Caile Indragostirii 2

C d mai mulţi oameni, asemenea cmdroginului hnpărţit, se îndrăgostesc de o persocină de sex opus. persoană care are organe sexuale diferite şi compatibi: Aceste diferenţe de sex biologice sunt adesea asociate cu roluri de gen diferite*®. în cadrul căsătoriilor tradin nale, se aşteaptă ca bărbaţii şi fem eile să etaleze avaici şi abilităţi diferite şi să îndeplinească sarcini diferite. Câştigarea pâinii a fost „rolul de bază al bărbatului*, z creşterea copiilor, „rolul de bază al fem eii“” . Chiar ^ x cadrul numărului în creştere de cuplm l egalitare**, se menţine atracţia rolurilor complementare. O fem ek x s detestă să gătească îl va găsi incitant pe un bărbat a ax. pashme este gătitul gomrmet, icu- un bărbat căruia n lipsesc abilităţile de mecanică va găsi, probabil, deaaBB de fascinantă o fem eie mecanic. Robert W inch consideră că iubirea este e x p e n d ^ d oi oameni ci'i istici doar în virtutea sexului lor. Asemenea ge«ll/.lri exagerate au tendinţa de a fi larg împărtăşite I»iiidi III unei culturi date‘s. Deşi separarea în funcţie I este una dintre cele mai elementare clasificări în niu'ietate umană cunoscută, diviziunea muncii, a «|Hii i.imentelor şi trăsăturilor bărbaţilor şi femeilor

211

diferă în societăţi diferite. Ca urm are, asocierile cu cuvintele

masculin şifeminin sunt caracteristice

societâjll

şi subculturii specifice în care oam en ii trăiesc.

CE FUNCŢIE. DACĂ EXISTĂ VREUNA. ÎNDEPLINESC STEREOTIPURILE? R ăspu n su l la în treb area ce funcţie în deplin esc stereotipurile, dacă există vreu n a, p are cl• în general, bărbaţii se aşteaptă să întreţină raportul I

9-11 întâlniri, m ai puţine

ifMi.ile du pă aproxim ativ itpi'At aşteptările p e lA

Hc întâmple

care le

au fem eile, ca acest lucru

d u pă aproxim ativ

15-18 întâlniri**, şi se

Hlr.iptă la m ai m ultă activitate sexuală în cadrul întâlnilll'M decât o fac fem eile în general*^. SUTeotipurile de ge n influenţează ce zmume căutăm !• un potenţial partener şi ce anum e oferim**. D in

.

iliM ie, tinerii şi tinerele ale căror personcilităţi au r (ţui modelate de stereotipurile de gen în ultim ii ani ■ |i adolescenţei continuă să fie influenţaţi de ele şi îşi |Hod«‘lcază relaţiile rom antice du pă aceste stereotipuri**. I

bună e că stereotipurile au m ult m ai m ultă influ-

î flijă fu tim pul etapelor tim purii ale relaţiilor rom antice

Im* ( Inorilor decât asupra

relaţiilor pe term en lung, m ai

|||f/.l(C*^

N RENTEIDEGENÎNCADRULATRACŢIEI MTICE:TEORIAPSIHANALITICA Noîndreptăm acum atenţia asupra celei de-a treia urli fascinante, care încearcă să explice diferenţele I ni'ii din cadrul atracţiei rom antice. M a i mulţi lltMiialişti fem inişti bine-cunoscuţi au fost de acord cu m Pi Ic icnii evoluţionişti în privinţa existenţei diferenHi do gen în ceea ce priveşte atracţia rom antică, însă IU explicat p rin prism a experienţelor diferite din |MlAric şi a sarcinilor de dezvoltare diferite cu care s-au nrmiilat băieţii şi fetele în procesul de m aturizare, în iru l linei societăţi patriarhale, cum este a noastră*®. Explicaţia pe care ei o dau diferenţelor de gen

lllrnlc în iubire porneşte de la un fept atât de evident. I i mulţi dintre n oi nici m ăcar n u îl conştientizează. I Piim a spus poetul A d ria n Rich, cu toţii „ne naştem

