste au însotit si trecerea de la familia extinsa, proprie societatii traditionale la familia nucleara, proprie societatii moderne. Mai mult, analize ulterioare au aratat ca exista o puternica mitologie privind familia extinsa, aceasta reprezentând în societatile occidentale mai curând un ideal, un model puternic valorizat si mai putin o realitate –"familia clasica a nostalgiei Vestului". Imaginea curenta a familiei, preluata în discursul politic si stiintific, este aceea a unei institutii care conserva traditiile si valorile nationale. “Fiind o institutie ce se transforma foarte lent si anevoios, familia are o independenta relativa fata de contextul social-economic, având o mare capacitate de inertie; schimbarile ei nu se fac o data cu schimbarea regimului politic ci urmaresc succesiunea civilizatiilor”8. Ultimele opinii sustin ca familia cauta acum sa se debaraseze de “gloria” conservatorismului, de “meritul” de a fi pastratoarea va lorilor nationale, devenind mai curând “barometrul” schimbarilor sociale, trecând printr-un vizibil proces de democratizare, laicizare si liberalizare. Avem de-a face de aceasta data cu o familie integrata tot mai puternic în socie tatea globala, tot mai mult conditionata de schimbarile economice si sociale, influentând la rândul ei dinamismul social global. Disputa privind stabilitatea sau shimbarea familiei, mentinerea sau declinul ei este probabil una care nu se va încheia prea curând. În contextul social tot mai dinamic si mai complex, confruntându-ne cu cerinta de a fi analisti ai realitatii contemporane, avem tendinta de a vedea schimbare peste tot, de a 7

Mihailescu, Ioan, De la familie la familii, în Ioan Mihailescu (coord.), Un deceniu de trazitie. Situatia copilului si a familiei în România, UNICEF, Bucuresti, 2000, p.17 8 Ghebrea, Georgeta, Regim social-politic si viata privata (Familia si politica familiala în România), Editura Universitatii din Bucuresti, 2000, p.5

6

ne îngrijora adesea înainte de vreme, de a ne pripi cu predictiile noastre si de a accelera noi însine mersul lucrurilor. Opinia mea este ca pe de o parte, se exagereaza în privinta fenomenelor de eroziune a familiei, iar pe de alta, multe din schimbarile constatate se datoreaza în parte si dezbaterilor nesfârsite pe aceasta tema, având loc un proces de tipul celui descris de Thomas: o situatie definita drept reala devine reala prin consecintele ei. De altfel, în societatea contemporana opiniile stiintifice sunt mediatizate devenind în ipostaza lor vulgarizata unul din factorii schimbarii. 2.Viitorul familiei Prezicerile în privinta casatoriei si familiei asa cum o stim sunt de multe ori pesimiste. Ritmul accelerat al schimbarilor îsi pune amprenta asupra indivizilor si face – în opinia unor observatori – aproape imposibil un proiect de durata între doi parteneri.“Este posibil de demonstrat ca, pâna si într-o societate relativ stagnanta, probabilitatile matematice sunt clar defavorabile oricarui cuplu care încearca sa atinga acest ideal al împlinirii paralele (...) Într-o societate aflata în miscare rapida, în care multe lucruri se schimba în mod repetat, în care sotul urca si coboara o diversitate de scale economice si sociale, în care familia este iar si iar despartita de camin si comunitate, în care indivizii pleaca din ce în ce mai departe de parinti, de religia de origine, si din ce în ce mai departe de valorile traditionale, este aproape un miracol daca doua persoane se dezvolta în ritmuri cât de cât asemanatoare”9 Parerile sunt ca de obicei împartite: observatorii pesimisti observa un cerc vicios al degradarii familiale amplificata prin intermediul unei socializari deficiente sau datorita presiunilor infrastructurale (în special cele ocupationale, datorate schimbarilor la nivel economic) în timp ce observatorii mai optimisti cred ca perioada actuala este una a tatonarilor, a explorarii în vederea atingerii unui nou echilibru familial. “A încerca sa rezolvam aceasta criza a casatoriei prin masuri morale, sociale sau stiintifice, provenite din simpla dorinta de a pune capat degradarii, n-ar însemna oare sa negam în mod arbitrar caracterul pe care pare sa-l prezinte ea: acela al cautarii, înca oarbe aproape, a unui nou echilibru al cuplului?” Analizând experienta societatilor occidentale si a celor nordice în special multi autori (din categoria celor optimisti) considera ca tendinta de individualizare se amplifica pâna la un anumit punct. “Semnele unei individualizari continue sunt contrabalansate de o crestere a importantei valorilor traditionale asupra structurii familiale, mai cu seama în unele dintre cele mai individualizate state (...) Avem impresia ca pendulul individualizarii se misca înapoi, dupa ce oamenii au fost confruntati cu consecintele ideilor duse prea departe.” Încercarile de echilibrare de la nivel individual se vor agrega într-un echilibru, mai mult sau mai putin stabil, la nivel social. În final vom avea o crestere a atasamentului fata de familie, fie ca este vorba de “familie asa cum o stim” , fie ca este vorba de noile tipuri familiale. “Este interesant de remarcat ca dorinta pentru cresterea atasamentului fata de familie este mai puternica în tarile în care schimbarile în modelele familiale au fost profunde (n.n tarile nordice) decât în societatile în care aceste schimbari au avut un rol mult mai mic (...)”, iar explicatia ar putea fi:

9

Toffler, Alvin, Socul viitorului, Antet si Lucman, 2000 (1972), p. 250.

7

“fie constientizarea dificultatilor generate de schimbari si dorinta de a consolida familia nucleara, fie dorinta de crestere a atasamentului fata de noile forme de familie”10 În aceeasi nota qvasi-optimista trebuie amintit ca numeroase cercetari au confirmat faptul ca, în ciuda asteptarilor, proportia comportamentelor familiale relativ traditionale a ramas foarte mare.“Acceptarea în crestere a relatiilor alternative nu înseamna ca oamenii se vor implica ei însisi în astfel de relatii. Casatoria nu mai este considerata indispensabila, dar în acelasi timp casatoria este înca preferata (…); ceea ce s-a schimbat în aceste arii ale vietii familiale a fost o crestere a tolerantei pentru comportamente anterior inacceptabile, dar nu si o crestere a implicarii active în astfel de comportamente”.

