C-TIN PĂUNESCU -logopedie

Cuprins

Cititorul, specialist sau nu, ne va indatora profund, semnalîndu-le. Orice cutezanţă — şi se pare că lucra­ rea de faţă se înscrie în această categorie de fapte — are şi semnificaţia unei provocări. Şi fireşte conştiinţa neliniştită a riscului care îmbogăţeşte spiritul. Fără nici o implicaţie de circumstanţă, mărturisim că ne este foarte agreabil să mulţumim conducerii Editurii didactice şi pedagogice şi redacţiei de speciali­ tate, pentru înţelegerea semnificaţiei unei asemenea lucrări şi fireşte pentru grija şi stilul colaborării oferite. Coni. un/V. dr. CONST. PĂUNESCU PARTEA I Cuvînt înainte Logopedia, disciplină ştiinţifică de sinteză — Diferenţiere şi integrare — Sinteză şi convergenţă

5 11 11 18

PARTEA A Il-a Limbajul — sistem deschis — Structurile şi funcţiile sistemului 1. Funcţia semiotică sau semiogenetică 2. Funcţia de sinteză operaţională a limbajului . . .

25 39 39 54

P A R T E A A IlI-a Structura şi dinamica actului fono-articulator . . . . A. Anatomia B. Fiziologia fonaţiei C. Fiziologia respiraţiei — Structura şi dinamica aparatului auditiv — Controlul audio-fonator ••- Mecanismele neurofiziologice ale procesului fonoarticulator

69 69 74 78 81 88 91

P A R T E A A IV-a Neurofiziologia procesului de producere, organizare şi structurare a comunicării prin limbaj Lateralizare şi integrare. Cel m a i înalt nivel 1. Hemisferul stîng şi localizarea funcţiilor limbaju­ lui şi vorbirii

113 113 113

9

2. Dispozitivele elaborate ale motricitatii 3. Senzoriul Mecanismele scris-cititului 1. Organizarea topografică a scoarţei cerebrale . 2. Organizarea funcţională a scoarţei cerebrale . 3. Edificarea schemelor motorii şi perceptive . . . 4. Funcţia practognozică şi deficitul apractognozic 5. Scris-cititul şi tulburări anexe

. .

. . .

.

.

121 12 funcţia de operaţionalitate verbal-logică —• funcţia de sinteză :—•

Tipul de relaţie :

reacţii m o t o r i i ; verbo-motorii ; cod verbal ; operaţii logice ; categoriile intelec­ tuale.

J. d e A j u r i a g u e r r a , H. H é c a e n , Le cortex cérébral, Étude iieuro-psyhopatologique, Paris, Masson et C-ie, 1960; M. M i n d k e v i s k i , Problems of dynamic neurology, Jerusalem, Ed. L. Halpern, 1963 ; A. K r e i n d 1 e r, Dinamica proceselor cerebrale, Bucureşti, Editura, Aca­ demiei R.S R., 1967. 1

26

Evoluţia limbajului de la fazele motorii (mimică-gesturi) piuă la categoriile mintale de tip abstract-logic, pe baza cărora organizăm realitatea obiectivă conştientă, este indicată de dez­ voltarea intelectului, a gîndirii şi a psihicului în general. Meca­ nismul de comutare este constituit de funcţia semiogenetică. Raportul dintre activitatea de cunoaştere şi limbaj, în procesul reflectării, a stabilit cîteva modele funcţionale ale acestuia, exis­ tente-la toate nivelurile reflectării : modelul de organizare

1

comportament de orientare

modelul ordonării prin clasificare 1 comportament de adaptare

modelul integrării prin categorial izăre 1 comportament inte­ grator operaţional

Perspectiva psiholingvistică ne confirmă modele fundamen­ tale de care se serveşte dezvoltarea ontogenetică. Elementul esenţial care produce organizarea, ordonarea, structurarea, cla­ sificarea sau categorializarea îl constituie funcţia semiogenetică. Tatiana Slama-Cazacu a cuprins în concluziile sale atît o vastă informare bibliografică, cît şi rezultatele unor multiple experimente privitoare la relaţia intelect-limbă. ,,Variabilitatea sistematizărilor lexicale — spune autoarea — în funcţie de vîrstă este provocată de elasticitatea semantică a cuvintelor la diferite vîrste, atît pe plan cantitativ — al numărului de note care pot fi asociate fiecărui cuvînt — cît şi pe planul calitativ — al naturii semnificaţiilor preferate şi al acelora absente sau, poate, numai mascate. Relativitatea, în funcţie de vîrstă, a sis­ tematizărilor semantice şi deosebirile de ierarhizare preferen­ ţială în cadrul lor — marcată prin n a t u r a semnificaţiilor predo­ minante — constituie încă o dovadă a caracterului dinamic al sistematizărilor semantice" . Limbajul copilului se organizează, se ordonează prin ierar­ hizare şi se sistematizează (se integrează sistemic) sub toate aspectele : lexical, gramatical, stilistic, printr-o funcţie funda­ mentală, în cazul autoarei citate, cea semantică. Structura se­ mantică organizează sistemul lexical şi ierarhizează elementele codului verbal în comunicare. Trebuie să adăugăm că, la rîndul ei, această structură se bazează pe funcţia simbolică care este, ca şi cea semantică, „mecanism comun diferitelor sisteme de perspectivă şi ca mecanism individual al cărui existenţă preala­ bilă este necesară, pentru a face posibile interacţiunile gîndirii l

T a t i a n a S l a m a-C a z a c u, Limbaj tura ştiinţifică, 1959, p. 182. 1

şi context,

Bucureşti, Edi­

27

Intre indivizi şi. în consecinţă, constituirea şi achiziţia semnifi­ caţiilor" '. Structura simbolurilor este interconectată structurii semnificaţiilor, ambele îndeplinind funcţia de semnalizare a co­ municării, prin limbaj. Ele sînt rezultatul unei organizări ierarhizate, dar ele însele funcţionează după asemenea modele. Subordonînd aceste funcţii şi incluzîndu-le într-o altă moda­ litate (verbalizarea), limbajul se serveşte de funcţia semiogenetică pentru a imprima u n şi mai m a r e grad de organizare reflec­ tării. Funcţia semiogenetică conţine un m a r e grad de negentropie, pe care o imprimă operaţiilor gîndirii. Negentropia este un element definitoriu, ca şi cele subliniate în acest capitol, pentru structura unui sistem. I. P. Pavlov a definit cuvîntul ca u n semnal de rangul II (adică al primelor semnale). J. Piaget conchide că „operaţiile r a ­ ţiunii constituie, în definitiv, sisteme de ansamblu, caracteri­ zate printr-o anumită structură, mobilă şi sensibilă (grupări calitative şi grupări matematice), care nu vor fi explicate nici de către neurologi, nici de către sociologi, nici chiar de către psihologi altfel decît ca o formă de echilibru către care tinde întreaga dezvoltare pentru a ne putea da seama de faptul că structurile succesive, senzorio-motorii, simbolice sau preeonceptuale şi intuitive sfîrşesc prin a ajunge la aceste sisteme generale de acţiune, cum sînt toate operaţiile raţionale ; este vorba, esenţial, de a înţelege în ce mod fiecare dintre aceste variate conduite se prelungesc în cea următoare, descriind sen­ sul de la un echilibru inferior la un echilibru superior" . J. Piaget, aşa cum reafirmă şi în lucrarea „Biologie şi cunoaş­ tere", defineşte intelectul u m a n ca u n ansamblu de sisteme care se serveşte de operaţii şi funcţii speciale, pentru a obţine echi­ librarea specifică oricărui stadiu de dezvoltare. Urmărind pe niveluri de structuri şi funcţii, ne-a înfăţişat, în fond, structura unui sistem propriu al limbajului. Faptul acesta confirmă : a) omogenitatea structurală a siste­ mului limbajului cu ansamblul sistemic al gîndirii; b) u n i t a ­ tea funcţională de reglare şi autoreglare a sistemelor ; c) dife­ renţierea şi ierarhizarea sistemică. Abordarea atît de dificilă a relaţiei gîndire-limbaj poate fi făcută mai eficient printr-o 2

«lublă operaţie : 1) definirea sistemului deschis al limbajului ; 2) relaţiile intersistemice ale psihicului uman. In toate direcţiile in care ştiinţa investighează legile de or­ ganizare a materiei, se conturează din ce în ce mai precis exis­ tenţa unor forme dinamice, ierarhizate şi asamblate funcţional, anume sistemele. întreaga clasificare a ştiinţelor se bazează pe o sistematică a sistemelor '. Ne vom mărgini la discutarea modului de organizare în sis­ teme a unora dintre ramurile ştiinţelor cu cele mai evidente implicaţii în fenomenul limbajului uman. Dorhington (1939), plecînd de la constatări de biogenetică, biochimie şi biofizică euantutativă, stabileşte o evoluţie a „sistemului genetic". L. von Bertalanffy defineşte sistemul „ca u n ansamblu de elemente aflate în interacţiune" şi adaugă că numai în măsura in care „noi cunoaştem ansamblul elementelor care îl compun (componenţilor) şi al relaţiilor care există între ele, numai ast­ fel putem să sesizăm nivelurile superioare ale elementelor con­ stitutive" , Or, organismul nu este altceva decît „o ordine ierar­ hizată de sisteme deschise, a căror permanenţă este asigurată prin mişcări de schimb între componenţi, realizată de principiul condiţiilor de sistem" . Intr-o lucrare mai recentă, acelaşi autor sintetizează concep­ tul de sistem, definindu-1 prin referire la un ansamblu de ele­ mente ce sînt plasate într-o relaţie de interacţiune, a cărei carac­ teristică este ordonarea şi, care are, în acelaşi timp, o finalitate ordonatoare . N. M. Anasov caracterizează sistemul, definindu-1 ca „o anumită cantitate de elemente identice sau diferite, unite prin conexiuni, într-un întreg" . Caracteristicile de bază ale unui sistem deschis sînt : ansam­ blul funcţional, interrelaţiile în cadrul sistemului, o ordine ierarhizată prin diferenţiere genetică, reducerea optimală a dezorganizării (negentropia), circulaţia informaţiei pe verticală 2

3

4

5

J. P i a g e t , Logique et connaissance scientifique, Paris, Encyclo­ pédie d e la Pléiade, 1961. L. v o n B e r t a l a n f f y , Problems of life, N e w York, Harper Torch Book, 1960, p. 11. Idem, p. 198. Idem, General theory of sistems aplication to psychology, m : „The Social Science-Problems and orientations", Paris, Mouton, UNESCO, 1068. N. M. A n a s o v, Madelisovanie mileniia i psihiki, Kiev, 1965. 1

2

3

J e a n P i a g e t , La formation du symbole tel, Suisse, Ed. Delachaux et Niestlé 1964, p. 308. J e a n P i a g e t , Op. cit,, p. 308. 2

chez

l'enfant

Neuchà-

4

5

28

29

capacitatea de a recepta, produce şi emite sem­ na i r l e şi de a coda şi decoda informaţia; capacitatea de echili­ brare prin flux informaţional exterior etc. în ideea de sistem, filogenia şi ontogenia se întîlnesc într-o modalitate nouă, explicînd ceea ce (ca în cazul limbajului) nu poate fi înţeles decît printr-o perspectivă de ansambluri func­ ţionale. 4 Neurologia contemporană, aplicînd tehnici de m a r e specia­ litate, stabileşte niveluri de sisteme şi structuri funcţionale care au suferit în decursul existenţei lor o specializare operativă, întreaga organizare a activităţii nervoase este bazată pe ideea de sistem (sistem nervos central, sistem reticulat, sistem p r o prioceptiv etc.), iar aceste sisteme se împart în subdiviziuni, funcţii etc. Există, deci, prezent axul ordonator şi ierarhizant al principiului de sistem. P e de altă parte, întreaga activitate psihică de reflectare se defineşte în cadrul unui raport între două sisteme. „Reflectarea a fost definită ca o categorie care desemnează produsul specific al unui sistem material asupra altuia, care reprezintă o repro­ ducere în altă formă a particularităţilor primului sistem în p a r ­ ticularităţile celui de al doilea sistem" (U. Krainţeiv, 1963) *. Aplicarea teoriei sistemelor în psihologie, şi mai ales în n e u rofiziologie, a avut ca efect nu numai o explicare a unor feno­ mene ale „cutiei negre", ci şi unele aplicări practice. Aceste rea­ lizări tehnice se bazează pe structurile sistemului neuropsihic şi reproduc, prin aparate cu autoreglare, activităţi neuropsihice ca percepţia ; (aparatul se numeşte „perceptor") ; recunoaşterea imaginilor prin Pandemoniumul lui O. Selfridge sau „Adaline şi Medaline" (adaptative liniar neuron) . Modelele cibernetice ale personalităţii sînt numeroase. Extra­ polarea lor la ordinatoare complexe a fost deja înfăptuită, de la simularea personalităţii (K. M. Kenth) pînă la existenţa unor „maşini cu personalitate", ca acelea realizate, cel puţin teoretic, de către J. C. Loehlin. i

... i o n t a l a ,

.i

2

3

în literatura română există lucrări de o certă valoare — ca • ele ale lui Ed. Nicolau şi C. Bălăceanu în neurocibernetică şi psihocibernetică, ale lui Gh. Zapan, M. G o l u şi A. Dicu etc. c u aplicare în psihologie şi pedagogie. Autorii citaţi stabilesc, pe baza criteriilor de cunoaştere a •istemelor biologice şi sociale, caracteristicile de tip ale siste­ mului psihicului uman. In primul rînd, omul (personalitate com­ plexă) „ne apare ca u n sistem care întruneşte următoarele atribute : integral, deschis, dinamic, hipercomplex şi probabilist. Dacă la acestea adăugăm dimensiunile autoorganizării şi autoreglabilităţii obţinem imaginea unui sistem cibernetic de cel mai înalt ordin" . Am văzut că maşinile cu „personalitate" sînt constituite pe ansambluri de ordinatoare de o înaltă complexitate. Dar reve­ nind la coordonatele de definiţie ale „sistemului psihic", autorii citaţi stabilesc că „sistemul psihic este o «construcţie» izomorfică a seriilor elementelor substanţiale, energetice şi informaţionale din mediul extern şi intern, realizată în alfabetul specific al «reţelelor logice» ale sistemului nervos" . „Construcţia" respec­ tivă se obţine prin integrarea, într-o organizare unitară, a ima­ gisticului cu simbolicul, a codurilor „imagine" cu codurile simbolic-abstracte. „Imaginea reprezintă forma primară de interiorizare şi sedimentare a mesajelor informaţionale furnizate de contactul cu obiectele şi fenomenele e x t e r n e ; codurile sim­ bolic-abstracte sînt rezultatul prelucrării secundare (superioare) a informaţiei imagistice, prin intermediul u n o r operaţii logicosemantice, în cadrul alfabetului semnelor verbale" . Evident, avem un ansamblu („construcţie") de tip izomorf, rezultat din interconectarea structurilor (sau sistemelor) sub­ stanţiale (anatomo-morfologice), funcţionale (fiziologice), esenţial biologice (energetice), psihologice sau sociologice (informaţio­ nale). Ansamblul sau construcţia se realizează prin integrare funcţional-operaţională după modelele imagistice, simbolice şi 1

2

3

4

5

6

C. B ă l ă c e a n u , E d . N i c o l a u , Personalitatea umană — o inter­ pretare cibernetică, Iaşi, Editura Junimea, 1972. M. G o l u , Psihologie cibernetică, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1975. M. G o l u şi A. D i c u , Introducere în psihologie, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1973. M. G o l u , A. D i c u , Introducere în psihologie, Bucureşti, Editura •..tiinţifică, 1972. ' Idem, p. 95. Idem, p. 94 — 95. 1

2

A. K r e i n d l e r , Dinamica proceselor cerebrale, Bucureşti, Edi­ tura Academiei R.S.R., 1967, p. 29. R. R o s e n b l a t t , The perception. A probabilistic model for in­ formation, stage and organization in the brain, în : ..Psychological R e ­ view", 65, 6, 1958, p. 386-408. C. Y o v i t s , S. J a c o b i, K. G o l d s t e i n , Self-organizing Sys­ tems, Spaarten Books, Washington, D.C., 1962. 1

2

3

30

1

r

0

31

.

ate^orialc), prin intermediul unui alfabet de semne verl> il coţ^_ Icmplaţii, cînd credem că orice mişcare este suspendată p n t j ~ a nu „altera plenitudinea clipei", totuşi mişcări a r t i c ^ i t , j £ insinuante încearcă să reproducă sunetele şi vizual să c U p j , ^ g obiectele etc. ; dacă s-ar suprima toate, cu desăvîrşire, ar r ă m î t i e scurtcircuitul lor neural. c

)

r

m c

u

s

nc0Tr

c e

v

n

o r

c e

e

e

u

a

OJ

r

n

Aceasta înseamnă că schemele pe care le-am găsit îri o r g _ ni/area motrică şi în cea perceptivă se dilată considerabil p e ^ . tru a deveni scheme perceptivo-motorii sau, după cum v d e a , activitate practognozică. Rămîne să vedem care este r e l a ţ i . a

