CAIUS IULIUS CAESAR - Razboiul Gallic, Razboiul Civil

.1

CAESAR RĂZBOIUL GALLIC RĂZBOIUL CIVIL

C. I ULI I

CAE S A R I S

BELLUM GALLIC UM *

BELLUM CIVILE

C. I U L I U S C A E S A R

RĂZBOIUL GALLIC *

RĂZBOIUL CIVIL

EDITURA

ŞTIINŢIFICA

BUCUREŞTI, 1964

S tu d iu l

in tro d u c tiv

şi

in d ic e

CICERONE POGHIRC

R ă z b o iu l

g a llic , tr a d u c e r e , n o te J ANIN A VILAN UNGURU

R ă z b o iu l

c iv il, t r a d u c e r e ş i ELISABETA POGHTRC

Note CICERONE POGHIRC

şi

in d ic e

in d ic e

STUDIU

INTRODUCTIV

P uţine d in tre m arile personalităţi ale istoriei au stîrn it în ju ru l lor atîtea discuţii pasionate ca Caesar, m enţinîndu-se perm anent în atenţia nu num ai a specialiştilor, ci şi a tu tu ro r oam enilor de cultură în general. P erm a­ nenţa acestei dispute a prevăzut-o contem poranul său Cicero, care îi spunea: „M are va fi disputa despre tine chiar p rin tre generaţiile care vor veni, aşa cum a fost şi p rin tre noi, căci unii vor ridica în slăvi cu laudele lor faptele tale, alţii, probabil, îţi vo r reproşa unele lu ­ cruri, .. ,“1. Tacitus relatează că la înm orm întarea lui Cae­ sar unii contem porani considerau uciderea lui ca cea mai m îrşavă d intre crime, alţii ca cea m ai frum oasă fa p tă 2, incit p e bună dreptate, la scu rtă v rem e după aceasta, T itus Livius spunea că n u ştie ce le-a fost m ai de folos rom anilor: n aşterea sau m oartea lui Caesar3. ' C i c e r o , Pro Marcello, 9, 29; el îl sfătuia ca în acţiunile sale să aibă în vedere tocmai generaţiile viitoare, care „te vor judeca după multe secole şi nu ştiu dacă nu mai imparţial decît noi, căci te vor judeca fără dragoste şi dezinteresaţi şi în acelaşi timp fără ură şi fără invidie". Cicero se înşela în această pri­ vinţă, căci, după cum se ştie, disputa a rămas şi astăzi la fel de aprinsă. 2 T a c i t u s , Annales, I, 8. 3 Asupra părerii contemporanilor (mărturiile anilor 60—44) despre Caesar, vezi H. S t r a s s b u r g e r , Căsar im TJrteil (lei Zeitgenossen, Historische Zeitschrift, 1953, nr. 175, pp. 225—264; vezi, de asemenea, F r. G u n d o l f , Căsars Gestalt im Altertum, „Humanistisches Gymnasium", 1924, pp. 97—110. Date inte­ resante asupra soartei faimei lui Caesar de-a lungul timpului se găsesc în numeroase alte lucrări ale lui Gundolf dedicate acestei teme (Caesar, Geschichte seines Ruhms, Berlin, 1924; Caesar im 19. Jahrhundert, Berlin, 1926; Zur Geschichte von Căsars Ruhm, NJM, 1930, pp. 369— 382); ele sînt, din păcate, scrise în tonul neştiinţific de exaltare a rolului personalităţii, a „eroului", spe­ cific epocii.

6

CICERONE POGHIRC

De atunci şi pînă astăzi adm iratorii fac din el o fiinţă aproape supraum ană4, u n zeu, în tim p ce adversarii văd în el u n tira n sau, în cel m ai bun caz, după expresia unuia d in tre ei, „un ra ta t de geniu“. Laudele, ca şi im putările care i se aduc, găsesc justificare în persoana, ca şi în acti­ vitatea sa, care îm brăţişează o întreagă epocă, u n a din cele m ai frăm în tate epoci ale istoriei. Num ele lui a deve­ nit un substantiv comun (cezar, K aiser, paps ) şi denu­ m irea unei form e de guvernăm înt (cezarismul). P erm a­ n en ţa şi violenţa pasiunilor stîrn ite de această problem ă se explică p rin fap tu l că discuţia în ju ru l persoanei lui Caesar este, de fapt, disputa veşnică dintre tiranie şi li­ bertate, înţeleasă de fiecare epocă în felul ei. înţelegerea mai adâncă a activităţii lui şi a influenţei pe care a exerci­ tat-o a su p ra epocii nu poate rezulta nici din acceptarea necondiţionată, nici din negarea absolută şi apriorică, ci num ai din încadrarea om ului şi a faptelor sale în m ijlo­ cul acelor forţe sociale şi evenim ente istorice al căror produs este. IZVOARELE Epoca lui Caesar este una din cele m ai bine cunoscute din istoria Romei. A supra ei s-au p ă stra t din antichitate o serie de scrieri, nu toate însă de aceeaşi valoare. R egre­ tabilă este m ai ales pierderea unor im portante izvoare contem porane. D ocum entul principal în această privinţă îl constituie chiar operele lui Caesar, singurele care descriu în m od sistem atic şi am ănunţit o bună p arte a evenim en­ telor vrem ii. Ele reprezintă însă, nu trebuie să uităm , punctul de vedere al lui Caesar asupra acestor eveni­ m ente5. Interesante date asupra stării sociale la Rom a în acea vrem e găsim în opera lui Sallustius. R eferire directă la Caesar n u apare însă decît în Despre Conspiraţia lui Catilina, unde se dau d a te preţioase asupra rolului lui Caesar 4 R. S. C o n w a y , Julius Caesar: man or superman? QR, 1933, pp. 21—38. 5 Asupra obiectivitătii operei lui Caesar, vezi mai jos p. 68.

STUDIU INTRODUCTIV

7

în aceste evenim ente, se face un p o rtre t al acestuia (cap. 54) şi se reproduce (prelucrat, desigur) discursul lui Caesar în senat în această îm prejurare. Valoroase sînt de asem enea, p e n tru ilu strarea m entalităţii predom inante în rândurile popularilor, cele două scrisori (considerate de unii ca apocrife) adresate lui Caesar de către Sallustius6. O sursă deosebit de preţioasă o constituie unele dis­ cursuri şi m ai cu seam ă scrisorile lui Cicero. Reflectînd poziţia republicană a autorului lor, ele p erm it verificarea afirm aţiilor adeseori tendenţioase ale lui Caesar, aduc nenum ărate date noi, uneori inten ţio n at trecu te cu ve­ derea de acesta, şi p erm it d atarea m ai strictă, deseori pe zile, a evenim entelor. P rin tre scrisorile lui Cicero s-au p ăstrat şi cîteva de ale corespondenţilor săi şi chiar cîteva scrisori autentice ale lui Caesar însuşi. Ele au însă deza­ vantajul de a nu constitui o expunere sistem atică şi com­ pletă7. Num eroase alte lucrări contem porane s-au pierdut. Ştim astfel că doi partizani şi colaboratori ai lui Caesar, Caius Balbus şi Caius Oppius, i-au scris biografia. Dispa­ riţia operelor lor nu constituie, probabil, o pierdere prea im portantă, în tru c ît ele erau apologii necondiţionate ale persoanei acestuia. R egretabilă este m ai ales pierderea unor opere de orientare republicană sau, în orice caz, mai independente. P rin tre acestea trebuie am intită istoria lui Asinius Pollio, care, fiind locotenent al lui Caesar şi p a rti­ cipând direct la o serie de evenim ente, a p riv it totuşi cu ochi critic acţiunile generalului său. V aloarea operei lui ca docum ent politic o putem constata fie şi numai după cele cîteva referinţe la ea din operele scriitorilor de mai tîrziu. A dispărut, de asem enea, opera lui Tanusius Geminus, contem poran şi adversar al lui Caesar, ca şi aceea a lui Q. Aelius Tubero. P ierdute sînt şi acele cărţi din opera lui T itus Livius care se refereau la această epocă. A stăzi avem abia o vagă cunoştinţă asupra conţinutului lor din nişte rezuB Ad Caesarem senem de re publica. 7 Asupra valorii corespondenţei lui Cicero pentru cunoaşterea realităţilor timpului, vezi N. I. B a r b u , Viaţa romană in scri­ sorile lui Cicero, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959.

8

CICERONE POGHIRC

m ate (periochae), unele de citeva rânduri, făcute in tr-o epocă tîrzie8. T itus Livius era, după cum se ştie, pom peian, adm irator înflăcărat al republicii, deşi a scris în tim pul dom niei lui Augustus. Valoarea operei lui în problem a care ne interesează constă tocm ai în atestarea punctului de vedere potrivnic lui Caesar. D ispariţia m ultor opere cu p ronunţat caracter republi­ can trebuie pusă, fă ră îndoială, în legătură cu dictatura im perială. Ştim astfel că opera istoricului C rem utius Cordus a fost arsă din porunca lui Tiberius, p e n tru că în ea B rutus şi Cassius e ra u num iţi „ultim ii d in tre rom ani “. Izvoarele m ai tîrzii sîn t aproape fă ră excepţie favorabile im periului şi, im plicit, lui Caesar; num ai întâm plător ele reflectă ici şi colo şi ideile opuse, atunci oînd urm ează îndeaproape vreun izvor republican. în plus, scriindu-le cu m ult m ai tîrziu decît evenim entele la care se refereau, autorii lor, uneori străini (greci), n u erau im plicaţi politicdirect în evenim entele respective. Astfel, Velleius Paterculus, care descrie în istoria sa şi epoca lui Caesar, este istoricul de curte al îm păratului Tiberius. F lorus (secolul al II-lea e.n.) şi E utropius (secolul al IV -lea e.n.), autorii unor seci rezum ate ale istoriei romane, sînt şi ei partizani ai regim ului im perial, scriind în tr-o epocă în care ecoul războaielor civile se stinsese de m ult. Suetonius, au to ru l vieţilor celor 12 îm păraţi9, este tot un partizan al regim ului im perial, deşi biografiile lui conţin destule date care nu-i pun pe îm păraţi în tr-o lu ­ m ină favorabilă. Ceea ce este însă m ai su p ărăto r la el este lipsa de atitudine critică faţă de izvoarele folosite. Singurul ecou al scrierilor republicane asupra epocii lui Caesar îl constituie epopeea lui L u c a n , Pharsalia (secolul I e.n.). Deşi operă poetică, ea urm ează îndeaproape evenim entele războiului civil propriu-zis10, oferind adesea 8 Vezi periocha 103—116, voi. V, Editura Ştiinţifică, Bucu­ reşti, 1964. 9 Vezi traducerea romînească a operei apărută în Editura Ştiinţifică în 1958. 19 Titlul autentic al lucrării pare să fi fost identic cu cel al operei lui Caesar: De bello civili, constituind în intenţia autorului o replică de pe altă poziţie la opera acestuia.

STUDIU INTRODUCTIV

0>

posibilităţi de control şi uneori chiar de com pletare a datelor lucrării lui Caesar. Scrisă de u n aristocrat, evident nem ulţum it de regim ul im perial, opera lui ridică în slăvi idealurile şi eroii republicani (Cato şi B rutus în prim ul rînd). Ea constituie u n docum ent foarte preţios, în tru cît reflectă adeseori izvoare republicane astăzi pierdute. U n loc ap arte îl constituie izvoarele greceşti ale epocii lui Caesar: Appian, P lu ta rh şi Cassius Dio, prim ii doi din secolul al II-lea e.n., ultim ul de la începutul celui de-al treilea secol. O pera lui A ppian, in titu la tă Războaiele civile, constituie u n docum ent de prim ordin11. Deşi inspirat în bună m ăsură d in scrieri favorabile lui Caesar (uneori fiind, după expresia unora, m ai cezarian decît Caesar însuşi), el a folosit, după cum se vede, izvoare de prim a mină, astăzi pierdute. A scuţitul său sim ţ politic în în ţe ­ legerea evenim entelor şi uneori sesizarea chiar a cauzelor economice ale acestor evenim ente i-au atra s adm iraţia lui Engels12. U n m aterial extrem de bogat şi de interesant, cules din cele mai variate surse, îl conţin biografiile lui P lu ­ ta rh 13. Deşi ele n u sînt istorie propriu-zisă (forma biogra­ fică şi perm anenta tendinţă m oralizatoare, uneori de-a d rep tu l supărătoare, dovedesc acest lucru), ele constituie o u tilă şi comodă culegere a datelor şi faptelor m ai im ­ p ortante în legătură cu principalele personaje ale epocii. O problem ă nedezlegată încă o constituie aceea a surselor lui P lutarh, întrucît, după cum m ărtu riseşte el însuşi1'1, nu ştia suficient latineşte p en tru a putea consulta direct scrierile latine. n Partea referitoare la epoca lui Caesar este cuprinsă în cartea a Il-a. Traducerea romînească a lucrării a apărut în 1957 în Editura Ştiinţifică. 12 K. M a r x şi F. E n g e l s , Opere alese în două volume, ed. 2, voi. ÎI, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 430. is Biografiile care interesează problema sînt, în afară de viaţa lui Caesar, vieţile lui Pompeius, Cato, Cicero, Brutus şi Antonius. Vezi traducerea romînească a vieţii lui Caesar apărută în Editura Ştiinţifică în 1957 si studiul introductiv al prof. N. I. Barbu (pp. 99—110). 14 P l u t a r h , Viaţa lui Demostene, 2.

10

CICERONE POGHIRC

O sursă valoroasă este de asem enea Istoria romană a lui Cassius Dio, care în p artea ce ne interesează (cărţile X X X V II—XLIV) pare să fi fost in sp irat mai ales din surse republicane. Din păcate, şi aceasta s-a p ă stra t doar sub form a unor rezum ate şi excerpte tîrzii. D intre izvoarele citate, singurele m onografii dedicate exclusiv lui Caesar sîn t biografiile scrise de Suetonius şi P lutarh. Deşi incom plete şi uneori contradictorii, toate aceste izvoare ne dau posibilitatea să ne form ăm o im agine des­ tul de clară despre viaţa şi epoca lui C aesar1516. EPOCA15 V rem ea în care şi-a desfăşurat activitatea Caesar a fost una d in cele mai frăm în tate epoci din istoria Romei, epoca sfîrşitului republicii şi a prim elor încercări de in­ stau rare a im periului. P e n tru a înţelege evenim entele complicate şi contradictorii care au dus la această schim ­ bare, precum şi ro lu l u nor personalităţi de seam ă ale vrem ii, ca Caesar, Pom peius, Cato, Cicero, trebuie avute în vedere cîteva lucruri esenţiale. Cînd vorbim aici de republică, n u treb u ie să uităm că ea era departe de a fi sinonim ă eu dem ocraţia. R epu­ blica rom ană era n e t aristocratică, o form ă de guvernă15 Un istoric critic al cercetărilor moderne asupra Iul Caesar vezi la N. A. M a ş c h i n , Principatul lui Augustus, Bucureşti, 1954, pp. 54—59. Dintre monografiile mai recente dedicate lui Caesar cităm doar A. F e r r a b i n o , Cesare, Florenţa, 1945: G. Wa l t e r , Cesar, Paris, 1947 (trad, engleză New York. 1952; ger­ mană Stuttgart, 1955); M. G e 1 z e r, Caesar, der Politiker und Staatsmann, ed. 6, Wiesbaden, 1960; A. D u g g a n , Julius Caesar, Londra, 1961. Pentru istoriografia dintre cele două războaie mon­ diale vezi P. F a b r e, Vingt annees d'etudes sur Cesar, în Me­ morial des etudes latin es. . . offerts ă J. Marouzeau, Paris, Les Belles Lettres, 1943, pp. 215—231, iar pentru stadiul actual al cercetărilor asupra lui Caesar vezi M. R a m b a u d , Cesar în Actes du Congres de Lyon de l’Association Guillaume Bude (1958), Paris, Les Belles Lettres, 1960, pp. 205—238. 16 Asupra întregii epoci, vezi, în afara tratatelor generale de istorie, mai ales lucrarea fundamentală a lui R o n a l d S y m e , The Roman Revolution, Oxford, 1939.

STUDIU INTRODUCTIV

I

n

m int p rin care aristocraţia rom ană, sub instituţii republi­ cane şi aparent democratice, deţinea p u terea politică reală, asigurîndu-şi dom inaţia economică. Interesele economice ale m arilor pro p rietari de sclavi şi form ele politice de înfăptuire a lor au în tîm pinat pe plan politic întotdeauna o opoziţie înverşunată din partea păturii sărace şi mai ales a m icilor pro p rietari de păm înt. Istoria instituţiilor sociale, a form elor de organizare politică a Romei este istoria luptei n e în treru p te d intre patricieni şi plebei, în care prim ii caută să-şi asigure pos'turile-cheie în condu­ cerea statului (consulatul, pretura, guvernarea provin­ ciilor), iar ceilalţi încearcă să sm ulgă aristocraţilor o p a rte din putere, să instituie noi m agistraturi sau să capete acces la cele rezervate exclusiv patricienilor şi să prom ulge legi p rin care să reducă d rep tu rile m agistratu­ rilor aristocratice şi să asigure apărarea intereselor proprii. Cînd acest lucru le reuşeşte, ca în cazul institu irii trib u natului plebei (494 î.e.n.), care, p rin d rep tu l său de veto, lim ita în m are m ăsură puterea aproape absolută a consu­ lilor, senatul, ca exponent al aristocraţiei, găseşte noi form e care să contracareze efectul legilor şi m agistratu­ rilor plebeiene, cum era acel senatus consultum ultim um , p rin care consulii erau investiţi cu p uteri dictatoriale, îm ­ potriva cărora d rep tu l de veto al trib unului devenea nul. Deşi consulatul este în principiu accesibil plebei încă din anul 367 î.e.n., realizarea practică a acestui fapt râm îne perm anent o excepţie şi plebeii ajung consuli de obicei abia în m om entul cînd, p rin averea şi interesele lor economice, au şi trecu t de p artea aristocraţiei. In plus, p en tru mai m ultă siguranţă, după ce consulatul a ajuns accesibil plebeilor, senatul a lu at consulilor p u terea ju d i­ ciară, deosebit de im p o rtan tă p e n tru litigiile economice şi politice, şi a tran sferat-o pretorului. T ot astfel, p e n tru a slăbi p u terea edililor plebeieni, ajutor preţios al trib u ­ nilor plebei, senatul creează edilitatea curulă, rezervată patricienilor. Chiar în form a aparent cea m ai democratică, aceea a alegerilor, aristocraţia îşi luase toate m ăsurile p e n tru ea m ajoritatea zdrobitoare a plebei să răm înă şi aici neputincioasă. A legerea m agistraţilor superiori — con­ suli, pretori, cenzori —- se făcea în com iţiile centuriate, prezidate de u n consul (uneori dictato r sau interrege), în

12

CICERONE POGHIRC

care m ajoritatea e ra asigurată aristocraţiei, căci centuriile form ate din oamenii m ai bogaţi votau prim ele şi aveau m ajoritatea voturilor, aşa incit votul centuriilor de oa­ m eni m ai săraci, care cuprindeau ca num ăr de m em bri m area m ajo ritate a poporului, răm îneau întotdeauna în m inoritate la vot. Com iţiile tribute, convocate în general de trib u n u l plebei (în care caz se num eau concilia plebis) şi în oare plebea avea cuvîntul hotărâtor, alegeau doar pe tribuni, ovestori, edili şi m agistraţii inferiori. F orţa lor o constituia m ai cu seam ă d rep tu l de a vota legi (plebiscite), care de la o anum e epocă nu mai aveau nevoie de sanc­ ţiunea senatului. Cum însă trib u n ii plebei erau departe de a reprezenta întotdeauna interesele m aselor populare, iar pe de altă p arte alegătorii, în m ajoritate oam eni lip­ siţi de m ijloace de trai, erau cum păraţi de candidaţii bo­ gaţi, eficacitatea com iţiilor trib u te era adesea foarte rela­ tivă. D ezvoltarea sclavagism ului, concentrarea proprietăţii agrare sub form ă de m ari latifundii, dezvoltarea com er­ ţu lui pe baza producţiei agricole a m arilor latifundii scla­ vagiste şi a produselor m eşteşugăreşti realizate în ate­ liere, care foloseau în prim ul rîn d m îna de lucru servilă, au dus la continua sărăcire a m icilor proprietari de păm înt şi de sclavi, la îngroşarea p ătu rii de proletarii (cetăţeni liberi lipsiţi de proprietate). Aceştia, neputîndu-şi cîştiga existenţa m uncind în schim bul unui salariu pe m arile la ti­ fundii sau în ateliere, în tru c ît m unca lor e ra aici concu­ ra tă de m îna de lucru aproape g ratu ită a sclavilor, erau siliţi să-şi ducă viaţa din îm p ărţirile de grîne pe care le făcea sta tu l celor săraci (ca o supapă de siguranţă p en tru a m ai potoli nem ulţum irile), precum şi vînzîndu-şi votul acelui candidat care se a ră ta dispus să plătească mai m ult. După reform a m ilitară a lui M arius, p rin care şi aceşti proletarii aveau d reptul de a fi înrolaţi în arm ată, ei mai căp ătară o posibilitate de existenţă: solda m ilitară pe tim pul serviciului şi speranţa căpătării unui lot de păm înt la încheierea stagiului. D ependenţa economică a im ensei m ajorităţi a plebei de aristocraţie luase, de altfel, la Rom a de m ultă vrem e form e specifice, închegîndu-se în in stitu ţia patronatului şi

STUDIU INTRODUCTIV

13

a clientelei17. Lipsit practic de d repturile politice reale, plebeul era nevoit să se pună, în calitate de client, sub protecţia unui aristocrat (patronus), care p rin influenţa lui putea să-l apere în diferitele litigii şi m ai ales în con­ flictele juridice cu căm ătarii la care era nevoit să recurgă p en tru a-şi putea susţine existenţa. Dacă în tr-o epocă mai veche clientul era cel care îl aju ta şi m aterial pe patron, fiind obligat să-i facă daruri periodice cu diverse ocazii sau să-l şi îm prum ute cu bani în m om entul cînd acesta avea nevoie, după ce dezvoltarea sistem ului scla­ vagist a dus la concentrarea m ijloacelor m ateriale în m îinile cîtorva fam ilii de aristocraţi şi cavaleri şi la aproape totala sărăcire a m ajorităţii plebei, clientul n u num ai că nu m ai are din ce îl aju ta pe patron, d ar ajunge să fie în tre ţin u t de acesta, ducînd o existenţă parazitară. în schim bul pom enilor şi al protecţiei patronului, clientul nu-i putea oferi acestuia, după cum rem arca Cicero, decît votul său în alegeri, sprijinindu-1 să obţină m agistraturile rîvnite. A ntagonism ul esenţial al societăţii sclavagiste nu era, desigur, conflictul d intre patricieni şi plebei, ci acela dintre clasa pro p rietarilo r de sclavi în întregim ea ei şi cei pe spatele cărora tră ia u toţi aceştia, sclavii. D upă cum se ştie însă, sclavii nu aveau o form ă de organizare şi o ideologie proprie, nem ulţum irile lor m anifestîndu-se doar din cînd în cînd sub form a unor conflicte individuale cu propriul lor stăpîn sau sub aceea a u nor răb u fn iri oarbe de m ari răscoale de sclavi, care zguduiau din tem elii orînduirea sclavagistă, d a r n u duceau şi n u puteau să ducă la în lătu rarea ei şi la in staurarea unei form e de guvernăm înt în care clasa celor care m unceau, sclavii, să aibă conducerea. Acest lucru s-a oglindit şi în m area răscoală a sclavilor de sub conducerea lui Spartacus (74—71 î.e.n.), cînd răsculaţii au reu şit p e n tru m om ent să înfrîngă arm a­ tele consulilor, dar n -au fost în stare să găsească o form ă politică proprie, capabilă să le asigure dom inaţia. în gene­ ral, sclavii erau, după expresia lui Lenin, simpli pioni în m îinile stăpînitorilor, care îi foloseau unii îm potriva altora u Asupra lor vezi N. A. M a ş k i n , Principatul lui Augustus (trad, din limba rusă), Bucureşti, 1954, pp. 14—15.

14

CICERONE POGHIRC

în conflictele d in tre e i18. Pe plan politic şi ideologic, an ta­ gonism ul dintre sclavi şi stăpîni se reflectă m ai degrabă sub form a conflictelor d intre diferitele p ătu ri ale clasei oam enilor lib eri19. L upta p en tru p u tere d in tre patricieni şi plebei a fost dusă m ultă vrem e în form e mai m ult sau mai puţin legale. Cînd însă contradicţiile economice d in tre cele două p ă tu ri ale clasei pro p rietarilo r de sclavi au ajuns la m axi­ m um, lu p ta politică a lu at form e violente, transform îndu-se în război civil. Cu această ocazie, dedesubturile economice ale conflictelor politice de pînă atunci ies mai evident la iveală. Problem ele esenţiale în ju ru l cărora se ducea lupta plebei în aceste îm p re ju rări e ra u îm păr­ ţirea p ăm înturilor şi anularea datoriilor. P rim ele răb u f­ niri violente de m ari proporţii pe aceste tem e au avut loc pe vrem ea G racchilor (a doua ju m ătate a secolului al II-lea î.e.n.). Pînă la această epocă aristocraţia era singura pă­ tu ră a societăţii rom ane care poseda o adevărată organi­ zare politică sub form a senatului şi a m agistraturilor pe care le deţinea şi p rin care dirija viaţa publică. A părîndu-şi interesele proprii, ea acţiona totuşi în epoca veche, în linii m ari, ca rep rezen tan tă a intereselor întregii clase a oam enilor liberi, a întregului populus Rom anus în lupta îm potriva sclavilor, ca şi a popoarelor străin e pe care le subjuga. A bia în perioada G racchilor plebea şi păturile populare în general încep să se m anifeste din ce în ce mai organizat în lu p ta politică, afirm îndu-şi to t mai h otărît interesele proprii, specifice. In această perioadă, în urm a îndelungatului proces de scindare tot m ai accentuată a clasei oam enilor liberi în două p ături cu interese v ă d it contradictorii, patricieni şi plebei, încep să se contureze net două grupări politice 18 Vezi V. I. L e n i n , Marx-Engels-marxism, ed. 3, Editura Politică, Bucureşti, 1958, p. 428; vezi şi frecventele cazuri de înarmare a sclavilor în luptele dintre Marius şi Sylla, ca şi în cursul războiului dintre Caesar şi Pompeius (la C a e s a r , Răz­ boiul civil, I, 24, nota 122 etc.). 19 Vezi K. M a r x şi F. E n g e l s . Opere alese în două vo­ lume, voi. I, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 240: „ . . . în vechea Romă lupta de clasă se desfăşura numai în sînul unei mino­ rităţi privilegiate, între bogaţii liberi şi săracii liberi“.

STUDIU INTRODUCTIV

15

opuse: optim aţii şi popularii20. O ptim aţii, care s-au in ti­ tu la t singuri „cei m ai b u n i“ (optimi), e ra u reprezentanţii intereselor v îrfu rilo r clasei dom inante, în prim ul rîn d ale aristocraţiei senatoriale, urm ărind m enţinerea vechilor p ri­ vilegii şi rep rim area oricăror încercări de dem ocratizare a conducerii statului. P rin opoziţie cu ei, popularii erau cei care în lu p ta politică acţionau ca apărători ai in te re ­ selor u nor m ase m ai largi, ale plebei în prim ul rîn d 21. Spre deosebire de dem osul atenian, care în perioada înfloririi dem ocraţiei sclavagiste participa direct şi activ la conducerea statului, plebea rom ană era departe de a avea conştiinţa politică a acestuia, fiind u n participant m ult mai pasiv la evenim entele care se petreceau în ju ru l său, înşelată cele m ai adesea în buna sa credinţă22. O ricît a r p ărea de ciudat, conducătorii partidei popu­ lare nu se recru tau în general, aşa cum ne-am aştepta, din rîndurile plebei, lipsită p rin condiţia ei de adevărata putere politică. Cu excepţia lui M arius, m ajo ritatea conducătorilor popularilor — Gracchii, Cinna, Clodius, Caesar însuşi — se trăgeau din vechi şi ilustre fam ilii aristocratice. R efor­ mele politice ale G racchilor, rep rezen tan ţi ai forţelor populare, erau opera unei m inţi treze şi a unei înalte conştiinţe cetăţeneşti, care. ridicîndu-se deasupra in te re ­ sului m eschin şi egoist al p ătu rii privilegiate, avea în vedere interesele m ai largi ale în tregului popor rom an (înţeles în sensul antic, ca totalitatea oam enilor liberi), u rm ărind în tă rirea republicii23. încercarea lor a dat greş, în tru cît form a economică pe care căutau s-o învie (mica pro p rietate agricolă) şi fo rţa socială legată de ea (ţărăni­ m ea liberă) erau condam nate la pieire. Epoca im ediat 20 Cf. S. L. U t c e n k o, HaefiHo-noJiHTHqecKas 6opb6a b Phmc HaKaHyHe nafleHM pecnyfiJiHKH, Moscova, 1952, pp. 21—22, 31, 34. 21 Pentru caracterizarea popularilor vezi N. A. M a ş k i n , Principatul lui Augustus, p. 12 şi urm. şi 20. Dintre izvoarele antice deosebit de importante sînt cîteva locuri din Cicero, în primul rînd Pro Sestio, 96, Ad Atticum, II, 19, 2 şi 20, 4. 22 Vezi S. L. U t c e n ko, op. cit., p. 21 şi urm. 23 Vezi N. A. M a ş k i n , op. cit., p. 15, şi M. E. S e r g h e e n k o , 3eMeJibHaa peiţopivia TnOepra TpaKxa h paccKa3 AnimaHa, în „BecTHHK UpeBHeH HcTOpun”, 1958, nr. 2, pp. 150—156.

16

CICERONE POGHIRC

u rm ăto are a adus victoria definitivă a m arii proprietăţi. Asistăm în perioada u rm ătoare G racchilor la o tre p tată degradare politică şi, ca urm are, m orală a plebei rom ane, de la situ a ţia dem nă de cetăţean liber, pe care i-o dădea m ica ei p roprietate şi fap tu l că tră ia din m unca proprie, pînă la starea înjositoare a lum penproletariatului din epoca răstu rn ă rii republicii, sim plu p arazit al societăţii, m ai p u ţin an g ren at în procesul producţiei chiar decît trîn d av u l stăpînitor de sclavi24. A cest fa p t se oglindeşte chiar şi în evoluţia lozincilor prom ovate de p artid a popu­ larilor: dacă în epoca G racchilor obiectivul principal al luptei era problem a păm întului, a m enţinerii micii pro­ prietăţi, în epoca u rm ătoare principală este anularea da­ toriilor şi îm p ărţirea de grîne, îm p ărţirea de păm înturi fiind m ai m u lt o m anevră abilă a p ătu rii suprapuse, prin care în lă tu ra din Rom a elem entele tu rb ulente, su p ără­ toare. Plebea continuă şi acum să-şi form uleze p rete n ­ ţiile, dar acestea nu m ai ţin de re p a rtiţia proprietăţii, de postularea unui rol determ in at în procesul de producţie, ci num ai de re p a rtiţia produselor. în esenţă, ea a fost scoasă în afara luptei politice fundam entale. Ca u rm are a acestui fapt, plebea a devenit o sim plă m asă de m anevră în m îinile unora d in tre rep rezentanţii aristocraţiei aflaţi din tr-o pricină sau alta în conflict cu restu l p ăturii din care făceau parte. Conducătorii popularilor sîn t în această vrem e, de obicei, nobili scăpătaţi, înglodaţi în datorii de pe u rm a am biţiilor politice n em ăsurate sau chiar a desfrîului, cum a fost Clodius şi, în anum e m ăsură, Caesar însuşi. N ereuşind p rin m ijloacele obişnuite să-şi refacă situaţia şi să pună m îna pe putere, ei m anevrează cu abilitate tu lb u ră rile plebei, speculînd năzuinţele ei p en ­ tru a-şi infringe adversarii lor politici. G răitor pentru felul cum aristocraţii „populari" foloseau plebea ca pe o tram bulină p e n tru propria lor ascensiune politică este cazul lui Clodius, care, născut d in tr-u n a din cele mai vechi şi m ai vestite fam ilii patriciene (ginta Claudia, care dăduse pe A ppius Claudius Caecus), şi-a „vulgarizat" num ele din Claudius în Clodius şi s-a lăsat adoptat de 24 Vezi caracterizarea plebei, mai ales cea din Roma, la S. L. U t c e n k o. op. cit., pp. 19, 51.

STUDIU INTRODUCTIV

17

un plebeu (cu sp rijin u l lui Caesar, m are pontif pe atunci) p en tru a putea ajunge trib u n al plebei. „Popular" este în această perioadă mai degrabă sinonim cu „dem agog"25. Populari sînt deci acei patricieni care nu in tra u în grupa oligarhică, cu care interesele lor îi puneau în conflict. V rînd să slăbească puterea oligarhiei şi să restabilească au toritatea senatului în întregim ea lui şi a comiţiilor, iar de cele m ai m ulte ori urm ărin d scopuri p u r personale, ei făceau apel la plebea neangajată p rin clientelă, pe care, neputînd-o atrage p rin m ijloace m ateriale, o cîştigau prin lozinci democratice, p rin propuneri de legi favorabile etc. Adesea ei nu se sfiau să facă apel chiar la sclavi, atunci cînd nu m ai aveau altă posibilitate. Ei eliberau uneori pe sclavii care luptaseră de partea lor, dar niciodată n-au a ră ta t nici cea m ai m ică intenţie de a desfiinţa sclavajul ca instituţie. Dacă optim aţii erau reprezentanţii p ăturii sociale celei m ai avute, popularii nu reprezentau form e economice m ai avansate, ci constituiau de obicei g ru p u l dizident, de opo­ ziţie, al aristocraţiei. Aşa se explică desele treceri dintr-o grupare în alta în această vrem e23. Pom peius, care-şi în ­ cepuse cariera ca partizan al lui Sylla, deci optim at, luptă după aceea îm potriva aristocraţiei, restau rîn d vechea con­ stitu ţie republicană abolită de Şylla, ca în cele din urm ă să m oară luptînd în fru n tea aristocraţilor îm potriva lui Caesar. Cicero, cavaler ca origine, îşi începe cariera acuzîndu-i pe partizanii lui Sylla, lu p tă m ai tîrziu p entru îm păcarea în tre p ăturile sociale (pax civilis, concordia ordinum), p e n tru ea să devină către sfîrşitu l vieţii expo­ nen tu l ideologic al reacţiunii aristocratice. în schim b Cae­ sar, de cea mai nobilă origine, este exponentul consecvent al popularilor, cel p u ţin pînă în m om entul cînd obţine puterea. Cazurile de totală consecvenţă politică, fie şi reacţionară, de tipul lui Cato, sînt foarte rare în această epocă. Conflictul d intre cele două forţe politice, m anifestat mai cu tărie pe vrem ea Gracchilor, a fost relu a t cu şi 25 Vezi pasajele din Cicero citate la p. 15, nota 21. 28 Asupra explicaţiei acestui fenomen vezi şi S. L. U t c e n k o, op. cit., p. 22. 2 — R ăzboiul g allic

18

CICERONE POGHIRC

m ai m are violenţă la Începutul secolului I î.e.n., in lupta, d in tre partizanii lui M arius (populari) şi ai lui S ylla (oli­ garhie aristocratică), care au pus în lu p tă unii îm potriva altora arm ate întregi. Roma, ca şi cum a r fi fost u n oraş străin, a fost pe rîn d cucerită cînd de arm atele unora, cînd de ale altora, pînă ce victoria lui Sylla a adus o foarte rela tiv ă şi trecătoare stabilizare. C onstituţia ro ­ m ană a fost transform ată conform cu interesele aristocra­ ţiei, auto ritatea trib u n ilo r redusă la m inim um , d repturile com iţiilor restrîn se în bună m ăsură, plebea lipsită şi de distribuirile de grîne care i se asiguraseră de pe vrem ea Gracchilor. A ceastă relativ ă victorie a oligarhiei nu avea să fie de lungă durată. La scurtă vrem e după m oartea lui Sylla, forţele popularilor reiau lupta, avînd în curînd în fru n te pe Caesar. C onflictul capătă din nou proporţiile unui război civil, care avea să se încheie în cele din urm ă cu răstu rn a re a republicii şi in stau rarea d ictaturii im periale. R ezultatul tu tu ro r acestor frăm în tări este aparent paradoxal: lu p ta popularilor, a forţelor dem ocratice, a m aselor duce la în lă tu ra re a republicii şi in stitu irea dicta­ tu rii personale. L ucrul devine însă înţeles în m om entul în care avem în vedere situaţia în ansam blu, întregul rap o rt de forţe ale societăţii rom ane din acea epocă. D ezvoltarea sclavagism ului adusese ascuţirea la m axi­ m um a contradicţiilor in tern e in eren te acestei o rîn d u iri. C reşterea pu tern ică a sclavagism ului la Rom a27 datorită unor condiţii deosebit de prielnice, asupra cărora nu insistăm , avusese ca efect extinderea statu lu i rom an de la cetatea-stat, lim itată la zidurile Romei, la u n im periu m ondial cum puţine a m ai cunoscut istoria. Form a de organizare a statu lu i rom an continua să fie în bu n ă m ă­ sură aceea din vrem ea cetăţii-stat, cu m ag istratu ri pu­ ţine, aflate aproape toate în m îinile unei infim e m ino­ rită ţi a poporului rom an, cele cîteva zeci de fam ilii aristo­ cratice şi noii îm bogăţiţi. Lărgirea Im periului rom an ofe­ rea, la rîn d u l ei, condiţii deosebit de favorabile dezvolAsupra situaţiei economice a statului roman în secolul I î.e.n., vezi Istoria universală (trad. din limba rusă), voi. II. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, pp. 357—358.

STUDIU INTRODUCTIV

19

tării sclavagism ului, ascuţindu-i în acelaşi tim p la m axi­ m um contradicţiile. B eneficiarul im enselor bogăţii jefuite din provinciile cucerite nu era în treg u l popor rom an, ci ele in trau în m ina cîtorva privilegiaţi28, plebei revenindu-i cel m ult pom ana d istribuţiilor g ratu ite de grîne. J a ­ ful ex te rn grăbise procesul de concentrare al m ijloacelor m ateriale în sînul societăţii rom ane, punînd pe plebeul sărac în tr-o neputincioasă inferioritate în lu p ta politică şi economică faţă de concurentul său, m arele p roprietar de sclavi. Pe de, altă parte, zecile şi uneori sutele de m ii de sclavi obţinuţi ca pradă de război făceau nerentabilă şi in utilă m îna de lucru liberă, reducîndu-1 pe plebeu, aşa cum s-a văzut, la situaţia de parazit. In sînul clasei dom inante, a oam enilor liberi, contra­ dicţiile se com plicaseră şi în a lt mod. A lături de cele cîteva zeci de vechi fam ilii aristocratice, a căror putere economică era în prim u l rîn d m area p ro p rietate agrară, apăruse o nouă p ă tu ră socială, aceea a proaspeţilor îm ­ bogăţiţi de pe urm a speculaţiilor com erciale şi căm ătăreşti şi a jafu lu i din provincii, cavalerii. S itu aţia acestora era oarecum interm ed iară în tre plebei şi aristocraţi. Inte­ resele lor, legate de form e economice m ai noi (comerţul, finanţele, m area producţie m eşteşugărească), in tra u în conflict cu acelea ale aristocraţiei, legată de o form ă eco­ nom ică retrogradă, m area p roprietate funciară. în această ciocnire de interese, cavalerii căutau, m ai ales în epoca m ai veche, u n aliat în rîndurile plebei, şi m ai cu seam ă p rin tre rep rezen tan ţii politici ai acesteia, şefii populari­ lor. De m ulte ori însă, interesele lor, ca p ă tu ră posesoare de m ijloace de producţie, m ergeau a lă tu ri de aristocraţie, îm potriva plebei proletarizate. De aici această oscilaţie în tre populari şi optim aţi, observată adesea la cavaleri29. 28 Proprietatea privată crescuse în vremea lui Caesar peste măsură. Crassus, legendar prin avuţiile sale, spunea că bogat cu adevărat este numai cel care poate întreţine din averea sa o armată (P 1 u t a r h, Crassus, 2). Pompeius era şi el unul dintre cei mai bogaţi oameni ai timpului, ca şi Labienus. L. Domitius Ahenobarbus, adversarul lui Caesar, promite trupelor sale (peste 10 000 de oameni) cite 15 iugăre de fiecare soldat din pămînturiie sale (vezi Războiul civil, I, 17). 29 Vezi S. L. U t c e n k o , op. cit., p. 39.

20

CICERONE POGHIRC

C ontradicţia fundam entală a societăţii sclavagiste ro­ m ane, aceea d intre sclavi şi stăpîni, ascuţea şi m ai m ult toate aceste conflicte. Răscoale ca acelea ale sclavilor din Sicilia (sfîrşitul secolului al II-lea î.e.n.) sau cea condusă de S partacus am eninţau însăşi existenţa statului rom an. Ciocnirile de interese din sinul clasei dom inante, fărîm iţarea, dezagregarea ei o făceau incapabilă să reziste atacu­ rilor tot m ai violente ale exploataţilor. Singura form ulă de salvare era in stau rarea dictaturii, care să potolească într-o anum e m ăsură conflictele din in terio ru l clasei stăpinilor de sclavi, dîndu-i coeziunea necesară p en tru a-şi m enţine dom inaţia am eninţată. în cursul prim ei jum ătăţi a secolului I î.e.n. asistăm tot mai des la încercări de in sta u ra re a dictaturii. Cînd o p ătu ră, cînd cealaltă în ­ cearcă să-şi im pună rep rezen tan tu l în postul conducător, a tît p rin m ijloacele legale ale luptei politice, cît şi sub form ă violentă. S ituaţiile critice p rin care trece statul rom an în această perioadă fac senatul să atribuie din ce în ce m ai des puteri ex traordinare u nor oam eni politici, p e n tru a scoate republica din impas. Răscoalele sclavilor, războiul îm potriva lui M ithridate, cel îm potriva piraţilor şi altele scot în fru n te a n d pe Crassus, cînd pe Pom peius sau pe alţi oam eni politici, cărora li se acordă p u teri cvasidictatoriale, h otărîrii lor supunîndu-se toţi ceilalţi m a­ g istraţi30. A lteori dictatorul tem porar era im pus de lupta a rm ată internă, ca în cazul lui M arius şi Sylla. D ictatura lui Sylla a fost, de fapt, prim a încercare de a instaura p u terea m onarhică la Roma. L upta aceasta avea să ducă la im punerea reprezen­ tan tu lu i forţelor dem ocratice, a lui Caesar, dar ea se făcea în interesul întregii clase a stăpînilor de sclavi. D upă uci­ derea lui Caesar, în urm a unor noi tu lb u ră ri şi lupte civile, istoria avea să-l im pună pe A ugustus, care a ştiut să reprezinte m ai bine interesele generale ale clasei stăpînitoare, consolidîndu-i p e n tru o bună vrem e poziţia. 30 Asupra rolului magistraturilor extraordinare în pregătirea dictaturii, vezi A. E. R. B o a k, The extraordinary commands from 81 to 48 b. C., American Historical Review, XXIV (1918— 1919); vezi şi N. A. M a ş k i n, op. cit., p. 16 şi urm.

STU DIU

IN T R O D U C T IV

21

VIAŢA Calus Iulius Caesar s-a născut în anul 100 î.e.n.31, la 13 ale lunii Quintilis, care avea să se num ească m ai tîrziu, după num ele său, iulie. Se trăgea dintr-o \veche gintă patriciană, Iulia, care pretindea că descinde, p rin Iulus Ascanius, fiul lui Aeneas, din însăşi zeiţa Venus, cum i-a plăcut chiar lui s-o sublinieze32. D upă ram u ra m atern ă a mamei sale, Aurelia, Caesar pretindea (loc. cit.) că se trage din regele Ancus M arcius33. C ricît de înaltă i-a r fi fost ascendenţa, c e rt este că fam ilia lui, care jucase un rol im portant în secolul al IV-lea, se eclipsase în secolul al III-lea şi reapăruse abia în vrem ea războaielor cu H annibal34. Chiar şi după această dată ea nu ocupase posturi prea însem nate în conducerea statului, deţinînd mai cu seam ă funcţii religioase. Prim ul, pare-se, din fam ilia Iulia care a p rim it dem nitatea consulară este unchiul său, Sextus Iulius Caesar, consul în anul 91 î.e.n. T atăl lui Caesar nu atinsese decît treap ta de pretor. Mai certă decît pretinsa origine divină şi hotărîtoare pentru întreaga lui existenţă avea să fie însă rela ţia lui cu unul din cele mai im portante personaje ale epocii, şeful popu­ larilor, M arius, care era căsătorit cu Iulia. m ătuşa lui Caesar. S tarea m aterială m odestă, pare-se, a fam iliei (Caesar apare chiar de la început înglodat în datorii), nem ulţum i­ rea acum ulată de m ultă vrem e că, deşi de cea m ai veche viţă aristocratică, Iulii fuseseră în general pînă atunci ţinuţi departe de m arile dem nităţi şi, m ai ales, tradiţia 31 Data este confirmată de aproape toţi istoricii antici (P 1 ut a r h , Caesar, 69: S u e t o n i u s , Caesar, 88; A p p i an, Războaiele civile, II, 149; V e l l e i u s P a t e r c u l u s , II, 43 ş.a.). Constatînd că lui Caesar i s-a acordat pretura şi consulatul cu doi ani înainte de vîrsta legală, Th. Mommsen presupune că s-ar fi născut în 102. Cum astfel de excepţii nu sînt rare în epocă, nu este obligatoriu să. acceptăm ipoteza lui Mommsen. 82 Vezi discursul la moartea mătuşii sale Iulia, S u e t o n i u s , Caesar, 6. 33 Familia din care se trăgea după mamă Aurelia se numea Marcia Rex. 34 A. P i g a n i o 1, La conquete romaine, ed. 2, Paris, 1930, p. 388.

22

CICERONE POGHIRC

revoluţionară pe care o lăsase ru d en ia cu M arius în fam i­ lia sa au făcut ca tîn ă ru l Caesar să se afilieze încă de la început popularilor, devenind în scurtă vrem e şeful in­ contestabil al acestei g ru p ări35, cel m ai consecvent dintre rep rezentanţii ei. Copilăria şi-a tră it-o în tim pul cum plitelor lupte din­ tre partizanii lui M arius şi ai lui Sylla, evenim ente care trebuie să fi avut o puternică influenţă în form area sa, dată fiind m ai ales ru d en ia apropiată cu M arius, iar peri­ oada form ării conştiinţei sale politice şi a in tră rii lui în viaţa publică se plasează tocm ai în anii cruntei dictaturi a lui Sylla. De educaţia lui s-a ocupat in copilărie m am a sa, A ure­ lia38, după m ărtu ria lui T acitus37 u n a d in tre cele mai respectabile fem ei rom ane, dem nă de a fi com parată cu Cornelia, m am a Gracchilor. Instrucţiunea a căpătat-o de la u n celebru reto r de origine gallică, M arcus A ntonius Gnipho. La v îrsta de 13 ani (în anul 87 î.e.n. este ales, g raţie trecerii unchiului său M arius, p reot al lui Ju p ite r (Flamen dialis). In anuT urm ător fam ilia îl logodeşte cu Cossutia, dintr-o fam ilie foarte bogată de cavaleri. La 16 ani îşi pierde tatăl, iar doi ani m ai tîrziu (în anul 82 î.e.n.) îşi părăseşte logodnica şi se căsătoreşte cu Cor­ nelia, fiica lui Cinna, fost consul, tovarăş al lui M arius, unul d in tre şefii popularilor. S u p ărat de acest act, dicta­ torul Sylla încearcă să-l silească să divorţeze de fiica adversarului său, dar nu reuşeşte; de aceea, luîndu-i titlul de flam en dialis, dota soţiei şi m oştenirile fam iliale, Sylla îl decretează duşm an politic. Unii prieteni care, m iraţi de înverşunarea dictatorului, îi spuneau acestuia că Cae­ sar nu e decît u n copil, Sylla, care intuise caracterul tînărului, le răspunde că „în acest copil se ascund mai m ulţi M arius“3A Caesar este nevoit să se exileze. Bolnav, fuge pe ascuns şi cu greu scapă de oam enii lui Sylla trim işi în u rm ă rirea lui, m ituindu-i. 85 Vezi P l u t a r h , Caesar, 5—6. 86 Aurelia se trăgea dintr-o ilustră familie plebeiană; fraţii ei Caius şi Marcus Aurelius Cotta au fost consuli pe rînd în anii 75 şi 74 î.e.n., ambii adversari ai oligarhiei lui Sylla. 87 T a c i t u s , Dialogus de oratoribus, 28. 88 P l u t a r h , Caesar, 1; S u e t o n i u s , Caesar, cap. 1.

)

STUDIU INTRODUCTIV

23

In tre anii 81 şi 78 (pină după m oartea lui Sylla), cit tim p este nevoit să stea departe de Roma, Caesar folo­ seşte acest tim p liber şi se înrolează întîi în arm ata lui M arcus M inucius Therm us, în cam pania îm potriva lui M ithridate, în care se distinge prim ind coroana civică, răsplata celor care salvau viaţa u nui cetăţean rom an pe cîm pul de luptă. Tot în această perioadă se situează însă şi episodul relaţiilor sale cu Nicomede, regele B ithyniei, care aveau să dăuneze a tît de m u lt faim ei lui39. După cucerirea oraşului M ytilene, Caesar se înscrie în flota care lupta îm potriva p iraţilor din Cilicia sub conducerea lui Publius S ervilius Isauricus, pe al cărui fiu avea să şi-l aleagă m ai tîrziu coleg în tim p u l celui de-al doilea consulat (49). în d ată după m oartea lui Sylla se întoarce la Roma şi in tră în rîn d u rile celor care lu p ta u îm potriva partizanilor acestuia, acuzînd, cînd avea doar 21 de ani, de luare de m ită pe u n prieten al lui Sylla, Cnaeus Dolabella. Era. de altm interi, m odul cel mai obişnuit p e n tru un tînăr care-şi începea cariera de a atrage a te n ţia publică asupra sa p rin tr-u n proces răsu n ăto r40. Procesul îi atrage succesul public scontat, dar partizanii lui Sylla erau încă destul de puternici, aşa încît Dolabella este achitat. Un al doilea proces în d re p ta t îm potriva unui a lt optim at, Cnaeus A ntonius H ybrida, acuzat de jaf în Grecia, este de asem enea pierdut. Cele două procese îi aduc faim ă, cîştigîndu-i sim patia popularilor, dar şi duşm ănia u nor personaje in ­ fluente din rîn d u rile optim aţilor. Din cauza acestor duş­ m ănii, considerînd că nu e m om entul u nor acţiuni dem o­ cratice în tr-o vrem e în care partizanii lui Sylla au încă destulă putere, el hotărăşte să se retrag ă din nou din Rom a şi pleacă spre Rhodos. In drum spre Rhodos este prins de piraţi, care bîntu iau în vrem ea aceea m ările; în această îm p reju rare se vădesc cîteva tră să tu ri esenţiale ale caracterului său. Se povesteşte că, deşi prizonier, el are faţă de p iraţi o ati39 Vezi S u e t o n i u s , Caesar, 2 şi 49. 40 Tot astfel procedase Cicero, care debutase în 84 printr-un proces împotriva unui libert al lui Sylla, Chrysogonus, pe cînd dictatorul era în plină putere.

Pi

<

24

-

' - • ■ -* ■

:

*

■ ■ .

■

{

CICERONE POGHIRC

tudine demnă, de-a d rep tu l dispreţuitoare, care reuşeşte să le im pună. Cînd p iraţii cer p e n tru răscum părarea lui 20 de talanţi, el rîde de ei, spunîndu-le că nu ştiu pe cine au prins de cer aşa de puţin şi le oferă 50 de talanţi. pe care reuşeşte să-i strîn g ă p rin trim işii săi de la oraşele din Asia. Întîm plarea a ra tă că tîn ă ru l Caesar era conştient de propria sa valoare, dar denotă şi o anum e vanitate puerilă, care avea să se m anifeste şi cu alte ocazii. Pe cînd era încă în captivitate Caesar îi am eninţa pe piraţi că în m om entul cînd se va elibera are să-i spînzure, iar aceştia rîdeau, luîndu-i cuvintele d rep t glum ă. Caesar însă s-a ţin u t de cuvînt şi, îndată ce a fost eliberat, a strîns o flotă, i-a prins şi i-a om orît fără nici un fel de judecată, cu toată opoziţia m agistratului din acea regiune41. F ap tu l dovedeşte o cruzim e calculată, care, ca şi alte fapte asem ănătoare, nu trebuie u ita tă atunci cînd se discută despre m ult lăudata clem enţă a lui Caesar. După ieşirea din captivitate se duce totuşi la Rhodos, unde ia lecţii de elocinţă cu cel m ai celebru reto r al tim pului, faim osul Molon din Rhodos, profesorul lui Cicero. Ca om care urm ărea cu stă ru in ţă ascensiunea. Caesar .îşi dădea foarte bine seam a de im portanţa talen­ tului oratoric p e n tru cariera politică, fie şi num ai după exem plul contem poranului său (cu şase ani m ai în vîrstă) Cicero., care, deşi de origine m odestă, doblndise în scurtă vrem e faim ă şi au to ritate m ai ales d atorită excepţio­ nalului său talen t oratoric42. Caesar şi-a form at la şcoala din Rhodos elocinţă elegantă şi im provizarea facilă pe care aveau să i-o laude a tît de m ult contem poranii43, care îl considerau p rin tre prim ii oratori ai tim pului. In anul 74 este ales pontif în locul unchiului său Au­ relius Cotta şi este nevoit să se întoarcă la Roma, unde ' îşi începe activitatea politică în aşteptarea vîrstei leeale p en tru m agistraturile superioare. La scurtă vrem e după aceasta candidează la funcţia de trib u n m ilitar îm potriva lui Calus Popilius şi, datorită sim patiei poporului, este 41 P 1 u t a r h, Caesar, 2; S u e t o n i u s , Caesar, 4. 42 Remarca lui R. P i c h o n, Histoire de la litterature latine„ ad. 2, Paris, 1898, p. 237. 43 Vezi pp. 56—57.

STUDIU INTRODUCTIV

25

ales, fiind preferat acestuia. Era tocmai vrem ea lu p telo r lui Pom peius îm potriva lui S ertorius în Spania şi a m arii răscoale a sclavilor conduşi de Spartacus, în înăbuşirea căreia s-a ilu stra t u n alt viitor coleg al său de trium virat, Crassus. Dovedindu-se politician abil încă de la început, Caesar, deşi se m anifestă ca popular şi cîştigă sim patia plebei p rin dărnicia sa, dîndu-şi seam a că epoca în care lum ea liberă era speriată şi în d îrjită de răscoala lui S par­ tacus nu e m om entul potriv it unor acţiuni radicale, în ­ treţine relaţii şi cu unele cercuri aristocratice care-1 p u ­ teau sprijini în ascensiunea politică. A stfel el sprijină acţiunea lui Pom peius, susţinută de cercurile dem ocra­ tice, din tim pul consulatului acestuia cu Crassus (anul 70 î.e.n.), acţiune care avea ca scop restau rarea constitu­ ţiei dinainte de Sylla (restabilirea drep tu rilo r trib u n i­ lor, adm iterea cavalerilor şi a plebeilor bogaţi în comi­ siile judiciare, distribuirea gratu ită de grîne eţc.). A cţiu­ nea era întreprinsă, desigur, sub influenţa m arii răscoale a sclavilor, cînd oligarhia aristocratică, sub presiunea prim ejdiei, a înţeles că trebuie să renunţe pe m om ent la unele interese egoiste p e n tru a uni întreaga clasă a oam enilor liberi îm potriva pericolului care îi am eninţa. Deşi fuseseră partizani ai lui Sylla, Pom peius şi Crassus sînt nevoiţi să se apropie de populari şi să se ridice îm potriva m ăsurilor aceluia p e n tru a nu-şi pierde popu­ laritatea. A cţiunile lui Pom peius îm potriva piraţilor ser­ veau de asem enea cercurile democratice, căci activitatea piraţilor făcea imposibil im portul de grîne, fa p t de pe urm a căru ia suferea plebea, şi dezorganiza com erţul pe mare, lovind în prim ul rîn d în cavaleri. M anevrele de­ m ocratice ale lui Pom peius îi aduc ceea ce dorea: co­ m anda în O rient, unde avea să se com porte ea stăpân absolut44. D atorită abilităţii politice a lu i Caesar, cariera sa se desfăşoară rapid: în 68 el este ales cvestor, în 65 edil, în 63 m are pontif, în 62 î.e.n. pretor, în anul urm ător guvernator al Spaniei, iar în 59 î.e.n. consul. Alegerea sa ca cvestor în 68 î.e.n. îi aduce in tra re a în rândurile senatului. C vestura o exercită în Spania U lterior pe 44 Vezi Istoria universală, voi. II, pp. 359—360.

26

CICERONE POGH1RC

lîn g ă propreto ru l A ntistius Vetus. în această perioadă se situează u n episod deosebit de sem nificativ p en tru dez­ v ălu irea in tenţiilor lui Caesar, a planurilor lui de m ă­ rire. Se povesteşte că, aflîndu-se la Gades în tim pul cvestu rii sale (anul 68 î.e.n.) şi văzînd în tem plul lui H ercule o statuie a lui A lexandru cel M are, a plîns, învinovăţindu-se că n -a făcut încă nim ic de seam ă la o vîrstă cînd A lexandru cucerise lum ea45. A ltă dată, trecînd printr-u n sat sărăcăcios din G allia şi fiind în treb at în glumă de unul din însoţitori dacă şi aici pot fi am biţii, lupte p e n tru în tîie tate şi vrăjm ăşii p rin tre cei puternici, el a răspuns că a r p refe ra să fie prim ul acolo decît al doilea la Rom a46. P înă să ajungă însă prim ul la Rom a şi stăpînul lumii, ca A lexandru, i-au tre b u it m ai bine de 20 de ani. în tot acest tim p el şi-a u rm ă rit cu îndîrjire ţelul propus, punînd în slujba lui o energie uim itoare, o inteligefiţă şi o iscusinţă cu to tul excepţională. înflăcă­ ra t de această idee, el părăseşte Spania înainte de înche­ ierea term enului m agistraturii sale şi se întoarce la Roma p e n tru a-şi pune în acţiune planurile. în drum vizi­ tează coloniile din G allia Cisalpină, unde avea să fie mai tîrziu guvernator, şi le atrage de partea sa, prom iţînd gallilor sprijinul în cererea lor de a obţine cetăţenia ro­ m ană. în această vrem e o puternică im presie publică produc discursurile funebre rostite de el la m oartea m ătuşii sale Iulia şi la m oartea soţiei sale, Cornelia, deşi aceasta m u­ rise tîn ă ră şi la rom ani nu se obişnuia să se facă elo­ giul fem eilor m oarte în tinereţe. F ap tu l i-a atras sim ­ patia m ulţim ii, care vedea în aceasta un semn de sen­ sibilitate. în plus, Caesar a ştiu t să transform e înm orm întarea m ătuşii sale în tr-o m anifestaţie politică, seoţînd în public cu ocazia aceasta, p e n tru prim a dată de la m oar­ tea lui Sylla, statuile lui M arius şi ale celorlalţi p a rti­ zani ai acestuia. A ceastă m anifestare publică a senti­ m entelor sale faţă de curentul popular i-a atra s şi mai m ult sim patia plebei. C aracteristic p e n tru m entalitatea sa, ca şi p e n tru confuzia ideologică a celorlalţi şefi popu45 S u e t o n i u s , Caesar, 7, şi P l u t a r h , Caesar, 11. 46 P l u t a r h , Caesar, 11.

STUDIU INTRODUCTIV

27

lari, ieşiţi în general to t din rândurile aristocraţiei, este faptul că în discursul ţin u t la această m anifestaţie popu­ lară el ţine să-şi afirm e public originea regală şi divină. întoarcerea sa din Spania a av u t loc în vrem ea cînd Pom peius căpăta p rin legea G abinia p u terea ex traordi­ nară în conducerea războiului îm potriva piraţilor. în anul u rm ăto r Pom peius este n u m it com andant în răz­ boiul îm potriva lui M ithridate p rin legea M anilia, sp ri­ jin ită de Cicero în discursul cu acelaşi num e. în acelaşi an (66 î.e.n.) i se încredinţează lui Caesar sarcina de curator (intendent) al căii Appia, în care funcţie nu-şi cru ţă averea p e n tru a-şi ară ta zelul. în 65 î.e.n. este ales edil şi în această funcţie face cheltuieli şi mai m ari, îndatorîndu-se cui m ilioane d e sesterţi p e n tru a cîştiga favoarea poporului, oferind jocuri de circ, reprezentaţii teatrale şi ospeţe publice care întrec pe toate cele dinain­ tea lui47. T ot cu această ocazie el -cîştigă definitiv sim ­ patia m ulţim ii, rep u n în d pe Capitoliu trofeele şi statuile lui M arius, în lătu rate din porunca lui Sylla. Plebea, ca şi oam enii, politici dem ocraţi, văd în el de acum înainte pe şeful necontestat al popularilor. A cuzat în senat' că a r complota făţiş îm potriva statului, Caesar răspunde p rin tr-u n discurs p rin care nu num ai că înlătu ră acuza­ ţiile aduse, dar reuşeşte chiar să cîştige sim patia m ajo­ rităţii senatului. în toată această epocă Caesar reuşeşte să îm bine acţiu­ nile dem ocratice cu intrigile de culise în propriul său interes. U nele izvoare antice atestă am estecul lui, îm ­ preună cu Crassus, în aşa-num ita prim ă conspiraţie a lui C atilina (anii 66—65 î.e.n.). P roiectul de lege agrară al trib u n u lu i Servilius R ullus din anul 64 î.e.n. pare să fi fost de asem enea inspirat de Caesar, căci am inteşte de legile agrare propuse de el m ai tîrziu 48, dar, datorită intervenţiei lui Cicero, n u mai este pus în discuţie. D rept răspuns, Caesar instigă pe Labienus, viitorul său legat în Gallia, să intenteze procesul contra optim atului Rabirius, acuzîndu-1 de un omor săvîrşit cu 30 de ani înainte. Tot la propunerea lui Labienus se votează o lege 47 Vezi P l u t a r h , Caesar, 5 şi S u e t o n i u s , 48 A. P i g a n i o 1, op. cit., p. 383.

Caesar, 10.

S.8

CICERONE POGHIRC

p rin care se acordă poporului d reptul de a alege pe m a­ rele pontif. Ca urm are a acestei legi, Caesar este ales m are pontif în anul 63 î.e.n., în locul lui Q uintus Caecilius M atellus care m urise, deşi la această funcţie era concurat de două din cele mai de vază personaje ale Ro­ mei: Publius Servilius Isaurieus, fostul său com andant în Asia, şi Q uintus L utatius Catuluis, fru n taş al senatu­ lui, unul din cei mai intransigenţi aristocraţi. Această funcţie avea şi o deosebită im portanţă politică, p e n tru că m arele pontif se putea oricînd opune h otărîrilor luate de m agistraţi sub p retex t că zeii nu le sînt favorabili. In terv en ţia lui Caesar ca pontif i-a dat lui Clodius drep­ tul de a fi adoptat de urî plebeu şi de a putea fi astfel ales trib u n al plebei, fap t pe care l-a obţinut sub con­ sulatul lui Caesar (59 î.e.n.) şi cu sprijinul acestuia. în acest tim p s-a petrecut u n incident sem nificativ pentru m entalitatea lui Caesar. în tim pul unei sărbători reli­ gioase exclusiv fem inine, care avea loc, conform obi­ ceiului, în casa m arelui pontif, Clodius, care avea legă­ turi cu Pom peia, cea' de-a doua soţie a lui Caesar, a găsit un prilej p e n tru a pătrunde în casă deghizat în haine de fem eie. Faptul, fiind descoperit, a fost con­ siderat ca u n sacrilegiu şi a s tîrn it un m are scandal. Un trib u n l-a dat în judecată pe Clodius p e n tru această faptă şi Cicero a vorbit cu tărie în acuzarea lui, atrăgîndu-şi duşm ănia neîm păcată a acestuia. Solicitat să depună m ărturie, Caesar, p e n tru a-1 m enaja pe Clodius, om ul său, a refuzat sub p rete x t că nu ştie nimic, deşi în urm a acestui evenim ent îşi repudiase soţia. M arele pontif dovedea în această îm p reju rare mai puţine scrupule reli­ gioase deeît ceilalţi. Oa urm are, Clodius a fost achitat. A nul 63 î.e.n. este anul faim oasei conspiraţii a lui Catilin a49 şi al consulatului lui Cicero. Lucius Sergius Catilina, nobil scăpătat, adunînd în ju ru l său elem ente destul de dubioase şi u rm ărind răstu rn a re a oligarhiei senato­ riale şi in staurarea d ictaturii personale, agita problem a anulării datoriilor p e n tru a-şi atrage plebea de partea 49 Asupra acestui eveniment vezi mai ales clasica lucrare a lui G. B o i s s i e r, La conjuration de Catilina, ed. 2, Paris, 1908.

STUDIU INTRODUC TIV

29

sa. M işcarea era sim patizată tacit de toţi cei care urm ă­ reau slăbirea aristocraţiei senatoriale, şi unele izvoare antice afirm ă că*C aesar şi Crassus e ra u şi ei am este­ caţi în conspiraţie. C om portarea lor în această îm pre­ ju rare a fost însă deosebit de prudentă, căci, atunci cînd conspiraţia a fost înăbuşită datorită intervenţiei en er­ gice a consulului Cicero, nu s-au găsit dovezi grăitoare îm potriva lor. Mai m ult decît atît, unele izvoare afirm ă că, p en tru a-şi dovedi nevinovăţia, Crassus şi Caesar ar fi furnizat ei înşişi lui Cicero unele date asupra con­ spiraţiei50. Cînd însă în şedinţa senatului s-a propus condam narea la m oarte a şefilor conspiraţiei, Caesar a încercat salvarea lor p rin tr-u n discurs foarte abil51, în care dem onstra că d eten ţia pe viaţă a r fi o pedeapsă mai grea decît m oartea. In terv en ţia lui cîştigase m ajo­ ritatea senatului şi a r fi triu m fat dacă discursul violent al lui Cato n -a r fi făcut să se im pună propunerea con­ trară. A propierea d intre Crassus şi Caesar, dovedită şi de participarea lor la conspiraţie, nu era întîm plătoare. Cras­ sus, văzîndu-se în trecu t de Pom peius p rin puterile ex­ traordinare care i se acordaseră acestuia în războaiele contra piraţilor şi contra lui M ithridate, încerca o apro­ piere de cercurile populare, Caesar, la rîn d u l său, avea nevoie ide un aliat p rin tre aristocraţii influenţi. In anul 62 î.e.n. Caesar este ales p reto r şi i se încredinţează p re­ tu ra urbană, cea m ai de vază. A cţiunile lui ca pretor îm potriva optim aţilor, sprijinite de tribunul plebei Metellus Nepos, stîrnesc în aşa m ăsură u ra senatului, încît cei doi sînt demişi din funcţie. M etellus fuge la Pompeius, d a r Caesar, văzînd că a îm pins lucrurile prea departe, se supune hotărîrii senatului şi se retrage în casă, abţinîndu-se de la orice acţiune publică. Supunerea lui îi reeîştigă încrederea senatului, care îl repune în funcţie, lăudîndu-1 că s-a ab ţin u t de la tu lb u ră ri şi ac­ ţiuni ilegale. so Vezi S u e t o n i u s , Caesar, 17. 51 Discursul s-a păstrat la S a l l u s t i u s , De coniuratione Catilinae, 51. Deşi prelucrat, el este deosebit de interesant pentru cunoaşterea abilităţii lui Caesar.

30

CICERONE POGHIRC

D upă încheierea m agistraturii i se acordă guvernarea Spaniei cu titlu de propretor. D atoriile sale însă erau a tît de m ari52, incit creditorii nu-1 lăsau să plece din Roma. A lianţa, ou Crassus îl salvează însă, căci acesta îl ia pe cauţiune şi Caesar poate pleca. A juns în Spania, el nu se lim itează la guvernarea paşnică a provinciei, ci începe un război p rin care supune trib u rile din L usita­ nia răm ase încă libere. Aceste lupte, pe lîngă m eritul de a fi adus im portante v enituri statului din prada de război, îi procură însem nate bogăţii personale, titlu l de im perator şi d rep tu l d e a obţine trium ful. în anul 60 î.e.n., după abia un an de eînd plecase plin de datorii în Spania,- se întoarce bogat la Roma, plin de speranţa că va dobîndr două d intre cele mai m ari onoruri: triu m fu l şi consulatul. P e n tru a obţine triu m ­ fu l însă treb u ia să aştepte în a fa ra Romei, fără să-şi demobilizeze arm ata, păstrînd comanda m ilitară pînă cînd senatul avea să hotărască acordarea trium fului. P e n tru a candida la consulat trebuia, dim potrivă, să îm ­ brace toga civilă şi să se prezinte la Rom a p en tru ale­ geri. El încearcă să obţină aprobarea specială de a can­ dida în lipsă, favoare care se m ai acordase anterior, dar opoziţia optim aţilor, şi în prim ul rîn d a lui Cato, adver­ sarul său cel mai înverşurat, fac să nu i se acorde acest drept. Caesar ren u n ţă atunci la trium f, onoare lipsită de vreo p u tere reală, preferind consulatul. P e n tru a-1 obţine în să îi treb u iau aliaţi care să-l ajute îm potriva optim aţilor. El găseşte la Rom a doi nem ul­ ţum iţi, Crassus şi Pom peius: Crassus, vechiul său aliat, e ra nem ulţum it p e n tru fap tu l că, deşi posesor al unor bogăţii im ense, e ra ţin u t în um bră; Pom peius, recent întors d in O rient după victoria îm potriva lui M ithridate, e ra nem ulţum it că, după ce avusese „generozita­ tea" să-şi demobilizeze arm ata în loc să se în d rep te cu ea asupra Romei şi să pună m îna pe putere, cum se aştepta m u ltă lume, senatul nu-i ratificase nici m ăcar după doi ani de la întoarcere m ăsurile lu ate în Orient şi nu acordase păm în t veteranilor săi, ceea ce îi scădea 52 El însuşi afirma că-i trebuiesc 25 000 000 de sesterţi ca să nu posede nimic.

STUDIU INTRODUCTIV

31

prestigiul a tit în faţa arm atei, cît şi a clienţilor săi orientali. Cei doi nem ulţum iţi se duşm ăneau însă în tre ei. Caesar foloseşte cu abilitate nem ulţum irea com ună şi reuşeşte să încheie cu ei o înţelegere secretă (care mai tîrziu a căpătat denum irea de p rim ul triu m v ira t33), p rin care se angajau ea, p rin trecerea şi resursele lor, să nu perm ită să se ia nici o m ăsură politică de către stat care n u i-a r fi convenit vreunuia d in tre ei. Ca pro­ gram activ se hotărîse ca Caesar să obţină consulatul pentru anul viitor, iar Pom peius, ratificarea actelor din O rient şi îm proprietărirea veteranilor. Coaliţia foarte ciu­ dată d intre u n popular (Caesar), un optim at (Crassus) şi Pom peius, care oscila în tre partide, avea ca bază în prim ul rîn d interesul personal: constatînd că nici unul dintre ei n u poate prin propriile forţe pune m îna pe p u ­ tere, s-au decis să realizeze acest lucru îm preună. Legă­ tu ra politică a fost în tă rită p rin tr-u n a de fam ilie, căci Caesar a dat în căsătorie lui Pom peius pe fiica sa Iulia, el însuşi căsătorindu-se cu fiica lui C alpurnius Piso, care a fost ales consul pe anul v iito r54. Im ediat însă ce rap o rtu l de forţe s-a m odificat şi unul d in tre ei a devenit m ai puternic, triu m v iratu l s-a des­ trăm at. înţelegerea lor, iniţial secretă, a devenit în curînd cunoscută, cum se vede din scrisorile lui Cicero, care vorbeşte despre subordonarea faţă de trium viri ca de robie55. încep să circule pam flete îm potriva trium virilor. Izvoarele antice nu întrebuinţează termenul de triumvirat despre această primă înţelegere. Titus Livius (periocha 103) o nu­ meşte conspiratio, S u e t o n i u s , (Caesar, 19) societas, C a s s i u s D i o (37, 54 şi urm.) prietenie (

34

CICERONE POCHIRC

ani. E venim entele ne sînt bine cunoscute din Com en­ tariile asupra războiului gallic, scrise de Caesar însuşi. în tim pul absenţei lui Caesar se petrec la Roma eve­ nim ente deosebit de im portante. L uptele d in tre optim aţi şi populari reîncep cu şi mai m are furie, în fru n te a popularilor aflîndu-se, în lipsa lui Caesar, Clodius Pulcher. care ajunge tribun al plebei în anul 58 î.e.n. în tim pul trib u n atu lu i său el reuşeşte să im pună cîteva m ăsuri care loveau vădit în optim aţi, fiind în interesul plebei: distribuirea g ratu ită de grîne la 320 000 de ce­ tăţeni; reînfiinţarea colegiilor de cartier (un fel de clu­ b uri politice populare, la care_ lu au uneori p arte chiar şi sclavii63), desfiinţate în tim pul conspiraţiei lui C atiîina; exilarea lui Cicero, p u rtă to ru l de cuvînt al optim aţilor în acea vrem e, făcută cu consim ţăm întul tacit al lui Caesar şi Pom peius, p e n tru fap tu l de a fi con­ dam nat la m oarte fără aprobarea adunării poporului pe complicii lui C atilina; lim itarea puterii cenzorilor în alcă­ tu irea listelor de senatori; interzicerea consultării sem nelor cereşti de către m agistraţii superiori în zilele adunării com iţiilqr, deoarece, sub p retex tu l sem nelor nefavorabile, ei declarau adeseori nule legile votate de popor. T oate aceste m ăsuri Clodius le im punea cu forţa, apărînd per­ m anent înconjurat de detaşam ente înarm ate form ate din sclavi şi din păturile de jos ale plebei. A cţiunile, în b u n ă p arte demagogice, ale lui Clodius m ergeau m ult mai departe decît intenţiile lui Caesar, şeful popularilor, şi ele oglindeau în tr-o anum e m ăsură şi nem ulţum irile ple­ bei însăşi faţă de politica dictatorială a trium virilor. Lup­ tele de stradă se ţineau lanţ în această vrem e, iar omo­ ru rile politice erau la ordinea zilei. în anul 52 î.e.n., Clodius este om orît de gladiatorii lui T itus A nnius Milo, unul dintre aristocraţii cei mai înverşunaţi, şi m oartea lui stîrneste o adevărată revoltă în rîndu rile plebei64. A narhia devenise a tît de m are la Roma, încît erau ani cînd, din cauza ciocnirilor de stradă şi a cum nărării fă­ ţişe a voturilor, nu se m ai puteau efectua alegerile d e m agistraţi. 63 Asupra faptului vezi A. S c h e r 11, Die Stellung der Sklaven in den Colleg'a, Diss., Miinchen, 1949. «4 A p p î a n, II, 22.

S1UDIU INTRODUCTIV

33

în aceste îm p re ju rări are loc întîln irea triu m v irilo r la Luca în anul 56 î.e.n. Această în tîln ire are ca scop reîn tă rirea legăturii d intre trium viri şi stabilirea progra­ m ului pe viitor. Ea a însem nat o recunoaştere aproape oficială a p uterii trium virilor, căci la întîln ire au lu at p arte 200 de senatori, dintre care m ulţi m agistraţi, şi 125 de lictori. Cei trei au h o tărît că Pom peius şi Crassus vor fi con­ suli în anul urm ător, după care prim ul va prim i guvernăm întul Spaniei şi al Africii, iar al doilea guvernăm întul Siriei şi com anda în războiul îm potriva părţilor. Lui Caesar i se prelungea comanda în Gallia cu încă cinci ani. Tendinţele autocrate ale trium virilor au s tîm it nem ulţum iri nu num ai în rîn d u l aristocraţilor, ci chiar şi ale plebei. Pom peius şi Crassus n-au fost aleşi decît cu m are greutate, abia în ianuarie 55 î.e.n., mai m ult sub presiunea soldaţilor trim işi de Caesar în perm isie ca să voteze în calitate de cetăţeni. Întîlnirea celor trei nu mai avusese loc însă în vechile condiţii. Dacă la prim a înţelegere pe Caesar num ai abila m anevrare a forţelor popularilor îl punea în rînd cu Pom peius şi Crassus, care îi erau net superiori ca poziţie şi m ijloace m ateriale, la cea de-a doua întîlnire Caesar era, evident, personajul cel mai im portant, dispunînd de o arm ată care îi făcea oricînd accesibilă puterea perso­ nală. T rium viratul, sărbătorit în public cu atîta fast, avea să se destram e în scurtă vrem e, căci Crassus avea să m oară în expediţia îm potriva părţilor, ia r Pom peius, în special după m oartea soţiei sale Iulia (chezăşia legăturii lui cu Caesar), văzînd că acesta i-o ia cu m ult înainte în ce priveşte puterea, se apropia tot m ai m ult de p artida senatorială, mai ales în urm a agitaţiei popularilor în legă­ tu ră cu m oartea lui Clodius. Deşi n um it guvernator al Straniei, el răm ăsese la Roma p e n tru a-şi m enţine auto­ ritatea, guvernînd provincia prin emisari. C reşterea nem ăsurată a puterii şi prestigiului lui Cae­ sar în urm a acţiunilor sale în G allia neliniştea însă în prim ul rîn d senatul. Prim ele sale victorii stîrniseră m îndria că rom anii, care altădată puteau cu greu să se apere de galii, îi atacau acum chiar la ei acasă, supunînd cea m ai m are p a rte a Galliei, p arte care pînă atunci reuşise

36

CICERONE POGHIRC

încă să se m enţină liberă. Dacă la acest lucru adăugăm zecile şi chiar sutele de mii de sclavi şi im ensele bogăţii pe care statu l rom an le căpăta de pe urm a acestui război, înţelegem de ce, cu rare excepţii, prelungirea guvernăm întului lui Caesar în Gallia nu întîm pinase m are opo­ ziţie în senat şi fusese sprijinită cu căldură de Cicero însuşi în discursul De provinciis consularibus. Văzînd însă că, în tim p ce oamenii politici aflaţi la Roma se com prom it în lupte lipsite de principii şi în intrigi m ă­ runte, de interes personal, faim a lui Caesar începe să atingă proporţii legendare şi, m ai ales, că pu terea sa reală a crescut a tît de m ult, încît el ar putea oricînd să pună m ina pe conducerea sta tu lu i656, senatul începe să se îng ri­ joreze. D upă ce altădată îi făcuse g reutăţi lui Pompeius, nevoind să-i recunoască hotărîrile din O rient şi neacordînd păm înt soldaţilor săi, acum aristocraţia face totul ca să-l a tra g ă, văzînd în el singurul cm care i-ar putea fi opus lui Caesar şi ar putea linişti tulb u rările de la Roma, care luaseră proporţii dezastruoase la m oartea lui Clodius. Form a republicană de guvernăm înt se dovedea incapabilă să m ai facă faţă îm prejurărilor, şi ideea dic­ tatu rii durabile, care se im punea cu to t m ai m ultă nece­ sitate ca singura form ulă de salvare a orînduirii exis­ tente, începea să fie înţeleasă de tot m ai m ultă lum e6tl. L u p ta politică şi mai tîrziu a rm a tă care se dădea avea ca obiect în realitate m ai m ult faptul de a se şti dacă dicta­ toru l v a fi Pom peius, om ul aristocraţilor, sau Caesar, şeful popularilor. G rupul celor care m ai sperau în tr-o îm păcare în tre partid e şi în reînvierea vechii republici, ca Cicero sau Cato, era lipsit de putere. N um ai form ula abilă găsită de Cato, ca Pom peius să fie ales consul fără coleg, face să nu i se acorde făţiş acestuia dictatura în anul 52. în ce-1 priveşte pe Caesar, la scurtă vrem e după reîn ­ noirea guvernăm ântului său senatul începe să se întrebe despre necesitatea reală şi legalitatea acţiunilor sale în 65 în afara legiunilor credincioase, Caesar, altădată plin de datorii, devenise acum atît de bogat, incit cumpăra făţiş perso­ naje influente de la Roma, oferindu-le mari sume de bani şi plătindu-le datoriile (vezi A p p i a n , II, 17 şi 26). 66 Vezi A p p i a n , II, 19—20.

STUDIU INTRODUCTIV

37

Gallia. P e cînd partizanii lui Caesar propuneau să se facă rugăciuni publice la Rom a în cinstea victoriilor lui (lucru pe care l-au şi obţinut), Cato, exprim înd sentim entele vârfurilor aristocraţiei, cerea acum, dim potrivă, ca Caesar să fie dat pe m ina germ anilor67 sau, în caz contrar, pro­ m itea că în d ată ce m isiunea acestuia în G allia va înceta, îl va aduce să dea seam ă în faţa tribunalului. P e n tru a scăpa de proces, Caesar trebuia să m anevreze în aşa fel, incit im ediat după încheierea guvernării sale în G allia să fie ales consul. Conform legii în vigoare însă, care n u perm itea realegerea în aceeaşi m ag istratu ră decît după un in terv al de 10 ani, Caesar nu putea deveni consul decît în anul 48 î.e.n. Or, după cît se pare, comanda lui expira în toam na anului 50 sau prim ăvara lui 49 î.e.n.68, aşa încît pînă la in tra re a în consulat adversarii ar fi a v u t tot tim pul să-l dea în judecată, lucru care ar fi făcut im ­ posibilă alegerea sa. Tot p en tru a-1 lipsi p e n tru un tim p de p u tere în cazul cînd a r fi reuşit să fie ales consul, şi a-1 face deci atacabil în justiţie, duşm anii lui Caesar, cu Pom peius în fru n te, p u n în vigoare în acest tim p o lege p rin care provinciile se acordau abia la cinci ani după ieşirea d in funcţie. Interesul lui Caesar era deci să-şi prelungească co­ m anda pînă la in tra re a în consulat63, lucru care, p retin ­ dea el, i se cuvenea în mod legal, căci p rin tr-u n plebiscit din anul 52 î.e.n., care obţinuse iniţial aprobarea lui Pom ­ peius, i se dăduse dreptul să candideze în lipsă. S enatul însă, la instigarea cîtorva aristocraţi înverşunaţi în fru n te cu consulul anului 50 î.e.n., Caius Claudius M arcellus, găsind unele subterfugii juridice, îi refuză a tît d rep tu l de e7 Pentru că mîniase zeii, încâlcind sanctitatea soliei: reţinuse pe solii germanilor (vezi P l u t a r h , Caesar, 22). «8 Problema duratei puterii lui Caesar în Ga1!ia a fost foarte mult discutată şi este departe de a putea fi considerată rezolvată. Asupra problemei, vezi, printre altele, A. P e r p i l l o n , l a question de droit evtre Cesar et le senat, în ..Pevue Historique", 1928, pp. 272—283; M. G e l z e r , Die lex Vatinia de imperio Caesaris, în „Historia“, 1928, pp. 113—137; G. R. E l t o n , The terminal date of Caesar’s Gallic Proconsulate, în „Journal of Roman Stu­ dies", XXXVI, 1946, pp. 18 sq; R. S e a 1 y, Habe meam rationem, în „Classics et Mediaevalia", XVIII, 1957, pp. 75—101. Vezi A p p i a n, II, 25.

38

CICERONE POGHIRC

a fi ales în lipsă, cit şi prelungirea guvernăm ântului G alliei, şi num eşte în loc pe un vechi adversar al său, Lucius D om itius A henobarbus. Deşi în d îrjit de şicanele aristo­ craţilor, Caesar se arată foarte conciliant, dispus să res­ pecte legea şi să evite războiul civil, dacă aceasta n -a r atrage pierderea puterii sale. Om ul său în senat, tribunul Curio, fostul adversar cum părat de Caesar cu 1 500 000 de sesterţi, propune o m ăsură ap aren t neutră, aceea ca şi Caesar şi Pom peius să depună com anda şi să-şi demo­ bilizeze arm atele, lucru care a r fi în lă tu ra t pe m om ent prim ejdia războiului civil. In tenţiile conciliante ale lui Caesar şi tendinţele sale legaliste, subliniate adesea în Com entariile asupra răz­ boiului civil, se bazau, desigur, pe convingerea că, graţie m ijloacelor sale m ateriale im ense cîştigate în Gallia, cu care ar fi p u tu t cum păra totul, şi faptului că poziţia sa în m ijlocul popularilor îi punea la dispoziţie plebea, deose­ b it de agitată în această vrem e, era posibil şi chiar mai convenabil p e n tru el să obţină puterea p rin m ijloace paş­ nice şi legale, decît p rin luptă. Este foarte probabil că Caesar, care, aşa cum s-a arătat, dorea de foarte m ultă vrem e puterea, încă nu-şi închipuia că ea ar putea fi obţinută altfel decît în cadrul organizării republicane. T endinţele sale dictatoriale şi, d u p ă unii, chiar m onar­ hice s-au form at, pe cît se pare, pe m ăsura desfăşurării evenim entelor. Dacă Caesar, aşa cum se poate constata din m ulte îm p reju rări, evita sistem atic ciocnirile sîngeroase atunci cînd exista o soluţie paşnică p e n tru a-şi atinge scopurile, el nu se dădea însă în lături de la luptă atunci cînd altă soluţie nu m ai era posibilă70. De aceea, cînd a văzut că se­ n a tu l e decis să-i lase lui Pom peius arm ata, iar pe el să-l oblige să părăsească G allia şi să demobilizeze legiunile, declarîndu-1 duşm an al patriei în cazul cînd n u s-ar su70 După mărturia lui C i c e r o , De ofŞiciis, III, 21, dictonul favorit al lui Caesar era: „Dacă dreptul trebuie violat, aceasta trebuie făcut numai pentru a domni; în celelalte împrejurări cul­ tivaţi respectul legii.

u-n

STUDIU INTRODUCTIV

39

pune, a po rn it asupra Romei71, T recerea Rubiconului dă de gîndit chiar şi m ultora din cei care credeau sincer în intenţiile paşnice ale lui Caesar. Labienus, legatul său cel mai valoros in cam paniile din Gallia, îl părăseşte şi trece de partea pom peienilor, nevoind — după expresia lui Cicero72 — să fie p ărtaş la crim ă. în acelaşi tim p m ulţi oam eni pînă atunci nedecişi trec de p artea lui Pom peius. E venim entele sîn t m ai departe bine cunoscute, în p ri­ m ul rîn d din înseşi com entariile lui Caesar. Întîm plarea oferă şi u n p re te x t legal acţiunii sale: tribunii plebei favorabili lui Caesar sînt alungaţi din senat şi vin să se refugieze la el, aşa încît faptul îi dă de acum d reptul să afirm e că nu a început războiul num ai d in tr-u n interes personal, ci „pentru a repune în d repturi pe tribunii ple­ bei alungaţi din Roma şi p e n tru a-şi reda sieşi şi po­ porului rom an, asu p rit de o grupare de cîţiva inşi, liber­ ta te a ”73, şi p en tru ca „team a să dispară din Roma, liber­ tate a com iţiilor şi orice afacere publică să fie g arantată senatului şi poporului rom an”74. Deşi Caesar avea să introducă dictatura personală şi n u dem ocraţia şi cu toate că afirm aţiile sale au mai m ult un scop propagandistic, nu este mai puţin adevărat că politica lui Caesar reprezenta o bază socială mai largă decît aceea a partizanilor lui Pom peius. G răitori în această p riv in ţă sînt aliaţii interni şi externi pe care şi unul şi altu l i-au avut în cursul războiului civil. Astfel, de partea lui Pom peius se afla m ajoritatea aristocraţiei rom ane şi im ensa clientelă legată de fam iliile aristocratice75, pre­ cum şi bogaţii proprietari funciari din m arile oraşe pro­ vinciale. în exterior, de partea lui era aristocraţia celtiberilor, atrasă în tim pul răscoalei lui Sertorius, aristo­ craţia tribală din Illyricum , aflată în duşm ănie cu oraşele Vezi Războiul civil, I, 2 şi nota 19. Asupra începutu­ rilor războiului, vezi L. H o l z a p f e l , Die Anfănge des Biirgerkrieges zwischen Caesar und Pompeius, Klio, 1903, pp. 213—234 şi 1904, pp. 327—382. 72 C i c e r o , Ad familiares, XVI, 12. 72 Războiul civil, I, cap. 22. 74 Ibidem, cap. 9. 75 Pompeius însuşi avea în clientelă regiuni întregi, de exem­ plu Picenum.

40

CICERONE POGHIRC

com erciale m aritim e, şi regii din O rient. De partea lui Caesar era plebea rom ană şi cea italică, p ă tu ra cavale­ rilo r şi o p a rte a aristocraţiei angajată în politica popu­ lară sau cum părată personal de Caesar. Pe plan ex te rn el avea ca aliaţi aristocraţia gallică, oraşele comerciale din Illyricum şi unele din Spania şi Africa. In plus, Caesar avea de p a rtea sa o arm ată m ult mai puternică şi m ai bine organizată76. A cţiunile rapide ale lui Caesar au ca efect căderea oraşelor Italiei unu l du p ă altul în m îinile sale, aproape fără rezistenţă, iar Pom peius şi cei doi consuli, cu tru ­ pele lor adunate în grabă, abia au tim pul să scape de Caesar, fugind în Grecia. C urăţind Italia de adversari, Caesar se întoarce la Roma, unde i se încredinţează dicta­ tu ra pe cîteva zile, tim p suficient ca să convoace comi­ ţiile şi să fie ales consul p en tru anul urm ător. Lipsit de corăbii cu care să pornească im ediat în urm ărirea lui Pom peius, el porneşte p rin Gailia în Spania, provincia guvernată de Pom peius, unde se afla grosul tru p elo r aces­ tuia: şapte legiuni. In 40 de zile el îi infringe pe pompeienii /lin Spania, asigurîndu-şi astfel spatele. Se în ­ toarce la Rom a către începutul noului an num ai p en tru a face faţă solem nităţilor intrării în funcţia de consul, după care porneşte im ediat, de data aceasta în calitate oficială, îm potriva adversarilor săi, deveniţi în tre tim p, la expirarea funcţiei lor, nişte sim pli particulari. Slab aprovizionat din cauza lipsei de corăbii, inferior num eric duşm anilor, Caesar în trep rin d e la început cîteva acţiuni nereuşite şi suferă lîngă D yrrachium o înfrîngere care, după propria sa afirm aţie, putea fi decisivă dacă duşm anii a r fi ştiu t s-o exploateze77. La Pharsalus însă. în Thesalia, datorită unei m anevre foarte ingenioase, cîştigă victoria h otărîtoare78. A dversarii fug îm prăştiaţi, iar Pom peius se refugiază în Egipt, unde este ucis m işeleşte de oam enii regelui m inor Ptolem eu al X II-lea. M ergînd pe unmele lui Pom peius, Caesar se încurcă în Egipt în tr-o acţiune 76 Vezi Istoria universală, voi. II, pp. 368—360. 77 Vezi P i u t a r h , Caesar, 39; A p p i a n , II, 62. 78 Asupra evenimentului vezi C a e s a r , Războiul civil, III. 86—99 şi notele aferente.

STUDIU INTRODUCTIV

41

extrem de prim ejdioasă, care era aproape să-l coste viaţa,, căci, deşi cu tru p e foarte puţine, intervine în luptele pen­ tru tron d intre Ptolem eu şi sora sa Cleopatra. L uptele acestea, ca şi relaţiile personale cu Cleopatra, îl reţin în Egipt tim p de aproape opt luni79. Caesar se în d reap tă apoi spre Asia Mică, unde ia unele m ăsuri adm inistrative şi cîştigă o victorie fu lg erăto are îm potriva lui Pharnaces, regele Bosforului80. In acest tim p, adversarii săi au posibilitatea de a-şi regrupa forţele în A frica, sub conducerea lui Scipio, a lui Cato şi a fiilor lui Pom peius, şi cu sprijinul regelui Iuba,. vechi duşm an al lui Caesar. A u loc cîteva lupte îndîrjite şi Caesar este pus la început în m are prim ejdie, în p ri­ m ul rîn d datorită cavaleriei lui Labienus, fostul său le­ gat, care-i pricinuise şi înfrîngerea de la D yrrachium . Caesar însă foloseşte lipsa de coordonare dintre trupelepom peiene şi incapacitatea com andantului suprem , Piso, şi obţine victoria la Thapsus în prim ăvara anului 46. D intre adversari, unii m or în luptă, alţii reuşesc să fugă, iar alţii, ca Scipio, Cato, P etreius şi regele Iuba, se sinu­ cid p e n tru a nu cădea în m îinile duşm anului. Şi de data aceasta, ca şi după Pharsalus, Caesar îşi face iluzia că războiul s-a încheiat şi, p e n tru a linişti spi­ ritele, se arată din nou clem ent faţă de cei învinşi. S inu­ ciderea lui Cato însă, care a p refe ra t să m oară decît să prim ească iertarea de la Caesar81, anihilează în bu n ă m ăsură efectul c le m e n ţe i' calculate a lui Caesar şi agită spiritele, stîrnindu-i din nou pe pom peienii întorşi la 79 Asupra acestei perioade şi a importanţei ei în formarea concepţiei monarhice a lui Caesar, vezi H. J u n g, Caesar in Aegypten, 48/47 v. Chr., Mainz, 1900; J. H. C o l l i n s , în „Ame­ rican Journal of Philology", 1959, pp. 127 şi urm., ş.a. 89 Această victorie i-a prilejuit lui Caesar celebrele cuvinte veni, vidi, viei, care aveau ca scop să pună în contrast rapidi­ tatea victoriei sale cu tărăgănarea luptelor dintre Pompeius şi Mithridate. Asupra faptelor şi a eventualei surse a expresiei, vezi J. S. R e i d, Caesar's thrasonical brag, în „Philological Quarterly", 1924, p. 237; H. W. G i l m e r , Caesar’s thrasonical boast, ibidem, 1925, p. 157; M. E. D e u t s c h , Veni, vidi, vici, ibidem, 1925, pp. 151—156. 81 în legătură cu efectul sinuciderii lui Cato asupra lui Caesar vezi P l u t a r h , Caesar, 54 şi A p p i an, II, 99.

42

CICERONE POCHIRC

Rom a. F igura lui Cato capătă proporţii legendare şi de­ vine sim bolul rezistenţei republicane. Cicero însuşi, şovă­ ielnic adeseori şi obligat lui Caesar p e n tru iertarea acor­ dată, nu se poate opri să nu scrie elogiul lui Cato, pe care îl pune în rîn d cu zeii. Ecoul public al elogiului, ca şi sim pla am intire a faptului, care constituise o m are lovitură p en tru Caesar, îl determ ină pe acesta să răs­ pundă personal p rin tr-o operă plină de calomnii, care nu-i face cinste82. Dovada faptului că Caesar considera războiul încheiat rezultă şi din aceea că de data aceasta, întorcîndu-se la Rom a, se hotărăşte să-şi serbeze trium furile. Deşi, evi­ dent, cea m ai preţioasă victorie p e n tru el era aceea asu­ p ra pom peienilor, p e n tru a nu jigni sentim entele com pa­ trioţilor săi sărbătorind trium ful asupra unor rom ani, el serbează doar victoriile asupra străinilor: cea din Gallia, din Egipt, din Asia (asupra lui Pharnaees) şi din Africa (asupra lui Iuba). S enatul se grăbeşte să-i deeearnă ono­ ru ri ce nu m ai fuseseră acordate pînă atunci: dictatura pe 10 ani, censura (praefectura m orum ) pe trei ani, drep­ tu l de a lua prim ul cuvîntul în senat şi de a sta lingă consuli ş.a. în ain te însă de a apuca să-şi pună în aplicare planu­ rile de reorganizare a statului, Caesar află că pom peienii, sub conducerea fiilor lui Pom peius şi a lui Labienus, au a d u n at din nou forţe im presionante în Spania, fapt care îl face să pornească îm potriva lor încă din tim pul iernii lui 46 î.e.n., fără să fi avut tim p să num ească consulii şi pretorii pe anul urm ător. în Spania are loc poate cea m ai grea d intre luptele d u se de Caesar, în care a fost la un pas de înfrîngerea definitivă şi chiar de m oarte, căci num ai exem plul vitejiei lui personale a p u tu t să-i întoarcă la luptă pe soldaţii care părăseau bătălia83. F aptul l-a în d îrjit a tît de m ult, încît şi-a pierdut stăpînirea de sine şi, spre deosebire de luptele precedente, în care dădea dispoziţia să fie cruţaţi pe cît posibil cetăţenii rom ani, victoria de la M unda asu­ p ra fiilor lui Pom peius a însem nat un adevărat m asacru, 82 Vezi p. 58. sa Vezi A p p i a n , II, 103—105.

STUDIU INTRODUCTIV

43

soldîndu-se cu 30 000 de m orţi, ia r la întoarcerea la Roma Caesar şi-a sărb ăto rit de data aceasta triu m fu l asupra fiilor lui Pom peius ca asupra unor străini, fapt care a provocat m ari nem ulţum iri în opinia publică84. S enatul se grăbeşte însă să-i acorde noi onoruri: dic­ ta tu ra pe viaţă, consulatul pe 10 ani, titlu l de pater pa­ triae şi cel de im perator ca făcînd p arte din num ele său, d rep tu l de a recom anda com iţiilor pe toţi m agistraţii (ceea ce era, de fapt, echivalent cu a-i numi), de a purta o cunună de lauri şi m ulte altele. Caesar însă refuză consulatul pe 10 ani, şi acceptă să recom ande num ai pe ju m ă ta te din m agistraţi (inclusiv pe cei doi consuli), lăsînd com iţiilor d reptul de a-i alege pe ceilalţi. S fîrşitul războaielor i-a perm is lui Caesar să treacă la acţiuni de organizare a statului pe care le plănuise de m ultă vrem e. P e n tru a-şi p u tea răsplăti aliaţii din tim pul războiului p rin acordare de onoruri, dar şi p e n tru a p u tea face m ai bine faţă sarcinilor de conducere a u ria­ şului Im periu rom an, el m ări num ărul m agistraţilor aproape în fiecare funcţie. Spori num ărul senatorilor de la 300 la 900, introducîndu-şi oamenii săi (uneori foşti centurioni şi liberţi) şi asigurîndu-şi p rin aceasta m ajo­ rita te a senatorială, deşi în acel m om ent nu mai p u tea fi vorba de o opoziţie reală. Cu toate că dictatura devenise, cum s-a arătat, o n e ­ cesitate recunoscută de m ultă vrem e, cucerirea definitivă a puterii de către Caesar n u însem na p rin ea însăşi o rezolvare a situaţiei; ea aducea doar încetarea luptelor, nu şi dispariţia contradicţiilor şi a ciocnirilor de interese, care continuau să se facă sim ţite sub form e m ai m ult sau mai p uţin violente. U nele d in tre ele răbufniseră cu putere încă din tim pul războiului civil şi tocmai în sînul acelor p ături pe care pretindea Caesar că le reprezintă. Dacă pînă la cucerirea puterii Caesar acţionase ca un dem ocrat mai m ult sau mai p u ţin consecvent, după aceasta politica sa socială se caracterizează prin tendinţa de a căuta sprijinul diferitelor grupe sociale, chiar şi la fostul său adversar, aristocraţia, şi m ulte dintre refo r­ m ele sale au un caracter n et antidem ocratic. 84 P 1 u t a r h, Caesar, 56.

44

CICERONE POGHIRC

A stfel aliatul său cel mai im portant, plebea săracă, aştepta de la el în prim ul rîn d soluţionarea principalei sale revendicări, anularea datoriilor. D eparte de a face acest lucru, Caesar a încercat să restabilească încrederea creditorilor, satisfăcînd num ai în foarte mică m ăsură ce­ rinţele datornicilor. în anul 49 î.e.n., cînd toată lum ea se aştepta să fie anulate datoriile, el a dat o lege prin care garanta plata datoriilor, dar, p e n tru a u şu ra pe dator­ nici, prevedea să se scadă din datorie dobînzile p lătite pînă în acel m om ent, iar bunurile datornicilor luate de creditori în contul datoriei urm au să fie calculate la pre­ ţu l lor nedevalorizat, dinainte de război. M ăsura a avut un efect opus celui scontat de Caesar, căci, în loc să atragă de p a rtea sa cele doUă categorii, îi nem ulţum ea şi pe unii şi pe ceilalţi. Speculînd nem ulţum irile plebei, p retorul M arcus Caelius R ufus a propus în anul consu­ latului lui Caesar (48 î.e.n.) mai întîi am înarea datoriilor pe şase ani, ia r cînd propunerea sa a în tîm pinat rezis­ tenţă, el a propus o nouă lege, m ai radicală, care preve­ dea anularea com pletă a datoriilor şi scutirea de plata chiriei p e n tru trecut. Demis din funcţie de senat, care-şi apăra propriile in terese pretex tîn d respectarea legii lui Caesar, R ufus a stîrn it o răscoală în sudul Ttaliei, a tră gînd de p artea sia partizani de-ai lui Pom peius, precum şi gladiatori şi sclavi şi asociindu-şi-1 în această m ăsură atît de radical dem ocratică pe aristocratul în d îrjit Milo, omorîto ru l lui Clodius. în anul urm ător, tribunul plebei P u ­ blius Cornelius Dolabella a pus din nou în discuţie pro­ iectul de lege p e n tru anularea datoriilor şi a organizat o răscoală cu ajutorul plebeilor şi al liberţilor. Am bele răscoale au fost înăbuşite de oamenii lui Caesar însărci­ naţi cu m enţinerea ordinii în Italia. Nici după cucerirea victoriei Caesar n u s-a a ră ta t mai generos faţă de principalul său aliat. Cu excepţia d aru ­ rilor în bani şi a m eselor oferite cu ocazia sărbătoririi victoriei, Caesar n-a mai luat aproape nici o m ăsură m e­ nită să favorizeze plebea, ci, dim potrivă, a scăzut num ă­ ru l celor care prim eau grine g ratu it de la 320 000 la 150 000 şi a desfiinţat colegiile plebei, reînfiinţate pe tim pul trib u n alu lu i lui Clodius. T rim iterea în colonii a

STUDIU INTRODUCTIV

45

80 000 de veterani, liberţi şi cetăţeni săraci, ca şi obli­ gaţia im pusă proprietarilor ca o treim e din păstori să fie oam eni liberi, avea ca scop mai m ult să liniştească unele nem ulţum iri şi să curăţe oraşele de elem ente care consti­ tuiau un focar perm anent de tulburări, decît să acorde un ajutor real acestor pături. In ce priveşte aristocraţia, Caesar s-a a ră tat foarte generos, acordîndu-i totul în afară de puterea politică reală. El a fost deosebit de clem ent faţă de cei care lu p ta ­ seră îm potriva sa, acordîndu-le iertarea şi dreptul de a se întoarce la Rom a şi chiar de a îndeplini funcţii publice de m are răspundere. C ontrar aşteptării republicanilor85, victoria lui Caesar n-a fost urm ată de prescripţii, de om oruri şi confiscări de averi. Clem enţa calculată a lui Caesar, care avea ca scop să-i atragă pe foştii săi adver­ sari, a dat însă greş. N econfiscîndu-le averile, Caesar, deşi i-a lipsit pe aristocraţi de puterea politică reală, le-a lăsat totuşi în m înă esen ţialu l: p u terea economică. E n tu ­ ziasm ul iniţial s tîrn it p rin tre aristocraţi de generozitatea lui Caesar86 s-a risipit repede şi sentim entul de recu­ noştinţă s-a transform at în scu rtă vrem e în um ilinţă şi m ai tîrziu în u ră 87. Ceea ce i-a ridicat însă definitiv pe aristocraţi îm potriva lui Caesar a fost fa p tu l că la iertare el n -a adăugat şi libertatea. S peranţa lor că după victorie el va depune dictatura, asem enea lui Sylla, şi va restau ra republica n u s-a realizat, ci, dim potrivă, tendinţele autocrate ale lui Caesar se făceau cu trecerea vrem ii tot mai sim ţite88. în m ăsurile pe care le ia în ultim a perioadă a vieţii sale Caesar n u m ai apare ca rep rezen tan t al popularilor; el caută să treacă d rep t reprezentant al intereselor în ­ tregii categorii de oam eni liberi. P rin aceasta el dovedea ss Vezi temerile lor la C i c e r o , Ad Atticum, X, 8. într-o scrisoare a lui Caesar către Appius păstrată la C i c e r o , Ad Atticum, IX, 7, Caesar recomandă expres misericordia şi liberalitas fată de pompeieni. 86 Caracteristic pentru această etapă este discursul Pro Mar­ cello al lui Cicero. 87 Vezi G. B o i s s i e r , Ciceron et ses amis, Paris, 1879, p. 318. 88 După mărturia lui Titus Ampius, Caesar spunea în această vreme că „Sylla a fost un nepriceput că a părăsit dictatura" ( S u e t o n i u s , Caesar, 77).

46

CICERONE POGHIRC

că a înţeles scopul p e n tru care fusese in stau rată dicta* tu ra personală, acela de a consolida poziţia clasei dom i­ n a n te în lupta îm potriva sclavilor, p rin în lătu rarea con­ flictelor în tre diferitele p ătu ri sociale, conflicte care îi subm inau unitatea. M ăsurile luate de Caesar în această perioadă sînt de­ parte de a mai avea caracterul ascuţit politic, dem ocratic in esenţă, pe care îl avuseseră legile sale anterioare. Este vorba în general de m ăsuri m ai m ult gospodăreşti, adm i­ nistrative, ap aren t neu tre sub aspect politic, m enite să restaureze „ordinea" după tulb u rările provocate de răz­ boaiele civile. A stfel el reorganizează finanţele şi regle­ m entează sistem ul fiscal, ia m ăsuri m enite să contribuie la dezvoltarea schim bului de bunuri, face unele reform e judiciare şi pregăteşte o nouă codificare a dreptului ro­ m an (lucru pe care nu a mai apucat să-l realizeze). Se ocupă de reform area m oravurilor şi, în calitate de praefectus m orum , el, rafinatul, dă legi care condam nă luxul. Ia m ăsuri favorabile dezvoltării culturii, însărcinează pe savantul M arcus T erentius V arro cu organizarea prim ei biblioteci publice şi acordă dreptul de cetăţenie rom ană profesorilor şi m edicilor străini stabiliţi la Roma. Refor­ mează, cu aju to ru l savanţilor greci din Egipt, calendarul, răm as în urm ă cu cîteva luni faţă de anul solar. Face de asem enea m ari construcţii publice la Roma, stîrnind adm i­ raţia contem poranilor, ca şi a posterităţii. Înţelegînd că statu l rom an nu mai înseam nă Rom a şi nici Italia, ia m ăsuri im portante de reorganizare a pro­ vinciilor, pe care încearcă să le contopească cît mai strîns cu nucleul iniţial al im periului Reglem entează guverna­ rea provinciilor si ia m ăsuri p en tru în lătu rarea abuzuri­ lor publicam'lor, hotărind ca im pozitele directe să fie pre­ date statului nem ijlocit de către com unităţile locale. Acordă dreptul rom an şi latin m ultor oraşe provinciale, asigurindu-le unora d intre ele o anum e autonom ie. Acest fapt îi atrage m ulţi partizani din provincie, aliaţi care — de m are folos în tim pul războiului civil — nu aveau nici o influenţă directă în viaţa politică de la Roma. în încercarea de a îm păca în tre ele şi de a-şi subor­ dona p ăturile oam enilor liberi aflate în conflict, Caesar se sprijinea în p rim u l rîn d pe arm ată, pe care a sporit-o

STUDIU INTRODUCTIV

4?

la m axim um : la un m om ent dat sub com anda lui se aflau 39 de legiuni, ia r la m oartea sa, cînd războiul se înche­ iase, mai existau încă în im periu 26 de legiuni, aproape dublu faţă de cele existente la începutul războiului civil. P e n tru a-i atrage pe soldaţi, Caesar le m ărise solda anuală de la 120 la 225 de dinari. în încercarea de a consolida poziţia sclavagism ului p rin suprim area conflictelor în interio ru l clasei dom i­ nante, Caesar încerca să opună tendinţelor extrem iste, mai ales ale aristocraţiei, o coaliţie de centru a stăpînitorilor de sclavi, ajungînd, fără să-şi dea seama, la pozi­ ţia pe care o com bătuse altă dată, a lui Cicero, care lu p ta p en tru pacea civilă şi înţelegerea dintre clase (concordia ordinum )80. M ăsurile sale practice, care urm ăreau conso­ lidarea poziţiei stăpînitorilor de sclavi în totalitatea lor, aduceau în prim ul rîn d în tă rirea claselor avute, inclu­ siv aristocraţia, ca reprezentanţii cei mai tipici ai clasei dom inante, şi nem ulţum eau în acest fel pe vechiul său aliat, plebea. Izvoarele antice atestă unanim că în această perioadă Caesar nu num ai că îsi pierduse popularitatea, dar ajunsese chiar u rît de popor8990*, şi serbările şi banche­ tele publice pe care le oferea nu puteau să în lătu re din rîndurile plebei nem ulţum irile rezultate de pe urm a ne­ glijării intereselor ei esenţiale. A ristocraţia, la rîn d u l ei, deşi cru ţată şi chiar cople­ şită cu onoruri de către Caesar, nu putea suporta faptul că i se luase p u terea politică şi i se lim itaseră posibili­ tăţile de îm bogăţire. Cum se întîm plă de obicei în astfel de cazuri, v rîn d să-i împace pe toţi, Caesar nem ulţum ise pe toată lumea. Sprijinul său esenţial, arm ata, capabilă să paralizeze acţiunile violente ale p ătu rilo r sociale nem ulţum ite, nu putea să suprim e însă şi cauzele conflictelor şi nem ul­ ţum irilor. La adăpostul ei Caesar îşi în tărea tot mai m ult poziţia, concentrînd în m îinile sale aproape toată p uterea, deşi aparent m enţinuse form ele republicane şi refuzase unele p u teri acordate. P rin funcţiile sale de m are pontif, 89 Asupra acestei tendinţe centraliste vezi P. J a 1 Par civilis— concordia, în „Revue des Etudes Latines", XXIX, 1961, pp. 210— 231. 99 P I u t a r h, Caesar, 51; S u e t o n i u s , Caesar, 80 etc.

48

CICERONE POGHIRC

de tribun, dictator şi im perator pe viaţă, de censor al m oravurilor ş.a., el deţinea, de fapt, toată p u terea reli­ gioasă, politică şi m ilitară de care se bucură un m onarh. M enţinerea com iţiilor şi a senatului n u însem na nim ic a tîta vrem e cît candidaţii cei m ai im portanţi erau num iţi de el, iar h o tărîrile sale aveau p u tere de lege. De altfel, Caesar se silea p rin toate m ijloacele să slăbească cît mai m u lt chiar şi acele in stituţii pe care, fie şi aparent, le m ai păstrase. G răitoare este în această p rivinţă atitu d i­ nea sa faţă de consulat. Deşi refuzase consulatul pe 10 ani acordat de senat, el se străduia să subm ineze tot mai m ult p u terea acestei m agistraturi, lăsînd uneori m ultă vrem e neocupate posturile de consuli, alteori alegînd con­ suli p e n tru o perioadă derizorie91. La începutul războiului, atunci cînd încercase să p ă tru n d ă în tem plu ca să ia tezau ru l public, explica violenţa sa num ai p rin îm p reju ­ rările războiului şi prom itea lui M etellus, care încerca să i se îm potrivească: „Cînd glasul arm elor va înceta, după îm păcare, atunci o să te urci la trib u n ă şi o să încerci să-ţi atragi poporul“92. în schimb, după ce deve­ nise stăpîn pe situaţie, striga furios unui trib u n care în ­ drăznise să nu se ridice în picioare la trecerea lui: „Ei bine, trib u n e Aquila, cere-m i acum republica"93. După ce p rete x tu l începerii războiului civil fusese repunerea în funcţie a trib u n ilo r plebei alungaţi şi eliberarea rep u ­ blicii de stăpînirea celor p u ţini94, acum îi alunga el însusi din funcţie pe tribunii care stăteau în calea tendinţelor sale m onarhice95 şi el, fostul popular, in stau ra dictatura personală. D upă expresia lui însuşi, „republica nu mai era nimic, deeît un num e fără corp şi form ă"96. Toate 94 Vezi cazul lui Rebillus, ales pentru o singură zi în locul consulului mort şi, pe această temă, glumele lui Cicero, care le spunea senatorilor să se grăbească să ajungă să-l felicite pe noul consul înainte de a i se termina consulatul, sau al lui Caninius despre care spunea că acesta a fost consulul cel mai vigi­ lent, căci n-a închis de loc ochii în timpul consulatului său. 92 P 1 u t a r h, Caesar, 35. 95 Adică restaurarea instituţiilor republicane (vezi S u e t o ­ n i u s , Caesar, 78). 94 Vezi p. 39. 95 A p p i a n, II, 108. 96 S u e t o n i u s . Caesar. 77.

/ STUDIU INTRODUCTIV

49

izvoarele antice vorbesc de tendinţele sale m onarhice în u ltim a p arte a vieţii şi chiar de in ten ţia de a se proclam a rege. P unînd pe prietenii săi să-i ofere însem nele regale, el se făcea că le respinge p e n tru a încerca atitudinea m ulţim ii, dar se supăra atunci cînd aceasta n u se ară ta dispusă să-i acorde titlu l de rege97. D orinţa de a se proclam a rege n u era, desigur, num ai urm area gustului personal de putere. E xem plul lui A le­ x a n d ru cel M are şi şederea sa în Egipt îi sugeraseră, pro­ babil, ideea că u n m are im periu nu poate fi organizat decît pe baze m onarhice98. Tendinţele sale m onarhice stîrnesc nem ulţum iri aproape în toate cercurile şi o con­ spiraţie îm potriva sa se form ează încă spre sfîrşitul anu­ lui 45 î.e.n. La această conspiraţie iau parte nu num ai adversarii săi declaraţi, dar chiar şi foşti partizani ai lui Pom peius, ca Q uintus Cassius şi M arcus B rutus, care trecuseră de m ult de p artea sa, prim ind de la el cele mai m ari onoruri, şi chiar prieteni de-ai săi, cum erau Caius Casca, Trebonius, Tillius Cimber, M inucius Basillus şi însuşi Decimus B rutus, prieten u l său de totdeauna, unul dintre oamenii săi cei mai apropiaţi99. Com plotul era opera aristocraţiei, care, p e n tru a atrage asupra lui nem ul­ ţum irea publică, se pare că se grăbea inten ţio n at să-i acorde cele mai neobişnuite ono ru ri100. Ocazia p e n tru a-1 suprim a pe Caesar a fost oferită de u rm ătorul fapt: căutîndu-se u n p rete x t oarecare pentru proclam area sa ca rege, s-a găsit în cărţile sibiline o p re­ zicere care afirm a că victoria^în O rient o va obţine num ai Vezi PI u t ar h, Caesar, 60; S u e t o n i u s , Caesar, 49 şi 79; A p p i a n. II. 108; Eutropius, VI, 25. Semnificativă este întîmplarea relatată de A p p i a n (loc. cit.) şi S u e t o n i u s , 79: cînd fu salutat de unii cu titlul de rege (latineşte rex), Caesar, obser­ v e d nemulţumirea plebei, răspunse abil: ,.Nu sînt Rex, ci Caesar“; făcîndu-se că nu pricepe despre ce este vorba, el lăsa să se creadă că a înţeles că oamenii, în loc să i se adreseze cu cognomenuî lui, Caesar, l-au salutat cu alt cognomen, şi anume acela de Rex, existent chiar şi în familia sa (vezi p. 20, nota 3). în legătură cu această întîmplare, vezi M. E. D e u t s c h , I am Caesar, not rex, în „Classical Philology", XXIII, 1928. pp. 394—398. 98 Vezi C o l l i n s , op. cit., p. 128. 99 Vezi A p p i a n , II, 113. îoo Vezi P 1 u t a r h, Caesar, 57; F l o r u s , IV, 2.4 4 — R ăzboiul g allic

50

CICERONE POGHIRC

un rege. Cum Caesar se pregătea să plece în expediţie îm potriva lui B urebista101 şi a părţilor, se hotărîse, pare-se, ca în şedinţa senatului de la idele lui m artie 44 (15 m ar­ tie) să i se acorde titlu l de rege. C onjuraţii au folosit acest prilej şi chiar la începutul şedinţei l-au om orît cu 23 de lovituri de' pum nal la picioarele statuii lui Pom ­ peius. P e n tru a explica uciderea neaşteptată şi aparent inexplicabilă a unui om care, aflat în culm ea puterii, se p u rta cu destulă blândeţe, izvoarele antice prezintă fap­ tu l ca pe o h o tărîre a destinului şi povestesc în legătură cu aceasta o serie de prevestiri şi înţîm plări ciudate102. In realitate nu este vorba de nici o fatalitate, nici de o întîm plare neexplicabilă, de acţiunea a rb itra ră a cîtorva oameni. încercările sale de a suprim a grupările politice şi de a reconcilia diversele p ătu ri ale clasei dom inante au dat greş şi l-au compromis politic p rin inconsecvenţa la care se vedea obligat. N em ulţum indu-şi vechii aliaţi, Caesar se lipsise de baza socială care-i asigurase venirea la p u tere şi dăduse posibilitatea de a acţiona contra sa vechilor lui adversari, pe care zadarnic încercase să şi-i atragă. Num ai aşa se poate explica fap tu l că, sub u n regim dictatorial, o conspiraţie la care luau p arte 60 de oam eni a p u tu t să răm înă ascunsă tim p de aproape jum ă­ tate de an şi să fie adusă la îndeplinire în public, în plin senat. O m orîrea lui Caesar nu a schim bat, de altfel, situaţia şi n u a adus restau rarea republicii, cum cre­ deau conspiratorii103. D ictatura devenise absolut necesară în acel m om ent si, chiar dacă a r fi învins Pom peius, re ­ zultatul ar fi fost acelaşi104. M oartea lui Caesar a redeş101 Asupra acestui fapt vezi Istoria Romîniei, voi. X, Bucureşti, 1960. op. f87—289. 102 Vezi P l u t a r h , Caesar, 63; A p p i an, II, 115—116; S u e ­ t o n i u s . Caesar, 81, ş.a. m3 Cicero, care nu i-a fost niciodată prieten iui Caesar, spune că omorîrea acestuia a fost făcută „cu curaj bărbătesc, dar cu judecată copilărească" (Ad Atticum, XIV, 21, 3). 104 După părerea unor cercetători, Augustus ar fi continuat politica aparent republicană a lui Pompeius şi nu pe cea monar­ hică a lui Caesar. Vezi în acest sens celebra lucrare a lui E d. M e y e r , Caesars Monarchie uvd das Principat des Pomvejus, ed. 2. Stuttgart—Berlin, 1919, şi, mai recent, J. V a n O o t e g h e m , Pompee le Grand, bătisseur d'empire, Bruxelle/, 1954.

STUDIU INTRODUCTIV

51

tep ta t p e n tru un tim p lupta d intre republicani şi ceza^ rieni, iar după înfrîngerea republicanilor lu p ta p e n tru p u tere în rîn d u rile cezarienilor, dar pînă la urm ă s-a ajuns la in staurarea definitivă a principatului p rin p er­ soana lui A ugustus. Acolo unde a dat greş geniul lui Caesar, avea să reuşească abilul şi crudul O ctavian105. OPERA10'5 Caesar era, fără îndoială, u n om de acţiune şi nu un lite ra t p rin vocaţie, deşi 'geniul său m ultilateral îi dădea posibilitatea să se sim tă la el acasă şi în dom eniul lite­ relor. Spre lite ra tu ră l-a îm pins şcoala, uzanţele lum ii din care făcea p arte (ca stim ulent exterior), d a r m ai ales nevoia de a se ilu stra p rin orice m ijloace, şi în prim ul rînd interesul strict politic107. 1. Opera pierdută

A ntichitatea ne-a transm is sub num ele lui Caesar o serie de titlu ri de opere din care, cu excepţia Com en­ tariilor, n u s-a p ăstrat aproape nim ic108. Vezi G. B o i s s i e r , op. cit., p. 319. 108 Asupra operei literare a lui Caesar, vezi (în afara trata­ telor de istorie literară) mai ales următoarele lucrări mai gene­ rale: H. O p p e r m a n n , Caesar, der Schriţtsteller und sein Werk, Leipzig, Teubner, 1933; G. P e r r o t t a , Caesare scrittore, „Maia“, I, 1648, pp. 5—32; W. T. A v e r y , Caesar, the man of letters, în „Classical Weekly", 1956, nr. 50, pp. 23—28; F. E. A dc o c k, Caesar as man of letters, University Press, Cambridge, 1956 (trad, germană la Gottingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 1957); G. L u c k , Caesar als Schriftsteller, în „Die Sammlung", XII, 1957, pp. 236—242; G. F u n a i o 1 i, Giulio Cesare scrittore, în „Stud. Rom.“, V, 1957, pp. 136—150 s.a. 107 Vezi B o i s s i e r , Ciceron, p. 263; R. P i c h o n, op. cit., p. 237 ş.a. 108 Dintre izvoarele antice, vezi asupra lor mai ales S u e t o ­ n i u s , Caesar, 55—56. Fragmentele operelor lui Caesar au fost editate de A. K l o t z (Leipzig, Teubner, 1927) ca adaos la opera apocrifă (războaiele din Alexandria, Africa şi Spania).

52

CICERONE POGHIRC

Se eiteaza astfel u n ele opere de tinereţe, ta ra îndoiala mai m ult nişte exerciţii de şcoală, continuarea preocupărilor din vrem ea studiilor: un poem in titu la t Laudele lui Her cule, o trage­ die Oedip şi o culegere de m axim e109, toate distruse din ordinul lui A ugustus110, care le considera, probabil, nu pe m ăsura dem nităţii lui Caesar, pe care el se străduia să-l zeifice. D intre ele culegerea de m axim e, desigur rezulta­ tu l lecturilor sale, ar fi fost interesantă p en tru stabilirea orizontului 'cultural şi a orientării filozofice a lui Caesar. Plinius cel T înăr îl citează şi el pe Caesar ca autor de versuri, uşoare pe cit se p a re 111, fără să spună exact despre ce fel de opere este vorba. Nu este exclus însă să se refere la epigram e, dintre care una s-a p ăstrat în Vita Terenti a lui Suetonius. Este vorba de şase hexam etri, sim pli şi curgători, în care Caesar — el însuşi u n p u rist —■ laudă p u rita te a stilului lui T erentius, dar regretă că aces­ tu ia îi lipseşte forţa comică (vis comica) p e n tru a-1 egala pe m odelul său, M enandru. G ustul p e n tru v ersuri l-a p ă stra t pînă la bătrîneţe, căci, după m odelul lui Cicero, cate îşi cîntase consulatul, Caesar a versificat, chiar în tim pul m arşului, peripeţiile drum ului său de la Rom a în Spania, făcut în tr-u n tim p record (24 de zile) în iarna anului 46 î.e.n., în tr-u n poem in titu la t Iter (,,D rum ul"). Elanul poetic îi venea probabil din sentim entul că va dobîndi o victorie uşoară şi rapidă, d a r in ten ţia de autoglorificare s-a dovedit nepotrivită, căci în Spania îl aştep ta o luptă în care a fost la un pas de dezastru. Care va fi fost valoarea litera ră a operelor poetice ale lui Caesar e greu de stabilit după cei şase hexam etri păs­ tra ţi112. F ap tu l că A ugustus a interzis publicarea lor nu e u n argum ent hotărîtor, căci acesta a făcut-o, probabil, nu din considerente literare. Un personaj al Dialogului 109 Care va fi fost titlul exact al culegerii nu ştim. C i c e r o (Ad fam., IX, 16, 4) le numeşte ct7roţi{)£y[i.aTa ; S u e t o n i u s (Caesar, 56) — dicta collectanea. no Vezi S u e t o n i u s , Caesar, 56 fine. 111 P l i n i u s , Epistulae, V, 3, 5. 112 Vezi în această privinţă J. W. S p a e t h , Caesar’s poetic interests, în „Classical Journal1*, XXVI, 1931, pp. 588—604.

\

STUDIU INTRODUCTIV

53

despre oratori al lui Tacitus, Aper, spune că Caesar (şi B rutus) au făcut versuri „nu mai bine decît Cicero, dar cu mai m ult noroc, căci puţini sînt cei care ştiu că ei au făcut v e rsu ri"113. E drept că A per este partizanul curen­ tului nou în litera tu ră şi nu apreciază nici chiar discursu­ rile lui Caesar, pe care alţii le-au elogiat. In afara operei beletristice, C aesar Lucrări a m ai scris şi două opere cu un ca­ savante rac ter tehnic special. U na d intre ele, D w inatio („A rta prezicerii")114, este, desigur, u rm area funcţiilor religioase pe care le-a deţi­ nut. Despre conţinutul operei nu se ştie nimic. Suetonius (loc. cit.) ne spune însă că e o operă de tinereţe, că în această vrem e Caesar im ita stilul celebrului orator Strabo şi că în Divinatio a reprodus cuvînt cu cuvînt cîteva pasaje din discursul acestuia Pro Sardis. C ealaltă lucrare este un tra ta t de gram atică în două' cărţi, De analogia, scrisă în 55 î.e.n. (sau 54), în tim pul traversării Alpilor, şi dedicată lui Cicero, căruia îi aduce în introducere un strălucit elogiu115. T ra ta tu l are ca scop, cum spune Cicero (loc. cit.), de a a ră ta „m etoda de a vorbi corect latineşte". D isputa „anom alie—analogie" fu ­ sese viu dezbătută la greci şi relu ată şi la Roma, căci în aceeaşi vrem e e tra ta tă de contem poranul lui Caesar, savantul M arcus T erentius Varro. în această dispută Cae­ s a r apără teza savanţilor alexandrini, analogia, dar el s-a angajat în această încurcată dispută tehnică num ai pen­ tru interesul practic deosebit pe care îl prezenta pro­ blem a norm elor exprim ării corecte şi a stilului care tre ­ buie adoptat. O pera nu ne este cunoscută decît dm cîteva scurte citate din gram atici ca Aulus Gellius, Charisius, M acrobius şi Priscian. F ragm entele p ă stra te conţin aproape ns T a c i t u s , Dialogus de oratoribus, 21. u i Amintită de S u e t o n i u s , Caesar, 55. ii* Vezi C i c e r o , Brutus, 253. Asupra titlului operei şi adresării ei lui Cicero, vezi A u l u s G e l l i u s , XIX, 8, 3, şi S u e t o n i u s , Caesar, 56. Asupra datării şi a naturii lucrării, vezi G. L. H e n d r i c k s o n , The De Analogia of Julius Caesar, its occasion, nature and date, in „Classical Philology", 1906, pp. 97—120, care opinează pentru anul 54.

54

CICERONE POGHIRC

num ai recom andări practice asupra folosirii unor cuvinte sau form e gram aticale. S-a p ă stra t însă şi o idee teore­ tică deosebit de im portantă, care ne a ju tă m ult în jude­ carea stilului lui Oaesar: „Să te fereşti de cuvîntul nem ai­ auzit şi neobişnuit aşa cum se fereşte eorăbierul de o stîn eă“116. D upă m ărtu ria lui Cicero (loc. cit.), în prim a carte a acestei lucrări se afirm a de asem enea că „punc­ tu l de plecare al elocvenţei constă în alegerea cuvinte­ lor". Teza analogiei era şi teza purism ului, nu în sensul lui absurd, ci a l corectitudinii, al sim plităţii şi eleganţei, al evitării barbarism ului şi solecism ului şi a oricărei ino­ vaţii care nu e în sp iritu l limbii. Caesar, omul de acţiune, îşi relevă şi în această lucrare teoretică spiritul său prac­ tic şi —■ trebuie s-o recunoaştem — bunul său sim ţ: uzul curent a l vorbirii trebuie să ne fie model, iar acolo unde există dubii asupra uzului, analogia ne indică ce trebuie să alegem 117. Principiul analogiei, al regularităţii gram aticale, îl face pe Caesar s*ă adm ită în lim bajul obişnuit o form ă ca p ar­ ticipiul prezent al verbului „a f i“, ens, form ă folosită exclusiv în lim bajul filozofic p e n tru a reda grecescul T6 8v. 118. A lteori însă el nu mai urm ează nici analogia, nici uzul com un cînd recom andă form ele de genitiv de tipul huius die, huius specie119 sau dative ca senatu, victu, aspectu120. Noi însă nu cunoaştem argum entele lui Caesar în această privinţă. O p a rte im p o rtan tă a operei lui Oratoria lui Caesar au constituit-o discursurile sale, din păcate astăzi p ierd u te 121. D ebutul său în oratorie l-au constituit cele două dis­ cursuri îm potriva lui Cnaeus Dolabella, ţin u t la 21 de a n i122, şi a lui Cnaeus A ntonius H ybrida. în cursul carieu® A u l u s G e l l i u s , I, 10; M a e r o b i u s , Saturnale, I, 5, 2. nr Vezi R. P i c h o n , op. cit., pp. 237—238. ns Vezi P r i s c i a n , 18. 119 A u l u s G e l l i u s , IX, 14. iso Ibidem, IV, 16. 121 S-au păstrat doar cîteva fragmente; vezi ediţia lui A. Klotz. ritată mai înainte, si, mai recent, H. M a l c o v a t i , Oratorum Romanorum fragmenta liberae rei publicae, Torino, 1955. 122 Vezi T a c i t u s , Dlalogus de oratoribus, 34.

STUDIU INTRODUCTIV

55

rei sale politice el a avut ocazia să ţin ă m ulte discur­ s u ri123 în faţa tribunalelor, în senat sau în faţa trupelor sale. în afara celor două am intite mai sus, mai cunoaştem cîteva titlu ri: Suetonius vorbeşte de un Pro Quinto, pe care A ugustus îl considera mai m ult opera grefierilor, oare nu l-au p u tu t urm ări cum treb u ie124125; Tacitus pom e­ neşte un discurs în favoarea lui D edus S am nitul123. Despre conţinutul lor nu ştim nimic. în schimb, alt discurs am in­ tit de Suetonius (loc. cit.), Pro M etello, sau, cum ţinea Caesar să-l intituleze, Quam scripsit pro M etello („Dis­ curs pe care l-a scris p e n tru M etellus“), este scris în îm ­ preju rări pe care le cunoaştem : în anul 62 î.e.n., Caesar, fiind pretor, îm preună cu colegul său M etellus, în urm a unor acţiuni antisenatoriale sîn t demişi din funcţie. Me­ tellus e alungat, d a r Caesar, datorită abilităţii sale, este repus în funcţie. D iscursul are ca scop să înlăture acu­ zaţiile care li se aduceau, dar Caesar, form ulînd titlu l aşa cum precizează Suetonius, vrea să dea u n aer de obiec­ tivitate operei, respingînd sub num ele lui M etellus acu­ zaţii care i se aduceau de fapt şi lui. A lte titlu ri de discursuri nu mai avem, dar cunoaştem din 'izvoarele asupra vieţii sale o serie de alte îm preju­ ră ri în care a vo rb it în public. U na d in tre cele mai sem ni­ ficative este aceea în care a lu at cuvîntul în apărarea conspiraţiei lui Catilina, de care se pare că nu era străin, în aceste îm p reju rări Caesar a găsit şi curajul de a in te r­ veni şi abilitatea de a încerca să-i salveze pe acuzaţi, fa p t care ar fi reuşit, dacă nu avea loc in terv en ţia lui Cato. D iscursul este red a t de S allustius126, dar e cel m ult un rezum at m ai m ult sau mai puţin conştiincios, dacă nu şi prelu crat în m aniera lui Sallustius. în el apar unele din ideile esenţiale pe care le vom întîlni, spre exemplu, în Com entariile asupra războiului civil: Caesar, revolu­ ţionarul, face în discurs apel la legalitate şi la tradiţie, căutînd în ele un argum ent contra pedepsei cu m oar123 Brutus mărturiseşte că a citit mai multe: vezi C i c e r o , Brutus, 262. 124 Vezi S u e t o n i u s , Caesar, 55. 125 T a c i t u s , op. cit., 21. 126 De coniuratione Catilinae, 51.

CICERONE POGHIRC

56

te a 127. D iscursul vădeşte în plus o serie de tră să tu ri dem ne de luat în seam ă cînd judecăm a rta oratorică a lui Caesar. Astfel, sînt luate în batjocură procedeele retorice şi este form ulată expres ideea că faptele sîn t m ai grăitoare decît floricelele de stil128. D iscursurile care se întîlnesc în cursul operei sale istorice, fie că sînt în num ele său sau al altor personaje, m ajoritatea în stil indirect, vădesc şi ele calităţile teore­ tizate de el: claritate, precizie, lipsă de efecte stilistice şi de cuvinte rare; ceea ce vorbeşte este logica faptelor şi argum entele m ateriale, practice129. Caesar fusese, după cum ştim , elevul lui Molon din Rhodos, profesorul lui Cicero, şeful unei şcoli care pro ­ m ulga o linie de m ijloc în tre cele două extrem e: curen­ tu l asianic, care cultiva retorism ul exagerat şi efectele ieftine, şi cel aticist, partizan al raţionalism ului şi al extrem ei sim plităţi în stil şi în ţinută. C ontrar operei sale istorice, în care Caesar cultivă voit extrem a sim plitate, în discursuri el pare să fi urm at linia de m ijloc a şcolii din Rhodos, căci, după m ărtu ria lui Suetonius130, „se zice că p ronunţa cuvintele cu voce clară, avea gesturi şi m işcări pline de în su fleţire şi de g raţie". C om parat însă cu contem poranul său, Cicero, partizan şi el al aceleiaşi şcoli, Caesar reprezenta o linie m u lt m ai m oderată în utilizarea efectelor retorice. O im a­ gine destul de exactă asupra a ceea ce reprezenta elocinţa lui Caesar ne putem face, de exem plu, din discursul în procesul lui C atilina reprodus de Sallustius131 si mai ales din discursul pe care Caesar i-1 atribuie lui Curio132. A rta lui oratorică nu a în tîrziat să trezească adm i­ raţie încă din antichitate. Astfel. Suetonius soune că „după acuzaţia îm potriva lui Dolabella a fost clasat in­ contestabil p rin tre cei dinţii avocaţi"133. Cele mai m ari laude le-a p rim it din partea lui Cicero, cel m ai în m ăsură De coniuratione CatiVnae, cap. 51, paragraf. 17 şi urm. jhidem, paragraf. 9—10. 129 Vezi R. P i c h o n, op. cit., p. 239. is° S u e t o n i u s , Caesar, 55. îşi Cu rezervele făcute în pagina precedentă. 132 C a e s a r , Războiul civil, II, 32. 133 S u e t o n i u s , Caesar, 55.

127 128

STUDIO INTRODUCTIV

57

s-o facă. în tr-o scrisoare către Cornelius Nepos, Cicero, lăudîndu-i profunzim ea şi bogăţia ideilor, frum useţea im a­ ginilor şi eleganţa stilului, declară că nu vede care dintre oratorii de profesie ar putea fi puşi înaintea lu i134. Ace­ leaşi calităţi le elogiază Cicero şi în alte opere135*. Foarte sem nificativă este caracterizarea făcută de Q uintilian, care spune că Caesar în discursurile sale „are atîta forţă, atîta ascuţim e şi avînt, încît este evident că le-a compus cu aceeaşi energie cu care a p u rta t războaie"133. Este d rept că există şi aprecieri de altă natură; astfel, în dialogul lui Tacitus despre oratori, Messalla, partiza­ nul vechii oratorii, spune că discursurile de tinereţe ale lui Caesar mai erau chiar şi pe vrem ea sa citite cu adm i­ ra ţie 137, dar Aper, adm iratorul noii elocinţe, face o re ­ m arcă ce contrazice afirm aţiile lui Q uintilian, spunînd că Caesar „a săvîrşit în dom eniul elocinţei, din pricina planurilor sale m ăreţe şi a ocupaţiilor m ultiple, mai puţin decît era de a ştep tat din partea geniului său d iv in "138. De altfel, chiar elogiile aduse de Cicero în B rutus pot fi suspectate în ce priveşte obiectivitatea, căci vin în tim p după iertarea acordată lui Cicero de către Caesar p e n tru participarea alături de pom peieni în războiul civil şi mai ales ca răspuns la elogiul strălu cit pe care Caesar îl făcuse talentului lui Cicero în dedicaţia tra tatu lu i De analogia. Din aceste afirm aţii p arţial contradictorii, pu­ tem conchide totuşi că Caesar a fost unul dintre oratorii cei mai de seam ă ai vrem ii sale, avînd grijă să ne ferim însă de exagerări în această privinţă. Scrisorile O parte deosebit de interesantă a operei lui Caesar trebuie s-o fi con­ stitu it corespondenţa sa, a tît cea oficială, cît şi cea p ri­ vată. P e vrem ea lui Suetonius se m ai p ăstrau încă cule­ gerile acestor scrisori. Astfel, el citează o culegere de scrisori către senat, cele în care probabil Caesar dădea seamă de acţiunile sale în calitate de guvernator, precum şi altele adresate lui Cicero sau prietenilor şi rudelor 134 S u e t o n i u s , Caesar, 55. 138 Vezi. de ex.. C i c e r o . Brutus, 252 şi urm. 138 Q u i n t i l i a n . Institutio oratoria, X. 1, 114. 137 T a c i t u s , Dialogus de oratoribus, cap. 34. is8 ibidem , cap. 21.

58

CICERONE POGHIRC

sale. F ără să n e spună nim ic despre conţinutul sau a rta lor, Suetonius relatează că Caesar a adus o inovaţie în form a scrisorilor oficiale, înlocuind papirusul lung, în form ă de sul, cu caiete cu pagini. Tot el relatează că, în scrisorile cu caracter m ai intim , Caesar utiliza un cifru secret139. Din toată această bogată corespondenţă n u ni s-a păstrat, din păcate, aproape nimic, afară de cîteva scrisori reproduse de Cicero, adresate lui sau altor personaje de către C aesar140, sau aluzii la aceste scrisori. Ele au toate un caracter p ro n u n ţat politic şi întregesc im a­ ginea noastră despre Caesar, dezvăluindu-ne unele intenţii pe care el le ascunde cu grijă în operele sale istorice. „ ... , , .... Lucrarea care dezvăluie cel mai bine caracterul politic al operelor lui Cae­ sar este pam fletul îm potriva lui Cato. D upă sinuciderea lui Cato, care, aşa cum s-a arătat, a produs atîţa vîlvă la Rom a (anul 46 î.e.n.), Cicero a scris o laudă a lui Cato (Laus Catonis)m , un elogiu strălucit al personali­ tăţii acestuia, p rin care agita spiritele republicane pe care Caesar încerca cu greu să le potolească. A larm at de ecoul lucrării lui Cicero, Caesar îl îndeam nă la început pe H irtius să răspundă elogiilor lui Cicero p rin tr-o operă in titu la tă Anticato, dar nem ulţum it, se vede, de scrierea acestuia şi de efectul mai degrabă co n trar142 pe care, pare-se, îl stîm ise în public, scrie el însuşi u n nou A n ti­ cato. în această operă, Caesar, de obicei atât de m ăsurat, se ară ta m ai p u ţin clem ent faţă de Cato m ort decît faţă de adversarii răm aşi în viaţă, căci nu se sfieşte să pîngărească m em oria unui astfel de om, spunînd, de pildă, că ar fi fost beţiv etc. G estul lui Caesar se explică p rin tr-u n m otiv de ordin personal. în tre Cato şi Caesar exis­ tase o duşm ănie ireductibilă, de n a tu ră politică, dar, iso S u e t o n i u s , Caesar, 56. 140 Vezi, de ex., C i c e r o , Ad Atticum, cartea a IX-a scri­ sorile 6, 7, 13, 14, 16 şi cartea a X-a, scrisoarea 8. 141 Asupra ei ca şi asupra răspunsurilor lui Caesar vezi M. B r o z e k , De Catonis laudatione a Cicerone scripta deque vituperatione contra laudationem illam a Caesare scripta, „Meander“, XIV, 1959, pp. 321—336. 142 C i c e r o , Ad Atticum, XII, 44.

STUDIU INTRODUCTIV

59

poate, şi tem peram entală. Cato sim ţise foarte de tim p u ­ riu intenţiile dictatoriale ale lui Caesar şi-l urm ărise cu înverşunare de-a lungul întregii lui activităţi, opunîndu-se în senat la toate acţiunile lui Caesar şi uneori reuşind să le îm piedice. în afara urii personale recente, deşi de dom eniul trecutului, Caesar avea un interes m ult mai im portant şi mai actual, şi anum e de a şterge im ­ presia produsă de elogiul lui Cicero si de a potoli agita­ ţia republicană, com prom iţîndu-i eroii143. Din fericire p e n tru faim a lui Caesar, aceste pam flete s-au pierdut, dar, din păcate, o dată eu ele şi elogiul lui Cicero. în v erşu n area politică şi lipsa de obiectivitate, vădită în această operă, trebuie însă să ne prevină în judecarea lucrărilor sale istorice, care ţin să pară atît de im parţiale. 2. Opera păstrată

Opera capitală a lui Caesar o constituie C om enta­ riile sale asupra cam paniilor din Gallia (Com m entarii de bello Gallico) şi a prim ei cam panii din războiul civil (Comm entarii de bello civili). Genul Deşi tratează problem e de istorie, Comentariilor Comentariile lui Caesar nu sînt opere de istorie p ropriu-zisă144. Com m entarii însem nau etim o­ logic, ca şi în accepţia epocii, „m em orii", sim ple note asupra evenim entelor, în genul ju rnalelor personale mo­ derne, m enite să consemneze faptele mai dem ne de a fi reţinute. G enul com entariilor era practicat încă din vechim e la Roma. Se cunosc astfel o serie de comen­ tarii oficiale (Comm entarii sacrorum, augurales, consu143 Caracterul propagandistic al lucrării lui Caesar rezultă foarte bine din faptul că, defăimîndu-1 pe Cato, îl menaja , to­ tuşi pe Cicero, autorul Laudei lui Cato, aducîndu-i elogii şi spunînd că nu se poate compara, el, un militar, cu marele orator. u i A surra genului, vezi F. B o e m e r . Der Comme^tarins. Zur Vorgeschichte und literarischen Form der Schriften Caesars, în „Hermes“, LXXXI, 1953, pp. 210—250: M. R a m b a u d , L’art de la deformation historique dans Ies Commentaires de Cesar, Paris, 1953, p. 112 şi urm.; M. R u c h , Cesar, le Commentarius et la propagande autour de l'annee 45, în „Bulletin de l'Association Guillaume Bude“, 1959, p. 507 şi urm.

60

CICERONE POGHIRC

lares, Com m entarii rerum urbanarum etc.), în care, spre deosebire de docum entele oficiale, ca Acta senatus, care aveau ca scop doar fixarea oficială a rezultatelor şedin­ ţelor organelor adm inistrative, se notau toate faptele şi problem ele dezbătute, care ar fi p u tu t interesa în viitor, în ce priveşte com entariile particulare, ele erau fie co­ lecţii de însem nări din experienţa personală, fie m em orii cu caracter autobiografic şi cu n u an ţă adesea apologe­ tică. Acest din urm ă gen este cunoscut încă de la sfîrşitul secolului al doilea prin com entariile lui Caius Sempronius Tuditanus, consulul anului 129. C om entariile pu­ teau fi şi în versuri, poem ul lui Cicero De consulatu sua fiind un exem plu în această privinţă. Ca atitudine ele constituiau o justificare a posteriori, prin sim pla expu­ nere a faptelor. T endinţa lor apologetică şi autobiogra­ fică îi făcea pe rom ani să le deosebească net de istoria propriu-zisă, care cerea în general o anum e detaşare de subiect. Caesar însuşi, care aduce com entariul la perfec­ ţiune, nu este considerat istoric de critica litera ră a n ­ tică: Q uintilian, trecînd în revistă în cartea a X -a lite­ ra tu ra latină, nici nu-1 pom eneşte p rin tre istorici, deşi vorbeşte de el ca orator. în ce priveşte form a, com entariile n u erau prea bine definite, p uţind fi scrise, cum s-a văzut, şi în versuri. Cele în proză însă se distingeau în general p rin tr-u n stil sim plu, neîm podobit, şi p rin lipsa preocupării artistice. Ele nu erau deci nici istorie, nici lite ra tu ră pro p riu -zisă145. G enul acesta de scriere a fost prefeComentariile lui ra ţ c]e Caesar p e n tru a-si consem na faptele de arm e din mai m ulte mo­ tive. Istoria propriu-zisă se ocupa la Roma, cum s-a arătat, cel p uţin pînă la Caesar, de fap te mai îndepăr­ tate în tim p. Or, Caesar, om ul de acţiune, sim ţea foarte puţină atracţie p en tru epocile trecute, pe el interesîndu-1 evenim entele şi pasiunile contem porane. în d ep ărtarea în tim p trebuia să dea autorului o anum e perspectivă neDe altfel istoria era, în concepţia antichităţii, un gen literar.

STUDIU INTRODUCTIV

6]

cesară judecăţii de valoare a acestor fapte, căci istoria era — în concepţia rom anilor — retorică şi m oraliza­ toare. R etorism ul însă îi repugna lui Caesar, care pre­ fera, cum s-a văzut, să lase faptele să vorbească. Cit priveşte tendinţa m oralizatoare (aprecierea de valoare a evenim entelor istorice şi extragerea de învăţăm inte pen­ tru viitor), ea nu-i convenea p e n tru că, descriindu-şi pro­ priile fapte, el a r fi fost în acest caz şi erou şi judecă­ tor, şi orice judecată de valoare ar fi p ă ru t lipsită de obiectivitate. S tilul de proces-verbal al com entariilor, de nudă expunere a faptelor, îi convenea cel m ai m ult lui Caesar, în tru cît dădea u n aer de obiectivitate, care a şi înşelar de altfel pe m ulţi d intre cititorii săi antici şi m oderni. In afara interesului, şi a lte m otive l-a u determ inat pe Caesar să prefere genul com entariilor. La cartierul său general, în tim pul cam paniilor p u rtate, se ţinea, după m ode­ lul faim oaselor E fem eride regale ale lui A lexandru cel Mare, u n ju rn a l destul de am ănunţit al evenim entelor, necesar în prim ul rîn d întocm irii rapoartelor regulate care trebuiau prezentate senatului. P e lîngă aceasta, Cae­ sar mai avea la îndem ână rapoartele generalilor săi asu­ pra acţiunilor care nu se petrecuseră în im ediata lui p re­ zenţă. N eputîndu-şi perm ite să piardă prea m ult tim p cu literatu ra, Caesar a u rm ă rit în Com entariile sale des­ tu l de aproape aceste m ateriale. Unii critici literari mo­ derni consideră că com entariile n u sînt decît o sim plă stilizare şi ordonare a m aterialului din ju rn al în sensul care-i convenea lui, şi cred că adesea el a inclus în opera sa rapoartele b ru te ale generalilor1'*8. Din adoptarea genului rezultă şi stru c tu ra com enta­ riilor: relatarea pe c ît posibil strict cronologică a fap te­ lor şi dedicarea cîte unei cărţi fiecărui an. na Aşa explică unii relatarea tehnicistă şi foarte dezvoltată a lucrărilor de asediu de la Massilia, de exemplu (Războiul civil, I I , 8 —12) sau expunerea acţiunilor lui Curio în Africa (ibidem, I I , 23—44) ş.a. Asupra acestuia din urmă, vezi P. M e n g e , 1st Căsar der Verfasser des Abschnittes iiber Kurios Feldzug in Africa? în „Programm der Landschule Pforta“, I, 1910, şi II, 1911.

CICERONE POGHIRC

62

P rim u l d in tre com entariile lui Caesar cuprinde evenim entele proconsulatului său în Gallia. El este form at din opt cărţi, d in tre care prim ele şapte, scrise d e Caesar însuşi, descriu evenim entele anilor 58— 52 î.e n., iar ul­ tim a, opera generalului său H irtius, se ocupă de cam pa­ niile anilor 51— 50 î.e.n. A supra felului cum a scris Cae­ sar această carte şi a datei publicării ei, cercetătorii m oderni nu sînt de acord. Unii (cei mai puţini) consi­ deră că lucrarea a fost scrisă şi publicată către sfîrşitul cam paniei din Gallia. Alţii cred că fiecare c a rte . a fost scrisă şi publicată separat, la sfîrşitul fiecărui a n 1'57; în sfîrşit, o a tre ia teorie, pare-se cea mai plauzibilă, susţinută de cei mai m ulţi cercetători, consideră că fie­ care carte a fost scrisă separat, pe ani, dar că lucrarea a fost publicată integral în iarna anului 52— 51 î.e.n., după victoria asupra lui V ereingetorix. A rgum entele de n a tu ră stilistică, de stru ctu ra lucrării sau de logica eve­ nim entelor (contradicţii sau, dim potrivă, trim ite ri de la o carte la alta) aduse în sprijinul unei teorii sau a celeilalte asu p ra redactării cărţii sînt departe de a fi decisive, fiecare teorie p u tînd fi aproape la fel de bine su sţin u tă147148. In schim b, ideea că lucrarea a fost publicată integral în anii 52— 51 pare destul de bine dem onstrată. A rgum entul h o tărîto r în această p rivinţă este fap tu l că Caesar tocm ai în această perioadă avea nevoie cel mai m ult de o justificare a acţiunilor sale în Gallia, a căror legalitate şi necesitate erau contestate cu îndârjire în acrastă vrem e149. în tre ag a lucrare tinde să dem onstreze necesitatea im perioasă a acţiunilor lui Caesar şi pericolul im inent pe care îl rep rezen tau trib u rile gallice libere şi mai ales cele germ anice p e n tru p u tere a rom ană. Commentarii de bello Gallico

147 Asupra acestei teorii vezi, mai recent, K. B a r w i o k , Kleine Studien zu Caesars Bellum Gallicum, Rheinisches Mu­ seum, 98, 1955. pp. 41—72, şi articolul lui Th. H a s t r u p din „Classica et Mediaevalia“, XVIII, 1957, pp. 59—74. 148 Asupra întregii discuţii vezi M. R a m b a u d , op. cit., pp. 9—11; o teorie mixtă a redactării şi publicării operei în trei tranşe, puţin convingătoare, dă L. H a 1 k i n, La date de publi­ cation de la Guerre des Gaules de Cesar, în Melanges Paul Tho­ mas, Gând, 1930, pp. 407—416. u » Vezi mai sus pp. 36—37.

STUDIU INTRODUCTIV

63

în afara acestei sim ple justificări, opera îi servea în acest m om ent şi ca un instru m en t de propagandă pen­ tru cucerirea opiniei pu b lice în vederea alegerilor de consulat la care intenţiona să candideze şi la care întîm pina dîrza opoziţie a senatului150. Dovada cea m ai bună că p artea scrisă de Caesar (prim ele şap te cărţi) a fost publicată la data indicată este fap tu l că Caesar şi-a în ­ tre ru p t aici definitiv povestirea, pe care n-a m ai re­ luat-o nici cînd s-a decis să scrie evenim entele răz­ boiului civil. F ap tu l este şi u n puternic argum ent în spri­ jinul scopului strict propagandistic al lucrării: o ase­ m enea operă îi era foarte necesară în perioada dezbate­ rilor aprige din anii 52— 49 î.e.n., dar ea nu mai putea juca nici un rol după dezlănţuirea războiului civil, cînd evenim entele din G allia trecuseră pe un plan cu totul secundar în atenţia publicului. Dovadă că pe Caesar îl interesa n u descrierea evenim entelor şi pregătirea de m aterial p e n tru viitorii istorici, ci efectul lor im ediat asupra publicului contem poran, este fap tu l că, deşi a mai tră it cîţiva ani, nu s-a gîndit să-şi ducă pînă la capăt m em oriile asupra războiului din Gallia. C artea scrisă de H irtius, care, după m ărtu risirea autorului ei151, avea ca scop să facă legătura în tre războiul grille si răz­ boiul civil, a fost compusă, după toate probabilităţile, în perioada d in tre m oartea lui Caesar (15 m artie 44 î.e.n.) şi m oartea lui H irtius (27 aprilie 43 î.e.n.). Scopul propagandistic este şi m ai evi­ C om m entary d e n t în Com entariile asupra războ­ de bello civili iului civil. Lucrarea conţine descrie­ rea evenim entelor de la izbucnirea războiului (începutul anului 49) şi pînă în octom brie 48, la scurtă vrem e după începerea unui nou război, cam pania din A lexandria152. 150 Vezi de ex.. în această privinţă. U. K n o r h e , Caesars Com.mentarii, ihr Gege^stand und ihre Absicht, în „Gvmnasium", LVIII, 1951, pp. 139—160, şi C. E. S t e v e n s , The Bellnm Gallieum os a work of propaganda, în „Latomus“, XI, 1952, pp. 3—D 165—17Q. 151 Vezi prefaţa cărţii a VIII-a a Războiului gallic. 132 Celelalte evenimente au fost expuse în trei opere, care nu-i aparţin, deşi au fost transmise sub numele lui: Bellurn Alexardrinum, Bellurn Africavum şi Bellum Hispaniense, dintre care prima se bănuieşte că este tot opera lui Hirtius, autorii celorlalte două fiind necunoscuţi.

64

CICERONE POGHIRC

Aşa cum ne este transm isă, opera este îm părţită, con­ tr a r obiceiului, în trei cărţi, deşi conţine evenim entele doar a doi ani. Acest fa p t a făcut pe filologi să consi­ dere că prim a şi a doua (cea de-a doua, de altfel, con­ ţine doar 44 de capitole faţă de cele 87 ale prim ei), care tra tea z ă evenim entele anului 49, form au în realitate o singură carte, separată în două doar din m otive de co­ m oditate de editorii antici153. A supra com punerii şi d a­ tării ei, discuţiile sm t chiar mai contradictorii decît asu­ pra Războiului gallic. O pera este evident neterm inată, căci se opreşte în m ijlocul evenim entelor şi, după pă­ rere a celor m ai m ulţi, ea nu a fost editată în tim pul vie­ ţii a u to ru lu i154. Cit priveşte data la care se consideră că a fost scrisă, e a oscilează în tre 48 şi 44, anul m orţii lui Caesar. P o r­ nind de la cîteva locuri din cartea a IlI-a a Războiului civil, în care se spune „aşa cum am aflat după term ina­ rea războiului"155, unii filologi cred că lucrarea a fost scrisă după încheierea definitivă a războiului, deci după cam pania din Spania (prim ăvara lui 45 î.e.n.)153. Pasa­ je le respective pot fi însă foarte bine in te rp re ta te şi ca in­ terpolări ale prim ului editor antic al cărţii, fap t dem onstra­ bil şi prin unele argum ente de ordin stilistic. Alţii, consta tîn d că o dată a tît de târzie este imposibilă, socot că a r fi fost scris după cam pania din A frica sau chiar mai devrem e, im ediat după evenim entele pe care le de­ scrie157. 158 Asupra problemei vezi F. W. K e l s e y , The Cues of Caesar, în „Classical Journal", II, 1906—1907, pp. 49—58. 154 Argumente serioase asupra editării ei în timpul vieţii lui Caesar vezi la K. B a r w i c k , Caesars Bellum civile (Tendenz, Abfassungszeit und Stil), Berlin. 1951, p. 108 şi urm. 155 Vezi Războiul civil, III, 18, 57, 104. 156 Vezi în această privinţă teoriile lui M. R u c h, Cesar, le Commentarius et la propagande autour de l'annee 45, în „Bul­ letin de l’Association Guillaume Bude", 1959, p. 507. 157 în afara operei citate a lui Barwick vezi în această pri­ vinţă J. H. C o l l i n s , On the date and interpretation of the Bellum Civile, în „American Journal of Philology", LXXX, 1959, pp. 113—132, care crede că lucrarea a fost scrisă în Egipt în 48—47 î.e.n. Sceptic în privinţa argumentelor politice aduse în sprijinul acestei datări se arată A. K a r 1 h a u s, în Zur Datierung von Căsars Bellum Civile, în „Musaeum Helveticum", XV, 1958, pp. 56—74.

STUDIU INTRODUCTIV

63

Dacă avem în vedere scopul propagandistic al lu ­ crării şi urm ărim tendinţele evidente care apar în ea, data cea mai plauzibilă a com punerii Războiului civil (term inus ante quem ) trebuie plasată la scurtă vrem e după term in area cam paniei din Grecia. în m om entul în care învinsese pe Pom peius şi se considera stăpîn pe situaţie, Caesar avea nevoie de o operă propagandis­ tică care să justifice acţiunile sale, să arunce vina răz­ boiului asupra adversarilor săi, com prom iţîndu-i, şi să încerce p rin toate acestea şi m ai ales p rin trîm biţarea clem enţei lui Caesar, de care se vorbeşte a tît de des în lucrare, să arate foştilor partizani ai lui Pom peius inutilitatea continuării războiului şi să liniştească spiri­ tele, dîndu-le siguranţa iertării şi a păcii. Tot în spri­ jin u l acestei datări vorbeşte şi fap tu l că lucrarea nu este term in ată şi m ai ales locul unde se în treru p e. Cae­ sar a fost, pe cît se pare, depăşit de evenim ente. în tim p ce el scria lucrarea sperînd în efectul ei politic, pom peienii se regrupaseră în Africa, reîncepînd războiul, în asem enea condiţii, cînd arm ele aveau cuvîntul, conti­ nuarea lucrării n u m ai prezenta p e n tru Caesar im por­ ta n ţa politică pe care o avusese în in tenţiile lui, şi de aceea el a p ărăsit şi această lucrare, ca şi Războiul gallic, lăsînd-o neterm inată. D upă cam pania din Africa, când Caesar devine într-ad ev ăr stăpîn pe situaţie, n u el este cel care trebuie să-şi convingă adversarii de necesitatea înţelegerii, ci aceştia sînt cei nevoi ti să-i im plore iertare a şi să-i caute prietenia. A cţiunea fiilor lui Pom peius în Spania, deşi extrem de prim ejdioasă p e n tru Caesar, nu a fost decît încercarea unor desperaţi p e n tru care n u m ai exista altă soluţie. Cît priveşte perioada de după această campanie, Caesar era prea ocupat cu problem ele reorganizării şi războiul civil era o fază prea depăşită ca să mai prezinte p en tru el a tîta interes încît să-i consacre u n tim p preţios. Vrem ea exactă a com punerii lucrării este, desigur, greu de stabilit. K. B arw ick158 crede că, asem eni Răz­ boiului gallic, lucrarea a fost scrisă şi publicată, pe cărţi, la sfîrşitul fiecărui an de evenim ente cuprinse, lucru 158 K. B a r w i c k , op. cit., p. 123 şi urm. 5 — R ăzboiul g allic

66

CICERONE POGHIRC

greu de dovedit m ai ales în ce priveşte publicarea. N u este însă de loc exclus ca ea să fi fost scrisă în m ai m ulte etape. Aşa, de pildă, o p arte a evenim entelor anu­ lui 49 î.e.n., pînă la încheierea prim ei cam panii din Spania, este foarte posibil să fi fost scrise pe drum , la întoarcerea din S pania159. M ult tim p liber p e n tru astfel de ocupaţie a avut de asem enea Caesar în prim ele luni ale anului 48 î.e.n., cînd aştepta în Illyricum venirea tru ­ pelor sale din Italia. Cel mai întins răgaz însă i l-a oferit şederea în Egipt după încheierea ostilităţilor. O ricare a r fi fost însă tim pul în care a fost scris, Războiul civil vădeşte grave im perfecţiuni de stil şi de structură, care a ra tă clar nu num ai că n -a fost publicat în tim pul vieţii autorului, dar că el nici n-a reu şit să-i dea ultim a form ă160. L ucrările p ă stra te sânt, fă ră îndoială, Valoarea Comentariigj parţ,ea ,c ea mai valoroasă a operei or lui Caesar, constituind un docum ent de prim rang p e n tru cunoaşterea epocii. Astfel, Războiul gallic ne furnizează o serie de date extrem de preţioase p e n tru cunoaşterea istoriei gallilor şi a germ anilor şi a rap o rtu rilo r dintre aceştia şi statu l rom an. A lături de povestirea am ănunţită a scenelor de luptă, sînt cuprinse în ea date despre aşezarea trib u rilo r gallice şi germ anice, despre rap o rtu rile d intre ele, despre organizarea socială, a rta m ilitară, caracterul, credinţele şi obiceiurile acestor triburi. Caesar este în această p ri­ vinţă o sursă deosebit de im portantă p e n tru etnografia Galliei şi G erm aniei din acea vrem e, care, fără inform a­ ţiile lui, n e-ar fi foarte slab cunoscută. Pe lingă inform a­ ţiile incidentale, Caesar rezervă părţi întregi din opera sa p e n tru descrierea felului de viaţă al trib u rilo r gallice şi germ anice161. în afara datelor cu caracter etnografic, «5» Sâ nu uităm că Caesar şi-a scris tratatul De analogia în timpul traversării Alpilor din Gallia în Italia. fi supra ar est' r imperfecţ'uni. vezi rrri jos, pp. 75—76. Dintre numeroasele lacune ale Războiului civil, cel puţin unele s-ar putea să nu fie datorate pierderii unei bucăţi din manuscris, ci să fie locuri rămase necompletate de autor. îoi Vezi, de exemplu, Războiul gallic, I, 1 (descrierea Gal­ liei), II, 98 (belgii), III. 9 (veneţii), IV. 1—3 (suebii), 5 (gallii), V, 12—16 (britannii), VI, 11—20 (gallii), 21—28 (germanii) etc.