221

i '

din femeie"®®. Cu toţii, bărbaţi şi femei deopotrivă, simtem născuţi de o femeie. Acest simplu fapt biologic poartă o semnificaţie psihologică imensă. Pentru că femeia naşte şi alăptează, femeia din cele m(iei (urbat şi este ulterior transferat asupra • hui Iii c.izul fetelor, ataşamentul erotic faţă de

223

mamă trebuie negat, transferat asupra tatălui şi, ultci l"* în viaţă, deplasat asupra altui bărbat, însă implicareâ emoţională şi identificarea cu mama rămân intacte. Dat fiind că femeile au fost nevoite să îşi refuleze atracţia sexucdă pentru mame, dar nu şi conexiunea emoţională, aceasta din urmă este predominantă în experienţele lor amoroase. Pentru ele, nu există o relaţie sexuală satisfăcătoare în lipsa unei conexiuni emoţionale. Pe de altă parte, fiindcă bărbaţii au fost nevoiţi să îşi refuleze legătura emoţională cu mama, însă nu şi atracţia sexuală, conexiunea sexuadă este cea care domină în relaţiile lor romantice. Din acest motiv, „pentru bărbaţi, aspectul erotic al oricărei reUţli rămâne mereu cel mai fascinant, în vreme ce, pentru femei, componenta emoţională va fi întotdeauna cea proeminentă"''®. Ca urmare a acestor experienţe diferite din copiii i'• femeile, mai mult decât bărbaţii, caută angajament, intimitate şi securitate în relaţiile lor intime, în vrem* ce bărbaţii caută atractivitatea fizică şi sex-appealuJ potenţialelor partenere. într-adevăr, în cadrul interviti iilor privind ataşamentul romantic, femeile au descfi relaţiile romantice având un nivel superior de intimii devotament şi securitate faţă de relaţiile descrise de bărbaţi. Şi, aşa cum am observat, bărbaţii au descrii asp ect fizic al iubitelor lor ca având un rol mai impt i tant în cadrul atracţiei romantice'^. Unul dintre reziiltatele acestui proces este un dan •! intimităţii în Ccire imul dintre parteneri, deseori fenit'i < este cel c«u*e urmăreşte, ieir celălalt partener, deseori bărbatul, este cel care se distanţează. Acest dans ai intimităţii aptire în versiuni diferite la cupluri diferit* în etape diferite ale relaţiilor romantice. Un exemplu extrem al dansului, deosebit de fruit* pentru femei, este acela la bărbatului care suferă de

Adesea, acesta este un bărbat pe Irtneia nici măcar nu îl remarcă la început, însă el o ercepţiile despre lume şi folosesc cultura pe ilc ghid. Ideile construcţiei sociale au fost aplicate I numeroase domenii, printre ele aflându-se relaţiile IhMiiu-” şi iubirea romant^ă’*. Iubirea romantică este IvH.\ ea un construct social. So/fietăţile diferă la nivelul IHuilului în care înţeleg natura ihbirii romantice şi, •Hliu şi în cadrul aceleiaşi soci|£tăţi, iubirea a fost privită «ifrill , în momente şi perioadă diiferite ale istoriei. în N»li ui unei societăţi atât de complexe cum este cea din lUlrle Unite, există numeroase şubculturi şi grupuri fliilt r care au concepţii diferite asupra iubiri romanM«• Influenţele culturale depăşesc cu mult influenţele Mulofţice înnăscute şi pe cele evoluţioniste. Ailc-pţii constructivismului social citează studii care liullt Afaptul că bărbaţii şi femeile caută lucruri similare !• uii p.irtener. într-adevăr, atunci când sunt analizate