0 m

a

H7

pe de o parte, între schemă şi desfăşurarea funcţională practognozică „in actu", iar pe de altă parte între schemă şi dezvoltarea practognozică. După unii autori, mişcarea trebuie înţeleasă ca succesiune rapidă a unui n u m ă r de momente posturale, n u m ă r desigur foar­ te mare de vreme ce mişcarea nu este sacadată (critica acestei concepţii amintea de secvenţele care descompun mişcarea în filmele foarte vechi, turnate cu o viteză insuficientă). Un număr foarte mare de momente posturale presupune fireşte un număr, de asemenea, foarte mare de „ordine succesive", atît de mare încît, calculele o arată, este „incompatibil cu posibili­ tăţile cerebrale". P e n t r u a înţelege mecanismul cerebral al des­ făşurării mişcării, după Tabary şi Tardieu , este suficient să presupunem că subiectul care urmăreşte să atingă un obiect dis­ pune de posibilitatea de a organiza : a) o acţiune principală, constînd în direcţia gestului; b) o acţiune inversă, constînd în posibilitatea de a frîna acţiunea principală şi de a o aduce îna­ poi, dacă obiectul este depăşit şi c) un sistem permiţînd menţi­ nerea vitezei 0, cînd ţinta este atinsă. In această organizare n u mai este necesară reprezentarea corticală a poziţiilor i n t e r m e ­ diare (nenumăratele staţiuni de comandă pentru „ordinele suc­ cesive") şi nici chiar de reprezentarea poziţiilor iniţială şi finală. Direcţie, frînă, viteză 0 şi toată desfăşurarea motrică i n t e r m e ­ diară presupun, însă, grupuri neuronale care să intre, organizat, în funcţiune, după o anumită schemă şi aceasta este, fireşte, identică pentru aceleaşi acte şi gesturi (identice în caracterul lor comun, cu toată specificaţia individuală). Dar schema însăşi se arată, la cea mai superficială tentativă de analiză, de o compli­ caţie extremă, o construcţie etajată de alte scheme de gradul doi, t r e i . . . „n", un adevărat polip de scheme, pentru a folosi o ex­ presie care a făcut epocă în psihologia veacului trecut, de la cele mai elementare, pînă la cele mai recente şi mai evoluate, toate structurate, în cele din urmă, într-o unitate pe care o numim simplu — schemă. Gestul redus de autorii menţionaţi la direcţie-frînă-oprire nu a devenit, prin această reducere, mai simplu, ci doar conceptibil, pentru că altminteri el se arată alcă­ tuit dintr-o inexplicabilă combinaţie de acţiuni elementare, e x ­ presie a schemelor înnăscute şi a celor cîştigate, organizate l

J. C. T a b a r y , G. T a r d i e u si C. T a r d i e u , Conception du dé­ veloppement de l'organisation motrice cérébrale et de sa rééducation, în : „Revue de neuropsychiatrie infantile", 1966, nr. 10-11, p. 743. 1

148

intr-o ierarhie piramidală. Am văzut mai înainte una din posi­ bilităţile ca schema identică cu sine să dezlănţuie gesturi care în structura lor internă sînt de fapt nerepetabile — posibilitate rezidind în jocul de care dispune schema în limitele dintre foca­ rul de aglomerare neuronală, pe de o parte, şi aria de disper­ sie neuronală, pe de alta. Ni se înfăţişează acum o altă posibili­ tate : dinainte date şi identice cu ele însele sînt numai schemele (înnăscute sau cîştigate), combinaţia lor fiind de fiecare dată nouă, generată de context şi adaptată împrejurării. Activitatea practognozică, în care este implicată şi vorbirea rostită sau scrisă, se elaborează, deci, pe seama stocului de sche­ me perceptivo-motorii cîştigate, care se reduc, în cele din urmă, la infinita prelucrare şi proliferare a schemelor perceptivo-moto­ rii înnăscute. Această elaborare n u trebuie concepută ca o urmare ineluctabilă a proceselor de maturizare : dezvoltarea perceptivo-motorie nu se explică prin decalarea schemelor înnăscute, care s-ar manifesta, de la sine, în treptele dezvoltării, pe măsură ce maturizarea anatomică o permite. Intr-un capitol precedent, am avut prilejul să apreciem cu cît participă expe­ rienţa şi învăţarea în achiziţiile fonematice şi articulatorii. Mai mult decît atît : există indici că maturizarea însăşi poate fi acce­ lerată prin experienţă şi învăţare, cu alte cuvinte că în loc să preceadă pur şi simplu „în mod regulat experienţa, dînd fiecărei etape a dezvoltării instrumentul necesar" sau premisa pentru jocul multiplicativ al experienţei — ea se află, de fapt, cu experienţa într-o relaţie de mutuală stimulare. Pentru a explica dezvoltarea motorie, Tabary şi Tardieu se sprijină pe teoriile psihologice ale învăţării, după care „organis­ mul învaţă să răspundă printr-o schemă motorie performată la stimulări care iniţial nu erau în legătură cu ea". Dar învăţarea comportă şi achiziţia de noi scheme, pe de o parte prin „combi­ narea schemelor elementare înnăscute", pe de altă parte „prin disocierea schemelor complexe în elemente mai simple, care vor servi la construcţia altora" şi, în sfîrşit, prin izolarea anumitor gesturi dintr-o reacţie de masă neorganizată, cînd se învaţă de fapt selecţionarea muşchilor necesari şi inhibarea tuturor celor­ lalţi : de la prehensiunea globală, palmară se ajunge la apucarea între police şi index, şi mai tîrziu la pensa unghială. Va trebui să treacă multă v r e m e pînă la posibilitatea menţinerii condeiu­ lui în poziţia recomandată de şcoală, şi abia cînd de la 12 ani copilul reuşeşte, cu palma aplicată pe planul mesei, să ridice 149

inelarul (proba lui Rey), s-a ajuns la stadiul final al deblocării degetelor, din mişcarea globală şi sincretică, de „grasping". După P i a g e t , două sînt modurile în care se achiziţionează schemele, din ce în ce mai diferenţiate, în stadiile evolutive ale copilăriei : a) prin coordonarea „internă", î n t r - u n act total, a mai multor mişcări care înainte existau izolat şi b) prin coordonare „externă" a două sau mai multe praxii într-o praxie totală de ordin superior, primele putînd, de altminteri, să continue a funcţiona şi separat. După psihologul francez, stadiile de dezvol­ tare practognozice sînt următoarele : — în stadiul prim de dezvoltare, anumite reflexe complexe, cum ar fi reflexul de supt, constituie materialul pe socoteala căruia se alcătuiesc „schemele" de comportament. Reflexul de supt presupune, de la început, o dimensiune cognitivă, care cu timpul se diferenţiază : regăsirea mamelonului prin distingerea lui de tegumentele înconjurătoare, ceea ce înseamnă u n progres gnozic cu ajutorul căruia se obţine curînd u n fel de universa­ lizare a suptului (suptul în vid, suptul anumitor obiecte) sau o schemă de comportament ; — în stadiul al doilea sînt folosite schemele de comporta­ ment pentru accesul la noi achiziţii : sugerea degetului şi duce­ rea lui sistematică la gură este o praxie de neconceput fără gnoziile elementare pe care le comportă ; — în stadiul al treilea, coordonarea ochi-mînă apărută în stadiul anterior permite formarea unei noi serii de scheme şi praxii din ce în ce mai eficiente p e n t r u manipularea obiectelor şi pentru explorarea spaţiului, edificate pe gnoziile inevitabile şi deschizînd, pe de altă parte, calea către alte gnozii; — în stadiul al patrulea, se trece de la reproducerea sec­ venţelor — descoperite din întîmplare şi de la introducerea lor în reacţii circulare — la coordonarea schemelor între ele (una ser­ vind drept scop al acţiunii, cealaltă drept mijloc pentru atinge­ rea scopului) şi apoi la aplicarea fiecăreia dintre schemele dobîndite, cu titlul de explorare, la fiecare obiect nou (care e întors pe toate feţele, supt, aruncat, lovit, scuturat etc.) ; — în stadiul al cincilea, care se situează la începutul celui de al doilea an, coordonările „externe", între praxii, se însoţesc de o diferenţiere a schemelor, în funcţie de experienţă (de e x e m ­ plu, p e n t r u a atinge u n obiect de pe masă copilul trage faţa de masă, soluţie care este de fapt transferul unei experienţe mai i

J. Pi a g e t, Les praxies 102, 1960, nr. 6, p. 551 — 565. 1

150

chez l'enfant,

în : „Revue neurologique", t.

vechi, dobîndită în pat, pe cearşaf e t c ) . Sînt aici praxii care pot funcţiona şi separat, dar care sînt contopite î n t r - u n a nouă, pentru a rezolva probleme noi ; — în stadiul al şaselea apar primele manifestări ale func­ ţiei simbolice, cu posibilitatea interiorizării acţiunilor, care pot fi executate acum în gînd sau simbolic, şi în consecinţă cu m a r e posibilitate de invenţii noi. N e aflăm aproape de vîrsta de 2 ani. Dezvoltarea schemelor perceptivo-motorii, acţiunile şi imagi­ nile prin care se ating performanţe practognozice din ce în ce mai diferenţiate, nu poate fi înţeleasă în mod asociaţionist sau gestaltist : u n gestalt, spune Piaget, este o organizare ascultînd de legile „geometrice", „preformate" ale compensaţiei şi ale echilibrului intrinsec, independente de experienţa cîştigată — simetrie, regularitate, simplitate etc. — în timp ce o schemă este rezultatul acţiunii subiectului şi al experienţei sale, determinată de compensarea unei perturbări externe sau de necesitatea satis­ facerii unei trebuinţe ; modul în care se face orice achiziţie nouă, spune Piaget, consistă în a asimila u n obiect sau o situaţie la o schemă anterioară, prin lărgirea acesteia, şi aici avem de-a face, de fapt, cu o operaţie intelectuală, cu o prefigurare a judecăţii care alege termenii cei mai potriviţi pentru a determina com­ portamentul într-o situaţie nouă. In această perioadă capătă o amplă dezvoltare, după cum am văzut, funcţia simbolică, rezultat al distincţiei dintre semnificant şi semnificat, care permite totodată accesul către limbaj. Simbolurile şi semnele, distincte de obiectele sau acţiunile semni­ ficate permit evocarea acestora chiar cînd sînt prezente. Devine astfel posibil jocul simbolic, în care asistăm la reprezentarea obiectelor şi acţiunilor prin gesturi, imitaţia tîrzie sau amînată în care copilul imită scene sau gesturi mai dinainte înregistrate, şi imaginea mintală care mijloceşte toate aceste activităţi eupra-? xice. Care este raportul între acţiune şi imagine, între praxie şi gnozie ? Piaget aminteşte că teoriile clasice ale praxiei consideră ac­ tele „sprijinindu-se pe imagini", dar se alătură lui A.A. G r u m baum care, dimpotrivă, consideră imaginile ca derivate din acte, şi menţionează pe Lotze, Dilthey e t c , care au arătat că imaginea nu e o simplă prelungire a percepţiei, ci comportă u n element motor ; pe Gastaud, care a observat pe electroencefalo­ gramă aceleaşi unde betha în reprezentarea mintală a flexiunii mîinii ca şi în actul executat în f a p t ; şi pe Jackson, Allers şi 151

Schminscki, care au observat la electromiogramă schiţe de m i ş ­ cări în reprezentarea mintală a mişcării. Şi autorul conchide că imaginea şi aspectul figurativ al gîndirii derivă din activitatea senzorio-motorie. Fără să intenţioneze anume, analiza lui Piaget ajunge la aceleaşi concluzii ale strictei îngemînări dintre praxie şi gnozie, o unitate indisolubilă în care numai perspectiva noastră relie­ fează cînd un aspect, cînd celălalt, după nevoile înţelegerii şi mai ales ale expunerii. In dezvoltarea copilului, percepţia şi mo­ bilitatea sînt intricate şi progresele se fac paralel în ambele domenii. Dar analiza aceasta ne dă posibilitatea să înţelegem cum ajunge copilul la performanţa scris-cititului. Pornind de la alcă­ tuirea schemelor de comportare pe seama reflexelor complexe şi universalizarea lor, adică folosirea lor ori de cîte ori este posi­ bil, indiferent de împrejurare ; asimilîndu-se un obiect sau o situaţie la o schemă anterioară, prin lărgirea acesteia sau contopindu-se scheme dinainte dobîndite p e n t r u a construi mijlocul de abordare a unei situaţii n o i ; diferenţiind şi discriminînd din sincretismul schemelor atotcuprinzătoare elemente care vor fi integrate unor scheme de mai bună adecvare (aşa cum se trece de la grasping sau apucare palmară la pensa bi digitală) ; cu par­ ticiparea celorlalte funcţii psihice, se ajunge la elaborarea func­ ţiei simbolice, a aspectului figurativ al gîndirii şi la imagine. Ne aflăm către vîrsta de 6-7 ani ; copilul este pregătit, din punct de vedere funcţional, să înveţe scris-cititul.

4. Funcţia practognozicâ şi deficitul apractognozic P e hemisferul stîng, ariile limbajului, asupra cărora de fapt majoritatea autorilor sînt de acord, „cuprind partea posteroinferioară a lobului frontal, jumătatea posterioară a primei şi a celei de a doua circumvoluţii temporale, plica curbă şi răspîntia temporo-parieto-occipitală".j(Clasicii teoriei afaziei, după Char­ cot, împărţeau zona afaziei în două subzone : una anterioară motorie, cealaltă posterioară senzitivă ; în zona anterioară, pe care o împărţeau, de asemenea, în două, distingeau centrul lui Broca (piciorul celei de a 3-a circumvoluţii frontale) sau al ima­ ginilor motorii de articulare, şi centrul lui Exner (piciorul celei de a 2-a circumvoluţii frontale) sau al imaginilor motorii gra­ fice ; în zona posterioară descriau un centru al imaginilor audi152

tive (partea posterioară a primei şi celei de a 2-a circumvoluţii temporale) şi u n centru al imaginilor vizuale (plică curbă). Şe descriau fibre de asociaţie care leagă între pi centrii menţionaţi şi fibre de proiecţie spre sau de la periferie>Leziunea fibrelor de proiecţie era presupusă a da afazii subcorticale sau pure, iar leziunea fibrelor de asociaţie care leagă centrii între ei şi pe fie­ care în parte cu ipoteticii centri intelectuali, afazii transcorticale. La această concepţie clasică au fost aduse de fapt puţine modifi­ cări asupra cărora majoritatea autorilor să fie de acord. Cea mai de seamă este că noţiunea de centru, cu caracter static şi preformat, a fost înlocuită cu cea de „zonă de afazie" ; se accep­ tă, în general, că limbajul poate fi conceput ca u n proces supe­ rior de integrare a funcţiilor senzitivo-motorii de nivel mai înalt — dar non-verbale — structurîndu-se într-un pol anterior de expresie verbală şi un pol posterior de recepţie verbală, docu­ mentele anatomo-patologice confirmînd că leziunile anterioare dau tulburări ale expresiei verbale, iar cele situate posterior — tulburări ale recepţiei. Cu aceste date am epuizat, de fapt, harta topografică a scoar­ ţei cerebrale — mai ales dacă ne amintim că în vecinătatea arii­ lor auditivă şi vizuală primare au fost localizate gnoziile res­ pective. Rămîne să trecem în revistă încercările de localizare a praxiilor. Dar cît de îndreptăţită este separarea unora d e celelalte ? ^ Praxia este inervaţia unei multiplicităţi de muşchi în aşa fel încît activitatea lor să devină gest, iar gnozia este grupajul senzaţiilor proiectate pe scoarţă de organele terminate în aşa fel încît ele să devină percepţie. In organizarea funcţională a scoarţei, am văzut că teoriei clasice a edificării lor la nivelul neuronilor intercalări se opune teoria arcurilor funcţionale cortico-subcorticale, dar ambele teorii propun acelaşi mod de organizare a celor două funcţii, ca şi cum ar fi una singură. De altminteri, cele 2 funcţii n u apar întîmplător împreună de cîte ori este vorba de una din ele. In opoziţie cu coordonările reflexe în funcţia practognozicâ avem de-a face cu acţiuni dobîndite prin experienţă sau prin educaţie, în sensul larg al cuvîntului; nefiind reflexe şi inconştiente, praxiile necesită structurarea universului obiectual în gnozii pentru a se putea constitui şi a putea opera, iar gnoziile, din stadiile cele mai precoce de dezvoltare ale copilu­ lui, se edifică prin manipularea, la început reflexă, apoi, treptat, intenţională a obiectelor şi prin explorarea spaţiului. Cînd ni se spune „praxiile sau acţiunile n u sînt mişcări oarecare ci sisteme 153

de mişcări coordonate în funcţie de u n anumit rezultat sau o intenţie" — în ultimii termeni ai formulării apar n u n u m a i gnoziile, dar şi reprezentarea lor mintală. Datorită acestor evi­ denţe, autorii mai noi preferă să vorbească de „ f u n c ţ i a p r a c t o gnozică" ş i în p a t o l o g i e , d e s p r e „ a p r a c t o g n o z i i " . Jackson a descris primul, în 1886, incapacitatea unui bolnav de a scoate limba la ordin, deşi înţelegea ce i se cere şi în mod automat era capabil să execute această mişcare- Termenul de apraxie^iolQsit de Steinthal şi Gogol, este definit de Jackson ca „pierdfirea^gest^lui voluntar, a gestului conform unui consens — cel autic şi cel funcţional fiind păstrate". In 1900, Liepmann distingea net apraxia de agnozie în descrierea cazului faimosu­ lui consilier imperial „incapabil de a face anumite gesturi deşi nu era atins de paralizie sau de tulburări intelectuale. .. Bolna­ vul se comporta cu extremităţile sale drepte ca şi cum ar fi fost profund stupid, ca şi cum nu ar fi înţeles nici întrebările, nici ordinele, ca şi cum nu ar fi p u t u t prinde semnificaţia obiectelor, nici sensul scrisului, dar în schimb se servea în mod inteligent de extremităţile sale stingi şi arăta, prin aceasta, prezenţa t u t u ­ ror capacităţilor sale". Wallon defineşte, în 1928, apraxia ca x „ttflbtrrarea executorie a unui gest sau act, deşi funcţia n e u r o \ musculară este integră şi înţelegerea actului, care trebuie exe1 cutat, este păstrată" : alterată este prefigurarea actului şi desfă! şurarea lui în spaţiu şi timp.