STUDIU INTRODUCTIV

67

deosebit de im portante sînt inform aţiile asupra structurii sociale a populaţiilor cu care Caesar a v e n it în contact. D iferitele trib u ri gallice şi germ anice se aflau în faze mai înapoiate sau mai în aintate ale trecerii de la com una prim itivă spre sclavagism, m ai p ăstrîn d în bună m ăsură răm ăşiţe ale vechii orînduiri. Opera lui Caesar ne arată foarte clar care a fost rolul cuceririi rom ane în acest proces de descom punere a ve­ chilor relaţii sociale162. La m ulte d intre trib u rile pom e­ nite de Caesar se ducea în această perioadă o luptă acerbă în tre m asele populare, care încercau să m enţină vechile rap o rtu ri de relativă egalitate în interio ru l obştii, şi vîrfurile aristocratice care lu p tau p rin toate m ijloacele să-şi însuşească cît m ai m ult din p roprietatea altădată colectivă şi să-şi asigure suprem aţia politică. A ristocraţia m ilitară era sprijin ită în această acţiune de casta preo­ ţească a druizilor, care deţinea în m îna sa, pe lîngă p u ­ terea religioasă propriu-zisă, arm e deosebit de puternice ca in te rp re ta re a dreptului tradiţional, a rta prevestirilor şi a vindecării şi chiar şi scrierea. Orânduirea gentilieă, cu veşnicile lu p te d in tre ginţi şi triburi care o caracterizează, a facilitat pătru n d erea ro­ m anilor, la care gallii făceau adesea apel în neînţelegerile dintre ei. In terv en ţia rom ană grăbea procesul de in stau rare a relaţiilor sclavagiste, sprijinind aristocraţia locală în lu p ta ei îm potriva m aselor. D atorită acestui fapt, aristocraţia a fost aceea care a înlesnit adesea pătru n d erea rom a­ nilor, pactizând cu ei îm potriva com patrioţilor săi. V aloarea docum entară deosebită a datelor lui Caesar rezultă din aceea că ele nu sînt inform aţii de a doua m înă, din auzite, ci m ărtu ria unui om care a cunoscut personal m ajoritatea acestor fapte, trăin d aproape 10 ani în m ijlocul populaţiilor descrise. P rin am ploarea şi exac­ titatea inform aţiilor aduse, Caesar este cel care a făcut să in tre definitiv în istorie populaţiile gallice şi germ a­ nice. 182 Caesar este, după cum se ştie, unul din izvoarele de bază ale lui F. Engels, în lucrarea Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului.

68

CICERONE POGHIRC

Preţioasă este şi valoarea docum entară a Războiului civil, m ai ales dacă avem în vedere puţin ătatea izvoa­ relor contem porane cu această perioadă. O serie de date, personaje sau faze din desfăşurarea războiului ne sînt uneori cunoscute exclusiv din relatarea lui Caesar. Deo­ sebit de preţios este fap tu l că lucrarea lui Caesar ne ajută de cele mai m ulte ori să reconstituim n u num ai istoria faptică a Romei în această perioadă, ci şi pe cea politică. U n interes deosebit prezintă com entariile lui Caesar sub rap o rt m ilitar, d a t fiind geniul m ilitar incontestabil al autorului. Ele au atras de m ult atenţia unor m ari gene­ rali ai vrem urilor m oderne: Napoleon a scris la Sfînta E lena u n bogat com entariu (Precis sur Ies guerres de Jules Cesar) asupra operelor lui Caesar. m . .... „ Inform aţia faptică în tîln ită în opeTendmţa politică rele M Caesar este în general co­ rectă şi îngrijită. Spre deosebire de alte izvoare, care acceptă fără prea m ult sp irit critic date p u ţin controlate şi adesea de-a d rep tu l fanteziste, Caesar ne oferă de cele mai m ulte ori date sigure şi nu denaturează faptele. în ce priveşte însă in te rp re ta re a lor, cauzele eveni­ m entelor şi m obilul acţiunii oamenilor, treb u ie să fim deosebit de prudenţi. Nu trebuie să uităm că Caesar era interesat în cel m ai înalt grad în evenim entele pe care le descria, fiind în acelaşi tim p un abil politician, şi că opera lui are în in ten ţia autorului o vădită tendinţă pro­ pagandistică. A p arenta obiectivitate a lucrării, stilul ei rece de proces-verbal, ap aren ta ei tehnicitate, lim itarea voită la relatarea — s-a r p ărea exactă — de date şi fapte sîn t de foarte m ulte ori o m ască m enită să ascundă cît mai bine intenţiile politice ale lui Caesar. Dacă nu dena­ turează faptele, Caesar le grupează în aşa fel încît citi­ to ru l să tragă singur concluzia pe care v rea să i-o im ­ pună autorul. T rebuie spus că lui Caesar îi reuşeşte adesea această intenţie. încă din antichitate, m ajoritatea cititorilor s-au lăsat am ăgiţi de această aparentă obiectivitate163. Tot de 163 printre victimele mai recente ale acestei iluzii, vezi, de exemplu, N. J. d e W i 11. The non political nature of Caesar's Commentaries, in „Transactions and Proceedings of the Ameri­ can Association", 1942, pp. 341—352.

STUDIU INTRODUCTIV

69

atunci însă au existat oam eni care au înţeles n a tu ra acestei obiectivităţi. Astfel, contem poranul şi p rietenul său Asinius Pollio a ră ta că Comentariile lui „nu sîn t scrise nici cu îngrijire, nici cu respectul adevărului, căci Caesar crede prea uşor m ulte lucruri săvîrşite de a lţii164, iar pe cele săvîrşite de el le-a redat greşit fie intenţionat, fie din scăpări de m em orie"165. Critica începută de el s-a dezvoltat foarte m ult în epoca m odernă, la început mai ales ca reacţiune la elogiul fără rezerve adus obiectivităţii lui Caesar de Napoleon al III-lea. Istoricii şi mai ales filologii m oderni au publicat nenum ărate opere în care au a ră ta t contradicţiile sau neverosim ilitatea unora d intre afirm aţiile lui Caesar şi m ai ales lipsa lor de con­ cordanţă eu alte izvoare168. Astfel, una din trăsătu rile cele mai izbitoare ale operei unui „revoluţionar" cum a fost Caesar este tendinţa lui de legalitate, de a ară ta că întotdeauna a acţionat în lim ita legilor şi în interesul poporului şi adesea chiar a senatului rom an. El încearcă să justifice toate acţiunile sale din războiul cu gallii, duse în prim u l rîn d din do rin ţa lui de m ărire şi din nevoia de îm bogăţire, ca fiind făcute exclusiv în inte­ resul poporului rom an. P e n tru nim eni nu este un secret însă că în acea epocă gallii erau departe de a mai rep re ­ zenta un pericol direct p e n tru Italia. Pericolul germ anic, de care Caesar face atâta caz, pare să fi fost în bună m ăsură real, cel p u ţin p e n tru provinciile im periului. Caesar im Asinius Pollio se înşela, desigur: Caesar mai mult se făcea că le crede. 185 Suetonius, Caesar, 56. Asupra aprecierii lui Asinius Pollio, vezi G. V r i n d. Asinii Pollioms iudicium de Caesaris Commentariis, în „Mnemosyne", LVI, 1928, pp. 207—213. 166 Opera capitală în această privinţă o constituie teza lui M. l i a m b a u d , L'art de la deformation historique dans Ies Commentaires de Cesar, Paris, 1953. în afară de aceasta, mai vezi, printre altele, P. H ii b e r, Die Glaubwilrdigkeit Căsars in seinem Bericht uber den gallischen Krieq, Bamberg, 1931; K. R a r w i c k , ori. cit., mai ales cap. I, ..Die Tendenz des Pelium Civile", pp. 9—85; W. L e h m a n n , Die Methode der Propa­ ganda in Căsars Schriften, unter besonderer Beriicks'chtigung der Commentarien vom Biirgerkrieg, Marburg, 1951; J. H. C o l ­ l i n s , Propaganda, ethics and psychological assumptions in Cae­ sar's writing, Frankfurt a. M., 1952; J. P. V. D. B a l s d o n , The veracity of Caesar, în „Greece & Rome", 1957, pp. 19—28

n

CICERONE POGHIRC

în să n u reuşeşte decît cu greu să dem onstreze că în aceste acţiuni el a fost cel atacat. în ceea ce priveşte teza că ofensiva este cea m ai bună apărare, ştim prea bine la ce a p u tu t să ducă în cursul istoriei aplicarea ei. T endinţa de legalitate e şi mai evidentă în Războiul civil. Caesar se străduieşte p rin toate m ijloacele să arate că n u el, ci adversarii lui au dezlănţuit războiul, şi că p ătru n d e re a sa în Italia n -a avut decît scopuri strict legale: 1) să apere drep tu rile trib u n ilo r107; 2) să elibereze poporul rom an de o grupare oligarhică167168*; 3) să-şi apere p ropria dem nitate de nedreptăţile adversarilor101. După relatările lui, s-ar p ărea că nu există nici un republican m ai convins decît el, căci în întreaga sa operă nu se găseşte aproape nici o urm ă de tendinţă m onarhică170, aşa încît aprcape că n u se întâlneşte în operele sale vreo idee care să nu poată fi aprobată de Cicero sau chiar de Cato. Cît priveşte pe adversarii săi, ei comit întotdeauna cele m ai m ari ilegalităţi171. Dacă e să-l credem pe Caesar, m arşul său asupra Ita ­ liei în 49 î.e.n. a găsit asentim entul general şi nici o a rm ată de cuceritori n -a fost p rim ită cu atîta entuziasm . Este destul să com parăm aceste afirm aţii cu spusele lui Cicero, care se în treab ă dacă „este vorba de un general al poporului rom an sau de H annibal“ ca să ne dăm seam a de adevărul lor172. Tot astfel, el caută perm anent să arate cît de in te re ­ saţi şi de egoişti sînt adversarii săi — Lentulus, Scipio, Cato, Pom peius însuşi — în tim p ce lasă să se creadă că nu există om m ai dezinteresat, m ai devotat binelui public decît el, care, după cum ştim, şi-a u rm ă rit cu atîta în d îrjire şi abilitate propriul interes în desfăşurarea eve167 Vezi Războiul civil, I, 5, 22, 32 etc. ies Op. cit., I, 22, 85. i«9 Ibidem, I, 7—8, 22, 32. 170 Intr-un singur loc (Războiul civil, I, 32), invitînd pe sena­ tori să vină la Roma spre a lua parte la şedinţele senatului con­ duse de el, îi previne că, în cazul cînd refuză colaborarea, el nu se va da în lături să administreze singur statul. 171 Vezi Războiul civil, cartea I, nota 58, 63 etc. 172 C i c e r o , Ad Atticum, VII, 11.

STUDIU INTRODUCTIV

71

nimemtelor, chiar atunci cînd cauza pe care o reprezenta el era cea dreaptă. Dacă, aşa cum s-a arătat, este adevărat că Caesar se fereşte să denatureze direct faptele relatate, el foloseşte adesea însă un procedeu foarte comod de a scăpa de lu ­ crurile care nu-i convin: omisiunea. Aşa, de pildă, Caesar n u ' num ai că om ite să justifice trecerea R ubieonului173174, dar nici nu pom eneşte de acest evenim ent, tot aşa cum nu pom eneşte de arderea bibliotecii din A lexandria, în ­ tâmplată din vina lu i17/‘. Tot astfel, num ele lui Cicero nu este pom enit niciodată în to t cursul Războiului civil, deşi este lucru cunoscut că în decurs de cîteva luni (ia­ nuarie—m artie 49) Cicero a fost solicitat de 17 ori de către Caesar să cadă la înţelegere. Pe de o parte rela ta ­ rea refuzului acestuia n u era în in teresu l său, pe de alta Caesar avea to t in teresu l să-l m enajeze pe Cicero, căci îm păcarea cu el i-a r fi atras m ulţi partizani. A sem enea exem ple de deform are abilă a faptelor s-ar putea înm ulţi. T rebuie să recunoaştem însă că în exe­ geza lui Caesar s-a exagerat adesea, văzîndu-se contra­ dicţii şi inexactităţi chiar şi acolo unde nu există175*. Ade­ seori expuneri aparent contradictorii urm ăresc în fond aceeaşi ten d in ţă de a servi interesele politice ale lui Caesar, diferite uneori de la o epocă la a lta 173. Dacă studiem însă cu atenţie unghiul de deform are al reflectării realităţii în opera lui Caesar, obţinem o im agine destul de exactă şi de com pletă a epocii. 173 Războiul civil, I, 7 şi u rm . 174 Op. cit., III, 104. u* Ca exemplu de cît de departe s-a mers în „demascarea" intenţiilor lui Caesar, vezi cazul lui J. H a r m a n d, Deux pro­ blemei du De bello Gallico, I: Qui fut Vercingetorix?, în „Ogam“, VII, 1955, nr. 37, pp. 3—26, care încearcă să demonstreze că răscoala generală a gallilor de la sfîrşitul lui 54 î.e.n. a fost declanşată de Caesar însuşi, iar conducătorul răscoalei, eroul na­ ţional al gallilor, Vercingetorix, nu era decît. . . agentul lui Caesar! 17B U n e x e m p lu s tră lu c it d e e x p lic a re ju s tă a u n e i a stfe l de c o n tra d ic ţii a p a re n te îl c o n stitu ie s tu d iu l p ro f. A. I. D o v a t u r, O preTopur h A phobhct, p ublicat în „BecTHiiK apeBHefl HCTopmi". 1957, n r. 3, p p . 101— 121.

72

CICERONE POGHIRC

D atorită tendinţei de a p ărea obiec­ tiv p rin evitarea judecăţilor de v a­ loare şi prezentarea nudă a faptelor, este foarte greu să ne form ăm o părere exactă asupra, concepţiilor sale despre lum e şi viaţă. R are sîn t operele literatu rii antice care să conţină a tît de puţine idei gene­ rale ca scrierile lui C aesar177, şi aceasta nu p e n tru că autorului i-a r lipsi ideile generale, ci din tendinţa rem ar­ cată m ai sus. D esigur că sentinţele filozofice nu lipsesc cu totul la C aesar178. M ajoritatea însă sînt sim ple obser­ vaţii cu caracter empiric, de cele m ai m ulte ori locuri comune care adesea nu spun m are lucru în ceea ce p ri­ veşte concepţiile generale ale lui Caesar. Caesar a fost, cum s-a arătat, un dem ocrat în m ajo­ rita te a acţiunilor sale, dar acest lucru se observă foarte' ra r în opera sa. U nul d in tre rarele exem ple de acest fel îl constituie un episod al războiului civil în care, trebuind să fie duse tratative, Caesar insistă ca ele să aibă loc în faţa trupelor, care să-şi dea părerea în această p riv in ţă 179, în altă parte, Caesar, înrobitorul Galliei şi viitorul dicta­ tor, recunoaşte că „toţi oamenii p rin n a tu ra lor tind spre libertate şi urăsc sclavia"180. A lteori însă lim itele de clasă sîn t evidente, ca în cazul cînd, discutînd problem a dato­ riilor, pe care, cum s-a arătat, el n-a rezolvat-o radical, afirm ă că „a aduce ca scuză sărăcia şi a te plînge de calam ităţile proprii sau de cele ale tim pului şi a vorbi despre dificultăţile unei vânzări la licitaţie e treaba unui suflet m ediocru"181. Aceeaşi lim ită apare şi cînd vorbeşte de „stupida şi b arb ara îngîm fare11 a allobrogilor182. Concepţiile lui Caesar

177 Una dintre caracteristicile esenţiale ale operelor literare din antichitate este, după cum se ştie, faptul că sînt presărate cu sentinţe. Asupra reflexiilor generale ia Caesar, vezi J. C r a i g , The general reflections in Caesar's Commentaries, în „Classi­ cal Rewiev", 1931, pp. 107—110, şi R. P r e i s w e r k , Sententiae in Caesars Com m entaries în „Musaeum Helveticum", 1945, pp. 213—226. 178 Vezi. de exemplu. Războiul civil. I, 67; II, 4. 8, 27, 29, 36, 39; III, 18, 20, 28, 73, sau Războiul gallic, I, 14; III, 10, 18; VII, 84 etc. 179 Războiul civil, III, 19. 789 Războiul gallic, III, 10. 181 Războiul civil, III, 20. 182 Ibidem, III, 59.

STUDIU INTRODUCTIV

73

In general însă sentinţele lui vădesc o orientare rea ­ listă, practicistă. Astfel, după el, „experienţa este stăpâna tu tu ro r lucrurilor dacă i se adaugă inteligenţa om e­ nească"183. „A jutorul p e n tru om stă în tăria lui sufle­ tească"184 şi, „dacă nu toate sîn t fericite, norocul trebuie a ju tat de efortul om ului"185186. în legătură cu aceste din urm ă sentinţe, se pune o problem ă foarte dezbătută: dacă Caesar credea sau nu în so artă180. S oarta (Fortuna) este adeseori pom enită în ope­ rele sale187. Cum s-a mai spus, Caesar nu era un supersti­ ţios, fiind în sinea lui un ateu, deşi a d eţin u t im por­ tan te funcţii religioase. Lucrul ne este atestat chiar de izvoarele antice188. El nu s-a crezut niciodată favorizat în mod special de soartă, şi invocarea ei are drept scop de cele m ai m ulte ori să scuze în to rsătu ri nefavorabile ale evenim entelor, aruncînd asupra sorţii vina propriilor sale eşecuri. Legenda norocului lui Caesar este o creaţie tîrzie, care nu e străină de propaganda cultului im perial. A cestea sînt liniile m ari, pozitive de altfel, ale con­ cepţiei lui Caesar, aşa cum rezultă ea din puţinele reflecţii generale ale operei lui. Din păcate, spre deosebire de cei­ lalţi istorici rom ani, el nu şi-a expus în capitole speciale concepţiile asupra istoriei, în special, şi a vieţii, în ge­ neral. 183 Războiul civil, II, 8. iei Ibidem, III, 28. 185 ibidem, III, 73. 186 W. F o w l e r , Caesar's conception of Fortuna, în „Clas­ sical Rewiev“, XVII, 1903, pp. 153—156; E. T a p p a n , Julius Cae­ sar and Fortuna, în „Transactions and Proceedings of the Ame­ rican Philological Association", 1927, XXVII—XXVIII; i d e m , Julius Caesar's luck, ibidem, 1930, XXII; H. E r i c s s o n , Caesar und sein Clilck, în ,,Eranos“, 1944, pp. 57—69; C. B r u t s c h e r , Caesar und sein Gliick, în „Musaeum Helveticum", XV, 1958, pp. 75—83. 187 Vezi, de exemplu, Războiul civil, I, 52, 59, 60; III, 10, 14, 27, 72, 73. 188 Vezi. de exemplu, S u e t o n i u s , Caesar, 59, 81 etc. Asu­ pra problemei religiozităţii lui, vezi G. C o s t a , La concezione religiosa di Cesare, Convivium, 1935, pp. 579—600; E. G i o v a n e 11 i, La religione di Cesare, Milano, 1937.

74

-

. ,

CICERONE POGHIRC

. .

Aşa cum s-a aratat, in ansam blul litera tu rii latine, înţeleasa in sensul ei larg, antic, genul com entariilor era d intre cele mai p uţin „literare". Caesar l-a ales nu din cauza lipsei de încli­ n ă ri artistice, căci el a cultivat şi beletristica, ci p e n tru că servea mai bine intenţiile sale politice, oferindu-i acel aer de obiectivitate necesar în faţa cititorilor contem ­ porani care adeseori aveau altă părere decît el asupra evenim entelor descrise. Caesar vrea să pară că apelează num ai la inteligenţa cititorului, n u şi la afectelfe lui, şi de aceea evită intenţionat artificiile artistice. El nu cul­ tivă în general descrierile grandioase, g rupările artificiale de evenim ente în vederea obţinerii unui efect etc. Peste tot el are aerul că face o sim plă descriere a faptelor, şi im presia de m ăreţ şi spectaculos pe care o dau adesea unele pasaje din opera sa rezultă mai ales din am ploarea evenim entelor şi a energiilor om eneşti desfăşurate decît din a rta litera ră propriu-zisă189*. stilul Lim ba operei sale este conform ă cu sim plitatea stru ctu rii e ii£0. Cu greu se poate închipui o frază mai lipsită de figuri de stil şi de orice podoabe artistice191, şi aceasta tocmai într-o epocă în care Cicero a dus m eşteşugul frazei înflorite la culm ea perfecţiunii. C alităţile izbitoare ale stilului său sânt m ai ales sim ­ plitatea, claritatea sintaxei şi p u rita te a vocabularului. Efectul acestor calităţi asupra contem poranilor, obosiţi în bună m ăsură de retorica destul de încărcată a tim pului, 189 Vezi asupra artei Comentariilor lui Caesar, C i c e r o Brutus, 262. ido Vezi H. O p p e r m a n n , Caesar's Styl, în „Neue Jahrbiicher fiir das Klassische Altertum“, 1931; R. F r e s e , Be'trăge zur Beurteilung der Sprache Caesar's, mit besonderer Beriicksichtigung des Bellum Civile, Miinchen, 1900; W. A. 0 1 d f at h e r G. B l o o m . Caesar’s grammatical theories and his own practice, in „Classical Journal", 1927, pp. 584—602; M. L. U h l f e 1 d e r. Further thoughts on Caesar and latinity, in „Classi­ cal Journal*1, 50. 1954. pp. 65—66. 101 Cf. A. L a P e n n a, Tendenze e arte del Bellum civile di Cesare, în „Maia", V, 1952, pp. 191—233; G. P a s c u c c i , / mezzi espressivi e stilistici di Cesare nel processo di deformazione storica dei Commentarii, în „Studii Classici e Orientali", 6, 1957, pp. 134—174.

STUDIU INTRODUCTIV

73

ca şi asupra posterităţii, a fost izbitor. Cicero, au to ritatea suprem ă în m aterie, spune că dintre toţi oratorii rom ani Caesar vorbeşte latina cea m ai elegantă192, eleganţă pe care o subliniază şi Q uintilian193. Tacitus, la rîn d u l său, îi laudă claritatea194. Să nu ne lăsăm însă înşelaţi de această sim plitate şi să o considerăm lipsită de a rtă şi de intenţie. Cicero a observat foarte bine că ea este efectul unor studii înde­ lungate şi dificile şi al unui efort apreciabil195196.' M eritul lui Caesar este în această p riv in ţă cu a tît m ai m are, cu cît acest efort nu se observă în opera sa. Există, desigur, în Comentariile sale şi m ulte pasaje inegale ca valoare, mai neglijent redactate (aglom erări obositoare de ablative absolute, rep etarea supărătoare a substantivului reluat p rin pronum ele relativ etc.)198. A ceste neglijenţe sînt m ult m ai num eroase şi m ai supărătoare în Războiul civil, unde alătu ri de pasaje excelent scrise, ca episodul lui Curio în A frica din cartea a Il-a, există num eroase locuri unde abia cu greu se poate constata ce a v ru t să spună auto­ rul. C ontrastul d intre Războiul gallic şi Războiul civil în această p rivinţă este a tît de m are, încît în secolul trecut m ulţi filologi cu autoritate au form ulat îndoiala că Răz­ boiul civil ar fi opera lui C aesar197. P ărerea aceasta este astăzi unanim respinsă, neglijenţele rem arcate găsindu-şi 192 C i c e r o , Brutus, 252. Q u i n t i 1 i a n, Institutio oratoria, X, 1, 114. Noţiunea de eleganţă trebuie înţeleasă, cum just au arătat unii critici mo­ derni, în sensul ei etimologic mai degrabă, acela de grijă exce­ sivă pentru puritatea vocabularului, pentru alegerea cuvintelor (elegantia este legat de verbul eligere „a alege"), lucru teoretizat de Caesar însusi (vezi mai sus. p. 54). Asupra problemei vezi K. D e i c h g r ă b e r , Elegantia Caesaris, în „Gymnasium", LVII, 1950, p. 112 şi urm. i*4 T a c i t u s , Dialogus de oratoribus, 25. 195 C i c e r o , Brutus, 252. 196 Vezi, de exemplu, Războiul gallic, I, 6: „erant omnino i t i n e r a duo, quibus i t i n e r i b u s . . . “ şi multe altele. 197 Vezi H. M o s n e r . Num Caesar Bellnm Civile scrivserit? Program Kulmbach, 1865; H e i d t m a n n , Habev w ir ausreichende Garantien fiir die Echtheit der dem C. Julius Caesar zugeschriebenen ărei Biicher de Bello Civili? Essen, 1867; W u t k e, Quaestiones Caesarianeae, Neisse, 1872; R. M e n g e , De auctoribus Commentariorum de Bello Civili, Weimar, 1873. im

76

CICERONE POGHIRC

suficientă explicaţie în faptul că Caesar n -a reu şit să term ine Războiul civil şi că în tex tu l pe care îl cunoaş­ tem astăzi sînt incluse adesea m ateriale b ru te din ju rn a ­ lul cartierului său general sau din rapoartele ofiţerilor. Num ai astfel se pot înţelege aceste neglijenţe şi stilul adesea „soldăţesc" al Războiului civil p rin opoziţie cu eleganţa Războiului gallicm . Cu excepţia acestor fapte, operele lui Caesar sînt u nul d in tre modelele de curată şi frum oasă lim bă latinească şi nu pe ned rep t ele constituie de sute de ani şcoala obli­ gatorie p rin care trebuie să treacă toţi cei ee vor să cu­ noască lim ba latină. , Aşa cum s-a arătat, antichitatea nu-1 LOm eralL ra îatină “ Pe Caesar drept istoric. M ulţi dintre criticii literari m oderni nu-1 socot nici ei u n istoric de prim ordin, reproşîndu-i că e prea preocupat de conflictele de m om ent, lipsit de dezinteres şi de profunzim e, interesat m ai m ult de topo­ grafia exactă, itinerarul, fazele luptelor sau construirea m aşinilor de război decît de cauzele evenim entelor şi de m ersul istoriei199. Defectele ară tate sînt în bună m ăsură reale, dar ele sînt mai degrabă ale genului lite ra r pe care şi l-a im pus decît ale autorului. Astăzi, ştim , de pildă» cît de şubredă este şi obiectivitatea acelor istorici care este pusă de obicei în opoziţie cu lipsa de dezinteresare a lui Caesar. C aracterul tehnicist al Com entariilor lui Caesar nu trebuie să ne înşele: sub aparenţa de procesverbal, Caesar făcea istorie, şi adesea istorie de bună calitate. L ucrul acesta l-a înţeles perfect Cicero cînd a spus că se înşală cei care cred că „el a voit ca alţii să aibă m aterial preg ătit de unde să-l ia p e n tru a scrie isto­ ria. Acest lucru convine poate celor naivi, care doresc să zugrăvească cu ornam ente de stil aceleaşi fapte istorice, dar nu încurajează pe oamenii cu raţiu n e sănătoasă să m ai scrie o dată aceeaşi istorie"200. 198 Traducătorul Războiului civil din prezenta lucrare a în­ cercat să redea fidel calităţile şi defectele operei, considerînd câ ar fi greşit să creeze impresia unor fraze curgătoare acolo unde ele nu există în original. în asemenea locuri, singura preocupare a fost aceea a inteligibil ităţii textului. las Vezi, de exemplu, R. P i c h o n , op. cit., pp. 239 şi 245. zoo C i c e r o , Brutus, 262.

STUDIU INTRODUCTIV

77

Dacă Caesar n u ocupă în istoriografia rom ană prim ul loc20120, aşa cum l-a ocupat în societatea tim pului său, el este totuşi, fără îndoială, u n u l d intre cei mai valoroşi istorici latini. „ . . T extul Războiului qalhc, care a fost Caesar in romineşto , ,. , . t , totdeauna studiat m şcoala, a form at obiectul a num eroase ediţii, com plete sau parţiale, cu note p e n tru uzul elevilor. P rim a traducere a fost făcută de C. Copăcinianu în 18 7 2202, ca răspuns la concursul in stitu it de Societatea Academică Rom înă, la care se oferea u n prem iu din fondul Cuza. Mai tîrziu au mai a p ă ru t num eroase tra ­ duceri în iu x te şcolăreşti ale unor cărţi izolate, cele care se studiau în general în şcoală (de ex. I, II, VI). în secolul nostru, o traducere completă, în general corectă, cu un studiu introductiv destul de bogat, dar învechit ca con­ cepţie (bazat mai ales pe Th. Mommsen), a dat Tudor D. Ştefănescu. T raducerea lui a cunoscut tre i ediţii203. în ce priveşte Războiul civil şi opera apocrifă, m ult m ai ra r editat, în tru c ît nu se stu d ia în şcoală, el s-a bucurat de o singură traducere în rom îneşte, făcută tot p e n tru concursul Societăţii Academice, în 1877, de D. Caianu204. Deşi lu crată cu destulă în g rijire şi dovedind un efo rt stilistic rem arcabil p e n tru acea vrem e, ea este astăzi o ra rita te bibliografică, devenită inutilizabilă, ca şi Răz201 Vezi considerarea exagerată a lui Caesar ca cel mai mare istoric latin la E. L u t i, Nemo in historia rerum gestarum validior Caesare fuit, în „Latinitas", V, 1957, pp. 243—2G2. 202 Comentariele lui Caiu Juliu Cesare de belulu galicu, tra­ duse de C. Copăcinianu. Tipărite şi premiate din fondul Cuza de Societatea Academică Romînă, Bucureşti, 1872. w C e s a r şi A u l u s H i r t i u s , Cucerirea Galiei de către romani, trad, de T. D. Ştefănescu, Craiova, 1913. A doua ediţie a apărut la Bucureşti în 1924. Cea de-a treia, Craiova, 1939, poartă titlul Straja la Rin. 204 Comentariele lui Caiu Juliu Cesare de belulu civile, ur­ mate de Comentariile de belele alexandrinu şi africanu ale lui, A. Hirtiu, precum şi de Comentariele de belulu ispanicu ale unui autoru anonimu, traduse de D. Caianu. Tipărite şi premiate din fondul Cuza de Societatea Academică Romînă, Bucureşti, 1877.

78

CICERONE POGHIRC

boiul gallic al lui C. Copăcinianu, d atorită m ai ales im po­ sibilei ortografii latinizante a epocii. T raducătorii celor două opere ale lui Caesar publicate în prezentul volum au lu a t ca bază tex tu l ediţiilor din colecţia G uillaum e Bude205, confruntîndu-1 şi uneori corectîndu-1 după ultim a ediţie d in e d itu ra G. B. T eubner203. 205 C e s a r , Guerre des Gaulles, t. I—II, texte etabli et traduit par L. A. Constans, 2-e ed., Paris, Les Belles Lettres, 1941, şi C e s a r , La guerre civile, t. I—II, texte etabli et traduit par Pierre Fabre, 4-e ed.. Paris, Les Belles Lettres, 1954—1959. 2«®Cai us J u l i u s C a e s a r , I: Bellum Gallicum, edidit Otto Seel, Lipsiae, B. G. Teubner, 1961, cu o prefaţă deosebit de interesantă (p. I—CXXII), şi II, Commentarii Belii civilis, edi­ dit Alfredus Klotz, Lipsiae, Teubner, 1957.

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA

I

1 G allia în tre ag ă 1 este îm p ărţită în trei părţi, d in tre care o p arte este locuită de belgi2, alta de aquitani, iar a treia de cei care în lim ba lor se num esc celţi, iar în lim ba latină galii. Aceste popoare se deosebesc în tre ele prin limbă, obiceiuri şi legi. Gallii sînt despărţiţi de aquitani p rin fluviul G arum na, ia r de belgi p rin M atrona şi Sequana3. Cei m ai viteji d intre toţi sînt belgii, p e n tru că ei sînt cei mai izolaţi de traiu l bun şi civilizat din P ro ­ vincia rom ană4; la ei vin foarte ra r negustori5 care aduc lucruri ce contribuie la rroleşirea sufletelor şi sînt cei mai apropiaţi de germ ani, care locuiesc pe m alul celălalt al R inului şi cu care se războiesc fără încetare. Din acelaşi m otiv, helveţii6 întrec în bărbăţie pe cei­ lalţi galii: aproape în fiecare zi se luptă cu germ anii, pe care sau îi resping de pe terito riu l helvet, sau îi atacă în propria lor ţară. Ţ inutul ocupat de galii este aşezat spre nord; el începe de la fluviul Ron, se m ărgineşte cu G arum na, oceanul şi ţara belgilor, iar înspre sequani7 şi helveţi ajunge pînă la Rin. Ţ ara belgilor, aşezată la nord-est, începe acolo unde se term ină G allia şi ţine pînă la cursul inferior a l Rinului. A quitania se află la nord-vest8 şi se întinde de la fluviul G arum na pînă la m unţii P irinei şi pînă la acea p arte a oceanului care udă coastele Spaniei. 2 La helveţi, om ul care se distingea cel mai m ult prin originea şi bogăţia sa era Orgetorix. Acesta, în tim pul consulatului9 lui M arcus Messala şi M arcus Piso10, a făcut o conspiraţie a nobilim ii11. El şi-a convins concetăţenii să em igreze în m asă cu tot avutul, spunîndu-le că le va fi foarte uşor să pună stăpînire pe întreaga Gallie, deoa­ 6 — R ăzboiul g a llic

82

CAESAR

rece ei îi în trec pe toţi în vitejie. P e helveţi i-a fost cu a tît m ai uşor să-i convingă, cu cit aceştia sânt înconjuraţi d in toate părţile de stavile naturale: d in tr-o p arte de Rin, fluviu foarte larg şi adînc care desparte ţa ra helve­ ţilo r de G erm ania; din altă p a rte de Ju ra , m unţi foarte înalţi care se află în tre ţara sequanilor şi cea a helve­ ţilor, şi din a treia p a rte de lacul L em annus12 şi de flu ­ viul Ron, care desparte Provincia noastră de teritoriul helveţilor. Din această cauză, ei n u p u tea u să facă in ­ cursiuni pînă departe şi le venea greu să se războiască cu vecinii, lucru care provoca o m are durere unui popor a tît de războinic. In afară de asta, ei socoteau că te ri­ toriul lor, care avea 240 000 de paşi13 în lungim e şi 180 000 în lăţim e, era prea mic faţă de num ărul locuito­ rilo r14, de gloria m ilitară şi de vitejia lor. 3 D eterm inaţi a tît d e aceste m otive, cît şi de autori­ tatea lui O rgetorix, helveţii au h o tărît să facă pregătirile necesare în vederea plecării, şi anum e să cum pere cît m ai m ulte care şi vite de povară, să facă sem ănături pe m ari suprafeţe — p e n tru a avea pe drum o c a n titate suficientă de g rîu — şi să întărească legăturile de pace şi de prietenie cu popoarele vecine. A u socotit că aceste pregătiri vor putea fi term inate în doi ani; p rin tr-o lege ei fixează plecarea p e n tru cel de-al treilea an. Cu aduce­ rea la îndeplinire a hotărîrilo r luate a fost însărcinat O rgetorix. A cesta îşi luă asupra sa sarcina de a m erge în solie la popoarele vecine. P e drum îl convinge pe sequanul Casticus, fiul lui C atam antaloedis15, care dom­ nise m ulţi ani în ţa ra sequanilor şi care prim ise din p a r­ tea senatului rom an titlu l de „ p rie te n "16, să pună m îna pe dom nia17 care aparţinuse mai înainte tatălui său. De asem enea m ai convinge să încerce acelaşi lucru şi pe h ed u u l18 D um norix, fratele lui Diviciacus, care deţinea pe atunci prim ul ran g 19 în cetate şi era foarte iubit de m ulţim e şi căruia îi dădu pe fiica sa în căsătorie. El le ara tă că e foarte uşor să ducă la bun sfîrşit această acţiune, deoarece el însuşi este pe punctul de a obţine puterea în ţara sa; le mai spune că „nim eni nu se îndo­ ieşte că helveţii sînt poporul cel mai puternic din toată G allia“ şi îşi dă cuvîntul că va obţine p e n tru ei p u tere a

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

83

cu aju to ru l arm atei şi a bogăţiilor sale personale. Vor­ bele lui O rgetorix conving pe Casticus şi Dum norix. Toţi trei se leagă p rin ju răm in te solem ne şi speră că, deve­ nind regi ai celor tre i popoare20, care sînt cele m ai m ari şi mai puternice, să ajungă stăpînii întregii G allii21. 4 De acest plan au aflat helveţii în u rm a unui den u n ţ. P otrivit obiceiului lor, helveţii au obligat pe O rgetorix să se apere în lanţuri; în caz că a r fi fost condam nat, urm a să fie ars de viu. în ziua procesului, O rgetorix a adus din toate p ărţile în faţa judecăţik pe toţi ai săi, vreo 10 000 de oameni, precum şi pe toţi clienţii22 şi dator­ nicii23 săi, care erau foarte num eroşi. D atorită prezenţei lor, el s-a p u tu t sustrage de la obligaţia de a vorbi24. în tim p ce concetăţenii săi, revoltaţi de această a titu ­ dine, încercau să-şi apere drepturile cu aju to ru l arm elor, iar m agistraţii adunau u n m are num ăr de oam eni de la ţară, m oare Orgetorix. Se presupune, aşa cum cred şi hel­ veţii, că s-ar fi sinucis25. 5 D upă m oartea lui O rgetorix, helveţii au s tă ru it în h otărîrea lor de a-şi părăsi ţara. Cînd, în sfîrşit, au soco­ t it că sînt pregătiţi p en tru plecare, au dat foc tu tu ro r oraşelor, vreo 12 la num ăr, satelor, în n u m ăr de vreo 400, caselor izolate şi au ars tot griul pe care nu l-au p u tu t lua cu ei. în felul acesta, în lătu rîn d orice speranţă de întoarcere acasă, s-au preg ătit să în fru n te toate prim ej­ diile. Fiecare treb u ia să-şi ia făină p e n tru tre i luni. H el­ veţii conving pe rau raci28, pe tulingi27 şi pe latobici28, vecinii lor, să ia aceeaşi hotărîre, să dea foc oraşelor şi satelor şi să plece îm preună eu ei; în sfîrşit, se aliază şi prim esc la ei pe boiii29, un popor de dincolo de Rin. care trecuseră în N oricum şi asediaseră N oreea30. 6 Erau num ai două drum uri pe u n d e 1pu teau ieşi din ţară. U nul31, îngust şi anevoios, trecea p rin ţara sequa­ nilor, în tre m unţii J u ra şi fluviul Ron; pe aici abia p u tea trece un singur car. Pe lîngă asta, mai era şi dom inat de un m unte foarte înalt, aşa încît o m înă de oameni ar fi fost de ajuns p e n tru a opri cu u şu rin ţă trecerea.

84

CAESAR

C elălalt drum trecea p rin Provincia noastră; acesta era m ult m ai uşor şi mai lipsit de obstacole, deoarece în tre ţa ra helveţilor şi cea a allobrogilor32, popor supus de curând33, curge Ronul, care are mai m ulte vaduri. U lti­ m ul oraş al allobrogilor şi cel mai apropiat de ţara hel­ veţilor este Geneva. Acest oraş se leagă de terito riu l helvet p rin tr-u n pod. Deoarece se p ărea că ailobrogii nu n u tre a u încă gînd u ri bune faţă de rom ani, helveţii credeau că-i vor putea convinge să le îngăduie să treacă p rin ţara lor; în caz de refuz, ar fi folosit forţa. D upă ce toate pregătirile de plecare au fost gata, hel­ veţii au fixat ziua în care treb u ia să se adune toţi pe m alul Ronului. Această zi era ziua a cincea dinaintea calendelor lui aprilie34, în tim pul consulatului lui L. Piso şi A. G abinius35. 7 A duoîndu-i-se la cunoştinţă că helveţii încearcă să treacă p rin Provincia noastră, Caesar se grăbeşte să p ă ră ­ sească Rom a36; el se în d reap tă în m arş forţat spre Gallia T ransalpină şi ajunge la Geneva. Aici ordonă să se recru­ teze din întreaga Provincie u n n u m ăr cit mai m are de soldaţi (în G allia T ransalpină n u era decât o singură legiune37) şi porunceşte să se taie podul care ducea la Geneva. A flînd de sosirea lui Caesar, helveţii trim it la el ca soli pe oamenii cei m ai de vază din trib, în fru n te cu Nam m eius şi Verucloetius. Aceştia erau însărcinaţi să-i spună lui Caesar că helveţii intenţionează să treacă p rin Provincie fără să facă vreun rău, deoarece nu aveau alt drum , şi să-l roage să nu se opună. Caesar, care nu uitase că helveţii om orîseră pe consulul L. Cassius38, că bătuseră şi trecuseră pe sub jug39 arm ata rom ană, soco­ tea că n u trebuie să le îngăduie să treacă. El gîndea că aceşti oam eni duşm ănoşi nu se vor abţine de la strică­ ciuni şi violenţe dacă li se va perm ite să treacă p rin Provincie. Totuşi, p e n tru a cîştiga tim p pînă la sosirea trupelor ce urm au să fie recrutate, răspunde solilor că „vrea să se mai gândească la această chestiune şi, dacă mai aveau ceva de obiectat, să revină la idele lui aprilie"40.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

85

8 în acest tim p, cu ajutorul legiunii pe care o avea cu el şi al soldaţilor care veniseră din Provincie, con­ struieşte pe o întindere de 19 000 de paşi — de la lacul Lem annus, oare-şi varsă apele în Ron, şi pînă la m unţii Ju ra, care despart ţa ra sequanilor de a helveţilor — u n zid în alt de 16 picioare41 şi un şanţ. D upă term in area acestor lucrări rînduieşte străji peste tot, construieşte şi întăreşte cetăţui de apărare, p e n tru a putea opri m ai uşor pe helveţi în cazul că aceştia a r încerca să treacă fără voia lui. în ziua stabilită, solii au venit din nou la Caesar. Acesta le spune că „tradiţia poporului rom an nu-i îngă­ duie să lase pe cineva să treacă p rin Provincie; dacă hel­ veţii vor încerca să treacă cu forţa, el îi va o p ri“. Helveţii, înşelaţi în speranţele lor, au încercat câte­ odată ziua şi de cele m ai m ulte ori noaptea, să-şi facă drum fie cu aju to ru l corăbiilor legate u n a de alta şi al plutelor construite în acest scop, fie folosind vadurile Ronului, unde fluviul are adîncim ea cea m ai mică. Izbindu-se însă de fortificaţii şi fiind respinşi de atacurile sol­ daţilor şi copleşiţi de loviturile suliţelor, au ren u n ţa t la aceste planuri. 9 Le mai răm înea u n singur drum , şi anum e acela din ţara sequanilor; datorită îngustim ii trecătorilor, ei n -ar fi p u tu t trece pe aici fără consim ţăm întul sequa­ nilor. Cum însă nu puteau să-i înduplece pe aceştia, tri­ m it o solie la heduul Dum norix, p e n tru ca prin m ijlo­ cirea lui să poată obţine de la sequani perm isiunea de a trece p rin ţara lor. D atorită popularităţii şi dărniciei sale, D um norix se bucura de cea m ai m are trecere în ochii sequanilor; în acelaşi tim p era şi p rie ten al helveţilor, fiind căsătorit cu o helvetă, fiica lui O rgetorix. îm pins de am biţia de a domni, el sprijinea schim bările politice şi dorea să câştige p rin serviciile sale un num ăr cît mai m are de trib u ri. A şadar, D um norix ia asupra sa această chestiune şi obţine de la sequani d reptul de liberă tre ­ cere p e n tru helveţi. Face ca cele două popoare să schim be în tre ele ostatici, ca o garanţie că sequanii nu vor îm pie­ dica trecerea helveţilor şi că aceştia vor trece fără să vatăm e pe cineva şi fără să producă stricăciuni.

«H

CAESAR

10 Lui Caesar i se aduce la cunoştinţă că helveţii au de gînd să treacă, p rin ţara sequanilor şi ţara helveţilor, în ţin u tu l santonilor42; acesta se află nu departe de ţin u ­ tu l tolosaţilor43, care face parte din Provincia rom ană. Caesar îşi dădea seam a cit de prim ejdios ar fi fost p e n tru Provincia rom ană să aibă la hotarele ei, lipsite de apă­ ra re n atu rală şi foarte bogate în grîne, nişte vecini răz­ boinici şi duşm ani ai rom anilor. D in această cauză încre­ dinţează legatului44 T itus Labienus comanda liniilor sale fortificate, ia r el se în d reap tă în m arş fo rţat spre Italia; aici recrutează două legiuni şi ia alte tre i din tab ăra de iarn ă din ju ru l A quileii45. Cu aceste cinci legiuni por­ neşte sp re G allia Transalpină, treoînd p rin Alpi, pe d ru ­ m ul cel m ai scurt46. Aici ceutronii47, graiocelii48 şi caturigii49 încearcă, de pe înălţim i, să taie drum ul arm atelor rom ane, dar sânt respinşi în m ai m ulte lupte. Apoi Caesar pleacă din Ocelum, ultim ul oraş în tă rit din G allia Cisalpină, şi după şapte zile ajunge în ţin u tu l voconţilor50 din G allia T ransalpină. De aici îşi duce arm ata în ţara allobrogilor, apoi în ţa ra segusiavilor51. Aceştia constituie prim ul trib de peste graniţele Provinciei, dincolo de Ron. 11 H elveţii străb ătu seră deja trecătorile şi teritoriul sequanilor şi ajunseseră în ţa ra heduilor, unde începură să pustiască ogoarele. Heduii, meputînd să se apere pe ei şi b unurile lor, trim it soli la Caesar să-i ceară ajutor. Solii treb u iau să-i spună lui Caesar că „heduii s-au pu r­ ta t totdeauna52 astfel faţă de poporul rom an, încît nu m eritau ca, aproape sub ochii arm atei rom ane53, ogoarele să le fie devastate, copiii duşi în sclavie şi oraşele luate cu asalt“. în acelaşi tim p, am barrii54, un trib prieten şi în ru d it cu heduii, îi aduc la cunoştinţă lui Caesar că le-au fost devastate ogoarele şi că cu greu îşi pot apăra oraşele de atacurile duşm anilor. De asem enea, allobrogii, care aveau sate şi p ăm înturi dincolo de Ron55, se refu ­ giază la Caesar şi-i sp u n că nu le-a m ai răm as decît păm întul gol. Toate aceste fapte îl determ ină pe Caesar să nu m ai aştepte pînă când helveţii vor ajunge la santoni după ce vo r fi distrus toate b unurile aliaţilor56 săi. 12 E xistă un fluviu, A rar57, care trece p rin ţa ra he­ duilor şi ţara sequanilor şi se varsă în Ron; e l curge a tît

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

87

de încet, încât nu se poate observa eu ochiul liber în ce direcţie curge. H elveţii erau tocmai gata să-l treacă58 cu aju to ru l plutelor şi al lu n trelo r adunate la un loc. în d ată ce a aflat de la iscoade că helveţii au şi tre c u t cu trei p ă rţi din tru p e peste fluviu şi că dincoace de A rar n-a m ai răm as decît a p a tra parte, Caesar iese din tab ără59 cu trei legiuni în tim pul străjii a tre ia 60, ajungînd din urm ă pe cei care nu trecuseră încă fluviul. Luîndu-i prin su rp rin d ere pe cînd erau îm povăraţi de bagaje, m ăcelă­ reşte o m are p a rte din ei61; cei care au m ai răm as o iau la fugă şi se ascund în pădurile din apropiere. Aceşti oam eni făceau p arte din ţin u tu l tigurinilor62, căci ţara helveţilor este îm p ărţită în p a tru ţin u tu ri. Tigurinii îşi părăsiseră p a tria şi singuri, pe vrem ea părin ţilo r noştri, om orîseră pe consulul L. Cassius şi îi trecuseră arm ata sub jug. Astfel, fie datorită întîm plării, fie datorită voin­ ţei zeilor nem uritori, acea p a rte a poporului helvet care pricinuise rom anilor o m are nenorocire şi-a prim it cea dinţii pedeapsa. Cu această ocazie, Caesar a răzbunat nu num ai pierderile poporului rom an, ci şi o pierdere per­ sonală, căci tigurinii om orîseră, o dată cu Cassius, şi pe L. Piso63, străm oşul socrului său, L. Piso64 şi legatul lui Cassius. 13 D upă această luptă, p e n tru a p u tea urm ări restu l65 tru p elo r helveţilor, pune să se construiască un pod peste A rar şi astfel îşi trece arm ata pe m alul celălalt al flu ­ viului. Helveţii, tu lb u raţi de sosirea lui neaşteptată, văzînd că lui Caesar i-a fost de ajuns o singură zi p en tru trecerea fluviului, pe cînd ei cu greu au p u tu t să-l treacă în 20 de zile, trim it soli la el. Şeful soliei era Divico, care com andase pe helveţi în războiul îm potriva lui Cas­ sius. A cesta i s-a adresat lui Caesar în felul urm ător: „Dacă poporul rom an ne va acorda pacea, noi ne vom duce şi ne vom aşeza acolo unde vei voi şi vei hotărî tu; dacă însă vei continua să ne urm ăreşti cu război, va tre ­ bui să-ţi aduci am inte a tît de înfrîngerile suferite odi­ nioară de rom ani, cît şi de străvechea vitejie a helveţilor. Cit priveşte fap tu l că ai atacat p rin surprindere o popu­ laţie izolată în m om entul în care aceasta n u m ai putea

88

CAESAR

prim i aju to r de la cei care trecuseră fluviul, n u trebuie să te făleşti prea m ult cu vitejia ta şi să-ţi dispreţuieşti adversarii. Noi am în v ăţa t de la p ărinţii şi străm oşii noştri să ne bizuim în lupte m ai m ult pe vitejie decît pe vicleşuguri şi pe curse. De aceea să te fereşti ca n u cum va locul în care s-au oprit trupele rom ane să-şi ia num ele de la dezastrul suferit de poporul rom an şi de la nim icirea arm atei tale sau să lase am intirea acestui d ezastru1'. 14 Caesar a dat solilor urm ătorul răspuns: „Eu n u stau la îndoială în ce priveşte hotărîrea pe care o voi lua, deoarece n-am u ita t cîtuşi de p u ţin faptele pe care m i le-aţi am intit şi le suport cu atît mai greu cu cît ele nu s-au întîm plat din vina poporului rom an. Dacă po­ porul rom an a r fi comis vreo nedreptate, i-a r fi fost uşor să se ferească. El a fost însă înşelat de fap tu l că n u so­ cotea că ar avea să se team ă de ceva din cauza acţiunilor sale şi nu credea că trebuie să se team ă fără m otiv. S ă zicem însă că poporul rom an a r vrea să uite vechea insultă; ar putea, oare, să le uite şi pe cele noi, şi anum e încercarea de a trece cu forţa p rin Provincie, fără con­ sim ţăm ântul rom anilor, şi silniciile pricinuite heduilor, am barrilor şi allobrogilor? Obrăznicia cu care vă făliţi de victoriile voastre şi m irarea voastră în legătură cu faptul că insultele pe care le-aţi adus au răm as a tîta vrem e nepedepsite duc la acelaşi rezultat. Căci acelor oameni pe care vor să-i pedepsească p e n tru crim ele lor zeii obiş­ nuiesc să le acorde din cînd în a n d o situaţie mai pros­ peră şi o întîrziere a pedepsei, p e n tru ca suferinţa lor să fie mai m are. Totuşi, eu sînt gata să închei pace cu voi dacă îmi veţi da ostatici d rept garanţie că vă veţi ţin e prom isiunile şi dacă veţi da despăgubiri heduilor şi alia­ ţilor lor, precum şi allobrogilor". La acestea, Divico a răspuns: „Noi am în v ăţat de la străm oşii noştri să pri­ m im ostatici, nu să dăm; poporul rom an e m artor". D upă aceste cuvinte, Divico a plecat. 15 A doua zi, helveţii îşi m ută tab ăra din acest loc.. Acelaşi lucru îl face şi Caesar; p e n tru a vedea în ce p a rte apucă duşm anii, trim ite m ai în ain te toată cavaleria — cam

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

8^

la 4 000 de oam eni — pe care o strânsese din Provincie şi de la hedui şi aliaţii lor. O p a rte din cavaleria noastră, u rm ărind cu prea m ultă înverşunare ariergarda duşm a­ nilor, se ciocneşte cu cavaleria acestora pe un teren nefa­ vorabil şi pierde cîţiva oameni. M îndri de această luptă, în care num ai cu 500 de călăreţi respinseseră o cavalerie a tît de num eroasă, helveţii au început să ţină piept cu mai m ultă îndrăzneală şi să-i atace uneori pe ai noştri în lupte de ariergardă. Caesar îşi oprea soldaţii de la luptă, m ulţum indu-se, p e n tru un m om ent, să îm piedice pe duşm ani să fure, să m eargă după n u tre ţ şi să devas­ teze. Cele două arm ate au m ers astfel vreo 15 zile, fără ca în tre ariergarda duşm ană şi avangarda noastră să fie o distanţă m ai m are de cinci sau şase m ii de paşi. 16 în acest tim p, Caesar cerea zilnic de la hedui griul pe care i-1 făgăduiseră în num ele tribului. Căci din cauza frigului63 -—- G allia fiind aşezată la nord, aşa cum s-a mai a ră ta t — nu num ai că grînele nu erau încă coapte, d ar nici m ăcar nu exista o cantitate suficientă de n u tre ţ; de griul pe care-1 adusese cu corăbiile în susul fluviului A rar nu se putea folosi, deoarece helveţii, pe care nu voia să-i piardă din ochi, se îndepărtaseră de fluviu. Heduii am înau zi după zi: spuneau că griul este adunat, că e pe drum , că soseşte. Cînd a văzut că lucrurile se tărăgănează şi că se apro­ pie ziua în care treb u ia să se îm p artă griu soldaţilor, Caesar cheam ă la el pe şefii hedui, care erau în m are n u m ăr în tab ăra sa. P rin tre aceştia se aflau Diviciacus şi Liseus, m agistratul suprem , pe care heduii îl num esc în lim ba lor vergobret. Acest m agistrat este ales pe un an şi are drept de viaţă şi de m oarte asupra concetăţe­ nilor săi. Caesar le aduce grele învinuiri p en tru faptul că n-a prim it nici u n ajutor din p artea lor într-o situaţie a tît de grea, cînd griul nici nu se putea cum păra, nici nu se putea lua de pe ogoare şi cînd duşm anii erau a tît de aproape. Se plînge cu a tît m ai m ult de fap tu l că a fost părăsit, cu cît el a în trep rin s acest război fiind determ inat mai ales de rugăm inţile lor.

/

so

CAESAR

17 C uvintele lui Caesar l-a u determ in at pe Liscus să declare, în sfîrşit, ceea ce ţinuse ascuns pînă atunci: „E xistă o seam ă de oam eni care au cea mai m are trecere în faţa m ulţim ii şi care, deşi sim pli particulari, sînt totuşi m ai puternici chiar decât m agistraţii. A ceştia conving m ulţim ea p rin cuvîntări aţîţătoare şi perfide să nu mai aducă griul pe care-1 datorează. Ei spun că în cazul că heduii nu m ai pot obţine suprem aţia67 în Gallia e mai bine să fie sub stăpânirea gallilor68 decît sub a rom anilor, deoarece sîn t siguri că rom anii, dacă vor învinge pe hel­ veţi, vor răp i lib ertatea heduilor şi a întregii Gallii. Tot ei sînt aceia care inform ează pe duşm ani despre planurile noastre şi despre ceea ce se petrece în tabără. Eu nu sîn t în stare să-i opresc; mai m ult chiar, îmi dau seam a că m ă voi expune la o m are prim ejdie dacă îţi voi des­ tăin u i toate aceste lucruri; de aceea am tăc u t cît tim p am p u tu t şi am vorbit num ai silit de îm p re ju ră ri11. 18 Caesar pricepea că, în cuvîntarea sa, Liscus se refe­ rise la D um norix, fratele iui Diviciacus, dar, fiindcă nu voia să discute aceste chestiuni în prezenţa mai m ultor persoane, dizolvă în grabă adunarea. R eţine num ai pe Liscus, căruia îi pune în tre b ări cu priv ire la ceea ce spusese în adunare. De data aceasta, Liscus vorbi mai liber şi cu mai m ultă îndrăzneală. Caesar ia inform aţii în tain ă şi de la alte persoane şi constată că Liscus a spus adevărul. în tr-ad ev ăr, era vorba de Dum norix, om p lin de îndrăzneală, cu m are trecere în faţa poporului d a to rită dărniciei sale şi dornic de răstu rn a re a orînduirii politice. De mai m ulţi ani luase în arendă, pe un preţ mic, taxele vam ale69 şi toate celelalte im pozite ale hedui­ lor, deoarece nim eni nu îndrăznea să supraliciteze atunci cînd licita el. Aceasta îi perm isese să-şi m ărească averea personală şi să strângă m ari bogăţii p en tru a putea face daruri. în perm anenţă avea în ju ru l său un m are num ăr de călăreţi pe care-i în tre ţin ea el. Se bucura de o m are trecere nu num ai în propria lui ţară, ci şi la popoarele vecine. P e n tru a-şi m ări această trecere şi-a dat m am a după un nobil foarte puternic din ţara biturigilor70 şi el însuşi s-a căsătorit cu o helvetă. P e sora sa după m am ă şi pe celelalte ru d e ale sale le-a căsătorit în alte trib u r i

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

91

Din cauza legăturilor de rudenie, ţin ea cu helveţii şi-i favoriza. îm p otriva lui Caesar şi a rom anilor n u trea o ură personală, deoarece la sosirea lor pu terea lui a fost m icşorată. în tim p ce fratele său, Diviciacus, şi-a recă­ p ă ta t vechea a u to ritate şi vechile onoruri. Dacă rom a­ nilor li s-ar întîm pla vreo nenorocire, speranţa lui D um ­ norix de a obţine dom nia a r creşte foarte m ult; dim po­ trivă, sub stăpînirea rom ană, şi-ar pierde nădejdea nu num ai în obţinerea domniei, ci şi în m enţinerea au to ri­ tăţii pe care o avea. în tim pul cercetărilor, Caesar a m ai aflat că, în lupta de cavalerie care avusese loc cu cîteva zile mai înainte şi care fusese defavorabilă arm atei rom ane, D um norix şi călăreţii săi (cavaleria pe care heduii o trim iseseră în aju to ru l lui Caesar era com andată de Dum norix) au fost prim ii care au fugit; fuga lor a v îrît spaim a şi în restul călăreţilor. 19 Aceste ştiri au fost apoi adeverite de dovezi foarte sigure, şi anum e: D um norix îi dusese pe helveţi p rin ţara sequanilor şi avusese g rijă să se facă schim b de ostatici In tre cele două popoare; el făcuse toate acestea nu num ai fă ră ordinul lui Caesar şi al heduilor, ci chiar şi fără ştirea lor; acuzaţiile i le aducea m agistratul suprem al heduilor. Caesar socotea că avea destule m otive să-l pe­ depsească pe D um norix sau să ceară heduilor să-l pedep­ sească ei. U n singur lucru îl reţinea: cunoştea m area dra­ goste a lui Diviciacus, fratele lui Dum norix, faţă de po­ porul rom an, bunăvoinţa sa faţă de Caesar, fidelitatea sa deosebită, d rep tatea şi cum pătarea sa şi se tem ea să nu-1 m îhnească prea tare p rin pedepsirea lui D um norix71. De aceea, înainte de a în treprinde ceva, îl cheam ă pe Diviciacus şi, după ce a în lă tu ra t pe tălm acii obişnuiţi, vorbeşte cu el p rin interm ediul lui C. V alerius Troucillus, unul din fruntaşii provinciei G allia şi prieten al său în care avea cea m ai m are încredere. în această întrevedere, Caesar îi am inteşte ce s-a spus despre D um norix în adu­ nare, de faţă fiind chiar Diviciacus, şi îi dezvăluie şi infor­ m aţiile pe care le-a căpătat pe sub ascuns; apoi îi cere şi îl sfătuieşte să n u se supere dacă el, Caesar, după ter-

92

CAESAR

m inarea cercetărilor, va lua m ăsuri îm potriva vinovatului sau va cere heduilor să ia ei m ăsuri. 20 Diviciacus, cu faţa scăldată în lacrim i, l-a îm bră­ ţişat pe Caesar şi l-a rugat să nu ia m ăsuri prea aspre îm potiiva fratelui său. „Eu ştiu — a spus el — că tot ce s-a declarat este adevărat şi nim eni nu suferă mai m ult decât m ine din această cauză. Intr-adevăr, D um norix s-a ridicat num ai datorită trecerii m ari pe care o aveam eu a tît în ţa ra mea, eît şi în restu l Galliei. însă, după ce a dobîndit avere şi influenţă, s-a folosit de ele nu num ai p e n tru a-m i m icşora prestigiul, ei chiar p e n tru a m ă pierde. Cu toate acestea, dragostea de fra te şi p ărerea m ulţim ii nu-m i dau linişte. Dacă l-ai pedepsi prea aspru pe D um norix, toată lum ea a r fi convinsă că aceasta s-a făcut cu învoirea mea, de vrem e ce eu deţin un loc im ­ p ortant pe lîngă tine; ca urm are, toţi gallii m ă vor u r î“. Pe cînd Diviciacus continua să vorbească şi să plîngă, Caesar îi ia m ina, îl consolează şi îl roagă să pună capăt rugăm inţilor. îi declară că ţine a tît de m ult la el, încît uită şi insulta adusă republicii rom ane şi supărarea sa personală. Apoi, în prezenţa lui Diviciacus, cheam ă la el pe D um norix şi îi a ra tă ceea ce avea să-i reproşeze; îi e x p u n e ceea ce ştie el însuşi, precum şi acuzaţiile aduse de concetăţeni. îi recom andă să se ferească în viitor de orice bănuială şi-i spune că trece cu vederea peste faptele din trecut, de dragul lui Diviciacus. în sfîrşit, pentru a p utea şti to t ce face şi cu cine vorbeşte, îl pune su b supraveghere. 21 în aceeaşi zi. aflînd de la iscoade că duşm anii s-au oprit la poalele unui m unte la o distanţă de 8 000 de paşi de tab ăra sa, Caesar a trim is soldaţi să vadă ce fel de m unte era acela şi cum era urcuşul de ju r îm prejur. I s-a adus ştirea că urcuşul este uşor. în tim pul strâjii a treia, porunceşte locotenentului său, propreto ru l72 T itus Labienus, să ocupe v îrfu l m untelui cu două legiuni, avînd d rep t călăuză pe cei care cercetaseră drum ul. T otodată îi face cunoscut planul său. în tim pul stră jii a patra, el însuşi se în d reap tă spre duşm ani chiar pe drum ul pe c a re apucaseră aceştia, după ce trim isese m ai înainte to ată

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

93

cavaleria. în ain te a cavaleriei a trim is o tru p ă de cerce­ taşi sub com anda lui P. Considius, care trecea drept un om foarte priceput în a rta m ilitară şi care servise în a rm ata lui L. Sylla73, iar m ai tîrziu în cea a lui M. Crassus74. 22 în zorii zilei, când vîrful m untelui era ocupat de Labienus, iar Caesar era cam la 1 500 de paşi de tabăra duşm anilor şi cînd, aşa cum s-a aflat după aceea de la prizonieri, nu se ştia încă nimic de sosirea lui, nici de a lui Labienus, Considius vine în goana calului la Caesar şi-i spune că m untele pe care treb u ia să-l ocupe Labie­ nus e în m îinile duşm anilor; el a cunoscut aceasta după arm ele şi podoabele de la coifurile gallilor75. A tunci Caesar îşi retrage tru p ele pe colina cea mai apropiată şi le aşază în linie de bătaie. El recom andase lui Labienus să nu înceapă lu p ta pînă ce tru p ele sale n u se vor fi a ră tat în preajm a duşm anilor, deoarece ţinea ca atacul să se dea în acelaşi tim p din două părţi. De aceea Labienus, după ce a ocupat m untele, aştepta sosirea tru p elo r noastre şi se abţinea de la luptă. Spre sfîrşitul zilei, Caesar a aflat de la iscoade că rom anii erau cei care ocupaseră m untele şi că helveţii ridicaseră tabăra; Considius spusese că a văzut ceea ce în realitate, din cauza spaim ei, i se păruse doar că vede. In aceeaşi zi, Caesar continuă urm ărirea duşm anilor de la distanţa obişnuită şi îşi aşeză tabăra la 3 000 de paşi de tab ăra lor. 23 A doua zi, cum nu m ai răm ăseseră decît două zile pînă la data cînd treb u ia să îm p artă grîu soldaţilor76 şi cum B ibracte77, oraşul cel mai m are şi mai bogat al heduiîor, nu se afla la o distanţă m ai m are de 18 000 de paşi, Caesar a socotit că trebuie să se îngrijească de aprovi­ zionare. De aceea s-^a abătut din drum şi, în loc să-i u rm ă­ rească pe helveţi, s-a în d rep tat spre B ibracte. Nişte sclavi fugari de ai lui L. Aemilius, decurion78 în cavaleria galli­ lor, aduc acest lucru la cunoştinţa duşm anilor. Helveţii, fie p e n tru că socoteau că rom anii se retrăgeau în fugă, şi aceasta cu atît mai m ult cu cît în ajun, deşi ocupa­ seră poziţiile m ai înalte, nu dăduseră totuşi lupta, fie p e n tru că erau siguri că le vo r p u tea tăia calea de aprovi-

94

CAESAR

zionare, şi-au schim bat planul şi, întorcîndu-se din drum , au început să hărţuiască ariergarda noastră. 24 Cînd Caesar observă m işcările helveţilor, îşi re ­ trage tru p ele pe colina cea mai apropiată şi trim ite cava­ leria să ţină piept atacului duşm anilor. în tim pul acesta, el îşi aşeză cele p a tru legiuni de v eteran i79 la m ijlocul colinei, în tre i linii de bătaie, în aşa fel încît deasupra sa, în vîrfu l colinei, să se afle cele două legiuni pe care le recrutase de curînd în Gallia Cisalpină şi toate tru ­ pele auxiliare; întreaga colină era astfel plină de oameni. Totodată, a poruncit ca toate bagajele80 să fie adunate în tr-u n singur loc şi acest loc să fie în tă rit de trupele care ocupaseră poziţiile mai înalte. Helveţii, care veneau după noi cu toate carele lor, şi-au adunat şi ei bagajele în tr-u n singur loc; după ce, în rîn d u ri foarte strînse, au respins cavaleria noastră, au form at o falangă81 şi au în ain ta t pînă la prim a noastră linie de luptă. 25 P e n tru ca prim ejdia să fie aceeaşi p e n tru to ţi şi p e n tru ca nim eni să nu poată încerca să fugă, Caesar a poruncit să fie în d ep ărtat mai întîi calul său, apoi şi caii întregului său stat-m ajor82. După aceea şi-a îm bărbătat arm ata şi a început lupta. Soldaţii, aruncînd suliţele de pe înălţim i, au sfărîm at uşor falanga duşm anilor. D upă ce au îm prăştiat-o, au pornit la atac cu săbiile scoase. Gallii83 erau îm piedicaţi în lu p tă de fap tu l că num ai o singură lovitură de suliţă le străpungea scuturile, ţintu indu-le unele de altele. Fierul, îndoindu-se, nu-1 m ai puteau scoate şi, neavînd b raţu l stîng liber, e ra u stinghe­ riţi în luptă. De aceea m ulţi, după ce şi-au scuturat în zadar b raţu l de mai m ulte ori, preferau să arunce scutul şi să lu p te descoperiţi. în sfîrşit, istoviţi de răni, au început să se retragă, îndreptîndu-se spre un m unte care se afla la vreo 1 000 de paşi de acolo. Ei tocmai ocupaseră m untele şi arm ata noastră înainta pe urm ele lor cînd boiii şi tulingii, care, în n u m ăr de aproape 15 000, închideau coloana şi acopereau ariergarda duşm ană, începură im e­ diat să atace flancul nostru drept, căutînd să ne încercuiască. Cînd au văzut aceasta, helveţii care se refugiaseră pe m unte au început să atace din nou. A tunci rom anii s-au

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

95

întors şi au atacat din două p ărţi: prim a şi cea de-a doua linie de bătaie trebuia să ţină piept acelor duşm ani care mai fuseseră o dată învinşi şi puşi pe fugă8'1, pe cînd cea de-a treia treb u ia să susţină atacul duşm anilor sosiţi de curînd85. 26 Astfel, pe două fronturi, s-a dat o lu p tă îndelun­ gată şi înverşunată. O parte din duşm ani, fiindcă n-a mai p u tu t rezista atacurilor noastre, s-au retras pe m unte, aşa cum făcuseră m ai înainte, iar restu l s-au adunat lîngă bagajele şi carele lor. în cursul acestei lupte, care a d u rat de la prînz pînă seara, nim eni n -a p u tu t vedea vreun duşm an întorcînd spatele. L upta a continuat pînă noap­ tea tîrziu în ju ru l bagajelor, deoarece duşm anii îşi făcu­ seră din care un m eterez de apărare, aruncînd de la înăl­ ţim e suliţe îm potriva soldaţilor rom ani care se apropia­ seră; câţiva aruncau şi de jos, dintre roţile carelor, suliţe şi lănci scurte cu care răneau pe rom ani. D upă o lu p tă îndelungată, arm ata noastră a pus m îna pe bagajele şi pe tab ăra duşm ană. în tab ără au fost prinşi fata şi unul d intre fiii lui O rgetorix. Din această lu p tă au răm as în viaţă aproape 130 000 de oameni; ei au m ers fără în tre ­ rupere toată noaptea şi, fără să fi făcut v reu n pooas în nopţile urm ătoare, au ajuns a p a tra zi la lingoni86. T ru ­ pele noastre nu i-au p u tu t urm ări, deoarece au tre b u it să mai zăbovească trei zile p e n tru a îngriji pe răniţi şi a înm orm ânta pe cei ucişi. Caesar a trim is la lingoni soli cu scrisori p rin care le cerea să nu dea helveţilor grîu, nici v reu n alt ajutor; dacă îi vor ajuta, el îi va tra ta la fel ca pe helveţi. D upă trei zile, Caesar porneşte eu toate trupele în u rm ă rirea helveţilor. 27 Aceştia, constrânşi de lipsa în care se aflau, au trim is la el soli ca să-i vorbească de suounere. Întîlnindu-l pe drum , solii s-au aruncat la picioarele lui şi i-au cerut pace plîngînd. Caesar trim ise helveţilor poruncă să-l aştepte în locul unde se găseau atunci; helveţii s-au supus. Cînd a ajuns acolo, Caesar a cerut să i se predea ostatici, arm e şi sclavii care fugiseră la ei. O dată cu ivirea zorilor începe căutarea şi strîn g erea de arm e, osta­ tici şi sclavi fugari. în tim pul acesta, vreo 6 000 de oa-

S6

CAHSAR

m eni din trib u l Verbigenus, fie că se tem eau să nu fie trim işi la m oarte după ce vor fi pred at arm ele, fie că sperau să scape socotind că în tr-o m ulţim e a tît de m are de prizonieri fuga lo r avea să răm înă neobservată pen­ tru un m om ent sau poate chiar să nu fie descoperită niciodată, au ieşit din tabăra helveţilor la căderea nopţii şi s-au în d rep tat spre Rin, unde era gran iţa cu germ anii. 28 Cînd Caesar a aflat aceasta, a ordonat triburilor de pe teritoriile cărora trecuseră să-i caute şi să-i aducă pe verbigeni înapoi dacă nu vor să fie socotiţi şi ei vino­ vaţi. Fugarii au fost aduşi înapoi şi tra taţi ca duşm ani87. In ceea ce priveşte pe ceilalţi, Caesar le-a p rim it capi­ tularea, după ce au p red at ostaticii, arm ele şi pe dezer­ tori. Helveţii, tulingii şi latobicii au prim it ordinul sa se întoarcă în ţările lor şi să-şi refacă oraşele şi satele pe care le incendiaseră. întrucât, după ce-şi distruseseră toată recolta, nu m ai aveau acasă nim ic cu ce să-şi astîm pere foamea, Caesar a poruncit allobrogilor să le dea o a n u m ită cantitate de grîu. El a făcut aceasta mai ales fiindcă nu voia ca ţin u tu l p ărăsit de helveţi să răm înă nelocuit, fiindcă se tem ea ea nu cumva, din cauza calităţii bune a solului, germ anii, care locuiau dincolo de Rin, să-şi părăsească ţara şi să se stabilească în ţa ra helveţilor, devenind astfel vecini cu provincia G allia şi cu allobrogii. La cererea heduilor, Caesar a admis ca boiii, popor re n u ­ m it p rin vitejia lui, să se stabilească în ţa ra heduilor. A stfel boiii au p rim it păm înt, iar după aceea au căpătat d rep tu ri şi libertăţi egale cu ale heduilor. 29 în tab ăra helveţilor s-au găsit nişte tăbliţe scrise cu litere greceşti, care au fost aduse lui Caesar. Ele cu­ prindeau num ărul şi num ele acelora care îşi părăsiseră ţara şi care erau în stare a p u rta arm e; separat erau tre ­ cuţi copiii, bătrânii şi fem eile. E rau 263 000 de helveţi, 36 000 de tulingi, 14 000 de latobici, 23 000 de rauraci, 32 000 de boii; d intre aceştia, cam 92 000 puteau purta arm e. în total erau aproape 368 000 de oam eni88. Făcîndu-se un recensăm înt potrivit ordinului dat de Caesar, :S - a aflat că num ărul celor care se înapoiaseră acasă era de 110 00089.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

97

30 D upă term inarea războiului cu helveţii, reprezen­ tanţi din aproape întreaga Gallie, fruntaşi ai triburilor, au venit să-l felicite pe Caesar. Ei i-au spus că, „deşi p rin acest război Caesar a răzb u n at vechile insulte aduse de helveţi poporului rom an90, totuşi cele întîm plate ser­ veau tot a tît de m ult interesele Galliei ca şi pe cele ale rom anilor. Căci helveţii îşi părăsiseră ţara în plină înflo­ rire num ai p e n tru că aveau de gînd să pornească cu răz­ boi îm potriva întregii Galii, s-o supună, să se stabilească în cele mai prielnice şi mai roditoare dintre num eroasele ţin u tu ri ale Galliei şi să im pună celorlalte trib u ri să le plătească trib u t'1. Apoi au cerut să li se fixeze, cu încu­ viinţarea lui Caesar, o zi în care să se ţină o adunare pe întreaga Gallie, căci, după ce vor fi căzut de acord cu toţii, aveau să-i ceară anum ite lucruri. Caesar îşi dădu consim ţăm întul, iar ei fixară ziua adunării şi se legară prin jurăm ânt să nu destăinuiască nim ic din ceea ce se va discuta în şedinţă; num ai persoanele care vor prim i în ­ sărcinare din p artea adunării vor putea face destăinuiri. 31 D upă ridicarea şedinţei, aceiaşi fruntaşi care mai fuseseră o dată la Caesar s-au înapoiat la el şi i-au cerut să le îngăduie să-i vorbească, fă ră m artori şi în tr-u n loc retras, despre ceva care-i privea îndeaproape pe ei şi pe toţi ceilalţi. Caesar a consim ţit; atunci toţi s-au a ru n ­ cat plîngînd la picioarele lui şi i-au spus: „Noi dorim tot a tît de m ult să răm înă secret ceea ce vom spune, pe cît ne străduim să obţinem ceea ce vrem , căci dacă decla­ raţiile noastre vor fi destăinuite vom fi expuşi la cea mai cruntă pedeapsă". In num ele tu tu ro r a vorbit heduul Diviciacus, care a spus: „In întreaga Gallie91 există două partide, dintre care unul are în fru n te pe hedui, iar celă­ lalt pe arverni92. De m ai m ulţi ani, aceste p artide se luptau cu înverşunare în tre ele p e n tru suprem aţie. In cele din urm ă, arvernii şi sequanii au tocm it cu plată pe ger­ mani. La început au tre c u t Rinul vreo 15 000 de germ ani. După aceea, fiind atraşi de fertilita te a păm ântului, de felul de viaţă şi de bogăţiile Galliei, aceşti barbari au început să vină în num ăr m ai m are. Astăzi se află în G allia vreo 120 000 de germ ani93. Noi, heduii, şi clienţii94 noştri ne-am lu p tat de m ai m u lte ori cu ei, d a r am fost 7 — R izboiul gallic

98

CAESAR

în frîn ţi şi ara su ferit o m are nenorocire, căci ne-am p ierdut în lu p te toată nobilimea, tot senatul95 şi toată călărim ea. Istoviţi de înfrângeri, noi, care m ai înainte aveam cea mai m are putere în Gallia d atorită vitejiei noastre şi legăturilor de prietenie şi ospitalitate cu po­ porul rom an, ne-am văzut siliţi să dăm sequanilor ca ostatici pe nobilii cei mai de fru n te şi să jurăm în num ele tribului că vom răm îne veşnic sub ascultarea şi stăp înirea sequanilor, că nu vom cere înapoi ostaticii şi că nu vom chem a pe rom ani în ajutor. Eu am fost singurul care nu am p u tu t fi d eterm inat să ju r şi să-m i dau copiii ostatici. Din această cauză a tre b u it să fug din ţară şi am venit la Rom a să cer ajutor de la senat, în tru c ît eram singurul care n u m ă legasem nici p rin jurăm ânt, nici p rin ostatici. D ar sequanilor învingători le-a m ers m ai rău decît heduilor învinşi, căci A riovistus, regele germ anilor, s-a. aşezat pe terito riu l lor şi a ocupat o treim e din ogoarele lor, care sînt cele mai bune din toată Gallia. Acum cere sequanilor să părăsească încă o treim e din p ăm înturi, sub p rete x tu l că cu cîteva luni mai înainte au venit la el 2b 000 de haruzi96, cărora trebuie să li se dea p ăm înt de locuit. S -ar putea întâm pla ca num ai în cîţiva ani toţi gallii să fie alungaţi din G allia şi toţi germ anii să treacă R inul; căci nu se poate com para nici solul Galliei cu solul G erm aniei, nici felul de viaţă al gallilor cu cel al germ a­ nilor. De cînd a învins pe galii la A dm agetobriga97, A rio­ vistus stăpîneşte cu aroganţă şi cruzime, cere ca ostatici pe copiii tu tu ro r nobililor, pe care, spre a servi de exem ­ plu, îi supune la to t felul de chinuri ori de cîte ori n u se îndeplineşte ceva după voinţa sa şi la cel dintîi sem n dat de el Este un om sălbatic, crud şi foarte cuteză­ tor; stăpânirea lui nu mai poate fi supo rtată m ultă vrem e. Dacă nu vor găsi a ju to r la tine, Caesar, şi la poporul rom an, toţi gallii vor fi obligaţi să facă ce au făcut hel­ veţii, adică să-şi părăsească ţara, să-şi caute alte locuinţe, alte păm înturi, departe de germ ani, şi să-şi încerce soarta» oricare ar fi ea. Dacă A riovistus a r afla ce am vorbit aici, nu mai încape nici o îndoială că toţi ostaticii care sîn t în m îinile lui a r fi supuşi celor mai grele pedepse. T u însă, cu prestigiul tă u personal şi al arm atei romane»

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA I

99

precum şi datorită victoriei tale recente şi num elui po­ porului rom an, ai p u tea îm piedica trecerea unui num ăr mai m are de germ ani peste Rin şi ai p u tea apăra toată G allia îm potriva silniciilor lui A riovistus'1. 32 D upă ce Diviciacus şi-a term in a t discursul, toţi cei care e ra u de faţă, cu ochii plini de lacrim i, au început să ceară ajutor de la Caesar. Acesta a observat că num ai sequanii nu se m anifestau la fel cu ceilalţi şi stăteau trişti, cu capul plecat, cu privirile în păm înt. M irat, i-a în tre b at de ce stau aşa. Sequanii n-au răspuns nimic, ci au răm as tot trişti şi tăcuţi. Caesar şi-a rep etat întrebarea de mai m ulte ori, dar n-a p u tu t scoate de la ei nici u n cuvînt. în cele din urm ă răspunse tot heduul Diviciacus: „Soarta sequanilor este m ai nenorocită şi mai grea decît a celorlalţi, p e n tru că ei sînt singurii care nu pot îndrăzni nici m ăcar în ascuns să se plîngă sau să ceară a ju to r şi p e n tru că, deşi A riovistus lipseşte, se tem de cruzim ea lui, ca şi cum a r fi de faţă: cele­ lalte neam uri au cel p uţin posibilitatea de a fugi, pe cînd sequanii, care l-au prim it pe A riovistus pe păm întu l lor şi ale căror oraşe sînt toate în stăpânirea lui, tre ­ buie să sufere tot felul d e chinuri". 33 D upă ce a aflat toate aceste fapte, Caesar i-a liniştit pe galii şi le-a făgăduit că se va îngriji de această chestiune. Le-a spus că trage m are nădejde că, datorită binefacerilor sale98 şi autorităţii pe care o avea asupra lui, să-l poată determ ina pe A riovistus să pună capăt silniciilor. D upă ce şi-a term in a t discursul, a dizolvat adunarea. în afară de ceea ce aflase de la Diviciacus, m ulte m otive îl m ai îndem nau să se gîndească la această problem ă şi să se ocupe în mod deosebit de ea: în p ri­ m ul rîn d fap tu l că-i vedea pe hedui, care prim iseră de atîtea ori din p artea senatului rom an num ele de fraţi, în sclavia şi sub stăpînirea germ anilor şi că dăduseră ostatici lui A riovistus şi sequanilor; el socotea că acest lucru este o m are ruşine p e n tru republică şi p en tru el însuşi, dat fiind fap tu l că poporul rom an ajunsese la o m are putere. în al doilea rind, îşi dădea seam a de p eri­ colul pe care-1 reprezenta p e n tru rom ani fap tu l că ger-

100

CAESAR

m anii luaseră, încetul cu încetul, obiceiul să treacă R inul şi să vină în G allia în n u m ăr m are; el considera că aceşti oam eni sălbatici şi barbari nu se vor putea stăpâni, după ce vo r fi ocupat toată Gallia, să nu treacă în Provincia rom ană şi de acolo să nu se în d rep te spre Italia, aşa cum făcuseră m ai înainte cim brii şi teu to n ii", mai ales că Provincia noastră este despărţită de sequani num ai p rin Ron. De aceea era de părere că trebuie să preîntâm pine cît m ai repede această prim ejdie. De altfel, A riovistus devenise a tît de trufaş şi de obraznic, încît nu m ai putea fi su p o rta t100. 34 De. aceea Caesar a găsit cu cale să trim ită la A rio­ vistus soli ea să-i ceară să aleagă, p e n tru o întrevedere, un loc egal dep ărtat de cele două arm ate. Solii i-au spus că Caesar voia să trateze cu el chestiuni de cea mai m are im portanţă a tît p e n tru treb u rile obşteşti, cît şi pen­ tru ei amîndoi. A riovistus a răspuns: „Dacă eu aş fi avut nevoie de Caesar, m -aş fi dus la el; dacă Caesar vrea ceva de la m ine, să vină el aici“. A mai adăugat că n u îndrăznea să vină fără arm ată în ţin u tu rile ocu­ pate de Caesar, iar p e n tru a-şi stringe o arm ată trebuie să facă m ari cheltuieli şi să depună m ulte eforturi. „De altfel — a continuat el — m ă în treb ce caută Caesar şi, în general, poporul rom an în Gallia, pe care am cucerit-o în lupte şi care îm i ap arţin e?” 35 D upă ce a p rim it acest răspuns, Caesar trim ite din nou soli la A riovistus, însărcinaţi să-i comunice urm ă­ toarele: „P en tru binefacerea a tît de m are pe care ai prim it-o d in partea m ea şi a poporului rom an, şi anum e aceea de a fi prim it din p artea senatului, în tim pul con­ sulatului m eu101, titlu l de rege102 şi de prieten, n-ai putut să-ţi exprim i a ltfel recunoştinţa faţă de m ine şi de po­ porul rom an decît refuzînd să vii la întrevederea la care ai fost in v ita t şi socotind că nu este necesar să discutăm îm preună chestiuni de interes com un. De aceea îţi pun în vedere u rm ătoarele: m ai întîi să nu m ai aduci de acum încolo în G allia m ase de oam eni de peste Rin; în al doilea rînd, să dai înapoi ostaticii pe care i-ai luat de la hedui şi să îngădui sequanilor să înapoieze, la

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

101

rîn d u l lor, heduilor ostaticii pe care i-a u luat; în sfîrşit, să n u mai hărţu ieşti pe n ed rep t pe hedui şi să nu m ai porneşti cu război îm potriva lor şi a aliaţilor lor. Dacă vei face aşa, te vei bucura întotdeauna de bună­ voinţa şi de prieten ia m ea şi a poporului rom an; în caz contrar, pe baza decretului senatului din tim pul consula­ tului lui M. M essala şi M. Piso, conform căruia oricine va guverna provincia G allia va trebui să apere pe hedui şi pe ceilalţi prieteni ai poporului rom an — în m ăsura în care aceasta nu dău n a intereselor republicii — , n u voi lăsa nepedepsite nedreptăţile făcute heduilor103. 36 La acestea A riovistus a răspuns: „Există o lege a războiului după care învingătorii pot să poruncească după bunul lo r plac învinşilor. Poporul rom an obişnu­ ieşte să com ande celor învinşi nu după ordinele altuia, ci după bunul său plac. De vrem e ce eu nu im pun po­ porului rom an felul în care trebuie să se folosească de d reptul său, nici poporul rom an nu trebuie să m ă îm ­ piedice în exercitarea drep tu rilo r mele. H eduii au d e­ venit trib u ta rii mei deoarece au încercat soarta războiu­ lui, au po rn it la luptă şi au fost învinşi. Sosirea ta, Cae­ sar, a dus la m icşorarea trib u tu rilo r pe care le p ri­ meam, ceea ce este o m are nedreptate. H eduilor nu le voi înapoia ostaticii; dacă vor respecta convenţiile şi vor plăti în fiecare a n tributul, nu-i voi ataca fără m otiv nici pe ei, nici pe aliaţii lor; dacă însă n u vor face aceasta, titlu l de fra ţi ai poporului rom an n u le va fi de nici un folos. La declaraţia ta, Caesar, că n u vei lăsa nepedepsite nedreptăţile făcute heduilor, eu răspund că toţi cei care s-au m ăsurat pînă acum cu m ine au pierit. Dacă vrei, poţi să m ă ataci; vei avea ocazia să constaţi de ce v ite­ jie sînt în stare germ anii cei neînvinşi şi foarte încercaţi în lupte, care tim p de 14 ani n -au in tra t sub vreun aco­ periş". 37 în m om entul în care Caesar prim ea răspunsul lui Ariovistus, soseau şi soli din p artea heduilor şi a trev erilo r104. Heduii se plîngeau că haruzii, care trecuseră de curind în Gallia, le devastau teritoriul; totodată ei spu-

102

CAESAR

neau că nu pot obţine pace de la A riovistus, deşi îi d ă­ duseră ostatici. T reverii anunţau că luptătorii din 100 de sate de su eb i103 se stabiliseră pe m alurile R inului şi că încercau să treacă fluviul; ei erau com andaţi de doi fraţi, Nasua şi Cim berius. Adine tu lb u ra t de aceste ştiri, Caesar a socotit că trebuie să se grăbească, căci dacă noul g ru p de suebi s-ar uni cu vechile tru p e ale lui Ariovistus, rom anii n -a r mai putea rezista aşa uşor. De aceea, după ce a strîns provizii în cea mai m are grabă, a po rn it în m arş fo rţat îm potriva lui Ariovistus. 38 D upă trei zile de m arş, a p rim it ştirea că A rio­ vistus, îm preună cu toate trupele sale, se îndreaptă spre V esontio106, cel m ai m are oraş în tă rit al sequanilor, cu gîndul să-l ocupe şi că făcuse deja un drum de trei zile dincolo de graniţele ţării sale. Caesar socotea că treb u ie să se ia toate m ăsurile p e n tru a îm piedica ocu­ parea oraşului. Acest oraş avea din belşug tot ceea ce era necesar p e n tru război şi poziţia sa geografică era a tît de favorabilă, îneît războiul putea fi prelungit m ultă vrem e. Intr-adevăr, fluviul D ubis107 înconjură oraşul ca şi cum a r fi tra s cu compasul; spaţiul pe unde nu trece fluviul şi care nu e mai lat de 1 600 de picioare este ocupat de un m unte înalt, ale cărui poale sînt udate din două p ă rţi de fluviu. U n zid înconjură acest m unte, făcând din el o fortăreaţă, unindu-1 în acelaşi tim p cu oraşul. Spre acest loc s-a înd rep tat Caesar în m arşuri fo rţate de zi şi de noapte şi, după ce a ocupat oraşul, a aşezat acolo o garnizoană. 39 Caesar s-a oprit eîteva zile la Vesontio pentru a se îngriji de aprovizionarea cu grîu şi cu alte m erinde, în tim pul acesta, soldaţii noştri puneau în treb ări gallilor şi neguţătorilor, care spuneau că germ anii sînt de sta tu ră foarte înaltă, ia r curaju l şi îndem înarea lor în luptă sîn t de necrezut. „Adesea — spuneau gallii —• ne-am m ăsurat cu ei în luptă, dar n-am p u tu t în fru n ta nici m ăcar înfăţişarea lor înspăim ântătoare şi privirile lor străp u n g ăto are11. A uzind aceasta, în treag a arm ată a fost cuprinsă deodată de o frică a tît de m are, îneît m in­ ţile şi inim ile tu tu ro r au fost adine tulburate. F rica a

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA I

103

6 8 — 23

cuprins m ai în tîi pe trib u n ii m ilita ri108, pe prefecţi109 şi pe toţi cei care părăsiseră Rom a şi urm aseră pe Caesar num ai din prietenie, fără să aibă m are experienţă în război. Aceştia, p e n tru diferite m otive care, spuneau ei, îi constrângeau să plece, cereau lui Caesar perm isiunea să se retragă. Unii, de ruşine şi p e n tru a nu fi bănuiţi de laşitate, răm îneau; totuşi, câteodată nu puteau să se prefacă nepăsători şi să-şi stăpînească lacrim ile; ascunşi în corturi, îşi jeleau soarta sau se tînguiau îm preună cu prietenii de prim ejdia care îi am eninţa pe toţi. Peste tot în tab ără se pecetluiau testam ente. V orbele şi spaim a acestora tu lb u rau încetul cu încetul chiar şi pe cei care aveau o m are experienţă m ilitară: soldaţi, centurioni110 şi ofiţeri de cavalerie. Aceia care voiau să pară mai cu­ rajoşi spuneau că nu se tem de duşm an, ci de trecătorile p rin care trebuiau să pătrundă, de pădurile în ­ tinse care îi despărţeau de A riovistus şi de greutăţile pe care, probabil, le vor întîm pina în tran sp o rtarea pro­ viziilor. U nii m ergeau până acolo îneît îl înştiinţau pe Caesar că, atunci cînd le va porunci să părăsească ta ­ b ăra şi să pornească la drum , soldaţii nu se vor supune, căci de team ă vor refuza să m eargă mai departe. 40 Văzînd acestea, Caesar a convocat consiliul şi a chem at pe centurionii tu tu ro r centuriilor, pe care mai în tîi i-a m u strat foarte aspru p e n tru fap tu l că s-au cre­ zu t în d rep tăţiţi să cerceteze unde şi în ce scop sînt duşi şi să-şi spună p ărerea în legătură cu această chestiune. „Sub consulatul m eu — a spus Caesar — A riovistus a cău tat cu cea m ai m are rîvnă prietenia poporului ro­ m an; de ce să vă închipuiţi că va re n u n ţa cu a tîta ne­ socotinţă la datoria lui? Eu sînt convins că, atunci cînd va cunoaşte cererile m ele şi va vedea cît sînt de drepte, nu va respinge nici bunăvoinţa mea, nici pe cea a po­ porului rom an. S ă spunem că, îm pins de furie şi de ne­ bunie, a r începe războiul. De ce să vă tem eţi? De ce sâ pierdeţi nădejdea în vitejia voastră şi în prudenţa mea? Cu aceşti duşm ani am m ai avut de-a face o dată, pe vrem ea părin ţilo r noştri, cînd, în u rm a victoriei lui C. M arius asupra cim brilor şi a teutonilor, arm ata rom ană a dobîndit o glorie to t a tît de m are ca şi a com andan-

104

CAESAR

tului ei. Cu acelaşi duşm an am m ai avut de-a face mai de curînd în Italia, în tim pul răscoalei sclavilor111, care, oricum , erau a ju ta ţi de experienţa şi de disciplina pe care o deplânseseră de la noi. Din aceste exem ple se poate vedea ce m are lucru este siguranţa de sine, de vrem e ce nişte oam eni de care ne-am tem ut fără mo­ tiv cîtva tim p, atunci cînd e ra u prost înarm aţi, au fost învinşi după aceea, cu toate că erau bine înarm aţi şi fuseseră la început învingători. în sfîrşit, germ anii sînt tot aceiaşi oam eni cu care helveţii s-au m ăsurat ade­ sea, nu num ai pe terito riu l lor, ei chiar şi pe teritoriul germ an şi pe care aproape întotdeauna i-au învins; to­ tuşi, helveţii n u au p u tu t rezista tru p e lo r noastre. Aceia d in tre voi care s-au lăsat im presionaţi de înfrîngerea şi de fuga gallilor a r putea să descopere cauzele înfrîngerii dacă ar sta să se gîndească. Ei a r vedea că A rio­ vistus, care tim p de m ai m ulte lu n i. a s ta t închis în tabără, în m ijlocul m laştinilor, fără să se ex pună atacu­ rilor, i-a a ta c a t pe neaşteptate pe galii, care obosiţi de d u rata prea m are a războiului, îşi pierduseră spe­ ran ţa că vor mai p u tea lupta şi se îm prăştiaseră; gallii au fost învinşi m ai m ult d atorită tacticii şi vicleniei lui A riovistus decît v itejiei germ anilor. Dar, dacă această tactică a p u tu t fi în tre b u in ţată cu folos îm potriva unor barbari lipsiţi de experienţă, în ceea ce priveşte arm a­ tele noastre însă nici chiar A riovistus nu poate spera că se vor lăsa înşelate. Cei care p e n tru a-şi ascunde laşitatea p retextează că sîn t neliniştiţi din pricina apro­ vizionării şi a drum ului greu sînt nişte obraznici, căci au aerul sau că se îndoiesc că com andantul lor îşi poate face datoria, sau că-i ara tă ei ce trebuie să facă. Eu am grijă de aceste lucruri; sequanii, leucii112 şi lingonii ne dau grîu; pe ogoare, grînele sîn t deja coapte; cît despre drum uri, voi înşivă vă veţi putea da seam a în scurt tim p. F ap tu l că se spune că nu-m i veţi da ascultare şi nu veţi pleca mai departe nu mă im presionează de loc. Eu ştiu că com andanţii cărora soldaţii nu li s-au mai su­ pus sau au fost părăsiţi de soartă şi au suferit înfrîngeri, sau, în u rm a descoperirii unei fapte urîte, s-a dove­ d it că sînt necinstiţi. în ce m ă priveşte pe m ine însă, toată viaţa m ea de pînă acum dovedeşte că sînt dez-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

105-

interesat, iar războiul cu helveţii a a ră ta t cât sîn t de norocos. în consecinţă, voi face im ediat ceea ce aveam de gînd să fac abia peste câteva zile şi voi ridica tabăra chiar în această noapte, în tim pul străjii a patra, p en tru a afla ce e mai im portant p e n tru soldaţi: onoarea şi da­ toria sau frica? Chiar dacă, după toate cele ce am spus,, nu m ă va urm a nim eni, eu totuşi voi pleca, însoţit n u ­ mai de legiunea a X -a, de care sînt sigur şi care îmi va servi de cohortă p reto ria n ă "113. A ceastă legiune era cea la care ţin ea Caesar cel m ai m u lt şi în care avea cea mai m are încredere datorită vitejiei ei. 41 A ceastă cuvin tare a produs o schim bare extraordi­ n ară în starea de spirit generală; ea a dat naştere la un m are entuziasm şi la o m are poftă de luptă. Legiu­ nea a X -a, cea dintîi, p rin trib u n ii săi m ilitari, i-a adus m ulţum iri lui Caesar p e n tru p ărerea a tît de bună pe care o avea despre ea şi l-a asigurat că e gata de luptă. Apoi şi soldaţii celorlalte legiuni s-au înţeles cu tri­ bunii lor m ilitari şi cu centurionii prim ei cohorte să-i scuze în faţa lui Caesar, spunîndu-i că „ei n u au şovăit şi nu s-au tem ut niciodată şi nu au crezu t vreodată că au drep ­ tul să-şi dea p ărerea cu priv ire la conducerea războiului, ci au socotit totdeauna că aceasta privea num ai pe ge­ neral". Caesar a p rim it scuzele lor, apoi a plecat în tim pul străjii a patra, aşa cum spusese. La sfatul lui Divlciacus — galul în care avea cea m ai m are încredere şi pe care-1 însărcinase cu cercetarea drum ului —, Cae­ sar a făcut u n ocol d e m ai m ult de 50 000 de paşi pentru a putea duce arm ata în tr-u n loc deschis. D upă şapte zile de m arş n e în treru p t a aflat de la iscoade că trupele lui A riovistus se aflau la 24 000 de paşi de arm ata noastră114. 42 A flînd de sosirea lui Caesar, A riovistus a trimis, la el soli care i-au spus că, „fiindcă Caesar a venit la el, este gata să-i satisfacă cererea cu privire la con­ sfătuire şi n u vede nici o prim ejdie în asta". Caesar nu a respins propunerea; el socotea că A riovistus revine la sentim ente mai bune de vrem e ce propunea el însuşi ceea ce refuzase mai înainte cînd i s-a cerut. De ase-

100

CAESAR

m enea, avea m are speranţă că, avînd în vedere binefa­ cerile a tît de m ari pe care le-a prim it din partea sa şi a poporului rom an, A riovistus va ren u n ţa la încăpăţîn area lui cînd va cunoaşte cererile lui Caesar. în trev ed erea a fost fixată p e n tru ziua a cincea. Pînă atunci a avut loc de mai m ulte ori un schim b de soli în tre cei doi com andanţi. A riovistus cerea lui Caesar să nu aducă in fn ateria la întrevedere, deoarece se tem ea să nu fie atra s în tr-o cursă, şi-i făcea cunoscut că el va veni num ai cu condiţia ca am îndoi să fie însoţiţi doar de cavalerie. Caesar n u voia ca, din cauza unui sim plu pretext, convorbirea să nu m ai aibă loc, iar pe de altă parte se te­ m ea să-şi încredinţeze viaţa cavaleriei gallilor. De aceea a găsit de cuviinţă că cel mai bun lucru este să ia caii de la toţi călăreţii galii şi să-i dea soldaţilor legiunii a X -a, în care avea cea mai m are încredere, p e n tru ca în caz de nevoie să aibă o gardă cît mai devotată. Pe cînd se aducea la îndeplinire ordinul lui Caesar, unul dintre soldaţi spuse cu m u lt spirit: „C aesar face mai m ult decît a promis; el a făgăduit să facă din soldaţii legiunii a X -a garda sa personală; acum, însă, face din ei cavaleri”113. 43 Pe o cîm pie în tin să 116, la o distanţă aproape egală de cele două tabere, se ridica o m ovilă de păm înt des­ tu l de înaltă. Aici s-au în tîln it cei doi com andanţi, după cum se înţeleseseră. Caesar şi-a lăsat la 200 de paşi de m ovilă legiunea pe care o adusese călare. La o distanţă egală s-au oprit şi călăreţii lui A riovistus. Acesta a ce­ ru t ca întrevederea să aibă loc călare şi fiecare din ei să vină însoţit de zece oameni. Cînd au ajuns la locul de întîînire, Caesar şi-a început cuvintarea am intindu-i lui A riovistus binefacerile pe care le prim ise din partea sa şi a senatului rom an, titlu l de rege şi de prieten pe care i-1 acordase senatul şi toate darurile bogate pe care le prim ise. I-a spus apoi: „Romanii obişnuiesc să acorde asem enea onoruri num ai la puţini oam eni şi num ai pen­ tru servicii însem nate. Tu, A riovistus, deşi nu aveai nici dreptul, nici m otive întem eiate să le ceri, le-ai prim it, totuşi, datorită bunăvoinţei m ele şi a sen atu lu i”. De ase­ m e n e a i-a m ai a ră ta t cît de vechi şi cît de întem eiate

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA I

107

erau m otivele de prietenie dintre rom ani şi hedui, cît de num eroase şi de onorabile erau hotărîrile pe care senatul le dăduse în cinstea heduilor şi că aceştia au avut totdeauna hegemonia în G allia117, chiar înainte de a fi căutat prietenia rom anilor. „Poporul rom an este obişnuit nu num ai să nu îngăduie ca prietenii şi aliaţii săi să-şi piardă din drepturi; el mai vrea ea influenţa, cinstea şi consideraţia de care se bucură aceştia să creas­ că. în tr-ad ev ăr, cine ar putea îngădui să li se smulgă ceea ce aduseseră cu ei legînd prietenie cu poporul rom an ?“ Apoi Caesar a rep etat cererile cu care-i însărci­ nase pe trim işi, şi anum e: „Să nu mai faci război nici heduilor, nici aliaţilor lor; să dai înapoi ostaticii; dacă nu poţi trim ite acasă nici o p a rte din germ ani, cel p uţin să nu m ai îngădui altora să treacă fluviul R in “. 44 La cererile lui Caesar, A riovistus a răspuns doar în cîteva cuvinte; în schimb, a vorbit m ult despre pro­ priile lui m erite. „Eu n-am tre c u t R inul din proprie in iţiativă — a spus el — , ci chem at şi ru g at de galii şi num ai m arile recom pense şi speranţa în alte cîştiguri m -au determ inat să-m i părăsesc casa şi rudele. P ăm înturile pe care le stăpînesc în G allia le-am prim it chiar de la galii; aceştia m i-au dat ostatici de bunăvoie. Eu iau trib u t în v irtu te a legilor războiului pe care învingă­ torii obişnuiesc să le im pună învinşilor. Nu eu am ve­ n it cu război îm potriva gallilor, ci gallii m -au atacat pe m ine; toate trib u rile din Gallia au venit să m ă îm ­ presoare şi şi-au aşezat tab ăra în faţa mea, însă eu am respins şi am înfrânt toate aceste trupe într-o singură luptă. Dacă vor să mai facă o încercare, eu sînt gata să m ă lu p t încă o dată; dacă vor pace, nu e drept să re ­ fuze să plătească un trib u t pe care pînă atunci îl plă­ tiseră de bunăvoie. Eu am c ă u ta t prietenia poporului rom an în speranţa că-m i va aduce cinste şi foloase, nu pagube. Dacă, datorită poporului rom an, gallii nu-m i vor m ai plăti trib u t şi îmi vor fi luaţi supuşii, voi renunţa la prietenia lui tot a tît de bucuros pe cît am căutat-o. Cît priveşte fap tu l că aduc în G allia un m are num ăr de germ ani, asta o fac p en tru a m ă pune în siguranţă şi nu p e n tru a ataca pe galii; dovadă e fap tu l că nu am

108

CAESAR

venit decît fiindcă am fost chem at şi că n u am atacat, ci m -am apărat. Eu am ven it în G allia înaintea rom a­ nilor. Niciodată pînă acum o arm ată rom ană nu a m ai trecu t graniţele Provinciei Gallia. Iar tu, Caesar, ce vrei de la m ine? De ce ai v e n it pe p ăm înturile m ele? Această p arte din Gallia este provincia mea, după cum p a rte a cealaltă118 este provincia rom anilor, şi, după cum nu tre ­ buie să mi se îngăduie să năvălesc pe păm întul vostru, tot aşa nu este d rep t să m ă tu lb u raţi în exercitarea drep­ tu rilo r mele. Cît priveşte faptul că heduii au fost num iţi fraţi de către senatul roman, nu sînt nici a tît de ne­ instruit, nici a tît de p u ţin inform at încât să n u ştiu că heduii n -au d at a ju to r rom anilor în ultim ul război cu allobrogii şi că, la rîn d u l lor, n-au p rim it nici un a ju ­ tor din partea rom anilor în luptele pe care le-au avut cu germ anii şi cu sequanii. Sînt silit să bănuiesc că, sub p rete x tu l acestei prietenii, îţi ţii arm ata în G allia n u ­ mai p e n tru nim icirea mea. Dacă nu -ţi vei retrage tru ­ pele şi n u vei părăsi această regiune, te voi socoti duş­ m an şi nu prieten şi, dacă te voi omorî, voi aduce bucu­ rie m ultor nobili şi fru n taşi rom ani119; ştiu aceasta chiar de la trim işii lor. P rin m oartea ta aş p u tea cîştiga bună­ voinţa şi p rieten ia tu tu ro r acestora. Dacă însă te vei retrage şi-m i vei lăsa liberă stăpînirea asupra Galliei, îţi voi fi foarte recunoscător şi te voi scuti de orice os­ teneală şi prim ejdie, luîndu-m i asupra m ea toate răz ­ boaiele pe care ai voi să m i le încredinţezi". 45 Caesar i-a vorbit m ult de m otivele care-1 îm pie­ dicau să ren u n ţe la cererile sale. „Nici eu, nici poporul rom an — a spus el — nu avem obiceiul să părăsim pe nişte aliaţi care ne aduc atîtea servicii. De altfel, nu cred că tu ai m ai m ulte d rep tu ri asupra Galliei decît poporul rom an. A rvernii şi ru te n ii120 au fost în frîn ţi de Q. Fabius M axim us121, dar poporul rom an i-a iertat, nu le-a tra n s­ form at ţa ra în provincie şi nu i-a im pus la trib u t. Dacă este vorba să se ţină seam a de vechim e122, p u terea rom ană este cea m ai în d re p tăţită în Gallia; dacă este vorba să se respecte h otărîrea senatului, Gallia trebuie să fie liberă, fiindcă senatul a v ru t ca ea să-şi păstreze legile, cu toate că a fost învinsă".

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

10.9

46 Pe cînd aveau loc aceste discuţii, Caesar prim eşte ştirea că nişte călăreţi ai lui A riovistus se apropiau de movilă şi se în d rep tau spre arm ata noastră, asupra că­ reia aruncau pietre şi suliţe. Caesar a în tre ru p t atunci convorbirea, s-a dus la ai săi şi le-a poruncit să nu arunce nici o suliţă asupra duşm anilor. Căci, deşi îşi dă­ dea seam a că lupta unei legiuni de elită îm potriva unor călăreţi nu va fi prim ejdioasă, totuşi n u voia să dea această luptă, p e n tru ca nu cum va, după înfrîngerea duş­ m anilor, să se spună că s-a folosit de întrevedere pen­ tru a-i p u tea lua p rin surprindere şi că şi-a călcat cuvîntu l d at. Cînd s-a aflat în rîndul soldaţilor cît de cutezător s-a a ră tat A riovistus în tim pul convorbirii, cum a in ­ terzis el rom anilor in tra re a în G allia şi cum discuţiile au fost în tre ru p te de atacul călăreţilor lui îm potriva sol­ daţilor noştri, entuziasm ul şi pofta de lu p tă a arm atei au crescut şi, m ai m ult. 47 A doua zi A riovistus trim ite soli la Caesar pen­ tru a-i spune că „el dorea să continue discuţiile în tre ­ ru p te şi-i cerea lui Caesar să fixeze o zi p e n tru o nouă întrevedere sau, dacă nu voia să vină, să-i trim ită pe unul din legaţii să i“. Caesar n-a găsit cu cale că trebuie să m ai vină la o a doua întrevedere, cu a tît mai m ult cu cît în ajun germ anii nu se putuseră stăpîni să nu arunce suliţe îm potriva soldaţilor noştri. Dacă trim itea pe unul din locotenenţii săi însem na să-l expună unor m ari prim ejdii din p a rtea acestor barbari. I s-a p ă ru t că cel mai b u n lucru este să-l trim ită pe C. V alerius P rocillus, fiul lui C. V alerius C aburus123, un tîn ă r plin de curaj şi foarte instruit, al cărui ta tă prim ise din partea lui C. V alerius Flaccus124 d reptul d e cetăţean: era un om cinstit, cunoştea lim ba gallică, pe care A riovistus o cunoştea bine fiindcă o folosea de m u ltă vrem e, şi ger­ manii nu aveau nici un m otiv să-i facă v reu n rău. îm ­ preună cu el trim ise pe M. M etius, care fusese oaspetele lui A riovistus. Caesar le-a dat sarcina să asculte ce spune Ariovistus şi să-i raporteze. Cînd i-a v ăzu t în tabăra sa, A riovistus a strig at tare în faţa întregii arm ate: „La ce aţi venit aici? Ca să spionaţi?" Ei au încercat să vor­ bească, dar i-a o p rit şi i-a pus în lanţuri.

no

CAESAR

48 în aceeaşi zi, A riovistus şi-a m u tat tabăra m ai departe şi s-a aşezat la 6 000 de paşi de tabăra lui Cae­ sar, la poalele unui m u n te 125. A doua zi a trecu t cu tru ­ pele p rin faţa taberei lui Caesar şi s-a aşezat la 2 000 de paşi dincolo de e l126, avînd intenţia să-i taie apro­ vizionarea cu cereale şi cu alte m erinde care-i veneau din ţa ra sequanilor şi a heduilor. în fiecare din cele cinci zile care au urm at, Caesar şi-a scos trupele în faţa taberei şi le-a ţin u t în linie de bătaie, p e n tru ca, în caz că A riovistus a r fi v ru t să dea lupta, prilejul să nu-i lipsească. în tot acest tim p, A riovistus şi-a ţin u t in fan­ teria în tabără, dînd, în schimb, lupte de cavalerie în fiecare zi. Form a de luptă în care germ anii erau mai încercaţi era u rm ătoarea: erau 6 000 de călăreţi şi tot atâţia pedestraşi, cei mai iuţi şi m ai curajoşi, aleşi u nul cîte unul din toată arm ata de către fiecare călăreţ, pen­ tru siguranţa sa personală. Căci pedestraşii însoţeau pe călăreţi în luptă; călăreţii se retrăgeau la ei. Dacă si­ tu aţia devenea gravă, pedestraşii in tra u în luptă, înconju rîn d şi ocrotind pe călăreţii grav răniţi care căzuseră de pe cal. Dacă treb u ia să se înainteze m ai m ult sau să se facă o retrag ere rapidă, erau atît de iuţi, datorită exerciţiilor pe care le făceau, încît fugeau alături de cai, ţinîndu-se de coama lor. 49 Cînd Caesar a văzut că A riovistus răm îne în ta ­ bără, ca să nu răm înă fă ră provizii m ai m ultă vrem e, a ales un loc p e n tru tab ără cam la 600 de paşi dincolo de poziţia ocupată de germ ani şi a venit acolo cu arm ata aşezată în linie de bătaie pe trei rînduri. Apoi a porun­ cit ca prim ele două linii să răm înă sub arm e, ia r a treia să întărească tabăra. Acest loc era, aşa cum s-a spus, cam la vreo 600 de paşi de duşm ani. A riovistus a tri­ m is acolo aproape 16 000 de oameni uşor înarm aţi, îm ­ preună cu toată cavaleria, p en tru a speria pe soldaţii noştri şi a-i îm piedica de la lucru. Caesar n -a stă ru it m ai p u ţin în hotărîrile pe care le luase m ai înainte: prim ele două linii trebuiau să respingă pe duşm an, iar a treia să-şi term ine lucrările de întărire. După ce tabăra a fost fortificată, a lăsat acolo două legiuni şi o parte din

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA I

IU

tru p ele auxiliare şi a adus înapoi în tab ăra m are pe celelalte p a tru legiuni. A

50 In ziua urm ătoare, potrivit planului său, Caesar şi-a scos tru p ele din am îndouă taberele şi le-a aşezat în linie de bătaie nu departe de tabăra cea m are, oferind astfel duşm anului p rilejul de luptă. Cînd a văzut că nici atunci germ anii nu-şi fac apariţia, pe la am iază şi-a adus arm ata înapoi în tabără. Abia atunci A riovistus şi-a trim is o parte din tru p e să asedieze tab ăra cea mică. A m în­ două părţile au lu p ta t cu în verşunare pînă seara. La apusul soarelui, A riovistus şi-a adus trupele înapoi în tabără, după ce ne provocaseră şi prim iseră, la rîndul lor, m ulte ră n i127. în treb în d u -i pe prizonieri de ce A riovistus n u voia să dea lu p ta hotărîtoare, Caesar a aflat că la germ ani exista obiceiul ca fem eile lor să arate p rin sorţi şi pro­ feţii128 dacă este bine sau nu să se dea lupta; în mo­ m entul de faţă, ele spuneau că, potrivit voinţei zeilor, germ anii nu pu teau învinge dacă dădeau lupta înainte de luna nouă. 51 A doua zi, Caesar a lăsat de stra jă în fiecare tabără un num ăr de soldaţi care i s-a p ă ru t de ajuns şi şi-a aşezat toate trupele auxiliare129 in faţa taberei celei mici şi în ochii duşm anului. Fiindcă legiunile sale erau inferioare ca num ăr duşm anilor, se folosea de trupele auxiliare p e n tru a crea im presia că are un num ăr m are de soldaţi. El însuşi a venit pînă aproape de tabăra duş­ m anilor cu arm ata aran jată în linie de bătaie pe trei rânduri. Abia atunci germ anii, constrânşi de nevoie, şi-au iscos tru p ele din tabără şi le-au aşezat pe neam uri la distanţe egale: h a ru _i, m arcom ani 13°, triboci131, vangioni132, nem eţi133, sedusi134 şi suebi. P e n tru a tăia orice speranţă de fugă, au în co n ju rat întreaga linie de b ă ta ;e cu care şi căruţe. în aceste care şi căruţe au pus femei, care, plîngînd şi cu m îinile întinse, se ru c a u de cei care plecau la luptă să nu le lase să cadă în sclavia rom anilor. 52 Caesar a pus în fru n tea fiecărei legiuni câte un locotenent şi cîte u n quaestor135, p e n tru a servi de m ar-

112

CAESAR

to r vitejiei fiecărui soldat în parte; el însuşi a început lupta din aripa dreaptă, p e n tru că observase că în această parte linia duşm anilor era m ai slabă. Cînd s-a d a t sem ­ nalul, soldaţii noştri au năvălit cu atîta înverşunare asu­ p ra duşm anilor şi aceştia s-au repezit atît de brusc şi de iu te in m tim pinarea lor, încît n -au mai avut spaţiul ne­ cesar p e n tru a p u tea arunca lancea136. Ai unei au p ă ră ­ sit aceste arm e şi s-au b ă tu t cu săbiile. D ar germ anii, potrivit obiceiului lor, şi-au form at iute falange şi au susţinut astfel atacul săbiilor. D intre soldaţii noştri s-au găsit mai m ulţi care au sărit asupra falangei, au smuls duşm anilor scuturile din m ină şi i-au lovit cu sabia de sus în jos. în tim p ce aripa stingă a duşm anilor fusese în frîn tă şi pusă pe fugă, cea dreaptă ne copleşea cu n u m ăru l m are de soldaţi. Cînd a văzut aceasta, tînăru l P. Crassus137, care com anda cavaleria, deoarece era m ai liber decît cei care se aflau în m ijlocul luptei, a tri­ m is linia a treia în aju to ru l celor care se aflau în pri­ mejdie. 53 In felul acesta lu p ta a fost restabilită. Toţi duş­ m anii au întors spatele şi au luat-o la fugă; nu s-au oprit decît la Rin, la o distanţă de 5 000 de paşi de locul bătăliei. Acolo, foarte puţini, încrezîndu-se în forţele lor, s-au silit să treacă fluviul înot sau au scăpat cu a ju to ru l u n o r corăbii pe care le-au găsit. P rin tre aceş­ tia a fost şi A riovistus, care a fugit cu o corabie mică pe care a găsit-o legată la ţărm . Toţi ceilalţi au fost ajunşi din urm ă şi m ăcelăriţi de cavaleria noastră. A rio­ vistus avea două soţii: una din neam ul suebilor, pe care o luase cu el din patrie, alta din Noricum , pe care o luase de soţie în Gallia, unde i-o trim isese regele Voccio, fratele ei. Am indouă au p ierit în acea fugă. A rio­ vistus a avut şi două fiice: u n a d intre ele a fost ucisă, ia>r cealaltă prinsă. C. V alerius Procillus, pe care, în fuga lor, paznicii îl tîra u legat cu trei rîn d u ri de lan ­ ţuri, a căzut chiar în m îinile lui Caesar, care urm ărea pe duşm ani cu cavaleria. Această întîm p lare i-a produs lui Caesar o bucurie to t a tît de m are ca şi cea p rici­ n u ită de victorie; căci cel care fusese sm uls din m îinile duşm anilor şi pe care-1 regăsise e ra om ul cel mai demn

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA I

113

de stim ă din toată provincia Gallia, prieten u l şi oaspe­ tele său, şi soarta, cruţîndu-1, voise să nu-i fie tu l­ b u rată lui Caesar bucuria victoriei p rin m oartea lui Procillus. A cesta spunea că în prezenţa sa au fost consul­ taţi de trei ori sorţii p e n tru a se şti dacă treb u ia să fie ars de viu im ediat sau să fie lăsat p e n tru altă dată. dato rită sorţilor, a răm as în viaţă. De asem enea a fost găsit şi adus înapoi la Caesar şi M. M etius. 54 Cînd vestea despre această lu p tă a ajuns dincolo de Rin, suebii, care veniseră la ţărm u l fluviului, au pornit-o înapoi spre casă; însă, cînd cei care locuiesc foarte aproape de Rin i-au văzut înfricoşaţi, au pornit în u rm ărirea lor şi au ucis o m are p a rte din ei. In tr-o singură vară, Caesar a term in at două războaie m ari; după aceasta el şi-a dus arm ata în tab ăra de iarnă din ţara sequanilor ceva mai devrem e decît o cerea ano­ tim pul şi, lăsînd-o sub com anda lui Labienus, a plecat în Gallia Cisalpină p e n tru a ţine a d u n ă ri138.

S — R ăzboiul g allic

CARTEA

A I I-A

1 în tim p ce Caesar se afla în G allia Cisalpină, iar legiunile erau în tabăra de iarnă, aşa cum am a ră ta t mai sus, au ajuns la el num eroase zvonuri şi a fost in ­ form at şi p rin tr-o scrisoare din p artea lui Labienus că toţi belgii, despre care am a ră ta t că ocupă a treia parte din Gallia, uneltesc îm potriva poporului rom an şi îşi dau ostatici unii altora. Cauzele conspiraţiei erau urm ătoa­ rele: în prim ul rîn d se tem eau ca nu cumva, după pa­ cificarea G alliei1, să ne ducem arm ata în ţara lor, iar în al doilea rîn d erau aţîţaţi de unii galii. O parte din­ tre aceştia, du p ă cum nu voiseră ca germ anii să mai răm înă m ultă vrem e în Gallia, tot astfel n u doreau ca arm ata poporului rom an să ierneze şi să se stabilească în Gallia. Alţii, din cauza nestatorniciei şi uşurinţei lor, năzuiau la o nouă conducere; în sfîrşit, unii îi aţîţau pe belgi deoarece, peste to t în Gallia, cei puternici şi cei care aveau m ijloace să-şi ia oameni în solda lor căutau să vină la domnie, lucru pe care, sub stăpînirea ro­ m ană, nu l-a r fi obţinut uşor. 2 T u lb u rat de aceste ştiri şi de scrisoare, Caesar re ­ crutează două legiuni noi în Gallia Cisalpină şi, la înce­ p utul verii, îl însărcinează pe locotenentul Q. Pedius să le ducă în Gallia T ransalpină. El însuşi pleacă la arm ată2 îndată ce n u tre ţu l a început să fie îm belşugat. în să r­ cinează pe senoni3 şi pe ceilalţi galii vecini cu belgii să afle şi să-i aducă la cunoştinţă cele ce se petreceau la aceştia. Toţi l-au inform at că belgii recrutează trupe şi îşi aduc arm ata în tr-u n singur loc. A tunci, în sfîrşit, a socotit Caesar că trebuie să pornească im ediat spre belgi, fără să mai şovăie. După ce s-a term in at aprovi-

118

CAESAR

zionarea cu grîne ridică tab ăra şi, după vreo ajunge la hotarele belgilor.

15 zile,

3 Sosind acolo pe neaşteptate şi mai repede decît ar fi crezut cineva, rem ii4, care d intre toţi belgii sînt cei m ai apropiaţi de graniţele G alliei5, au trim is soli la el pe Iccius şi Andoeum borius, fru n taşii tribului, ca să-i spună: „Noi, rem ii, n e punem sub ocrotirea şi au toritatea poporului rom an îm preună cu to t av u tu l nostru. Noi nu ne-am înţeles cu ceilalţi belgi şi nici n-am conspirat îm ­ potriva poporului rom an; sîntem gata să dăm ostatici, să ne supunem poruncilor, să vă prim im în oraşe şi să vă aju tăm cu g rîu şi cu alte lucruri. Toţi ceilalţi belgi se află sub arm e; chiar germ anii, care locuiesc dincoace de R in s-au aliat cu ei şi fu ria tu tu ro r acestora este a tît de m are, încît n u i-am p u tu t îm piedica să se unească cu ei nici m ăcar pe suessioni6, fra ţii şi ru d ele noastre de sînge, care au aceleaşi d repturi şi legi şi aceiaşi co­ m andanţi şi m agistraţi ca şi n o i“. 4 Întrebîndu-i ce trib u ri se aflau sub arm e, cit de m ari erau ele şi de ce forţe m ilitare dispuneau, Caesar a aflat urm ătoarele: m ajoritatea belgilor se trag din ger­ m ani, care odinioară trecuseră R inul şi, atraşi de fertili­ tatea solului, alungaseră pe galii, vechii locuitori ai ace­ lor ţin u tu ri, şi se stabiliseră acolo. Ei erau singurii care, pe vrem ea părin ţilo r noştri, atunci cînd toată Gallia era devastată, au îm piedicat pe cim bri şi teutoni să le in ­ vadeze teritoriul. A m intirea acestor fapte îi face să aibă o părere prea bună despre priceperea lor m ilitară şi să fie înfum uraţi. R em ii spuneau că sîn t foarte 'bine in ­ form aţi eu privire la n um ărul soldaţilor, deoarece, da­ to rită legăturilor lor de sînge şi de alianţă, au p u tu t afla cîţi oameni făgăduise în adunare să dea fiecare trib belgie p e n tru acest război. Bellovacii7 ii întreceau pe toţi în ceea ce priveşte vitejia, influenţa şi num ărul. Ei p u ­ teau aduna 100 000 de oam eni înarm aţi, din care pro ­ m iteau să dea 60 000 de lu ptători de elită, pretinzînd însă să li se încredinţeze conducerea generală a războiu­ lui. Suessionii erau vecinii rem ilor şi aveau ţin u tu ri foarte întinse şi ogoare foarte roditoare. încă în zilele

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A II-A

U I»

noastre au av u t ca rege pe Divieiacus8, cel m ai puternic din toată Gallia, a cărui stăpânire se întindea nu num ai asupra unei m ari p ărţi din aceste regiuni, ci şi asupra B ritanniei. Acum regele lor era Galba, căruia, datorită d rep tăţii şi prudenţei lui, toţi au fost de acord să i se încredinţeze conducerea generală a războiului. Suessionii aveau 12 oraşe şi făgăduiau să dea 50 000 de soldaţi. T ot atâţia făgăduiau să dea şi nervii9, care erau socotiţi cei mai sălbatici dintre toţi belgii şi locuiau cel mai departe. A treb a ţii10 făgăduiau 15 000, am bianii11 10 000. m orinii12 25 000, m enapii13 7 000, caleţii14 10 000, veliocassii15 şi virom anduii16 to t atâţia. Remii socoteau că atuatu cii17 vor da 19 000, ia r condrusii18, eburonii19, caeroesii20, paem anii21, care în tr-u n cuvânt erau num iţi toţi germ ani, vor da cam 40 000 de oameni. 5 Caesar i-a ru g at stăru ito r pe rem i să-i răm ână cre­ dincioşi şi, vorbindu-le prietenos, a poruncit să vină la el to t senatul22 şi să-i fie aduşi ca ostatici copiii fru n ta ­ şilor. Remii au Îndeplinit toate aceste porunci la tim pul hotărât. Apoi Caesar l-a îndem nat stăru ito r pe Divieiacus heduul şi i-a a ră tat cît este de im portant p e n tru re­ publică şi p e n tru salvarea com ună23 ca tru p ele duşm a­ nilor să fie despărţite, p e n tru ca să nu fie nevoie să se lupte în acelaşi tim p cu forţe atât de num eroase. Duşm anii a r p u tea fi despărţiţi dacă heduii şi-ar duce tru p ele în ţa ra bellovacilor şi ar începe să devasteze ogoarele acestora. După ce i-a făcut, aceste recom andări, i-a dat drum ul. Cînd a văzut că toate tru p ele belgilor s-au u n it şi vin îm potriva lui, cînd a aflat de la iscoadele pe care le trim isese şi de la rem i că duşmanii nu sînt departe, s-a g răb it să-şi treacă a rm ata peste fluviul A xona24, care curge la hotarele rem ilor, şi şi-a aşezat tab ăra acolo Aşezîndu-se în acest loc, u n a din laturile taberei era a p ărată de m alul fluviului, spatele trupelor lui Cae­ sar era acoperit, iar rem ii şi celelalte trib u ri puteau aduce provizii la el în siguranţă. P este A xona se afla un pod. Caesar aşază acolo o garnizoană, iar pe m alul stîng al fluviului lasă pe legatul său Q. T itu riu s Sabinus cu şase

120

CAESAR

cohorte, apoi ordonă să se întărească tab ăra cu un val25 în alt de 12 picioare şi cu un şanţ lat de 18 picioare. 6 La 8 000 de paşi de lagăr se afla B ibrax26, ora­ şul rem ilor. In m arşul lor, belgii l-au atacat cu atîta furie, încît cu greu a p u tu t rezista în ziua aceea. Gallii, ca şi belgii, folosesc urm ătoarea tactică de atac îm potriva oraşelor. Toată arm ata îm presoară zidurile oraşului şi aruncă din toate p ărţile cu pietre în ele, pînă ce apă­ rătorii le părăsesc; apoi, form înd cu scuturile broasca ţestoasă27, se apropie de porţi şi dărîm ă zidul săpîndu-i tem elia. Acum lu cru l acesta e ra uşor, căci a tît de m ulţi erau cei care aruncau pietre şi săgeţi, încît nim eni nu p u tea răm îne pe zid. în oraş com anda rernul Iccius, de neam nobil şi cu cea m ai m are trecere p rin tre ai săi; el fusese unul d intre solii care veniseră la Caesar p e n tru pace. După ce noaptea a pus capăt asaltului, Iccius tri­ m ite lui Caesar ştirea că „dacă nu va prim i a ju to r nu va mai putea rezista8*11. 7 La m iezul nopţii, Caesar trim ite num izi28, arcaşi c retan i29 şi prăştiaşi din insulele B aleare30 în ajutorul asediaţilor, d îndu-le d rep t călăuză pe cei care aduseseră ş tirile de la Iccius. La sosirea lor, rem ii şi-au recăpă­ ta t pofta de luptă şi speranţa că se vor putea apăra, iar duşm anii au p ierd u t speranţa de a ocupa oraşul. Şi ast­ fel, după ce au mai zăbovit puţin în îm prejurim ile ora­ şului şi după ce au p răd at ogoarele rem ilor şi au dat foc tu tu ro r satelor şi locuinţelor la care au p u tu t ajunge, s-au în d re p tat cu toate trupele spre lagărul lui Caesar şi şi-au aşezat tab ăra la mai p u ţin de 2 000 de paşi de el. Judecind după fum şi după focuri, această tab ără se întindea în lăţim e pe o distanţă m ai m are de 8 000 de paşi. 8 La început, avînd în vedere m ulţim ea duşm anilor şi m area faim ă a vitejiei lor, Caesar a h otărît să amîne lu p ta decisivă. Totuşi, în fiecare zi încerca, în ciocniri de cavalerie, c u raju l duşmăniilor şi îndrăzneala soldaţilor noştri; el a constatat că ai noştri nu sînt inferiori d u ş­ m anilor. T erenul din faţa taberei era p o triv it p e n tru

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A II-A

121

aşezarea arm atei în linie de bătaie, deoarece colina pe care se afla tab ăra şi care se ridica p u ţin deasupra câm­ piei se întindea în lăţim e, în faţa duşm anului, pe un spa­ ţiu pe care a r fi p u tu t încăpea o arm ată aşezată în linie de bătaie; de am îndouă părţile avea pante abrupte şi, după ce form a în faţă un vîrf p uţin înalt, cobora încet în cîmpie. Pe fiecare coastă a acestei coline, Caesar a pus să se sape un şanţ de aproape 400 de paşi, perpendi­ cular pe linia de luptă; la capetele şanţurilor a în ălţat redute, unde a pus m aşini de război31, p e n tru ca, după ce va fi aşezat linia de bătaie, duşm anii, care erau atît de num eroşi să nu ne poată îm presura din flanc în tim pul luptei. D upă aceea a lăsat în tab ără cele două legiuni pe care le recrutase de curînd, p en tru ca, în caz de nevoie, să le poată folosi ca rezerve, iar pe cele­ lalte şase le-a aşezat în linie de luptă în faţa taberei. Duşmanii, la rîndul lor, şi-au scos şi ei trupele din tabără şi le-au aşezat în linie de bătaie. 9 In tre arm ata noastră şi cea a duşm anilor se afla o mică m laştină. D uşm anii aşteptau să vadă dacă nu cum va o vor trece soldaţii noştri; aceştia, la rîn d u l lor, erau înarm aţi, gata să se arunce asupra duşm anilor îm pot­ m oliţi în m laştină în cazul că a r fi încercat s-o treacă ei cei dintîi. In tim pul acesta, în tre cele două arm ate se dădea o lu p tă de cavalerie. L upta term inîndu-se în favoarea noastră şi nici unul d in tre adversari neîndrăz­ nind să treacă prim ul m laştina, Caesar şi-a adus trupele , înapoi în tabără. Im ediat după aceasta, duşm anii, au plecat din acel loc şi s-au în d rep tat spre Axona, care, aşa cum s-a mai arătat, curgea în spatele taberei noastre. Acolo, dînd peste vaduri, au încercat să-şi treacă peste rîu o p arte din trupe, cu intenţia de a cuceri, dacă vor putea, red u ta com andată de locotenentul Q. T iturius şi de a tăia podul32; în caz că n u reuşeau, intenţionau să devasteze ogoarele rem ilor, care ne erau de m are folos în acest război şi să ne taie aprovizionarea. 10 Caesar, inform at de Titurius, trece peste pod toată cavaleria, pe num izii uşor în arm aţi33, pe prăştiaşi şi pe arcaşi, după care se în d reap tă spre duşm ani34. în

322

CAESAR

acel loc s-a dat o lu p tă înverşunată. Ai noştri au a ta­ cat pe duşm anii îm potm oliţi în fluviu şi au ucis un m are n u m ăr d intre ei. Cei răm aşi în viaţă, încercînd plini de îndrăzneală să treacă fluviul peste cadavre, au fost res­ pinşi de ploaia de săgeţi; cei care trecuseră deja au fost înconjuraţi de cavalerie şi ucişi. Cînd belgii s-au văzut înşelaţi în speranţele lor de a cuceri oraşul B ibrax şi de a trece fluviul, cînd au văzut că ai noştri nu vor să înainteze pe u n teren defavorabil p e n tru a da lu p ta şi cînd au început să ducă lipsă de provizii, au convocat adu­ narea şi au h o tărît că cel m ai bun lucru este să se în­ toarcă fiecare la casa lui şi să se adune toţi din toate părţile p e n tru a ap ăra pe cei al căror terito riu va fi in­ v ad at mai întîi de rom ani; în felul acesta lu p tau pe păm în tu l lor şi nu pe terito riu stră in şi se puteau folosi în acelaşi tim p de rezervele de grîu de acasă. La aceasta i-a m ai determ inat şi faptul că Diviciacus şi heduii se apropiau de hotarele bellovacilor. Ei nu puteau fi con­ vinşi să zăbovească mai m ult tim p şi să nu vină im ediat în aju to ru l alor lor. 11 D upă ce au lu at această h o tărîre au ieşit din ta ­ b ă ră cu m are zgomot şi larm ă în tim pul stră jii a doua35, în dezordine şi fără o conducere stabilă, deoarece fiecare voia să fie în fru n te pe drum şi se grăbea să ajungă acasă aşa de m ult, încît graba lor sem ăna cu o fugă. Caesar, după ce a aflat aceasta de la iscoade, tem îndu-se de o cursă, deoarece nu cunoştea încă m otivul retragerii duşm anilor, şi-a re ţin u t in fanteria şi cavaleria în tabără, în zorii zilei, iscoadele i-au confirm at că într-ad ev ăr este vorba de o retragere. A tunci a trim is înainte toată cavaleria, p e n tru a ţine în loc ariergarda duşm ană; în fru n te a cavaleriei a pus pe legaţii Q. Pedius şi L. A urunculeius Cota. L egatul T. Labienus a p rim it ordinul să-i urm eze îm p reu n ă cu tre i legiuni. Aceste tru p e au atacat ariergarda duşm ană, au urm ărit-o pe o distanţă de mai m ulte mii de paşi şi au ucis un m are num ăr de fugari. U ltim ele rîn d u ri ale ariergărzii pe care le-au mai întîln it s-au oprit şi au ţin u t piept vitejeşte atacului sol­ daţilor noştri. Cei din faţă însă, care credeau că sînt de­ p a rte de prim ejdie şi pe care n u-i ţin ea în frîu nici

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A II-A

123

nevoia, nici au to ritatea unui com andant, auzind strigă­ tele, au ru p t rîndurile şi şi-au c ă u ta t scăparea în fugă. In felul acesta, soldaţii noştri, fără să se expună vreunei prim ejdii, au ucis atîtia. duşm ani cît le-a perm is du rata zilei; pe la apusul soarelui au încetat m ăcelul şi s-au în ­ tors în tabără, aşa după cum li se poruncise. 12 A doua zi, m ai înainte ca duşm anii să-şi vină în fire în u rm a loviturii prim ite, Caesar şi-a dus arm ata în ţa ra suessionilor, care erau vecini cu rem ii, si au ajuns după un m arş fo rţat în oraşul Noviodunum 36. El a în ­ cercat să-l asedieze im ediat, deoarece auzise că era fără apărători, dar, cu toate că aceştia erau puţini, nu l-a p u tu t lua cu asalt din pricina lăţim ii şanţului şi a în ăl­ ţim ii zidului. D upă ce şi-a în tă rit tabăra, a d at ordin soldaţilor să îm pingă barăcile37 şi a început pregătirile necesare în vederea asediului. în tim pul acesta, toţi suessionii care fugiseră s-au reg ru p at şi s-au adunat noaptea u rm ătoare în oraş. D upă ce barăcile au fost îm ­ pinse repede spre oraş, după ce s-a ridicat o terasă38 şi s-au construit tu rn u ri, im presionaţi de m ărim ea con­ strucţiilor — lucru nem aivăzut şi nem aiauzit p e n tru ei — , precum şi de iuţeala cu care le-au făcut rom anii, gallii trim it soli la Caesar p e n tru supunere. La rugăm inţile rem ilor, Caesar le cruţă viaţa. 13* 13 Caesar prim eşte supunerea suessionilor, care îi dau ca ostatici pe fruntaşii tribului şi chiar pe cei doi fii ai regelui G alba şi-i predau toate arm ele existente în oraş; apoi îşi.d u c e arm ata îm potriva bellovacilor. Aceştia îşi luaseră toate lucrurile şi se retrăseseră în oraşul B ratuspantium 39. P e cînd Caesar se afla cu arm ata cam la o distanţă de 5 000 de paşi, toţi bâtrînii, ieşind din oraş, în tind m îinile spre el şi caută să-i explice şi prin cuvinte că se încredinţează puterii lui şi că nu vor lu p ta îm po­ triv a poporului rom an. De asem enea, după ce Caesar s-a apropiat de oraş şi şi-a aşezat tab ăra în îm prejurim ile lui, fem eile şi copiii, de pe ziduri, cu m îinile întinse şi deschise potriv it obiceiului lor, au ceru t pace rom ani­ lor.

124

CAESAR

14 P e n tru ei a in terv en it Diviciacus, care, după re ­ tragerea belgilor, dăduse drum ul trupelor heduilor şi se întorsese la Caesar. „Bellovacii — a spus el — au fost totdeauna prietenii credincioşi ai heduilor; num ai aţîţaţi de şefii lor, care spuneau că Caesar îi transform ase pe hedui în sclavi şi că-i supunea la tot felul de tratam ente ne­ dem ne şi de insulte, s-au despărţit de hedui şi au decla­ ra t război poporului rom an. A ţîţătorii, văzînd cîtă ne­ norocire au adus cetăţii lor, au fugit în B ritannia. Nu num ai bellovacii, ci şi noi, heduii, te rugăm să-i tratezi cu generozitatea şi bu n ătatea ta binecunoscută. Dacă te vei p u rta astfel, vei m ări autoritatea heduilor faţă de toţi belgii, care în mod obişnuit îi a ju tă cu tru p e şi bani în caz de război “. 15 Caesar a spus că, din consideraţie p e n tru Divicia­ cus şi p e n tru hedui, va prim i supunerea bellovacilor şi-i va cruţa. Totuşi, dat fiind faptul că tribul lor se bucura de o m are au to ritate p rin tre belgi, întrecîndu-i pe toţi ca num ăr, a ceru t 600 de ostatici. D upă ce i-au fost pre­ daţi ostaticii şi toate arm ele din oraş, s-a în d re p tat spre ţara am bianilor, care s-au p red at îm preună cu toate bu­ n u rile lor. Vecinii am bianilor erau nervii. Caesar, in form îndu-se despre firea şi obiceiurile acestora, a aflat urm ătoarele. N egustorii n u aveau voie să vină în ţara lor; nervii nu îngăduiau să se im porte vin sau alte obiecte de lux, deoarece socoteau că acestea le-ar moleşi sufle­ tele şi le-ar slăbi curajul. E rau oameni sălbatici şi foarte curajoşi; ei certau şi învinuiau grav pe ceilalţi belgi pen­ tru că s-au predat rom anilor şi au ren u n ţa t la curajul străm oşesc; declarau de asem enea că nu vor trim ite soli la Caesar şi n u vor accepta pacea sub nici o condiţie.16* 16 După un m arş de trei zile p rin ţa ra lor, Caesar a aflat de la prizonieri că fluviul Sabis40 nu era la o distanţă mai m are de 10 000 de paşi de tab ăra sa41; pe m alul celălalt al acestui fluviu, se aşezaseră toţi nervii, aşteptînd sosirea rom anilor. îm preună cu ei se aflau vecinii lor, atrebaţii şi virom anduii, pe care-i convin­ seseră să încerce soarta războiului. N ervii aşteptau şi tru p ele atuatucilor, care erau d eja pe drum ; fem eile şi

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A II-A

125

toţi cei care din cauza vîrstei lor nu puteau fi de nici un folos în lu p tă au fost adunaţi în tr-u n loc care, din cauza m laştinilor, era inaccesibil p e n tru o arm ată. 17 D upă ce a aflat aceste lucruri, Caesar a trim is înainte cercetaşi şi centurioni, ca să aleagă u n loc po­ triv it p e n tru tabără. Mai m ulţi belgi supuşi şi alţi galii îl urm au pe Caesar. Aşa cum s-a aflat mai tîrziu de la prizonieri, unii d intre ei, observînd ordinea obişnuită în care m ergea arm ata noastră în cursul acestor zile, au trecut noaptea la nervi şi le-au a ră tat că în tre legiuni m ergeau m ari convoaie de bagaj e42 şi că, atunci cînd prim a legiune va fi ajuns la locul taberei, celelalte se aflau la o m are distanţă; deci era foarte uşor s-o atace pe prim a m ai în ain te ca soldaţii să-şi fi lăsat jos baga­ jele43; dacă această legiune a r fi alungată şi bagajele irădate, celelalte legiuni n -ar mai îndrăzni să reziste, n sprijinul sfatului celor care aduceau aceste ştiri ve­ nea şi fap tu l că nervii, fiind slabi în cavalerie (nici astăzi nu se interesează de aceasta; toată forţa lor con­ stă în pedestrim e), foloseau de m ai m u ltă vrem e u rm ă­ toru l sistem p e n tru a opri mai uşor cavaleria vecinilor dacă a r.fi v e n it la ei să prade: tăiau de jos copaci tineri şi-i îndoiau. A ceştia creşteau în lături, dînd m ulte ra ­ m uri; p rin tre ei răsăreau, bineînţeles, m ărăcini şi tu fi­ şuri. Astfel, aceste garduri, asem ănătoare unor ziduri, ofereau nişte în tă ritu ri, p rin care nu puteai răzbate nici m ăcar cu privirea. Cum aceste obstacole îm piedicau d ru ­ m ul arm atei noastre, nervii a u socotit că treb u ie să urm eze sfatul pe care-1 prim iseră. 18*

f

18 Poziţia locului pe -care ai noştri îl aleseseră pen­ tru tab ără era aceasta: o colină, deopotrivă de povîrnită din vîrf, cobora pînă la fluviul Sabis, pe care l-am po­ m enit mai sus; în faţă şi paralel cu aceasta, de cealaltă p arte a fluviului, se înălţa o altă colină cu o pantă ase­ m ănătoare, care în p artea de jos era goală pe o distanţă de vreo 200 de paşi, în tim p ce v îrfu l era acoperit cu păduri a tît de dese, încît nici cu privirea n-ai fi p u tu t pătru n d e uşor. In aceste păduri stăteau ascunsi duşm a­ nii; pe teren u l gol, de-a lungul fluviului, se vedeau doar

126

CAESAR

cîteva avanposturi de călăreţi44. Adîncirnea apei era de aproape trei picioare. 19 Caesar îşi trim isese înainte toată cavaleria, pe care o urm a de aproape îm preună cu toate trupele sale: acestea însă erau aşezate în altă ordine decît cea pe care belgii o destăinuiseră nervilor. Căci la apropierea duşm anului, potrivit obiceiului său, Caesar ducea în fru n te şase legiuni fă ră bagaje45; după acestea veneau convoaiele cu bagaje ale întregii arm ate; în sfîrşit, două legiuni, cele care fuseseră rec ru ta te m ai de curînd46, în ­ chideau coloana şi apărau convoaiele. C ălăreţii noştri, îm preună cu prăştiaşii şi arcaşii, au tre c u t fluviul şi au început lu p ta cu călărim ea duşm anilor. Aceştia, rîn d pe rînd, se retrăg eau în pădure la ai lor şi apăreau din nou p en tru a-i ataca pe ai noştri, care, cînd duşm anii se re ­ trăgeau, îndrăzneau să-i urm ărească dincolo de terenul gol. In tim pul acesta, cele şase legiuni care veniseră p ri­ mele, după ce şi-au îm p ă rţit m unca47, au început fo rti­ ficarea taberei. în d ată ce duşm anii ascunşi în păduri, unde se aranjaseră în ordine de luptă, au văzut capul coloanei de bagaje ale arm atei noastre (acesta era mo­ m entul pe care-1 hotărîseră în tre ei p e n tru începerea luptei), îm bărbătîndu-se u nul pe celălalt, s-au avîntat deodată cu toate trupele şi au dat atacul asupra călăre­ ţilor noştri. După ce i-au respins cu u şurinţă şi i-au îm ­ prăştiat, au coborît spre fluviu cu o iuţeală de necrezut, astfel încât părea că aproape în acelaşi tim p duşm anii se aflau şi în faţa pădurii, şi în fluviu, şi chiar lîngă noi. Apoi cu aceeaşi repeziciune s-au u rca t pe colina din faţă şi au m ers asupra taberei noastre şi a celor care erau ocupaţi cu lucrările de fortificaţii. 20* 20 Caesar treb u ia să facă to tu l în acelaşi tim p: să poruncească să se înalţe steagul ca sem n că toţi tre ­ buie să alerge la arm e şi să se sune din trom petă înce­ p u tu l luptei, să cheme înapoi de la lucru pe soldaţi, să trim ită după cei care se depărtaseră p u ţin ca să caute m ateriale p e n tru în tă ritu ri, să aşeze tru p ele în linie de luptă, să vorbească soldaţilor, să dea sem nalul de atac.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A II-A

127

O m are p a rte din toate acestea nu puteau fi îndeplinite din cauza lipsei de tim p şi a apropierii duşm anului. în aceste îm p reju rări grele, două lucruri veneau în ajuto­ ru l lui C aesar: pe de o parte, cunoştinţele m ilitare şi experienţa soldaţilor, pe care le dobîndiseră în luptele a n ­ terioare, îi făceau să hotărască ei înşişi ce aveau de fă ­ cut, n u num ai să aştepte ordinele altora, iar pe de altă p a rte ordinul dat de Caesar ca nici un legat să nu-şi părăsească legiunile şi lucrările m ai înainte ca tabăra să fi fost în tărită. Ţ inînd seam a de apropierea duşm anilor şi de iuţeala cu care înaintau, legaţii n-au mai aşteptat, de data aceasta, ordinele lui Caesar, ci a u lu at ei înşişi m ăsurile care li se păreau potrivite. 21 Caesar, după ce a dat ordinele absolut necesare, a alergat să îm bărbăteze pe soldaţi acolo unde îm p reju ra­ rea îi scotea în calea lui şi a ajuns la legiunea a X-a. A vorbit puţin, m ulţum indu-se să-i îndem ne pe soldaţi să-şi am intească de vechea lor vitejie, să nu-şi piardă, cum pătul şi să facă faţă cu h o tărîre atacului duşm anilor. Apoi, fiindcă duşm anul era doar la o aru n cătu ră de su­ liţă, a dat sem nalul de începere a luptei. D upă aceea, ducîndu-se la aripa cealaltă p e n tru a rosti şi aici cîteva cuvinte de îm bărbătare, i-a găsit pe soldaţi în plină luptă. T im pul era a tît de scurt şi duşm anii erau a tît de nerăbdători să dea lupta, incit nu num ai că n-a mai fost răgaz să ne aşezăm insignele48, dar nici m ăcar să ne punem coifurile49 şi să scoatem învelitorile de pe scu­ tu ri50. Ca să nu-şi piardă tim pul destinat luptei căutîndu-şi unitatea, fiecare soldat s-a oprit la locul în care se întîm plase să ajungă venind de la lucru şi lîngă p ri­ m ele steaguri pe care le-a văzut. 2* 22 A rm ata se orînduise mai m ult după cum o cereau n atu ra terenului şi nevoia m om entului decît regulile tacticii; legiunile, despărţite una de cealaltă, ţineau piept duşm anului fiecare în altă parte; gardurile (foarte dese), despre care am vorbit mai sus, îm piedicau vederea, De aceea nu se puteau aşeza rezerve în locuri bine delim i­ tate, nu se putea aduce ajutor oriunde era nevoie şi nu era cu p u tin ţă să se îm p artă ordinele de către un singur-

128

CAESAR

com andant. Astfel, în condiţii a tît ide neegale, şi soarta arm elor trebuia să fie diferită. 23 Soldaţii legiunilor a IX -a şi a X -a s-au aşezat în aripa stingă şi au a ru n cat suliţele. A trebaţii, căci ei erau aceia care se aflau în faţa aripii stingi a rom anilor, isto­ viţi de răni şi ou su fletu l la gură din cauza alergării obositoare, au fost repede respinşi de pe înălţim e şi îm ­ pinşi spre fluviu; în tim p ce încercau să treacă fluviul, rom anii, care îi urm ăreau cu săbiile, au ucis o m are parte din ei. Ostaşii noştri n -au şovăit să treacă ei înşişi flu ­ viul şi, în a 'n tîn d pe u n tere n nefavorabil, au pus pe fugă pe duşm anii care îşi refăcuseră rîn d u rile şi care începu­ seră din nou lupta. De asem enea, în altă p arte a fron­ tu lu i51, două legiuni, a X l-a şi a V III-a, lu ptînd despăr­ ţite u n a de alta, au b ă tu t pe virom andui, cu care se cioc­ niseră, străm u tîn d lu p ta de pe înălţim e pe m alul fluviu­ lui. T abăra însă avea faţa şi la tu ra stingă aproape com­ plet descoperite; în aripa dreaptă se aşezaseră legiunea a X H -a şi, n u departe de ea, legiunea a V il-a. Spre acest punct s-au în d re p tat toţi nervii, în rîn d u ri foarte strînse şi sub conducerea lui Boduognatus, com andantul lor su­ prem . O p arte din ei au început să înconjure legiunile noastre dinspre flancul drept, iar altă p a rte s-a îndrep­ tat spre înălţim ea pe care era aşezată tabăra. 24 24 în acelaşi tim p, călăreţii şi pedestraşii uşor în a r­ m aţi care îi însoţiseră, fiind respinşi de duşm ani în p ri­ m ul atac, aşa cum am arătat, s-au refu g iat în tabără, unde au dat peste duşm ani; atunci au luat-o la fugă în altă direcţie. R îndaşii arm atei52 văzuseră de pe vîrful colinei, de la p c a rta decum ană53 a taberei, pe ai noştri trecînd victorioşi fluviul şi ieşind să prade; privind însă înapoi şi văzînd că duşm anii se află în tab ăra noastră, a u luat-o repede la fugă. în acelaşi tim p, aceia d intre ei care veneau cu bagajele54 strig au şi făceau zgomot şi fiecare apuca, înspăim întat, în altă direcţie. Toate acestea au tu lb u ra t m ult pe călăreţii treveri, a căror faim ă de vitejie este unică p rin tre galii şi pe care trib u l lor îi tr i­ m isese lui Caesar ca tru p e auxiliare.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A II-A

12»

Văzînd tab ă ra plină de o m ulţim e de duşm ani, legiu­ nile încolţite şi aproape înconjurate, rîndaşii, călăreţii, prăştiaşii şi num izii fugind în dezordine în toate părţile, treverii au considerat că situaţia noastră este desperată şi au plecat spre ţa ra lor, unde au adus ştirea că ro­ m anii au fost respinşi şi învinşi şi că duşm anii au pus m ina pe tab ăra şi pe bagajele lor. 25 Caesar, după ce rostise în faţa legiunii a X -a o cuvîntare, a plecat spre arip a dreaptă. Acolo a găsit pe ai săi la grea cum pănă. Soldaţii legiunii a XH-a, îngră­ m ădiţi în ju ru l steagurilor adunate in tr-u n singur loc, se îm piedicau u n u l pe altu l în luptă. Toţi centurionii şi şte­ rg aru l cohortei55 a IV-a fuseseră ucişi; această cohortă pierduse şi u n steag. A proape to ţi centurionii celorlalte cohorte fuseseră răn iţi sau ucişi; p rin tre ei se afla şi p rim ipilul56 P. S extius Baculus, b ărb at foarte viteaz, care era a tît de istovit de m ulţim ea şi gravitatea rănilor pe care le prim ise, încît nu se m ai p u tea ţin e pe picioare. C eilalţi obosiseră, şi unii din ariergardă, văzîndu-se pă­ răsiţi, ieşeau din lu p tă ferindu-se de lovituri. Duşm anii continuau să urce din faţă şi să am eninţe am îndouă flancurile. Caesar, văzînd că situ aţia era desperată şi că n u existau rezerve p e n tru a fi trim ise în ajutor, a lu at scutul de la un soldat din ariergardă (căci el venise fără scut), a în ain tat pînă în prim ul rînd, a chem at pe centu­ rioni pe num e, a îm b ărb ătat pe soldaţi şi le-a poruncit să înainteze şi să rărească rîn d u rile p e n tru a putea m înui m ai uşor săbiile. Sosirea lui a red a t soldaţilor speranţa şi le-a reîn su fleţit curajul. în prezenţa com andantului suprem , fiecare dorea să-şi facă datoria cu sîrguinţă, chiar în m ijlocul celor m ai m ari prim ejdii. Astfel, a ta ­ cul duşm anilor a fost oprit în tr-o oarecare m ăsură. 26 Caesar, cînd a văzut că şi legiunea a V il-a, care se afla lîngă a X H -a, era încolţită de duşm ani, a ordo­ n at trib u n ilo r m ilitari să facă joncţiunea celor două le­ giuni şi, după ce vor fi executat o întoarcere com pletă, să înceapă atacul. D upă ce au executat această m işcare, soldaţii pu teau să-şi vină unii altora în a ju to r şi nu se m ai tem eau că vor fi înconjuraţi de duşm ani pe la spate; 9 — R ăzboiul g allic

130

CAESAR

ei au început să reziste cu m ai m u ltă îndrăzneală şi să lupte cu mai m u lt curaj. în tim pul acesta, duşm anii au zărit în v îrfu l colinei şi pe soldaţii celor două legiuni care însoţeau, ca a rie r­ gardă, convoaiele şi care, aflînd de luptă, grăbiseră pa­ sul; pe de altă parte, T. Labienus, care ocupase tab ăra duşm anilor şi văzuse de pe înălţim e ce se petrecea în tab ăra noastră, a trim is legiunea a X -a în aju to ru l alor noştri. Soldaţii acestei legiuni, cînd au înţeles din fuga călăreţilor şi a rîndaşilor care era situaţia şi în ce p ri­ m ejdie se aflau tabăra, legiunile şi com andantul suprem,, au făcut to t ce au p u tu t ca să ajungă cît m ai repede. 27 Sosirea lor a schim bat a tît de m ult situaţia, încît chiar aceia d in tre noi care căzuseră istoviţi de răn i au început să lupte din nou, sprijinindu-se pe scuturi; rîn daşii, deşi erau neînarm aţi, văzînd spaim a duşm anilor înarm aţi, s-au a ru n c a t asupra lor, în tim p ce călăreţii lu p ta u pretu tin d en i ca să şteargă ruşinea fu rii p rin v i­ tejii, întrecîndu-se cu legionarii. D ar duşm anii, cu toate că nu m ai aveau nici o speranţă de scăpare, au d at do­ vadă de un m are curaj: cînd cei din prim ul rîn d cădeau, cei din rîn d u l u rm ă to r se urcau pe cadavrele lor şi con­ tin u a u lupta; cînd şi aceştia cădeau şi cadavrele se în gră­ m ădeau, supravieţuitorii trăgeau săgeţi asupra noastră ca de pe o m ovilă şi ne trim ite a u înapoi suliţele pe care le opriseră din zbor. A stfel că treb u ia să recunoşti că nişte oam eni a tît de v iteji n u îndrăzniseră fă ră tem ei să treacă un fluviu foarte lat, să urce m aluri foarte înalte şi să pornească la asalt îm potriva unei poziţii foarte vi­ trege p e n tru ei: curaju l lor m icşorase aceste obstacole a tît de grele57.28* 28 In u rm a acestei lupte, ginta nervilor şi num ele lor au fost nim icite aproape în întregim e. Cînd au a fla t de această luptă, cei m ai în vîrstă, care, după cum am spus58, fuseseră puşi la adăpost în estuare şi în tre m laştini îm ­ p reună cu copiii şi fem eile au socotit că nim ic nu m ai p u tea opri pe învingători şi scăpa pe învinşi; de aceea, de comun acord cu supravieţuitorii, au trim is soli la Caesar şi i s-au predat. V orbind de nenorocirea lor, i-au a ră ta t

r ă z b o iu l

g a l l ic

,

cartea

a

i i -a

131

că, din 600 de senatori, nu m ai răm ăseseră decît 3 şi, din 60 000 de oam eni în stare de a p u rta arm e, abia dacă m ai răm ăseseră 50059. Caesar, v rîn d să se ara te p lin de com pătim ire faţă de aceşti nenorociţi care-i cereau m ila, i-a c ru ţa t cu cea m ai m are grijă; i-a lăsat în posesiunea p ăm înturilor şi a oraşelor lor şi a poruncit vecinilor să nu-i jignească sau să le aducă vreo pagubă. 29 A tuatucii, despre care am v o rb it m ai înainte, ve­ neau cu toate tru p ele lor în aju to ru l nervilor; aflînd însă de această luptă, s-au întors acasă şi, părăsindu-şi ora­ şele şi fortificaţiile, şi-au strîn s toate lucrurile în tr-o singură cetate, bine în tă rită de la n a tu ră 90. C etatea era înconjurată din toate p ărţile de stînci foarte înalte şi dom ina îm prejurim ile; în tr-o singură p a rte exista un drum accesibil, în p an tă uşoară, care nu era m ai lat de 200 de picioare. A tuatucii în tă rise ră acest pu n ct cu un zid dublu foarte înalt, pe care aşezau acum blocuri de stîncă foarte grele şi grinzi ascuţite la vîrf. Acest neam se trăgea din cim brii şi teutonii care61, pe cînd se înd rep tau spre Provincia noastră şi spre Italia, lăsaseră pe m alul stîng al Rinului anim alele şi bagajele pe care nu le puteau duce cu ei şi 6 000 de oam eni p en tru a le păzi. Aceştia, după nim icirea cim brilor şi a teutonilor, au fost m u ltă vrem e h ă rţu iţi de vecinii lor, fie că erau atacaţi, fie că atacau ei înşişi; în cele din u rm ă au făcut pace şi, de com un acord cu toţi, s-au stabilit în acest loc.30* 30 D upă sosirea arm atei noastre, la început, năvăleau adesea afară din cetate şi dădeau m ici lupte cu soldaţii noştri. Mai tîrziu însă, cînd i-am înco n ju rat cu o linie de fortificaţii avînd o circum ferinţă de 15 000 de picioare şi num eroase redute, au răm as în cetate. Cînd, după ce am îm pins barăcile, am în ălţa t terase şi ne-au văzut con­ stru in d un tu rn departe de ei, au început să rîdă de pe zid şi să ne arunce insulte: „Ce ro st a re să se construiască la o asem enea d istanţă o m aşină a tît de m are? Ce braţe, ce p uteri au nişte oam eni de o sta tu ră aşa de m ică (căci, în general, în ochii gallilor, sta tu ra noastră m ică în com­ paraţie cu m ărim ea corpurilor lor este u n obiect de dis-

132

CAESAR

preţ) de-şi închipuie că pot să aşeze pe zid un turn de asem enea greu tate ?“ 31 Văzînd însă că tu rn u l se m işcă şi se apropie de ziduri, înspăim întaţi de această privelişte nouă şi neobiş­ nuită, au trim is soli la Caesar p e n tru pace. Aceştia au vorbit cam în felul u rm ător: „Sîntem convinşi că voi sînteţi a ju ta ţi în război de o divinitate, căci altfel cum aţi p u tea pune în m işcare a tît de repede nişte m aşini a tît de m ari? Noi ne predăm p uterii voastre îm preună cu întreg av u tu l nostru. Avem însă o singură cerere, o sin­ g u ră rugăm inte: dacă tu, Caesar, potriv it clem enţei şi b u n ătăţii tale binecunoscute despre care am auzit vorbindu-se, vei h otărî să ne cruţi viaţa nouă, atuatucilor, te-am ruga să nu ne iei arm ele. A proape toţi vecinii ne duşm ănesc şi ne pizm uiesc p e n tru vitejia noastră; dacă vom preda arm ele, nu ne vom putea ap ăra îm potriva lor. Dacă soarta a v ru t aşa cu noi, preferăm să suferim orice din p artea rom anilor decît să m urim în chinuri de m îna celor cărora obişnuiam să le poruncim ". 32 La acestea, Caesar a răspuns: „Dacă vă veţi preda mai înainte ca berbecul să atingă zidul, vă voi cruţa cetatea nu p e n tru că aţi m erita-o, ci p en tru că aşa stă în obiceiul m eu; nu poate fi însă vorba de capitulare dacă nu veţi preda arm ele. M ă voi p u rta aşa cum m -am p u rta t faţă de nervi şi voi porunci vecinilor voştri să nu p ri­ cinuiască vreo supărare supuşilor poporului rom an". Solii au a n u n ţa t aceasta atuatucilor, care au declarat că se supun. A tît de m ulte arm e au fost aruncate de pe zid în şan ţu l din faţa oraşului, încît form aseră grăm ezi care egalau aproape înălţim ea zidului şi a parapetului; totuşi, aşa cum s-a observat m ai tîrziu, asediaţii ooriseră şi ascunseseră în cetate cam o treim e din arm e. D upă aceea au deschis porţile şi au petrecut o zi liniştită. 3 33 Spre seară, Caesar a dat ordin să se închidă por­ ţile şi soldaţii să iasă din cetate, p e n tru ca n u cum va în tim pul nopţii locuitorii să sufere v reu n neajuns din p ar­ tea soldaţilor. A tuatucii sperau că, după ce se vor fi supus, noi ne vom retrag e garnizoanele sau, cel puţin.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A 11-A

133

vom slăbi paza; de aceea, după ce s-au înţeles mai înainte în tre ei, aşa cum s-a afla t m ai tîrziu, au ieşit deodată, în tim pul străjii a treia, cu toate tru p ele din cetate, pe acolo pe unde urcuşul spre fortificaţiile noastre părea mai uşor. U nii d intre ei şi-au lu a t arm ele pe care le opriseră şi le ascunseseră, alţii scuturi făcute din scoarţă de copac sau din nuiele îm pletite, pe care, constrînşi de lipsa de tim p, le-au îm brăcat im ediat în piei. Potrivit ordinelor date de Caesar m ai înainte, s-a dat grabnic alarm a p rin focuri aprinse şi soldaţii din redutele vecine au alergat spre punctul am eninţat. D uşm anii au lu p tat cu înverşunarea cu care treb u iau să lu p te nişte viteji într-o îm p re ju rare grea cînd nu-şi m ai pu teau pune n ă­ dejdea- de salvare decît în vitejia lor, avînd de luptat în tr-u n loc neprielnic şi îm potriva u nor duşm ani care aruncau săgeţi de pe p arap et şi de pe tu rn u ri. Au fost ucişi cam 4 000 de oameni; ceilalţi au fost îm pinşi îna­ poi în cetate. A doua zi, soldaţii noştri, sfărîm înd porţile, pe care nu le ap ăra nim eni, au p ătru n s în cetate şi Caesar a vîn d u t la m ezat tot ce se găsea acolo. Cum pă­ rătorii l-au inform at că erau 53 000 de capete62. 34 Tot în vrem ea asta, Caesar a fost în ştiin ţat de P. Crassus, pe care îl trim isese cu o legiune la veneţi63, unelli, osismi, coriosoliţi, esuvi, aulerci, redoni, neam uri m aritim e care locu:esc lîn~ă ocean, că toate acele nea­ m uri au fost supuse puterii poporului rom an. 35 în urm a acestor acţiuni, toată G allia a fost pacifi­ cată. Războiul acesta a av u t un răsu n e t a tît de m are p rin tre barbari, îneît popoarele care locuiau dincolo de Rin au trim is soli la Caesar ca să-i prom ită că-i vo r da ostatici şi vor face tot ce le va porunci. Deoarece se grăbea să plece în Italia şi Illyricum 64, Caesar a spus solilor să revină la începutul verii urm ătoare. Apoi şi-a dus legiunile în taberele de iarnă din ţin u tu rile cârm i­ ţilor65, andilor63, turonilor67 şi ale celorlalte neam uri din apropierea locurilor unde se dăduseră luptele, după care a plecat spre Italia. P e n tru aceste succese, s-au decretat, în urm a scrisorilor lui Caesar, 15 zile de rugăciuni p u ­ blice68, ceea ce nu se mai întîm plase niciodată pînă atu n ci.