(

trăsăturile c e le m a i d o r it e ale unui partener, nu sunt observate diferenţe de gen®°. Chiar şi conform cercetă* iilor efectuate în contextul teoriei evoluţioniste, cele mai importante trăsături ale unui potenţial partener, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, sunt bunătatea şi atenţia**. Studiile efectuate în cadrul unei universităţi şi al unui club de întâlniri au coincis. Şi bărbaţii, şi femeile pun în capul listei cu trăsături dezirabile pentrti un partener bunătatea, atenţia, onestitatea şi simţul umorului*^. O analiză a anunţurilor matrimoniale a arătat şi ea că trăsăturile cele mai dorite la im potenţUI partener sunt înţelegerea şi simţul umorului*^. După stabilirea relaţiei, sensibilitatea pcutenerului şi abilitai» • sa de a fi empatic şi intim influenţează satisfacţia resimţită în relaţie atât de bărbaţi, cât şi de femei. Un alt studiu nu a găsit nicio dovadă în sprijinul presupu» i preocupări mai intense a femeilor de a avea o relaţie sigură, angajată şi exclusivă din punct de vedere sexu»i Cei mai mulţi dintre bărbaţii şi femeile care au luat parte la studiu au apreciat în mod egal aceste aspecte >• intimităţii®'*. O analiză a studiilor privind diferenţele de gen In abordarea sexului a indicat că femeile sunt puternic lii'resate de sex şi pot funcţiona la im nivel asemănător tu acela al bărbaţilor pe plan sexual. în plus, în numcroi» • societăţi, mai ales în cele occidentale, femeie au cont»' sexuale regulate în afara căsătoriei, fără a fi preocupai' de eventuale pedepse sau critici. Per ansamblu, femeii' îşi exprimă sexualitatea mult mai liber decât se obişni'i * a se crede®^. Sexualitatea ca aspect al curtării diferă în funcţie de libidoul şi de vârsta membrilor cuplului. Nu numai datorită experienţei de viaţă şi confortului resimţit faţă de propriul trup, ci şi datorită momentul"* când libidoul sexual al bărbaţilor şi al femeilor ajung» •' apogeu. Femeile tind să ajimgă pe culmile funcţionii H

228

cAle

rNORAGOSTIRII

Im Mcxuale la 30 sau 40 de ani —o vârstă mzu mare decât VPa > t apogeului sexual al bărbaţilor*®. In locul unei perspective asupra sexualităţii care |mnr accentul pe diferenţele dintre bărbaţi şi femei, mli'Ptli construcţionismului social pun accentul pe p«|M-t ienţa subiectivă a fiecărui individ. Relaţia ideală rfinlie doi parteneri sexuali, heterosexuali sau homo|i sau mzimifere prin esenţă? Suntemmodelaţi de naturA sau de educaţie? După ce separămlucrurile, aceeaşi tendinţă ne face să punemaccentul pe diferenţele dinl y

;

.■ y y , '..v 'y y - : ? y '

;.-fy '

:iy'yy;y-,;: ':' ■; ;.■.'< .

y y " '' ■ '.'i,.:;;: 'y - ■ 1 : / . V ,;

;:T-

3 ir

.

■'■, y=';;; iv-'..

■

CUM NE ALEGEM PERSOANA IUBITĂ Inima are raţiuni pe care raţiimea nu le cunoaşte. - Blaise Pascal

Iubiţii şi gânditorii nu se pot amesteca... Iubiţii care sorb drojdia vinului se-mpleticesc din extciz în extaz: Gânditorii cu inim i negre A rd pe dinăimtru, tăgăduind. - Talal al-Din Riuni, Lovers and Men of Intellect (Iubiţi şi gânditori)

|i< scori, oamenii mcinifestă o surprindere amuzată .md despre efectele unor Vcuiabile situaţionale, lin sunt proximitatea şi starea de excitaţie, asupra lili Ăgostirii. însă sunt de acord de îndată că astfel de llldlMlcJiiiiiitt-^devăr un efect şi au chiar exgpiple itpi II care să dembtisfreze. Dar Ocunenii sunt în Plin .li mai puţin stu p iz i să audă despre influenţa |(pin.Ui.irii în ceea ce priveşte mediul de provenienţă şi lliiiliiiile, personalitatea plăcută şi frumuseţea fizică — IIIAţi întâlnite la persocma iubită. Acestea sunt genul hn i mi ştiute de toţi, „până şi de mama-mare“, despre Ii ĂKi'^^tire. Cercetările privind atracţia reciprocă, iul Ki .itificării nevoilor în atracţia romantică, procesul liĂunsiirii şi diferenţele de gen îi ajută pe oameni să ^l»«i r sens informaţiilor pe care deja le aveau, într-o IIĂ ».m alta. tlikâ, liiiar şi după o discuţie detaliată despre deterHAiitii i'imoscuţi şi conştienţi ai îndrăgostirii, oamenii