Au fost descrise următoarele forme de apraxie : a) apraxia melocinetică sau inervatorie : pierderea gesturi­ l o r elementare, caracterizată printr-o strictă localizare topogra­ fică, interesînd u n n u m ă r mic de muşchi şi constînd în alterarea s a u degradarea jocului melodic al muşchilor ; gestul e groso­ lan, neîndemînatic, desincronizat. Această formă se apropie de tulburările motorii elementare, de tip paretic discret şi pare o formă intermediară între tulburările motorii propriu-zise şi cele praxice ; b) apraxia ideomotorie : planul ideatoriu al activităţilor com­ plexe este păstrat, dar el e alterat la nivelul fragmentelor, nu în armonia totalităţii l u i ; c) apraxia ideatorie (noţiune introdusă de Pick) : perturbarea succesiunii logice şi armonioase a diferitelor gesturi elemen­ tare care, luate izolat, sînt executate corect; d) apraxia constructivă (descrisă de Poppelreuter) : pierderea sau degradarea capacităţii de a reproduce forme în desen sau c u ajutorul beţişoarelor, cuburilor etc. ; e) apraxia de îmbrăcare : pierderea capacităţii de a folosi corect veşmintele. Diferitele modalităţi de apraxie par a corespunde, fie pier­ derii capacităţii de a proiecta acţiunea (apraxia ideomotorie), fie unei defectuoase cunoaşteri a scopului (apraxia ideatorie), fie unei defectuoase cunoaşteri a spaţiului în care trebuie să se rea­ lizeze gestul (apraxia constructivă şi de îmbrăcare). Agnoziaa fost definită drept „pierderea capacităţii de a recu­ noaşte ^obiectele comune, adică de a percepe semnificaţia stimulilor senzoriali" . In 1876, Hughligs Jackson a descris cazul unei femei de 59 de ani ale cărei tulburări gnozice au început cu incapacitatea de a-şi regăsi drumul spre casă (în timp ce în casă se orienta normal), s-au amplificat cu o apraxie de îmbră­ care şi au sfîrşit cu dificultăţi de identificare a celor din jur şi cu tulburări de lectură. Jackson a numit simptomul „impercepţie parţială". Cîţiva ani mai tîrziu, Charcot a comunicat cazul unui bolnav care „pierduse memoria vizuală a obiectelor, persoa­ nelor şi anumitor litere" (pe care le recunoştea totuşi dacă le u r m ă r e a conturul cu mîna). P e n t r u a explica fenomenul incapa­ cităţii de a recunoaşte obiectele familiare e t c , Lissauer propune, i

T h . R u c h si J o h n F. F u l t o n , Medical Philadelphia and London, 1960, p. 631. 1

sis,

154

Physiology

and

Biophy-

155

în 1890, o teorie a percepţiei, în care percepţia ansamblurilor senzoriale este întregită prin asocierea ei cu imagini din trecut şi abia în felul acesta recunoscută ; întreruperea căilor prin care percepţia este asociată cu restul imaginilor din ,,tezaurul memo­ riei" determină agnozia, termen pe care Freud îl pune în circu­ laţie cu un an mai tîrziu. Au fost descrise următoarele tipuri de agnozie : a) agnozia tactilă sau astereognozia : imposibilitatea de a identifica obiectele prin tact, deşi senzaţiile elementare sînt păs­ trate ; bolnavul apreciază forma, consistenţa, greutatea, tempe­ r a t u r a obiectului dar n u poate sintetiza aceste date într-un „obiect" ; b) agnozia auditivă sau surditatea psihică (în stare pură pare a fi excepţională — poate pentru că este confundată cu surdi­ tatea): bolnavul aude zgomotele, sunetele, dar n u le poate acorda nici un înţeles ; c) autopragnozia : imposibilitatea de a recunoaşte părţile corpului (agnozia degetelor), de a deosebi dreapta de stînga sau relaţiile obiectelor cu corpul ; d) agnozia vizuală : incapacitatea de a integra percepţiile vi­ zuale elementare, conservate, într-o percepţie de ansamblu, care să ducă la recunoaşterea obiectului sau incapacitatea de a apre­ cia sensul obiectelor văzute, al culorilor sau al spaţiului vizual ; cînd agnozia interesează simbolurile grafice, bolnavul scrie dar nu poate citi ce a scris —/-tulburare pentru care s-a folosit ter­ menul de „cecitate verbală". Ajuriaguerra şi Hecaen descriu 3 categorii de agnozie vi­ zuală : — agnozie vizuală verbală (vechea cecitate verbală a lui Dejerine), deosebindu-se în alexie literală (incapacitatea de a identifica literele) şi alexie verbală (bolnavul poate citi fiecare literă în parte dar nu poate suprinde valoarea grupării lor în ; cuvînt). Există o variabilitate a deficitului, la acelaşi bolnav. în funcţie de tipul de scriere, de încărcătura afectivă a cuvîntului prezentat etc. Uneori bolnavul citeşte, urmărind conturul literei cu degetul (suplinirea deficitului gnozic-vizual prin senzaţii artro-cinetice)- Agnozia verbală se poate însoţi de agnozie p e n t r u cjjdori_, de agnozie pentru formele geometrice sau, uneori, d e agnozie pentru obiecte, dar aceste deficite gnozice diferite nu 1

J. A j u r i a g u e r r a şi H. H e c a e n , Le cortex cerebral. neuropsychopathologique, Paris, Masson, 1949, p. 134 şi urm. 1

156

Ltude

sînt niciodată proporţionale cu deficitul de identificare verbalăgrafică. Cecitatea^ pentru cifre poate, de asemenea, să însoţească agnozia verbală, sau poate apărea izolat. — agnozia pentru obiecte, forme, culori. Poate atinge recu­ noaşterea obiectelor complexe sau chiar a celor simple. Identifi­ carea poate fi uşurată prin felul în care este prezentat obiectul, prin situaţia pe care o ocupă etc. Poate fi asociată cu agnozia pentru culori sau agnozia pentru forme sau fiecare poate apărea izolat. — agnozia spaţială : bolnavul este incapabil să localizeze un obiect în spaţiu, nu poate aprecia just distanţele. Localizarea spaţială poate fi împiedicată şf de lentoarea sau dificultatea de a alterna privirea : sub numele de „paralizia privirii", Ealint a descris greutatea pe care o resimt unii bolnavi în a-şi îndrepta privirile în diferite sensuri, cu toată integritatea funcţiilor mo­ torii ale globilor oculari (privirea „aderă" la obiect sau la o parte a lui). în interpretarea autorilor moderni, agnozia nu este o tulbu­ rare de recunoaştere, ci o tulburare particulară~aI percepţiei — şi a n u m e incapacitatea, complexului de imagini şi senzaţii de a se organiza în ceea ce am numit „scheme perceptive", ceea ce dealtfel justifică denumirea de „impercepţie" dată de Jackson. Această „boală a percepţiei" se prezintă de fapt în clinică mai puţin net decît în definiţii. Experienţe recente au arătat că nu totdeauna vederea „primară" este intactă în agnozii, că dacă se măresc dimensiunile literelor bolnavul poate citi sau că unii agnozici recunosc totuşi unele cuvinte şi, în anumite cazuri, chiar multe cuvinte (variabilitate a răspunsurilor care se întîlneşte şi în afazie) ; dimpotrivă, la subiectul normal se poate provoca experimental o agnozie vizuală, dacă micşorăm lumina, dacă limităm cîmpul vizual etc. (Bay, 1951). Substratul organic în apractognozii a fost de la b u n început şi pîna'Tn"zilele noastre, de cele mai multe ori, o supoziţie im­ plicită : autorii se deosebesc numai în ceea ce priveşte localiza­ rea leziunilor. Ljepmann localiza funcţia praxică în emisferul stîijg şi a n u m e în lobul parietal, admiţînd în acelaşi t i m p că pentru transmisia gestului în emisferul minor este necesară in­ tegritatea funcţională a corpului calos. Kleist, dimpotrivă, loca­ liza funcţia praxică în emisferul drept. Foix a crezut, la început, că pentru instalarea unei apraxii leziunile trebuie să fie, de ase­ menea, bilaterale ; ulterior şi-a schimbat părerea, admiţînd că şi leziuni unilaterale pot provoca o apraxie bilaterală. 157

Ajuriaguerra, Hecaen şi Angelergues apreciază că varietăţile apractognoziei se distribuie pe suprafaţa emisferelor, în evan­ tai : cele apropiate de atingerile p u r motorii (de tipul apraxiei melocinetice sau inervatorii) mai anterior ele reducîndu-se mai mult la tulburări optico-gnozice (cum ar fi apractognozia geome­ trică, descrisă de Lhermitte şi Mouzon) mai posterior : cu cît elementul motor e mai n e t reprezentat, leziunile au o s i t u a r e mai a n t e r i o a r ă ; cu cît prevalează deficitul proprioceptiv şi vizuo-spaţial leziunile au o situare mai posterioară. P e e m i s ferul stîng se înşiruie, dinainte-înapoi, apraxia melocinetică, ideomotorie (cu dezordini proprioceptive), constructivă (emanci­ pată de datele kinestezice) şi apractognozia geometrică (în care predomină tulburările optico-gnozice). P e emisferul drept sînt distribuite diferitele tipuri de apraxie a îmbrăcării : se î n ş i r u i e dinainte-înapoi, apraxia îmbrăcării prin deficit proprioceptiv, apoi cea pe bază somato-gnozică (unde există o tulburare de recunoaştere a spaţiului şi anume a celui/corporal) şi în sfîrşit tulburările vîzuo-constructive (unde este dezorganizat spaţiul de reprezentare şi transpoziţia sa asupra activităţii grafice şi con­ structive). 1

Chr. Jacob distinge o varietate „frontală" a apraxiei, apraxia verbală facio-linguo-orală; rolul leziunilor frontale (anume partea inferioară a circumvoluţiei precentrale, adică regiunea unde se găseşte reprezentarea mişcărilor feţei, limbii, buzelor) în apariţia apraxiei buco-linguo-faciale pare cert, foarte frecvent fiind confirmat de literatură. In ceea ce priveşte încercările de localizare a leziunilor în tulburările de tip gnozic, acordul pare mai uşor de realizat. Agnozia tactilă,;cu păstrarea sensibilităţii elementare corespunză­ toare, a fost întîlnită în leziuni ale lobului parietal stîng, agnozia auditivă în leziuni ale lobului temporal stîng (concomitent cu lezarea cîmpului 40, dinj lobul parietal stîng). In 1914, Dejerine consideră agnozia vizuală ca datorîndu-se unei leziuni a gyrusului angular. Henshelwood o atribuia, însă, leziunilor de lob occipital, şi,această părere a găsit, în decursul timpului, un m a r e n u m ă r de susţinători, In lobul occipital există trei zone distincte, a căror lezare dă trei tipuri de t u l b u r a r e a funcţiei optice : J. d e A j u r i a g u e r r a , H. H é c a e n s i R. A n g e l e r g u e s , Les apraxies, variété clinique et latéralisation lésionelle, în : „Revue neurolo­ gique", t. 102, nr. 6, 1960, p. 566 — 594.

158

— o arie vizuală pură (cîmpul 17), reprezentată prin scizura calcarină ; lezarea ei dă o tulburare de senzaţie : pierderea vede­ rii în jumătatea opusă a cîmpului vizual cînd este unilaterală, cecitate completă cînd este bilaterală ; — o arie paravizuală (cîmpul 18), a cărei|lezare dă t u l b u r a ­ rea de percepţie, n u m i t ă agnozie vizuală, mai mult sau mai puţin disociată (pentru culori, obiecte e t c . ) ; — o arie şi m a i ; anterioară (cîmpul 19) care se continuă cu lobii parietal şi temporal, şi a cărei lezare dă tulburări mai com­ plexe : halucinaţii sau iluzii vizuale, tulburări afazice cu deficit de înţelegere a limbajului scris. Care sînt relaţiile tulburărilor apractognozice cu afazia ? Liepmann a crezut, la început, că afazia de expresie este o apraxie şi că apraxia este o afazie a; extremităţilor, de unde se putea deduce că afazia de recepţie este o agnozie ; dar ulterior a separat net apraxia~cIe~afăzTe. G. Ballet şi Laignel-Lavastine au reluat ipoteza lui Liepmann. Nielsen (1946) crede, de asemenea, că afazia motorie este o apraxie a cuvintelor, datorîndu-se leză­ rii părţii posterioare a celei de a 3-a circumvoluţii frontale, iar agrafia o apraxie a scrisului, provocată de lezarea părţii poste­ rioare a celei de a 2-a circumvoluţii frontale. P e n t r u Pieron afemia şi agrafia sînt varietăţi ale/ apraxiei, cecitatea şi surdita­ tea verbală varietăţi de agnozie. Ombredanne vede în surditatea verbală pură u n relicvent de agnozie auditivă şi în alexie p u r ă un.relicvat de agnozie vizuală. Dimpotrivă, Ch. Foix şi J. Morlaas consideră apraxia ca dezorganizarea unor funcţii distincte de limbaj, dar subliniază analogiile prin care tulburările afazice se echivalează cu diferite forme de apraxie — anartria cu i apra­ xia melocinetică, parafraziile cu apraxia ideomotorie, jargonafazia cu apraxia ideatorie. Alţii găsesc că afazia şi apraxia au o rădăcină comună, într-o tulburare generală mintală, care pentru Finkelburg e „asimbolie", pentru van Woerkom „pierderea sim­ ţului geometric", pentru von Monakow şi Brun „diaschizis", pentru Goldstein „pierderea atitudinii categoriale". Head, şi apoi Lhermitte cred că afazia, apraxia şi agnozia trebuie r e u n i t e într-o concepţie unitară. Autorii care identifică tulburările apractognozice cu cele afa­ zice invocă următoarele analogii: — dificultăţile legate de valoarea propoziţională şi de com­ plexitatea actelor, facilitarea prin situaţie, prin emoţii, prin con­ cret — împrejurări care provoacă, de fapt, u n răspuns a u t o m a t ; 159

— perseverări pînă la stereotipie, dezorganizarea temporospaţială a a c t u l u i ; — variabilitatea erorilor, reuşite semănînd cu iluminări bruşte, efectul agravant al oboselii; — inutilitatea demonstrării, imposibilitatea imitării. Aceste analogii, arată Alajouanine şi Lhermitte , se datoresc unităţii de funcţionare a sistemului nervos central. Disocierea automa­ tică — voluntară este u n principiu general de organizare senzorio-motorie care, după cum a arătat O. Sittig, există în toate paraliziile centrale. Perseverarea a fost găsită, de şcoala de la Wiirzburg, şi în procesele psihologice normale. Vorbirea şi gestul sînt lucruri diferite ; analogiile, arată autorii, nu ţin de n a t u r a funcţiilor ci de legile comune care dirijează elaborarea lor, legi generale de organizare a activităţii sistemului nervos central. In activităţile ideomotorii şi ideatorii intervin elemente foarte complexe ale cunoaşterii corpului, reprezentării spaţiale, orien­ tării corpului în spaţiu, reprezentărilor constructive. Apraxiile trebuie legate de alterarea acestor mecanisme. In apraxia ideomotorie, activităţile gestuale se execută . asupra propriului corp ; e lămuritor faptul că în aceste cazuri apar tulburări ale „gîndirii spaţiale" şi ale somatognoziei; după autori, dezordinile praxice din această; categorie sînt generate de necunoaşterea di­ feritelor părţi ale corpului şi de slăbirea percepţiei propriului nostru spaţiu ca bază dinamică indispensabilă îndeplinirii acte­ lor voluntare. Avem de-a face cu alterarea imaginii corpului şi a activităţii corpului în spaţiu, fără să fie tulburată concepţia spa­ ţiului extern. Activităţile tranzitive, care sînt atinse în apraxia ideatorie, sînt diferite în sensul că acţiunea se proiectează asupra unui obiect extern şi că manipularea lui necesită succesiunea unor acte adecvate ; aceloraşi elemente ale cunoaşterii corpului şi spaţiului se adaugă organizarea temporo-spaţială, a activităţi­ lor constructive. Cînd vedem bolnavul, înţelegem că ceea ce este tulburat nu este cunoaşterea utilizării, ci serierea actelor într-un spaţiu, care se modifică în funcţie de actele sale. P e n t r u aceste motive autorii francezi nu sînt de acord cu termenul de apraxie. Tulburarea nu este numai motorie, ci senzoriomotorie, pricină p e n t r u care G r u n b a u m . a numit-o „apractognozie". 1

Iată deci că strădaniile de a separa apraxia de agnozie, ini­ ţiate de Liepmann au fost părăsite de autorii moderni, care pro­ pun conceptul. de apractognozie în care funcţiile de înaltă integrare senzorio-motorie sînt din nou contaminate. La aceleaşi concluzii, ajunge O. L. Zangwill, studiind u n caz clinic . Luria insistă asupra perturbării aferentelor proprioceptive în ceea cenumeşte „afazia motorie eferentă", aminteşte că în apraxia buco-facială clasică există, de asemenea, o perturbare a func­ ţiilor proprioceptive şi poate mai degrabă o tulburare de somato-gnozie. După Alajouanine şi Mozziconacci , apraxia şi agnozia sînt tulburări conexe cu afazia : agnozia este o tulburare de percepţie şi relaţiile ei cu limbajul s î n F d o a r raporturi de „vecinătate" ; apraxia ar părea, dimpotrivă, mai legată de afazie în varietatea sa buco-faringiană, cînd sînt prezente tulburările articulatorii din sindromul de dezintegrare fonetică. După Hecaen şi Angelergues , apraxia şi agnozia apar în mod frecvent alături de tul­ burări ale comunicării verbale, dar această asociere n u este constantă şi nu ne permite să explicăm prin ele tulburările de comunicare. „Interferenţa (apraxiei şi agnoziei cu tulburările de tip afazic) pare cu atît mai importantă cu cît modalitatea de co­ municare verbală interesată este mai puţin solid integrată, mai recentă, mai fragilă şi probabil rămasă mai dependentă, în reali­ zarea sa, de instrumentalităţile exterioare ale limbajului. Aşa stau lucrurile cu alexia în raport cu agnozia vizuală şi cu agrafia în raport cu apraxia". Există întîrzieri în dezvoltarea praxiilor aşa cum există întîrzieri în dezvoltarea vorbirii. O astfel de întîrziere, arată Ajuriaguerra şi Hecaen , întîlnim în sindromul debilităţii motorii descris de Dupre, în unele audimutităţi, denumite de Ley „stări de protopraxie" etc. ; în alte tipuri de audimutitate, întîlnim 1

2

3

4

T h . A l a j o u a n i n e si F r . L h e r m i t t e , Les troubles des activi­ tés expressives du langage, leur relation avec Vapraxie, în: „Revue n e u ­ rologiques", t. 102, nr. 6, i960, p. 604 — 633.