CARTEA

A III-A

1 Plecînd în Italia, Caesar a trim is pe Servius G alba cu legiunea a X ll-a şi o p arte din cavalerie în ţin u tu l nantuaţilor, veragrilor şi al sedunilor1, care se întinde de la hotarele allobrogilor, lacul L em annus şi fluviul Ron pînă la vîrfu rile cele m ai înalte ale A lpilor2. M otivul pentru care l-a trim is a fost dorinţa de a deschide drum prin Alpi, pe care, pînă atunci, negustorii nu-i puteau trece decît cu m ari riscuri şi plătind taxe m ari. Lui Galba i-a dat voie să-şi aşeze în această regiune tab ăra p en tru iernat dacă va socoti necesar. După cîteva lupte victorioase şi după cucerirea mai m ultor fortăreţe, G alba a p rim it din toate p ărţile soli şi ostatici şi a încheiat pace; apoi a h o tărît să lase două cohorte în ţin u tu l n an tu aţilo r şi el însuşi să ierneze, îm ­ preună cu celelalte cohorte ale legiunii sale, în tr-u n sat al veragrilor, n u m it O ctodurus3. Acest sat, aşezat într-o vale strim tă lingă care se află o cîmpie, este înconjurat din toate părţile de m unţi foarte înalţi. U n rîu 4 desparte sa­ tul în două; G alba a lăsat locuitorilor, p e n tru iernat, o parte din sat, ia r pe cealaltă, după ce a evacuat-o, a dat-o cohortelor sale şi a în tă rit-o cu u n m eterez şi cu un şanţ. 2 T recuseră m ai m ulte zile de cînd iernau şi Galba poruncise să se aducă acolo grîu, cînd deodată iscoadele îl inform ează că în tim pul nopţii toţi gallii au p ărăsit p artea din sat care le fusese lăsată şi că m unţii care o dom inau erau ocupaţi de o foarte m are m ulţim e de seduni şi de veragri. Gallii luaseră ho tărîrea să reînceapă războiul şi să nim icească legiunea, din m ai m ulte m otive: în prim ul

138

CAESAR

rind, din cauza nu m ăru lu i m ic de soldaţi, dispreţuiau această legiune, care m ai e ra şi necom pletă, deoarece îi fuseseră luate două cohorte şi m ai m ulţi oam eni izolaţi care fuseseră trim işi după provizii. în al doilea rînd, credeau că, din cauza terenului neprielnic, atunci cînd vor alerga din m u n ţi în vale şi vor arunca suliţele, le­ giunea nu va p u tea rezista nici chiar prim ului lor atac. La acestea se m ai adăuga durerea de a-şi fi v ăzu t copiii luaţi ca ostatici şi convingerea că rom anii încercau să ocupe culm ile A lpilor n u num ai p e n tru a avea drum liber, ci şi p e n tru a lua în stăpînire definitivă şi a alipi aceste ţin u tu ri la Provincia lor, cu care erau vecine. 3 T abăra de ia rn ă şi lucrările de în tă rire n u fuseseră 'com plet term inate, ia r aprovizionarea cu grîu era insufi­ cientă, fiindcă, după supunerea gallilor şi după prim irea ostaticilor, G alba crezuse că nu m ai treb u ia să se team ă de război. De aceea, după prim irea acestor ştiri, el a convocat în grabă consiliul de război45 şi i-a ceru t părerea. Deoarece prim ejdia era a tît de m are şi de neaşteptată, cum aproape toate înălţim ile erau pline de o m ulţim e de oam eni înarm aţi şi cum, din cauză că drum urile erau tăiate, nu pu teau prim i aju to are şi aduce provizii, aproape se pierduse nădejdea în salvare; în consiliu, unii au fost de părere să părăsească bagajele şi să încerce să se sal­ veze, făcînd o ieşire pe acelaşi drum pe care veniseră. Totuşi, m ajoritatea a liotărît să nu se ia aceste m ăsuri decît în tr-u n caz extrem , iar pînă atunci să se vadă ce în to rsătu ră vor lua lucrurile şi să se apere tabăra. 4 D upă u n scu rt interval de tim p, în care ai noştri abia au av u t răgazul să ia m ăsurile necesare şi să aducă la îndeplinire ho tărîrile luate, duşm anii — la u n sem nal dat — au început să alerge din toate p ărţile şi să arunce pietre şi suliţe îm potriva m eterezului. La început, ai noştri, fiind cu pu terile întregi, au rezistat vitejeşte şi suliţele6 lor, aruncate de la înălţim ea m eterezului, nu au dat greş. Ori de cîte ori o p a rte a taberei, p ărăsită de apărători, p ărea am eninţată, alergau într-acolo în ajutor. E rau însă inferiori, p rin faptul că duşm anii, cînd oboseau din cauza duratei prea m ari a luptei, se retrăg eau şi în

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A III-A

139

locul- lor veneau tru p e proaspete, pe cînd ai noştri nu puteau face acelaşi lucru din cauză că erau puţini: nu num ai că cei obosiţi nu puteau ieşi din luptă, dar nici m ăcar răn iţii nu-şi puteau părăsi posturile p e n tru a se restabili. 5 Trecuseră deja şase ceasuri de cînd se lu p tau fără în tre ru p e re şi ai noştri începuseră să-şi piardă p uterile şi să răm în ă fără suliţe. D uşm anii am eninţau cu m ai m ultă în verşunare şi, cum trupele noastre slăbeau, înce­ puseră să distrugă fortificaţiile şi să um ple şanţurile. S itu aţia e ra extrem de g rav ă67, cînd P. S extius Baculus, centurion prim ipil, despre care am spus că fusese aco­ p e rit de răn i în lu p ta îm potriva nervilor, şi C. Volusenus, trib u n m ilitar, om de o m are înţelepciune şi de un m are curaj, vin repede la G alba şi-i spun că există o singură speranţă: să încerce o ieşire, u ltim ul lor m ijloc de scă­ pare. G alba convoacă pe centurioni şi aduce la cunoştinţă soldaţilor că trebuie să în tre ru p ă lu p ta p e n tru un mo­ m ent; se vor m ărgini să se apere îm potriva suliţelor duşm ane şi să se refacă după oboseala p rin care au trecut; apoi, cînd se va da sem nalul, vor ieşi din tab ără şi-şi vor pune speranţa num ai în vitejia lor. 6 Soldaţii execută ordinele prim ite şi, năvălind deo­ dată pe toate porţile, nu lasă duşm anilor răgazul să-şi dea seam a ce se întîm plă şi să se regrupeze. Astfel, soarta luptei se schim bă şi tru p ele noastre înconjură din toate p ă rţile pe cei care speraseră că vor pune m îna pe tab ără şi-i m ăcelăresc. Din cei peste 30 000 de oam eni cîţi se ştia că veniseră să atace tabăra, m ai m u lt de o treim e au fost ucişi; ceilalţi, înspăim întaţi, au fost puşi pe fugă şi n u li s-a îngăduit nici m ăcar să se oprească pe înăl­ ţim i. Astfel, după ce au îm p răştiat tru p ele duşm anilor şi le-au silit să arunce arm ele, s-au retras în tab ără în ău n ­ tru l în tăritu rilo r. D upă această luptă, G alba n u m ai voia să încerce norocul; am intindu-şi că venise în tab ăra de iarnă cu a lt scop, găsindu-se în faţa u n o r îm p re ju rări neprevăzute şi fiind nelin iştit m ai ales din p ricina lipsei de provizii, el a pus a doua zi să se dea foc la toate casele din acel

140

CAESAR

sat şi a po rn it spre Provincie. F ără să m ai fie op rit în m arşul său de v re u n duşm an, şi-a dus legiunea teafără în ţa ra nan tu aţilo r şi apoi în cea a allobrogilor, unde a iernat. 7 în urm a acestor evenim ente, Caesar avea toate mo­ tivele să creadă că G allia a fost pacificată: belgii fuseseră înfrînţi, germ anii alungaţi, iar sedunii fuseseră învinşi în A lpi8. De aceea, la începutul iernii, a plecat în Illyricum, deoarece dorea să viziteze şi populaţiile de acolo şi să le cunoască ţin u tu l. D eodată în G allia izbucneşte războiul. Cauza a fost urm ătoarea. T înărul P. Crassus, îm preună cu legiunea a V il-a, îşi aşezase tab ă ra de iarnă în ţa ra andilor; el era cel m ai aproape de ţărm u l ocea­ nului9. Deoarece în această regiune era lipsă de grîu, a trim is mai m ulţi prefecţi şi tribuni m ilitari la popoarele vecine p e n tru a cere grîu; d intre aceştia, T. T errasidius a fost trim is la esuvi, M. T rebius G allus la coriosoliţi, iar Q. V elanius şi T. Sillius la v en eţi10. 8 V eneţii sînt cei m ai puternici de pe toată coasta acestei regiuni m aritim e; ei au corăbiile cele m ai m ulte, cu care navighează în m od obişnuit spre B ritannia, în trecîndu-i pe ceilalţi p rin cunoştinţele şi ex p erienţa lor. Deoarece ţărm ul, izbit de o m are deschisă şi furioasă, are puţine porturi, iar acestea sîn t în stăpînirea vene­ ţilor, aproape toţi cei care navighează în mod obişnuit pe această m are le plătesc trib u t. Veneţii cei dintîi au re ţin u t pe Sillius şi pe Velanius, crezînd că astfel îşi v o r putea căpăta înapoi ostaticii pe care-i dăduseră lui Cras­ sus. U rm înd exem plul veneţilor, căci h o tărîrile gallilor sînt repezi şi neaşteptate, trib u rile vecine reţin din ace­ leaşi m otive pe T rebius şi pe T errasidius şi, trim iţîndu-şi în grabă soli, ju ră , p rin m ijlocirea conducătorilor, să n u acţioneze decît p o triv it unei înţelegeri com une şi să su­ porte cu toţii u rm ările faptelor lor, oricare a r fi. Apoi îndeam nă cu stă ru in ţă celelalte cetăţi să prefere să-şi păstreze libertatea prim ită de la străm oşi decît să sufere robia rom ană. Toţi locuitorii de pe coastă şi-au însuşit im ediat p ărerea acestora şi au trim is o delegaţie com ună

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A III-A

141

la P. Crassus ca să-i ceară să le înapoieze ostaticii dacă vrea să-şi prim ească înapoi pe ai săi. 9 Inform at de către Crassus despre aceste stări de lucruri, Caesar ordonă ca, pînă la sosirea sa, căci se afla departe, să se construiască corăbii lungi pe fluviul L iger11, care se varsă în ocean, să se ia vîslaşi din Provincie şi să se angajeze corăbieri şi cîrm aci. Aceste ordine sînt repede aduse la îndeplinire şi Caesar însuşi, îndată ce i-a perm is anotim pul, s-a în d rep tat spre ram ată. Cînd a u auzit de sosirea lui, veneţii, ca şi celelalte neam uri, dîndu-şi seam a de gravitatea faptei lor — reţinuseră şi puseseră în lan ţu ri nişte soli al căror titlu fusese to t­ deauna considerat de toate popoarele sacru şi inviola­ bil — , încep să se pregătească de război potriv it cu m ări­ mea prim ejdiei şi să se îngrijească mai ales de cele nece­ sare p e n tru în treţin erea flotei. Speranţele lor erau cu atît mai m ari, cu cît n a tu ra ţin u tu lu i le dădea m ai m ultă siguranţă. Ei ştiau că pe uscat drum urile erau în tre ru p te de prundişuri şi că navigaţia va fi grea p e n tru noi din cauză că nu cunoaştem regiunea şi că nu existau decît cîteva p orturi; de asem enea sperau că arm atele noastre nu vor putea răm îne m ult tim p la ei din cauza lipsei de grîu. Mai m u lt încă: chiar dacă toate s-ar întîm pla con­ tra r aştep tărilo r lor, ei aveau, totuşi, o flotă m ai p u te r­ nică, în tim p ce rom anii n-aveau decît cîteva corăbii şi nu cunoşteau vadurile, porturile şi insulele ţin u tu lu i unde aveau să lupte. In sfîrşit, ştiau că alta este navigaţia pe o m are închisă şi alta este navigaţia pe u n ocean im ens şi deschis. D upă ce au lu a t m ăsurile de m ai sus, îşi în tă ­ resc cetăţile, tran sp o rtă acolo recolta de pe cîm p şi string cît pot mai m ulte corăbii în Veneţia, unde era sigur că Caesar va începe lupta. P e n tru acest război se aliază cu osismii, lexovii12, nam neţii, am b iliaţii13, m orinii, diab lin ţii14 şi m enapii şi cer ajutoare din B ritannia, care este situată în faţa acestor regiuni. 10 Am a ră ta t m ai sus ce greu tăţi prezenta acest răz­ boi. [Totuşi, mai m ulte m otive îl îndem nau pe Caesar să-l întreprindă: ofensa adusă p rin arestarea u n o r cavaleri rom ani15, revolta care a av u t loc după supunere, trăd area

142

CAESAR

în ciuda faptului că fuseseră daţi ostatici, răzv rătirea atîto r cetăţi şi m ai ales team a ca nu cumva, lăs.nd nepe­ depsite aceste insulte, şi celelalte popoare să creadă că-şi pot îngădui să facă la fel. Astfel, văzînd că aproape toţi gallii năzuiesc la schim bări şi sîn t uşor de a ţîţa t la răz ­ boi, ştiind apoi că e în firea tu tu ro r oam enilor să iubească lib ertatea şi să urască sclavia, a socotit că trebuie să-şi îm partă a rm ata şi s-o risipească pe o întindere mai m are m ai înainte de a se a lă tu ra şi alte neam uri la coaliţie12*16. 11 A şadar, trim ite pe legatul T. Labienus cu cavaleria la treveri, care locuiesc în apropierea R inului. El îi dă sarcina să se ducă la rem i şi la ceilalţi belgi şi să-i ţin ă în ascultare; de asem enea îi porunceşte să-i oprească pe germ ani, despre care se spunea că fuseseră chem aţi în a ju to r de către galii, dacă a r încerca să forţeze trecerea fluviului cu corăbiile. Lui P. Crassus îi porunceşte să plece în A quitania cu 12 cohorte legionare şi cu u n m are num ăr de călăreţi, p e n tru a-i opri pe aquitani să trim ită ajutoare gallilor şi a îm piedica un irea acestor popoare a tît de m ari. Pe legatul Q. T itu riu s Sabinus îl trim ite cu trei legiuni în ţin u tu l unellilor, coriosoliţilor şi al lexovilor, p e n tru a-i ţin e despărţiţi unii de alţii. T înărului D. B ru tu s17 îi încredinţează com anda flotei şi a vaselor gallice pe care le adunase de la pietoni18, santoni şi d e la celelalte neam uri pacificate şi-i porunceşte să plece cît m ai repede îm potriva veneţilor. El însuşi se în d reap tă într-acolo cu pedestrim ea. 12 Poziţia oraşelor venete este, în general, aceasta: sînt situate la extrem itatea unor lim bi de păm înt sau a unor prom ontorii, astfel îneît nu se poate ajunge la ele nici cu piciorul, din cauza fluxului iscat din largul m ării, care are loc în m od reg u lat la 12 ore o dată, nici cu corăbiile, căci în tim pul refluxului acestea s-a r avaria în vaduri. Astfel, două obstacole îm p'edicau asedierea oraşelor. Şi chiar dacă am fi reu şit vreodată să oprim apele m ării prin lucrări uriaşe cu aju to ru l unui parapet şi al digurilor ridicate pînâ la înălţim ea zidurilor, astfel îneît duşm anii a r fi început să-şi piardă nădejdea în salvare, totuşi, trăgînd la ţărm u n m are n u m ăr de corăbii

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A III-A

143

(în care e ra u foarte bogaţi), e i a r fi p u tu t să-şi transporte toate lucrurile şi să se refugieze în oraşele vecine. Acolo a r fi p u tu t începe din nou să se apere, în poziţii la fel de favorabile. Tocmai aceasta au şi făcut o m are parte din vară, cu a tît m ai uşor cu cît corăbiile noastre erau oprite de furtu n i, iar navigaţia era foarte anevoioasă pe această m are în tinsă şi deschisă, cu m ari flu x u ri şi re ­ fluxuri şi cu po rtu ri puţine sau aproape de loc. 13 Corăbiile duşm anilor erau construite şi înarm ate în felul u rm ăto r: aveau carena m ai largă decît a coră­ biilor noastre, p e n tru a în fru n ta m ai bine vadurile şi refluxurile; prorele, ca şi pupele, erau foarte ridicate, potrivit cu înălţim ea valurilor şi cu violenţa furtunilor. Corăbiile erau făcute în întregim e din stejar, p e n tru a rezista la orice fel de lovire şi neajuns. Traversele, late de un picior, erau b ătu te în cuie de fier de grosim ea degetului m are; ancorele erau legate cu lan ţu ri de fier în loc de funii; d rep t pînze erau folosite piei b ru te şi piei tăbăcite, fie din cauză că inul lipsea şi întreb u in ţarea lui era necunoscută, fie (şi aceasta e m ai aproape de ade­ văr) fiindcă socoteau că pînzele n u rezistau fu rtu n ilo r şi vîn tu rilo r puternice de pe ocean şi n u puteau m îna în­ deajuns de uşor nişte corăbii a tît de grele. Cînd se întîlnea cu asem enea corăbii, flota noastră e ra superioară num ai p rin acţiunea şi iuţeala vîslelor; încolo, toate avan­ tajele le aveau corăbiile duşm ane, m ai potrivite cu n a­ tu ra m ării şi cu violenţa furtunilor. în tr-ad ev ăr, erau a tît de solide, îneît ciocurile corăbiilor noastre nu le p ri­ cinuiau nici u n ră u şi a tît de înalte că suliţele cu greu le puteau atinge; din acelaşi m otiv, nu puteau fi uşor oprite cu căngile19. La aceasta se m ai adăuga fap tu l că, dacă se lăsau în voia vîn tu lu i cînd acesta devenea pu­ ternic, suportau m ai uşor fu rtu n a şi p u teau ancora în vaduri fără frică, ia r cînd m area se retrăgea, n-aveau de ce să se team ă de stînci şi de pietre. P e n tru flota noastră însă, prezenţa acestor prim ejdii era de tem ut. 14 Caesar a cucerit m ai m ulte oraşe în tărite, dar, văzînd că toate ostenelile sale sîn t zadarnice şi că, ocupîndu-le oraşele, n u-i putea îm piedica totuşi pe duşm ani

S44

CAESAR

să fugă şi nu le p u tea face v reu n rău, a h o tărît să-şi aştepte flota. în d ată ce aceasta a sosit şi a fost observată de către duşm ani, aproape 220 de corăbii de-ale lor, foarte bine pregătite p e n tru luptă şi înzestrate cu tot felul de arm e, au ieşit d in tr-u n p ort şi s-au aşezat în faţa corăbiilor noastre. D ar nici B rutus, care comanda flota, nici trib u n ii m ilitari şi centurionii, care com andau fiecare cîte o corabie, nu erau destul de lăm uriţi ce tre ­ buie să facă, ce m etodă de luptă să aleagă. Căci ştiau că n u pot provoca duşm anilor nici o stricăciune cu ciocul corăbiilor. în afară de asta, dacă a r fi ridicat tu rn u ri, corăbiile barb arilo r le-a r fi în trecu t p rin înălţim ea p u ­ pelor, astfel că săgeţile noastre, aruncate de jos în sus, n -a r fi n im erit destul de bine, în tim p ce săgeţile gallilor a r fi căzut cu m ai m ultă forţă. O singură m ăsură luată de noi a fost de m are folos: cîrlige foarte ascuţite au fost vîrîte şi fixate în v îrfu l u nor p răjini lungi, asem ă­ nătoare cu căngile p e n tru dărîm area zidurilor20. Cu a ju ­ toru l acestor cîrlige, ai noştri apucau şi trăgeau spre ei funiile care fixau vergile de catarge; apoi m înau repede corăbiile cu vîslele şi în felul acesta funiile se rupeau. A tunci bineînţeles că vergile cădeau şi, cum corăbiile gallilor nu se p u teau bizui decît pe pînze şi pe arm ătură, pierderea acestora le lua în d ată posibilitatea de a se mişca. Restul luptei depindea de curaj şi, în privinţa aceasta, soldaţilor noştri nu le e ra greu să fie superiori, cu a tît m ai m u lt cu cit lu p ta se dădea în faţa lui Caesar şi a întregii arm ate, astfel încît nici o faptă mai deose­ bită nu putea răm îne necunoscută, căci arm ata ocupa toate colinele şi înălţim ile de pe care se putea privi de aproape m area. 15 D upă ce vergile au fost doborî te aşa cum am spus, două sau trei corăbii de ale noastre înconjurau cîte o corab'e duşm ană şi soldaţii noştri se lu p tau din toate p uterile să se urce în ea. în felul acesta au fost captu­ ra te m ai m ulte corăbii. Cînd au văzut ce se întîm plă, b arbarii, neputînd găsi vreo m etodă de lu p tă îm potriva acestei tactici, şi-au căutat salvarea în fugă. Tocmai îşi întorseseră corăbiile în direcţia din care de obicei bătea vîntul, cînd deodată v în tu l se potoli, iar corăbiile n u se

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A III-A

145

m ai p u tu ră u rni din loc. A ceastă schim bare a vrem ii a venit la tim p p e n tru a desăvîrşi victoria noastră; soldaţii noştri au u rm ă rit şi au prins una cîte una corăbiile duş­ m ane, astfel că foarte puţine au reu şit să ajungă la ţărm la căderea nopţii, după o lu p tă care a d u rat cam de la ora a 4-a21 pînă la apusul soarelui. 16 (Această lu p tă a pus capăt războiului cu veneţii şi cu toţi locuitorii de pe coastă. Căci, pe lingă faptul că veniseră acolo toţi tinerii, ba chiar şi toţi oam enii mai în vîrstă care aveau oarecare pricepere şi se bucurau de o anum ită autoritate, m ai aduseseră în acel loc şi toate corăbiile pe care le aveau. D upă pierderea acestora, restul duşm anilor nu m ai ştiau nici unde să se refugieze, nici cum să-şi apere oraşele. De aceea s-au p red at lui Caesar îm preună cu toate b unurile lor. Caesar a h o tărît să-i pe­ depsească cu severitate, p en tru ca în v iito r barbarii să respecte cu m ai m u ltă grijă d rep tu rile, solilor. A stfel a pus să fie ucişi toţi senatorii şi a v în d u t la m ezat pe ceilalţi locuitori. 17 In tim p ce în ţa ra veneţilor aveau loc aceste eve­ nim ente, Q. T itu riu s Sabinus a sosit în ţara unellilor cu trupele pe care le prim ise de la Caesar. In fru n tea unelli­ lor era V iridoux, care avea com anda suprem ă asupra tu tu ro r cetăţilor răsculate, de unde strînsese o arm ată num eroasă. D upă cîteva zile de la sosirea lui Sabinus, aulercii, eburovicii şi lexovii şi-au ucis senatorii, p entru că nu încuviinţaseră războiul, a u închis porţile şi s-au u n it cu Viridoux. în afară de asta. din toate colţurile G alliei venise o m are m ulţim e de oam eni pierduţi şi de tîlhari, pe care speranţa de a prăda şi pofta de război îi reţinea de la a g ricu ltu ră şi de la m uncile lor zilnice22. Sabinus stătea în tab ără în tr-o poziţie avantajoasă din toate punctele de vedere, iar V iridoux se aşezase în faţa lui la o d istanţă de 2 000 de paşi şi, scoţîndu-şi în fiecare zi trupele din tabără, îi oferea p rileju l de a se lupt^. A stfel că nu num ai duşm anii au început să-l dis­ preţuiască pe Sabinus, dar chiar soldaţii noştri nu-1 cru­ ţau în discuţiile lor. În tr-a tît a lăsat să creadă că-i este 1 0 — R ăzboiul g allic

146

CAESAR

frică, incit duşm anii au înd răzn it să se apropie chiar de m eterezul taberei. El se com porta astfel fiindcă socotea că u n legat n u trebuie să dea lu p ta cu u n duşm an atît de num eros, m ai ales în lipsa com andantului suprem , dacă nu se afla într-o poziţie prielnică şi dacă nu se ivea o ocazie favorabilă. 18 După ce toţi s-au convins că-i era team ă, Sabinus; alege din rîn d u l tru p elo r sale auxiliare u n om capabil şi iscusit, de origine gallică. P rin m ari d aru ri şi făgăduieli, el îl convinge să treacă la duşm ani, dîndu-i totodată instrucţiunile necesare. Acesta vine la duşm ani, dîndu-se d rep t dezertor, şi le zugrăveşte frica rom anilor, le ara tă că însuşi Caesar se află la strîm toare, fiind strîns din scurt de către veneţi şi că nu m ai tîrziu de noaptea urm ătoare Sabinus îşi va scoate pe ascuns arm ata din tab ără şi va porni în a ju to ru l lui Caesar. Cînd au auzit aceasta, toţi au strigat că n u trebuie să scape o ocazie a tît de bună şi că trebuie să pornească îm potriva taberei. Mai m ulte m otive îi îndem nau pe galii la aceasta: şovăiala lui Sabinus din zilele trecute, afirm aţiile dezertorilor, lipsa de provizii de care nu s-au îngrijit îndeajuns, spe­ ran ţa pe care le-o dădea războiul cu veneţii, precum şi fap tu l că, în general, oamenii cred bucuros ceea ce do­ resc. D eterm inaţi de toate acestea, nu-1 lasă pe V iridoux şi pe ceilalţi com andanţi să părăsească adunarea mai înainte de a fi dobîndit de la ei învoirea de a pune m îna pe arm e şi de a se în d rep ta spre tabără. Bucuroşi că au obţinut învoirea, ca şi cum a r fi fost siguri de vic­ torie, ei adună legături de nuiele şi m ărăcini, cu care să. um ple şanţurile rom anilor, şi pornesc spre tabără. 19 Locul taberei se afla pe o înălţim e care avea o p a n tă lină de vreo 1 000 de paşi. într-acolo s-au în d rep ­ ta t duşm ahii în m are grabă, p e n tru a lăsa rom anilor cît m ai p uţin tim p să se adune şi să se înarm eze. Sabinus îşi îm bărbătează soldaţii, le dă sem nalul pe eare-1 aştep­ tau cu nerăbdare şi le porunceşte să năvălească, pe n e­ aşteptate, pe două po rţi23 asupra duşm anilor îm piedicaţi de bagajele pe care le p u rta u cu ei. D atorită terenului favorabil, nepriceperii şi oboselii duşm anilor, vitejiei sol-

r ă z b o iu l

g a l l ic

,

cartea

a

i i i -a

147

daţilor noştri şi experienţei pe care aceştia o dobândi­ seră în luptele anterioare, duşm anii n -au p u tu t rezista nici m ăcar la prim ul atac şi au luat-o num ai decit la fugă. Soldaţii noştri, cu p uteri proaspete, au u rm ă rit pe duş­ m anii stingheriţi în m işcările lor şi au ucis o m are 'parte din ei; restul a fost u rm ă rit d e cavalerie şi num ai cîţiva au scăpat cu fuga. A stfel că în acelaşi tim p Sabinus a fost inform at despre lupta navală, iar Caesar despre vic­ toria lui Sabinus, căruia toate cetăţile i s-au predat im e­ diat. Căci gallii, pe cît sînt de iuţi şi de înclinaţi să în ­ ceapă un război, pe a tît sînt de slabi şi de incapabili să ţină piept nenorocirilor. 20 Cam în aceeaşi vrem e24, P. Crassus sosise în A quitania. Aşa cum am spus mai în ain te25, în ceea ce pri­ veşte în tin d erea şi populaţia ei, această regiune poate fi socotită ca o treim e d in Gallia. Văzînd că trebuie să poarte război în ţin u tu rile unde cu cîţiva ani mai în ain te legatul L. Val. Praeconinus26 fusese ucis după înfrîngerea arm atei şi de unde proconsulul27 L. M anlius28 fugise pierzîndu-şi bagajele, Crassus şi-a d at seam a că tre ­ buie să fie cu m ultă luare-am inte. A şadar, după ce s-a aprovizionat cu grîu, după ce a adunat tru p e auxiliare şi de cavalerie şi după ce a m ai chem at şi individual m ulţi bărb aţi v iteji d in Tolosa29 şi N arbo30, cetăţi din provincia G allia vecină cu A quitania, şi-a dus arm ata în terito riu l sotiaţilor31. Aceştia, aflînd de sosirea lui, şi-au adunat arm ată m ultă şi cavalerie, în care sînt foarte tari, şi au atacat trupele noastre în m arş. Mai în tîi au dat p lu p tă de cavalerie, apoi, călăreţii lor fiind res­ pinşi şi u rm ăriţi de soldaţii noştri, şi-au scos deodată pedestrim ea, pe care o puseseră la pândă în tr-o vale. P e­ destraşii s-au aruncat asupra soldaţilor noştri, care erau risipiţi, şi lu p ta a început din nou. 21 L upta a fost îndelungată şi înverşunată. Sotiaţii, bizuindu-se pe victoriile lor precedente, socoteau că sal­ v area întregii A quitanii atîrn ă de vitejia lor; ai noştri doreau să arate ce sînt în stare să facă în lipsa com an­ dantului suprem şi a celorlalte legiuni şi sub comanda unui om tînăr. în cele din urm ă, istoviţi de răni. duş-

148

CAESAR

m anii au fugit. D upă ce a ucis o m are p arte din ei, C rassus a încercat să ia cu asalt din m arş cetatea sotiaţilor32. Lovindu-se însă de o puternică rezistenţă, a adus barăcile şi tu rn u rile. Duşm anii căutau să scape fie încercînd o ieşire din îm presurare, fie săpînd galerii sub­ teran e spre terasă şi barăci33 (aquitanii sînt foarte iscu­ siţi în aceste lucrări, deoarece la ei există în m ulte locuri m ine de aram ă şi cariere de piatră); cînd au văzut însă că, din cauza pazei atente a soldaţilor noştri, nu pot obţine nici un rezu ltat cu aceste mijloace, au trim is soli la Crassus, cerîndu-i să le prim ească supunerea. Crassus a consim ţit şi le^a p oruncit să predea arm ele, ceea ce au şi făcut. 22 în tim p ce atenţia întregii noastre arm ate era în d rep tată asupra acestei operaţii, în altă parte a ora­ şului, A diatuanus, care deţinea comanda suprem ă34, a încercat o ieşire din îm presurare îm preună cu 600 de devotaţi, care în lim ba lor se num esc „solduri"35. M enirea acestora este să îm p artă toate bucuriile vieţii cu cel că­ ru ia i s-au devotat; dacă acesta m urea de o m oarte vio­ lentă, ei treb u iau sau să îm partă cu el aceeaşi soartă, sau şă se sinucidă, şi pînă acum nu s-a pom enit să re ­ fuze vreunul să m oară după ce i-a m u rit prietenul că­ ru ia i se devotase. A şadar, cu aceşti oameni încerca A diatuanus să iasă d in îm presurare. A tunci, la un stri­ g ă t care a izbucnit în această p arte a întăritu rilo r, sol­ daţii noştri au pus m îna pe arm e şi după o lu p tă înver­ şunată, A diatuanus a fost respins în cetate. Totuşi, el a obţinut de la Crassus aceleaşi condiţii de supunere ca şi ceilalţi. 231 D upă ce i s-au predat arm ele şi ostaticii, Crassus a plecat spre ţara vocaţilor şi a tarusaţilor36. Atunci, b a r­ barii, tu lb u raţi de ştirea că num ai în cîteva zile de la sosirea sa Crassus ocupase un oraş în tă rit şi de natură, şi de m îna omenească, au început să trim ită soli în toate părţile, să se unească p rin jurăm înt, să facă schim b de ostatici şi să pregătească trupe. Ei trim it soli chiar la cetăţile din H ispania C iterior37, vecine cu A quitania; de aici obţin tru p e auxiliare şi com andanţi. La sosirea aces-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A III-A

149

tora încep războiul cu m ultă h o tărîre şi cu o arm ată num eroasă. Com andanţi sînt aleşi cei care serviseră tot tim pul sub Q. S ertorius38 şi care erau socotiţi ca fiind foarte pricepuţi în a rta m ilitară. Aceştia, im itînd pe ro­ m ani, ocupă poziţii favorabile, îşi întăresc tab ăra şi ne taie aprovizionarea. Cînd Crassus a v ă z u t că trupele sale nu puteau fi îm părţite şi răspîndite în mai m ulte puncte din cauza num ărului lor prea mic, că, dim potrivă, duş­ m anii puteau să se întindă în toate părţile, să blocheze drum urile şi totuşi să lase în tab ără destule tru p e pen­ tru pază, că din această pricină eu greu se putea aprovi­ ziona şi că num ărul duşm anilor creştea din zi în zi. a socotit că nu trebuie să mai am îne lupta. El a adus această chestiune în faţa consiliului de război şi, văzînd că toţi sînt de aceeaşi părere, a h o tă rît lupta pentru a doua zi. 24 în zorii zilei şi-a scos toată arm ata în faţa tabe­ rei şi a aşezat-o în două linii de bătaie, cu trupele au­ xiliare la m ijloc59, apoi a a ştep tat să vadă ce h o tărîre vor lua duşm anii. Aceştia erau siguri de victorie din cauza superiorităţii lor num erice şi a gloriosului lor tre ­ cut războinic, precum şi din cauza num ărului m ic al soldaţilor noştri. Cu toate acestea, socoteau că este mai sigur să cîştige victoria, fără să sufere vreo pierdere, p rin blocarea dru m u rilo r şi tăierea aprovizionării; în caz că rom anii, constrînşi de lipsa de grîne, a r fi început să se retragă, aveau de gînd să-i atace în plin m arş, cînd vor fi încărcaţi de bagaje şi descurajaţi. D upă ce acest plan a fost aprobat de com andanţi, duşm anii au răm as în tabără, deşi rom anii îşi scoseseră trupele afară. Crassus înţelesese planul duşm anilor; pe de altă parte, aceştia, p rin şovăiala şi prin team a lor aparentă, aţîţaseră pofta de luptă a soldaţilor noştri, care strigau că trebuie să atacăm im ediat tab ăra fără să mai zăbovim. De aceea Crassus şi-a îm b ărb ătat arm ata şi, răspunzînd dorinţei generale, a pornit sp re tab ăra duşm ană. 25 Acolo, în tim p ce unii um pleau şanţurile, alţii, aruncînd m ulte săgeţi, alungau pe apărători de pe m e­ terez; tru p ele auxiliare, pe care Crassus n u se bizuia

CAESAR

150

p rea m ult p e n tru luptă, aduceau pietre şi săgeţi şi tra n s­ portau brazde de iarbă p e n tru construirea unei terase, dînd im presia că făceau p arte din rândurile luptătorilor. Duşmanii, la rândul lor, lu p tau cu Îndărătnicie şi curaj, şi săgeţile lor, aruncate de sus, nu cădeau fără efect. In tim pul acesta, călăreţii, după ce au făcut Înconjurul taberei duşm ane, i-au com unicat lui Crassus că dinspre poarta decum ană tab ăra duşm ană nu e fortificată cu aceeaşi g rijă şi că pe acolo se poate ajunge uşor la ea. 26 C rassus a Îndem nat pe prefecţii cavaleriei să-şi înflăcăreze soldaţii, prom iţîndu-le m ari recom pense. P o­ triv it ordinelor prim ite, prefecţii au scos cohortele care fuseseră lăsate de pază în tab ă ră şi care erau odihnite şi, dueîndu-le pe u n drum lătu raln ic p e n tru ea să nu poată fi văzute din tab ăra duşm ană, au ajuns repede la în tă ritu rile despre care am vorbit; în acest tim p, gân­ durile şi ochii tu tu ro r erau num ai la luptă. După ce au dărâm at în tă ritu rile , au pătru n s în m ijlocul taberei duşm anilor m ai în ain te ca aceştia să-i fi p u tu t vedea bine şi să-şi fi dat seam a de cele ce se întîm plă. Auzind strigătele de lu p tă care veneau d in această parte, sol­ daţii noştri au sim ţit că le cresc p u teri noi, ceea ce se întîm plă de obicei atunci cînd crezi în victorie, şi au început să atace eu m ai m ultă înverşunare. Duşmanii, văzîndu-se înconjuraţi din toate p ărţile şi pierzînd orice speranţă, au să rit peste fortificaţii şi şi-au cău tat scă­ parea în fugă. C avaleria noastră i-a u rm ă rit în eîm p deschis şi s-a întors în tab ără noaptea tîrziu. Din cei 50 000 de oam eni despre care se ştia că veniseră din A quitan ia şi din C antabria, abia au scăpat u n sfert. 27 C înd au aflat de această luptă, cea m aţ m are parte d in aquitani s-a supus lui Crassus şi i-a trim is osta­ tici din proprie iniţiativă. P rin tre aceştia erau: tarbelliP 0, bigerrionii, ptianii, vocaţii, tarusaţii, elusaţii, gaţii, auscii, garunnii, sibuzaţii, cocosaţii. N um ai cîteva neam uri de la m arginea ţării nu s-a u supus, bizuindu-se pe anotim p, căci se apropia iarna.

\

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A III-A

151

28 Cam în aceeaşi vrem e, Caesar, deşi v a ra e ra pe sfîrşite, totuşi, fiindcă din toată Gallia, com plet pacificată, num ai m orinii şi m enapii răm ăseseră sub arm e şi nu-i trim iseseră niciodată soli ca să-i ceară pace, a socotit că războiul îm potriva lor p u tea fi repede term in a t şi şi-a dus arm ata într-acolo. Aceşti duşm ani au folosit însă o tactică cu to tul deosebită de a celorlalţi galii. Văzînd că cele m ai m ari trib u ri care au dus lu p tă deschisă fu­ seseră respinse şi înfrînte, s-au refugiat cu toate lu cru ­ rile lor în pădurile şi m laştinile nesfîrşite pe care le aveau. Caesar ajunsese la in tra re a în acele păduri şi începuse să-şi fortifice tabăra, dar duşm anul n u se ară­ tase încă. Deodată, în tim p ce soldaţii noştri erau ocu­ paţi cu lucrul, duşm anii năvălesc din p ăd u re d in toate p ărţile şi se aruncă asupra noastră. Soldaţii noştri pun repede m îna pe arm e, îi resping în pădure şi om oară o m are p a rte d intre ei; urm ărin d u -i însă pe o distanţă prea m are şi pe un teren prea accidentat, au p ierd u t oîţiva oameni. 29 în zilele urm ătoare Caesar a început să taie pă­ durea; p e n tru ca soldaţii noştri să nu poată fi surprinşi neînarm aţi şi atacaţi din flanc, aşeza copacii tăiaţi cu crengile spre duşm ani, îngrăm ăd 'n d u -i p e am bele laturi în chip de m eterez. In cîteva zile, cu o iuţeală uim i­ toare, au fost tăiaţi copacii de pe o m are suprafaţă. D eja pusese m îna pe vitele şi pe ultim ele bagaje ale duş­ m anilor, care se retrăg eau tot mai adînc în pădure, cînd au in terv en it nişte fu rtu n i a tît de puternice, încât a tre ­ b uit să se în tre ru p ă lucrul; cum ploaia nu mai contenea, soldaţii nu m ai pu teau fi ţin u ţi în cort. Şi astfel, după ce a d ev astat toate ogoarele duşm anilor şi a dat foc satelor şi locuinţelor; Caesar şi-a adus arm ata înapoi şi a aşezat-o în tab ără de iarnă în ţa ra aulercilor şi a lexovilor, ca şi în a celorlalte neam uri care ne declaraseră război în u ltim a vrem e.

CARTEA

A IV -A

1 In iarn a urm ătoare, sub consulatul1 lui Cn. Pom peius şi M. Crassus, usipeţii2, trib de origine germ anică, îm preună cu tenctherii au trecu t R inul cu o m are m ul­ ţim e de oameni, n u departe de m area în care se varsă fluviul. Ei s-au h o tărît să treacă fluviul deoarece de mai m ulţi ani erau h ărţu iţi în războaie de către suebi şi îm piedicaţi să-şi cultive păm întul. Neam ul suebilor este cel mai imare şi mai războinic dintre toţi germ anii. Se spune că suebii au 100 de dis­ tricte, din care scot în fiecare an câte 1 000 de oameni înarm aţi, pe care-i duc la războaie în afara graniţelor. Ceilalţi răm în acasă şi se îngrijesc de h ran a lor şi a celor plecaţi, iar peste un an, la rîndul lor, pleacă la război în locul celor dintîi, care răm în acasă. în felul acesta nu se în tre ru p e nici agricultura, nici tehnica şi practica războiului. De altfel, la ei n u există proprietate p riv ată şi nim eni n u poate răm îne m ai m ult de un an de zile în acelaşi loc p e n tru a-1 cultiva3. Consumă p u ­ ţin grîu, h rănindu-se m ai ales cu lapte şi carne; se în ­ deletnicesc m ult cu vînătoarea. Acest fel de viaţă, da­ to rită alim entaţiei, exerciţiilor zilnice şi libertăţii în care trăiesc (încă din copilărie nu sînt supuşi la nici o obli­ gaţie sau disciplină şi, în general, n u fac nim ic contra voinţei lor) îi fortifică şi le dă o sta tu ră uriaşă. în afară de asta, cu to ată clim a rece, s-au obişnuit să se scalde în fluvii şi să se îm brace num ai în piei, care, din cauză că sîn t prea scurte, lasă descoperită o m are p a rte a corpului. 2 N egustorilor le îngăduie să vină la ei m ai m ult p e n tru a avea cui să vîndă prăzile d e război decît din

156

CAESAR

dorinţa de a im porta ceva. G erm anii nu im portă nici chiar cai, p e n tru care gallii au o m are pasiune şi pe care-i cum pără la un preţ mare. Ei se folosesc de caii băştinaşi, mici şi u rîţi4, pe care însă, p rin exerciţii zil­ nice, îi fac rezistenţi la oboseala cea m ai m are. în lu p ­ tele de cavalerie, adesea descalecă şi se luptă pe jos. Caii sînt deprinşi să răm înă pe loc, aşa că în caz de nevoie luptătorii se întorc repede la ei. P e n tru suebi nim ic nu e mai ruşinos, nimic nu tr ă ­ dează mai m ultă m oliciune decît folosirea şeilor. De aceea, oricît de puţini a r fi, nu se sfiesc să atace un n u ­ m ăr cît de m are de călăreţi cu cai înseuaţi. Im portarea vinului e cu desăvîrşire interzisă, fiindcă, după părerea lor, vinul m oleşeşte pe oam eni şi-i face incapabili de a rezista la oboseală5. 3 Suebii socotesc că cea mai m are glorie p e n tru un trib este ca dincolo de graniţele lui să existe ţinu tu ri pustiite cît mai întinse: aceasta dovedeşte că un m are num ăr de trib u ri n-au p u tu t rezista forţei lui. Se spune că în tr-o p arte terito riu l suebilor se m ărgineşte cu un ţin u t nelocuit, care se întinde pe o suprafaţă de 600 000 de paşi6. De cealaltă p a rte se află ubii7, a căror trib a fost m are şi înfloritor, a tît cît poate fi un trib germ anic; aceştia sînt ceva m ai civilizaţi decît celelalte trib u ri ger­ m anice, p en tru că locuiesc lîngă R in şi adesea vin la ei negustori, precum şi p e n tru că s-au deprins cu obi­ ceiurile gallilor, cu care sînt vecini. Suebii s-au m ăsu­ ra t cu ei în războaie în mai m ulte rînduri, dar nu i-au p u tu t alunga, din cauza m ulţim ii şi puterii lor; totuşi i-au slăbit şi i-au um ilit m ult şi i-au silit să le plătească tribut. 4 Aceeaşi soartă au avut-o şi usipeţii şi tenctherii, despre care am vorbit mai înainte. Aceştia au rezistat suebilor tim p de m ai m ulţi ani, dar în cele din urm ă au fost alungaţi din ţa ra lor8 şi, după ce au rătăcit trei ani de zile prin m ulte regiuni ale G erm aniei, au ajuns la Rin. Aici locuiau m enapii, care aveau oboare, sate şi locuinţe pe am îndouă m alurile fluviului. Înspăim înta ţi însă de sosirea unei m ulţim i a tît de m ari, m enapii

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A IV-A

157

şi-au p ărăsit casele pe care le aveau pe m alul celălalt al fluviului şi după ce au aşezat garnizoane dincoace de Rin, îm piedicau trecerea germ anilor. Aceştia, după tot felul de încercări, văzînd că nu pu teau trece nici cu forţa, din cauza lipsei de corăbii, nici pe ascuns, din cauza gărzilor m enapilor, s-au prefăcut că se întorc în ţinuturile locuite de ei şi au m erş în d ără t cale de trei zile. Apoi s-au întors şi, străb ătîn d din nou cu cavaleria tot acest drum în tr-o singură noapte, au năvălit pe ne­ aşteptate asupra m enapilor, care, aflînd p rin iscoade de retragerea germ anilor, trecuseră fără team ă R inul şi se înapoiaseră în satele lor. G erm anii i-au m ăcelărit şi au pus m ina pe corăbiile lor; apoi au trecu t R inul mai înainte ca m enapii de dincoace9 de fluviu să fi aflat ceva şi le-au ocupat toate casele; restu l iernii au tră it din proviziile m enapilor. 5 Inform at despre aceste întîm plări şi tem îndu-se de slăbiciunea de caracter a gallilor, care sînt nestatornici în hotărîrile lor şi năzuiesc adesea la schim bări, Caesar a socotit că n u trebuie să se încreadă în ei. Intr-adevăr, gallii au obiceiul să-i oprească pe călători, chiar îm po­ triv a voinţei acestora, şi să-i întrebe despre tot ce a văzut şi a auzit fiecare. în oraşe, m ulţim ea înconjură pe negustori şi-i sileşte să declare din ce ţin u tu ri vin şi ce au aflat pe acolo. Adesea, im presionaţi de cele auzite, gallii iau h o tărîri cu privire la chestiunile cele mai im ­ portante, p e n tru ca im ediat după asta să regrete. Se iau orbeşte după zvonuri nesigure, iar cei mai m ulţi ne­ gustori în treb aţi plăsm uiesc răspunsuri ca să le fie pe plac. 6 Caesar, care cunoştea obiceiul gallilor, a plecat la arm ată mai repede decît obişnuia, p e n tru a nu se găsi în faţa unui război mai g reu 10. Cînd a ajuns acolo, a aflat că s-a în tîm plat ceea ce prevăzuse: unele triburi trim iseseră soli la germ ani p e n tru a le cere să se re ­ tragă de la Rin; în schimb, făgăduiseră că le vor înde­ plini toate cererile. în cu rajaţi de aceste făgăduieli, ger­ m anii îşi întinseseră incursiunile mai dep arte şi aju n ­ seseră în ţa ra eburonilor şi a condruşilor, clienţii tre v e ri-

158

CAESAR

lor. Caesar a convocat pe fruntaşii galii, dar, socotind că este mai bine să ţină ascuns ceea ce aflase, s-a m ăr­ ginit să-i liniştească şi să-i încurajeze; apoi le-a cerut tru p e de cavalerie şi s-a h o tărît să poarte război cu germ anii. 7 D upă ce a făcut provizii de g rîu şi a re c ru ta t c ă ­ lăreţi, a pornit spre ţin u tu rile în care auzise că se aflau germ anii. N u m ai avea decit cîteva zile de m ers pînă acolo, a n d a u v en it la el soli din p a rte a germ anilor şi i-au spus urm ătoarele: .Noi nu avem de gînd să în ­ cepem războiul îm potriva poporului rom an, d ar dacă sîntem atacaţi n u ne dăm în lătu ri de la luptă. Căci am moş­ ten it de la străm oşii noştri obiceiul de a ne îm potrivi duşm anului, oricare ar fi el, şi de a n u căuta să înde­ părtăm războiul p rin rugăm inţi. Cu toate acestea, tr e ­ buie să declarăm urm ătoarele: am v en it în Gallia fă ră voia noastră, fiind alungaţi din patrie; dacă doriţi prie­ tenia noastră, puteţi găsi în noi nişte p rieteni folositori; daţi-ne păm înturi sau îngăduiţi-ne să le păstrăm pe ace­ lea pe care le-am cucerit cu arm ele. Noi ne socotim in ­ feriori num ai faţă de suebi, cu care n u se pot com para nici chiar zeii nem uritori; încolo, n u există nim eni pe păm înt pe care să n u-l putem in frin g e'1. 8 La acestea Caesar a răspuns ce a crezut de cu­ viinţă. în încheiere a spus: „Nu voi p u tea fi prieten cu voi dacă veţi răm îne în Gallia. De altfel, n u este drept ca nişte oam eni care n-au fost în stare să-şi aperepropriul lor terito riu să ocupe terito rii străine. în G al­ lia nici nu există ogoare libere care să poată fi date, mai ales cînd este vorba de o m ulţim e a tît de m are, fără să se aducă pagube cuiva. Dar, dacă vreţi, puteţi să vă s ta ­ biliţi pe te rito riu l ubiilor, ai căror soli tocm ai se află la m ine p e n tru a se plînge de atacurile suebilor şi a-mi. cere ajutor; voi porunci ubiilor să v ă prim ească". 9 Solii germ ani au spus că vo r duce acest răspuns la ai lor, se vor sfătui şi vor reveni la Caesar peste trei zile. Ei l-au ru g at pe Caesar ca, pînă atunci, să nu mai înainteze. Caesar le-a spus că nici acest lucru n u-l pot ob­ ţine de la el. El ştia că cu cîteva zile m ai în ain te trim ise-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A IV-A

159

seră o m are p a rte din 'cavaleria la am b iveriţi11, dincolo de Mosa12, p e n tru a prăda şi a lua grîu, şi credea că acum îşi aşteaptă călăreţii şi de aceea căutau să m ai întârzie lucrurile13. 10 Mosa izvorăşte d in m untele Vosegus14, care se află în ţara lingonilor, şi după ce a p rim it u n b ra ţ al R inu­ lui, care se num eşte Vacalus, şi a form at insula batavilor, se varsă în R in la o distanţă de 80 000 paşi de ocean15. Cit priveşte Rinul, acesta izvorăşte din ţa ra leponţilor16, care locuiesc în Alpi. în cursul lui repede, străbate u n spaţiu întins, trece p rin ţara nantuaţilor, a helveţilor, a sequanilor, m ediom atrieilor17, tribocilor şi treverilor. A proape de ocean se îm parte în mai m ulte braţe, care form ează insule m ulte şi m ari. M ajoritatea acestor insule sînt locuite de neam uri sălbatice şi b a r­ bare; despre unele d in aceste neam uri se crede că se h ră ­ nesc cu peşti şi eu ouă de pasări. Apoi fluviul se varsă în ocean p rin mai m ulte g u ri18. 11 P e când Caesar se afla la o distanţă d e 12 000 de paşi de duşm an, s-au înapoiat la el solii, potrivit în ţe le ­ gerii luate. În tîln in d u -l pe drum , au început să-l roage stăru ito r să n u m eargă m ai departe. Cum n-au p u tu t obţine acest lucru, l-au ru g at să trim ită ordin călăreţilor din avangardă19 să nu înceapă lupta, ia r lor să le în ­ găduie să trim ită soli la ubii. A u a ră ta t că, dacă fru n ­ taşii şi senatul ubiilor îşi vo r da cuvîntul, ei vor prim i propunerile lui Caesar. P e n tru ducerea acestor tra tativ e i-au ceru t un term en de trei zile. Caesar socotea că toate acestea aveau acelaşi scop: germ anii doreau să cîştige trei zile pînă la întoarcerea cavaleriei lor, care era de­ parte. Totuşi, a spus solilor că în acea zi va în ain ta n u ­ mai 4 000 de paşi, p e n tru a se aproviziona cu apă şi le-a cerut să vină a doua zi acolo, în n u m ăr cît mai mare, ca să le cerceteze cererile. în tre tim p dă de ştire pre­ fecţilor, care plecaseră înainte eu toată cavaleria, să nu atace pe duşm ani şi, dacă vor fi ei înşişi atacaţi, să re ­ ziste pînă la sosirea lui şi a pedestrim ei. 12 însă duşm anii f— îndată ce au zărit pe călăreţii noştri care erau în num ăr de 5 000, în tim p ce ei nu

160

CAESAR

aveau mai m ult de 800 de oameni, deoarece aceia care trecuseră Mosa p e n tru a se aproviziona cu grîu încă nu se întorseseră — au tăb ă rît asupra soldaţilor noştri. Aceş­ tia nu se tem eau de nimic, deoarece solii duşm anilor abia plecaseră de la Caesar, unde fuseseră să ceară arm isti­ ţiu p e n tru această zi. De aceea duşm anii i-au p u tu t îm ­ prăştia repede pe ai noştri. Cînd ai noştri au început să-şi strîngă din nou rîndurile, duşm anii, potriv it obiceiului lor, au descălecat şi, în junghi indu-le caii pe dedesubt, au doborît un m are num ăr de călăreţi; pe ceilalţi i-au pus pe fugă şi i-au sp eriat a tît de tare, încît n u s-au oprit decît atunci cînd au zărit trupele noastre. In această lu p tă au fost ucişi 74 de călăreţi, p rin tre care aquitanul Piso, un bărbat foarte viteaz şi de fa­ m ilie foarte bună, al cărui bunic fusese rege în ţara sa şi prim ise din p artea senatului rom an titlu l de prieten. Pe cînd venea în aju to ru l fratelui său care fusese încon­ ju ra t de duşm ani şi pe care l-a scăpat din prim ejdie, duş­ m anii i-au răn it calul. Căzînd de pe cal, a ţin u t piept cu m are curaj atîta cît a p u tu t; în cele din urm ă, acope­ r it de răni şi înconjurat din toate părţile, s-a prăbuşit. F ratele său, care tocm ai ieşise din învălm ăşeală, văzînd de departe ce se întîm plase, a d at pinteni calului, s-a aruncat în m ijlocul duşm anilor şi astfel şi-a găsit şi el m oartea. 13 13 D upă această luptă, Caesar a socotit că nu mai trebuia să-i asculte pe soli şi să prim ească propuneri de la nişte oameni care fără să fie provocaţi începuseră războiul prin înşelăciune şi trădare, deşi ceruseră pace. In acelaşi tim p, socotea că ar comite cea m ai m are neb u ­ nie să aştepte până ce se va întoarce cavaleria duşm ani­ lor şi forţele lo r vor spori. Deoarece cunoştea nestatorni­ cia gallilor şi vedea cît prestigiu dobîndiseră germ anii în faţa lor p rin această singură luptă, socotea că nu trebuie să le lase nici o clipă de răgaz p e n tru a lua hotărîri. După ce a stabilit acestea şi a com unicat legaţilor şi quaestorului in ten ţia sa de a nu am îna lupta nici m ă­ car cu o zi, s-a iv it o îm p reju rare foarte prielnică. în dim ineaţa zilei urm ătoare, germ anii, folosindu-se de aceeaşi perfidie şi prefăcătorie, au v en it în num ăr m are

r ă z b o iu l

g a l l ic

,

cartea

a

i v -a

161

la Caesar în tabără: erau de faţă toţi fruntaşii şi toţi bătrânii.' După spusele lor, veniseră să se dezvinovăţească de faptul că în a ju n începuseră lupta, contrar înţelegerii stabilite şi propriilor lor cereri. T otodată însă urm ăreau să obţină p rin înşelătorie, dacă era posibil, o oarecare prelungire a arm istiţiului. Caesar, bucuros că i s-au în fă­ ţişat ei înşişi, a dat ordin să fie arestaţi20. Apoi a scos din tabără toate trupele şi a poruncit cavaleriei să se rînduiască în ariergardă, deoarece credea că era prea înspăim ântată în urm a luptei date de curînd. ^ 14 După ce şi-a aşezat arm ata în linie de luptă pe trei rînduri, a stră b ă tu t repede 8 000 de paşi şi a ajuns la tabăra duşm anilor mai înainte ca germ anii să poată observa ce se petrece. Sosirea noastră grabnică, lipsa fruntaşilor şi a celor mai vîrstnici dintre ei, faptul că nu m ai aveau tim p să ţin ă sfat şi să se înarm eze, toate acestea au produs deodată o m are spaim ă p rin tre germ ani, l'o arte tulburaţi, nu mai ştiau ce este mai bine să facă: să-şi ducă trupele îm potriva duşm anului, să apere tab ăra sau să-şi caute scăparea în fugă. Zgom otul şi aler­ garea lor dezordonată trăd au team a ce-i cuprinsese. în tim pul acesta, soldaţii noştri, îndârjiţi de pu rtarea lor perfidă din ajun, au năvălit în tabără. Acolo, cei care au p u tu t pune repede m îna pe arm e au rezistat cîtva tim n soldaţilor noştri, luptîndu-se p rin tre care si b a­ gaje21. Ceilalţi — o m ulţim e de copii şi de fem ei (căci plecaseră din patrie şi trecuseră R inul eu toţi ai lor) — au început să fugă în toate părţile. Caesar şi-a trim is ca­ valeria să-i urm ărească22. 15 Germ anii, auzind ţipete în spate şi văzînd cum sînt m ăcelăriţi ai lor, au aruncat arm ele şi drapelele şi s-au repezit afară d in tabără. D upă ce au ajuns la confluenţa d intre Mosa şi Rin, nem aisperînd să-şi poată continua fuga şi văzînd că o m are parte d intre ei fu ­ seseră ucişi, s-au aruncat în fluviu, unde au pierit, doborîţi de frică, de oboseală şi copleşiţi de curentul flu ­ viului. Ai noştri s-au înapoiat în tabără fără să fi pier­ dut vreun om şi avînd foarte puţini răniţi, după un răz­ boi a tît de tem ut în care duşm anii fuseseră în num ăr de 11 — R ă z b o iu l g a llic

162

CAESAR

430 000. Caesar a lăsat să plece pe cei pe care-i reţinuse în tabără. Aceştia, tem îndu-se să nu fie supuşi la torturi şi om orîţi de către galii p en tru că le devastaseră ogoa­ rele, au declarat că doresc să răm înă la el. Caesar le-a acordat libertatea. 16 După term in area războiului cu germ anii, Caesar a h o tărît că trebuie să treacă Rinul, din m ai m ulte mo­ tive. Cel m ai întem eiat era acela că, văzînd cît de uşor se lăsau ispitiţi germ anii să vină în Gallia, voia să-i pună şi pe ei în situaţia de a se tem e p e n tru bunurile lor cînd vor înţelege că arm ata poporului rom an este în stare şi are şi curajul să treacă Rinul. Un alt m otiv era faptul că acea p arte din cavaleria usipeţilor şi a tenctherilor care, aşa cum am arătat mai sus, trecuse Mosa pentru a prăda şi a strînge grîu şi nu luase parte la luptă, se retrăsese, după înfrîngerea tovarăşilor lor, din­ colo de Rin, în ţin u tu l sugam brilor şi încheiase alianţă cu aceştia. Caesar a cerut sugam brilor, p rin nişte tri­ mişi, să-i predea pe aceia care porniseră cu război îm ­ potriva lui şi a Galliei. Sugam brii au răspuns că stăpînirea poporului rom an ţine num ai pînă la Rin; dacă Caesar crede că nu este drept ca germ anii să treacă în G allia fără încuviinţarea lui, cum poate pretinde să-şi întindă cît de cît au toritatea şi puterea dincolo de Rin? In sfîrşit, ubii, singurii d intre transrenani care trim i­ seseră soli la Caesar, care legaseră prietenie cu el şi-i dăduseră ostatici. îl rugau cu m are stă ru in ţă să le vină în ajutor, deoarece erau greu năpăstuiţi de către suebi; dacă treburile republicii îl îm piedicau să facă aceasta, cel p uţin să-şi treacă arm ata peste Rin; atîta era de ajuns p en tru a în lă tu ra prim ejdia actuală şi p e n tru a le garanta siguranţa în viitor. După înfrîngerea lui Ariovistus şi în urm a ultim ei lupte, arm ata rom ană a dob îndit un renum e şi o preţu ire a tît de m are chiar p rin ­ tre cele mai îndepărtate neam uri germ anice, încît, dacă se ştia că sînt prietenii rom anilor, ubii nu mai aveau să se team ă de vreo prim ejdie. Ei îi făgăduiau un m are num ăr de corăbii p e n tru tran sportarea arm atei.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A IV-A

163

17 Din aceste m otive hotărîse Caesar să treacă Ri­ nul. Socotea însă că trecerea cu aju to ru l corăbiilor nu era destul de sigură şi nu era nici de dem nitatea sa şi a poporului rom an23. De aceea, cu toate că era foarte greu de construit un pod din cauza lăţim ii, iuţelii şi adîncimii fluviului2'1, socotea totuşi că trebuie să facă această încercare sau să nu-şi mai treacă arm ata peste Rin. Iată planul de construcţie pe care l-a stabilit. La o distanţă de doi paşi, lega în tre ei doi piloni, care aveau o grosim e de un picior şi ju m ătate şi erau puţin ascu­ ţiţi la capătul de jos; lungim ea lor varia după adîncimea fluviului. Coborîţi în fluviu cu aju to ru l unor m aşini, pi­ lonii erau înfipţi în păm înt cu lovituri de mai, nu p er­ pendicular, ca parii obişnuiţi, ci oblic, înclinaţi în di­ recţia curentului. în faţa acestora aşeza alţi piloni, le­ gaţi în acelaşi fel, la o distanţă de 40 de picioare în josul apei, înd rep taţi îm potriva curentului. P este aceste pe­ rechi de piloni aşeza grinzi late de două picioare, exact cît era distanţa d intre pilonii îm perecheaţi; de o parte şi de alta, la capetele de sus, pilonii erau prinşi de cîte două scoabe, care-i îm piedicau să se apropie. Pilonii, astfel despărţiţi şi fixaţi fiecare' în tr-o direcţie opusă, dădeau lucrării, p rin aşezarea lo r firească, o tră i­ nicie a t î t , de m are încît construcţia e ra cu a tît m ai strîns legată, cu cît violenţa curentului era mai m are. P este toată construcţia se aşezau grinzi care m ergeau transversal de la un pilon la altu l în lungul podului şi totul era acoperit cu scînduri şi îm pletituri de nuiele. Cu toate acestea, în josul fluviului m ai erau fixaţi oblic nişte piloni care, servind de proptele şi fiind legaţi cu întreaga lucrare, ţineau piept curentului apei; p uţin m ai sus de pod erau fixaţi alţi piloni, care, în caz că barbarii ar fi îm pins pe apă tru n chiuri de copaci sau corăbii p en tru a distruge lucrarea, treb u ia să slăbească violenţa loviturilor şi să îm piedice distrugerea podului. 18* 18 După 10 zile de la prim ul tran sp o rt de m ate­ riale, întreaga lucrare a fost term in ată şi arm ata a tre ­ cut fluviul. Caesar a lăsat la fiecare capăt al podului cîte o garnizoană puternică şi s-a în d re p tat spre ţara sugam brilor. în tim pul acesta au venit la el soli de la

164

CAESAR

mai m ulte trib u ri ca să-i ceară pace şi prietenie. El le-a răspuns cu bunăvoinţă şi le-a poruncit să-i aducă osta­ tici. Sugam brii însă, im ediat după începerea construcţiei podului, se pregătiseră de fugă, la îndem nul tenctherilor şi usipeţilor, care erau cu ei, şi, luîndu-şi toate lucru­ rile, îşi părăsiseră ţa ra şi se ascunseseră în ţin u tu ri păduroase şi nelocuite de nim eni. 19 Caesar, după ce a zăbovit eîteva zile pe terito ­ riul lor dînd foc tu tu ro r satelor şi locuinţelor şi secerând grînele, s-a retras în ţinutul ubiilor. Acestora le-a pro­ m is că le va veni în aju to r dacă vor fi atacaţi de suebi; de la ei a aflat urm ătoarele: suebii, după ce au aflat p rin iscoade că se construieşte un pod, au ţin u t o adu­ nare potriv it obiceiului lor şi au trim is în toate părţile soli ca să pună în vedere tu tu ro r să se retragă din oraşe, să-şi aducă' femeile, copiii şi toate bunurile în păduri, iar bărbaţii în stare să poarte arm e să se adune în tr-u n singur loc. P unctul de adunare se afla cam în centrul ţin utului locuit de suebi: aici hotărîseră ei să aştepte sosirea rom anilor şi să dea lu p ta decisivă. Cînd Caesar a aflat aceasta, s-a înapoiat în G alia — după 18 zile p e tre ­ cute dincolo de R in — şi a tăiat podul în urm a sa. El socotea că a făcut destul pentru gloria şi folosul său25, deoarece realizase tot ce-şi propusese atunci cînd hotă­ râse să treacă Rinul, şi anum e să vîre spaim a în germ ani, să-i pedepsească pe sugam bri şi să-i scape pe ubii de am eninţarea acestora: 20* 20 N u mai era m ult pînă la sfîrşitul verii. Deşi în aceste locuri iernile sînt tim purii (Gallia este aşezată spre m iazănoapte), totuşi Caesar a h o tărît să plece în B ritannia. El ştia că, aproape în toate războaiele cu gallii, aceştia prim iseră ajutoare de la b rita n n i26. De asem e­ nea se gîndea că, dacă anotim pul nu-i va îngădui să poarte război, îi va fi totuşi de m are folos însuşi fap ­ tul de a pune piciorul în insulă, de a cunoaşte precis firea oam enilor şi de a cerceta locurile, p o rturile şi punc­ tele de debarcare; toate acestea erau aproape necunos­ cute gallilor27. în tr-ad ev ăr, în afară de negustori, cu greu

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A IV-A

135

m ai vine cineva pe aici; negustorii înşişi nu cunosc decît coasta şi regiunile din faţa Galliei. Caesar a chem at la el negustori din toate părţile, dar n-a p u tu t afla nici cit de m are este insula, nici ce trib u ri o locuiesc şi cit de num eroase sînt ele, nici care e felul lor de viaţă şi ce m etode de luptă folosesc, nici care sîn t porturile care pot prim i un num ăr m are de corăbii. 21 P e n tru a se inform a cu privire la aceste lucruri mai înainte de a în trep rin d e ceva, Caesar trim ite înainte, cu o corabie de război, pe C. V olusenus28, pe care-1 so­ cotea potriv it p e n tru această m isiune, li porunceşte să facă toate cercetările necesare şi să se înapoieze cit mai curînd. El însuşi pleacă cu toate trupele în ţara m orinilor, căci pe acolo era trecerea cea mai scurtă spre B ritannia. Acolo29 porunceşte să se adune corăbii din toate regiunile vecine şi flota pe care o construise vara trecu tă p en tru războiul cu veneţii. In acest tim p, britannii află de la negustori despre planul lui; mai m ulte trib u ri din insulă trim it soli la el şi-i prom it că-i vor da ostatici şi se vor supune puterii poporului rom an. Caesar îi ascultă, le face prom isiuni pline de bunăvoinţă şi îi îndeam nă să nu-şi schim be ho­ tărârile; apoi îi trim ite înapoi acasă, însoţiţi de Commius, pe care-1 pusese rege peste atrebaţi după ce îi învinsese30. Commius, pe care Caesar îl aprecia p en tru curajul şi inteligenţa sa şi îl socotea fidel31, avea m ultă au to ritate în acesţe regiuni. Caesar îi porunceşte să se ducă la cît m ai m ulte triburi, pe care să le îndem ne să se pună sub protecţia poporului rom an şi să anunţe că în curînd va sosi şi el. Volusenus, după ce a cercetat toate regiunile în m ă­ sura în care putea s-o facă un om care n u îndrăznea să debarce şi să se expună unei întîlniri cu barbarii, s-a întors în a cincea zi la Caesar, căruia i-a rap o rtat ceea ce văzuse la m orini. 2 22 P e cînd Caesar zăbovea în aceste lacuri pentru a-şi pregăti flota, o m are parte din m orini trim it soli la el ca să-i ceară iertare p e n tru p u rta rea lor de mai înainte, spunîndu-i că porniseră cu război îm potriva

1C6

CAESAR

poporului rom an ca nişte barbari şi necunoscători ai obi­ ceiurilor noastre; totodată făgăduiau că vor îndeplini po­ runcile lui Caesar. Acesta socotea că supunerea este des­ tu l de binevenită, căci, pe de o parte, nu voia să lase duşm ani în spatele său, pe de altă par-te anotim pul23*32 nu-i îngăduia să poarte război îm potriva lor şi,''în sfîrşit, credea că expediţia din B ritannia era mai însem nată decît aceste tre b u ri m ărunte. De aceea le porunceşte să-i predea u n m are n u m ăr de ostatici. După ce i-au fost aduşi ostaticii, prim eşte supunerea m orinilor. Apoi re ­ chiziţionează şi aduce in tr-u n singur loc cam 80 de co­ răbii de tra n sp o rt33, cite credea că sînt necesare p entru tran sp o rtarea a două legiuni3'1. Pe lingă acestea, mai avea corăbii lungi de război33*, pe care le-a repartizat quaestorului, legaţilor şi prefecţilor săi. Se m ai adăugau 18 corăbii de transport, care se aflau la 8 000 de paşi de acolo şi care nu puteau veni în acelaşi port, fiind ţin u te în loc de vînt; pe acestea le-a îm p ărţit cavaleria. R estul arm atei l-a încredinţat legaţilor Q. T iturius Sabinus şi L. A urunculeius Cotta, p e n tru a porni îm po­ triva m enapilor şi a m orinilor, care nu trim iseseră soli. Legatului P. Sulpicius R ufus i-a poruncit să păzească po rtu l cu o garnizoană care i s-a p ă ru t că este îndestu­ lătoare. 23 D upă ce a lu a t aceste m ăsuri, tim pul fiind priel­ nic p e n tru navigaţie, a ridicat ancora pe la stra ja a treia. Cavaleriei i-a poruncit să se ducă în celălalt port, să se îm barce şi să-l urm eze. Deoarece cavaleria exe­ cuta cam încet ordinele, Caesar a ajuns la ţărm u l Britanniei cu prim ele sale corăbii pe la ora a 4-a din zi. Acolo a v ăzu t tru p ele înarm ate ale duşm anilor desfăşu­ rate pe toate colinele. C onfiguraţia acestui ţin u t era de aşa fel şi m area era a tît de închisă în tre m unţi, încît se pu teau arunca suliţe de pe înălţim i pe ţărm 36. Deoa­ rece locul i se p ărea foarte n epotrivit p e n tru debarcare, Caesar a răm as cu ancora lăsată pînă la ora a 9-a37, aşteptînd să vină şi restu l flotei. în acest tim p a convocat pe legaţi şi pe trib u n ii m ilitari şi le-a a ră ta t ce aflase de la Volusenus şi care erau planurile sale. De asem e­ nea le-a pus în vedere să execute toate m işcările la sem-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A IV-A

167

naiul dat şi la tim pul potrivit, aşa cum o cereau regulile artei m ilitare şi mai ales cele ale unui război naval, în care m işcările sînt repezi şi se schim bă m ereu. Cînd le-a dat drum ul, vrem ea şi fluxul erau prielnice; atunci, dînd sem nalul, a ridicat ancora şi, după ce a stră b ă tu t aproape 7 000 de paşi, şi-a oprit corăbiile la u n ţărm neted şi deschis38. 24 Cînd însă b arb arii au aflat planul rom anilor, şi-au trim is înainte cavaleria şi carele de război39, de care se folosesc adesea în lupte; în urm ă venea restul trupelor, care încercau să îm piedice pe ai noştri să debarce. Ne-am izbit de greu tăţi foarte m ari: năvile noastre, din cauza m ărim ii lor, erau nevoite să se oprească în largul m ării; soldaţii nu cunoşteau locurile şi, cu mâinile prinse şi co­ pleşiţi de greu tatea arm elor, trebuiau în acelaşi tim p să sară din corăbii, să se ţină bine în m ijlocul valurilor şi să lupte cu duşm anii, care, aflîndu-se pe uscat sau înaintîn d p u ţin în apă — avînd m îinile libere şi cunoscînd foarte bine locurile —, aruncau suliţele cu îndrăzneală şi dădeau pinteni cailor deprinşi cu m area. Toate aces­ tea înspăim ântaseră pe soldaţii noştri, cu totul lipsiţi de experienţă în acest gen de luptă; din această cauză nu m ai lu p tau cu aceeaşi vioiciune şi avînt cu care luptau în m od obişnuit pe uscat. 25 Cînd Caesar a văzut aceasta, a poruncit să fie în d ep ă rta te p u ţin de corăbiile de tra n sp o rt corăbiile lungi, a căror form ă era mai neobişnuită pentru barbari şi care erau m anevrate cu mai m ultă uşurinţă, şi, m inate cu vîslele, să fie aşezate în flancul d rep t al duşm ani­ lor; de acolo duşm anii trebuiau să fie respinşi şi alun­ gaţi cu aju to ru l praştiilor, al săgeţilor şi al m aşinilor de război. A ceastă m ăsură ne-a fost de m are folos. B ar­ barii, înspăim ântaţi de form a corăbiilor, de m işcarea vîslelor şi de felul neobişnuit al m aşinilor de război, s-au oprit şi s-au retras cîţiva paşi. Soldaţii noştri însă şovăiau, mai ales din cauza adîncimii m ării; atunci stegarul legiunii a X-a, după ce a rugat pe zei ca acţiunea sa să aibă un rez u lta t fericit p e n tru legiune, a strigat: „Săriţi din co­ răbii, camarazi, dacă nu vreţi să lăsaţi steagul40 în m îi­ nile duşm anilor; eu, în orice caz, îmi voi face datoria

168

CAESAR

faţă de republică şi faţă de comandant'*. Strigînd aces­ tea, s-a aruncat d in corabie şi s-a în d re p tat spre duş­ m ani cu steagul în m ină. A tunci soldaţii noştri, îndem nîndu-se unii pe alţii să nu îngăduie asem enea ruşine, au să rit cu toţii din corăbii. Cînd cei din corăbiile aflate în apropiere i-au văzut, i-au u rm at şi au în ain tat spre duşm ani. 26 Din am îndouă părţile s-a dat o luptă înverşunată. Cu toate acestea, fiindcă soldaţii noştri nu puteau nici să-şi păstreze rîndurile, nici să se m enţină pe poziţie şi nici să urm eze steagurile u n ităţilor lor41, iar fiecare, im e­ diat ce ieşea din corabie, se aduna în ju ru l steagurilor pe care le întîlnea, s-a produs o m are dezordine. D uş­ m anii însă, care cunoşteau toate vadurile, cînd vedeau ieşind din corabie cîţiva oameni izolaţi şi încurcaţi în m işcările lor, îi atacau din goana cailor; mai m ulţi duş­ mani înconjurau pe cîţiva dintre ai noştri, în tim p ce alţii atacau cu suliţe din flancul d rept grosul arm atei. Cînd. a văzut aceasta, Caesar a poruncit ca ostaşii să fie îm barcaţi în lu n trile 42 corăbiilor lungi şi în corăbiile de recunoaştere, trim iţînd ajutoare acelora pe care-i vă­ zuse în prim ejdie. Ai noştri, îndată ce au pus piciorul pe uscat şi s-au adunat cu toţii, au năv ălit asupra duş­ m anilor şi i-au pus pe fugă, însă n-au p u tu 1 să-i u rm ă­ rească prea departe, deoarece cavaleria nu p utuse să ţină drum ul drept şi să ajungă la insulă. N um ai în această îm prejurare l-a p ărăsit pe Caesar norocul său de pînă atunci. 27 în d ată ce duşm anii înfrînţi s-au o p rit din fugă, au trim is degrabă soli la Caesar să-i ceară pace. Ei au făgăduit că vor da ostatici şi vor îndeplini poruncile p ri­ m ite. O dată cu solii a venit Commius atrebatul, despre care am spus m ai înainte că fusese trim is de către Cae­ sar în B ritannia. D upă ce debarcase şi pe cînd, în cali­ tate de sol, le aducea la cunoştinţă ordinele lui Caesar, britan n ii au pus m îna pe el şi l-au aru n cat în lanţuri. După luptă i-au dat drum ul şi au cerut pace, aruncînd asupra m ulţim ii vina arestării lui Commius; apoi l-au rugat pe Caesar să-i ierte, p e n tru că au greşit din ne-

r ă z b o iu l

g a l l ic

,

cartea

a

i v -a

16S

ştiinţă. Caesar li s-a plîns că, d u p ă ce i-au trim is de bunăvoie soli pe continent p e n tru a-i cere pace, l-au ata­ cat fără m otiv; apoi le-a spus că le iartă neştiinţa şi le-a cerut ostatici. B ritannii au predat im ediat o parte din ostatici; pe ceilalţi, care tre b u iau să fie chem aţi din re ­ giuni m ai îndepărtate, au prom is că-i vor preda peste cîteva zile. în răstim pul acesta au p oruncit soldaţilor lor să se întoarcă pe ogoare şi din toate părţile au început să vină fruntaşi ca să-i ceară lui Caesar bunăvoinţă faţă de ei şi de trib u rile lor. 28 Pacea fiind astfel în tă rită, în a p a tra zi de la sosi­ rea noastră în B ritania, cele 18 corăbii despre care am vorbit mai sus, care transportaseră cavaleria, au pornit din portul de sus în bătaia unui v în t uşor. Cînd erau aproape de B ritannia şi se vedeau din tab ă ra noastră43, s-a iscat deodată o fu rtu n ă a tît de puternică, încît nici o corabie nu şi-a m ai p u tu t urm a drum ul; unele au fost duse înapoi de unde plecaseră, iar altele au fost tîrîte spre partea de sud a insulei, m ai către apus44, fiind expuse la m ari prim ejdii. Deşi aruncaseră ancora, totuşi, fiind inundate de valuri, aceste corăbii s-au v ăzu t nevoite să pornească în larg, îndreptîndu-se spre continent, în ciuda nopţii potrivnice. 29 în aceeaşi noapte45 s-a în tîm p lat să fie lună plină, m om ent în care se produc, de obicei, pe ocean fluxurile cele m ai m ari. Soldaţii noştri nu cunoşteau acest lucru. Astfel, în acelaşi tim p, apa fluxului năvălea în eorăb'ile lungi cu care Caesar îşi transportase arm ata şi pe care le trăsese pe uscat, iar fu rtu n a izbea încoace şi încolo corăbiile de tran sp o rt care fuseseră ancorate; soldaţii noştri n-aveau nici o posib:lita te | de a m anevra coră­ biile sau de a veni în aju to ru l m arinarilor. Un m are n u ­ m ăr de corăbii au fost sfărîm ate. Celelalte, pierzîndu-şi funiile, ancorele şi restul arm ăturii, n u au m ai fost bune p e n tru navigaţie. Aşa cum era firesc, aceasta a produs o m are tu lb u rare în întreaga a rm ată46. Căci nu m ai existau alte corăbii p e n tru întoarcere, iar m aterialul necesar pen­ tru rep ararea flotei lipsea; în sfîrşit, deoarece toţi erau

170

CAESAR

convinşi că vor iern a în Gallia, n u făcuseră provizii p en ­ tru iarn ă în aceste locuri. 30 Cînd au aflat de situ aţia în care ne găseam, căpe­ teniile britannilor, care după lu p tă veniseră la Caesar, a u ţin u t sfat în tre ei. Văzînd că rom anii n-aveau nici cavalerie, nici corăbii, nici g rîu şi dîndu-şi seam a de n um ărul redus al soldaţilor după în tin d erea m ică a ta ­ berei, care era cu a tît m ai strim tă cu cît Caesar îşi adu­ sese trupele fără bagaje, au socotit că lucrul cel m ai bun era să se răscoale, să ne taie aprovizionarea şi să tă ră ­ găneze luptele pînă la iarnă. Ei erau convinşi că, dacă ne vor învinge sau, cel puţin, ne vor tăia întoarcerea, nim eni nu va m ai îndrăzni să vină cu război în B ritan­ nia. A şadar, făcînd din nou o conspiraţie, au început să părăsească tab ăra pe nesim ţite şi să-şi chem e în ascuns oam enii de pe ogoare. ) 31 D ar Caesar, deşi nu le cunoştea încă planul, totuşi, gîndindu-se la soarta flotei sale şi văzînd că britannii încetaseră să-i m ai dea ostatici, a început să bănuiască ce avea să se întîm ple. De aceea îşi pregătea m ijloacele necesare cu care să poată face faţă oricăror îm prejurări, în fiecare zi aducea în tab ără grîu de pe ogoare; folosea lem nul şi aram a de la corăbiile cele m ai greu lovite p e n tru rep a ra re a celorlalte corăbii şi poruncea să se aducă de pe continent m aterialele necesare p e n tru aceste lu ­ crări. Astfel, d ato rită sîrguinţei cu care au lu cra t sol­ daţii, după ce pierduse 12 corăbii, a izb u tit ca toate cele­ lalte să fie redate navigaţiei. 32 Pe cînd se petreceau acestea, o legiune, şi anum e a V il-a, fusese trim isă, de obicei, după grîu şi, pînă atunci, nu se ivise nim ic care să dea loc la bănuieli cu privire la izbucnirea unui război. O p arte d intre b ăşti­ naşi răm ăseseră pe ogoarele lor, iar alţii veneau deseori chiar în tab ăra noastră. D eodată gărzile din faţa porţilor taberei îi dau de ştire lui Caesar că din direcţia în care plecase legiunea se vedea u n nor de p raf m ai m are ca de obicei. Caesar, băn u in d ce era, şi anum e că b arbarii îşi schim baseră hotărîrile, a poruncit ca două din cohor-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A IV-A

171

tele care făceau de gardă să pornească cu el în acea di­ recţie, celelalte două să le ţin ă locul, iar restu l47 să se înarm eze şi ăă-1 urm eze im ediat. Nu se îndepărtase prea m ult de tab ără cînd a observat că soldaţii săi erau încol­ ţiţi de duşm ani şi că abia se puteau apăra; legiunea, g ră­ m ădită în tr-u n singur loc, era îm proşcată din toate p ă r­ ţile cu săgeţi. Intr-adevăr, deoarece peste tot griul fusese secerat, cu excepţia unei singure bucăţi de păm înt, duş­ m anii bănuiseră că soldaţii noştri vor veni acolo şi se ascunseseră noaptea în pădure. Apoi, în tim p ce soldaţii noştri, risipiţi şi fără arm e, erau ocupaţi cu secerişul, i-au atacat pe neaşteptate, au om orît pe cîţiva dintre ei48 şi au produs neorînduială p rin tre ceilalţi, care nu-şi mai puteau form a rîndurile. In acelaşi tim p i-au încon­ ju ra t cu carele şi cavaleria. 33 Iată m odul în care lu p ta u cu carele. La început, luptătorii aleargă încoace şi încolo şi aruncă suliţe; de cele m ai m ulte ori num ai spaim a produsă de cai şi de zgomotul ro ţilo r e de ajuns p e n tru a isca dezordine în rîndurile duşm anilor. Apoi, după ce s-au v îrît p rin tre escadroane, s a r . din care şi se lu p tă pe jos. In tim pul acesta, conducătorii carelor se retrag pe nesim ţite din luptă şi aşază carele în aşa fel încît lup tăto rii să se poată retrag e uşor la ai lo r în cazul că a r fi încolţiţi de m ul­ ţim ea duşm anilor. Astfel, îm bină în lupte u şu rin ţa în m işcare a cavaleriei cu neclintirea pedestrim ei. D atorită practicii şi exerciţiilor zilnice, reuşesc să-şi oprească caii, atunci cînd îi m ină în galop, pe o p a n tă povîrnită, să-i înfrîneze şi să-i cîrm ească repede, să alerge pe oişte, să se aşeze pe jug49 şi de acolo să sară foarte repede în care. 34 Acest gen de lu p tă neobişnuit a produs tu lb u rare în rîn d u rile soldaţilor noştri. Caesar le-a v en it în ajutor tocmai la tim p, căci la sosirea lui duşm anii s-au oprit, iar ai noştri şi-au venit în fire după spaim ă. D upă ce a o bţinut acest rezultat, socotind, totuşi, că n u e m om entul potrivit să h ărţuiască pe duşm an şi să dea lupta, a răm as pe loc, după care peste p uţin tim p şi-a dus legiunile înapoi în tabără. Pe cînd se petreceau acestea50, soldaţii

V

172

CAESAR

noştri fiind ocupaţi cu toţii, britannii care se mai aflau pe ogoare s-au retras. Apoi, m ai m ulte zile în şir, vrem ea rea i-a r e ţ'n y t pe soldaţii noştri în tab ără şi l-a îm pie­ dicat pe duşm an să dea lupta. în acest tim p, barbarii au trim is soli în toate p ărţile p e n tru a-i în ştiin ţa pe ai lor că num ărul soldaţilor noştri este m ic şi p e n tru a le arăta că aveau prilejul să prade şi să-şi capete p e n tru to t­ deauna libertatea dacă a r reuşi să alunge pe rom ani din tabără. în urm a acestor chem ări s-a ad unat repede o m are m ulţim e de pedestraşi şi de călăreţi duşm ani, care s-au în d re p tat spre tab ăra noastră. 35 Caesar prevedea că se va întîm pla şi de data asta ca acum cîteva zile: duşm anii, dacă vor fi respinşi, vor putea scăpa de prim ejdie d atorită iuţelii lor. Cu toate^ acestea, avînd la dispoziţ:e cam 30 de călăreţi, pe care-i adusese cu el a treb atu l Commius, despre care am vorbit mai înainte, şi-a aşezat legiunile în lipie de bătaie în faţa taberei. După ce a început lupta, duşm anii n-au p u tu t să reziste m u lt tim p atacurilor noastre şi au luat-o la fugă. Soldaţii noştri i-au u rm ă rit atîta cît le-au îngă­ d u it forţele în m arş g răbit şi au om orît u n m are num ăr din ei; apoi s-au întors în tabără, după ce au dat foc locuinţelor în lung şi în lat. 36 în aceeaşi zi au venit la Caesar soli trim işi de duşm ani să ceară pace. Caesar le-a ceru t un num ăr de ostatici de două ori mai m are decît cel pe care-1 fixase m ai în a:n te şi le-a poruncit să-i aducă pe continent, deoa­ rece se apropia echinocţ'ul şi nu dorea să se expună fu rtu n ilo r din tim pul ierm i cu o flotă şubredă. V rem ea fiind prielnică, Caesar a rid 'c a t ancora p u ţin tim p după nr'ezul nopţii. Toate corăb'ile au ajuns în bună stare pe continent; num ai două corăb:i de tran sp o rt n-au putut ajunge în aceleaşi p o rtu ri ca celelalte şi au fost tîrîte p uţin m ai jos51. 37 A proape 300 de soldaţi au debarcat din aceste corăbii si s-au în drep+a t spre tabără. M orinii, pe care Caesar îi supusese în a 'n te de plecarea sa în B ritam ra. îm pinşi de pofta de pradă, i-au înconjurat la început cu

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A IV-A

173

u n num ăr destul de m ic de oameni de ai lor şi le-au ordonat să depună arm ele dacă n u vor să fie ucişi. Apoi, cm d soldaţii noştri au form at un cerc52 şi au început să se apere, la strigătele m orinilor s-au a d u n a t repede vreo 6 000 de oam eni. Cînd a aflat aceasta, Caesar a trim is în aju to ru l soldaţilor săi toată cavaleria pe care o avea în tab ără03. In tim pul acesta, soldaţii noştri au ţin u t piept duşm anilor; s-au lu p ta t cu cea m ai m are vitejie m ai m ult de p a tru ore şi au om orît m ulţi duşm ani, pe cînd ei n-au a v u t decît cîţiva răniţi. Cmd însă a a p ă ru t cavaleria noastră, duşm anii au aru n cat arm ele şi au luat-o la fugă; m ulţi d in tre ei au fost ucişi. 38 A doua zi Caesar a trim is îm potriva m orinilor care se răsculaseră pe legatul său T. Lablenus cu legiu­ nile pe care le adusese înapoi din B ritannia. M orinii, din cauză că m laştinile secaseră, n u m ai aveau unde să se refugieze, aşa cum făcuseră anul tre c u t54, şi aproape toţi au căzut în m îinile lui Labienus. Dim potrivă, legaţii Q. T iturius Sabinus şi L. Cotta, care îşi duseseră legiunile în ţin u tu l m enapilor, după ce au p răd a t toate ogoarele acelora şi după ce au secerat griul şi au dat foc caselor, s-au întors la Caesar, p entru că toţi m enapii se ascunseseră în păduri foarte dese. Caesar a aşezat în ţa ra belgilor tab ăra de iarn ă a tu ­ tu ro r legiunilor. Acolo num ai două trib u ri din B ritannia i-au trim is ostatici, pe cînd celelalte s-au sustras de la această obligaţie. D u ră aceste fapte, senatul, în urm a rap o rtu lu i scris al lui Caesar, a d ecretat 20 de zile de rugăciuni publice55.

\

C A R T E A

A

V-A

v.

:

-

,

i

\

1 în tim p u l consulatului lui L. D om itius şi Ap. Clau­ dius1, Caesar, părăsind tab ăra de iarnă p e n tru a se duce în Itaba, aşa cum obişnuia să facă în fiecare an, porun­ ceşte legaţilor pe care-i pusese în fru n tea legiunilor să construiască în tim pul iernii un num ăr cît mai mai’e de corăbii, iar pe cele vechi să le repare. Le indică dim en­ siunile şi form a viitoarelor corăbii. P e n tru a le putea încărca m ai repede şi a le trage m ai uşor la ţărm , hotărî să le facă m ai p u ţin înalte decît cele pe care le folosim de obicei pe m area noastră2; aceasta cu a tît mai m ult cu cît observase că, din cauza flu x u rilo r şi refluxurilor dese, valurile erau m ai mici. P en tru a putea transporta g reutăţi şi un num ăr m are de anim ale de povară, le face p uţin mai largi decît corăbiile de care ne folosim pe celelalte m ări. Porunceşte ca toate să fie uşoare, cu vîsle şi pînze; înălţim ea lor m ică înlesnea m u lt acest lucru. Dă ordin să se aducă din Spania m aterialul necesar în a r­ m ării corăbiilor. Apoi, după ce au lu a t sfîrşit adunările din G allia C iterior, pleacă în Illyricum , fiindcă auzise că p iru ştii3 invadaseră şi devastau hotarele Provinciei4. Cum a ajuns acolo, a poruncit populaţiilor să recruteze trupe, cărora le-a fix at u n loc de adunare. Cînd au aflat aceasta, piruştii trim it soli la el ca să-i arate că trib u l nu e vinovat de cele întîm plate şi să-i declare că sînt gata să-i dea orice fel de despăgubiri p e n tru pagubele prici­ nuite. D upă ce îi ascultă cu atenţie, Caesar le porunceşte să-i dea ostatici, hotărîndu-le totodată şi data la care trebuia să-i predea; le ara tă că dacă nu se vor supune ordinului va porni cu război îm potriva trib u lu i lor. O sta­ ticii sîn t aduşi în ziua fixată, p o triv it ordinului. Caesar 1 2 — R ăzboiul g allic

CAESAR

178

num eşte nişte a rb itri p e n tru a aprecia pagubele sufe­ rite de fiecare trib şi p e n tru a fixa despăgubirile. 2 D upă ce a term in a t aceste tre b u ri şi a ţin u t adu­ nările, Caesar s-a în to rs în G allia C iterior, de unde a plecat la arm ată. Cum a ajuns acolo, a inspectat toate taberele de iarnă; d atorită deosebitei sîrguinţe a soldaţilor, cu toată lipsa m are de m ateriale, a găsit echipate aproape 600 de coră­ bii de felul celor pe care le-am descris m ai sus şi 28 de corăbii lungi; acestea erau aproape gata, aşa că în cîteva zile a r fi p u tu t fi scoase în larg. Caesar laudă pe soldaţi şi pe cei care au condus lu cră ­ rile, apoi le arată care sînt scopurile sale şi le p o ru n ­ ceşte să se adune to ţi la po rtu l Itius; pe aici ştia că se trece cel m ai uşor în B ritannia, distan ţa d in tre continent şi insulă fiind în acest punct num ai de 30 000 de paşi; p e n tru această acţiune lasă atîtea tru p e cite a socotit că sîn t necesare. El însuşi, îm preună cu tre i legiuni fără bagaje5 şi cu 800 de călăreţi, pleacă spre ţa ra treverilor, deoarece aceştia nu veneau la ad u n ări0, nu se supuneau a u to rităţii sale şi se spunea că încercau să a ţîţe pe g er­ m anii de dincolo de Rin. 3 T ribul acesta al trev erilo r are cea m ai puternică călărim e din toată G allia şi o pedestrim e num eroasă. Aşa cum am a ră ta t m ai sus, terito riu l lo r se întinde pînă la Rin. în acest trib, doi oameni se lu p tau în tre ei pen­ tru p utere: Indutiom arus şi Cingetorix. Acesta, îndată ce a aflat de sosirea lui Caesar şi a legiunilor, a venit la el, l-a asigurat că-i va răm îne credincios îm preună cu toţi ai săi şi că nu va trăd a prietenia poporului rom an şi i-a a ră ta t ce se petrecea la trev eii. Indutiom arus însă a început să strîngă cavalerie şi pedestrim e şi să se pregă­ tească de război, după ce a ascuns în păd u rea A rduenna7 pe cei care, din cauza vîrstei, nu pu teau p u rta arm e. Această pădure se întinde în m ijlocul terito riu lu i tre ­ verilor pe o suprafaţă m are, de la R in şi pînă la hotarele rerm'lor. D upă ce însă unii d intre fruntaşii tribului, determ i­ naţi de p rieten ia cu C ingetorix şi înspăim întaţi de sosi-

/

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A

V-A

179

rea arm atei noastre, au venit la Caesar şi au început să-i adreseze cereri p e n tru ei înşişi — în tru c ît p en tru trib nu puteau face nim ic —, Indutiom arus, tem îndu-se să nu fie p ărăsit de toţi, a trim is soli la Caesar. Solii i-au spus lui Caesar că Indutiom arus n-a v ru t să-i părăsească pe ai săi şi să vină la el p e n tru a p u tea ţine m ai bine tribul în ascultare, ca nu cumva, în u rm a plecării întregii nobilimi, poporul să facă vreo greşeală din prostie5*8; aşa­ dar, el avea trib u l în puterea sa şi, dacă Caesar îi va îngădui, va veni la el în tab ără şi-i va încredinţa soarta sa şi a trib u lu i său. 4 Caesar îşi dădea seam ă de ce Indutiom arus vorbea astfel şi de m otivul care îl face să ren u n ţe la planul său de m ai înainte. Totuşi, ca să nu fie constrîns să-şi pe­ treacă v ara în ţa ra treverilor, după ce se făcuseră toate pregătirile p e n tru războiul din B ritannia, i-a ordonat lui Indutiom arus să vină la el cu 200 de ostatici. D upă ce i-au fost aduşi ostaticii, p rin tre care se aflau fiul şi toate rudele lui Indutiom arus, pe care îi ceruse nom inal, Caesar l-a în cu ra ja t pe Indutiom arus şi l-a îndem nat să răm înă credincios. Cu toate acestea, a m ai chem at la el şi pe fru n taşii trev erilo r şi i-a cîştigat unul cîte unul de partea lui Cingetorix. Caesar ştia că C ingetorix m erita această răsplată; în afară de asta, socotea că este foarte im portant ca acela care a dat dovadă de a tîta devota­ m ent faţă de el să aibă cea m ai m are a u to ritate p rin tre ai săi. / Indutiom arus a su fe rit m ult din cauză că n u mai avea aceeaşi a u to ritate p rin tre ai săi, şi dacă încă dinainte ne p u rta duşm ănie, acum u ra lui a devenit şi m ai aprinsă. 5 D upă ce a lu a t aceste m ăsuri, Caesar soseşte cu legiunile sale la p o rtu l Itius. Aici află că 60 de corăbii care fuseseră construite în ţa ra m eldilor9, fiind zvîrlite înapoi de furtună, nu şi-au m ai p u tu t continua drum ul şi s-au întors la locul de unde plecaseră. Pe celelalte le-a găsit gata de plecare şi înzestrate cu toate cele necesare, în acelaşi p o rt s-au ad unat călăreţii10 din toată Gallia, în n u m ăr de 4 000, şi fruntaşii tu tu ro r trib u rilo r. Tem în­ du-se să nu izbucnească vreo răscoală în lipsa sa, Caesar

180

CAESAR

a h o tărît să nu lase în Gallia decît foarte puţini călăreţi şi fruntaşi, şi anum e pe aceia în care avea încredere, iar pe toţi ceilalţi să-i ia cu el ca ostatici. 6 P rin tre aceştia se afla heduul D um norix, despre care am vorbit m ai în ain te 11. El era unul d intre aceia pe care Caesar ţinea neap ărat să-i ia cu el, fiindcă îl ştia dornic de schim bări, lacom de putere, plin de curaj şi cunoştea m area lui trecere p rin tre galii. La aceasta se m ai adăuga faptul că, într-o adunare a hedudor, Dum no­ rix spusese că Caesar îi oferea dom nia tribului. Aceste cuvinte neliniştiseră m u lt pe hedui; totuşi ei nu îndrăz­ neau să trim ită soli la Caesar p en tru a se îm potrivi pla­ nului lui sau p en tru a-1 ruga să ren u n ţe la el. Caesar a aflat aceasta de la gazdele sale12. La început, D um norix a cău tat să obţină, p rin to t felul de rugăm inţi, perm isiu­ nea de a răm îne în Gallia. S punea că nu e obişnuit să navigheze şi se tem e de m are, că e îm piedicat de înda­ toriri religioase. Apoi, văzîndu-se m ereu refuzat şi pierzînd orice speranţă de reuşită, a început să-i aţîţe pe fruntaşii galii. L uîndu-i pe fiecare în parte, îi speria şi-i îndem na să răm înă pe continent; le spunea că „nu fără un anum it scop i se răpea Galliei întreaga nobilim e: Caesar intenţiona să-i ducă şi să-i ucidă în B ritannia pe toţi aceia pe care n u îndrăznea să-i om oare sub ochii g allilor“. A ltora le dădea cuvîntul său şi le cerea să ju re că vor face de com un acord tot ceea ce vor socoti că este în folosul Galliei. Caesar a aflat despre aceste uneltiri din mai m ulte p ă rţi13. 7 D upă ce a lu at cunoştinţă de ele, în tru cît dădea m ultă im portanţă trib u lu i hedm lor, a socotit că trebuie să-l reţin ă pe D um norix şi să-l îm piedice p rin toate m ij­ loacele posibile să-şi realizeze planurile. Pe de altă p arte însă, văzînd că nebum a acestuia creştea tot m ai m ult, socotea că trebuie să ia m ăsuri de prevedere, ca nu cum va D um norix să-i pricinuiască v reun rău lui însuşi şi R epu­ b lic i rom ane. Deoarece v în tu l chorus14, care suflă în această regiune în cea m ai m are p a rte a anului, îm piedica navigaţia, s-a

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A

V-A

181

văzut nevoit să m ai zăbovească în port aproape 25 de zile; în tim pul acesta s-a stră d u it să-l ţin ă pe D um norix în ascultare, fără să înceteze, totuşi, să se inform eze de toate planurile acestuia. în sfirşit, tim pul a devenit din nou prielnic şi Caesar a poruncit pedestraşilor şi călăreţilor să se îm barce. Dar, în tim p ce toţi erau ocupaţi cu îm barcarea, Dum norix, îm preună cu cavaleria heduilor, părăseşte tabăra fără şti­ rea lui Caesar şi se în d reap tă spre patrie. La aflarea acestei veşti, Caesar întreru p e pregătirile de plecare şi toate celelalte treburi şi trim ite o m are parte din cava­ lerie să-l urm ărească pe D um norix, poruncindu-i să-l aducă înapoi sau să-l om oare în caz că a r rezista şi nu s-ar supune. Căci Caesar nu se aştepta ca un om care-i nesocotise poruncile atunci cînd el era prezent să facă ceva bun în lipsa sa. în tr-ad ev ăr, cînd soldaţii i-au ordo­ n at să vină înapoi, D um norix a început să opună rezis­ tenţă, să se apere cu arm ele şi să-i roage pe ai săi să-şi facă datoria, strigînd m ereu că el este om liber şi a p a r­ ţine unui neam liber. Atunci, p o triv it poruncilor prim ite, soldaţii îl înconjură şi-l ucid; toţi călăreţii hedui se în­ torc înapoi la Caesar. 8 După aceasta, Caesar lasă pe Labienus pe conti­ n en t îm preună cu trei legiuni şi 2 000 de călăreţi, ca să păzească porturile, să facă provizii de grîu, să urm ă­ rească ce se petrecea în Gallia şi să ia hotărîrile cerute de îm prejurări. La apusul soarelui ridică ancora îm ­ preună cu cinci legiuni şi cu un num ăr de călăreţi egal cu cel pe care-1 lăsase pe continent. La început a călă­ torit în b ă ta ia unui v în t slab african15, d ar la m iezul nopţii v întul a încetat; Caesar nu şi-a m ai p u tu t urm a drum ul şi, dus de m aree destul de departe, a observat în zori că B rita n n 'a răm ăsese în stînga lui. Atunci, profitînd de schim barea direcţiei curentului, a vîslit din toate p u ­ terile ca să ajungă în acea p arte a insulei unde ştia, încă din vara trecută, că se poate debarca foarte u şo r16. In această îm prejurare, soldaţii noştri au dat dovadă de o bărbăţie vrednică de toată lauda: vîshnd fără în tre ru ­ pere, au reu şit să meargăv cu nişte corăbii de transport greu încărcate tot a tît de repede ca şi cu corăbiile lungi.

182

CAESAR

Pe la am iază to ată flota a ajuns pe ţărm u l B ritanniei fă ră să fi zărit acolo pe duşm ani. Aşa cum a aflat Caesar m ai tîrziu de la prizonieri, pe ţărm se adunaseră num e­ roase g rupuri, dar, înspăim întate de m ulţim ea corăbiilor (zăriseră deodată m ai m u lt de 800 de corăbii, d in tre care unele serviseră anul trecut, iar celelalte fuseseră con­ stru ite de p a rtic u la ri17 p e n tru propriile lor nevoi), fugi­ seră de la ţărm şi se ascunseseră pe înălţim i. 9 Caesar şi-a debarcat trupele şi a ales u n loc potriv it p e n tru tabără. A flînd de la prizonieri unde se opriseră tru p ele duşm anilor, a lăsat lingă m are 10 cohorte şi 300 de călăreţi ca să păzească corăbiile şi, în tim pul străjii a tre ia 18, a po rn it spre duşm ani. In priv in ţa flotei n-avea nici o grijă, cu a tît m ai m ult cu cît o lăsase ancorată pe un ţărm lin şi neted. Com anda garnizoanei şi a flotei o încredinţase lui Q. A trius. D upă ce a m ers aproape 12 000 de paşi în tim pul nopţii, a observat tru p ele duşm anilor. A ceştia în ain ta­ seră spre flu v iu 19 cu cavaleria şi carele lor; aflîndu-se la o înălţim e m ai m are decît noi, au încercat să ne îm pie­ dice trecerea, începînd lupta. Respinşi de cavaleria noas­ tră, s-au ascuns în păduri, unde găsiseră o poziţie foarte bine în tă rită de la n a tu ră şi de m ina om enească, pe care se pare că o pregătiseră m ai dinainte în vederea unui război civil, căci tăiaseră foarte m ulţi copaci cu care astupaseră toate in trările. Risipiţi în g ru p u ri mici, tră ­ geau din păduri asupra noastră, încercînd să ne îm pie­ dice să pătrundem în ău n tru l fortificaţiilor lor. însă sol­ daţii legiunii a VII-a, după ce au form at o testudo20 şi au îm pins o terasă pînă la în tă ritu ri, au ocupat terenul şi i-au alungat pe duşm ani din păduri, alegîndu-ne num ai cu cîţiva răniţi. Caesar i-a oprit să-i urm ărească mai departe pe fugari, deoarece nu cunoştea regiunea şi fiindcă o m are p arte din zi trecuse deja, iar el voia să folosească restu l tim pului p e n tru fortificarea taberei. 10 A doua zi dim ineaţa, Caesar şi-a trim is pedestraşii si călăreţii în u rm ărirea fugarilor în trei direcţii. Ei stră ­ bătuseră o distanţă destul de m are, reuşind chiar să zărească ultim ele rînduri ale duşm anilor, cînd nişte călă­

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A tV-A

183

reţi trim işi de Q. A trius vin la Caesar şi-l an u n ţă că noaptea trecu tă o fu rtu n ă foarte putern ică avariase şi aruncase pe ţărm aproape toate corăbiile; ancorele şi odgoanele nu rezistaseră, ia r corăbiile şi cîrm acii nu pu­ tu seră ţine piept violenţei fu rtu n ii; corăbiile, lovindu-se unele de altele, suferiseră m ari stricăciuni. 11 Cînd Caesar a aflat aceasta, trim ite ordin legiu­ nilor şi cavaleriei să se oprească în locul în care le va sosi ordinul şi să se întoarcă înapoi. El însă se înapoiază la corăbii şi constată personal cam aceleaşi lucruri pe care le aflase de la inform atori şi din scrisoare: aproape 40 de corăbii erau pierdute, iar celelalte p ărea că vor p u tea fi rep a ra te după o m uncă grea. Caesar alege, aşa­ dar, m eşteşugari21 din rîn d u l legiunilor şi m ai porunceşte să fie chem aţi şi alţii de pe continent. Scrie lui Labienus să construiască cu legiunile care erau cu el cît m ai m ulte corăbii. Deşi e ra o m uncă foarte grea şi obositoare, totuşi a socotit că lucrul cel m ai bun este să tragă corăbiile pe uscat şi să le unească cu tab ăra p rin tr-o fortificaţie co­ m ună. Aceste operaţii i-au lu at aproape 10 zile, soldaţii neîncetînd lucrul nici noaptea. D upă ce corăbiile au fost trase pe uscat şi tab ă ra foarte bine fortificată, Caesar lasă aceleaşi tru p e de m ai înainte să păzească flota, ia r el se înapoiază în locul de unde venise. Cînd a ajuns acolo, a găsit num eroase tru p e de b ritan n i care se adunaseră din toate părţile şi, de comun acord, încredinţaseră lui C assivellaunus com anda suprem ă şi conducerea războ­ iului. Cam la o d ep ărtare de 80 000 de paşi de m are, un fluviu n um it Tam esis22 desparte ţa ra acestuia de trib u ­ rile m aritim e. P înă atunci, C assivellaunus nu încetase să se războiască cu celelalte trib u ri, d ar team a pricinuită de sosirea noastră îi determ inase pe b ritan n i să-i încre­ dinţeze com anda suprem ă a războiului. 12 P a rte a din oam eni care, după Pe coastă locuiesc tru a se război şi

interior a B ritanniei este locuită de o tradiţie orală23, se p retin d băştinaşi. belgi, care veniseră din ţa ra lor pen­ a prăda; aproape toţi poartă num ele

184

CAESAR

trib u rilo r din care se tra g 24; după război s-au stabilit aici şi au început să cultive ogoarele. Populaţia este extrem de num eroasă, casele, asem ănătoare cu cele din Gallia, sînt foarte dese şi există un m are num ăr de turm e. B ritannii folosesc d rep t m onedă aram a, bani de a u r sau drugi de fier de o anum ită greutate. în interiorul insulei se află cositor, iar pe coastă fier, însă în cantitate mică; aram a se im portă25. Ca şi în Gallia, există tot felul de arbori, în afară de fag şi de brad. Locuitorii socotesc o nelegiuire să m ănînce iepuri, găini sau gîşte; totuşi, le cresc de plăcere. Clima este mai tem perată decît în G allia26, frigul fiind mai slab. 13 Insula are o form ă triunghiulară; una d intre latu ri se află în faţa G alliei27. U nul din colţurile acestei laturi, cel dinspre C antium 28, unde acostează aproape toate co­ răbiile care vin din Gallia, este în d re p tat spre răsărit, celălalt, mai înclinat, spre miazăzi. Această coastă se în­ tinde pe o distanţă de aproape 500 000 de paşi. A doua este aşezată spre Spania şi apus29; în această parte se găseşte H ibernia30, care e socotită de două ori mai mică decît B ritannia; în tre ea şi B ritanm a este aceeaşi dis­ tan ţă ca cea d intre B ritannia şi Gallia. La jum ătatea d ru ­ m ului se află o insulă num ită Mona31; se spune că mai există şi alte insule m ai m ici32, vecine cu B ritannia, unde, după unii autori, noaptea a r dura 30 de zile în tim pul solstiţiului de iarnă. în cercetările pe care le-am făcut, n-am aflat nim ic cu priv ire la aceasta; am constatat doar, prin m ăsurători exacte cu aju to ru l clepsidrelor33, că nop­ ţile sînt m ai scurte decît pe continent. D upă părerea autorilor pom eniţi m ai sus, lungim ea acestei coaste este de 700 000 de paşi34. A treia coastă este în d rep tată spre nord şi în faţa ei nu se află altă ţară; doar unul din colţuri este m ult în clin at spre G erm ania. D upă cum se crede, lungim ea ei a r fi de 800 000 de paşi35. în felul acesta, întreaga insulă are un p erim etru de 2 000 000 de paşi. 14 D intre toţi locuitorii B ritanniei, cei mai civilizaţi sînt cei din C antium , regiune în întregim e m aritim ă.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

185

M oravurile lor nu se deosebesc m u lt de cele ale gallilor. M ajoritatea locuitorilor din interior nu seam ănă grîu, ci se hrănesc cu lapte şi carne şi se îm bracă în piei de anim ale. Toţi britan n ii însă se vopsesc cu drobuşor36, care produce o culoare albastră; din această cauză au o înfăţişare groaznică în tim pul luptelor. P oartă p ărul lung şi-şi rad toate părţile .corpului, în afară de cap şi de buza superioară. Cîte 10 sau 12 bărbaţi au soţii com une între ei, mai ales fraţii cu fraţii şi p ărinţii cu fiii. Copiii care se nasc ap arţin prim ului soţ. 15 C avaleria şi carele duşm anilor au av u t o ciocnire puternică cu cavaleria noastră, care era în m arş37; totuşi, peste tot am fost învingători şi i-am respins pe duşm ani spre p ăduri şi dealuri, dar, după ce am om orît o bună parte din ei, am p ierd u t cîţiva oameni, din cauză că i-am u rm ărit cu prea m ultă îndîrjire. D upă cîtva tim p, luînd p rin surp rin d ere pe soldaţii noştri, care, ocupaţi fiind cu în tărirea taberei, n-au lu at nici o m ăsură de prevedere, duşm anii au n ăv ălit deodată d :n păduri şi, aruncîndu-se asupra celor care făceau de gardă în faţa taberei, au dat o luptă înverşunată. Caesar a trim is în a ju to r două co­ horte; acestea — erau prim ele din două legiuni — s-au aşezat la o m ică distanţă una de cealaltă. Duşm anii însă, dat fiind faptul că soldaţii noştri erau speriaţi de noul fel de luptă, au năvălit cu m are îndrăzneală în m ijlocul lor şi s-au retras de acolo fără pierderi. în acea zi a fost ucis Q. Laberius Durus, trib u n m ilita r38. După ce au mai fost trim ise în a ju to r m ai m ulte cohorte, duşm anii au p u tu t fi respinşi. 16 Cum întreaga luptă s-a desfăşurat în faţa taberei, sub ochii tu tu ro r, s-a văzut că pedestraşii noştri nu erau bine pregătiţi să lupte îm potriva unui asem enea duşm an; fiind prea greu înarm aţi, nu puteau să-l urm ărească în retrag ere şi nu îndrăzneau să se îndepărteze de stea­ g u ri39. Pe de altă parte, p e n tru cavalerie acest fel de luptă era foarte prim ejdios, deoarece de cele m ai m ulte ori duşm anii se retrăg eau într-adins şi, după ce-i atrăgeau pe călăreţi la o oarecare distanţă de legiuni, săreau din

188

CAESAR

launus, a p ă ra tă de păduri şi de m laştini; acolo se adu­ nase un n u m ăr destul de m are de oam eni şi de vite. B ritannii num esc „cetate" o pădure în care cu greu se poate pătrunde, pe care au îm ărit-o cu m eterez şi un şanţ şi în care obişnuiesc să se refugiere p e n tru a se feri de năvălirea duşm anilor. Caesar se îndreaptă intr-acolo cu legiunile şi găseşte un loc bine în tă rit de la n a tu ră şi de m îna omenească, pe care totuşi se sdeşte să-l atace din două părţi. D upă o scurtă rezistenţă, duşm anii n -au m ai p u tu t face faţă atacului nostru şi au fugit prin altă parte a cetăţii. Acolo s-a găsit un m are num ăr de vite; m ulţi oameni au fost prinşi şi ucişi în tim p ce fugeau. 22 în tim p ce aici se petreceau aceste lucruri, Cassivellaunus trim ite soli la C antium , despre care am spus mai înainte că este o regiune m aritim ă şi care e condusă de p a tru regi: C ingetorix, C arvilius, Taxim agulus şi Segovax; acestora le porunceşte să atace şi să ia cu asalt, pe neaşteptate şi folos'nd toate forţele, tab ăra corăbiilor. Cînd au ajuns la tabără, soldaţii noştri s-au n ăpustit asupra lor, au ucis pe m ulţi d in tre ei şi au luat prizonier chiar pe u n com andant de origine nobilă, Lugotorix; apoi s-au întors în tab ără fără să fi suferit vreo pierdere. Aflînd de această luptă, Cassivellaunus, descurajat de atîtea înfrîngeri, de devastarea teritoriului său şi m ai ales de faptul că fusese părăsit de celelalte trib u ri, a trim is soli la Caesar, prin m ijlocirea atreb atu lu i Commius, p e n tru a se supune. Din cauza m 'şcărilor care p u ­ teau izbucni pe neaşteptate în Gallia, Caesar hotărîse să petreacă iarna pe continent şi, cum nu m ai era m ult pînă la sfîrşitul verii, îşi dădea seam a că duşm anii puteau tărăgăna lucrurile pînă atunci; de aceea ordonă să i se predea ostatici şi fixează trib u tu l pe care B ritannia tre ­ buia să-1 plătească în fiecare an poporului rom anv‘; lui C assivellaunus îi interzice cu h o tărîre să facă vreun rău lui M andubracius şi trinovanţilor. 23 După ce a p rim it ostaticii, Caesar şi-a adus din nou arm ata la ţărm u l m ării, unde a găsit corăbiile rep a­ rate. După ce le-a dat drum ul pe m are, deoarece avea un m are n u m ăr de prizonieri şi fiindcă m ai m ulte corăbii

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

189

pieriseră din cauza furtunii, a hotărît să-şi treacă arm ata în două convoaie. S-a întîm plat ca nici anul acesta şi nici anul trecut, în ciuda atîto r dru m u ri făcute, să nu se piardă nici u n a din corăbiile a tît de num eroase care tran sp o rtau trupe. Dim potrivă, num ai foarte puţine din corăbiile care-i fuseseră trim ise înapoi goale de pe con­ tinent, fie că ap arţineau prim ului convoi, care-şi debar­ case trupele, fie că făceau parte din cele 60 de corăbii construite de Labienus m ai tîrziu, au ajuns la destinaţie. A proape toate celelalte au fost aruncate pe ţărm . După ce le-a a şte p tat în zadar cîtva timp, Caesar, de team ă să nu fie îm piedicat de anotim p să m ai navigheze, căci se apropia echinocţiul, s-a văzut silit să-şi îm barce tru ­ pele; apoi s-a a şte rn u t o m are linişte, iar el a ridicat ancora la începutul străjii a doua şi în zorii zilei a ajuns la ţărm cu toate corăbiile în bună stare. 24 D upă ce a tra s corăbiile pe uscat şi a ţin u t adu­ n area gallilor la S am arobriva45, Caesar a fost nevoit să-şi aşeze arm ata în tab ăra de iarnă altfel decît în anii tre ­ cuţi şi să-şi repartizeze legiunile în m ai m ulte ţin u tu ri, deoarece, din cauza secetei, se făcuse p u ţin grlu în Gallia în acel an. Pe u n a d intre legiuni a trim is-o în ţa ra m orinilor, sub com anda legatului Q. Fabius, pe alta în ţara nervilor, sub com anda lui Q. Cicero46, pe a IlI-a în ţara esuviilor, sub comanda lui L. Roscius; a poruncit ca a IV -a să ierneze îm preună cu T itus Labienus în ţara rem ilor, la hotarele treverilor. In ţara belgilor a aşezat trei legiuni sub com anda quaestorului M. Crassus47 şi a legaţilor L. M unatius Plancus şi C. Trebonius. în ţara eburonilor, care în cea m ai m are p a rte locuiesc între Mosa şi R in şi care erau conduşi de A m b'orix şi C atuvolcos, a trim is o legiune pe care o recrutase de curînd la nord de P ad şi cinci cohorte. în fru n tea acestor ostaşi a pus pe legaţii Q. T iturius Sabinus şi L. A urunculeius Cotta. Caesar credea că prin această repartizare a legiu­ nilor va putea să îm plinească foarte uşor lipsa de grîu. Totuşi, taberele de iarnă ale acestor legiuni nu se aflau la o distanţă m ai m are de 100 000 de paşi una de alta, cu excepţia legiunii pe care o încredinţase lui L. Ros­ cius, ca s-o ducă în regiunea cea m ai lin iştită şi complet

190

CAESAR

pacificată. Caesar a h o tărît să răm înă în G allia pînă ce va afla că legiunile au fost cantonate şi că taberele au fost întărite. 25 La carnuţi era u n om de neam m are, Tasgetius, ai cărui străm oşi fuseseră regi în ţara lor. Fiindcă se folo­ sise în toate războaiele de sp rijin u l lui deosebit, Caesar îi redase rangul străm oşilor, ca să-l răsplătească pentru vitejia şi devotam entul lui. în al treilea an de domnie, duşm anii, îndem naţi pe faţă de m ai m ulţi oameni din trib, l-au ucis în taină. Crim a este adusă la cunoştinţa lui Caesar. F iind m ulţi complici, Caesar s-a tem u t ca nu cum va, la îndem nul lor, trib u l să se revolte; de aceea a poruncit lui L. Plancus să plece repede cu legiunea din ţa ra belgilor la carnuţi, să ierneze acolo şi totodată să aresteze şi să trim ită la el pe aceia despre care va afla că erau vinovaţi de uciderea lui Tasgetius. în tre tim p a fost în ştiin ţat de către toţi aceia cărora le încredinţase legiunile că au ajuns la taberele de iarnă, pe care le-au fortificat. 26 Cam la 15 zile de la sosirea lor în tab ăra de iarnă, a izbucnit deodată o răscoală, provocată de A m biorix şi Catuvolcos. Aceştia, după ce au ven it pînă la graniţele ţării lor ca să stea la dispoziţia lui Sabinus şi Cotta şi după ce au adus griul în tab ăra de iarnă, îndem naţi de solii trev eru lu i Indutiom arus, şi-au a ţîţa t supuşii la ră s­ coală şi, după ce au atacat p rin su rp rin d ere pe cei care se duseseră după lem ne, s-au în d re p tat cu forţe puternice spre tab ăra noastră ca s-o ia cu asalt. Ai noştri au pus repede m îna pe arm e şi s-au u rca t pe m eterez, în tim p ce călăreţii spanioli, ieşind pe una d in tre porţi, au b iru it în tr-o luptă de cavalerie. Duşm anii, pierzîndu-şi spe­ ra n ţa că vo r învinge, şi-au retras trupele de la asediu. Apoi, potriv it obiceiului lor, au strig at să vină careva d in tre ai noştri la o întrevedere, căci aveau să ne spună anum ite lucruri de interes com un în u rm a cărora sperau să se poată în lă tu ra neînţelegerile. 27 P e n tru această în trevedere sîn t trim işi la ei C. A rpineius, cavaler rom an, prieten cu Q. T iturius, şi un

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

191

oarecare Q. Iunius din Spania, care m ai venise înainte de cîteva ori la A m biorix cu m isiuni din partea lui Cae­ sar. A m biorix le-a m ă rtu risit că-i era foarte în d ato rat lui Caesar p e n tru binefacerile sale, căci m ulţu m ită lui scă­ pase de trib u tu l pe care-1 plătea în mod reg u lat veci­ nilor săi, atuatucii, iar Caesar îi dăduse înapoi pe fiul său şi pe cel al fratelui său, pe care atuatucii îi luaseră ca ostatici şi-i ţin u seră în lan ţu rile sclaviei. în ceea ce priveşte asedierea taberei, el a acţionat îm potriva felului său de a gîndi şi a voinţei sale, fiind constrîns de trib; au to ritatea sa e de asem enea n atu ră, încît m ulţim ea nu are m ai pu ţin e d rep tu ri asupra lui decît are el asu p ra m ulţim ii. în afară de asta, trib u l a început războiul pen­ tru că n u a p u tu t rezista în faţa conspiraţiei n eaştep tate a gallilor. P u tea dovedi uşor acest lu cru p rin propria-i neputinţă, căci nu era a tît de lipsit de experienţă încît să creadă că v a reuşi să înfrângă pe rom ani cu trupele sale. în tre ag a Gallie luase însă h o tărîrea ca în această zi să fie atacate toate taberele de iarn ă ale lui Caesar, p e n tru ca nu cum va vreo legiune să poată veni în a ju ­ toru l alteia. Cu greu a r fi p u tu t refuza nişte galii pe alţi galii, m ai ales că h o tărîrea fusese lu ată în vederea redobîndirii libertăţii comune. Întrucît, din patriotism , şi-a îndeplinit datoria faţă de galii, se gîndea acum la obliga­ ţiile pe care le avea faţă de Caesar p e n tru binefacerile prim ite şi îl sfătuia, îl ru g a pe T iturius, în num ele legă­ turii de ospitalitate, să se îngrijească de salvarea sa şi a soldaţilor. O tru p ă num eroasă de germ ani a tre c u t R inul şi va sosi acolo în două zile. Rom anii singuri trebuiau să hotărască dacă vor să-şi scoată trupele din tab ăra de iarn ă m ai înainte ca vecinii să observe aceasta şi să le ducă la Cicero, care se afla la o d istanţă de 50 000 de paşi, sau la Labienus, care se afla p u ţin m ai departe''8. El făgăduia şi în tărea p rin ju ră m în t că le va acorda liberă trecere p rin ţara sa. Procedînd astfel, pe de o parte îşi servea tribul, în tru c ît îl scăpa de staţionarea trupelor rom ane în tim pul iernii, iar pe de alta îşi arăta recu­ n o ştin ţa fa ţă de C aesar p e n tru binefacerile lui. D upă aceste cuvinte, A m biorix s-a retras.

192

CAESAR

28 A rpineius şi Iunius au ra p o rta t legaţilor ceea ce au auzit. Legaţii, tu lb u raţi de această vesie neaşteptată, deşi inform aţiile veneau din p artea unor duşm ani, soco­ teau totuşi că trebuie să ţin ă seam a de ele; îi neliniştea m ai ales faptul că era greu de crezut ca un trib puţin cunoscut49 şi slab ca acela al eburonilor să îndrăznească să pornească cu război îm potriva poporului rom an, bazîndu-se num ai pe propriile sale m ijloace. Aşadar, aduc chestiunea în faţa consiliului de război. In tre partici­ panţi au loc m ari discuţii. L. A urunculeius şi m ai m ulţi tribuni, precum şi centurionii prim ei cohorte50, socoteau că nu trebuie să în trep rin d ă nim ic la întîm plare şi să nu părăsească tab ăra de iarnă fără porunca lui Caesar. Ei a ră tau că, „deoarece tab ăra era în tărită, puteau ţine piept germ anilor oricît de num eroşi a r fi ei: dovada o constituia faptul că au rezistat foarte bine prim ului atac al duşm anilor, ba m ai m ult, le-au pricinuit şi m ulte pier­ deri. De grîu nu duceau lipsă; în tre tim p vor sosi a ju ­ toare şi de la taberele vecine51, şi de la Caesar. în sfîrşit, nu este nim ic mai lipsit de chibzuială şi m ai ruşinos decît să iei o h o tărîre cu priv ire la situaţii de cea mai m are im portanţă ţin în d seam a de sfatul duşm anilor". 29 Dim potrivă, T iturius striga că va fi prea tîrziu atunci cînci trupele duşm anilor, aliindu-se cu germ anii, vor deveni mai num eroase sau cînd se va întîm pla vreo nenorocire în taberele de iarnă cele m ai apropiate. P en­ tru a lua o h o tărîre nu aveau decît acest scu rt prilej. T iturius credea că Caesar plecase în Italia; „dacă Caesar ar fi fost în Gallia, carnuţii nu a r fi pus la cale om orîrea lui Tasgetius, iar eburonii nu a r fi p o rn it îm potriva ta ­ berei cu atîta dispreţ faţă de n o i“. T iturius m ai spunea că „el ţinea seam a de situaţie, nu de faptul că duşm anii fuseseră aceia care îi înştiinţaseră. R inul era aproape; m oartea lui A riovistus52 şi victoriile noastre de m ai îna­ inte produseseră o m are durere germ anilor; Gallia, care după ce suferise atîtea um ilinţe fusese supusă de poporul rom an şi îşi pierduse gloria m ilitară de altădată, ardea de dorinţa de a se răzbuna. în sfîrşit, cine a r putea crede că A m biorix a recurs la asem enea h o tărîre fără să fi av u t un m otiv bine întem eiat? Şi în tr-u n caz, şi în celă­

r ă z b o iu l

g a l l ic

,

cartea

a

v -a

193

lalt, p ărerea sa prezenta garanţii: dacă situaţia nu era gravă, vor ajunge la legiunea cea m ai apropiată fără nici o prim ejdie; dacă G allia' întreagă se unea cu germ anii, rom anii îşi puteau găsi scăparea num ai într-o retragere rapidă. D im potrivă, ce u rm ări ar putea avea propunerea lui Cotta şi a celor de aceeaşi părere cu el? Dacă această propunere nu prezenta u n pericol im ediat, în orice caz rom anii a r fi av u t să se team ă de o foam ete provocată de un asediu îndelungat". 30 D upă ce a avut loc această discuţie de o p arte şi de alta, în tru c ît C otta şi centurionii prim ei cohorte se îm potriveau cu înverşunare, Sabinus a spus: „Ei bine, fiţi m ulţum iţi dacă v reţi aşa!“ şi, ridicînd vocea ca să-l audă bine o m are p arte din soldaţi, a continuat astfel: „D intre voi, n u sînt eu acela care să se team ă cel mai m ult de m oarte; soldaţii vor şti să judece; în caz că s-ar întîm pla vreo nenorocire, ţie îţi vor cere socoteală, Cotta; dacă le-ai perm ite, s-ar uni poim îine cu taberele vecine şi a r putea în fru n ta îm preună prim ejdiile războiului şi n -ar pieri de sabie sau de foame, respinşi şi surghiuniţi departe de tovarăşii lo r“. 31 A dunarea ia sfîrşit; cei de faţă se string în juru l celor doi legaţi şi-i roagă să nu înrăutăţească situaţia prin neînţelegerile şi încăpăţînarea lor; le ara tă că „si­ tuaţia este uşoară fie că răm în, fie că pleacă, însă num ai cu condiţia ca toţi să fie de aceeaşi părere; dim potrivă, nu văd nici un m ijloc de scăpare dacă există neînţele­ geri". Discuţiile se prelungesc pînă la m iezul nopţii. în cele din urm ă, Cotta, em oţionat, se declară învins şi tri­ um fă p ărerea lui Sabinus. Se an u n ţă că vor pleca în zorii zilei. R estul nopţii îl petrec veghind; fiecare soldat se uită în ju ru l său să vadă ce poate tran sp o rta cu el şi ce e constrîns să părăsească din echipam entul taberei de iarnă. Se născoceşte to t ceea ce făcea m ai prim ejdioasă plecarea a doua zi dim ineaţa şi to t ceea ce putea m ări pericolul din cauza oboselii soldaţilor nedorm iţi. în zorii zilei, trupele plecară din tab ă ră ca nişte oa­ m eni care a r fi fost convinşi că sfatul pe care îl prim i­ seră de la A m biorix le venea din p artea unuia d intre cei 13 — Războiul g allic

^

194

CAESAR

m ai buni prieteni şi nu din p a rtea unui duşm an; m ergeau într-o coloană de m arş foarte lungă şi cu foarte m ulte bagaje. 32 Duşm anii, înţelegînd din agitaţia şi din neodihna soldaţilor noştri din tim pul nopţii că aceştia vor pleca, au aşezat curse în păduri în două părţi, în tr-u n loc favo­ rabil şi ascuns, la o distanţă de aproape 2 000 de paşi de tabără; acum aştep tau sosirea rom anilor. D upă ce m ajo­ rita te a tru p elo r a coborît într-o vale m are, duşm anii au a p ă ru t deodată din am bele p ărţi ale acestei văi, au în ­ ceput să-i urm ărească de aproape pe cei din ariergardă, să-i îm piedice pe cei din avangardă să urce şi au dat lupta în tr-o poziţie foarte neprielnică p e n tru noi. 33 Abia atunci T iturius, care m ai înainte nu luase nici o m ăsură de prevedere, începe să se agite, aleargă în toate părţile şi aşează cohortele; totuşi, şi aceste acţiuni le îndeplineşte cu team ă, în aşa fel încît părea că-şi pierduse cu totul cum pătul. A ceasta se întîm plă de obicei acelora care sînt nevoiţi să ia o h o tărîre în u lti­ m ul m om ent. D im potrivă, Cotta, care se gîndise că ase­ m enea surprize se pu teau ivi pe d rum şi din această cauză fusese îm potriva plecării, nu neglija nim ic din ceea ce e ra de folos p e n tru salvarea com ună: se adresa soldaţilor şi-i îm bărbăta, îndeplinindu-şi astfel datoria de general, în tim p ce în lupte şi-o îndeplinea pe aceea de soldat. Din cauza lungim ii m ari a coloanei, legaţilor le era greu să facă totul personal şi să ia în fiecare loc m ăsurile necesare; de aceea a u poruncit ca soldaţii să fie a n u n ţa ţi să părăsească bagajele şi să form eze u n cerc53. Deşi această ho tărîre n u este de condam nat în asem enea îm p reju rări, totuşi a av u t u rm ări neplăcute; ea a slăbit încrederea soldaţilor noştri şi a m ărit înflăcărarea duşm a­ nilor p e n tru luptă, fiindcă se p ărea că această h o tărîre fusese lu ată dintr-o team ă foarte m are şi din desperare, în afară de asta, s-a m ai întîm plat ceva care era inevi­ tabil: soldaţii au p ărăsit steagurile în m asă, fiecare alergînd să caute şi să ia din bagaje lucrurile la care ţin e a m ai m ult. Peste tot e ra num ai strig ăt şi plînset.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

195

34 B arbarii, dim potrivă, au fost m ai dibaci. Căci co­ m andanţii lor au poruncit să se an u n ţe în toată linia de lu p tă urm ătoarele: „Nim eni să nu părăsească poziţia; a voastră va fi prad a şi vouă vă sînt destinate toate lucru­ rile pe care le vor părăsi rom anii; gîndiţi-vă deci că totul a tîrn ă num ai de victorie". Ai noştri, deşi erau părăsiţi de com andant şi de zeiţa F ortuna54, totuşi îşi puneau toată nădejdea salvării în vitejie şi, ori de cite ori o cohortă în ain ta la atac, cădea u n m are n u m ăr de duşm ani în locul în care se dădea atacul. O bservînd aceasta, Ambiorix porunceşte să li se spună soldaţilor săi să arunce suliţele de departe, fără să se apropie, şi să se retragă din locul în care vor ataca rom anii: datorită arm elor lor uşoare şi exerciţiilor zilnice, vor putea provoca acestora pierderi serioase; în schimb, cînd rom anii se vor retrage la steagurile lor55, îi vor urm ări din nou. 35 B arbarii au îndeplinit cu cea m ai m are grijă acest ordin: ori de cîte ori o cohortă rom ană ieşea din cerc şi ataca, duşm anii se retrăgeau în cea mai m are grabă. în tim pul acesta, în mod inevitabil, locul p ărăsit de cohortă răm înea descoperit şi flancul ei drept, lipsit de apărare, era atacat cu suliţe. Apoi, cînd cohorta revenea în locul de unde plecase, era înconjurată şi de barbarii care se retrăseseră şi de cei care răm ăseseră în apropiere. Dacă, dim potrivă, ai noştri nu voiau să iasă din cerc, atunci nu m ai aveau posibilitatea să-şi m anifeste c u raju l şi, în ­ ghesuiţi unii în tr-alţii, nu se m ai puteau feri de suliţele aruncate de o m ulţim e a tît de m are de duşm ani. Cu toate că suferiseră atîtea neajunsuri şi aveau aşa m ulte pier­ deri, după ce trecuse o bună p arte din zi (se luptaseră din zorii zilei pînă la ora a 8-a56), mai rezistau încă, fără să săvîrşească ceva nedem n de ei. în clipa aceasta, o lance scurtă străpunge am îndouă coapsele lui T. Balentius, bărb at viteaz şi cu m are autoritate, care anul trecut' fusese prim ipilus57. Q. Lucanius, care avea acelaşi grad, este ucis în tim p ce lu p ta vitejeşte şi venea în aju to ru l fiului său îm presurat de duşm ani. L egatul L. Cotta este ră n it de o piatră d rep t în m ijlocul feţei pe cînd îm băr­ băta toate cohortele şi centuriile.

196

CAESAB

36 T u lburat de aceste întîm plări, Q. Titurius, vâzîndu-1 de departe pe A m biorix cum îşi îm bărbătează sol­ daţii, trim ite la el pe tălm aciul său, Cn. Pom peius, ca să-l roage să-l cruţe pe el şi pe soldaţii săi. La cuvintele solului, A m biorix a răspuns astfel: „Sabinus poate sâ vină să stea de vorbă cu m ine dacă vrea; sper să obţin de la arm ată ca soldaţii lui Sabinus să fie cruţaţi; în ceea ce-1 priveşte pe com andant, este sigur că nu i se va face nici un rău; de asta g aran tez”. Sabinus comunică aceste lucru ri lui Cotta, care era răn it, şi-i propune să părăsească am îndoi lu p ta şi să m eargă să stea de vorbă cu Am biorix; îi spune că speră să obţină de la acesta să li se cruţe viaţa lor şi a soldaţilor lor. Cotta refuză să m eargă la un duşm an în arm at şi persistă în refuzul său. 37 Sabinus ordonă tribunilor m ilitari pe care-i avea atunci în ju ru l său şi centurionilor din prim a cohortă să-l urm eze; după ce s-a apropiat de A m biorix, prim ind ordinul să arunce arm ele, se supune şi porunceşte oam e­ nilor săi să facă acelaşi lucru. în tim p ce discuta despre condiţii şi A m biorix lungea vorba în m od intenţionat. Sabinus e înconjurat pe nesim ţite şi ucis. A tunci, duş­ manii, p o triv it obiceiului lor, strigă: „Victorie, victorie!”, scot urlete şi năvălesc asupra soldaţilor noştri, producînd învălm ăşeală în rîn d u rile lor. Acolo piere luptînd L. Cotta şi cea m ai m are p arte d intre soldaţi. C eilalţi se refugiază în tab ăra de unde plecaseră. U nul d intre aceştia, stegarul L. Petrosidius, fiind h ă rţu it de aproape de o m are m ul­ ţim e de duşm ani, aruncă steagul în ău n tru l m eterezului şi cade răp u s în faţa taberei, lu ptînd cu cea mai m are vitejie. P înă la căderea nopţii, soldaţii rezistă cu greu asaltului; în tim pul nopţii, pierzîndu-şi nădejdea de a scăpa, se sinucid toţi pînă la unul. Cîţiva, care scăpaseră din luptă, ajung la legatul T. Labienus, în tab ăra de iarnă, după ce rătăciseră prin păduri şi-l înştiinţează de cele întîm plate. 38 Plin de tru fie în urm a acestei victorii, Am biorix pleacă im ediat cu cavaleria în ţa ra atuatucilor, care erau vecini cu regatul lui; m erge fără oprire zi şi noapte şi

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

197

porunceşte pedestrim ei să-l urm eze de aproape. A tuatucilor le povesteşte cele întîm plate şi-i aţîţă la revoltă; a doua zi soseşte la nervi şi îi îndeam nă să nu piardă oca­ zia de a se elibera o dată p en tru totdeauna şi de a se răzbuna pe rom ani p entru loviturile pe care le-au sufe­ rit din partea lor. Le a ra tă că au fost om orîţi doi legaţi şi că a p ierit o m are parte din arm ată; nu este nici o greutate ca nervii să atace pe neaşteptate legiunea care iernează sub com anda lui Cicero şi s-o masacreze. Le prom ite că le va da aju to r în această acţiune. Cu aceste vorbe îi convinge cu u şurinţă pe nervi. 39 A şadar, după ce au trim is soli la ceutroni, grudii, levaci, pleum oxii, geidum ni58, care sînt toţi sub stăpînirea lor, nervii string cît m ai m ulte tru p e şi se reped pe neaşteptate spre tabăra de iarn ă a lui Cicero, la care nu ajunsese încă ştirea m orţii lui T iturius. Şi lui Cicero i s-a întîm plat ceva ce era de aştep tat: cîţiva soldaţi, care se d epărtaseră în p ăduri p e n tru a aduce lem ne de ars şi de construcţie, au fost luaţi p rin surprindere de sosirea neaşteptată a cavaleriei. D upă ce i-au înconjurat în m are num ăr, eburonii, nervii, atuatucii, precum şi aliaţii şi clienţii lor, încep să atace legiunea. Soldaţii noştri aleargă repede la arm e şi urcă pe m e­ tereze. A fost o zi grea, căci duşm anii îşi puneau toată nădejdea în iuţeală şi credeau că vor fi veşnic învingă­ tori dacă vor obţine această victorie. 40 Im ediat Cicero trim ite o scrisoare lui Caesar, prom iţînd m ari recom pense curierilor dacă scrisoarea va ajunge pînă la el. însă toate drum urile erau ocupate de duşm ani şi curierii sînt opriţi. în tim pul nopţii, din lem ­ nul adus p e n tru fortificaţii, se clădesc cu o iuţeală de necrezut 120 de tu rn u ri; se term ină lucrările de fortifi­ caţie, care p ăreau neisprăvite. A doua zi, duşm anii, care strînseseră tru p e m ult m ai num eroase, asaltează tabăra, um plu şanţul. Ai noştri rezistă la fel ca în ziua prece­ dentă. Acelaşi lucru se repetă în zilele urm ătoare. Noap­ tea lucrul nu se în treru p e de loc; nici bolnavii, nici ră ­ niţii nu se pot odihni în tim pul nopţii; se fac toate p re ­ gătirile necesare p e n tru asaltul de a doua zi: se pregă­

198

CAESAR

tesc m ulţi p ari ascuţiţi şi căliţi în foc, m ulte suliţe grele de asalt, se construiesc tu rn u ri cu mai m ulte etaje des­ p ă rţite p rin scînduri, se îm pletesc din nuiele creneluri şi parapete59. însuşi Cicero, deşi avea o sănătate şubredă, nu-şi rezerva nici m ăcar noaptea tim p p e n tru odihnă, astfel că soldaţii l-au înconjurat şi l-au constrîns, prin insistenţele lor, să se cruţe. 41 A tunci com andanţii şi fruntaşii nervilor, care aveau oarecare cuvînt la Cicero şi m otive de prietenie cu el, spun că doresc să-i vorbească. D îndu-li-se putinţa să stea de vorbă cu el, ei rep etă aceleaşi vorbe pe care le adresase A m biorix lui Titurius, „că toată Gallia se află sub arm e, că germ anii au tre c u t Rinul, că tab ăra de iarnă a lui Caesar şi a celorlalţi este asediată". în afară de asta m ai pom enesc şi de m oartea lui Sabinus; pentru a fi crezuţi, îl ara tă pe Am biorix. Spun că rom anii se înşală dacă aşteaptă v reu n aju to r de la oam eni care nu mai au încredere în propria lor situaţie. Totuşi, ei, nervii, nutresc astfel de gînduri faţă de Cicero şi de poporul ro­ man, încît n u le refuză nim ic în afară de tab ăra de iarnă şi nu se îm potrivesc decît înrădăcinării acestui obicei a] rom anilor de a se aşeza în tabere de iarnă. Ei vo r p er­ m ite rom anilor să părăsească teferi tab ăra de iarnă şi să plece fără team ă în orice parte vor voi. La acestea Cicero a răspuns doar a tît: „Nu este în obiceiul poporului rom an să prim ească condiţii de la u n duşm an înarm at; dacă vor preda arm ele, se vor bucura de sp rijinul său şi vor putea trim ite soli la Caesar; speră că Caesar le va satisface ce­ rerile, avînd în vedere sp iritu l lui de d rep tate". 42 înşelaţi în speranţele lor, nervii înconjură tabăra de iarn ă cu un m eterez înalt de 10 picioare şi cu u n şanţ lat de 15 picioare. Cunoşteau această m etodă, pe de o parte, în urm a legăturilor pe care le avuseseră cu noi în anii trecuţi, iar pe de altă p arte de la cîţiva prizonieri din arm ata noastră. însă, neavînd uneltele de fier nece­ sare p e n tru aceste lucrări, erau nevoiţi să taie brazdele de iarbă cu săbiile, să scoată păm întul cu m îinile şi să-l transporte în m antalele lor60. D atorită acestor lucrări s-a putut cunoaşte n um ărul oam enilor, căci în m ai p uţin de

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

199

3 ore au construit o în tă ritu ră cu un perim etru de 15 000 de picioare. în zilele u rm ătoare au început să construiască tu rn u ri de înălţim ea redutei noastre şi să facă barăci61 şi căngi, aşa -cum învăţaseră to t de la prizonieri. 43 în a şaptea zi de asediu, a izbucnit un v înt foarte puternic şi nervii au început să arunce cu praştiile, după obiceiul gallilor, bulgări de păm înt fierbinţi şi suliţe aprinse62 asupra colibelor acoperite cu paie. Colibele au luat repede foc şi v întul puternic l-a îm p răştiat în toate părţile taberei. D uşm anii, scoţînd strigăte puternice, ca şi cum a r fi cîştigat victoria, au început să îm pingă tu rn u ­ rile şi barăcile şi să se urce pe red u tă pe scări. D ar sol­ daţii noştri au dat dovadă de a tîta curaj şi singe rece, incit, deşi erau înconjuraţi de flăcări din toate părţile, deşi erau copleşiţi de ploaia deasă de suliţe şi vedeau că toate bagajele şi tot av u tu l lor ard, n u num ai că nim eni nu s-a retras de pe red u tă p en tru a-şi părăsi postul, dar aproape că n-a fost soldat care să fi întors m ăcar capul; dim po­ trivă, în această situaţie critică, toţi lu p tau cu cea mai m are în verşun are şi vitejie. Această zi a fost extrem de grea p e n tru noi; cu toate acestea, rezu ltatu l a fost că duşm anii au a v u t foarte m ulţi m orţi şi răniţi, deoarece se îngrăm ădiseră sub red u tă şi cei care veneau ultim ii tăiau retrag erea celor din prim ele rînduri. Cum focul se potolise şi in tr-u n anum it punct un tu rn fusese îm pins şi ală tu ra t de red u ta rom ană, centurionii cohortei a 3-a au p ărăsit postul în care se aflau şi şi-au retras toţi oamenii; apoi au început să facă sem ne duşm anilor şi să-i strige, poftindu-i să in tre dacă vor, însă nim eni n-a îndrăznit să înainteze. Atunci, duşm anii au fost puşi pe fugă cu pietre aruncate din to ate părţile, iar tu rn u l a fost incendiat. 44 E rau în acea legiune doi centurioni foarte viteji, care nu m ai aveau m u lt pînă să ajungă la gradele cele mai înalte63: T. Pullo şi L. Vorenus. A ceştia se certau în tre ei tot tim pul cu priv ire la în tîietatea care trebuia acordată unuia d in tre ei şi în fiecare an se lu p tau cu cea m ai m are în d îrjire p e n tru dem nităţi. în tim p ce se dădea o luptă în v erşu n ată lingă fortificaţii, Pullo spuse: „De ^ e şovăi, Vorenus? Ce prilej m ai aştepţi p e n tru a-ţi arăta vitejia?

i 200

CAESAR

Ziua de azi va hotărî asupra certurilor noastre". Spunînd acestea, iese în afara fortificaţiilor şi dă năvală în rându­ rile duşm anilor care i s-au p ă ru t m ai dese. A tunci nici Vorenus nu răm îne în dosul redutei, ci, tem îndu-se de părerea pe care şi-o vor face toţi despre el, îşi urm ează im ediat rivalul. Lăsînd o distanţă potrivită în tre el şi duş­ mani, Pullo aruncă suliţa şi străpunge pe unul din m ul­ ţim ea de duşm ani care alerga înainte; duşm anii acoperă cu scuturile pe cel lovit şi fă ră suflare, apoi îl atacă cu suliţele pe Pullo şi-l îm piedică să înainteze. Scutul lui Pullo este străp u n s de o suliţă, care se înfige în centiron. Această întîm plare face să se m ute din loc teaca săbiei şi îm piedică m îna d reap tă a centurionului care încerca să-şi scoată sabia; în tim p ce se afla în această încurcă­ tură, este înconjurat de duşm ani. Pe cînd Pullo era la strîm toare, rivalul său, Vorenus, îi vine repede în a ju ­ tor. Im ediat, toată m ulţim ea duşm anilor se întoarce asupra lui, părăsindu-1 pe Pullo, despre care credeau că fusese străpuns de suliţă. Vorenus se lu p tă de aproape cu sabia şi, după ce ucide un duşm an, îi respinge p uţin pe cei­ lalţi; u rm ărindu-i cu prea m ultă înverşunare, cade. La rîndul său este înconjurat, dar îi vine în aju to r Pullo; după ce ucid m ai m ulţi duşm ani, se întorc amîndoi în interiorul în tăritu rilo r, teferi şi acoperiţi de glorie. Astfel s-a ju cat cu ei soarta în rivalitatea lor, încît, deşi d u ş­ mani, şi-au venit în ajutor, salvîndu-se reciproc; nu a fost cu putinţă să se stabilească care dintre ei e superior în ceea ce priveşte vitejia. 45 P e zi ce trecea, asediul devenea tot mai greu şi mai prim ejdios, mai ales că — o m are p arte din soldaţi, fiind istoviţi de răni — răm ăseseră num ai cîţiva apărători. Tot mai des erau trim işi la Caesar curieri cu scrisori. O p arte d intre aceştia au fost prinşi de duşm ani şi ucişi în chi­ nuri sub ochii soldaţilor noştri. în ă u n tru l taberei era un om din trib u l nervilor, pe num e Vertico, de fam ilie bună, care încă de la începutul asediului fugise la Cicero şi-i jurase credinţă desăvîrşită. Vertico convinge un sclav să ducă o scrisoare la Caesar şi-i prom ite libertatea şi m ari recom pense. Sclavul duce scrisoarea închisă în v îrfu l unei suliţe; gali de origine, trece repede p rin tre galii

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

201

fără să trezească vreo bănuială şi ajunge la Caesar64. Acesta află de la el de prim ejdiile p rin care trecea Cicero şi legiunea lui. 46 După ce a p rim it scrisoarea, cam pe la a 11-a oră din zi, Caesar trim ite numaidecât un c u rie r în ţa ra bellovacilor, la quaestorul M. Crassus, a cărui tabără se afla la o distanţă de 25 000 de paşi65. Caesar porunceşte ca legiunea să plece la m iezul nopţii şi să vină în grabă la el. Crassus pleacă im ediat după ce a prim it ştirea. Caesar mai trim ite u n om la legatul C. Fabius, ca să-i spună să-şi aducă legiunea în ţa ra atrebaţilor, pe unde ştia că va trebui să treacă el însuşi. Lui Labienus îi scrie să vină cu legiunea la hotarele nervilor66, dacă va putea să facă aceasta fără să pună în prim ejdie interesele republicii. Fiindcă restul arm atei se afla cam departe, n u a găsit cu cale că trebuie s-o mai aştepte. D in taberele de iarnă vecine strînge vreo 400 de călăreţi. 47 Pe la ora a 3-a, Caesar află de la avangarda lui Crassus de sosirea acestuia; el pleacă şi înaintează în acea zi 20 000 de paşi. încredinţează lui Crassus comanda oraşului Sam arobriva şi-i dă com anda legiunii, deoarece lăsa acolo echipam entul arm atei, ostaticii predaţi de tri­ buri, arhiva oficială şi tot griul pe care îl adusese pentru iarnă. P o triv it ordinului prim it, Fabius nu zăboveşte prea m ult şi iese cu legiunea în ain tea lui Caesar. Labienus aflase de m oartea lui Sabinus şi de m asacra­ rea cohortelor; fiindcă toate tru p ele trev erilo r se în drep­ taseră asupra lui, se tem ea că nu va p u tea ţine piept atacului duşm anilor dacă a r sim ula o fugă din tabără, mai ales că ştia că, în u rm a proaspetei lor izbînzi, treverii fuseseră cuprinşi de tru fia victoriei. De aceea răs­ punde lui Caesar, arătîndu-i cît era de prim ejdios să-şi scoată legiunea din tabără; îi descrie în mod am ănunţit cele ce s-au în tîm p lat la eburoni şi îl inform ează că toate trupele de pedestraşi şi de călăreţi ale treverilor s-au oprit la o distanţă de 3 000 de paşi de tabăra sa. 48 Caesar a aprobat hotărîrea lui. în şelat în speran­ ţele sale de a avea trei legiuni şi nevoit să se m u lţu -

202

CAESAR

m ească num ai cu două, nu înceta totuşi să socotească că salvarea com ună depindea num ai de iu ţeala acţiunii. Vine în m arş fo rţa t în ţa ra nervilor. Aici află de la prizonieri ce se întîm plase în tab ăra lui Cicei'o şi cit de prim ej­ dioasă era situaţia. A tunci convinge, p rin m ari recom pense, pe u n u l din călăreţii galii să ducă o scrisoare lui Cicero. Scrie în gre­ ceşte, p e n tru ea nu cum va, în caz că scrisoarea ar cădea în m îinile duşm anilor, aceştia să afle planurile noastre, în caz că trim isul gali nu va putea pătrunde pînă la Cicero, îl sfătuieşte să lege scrisoarea de cureaua suliţei sale67 şi s-o aru n ce în ău n tru l fortificaţiilor. în scrisoare îl anunţă pe Cicero că a plecat cu legiunile şi că va sosi acolo în scurt tim p; îl îndeam nă să-şi păstreze curajul său de altădată. Gallul, tem îndu-se de prim ejdie, aruncă suliţa, aşa cum fusese sfătuit. D in întîm plare, suliţa s-a în fip t pe un tu rn şi tim p de două zile a răm as neobser­ v a tă de ai noştri; a tre ia zi, un soldat o vede, o sm ulge şi o duce lui Cicero. A cesta citeşte mai în tîi el singur scri­ soarea, apoi o reciteşte în adunarea soldaţilor, care sînt cuprinşi de cea m ai m are bucurie. în clipa aceasta s-a ză­ rit în d e p ărtare fum ul focurilor, ceea ce a în lă tu ra t orice îndoială cu privire la sosirea legiunilor. 49 A flînd aceasta de la iscoadele lor, gallii părăsesc asediul şi pornesc spre Caesar cu toate trupele. Sub arm e erau vreo 60 000 de oameni. D atorită aceluiaşi Vertico, despre care am vorbit mai înainte, Cicero are prilejul să găsească u n gali care să ducă o scrisoare lui Caesar; îl sfătuieşte să m eargă cu băgare de seam ă şi să se grăbească. în scrisoare îl infor­ m ează pe Caesar în mod am ănunţit că duşm anii s-au în ­ d e p ă rtat de el şi că şi-au în d rep tat toate forţele spre Caesar. Scrisoarea soseşte pe la m ijlocul nopţii. Caesar îi înştiinţează pe ai săi şi-i îm bărbătează la luptă. A doua zi în zori ridică tab ăra şi, după ce înaintează aproape 4 000 de paşi, zăreşte m ulţim ea de duşm ani dincolo de o vale68 în care curgea un rîu. Era foarte prim ejdios să dea lu p ta în tr-u n loc neprielnic cînd avea o arm ată a tît de p u ţin num eroasă; în afară de asta, fiindcă ştia că Cicero scăpase de asediu, socotea că poate să m eargă m ai încet

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

203

fără grijă. Aşadar, se opreşte şi îşi în tă reşte tab ăra în tr-u n loc cît se poate de favorabil. Cu toate că această tabără era ea însăşi mică, bună abia p e n tru 7 000 de oam eni şi aceştia fără bagaje, o mai micşorează totuşi cît poate mai m ult, îngustînd drum urile care treceau p rin tabără. In­ ten ţia sa era să producă duşm anilor cel mai m are dispreţ, în tre tim p trim ite iscoade în toate p ărţile p e n tru a afla pe unde poate trece valea cel mai uşor. 50 în această zi au av u t loc cîteva m ici lu p te de ca­ valerie lingă rîu, dar cele două arm ate au răm as în po­ ziţiile lor. Gallii aşteptau tru p ele m ai num eroase, care nu se adunaseră încă. Caesar răm înea pe loc p en tru a putea da lu p ta dincoace de vale, în faţa taberei, în caz că, prefăcîndu-se că-i este team ă, a r fi izbutit să-i atragă pe duşm ani spre poziţia ocupată de el. în caz că nu re u ­ şea, dorea cel puţin, după ce va fi cercetat drum urile, să poată trece valea şi rîu l fără prea m ari prim ejdii. în zorii zilei, cavaleria duşm anilor se apropie de tabăra noastră şi începe lu p ta cu călăreţii noştri. Caesar po­ runceşte călăreţilor să se retrag ă în tr-ad in s şi să se re ­ fugieze în tabără; totodată dă ordin să se întărească ta ­ băra din toate p ărţile cu o red u tă m ai înaltă decît cea obişnuită şi să se astupe porţile; soldaţii treb u iau să exe­ cute aceste lucrări agitîndu-se cît m ai m ult şi prefăcîndu-se că le este team ă. 51 A dem eniţi de toate aceste vicleşuguri, duşm anii îşi trec trupele peste rîu şi se aşază în linie de lu p tă într-o poziţie neprielnică. în tim p ce ai noştri coboară de pe redută, ei se apropie şi m ai m ult, aruncă din toate p ă r­ ţile suliţe în in terio ru l în tă ritu rii şi, trim iţîn d crainici de ju r îm prejur, an u n ţă că orice gali sau rom an poate să treacă la ei fără prim ejdie înainte de ora a 3-a69 dacă vrea; după această oră nu se va m ai putea trece. D uşm anii ne dispreţuiau în tr-a tîta , încît, deoarece cre­ deau că n u vor putea sparge porţile, care erau astupate num ai de form ă cu u n singur stra t de brazde, unii au început să distrugă părcanele cu niîna, iar alţii să astupe şanţurile. A tunci Caesar năvăleşte pe toate porţile şi îşi aruncă cavaleria asupra duşm anilor, care sîn t puşi nu-

204

CAESAR

m aidecît pe fugă în aşa fel, încît nici u n u l nu s-a mai oprit ca să lupte; om oară o m are parte din ei şi-i fo r­ ţează pe toţi să-şi lepede arm ele. 52 Tem îndu-se să-i urm ărească m ai departe, fiindcă între el şi duşm ani se aflau păduri şi m laştini şi fiindcă îşi dădea seam a că nu m ai putea să le pricinuiască nici cele mai mici pagube, Caesar soseşte în aceeaşi zi la Ci­ cero fără să fi su ferit vreo pierdere. Se m iră de tu rn u ­ rile, barăcile şi fortificaţiile duşm anilor, trece în revistă legiunile şi constată că din 10 soldaţi u n u l era rănit. Toate astea l-au făcut să înţeleagă p rin ce prim ejdie au trecut şi cu cît eroism şi-au făcut datoria soldaţii lui Cicero. Aduce laude lui Cicero şi legiunii sale, potrivit m eritelor lor; se adresează în p arte fiecăruia d intre cen­ turionii şi trib u n ii m ilitari despre care aflase de la Ci­ cero că dăduseră dovadă de un curaj deosebit. Despre nenorocirea lui Sabinus şi a lui Cotta e inform at mai precis de către prizonieri. A doua zi adună soldaţii, le explică situaţia, îi m îngîie şi-i încurajează; le arată că „nenorocirea întîm plată din vina şi lipsa de judecată a unui legat nu treb u ie să-i tulbure, cu a tît m ai m u lt cu cît, datorită protecţiei zeilor nem u rito ri70 şi vitejiei sol­ daţilor noştri, nenorocirea a fost ră 'b u n a tă ; bucuria duş­ m anilor a fost scurtă şi nici m îhnirea soldaţilor rom ani nu trebuie să dureze m ai m u lt“. 53 în tim pul acesta, vestea despre victoria lui Caesar e transm isă lui Labienus de către rem i cu o iuţeală de necrezut. Deşi se afla la o distanţă de aproape 60 000 de paşi de tab ăra lui Cicero, unde Caesar sosise după ora a 9-a din zi71, totuşi înainte de m iezul nopţii au iz­ bucnit strigăte la porţile taberei: p rin aceste strigăte, rem ii îi a n u n ţau lui Labienus victoria şi-l felicitau. Aceeaşi veste ajunge la treveri, şi Indutiom arus, care hotărîse să asedieze tab ăra lui Labienus a doua zi, fuge în tim pul nopţii şi-şi aduce toate trupele înapoi la treveri. Caesar trim ite înapoi în tab ăra de iarnă pe Fabius cu legiunea lui, iar el hotărăşte să ierneze cu trei legiuni72 în trei tabere de iarnă în îm prejurim ile oraşului Sam arobriva. Din cauza răz v ră tirilo r a tît de m ari din Gallia.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

205

el a h o tă rît să răm în ă toată iarn a la arm ată. In tr-a d e ­ văr, după ce s-a răsp în d it ştirea referitoare la nenoro­ cirea aceea şi la m oartea lui Sabinus, aproape toate tri­ burile din G allia a u început să discute despre război şi să trim ită vestitori şi soli în toate părţile, ca să afle ce planuri aveau ceilalţi şi de unde va începe războiul; noap­ tea ţineau adunări în locuri părăsite. Caesar aproape că n -a a v u t nici o clipă liniştită toată iarna; în p erm anenţă prim ea cîte o ştire în legătură cu planurile şi răscoala gallilor. P rin tre altele, a aflat de la L. Roscius, pe care-1 pusese în fru n te a legiunii a X lI-a, că tru p e num eroase de galii a p arţin în d trib u rilo r num ite arem orice se adunaseră ca să-l atace şi că veniseră pînă la o d istanţă de 8 000 de paşi de tab ăra sa de iarnă, dar că îndată ce au a fla t de victoria lui Caesar s-au retras a tît de repede, încît retrag erea lor sem ăna cu o fugă. 54 Caesar a chem at la el pe fruntaşii fiecărui trib şi, fie speriindu-i, căci le spunea că ştie tot ce se întîm plă, fie îm bărbătîndu-i, a reu şit să ţin ă în ascultare o m are parte din Gallia. Cu toate acestea, senonli, u nul dintre triburile cele m ai puternice şi cu m are autoritate p rin tre galii, au încercat, în urm a unei hotărîri luate în comun, să-l ucidă pe C avarinus, pe care Caesar îl pusese rege peste ei. F ratele lui, M oritasgus, deţinea dom nia în mo­ m entul în care Caesar a v e n it în Gallia, iar străm oşii lui fuseseră şi ei regi. Cavarinus, presim ţind intenţiile senonilor, a fugit, dar ei l-au u rm ă rit pînă la g raniţă şi l-au alungat din dom nie şi din ţară; apoi au trim is soli la Caesar ca să se dezvinovăţească, dar, cînd acesta a poruncit să vină la el tot senatul, nu s-au supus. Faptul că s-au găsit cîţiva fruntaşi care să ne declare război a im presionat a tît de m ult pe b arbari şi a produs o schim ­ bare a tît de m are în starea de spirit a tu tu ro r, încît, cu excepţia heduilor şi a rem ilor, pe care Caesar i-a p re­ ţu it întotdeauna, pe unii p e n tru credinţa lor străveche şi neclintită faţă de poporul rom an, pe ceilalţi p en tru ser­ viciile pe care le-au adus de curînd în războiul gallic73, aproape toate trib u rile ne-au dat m otive de bănuială. Nu ştiu dacă acest lucru trebuie să ne m ire atîta, căci, în afară de m ulte alte cauze, gallii, care erau consideraţi

206

CAESAR

d rep t cei m ai războinici d in tre toate neam urile, sufereau foarte m u lt de pe u rm a faptului că îşi pierduseră în tra tîta această faim ă, încît ajunseseră să se supună p orun­ cilor poporului rom an. 55 In ceea ce-i priveşte pe treveri, aceştia, îm preună cu Indutiom arus, n-au în cetat toată iarna să trim ită soli dincolo de Rin, să aţîţe triburile, să prom ită bani, să spună că o m are p arte din arm ata noastră pierise şi că nu m ai răm ăseseră decît foarte p uţini soldaţi. Cu toate acestea, nici u n trib germ anic n -a p u tu t fi determ inat să treacă Rinul, căci, spuneau ei, au m ai făcut de două ori această încercare — o dată în tim pul războiului lui A riovistus, a doua oară cu ocazia em igrării ten cth erilo r — şi n u m ai au de gînd să mai încerce încă o dată norocul, înşelat în speranţa sa, Indutiom arus n-a re n u n ţa t totuşi să strîngă tru p e, să le instruiască, să cum pere cai de la vecini şi să atragă de partea sa, p rin m ari daruri, pe exilaţii şi condam naţii din întreaga Gallie. P rin aceste acţiuni îşi cîştigase un prestigiu a tît de m are în Gallia, încît veneau la el soli de p retutindeni care-i cereau fa­ voarea şi p rieten ia a tît în num ele tribului, cît şi în n u ­ mele lo r personal. 56 Cînd a văzut că vin la el de bunăvoie, că, pe de o parte, senonii şi carnuţii erau îm pinşi la răscoală de în ­ săşi am intirea crim elor lor, că, pe de altă parte, nervii şi atuatucii se pregăteau de război îm potriva rom anilor şi că nu va duce lipsă de voluntari atunci cînd va începe să înainteze dincolo de hotarele ţării sale, convoacă adu­ narea înarm ată. P o triv it obiceiului gallilor, convocarea acestei adunări înseam nă începutul războiului; potrivit unei legi comune, toţi tinerii trebuie să vină aici în a r­ m aţi; acela care sosea ultim ul era om orît în faţa m ulţim ii, dună ce a fost supus la tot felul de chinuri. în această adunare, Indutiom arus declară duşm an public pe Cingetorix, şeful partidei adverse, şi-i confiscă averea. Cingetorix era ginerele său şi, după cum am spus mai sus, se pusese sub protecţia lui Caesar şi-i răm ăsese credincios. Apoi Indutiom arus declară în adunare că a fost chem at de senoni, carnuţi, precum şi de m ulte alte trib u ri din:

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A V-A

207

Gallia; el a n u n ţă că se va duce acolo trecînd p rin ţara rem ilor, cărora le va devasta ogoarele, iar m ai înainte de asta va ataca tab ă ra lui Labienus. P e n tru aceasta dă ordinele necesare. 57 Labienus nu avea nici o team ă în priv in ţa sa şi a legiunii sale, deoarece se afla în tr-o tab ără foarte bine în tă rită şi de la n atură, şi de m ina om ului; se gîndea n u ­ mai să nu piardă ocazia de a obţine un succes. Aşadar, după ce a aflat de la Cingetorix şi de la rudele acestuia despre cuvîntarea pe care a ţin u t-o Indutiom arus în a d u ­ nare, trim ite soli la trib u rile vecine şi cheam ă călăreţi din toate părţile, cărora le fixează o zi anum ită ca să se adune. In tim pul acesta, aproape în fiecare zi, Indutio­ m arus cutreiera, îm preună cu toată cavaleria, în îm pre­ jurim ile taberei lui Labienus; aceasta, pe de o parte, p e n tru a cunoaşte poziţia taberei, iar pe de altă parte p e n tru a in tra în vorbă cu gallii din tab ă ra noastră sau p e n tru a-i înfricoşa; de obicei, toţi călăreţii săi aruncau suliţe în interio ru l fortificaţiilor. Labienus îşi ţinea sol­ daţii în spatele în tă ritu rilo r şi căuta p rin toate m ijloa­ cele să întărească convingerea duşm anilor că nouă ne este team ă. 58 Pe zi ce trecea, Indutiom arus se apropia de tabără cu tot m ai m u lt dispreţ. în tr-o noapte, Labienus a in­ trodus în tab ără pe călăreţii tu tu ro r trib u rilo r vecine pe care avusese g rijă să-i cheme; cu aju to ru l santinelelor i-a ţin u t cu atîta băgare de seam ă pe toţi ai săi în in­ teriorul taberei, încît acest lucru n-a p u tu t fi în nici un chip divulgat sau adus la cunoştinţa treverilor. In tim pul acesta, Indutiom arus, potriv it obiceiului său zilnic, se apropia de tab ără şi-şi petrecea acolo o m are parte din zi; călăreţii săi aruncau suliţe şi provocau la luptă pe ai noştri cu vorbe insultătoare. Deoarece nu prim eau nici un răspuns din p artea noastră, spre seară au găsit cu cale să se retrag ă în dezordine, îm prăştiindu-se în d ife ­ rite direcţii. Deodată, Labienus îşi scoate toată cavaleria pe două porţi; ordonă ca, după ce duşm anii înspăim ân­ taţi vor fi puşi pe fugă (lucru pe care-1 prevedea şi care s-a întîm plat), toţi să-l urm ărească num ai pe Indutiom a-

208

CAESAR

rus şi le interzice să lovească pe cineva m ai înainte de a-1 vedea pe acela m ort; n u voia ca, în tim p ce soldaţii noştri a r fi fost ocupaţi cu u rm ă rirea celorlalţi, Indutiom arus să aibă tim p să fugă. Făgăduieşte m ari recom ­ pense acelora care-1 vor ucide şi trim ite cohorte în a ju ­ torul cavaleriei. Norocul încuviinţează m ăsurile luate de Labienus: toţi pornesc în u rm ă rirea unuia singur. Indutiom arus este prins şi ucis tocm ai în vadul fluviului74; ca­ pul lui este adus în tabără; la înapoiere, călăreţii u rm ă­ resc şi ucid pe aceia pe care-i pot ucide. Cînd au aflat aceasta, toate tru p ele eburonilor şi ale nervilor, care se adunaseră, se îm prăştie; după aceea Caesar a avut ceva mai m ultă linişte în Gallia

CARTEA

14 -

R ăzboiul g allic

A

V I-A

1 E xistau m ai m ulte m otive1 p e n tru care Caesar se aştepta să izbucnească o revoltă m ai m are în Gallia; de aceea hotărăşte ca legaţii M. Silanus, C. A ntistius Reginus, T. S extius să facă recru tări; totodată cere procon­ sulului Cn. Pom peius, care, în in teresul republicii, răm înea în apropierea Rom ei2, învestit cu im perium 3, să poruncească soldaţilor pe care-i recrutase din G allia Cisalpină şi de la care prim ise ju răm în tu l în tim pul con­ sulatului său 4 să se adune în ju ru l steagurilor şi să plece spre Caesar. Socotea că şi pe viitor e de m are im portanţă pentru prestigiul rom anilor în faţa gallilor să se vadă că Italia dispune de asem enea mijloace, încît, dacă a r suferi vreo pagubă în tr-u n război, n u num ai că ar putea acoperi această pagubă în scurtă vreme, dar şi-ar spori şi num ă­ rul trupelor. Ţ inînd seam a nu num ai de interesele re ­ publicii, ci şi de prietenia sa cu Caesar, Pom peius i-a satisfăcut cererea. Legaţii lui Caesar fac repede recru tări şi, m ai înainte de sfîrşitul iernii, alcătuiesc trei legiuni, pe care le aduc în Gallia; în felul acesta, n um ărul cohor­ telor se dublase faţă de cel pe care-1 pierduse o dată cu Q. T iturius. P rin iuţeala cu care s-a făcut recrutarea, ca şi p rin nu m ăru l m are de trupe strînse, Caesar a a ră tat ce pot realiza organizarea m ilitară şi m ijloacele de care dispune poporul roman. 2 D upă ce Indutiom arus a fost om orît, aşa cum am arătat, treverii încredinţează rudelor lui puterea. Aceştia continuă să-i aţîţe pe germ anii din vecinătate şi să le prom ită bani. N ereuşind să-i convingă pe cei mai apro­ piaţi, se adresează unor trib u ri mai îndepărtate. După ce au găsit cîteva trib u ri care s-au învoit să-i ajute, se an-

212

CAESAR

gajează unii faţă de alţii prin ju răm în t şi treverii dau ostatici drept garanţie p e n tru banii pe care-i prom iseseră; încheie cu A m biorix un tra ta t de alianţă defensivă şi ofensivă. Cînd a aflat acestea şi a văzut că peste tot se fac pregătiri de război, că nervii, atuatucii şi m enapii s-au aliat cu toţi germ anii de dincoace de R in şi s-au în a r­ m at, că senonii nu se supun ordinelor, ba încă se înţeleg cu carnuţii şi trib u rile vecine, că treverii aţîţă pe ger­ m ani p rin solii dese, Caesar a socotit că trebuie să se gîndească la război mai c u rîn d decît voia. 3 A şadar, mai în ain te de sfîrşitul iernii, adună cele patru legiuni m ai apropiate45 şi porneşte pe neaşteptate îm potriva nervilor; m ai înainte ca aceştia să se poată aduna sau fugi, i-a silit să se supună şi să-i dea ostatici, după ce le-a luat un m are num ăr de vite şi de oameni, pe care i-a d ăru it soldaţilor ca pradă, şi după ce a jefuit ogoarele. T erm inînd repede aceste operaţii, şi-a adus le­ giunile înapoi în tabăra de iarnă. La începutul prim ăverii, potrivit obiceiului stabilit, a convocat adunarea Galliei; deoarece au venit toţi în afară de senoni, carnuţi şi treveri, a socotit că lipsa acestora însem na un început de tră d a re şi de război; p e n tru a arăta că punea mai p re­ sus de orice înăbuşirea răscoalei, m ută adunarea la Lutecia6, oraşul parisilor. Aceştia erau vecini cu senonii şi, pe vrem ea părinţilor lor, se uniseră cu ei în tr-o singură ţară, dar se credea că nu luaseră parte la această revoltă. Caesar anunţă de la trib u n ă7 hotărîrea sa de a străm uta adunarea şi, în aceeaşi zi, pleacă cu legiunile spre ţara senonilor, unde ajunge în m arş forţat. 4 Cînd a aflat de sosirea lui, Acco, cel care aţîţase la răscoală, porunceşte populaţiei să se adune în cetăţi. Oam enii abia începuseră să aducă la îndeplinire acest ordin, cînd prim esc ştirea că rom anii au si sosit. De ne­ voie, ren u n ţă la h otărîrea lor şi trim it soli la Caesar ca să-i ceară iertare; solii sînt introduşi de către hedui, sub protecţia cărora se afla de m ultă vrem e trib u l senonilor. La rugăm intea heduilor, Caesar îi iartă bucuros şi le prim eşte scuzele, deoarece socotea că vara n u e ra un

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

213

anotim p potrivit p e n tru cercetări, ci trebuia folosită pentru războiul care era gata să izbucnească. Cere 100 de ostatici, pe care-i lasă în paza heduilor. în acelaşi loc8 îi trim it şi carnuţii soli şi ostatici9, folosindu-se de intervenţia rem ilor, ai căror clienţi10 erau; obţin acelaşi răspuns. Caesar ridică şedinţa şi cere trib u rilo r să-i dea călăreţi. 5 După ce această p arte a Galliei a fost pacificată, Caesar îşi îndreaptă toată atenţia şi-şi pune tot sufletul în pregătirea războiului cu treverii şi Am biorix. P o ru n ­ ceşte lui C avarinus să-l însoţească îm preună cu cavaleria senonilor, p e n tru ca nu cum va firea iute a acestuia sau ura pe care şi-o atrăsese să provoace tu lb u rări în trib. După ce a lu a t aceste m ăsuri, deoarece socotea ca si­ gur că A m biorix n u va da lupta, se străd u ia să afle cele­ lalte planuri ale acestuia. A proape de hotarele eburonilor se aflau m enapii, apă­ raţi de m laştini şi de păduri nesfîrşite; ei erau singurii din toată G allia care n u trim iseseră niciodată soli la Caesar p en tru pace. Caesar ştia că sînt în legături de ospeţie cu A m biorix şi că, p rin interm ediul treverilor, stabiliseră relaţii de prietenie cu germ anii. Socotea că mai înainte de a-1 ataca trebuia să-i răpească aceste ajutoare, p entru ca n u cum va, pierzîndu-şi nădejdea de salvare, să se ascundă la m enapi sau să fie silit să se alieze cu ger­ m anii d e dincolo de Rin. După ce ia această hotărîre, trim ite bagajele întregii arm ate la Labienus, în ţara tre ­ verilor11 şi porunceşte să plece într-acolo şi două le­ giuni; el însuşi pleacă îm potriva m enapilor cu cinci legi­ uni uşor înarm ate. M enapii, fără să strîngă arm ată, deoarece se bizuiau pe apărarea pe care le-o oferea ţin u ­ tul, se refugiază în păduri şi m laştini, unde îşi aduc şi avutul. 6* 6 Caesar îşi îm parte trupele cu legatul C. Fabius şi quaestorul M. Crassus, construieşte repede cîteva poduri şi in tră în ţa ra m enapilor p rin trei locuri; dă foc la clă­ diri şi la sate şi prinde un m are n u m ăr de vite şi oameni. Aceasta îi sileşte pe m enapi să trim ită soli la el ca să ceară pace. D upă ce prim eşte ostatici, Caesar declară că-i va tra ta pe m enapi ca pe nişte duşm ani dacă vor prim i în

214

CAESAR

ţara lor pe A m biorix sau pe solii acestuia. D upă ce r e ­ zolvă aceste chestiuni, lasă la m enapi pe atreb atu l Comm ius îm preună cu cavaleria p e n tru a-i supraveghea, iar el pleacă spre ţara treverilor. 7 în tim p ce Caesăr săvîrşea aceste acţiuni, treverii, strîngînd num eroase tru p e de pedestraşi şi călăreţi, se pregăteau să-l atace pe Labienus, care petrecuse iarna, cu o singură legiune, pe terito riu l lor; pînă la el nu mai aveau decît o distanţă de două zile, cînd află că au sosit două legiuni trim ise de Caesar. A tunci îşi aşază tabăra la o distanţă de 15 000 de paşi de Labienus şi hotărăsc să aştepte ajutoarele germ anilor. Labienus, aflînd de planul duşm anilor, spera că, datorită im prudenţei lor, se va ivi vreun prilej de luptă; după ce lasă cinci cohorte să p ă­ zească bagajele, pleacă cu 25 de cohorte şi o cavalerie num eroasă îm potriva duşm anului şi îşi aşază şi în tă ­ reşte tab ăra la o distanţă de 1 000 de paşi de acesta. în tre Labienus şi duşm ani se afla un flu v iu greu de trecu t şi cu m aluri ab ru p te 12. Labienus nu avea de gînd să-l treacă şi credea că nici duşm anii nu-1 vor trece. S peranţa duş­ m anilor de a prim i aju to are creştea din zi în zi. Labienus vorbeşte ta re în consiliu13 şi arată că, deoarece se spune că se apropie germ anii, n u via lăsa soarta sa şi a arm a­ tei sale la voia întîm plării, ci a doua zi, în zori, va ri­ dica tabăra. Aceste cuvinte sînt transm ise im ediat duşm a­ nilor, căci era n a tu ra l ca, d intre atîţia călăreţi galii, unii să sprijine cauza com patrioţilor lor. Labienus convoacă în tim pul nopţii pe trib u n ii m ilitari şi pe centurionii p ri­ m elor cohorte, cărora le expune planul său şi, p e n tru a da mai uşor de băn u it duşm anilor că-i este team ă, po­ runceşte să se ridice tab ăra cu mai m ult zgomot şi mai m ultă dezordine decît era în obiceiul rom anilor. în felul acesta, plecarea sa sem ăna cu o fugă. Şi aceste evenim ente sînt aduse la cunoştinţa duşm anilor de către spioni mai în ain te de a se lum ina de ziuă, căci cele două tabere erau foarte aproape una de alta. 8 8 Abia ieşise ariergarda în afara în tăritu rilo r, că gallii, îndem nîndu-se unii pe alţii să n u lase să le scape din m îini prada dorită, nu şovăie să treacă fluviul şi să

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

215

înceapă lu p ta pe u n teren nefavorabil. Ei spuneau că „ar pierde prea m ult tim p dacă a r aştepta aju to ru l germ ani­ lor, de vrem e ce rom anii erau înfricoşaţi; onoarea lor nu le îngăduia ca, dispunînd de forţe a tît de num eroase, să nu îndrăznească să atace un g ru p a tît de neînsem nat, m ai ales cînd fugea îm povărat de b agaje“. Labienus bănuia că se va întîm pla astfel şi, pentru a-i atrage pe toţi dincoace de fluviu, înainta încet, prefăcîndu-se m ereu că-şi continuă drum ul. Apoi, după ce a trim is bagajele p u ţin mai înainte şi după ce le-a aşe­ zat p e o movilă, s-a adresat trupelor în felul urm ător: „Soldaţi, iată ocazia pe care o doreaţi: îl ţineţi pe duş­ m an în tr-u n loc nefavorabil şi în care cu grey se poate pătrunde. Daţi dovadă, sub conducerea noastră, de aceeaşi vitejie de care aţi dat dovadă adesea sub ordinele co­ m andantului suprem ; închipuiţi-vă că acesta s-ar afla aici şi ar vedea cele ce se întîm plă". Apoi porunceşte să se execute o schim bare de fro n t şi să se form eze linia de bătaie şi trim ite cîteva escadroane să păzească bagajele; pe ceilalţi călăreţi îi aşază la flancurile arm atei. N um ai­ decât soldaţii noştri scot strigăte de lu p tă şi aruncă su­ liţe îm potriva duşm anilor. Cînd aceştia, în ciuda aşteptă­ rilor lor, au v ăzu t că cei despre care credeau că fug se întorc şi vin asupra lor, nu au p u tu t rezista atacului şi, puşi pe fugă de la prim a ciocnire, s-au refugiat în pădu­ rile d in apropiere. Labienus i-a u rm ă rit cu cavaleria, a ucis o m are p arte din ei, a lu at mai m ulţi prizonieri şi. peste cîteva zile, a p rim it supunerea tribului. Auzind de fuga treverilor, germ anii, care le veneau în ajutor, s-au întors acasă. O dată cu germ anii şi-au p ărăsit ţa ra r u ­ dele lui Indutiom arus, instigatorii răscoalei. Lui Cingetorix, despre care am spus că răm ăsese credincios lui Caesar14, i s-a încredinţat p u terea civilă şi m ilitară. 9 După ce a venit din ţara m enapilor în cea a tre v e ri­ lor, Caesar a h o tărît să treacă R inul din două cauze: în prim ul rînd, p e n tru că germ anii de dincolo de Rin tri­ m iseseră aju to are treverilor îm potriva sa; în al doilea rînd, p e n tru ca nu cum va Am biorix să găsească u n re ­ fugiu la ei. După ce a lu at această hotărâre se apucă să construiască u n pod p u ţin m ai sus de locul pe unde îşi.