Capitolul 3: Abordarea familiei din perspectiva calităţii vieţii

Fiind un domeniu care se intercondiţionează cu toate celelalte sfere ale vieţii, calitatea vieţii de familie poate fi privită ca un domeniu de cercetare de graniţă, care subsumează studii demografice, ale condiţiilor de viaţă, de ocupare, de politici sociale, privind valori şi atitudini etc. Familia, ca şi celelalte sfere ale vieţii umane, este descrisă prin indicatori obiectivi şi subiectivi. Cercetarea calităţii vieţii de familie cuprinde atât analiza condiţiilor obiective (structura generaţională, demografică, venitul, etc), cât şi a percepţiilor subiective (evaluarea relaţiilor de familie, satisfacţia cu diferite aspect ale vieţii de familie sau satisfacţia faţă de familie în general). Există o arie largă de metode utilizate în analiza calităţii vieţii de familie: ancheta, observaţia, tehnici calitative şi instrumente neobstructive (Minnotte, 2010)11. Studiile de calitatea vieţii de familie, ca şi cele de calitatea vieţii în general sunt bazate pe metodologii de cercetare preponderent cantitative. Materialul empiric este furnizat prin anchete pe bază de chestionar, utilizând eşantioane de dimensiuni mari, atât naţionale cât şi internaţionale. Sursele de date sunt multiple: anchete focalizate pe calitatea vieţii în general, în care familia reprezintă un domeniu important sau pe calitatea vieţii de familie şi a unor familii specifice, anchete cu teme diverse care cuprind şi indicatori de calitatea vieţii, sisteme de indicatori de calitatea vieţii şi surse de date statistice la nivel naţional sau internaţional. Tehnicile bazate pe observaţie în laborator sunt centrate pe interacţiunea cuplului şi sunt preferate în studiile realizate de psihologi sau psihosociologi. Calitatea maritală este investigată cu ajutorul înregistrărilor video şi audio ale conversaţiilor dintre parteneri, a modului în care desfăşoară 10

Mihailescu, Ioan, De la familie la familii, în Ioan Mihailescu (coord.), Un deceniu de trazitie.Situatia copilului si a familiei în România, UNICEF, Bucuresti, 2000, p. 24 11

Minnotte, K. L., Methodologies of Assessing Marital Success, 2010, disponibil online la http://wfnetwork.bc.edu/encyclopedia_entry.php?id=16779&area=All

8

sarcini domestice, îşi petrec timpul liber etc. Cercetările în acest domeniu au generat o arie largă de metode de codificare a comportamentelor verbale şi nonverbale, surprinderea acestora fiind considerată de altfel şi principalul avantaj. Tehnicile de acest tip au aceleaşi dezavantaje ca cele clasice ale experimentului: artificialitate, efectul de experiment, nu pot fi generalizate etc. Metodele calitative (interviuri, chestionare cu întrebări deschise, etnografii, observaţie participativă etc.) încearcă să surprindă o imagine comprehensivă şi în profunzime a calităţii maritale, cu accent pe semnificaţiile atribuite de indivizi experienţei lor maritale. Deşi metodele calitative sunt subreprezentate în studiul calităţii maritale, au avantajul că pot răspunde la întrebări de cercetare imposibil de investigat prin metode cantitative. Studiile calitative demonstrează că atitudinile oamenilor faţă de anumite aspecte ale vieţii de familie sunt mai complexe decât pare să indice datele din chestionare. „Metodele neobstructive”, cele care nu necesită cooperarea respondentului şi care nu influenţează răspunsurile, se referă la analiza secundară de date, fie că sunt analizate documente fie date statistice. Studiile de calitatea vieţii de familie au de regulă o componentă bazată pe analiza indicatorilor de nupţialitate, divorţialitate, fertilitate, structura gospodăriei etc.

1. Dimensiuni ale calităţii vieţii de familie Familia reprezintă unul dintre domeniile cheie propuse pentru monitorizarea calităţii vieţii în cadrul raportului “Monitoring quality of life in Europe”, alături de ocupare, resurse economice, sănătate, viaţă comunitară şi educaţie12. De obicei, dimensiunile luate în considerare vizează: structura familiei şi a gospodăriei, relaţiile de familie, distribuţia sarcinilor domestice, modul de petrecere a timpului liber în familie, bunăstarea financiară, reţelele de suport ale familiei, suportul familiei din partea statului, valorile familiei, starea de sănătate a membrilor familiei, integrarea comunitară. Analizele pot pleca de la structura familiei şi se pot concentra pe relaţia maritală (dintre soţi), relaţia parentală, relaţia cu ceilalţi membri ai familiei, relaţia cu exteriorul (vecini, şcoală, loc de muncă, alte instituţii sociale, comunitate, integrare socială în general). Reţeaua de cercetare constituită în jurul European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions, principalul promotor al perspectivei calităţii vieţii în Europa şi ale cărei cercetări întrunesc un larg consens, analizează portretul vieţii de familie prin trei dimensiuni: structura gospodăriei, distribuţia sarcinilor domestice şi contactele sociale, reţelele de suport ale familiei. Satisfacţia cu viaţa de familie este o dimensiune globală şi este tratată separat ca o dimensiune-rezultat, un produs al celorlalte dimensiuni.

12

Fahey, T., Whelan, C.T., Brian, N., Monitoring quality of life in Europe, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, 2003, disponibil online la http://www. eurofound.eu.int/publications/files/EF02108EN.pdf