O. L. Z a n g w i l l , Le problème de Vapraxie idéatoire, în : „Revue neurologique", t. 102, nr. 6, 1960, p. 595 — 603. T h . A l a j o u a n i n e s i P. M o z z i c o n a c c i , L'aphasie et la désintégration fonctionelle du langage, L'expansion scientifique français, f.a. passim. ' H . H é c a e n si R. A n g e l e r g u e s , Pathologie du langage, L'aphasie, Larousse, 1965, p. 184. J. A j u r i a g u e r r a si H. H é c a e n , Le cortex cérébral, Étude neuropsychopathologique, Paris, Masson, 1949, p. 221.

160

i l _ Introducere In logopedie

1

1

2

4

161

întîrzieri în dezvoltarea gnoziilor auditive ; în sfîrşit, mai găsim întârzieri în dezvoltarea somatognoziei manifestate prin tulbu­ rări de orientare dreapta-stînga, în agnozia degetelor si. mai tîrziu, în dislexie şi discalculie.

5. Scris-cititul şi tulburări anexe a) Se pâre că Gendrin a fost primul care, în 1839, a menţionat existenţa alexiei izolate (cu păstrarea scrierii spontane), iar Trousseau a oferit, în 1862, prima descriere. Datorăm, de ase­ menea, o descriere mai amplă lui Kussmaul (1877) şi o descriere completă lui Charcot (1887), care atrage atenţia, după Wetsphal, asupra supleantei kinestezice. Ulterior, au fost descrise o alexie „pură", o alexie însoţită de agrafie şi o alexie însoţind afazia senzorială. Ce este de fapt această alexie „pură" ? P e n t r u Dejerine „cecitatea verbală p u r ă " sau ceea ce Kussmaul denumise Wordblindheit era de fapt o agnozie specializată pentru simbolurile limbajului, şi trebuie trecută în grupa „afaziilor specializate" : o gravă incapacitate lexică (bolnavul fiind incapabil să. citească altceva decît propriul său n u m e şi cîteva alte n u m e familiare) cu păstrarea scrierii spontane, dar afectînd copierea (prin defi­ citul de control al celor scrise) şi, de asemenea, cu păstrarea vorbirii orale şi a celei interioare. Părerii lui Dejerine s-au aso­ ciat Kleist, Hoff, Faust şi recent Geschwind ; pe această linie, alexia „pură", a fost numită de unii autori „afazie vizuală subcorticală". Pierre Mărie se opune acestei interpretări, scoţînd alexia din cadrul afaziilor şi socotind-o o simplă „agnozie vizu­ ală specializată", părere căreia i se asociază şi Ombredanne. In sfîrşit, autori ca : Goldstein, Conrad, Leischner socotesc alexia drept relicvat al unei tulburări mai vaste. De fapt, două sînt caracteristicile care scot alexia pură din cadrul afaziei şi fac din ea o agnozie. In primul rînd, supleanta kinestezică sau posibilitatea ca bolnavul să recunoască litera, dacă ii urmăreşte conturul cu degetul, ceea ce n u întîlnim nici­ odată la afazicul senzorial, ceea ce arată, de fapt, că avem de-a face cu o tulburare diferită, cu u n tip de agnozie în care este păs­ trat limbajul interior. In al doilea rînd, faptul că bolnavul poate descrie literele, deşi n u le poate citi, ceea ce arată că deficitul 162

stă în recunoaştere, în imposibilitatea organizării stimulilor peri­ ferici într-o schemă perceptivă care să mijlocească accesul către sens, nicidecum în pierderea „imaginii vizuale" a literei. De la Dejerine este clasic să se separe alexia literală (a lite­ relor) de^cea^ verjbală^a^uymtelor), deşi disjuncţii" nu "este abso-. Iută. In cazurile extreme, bolnavul nu recunoaşte nici măcar că este vorba de un text : se preface că citeşte textul pe care i-1 oferim intenţionat întors, fără să-şi dea seama că n u este în poziţie corectă. In cazuri grave, recunoaşte că este vorba de o literă, fără să poată spune c a r e ; alteori, percepe greşit şi con­ fundă n cu m, p cu b, în general litere cu forme asemănătoare, c ele cu forme simetric opuse sau cele cu asemănări fonice ; u n e ­ ori recunoaşte numai literele mai uşoare (I, O) şi se împiedică la cele mai complexe (E, F, G) ; alteori recunoaşte literele mai fami­ liare, cum ar fi iniţialele numelui propriu ; sau în sfîrşit poate spune că A este acelaşi lucru cu a, dar nu poate numi litere. în cazurile mai puţin grave, bolnavul recunoaşte şi citeşte literele şi nu silabele — alexia este o a s i l a b i e ^ s a u citeşte cuvin­ tele mai scurte şi greşeşte la cele m a î l u n g i , mai grele, mai puţin obişnuite; uneori citeşte substantivele şi chiar verbele, dar ignoră prepoziţiile. Alajouanine şi colaboratorii au arătat ca o altă caracteristică a alexiei agnozice, disocierea dintre citirea ana­ litică, conservată, şi pierderea^celei globale. Deşi posibilă, efici­ enţa citirii analitice este limitată de doi" factori: de dificultatea identificării literelor (care creşte pe măsură ce cuvintele sînt mai lungi) şi de dificultatea de a reţine în memorie literele sau silabele citite anterior (pentru a le sintetiza în cuvînt). Citirea analitică va fi întotdeauna presărată de erori (înlocuiri de cu­ vinte, de cele mai dese ori între cele cu asemănări grafice, per­ severări e t c ) . în cazuri mai uşoare, bolnavul cit^te_cuyinte izolate dar nu şi propoziţii sau fraze. Repetarea lecturii cu voce tare facilitează uneori înţelegerea, şi bolnavul poate executa ordinul scris. Dar in frazele mai lungi apar paralexiile şi omisiunile, care fac să se piardă complet înţelesul. în sfîrşit, există cazuri, după cum a arătat van Woerkom (1933), în care bolnavul, care n u poate citi litere izolate, citeşte totuşi cuvinte î n t r e g i ; explicaţia fenomenului stă în faptul că adultul citeşte, după cum se ştie, prin recunoaşterea cuvîntului sau silabelor, după schemele lor integrale, nu literizînd. 163

Dej erine admitea că scrierea spontană şi după dictare sînt intacte, copierea imposibilă — dar disocierea nu este chiar atît de netă. Apar şi tulburări de scriere (reduplicări) nu numai prin lipsa controlului lexic (cel ce nu recunoaşte ce a scris greşeşte uşor) ci şi printr-o perturbare a suitei grafemelor şi printr-o oarecare disortografie, care par a se reduce de fapt la o pertur­ bare de tipul apraxiei constructive>{constînd, după cum am văzut, într-o degradare a capacităţii de a reproduce forme în desen prin defectuoasa cunoaştere a spaţiului în care se realizează gestul). Hecaen şi Angelergues descriu o alexie „pură", adică în absenţa oricăror tulburări de vorbire, însoţită de o agrafie limi­ tată (exceptînd__copierea care nu este posibilă) ; agrafia r e g r e sează, în cazurile autorilor, independent de alexie, ceea ce arată că cele două simptoame au la bază mecanisme fiziopatologice deosebite. Această alexie pură era însoţită de tulburări de recu­ noaştere vizuală de tip agnozic : pentru cifre (mai uşoară decît pentru litere), pentru figuri geometrice şi pentru culori (dispărînd înaintea celor lexice), pentru notele muzicale. Mundler şi Stitelmann referă un caz de alexie post-traumatică, de asemenea pur : subiectul a prezentat, după un scurt episod afazic, o alexie fără agrafie — la început literală şi verbală, devenită curînd numai verbală şi dispărînd apoi c o m p l e t ; autorii menţionează că încă de la început bolnavul putea recunoaşte cuvintele care îi erau citite şi putea urmări, fără dificultăţi aparente, o lectură făcută cu voce tare. Se pare, deci, că este posibilă alexia fără grafie sau cu moderate tulburări de scris şi fără perturbarea vorbirii interioare. 1

2

Alexia estgj p r i n urmare, „pură", în măsura în care este lip­ sită de T u l b u r ă r i l e afazoide : dezordinile practognozice şi de spaţialitate nu îi alterează puritatea. Crizochlex neagă posibilita­ tea acestei disocieri, „examinări clinice incomplete", spune el, atribuie alexiei o aparenţă de izolare care este falsă, cei mai mulţi pa?ienţi dislexici demonstrînd că sînt afectaţi şi de alte simptoame parietale ; sau : şi alte aspecte ale unei tulburări de limbă sînt evidente în pretinsele cazuri de disabilitate lexică. H . H é c a e n s i R. A n g e l e r g u e s , Pathologie du langage, L'aphasie, Paris, Larousse, 1965, p. 151. F r . M u n d l e r s i P. S t i t e l m a n n , Phénomène positif occasionnel dans un cas d'alexie, în : „Psychiatrie et Neurologie", 1961, t. 114, nr. 6, p. 357. 1

Dar disocierea există, arată Hécaen şi Angelergues, de vreme ce tabloul clinic este constituit numai din tulburarea vizuală limitată la semnele limbajului şi din tulburarea de limbaj, interesînd numai decodajul grafic. „Trebuie totuşi să admitem, conchid ei, separaţia unei alexii izolate (dacă n u absolut pure) din cadrul general al afaziei senzoriale". Lectura şi scrierea se însuşesc în raport cu structurarea limbajului vorbit, de aici strînsa lor legătură cu l i m b a j u l ; dar ele folosesc instrumentalităţi diferite — percepţia vizuală şi gesturile, ceea ce explică rela­ tiva lor independenţă. Dar această independenţă nu ne dă drep­ tul să vorbim despre o funcţie lexică autonomă . Care este substratul anatomic în alexie ? Niessl von Mayendorff credea că „prelucrarea imagistică verbo-scripturală" se face pe loc, în scizura calcarină. Kleist credea că „centrul lecturii" este în a doua circumvoluţie occipitală din emisferul stîng. Déjerine şi după el Potzl socotesc că „cecitatea verbală pură" se datoreşte întreruperii fibrelor care unesc scizura calcarină cu plica curbă ; cînd este lezată plica curbă propriu-zis, alexia s-ar complica cu o tulburare de limbaj interior şi ar deveni afazică. După Henschen, imaginile vizuale sînt transformate şi integrate in gyrusul angular, iar leziunea care întrerupe căile de asociere dintre această zonă şi scizura calcalină produce alexie. Căile acestea, culegînd impresiile din cortexul vizual drept, pot fi întrerupte şi prin lezarea părţii posterioare a corpului calos (spleciumul corpului calos, Quensel). După cum spune Lord Brain, se acceptă azi că pentru recunoaşterea semnelor grafice impulsurile nervoase, provenind din cei doi lobi occipitali, t r e ­ buie să ajungă la dreptaci în gyrusul angular stîng şi în vecină­ tatea lui ; leziunea care produce alexie trebuie să fie astfel situată încît să întrerupă aceste căi. 1

b) După definiţia lui von Monakow, se numeşte^ agrafie im­ posibilitatea unor bolnavi de a se exprima prin scris,^deşî condi­ ţiile psihice şi motorii pentru această exprimare sînt conservate. Mareé pare a fi fost primul care a semnalat, în 1856, existenţa unor tulburări de scris, consecutive leziunilor cerebrale. William Ogle şi concomitent Benedikz, în 1968, numesc agrafie pierderea capacităţii de a scrie, primul sugerînd că trebuie să existe, pentru scris, mecanisme cerebrale independente de cele afectate vorbirii

1

164

' H . H é c a e n ş i R. A n g e l e r g u e s , L'aphasie, Paris, Larousse, 1965, p. 186.

Pathologie

du

langage,

165

rostite Wernicke a comunicat un caz în care agrafia era aproape pură şi un alt caz care, în cursul evoluţiei bolii, 'a recuperat scri­ sul, dar a continuat să aibă tulburări de lectură. Odată cu apa­ riţia agrafiei în literatura de specialitate, se individualizează cele 4 forme de deficit de limbaj, într-o simetrie tulburătoare : ^deficitul de înţelegere a limbajului vorbit sau afazia senzorială, deficitul de exprimare a limbajului vorbit sau afazia motorie, deficitul de înţelegere a limbajului scris sau alexia şi deficitul de exprimare prin scris sau agrafia. Şi în ceea ce priveşte agrafìa, discuţiile se vor purta asupra posibilităţilor ei de a apărea în clinică independent de alte simptome de tip afazoid, şi asupra substratului anatomic al funcţiei scrisului. P e n t r u Maree tulburările scrierii intră, împreună cu cele orale în cadrul afaziei de expresie. P e n t r u Benedik para­ grafale ca şi parafaziile se explicau prin pierderea asociaţiilor motorii. Kussmaul explică „agrafia ataxică" prin atingerea „centrilor de coordonare" dintre limbajul vorbit şi cel scris. Exner, 1881, studiind 5 cazuri anatomo-clinice, crede că există un centru grafic autonom în piciorul celei de a doua circumvoluţii frontale stìngi, distinct de centrul lui Broca, pentru vorbirea rostită (piciorul celei de a treia circumvoluţii frontale stìngi) — şi la această ipoteză se raliază Charcot şi Duthil. Pitres a raportat cazuri în care agrafia era p u r ă şi tulburările de limbaj nule. Eskeridge, Gordinier, Bastian au publicat, de asemenea, cazuri pledînd pentru o agrafie pură, izolată, datorită lezării circumvoluţiei -â-doua frontale stìngi, De fapt, singurul caz în sprijinul unui „centru al scrierii" cu această localizare este cel publicat de Gordinier în 1899 : o femeie în vîrstă de 37 de ani care acuza cefalee, vome şi diminuarea vederii, care prezenta edem papilar şi scăderea forţei musculare la mîna dreaptă (deşi mişcările fine erau păstrate) şi care era incapabilă de a scrie, deşi vorbea şi înţelegea limbajul vorbit, citea şi denumea corect obiectele. Au­ topsia a pus în evidenţă u n gilon de 2 cm lungime în piciorul celei de a doua circumvoluţii frontale stìngi, ajungînd în adîncime pînă la ventricul şi invadînd substanţa albă a primei circumvoluţii frontale. Henschen, în 1922, confirmă, p r i n t r - u n minuţios studiu clinic, ipoteza existenţei unui centru al scrierii, ca u n centru psi­ hic suprapus centrului motor al mîinii şi degetelor. Marcus a p u ­ blicat un caz destul de p u r în favoarea aceleiaşi localizări. Ectors studiază agrafia însoţind o afazie motorie după lobectomie fron­ tală dreaptă la u n stìngaci; deoarece afazia a regresat mai repede decît agrafia, Ectors a conchis că la nivelul lobului frontal ar 166

exista „un centru intelectual superior pe care l-am putea califica drept cenJxullroemoriei emisiei grafice a literelor şi cuvintelor". De fapt, numai cazul lui Gordinier e considerat ca argument lip­ sit de echivoc pentru teza existenţei anatomice a unui centru al scrisului, deşi observaţia lui era numai macroscopică. Alţi autori resping ipoteza unui centru al scrierii. Wernicke atrage atenţia asupra faptului că în agrafia cea mai pură există tulburări în lectura cifrelor şi parafazii accentuate; von Monakow crede că este greu de presupus că există u n centru preformat pentru o achiziţie atît de recentă în istoria umanităţii ; Dejerine arată că se poate scrie şi cu alte părţi ale corpului, cu piciorul, cie exemplu, nu numai cu mîna. Jackson şi Pierre Mărie aduc, de asemenea, convingătoare argumente de ordin neurologic ; Leischner, în sfîrşit, crede că tulburările scrisului apar fie în contextul unei tulburări afazice, fie ca o tulburare optico-spaţială de tipul apraxiei constructive. Hecaen şi Angelergues cred că agrafia poate fi pură, chiar în absenţa unui centru grafic. Ei au observat recent 4 bolnavi cu leziuni frontale difuze, care i-au determinat să admită existenţa unei tulburări de scriere disociată de celelalte tulburări de lim­ baj In toate cele 4 observaţii tulburarea era limitată la scriere, dar structura dezordinii şi asocierile clinice erau diferite în fie­ care caz. Dominau fie deficitul intelectual, fie tulburările praxice şi psihomotorii. Apraxia nu era masivă, ci o dezorganizare a seriei de acte necesare construirii literei, cuvîntului sau frazei. Mai apăreau şi alţi factori demni de menţionat : lateralizare stingă în 2 cazuri, leziuni cerebrale bilaterale sau difuze în 3 cazuri, nivel cultural anterior scăzut în 2 cazuri (permiţînd totuşi înainte de îmbolnăvire o scriere şi o lectură relativ corecte), în line, predominanţa atingerii emisferelor către polul anterior în toate cele 4 cazuri. Au fost descrise următoarele forme de agrafie : — agrafia însoţind afazia Wernicke ; — agrafia alexică : însoţeşte alexia pură, cu caracterele pe care le-am menţionat. Descrisă uneori ca o agrafie optico-gnozică (formagrafia lui von Monakow), însoţeşte tulburările lexice şi «nozice produse prin leziuni de lob occipital ; 1