216

CAESAR

trecuse arm ata mai în ain te15. L ucrarea, realizată după sistem ul cunoscut şi pus în aplicare, este gata în cîteva zile, datorită străduinţei m ari a soldaţilor. In ţara treverilor, la capătul podului, lasă o puternică garnizoană, ca să n u izbucnească vreo răscoală pe neaşteptate; apoi trece fluviul cu restu l trupelor şi cu cavaleria. Ubii, care mai înainte dăduseră ostatici şi se supuseseră, trim it soli la el p e n tru a se dezvinovăţi şi a-i ară ta că n-au trim is a ju ­ toare trev erilo r şi nici n u şi-au călcat cuvîntul; îl roagă stă ru ito r să-i cruţe şi să nu pedepsească pe nişte nevi­ novaţi în locul celor vinovaţi din cauza urii lui faţă de germ ani. îi făgăduiesc că-i vor m ai da ostatici dacă vrea, Făcînd o anchetă, Caesar descoperă că ajutoarele fuse­ seră trim ise de suebi; prim eşte scuzele ubiilor şi se in­ teresează de dru m u rile şi de in trările în ţa ra suebi lor. 10 După cîteva zile află de la ubii că suebii îşi con­ centrează toate tru p ele în tr-u n singur loc şi că au porun­ cit neam urilor care se aflau sub stăpînirea lor să le tr i ­ m ită ajutoare în tru p e d e pedestraşi şi călăreţi. După ce a aflat aceasta, Caesar face provizii de g rîu şi alege un loc' potrivit p e n tru tabără; porunceşte ubiilor să-şi ia vi­ tele şi toate bu n u rile de la ţa ră şi să le ducă în cetăţi, sperind că, din cauza lipsei de alim ente, nişte barbari lipsiţi d e experienţă vor putea fi siliţi să dea lupta în condiţii neprielnice. însărcinează pe ubii să trim ită m ulte iscoade la suebi şi să afle ce se întîm plă acolo. Ubii se supun poruncilor şi, după cîteva zile, raportează: „D upă ce au p rim it inform aţii sigure cu priv ire la arm ata ro­ m ană, toţi suebii s-au retras departe, la capătul ţării, îm preună cu toţi luptătorii lor şi cu to ate trupele aliate pe care le strînseseră. Acolo există o pădure nesfîrşitâ oare se num eşte Bacenis16; ea se întinde m ult în interior şi, aşezată ca un fel de zid natural, desparte pe cherusci17 de suebi, apărîndu-i pe fiecare îm potriva celorlalţi de n ă ­ văliri şi devastări. Suebii au h o tărît să aştepte sosirea ro­ m anilor la in tra re a în această pădure". 11 În tru c ît am aju n s la acest pu n ct al povestirii, mi se pare potrivit să vorbesc despre m oravurile gallilor şi ale germ anilor şi despre deosebirile d in tre aceste neam uri.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

217

In Gallia, există grupări politice18 nu num ai în to ate triburile, districtele şi satele, dar aproape chiar în fie­ care casă. Şefii acestor grupări sînt persoanele care, după părerea gallilor, se bucură de cea mai m are au to ritate; ei au d rep tu l să dea hotărârea suprem ă în toate tre b u ­ rile, în toate dezbaterile. Această rînduială pare să fi fost stabilită de m ultă vrem e, p e n tru ca n u cum va vreun om din rândul plebei să fie lipsit de apărare îm potriva unuia mai p uternic decît el, căci nici u n şef nu îngăduie să fie asu p rit sau înşelat vreunul din oamenii săi; dacă pro­ cedează altfel, nu se m ai bucură de njci o autoritate p rin tre ai săi. în general, aceeaşi orânduire dom neşte în toată Gallia, căci toate triburile sîn t îm p ărţite în două. 12 O rid Caesar a v en it în Gallia, u n grup de triburi era condus de hedui, celălalt de sequani. Aceştia din urm ă, fiind prea slabi p n n propriile lor forţe, căci auto­ rita te a suprem ă se afla de m u ltă vrem e în m îinile heduilor, care aveau o clientelă num eroasă, se aliază cu Ariovistus şi cu germ anii, pe care îi cîştigaseră cu pre­ ţul a m ari sacrificii şi făgăduieli. După mai m ulte lupte victorioase în care pierise toată nobilim ea heduilor, sequanii au aju n s la o pu tere a tît de m are, încît au luat o bună p arte din clientela heduilor şi au prim it de la ei, ca ostatici, pe fiii căpeteniilor, pe care i-au silit să ju re în num ele trib u lu i că nu vor pune la cale nimic îm ­ potriva sequanilor. De asem enea au pus stăpînire pe o parte din ţin u tu l vecin, pe care l-au ocupat cu forţa; astfel au dobîndit dom inaţia asupra întregii Gallii. Con­ strâns de această situaţie, Diviciacus plecase la Roma să ceară a ju to r senatului, d a r se întorsese fără să fi realizat ceva. O dată cu sosirea lui Caesar, lucrurile s-au schim bat: ostaticii şi vechii clienţi au fost înapoiaţi heduilor, care, cu sprijinul lui Caesar, şi-au cîştigat noi clienţi, căci aceia care se adunaseră în ju ru l heduilor ca prieteni vedeau că se bucură de o situaţie mai bună şi de o stăpânire mai dreaptă. In sfîrşit, p u terea şi influenţa heduilor au crescut în toate privinţele, în tim p ce sequanii şi-au pierdut do­ m inaţia. Locul lor a fost luat de rem i. D îndu-şi seam a că aceştia se bu cu rau în faţa lui Caesar de o trecere egală

218

CAESAR

cu cea a heduilor, cei care n u se pu teau uni în nici un chip cu heduii din cauza unor vechi duşm ănii se decla­ ra u clienţii rem ilor. Rem ii îi ocroteau cu m ultă grijă; în felul acesta îşi m enţineau autoritatea, care era un lucru nou p e n tru ei şi pe care o dobândiseră dintr-o dată. Pe vrem ea aceea situaţia era urm ătoarea: heduii aveau în ­ tâietatea absolută, iar rem ii ocupau locul al doilea în ceea te priveşte influenţa. 13 în în treag a Gallie există două categorii de oam eni care au oarecare însem nătate şi se bucură de o anum ită consideraţie. Căci poporul este ţin u t aproape în rîndul sclavilor; el nu îndrăzneşte să în tre p rin d ă nim ic şi nu este chem at la nici o adunare. Cei m ai m ulţi, cînd sânt apăsaţi fie de datorii, fie de im pozitele prea m ari sau de n edreptatea celor puternici, se declară sclavii nobililor, care au faţă de ei absolut aceleaşi d rep tu ri pe care le au stăpânii faţă de sclavi. U na d intre cele două categorii am intite este form ată de d ru izi19, cealaltă de cavaleri20. Druizii iau parte activă la cult, se îngrijesc de sacrificiile publice şi private, ex­ plică practicile religioase; la ei vine un m are num ăr de tineri ca să înveţe. Druizii se bucură de m ultă cinste în faţa gallilor. Ei hotărăsc în aproape to ate dezbaterile publice şi private; dacă s-a comis vreo crim ă, dacă s-a săvîrşit v reu n omor, dacă există vreun proces de m oşte­ nire sau de hotărnicie, tot ei sînt aceia care dau sentinţe, fixează despăgubirile şi amenzile. P articu laru l sau tri­ bul care nu se supune hotărârii lor nu mai are dreptul să aducă jertfe. La galii, aceasta este pedeapsa cea mai grea. Cei astfel pedepsiţi sînt consideraţi nişte nelegiuiţi şi crim inali; toţi evită să se întîlnească şi să stea de vorbă cu ei, ca nu cum va contactul cu ei să le aducă vreo ne­ norocire; n u li se acordă jurisdicţie dacă o c er şi n u li se dă vreo funcţie publică. In fru n te a tu tu ro r druizilor se află unul singur, care are cea m ai m are au to ritate p rin tre ei. La m oartea lui îi urm ează cineva care se distinge prin dem nitate sau, în caz că există m ai m ulţi care se bu­ cură de aceeaşi trecere, ei îşi dispută întîietafea p rin vo­ tu l druizilor, ba uneori chiar pe calea arm elor. în tr-o anum ită perioadă a anului, druizii se aşază, oa să judece,

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

219

în tr-u n loc consacrat21, în ţin u tu l carnuţilor, care este considerat că se află în cen tru l Galliei. Aici se adună de pretutindeni toţi cei care au procese şi se supun ju d e­ căţii şi h otărîrilor druizilor. Se crede că doctrina druizilor a fost descoperită în B ritannia şi că de acolo a fost adusă în Gallia; şi astăzi cei care vor s-o cunoască mai tem einic pleacă adesea în B ritannia ca să înveţe. 14 Druizii obişnuiesc să nu ia p arte la războaie şi nu plătesc impozite, ca restu l populaţiei; sînt scutiţi de ser­ viciul m ilitar şi de orice altă sarcină. A traşi de privilegii a tît de m ari, m ulţi vin la ei să se instruiască, pe de o parte, din proprie iniţiativă, pe de altă parte, trim işi de părinţi sau de rude. Se spune că acolo învaţă pe dinafară un m are num ăr de v ersu ri22; unii răm în la studii cite 20 de ani. Druizii socotesc că religia nu perm ite consem narea în scris a învăţăturii lor, deşi în celelalte treb u ri de ordin public şi p rivat se folosesc, în general, de alfabetul grec. Cred că druizii au h o tărît aceasta din două m otive: pe de o parte, nu doresc să li se divulge doctrina, iar pe de altă parte, se tem ca nu cum va discipolii lor, bizuindu-se pe scris, să-şi cultive m ai p u ţin m em oria; in tr-ad e­ văr, cei m ai m ulţi, bizui ndu-se pe scris, sîn t în general mai p u ţin sîrguincioşi în în văţarea pe de rost şi nu mai acordă atenţie m em oriei. în prim ul rînd, druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere, ci după m oarte trece d in tr-u n corp în tr-a ltu l23; după ei, această credinţă e un foarte bun stim ulent p e n tru curaj, deoarece în lă tu ră team a de m oarte. în afară de asta, m ai discută şi învaţă pe tineri o m ulţim e de lucru ri în legătură cu aştrii şi cu m işcarea lor21, cu m ărim ea universului şi a Păm întului, cu origi­ nea lucru rilo r şi p u terea şi atrib u ţiile zeilor nem uritori. 15* 15 Cealaltă clasă privilegiată este form ată din cava­ leri. Aceştia, ori de cîte ori este nevoie, ori de cîte ori izbucneşte v reu n război (şi aceasta se întîm pla aproape în fiecare an înainte de sosirea lui Caesar, fie că atacau ei înşişi, fie că respingeau atacurile duşm anilor), iau p arte

220

C A ESA R

cu toţii la război. Fiecare din ei are în ju ru l său cu a tît mai m ulţi clienţi şi slujitori25, cu cit se distinge mai m ult prin origine şi avere. N um ărul m are de clienţi con­ stituie singura form ă de influenţă şi p u tere pe care o cunosc20. 16 în tre g u l neam al gallilor este foarte superstiţios. De aceea cei atinşi de boli p rea grave sau cei care tr ă ­ iesc în m ijlocul luptelor şi al prim ejdiilor jertfesc sau prom it că vor je rtfi oameni. La aceste sacrificii se ser­ vesc de aju to ru l druizilor. Ei cred că nu pot îndupleca voinţa zeilor decît dacă oferă o viaţă om enească în schim ­ bul altei vieţi om eneşti. Şi p e n tru binele obştesc obiş­ nuiesc asem enea sacrificii. Unele trib u ri au un fel de m anechine de o m ărim e colosală, îm pletite din nuiele, în in teriorul cărora pun oameni vii; m anechinelor li se dă foc şi oam enii m or învăluiţi în flăcări. Gallii socotesc că zeilor nem uritori le este m ai plăcută sacrificarea de oam eni care au fost prinşi cu vreun furt, cu vreo tîlhâi’ie sau a lt delict; în cazul că lipsesc asem enea victim e, recurg la sacrificarea unor nevinovaţi. 17* 17 Zeul pe care gallii îl cinstesc cel m ai m ult este M ercur27; im aginile28 lui sînt cele mai num eroase. Gallii cred că M ercur este descoperitorul tu tu ro r artelor, zeul care însoţeşte pe călători şi le ara tă drum ul şi care aju tă cel m ai m u lt pe oam eni la cîştiguri băneşti şi în negusto­ rie. în al doilea rînd, adoră pe Apollo29, M ars30, Iu p p ite r31 şi pe M inerva32. Despre aceşti zei au aproape aceleaşi păreri pe care le au şi celelalte n e a m u ri: Apollo alungă bolile. M inerva dă oam enilor prim ele cunoştinţe din dom eniul artelor şi al m eşteşugurilor, Iu p p ite r e stăpânul cerului, M ars are în seam a sa războaiele. De cele mai m ulte ori, cînd hotărăsc să se lupte, făgăduiesc lui M ars prada pe care o vor lua în război; după victorie jertfesc vieţuitoarele33 pe care le-au lu a t ca p rad ă şi îngrăm ădesc celelalte lucruri în tr-u n singur loc. La m ulte trib u ri se pot vedea, în locuri consacrate, m ovile clădite din aceste lucruri; ra r se întîm plă ca cineva, nesocotind religia, să îndrăznească să ascundă prada la el sau să se atingă de

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

221

ofrande: p e n tru această faptă au stabilit ca pedeapsă o m oarte îngrozitoare, însoţită de chinuri. 18 Toţi gallii afirm ă că se trag din Dis P a te r34 şi spun că ştiu aceasta de la druizi. De aceea determ ină du rata nu după nu m ăru l zilelor, ci după cel al nopţilor35. Calcu­ lează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel incit noaptea precedă zilei. în p riv in ţa celor­ lalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare m ai ales prin faptul că n u îngăduie copiilor lor să apară în fa ţa lor în public dacă n-au ajuns la vîrsta la care sin t apţi să poarte arm ele; socotesc ruşinos faptul ca u n băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenţa tatălui său. 19 B ărbaţii adaugă din bunurile lor la dota soţiei, după ce au făcut evaluarea, o sum ă egală cu cea prim ită de la soţie cu titlu de dotă. Socoteala acestor sum e se ţine în comun, iar venitul este pus deoparte. Amîndouă sumele, îm preună cu v en itu rile adunate pînă atunci, revin unuia dintre cei doi soţi care supravieţuieşte celuilalt. B ărbaţii au d rep t de viaţă şi de m oarte asupra fem eilor, ca şi asupra copiilor. Ori de cîte ori m oare v reun cap de fam ilie de neam m are, se adună rudele lui şi, dacă m oartea dă naştere la bănuieli, soţiile sînt supuse la interogatoriu cu torturi, aşa cum sînt supuşi sclavii; dacă se dovedeşte că sînt vinovate, sînt supuse la tot felul de chinuri şi arse de vii. F aţă de gradul de civilizaţie al gallii or, înm orm întările36 sînt m ăreţe şi luxoase; ei aruncă în foc toate lucrurile la care cred că au ţin u t defuncţii în tim pul vieţii, chiar şi fiin ţe37; pînă nu de m ult, sclavii şi clienţii despre care se ştia că fuseseră dragi celor m orţi erau arşi îm preună cu ei după săvîrşirea cerem oniei funebre obişnuite. 20 20 T riburile despre care se crede că-şi organizează mai bine treb u rile obşteşti au prevăzut p rin legi că acela care ar afla de la vecini sau din zvonuri ceva în legătură cu statu l să raporteze m agistratului şi să n u discute cu altcineva, deoarece s-a constatat adesea că oam eni ne-

222

CA ESAR

chibzuiţi şi lipsiţi de experienţă se sperie de zvonuri false, se lasă îm pinşi la fapte necugetate şi iau hotărîri cu priv ire la chestiuni de cea m ai m are im portanţă. M a­ g istraţii trec sub tăcere ceea ce cred de cuviinţă şi com u­ nică poporului num ai ceea ce socotesc că-i este de folos. N u este îngăduit să se vorbească despre tre b u ri de stat decît în adunare. 21 O biceiurile germ anilor se deosebesc m u lt de ale gallilor. în tr-ad ev ăr, ei n-au druizi*8 care să conducă cultul divin şi n u se preocupă a tît de m ult de sacrificii, Socotesc zei num ai pe aceia pe care-i văd şi ale căror bine­ faceri sînt vădite, adică Soarele, V ulcan39 şi Luna; despre ceilalţi nici m ăcar n -au auzit40. îşi petrec toată viaţa vînînd şi luînd parte la exerciţii războinice; de m ici se deprind cu viaţa obositoare şi anevoioasă. Cei care şi-au p ăstrat castitatea m ai m ultă vrem e se bucură de m are stim ă p rin tre ai lor; germ anii cred că din cauza aceasta unii cresc m ai înalţi, iar alţii devin m ai puternici şi cu nervi mai tari. Socotesc că faptul de a cunoaşte fem eia mai înainte de a îm plini v îrsta de 20 de ani este unul dintre cele m ai ruşinoase lucruri. Totuşi, asem enea chestiuni nu sîn t secrete, căci b ărbaţii şi fem eile se scaldă laolaltă în rîu ri şi se îm bracă în piei sau în tr-u n fel de cojoace41 care lasă descoperită o m are p a rte a corpului. 22 Cu agricu ltu ra se ocupă p u ţin 42; h ra n a lor constă mai ales în lapte, brînză şi carne43. Nim eni nu are o întindere de păm înt determ inată, nici p ro prietăţi perso­ nale, ci în fiecare an m agistraţii şi şefii trib u rilo r îm part ginţilor şi gru p u rilo r de oam eni înrudiţi, care trăiesc în comun, a tît păm înt cît socotesc necesar şi în ţin u tu l în care cred de cuviinţă. Peste u n an îi silesc să se ducă în altă parte. G erm anii m otivează acest obicei în mai m ulte feluri: obişnuindu-se cu o locuinţă fixă, oam enii a r putea să schim be dragostea de război cu cea p en tru agricultură; de asem enea s-ar putea strădui să-şi întindă proprietăţile şi astfel cei m ai puternici să-i alunge pe cei m ai slabi; se m ai tem eau să n u ajungă să se îngri­ jească p rea m ult de clădit p e n tru a se feri de frig şi căl­ dură şi să n u se nască pofta de bani, care provoacă dez­

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

223

binări şi neînţelegeri; în sfîrşit, urm ăresc să ţin ă poporul în cum pătare din m om ent ce fiecare vede că, în ceea ce priveşte averea, este egal cu oam enii cei mai puternici. 23 Cea m ai m are glorie p e n tru u n trib este ca, în urm a prădăciunilor pe care le va fi făcut, să existe în ju ru l său ţin u tu ri pustii cît m ai întinse. G erm anii soco­ tesc că este caracteristic p en tru v iteji ca vecinii lor să se retragă, alungaţi de pe ogoare, şi ca nim eni să nu în ­ drăznească să se aşeze în apropiere. T otodată cred că sînt mai în siguranţă de vrem e ce nu m ai au de ce să se team ă de o năvălire neaşteptată. Cînd trib u l duce u n război defensiv sau ofensiv, sînt aleşi m agistraţi care să conducă războiul şi care au d rep t de viaţă şi de m oarte44. în tim p de pace nu există u n m ag istrat comun, ci şefii regiunilor şi ai cantoanelor îm p art dreptatea p rin ­ tre ai lor şi potolesc neînţelegerile. F u rtu rile comise în afara g raniţelor unui trib nu atrag după ele dezonoarea, ba, ceva m ai m ult, germ anii p retin d că aceste fu rtu ri sînt un fel de exerciţiu p e n tru tin e ret şi se practică p en tru a în lătu ra trîndăvia. Cînd v reu n a d in tre căpetenii spune în tr-o adunare că va conduce o expediţie şi cere celor care vor să-l urm eze să se prezinte, persoanele care sînt de acord cu m otivele expediţiei şi-l socotesc capabil pe cel care a făcut propunerea se ridică şi făgăduiesc sprijinul lor, iar m ulţim ea îi copleşeşte cu laude. Cei care îşi calcă făgăduiala sînt consideraţi dezertori şi tră d ă to ri şi nu li se mai acordă nici o încredere. G erm anii socotesc că este o nelegiuire să nu respecţi un oaspete. Pe oamenii care vin la ei indiferent din ce cauze îi apără de insulte şi îi consideră invio1abili; aces­ tora le sînt deschise toate casele şi sîn t in vitaţi la m ese45. 24 A fost un tim p cînd gallii întreceau în vitejie pe germ ani46, p u rta u războaie pe terito riu l lor şi trim iteau coloni47 dincolo de Rin, din cauza num ărului prea m are de oam eni şi a lipsei de păm înt. Astfel, ţin u tu rile cele mai fertile din G erm ania, adică acelea din ju ru l pădurii Hercynia, despre care citesc că auziseră E ratosthenes şi alţi cîţiva greci48 şi pe care ei o num esc Orcynia, au fost

224

CAESAfi

ocupate de volcii tectosagi49, care s-au stabilit acolo. Şi astăzi volcii tectosagi locuiesc aceste ţin u tu ri şi se bucură de cea m ai frum oasă rep u taţie în ceea ce priveşte spi­ ritu l de drep tate şi calităţile războinice. Acum germ anii continuă să ducă aceeaşi viaţă de lipsuri şi sărăcie pe care o suportă cu răbdare, se hrănesc cu aceleaşi ali­ m ente şi se folosesc de acelaşi fel de îm brăcăm inte ca m ai înainte; gallilor însă, vecinătatea cu provinciile noas­ tre şi com erţul m aritim le oferă m ulte bogăţii şi m ijloa­ cele de a se folosi de aceste bogăţii; încetul cu încetul, ei s-au obişnuit să fie în trecu ţi şi învinşi în m ulte lupte şi nu se m ai com pară nici ei înşişi cu germ anii în ceea ce priveşte vitejia. 25 P e n tru un om uşor echipat, lăţim ea acestei păduri, H ercynia, despre care am vorbit mai sus, este de nouă zile de m ers; căci nu poate fi altfel delim itată, întrucât germ anii nu cunosc m ăsurile ru tiere. P ăd u rea începe de la hotarele helveţilor, nem eţilor şi rauracilor şi, m ergînd paralel cu D unărea, ajunge pînă la hotarele dacilor şi ale a n arţilo r50; de aici coteşte la stînga, depărtîndu-se de flu ­ viu, şi, d atorită întinderii ei, atinge hotarele m ultor nea­ m uri. In această p arte a G erm aniei nu există nim eni care să poată spune că a ajuns la m arginea pădurii, deşi a m ers 60 de zile, sau să ştie de unde începe. Se cu­ noaşte că în această pădure se nasc m ulte specii de ani­ m ale sălbatice care nu se v ăd în alte părţi. Acelea care se deosebesc cel m ai m u lt de celelalte şi par vrednice de a fi am intite sîn t urm ătoarele. 26 Există un fel de bou51 care seam ănă cu u n cerb şi care are la m ijlocul frunţii, în tre urechi, u n singur corn, m ai înalt şi m ai d rept decît coarnele cunoscute. Din vîrful acestui corn pornesc nişte ram uri lungi în form ă de palm ă. Fem elele sînt la fel cu m asculii; coam ele lor au aceeaşi form ă şi m ărim e. 27 Mai există nişte anim ale num ite elani52. Aceştia seam ănă cu caprele; ca şi ele, au pielea pestriţă, d ar sînt ceva m ai m ari şi au coarne ciuntite şi picioare n earticu ­

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

225

late53. Nu se culcă pe p ăm înt p en tru a se odihni şi, dacă se întîm plă să cadă, nu m ai pot să se scoale şi nici m ăcar să se ridice puţin. Copacii le servesc de culcuş; se sp ri­ jin ă de ei şi se odihnesc astfel, num ai rezem îndu-se. Cînd vînătorii au observat, după urm e, în ce loc obişnuiesc să se retrag ă aceste anim ale, dezrădăcinează sau taie num ai pe ju m ătate toţi copacii din acel loc, în aşa fel însă încît să p ară că stau încă în picioare. Cînd elanii se reazem ă de copaci, ca de obicei, doboară cu g reu tatea corpurilor lor copacii şubrezi şi cad o dată cu ei. 28 A tre ia specie o form ează anim alele num ite u ri54. Aceştia sînt p u ţin m ai mici decît elefanţii şi seam ănă cu nişte tau ri în ceea ce priveşte aspectul general, cu­ loarea şi conform aţia. S în t foarte puternici şi iuţi şi nu cruţă pe om ul sau pe anim alul pe care l-au zărit. Oa­ m enii se silesc să-i prindă în gropi şi-i ucid. Tinerii îşi întăresc tru p u l practicînd acest fel de vînătoare obosi­ toare; cei care au om orît cel m ai m are n u m ăr de uri aduc coarnele în public d rep t m ărtu rie, unde cîştigă m ari laude. Urii nici m ăcar atunci cînd sînt prinşi de mici n u se pot obişnui cu om ul şi nu pot fi îm blînziţi. Coarnele lor se deosebesc m ult, ca m ărim e, form ă şi aspect, de coarnele boilor noştri. S înt foarte căutate; ger­ m anii le argintează pe m argini şi le folosesc d rep t cupe la m arile ospeţe. 29 D upă ce a aflat de la iscoadele ubiilor că suebii s-au refugiat în păduri, deoarece, aşa cum am a ră tat mai sus, toţi germ anii se îndeletnicesc prea p u ţin cu agricultura, Caesar, tem îndu-se să nu ducă lipsă de grîu, a h o tărît să nu înainteze m ai departe. Totuşi, p en tru ca barbarii să se m ai team ă de întoarcerea sa şi ca să întîrzie trim iterea de ajutoare în Gallia, îşi aduce trupele înapoi şi taie, pe o lungim e de 200 de paşi, capătul podu­ lui care se învecina cu m alul din ţara ubiilor; la capătul celălalt al podului construieşte un tu rn cu p a tru etaje, lasă o garnizoană de 12 cohorte ca să apere podul şi întăreşte poziţia cu fortificaţii puternice. Com anda gar­ nizoanei de acolo o încredinţează tîn ăru lu i C. Volcacius Tullus. Deoarece grînele începeau să se coacă55, pleacă 15 — R ăzboiul gallic

226

CAESAR

la război îm potriva lui Am biorix, trecîn d p rin pădurea A rduenna, care este cea mai m are din toată Gallia, în tin zîndu-se de la m alul R inului şi hotarele treverilor pînă la graniţele nervilor şi avînd o lungim e mai m are de 500 000 de paşi. P e L. M inucius Basilus îl trim ite înainte cu toată cavaleria, ca să profite de iuţeala m arşului şi de m o­ m entul prielnic; îl sfătuieşte să interzică să se facă foc în tabără, p e n tru ca nu cum va în felul acesta să se afle de departe de sosirea lui; îi spune că-1 v a urm a de aproape. 30 Basilus face aşa cum i s-a poruncit. După un m arş iute, îm potriva tu tu ro r aşteptărilor, ia prin su rp rin ­ dere pe duşm ani pe ogoare. U rm înd indicaţiile lor, se în d reap tă spre Am biorix, în locul în care se spunea că se află cu cîţlva călăreţi. în război, ca şi în oricare alte îm prejurări, soarta56 are m are putere. Căci, după cum fap tu l că Basilus a dat peste Am biorix, oare era nepre­ g ătit şi nu luase m ăsuri de precauţie, şi că a a p ă ru t în faţa duşm anilor m ai înainte de a se fi răspîndit vestea despre sosirea lui se datorează întîm plării, tot aşa a fost un m are noroc p en tru A m biorix că a scăpat cu viaţă, deşi i s-a lu a t tot echipam entul m ilitar pe care-1 avea cu el, precum şi carele şi caii. A m biorix a p u tu t scăpa şi d atorită faptului că — locuinţa sa fiind înconjurată de păduri, aşa cum sîn t de obicei locuinţele gallilor, care, p e n tru a se feri de căldură, caută de cele m ai m ulte ori vecinătatea pădurilor şi a fluviilor — însoţitorii şi prie­ tenii săi au p u tu t rezista cîtva tim p atacului călăreţilor noştri în tr-u n loc îngust. In tim p ce aceştia se luptau, u n u l d intre ai lui l-a u rcat pe un cal; pădurile i-au acoperit fuga. A stfel soarta a făcut nu num ai ca Am ­ biorix să în fru n te prim ejdia, dar să şi scape de ea. 31 Nu se ştie din ce cauză A m biorix nu şi-a adunat trupele; a făcut-o într-adins, fiindcă socotea că nu trebuie să dea lupta, sau a fost îm piedicat de lipsa de tim p şi de sosirea neaşteptată a călăreţilor noştri după care cre­ dea că vine grosul arm atei? în orice caz este sigur că a trim is soli la cei de pe ogoare şi le-a poruncit să se îngri­ jească fiecare de propria lui apărare. U nii s-au refugiat

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

22 ?

p ăd u rea A rduenna, alţii în ţin u tu rile acoperite de m laştini n eîn treru p te. Cei care locuiau aproape de ocean s-au ascuns in insulele form ate de flux şi reflu x 57; m ulţi şi-au părăsit ţara şi s-au dus, îm preună cu toate bunu­ rile lor, la nişte neam uri care le erau cu to tul necu­ noscute. Catuvolcos, regele unei ju m ătăţi dintre eburoni, care pusese la cale răscoala îm preună cu Am biorix, co­ pleşit de ani şi nem aiputînd suporta oboselile războiului sau ale fugii, s-a o trăvit cu tisă58, care se găseşte din belşug în G allia şi în G erm ania, după ce a acoperit cu tot felul de blestem e pe A m biorix, autorul planului.

în

32 Segnii59 şi condrusii, neam uri de origine germ a­ nică şi care locuiesc în tre eburoni şi treveri, au trim is soli la Caesar ca să-l roage să n u-i considere duşm ani şi să n u creadă că toţi germ anii de dincoace de Rin au interese comune. I-au a ră ta t că nu s-au gîndit cîtuşi de p u ţin la război şi n-au trim is nici u n fel de ajutoare lui Am biorix. Caesar, după ce a exam inat această situaţie, luînd interogatoriu sclavilor, a poruncit segnilor şi condrusilor să-i aducă pe eburonii care se vor fi refugiat la ei; le-au spus că dacă se vor supune poruncii nu le va ataca ţara. Apoi şi-a îm p ă rţit trupele în tre i şi a strîn s la A tuatuca bagajele tu tu ro r legiunilor. A tuatuca60 este num ele unei fortăreţe care se află cam în mijlocul ţării eburonilor, unde se stabiliseră p e n tru iern at Titurius şi A urunculeius. Lui Caesar i s-a p ă ru t potrivit acest loc din m ai m ulte pricini, în tre altele şi p e n tru că fo rti­ ficaţiile din anul trecu t erau în bună stare, ceea ce uşura m unca soldaţilor. Lasă legiunea a X lV -a să păzească bagajele; aceasta era una dintre cele trei legiuni pe care le recrutase de curînd în Italia şi le adusese în Gallia. Com anda legiunii şi a taberei o încredinţează lui Q. T ul­ lius Cicero, căruia îi dă 200 de călăreţi. 33 D upă ce şi-a îm p ă rţit arm ata, porunceşte lui Titus Labienus să plece cu trei legiuni spre ocean, în ţin u tu rile vecine cu ţa ra m enapilor. Pe C. Trebonius îl trim ite cu acelaşi num ăr de legiuni să devasteze regiunea care se învecinează cu ţa ra atuatucilor. El însuşi hotărăşte să plece cu celelalte trei legiuni spre fluviul Scaldis61, care

228

CA ESA R

se varsă în Mosa, şi spre părţile cele m ai îndepărtate ale pădurii A rduenna, unde auzise că a plecat A m biorix cu cîţiva călăreţi. La plecare declară că se va întoarce peste şapte zile, cînd ştia că va trebui să distribuie grîu legiunii pe care o lăsa în fortăreaţă. S fătuieşte pe Labienus şi pe Trebonius să se înapoieze tot atunci, dacă lucrul acesta n u dăuna intereselor republicii, p e n tru ca, după ce vor ţine din nou sfat şi după ce vor cunoaşte planurile duşm anilor, să poată reîncepe războiul după alt plan. 34 Aşa cum am a ră ta t m ai înainte, nu exista nici un fel de tru p e regulate, nici un fel de cetate sau de g arni­ zoană care să fi fost în stare să se apere cu arm ele, ci num ai o m ulţim e îm prăştiată în toate părţile, care se aşezase oriunde vreo vale ascunsă, v reu n loc îm pădurit sau vreo m laştină de n estră b ătu t îi oferea oarecare spe­ ran ţă de ap ărare sau de salvare. Aceste locuri erau cu­ noscute vecinilor, şi îm p reju rarea cerea m are băgare de seam ă nu p e n tru siguranţa grosului arm atei, căci o arm ată reu n ită nu p u tea fi am eninţată de nici o prim ejdie din partea unor duşm ani înfricoşaţi şi risipiţi, ci p e n tru sigu­ ra n ţa fiecărui soldat în parte, de care depindea totuşi, în oarecare m ăsură, şi salvarea întregii arm ate. In tr-a d e ­ văr, m ulţi, atraşi de pofta de pradă, se depărtau prea m ult, ia r pădurile, cu drum urile lor nesigure şi ascunse, îi îm piedicau să m eargă în grup. Dacă rom anii voiau să term ine expediţia şi să stîrpească acest neam de tîlhari, arm ata trebuia îm p ărţită în m ai m ulte detaşam ente care să fie trim ise în toate părţile. Dacă însă voiau să m en­ ţină u n ităţile grupate în ju ru l steagurilor62, aşa cum cerea tactica obişnuită a arm atei rom ane, poziţia însăşi pe care o ocupau ar fi a p ă ra t pe barbari, cărora nu le-ar fi lipsit nici îndrăzneala de a întinde curse şi de a încercui sol­ daţi izolaţi. Se luau toate m ăsurile de prevedere care puteau fi luate în îm p reju rări a tît de grele, astfel incit, deşi inim ile tu tu ro r ardeau de dorinţa de răzbunare, mai curînd se ren u n ţa la v reu n prilej de a pricinui pierderi duşm anilor decît să se sacrifice cîţiva ostaşi. Caesar trim ite soli la trib u rile vecine: trezindu-le spe­ ran ţa de pradă, le îndeam nă pe toate să jefuiască pe

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

220

eburoni. In felul acesta expunea m ai curînd viaţa gallilor decît pe cea a v reunui soldat legionar. T otodată voia ca, năvălind cu o m are m ulţim e de oam eni, să nimicească neam ul şi num ele eburonilor ca pedeapsă p e n tru o crim ă a tît de m are63. Im ediat s-a adunat din toate părţile un m are n u m ăr de oameni. 35 Aceste fapte se petreceau pe to t terito riu l ebu­ ronilor. Se apropia ziua a şaptea în care Caesar hotărîse să se înapoieze la legiune şi la bagaje. în această îm preju­ rare s-a p u tu t vedea ce p u tere m are are soarta în tim p de război şi ce surprize poate să producă. Duşm anii fiind îm prăştiaţi şi îngroziţi, aşa cum am arătat, nu mai exista nici o tru p ă care să ne dea un m otiv cît de mic de team ă Dincolo de R in însă, la germ ani, ajunge ştirea că eburonii sînt prădaţi şi, ceva m ai m ult, sîn t chem aţi jefui­ tori de pretutindeni. Sugam brii, care locuiesc cel mai aproape de R in şi la care am spus m ai înarnte că se refugiaseră tenctherii şi usipeţii, string 2 000 de călăreţi. Apoi trec R inul cu corăbiile şi plutele, cu 30 000 de paşi mai jos de locul unde Caesar construise u n pod şi lăsase o garnizoană; trec graniţele eburonilor, prin d o m ulţim e de fugari care se îm p răşt'aseră şi pun m îna pe u n m are num ăr de vite, de care b arbarii sînt foarte dornici. Atraşi de pradă, înaintează m ai departe. Nici m laştinile, nici pădurile nu-i opresc pe aceşti oam eni născuţi în m ijlo­ cul războaielor şi al tîlhăriilor. în tre a b ă pe prizonieri unde este Caesar şi află că a plecat m ai departe şi că toată arm ata s-a retras. A tunci u n u l d intre prizonieri spune: „De ce alergaţi după o pradă am ărîtă şi neîn­ sem nată, voi care puteţi deveni într-o clipă foarte bogaţi? în trei ore pu teţi ajunge la A tuatuca, acolo şi-a adunat arm ata rom ană toate bogăţiile; garnizoana este a tît de mică, încît nici m ăcar n -a r putea ocupa zidul în întregim e şi nim eni n -a r îndrăzni să iasă în afara în tă ritu rilo r“. D îndu-li-se asem enea speranţă, germ anii ascund prada pe care o luaseră şi se îndreaptă spre A tuatuca, îndrum aţi fiind de aceeaşi persoană de la care prim iseră aceste inform aţii.

230

CAESAR

36 Deşi pînă acum Cicero reţinuse pe soldaţi în tab ără cu cea mai m are grijă, potriv it ordinului lui Caesar, şi nu îngăduise nici m ăcar unui singur slujitor să iasă afară din în tăritu ri, totuşi în a şaptea zi şi-a p ierdut nădejdea că Caesar va respecta data fixată, deoarece auzise că ple­ case m ai departe şi nu venea nici o veste despre înapo­ ierea lui. T otodată era neliniştit de vorbele acelora care spuneau că precauţia lui Cicero era aproape totuna cu un asediu, de vrem e ce nu se putea ieşi din tabără. Pe de altă parte, nu credea că i s-ar putea întîm pla vreo nenorocire pe o distanţă de 3 000 de paşi, în tru cît în faţa duşm anilor, îm prăştiaţi şi aproape nim iciţi, stăteau nouă legiuni şi o cavalerie foarte num eroasă; de aceea trim ite cinci cohorte să adune g rîu pe ogoarele cele m ai apropiate, care n u erau despărţite de tab ără decît printr-u n deal. Mai m ulţi soldaţi legionari bolnavi răm ăseseră în tabără; cei care se însănătoşiseră în aceste şapte zile, cam 300 la num ăr, form ează un detaşam ent şi sînt tri­ m işi îm preună cu cohortele. In afară de asta, o m ulţim e de slujitori ai arm atei capătă perm isiunea să-i urm eze îm preună cu un m are num ăr de anim ale de povară care răm ăseseră în tabără. 37 Chiar în acest m om ent şi în această situaţie cri­ tică sosesc pe n eaşteptate călăreţii germ ani; im ediat şi fă ră să-şi schim be ritm u l de m arş, încearcă să năvă­ lească în tab ără dinspre poarta decum ană. P artea aceasta fiind acoperită de păduri, n-au p u tu t fi văzuţi mai înainte de a se fi apropiat de tabără, astfel încît negustorii64, care îşi aveau corturile la poalele m eterezului, n-au mai p u tu t să se retragă. Ai noştri, luaţi p rin surprindere, îşi pierd cum pătul din cauza acestei întîm plări neaşteptate şi cohorta de gardă abia poate ţine piept prim ului atac. Duşm anii se îm prăştie în toate p ărţile ca să caute o in­ trare. Soldaţii noştri apără cu greu porţile, în tim p ce celelalte in tră ri65 erau apărate num ai de poziţii şi de în tă ritu ri. In toată tab ăra dom neşte agitaţia şi soldaţii se întreabă unii pe alţii care e cauza zgom otului; nim eni n u se îngrijeşte să ara te încotro trebuie duse steagurile şi în ce direcţie trebuie să se îndrepte fiecare. Unul anunţă că tab ăra a fost cucerită, altu l că au sosit barbarii

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VI-A

231

victorioşi, după ce au nim icit arm ata şi au om orît pe com andantul suprem ; cei m ai m ulţi, sub im presia pro­ dusă de locul în care se aflau, îşi făuresc tot felul de gînduri, pe care nu le aveau m ai înainte, im aginîndu-şi nenorocirea lui C otta şi a lui T iturius, care m uriseră în aceeaşi fo rtăreaţă66. Această team ă, care-i cuprinsese pe toţi, întăreşte convingerea barb arilo r că în ău n tru nu este nici o garnizoană, aşa cum aflaseră de la prizonier. Se silesc să p ă tru n d ă în ău n tru şi se îndeam nă unii pe alţii să nu lase să le scape din m îini u n prilej a tît de bun. 38 P rin tre bolnavii răm aşi cu garnizoana era şi P. Sextius Baculus, care fusese prim ipil în arm ata lui Caesar şi despre care am vo rb it în legătură cu luptele de m ai înainte. T recuseră cinci zile de cînd nu m încase. Deşi i se zdruncinase nădejdea în salvarea sa şi a tu ­ tu ro r celorlalţi, iese n eîn arm at din cort. Văzînd că duş­ m anii ne am eninţă şi că situ aţia este foarte grea, ia a r­ m ele de la cei m ai apropiaţi de el şi se aşază la poartă67. C enturionii cohortei care făceau de gardă îl urm ează şi cîtva tim p lu p tă îm preună. S extius îşi pierde cunoştinţa din cauza gravelor răn i prim ite; e salvat cu greu, fiind p u rta t din m în ă în m înă. In răstim pul acesta, ceilalţi se îm bărbătează unii pe alţii în tr-a tîta , încît îndrăznesc să se urce pe în tă ritu ri şi să dea im presia că există ap ă ră ­ tori. 39 In tim p ce aprovizionarea se term inase, soldaţii noştri aud strigăte din depărtări; călăreţii pleacă înainte şi îşi dau seam a de gravitatea situaţiei. In locul în care se găseau, n u exista însă nici o fortificaţie care să-i adăpostească pe cei înspăim întaţi. R ecrutaţi de curînd şi lipsiţi de ex p erien ţă m ilitară, soldaţii îşi îndreaptă pri­ virile spre trib u n u l m ilitar şi spre centurioni, aşteptîn d ordinele lor. Nim eni nu este a tît de curajos încît să nu fie tu lb u ra t de această întîm plare neaşteptată. B arbarii, zărind de departe steagurile, în tre ru p atacul. La început credeau că s-au înapoiat legiunile despre care aflaseră de la prizonieri că se d epărtaseră m ult; după aceea însă, plini de dispreţ p en tru o tru p ă a tît de puţin num eroasă, ^năvălesc asupra ei din toate părţile.

232

CAESAR

40 Slujitorii arm atei aleai’gă spre m ovila cea mai apropiată. A lungaţi repede de aici, se reped spre m anipulele*'8 grupate în ju ru l steagurilor, ceea ce înspăim întă şi m ai m ult pe soldaţii deja cuprinşi de team ă. Unii sînt de părere să se aşeze în triu n g h i69 şi să-şi facă repede loc, de vrem e ce tab ăra este a tît de aproape; socoteau că, dacă o p a rte din ei a r fi fost înconjuraţi şi ar fi pierit, cel p u ţin ceilalţi a r p u tea scăpa. Alţii sînt de părere să se adune pe colină şi să în fru n te aceeaşi soartă. Soldaţii mai încercaţi, despre care am a ră ta t că form aseră un singur detaşam ent, nu sînt de acord cu ultim a propunere. Aşa­ dar, după ce s-au îm b ărb ătat unii pe alţii, îşi taie drum p rin tre duşm ani, sub com anda lui C. Trebonius, cavaler rom an, care fusese pus în fruntea lor, şi toţi, fără excep­ ţie, sosesc teferi în tabără. Slujitorii şi călăreţii îi u r ­ m ează în năvala lor şi sîn t salvaţi datorită vitejiei legiu­ nilor. Cei care se opriseră pe colină, neavînd încă nici o experienţă în a rta m ilitară, n-au p u tu t nici să răm înă la hotărîrea lor de a se ap ă ra pe înălţim e, nici să im ite energia şi iuţeala care le-au fost de folos celorlalţi; au încercat să se înapoieze în tabără, dar au alunecat în tr-u n loc nefavorabil. Centurionii, d intre care unii fuseseră în ain taţi p e n tru v ite jia lor de la gradele inferioare ale celorlalte legiuni la gradele superioare ale legiunii aces­ teia70, au căzut lu p tîn d cu cel m ai m are curaj, p e n tru ca să nu-şi piardă gloria m ilitară pe care o dobîndiseră. D atorită vitejiei acestor centurioni, o p arte din soldaţi au ajuns teferi în tab ără după în d ep ărtarea duşm anilor Altă p arte însă a p ie rit înconjurată de duşm ani. 41 G erm anii, pierzîndu-şi speranţa să m ai poată lua cu asalt tabăra, deoarece vedeau că ai noştri îşi ocupa­ seră locurile pe în tă ritu ri, au început să se retrag ă dincolo de Rin, ducînd cu ei prada pe care o lăsaseră în păduri. Dar, chiar după retrag erea duşm anilor, spaim a continua să fie a tît de m are, încît C. Volusenus, care fusese trim is cu cavaleria şi sosise în acea noapte în tabără, n-a p u tu t să-i facă pe ai noştri să creadă că Caesar se afla acolo cu arm ata neatinsă. A tît de m ult pusese team a stăpînire pe inim ile tutu ro r, încît aproape că-şi pierduseră m inţile;

R Ă ZB O IU L G A LLIC. CA R TEA A V l-A

233

ei spuneau că toate trupele fuseseră nim icite şi num ai cavaleria scăpase p rin fugă; de asem enea susţineau că germ anii n -ar fi asediat tab ăra dacă arm ata n -ar fi fost distrusă. Sosirea lui Caesar a pus capăt acestei frici. 42 La întoarcerea sa, Caesar, care cunoştea peripe­ ţiile războaielor, nu s-a plîns decît de u n singur lucru, şi anum e de faptul că s-a dat drum ul din post cohortelor: el a spus că n u trebuie să se ofere întîm plării nici un fel de prilej. Socotea că soarta a jucat u n m are rol în venirea neaşteptată a duşm anilor şi altu l şi m ai m are în îndepărtarea barb arilo r de la m eterez şi de la porţile taberei. Cel m ai ciudat i se p ărea fap tu l că germ anii, care trecuseră R inul cu gîndul să devasteze ţa ra lui Am biorix, i-au adus, dim potrivă, acestuia cel m ai m are serviciu pe care şi-l putea dori din cauză că au pornit asupra taberei rom ane. 43 Caesar pleacă din nou să-i h ărţuiască pe duşm ani şi trim ite în toate p ărţile un m are n u m ăr de călăreţi pe care-i strînsese de la trib u rile vecine. Soldaţii dădeau foc la toate satele şi casele pe care le zărea v reunul din ei, vitele erau ucise, p retutindeni se făceau prădăciuni; grînele erau consum ate de o m are m ulţim e de oameni şi de anim ale şi, în afară, de asta, fuseseră culcate la păm înt de ploile din acest anotim p. A stfel era lim pede că, în cazul că nişte duşm ani s-ar fi p u tu t ascunde p en tru un m om ent, a r fi p ierit totuşi de foame, chiar dacă arm ata rom ană se retrăgea. Din cauză că fusese trim isă în toate p ărţile o cavalerie a tît de num eroasă, s-a întîm plat în m ai m ulte rîn d u ri ca prizonierii luaţi de rom ani să spună că l-au v ăzu t pe A m biorix în tim p ce fugea şi să-l caute cu privirea, susţinînd că nu l-au p ierd u t cu to tul din vedere. Astfel, în speranţa că-1 vor ajunge, făceau cele m ai m ari eforturi, deoarece considerau că vor cîştiga cea m ai m are p reţu ire din partea lui Caesar; călăreţii romani aproape depăşeau lim itele firii om eneşti p rin străduinţa lor şi m ereu li se părea că sînt pe punctul de a-şi atinge ţelul. A m biorix însă scăpa ascunzîndu-se în văgăuni şi păduri şi, la adăpostul nopţii, se în d rep ta spre alte ţin u -

234

CAESAR

tu ri şi trib u ri, însoţit doar de o gardă de p a tru călăreţi, singurii cărora avusese curajul să-şi încredinţeze viaţa.

44 După ce a devastat astfel ţin u tu rile eburonilor Caesar şi-a adus arm ata înapoi în ţa ra rem ilor, la D urocortorum 71, cu excepţia celor două cohorte pierdute. în acest oraş a convocat adunarea Galliei şi a început cerce­ tările cu privire la com plotul senonilor şi al carnuţilor; pe Acco, căpetenia răscoalei, l-a condam nat la m oarte şi l-a executat potriv it obiceiului rom an străm oşesc72. Unii, tem îndu-se de judecată, au fugit. Caesar le-a interzis acestora apa şi focul73, apoi şi-a aşezat legiunile în tabăra de iarnă: două la h o taru l treverilor, două în ţa ra lingonilor, iar pe celelalte şase în ţa ra senonilor, la A gedincum 74. D upă ce şi-a aprovizionat arm ata cu grîu, a ple­ cat în Italia, potriv it obiceiului său, ca să ţin ă a d u n ă ri75.

CARTEA

A

V II-A

1 D upă pacificarea G alliei1, Caesar, aşa cum hotărîse, pleacă în Italia ca să ţin ă adunări. Acolo află de ucide­ rea lui P. Clodius2. F iind în ştiin ţat despre ho tărîrea sena­ tului ca toţi tin erii3 din Italia să depună ju ră m în tu l m ili­ tar, a decis să facă recru tări în toată Provincia4. Ştirea în legătură cu aceste m ăsuri se răspîndeşte repede în G allia T ransalpină. G allii m ai adaugă de la ei şi născo­ cesc zvonuri cu privire la fapte care li se păreau că de­ curg chiar din îm p reju rarea dată, şi anum e: Caesar era reţin u t de situaţia de la Rom a şi nu putea să vină la arm ată din cauza luptelor interne îndîrjite. în cu ra ja ţi de acest prilej, gallii, care sufereau din pricină că erau su­ puşi p u terii poporului rom an, încep să făurească planuri de război cu m ai m ultă libertate şi îndrăzneală. Condu­ cătorii lor fixează în tre ei adunări în păduri, în locuri mai retrase şi se plîng de m oartea lui Acco. Ei ara tă că această nenorocire li se poate întîm pla şi lor şi deplîng nenorocirea com ună a Galliei; făcînd tot felul de pro­ m isiuni şi dînd recom pense, cer stăru ito r ca unii să în­ ceapă războiul şi, chiar cu p reţu l vieţii lor, să recuce­ rească lib ertatea Galliei. în prim ul rînd, spun ei, „ tre ­ buie să aibă g rijă să-i taie lui Caesar d rum ul spre arm ată mai înainte ca planurile lor secrete să fie divulgate. Acest lucru era uşor de realizat, în tru c ît legiunile nu îndrăz­ neau să iasă din tab ăra de iarn ă în lipsa com andantului suprem , iar acesta, la rîn d u l său, nu putea ajunge la legiuni fără o gardă. In sfîrşit, declară „că e m ai bine să pieri în luptă decît să n u -ţi redobîndeşti vechea glo­ rie m ilitară şi lib ertatea pe care ai m oştenit-o de la stră ­ moşi".

238

CAESAR

2 D upă discuţia aprinsă în ju ru l acestor problem e, carnuţii declară că p e n tru salvarea com ună nu se dau în lătu ri de la nici o prim ejdie şi făgăduiesc să înceapă ei războiul. Fiindcă deocam dată nu-şi pot da garanţii unii altora, făcînd schim b de ostatici, ca nu cum va p lanurile lor să fie descoperite, cer să întărească p rin tr-u n ju ră m în t solem n în ju ru l steagurilor adunate la un loc — obicei care constituie cea m ai im portantă cerem onie a lor — că ceilalţi nu-i vor părăsi după începerea războiului. Atunci carnuţii prim esc foarte m ulte laude; toţi care erau de faţă depun ju ră m în tu l şi, după ce au fix a t data răscoa­ lei, părăsesc adunarea. 3 In ziua fixată, carnuţii, sub com anda lui C otuatus şi a lui Conconnetodum nus, nişte oam eni pierduţi, de la care nu te puteai aştepta la nim ic b u n 5, năvălesc, la u n sem nal dat, îm Cenabum 6; ucid pe cetăţenii rom ani care se stabiliseră acolo p e n tru negoţ7 şi le jefuiesc averile; p rin tre aceşti cetăţeni se afla şi C. Fufius Cita, un cava­ ler rom an onorabil, pe care Caesar îl însărcinase cu apro­ vizionarea cu grîu. Ş tirea este transm isă repede la toate trib u rile Galliei. Căci, ori de cîte ori se întîm plă ceva im portant şi deosebit, gallii an u n ţă p rin strigăte satele şi regiunile; cei care prim esc ştirea o tran sm it m ai de­ p a rte celor din im ediata apropiere8. Aşa s-a în tîm plat şi de data aceasta. Căci evenim entele care s-au p etrecu t la Cenabum la răsă ritu l soarelui au fost cunoscute în ţara arv ern ilo r m ai înainte de sfîrşitul prim ei străji; această ţa ră se află la o d istanţă de aproape 160 000 de paşi.4 4 U rm înd exem plul carnuţilor, arv ern u l V ercingetorix, fiul lui Celtillus, u n tîn ă r cu m are p u tere şi al cărui tată, care avusese în tîietatea în întreaga Gallie şi care fusese ucis de concetăţenii săi p entru că năzuia la dom­ nie, îşi convoacă clienţii şi-i înflăcărează uşor. Cînd pla­ nul lui a devenit cunoscut, m ulţim ea aleargă la arm e. G obannitio, unchiul său şi alţi fruntaşi, care erau îm po­ triv a unei asem enea încercări, îl îm piedică să-şi pună planul în aplicare şi-l alungă din G ergov:a9. Totuşi, V ercingetorix nu ren u n ţă şi recrutează de la ţa ră oameni săraci şi pierduţi. D upă ce adună această ceată, cîştigă de

r ă z b o iu l

g a l l ic

cartea

a

v i i -a

239

p artea sa pe toţi concetăţenii pe care-i întîlneşte şi îi îndeam nă să ia arm ele p e n tru lib ertatea comună. D upă ce adună tru p e num eroase, alungă din ţară pe adversarii săi, care-1 alungaseră cu p uţin mai înainte. Oamenii săi îl proclam ă rege. V ercingetorix trim ite solii la toate tri­ burile, pe care le im ploră să răm înă credincioase ju ră m întului. încheie repede alianţă cu senonii, parisii, pie­ tonii, cadurcii5*10, turonii, aulercii, lemovicii, andii şi cu toţi ceilalţi care locuiesc lingă ocean; cu consim ţăm întu l tu turor, i se acordă com anda suprem ă. După ce i s-a încredinţat această putere, cere ostatici de la toate aceste trib u ri, porunceşte să i se aducă num aidecît un anum it n u m ăr de soldaţi şi hotărăşte cîte arm e trebuie să pre­ dea fiecare trib şi în cît tim p; se preocupă îndeosebi de cavalerie. îm bină cea mai m are sîrguinţă cu cea m ai m are severitate în exercitarea puterii; pe şovăielnici îi constrînge p rin pedepse aspre: p e n tru o greşeală gravă ucide pe vinovaţi în foc şi tot felul de tortu ri; în cazul unor greşeli m ai uşoare, îi trim ite acasă, după ce le ta :e u re­ chile sau le scoate un ochi, ca să servească de în v ăţă tu ră celorlalţi şi să-i îngrozească p rin asprim ea pedepsei. 5 Cu asem enea pedepse a strîn s repede o arm ată. După aceasta trim ite la ruteni pe cadurcul Lucterius, om de o m are îndrăzneală, îm preună cu o p arte din trupe, iar el pleacă la b 'tu rig i11. La sosirea lui, biturigii trim it soli la hedui, ai căror clienţi erau, ca să le ceară aju to r să poată rezista m ai uşor trupelor duşm ane. P otrivit sfa­ tului legaţilor pe care Caesar îi lăsase la arm ată, heduii trim it tru p e de călăreţi şi pedestraşi în ajutorul b itu rigilor. Aceste trupe, ajungînd la fluviul Liger, care des­ p arte pe biturim de hedui, zăbovesc acolo cîteva zile şi, neîndrăznind să treacă fluviul, se întorc acasă şi spun legaţilor noştri că s-au înapoiat fiindcă se tem eau de p er­ fidia biturigilor, despre care au aflat că plănuiseră să-i înconjure, ei dintr-o p arte şi arvernii d intr-alta, în caz că ar fi trecu t fluviul. În tru c ît nu am nici o dovadă, nu cred că heduii au făcut aceasta chiar din m otivul pe care l-au declarat legaţilor, dar nici cu gîndul de a trăda. Im ediat după plecarea heduilor, biturigii se aliază cu arvernii.

240

CAESAR

6 Cînd toate cele întîm plate i-au fost aduse la cu­ noştinţă lui Caesar în Italia, acesta, văzînd că datorită energiei lui Cn. Pom peius situaţia de la Roma se îm bu­ n ătăţise12, a plecat în G allia T ransalpină. V enind aici, s-a lovit de o m are greutate, deoarece nu ştia în ce chip ar p u tea ajunge la arm ată. în tr-ad ev ăr, îşi dădea seam a că, dacă ar fi chem at legiunile în Provincie, ele s-ar fi văzut silite să lupte pe drum în lipsa lui; dacă s-ar fi înd rep tat el spre arm ată, ştia că în îm prejurările de atunci nu-şi putea încredinţa viaţa nici m ăcar acelora care p ăreau liniştiţi. 7 In tre tim p, cadurcul L ucterius, care fusese trim is la ruteni, cîştigă acest trib de partea arvernilor. Apoi m erge m ai deparţe în ţara nitiobrogilor13 şi a gabalilor14, prim eşte ostatici de la am îndouă aceste trib u ri şi, după ce strînge o arm ată num eroasă, încearcă să năvălească în Provincie în direcţia oraşului Narbo. Aflînd aceasta, Caesar consideră că mai înainte de orice trebuie să plece la Narbo. Cînd ajunge acolo, încurajează pe cei fricoşi, aşază garnizoane pe terito riu l ru ten ilo r din Provincie, al volcilor arecom ici15, al tolosaţilor şi în ju ru l Narbonei, regiuni vecine cu duşm anii, şi porunceşte ca o p arte din trupele din Provincie şi rezervele pe care le adusese din Italia să se adune în ţa ra h elvilor16, vecinii arvernilor. 8 D upă ce a lu at aceste m ăsuri şi după ce Lucterius a fost oprit şi s-a retras, căci socotea că e prim ejdios să p ătru n d ă în m ijlocul garnizoanelor noastre, Caesar a ple­ cat în ţa ra helvilor. Deşi m unţii Cevenni, care despart pe arv em i de helvi, erau acoperiţi de m ultă zăpadă în acest anotim p foarte aspru şi îm piedicau drum ul, to ­ tuşi Caesar reuşeşte să ajungă în ţa ra arvernilor dato­ rită eforturilor m ari depuse de soldaţi, care au dat la o p a rte zăpada în altă de şase picioare şi au deschis d ru ­ m urile. A rvernii au fost luaţi p rin surprindere, căci se credeau apăraţi de Cevenni ca de un zid şi niciodată în acest anotim p drum urile nu p utuseră fi străb ătu te nici m ăcar de o singură persoană. Caesar porunceşte călăre­ ţilor săi să se îm prăştie pe o distanţă cît m ai m are şi să vîre cît m ai m ultă groază în duşm ani. Aceste întîm plări

R Ă ZB O IU L G ALLIC. CA R TEA A V II-A

241

ajung repede la urechea lui V ercingetorix p rin zvonuri şi soli. Toţi arvernii, îngroziţi, îl înconjură şi-l im ploră să aibă g rijă de bunurile lor şi să nu lase pe duşm ani să-i jefuiască, m ai ales că vedea că toată g reutatea răz­ boiului apasă pe um erii lor. în d uplecat de rugăm inţile lor, V ercingetorix ridică tab ăra din ţa ra biturgilor şi por­ neşte spre arverni. 9 Caesar, după ce a zăbovit două zile în aceste locuri, deoarece prevăzuse că V ercingetorix va proceda astfel, părăseşte a rm a ta sub p retex t că se duce să strîngă tru p e de rezervă şi cavalerie. Com anda tru p elo r o lasă tînărului B rutus, căru ia îi recom andă să trim ită cavaleria să facă incursiuni în toate direcţiile şi pe o distanţă cît mai m are şi-i spune că-şi va da osteneala să nu lipsească din tab ără m ai m ult de trei zile. După ce a lu at aceste m ă­ suri, soseşte în m arş fo rţa t la V ienna17, spre m area m i­ ra re a trupelor sale de aici şi găseşte odihnită cavaleria pe care o trim isese cu m ulte zile înainte. F ără să-şi în­ tre ru p ă m arşul nici ziua nici noaptea, trece p rin ţara heduilor şi se îndreaptă spre ţa ra lingonilor, unde ier­ nau două legiuni p e n tru ca, în caz că heduii a r pune ceva la cale îm potriva sa, să preîntîm pine aducerea la îndeplinire a planului lor. D upă ce ajunge la lingoni, trim ite ordine celorlalte legiuni şi le adună pe toate în tr-u n singur loc m ai în ain te ca arv e rn ii să fi fost în şti­ in ţaţi de sosirea lui la lingoni. A flînd aceasta, Vercinge­ torix îşi duce a rm ata înapoi în ţa ra bitu rg ilo r şi, plecînd de acolo, se h otărăşte să asedieze G orgobina18, cetatea boiilor, pe care Caesar îi aşezase acolo după ce îi învin­ sese în războiul cu helveţii şi-i pusese sub autoritatea heduilor. 10 A ceastă operaţie îl încurca m ult pe Caesar în lu a­ rea unei hotărîri. în caz că în restu l iernii şi-ar fi ţin u t legiunile în tr-u n singur loc, se tem ea ca nu cumva, din cauză că lăsase să fie zdrobită o populaţie trib u ta ră h e­ duilor, întreaga G allie să-l părăsească, de vrem e ce vedea că prietenii nu găseau la el nici un fel de sprijin; dacă însă îşi scotea legiunile prea devrem e din tab ăra de iarnă, se tem ea să nu ducă lipsă de provizii din cauza g reută- 16 1 6 — R ăzboiul g allic

242

CAESAR

ţilor de transport. Totuşi, în cele din urm ă, consideră că este m ai bine să în dure toate greu tăţile decît să-şi în ­ străineze dragostea tu tu ro r prietenilor săi p rin accepta­ rea unei asem enea insulte. A şadar, îndeam nă stăruitor pe hedui să-i aducă provizii şi trim ite soli la boii ca să-i înştiinţeze de sosirea lui şi să-i îndem ne să răm înă cre­ dincioşi şi să în fru n te cu curaj atacul duşm anilor. Apoi, după ce lasă la Agedincum două legiuni şi bagajele în­ tregii arm ate, pleacă spre ţa ra boiilor. 11 A doua zi ajunge la cetatea senonilor, Vellaunodunum 19. Ca să nu lase în urm a sa v reu n duşm an şi ca să se poată aproviziona uşor, se hotărăşte să asedieze ce­ tatea şi, în două zile, o înconjură cu linii de îm presura re 20. A treia zi cetatea a trim is soli ca să se supună: Caesar le porunceşte să predea arm ele, să aducă cai şi să dea 600 de ostatici. Lasă pe legatul C. Trebonius să su p ra­ vegheze executarea acestor ordine, iar el pleacă spre Ce­ nabum , cetatea carnuţilor, unde dorea să ajungă cît mai repede. C arnuţii, care abia atunci aflaseră de asedierea cetăţii V ellaunodunum , socoteau că asediul va dura m ai m ultă vrem e şi se pregăteau să trim ită o garnizoană să apere Cenabum . în două zile Caesar soseşte acolo. îşi aşază tab ăra în faţa cetăţii şi, fiindcă era prea tîrziu, am înă asediul p e n tru a doua zi. P orunceşte soldaţilor să facă pregătirile necesare p en tru acest asediu şi, fiindcă se tem ea ca nu cum va locuitorii să fugă din cetate în tim pul nopţii, deoarece din Cenabum pornea u n pod care tre ­ cea peste fluviul Liger, ordonă ca două legiuni să stea de strajă cu arm ele în m îini. P uţin înainte de m iezul nopţii, locuitorii d;n Cenabum ies în linişte din cetate şi încep să treacă fluviul. A flînd aceasta de la iscoade, Caesar dă foc porţilor, introduce în cetate legiunile cărora le po­ runcise să nu-şi ia bagajele şi ocupă cetatea. A proaoe toţi duşm anii au fost prinşi, deoarece podul îngust şi d ru m u ­ rile strim te tăiaseră retrag erea m ulţim ii. Caesar jefuieşte cetatea şi-i d i foc, dăruieşte soldaţilor prada, trece a r­ m ata peste Liger şi ajunge în ţara biturigilor. 12* 12 Cînd a aflat de sosirea lui Caesar, V ercingetorix a încetat asediul şi a plecat în întîm p in area lui. Caesar se

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA A VII-A

243

pregătea să asedieze N oviodunum 14*21, cetatea biturigilor, care se afla în drum ul său. Din această cetate vin soli la el ca să-l roage să-i ierte pe locuitori şi să le cruţe viaţa. Caesar, p e n tru a efectua şi celelalte o peraţii22 cu aceeaşi iuţeală cu care obţinuse cele m ai m ulte succese, le porunceşte să predea arm ele, să aducă cai şi să dea os­ tatici. D upă ce o p a rte din ostatici a fost pred ată şi în tim p ce celelalte obligaţii erau pe cale de a fi îndeplini­ te (fuseseră trim işi în cetate centurioni şi cîţiva soldaţi p e n tru a aduna arm ele şi caii), a fost zărită de departe cavaleria duşm anilor care preceda a rm a ta lui Vercingetorix. în d ată ce locuitorii cetăţii au văzut-o, convinşi că vor prim i ajutor, au scos un strig ăt şi au început să pună m ina pe arm e, să închidă porţile şi să ocupe zidurile. Cen­ turionii care se aflau în cetate, înţelegînd din pu rtarea gallilor că aceştia şi-au schim bat hotărîrea, şi-au scos să­ biile, au ocupat porţile şi au adus pe toţi soldaţii teferi înapoi în tabără. 13 Caesar scoate cavaleria din tab ă ră şi începe lupta; în ajutorul trupelor sale care se aflau la strîm toare trim ite aproape 400 de călăreţi germ ani, pe care de la începutul războiului obişnuia să-i aibă cu el. Gallii n -au p u tu t rezista atacului lor şi, puşi pe fugă, s-au retras la grosul arm a­ tei după ce au su ferit m ulte pierderi. D upă înfrângerea acestora, locuitorii cetăţii, înspăim ântaţi d in nou, au ares­ tat pe aceia pe care-i credeau vinovaţi de răscoala ple­ bei, i-au adus în faţa lui Caesar şi i-au predat. Apoi Cae­ sar a plecat spre cetatea A varieum 23, cea mai m are şi m ai puternică cetate din ţa ra biturigilor, situ ată în tr-o regi­ une foarte roditoare. El era convins că, dună ce va ocupa această cetate, va supune to t trib u l biturigilor. 14 în u rm a a tîtm nenorociri suferite la V ellaunodunum , Cenabum şi Noviodunum , V ercingetorix convoacă pe ai săi la un consiliu de război şi le ara tă că „războiul trebuie p u rta t după un plan cu totul deosebit de cel de mai înainte. T rebuie depuse toate efo rtu rile p en tru a-i îm piedica pe rom ani să ia n u tre ţ şi să facă tot felul de provizii. A cest lucru este uşor, în tru c ît gallii au o cavale­ rie num eroasă şi sînt aju ta ţi şi de anotim p. Iarb a nu poate

244

CAESAR

fi cosită; duşm anii vor fi constrînşi să se îm prăştie şi să ca­ ute n u tre ţ pe la şuri şi, în orice zi, călăreţii galii îi pot ni­ mici pe toţi. în afară de asta, p e n tru salvarea comună trebuie lăsate la o p arte toate interesele personale; tre ­ buie să se dea foc tu tu ro r satelor şi caselor peste to t pe unde s-ar p ărea că vo r p u tea trece rom anii în căutare de nutreţ. T rupele sale au de toate din belşug, p e n tru că sînt aprovizionaţi de trib u rile pe terito riu l cărora se duce ră boiul. Rom anii însă sau n u vor putea suporta foam e­ tea, sau vor trebui să în fru n te m ari prim ejdii dacă se vor depărta de tabără. E totuna dacă-i vor om orî sau le vor lua bagajele, căci ia ră acestea nu se poate p u rta un război24. în afară de asta, trebuie să se dea foc şi cetă­ ţilor care nu sîn t apărate de în tă ritu ri şi de poziţii n a tu ­ rale îm potriva oricărei prim ejdii, ca să nu servească de refugiu dezertorilor sau să îm bie pe rom ani să se apro­ vizioneze din belşug şi să ia pradă. Dacă aceste m ăsuri par prea aspre, prea crude, el crede că totuşi este m ult mai ră u dacă soţiile şi copiii lor vo r fi duşi în sclavie, iar ei înşişi ucişi, căci aceasta este soarta de n eîn lătu rat a celor învinşi". 15 A ceastă p ărere a fost aprobată de toţi; în tr-o sin­ gură zi s-a dat foc la m ai m u lt de 20 de oraşe ale biturigilor. Acelaşi lucru l-au făcu t şi celelalte trib u ri25; peste tot se vedeau num ai focuri. Deşi toţi sufereau foarte m ult din această cauză, totuşi se m îngîiau cu gîndul că vor re ­ p a ra repede stricăciunile, deoarece victoria era aproape sigură. în tr-o adunare generală se discută dacă trebuie să se dea foc cetăţii A varicum sau să fie apărată. Biturigii cad la picioarele tu tu ro r gallilor care lu au parte la adu­ n are şi-i im ploră să nu-i silească să dea foc cu propriile lor m îini unui oraş care era aproape cel m ai frum os din toată G allia şi care rep rezen ta sp rijinul şi podoaba trib u ­ lui lor. D atorită poziţiei sale, adaugă ei, îl vor putea uşor apăra, deoarece e înconjurat aproape din toate p ărţile de un rîu şi de o m laştină şi nu are decît o singură intrare, şi aceasta foarte îngustă26. C ererea le este aprobată. La în ­ ceput V ercingetorix nu a fost de acord, dar după aceea a cedat, d atorită rugăm inţilor lor şi a com pătim irii gene­ rale. S în t aleşi oam enii în stare să apere cetatea.

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA A

VII-A

24S

16 V ercingetorix urm ăreşte pe Caesar, m ergînd mai încet decît el şi alege u n loc de tab ără a p ă ra t de m laştini şi păduri, situ at ta o distanţă de 16 000 de paşi27 de Avaricum . De aici dădea ordinele necesare şi afla din oră în oră, p rin iscoade trim ise regulat, ce se p etrecea la A varicum. Pîndea toate detaşam entele noastre trim ise după n u tre ţ şi g rîu şi ori de cite ori oam enii noştri, îm pinşi de nevoie, în ain tau prea m u lt şi se îm prăştiau, îi ataca şi le provoca pierderi m ari, deşi ai noştri se fereau de p rim ej­ die, lu înd toate m ăsurile de prevedere cu p u tin ţă (de exem plu, plecau la intervale neregulate şi pe drum uri diferite). 17 Caesar şi-a aşezat tab ăra în faţa acelei porţi a ora­ şului care, aşa cum am spus m ai sus, nu era închisă de rîu şi de m laştini şi avea o in tra re strim tă. Apoi a început să construiască o terasă, să îm pingă barăcile şi să ridice două tu rn u ri, căci teren u l nu-i îngăduia să înconjure ce­ tatea cu v aluri de îm presurare. Cere n eîncetat g rîu de la boii şi hedui. Aceştia din u rm ă nu erau de m are ajutor, fiind lipsiţi de zel; boiii nu aveau destule mijloace, deoa­ rece trib u l lor era mic şi slab şi consum ase repede ce a avut. A rm ata ducea o lipsă a tît de m are de provizii din cauza sărăciei boiilor, a nepăsării heduilor şi a incendierii ferm elor, incit tim p de m ai m ulte zile soldaţii n-au avut grîu şi şi-au astîm părat foam ea grozavă cu carne de oaie, adusă din sate îndepărtate. Cu toate acestea n-au scos nici o vorbă care n -ar fi fost de dem nitatea poporului rom an şi de victoriile trecute. Ceva m ai m ult: cînd Cae­ sar s-a adresat fiecărei legiuni în parte, în tim pul lucră­ rilor, şi le-a spus că, dacă nu puteau suporta lipsurile, va ren u n ţa la asediu, toţi i-au ceru t să nu facă una ca asta. Soldaţii spuneau că „au servit m ai m ulţi ani sub comanda lui fără să fi p rim it vreo insultă şi niciodată n-au lăsat ceva neterm inat; considerau o ruşine să părăsească ase­ diul început şi preferau să suporte toate greutăţile decît să nu răzbune pe cetăţenii rom ani care au p ierit la Cenabum din cauza perfidiei gallilor“. Acelaşi lucru îl spu­ neau centurionilor şi trib u n ilo r m ilitari p e n tru ca aceştia să-l inform eze pe Caesar.

246

CAESAR

18 După ce apropiase deja tu rn u rile de zid, Caesar a aflat de la prizonieri că V ercingetorix, term inînd nutreţul, şi-a m u ta t tab ăra m ai aproape de A varicum şi că îm pre­ ună cu cavaleria şi cu pedestrim ea uşor înarm ată, care obişnuia să lupte p rin tre călăreţi, a plecat să pună curse acolo unde credea că vor veni soldaţii noştri a doua zi în căutare de n u treţ. A flînd aceasta, Caesar pleacă în tă ­ cere la m iezul nopţii şi ajunge a doua zi dim ineaţa la ta ­ b ăra duşm anilor. Duşm anii află repede de la iscoade de sosirea lui Caesar, îşi ascund carele şi bagajele în pădu­ rile dese şi îşi aşază toate trupele pe u n loc înalt şi des­ coperit. Cînd aceste fapte i-au fost aduse la cunoştinţă, Caesar a poruncit soldaţilor să adune repede la u n loc lu cru rile personale28 şi să pregătească arm ele pentru luptă. 19 Era o colină cu o pantă uşoară. O m laştină foarte greu de trecut, care nu era m ai lată de 50 de picioare, o înconjura aproape din toate părţile. D upă ce tăiaseră pădurile, gallii ocupaseră această colină şi nu se m işcau de acolo, siguri de poziţia lor. îm p ă rţiţi pe neam uri, ocu­ pau toate vadurile şi desişurile din apropiere şi, în caz că rom anii a r fi încercat să treacă m laştina, erau gata să se năpustească de pe înălţim e asupra lor în m om entul în care se vor fi înglodat în m laştină. în felul acesta, cine a r fi văzut de aproape poziţiile arm atelor a r fi crezut că gallii sînt gata să lupte cu sorţi aproape egali; dar cine a r fi observat condiţiile inegale de luptă, şi-ar fi d at seam a că gallii se fălesc şi se prefac fără rost29. Soldaţii noştri erau m înioşi din pricină că duşm anii puteau suporta p rivirile lor la o distanţă a tît de m ică şi cereau stă ru ito r să se dea sem nalul de luptă, dar Caesar le ara tă „cu cîte sacrificii şi cu p re ţu l cîtor vieţi de b ăr­ baţi viteji treb u ie să se obţină victoria. V ăzîndu-i a tît de h o tărîţi încît p e n tru gloria lui ar în fru n ta orice prim ejdii, le spune că a r trebui să fie acuzat de nerecunoştinţă dacă n -a r ţin e m ai m u lt la viaţa lor decît la a lu i“. D upă ce-i m îngîie pe soldaţi în felul acesta, îi duce înapoi în tab ără şi ia ultim ele m ăsuri în vederea asedierii cetăţii.

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA A VII-A

247

20 D upă se s-a întors la ai săi, V ercingetorix a fost acu­ zat de trăd are p e n tru că îşi m utase tabăra mai aproape de rom ani, p e n tru că plecase cu toată cavaleria şi lăsase fără com andant atîtea trupe, precum şi p e n tru că, după ple­ carea lui, rom anii sosiseră a tît de repede şi în tr-u n m o­ m en t a tît de potrivit. Gallii susţineau că „toate acestea nu s-au p etrecu t num ai din întîm plare sau fără un plan dina­ inte stabilit; V ercingetorix prefera să obţină dom nia în G allia prin tr-o favoare a lui Caesar decît p rin bunăvoinţa lo r“. La aceste acuzaţii, V ercingetorix a răspuns astfel: „In ce priveşte faptul că am m u ta t tabăra, am făcut aceasta din cauza lipsei de n u tre ţ şi la îndem nul vostru; am venit m ai aproape de rom ani fiind atras de poziţia prielnică pe care o apăra însăşi n a tu ra ei, fără să m ai aibă nevoie de fortificaţii. Cît priveşte cavaleria, nu s-a sim ţit nevoie de serviciile ei în tr-u n loc m lăştinos şi a fost de folos acolo unde s-a dus. La plecare, în tr-ad in s n-am lăsat nim ănui com anda suprem ă, p e n tru ca nu cum va cel care ar fi fost num it com andant să nu fie îm pins la lu p tă de m ulţim ea înflăcărată. Văd că toţi ardeţi de nerăbdare să daţi lupta din cauza lipsei voastre de vlagă, fiindcă nu sînteţi în stare să rezistaţi la oboseală m ai m u lt tim p. Dacă rom a­ nii au sosit din întîm plare, trebuie să m ulţum iţi soartei; dacă au fost chem aţi de v reu n tră d ă to r acestuia trebuie să-i m ulţum iţi; căci în felul acesta aţi p u tu t cunoaşte de pe înălţim e nu m ăru l m ic al rom anilor şi aţi p u tu t dispreţui „vitejia" u nor soldaţi care nu au îndrăznit să dea lu p ta şi s-au retras în mod ruşinos în tabără. Nu doresc să obţin de la Caesar p rin tră d a re o pu tere pe care o pot dobîndi p rin victorie, de care şi eu şi voi sîntem siguri; ceva mai m ult, vă voi preda această p u tere dacă vi se pare că mai curînd îmi faceţi cinste decît că îm i datoraţi salvarea. Ca să vă daţi seam a — a ad ăugat el —- că vor­ besc sincer, ascultaţi-i pe soldaţii rom ani". Aduce înam tea gallilor sclavi30, pe care-i prinsese cu cîteva zile m ai îna­ inte în tim p ce um blau după n u tre ţ şi pe care-i torturase, lăsîndu-i nem încaţi şi punîndu-i în lan ţu ri. Aceşti sclavi fuseseră învăţaţi m ai înainte ce să spună, dacă vor fi in­ terogaţi; ei declară că sîn t soldaţi legionari, că foam ea şi sărăcia i-a îm pins să iasă pe furiş din tabără, sperînd că vor putea găsi ceva g rîu sau vite pe tim p; aceeaşi sărăcie

248

CAESAR

apasă asupra întregii arm ate, toţi sînt sleiţi de p uteri şi nim eni nu m ai poate suporta oboseala lucrului. De aceea com andantul suprem a h o tărît să retrag ă a rm ata după trei zile dacă nu va obţine nici u n succes în asediu. „Iată — spune atunci V ercincetorix — ce-m i datoraţi mie, pe care m ă acuzaţi de trădare; m ulţum ită m ie şi fără ca voi să fi v ărsat vreo picătură de singe, vedeţi o arm ata vic­ torioasă a tît de m are m istu ită de foame. Am a v u t g rijă ca nici un trib să nu-i prim ească pe rom ani pe teritoriul său atunci cînd îşi vo r căuta scăparea în tr-o fugă ru şi­ noasă". 21 Toată m ulţim ea strigă şi, p o triv it obiceiului gallic31, face zgomot cu arm ele; aşa obişnuiesc gallii să se m ani­ feste faţă de acela a cărui cuvîntare o aprobă. „Vercingetorix este cel m ai m are com andant — spuneau ei — şi nu trebuie să ne îndoim de buna lui credinţă; războiul nu poate fi condus cu m ai m ultă iscusinţă". H otărăsc să tri­ m ită în cetate 10 000 de oameni, aleşi din întreaga a r­ m ată, şi sînt de părere că nu trebuie să lase sarcina sal­ v ării generale num ai pe seam a b itu ririlo r, căci îşi dă­ deau seam a că, dacă biturigii vor p răd a cetatea, va fi a acestora. 22 îm potriva vitejiei deosebite a soldaţilor noştri, gallii luau to t felul de m ăsuri de apărare, căci neam ul lor este de o m are isteţim e şi foarte priceput în a im ita tot ceea ce învaţă de la alţii. Intr-adevăr, cu aju to ru l laţurilor, îndepărtau căngile noastre32, pe care, după ce le apucau bine, le trăgeau în ău n tru l fortificaţiilor cu aju to ru l unor m aşini. S ăpînd galerii subterane, făceau să se prăbuşească terasele33; la aceasta se pricepeau cu a tît mai bine, cu cit la ei există m ari m ine de fier şi cunosc şi folosesc tot felul de galerii subterane. în tă rise ră tot zidul cetăţii din toate părţile cu tu rn u ri de lem n cu m ai m ulte etaje şi acoperite cu piei. Adesea, în tim pul zilei şi al nopţii, nă­ văleau şi dădeau foc terasei noastre sau atacau pe soldaţi în tim p ce lucrau; pe m ăsură ce tu rn u rile noastre deve­ neau tot m ai înalte, dato rită lucrărilor zilnice de constru­ ire a terasei, gallii îşi înălţau şi ei tu rn u rile tot pe atîta, legînd în tre ele birnele verticale cu bîrne transversale. În tîrziau construirea galeriilor noastre descoperite, a ru n -

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

249

cînd lem ne ascuţite şi aprinse la u n capăt, smoală cloco­ tită şi pietre foarte grele, şi ne îm piedicau să ducem gale­ riile pînă la ziduri. 23 Z idurile gallilor sîn t construite, în general, în felul urm ător. Pe păm înt, în toată lungim ea zidului, se aşază în continuare nişte bîrne perpendiculare pe zid, la o distanţă de două picioare unele de altele. Bîrnele sînt le­ gate în tre ele în interio ru l zidului şi sînt bine acoperite şi um plute cu păm înt; la exterior, galeriile dintre bîrne, despre care am vorbit, sînt um plute cu bolovani m ari. Peste acest prim s tra t bine în tă rit se pune altul, astfel încît în tre bîrne să răm înă aceeaşi distanţă şi bîrnele de deasupra să nu se atingă de cele de dedesubt; ele sînt aşezate la distanţe egale şi fiecare b îrn ă este bine fixată cu ajutorul unei pietre care o desparte de celelalte bîrne. Astfel se încheie tre p ta t întreaga lucrare, pînă ce zidul ajunge la înălţim ea dorită. Din punctul de vedere al v a ­ rietăţii aspectului, construcţia n u displace ochilor, dato­ rită altern an ţei de bîrne şi pietre, care îşi păstrează li­ nia dreaptă. în afară de asta, este foarte nim erită p entru ap ărarea oraşelor, în tru c ît piatra apără de foc, iar lem nul de berbec, căci o lem nărie in terio ară construită în ge­ neral din b îrne lungi de 40 de picioare nu poate fi sfărîm ată sau sm ulsă. 24 Toate aceste obstacole îm piedicau asediul. Deşi fri­ gul şi ploile n e în treru p te îi întîrziau m ereu pe soldaţi, aceştia au în frîn t toate g reutăţile p rin tr-o m uncă neîn­ tre ru p tă şi, în 25 de zile, au construit o terasă lată de 330 de picioare şi înaltă de 80. Cînd construcţia era aproape să atingă zidul duşm anilor şi pe cînd Caesar, po­ triv it obiceiului său, stătea de veghe lingă lucrări şi-i îndem na pe soldaţi să nu în tre ru p ă lucrul nici o clipă, p u ţin înainte de stra ja a treia s-a observat că terasa fu ­ megă: duşm anii îi dăduseră foc pe dedesubt p rin tr-o ga­ lerie. în acelaşi tim p a izbucnit un strigăt de-a lungul în ­ tregului zid şi duşm anii au început să năvălească pe două porţi, de am îndouă p ărţile tu rn u rilo r noastre. Unii a ru n ­ cau de departe de pe zid pe terasă to rţe şi lem ne uscate, alţii azvîrleau sm oală şi alte m aterii care puteau aţîţa focul,

250

CAESAR

astfel că era greu să ne hotărîm încotro să alergăm mai întîi sau unde să dăm ajuior. Totuşi, fiindcă, potrivit hotă rîrii lui Caesar, totdeauna stăteau de gardă în faţa ta ­ berei două legiuni, iar alte trupe, destul de num eroase, lucrau cu schim bul, s-au p u tu t lua repede urm ătoarele m ăsuri: unii au ţin u t piept năvalei, alţii au retras tu rn u ­ rile şi au su rp at terasa, ia r toţi soldaţii din tab ără au ve­ nit să stingă focul. 25 N oaptea trecuse deja cînd încă se m ai dădeau lupte în toate părţile. S p eran ţa duşm anilor de a învinge reînvia neîncetat, cu a tît m ai m u lt cu cît ei vedeau că m anteluţele34 tu rn u rilo r fuseseră arse şi observau că ro­ m anii, răm înînd descoperiţi, nu pu teau veni uşor în a ju ­ toru l tovarăşilor lor; tot tim pul tru p ele ostenite ale duş­ m anilor e ra u înlocuite cu altele odihnite. Ei socoteau că toată salvarea G alliei depinde de clipa aceea. A tunci în faţa ochilor noştri s-a p etrecu t ceva care mi s-a p ă ru t vrednic de a fi am in tit şi de a nu fi tre c u t sub tăcere. U n gali care se afla în faţa uneia dintre porţile oraşului arunca în foc, înspre tu rn , bulgări de seu şi smoală, care îi erau transm işi din m ină în m înă; lovit în coasta din dreapta de o săgeată de scorpion35, cade fără suflare. U n gali din apropiere, trecînd peste cadavrul lui, îndeplineşte aceeaşi sarcină, pînă cînd cade şi el lovit de scorpion; îi urm ează un al treilea şi acestuia un al patrulea. Poziţia n-a fost p ărăsită de apărători m ai înainte de a fi pus capăt luptei, după ce focul a fost stins şi duşm anii au fost alungaţi din punctul acela. 2 b D upă ce au făcut toate încercările posibile fără să fi izb u tit nimic, gallii, la îndem nul şi la porunca lui V ercingetorix, au h o tărît a doua zi să părăsească cetatea. S perau să reuşească fără să sufere m ari pierderi dacă vor face această încercare în liniştea nopţii, p e n tru că ta­ b ăra lui V ercingetorix nu era departe de cetate şi m laş­ tina n e în treru p tă d intre cele două tabere a r fi fost o pie­ dică p e n tru rom ani în u rm ă rirea duşm anilor. începuseră deja pregătirile în tim pul nopţii, cînd deodată fem eile aleargă în stradă, se aruncă plîngînd la picioarele b ărb aţi­ lor şi îi im ploră în toate chipurile să nu le lase pradă

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA A VII-A

251

cruzim ii duşm anilor pe ele şi pe copiii lor, pe care vîrsta şi slăbiciunea îi îm piedicau să fugă. V ăzîndu-i că stăru ie în hotărîrea lor — căci de cele m ai m ulte ori, în caz de prim ejdie, team a înăbuşă m ila — , au început să strige şi să dea de ştire rom anilor că b ărbaţii lo r vor să fugă. Atunci gallii, tem îndu-se ca n u cum va cavaleria rom ană să le taie drum ul, au re n u n ţa t la planul lor. 27 A doua zi, în tim p ce continuau lucrările începute — după ce Caesar îm pinsese înainte un tu rn — , a izbuc­ nit o ploaie puternică. Caesar socotea că această vrem e este prielnică p e n tru un atac şi, fiindcă vedea că străjile nu fuseseră aşezate pe zid cu prea m ultă grijă, porunceşte soldaţilor săi să lucreze m ai încet şi le dă ordinele nece­ sare. Convoacă în taină, dincoace de barăci, legiunile gata de lu p tă şi le îndeam nă să culeagă, în sfîrşit, după atîtea osteneli, roadele victoriei; celor care se vor urca cei dinţii pe zid le prom ite recom pense. Apoi dă sem nalul de luptă. Soldaţii năvălesc deodată din toate părţile şi ocupă repede zidul. 28 D uşm anii, înspăim întaţi de această m anevră neaş­ teptată, fiind alungaţi de pe zid şi de pe tu rn u ri, s-au în ­ grăm ădit în piaţă şi în locuri m ai deschise, cu gîndul de a face fro n t şi a da o luptă hotărîtoare în cazul că rom a­ nii îi vor ataca dintr-o anum ită direcţie. Cînd au văzut că niciunul d intre soldaţii noştri nu coboară în tr-u n loc jos şi că ei, dim potrivă, ocupaseră to t zidul, s-au tem ut să nu li se ia orice speranţă de a se retrag e şi, aruncînd arm ele, s-au repezit în tr-u n suflet spre m arginile oraşului. Acolo, unii, înghesuindu-se în faţa porţilor prea strim te, au fost ucişi de pedestraşii noştri, în tim p ce alţii, care ieşiseră pe poartă, au fost om orîţi de călăreţi. Nim eni nu s-a gîndit la pradă. Înd îrjiţi de am intirea m ăcelului de la Cenabum şi de m unca obositoare de la asediu, rom anii nu au c ru ţa t nici pe bătrîni, nici pe femei, nici pe copii. în ­ tr-u n cuvînt, din totalul de aproape 40 000 de oameni, num ai 800 (cei care fugiseră din oraş cînd au auzit pri­ mele strigăte ale rom anilor) au ajuns teferi la V ercingetorix. Acesta, tem îndu-se ca nu cum va sosirea lor în m asă şi com pătim irea generală pe care a r fi trezit-o să

252

CAESAR

provoace vreo revoltă în tabără, i-a p rim it abia noaptea tîrziu, în tăcere. Avusese grijă să aşeze pe drum , departe de tabără, pe oam enii săi de încredere şi pe fruntaşii tri­ burilor, ca să separe pe fugari şi să-i ducă la ai lor, în acea p a rte a taberei care fusese dată fiecărui trib la în­ ceputul războiului. 29 A doua zi a convocat consiliul de război, şi-a liniş­ tit oamenii şi i-a îndem nat să nu-şi piardă cîtuşi de p u ­ ţin curaju l şi să nu se tu lb u re din cauza unei întîm plări nefericite: „Rom anii n -au învins dato rită vitejiei lor şi nici pe cîm pul de luptă, ci prin tr-o tehnică şi a rtă a ase­ diului, pe eare noi gallii nu le-am cunoscut. Cei care se aşteaptă să aibă num ai succese în războaie se înşală. Eu n-am fost niciodată de părere să apărăm A varicum , de asta sînteţi m arto ri voi înşivă. N enorocirea se datoreşte lipsei de prevedere a biturigilor şi îngăduinţei prea m ari a celorlalţi faţă de ei. Totuşi, voi tăm ădui repede această ran ă p rin izbînzi şi m ai m ari. Căci p rin grija m ea voi uni acele trib u ri care pînă acum au stat despărţite de ceilalţi galii şi voi face ca în toată G allia să nu existe decît o singură voinţă, căreia om enirea întreagă să n u -i poată re­ zista; aproape am şi atins acest ţel. Acum a r fi bine dacă v-aş putea convinge, în interesul salvării tu tu ro r, să în tăriţi tabăra, p e n tru a putea susţine m ai uşor atacurile neaşteptate ale duşm anilor". 30* 30 Acest discurs a plăcut gallilor, m ai ales că V ercingetorix însuşi nu-şi pierduse curajul după o nenoro­ cire a tît de m are, nici nu se ascunsese şi nu fugise de p ri­ virile m ulţim ii. Acum aveau o p ărere şi m ai bună despre pru d en ţa şi pu terea lui de a prevedea totul, deoarece, atunci eînd lucrurile stăteau b'ne, propusese m ai întîi să se dea foc cetăţii A varicum , apoi să fie părăsită. Astfel, în tim p ce auto ritatea altor conducători scăzuse din cauza înfrîngerilor, dim potrivă prestigiul lui V ercingetorix creştea din zi în zi după nenorocirea suferită. în acelaşi tim p, asigurările sale trezeau speranţa că şi alte triburi vor in tra în alianţă. Atunci, p en tru prim a dată, s-au apucat gallii36 să-şi întărească tabăra; a tîta p u tere a avut discursul lui V ercingetorix asupra acestor oameni ne-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

253

obişnuiţi cu m unca, incit au socotit că trebuie să facă tot ce li se poruncea. 31 P o triv it făgăduinţei sale, V ercingetorix îşi dădea toată silinţă să atragă şi pe celelalte trib u ri în alianţă şi căuta să cîştige, p rin d aru ri şi făgăduieli, pe fruntaşii lor. In acest scop alegea oam eni potriviţi care, p rin dis­ cursuri iscusite sau relaţii de prietenie, puteau să cîştige foarte uşor triburile. A re g rijă să fie înarm aţi şi îm bră­ caţi aceia care reuşiseră să fugă după cucerirea cetăţii Avaricum ; de asem enea, p e n tru a com pleta num ărul tr u ­ pelor care suferiseră pierderi, porunceşte trib u rilo r să-i dea un anum it n u m ăr de soldaţi şi fixează data la care dorea să-i fie aduşi în tabără. Dă ordin să se recruteze şi să i se trim ită toţi arcaşii, care erau foarte num eroşi în Gallia. P rin aceste m ăsuri în lătu ră repede pierderile sufe­ rite la Avaricum . în tim pul acesta, Teutom atus, fiul lui Ollovico, regele nitiobrog lor, al cărui ta tă prim ise din p a rte a senatului nostru titlu l de „prieten", soseşte la V ercingetorix îm ­ preună cu un m are num ăr de călăreţi din trib u l său şi de m ercenari pe care îi recrutase în A quitania. 32 Caesar a zăbovit m ai m ulte zile la A varicum şi, găsind acolo o m are cantitate de g rîu şi de alte provizii, a p u tu t să-şi refacă arm ata după oboseala şi lipsurile în­ durate. Iarn a era pe sfîrşite şi însuşi anotim pul îl în ­ dem na să pornească la război. Caesar hotărîse să por­ nească îm potriva duşm anului pentru a-1 face să iasă din m laştini şi p ăduri sau p e n tru a-1 asedia, cînd sosesc la el în calitate de soli fru n taşi ai heduilor ca să-l roage să le vină în a ju to r deoarece sînt în tr-o situaţie foarte grea. Ei îi spun că încă din vechim e exista obiceiul de a se num i un singur m agistrat32*37 care să deţină puterea regală tim p de u n an; acum doi oam eni ocupă această m agistra. tu ră şi fiecare din ei pretinde că a fost num it în m od le­ gal. U nul d in tre aceştia era Convictolitavis, u n tîn ă r bogat şi de neam m are, celălalt Cotus, care se trăgea dintr-o fam ilie foarte veche şi avea el însuşi m are influenţă şi num eroase rude; fratele acestuia, Valetiacus, a exercitat aceeaşi m ag istratu ră anul trecu t. Tot trib u l este sub

254

CAESAR

arm e; senatul e îm părţit, ca şi poporul şi clientela celor doi potrivnici. Dacă aceste certuri continuă, cele două p ărţi ale trib u lu i vor ajunge să se lupte în tre ele. De­ pinde num ai de g rija şi de auto ritatea lui Caesar ca acest lucru să nu se întîm ple. 33 Caesar socotea că nu e în folosul său să înceteze războiul şi să piardă din vedere pe duşm an; totuşi, fiindcă ştia cît de m ari neplăceri se produc de obicei din cauza discordiei, a găsit cu cale că trebuie să evite prim ejdia ca un trib a tît de m are şi de legat de poporul rom an şi pe care el însuşi îl sprijinise întotdeauna şi-l onorase cu tot felul de privilegii să ajungă la un război civil, iar p a rti­ dul m ai slab să ceară a ju to r de la V ercingetorix. Deoa­ rece legile heduilor n u îngăduiau acelora care deţineau m ag istratu ra suprem ă să treacă graniţa, a h o tărît să plece el însuşi la hedui, ca să nu dea im presia că aduce vreo ştirb ire legilor ţării, şi a chem at la el la D eceţia38 tot se­ n a tu l şi pe cei doi vrăjm aşi. A proape tot trib u l s-a adu­ nat acolo. A flînd că o m înă de oameni se adunase în taină în alt loc şi în alt m om ent decît ar fi tre b u it şi îl alesese pe Cotus, că un frate proclam ase ales pe celălalt frate, deşi legile interziceau ca doi bărb aţi din aceeaşi fam ilie, care erau am îndoi în viaţă, să fie aleşi m agistraţi şi chiar să fie prim iţi în senat, Caesar a silit pe Cotus să depună p u terea şi a poruncit s-o ia Convictolitavis, care fusese ales sub preşedinţia preoţilor, potrivit obiceiului tribului, în tim pul cînd nu funcţionau m agistraţi. 34 D upă in terv en irea acestui decret, Caesar i-a în­ dem nat pe hedui să evite neînţelegerile şi v rajb a şi, lăsînd toate celelalte treb u ri la o parte, să se preocupe num ai de acest război. Le-a spus să fie siguri de recom ­ pensele pe care le vor prim i de la el după înfrîngerea Galii ei şi le-a ceru t să-i trim ită grabnic toată cavaleria şi 10 000 de pedestraşi, pe care îi va aşeza în diferite pos­ tu ri ca să supravegheze aprovizionarea. Apoi şi-a îm p ărţit arm ata în două: p a tru legiuni le-a d at lui Labienus să le ducă în ţa ra senonilor, iar pe celelalte şase le-a dus el însuşi în ţa ra arvernilor, spre cetatea Gergovia, urm înd cursul fluviului E laver39; tot lui Labienus i-a m ai încre-

RĂZBOIUL GALLIC CARTEA A VII-A

255

d in ţa t şi o p a rte din cavalerie, cealaltă p a rte păstrînd-o el. Cînd a a fla t aceasta, V ercingetorix a tă ia t toate po­ durile de pe Elaver şi a început să înainteze pe m alul ce­ lălalt al fluviului. 35 Cele două arm ate se aflau una în faţa celeilalte şi taberele lo r erau aşezate aproape faţă în faţă. Vercinge­ torix pusese iscoade din loc în loc p e n tru ca nu cumva rom anii să facă vreun pod şi să-şi treacă trupele. Caesar era într-o situaţie foarte grea; se putea întîm pla să fie ţin u t în loc de fluviu în cea m ai m are parte a verii, căci, de obicei, E laver nu poate fi tre c u t p rin vad înainte de so­ sirea toam nei. Ca să nu se întîm ple aşa ceva, şi-a aşezat tabăra într-o regiune păduroasă, în faţa u n u ia d intre po­ durile distruse de V ercingetorix, şi a doua zi s-a ascuns acolo cu două legiuni. Ca de obicei, şi-a trim is m ai de­ p arte restu l trupelo r îm preună cu toate bagajele, după ce a avut g rijă să îm partă cîteva cohorte în m ai m ulte de­ taşam ente, ca să dea im presia că n um ărul legiunilor este acelaşi. Le-a poruncit să înainteze cît vor putea m ai m ult. După cîtva tim p, cînd a socotit că tru p ele trebuie să fi ajuns la tabără, a început să rep are podul pe vechii pi­ loni, care aveau capetele de jos întregi. Lucrarea a fost repede term inată; după ce Caesar şi-a trecu t legiunile şi a ales un loc bun de tabără, a chem at înapoi restul tru ­ pelor. Cînd V ercingetorix a aflat de trecerea fluviului, a luat-o înainte în m arş forţat, ca să nu fie constrîns să dea lupta fără voia lui. 36 De acolo Caesar a ajuns la Gergovia în cinci zile40. După ce a dat o m ică luptă de cavalerie chiar în ziua so­ sirii şi a cercetat poziţia oraşului, care era aşezat pe un m unte foarte în alt41 şi la care nu puteai ajunge decît cu m are greu tate ind iferen t din ce direcţie ai fi venit, Caesar şi-a p ierdut speranţa să-l poată lua cu asalt şi a ho tărît să nu înceapă asediul m ai înainte de a fi asigurat apro­ vizionarea. In ceea ce îl priveşte pe V ercingetorix, acesta îşi sta­ bilise tab ăra în apropierea cetăţii, pe m unte, şi aşezase în ju ru l său, la distanţe mici, trupele diferitelor triburi, grupate pe neam uri. P riveliştea pe care o oferea, după ce ocupase toate v îrfu rile 42 acestui la n ţ de m unţi de pe care

256

CAESAR

p u tea fi observat, era îngrozitoare. în fiecare zi, în zori, chem a la el pe fru n taşii triburilor, pe care-i alesese in consiliul său, fie p e n tru a delibera, fie p e n tru a aduce la îndeplinire m ăsurile luate. A proape că nu era zi în care să nu pună la încercare, p rin lupte de cavalerie, la care participau şi arcaşi, curajul şi vitejia soldaţilor săi. în faţa cetăţii, chiar la poalele m untelui, era o colină foarte bine în tă rită de la n a tu ră şi izolată din toate p ă r­ ţile43; se vedea că, dacă soldaţii noştri a r fi ocupat-o, ar fi tăia t duşm anilor o m are p a rte din apă şi i-a r fi îm pie­ dicat să se ducă fără g rijă după n u tre ţ. Insă această po­ ziţie era ocupată de o garnizoană duşm ană destul de pu­ ternică. Totuşi, în liniştea nopţii, Caesar a ieşit din ta ­ b ără şi a alungat garnizoana m ai înainte ca aceasta să fi p u tu t prim i ajutor din cetate; după ce a ocupat poziţia, a lăsat acolo două legiuni. Apoi a u n it tab ăra m are cu cea m ică p rin tr-u n şanţ dublu la t de 12 picioare44, ca să poată um bla, la adăpost de atacul n eaştep tat al duşm anilor, şi oam eni izolaţi. 37 în tim p ce în faţa Gergoviei aveau loc aceste eve­ nim ente, heduul Convictolitavis, căruia Caesar îi încre­ dinţase m ag istratu ra suprem ă aşa cum am arătat, este cîştigat cu bani de către arv ern i şi in tră în legătură cu d ţiv a tineri în fru n te a cărora se afla Litaviccus şi fraţii lui, care se trăgeau din tr-o fam ilie foarte însem nată. îm ­ p arte cu ei banii prim iţi de la arverni şi îi îndeam nă să-şi aducă am inte că sîn t oam eni liberi şi că s-au năs­ cut să comande. Le-a a ră ta t că „heduii sînt singurul trib care pune piedică victoriei sigure a gallilor; influ en ţa lor opreşte şi celelalte trib u ri să se răscoale. Dacă însă heduii vor trece de p artea celorlalţi galii, rom anii nu vor mai putea rezista în Gallia. El, Convictolitavis, a re oarecare obligaţii faţă de Caesar, deşi n-a o bţinut de la el decît ceva foarte drept. P e n tru el e m ai însem nată însă lib er­ tatea comună. De ce să facă apel heduii la a rb itra ju l lui Caesar, cînd este vorba de legile şi de tradiţiile lor, în loc să apeleze rom anii la hedui?“ Tinerii au fost repede con­ vinşi de cuvintele şi de banii lui Convictolitavis şi au de­ clarat că vor lua conducerea răscoalei. C onspiratorii dis­ cută m ijloacele de aducere la îndeplinire a planului lor,

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

257

căci nu sperau că-i vor puteau determ ina pe hedui să înceapă răscoala fără m otive întem eiate. S-a h o tă rît ca Litaviccus să ia comanda celor 10 000 de oameni care u r­ m au să fie trim işi lui Caesar în vederea războiului şi să-i ducă la el, iar fraţii săi vor sosi m ai înainte la Caesar. Stabilesc, de asem enea, şi restu l planului de acţiune. 38 Litaviccus prim eşte com anda arm atei. Cînd era cam la 30 000 de paşi de Gergovia, şi-a ad unat trupele pe ne­ aşteptate şi le-a spus plîngînd: „încotro m ergem , soldaţi? Toată cavaleria şi toată nobilim ea noastră au pierit; fru n ­ taşii triburilor, Eporedorix şi V iridom arus, acuzaţi de tră d a re de către rom ani, au fost executaţi fără să li se dea voie să se apere. U rm ătoarele fapte le veţi afla din gura celor care au scăpat din m ijlocul m ăcelului fugind, căci pe mine, care m i-am p ierd u t fra ţii şi toate rudele, durerea m ă îm piedică să povestesc cele ce s-au întîm p la t“. S în t aduşi aceia pe care îi învăţase ce să spună; ei povestesc m ulţim ii aceleaşi fapte pe care le povestise şi Litaviccus, şi anum e: „Călăreţii liedui au fost ucişi sub pretex tu l că ar fi in tra t în legătură cu arvernii, ei înşişi au scăpat din m ijlocul m ăcelului ascunzîndu-se în m ulţi­ m ea de soldaţi“. Heduii izbucnesc în strigăte şi îl imploră pe Litaviccus să aibă grijă de ei. „ în tr-a d e v ăr — spune el — vorbiţi ca şi cînd acum a r fi tim p de deliberat şi nu a r fi nevoie să pornim spre Gergovia şi să ne unim cu arvernii. Oare putem să ne îndoim că, după asem enea crim ă, rom anii nu se vor grăbi să ne om oare? Aşadar, dacă m ai avem o fărim ă de curaj în noi, să răzbunăm m oartea celor care au fost ucişi a tît de m işeleşte şi să-i nim icim pe aceşti tîlh a ri! “ A rată apoi pe cetăţenii romani care îl însoţeau încrezîndu-se în protecţia lui45, le ia o m are cantitate de grîu şi-i ucide în chinuri groaznice, Trim ite vestitori în toată ţara heduilor, pe care îi aţîţă folosind aceeaşi m inciună despre m ăcelărirea călăreţilor şi a fru n taşilo r şi îi îndeam nă să răzbune, ca şi el, lovi­ turile suferite. 39 H eduul Eporedorix, un tîn ăr d intr-o fam ilie foarte bună şi cu m are putere în ţa ra sa, îm preună cu V irido­ m arus, care era de aceeaşi vîrstă cu el şi se bucura de 17 —- R ăzboiul gallic

258

CAESAR

tot a tîta trecere, dar era de origine m ai um ilă şi pe care Caesar, la recom andaţia lui Diviciacus, îl ridicase d intr-o situaţie m odestă la cele m ai m ari dem nităţi, in tra se ră în rîn d u l cavalerilor/|6 şi fuseseră chem aţi în m od special de către Caesar. Eporedorix şi V iridom arus se luptau în tre ei p e n tru în tîietate şi, în cearta am in tită47 d intre cei doi m agistraţi, luptaseră din toate pu terile u n u l p e n tru Convictolitavis, celălalt p e n tru Cotus. Eporedorix află de planul lui Litaviccus şi îl aduce la cunoştinţă lui Caesar pe la m iezul nopţii. îl roagă pe C aesar să nu îngăduie ca trib u l heduilor să ren u n ţe la prietenia poporului ro ­ m an din cauza planurilor nesăbuite ale unor tineri, căci, în tr-ad ev ăr, aşa se va întîm pla dacă se vor uni cu duş­ m anii atîtea mii de oameni, fiindcă nu se poate ca r u ­ dele acestora să nu se intereseze de soarta lor şi trib u l s-o considere un lucru de m ică im portanţă. 40 Aceste veşti l-au neliniştit foarte m u lt pe Caesar, căci totdeauna el s-a a ră ta t foarte binevoitor faţă de tri­ bul heduilor. F ără să m ai stea pe gînduri, scoate din ta ­ bără patru legiuni uşor echipate şi toată cavaleria. în ase­ m enea îm prejurări, nici nu a mai fost tim p să restrîngă tab ăra48, deoarece izb'nda depindea de grabă. Caesar lasă pe legatul C. F ufius să păzească tab ăra îm preună cu două legiuni. D upă ce a poruncit să fie arestaţi fraţii lui L ita­ viccus, a aflat că au fugit la duşm ani cu p u ţin mai îna­ inte. îndeam nă pe soldaţi să nu se sperie de g reutăţile unui m arş im pus de îm p reju rări; toţi îl urm ează plini de înflăcărare. După ce străbate o distanţă de 25 000 de paşi, zăreşte coloana heduilor şi trim ite cavaleria îm potriva lor, îm piedicîndu-i să mai înainteze; interzice însă tu tu ­ ro r soldaţilor să om oare pe cineva. Porunceşte ca Epore­ dorix şi V iridom arus, pe care heduii îi credeau m orţi, să se vîre p rin tre călăreţi şi să vorbească com patrioţilor lor. E poredorix şi V iridom arus sînt recunoscuţi şi înşelătoria lui Litaviccus este descoperită; heduii întind m îinile, ara tă că se supun şi, aruncînd arm ele, cer să li se cruţe viaţa. Litaviccus fuge la Gergovia îm preună cu clienţii săi, care, p o triv it obiceiurilor gallilor, a r săvîrşi o nelegiuire

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

259

dacă şi-ar părăsi p atronul chiar şi în situaţiile cele mai prim ejdioase. 41 Caesar trim ite vestitori la hedui ca să le aducă la cunoştinţă că, datorită lui, au fost lăsaţi în viaţă nişte oam eni pe care i-a r fi p u tu t om orî p o triv it legilor răz­ boiului. Apoi, după ce a lăsat arm ata să se odihnească trei ore în tim pul nopţii, a plecat spre Gergovia. Cam pe la jum ătatea drum ului îi ies în cale nişte călăreţi trim işi de Fabius şi îi spun cît de prim ejdioasă a fost situaţia la Gergovia. îi ara tă că tab ăra fusese atacată de tru p e pu­ ternice; în tim p ce trupele obosite ale duşm anilor erau m ereu înlocuite cu altele odihnite, soldaţii noştri erau istoviţi de luptele neîntrerupte, deoarece din cauza în tin ­ derii m ari a taberei aceiaşi oam eni trebuiau să răm înă m ereu pe m eterez. M ulţi d in tre ai noştri fuseseră răn iţi de ploaia de săgeţi şi de to t felul de arm e de aruncat; m aşinile de război ne-au a ju ta t foarte m u lt să ie ţinem piept. D upă retragerea duşm anilor, Fabius a astupat toate porţile în afară de două, a pus p arap ete pe m eterez şi s-a preg ătit p e n tru a doua zi în vederea unui atac asem ă­ nător. Cînd a aflat aceasta, Caesar a g răb it pasul şi, dato­ rită zelului soldaţilor, a sosit la tab ără înainte de răsă ri­ tu l soarelui. 42* 42 în tim p ce la Gergovia se petreceau aceste fapte, heduii prim esc cele dinţii veşti de la Litaviccus, dar nu-şi rezervă tim pul necesar p en tru a verifica exactitatea lor. Unii erau îm pinşi de lăcomie, alţii de m înie şi nesoco­ tinţă, cel m ai m are cusur înnăscut al acestui neam, care îl face să ia d rept lucru sigur un zvon neîntem eiat. Se apucă să jefuiască bunurile cetăţenilor rom ani, pe care îi om oară sau îi duc în sclavie. Convictolitavis sprijină m işcarea pornită şi îm pin"e poporul la nebunie, pentru ca, o dată ce va fi săvîrşit crim a, să-i fie ruşine să-şi revină din rătăcire. Pe trib u n u l m ilitar M. A ristius, care era în drum spre legiune, îl scot cu fo rţa din oraşul Cavillonum''*9, dîndu-i cuvîntul de onoare că nu i se va întîm pla nimic. La fel procedează cu aceia care se sta­ biliseră acolo p e n tru a face negoţ. însă a b :a plecaseră rom anii, că heduii îi atacă şi le iau toate bagajele; întîm -

260

CAESAR

pinînd rezistenţă din p artea lor, îi asediază o zi şi o noapte. în urm a p ierderilor foarte m ari suferite de am ­ bele părţi, heduii cheam ă la arm e o m ulţim e m ai m are de oameni. 43 în tim pul acesta se răspîndeşte vestea că toţi soldaţii hedui50 sînt în m îinile lui Caesar. Atunci, heduii aleargă la A ristius şi îi ara tă că totul s-a petrecu t fără ştirea conducerii; ordonă să se facă cercetări în leg ătu ră cu jafurile, confiscă bu n u rile lui Litaviccus şi ale fraţilor lui şi trim it soli la Caesar ca să se dezvinovăţească. Ei iau aceste m ăsuri ca să-şi capete înapoi oamenii, dar pătaţi de crim ă şi atraşi de cîştigurile dobîndite prin ja ­ ful la care participaseră m ulţi şi tem îndu-se de pedeapsă, încep să facă în taină planuri de război şi caută să atragă prin solii şi pe celelalte triburi. Deşi Caesar îşi dădea seam a de aceste uneltiri, totuşi se adresează solilor cu cea m ai m are blîndeţe şi le spune că nu-i va judeca prea aspru pe hedui din cauza nepriceperii şi a uşu rin ţei m ul­ ţim ii şi nu se va a ră ta m ai p uţin binevoitor faţă de ei. însă, fiindcă se aştepta la o m işcare m ai m are în Gallia, ca să nu fie îm p resu rat de toate triburile, se gîndea cum să se retrag ă de la Gergovia şi să strîngă iarăşi la un loc toată arm ata, în aşa fel încît plecarea sa, provocată num ai de team a de răscoală, să n u sem ene cu o fugă. 4* 44 în tim p ce se gîndea la aceasta, i s-a p ă ru t că s-a ivit prilejul de a duce lucrul la bun sfîrşit. După ce a sosit în tab ăra m ică51 p e n tru a inspecta lucrările, a obser­ vat că o colină, care era în m îinile duşm anilor, fusese părăsită de apărători, în tim p ce în zilele trecute abia putea fi zărită din m ulţim ea de soldaţi. M irat, a întrebat pe dezertori (căci zilnic venea la el un m are num ăr de dezertori) din ce cauză au p ărăsit gallii colina. Toţi declară ceea ce însuşi Caesar aflase de la iscoade: „Spinarea ace­ lei coline e ra aproape netedă, dar, acolo unde era in tra ­ rea în cealaltă p arte a oraşului, era îngustă52 şi acoperită de păduri. Duşm anii se tem eau m ult p en tru locul acela şi nu se îndoiau că, dacă vor m ai pierde o colină după ce rom anii ocupaseră deja una, vor fi ca şi asediaţi, li se va tăia orice ieşire şi nu se vor m ai putea duce după

RĂZBOIUL GALLIC.

CA R TEA

A

V II-A

26 ]

nutreţ. P e n tru a întări această colină, V ercingetorix îşi cheam ă toate trupele. 45 A flînd aceasta, Caesar trim ite acolo, la miezul nopţii, m ai m ulte escadroane de cavalerie cărora le po­ runceşte să se îm prăştie în toate părţile şi să facă mai m ult zgomot ca de obicei. In zorii zilei, dă ordin să se scoată afară din tab ără un m are num ăr de anim ale de povară, m ai ales catîri, să li se ia sam arele, iar catîrgiii să-şi pună coifurile şi, luînd în făţişarea unor călăreţi, să înconjure colinele. Le mai dă cîţiva călăreţi, care tre ­ buiau să colinde pînă departe p e n tru a înşela pe duş­ mani, apoi le porunceşte să se adune tot în ţin u tu l acela după ce vor fi făcut un lung ocol. Toate aceste m işcări erau observate de departe din cetate, căci din Gergovia se putea vedea în tabără; totuşi, de la o distanţă a tît de m are nu se putea distinge bine ceea ce se petrecea în realitate. Caesar trim ite o legiune pe aceleaşi coline şi, după o scurtă înaintare, o aşază în tr-u n loc jos şi o ascunde în păduri. B ănuiala gallilor creşte; ei îşi aduc acolo toate trupele p en tru a face întărito ri. Văzînd tab ăra duşm anilor goală, Caesar îşi trece sol­ daţii, în grupuri, din tab ăra m are în cea mică, după ce şi-au acoperit podoabele53 şi au ascuns steagurile ca să nu fie observaţi din cetate. Dă instrucţiunile necesare legaţilor pe care îi pusese în fru n tea fiecărei legiuni. în prim ul rînd, îi sfătuieşte să-i ţin ă în frîu pe soldaţi, ca nu cum va să înainteze prea m ult din dorinţa de a lupta sau din speranţa de a lua pradă; le explică ce neajunsuri avea terenul nereg u lat şi le ara tă că „num ai prin tr-o acţiune rapidă pot fi în lătu rate aceste neajunsuri, că este vorba doar de a folosi un prilej bun, nu de a da lupta". După aceste lăm uriri dă sem nalul şi, în acelaşi tim p, tr i­ m ite pe hedui pe u n a lt urcuş, la dreapta. 46 46 în lim e dreaptă, fără cotituri, zidul cetăţii se afla la o distanţă de 1 200 de paşi5,1 de cîm pie şi de locul unde începea urcuşul; dar ocolul făcut p en tru a uşura urcuşul lungea drum ul. Cam pe la m ijlocul colinei şi în lungul ei, u rm înd configuraţia terenului, gallii construi-

262

CAESAR

seră din bolovani m ari u n zid înalt de 6 picioare p entru a opri atacul soldaţilor noştri; toată p artea inferioară a colinei o lăsaseră liberă, iar p a rte a superioară o acoperiseră pînă la zidul cetăţii cu tabere aşezate foarte aproape una de cealaltă55. La u n sem nal dat, soldaţii sosesc repede la zidul ridicat de galii, îl trec şi ocupă trei tabere a tît de repede, încît Teutom atus, regele nitiobrogilor, a fost lu at prin surprindere din cort în tim p ce se odihnea, pe ju m ătate dezbrăcat, şi abia a p u tu t scăpa pe u n cal răn it din m îinile soldaţilor veniţi după pradă. 47 Deoarece realizase ceea ce îşi propusese, Caesar a poruncit să se sune retrag erea şi a ordonat legiunii a X-a, pe care o avea cu el, să se oprească. Soldaţii din celelalte legiuni nu au auzit sunetul trom petei, fiindcă se aflau dincolo de o vale destul de m are. Cu toate aces­ tea, trib u n ii m ilitari şi legaţii se stră d u ;au să-i ţin ă pe loc, p o triv it instrucţiunilor lui Caesar. îm pinşi însă de sp eran ţa în tr-o izbîndă uşoară şi a ţîţa ţi de fuga duşm a­ nilor şi de am intirea victoriilor de m ai înainte, au socotit că nu există greutate pe care să n-o poată infringe da­ to rită vitejiei lor; de aceea nu au încetat u rm ă rirea mai înainte de a fi ajuns la zidul şi la porţile cetăţii. A tunci au izbucnit strigăte din toate părţile; gallii care erau mai departe s-au speriat de larm a aceasta neaşteptată, deoa­ rece credeau că duşm anii in traseră pe porţi şi au ieşit repede din cetate. Fem eile aruncau de pe zid veşm inte şi argintărie şi, aplecîndu-se peste zid cu pieptul desco­ p erit şi cu m îinile întinse, im plorau pe rom ani să le cruţe şi să nu le ucidă pe ele şi pe copiii lor, aşa cum făcuseră la A varicum ; cîteva îşi dădură drum ul de pe zid, ţinîndu-se de m îinile celor care răm ăseseră sus şi se predară soldaţilor. L. Fabius, centurion din legiunea a VIII-a, despre care se ştia că declarase în ziua aceea oam enilor săi că îl adem eneau recom pensele prom ise la A varicum şi că nu va îngădui nim ănui să se urce pe zid înaintea sa, ia cu el trei soldaţi din m anipulul56 său şi, îm pins de aceştia, se urcă pe zid; apoi, la rîn d u l său, îi a ju tă pe fiecare în parte şi îi trage după el pe zid.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

263

48 In tim pul acesta, gallii, care se adunaseră la celă­ lalt capăt al oraşului ca să facă unele în tă ritu ri, aşa cum am a ră ta t m ai sus, neliniştiţi la început de strigăte şi apoi de ştirile num eroase p o triv it cărora cetatea a r fi căzut în m îinile rom anilor, şi-au trim is cavaleria înainte şi au pornit în grabă într-acolo. Pe m ăsură ce soseau se opreau la picioarele zidului şi m ăreau num ărul lu p tăto ­ rilor. După ce s-a ad unat o m are m ulţim e, femeile, care cu puţin înainte întindeau de pe zid m îinile spre romani, au început să-i im plore pe ai lor şi să le arate copiii după ce şi-au despletit p ă ru l57, potrivit obiceiului gallic. P e n tru rom ani, lupta nu era egală nici în ceea ce priveşte poziţia, nici în ceea ce priveşte n um ărul soldaţilor; tot­ odată, obosiţi de lungim ea drum ului şi de d u rata luptei, rezistaseră cu greu atacurilor unor tru p e odihnite şi în­ tregi. 49 V ăzînd că lu p ta se dă pe un teren potrivnic nouă, că trupele duşm anilor se înm ulţeau, de team ă p en tru ai săi, Caesar trim ite legatului T. Sextius, pe care îl lăsase de pază în tab ăra mică, ordinul de a scoate num aidecît cohortele şi de a le aşeza la poalele colinei, în aripa dreap tă a duşm anilor, ca să-i sperie pe aceştia şi să-i îm piedice să ne urm ărească în caz că ai noştri vor fi alungaţi de pe poziţie. Caesar însuşi a în ain tat cu legiu­ nile sale p uţm m ai departe de locul în care se oprise la început şi a a ştep tat sfîrşitul luptei. 50* 50 Se dădea o lu p tă înverşunată corp la corp, în care duşm anii se bizuiau pe poziţia şi pe n um ărul lor, iar ai noştri pe vitejia lor; deodată din flancul nostru drept au a p ă ru t heduii, pe care Caesar îi trim isese din partea dreaptă pe a lt urcuş p en tru a distrage aten ţia duşm ani­ lor. D atorită asem ănării arm elor lor cu cele ale duşm a­ nilor, heduii au speriat foarte tare pe ai noştri şi, cu toate că aveau um ărul d rept gol, sem n convenţional obiş­ nuit, totuşi, rom anii socoteau că însuşi acest semn era un te rtip folosit de duşm ani p e n tru a-i înşela. în acelaşi tim p, centurionul L. Fabius şi cei care se urcaseră pe zid îm preună cu el au fost înconjuraţi, ucişi şi aruncaţi de pe zid. M. Petronius, u n centurion din aceeaşi legiune,

264

CAESAR

încercînd să sfărîm e porţile, a fost copleşit de num ărul m are de duşm ani şi, nem aiavînd nici o nădejde de scă­ pare, căci era num ai răni, s-a adresat astfel soldaţilor săi care îl urm aseră: „Fiindcă nu pot să m ă salvez îm ­ preună cu voi, cel p u ţin voi avea g rijă de viaţa voastră, căci v-am v îrît în prim ejdie datorită dorinţei m ele de glorie. Folosiţi-vă de p rileju l care vi se oferă şi salvaţi-v ă “. Zicînd acestea, s-a a ru n cat în m ijlocul duşm a­ nilor şi a om orit doi d intre ei, iar pe ceilalţi i-a înde­ p ă rta t de la poartă. Soldaţii săi au încercat să-i vină în ajutor, dar el le-a spus: „în zadar încercaţi să m ă salvaţi: am p ierdut m ult sînge şi puterile m ă părăsesc. Plecaţi, aşadar, cît m ai este cu pu tin ţă şi întoarceţi-vă la legiune4'. P uţin tim p după aceea a căzut luptînd şi astfel şi-a sal­ vat soldaţii. 51 Soldaţii noştri, încolţiţi de aproape din toate p ăr­ ţile, au fost alungaţi după ce au p ierd u t 46 de centu­ rioni. D ar legiunea a X-a, care ocupase un teren ceva mai neted ca să poată veni în ajutor, i-a oprit pe gallii care ne urm ăreau cu înverşunare. Cohortele legiunii a X III-a, care ieşiseră din tabăra m ică sub com anda le­ gatului T. S extius şi ocupaseră o înălţim e, au sprijinit la rîn d u l lor legiunea a X-a. în d ată ce legiunile au ajuns pe cîmpie, s-au aşezat cu steagurile faţă în faţă cu duş­ m anii. V ercingetorix şi-a retras tru p ele de la poalele colinei în in teriorul fortificaţiilor. In această zi am pier­ d ut aproape 700 de oameni. 52* 52 A doua zi, Caesar şi-a chem at trupele la o adu­ nare şi le-a m u strat p e n tru nechibzuinţa şi înflăcărarea nem ăsurată a lor, în tru c ît au h o tărît de capul lor pînă unde să înainteze şi ce trebuie să facă, iar cînd s-a dat sem nalul de retrag ere nu s-au op rit şi n-au p u tu t fi stăpîniţi de trib u n ii m ilitari şi de legaţi. Le-a a ră ta t ce însem nătate avea teren u l accidentat, ce a sim ţit el însuşi la Avari cum, cînd, deşi a surprins pe duşm ani fără co­ m andant şi fără cavalerie, totuşi a re n u n ţa t la o victorie sigură ca să n u sufere în lu p tă nici o pierdere, oricît de mică, din cauza terenului nefavorabil. Pe cît adm ira eroism ul lor, căci nici înălţim ea m untelui, nici zidul ce-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

265

tăţii nu i-au p u tu t opri, pe atîta trebuia să-i dojenească p en tru indisciplina şi îngîm farea lor, fiindcă îşi închipuiseră că se pricep m ai bine decît com andantul suprem să obţină victoria şi să prevadă sfîrşitul luptei. El nu cerea de la soldaţi m ai puţină m odestie şi disciplină decît vitejie şi eroism. 53 La această adunare, în încheierea discursului, şi-a îm bărbătat soldaţii, spunîndu-le să nu se descurajeze din cauza aceasta şi să nu pună pe seam a vitejiei duşm anilor un insucces care se datora num ai terenului nefavorabil. Deoarece nu-şi schim base h otărîrea de a pleca, şi-a scos legiunile din tab ără şi a aşezat linia de luptă pe un teren favorabil. Fiindcă V ercingetorix continua să răm înă în interiorul fortificaţiilor şi nu cobora în cîmpie, Caesar şi-a adus arm ata înapoi în tabără, după o mică luptă de cavalerie în care a ieşit victorios. A doua zi a făcut acelaşi lucru şi, socotind că a făcut destul p entru a mic-' şora tru fia gallilor şi a încuraja pe soldaţi, a plecat la hedui. Nici atunci duşm anii nu au îndrăznit să ne u rm ă­ rească. A treia zi Caesar a ajuns la fluviul Elaver, a rep a ra t podurile şi şi-a tre c u t a rm ata peste fluviu. 54* 54 Acolo i-au ieşit în întîm pinare heduii V iridom arus şi Eporedorix, care l-au inform at că Litaviccus plecase cu toată cavaleria ca să aţîţe pe hedui şi i-au spus că este nevoie să plece ei înşişi m ai înainte p en tru a ţine trib u l în ascultare. Deşi cunoştea acum, din m ulte îm pre­ ju rări, perfidia heduilor şi socotea că plecarea lor va grăbi trăd area tribului, totuşi Caesar nu a găsit cu cale că trebuie să-i reţină, ca să nu dea im presia că-i jig­ neşte sau să lase să se bănuiască că îi este team ă. La plecare, le-a a ră ta t pe scurt recunoştinţa pe care i-o datorau heduii: le-a am intit în ce situaţie um ilă i-a găsit: îngrăm ădiţi în cetăţi, deposedaţi de păm înturi, lipsiţi de orice fel de mijloace, obligaţi să plătească tribut, constrînşi în chipul cel m ai um ilitor să dea ostatici. Le arătă ce situaţie înfloritoare le-a creat; nu num ai că au revenit la starea lor de m ai înainte, ci au şi depăşit pu terea şi in fluenţa de care s-au b u cu rat vreodată. După ce i-a

266

CAESAR

însărcinat să comunice acestea celorlalţi hedui, i-a lăsat să plece. 55 N oviodunum 58 era o cetate a heduilor aşezată pe m alurile fluviului Liger, într-o poziţie favorabilă. Aici strînsese Caesar toţi ostaticii din Gallia, griul, banii a r­ m atei, precum şi o m are parte din bagajele sale şi ale arm atei, aici trim isese u n m are num ăr de cai pe care îi cum părase în Italia şi Spania în vederea acestui război. Cînd E poredorix şi V iridom arus au sosit acolo, au aflat în ce situaţie se afla trib u l heduilor: Litaviccus fusese p rim it de hedui la B ibracte, oraşul lor cel m ai im portant, iar Convictolitavis, m agistratul suprem , şi o m are parte din senat veniseră la el; la V ercingetorix fuseseră trim işi soli în num ele trib u lu i ca să încheie cu el u n tra ta t de pace şi prietenie. A tunci, Eporedorix şi V iridom arus au socotit că nu trebuie să scape un prilej a tît de potrivit. A şadar, după ce au ucis garda din Noviodunum şi pe negustorii rom ani care se găseau acolo, şi-au îm părţit în tre ei banii şi caii; pe ostaticii diferitelor trib u ri i-au dus la B ibracte, la m agistratul suprem . O raşului i-au dat foc, ca să nu poată fi de vreun folos rom anilor, căci cre­ deau că nu-1 vor putea păstra; to t grîul pe care l-au p u tu t lua în grabă l-a u că ra t în corăbii, ia r restu l l-au aru n cat în fluviu sau în foc. Ei înşişi s-au apucat să strângă tru p e din ţin u tu rile vecine, să aşeze străji pe m a­ lurile Ligerului şi să-şi ara te cavaleria în toate părţile ca să producă spaim ă, sperînd să poată tăia în felul acesta aprovizionarea rom anilor sau să-i constrîngă prin foam ete să se întoarcă în Provincie. S p eran ţa lor era în tă rită de faptul că fluviul Liger crescuse în urm a to­ pirii zăpezilor, astfel încît p ărea că este cu n ep u tin ţă să fie tre c u t prin vad.56* 56 A flînd aceasta, Caesar a socotit că trebuie să se grăbească, p e n tru ca, în caz că ar fi tre b u it să dea vreo lu p tă în tim pul construirii podurilor, această lu p tă să aibă loc mai înainte ca duşm anii să-şi adune acolo trupe prea num eroase. El nu putea să-şi schim be planul şi să-şi în d rep te paşii spre Provincie, m ai ales că nim eni nu socotea că această m işcare a r fi fost atunci absolut nece-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

287

sară; ruşinea, lipsa de dem nitate a unei asem enea m ăsuri, M unţii Cevenni, care îi tăiau calea, şi greu tăţile drum ului îl îm piedicau să facă asta. Pe de altă parte, se tem ea m ai ales p e n tru Labienus, care răm ăsese izolat şi pentru legiunile pe care le trim isese îm preună cu el. Astfel, după ce a m ers zi şi noapte în m arş forţat, a ajuns la Liger, îm potriva tu tu ro r aşteptărilor; apoi, după ce călă­ reţii săi au găsit un vad potrivit p e n tru acea îm pre­ ju ra re astfel încît num ai braţele şi um erii ieşeau afară din apă p e n tru a ţine arm ele, şi-a aşezat cavaleria în aşa fel încît să învingă curentul fluviului şi, fiindcă duş­ m anii s-au tu lb u ra t la început cînd ne-au văzut, şi-a p u tu t trece a rm ata fără să sufere vreo pierdere. Pe ogoare a găsit grîu şi o m ulţim e de vite, cu care şi-a aprovizionat arm ata; apoi a po rn it spre ţa ra senoniior. 57 In tim p ce în preajm a lui Caesar au loc cele po­ vestite m ai sus, Labienuş lasă la Agedincum , să păzească bagajele, trupele de rezervă care sosiseră din Italia şi pleacă cu p a tru legiuni la Lutecia. A cesta este u n oraş al parisiilor, aşezat pe o insulă59 de pe fluviul Sequana. Cînd duşm anii au aflat că se apropie Labienus, s-au adu­ n a t num eroase tru p e de la trib u rile vecine; comanda suprem ă a fost încredinţată aulercului Camulogenus. Acesta, deşi era foarte bătrîn, totuşi a căpătat această dem nitate d atorită deosebitei sale experienţe în a rta m i­ litară. C bservînd o m laştină n e în treru p tă care se vărsa în Sequana00 şi care îm piedica m u lt in tra re a în toată regiunea, s-a stab ilit acolo şi s-a h o tărît să ne taie tre ­ cerea.58* 58 La început, Labienus a încercat să îm pingă înainte barăcile, să um ple m laştina cu lest şi cu tot felul de m ateriale, ca să-şi facă drum . Cînd a văzut că este prea greu să treacă m laştina, a ieşit în tăcere din tabără în tim pul străjii a treia şi, pornind pe drum ul pe care ve­ nise, a ajuns la M etlosedum 61. A cesta este un oraş al senoniior aşezat pe o insulă de pe Sequana, aşa cum am spus ceva m ai înainte despre Lutecia. Labienus pune m îna pe vreo 50 de corăbii, le leagă repede unele de altele şi le încarcă cu soldaţi. Locuitorii oraşului, d in tre care m ulţi

268

CAESAR

fuseseră luaţi la război, s-au speriat de această am enin­ ţare neaşteptată şi Labienus a ocupat oraşul fără luptă. D upă ce a refăcu t podulC2 pe care duşm anii îl distruse­ seră zilele trecute, îşi trece arm ata pe m alul celălalt şi se în d reap tă spre Lutecia, m ergînd de-a lungul fluviului. A flînd aceasta de la cei care fugiseră din M etlosedum, duşm anii poruncesc să se dea foc Luteciei şi să se taie podurile oraşului, iar ei părăsesc m laştina şi îşi aşază tab ăra pe m alul Sequanei, înspre Lutecia şi în faţa tabe­ rei lui Labienus. 59 Se spunea că Caesar părăsise Gergovia; um blau de asem enea zvonuri despre trăd area heduilor şi reuşita răscoalei din toată Gallia. în convorbirile lor, gallii a fir­ m au că lui Caesar i se tăiase drum ul şi trecerea peste fluviul Liger şi că, silit de lipsa de grîu, pornise spre Provincie. Cînd au aflat de trăd area heduilor, bellovacii, care încă dinainte se arătaseră necredincioşi, fără să fi fost îndem naţi de cineva, au început să strîngă tru p e şi să se pregătească pe faţă de război. Atunci, Labienus, văzînd cit de m ult s-a schim bat s itu a ţ:a, a înţeles că tre ­ buie să ia altă hotărîre; în loc să facă cuceriri şi să-i atace pe duşm ani, se gîpdea că era mai bine să-şi aducă arm ata teafără înapoi la Agedincum . în tr-ad ev ăr, din tr-o parte am eninţau bellovacii, trib care se bucură în G allia de cea m ai m are rep u taţie în ceea ce priveşte vitejia, iar de cealaltă p arte se afla Camulogenus, cu arm ata gata de lu p tă şi bine echipată; în afară de asta, un fluviu m are despărţea legiunile de trupele de rezervă63 şi de bagaje, în faţa u nor g reu tăţi a tît de m ari care se iviseră pe neaşteptate, Labienus îşi dădu seam a că trebuie să gă­ sească salvarea într-o h o tărîre curajoasă. 60* 60 Spre seară a convocat un consiliu de război şi a cerut să i se îndeplinească ordinele cu grijă şi sîrguinţă. încredinţează fiecărui cavaler rom an cîte o corabie din acelea pe care le adusese de la M etlosedum şi le ordonă să plece în linişte după stra ja întîia, să înam teze 4 000 de paşi în josul fluviului şi să-l aştepte acolo. Lasă de pază în tabără cinci cohorte pe care le socotea cele mai slabe p e n tru luptă; porunceşte celorlalte cinci cohorte din

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

260

aceeaşi legiune să plece la m iezul nopţii cu toate baga­ jele şi să m eargă în susul fluviului, făcînd larm ă m are. Găseşte şi nişte luntre, pe care le trim ite în aceeaşi di­ recţie, m inate de vîsle cu m are zgomot. P u ţin m ai tîrziu, iese el însuşi, în tăcere, cu trei legiuni şi se îndreaptă spre locul unde poruncise corăbiilor să acosteze. 61 D upă ce a ajuns acolo, iscoadele duşm anilor, care fuseseră aşezate de-a lungul fluviului, sînt luate prin surprindere şi nim icite de soldaţii noştri în tim pul unei furtuni care izbucnise pe neaşteptate. Pedestrim ea şi ca­ valeria sînt repede trecute pe celălalt m al sub comanda cavalerilor rom ani, cărora Labienus le încredinţase această sarcină. Spre ziuă, duşm anii află că în tab ăra rom ană dom ­ neşte o larm ă neobişnuită, că o m are coloană de soldaţi a pornit-o în susul fluviului, că tot în p artea aceea se aude un zgomot de vîsle şi că, p u ţin m ai la vale, trec soldaţi pe m alul celălalt cu corăbiile. A uzind aceasta şi crezînd că legiunile trec fluviul în trei locuri şi că ro ­ m anii, înspăim întaţi de trăd area heduilor, se pregătesc să fugă, duşm anii şi-au îm p ă rţit şi ei trup ele în trei. După ce au lăsat o garnizoană în faţa taberei şi au trim is un m ic detaşam ent spre M etlosedum cu ordinul de a înainta num ai în m ăsura în care vor înainta şi corăbiile, şi-au dus celelalte tru p e îm potriva lui Labienus. 62 62 In zorii zilei, toate tru p ele noastre trecuseră flu ­ viul şi vedeau în faţa lor linia duşm ană. Labienus îşi îndeam nă soldaţii să-şi aducă am inte de vechea lor v ite­ jie şi de luptele victorioase şi să-şi închipuie că e de faţă însuşi Caesar, sub conducerea căruia au învins de atîtea ori pe duşm ani; apoi dă sem nalul de luptă. în prim a cioc­ nire, la aripa dreaptă, unde se afla legiunea a V il-a, duş­ m anii sînt respinşi şi puşi pe fugă; la aripa stingă, ocu­ pată de legiunea a XH -a, deşi duşm anii din prim ele rînduri au căzut străpunşi de suliţe, totuşi ceilalţi rezistau cu în d îrjire şi nici u nul nu dădea de băn u it că a r vrea să fugă. însuşi com andantul lor, Cam ulogenus, era lîngă ei şi îi îm bărbăta. Dar, în tim p ce victoria era încă nesi­ gură, trib u n ii legiunii a V il-a aflînd ce se petrece la aripa

270

CAESAR

stîngă, şi-au adus legiunea în spatele duşm anilor şi au început atacul. Nici chiar atunci nu a dat înapoi vreunul d in tre duşm ani, ci toţi au fost înconjuraţi şi ucişi. Aceeaşi soartă a avut-o şi Cam ulogenus. Cît despre cei care răm ă­ seseră de pază în faţa taberei lui Labienus, aceştia, au­ zind că începuse lupta, au po rn it în aju to ru l tovarăşilor lor şi au ocupat colina, dar nu au p u tu t rezista atacului vitejilor noştri soldaţi. S -au am estecat p rin tre ceilalţi galii care fugeau, iar aceia care nu s-au p u tu t ascunde în păduri şi în m unţi au fost ucişi de cavaleria noastră. După această acţiune, Labienus se înapoiază la Agedincum, unde fuseseră lăsate bagajele întregii arm ate, după care soseşte la Caesar cu toate trupele64. 63 Cînd s-a aflat de trăd area heduilor, războiul s-a întins m ai m ult. Heduii au trim is solii în toate părţile şi s-au stră d u it să cîştige trib u rile folosind toată influ ­ enţa, au to ritatea şi banii de care dispuneau. A vînd în m îinile lor pe ostaticii pe care Caesar îi lăsase la ei, îi sperie pe cei şovăielnici, am eninţîndu-i cu m oartea. Cer lui V ercingetorix să vină să discute îm preună planul de luptă. V ercingetorix consim te, iar ei p retind să li se în ­ credinţeze conducerea suprem ă a războiului. A ceastă ce­ rere dă naştere la neînţelegere şi atunci se convoacă la B ibracte o adunare generală a Galliei. Acolo s-a adunat o m ulţim e de oam eni din toate părţile. H otărîrea este lăsată pe seam a voturilor m ulţim ii; absolut toţi sîn t de acord ca V ercingetorix să fie com andant suprem . La această adunare nu au lu a t p arte rem ii, .lingonii şi tre verii: rem ii şi lingonii p e n tru că răm ăseseră prieteni cu rom anii, treverii p e n tru că se aflau prea departe şi erau am eninţaţi de germ ani, m otiv p en tru care au stat deo­ p a rte în tot tim pul războiului şi nu au trim is a ju to r nici uneia dintre cele două părţi. Heduii sufereau foarte m ult din pricină că şi-au pier­ dut întîietatea, se plîngeau de schim barea soartei şi re ­ g retau bunătatea lui Caesar faţă de ei; totuşi, după ce începuse războiul, nu mai îndrăzneau să urm eze a lt plan decît acela pe care îl puseseră la cale îm preună cu cei­ lalţi galii. De nevoie, am biţioşii Eporedorix şi Viridom arus se supun lui Vercingetorix.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

271

64 V ercingetorix cere celorlalte trib u ri să-i dea osta­ tici şi fixează ziua cînd treb u iau să-i predea. Dă ordin să se adune repede acolo toţi călăreţii, în num ăr de 15 000; spune că se va m ulţum i cu pedestraşii pe care îi avusese m ai înainte, că nu va încerca norocul şi nu va da o lu p tă regulată; însă, fiindcă are o cavalerie num e­ roasă, îi va fi foarte uşor să taie rom anilor aprovizio­ n area cu grîu şi să-i îm piedice să ia nu treţ. Gallii tre ­ buiau num ai să-şi distrugă cu sînge rece grînele şi să dea foc caselor; ei ştiu bine că p rin aceste sacrificii îşi vor cîştiga p e n tru totdeauna pu terea şi libertatea. D upă ce ia aceste m ăsuri, cere de la hedui şi segusiavi, care sînt vecini cu Provincia, 10 000 de pedestraşi; la aceştia mai adaugă 800 de călăreţi. în fru n tea lor pune pe fra ­ tele lui Eporedorix, căruia îi porunceşte să atace pe allobrogi. Pe de a ltă parte, trim ite pe gabali şi satele vecine ale arvernilor îm potriva helvilor, ia r pe ru ten i şi pe cadurci îi trim ite să devasteze ţa ra volcilor arecomici. Aceasta nu-1 îm piedică să aţîţe în taină pe allobrogi p rin vestitori şi soli, căci spera că spiritele allobrogilor nu se liniştiseră încă după ultim ul război. F ru n taşilo r acestora le prom ite bani, iar trib u lu i stăpînirea întregii Provincii. 65* 65 P e n tru a face faţă tu tu ro r acestor prim ejdii a fost p reg ătită o arm ată de apărare alcătuită din 22 de co­ horte, care fuseseră recru tate de către legatul L. Caesar chiar în Provincie şi care se îm potriveau duşm anilor din toate părţile. Helvii se lu p tă singuri cu vecinii lor şi sînt înfrînţi; ei pierd pe C. Val. D om notaurus, fruntaşul tri­ bului, fiul lui Caburus, şi pe m ulţi alţii şi sînt împinşi înapoi în cetăţi, în dosul zidurilor. Allobrom i îşi apără hotarele cu m u ltă g rijă şi sîrguinţă, aşezînd num eroase posturi de ap ărare de-a lungul Ronului. Fiindcă ştia că duşm anii sînt superiori în cavalerie şi fiindcă nu putea prim i nici un fel de a ju to r din P ro ­ vincie sau din Italia deoarece toate drum urile erau tăiate, Caesar trim ite soli peste Rin, în G erm ania, la trib u rile pe care le potolise în anii trecuţi şi aduce de acolo călă­ reţi şi pedestraşi uşor înarm aţi, obişnuiţi să lupte p rin tre călăreţi. La sosirea lor, fiindcă nu aveau cai prea buni, Caesar ia caii de ia tribunii m ilitari, de la ceilalţi cava-

272

CAESAR

Ieri rom ani şi de la veteranii rechem aţi65 şi îi dă germ a­ nilor. 66 In tim p ce se petreceau toate acestea, trupele duş­ m ane din ţa ra arvernilor şi călăreţii pe care trebuia să-i predea întreaga Gallie se adună în n u m ăr m are. In tim p ce Caesar trecea p rin ţa ra lingonilor, îndreptîndu-se spre sequani, ca să poată veni m ai uşor în a ju to ru l Provinciei, V ercingetorix îşi aşază trei tabere cam la 10 000 de paşi de rom ani. Convoacă la consiliul de război pe com an­ danţii cavaleriei şi le declară: „A sosit ceasul victoriei; rom anii părăsesc Gallia şi fug în Provincie. Deocamdată aceasta este de ajuns p e n tru a obţine libertatea, dar pen­ tru asigurarea păcii şi a liniştii în viitor este prea puţin, căci rom anii vor reveni cu trupe m ai num eroase şi vor continua războiul. De aceea trebuie să-i atacăm în tim pul m arşului, cînd sînt îm povăraţi de bagaje. în caz că pe­ destraşii rom ani vor încerca să dea a ju to r celor atacaţi, îşi vor pierde tim pul şi nu vor m ai putea să-şi continue drum ul; dacă îşi vor părăsi bagajele şi se vor gîndi num ai să scape cu viaţă — ceea ce e m ai probabil —, îşi vor pierde în acelaşi tim p şi m ijloacele de existenţă, şi onoa­ rea. Cît despre călăreţii rom anilor, p uteţi fi siguri că nici unul d in tre ei nu va îndrăzni m ăcar să iasă din coloana de m arş. Ca să-i atacaţi cu m ai m u lt curaj, voi ţine toate trupele în faţa taberei şi voi vîrî spaim a în duşm ani". C ălăreţii strigă în tr-u n singur glas că trebuie să facă cel m ai sfînt ju ră m în t că nu va găsi vreun adă­ post şi nu va fi p rim it de copii, de părinţi, de soţie acela care nu va fi tre c u t călare de două ori p rin tre rîndurile duşm anilor. 67 67 P ropunerea a fost aprobată şi toţi au fost puşi să jure. A doua zi cavaleria este îm p ărţită în trei corpuri; două se a ra tă deodată la aripile trupelor noastre, iar cel de-al treilea apare în faţa coloanei şi încearcă să-i taie drum ul. A flînd aceasta, Caesar îşi îm parte şi el cava­ leria în trei şi îi porunceşte să pornească îm potriva duş­ m anilor. In acelaşi tim p se dau lupte în toate părţile. Coloana se opreşte, bagajele sînt aşezate la m ijloc între legiuni66. Ori de cîte ori vedea că, în anum ite puncte.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

273

călăreţii noştri întîm pină greu tăţi sau sîn t încolţiţi prea rău, Caesar ordona să se aşeze arm ata în linie de luptă şi să dea atacul în acea parte; această m ăsură îm piedica pe duşm ani să ne urm ărească şi în tărea curajul trupelor noastre, dîndu-le speran ţa că vor fi ajutate. în sfîrşit, la dreapta, germ anii, care ocupaseră o înălţim e, alungă de acolo pe duşm ani, îi urm ăresc pe fugari pînă la rîu 67, unde se aşezase V ercingetorix cu trupele de pedestraşi, şi om oară pe m ulţi d intre ei. Ceilalţi, observînd aceasta şi tem îndu-se să nu fie încercuiţi, o iau la fugă. Peste tot e num ai măcel. Trei hedui d intre cei m ai nobili sîn t luaţi prizonieri şi duşi la Caesar: Cotus, com andantul cavaleriei, care se certase cu Convictolitavis în ultim ele alegeri, Cavarillus, care comandase trupele de pedestraşi după trăd area lui Litaviccus, şi Eporedorix, sub condu­ cerea căruia heduii se războiseră cu sequanii înainte de sosirea lui Caesar. 68 D upă ce toată cavaleria gallilor a fost pusă pe fugă, V ercingetorix, care îşi aşezase trupele în faţa taberei, le-a retras im ediat şi a pornit spre A lesia68, oraş al m andubiilor09, poruncind totodată să se scoată repede baga­ jele din tab ără şi să fie transportate în urm a lui. Caesar şi-a dus bagajele pe colina cea m ai apropiată şi, după ce a lăsat acolo de pază două legiuni, l-a u rm ă rit pe duş­ m an în tot cursul zilei şi a om orît aproape 3 000 de oa­ m eni din ariergardă; a doua zi şi-a aşezat tabăra lîngă Alesia. C ercetînd poziţia oraşului, a constatat că nu pu­ tea fi luat cu asalt, d ar văzînd, pe de altă parte, că duş­ m anii erau dem oralizaţi, deoarece cavaleria, partea arm a­ tei pe care se bizuiau cel mai m ult, fusese înfrîntă, i-a chem at pe soldaţi la lucru şi s-a apucat să construiască linii de îm presurare în ju ru l oraşului. 69 C etatea Alesia propriu-zisă se afla pe v îrfu l unei coline, la m are înălţim e70, astfel încît se vedea bine că nu poate fi cucerită decît p rin tr-u n asediu. Poalele coli­ nei erau u d ate din două p ărţi de două rîu ri71. în faţa oraşului se întindea o cîm pie lungă de aproape 3 000 de paşi; în toate celelalte părţi, oraşul era înconjurat de coline de aceeaşi înălţim e, care se aflau la o distanţă 18 — Războiul gallic

274

CAESAR

destul de m ică u n a de alta. La picioarele zidului, toată coasta de ră să rit a dealului era ocupată de trupele galiilor, care săpaserâ un şanţ şi ridicaseră un zid netencuit înalt de 6 picioare. Liniile de îm presurare construite de rom ani aveau un perim etru de 10 000 de paşi. T aberele72 erau aşezate în tr-o poziţie favorabilă, unde m ai fuse­ seră construite şi 23 de redute. în tim pul zilei, în aceste redute erau puse detaşam ente care să îm piedice izbuc­ n irea unui atac neaşteptat; în tim pul nopţii, aceleaşi re ­ dute erau ocupate de stră ji şi de garnizoane puternice. 70 în tim p ce lucrările de îm presurare erau în curs, se dă o lu p tă de cavalerie pe cîm pia despre care am spus mai sus că se întindea în tre dealuri pe o lungim e de 3 000 de paşi. A m îndouă p ărţile luptă cu cea mai m are înverşunare. Caesar trim ite pe germ ani în ajutorul călă­ reţilor noştri care dădeau înapoi şi aşază legiunile în faţa taberei ca să îm piedice un atac n eaştep tat al pedestrim ii duşm ane. S p rijin u l dat de legiuni reînvie curajul călăreţilor noştri. D uşm anii sînt puşi pe fugă; din cauză că erau prea m ulţi şi porţile făcute în zid erau prea strim te, se înghesuiau şi se îm piedicau unii pe alţii. G er­ m anii îi urm ăresc cu înverşunare pînă la în tăritu ri. Se face un m are măcel. O p arte din duşm ani îşi părăsesc caii şi încearcă să treacă şan ţu l şi să sară zidul. Caesar p orun­ ceşte legiunilor pe care le aşezase în faţa valului să înainteze puţin. Gallii din spatele în tă ritu rilo r se tu lb u ră tot a tît de m u lt ca şi cei care o luaseră la fugă; închipuindu-şi că vor fi atacaţi num aidecît, strigă: „La arm e! la arm e !“. Unii, înspăim ântaţi, năvălesc în oraş. V ereingetorix porunceşte să se închidă porţile, ca să nu răm înă tabăra fără apărători. D upă ce au om orît un m are n u m ăr de duşm ani şi au prins foarte m ulţi cai, germ anii s-au retras. 71 71 Mai înainte ca rom anii să term ine lu crările de îm presurare, V ercingetorix ia h o tărîrea să dea drum ul cavaleriei în tim pul nopţii. La plecare cere călăreţilor să se ducă fiecare la trib u l lui şi să chem e la război pe to ţi aceia cărora vîrsta le îngăduia să poarte arm e. Le am inteşte ce a făcut p e n tru ei şi îi im ploră să se gîn-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

275

dească la viaţa lui şi să nu-1 lase pradă chinurilor la care îl vor supune duşm anii după ce a făcut atîta pentru libertatea comună. Le ara tă că, dacă nu vor fi destul de energici, o dată cu ei vor pieri 80 000 de luptători de elită. D upă socoteala lui crede că m ai are grîu tocmai pentru 30 de zile, dar, făcînd economie, ar putea să o mai ducă cîtva tim p. D upă ce le-a dat aceste in stru c­ ţiuni, în tim pul străjii a doua, trim ite cavaleria în tăcere în locul unde lucrarea noastră nu era încă gata. Dă ordin să i se aducă to t griul şi fixează pedeapsa cu m oartea pentru aceia care nu se vor supune. Îm parte fiecărui om vitele pe care le aduseseră m an dubii; porunceşte să se distribuie grîu cu economie şi tre p tat. Apoi aduce în a­ poi în cetate toate trupele pe care le aşezase în faţa cetăţii. D upă ce a lu at aceste m ăsuri, se pregăteşte de război şi aşteaptă ajutoarele din partea Galliei. 72 A flînd acestea de la dezertori şi prizonieri, Caesar s-a apucat să facă urm ătoarele fortificaţii. A săpat un şanţ lat de 20 de picioare cu pereţii perpendiculari, în aşa fel încît fundul şanţului avea o lăţim e egală cu dis­ tanţa dintre m arginile de sus; toate celelalte în tări tu ri le-a ridicat la o distanţă de 400 de picioare de şanţ. Căci, din cauză că fusese nevoit să cuprindă o suprafaţă foarte m are şi nu putea să înconjure cu un cordon de soldaţi întreaga linie de fortificaţii, se tem ea ca n u cum va în tim pul nopţii m ulţim ea de duşm ani să năvălească pe neaşteptate spre în tă ritu ri sau, în tim pul zilei, să arunce suliţe asupra soldaţilor noştri ocupaţi cu lucrările. In spaţiul d intre şanţ şi restu l lu crărilo r a săpat două şan ţu ri late de 15 picioare şi avînd am îndouă aceeaşi adîncime; abătînd cursul rîu lu i73 a um p lu t cu apă şanţul cel m ai apropiat de Alesia, care se afla în p ărţile m ai lăsate ale cîmpiei. în spatele acestor şan ţu ri a construit o terasă cu u n val înalt de 12 picioare74. La aceasta a adăugat u n parap et şi creneluri, iar la punctele de legă­ tu ră d in tre p arap et şi terasă a pus tru n ch iu ri m ari cu ram uri cu tot, ca să întîrzie urcarea duşm anilor, şi a aşezat tu rn u ri de ju r îm p reju ru l întregii lucrări, la o d istanţă de 80 de picioare unul de altul.