9

Aranjamentele familiale şi structura gospodăriei sunt analizate din perspectiva ciclului de viaţă. Fazele ciclului de viaţă sunt reflectate în următoarele grupe de vârstă: 18–34 ani, 35–49 ani, 50–64 ani şi 65 ani şi peste. Prezenţa copiilor sau a vârtnicilor aflaţi în îngrijire este de asemenea luată în considerare. Diviziunea sarcinilor domestice este analizată după timpul şi frecvenţa cu care membrii familiei se implică în aceste activităţi, cu accent pe activităţile legate de creşterea copiilor şi îngrijirea vârstnicilor. Genul este considerat un factor care afectează atât practicile, cât şi percepţiile legate de distribuţia adecvată a responsabilităţilor domestice, munca petrecută în gospodărie fiind analizată în comparaţie cu evaluările subiective. Contactele sociale ale familiei, în special reţelele de rudenie reprezintă o altă dimensiune importantă. Sunt analizate frecvenţa contactelor cu indivizi din afara gospodăriei, tipul contactelor, suportul aşteptat şi primit din partea acestora. Pe lângă analiza familiei ca unitate distinctă, tradiţia studiilor de calitatea vieţii de familie cuprinde şi analiza relaţiilor pe care le are aceasta cu alte sfere ale vieţii. Dintre acestea, munca reprezintă probabil domeniul cel mai explorat. Echilibrul dintre viaţa de familie şi muncă a devenit un subiect major în ultimele decenii atât în literatura de specialitate, cât şi pe agenda politică. Conflictul dintre muncă şi viaţa personală este unul bi-direcţional, responsabilităţile de la locul de muncă pot interfera cu viaţa de familie (conflictul muncă-familie) sau presiunea sarcinilor domestice poate interefera cu munca (conflictul familie-muncă)13. În cadrul EQLS (European Quality of Life Survey) de exemplu, tensiunea dintre muncă şi viaţa de familie reprezintă o dimensiune distinctă, măsurată prin raportul de timp dintre acestea (timpul petrecut într-o sferă este cel adecvat sau este prea mult/prea puţin) şi presiunile, tensiunea resimţită (oboseală, dificultăţi de concentrare la sarcini, imposibilitatea îndeplinirii sarcinilor). 3. Determinanţi ai calităţii maritale – rezultate ale cercetărilor Cele mai multe studii privind calitatea vieţii de familie s-au concentrat pe dimensiunea evaluativsubiectivă. Satisfacţia maritală este probabil cea mai studiată dimensiune, întrucât este considerată un rezultat al condiţiilor obiective din cadrul familiei, dar şi al celor subiective – percepţii, valori, atitudini cu privire la familie14. Există în literatură mai mulţi termeni – calitate maritală, armonie maritală, unitate maritală, satisfacţie maritală, succes marital – care de obicei sunt folosiţi interşanjabil şi care desemnează o viaţa de familie armonioasă, o familie funcţională, în care membrii săi experimentează o stare de bine, de mulţumire. Diferenţele sesizabile în definiţiile atribuite termenilor sunt mai mult de nuanţă şi ţin de contextual particular al cercetării în care au fost utilizaţi. Sunt prezentate în continuare trei definiţii ale termenilor care în fond desemnează acelaşi lucru: calitatea maritală definită ca „evaluarea subiectivă a

13

Frone, M.R., Yardley, J.K., Markel, K.S., Developing and testing an integrative model of the workfamily interface, in “Journal of Vocational Behavior”, Vol. 50, No. 2, 1997, pp. 145–167 14 Spanier, G., Lewis, R., Marital quality: A review of the seventies, “Journal of Marriage and the Family”, No. 42, 1980, pp. 825–839

10

relaţiei de cuplu pe anumite dimensiuni15”, armonia maritală (marital adjustment) definită ca „procesul de acomodare a soţilor la un anumit moment în timp” , satisfacţia maritală definită ca o „evaluare globală a stării globale a familiei/ căsătoriei” sau ca „sentimenul subiectiv de fericire şi placer resimţit de soţi luând în considerare toate aspectele familiei lor, putând fi privită ca un continuum de la satisfacţie înaltă la insatisfacţie ridicată”. Numeroase studii au încercat să identifice factorii care o afectează. Satisfacţia maritală depinde de mai multe caracteristici sociodemografice şi economice ale membrilor sau ale gospodăriei în ansamblul ei: vârsta la căsătorie, durata căsătoriei, nivelul de educaţie, statutul ocupaţional, venitul gospodăriei, reţelele sociale ale familiei, etc. Pe ansamblu, luând în considerare toate caracteristiciele partenerilor, cuplurile homogame au o calitate maritală mai ridicată. Indivizii care se căsătoresc la vârste mai tinere au un risc ridicat de a trăi în căsătorii nefericite sau eşuate16. Durata căsătoriei complementar cu prezenţa copiilor sunt de asemenea factori importanţi. Satisfacţia maritală tindesă se diminueze în timp şi să se suprapună etapelor ciclului vieţii: este mai ridicatăîn perioada timpurie şi până la apariţia copiilor şi în perioada târzie, după ce copiii părăsesc casa părintească. Educaţia, statutul ocupaţional, venitul influenţează satisfacţia maritală. Impactul educaţiei este contradictoriu în funcţie de statusul din perspectiva căruia se fac evaluările – cel de partener sau cel de părinte. Dacă în cadrul relaţiei de cuplu educaţia joacă un rol pozitiv conducând la o relaţie mai flexibilă şi democratică, în cadrul relaţiei parentale, pare să aibă efectul opus. Părinţii educaţi au nivele mai scăzute de satisfacţie, probabil datorită asumării responsabilităţii mai mare de rol în cazul acestora. Factorul economic joacă un rol important în calitatea vieţii de familie. În general, satisfacţia maritală creşte odată cu venitul, însă factorul economic nu e cel mai important indicator al calităţii vieţii de familie. Nu numai nivelul veniturilor este important, ci şi modul în care este gestionat: satisfacţia faţă de relaţia cu partenerul depinde de acordul privind managamentul finanţelor. Reţelele sociale ale familiei sunt importante: cu cât sunt mai extinse, cu atât calitatea maritală este mai ridicată. De asemenea, dacă reţelele sociale ale cuplului sunt comune (nu au prieteni separaţi), satisfacţia maritală este mai ridicată. Copiii reprezintă o dimensiune distinctă de analiză, foarte multe studii concentrându-se pe influenţa lor asupra vieţii de familie. Impactul copiilor asupra calităţii maritale este disputat. În ciuda aşteptărilor de la nivelul simţului comun, cele mai multe studii evidenţiază un efect negativ al acestora. Cuplurile care locuiesc cu copiii şi îi au încă în întreţinere au o satisfacţie maritală mai scăzută comparativ cu cuplurile care nu mai locuiesc cu copiii. Studiile de calitatea vieţii întreprinse în România indică aceeaşi tendinţă.Principalele cauze ale apariţiei problemelor în familia românească sunt 15

Ibidem. P 826

16

Amato, P. R., Johnson, D. R., Booth, A., Rogers, S. J., Continuity and Change in Marital Quality between 1980 and 2000, in “Journal of Marriage and Family”, Vol. 65, No. 1, 2003, pp. 1–22.