H. H e c a e n ş i R. A n g e l e r g u e s , Pathologie l.'aphane, Paris, Larousse, 1965, p. 84 — 85, p. 117. 1

du

langage,

167

— agrafia apraxică : perturbarea motricitatii grafice, amin­ tind de o apraxie constructivă sau ideomotorie (apraxie dublă, prin leziune parietală), la care se adaugă o perturbare a progra­ mului de încodare (scrierea cu cuburi alfabetice este, de aseme­ nea, afectată, deşi uşor). Agrafia apraxică nu este, deci, întotdea­ una o simplă apraxie. A mai fost descrisă o agrafie cu apraxie unilaterală, pe membrul superior stîng, prin leziune de corp calos ; — agrafia cheiro-kinestezică (v. Monakow) : deficitul grafic izolat, existent numai la mîna dreaptă, este foarte apropiat de apraxie, dar nu comportă alte tulburări praxice în afara grafismului ; — agrafia pură (excepţională) : nu se însoţeşte de tulburări praxice, lexice sau ale vorbirii (deşi se notează o oarecare pertur­ bare a silabisirii) ; manifestată în scrisul spontan, dictat sau cu cuburi alfabetice ; copierea se face în mod servil. In 1892, Déjerine şi, în acelaşi an, Sérieux au publicat cazuri în care alexia era însoţită de agrafie. Cazul comunicat de Déjerine suferise două leziuni vasculare succesive, după prima instalîndu-se o cecitate verbală pură, după a doua cecitatea verbală s-a asociat cu o agrafie totală ; la autopsie s-a constatat o leziune mai veche, în lobul occipital, responsabilă de alexie, una mai recentă, în gyrusul angular şi supramarginal, al cărei rezultat era această „asimbolie vizuală", cum denumeşte Lord Brain asociaţia alexie-agrafie. Cazuri similare au publicat Hinshelwood, Macphail şi Ferguson (1904), Weisenburg şi McBride (1935). S-a recunoscut că, spre deosebire de alexia pură, denumită de unii autori „afazie vizuală subcorticală", care este o formă de agnozie, alexia cu agrafie prin leziune parietală este o ..afazie vizuală corticală". Astăzi se vorbeşte despre o alexie parietală, în opoziţie cu alexia occipitală sau agnozică. Această alexie, pos­ tulată de existenţa implicaţiilor spaţiale din lectură (discrimina­ rea ansamblurilor spaţiale a frazelor şi cuvintelor, progresiunea spaţială orientată privilegiat de la stînga la dreapta), însoţită de agrafie, ar avea unele caractere specifice : sensul planului gene­ ral este conservat, dar facultatea de a înţelege raporturile deta­ liate între diferitele părţi s-a pierdut ; apar în lectură cuvinte auzite din ambianţă sau provenind din vorbirea interioară ; dacă sensul frazei este foarte alterat, alexicul parietal tinde să îl 168

corecteze după impresii şi idei proprii. Krapf şi Courtis insistă asupra tulburărilor de orientare, şi socotesc alexia parietală drept o agnozie optico-spaţială. In această formă alexia literară .este mai puţin gravă decît cea verbală-dar pacientuL""datorită tulburărilor de orientare spa­ ţială, nu încearcă să reconstituie silabe şi cuvinte din litere. Verbalizarea este adesea alterată şi există frecvente disocieri între ceea ce pacientul spune şi ceea ce înţelege. Adesea, înţelege sensul unui cuvînt sau al unei fraze pe care este incapabil să o citească cu glas tare sau o citeşte greşit. Tulburările de scris sînt uneori mai accentuate decît cele de citit. In cazurile grave paci­ entul nu scrie deloc, în cazurile mai uşoare scrie cîteva litere şi le reduce pe celelalte la cîteva trăsături. Dacă i se cere să-şi scrie numele, începe corect, dar se opreşte după 2—3 litere. Copierea e mai bună decît scrisul spontan sau după dictare, ceea ce distinge această formă de alexie agnozică. Leziunea gyrusului angular şi supramarginal, baza structurală şi a altor funcţii, explică simp­ tomatologia asociată : acalculie, agnozie vizuală pentru culori, pentru obiecte sau pentru imagini, dezorientare spaţială, un oarecare grad de afazie nominală (dificultăţi în evocarea denu­ mirii obiectelor), hemianopsie omonimă dreaptă. Uneori se aso­ ciază o agnozie digitală şi cu sindromul Gerstmann (incapacitate de a recunoaşte degetele şi de a le utiliza separat, asociată cu incapacitate de a distinge dreapta-stînga, incapacitatea de a in­ dica diferitele părţi ale corpului şi situarea lor reciprocă). Autorii structuralişti au explicat alexia cu agrafie, printr-o incapacitate de a diferenţia formele sau de a forma gestalturi (Poppelreuter ¿917, Kramer 1928, Wolpert 1929 e t c ) . De fapt, este vorba despre alterarea circuitelor neurale în care se organizează sensurile, ceea ce arată n a t u r a afazică a sindromului : nu elementele agnozice sînt esenţiale (copierea este mai bună decît scrierea spontană sau după dictare), în scris nu apar elemente dispraxice (ci o caracteristică lipsită de progresiune şi dificultăţi în găsirea cuvîntului). d) Studiul alexiei şi agrafiei a fost necesar pentru a ne orienta în clinica disgrafiei-dislexiei copilului. Datele trecute în r e - ^ vistă pot fi sintetizate astfel : „Cînd este imposibilă scrierea^' spontană sau după dictare şi, de asemenea, scrierea cu cuburi, \ dar este păstrată copierea, agrafia este de natură afazică ; cînd este alterată şi copierea, tulburarea implică elemente de agnozie- (t,,169

f P e n t r u citit sînt necesare : a) capacitatea de a organiza im­ pulsurile vizuale periferice în percepţii structurate faţă de fond,

adicâ de a edifica scheme perceptive (aria 18) ; b) capacitatea de a memoriza aceste scheme perceptive şi de a Ie recunoaşte, adică de a organiza scheme vizuale ale cuvintelor (aria 19 şi zone parietale) ; c) capacitatea de a dărui un sens acestei scheme vizu­ ale de cuvinte (zone parieto-temporale şi alte zone asociative). > Pentru scris, intră în joc : a) vaste arii asociative în care se elaborează sensurile ; b) organizarea sensurilor într-o „formulare prepoziţională", prin trecerea în circuitele lobului temporal sting ; c) participarea zonei Broca pentru întruparea acestei for­ mulări propoziţionale în scheme ale cuvintelor rostite. Pînă aici procesul este comun vorbirii articulate şi scrierii ; în stadiul următor, dacă exprimarea ia forma scrisului : d) ea va evoca schemele vizuale ale cuvintelor din gyrusul angular stîng, iar acestea e) vor trezi schemele motorii grafice organizate în veci­ nătatea ariei mîinii din circumvoluţia precentrală stingă . Intim legată de citire, scrierea se învaţă după ce copilul a deprins înţelegerea-şj exprimarea limbajului rostit, prin edifi­ carea unei întregi serii de mecanisme conexe, în care sensul şi ideea care trebuie exprimate, în loc să activeze schemele motorii ale vorbirii rostite, în ansamblul organelor fono-articulatorii, activează schemele motorii ale limbajului scris în muşchii mîinii. Procesul trecerii sensului şi ideilor în limbajul vorbit (rostit sau scris) este identic pînă la penultimul stadiu, cînd în locul cuvin­ telor produse de mecanismele motorii ale vorbirii articulate sînt solicitate mecanismele, mai tîrziu elaborate, ale scrierii. Intr-o măsură oarecare, la copilul care deprinde scrisul, mecanismul include şi imaginile vizuale ale literelor pe măsură ce ele trebuie scrise şi abia într-un al doilea t i m p mişcările degetelor conduse de memoria kinestezică. Cu_alte cuvinte, schemele gra­ fice ale cuvintelor preced pe cele motorii. La copilul Care a î n ­ văţat şi si-a automatizat scrisul, ca şi la adult, schemele grafice, gnoziile, nu mai preced neapărat pe cele motorii, praxiile, ci cel mult jalonează, din cînd în cînd, o activitate practognozică care se desfăşoară automat, luminează din cînd în cînd prin scheme vizuale de litere sau cuvinte o cale de nenumărate ori parcursă, ca pentru a ne asigura că este cea pe care intenţionăm s-o p a r ­ curgem. Poate că şi în vorbirea rostită, o analiză psihologică toarte fină ar putea pune în evidenţă imagini auditive care, din

' N . T o n c e s c u — Neurofiziologia dislexiei-disgrafiei, în „Tulbură­ rile limbajului scris", E.D.P., Bucureşti, 1967, p. 70.

'Lord Brain, Speech disorders, Aphasia, apraxia and agnosia, Lis-.don. Butterworth, 1961, Cap. ..Developmental Disorders of Speech".

apraxie. In ceea ce priveşte alexia, cînd tulburarea se asociază cu agrafia, cu mici semne afazice şi simptome de lob parietal (confuzii dreapta-stînga, tulburări de spaţialitate şi de schemă corporală e t c ) , înrudirea cu afazia este evidentă . Ir. Cînd, dim-, potrivă, nu există nici u n fel de tulburări de limbaj (cum ar fi dificultăţi în evocarea numelor obiectelor, dificultăţi de articu­ lare şi de construcţie a ansamblurilor verbale), dar apar în schimb agnozii de altă natură (pentru culori, obiecte e t c ) , tulburarea este de natură agriozică. . . Dacă în cadrul tulburărilor de citire trebuie să deosebim pe cele de n a t u r ă afazică (asociate cu t u l ­ burări de limbaj) de cele de n a t u r ă agnozică (asociate cu agnozii pentru culori, obiecte etc.) în cadrul tulburărilor de scriere t r e ­ buie să deosebim pe cele de n a t u r ă afazică (asociate cu tulburări de limbaj, mai ales în ceea ce priveşte evocarea cuvintelor, dar păstrînd posibilitatea copierii corecte), de cele de natură agnozică (cu imposibilitatea copierii), şi pe cele de natură dispraxică, care se atenuează, uneori, pînă la gradul de disabilitate manuală („discaligrafie") . i

Cînd învaţă scris-cititul, copilul se află, după cum am văzut, la un nivel practognozic evoluat. El are capacitatea, pe de o parte, de a organiza impulsurile vizuale în scheme perceptive şi de a le introduce în circuite care, în cadrul funcţiei simbolice în general, evocă sensul, iar pe de altă parte, de a folosi aceste scheme perceptive structurate în gnozii şi activate de aceeaşi funcţie simbolică pentru a-şi organiza praxiile (constructive) prin care se „desenează" litera. Cînd învaţă să citească litera, în prin­ cipiu copilul învaţă şi să o scrie, el îşi organizează împreună gnoziile şi praxiile corespunzătoare : exerciţiile de scris nu fac decît să automatizeze ceea ce la început era desenarea literei. Şi invers : cînd învaţă să deseneze litera, învaţă să o recunoască şi să o lege de u n înţeles. In atmosfera capacităţii practognozice corespunzătoare vîrstei, copilul învaţă, prin urmare, simultan să citească şi să scrie, dar aceste performanţe se realizează în struc­ turi cerebrale distincte din care cresc ca o funcţie unică. Care sînt aceste structuri ?

170

l

171

cînd în cînd, răsar izolate pentru a îndruma, precedînd-o, linia melodică a exprimării ; dar vorbirea rostită este un proces cu mult mai simplu decît cea scrisă şi arcurile reverberante, circui­ tele neurale implicate în ultima sînt considerabil mai numeroase şi mai complicate. Dislexia se poate datora fie incapacităţii circuitelor occipitale de a organiza scheme perceptive vizuale, fie insuficienţei funcţiei simbolice de a organiza, în circuitele parietale, recunoaşterea schemei perceptive. Şi împletirea ei cu sensurile corespunzătoare într-o structură unică — percepţie organizată, recunoscută şi înţeleasă ; dacă prevalează prima deficienţă, dislexia ia un aspect mai mult agnozic, dacă prevalează cealaltă, natura sindromului este mai mult afazică. Leziunea sau focarele dismaturative afec­ tează structuri diferite : putem presupune că dacă este p e r t u r ­ bată maturizarea funcţională a unei zone de tipul ariei paravizuale (cîmpul 18), în care se organizează schemele perceptive, tulburarea va avea caracterul alexiei agnozice ; dacă tulburările de maturizare anatomică şi funcţională ating zone mai anterioare (cîmpul 19) şi zonele parietale unde se organizează circuitele prin care, poate în reverberaţie cu zone temporale, are loc recunoaşte­ rea, tulburarea va lua o nuanţă afazică aşa cum o întîlnim în alexia cu agrafie („asimbolia vizuală"); în sfîrşit, dacă tulburarea atinge zone mult mai vaste, implicînd circuite parietale şi zone asociative din alţi lobi, este atacată însăşi baza funcţiei simbolice, elaborarea sensurilor ; sindromul este net afazic şi la copil con­ diţionează nejdezvoltarea vorbirii sau alalia. Disgrafia se poate datora, în principiu, fie apraxiei care împiedică organizarea schemelor motorii ale literelor şi cuvinte­ lor, fie agnoziei, care împiedică organizarea schemelor perceptive, fie incapacităţii evocării cuvintelor, fie, în sfîrşit, incapacităţii de a formula propoziţional gîndirea. P u t e m presupune că leziu­ nea sau focarele dismaturative afectează funcţionalitatea •— fie a ariilor precentrale stîngi, unde se organizează schemele motorii grafice, fie a gyrusului angular, unde se evocă schemele vizuale ale cuvintelor, fie a ariei Broca, unde se evocă cuvintele, fie a ariilor temporale sau temporo-parietale unde se organizează formularea propoziţională a gîndirii." Această descriere care simplifică şi uzează de ipoteze, sugerate desigur de literatura contemporană a problemei, oferă în schimb

i

B

C Fig. 33 a, 33 b, 33 c — Scrierea unui copil cu disgrafie de diverse intensităţi

explicaţia p e n t r u ce tulburările de scris-citit se întîlnesc î ^ ^ _ nică, asociate, aşa cum s-a spus şi despre cele praxice şi g n ^ j Copilul învaţă citirea scriind şi învaţă scrisul citind sau nu ^ , t învăţa cititul fără să apeleze la o susţinută activitate praxic^ 173 g cum nu poate scrie fără aportul gnoziilor. Cu toate aceste^ ţ j _ burările practognozice sînt r a r e în clinica dislaxiei-dl ?rafi^ şi cum patologia lezională sau dismaturativă cu g r e u f e e ţ . posibilităţile de compensare ale creierului copilului m aces^ meniu. într-adevăr, adevăratacare dislexie-disgrafie se însoţesc un „complex simptomatic" p u n e marca afaz > şi |^. c

z

c e

o a

172

a

e

a

u

s

c a

a

e a z a

iei

e S

e

e

departe de disabilitatea manuală de n a t u r ă dispraxică. pe care o. putem numi „discaligrafie" sau, la celălalt pol — de greşelile or­ tografice care se datorează insuficienţelor pedagogice. După cum vom vedea, „nu este dislexic-disgrafic copilul care nu şi-a însuşit o tehnică corectă a scris-cititului, ci cel care este incapabil să-şi însuşească această tehnică prin mijloacele pedagogice obiş­ nuite şi căruia trebuie să i se aplice, în acest scop, pe o perioadă de timp, procedurile de t r a t a m e n t adaptate din terapia alaliei" '. Experienţa arată că un n u m ă r destul de însemnat, de eonii (0,50 ' (c, g, k', g' sînt şi ele considerate consoane muiate). k

l

v

^ \

z

1

j-,.

,

.