276

CAESAR

73 în acelaşi tim p trebuia să se strîngă lem ne de con­ strucţii, să se facă provizii de g riu şi să se ridice forti­ ficaţii a tît de m ari, cu toate că nu m ăru l soldaţilor noştri scăzuse în urm a plecării acelora care se d epărtaseră de tab ără ca să facă provizii. în afară de asta, gallii au atacat în mai m ulte rîn d u ri lucrările noastre şi au încer­ cat să iasă cu forţa din cetate pe m ai m ulte porţi. Din această cauză Caesar s-a gîndit că trebuie să completeze lucrările de în tă rire ca să poată ap ăra în tă ritu rile cu un num ăr m ai mic de soldaţi. A stfel au fost tăiate trunchiuri de copaci cu ram uri foarte puternice, iar capetele ram u ­ rilor au fost cu răţate de coji şi ascuţite la vîrf. Apoi s-au săpat şan ţu ri lungi, adinei de 5 picioare. T runchiu­ rile e ra u înfipte în aceste şan ţu ri şi fixate în partea de jos ca să nu poată fi smulse; num ai ram urile ieşeau afară din şanţ. E rau cinci şiru ri de tru n ch iu ri u n ite în tre ele şi cu ram urile îm preunate. Cine in tra acolo se înţepa singur în vîrfu rile ascuţite ale parilor, pe care soldaţii îi num eau c ip p f5. în ain tea acestor cippi, se săpau în linie oblică, în felul p ătratelo r unei table de şah, nişte gropi adinei de trei picioare, care spre fund se strîm tau tot mai m ult. în aceste gropi se înfigeau pari rotunjiţi, de grosim ea coapsei, cu v îrfurile ascuţite şi călite în foc, care nu ieşeau afară din pământ m ai m ult de p a tru degete. In afară de asta, p e n tru a-i întări şi a-i fixa m ai bine, fundul fiecărei gropi era um plut cu păm înt pînă la înăl­ ţim ea de un picior şi păm întul era b ă tu t cu picioarele; restu l gropii era acoperit cu crengi şi m ărăcini p en tru a ascunde cursele. S-au săpat opt şiruri de astfel de gropi, la o distanţă de trei picioare u n u l de celălalt. Soldaţii dădeau num ele de lilium acestor şiruri de gropi, din cauză că sem ănau cu un crin76. în faţa gropilor erau înfipţi ţăru şi lungi de u n picior, care aveau nişte cîrlige de fier şi erau com plet acoperiţi de păm înt; terenul era sem ănat peste tot cu astfel de ţăruşi, cărora soldaţii le spuneau „ţep i“.74* 74 D upă term in area acestor lucrări, Caesar a ales locurile cele mai favorabile, în m ăsura în care i-o per­ m itea configuraţia terenului, şi a construit o linie de în tă ritu ri care cuprindea o suprafaţă de 14 000 de paşi şi

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

277

era absolut la fel cu cea de m ai sus, doar că m ergea în direcţie opusă, îm potriva duşm anilor din afară. Aceasta p e n tru ca duşm anii, oricît de num eroşi a r fi, să nu poată încercui garnizoanele de apărare, în caz că el ar pleca, sau să-l constrîngă să iasă din tab ără şi să se expună unei prim ejdii. Porunceşte tu tu ro r să se aprovizioneze cu nu­ tre ţ şi grîu p e n tru 30 de zile. 75 In tim p ce în faţa Alesiei se executau aceste lu ­ crări, gallii ţin un sfat al căpeteniilor şi hotărăsc să nu cheme la război pe toţi bărbaţii în stare să poarte arm e, aşa cum voia V ercingetorix, ci să ceară de la fiecare trib un anum it num ăr de oameni, p e n tru ca nu cumva, din cauza unui am estec a u t de m are de oam eni, să nu m ai poată m enţine disciplina, deosebi tru p ele diferitelor tr i­ buri şi organiza aprovizionarea. De la hedui şi clienţii lor, segusiavii, am bivareţii77, aulercii brannovici şi blannovii, cer 35 000 de oameni; tot atîta cer de la arverni şi eleu teţi78, cadurci, gabali, vellavi79, care trăiau de m ultă vrem e sub stăpînirea arvernilor; de la sequani, senoni, biturigi, santoni, ruteni, carnuţi iau cîte 10 000 de oa­ meni, de la bellovaci 10 000, de la pietoni, turoni, parisii şi helveţi cîte 8 000, de la am biani, m ediom atrici, petrocorii80, nervi, m orini, nitiobrogi cîte 5 000; tot a tîţia de la aulerci şi cenomani; de la atreb aţi 4 000; de la veliocassi, lexovii şi aulercii eburovici iau cîte 3 000 de oa­ meni, de la rauraci şi boii cîte 1 000; de la toate neam u­ rile care locuiesc pe ţărm ul oceanului şi caie obişnuiesc să-şi spună aremorici, şi anum e coriosoliţii, redonii, ambibarii, caleţii, osismii, lenovicii şi unellii, iau cu totul 20 000 de oameni. Num ai bellovacii nu şi-au trim is num ă­ ru l de ostaşi cerut, deoarece spuneau că vor p u rta răz­ boi cu rom anii num ai pe socoteala lor şi după placul lor şi nu se vor supune ordinelor nim ărui; totuşi, la rugă­ m intea lui Commius, avînd în vedere legăturile de ospi­ talitate cu el, au trim is şi ei 2 000 de oameni. 76 76 Aşa cum am a ră ta t m ai sus, acest Commius îl ser­ vise pe Caesar cu credinţă şi folos în B ritannia în anii trecu ţi. P e n tru serviciile aduse, Caesar dăduse ordin ca trib u l lui Commius să fie scutit de dări, îi lăsase legile

278

CAESAR

şi tradiţiile lui şi îi pusese pe m orini sub stăpînirea lui. Cu toate acestea, a tît de puternică a fost dorinţa tu tu ro r gallilor de a-şi recuceri libertatea şi de a-şi redobîndi vechea glorie m ilitară, incit au u ita t şi de binefacerile prim ite, şi de prietenie şi şi-au pus tot sufletul şi toate m ijloacele în slujba războiului. Au strîns 8 000 de călă­ reţi şi aproape 240 000 de pedestraşi81, apoi au trecut în revistă şi au n u m ăra t toate aceste tru p e pe teritoriul heduilor şi au n u m it com andanţi. Com anda suprem ă a fost încredinţată atreb atu lu i Commius, heduilor Viridom arus şi E poredorix şi arv ern u lu i V ercassivellaunus, vă­ ru l lui V ercingetorix. A cestora le-au dat ca ajutoare delegaţi ai trib u rilo r, care urm au să form eze consiliul de război. Toţi pleacă spre Alesia plini de entuziasm şi de încredere, căci nim eni n u credea că duşm anii vor putea în fru n ta m ăcar privirile unei m ulţim i a tît de m ari, mai ales în situaţia cînd erau nevoiţi să lupte pe două fro n ­ turi, căci, pe de o parte, asediaţii vo r năvăli din cetate, iar pe de alta tru p e num eroase de călăreţi şi pedestraşi vor apărea din afară. 7 77 In tim pul acesta, asediaţii de la Alesia convoacă o adunare şi se sfătuiesc cu privire la soarta lor, deoarece trecuse ziua în care aşteptau să le sosească ajutoare de la ai lor; răm ăseseră fă ră g rîu şi n u ştiau ce se petrece la hedui. In adunare s-au exprim at m ai m ulte păreri: unii erau p en tru supunere, alţii cereau să încerce să iasă din asediu cît m ai erau încă în putere. Cred că nu tre ­ buie să trec sub tăcere cuvîntarea lui C ritognatus, din cauza cruzim ii lui neobişnuite şi nelegiuite. Acesta se născuse în ţa ra arv ern ilo r d intr-o fam ilie m are şi se bucura de m ultă autoritate. El a v o rb it astfel: „Nu voi spune nim ic despre p ărerea acelora care dau num ele de «supunere» sclaviei celei m ai ruşinoase; socotesc că aceş­ tia nu trebuie consideraţi cetăţeni şi nu trebuie chem aţi la consiliu. V reau să m ă ocup num ai de aceia care sînt p e n tru ieşirea din îm presurare; după părerea voastră a tu tu ro r, în propunerile acestora m ai dăinuie am intirea străvechii vitejii. Totuşi, faptul de a nu p u tea suporta foam etea cîtva tim p nu este o dovadă de curaj, ci de slăbiciune. Se găsesc mai uşor oameni care se expun de

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

279

b u n ă voie m orţii decît aceia care suportă cu răbdare durerea. Totuşi, aş fi de acord cu această propunere (în tr-atîta îi respect pe aceia care au făcut-o) dacă aş vedea că este vorba num ai de sacrificiul propriei noastre vieţi; dar, cînd luăm o hotărîre, trebuie să ţinem seama de întreaga Gallie, pe care am chem at-o în aju to ru l nos­ tru . Ce curaj credeţi că vor mai avea ceilalţi după ce vor fi p ierit în tr-u n singur loc 80 000 de oameni, ru d e de ale noastre, de acelaşi sînge cu noi şi cînd se vor vedea siliţi să lupte chiar pe cadavrele acestora? N u-i lipsiţi de aju to ru l vostru pe nişte oam eni care au dispreţuit prim ejdiile ca să vă salveze, nu îngenuncheaţi şi nu su­ puneţi G allia unei robii veşnice din cauza prostiei şi a nesocotinţei voastre sau a laşităţii! Sau, fiindcă n-au venit în ziua fixată, vă îndoiţi de bună-credinţa şi de statornicia lor? Ce? C redeţi că num ai de plăcere fac ex er­ ciţii rom anii în fiecare zi în în tă ritu rile lor din afară? Dacă nu vă puteţi convinge p rin veşti că prietenii noştri se apropie, deoarece toate drum urile le sîn t tăiate, luaţi de m artori chiar pe rom ani: m uncesc zi şi noapte la întăritu ri fiindcă se tem de sosirea aliaţilor noştri. Care este, aşadar, sfatul m eu? Să facem ceea ce au făcut străm oşii noştri în războiul cu cim brii şi teutonii, care nici nu se poate com para cu acesta: alungaţi în cetăţi şi îndurînd ace­ eaşi foam ete ca şi noi, şi-au m en ţin u t viaţa hrăn:ndu-se cu corpul acelora care deveniseră nefolositori p e n tru război din cauza vîrstei şi nu s-au pred at duşm anilor82. Chiar dacă nu am avea în faţa noastră acest exem plu, totuşi aş socoti că ar fi foarte frum os să-l născocim noi de dragul liber­ tăţii şi să-l transm item urm aşilor. Căci ce asem ănare există în tre acel război şi cel de acum? Cim brii au devastat Gallia şi au adus m are nenorocire pe păm întul nostru, dar pînă la urm ă s-au retras83 şi au plecat în altă parte: ne-au lăsat drepturile, legile, ogoarele, libertatea. Rom anii însă ce cer sau ce vor? Ori de cîte ori aud de un trib vestit, p u ­ ternic în război, împinşi de invidie, vo r să se stabilească pe ogoarele şi în cetăţile lui şi să-i im pună jugul unei sclavii veşnice. Niciodată războaiele lor nu au avut alt ţel. Dacă nu ştiţi ce s-a petrecut la popoarele îndepăr­ tate, uitaţi-v ă la această parte a Galliei vecine cu voi, care a fost tran sfo rm ată în provincie, prim ind alte drep-

280

CAESAR

tu ri şi legi şi, supusă securilor rom ane, este striv ită de o sclavie veşnică“. 78 După discuţii se hotărăşte ca aceia care nu sînt buni de război din cauza sănătăţii sau a vîrstei să p ă ră ­ sească cetatea, iar ceilalţi să încerce totul m ai înainte de a recurge la propunerea lui C ritognatus; totuşi, dacă situaţia îi va sili, dacă ajutoarele vor întârzia, m ai curând vor prim i această propunere decît să capituleze sau să se supună condiţiilor de pace ale duşm anilor. M andubii, care prim iseră pe ceilalţi galii în cetatea lor, sînt con­ strânşi să părăsească cetatea îm preună cu copiii şi cu soţiile lor. A jungînd la fortificaţiile rom anilor, îi roagă stăru ito r şi cu lacrim i în ochi să-i prim ească în sclavie şi să le dea de m încare. Caesar însă aşezase posturi de pază pe red u tă şi porunceşte să n u fie prim iţi. 79 în tim pul acesta, Commius şi ceilalţi conducători cărora li se încredinţase com anda suprem ă sosesc cu toate trupele lor în faţa Alesiei şi. după ce ocupă o colină din afara l'n iilo r rom ane, se stabilesc la 1 000 de paşi de în tă ritu rile noastre. A doua zi îşi scot cavaleria din tabără şi ocupă toată cîmpia, despre care am spus că se întinde, în lungim e, pe o d istanţă de 3 000 de paşi; p uţin m ai departe îşi ascund tru p ele de pedestraşi pe nişte înăl­ ţim i84. Cîm pia putea fi văzută din cetatea A les;a. Cînd au văzut trupele de ajutor, asediaţii aleargă din toate părţile, se felicită unii pe alţii şi inim ile lor tresaltă de bucurie. Apoi îşi duc trupele mai înainte şi le aşază în faţa cetăţii, acoperă prim ul şanţ cu lest sau îl um plu cu pământ, p re ;ă tin d u -se astfel să iasă din încercuire şi să în fru n te toate prim ejdiile. 80 80 Caesar şi-a aşezat întreaga arm ată pe am îndouă liniile de în tăritu ri, p en tru ca, atunci cînd va fi nevoie, fiecare să se găsească la postul lui şi să-l ştie unde este. Apoi porunceşte cavaleriei să iasă din tab ără şi să în ­ ceapă lupta. Cîmpia putea fi văzută din toate taberele care se aflau de ju r îm p reju r pe înălţim i şi toţi soldaţii priveau cu aten ţie şi aştep tau rezu ltatu l luptei. Galii vîrîseră p rin tre

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

281

gru p u ri m ici de cavalerie arcaşi şi pedestraşi uşor în a r­ m aţi, care să vină în ajutorul lu p tătorilor lor dacă a r da înapoi şi să ţin ă piept atacului călăreţilor noştri. R ăniţi pe neaşteptate de aceşti arcaşi şi pedestraşi, m ulţi dintre ai noştri părăsesc lupta. Gallii, a tît cei care erau încon­ ju ra ţi de liniile noastre de fortificaţie, cit şi cei care le veniseră în ajutor, fiind convinşi de superioritatea tru ­ pelor lor şi văzînd că m ulţim ea lor îi copleşise pe ai noştri, îşi încurajează din toate părţile luptătorii prin strigăte şi urlete. Deoarece lu p ta se desfăşura sub ochii tu tu ro r şi nici un act de eroism sau de laşitate nu putea răm îne neobservat, dorinţa de glorie şi team a de dezo­ noare îndem nau la vitejie am îndouă taberele. L upta începuse la prînz şi nu m ai era m ult pînă la apusul soarelui, dar nu se ştia încă de partea cui va fi victoria, pînă cînd, în tr-u n punct, escadroanele de ger­ m ani au atacat în rîn d u ri strînse pe duşm ani şi i-au respins; călăreţii au fost puşi pe fugă, ia r arcaşii încon­ ju ra ţi şi ucişi. La rîn d u l lor, călăreţii noştri au năvălit din celelalte părţi, au u rm ă rit pe fugari pînă la tabăra lor şi nu le-au dat posibilitatea să-şi refacă rîndurile. Cei care ieşiseră din Alesia s-au reîntors în cetate trişti şi aproape fă ră nici o speranţă în victorie. 1*8 81 A tre c u t o zi; în tim pul acesta, gallii au făcut o m are cantitate de lese, scări şi căngi de fier. Apoi, pe la m iezul nopţii, ies în linişte din tab ără şi se îndreaptă spre în tă ritu rile noastre din cîmpie. Deodată scot un stri­ găt ca să dea de ştire celor asediaţi în cetate că sosesc şi încep să arunce lesele, să atace cu praştii, săgeţi şi pietre pe apărătorii noştri de pe redută şi în general să facă tot ce era necesar în tr-u n asediu. în acelaşi tim p, V ercingetorix, auzind strigătul, dă sem nalul cu trom pete şi îşi scoate trupele din cetate. Soldaţii noştri se îndreaptă spre în tă ritu ri şi fiecare îşi ocupă locul care îi fusese atrib u it zilele trecute; înspăi­ mântă şi alungă pe duşm ani cu praştiile, pietrele şi parii ascuţiţi pe care îi aşezaseră pe redută. Din cauza în tu ­ nericului nu se mai vedea nim ic şi am îndouă părţile au suferit pierderi grele. M aşinile de război aruncau o ploaie de săgeţi. în tim pul acesta, legaţii M. A ntonius şi C. Tre-

282

CAESAR

bonius, cărora le revenise sarcina să apere acest punct, trim iteau, acolo unde vedeau că ai noştri sînt la strîm toare, rezerve pe care le aduceau din redutele aflate în afara cîm pului de luptă. 82 Cît tim p s-au aflat la oarecare distanţă de în tărituri, gallii au fost superiori, d atorită m ulţim ii săgeţilor lor; însă cînd s-au apropiat m ai m ult, se agăţau pe neaşteptate în ţepii de fier sau cădeau în gropi şi erau străp u n şi sau piereau loviţi de suliţele grele de asediu aruncate de pe red u tă şi de pe tu rn u ri. P retu tin d en i sufe­ riseră pierderi grele, fără să fi p u tu t străpunge întăritu rile în v reu n punct. Cînd a început să se lum ineze de ziuă, s-au retras la ai lor, deoarece se tem eau să nu fie înconjuraţi din flancul d rep t în caz că rom anii a r ieşi din taberele aşezate pe înălţim i. A sediaţii, în tim p ce tran sp o rtau m aterialele pregătite de V ercingetorix în ve­ derea ieşirii din îm presurare şi cu um plerea prim elor şa n ţu ri83*, zăbovind prea m u lt cu aducerea la îndeplinire a acestor sarcini, au aflat că trupele de a ju to r se re trăseseră m ai înainte de a fi ajuns la în tă ritu ri. Deoarece nu au izbutit în încercarea lor, s-au înapoiat în cetate. 83 F iind respinşi de două ori cu m ari pierderi, gallii se sfătuiesc ce să facă; cheam ă oam enii care cunoşteau ţin u tu rile şi iau inform aţii de la ei cu priv ire la poziţia taberelor de pe înălţim i. La nord era un m unte86, pe care, din cauza m ărim ii lui, n u l-am p u tu t cuprinde în in te­ riorul liniilor noastre de apărare; de aceea am fost nevoiţi să aşezăm tab ăra pe un teren cam potrivnic şi uşor înclinat. T abăra aceasta era ocupată de legaţii C. A ntistius Reginus şi C. C aninius Rebilus cu două legiuni. D upă ce au cercetat ţin u tu rile cu aju to ru l iscoadelor, com andanţii duşm anilor aleg din toată arm ata 60 000 de oameni, care făceau p arte din trib u rile care se bucurau de cel m ai m are renum e în p riv in ţa vitejiei. Stabilesc în taină ce acţiuni să în trep rin d ă şi m odul în care urm au să le aducă la îndeplinire; fixează atacul p e n tru ora prînzului. în fru n te a acestor tru p e pun pe unul din cei p atru com andanţi, arv ern u l V ercassivellaunus, ru d a lui V ercin­ getorix. V ercassivellaunus a ieşit din tab ără în tim pul

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

283

străjii întîi; ajungînd la capătul drum ului în zorii zilei, s-a ascuns în spatele m untelui şi a poruncit soldaţilor să se odihnească după oboseala din tim pul nopţii. Cînd a v ăzu t că nu m ai e m u lt pînă la am iază, a po rn it spre tab ăra despre care am vo rb it m ai înainte. în acelaşi tim p, cavaleria s-a apropiat de fortificaţiile din cîmpie, iar celelalte trupe au început să se arate în faţa taberei lor. 84 V ercingetorix, zărindu-i pe ai săi de pe cetăţuia Alesiei, iese din cetate; ia cu el lesele, prăjinile, barăcile acoperite85*87, căngile şi tot ceea ce pregătise p en tru ieşirea din îm presurare. P retu tin d en i se dau lupte în acelaşi tim p şi se atacă toate în tă ritu rile rom ane; gallii năvălesc în m asă acolo unde li se pare că este punctul cel mai slab. T rupele rom ane, p u ţin num eroase, se risipesc din cauza în tinderii p rea m ari a liniilor de fortificaţii şi cu greu pot ţine piept în m ai m ulte locuri. Strigătele care izbucnesc în spatele lor88 sperie m u lt pe soldaţii noştri, p e n tru că văd că soarta lor depinde de salvarea altora; oamenii se tu lb u ră mai ales din cauza prim ejdiilor nevă­ zute. 85 Caesar, după ce şi-a ales o poziţie bună, a u rm ărit tot ce se petrecea în fiecare punct şi a trim is aju to r tru ­ pelor care erau în pericol. A m îndouă p ă rţile considerau că a sosit m om entul în care trebuie să dea lu p ta hotărîtoare: gallii îşi pierdeau orice speranţă în caz că nu reuşeau să străpungă liniile de fortificaţie; rom anii sperau că vor scăpa de toate neca­ zurile dacă vor ieşi biruitori. Cea m ai m are prim ejdie era la în tă ritu rile de pe înăl­ ţimi, unde am a ră ta t că fusese trim is V ercassivellaunus. P an ta neprielnică a teren u lu i avea o m are im portanţă. Unii aruncau suliţe, alţii form aseră o testudo şi înain­ tau; neîncetat trupele obosite erau înlocuite cu altele odihnite. Gallii aruncau to t felul de m ateriale în în tă ri­ tu rile noastre, ceea ce le-a d a t posibilitatea să se suie pe m eterez, şi acopereau cursele pe care rom anii le ascunseseră în păm înt. Soldaţii noştri n u m ai aveau arm e şi puterile îi părăsiseră.

284

CAESAR

86 A flînd aceasta, Caesar trim ite pe Labienus cu şase cohorte în aju to ru l celor care erau în prim ejdie; îi po­ runceşte să-şi ia cohortele de pe red u tă şi să facă o ieşire num ai la m are nevoie şi în caz că nu va putea rezista. Caesar însuşi se duce ia ceilalţi ostaşi şi-i în ­ deam nă să nu se lase în frîn ţi de oboseală; le arată că roadele tu tu ro r luptelor de m ai înainte depind de ziua şi de ora aceasta. Asediaţii, pierzînd nădejdea de a m ai putea străpunge liniile de fortificaţie din cîmpie din cauza întinderii lor, încearcă să urce pe înălţim i şi aduc aici tot m aterialul pe care îl pregătiseră în vederea atacului. Cu o ploaie de săgeţi alungă pe apărătorii de pe tu rn u ri, um plu şan­ ţu rile cu păm înt şi pari şi, cu a ju to ru l căngilor, fac o sp ă rtu ră în red u tă şi în parapet. 87 Caesar trim ite m ai întîi pe tîn ă ru l B rutus cu cîteva cohorte, apoi pe le ra tu l C. Fabius cu alte cohorte; în cele din urm ă, cînd lu p ta devine mai înverşunată, vine el însuşi în aju to r cu trupe proaspete. După ce restabileşte lupta şi respinge pe duşm ani, se în d reap tă spre locul unde îl trim isese pe Labienus; ia p a tru cohorte din red u ta cea mai apropiată şi porunceşte unei p ărţi din cavalerie să-l urm eze, iar celeilalte p ărţi să înconjure în tăritu rile exterioare şi să-i atace pe duşm ani pe la spate. Văzînd că nici redutele, nici şanţurile nu puteau opri năvala duşm anilor, Labienus strînge 39 de cohorte, pe care norocul i le scosese înainte din posturile apropiate, şi îi comunică lui Caesar, p rin trim işi, ce consideră el că trebuie făcut. 88 Caesar grăbeşte pasul ca să poată lua p arte la luptă. Recunoscîndu-1 după culoarea îm brăcăm intei pe care obişnuia s-o poarte în lu p tă8889 şi văzînd escadroanele de cavalerie şi cohortele care îl însoţeau potrivit ordinului său (căci, de pe înălţim i, se vedeau pantele pe care co­ bora Caesar), duşm anii încep lupta. Din am îndouă părţile izbucneşte un strig ăt de luptă, căruia îi răspunde alt strig ăt de pe red u tă şi din toate în tăritu rile. Soldaţii noş­ tri ren u n ţă la lănci şi se luptă cu săbiile. Deodată, duş­ m anii zăresc cavaleria noastră în spatele lor. Alte co-

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VII-A

285

horte se apropiau. A tunci duşm anii o iau la fugă, dar cavaleria noastră le taie retragerea. A re loc un m are măcel. Sedullus, com andantul şi fru n taşu l lem ovicilor arem orici, este ucis; arv ern u l V ercassivellaunus este prins de viu în tim p ce fu "ea; 74 de steaguri sînt aduse la Caesar. D intr-o arm ată a tît de num eroasă, num ai cîţiva scapă teferi şi se întorc în tabără. Văzînd din cetate m ă­ celul şi fuga tovarăşilor lor, asediaţii pierd orice nădejde de scăpare şi îşi retras? trunele de la în tă ritu ri. Im ediat ce au aflat aceasta, gallii din tru p e le de a ju to r părăsesc tabăra. Dacă soldaţii noştri nu a r fi fost obosiţi din cauza ajutorului pe care au tre b u it să-l dea şi a efortului din tot tim pul zilei, a r fi p u tu t nim ici toată arm ata duşm a­ nilor. C avaleria trim isă în u rm ărirea gallilor ajunge a rie r­ garda duşm ană pe la m iezul nopţii; m ulţi duşm ani sînt luaţi prizonieri sau ucişi; ceilalţi fug şi se îm prăştie pe la trib u rile lor. 89 A doua zi V ercingetorix convoacă adunarea şi arată că nu a în trep rin s acest război în prop riu l său interes, ci p e n tru lib ertatea com ună; dar, fiindcă trebuie să se plece în faţa soartei, el se pune la dispoziţia lor, fie că vor să-i îm blînzească pe rom ani ucigîndu-1, fie că vor să-l predea viu. în legătură cu această chestiune sînt trim işi soli la Caesar. Caesar porunceşte gallilor să p re­ dea arm ele şi să-i aducă înaintea sa pe fruntaşii trib u ­ rilor. Apoi ia loc în interiorul în tăritu rilo r, în faţa ta ­ berei; aici sînt aduşi fruntaşii; V ercingetorix este predat, arm ele sîn t aruncate la picioarele lui Caesar00. Caesar păstrează pe prizonierii bedui şi arverni, ca să încerce să cîştige din nou, cu ajutorul lor, trib u rile din care făceau parte; pe ceilalţi i-a d ăru it arm atei ca pradă de război, cîte u n u l de fiecare soldat. 90 90 D upă aceasta, Caesar pleacă în ţa ra heduilor, care i se supun. Acolo, vin la el soli din p a rtea arvernilor, care îi făgăduiesc că vor face tot ceea ce le va porunci. Caesar le cere un m are n u m ăr de ostatici, apoi trim ite legiunile în tab ăra de iarnă. înapoiază heduilor şi a rv er­ nilor cam 20 000 de prizonieri. Porunceşte lui T. Labie­ nus să plece cu două legiuni şi cavaleria în ţa ra sequa-

286

CAESAR

nilor şi pune pe M. Sem pronius R utilus sub ordinele lui. Pe legatul C. Fabius şi pe L. M inucius Basilus cu două legiuni îi stabileşte în ţa ra rem ilor, p e n tru ca nu cum va aceştia să sufere v reu n neajuns din p artea vecinilor lor, bellovacii. Pe C. A ntistius Reginus îl trim ite la am bivareţi, pe T. S extius la biturigi, pe C. Caninius Rebilus la ru ten i, fiecare avînd cîte o legiune. Pe Q. Tullius Cicero şi P. Sulpicius îi încartiruieşte la Cavillo şi Matisco91 în ţa ra heduilor, pe fluviul A rar, ca să se îngrijească de apro­ vizionare. El hotărăşte să ierneze la B ibracte. Îndată ce aceste evenim ente au fost cunoscute la Roma în urm a scrisorilor lui Caesar, se în alţă rugăciuni publice de m ulţu m ire tim p de 20 de zile.

CARTEA

A V III-A

PREFAŢA1

Constrîns de rugăm inţile tale stăruitoare, Balbus2, de­ oarece refuzurile m ele zilnice n u găseau o scuză în greu­ tate a lucrării, ci p ăreau o acoperire a lenei, am început o m uncă foarte grea: am în tre g it ceea ce lipsea din co­ m entariile asupra războiului gallic, scrise de scum pul nostru Caesar, şi le-am legat de scrierile lui de m ai tîrziu3; am isp ră v it şi ultim a lui lucrare, răm asă n eterm i­ nată, povestind evenim entele de la războiul alexandrin pînă la m oartea lui Caesar şi nu pînă la sfîrşitul războiu­ lui civil, care n u ştim cînd se va term in a4. Dacă a r putea să ştie cititorii cît de greu m i-a fost să iau asupra m ea această lucrare, aş scăpa m ai uşor de învinuirea de ne­ pricepere şi îngîm fare, care mi s-a r p u tea aduce pentru că m -am am estecat în scrierile lui Caesar. Căci toată lu ­ m ea ştie că, pînă acum, nici o operă, oricît de îng rijit ar fi fost scrisă, n-a atins eleganţa acestor com entarii. Ele au fost publicate p e n tru ca nişte evenim ente a tît de im ­ portante să nu răm înă necunoscute de istorici, dar sînt a tît de apreciate de toţi, încît se pare că nu a oferit, ci m ai curînd a ră p it istoricilor orice p u tin ţă de a scrie. Totuşi, adm iraţia noastră p en tru aceste com entarii este m ai m are decît a celorlalţi, căci, în tim p ce aceştia cu nosc num ai perfecţiunea operei, noi m ai ştim şi cu cită u şu rin ţă şi cît de repede a scris-o Caesar. Fiindcă el, în afară de o m are u şu rin ţă de a scrie şi de o desăvîrşită eleganţă a stilului, m ai era în zestrat şi cu o adevărată a rtă de a-şi explica intenţiile. Eu nu am av u t nici m ăcar norocul de a participa la războiul alexandrin şi la cel african5. Aceste războaie ne sînt cunoscute, în parte, din convorbirile cu Caesar. Totuşi, u n a este să asculţi poves­ tirea unor fapte care ne farm ecă p rin noutatea lor sau 19 — Războiul gallic

290

CAESAR

ne um plu de adm iraţie, şi alta e să le asculţi cu scopul de a le reproduce apoi drept m ărturie. Dar, în tim p ce string toate m otivele de scuză cu p u ­ tin ţă ca să nu fiu com parat cu Caesar, m ă expun, desi­ gur, tocm ai învinuirii de îngîm fare, de vrem e ce cred că poate cineva să m ă com pare cu Caesar. Fii sănătos! 1 Toată G allia fusese în frîn tă. Din v ara trecu tă6, Caesar nu încetase lupta nici o clipă şi dorea ca soldaţii să se odihnească în tab ăra de iarn ă după a tîta oboseală, cînd însă vine ştirea că mai m ulte trib u ri deodată înce­ puseră iarăşi să facă planuri de război şi încheiau în ţe ­ legeri în tre ele. A ceastă com portare era explicată prin cauze verosim ile: toţi gallii ştiau că nu a r putea rezista rom anilor dacă a r aduna trupe num eroase în tr-u n singur loc; dacă însă m ai m ulte trib u ri i-a r ataca în acelaşi tim p în m ai m ulte puncte, rom anii nu a r avea destule a ju ­ toare din p artea aliaţilor, nici destul tim p, nici destule m ijloace ca să poată face faţă peste tot; nici un trib nu treb u ia să se ferească de neajunsuri dacă, reţinîndu-i în felul acesta pe duşm ani, ar da p u tin ţă celorlalte trib u ri să-şi redobîndească libertatea. 2 Ca nu cum va această credinţă a gallilor să prindă rădăcini, Caesar încredinţează com anda taberei de iarnă quaestorului M. Antonius, iar el, însoţit de o escortă de cavaleri, pleacă din Bibracte, în aju n u l calendelor lui ian u arie7 şi se duce la legiunea a X III-a, pe care o aşe­ zase în ţa ra biturigilor, n u departe de g ran iţa cu heduii, unde aduce şi legiunea a X l-a, care era cea m ai aproape8. Lasă două cohorte să păzească bagajele şi îşi duce restul arm atei în ţin u tu rile cele m ai bogate ale biturigilor. Aceştia aveau u n terito riu întins şi m ulte cetăţi; de aceea tab ă ra de iarn ă a unei singure legiuni n u îi putuse îm ­ piedica să se pregătească de război şi să pună la cale com ploturi. 3 3 La sosirea n eaşteptată a lui Caesar s-a în tîm plat ceea ce era firesc să se întîm ple unor oam eni care trăiau risipiţi şi nu erau pregătiţi: în tim p ce îşi cultivau liniş­ tiţi ogoarele sîn t atacaţi de cavalerie m ai înainte de a se

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

291

fi p u tu t refugia în cetăţi. Caesar interzisese p rin tr-u n or­ din să se m ai dea foc caselor — sem nal obişnuit p rin care se a n u n ţa năvălirea duşm anilor — p e n tru a nu fi lipsit de griu şi de n u tre ţ în caz că a r v rea să înainteze m ai departe şi ca nu cum va duşm anii să se sperie la vederea focului. Mai m ulte m ii de oam eni au fost luaţi prizonieri, ceea ce a produs o m are spaim ă p rin tre biturigi; aceia care reuşiseră să scape de prim a năvală a rom anilor fugiseră la trib u rile vecine, bizuindu-se pe le­ găturile particu lare de ospitalitate sau pe alianţa d in tre triburi. în zadar: Caesar le iese înainte peste tot p rin m arşuri forţate şi nu dă nici unui trib răgazul să se gîndească la salvarea celorlalţi m ai înainte de a se gîndi la p ro p ria lor salvare; p rin aceste acţiuni repezi îi obliga pe prieteni să răm în ă credincioşi, iar pe cei şovăielnici îi s'lea, p rin spaim ă, să prim ească pacea. în tr-o astfel de si­ tuaţie, biturigii, văz'nd că bunăvoinţa lui Caesar le dă­ dea p u tin ţa să-i cîştige din nou prietenia şi că celelalte trib u ri dăduseră ostatici şi se supuseseră fără să fi p ri­ m it vreo pedeapsă, au făcut şi ei acelaşi lucru. 4. Ca răsp lată p e n tru m arile eforturi şi răbdarea sol­ daţilor care au m uncit cu cel m ai m are zel în tim pul ier­ nii şi au m ers pe drum uri foarte grele pe un frig de ne­ suportat, Caesar făgăduieşte cîte 200 de sesterţi9 fiecărui soldat şi cîte 1 000 de sesterţi fiecărui centurion d rep t pradă de război. Apoi îşi trim ite legiunile în tab ăra de iarn ă şi se reîntoarce la B ibracte, după o lipsă de 40 de zile. Acolo, în tim p ce era ocupat cu judecăţile, biturigii trim it soli la el ca să-i ceară a ju to r îm potriva carnuţilor, de care se plîngeau că le-au declarat război. A flînd aceasta, cu toate că nu a s ta t m ai m u lt de 18 zile în ta ­ b ăra de iarnă, scoate legiunile a X lV -a şi a V l-a din tab ăra de iarn ă de pe A rar, pe care le trim isese acolo p e n tru a u şu ra aprovizionarea cu grîu, aşa cum s-a a ră ta t în cartea p reced en tă10. Astfel, pleacă cu două legiuni în u rm ărirea carnuţilor. 5 Cînd a ajuns la duşm ani zvonul că arm atele rom ane se apropie, carnuţii, am intindu-şi de nenorocirea celor­ lalţi, îşi părăsesc satele şi oraşele, unde locuiau în nişte

2 92

CAESAR

case mici, construite de nevoie, în grabă, p en tru a petrece iarn a — căci cu ocazia ultim ei în frîn g eri11 pierduseră mai m ulte oraşe — şi fug în toate părţile. Fiindcă Caesar n u voia ca soldaţii să sufere din cauza anotim pului frig u ro s12, îşi aşază tabăra în Cenabum , o ra­ şul carnuţilor, şi îşi vîră o parte din soldaţi în casele gallilor, iar cealaltă p a rte în barăcile care fuseseră înjghe­ bate în grabă p rin acoperirea corturilor cu paie. Totuşi, trim ite cavaleria şi trupele de pedestraşi auxiliare peste tot unde se spunea că se retrăseseră duşm anii. Şi nu a fost în zadar; căci de cele m ai m ulte ori ai noştri s-au întors încărcaţi cu pradă. C arnuţii, copleşiţi de asprim ea iernii, înspăim ântaţi de prim ejdia care îi am eninţa şi alu n ­ gaţi din case, nu îndrăzneau să poposească nicăieri mai m ultă vrem e şi nu puteau găsi adăpost în p ăduri îm po­ triv a gerului aspru; după ce au p ierd u t pe m ulţi dintre ei, se îm p ră ştie ,în diferite direcţii pe la trib u rile vecine. 6 Caesar socotind că în m ijlocul anotim pului celui m ai aspru este de ajuns dacă îm prăştie g ru p u rile de duş­ m ani care se adunaseră p e n tru a îm piedica izbucnirea unui război şi fiind convins, în m ăsura în care se putea prevedea, că m ai înainte de sosirea verii n u putea izbucni nici u n război m are, trim ite pe C. Trebonius în tab ăra de iarnă de la Cenabum îm preună cu cele două legiuni pe care Caesar le avea cu el. Rem ii îl înştiinţează prin num eroase solii că bellovacii -— care întreceau în glorie m ilitară pe galii şi pe toţi belgii, precum şi trib u rile v e­ cine cu ei — , sub com anda bellovacului C orreus şi a atrebatului Commius, recru tau tru p e şi le adunau în tr-u n singur loc ca să năvălească în m asă în ţa ra suessionilor, pe care Caesar îi pusese sub au toritatea rem ilor. De aceea, socotea că era în joc n u num ai prestigiul, ci şi salvarea sa, dacă se întâm pla vreo nenorocire unor aliaţi care şi-au cîştigat atîtea m erite faţă de republică; îşi cheam ă legiu­ nea a X l-a din tab ăra de iarnă, scrie lui C. Fabius să aducă în ţa ra suessionilor cele două legiuni pe care le avea cu el şi cheam ă u n a d intre cele două legiuni ale lui L abienus13. Astfel, în m ăsura în care poziţia prielnică a taberei de iarn ă şi necesităţile războiului o îngăduiau, im ­

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A punea rîn d pe rîn d legiunilor povara expediţiilor, tim p ce el însuşi era veşnic ocupat.

293

în

7 D upă ce a strîns aceste tru p e porneşte îm potriva bellovacilor, îşi aşază tab ăra pe terito riu l lor şi trim ite în toate p ărţile escadroane de cavalerie ca să ia cîţiva prizonieri de la care să afle planurile duşm anilor. C ălă­ reţii îşi îndeplinesc sarcina şi raportează lui Caesar că nu au găsit decît cîţiva oam eni în case şi că aceştia nu ră ­ m ăseseră ca să cultive ogoarele, căci toate locurile fuse­ seră evacuate cu grijă, ci fuseseră trim işi să spioneze. întrebîndu-i pe prizonieri unde se găseşte grosul arm atei bellovacilor şi ce p lanuri aveau, Caesar află urm ătoarele: „toţi bellovacii care erau în stare să poarte arm ele se adunaseră în tr-u n singur loc, îm preună cu am bianii, aulercii, caleţii, veliocassii, atrebaţii. îşi aleseseră p e n tru ta ­ bără un loc înalt, în m ijlocul unei p ăduri înconjurate de o m laştin ă1''*, şi îşi duseseră toate bagajele în pădurile m ai în d ep ă rta te 14. F ru n taşii care aţîţa se ră la război erau num eroşi, dar m ulţim ea asculta m ai ales de Correus. fiindcă ştia că u răşte de m oarte poporul rom an. Cu cîteva zile m ai înainte, a tre b atu l Commius p ă ră ­ sise tab ăra ca să aducă ajutoare de la germ anii care lo­ cuiau aproape15 şi care e ra u foarte num eroşi. Cu consimţăm întul tu tu ro r fruntaşilor şi p o triv it dorinţei puternice a poporului, bellovacii hotărîseră să înceapă lu p ta în caz că Caesar va sosi cu tre i legiuni, după cum se vorbea, p en tru că nu cum va să fie siliţi m ai tîrziu să lupte îm ­ potriva întregii arm ate rom ane în condiţii m ai grele. Dacă Caesar va aduce tru p e num eroase, ei vor răm îne în locul pe care îl aleseseră, d ar vor aşeza curse şi îi vo r îm pie­ dica pe rom ani să strîngă nutreţ, care era p uţin din cauza anotim pului şi se afla în locuri diferite; nu-i va lăsa să se aprovizioneze nici cu grîu şi cu alte lu cru ri necesare. 8 Cînd a aflat aceste ştiri, în tă rite de m ai m ulţi m ar­ tori, socotind că planurile duşm anilor care îi fuseseră expuse de către prizonieri sînt pline de prevedere şi de­ p arte de nesocotinţa barbarilor, Caesar a socotit că tre^ buie să facă to t ce îi stă în p u tin ţă p e n tru ca duşmanii, dispreţuind n u m ăru l m ic al soldaţilor săi, să înceapă

294

CAESAR

lu p ta m ai devrem e. Avea cu el legiunile cele m ai vechi, de o ra ră vitejie, şi anum e a V il-a, a V III-a şi a IX -a; o avea şi pe a X l-a, care dădea m ari speranţe şi era form ată din războinici de elită, dar care totuşi după un serviciu de 8 ani, nu cîştigase aceeaşi faim ă de ex p erienţă şi vitejie în com paraţie cu celelalte legiuni. Convoacă un consiliu de război în care povesteşte to t ce a aflat şi îşi încurajează oam enii. Ca să încerce să-i atragă pe duşm ani în luptă, le a ra tă num ai trei legiuni şi stabileşte u rm ă­ toarea ordine de m arş: legiunile a V il-a, a V III-a şi a IX -a m ergeau înaintea tu tu ro r bagajelor, urm a apoi con­ voiul de bagaje, care, deşi cuprindea toate bagajele, era totuşi destul de mic, aşa cum se obişnuieşte în expediţii; legiunea a X l-a încheia coloana, p e n tru ca duşm anii să n u poată vedea m ai m ulte trupe decît se aşteptau. în felul acesta, Caesar form ează aproape un p ă tra t16 şi îşi aduce a rm ata în faţa ochilor duşm anilor m ai repede decît se aşteptau ei. 9 Cînd gallii, ale căror h o tărîri pline de încredere fu ­ seseră aduse la cunoştinţa lui Caesar, au v ăzu t deodată că legiunile se apropiau cu pas sigur şi în ordine de luptă, s-au m ulţu m it să-şi aşeze trupele în faţa ta ­ berei fără să părăsească înălţim ea; au făcut aceasta fie din cauza prim ejdiei pe care o prezenta lupta, fie din cauza sosirii noastre neaşteptate, fie că voiau să vadă ce ho tărîre vom lua. Cu toate că dorea să dea lupta, Caesar, surprins de m ulţim ea a tît de m are a duşm anilor, de care îl despărţea o vale m ai m ult adîncă decît largă, îşi aşază tab ă ra în faţa taberei duşm ane. Porunceşte să se în tă ­ rească tab ă ra cu u n val înalt de 12 picioare şi să se r i­ dice peste el u n m ic p arap et pe m ăsura înălţim ii valu­ lui; porunceşte de asem enea să se sape două şanţuri avînd fiecare o lăţim e de 15 picioare şi cu pereţii v e rti­ cali, să se ridice m ulte tu rn u ri cu 3 etaje, care să fie legate în tre ele p rin poduri de scînduri, cu latu rile ex te­ rioare ap ărate de parapete făcute din nuiele împlet'lte. în felul acesta, tab ăra era a p ă ra tă de duşm ani p rin tr-u n şanţ dublu şi p rin două şiruri de luptători; luptătorii d in tr-u n u l din şiru ri puteau să arunce suliţe de pe po­ d uri cu m ai m u ltă îndrăzneală şi la distanţă m ai m are.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

295

deoarece se aflau m ai în siguranţă la înălţim e, iar celă­ lalt şir, care se afla chiar pe p a ra p e t şi m ai aproape de duşm ani, era a p ă ra t de pod îm potriva suliţelor care că­ deau de sus. A p revăzut porţile cu canaturi şi turnuri. 10 Aceste în tă ritu ri aveau un dublu scop. Caesar spera că proporţiile lucrărilor şi team a sa ap aren tă vor m ări încrederea duşm anilor; pe de altă parte, datorită întăritu rilo r, tab ă ra putea fi a p ă ra tă şi cu tru p e puţin num eroase atunci cînd eram nevoiţi să m ergem pînă de­ p a rte după n u tre ţ şi grîu. în tim pul acesta, de o parte şi de alta înaintau adesea în g ru p u ri mici, care se hărţu ia u în tre cele două tabere, fără să treacă m laştina. To­ tuşi, uneori, trupele noastre auxiliare, form ate din galii şi germ ani, treceau m laştina şi u rm ăreau pe duşm ani cu în verşunare sau duşm anii, la rîn d u l lor, treceau m laştina şi ne goneau pînă departe. în afară de asta, deoarece în fiecare zi ai noştri plecau după n u treţ, se întîm pla ca soldaţii care um blau îm prăştiaţi după n u tre ţ să fie în­ cercuiţi în locuri pline de obstacole, lucru firesc deoarece treb u ia să căutăm n u tre ţ în ham bare izolate şi risipite. Deşi aceste a tacu ri n u ne p ricin u iau decît p ierderi ne­ însem nate de vite şi sclavi, totuşi a ţîţa u gîndurile nebu­ neşti ale barbarilor, cu a tît m ai m u lt cu cît Commius, despre care am a ră ta t că plecase să aducă ajutoare de la germ ani, sosise cu cavaleria. Deşi călăreţii nu erau mai m ulţi de 500, totuşi b arbarii se făleau grozav în urm a sosirii germ anilor. 11 Cînd Caesar a văzut că duşm anii stăteau de mai m ulte zile în tab ăra ap ărată de m laştină şi de poziţia ei, că aceasta nu putea fi luată cu asalt decît prin tr-o luptă ucigătoare şi că nu putea fi încercuită decît de o arm ată m ai m are, îi scrie lui Trebonius să cheme cît m ai repede cu p u tin ţă legiunea a X III-a, care ierna cu legatul T. Sextius în ţa ra biturigilor, şi astfel să vină la el, în m arş forţat, cu trei legiuni. în tim pul acesta trim ite cu rîndul călăreţi de-ai rem ilor, lingonilor şi ai altor trib u ri, din care recrutase un m are num ăr, să apere pe cei plecaţi după n u tre ţ şi să ţin ă piept atacu rilo r neaşteptate ale duşm anilor.

2 96

CAESAR

12 Lucrul acesta se rep eta în fiecare zi şi, d in cauza obişnuinţei, spiritul de prevedere scăzuse, ceea ce se întîm plă de cele m ai m ulte ori atunci cînd faci m ereu ace­ laşi lucru. Bellovacii, care cunoşteau posturile unde stă­ teau zilnic călăreţii noştri, aşază la pîndă in tr-u n ţin u t păduros nişte detaşam ente de elită şi trim it a doua zi călăreţi ca să-i m om ească pe ai noştri, p e n tru ca apoi tru ­ pele din ascunzătoare să-i încercuiască şi să-i atace. Nenorocirea a căzut asupra rem ilor, cărora le venise rîndul să fie de serviciu în ziua aceea. Cînd au observat pe călăreţii duşm ani, cărora le erau superiori num ericeşte, au pornit orbeşte în u rm ărirea lor, plini de dispreţ faţă de num ărul m ic al duşm anilor, dar au fost înconju­ raţi din toate părţile de pedestraşi. T u lburaţi de acest atac, s-au retras m ai repede decît cere regula în tr-o luptă de cavalerie, după ce au p ierd u t pe Vertiscus, fruntaş al trib u lu i şi com andantul călărim ii. Acesta, deşi abia se mai putea ţin e pe cal de b ă trîn ce era, totuşi, potriv it obiceiului gallilor, nu s-a folosit de acest p retex t ca să scape de com andă şi nu a voit să se dea lu p ta fără el. Această lu p tă încununată de izbîndă, precum şi m oartea fruntaşului şi com andantului rem ilor um plu de m îndrie şi de îndrăzneală sufletele duşm anilor. Ai noştri învaţă din acest insucces că trebuie să aşeze posturile num ai după ce au cercetat cu grijă ţin u tu l şi să urm ărească cu m ai m ultă pru d en ţă pe duşm an cînd se retrage. 13 în tim pul acesta nu încetaseră luptele zilnice care se dădeau sub ochii celor două tabere, în d rep tu l v a d u ri­ lor m laştinii. în tr-u n a din aceste lupte, germ anii pe care Caesar îi adusese de peste R in ca să lupte în rîn d u rile călăreţilor trec toţi m laştina cu m ultă hotărîre, ucid cîţiva duşm ani care opuneau rezistenţă şi urm ăresc cu în v er­ şunare restu l m ulţim ii. D uşm anii sîn t cuprinşi de spaim ă; nu num ai aceia care erau încolţiţi de aproape sau loviţi de la distanţă, ci şi aceia care, de obicei, stăteau deo­ parte, ca tru p e de rezervă, a u fu g it ruşinos, pierzînd de cîteva ori poziţiile înalte şi nu s-au oprit decît cînd au ajuns la tabără; unii, de ruşine, au fugit şi m ai departe. Această nenorocire a produs a tîta neorînduială în rîn d u ­ rile întregii arm ate duşm ane, incit era greu de spus dacă

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

297

duşm anii e ra u m ai obraznici în u rm a u nor izbînzi neîn­ sem nate sau m ai fricoşi în m ijlocul celor m ai mici p ri­ m ejdii. 14 Duşm anii au p etrecu t m ai m ulte zile în această ta ­ bără. Cînd au aflat că legiunile şi legatul C. Trebonius erau pe aproape, fruntaşii bellovacilor, tem îndu-se de un asediu asem ănător cu cel de la Alesia, îndepărtează în tim pul nopţii pe aceia care erau prea în vîrstă, prea slabi sau care nu aveau arm e şi, îm preună cu ei, toate baga­ jele. în tim p ce făceau ordine în convoiul în care dom neau neliniştea şi învălm ăşeala (căci gallii obişnuiesc să ducă după ei o m are m ulţim e de oare, chiar şi în cursul unor expediţii de m ică im portanţă), îi apucă ziua. A tunci îşi aşază trupele înarm ate în faţa taberei ea să-i îm piedice pe rom ani să pornească în u rm ă rirea lor m ai înainte ca bagajele să fi aju n s ceva m ai departe. Caesar socotea că nu trebuie să atace pe duşm anii care pu teau opune rezistenţă, deoarece dealul ocupat de ei era foarte abrupt, şi totuşi considera că trebuie să-şi ducă trupele destul de departe, astfel încît barbarii, am enin­ ţa ţi de noi, să nu se poată retrag e de acolo fără să se expună unei prim ejdii. A şadar, văzînd că cele două ta ­ bere erau d espărţite de o m laştină, care era greu de trecut şi pu teau stăvili iuţeala u rm ăritorilor, şi că m un­ tele care se în ălţa dincolo de m laştin ă17 p în ă aproape de tabăra duşm ană era d e sp ărţit de această tab ără prin tr-o vale nu prea m are, face poduri peste m laştină, îşi trece legiunile şi ajunge repede pe cîm pia din v îrfu l m untelui, a p ă ra tă din două p ărţi de nişte p an te prăpăstioase. Acolo îşi aşază legiunile în ordine de m arş; apoi ajunge la ca­ p ătu l podişului şi îşi aşază arm ata în linie de luptă, într-u n loc de unde săgeţile aruncate de m aşini puteau atinge grosul arm atei duşm anilor. 15 B arbarii, bizuindu-se pe poziţia lor, erau gata să dea lupta în caz că rom anii ar fi încercat să se urce pe deal; pe de altă parte, nu puteau să-şi trim ită trupele în toate p ărţile — tre p ta t şi în g ru p u ri mici — ca nu cumva, văzîndu-se îm prăştiate, să se descurajeze; de aceea au răm as în linie de luptă.

298

CAESAR

Cînd a văzut îndărătnicia lor, Caesar aşază 20 de co­ horte în linie de luptă, trasează m arginile taberei în acel loc şi ordonă să se întărească tabăra. După term inarea lu ­ crărilor, îşi aşază legiunile în faţa valului şi pune de gardă călăreţi ai căror cai erau cu frîu rile puse. Văzînd că rom anii sînt gata să-i urm ărească şi fiindcă nu puteau să înnopteze sau să răm înă mai m ult tim p în acel loc fără să se expună unei prim ejdii, bellovacii au făcut u rm ăto ru l plan de retragere. T recînd din m înă în m înă m aldărele de paie şi m ănunchiurile de nuiele pe care şezuseră (în com entariile precedente ale lui Caesar s-a a ră ta t că gallii obişnuiesc să se aşeze pe astfel de m aldăre)1718 şi care se găseau din belşug în tabără, le-au aşezat în faţa liniei lor de lu p tă şi, la sfîrşitul zilei, la un sem nal dat, le-au dat foc la toate în acelaşi tim p. In felul acesta, o perdea de flăcări a acoperit deodată toate trupele, ferindu-le de ochii rom anilor. A tunci b arbarii au luat-o la fugă cît au p u tu t m ai repede. 16 Deşi C aesar n u p u tea observa retrag erea duşm a­ nilor din cauza focului, totuşi, bănuind că luaseră această ho tărîre ca să poată fugi, îşi duce legiunile înainte şi trim ite escadroane de cavalerie în u rm ă rirea duşm anilor. El însuşi înaintează încet, căci se tem ea de o cursă: duş­ m anul ar fi p u tu t să răm înă pe poziţiile sale, căutînd să-i atrag ă pe ai noştri în tr-u n loc potrivnic. C ălăreţii nu în­ drăznesc să in tre acolo unde fum ul era des şi flăcările m ari; dacă v reu n ii din ei, prea zeloşi, in trau , abia de m ai puteau zări capetele cailor lor. De aceea, tem îndu-se de 0 cursă, i-au lăsat pe bellovaci să se retrag ă în linişte. Astfel, d atorită acestei fugi laşe şi viclene în acelaşi tim p, duşm anii au p u tu t să înainteze vreo 10 000 de paşi fără nici o pierdere şi să-şi aşeze tab ă ra în tr-u n loc foarte bine a p ărat de la n atu ră. De acolo, aşezînd adesea la pîndă tru p e de călăreţi şi pedestraşi, pricinuiau m ari pagube rom anilor cînd plecau după n u treţ. 17 L ucrul acesta se rep eta des. în tre tim p Caesar află de la u n prizonier că Correus, conducătorul bellovacilor, a ales 6 000 de pedestraşi d intre cei m ai v iteji şi 1 000 de călăreţi din toată cavaleria, ca să-i aşeze la

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

299

pîndă acolo unde bănuia că vor veni rom anii, atraşi de belşugul de grîu şi de nu treţ. A flînd de acest plan, Caesar scoate m ai m ulte legiuni ca de obicei şi trim ite înainte cavaleria, care m ergea în mod obişnuit să-i ocrotească pe cei plecaţi după n u tre ţ; p rin tre călăreţi v îră trupe au­ xiliare uşor înarm ate. El însuşi se apropie cu legiunile cît p u tu m ai m ult. 18 D upă ce duşm anii, aşezaţi la pîndă, au ales, pen­ tru executarea planului lor, o cîm pie care se întindea în toate direcţiile pe o distanţă de 1 000 de paşi şi care era în tă rită din toate p ărţile de păduri şi de un rîu foarte greu de tre c u t19 au înconjurat-o cu u n cerc, ca la vînătoare20. C ălăreţii noştri, care cunoşteau planul duş­ m anilor, sosesc în cîm pie aşezaţi pe escadroane; ei erau gata înarm aţi şi dornici de lu p tă şi nu refuzau nici o ciocnire, deoarece legiunile veneau im ediat după ei. La sosirea lor, Correus, socotind că s-a iv it ocazia de a da lovitura, iese la început doar cu cîţiva oam eni şi atacă prim ele escadroane. Ai noştri rezistă cu h o tărîre năvalei duşm anilor care stăteau la pîndă, fără să se adune mai m ulţi la u n loc; în general, în luptele de cavalerie, această g ru p are care se datoreşte fricii şi însăşi m ulţim ii lu p tă ­ torilor, pricinuieşte pierderi. 19 Pe cînd escadroanele care se aşezaseră în linie de bătaie, lu p tau pe rîn d în mici g ru p u ri izolate şi căutau să îm piedice pe duşm ani să-i înconjure pe luptătorii noştri dinspre flancuri, ceilalţi galii năvălesc din păduri, în tim p ce C orreus lupta. In m ai m ulte puncte se dau lu p te înverşunate. Fiindcă luptele d u rau de m ai m ultă vrem e şi n u se ajunsese la nici u n rez u lta t hotărîtor, grosul pedestrim ii aşezate în linie de bătaie iese încetîncet din p ăduri şi sileşte pe călăreţii noştri să se re ­ tragă. A cestora le vin repede în a ju to r pedestraşii uşor înarm aţi, despre care am a ră ta t că fuseseră trim işi îna­ intea legiunilor şi luptă cu hotărîre. am estecaţi cu esca­ droanele noastre. Cîtva tim p am îndouă părţile lu p tă cu o înverşunare e?ală; apoi, aşa cum cerea felul luptei, aceia care fuseseră atacaţi cei dintîi ies învingători, dato­ rită tocmai faptului că trupele duşm ane care stăteau la

300

CAESAR

pîndă n u i-au surprins nepregătiţi şi nu le-au p u tu t pricinui nici un neajuns. In tim pul acesta, legiunile se apropie; trupele noastre şi cele duşm ane prim esc în acelaşi tim p num eroase ştiri, potriv it cărora com andantul suprem se afla în apropiere cu tru p ele aşezate în linie de luptă. A uzind aceasta, că­ lăreţii şi pedestraşii noştri uşor înarm aţi, bizuindu-se pe sprijinul legiunilor, se luptă cu cea m ai m are înverşu­ nare, ca să nu p ară că îm p art cu legiunile gloria b iru ­ inţei dacă a r acţiona prea tîrziu. D uşm anii îşi pierd cu­ raju l şi caută să fugă pe m ai m ulte drum uri. în zadar, căci tocm ai teren u l p lin de obstacole în care au v ru t să închidă pe rom ani le tăia acum drum ul. Înfrînţi, doborîţi şi îngroziţi, după ce au su ferit m ari pierderi, reuşesc to­ tuşi să fugă, u nii în pădure, alţii spre rîu; d ar în tim p ce fugeau sînt ucişi de tru p ele noastre care îi u rm ă rea u cu înverşunare. în tim pul acesta, Correus, pe care nici o nenorocire nu-1 putea infringe, nu s-a p u tu t h otărî să părăsească lu p ta şi să fugă în păduri sau să se supună la cererea noastră; continuînd lu p ta cu cea mai m are vitejie şi răn in d m ulţi duşm ani, a silit pe învingătorii plini de m înie să-l doboare cu suliţele. 20 D upă ce lu p ta s-a încheiat în felul acesta, Caesar a sosit pe cîm pul de luptă, care m ai p ăstra urm ele proas­ petei bătălii. El credea că, atunci cînd vor afla de această nenorocire a tît de m are, duşm anii învinşi vor părăsi lo­ cul taberei, care, după cît se spune, nu se afla la o dis­ tan ţă m ai m are de 8 000 de paşi de locul m ăcelului. De aceea îşi trece arm ata peste rîu, deşi vedea că rîu l2021* îm ­ piedica m u lt trecerea, şi m erge înainte. Bellovacii şi celelalte trib u ri prim esc pe neaşteptate cîţiva fugari ră ­ niţi, care scăpaseră de la m oarte adăpostindu-se în pă­ duri; văzînd că totul le sta îm potrivă, aflînd de înfrîngere, de m oartea lui Correus, de pierderea călărim ii şi a celor m ai buni pedestraşi şi aşteptîndu-se să sosească ro ­ m anii, convoacă im ediat o adunare p rin sunete de trom ­ pete şi declară că treb u ie să trim ită soli şi ostatici la Caesar.

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

301

21 Toţi sînt de acord cu această hotărâre. A trebatul Commius fuge la germ ani, de la care îm prum utase a ju ­ toare p e n tru războiul acesta. Ceilalţi trim it îndată soli la Caesar şi îi cer să se m ulţum ească cu pedeapsa pe care, în clem enţa şi bunăvoinţa lui, Caesar n u a r da-o, desigur, nicio­ dată unor duşm ani cu forţele întregi dacă i-a r fi cu pu­ tin ţă s-o dea fără luptă, li spun că „forţele bellovacilor au fost zdrobite în lu p ta de cavalerie; au p ierit m ulte mii de pedestraşi de elită şi ab ia a u p u tu t scăpa aceia care au a n u n ţa t m ăcelul. Totuşi, în această lu p tă bellovacii au dobîndit u n m are cîştig, în m ăsura în care se poate vorbi de cîştig în tr-o asem enea nonorocire: a fost ucis Correus, provocatorul războiului şi a ţîţă to ru l m ulţim ii. Intr-adevăr, niciodată în tim pul vieţii lui Correus, sena­ tu l n u a av u t pu terea pe care a avut-o plebea neştiu­ toare “. 22 Răspunzând rugăm inţilor solilor, Caesar le am inteste că anul tre c u t bellovacii au in tra t în război o dată cu celelalte trib u ri din Gallia şi că, d intre toţi, ei au fost singurii care au s tă ru it cu îndărătnicie în h otărîrea lor şi nu s-au în v ăţa t m inte după supunerea celorlalţi. El ştie foarte bine că este foarte uşor să dai vina pe cei m orţi. Intr-adevăr, nim eni nu are a tîta pu tere încît să poată provoca şi conduce războiul îm potriva voinţei conducătorilor, cu toată îm potrivirea senatului şi a tu tu ro r celor buni; totuşi, se va m ulţum i cu pedeapsa pe care şi-au atras-o ei înşişi“.23 23 în noaptea urm ătoare, solii duc răspunsul la ai lor şi string ostatici. V in în grabă şi soli ai altor triburi, care aşteptau să vadă ce vor obţine bellovacii. Toţi dau ostatici şi execută ordinele, cu excepţia lui Commius, pe care team a îl îm piedica să-şi încredinţeze v iaţa cuiva. Căci anul trecut, pe cînd Caesar se afla în Gallia Citerio r şi judeca, T. Labienus, aflînd că Commius a ţîţa tri­ burile şi punea la cale un com plot îm potriva lui Caesar, a crezut că poate înăbuşi trăd area fără să se facă vino­ vat de perfidie22. Fiindcă nu credea că Commius va veni în tab ără dacă v a fi chem at, ca să nu-1 facă m ai p re­ caut p rin încercările sale de a-1 atrage în tabără, a tri-

I / ; > } (

302

CAESAR

m is pe C. Volusenus Q uadratus să-l omoare, folosind pre­ tex tu l unei convorbiri, şi i-a dat centurioni special aleşi p e n tru această treabă. Convorbirea începuse şi Voluse­ nus, potrivit înţelegerii stabilite, apucase m ina lui Comm ius, dar centurionul nu l-a p u tu t ucide fie p e n tru că oam enii lui Com m 'us l-au oprit repede, fie p e n tru că era tu lb u ra t din cauza sarcinii sale neobişnuite; cu toate acestea, l-a ră n it grav la cap din prim a lovitură de sabie. A m îndouă p ărţile au tras săbiile, dar nu a tîta p e n tru a se lupta, cit p en tru a putea fugi; ai noştri cre­ deau că Commius fusese ră n it m ortal, iar gallii, văzînd că li se întinsese o cursă, se tem eau să nu fie la m ij­ loc vreo prim ejdie şi m ai m are decît cea la care asis­ taseră. De cînd cu această întîm plare se spunea că Com­ m ius a hotărî! să n u m ai apară niciodată în faţa vreunui rom an. 24 D upă ce a învins ginţile cele m ai războinice, Cae­ sar, văzînd că nu m ai există nici un trib care să p re­ gătească un război de rezistenţă, d ar că totuşi unii lo­ cuitori plecau din oraşe şi fugeau de pe ogoare ca să se sustragă stăpînirii rom ane, a h o tărît să-şi risipească a r­ m ata în toate direcţiile. Ia cu el pe quaestorul M. A ntonius îm preună cu legiunea a X ll-a. Pe legatul C. F abius îl trim ite cu 25 de cohorte la capătul celălalt al G alliei23, fiindcă auzise că unele trib u ri de acolo se înarm aseră şi p e n tru că socotea că cele două legiuni ale legatului C. Caninius Rebilus, care se găseau în ţin u tu ­ rile acelea, nu erau destul de tari. Pe T. Labienus îl cheam ă la el; legiunea a XV-a, care fusese cu Labienus în tab ăra de iarnă, o trim ite în G allia Togata-4 să ocro­ tească coloniile de cetăţeni rom ani25, ca nu cum va b ar­ barii, coborînd d;n m unţi, să le pricinuiască o nenoro­ cire asem ănătoare cu cea pe care o suferiseră tergestinii26 v a ra trecută, cînd fuseseră atacaţi pe neaşteptate şi jefuiţi. Caesar însuşi pleacă să pustiască şi să prade ţara lui Am biorix; pierzînd nădejdea că îl va putea supune după ce acesta fugise înspăim întat, socotea că cel p u ţin era de dem m 'tatea sa să-i pusbască ţa ra de oameni, case şi vite în aşa m ăsură, încît A m biorix să nu se mai poată întoarce în ţa ră din cauza u rii concetăţenilor lui, dacă ar

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

303

m ai fi răm as vreunul, deoarece provocase nenorociri a tît de m ari. 25 După ce a trim is legiuni sau tru p e auxiliare în toate colţurile ţării lui A m biorix şi a pustiit totul p rin m ăceluri, focuri şi jafuri, după ce a ucis sau a prins un m are n u m ăr de oameni, Caesar trim ite pe Labienus cu două legiuni în ţara treverilor. A ceştia se obişnui­ seră cu războaiele zilnice din pricina vecinătăţii cu ger­ m anii, de care nu se deosebeau m ult p rin m oravurile lor sălbatice şi nu se supuneau niciodată decît constrînşi de fo rţa arm elor. 26 în tim pul acesta, legatul C. Caninius află din scri­ sorile şi de la trim işii lui D uratius că o m are m ulţim e de duşm ani se adunase în ţara pietonilor. D uratius răm ă­ sese tot tim pul credincios prieteniei cu rom anii, în tim p ce o p arte din trib u l său rl părăsise. Caninius se în­ dreaptă spre cetatea Lem onum 27*. Im ediat ce s-a apropiat de acest oraş, a p rim it inform aţii m ai precise de la p ri­ zonieri: D uratius era asediat în Lem onum de m ai m ulte m ii de oameni, com andaţi de D um nacus, com andantul andilor; neîndrăznind să-şi expună duşm anilor legiunile p uţin num eroase, şi-a aşezat tab ăra în tr-o poziţie în­ tărită. A flînd că se apropie Caninius, D um nacus şi-a în­ d rep ta t toate trupele îm potriva legiunilor şi a început să atace tab ăra rom ană. D upă ce a p ierdut m ai m ulte zile cu asediul şi a su ferit m ari pierderi fă ră să fi p u tu t distruge vreo p a rte din în tă ritu ri, s a înapoiat la ase­ diul oraşului Lem onum . 27 în acelaşi tim p, legatul C. Fabius prim eşte supu­ nerea mai m ultor triburi, se asigură de fidelitatea lor cerîndu-le ostatici şi află dintr-o scrisoare trim isă de Ca­ ninius ceea ce se petrecea la pietoni. D upă aceasta pleacă în ajutorul lui D uratius. însă D um nacus, aflînd de so­ sirea lui Fabius, îşi pierduse orice speranţă că va m ai p u tea scăpa dacă va fi constrâns în acelaşi tim p să ţin ă p ie p t rom anilor şi unui duşm an din afară şi să su p ra ­ vegheze şi să se păzească de cei asediaţi. De aceea se retrag e im ediat cu trupele din acea poziţie, socotind că

304

CAESAR

nu va fi în destulă siguranţă dacă n u îşi va trece tr u ­ pele peste fluviul Liger, care din cauza m ărim ii, nu putea fi tre c u t decît pe pod. Deşi Fabius nu ajunsese încă aproape de duşm ani şi nu se unise cu Caninius, totuşi, inform at de oameni care cunoaşteau relieful locurilor, a socotit că duşm anii, înspăim întaţi, se vor în d rep ta spre locul către care se şi porniseră28. P rin urm are, porneşte cu tru p ele to t spre podul acela29* şi porunceşte cavaleriei s-o ia înaintea le­ giunilor, dar num ai în m ăsura în care aveau posibilita­ tea să se întoarcă în aceeaşi tab ără ca şi ele, fără să-şi obosească caii. Cavalerii noştri îl urm ăresc pe D um nacus după cum li se poruncise, năvălesc asupra grupului lui şi, atacînd în m arş pe fugarii înfricoşaţi şi îm povăraţi de sarcini, ucid pe m ulţi dintre ei şi capturează o pradă bogată. D upă această izbîndă se înapoiază în tabără. 28 In noaptea urm ătoare, Fabius trim ite înainte ca­ valeria, cu ordinul de a-i lovi pe duşm ani şi de a le ţine în loc toată arm ata pînă la sosirea sa. P e n tru a-i îndeplini ordinele, Q. A tius Varus, com andantul cavale­ riei, om de un m are curaj şi de o ra ră înţelepciune, îşi îndeam nă trupele şi, după ce ajunge din urm ă coloana duşm anilor, aşază o p a rte din escadroane în poziţii priel­ nice, iar cu cealaltă p a rte începe lupta. Cavaleria duş­ m anilor lu p tă cu m are îndrăzneală, deoarece era spriji­ n ită de pedestraşi, care se opresc ou toţi şi dau ajutor călăreţilor lor îm potriva noastră. A re loc o lu p tă înver­ şunată. Astfel, călăreţii noştri, d ispreţuind pe duşm anii în frîn ţi cu o zi m ai în ain te şi am intindu-şi că legiunile veneau im ediat după ei, lu p tă cu cea m ai m are vitejie îm potriva pedestraşilor duşm ani, căci le era ruşine să dea înapoi şi ardeau de dorinţa de a term ina ei singuri lupta; după experienţa din ajun, duşm anii credeau că nu vor m ai veni alte tru p e şi că au găsit ocazia de a nimici cavaleria noastră. 29 Deoarece lu p ta era foarte în v erşu n ată de cîtva tim p, D um nacus îşi aşază tru p ele în linie de bătaie, în aşa fel încît să apere cu rîn d u l cavaleria. D eodată în

RĂZBOIUL GALLIC. CÂRTEA A VIII-A

3D5

faţa ochilor duşm anilor apar legiunile în rîn d u ri strînse. Văzîndu-le, escadroanele barbarilor se tulbură, pedestra­ şii sînt cuprinşi de spaim ă şi fug în toate părţile, ţipînd şi alergînd dezordonat, în tim p ce în convoiul cu bagaje dom nea cea m ai m are neorînduială. C ălăreţii noştri, care puţin m ai înainte luptaseră cu cea m ai m are vitejie îm potriva duşm anilor care opu­ neau rezistenţă, însufleţiţi de bucuria izbînzii, scot s tri­ găte puternice din toate p ărţile şi îi înconjură pe duş­ m anii oare dau înapoi. în această lu p tă om oară la v ră j­ m aşi a tîta tim p cît caii au pu terea să urm ărească pe duşm ani, iar braţele să ucidă. Sînt om oiîţi m ai m ult de 12 000 de oameni, dintre care unii m ai erau înarm aţi, iar alţii, în groaza lor, aruncaseră arm ele; toată m ulţim ea de bagaje cade în m îinile noastre. 30 Se ştia că, după această înfrîngere, senonul D rappes, care, îndată ce Gallia se răsculase, adunînd din toate p ărţile oam eni pierduţi, chem înd pe sclavi să-şi cîştige libertatea, strîngînd la el pe exilaţii tu tu ro r tri­ burilor, prim ind pe hoţi şi punînd m ina pe bagajele şi proviziile rom anilor, şi-a form at o a rm ată din 2 000 de fugari cu care s-a înd rep tat spre Provincie. Se ştia, de asem enea, că a lu at această ho tărîre în com plicitate cu cadurcul L ucterius, care, la începutul răscoalei din Gal­ lia, voise să năvălească în Provincie, aşa cum s-a văzut în cartea precedentă. A tunci legatul C aninius porneşte în urm ărirea lor îm preună cu două legiuni, ca să nu se acopere de ruşine, datorită tîlhăriiloi u nor oam eni p ier­ duţi, dacă Provincia a r suferi v reu n neajuns sau a r fi cuprinsă de spaimă.31 31 C. Fabius pleacă cu restu l arm atei la carnuţi şi la celelalte trib u ri, despre ale căror tru p e ştia că sufe­ riseră pierderi grele în lu p ta pe care o dăduse îm potriva lui Dum nacus. Intr-adevăr, nu se îndoia că înfrîngerea su ferită de curînd îi făcuse m ai supuşi, dar, pe de a ltă parte, se tem ea că se vor răscuia din nou, aţîţaţi tot de Dumnacus, dacă li se va da răgaz. în această îm pre­ ju rare, Fabius a a v u t norocul să prim ească supunerea trib u rilo r în cel m ai scurt tim p. Căci carnuţii, care nu 2 0 — Războiul gallic

306

CAESAR

făcuseră niciodată propuneri de pace30, deşi fuseseră ade­ sea h ărţu iţi, dau ostatici şi se supun; celelalte triburi, care locuiesc în cele m ai în depărtate ţin u tu ri ale Galliei şi sînt vecine cu oceanul şi care se num esc arem orici, m inate de exem plul carnuţilor, îndeplinesc im ediat ordi­ nele la sosirea lui Fabius şi a legiunilor. Dum nacus, iz­ gonit din ţa ra sa, rătăcin d şi stînd ascuns, a fost ne­ voit să se îndrepte spre ţin u tu rile cele mai îndepărtate ale Galliei. 32 Cînd a u .aflat că Caninius şi legiunile sale sînt aproape, D rappes şi, îm preună cu el, L ucterius se opresc în ţa ra cadurcilor, deoarece socoteau că, u rm ă riţi de a r­ m ată, nu vor p u tea p ă tru n d e în Provincie fără să se expună unei pieiri sigure şi nu m ai aveau p u tin ţa să m ai rătăcească în libertate şi să facă prădăciuni. Pe vrem uri, cînd ţa ra lo r era liberă, L ucterius avusese m u ltă trecere la concetăţenii săi şi, p rin îndem nurile sale la răscoală, a av u t totdeauna m are a u to rita te asupra barbarilor. De aceea ocupă cu tru p ele sale şi ale lui D rappes oraşul U xellodunum 31, ai cărui locuitori făceau parte din clientela sa şi care era foarte bine în tă rit de la n atu ră, şi cîştigă pe orăşeni de partea sa. 33 Im ediat soseşte acolo C. Caninius. El bagă de seam ă că oraşul era în tă rit din toate părţile de stînci abrupte, pe care n ;şte oam eni în arm aţi cu greu le-ar fi p u tu t urca chiar dacă nu existau apărători. A m ai ob­ servat însă că în oraş e ra u foarte m ulte bagaje de ale locuitorilor; dacă aceştia ar fi încercat să fugă şi să le ia cu ei, n u a r fi p u tu t să scape nu num ai de cavale­ rie, dar nici chiar de legiunile noastre. De aceea şi-a îm p ă rţit cohortele în trei şi a ridicat tre i tabere în tr-u n loc foarte înalt. De acolo s-a apucat să construiască trep tat, a tît cît îi perm itea n u m ăru l trupelor, u n val de ap ărare care înconjura cetatea. 34 Văzînd aceasta, locuitorii cetăţii, tu lb u ra ţi de am in­ tirea nenorocirii de la Aleşi a32, se tem eau de un asediu asem ănător. Mai ales Lucterius, care trecuse p rin asem e­ nea prim ejdii, le ară ta că trebuie să se îngrijească de

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

3 07

aprovizionarea cu grîu. H otărăsc deci în unanim itate să lase acolo o p arte din tru p e şi să plece cu soldaţii fără bagaje ca să aducă grîu. După ce planul a fost aprobat, în noaptea urm ătoare D rappes şi Lucterius lasă 2 000 de oam eni înarm aţi în oraş şi iau cu ei pe ceilalţi. Zăbo­ vind cîteva zile, iau o m are cantitate de grîu din ţara cadurcilor; unii d intre aceştia doreau să-i aju te cu pro­ vizii, iar alţii n u-i puteau îm piedica să se aprovizioneze. In m ai m ulte rîn d u ri atacă redutele noastre în expediţii de noapte. Din această cauză, C aninius şovăie să încon­ jure cu în tă ritu ri tot oraşul, căci se tem ea că nu-1 va putea ap ăra chiar după term inarea lucrărilor sau că străjile pe care le va pune în mai m ulte puncte vor fi prea slabe ca num ăr. 35 D upă ce au adunat o m are cantitate de grîu, Drappes şi L ucterius se stabilesc la o distanţă de 10 000 de paşi de oraş, de unde intenţionau să transporte tre p ­ ta t griul în oraş. îşi îm p a rt în tre ei sarcinile: D rappes răm îne de pază în tab ără cu o p arte din trupe, iar Luc­ terius duce vitele de povară spre oraş. D upă ce aşază acolo tru p e de pază, pe la ceasul al 10-lea din noapte33, începe să care grîu în oraş, m ergînd pe potecile înguste din păduri. Cînd străjile din tab ăra noastră au auzit zgo­ m otul făcut de oamenii lui Lucterius şi după ce au fost trim ise iscoade care au ra p o rta t ce se petrecea, în zorii zilei Caninius, cu cohortele înarm ate din redutele vecine, atacă convoaiele de provizii. D uşm anii, înspăim întaţi de atacul neaşteptat, o iau la fugă spre străjile lor. Im ediat ce ai noştri au z ă rit aceste străji, s-au aruncat plini de furie asupra celor înarm aţi şi n u a u prins viu pe nimeni. L ucterius a reu şit să scape num ai cu o m înă de oameni, d ar nu s-a m ai înapoiat în tabără. 36 După acest succes, Caninius află de la prizonieri că o p a rte din trupe a răm as îm preună cu D rappes în tr-o tab ără care nu se află la o distanţă m ai m are de 12 000 de paşi. Ş tirea aceasta i-a fost confirm ată de m ai m ulţi m artori. Deşi îşi dădea seam a că ceilalţi duşm ani vor putea fi uşor luaţi p rin surprindere şi nim iciţi, de vrem e ce unul din com andanţi fugise, totuşi socotea că a r fi

308

CAESAR

un m are noroc dacă nici u n u l d intre aceia care scăpa­ seră din m ăcel nu s-ar înapoia în tab ără şi nu l-a r în ­ ştiin ţa pe D rappes de nenorocirea suferită. Dar, fiindcă nu vedea nici u n pericol într-o asem enea încercare, tri­ m ite înainte, spre ta b ă ra duşm anilor, toată cavaleria şi pe pedestraşii germ ani, oameni foarte iu ţi de picior. El însuşi îşi aşază o legiune în trei tabere şi ia cu sine altă legiune fără bagaje. Cînd ajunge aproape de duş­ m ani, află de la iscoadele pe care le trim isese înainte că, potrivit obiceiului barbarilor, duşm anii părăsiseră înălţim ile şi îşi coborîseră tab ăra pe m alurile rîu lu i34, d ar că germ anii şi călăreţii îi surprinseseră nepregă­ tiţi, se aruncaseră pe neaşteptate asupra lor şi începu­ seră lupta. A flînd aceasta, Caninius îşi aduce legiunea în arm ată şi aşezată în linie de bătaie. La un semnal dat, soldaţii ocupă din toate p ărţile înălţim ile. G erm anii şi călăreţii, văzînd steagurile legiunii, lu p tă cu m ai m are în dîrjire. Im ediat cohortele atacă din toate părţile şi pun m îna pe o pradă bogată, după ce toţi duşm anii au fost om orîţi sau prinşi. în această lu p tă a fost făcut prizonier însuşi Drappes. 37 După acest succes a tît de strălucit, C aninius se întoarce la asediul oraşului aproape fără nici u n rănit; după nim icirea duşm anului din afară, de team a căruia m ai înainte nu-şi răspîndise trupele în diferite posturi şi nu înconjurase o raşul cu fortificaţii, dă ordin să se facă peste tot lucrări de în tărire. Tot acolo soseşte a doua zi şi C. Fabius cu trupele sale şi ia asupra sa ase­ dierea unei p ărţi a oraşului. 38 în tim pul acesta, Caesar lasă pe quaestorul M. A ntonius cu 15 cohorte în ţa ra bellovacilor, ca nu cum va belgii să găsească din nou p rilejul să se răscoale, iar el se duce la alte trib u ri, le cere un num ăr m are de os­ tatici şi linişteşte inim ile cuprinse de spaim ă ale tu tu ­ ror. Cînd a ajuns în ţara eam uţilor, de unde începuse războiul — aşa cum a a ră ta t Caesar în cartea prece­ dentă — , văzîndu-i foarte speriaţi din cauză că erau conştienţi de vina lor şi p e n tru a scăpa m ai repede tr i­ bul de team ă, Caesar cere să-i fie p red at G u tu ater35,

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

3iM f

principalul vinovat şi aţîţăto ru l războiului, ca să-l pe - : depsească. Cu toate că acesta nu-şi încredinţa viaţa nici m ăcar concetăţenilor săi, totuşi, p rin g rija tu tu ro r, este căutat şi adus repede în tabără. îm potriva firii sale, Caesar este silit să-l predea, spre a fi executat, soldaţi­ lor, care veniseră în grabă în n u m ăr m are şi care pu­ neau pe seam a lui G u tu ater toate prim ejdiile şi toate nenorocirile suferite în tim pul războiului. D upă ce l-au b ă tu t cu nuiele pînă şi-a d at sufletul, i-au tă ia t capul cu securea. 39 In ţa ra carnuţilor, Caesar află din m ai m ulte scri­ sori de ale lui Caninius ce s-a în tîm p lat cu D rappes şi cu L ucterius şi h o tărîrea în care stăru iau locuitorii din Uxellodunum . Deşi dispreţuia num ărul lor mic, totuşi socotea că încăpăţînarea lor trebuie aspru pedepsită, pen­ tru ca nu cum va Gallia întreagă să-şi închipuie că, în rezistenţa îm potriva rom anilor, ei i-au lipsit nu forţele, ci statornicia, iar celelalte trib u ri, u rm înd exem plul cadurcilor şi bizuindu-se pe poziţiile lor prielnice, să caute să-şi cucerească libertatea. Intr-ad ev ăr, Caesar ştia că tu tu ro r gallilor le era cunoscut fap tu l că el nu m ai ră m înea decît o vară în Provincia sa36; ei socoteau că, dacă ar putea rezista în acest tim p, după aceea nu vor m ai avea să se team ă de nici o prim ejdie. Aşadar, Caesar lasă pe legatul Q. Calenus cu două legiuni şi îi ordonă să-l urm eze în m arş obişnuit37, iar el porneşte cu toată cavaleria în m arş fo rţat spre Caninius. 40 Cînd Caesar a sosit la U xellodunum , îm potriva tu tu ro r aşteptărilor, şi a văzut cetatea înconjurată de întărituri, socotind că nu putea ridica asediul cu nici un preţ, şi aflînd de la dezertori că asediaţii aveau o m are cantitate de grîu, a h otărît să încerce să le taie apa. Un rîu străb ătea fundul unei văi, care înconjura aproape tot m untele pe care era aşezat U xellodunum . N atura terenului nu îngăduia să se schim be cursul apei; ea curgea la poalele m untelui, în locuri a tît de joase, încît nu putea fi a b ă tu tă în nici o direcţie p rin săpare de şanţuri. Insă asediaţii nu pu teau coborî pînă acolo decît pe un drum greu şi abrupt; dacă ai noştri le-ar fi tăiat

310

CAESAR

trecerea, n u ar m ai fi p u tu t să se apropie de rîu, nici să se înapoieze pe urcuşul greu fără să se rănească şi să-şi prim ejduiască viaţa. Cînd a descoperit aceste g reu tăţi pe care le întîm pinau duşm anii, Caesar a aşezat arcaşi şi prăştiaşi în dife­ rite locuri şi a pus m aşini de război în anum ite puncte din faţa coastelor, îm piedicînd astfel pe asediaţi să ia apă din rîu. 41 A tunci toţi au început să vin ă după apă in tr-u n singur loc, chiar la picioarele zidului cetăţii, unde ţîşnea un izvor m are, pe o distanţă de aproape 300 de picioare, în p artea care nu era înconjurată de rîu. Toţi soldaţii noştri doreau să taie asediaţilor calea spre izvor, însă num ai Caesar ştia cum se poate realiza acest lucru; el a poruncit să se îm pingă barăcile pe m unte în sus în direcţia izvorului şi a construit o terasă cu p reţu l unei m unci grele şi în m ijlocul unor hărţu ieli n eîn tre­ rupte. Căci asediaţii coborau de pe înălţim e şi luptau de la distanţă fără să se expună vreunei prim ejdii; au răn it pe m ulţi d intre ai noştri care se încăpăţînaseră să înain­ teze. Cu toate acestea, soldaţii noştri nu s-au speriat şi au continuat să îm pingă barăcile şi să înfrîngă obsta­ colele terenului p rin tr-o m uncă îndîrjită. în acelaşi tim p săpau galerii înspre firele de apă şi capătul izvorului; această lucrare se p u tea executa fără prim ejdie şi fără ca duşm anii să bănuiască ceva. Se ridică o terasă înaltă de 60 de picioare, pe care se aşază un tu rn cu 10 etaje, care, totuşi, nu atingea înălţim ea zidurilor (aceasta nu se putea realiza p rin nici u n fel de lucrări), dar care depă­ şea înălţim ea de unde ieşea izvorul. Deoarece îm p reju ­ rim ile izvorului erau atacate cu suliţe aruncate de m aşi­ nile de război de pe tu rn şi asediaţii nu puteau veni după apă fără să se expună prim ejdiei, nu num ai vitele şi an i­ m alele de povară, ci şi o m are m ulţim e de oam eni m u ­ reau de sete. 42 Înspăim întaţi de această nenorocire, asediaţii um ­ plu butoaie cu seu, smoală şi aşchii de lem n, le dau foc şi le aruncă asupra lu cră rilo r noastre; în acelaşi tim p încep o lu p tă foarte înverşunată, p e n tru ca din cauza

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

311

acestei lupte prim ejdioase rom anii să n u m ai aibă răga­ zul să stingă focul. Flăcări m ari izbucnesc deodată în m ijlocul lucrărilo r noastre. Intr-ad ev ăr, toate butoaiele care fuseseră aruncate pe pan tă în jos se îm piedicau de barăci şi terase, aprinzînd totodată aceste obstacole. Sol­ daţii noştri, deşi se aflau la strîm toare din cauza luptei foarte prim ejdioase şi a terenului potrivnic, totuşi ţineau piept la toate cu cel m ai m are curaj. Căci lu p ta avea loc pe o înălţim e în faţa arm atei noastre şi din am îndouă părţile izbucneau strigăte puternice. De aceea fiecare se expunea cu a tît m ai m ult suliţelor duşm anilor şi flăcă­ rilor, cu cît avea o faim ă mai m are, p e n tru ca v itejia lui să fie şi m ai bine cunoscută. 43 Văzînd nu m ăru l m are de răniţi, Caesar p o ru n ­ ceşte cohortelor să urce m untele din toate p ărţile şi să scoată strigăte pretutindeni, ca şi cum a r fi gata să ocupe zidurile. D upă ce aceste porunci au fost aduse la îndepli­ nire, asediaţii, înspăim întaţi, deoarece n u ştiau ce se întîm plă în alte părţi, îşi cheam ă înapoi soldaţii de la ase­ diul lucrărilor noastre şi îi aşază pe ziduri. Astfel, lupta ia sfîrşit şi soldaţii noştri sting repede focul care cuprin­ sese lucrările sau îl îm piedică să se întindă. Fiindcă ase­ d iaţii continuau să reziste cu încăpăţînare şi stăru iau în ho tărîrea lor, deşi o m are p arte din ei pieriseră de sete, în cele din urm ă vinele de apă ale izvorului au fost tăiate de galeriile noastre şi ab ătute din drum . D upă aceasta, izvorul, care nu seca niciodată, a secat deodată şi ase­ diaţii au fost cuprinşi de o deznădejde atît de m are, încît socoteau că această întîm plare nu se datoreşte m inţii om e­ neşti, ci voinţei zeilor38. Şi astfel, de nevoie, s-au predat. 44 Caesar ştia că toţi îi cunosc bu n ătatea şi n u se tem ea că se va crede că a lu at m ăsuri aspre din pricina firii sale crude. P e de altă parte, n u vedea cum îşi va realiza p lanurile dacă m ai m ulte trib u ri ar întreprinde acţiuni asem ănătoare în diferite locuri; de aceea a socotit că ceilalţi galii trebuie îm piedicaţi p rin pedepse exem ­ plare să facă aceasta. A şadar, a tăia t m îinile tu tu ro r acelora care luaseră arm ele şi le-a c ru ţa t viaţa, ca să se vadă m ai bine cum pedepseşte el pe vinovaţi. Drappes,

312

CAESAR

despre care am a ră ta t că fusese lu a t prizonier de Caninius, fie p e n tru că n u putea suporta ruşinea şi durerea de a fi pus în lan ţu ri, fie de team a unor chinuri m ai grele, s-a ab ţin u t cîteva zile de la m incare şi a m u rit de foame. în acelaşi tim p, Lucterius, despre care am spus că fugise din luptă, a aju n s în m îinile arv ern u lu i Epasnactus, căci schim ba des locurile şi se adăpostea cînd la unul, cînd la altul; el îşi dădea seam a cît e de prim ejdios să stea m ai m u lt tim p în tr-u n singur loc, deoarece ştia cît de m ult îl u răşte Caesar. A rvernul Epasnactus, un foarte bun prieten al poporului rom an, n u a m ai sta t pe gînduri şi l-a adus la Caesar legat în lanţuri. 45 în tim pul acesta, Labienus dă pe terito riu l trev erilo r o lu p tă victorioasă de cavalerie, om oară o m ulţim e de treveri şi de germ ani, care niciodată nu refuzaseră să dea cuiva a ju to r îm potriva rom anilor, şi prinde de vii pe fruntaşii lor. P rin tre aceştia se afla heduul Sum s, foarte cunoscut dato rită vitejiei şi originii sale nobile; el era singurul d in tre hedui care n u depusese încă arm ele. 46 Cînd Caesar a aflat aceasta, văzînd că în toate părţile Galliei lucrurile se desfăşoară cu bine şi consi­ d e r e d că G allia39 fusese com plet învinsă şi supusă în urm a exepediţiilor din anii trecuţi, deoarece nu fusese niciodată în A quitania, ci doar o învinsese în parte cu aju to ru l lui P. Crassus, pleacă cu două legiuni în acea regiune a Galliei ca să-şi petreacă acolo sfîrşitul verii. Şi această acţiune a dus-o repede la bun sfîrşit, ca şi pe celelalte. Căci toate trib u rile din A quitania au trim is soli la Caesar şi i-au dat ostatici. D upă aceasta a plecat spre Narbo cu o escortă de călăreţi şi i-a însărcinat pe legaţi să ducă arm ata în taberele de iarnă: în ţa ra bel­ gilor a aşezat 4 legiuni, sub comanda legaţilor M. A ntonius, C. Trebonius şi P. V atinius; două legiuni au fost duse în ţa ra heduilor, despre care Caesar ştia că au foarte m are au to ritate în toată Gallia; alte două legiuni le-a aşezat în ţara turonilor, la graniţa cu carnuţii, ca să ţină în frîu toată regiunea învecinată cu oceanul; ultim ele două legiuni le-a trim is în ţara lem ovicilor, nu departe de arverni, p e n tru ca nici o regiune din G allia să n u

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

313

răm înă fă ră trupe. In Provincie a răm as doar cîteva zile; a stră b ă tu t repede toate locurile unde se ţin eau judecăţi, a rezolvat neînţelegerile publice40, a ră sp lă tit pe aceia care îi aduseseră servicii, căci avusese cea m ai bună ocazie să cunoască gîndurile fiecăruia în tim pul răscoalei generale din Gallia, căreia i-a p u tu t ţine piept datorită fidelităţii şi sp rijinului p rim it din p artea Provinciei am in­ tite m ai sus. D upă ce a isprăvit aceste treburi, s-a îna­ poiat la legiunile din Belgium şi a p etrecu t iarn a la N em etocenna41. 47 Acolo a aflat că a tre b atu l Commius dăduse lupta cu cavaleria rom ană. Căci după ce A ntonius sosise în ta ­ băra de iarn ă şi pe cînd trib u l a tre b aţilo r stătea liniştit, Commius, în u rm a rănii despre care am vorbit mai îna­ in te42, era m ereu la dispoziţia concetăţenilor săi pentru tot felul de m işcări, p e n tru ca aceia care doreau războiul să aibă u n răzv rătito r, şi u n conducător; în tim p ce trib u l său se supusese rom anilor, el şi călăreţii43 săi tră ­ iau din tîlhării, băteau drum urile nesigure şi puneau m îna pe proviziile care erau tran sp o rtate în tab ăra de iarnă a rom anilor. 48 Sub ordinele lui A ntonius se afla com andantul cavaleriei, C. Volusenus Q uadratus, care trebuia să pe­ treacă iarna cu el. A ntonius îl trim isese în urm ărirea călărim ii duşm ane. La vitejia ra ră care îl caracteriza pe Volusenus se m ai adăuga o u ră înverşunată îm po­ triv a lui Commius; de aceea a p rim it cu bucurie sarcina care îi fusese încredinţată. D upă ce le-a pus curse, a atacat adesea pe călăreţii lui Commius, dînd lupte încu­ nunate de victorie. în cele din urm ă, în tim pul unei lupte m ai înverşunate, Volusenus, în dorinţa lui de a pune m îna pe Commius, l-a u rm ă rit cu încăpăţînare, în­ soţit doar de cîţiva oameni. Commius, care îl ura, a luat-o repede la fugă şi l-a atras departe. Deodată Commius cere concetăţenilor săi să-l aju te să nu lase nerăzbunate rănile pe care le-a p rim it în chip perfid; întorcînd calul, se îndepărtează de ei şi se repede plin de îndrăzneală sp re com andantul rom an. Acelaşi lucru îl fac toţi călă­

314

CAESAR

reţii săi; îi silesc pe ai noştri, puţini la num ăr, să se în ­ toarcă şi pornesc în u rm ă rirea lor. Commius dă pinteni calului, m înîndu-1 îm potriva calului lui Q uadratus, şi cu 0 lovitură de lance aru n cată cu toată pu terea străpunge coapsa duşm anului. Deşi com andantul lor a fost rănit, sol­ daţii noştri nu şovăie să ţin ă piept şi îşi întorc caii asupra duşm anilor, pe care îi alungă. A tunci m ulţi duşm ani doborîţi de atacul nostru pu tern ic sînt răn iţi şi o p arte din ei sînt călcaţi în picioare în tim pul fugii, alţii sînt luaţi prizonieri. C om andantul lor a scăpat de această nenoro­ cire datorită iuţelii calului său. C om andantul rom an însă, deşi lu p ta a fost victorioasă, a fost a tit de grav rănit, încît a fost adus înapoi în tabără, deoarece se credea că e în pericol de m oarte. Commius, fie că îşi satisfăcuse pofta de răzbunare, fie p e n tru că pierduse m ulţi oameni, trim ite soli la Antonius, dă ostatici şi făgăduieşte că se va stabili acolo unde 1 se v a porunci44 şi va îndeplini toate poruncile. A re o singură rugăm inte: să se ţin ă seam ă de team a lui şi să nu fie obligat să ap ară vreodată în fa ţa unui rom an. Antonius, socotind că această cerere provine d intr-o team ă în d reptăţită, i-a îndeplinit d orinţa şi a p rim it ostaticii. Ş tiu că Caesar a scris cîte o carte p e n tru fiecare an, lucru pe care am crezut că nu trebuie să-l fac şi eu, deoarece în anul u rm ător, sub consulatul lui L. Paulus şi C. M arcellus, n u s-au p e tre cu t fapte însem nate în Gallia. Totuşi, ca să ştie toată lum ea unde a fost Caesar şi arm ata lui în acel tim p, am h o tărît să scriu cîteva pagini şi să le adaug la acest com entariu. 49* 49 în tim p ce ierna în Belgium, Caesar u rm ărea un singur scop: să m enţină prietenia trib u rilo r şi să n u dea nici unuia speranţă sau p rete x t de război. în tr-ad ev ăr, nim ic nu i se părea m ai de nedorit decît să fie constrîns să poarte război în m om entul ieşirii sale din funcţie şi, atunci cînd îşi va retrag e arm ata, să lase în urm a sa un război pe care l-a r întrep rin d e bucuros toată Gallia, neavînd să se team ă p e n tru un m om ent de nici o p ri­ m ejdie. P rin urm are, a dat trib u rilo r titlu ri de cinste, i-a copleşit pe fruntaşi cu cele m ai m ari d aruri, nu a mai

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

315

im pus sarcini noi şi a m en ţin u t uşor pacea în Gallia slă­ bită de atîte a înfrîngeri, oferindu-i condiţii de supunere mai blînde. 50 D upă ce a tre c u t iarn a45, C aesar a plecat în Italia m ai devrem e ca de obicei46, m ergînd în m arş fo rţa t ca să vorbească în fa ţa m unicipiilor47 şi a coloniilor, cărora le recom andase pe quaestorul său, M. A ntonius, în cali­ tate de candidat la aug u rat48. Pe de o parte, lupta cu plăcere, folosindu-şi influenţa sa personală, p e n tru un om de care era foarte legat49 şi pe care îl trim isese cu p uţin m ai înainte să se îngrijească de candidatură. Pe de altă parte, dădea o lu p tă în d îrjită îm potriva p u tern i­ cului p artid oligarhic, care u rm ărea să distrugă, prin căderea lui A ntonius în alegeri, in fluenţa lui Caesar în m om entul ieşirii acestuia din funcţie. Pe drum , mai înainte de a ajunge în Italia, Caesar a a fla t că A ntonius fusese ales augur; cu toate acestea, a socotit că m ai avea destule m otive întem eiate de a vizita m unicipiile şi colo­ niile, ca să le m ulţum ească p e n tru că au v e n it în num ăr m are la alegeri şi l-au servit pe A ntonius; în afară de asta m ai intenţiona să-şi recom ande candidatura la con­ sulat p e n tru anul u rm ă to r50, întrucât adversarii săi se făleau cu n eruşinare că au fost aleşi consuli L. L entulus şi C. M arcellus51, care u rm ăreau să-i răpească lui Caesar orice m ag istratu ră şi dem nitate; adversarii săi se m ai făleau şi cu fap tu l că Ser. Galba, deşi avea m u lt mai m ultă trecere şi obţinuse m u lt m ai m ulte voturi, nu fusese ales consul fiindcă era prieten cu Caesar şi fusese m ultă vrem e legatul său. 51 Sosirea lui Caesar a fost prim ită de toate m uni­ cipiile şi coloniile cu u n respect şi o dragoste de necre­ zut. Căci, de cînd cu faim osul război îm potriva întregii Gallii, venea acolo p e n tru prim a oară. N u s-a u ita t nim ic d in ceea ce se putea născoci p e n tru îm podobirea porţilor, a drum urilor şi a tu tu ro r locurilor pe unde avea să treacă Caesar. Toată populaţia îi ieşea înainte cu copiii, peste tot se sacrificau victim e, în pieţe şi tem ple se aşterneau m ese52, astfel încît oam enii se pu teau bucura dinainte de

316

CAESAR

triu m fu l m u lt aşte p tat53. F astu l desfăşurat de cei bogaţi şi entuziasm ul celor săraci au fost foarte m ari. 52 D upă ce a s tră b ă tu t toate regiunile din Gallia Togata, Caesar s-a înap o iat în cea m ai m are grabă la arm ată, la N em etocenna, şi după ce a chem at legiunile din toate taberele de iarn ă şi le-a trim is la hotarele tre verilor, a plecat şi ei acolo şi şi-a tre c u t arm ata în revistă. Lui T. Labienus i-a în cred in ţat com anda în Gallia Togata, ca s-o cîştige p rin tr-o bună recom andare, în vederea can­ didaturii lui Caesar la consulat. Caesar făcea dru m u ri num ai în m ăsura în care soco­ tea că schim barea locurilor este în folosul sănătăţii sol­ daţilor. Adesea îi veneau veşti că Labienus era m om it de duşm anii săi şi era inform at că, la îndem nul unora, încercau să-i răpească o p arte din arm ată p rin tr-o in te r­ venţie a senatului. Cu toate acestea, nu a crezut nimic din ceea ce se spunea despre Labienus şi nu a p u tu t fi determ inat să în tre p rin d ă ceva îm potriva auto rităţii sena­ tului. El considera că îi va fi uşor să-şi cîştige cauza dacă senatorii vo r vota în libertate. C. Curio54, trib u n al plebei, -care îşi luase asupra sa sarcina de a apăra cauza şi dem nitatea lui Caesar, făgăduise adesea senatului că, dacă cineva ar fi cuprins de nelinişte din cauza puterii m ilitare a lui Caesar şi p en tru că, pe de altă parte, tira ­ nia şi arm atele lui Pom peius nu produceau m ai puţină team ă în popor, am îndoi vor depune arm ele şi vor da drum ul trupelor. P rin acest fap t senatul va fi liber şi independent. Şi nu s-a m ulţum it să facă num ai prom i­ siuni, ci a lu a t in iţiativa de a provoca o v o tare55 a sena­ tului; consulii şi prietenii lui Pom peius s-au îm potrivit şi şedinţa s-a ridicat, lucrurile fiind astfel tărăg ăn ate56. 53 A ceasta era o dovadă puternică despre gîndurile senatului în întregul său şi se potrivea cu o întîm plare petrecută m ai înainte. A nul trecut, M. M arcellus, atacînd puterea lui Caesar57, a călcat o lege a lui Pom peius şi Crassus58 şi a prezen tat în faţa senatului, înainte de te r­ m en, o propunere cu privire la provinciile lui Caesar. După discuţii şi după atacul calomnios a l lui M arcellus

RĂZBOIUL GALLIC. CARTEA A VIII-A

317

îm potriva lui Caesar p e n tru a obţine toate dem nităţile posibile, s-a pus chestiunea la vot, senatul trecînd în m asă de p artea cealaltă. Această înfrîngere nu a descu­ ra ja t însă pe duşm anii lui Caesar, ci i-a îndem nat să găsească m ijloace de constrîngere m ai puternice cu a ju ­ torul cărora să poată sili senatul să aprobe ceea ce hotărîseră num ai ei. 54 După aceea se dă un senatus consultum , potrivit căruia Pom peius şi Caesar treb u iau să trim ită fiecare cîte o legiune îm potriva părţilor. E ra clar că am îndouă legiunile vor fi luate de la u n u l singur. în tr-ad ev ăr, Cn. Pom peius a dat, ca şi cum a r fi făcut p arte din legiu­ nile sale, legiunea întîi, pe care o trim isese lui Caesar după ce o recrutase chiar în Provincia acestuia55*59. Deşi nu se îndoia eîtuşi de p uţin de intenţiile adversarilor săi, Caesar i-a înapoiat totuşi lui Pom peius legiunea şi, potri­ vit h otărîrii senatului, a predat în num ele său legiunea a XV-a, pe care o avusese în Gallia Citerior. In locul ei trim ite în Italia legiunea a X III-a, ca să păzească postu­ rile pe care le părăsea legiunea a XV-a. Apoi re p a rti­ zează arm atei taberele de iarnă: pe C. Trebonius îl încartiruieşte în Belgium cu p a tru legiuni, iar pe Fabius îl trim ite tot cu atîtea legiuni în ţa ra heduilor. Căci soco­ tea că în Gallia v a dom ni cea m ai m are linişte dacă arm atele vor ţine în frîu pe belgi, care erau cei mai viteji, şi pe hedui, care aveau cea m ai m are influenţă După aceea pleacă el însuşi în Italia. 55 A jungînd acolo, află că cele două legiuni pe care le predase şi care treb u iau să plece în războiul cu părţii, potriv it hotărîrii senatului, au fost date de consulul C. M arcellus lui Cn. Pom peius şi că au fost reţin u te în Italia. D upă aceasta nim eni nu se m ai îndo'a că se pre­ găteşte ceva îm potriva lui Caesar; totuşi, Caesar a hotăr ît că trebuie să rabde orice atîta tim p cît îi m ai răm înea vreo speranţă de a se rezolva conflictul m ai curînd pe calea discuţiei decît pe calea arm elor. El a în c e rc a t. . -60.

ma

NOTE

■

CARTEA I

Caesar se referă aici numai la Gallia independentă. La sosi­ rea lui Caesar în Gallia, teritoriul locuit de galii — care se întindea între Italia, Germania, Marea Mediterană, Pirinei şi ocean — era împărţită în: Gallia Cisalpină, numită şi Gallia Citerior, Gallia Togata, Provincia Citerior, cuprinsă între Alpi şi Pad şi transformată în provincie romană în anul 191 î.e.n., şi Gallia Transalpină, sau Gallia Ulterior, care se întindea la nord de Alpi şi corespundea teritoriului Franţei, Belgiei, Olandei şi unei părţi din Elveţia de astăzi. Gallia Transalpină cuprindea: a) Gallia Narbonensis, sau Provincia, situată în sudul Galliei Transalpine, între Aquitania, Gallia Celtică, Gallia Cisalpină şi Mediterana, corespunzînd Provenţei şi unei părţi din Languedoc; în anul 118 î.e.n. a fost transformată în provincie romană; b) Gallia independentă (numită Gallia), care se împărţea în: Aquitania, Belgicum şi Gallia celtică. 2 Belgii ( belgae) locuiau în nordul. Galliei, în ţinutul cuprins între Sena, Marna şi Rin. Erau un amestec de triburi germa­ nice şi celtice; o parte din ei au emigrat în Britannia (V, 12). Aquitanii (aquitani) locuiau în sud-vestul Galliei, între Garonna, munţii Pirinei şi ocean. Cu excepţia biturigilor vibisci, care erau celţi, toate triburile aquitane erau de neam iberic. Numele de galii este folosit aici în sens restrîns, pentru a desemna pe locuitorii Galliei celtice, care se întindea între Garonna, Sena, Marna, munţii Cevenni şi cursul superior al Ronului (vezi nota 1). 3 Garumna, Matrona, Sequana — astăzi Garonna, Marna, Sena. 4 La Caesar, Provincia romană mai apare şi sub denumirea de Gallia Provincia, Provincia nostra, Provincia Ulterior. 5 Este vorba de negustori care veneau din Marsilia (Massalia) şi care aduceau mărfuri de lux, printre care vin şi ulei. 8 Helveţi — populaţie de neam celtic care locuia între munţii Jura, lacul Geneva, Ron, Rin, lacul Constanţa şi Alpii Retici, pe un teritoriu care aproape corespundea cu Elveţia de astăzi. 7 Sequani (sequani) — populaţie din Gallia celtică. Locuiau între Saone, Ron, munţii Jura, Rin şi munţii Vosgi. 8 Caesar face o greşeală: în realitate, Aquitania era îndreptată spre sud-vest. Eroarea se datoreşte hărţilor antice greşit în­ tocmite; în aceste hărţi, ţările din sud-vestul Europei erau aşezate mult mai la nord. Aceeaşi eroare o întîlnim în izvoa1

2 1 — R ăzboiul g allic

322

JANINA VILAN-UNGURU

rele cercetate de Caesar (vezi S t r a b o , 4, 5, 199; M e l a 3, 12). » Consulatul (consulatus) constituia magistratura supremă la romani, înfiinţată în anul 509 î.e.n. şi exercitată de doi con­ suli, aleşi pe timp de un an. Consulii aveau următoarele atri­ buţii: convocau şi prezidau şedinţele senatului şi ale eomiţiilor, aduceau la îndeplinire hotărîrile senatului şi ale po­ porului, recrutau trupe, comandau armata şi numeau pe ofi­ ţeri. Ei erau învestiţi cu imperium, puterea supremă civilă şi militară, care includea totodată şi anumite atribuţii reli­ gioase. t# Marcus Valerius Messala Niger şi Marcus Pupius Piso Calpurnianus au fost consuli în anul 61 î.e.n. 11 La galii, nobilimea era formată din senatori (vezi nota 17) şi cavaleri, din războinici şi bogătaşi, care deţineau toate func­ ţiile civile şi militare. 12 Astăzi lacul Geneva sau Leman din Elveţia. 13 Pas (passus) — unitate de lungime pentru măsurarea distan­ ţelor. Un pas era egal cu 1,478 m. Pentru distanţele mari, unitatea de măsură era mia de paşi, miile passuum (1 478,50 m). 14 Erau 368 000 de locuitori. 15 Rege al sequanilor. Nu se ştie despre el decît ceea ce ne spune Caesar în acest capitol. 16 Titlul de „prieten al poporului roman" (amicus populi Ro­ mani) era acordat de senatul roman regilor sau simplilor particulari care aduseseră servicii Romei şi pe care romanii voiau să-i atragă de partea lor, precum şi popoarele cu care romanii încheiau forma de alianţă numită amiciţia „priete­ nie". Fiecare dintre cele două părţi între care se încheia această formă de alianţă era obligată să respecte pe prietenii celeilalte părţi şi să nu dea ajutor duşmanilor ei. 17 Prin regnum „domnie", Caesar desemnează autoritatea su­ premă, puterea absolută deţinută de anumite căpetenii, şefi militari şi religioşi ai diferitelor comunităţi din Gallia, pe care autorii antici îi numeau „regi" (reges). Uneori funcţia de rex era ereditară (V, 24). Alteori regele era ales (VII, 4). în timpul lui Caesar, regalitatea era pe cale de dispariţie în Gallia. Majoritatea triburilor aveau o formă de guvernămînt republicană (republici aristocrate), fiind conduse de un con­ siliu, căruia Caesar îi dă numele de senatus, prin analogie cu instituţia romană, şi deun magistrat suprem. Despre senatul gallilor Caesar nu ne dă informaţii bogate şi precise Se pare că era format din oamenii cei mai bogaţi şi mai influenţi, care făceau parte din aristocraţia gallică; fiecare gintă îşi avea un reprezentant al ei în senat. La unele comu­ nităţi, senatul era numeros (la nervi, de pildă, senatul era alcătuit din 600 de membri). Magistraţii supremi erau aleşi pe timp de un an şi aveau mare putere, mergînd chiar pînă la dreptul de viaţă şi de moarte (I, 16). Din faptul că în unele pasaje Caesar foloseşte

NOTE. CARTEA 1

323

pluralul de la magistratus (1, 4; VII, 33), s-a dedus că în afară de aceşti magistraţi supremi trebuie să fi existat şi cîţiva magistraţi inferiori. Pentru a-i putea stăpîni mai bine pe galii şi pentru a lupta împotriva preoţilor şi a nobililor, Caesar a căutat în mai multe rînduri să restabilească regalitatea, dînd titlul de rex unor fruntaşi galii: camutului Tasgetius, senonului Cavarinus etc. Heduii (haedui) alcătuiau una dintre cele mai importante con­ federaţii tribale din Gallia celtică; locuiau între Loara şi Saone. Au încheiat de timpuriu alianţă cu romanii, alături de care au luptat pînă în anul 52 î.e.n., cînd au întors armele împotriva cotropitorilor şi s-au alăturat celorlalţi răsculaţi galii. la La galii existau fruntaşi (principes) care exercitau o deose­ bită influenţă asupra concetăţenilor lor; ei deţineau supremaţia în trib, fără să fie însă magistraţi. Erau foarte bogaţi şi aveau o clientelă (vezi nota 22) numeroasă. Luau parte la adunările generale ale Galliei şi uneori erau mai puternici decît magis­ traţii. în general, puterea lor era mai mult de ordin econo­ mic. Autoritatea lor putea dura mai mulţi ani. 20 Adică ai helveţilor, sequanilor şi heduilor. 21 Emigraţia helveţilor a fost determinată, de fapt, de pregăti­ rile de invazie dinspre vest şi dinspre sud ale germanilor. 22 Clienţi (clientes) — termen latin aplicat de Caesar unei insti­ tuţii gallice. La galii, ca şi la romani, împrejurul persoanelor puter­ nice şi influente, împrejurul nobililor, se grupau oameni care aveau nevoie de protecţie şi care, la rîndul lor, erau obligaţi să-şi ajute protectorii în diferite împrejurări. Clientela nobi­ lilor galii^ cuprindea două categorii de persoane: a) oameni săraci, apăsaţi de datorii, de impozite şi de asuprirea celor puternici, se declarau supuşi ai unor personaje bogate şi influente, care aveau asupra lor aproape aceleaşi drepturi ca şi stăpînii de sclavi asupra sclavilor şi care în limba celtică se numeau ambacti; b) o clientelă militară, alcătuită din oameni liberi, care se ataşaseră pe lîngă un nobil pentru a face serviciul militar. Jurînd credinţă absolută şefului lor, luptau pentru el şi alături de el, trăiau laolaltă cu el şi îi împărtăşeau soarta, bună sau rea. Dacă patronul murea, nu trebuia să-i supravieţuiască, ci erau obligaţi să se sinucidă peste cadavrul patronului. Caesar numeşte această categorie de clienţi devoti, iar cu un termen celtic solduri. Cu cit patronii aveau un număr mai mare de clienţi, cu atîta puterea şi influenţa lor erau mai mari. Heduul Dumnorix întreţinea o trupă de cavalerie (II, 18). Aquitanul Adiatunnus avea 600 de devoti (III, 22), iar clientela lui Lucterius era alcătuită dintr-un întreg oraş (VIII, 52). Şefii care dispu­ neau de o clientelă atît de numeroasă aveau o mare influenţă în stat, astfel că puteau paraliza activitatea senatului şi a

324

JANINA VILAN-UNGURU

magistraţilor, se puteau sustrage judecăţii publice (I, 4, 17), răsturnau forma de guvernămînt (I, 3; VII, 4). 23 Datornicii ( obaerati) care nu-şi puteau plăti datoriile se puneau sub protecţia unui patron, scăpînd în felul acesta de urmă­ rirea creditorilor şi a fiscului. 24 Una dintre îndatoririle clienţilor era şi aceea de a depune în faţa justiţiei mărturii în favoarea patronului lor. 25 Motivul sinuciderii lui Orgetorix (în caz că, intr-adevăr, acesta s-a sinucis), a fost desigur, eşuarea proiectelor sale. Avînd în vedere însă anarhia din Gallia şi luptele dintre partide (vezi cartea a Vl-a cap. 11, 12), se poate presupune că Orgetorix a fost suprimat de adversarii săi. Caesar ii prezintă pe Orgetorix, Casticus şi Dumnorix numai ca pe nişte ambiţioşi, tirizînd spre tiranie. în realitate însă ei mai urmăreau să-şi apere compatrioţii împotriva ameninţării ger­ manilor (vezi nota 21) şi a romanilor. Caesar, de pe poziţia lui de cuceritor, trece cîteodată sub tăcere unele fapte sau prezintă într-o lumină falsă pe adversarii săi. 2« Rauraci (sau raurici) — populaţie celtică, care locuia între Vosgi şi Aar, pe un teritoriu care corespunde Alsaciei de sud şi cantonului Bâle. 27 Tulingi — populaţie germanică, care locuia pe malul drept al Rinului, la nord de helveţi. 23 Latobici — populaţie germanică, care locuia tot pe malul _ drept al Rinului, la nord de tulingi, aproape de izvoarele Dunării. 2« Boiii — populaţie celtică, care în urma războaielor emigrase din Gallia în nordul Italiei şi în Germania. La începutul războiului gallic un grup de boii s-a aliat cu helveţii, dar a fost înfrînt. Caesar le-a permis să se aşeze pe teritoriul heduilor între Loara şi AII ier. au Noreiea — oraş în Noricum, regiune care corespundea pro­ vinciilor austriece Styria, Carinthia şi Carnia şi se învecina la vest cu Retia, la nord cu Germania, la est cu Panonia şi la sud cu Panonia şi Italia. Astăzi se numeşte Neumarkt. si Pe malul drept al Ronului, la sud-vest de Geneva, pe unde trece astăzi drumul de la Geneva spre Lyon. 32 Allobrogi (allobroges) — populaţie celtică; făceau parte din Provincie, ocupînd un ţinut cuprins între Ron, Isara (Isere), lacul Lemannus şi Alpi. 33 în anul 61 î.e.n. 84 28 martie. în calendarul roman, fiecare lună a anului avea trei zile principale, care corespundeau diferitelor faze ale lunii (la început, anul roman era calculat după mersul lunii); a) Calendae (sau kalendae), prima zi a lunii care cores­ pundea lunii noi. b) Nonae, care cădeau la 5 sau 7 ale lunii şi corespun­ deau primului pătrar. c) Idus, care cădeau la 13 sau 15 ale lunii şi corespun­ deau lunii pline.

NOTE. CARTEA I

325

Numai în martie, mai, iulie şi octombrie, nonele cădeau la 7 şi idele la 15. Romanii calculau datele pornind de la aceste zile prin­ cipale şi numărînd înapoi: socoteau cite zile erau înaintea calendelor, nonelor sau idelor lunii respective. în calcul intra atît prima, cit şi ultima zi. Astfel se spunea: „ziua întîi înain­ tea calendelor, a treia înaintea nonelor, idelor" etc. Deci 28 martie era ziua a cincea înaintea calendelor lui aprilie (ante diem quintum calendas Apriles). Tot aşa, 2 ianuarie era a 4-a zi înaintea nonelor lui ianuarie (ante diem. quartum nonas lanuarias). Ajunul zilei principale se desemna prin cuvîntul pridie urmat de numele zilei principale şi al lunii respective: pridie nonas Februarias = 4 februarie. Termenii aceştia şi sistemul de desemnare a datelor s-au păstrat şi după reforma calendarului înfăptuită în timpul şi din ordinul Iui Caesar, cînd anul a început să fie calculat după mersul soarelui. înainte de reforma lui Caesar calendarul public era în avans faţă de cel real. De aceea datele din Războiul gallic nu corespund exact datelor reale: în momentul cînd Caesar îşi scria memoriile, calendarul nu fusese încă corectat. Reforma a avut loc abia în anul 47 î.e.n. După calendarul nou, data citată mai sus este 24 martie în loc de 28. 35 în anul 58 î.e.n. 36 în aprilie 58. După ieşirea sa din consulat, Caesar fusese nevoit să mai rămînă în Roma încă trei luni de zile ca să-şi consolideze situaţia, întărind legăturile de prietenie cu Crassus şi Pompeius, asigurînd alegerea la consulat şi tribunat a oamenilor triumvirilor şi înlăturînd pe cîţiva dintre adver­ sarii cei mai de temut (Piso, socrul lui Caesar, şi Gabinius, partizanul lui Pompeius, au fost aleşi consuli, iar Publius Clodius tribun. Cato a fost trimis în Orient cu anumite mi­ siuni, iar Cicero, care refuzase să fie legatul lui Caesar în Gallia, a fost lăsat pradă duşmanului său de moarte, Clodius, şi silit să se exileze). 37 Legiune (legio) — unitate militară de bază a armatei romane. La începutul regalităţii era formată din 3 000 de oameni. Servius Tullius măreşte efectivul la 4 200. în vremea repu­ blicii, o legiune cuprindea între 4 200 şi 6 000 de oameni, iar în timpul imperiului avea 6 100—6 200 de oameni. Pe vremea lui Caesar, o legiune se împărţea în 10 cohorte, fiecare co­ hortă în 3 manipuli şi fiecare manipul în 2 centurii. 33 Lucius Cassius Longinus fusese consul în anul 107, împreună cu Marius. Trimis împotriva helveţilor, care, după invazia cimbrilor şi a teutonilor, încercaseră să emigreze din ţară, a fost atras într-o cursă de către Divico, fruntaşul helveţilor, şi a pierit împreună cu legatul său, Lucius Calpurnius Piso, şi cu o mare parte din armată. 33 Jugul (iugum) era făcut din două lănci înfipte în pămînt şi o a treia fixată orizontal de capetele de sus ale celorlalte

326

JANINA VILAN-UNGURU

două. Pe sub acest jug, romanii treceau pe duşmanii învinşi. Faptul de a fi trecută pe sub jug era cea mai mare ruşine pentru armata romană. Astfel de iuga erau faimoasele „furci caudine", pe sub care au fost trecute trupele romane după înfrîngerea lor de către samniţi, la Caudium, în anul 321 î.e.n. 40 13 (9) aprilie (vezi nota 34). 44 Piciorul (pes) — măsură de lungime care echivala în epoca clasică cu 0,2957 m. Se pare că zidul nu era continuu, ci era întrerupt acolo unde existau obstacole naturale. D i o C a s ­ s i u s (38, 31, 4) vorbeşte numai despre fortificarea unor locuri mai importante. 42 Santoni — trib puternic şi numeros din Gallia celtică; locuiau pe ţărmul oceanului, la nord de Garonna. 43 Tolosaţi (tolosates) — trib care locuia pe amîndouă malurile Garonnei de sus şi aparţineau tribului volcilor tectosagi. Pe vremea lui Caesar, ei făceau parte din Provincia romană. Contrar celor spuse de Caesar, tolosaţii se aflau la o distanţă destul de mare de santoni (aproape 200 km). 44 Legaţi ( legaţi) ţineau locul generalilor în anumite împreju­ rări şi erau principalele lui ajutoare. Ei puteau comanda o legiune, un corp de armată, un vas de război, o fortăreaţă şi luau parte la consiliile de război. Uneori îndeplineau şi funcţii administrative: se îngrijeau de aprovizionare, de recrutarea trupelor, supravegheau lucrările de construcţie şi reparaţie a flotei. Legaţii erau numiţi de către senat, care ţinea însă seama şi de dorinţele generalului. De obicei erau în număr de trei, dar puteau fi şi mai mulţi. în majoritatea cazurilor aparţineau ordinului senatorilor. 45 Aquileiea — cetate a veneţilor, în Gallia Citerior, pe ţărmul Mării Adriatice. Romanii organizaseră aici un puternic centru de apărare împotriva gallilor. Astăzi se numeşte tot Aquileea (sau Aglar). 46 Peste muntele Genevre. 47 Ceutroni (ceutrones) — mic trib celtic independent, care locuia în Provincia, pe malurile Iserului. 48 Graioceli — mic trib independent, care locuia în Alpii Graici. 49 Caturigi (caturiges) — mic trib celtic independent, care locuia pe valea superioară a rîului Durance, între localităţile Gap şi Embrun. so Voconţi — trib celtic din Provincia romană. Locuiau la sud de allobrogi, între Isere şi Durance. si Segusiavi — trib din Gallia celtică, de pe malul drept al Ronului, vecin cu allobrogii. Aceştia erau supuşi heduilor. 52 Adică din anul 121 î.e.n., cînd au încheiat alianţă cu romanii şi au primit titlul de socii populi Romani (aliaţi ai poporului roman). 53 Din cele ce urmează rezultă că Caesar se înapoiase din Gallia Cisalpină (vezi şi capitolul precedent) şi se stabilise pe malul drept al Ronului. 54 Ambarri — mic trib celtic, aliat şi înrudit cu heduii. Locuiau

NOTE. CARTEA I

327

între hedui, sequani şi allobrogi, la confluenţa dintre SaOne şi Eon. 55 Adică pe malul drept al Ronului. 56 Aici este vorba de bunurile heduilor şi ale allobrogilor. 57 Arar — azi Saone. 58 După unii istorici moderni, trecerea trebuie să fi avut loc între Villefranche şi Trevoux, mai - sus de Lyon, după alţii în dreptul localităţii Mâcon. 59 Această tabără se afla, probabil, la nord de Lyon, lingă Sathonay. Adică între 12 şi 2 noaptea. în timpul serviciului militar, garda de noapte se schimba de patru ori. Noaptea era îm­ părţită în patru străji {vigiliae)\ primele două durau de la apusul soarelui pînă la miezul nopţii, iar ultimele două de la miezul nopţii pînă la răsăritul soarelui. Durata străjilor varia însă după anotimp: în solstiţiul de vară fiecare strajă dura două ore, iar în solstiţiul de iarnă patru ore. 161 Această luptă a avut loc în iunie 58, la nord de Trevoux. După P 1 u t a r h, Caesar, 18, şi A p p i a n u s, Celtica, 15. cel care a săvîrşit aceste fapte de arme ar fi fost Labienus, legat al lui Caesar (vezi nota 72). 62 Ţinutui tigurinilor se afla între lacul Neuchâtel şi lacul Leman. «3 Lucius Calpurnius Piso Caesoninus a fost consul în anul 107 î.e.n. «4 Lucius Calpurnius Piso Caesoninus — nepotul celui de mai sus şi tatăl Calpurniei, cea de-a treia soţie a lui Caesar, a fost consul în anul 58 î.e.n. (vezi şi nota 38). 65 Este vorba de trupele care trecuseră peste Saone (vezi cap. 12). «» Era în iunie; se pare că pe atunci clima era mai rece decît astăzi (vezi D i o d o r d i n S i c i l i a , 5, 25). ®7 Anumite triburi deţineau, în anumite perioade, supremaţia (principatus) asupra restului populaţiei din Gallia. în Gallia celtică, de exemplu, această supremaţie a fost exercitată ma: întîi de arverni, apoi de sequani şi mai tîrziu de hedui. La belgi, hegemonia au avut-o suessionii, apoi remii. 88 Adică a helveţilor. 89 Aici este vorba de taxele de trecere peste rîuri, pe poduri, pe drumuri, de intrare sau de ieşire dintr-un port. Perceperea acestor taxe, ca şi a tuturor celorlalte impozite, era arendată unor persoane particulare prin licitaţie publică. Cei care per­ cepeau aceste taxe şi impozite plăteau obştii o anumită sumă, oprindu-şi în schimb beneficiile. to Biturigi (bituriges) — trib puternic din Gallia celtică; locuiau la sud de Loara şi mai purtau porecla de cubi, spre a se deosebi de biturigii vivisci, care locuiau în Aquitania. 7i Simpatia faţă de Diviciacus nu a fost singurul motiv care l-a determinat pe Caesar să nu-1 execute atunci pe Dumnorix. El se temea să nu-şi atragă ura unui trib atît de însemnat ca heduii tocmai la începutul expediţiei sale.

328

72 Propretor

JAN1NA VILAN-UNGURU

(propraetor[e]) se numea fostul pretor (magistrat însărcinat cu administrarea justiţiei) care, după ieşirea din funcţie, pleca într-o provincie în calitate de guvernator. Titus Labienus a fost cel mai de seamă legat al lui Caesar. în anul 63 î.e.n. fusese tribun al plebei. S-a distins în mod deo­ sebit în războiul gallic. în războiul dintre Caesar şi Pompeius a trecut de partea acestuia din urmă; după ce a luptat la Dyrrachium şi Pharsalus, a trecut în Africa, apoi în Spania, unde a murit în lupta de la Munda în anul 45 î.e.n. 72 Este vorba de dictatorul Lucius Cornelius Sulla (138— 78). 7* Marcus Licinius Crassus Dives — unul dintre triumviri; a fost consul în 70 şi 55 î.e.n. 75 Cele mai caracteristice arme ale gallilor erau: scuturile, coifu­ rile şi săbiile. Ei aveau scuturi lungi, uneori ovale, înguste şi aproape turtite, înconjurate cu o bandă de metal şi împo­ dobite cu figuri de animale şi alte ornamente; în mijlocul scutului era o umflătură, umbo, care împiedica proiectilele să se fixeze în scut şi le făcea să ricoşeze. Coifurile erau confecţionate, în general, din bronz şi împodobite cu relie­ furi de tot felul; unele aveau creste care reprezentau figuri de păsări sau de animale sălbatice, altele erau împodobite cu un penaj bogat sau cu coarne. Ca arme de atac, gallii foloseau săbii foarte lungi din fier sau bronz, cu două tăişuri şi fără vîrf, precum şi altele mai scurte, lănci lungi, suliţe de diferite feluri şi praştii. Griul era hrana principală a soldaţilor. La fiecare 16 sau 17 zile se împărţea cîte 1 250 g de grîu pe zi de fiecare soldat. Numai în situaţii excepţionale se distribuiau raţii pentru o lună de zile. Raţiile distribuite erau transportate, probabil, cu ajutorul animalelor de povară sau duse de soldaţi, îm­ preună cu celelalte lucruri personale. 77 Bibracte — cetatea cea mai însemnată a heduilor, situată între Loara şi Saone, pe muntele Beuvray. 78 Decurion — subofiţer de cavalerie care comanda un grup de 10 oameni (decuria). L. Aemilius era decurion în cavaleria gallilor şi lupta alături de Caesar împotriva helveţilor. 7» Legiunile a Vll-a, a VIII-a, a IX-a şi a X-a. Acestea erau legiuni recrutate de multă vreme şi călite în război. so Bagaje (sarcinae) — lucrurile personale pe care soldaţii le duceau cu ei în timpul marşului: arme, îmbrăcăminte, unelte de lucru (topoare, ferăstraie, lopeţi, pari), vase pentru gătit, provizii de grîu. în afara coifului, pe care îl purtau atîrnat de gît, a scutului, pe care îl purtau atîrnat la spate sau pe braţ, şi a săbiei, pe care o purtau la cingătoare, toate cele­ lalte obiecte erau strînse laolaltă şi atîrnate în vîrful unei furci pe care soldaţii o purtau pe umăr. Falangă — formaţie de luptă, în rînduri compacte, folosită de diferite popoare din antichitate. De obicei soldaţii erau aşezaţi pe neamuri, ginţi şi familii. Adîncimea falangei şi numărul luptătorilor variau. Falanga tebană a lui Epaminon-

NOTE. CARTEA I

329

das era formată din 6 000 de luptători, aşezaţi pe 16 rînduri în adîncime. Celebra falangă macedoneană cuprindea 16 000 de luptători, împărţiţi în grupe de 50 de oameni şi aşezaţi pe 16 rînduri în adîncime. Uneori avea numai 12 sau chiar 8 rînduri în adîncime. Soldaţii din falanga macedoneană erau înarmaţi cu o lance (sarissa), care, pe vremea lui Alexandru, avea o lungime de 6,50 m, şi cu un scut, avînd un diametru de aproximativ 0,50 m. La galii şi la germani, soldaţii erau aşe­ zaţi în rînduri strînse, într-o coloană lungă. Cei din primul rînd îşi ţineau scuturile în faţă, în timp ce ceilalţi le ţineau ridicate deasupra capului; în felul acesta, întreaga coloană era ferită de săgeţile duşmanilor. 82 Acelaşi lucru îl relatează şi P i u t a r h (Caesar, 18) şi S u e ­ t o n i u s (Caesar, 60). Caesar a mai luptat pe jos şi în bătălia de la Munda. 88 Gallii, adică helveţii, 84 Este vorba de helveţi, care mai fuseseră o dată învinşi si puşi pe fugă. 85 Adică boiii şi tulingii. 88 Lingonii ( lingones) — trib din Gallia celtică; locuiau între izvoarele Senei, Marnei, Meusei şi Saâne. La nord erau vecini cu senonii, iar la sud cu sequanii şi heduii. 87 Adică vînduţi ca sclavi sau ucişi. 88 După P 1 u t a r h (Caesar, 18), ar fi fost 300 000 de oameni, dintre care 190 000 de combatanţi; după P o l y a i n o s (8, 13, 3), 300 000, dintre care 200 000 de combatanţi, iar după O r o s i u s (6, 7, 5), 157000. Se pare că cifrele date de Caesar sînt mai exacte. 89 P l u t a r h (Caesar, 18), spune că s-au înapoiat acasă ceva mai mult de 100 000 de oameni. A p p i a n u s (Celtica, 1 , 3), spune că din 200 000 de oameni au pierit 80 000. Cifrele date de S t r a b o (4, 3, 3) sînt exagerate; el vorbeşte de 400 000 de morţi şi 8 000 de supravieţuitori. 90 Vezi cap. 7, 12 şi 14 şi notele respective. 91 Aici Caesar se referă la Gallia celtică. 92 Arverni — unul dintre triburile cele mai puternice din Gallia celtică. Teritoriul lor se învecina la nord cu ţara biturigilor şi la sud cu munţii Cevenni şi corespundea cu provincia franceză Auvergne (departamentele Puy-de-D6me şi Cantal). 93 în legătură cu aceste fapte vezi VI, 12. 94 Şi între triburi existau relaţii de clientelă (vezi nota 22); unele triburi se aflau, într-o măsură mai mică sau mai mare, în stare de dependenţă faţă de alte triburi, mai puternice. Clienţii heduilor erau: bellovacii (vezi cartea a Il-a, nota 7). biturigii, senonii (vezi cartea a Il-a, nota 3). 95 Vezi nota 17. 98 Haruzi (harudes) — trib germanic, originar din Chersonesul cimbric (Jutlanda). Pe vremea lui Caesar se stabiliseră între Rin, Main şi Dunăre. 97 Admagetobriga — probabil un oraş din Alsacia, în regiunea Schlestedt. Lupta despre care vorbeşte Diviciacus a avut loc

JANINA V1LAN-UNGURU

330

în anul 61 sau 60 î.e.n. Cicero se referă la această luptă într-una din scrisorile sale din anul 60 î.e.n. (Ad Atticum,

1, 19, 2).

98 Vezi cap. 35 şi PI u t ar h, Caesar, 19. 9° Intre anii 113 şi 101 î.e.n., cimbrii şi teutonii, triburi germa­ nice, dintre care primii erau originari din Chersonesul eimbric (Jutlanda), iar ceilalţi de pe ţărmurile .Mării Baltice şi din insulele daneze, au invadat Gallia. Marius i-a nimicit în luptele de la Aquae Sextiae (102) şi Vereellae (101). io» Caesar ţine să-şi justifice înaintarea spre nord. în cap. 35, aduce în sprijinul acţiunilor sale un decret al senatului din anul 61, care dădea puteri excepţionale guvernatorului Galliei. 101 Adică în anul 59 î.e.n. i°2 Senatul roman acorda cîteodată titlul de „rege" conducăto­ rului unui stat sau trib străin. 103 Vezi nota 99. D io C a s s i u s (38, 34, 3) îl critică pe Caesar pentru acţiunile sale, arătînd că nu urmărea decît o glorie personală şi căuta să-l provoace pe Ariovistus ca să poată porni cu război împotriva lui. .104 Treveri — populaţie de origine germanică din Belgium. Lo­ cuiau între Rin şi Maas, pe amîndouă malurile Moselei. Erau renumiţi pentru cavaleria lor. jos Suebi — numele generic al mai multor triburi germanice care locuiau între Elba, Vistula şi Dunăre. Cele mai impor­ tante triburi de suebi erau: sicambrii, care locuiau pe malul drept al Rinului între Sieg şi Ruhr; chattii, care locuiau pe amîndouă malurile Oderului; marco manii, care au locuit mai întîi între Rin, Main şi Dunăre, iar mai tîrziu s-au stabilit în Boemia; suebii propriu-zişi, care locuiau pe malurile Ode­ rului, în Prusia centrală. loo Vesontio — oraş important al sequanilor, astăzi Besancon, pe malul drept al rîului Doubs. i°7 Dubis — astăzi Doubs; izvorăşte din munţii Jura şi se varsă în Saone. ros Tribuni militari (tribuni militum ) — ofiţeri superiori, coman­ danţi ai legiunilor, numiţi la început de consuli, apoi de popor, iar uneori chiar de generalul care avea comanda supremă a armatei. Ei erau aleşi din rîndul cavalerilor sau al senato­ rilor. Fiecare legiune avea cîte şase tribuni militari, care exercitau comanda alternativ: cîte doi tribuni militari coman­ dau legiunea timp de două luni, o zi unul, o zi celălalt. în felul acesta, în decursul unui an, fiecare tribun militar exer­ cita comanda timp de patru luni. Cînd nu erau de serviciu, îi ajutau pe generali. în armata lui Caesar nu mai jucau un rol atît de important; numai în cazuri excepţionale comandau o legiune; în general, ei comandau mici detaşamente, luau parte la consiliile de război sau supravegheau aprovizionările. io» Prefecţi (praefecti) — ofiţeri care îndeplineau diferite sarcini militare: comandau trupe de cavalerie, trupe auxiliare de infanterie sau flota.

NOTE. CARTEA I

331

Centurioni (centuriones) — ofiţeri subalterni recrutaţi din rîndurile plebei, care comandau cîte o centurie (un grup de aproximativ 100 de oameni, a 60-a parte dintr-o legiune; deci într-o legiune erau 60 de centurioni). 111 Caesar vorbeşte aici de răscoala lui Spartacus din anii 73—71 î.e.n. Mulţi luptători din armata lui Spartacus erau germani. H2 Leuci — trib din Belgium, care locuia la nord de lingoni. ii* Cohortă pretoriană (cohors praetoria) — corp de elită care alcătuia garda personală a comandantului suprem. 114 Caesar îşi aşezase tabăra în Alsacia de sus, aproape de Cernay, situat pe rîul Thur, afluent al rîului 111. ns Joc de cuvinte: ad equum rescribere înseamnă „a primi în rîndurile călăreţilor", dar şi „a admite în ordinul cavalerilor". De altfel, cavalerii făceau serviciul militar la cavalerie, pri­ mind din partea statului un cal (equus publicus). ii» Aici este vorba de cîmpia Alsaciei. Movila nu a putut fi identificată. Numeroasele discuţii cu privire la locul întreve­ derii şi al luptei dintre Caesar şi Ariovistus nu au putut stabili nimic precis. Potrivit ipotezei celei mai verosimile, care corespunde cel mai mult cu detaliile topografice date de Caesar, se pare că întrevederea şi lupta dintre Caesar şi Ariovistus au avut loc aproape de localitatea Cernay, între Thann si Mulhouse (vezi J u 11 i a n, Histoire de la Gaule, III, p. 231, n. 4). 117 Este vorba de independenţa şi supremaţia heduilor în Gallia, pe care aceştia o posedau în momentul încheierii alianţei cu romanii. ns Provincia (vezi nota 1). n» Este vorba de partida aristocraţiei senatoriale, optimates. Din acest pasaj reiese că Ariovistus avea unele legături cu aris­ tocraţia romană. în orice caz, Caesar foloseşte acest argu­ ment pentru a-şi învinovăţi adversarii de complicitate cu Ariovistus şi pentru a-şi justifica, încă o dată, acţiunile între­ prinse în Gallia. 120 Ruteni ■— trib din Gallia celtică, la nord de Provincia. O parte din ei aparţinea Provinciei romane; ceilalţi erau inde­ pendenţi. 121 Quintus Fabius Maximus Allobrogicus — nepot al lui Scipio Africanul; a luat parte la războiul împotriva Numantiei şi a luptat împotriva sclavilor răsculaţi din Sicilia (132); a guver­ nat Spania în calitate de propretor. în 121, în timpul consu­ latului său, a înfrînt pe allobrogi, aliaţi cu arvernii şi rutenii (de aici porecla de Allobrogicus). Lupta a avut loc la conflu­ enţa dintre Isere şi Ron. 122 înfrîngerea arvernilor şi a rutenilor de către romani avusese loc cu 63 de ani mai înainte de acţiunile întreprinse de Ariovistus. 12* C. Valerius Caburus — fruntaş gal originar din Provincia. 124 c. Valerius Flaccus a guvernat Gallia Narbonensis în 83 în calitate de propretor. ho

332

JANINA VILAN-UNGURU

125 La poalele Vosgilor, dacă tabăra lui Caesar se afla în apro­ pierea localităţii Cernay (vezi notele 114 şi 116). *26 Adică spre sud-vest. 12’ D i o C a s s i u s (38, 48, 3) spune că tabăra romană era cit pe-aci să fie ocupată de Ariovistus. !28 T a c i t u s (Germania, 10) descrie modul în care germanii con­ sultau sorţii: se tăia o ramură de pom fructifer în mai multe bucăţele şi pe fiecare se făcea cîte un semn (aceste semne erau aşa-numitele rune, litere împrumutate de germani de la romani prin intermediul celţilor; din ele s-a alcătuit alfabetul runic al nordicilor. Fiecare semn runic avea o semnificaţie, de exemplu M = manna „bărbat", Th == thues „uriaş"). Bucăţelele erau împrăştiate apoi pe o stofă albă şi un preot sau capul familiei (după cum era vorba de o chestiune de interes pu­ blic sau privat) trăgea la întîmplare trei bucăţele şi interpreta semnele de pe ele. După Caesar, interpretarea semnelor era făcută de femei. în ceea ce priveşte profeţiile, P 1 u t a r h (Caesar, 19) ne spune că femeile germane preziceau viitorul după vîrtejuri şi după zgomotul apelor. 189 Trupele auxiliare ale romanilor erau formate din trupe da infanterie, recrutate în provincii dintre cei care nu aveau cetăţenia romană şi din trupe de străini. în majoritatea ca­ zurilor erau uşor înarmate. Uneori străinii îşi păstrau costu­ mul şi armele lor specifice şi erau comandaţi, în general, de oameni de acelaşi neam cu ei. întrucît aceste trupe auxiliare nu erau prea puternice, Caesar le folosea mai mult în ac­ ţiuni de mică importanţă. iso Marcomani — vezi nota 105. i8i Triboci (triboces, triboci) — trib germanic care se stabilise pe ambele maluri ale Rinului în apropiere de Strasbourg. is* Vangioni (vangiones) — trib germanic de pe Rin; oraşul lor principal era Borbetomagus, astăzi Worms. i“8 Nemeţi (nemetes) — trib germanic de pe malul drept al Rinu­ lui, în regiunea Spira; locuiau între vangioni şi triboci. isi Seduşi — trib germanic vecin cu marcomanii, vangionii (la nord) şi nemeţii (la vest). 135 Quaestor — magistrat însărcinat cu administrarea finanţelor. Mai înainte avea şi atribuţii judiciare (judecarea proceselor criminale). La început au existat la Roma doi quaestori, apoi patru, dintre care doi stăteau la Roma (quaestores urbani), iar ceilalţi doi însoţeau pe consuli în război (quaestores militares). în 267 au fost 8 quaestori, sub Sylla 20, iar în timpul lui Caesar 40. Quaestores urbani se îngrijeau de tezaurul public, de încasarea impozitelor de tot felul, ţineau registrele, veri­ ficau socotelile, plăteau banii necesari pentru construirea sau restaurarea monumentelor publice. în provincii, quaestorii aju­ tau pe guvernator în administrarea finanţelor. în armată, quaestores militares plăteau solda trupelor, conduceau servi­ ciul de intendenţă; uneori îndeplineau şi funcţii militare (pu­ teau comanda un corp de armată). La început quaesotrii erau

NOTE. CARTEA A II-A

333

numiţi de consuli; mai tîrziu au fost aleşi de popor în comi­ ţiile tribute. 136 Spaţiul necesar pentru a putea arunca lancea era între 25 şi 35 m. îs? Tînărul P. Crassus era fiul triumvirului; a fost legat al lui Caesar pînă în anul 56. A plecat împreună cu tatăl său în Si­ ria împotriva părţilor; amîndoi au pierit în lupta de la Carrhae din anul 53 î.e.n. Pentru a ţine adunări — este vorba de adunările (ad conventus agendos) — pe care guvernatorii de provincii le ţineau pe­ riodic în principalele oraşe din provinciile respective cu oca­ zia vizitării ţinuturilor supuse autorităţii lor. La aceste adunări erau convocaţi fruntaşii provinciei, precum şi cetăţenii romani mai de vază care se aflau acolo pentru afaceri comerciale sau de altă natură. în cadrul adunărilor se dezbăteau procese şi se rezolvau diverse probleme administrative. Şedinţele erau publice, se ţineau în for, fiind prezidate de guvernator. Uneori guvernatorul dădea delegaţie quaestorului sau unuia dintre legaţii săi să conducă şedinţa. Caesar ţinea adunări în fiecare an în Gallia Cisalpină; despre Gallia Narbonensis şi Illyricum nu vorbeşte; probabil că acolo trimitea pe vreunul dintre legaţii săi.

CARTEA »

A II- A

Pacificarea Galliei — eufemism pentru „supunerea Galliei“.