237

'll

deşteaptă, de succes şi atrăgătoare şi o prietenă mi­ nunată şi o împingea în căutarea asta obsesivă a imei relaţii cu im bărbat? O dată la câteva săptămâni, sau cel puţin aşa părea, venea în apartamentul lui Rachel cu o poveste despre noua iubire pe care o găsise, convinsă de fiecare dată că e cea mai mare iubire a vieţii ei, un bărbat cu care era sigură că avea să se căsătorească şi sl trăiască fericită până la adânci bătrâneţi. Apoi, Rachel nu o întâlnea o vreme, cât timp Scuidy îşi urma neabă­ tută noua iubire, până când bărbatul îi spunea că nu mai suportă şi relaţia lua sfârşit. Rachel însăşi evita reia* ţiile intime.fîşi adora micul apartament cuibărit lângă un parc. Stătea la fereastra cea mare, care dădea spre parc, şi-i mulţumea Domnului pentru pacea şi liniştea din viaţa ei. îşi iubea munca şi adora să se întoarcă în apartamentul ei cel frumos decorat şi confortabil. Gândul de a trece prin genul acela de experienţe care îţi sfâşie inima, care o făceau pe Sandy să înflorească, îi era insuportabil. Ştia, desigur, că oamenii mai aveau şi alte relaţii. Ea şi Sandy aveau o prietenă din copilări^ măritată şi fericită de ani buni, însă ei tot i se părea cl i prea multă bătaie de cap şi chin să găsească o astfel de relaţie. între timp, era extrem de mulţumită să locuiaifl^ singură. Sunt singură şi nu am u n iubit. A ş zice că n-am avut niciodată u n iubit... Alţii sunt încântaţi do ar să fie cu cineva, nu să fie cu cineva anume. Am avut câţiva prieteni bu ni, însă în ceea ce priveşte o relaţie rom antică, nu eram pregătită emoţional. N u eram obişnuită cu aşa ceva. Cei mai mulţi oam eni se mişcau m ai repede decât m ine şi p u r şi sim plu n u mă simţeam confortabU. N u am nicio problem ă să fiu prietenă cu bărbaţii, dar e cumva greu să mă im plic într-o chestie romantică. Ceva nu m i s-a părut mie în regulă... ideea în sine m ă speria.

240

cAle îndrăgostirii

Amfost oarecumtimid. Nu amcăutat relaţii cu femei. Mi-ar plăcea, dar nu m-amderanjat să o fac. Mi-ar plăcea să mă însor, să amcopii, dar viaţa de burlac mi se potri­ veşte. Nu mă grăbesc. Se va întâmpla şi asta la im moment dat. Mi se întâmplă să mă gândesc din când în când, dacă văd un cuplu pe stradă. Sunt cumva singuratic. Nu-mi plac partenerele. Nu cunun iubit. Nu amavut niciodată o relaţie serioasă. I'rincipalul motiv ţine de mine. Aş deveni prea dependentă de relaţie. Acumînţeleg că eu simt cea care trebuie să se schimbe. Acum, oamenii au început să mă abordeze, înainte, aveamun zid înjur, fiindcă aveamatâta nevoie de afecţiune. Nu amavut niciodată o relaţie romantică, nu cu ade­ vărat. Amamici, dar amo problemă gravă cu latura fizică a relaţiilor romantice. Când găseşti pe cineva care îţi place, nu te place întotdeauna şi persoana respectivă. Nu le spun ce simt. E greu, fiindcă aş putea să greşesc... Mă sperie. I)intre bărbaţii şi fem#Qe intervievaţi cu privire l.t relaţiile lor romantice semnificative, o zecime a declarat că, la vârsta de 23 de cuii, nu fuseseră implicaţi iiii-iodată într-o relaţie romantică*. întâlnirile lor loinantice nu trecuseră de unul sau două episoade. Alţi liilervievaţi au vorbit despre relaţii extrem de intime yi de satisfăcătoare, durând mulţi ani. Unii avuseseră o singură astfel de relaţie; alţii avuseseră două sau c h ia r trei relaţii semnificative. Doar câţiva — bărbaţi cil loţii —avuseseră patru sau mai multe relaţii intime sniinificative. .Sunt oameni CcU'e se îndrăgostesc cu uşurinţă, intens |l repetat; unii susţin chiar că nu pot trăi fără iubire. Şi «unt alţii care nu au fost niciodată îndrăgostiţi, care sunt