_.

rig. 34 — Triunghiul vocalic

S i s t e m u l fonetic romanesc derivă din sistemul fonetic al limbii latine, care a suportat unele transformări în cursul istoriei. Fonemele româneşti sînt mai apro­ piate de cele ale romanicei orientale, care la rîndul lor au deri­ vat din cele latine tîrzii şi acestea la rîndul lor a u provenit din fonemele latinei vechi. Faţă de fonemele romanice orientale___ (care conţineau şi pe c, g, ţ şi palatalele k', g'ţîn română apar ă, î, consoana v şi s u b influenţa slavă reapare consoana h, care dis­ păruse din romanica orientală . * Studiul sunetelor vorbite îmbracă două aspecte principale : cel acustic şi cel articulatoriu (priveşte kinesteziile verbale, emi­ sia, fonoarticulaţia). Aceste aspecte sînt în strînsă corelaţie, determinîndu-se reciproc după anumite legi psihofiziologice. f O primă m a r e clasificare împarte fonemele în două clase : a vocalelor şi a consoanelor) Dacă asupra fonemelor a, e, i, o, u nu sînt îndoieli că aparţin clasei vocalelor (în limba română şi ă, î), asupra celorlalte foneme (afară de oclusive) s-au p u r t a t dis­ cuţii dacă sînt sau n u consoane. Criteriul de clasificare îl consti­ tuie modul de scurgere a aerului în timpul fonaţiei acestor fo­ neme, scurgerea continuă realizîndu-se printr-o deschidere mai 2

1

2

208

Gramatica limbii române, Bucureşti, Editura Academiei, 1954, voi. I, p. 72 şi 59 — 111. Idem, A l . G r a u r , Tendinţe actuale ale limbii române, Bucureşti, IOditura ştiinţifică, 1968, cap. Fonetică-Fonologie, p. 21 — 52 ; S e x t i 1 P u ş c a r i u , Limba română, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1940, voi. I ; I o r g u I o r d a n , Introducere în lingvistica romanică. Bucureşti, Litografia Invăţămîntului, 1957. 1

2

M _ Introducere In logopedle

gQg

mică sau mai largă a orificiului bucal, şi fără a întîmpina vreo piedică de-a lungul canalului fonator. Cum printre consoane sînt destule care îndeplinesc această condiţie, ele au fost trecute în rîndul vocalelor. Preocupări de clasificare a fonemelor în vocale şi consoane găsim la numeroşi gramatişti încă din antichitate, dar cercetările mai noi se pare că rezolvă problema acestei clasificări . Nu dorim să prezentăm o istorie a problemei, dar p e n t r u informarea sumară a cititorului recomandăm tabloul clasificării fonemelor al lui Ian Amos Comenius şi cel al lui Jean-Conrad Amman. Sînt şi alte criterii de clasificare a fonemelor în consoane şi vocale, dar cercetările nefiind consacrate, n u le relatăm. /"Vocalele sînt sunete ale vorbirii la a căror e m i t e r e ' c u r e n t u l de aer sonor iese liber, fără să întîlnească nici u n obstacol ţ~iar consoanele sînt sunetele vorbirii formate, mai ales, din zgomote produse fie prin închiderea totală şi deschiderea bruscă a cana­ lului vorbitor într-un punct oarecare al parcursului său, fie prin strîmtarea l u i . £ t e d ă m cîteva dintre încercările de a defini aceste două mari categorii de foneme. M. Marichelle spune că cele două mari categorii de elemente fonetice, vocalele şi con­ soanele, se disting prin mărirea deschiderii glotei bucale (orifi­ ciul lingo-palatal sau labial), rezistenţa opusă în gură, la ieşirea suflului laringian descreşte sensibil de la consoană la vocală, ceea ce are ca o consecinţă necesară o mărire de intensitate a sunetului v o c a l . La pronunţarea vocalei, în timpul deschiderii orificiului, presiunea suflului se diminuează şi vocea iese aproape liber. La consoană deschiderea poate fi completă sau parţială, presiunea suflului creşte, întreruperea orificiului diminuează momentan sunetul v o c a l . Gramatica limbii române, editată de Academia Republicii Populare Române, dă aceeaşi definiţie ca dicţionarul citat. După Iosif Popovici, care consideră că vocalele au „o bază naţională", articulaţiile vocalelor româneşti sînt determinate de puţine modificări cauzate de înaintarea sau retragerea limbii. i

In funcţie de poziţia limbii, de locul şi aria de contact a limbii cu palatul, foneticianul român distinge 19 timbre vocalice r o ­ mâneşti, „bine nuanţate şi mărginite prin articulaţia limbii pe palat" K Realitatea fonetică, redată de către Iosif Popovici, se păstrează şi azi, dar pentru simplificarea studiilor fonetice şi „pentru a avea u n punct de sprijin solid", Al. Rosetti ia în con­ sideraţie doar şapte foneme vocale : a, o, u , e, i, ă, î. Intre vocale şi consoane — care formează capetele a două extreme — există sunetele intermediare, cunoscute sub denumi­ rea de semivocale sau semiconsoane. Semivocalele (i, u ) n u sînt vocale propriu-zise, deosebindu-se de vocale prin articulaţia lor diferită . 2

2

B. Frecvenţa fonemelor româneşti

3

4

5

Frecvenţa fonemelor româneşti a fost studiată de diferiţi autori. Remarcăm că aceste studii au fost realizate pe texte scrise, deci am putea spune că este vorba de frecvenţa grafemelor (în unele cazuri doar de frecvenţa literelor) şi nu a foneme­ lor sau a sunetelor concrete (emise). Mai mult, statisticile „fo­ netice" s-au realizat, în general, pe limba literară, cunoscînd u n singur studiu care s-a preocupat şi de limba textelor din litera­ tura populară . 3

i

Deşi în această situaţie rezultatele pot fi contestate, vom pre­ zenta fonostatistica limbii române, după unii a u t o r i . 5

' I o s i f P o p o v i c i , Vocalele româneşti, A l . R o s e t t i , Introducere ..., p. 62.

Cluj, 1927.

2

A v e m în v e d e r e studiile fonostatistice p e care le folosim în c o n ­ tinuare. 3

A l e x a n d r a R o c e r i c - A l e x a n d r e s c u , Fonostatistica limbii române, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1968. Constantinescu Iancu; Condrea Sergiu; Nicolau E d m o n d , Teoria informaţiei, Bucureşti, Editura tehnică, 1958, p. 15, notat de noi în tabel sub C. I. şi c o l a b . ; A l e x a n d r a R o c e r i c A 1 e x a n d r e s c u, Op. c i t . ; notat A. R. A . ; D . M a c r e a, Frecvenţa sunetelor în limba română, în : „Cum vorbim", an IV, nr. 5, mai, 1952, p. 29 — 30, notat D. M . ; F I . C o n s t a nt i n e s c u, Contribuţii la apli­ carea audiometriei vocale la copii, teză de doctorat, 1961, notat FI. C. 4

A 1 . R o s e t t i , Introducere în jonetică, Bucureşti, Editura ştiinţi­ fică, 1963, p. 55 — 58. Dicţionarul limbii române literare contemporane, vol. I ; IV. Idem. M. M a r i c h e l l e , Les mouvements et les sons de la parole, în : Traité d'Orthophonie, publié sous l a direction du dr. A n d r é Castex et du Robert Jouet, Paris, 1920, p. 13 — 17. Idem. 1

2 3

4

5

210

5

14

211

IO

A. R. A. Fl.C.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

a

10,15

8,8

6,7

10,7

6,44

14,2

5,97

8,05

4

ă

3,43

5,7

0,1

0,47

0,02

14

5,27

4,16

7

0,01

1,25

1,17

23

1,39

4,29

4,04

11

1,50

1,74

19

t

.»JJ

i

fin

poziţie iniţ.

tip.

D.M

liteCI. ră- a u gracol. fem o

n

t.l.

t.p.

d.

b

0,9

0,85

4,5

3,8

3,3

c

3,56

4,3

8,93

9,80

c

1,53

1,2

2,26

9,1 3,7

d

3,44

3,6

5,6 5,9

2,19

11,6

e

1,95

f

0,64

g

10,9

0,8

4,0

1,1 0,9

2,3

§

0,22

0,13

0,6

h

0,071

0,2

1,3

10,8

i

1,47

I

0,24

j 1

5,04

8,1 3,4 0,13 3,1

2,1

1,5 5,9

1,61

1,8

4,32

3,22

10,14

9,54

1

1,10

1,04

20

0,43

22

0,16

26

0,10

0,08

25

6,52

8,54

3

2,36

2,06

14

2,08 3,39

13

1,45

0,6 0,28

c ai

«<

28,18

3,52 2,027

9,97

6,5

1,51

3,98

0,7

0,19

0,79

0,16

0,15

26

2,6

7,46

5,02

15

3,15

12

2

5

m

2,54

4,09

5,6

6,2

5,84

1,60

n

6,87

7,6

4

4,85

2,96

1,77

6,15

6,13

4

0

4,54

5,4

2,5

4,2

2,57

0,33

2,66

4,3

9

P

2,98

2,3

9,8

7,8

0,07

3,21

2,18

r

7,78

7,5

2,2

1,04

5,35

7,41

5,67

5 10

s

3,94

4,7

10,1

7,25

11,5 4,56

Potrivit fonostatisticii efectuate de către Alexandra RocericAlexandrescu, raportul dintre vocale şi consoane, în limba ro­ mână, este de 49,4 vocale şi 49,47 consoane . Vocalele sînt toate în prima jumătate a tabelului rangului trei, dintre ele fiind cele mai frecvente ( e , a, i), urmîndu-le u , ă , o şi apoi î. Aceasta face ca româna să aibă sonoritate mare. Merită să menţionăm că frecvenţa consoanelor surde este mai ridicată decît a perechilor sonore (excepţie perechea f - v cu aproape de trei ori). Comparăm astfel pe : efort mic

p

b

frecvenţă mare

t

d

c

g

9,84

1,23

3,98 2,54

1,48

18

ş

1,015

1,2

1,1

4,85

1,61

0,20

t

5,95

5,42

3,9

2,4

5

8

5,39

4,76

8

t

1,34

1,02

0,7

0,98

1,03

1,07

1,48

21

u

6,35

7,1

3,5

2,3

0,55

2,50

5,82

5,41

6

V

0,96

1,5

3,2

2,15

3,14

0,21

1,2»

1,48

17

z

0,78

0,5

1,8

1

1,67

0,19

0,75

24

frecvenţă mică etc.

Reamintind exemplul dat, în care am arătat că un fonem nu este pronunţat în acelaşi fel în momente diferite, şi adăugind că fiecare fonem are unele variante şi varietăţi legate de primul printr-un raport de „incorporare" , totalitatea variantelor şi varietăţilor unui fonem constituie alofonele lui, spune E. Vasiliu . In această situaţie de acceptare a alofonelor, inventarul fonemelor limbii noastre se măreşte. Vom avea deci următoarele foneme : 2

3

a b k d â e f g h i î j 1 m n o

16

3,38

efort mare

cu alofonele {a, g, ă, S, ă°, ia, ^a, cu alofonele fi, 6 , 6 , b*. b) cu alofonele [Jc, k, k*, **, k k°) cu alofonele 0, 5 , d, a" , d, cu alofonele \a, a, i$, * a) cu alofonele [e, g, e, >e) cu alofonele (/, /') cu alofonele (g, g , § , g , g , g"j cu alofonele \h, H, h") cu alofonele (/', J, 'ţ, j ) cu alofonele (/, î,*î, °"f\ cu alofonele [j, j , j°) cu alofonele \t, /', /") cu alofonele im, m, m, ni) cu alofonele \n, n,n,Q, g , ri, tf\ cu alofonele [o, o, â, "o, o] 1

w

h

A l e x a n d r a R o c e r i c - A l e x a n d r e s c u , Op. cir., p. 31. Şi alţi autori au dat u n raport între vocale şi consoane, dar m u l t mai diferit faţă de cel de mai sus. E m . V a s i l i u , Op. cit., p. 37. Idem, p. 111^128. 1

2

3

213

212

v

p r s ş t ţ u v z c g

cu alofonele cu alofonele cu alofonele cu alofonele cu alofonele cu alofonele cu alofonele cu alofonele cu alofonele cu alofonele cu alofonele

(p, p, p, p , p) [r, f, r°) (s, s', s°) {s, s', s°) (f! I t, t", t', f) (/, / , /") [li, y, u, "ti, w\ fv, v) \z, z, z°) |c, c°) [g, g°] h

uau (0,28»/o), oio (0,8%), eiu, eoi, iai, uio (0,6/o). G r u p u r i vocalice de tipul V W V (V + triftong, diftong + diftong) : eiau (0,79%), uau (0,60%), eaua (0,56%), ăiau, eaei, eoae, ioae, îioa, oiai, oioa, uiau (0,28%). Grupurile consonantice CC : nd, nt (10,2%), pr (9,7/o), tr (6,5o/o), rt, sp (4,9%), sk ( 4 , 7 0 / ) , U (4,6o/ ), ns (3,5 / ) , pl, rm (3,050/0), kr (2,9o/„), br (2,02o/ ), nk (2,14%), mn (l,9o/ ), ng (1,6%), dr (1,5%), rd (l,4o/ ), fr (l,3»/o), ks, rb (l,2o/„), rn, vr (l,ia/o), bl (lo/ ), kl (1,050/e), rg (l,07o/ ), Ib (0,9o/ ), nz, rk (0,8%), kn, ls (0,07o/ ), fl, lk (0,7%), rv (0,6%), Iv, sl (0,5o/ ), şk, rf, sm (0,4o/ ), zb, tm, Ip (0,3o/o), ps, If, rp (0,2«/ ), mt, sn, zn (0,1%), bz, kş, dn, gn, mr, ms, nr, tl, vl, nm, tn (0,02%), lv, zl (0,05o/o). Mai există grupurile gl-lg, hr-rh, mz-zm, a căror frecvenţă n u a fost calculată. Unele foneme, din grupurile consonantice de mai sus, fac parte (ob-lon). Grupuri binare consonantice, asimetrice sînt : st (22,06%), şt (8o/ ), nt (7,85«/o), mp (6,25o/ ), kt ( 6 , 7 % ) , nc (5,7%), pt (4,4/o), nf (4,3o/o), ng (3,2o/ ), sf (2,55o/ ), hn (2,6o/ ), rs (2,3o/ ), mb (2,3o/ ), rg (2%), kţ (l,65o/ ), r ş (l,15o/,), rc (l,5«/ ), nv (l,3»/ ), gl (l,lo/ ), In, zv (0,75o/ ), Im (0,55o/ ), dv (0,65o/„), dm (0,45o/ ), jd, mţ, şn (0,25o/o), kc (Q,25P/ ), rol (0,15o/ ), fen, % jl (0,6o/ ), rf (0,9o/ ), pţ, rz (0,5o/o), n j (0,3o/ ), bd, le, zd, zl (0,lo/ ), fcu, gd, gn, j b , r h , rj, 0

0

0

Grupurile vocalice (VV), de la cel mai frecvent la cel mai p u ­ ţin frecvent, sînt : ea (25,8o/ ), ui (10,lo/ ), ie (9,1%), oa (8,8%), ai (8,7o/ ), ia (7,1%), ei (6,6o/ ), au (5,1%), iu (3,5o/ ), oi (2,10%), io (2,9o/ ), eu (2,1%), âu (l,3o/„), eo (1,1%), ae (0,7/ ), ou (0,4/ ), uă (0,3%), ue (0,2%), îu, ut, uo (0,05%), ao (0,01»/o). In aceste grupuri vocalele pot fi diftongi sau în hiat. Grupurile pot fi si­ metrice (ae/ea, aifia e t c ) , dar se găsesc şi grupuri vocalice (VV) cu ambele elemente identice (oo, ee, ii, uu), ultimele reprezentând 2,3% din totalul grupurilor vocalice binare. Grupurile de vocale identice au următoarele frecvenţe : ee (10,lo/ ), ii (85,1%), oo (3,2%), uu (1,5%). Grupurile vocalice asimetrice sînt ăi (27,05%) şi îi (72,0%). Grupurile vocalice de tipul V W — uneori fiind triftongi — au următoarele frecvenţe : eau (25,5%), ios (14,8%), uia (W/o), eia (9o/„), aia, ăia (4,9o/ ), oia (4%), oua (2,0o/ ), iua (2,5%), oiu (2,1%), i e i (l,6o/ ), eai, iau, îia (1,3%), aio, oai, uai, 0

0

0

0

0

0

0

0

0

214

0

0

Un studiu statistic asupra alofonelor n u a fost efectuat, deşi ar fi interesant de cunoscut frecvenţa lor şi la vorbitorii indivi­ duali şi în limbă. Dacă comparăm frecvenţa fiecărui fonem în limbă cu n u m ă ­ rul alofonelor lui, ajungem la concluzia că u n fonem este reali­ zat, concret, s u b forma de sunet foarte r a r în acelaşi fel. Statistica fonemelor combinate în diverse secvenţe, specifice limbii noastre este interesantă fonologie şi fonetic. Această sta­ tistică, realizată de A. Roceric-Alexandrescu în lucrarea amintită de noi, pune la îndemîna celor ce se ocupă de terapia vorbirii, datele necesare stabilirii programului de corectare, în funcţie de defectul individual şi de necesităţile lingvisticii, apărute în p r a c ­ tica vorbirii. Autoarea a stabilit structura şi frecvenţa grupurilor fonetice formate din vocale si consoane : VV, CC, VC, CV, V W , CCC, VCCV, C W C , C W V , VCCC, CCV, VCC, CVC, VCV, C W , CVVCV, VCCCV etc.

0

0

0

0

0

c

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

şk, zg, zm (0,05/ ). 0

Grupurile consonantice de tipul CCC (pot să se găsească în .ceeasi silabă /-stropi-/ sau în silabe diferite /-as-tra-/ : ntr î27,9o/ ), str (17,4o/ ), mpr (9,lo/ ), mpl (9o/ ), spr (5,5o/ ), sfer (3,1%), ndr (2,40/a), m b r (l,64o/ ), ştr (l,29o/ ), nkl (l,25«/ ), nkr, ngr (l,4o/ ), mbl (l,2«/o), fcsc (0,69o/ ), njl (0,67o/ ), nfcf (0,66o/ ), n / r (0,38o/,), .spi (0,28o/ ), nfct, ndv, rst (0,25«/ ), rtr (0,15o/ ), ktr, sfr, skl (0.10%), Uf, mfl, nst, nşt, stf (0,8o/ ), nsp (0,6o/ ), ksp, kstnşf (0,5o/o), rpr ( 0 , 4 % ) , ltc, nsf, zbr, zdr (0,2o/ ), mbl, nml, psk, stm, zql (0,lo/ ), Um, mps, mpt, ngl, ntk, psc, pst, rtf (0,06o/ ), nsm (0.05%), zgr (0,02o/ ). In limba noastră se mai găsesc şi următoa­ rele grupuri consonantice de tipul CCC, cărora n u li s-a calculat frecvenţa : rşt, stm, jdr, Ikl, nkx. Grupurile consonantice de tipul CCCC (C + CCC, CC + CC, C C C + C) : nspl (l,25o/ ), kspr (0,48o/ ), nstr (0,40o/ ), nspr (0,31o/ ), kstr (0,25o/o), rstn (0,12%), kskl, mskr, nskr (0,06o/„). Grupurile consonantice de tipul CCCCC (CC + CCC) : nespr (0,06o/ ), ptspr (0,18o/ ), stskr (0,16o/ ) \ 0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

Toate procentele au fost preluate din d r e s c u , Op. cit. 1

A.