11

dificultăţile financiare şi copiii17.În acelaşi timp, în ciuda problemelor provocate de copii, cuplurile cu copii au o probabilitate mai mică de a divorţa, perpetuând nivelul scăzut al satisfacţiei. Există şi studii care au evidenţiat lipsa de impact a copiilor în satisfacţia cu viaţa în general. Momentul aducerii pe lume a copiilor este de asemenea important. Părinţii mai în vârstă (mai ales în cazul primului copil la vârsta mai înaintată) au niveluri mai ridicate de satisfacţie comparativ cu părinţii mai tineri. Satisfacţia parentală depinde de realizarea efectivă a sarcinilor, de aceea mamele, fiind mai implicate, tind să aibă un nivel de satisfacţie mai ridicat decât taţii. În acelaşi timp şi stresul de rol la mamei pare să fie mai ridicat. Totuşi, percepţia variază în funcţie de nivelul de educaţie: la cele cu nivel scăzut de educaţie primii ani de viaţă sunt consideraţi cei mai dificili, pe măsură ce nivelul de educaţie este mai ridicat, vârstele mai mari ale copilului sunt considerate mai dificile. Pe lângă factorii demografici şi socio-economici enumeraţi anterior, satisfacţia maritală depinde şi de orientările valorice ale membrilor, de percepţiile lor.Transformările de la nivelul atitudinilor din ultimele decenii au generat importante schimbări în comportamentele indivizilor, fiind asociate de multe ori cu declinul calităţii maritale. Atitudinile de gen au un impact diferit, în funcţie de sex, asupra satisfacţiei maritale. Femeile cu valori moderne au aspiraţii legate de profesie care pot intra în conflict cu cele familiale şi atunci e mai probabil să aibă niveluri de satisfacţie mai scăzute. Atitudinea egalitaristă are un efect negativ în cazul femeilor, dar nu şi în cazul bărbaţilor. Cei cu atitudini tradiţionale au o probabilitate mai mare să eşueze în performarea rolurilor, să aibă căsnicii conflictuale, o satisfacţie mai scăzută faţă de relaţie şi să ajungă la divorţ. Soţii mai liberali au, dimpotrivă, o satisfacţie maritală mai mare, mai puţine probleme şi neînţelegeri.Aceştia dezvoltă atitudini profamiliste şi sunt mai implicaţi în treburile casnice sau în creşterea copiilor. Acceptă mai uşor participarea femeii pe piaţa muncii şi contribuie mai mult în gospodărie iar relaţia este mai puţin conflictuală. Cuplurile cele mai vulnerabile şi în care satisfacţia maritală este cea mai scăzută sunt cele eterogene, formate din soţi cu orientări conservatoare şi soţii cu orientări egalitariste.

4.Familia româneasca în context european 4.1. Comportamente nuptiale si reproductive În continuare vom trece în revista principalii indicatori demografici relevanti în sfera familiei, comparând valorile din tara noastra cu cele de la nivelul Europei Occidentale, analizând acolo unde este cazul si date din anchete desfasurate recent, în scopul identificarii modelului familial dominant precum si structurii gospodariei.

17

Popescu, R., Introducere în sociologia familiei. Familia românească în societatea contemporană, Polirom, Iaşi, 2009.

12

Rata nuptialitatii este semnificativ mai mare în Romania – 6,2 la mie (6,6 la mie în urban si 2,05 la mie în rural) fata de media din tarile occidentale – 5,4 la mie. Totusi, valoarea este în continua scadere, având în vedere ca în 1990 era de 8,3 casatorii la 1000 locuitori. Constatam în acelasi timp o tendinta de amânare a casatoriei reflectata prin vârsta medie la casatorie, care a crescut de la 23,7 ani pentru femei si 26,9 ani pentru barbati în 1990, la 25 ani pentru femei (23,6 în rural si 26 în urban) si 28 ani pentru barbati (27,7 în rural si 29 în urban) în 1999. De asemenea, vârsta medie la prima casatorie a crescut de la 22 ani la femei si 25 la barbati în 1990, la 23,3 ani la femei (22,2 în rural si 24,2 în urban) si 26,5 ani la barbati (26,3 în rural si 26,7 în urban) în 1999. Totusi, valorile se mentin mai mici decât în tarile din Comunitatea Europeana unde vârsta medie la prima casatorie era în 1992 de 25 ani pentru femei si 27,5 ani pentru barbati, valori comparabile cu cele privind vârsta medie la casatorie de la noi. V. Ghetau observa în acest sens ca asistam la o conservare a unui model cultural al casatoriei definit prin preferinta ridicata pentru legalizarea relatiei, proportie scazuta a celibatului definitiv si vârsta tânara la încheierea casatoriei18 . Rata divorturilor este de 1,53 la mie (1,53 în urban si, asa cum era de asteptat, mult mai mica în rural – 0,92). În Comunitatea Europeana este de 1,59. Faptul ca cele doua valori sunt apropiate nu înseamna ca Romania are o rata a divortialitatii crescuta, ci ca rata divortialitatii occidentale este în continua scadere (dupa punctul maxim atins în deceniul 8), fapt explicabil prin scaderea nuptialitatii. Conform Barometrului de Opinie Publica din 2001 proportia persoanelor care traiesc în uniune libera/concubinaj/casatoriti fara acte este de 3.3%, reprezentând 5,2% din totalul uniunilor si fiind mult inferioara valorilor din Europa Ocidentala. Totusi, fenomenul este mai raspandit în cadrul tinerilor si mai ales în mediul urban.

Capitolul 4: Perceptia importantei familiei

1. Locul pe care -l ocupa familia în viata individului Familia detine primul loc în ierarhia diferitelor domenii ale vietii, la diferenta destul de mare de celelate. Aproximativ 85% dintre persoanele intervievate considera ca familia este foarte importanta în viata lor, comparativ, de exemplu, cu un sfert care apreciaza ca timpul liber sau prietenii sunt foarte importanti. La polul opus se afla politica pe care majoritatea subiectilor o considera neimportanta. Munca, domeniu plasat pe locul al doilea si religia, domeniu plasat pe locul al treilea sunt considerate de asemenea importante sau foarte importante în viata individului.

18

Ghetau, Vasile, Demografia anilor 90 si populatia tânara, în Mihailescu, Ioan (coord.), Un deceniu de trazitie. Situatia copilului si a familiei în România , UNICEF, Bucuresti, 2000,

13

Grafic: Importanta diferitelor domenii in viata individului

2. Aprecierea calitatii vietii de familie Daca analizam comparativ satisfactia fata de diferite aspecte ale vietii individului, cea fata de viata de familie ramâne în continuare cea mai ridicata, la diferente semnificative de restul. Si relatiile de familie în general ofera mare satisfactie indivizilor, mai mult de 80% din subiecti apreciindu-le drept bune si foarte bune. Grafic: Aprecierea relatiilor de familie si a altor aspecte

Astfel, putem stabili un model familial în care relatiile din interiorul familiei dar si cele din exterior, cu vecinii, sunt „bune” si „foarte bune”, în care locuinta este în general „buna”, daca nu oricum „satisfacatoare”, dar în care veniturile familiei sunt mai degraba apreciate drept „proaste” si „foarte proaste”. Cu alte cuvinte, satisfactia fata de resursele „imateriale” ale familiei (relatiile dintre membrii, 14

retelele mai largi cu vecinii) este foarte ridicata în timp ce satisfactia fata de resursele materiale este mai degraba scazuta - locuinta e considerata satisfacatoare dar venitul apare ca principalul motiv de insatisfactie si, asa cum vom vedea pe parcurs, este considerat principala cauza a aparitiei problemelor în familie. Valori si mentalitati în sfera familiei 1. Ce înseamna o casatorie fericita