Caesar foloseşte des asemenea eufemisme pentru a atenua ca­ racterul de cucerire, de cotropire al expediţiilor sale; el pre­ zintă reprimarea mişcărilor de eliberare ale gallilor drept o „pacificare". Gallia, folosit în sens restrîns, desemnează nu­ mai Gallia celtică. ^ La Vesontio (vezi I, 54). 9 Senoni (senones) — populaţie numeroasă şi puternică din Gallia celtică, al cărei teritoriu se întindea între Marna şi Loara, corespunzînd unei părţi din Champagne şi din Bourgogne. 4 Remi — trib din Belgium; locuiau la nord de Marna, pe amîndouâ malurile rîului Aisne, şi erau vecini cu senonii, leu­ cii, treverii, nervii (vezi nota 9), viromanduii (vezi nota 16) şi bellovacii (vezi nota 7). 8 Adică de graniţele Galliei celtice. 6 Suessioni (suessiones) — trib din Belgium, care locuia între Marna şi Oise. i Bellovaci — trib care locuia în Belgium, între Somme, Sena şi Oise. a Diviciacus __ rege al suessionilor; nu trebuie confundat cu druidul Diviciacus, personaj influent din ţara heduilor, şeful partidei aristocratice şi filoroman din Gallia, prietenul lui Caesar. » Nervii — populaţie germano-belgică, care locuia între Sambre

334

J ANINA VILAN-UNGURU

şi Escaut. Teritoriul lor corespundea provinciilor Hainaut şi Namur. 10 Atrebaţi (atrebates) — trib belgie; locuiau pe un teritoriu care corespundea provinciei Artois (departamentul Pas-de-Calais şi o parte din departamentul Somme). 11 Ambiani — mic trib belgie; locuiau la nord de bellovaci, pe un teritoriu care corespundea aproape departamentului Somme. Numele lor s-a păstrat în numele oraşului Amiens. 12 Morini — trib belgie care locuia pe ţărmul Mării Mînecii, între Escaut şi Somme. 13 Menapi — trib belgie care locuia pe ţărmul Mării Mînecii, în­ tre morini şi Rin. 14 Caleţi (caletes, caleti) — mic trib belgie de pe ţărmul Mării Mînecii, aproape de gurile Senei. >5 Veliocassi (veliocasses, veliocassi) — trib belgie de pe malul drept al Senei, la sud-vest de caleţi şi bellovaci. îs Viromandui — mic trib belgie, vecin cu ambianii şi atrebaţii la nord, cu nervii şi remii la nord-est, cu suessionii la sud şi cu bellovacii la vest. 17 Atuatuci (sau aduatucii) — trib de origine germanică; locuiau în Belgium pe valea Meusei. 18 Condrusi — mic trib din Belgium, de pe malul drept al Meu­ sei. Erau de origine germanică. 19 Eburoni (eburones) — trib de origine germanică; locuiau în Belgium pe amîndouă malurile Meusei, întinzîndu-se spre ră­ sărit pînă la Rin. 29 Caeroesi — mie trib belgie, vecin cu atuatucii şi condrusii. 21 Paemani — mic trib din Belgium, la nord de remi, pe malui drept al rîului Sambre. 22 Vezi cartea X, nota 17. 23 Adică a romanilor şi a heduilor. 24 Axona — astăzi Aisne; se varsă în Oise (Sabis), un afluent al Senei. 23 O tabără romană (castra) era apărată de un şanţ lat de cel mult 18 picioare (cam 5 m) şi adine de cel mult 9 picioare (circa 2,70 m) şi de un meterez format din pămîntul scos din şanţ şi aşezat pe marginea din afară a şanţului (agger), în care se înfigea un şir de pari înalţi cam de 1,20 m (vallum), în dosul căruia stăteau apărătorii taberei. în acest pasaj, precum şi în multe altele, prin val (vallum) se înţelege atît pămîntul (agger) de pe marginea şanţului, cit şi gardul de pari. în acest caz, înălţimea maximă era de 12 picioare (circa 3,50 m); to­ tuşi, în situaţii grave, vallum putea fi şi mai înalt (5,2 m). 28 Bibrax — după unii Beaurieux, după alţii Vieux—Laon. 27 Broasca ţestoasă (testudo) — formaţie în care trupele romane atacau zidurile unei cetăţi sau fortificaţiile duşmanilor; pe cînd soldaţii din rîndul întîi înaintau spre ziduri ţinînd scu­ turile în faţă, ceilalţi le ţineau ridicate deasupra capului, astfel îneît formaţia amintea de carapacea unei broaşte ţestoase. Sol­ daţii din primele rînduri stăteau drepţi, cei din ultimele rînduri stăteau în genunchi sau cu genunchii îndoiţi. De obicei.

NOTE CARTEA A II-A

335

veneau mai multe testudines una după alta. Cînd prima ajun­ gea la întărituri, soldaţii din ultimele rinduri se aplecau, pentru ca soldaţii din primele rinduri ale celei de-a doua testudo să urce pe scuturile lor şi să escaladeze meterezul sau zidul. Acest procedeu era folosit şi de galii. 28 Numizi — locuitorii Numidiei, regiune din nordul Africii, care se învecina la răsărit cu Carthagina, la sud cu Getulia şi Li­ bia, la vest cu Mauretania (şi corespundea aproape cu Algeria de astăzi). O parte din trupele auxiliare romane erau for­ mate din călăreţi şi pedestraşi numizi. 29 Cretanii erau cunoscuţi ca excelenţi arcaşi. 39 Locuitorii insulelor Baleare, din apropierea coastei răsăritene a Spaniei, erau prăştiaşi renumiţi; au fost folosiţi în armata cartagineză şi apoi în cea romană. 31 Diferite maşini de aruncat proiectile prin destinderea unor coarde elastice răsucite şi înfăşurate în jurul unui cilindru. După felul proiectilelor existau următoarele categorii de ma­ şini de război: a) catapultae, care aruncau suliţe sau săgeţi aprinse, uneori şi pietre, la o distanţă de 400 m; erau deser­ vite de 3—5 oameni; b) ballistae, care aruncau pietre, bîrne, proiectile de plumb la o distanţă maximă de 750 m, fiind mînuite de cel puţin 6 oameni; c) scorpiones, catapulte mai mici, mînuite de un singur om, care aruncau săgeţi mici, pietre sau ghiulele de plumb; d) onagri, care aruncau pietre mari. 32 Vezi cap. 5. 33 Este vorba de infanteriştii numizi, înarmaţi numai cu suliţe şi săgeţi (vezi nota 28). 34 D i o C a s s i u s (39, 1, 4) ne spune că Caesar a fost informat de nişte dezertori şi că nu a pornit el însuşi împotriva duşma­ nilor. 35 Vezi cartea I, nota 60. 36 Noviodunum — în Gallia existau mai multe oraşe cu acest nume, care în celtică înseamnă „oraş nou“. Aici este vorba de un oraş al suessionilor din Belgium, care se afla la o distanţă de 3—4 km de actuala localitate Soissons din departamentul Aisne (după unii ar fi chiar Soissons). 37 Barăci (vineae) — un fel de adăposturi rulante, care permiteau asediatorilor să se apropie de locul asediat fără să fie văzuţi de către duşmani. Erau construite din lemn şi aveau un aco­ periş de scînduri sau de nuiele împletite. Puteau fi acoperite şi pe de lături cu nuiele sau piei. De obicei erau înalte de 8 picioare, late de 7 şi lungi de 18. Mai multe vineae erau aşezate cap la cap şi împinse pe roţi spre zidul asediat. La adăpostul lor se puteau executa diferite lucrări de asediu, se putea comunica cu turnurile (vezi nota 38), dar se puteau con­ strui şi diguri sau poduri. 33 Asediatorii construiau din pămînt, pietre, lemne şi ramuri de copaci o terasă, un rambleu (agger) care pornea de la o anu­ mită distanţă de cetatea asediată şi ajungea pînă la zidurile cetăţii. (Cînd este vorba de asedierea unui oraş, agger are un

336

JANINA VILAN-UNGURU

sens diferit de acela pe care îl are atunci cînd e folosit în le­ gătură cu apărarea unei tabere; vezi nota 25.) Aceste terase atingeau de obicei înălţimea zidurilor, erau masive şi aveau forme şi dimensiuni diferite, după împrejurări. Pe terasă, aproape de ziduri, se aşezau maşinile de război şi asediatorii aveau posibilitatea de a ataca şi interiorul cetăţii, nu numai zidurile. Pe terasă se aşezau şi turnuri (turres) rulante, con­ struite din lemn şi acoperite cu piei de animale şi prevăzute cu tot felul de maşini de război şi de arme de aruncat. Turnu­ rile aveau mai multe etaje pentru a domina zidul cetăţii şi erau prevăzute şi cu punţi mobile, care uşurau asaltul. Tur­ nurile se aşezau pe terasă numai în caz că oraşul era situat într-o regiune accidentată; dacă terenul era neted, turnurile erau aşezate direct pe pămînt. a» Bratuspantium — oraş al bellovacilor, despre care nu se ştie precis în ce loc se afla; a fost rînd pe rînd identificat cu Beauvais, Montdidier, Breteuil, Grattepanche. 40 Sabis — astăzi Sambre, afluent al Meusei. « După unii, tabăra ar fi fost la Bavay şi lupta ar fi avut loc pe malul stîng al Sambrei; după alţii, lupta s-ar fi dat pe malul drept, între Berlaimont şi Bachaut. 42 Aici este vorba de bagajele mari ale armatei (impedimenta), transportate cu carele sau cu animale de povară, şi anume: corturi, mobilierul taberei, maşini de război, provizii etc. în timpul marşului, dacă armata trecea prin ţinutul unui trib prieten, fiecare legiune era urmată de bagajele ei. Pe terito­ riul duşman, bagajele tuturor legiunilor erau grupate la un loc şi puse sub paza unui corp de armată (vezi cap. 19). în căzui unor marşuri repezi erau lăsate într-un castru (6, 32) sau într-un oraş (7, 10; 55; 57). 43 Vezi cartea I, nota 80. 44 Avînd în vedere cele afirmate în cap. 17, înseamnă că aici, ca şi în capitolul următor, nu poate fi vorba de cavaleria ner­ vilor, ci numai de cea a aliaţilor lor. 43 Legiunile a Vil-a, a VIII-a, a IX-a, a X-a, a X l-a şi a XII-a. 48 Aici Caesar vorbeşte de legiunile a XIII-a şi a XlV-a. în al doilea an de război (57), armata lui Caesar era formată din aceste opt legiuni, care sînt menţionate în cursul prime­ lor două cărţi (vezi I, 40; 41; 42; II, 21; 23; 25; 26 etc.). 47 După alegerea poziţiei taberei se delimita terenul necesar construirii taberei. Aceste operaţii erau efectuate de cercetaşi şi de un detaşament de soldaţi trimişi mai înainte sub comanda unor tribuni sau centurioni. Cînd sosea restul trupelor, ofiţerii indicau soldaţilor locul de muncă şi sarcinile care le reveneau în acţiunea de construire şi întărire a taberei. Apoi, sub supra­ vegherea centurionilor şi conducerea tribunilor, începea con­ struirea fortificaţiilor. 48 Insigne (insignia) — penajele coifurilor, coliere, piei de ani­ male sălbatice şi alte ornamente care indicau gradele mili­ tare.

NOTE. CARTEA A II-A

337

Soldaţii îşi puneau coiful în cap numai înainte de începerea luptei; în timpul marşului îl purtau atîrnat de gît. 50 In timpul marşului, scuturile de metal erau acoperite cu nişte învelitori de piele, pe care soldaţii le scoteau numai în mo­ mentul începerii luptei. si în centru. 82 Sclavi care slujeau pe ofiţeri şi soldaţi se îngrijeau de cai, însoţeau pe soldaţii care plecau după furaj. Ei nu luau parte la lupte. 52 O tabără avea, de obicei, patru porţi, cîte una pe fiecare latură (în general tabăra romană avea forma unui pătrat sau a unui dreptunghi; uneori însă putea fi şi de formă triunghiu­ lară. Aceasta depindea de natura terenului). Poarta decumană era cea mai îndepărtată de poziţia duşmanilor. Numele ei vine de la faptul că, legiunea fiind împărţită în 10 cohorte, cohorta a zecea (decuma, decima) stătea cea mai aproape de această poartă. In faţa porţii decumane se afla porta praetoria, cea mai apropiată de duşmani. Porţile celelalte, late­ rale, se numeau porta principalis dextra (poarta principală din dreapta) şi porta principalis sinistra (poarta principală din stînga). 84 Legiunile a XIII-a şi a XIV-a, care fuseseră lăsate să pă­ zească bagajele (vezi cap. 19). S5 Cohortă (cohors) — subdiviziune a unei legiuni, a 10-a parte dintr-o legiune (vezi cartea I, nota 37). Efectivul cohortei varia după cel al legiunii; în armata lui Caesar, cohortele erau formate din 300 pînă la 360 de soldaţi. Prima cohortă (după unii primele 4 cohorte) era formată din soldaţi de elită şi era considerată ca cea mai importantă. Fiecare co­ hortă se împărţea în 3 manipuli şi fiecare manipulus în 2 centurii. so primipil (primipilus) — gradul cel mai înalt al unui centu­ rion (vezi cartea I, nota 110). Primipilul comanda prima cen­ turie din primul manipulus al primei cohorte (vezi nota 55). 87 Uneori Caesar recunoaşte meritele adversarilor. Aici î! elo­ giază pe nervi şi pentru a motiva impasul în care s-a aflat la un moment dat. 58 Vezi cap. 16. 59 Exagerare. Pasajul e în contradicţie cu cele relatate de Caesar în cartea a V-a, cap. 39 ş. urm., unde vedem pe nervi ase­ diind tabăra lui Cicero şi cartea a Vil-a, cap. 75, unde ni se spune că nervii au' dat lui Vercingetorix 6 000 de luptători. #o Nu se ştie precis unde se afla această cetate; după unii, pe locul acestei cetăţi s-ar afla astăzi oraşul Namur. « Vezi I, 32 şi-II, 4. 62 Acesta este unul dintre pasajele care ne dezvăluie cruzimea cu care s-a purtat uneori Caesar faţă de populaţia subjugată. Caesar nu trece sub tăcere măsura pe care a luat-o, întrucît atît el, cît şi contemporanii săi socoteau că este normal să se ia asemenea măsuri în timp de război. 49

«3

Veneţi, unelli, osismi, coriosoliţi, esuvi, aulerci,

22

—Războiul gallic

redoni

—-

338

JANINA VILAN-UNGURU

triburi celtice de pe coasta de nord-vest a Galliei, între gu­ rile Senei şi Loarei; teritoriul locuit de ele corespundea Bretaniei şi Normandiei. Contrar celor afirmate de Caesar, aulercii nu erau o populaţie maritimă propriu-zisă, ci se învecinau cu celelalte triburi maritime. Ei se împărţeau în mai multe ra­ muri; sub numele de aulerci trebuie să înţelegem aici pe au­ lercii diablinţi, aulercii eburovici şi aulercii cenomani. în Gal­ lia celtică, vecini cu heduii, senonii şi biturigii, trăiau aulercii

brannovici. lllyricum — provincie romană de pe coasta Adriaticii, care

corespundea unei părţi din Istria şi Dalmaţia; era guvernată tot de Caesar. «5 Carnuţi. (carnutes) — unul dintre triburile cele mai impor­ tante din Gallia celtică; locuiau pe amîndouă malurile Senei, la nord de biturigi şi la vest de senoni. «6 Audi (andes) — trib din Gallia celtică, la nord de Loara; teritoriul lor corespundea provinciei Anjou. «7 Turoni (turones, luroni) — trib din Gallia celtică, de pe am­ bele maluri ale Loarei, între andi şi carnuţi. Teritoriul lor corespundea provinciei Touraine. «8 Rugăciuni publice (supplicationes) — rugăciuni de mulţumire aduse zeilor după o victorie. Erau decretate de către senat şi se desfăşurau cu o anumită solemnitate: se deschideau toate templele, iar statuile zeilor erau scoase din sanctuar şi expuse pe nişte paturi în faţa poporului, care li se închina în ge­ nunchi şi cu mîînile întinse spre cer. La început, aceste rugă­ ciuni durau o singură zi, apoi trei, cinci sau mai multe zile, după importanţa victoriei. Cînd Hannibal a părăsit Italia, rugăciunile publice au durat 5 zile, iar cu ocazia victoriei lui Pompeius asupra lui Mitridate, 12 zile. Asemenea zile de rugăciuni publice se mai decretau şi în alte împrejurări: pentru îndepărtarea unor primejdii publice sau cu ocazia unor ceremonii de ispăşire.

CARTEA

A

I II-A

1 Triburi celtice care trăiau în munţii Alpi, pe valea superioară a Honului. 2 Mont Blanc şi Saint-Bernard. 9 Azi Martigny-Bourg. * Dranse — afluent al Ronului. s Consiliul de război (consilium) putea fi convocat şi prezi­ dat de Caesar sau de legatul care îl înlocuia. La el parti­ cipau legaţii, tribunii militari şi centurionii primei cohorte (vezi cartea I, nota 37, şi cartea a Ii-a, nota 55). 0 Este vorba de suliţe lungi (gaesa) şi grele de fier, folosite la început de populaţiile din Alpi; mai tîrziu au fost folosite în toată Gallia şi apoi împrumutate şi de germani. 7 Evenimentele povestite în primele şase capitole aparţin, de fapt, expediţiei din anul precedent (57) şi trebuiau menţionate

NOTE. CARTEA A III-A

339

la sfîrşitul cărţii a II-a, însă Caesar a vrut să încheie cartea respectivă cu relatarea unui succes. 8 în această frază, Caesar prezintă foarte pe scurt campaniile din primii doi ani de război. El nu menţionează aici decît pe principalii adversari: belgii, ■germanii şi sedunii (ultimii constituiau ramura cea mai importantă a populaţiilor din Alpi.) 9 Aici se referă la Marea Mediterană. 10 Vezi cartea a II-a, nota 63. 11 Liger — astăzi Loara. 12 Lexovii — trib celtic de pe coasta de nord a Galliei, la vest de gurile Senei. 13 Ambiliaţi — mic trib celtic, aliat cu veneţii; nu se ştie pre­ cis unde locuiau, probabil pe malul sting al Loarei, la sud de andii. Diablinţi (diablintes) ramură a aulercilor, la est de redoni (vezi cartea a II-a, nota 63). 15 Vezi cap. 7 şi 8. Cavalerii (equites) formau un ordin inter­ mediar între senat şi plebe. Făceau serviciul militar la cavale­ rie şi trebuiau să posede un anumit cens (400 000 de sesterţi pe vremea lui August) pentru a putea face parte din acest ordin. Cu timpul, mulţi dintre cavaleri au ajuns foarte bo­ gaţi, datorită faptului că în mîinile lor se aflau operaţiile uzuriere, perceperea impozitelor în provincie şi comerţul ex­ tern. Cavalerii purtau ca semne distinctive un inel de aur şi tunica angusticlava (o tunică împodobită cu două benzi în­ guste de purpură). Diferite legi au acordat cavalerilor anumite privilegii. Astfel, o lege a lui C. Gracchus din anul 122 î.e.n., lex Sempronia iudiciaria, le-a acordat dreptul de a face parte în exclusivitate din completele de judecată (pînă atunci judecătorii fuseseră recrutaţi numai dintre senatori); această lege a fost abrogată de Sulla în anul 82 î.e.n. şi restabilită parţial în anul 70 î.e.n., prin lex Aurelia. Lex Roscia din anul 67 a acordat cavalerilor dreptul de a se aşeza la teatru pe primele 14 rînduri de bănci din spa­ tele orchestrei, unde şedeau senatorii. Caesar foloseşte aici termenul de cavaler, deoarece tri­ bunii militari se recrutau din ordinul cavalerilor (vezi car­ tea I, nota 108). 16 în acest pasaj, Caesar îşi dă pe faţă tendinţele agresive şi atitudinea sa de cotropitor faţă de luptele de eliberare de sub jugul străin. 17 Decimus Iunius Brutus Albinus — legat al lui Caesar. Era fiul consulului din anul 77, D. Iunius Brutus, şi fusese adop­ tat de Postumius Albinus, consul în anul 59. în timpul răz­ boiului civil a luptat alături de Caesar, comandînd flota de la Marsilia. Datorită lui Caesar, în anul 48 a fost numit guvernator al Galliei Cisalpine. în testamentul său, Caesar îl desemnase ca moştenitor al său şi tutore al lui Octavian. Era rudă cu M. Brutus, care l-a atras în complotul împo­ triva lui Caesar. După asasinarea acestuia, a refuzat să-şi pă­ răsească provincia şi s-a întărit în oraşul Mutina, unde a

340

J ANINA VILAN-UNGURU

fost asediat de Antonius pînă în aprilie 43, cînd Antonius a fost înfrînt de trupele lui Octavianus şi ale consulilor Hirtius şi Pansa. După împăcarea lui Octavianus cu Antonius şi Lepidus, Brutus, văzîndu-se părăsit de trupe, a fugit la Aquileiea, dar în urma trădării unui gall a fost prins şi omorît din ordinul lui Antonius. îs Pietoni (pictones) — trib din Gallia celtică, la sud de Loara şi la nord de santoni. Teritoriul lor corespundea provinciei franceze Poitou (departamentele Vendee, Deux-Sevres, Vienne). 19 Este vorba de aşa-numitele căngi de abordare (copulae), cu ajutorul cărora corăbiile duşmane erau oprite şi ţinute în loc pentru a fi atacate. 29 Căngile pentru dărîmarea zidurilor (murales falces) erau nişte cîrlige de fier fixate în vîrful unor prăjini puse în mişcare cu ajutorul unui sistem de funii. Aceste căngi smulgeau pie­ trele zidurilor şi parii meterezelor asediate. 21 Ora a 4-a — cam 9 dimineaţa. Romanii împărţeau ziua în 12 ore de la răsăritul pînă la apusul soarelui. Orele erau egale între ele, dar erau mai scurte iarna şi mai lungi vara; durata lor varia între 3 şi 5 sferturi de oră de-ale noastre. în toate anotimpurile însă, la amiază se sfîrşea ora a 6-a şi începea ora a 7-a. Noaptea era şi ea împărţită tot în 12 ore; la miezul nopţii se sfîrşea ora a 6-a din noapte şi începea ora a 7-a. Ziua propriu-zisă începea la ora 6 dimineaţa şi se sfîrşea la 6 seara. 22 Caesar vorbeşte de pe poziţia unui cuceritor, care îşi tratează adversarii cu dispreţ şi ostilitate. 2® Este vorba de cele două porţi laterale ale taberei: porta principalis dextra şi porta principalis sinistra (vezi cartea a Il-a, nota 53). 2^ Lupta navală şi victoria lui Sabinus au avut loc pe la sfîrşitul lunii august a anului 56 î.e.n. Luptele conduse de Crassus au ţinut pînă la jumătatea lui septembrie (vezi cap. 27 si 28). 25 Vezi I, 2. 2« L. Val. Praeconinus nu ne este cunoscut decît din acest pasaj; a murit, probabil, în războiul împotriva lui Sertorius (vezi nota 38). 27 Proconsul — fost consul (vezi cartea I, nota 9), însărcinat cu guvernarea unei provincii după ieşirea din consulat. în cadrul provinciei sale exercita comanda supremă a armatei. Proconsul putea fi şi un fost pretor sau altă persoană pe care senatul o învestea cu puterea consulară. 28 L. Manlius — proconsul al Galilei Cisalpine în anul 78 î.e.n. A luptat în Spania împotriva lui Sertorius, dar a fost înfrînt şi ş-a înapoiat în Gallia, unde a fost atacat de aquitani şi şi-a pierdut toate trupele. 29 Tolosa — astăzi Toulouse. 8» Narbo — oraş al volcilor arecomici din Provincia, astăzi Narbonne. în 118 î.e.n., L. Licinius Crassus întemeiase aici o colo­ nie romană sub numele de Narbo Martius.

I NOm CARTEA A IV-A

341

31 Sotiati (sotiates) — trib din Aquitania, de pe malul sting al Garonnei, aproape de graniţa cu Gallia Narbonensis (Pro­ vincia). 32 Cetatea sotiatilor — probabil Sos de astăzi, în departamen­ tul Lot-et-Garonne. 33 Vezi cartea a Il-a, notele 37 şi 38. 34 La Nicolae din Damasc, apare cu titlul de (îacnXetjţ (ATHENAIOS, 6, 54, p. 249 b). 33 Solduri — oameni liberi care trăiau în preajma unui şef, căruia îi jurau credinţă desăvîrşită. Aceşti solduri mîncau la aceeaşi masă cu patronul lor,- se îmbrăcau la fel cu el şi nu trebuiau să-i supravieţuiască (vezi cartea I, nota 22). 33 Triburi din nord-vestul Aquitaniei. st Hispania Citerior — Peninsula Iberică, devenită provincie romană la sfîrşitul secolului al III-lea; era împărţită în His­ pania Citerior, la nord-est, între Ebru şi Pirinei, şi Hispania Ulterior, la sud-vest. 88 Q. Sertorius — unul dintre cei mai străluciţi comandanţi ro­ mani. A fost legatul lui Marius în timpul războiului cu cim­ brii şi unul dintre partizanii cei mai de seamă ai acestuia în timpul războiului civil cu Sylla. în anul 85 î.e.n. a fost prae­ tor, apoi a guvernat provincia Spania (83—81). Urmărit de armatele lui Sylla, a fugit în Africa. Chemat înapoi de popu­ laţia iberică, a cărei simpatie şi-o cîştigase datorită compor­ tării sale, s-a întors în Spania, unde a organizat un fel de republică asemănătoare cu cea de la Roma, cu un senat alcătuit din 300 de emigranţi romani şi cu o armată puter­ nică, formată din iberi şi romani. Declarîndu-se independent, a început un război îndelungat împotriva partizanilor lui Sylla, împotriva trupelor trimise de senatul roman şi coman­ date de Metellus şi Pompeius, pe care i-a înfrînt în cîteva rînduri. în anul 72 însă a fost asasinat de Perpenna, unul dintre locotenenţii săi. 39 Ordine de luptă rar folosită. în mod obişnuit, armata era aşezată în trei linii de bătaie, iar trupele auxiliare erau aşe­ zate la aripi. Crassus şi-a aşezat armata pe două linii pentru a lungi frontul, deoarece avea soldaţi puţini şi a pus trupele auxiliare la mijloc, fiindcă nu avea destulă încredere în ele. 49 Tarbelli, bigerrioni, ptiani etc. — triburi din Aquitania; lo­ cuiau între Pirinei şi Garonne.

CARTEA

A

IV-A

1 în anul 55 î.e.n. 2 Usipeţi (usipetes) şi tenctheri — triburi germanice, care pe vremea lui Caesar trăiau pe malul drept al Rinului, primii între Yssel şi Ruhr, ceilalţi între Ruhr şi Streg. 3 Tacitus, vorbind în general despre germani, spune: „Pămînturile ogorîte le iau în stăpînire, după numărul lo­ cuitorilor, toţi în devălmăşie şi apoi le-mpart între ei după

342

JANINA VILAN-UNGURU

cinstea fiecăruia; întinderile cele mari de pămînt fac ca îm­ părţirea să fie uşoară. Ogoarele şi le schimbă-n fiecare an şi încă mai rărmne pămînt“ (Despre originea şi ţara germa­ nilor, XXVI, trad. T. Naum). Citatul dovedeşte că pe vre­ mea lui Tacitus pămîntul nu mai era lucrat în comun, ca pe vremea lui Caesar, ci se trecuse la cultivarea individuală a lui. Pe de altă parte, în sinul comunităţii gentiliee apar dife­ renţieri: împărţirea pămîntului nu se făcea egal; începe să se formeze o nobilime gentilică, care obţine pămînturile cele mai bune şi mai întinse. Unele terenuri mai rămîneau în folo­ sinţa comună a ginţii („încă mai rămîne pămînt"). Procedeul schimbării ogoarelor în fiecare an, pe care l-am întîlnit şi la Caesar, se menţine. în legătură cu interpretarea acestui pasaj din Tacitus, vezi K. M a r x şi F. E n g e l s , Ausgewăhlte Briefe, Berlin, 1953, p. 234, şi F. E n g e l s , Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului (cap. VII, „Ginta la celţi şi la germani"), ed. 5, Editura Politică, Bucureşti, 1961, pp. 132—147. * Tacitus (loc. cit., V, 1) spune: „[Ţara lor este] îmbelşugată în vite, dar acestea sînt de obicei mici de trup. Nici chiar vitele de muncă n-au făptura lor cea mîndră şi nici podoaba coarnelor". 5 T a c i t u s (loc. cit., cap. XXIII) spune că „foamea şi-o astîmpără fără multă gătire şi fără dresuri, iar la băutură nu-s tot aşa de cumpătaţi: dacă te-ai potrivi să le dai cît le cere inima, ar putea fi biruiţi mai uşor cu patima aceasta decît cu armele". 6 Aproape 900 km. Cifra este exagerată; Caesar însuşi nu o prezintă ca provenind dintr-o sursă sigură. 7 Ubii — populaţie germanică de pe malul drept al Rinului, între Lahn şi Koln. 8 Nu se ştie unde locuiau usipeţii şi tenctherii mai înainte de a se fi stabilit pe malul Rinului; C. J u l l i a n (Histoire de la Gaule, III, p. 46, nota 5) presupune că ar fi locuit în regiunea Nassau. 9 Adică de pe malul stîng al Rinului. 10 Caesar a plecat în ţinutul aulercilor şi al lexoviilor (vezi cartea a IlI-a, cap. 29). Iarna o petrecuse în Gallia Cisalpină. în lipsa lui, galii s-ar fi putut uni cu germanii şi atunci răzb6iul ar fi fost mai greu. 11 Ambivariţi — trib din Belgium, care locuia, probabil, pe ma­ lul stîng al Meusei, la graniţa de sud-vest a Belgiei de as­ tăzi. 12 Mosa — astăzi Meusa. 18 Explicaţia aceasta nu poate fi cea adevărată, întrucît cavale­ ria trimisă după furaj şi prăzi nu putea fi prea numeroasă. Caesar urmăreşte, probabil, ca şi în alte rînduri, să-şi justi­ fice acţiunile pe care avea de gînd să le întreprindă; el voia să-i nimicească pe usipeţi şi tenctheri pentru a da o lecţie şi celorlalţi germani care ar fi vrut să treacă Rinul. 14 Muntele Vosegus — astăzi munţii Vosgi. Caesar extinde de-

NOTE. CARTEA A IV-A

343

numirea de Vosegus asupra platoului Langres din care iz­ vorăşte, în realitate, Meusa şi care se leagă de Vosgi prin munţii Faucilles. Ţinutul lingonilor se întindea numai pînă la munţii Faucilles. 15 Text nesigur, cuprinzînd două afirmaţii contradictorii. Pa­ sajul închis în paranteze reprezintă, probabil, o glosă care corecta eroarea comisă de Caesar. Meusa nu se varsă în Rin, ci se uneşte cu un braţ al Rinului, Waal (Vacalus), lîngă fortul St. Andre, la o distanţă de 80 de mile de Marea Nor­ dului, şi se varsă apoi în mare. Caesar confundă Waalul cu Rinul. t« Leponţi — populaţie celtică din Alpi, care locuia între St. Gothard şi Lago Maggiore, pe teritoriul cantonului elveţian de astăzi Tessin. 37 Mediomatrici — trib care locuia pe malurile Mosellei, la sud de treveri, la est de remi, la nord de leuci; spre est ţinutul lor se întindea pînă la Rin. • 38 Potrivit indicaţiilor altor scriitori antici, Rinul avea pe atunci numai două guri ( V e r g i l i u s , Eneida, 8, 727; S t r a b o , 4, 3, 3). Astăzi se ştie că Rinul are trei braţe principale: Waal, Leck şi Vecht. 19 Cavaleria mergea întotdeauna în fruntea legiunilor: uneori avangarda era formată şi din trupe auxiliare de infanterie. 28 Caesar a procedat contrar dreptului ginţilor şi în contra­ dicţie cu afirmaţiile sale din cartea a IlI-a, cap. 9, 3, unde arată că titlul de- sol este sacru şi inviolabil şi că veneţii comiseseră o crimă arestînd pe romanii T. Silius şi Q. Velanius. Cato l-a criticat foarte aspru pentru măsura pe care a luat-o şi a cerut să fie predat germanilor (vezi P 1 u t a r h, Caesar, 22; A p p i a n , Celtica, 18; S u e t o n i u s , Caesar, 24). în dreptul roman, ius gentium (dreptul ginţilor) consfin­ ţea, printre altele, inviolabilitatea solilor, garantînd persoana lor împotriva ofenselor sau a violenţelor. Orice călcare a acestui drept putea provoca o cerere de extrădare, vinovatul fiind predat statului al cărui sol a fost ofensat; în caz con­ trar, exista un casus belli (Ti t u s L i v i u s , Ab urbe condita, 9, 8). 21 Germanii şi gallii vecini cu ei foloseau carelede transport drept parapete; la adăpostul acestora mai rezistau cîtva timp înainte de a fi complet înfrînţi. 22 Adică pe călăreţii usipeţi şi tenctheri. 23 Caesar socoteşte că s-ar fi înjosit şi ar fi rămas obligat ubiilor dacă s-ar fi folosit de corăbiile făgăduite de aceştia. 24 Construirea unui pod ar fi făcut impresie asupra germanilor, dovedind iscusinţa şi puterea romanilor. Podul trebuia însă să fi fost construit lîngă Koln, unde Rinul are o lărgime de 400 m, o adîncime medie de 3 m şi curge foarte repede. 25 în realitate rezultatele nu au fost prea strălucite; expediţia lui Caesar n-a produs mare impresie asupra germanilor: sugambrii au trecut iarăşi Rinul (VI,*- 35, 5—6), iar suebii au trimis ajutoare treverilor împotriva romanilor (VI, 9, 8). îna-

344

JANINA V1LAN-UNGURU

poierea grabnică a lui Caesar în Gallia cînd a auzit că suebii se pregăteau pentru lupta decisivă seamănă mai mult cu o fugă. *• Caesar vorbeşte în mai multe rînduri de relaţiile dintre Gal­ lia şi Britannia (II, 4, 7; 14, 4; III, 8, 1; VI, 13, 11), dar nu pomeneşte decît o singură dată de un război la care au par­ ticipat şi britannii (III, 9, 10). 27 Afirmaţia aceasta pare să vină în contradicţie cu pasajele citate mai sus în care Caesar vorbeşte de relaţiile dintre unele triburi din Gallia şi britanni. Caesar însă are grijă să o ate­ nueze prin folosirea cuvîntului „aproape". într-adevăr, Bri­ tannia nu era bine cunoscută pe vremea aceea. 28 C. Volusenus Quadratus — fost tribun militar în anul 56 î.e.n. şi comandant al cavaleriei lui Caesar în timpul războiului civil. în 43 î.e.n. a fost tribun al plebei. 29 Probabil în portul Itius (după toate probabilităţile, Boulogne de astăzi), singurul port din ţara morinilor în care se putea aduna pe vremea aceea un număr mai mare de corăbii. în apropiere se afla Portus Ulterior sau Superior, care poate fi identificat cu Ambleteuse de azi, dacă Itius corespunde într-ade­ văr portului Boulogne. Din secolul I e.n. şi pînă în secolul al III-lea e.n., portul Itius a purtat numele de Gesoriacum; din secolul al III-lea s-a numit Bononia. s® Această victorie asupra atrebaţilor a fost repurtată în anul 57 î.e.n., în lupta de pe Sambre (vezi cartea a V-a, cap. 2, 23). 3J Mai tîrziu, Commius l-a trădat pe Caesar. A luat parte la răscoala generală a gallilor din anul 52 î.e.n., comandînd tru­ pele venite în ajutorul asediaţilor de la Alesia. A continuat să lupte şi în anul 51 î.e.n., pînă cînd, în cele din urmă, s-a predat lui M. Antonius (vezi cartea a V-a, cap. VII, 75; 76; cartea a VUI-a, 23). După F r o n t i n u s (Stratagemata, 2, 13), s-a retras în Britannia. 82 Era în august, la sfîrşitul verii. întrucît, aşa cum a arătat în cap. XX, iernile erau timpurii în Britannia, Caesar se temea că nu va avea timp să întreprindă şi să ducă la bun sfîrşit o nouă campanie. 88 Corăbiile de transport (naves onerariae) erau nişte corăbii scurte, largi, rotunjite mai mult în partea din faţă, greoaie şi de dimensiuni diferite; erau minate numai cu velele şi serveau la transportul soldaţilor, al proviziilor şi al mărfurilor. 34 Este vorba de legiunile a V il-a şi a X-a (vezi cap. 25; 32). a® Corăbii lungi (naves longae) — corăbii de război, mai lungi decît corăbiile de transport. Erau de 7 sau de 8 ori mai lungi decît late, puteau fi minate cu pînzele sau cu vîslele şi mergeau repede. Aveau unul sau mai multe rînduri de vîsle. 3® Caesar descrie coasta pe care se află astăzi portul Douvres. Se pare că pe atunci marea pătrundea mâi adînc în uscat. 87 Ora a 9-a — cam 2 după-amiză. 88 La nord-est de Douvres, între Walmar Castle şi Deal Castle. 39 Un fel de cabriolete cu două roţi, trase de doi cai. în fiecare

NOTE CARTEA A IV-A

345

car stăteau doi oameni: conducătorul carului şi un războinic înarmat cu suliţe. Pe vremea lui Caesar acest fel de car de război (essedum) era folosit numai de britanni. Mai de mult fusese folosit şi de galii. După T a c i t u s (Agricola, cap. XII), la britanni, vizitiul era un nobil, iar războinicul un client al acestuia. în lupte, aceste care apăreau alături de cavalerie (vezi cartea a V-a, cap. 15, 16, 17). 40 Este vorba de steagul general (aquila) al legiunii, un vultur de argint cu aripile desfăcute, ţinînd în gheare un trăsnet de aur. Vulturul era fixat în vîrful unei prăjini, pe un capitel. Era Considerat un obiect sacru; în tabără avea un fel de capelă, lingă cortul comandantului suprem. De aceea pierde­ rea aquilei era dezonorantă. Uneori, pentru a stimula curajul soldaţilor, aceste steaguri erau aruncate sau duse în liniile duşmane. în timpul luptei, aquila era purtată de un aquilijer, un centurion, care stătea în linia întîi. 41 Fiecare unitate (mcmipulus) îşi avea steagul ei, format dintr-o prăjină avînd la extremitatea superioară o bară transversală, de capetele căreia erau fixate flamurile. Sub bară erau fixate diferite ornamente de argint, uneori şi un steguleţ, pe care era indicat numărul manipulului, al cohortei şi al legiunii (vezi cartea I, nota 37, şi cartea a Il-a, nota 55). „A urma steagurile unităţii sale" (signa subsequi) înseamnă a lupta împreună, la un loc cu soldaţii din unitatea sa. 43 Fiecare Corabie de război avea cîte o luntre pentru comuni­ caţii cu uscatul şi serviciul de bord. 43 Tabăra romană se afla, probabil, la Walmer. 44 Probabil spre Dungeness. 4* Noaptea de 30 spre 31 august 55. 43 Caesar nu menţionează decît unul dintre motivele retragerii sale din Britannia (cap. XXXVI), şi anume pierderile suferite de flotă în timpul furtunii pe mare. S t r a b o (4, 5, 3), adaugă că Caesar s-a văzut constrîns să părăsească în grabă Britan­ nia, fără să fi realizat ceva important, şi din cauza agitaţiei care se produsese în Gallia, nu numai în rîndul populaţiei, ci şi în rîndurile trupelor romane. 47 în tabără erau 10 cohorte, dintre care 4 făceau de gardă, cîte una la fiecare poartă (vezi cartea a Il-a, nota 53). Caesar lasă de gardă numai cîte o jumătate de cohortă de fiecare poartă. 48 După D io C a s s i u s (39, 52), pierderile romanilor ar fi fost numeroase. 4» De pe jug luptătorii puteau ataca pe duşman mai de aproape. 60 Vezi cap. 32. si Adică puţin mai la sud de portul Itius (vezi nota 29). 52 Cerc (orbis) — formaţie de luptă folosită de trupele romane numai în situaţii extrem de primejdioase, cînd erau surprinse într-o cîmpie şi împresurate de duşmani superiori numericeşte. Soldaţii se aşezau într-un cerc plin sau într-un careu gol sau plin. 53 Este vorba numai de trupele de cavalerie din tabăra lui

340

JANINA VILAN-UNGURU

Sulpicius şi de cele care nu putuseră debarca în Britannia (vezi 4, 28). 14 Vezi cartea a ITJ-a, cap. 28 şi urm. 55 Vezi cartea a II-a, nota 68.

CARTEA

A

V- A

1 In anul 54 î.e.n. 2 Adică pe Marea Mediterană. 3 Piruşti — (pirustae) — trib din Provincia romană, care locuia, probabil, la poalele Alpilor rhetici, în nordul Veneţiei şi al Illyriei (nordul Albaniei de astăzi). 4 Prin termenul de Provincia, Caesar desemnează aici provincia Illyricum (vezi cartea a II-a, nota 64). 5 Vezi cartea a II-a, nota 42. * Caesar convoca pe galii fie pentru a vedea ce gînduri au, pentru a le cere ajutor şi a le da instrucţiuni, fie pentru a fixa numărul de oameni, caii şi proviziile pe care trebuiau să le predea romanilor şi pentru a stabili taberele de iarnă în care urma să-şi încartiruiască trupele. Triburile care nu se pre­ zentau la adunare erau considerate rebele. 7 Pădurea Arduenna (astăzi Ardennes) se întindea de la gra­ niţa remilor şi a nervilor pînă la Rin şi străbătea ţara treverilor. ■8 Eufemism pentru „a se răscula". » Meldi — mic trib celtic dintre Sena şi Marna, vecin cu suessionii. 10 Aici este vorba nu de toată cavaleria existentă în Gallia, ci numai de contingentele pe care fiecare trib trebuia să le pună la dispoziţia lui Caesar potrivit ordinului acestuia. 11 Vezi cartea I, cap. 3 şi 18—20. 12 în antichitate, între două persoane, între două state sau între o persoană şi un stat se puteau stabili relaţii de ospi­ talitate (hospitium), relaţii foarte strînse, în care ambele părţi erau, în principiu, egale între ele. Aceste relaţii suplineau lipsa unui drept internaţional, asigurînd străinilor locuinţă, hrană, protecţie, sprijin în diferite împrejurări. Legăturile de ospitalitate dintre doi indivizi erau sacre şi treceau şi asupra urmaşilor. Oamenii de stat romani urmăreau să aibă cît mai multe legături de acest fel, pentru ca oaspeţii sau gazdele lor să-i sprijine în anumite împrejurări. Contextul ne îndreptă­ ţeşte să credem că Caesar se referă aici la hedui. 13 De la cei care îl păzeau pe Dumnorix (vezi cartea I, cap. 20) sau de la căpetenii rivale cu acesta. 44 Chorus — vînt de nord-vest. îs Vînt de sud-vest, care sufla din Africa spre Italia. 16 Vezi cartea a IV-a, cap. 23, nota 38. î7 Ofiţeri din statul-major al lui Caesar, prieteni de-ai lui sau negustori din Italia, care îl însoţiseră în expediţia din Bri­ tannia în speranţa de a se îmbogăţi.

NOTE,

CARTEA A

V-A

347

Vezi cartea I, nota 80. 19 Probabil marele Stour, aproape de Canterbury. so Vezi cartea a II-a, notele 27 şi 38. 21 în armata romană exista şi un corp de meşteşugari (fabri), de soldaţi de geniu, comandaţi de un praefectus fabrum, care executau toate lucrările de construcţie (poduri, vase, maşini de război) şi care trebuiau să ţină în bună stare materialele de război. Dacă lucrarea necesita un număr mai mare de oameni, erau folosiţi şi soldaţi foşti meseriaşi. 22 Tamesis — astăzi Tamisa. 23 T a c i t u s (Agricola, 11) spune: „De altminteri, se ştie prea puţin, după cum se întîmplă între barbari, ce oameni au locuit la început în Britannia, băştinaşi sau străini" (vezi T a c i t u s . Opere, voi. I, Editura ^Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, p. 67). 34 La P t o 1 e m e u (II, 2, 3, 28 şi 26) sînt menţionate două popu­ laţii britannice eu numele de belgi şi atrebaţi. Migraţiunile succesive ale belgilor în Britannia au început în secolul al IIIlea î.e.n. 25 Informaţiile lui Caesar cu privire la minele de cositor şi fier din Britannia nu sînt exacte; cositorul se găseşte mai ales în colţul de sud-vest al insulei, în Cornwall şi în insu­ lele Sorting, nu în interior, iar fierul se găseşte în cantităţi mari în Marea Britanie. în ceea ce priveşte arama, aceasta se găsea din belşug în Cornwall, dar probabil că britannii nu o exploatau. De altfel, în antichitate, din cauza tehnicii insuficent de dezvoltare, nu se puteau exploata decît filoanele de la suprafaţa solului; de aceea oamenii nu-şi puteau face o idee justă despre bogăţiile minerale ale unei ţări. 26 T a c i t u s (Despre viaţa şi caracterul lui I. Agricola, 12) spune şi el că în Britannia nu există geruri aspre. 27 Coasta meridională întreLand's End şi North Foreland. 29 Cantium — regiunea de pe coasta de sud-est a Britanniei; astăzi Kent. 29 Greşeală pe care o comit şi alţi scriitori antici din cauza hărţilor greşit întocmite, în care Britannia apărea foarte mult înclinată spre nord-vest, în timp ce partea septentrională a Spaniei era îndreptată prea mult spre nord. S t r a b o (3, 1) orienta Pirineii de la sud la nord, socotind că Spania se află la apus de Gallia şi la sud-vest de Britannia. Aceeaşi greşeală o face şi T a c i t u s (Despre viaţa şi caracterul lui 1. Agricola, 5) (vezi cartea I, nota 8). so Hibernia — astăzi Irlanda. Mona — astăzi insula Anglesey. Se pare că Caesar o con­ funda cu insula Man, situată mai la nord şi care în antichitate se numea Monapia. 32 Nu se ştie precis despre ce insule este vorba: Hebride, Orcade sau insulele de pe coasta apuseană a Scoţiei, între Hebride şi canalul nordic. 3® Clepsidre — instrumente pentru măsurarea timpului prin scur­ gerea regulată a unui lichid (apă sau ulei) dintr-un vas întraltul. Vasul era de argilă sau sticlă şi putea avea dife-

348

JANINA V1LAN-UNGURU

rite forme. în partea inferioară primul vas avea unul sau mai multe orificii (egale); era aşezat pe un trepied, dedesubtul căruia se afla al doilea vas care primea lichidul ce se scurgea din primul vas. Durata varia, după cantitatea apei şi dimen­ siunile orificiilor. Clepsidrele puteau fi reglate după cadra­ nul solar şi, în felul acesta, puteau indica, cu aproximaţie, orele temporare. O perfecţionare a clepsidrelor a reprezentat-o orologiul hidraulic, un recipient în care curgea apa care marca orele zilei prin variaţii de nivel. 84 Cifra este exagerată; coasta are numai 610 mile. 85 în realitate, această coastă are numai 570 de mile. 88 Drobuşor (Isatis tinctoria) — plantă din familia cruciferelor din care se scotea o materie colorantă albastră asemănătoare cu indigoul. P 1 i n i u s (Naturalis Historia, XXII, I, 2) spune că şi femeile îşi vopseau corpul cu ocazia unor ceremonii re­ ligioase, iar H e r o d i a n (III, 14) spune că britannii se ta­ tuau. 87 Romanii erau în drum spre Stour, unde se afla tabăra lor. 38 Vezi cartea I, nota 108. 89 Deoarece în timpul luptei soldaţii se grupau în jurul steaguri­ lor unităţilor din care făceau parte, „a se depărta de dra­ pele" înseamnă „a rupe rîndurile, a fugi". 49 Locul trecerii nu poate fi precizat. Potrivit ipotezei celei mai verosimile, Caesar şi-ar fi trecut trupele peste Tamisa pe la Brentford. 41 Trinovanţi (trinovantes) — populaţie din sud-estul Britanniei, la nord de Tamisa; teritoriul lor corespundea cu comitatele Essex şi Suffolk de astăzi. 43 Este vorba de regiunile din sud-estul Britanniei, ai căror lo­ cuitori se aliaseră cu Cassivellaunus (vezi cap. 11). 48 Cenimagni, segontiaci, ancaliţi (ancalites), bibroci, cassi — tri­ buri din sud-estul Britanniei. 4 Aproximativ 1 800 m. r,5 Fiecare trib gallic îşi avea tabăra lui (vezi cap. 36); taberele erau însă foarte aproape una de alta. 58 Vezi cartea I, nota 37. 57 Făceau aceasta în semn de doliu şi deznădejde. ®8 Noviodnnum — oraş al heduilor, aşezat pe malul drept al Loarei; astăzi Nevers (vezi cartea a Il-a, nota 36). 88 Această insulă formează astăzi cartierul la Cite din Paris. 80 Este vorba de mlaştina formată de rîul Essonne, un afluent de pe malul stîng al Senei. 81 Metlosedum (Metiosedum, Mellosedum) — oraş al senonilor, aşezat pe o insulă de pe Sena: astăzi Melun. 82 Probabil podul care lega insula de malul drept al Senei. 83 Trupele de rezervă, rămase la Agedincum împreună cu baga­ jele (vezi cap. 57). 84 Joncţiunea trupelor lui Labienus cu cele ale lui Caesar trebuie să *41 avut loc lîngă Agedincum, în apropierea localităţii Joigny de astăzi. 85 Soldaţi care îşi făcuseră serviciul militar, dar care rămîneau la armată de bunăvoie sau erau rechemaţi de general (evocaţi). Aveau anumite avantaje: erau scutiţi de corvezi, de gărzi şi puteau fi avansaţi mai repede. Unii aveau rang de centurioni şi luptau în rîndul cohortelor sau alcătuiau detaşamente spe­ ciale. După acest pasaj s-ar părea că aveau dreptul să se folosească de cai în timpul marşului, deşi erau infanterişti. 88 Legiunile se aşezaseră în careu şi puseseră bagajele la mijloc; foarte aproape de prima şi de a patra latură a careului mer­ geau trupe de avangardă şi de ariergardă. Această ordine de marş era folosită atunci cînd armata se aştepta la un atac din partea duşmanilor. 87 Probabil Armancon, care izvorăşte în departamentul Cote d’Or şi se varsă în Yonne, aproape de Joigny. 88 Alesia — astăzi Alise-Sainte-Reine, pe muntele Auxois, la 10 km nord-est de Semur (departamentul Cote d’Or). 88 Mandubi — mic trib celtic, la nord-est de hedui; teritoriul lor corespundea cu departamentul Cote d’Or de astăzi.

360

J A N IN A V IL A N -U N G U R U

70 Muntele Auxois, care are o înălţime de 418 m deasupra nive­ lului mării şi de 170 m deasupra cîmpiei înconjurătoare. 71 La nordul muntelui Auxois curge rîul Ose (Lutosa), iar la sud rîul Oserain (Osera). Amîndouă se varsă în Brenne, un afluent al rîului Armanţon (vezi nota 67). 72 în urma săpăturilor din anii 1862—1865 s-au descoperit urmele a 8 tabere: 4 pentru trupele de infanterie şi 4 pentru cavalerie. 78 Rîul Oserain (vezi nota 71). 74 Vezi cartea a Il-a, nota 25, şi cartea a V-a, nota 61. 78 Cippi — termen folosit de soldaţi pentru a desemna trunchiu­ rile înfipte în şanţuri prin analogie cu stîlpii (cippi) care despărţeau ogoarele sau ţinuturile învecinate. 78 Aceste gropi semănau cu nişte crini, deoarece mergeau lărgindu-se de la bază spre marginile superioare, întocmai ca o co­ rolă de crin, iar parii care ieşeau din mijlocul lor aminteau de pistilul florii. 77 Ambivareţi — trib din Gallia celtică, care locuia, probabil, pe malurile Loarei la nord-est de arverni. Nu trebuie confun­ daţi cu ambivariţii (vezi cartea a IV-a, nota 11). 7» Nu se ştie unde locuiau brannovicii şi eleuteţii. 7» Vellavi — trib din Gallia celtică, din Cevenni; locuiau pe teritoriul fostei provincii Velay (departamentul Haute Loire). so Petrocorii, trib celtic din Aquitania, de pe malul drept al Garonnei. Teritoriul lor corespundea cu departamentul Dordogne de astăzi. 81 Cifrele menţionate în acest capitol nu corespund cu cele din capitolul precedent, probabil fiindcă, în urma pierderilor sufe­ rite, numărul luptătorilor a mai scăzut. De asemenea se poate presupune că în afară de bellovaci au mai fost şi alte triburi care au predat contingentele necompletate. 82 Acest caz de antropofagie nu a fost dovedit. Numai S P r a b o (4, 5, 4) face o afirmaţie asemănătoare. 88 Cimbrii au rămas în Gallia cam un an de zile; după aceea au trecut în Provincia romană şi în Spania şi de acolo au revenit în Italia, unde au fost nimiciţi de Marius (vezi car­ tea I, nota 99). 84 Pe coastele muntelui Mussy-la-Fosse, la vest de muntele Flavigny (Cote d’Or). 85 Şanţuri (fossae) — este vorba, probabil, de şanţul lat de 20 de picioare (ef. cap. 72); forma de plural folosită aici ar arăta că erau mai multe tranşee separate sau că este vorba de mai multe puncte ale aceluiaşi şanţ. 88 Muntele Rea, la nord de Ose şi la nord-vest de Alesia. 87 Barăci acoperite (musculi sau (?) mulculi) — galerii acoperiteşi mobile, la adăpostul cărora soldaţii se apropiau de forti­ ficaţii şi le atacau. Semănau cu testudines (vezi cartea a V-a, nota 63), dar erau mai mici decît acestea. 88 Romanii, apărînd atît centura de fortificaţii din jurul cetăţii, cit şi pe cea din exterior, dinspre cîmpie, formau două linii de luptă aşezate spate în spate. îndărătul fiecărei linii luptau duşmani ale căror strigăte au speriat pe romani. Dacă gallii

N O T E . CA RTEA A V U I-A

361

ar fi străpuns una din fortificaţii, ei ar fi căzut în spatele trupelor romane care apărau cealaltă linie. La aceasta se referă cuvintele „soarta lor depinde de salvarea altora". s» Generalii romani purtau peste armură o manta de purpură (paludamentum) ca semn distinctiv al gradului lor. 90 Scena aceasta este descrisă mai amănunţit şi mai artistic de către P 1 u t a r h (Caesar, 27), F 1 o r u s (3, io) şi D i o C a s ­ s i u s (40, 41; 63, 19). Caesar trece repede peste ea din mîndrie, dispreţ şi ură faţă de adversarul său; el evită să insiste asupra acestui moment pentru ca nu cumva să trezească în sufletele cititorilor compătimire faţă de eroul gali. Pe de altă parte însă scriitorii citaţi mai sus au înflorit mult faptele. 91 Matisco —- oraş al senonilor, situat pe Saone, astăzi Mâcon.

CARTEA

A VIII-A

1 Cartea aceasta a fost scrisă de A. Hirtius, un prieten al lui Caesar (vezi studiul introductiv, p. 63). 2 L. Cornelius Balbus — prieten al lui Hirtius; era originar din Gades (Cadix, Spania) şi a primit cetăţenia romană datorită, lui Pompeius. Era prieten cu Caesar şi cu Cicero. în anul 61 a fost praefectus fabrum (vezi cartea a IV-a, nota 21) în armata lui Caesar. Cicero l-a apărat într-un proces în care i se contesta lui Balbus dreptul de cetăţenie romană; cu ocazia aceasta, oratorul a pronunţat discursul Pro L. Cornelio Balbo. 3 Este vorba de însemnările asupra războiului civil (vezi Studiul introductiv, p. 64—65). * Potrivit afirmaţiilor sale, Hirtius ar fi autorul tuturor lucră­ rilor posterioare lui Bellum civile, şi anume: Bellum Alexandrinum, Bellum Africanum şi Bellum Hispaniense. în reali­ tate se pare că numai prima din aceste lucrări a fost scrisă de el; moartea l-a împiedicat să-şi termine opera (vezi studiul introductiv). 5 Se pare că în timpul acesta Hirtius s-a aflat în Achaia şi apoi la Praeneste. 6 Din vara anului 53 î.e.n., Hirtius îşi începe povestirea cu eve­ nimentele petrecute în iarna lui 52. 7 Adică 31 decembrie (vezi cartea I, nota 34). s Legiunea a X l-a se afla în ţinutul ambivareţilor (vezi cartea a Vil-a, cap. 90). 9 Sesterţ (sestertius) — monedă de argint care, pe vremea lui Caesar, cîntărea 0,974 g. Era moneda cu circulaţia cea mai largă. 10 Vezi cartea a Vll-a, cap. 90. '1 Vezi cartea a Vll-a, cap. 11. 12 Era pe la sfîrşitul lui ianuarie şi începutul lui februarie. 18 C. Fabius se afla în ţara remilor, iar Labienus în ţara sequanilor (vezi cartea a VII-a, cap. 90). 14 Se pare că locul taberei se afla pe Mont Saint-Marc, la intra­ rea în pădurea Compiegne, o colină înconjurată dinspre sud şi vest de un rîuleţ mlăştinos, Berne, care se varsă în Aisne.

J A N IN A V IL A N -U N G U R U

15 Este vorba de germanii de pe malurile Meusei. 16 Vezi cartea a Vil-a, nota 66. De data aceasta însă lipseau trupele din dreapta şi din stingă bagajelor. 17 Muntele care se înălţa dincolo de mlaştină, Mont Collet, la răsărit de Mont Saint-Marc (vezi nota 14). 18 Vezi şi S t r a b o (4, 4, 3). Caesar nu vorbeşte nicăieri de acest obicei. Probabil că avem de-a face aici cu o interpolaţie sau Hirtius face o confuzie. i® Se crede că este vorba de cîmpia Choisy-au-Bac, de lingă con­ fluenţa dintre Aisne şi Oise. 211 Imagine împrumutată din viaţa vînătorilor; un lanţ de vînători, înarmaţi cu plase, încercuia un anumit spaţiu, închizînd ieşirile şi silind vînatuî să se adune numai în spaţiul îngrădit. 21 Probabil Oise. 22 întîmpl area povestită în acest capitol trebuia relatată în car­ tea a Vll-a, întrucît a avut loc cu un an mai înainte, în 52 î.e.n., dar Caesar nu a vrut să-şi compromită legatul. 28 în sudul Galliei, în ţinutul rutenilor (vezi 7, 90 şi cartea I, nota 120). 24 Vezi cartea I, nota 1. Numele provine de la faptul că locui­ torii acestei provincii fuseseră romanizaţi şi purtau toga, veşmîntul specific romanilor. 25 Romanii trimiteau în oraşele cucerite de curînd, precum şi în puncte strategice, cetăţeni romani sau soldaţi, avînd anumite privilegii, fie pentru a supraveghea şi a ţine în frîu populaţia băştinaşă, fie pentru a descongestiona Roma şi a da pămînt plebei. Coloniştii îşi păstrau drepturile de cetăţenie romană, în nordul Italiei (Gallia Cisalpină), existau patru colonii: Mutina, Parma, Eporedia şi Comum. 24 Locuitorii oraşului Tergeste, astăzi Trieste. în anul 52 î.e.n. fuseseră atacaţi de populaţia din Alpi. 27 Cetatea Lemonum — astăzi Poitiers. 28 Adică înspre Loara. 2® Este vorba de podul de la Saumur, pe Loara, sau de cel de lingă Angers, pe Maine. 3,1 Vezi 6, 4 şi nota. 31 Vxellodunum — probabil Puy d’Issolu, între rîurile Tourmente si Sourdoire, doi afluenţi ai Dordognei. 82 Vezi VII, 68—89. 88 Vezi cartea a IlI-a, nota 21. 84 Probabil Dordogne. 35 în cartea a VH-a, cap. 23, Caesar desemnează pe Cotuatos şi Conconnetodumnos ca instigatori ai răscoalei. Unii editori (Benoist, Nipperdey) corectează pe Cotuatos în Gutuater, dar s-ar putea ca greşeala să fie a lui Hirtius; se presupune că Gutua­ ter ar fi un nume comun, care desemnează o funcţie reli­ gioasă, un fel de mare preot, pe care Hirtius l-ar fi luat drept nume de persoană. S-ar mai putea ca Gutuater şi Cotuatos să fie două persoane diferite (Constans). 36 Vara anului 50. 37 Cam 25 km pe zi.

N O T E . C A R TEA A

VTII-A

363

38 Gailii vedeau în izvoare nişte divinităţi protectoare; de aceea, cînd izvoarele secau, credeau că sînt părăsiţi de zei. 39 Este vorba de Gallia celtică şi belgică, în opoziţie cu Aquitania. 49 Este vorba de luptele dintre diverse grupări pentru hegemonie (vezi VI, II—12)C de luptele dintre partizanii şi duşmanii roma­ nilor, de certurile dintre şefi, care urmăreau să obţină puterea supremă (vezi 7, 32—34). 41 Nemetocenna — astăzi, probabil* Arras. 42 Cap. 23. 48 Caesar opune pe Commius şi ceata lui de călăreţi tribului, vrînd să scoată în relief că numai aceşti cîţiva „răzvrătiţi" săvîrşeau „acte de tîlhărie", adică, în realitate, dădeau lupte de partizani împotriva cuceritorilor romani. 44 După F r o n t i n u s (Stratagemata, 2, 13, 11), Commius ar fi plecat în Britannia. 45 Inexact, deoarece Caesar a plecat în Italia prin august. 46 De obicei Caesar pleca în Italia pe la începutul iernii. 47 Municipii (municipia) — oraşe din Italia supuse de romani, dintre care unele îşi păstrau în bună parte forma proprie de organizare (de exemplu Cumae, Acerrae, Atella), iar altele nu (Caere, Capua). Unele aveau drepturi de cetăţenie depline (Lanuvium, Aricia, Nomentum), altele aveau civitas sine suffragio (cetăţenie fără drept de vot). Oraşele care nu-şi păstrau forma de organizare şi legile proprii erau administrate de magistraţi romani. 48 Antonius candida la augurat pentru locul rămas vacant în urma morţii lui Hortensius. Augurii erau preoţi care interpre­ tau voinţa zeilor şi preziceau viitorul după zborul şi strigătul păsărilor, după felul în care găinile sacre ciuguleau grăunţele şi după anumite fenomene cereşti. Erau organizaţi într-un colegiu, alcătuit la început din 3, apoi din 6 şi în cele din urmă din 9 membri. 49 p rin mama sa Iulia, Antonius se înrudea cu Caesar. -10 Caesar voia să candideze la consulat pentru anul 48 î.e.n. Adversarii săi căutau să-l împiedice să candideze mai înainte de a fi ieşit din funcţia de guvernator al Galliei; odată rede­ venit simplu particular, l-ar fi dat în judecată şi, în felul acesta, Caesar nu s-ar mai fi putut prezenta la alegeri (vezi studiul introductiv). 51 L. Cornelius Lentulus Crus şi C. Claudius Marcellus au fost consuli în 49 î.e.n. 52 Cu ocazia unor sărbători religioase, a unor jocuri publice (jocurile romane, jocurile plebeiene), a triumfurilor generalilor sau în momente critice pentru stat, se ofereau ospeţe zeilor (lectisterni): în temple sau în alte locuri consacrate se aşezau pe nişte perne statuile zeilor, în faţa cărora se întindeau mese cu diferite feluri de mîncare. în acelaşi timp avea loc şi un ospăţ public. 58 Triumful era cea mai mare recompensă acordată unui general victorios care avea imperium (vezi cartea a Vl-a, nota 3). El consta într-o procesiune solemnă, care pornea din Cîmpul lui

364

JA N 1N A V IL A N -U N G U R U

Marte, trecea pe via Sacra şi se oprea pe Capitoliu, unde se aduceau jertfe lui Iuppiter Optimus Maximus. în fruntea corte­ giului mergeau magistraţii şi senatorii, după care urmau prăzile de război, numele popoarelor învinse şi imaginile ţărilor sau ţinuturilor supuse, apoi darurile onorifice primite de gene­ ral din partea provincialilor, victimele şi prizonierii care ur­ mau să fie sacrificaţi în ziua aceea (prizonierii nu mergeau pînă pe Capitoliu, ci, atunci cînd procesiunea ajungea în for, erau duşi la închisoare şi executaţi); urma carul aurit şi tras de 4 cai albi, în care şedea generalul victorios îmbrăcat într-o togă de purpură brodată cu aur, încununat cu lauri şi ţinînd intr-o mînă sceptrul, iar în cealaltă o ramură de laur sau de palmier. La spatele lui stătea un sclav care ţinea deasupra capului generalului o cunună de aur. Cortegiul era încheiat de trupele victorioase, care cîntau imnuri de slavă, precum şi cîntece satirice în cinstea generalului. Ajuns pe Capitoliu, generalul depunea cununa de aur în templul lui Iuppiter şi aducea jertfe, apoi împărţea daruri poporului şi armatei. Sărbă­ toarea se încheia cu un ospăţ public. La început triumful dura o singură zi; mai tîrziu a ţinut mai multe zile. Se pare că aici este vorba de triumful lui Caesar din anul 46 î.e.n., cu ocazia cărora au avut loc serbări fastuoase (vezi P 1 u t a r h, Caesar, 55; S u e t o n i u s , Caesar, 38). M C. Scribonius Curio — personaj venal; la început partizan al lui Pompeius, a fost cîştigat mai tîrziu de Caesar, care i-a achitat numeroasele datorii. în anul 50, î.e.n. a fost tribun al plebei. în timpul războiului civil a luptat alături de Caesar, în Africa, unde a şi murit (49 î.e.n.). 55 Cînd consulta senatul în legătură cu o anumită problemă, magistratul care prezida şedinţa întreba pe fiecare senator în parte, în ordinea importanţei magistraturii exercitate mai îna­ inte de către senatori, ce părere are în legătură cu problema respectivă. De obicei numai primii întrebaţi îşi motivau păre­ rile; ceilalţi se raliau la una dintre părerile exprimate mai înainte. Cu timpul s-a ajuns la un procedeu de votare mai rapid. Senatorii se împărţeau în două grupuri şi se aşezau de o parte sau alta a sălii după părerea pe care o susţineau (de aici denumirea de discessio „separare", dată acestui mod de votare). Apoi se trecea la numărarea voturilor. ®# Probabil că au invocat faptul că tribunul Curio nu avea drep­ tul să pună o chestiune la vot, deoarece nu prezida şedinţa. 57 Vezi S u e t o n i u s , Caesar, 28. *8 Este vorba de o lege din anul 55 î.e.n., din timpul consulatului lui Pompeius şi Crassus, care prelungea guvernămîntul lui Caesar în Gallia pînă în anul 49 î.e.n. 89 Provinciile lui Caesar erau Gallia Cisalpină, Gallia Transal­ pină şi Illyricum. *® Lacună, Avînd în vedere conţinutul primului capitol din Războiul civil, se poate presupune că această lacună este' neînsemnată (vezi S u e t o n i u s , Caesar, 29; PI u t a r h , Caesar, 30; Pompeius, 59; D i o C a s s i u s , 41, 1).

RĂZBOIUL CIVIL CARTEA

4

I

1 După ce scrisoarea lui Caesar a fost transm isă de către F abius1 consulilor, s-a obţinut cu greu de la ei, şi num ai datorită deosebitei stă ru in ţe a trib u n ilo r plebei2, să fie citită în senat; nu s-a p u tu t obţine însă punerea textului scrisorii în discuţia senatului. Consulii raportează despre situaţia statu lu i3. Consulul Lucius L entulus/l incită senatul: prom ite că îşi va face datoria faţă de sta t dacă senatorii se vo r decide să-şi spună p ărerea5 cu îndrăzneală şi ferm itate; dacă însă se vor întoarce spre Caesar şi vor căuta să-i câştige b u n ă­ voinţa, aşa cum făcuseră m ai înainte0, el va decide de unul singur şi n u se va supune au to rităţii senatului; căci în ceea ce-1 priveşte, şi el poate recurge la bunăvoinţa şi prietenia lui Caesar7. în acelaşi sens vorbeşte şi Scipio8, spunînd că Pom peius este h o tărît să-şi facă datoria faţă de republică dacă senatul îl urm ează; d ar dacă acesta va şovăi şi va tărăg ăn a acum, în zadar îi v a im plora ajutorul m ai tîrziu, în cazul când se va hotărî s-o facă. 2 Cum şedinţa senatului avea loc la Roma, iar Pom ­ peius n u e ra de faţă9, cuvîntarea lui Scipio părea ieşită chiar de pe buzele lui Pom peius. U nii făcuseră propu­ neri m ai m oderate, de exem plu M arcus M arcellus10, care şi-a exprim at p ărerea că nu trebuie să se ia vreo hotărîre în senat în legătură cu aceasta înainte de a se face recru tări în toată Italia şi de a se form a o arm ată la adăpostul căreia, în sig u ran ţă şi libertate, senatul să aibă curajul să ia h otărîrea pe care o va socoti de cuviinţă; la fel M arcus C alidius11 era de părere ca Pom peius să plece în provinciile sale12 p en tru a n u exista v reu n prilej de război; mai spunea că Caesar se tem e ca riu cumva.

368

C A ESA R

luîndu-i-se cele două legiuni, ele să fie păstrate şi re ţi­ n u te de Pom peius în preajm a Romei ca o am eninţare îm potriva lu i13; tot aşa M arcus R ufus14 se ralie părerii lui Calidius în term eni p uţin schim baţi. Toţi aceştia se frăm întau tu lb u raţi de invectivele consulului L. Lentuius. Lentulus a refuzat cu îndărătnicie să supună la vot pro ­ punerea lui C alidius15; M arcellus, speriat de strigăte, a re n u n ţa t la părerea sa. A stfel cei m ai m ulţi, înspăim ân­ ta ţi de ţipetele consulului, tem îndu-se de arm ata p re­ z en tă16 şi de am eninţările prietenilor lui Pom peius, acceptă siliţi, îm potriva voinţei lor, propunerea lui Scipio17 ca Caesar să-şi demobilizeze arm ata la u n term en sta b ilit18, iar în caz contrar să se considere că acţionează îm potriva sta tu lu i19. T ribunii plebei, M arcus A ntonius20 şi Q uintus Cassius21, se opun. Im ediat este pus în discuţie vetoul tr i­ bunilor22. Se propun hotărîri aspre; cu cît este m ai vio­ lentă şi m ai crudă propunerea vreunuia, cu a tît este m ai lăudat de duşm anii lui Caesar. 3 Seara, după ridicarea şedinţei senatului23, toţi m em ­ brii lui sîn t chem aţi de Pom peius; acesta îi laudă pe cei h o tărîţi şi le întăreşte curaju l p e n tru viitor, îi ceartă şi îi în tă rită pe cei m ai şovăielnici. S în t chem aţi de peste to t m ulţi soldaţi din vechile arm ate ale lui Pom peius, atraşi de dorinţa de a dobîndi răsplăţi sau ranguri; m ulţi sînt aduşi din cele două legiuni cedate de către Caesar. O raşul e îm pînzit de tovarăşi de arm e de-ai lui Pom ­ peius: trib u n i24, centurioni, rean g ajaţi25. Toţi prietenii consulilor, partizanii lui Pom peius şi aceia care îi purtau o veche duşm ănie lui Caesar se adună în senat. S trig ă­ tele şi îm bulzeala lor sperie pe cei m ai slabi, dau curaj celor n ehotărîţi şi, de fapt, sm ulg celor m ai m ulţi posi­ bilitatea de liber discernăm înt. Censorul Lucius Piso26 şi, la fel, p reto ru l Lucius Roscius27 prom it să m eargă la Caesar p e n tru a-1 inform a de acestea şi cer u n răgaz de şase zile p e n tru a aduce lucrul la îndeplinire28. Unii. fac chiar propunerea să se trim ită la Caesar delegaţi oficiali care să-i aducă la cunoştinţă voinţa senatului. 4 4 Toate aceste propuneri întîm pină piedici, tu tu ro r li se opune cuvîntarea consulului29, a lui Scipio şi a lui

RĂ ZBO IUL

c iv il

.

C A R TEA

I

36.»

Cato30. Pe Cato îl în tă rită vechea vrăjm ăşie faţă de Caesar şi necazul nereuşitei în alegeri. L entulus e m in at de m ări­ m ea datoriilor şi de speranţa că va conduce arm ate şi provincii, ca şi de darurile de la cei ce voiau să capete titlul de rege31; se laudă p rin tre ai săi că va deveni un a lt Sylla32, că lui îi va reveni puterea suprem ă. Pe Scipio îl îm pinge aceeaşi speranţă că va obţine provincii şi arm ate pe care socoteşte că le va îm părţi cu Pom peius, datorită rudeniei d intre ei33, şi în acelaşi tim p team a de un proces, precum şi propria îngîm fare, ca şi linguşeala celor bogaţi, foarte influenţi pe atunci în conducerea statului şi în tribunale. Pom peius însuşi, a ţîţa t de duş­ m anii lui Caesar şi p e n tru că voia ca nim eni să nu-i fie egal ca poziţie34, se depărtase cu totul de prietenia cu acesta şi se îm păcase cu duşm anii lor comuni, d intre care cea m ai m are parte i-i atrăsese chiar el lui Caesar în tim pul alianţei lor. în acelaşi tim p, tem îndu-se de faim a rea pe care putea să i-o creeze vestea despre cele două legiuni pe care le întorsese din drum ul spre Asia şi Siria în vederea dobîndirii puterii absolute35, se străduia ca lucrurile să ajungă la un conflict arm at. 5 Din aceste pricini, toate se fac la repezeală şi fără noim ă. Nici rudelor lui Caesar36 nu li se acordă un răgaz p e n tru a-1 inform a, nici trib u n ilo r plebei nu li se dă posi­ bilitatea de a îndepărta prim ejdia care-i am eninţă, nici de a-şi p ăstra dreptul suprem de intercesiune, pe care chiar şi Sylla îl m enţinuse37. încă din a şaptea zi sînt siliţi să se gîndească la propria lor salvare, la care chiar cei mai tu rb u len ţi tribuni ai plebei din vrem urile trecute începeau să reflecteze şi să se îngrijoreze abia în a opta lună a acţiunilor lor38. Se recurge la acel ultim şi extrem senatus consulturi-'9, la care nu m ai recursese niciodată îndrăzneala legislato­ rilor, în afară de cazul cînd Rom a însăşi era aproape în flăcări şi salvarea tu tu ro r nu mai era de nădăjduit: ,,Să-şi dea osteneala consulii, pretorii, trib u n ii plebei şi procon­ sulii care se află în apropierea Rom ei40 ca nu cum va să i sie aducă statu lu i vreo ştirbire". Acestea se hotărăsc prin senatus consultum cu şapte zile în ain tea idelor lui ianuarie41. Astfel, în prim ele cinci zile în care s-a p utut 9

R ăz b o iu l

g a llic

370

CAESAR

ţin e şedinţa senatului, după ce Lentulus a lu at in prim ire funcţia de consul'12, exceptând doar cele două zile de şedinţe ale com iţiilor43, se dau h otărîri foarte grave şi pline de cruzim e atât în legătură cu com anda lui Caesar, cit şi cu persoane a tît de im portante ca tribunii plebei, în d ată aceştia fug din Rom a şi se refugiază la Caesar44. El se afla în vrem ea aceea la R avenna şi aştepta un ră s­ puns la cererile sale a tît de m oderate, sperînd că, dato­ rită spiritului de drep tate al oam enilor, situaţia se va p u ­ tea rezolva în m od paşnic. 6 în zilele urm ătoare, şedinţele senatului au loc în afara Romei45. Pom peius expune din nou cele ară tate p rin interm ediul lui Scipio, laudă vitejia şi statornicia sena­ tului şi en u m eră forţele de care dispune: are 10 legiuni gata de lu p tă 46; pe lingă aceasta ştie precis că soldaţii din arm ata lui Caesar îi sînt ostili acestuia, care n u -i v a putea convinge nici să-l apere, nici m ăcar să-l urm eze47. în celelalte p rivinţe se propune senatului: organizarea de rec ru tă ri în toată Italia; trim iterea lui F austus Sylla48 în grabă în M auretania; acordarea de bani lui Pom peius din tezaurul public49. Se fac apoi propuneri ca regelui Iuba să i se dea titlu l de aliat şi prieten al poporului rom an50. M areellus51 spune că deocam dată n u va adm ite aceasta; în p rivinţa lui Faustus se opune trib u n u l plebei Philippus52. P e n tru celelalte propuneri este emis cîte un senatus consultum . Provinciile — două consulare, celelalte pretoriene — sînt acordate unor sim pli particu lari53. Siria îi revine lui Scipio, Gallia lui Lucius Domitius. Philippus şi Cotta54 sînt trecuţi cu vederea în urm a unor intrigi şi sorţii lor nu sînt aruncaţi în urnă. în celelalte provincii sînt trim işi foşti p retori53. Ei n u aşteaptă, aşa cum se în ­ tâmpla în anii trecuţi, ca puterea să le fie aprobată de popor şi, îndată după săvîrşirea făgăduielilor faţă de zei56, pleacă îm brăcaţi în paludamentum P7. Consulii, lucru nem aiîntîm plat vreodată58, .. . (lacună) pleacă din oraş iar nişte particulari, contrar tu tu ro r vechilor obiceiuri, posedă lictori în Rom a şi pe Capitoliu. în to ată Italia se fac recrutări, se adună arm e, se iau bani de la m unicipii59, din tem ple, legile divine şi um ane sîn t învălm ăşite.

R Ă ZBO IU L

C IV IL.

C A R TEA

I

371

7 A flînd de aceste fapte, C aesar rosteşte o cuvîntare în faţa soldaţilor60. A m inteşte de nedreptăţile de totdea­ una ale duşm anilor faţă de el şi deplânge faptul că Pom ­ peius a fost atras de către aceştia şi în d ep ărtat de el61 din invidie şi p e n tru a-i distruge gloria, tocmai lui care fusese în totdeauna u n susţinător şi un a ju to r al lui Pom ­ peius în obţinerea de onoruri şi dem nităţi62. Se plânge de noul procedeu introdus în stat, acela ca d rep tu l de in te r­ cesiune tribuniciară63 să fie în fierat şi înăbuşit cu armele, d rept care în anii din ain te fusese restab ilit p rin arm e6''*. Sylla, deposedând puterea tribuniciară de toate d rep tu ­ rile65, îi lăsase totuşi lib ertatea d e intercesiune; Pom ­ peius, care p a re că i-a redat toate d rep tu rile pierdute, i le-a lu at de fap t şi pe cele pe care le m ai avea. Ori de câte ori s-a dat decretul ca „m agistraţii să aibă g rijă ca statul să nu sufere vreo ştirbire", form ulă şi h o tărîre a senatului p rin care poporul rom an e chem at la arme, aceasta s-a făcut în cazul prom ulgării unor legi dăună­ toare, a v reunui abuz din p artea tribunilor, a unei sece­ siuni populare sau cînd tem plele şi punctele strategice fuseseră ocupate. Dă ca exem plu faptele din tre c u t care au fost ispăşite cu pieirea lui S aturninus şi a Gracchilor66. în m om entul de faţă însă nu se făcuse şi nici m ăcar nu se plănuise ceva asem ănător; nu se prom ulgase nici o lege, nu se făcuse nici o încercare de a convoca poporul, nu avusese loc nici o secesiune. îndeam nă pe cei care sub com anda lui apăraseră cu succes tim p de nouă ani statul, câştigaseră m ai m ulte războaie, pacificaseră Întreaga G allic şi G erm ania67, să-i ap e re faim a şi dem nitatea în faţa duşm anilor. Ostaşii legiunii a X III-a68, care era de faţă şi pe care Caesar o chemase la Începutul tulburărilor în tim p ce celelalte nu se adunaseră încă, strigă cu toţii69 că sîn t gata să răzbune nedreptăţile făcute com andantului lor şi trib u n ilo r plebei. 8 Cunoscând voinţa soldaţilor, Caesar pleacă cu această legiune la A rim inum 70 şi acolo îi în tîlneşte pe tribunii plebei care se refugiaseră la el. Scoate din taberele de iarnă celelalte legiuni71 şi le porunceşte să-l urm eze. Tot acolo vine tîn ă ru l Lucius Caesar, al cărui tată era legatul lui Caesar72. Acesta, term inând de expus chestiunea pen-

3 72

C A ESA R

tru care venise, spune că are p en tru Caesar urm ătorul m esaj cu caracter particu lar din p artea lui Pom peius: „El vrea să se justifice în faţa lui Caesar p en tru ca acesta să nu considere o insultă personală ceea ce Pom peius a făcut p e n tru republică, fiindcă totdeauna el a pus in te­ resele statu lu i m ai presus de afacerile private. Caesar trebuie, p e n tru dem nitatea sa, să-şi alunge pornirea şi m înia şi să nu se înverşuneze în tr-a tît îm potriva duşm a­ nilor încît, sperând că îi loveşte pe ei, să lovească statul". Adaugă alte câteva lucruri d e acest fel îm preună cu dezvi­ novăţirea lu i Pom peius. Cam aceleaşi problem e şi în ace­ leaşi cuvinte tratează cu C aesar şi p retorul Roscius şi arată că Pom peius însuşi i le-a transm is. 9 Deşi era clar că acestea nu puteau să anihileze nedreptăţile comise, totuşi, deoarece găsise oameni potri­ viţi p en tru a transm ite lui Pom peius prin interm ediul lor ceea ce voia, îi roagă pe amîndoi, fiindcă i-au tran s­ m is m esajul lui Pom peius, să nu li se p ară prea greu să comunice şi doleanţele lui, m ai ales dacă p rin tr-o mică sforţare vor p utea să rezolve m ari neînţelegeri şi să scape de team ă întreaga Italie. P e n tru el onoarea a fost întotdeauna cel dintîi lucru, m ai însem nat decît însăşi viaţa73. L-a d u ru t fap tu l că i-a fost sm uls de către duş­ mani, spre dezonoarea lui, un privilegiu dat de poporul rom an74 şi că, luîndu-i-se com anda cu şase luni înainte de term en, este obligat să vină la Roma, cînd de fapt poporul decretase să se ţin ă seama de candidatura lui, chiar în absenţă, la alegerile ce u rm au să aibă loc75. To­ tuşi suportase cu calm, de dragul republicii, această lovi­ tu ră adusă onoarei lui; cînd trim isese scrisoarea către senat p rin care cerea ca toţi să depună com anda arm a­ telor, nu obţinuse nici m ăcar acest lucru. în toată Italia au loc recru tări, sîn t reţin u te două legiuni care i-au fost luate sub p rete x tu l războiului cu p ă rţii76; Rom a e sub arm e. încotro duc oare toate astea dacă nu spre propria lui pieire? Şi, totuşi, e gata să se înjosească în orice chip şi să suporte orice d e 'dragul republicii77. Pom peius tr e ­ buie să plece în provinciile sale, ei am îndoi să-şi dem o­ bilizeze arm atele, toată lum ea în Italia să depună arm ele, team a să dispară din Roma, lib ertatea com iţiilor şi orice

R Ă ZB O IU L

C IV IL:

CA RTEA

I

373

afacere publică să fie garan tată senatului şi poporului rom an78. P en tru ca acestea să se facă m ai uşor, în con­ diţii m ai sigure şi să se întărească cu jurăm înt, Pom ­ peius însuşi trebuie să vină m ai api’oape sau să accepte ca Caesar să se apropie de el; toate neînţelegerile să fie lăm urite p rin discuţii. 10 P rim ind solia, Roscius, în tovărăşit de Lucius Cae­ sar, vine la C apua79 şi găseşte acolo pe consuli şi pe Pom ­ peius80; le aduce la cunoştinţă doleanţele lui Caesar. După o deliberare, aceştia îi transm it lui Caesar, p rin interm e­ diul aceloraşi persoane, un răspuns în scris cu urm ăto­ ru l conţinut: Caesar să se întoarcă în Gallia, să se retragă din A rim inum , să-şi demobilizeze arm ata; dacă va face aceasta, Pom peius va pleca în Hispania. Pînă nu se vor încredinţa că Caesar îşi va respecta prom isiunile, consulii şi Pom peius nu vor în treru p e recrutările. 11 E ra nedreaptă condiţia ca Caesar să se retrag ă din A rim inum şi să se întoarcă în provincie, iar Pom peius să continue să stăpînească provincii şi legiuni care nu-i aparţin, să pretin d ă dem obilizarea arm atei lui Caesar, iar el să facă recru tări; să prom ită că se va duce în pro­ vincii, dar să nu i se fixeze ziua plecării, aşa încît, în caz că el nu va fi plecat pînă la term in area proconsulatului lui Caesar, să nu poată fi acuzat de încălcarea pro­ m isiunii. F ap tu l că nu fixa o dată p e n tru întrevedere şi nici nu prom itea că va veni risipea orice speranţă de pace. Caesar trim ite deci pe M arcus A ntonius cu cinci cohorte de la A rim inum la A rretium 81, iar el însuşi ră m îne la A rim inum cu două legiuni şi ia m ăsuri să se facă rec ru tă ri acolo; ocupă cu cîte o cohortă Pisaurum , Fanum şi Ancona82. 12 In tre tim p, inform at că pretorul T herm us83 stăpîneşte Iguvium 84 cu cinci cohorte, că întăreşte oraşul, dar că toţi iguvienii îi sînt binevoitori lui, trim ite acolo pe Curio cu trei cohorte pe care le avea la P isaurum şi la A rim inum . A flînd de apropierea acestuia şi îndoindu-se de starea de spirit a m unicipiului, T herm us îşi retrage cohortele din oraş şi fuge. în drum soldaţii îl părăsesc

374

C A ESA R

şi se întorc pe la casele lor. Curio ocupă Iguvium , sp re satisfacţia tu tu ro r locuitorilor85. Cînd află despre cele în­ tâmplate, bizuindu-se pe bunăvoinţa m unicipiilor, Caesar scoate din garnizoană cohortele legiunii a X III-a şi por­ neşte sp re A uxim um 86; oraşul era ocupat de A ttius87, care îşi introdusese cohortele în cetate şi făcea recru tări în întreg ţin u tu l Picenum 88, trim iţîn d peste tot senatori. 13 Auzind de apropierea lui Caesar, decurionii89 din A uxim um vin în n u m ăr m are la A ttius V arus şi-i arată că ei nu se fac judecători ai situaţiei, dar că nici ei, nici ceilalţi concetăţeni ai lor nu vor îngădui ca un com andant cum e Caius Caesar, cu atîtea m erite faţă de republică şi care a săvîrşit atîtea fapte vitejeşti, să fie oprit la zidurile oraşului; V arus să se gîndească m ai bine la viitor şi la prim ejdia care-1 am eninţă. S periat de vorbele lor, acesta scoate din oraş garnizoana pe care o adusese şi fuge. Urm ărindu-1, cîţiva soldaţi din avangarda lui Caesar îl obligă să se oprească. în tim pul încăierării, V arus e p ărăsit de ai săi; o p a rte a soldaţilor se înapoiază acasă, ceilalţi vin la Caesar; o dată cu ei e adus prizonier Lu­ cius Pupius, centurion prim ipil90, care avusese acelaşi grad înainte în arm ata lui Pom peius. Caesar însă laudă pe soldaţii lui A ttius, îl eliberează pe Pupius, aduce m ul­ ţum iri locuitorilor din A uxim um şi prom ite că-şi va am inti de fapta lor. 14 La vestea acestor întîm plări, o spaim ă a tît de m are cuprinse Roma, încît consulul Lentulus, care venise pen­ tru deschiderea vistieriei ca să scoată, conform hotărîrii senatului, bani p e n tru Pom peius, fugi din oraş îndată după deschiderea tezaurului sacru. Se to t zvonea că Caesar e din ce în ce mai aproape şi cavaleria lui va apărea din clipă în clipă. Pe L entulus l-a u rm at colegul său M arcellus şi num eroşi m agistraţi. Pom peius, plecat din oraş în aju n u l acelei zile, se îndrepta spre legiunile p rim ite de la Caesar, pe care le aşezase p e n tru iern at în A pulia91. R ecrutările din ju ru l Romei sîn t întrerupte, tu tu ro r li se pare că dincoace de Capua nim ic nu mai e sigur. Abia la Capua se liniştesc şi-şi revin şi instituie recrutarea coloniştilor care fuseseră aduşi acolo conform

RĂ ZBO IU L

CIVIL.

CA R TEA

I

375

legii Iulia92. A ducînd în for pe gladiatorii pe care Caesar îi avea acolo în şcoală, L entulus îi asigură că vor fi eli­ beraţi, le îm parte cai şi le porunceşte să-l urm eze. După aceea, sfă tu it de-ai săi — căci fapta îi era unanim dezaprobată — , îi îm părţi p e n tru pază la cetele de sclavi din Cam pania. 15 P ierin d din A uxim um , Caesar străbate întregul Picenum . Toate prefecturile acelor regiuni îl prim esc cu m are bunăvoinţă şi aju tă arm ata p rin toate mijloacele. Chiar de la Cingulum 93, cetate pe care o organizase şi o fortificase Labienus94 pe cheltuiala sa proprie, vin soli la Caesar şi-i prom it că-i vor îndeplini cu toată rîvna orice poruncă. El le cere soldaţi şi ei îi trim it. în tre tim p, legiunea a X H -a îl ajunge pe Caesar. Cu acestea două porneşte spre Asculum Picenum 95. C etatea aceasta era ocupată de L entulus S p in th er96 cu 10 cohorte97; aflînd de apropierea lui Caesar, el fuge din oraş şi, încercînd să ia cu sine trupele, e părăsit de o m are p arte din soldaţi. Răm as în m arş eu num ai cîţiva oameni, îl întîlneşte pe V ibullius R ufus98, trim is de Pom peius în ţin u tu l Pice­ num p e n tru a întări curajul oam enilor. Inform at de el despre ceea ce se întîm pla în Picenum , V ibullius îi ia soldaţii în prim ire, iar pe el îl concediază. De asem enea adună din regiunile învecinate cîte cohorte poate din cele recru tate de Pom peius; p rin tre acestea îl încadrează şi pe Luciiius H irru s" , care fugea din C am erinum 100 cu şase cohorte pe care le avusese acolo în garnizoană; în total realizează 13 cohorte. Cu ele ajunge în m arş fo rţa t în C orfinium 101 la Dom itius A henobarbus102 şi-l an u n ţă că Caesar se apropie cu două legiuni. Dom itius strînsese, la rîn d u l său, cam 20 de cohorte din A lba103, de la m arsi şi peligni, din ţin u tu rile vecine. 16 D upă ocuparea oraşului F irm u m 104 şi alungarea lui L entulus, Caesar ordonă să fie convocaţi soldaţii care îl părăsiseră pe acesta şi să se facă recrutarea. El însuşi, -după o zăbavă de o zi p e n tru aprovizionare, porneşte sp re Corfinium . Cînd ajunse acolo, cinci cohorte trim ise de Dom itius din oraş se străduiau să distrugă podul de peste rîu, care era la o d ep ărtare de circa 3 000 de paşi

376

CA ESA R

de cetate. După o lu p tă cu avangarda lui Caesar, soldaţii lui Dom itius sîn t respinşi de pe pod şi se retrag în cetate. Trecîndu-şi legiunile peste pod, Caesar se opreşte în faţa cetăţii şi îşi aşază tab ăra lîngă ziduri. 17 A flînd de lucrul acesta, Dom itius trim ite cu scri­ sori la Pom peius în Apulia, in schim bul unei m ari ră s­ plăţi, oam eni care cunosc locurile, ca să-l roage şi să-l convingă să-i vină în ajutor, căci, datorită îngustim ii lo­ cului, Caesar va putea fi uşor încercuit cu două a rm ate şi lipsit de posibilitatea de a se aproviziona. Dacă Pom ­ peius nu va face aceasta, se va pune în prim ejdie el însuşi îm preună cu m ai m ult de 30 de cohorte şi cu u n num ăr m are de senatori şi cavaleri rom ani. In tre tim p, încurajîndu-i pe ai săi, postează m aşini de război pe ziduri şi încredinţează fiecăruia p en tru pază cîte o parte din oraş; prom ite în adunare ostaşilor păm înt din pose­ siunile proprii, cîte 15 iugăre de fiecare soldat, iar centu­ rionilor şi reangajaţilor p artea cuvenită. 18 în tre tim p Caesar e a n u n ţa t că locuitorii oraşului Sulm o105, care se află la o d ep ărtare de 7 000 de paşi de Corfinium, doresc să i se supună, dar că sînt îm piedicaţi de senatorul Q uintus L ucretius106 şi de A ttius Paelignus, care stăpînesc cetatea cu o garnizoană de şapte cohorte, îl trim ite acolo pe M arcus A ntonius cu cinci cohorte din legiunea a X III-a. în d ată ce văzură steagurile noastre, sulm onienii deschiseră porţile şi ieşiră cu toţii, orăşeni şi soldaţi, în întîm pinarea lui Antonius, ovaţionîndu-1. L ucretius şi A ttius se aruncară de pe zid. Adus în fa ţa lui A ntonius, A ttius cere să fie dus la Caesar. în aceeaşi zi în care plecase, A ntonius se întoarce îm preună cu A ttius şi cu cohortele. Caesar incluse în arm ata sa aceste cohorte, iar lui A ttius îi dădu drum ul nevătăm at. în p ri­ m ele zile Caesar hotărî să întărească tab ăra cu fortifi­ caţii, să aducă provizii de la m unicipiile vecine şi să aştepte sosirea celorlalte trupe. Peste trei zile sosi la el legiunea a V III-a îm preună cu 22 de cohorte strînse în urm a noilor recru tări din G allia107 şi vreo 330 de călăreţi de la regele N orieului108. D upă venirea lor aşază o altă tabără de cealaltă p arte a cetăţii; com andant al acestei

R Ă ZB O IU L

C IV IL.

C A R TEA

I

377

tabere îl num eşte pe Curio. în zilele u rm ătoare ordonă încercuirea cetăţii cu un val şi cu fortăreţe. Cam pe cînd cea m ai m are p a rte a lucrării era gata, se întorc şi cei care fuseseră trim işi de Dom itius la Pom peius. 19 D upă citirea scrisorii, Dom itius spune în adunare un neadevăr, şi anum e că Pom peius va veni în scurtă vrem e cu ajutoare şi îi îndeam nă să nu-şi piardă curajul şi să pregătească orice poate fi de folos p e n tru ap ărarea cetăţii. El însă vorbeşte în ascuns cu cîţiva prieteni ai săi şi le ara tă că a lu at hotărîrea să fugă. Dar cum chipul iui Dom itius nu se potrivea cu vorbele şi cum făcea totul mai în spăim întat şi m ai n eh o tărît decît în zilele prece­ dente, cum p e n tru a lua o hotărîre, co n trar obiceiului său, vorbea prea m u lt cu ai săi în secret şi evita sfatu­ rile şi adunările oam enilor, lucrul nu a p u tu t fi acoperit şi ascuns m u ltă vrem e. Pom peius îi răspunsese că nu are de gînd să îm pingă prim ejdia la lim ita extrem ă, că nu la sfatul sau din voinţa lui se stabilise Dom itius la Corfinium ; oricum însă, dacă Dom itius va avea posibilitatea, să vină la el cu toate trupele. Asediul şi lucrările de încercuire ale cetăţii făceau însă imposibil acest lucru. 20 Cînd s-a descoperit planul lui Domitius, soldaţii care erau la C orfinium se adună la prim ul ceas al serii şi, p rin interm ediul trib u n ilo r m ilitari, al centurionilor şi al celor m ai respectaţi d intre ei, încep să se sfătuiască: sînt asediaţi de Caesar, lucrările de încercuire sîn t aproape gata, com andantul lor, Domitius, în care şi-au pus spe­ ran ţa şi încrederea cînd au răm as, are de gînd să fugă, părăsind totul, astfel că ei trebuie să se gîndească la propria lor salvare. M arsii nu se a ra tă la început de acord cu aceştia şi ocupă partea de cetate care li se părea cel m ai bine în tă rită; neînţelegerea d intre ei ia asem enea proporţii, încît sînt cît pe ce să pună m ina pe arm e şi să se încaiere; după p u ţin tim p totuşi, p rin interm ediul solilor trim işi dintr-o parte şi din alta, m arsii află ceea ce nu ştiau, şi anum e intenţia de fugă a lui Domitius. A tunci cu toţii în tr-u n singur gînd, aducîndu-1 pe Domi­ tius în fa ţa m ulţim ii, îl înconjură şi-l p u n sub pază; trim it d intre ei soli la Caesar să spună că sînt gata să

378

CA ESA R

deschidă porţile, să facă tot ce va porunci şi să i-1 p re ­ dea de viu pe Domitius. 21 Luînd cunoştinţă de aceasta, Caesar, deşi considera de cea m ai m are im portanţă să pună stăpînire cit m ai repede pe cetate şi să aducă cohortele la el în tab ără ca n u cum va ei să-şi schim be in ten ţia dacă a r prim i cum va daruri, vreo încurajare sau veşti false — căci adesea în tim pul războiului îm p reju rări neînsem nate dau naştere la m ari nenorociri — , dar, tem îndu-se totuşi ca n u cum va prin in trarea soldaţilor la vrem e de noapte, cînd îndrăz­ neala e m ai m are, să fie jefu it oraşul, îi laudă pe cei care veniseră şi-i trim ite din nou în cetate, ordonîndu-le să păzească porţile şi zidurile. El însuşi repartizează soldaţi la în tă ritu rile pe care poruncise să le facă, nu la anum ite intervale, cum se obişnuise în zilele trecute, ci în linie n e în treru p tă de stră ji şi posturi, ea să aibă legătură între ei şi să îm pînzească întreaga fortificaţie. T rim ite de ju r îm p reju r tribuni m ilitari şi prefecţi109 cu ordin să preîntîm pine nu num ai orice ieşire din cetate, ci să suprave­ gheze chiar pe indivizii izolaţi care a r fi ieşit pe furiş. Şi, în tr-ad ev ăr, nim eni n-a fost a tît de lin iştit şi de nepă­ sător încît să doarm ă în noaptea aceea. A şteptarea dezno­ dăm ântului e ra a tît de încordată, încît pe fiecare îl p u rta gîndul sau sufletul în alte direcţii: ce li se va întîm pla oare corfinienilor, lui Domitius, lui Lentulus, ce vor păţi ceilalţi, ce sfîrşit va avea fiecare. 22 Pe la stra ja a p a tra 110, Lentulus S pinther vor­ beşte de pe zid cu gărzile şi santinelele noastre, declarîn d că doreşte, dacă i se îngăduie, să se întîlnească cu Caesar. D îndu-i-se îngăduinţa, e lăsat să iasă din cetate, dar soldaţii lui Dom itius nu-1 părăsesc pînă cînd nu e adus în faţa lui Caesar. Cu acesta tratează despre salva­ rea sa, îl roagă, îl im ploră să-l cruţe, am inteşte de vechea lor prietenie, enum eră serviciile pe care i le făcuse Caesar, şi care erau în tr-a d e v ă r foarte m ari: d atorită lui Caesar ajunsese el în colegiul pontifical111, guvernase după p re­ tu ră provincia Hispania, fusese su sţin u t în candidatura p e n tru consulat. C aesar îi în tre ru p e discursul, afirm înd că nu a ieşit din provincia sa p e n tru a face r ă u 112, ci

RĂ ZBO IU L

C IV IL .

CARTEA

I

379

pentru a se apăra de loviturile duşm anilor, p e n tru a re ­ pune în d rep tu ri pe tribunii plebei alungaţi din oraş cu această ocazie şi p e n tru a-şi reda sieşi şi poporului ro ­ m an, asu p rit de o grupare de cîţiva inşi, lib e rta te a 113. R econfortat de vorbele lui Caesar, L entulus cere să i se îngăduie să se întoarcă în cetate: ceea ce obţinuse el p e n tru propria-i salvare va fi şi p e n tru ceilalţi o în tă­ rire a speranţei, căci unii sînt a tît de înspăim întaţi, încît se văd siliţi să ia h o tărîri dăunătoare vieţii lo r114. Q bţinînd această perm isiune, se retrage. 23 O dată cu zorile, Caesar porunci să fie aduşi la el toţi senatorii, fiii de senatori, trib u n ii m ilitari şi cavalerii rom ani. E rau cinci din ordinul senatorial: Lucius Domi­ tius, Publius L entulus Spinther, Lucius Caecilius [Spinther] R ufus115, evestorul Sextus Q uintilius V arus116 şi Lucius R ubrius; pe lîngă aceştia m ai erau fiul lui Domi­ tius, şi m ai m ulţi adolescenţi, precum şi un m are num ăr de cavaleri rom ani şi de decurioni,. pe care Dom itius îi chemase din m unicipii. Pe toţi aceştia, aducîndu-i în faţa lui, îi fereşte de insultele şi ocările soldaţilor; le ţine o scurtă cuvîntare în care regretă că o p arte din ei nu i-au fost recunoscători p e n tru serviciile deosebit de m ari faţă de ei. îi lasă să plece cu toţii nevătăm aţi. Sum a de 6 000 000 de sesterţi pe care o adusese Dom itius şi o de­ pusese în tezaurul public, oferită lui de către duum v irii117 corfinieni, o restitu ie lui D om itius118, ca să nu p ară m ai cum pătat în ce priveşte viaţa oam enilor decît în p rivinţa banului, deşi era clar că banii aceia erau pu­ blici şi că Pom peius îi dăduse p en tru plata soldei. Ordonă soldaţilor lui Dom itius să depună jurăm ântul de credinţă faţă de el; în aceeaşi zi ridică tab ăra şi, în m arş regle­ m en ta r119, după şapte zile de întîrziere la Corfinium, străbătînd ţin u tu rile m arrucinilor, fren tan ilo r şi ale larinaţilo r120, ajunge în Apulia. 24 Aflînd de faptele petrecute la Corfinium , Pom peius pleacă din Luceria la Canusium şi de acolo la B rundisium 121. O rdonă să se adune la el de pretutindeni toate trupele provenite din noile recrutări; înarm ează pe sclavi122 şi pe păstori şi le îm parte cai; în felul acesta îşi

380

CA ESAR

recrutează cam 300 de călăreţi. P re to ru l Lucius M an­ liu s123 fuge din Alba cu şase cohorte, p retorul R utilius L upus124 din T arracin a125 cu trei; acestea, văzînd în de­ p ă rta re cavaleria lui Caesar condusă de Vibius Curius. părăsesc pe pretor, tran sp o rtă stindardele la C urius şi trec de p artea lui. La fel, pe alte drum uri, unele cohorte dau peste coloana lui Caesar, altele peste cavalerie. Este prins şi adus în faţa lui Caesar N um erius M agius din C re­ mona, praefectus fa b ru m m în arm ata lui Pom peius. Pe acesta Caesar îl trim ise cu urm ătoarea solie la Pom peius: „ P e n tru că pînă atunci nu au avut posibilitatea să aibă o întrevedere, cum ei însuşi va veni la B rundisium 127, e în interesul republicii şi al salvării comune ca el să stea de vorbă cu Pom peius; nu acelaşi rezu ltat se obţine dacă tra ­ tativele se fac p rin interm ediul altora şi la m are distanţă, sau dacă toate condiţiile sînt discutate d ire c t'1. 25 D upă ce trim ite această solie, Caesar vine la B run­ disium eu şase legiuni: trei de veterani, iar celelalte re a ­ lizate din noua recru tare şi com pletate pe d ru m 128; co­ hortele lui D om itius le trim isese im ediat din Corfinium în Sicilia. Totodată află că cei doi consuli au plecat la D yrrachium 129 cu o m are p a rte din a rm a tă 130, iar Pom ­ peius a răm as la B rundisium cu 20 de cohorte. N u putea şti exact dacă Pom peius a răm as acolo p e n tru a stăpini Brundisium , ca să aibă m ai uşor în m înă întreaga M are A driatică de la extrem ităţile Italiei şi pînă în regiunile Greciei şi să poată conduce războiul din am îndouă părţile, sau dacă răm ăsese acolo din lipsă de corăbii. Tem îndu-se ca nu cum va Pom peius să ia h otărîrea de a părăsi Ita ­ lia 131, institui blocarea ieşirilor şi îm piedicarea activităţii din po rtu l B rundisium . P lanul lucrărilor era urm ătorul: pe acolo pe unde g u ra portului e ra m ai îngustă, se a ru n ­ cau de pe ţărm din am îndouă părţile grăm ezi de m ateria] de îndiguire, căci în locul acela m area n u era adîncă. Mai departe însă, cum digul nu m ai rezista din cauza adîncimii apei, erau postate plute cu latu ra de 30 de picioare, puse cîte două pornind de la îndiguire, fixate cu cîte p a tru ancore la fiecare din cele p a tru colţuri, ca să nu fie m iş­ cate de valuri. După aşezarea şi consolidarea acestora se adăugau alte plute de aceeaşi m ărim e, care se acopereau

RĂ ZBO IU L

C IV IL .

CA RTEA

I

381

cu p ăm înt şi m ateriale de construcţie p e n tru a uşura po­ sibilitatea de m işcare pe ele în vederea apărării; în faţă şi în am bele p ărţi acestea erau protejate cu în g rădituri şi parapete; la fiecare grup de p a tru plute se ridica un tu rn de două etaje, ca să poată fi apărate mai uşor de atacu­ rile corăbiilor sau de incendii. 26 îm potriva acestora, Pom peius echipă corăbiile grele de m arfă pe care le capturase în portul Brundisium . Pe ele ridică tur nuri de trei etaje şi, încărcîndu-le cu num e­ roase m aşini de război şi cu tot soiul de proiectile, le porni îm potriva construcţiilor lui Caesar ca să-i sfărîm e plutele şi să-i învălm ăşească lucrările. A stfel în fiecare zi aveau loc ciocniri, în care adversarii îşi aruncau de de­ p arte pietre, săgeţi şi alte proiectile. Caesar însă, cu toate că făcea toate acestea, considera că nu trebuie să renunţe la propunerile de pace şi e ra foarte m ira t de ce Magius, pe care îl trim isese cu solie la Pom peius, nu se m ai în ­ torcea132. Cu toate că această acţiune în trep rin să de atîtea ori îi m icşora elanul şi îi întîrzia hotărîrile, continua să socotească totuşi că trebuie perseverat cu orice p re ţ în această direcţie. Deci trim ite pe C aninius R ebilus133, rudă şi p rieten cu Scribonius Libo134, ca sol p e n tru tra tativ e la acesta; îl însărcinează să-l îndem ne pe Libo să negocieze pacea; Caesar cere în prim ul rînd o convorbire cu Pom ­ peius şi ara tă că e pe deplin încred in ţat că, dacă i se va oferi această posibilitate, se va reuşi, p rin tr-u n acord echitabil, să se ren u n ţe la luptă. O m are p a rte de glorie şi consideraţie p en tru această faptă îi va reveni lui Libo dacă, p rin interm ediul şi acţiunea lui, războiul va înceta. D upă convorbirea cu Caninius, Libo se duce la Pom peius. P u ţin mai tîrziu însă an u n ţă că cei doi consuli lipsesc şi că fără ei nu poate fi vorba de o întrevedere. A stfel Cae­ sar se vede nevoit să renunţe, în sfîrşit, la un lucru în­ cercat zadarnic de atîtea ori, şi să treacă la luptă. 27 Cînd, după nouă zile de m uncă, aproape jum ătate din construcţiile lui Caesar erau term inate, corăbiile tri­ mise de consuli de la D yrrachium , unde transportaseră prim a parte a arm atei, se întorc la Brundisium . Pom peius, fie speriat de lucrările lui Caesar, fie p e n tru că hotărîse

382

CA ESA R

de la început să părăsească Italia, odată cu venirea coră­ biilor începu să pregătească plecarea; p e n tru a în tîrzia m ai m u lt atacul lui Caesar, ca nu cum va ch iar în m om en­ tu l plecării soldaţii să se năpustească în oraş, zideşte por­ ţile, fortifică pieţele publice şi cartierele m ărginaşe, sapă şan ţu ri de-a curm ezişul străzilor şi înfige în ele ţăru şi şi pari ascuţiţi. Pe acestea le acoperă apoi cu lese uşoare şi cu p ăm în t135. In tră rile în p o rt şi cele două dru m u ri care duceau spre el din afara zidurilor le îm pînzeşte cu bîm e m ari înfipte în păm înt şi foarte ascuţite. D upă term in a­ rea acestor lucrări porunceşte soldaţilor să se îm barce în tăcere pe corăbii şi dispune pe zid şi tu rn u ri, la intervale m ari, soldaţi uşor înarm aţi d intre reangajaţi, arcaşi şi prăştieri. P e aceştia hotărăşte să-i rechem e la u n sem nal anum it, după ce toţi ostaşii se vor fi îm barcat pe corăbii, şi lasă p e n tru ei în tr-u n loc sigur am barcaţii repezi136. 28 Locuitorii oraşului Brundisium , revoltaţi de ne­ d reptăţile soldaţilor pom peieni şi chiar de jignirile lui Pom peius însuşi, favorizau acţiunile lui Caesar. A flînd de plecarea lui Pom peius după agitaţia soldaţilor ocupaţi cu pregătirea ei, începură cu toţii s-o sem nalizeze de pe aco­ perişuri. Inform at de ei, C aesar ordonă şă se pregătească scări şi soldaţii să se înarm eze p e n tru a nu scăpa posibi­ litatea de a trece la acţiune. La căderea nopţii137, Pom ­ peius porneşte corăbiile. Cei puşi de pază pe ziduri sînt chem aţi la sem nalul convenit şi aleargă la corăbii pe d ru ­ m ul ştiut. Soldaţii lui Caesar, p unînd scări, escaladează zidurile, dar, avertizaţi de locuitorii oraşului să se fe­ rească de capcane şi de tran şee138, se opresc şi, conduşi de aceştia pe u n drum lung şi ocolit, ajung la port, unde opresc şi capturează cu aju to ru l bărcilor şi lu n trilo r două corăbii cu soldaţi, care se prinseseră în digul lui Caesar. 29 Caesar, deşi îşi dădea foarte bine seam a că dacă spera să încheie operaţiile m ilitare treb u ia să adune co­ răbii şi, trecînd m area, să-l urm ărească pe Pom peius îna­ inte ca el să se întărească cu ajutoare de peste m are, to­ tuşi se tem ea de tim pul prea m are p ierd u t în tr-o astfel de acţiune, deoarece Pom peius, strîngînd toate navele, tăiase posibilitatea de a fi urm ărit. N u-i răm înea decît să

RĂ ZBO IU L

C IV IL.

CA RTEA

I

383

aştepte corăbiile din regiunile m ai în depărtate ale Galliei, Pioenului şi ale strîm to rii139. Din pricina anotim pului140, acest lucru era de lungă du rată şi greu de realizat. Caesar nu voia însă ca în absenţa lui să fie în tă rită credinţa faţă de Pom peius a vechii a rm ate ca şi a celor două H ispan ii141 (dintre care una îi era obligată aceluia p rin m ari servicii)142, să se pregătească ajutoare şi cavalerie şi să se încerce atragerea Galliei şi a Italiei. 30 Şi astfel, ren u n ţîn d deocam dată la gîndul u rm ă­ ririi lui Pom peius, se h otărăşte să plece în H ispania şi po­ runceşte duum virilor din toate m unicipiile să strîngă co­ răbii şi să se îngrijească a le trim ite la Brundisium . Pe legatul V alerius143 îl trim ite în S ardinia cu o singură le­ giune, pe p ropretorul Curio în Sicilia cu trei legiuni144; tot lui îi ordonă să treacă arm ata în A frica după ce va fi cucerit Sicilia. S aid in ia era guvernată de M arcus C otta145, iar Sicilia de M arcus Cato; Africa, în urm a tragerii la sorţi, trebuia să-i rev in ă lui T ubero146. Locuitorii oraşului C aralis147, îndată ce auziră că V alerius e trim is la ei, în a­ inte de plecarea acestuia din Italia, alungă din oraş din proprie iniţiativă pe Cotta. Înspăim întat, căci înţelegea că toată provincia are aceleaşi sentim ente fa ţă de el, Cotta fuge din Sardinia în Africa. în Sicilia, Cato refăcea coră­ biile vechi de război şi poruncea cetăţilor să-i aducă nave noi. Toate acestea le făcea cu m are febrilitate. P rin tre locuitorii din Lucania şi B ru ttiu m 148 făcea, p rin trim işii săi, recru tarea cetăţenilor rom ani149 şi pretindea u n n u m ăr anum it de cavaleri şi pedestraşi de la cetăţile Siciliei. Cînd lucrurile erau aproape gata, aflînd de apropierea lui Curio,- se plînge în adunare că a fost p ărăsit şi tră d a t de Cnaeus Pom peius, care începuse u n război in u til150 în trun m om ent de totală nep reg ătire şi care, în tre b at de el şi de alţii în senat, afirm ase cu tărie că a rîn d u it şi a pus totul la oale în vederea războiului. D upă ce se plînge de acestea în adunare, fuge din provincie151. 31 Deoarece găsise provinciile fără guvernator, Vale­ rius pătru n d e cu arm atele în Sardinia, iar Curio în Sici­ lia. Cînd T ubero ajunse în Africa, îl găsi în provincie ca g uvernator pe A ttius Varus: acesta, pierzîndu-şi cohortele

384

C A ESA R

la A uxim um , după cum am a ră ta t mai sus152, ajunsese după o fugă n e în treru p tă în Africa şi, găsind-o p ă ră ­ s ită 153, o ocupase din proprie iniţiativă; făcînd recrutări, adunase două legiuni, căci cunoaşterea oam enilor şi a lo­ curilor şi obişnuinţa cu provincia -— cu cîţiva ani înainte o guvernase ca p ropretor — îl aju taseră să găsească m ij­ loace p e n tru a întrep rin d e aceasta. Pe Tubero, care ve­ nea cu corăbiile la U tica154, îl îm piedică să in tre în port şi în oraş şi n u-i perm ite nici m ăcar să-şi debarce fiul bolnav, ci îl constrînjge să ridice ancora şi să plece de acolo. 32 D upă toate acestea, Caesar, profitînd de tim pul ră ­ m as p e n tru a da posibilitate soldaţilor să se odihnească, îşi duce a rm ata în m unicipiile cele m ai ap ro p iate155; el însuşi pleacă spre R om a1-56. A dunînd sen atu l157, enum eră ned rep tăţile adversarilor săi: arată că el nu ceruse nici o funcţie extraordinară, ci, aşteptînd să vină tim pul sorocit consulatului158, se m ulţum ise cu un lucru accesibil tu tu ­ ro r cetăţenilor. Cu toată opoziţia duşm anilor săi şi a lui Gato, oare se îm potrivea din răsp u teri şi tărăgănase dis­ cuţiile, după un vechi obicei oratoric, tim p de zile în ­ tregi159, cei 10 tribuni ai plebei propuseseră să se ţină socoteală de candidatura lui în absenţă, chiar în vrem ea consulatului lui Pom peius160; dacă acesta nu fusese de acord, de ce îngăduise să se facă propunerea? Dacă fusese de acord, de ce îl îm piedicase să se folosească de o favoare acordată de popor161? A rată răbdarea de care dăduse do­ vadă cînd eeruse el însuşi dizolvarea arm atelor, saerificîndu-şi astfel propria funcţie şi onoare. Dem onstrează înverşunarea duşm anilor săi care refuzau să facă ceea ce ei cereau de la alţii şi p referau ca m ai degrabă totul să fie dat peste cap decît să ren u n ţe la p u tere şi la arm ate. V orbeşte de n edreptatea de a i se lua legiunile, de cru­ zim ea şi de îndrăzneala nem aipom enită în restrîngerea drep tu rilo r trib u n ilo r plebei162. A m inteşte de propunerile făcute de el, de cererile de tra tativ e refuzate. F aţă de toate acestea îi îndeam nă şi le cere să susţină sta tu l şi să-l guverneze îm preună cu el. Dacă ei evită aceasta din team ă, el nu se va feri de g reu tate şi va adm inistra sin­ g u r republica163. Spune că trebuie să se trim ită soli la

RĂ ZBO IU L

C IV IL.

CARTEA, I

385

Pom peius în vederea unui acord şi că el nu se sperie de cele ce afirm ase Pom peius în senat cu p u ţin înainte, şi anum e că trim iterea de soli dem onstrează au to ritatea atrib u ită celor cărora le sîn t trim işi şi team a celor ce-i trim it. Acesta este sentim entul unui suflet m ăru n t şi lipsit de tărie. El însă, aşa cum se străduise să fie prim ul prin faptele de arm e, tot astfel v rea să fie m ai presus şi prm respectul faţă de legi şi spiritul de dreptate. 33 S enatul aprobă propunerea de a trim ite soli; nu aveau însă pe cine să trim ită, căci, m ai ales de frică, fie­ care refuza sarcina am basadei. Pom peius, plecînd din oraş, spusese în senat că v a pune pe aceiaşi plan pe cei ce vor răm îne la Rom a cu cei ce se vor afla în tab ă ra lui Cae­ sar164. A stfel tre i zile trec în dispute şi justificări. C hiar trib u n u l plebei Lucius M etellus e corupt de duşm anii lui Caesar să tărăgăneze această acţiune şi să îm piedice ca toate celelalte pe care le hotărîse să fie în fă p tu ite 165. A flînd de intenţiile acestuia, Caesar, după cîteva zile r i­ sipite zadarnic, p e n tru a nu pierde şi restul tim pului, lă­ sând neîndeplinite cele ce hotărâse166, pleacă din Rom a şi vine în Gallia U lterior. 34 Cînd ajunge acolo, află că Vibullius Rufus, care fusese p rin s la C orfinium cu puţine zile înainte şi pe care el însuşi îl eliberase167, a fost trim is de Pom peius în Hispania; că Dom itius plecase p e n tru a ocupa M assilia168 cu şapte corăbii uşoare, strînse de la p articulari la Igilium şi în Cosanum 169 şi echipate cu sclavi, liberţi şi coloni de-ai săi; că fusese trim isă înainte la M assilia o delegaţie de tineri nobili m assilieni pe care Pom peius, plecînd din Roma, îi îndem nase să n u uite, de dragul noilor acte de bunăvoinţă ale lui Caesar, vechile lui servicii făcute lo r170. După prim irea acestui m esaj, m assilienii închiseseră por­ ţile în faţa lui Caesar; chem aseră la ei pe albiei, neam b a rb a r care locuia în m unţii de pe lîngă M assilia şi care le era de m u lt credincios, aduseseră grîne din regiunile învecinate şi de la toate punctele întărite, instalaseră în oraş ateliere de fabricare a arm elor, refăceau zidurile, porţile, flota. 25 —Războiul gallic

386

C A ESA R

35 Caesar cheam ă la el pe cei 15 fru n taşi ai Massiliei171. T ratează cu ei p e n tru a evita ca începutul războiu­ lui să pornească de la m assilieni: ei treb u ie să fie călă­ uziţi — le spune Caesar — de au to ritatea întregii Italii şi nu să se supună voinţei unui singur om 172. A m inteşte şi alte lucruri pe care le considera bune p e n tru a le trezi gînduri m ai sănătoase. Delegaţii relatează acasă cuvîntarea sa şi din îm puternicirea senatului îi răsp u n d lui Cae­ sar urm ătoarele: ei înţeleg că poporul rom an e îm p ărţit în două; nu e nici de autoritatea, nici în pu terea lor să discearnă care p a rte ap ă ră cauza cea m ai dreaptă. Con­ ducătorii celor două partide sîn t Cnaeus Pom peius şi Caius Caesar, patroni ai cetăţii lo r173, d in tre care u n u l le-a dat p rin ho tărîre publică terito riile volcilor arecom ici174 şi ale helviilor175, iar celălalt le-a m ărit v eniturile şi le-a d at ca trib u ta ri pe sally i176, pe care i-a învins în război. Din această cauză, în faţa unor binefaceri egale, ei trebuie să aibă o atitudine egală şi să nu aju te pe nieiu n u l d in tre ei îm potriva celuilalt sau să-l prim ească în oraş ori în port. 36 Cît tim p în tre ei sînt discutate acestea, Dom itius ajunge cu corăbiile la M assilia, este p rim it şi pus în fru n ­ tea oraşului şi i se încredinţează com anda în conducerea războiului177. La porunca lui m assilienii trim it flotă peste tot; capturează de oriunde pot corăbii de m arfă şi le aduc în port, unde pe cele slab înzestrate cu bare de fier, lem ­ nărie şi echipam ent le folosesc p e n tru înarm area şi re fa ­ cerea celorlalte; griul, a tît cît s-a găsit, e ad unat în tr-u n g rîn ar public; celelalte m ărfu ri şi provizii sînt păstrate în vederea u nui eventual asediu. J ig n it de necinstea lor, Caesar aduce tre i legiuni la M assilia. Porunceşte să se aducă tu rn u ri şi barăci p e n tru asedierea oraşului, să se construiască la A relas178 12 nave de război, care sînt fă­ cute şi înarm ate în 30 de zile din m om entul în care a fost tăia t lem nul de construcţie. Ele sînt aduse la Massi­ lia şi în fru n te a lor este pus Decimus B ru tu s179, iar lega­ tu l Caius T rebonius180 e lăsat la M assilia p e n tru a con­ duce asediul. 37 Cît tim p pregăteşte şi organizează aceste lu­ cruri, Caesar trim ite înainte pe legatul Caius F ab iu s181

RĂ ZBO IU L

CIV IL.

CA R TEA

I

387

în H ispania cu tre i legiuni, pe care le aşezase p e n tru ier­ n at la N arbo182 şi în îm prejurim i, şi-i ordonă să ocupe cu repeziciune trecătorile din Pirinei, care atunci erau stăpînite de garnizoanele legatului Lucius A fran iu s183. Porunceşte celorlalte legiuni, care iern au în locuri mai îndepărtate, să le urm eze. Fabius, acţionînd cu rapidi­ tate conform ordinului, în lă tu ră garnizoana din strîm toare şi porneşte în m arş fo rţa t spre arm ata lui Afranius. 38 La venirea lui Lucius V ibullius R ufus184, despre care am a ră ta t că fusese trim is de către Pom peius în His­ pania, legaţii lui Pom peius — A franius, P e tre iu s185 şi Vairro186, d in tre care prim ul d eţinea H ispania C iterior187 cu tre i legiuni, al doilea H ispania U lterior de la lan ţu l m unţilor Castulo188 până la A nas189 cu două legiuni, cel de-al treilea de la Anas, ţin u tu l v etto n ilo r190, şi L usita­ n ia191 cu acelaşi n u m ăr de legiuni — îşi îm p art în tre ei sarcinile: P etreius trebuie să vină din Lusitania, p rin ţi­ n u tu l vettonilor, cu toate arm atele la A franius, ia r V arro să supravegheze întreaga H ispania U lterior cu legiunile pe care le avea. D upă ce acestea fu ră puse la cale, P e­ treius ceru să i se dea călăreţi şi tru p e auxiliare din în­ treaga Lusitanie, ia r A franius din C eltiberia192, de la cantab ri193 şi de la toţi barbarii de pe lângă ocean. D upă ce strînge arm ată, P etreius vine cu repeziciune la A franius p rin ţin u tu l v ettonilor şi de com un acord hotărăsc să pornească războiul la Ilerd a194, datorită poziţiei favora­ bile a locului. 39 D upă cum s-a a ră ta t m ai sus, legiunile lui A franius erau în n u m ăr de trei, ale lui P etreius două şi, pe lingă acestea, cohortele în arm ate cu scutum din Hispa­ nia Citerior şi cu caetram din H ispania U lterior, cam 30196, ia r în plus aproxim ativ 5 000 de călăreţi din amân­ două provinciile. Caesar trim isese în H ispania şase le­ giuni; trupele auxiliare cuprindeau 6 000 de pedestraşi, 3 000 de călăreţi pe care îi avusese în toate războaiele anterioare, şi din Gallia, pe care o pacificase197, u n n u ­ m ăr egal, obţinut p rin chem area nom inală a celor mai nobili şi mai viteji luptători din toate cetăţile; se găseau aici 2 000 de oameni, cei mai buni d intre aq u itan ii198 şi

388

C A ESA R

m untenii care se învecinează cu provincia G a llia . . . (lacună). A uzise199 că Pom peius se în d reap tă cu legiunile p rin M auretania sp re H ispania şi că în curând va sosi acolo. Pe dată îm prum ută bani de la tribunii m ilitari şi centu­ rioni şi-i îm părţi arm atei. P rin această faptă obţinu două lucru ri: îşi ataşă pe centurioni p rin datoria contractată şi cîştigă p rin dărnicie bunăvoinţa soldaţilor. 40 Fabius încerca să atragă bunăvoinţa cetăţilor p rin scrisori şi soli. C onstruise două poduri peste rîu l Sicoris'200, la distanţă de 4 000 de paşi unul de altu l201. Pe aceste poduri trim itea de obicei după furaje, căci ceea ce găsise de p artea aceasta a rîu lu i fusese consum at în zilele anterioare. Cam acelaşi lucru şi din aceeaşi cauză îl fă ­ ceau conducătorii arm atei pom peiene şi adeseori se cioc­ n eau în tre ei în lupte de cavalerie. Odată, cînd după obi­ ceiul zilnic, păzind pe cei ce strîngeau furaje, două le­ giuni ale lui Fabius trecuseră rîu l pe podul m ai apropiat, urm ate fiind de bagaje şi de întreaga cavalerie, podul se n ăru i dintr-o dată din pricina p uterii v în tu lu i şi a creş­ terii apelor, astfel că restu l m ulţim ii de călăreţi se văzu cu d rum ul tăiat. P etreius şi A franius află de aceasta după grăm ezile de b îrne şi de îm p letituri duse de rîu; im ediat A franius trece pe podul său, pe care îl avea aproape de oraş şi de tabără, p a tru legiuni şi întreaga cavalerie şi se năpusteşte îm potriva celor două legiuni ale lui Fabius. La vestea venirii lui, Lucius Plancus202, care conducea legiunile, constrîns de nevoie, ocupă u n loc m ai înalt şi îm parte arm ata în două părţi, aşezînd-o în două linii de bătaie în direcţii opuse, ca să nu poată fi înconjurat de cavalerie. D ispunîndu-le astfel, rezistă cu u n n u m ăr inegal de soldaţi atacurilor violente ale legiu­ nilor şi cavaleriei. în tim pul atacului cavaleriei, am bele tabere zăresc în depărtare steagurile a două legiuni pe care Caius Fabius le trim isese pe podul celălalt în a ju ­ toru l alor noştri, băn u in d că se va întîm pla ceea ce avu­ sese loc, că şefii duşm ani se vor folosi de ocazia prielnică o ferită de soartă, p e n tru a-i zdrobi pe ai noştri. La veni­ rea lor, lu p ta se în treru p se şi fiecare îşi duce legiunile înapoi în tabără.

R Ă ZB O IU L

CIV IL.

CA RTEA

389

41 După două zile203, Caesar, cu 900 de călăreţi pe care şi-i păstrase d rep t gardă, ajunge în tabără. Podul care fusese ru p t de fu rtu n ă era aproape refăcut; el po­ runci să fie term in at în tim pul nopţii. D upă ce cercetează poziţia locului, lasă şase cohorte de pază la pod şi la ta ­ b ără îm preună cu toate bagajele şi a doua zi porneşte cu toate trupele în linie trip lă de bătaie204 spre Ilerda, se opreşte lîngă tab ăra lui A franius şi acolo, zăbovind cîtva tim p gata de luptă, oferă b ătălia în cîm p deschis. Cu acest prilej, A franius scoate trupele şi le aşază în m ijlo­ cul colinei, lîngă tabără. Cînd Caesar îşi dădu seam a că A franius stă pe loc ca să n u angajeze lupta, porunci să se aşeze tab ăra cam la 400 de paşi de poalele m un­ telui şi, p e n tru ca soldaţii să nu se team ă în tim pul lu ­ crului de un atac n eaştep tat al duşm anului şi să fie îm ­ piedicaţi să lucreze, nu perm ise să se întărească tabăra p rin tr-u n val, căci a r fi ieşit în relief şi s-a r fi văzut de departe, ci ordonă să se sape u n şanţ de 15 pi­ cioare în p artea dinspre duşm an. P rim a şi a doua linie de bătaie răm ânea în arm ată aşa cum se form ase la în ­ ceput; în spatele acestora, a tre ia linie de luptă făcea pe ascuns lucrarea. A stfel toată fortificaţia fu term inată înainte ca A franius să înţeleagă că ei îşi întăresc ta ­ băra. S eara Caesar îşi aşază legiunile în spatele tranşeei şi acolo petrece noaptea gata de luptă. 42 A doua zi continuă să ţină arm ata la adăpostul şanţului şi, p e n tru că m aterialu l de construcţie trebuia cău tat prea departe, h otărăşte deocam dată acelaşi fel de fortificaţii, dă fiecărei legiuni de în tă rit cîte o latură a taberei şi ordonă să se sape şan ţu ri de aceeaşi m ărim e; celelalte legiuni, uşor înarm ate, sînt aşezate cu faţa spre duşm an. A franius şi Petreius, p en tru a provoca panică şi a îm piedica lucrările, îşi aduc trupele la poalele m un­ telui şi încep hărţuiala. D ar Caesar nu în treru p e m unca, încrezîndu-se în paza celor trei legiuni şi în adăpostul şanţului. Aceia, după o întîrziere nu p rea m are şi fără a înainta prea m u lt de la poalele colinei, îşi aduc trupele înapoi în tabără. în a treia zi, C aesar întăreşte tab ăra cu un val şi ordonă să fie aduse la el celelalte cohorte, pre-

390

C A ESA R

cum şi bagajele pe care le lăsase în tab ăra de mai îna­ inte. 43 în tre oraşul Ilerda şi colina cea m ai apropiată pe care îşi aveau tab ăra P etreius şi A franius se afla o cîm pie de circa 300 de paşi şi cam în m ijlocul acestui teren o m ovilă nu p rea înaltă. Caesar era în cred in ţat că, dacă a r ocupa-o şi a r întări-o, le-ar tăia drum ul adversarilor spre oraş, spre pod şi spre toate depozitele de provizii pe care le adunaseră în cetate. N ădăjduind că va obţine aceasta, scoate din tab ără trei legiuni şi, aşezîndu-le în linie de bătaie în tr-u n loc potrivit, ordonă antesignanilor205 unei singure legiuni să pornească înainte şi să ocupe movila aceea. A cţiunea e repede aflată şi cohortele lui A franius care staţionau în faţa taberei sînt trim ise pe un drum m ai scurt p e n tru ocuparea aceluiaşi loc. Se încinge lupta şi, p e n tru că afranienii ajunseseră prim ii la m ovilă, ai noştri sînt respinşi şi siliţi de noile în tă riri sosite să în ­ toarcă spatele şi să se retrag ă spre steagurile legiunilor. 44 Felul de lu p tă al soldaţilor acelora era că năvă­ leau cu m are avînt, puneau stăpînire cu îndrăzneală pe poziţie şi nu-şi p ă stra u cu prea m are g rijă şirurile, luptînd îm prăştiaţi ici şi colo, iar dacă erau prim ejduiţi nu socoteau ruşinos să întoarcă spatele şi să părăsească po­ ziţia, obişnuiţi cu felul de lu p tă al lusitanilor şi al celor­ lalţi barbari; se întîm plă adesea ca orice soldat care a stat m ai m u lt în v reu n loc să acţioneze m ai ales după obiceiul din acele regiuni. Acest sis.tem i-a d e ru ta t pe ai noştri, neobişnuiţi cu u n asem enea fel de luptă; căci li se p ărea că sîn t înconjuraţi dinspre p artea descoperită de cei ce se n ăp u steau spre ei în dezordine; ei socotiseră că trebuie să-şi păstreze ordinea de luptă, să nu se de­ părteze de steaguri şi să nu părăsească locul ocupat fără vreo pricină tem einică. A şadar, la învălm ăşeala antesig­ nanilor, legiunea care staţiona în aripa aceea nu şi-a păs­ tra t poziţia şi s-a retras pe colina cea m ai apropiată. 45 Văzînd aproape toată linia de bătaie înspăim întată, contrar aştep tărilo r lui şi obiceiului soldaţilor, Caesar, încurajîndu-i pe ai săi, aduce în aju to r legiunea a IX -a;

R Ă ZB O IU L

C IV IL.

CA R TEA

I

391

stăvileşte în aintarea duşm anului care îi urm ărea cu în­ drăzneală şi înverşunare pe ai noştri şi-l constrînge să întoarcă spatele, să se retrag ă spre oraşul Ilerda şi să se oprească lingă ziduri. D ar ostaşii legiunii a IX-a, plini de elan, fiindcă voiau să repare paguba suferită, urm ă­ rin d cu tem eritate pe cei ce fugeau to t m ai departe, ni­ m eresc in tr-u n loc dezavantajos şi ajung la poalele m un­ telui pe care era 'aşezată cetatea Ilerda. Cînd încercară să se retrag ă de aici, duşm anii începură să-i hărţuiască de pe o înălţim e. Locul era stîneos şi a b ru p t în am îndouă p ărţile şi se întindea în lăţim e a tît cît încăpeau trei cohorte în linie de bătaie, încît n u se puteau trim ite nici ajutoare din p ă rţi şi nici călăreţii nu puteau fi de v reu n folos celor aflaţi în impas. D inspre oraş locul se întindea aplecat în p an tă lină pe o lungim e de circa 400 de paşi. Pe acesta îl ocupaseră ai noştri cînd, m inaţi de înverşunare, înaintaseră cu nesocotinţă; acum se lu p ­ tau în acest loc nefavorabil a tît p rin îngustim ea lui, cît şi p rin faptul că se opriseră chiar la poalele m untelui, aşa încît nici o săgeată duşm ană nu lovea în gol. Şi to­ tuşi se întreceau în vitejie şi dîrzenie, în d urînd toate lo­ viturile. T rupele duşm anilor sporeau, şi din tabără, prin oraş, erau trim ise m ereu cohorte p e n tru a înlocui cu oş­ teni noi pe cei obosiţi. Caesar era silit să facă acelaşi lu ­ cru, trim iţîn d cohorte noi ca să-i poată retrage pe cei sleiţi de puteri. 46 D upă o astfel de luptă de cinci ore fără în tre ru ­ pere, cînd ai noştri erau to t m ai copleşiţi de m ulţim ea duşm anilor, după ce-şi consum ară toate săgeţile, pornesc un atac cu săbiile scoase din teacă în susul m untelui îm ­ potriva cohortelor şi, p răvălind pe cîţiva, forţează pe ceilalţi să se retragă. R etragerea cohortelor la ziduri şi faptul că o p arte e îm pinsă de spaim ă chiar pînă în oraş înlesnesc ostaşilor noştri retragerea. Chiar cavaleria noas­ tră din cele două laturi, deşi staţionase în locuri joase şi în pantă, năzuieşte cu vitejie spre v îrf şi, galopînd între cele două şiru ri de bătaie, oferă alor noştri posibilitatea unei retrageri m ai uşoare şi m ai sigure. A stfel lupta se dădu cu sorţi schim bători. în prim a încleştare căzură 70 dintre ai noştri, p rin tre care Q uintus Fulginius, cen-

392

CA ESA R

turion al prim ului m anipul de hastati206 al legiunii a XIV-a, care se ridicase din gradele inferioare la acesta d atorită vitejiei sale p u ţin obişnuite207; sîn t răn iţi mai m u lt de 500 de soldaţi. D intre soldaţii lui A franius sînt ucişi: T itus Caecilius, centurion prim ipil, şi, în afară de el, încă p a tru centurioni şi m ai m u lt de 200 de soldaţi. 47 D ar în leg ătu ră cu evenim entele acelei zile fiecare tab ără avea im presia că ieşise învingătoare: soldaţii lui A franius p e n tru că, deşi după p ărerea tu tu ro r erau so­ cotiţi inferiori, rezistaseră totuşi vrem e îndelungată şi susţinuseră atacul a lo r noştri, ocupaseră de la început lo­ cul şi m ovila care fusese pricina luptei, constrânseseră pe ai noştri să se retrag ă după prim ul asalt; ai noştri, la rân­ dul lor, p e n tru că, m ai p u ţin i la num ăr, susţinuseră lupta tim p de cinci ore pe u n teren potrivnic, p e n tru că escala­ daseră m untele cu săbiile în m îini, p e n tru că îi forţaseră pe adversari să se retrag ă de pe o poziţie ridicată şi-i îm ­ pinseseră pînă în oraş. D uşm anii în tă riră cu m ari fortifi­ caţii m ovila p e n tru care se dăduse lu p ta şi puseră acolo o garnizoană. 48 D upă două zile de la aceste întîm plări are loc o nenorocire neaşteptată. Izbucneşte o fu rtu n ă a tît de p u ­ ternică, încît niciodată apele nu crescuseră m ai m ari în regiunea aceea. F u rtu n a urni la vale zăpezile de pe toţi m unţii, făcu rîu l să se reverse peste m aluri şi rupse în aceeaşi zi cele două poduri pe care le făcuse Caius F a bius. Aceste fapte făcură m ari g reu tăţi arm atei lui Caesar. Tabăra, după cum am a ră ta t m ai sus208, se afla în tre două râuri, Sicoris şi Cinga209, la distanţă de 30 000 de paşi unul de altul, şi cum nici unul dintre ele nu putea fi tre ­ cut, erau obligaţi cu toţii să răm în ă în aceste locuri strâmte. Nici cetăţile care trecuseră de p artea lui Caesar nu puteau aduce grînele, nici cei ce plecaseră la depăr­ tări mai m ari după furaje, cu drum ul tă ia t de râuri, nu se pu teau întoarce, nici stocurile im ense de provizii care veneau din Italia şi din Gallia nu puteau ajunge în ta­ bără. E ra de altfel u n m om ent foarte dificil al anului, cînd grîne nu se găseau nici în locurile de păstrare, şi pe cîm p m ai aveau încă pînă să se coacă; cetăţile erau sleite,

RĂ ZBO IU L

CIV IL.

C A R TEA

I

39 ^

căci, înainte de venirea lui Caesar, A franius cărase aproape to t griu l la Ilerda, ia r ceea ce m ai răm ăsese con­ sum ase Caesar în zilele precedente. Vitele, care ar fi p u ­ tu t fi de m are aju to r în tr-u n m om ent de lipsă, fuse­ seră din cauza războiului, duse de cetăţile vecine în locuri îndepărtate. Soldaţii oare plecaseră p e n tru a căuta furaje sau provizii erau h ă rţu iţi de lusitani din tru p ele uşoare şi de soldaţi din H ispania C iterior din tru p e le de caetrati2li) care cunoşteau regiunea; p e n tru aceştia era sim plu să treacă rîul, căci obiceiul lor e ra să nu plece la război fără burdufuri. 49 In schimb, arm ata lui A franius avea din plin pro­ vizii de tot felul. M ult grîu fusese pus deoparte şi strîns încă înainte, din toată provincia continua să se aducă m ult, fu raje erau din abundenţă. Posibilităţile de procu­ rare a tu tu ro r acestor lucru ri le ofereau fără nici u n pe­ ricol podul de .la Ilerda şi locurile n eprădate de dincolo de rîu, la care Caesar n u p u tea nicidecum să ajungă. 50 A pele răm aseră aşa cîteva zile de-a rîndul. Caesar încercă să refacă podurile, dar nici apele m ari ale rîului nu o perm iteau, nici cohortele duşm anilor aşezate de-a lu n ­ gul m alului nu-1 lăsau să term ine. Căci p e n tru ei era uşor să-i îm piedice a tît d atorită felului rîu lu i şi adîncim ii apelor, cît şi faptului că de pe tot m alul aveau de a ru n cat săgeţi în tr-u n singur loc, şi acela îngust; era greu însă ca în acelaşi tim p să refaci construcţia pe u n fluviu de­ osebit de năvalnic şi să te fereşti şi de săgeţi. 51 A franius e a n u n ţa t că m arile convoaie cu provizii care veneau spre Caesar se opriseră la rîu. V eniseră acolo arcaşi ru te n i211, călăreţi din G allia cu m ulte care şi bagaje m ari, după obiceiul gallic. în afară de aceasta m ai erau cam 6 000 de oam eni d e tot felul, sclavi şi oa­ m eni liberi; nu exista însă nici o ordine, nici o condu­ cere anum ită, fiecare se com porta după propria iniţiativă şi cu toţii îşi u rm au calea fără team ă, folosindu-se de li­ b ertatea de a călători de altădată. E rau p rin tre ei mai m ulţi tineri nobili, unii fii de senatori, alţii din ordinul ecvestru, erau delegaţii ale cetăţilor, erau legaţi de-ai lui

394

CA ESA R

Caesar. Toţi aceştia erau ţin u ţi pe loc de apele m ari. P en­ tru a-i zdrobi pe aceştia, A franius porneşte în puterea nopţii cu toată cavaleria şi tre i legiuni, iar cavaleria pe care o trim isese înainte cade pe neaşteptate asupra lor. Totuşi călăreţii galii îşi revin repede şi dau lupta. Cîtă vrem e lu p ta s-a d a t cu m ijloace de acelaşi fel, ei, deşi puţini, au ţin u t piept unui n u m ăr m are de duşm ani; cînd însă au v ăzu t apropiindu-se flam urile legittnilor, pierzînd pe cîţiva d intre ei, se retrag în m unţii cei m ai apropiaţi. D urata acestei lupte a adus alor noştri u n prilej favora­ bil de salvare, căci, prinzînd m om entul, s-au retras în locuri m ai înalte. A u fost găsiţi lipsă în ziua aceea circa 200 de arcaşi, cîţiva călăreţi, un num ăr nu prea m are de servitori şi bagaje. 52 D atorită celor întîm plate, p reţu l grînelor crescu. Scum pirea are loc de obicei nu num ai din cauza lipsei de m om ent, ci chiar din team a de ziua de m îine. P reţu l griului ajunsese la 50 de dinari b an iţa212 şi lipsa de ali­ m ente m icşorase puterile soldaţilor, ia r necazurile creş­ teau pe zi ce trecea. In a tît de puţine zile avusese loc o m odificare a tît de m are a îm p reju rărilo r şi soarta se schim base în aşa fel, încît ai noştri s-au v ăzu t lipsiţi aproape în întregim e de cele necesare, în tim p ce duş­ m anii aveau din belşug de toate şi p ăreau stăpîni pe si­ tuaţie. De la cetăţile care trecuseră de partea lui -— cum aveau grîne puţine — Caesar cerea vite; trim itea slujitori la cetăţile înd ep ărtate şi el însuşi încerca să rem edieze lipsa cu resursele de care dispunea. 53 A franius, P etreius şi prietenii lor scriau despre acestea la ai lor la Roma, um flîndu-le şi exagerîndu-le. Z vonurile plăsm uiau atîtea, încît războiul părea aproape term inat. D upă ce au ajuns la Roma scrisorile şi vesti­ torii, au loc m ari adunări de recunoştinţă la casa lui A fra­ nius; m ulţi încep să plece din Italia la Cn. Pom peius, unii ca să fie prim ii cu o astfel de veste, alţii ca să nu pară că au aştep tat rezultatul războiului sau că, d intre toţi, ei au venit ultim ii. 54 Pe cînd se aflau în acest impas, drum urile fiind im pînzite de soldaţii şi călăreţii lui A franius, ia r podurile

RĂ ZBO IUL

CIV IL.

CA R TEA

I

395

neputînd fi reparate, Oaesar ordonă soldaţilor să con­ struiască corăbii de felul celor pe care nevoia îl învăţase să facă în anii tre c u ţi în B ritan n ia213. Carenele şi prim ul rînd de bîrne se făceau din lem n uşor; restu l corpului navelor, îm pletit cu nuiele, se acoperea cu piei. După term inarea acestora, le tran sp o rtă în tim pul nopţii, pe care legate în tre ele, la 22 000 de paşi de tabără; tran sp o rtă cu ele soldaţi peste rîu şi ocupă pe ascuns o colină de lîngă mal, pe care o în tăreşte la repezeală înainte ca adversarii să bage de seamă. Aici aduce apoi o legiune şi în două zile reface podul, lucrînd din am îndouă părţile. în acest fel prim eşte în linişte convoaiele cu provizii şi pe cei ce plecaseră să caute grîne, începînd astfel să rezolve pro­ blem a aprovizionării. 55 în aceeaşi zi trece peste rîu o m are parte a călă­ reţilor. Aceştia atacă pe neaşteptate pe cei ce procurau furaje şi se îm prăştiaseră fără nici o team ă şi capturează un m are n u m ăr de vite şi oameni, ia r cînd sînt trim ise în ajutorul afranienilor cohortele de caetrati, călăreţii se îm p art cu bună ştiin ţă în două: unii p e n tru a apăra prada, ceilalţi p e n tru a ţine piept atacanţilor şi p en tru a-i res­ pinge; d espărţind de rest o cohortă care se repezise cu nesocotinţă înaintea celorlalte în afara liniei de luptă, o înconjură şi o nimicesc; se întorc apoi pe acelaşi pod în tabără, teferi şi cu pradă bogată. 56 în tim p ce la Ilerda se în tîm plau acestea, m assilienii, folosind sfatul lui Domitius, pregătesc 17 nave de luptă, d intre care 11 acoperite. A daugă la acestea m ulte am barcaţii mici, ca să înspăim ânte eu m ulţim ea lor flota noastră. îm barcă un m are n u m ăr de arcaşi şi de albiei, despre care s-a vorbit m ai sus214, şi îi în tă rită cu daruri şi prom isiuni. Dom itius cere p e n tru el un num ăr anum it de corăbii şi le echipează cu colonii şi păstorii pe care-i adusese cu el. Astfel, eu o flotă echipată eu toate cele necesare o pornesc cu m are încredere spre corăbiile noastre, pe care le comanda Decimus B rutus. A cestea staţionau la insula care se află în faţa M assiliei215.

396

CA ESA R

57 B rutus le era cu m ult inferior ca num ăr de coră­ bii. D ar Caesar repartizase acelei flote pe cei m ai vi­ teji luptători, aleşi din toate legiunile, antesignani, cen­ turioni care ceruseră singuri această sarcină. Ei p regăti­ seră gheare de fier, căngi şi se înarm aseră cu un m are n u m ăr de suliţe, de lănci şi de alte proiectile. A flînd de apropierea duşm anilor, îşi scot corăbiile din p ort şi se ciocnesc cu m assilienii. L upta este înverşunată din am îndouă părţile; albicii, oam eni aspri de m unte, pricepuţi la luptă, nu erau cu m ult m ai prejos de ai noştri ca bărbăţie; abia despărţiţi de m assilieni, p ă stra u în suflete prom isiunea recentă făcută de ei, iar păstorii lui Domitius, înflăcăraţi de speranţa obţinerii libertăţii, se s tră ­ duiau sub ochii stăpînului să-şi dovedească vrednicia. 58 In ce-i priveşte pe m assilieni, încrezători în iuţeala corăbiilor şi în priceperea cîrm acilor, se eschivau din faţa alor noştri, le evitau atacul şi, cîtă vrem e puteau să se folosească de un spaţiu m ai m are, întinzînd cît mai m ult linia de luptă, încercau fie să-i încercuiască pe ai noştri, fie să atace cu m ai m ulte corăbii una singură, fie, trecînd în goană pe lîngă ele, să le sfărîm e vîslele. Cînd erau nevoiţi să se apropie, recurgeau, în locul priceperii cîrm acilor şi în loc de vicleşuguri, la v itejia m untenilor. Ai noştri nu num ai că dispuneau de vîslaşi m ai p u ţin ex­ perim entaţi şi de cîrm aci m ai p u ţin pricepuţi, care fuse­ seră tre c u ţi la repezeală de pe corăbiile de m arfă şi încă n u cunoşteau nici m ăcar term enii m arinăreşti, d a r m ai erau ţinuţi în loc şi de încetineala şi g reu tatea vaselor, făcute în grabă din lem n încă verde şi care din această cauză nu aveau aceeaşi iuţeală... (lacună). Astfel, a tîta tim p cît aveau posibilitatea să lupte de aproape, echipajele ţi­ neau piept cu curaj fiecare la cîte două corăbii şi, a ru n ­ când cu căngile şi prinzînd am îndouă corăbiile, lu p ta u din două părţi, n ăpustindu-se pe bordul navelor duşm ane. D upă om orîrea unui m are n u m ăr de albiei şi de păstori, scufundă o p arte din corăbii, capturează cîteva cu echipaj cu tot şi le resping pe celelalte spre port. în ziua aceea, m assilienii pierd, socotind şi pe cele capturate, nouă co­ răbii.

RĂ ZBO IU L

C IV IL .

C A R TEA

I

397

59 Acest lucru îi e a n u n ţat lui Caesar la Ilerda; în acelaşi tim p, o dată cu term inarea podului, soarta se schim bă cu repeziciune. A franienii, înspăim ântaţi de v i­ tejia călăreţilor, circulau m ai p u ţin lib er şi cu m ai pu­ ţină îndrăzneală; uneori, îndepărtîndu-se n u prea m u lt de tabără ca să se poată retrag e repede, adunau furaje de pe o întindere m u lt m ai restrînsă, alteori făceau ocoluri m ari, ferindu-se de gărzile şi de posturile de cavalerie: cînd sufereau v reu n eşec sau cînd zăreau în depărtare cavaleria, aru n cau poverile în m ijlocul drum ului şi se re ­ trăgeau în goană. în sfîrşit, lu ară hotărîrea să în treru p ă p e n tru cîteva zile procurarea de furaje şi, contrar obi­ ceiului general, să le adune în tim pul nopţii. 60 în tre tim p, locuitorii oraşului Osca216 şi calagurritan ii217, care erau trib u ta rii lor, trim it la Caesar soli şi prom it că-i vor îndeplini ordinele. Pe aceştia îi urm ează tarraconezii218, iacetanii219, ausetanii220 şi, după puţine zile, illurgavonezii221, care se învecinează cu fluviul Hiberus. De la toţi aceştia cere să-l a ju te cu grîne. Ei îi făgăduiesc şi i le aduc în tabără, strîngînd de peste tot şi anim ale de povară. Ba chiar o cohortă illurgavoneză, afiînd de hotă­ rîrea cetăţii, trece de p a rtea lui şi îşi m ută steagurile din post. D intr-o dată o m are schim bare de situaţie. O dată cu refacerea podului, cu trecerea a cinci m ari cetăţi de p artea lui, cu rezolvarea problem ei aprovizionării, cu stingerea zvonurilor despre legiunile de în tă rire ce se spunea că veneau cu Pom peius p rin M auretania, m ulte cetăţi, chiar m ai îndepărtate, se despart de A franius şi caută prietenia lui Caesar. 61 Acestea i-au înspăim întat pe duşm ani; Caesar, pen­ tru a nu fi obligat să trim ită m ereu cavaleria cu u n m are ocol pe pod222, găsind un loc potrivit, porunci să se sape m ai m ulte şan ţu ri de treizeci de picioare lăţim e în care să abată o p arte a Sicorisului şi să facă un vad în rîu. Acestea abia term inate, A franius şi P etreius sîn t cuprinşi de m are team ă, ca nu cum va să li se taie cu to tu l drum ul spre grîne şi furaje, căci cavaleria lui Caesar era foarte puternică. Deci iau hotărîrea să părăsească acel loc şi să m u te războiul în C eltiberia223. A ceastă h o tărîre era

398

CA ESA R

susţinută de fap tu l că, din cele două tab ere vrăjm aşe for­ m ate de cetăţile care participaseră la războiul tre c u t cu Lucius S erto riu s224, cele în frîn te se tem eau de num ele şi de pu terea lui Pom peius chiar şi în lipsa lui, iar cele care îi răm ăseseră credincioase îl iubeau p e n tru că se bucuraseră de m ari favoruri, în tim p ce num ele lui Caesar nu însem na m ai nim ic p e n tru barbari. Aici se aşteptau să găsească o num eroasă cavalerie şi m ari tru p e auxiliare şi plănuiau să facă să dureze i'ăzboiul pînă iarn a în locuri propice lor. A ceastă ho tărîre odată luată, porun­ cesc să se adune corăbii de pe to t fluviul H iberus şi să fie aduse la Octogesa225. Acest oraş era aşezat pe H iberus la o d ep ărtare de 20 000 de paşi de tabără. Pe locul acela al fluviului poruncesc să se facă un pod de vase legate, trec peste rîu l Sicoris două legiuni şi aşază tabăra, în­ tărind-o cu un val de 12 picioare. 62 A flînd de aceasta p rin iscoade, Caesar, continuînd zi şi noapte cu sforţări uriaşe din p artea soldaţilor lu cră­ rile de a b atere a rîului, făcuse aşa fel încît reuşise să obţină ca, deşi e ra lucru greu şi anevoios, cavaleria să aibă posibilitatea şi să îndrăznească să traverseze rîul; pedestraşii însă, cărora doar um erii şi partea de sus a pieptului le ieşeau din apă, erau îm piedicaţi să treacă a tit d e adinei m ea ei, c ît m ai ales de iuţeala curentului. D ar cam în acelaşi tim p se an u n ţa că podul de pe Hi­ berus e aproape term in a t şi că s-a găsit un vad pe Si­ coris. 63 Cu a tît mai m ult socoteau duşm anii că trebuie g ră­ bită plecarea. Astfel, lăsînd două cohorte de auxiliari în garnizoană la Ilerda, trec peste Sicoris cu toate celelalte trupe şi fac tab ă ră com ună cu cele două legiuni pe care le trecuseră înainte. N u-i răm înea lui Caesar decît să pună în în curcătură şi să h ărţuiască cu cavaleria coloana duşm anilor: căci podul îl ducea pe u n drum foarte ooolit, în tim p ce ceilalţi puteau ajunge la H iberus pe u n drum m ult m ai scurt. C ălăreţii trim işi de el traversează rîu l ia r cînd P etreiu s şi A franius, la stra ja a treia, pornesc tr u ­ pele, ei îşi fac pe neaşteptate apariţia la ariergardă şi,

R Ă ZB O IU L C IV IL.

CA R TEA

I

393-

desfăşuraţi în m are num ăr, încep să-i ţină în loc şi să împiedice m arşul. 64 La răsă ritu l zorilor, de pe înălţim ile ce se aflau lingă tab ăra lui Caesar se putea vedea arierg ard a duş­ m ană lovită crîncen în luptă de cavaleria noastră: cîteodată coloana din spate îşi în tre ru p e a m arşul şi susţinea atacul, altă d a tă trecea La atac şi n ăvala tu tu ro r co­ hortelor îi respingea pe ai noştri, care, în d ată ce duşm a­ nul se întorcea, îl urm ăreau apoi din nou. însă peste tot în tab ără soldaţii se adunau g ru p u ri-g ru p u ri şi se plîngeau că duşm anul le scapă din m îini, că în mod obliga­ toriu războiul se prelungeşte; veneau la centurionii şi la tribun ii m ilitari şi-i im plorau să-l an u n ţe pe Caesar să nu-i cruţe nici de eforturi nici de prim ejdie; spuneau că sînt gata, pot şi îndrăznesc să treacă rîu l pe acolo pe unde trecuse cavaleria. S tîrn it de rîvna şi de strigătele lor, Caesar, deşi se tem ea să treacă arm ata p rin tr-u n rîu a tu de m are, hotărăşte totuşi să încerce experienţa. Aşa­ dar, ordonă să fie aleşi din toate centuriile soldaţii m ai slabi al căror curaj sau p uteri nu p ăreau că vor putea rezista. Pe aceştia îi lasă de pază, îm preună cu o le­ giune, în tabără; pe celelalte legiuni, uşor înarm ate, le scoate din tab ără şi, aşezînd în apa rîu lu i u n m are n u ­ m ăr de vite de povară m ai sus şi m ai jos de locul fix a t226, face să treacă arm ata. U nora d in tre ei apa le sm ulge a r­ mele, dar ei sîn t prinşi şi a ju ta ţi de călăreţi; nu pieri ni­ meni. D upă tra v e rsa rea reu şită a arm atei, orînduieşte tru p ele şi le porneşte în trip lă linie de bătaie. Rîvna soldaţilor fu a tît de m are, încît, cu to t sporul de drum de şase m ile din cauza ocolului şi a întîrzierii interve­ nite la rîu, îi aju n seră pe cei plecaţi la a treia strajă, înaintea ceasului al 9-lea din zi227. 65 Cînd A franius şi P etreius i-au zărit apărînd în de­ p ărtare, înspăim întaţi de o nouă în to rsătu ră a lucruri­ lor, se opresc pe o înălţim e şi aşază a rm ata în linie de luptă. Caesar îşi odihneşte a rm ata în cîm pie ca să nu o arunce ostenită în luptă, dar cînd duşm anii încearcă din nou să pornească, îi urm ăreşte şi-i ţin e în loc. Ei sîn t obligaţi să-şi aşeze tabăra m ai devrem e decît ho-

400

C A ESA R

tărîseră, deoarece m unţii erau aproape şi la cinci mii de paşi de acolo se desfăceau nişte dru m u ri anevoioase şi strim te. In aceşti m unţi voiau să p ă tru n d ă ca să scape de cavaleria lui Caesar şi să oprească din drum a r­ m ata lui cu gărzi aşezate la trecăto ri228, iar ei înşişi să-şi treacă tru p ele peste H iberus fără prim ejdie sau team ă. Acest lu cru trebuia încercat şi realizat cu orice preţ; însă, obosiţi de lu p ta unei zile întregi şi de tru d a m arşului, au am în at operaţiunea p e n tru ziua urm ătoare. C aesar însuşi îşi aşază tab ăra pe colina cea mai apro­ piată. 66 în toiul nopţii, Caesar află de la unii care se îndepărtaseră de tab ă ră p e n tru a căuta apă şi fuseseră prinşi de călăreţi, că şefii duşm anilor scot în tăcere tr u ­ pele din tabără. A flînd de aceasta, porunceşte să se dea alarm a şi să sg strige după obiceiul m ilita r sem nalul de plecare. Aceia, auzind strigătele şi tem îndu-se să nu fie obligaţi să lu p te în tim pul nopţii îngreuiaţi de bagaje sau să nu fie prinşi în trecătoare de cavaleria lui Caesar, opresc în ain tarea şi aşază tru p ele în tabără. A doua zi, P etreius, însoţit de cîţiva călăreţi, porneşte pe as­ cuns în recunoaştere. Acelaşi lucru se întîm plă în tabăra lui Caesar. E trim is Lucius Decidius S axa229 cu alţi cîţiva ca să observe n a tu ra locului. Şi unii şi alţii îi a n u n ţă pe ai lor că prim ii 5 000 de paşi sînt drum de şes, apoi încep locuri aspre şi m untoase; p e n tru cel care va ocupa prim ul aceste trecători e un fleac să oprească pe duşm an. 67 în tr-o consfătuire condusă de P etreiu s şi A franius se discută m om entul plecării. Cei m ai m ulţi e ra u de părere să facă drum ul în tim pul nopţii, căci a r putea să ajungă la trecăto ri înainte de a fi sim ţiţi. Alţii, deoarece cu o zi înainte se dăduse alarm a în tab ă ra lui Caesar, luau aceasta ca arg u m en t al im posibilităţii de a pleca pe ascuns: în tim pul nopţii cavaleria lui Caesar se răspîndeşte peste to t şi blochează toate locurile şi drum urile; luptele nocturne trebuie evitate, căci de obicei, m ai ales în tim pul unui război civil, soldatul însp ăim în tat ascultă

RĂ ZBO IU L C IV IL. C A R TEA

I

401

m ai degrabă de frică decît de ju ră m în tu l dat. în schimb, în tim pul zilei a re m are însem nătate ru şin ea faţă de toţi ceilalţi, ca şi prezenţa trib u n ilo r m ilitari şi a centurio­ nilor, lucruri care de obicei îi constring pe soldaţi şi-i ţin la datorie. De aceea este foarte în ţelep t să se plece în tim pul zilei; chiar dacă vor suferi v re u n neajuns, totuşi, salvînd m ajoritatea arm atei, vor putea ocupa locul spre care tind. P ărerea aceasta a av u t întîietate în adunare şi s-a lu at hotărîrea să se plece a doua zi în zori. 68 D upă explorarea îm prejurim ilor, Caesar scoate toate trupele din tab ără pe cînd se lum ina de ziuă şi le porneşte, făcînd un m are ocol şi pe u n drum ne­ um blat. A ceasta p e n tru că drum urile care duceau la Hiberus şi Octogesa erau ocupate de tab ă ra duşm anilor care le stătea în cale. A veau de tra v e rsa t văi foarte adinei şi abrupte, drum urile erau în tre ru p te în m ulte locuri de stînci ascuţite, îneît erau nevoiţi să-şi treacă arm ele de la unii la alţii şi să facă o m are p arte a d ru ­ m ului neînarm aţi, ajutîndu-se u n u l pe altu l la urcuş. D ar nim eni nu se dădea în lătu ri faţă de o astfel de trudă, fiindcă erau convinşi că sfîrşitul tu tu ro r cazne­ lor va veni atunci cînd vor reuşi să taie drum ul duşm a­ nului spre H iberus şi să-l îm piedice să se aprovizio­ neze.