241

convinşi că toate poveştile despre marea intensitate a iubirii romeintice sunt fie exagerări masive, fie direct minciuni^. Unul dintre ei, bărbat chipeş şi jurnalist extrem de res­ pectat, mi-a spus că e convins că iubirea pasională e o invenţie. El însuşi îşi dorise multe femei şi ştl« focirte bine ce e î pasiunea sexualii' dar nu s-a îndrl*; gostit niciodată, i De ce oare pot unit Figura 13 : Tânără apărându-se de săgeata lui Bros (Bouguereau, 1880). . oameni să găseasdi lesne iubirea şi o relaţie romantică, iar cdţii îşi doresc cu disperare o relaţie cu adevărat intimă şi nu reuşesc să o aibă? Şi de ce alţii evită cu totul relaţule intime şi, asemenea tinerei din pictura lui Bouguereau, se apără de săgeata lui Bros (vezi Figura 13)? Răspunsul la această întrebllă importantă nu este unul simplu. Una dintre principalcta explicaţii a fost oferită de t e o r ia a t a ş a m e n t u lu i, formu­ lată prima dată de specialistul în psihanaliza copilului John Bowlby^.

cAile TnokAgostirii

TEORIA ATAŞAMENTULUI Mowlby considera că experienţele timpurii din t iipilărie au cel mai puternic impact asupra relaţiilor •Ir dragoste de la vârsta adultă. Cheia este a t a ş a m e n t u l , |)i ima relaţie stabilă de dragoste pe care o dezvoltă l»rln-luşul. Abilitatea de a se ataşa este înnăscută, însă fni ina pe care aceasta o ia depinde de relaţia pe Ccure topilul o are cu „persoana de îngrijire primară", cel iiiai lies, mama. Un sugar are nevoie de un ataşament ilr încredere şi continuu faţă de persoana de îngrijire |l Milcră dureros, ireparabil chiar, dacă ataşamentul PMr întrerupt sau pierdut. Bowlby era convins că lU'vttia umană înnăscută de ataşament este rezultatul Min-i dezvoltări evolutive. Copiii se nasc cu un reperbn hi de comportamente care au ca scop obţinerea |1 hiniţinerea apropierii de o „persoană de îngrijire |HMrriiică şi înţeleaptă". însă păstrarea apropierii Hn t-Nie în relaţie doar cu repertoriul bebeluşului, fi |i ( u abilitatea, disponibilitatea, sensibilitatea şi l< I rsihilitatea persoanei de îngrijire. Experienţele pe Ir copilul le are cu perafcana de îngrijire sunt interbâtU.iic în modele mentale ale sinelui şi ale celuilalt. A» f-Mc „modele de lucru intemalizate" determină felul Ih • .m- sentimentul de sine al copilului şi sentimentul IIlţAd sexul în lipsa iubirii aduce plăcere.

248

cAle InorAgostirh

I In studiu privind stiliuile de ataşament «de adulţllnt, «‘fcctuat pe un eşantion naţional reprezentativ, dl iM.iri dimensiuni, care a cuprins mii de oameni, a ItulliMt că 59% din populaţie aparţine stilului de ataiiiic-nt sigur, 25% celui evitant şi 11% celui anxios’. IHi‘i rd că e fascincint de observat că acest procente f lliiil (oarte apropiate de observaţiile originale ale lui S Ainsworth asupra copiilor, de acum aproape 20 de ani. » KIm Bartholomew a împărţit categoria evitantă în ţ itMiA, stabilind astfel patru categorii de ataşament I» Idiili". Dacă simteţi curioşi în privinţa propriului stil j dl rti-işjment, vă puteţi nota în funcţie de cele patru •: |lilPK*»rii, folosind măsurătoarea ei.

t

IM I ItU STILURI DE ATAŞAMENT (BARTHOLOMEW, 1990) Sigur, tmi este uşor să mă apropii emoţional de ceUalţi. Mă

•Imt >onfoitabil să depind de alţii şi să depindă alţii de mine. Nu niii iiate. Este foarte important pentru mine să mă simt lMilr|>rndent(ă) şi autosuficient(ă) şi prefer să nu depind de alţii MII «ă depindă ei de mine.