Tabel: Lucrul cel mai important pentru ca o casnicie sa fie fericita (%)

Constatam ca atât la nivelul întregului esantion, cât si la nivelul celor mai multe din categoriile de populatie obtinute prin împartirea în functie de diferite criterii socio -demografice, pe primul loc se afla iubirea, considerata esentiala pentru ca o casatorie sa fie fericita, iar pe locul al doilea, la o diferenta destul de mica, încrederea reciproca între parteneri. Procente destul de ridicate au înregistrat si locuinta

15

proprie, sprijinul reciproc si banii, celelalte aspecte întrunind doar o mica parte din adeziuni.Sa vedem daca identificam variatii semnificative în functie de criteriile considerate. 



Sexul nu reprezinta un criteriu de diferentiere, atât în rândul femeilor, cât si în rândul barbatilor pastrându-se aceeasi ierarhizare. Totusi, femeile par sa acorde o mai mare importanta iubirii decât barbatii – diferenta nu este însa decât de 4%. La celelate aspecte diferentele dintre sexe nu depasesc 1–2%. Starea civila induce diferentieri semnificative. Chiar daca diferentele dintre ponderi nu sunt mari, apar adesea schimbari de ierarhie. Un pattern atipic identificam la persoanele care traiesc în uniune libera/concubinaj: pe primul loc se afla locuinta proprie, pe locul doi - încrederea reciproca, iar pe locul trei, la egalitate - iubirea si banii (procentul celor care considera banii lucrul cel mai important este cel mai ridicat dintre toate categoriile luate în considerare). Spre deosebire de totalul populatiei, ca si de alte categorii în cadrul carora identificam prin structura lui un pattern romantic, în acest caz avem de-a face cu un pattern realist, pragmatic, postmodern în care iubirea nu mai este considerata cea mai importanta. Faptul ca locuinta este în acest caz pe primul loc, având de altfel si pentru celelalte categorii o importanta deosebita se datoreaza distorsiunilor induse de perioada tranzitiei. Scaderea nivelului de trai, cresterea costurilor si lipsa facilitatilor în domeniu a facut pentru majoritatea cuplurilor aproape imposibila achizitionarea unei locuinte proprii, devenind în final pe lânga o problema stringenta si un aspect deosebit de important si puternic valorizat. Problema locativa este un fenomen raspândit în cazul tinerelor cupluri, chiar si în rândul celor casatorite. De altfel, marimea medie a gospodariei este net superiara altor tari europene, constatându-se o usoara crestere dupa 1989. Pe de alta parte, importanta atribuita locuintei dezvaluie implicit un atasament crescut fata de familia nucleara, majoritatea cuplurilor dorindu-si un camin propriu. Pentru cei care traiesc în concubinaj si care nu doresc sa oficializeze legatura lor lipsa acestui camin devine o problema cu atât mai mare, având de înfruntat mai multe dificultati în cazul unei gospodarii în comun cu alte persoane.

Interesant este si procentul relativ mare de indivizi din rândul celor separati, divortati si în uniune libera care considera cel mai important aspect potrivirea sexuala comparativ cu procentul din rândul celor casatoriti, demonstrând în cazul celor dintâi o atitudine mai liberala si orientarea catre un model postmodern al relatiei. 

Vârsta constituie un element semnificativ de diferentiere. Constatam o scadere a importantei iubirii o data cu înaintrea în vârsta paralel cu cresterea importantei încrederii si sprijinului reciproc dar si a resurselor materiale: locuinta proprie si banii. Fidelitatea, ca si potrivirea sexuala înregistreaza un procent relativ crescut comparative cu celelate categorii la cei foarte tineri, de pâna în 25 de ani, iar copiii sunt considerati importanti mai ales în rândul maturilor. Cu alte cuvinte tinerii, aflati la început de drum, sunt înca tributari modelului dragostei romantice în casatorie, considerând ca celelate 16



aspecte se vor rezolva de la sine daca exista iubire, încredere si fidelitate între parteneri, în timp ce maturii sau vârstnicii, în urma unei experiente mai bogate, adopta un model mai echilibrat, în care conteaza sprijinul reciproc si în care partea materiala joaca de asemenea un rol important. Mediul de rezidenta nu induce diferentieri de ierarhie, dar constatam diferente în procentele înregistrate: iubirea este considerata cea mai importanta într-o proportie mai mare în urban în timp ce sprijinul reciproc sau banii sunt considerati mai importanti în rural. Variatiile pot fi explicate probabil prin persistenta diferentei de model (adesea traditional în rural si modern în urban) dar si prin diferentele în nivelul de trai.

În concluzie, patternul identificat la nivelul întregii populatii este unul modern, romantic, care plaseaza iubirea si încrederea reciproca pe primul plan, adaptat însa la conditiile tranzitiei - locuinta proprie si banii având de asemenea un rol important. Importanta acordata locuintei (plasata pe locul trei) trebuie înteleasa si ca atasament fata de familia nucleara, ca optiune pentru un camin propriu. Surprinzatoare este în acest context importanta relativ scazuta atribuita copiilor într-o casnicie fericita. Celelalte conditii sunt mai degraba negijate: fidelitate, conditii bune de locuit, aceeasi vârsta sau educatie. Potrivirea sexuala, conditie postmoderna a unei relatii este considerata importanta de asemenea de foarte putini. 2. Aparitia problemelor în casnicie Tabel: Cauzele aparitiei problemelor - doua mentiuni (%)