69 La început, soldaţii lui A franius ieşeau bucuroşi în fugă din tab ără ca să-i vadă pe ai noştri şi le aruncau vorbe de ocară, spunînd că lipsa de h ran ă îi sileşte să fugă şi să se întoarcă la Ilerda. Căci drum ul pe care apucau era altul decît cel stabilit şi dădeau im presia că m erg în direcţie opusă. Com andanţii duşm anilor se felicitau p e n tru h otărîrea de a răm îne în tabără; păre­ rea lor era în tă rită şi mai m u lt de fap tu l că îi vedeau pe ai noştri plecaţi la drum fără vite de povară, îneît erau convinşi că nu vor putea să suporte lipsa prea m ultă vrem e. D ar cînd au văzut coloana oare cotea încet spre dreapta şi pe prim ii care şi depăşiseră linia taberei lor, nim eni nu fu a tît de nepăsător sau de leneş îneît să nu considere că treb u ie să iasă im ediat din tab ără şi să alerge îm potriva lor. Se dă sem nalul şi 26 —Războiul gallic

402

CA ESA R

toate trupele ies din tab ără şi pornesc pe drum ul direct către H iberus, lăsînd cîteva cohorte de pază. 70 Toată lupta consta în iuţeala cu care unii sau alţii vor ocupa trecătorile şi m unţii. A rm ata lui Caesar zăbovea însă din cauza g reu tăţilo r drum urilor, iar a r­ m atele lui A franius e ra u ţin u te în loc de cavaleria lui Caesar care le hărţuia. în ce-i priveşte pe afranieni, situaţia era de aşa natură, încît, dacă a r fi ajuns p ri­ m ii la m unţii către care tindeau, ei înşişi a r fi scăpat de pericol, însă n -a r fi p u tu t salva bagajele întregii a r­ m ate şi cohortele lăsate în tabără, pe care, încercuite de arm ata lui Caesar, n u le-ar fi p u tu t a ju ta în nici un chip. P rim u l ajunse Caesar şi, după m ari întinderi stîncoase, găsind o cîmpie, îşi aşază aici linia de lu p tă îm ­ potriva duşm anului. A franius, cum arierg ard a îi era lo­ v ită de cavalerie, iar înaintea sa vedea duşm anul, ajungînd pe o colină, se opreşte acolo. De acolo trim ite p atru cohorte de caetrati pe m untele cel mai în alt care se afla în fa ţa lor. Le ordonă să-l ocupe în goană, intenţionând să se în d rep te şi el to t intr-acolo cu toate tru p e le şi, schim bîndu-şi itin eraru l, să ajungă la Octogesa m ergînd pe creste. Cînd caetrati se înd rep tau pe un drum pieziş spre m unte, cavaleria lui Caesar îi zăreşte şi-i atacă; nici o frântură de tim p n-au p u tu t rezista aceştia forţei cavaleriei; sîn t înconjuraţi cu toţii şi om orîţi în faţa celor două arm ate. 71 E ra un prilej p e n tru o acţiune reuşită. în tr-a d e văr, lui Caesar n u -i scăpa fap tu l că, după o pierdere atât de grea întâm plată sub ochii lor, trupele înspăim ân­ tate n u vor p u tea rezista, m ai ales înconjurate d in toate p ărţile de cavalerie, dacă ciocnirea avea loc pe un tere n neted şi descoperit. Acest lucru i se cerea din toate părţile. Veneau în goană legaţi, centurioni, tribuni m ili­ tari, rugîndu-1 să n u stea la îndoială şi să dea b ătălia căci toţi soldaţii num ai a tît aşteaptă. D im potrivă, spuneau ei. afranienii dăduseră sem ne de team ă în m u lte s itu a ţii: nu veniseră în a ju to ru l alor lor, nu coborau de pe colină, abia rezistau atacului călăreţilor şi, adunaţi în tr-u n sin ­ gu r loc, cu u n ităţile învălm ăşite, nu m ai păstrau nici

RĂ ZBO IU L C IV IL.

rândurile, nici form aţiile. de aşezarea nep o triv ită a bilitatea să lupte în altă nius treb u ia să coboare,

CA R TEA

I

403

Dacă Caesar se tem ea cum va locului, el va avea totuşi posi­ parte, căci în m od sigur A fra­ nep u tîn d rămâne fără apă.

72 Caesar spera că va putea să rezolve situaţia fără luptă şi fără răn irea alor săi, p rin faptul că le tăiase duşm anilor posibilitatea de aprovizionare. De ce să p iar­ dă pe unii d intre ai săi, ch iar în tr-o lu p tă victorioasă? De ce să accepte să fie răniţi cei m ai m erituoşi soldaţi ai săi? De ce, în sfîrşit, să pună so arta la încercare? Mai ales că p e n tru u n com andant n u era m ai p uţin în ­ sem nată victoria obţinută p rin isteţim e decît p rin sa­ bie. E ra d eterm in at chiar de m ila faţă de concetăţenii săi, căci vedea că vor fi om orîţi şi prefera să obţină vic­ toria lăsîndu-i teferi şi nevătăm aţi230. P ărerea aceasta a lui Caesar nu e ra aprobată de m ajoritate: soldaţii vo r­ beau în tre ei, spunînd deschis că, dacă era scăpată o ocazie de victorie atît de însem nată, ch iar cînd va voi, Caesar ei nu vor lupta, El însă îşi m enţine hotărârea şi se depărtează p u ţin de locul acela p e n tru a m icşora team a adversarilor. P etreiu s şi A franius, lipsiţi de vreo posi­ bilitate de scăpare, se retrag în tabără. Caesar închide orice drum spre H iberus, postează puncte de gardă pe creste şi îşi aşază tab ăra cît poate mai aproape de cea a duşm anilor. 73 A doua zi, înspăim ântaţi de pierderea oricărei spe­ ranţe de aprovizionare şi de acces la rîu l H iberus, co­ m andanţii duşm anilor începură să delibereze asupra a ceea ce le răm înea de făcut. Exista un drum pe care, dacă voiau, se p u tea u întoarce la Ilerda, a ltu l p e care se puteau îndrepta sp re Tarraeo. în tim p ce discutau acestea, sînt anunţaţi că soldaţii însărcinaţi cu aducerea apei sîn t h ă r­ ţuiţi de cavaleria noastră. A flînd de aceasta, aşază pos­ tu ri dese de călăreţi şi cohorte alare231, iar în tre ele co­ horte ale legiunilor, şi încep să lucreze la un val, por­ nind de la tab ără spre rîu, p e n tru a putea lua apă fără team ă, la adăpostul în tă rito rii, şi fără a folosi gărzi. P etreius şi A franius îşi îm p a rt în tre ei această sar-

404

CA ESA R

cină şi, p en tru perfecţionarea lucrărilor, pleacă ei în ­ şişi destul de departe. 74 O d a tă cu plecarea lor, căpătînd posibilitatea de a sta de vorbă unii eu alţii, soldaţii ies în n u m ăr m are din tabără; oricine avea v reu n cunoscut sau v reu n con­ cetăţean în tab ăra lui Caesar se interesează de el şi îl cheam ă. Mai întîi m ulţum esc eu toţii celorlalţi că-i c ru ­ ţaseră cu o zi în ain te eînd erau a tît de înspăim întaţi şi le spun că .sânt în viaţă num ai datorită m ărinim iei lor. Apoi se inform ează de buna-eredinţă a com andan­ tului şi dacă a r fi bine să se încredinţeze lui şi deplîng faptul că nu au făcut aceasta de la început şi că au în ­ crucişat arm ele cu nişte prieteni şi oam eni de acelaşi sînge. Influenţaţi d e aceste discuţii, cer d e la general prom isiunea că va cruţa viaţa lui P etreiu s şi A franius, ca ei să nu pară că au pus la cale o crim ă şi că i-au tră d a t pe ai lor. în d ată ce obţin această făgăduială, afirm ă că vor trece de p artea lui Caesar şi trim it la el ca soli de pace pe centurionii de prim rang. în tre tim p unii aduc pe ai lor în vizită în tabără, alţii sînt invitaţi de ei, astfel în cît p ă re a că, din două, se form ase o singură tabără; num eroşi trib u n i m ilitari şi centurioni vin la Caesar şi i' se predau. Acelaşi lucru îl fac şi com andanţii spanioli pe care duşm anii îi chem aseră la ei şi-i ţineau în tab ără ea ostatici. Aceştia îşi căutau cunoscuţii şi prie­ tenii, p rin recom andaţia cărora fiecare din ei să poată obţine in tra re a la Caesar. C hiar tîn ă ru l fiu al lui A fra­ nius tra ta cu Caesar, p rin interm ediul legatului Sulpicius232, chestiunea lib ertăţii lui şi a tată lu i său. Cu toţii erau plini de bucurie şi m ulţum ire, şi cei care scăpa­ seră de a tît de m ari prim ejdii, şi cei care credeau că au săvîrşit lucruri a tît de însem nate fără vreo vătăm are; după părerea tu tu ro r, Caesar culegea rodul bogat al în ­ cetinelii sale de m ai înainte şi hotărârea lui era aprobată de toată lum ea233, 75 Cînd i s-a a n u n ţa t aceasta, A franius a părăsit lu­ crările începute şi s-a întors în tabără, pregătit, după cum părea, să su p o rte cu calm şi indiferenţă orice în to r­ sătu ră a lucrurilor234. P etreius însă nu se dădu bătut.

R Ă ZB O IU L C IV IL.

C A R TEA I

405

îşi înarm ă sclavii; cu aceştia şi cu cohorta pretoriană de caetrati şi cîţiva călăreţi barbari obligaţi lui, pe care îi ţinea de obicei p e n tru paza personală, năvăleşte pe neaşteptate la în tă ritu ră , curm ă convorbirile d in tre sol­ daţi, pe ai noştri îi alungă de la tab ă ră şi pe cei pe care îi prinde îi ucide. Ceilalţi se adună şi, înspăim întaţi de prim ejdia neaşteptată, îşi înfăşoară m antalele pe mâna stingă, scot săbiile şi ţin piept cohortelor de caetrati şi călăreţi, îm bărbătaţi de apropierea taberei, apoi se refugiază acolo, fiind apăraţi de cohortele de gardă la porţi. 76 în u rm a celor întîm plate, P etreius dă ocol m anipulelor, cheam ă plînigînd pe soldaţi, îi im ploră să nu-1 pre­ dea duşm anilor la m oarte pe el sau pe com andantul lor, Pom peius, care lipsea. Se adună cu toţii în fugă la p re ­ toriu235. Le cere tu tu ro r să ju re că nu vo r părăsi arm ata şi pe com andant, nici nu vor trăda, nici nu vo r lua hotărîri deosebit de ceilalţi. El însuşi depune prim ul acest jurăm în t; îl sileşte pe A franius să ju re la fel; îl urm ează trib u n ii m ilitari şi centurionii; aduşi pe centurii, soldaţii ju ră şi ei. D ecretează că oricine ar avea la el vreun soldat d e -a l lui Caesar să -l înfăţişeze; pe cei aduşi îi om oară în faţa ostaşilor în pretoriu. D ar pe cei mai m ulţi, cei care îi prim iseră îi ascund şi îi lasă să plece noaptea p rin fortificaţii. A stfel tero area răspîndită de com andanţi, cruzim ea pedepsei, noua legătură a jurăm întului distru seră speranţa unei capitulări apropiate, schim ­ bară intenţiile soldaţilor şi readuseră lucrurile la ve­ chea stare de război. 77 Caesar ordonă ca soldaţii duşm ani care veniseră în tab ără în vrem ea întrevederilor să fie căutaţi cu cea mai m are grijă şi trim işi înapoi. D ar d intre tribunii m i­ litari şi centurioni, unii răm aseră la el de bunăvoie. P e aceştia i-a ţin u t el apoi în m are cinste: pe cen tu ­ rioni i-a repus în gradele lor anterioare, pe cavalerii rom ani în grade de trib u n i236. 78 A rm ata lui A franius avea dificultăţi cu păşunatu l şi se aproviziona greu cu apă. Soldaţii din legiuni

406

CAESAR

aveau o an u m ită cantitate de grîne, căci avuseseră ordin să aducă de la Ilerda g rîu p e n tru 22 de zile237, caetrati însă şi trupele auxiliare nu aveau nimic, deoarece şi posibilităţile de procurare erau infim e, şi corpurile lor neobişnuite să poarte poveri238. De aceea un m are num ăr d in tre ei fugea în fiecare zi la Caesar. în tr-u n asem e­ nea im pas erau lucrurile. D intre cele două planuri de acţiune propuse părea mai uşor acela de întoarcere la Ilerda, unde lăsaseră ceva grîu. Acolo erau încredinţaţi că-şi vor stabili p lan u l pe m ai tîrziu. Tarraco e ra prea departe239; îşi dădeau seam a că pe această distanţă situ a ­ ţia se putea schim ba de m u lte ori. D upă adoptarea aces­ tui plan părăsesc tabăra. Caesar trim ite înainte cava­ leria ea să hărţuiască şi să ţină în loc ariergarda; el în ­ suşi îi urm ează cu legiunile240. Nu trecea nici un m o­ m ent în care cei din coada coloanei să nu se îneaiere cu călăreţii. 79 M odul de lu p tă e ra urm ătorul: cohortele uşor în a r­ m ate încheiau ariergarda, iar în a m p le cele m ai m ulte ţineau piept atacului. Dacă aveau de u rc a t un m unte, însăşi n a tu ra locului respingea uşor pericolul, căci cei care urcaseră înainte îi ap ărau de sus pe cei care urcau; cînd însă se a ră ta vreo vale sau v reu n loc în pantă şi cei care m ergeau în ain te n u pu teau a ju ta pe cei în tîrziaţi, iar călăreţii aruncau de pe înălţim e cu săgeţi, atunci erau în m are prim ejdie. N u le răm înea decît, în m om entul cînd se apropiau de un astfel de loc, să ordone oprirea legiunilor şi să respingă în iureş m are cavaleria, iar după alungarea ei să se repeadă cu toţii în goană la vale şi, traversînd-o astfel, să se oprească din nou pe culmi. E rau lipsiţi de ajutorul cavaleriei lor, care, deşi în m are num ăr, era a tît de dem oralizată de luptele anterioare, încît o ţineau în m ijlocul coloanei şi o mai şi apărau; nici unul nu se putea abate din drum fără să cadă pe m îna călăreţilor lui Caesar. 80 Cu acest fel de lu p tă se înaintează încet în in te r­ vale mici şi soldaţii se opresc adesea p e n tru a-i a ju ta pe ai lor; aşa se întîm plă şi atunci. Înaintînd 4 000 de paşi, h ă rţu iţi cu înverşunare de cavalerie, ocupă un deal

R Ă ZB O IU L C IV IL. C A R T E A I

40 7

în alt şi acolo îşi întăresc ta b ă ra num ai în faţă îm potriva duşm anului, fără a mai descărca poverile de pe vite. D upă ce observă că tab ăra lui Caesar a fost aşezată, cor­ tu rile întinse, iar călăreţii plecaţi du p ă furaje, îşi cro­ iesc iute drum cam pe la ora a 6-a din aceeaşi zi şi, în speranţa că, fiind plecată, cavaleria va zăbovi, reiau m ar­ şul. Văzînd aceasta, Caesar lasă bagajele şi îi urm ează cu legiunile, postând d e pază cîteva cohorte cărora le ordonă să-l urm eze la ceasul al 10-lea şi să rechem e pe cei însărcinaţi eu furajele şi pe călăreţi. C avaleria se întoarce repede la sarcina ei zilnică din tim pul m arşu­ lui. L upta se dă crîneen la ariergardă, aşa încât adver­ sarii sînt aproape gata s-o ia la fugă, şi m ulţi soldaţi, chiar cîţiva centurioni, sîn t om orîţi. A rm ata lui Caesar îi urm a îndeaproape am eninţătoare. 81 Atunci, neputînd nici să caute un loc potrivit de tabără şi nici să înainteze, se opresc de nevoie şi îşi aşază lagărul departe de apă şi în tr-u n loc neprielnic. Caesar însă -nu porneşte lupta d in aceleaşi m otive arătate mai sus. în ziua aceea el nu a perm is să se întindă cor­ turile, p e n tru ca toţi să fie gata să-i urm ărească pe duşm ani dacă vor încerca să scape fie în tim pul nopţii, fie ziua. Aceştia, rem arcînd greşeala făcu tă cu tabăra, lucrează toată noaptea ca să întindă cât m ai m ult fo rti­ ficaţiile şi să m ute tabăra. Acelaşi lucru îl fac şi a doua zi, începînd din zori, şi se ocupă cu aceasta toată ziua. D ar cu cît progresaseră în lucrări şi înaintaseră, eu atît m ai m ult se dep ărtaseră de apă, schim bînd astfel un rău pe altul. în prim a noapte nim eni nu iese din ta ­ bără după apă; în ziua urm ătoare, lăsând gardă în ta ­ bără, scot toate tru p ele la apă, dar p e n tru furaje nu e trim is nim eni. Caesar p refe ra ca ei să treacă p rin aceste chinuri şi să fie obligaţi să se predea decât să dea lupta. Totuşi încearcă să-i înconjure cu u n val şi cu u n şanţ p e n tru a îm piedica cât mai m u lt ieşirile neaşteptate la care socotea că vor recurge neapărat. Ei, siliţi de lipsa de fu raje şi p en tru a fi mai liberi în m arş, ordonă să se taie toate vitele de povară.

408

CA ESA R

82 Cu aceste p lanuri şi lucrări trec două zile. A tre ia zi, o m are p a rte din lucrarea lui Caesar era gata. P e n tru a îm piedica term inarea restului fortificaţiei, adversarii, cam pe la ceasurile 9, scot la u n sem nal legiunile şi le aşază în linie de b ătaie în faţa taberei. Caesar îşi re ­ cheam ă legiunile de la fortificaţii, ordonă adunarea în ­ tregii cavalerii, aşază linia de luptă. F aptul că, îm po­ triv a voinţei soldaţilor şi a aşteptării tu tu ro r, părea că evită lupta, îi aducea u n m are neajuns; însă era călău­ zit în a refuza lu p ta de aceleaşi m otive cunoscute şi, în plus, de faptul că spaţiul restrâns nu prea dădea posi­ bilitatea unei victorii decisive, chiar dacă duşm anii a r fi fost puşi pe fugă, căci taberele nu erau mai dep arte de 2 000 de picioare una de alta. Din acest spaţiu, două p ărţi erau ocupate de cele două linii de bătaie; răm înea o a treia p a rte descoperită, p e n tru năvala şi cioc­ nirea luptătorilor. Dacă se dădea lupta, apropierea tabe­ rei oferea iu te u n adăpost celor puşi pe fugă. Din această cauză hotărîse să prim ească atacul adversarilor, dar să nu înceapă prim ul lupta. 83 Linia de bătaie a lui A franius era dublă, form ată din cinci legiuni, o a treia linie de rezervă o form au cohortele alare; a lui Caesar e ra trip lă: linia întîi era ocupată de cite p a tru cohorte din fiecare din cele cinci legiuni240, după care urm au cîte trei de rezervă, iar apoi tot atîtea, fiecare în spatele legiunii sale; arcaşii şi p răştierii se aflau în m ijlocul şirului, cavaleria acoperea la ­ turile. D upă ce şirurile de bătălie fu ră astfel aşezate, fie­ care d in tre adversari p ărea decis să-şi m enţină hotărîrea: Caesar să nu dea lu p ta decît dacă va fi eonstrîns, celă­ lalt să îm piedice lu crările de fortificaţie ale lui Caesar. L ucrurile tărăgănează şi şiru rile de lu p tă stau gata până la apusul soarelui; apoi, şi unii şi alţii se retrag în ta ­ bără. A doua zi Caesar se îngrijeşte de term in a re a for­ tificaţiilor începute; ceilalţi încearcă să vadă dacă v o r putea trece Sicorisul p rin vad. V ăzînd aceasta, Caesar trece peste rîu pe germ anii uşor înarm aţi şi o parte din călăreţi şi postează pe m al pichete dese la pîndă. 84 în sfîrşit, n ăpăstuiţi de toate, de p a tru zile fără fu ra je p e n tru anim alele de povară, lipsiţi de apă, de lem ne.

R Ă ZB O IU L C IV IL.

CA R TEA

I

40ff

de hrană, cer o întrevedere, şi aceasta, dacă se poate, în tr-u n loc departe de soldaţi. D upă ce acest lucru fu refuzat de Caesar şi li se propuse, dacă vor, să vorbească deschis, fiul lui A franius e dat lui Caesar ca ostatic, în trev ed erea se ţin e în locul fix at de Caesar. în auzul am belor arm ate vorbeşte A franius, spunînd că învingă­ torii nu trebuie să fie înverşunaţi nici îm potriva lor, nici a soldaţilor p e n tru că a u v ru t să răm ână credincioşi com andantului lor, Cnaeus Pom peius. D ar şi-au făcut destul datoria şi au su p o rta t destule chinuri, îndurînd lipsa tu tu ro r celor necesare. Acum în să sîn t încolţiţi aproape ca fiarele, lipsiţi de apă, lipsiţi de posibilita­ tea d e a se m işca, nu mai pot su p o rta nici durerea tru ­ pească, nici um ilinţa sufletească. A şadar se declară în ­ vinşi; roagă şi im ploră, dacă mai poate fi vorba de milă, să n u se ia hotărîrea să fie duşi la supliciu. Toate acestea le înfăţişează cît poate m ai supus şi mai ple­ cat241. 85 La aceasta Caesar i-a răspuns că, d in tre toţi, ni­ mănui, altu ia n u i se potriveşte m ai p u ţin rolul de je ­ lanie şi milogi re decît lui A franius. Toţi ceilalţi şi-au fă­ cut datoria: el, Caesar, a refuzat să lu p te chiar în con­ diţii prielnice şi în tr-u n loc şi m om ent potrivit num ai p en tru ca toate să fie cît mai favorabile păcii; arm ata sa, cu toată n e d rep tatea suferită şi m ăcelul alor săi, i-a salvat şi i-a pro tejat pe cei pe care i-a avut în mână; în sfârşit, soldaţii arm atei lui A franius au început de la sine tra tativ e le p e n tru încheierea păcii, socotind că tre ­ buie u rm ărită salvarea tuturor. Astfel, clem enţa a fost atitudinea tu tu ro r, de orice categorie sau rang erau; co­ m andanţii însă au u rît pacea, nu au respectat d rep tu l de întrevedere, nici p e cel de arm istiţiu, şi au om orit cu ferocitate oam eni nepregătiţi şi veniţi p e n tru o înţele­ gere242. Li se întîm plă, aşadar, acestora ceea ce se în ­ tâmplă de obicei oam enilor prea încăpăţînaţi şi încre­ zuţi, să recurgă şi să caute să obţină cu cea mai m are înverşunare tocm ai lucrul pe care cu p u ţin înainte îl dispreţuiseră. El nu va cere acum, profitând de um ili­ rea lor şi de ocazia prielnică, lucruri p rin care să-şi spo­ rească propriile resurse; ei însă trebuie să demobilizeze

410

CA ESA R

arm ata pe care o întreţin, de atîta vrem e îm potriva lui243, căci num ai din această pricină şase legiuni au fost tr i­ m ise în Hispania, iar a şaptea form ată chiar acolo, şi au fost pregătite atîtea corăbii şi trim işi în a ju to r com an­ danţi pricepuţi în a rta m ilitară. Nimic din acestea n-a fost p regătit p en tru potolirea celor două Hispanii, nimic p e n tru folosul provinciei, care de altfel nu avea4 nevoie de vreun ajutor, căci se afla ide m u lt în stare de pace. Toate acestea se pun la cale de m u ltă vrem e îm potriva lui: îm potriva lui se instituie noi funcţii, aşa incit acelaşi om conduce din faţa porţilor treb u rile Romei şi guver­ nează în absenţă de atîţia ani două provincii d in tre cele mai războinice2''*4; îm potriva lui se schim bă d repturile m agistraţilor, ca să fie trim işi în provincii nu cei ieşiţi din p retu ră sau consulat, ea întotdeauna, ci cei susţinuţi şi aleşi de o m inoritate245; îm potriva lui nici lim ita de vîrstă mu m ai valorează, deoarece veteranii care lu p ta ­ seră în războaiele anterioare sîn t rechem aţi ca să fo r­ m eze arm ate îm potriva lui; num ai îm potriva lui nu se respectă d rep tu l acordat to tdeauna tu tu ro r generalilor victorioşi, ca după o b iru in ţă să se întoarcă la Roma fie cu vreo răsplată oarecare, fie în orice caz fără dez­ onoare şi să-şi demobilizeze a rm ata246. Totuşi el a supor­ ta t toate acestea cu răbdare şi le v a m ai suporta; acum însă n u va acţiona în aşa fel incit să obţină e l arm ata luată de la ei, deşi nu îi e greu, ci p e n tru a-i lipsi pe ei de o arm ată pe care s-o folosească îm potriva lui. Aşa­ dar, după cum spusese, ei treb u ie să părăsească pro­ vinciile şi să dem obilizeze arm ata; dacă vor face aceasta, el nu va face ră u nim ănui. A ceasta este singura şi cea din urm ă condiţie a păcii. 86 C uvintele auzite le-au plăcu t şi i-au bucu rat m ult p e ostaşi, lucru ce s-a p u tu t vedea din m anifestarea lor, căci ei, care se aşteptaseră la o pedeapsă dreaptă, căpă­ tau în plus şi răsplata unei demobilizări. în m om entul cînd s-a pus în discuţie locul şi tim pul când aceasta tre ­ bu ia făcută, au început cu toţii să gesticuleze şi să strige de pe valul pe care stăteau, cerînd să fie eliberaţi pe d a tă şi afirm înd că nici o făgăduinţă n u le poate da siguranţa dem obilizării dacă aceasta se v a am ina pe

R Ă ZB O IU L C IV IL . C A R T E A I

411

altă dată. D upă ce s-au discutat pe scurt amândouă so­ luţiile, s-a h o tărît ca cei care aveau locuinţă sau vreo avere în H ispania să fie eliberaţi pe dată, iar ceilalţi în m om entul cînd vor ajunge la rîu l V arus247; Caesar asi­ gură că nim ănui n u i se va face v re u n rău, nici unul nu va fi silit să depună ju ră m în t fără voie. 87 Caesar prom ite că le va da h ra n ă din acea clipă şi pînă vor ajunge la rîu l V arus. A daugă chiar că orice lucruri ar fi p ierd u t unii d intre ei şi care se află la soldaţii săi vor fi restitu ite celor ce le-au pierdut; după preţu irea exactă a acestor lucruri, dă în schim bul lor bani soldaţilor săi. Orice neînţelegeri ivite m ai tîrziu în tre soldaţi au fost aduse de la sine în faţa judecăţii lui Caesar. Cînd legiunile, aproape revoltîndu-se, au ce­ ru t solda lui P etreius şi A franius, care spuneau că te r­ m enul plăţii n u venise încă, s-a ce ru t să i se aducă aceasta la cunoştinţă lui Caesar şi hotărîrea lui a m ul­ ţum it am bele părţi. Cam a treia p a rte a arm atei fu d e ­ m obilizată acolo în două zile; Caesar ordonă ca două legiuni de ale sale s-o preceadă, iar celelalte s-o urm eze în aşa fel, încît să nu-şi facă tab ără la o d istanţă prea m are248 şi-l însărcinează ou aceasta pe legatul Q uintus Fufius Calenus. Conform cu hotărîrea sa, s-a făcut m ar­ şul din H ispania pînă la rîu l V arus şi acolo a fost de­ m obilizat şi restul arm atei inam ice249.

CARTEA

A

II-A

1 Pe cînd acestea a u loc în Hispania, legatul Oaius Trebonius, care fusese lăsat să asedieze M assilia1, hotărî să înalţe lîngă oraş în două locuri cîte o platform ă2, barăci de lu p tă 3 şi turnuri''1. U nul d i n . cele două locuri se afla aproape de p ort5 şi de şan tieru l naval, al doilea la poarta către care ducea d ru m u l 'din Gallia şi Hispania, lîngă partea de m are dinspre gurile R hodanului0. M assi­ lia e scăldată de m are aproape din tre i părţi; a patra rămâne accesibilă dinspre uscat7. Din această porţiune, p artea care duce la cetăţuie, în tă rită de n a tu ra te re n u ­ lui şi de o rîpă foarte adîncă, necesită un asediu în ­ delungat şi dificil. P e n tru a pom i această acţiune, Calus Trebonius cere din întreaga provincie un m are num ăr de vite d e povară şi de oameni şi porunceşte să se aducă nuiele şi bîrne. După pregătirea acestora înalţă o p lat­ form ă de 80 d e picioare înălţim e. 2 în oraş se afla de m u lt o c a n titate fo arte m are de to t felul de m ateriale de război şi o m ulţim e a tît de m are de proiectile, în cît nici uin fel de barăci de luptă îm pletite d in nuiele nu p u teau rezista la loviturile lor. B îrne de 12 picioare cu ţepi de fier la capăt, aruncate de baliste imense, străb ăteau p a tru şiru ri de lese şi se înfigeau în pământ. Atunci, din lem ne de un picior gro­ sime, legate în tre ele, se dura u n portic şi pe acolo se trecea din m înă în m înă m aterialul p e n tru platform ă. în frunte, p e n tru a nivela teren u l8, în ain ta o m aşină de război num ită „broască ţestoasă"9, de 60 de picioare, construită d in lem n foarte rezistent, acoperită cu tot ceea ce putea ap ă ra de foc şi de loviturile pietrelor. D ar am ­ ploarea lucrărilor, înălţim ea zidului şi a turnurilor, n u -

416

CAESAR

m ăru l m are de m aşini de război duşm ane în tîrziau toată acţiunea. Ba m ai m ult, albicii năvăleau adesea din ce­ ta te şi puneau foc platform ei şi tu rn u rilo r. Ai noştri îi respingeau uşor şi, pricinuind la rîn d u l lor m ari pier­ deri năvălitorilor, îi alungau în oraş. 3 In tre tim p, Lucius Nasidius, trim is în aju to r lui Lucius Dom itius şi m assilienilor de că tre Pom peius cu o flotă de 16 corăbii, p rin tre care câteva ferecate în a ra­ m ă4*10, ajunge în golful Siciliei fără ştirea lui Curio şi, luîndu-1 p rin surprindere, abordează la M essana11, unde, d atorită derutei provocate de panica şi fuga com andan­ ţilo r şi a senatului, capturează din p ort o corabie. Adăugînd-o la celelalte nave, îşi continuă drum ul spre M assilia, trim iţîn d pe ascuns o corabie mică să anunţe lui Dom itius şi m assilienilor venirea sa şi să-i sfătuiască să atace din nou flota lui B rutus, bazîndu-se pe a ju to -' rul lui. 4 După înfrângerea precedentă, m assilienii scoseseră din şantier nave vechi ca să com pleteze n u m ăru l12, le refăcuseră şi le înarm aseră cu foarte m are grijă, avînd vîslaşi şi cîrm aci cu prisosinţă, şi adăugaseră la acestea şi pe cele de pescuit, pe care le acoperiseră în aşa fel, îmcît vîslaşii să fie apăraţi de loviturile săgeţilor; pe acestea le um plură cu arcaşi şi aruncătoare de proiectile. După echiparea flotei în acest fel, îndem naţi de rugă­ m inţile şi de plînsul bătrînilor, m am elor, fetelor care le cereau să ajute cetatea în tr-u n m om ent de grea cum ­ pănă, se îm barcă cu acelaşi curaj şi încredere cu care luptaseră înainte. Căci, d in tr-u n cusur com un naturii om eneşti, ne încredem mai m ult (şi n e şi înspăim ântăm mai tare) de lucruri neobişnuite şi necunoscute. La fel s-a întîm plat atunci; venirea lui Lucius Nasidius a um ­ plut cetatea de speranţă şi dîrzenie. A vînd v în t potri­ vit, m assilienii ies din port şi se iîntîlnesc cu Nasidius la T auroeis13, o cetăţuie m assiliană. Acolo îşi pregătesc corăbiile, se întăresc din nou în h otărîrea de a lu p ta şi stabilesc planul bătăliei. P a rte a dreaptă a flotei e încre­ dinţată m assilienilor, cea stingă lui Nasidius.

r ă z b o iu l

c iv il ,

cartea

a

i i -a

417

5 B rutus se îndreaptă sp re acelaşi loc, după ce îşi m ăreşte n u m ăru l navelor: la cele făcute de Caesar la A relas se adăugaseră şase c ap tu rate de la m assilieni, pe care le refăcuse cu cîteva zile în ain te şi le prevăzuse cu toate cele necesare14. Deci, îndem nând pe ai săi să n u se team ă de nişte adversari pe care chiar cînd erau în toată pu terea ei îi învinseseră, plin de speranţă şi curaj, porneşte îm potriva m assilienilor. Din tab ăra lui Caius Trebonius şi de pe toate locurile înalte era uşor de p riv it în oraş, unde tot tin e retu l care răm ăsese în cetate şi toţi bătrînii. îm preună cu copiii şi nevestele, în pieţe publice, la posturile de gardă sau pe ziduri, ri­ dicau m îinile spre cer sau se în d rep tau sp re tem plele zeilor nem uritori, se aruncau la picioarele statuilor lor şi le cereau victoria. Nu era nim eni care să nu-şi dea seam a că de întâm plările acelei zile depindea soarta tu ­ tu ro r alor săi, căci şi tin erii nobili şi oam enii de orice vîrstă cu funcţii im portante fuseseră chem aţi personal la arm e şi im ploraţi să se îm barce, încît, dacă se întîm pla vreo nenorocire, vedeau bine că nu le va m ai r ă ­ mâne nimic, nici chiar de încercat; în caz de victorie erau încredinţaţi că vor salva cetatea p rin propriile lor sforţări sau cu ajutoare din afară, 6 B ătălia începu şi nim ic nu lipsea vitejiei m assilie­ nilor. A vînd în m inte îndem nurile pe care le prim i­ seră cu p u ţin înainte de la ai lor, lu p tau cu atîta inim ă încît păreau că nu vor mai avea nici un a lt prilej pen­ tru o astfel de încercare şi socoteau că cei care îşi pun viaţa în prim ejdie în luptă nu o iau cu m ult înaintea concetăţenilor lor, care a r avea de suferit aceeaşi soartă de pe urm a războiului în cazul cuceririi cetăţii. Coră­ biile noastre se depărtaseră tre p ta t unele de altele şi ei aveau ocazia să folosească priceperea cârmacilor şi sp rin ­ teneala navelor, iar dacă ai noştri găseau un m om ent po­ triv it să agaţe cu căngi de fier vreo navă de-a lor, ei alergau de p retutindeni în ajutorul celor strîm toraţi. Contopiţi cu albicii, nu se dădeau în lătu ri nici de la lu p ta corp la corp, iar ea vitejie nu erau cu m ult mai prejos de ai n o ştri15. în acelaşi tim p, de pe navele mici, puzderia de proiectile pricinuia pe neaşteptate m ulte 2 7 — Războiul gallic

418

CAESAR

răni alor noştri, luaţi p rin su rp rin d ere şi prinşi de alte treb u ri. Două trire m e 16, zărind nava lui B rutus, uşor de recunoscut datorită fanionului17, se n ăpustiră din două p ărţi îm potriva ei. Dar, prevăzînd situaţia, B rutus izbu­ ti, p rin iuţeala vasului, să le depăşească cu o frîn tu ră de tim p. Acestea, pornite cu iuţeală a tît de m are, s-au izbit una de alta cu atîta p u tere incit am îndouă au avut de suferit crunt de pe urm a loviturii, iar una din ele, izbită în proră, fu în întregim e sfărîm ată. O bservînd aceasta, corăbiile din flota lui B rutus care erau mai aproape de locul acela se năpustesc asupra navelor în în ­ curcătură şi le scufundă repede pe am îndouă. 7 Corăbiile lui Nasidius nu fu ră însă de nici un folos şi părăsiră repede lupta; căci pe ele nu le m ina să în ­ fru n te m oartea nici vederea patriei, nici îndem nurile celor dragi. Aşa încît din num ărul corăbiilor lor nu s-a p ierd u t nici una; din flota m assilienilor cinci nave au fost scufundate, p a tru capturate, una a fugit îm preună cu soldaţii lui Nasidius, care s-au în d re p ta t cu toţii spre H ispania Citerior. Cînd una din corăbiile răm ase, tri­ m isă la M assilia p e n tru a duce această veste, se apropia de oraş, to ată m ulţim ea se revărsă în p ort p en tru a afla vestea şi la aflarea ei jalea fu a tît de mare, încît părea că în acelaşi m om ent cetatea a şi fost cucerită de duş­ m an18. Şi totuşi m assilienii nu conteniră să pregătească cu aceeaşi rîvnă toate cele necesare p e n tru apărarea oraşului19. 8 Soldaţii din legiuni care aveau grijă de flancul drept al fortificaţiei observaseră, datorită atacurilor dese ale duşm anilor, că le-a r putea fi de m are folos dacă a r construi acolo, la poalele zidului, drept eetăţuie şi adăpost, u n tu rn de cărăm idă. La început îl făcură m ic şi puţin înalt ca să facă faţă atacurilor neaşteptate. Aici se retrăgeau, de aici, dacă îi am eninţa vreo forţă mai m are, se apărau şi tot din acest ioc se năpusteau să res­ pingă şi să urm ărească duşm anul. T u rn u l era de 30 de picioare lărgim e în orice direcţie, dar grosim ea zidurilor era de cinci picioare. D upă aceea — cum experienţa e stăpîna tu tu ro r lucrurilor dacă i se adaugă inteligenţa

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A II-A

419

oam enilor — au descoperit că poate fi de m are folos ridicarea acestuia la înălţim ea unui tu rn adevărat. Lucrul a fost făcut în urm ăto ru l chip: 9 Cînd înălţim ea tu rn u lu i ajunse la prim ul etaj, po­ deaua a fost fix ată în pereţi în aşa fel încît capetele bîrnelor să fie ap ărate de tencuiala exterioară a zidu­ rilor, astfel ca nim ic de care s-ar putea prinde focul duşm anilor să nu răm înă neacoperit. D easupra acestui etaj, a tît cît perm itea acoperişul parapetului şi al b a­ răcilor. au continuat să construiască cu cărăm izi mici, iar deasupra acestui punct au aşezat în curm eziş, p u ţin îndă­ rătu l m arginii exterioare a pereţilor, două grinzi, pe care să pună platform a ce treb u ia să form eze acoperi­ şul turnului; deasupra acestor grinzi, în linie dreaptă, aşezară b îrne transversale şi le fix ară pe borduri. Aceste bîrne le făcură ceva mai lungi, ca să depăşească pereţii exteriori, p e n tru a avea unde să atîrn e îm pletitura de protecţie, spre a feri şi respinge loviturile în tim p ce se vor ridica pereţii în in teriorul acestui etaj; etajul de sus fu acoperit cu cărăm izi şi lut, p en tru ca focul duşm ani­ lor să nu-1 poată vătăm a, iar pe deasupra fu ră aruncate un fel de saltele p e n tru ca nici proiectilele aruncate de m aşinile de război să nu poată străpunge podeaua, nici pietrele aruncate de catapulte să nu dărîm e zidăria. F ă ­ cură trei îm pletituri din funii de ancoră de lungim ea pereţilor, de 4 picioare lăţim e, şi le legară de bîrnele care ieşeau în afară, lăsîndu-le să atîrn e în ju ru l tu r ­ nului în cele trei p ărţi dinspre duşm an; acest sistem de apărare, pe care îl mai încercaseră şi în alte locuri, era singurul care nu lăsa să treacă nici u n proiectil sau piatră. Cînd p artea tu rn u lu i care era term inată fu aco­ perită şi apărată de orice lovitură a duşm anilor, luară de acolo îm p letitu rile p e n tru alte construcţii; de pe prim a platform ă începură să tragă şi să ridice cu scripeţi, se­ parat, acoperişul turnului. D upă ce-1 ridicau a tît cît le perm itea înălţim ea îm pletitu rilo r de apărare, ascunşi şi feriţi la adăpostul acestora, construiau pereţii de cără­ m idă şi apoi, p rin tr-o nouă ridicare cu scripetele, obţi­ neau u n nou loc p en tru construcţie. Cînd părea sosit mo­ m entul p e n tru construcţia unui alt etaj, aşezau b îrne ca

420

CAESAR

la început, pro tejate de cărăm izile exterioare, şi de pe această schelă ridicau din nou etaju l superior şi îm pleti­ tu rile de apărare. Astfel, în siguranţă şi fără nici o v ă­ tăm are sau prim ejdie, construiră şase etaje şi lăsară în zid, în locurile care p ă ru ră potrivite, ochiuri de fereastră p e n tru aruncarea proiectilelor. 10 Cînd s-au convins că de pe tu rn pot ap ă ra toate fortificaţiile dim prejur, h o tărîră să construiască o gale­ rie m obilă acoperită20, lungă de 60 de picioare, d in lem n de două picioare grosime, pe care s-o ducă de la tu r ­ n u l de cărăm idă pînă la tu rn u l şi zidul duşm anilor; form a acestei construcţii era urm ătoarea: la început, două b îrne egale ca lungim e sîn t puse pe păm ânt la d istan ţă de pa­ tru picioare şi în ele se înfig pari de cinci picioare în ăl­ ţim e. Pe aceştia îi unesc în tre ei cu căpriori în pantă uşoară, pe care să poată aşeza grinzile care vor servi de acoperiş. D easupra aşază grinzi de două picioare gro­ sim e şi le fixează cu scoabe şi cuie. La m arginea acope­ rişului. construcţiei şi a grinzilor înfig leaţuri în p atru muchii, de p atru degete lăţim e, care să ţină cărăm izile ce treb u iau să fie dispuse deasupra construcţiei. Astfel, construită în pantă, tre p tat, pe m ăsură ce grinzile sînt aşezate pe căpriori, galeria e acoperită cu cărămizi şi lu t ea să fie ap ărată de focul aruncat de pe ziduri. Dea­ supra cărăm izilor se întind piei, p e n tru ca apa trim isă pe ţevi să nu poată desface cărăm ida. Pieile, p en tru a nu fi stricate de foc sau pietre, sînt acoperite cu saci. G aleria ascunsă în întregim e de îm pletituri, e term inată lîngă tu rn şi, luînd pe adversar p rin surprindere, e adusă în grabă spre tu rn u l duşm an şi lipită de el, folosindu-se sistem ul de tăvălugi puşi dedesubt, în tre b u in ţat la co­ răbii. 11 înspăim ântaţi de prim ejdie, cei din oraş ridică im ediat cu scripeţi blocuri de p iatră -cît mai m ari cu pu tin ţă şi le aruncă de pe zid peste galerie. T ăria lem ­ nului rezistă la izbitură şi tot ce cade deasupra alunecă d atorită acoperişului în pantă. C înd văd aceasta, îşi schim bă procedeul: dau foc la butoaie um plute cu ră ­ şină şi smoală şi le aruncă de pe zid peste galerie. Aces-

RĂZBOIUL

c iv il

cartea

a

i i -a

421

tea alunecă şi, rostogolite de pe laturi, sîn t îndepărtate de construcţie cu prăjini şi furci. în tre tim p, la adă­ postul galeriei, soldaţii desprind cu ajutorul pîrghiilor blocurile de piatră de la baza tu rn u lu i duşm anilor. Gale­ ria e apărată de ai noştri de pe tu rn u l de cărăm idă cu săgeţi şi pietre, duşm anii sîn t în d ep ărtaţi de pe ziduri şi tu rn u ri şi nu sînt lăsaţi să apere zidul. D upă scoate­ rea mai m ultor blocuri de piatră din tem elia tu rn u ­ lui, o p arte din el se n ăru i deodată, iar cealaltă tocmai urm a să se năruie, cînd duşm anii, înspăim întaţi că ora­ şul va fi jefuit, se năpustesc cu toţii în afara porţilor, fără arm e, cu panglici de je rtfă 21 şi în tin d m îinile implorînd înd u rare de la com andanţi şi soldaţi. 12 în faţa acestei noi situaţii, orice pregătire de război încetează şi soldaţii, întrerupând lupta, se lasă fu ­ raţi de plăcerea de a asculta şi de a afla. Cînd' duşm anii ajung în faţa com andanţilor şi a arm atei, se aruncă cu toţii la picioarele lor şi îi im ploră să aştepte venirea lui Caesar. îşi dau seama, spun ei, că oraşul lor e cucerit; lucrările p e n tru atac sîn t term in ate şi tu rn u l dărîm at; prin urm are ei ren u n ţă la apărare. Dacă nu vo r înde­ plini poruncile lui Caesar cînd va veni, nu va m ai putea fi vorba de v reu n răgaz p e n tru a fi distruşi pe dată la prim ul semn. A rată că dacă tu rn u l s-ar fi năruit cu totul, ei nu ar fi p u tu t să-i oprească pe soldaţi să năvălească în oraş în căutarea prăzii şi să-l distrugă. Acestea şi m ulte altele de acest fel sînt spuse cu lacrim i în ochi de oameni iscusiţi22, p en tru a stîrni mila. 13 Mişcaţi de aceasta, legaţii scot soldaţii de la lucră­ rile de fortificaţii şi încetează asediul; aşază posturi de gardă la construcţii. D upă u n fel de arm istiţiu încheiat de milă, se aşteaptă sosirea lui Caesar. Nici o săgeată nu e trim isă de pe ziduri, nici una de la ai noştri; ca şi cum chestiunea a r fi rezolvată, cu toţii slăbesc grija şi vigilenţa. Caesar îl sfătuise eu insistenţă în scrisori pe T rebonius să nu perm ită ea oraşul să fie lu at cu asalt, pen­ tru ca soldaţii, m inaţi de u ra pricinuită de trăd area massilienilor, de d isp reţul acestora faţă de ei şi de m unca istovitoare şi îndelungată, să n u-i m ăcelărească pe toţi

422

CAESAR

adulţii; ei am eninţau că vor face aceasta şi abia au fost opriţi să nu năvălească în cetate, lucru pe care l-au su­ p o rta t cu m are greutate, căci părea că nu depinde decît de Trebonius să pună stăpînire pe cetate23. 14 Duşm anii însă caută cu perfidie un m om ent priel­ nic p e n tru trăd are şi înşelăciune24. D upă cîteva zile, cînd ai noştri erau liniştiţi şi încordarea slăbise, la vrem ea amiezii, pe cînd u n u l se depărtase, iar altu l se odihnea după o tru d ă îndelungată, chiar în tre fortificaţii, ia r arm ele erau toate strînse deoparte şi acoperite25, v ră j­ m aşii năvălesc deodată pe porţi şi, favorizaţi de u n vînt puternic, pun foc construcţiilor. V întul îl răspîndeşte a tît de repede, încît din tr-o dată platform a, parapetele, „broasca ţestoasă4', tu rn u l, m aşinile de război se aprind şi a rd toate chiar înainte de a se p u tea observa cum se întîm plase aceasta. Ai noştri, înspăim ântaţi de schim ba­ rea neaşteptată a soartei, apucă arm ele pe care le au la îndem înă, unii din ei se reped afară din tabără. Dau un atac îm potriva duşm anilor, însă sînt îm piedicaţi să-i urm ărească pe fugari de săgeţile şi proiectilele aruncate de pe zid. Duşm anii se retrag la picioarele zidului s i acolo incendiază în linişte galeria acoperită şi tu rn u l de cărăm idă. Aşa pieri în tr-o clipită rodul unei m unci de m ai m ulte luni26, p rin perfidia duşm anilor şi vio­ len ţa fu rtunii. A doua zi m assilienii încercară acelaşi lucru. P ro fitîn d de aceeaşi fu rtu n ă, năvăliră şi se lu p ­ ta ră cu mai m ultă îndrăzneală şi puseră foc din plin la tu rn u l şi platform a cealaltă. D ar aşa cum înainte ai noştri renunţaseră la orice vigilenţă, acum, înfricoşaţi de nenorocirea din ziua trecută, pregătiseră totul p en tru apărare. Aşa că, după om orîrea m ultora, i-au respins pe ceilalţi în oraş fără a-i lăsa să-şi aducă planul la îndeplinire. 15 T rebonius hotărî să în trep rin d ă refacerea fo rtifi­ caţiilor pierdute, rîvna soldaţilor fiind acum m u lt m ai m are. în m om entul în care văzuseră strădaniile lor a tît de anevoioase şi pregătirile a tît de m ari distruse, în d u re­ ra ţi că vitejia lor va fi batjocorită în urm a violării m îrşave a arm istiţiului, deoarece n u m ai răm ăsese nici un

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A II-A

423

fel de m aterial p e n tru a construi din nou o platform ă (toţi copacii de pe terito riu l m assilienilor fuseseră tăiaţi şi strînşi din toate părţile), h o tărîră să facă o terasă de u n fel nou şi nem aiauzit, din doi pereţi de cărăm idă de 6 picioare grosim e, cu o platform ă aşezată peste ei, de o lăţim e aproape egală cu cea pe care o avusese terasa de scînduri. Acolo unde distanţa d intre pereţi sau lipsa de rezistenţă a m aterialului o necesita, sîn t puşi stîlpi, sînt aşezate bîrne transversale care să-i poată susţine şi toată schela e acoperită cu îm pletituri, iar acestea tencuite cu lut. Sub acest acoperiş, soldaţii, ap ăraţi în stînga şi în dreapta de zid, iar în faţă de u n parapet, aduc fără p eri­ col to t ce trebuie p e n tru fortificaţie. L ucrările înaintează repede; paguba pricinuită strădam ei lor a tît de îndelun­ gate este re p a ra tă în scurt tim p, dato rită priceperii şi curajului soldaţilor. în zid, în locurile care par potrivite, sîn t lăsate porţi în vederea ieşirii la atac. 16 D uşm anii văd atunci că ceea ce speraseră că nu va putea fi refăcut decît în tr-u n tim p îndelungat fusese repus pe picioare în puţine zile p rin tr-o m uncă îndîrjită, în aşa fel încît nu m ai putea exista vreo posibilitate de înşelăciune sau de atac şi nu le răm înea nici o cale p rin care să poată pricinui pa~ube soldaţilor cu ajutorul proiectilelor, sau fortificaţiilor cu aju to ru l focului; în acelaşi tim p îşi dau seam a că tot oraşul în partea legată de uscat p u tea fi înconjurat cu zid şi tu rn u ri, aşa încît ei înşişi nu vor m ai putea răm îne în propriile lor fo rti­ ficaţii, căci zidurile construite de arm ata noastră erau chiar lîngă ale lor şi proiectilele puteau fi aruncate de ai noştri cu m îna, pe cînd folosirea bal'stelor, în care ei îşi puseseră a tît de m ari speranţe, devenea imposibilă d atorită apropierii prea m ari; ei înţeleg că în condiţii egale de lu p tă de pe zid şi tu rn u ri nu pot fi pe potriva alor noştri în vitejie şi recurg la o capitulare în vechile condiţii. 17 în H ispania U lterior, M arcus V arro27, aflînd de evenim entele petrecute în Italia şi neîncrezător în victo­ ria pom peienilor, vorbea la început de Caesar în term enii cei m ai prietenoşi, declarînd că în ce-1 priveşte el este

424

CAESAR

dinainte ataşat de Pom peius p rin funcţia de legat, fiind ţin u t de ju ră m în tu l dat; totuşi o legătură la fel de strînsă există în tre el şi Caesar, căci el ştie bine care este datoria unui legat cînd deţine o funcţie de încredere, care ii sîn t forţele, care este bunăvoinţa întregii provincii faţă de Caesar. Acestea le spunea în toate conversaţiile, însă n u înclina nici spre unul, nici spre celălalt. Mai tîrziu însă, cînd a aflat că Caesar e re ţin u t la M assilia, că arm a­ tele lui Petreius făcuseră joncţiunea cu A franius, că se adunaseră m ulte tru p e în ajutorul lor, că m ulte altele se prevedeau şi erau aşteptate, că toată H ispania C iterior le este aliată şi, în plus, toate cele întîm plate la Ilerda în legătură cu lipsa de grîne — lu cru ri pe care A franius i le descria îngroşîndu-le şi um flîndu-le — , începu şi el să încline în partea în care înclina norocul. 18 Făcu recru tări în toată provincia, adună două le­ giuni la care adăugă cam 30 de cohorte alare. S trînse o m are cantitate de grîne ca să le trim ită m assilienilor şi de asem enea lui A franius şi P etreius. Porunci gaditanilor28 să construiască 10 corăbii de război şi pe lîngă acestea se îngriji să mai construiască m u lte altele la H ispalis29. Toţi banii şi toate podoabele din tem plul lui H ercule30 le aduse în oraşul Gades; acolo trim ise din provin­ cie şase cohorte de pază, iar pe Caius Gallonius, cavaler rom an, prieten al lui Domitius, care venise acolo trim is de acesta p e n tru a se îngriji de o m oştenire, îl puse co­ m an d an t al cetăţii Gades; adună în casa lui G allonius toate arm ele p articulare şi publice. El însuşi ţin u cuvîntări violente îm potriva lui Caesar. Adesea afirm a de pe trib u n ă că Caesar a su ferit înfrîngeri şi că u n m are num ăr de soldaţi de-ai lui au fu g it la A franius; acestea, spunea el, le-a aflat p rin vestitori de credinţă, din surse sigure. Constrînse pe cetăţenii rom ani din provincia sa, înspăim întaţi de aceste veşti, să-i prom ită p e n tru adm inistra­ rea tre b u rilo r publice 18 000 000 de sesterţi, 20 000 de livre de argint şi 120 000 de baniţe de grîu. Cetăţilor pe care le socotea prietene cu Caesar le im punea sarcini m ai grele, aşeza garnizoane acolo şi judeca pe p a rticu ­ larii care vorbiseră sau ţin u seră cuvîntări îm potriva rep u ­ blicii; averile lor le confisca pentru tezaurul public. Puse

r ă z b o iu l

c iv il ,

cartea

a

i i -a

425

întreaga provincie să-i ju re credinţă lui şi lui Pom peius. A flînd de faptele întîm plate în H ispania C iterior, începu să se pregătească de război. P lanul războiului era u rm ă ­ torul: el se va retrag e cu două legiuni la Gades şi tot acolo va ţine corăbiile şi toate rezervele de grîne; căci ştia că întreaga provincie este de p artea lui Caesar. Soco­ tea că, odată concentrate în insulă proviziile şi corăbiile, nu-i va fi greu să tărăgăneze războiul. Deşi Caesar e ra rechem at în Italia de tre b u ri m ulte şi urgente, hotărîse totuşi să nu lase nici un focar de răz ­ boi în Hispania, căci ştia că în provincia H ispania C ite­ rio r binefacerile lui Pom peius erau m ari şi clienţii aces­ tuia num eroşi. 19 A şadar, trim iţîn d în H ispania U lterior două le­ giuni cu Q uintus Cassius31, trib u n al plebei, el însuşi cu 600 de călăreţi porneşte în m arş fo rţa t şi trim ite înain­ tea sa u n edict în care fixează data la care doreşte ca m agistraţii şi conducătorii tu tu ro r cetăţilor să-l aştepte la Corduba32. D upă răspîndirea edictului în toată pro­ vincia, nu a ex istat nici o cetate care să nu trim ită la această dată o p a rte din senat la Corduba, nici un cetă­ ţean rom an ceva m ai cunoscut care să n u se prezinte la term en. în acelaşi tim p, adunarea cetăţenilor rom ani din Corduba închise din proprie in iţiativ ă porţile oraşului în faţa lui V arro, dispuse pe tu rn u ri şi ziduri gărzi şi san­ tinele şi re ţin u p e n tru ap ărarea cetăţii două cohorte, num ite colonice33, care veniseră acolo din întîm plare. în aceleaşi zile, locuitori oraşului C arm o34, cea mai p u te r­ nică cetate din întreaga provincie, în fo rtăreaţa căreia V arro adusese tre i cohorte, alungă din proprie hotărîre aceste cohorte şi închid porţile. 20 Cu a tît m ai m u lt se grăbea V arro să ajungă cit m ai repede la Gades, ca nu cum va să fie op rit pe uscat sau pe m are, a tît de puternică se dovedea sim patia pro­ vinciei faţă de Caesar. înaintase o bucată de drum cînd prim eşte o scrisoare de la Gades din care află că, îndată ce a fost cunoscut edictul lui Caesar, conducătorii din Gades s-au înţeles cu tribunii cohortelor care se aflau acolo în garnizoană să-l alunge pe G allonius din oraş şi

426

CAESAR

să păstreze cetatea şi insula p e n tru Caesar. Această hotărîre odată luată, îl an u n ţaseră pe Gallonius să părăsească de bunăvoie G adesul cit tim p îi e îngăduit s-o facă fără prim ejdie; dacă nu va face aceasta, ei vor lua hotărîrea cuvenită. Speriat, G allonius părăsise Gades. A flînd aceasta, una din cele două legiuni, cea care era num ită Verna­ cular, îşi luă steagurile şi, în faţa şi sub ochii lui Varro, se retrase la H ispalis şi se aşeză, fără a face vreun rău, în for şi sub portice. Această faptă fu a tît de aprobată de cetăţenii rom ani din adunare, încît fiecare din ei îi prim i pe soldaţi cu cea m ai m are plăcere ca oaspeţi în casa lui. În sp ă 'm în ta t de aceste lucruri, tocm ai cînd anunţase că, schim bîndu-şi itinerariul, va veni la Italica38, V arro a fost a n u n ţa t de ai săi că porţile îi sîn t închise. Atunci, cu toate căile tăiate, trim ise veste la Caesar că e gata să încredinţeze legiunea cui i se va porunci. Caesar îi trim ite pe Sextus Caesar37 şi-i ordonă să i-o predea aces­ tuia. D upă predarea legiunii, V arro vine la Caesar la Corduba; după un ra p o rt exact al treb u rilo r provinciei, îi dă banii pe care îi avea la el şi-i a ra tă cantitatea şi locul unde are grîne şi corăbii. 21 Intr-o adunare ţin u tă la Corduba, Caesar aduce pe rîn d m ulţum iri tu tu ro r: cetăţenilor rom ani p en tru că se străduiseră să m enţină cetatea în p u terea lor, spanio­ lilor p e n tru că alungaseră garnizoanele gaditanilor, pen­ tru că zdrobiseră încercările duşm anilor şi îşi recăpăta­ seră libertatea, trib u n ilo r m ilitari şi centurionilor care veniseră acolo în garnizoană p e n tru că în tăriseră hotărîrile acelora p rin curajul lor. înapoiază banii pe care cetă­ ţenii rom ani îi prom iseseră lui V arro p e n tru tezaurul public; restitu ie averile celor cărora le fuseseră confis­ cate din vina de a fi vorbit prea liber. O feră d a ru ri fie particularilor, fie obştii cîtorva popoare, iar pe ceilalţi îi um ple de speranţă p e n tru viitor; după o zăbavă de două zile la Corduba, Caesar pleacă la Gades; porunceşte ca sum ele de bani şi podoabele care fuseseră aduse din tem plul lui H ercule în tr-o casă p articu lară să fie duse la loc în sanctuar. N um eşte g uvernator al provinciei pe Q uintus Cassius şi îi încredinţează p a tru legiuni. El însuşi, cu corăbiile pe care le făcuseră M arcus V arro şi gadi-

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A II-A

427

Cânii la porunca lui Varro, soseşte în cîteva zile la Tarraco. Aici aşteptau venirea lui Caesar soli din aproape întreaga provincie Citerior. D upă ce îm parte în acelaşi fel onoruri publice şi private unor cetăţi, pleacă de la Tarraco şi vine pe uscat la Narbo şi apoi la M assilia. Aici află că s-a dat o lege prin care era n um it un dicta­ to r şi că el este dictatorul desem nat de p raetorul M arcus Lepidus-®. 22 M assilienii, copleşiţi de toate nenorocirile, ajunşi la o lipsă groaznică de grîne, învinşi de două ori in luptele navale, respinşi în tim pul deselor lor atacuri şi, m ai m ult, loviţi de o m olim ă gravă din pricina asediului îndelungat şi a schim bării de h ran ă (se hrăneau cu toţii cu m ei învechit şi cu orz stricat, pe care, pregâtindu-se de m u lt p e n tru astfel de cazuri, îl adunaseră în grinarul public), cu un tu rn dârîm at, cu o m are parte a zidului năru ită, pierzînd speranţa în ajutoare din partea provin­ ciilor şi arm atelor, despre care aflaseră că s-au supus lui Caesar, hotărăsc să se predea fără înşelăciune. D ar cu puţine zile înainte, Lucius Domitius, aflînd de intenţia m assilienilor, pregăteşte trei corăbii, d intre care două le încredinţează prietenilor săi, iar el se îm barcă pe a treia şi profitînd de o furtună, pleacă. Văzîndu-1, coră­ biile care din ordinul lui B rutus se aflau zilnic în faţa portului ridică ancorele şi încep să-l urm ărească. D intre ele, corabia lui Dom itius îşi continuă fuga şi cu ajutorul furtunii pieri din vedere; celelalte două, speriate de nă­ vala corăbiilor noastre, se re tra se ră în port. Conform ordinului, m assilienii scot m aşinile de război din oraş, corăbiile din p ort şi din şantiere şi p red au banii din te ­ zaurul public. D upă încheierea acestor tre b u ri, Caesar, cruţîndu-i m ai m ult d atorită faim ei şi vechim ii cetăţii decît atitudinii lor faţă de el, lasă acolo două legiuni in garnizoană, ia r pe celelalte le trim ite în Italia. El însuşi se îndreaptă spre Roma. 23 In aceeaşi vrem e, Caius Curio, plecat din Sicilia spre Africa'® şi dispreţuind de la început trupele lui Pub­ lius A ttius Varus, ducea cu sine două din cele p a tru le­ giuni pe care le prim ise de la Caesar şi 500 de călăreţi;

428

CAESAR

după două zile şi trei nopţi de navigaţie, ajunse la locul n u m it A nquillaria40. Locul acesta, care e la o distanţă de 22 000 de paşi de Ciupea41, oferă o rad ă destul de comodă în tim p de vară şi e m ărginit de două prom ontorii înalte. Lucius Caesar, fiul, aştepta venirea lui Curio la Ciupea cu 10 nave de lu p tă obţinute din războiul cu p iraţii la Utica, pe care Publius A ttius avusese g rijă să le refacă în vederea acestui război. În sp ăim în tat însă de m ulţim ea corăbiilor noastre, L. Caesar se refugiase din larg şi, după ce acostase cu o trire m ă la ţărm u l cel m ai apropiat, o părăsise acolo şi fugise pe uscat la H adrum etum . O raşul e ra păzit de Caius Considius Longus42, cu o singură legiune în garnizoană. Celelalte corăbii ale lui Lucius Caesar, după fuga lui, se refugiară şi ele la H adrum etum 43. C vestorul M arcius R ufus îl urm ări pe acesta cu 12 corăbii, pe care Curio le adusese din Sicilia p e n tru a escorta corăbiile de m arfă, şi, după ce găsi şi luă la rem orcă nava p ărăsită pe ţărm , se întoarse eu flota la Caius Curio. 24 Curio trim ite înainte cu flota la U tica pe M arcius; el însuşi porneşte într-acolo cu arm ata şi după un m arş de două zile ajunge la rîu l B agrada44. Acolo îl lasă pe legatul Caius C aninius Rebilus cu legiunile, iar el por­ neşte înainte cu cavaleria p e n tru a cerceta C astra Cor­ nelia45, căci acest loc era socotit foarte p o triv it p en tru aşezarea unei tabere. A cesta este u n prom ontoriu drept, ieşit în m are, a b ru p t şi stîncos de o parte, şi de alta, totuşi cu o p an tă ceva m ai lină pe p artea dinspre Utica. Pe drum d rep t e la o d ep ărtare de ceva m ai m ult de 1 000 de paşi de Utica. în drum ul acesta însă se află un pîrîu p rin care m area pătrunde adînc şi inundă locul pe o întindere m are; cine vrea să-l evite ajunge în oraş cu u n ocol de şase mile. 25 D upă cercetarea locului, Curio observă tabăra lui V arus a lă tu ra tă de zid şi de cetate lîngă poarta num ită Bellicai6; tab ăra e ra apărată de m atura locului, dintr-o p a rte chiar de cetatea Utica, de cealaltă p arte de teatru l care se află în faţa oraşului, cu tem elii foarte m ari şi deci cu o in tra re în tab ără foarte anevoioasă şi strim tă.

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A II-A

429

în acelaşi tim p observă că se aduce şi se m ină de p re tu ­ tindeni, pe dru m u ri pline pînă la refuz, to t ce se tra n s­ portă de pe ogoare la oraş în caz de panică în faţa unei alarm e neaşteptate. Acolo trim ite cavaleria să jefuiască şi să ia pradă; în acelaşi tim p V arus trim ite din oraş ca în tă rire 600 de călăreţi num izi şi 400 de pedestraşi, pe care îi trim isese cu puţine zile înainte în ajutor, la Utica, regele Iuba. Pe acesta din u rm ă îl determ inau la un asem enea gest a tît legăturile de ospeţie ale tatălui său cu Pom peius, cît şi u ra faţă de Curio, căci acesta, ca trib u n al plebei, prom ulgase o lege p rin care intenţiona să anexeze regatul lui Iuba la statu l rom an47. A re loc ciocnirea în tre călăreţi; num izii însă n -au p u tu t rezista năvalei alor noştri şi, după ce a u fost ucişi cam 120, cei­ lalţi s-au re tra s în tab ăra de lîngă cetate. în tre tim p, după sosirea navelor de război, Curio porunceşte să se an u n ţe corăbiilor de m arfă, care se aflau la Utica în n u m ăr de circa 200, că el va considera duşm ani pe toţi cei care n u vor veni im ediat cu corăbiile la C astra Cor­ nelia. D upă acest an u n ţ toate ridică în tr-o clipită anco­ rele, părăsesc U tica şi sosesc în locul poruncit. F aptul acesta um plu din belşug arm ata de toate cele necesare. 26 D upă acestea Curio se întoarce în tab ăra de lîngă B agrada şi e aclam at im perator/lS de întreaga arm ată; a doua zi duce arm ata la U tica şi îşi aşază tab ăra aproape de oraş. Pe cînd lucrările de fortificare nu erau încă gata, călăreţii de la posturile de pază an u n ţă că se apropie o arm ată num eroasă de călăreţi şi pedestraşi, trim işi în a ju ­ to r de regele Iuba la Utica; în acelaşi tim p se vedea un nor m are de praf, ia r după aceea începu să se zărească capul coloanei. T u lb u ra t de situaţia neaşteptată, Curio trim ite înainte pe călăreţi ca să susţină prim ul atac şi să tărăgăneze; el însuşi, sooţînd legiunile de la lucrările de fortificare, le aşază în grabă în linie de bătaie. Călă­ reţii dau lu p ta şi, înainte ca legiunile să se poată desfă­ şu ra şi încolona, toate tru p ele de a ju to r ale regelui, lovite şi învălm ăşite, p e n tru că m ergeau fără nici o ordine şi fără team ă, o iau la fugă; cavaleria scapă aproape nevă­ tăm ată, căci se refugiază iute pe lîngă ţărm în oraş; pe­ destraşii însă sînt om orîţi în m are num ăr.

430

CAESAR

27 în noaptea urm ătoare, doi centurioni m arsi din tab ăra lui Curio, îm preună cu 22 de soldaţi de-ai lor, fug la A ttius V arus. Aceştia, fie că-i spun lui V arus p ă­ rerea lor proprie, fie că vor să-i cîştige bunăvoinţa (căci credem m ai bucuroşi ceea ce dorim să se întîm ple şi spe­ răm să sim tă şi alţii ceea ce sim ţim noi înşine)/'9, îl asi­ gură că, în orice caz, întreaga arm ată îi este ostilă lui Curio şi că e foarte necesar ca arm atele să fie puse faţă în faţă şi să li se dea posibilitatea să stea de vorbă. In ­ flu e n ţat de această părere, V arus scoate legiunile din tab ără a doua zi în zori. Acelaşi lucru îl face Curio şi fiecare îşi aşază oştile, despărţite una de alta de o vale nu prea m are. 28 In arm ata lui V arus se afla Sextus Q uintilius V a­ rus, despre care am a ră ta t m ai sus că fusese la Corfinium 50. E liberat de Caesar, venise în Africa, iar Curio conducea legiunile pe care înainte le prim ise Caesar la Corfinium , aşa încît, cu cîţiva centurioni schim baţi, cen­ tu riile şi m anipulii erau aceiaşi. G ăsind acest m otiv pen­ tru a le vorbi. Q uintilius începu să dea ocol liniei lui Curio şi să-i im plore pe soldaţi să nu uite prim ul ju ră ­ mânt pe care îl depuseseră în faţa lui Dom itius şi a sa pe cînd e ra cvestor, să nu îndrepte arm ele îm potriva acelora care avuseseră aceeaşi soartă şi suferiseră la fel în tim pul asediului şi să nu lupte p e n tru cei care îi n u ­ mesc cu dispreţ dezertori. Pe lingă aceasta m ai adăugă cîteva cuvinte de sp eran ţă in tr-o răsp lată la care a r tre ­ bui să se aştepte din dărnicia lui dacă-1 vor urm a ne el şi pe A ttius. La această cuvîntare, arm ata lui Curio nu reacţionează în nici un fel şi fiecare şef îşi duce tru p ele în tabără. 29 Totuşi, în tab ăra lui Curio o team ă m are îi cu­ prinde pe toţi, şi e m ărită a tît de zvonurile, cît şi de vorbele de to t felul ale oam enilor. Fiecare em itea păreri, şi la ceea ce arzi se de la altul adăuga şi ceva din tem e­ rile proprii. Cînd u n lucru spus de u n u l se răspîndea la m ai m ulţi şi u n u l îl tran sm itea altuia, ajungea să pară că lucrul provenea d:n surse nenum ărate . . ,51: este, doar, vorba de război civil şi ei sînt oam eni care pot face fie-

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A II-A

431

care cum doreşte şi urm ează pe cine vor; acestea sînt legiuni ce nu de m ult au fost de p artea adversarului; obişnuinţa a an u lat efectul binefacerii lui Caesar;, există, doar, şi m unicipii legate de partide adverse; şi ei nu veneau de la m arsi şi peligni, ca cei care le-au fost to­ varăşi de corturi noaptea trecută. Unii in te rp re ta u şi m ai grav vorbele îndoielnice ale soldaţilor52. P arte din ele erau născocite chiar de cei care voiau să pară m ai in ­ form aţi. 30 Din aceste pricini, convocînd consiliul, Curio pune în discuţie situaţia generală. Urni erau de părere că tre ­ buie încercat cu orice chip asediul taberei lui Varus, căci socoteau că inactivitatea aceasta e foarte dăunătoare m o­ ralului soldaţilor; în sfîrşit, spuneau că e mai bine să determ ine în luptă soarta războiului decît, părăsiţi şi în­ cercuiţi de către ai lor, să îndure cea m ai îngroz'toare su fer'n ţă. E rau şi alţii care propuneau să se retrag ă la C astra Cornelia cam pe la stra ja a treia, p e n tru ca, lâsînd să treacă un interval m ai m are de tim p, spiritele solda­ ţilor să se înzdrâvenească, şi în acelaşi tim p, dacă s-a r întâmpla ceva grav, să aibă posibilitatea, datorită num ă­ rului m are de nave, să se retrag ă fără prim ejdie şi m ai uşor în Sicil'a. 31 Curio, respingînd am bele propuneri, spunea că v i­ tejia care lipseşte uneia din p ăreri e prea exagerată la cealaltă: unii justifică cea m ai ruşinoasă fugă, alţii soco­ tesc că trebuie să lupte chiar pe u n teren nefavorabd. „Ce orbire ne face să credem că vom putea lua cu asalt o tab ără aşa de bine în tă rită a tît p r n n a tu ra locului, cît şi p rin m unca om enească? Sau ce vom cîştiga dacă după o m are înfrîngere vom ren u n ţa la asediul taberei? Ca şi cum nu victoriile sîn t cele care cîştigă bunăvoinţa arm a­ tei faţă de com andanţi şi nu înfrîngerile cele care pro­ voacă u ra ei! M utarea taberei însă, ce altceva înseam nă decît fuga ruşinoasă, deznădejdea tu tu ro r şi în stră'n a re a arm atei? Căci nu trebuie m ei ca cei cu sim ţul onoarei să bănuiască că avem prea pu ţm ă încredere în ei, nici cei necinstiţi să ştie că ne tem em de ei, căci team a noas­ tră le va m ări unora îndrăzneala şi le va m icşora celor-

432

CAESAR

lalţi zelul. Dacă acum am avea siguranţa că cele ce se spun despre în străin area arm atei sîn t exacte, lucru ri de care sînt în cred in ţat că sînt cu to tu l false sau în orice caz m ai mici decît se crede, cu cît a r fi de p refe ra t să le trecem cu vederea şi să le ascundem decît să le întărim p rin com portarea noastră? Oare n u la fel cu răn ile tru p u ­ lui trebuie acoperite nem ulţum irile arm atei p e n tru a nu m ări speranţele duşm anilor? Ba chiar, adaugă unii, să plecăm în tim pul nopţii, p en tru ca în felul acesta, cred, să aibă m ai m are îndrăzneală cei care vo r încerca să se ab ată de la datorie. Căci in tenţiile de acest fel sîn t oprite fie de ruşine, fie de team ă, iar noaptea e cel m ai m are duşm an a l acestor sentim ente53. N u sînt nici a tît de te ­ m era r încît să fiu de p ăre re că trebuie asaltată tabăra, nici a tît de înfricoşat încît să-m i pierd speranţa, şi de aceea m ai întîi socot că trebuie cercetate toate posibili­ tăţile şi sîn t convins în bună m ăsură că h otărîrea în această situaţie o voi lua de acord cu voi“. 32 D upă încheierea sfatului, Curio convoacă adunarea soldaţilor. Le am inteşte cît folos a a v u t Caesar de pe u rm a zelului lo r la Corfinium, căci, d atorită bu n ă­ voinţei şi exem plului lor, a devenit stăpîn pe o m are p arte a Italiei. „Pe voi şi fap ta voastră, spune el, au urm at-o apoi toate m unicipiile, şi nu fără m otiv Caesar a avut cea mai bu n ă părere despre voi, ia r ceilalţi v-au judecat cu atîta înverşunare. Căci Pom peius a părăsit Italia fără nici o luptă, determ inat de dauna pricinuită de acţiunea voastră. Caesar m -a d a t în g rija bunei voastre credinţe pe m ine, care îi sîn t foarte drag, îm preună cu provinciile Sicilia şi Africa, fără de care nu poate păstra Rom a şi Italia54. S în t unii care v ă îndeam nă să ne p ă ră ­ siţi. E oare ceva m ai de dorit p e n tru ei decît ca în ace­ laşi tim p să ne încercuiască pe noi şi să vă facă pe voi vinovaţi de o crim ă m îrşavă? Şi, înverşunaţi cum sînt, ce vă pot dori m ai rău decît să tră d a ţi pe cei ce socotesc că v ă datorează to tul şi să ajungeţi sub stăpînirea celor ce îşi dau seam a că voi aţi p ricin u it pieirea lor? Nu aţi auzit oare de acţiunile lui Caesar în H isoania? Două arm ate puse pe fugă, doi com andanţi înfrînţi, două pro­ vincii recăpătate; şi toate acestea săvîrşite în 40 de zile

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A II-A

433

de cînd Caesar a dat ochi cu duşm anii. Oare cei care n-au p u tu t rezista cînd erau în deplinătatea forţelor lor vor rezista acum după înfrîngere? Ia r voi, care l-aţi u rm a t pe Caesar cînd victoria era nesigură, acum, cînd soarta războiului s-a hotărît, veţi urm a pe cel învins atunci cînd trebuie să vă prim iţi răsplata p e n tru acţiunile voastre? Ei afirm ă că au fost părăsiţi şi tră d a ţi de voi şi am intesc de prim ul vostru ju răm în t. D ar oare voi l-aţi p ărăsit pe Lucius D om itius sau Dom itius pe voi? O are nu el v-a părăsit atunci cînd eraţi gata să în fru n ta ţi cea m ai gro­ zavă restrişte? Oare nu el şi-a cău tat salvarea în fugă pe ascuns faţă de voi? Oare nu tră d a ţi de el v -aţi salvat datorită bunăvoinţei lui Caesar? Cine v -a p u tu t constrînge să vă respectaţi ju răm în tu l cînd el însuşi, a ru n ­ când fasciile şi depunînd comanda, căzuse, ca sim plu particu lar şi prizonier, în puterea altuia?55 P are curioasă obligaţia de a respecta un ju ră m în t a n u la t p rin capitu­ larea com andantului şi pierderea d rep tu rilo r lui de cetă­ ţea n 56 şi de a nesocoti ju ră m în tu l care v ă leagă acum. Dar poate că, dacă sînteţi m ulţum iţi de Caesar, sînteţi nem ulţum iţi de m ine? Eu nu voi am inti de m eritele m ele faţă de voi, prea neînsem nate încă în rap o rt cu in ­ ten ţia m ea şi cu aşteptările voastre; totuşi, întotdeauna soldaţii şi-au cerut răsplata p e n tru strădaniile lor la în ­ cheierea războiului, de care nici voi nu vă îndoiţi cum va fi. D ar de ce să trec cu vederea strădania m ea sau, judecind după m ersul lucrurilor de pînă acum, norocul m eu? Oare nu vă e pe plac fap tu l că am făcut o tra v e r­ sare cu a rm ata întreagă şi n evătăm ată fără a pierde nici o navă? Că, odată venit, am alungat de la prim ul atac flota duşm anilor, că am ieşit învingător de două ori în două zile înt'r-o luptă de cavalerie? Că am scos din por­ tu l şi din golful duşm anilor 200 de corăbii încărcate şi i-am adus pînă la situ a ţia să nu se poată aproviziona nici pe drum uri de uscat, nici pe corăbii? R espingînd o astfel de soartă şi astfel de conducători, veţi p refera oare ru şi­ nea de la Corfinium , fuga din Italia, capitularea Spaniei, sem nele prevestitoare ale războiului din Africa? Eu n-am voit să m ă num esc decît soldat al lui Caesar; voi m i-aţi dat titlu l de im perator. Dacă vă pare ră u de asta, vă îna28 —Războiul gallic

434

CAESAR

poiez darul, iar m ie redaţi-m i num ele, ca să nu p ară că m i-aţi acordat această cinste p e n tru a m ă insulta". 33 M işcaţi de această cuvîntare, soldaţii în treru p eau m ereu pe cel ce vorbea, dînd sem ne că suportă cu m are durere bănuiala de necredinţă; în tim p ce pleca din adu­ nare îl îndeam nă cu toţii să-şi păstreze curajul, să nu şovăie să dea lu p ta oriunde ar fi şi să le pună la încer­ care credinţa şi vitejia. Schim bînd p rin această acţiune voinţa şi opiniile tu tu ro r, Curio h otărăşte cu asentim entul unanim să dea bătălia cu prim ul prilej ce se va ivi. A doua zi, postîndu-i în acelaşi loc în care stătuseră cu cîteva zile înainte, îi aşază în linie de bătaie. Nici A ttius V arus nu şovăie să-şi scoată trupele din tabără, p en tru a nu scăpa p rilejul fie să-i cîştige pe soldaţi dacă va avea ocazia, fie să dea lu p ta pe u n te re n prielnic. 34 în tre cele două fro n tu ri se în tin d ea o vale, după cum s-a a ră ta t m ai sus57, nu a tît întinsă, cît ab ru p tă şi greu de urcat. Fiecare aştepta ca trupele adversarului să încerce s-o treacă p e n tru a da lu p ta pe u n teren m ai p o tr iv it. . . (lacună). în acelaşi tim p, din aripa stingă a lui P ublius A ttius se zărea toată cavaleria şi îm preună cu e a num eroşi pedestraşi uşor înarm aţi care coborau în vale. îm p otriva lor, Curio trim ite cavaleria şi două co­ h orte de m arrucini; cavaleria duşm ană n-a făcut faţă a ta ­ cului acestora, ci la prim ul asalt s-a retras la ai săi în goana cailor; pedestraşii uşor înarm aţi care atacaseră îm preună cu ei, lăsaţi în voia soartei, au fost încercuiţi şi ucişi de ai noştri. în to arsă spre ei, întreaga linie a lui V arus vedea cum fug şi cad ai lor. A tunci Rebilus, legat al lui Caesar, pe care Curio îl adusese cu el din Sicilia, căci ştia că a re o m are experienţă în a rta m ilitară, i-a spus: „Vezi duşm anul înspăim întat, Curio; de ce şovăi să foloseşti m om entul prielnic?". Acesta, spunînd solda­ ţilo r doar a tît: să-şi am intească de asigurările lor din ajun, le ordonă să-l urm eze şi se avîntă înaintea tu tu ro r. Valea era a tît de abruptă, încît prim ii care urcau nu se descurcau fără aju to ru l celor care urm au. D ar spiritele soldaţ:lor lui A ttius erau a tît de copleşite de team ă, de fuga şi de m asacrul tovarăşilor lor, încît n u se gîndeau să

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A II-A

435

se opună şi se şi socoteau cu toţii încercuiţi de cavalerie. Astfel, înainte de a se putea arunca vreo săgeată, înainte ca ai noştri să se fi apropiat m ai tare, to ată linia lui Varus întoarce spatele şi se refugiază în tabără. 35 în tim pul fugii, un oarecare Fabius Paelignus, din gradele cele mai mici ale arm atei lui Curio, urm ărind prim a coloană de fugari, îl chem a cu glas m are pe V arus pe num e încît p ărea că e unul din soldaţii lui şi că vrea să-i vorbească şi să-i spună ceva. Cînd, chem at de mai m ulte ori, acela s-a întors, s-a oprit şi l-a în tre b at cine este şi ce vrea, acesta îl lovi cu sabia în u m ărul desco­ p erit şi fu cît pe-aci să-l om oare dacă V arus n -a r fi evitat prim ejdia, parînd cu scutul. Fabius e înconjurat de sol­ daţii din apropiere şi om orît. P orţile taberei sînt blocate de m ulţim ea de fugari şi in tra re a astupată, iar ei mor acolo fără a fi răniţi, m ai m ulţi chiar decît în luptă sau în tim pul retragerii; puţin a lipsit să nu fie alungaţi şi din tab ă ră şi unii o ţin u ră în tr-o fugă pînă în cetate. Dar, pe de o parte, aşezarea n a tu ra lă şi fortificaţiile ta ­ berei îm piedicau accesul, pe de altă p a rte soldaţii lui Curio porm'ţi la luptă deschisă nu aveau cele necesare p en tru asediul taberei. Deci Curio se întoarce în tabără cu toţi ai lui nevătăm aţi, cu excepţia lui Fabius; din rîndul adversarilor au căzut 600 de m orţi şi 1 000 de răniţi; aceştia din urm ă, după plecarea lui Curio, îm ­ preună cu m ulţi alţii care se prefăceau răn iţi se re fu ­ giază de spaim ă din tab ără în cetate. O bservînd asta şi dîndu-şi seam a de panica arm atei, V arus, lăsînd de form ă în tab ără un gornist58 şi cîteva corturi, pe la stra ja a treia duce în m are taină arm ata în cetate. 36 A doua zi Curio h otărăşte să înceapă asediul Uticei şi s-o înconjure cu u n val. în cetate, m ulţim ea, după o lungă perioadă de pace, era nedeprinsă cu războiul, cetă­ ţenii Uticei erau foarte levaţi de Caesar datorită servi­ ciilor lui fată de ei, adunarea cetăţenilor rom ani era for­ m ată din diferite soiuri de oameni, pam'ca, în urm a lu p te­ lor precedente, m are. Ca urm are, toţi începuseră să vo r­ bească deschis de canitulare şi tra ta u cu Publius A ttius p e n tru a-1 convinge să nu pună în prim ejdie p rin încăpă-

436

CAESAR

ţîn area sa soarta tu tu ro r. Pe cînd se discutau acestea, sosiră solii trim işi de regele Iuba, care a n u n ţa ră că el se apropie cu arm ată m are şi-i îndem nară să păzească şi sâ apere oraşul. V estea aceasta în tări curajul celor înspăim întaţi. 37 Aceleaşi ştiri le prim ea şi Curio, dar o bună bucată de vrem e n u p u tu să le creadă, a tît de m are îi era în ­ crederea în propriile forţe. începeau să sosească în Africa soli şi scrisori cu veştile victoriilor lui Caesar în Hispania. îm b ă rb ăta t de toate acestea, Curio socotea că regele nu va în treprinde nim ic îm potriva lui. D ar cînd află în m od sigur că trupele aceluia se află la m ai p u ţin de 25 de m ile depărtare, de Utica, ren u n ţîn d la lucrările de asediu, se retrase în C astra Cornelia. Aici începu să adune grîne, să fortifice tabăra, să strîngă m aterial de construcţie şi trim ise îndată în Sicilia după cele două legiuni şi restul de cavalerie. T abăra era foarte p o trivită p e n tru a tă ră ­ găna războiul, în tă rită în m od n a tu ra l în apropiere de m are, avînd din abundenţă apă şi sare, care fusese adusă în m are cantitate de la salinele din apropiere. Nu lipsea nici lem nul de construcţie, d atorită m ulţim ii de arbori, nici grîul, care se afla din belşug pe ogoare. Astfel, cu asentim entul tu tu ro r alor săi, Curio se pregătea să aştepte restu l de tru p e şi să am ine lupta. 38 D upă luarea acestor hotărîri şi aprobarea acestor planuri, află de la cîţiva transfugi din oraş că Iuba, din cauza unui război cu u n popor vecin şi a neînţelegerilor locuitorilor din L eptis59, răm ăsese în re g a t şi că cel care se apropie de U tica este prefectul său, S ab u rra60, trim is cu arm ată mai puţină. D îndu-le crezare în mod nechib­ zuit, îşi schim bă planul şi h otărăşte să rezolve lucrurile prin luptă. La în tă rirea acestei hotărîri contribuie m ult tinereţea lui, curajul, victoria precedentă, încrederea în succes61. M înat de aceste considerente, trim ite la căderea nopţii toată cavaleria înspre tab ăra duşm anilor la rîu l Bagrada; pe aceştia îi conducea S aburra, de care se auzise vorbindu-se înainte, însă regele venea din urm ă cu toate trupele şi se oprise la o distanţă de 6 000 de paşi de S a­ b urra. C ălăreţii trim işi fac drum ul în tim pul nopţii şi

r ă z b o iu l

c iv il ,

cartea

a

i i -a

437

atacă pe neaşteptate pe duşm ani, care n u luaseră nici un fel de m ăsuri. Căci, după obiceiul lor barbar, num izii se opriseră îm prăştiaţi fără nici o ordine. N ăpustindu-se asupra acestora, care erau toropiţi de somn şi dispersaţi, călăreţii om oară u n m are num ăr d intre ei; m ulţi o iau la goană înspăim întaţi. D upă aceea cavaleriştii se întorc la Curio şi îi aduc captivi. 39 Curio ieşise cu toate trupele pe la stra ja a patra, lăsînd în tab ără cinci cohorte de pază. D upă un drum de 6 000 de paşi întîlneşte cavaleria şi află de fap ta ei; întrebînd pe prizonieri cine com andă tab ă ra de la Bagrada, i se răspunde că S aburra. în dorinţa de a încheia m arşul, ren u n ţă să m ai întrebe şi alte lucruri şi, întorcîndu-se spre u n ităţile m ai apropiate, spune: „Vedeţi cum cores­ pund vorbele captivilor cu cele ale transfugilor? Regele lipseşte, tru p ele trim ise sîn t puţine, nici n-a p u tu t să facă faţă unui grup de călăreţi. G răbiţi-vă spre pradă, spre glorie, ca să începem să ne gîndim la răsp lata voastră, la felul în care să vă putem aduce m ulţu m iri “. A cţiunea cavaleriei fusese de m are im portanţă, mai ales dacă se com para n u m ăru l ei restrîn s cu m ulţim ea nem ăsurată a num izilor. Totuşi lucrurile m ai erau exa­ gerate şi de ei înşişi, căci oam enii se laudă cu m are plăcere. Pe lîngă aceasta, ei le a ră tau num eroase prăzi, le aduceau să vadă pedeştri şi călăreţi captivi, încît orice m om ent care trecea părea că întîrzie victoria. Astfel, rîvna soldaţilor n-u înşela speranţele lui Curio. P oru n ­ ceşte cavaleriei să-l urm eze şi iuţeşte m arşul p e n tru a-i putea ajunge cît m ai repede pe cei care fugeau înspăi­ m întaţi. D ar soldaţii, frîn ţi de o noapte întreagă de m arş nu pu teau să-l urm eze şi se opreau ici şi colo de-a lu n ­ gul drum ului. Nici m ăcar acest lucru nu-1 reţin ea pe Curio în speranţele lui. 40 Inform at de S ab u rra despre lu p ta din tim pul nopţii, Iuba îi încredinţează acestuia 2 000 de călăreţi spanioli şi galii pe care obişnuia să-i ţin ă pe lîngă el ca gardă şi p artea de pedestraşi în care avea cea m ai m are încre­ dere; el însuşi, cu restu l tru p e lo r şi cu 60 de elefanţi, îl urm ează m ai încet. B ănuind că după ce a trim is cava-

438

CAESAR

leria va sosi şi Curio însuşi, S ab u rra aşază în fro n t cava­ leria şi pedestrim ea şi le porunceşte ca, sim ulînd panica, să cedeze p uţin şi apoi să se retragă; cînd va fi nevoie, el va da sem nalul de lu p tă şi ordinele pe care le cere situaţia. La speranţa pe care o avea Curio se adaugă convingerea nem ijlocită că duşm anii fug; astfel îşi aduce trupele de pe înălţim e în cîm pie62. 41 D upă ce se depărtase destul de m u lt de acele locuri, se opri, căci arm ata era zdrobită de oboseală după un m arş de 16 m ile. S a b u rra dă alor săi sem nalul, a ra n ­ jează linia de lu p tă şi începe să străb ată şirurile şi să le îm bărbăteze, foloseşte in fanteria în spate num ai de form ă, iar în prim a linie îi pune pe călăreţi. Curio nu-şi uită datoria şi-i îndeam nă pe ai săi să-şi pună toată speranţa în curajul lor. Nici soldaţilor, deşi obosiţi, nici călăreţilor, deşi puţini şi sleiţi de osteneală, nu le lipsea dorinţa de luptă şi curajul. D ar aceştia erau în num ăr de 200, cei­ lalţi răm înînd pe drum . în orice parte atacau, ei constrîngeau pe duşm ani să se retragă, dar nu pu teau să-i urm ărească prea departe pe cei ce fugeau, nici să-şi îndem ne caii prea tare. în schimb, cavaleria duşm ană începu să încercuiască linia din am bele latu ri şi să-i nim icească din spate. Cînd cohortele ieşeau înaintea fron­ tului, num izii, în deplinătatea forţelor, evitau cu iuţeală năvala alor noştri, iar cînd aceştia se întorceau în front, îi înconjurau şi le tăiau calea înapoi. Aşa încît nici faptul de a sta pe loc şi de a păstra form aţia, nici acela de a da atacul şi de a în fru n ta soarta nu oferea siguranţă. T rupele duşm anilor creşteau m ereu d atorită ajutoarelor trim ise de rege. F orţele alor noştri se topeau de oste­ neală şi, totodată, cei care fuseseră răn iţi nu puteau nici să părăsească linia, nici să se retrag ă la adăpost, căci tot fro n tu l era încercuit de cavaleria duşm anilor. Pierzînd orice sp eran ţă de scăpare, aşa cum fac oam enii în ultim a clipă a vieţii, îşi deplîngeau m oartea sau îşi încredinţau rudele cam arazilor lor pe care norocul i-a r fi salvat din prim ejdie. Totul era cuprins de groază şi vaiet. 42 Cînd şi-a d a t seam a că to ţi sîn t înspăim întaţi şi că nu-i aud nici îndem nurile, nici rugăm inţile, Curio,

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A II-A

439

socotind că o singură speranţă de salvare m ai răm îne într-o situaţie nefericită ca aceea, ordonă tu tu ro r să ocupe colinele cele m ai apropiate şi să se îndrepte într-acolo. Colinele sîn t însă ocupate înainte de cavaleria trim isă de S aburra. A tunci ai noştri ajung în culm ea deznădejdii; încercînd să fugă, p arte sîn t ucişi de cavalerie, p a rte se prăbuşesc la păm înt chiar teferi. Cnaeus Domitius, pre­ fect al cavaleriei, stînd lîngâ Curio cu cîţiva călăreţi, îl îndeam nă să-şi caute scăparea în fugă şi să se îndrepte spre tabără, prom iţîndu-i că nu se va dep ărta de el. Curio însă afirm ă că niciodată nu se va prezenta în faţa lui Caesar după ce a p ierd u t arm ata pe care acesta i-o încredinţase, şi m oare luptînd63. F oarte puţini călăreţi se salvează din luptă; aceia însă despre care am a ră ta t că se opriseră la ariergardă p e n tru a-şi odihni caii, văzînd de departe fuga întregii arm ate, se retrag nevătăm aţi în tabără. Pedestraşii sîn t om orîţi pînă la unul. 43 A flînd de aceasta, quaestorul M arcius Rufus, lăsat de Curio în tabără, îndeam nă pe ai săi să nu se piardă cu firea. Ei îl roagă şi-l im ploră să fie duşi pe corăbii înapoi în Sicilia. Acesta le prom ite şi porunceşte căpita­ nilor de corăbii ca la lăsatul serii să trim ită la m al toate bărcile. Insă groaza tu tu ro r era aşa de m are, încît unii spuneau că se apropie trupele lui Iuba, alţii că V arus cu legiunile va apărea d in tr-u n m om ent în altul şi că se şi vede prafu l ridicat de ele, lu cru ri care nu se întîm plau de fel, alţii că bănuiesc că flota duşm ană se va năpusti într-o clipă spre ei. Aşa încît, în groaza generală, fiecare se gîndea num ai la sine. Cei din flotă se grăbeau să plece. Fuga acestora îi îndem na şi pe căpitanii de corăbii de m arfă să facă la fel; num ai cîteva bărci mici se adunaseră la ordin. D ar pe ţărm u l plin de îm bul­ zeală, lupta în tre cei care, din gloata uriaşă, încercau să se îm barce m ai repede, era a tît de m are, încît unele bărci se scufundară sub g reutatea m ulţim ii, iar celelalte, de team ă, nu îndrăzniră să se m ai apropie. 44 Din această cauză s-a în tîm p lat ca num ai puţini soldaţi şi capi de fam ilie, care se bucurau de trecere sau m ilă sau care reuşiseră să ajungă înot pînă la corăbii,

440

CAESAR

să se îm barce şi să ajungă teferi în Sicilia. Celelalte trupe, trim iţîn d u n n u m ăr de centurioni ca delegaţi la Varus, i se predară. A doua zi, văzînd cohortele acestor soldaţi în faţa cetăţii, Iuba, afirm înd că ei sîn t prada lui, porunci ca o m are p arte din ei să fie om orîţi, alegînd num ai pe cîţiva, pe care îi trim ise în regatul său, în tim p ce V arus se plîngea că buna lui credinţă e călcată în picioare de rege, dar nu îndrăznea să se opună. Iuba însuşi in tră în cetate călare, avînd în escortă m ai m ulţi senatori, p rin tre care pe Servius Sulpicius şi pe Licinius Dam asippus; tim p de cîteva zile el decise şi porunci la U tica orice voia64. D upă alte cîteva zile se întoarse în regat cu toate trupele.

CARTEA

A

III-A

1 Caesar prezidează com iţiile în calitate de d ictato r1; sînt aleşi consuli Iulius C aesar2 şi P ublius Servilius3, căci acesta era anul în care, după lege, Caesar putea să devină consul4. D upă aceasta, p e n tru că în toată Italia creditul scăzuse şi datoriile n u se m ai plăteau, hotărăşte să fie num iţi arbitri şi, p rin interm ediul lor, să se facă evaluă­ rile averilor şi b u nurilor la p reţu l de dinainte de război al fiecărui lucru şi să fie date creditorilor. A socotit această acţiune foarte necesară a tît p e n tru în lătu rarea sau scă­ derea tem erilor de o anulare generală a datoriilor, care urm ează de obicei după războaie şi tu lb u ră ri civile, cît şi p e n tru a m enţine încrederea faţă de debitori5. La fel, la propunerea făcută de pretori şi de tribunii plebei în faţa poporului, a repus în întregim e în drepturi pe unii condam naţi p e n tru fraudă în alegeri p rin legea Pom peia6 în vrem ea în care Pom peius ţinuse la Rom a o gardă de legionari şi cînd procesele se încheiau în tr-o singură zi, judecătorii ce dădeau sentinţa fiind alţii decît cei care audiaseră dezbaterile. Aceştia, la începutul războiului ci­ vil, îi oferiseră lui Caesar să se folosească de ei în răz­ boi, dacă vrea, şi el îi preţui ca şi cum i-ar fi folosit într-adevăr, p e n tru că se supuseseră au to rităţii lui. Căci hotărîse că trebuie să-i rep u n ă în d rep tu ri mai degrabă prin tr-o h o tărîre a poporului decît p rin acţiunea lui, ca să nu pară nici nerecunoscător dacă n u-i răsplătea, nici trufaş dacă lua poporului d rep tu l de a acorda o favoare7. 2 P e n tru aceste treburi, p e n tru sărbătorile latine8 şi pentru încheierea tu tu ro r ad unărilor com iţiilor9 consacră 11 zile, după care abdică din d ic ta tu ră 10, părăseşte Roma şi vine la B rundisium 11. Acolo ordonase să se adune

444

CAESAR

12 legiuni şi în treag a cavalerie. D ar găsi num ai atîtea corăbii cite p u tu ră să transporte cu greu num ai 15 000 de soldaţi şi 500 de călăreţi12. A cest singur lucru — lipsa de corăbii — l-a îm piedicat pe Caesar să încheie cu rep e­ ziciune războiul. Şi chiar şi aceste tru p e care se îm barcă sîn t incom plete, căci m ulţi p ieriseră în atîte a războaie în Gallia, m arşu l lung din H ispania redusese u n m are n u ­ m ăr, iar toam na grea p etrecu tă în A pulia şi în îm preju­ rim ile B rundisiului, după regiunile a tît de sănătoase ale Galliei şi Hispaniei, provocase în toată arm ata o epi­ dem ie13. 3 Pom peius, profitînd de răstim p u l de un a n 14 în care nu fusese nici război şi nici nu avusese neplăceri din p artea duşm anilor p e n tru a-şi aduna arm ată, strînsese o flotă m are din Asia, insulele C yclade15, C orcyra16, A thena, P o n t17, Bithynia, Siria, Cilicia18, Fenicia, Egipt, pusese să se construiască un m are num ăr de corăbii peste tot, sco­ sese m ari sum e de bani, cerîndu-le din Asia, Siria, de la toţi regii, dinastii, te tra rh ii19 şi de la popoarele libere ale Achaiei20, şi silise asociaţiile de publicam 21 din pro­ vinciile pe care le stăpînea să-i dea de asem enea m ari sume.4 4 Form ase nouă legiuni de cetăţeni rom ani: cinci din Italia, pe care le trecuse dincolo, una de veterani din Cilicia, form ată din două şi pe care de aceea o num ea „G eam ăna", una din C reta şi M acedonia, din soldaţii veterani care se stabiliseră în aceste provincii, eliberaţi de com andanţii precedenţi, două din Asia, pe care le recrutase consulul L entulus. Pe lîngă acestea avea un m are n u m ăr de soldaţi din Thessalia, Beoţia, Achaia, E pir22, pe care îi distribuise p e n tru a com pleta legiunile; cu aceştia îi am estecase şi pe soldaţii lui A ntonius23. In afară de acestea, m ai aştep ta din Siria pe Scipio cu două legiuni24. Din Creta, Lacedem onia, Pont, S iria şi din cele­ lalte cetăţi avea 3 000 de arcaşi, două cohorte de cîte 600 de prăştieri şi 7 000 de călăreţi. D intre aceştia 600 de galii adusese D eiotarus25, 500 A riobarzanes din Capadocia26; u n n u m ăr oam la fel dăduse Cotus27 d in Thracia, trim iţîn d şi pe fiul său Sadala; din M acedonia erau 200,

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A TII-A

445

conduşi de Rhascypolis, de o m are v ite jie 28; 500 dintre soldaţii lui G abinius29 din A lexandria, galii şi germ ani pe care A ulus G abinius îi lăsase acolo d rep t gardă rege­ lui Ptolem eu30 şi pe care Pom peius-fiul31 îi adusese cu flota, 800 adunase d intre sclavii şi păstorii săi; 300 dădu­ seră T arcondarius Castor32 şi D om nilaus din Gallograecia33 (din aceştia u n u l venise cu ei, celălalt îşi trim isese fiul); 200 fuseseră trim işi de A ntiochus Com m agenus34, căruia Pom peius îi făcuse m ulte daruri, şi d intre ei cei m ai m ulţi erau arcaşi-călăreţi. La aceştia adăugase dardani35, bessi36, p arte m ercenari, p arte luaţi cu forţa sau de bunăvoie, la fel m acedoneni, thessalieni şi alţii din alte neam uri şi cetăţi, închegînd n um ărul a ră tat mai sus37. 5 Făcuse m ari provizii de grîne din Thessalia, Asia, Egipt, Creta, C yrene38 şi din celelalte regiuni. Hotărâse ca trupele să ierneze la D yrrachium , Apollonia39 şi în toate oraşele m aritim e, p e n tru a îm piedica pe Caesar să traverseze m area, şi în acest scop dispusese flota de-a lungul întregului litoral. Corăbiile din Egipt erau com an­ date de Pom peius-fiul, cele din Asia de D edus Laelius40 şi C. Triarius, cele din S iria de Caius Cassius41, cele din Rhodos de "Caius Maree! ius42 şi Caius Coponius43, cele liburnice şi acheiene de Scribonius Libo şi M arcus Octa­ vius44. M arcus Bibulus45, însărcinat cu întreg serviciul naval, supraveghea totul; lui îi revenise comanda su­ prem ă. t> Cînd ajunse la Brundisium , Caesar vorbi soldaţilor, îndem nîndu-i — avînd în vedere că se ajunsese aproape de sfîrşitul ostenelilor şi prim ejdiilor — să lase liniştiţi în Italia sclavii şi bagajele, iar ei să se îm barce pe corăbii fără poveri, p e n tru a putea încăpea un n u m ăr cît m ai m are de soldaţi, şi să-şi pună toate speranţele în victorie şi în dărnicia lui; toţi strigară să le poruncească ce vrea, căci vor îndeplini din toată inim a orice ordin46, şi în a ju ­ nul nonelor lui ian u arie47 corăbiile porniră. Au fost îm bar­ cate, după cum s-a arătat, şapte legiuni48. A doua zi sosi în ţin u tu l germ iniilor49. D escoperind p rin tre stînci şi locuri prim ejdioase un golf liniştit şi evitînd orice port,

446

CAESAR

căci socotea că ele sânt ocupate de duşm an, debarcă cu toate corăbiile n evătăm ate la locul n u m it P alaeste50. 7 La O ricum 51 se aflau L ucretius Vespillo şi M inucius R ufus cu 18 corăbii din Asia, pe care le com andau din ordinul lui Decius Laelius, precum şi M arcus Bibulus cu 110 nave din Corcyra. D ar cei doi, lipsiţi de încredere în ei, nu îndrăzniră să iasă din port, deşi Caesar adusese ca pază num ai 12 corăbii de război, din care p a tru erau acoperite. Caesar fu văzut în apropierea continentului înainte ca orice veste de venirea lui să fi ajuns în regiu­ nile acelea, aşa încît nici Bibulus n u ajunse la tim p, deoarece corăbiile lui erau nepregătite şi vîslaşii se îm prăştiaseră. 8 D upă debarcarea trupelor, în aceeaşi noapte, coră­ biile sîn t trim ise de Caesar înapoi la B rundisium ca să poată tran sp o rta celelalte legiuni şi cavaleria. însărcinat cu aceasta era legatul Fufius Calenus, care trebuia să acţioneze cu repeziciune în tran sp o rtu l trupelor. însă, plecînd ceva m ai tîrziu şi neputînd să se folosească de briza nocturnă, nu reu şiră să se întoarcă. Bibulus, infor­ m at la Corcyra de venirea lui Caesar şi sperînd să poată prinde o parte din corăbiile încărcate, se năpusti asupra corăbiilor goale şi, întîlnind cam 30, îşi descărcă asupra lor fu ria stîrn ită de propria-i nepricepere; de necaz, le incendie pe toate, lăsînd să m oară în foc corăbieri şi com andanţi, în speranţa că îi va înspăim înta pe ceilalţi p rin grozăvia pedepsei. D upă aceasta a ocupat cu flota tot portul şi ţărm u l în întregim e de la Saso52 pînă la Curicum 53, a pus stră ji cu m ai m ultă grijă, el însuşi ră m înînd pe corăbii pe o iarnă foarte grea, fără a se da la o p arte de la nici o sforţare sau sarcină şi fără a aştepta v reun ajutor, doar-doar va putea să pună m îna pe Cae­ sar .. . (lacună)54. 9 D upă plecarea corăbiilor liburnice55 din Ilyria, M ar­ cus Octavius veni la Salonae56 cu corăbiile pe care le avea. Aici îi a ţîţă pe dalm aţi57 şi pe ceilalţi barbari şi dep ărtă Issa58 de p rieten ia cu Caesar; p e n tru că nu p u tea să convingă adunarea cetăţenilor rom ani de la Salonae

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

447

nici cu prom isiuni, nici arătîn d u -le prim ejdia, h otărî să asedieze cetatea (care e a p ărată de n a tu ra locului şi de o colină). D ar cu m are repeziciune cetăţenii rom ani constru iră tu rn u ri de lem n şi se în tă riră; însă cum nu erau în stare să reziste din cauza num ărului m ic de oameni, loviţi de num eroase răni, recurseră la u ltim a soluţie de salvare: eliberară pe toţi sclavii adulţi şi făcură frînghii din p ăru l tăia t al tu tu ro r fem eilor59. A flînd de h o tărîrea lor, Octavius înconjură cetatea cu cinci tabere şi începu să-i lovească cu asediu şi atacuri în acelaşi tim p. Ei, gata să suporte orice, sufereau cum plit de pe urm a lipsei de hrană. Din această cauză trim iseră soli la Caesar să ceară ajutor; celelalte neajunsuri le suportau cum puteau. D upă o bună bucată de vrem e, cum asediul de lungă durată ii făcuse pe soldaţii lui Octavius m ai neatenţi, asediaţii, profitînd de plecarea lor din tim pul amiezii — postind pe ziduri copiii şi fem eile p e n tru ca to tul să p ară ca în fiecare zi — , u n iţi cu cei pe care îi eliberaseră nu de m ult, năvăliră asupra taberei celei m ai apropiate a lui Octavius. După ocuparea acestei tabere atacară cu acelaşi av în t pe a doua, apoi pe a treia şi pe a p a tra şi, în sfîrşit, ultim a tabără, îi alungară din toate şi, om orind un m are num ăr, constrînseră pe ceilalţi şi pe Octavius însuşi să se refugieze pe corăbii. Acesta fu sfîrşitul asediului. Iarna se apropia; după atîtea lovituri, pierzînd speranţa în succesul asediului cetăţii, O ctavius se retrase la D yrrachium alătu ri de Pom peius. 10 Am a ră ta t că Lucius V ibullius Rufus, prefect al lui Pom peius, căzuse de două ori în m îinile lui Caesar şi fusese eliberat de el o dată la Corfinium , a doua oară în H ispania60. Pe el îl socotea Caesar potrivit, d a to rită binelui făcut, să fie trim is cu un m esaj la Cnaeus Pom ­ peius, dîndu-şi seam a totodată că are au to ritate în faţa lui Pom peius. C uprinsul m esajului era acesta: „Amîndoi trebuie să pu n ă capăt înverşunării, să lase arm ele şi să nu m ai pună soarta la încercare. S în t destule m arile neajunsuri suferite de amîndoi, ce pot servi d rept în v ăţă­ tu ră şi pildă p e n tru ei, ca să se team ă de întîm plările viitoare; Pom peius, alungat din Italia, a p ierd u t Sicilia, Sardinia, cele două H ispanii şi 130 de cohorte de cetăţeni

■448

CAESAR

rom ani in Italia şi H ispania; el însuşi a fost lovit de m oartea lui Curio, de dezastrul arm atei din A frica şi de p red area lui A ntonius şi a soldaţilor lui la Curicta61. Deci treb u ie să se cruţe pe ei şi statul, căci ei înşişi şi neno­ rocirile lor sîn t o dovadă suficientă a p uterii norocului în război. Acesta este singurul m om ent p e n tru a tra ta încheierea păcii, cît tim p fiecare are încredere în celălalt şi am îndoi p ar egali; dacă unuia soarta i-a r acorda ceva m ai m ult, cel care va părea superior nu va m ai ţine seam a de condiţiile păcii şi nu se va m ulţum i cu o parte egală, încred in ţat că va putea avea totul. Condiţiile păcii •—- p e n tru că înainte nu se p utuseră înţelege în privinţa lo r — trebuie cerute la Rom a de la senat şi popor. E necesar ca acest fa p t să fie în interesul statului şi să le convină am îndurora. Dacă am îndoi vor ju ra îndată în fa ţa ad u n ării arm atei că îşi vor lăsa la v a tră tru p ele în răstim p de tre i zile, depunînd arm ele şi ajutoarele în care îşi pun acum speranţele, am îndoi vor trebui să se m ulţum ească cu judecata poporului şi a senatului. P en­ tru ca acestea să poată fi m ai uşor acceptate de Pom ­ peius, el va dem obiliza toate trupele aflate în tabere sau în garnizoană în oraşe . . . (lacună). 11 D upă ce i-au fost expuse aceste propuneri la Corcyra, V ibullius a socotit cu atît m ai necesar să-l anunţe pe Pom peius de venirea neaşteptată a lui Caesar, p en tru a p u tea lua o h o tărîre în această p rivinţă înainte de a se începe tratativele. Deci, într-o goană necontenită de zi şi noapte, schim bînd caii la fiecare oraş p e n tru m ai m are iuţeală, grăbi spre Pom peius p e n tru a-1 an u n ţa că Caesar se apropie. In vrem ea aceea Pom peius se afla la Candavia62 şi se îndrepta din M acedonia spre taberele de iarnă de la Apoillonia şi D yrraehium . Dar, în g rijo ra t de situaţia neaşteptată, pornise în etape m ai m ari spre Apollonia, ca nu cum va Caesar să ocupe cetăţile de pe coastă. Acela însă, după debarcarea soldaţilor, porneşte în aceeaşi zi spre Oricum . Cînd ajunse acolo, Lucius T orquatus, care guverna cetatea din porunca lui Pom peius şi comanda acolo o garnizoană de p a rth in i63, încercă să închidă po r­ ţile şi să apere cetatea. Cînd însă .le porunci grecilor să se urce pe ziduri şi să ia arm ele, ei afirm ară că nu vor lupta

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

449

îm potriva pu terii poporului rom an şi — cum orăşenii încercau din proprie iniţiativ ă să-l prim ească pe Caesar — pierzînd speranţa în vreun ajutor, deschise porţile şi se predă îm preună cu întreaga cetate; Caesar îl lăsă nevă­ tăm at. 12 D upă p redarea oraşului Oricum , Caesar se în ­ dreap tă fă ră a m ai zăbovi spre Apollonia. A uzind de apropierea lui, Lucius Staberius, care era com andant acolo, începu să aducă apă în fo rtăreaţă şi s-o întărească şi le ceru ostatici apolloniaţilor. Ei însă refuzară să-i dea şi să închidă porţile în faţa consulului, spunînd că nu vor lua o h o tărîre îm potriva celei lu ate de întreaga Italie64. A flînd de voinţa lor, S taberius fugi pe ascuns din Apol­ lonia. A polloniaţii trim it soli la Caesar şi îl prim esc în cetate. E xem plul lor e u rm a t de locuitorii oraşului Byllis65, de am antini66, ca şi de celelalte cetăţi vecine şi de întregul Epir, care trim it soli la Caesar p en tru a-i pro­ m ite că-i vor îndeplini toate poruncile. 13 D ar Pom peius, aflînd de cele întîm plate la Oricum şi Apollonia şi tem îndu-se p e n tru soarta oraşului D yrrachium, porneşte într-aoolo, m ergînd zi şi noapte, în tim p ce se zvonea că Caesar se apropie. A tîta spaim ă cuprinse trupele, care, grăbindu-se, făceau din noapte zi, n eîntrerupîndu-şi m arşul, încît aproape toţi cei originari din E pir şi din regiunile învecinate părăsiră arm ata; destul de m ulţi aru n cară arm ele şi m arşul p ărea m ai degrabă o derută. D ar cînd Pom peius se opri în apropiere de D yrrachium şi porunci să se m ăsoare locul taberei, cum arm ata era chiar şi atunci înspăim întată, Labienus cel dintîi iese din rîn d u ri şi ju ră că nu-1 va părăsi pe Pom ­ peius şi că va în d u ra aceeaşi soartă, oricare ar fi cea pe care i-o va pregăti norocul. Acelaşi ju ră m în t îl fac şi ceilalţi legaţi, urm aţi de trib u n ii m ilitari şi de centu­ rioni, iar apoi întreaga arm ată ju ră la fel. D epăşit în drum ul spre D yrrachium , Caesar ren u n ţă la grabă şi-şi aşază tab ăra lingă rîu l A psus67, pe terito riu l apollonia­ ţilor, p e n tru ca cetăţile care i-au fost binevoitoare să fie apărate cu fortificaţii şi garnizoane, şi hotărăşte să aştepte acolo venirea legiunilor din Italia şi să petreacă iarna 2 9 — Războiul g a llic

450

CAESAR

în cort. Acelaşi lucru îl făcu şi Pom peius, care, aşezîndu-şi tab ăra de p artea cealaltă a rîu lu i Apsus, aduse acolo toate trupele şi ajutoarele. 14 Im barcînd pe corăbii la B rundisium toate legiunile şi cavaleria, după ordinul lui Caesar68, Calenus dădu drum ul la cite corăbii reuşi, însă, după ce se depărtă p u ţin de ţărm , prim i o scrisoare de la Caesar în care era a n u n ţa t că p o rtu rile şi întreg ţărm u l sîn t ocupate de flota duşm anilor. Aflând aceasta, se întoarse în p o rt şi rechem ă toate corăbiile. U na d intre ele, care se încăpăţînă şi nu se supuse ordinului lui Calenus p e n tru că era fă ră sol­ daţi şi se conducea după ordine particulare, ajunse la O ricum şi fu cucerită de Bibulus; acesta îi supuse pe toţi la to rtu ră — oam eni liberi, sclavi şi chiar copii — şi-i om orî pînă la unul. A stfel salvarea întregii arm ate a depins de un scu rt interval de tim p şi de o m inunată întîm plare. 15 Bibulus, aşa cum am a ră ta t m ai sus69, se afla cu flota la Oricum şi, în tim p ce făcea im posibil pentru Caesar accesul la m are şi la porturi, era el însuşi lipsit de p u tin ţa de a atinge uscatul. Intr-adevăr, toate ţă rm u ­ rile erau ocupate de către Caesar şi nu exista posibili­ tatea nici de a aproviziona corăbiile cu lem n şi cu apă potabilă, nici de a acosta. S ituaţia era foarte complicată şi-i apăsa o m are lipsă de cele necesare, aşa încît erau nevoiţi să aducă de la Corcyra cu corăbiile de m arfă tot restu l de provizii, pînă şi lem nul şi apa; la un m om ent d at s-a în tîm plat ca, din cauza vrem ii foarte rele, să fie siliţi să adune rouă nopţii în piei cu care acoperiseră corăbiile. Totuşi suportau aceste greutăţi cu răbdare şi curaj şi n u considerau că trebuie să părăsească ţărm u l şi să abandoneze porturile. D ar p e n tru că se aflau în im pa­ sul pe care l-am a ră ta t şi Libo îşi unise arm ata cu cea a lui Bibulus, am îndoi stau de vorbă de pe corăbii cu legaţii M arcus Acilius70 şi S tatius M urcus71, d intre care u nul com anda tru p ele de pe zidul cetăţii, iar celălalt gar­ nizoanele de infanterie, şi le spun că v o r să trateze cu Caesar problem e foarte im portante dacă li se v a da această posibilitate. A daugă şi alte cîteva argum ente p e n tru a

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

45)

în tări afirm aţiile, aşa incit p ăreau h o tărîţi să cadă la o înţelegere. în tre tim p cer un arm istiţiu şi îl dobindesc. Căci ceea ce propuneau p ărea de m are im portanţă, şi se ştia că Caesar doreşte foarte m ult pacea şi se socotea că m isiunea lui V ibullius avusese un oarecare efect. 16 în acest tim p, Caesar, plecat cu o legiune p e n tru a supune cetăţile m ai în depărtate şi p e n tru a face pro ­ vizii de cereale a căror lipsă începuse s-o sim tă, se afla la B u th ro tu m 72, u n orăşel în faţa Corcyrei. A n u n ţat în scris de Acilius şi M urcus de cererile lui Libo şi Bibulus, lasă acolo legiunea, iar el se întoarce la Oricum . O dată ajuns acolo cheam ă pe cei doi la întrevedere. Vine num ai Libo şi-l scuză pe Bibulus, care avea o fire violentă şi o duşm ănie veche de ordin personal cu Caesar încă de pe vrem ea edilităţii şi a p retu rii lor; de aceea, spune el, evitase Bibulus întrevederea, p e n tru a nu îm piedica p rin înverşunarea sa chestiuni care dădeau m ari speranţe şi erau de m are folos. Cea m ai m are dorinţă a lui Pom peius, continuă Libo, a fost întotdeauna să se cadă de acord şi să se depună arm ele. în ce-i priveşte pe ei, nu au pu­ terea s-o facă, deoarece, în urm a h o tărîrii unui consiliu, încredinţaseră com anda suprem ă a războiului şi a tu tu ro r celorlalte chestiuni lui Pom peius. Dar, odată cunoscute cererile lui Caesar, le vor transm ite lui Pom peius şi acesta va tra ta restu l la îndem nul lor. în tre tim p să se m en ţ'n ă arm istiţiu l pînă cînd v a veni răspunsul lui şi nici unii, nici ceilalţi să nu atace. A daugă la aceasta cîteva lucruri despre cauza neînţelegerii şi despre arm a­ tele şi trupele sale auxiliare. 17 La acestea din urm ă, Caesar nu a socotit nici atunci că trebuie să răspundă şi nici acum nu socotim necesar ca ele să fie încredinţate po sterităţii73. Caesar cerea să-i fie îngăduit să trim ită fără prim ejdie soli la Pom peius şi ei înşişi să garanteze aceasta sau să-i p ri­ mească şi să-i conducă acolo. Cît priveşte arm istiţiul, spunea el, războiul era de aşa natură, încît ei blocau cu flota corăbiile şi ajutoarele lui, iar el îi îm piedica să acosteze şi să ia apă. Dacă vor ca el să ren u n ţe la aceasta, să ren u n ţe ei înşişi la p atru lările pe m are; dacă le vor

452

CAESAR

m enţine, îşi va p ăstra şi el poziţia. In orice caz, adăuga el, se putea tra ta o convenţie chiar dacă n u se ren u n ţa la aceste m anevre, care nu vor fi p e n tru ei o piedică. Libo a refuzat să prim ească pe solii lu i Caesar şi să răspundă de prim ejdia care i-a r fi am eninţat şi a tre c u t pe seama lui Pom peius toată răspunderea; insista asupra unui sin­ gu r lucru: arm istiţiul, şi-l pretindea cu cea m ai m are stăruinţă. Cînd Caesar a înţeles că acesta pusese la cale toată întrevederea p e n tru a scăpa de prim ejdia în care se afla în m om entul acela şi de lipsa celor necesare şi că nu oferea nici o speran ţă şi nici o propunere de pace, se reîntoarse la preg ătirile războiului. 18 Bibulus, care nu putuse atinge păm întul tim p de m ulte zile şi era lovit de o boală grea din cauza frigului şi a efortului depus, fiindcă nici nu se p u tea îngriji, nici n u voia să părăsească postul încredinţat, n u a p u tu t suporta violenţa bolii74. D upă m oartea lui, com anda su­ p rem ă n-a rev en it unui singur om, ci fiecare com andant îşi conducea flota după cum credea de cuviinţă. V ibullius, după liniştirea tu m ultului pe care-1 trezise venirea neaşteptată a lui Caesar, cînd i s-a p ă ru t potrivit, fiind de faţă Libo, Lucius Lucceius75 şi T heophanes76, cu care Pom peius obişnuia să discute cele m ai im portante pro ­ bleme, h o tărî să tran sm ită solia lui Caesar. Cînd începu să vorbească, Pom peius îl în treru p se şi-l îm piedică să spună m ai m ult, exclam înd: „Ce nevoie am de o viaţă sau de o cetăţenie pe care voi părea că o deţin ca dar de la Caesar? Nu se va putea în lă tu ra convingerea stîrn ită de această situaţie, căci se va socoti că am fost readus în Italia pe care am părăsit-o “. D upă term inarea răz­ boiului, Caesar a aflat acest fap t de la cei care p artici­ paseră la convorbire; totuşi a încercat cu a tît m ai m ult prin alte m ijloace să negocieze problem a păcii p rin tra ­ tative. 19 Taberele lui Pom peius şi Caesar nu erau despăr­ ţite decît de un rîu, Apsus, şi soldaţii aveau dese con­ vorbiri unii cu alţii fără să fie aruncată nici m ăcar o suliţă în acest tim p, conform înţelegerii d intre interlo­ cutori. Caesar trim ite pe legatul P ublius V atinius77 chiar

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

453

la m alul rîu lu i ca să în trep rin d ă tot ceea ce putea duce la încheierea păcii şi să strige cu glas tare dacă n u e oare perm is u n o r cetăţeni să trim ită solii lor de pace concetăţenilor lor, lucru care fusese îngăduit chiar scla­ vilor fugiţi, goniţi de pe înălţim ile P irineilor, şi p ira ­ ţilor, m ai ales cînd acestea se făceau p e n tru a curm a luptele d intre cetăţeni. Acesta vorbi m ult cu glas rugă­ tor, ca u n u l care pleda p e n tru salvarea sa şi a tu tu ro r şi fu ascultat în linişte de soldaţii am belor tabere. I se răspunse din p a rtea cealaltă că A ulus V arro prom ite că a doua zi va veni la întrevedere şi că va studia posi­ bilitatea venirii solilor şi expunerii cererilor lor fără prim ejdie. în acest scop se fixează o oră anum ită. Cînd au venit a doua zi acolo, se adunase o m ulţim e num eroasă din am bele tabere; aşteptarea era încordată şi spiritele tu tu ro r păreau dornice de pace. Din gloată se desprinde T itus Labienus şi începe pe un ton m oderat să vorbească despre pace şi să discute cu V atinius. Pe neaşteptate convorbirea e în tre ru p tă de suliţe trim ise de p re tu tin ­ deni; V atinius le evită acoperit de scuturile soldaţilor; totuşi cîţiva sîn t răniţi, p rin tre oare Cornelius Balbus78, M arcus Plotius, Lucius T iburtius şi cîţiva centurioni şi soldaţi. A tunci Labienus le strigă: „încetaţi cu discuţiile de înţelegere; p e n tru noi nu poate fi pace decît o dată cu căderea capului lui Caesar". 20 în aceeaşi vrem e, p reto ru l M arcus Caelius Rufus, luînd asupra sa cauza debitorilor la începutul m agistra­ turii, îşi aşeză trib u n alu l lingă acela al lui Caius Trebonius, p reto ru l u rb a n 79, şi prom itea a ju to ru l său oricui a r fi făcut apel în legătură cu evaluarea averii şi cu plă­ ţile care treb u iau fixate de arbitri, după cum hotărîse Caesar cînd fusese acolo. Dar, datorită echităţii decre­ tului şi a blîndeţii lui Trebonius, care socotea că în ase­ m enea vrem uri ju stiţia trebuie făcută cu m ilă şi m ăsură, nu s-au p u tu t găsi oam eni care să facă începutul acţiu­ nilor de apel. Căci a aduce ca scuză sărăcia şi a te plînge de calam ităţile proprii sau de cele ale tim pului şi a vorbi despre dificultăţile unei vînzări la licitaţie e treaba unui suflet m ediocru; dar, ca să-ţi păstrezi intacte ave­ rile cînd recunoşti că ai datorii, trebuie să fii foarte neru-

454

CAESAR

şinat. Aşa că nu se găsea nim eni care să ceară aceasta. Caelius însă se a ră tă m ai n ecru ţăto r decît cei în intere­ sul cărora e ra decizia. Şi plecînd de la un astfel de început, ca să n u p ară că a pornit degeaba pe o cale urîtă, prom ulgă o lege care stabilea un m oratoriu al datoriilor pe şase ani, fără dobînzi. 21 Deoarece consulul S ervilius şi ceilalţi m agistraţi se opuseră, el, văzînd că realiza m ai p u ţin decît crezuse, ren u n ţă la prim a lege şi propune altele două p e n tru a stîrni pasiunile oam enilor: u n a p rin care absolvea pe locatari de plata pe u n an a chiriilor locuinţelor, a doua care abolea datoriile. A vu loc o răscoală a m ulţim ii îm ­ potriva lui Caius Trebonius şi cîţiva fu ră î’ăniţi, iar Cae­ lius îl în lă tu ră pe acesta din tribunal. D upă aceste întîm plări, consulul Servilius rap o rtă senatului şi senatul înde­ p ă rtă pe Caelius de la treb u rile publice. P rin acest de­ cret, consulul îi interzise in tra re a în senat şi îl goni de pe trib u n ă pe cînd încerca să ţin ă o cuvîntare. Caelius, tu rb a t de ruşine şi de durere, a sim ulat că pleacă la Caesar; trim iţîn d pe ascuns m esageri la Milo80, care fu­ sese condam nat p e n tru asasinarea lui Clodius81, şi chemîndu-1 în Italia p e n tru că m ai avea gladiatori de la jocurile pe care le dăduse, şi-l asocie şi-l trim ise în T hurinum 82 p e n tru a încerca să atragă de partea lor pe păstori. El însuşi ajunse la Casilinum 83 tocm ai în m om en­ tu l cînd la Capua erau prinse steagurile şi arm ele lui şi descoperiţi gladiatorii de la Neapolis84 care trebuiau să pu n ă la cale predarea oraşului. Astfel, dîndu-i-se pe faţă planurile, accesul în Capua îi e interzis. Tem îndu-se de prim ejdie, deoarece adunarea cetăţenilor luase arm ele şi-l socotea duşm an, ren u n ţă la planul său şi luă alt drum . 22 în tre tim p, Milo, trim iţînd scrisori în m unicipiile din îm prejurim i, afirm a că acţionează din ordinul şi din voinţa lui Pom peius, al cărui m esaj i-a fost transm is prin Vibullius, şi încerca să atragă pe cei pe care-i soco­ tea copleşiţi de datorii. Cum nu reuşea să realizeze nimic cu aceştia, deschizînd cîteva închisori de sclavi, începu să asedieze Compsa din ţin u tu l h irp in 85. O p rit acolo de

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

455

p reto ru l Q uintus Pedius cu o legiune . . . (lacună)86, m uri lovit de o p iatră aru n cată de pe zid. Caelius, plecat — aşa cum pretindea — la Caesar, ajunse la T hurii. Pe cînd încerca să atragă de partea sa pe unii din m unicipiu şi prom itea bani călăreţilor lui Caesar, galii şi hispani tri­ m işi acolo în garnizoană, fu om orît de aceştia. Astfel, aceste întîm plări grave, care p rin g rijile provocate m a­ gistraţilor şi p rin îm p reju rările în care se petreceau neli­ nişteau Italia, au av u t chiar de la început un sfîrşit rapid şi uşor. 23 Plecat din Oricum cu flota de 50 de corăbii pe care o comanda, Libo ajunse la B rundisium şi ocupă insula care se afla în faţa portului, căci socotea că e m ult m ai eficace să supravegheze acel singur loc prin care corăbiile noastre erau obligate să treacă, decît să ţin ă sub pază tot ţărm u l şi porturile. V enind pe neaşteptate acolo, prinse cîteva corăbii de m arfă, le incendie şi captură una încărcată cu grîne, semănând groaza p rin tre ai noştri, iar în tim pul nopţii debarcă la ţărm soldaţi şi arcaşi, zdrobi postul de gardă al cavaleriei şi, a ju ta t de poziţia terenului, obţinu succese a tît de m ari, încît îi trim ise o scr'soare lui Pom peius în care îi spunea că, dacă vrea, poate să retrag ă şi să dea la refăcut celelalte corăbii, căci el va opri num ai cu flota sa trim iterea de ajutoare lui Caesar. 24 în acel tim p A ntonius87 se afla la Brundisium ; încrezător în vitejia soldaţilor săi, el acoperi cu îm ple­ tituri şi parapete vreo 60 de şalupe de corăbii m ari, îm ­ barcă pe ele soldaţi aleşi p rin tre cei m ai curajoşi, le aşeză separat în diferite locuri de-a lungul ţărm ului şi porunci ca două corăbii pe care le făcuse la B rundisium să iasă din g u ra portului p e n tru a-şi an tren a vîslaşii. V ăzîndu-le că au în am ta t prea m ult, Libo, în speranţa că le va putea captura, trim ise îm potriva lor cinci cvadrirem e88. Cu cît se apropiau m ai m u lt de corăbiile noas­ tre, veteranii noştri se retrăgeau spre port, iar aceia, m inaţi de înflăcărare, îi urm ăreau fără prudenţă. Şi deodată, din toate părţile, la un semn, bărcile lui A nto­ nius se n ăp u stiră a su p ra duşm anilor şi de la prim ul atac

456

CAESAR

cap tu rară o cvadrirem ă cu vîsl'aşii şi cu apărătorii ei, iar pe celelalte le constrînseră la o fugă ruşinoasă. La această nereuşită a adversarilor se adăuga faptul că fu ră îm pie­ dicaţi să se aprovizioneze cu apă de cavalerii lui A ntonius, postaţi pe ţărm . Copleşit de neajunsul acesta şi de ruşine, Libo se depărtă de B rundisium şi ren u n ţă la asedierea alor noştri. 25 M ulte luni se scurseră şi iarn a se apropia de sfîrşit89, ia r corăbiile şi legiunile de la B rundisium to t nu soseau la Caesar. Şi lui Caesar îi p ărea că fuseseră pier­ dute cîteva ocazii favorabile, căci de m ulte ori sufiaseră v în tu ri stabile în care socotea că treb u iau să se în­ creadă. Cu cît tim pul trecea, cu a tît conducătorii flotelor duşm ane erau m ai ageri în vigilenţa lor, aveau tot mai solidă credinţa că le vor opri şi în acelaşi tim p erau m ereu îm boldiţi de scrisorile lui Pom peius, care le ordona, avînd în vedere că nu-1 opriseră de la început pe Caesar, să ţină în loc m ăcar restu l arm atei lui; în acelaşi tim p, în fiecare zi aşteptau sosirea vrem ii nefavorabile pentru traversare, cînd v în tu l treb u ia să slăbească. în g rijo rat de starea de lucruri, Caesar scrise cu severitate alor săi la Brundisium , poruncindu-le să nu scape p rilejul să navigheze cînd vor avea v în t potrivit, să se îndrepte spre ţărm u l Apolloniei şi să încerce să debarce acolo. Acele locuri erau cele m ai ferite de veghea flotei duşm anilor, p e n tru că aceştia n u îndrăzneau să se depărteze prea m u lt de porturi. , 26 Soldaţii dădură dovadă de îndrăzneală şi curaj, sub com anda lui M arcus A ntonius şi F ufius Calenus, şi, pe cînd se îndem nau unii pe alţii şi afirm au că n u se vor da în lă tu ri de la nici o prim ejdie p e n tru a-1 salva pe Caesar, profitînd de austru, pornesc corăbiile şi a doua zi trec pe lingă Apollonia şi D yrrachium . Cînd fu ră văzuţi de pe continent, Coponius, care com anda la D yrrachium flota rhodiană, ieşi cu corăbiile din p ort şi, în m om entul cînd din cauza slăbirii vîn tu lu i e ra aproape de to t de ai noştri, acelaşi a u stru se înteţi şi veni în aju to ru l nostru. D ar nici Coponius n u re n u n ţă la planul său, ci, sperînd că p rin tru d a şi perseverenţa m arinarilor săi va putea să

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

457

învingă chiar şi violenţa furtunii, u rm ări la fel de în d îrjit corăbiile noastre care trecuseră deja de D yrrachium , m inate de fo rţa vîntului. Ai noştri se foloseau de un prilej norocos, dar se tem eau totuşi de atacul flotei duş­ m anilor în caz că v în tu l s-a r fi potolit. A jungînd la por­ tul N ym phaeum 90, la 3 000 de paşi dincolo de Lissus91, in tra ră cu corăbiile în p o rtu l care era la adăpost de v în ­ tu l african, dar nu de austru, socotind că e m ai m ică prim ejdia fu rtu n ii decît cea a flotei duşm ane. în d ată după in tra re a lor acolo, p rin tr-o întîm plare n ecrezut de feri­ cită, a u stra l, care suflase tim p de două zile, îşi schim bă direcţia, transform îndu-se în v în t de Africa. 27 S-a p u tu t vedea atunci o schim bare neaşteptată a soartei. Cei care se tem useră e ra u acum prim iţi în tr-u n p ort adăpostit; cei care am eninţaseră corăbiile noastre erau siliţi să se team ă acum p e n tru ei înşişi. Şi astfel, p rin tr-o schim bare de situaţii, fu rtu n a i-a ocrotit pe ai noştri şi a izbit corăbiile rhodiene în aşa fel, încît toate cele 16 nave acoperite fu ră zdrobite şi naufragiară, ia r din m arele n u m ăr de vîslaşi şi lu p tăto ri o parte pieri lovită de stînci, o p arte fu salvată de ai noştri; pe toţi aceştia Caesar îi cru ţă şi îi lăsă să plece pe la casele lor. 28 Două corăbii de-ale noastre, care în ain tau m ai greu şi pe care le apucase noaptea, nu ştiu ră locul în care se opriseră celelalte şi ancorară în faţa portului Lissus. O tacilius Crassus, com andantul portului Lissus, se pregătea să le atace şi începu să trim ită u n m are n u m ăr de şalupe şi bărci m ai mici; în acelaşi tim p tra ta cu soldaţii pro ­ blem a p red ării lor, prom iţîndu-le în schim b viaţa. U na din cele două corăbii avea la bord 220 de oameni dintr-o legiune de recruţi, cea de-a doua ceva m ai p uţin de 200 dintr-o legiune de veterani. A cestora le-a fost d at să înveţe cît de m are a ju to r e p en tru oam eni tăria sufle­ tească. R ecruţii, înspăim întaţi de m ulţim ea am barcaţiilor şi sleiţi de p u teri din pricina fu rtu n ii şi a rău lu i de mare, dînd crezare duşm anilor care ju ra ră că nu le vor face nici u n rău, se predară lui Otacilius; aduşi în faţa lui, în pofida jurăm ântului, sînt om orîţi cu ferocitate sub ochii acestuia. Dim potrivă, soldaţii legiunii veterane, la

458

CAESAR

fel de sleiţi şi de fu rtu n ă şi de ră u l de m are, h o tărîră să nu-şi dezm intă vechea vitejie şi, reuşind să tărăg ă­ neze pînă la căderea nopţii cu tra tare a condiţiilor capi­ tulării pe care se prefăcuseră că o acceptă, silesc pe cîrmaci să acosteze, iar ei, găsind un loc potrivit, petrecură acolo restu l nopţii; la ivirea zorilor ţin u ră piept la aproape 400 de călăreţi care păzeau p artea aceea a ţă r ­ m ului şi la care se adăugaseră şi soldaţii din garnizoană, trim işi de Otacilius; după ce om orîră pe cîţiva d intre ei, se întoarseră nevătăm aţi la ai noştri. 29 D upă aceste întîm plări, ad unarea cetăţenilor ro ­ m ani care conducea oraşul Lissus, pe care Caesar li-1 încredinţase odinioară şi de a cărui fortificare se îngri­ jise92, îl prim i pe A ntonius şi-l a ju tă în toate. Otacilius, tem îndu-şi viaţa, fuge din oraş şi se refugiază la Pom peius. A ntonius debarcă toate trupele, al căror efectiv era de trei legiuni de veterani, una de recru ţi şi 800 de călăreţi; trim ite m ajoritatea corăbiilor înapoi în Italia p e n tru a tran sp o rta restu l de cavalerie şi infanterie, iar pontoanele, un soi de corăbii gallice93, le lasă la Lissus, c u gîndul ca, în caz cînd Pom peius, socotind Italia pustie, şi-ar fi în d rep tat arm ata într-acolo — părere care circula în m ulţim e — , Caesar să aibă posibilitatea să-l u rm ă ­ rească. A ntonius îl an u n ţă im ediat pe Caesar, inform îndu-1 de regiunea în care debarcase trupele şi de num ărul soldaţilor tran sportaţi. 30 Caesar şi Pom peius aflară cam în acelaşi tim p de aceste întîm plări. Căci văzuseră chiar ei corăbiile, plu­ tind pe lîngă Apollonia şi D yrrachium , şi trecînd de-a lungul acelor locuri, dar încotro fuseseră p u rta te nu ştia nici unul în prim ele zile. Cînd află de situaţie, iau hotăriri diferite: Caesar să facă joncţiunea cu A ntonius cît m ai rapid, Pom peius să se aşeze în calea tru p elo r care înaintau în m arş şi să încerce să le atace pe neaşteptate p rin tr-o cursă; în aceeaşi zi am îndoi scot arm atele din taberele statornicite de pe rîu l Apsus: Pom peius pe ascuns şi în tim pul nopţii, Caesar pe faţă şi ziua. D ar p e n tru Caesar drum ul era m ai lung, din cauza unui ocol cam m are în susul rîu lu i p e n tru a-1 p u tea trece p rin

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

459

vad; Pom peius, p e n tru că nu avea de tra v e rsa t rîul, porni pe un drum uşor, în m arşuri lungi spre A ntonius, şi, cînd află că se apropie, găsi un loc p o triv it şi-şi aşeză acolo toate trupele, ţin îndu-le în tab ără şi interzicîndu-le să aprindă focuri p e n tru a-şi face şi m ai tainică venirea. Aceste lucruri îi sînt însă an unţate pe dată lui A ntonius de către greci. Acesta, după ce-1 an u n ţă pe Caesar, stătu nem işcat în tab ără tim p de o zi; a doua zi Caesar ajunse la el. A flînd de venirea lui, Pom peius, p e n tru a nu fi prins în tre două arm ate, se retrase şi ajunse cu toate trupele la A sparagium D yrrachinorum 9'5, unde îşi aşeză tabăra în loc potrivit. 31 în această vrem e, Scipio, după cîteva înfrîngeri în regiunea m untelui A m anus95, îşi luase titlu l de imperator96, după care ceruse de la cetăţi şi tiran i97 sum e m ari de bani; de asem enea de la publicânii provinciei sale pretinsese plata banilor datoraţi pe doi ani în urm ă şi tot de la ei, pe credit, pe cei din anul urm ător şi po­ runcise întregii provincii să recruteze călăreţi. D upă ce i-a adunat, lăsînd în urm a sa pe p ărţii duşm ani, vecini cu el, care cu p u ţin înainte om orîseră pe generalul M ar­ cus Crassus98 şi-l asediaseră pe M arcus Bibulus, a scos legiunile şi cavaleria din Siria. P e n tru că provincia fusese c u p rn s ă de panică şi teroare la gîndul războiului cu părţii, p e n tru că se făcuseră auzite cîteva glasuri de sol­ daţi care afirm au că vor m erge îm potriva duşm anului, d ar că nu vor ridica arm ele îm potriva unui concetăţean şi consul, îi duse la P e rg a m " şi în alte oraşe foarte bogate, pentru a le aşeza acolo tab ăra de iarnă, şi le făcu daruri îm belşugate; p e n tru a le în tări curajul, le dădu voie să prade cîteva cetăţi. 32 în tre tim p, din întreaga provincie se cereau cu străşnicie sum ele de bani datorate; pe lîngă acestea, m ulte altele m ai erau m ereu născocite de lăcom ia lui: se im pu­ nea trib u t pe fiecare cap de sclav şi de om liber; se cereau im pozite pe coloane, pe uşi, se pretindeau grîne, soldaţi, arm e, vîslaşi, m aşini de război, corvezi în cărău ­ şie. E ra destul să se găsească un num e de lucru, ca acesta să pară m otiv suficient p e n tru a stoarce bani. N u num ai

460

CAESAR

în oraşe, dar aproape în fiecare sat sau aşezare în tă rită erau oam eni învestiţi cu im perium 10°. Cu cit acţiona m ai necru ţăto r şi m ai crud fiecare d intre aceştia, cu a tît era socotit b ă rb a t şi cetăţean m ai desăvîrşit. Provincia e ra plină de lictori, de autorităţi, înţesată de intendenţi şi perceptori, care pe lingă sum ele stabilite se m ai îng ri­ jeau şi de propria lor pungă. P e n tru a acoperi eu u n p re ­ te x t onorabil o acţiune neru şin ată rep etau m ereu că ei, care fuseseră alungaţi din casă şi din patrie, sîn t lipsiţi chiar de strictu l necesar. La aceasta se adăugau şi dobînzile foarte grele, ceea ce se întîm plă adesea în război, cînd se cer bani de la toată lum ea; in tr-o .asemenea situ a ­ ţie, o am înare se considera un ad ev ărat dar. Ca urm are, în răstim p de doi ani, datoriile provinciei se înm ulţiră. D in această cauză, se cereau sum e de bani şi de la cetă­ ţenii rom ani ai provinciei, însă g rupaţi pe adunări şi cetăţi, şi se afirm a că se cer ca îm p ru m u tu ri conform unui senatus-consultum ; de la publieani, p e n tru că aveau bani, se ceru im pozitul pe anul urm ător. 33 Pe lingă acestea, Scipio ordonă să fie ridicate avuţiile depuse încă de dem ult în tem plul Dianei din Efes101. In ziua fixată, cînd Scipio veni la tem plu aducînd cu el destul de m ulte persoane de ran g senatorial pe care le convocase, prim i o scrisoare de la Pom peius, care îl an u n ţa că Caesar trecuse m area cu legiunile şi-i ordona să vină în grabă la el cu arm ata, lăsînd to tu l la o parte. După prim irea scrisorii, îi expediază pe cei pe care îi chemase, iar el începe să-şi pregătească m arşu l spre M a­ cedonia şi pleacă după cîteva zile. Întîm plarea aceasta a salvat tezaurul din Efes. 34 D upă joncţiunea cu a rm ata lui A ntonius, Caesar, luînd de la Oricum legiunea pe care o pusese să su p ra­ vegheze ţărm u l m ării, era de părere că trebuie să son­ deze atitudinea provinciilor şi să înainteze m ai departe; şi p e n tru că veniseră la el soli din Thessalia şi Aetolia care îi prom iteau că, dacă le v a trim ite garnizoane de pază, cetăţile acelor populaţii îi v o r îndeplini poruncile, trim ise în Thessalia pe Lucius Cassius L onginus102 cu legiunea a X X V II-a de recruţi şi cu 200 de călăreţi, iar

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

461

în A etolia103 pe Caius Calvisius S abinus104 cu cinci co­ horte şi ceva cavalerie; le ordonă să se îngrijească m ai eu seam ă de aprovizionarea cu g rîn e105 p e n tru că regiu­ nile erau apropiate. Lui Cnaeus Dom itius C alvinus106 îi ordonă să plece în M acedonia cu două legiuni, a X l-a şi a XH-a, şi cu 500 de călăreţi; din acea p arte a provin­ ciei care se in titu la liberă107, conducătorul ei, M enedem us, trim is ca sol, m ărtu risea bunăvoinţa deosebită a tu tu ro r alor săi. 35 D intre aceştia, Calvisius, p rim it încă de la sosire cu cea m ai m are bunăvoinţă de toţi aetolienii, după ce respinse garnizoanele duşm ane din C alydon108 şi N aup actu s109, puse stăpînire pe în treag a Aetolie. Cassius ajunse cu legiunea în Thessalia; aici el găsi atitu d in i dife­ rite din p artea cetăţilor, p e n tru că existau două grupări: H egesaretos110, om cu veche auto ritate, e ra de p artea pom peienilor; P e tra e u s111, tîn ă r de m are nobleţe, aju ta cu rîv nă p rin m ijloacele sale şi ale prietenilor săi pe Caesar. 36 In acelaşi tim p, D om itius soseşte în Macedonia; tocm ai cînd începuseră să vină la el num eroase delegaţii din partea cetăţilor, s-a a n u n ţa t că se apropie Scipio cu legiunile, spre m area tu lb u ra re şi zarvă a tu tu ro r; căci adesea zvonul n eaştep tat depăşeşte fap tu l în sine. Scipio, fără să m ai întîrzie în v reu n loc în M acedonia, se în­ dreaptă în grabă m are spre D om itius şi, cînd se afla la 20 000 de paşi dep ărtare de el, se ab ătu pe neaşteptate spre Cassius Longinus în Thessalia. Făcu aceasta a tît de fulgerător, incit sosi acolo odată cu zvonul apropierii lui. Şi p e n tru a face m arşu l m ai uşor, lăsă la A liacm on11:! — fluviu care desparte M acedonia de Thessalia — pe M arcus F avonius113 cu opt cohorte p e n tru paza bagajelor legiunilor, ordonîndu-i să ridice acolo o fortăreaţă. In acelaşi tim p, cavaleria regelui Cotus, care se afla de obi­ cei la frontierele Thessaliei, năvăli în tab ăra lui Cassius. A flînd de venirea lui Scipio, Cassius, înspăim întat la vederea călăreţilor pe care îi socotea ai acestuia, se în ­ dreptă spre m unţii care încing Thessalia şi de aici începu m arşul spre A m bracia114. D ar la Scipio, care se grăbea

462

CAESAR

să-l urm ărească, sosi o scrisoare de la M arcus Favonius, care îl an u n ţa că se apropie Dom itius cu legiunde şi că el nu va putea să ţin ă poziţia pe care se oprise, fără aju to ru l lui Scipio. La prim irea scrisorii, Scipio îşi schim bă h otărîrea şi direcţia. R enunţă la u rm ărirea lui Cassius şi porneşte în aju to ru l lui Favonius. în tr-u n m arş neîn­ tre ru p t de zi şi noapte, ajunse la el în tr-u n m om ent a tît de oportun, incit în tim p ce se zărea pulberea ridicată de arm ata lui Dom itius, apărea şi avangarda lui Scipio. A stfel priceperea lui D om itius l-a salvat pe Cassius, iu ­ ţeala lui Scipio pe Favonius. 37 Scipio, după o zăbavă de două zile în tab ăra în tă ­ rită de la rîu l Aliacm on — care curgea în tre el şi cea a lui Dom itius — , în zorii zilei a treia trecu arm ata prin vad şi, aşezîndu-şi tabăra, rînduieşte trupele în linie de bătaie în faţa taberei. Domitius, scoţîndu-şi legium'le, nu stătu nici acum la îndoială să dea lupta. D ar cum între cele două tabere se întindea u n cîm p cam de 3 000 de paşi, Dom itius îşi apropie linia de lu p tă de tab ăra lui Scipio, care persista în a nu se în d ep ărta de în tăritu ră. în să soldaţii lui Dom itius fu ră cu greu re ţin u ţi de la luptă, m ai ales p e n tru că un rîu apropiat de tabăra lui Scipio, cu m aluri extrem de abrupte, îm piedica înain­ tare a alor noştri. Cînd Scipio află de rîvna şi de înver­ şunarea lor războinică, bănuind că se va putea întîm pla ca a doua zi să fie silit să lupte fără voia sa sau să răm înă în tab ără în mod ruşinos, el, care venise cu speranţe atît de m ari şi înaintase cu îndrăzneală, avu o plecare ru şi­ noasă115: în tim pul nopţii, fără ca m ăcar să dea com anda de plecare, trecu fluviul şi se întoarse în acelaşi loc de unde pornise şi acolo îşi aşeză tab ăra în apropiere de apă, pe o colină. D upă o trecere de cîteva zile, puse noaptea călăreţi la pîndă în locul în care ai noştri veniseră în zilele precedente după furaje; cînd Q uintus V aru s113, prefect al cavaleriei lui Domitius, veni ca de obicei, duş­ m anii se n ăp u stiră pe neaşteptate din ascunzătoare. Ai noştri însă susţinură ferm atacul lor, fiecare se aşeză iute la locul său şi cu toţii se n ăp u stiră îm potriva duş­ m anilor. D intre aceştia om orîră 80, îi puseră pe fugă

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

463

pe ceilalţi şi se întoarseră în tab ără pierzînd num ai doi oameni. 38 D upă aceasta, Dom itius, sperînd că-1 va putea atrage pe Scipio în tr-o luptă, se prefăcu că este constrîns de lipsa de grîne să-şi m ute tab ăra şi, dînd com anda m ili­ ta ră de plecare, în ain tă 3 000 de paşi şi îşi aşeză toată arm ata şi cavaleria în tr-u n loc potrivit şi ascuns. Scipio, preg ătit de urm ărire, trim ise înainte o m are parte a cavaleriei p e p tru a afla şi a cerceta drum ul lui Domitius. C ălăreţii în ain tară şi prim ele escadroane in traseră în cursă, dar, iscîndu-se bănuieli la auzul nechezatului cai­ lor, începură să se retrag ă spre cei care-i urm au, iar aceştia, văzînd întoarcerea lor grăbită, se opriră. O bser­ ving că le-a fost descoperită cursa, ai noştri, fără să mai aştepte degeaba pe ceilalţi, atacară două escadroane duş­ m ane pe care le găsiră. S ingurul care fugi fu M arcus Opimius, prefectul cavaleriei. Pe toţi ceilalţi din esca­ droane îi om orîră, sau îi duseră prizonieri lui Domitius. 39 R etrăgînd garnizoanele de pe coasta m aritim ă, după cum s-a a ră ta t117, Caesar lăsă trei cohorte la O ri­ cum p e n tru a apăra oraşul şi to t lor le încredinţă paza navelor de război pe care le adusese din Italia. însărci­ n at cu aceasta şi cu comanda oraşului era legatul Caninius. El aduse corăbiile noastre în po rtu l in terio r din spatele oraşului, le legă de ţărm şi închise in tra re a în port. Scufundînd o corabie de m arfă, iar de aceasta le'h n d o alta pe care construi u n tu rn p e n tru a ap ăra in trarea în port, o um plu de soldaţi şi le încredinţă sarcina de a veghea îm potriva oricăror întîm plări neprevăzute. 40 A flînd de acestea, Cnaeus Pom peius-fiul, care co­ m anda flota egipteană, veni la Cricum , rem orcă nava scu­ fundată, trăgînd-o cu m ulte odgoane, şi atacă cu mai m ulte corăbii — pe care construise tu rn u ri la fel de înalte — cealaltă n av ă pusă de pază de Acilius; astfel, luptînd de pe un loc m ai în alt şi trim iţîn d m ereu soldaţi odihniţi în locul celor obosiţi şi asaltînd în acelaşi tim p zidurile oraşului a tît de pe uscat cu aju to ru l scărilor, cit şi cu flota, p e n tru a dispersa forţele duşm anilor, învinse

464

CAESAR

cu destulă tru d ă pe ai noştri datorită m ulţim ii de pro­ iectile. D upă înfrîngerea apărătorilor, care se refugiară cu toţii pe şalupe, cuceri nava. In acelaşi tim p puse stăp înire din cealaltă p a rte pe digul n atu ral, care face din oraş o peninsulă; aşezînd p a tru birem e pe tăvălugi şi îm pingîndu-le cu pîrghii, le trecu în p o rtu l interior. în acest fel, ajungînd din am îndouă părţile la navele de război care erau goale, legate de ţărm , captură p atru din ele şi le incendie pe celelalte. T erm inînd acţiunea, lăsă acolo pe Decimus Laelius, din flota asiatică, p en tru a opri in tra re a tran sp o rtu rilo r de provizii din Byliis şi A m antia. El însuşi plecă spre Lissus, atacă cele 30 de corăbii de m arfă lăsate de M arcus A ntonius şi le incendie pe toate; încercă să cucerească Lissus, d ar cum com uni­ tate a locală a cetăţenilor rom ani şi soldaţii pe care îi trim isese Caesar de pază îl apărară, se retrase fă ră succes după o zăbavă de tre i zile, pierzînd cîţiva oam eni în asediu. 41 D upă ce află că Pom peius se găsea la Asparagium , Caesar, plecînd într-acolo cu arm ata şi cucerind pe drum oraşul parthinilor, unde Pom peius avea o garnizoană, ajunse a treia zi la Pom peius în M acedonia şi-şi aşeză tab ăra lîngă a lui, iar în ziua urm ătoare, scoţîndu-şi toate trupele şi rîn d u in d linia de luptă, îi oferi lui Pom ­ peius posibilitatea de a se decide. Cînd observă că acesta răm înea pe poziţiile sale, întoarse arm ata în tabără, soco­ tin d că trebuie să-şi facă a lt plan. A şadar, a doua zi plecă cu toate tru p ele spre D yrrachium , făcînd un m are ocol şi pe un drum anevoios şi îngust, în speranţa fie că Pom peius se va retrag e la D yrrachium , fie că i se va p u tea tăia calea spre oraş, căci toate proviziile şi tot m aterialul de război le îngrăm ădise Pom peius acolo; aşa se şi întîm plă. Pom peius, ignorîndu-i la început planul, căci îl vedea plecat în altă direcţie decît spre regiunea D yrrachium , socotea că Caesar plecase silit de dificul­ tăţile de aprovizionare; apoi, a n u n ţa t de iscoade, îşi ridică tab ăra în ziua urm ătoare, sperînd că-i va putea tăia calea pe u n drum m ai scurt. B ănuind că se va întîm plă aşa, Caesar îndem nă pe soldaţi să suporte cu tărie oboseala şi, întreru p în d u -şi m arşul num ai p e n tru o m ică p arte din

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

465

noapte, ajunse dim neaţa la D yrrachium , cînd avangarda lui Pom peius abia începea să se zărească, şi-şi rxndui tabăra. 42 Cu drum ul spre D yrrachium tăiat, Pom peius, neputind să-şi realizeze intenţia, puse în aplicare alt plan şi îşi în tă ri tab ăra pe u n loc, înalt, n um it P e tra 118, care are u n m ic golf p e n tru corăbii, la adăpost de unele v înturi. Acolo porunceşte să se adune o p a rte din navele de răz­ boi şi ordonă să se aducă grîne şi provizii din Asia şi din toate regiunile pe care le stăpînea. Caesar, prevăzînd că războiul se va tărăgăna, şi fără speran ţă de aprovizio­ nare din Italia, căci toate ţărm u rile erau păzite cu m are străşnicie de pom peieni, iar propria sa flotă, pe care o pregătise în tim pul iernii în Sicilia, G allia şi Italia, întîrzia, trim ise în E pir după grîne pe Q uintus T illius119 şi pe legatul Lucius Canuleius, ia r p e n tru că aceste regiuni e ra u îndepărtate, aşeză în locuri sigure ham bare şi po­ runci cetăţilor vecine să tran sp o rte acolo cereale. La fel ordonă să se adune din Lissus, de la parth in i şi din toate fo rtăreţele cît grîu se va găsi. G rîul însă e ra foarte puţin, pe de o p arte din cauza n a tu rii ogoarelor, căci locurile sînt aspre şi m untoase şi în general se folosesc cereale im portate, pe de altă parte p e n tru că Pom peius prevă­ zuse aceasta şi, în zilele precedente, prădase pe parthini, jefuind şi spărgîndu-le casele şi transportase cu cava­ leria la P e tra to t grîul adunat. 43 A flînd cum stau lucrurile, Caesar îşi face un plan după n a tu ra terenului. în ju ru l taberei lui Pom peius se aflau num eroase coline înalte şi abrupte; pe ele le ocupă întîi şi, punînd gărzi, le fortifică. Apoi, săpînd tranşee de la o fo rtăreaţă la alta, după cum perm itea n atu ra fiecărui loc, h o tărî să-l încercuiască pe Pom peius. Fiindcă el însuşi e ra lipsit de provizii şi cum forţa lui Pom peius era în m ulţim ea cavaleriei, el u rm ărea p rin aceasta să poată să transporte de pretutindeni, cu cît m ai puţine prim ejdii, cereale şi provizii p en tru arm ată, în , acelaşi tim p să-l îm piedice pe Pom peius să obţină furaje, făcîndu-i astfel cavaleria incapabilă de luptă, şi, în al treilea rînd, să micşoreze faim a de care se bucura Pom peius, m ai 3 0 — R ăzboiul g allic

466

CABSAR

ales la popoarele din afară, o dată ce s-ar fi răsp în d it în întreaga lum e zvonul că el este asediat de Caesar şi că nu îndrăzneşte să dea lu p ta 120. 44 Pom peius n u voia să se îndepărteze nici de m are, nici de D yrrachium , unde depozitase toate m aterialele de război: proiectile, arm e, baliste, iar grînele p en tru arm ată le aducea cu corăbiile; dar nici nu putea opri lucrările de fortificaţii ale lui Caesar decît dacă accepta lupta, ceea ce n u socotea că trebuie făcut în m om entul acela. N u-i răm înea decît să recurgă la o ultim ă resursă de luptă, şi anum e să ocupe cît m ai m ulte înălţim i, să pună stăpînire pe regiuni cît m ai întinse şi să disperseze cît va putea m ai m ult trupele lui Caesar; ceea ce se şi întîm plă. Construi 24 de fortăreţe, ocupînd o întindere de 15 000 de paşi îm prejur, şi de pe acest loc se aproviziona cu furaje, căci se aflau m ulte sem ănături unde caii pu­ teau încă paşte. Şi aşa cum ai noştri făcuseră o linie continuă de tranşee de la o fo rtăreaţă la alta p e n tru ca trupele lui Pom peius să nu poată trece pe undeva şi să-i atace pe la spate, tot astfel ceilalţi săpau tranşee n eîn tre­ ru p te pe locul unde se aflau, p e n tru ca ai noştri să nu poată p ătru n d e şi să nu-i poată încercui tot p rin spate. Ei însă îi întreceau cu fortificaţiile pe ai noştri căci aveau u n num ăr m ai m are de soldaţi şi un spaţiu mai mic de încercuit. în schimb, cînd Caesar trebuia să ocupe vreo poziţie, Pom peius, deşi nu se hotărîse să lupte cu toate trupele, trim itea totuşi pe poziţiile lui arcaşi şi prăştieri, pe care îi avea în num ăr m are; m ulţi d intre ai noştri erau ram ţi şi a tît de înspăim întaţi de săgeţi, încît aoroape toţi soldaţii îşi făcuseră, p e n tru a se feri, tunici şi înve­ li tori din pîslă, p ă tu ri sau piei. 45 P e n tru ocuparea poziţiilor, şi unii şi ceilalţi luptau cu înverşunare: Caesar ca să-l strîngă to t m ai m ult pe Pom peius, Pom peius ca să ocupe cît m ai m ulte înălţim i, pe o rază cît m ai m are; de aceea aveau loc dese ciocmrî. Odată, cînd legiunea a IX -a a lui Caesar ocupase o pozi­ ţie oarecare şi începuse să se fortifice, Pom peius ocupă colina apropiată şi începu să-i îm piedice pe ai noştri să lucreze şi, cum în tr-o anum ită p a rte accesul era aproape

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

467

la acelaşi nivel, înconjură poziţia m ai întîi cu arcaşi şi prăştieri, ia r apoi, trim iţîn d o m ulţim e de soldaţi uşor înarm aţi şi aducînd şi m aş'ni de război, încercă să oprească lucrările de fortificaţii, iar alor noştri nu le era prea uşor să lupte şi să m uncească în acelaşi tim p. Cînd îi văzu pe ai săi loviţi din toate părţile, Caesar le ordonă să se retragă, părăsind poziţia. D rum ul de retrag ere era în pantă. Ceilalţi atacau cu a tît mai vîrtos şi nu-i lăsau să se retragă, cu cît ai noştri păreau că părăsesc locul m înaţi de team ă. Se zice că atunci a r fi spus Pom peius plin de fală către ai săi că nu va protesta să fie socotit un com andant de nim ic dacă legiunile lui Caesar nu se vor retrag e cu cele m ai m ari pagube de pe locul unde înaintaseră cu atîta îndrăzneală. 46 Caesar, în g rijorat de retrag erea alor săi, ordonă să se aducă lese şi să se aşeze la m arginea colinei în faţa duşm anilor, iar la adăpostul lor să se sape un şanţ de lăţim e p o trivită şi să se facă locul cît m ai accidentat în toate părţile. El însuşi a aşezat prăştieri în locuri potri­ vite p e n tru a acoperi retragerea alor noştri. D upă aceasta ordonă legiunii să se retragă. Soldaţii lui Pom peius în ­ cepură cu m ai m ultă înverşunare şi îndrăzneală să-i îm ­ pingă şi să-i atace pe ai noştri şi, p e n tru a traversa tranşeele, ră stu rn a ră lesele. Cînd observă aceasta, Caesarj tem îndu-se ca ai noştri să nu dea im presia că au fost respinşi, iar nu că s-au retras, şi să nu aibă astfel m ai m ult de suferit, încurajîndu-i pe ai săi p rin interm ediu] lui A ntonius, care conducea legiunea, ordonă cam la ju ­ m ătatea distanţei ca goarna să sune sem nalul de atac îm potriva duşm anului. Soldaţii legiunii a IX-a, înţeleşi repede în tre ei, zvîrliră lăncile şi, din vale, porniră hotărîţi în goană în susul colinei, se n ăp u stiră asupra pompeienilor şi-i constrînseră să facă cale întoarsă: palisadele ridicate, ţăru şii şi gropile săpate stîn jen iră re tra ­ gerea acestora. Ia r ai noştri, care erau m ulţum iţi că se retrag fără pagube, după ce om orîseră u n num ăr destul de m are de duşm ani şi pierduseră în total cinci dintre ai lor, se m u ta ră în linişte ceva m ai departe de locul acela şi, ocupînd alte coline, le fortificară.