249

Necazurile din copilărie, cum sunt abuzul fizic şi neglijarea, s-au dovedit a avea cea mai consecventă asociere cu stilurile de ataşament nesigur. De asemcncn s-a dovedit că şi psihopatologia unuia dintre părinţi arr o puternică asociere cu stilurile de ataşament nesigur. Abuzul de substanţe al rrnuia dintre părinţi a fost asocliti cu ataşamentul evitant, iar problemele financiare din perioada copilăriei au fost asociate cu ataşamentul nesigur. Iar stilurile de ataşament la vârsta adultă au fost asociate în mod repetat cu abilitatea oamenilor dr • funcţiona în cadrul relaţiilor romantice’. Stilurile de ataşament pot fi măsmate chiar începâii'i de la vârsta de 12 luni şi, în lipsa unor schimbări m^oi • de mediu, persistă până la vârsta adultă^”. Stilurile de ataşament afectează de asemenea modul de a face faţi stresului, de exemplu, felul în care cuplurile reacţio­ nează la o situaţie generatoare de anxietate. în cadrul unui studiu care a demonstrat acest fapt, unor soţii li» < spus că aveau să ia parte la o activitate „care le produc anxietate celor mai mulţi oameni"; soţilor acestora 11» spus că vor părticea la o activitate neutră. Cuplurile fost înregistrate în\timp ce aşteptau împreună respect*m activitate. Analiza ^setelor cu înregistrări a arătat ci era posibil să fie pre^zut comportamentul cuplurilor 1" sala de aşteptare în fudc^e de stilmile lor de ataşamrni Femeile sigure au căutat aţwppierea soţilor lor, femeii* evitante au păstrat distanţa. Şi bărbaţii au indicat un fipi> : şi din gură îi aparţin deopotrivă şi că el le face să $ i întâmple. S-a spus că prima testare a realităţii din partea bebeluşului este gustarea realităţii. Numai atonei când va putea face diferenţa dintre sine şl , ceea ce nu ţine de sine, bebeluşul va putea începa >> intemalizeze obiectele, respectiv, oamenii, relaţlll»' şi lucrurile. Meuna este primul obiect al iubirii peni •" bebeluş şi, de asemenea, primul obiect pe care b«t'* luşul îl intemalizează. Pe măsură ce copilul încep* se separe de mamă, sunt intemalizate elemente ap •• J ţinând acesteia. Elementele intemalizate devin a lumii interne independente proprie bebeluşului. I ([ • E x e rsa re a , de la 10 la 16 luni. După ce copilul a intemalizat mama sau elemente ale acesteia, poitC

260

c A il e

Î n d r ă g o s t ir ii

suporta să fie despărţit de ea. în etapa aceasta, începe să exerseze separarea de mamă. Copilul are o aventură cu lumea şi este plin de entuziasm şi din ce în ce mai independent. La începutul etapei, bebeluşul merge de-a buşilea, iar la final, copilul păşeşte. în etapa aceasta, copiii adoră să se joace de-a „plecatul de lângă mama". Mama trebuie să poată tolera distan­ ţarea şi să încurajeze dezvoltarea unui sine indepen­ dent, recunoscând nevoile şi preferinţele copilului, tind mama încurajează independenţa copilului, dar Ueste alături, copilul învaţă că separarea poate fi plăcută şi incitantă şi nu înseamnă pierderea iubirii. A p ro p ie re a , de la 17 la 24 de luni. Etapa aceasta de Ifîncărcare este caracterizată prin independenţă în i reştere, urmată de o retragere, separare şi revenirea pentru a primi iubire. E important ca mama să îi pc'rmită copiliilui să se depărteze de ea, dar să îi lie alături cu o îmbrăţişare iubitoare şi ocrotitoare eănd nou-dobândita independenţă devine prea liifricoşătoîure. ( o tiso lid a rea in d iv id u a lită ţii, între 24 şi 36 de luni. O lume interioară de obiecte intemalizate îi permite copilului să formeze reliî^i emoţionede stabile, să •imâne gratificarea, să tolereze fmstrările şi să se bucure de constmetide sinelui independent. ( .lud copilul trece cu succes de aceste patm etape, Miili.itul este o „naştere psihologică", primul pas spre ş#voItarea unei personalităţi autonome, cu o identme .1 sinelui unică şi coerentă, capabilă să facă faţă nvoc.ărilor, să formeze ataşamente, să îi accepte pe ţll ifi să facă faţă separaţiei şi conflictelor. O persoană llvidiiată poate menţine relaţii de iubire pe termen 4Kchiar şi după ce prima pornire a fost satisfăcută IIu ciuda frustrării, dezamăgirii şi atacurilor. Oastfel