Cea mai importanta cauza a aparitiei problemelor în casnicie este reprezentata de lipsurile materiale sau lipsa de bani, la diferente foarte mari de restul aspectelor mentionate. De retinut ca la prima mentiune aceasta a fost invocata de aproape jumatate din subiecti, în conditiile în care celelalte probleme au fost mentionate de maxim 3-4%. Lipsa de bani 17

esteconsiderata drept principala cauza a aparitiei problemelor într-o masura mai mare de catre barbati, explicatia fiind probabil faptul ca responsabilitatea asigurarii necesarului material în gospodarie revine în mare parte barbatilor. În familia romaneasca persista înca asteptarile complementare de rol conform carora barbatul trebuie sa aduca bani în casa iar femeia trebuie sa aiba grija de copii si de gospodarie. Comportamentul copiilor este a doua cauza a aparitiei problemelor, la diferenta destul de mare de celelalte mentionate, barbatii fiind se pare mai afectati de acest lucru decât femeile desi, asa cum vom vedea, femeile sunt cele care se ocupa ma i mult de îngrijirea si educarea copilului. Bautura este considerata cauza problemelor într-o masura mult mai mare de femei decât de barbati, probabil datorita faptului ca acest obicei este mai raspândit în rândul celor din urma. Parintii/socrii ca si neglijarea familiei de catre unul din soti sunt considerate cauze ale aparitiei problemelor mai mult de catre barbati, diferenta fata de femei fiind totusi mica. Ultimele aspect sunt mentionate de un procent foarte mic, nemultumirea pe sexe variind de la caz la caz – faptul ca sotul/sotia nu aduce bani în casa ca si discutiile contradictorii nemultumesc într-o mai mare masura femeile, în timp ce stresul/oboseala, lucrurile minore, bolile nemultumesc într-o mai mare masura barbatii.

Satisfacţia cu viaţa de familie în România – rezultate din ancheta Diagnoza Calităţii Vieţii În prima parte a anilor 1990, pe fondul unei stări de spirit mai negative aromânilor, satisfacţia faţă de viaţa de familie, deşi pozitivă, a avut un nivel mai scăzut (65% se declară mulţumiţi şi foarte mulţumiţi). Aceasta nu înseamnă că o pondere semnificativă dintre români nu erau mulţumiţi de viaţa de familie, ci mai degrabă că aveau un nivel mediu de satisfacţie. Din 2006 satisfacţia românilor faţă de viaţa de familie înregistrează un nivel constant ridicat (peste 85%). Satisfacţia cu viaţa de familie are ca determinanţi, aşa cum a reieşit şi dintrecerea în revistă a studiilor prezentată anterior, vârsta, educaţia, numărul de copii sau venitul. Cei mai mulţumiţi sunt cei căsătoriţi, cei cu nivel de educaţie ridicat, cei mai tineri, cei din gospodării numeroase, cu mai mulţi copii, cei cu venit mai ridicat. Şi dinamica aprecierilor relaţiilor din familie este pozitivă şi relativ constantăîn timp (variază între 75%–85%). Cei mai satisfăcuţi de viaţa de familie sunt cei căsătoriţi. Cu cât nivelul de educaţie este mai ridicat, cu atât relaţiile din familie sunt apreciate mai pozitiv. Vârsta are un efect negativ asupra aprecierilor relaţiilor din familie, cele mai bune evaluări înregistrându-se la cei tineri şi cele mai negative la cei vârstnici. Venitul are o influenţă pozitivă asupra evaluării relaţiilor familiale: cu cât este mai ridicat, cu atât aprecierile sunt mai bune. Numărul de membri în familie pare de asemenea să influenţeze pozitiv evaluările: cu cât gospodăria este mai numeroasă, cu atât relaţiile de familie sunt mai favorabil apreciate. Calitatea vieţii de familie poate fi privită ca un domeniu de cercetare de graniţă, care circumscrie studii demografice, ale condiţiilor de viaţă, de ocupare, depolitici sociale sau privind valori şi atitudini.

18

În abordările de calitatea vieţii, familia, ca şi celelalte sfere ale vieţii umane, este descrisă deopotrivă prin indicatori obiectivi şi subiectivi. Metodologiile de cercetare sunt însă preponderent cantitative, iar sursele de date sunt cel mai frecvent anchetele pe bază de chestionar. Pe lângă indicatorii din anchete, studiile de calitatea vieţii iau în considerare şi date statistice la nivel naţional sau internaţional pentru a completa analiza obiectivă a vieţii de familie. În tradiţia sistemelor de indicatori sociali există numeroase subsisteme de indicatori ai calităţii vieţii de familie. La fel ca în cazul indicilor care încearcă sămăsoare calitatea vieţii în general, există şi numeroase încercări de măsuri compozite ale calităţii vieţii de familie. Cele mai multe studii privind calitatea vieţii de familie s-au concentrat pe dimensiunea evaluativsubiectivă. Satisfacţia maritală (calitate maritală, armonie maritală, unitate maritală, success marital) reprezintă cea mai studiată dimensiune, fiind considerată o dimensiune globală, integratoare, o dimensiune-rezultat, un produs al celorlalte dimensiuni, al condiţiilor obiective din cadrul familiei, dar şi a celor subiective, a percepţii, valorilor şi atitudinilor.

Capitolul 5. VIAŢA DE FAMILIE ŞI RELAŢIILE CU VECINII

Familia reprezintă, pentru majoritatea românilor, domeniul cel mai important al vieții lor.Comparativ cu celelalte sfere ale vieții, viața de familie oferă cea mai mare mulțumire.În continuare, vom analiza percepțiile românilor cu privire la familie şi relațiile cu vecinii. 1. Structura familiei şi a gospodăriei Modelul de conviețuire românesc conservă preferința pentru gospodăriile de tip familial, legal constituite. Cuplurile căsătorite cu copii sunt preponderente în stilurile de viață familială. Totuşi, uniunile consensuale şi familiile monoparentale sunt fenomene în creştere, la un nivel mediu în context european. Acelaşi model poate fi identificat şi în analiza datelor Diagnozei Calității Vieții 2010: aproape două treimi din populația investigate este căsătorită. Conform datelor de la ultimul recensământ (2002), gospodăria din România are o dimensiune medie de 2,92 persoane. Conform datelor anchetei Diagnoza Calității Vieții 2010 valoarea este uşor mai ridicată: 3,29 persoane. Ca şi datele din statisticile oficiale, şi datele anchetei indică faptul că cele mai multe gospodării sunt formate din două şi trei personae (aproximativ un sfert fiecare). Familiile din România au puțini copii. Modelul familial cel mai răspândit este cel al cuplurilor cu un copil, ponderea acestora fiind în creştere în ultimii ani. Scăderea nivelului de trai, dar şi schimbări valorice, au făcut ca părinții să‐şi concentreze resursele pentru a îngriji un singur copil. Acelaşi model rezultă şi din datele anchetei: peste jumătate dingospodării nu au copii sub 16 ani în întreținere, aproximativ un sfert au un singur copil, 15% au doi copii şi numai 4% au trei şi mai mulți copii sub 16 ani 19

în întreținere. De altfel, probabilitatea de a trăii în sărăcie creşte substanțial în familiile care au doi sau mai mulți copii în întreținere 2. Relațiile din familie Dinamica aprecierilor relațiilor din familie este relativ constantă în timp. Pornind de la un nivel ridicat (87% apreciau în 1991 relațiile din familie drept bune şi foarte bune), a înregistrat în 1999 o uşoară deteriorare a aprecierilor, pentru ca ulterior evaluările să se redreseze, revenind la un nivel similar celui inițial. Este de remarcat că în 1990 o treime apreciau relațiile din familie drept „foarte bune”, pentru ca în prezent numai aproximativ un sfert să mai considere la fel. Dacă la evaluările negative nu se remarcă nicio variație semnificativă (sub 3% apreciind relațiile de familie drept „proaste” şi „foarte proaste” în fiecare an), la aprecierile pozitive se conturează o tendință de deplasare de la „foarte bune” la „bune”.