Roceric-Alexan­

215

Grupurile consonantice menţionate apar însoţite de foneme vocalice, fie că acestea sînt în grupuri vocalice, fie că sînt singure. Inventarul acestor situaţii a fost realizat de către autoarea citată de noi. Pe baza constatărilor făcute asupra fonemelor în limbă, Em. Vasiliu a stabilit unele legi de distribuţie a fonemelor vo­ calice şi consonantice, arătînd cînd u n anumit fonem poate intra în anumite raporturi cu toate celelalte foneme ale limbii române. P e n t r u activitatea logopedică este importantă cunoaşterea gradului de distribuţie a t u t u r o r fonemelor româneşti, nu numai în scopul cunoaşterii profunde a limbii materne, dar pentru al­ cătuirea materialelor privind testarea audibilităţii, vizualităţii şi deprinderilor de citire şi scriere, în patologia limbajului. încer­ cări în acest sens au realizat FI. Constantinescu şi Măria PricopVeronica Bîlbîie . O culegere bogată de cuvinte conţinînd fone­ mele distribuite în aproape toate situaţiile posibile, necesară terapiei vorbirii, a realizat C. Calavrezo. De cea mai m a r e importanţă este cunoaşterea frecvenţei fonem-grafemelor pentru teoria informaţiei, construirea maşinilor de tradus, şi, în ultimul timp, pentru stabilirea obiectivă a unor diagnostice psiho-medicale (gradul de cunoaştere a limbii, inte­ ligenţa, afazia), aplicîndu-se şi în aceste domenii formulele teoriei informaţiei .

Cantitatea de informaţie (gradul de incertitudine suprimată prin limbaj) este egală cu entropia (gradul de incertitudine), şi se află după binecunoscuta formulă a lui Shannon : H = - f P log.P

1

2

a

4

1

E m.

Vasiliu,

Op. cit.

Lucrarea citată. Autorul a stabilit, pe baza frecvenţei fonemelor româneşti, a grupărilor, consonantice, a audibilităţii lor, o listă de logatomi (îmbinări fonetice fără sens) şi de silabe, cuvinte şi propoziţii, n e c e ­ sare în audiometria vocală. M a r i a P r i c o p , V e r o n i c a B î l b î i e , Culegere de material metodic pentru corectarea dislaliilor la elevii cl. I — IV, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1969. 2

3

I. V o i n e s c u , Entropie phonématique de I-er şi Il-e degrés chez les aphasiques, în : Actes du X-e Congrès International des Linguistes, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 28 a o û t — 2 septembre, 1967, Secţ. al2-a, Pathologie du langage, p. 685 — 688 ; B. P. N e v e l s k y , Subjec­ tive Entropy of a Text as Echivocation of Prédiction, în : Actes du X-e Congrès International..., Secţ. a 9-a, Psycholinguistique, p. 301 — 303. Prin testul său autorul calculează entropia previzibilităţii. P e baza ei se poate cunoaşte un aspect al inteligenţei (capacitatea d e a lua hotărîri raţionale în legătură cu e v e n i m e n t e l e viitoare în funcţie de e v e n i m e n t e l e şi e x p e ­ rienţa trecută). D e asemenea, dă posibilitatea măsurării obiective în biţi a stăpînirii limbii materne. Poate fi folosit la copiii care ştiu să scrie şi să citească şi la adulţi. 4

216

i

1

1

P e n t r u limba română Hi = 4,11 biţi/literă şi Hi==4,47 b i ţ i / f o n e m (Hi este entropia de primul grad şi exprimă cantitatea de incer­ titudine prin simbol în condiţiile reale de utilizare a simbolului, prin urmare, plecînd de la o statistică de frecvenţă). Silabe şi cuvinte. In limba română, grupările fonetice în care se află o vocală pot forma o silabă. In definirea silabei s-au m a n i ­ festat mai m u l t e puncte de vedere . Reţinem definiţia dată de către Em. Vasiliu , care consideră silaba ca cea mai mică tranşă fonică susceptibilă de a fi caracterizată printr-un accent şi numai imul. Intre silabă şi accent-intonaţie (acestea sînt categorii dife­ rite) există un raport de dependenţă, silaba putînd fi accentuată sau intonată sau şi accentuată şi intonată. Silaba reprezintă ele­ mentul constant, independent. Accentul şi intonaţia sînt elemente variabile, dependente. Uneori, o silabă poate forma un cuvînt : ia, da, dă, eu, sau, timp etc. Reunirea, după anumite legi fonologice, a două sau mai multe silabe dă naştere la cuvinte. Datorită faptului că încă nu s-a căzut de acord pe deplin asupra definiţiei silabei, analiza cuvintelor în silabe este dificilă fonologie, deşi s-au stabilit unele reguli în această privinţă''. Vocalele a, e, i, u, o , ă pot forma singure silabe, în iniţiale de cuvînt. Vocalele a, e, o pot fi şi singure în funcţie silabică, în cuvinte monosilabice. In restul cuvintelor polisilabice, toate vo­ calele pot constitui silabe precedate sau urmate, sau şi precedate şi u r m a t e de segmente consonantice. Se vor diferenţia astfel, 1

2

3

A. R o c e r i c - A l e x a n d r e s c u , Op. cit., p. 146. Acad. A l . R o s e t t i , Introducere..., p. 72 — 74, menţionează cîteva din punctele de vedere asupra silabei. E m . V a s i l i u , Op. cit., p. 40 şi 132 şi urm. In problema silabei autorul se referă la L. Hjelmslev, The Syllable as a Structural Unit. Proceedings of the Third International Congress of Phonetic Sciences, Ghent, 1938, p. 266 — 272. D e văzut în acest sens îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctua­ ţie, Bucureşti, Editura Academiei, 1960. 1

2

3

4

217

următoarele silabe : V-, V, VV-, VV, VC, CV, CVV CVVV CVVC, CVCC, CCVC, W C , ccv, ccvcc, ccwc,' ccw'

cccv, cccvc.

Lungimea cuvintelor provine din îmbinarea acestor segmente fonetice : cîte două, cite trei, cîte patru, cîte cinci etc. Astfel, în foneme, lungimea unui cuvînt poate începe de la u n fonem (în cuvinte monosilabe), două foneme, trei foneme (de aici începe lungimea cuvintelor bisilabice), patru foneme (tipurile de cu­ vinte destul de frecvente), cinci foneme etc. Frecvenţa cea mai ridicată o au cuvintele monosilabice, u r m a t e de cele bisilabice, pentru ca frecvenţa să scadă pe măsură ce n u m ă r u l de silabe creşte. Cantitatea de informaţie pe care o dă un tip de silabă în limba română este, după A. Roceric Alexandrescu : Hi == 2,6329 (biţi/silabă) In cuvintele polisilabice cantitatea de informaţie medie va fi : H = 2,5741 (biţi/silabe) (biţi/cuvînt bisilabic) ; H = 0,7961 (biţi/silabe) (biţi/cuvînt trisilabic) ; H = 0,1895 (biţi/silabe) (biţi/cuvînt cu 4 silabe) ; Hs = 0,366 (biţi/cuvînt cu 5 silabe) ; H 6 — 0,126 (biţi/cuvînt cu 6 silabe) etc. Menţionăm că stabilirea entropiei se calculează pentru fie­ care tip de silabă. Cuvintele — unităţi lingvistice mai mari decît fonemele şi silabele — sînt, deci, realizate prin combinarea fonemelor. Dar, „important nu este cuvîntul izolat ca reflex al unui lucru, im­ portante sînt relaţiile dintre cuvinte, poziţia unuia faţă de cele­ lalte" spune Lévi-Strauss . Unităţile mai mari decît cuvintele sînt sintagmele (asupra definiţiei sintagmei încă nu s-a căzut de acord). Sintagmele se pot structura prin combinare, dar şi prin selecţie, aceasta din u r m ă vizînd aspectul cantitativ al formelor gramaticale, şi în genere întregul sistem de instrumente g r a m a ­ ticale care sprijină exprimarea lingvistică a unor relaţii şi ra­ porturi existente între lucruri şi fenomene. Aranjarea, prin com­ binare, indică însă cantitatea vocabularului dintr-o limbă şi, implicit, cantitatea de semnificaţii. Această cantitate exprimă în fond gradul de informaţie şi formaţie culturală a u n u i popor sau individ. In ultimă instanţă deci, această cantitate denotă gradul de cultură intelectuală a poporului sau individului. Dar organizarea fonemelor în cuvinte şi a cuvintelor în sintagme, 2

3

4

1

propoziţii şi fraze sau texte, ne conduce către problemele filo­ zofice, psihologice şi lingvistice ale semnificatului şi semnificantului. Asupra problemei s-au purtat numeroase discuţii, încă din antichitate, amplificîndu-se la începutul secolului nostru şi mai ales în ultimele trei decenii. Cuvîntul care a suscitat discuţii este semantica (semasiologia, semiotica), datorat lingvistului francez Michel Breal *, format din elinul semeion = a însemna, a semnifica. Dezvoltată ca o ramură a lingvisticii, de semantică au început să se ocupe şi logicienii, şi psihologii, cu toţii încereînd să rezolve problemele teoretice ale conţinutului cuvintelor şi relai.iile dintre acestea, pentru a desemna raporturile dintre feno­ mene şi obiecte. Cităm dintre aceştia pe M. Breal, E. Cassirer, II. Kronasser, A. W. Read, A. Dermesterer, J. Vendryes, K. Buhler, A. Meillet, I. A. Richards, L. Buhalovski, B. Russell, \l\ Cannap, A. Schaff, L. Rubinstein e t c , fără a uita pe F de Saussure . Din punct de vedere lingvistic, problema semnificaţiei cu­ prinde domeniul lexical, gramatical şi al variaţiilor semantice , încereîndu-se să se afle care sînt cele mai mici unităţi p u r t ă oare de semnificaţie s-a ajuns la concluzia că sînt secvenţe fonetice purtătoare de sens lexical şi secvenţe fonetice purtă­ toare de sens gramatical. Deci există semnificaţii lexicale şi \(>mnificaţii gramaticale. Analizînd comunicarea verbală a cuiva, distingem că, în cadrul propoziţiei, cuvintele capătă diferite f i r m e într-o anumită porţiune. Analiza segmentelor cuvintelor duce la aflarea unui segment ce poartă semnificaţia lexicală, numit semantem, şi secvenţa fonetică purtătoare a semnifica­ ţiei gramaticale, numite m o r f e m e . In privinţa denumirilor păr­ ţilor purtătoare de semnificaţie sînt numeroase controverse, i'aula Diaconescu a încercat să prezinte evoluţia teoriilor asupra tomantemului şi m o r f e m u l u i şi, ghidîndu-se după lucrările şi teoriile lui H. Frei, A. Martinet, B. Poitier, consideră că unitatea de bază este monemul, definit ca unitate distinctivă minimală 2

3

4

5

M. de B r é a l , Essai de sémantique. Science des significations, •.'.iris, 1904. - A d a m S c h a f f , Introducere în semantică, Bucureşti, Editura ştiin,:i!câ, 1966. Idem, p. 320. J. V e n d r y e s , Le langage, Paris, 1921, p. 86 — 93. P a u l a D i a c o n e s c u , Evoluţia noţiunii de morfem şi stadiul ac; ...ii al analizei morfematice, î n : „Elemente de lingvistică structurală", .iurureşti, Editura ştiinţifică, 1967. 1

1

1

s

S o l o m o r i M a r c u s , Preliminarii nr. 9/1970. 1

218

ale poeticii

matematicii,

V. R.,

219

purtătoare de substanţă epică \ şi care înglobează, astfel, unită­ ţile cuvîntului pe planul conţinutului şi pe planul expresiei (deci, pe plan lexical şi pe plan gramatical). Oricum am numi semantemul (sem, semem, morfem, r ă d ă ­ cină) sau morfemul (prefixe, sufixe, infixe, toate formînd afixele, desinenţe, alternanţe fonetice), p e n t r u a le studia este necesar atît dicţionarul cît şi gramatica. Cînd vorbitorii îşi organizează cuvintele în comunicarea mesajului, ei nu gîndesc în mod spe­ cial la aspectele conţinutului şi expresiei pentru că folosesc limba aşa cum au învăţat-o în practică, prin imitaţie. Fiecare dintre vorbitorii unei limbi foloseşte însă cu predilecţie anumite cuvinte şi anumite forme gramaticale şi, datorită acestui fapt, este posibil să fie recunoscut stilul său, care îi este specific. Dar studierea dicţionarelor, studiul gramaticii, lectura variată favo­ rizează dezvoltarea formelor de expresie, le îmbogăţesc. Penuria de vocabular şi de scheme gramaticale este o dovadă a lipsei de cultură, în primul rînd, dar ea poate demonstra şi deficienţe în gîndire. însuşirea vocabularului şi a unui n u m ă r cît mai m a r e de forme de expresie se bazează pe exerciţiul p e r m a n e n t în prac­ tică al limbajului, pe calitatea memoriei de a reţine elementele lingvistice purtătoare de semnificaţii lexicale şi gramaticale, pe posibilitatea exprimării lor orale, pe posibilitatea perceperii auditiv-vizuale, a autocontrolului etc. Datorită complexităţii pro­ ceselor ce participă la actul comunicării, studierea vocabularului şi a structurii gramaticale a unei persoane oferă posibilitatea stabilirii gradului de dezvoltare psiho-socială a e i . 2

C. Codarea şi decodarea comunicării Transmiterea unui mesaj presupune cunoaşterea codului lin­ gvistic în care se comunică, respectiv a fonemgrafemelor, lexi­ cului, structurii gramaticale. Comunicarea orală are un avantaj, P a u l a D i a c o n e s c u , Evoluţia noţiunii de morfem şi stadiul ac­ tual al analizei morfematice, în : „Elemente de lingvistică structurală". Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1967, p. 112. In literatura psihologică se cunosc numeroase probe verbale care stabilesc calitatea memoriei de a reţine cuvinte, propoziţii. Gradul — cantitatea şi calitatea — reţinerilor face posibilă cunoaşterea inteli­ genţei, a gradului de cultură etc. In patologia sistemului nervos central adesea se folosesc probe verbale în vederea stabilirii diagnosticului si terapiei (Binet). 2

220

în plus, faţă de comunicarea scrisă prin faptul că este însoţită de o semnificaţie afectivă, pe lîngă cea intelectuală. In schimb, comunicarea scrisă n u ţine seama de spaţiu şi timp, este d u r a ­ bilă. Oricare ar fi mediul p r i n care se transmite, comunicarea presupune existenţa unui emiţător şi a unui receptor, ambele căpătînd aceeaşi valoare. Intre emiţător şi receptor există o per­ manentă dependenţă ciclică. Ambele extreme trebuie să folo­ sească însă aceeaşi codificare lingvistică, codarea şi decodarea fiind posibilă numai în aceste condiţii. Emiţătorul şi receptorul formează, deci, o unitate structurală numai dacă folosesc ace­ leaşi principii, reguli, norme lingvistice valabile la un moment dat ( M ) , într-o anumită limbă. Codul lingvistic este comun unui grup de oameni care folosesc limba respectivă. Restul as­ pectelor extralingvistice (mimica, gestica, nuanţarea, ritmul etc.) sînt determinate de factori individuali cu valoare în comunicare, dar existenţa lor nu este o condiţie sine qua non. In limbaj cibernetic, emiţătorul formează sursa de informa­ ţie, receptorul primeşte informaţia. In cazul nostru emiţător şi receptor este omul. El codifică şi decodifică. Ambele activităţi urmează mai multe faze succesive, prezentate de I. A. Richards , într-o schemă ce o folosim şi noi. x

l

S E T sursă S = selectarea !', = c o d i f i c a r e a T = transmisia

R semnal R = D = DV =

D

DV

destinaţie recepţia decodificarea dezvoltarea

S e l e c t a r e a presupune cunoaşterea relaţiilor dintre obiecte şi fenomene, denumirea lor, alegerea celor mai potrivite forme de exprimare. Selectarea este în funcţie de obiectul comu­ nicării, scopul ei, specificul destinatarului. Altfel va selecta cuvintele şi formele de expresie u n om de ştiinţă care se adre­ sează unor oameni de ştiinţă cu aceleaşi cunoştinţe, altfel v a selecta cuvintele şi expresiile acelaşi om de ştiinţă adresîndu-se, in aceeaşi problemă, profanilor. Altfel va selecta mijloacele de expresie u n poet sau romancier, altfel u n literat ce se adresează copiilor etc. C o d i f i c a r e a este acţiunea propriu-zisă de integrare a relaţiilor de mai sus în codul lingvistic cel mai potrivit comuniI. A. R i c h a r d s , Variant Readings and Misreadings, cf. T o m a P a v e l , Notes pour une description structurale de la métaphore poéti­ que, în : „Cahiers de linguistique théorique et appliqué", I, 1962. 1