468

CAESAR

47 Sistem ul de lu p tă era nou şi neobişnuit, a tît din pricina n um ărului m are de fortăreţe, a întinderii şi a fortificaţiilor a tît de desfăşurate, a întregului fel de ase­ diu, cît şi a celorlalte îm p reju rări. De obicei, cel care asediază pe altu l atacă un duşm an înspăim întat, slăbit, în frîn t în luptă sau lovit de vreo năpastă atunci cînd îl întrece p rin n u m ăru l cavaleriei şi a l infanteriei. Scopul ase­ diului este de obicei înfom etarea duşm anilor. A tunci însă Caesar asedia cu u n n u m ăr m ai m ic de soldaţi o arm ată com pletă şi teafără, care avea de toate din belşug: căci în fiecare zi veneau în num ăr m are de p retutindeni co­ răbii care aduceau provizii şi, din orice parte ar fi suflat vîntul, aveau drum prielnic. El însă, după ce consumase toate grînele de ju r îm prejur, se afla la m are strîm toare. Totuşi soldaţii în d u rau aceasta cu cea m ai m are răbdare, căci îşi am inteau că suferiseră acelaşi lucru în H ispania în anul precedent şi că duseseră pînă la capăt, cu tru d ă şi răbdare, un război de cea m ai m are im portanţă; îşi am inteau că suferiseră în faţa Alesiei m ulte lipsuri şi altele şi m ai mari. la A varicum 121 şi totuşi răm ăseseră ei î&vingătorii unor popoare foarte puternice. Nu refuzau nici orzul care li se dădea, nici bobul, iar carnea de oaie, care se găsea din belşug în Epir, avea m are căutare. 48 Cei din tru p ele auxiliare găsiră un soi de răd ă­ cină, care se găsea din belşug, nu m ită chara122 şi care, am estecată cu lapte, alina m u lt foam ea. D in ea făceau u n soi de pîine. Cînd, în convorbirile lor, pom peienii le pom eneau alor noştri în bătaie de joc de foam ete, aceştia aruncau în ei cu pîini de acest fel, p en tru a le m icşora speranţele. 49 G rînele începeau să se coacă şi nădejdea că vor avea în curînd alim ente îi făcea să îndure foamea; se auzeau deseori în tim pul gărzilor de noapte sau în con­ vorbiri soldaţi exclamând că m ai degrabă vor m înca scoarţă de copaci decît să-l scape pe Pom peius din m înă. A flau cu plăcere de la transfugi că duşm anii păstrează doar caii şi că restu l anim alelor pierise, că sînt în stare proastă din cauza spaţiului redus, al duhorii pricinuite de m ulţim ea de cadavre şi al m uncilor de fiecare zi cu

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

4S9

care nu erau obişnuiţi, iar pe de altă p arte suferă de lipsă de apă. Toate rîu rile şi pîraiele care se în dreptau spre m are fuseseră întoarse din drum sau oprite prin b araje m ari de Caesar şi, cum locurile e ra u m untoase şi văile strim te şi abrupte, le închisese eu piloni înfipţi în sol şi îngrăm ădise păm înt p e n tru a opri apa. A stfel adver­ sarii erau constrînşi să caute locuri joase şi m lăştinoase şi să sape fîntîni, şi această tru d ă se m ai adăuga la m uncile de fiecare zi; iar fîntînile erau departe de locurile de gar­ nizoană şi secau repede din cauza arşiţei. A rm ata lui Caesar se bucura de o sănătate perfectă şi avea apă din belşug şi provizii de orice fel, în afară de grîne; datorită acestei situaţii, vedeau că o dată eu coacerea recoltei starea de lucruri devine tot m ai bună şi speranţele to t m ai m ari. 50 In tr-u n fel nou de război, şi unii, şi ceilalţi găseau sistem e noi de luptă. Cînd aceia observau după focuri că cohortele noastre dorm lîngă fortificaţii, se apropiau în tăcere şi aruncau o ploaie de săgeţi, iar apoi se retrăgeau repede la ai lor. La acestea, ai noştri, în v ăţaţi de nevoie, găsiră u rm ătoarele rem edii: făceau focuri în altă p arte . . . (lacună). 51 În tre tim p, Publius S y lla123, pe care Caesar la ple­ care îl lăsase com andant al taberei, este a n u n ţa t şi vine în aju to ru l cohortei cu două legiuni; la venirea lui, sol­ daţii lui Pom peius sînt respinşi cu uşu rin ţă, p e n tru că n u rezistă apariţiei şi năvalei alor noştri şi, după izbirea celor din faţă, ceilalţi se întorc şi părăsesc poziţia. Dar pe ai noştri care-i urm ăreau, Sylla îi rechem a p e n tru a nu se av en tu ra prea departe. M ulţi sîn t de părere că, dacă ar fi acceptat să-i urm ărească cu ferm itate, a r fi p u tu t term ina războiul în ziua aceea. D ar h otărîrea lui nu pare de condam nat, căci una este datoria com andan­ tului şi alta a înlocuitorului său: u n u l trebuie să acţio­ neze după ordin, celălalt să hotărască liber în funcţie de întreaga situaţie. Sylla, lăsat de Caesar com andant al taberei, după ce îi scăpă pe ai săi, se m ulţum i cu a tît şi nu v ru să dea bătălia, deşi avea, poate, sorţi de izbîndă, p e n tru a nu părea că-şi asum ă rolul de coman­ dant suprem . P e n tru trupele lui Pom peius, situaţia pre-

470

CAESAR

zenta m ari dificultăţi de retragere: plecate de pe o pozi­ ţie înclinată, se opriseră pe înălţim e; dacă s-ar fi retras pe pantă, se tem eau de ai noştri care i-a r fi u rm ă rit de sus; nu mai răm înea m u lt pînă la apusul soarelui, căci, în speranţa unei izbînzi, prelungiseră lu p ta pînă atunci. Aşa încît Pom peius, p rin tr-u n plan potriv it şi oportun, ocupă o colină care se afla la o asem enea distanţă de fortăreaţa noastră, încît nu putea fi ajunsă de proiectilul a ru n c a t de o balistă. In acest loc se opri şi-l fortifică, aducînd acolo toate trupele. 52 Pe lingă aceasta se dădură lupte în acelaşi tim p în alte două locuri. Pom peius încercase să atace sim ul­ tan m ai m ulte fortăreţe, p en tru a îm prăştia forţele şi a îm piedica aju to ru l de la o în tă ritu ră la alta. în tr-u n loc, Voleacius T ullus124 rezistă cu trei cohorte atacului unei legiuni şi o respinse de acolo; în altul, germ anii, ieşind din fortificaţiile noastre, om orîră un m are n u m ăr de duş­ m ani şi se întoarseră nevătăm aţi. 53 Astfel, într-o singură zi s-au dat şase lupte: trei la D yrrachium şi tre i la fortificaţii; făcînd socoteala tu ­ tu ro r acestora, găsim că dintre soldaţii lui Pom peius au căzut circa 2 000 de oameni, num eroşi veterani şi cen­ turioni (printre care V alerius Flaccus, fiul acelui Lucius care fusese p reto r în A sia125); şase steaguri m ilitare au fost capturate. D intre ai noştri au căzut în lu p tă nu mai m ult de 20. In fo rtăreaţă însă nu era nici un soldat care să nu fi fost rănit, iar p a tru centurioni din cohorta a 8-a îşi pierdură vederea. P e n tru că voiau să facă dovada trudei şi a prim ejdiei îndurate, îi nu m ărară lui Caesar cam 30 000 de săgeţi căzute în fo rtăreaţă şi-i aduseră scutul centurionului Scaeva, pe care se vedeau 120 de găuri. Acestuia, Caesar, p e n tru că se distinsese luptînd pentru el şi p en tru republică, îi dărui 200 000 de sesterţi şi ordonă să fie tre c u t de la rangul al optulea la acela de prim ipil (căci era clar că datorită în m are parte sfor­ ţărilo r lui păstraseră fortăreaţa), iar apoi dădu soldă dublă cohortei şi o dărui din belşug cu grîu, haine, m încare şi decoraţii m ilitare.

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

471

54 Pom peius, după m ari lucrări de fortificaţii în tim pul nopţii, construi în zilele urm ăto are tu rn u ri şi, după ce făcu construcţiile de 15 picioare înălţim e, aco­ peri partea aceea a taberei cu barăci de luptă, iar după cinci zile, profitînd de o noapte întunecată, după ce blocă toate porţile taberei şi le baricadă p e n tru a îm piedica pe cei ce a r fi v ru t să intre, la începutul stră jii a treia scoase în tăcere arm ata din tab ără şi se retrase în vechile întăritu ri. 55 (56)126 In toate zilele ce urm ară, Caesar scoase arm ata în linie de bătaie în câmpie, p e n tru cazul eînd Pom peius a r voi să dea bătălia, făcînd totodată ca legiu­ nile să ajungă aproape de tab ăra acestuia; distanţa pri­ m ului şir de valul duşm anului era a tît cît să nu poată fi atins de săgeată sau de proiectil. Pom peius, p e n tru a-şi p ăstra faim a şi rep u ta ţia în faţa oam enilor, îşi aşeza arm ata în faţa taberei în aşa fel, încît al treilea şir de bătaie atingea valul de fortificare, iar întreaga arm ată în linie de lu p tă putea fi a p ărată de proiectilele aruncate chiar de pe în tă ritu ri. 56 (55) Aetolia, A cam ania, A m philochis127 odată dobîndite de Cassius Longinus şi Calvisius Sabinus, după cum am a r ă ta t128, Caesar socoti că treb u ie să-şi atragă Achaia şi să înainteze mai m ult. Deci trim ise acolo pe Q uintus Calenus şi-i dădu ca în tă riri pe Sabinus şi pe Cas­ sius cu cohortele. A flînd de venirea lor, R utilius Lupus, care, trim is de Pom peius, stăpînea Achaia, hotărî să for­ tifice Istm u l129 p en tru a-1 opri pe F ufius să p ătru n d ă în Achaia. Calenus ocupă D elphi130, Theba, Orchom enos131, cu consim ţăm întul acestor cetăţi, ocupă cu forţa cîteva oraşe, iar pe celelalte se străd u ia să le atragă de partea lui Caesar, trim iţîn d solii în toate părţile. Cu astfel de lucruri era ocupat Fufius. 57 Pe cînd acestea se întîm plau în Achaia şi lîngă D yrrachium şi se ştia precis că Scipio venise în Mace­ donia, Caesar, care nu-şi uitase vechea intenţie, trim ite la el pe A ulus Clodius, prieten u l am îndurora, pe care acela i-1 prezentase odată şi i-1 încredinţase şi pe care el

472

CAESAR

începuse să-l considere p rin tre prietenii săi. A cestuia îi încredinţează o scrisoare şi un m esaj al căror conţinut era cam u rm ătorul: el încercase to tul p e n tru a face pace şi e de părere că pînă acum nu se rezolvase nim ic din vina celor pe care îi alesese să în trep rin d ă aceste acţiuni, p e n tru că se tem eau să-i tran sm ită lui Pom peius m esajul în tr-u n m om ent nepotrivit. Scipio însă a re o asem enea autoritate, încît este în stare nu num ai să-şi expună liber părerea, ci chiar în m are parte să-l m u stre şi să-l în ­ drum e pe Pom peius cînd greşeşte132; pe lîngă aceasta, com andă personal o arm ată, aşa în cît are, pe lîngă au to ­ ritate, şi posibilitatea de a-1 constrînge. Dacă a r face acest lucru, toţi îi vor atribui obţinerea liniştii Italiei, a păcii provinciilor, a salvării im periului. Clodius îi tra n s­ m ite lui Scipio m esajul şi în prim ele zile părea că e ascultat cu bunăvoinţă; în zilele u rm ăto are însă nu-i m ai este îngăduit să-i vorbească, deoarece — după cum am aflat m ai tîrziu, după term inarea războiului — Scipio fusese c e rtat de Favonius în leg ătu ră cu aceasta, aşa încît Clodius se întoarce la Caesar fără a realiza nimic. 58 Caesar, p e n tru a reţine m ai uşor cavaleria lui Pom ­ peius la D yrrachium şi a-1 opri să ia furaje, fortifică cele două căi de acces despre care am a ră ta t că erau în­ guste133 şi aşeză acolo garnizoane. îndată, ce Pom peius îşi dădu seam a că nu va reuşi nim ic cu aju to ru l cavale­ riei, o îm barcă după puţine zile pe corăbii şi o aduse din nou în interiorul fortificaţiilor. Lipsa de fu raje e ra a tît de m are, încît h răn eau caii cu frunze strînse de pe copaci şi cu rădăcini fragede de trestie tocate, căci consum aseră toate cerealele sem ănate în in terio ru l fortificaţiilor. E rau nevoiţi să aducă fu raje din Corcyra şi A carnania, pe un drum foarte lung pe m are, şi cum nu era destul, ad ău ­ gau orz şi în acest fel în treţin eau caii. D ar după ce le lipsi nu num ai orzul, furajele şi iarba tăiată de peste tot, ci chiar frunza de pe copaci, iar caii fu ră to t m ai isto­ viţi de slăbiciune, Pom peius h o tărî că treb u ie să încerce să ru p ă încercuirea. 59 în cavaleria lui Caesar se aflau doi fraţi allobrogi134, Roucillus şi Aecus, fiii lui Adbucillus, care d e ţi-

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

473

nuse m ulţi ani conducerea în ţa ra lor, oam eni de o v i­ tejie deosebită, ale căror acţiuni îndrăzneţe îl ajutaseră pe Caesar în toate războaiele gallice. Din această cauză el le încredinţase cele m ai înalte dem nităţi în ţa ra lor şi se îngrijise să fie prim iţi în m od excepţional în senat; le dăduse în G allia ogoare luate de la duşm ani şi sume m ari de bani, făcîndu-i din săraci bogaţi. D atorită vi­ tejiei lor, e ra u în m are cinste nu num ai la Caesar, ci erau îndrăgiţi şi de întreaga arm ată; bazîndu-se pe prietenia lui Caesar şi copleşiţi de o stupidă şi b arb ară îngîm fare, îi dispreţuiau pe ai lor, îşi însuşeau p rin fraudă solda călăreţilor şi trim ite a u acasă la ei întreaga pradă. Călă­ reţii, m îniaţi de astfel de procedee, se duseră cu toţii la Caesar, se plînseră de nedreptăţile suferite şi adăugară la celelalte învinuiri faptul că aceştia prezintă un num ăr inexact de călăreţi, a căror soldă şi-o însuşesc. 60 Caesar, socotind că nu e tim pul p e n tru o astfel de cercetare şi iertîn d u -le m ulte p e n tru vitejia lor, am ină toată acţiunea; pe ei îi m u stră în tain ă că profită de pe urm a călăreţilor, dar îi îndeam nă să aştepte orice de la prietenia lui şi să spere şi alte servicii, ţinînd seam a de cele din trecut. Totuşi această în tîm plare le aduse dis­ p reţu l şi scîrba tu tu ro r şi a tît reproşurile celorlalţi, cit mai ales p ro p ria lor judecată şi conştiinţă îi făceau să-şi dea seam a de aceasta. M inaţi de ruşine şi socotind poate că n u au fost absolviţi de pedeapsă, ci num ai am înaţi, ho tărîră să se despartă de noi, să-şi încerce norocul în altă p arte şi să-şi facă noi prietenii. înţeleşi cu cîţiva clienţi de-ai lor, cărora îndrăzneau să le îm părtăşească o asem enea crim ă, încercară m ai întîi să om oare pe p re ­ fectul de cavalerie Caius Volusenus, cum se află m ai tîrziu după term in area războiului, p e n tru a-i părea lui Pom peius că au tre c u t la el săvîrşind o ispravă însem ­ nată; după ce aceasta s-a dovedit prea greu de în făp tu it şi cum nu aveau nici prileju l s-o facă, dădu ră cu îm pru­ m ut cit m ai m ulţi bani, ca şi cum aveau in ten ţia să-i satisfacă pe ai lor şi să dea înapoi ceea ce furaseră; după ce cum părară m ulţi cai, trecu ră la Pom peius îm preună cu complicii planului lor.

474

CAESAR

61 Aceştia, p e n tru că erau de neam , bogat echipaţi şi veniseră cu escortă num eroasă şi cu m ulţi cai şi se bucuraseră de cinste la Caesar, au fost socotiţi bărbaţi viteji; cum faptul era nou şi neobişnuit, Pom peius îi p u rtă şi-i a ră tă pe la toate garnizoanele. Căci pînă atunci nim eni, nici pedestraş, nici călăreţ nu trecuse de la Cae­ sar la Pom peius, în tim p ce aproape zilnic fugeau sol­ daţi de la Pom peius la Caesar şi aproape toţi cei ce fuse­ seră recru taţi din Epir, Aetolia şi din toate regiunile ocu­ pate de Caesar făcuseră acest lucru. Allobrogii cunoşteau insă întreaga situaţie, toate fortificaţiile neterm inate, ca şi cele considerate defectuoase de cei pricepuţi în a rta m ilitară, observaseră m om entul fiecărei acţiuni, distan­ ţele d intre poziţii, vigilenţa diferitelor puncte de pază, după firea sau rîvna celor care le com andau, şi dezvălu iră toate acestea lui Pom peius. 62 D upă aflarea acestor lucruri, ho tărîrea ieşirii din încercuire fiind lu ată încă înainte, aşa cum am a ră ta t135, Pom peius dă ordin soldaţilor să-şi facă apărătoare de căşti din răch ită şi să strîn "ă m aterial de construcţie. D upă pregătirile necesare, îm barcă în tim pul nopţii pe şalupe şi pe corăbii rapide o m are parte din soldaţii uşor înarm aţi şi arcaşi, precum şi întregul m aterial de con­ strucţie, şi cam pe la m iezul nopţii duce 60 de cohorte, scoase din tab ăra principală, la p artea cea m ai apropiată de m are a fortificaţiilor şi m ai dep ărtată de tab ăra p rin ­ cipală a lui Caesar. în acelaşi loc trim ite corăbiile, pe care am a ră ta t că le încărcase cu m ate r!al de construcţie şi tru p e uşor înarm ate, precum şi corăbiile de război pe care le avea la D yrrachium , şi a ra tă fiecăruia ce are de făcut. La fortificaţiile din locul acela Caesar îl pusese pe cvestorul L entulus M arcellinus cu leg:unea a IX -a. Acestuia, p e n tru că nu avea o sănătate prea bună, îi dă­ duse ca a ju to r pe Fulvius Postum us. 63 în locul acela se afla o tranşee de 15 picioare şi un val îm potriva duşm anului de 10 picioare înălţim e, a cărui culm e era de aceeaşi lăţim e; la u n in terv al de 600 de picioare de el, în p artea opusă, se afla u n altul, ceva m ai mic. Cu cîteva zile înainte, Caesar, tem îndu-se

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

475

ca ai noştri să n u fie încercuiţi de corăbii, făcuse un val dublu în acel loc, p e n tru a putea rezista în caz că vor fi atacaţi din două părţi. D ar m ărim ea lucrărilor şi tru d a n e în treru p tă de fiecare zi, căci u n sp aţiu de 17 000 de paşi fusese cuprins de fortificaţii, nu le dădeau răgaz să-l ducă pînă la capăt. Aşa că nu reuşise încă să te r­ m ine valul transversal din faţa m ării care să lege aceste două fortificaţii. Lucrul îi era cunoscut lui Pom peius prin transfugii allobrogi şi aduse m ult ră u alor noştri. Pe cînd cohortele noastre se odihneau lingă m are, ap ăru ră pe neaşteptate, în zori, trupele lui Pom peius şi, în tim p ce soldaţii aduşi cu corăbiile aruncau proiectile spre valul ex terio r şi um pleau tranşeele cu p ăm întul adus, legio­ narii aduceau scări şi înspăim întau pe apărătorii valului interior cu m aşini de război şi cu tot soiul de proiectile, în tim p ce o m ulţim e de arcaşi se revărsa din am îndouă părţile. A coperăm întul de răchită pus pe căşti îi ferea foarte bine de loviturile cu pietre, singurul proiectil de care dispuneau ai noştri. Astfel, pe cînd ai noştri erau loviţi de pretu tin d en i şi rezistau cu greu, duşm anii obser­ vară lipsa fortificării de care am vorbit m ai sus şi, debar­ caţi de pe m are cu corăbiile în tre cele două valuri unde lucrarea e ra neterm inată, îi atacară pe la snate, scoţîndu-i din am bele poziţii fortificate, şi îi constrînseră s-o ia la fugă. 64 Inform at de învălm ăşeala produsă, M arcellinus tr i­ m ite .. ,136 cohorte din tab ără în a ju to ru l alo r noştri aflaţi în prim ejdie; acestea, dînd ochi cu fugarii, nu-i p utură încuraja cu venirea lor şi nici nu p u tu ră ţine piept ata­ cului duşm anilor. A stfel to t ce era trim is în ajutor, m o­ lipsit de panica fugarilor, nu făcea decît să m ărească spaim a şi prim ejdia, căci retrag erea era îngreuiată de m ulţim ea oam enilor. în luptă, u n stegar ră n it pe care puterile îl părăseau, văzînd pe călăreţii noştri le spuse: „Acest steag l-am a p ă ra t ani de-a rîn d u l cu străşnicie în tim pul vieţii m ele; acum, cînd m or, îl restitu i cu aceeaşi credinţă lui Caesar. Vă im plor, nu faceţi să se întîm ple ce n u s-a m ai pom enit înainte în arm ata lui Caesar, ca ruşinea să păteze onoarea m ilitară, ci duceţi-i-1 neatins lu i“. în u rm a acestei întîm plări steagul

476

CAESAR

fu salvat, deşi toţi centurionii cohortei întîia, cu excepţia celui a l prim ei centurii, fuseseră om orîţi137. 65 Soldaţii lui Pom peius se apropiau to t m ai m u lt de tabăra lui M arcellinus, m ăcelărind pe ai noştri, sem ănînd spaim a şi p rin tre celelalte cohorte, cînd se zări M arcus A ntonius, care ocupa o fortificaţie apropiată şi care, aflînd de situaţie, cobora de pe o înălţim e cu 12 cohorte. V enirea lui i-a ţin u t în loc pe pom peieni şi i-a în cu rajat pe ai noştri, care îşi rev en iră din panică. Nu m ult după acea, Caesar, după sem nalele de fum făcute de la o fo rtăreaţă la alta, cum era obiceiul din tim puri străvechi138, scoţînd cîteva cohorte din garnizoană, veni tot acolo. A flînd de paguba su ferită şi observînd că Pom ­ peius, ieşit în afara fortificaţiilor, îşi aşeza tab ăra lîngă m are p e n tru a putea obţine uşor fu ra je şi p en tru a-şi păstra şi accesul la corăbii, schim bă planul războiului, p en tru că nu reuşise să realizeze ce-şi propusese, şi dă ordin de fortificare în apropierea lui Pom peius. 66 D upă term inarea în tă ritu rii, cercetaşii lui Caesar observară că nişte cohorte, care form au cam o legiune, se află în spatele pădurii şi se îndreaptă spre o tab ără veche. A şezarea taberei era u rm ătoarea: în zilele p re ­ cedente, legiunea a IX -a a lui Caesar, care se opusese trupelor lui Pom peius şi le încercuia, aşa cum am a ră ­ ta t139 cu aju to ru l fortificaţiilor, îşi aşezase acolo tabăra: aceasta atingea pădurea şi nu era la m ai m u lt de 300 de paşi depărtare de m are. Apoi, schim bîndu-şi planul din anum ite pricini, Caesar o m ută ceva m ai departe, d ar după o trecere de cîteva zile o ocupă Pom peius. P e n tru că avea de gînd să ţină acolo m ai m ulte legiuni, lăsase valul in terio r şi adăugase o în tă ritu ră m ai întinsă. Astfel tabăra cea mică, inclusă în tr-u n a m ai m are, căpăta aspect de fortăreaţă, de cetăţuie. De asem enea făcuse o în tă­ ritu ră pornind din colţul stîng al taberei pînă la rîu, cam de 400 de paşi, p en tru ca soldaţii .să poată lua apă fără prim ejdie. D ar şi el, schim bîndu-şi p ărerea din cauze ce n u m erită am intite, se retrăsese din acel loc. T im p de m ai m ulte zile tab ăra răm ase aşa; fortificaţiile erau însă neatinse.

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

477

67 Cercetaşi! îl an u n ţa ră pe Caesar că legiunea tre ­ cuse acolo. Acelaşi lucru, văzut şi de pe înălţim ile cîtorva fortăreţe, le confirm ă spusele. Locul era cam la 500 de paşi de noua tab ără a lui Pom peius. In speranţa că va putea să zdrobească această legiune şi v rîn d să repare eşecul din ziua aceea, Caesar lăsă la lucrările de în tă ritu ri două cohorte, p e n tru a da im presia că acolo se m un­ ceşte, iar el, pe un drum. ocolit şi cit p u tu m ai ascuns, conduse în două şiruri de lu p tă celelalte cohorte, în n u m ăr de 33140, p rin tre care se afla şi legiunea a IX-a, cu m ulţi centurioni lipsă şi cu n u m ăru l soldaţilor redus, spre legiunea lui Pom peius, la tab ăra cea mică. Planul lui n u fu dezm inţit. A junse înainte ca Pom peius să b ă ­ nuiască ceva şi cu toate că fortificaţiile erau m ari, atacă pe pom peieni cu repeziciune din p a rte a stingă, unde se afla, şi-i în d ep ărtă de val. In poartă, un „arici“141 bara intrarea. Aici lu p ta ră cîtva tim p, căci ai noştri încercau să pătrundă, iar ceilalţi apărau tabăra; m ai înverşunat se bătea Titus Puleio, despre care am a ră ta t că trădase arm ata lui Caius A n tonias142. Totuşi ai noştri fu ră m ai tari şi, distrugând „ariciul", p ătru n seră întâi în tab ăra cea m are, apoi se n ăpustiră în fortăreaţa din centrul taberei m ari, unde se refugiase legiunea, şi om orîră pe cîţiva care lu p ta u acolo. 68 D ar norocul, care e atotputernic a tît în alte situaţii, cît m ai ales în război, face în cîteva clipe schim bări uriaşe; aşa se întîm plă şi atunci. Cohortele aripii drepte a lui Caesar, necunoscînd locul, m erseră în căutarea porţii, de-a lungul în tă ritu rii, care, după cum am arătat, se în­ tindea de la tab ără pînă la rîu, convinse că e valul taberei. Cînd observară că este legat de rîu, dărîm înd fortificaţiile pe care nim eni nu le apăra, trecu ră dincolo, urm ate de întreaga noastră cavalerie. 69 In tre tim p, Pom peius, după o trecere destul de îndelungată de tim p, aflînd de situaţie, scoase de la lu ­ c rări cinci legiuni şi le conduse în aju to ru l alor săi; în acelaşi tim p cavaleria lui se apropia de a noastră şi linia lui de lu p tă e ra zărită de ai noştri care ocupaseră tabăra; pe dată to tu l se schim bă. Legiunea pom peiană, în tărită

478

CAESAR

de speranţa unui grabnic ajutor, încerca să reziste Ia poarta decum ană şi contraataca pe ai noştri. Cavaleria Iui Caesar, care urca pe în tă ritu ri p rin tr-o trecere în­ gustă, îng rijo rată că nu se va p u tea retrage, începea s-o ia la fu0ă. A ripa dreaptă, despărţită de cea stingă, cu­ prinsă de panică la vederea cavaleriei, p e n tru a nu fi zdrobită în in terio ru l în tăritu rii, se retrăg ea pe unde năvălise, şi m ulţi d in tre soldaţi, ca să nu nim erească în strîm toare, se. aruncau de pe fortificaţiile de 10 picioare înălţim e, în tranşee, şi cei care urm au, zdrobindu-i pe prim ii, îşi găseau ieşirea şi scăparea călcînd pe tru p u rile lor. Soldaţii din aripa stingă, văzînd de pe val că Pompeius sosise şi că ai lor fug, tem îndu-se să nu fie prinşi la strîm toare, căci duşm anul era şi în afară şi înăuntru, îşi căutau scăparea pe acelaşi drum pe care veniseră şi totul era învălm ăşit de vuiet, spaimă, goană, încît, deşi Caesar însuşi apuca cu m îna steagurile celor ce fugeau şi le ordona să se oprească, unii lăsau caii şi-şi conti­ nuau fuga, alţii, de groază, aruncau chiar steagurile şi nici unul nu se o p rea1'13. 70 în tr-o astfel de nenorocire, urm ătoarele lucruri fă­ cură ca arm ata noastră să nu fie distrusă în întregim e: Pom peius, tem îndu-se, cred, de vreo cursă — căci se întîm plau lucruri de nesperat p e n tru el, care-şi văzuse cu p u ţin înainte soldaţii fugind din tab ără — , nu îndrăzni cîtva tim p să se apropie de în tă ritu ri, iar călăreţii lui fu ră îm piedicaţi în u rm ărire de trecătorile înguste, ocu­ pate şi ele de soldaţii lui Caesar. Astfel, lucru ri neîn­ sem nate avură o m are im portanţă p e n tru am bele părţi. Căci în tă ritu ra ce ducea de la tab ără la rîu ţinuse în loc victoria aproape realizată a lui Caesar, în m om entul cînd tab ăra lui Pom peius era deja ocupată, şi aceeaşi în tă ritu ră , care încetinise av în tu l u rm ăritorilor, aduse salvarea noastră. 71 în aceste două lu p te date în aceeaşi zi, Caesar p ierdu 960 de soldaţi şi pe vestiţii cavaleri rom ani Fleginas144 T uticanus Gallus, fiu de senator, Caius Fleginas din Placentia, A ulus G ranius din P uteoli145, M arcus Sacrativ ir din Capua, cinci trib u n i m ilitari şi 32 de centu-

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

479

rioni, ia r d intre toţi aceştia o m are p a rte p ieriră fă ră a fi răniţi, în tranşee şi fortificaţii, pe m alurile rîului, zdrobiţi de ai lor în panică şi fugă; fu ră de asem enea pierdute 32 de steaguri146. în u rm a acestei lupte, Pom ­ peius, fu n um it im perator şi perm ise să fie salutat cu acest titlu, dar nici nu obişnuia să-l scrie în scrisori, nici nu a pus lauri pe fascii147. Labienus, după ce obţinu de la Pom peius să i se încredinţeze lui prizonierii, scoţîndu-i pe toţi în faţa soldaţilor, p e n tru a obţine din partea acestora m ai m ultă încredere în el, care era transfug, îi num i tovarăşi de arm e şi-i în treb ă cu vorbe batjocori­ toare dacă obiceiul veteranilor e să fugă, iar apoi îî om orî sub ochii tu tu ro r148. 72 în urm a celor întîm plate, pom peienii fu ră cuprinşi de atîta încredere şi îngîm fare, încît nu mai cugetau la planul de luptă, ci li se părea că au şi învins. Nu se gîndeau că pricinile înfrîngerii fuseseră num ărul redus al soldaţilor noştri, terenul accidentat şi greutatea acce­ sului în tr-o tab ără ocupată dinam te de duşm ani, team a de un dublu atac, şi din interiorul în tă ritu rii şi din afară, arm ata tăiată în două, fără posibilitate p e n tru cele două p ărţi de a se ajuta. U itau să mai adauge că nu avusese loc de fap t o bătălie, o ciocnire violentă, şi că nouă ne adusese m ai m ulte pagube m ulţim ea propriilor noştri soldaţi şi trecerile înguste decît duşm anul însuşi. în sfîrşit, nu-şi am inteau de rolul întâm plării, acelaşi şi p en tru unii, şi p e n tru alţii în tim pul unui război, cînd adesea o cauză neînsem nată, o bănuială neîntem eiată, o spaim ă neaşteptată, o superstiţie aduc m ari nenorociri sau de cîte ori din greşeala com andantului sau din vina tribunului a a v u t de su fe rit o arm ată. în schimb, ca şi cum a r fi b iru it p rin vitejie şi nici o schim bare nu m ai putea avea loc, trîm b iţau pe toată faţa păm întului, în vorbă sau în scris, izbînda zilei aceleia149. 73 Caesar, cu vechile intenţii distruse, socoti că tre ­ buie să schim be planul de luptă. Astfel, după ce re ­ trase în acelaşi tim p toate garnizoanele, şi ren u n ţă la asediu, adunînd arm ata în tr-u n singur loc, ţin u o cuvîntare în fa ţa soldaţilor şi-i îndem nă să nu se lase copie-

480

CAESAR

şiţi de cele întîm plate, să nu se înspăim înte şi să nu p u n ă în cum pănă o singură lu p tă pierdută, şi aceea des­ tul de p u ţin însem nată, cu atîtea victorii. T rebuie să fie recunoscători soartei p e n tru că ocupaseră Italia fără vreo pagubă, pacificaseră cele două Hispanii, deşi erau con­ duse de com andanţi a tît de pricepuţi şi versaţi, cu oa­ m eni a tît de războinici, puseseră stăpînire pe provin­ ciile vecine bogate în grîne; în sfîrşit, trebuie să-şi aducă am inte cît de bine traversaseră m area, cu toţii n evătă­ m aţi, p rin tre flote duşm ane care îm pînzeau nu num ai porturile, ci şi ţărm urile. Dacă nu le reuşeşte totul, no­ rocul trebuie a ju ta t p rin sforţările lo r150. în p rivinţa eşe­ cului suferit, acesta trebuie pus pe seam a oricui, num ai a lui n u 151; el le dăduse un loc p o triv it p e n tru luptă, pusese stăp în ire pe ta b ă ra duşm anilor, respinsese şi-l învinsese pe adversar. D ar fie tu lb u ra re a lor, fie vreo greşeală, fie chiar soarta, întrerupsese o victorie începută şi aproape realizată; acum toţi trebuie să-şi dea silinţa să rep a re p rin vitejie neajunsul suferit. Dacă se va face aceasta, se va întîm pla ca nenorocirea să se prefacă în succes, aşa cum se întîm plase la G ergovia152, şi cei ce se tem useră să lu p te la început se vor a ră ta singuri gata de lu p tă 153. 74 D upă această cuvîntare, înfieră pe cîţiva stegari şi-i degradă154. A rm ata însă fu cuprinsă de o asem enea d u rere de pe u rm a înfrîngerii şi de o rîvnă a tît de m are de a-şi răscum păra ruşinea, încît nim eni n u m ai aştepta ordinul trib u n u lu i sau al centurionului şi fiecare îşi im punea m unci grele ca pedeapsă; în acelaşi tim p ardeau c u toţii de dorinţa de a lupta, iar unii dintre com andanţii superiori, determ inaţi de m otive strategice, erau de părere că trebuie să răm înă în locul acela şi să dea bătălia. D im potrivă, Caesar n u se încredea prea m ult în nişte soldaţi înspăim întaţi şi socotea că treb u ie să lase un tim p p e n tru potolirea spiritelor; pe de altă parte, după ce părăsise fortificaţiile, era foarte în g rijo rat de problem a aprovizionării. 75 Deci, fără a m ai zăbovi, ţinînd seam a num ai de răniţi şi bolnavi, trim ise în prim a noapte, pe ascuns,

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

481

toate bagajele înainte spre Apollonia, interzicând orice popas înainte de capăt. Cu acestea fu trim isă o legiune de pază. T erm inînd această acţiune, opri două legiuni în tabără, iar pe celelalte, la stra ja a patra, le scoase din tab ără pe m ai m ulte porţi şi le trim ise pe acelaşi drum ; lăsînd să treacă p u ţin tim p, a tît cit cerea regula m ilitară, cit şi ca să se ştie că plecarea lui este foarte obişnuită, ordonă să se dea sem nalul de adunare şi, u rm înd a rie r­ garda, dispăru repede din vederea taberei. A flînd de planul lui, Pom peius nu zăbovi să-l urm ărească şi, intenţionînd să cadă asupra unor soldaţi încărcaţi ca pentru m arş şi înspăim întaţi, îşi scoase arm ata din tab ără şi trim ise înainte cavaleria ca să h ărţuiască şi să reţin ă ariergarda; aceasta însă nu reuşi să-i ajungă, p e n tru că Caesar, m ergînd fără greutate, se îndepărtase m ult. Cînd ai noştri au sosit însă la rîu l G enusus155, ale cărui m a­ lu ri erau stîncoase, cavaleria, care-i ajunse din urm ă, începu să lovească în ariergardă. îm potriva ei Caesar îşi trim ise călăreţii şi 400 de antesignani uşor înarm aţi, care lu p ta ră a tît de bine, incit, după ciocnirea cavaleriei, îi respinseră pe toţi, om orîră m ai m ulţi şi se întoarseră teferi la grosul trupelor. 76 D upă term in area etapei pe care Caesar şi-o pro­ pusese în ziua aceea şi după trav ersarea rîu lu i G enu­ sus, se aşeză în vechea sa tab ără din faţa oraşului A sparagium , opri toată infanteria în in terio ru l în tă ritu rii şi trim ise cavaleria după fu raje cu ordin să se întoarcă în ­ dată în ta b ă ră p rin poarta decum ană158. Din aceeaşi cauză, Pom peius, după term inarea m arşului din ziua res­ pectivă, se aşeză şi el în vechea lui tab ără de lîngă Asparagium . Soldaţii lui, p e n tru că nu aveau de lucru, for­ tificaţiile fiind întregi, se în d ep ărtau de tabără, unii p en ­ tru a face rost de lem ne sau de furaje, alţii p en tru că prim iseră pe n eaşteptate ordinul de plecare şi îşi lăsa­ seră o m are p arte din bagaje în tab ăra precedentă şi, ten ta ţi de apropierea ei să m eargă şi să le caute, p ără­ seau castrul, lăsîndu-şi arm ele în corturi. Văzîndu-i, aşa cum prevăzuse, în im posibilitate de a-1 urm ări, Caesar dă sem nalul de plecare cam pe la amiază, scoate a r­ m ata din tab ără şi, dublînd etapa de parcurs din ziua 31

— R ăzboiul g allic

482

CAESAR

aceea, se depărtează la 8 000 de paşi distanţă. Cu soldaţii îm prăştiaţi, Pom peius nu p u tu t face acelaşi lucru. 77 A doua zi la fel, trim iţîn d înainte, la căderea nopţii, convoiul cu bagaje, pleacă şi el pe la stra ja a p a tr a 157, p e n tru a face faţă, cu o arm ată nestîn jen ită de poveri, oricărei întîm plări neaşteptate în cazul cînd a r fi nevoit să lupte. La fel procedă şi în zilele urm ătoare. în acest fel reuşi să scape fără nicio pagubă, deşi fusese nevoit să treacă rîu ri foarte adînci, pe dru m u ri greu de străb ătu t. Pom peius, după întîrzierea din prim a zi, se tru d i în zadar în celelalte zile, deşi extindea to t m ai m u lt etapele de m arş şi ardea de dorinţa să-i ajungă pe adversari, ren u n ţă în a p a tra zi la u rm ă rire şi socoti că trebuie să-şi facă un alt plan. 78 P e n tru adăpostirea răniţilor, p e n tru îm p ărţirea sol­ delor, p e n tru în tă rirea aliaţilor, p en tru postarea de garni­ zoane în oraşe, Caesar treb u ia să ajungă la Apollonia. Dar acestor treb u ri le acordă a tît tim p cît îi treb u ia unui om grăbit; în g rijo ra t de soarta pe care D om itius a r fi p u tu t-o avea dacă Pom peius i-a r fi luat-o înainte, porni spre el cu toată repeziciunea şi rîvna. P lan u l întregii acţiuni îl prevedea în felul u rm ăto r: dacă Pom peius se va în d rep ta tot într-acolo, se va depărta de m are şi de proviziile pe care le făcuse la D yrrachium , a r fi lipsit de grîu şi de alim ente şi Caesar l-a r constrînge astfel să lupte în con­ diţii egale; dacă Pom peius va trece în Italia, el se va uni cu Dom itius şi va porni prin Illyricum în aju to ru l Italiei; dacă Pom peius va asedia Apollonia şi Oricum şi va în­ cerca să-l îndepărteze de orice ţărm m arin, Caesar îl va asedia pe Scipio, şi Pom peius va fi nevoit să vină în aju to ru l alor săi. A şadar, trim iţîn d soli la Dom itius, îi scrise şi-i explică in ten ţiile sale şi după ce lăsă la Apollo­ nia o garnizoană de p a tru cohorte, la Lissus una, la O ri­ cum trei îm preună cu cei răniţi, porni în m arş p rin E pir şi A tham ania158. Pom peius, bănuind planul lui Caesar, socotea că trebuie să se grăbească să ajungă la Scipio; dacă Caesar îl va ataca pe acela, el va veni în aju to ru l lui Scipio; dacă însă Caesar nu se va în d ep ărta de ţărm u l m ării şi de Oricum , căci aştepta legiunile şi cavaleria din Italia, el îl va ataca pe D om itius cu toate forţele.

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

483

79 Din aceste cauze, am îndoi se întreceau în iuţeală, a tît ca să-i a ju te pe ai lor, cît şi ca să nu scape ocazia de a-1 zdrobi pe adversar. Caesar însă făcuse un ocol p en tru a trece pe la Apollonia; Pom peius, în schimb, avea u n drum uşor p rin Candavia spre M acedonia159. Pe neaşteptate, se m ai întîm plă o încurcătură: Dom itius, după ce stătuse cîteva zile cu tab ăra lingă cea a lui Sci­ pio, se depărtase de el p e n tru a se aproviziona cu grîne şi se în d rep ta spre H eraclia Sentica, la poalele m unţilor C andavia160, încît chiar soarta p ărea că-1 aruncă în b ra­ ţele lui Pom peius. Acest lucru Caesar îl ignora atunci. P rin scrisorile trim ise de Pom peius pe la toate provin­ ciile şi cetăţile în care vorbea de lu p ta de lingă D y rrachium , exagerînd-o şi um flînd-o mai m u lt deeît fusese în realitate, se răspîndise zvonul că C aesar fuge învins, cu aproape toate tru p ele pierdute. A cest lucru făcuse p eri­ culoase drum urile şi îndepărtase unele cetăţi de p rie­ tenia cu Caesar. Din această cauză, solii trim işi de Cae­ sar la Dom itius şi de Dom itius la Caesar pe m ai m ulte drum uri nu reu şiră cu nici un chip să ajungă la ţintă. D ar nişte allobrogi, prietenii lui R oucillus şi Aecus, care, aşa cum am arătat, trecuseră la Pom peius, în tîln iră pe cercetaşii lui D om itius şi, fie d intr-o veche obişnuinţă, căci luptaseră a lă tu ri în Gallia, fie din vanitate, le po­ vestiră toate cîte se întîm plaserâ şi le vestiră plecarea lui Caesar şi apropierea lui Pom peius. A n u n ţat de aceşţia, Dom itius, avînd u n avans de num ai p a tru ore, reuşi astfel, p rin tr-o binefacere venită de la duşm ani, să evite prim ejdia şi alergă in întîm pinarea lui Caesar la Aegin iu m 161, oraş situ at in faţa Thessaliei. 80 D upă joncţiune, Caesar ajunse la G om phi162, p ri­ m ul oraş în Thessalia cînd vii din Epir. Locuitorii lui trim iseseră din proprie iniţiativă cu puţine luni înainte soli la Caesar, punîndu-i la dispoziţie toate resursele lor, şi ceruseră o gardă de soldaţi. D ar vestea bătăliei de la D yrrachium , exagerată în m ulte privinţe, despre care am vorbit m ai s u s 163, îl precedase. A şadar, p reto ru l Thessaliei, A ndrosthenes, p e n tru că prefera să fie tovarăş cu Pom peius în victorie deeît a lia t al lui Caesar în neno­ rocire, strînse de pe ogoare în cetate toată m ulţim ea da

484

CAESAR

sclavi şi liberţi, închise porţile şi trim ise soli la Scipio şi la Pom peius ca să-i vină în ajutor, arătîn d că el se încrede în zidurile cetăţii dacă va căpăta în scu rt tim p în tă riri, dar că nu poate rezista unui asediu de durată. Scipio, aflînd de plecarea arm atei de la D yrrachium , îşi aduse legiunile la L arisa164; Pom peius era încă destul de departe de Thessalia. D upă ce-şi în tă ri tabăra, Caesar ordonă să se construiască scări şi m aşini de război n u ­ m ite m u sc u lim şi să se pregătească palisade p e n tru un asediu im ediat. Cînd fu ră gata, îi încurajă pe soldaţi şi le ară tă ce folos a r avea p e n tru a scăpa de orice lipsă cucerirea unei cetăţi pline de bogăţii şi, în acelaşi timp, înspăim întarea celorlalte oraşe cu exem plul acestuia, adăugind că acţiunea trebuie să se facă repede, înainte de venirea ajutoarelor. Astfel, profitîn d de rîv n a deose­ bită a soldaţilor, în aceeaşi zi în care venise, după ora a 9-a, începu să asedieze oraşul şi, cu toate că zidurile e ra u deosebit de înalte, îl cuceri înainte de apusul soa­ relui şi-l oferi soldaţilor ca p rad ă 165, ia r apoi îşi m ută tab ăra şi veni la M etropolis167 înainte de a ajunge acolo vestea sau v reu n zvon despre cucerirea oraşului. 81 M etropolitanii, care luaseră la început aceeaşi ho tărîre tu lb u ra ţi de aceleaşi zvonuri, închiseră porţile şi um plură zidurile de oam eni înarm aţi; apoi însă, aflînd de nenorocirea cetăţii G om phi de la captivii pe care Caesar avusese g rijă să-i aducă în faţa zidurilor, deschi­ seră porţile. F u ră cru ţaţi cu m are g rijă şi, com parînd norocul m etropolitanilor cu nenorocirea gom phienilor, nu se găsi nici o cetate a Thessaliei, în afară de Larisa ocupată de arm atele lui Scipio, care să nu i se supună lui Caesar şi să n u-i execute ordinele. El găsi un loc po­ triv it în cîm pie p e n tru a se aproviziona cu grîne, care erau aproape coapte; h otărî să aştepte acolo venirea lui Pom peius şi to t acolo să dea lu p ta h o tărîto a re 168. 82 D upă cîteva zile, Pom peius ajunge în Thessalia şi ţine o cuvîntare în faţa întregii arm ate: le m ulţum eşte alor săi, iar pe soldaţii lui Scipio îi îndeam nă ca, îm păr­ tăşind victoria, să-şi ia p artea de p rad ă şi de răsplăţi; unind toate legiunile în tr-o singură tabără, îm parte co­ m anda cu Spicio şi ordonă ca sem nalul de goarnă să se

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

485

dea de lîngă acesta şi să i se construiască un al doi­ lea pretoriu. F ap tu l că trupele lui Pom peius se m ări­ seră şi că două arm ate m ari se u niseră întăreşte vechea părere a tu tu ro r şi speranţa în victorie: orice m om ent ce trecea părea că întîrzie întoarcerea în Italia şi orice acţiune săvîrşea Pom peius cu oarecare zăbavă sau chib­ zuială se spunea că nu e decît treab ă de o zi, dar că el tărăgănează ca să se bucure de pu tere şi că-i consideră pe foştii consuli şi pretori d rep t sclavi169. începuseră deja să se certe deschis p e n tru răsp lăţi şi sacerdoţii şi fixau consulii pe anii viitori, iar alţii pretindeau casele şi b unurile celor aflaţi în tab ăra lui Caesar; m are neîn­ ţelegere fu în tre ei dacă se cade să se ţin ă seam a la vii­ toarele alegeri de pretori de Lucilius H irrus, cu toate că lipsea, trim is de Pom peius la p ărţi; prietenii lui îl im plorau pe Pom peius să se ţin ă de cuvînt şi să facă ceea ce prom isese celui ce plecase, p e n tru ca acesta să nu se vadă înşelat de o h o tărîre a lui Pom peius însuşi; cei­ lalţi refuzau să adm ită ca unul să-i depăşească pe toţi în tr-u n m om ent de egală prim ejdie şi trudă. 83 în leg ătu ră cu sacerdoţiul lui C aesar170, Domitius, Scipio şi S p in th e r L entulus a ju n se ră făţiş, în certu ri zilnice, la cele m ai grave in ju rii: L entulus arăta cinstea ce se cuvine vîrstei lui, Dom itius se lăuda cu bunăvoinţa de care se bucura la Roma, cu dem nitatea sa, Scipio îşi punea toate speranţele în rudenia cu Pom peius. Ia r A cutius R ufus făcu chiar un den u n ţ lui Pom peius, acuzîndu-1 pe Lucius A franius de trăd area arm atei, lucru care, după afirm aţia lui, a r fi avut loc în Hispania. Lu­ cius Dom itius a ră tă în consiliu că după term inarea răz­ boiului propune tre i feluri de voturi de judecată pentru cei din ordinul senatorial care fuseseră îm preună cu ei în război şi care vor judeca pe cei ce răm ăseseră la Roma şi pe cei ce se aflaseră în terito riile ocupate de Pom peius şi nu-1 aju taseră în tre b u rile m ilitare. U nul d intre vo tu ri era destinat celor ce a r fi fost socotiţi ab­ solviţi de orice vină, altu l p e n tru cei condam naţi la m oarte şi al treilea p en tru cei pedepsiţi cu am endă. In sfîrşit, cu toţii erau preocupaţi fie de dem nităţile ce le vor deţine, fie de d aru rile în bani, fie de u rm ărirea duş-

486

CAESAR

m anilor personali; n u se gândeau în ce fel a r putea în ­ vinge, ci în ce fel sâ p ro fite de victorie171. 84 D upă ce proviziile de grîne au fost pregătite, iar soldaţii şi-au recăp ătat curajul, după o trecere de tim p destul de îndelungată de la luptele de lîngă D yrrachium , în care Caesar socoti că îi e cunoscută destul de bine starea de sp irit a soldatului, se decise să pună la încer­ care hotărîrea şi dorinţa de lu p tă a lui Pom peius. Scoase deci arm ata din tab ără şi o aşeză în linie de bătaie, m ai întîi pe poziţiile pe care le ocupa, la o distanţă destul de m are de tab ăra lui Pom peius, p e n tru a ajunge apoi în zilele u rm ătoare să se îndepărteze de tab ăra sa şi să ajungă cu şirul de luptă pînă la poalele colinelor ocu­ pate de pom peieni. A ceastă acţiune în tărea în fiecare zi m ai m ult curajul soldaţilor. Aplica la cavalerie proce­ deul pe care l-am descris m ai sus: p e n tru că aceasta era m u lt m ai redusă ca num ăr, punea să lupte p rin tre călă­ reţi soldaţi tineri şi uşor înarm aţi aleşi d in tre antesignani, p e n tru iuţeala cu care luptau, ca să se obişnuiască p rin tr-u n exerciţiu de fiecare zi cu acest fel de luptă. R ezultatul era că 1 000 de călăreţi îndrăzneau să susţină, dacă era cazul, atacu l a 7 000 de pom peieni, chiar pe un te re n descoperit, fără a se înspăim înta prea m ult de m ulţim ea lor. Şi chiar în zilele acelea avu o izbîndă într-o lu p tă de cavalerie în care allobrogul Aecus, unul d 'n tre cei doi care fugiseră la Pom peius, cum am a ră ta t m ai sus172, fu om orît îm preună cu alţi cîţiva. 85 Pom peius, care îşi avea tab ăra pe colină, îşi aşe­ zase linia de lu p tă la poalele ei, aşteptînd m ereu, după cum părea, ca Caesar să se arunce pe un teren nepriel­ nic. Caesar, dîndu-şi seam a că Pom peius nu poate fi atra s cu nici un chip în bătălie, socoti că planul de lu p tă cel m ai potriv it e să-şi m ute tab ăra de acolo şi să fie m ereu în m arş, p e n tru că în felul acesta, m utîndu-şi tab ăra şi străb ătîn d m ereu alte locuri, va putea să se aprovizioneze m ai uşor, în acelaşi tim p să găsească v reu n prilej să dea lupta şi să obosească p rin m arşuri zilnice arm ata lui Pom peius, neobişnuită cu greutăţile. D upă ce lu ă această ho tărîre şi dădu chiar sem nalul de

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

487

plecare, cînd corturile erau gata strînse, observă că şirul de bătaie al lui Pom peius înaintase ceva m ai departe de tab ără decît de obicei şi i se părea că vor putea să dea lu p ta pe un teren m ai prielnic. A tunci Caesar, cînd co­ loana era deja lingă porţi, spuse alor săi: „S ituaţia cere să ne am înăm m arşul şi să ne pregătim de luptă aşa cum am dorit m ereu. Să fim gata de bătălie; altă ocazie nu vom m ai găsi a tît de uşor“. Şi îndată, lăsînd bagajele, îşi scoate trupele din tabără. 86 Şi Pom peius, aşa cum s-a aflat m ai tîrziu, hotărîse, la îndem nul tu tu ro r alor săi, să dea bătălia. Cu cîteva zile înainte afirm ase chiar în consiliu că, înainte ca cele două fro n tu ri să se ciocnească, arm ata lui Caesar va fi respinsă. Cum cei m ai m ulţi se m irară de asta, adăugă: „Ştiu că prom it u n lucru greu de crezut; dar ascultaţi explicaţia planului m eu ca să in tra ţi m ai hotărîţi în luptă. Am sfă tu it pe călăreţii noştri şi ei m i-au făgăduit că vor îndeplini acest lucru, să atace, în mo­ m entul cînd se vor fi apropiat, arip a dreaptă a lui Caesar din la tu ra descoperită şi, încercuind şirul pe la spate, să pună pe fugă arm ata în d e ru tă înainte ca un singur proiectil de al nostru să fie aru n cat asupra duş­ m anului. A stfel vom cîştiga lu p ta fără prim ejdie p en tru in fanterie şi aproape fără pagube. A ceasta nu e greu, p e n tru că dispunem de o cavalerie foarte num eroasă11. în acelaşi tim p îi an u n ţă să fie pregătiţi p e n tru cele ce vor urm a şi, p e n tru că p rileju l de lu p tă pe care îl ceruseră a tît de des se ivise, să n u dezm intă încrederea lui şi a celorlalţi. 87 Pe acesta îl u rm ă la cuvînt Labienus şi, după ce-şi a ră tă d ispreţul p e n tru trupele lui Caesar, aduse cele mai m ari elogii planului lui Pom peius: „N u crede, Pom peius, că arm ata de acum a lui Caesar este aceea care a învins G allia şi G erm ania. Am lu at p arte la toate luptele şi vorbesc de u n lucru pe care îl cunosc bine. O foarte mică p a rte a acelei arm ate m ai există; o m are p a rte a p ierit în mod inevitabil în războaie, pe m ulţi i-a doborît m olim a din toam nă în Italia, m ulţi au plecat pe la casele lor, m ulţi au răm as pe continent. O are n -aţi auzit că d intre cei răm aşi acolo din cauza bolii au fost form ate cohorte la

488

CAESAR

B rundisium ? T rupele pe care le vedeţi au fost refăcute din rec ru tă rile din aceşti ani în Gallia C iterior şi cele m ai m ulte provin din coloniile transpadane. Iar tot ce i-a făcu t tăria a p ierit în cele două lupte de la D y rrachium “ 1/3. D upă ce spuse acestea, ju ră că nu se va în­ toarce în tab ără decît învingător şi îndem nă pe ceilalţi să facă la fel. Lăudîndu-1, Pom peius făcu acelaşi ju ră m în t şi nici d in tre ceilalţi n u răm ase v reu n u l care să stea la îndoială să ju re. D upă ce se în făp tu iră acestea în consiliu, plecară cu toţii plini de speranţă şi de bucurie şi se încîntau dinainte de victorie, căci le părea că, într-o situaţie a tît de im portantă, u n com andant a tît de priceput nu p u tea să dea asigurări lipsite de tem ei. 88 Cînd Caesar se apropie de tabăra lui Pom peius, observă că linia de lu p tă este aşezată în felul u rm ăto r: în aripa stingă se aflau cele două legiuni pe care C aesar le cedase la începutul conflictului, conform h o tărîrii se­ natului, şi care p u rta u num ele de în tîia şi a tre ia 174; în locul acela se afla Pom peius însuşi. M ijlocul frontului îl ocupa Scipio cu legiunile siriene. Legiunea ciliciană175, u n ită cu cohortele spaniole pe care am a ră ta t că le adu­ sese A fran iu s176, era aşezată în aripa dreaptă. Pe aces­ tea Pom peius le socotea cele m ai tari. Pe celelalte le pos­ tase în tre linia de centru şi cele două aripi, obţinînd un n u m ăr de 110 cohorte. A cestea form au 45 000 de oam eni şi circa 2 000 de reangajaţi d in tre beneficiarii111 arm ate­ lor anterioare care veniseră la el; pe aceştia îi îm prăştiase p rin toată linia. R estul de şapte cohorte le aşezase de pază în tab ără şi la fortăreţele apropiate. A ripa lui dreaptă era a p ărată de u n rîu leţ cu m aluri abrupte; da­ torită acestui lucru, adunase întreaga cavalerie, pe toţi arcaşii şi p răştierii în aripa stingă. 89 Caesar, credincios planului, aşeză legiunea a X -a în arip a dreaptă, pe a IX -a, deşi foarte m icşorată în urm a luptelor de la D yrrachium , o puse în cea stingă şi îi adăugă şi legiunea a VIII-a, obţinînd astfel abia o le­ giune din două, şi le ordonă să se sprijine u n a pe alta. A vea 80 de cohorte aşezate în linie de luptă, a căror sum ă form a 22 000 de oameni; în tab ără lăsă de gardă 7 cohorte178. în a rip a stingă pusese com andant pe A n-

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

489

tonius, în cea dreap tă pe P ublius Sylla, în centru pe Cnaeus Dom itius. El însuşi se postă în faţa lui Pom pe­ iu s179. Apoi, observînd aşezarea tru p e lo r pe care am a ră ­ tat-o, tem îndu-se ca aripa dreaptă să n u fie încercuită de m ulţim ea călăreţilor, scoase iute din a treia linie cîte o cohortă de la fiece legiune şi făcu din ele o a p a tra li­ nie, opunînd-o cavaleriei, şi le explică ce trebuie să facă, arătîn d u -le că victoria din acea zi depinde de vitejia lor. în d ată apoi porunci liniei a treia şi întregii arm ate să nu atace fără ordinul lui, an u n ţîn d că la m om entul hotă rît el va da sem nalul cu steagul să u 180. 90 Conform obiceiului m ilitar, îndem nînd arm ata la luptă şi enum erînd to t ce făcuse întotdeauna p en tru ea, m enţionă în p rim ul rîn d că poate avea ca m artori de zelul cu care urm ărise să obţină pacea chiar pe soldaţi, apoi am inti de toate cele tra ta te în întrevederi p rin in ­ term ediul lui V atinius181, cele discutate cu Scipio p rin A ulus C laudius182, precum şi în ce fel se străduise la Oricum să cadă la înţelegere cu Libo în legătură cu tr i­ m iterea de delegaţi183. El nu voise niciodată să risipească sîngele soldaţilor şi nici să lipsească republica de v re ­ una din a rm a te 184. D upă această cuvîntare, la cererea soldaţilor, care ardeau de d orinţa de a lupta, goarna dădu semnalul. 91 în arm ata lui Caesar se afla un rean g ajat pe num e Crastinus, care în anul precedent fusese centurion p rim ipil în legiunea a X -a, bărb at de u n curaj excepţional. Acesta, auzind sem nalul, strigă: „U rm aţi-m ă voi care aţi lu p ta t în m anipulul m eu şi serviţi pe com andantul vostru aşa cum aţi promis. N u ne m ai răm îne decît o singură luptă; după term inarea ei el îşi va recăpăta si­ tu aţia pe care o m erită, iar noi lib ertatea". Apoi privind la Caesar: „Voi face astăzi în aşa fel, im perator, incit mie, de voi fi viu sau m ort, îmi vei aduce m ulţum iri". Spunînd aceasta, se năpusti prim ul din aripa dreaptă în luptă şi după el vreo 120 de voluntari, soldaţi de fru n te din aceeaşi c en tu rie185. 92 în tre cele două şiru ri de bătălie răm ăsese num ai a tît spaţiu cît să p erm ită fiecărei arm ate să pornească la atac. D ar Pom peius le spusese alor săi să aştepte ata-

490

CAESAR

cui lui Caesar şi să nu se m işte din loc, lăsînd linia aces­ tu ia să se îm prăştie; se zicea că acţiona astfel din în­ dem nul lui Caius Triarius, p e n tru a zdrobi prim ul avînt şi prim ele forţe ale soldaţilor noştri şi p e n tru a le des­ trăm a frontul, ei urm înd să se năpustească apoi, păstrînd form aţia, asupra celor îm prăştiaţi; spera că suliţele duş­ m ane vor cădea cu m ai pu ţin ă fo rţă dacă soldaţii lui vor fi ţin u ţi pe loc decît dacă se vor năpusti singuri în întîm pinarea proiectilelor şi, în acelaşi tim p, trupele lui Caesar vor osteni parcurgînd în goană o distanţă dublă şi vor fi istovite de oboseală. P ărerea noastră este că Pom peius a procedat fără chibzuială, căci există în mod n a tu ra l un sentim ent de avînt şi de înflăcărare propriu tu tu ro r oam enilor, care este stîrn it de dorinţa de a lupta. Acest sentim ent nu trebuie în frîn at de com andanţi, ci m ărit; căci nu degeaba se obişnuieşte din vechim e să se sune sem nalele de atac de pretu tin d en i şi soldaţii să strige cu toţii. P rin astfel de lucru ri au socotit că duş­ m anii se vor înspăim înta, iar ai lor vor fi îm bărbătaţi. 93 D ar după ce, la sem nal, soldaţii noştri se năpus­ tiră cu lăncile întinse şi observară că pom peienii nu se m işcă din loc, învăţaţi de experienţă şi de luptele p re­ cedente, încetiniră singuri m ersul şi se opriră cam la m ijlocul distanţei, ca să nu dea atacul cu forţele slăbite; după un in terv al de tim p îşi relu a ră atacul, aruncară cu lăncile şi im ediat după aceea, după cum le spusese Cae­ sar, scoaseră săbiile. Soldaţii lui Pom peius însă nu se lăsară m ai prejos. N u num ai că rezistară proiectilelor aru n cate şi atacului legiunilor, d ar îşi p ă stra ră form aţia de lu p tă şi, după ce aruncară cu suliţele, îşi lu ară să­ biile. In acelaşi tim p, călăreţii din arip a stingă a lui Pom peius se n ăp u stiră cu toţii conform ordinului şi în ­ treg valul de arcaşi se revărsă. C avaleria noastră nu re ­ zistă atacului, ci cedă p u ţin loc, retrăgîndu-se, iar călă­ reţii lui Pom peius, care atacau tot m ai violent, se desfăşu rară pe escadroane şi începură să încercuiască, p rin la tu ra descoperită, linia noastră. Cînd Caesar observă aceasta, dădu sem nalul celei de-a p a tra linii de şase co­ horte pe care o form ase186. Acestea năvăliră iute şi iz­ b iră cu a tîta p u tere în călăreţii lui Pom peius, încît nici

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

491

u n u l n u reuşi să ţin ă piept şi cu toţii se întoarseră, şi nu num ai că se retraseră, dar p orniră în goană p e n tru a ajunge pe colinele cele m ai în a lte 187. D upă fuga lor, toţi arcaşii şi prăştierii, părăsiţi fără p u tere şi apărare, fu ră m ăcelăriţi. Din acelaşi avînt, cohortele încercuiră aripa stingă a pom peienilor, cu toate că aceştia m ai lu p ta u încă şi m ai rezistau pe poziţie, şi-i p rin se ră pe la spate. 94 In acelaşi tim p Caesar ordonă liniei a treia, care pînă atunci stătuse liniştită pe poziţie, să atace. Astfel, după ce soldaţii proaspeţi şi odihniţi îi înlocuiră pe cei obosiţi şi fiindcă alţii îi atacau din spate, soldaţii lui Pom peius n u p u tu ră rezista şi o lu ară cu toţii la fugă. Intr-adevăr, Caesar nu se înşelase cînd socotise că toc­ m ai acele cohorte pe care le aşezase în linia a patra, opunîndu-le cavaleriei, vor face începutul izbînzii, după cum prevestise singur în cuvîntarea de îm bărbătare a soldaţilor. Căci ele au respins cavaleria, ele au m ăcelărit pe arcaşi şi prăştieri, tot ele au înconjurat linia pom peiană p rin stînga şi ele au determ inat începutul d eru ­ tei. Cînd Pom peius văzu cavaleria gonită şi observă că p artea de oaste în care se încrezuse m ai m u lt e cu­ p rin să de panică, neavînd nădejde în ceilalţi, ieşi din luptă, porni iute pe cal spre tabără şi strigă lăm urit, ca să fie auzit şi de ceilalţi soldaţi, centurionilor pe care îi postase de pază la po arta p reto ria n ă 188; „P ăziţi tab ăra şi apăraţi-o cu străşnicie dacă se va întîm pla ceva mai rău. Eu dau ocol pe la celelalte porţi şi întăresc posturile de gardă din tab ără". După ce vorbi astfel, se refugie în praetoriu, fără să se m ai încreadă în victorie, dar aşteptîn d totuşi sfîrşitul. 95 D upă ce soldaţii lui Pom peius fu ră îm pinşi în goană pînă dincolo de valul de fortificaţie, Caesar, so­ cotind că n u trebuie să le dea nici un răgaz celor cu­ prinşi de spaim ă, îi îndem nă pe soldaţi să profite de bunăvoinţa soartei şi să ia tab ăra cu asalt. Aceştia, deşi sleiţi de arşiţă (căci lupta se prelungise pînă la amiază), se supuseră totuşi ordinului, gata să facă orice sforţare. T abăra era a p ărată cu rivnă de cohortele lăsate acolo de pază şi cu m ult m ai m ultă înverşunare de trupele auxi­ liare de thraci şi barbari. în ce-i priveşte p e soldaţii care

492

CAESAR

se refugiaseră în tab ără înspăim întaţi şi ru p ţi de obo­ seală, cei m ai m ulţi aruncaseră arm ele şi steagurile şi se gîndeau m ai m u lt la fugă decît la ap ărarea castrului. D ar nici cei care stăteau pe val nu p u tu ră ţine p ie p t prea m u lt tim p m ulţim ii de proiectile şi, copleşiţi de răn i, p ărăsiră locul, iar apoi cu toţii, com andaţi de centurioni şi de trib u n ii m ilitari, se refugiară în goană pe m unţii foarte în alţi care se ridicau în apropierea taberei. 96 In tab ă ra lui Pom peius s-au p u tu t vedea um ­ b rare, m are belşug de argintărie, corturi aşternute cu brazde de iarbă proaspătă, şi chiar corturile lui Lucius L entulus şi ale altor cîtorva erau acoperite de iederă; pe lîngă acestea m ulte altele care dovedeau un lu x n e ­ m ăsu rat şi o încredere oarbă în victorie, încît se p u tea conchide uşor că nişte oam eni ca ei, în căutare de plă­ ceri netrebuincioase, nu fuseseră de loc îngrijoraţi de felul cum se va sfîrşi ziua aceea. Şi tocm ai ei acuzaseră arm ata lui Caesar, a tît de săracă şi de răbdătoare, căreia m ereu îi lipsise strictu l necesar, de lu x şi de îm buibare! Pom peius, în m om entul în care ai noştri treceau valul, găsind u n cal, după ce-şi scoase insem nele de com an­ dant, se năpusti afară din tab ără p rin poarta decum ană şi ajunse întins, în goana calului, la Larisa. D ar nici acolo nu se opri, ci cu aceeaşi iuţeală, găsind pe cîţiva dintre ai săi, în tovărăşit de 30 de călăreţi, ajunse în tr-u n m arş n eîn treru p t, în tim pul nopţii, la m a re 189 şi se îm ­ barcă pe o corabie de cereale, plîngîndu-se m ereu, după cum se zicea, că s-a înşelat în tr-a tît, încît tocm ai cei de la care sperase victoria, luînd-o cei dintîi la fugă, p ăreau aproape că-1 tră d a se ră 190. 97 D upă ce puse stăpînire pe tabără, Caesar ceru sol­ daţilor ca nu cumva, ocupaţi cu prada să scape p rilejul de a încheia restu l acţiunii. C bţinînd aceasta, ordonă în ­ cercuirea m untelui cu în tă ritu ri. P e n tru că m untele nu avea apă, pom peienii, neavînd încredere în poziţia lui, îl părăsiră şi începură să se retrag ă cu toţii pe creste înspre Larisa. O bservînd m anevra, Caesar îşi îm părţi trupele în două, ordonă ca o p a rte din legiuni să răm în ă în tab ăra lui Pom peius, o p arte o trim ise în tab ăra sa, ia r el luă cu sine p a tru legiuni, porni pe u n d rum m ai

RĂZBOIUL

civil, cartea a iii-a

493

u şo r şi, după ce stră b ă tu 6 000 de paşi, îşi aşeză linia de lu p tă p e n tru a tăia drum ul soldaţilor lui Pom peius. Văzînd aceasta, pom peienii se opriră pe u n m unte la poa­ lele căruia cur6ea un rîu. Caesar îi îm bărbătă pe ai săi şi, deşi erau zdrobiţi de tru d a necontenită a unei zile întregi şi se apropia noaptea, reuşi p rin tr-o în tă ritu ră să taie rîu l de m unte, p e n tru ca pom peienii să n u poată lua apă în tim pul nopţii. D upă ce term ină lucrarea, aceia începură să trateze p rin soli problem a predării lor. C îţiva din ordinul senatorial, care se întovărăşiseră cu ■ei, îşi cău tară scăparea în fugă în tim pul nopţii. 98 La revărsarea zorilor, Caesar ordonă ca toţi cei ce se aflau pe m unte să coboare de pe înălţim i în cîmpie şi să arunce arm ele. Cînd toţi executară ordinul fără îm potrivire şi cînd se aruncară la păm în t cu m îinile în­ tinse, im plorînd cu lacrim i cruţare, îi linişti şi le ordonă să se ridice şi, am intindu-le în puţine cuvinte de blînd eţea sa p e n tru a le reduce team a, le lăsă tu tu ro r viaţa şi ordonă soldaţilor săi să nu facă nim ănui v reu n rău, nici să-i lipsească de ceea ce le aparţine. D upă acest a c t de clem enţă, ordonă ca legiunile celelalte din tabără să vină cu el, iar cele pe care le adusese cu el să se odihnească şi să se întoarcă în tabără; în aceeaşi zi ajunse la Larisa. 99 P ierd u în această lu p tă 191 n u m ai m u lt de 200 de soldaţi, d ar aproxim ativ 30 de centurioni, bărb aţi v i­ te ji192. C hiar C rastinus, de care am pom enit m ai su s193, căzu luptînd cu înverşunare, lovit de o sabie în obraz. Ia r ceea ce spusese plecînd la lu p tă se adeveri, căci C aesar era de părere că vitejia lui C rastinus în acea bă­ tălie fusese de neîn trecu t şi se sim ţea foarte îndatorat faţă de el. Din arm ata lui Pom peius căzuseră, după toate aparenţele, circa 15 000194, dar de p red a t se predaseră m ai m u lt de 24 000 (chiar cohortele care fuseseră de s tra jă la fo rtăreţe i se supuseră lui Sylla); în afară de aceştia, m ulţi se refugiaseră pe la cetăţile vecine; din lu p tă i-au fost aduse lui Caesar 180 de steaguri m ilitare şi nouă acvile. Lucius Domitius, care-şi căuta scăparea din tab ără pe m unte, sleit de p u teri din pricina oboselii, fu om orît de călăreţi.

494

CAESAR

100 în acelaşi tim p, Decius Laelius veni cu flota la B rundisium şi ocupă din acelaşi m otiv ca şi Libo, aşa cum am a ră ta t în ain te 195, insula din faţa portului. La fel Vatinius, com andant la B rundisium , podi şi echipă cîteva bărci, atrase corăbiile lui Laelius şi d intre acestea captură în strîm toarea portului o cvincverem ă193, care se depărtase prea m ult de flotă, şi două corăbii m ai mici şi, postind apoi călăreţi de-a lungul ţărm ului, încercă să-i oprească pe m arinari să se aprovizioneze cu apă. D ar Laelius, profitînd de un anotim p m ai prielnic navi­ gaţiei, aducea apa p e n tru ai săi cu corăbii de m arfă de la Corcyra şi D yrrachium , fără să-şi schim be hotărîrea, şi înainte de a afla de bătălia din Thessalia197 nu p u tu fi silit să plece din p ort şi de pe insulă nici de ruşinea pierderii corăbiilor, nici de lipsa celor necesare. 101 Cam în acelaşi tim p, Cassius, cu flota siriană, feniciană şi ciliciană, veni în Sicilia; şi cum flota lui Caesar era îm p ărţită în două, o p arte com andată de p re ­ torul P ublius Sulpicius la V ibo198, cealaltă parte de M arcus Pom ponius199 la M essana, Cassius apăru cu co­ răbiile la M essana înainte ca Pom ponius să afle m ăcar de venirea lui şi, găsindu-1 în totală dezordine, fără gărzi şi form aţii pregătite, aruncă, pe u n v în t pu tern ic şi p ri­ elnic, corăbii de m arfă um plute cu răşină, smoală, cîlţi şi alte m ateriale inflam abile asupra navelor lui Pom po­ nius şi dădu foc celor 35 de corăbii existente, d in tre care 20 acoperite. Panica produsă fu a tît de m are, încît, deşi la M essana se afla o legiune în garnizoană, e p u ţin probabil că a r fi a p ă ra t oraşul iar dacă n -a r fi venit chiar atunci călăreţii cu veşti despre izbînda lui Caesar, erau încredinţaţi cu toţii că a r fi p ierd u t şi cetatea. Da­ to rită veştilor prim ite a tît de oportun, oraşul fu ap ărat. Cassius plecă apoi la Vibo, la flota lui Sulpicius, şi, cum ai noştri trăseseră corăbiile în n u m ăr de circa 40 lîngă ţărm , cuprinşi de aceeaşi team ă ca şi cei din M essana, acţionă la fel şi după acelaşi plan. P rofitînd de un v înt prielnic, Cassius trim ise corăbiile pregătite p en tru a in­ cendia, focul se aprinse din am bele latu ri şi arseră cinci corăbii. Cum focul se răspîndea tot mai m u lt din cauza violenţei vîntului, soldaţii din vechile legiuni, d in tre cei

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

49»

răniţi, care fuseseră lăsaţi de pază la corăbii, nu p u tu ră în d u ra ruşinea şi, fără v reu n ordin, se u rcară pe corăbii, porniră în larg şi, atacînd flota lui Cassius, c ap tu rară două cvincverem e, d in tre care una pe care se afla chiar acesta; el însă fugi pe o şalupă. Pe deasupra au m ai fost capturate două trirem e. Nu m ult după aceea s-a aflat precis despre bătălia din Thessalia, aşa încît chiar pom peienii au dat crezare veştii, căci înainte socoteau că ar fi zvonuri ticluite de ofiţerii şi prietenii lui Caesar. După ce află aceasta, Cassius plecă de acolo cu flota. 102 Caesar luă hotărîrea să lase la o p arte celelalte lu cru ri şi să-l urm ărească pe Pom peius oriunde s-ar refu ­ gia, p e n tru a-1 pune în im posibilitatea de a-şi pregăti alte tru p e şi de a relua războiul. Astfel, înainta în fie­ care zi, făcînd a tît drum cît se putea face cu cavaleria; o legiune avea ordin să-l urm eze în etape mai mici. La A m phipolis200 se dăduse un d ecret în num ele lui Pom ­ peius, care prevedea ca toţi tinerii acelei provincii, greci şi cetăţeni rom ani, să se adune p en tru a depune ju ră ­ mânt. D ar nu se putea şti exact dacă Pom peius îl dăduse ca să îndepărteze bănuielile, ca să-şi ascundă cît mai m ult tim p planul de a fugi m ai departe, ori ca, făcînd noi recru tări, să încerce să pună stăpînire pe M acedonia dacă nim eni nu-1 va ataca. El însă nu stătu decît o sin­ gură noapte acolo cu corab:a în ancoră şi, după ce îi chem ă la el pe toţi prietenii pe care îi avea la A m phi­ polis şi obţinu de la ei bani p e n tru cheltuielile nece­ sare, aflînd că Caesar se apropie, plecă şi ajunse în pu­ ţine zile la M ytilene201. R eţin u t tim p de două zile de o fu rtu n ă, după ce îşi procură alte cîteva corăbii uşoare, ajunse în Cilicia şi apoi în C ipru202. Acolo află că toţi locuitorii A ntiochiei203 şi toţi cetăţenii rom ani care fă­ ceau negoţ în acel oraş se înţeleseseră să ia arm ele pen­ tru a nu-i perm ite să intre în cetate şi că trim iseseră soli la cei ce se refugiaseră în regiunile învecinate, vestindu-i să nu îndrăznească să apară la A ntiochia; dacă vor face aceasta, îşi vor pune viaţa în prim ejdie. Ace­ laşi lucru i se întîm plase lui Lucius Lentulus, care fusese consul în anul precedent, consularului Publius L entu­ lus şi alto r cîtorva la Rhodos204; cum aceştia îl urm au

496

CAESAR

pe Pom peius în refugiu şi veniseră în insulă, n u au fost prim iţi în oraş, nici în port, solii trim işi la ei i-au som at să plece de acolo, iar ei au fost nevoiţi să ridice ancora îm potriva voinţei lor. V estea despre venirea lui Caesar începea să ajungă la acele cetăţi. 103 A flînd de aceasta, Pom peius re n u n ţă la planul de a ajunge în S iria şi, după ce strînse bani de la comu­ n ită ţi şi de la cîţiva particulari, după ce încărcă pe corăbii sum ele m ari de bani destinate p e n tru nevoile m i­ litare şi inarm ă 2 000 de oameni, parte aleşi d intre lu­ crătorii de pe com unităţile agricole, p arte adunaţi de la negustori, cei pe care fiecare negustor îi socotise p o tri­ v iţi p e n tru aşa ceva, veni la Pelusium 205. Acolo se afla din întîm plare regele Ptolem eu, copil încă, ce p u rta răz­ boi cu forţe num eroase îm potriva surorii sale Cleopatra, pe care, cîteva luni înainte, o îndepărtase de la domnie cu aju to ru l rudelor şi prietenilor săi20J. T abăra Cleopatre i se afla n u departe de acolo. Pom peius trim ise soli la Ptolem eu cu rugăm intea de a-1 prim i în A lexandria în am intirea relaţiilor de ospitalitate şi de prietenie pe care le avusese cu ta tă l său 207 şi de a-1 proteja în neno­ rocirea în care se afla. Cei ce fuseseră trim işi la el, du p ă ce-şi expuseră solia, începură să vorbească prea deschis cu soldaţii regelui şi să-i îndem ne să-l aju te pe Pom peius şi să nu-1 dispreţuiască în nenorocire. P rin tre aceştia erau m ulţi soldaţi de-ai lui Pom peius, a căror com andă o preluase G abinius în S iria şi-i adusese la A lexandria. După term in area războiului îi lăsase lui P to­ lem eu, tată l copilului. 104 A flînd atunci de aceste lucruri, prietenii regelui, care din cauza v îrstei acestuia erau regenţi208, fie m inaţi de team a ca după ce va fi p rim it arm ata regală Pom ­ peius să n u ocupe Egiptul şi A lexandria, aşa cum a fir­ m au m ai tîrziu, fie dispreţuindu-1 în nenorocire, căci adesea în asem enea situaţii prietenii devin duşm ani209, răsp u n seră cu ap aren tă bunăvoinţă celor pe care îi tri­ m isese şi porunciră ca el să vină la rege. Ei însă, după o consfătuire secretă, trim iseră pe Achillas, prefectul regelui, om de o îndrăzneală fără seam ăn, şi pe trib u -

RĂZBOIUL CIVIL, CARTEA

A

III-A

497

n u l m ilitar Lucius Septim ius, să-l om oare pe Pom peius. Acesta, văzîndu-se întîm p in at cu bunăvoinţă, încrezîndu-se în tr-o vagă cunoştinţă cu Septim ius, care servise sub ordinele lui în tim pul războiului cu p ira ţii210, se urcă într-o barcă cu cîţiva d intre ai săi: acolo e om orît de Achillas şi de Septim ius211. Lucius L entulus e înşfăcat şi el din ordinul regelui şi ucis în închisoare. 105 Cînd Caesar ajunge în Asia, află că T itus Am pius212 încercase să scoată tezau ru l din tem plul Dianei din Efes şi de aceea îi chem ase pe toţi senatorii provin­ ciei să-i fie m artori p e n tru sum a pe care şi-o va însuşi, dar, în tre ru p t de venirea lui Caesar, o luase la fugă. A stfel Caesar salvă în două rîn d u ri tezau ru l din Efes213... (lacună). La fel, în tem plul M inervei de la Elis214 se constată, după calcularea zilelor şi fixarea datei, că, în ziua în care Caesar ieşise învingător, statu ia Victoriei, care stătea chiar în faţa M inervei şi pînă atunci era în­ d rep tată cu faţa spre ea, se întorsese spre uşile tem plu­ lui. In aceeaşi zi, în A ntiochia din S iria se auzi de două ori a tît de tare strig ăt de soldaţi şi sunet de trîm biţe, încît întreaga cetate se năpusti în arm ată pe ziduri. Ace­ laşi lucru se produse la Ptolem ais215; la Pergam , în p a r­ tea ascunsă a tem plului, num ită de greci 5 S vtoc216. unde nu pot p ă tru n d e decît preoţii, b ă tu ră tobele. La fel la T ralles217, în tem plul Victoriei, unde fusese consacrată o statuie lui Caesar, era a ră ta t un palm ier care răsărise în zilele acelea d in tre pietrele podelei218. 106 D upă ce zăbovi cîteva zile în Asia, cînd auzi că Pom peius a fost văzut în Cipru, Caesar, bănuind că el se în d reap tă spre Egipt datorită relaţiilo r cu acest regat şi celorlalte foloase pe care i le oferea acel loc, sosi la A lexandria cu o legiune căreia îi poruncise să-l urm eze din Thessalia şi cu încă una pe care i-o adusese legatul Q uintus F ufius din Achaia, cu 800 de călăreţi şi cu 10 nave rhodiene şi cîtcva asiatice. în aceste legiuni erau 3 200 de oameni; ceilalţi, sleiţi de rănile din bătălie şi de tru d a şi lungim ea m arşurilor, nu-1 putuseră urm a. D ar Caesar, încrezător în faim a adusă de izbînzi, nu stătu la îndoială să plece cu tru p e puţine, convins că e în siguranţă în orice loc. La A lexandria a flă de m oartea 32

— R ăzboiul g allic

408

CAESAR

lui Pom peius şi acolo, chiar cînd cobora de pe corabie, aude strigătele soldaţilor pe care regele îi lăsase în oraş în garnizoană şi vede că lum ea se năpusteşte îm potriva sa, p e n tru că era precedat de fascii. Toată m ulţim ea striga că p rin aceasta se ştirbeşte m ăreţia regală. Re­ volta se linişti, dar în zilele u rm ăto are av u ră loc dese adunări şi dezordini şi soldaţii e ra u om orîţi peste to t pe străzile oraşului. 107 O bservînd aceasta, ordonă să vină la el legiunile din Asia, pe care le form ase cu soldaţi pom peieni. El era ţin u t în loc de vîn tu rile foarte potrivnice, num ite etesiene219, care b at îm potriva celor ce pleacă din A lexan­ dria. în acelaşi tim p socotea că neînţelegerile regilor p ri­ vesc poporul rom an şi pe el însuşi în calitate de consul şi sînt cu a tît m ai m u lt în atribuţiile lui, cu cît în tim pul consulatului său precedent se încheiase p rin tr-o lege si un senatus consultum alianţa eu regele P tolem eu-tatăl; declară deci că pretin d e oa regele Ptolem eu şi sora sa C leopatra să demobilizeze arm atele pe care le aveau şi să rezolve neînţelegerile m ai degrabă p rin tr-o judecată în faţa lui decît în tre ei cu forţa arm elor. 108 P rin tre cei ce guvernau regatul din cauza v îrstel copilului, se afla preceptorul lui, eunucul Pothinus. Acesta începu m ai întîi să se plîngă şi să se indigneze p rin tre ai săi că regele e chem at la judecată; apoi, gă­ sind cîţiva susţinători ai planului său p rin tre prietenii regelui, chem ă pe ascuns arm ata de la Pelusium la Ale­ xandria şi-l făcu com andant suprem pe acelaşi A chil­ las de care am am in tit mai sus220. îl anunţă pe acesta de planul său în scrisori şi p rin interm ediari, după ce îl aţîţase cu prom isiuni din partea sa şi a regelui. în testam entul lui Ptolem eu-tatăl, m oştenitori e ra u num iţi, d in tre cei doi fii, băiatul cel m ai m are şi dintre cele două fiice cea care avea întîietatea vîrstei. în acelaşi tes­ tam en t Ptolem eu im plora poporul rom an, în num ele tu ­ tu ro r zeilor şi al tu tu ro r tra tate lo r încheiate cu Roma, să vegheze ca acestea să se respecte. Un exem plar al testam entului fusese adus la Rom a p e n tru a fi depus în v istierie (şi cum n u putuse fi lăsat acolo din cauza

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

499

tulb u rărilo r civile fusese depus la Pom peius), ia r altul identic, lăsat la A lexandria şi în tă rit eu m artori, p u tea fi văzut acolo221. 109 Pe cînd se discuta această problem ă în faţa lui Caesar, care se străduia din răsp u teri să aplaneze con­ flictul d intre regi ca p rieten -comun şi arbitru, e an u n ­ ţa t pe neaşteptate că întreaga arm ată şi cavalerie re ­ gală se apropie de A lexandria. T rupele lui Caesar nu erau atât de num eroase încî-t să se poată încrede în ele dacă a r fi tre b u it să lupte în afara oraşului. N u-i răm înea decît să stea pe poziţii în oraş şi să afle planul lui Achillas. Totuşi ordonă ca toţi soldaţii să fie gata de luptă şi-l îndeam nă pe rege să trim ită ca delegaţi la Achillas pe cei cu m ai m ultă a u to ritate d intre prietenii săi, ca să-i arate oare-i este voinţa. Diosoorides şi Serapion, care fuseseră delegaţi la Rom a şi se b u cu ra­ seră de m are au to ritate la Ptolem eu-tatăl, trim işi de rege, se prezentară la Achillas. Cînd aceştia veniră la el, A chil­ las, fără a-i asculta şi a afla de ce fuseseră trim işi, or­ donă să fie prinşi şi om orîţi; u n u l d in tre ei, pierzîndu-şi cunoştinţa din cauza rănii, fu lu a t de ai săi ca m ort, iar celălalt fu ucis. D upă aceasta, Caesar făcu astfel încît să-l aibă pe rege în pu terea sa, ştiind că num ele rege­ lui e de m are a u to ritate la ei, şi p e n tru a arăta că răz­ boiul e făcut p rin tr-o ho tărîre p articu lară a cîtorva tîlhari, ia r n u p rin cea regală222. 110 T rupele care erau cu A chillas n u păreau de dis­ p reţu it nici p rin num ărul şi felul oam enilor, nici prin priceperea la treb u rile războiului. A vea 20 000 de oa­ m eni înarm aţi. Aceste tru p e erau form ate din soldaţii lui G abinius223, care luaseră obiceiul vieţii libertine din Alexandria, u itaseră num ele şi disciplina poporului ro­ m an şi se căsătoriseră cu egiptene, de la care cei mai m ulţi aveau copii. La aceştia se adăugau cei adunaţi din­ tre hoţii şi p iraţii Siriei, Ciliciei şi regiunilor învecinate, în afară de aceasta se m ai adunaseră m ulţi condam naţi la m oarte şi exilaţi. Toţi sclavii noştri fugiţi erau pri­ m iţi şi aveau condiţii de viaţă asigurate dacă se înrolau în arm ată; dacă cineva d intre ei era prins de stăpîn, era

500

CAESAR

salvat de ceilalţi soldaţi, care-1 ap ărau de violenţă, căci e ra u în aceeaşi situaţie şi lu p ta u ca şi cum ei înşişi a r fi fost în pericol. A ceştia obişnuiau, după vechea tradi­ ţie a arm atei egiptene, să ceară m oartea prietenilor re ­ gilor, să jefuiască averile bogaţilor, să asedieze palatul regal p e n tru a obţine o m ărire a soldei, să-i scoată de la p u tere pe unii, să-i aducă pe alţii224. Pe lîngă aceştia m ai erau şi 2 000 de călăreţi. Toţi aceştia se m aturizaseră în războaiele A lexandriei, repuseseră pe tron pe Ptolem eutatăl, om orîseră pe cei doi fii ai lui Bibulus225, p urtaseră război cu egiptenii. A ceasta era priceperea lo r m ilitară. 111 încrezător în aceste tru p e şi dispreţuindu-le pe cele ale lui Caesar din cauza num ărului lor redus, Achil­ las ocupă A lexandria pînă la acea p arte a oraşului pe care o stăpânea Caesar cu soldaţii223. La prim ul atac în ­ cercă să ia cu asalt casa în care stătea acesta, dar Cae­ sar rezistă atacului cu cohortele pe care le postase pe străzi. în acelaşi tim p se produseră ciocniri în port, ceea ce făcu să se dea lu ptelor o întindere cu m u lt mai m are. Căci încăierările aveau loc în acelaşi tim p pe m ai m ulte străzi şi duşm anii, în num ăr m are, căutau să pună m ina pe corăbiile de război: d intre acestea erau 50 care fu ­ seseră trim ise în a ju to ru l lui Pom peius şi care se re întorseseră după bătălia din Thessalia, toate cu cîte p a tru şi cinci rîn d u ri de vîsle, prevăzute cu cele necesare p e n tru navigaţie, şi pe lîngă acestea 22, care se aflau de obicei de pază la A lexandria, toate acoperite. Dacă ele ar fi fost capturate şi Caesar lipsit de flotă, A chil­ las a r fi av u t întreg po rtu l şi m area în stăpînire şi l-a r fi îm piedicat să se aprovizioneze şi să prim ească ajutoare. Luptele s-au dat cu înverşunarea aşteptată, căci unii ve­ deau că de ele depinde o victorie rapidă, alţii propria salvare. Şi totuşi Caesar răm ase stăpîn pe situaţie; incendie toate navele227, şi pe cele care erau în şantierul portului, căci nu putea să apere o întindere a tît de m are cu o m înă de soldaţi, şi im ediat după aceea debarcă tru ­ pele la Far. 112 F aru l (Pharos), oare se află pe o insulă, este un tu rn de o m are înălţim e şi de o m inunată construe-

RĂZBOIUL CIVIL. CARTEA A III-A

501

ţie, care şi-a lu a t num ele de la insulă. Aceasta, aşezată în faţa A lexandriei, e cea care form ează portul; dar încă de pe vrem ea vechilor regi e legată de oraş p rin tr-u n dig, construit din blocuri aruncate în m are pe o lu n ­ gime de 900 de paşi228, form înd u n drum îngust, legat de oraş p rin tr-u n pod. Pe această insulă sîn t locuinţele egiptenilor şi o aşezare de m ărim ea u n u i oraş; dacă o navă se abate din drum din im p ru d en ţă sau pe fu r­ tună, obişnuiesc s-o prade ca nişte piraţi. Pe de altă parte, dacă cei ce stăpînesc Pharos se opun, in tra re a în p ort a corăbiilor e im posibilă din cauza îngustim ii strîm torii. Tem îndu-se de aceasta, pe cînd duşm anii erau prinşi în luptă, Caesar debarcă cu soldaţii, puse stăpînire pe Pharos şi aşeză o garnizoană. A ceasta a făcut-o p en tru a putea aduce cu corăbiile fără prim ejdie grîne şi trupe de ajutor. Trim ise pe la toate provinciile apropiate şi aduse tru p e auxiliare. In restul cartierelor oraşului, luptele s-au dat fără rez u lta t şi nici unii, nici ceilalţi n-au fost respinşi, aceasta din cauza locurilor prea în­ guste; de o p arte şi de alta au fost p uţini m orţi, iar Caesar a făcu t în tă ritu ri în tim pul nopţii, cuprinzînd locuri foarte necesare. In acea p a rte a oraşului se afla o mică porţiune a palatului regal în care pătrunsese la început p e n tru a locui, şi, legat de palat, un tea tru care ţinea loc de fo rtă re a ţă şi avea acces la p o rt şi la şan­ tierul naval al regelui. în zilele ce u rm ară, el fortifică aceste în tă ritu ri, p e n tru a obţine un fel de zid şi a nu fi silit să dea lu p ta fără voie. în tre tim p, fiica mai m ică a lui P tolem eu229, sperind că va p u tea pune m ina pe regat, părăsi palatul şi trecu de p artea lui Achillas şi începu să conducă războiul îm preună cu el. C urînd însă se iscă în tre ei o neînţelegere în p riv in ţa întîietăţii, ceea ce m ări d aru rile oferite soldaţilor, căci fiecare şi-i a tră ­ gea de p artea sa cu daru ri cît m ai m ari. în tim p ce se întîm plau acestea la duşm ani, P othinus (preceptor al co­ pilului şi regent, care se afla în p artea de oraş ocupată de Caesar)230 trim itea soli la Achillas şi-l îndem na să nu ren u n ţe la acţiune şi să nu-şi piardă curajul; solii fură denunţaţi şi prinşi, ia r Caesar dădu ordin ca el să fie omorît. (Acesta a fost începutul războiului alexandrin)231.

NOTE

-

\

s

CARTEA

I

1 Greşeală în manuscris. Scrisoarea a fost prezentată de fapt de C. Scribonius Curio, tribun al plebei, întîi adversar, apoi partizan al lui Caesar, apărătorul intereselor acestuia în ca­ pitală. Caesar şi-l reconciliase, plătindu-i datoriile (PI u t a r h , Caesar, 29; C a s s i u s D i o , XL, 60—61). Conţinutul scrisorii ne este cunoscut din A p p i a n (Răz­ boaiele civile, II, 32), din C a s s i u s D i o (XLI, 1) şi din P l u t a r h (Caesar, 30—31). Caesar arăta ce a făcut pentru republică, se apăra contra acuzaţiilor ce i se aduceau, promiţînd să demobilizeze armata şi să .depună comanda dacă va face şi Pompeius la fel, căci a-1 sili să depună armele cit timp Pompeius le păstra pe ale sale însemna a-1 da pe mina duşmanilor. Scrisoarea era de fapt un fel de ultima­ tum, căci Caesar ameninţa să vină cu armata asupra Romei dacă nu i se vor accepta condiţiile (vezi A p p i a n, loc. cit., şi C i c e r o , Ad familiares, XVI, 13). Caesar nu redă conţi­ nutul ei pentru a trece sub tăcere ameninţarea. Scrisoarea a fost predată chiar in senat, ca să nu dispară. 2 Din cei 10 tribuni ai plebei pe anul în curs, partizani ai lui Caesar, în afară de Curio, mai erau M. Antonius, Q. Cas­ sius (vezi nota 20 si 21) şi L. Marcius Philippus, ruda lui Caesar (vezi nota 52). Deşi Caesar, în calitate de conducă­ tor al popularilor, reprezenta interesele plebei, existau şi tribuni ai plebei care îi erau net ostili, ca L. Metellus de exemplu (vezi cap. 33 şi nota). Cel care a stăruit îndeosebi să se citească scrisoarea pare să fi fost Antonius (vezi P l u ­ t a r h , Caesar, 30). 2 Este vorba de raportul obişnuit asupra situaţiei statului pe care îl făceau consulii în faţa senatului în prima zi a in­ trării lor în funcţie (vezi T i t u s L i v i u s , XXIV, 11). Pro­ blema arzătoare a momentului însă era, desigur, conflictul dintre Caesar şi Pompeius. Dreptul de a raporta senatului asupra unei chestiuni aparţinea consulilor, iar în anumite cazuri şi magistraţilor care aveau dreptul de a convoca senatul, adică pretorilor şi tribunilor plebei. < L. Cornelius Lentulus Crus — principalul acuzator al lui Clodius în 61, pretor în 58, consul în 49. Iniţial oscila între cele două grupări politice, dar, ca optimat, înclina spre Pom-

506

CICERONE POGHIRC peius, pe care l-a şi urmat. Al doilea consul era C. Claudius

Marcellus, rudă cu M. Marcellus (vezi nota 10).

5 După raport li se cerea senatorilor să-şi spună părerea în ordinea importanţei lor, începînd de obicei cu consulul ales pentru anul viitor şi continuînd într-o ordine stabilită la în­ ceputul anului. 6 Este vorba mai cu seamă de dezbaterile senatului din anul precedent asupra termenului comandei încredinţate lui Cae­ sar în Gallia, cînd, după lungi discuţii, senatorii au căzut de acord, cu 370 de voturi contra 20, să depună comanda atît Caesar, cît şi Pompeius. Asupra discuţiilor vezi Războiul gallic, VIII, 52, şi A p p i a n , Războaiele civile, II, 29. 7 Asupra sprijinului pe care Lentulus l-ar fi găsit la Caesar, vezi C i c e r o , Ad Atticum, VIII, 9, 4 şi 11, 5, unde se relatează că ceva mai tîrziu, după plecarea consulilor din Roma, Caesar i-a propus lui Lentulus să se întoarcă, promiţîndu-i guvernămîntul unei provincii, propunere pe care el n-a acceptat-o. « Pe numele întreg Quintus Caecilius Metellus Pius Scipio, din faimoasa gintă a Scipionilor, adoptat de un Metellus; coleg de consulat în a doua jumătate a anului 52 î.e.n. cu Pom­ peius. După moartea primei sale soţii Iulia, fiica lui Caesar, Pompeius se căsătorise cu fiica lui Scipio, Cornelia. în timpul războiului civil Scipio comandă trupele din Asia şi apoi din Africa. Moare în drum spre Spania după înfrîngerea de la Thapsus (anul 46). 9 Pompeius se afla în apropierea Romei, căci în calitate de proconsul al Spaniei şi de comandant al unei armate nu avea voie să intre în Roma, aşa încît părerea lui şi-o pu­ tea transmite numai prin intermediari. 19 M. Claudius Marcellus — consul în anul 51 î.e.n., duşman înverşunat al lui Caesar, dintre aceia care l-au împins la război pe Pompeius, dispus să ajungă la o înţelegere. în timpul războiului civil n-a jucat un rol prea activ, iar după aceea s-a retras la Lesbos. După victoria lui Caesar, prietenii îi obţin iertarea (vezi Cicero, Pro Marcello). Moare ucis de un duşman personal în drum spre Italia (anul 46 î.e.n.). u Marcus Calidius — orator renumit, lăudat de Cicero în tra­ tatul Brutus (79, § 274), pretor în 57 î.e.n., partizan al lui Caesar. 12 Provinciile lui Pompeius erau Hispania Ulterior şi Citerior, ai căror guvernator fusese numit după consulatul din 56 î.e.n. Deşi legea cerea ca guvernatorul să se afle în provincie, el o guverna prin intermediul a trei legaţi (vezi mai jos cap. 38), pretextînd că e reţinut în Italia de obligaţiile sale în legătură cu aprovizionarea, a cărei răspundere îi fusese în­ credinţată. în realitate însă, el voia să-şi menţină întîietatea la Roma. 19 în timpul celui de-al doilea consulat (anul 55 î.e.n.), Pompe­ ius, pe atunci în relaţii bune cu Caesar, îi cedase acestuia

NOTE. CARTEA I

5 07

una din legiunile sale pentru a-şi completa trupele în urma pierderilor suferite în Gallia. în anul 50 î.e.n., cînd, printr-un senatus consultum impus de anticezarieni, Caesar şi Pompeius au fost siliţi de senat să trimită cîte o legiune în războiul contra părţilor, care intraseră în Siria, Pompeius a cerut în­ dărăt legiunea de la Caesar, astfel încît acesta a rămas de fapt fără două legiuni. în realitate însă, cele două legiuni au fost oprite la Capua şi puse sub comanda lui Pompeius de către consulul anului precedent (51), M. Marcellus (vezi C a s s i u s Di o , XL, 65—66). ii Marcus Caelius Rufus — orator talentat, dar desfrînat şi plin de datorii, cunoscut din schimbul de scrisori cu Cicero şi din discursul acestuia Pro Caelio, unde îl apără de acuza­ rea de asasinat (anul 56). Iniţial partizan al lui Caesar, apoi duşman pentru că nu obţinuse pretura urbană, ucis într-o încercare de răzvrătire (vezi III, cap. 20—22). is Cînd se termina discuţia, după ce fiecare orator îşi spusese părerea şi făcuse propuneri, magistratul care prezida le punea la vot, enunţîndu-le cu glas tare (pronuntiare sententiam), iar senatorii nu puteau vota decît pe cele enunţate de el. ib Este vorba de armata lui Pompeius, care se afla în apropierea Romei (vezi C a s s i u s Di o, XLI, 2). 17 După C a s s i u s D i o , loc. cit., toţi senatorii au adoptat pă­ rerea lui Scipio, cu excepţia lui Caelius şi a lui Curio, is Probabil la 1 martie 49 î.e.n., cînd se pare că se isprăvea comanda legală a lui Caesar asupra armatei. Caesar dorea să i se prelungească comanda pînă la 1 ianuarie 48, cînd credea că va dobîndi consulatul candidînd în lipsă, lucru ilegal şi care n-a fost admis de senat, deşi anterior Pompeius promulgase o lege specială în acest sens (vezi nota 74). i» Aceasta era formula prin care cineva, dovedit vinovat de înaltă trădare, era declarat duşman al patriei, so Marcus Antonius — faimosul triumvir de mai tîrziu, rudă a lui Caesar, fost legat al acestuia în Gallia (52 î.e.n.). Tribun al plebei în decembrie 50, e nevoit să fugă la Caesar la 7 ianua­ rie 49. 2 i Quintus Cassius Longinus — tribun al plebei în anul 49 î.e.n., partizan al lui Caesar; ulterior primeşte de la acesta comanda a patru legiuni şi guvernămîntul Hispaniei Citerior, dar, provocînd nemulţumiri printre localnici, este înlăturat de la conducere. *2 Este vorba de faimosul drept de intercesiune, sau veto, al tribunilor plebei, prin care se puteau opune propunerii făcute de orice alt magistrat. în caz de veto, magistratul care pusese propunerea la vot făcea un alt raport senatului asupra opozi­ ţiei; în acest caz, fie că propunerea era abandonată, fie că se intra în tratative cu tribunii sau se confereau magistraţilor puteri extraordinare, ca să asigure îndeplinirea hotărîrii, cum s-a întîmplat în cazul acesta cîteva zile mai tîrziu, la 7 ianua­ rie (vezi C i c e r o , Ad Atticum, IV, 2, 4). în cazul de faţă însă, dreptul de veto al tribunilor era discutabil, căci, conform

508

CICERONE POGHIRC

legii Sempronia de provinciis (122 î.e.n.), în cazul împărţirii provinciilor consulare (cum era Gallia) tribunii nu aveau acest, drept, ca să nu se întîrzie numirea. Pe de altă parte, provincia lui Caesar îi fusese acordată în mod extraordinar, printr-o hotărîre a poporului şi nu a senatului, deci cazul nu intra în prevederile legii Sempronia. 23 După apusul soarelui senatul nu mai putea lua nici o hotărîre. 24 Este vorba de tribunii militari, ofiţeri, cîte şase de fiecare legiune, care comandau cîte două luni pe an legiunea. Subor­ donaţi lor erau centurionii, 60 în total, comandanţii centurii­ lor, unităţi de 100 de soldaţi (o legiune completă avea 6 000 de soldaţi). 23 Lat. evocaţi, soldaţi care îşi făcuseră serviciul militar, dar, la chemarea unui comandant, serveau din nou de dragul lui şi erau scutiţi de săparea tranşeelor şi de strajă, formînd un corp de elită. Evocaţi au jucat un rol însemnat în războaiele civile. 24 L. Calpurnius Piso Caesonius — fost consul în anul 58 şi cen­ zor în anul 50 socrul lui Caesar. 22 Lucius Roscius Fabatus — pretor urban, fost legat al lui Caesar în Gallia. 28 Curio făcuse acest drum (Roma—Ravenna, unde se afla Caesar) în trei zile (cf. A p p i a n. Războaiele civile, II, 32). 22 Este vorba de L. Cornelius Lentulus, care prezida atunci senatul. 22 M. Porcius Cato Uticensis — strănepot al lui Cato cel bătrîn, cenzorul; cel mai înverşunat republican, adevăratul şef al parti­ dei pompeiene după moartea lui Pompeius. Ura lui veche faţă de Caesar era de natură în primul rînd politică, principială. La acordarea puterii proconsulare lui Caesar în Gallia a votat împotriva acestuia. Explicarea opoziţiei sale în legătură cu prelungirea guvernării lui Caesar în Gallia prin „durerea respingerii" suferite în anul 51, cînd a candidat fără succes; la consulat, e o insinuare duşmănoasă a lui Caesar. De obser­ vat că, în capitolul anterior, Caesar nici nu pomenise de dis­ cursul lui Cato, cel mai înverşunat, ale cărui argumente nu-i convenea să le redea în memoriile sale. Concluzia discursului lui Cato s-a păstrat la V e l l e i u s P a t e r c u l u s , II, 49, 3: „Să murim mai degrabă decît să accepte republica vreo con­ diţie din partea unui simplu cetăţean". Aşa a şi procedat Cato (vezi prefaţa, p. 41). Este vorba de monarhii unor ţări străine care voiau să obţină prin intermediul consulului recunoaşterea titlului de rege de către senatul roman. 82 Ca vlăstar al ginţii Cornelia, din rare făcuse parte şi dicta­ torul Sylla, Lentulus se credea îndreptăţit să preia puterea deţinută cîndva de acesta. Aceeaşi pretenţie ridicase în timpul conspiraţiei lui Catilina un alt Lentulus, Publius Cornelius Lentulus Sura, care declarase că la el se referă oracolul sibilin, după care era hotărît de soartă ca, după Cinna şi Sylla, un al treilea Cornelius să preia puterea în Roma (vezi C i c e r o , In Catilinam, III, 4, 9, şi S a 11 u s t i u s, De coniuratione Cati-

NOTE. CARTEA I

509

linae, 47, 2). Fiind plin de datorii, Lentulus făcea aluzie la prescripţiile de genul celor ale lui Sylla, care i-ar fi adus averile celor proscrişi (vezi si V e l l e i u s P a t e r c u l u s , II, 49, 3). 33 Vezi nota 8. 34 Pare-se una dintre trăsăturile fundamentale de caracter ale lui Pompeius, confirmată şi de alte izvoare (vezi V e 11 e i u s P a t e r c u l u s , II, 33, 3; F l o r u s , IV, 2, 13 şi urm.; L u c a n , Pharsalia, 126—127 ş.a.). 35 Reţinerea celor două legiuni atrăsese bîrfeli pe seama lui Pompeius. Cicero însuşi, partizan al lui Pompeius, scria (Ad Atticum, VII, 13, 2): „Toată speranţa îi este în două legiuni aproape străine, reţinute prin vicleşug" (vezi şi nota 13). 38 Rudele la care se referă sînt Lucius Calpurnius Piso şi Lucius Marcius Philippus (vezi notele 26 şi 52). Rezultă de aici că propunerea lui L. Piso (vezi cap. 3) n-a fost acceptată. 37 Sylla limitase în bună măsură drepturile tribunilor, mai ales dreptul de veto, dar lăsase neatins dreptul imunităţii lor personale (sacrosancta potestas). P l u t a r h (Caesar, 31) arată că Antonius şi Curio au fost insultaţi de Lentulus şi alungaţi din senat. Cicero însă spune că Antonius şi Cassius au plecat o dată cu Curio, fără să fie alungaţi cu forţa (Ad familiares, XV, 11. 2). Este contrazis însă de toate izvoarele. C a s s i u s D i o, XLI, 3, şi P l u t a r h . loc. cit., spun că au fugit „în haine de sclavi, în trăsuri închiriate". Cicero însuşi spune mai tîrziu lui Antonius (Philippica, II, 21, 53), referindu-se la acest mo­ ment: „N-ai fi scăpat dacă nu te refugiai la armata lui Caesar". 33 Caesar are în vedere pe fraţii Gracchi şi pe SaturninuS (vezi cap. 7), care nu fuseseră atacaţi decît după ieşirea din funcţie. După opt luni înseamnă în luna iulie (tribunii intrau în funcţie la 10 decembrie), deci după alegerea noilor consuli pentru anul viitor. Dacă noii aleşi erau duşmanii tribunilor, aceştia aveau a se teme că vor da socoteală în anul următor de faptele comise în timpul tribunatului. 39 Este vorba de cunoscuta formulă prin care, în caz de mare pericol pentru stat, senatul conferea consulilor putere abso­ lută, dictatorială, pentru salvarea situaţiei (asemănătoare cu decretarea stării de asediu în epoca modernă). Drepturile con­ ferite de acest decret sînt relatate de S a l l u s t i u s , Catilina, 29, 3. Asupra decretului amintit de Caesar, vezi C i c e r o , Ad familiares, XVI, 11. •4® Gravitatea hotărîrii rezultă din faptul că sînt învestiţi cu puteri extraordinare nu numai consulii, cum era obiceiul (caveant sau videant consules ne quid respublica detrimenti capiat), ci toţi magistraţii superiori din Roma şi din Italia. Prin „proconsulii care se află în apropierea Romei" are în vedere în primul rînd pe Pompeius. 44 Adică 7 ianuarie. 42 Consulii intrau în funcţie la 1 ianuarie. 43 în cele două zile cînd s-a ţinut adunarea poporului (3—4 ia­ nuarie) nu puteau avea loc şedinţe ale senatului; acestea s-au

510

CICERONE POGHIRC

ţinut deci la 1, 2, 5, 6 şi 7 ianuarie. în total erau 184 de zile „comiţiale" pe an. 44 Fuga celor doi tribuni, Antonius şi Cassius, s-a petrecut în noaptea de 7 spre 8 ianuarie (vezi şi nota 37). 45 Şedinţele au avut loc în zilele de 7—8 ianuarie în afara Romei, ca să poată participa şi Pompeius (vezi şi nota 9). 48 în realitate Pompeius avea în Italia doar cele două legiuni luate de la Caesar, alta recent recrutată de Domitius şi efec­ tive neînsemnate aflate în garnizoană în unele cetăţi italice; în afara lor mai avea şapte legiuni în Spania (vezi mai jos cap. 15 şi 38; vezi şi A p p i a n , II, 32 şi 38). 47 Unii dintre ofiţerii legiunilor luate lui Caesar îl asigurau de aceasta pe Pompeius, spre a-i face pe plac (cf. P l u t a r h , Caesar, 29: Pompeius, 57). Totuşi, unele nemulţumiri existau şi în armata lui Caesar (vezi P l u t a r h , Caesar, 37). 48 Faustus Sylla — fiul dictatorului şi ginerele lui Pompeius; este trimis în Mauretania (Africa de nord) ca să atragă pe regii locali Bocchus şi Bogud, care înclinau către Caesar. 49 Faptul e confirmat şi de alte izvoare (vezi, de exemplu, A p p i a n , Răzb. civ., II, 34). Caesar vrea prin această menţiune să justifice indirect faptul că mai tîrziu el însuşi a deschis tezaurul public, luînd ilegal tot aurul din el (vezi mai jos nota 165). în realitate, consulii, fugind de teama lui Caesar, n-au mai avut timo să deschidă tezaurul şi să ia banii. 58 Inba — fiul lui Hiempsal al II-lea, personaj celebru, regele Numidiei si Getuliei. duşman al lui Caesar în urma unui con­ flict personal; partizan al lui Pnmneius, a provocat cîteva înfringeri unor trupe cezariene. înfrîot o dată cu pompeienji la Thapsus şi alungat din Utica de Cato. moare ucis în luptă de Petreius sau de un sclav dună luptă. Regatul lui este trans­ format în provincia romană Africa Nova. Titlul de ..aliat şi prieten al poporului roman”, acordat de pomoe'eni lui Tuba. se dădea ca titlu de onoare regilor independenţi, prieteni ai Romei. Caesar însă l-a decretat ne Tuba inamic public. st Fste vorba de consulul C. Marcellus şi nu de ruda sa M. Mar­ cel lus. 52 Indus Marcius Philivpus, tribun al plebei în anul 49. ulterior pretor şi consul, personaj de vază pe timnul Iui August. Mai d.enortp est° vorba de L. Marcius Philinnus, tatăl preceden­ tului. consul în anul 56. nenot (prin alianţă) al lui Caesar, care în timpul războiului civil rămîne neutru. 53 Conform legii Pompeia de produdis ordirmndis din anul 52 î.e.n., provinciile se acordau foştilor consuli şi pretori abia dună cel puţin 5 ani de la ieşirea din funcţie. Caesar atrage aici atenţia că cele două provincii au fost decernate la doi foşti consuli care nu îndeplineau condiţia legii Pompeia. căci Scipio fusese consul abia în anul 52 î.e.n., iar Domitius în anul 54 î.e.n. Philippus, fost consul în anul 56 î.e.n., şi L. Aure­ lius Cotta în anul 65 î.e.n., mult mai vechi şi îndeplinind termenul legal, fuseseră, în urma unei înţelegeri între pompeieni, boicotaţi, nefiind puşi la vot. De aceea Caesar spune

NOTE. CARTEA I

511

că provinciile consulare au fost atribuite unor simpli particu­ lari, care nu aveau dreptul legal la această funcţie. 54 L. Aurelius Cotta — consul în anul 65 împreună cu L. Manlius Torquatus, prieten al lui Cicero. Nu trebuie confundat cu Marcus Aurelius Cotta, căruia i se acordă Sardinia (vezi nota următoare). 55 Cato în Sicilia. L. Aelius Tubero în Africa, M. Aurelius Cotta în Sardinia, Publius Sestius în Cilicia. 56 La plecarea unui guvernator avea loc o ceremonie solemnă: se luau auspiciile pe Capitoliu; magistratul făcea zeilor făgă­ duinţe solemne (nuncupare vota); alaiul pornea în sunet de tromnete, avînd în frunte pe guvernator înconjurat de lictori, îmbrăcat în paludamentum; prietenii si mulţimea îl însoţeau pînă la pomerium, de unde începea să-şi exercite funcţia sa. 57 Paludamentum — mantie de purpură, semnul distinctiv al comandanţilor de armate învestiţi cu imperium (vezi cartea a IlI-a, nota 100). 58 Pentru a explica afirmaţia neadevărată a lui Caesar (..lucru nemaiîntîmplat vreodată"), editorii presupun că în acest loc s-au pierdut cuvintele din text în care se relata faptul neobiş­ nuit de care vorbeşte Caesar. Este, poate, vorba de fantul că au plecat fără să aducă sacrificii, cum era obiceiul (vezi P 1 ut a r h, Caesar, 34). Caesar exagerează, voind să arate neregu­ lile comise de adversarii săi în această împrejurare. Consulii aveau voie să părăsească Roma, dar, pare-se, numai pe baza unei hotărîri a senatului, aşa cum se întîmnlase. de exemnlu, în anii 74 şi 60 î.e.n. De altfel ei au părăsit P.oma, îndreatîndu-se spre Capua, nu acum, ci, asa cum rezultă din cap. 14, abia la 18 ianuarie. O ilegalitate evidentă se petrecuse în cazul guvernatorilor: provinciile erau decernate sau trase la sorţi în senat, care avea si calitatea de a hotărî rar° provincii sînt consulare si care pretoriene, dar numai comiţiile curîate fă­ ceau. printr-o lex curtata, ratificarea alegerii şi învestirea cu putere deplină (imperium), al cărei s;mbol era mantia de pur­ pură si lirtorii purtători de fascii. De altfel puterea lor era valabilă numai în afara Pomei, înăuntru redeveueau simnli particulari. Nefîind învestiţi de comiţii şi ăflîndu-se si în interiorul Romei, guvernatorii pomeniţi nu aveau deci drentul să fie însoţiţi de lictori. care erau rezervaţi în Roma numai consulilor, pretorilor, dictatorilor şi magistrului cavalerilor, a f l a t ' în funcţie. 59 Municipiile erau oraşe libere din Italia, care se conduceau prin magistraţi aleşi după legile lor proprii sau după cele romane, conform legii lulia din anul 90 î.e.n. Ele erau scutite de tribu­ turile personale sau funciare, care se cereau de la oraşele supuse. Pompeienii comiteau deci o nouă ilegalitate. Faptele amintite în această frază sînt confirmate si de alte izvoare (vezi A p p i a n, Răzb. civile, II, 34). în privinţa jefuirii tezau­ relor templelor, Caesar însuşi avea să comită o astfel de nele­ giuire mai tîrziu (vezi nota 165). Amintind faptele adversarilor, el caută să le scuze indirect pe ale sale.

512

CICERONE POGHIRC

*° Caesar prezintă lucrurile ca şi cînd ar fi ţinut discursul la Ravenna, înainte de trecerea Rubiconului, despre care de altfel nici nu pomeneşte, deşi toţi autorii fac caz de acest moment, în realitate, cum rezultă din L u c a n (Pharsalia, I, 299 şi urm.), S u e t o n i u s (Caesar, 33) şi C a s s i u s D i o (XLI, 4), dis­ cursul a avut loc după trecerea rîului, cînd au ajuns la el tribunii plebei fugiţi din Roma, care îi dădeau posibilitatea să susţină că nu este vorba numai de cauza lui personală, ci de repunerea în drepturi a unor magistraţi. în plus, dezvăluind abia acum intenţiile sale războinice, îi punea pe soldaţi în faţa unui fapt împlinit, de ia care nu mai puteau da îndărăt: trecînd Rubiconul fără îngăduinţa senatului, fapt interzis, ei se puseseră deja în afara legii, devenind duşmani ai statului. Suetonius şi Dio Cassius spun că Caesar a venit în faţa solda­ ţilor plîngînd şi cu haina sfişiată. 81 Caesar pare, aici ca şi în alte locuri, că vrea să-l menajeze pe Pompeius, lăsînd să se înţeleagă că nu el, ci cei care îl sfătuiesc sînt de vină, lucru care în bună măsură corespunde realităţii (vezi şi cartea a IlI-a, cap. 71 şi nota 147). 82 Caesar se referă, desigur, la primul triumvirat (60 î.e.n.), cînd, mai ales în timpui consulatului său (anul 59 î.e.n.), a ajutat efectiv pe Pompeius, făcînd aproape cu forţa să fie promulgate unele legi în interesul acestuia. 88 Caesar se dă ca întotdeauna drept apărătorul intereselor po­ porului şi deci al tribunilor plebei, găsind un nou prilej de a-şi acuza duşmanii de fapte pe care aceştia i le imputau lui: comiterea de ilegalităţi (vezi notele 22, 53 şi 58). 88 în anul 70 î.e.n., primul consulat al lui Pompeius, cînd dato­ rită acestuia, fuseseră restabilite drepturile tribunilor plebei, reduse la minimum sub dictatura lui Sylla, care voise prin aceasta să extindă puterea aristocraţiei în dauna plebei. De remarcat că Caesar nu spune că Pompeius a făcut aceasta. Restabilirea a avut loc pe cale paşnică, de aceea editorii propun fie înlăturarea cuvîntului „cu armele" (armis), fie să se citească „fără arme" (sine armis), introducînd un cuvînt. 85 Drepturile tribunilor erau: dreptul de veto, de a propune o lege în comiţiile centuriate sau tribute fără aprobarea sena­ tului şi de a candida după tribunal la o magistratură curulă. Sylla le lăsase de fapt numai ius auxilii, adică dreptul de veto într-o chestiune particulară, cînd un cetăţean era nedrep­ tăţit de hotărîrea unui magistrat (vezi şi notele 22 şi 37). 88 Saturninus ocupase Capitoliul în anul 100 î.e.n., Tiberius Grac­ chus în 133, iar Caius Gracchus ocupase Aventinul în 121. Ei propuseseră unele legi privind în primul rînd reforma agrară, dar au întîmpinat o rezistenţă înverşunată din partea sena­ tului. Toţi trei au plătit cu viaţa îndrăzneala lor. 87 în realitate Caesar nu a supus Germania, ci a făcut doar două scurte incursiuni peste Rin (vezi Războiul gallic, IV, 16—19, şi •VI, 9 şi urm.). 88 Caesar adusese această legiune în Gallia Cisalpină pentru a

NOTE. CARTEA I

513

ocupa posturile legiunii a XV-a, pe care fusese nevoit s-o cedeze lui Pompeius (vezi nota 13). 69 L u c a n (I, 352) spune că „mulţimea şovăielnică a murmurat ceva vag şi nedesluşit*1 şi că abia după discursul centurionului Laelius şi-au exprimat deschis asentimentul (I, 386—391). Ariminum — astăzi Rimini, oraş în Umbria, la ţărmul Adria­ tic ii. Plecarea s-a făcut în noaptea de 11 spre 12 ianuarie. 71 Celelalte legiuni se aflau în Gallia Transalpină, în taberele de iarnă. Caesar avea în total 11 legiuni: legiunile VI—XIV, legiu­ nea Alauda, recrutată în Gallia Transalpină, şi cea nouă, re­ crutată în locul legiunii a XV-a, cedată pentru războiul contra părţilor (vezi C a s s i u s Di o , XL, 65; C i c e r o , Ad Atticum, VII, 7, 6). 72 Despre Lucius Caesar-tatăl vezi Războiul gallic, VII, 65. 79 Caesar răspunde, de fapt, în primul rînd vorbelor lui Pompeius din capitolul precedent, reluînd uneori chiar expresiile acestuia. 74 Este vorba de dreptul de a candida în alegerile de consuli pen­ tru anul 48 fără să se întoarcă la Roma, drept care i se acordase printr-un plebiscit în anul 52 î.e.n. 75 Alegerile urmau să aibă loc în iunie 49 î.e.n. 78 Asupra celor două legiuni vezi nota 13. 77 „De dragul republicii**: reia afirmaţia lui Pompeius. 78 Sub aspect formal, dreptatea era de partea lui Caesar. C i c e r o (Ad familiares, XVI, 12, 3) relatează că Caesar renunţase la pretenţia de a candida la consulat în lipsă, fiind gata să pre­ dea lui Domitius şi lui Nonianus, care fuseseră aleşi guverna­ tori ai acestor provincii pentru anul viitor, Gallia Ulterior şi Citerior. Tocmai Caesar, care avea să instaureze puterea per­ sonală, cere în acest caz revenirea la legalitatea republicană. 79 Capua — oraş în Campania, pe Via Appia, la nord de Neapole; azi Santa Maria di Capua. «o Pompeius. cu consulii şi prietenii săi. plecase spre Capua în jurul datei de 17—18 ianuarie, ameninţînd pe cei care nu-1 vor urma şi spunînd că uzează în aceasta de exemplul lui Sylla; vezi C i c e r o (Ad Atticum, IX, 10), care, departe de a fi partizan al lui Câesar, spune despre Pompeius că „face pe Sylla** (sullaturit). si Arretium — azi Arezzo, în Toscana. 82 Pisaurum — azi Pesaro, port la Marea Adriatică, în Umbria, la vărsarea rîului cu acelaşi nume, cu vreo 35 km mai la sud de Ariminum. Fanum şi Ancona — porturi pe acelaşi ţărm, ceva mai la sud; Ancona aparţinea regiunii Picenum. 83 Thermus — tribun al plebei în anul 64 î.e.n., guvernator al Asiei între 52 şi 50. 84 Iguvium — oraş în Umbria, în munţii Apenini; azi Gubbio. 85 în realitate Caesar nu a aşteptat răspunsul lui Pompeius ca să ia aceste măsuri. Din corespondenţa lui Cicero rezultă că Caesar începuse deja recrutările la Ariminum, ocupase la 12 ia­ nuarie Pisaurum. la 13 Fanum, la 14 Ancona, postind cîte o cohortă în fiecare; la 15 ianuarie Marcus Antonius intrase în Arretium cu 5 cohorte, iar la 20 se predă Iguvium. Ocuparea 33

— R ăzboiul g allic

514

CICERONE POGHIRC

rapidă a acestor oraşe stîrneşte panică la Roma şi provoacă plecarea consulilor. Negocierile începuseră la 13 ianuarie, iar răspunsul consulilor ajunge abia la 29 ianuarie la Caesar, care răspunde cucerind Auximum. 88 Auximum — oraş în Picenum, la sud de Ancona, în interior; azi Osimo. 87 Publius Attius Varus — fost guvernator al Africii, duşman al lui Caesar, conducea recrutările de trupe pentru Pompeius în regiunea Picenum. Moare spre sfîrşitul războiului, la Munda, în Spania. 88 Picenum — regiune în Italia de mijloc, de la răsărit de Apenini pînă la Marea Adriatică. 8» Membri ai senatului oraşelor provinciale. 98 Primipilus (sau primus pilus), comandantul primei centurii a primului manipul din prima cohortă, cel mai înalt grad la care putea ajunge un centurion după ce trecea pe rînd pe la comanda fiecărei centurii din cohortă, începînd cu ultima şi sfîrşind cu prima. Despre Lucius Pupius nu posedăm alte in­ formaţii. Apulia — regiune în sud-estul Italiei, pe ţărmul Mării Adriatice. 02 Prin legea agrară Iulia, promulgată de Caesar în timpul pri­ mului său consulat (anul 59). în regiunea Camoania, al cărei centru era Capua, fusese împărţit pămînt la 20 000 de cetăţeni, veterani ai lui Pompeius, sau săraci care aveau cel puţin trei copii. 88 Cingulum — oraş în Picenum, spre sud-vest de Auximum; azi Cingoli. 98 Titus Labienus — tribun al plebei în anul 63, anul consula­ tului lui Cicero şi al conspiraţiei lui Catilina, om foarte bogat (vezi şi C i c e r o , Ad Atticum, VII, 7). Comandant deosebit de capabil, unul dintre principalii legaţi ai lui Caesar în Gallia, avînd cea mai mare trecere în armată ( C i c e r o , Ad familiares, XVI, 12). Aflînd că Pompeius încearcă să-l atragă, Caesar îl numeşte totuşi prefect al Galliei Togate (Războiul gallic, VIII, 52), sperînd că-1 va sprijini cu trecerea sa în alegerile la con­ sulat din anul 49. Cînd se convinge că Caesar porneşte împo­ triva Romei, Labienus trece de partea lui Pompeius, nevoind să fie „părtaş al crimei" ( C i c e r o , Ad familiares, XVI, 12; vezi şi C a s s i u s Di o , XLI, 4), şi devine unul dintre gene­ ralii de vază ai acestuia, fapt care a constituit cea mai dure­ roasă lovitură pentru Caesar şi pe care republicanii îl consi­ deră un act de eroism ( C i c e r o , Ad Atticum, VII, 13). Lui i se datoreşte cea mai gravă înfrîngere suferită de Caesar în războiul civil, la Dyrrachium (vezi mai jos, III, 68 şi urm.). Moare în anul 45 în Spania, în lupta de la Munda. Caesar vrea să insinueze că populaţia nu-1 sprijinea pe Labienus. 88 Asculum —■ capitala regiunii Picenum; azi Ascoli. 98 P. Cornelius Lentulus Spinther — pretor în anul 60, apoi guvernator al Hispaniei Citerior, consul în anul 57 datorită

NOTE. CARTEA I

515

lul Caesar (vezi mai jos, cap. 22); trece de partea lui Pom­ peius în războiul civil. Mort după bătălia de la Thapsus. 87 Cohorta era a zecea parte a unei legiuni, formată în epoca clasică din 600 de soldaţi (trei manipuli, sau şase centurii). ,IS L. Vibullius Rufus — comandant viteaz şi priceput ( C i c e r o , Ad Atticum, VIII, 11 b) în armata lui Pompeius, luat de două ori prizonier de Caesar şi folosit ca sol în tratative de pace nereuşite. ## Lucilius Hirrus — fost tribun al plebei în anul 53, trimis de Pompeius în anul 48 să ducă tratative cu părţii. >«» Camerinum — oraş în regiunea Umbria, la graniţa cu Pice­ num-, azi Camerino. mi Corfinium — oraş în Italia centrală, în ţinutul pelignilor; azi Pentima. ">2 L. Domitius Ahenobarbus — cumnat cu Cato, adversar al lui Caesar. Pretor în anul 58, consul în 54, numit guvernator al Gabiei în locul lui Caesar la începutul anului 49, singurul care a încercat să împiedice înaintarea lui Caesar spre Roma la începutul războiului. Mort după bătălia de la Pharsalus. 108 Alba Fucens — oraş în Italia centrală, în ţinutul aequilor, în vecinătatea ţinutului marsilor şi pelignilor (Italia centrală); azi Alba. io4 Firmum — oraş în Picenum, în apropierea Adriaticii; azi Fermo. ms Sulmo — oraş în ţinutul pelignilor, la sud de Corfinium, pa­ tria poetului Ovidiu: azi Sulmona. 1110 Q. Lucretius Vespillo — senator roman, partizan al lui Pom­ peius, comandant al unei escadre din Marea Egee în anul următor (vezi cartea a IlI-a, cap. 7); a ajuns consul în timpul lui August. Despre Attius Paelignus nu avem alte date. io7 Este vorba de Gallia Cisalpină (nordul Ita bei, între Rubicon şi Alpi), devenită provincie romană încă din anul 191 î.e.n. •os Noricum — regat între Alpii Carnici, Aenus (azi Inn) şi Du­ năre. Regele despre care se vorbeşte este, probabil, Vo^io, cumnatul lui Ariovist, pomenit de Caesar în Războiul gallic, I. 53.

ni» Tribuni — comandanţii cohortelor de pedestraşi; praefecti — ai unităţilor de cavalerie (vezi şi nota 24). "o Noaptea, de la apusul pînă la răsăritul soarelui, era împăr­ ţită de romani în patru străji, a căror durată varia după ano­ timp şi latitudine, atingînd la echinorţiu trei ore fiecare. A patra strajă era deci spre ziuă, cam între orele 3 şi 6. ni Colegiul pontifical, avînd în frunte pe pontifex maximus, era format la început din patru persoane, mai tîrziu din opt, iar din timpul lui Svlla din 16 preoţi, care vegheau la respec­ tarea religiei, dar aveau şi un rol politic însemnat, avizul lor fiind necesar în multe chestiuni publice. Caesar era pontifex maximus din anul 63. ii2 De observat expresia eufemistică „a ieşit din provincie", ate­ nuare a situaţiei reale: a pornit împotriva Romei. "8 Caesar se consideră, aici ca şi în alte locuri, restaurator al

516

CICERONE POGHIRC

democraţiei, pretenţie care contrazice comportarea sa de după victorie. u i Eufemism pentru „a se sinucide". Romanii evitau în general termenii de „moarte, a muri" etc., spunînd „ziua din urmă, plecare" etc. Aici însă Caesar are interesul să atenueze im­ presia pe care ar lăsa-o mărturisirea directă că oamenii au de gînd să se sinucidă din cauza venirii lui. Cf. P 1 u t a r h (Caesar, 34), S u e t o n i u s (Nero, 2) şi S e n e c a (De beneficiis, III, 24), unde se vorbeşte de încercarea de sinucidere a lui Domitius, fapt de care Caesar nu pomeneşte. n» L. Caecilius Rufus, frate vitreg al lui P. Cornelius Sylla (despre acesta vezi mai jos, cartea a IlI-a, cap. 51), partizan al sena­ tului, tribun al plebei în anul 63, pretor în anul 57, cînd a intervenit pentru readucerea lui Cicero din exil. Numele Spinther, atribuit lui, este o greşeală a copistului. ns Sextus Quintilius Varus — tatăl Iui Publius Quintilius Varus, cel învins de Arminius sub Augustus; cvestor în 49, pleacă după aceasta în Africa şi încearcă să răscoale trupele lui Domitius, aflate acum sub comanda lui Curio. u i Duumviri (sau duoviri) — magistraţi supremi ai coloniilor ro­ mane, avînd funcţii asemănătoare cu ale consulilor la Roma. ns Adversarii lui Caesar afirmau în acea vreme că nu i-ar fi restituit banii lui _Domitius (vezi afirmaţia lui Lepidus la C i c e r o , Ad Atticum, 8, 14). ii» Caesar vrea să spună că. deşi cînd au plecat ziua era înain­ tată. au făcut distanţa normală pentru o zi de marş (circa 20 000 de paşi, vreo 30 km). Deplasarea rapidă a lui Caesar a fost în toate campaniile unul dintre elementele care i-au adus victoria. 12° Marrucini — populaţie sabelică din Italia centrală, pe ţărmul Adriaticii, între rîurile Aternus şi Scyrus; frentani — popu­ laţie samnitică; locuiau la sud de marrucini, pînă la graniţele Apuliei (rîul Frento). Larinaţi — locuitorii regiunii din jurul oraşului Larinum, în sudul regiunii frentanilor, între rîurile Tifernus şi Frento. 121 Luceria şi Canusium — oraşe în Apulia; astăzi Lucera şi Canosa. Brundisium — astăzi Brindisi, port vechi şi vestit la Adriatica în Calabria, locul obişnuit de trecere spre Orient, pe unde a trecut şi Pompeius in Grecia şi apoi Caesar în urmărirea lui. Pompeius plecase în realitate din Luceria la 18 februarie, cu trei zile înainte de căderea oraşului Corfinium (21 februarie), dată la care părăsea deja Canusium. Caesar vrea să insinueze că vestea proastă l-a făcut pe Pompeius să fugă (vezi C i c e r o , Ad Atticum, VIII, 14, 1). O scrisoare a lui Pompeius către consuli, păstrată la C i c e r o , (Ad Atticum, VIII, 12 A), cu­ prinde măsurile luate de el în această împrejurare. 122 Caesar vrea din nou să sublinieze că Pompeius comite un act ilegal: înarmarea sclavilor, fapt la care recurseseră în trecut cei care se ridicau împotriva conducerii statului (vezi şi car­

HOTE. CARTEA I

517

tea a IlI-a, cap. 4, unde se relatează că fiul lui Pompeius a făcut la fel). 123 Lucius Manlius Torquatus — poet şi orator mediocru, prie­ ten a lui Cicero, pretor în anul 49, partizan al lui Pompeius; a murit într-un naufragiu, pe cînd fugea de la Thapsus. im P. Rutilius Lupus — tribun al plebei în anul 56, pretor în anul 49, partizan al lui Pompeius, care îl numeşte guvernator al provinciei Achaia în anul 48. 125 Tarracina (numit anterior Anxur, astăzi Terracino) — oraş al volscilor, în sudul regiunii Latium, la ţărmul mării, pe Via Appia. 120 Praefectus fabrum — comandantul detaşamentelor de meşte­ şugari care se aflau pe lîngă fiecare legiune. Asupra prinderii lui Numerius Magius şi a evenimentelor respective vezi scri­ soarea lui Caesar păstrată la C i c e r o (Ad Atticum, IX, 7 A). 127 Caesar îşi anunţă cu aparentă ingenuozitate marşul asupra oraşului Brundisium, în fruntea celor şase legiuni ale sale, ca şi cînd ar fi vorba exclusiv de o călătorie paşnică în scopul tratativelor. Cicero, care pînă atunci păstrase neutralitatea, era convins că tratativele nu ar duce la nici un rezultat (vezi Ad Atticum, VIII, 15, 3). 128 Caesar a sosit la Brundisium la 9 martie (vezi C i c e r o , Ad Atticum, 9, 13 A). Cele trei legiuni de veterani erau a VIII-a, a X ll-a şi a XIII-a. Trupele şi le completase cu cele 26 de cohorte luate de la Lentulus (vezi cap. 15), de la Attius (cap. 18) şi de la Manlius şi Rutilius Lupus (cap. 24). 129 Dyrrachium (anterior Epidamnus, astăzi Durres sau Durazzo) — port la Adriatica pe ţărmul iliric, teatrul unor lupte unde Caesar a fost învins de pompeieni (vezi mai jos, cartea a IlI-a). 130 Consulii cu grosul armatei plecaseră la 4 martie. 131 într-o scrisoare a lui Caesar păstrată la C i c e r o (Ad Atticum, IX, 14) se vorbeşte de lucrările descrise aici, al căror scop spune că era fie să-l facă pe Pompeius să plece mai repede cu trupele pe care le avea, fie să-i închidă ieşirea. Pompeius intenţiona iniţial să mai tărăgăneze plecarea în Grecia, pentru ca partizanii săi risipiţi prin Italia să aibă timp să vină la el. Cînd s-a văzut însă asediat de Caesar, s-a hotărît să plece. Interesul adevărat al lui Caesar era însă de a-1 încercui şi învinge pe Pompeius la Brundisium. căci fuga lui din Italia ar fi amînat cu mult sfîrşitul războiului, cum s-a si întîmplat. 132 Intr-o scrisoare a iui Caesar către Appius şi Balbus (vezi C i c e r o , Ad Atticum, IX, 13 A) se spune: „Pompeius se află la Brundisium. L-a trimis pe N. Magius la mine cu propuneri de pace. I-am răspuns ce mi s-a părut de cuviinţă". Afirmaţia lui Caesar că Magius nu s-a mai întors se referă deci cel mult la o a doua întoarcere, care n-a mai avut loc, probabil, pentru că Pompeius a considerat inacceptabile propunerile lui Caesar. 133 Caninius Rebilus — legat al lui Caesar în Gallia în anul 52, unul dintre ofiţerii săi cei mai zeloşi în timpul războiului civil. Numit consul pentru o singură zi, la sfîrşitul anului 45, a atras

5X8

CICERONE POGHIRC

ironia lui Cicero (vezi p. 48, nota 91). 13* L. Scribonius Libo — partizan zelos al lui Pompeius şi socrul lui Sextus Pompeius, tribun al plebei în 56; pricinuieşte cîteva înfrîngeri trupelor lui Caesar în timpul războiului civil. Devine consul în anul 34, iar sora sa, Scribonia, a fost prima soţie a lui Octavian. 185 Este vorba de nişte capcane, vallum caecum, cum le numeşte în capitolul următor, asemănătoare cu cele folosite la vînarea fiarelor. 13# Asupra acestor evenimente vezi şi L u c a n , Pharsalia, II, 610 şi urm. 137 In seara de 17 martie (cf. C i c e r o , Ad Atticum, IX, 15B). 138 Vezi cap. precedent şi nota 135. 139 Este vorba de strîmtoarea dintre Sicilia şi Italia. Caesar se gîndeşte la corăbiile cu care trimisese în Sicilia trupele lui Domitius trecute de partea sa. 140 Era iarna. n i Hispania Ulterior şi Citerior — Spania de dincolo şi de din­ coace de Ebru. ii2 Hispania Citerior, unde Pompeius mai avea partizani de pe timpul expediţiei victorioase contra lui Sertorius. 143 Quintus Valerius Orca — pretor în anul 57; guvernator al Africii în anul 56. 144 Plecarea lui Curio în Sicilia a avut loc abia la sfîrşitul lui aprilie, după întoarcerea lui Caesar la Roma (cf. C i c e r o , Ad Atticum, X, 4, 9). 14# M. Aurelius Cotta — partizan al lui Pompeius, care îl pusese guvernator al Sardiniei. i4« Lucius Aelius Tubero — om învăţat, prieten al lui Cicero. Tubero nu putea intra în stăpînirea provinciei care îi revenea prin alegeri, deoarece ea era ocupată de Attius Varus (vezi cap. următor). 147 Caralis — capitala Sardiniei; astăzi Cagliari. 148 Bruttium şi Lucania — regiunile din extremitatea sud-vestică a peninsulei Italice. 149 Prin lea; lulia de civitate, propusă de consulul Lucius Iulius Caesar (o rudă a dictatorului) în anul 90 î.e.n., majoritatea oamenilor liberi din Italia care rămăseseră credincioşi Romei în războiul cu aliaţii căpătaseră cetăţenia romană. 13# Afirmaţia lui Cato. adversar al lui Caesar, că războiul nu era necesar este deosebit de importantă. Caesar o relatează ca un argument în favoarea sa, căci el afirma că războiul nu a început din vina lui. 13i Caesar nu pierde ocazia de a discredita pe Cato. Fuga din Sicilia i-a fost însă reproşată şi de partizanii lui Pompeius (cf. C i c e r o , Ad Atticum, X, 16, 3). Cum se vede din con­ duita lui Cato în întregul război civil, nu este vorba de frică, ci de un principiu mărturisit de el adesea: a nu primejdui inutil vieţile cetăţenilor romani (cf. P 1 u t a r h, Cato, 62). Cicero spune (Ad Atticum, X, 16, 3) că plecarea lui Cato a

NOTE. CARTEA I

5X9

avut loc la 23 aprilie, lucru pe care i l-a comunicat Curio printr-o scrisoare. 152 Vezi mai Sus, cap. 13. ies Caius Considius Longus, guvernatorul Africii în anul 50, pără­ sise provincia, iăsind ca înlocuitor pe legatul Quintus Ligarius, pînă la venirea guvernatorului numit de senat pentru anul 49, Tubero. Attius Varus, partizan al lui Pompeius, foşt şi ei guvernator al Africii cîndva, părăsit la Auximum de trupele pe care le comanda (vezi mai sus, cap. 12—13), a profitat de acest interimat şi a preluat puterea, împiedicîndu-1 pe Tubero, omul lui Caesar, să intre în funcţie. îs* utica — oraş în nordul Africii (în actuala Tunisie), la nordvest de Cartagina, mai vechi deeît aceasta, întemeiat de tirieni; port şi capitală a provinciei romane Africa, devenit vestit în timpul războiului civil, mai ales prin sinuciderea lui Cato acolo. i55 Brundisium, Tarentum, Sipontum (vezi C i c e r o , Ad Atticum, IX, 15, 1). îs* Sosirea lui Caesar la Roma a avut loc la 31 martie (vezi C i c e r o , Ad Atticum, IX, 15, 6). 157 Senatul e convocat de tribunii plebei, prieteni ai lui Caesar, Antonius şi Cassius, la 1 aprilie şi adunarea are loc în afara pomoerium-ului, căci Caesar nu voia să încalce legea, care interzicea magistraţilor învestiţi cu imperium să intre în Roma; altfel pierdea dreptul la triumf. Caesar insistă mereu asupra caracterului legal al acţiunilor sale (cf. C a s s i u s D i o , XLI, 15; P I u t a r h, Caesar, 35). Lucan îl înfăţişează pe Caesar intrînd în Roma în mijlocul panicii generale; este o exagerare poetică desigur, căci Plutarh (loc. cit.) afirmă că Caesar a găsit Roma mai calmă deeît se aştepta. Adversarii lui Caesar contestau legalitatea acestei adunări incomplete a senatului. C ic e r o , A d Atticum, X, 1, spune: „ . . . î n prezenţa unor senatori, căci nu consider aceasta senat" (vezi şi nota 164). 5* Vezi Războiul gallic, VII, 51. >58 Caesar dovedeşte foarte mult tact în felul cum îi tratează pe soldaţi (vezi şi A p p i a n, II, 63—64) după această înfrîngere, cea mai mare pe care a suferit-o în cursul războiului civil. Celelalte izvoare (PI u t ar h, Caesar, 39; A p p i a n, II, 62) relatează că Caesar însuşi a spus că duşmanul ar fi putut cîştiga războiul dacă ar fi ştiut să folosească această victorie. 454 Pedeapsă foarte blîndă. Pentru pierderea steagului, stegarii erau de obicei pedepsiţi cu moartea. >55 Genusus — rîu în sudul Illyriei, în mijlocul actualei Albanii,izvorăşte din munţii Candavia şi se varsă în Marea Adriatică la sud de Dyrrachium. Numele său actual, Shkumbini, derivă din cel de Scampa al unei cetăţi de pe cursul său, astăzi Elbasan. >58 Lagărul roman avea patru porţi: porta praetoria, în fată, către duşman: porta decumana, în spate, şi două porţi late­ rale: principalis dextra şi sinistra. 157 Vezi cartea I, nota 110. 158 Pegiune între Enir şi Thessalia, în lungul munţilor Pind, stră­ bătută de rîul Inachus. 159 p e acolo trecea Via Egnatia (vezi şi cap. 11 şi nota 62). >88 „Sentica quae est subiecta Candaviae" pare să fie adăugată de un copist. Heraclea Sentica era situată în Tracia. Aici nu

NOTE. CARTEA A III-A

54a

poate fi vorba deeît de Heraelea Lyneestis din Macedonia* care este şi ea destul de departe de munţii Candavia. >6i Aeginium — oraş în sudul Macedoniei, pe cursul superior al rîului Peneus, lingă graniţa de nord-vest a Thessaliei. i«2 Gomphi — oraş în Thessaiia, pe rîul Peneus, la sud de Aegi­ nium, la poalele Pindului; astăzi Paleoepiskopi. i«3 Vezi cap. 71—72. i«i Larisa (astăzi are acelaşi nume) — oraş în centrul Thessaliei* pe ţărmul drept al rîului Peneus, la vreo 70 km de Gomphi* i«5 Vezi cartea a Il-a, nota 20. >#« Caesar în general cruţa oraşele, chiar pe cele străine (vezi cartea a Il-a, nota 23). Aici însă este vorba de o pedeapsă exemplară, pentru a le înspăimînta pe celelalte. i»7 Metropolis — oraş în Thessaiia la sud-vest de Gomphi; astăzi Paleocastro. >68 Este vorba de cîmpia de la Pharsalus, locul viitoarei victorii definitive a lui Caesar. >«9 Vezi P l u t a r h , Caesar, 61; A p pi an, Răzb. civile, II, 67. >70 Caesar deţinea funcţia de pontifex maximus din anul 63 î.e.n. 171 Faptele sînt confirmate de C i c e r o (Ad Atticum, XI, 6, 2 şi 6). Caesar se complace în a relata în două capitole ridicolul situaţiei adversarilor săi, care, în ajunul înfrîngerii, vindeau, cum se spune, pielea ursului din pădure. >72 Vezi cap. 59—60. Numele allobrogului, Aecus, e o corectură a unui editor modern, căci manuscrisele dau cuvinte lipsite de sens. >78 Cele spuse de Labienus corespund în bună măsură realităţii (vezi şi P l u t a r h , Caesar, 40); ele sînt reproduse însă de Caesar tocmai spre a mări valoarea victoriei sale obţinute în astfel de condiţii. >76 Vezi cartea I, nota 13, >7* Vezi cap. 4. >7« Nicăieri în textul păstrat nu se vorbeşte de acest lucru. Dim­ potrivă, ultimele capitole ale cărţii I relatează că armatele lui Afranius şi Petreius au fost demobilizate. >77 Beneficiari — soldaţi de elită care au primit o avansare sau recompensă specială din partea comandantului şi pentru care îi sînt foarte devotaţi. >78 Cifrele date de Caesar sînt reproduse şi de P l u t a r h (Cae­ sar, 42), şi A p p i a n (Răzb. civile, II, 70), care spune însă că alţi scriitori dau alte cifre. Appian adaugă, fapt nespecifi­ cat de Caesar, că acesta avea doar 1 000 de călăreţi, în timp ce Pompeius avea 7 000. >7» De remarcat că Caesar, ca bun strateg, deşi se postează în faţa lui Pompeius (aripa stingă a acestuia, dreapta lui Caesar), nu comandă o anume parte, aşa cum făcea Pompeius, ci îşi rezervă supravegherea întregului front. Faptul că a presimţit unde intenţiona Pompeius să dea atacul principal şi a postat în acel punct o a patra linie, ca şi tactica aplicată în lupta împotriva cavaleriei (v. nota 187) au fost elementele hotărîtoare în cîştigarea victoriei.

544

CICERONE POGHIRC

iso Vezi Războiul gallic, II, 20. Vezi III, 19. 182 Vezi III, 57 (unde manuscrisele dau forma Clodius). îs» Vezi III, 16—17. In acest pasaj, de fapt, iniţiativa tratativelor o avusese Libo, deşi, după spusele lui Caesar, ei nu voia decît să cîştige timp, obţinind un armistiţiu temporar. De altfel acestea sînt departe de a fi fost singurele iniţiative de pace ale iui Caesar. im De aici se poate vedea foarte bine caracterul propagandistic al operei lui Caesar şi natura „obiectivităţii“ ei: din acest capitol s-ar părea că Caesar nu le vorbise soldaţilor săi înainte de lupta de Ia Brundisium aproape despre nimic altceva decît despre pace. Discursul lui Caesar reprodus de A p p i a n (II, 73—74) nu conţine însă în două capitole decît o singură frază despre tratativele de pace. 185 Vezi aceeaşi scenă descrisă de P l u t a r h (Caesar, 44), la care numele centurionului e Caius Crassinius în loc de Crastinus, care pare mai plauzibil. 18» A p p i a n (Răzb. civile, II, 76) vorbeşte numai de trei co­ horte de pedestraşi. 187 P l u t a r h (Caesar, 45) şi A p p i a n (II, 78) relatează că ceea ce a avut un efect deosebit de puternic asupra cava­ leriei lui Pompeius, formată mai ales din tineri nobili şi ele­ ganţi, a fost faptul că Caesar i-a sfătuit pe ai săi să-i lovească la faţă şi la ochi pe călăreţii pompeieni, care se temeau să nu rămînă desfiguraţi. Caesar nu aminteşte nimic despre această tactică, mai mult psihologică. 188 Vezi nota 156. 48» La vărsarea rîului Peneus în Golful Thermaic. Pompeius a străbătut deci aproape 100 km. După Velleius Paterculus (II, 53), el era însoţit de cei doi Lentulus, de fiul său mai mic, Sextus, şi de Favonius, fost pretor. 190 Vezi A p p i a n , Răzb. civile, II, 81, şi P l u t a r h , Caesar, 45. i»1 Este vorba de lupta hotărîtoare de la Pharsalus (în Thessalia, Grecia), nume pe care Caesar nu-1 pomeneşte niciodată. 192 A p p i a n (Răzb. civile, II, 82) spune, după alte izvoare, că din armata lui Caesar ar fi căzut 1200 de oameni. îs» Vezi cap. 91. 194 A p p i a n (II, 82) spune că unii autori dau cifra exagerată de 25 000 de morţi pompeieni. Şi el, şi Plutarh însă (Caesar, 46) relatează că Asinius Pollio, martor ocular, spunea că au căzut doar 6 000 de soldaţi pompeieni, ceea ce ar contrazice datele lui Caesar. Din P l u t a r h însă, loc. cit., rezultă că majoritatea morţilor au fost sclavii care apărau tabăra şi că soldaţii morţi au fost doar 6 000, ceea ce s-ar putea împăca cu datele lui Caesar. I»5 Vezi cap. 23. 199 Quinqueremă — corabie cu cinci rînduri de vîsle. 197 Vezi nota 191. i»8 Vibo (Vibo Valentia sau Hipponium) — oraş în Italia, în 181

NOTE. CARTEA A III-A

545

vestul regiunii Bruttium, spre nord-est de strîmtoarea Mes­ sina; astăzi Bivona. 19» Marcus Pomponius — comandantul unei escadre de vase ale lui Pompeius în războiul contra piraţilor, ca şi în războiul civil. 200 Amphipolis (astăzi Neohori) — centru comercial în Macedo­ nia, pe fluviul Strymon, după ieşirea acestuia din lacul Cercinitis, aproape de vărsare; a fost întemeiat de atenieni în 436. soi Mytilene — capitala insulei Lesbos, situată pe coasta de răsă­ rit; astăzi Medelino. Aici trimisese Pompeius la începutul războiului pe soţia sa Cornelia. 202 Cipru — insulă situată în colţul nord-estic al Mării Mediterane, în sudul Asiei Mici, unită din anul 57 î.e.n. în aceeaşi provincie romană cu Cilicia. 20* Antiochia — capitala Siriei, pe fluviul Orontes, unul din ma­ rile oraşe cosmopolite în vremea romană, întemeiat de Seleucus Nicator şi numit după tatăl acestuia, Antiochus. Astăzi se numeşte Antakia (dar şi Antiohia), avînd proporţii mult mai modeste decît în antichitate. 201 Rliodos —■ oraş pe insula cu acelaşi nume în arhipelagul Sporadelor, lîngă coasta de sud-vest a Asiei Mici; astăzi are acelaşi nume. 205 Pelusium (astăzi Tineth)— oraş întărit pe braţul estic al Nilului, spre Arabia. Avea mare importanţă strategică, aflîndu-se la unica poartă a Egiptului dinspre Asia. 206 Vezi nota 30. 207 Pompeius îl ajutase mai de mult pe Ptolemeu Auletes să-şi recapete tronul (vezi notele 29—30). 208 ptolemeu al XlV-lea — fiul lui Ptolemeu Auletes, avea vreo 12 ani, iar sora sa, Cleopatra, 16. Regenţi erau vistierul Pothinus, comandantul trupelor regale, Achillas, şi preceptorul regelui Theodotus. 20» Vezi ecoul acestor reflecţii la V e l l e i u s P a t e r c u l u s , II, 53. 2io Războiul avusese loc cu 19 ani înainte, în anul 67 î.e.n.; era greu de recunoscut un om după atita vreme. 2U Scena uciderii lui Pompeius este pe larg relatată de A p p i a n (Răzb. civile, 11,84—86) şi P l u t a r h (Pompei, 85; vezi şi V e l ­ l e i u s P a t e r c u l u s , II, 53). La Appian, numele tribu­ nului roman e Sempronius. Faptul a avut loc la 28 septembrie (25 iulie după calendarul lui Caesar). Pompeius avea atunci 58 de ani. 212 Titus Ampius Balbus — tribun al plebei în anul 63 î.e.n., pretor in 58 î.e.n., guvernator al Asiei în anul următor, legat al consulului Lucius Lentulus Crus, în aceeaşi provincie, în anul 49 î.e.n.; adversar al lui Caesar, este iertat de acesta după război la intervenţia lui Cicero. 21* Vei mai sus, cap. 33. 214 Elis (sau Elida) — capitala regiunii cu acelaşi nume din par­

35 —Războiul gallic

546

CICERONE POGHIRC

tea vestică a Peloponezului, oraş aşezat pe rîul Peneus, ia ieşirea din munţi; astăzi Kaliskopi. 815 Ptolemais (Ace sau Akko) — oraş fenician la sud de Tir, numit astfel după Ptolemeu I Soter, Lagidul, după cucerirea Feniciei; astăzi Akka sau Akra. sis Adyta —- cuvînt grecesc însetnnînd „inaccesibil, sacru“. 817 Tralles — oraş în Caria (în sudul Asiei Mici), la poalele mun­ telui Mesogis, la nord de fluviul Meandru, între Magnesia şi Nysa; astăzi Aldin. 218 Acest din urmă semn prevestitor e relatat şi de P 1 u t a r h (Caesar, 47; vezi şi Pompeius, 68; L u c a n , VII, 172 şi urm.), care aminteşte încă unul, povestit de Titus Livius. Relatarea unor astfel de minuni avea drept scop glorificarea eroului, arătînd că victoria a avut loc cu încuviinţarea zeilor. Ceea ce este însă deosebit de semnificativ este faptul că le rela­ tează însuşi Caesar. Caracterul lor propagandistic este evi­ dent, căci Caesar era departe de a fi un bigot. 8,9 Vînturi regulate (cuvîntul e grecesc şi înseamnă „periodic") care bat timp de vreo lună şi jumătate, începînddela jumătatea lunii iulie, dinspre nord-vest, împiedicînd plecarea. Caesar a sosit în Alexandria tocmai în această perioadă (sfîrşitul lunii iulie după calendarul iulian). 220 Vezi cap. 104. 881 Caesar aduce argumente care să justifice intervenţia sa în tre­ burile Egiptului. Dintre ele lipseşte unul singur: Ptolemeu Auletes fusese dator lui Caesar 17 500 000 de drahme (vezi prefaţa, p. 33), datorie din care mai rămăseseră de achitat vreo 10 000 000 (vezi P 1 u t a r h, Caesar, 48). Banii îi erau foarte necesari acum pentru întreţinerea armatei: la întoarcerea la Roma, după scurta campanie din Asia, a avut loc o răscoală a solda­ ţilor, nemulţumiţi că nu li s-au plătit banii promişi. 888 De notat şi cu ncenstă ocazie abilitatea politică a lui Caesar şi mai ales faptul că o dezvăluie el însuşi. Fiind însă vorba de o acţiune împotriva străinilor, el este sigur că va găsi încu­ viinţarea tuturor compatrioţilor săi. 883 Vezi cap. 4 şi nota 29. 884 Caesar, descriind situaţia din Egipt, schiţează, fără să-şi dea seama, un tablou al celor ce aveau să se întîmple la Roma mai tîrziu, pe vremea Imperiului, a cărui instaurare o pre­ gătea. El însuşi avea să sufere în curînd de pe urma unei ast­ fel de situaţii (vezi nota 221; vezi şi A p p i a n , Răzb. civile, II, 92—94 şi P 1 u t a r h, Caesar, 51). 883 Marcus Calpurnius Bibulus, colegul de consulat şi adversarul lui Caesar (v. nota 45), fusese în această calitate împotriva res­ taurării lui Ptolemeu Auletes. în anul 50, fiind proconsul al Siriei, a trimis ca soli la Alexandria pe doi fii ai săi. Curtea egipteană, ca răzbunare pentru opoziţia făcută, i-a omorît copiii. 886 Cartierul palatului regal, aflat în preajma portului. 887 Cu totul 110 corăbii. Cu această ocazie a ars faimoasa biblio­ tecă din Alexandria, care conţinea circa 400 000 volume (vezi

NOTE CARTEA A III-A

54?

P 1 u t a r h, Caesar, 49; C a s s i u s D i o , XLII, 38, etc.). Caesar cum e şi firesc, nu aminteşte de acest lucru neplăcut. 228 Aproape 1,5 km. 229 Se numea Arsinoe. 2so Textul tipărit în paranteză este considerat de editori ca inter­ polat, o glosă introdusă de copişti în mod inutil, căci aceasta s-a spus deja despre Pothinus în cap. 108. 231 Lucrarea Războiul civil a rămas neterminată de Caesar. Pro­ poziţia aceasta a fost evident introdusă ulterior de altcineva, pentru a face legătura eu textul Războiului alexandrin. Eveni­ mentele ulterioare ale războiului civil au fost expuse în trei opere apocrife, puse pe seama lui Caesar: Războiul alexan­ drin, Războiul ajrican şi Războiul hispanic. Asupra lor, ca şi asupra motivelor neterminării Războiului civil, vezi studiul introductiv, p. 63 şi 66.

INDICE

INDICE

566

Utica (oraş în nordul Africii) I, 31; II, 23, 24, 25, 26, 36, 37, 38, 44; locuitorii ei II, 36.

Varus (fluviu în Gallia) I, 86, 87. P. Vatinius III, 19, 90, 100. Vespillo vezi Lucretius. Vettoni (populaţie din Spania) I, 38. Vibius Curius I, 24. Vibo (port în Bruttium) III,

Q. Valerius L. Valerius C. Valerius C. Valerius Varro vezi Varus vezi

L. Vibullius Rufus, I, 15, 34, 38; III, 10, 11, 15, 18, 22. . L. Volcacius Tullus III, 52. Voirii Arecomici (populaţie gallioă) I, 35. C. Volusenus III, 60.

Tubero vezi Aelius. Tullus vezi Volcacius. Tuticanus Gallus III, 71.

101.

Orca I, 30, 31. Flaccus III, 53. Flaccus III, 53. Triarius III, 5, 92. Terentius. Attius, Quintilius.

CUPRINS

Studiu introductiv

.

.

.

'

pag.

g

RĂZBOIUL CIVIL

Cartea I .................................................................. , 365 Cartea A I I - A ........................................ ; - 413 Cartea A III-A ..................................................................................... 441 Note Cartea I . §05 Cartea A II-A . . ................................. ...... . . . 526 Cartea A III-A . . . . . . . - 530 Indice

.551

3 >3

RĂZBOIUL GALIC

Cartea I ....................................... 79 Cartea A II-A . .115 jnfCartea A I I I - A ..................................................................................... 135 Cartea A IV-A . . . . . . . . . . . . 153 Cartea A V-A . . . . . . . . . 175 Cartea A VI-A . . . . . . . . . 209 Cartea A V I I - A ................................................................ 235 Cartea A VIII-A 287 Note Cartea I . . . . . , 321 Cartea A II-A ................................. . . . 333 Cartea A ITI-A . . . . . . . 338 Cartea A IV-A ................................ . . . . 341 Cartea A V-A . . . . . . . . . . 346 Cartea A VI-A . . . . . . . . . . . . 350 Cartea A VII-A . . . . . . . 356 Cartea A V I I I - A .......................... 361

Redactor resp. de cartei Elena Curtov Tehnoredactor: Florica Preda Dat la cu les: 18, 08. 1564. Bun de tipar: 20. 11. 1964 Tiraj: 7000+ 80 ex, broşate, 3000+46 ex. legate 112, 40 ex. lu x. H iriie: scris 11 A 63 g/m2. Format: 54X84/16. Coli editoriale: 32,19. Coli tipar: 35,50 A .: 11901. Indici de clasiiicare zecim ală: p entru bi­ b lio tecile mari 9(37), p en tru b ib lio te c ile m ici 9-

Tiparu' executat sub comanda nr. 5345, la întreprin* darea Poligrafică Cluj, str, Brassai nr- 5—7, Cluj — R.P.X

AU APĂRUT

HERODOT I s t o r i i v o i . II.

XENOFON Anabasis

TACITUS istorii

■ . ■ ■ -