Graficul 1. Aprecierea relațiilor din familie

Aprecierea relațiilor de familie este diferită de la o categorie socio‐demografică la alta. Starea civilă, educația, vârsta, venitul sau numărul de persoane din gospodărie reprezintă factori de diferențiere. Cei mai satisfăcuți de relațiile din familie sunt cei care nu au fost căsătoriți niciodată şi cei căsătoriți. Este de remarcat, totuşi, că familia la care se raportează evaluările poate fi diferită: cei necăsătoriți se raportează la cea de origine, cei căsătoriți la cea proprie, precum toate categoriile se pot raporta şi la familia lărgită, în general.

20

Cu cât nivelul de educație este mai ridicat, cu atât relațiile din familie sunt appreciate mai pozitiv. Dacă numai o cincime dintre cei fără şcoală sau cu educația primară neterminată apreciază relațiile din familie drept „foarte bune”, ponderea este dublă în cazul celor cu studii superioare (44%). Vârsta are un efect negativ asupra aprecierilor relațiilor din familie, cele mai bune evaluări înregistrându‐se la cei tineri şi cele mai negative la cei vârstnici. Dacă peste 40% dintre tinerii de 18‐24 de ani evaluează relațiile din familie drept foarte bune, mai puțin de jumătate (18%) dintre cei de peste 65 de ani sunt de aceeaşi părere. Venitul are o influență pozitivă asupra evaluării relațiilor familiale: cu cât este mai ridicat, cu atât aprecierile sunt mai bune. Numărul de membri în familie pare, de asemenea, să influențeze pozitiv evaluările: cu cât gospodăria este mai numeroasă, cu atât relațiile de familie sunt mai apreciate. 3. Satisfacția față de viața de familie Satisfacția față de viața de familie, preponderent pozitivă în toată perioada investigată, înregistrează, în special după 1999, un trend ascendent. Dacă în 1990 numai două treimi erau mulțumiți şi foarte mulțumiți de viața de familie şi aproximativ un sfert se plasau pe o poziție neutră, în 1999 aprecierile neutre se înjumătățesc şi aproape 80% fac aprecieri pozitive. Trendul ascendent de după 1999 s‐a datorat, aşadar, în principal transformării evaluărilor neutre în evaluări pozitive. În 2006 se înregistrează nivelul de satisfacție cel mai ridicat, trendul uşor descendent din 2010 datorându‐se unei uşoare creşteri a aprecierilor neutre, cele negative rămânând constante. Graficul 2. Satisfacția față de viața de familie

Satisfacția față de viața de familie urmează acelaşi model cu cel identificat pentru aprecierea relațiilor din familie.Există diferențe semnificative statistic în funcție de toate caracteristicile socio‐demografice considerate în analiză. 21

Grafic 3. Satisfacția față de viața de familie în funcție de câteva criterii socio‐demografice (%)

În funcție de starea civilă, cei mai mulțumiți față de viața de familie sunt cei căsătoriți. Aceştia se declară „foarte mulțumiți” într‐o proporție de două ori mai mare față de cei necăsătoriți şi de trei ori mai mare față de cei divorțați sau văduvi. În funcție de educație, cei mai satisfăcuți sunt cei cu educație ridicată: ponderea celor „foarte mulțumiți” din rândul celor cu educație superioară este de 44%, de peste trei ori mai ridicată decât din rândul celor cu educație scăzută (13%). Pe vârste, cea mai ridicată satisfacție o au categoriile mai tinere. Numărul de persoane în gospodărie, ca şi numărul de copii aflați în întreținere sunt, de asemenea, criteria de diferențiere: sunt mai satisfăcuți de viața de familie cei din gospodării numeroase şi cei cu mai mulți copii. Venitul influențează pozitiv nivelul de satisfacție: cu cât acesta este mai ridicat, cu atât şi satisfacția față de viața de familie este mai crescută.

4. Relațiile cu vecinii Aprecierea relațiilor cu vecinii înregistrează evoluția cea mai stabilă în timp.În fiecare an evaluările pozitive cumulează aproximativ 85%, cele negative sub 3% şi cele neutre în jur de 12%.

22

Graficul 4. Aprecierea relațiilor cu vecinii

Pe categorii socio‐demografice, aprecierea relațiilor cu vecinii înregistrează diferențe semnificative statistic numai în funcție de mediul de rezidență. Cei din rural par să aibă aprecieri mai favorabile, comparativ cu cei din urban. Tipul diferit de comunitate explică tipul diferit de relații de vecinătate şi, în consecință, şi aprecierile subiective diferite. Comunitatea rurală, mică, coezivă şi solidară implică relații strânse de vecinătate şi aprecierea pozitivă a acestora. În prima parte a anilor 1990, pe fondul unei stări de spirit mai negative a românilor, satisfacția față de viața de familie, deşi pozitivă, a avut un nivel mai scăzut. Aceasta nu înseamnă că o proporție semnificativă dintre români nu erau mulțumiți de viața de familie, ci mai degrabă că aveau un nivel mediu de satisfacție. Din 2006, satisfacția românilor față de viața de familie înregistrează un nivel constant ridicat. De asemenea, ei apreciază relațiile din familie pozitiv şi constant în timp. Aprecierea relațiilor cu vecinii înregistrează cea mai ridicată stabilitate: marea majoritatea le consideră drept bune şi foarte bune. Nivelul aprecierilor este comparabil cu cel al relațiilor din familie. Cea mai mare apreciere a relațiilor din familie şi nivelul cel mai ridicat de satisfacție față de viața de familie se întâlnesc la cei tineri, căsătoriți, cu nivel ridicat de educație, venit ridicat şi care trăiesc în gospodării numeroase. Relațiile cu vecinii sunt apreciate pozitiv de toate categoriile, uşor mai mult de cei din rural. Evaluările sunt pozitive la un nivel mai general, ca efect al unui factor latent de satisfacție față de viață: cei care apreciază relațiile din familie, apreciază şi relațiile cu vecinii, sunt mai satisfăcuți față de viața de familie, şi față de realizările din viață, în general.