261

de persoană poate amâna gratificările, poate indura frustrările şi se poate bucura de funcţionarea unxii eu independ^t. O astfel de persoană poate de asemenea il facă/distincţia între sine şi celălalt şi se poate bucura cu ad^Wrat de identitatea separată a celeilalte persoane. / De-a lungul acestui proces, se manifestă conflictul ^fundamental dintre dorul de simbioza infantilă şi nevoia de independenţă şi teama de a fi absorbit. Conflictul revine în plină forţă în relaţiile romantice de la vârsta adultă, ca dlemeie se îndrăgosteşte de un bărbat care îi iMlpţic de tatăl ei. Motivele acestor cdegeri romantice „Inconştiente", asta însemnând că oamenii nu îşi •PrtiiMde elej" iicncrul dumneavoastră se aseamănă cu mama sau iliiiiincavoastră? Răspunzând la această întrebare, II c i l i semnificativ mai mare de bărbaţi decât de Idl c .IUluat parte la interviurile privind atracţia II' ă şl-au descris partenerii ca fiind similari IIP şi un procent semnificativ mai mare ipl ilccât de bărbaţi şi-au descris partenerii ca iiil i n taţii lor^, oferind astfel un posibil sprijin itiil Ini Freud.*® Ill I onsidera că atracţia faţă de oameni care ne •1 ilc părintele de sex opus este un fenomen

269

universal, cu fun4apifenţe biologice, legat de procesul de dezvoltare din copilăria timpurie, în concepţia lui, iubirea romantică este o expresie, acceptabilă din punct de vedere socitil, a pulsiunii sexuale pe C2ure el a numit-o lib id o . Libidoul este energia sexuală instinc­ tuală cu care ne naştem. Este asemenea pornirilor biologice de foame şi sete, care impun gratificare. Oameni se nasc cu niveluri diferite ale libidoului; unii au niveluri crescute, alţii reduse, însă cei mai mulţi oameni au niveluri medii. Libidoul asigură supravieţU' irea speciei umane. E interesant de observat că grecii numeau instinctul; de unire a bebeluşului cu mama e ro s, cuvânt care a ^ ajuns să fie asociat cu iubirea romantică. La origini, < cuvântul avea conotaţii mai largi privind forţa vieţii. Şl Freud considera erosul instinct de supravieţuire, opui lui t k a n a t o s , instinctul morţii, dorinţa inconştientă fi \ distructivă de a muri. Freud a fost primul care a subliniat rolul decisiv jucat de primii ani de viaţă în fundamentarea person! lităţii adulte a individului. El credea că personalititfij este deja formată la finalul celui de-al cincilea an dc ( viaţă şi că dezvoltarea ulterioară constă în elabo: acestei structuri elementare. Alţi autori psihanalişti extins formiilarea lui Freud atât în urmă, către prlh zile de viaţă ale bebeluşului, precum şi către etapei i ^ ulterioare ale vieţii, inclusiv spre perioada adultulii i tânăr, perioada adultă, vârsta mijlocie şi senectuţlfe^i m