23

Concluzie Adaptarea familiei la schimbarile din perioada tranzitiei este un proces activ si relative autonom; astfel, nu trebuie vazuta o cauzalitate stricta de genul: schimbari sociale exterioare – schimbari în interiorul familiei. Dupa 1989, este evident ca patternul familial românesc este în schimbare, însa acest lucru nu trebuie interpretat doar prin prisma tranzitiei la economia de piata. În prezent ne aflam în plina consolidare a modernizarii familiei, manifestînduse chiar unele tendinte spre postmodernitate. Tranzitia cu toate aspectele ei economice si sociale a avut fara îndoiala impact asupra familiei, una din cele mai grave consecinte fiind scaderea drastica a natalitatii. Pe acest fundal, îngrijorarile în privinta viitorului familiei au aparut tot mai mult si în discursul politic sau stiintific din România: “s-ar putea spune ca familia românesca evolueaza înca pe linia caracteristica poporului nostru, în ciuda bulversarii actuale (...). Dar cât va mai putea ea sa ramâna o institutie fundamentala a societatii românesti, ale carei radacini se afla în fondul sanatos al acestui popor?”19.Mitul declinului sau al disolutiei “familiei asa cum o stim” se raspândeste si în societatea noastra la fel ca în cele occidentale, desi, asa cum reiese si din acest studiu, motivele de îngrijorare sunt putine. Daca în societatile occidentale se constata o tendinta clara de scadere a numarului casatoriilor si de amânare a lor, modelul nuptial romanesc se caracterizeaza prin universalitatea casatoriei si printr-o vârsta medie la prima casatorie destul de scazuta. Chiar daca în Occident se extind modelele familiale alternative între care cele mai raspândite sunt coabitarile informale si celibatul, în România acestea sunt fenomene destul de slab reprezentate, familia nucleara ramânând dominanta. În urma analizelor întreprinse se constata ca atasamentul fata de familie ramâne foarte ridicat, aceasta ocupând primul loc în ierarhia de valori si fiind domeniul care ofera cea mai mare satisfactie. Totusi, ar fi de adaugat ca satisfactia fata de viata de familie a înregistrat un usor declin mai ales datorita dificultatilor materiale pe care le traverseaza majoritatea gospodariilor. Principala cauza invocata pentru aparitia problemelor în familie o reprezinta lipsa de bani. În privinta lucrurilor care fac o casatorie fericita, patternul identificat este unul modern, romantic (în care iubirea si încrederea reciproca sunt pe primul plan), adaptat însa conditiilor tranzitiei (locuinta proprie si banii având de asemenea un rol important). Importanta acordata locuintei trebuie înteleasa si ca atasament fata de familia nucleara, ca optiune pentru un camin propriu. Traditionala diviziune a muncii în familie este în proces de modificare. Diferentierea rolurilor a ramas, în ciuda unei flexibilitati mai mari din partea celor doi parteneri. Atitudinea fata de statusurile si rolurile barbatului si femeii în gospodarie este în general una moderna, pozitiva fata de egalitatea relatiilor. Totusi, se mentine stereotipul potrivit caruia datoria barbatului este sa aduca bani în casa si a femeii sa aiba grija de copii si de gospodarie.

19

Mitrofan, Iolanda, Schimbari si tendinte în structura si functiile familiei din tara noastra, în Revista româna de sociologie, nr. 5 – 6, Editura Academiei Române, 1999, p. 477

24

Bibliografie

1. Amato, P. R., Johnson, D. R., Booth, A., Rogers, S. J., Continuity and Change in Marital Quality between 1980 and 2000, in “Journal of Marriage and Family”, Vol. 65, No. 1, 2003 2. Alber, J., Fahey, T., Perceptions of living conditions in an enlarged Europe, European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions, Eurofound, Office for Official Publications of the European Communities Luxembourg, 2004, disponibil online la http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef03113.htm 3. Fahey, T., Whelan, C.T., Brian, N., Monitoring quality of life in Europe, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, 2003, disponibil online la http://www.eurofound.eu.int/publications/files/EF02108EN.pdf 4. Frone, M.R., Yardley, J.K., Markel, K.S., Developing and testing an integrative model of the workfamily interface, in “Journal of Vocational Behavior”, Vol. 50, No. 2, 1997 5. Ghebrea, Georgeta, Regim social-politic si viata privata (Familia si politica familiala în România), Editura Universitatii din Bucuresti, 2000 6. Ghetau, Vasile, Demografia anilor 90 si populatia tânara, în Mihailescu, Ioan (coord.), Un deceniu de trazitie. Situatia copilului si a familiei în România , UNICEF, Bucuresti, 2000 7. Giddens, Anthony, Dragoste, angajament si relatie pura , în Transformarea intimitatii.Sexualitatea, dragostea si erotismul în societatile moderne, Antet, 2000 8. Glatzer, W., Von Below, S., Stoffregen, M. (eds.), Challenges for Quality of Life in the Contemporary World. Advances in quality-of-life studies, theory and research (Social Indicators Research Series), Dordrecht, Kluwer Academic Publishers, 2004 9. Hardyment, Christina, Viitorul familiei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 2000 10. Mihailescu, Ioan, De la familie la familii, în Ioan Mihailescu (coord.), Un deceniu de trazitie. Situatia copilului si a familiei în România, UNICEF, Bucuresti, 2000 11. Minnotte, K. L., Methodologies of Assessing Marital Success, 2010, disponibil online la http://wfnetwork.bc.edu/encyclopedia_entry.php?id=16779&area=All 12. Mitrofan, Iolanda, Schimbari si tendinte în structura si functiile familiei din tara noastra, în Revista româna de sociologie, nr. 5 – 6, Editura Academiei Române, 1999 13. Popescu, R., Introducere în sociologia familiei. Familia românească în societatea contemporană, Polirom, Iaşi, 2009 14. Spanier, G., Lewis, R., Marital quality: A review of the seventies, “Journal of Marriage and the Family”, No. 42, 1980, 15. Toffler, Alvin, Familiile viitorului, în Al treilea val, Editura Politica, Bucuresti, 1983 16. Toffler, Alvin, Socul viitorului, Antet si Lucman, 2000 (1972) 17. Zamfir, C., Evoluţia tematicii calităţii vieţii: o analiză sociologică în Mărginean Ioan, Ana Bălaşa (coord), Calitatea vieţii în România. Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Expert, 2005

25