DEZVOLTAREA PSIHOSEXUAU\ A COPILULUI Conform teoriei lui Freud, pentru a atinge idcniîi tatea sexuală matură, copilul trebuie să parcurgi C'ii

succes diferite stadii ale dezvoltării psihosexuale, etape care au loc ca reacţie la pornirile biologice înnăscute. I'iecare stadiu este definit de o z o n ă e r o g e n ă a corpului, anumită arie care constituie focalizarea sexualităţii, senzualităţii dătătoare de plăceri şi pulsiimilor in­ stinctuale şi de un o b ie c t care poate satisface pornirea lil)idinală. în primele stadii de viaţă, libidoul bebeluşului este (llrccţionat spre sine, iubirea narcisică a sinelui şi plăcerea legată de proprixil trup, ca urmare a plăcerii „antoerotice". Ulterior, dacă dezvoltarea este sănătoasă |l normală, copilul poate începe să îşi direcţioneze libidoul în exterior şi poate iubi oamenii din afara iliidui. Aceşti oameni devin apoi „obiectele iubirii" bebeluşului. I’i imul stadiu din dezvoltarea psihosexuală a copi­ lului este stadiul o r a l, care are loc în timpul primului III (Ic viaţă. Sexualitatea copilului este centrată pe |ui .v Principala sursă de plăcere obţinută de pe urma durii este mâncatul sau „încorporarea" mâncării; implică alăptatul şi suptul şi, odată cu creşterea dinţilor, muşcatiil. Aceste două modele de activitate Hi«lă, mâncatul şi muşcatul, sunt prototipurile multor HAs.iiiiri observate la adulţi. Plăcerea derivată din în^Hupoi .irea orală poate fi „deplasată" spre alte modele Incorporare, cum ar fii obţinerea de bunuri sau de IdMiiojiinţe. v^resivitatea orală poate fi deplasată spre illlr moduri sau metafore ale muşcatului, cum ar fi clic şi sarcasmul. I ibicctul iubirii bebeluşului în stadiul oral este llinl (Ic la care se hrăneşte. Din acest motiv, „suptul Iplliibii la sânul mamei a devenit un model pentru Mt •• iclaţie de iubire. Descoperirea obiectului este de d oi cMăsire"^ ,^tunci când doarme la sân, sătul, I |ii( /irii.l o expresie de satisfacţie şi fericire, care

271

se va repeta ulterior după trăirea orgasmului sexual* (pag. 350)\ .f Chiar şi după ce activitatea sexuală e separată de hrănire, o parte importantă a acestei sexualităţi inlţlMirămâne şi susţine pregătirea alegerii unui obiect sexiii'i matur, care poate readuce fericirea pierdută din etapo aceasta timpurie de viaţă. în etapa aceasta de dezvol­ tare, mama îşi „învaţă copilul să iubească" ^ Cu alte cuvinte, iubirea m pot contribui la vindecarea rănii din copilărie. Aceitrc •• dovedesc iar şi iar că, spre deosebire de cazul tatălui »i'" încornorat, soţia îi este fidelă“ . Simtem atraşi de oamenii care se potrivesc cu i| imaginea noastră romantică într-un mod semnificativ Potrivirea poate fi la nivel de personalitate, aspect lait comportament. Când cimoaştem o astfel de persoani. proiectăm aspra ei imaginea noastră romantică. Daci persoana iubită îşi proiectează asupra noastră imagina • romantică şi fiecare dintre noi se identifică cu prolfcţt t atunci proiecţia reciprocă şi identificarea simt resimt^u ca îndrăgostire. Din acest motiv, atunci când oamenii »>

332

c Al e tNDRAGOSTIRfl

A

N I Ag«)stesc, simt că se ştiu de-o viaţă. Dat fiind că per-

de care ne îndrăgostim joacă im rol atât de imporIn dinamica vieţii noastre psihologice, descoperirea ilHfI .«stfel de persoane este o experienţă puternică. Când .jNitlrm îndrăgostiţi şi dragostea noastră este împărtă•| |MM, Nimtemcomplet şi absolut fericiţi. Simtem convinşi I il hr am găsit adevărata iubire, că iubirea noastră va I IMi veşnic şi că nu vom m documentată în mod empirici Cu toate acestea, despre iubire ignoră, în general, relaţia cu munca» •>• cum studiile despre mimcă ignoră cel m ed adesea r« i >(•< cu iubirea^, aderând la ceea ce a fost denumit „mllnl lumilor separate"^ Acest capitol dezvoltă noţiunea de alegeri incoi^' > ente din sfera iubirii în sfera profesională şi trateaiş chestiimea fascinantă a relaţiei dintre ele, în contai