221

carii (fonetism, lexic, structură gramaticală, forme metalingvistice). T r a n s m i t e r e a este acţiunea prin care emiţătorul comu­ nică mesajul său destinatarului. Transmiterea se poate realiza sonor sau grafic, deci prin medii diferite. In funcţie de mediul prin care se realizează transmiterea, este necesară existenţa or­ ganelor fonoarticulare, a organelor p e n t r u scriere, capabile să exprime, oral sau scris, informaţiile codificate. Deci este nece­ sară vorbirea orală sau scrisă, sau vorbirea dactilă, mimico-gesticulară, în cazul surdomuţilor, cunoaşterea semnelor grafice (care pot fi realizate în diferite caractere) latine sau Braille (pentru orbi). R e c e p ţ i a se realizează de către destinatarul comunicării, prin intermediul organelor periferice de percepţie (organele senzoriale auditive şi de vedere), nervi aferenţi şi SNC ca inte­ grator). D e c o d i f i c a r e a se realizează de către destinatar, în func­ ţie de calitatea şi cantitatea informaţiei transmise, de cunoaşte­ rea aceluiaşi cod lingvistic, pe baza analizei şi sintezei, care, în ultimă instanţă, nu este altceva decît înţelegere. Decodificarea se realizează, adesea, spontan — în sensul înţelegerii mesajului — dar alteori este necesară o decodificare mai atentă, reluarea decodificării pentru a se asigura înţelegerea mesajului. D e z v o l t a r e a este operaţia prin care receptorul adaugă la mesajul primit, decodificat şi înţeles, acel plus de infor­ maţie care determină răspunsul (oral, scris sau u n anumit com­ portament). Destinatarul, la rîndul său, formulînd răspunsul, devine emi­ ţător. El trece prin aceleaşi faze prin care a trecut colocutorul său, rolurile inversîndu-se. Selectarea şi codarea sînt acte de gîndire, transmiterea este u n fapt lingvistic dar şi fiziologic. De asemenea, recepţia este act fiziologic, iar decodajul şi dez­ voltarea sînt acte de gîndire. Din cele expuse reiese importanţa codării şi decodării corecte, a transmiterii fără perturbaţii şi a receptării în condiţii bune a mesajelor, în procesul comunicării. De aici reiese şi necesita­ tea cunoaşterii principiilor şi normelor limbii în care se comu­ nică, a integrităţii morfofuncţionale a analizatorilor verbo-motori şi acustico-vizuali antrenaţi, specific, pentru emiterea şi recepţia lingvistică. Modelele lingvistice valabile într-o limbă (respectiv română) pot fi perturbate, din diverse motive, în toate aspectele (fone222

tică, fonologie, lexic, structură gramaticală), tulburînd înţelege­ rea şi, deci, comunicarea. în cazul prezenţei perturbaţiilor, co­ municarea n u înaintează suficient de rapid, mai bine-zis cu rapiditatea necesară, astfel că, fie emiţătorul, fie receptorul sînt opriţi de a acţiona rapid la mesaj, pentru că sînt nevoiţi să facă efortul de a înţelege mesajul (fie că trebuie să substituie fone­ mele lipsă sau prost spuse, fie că ar fi nevoiţi să refacă ordinea de prezentare a cuvintelor mesajului e t c ) . Fiind atenţi la modul de prezentare, la expresie, seipierde conţinutul mesajului. Aten­ ţia colocutorilor este atunci îndreptată asupra felului cum se vorbeşte, nu la ce se vorbeşte. Există o gradaţie între perturbările fonetice,,lexicale, grama­ ticale, i n funcţie de aria sau întinderea lor dar şi în funcţie de gravitatea lor. Perturbările fonetice pot atrage perturbări în sfera lexicală şi gramaticală, şi invers. In mod normal, perturbaţiile lexicale şi gramaticale denotă tulburări grave în activitatea sistemului nervos central, şi constituie simptome ale unor boli nervoase. Cuprinzînd o arie mai puţin întinsă, pot să anunţe deficienţe ale dezvoltării mintale sau stări sociale înapoiate cultural. Cea mai mare frecvenţă o au perturbările în sfera fonetică, mai ales în perioada dezvoltării limbajului la copil. In oricare dintre domenii se găsesc perturbările, ele contribuie la nonintegrarea socială (şcolară, profesională), influenţînd forma­ rea si dezvoltarea personalităţii. Cunoscîndu-se, încă din cele mai vechi timpuri, rolul corec­ titudinii limbajului în comunicarea interumană, scopul celor chemaţi să instruiască şi să educe tinerele generaţii a fost de a-i învăţa să-şi comunice gîndurile într-o formă logică şi înţeleasă tic mediul vorbitorilor în mijlocul cărora trăiau. încă din anti­ chitate se cunosc scrieri care, pe lîngă preocuparea de a-i învăţa pe tineri cum să gîndească logic, se ocupau şi de formele de ex­ presie, existînd între conţinut şi formă o strînsă interdepen­ denţă.

D. Emiterea vorbirii Emiţătorul, în cazul nostru omul, transmite mesajul său codat prin mediul fizic aerian sau prin diverse obiecte, colocutorul fiind prezent sau absent. 223

Mjloacele lingvistice cu care omul îşi formulează mesajul sînt destul de limitate — dacă n e gîndim la totalitatea limbilor u m a ­ ne — cu atît mai m u l t cu cit ele se reduc la cele mai simple elemente, fonemele şi grafemele. Chiar alte forme de limbaj se traduc tot prin cuvinte şi prin elementele de care am amintit. Formularea mesajului oral-vorbit presupune, după cum am văzut, posibilitatea fonoarticulaţiei, din partea emiţătorului şi posibilitatea perceperii acustice — sau vizuale prin labiolectură (la surdomuţi) — din partea receptorului. Formularea mesajului scris presupune posibilitatea efectuării literelor, la emiţător, şi perceperea vizuală (sau tactilă la nevăzători), la receptor. Fonoarticulaţia este actul prin care omul execută, la coman­ da SNC-ului, mişcările necesare, simultane, de emitere a vocii şi de atingere a unor suprafeţe ale organelor de vorbire . Fonoarticulaţia este sinonimă cu pronunţare, rostire — ter­ meni foarte des utilizaţi în foneticile româneşti . Pronunţarea unui fonem se realizează în trei momente prin­ cipale, numite acte articulatorii. P r i m u l moment, n u m i t ten­ siune, se caracterizează prin pregătirea organelor fonoarticulare de a ieşi din repaus şi de a se pregăti de emisie. Aparatul fonoarticular posedă tensiune nervoasă de acţiune. Al doilea moment, ţinuta, se caracterizează prin menţinerea organelor sub tensiune nervoasă (potenţial de acţiune), m o m e n t în care se şi produce emisia — rostirea, pronunţarea sunetului. Acestui mo­ ment îi urmează al treilea, detenta, cînd organele intră din nou în poziţia de repaus. l

2

Fonaţia şi articulaţia sînt definite destul de diferit în dicţionare şi lucrările de specialitate. Istoria acestor cuvinte îşi are originile în l i m b i l e cele mai vechi. D e asemenea, teoriile asupra producerii acestor acte. N e reţinem de a cita n u m e r o a s e l e dicţionare şi lucrări în care noţiunile sînt definite sau nu, din punct de vedere lingvistic, dar remarcăm că, în general, foneticienii n u le definesc, deşi vorbesc de două acte dife­ rite în actul vorbirii sau al cîntului. Fonaţia se referă la activitatea cor­ zilor vocale, articulaţia la activitatea limbii, vălului palatului, uvulei, buzelor. In activităţile acestor organe sînt antrenaţi numeroşi muşchi şi, în acest sens, definirea fonoarticulaţiei s e poate asemăna cu articularea aşa c u m este definită pentru organele unei maşini. H. T i k t i n, Gramatica română, Etimologia şi sintaxa, Ed. III, revăzută de I. A. Candrea, Bucureşti, 1945 ; I o r g u I o r d a n , Grama­ tica limbii române, Editura Cartea românească, 1937 ; S e x t i l P u ş ­ c a r i u, L i m b a română, voi. I., Bucureşti, 1940; A l . R o s e t t i şi J. B y c k Gramatica limbii române, Bucureşti, 1945; A l . R o s e t t i , Introducere... 1

2

224

Cele trei momente ce se disting în pronunţarea unui fonem separat nu mai corespund întocmai în rostirea unei secvenţe fo­ netice oarecare. Adăugăm că nici la pronunţarea unui fonem n u toate organele fonoarticulare execută aceste momente. De ase­ menea, intensitatea tensiunii nu este aceeaşi în organele care sînt simultan în tensiune. Jocul organelor fonatoare, în timpul pronunţării, este diferit, astfel că dacă ar fi posibil să p u n e m în legătură toţi muşchii şi nervii efectori cu un tablou pe care s-ar aprinde lumini pentru diverse tensiuni nervoase, aspectul jocu­ lui de lumini ar fi diferit pentru diversele complexe sonore, şi ar cuprinde arii diferite, în funcţie de n u m ă r u l organelor care participă la actele fonatoare *. Mişcările fiecărui organ ce participă la rostirea unui fonem le n u m i m articúleme (nu au individualitate, nu se disting ca u n i ­ tăţi lingvistice individuale). Dacă în totalul articulemelor din care este alcătuit u n fonem, u n u l sau două articúleme n u se realizează corect, se schimbă caracteristicile fonoarticulare ale fonemului şi acesta apare defectuos, uneori neinteligibil; tot aici este şi originea alofonelor fonemelor. Corectitudinea p r o n u n ­ ţării fonemelor depinde deci, în primul rînd, de corectitudinea articulemelor, a jocului organelor fonoarticulare determinat de activitatea complexă a muşchilor. Dacă mergem mai departe cu analiza, p u t e m afirma că mişcările corecte ale acestora sînt determinate de particularităţile lor somato-fiziologice. Muşchii îşi pot îndeplini activitatea fonoarticulatorie dacă posedă anu­ mite calităţi (integritate morfologică, funcţionalitate adecvată). Descrierea fonemelor este posibilă, ţinîndu-se seama de a n u ­ mite criterii. Un criteriu îl constituie efectul activităţii organeIn fonetica fiziologică s e cunosc diverse dispozitive pentru înregis­ trarea kinesteziilor organelor fonoarticulare. Travaux du laboratoire de M. M a r e y, Inscription des mouvements phonétiques. 1

ii - introducere In logopedle

225

lor fonoarticulare şi de acesta ţine seama fonetica descriptivă. Un alt criteriu este al activităţii propriu-zise al acestor organe, şi el stă la baza foneticii fiziologice. In limbajul foneticii descriptive, fonemele româneşti sînt de­ scrise astfel : a este vocală deschisă, nelabializată, centrală ; ă este vocală mèdie, nelabializată, centrală'; b este consoană oclusivă, labială orală sonoră ; c este consoană oclusivă, velară orală surdă ; d este consoană oclusivă, dentala orală sonoră ; e este vocală medie nelabializată anterioară ; f este consoană fricativa labio-dentală orală surdă ; g este consoană oclusivă velară orală sonoră ; h este consoană fricativa velară orală surdă ; i este vocală închisă, njelabială centrală ; j este consoanjă fricativa, anteropalatală orală sonoră ,• 1 este consoană lichidă laterală dentala orală sonoră ; m este oclusivă labială nazală sonoră ; n este consoană oclusivă dentala nazală sonoră ; o este vocală medie labializată posterioară ; p este consoană oclusivă labială orală surdă ; r este consoană lichidă vibrantă dentala orală sonoră ; s este consoană fricativa dentala orală sonoră ; ş este consoană fricativa anteropalatală orală surdă ; t este consoană oclusivă dentala orală surdă ; ţ este consoană semioclusivă dentala orală surdă ; u este vocală închisă, labializată posterioară ; v este consoană fricativa labio-dentală orală surdă ; z este consoană fricativa dentala orală sonoră ; î este vocală închisă, nelabializată centrală ; c este consoană semioclusivă, anteropalatală orală surdă ; g este consoană semioclusivă anteropalatală orală sonoră *. In afară de fonemele menţionate, în limba română sînt u r m ă ­ toarele semivocale : ş semivocală corespunzătoare vocalei e ; Q semivocală corespunzătoare vocalei o ; j semivocală corespunzătoare vocalei i ; w semivocală corespunzătoare vocalei u ; ş apendice asilabic, m a i puţin perceptibil decît semivocală e ;

o apendice asilabic, mai puţin perceptibil decît semi­ vocală o ; j apendice asilabic, mai puţin perceptibil decît semivocală j ; w apendice asilabic, mai puţin perceptibil decît semi­ vocală w , După cum se poate constata din sistemul de caracterizare fonetică de mai sus, criteriile sînt următoarele : — pentru vocale : deschiderea dintre maxilare, participarea buzelor, poziţia limbii spre palat, intensitatea ; — pentru consoane : modul de ieşire a aerului, locul de atingere şi închidere a canalului fonator (atingerea limbii de părţile superioare ale arcadei dentare sau palatului), participarea sau nu a corzilor vocale, d r u m u l de ieşire a aerului. Alte lucrări de fonetică prezintă mai m u l t e criterii de descri­ ere a sunetelor româneşti, cum sînt lucrările lui G. Veigand, A. Procopovici, E. Petrovici, E. Gamillscheg, A. Lombard, Sextil Puşcariu, Al. Rosetti etc. S-au studiat şi influenţele stărilor afec­ tive asupra fonoarticulaţiei, a fenomenelor complexe care p a r t i ­ cipă la actul fonoarticulaţiei . Reluăm şi dezvoltăm analitic descrierea fonemelor româneşti, ghidîndu-ne, în special, după lucrările lui Al. Rosetti. f F o n a ţ i a, sau activitatea laringelui, se referă la aspectul sonor sau surd al sunetelor vorbite. In mod obişnuit se spune că sunetele sînt sonore sau nesonore (cu voce sau fără voce), deşi cel mai corect ar trebui să se spună că există sunete cu voce t a r e şi sunete p r o n u n ţ a t e cu voce şoptită. Nici denumirea de sunete surde nu ni se pare potrivită, p e n t r u că surditatea se referă la recepţie (audiţie), n u la emisie (pronunţare). In fonaţie se iau în considerare numai corzile vocale infe­ rioare. In emisia sunetelor „cu voce tare", corzile vocale sînt în­ chise, în tensiune. Glota se închide. La sunetele cu „voce şop­ tită" (surde), corzile vocale sînt parţial închise. In ce priveşte deschiderea corzilor vocale, în timpul emisiei sunetelor, Al. Rosetti spune următoarele : 1. Consoanele p , t , k , s , f se emit cu corzile îndepărtate, glota fiind larg deschisă (în aceeaşi poziţie ca la respiraţia normală). 2. La consoana h corzile sînt mai apropiate. 1

2

1

« Em.

226

Vasiliu,

Op. cit., p. 16 — 17, 112 — 113.

2

E m . V a s i l i u , Op. cit., p. 16 — 17, 112 — 1 1 3 . A 1. R o s e t t i , Op. cit., p. 39.

227

Fig. 35 — Imagini larlngastroboscopice comparate observate pe E deschis, emis d e R3 de un tenor grav (R. Husson)

3. La emisia consoanelor b , d , g , z , v , a semivocalelor şi a vocalelor, corzile vocale sînt foarte apropiate, glota fiind închisă. 4. Cînd fonemele sonore se pronunţă şoptit, corzile sînt par­ ţial apropiate *. • Menţionăm că nu s-au efectuat studii asupra deschiderii cor­ zilor vocale din timpul emisiei consoanelor, ci numai pentru v o ­ cale. Cercetările, în acest domeniu, se datoresc lui Manuel Garcia (care în 1855 a descoperit laringoscopul cu fascicul de lumină), urmînd perfecţionările realizate de M. J. Bertel, Hegener şi Panconcelli Calzia, O. Heymann, Kurt Goerttler, R. Husson, A. Moulonguet, G. Portman, A. Tomatis etc. In ultimii ani abia (1957) s-a construit un aparat care înregistrează vibraţiile corzilor vocale chiar cînd gura este închisă, dar încă nu se cunoaşte un aparat care să constate poziţia lor în timpul emisiei sunetelor surde oclusive. Afirmaţiile foneticienilor, în această problemă, sînt deducţii logice extrase pe baza constatărilor observate prin mijloace stroboscopice privind poziţia corzilor vocale în timpul emisiei vocalelor cu voce tare şi cu voce şoptită. La fonemele sonore, vibraţiile laringiene încep odată cu ten­ siunea (numită şi implozie). La cele semisonore, vibraţiile corzilor încep odată cu ţinuta sau în cursul detentei (destinderii), în func­ ţie de contextul sonor în care se află; la sonorele asurzite (ur­ mate de surde sau în poziţie finală), vibraţiile corzilor încep odată cu tensiunea, dar se opresc în timpul ţinutei, înainte de destindere ; la surde, vibraţiile laringiene (care totuşi nu lipsesc) încep în momentul destinderii . Analiza spectrografică a sunete­ lor permite parteades de émotions traseu îndes care la o consoană B. B o usă r dse o ncunoască , L'expression tendances dans le surdă se află sunete laringiene. Consoana surdă iniţială, urmată langage, Paris, F é l i x Alcan, 1892. 2

1

2

228

Al. R o s e t t i ,

Introducere

..., p. 64.

de un fonem sonor, primeşte în a doua parte sunet laringian, imediat după explozie (ţinută). Apariţia acestui sunet sonor este datorat pregătirii organelor fonoarticulare pentru emisia sune­ tului următor vocal care posedă vibraţii laringiene chiar din timpul tensiunii. Dacă timpul de trecere de la un sunet la altul, numit şi moment de tranziţie, este mai lung, consoana surdă apare ca o consoană sonoră şi anume opusă ei. Astfel p se aude b, c-g, t-d K A r t i c u l a ţ i a . Este actul ce se produce în cavitatea bucală prin închiderea totală sau parţială a canalului de scurgere a aerului pulmonar. Regiunea unde se produce o închidfire_(Qcluzia) sau o strîmtoare a canalului de aer se numeşte jDUTjcLjie articulaţie. Fiecare dintre organele~Se articulaţie (buzele, maxi­ larele^ palalul tare, palatul moale, uvula, limba) au un anumit comportament în timpul pronunţării sunetelor vorbite. Ieşirea aerului pulmonar, care a trecut printre corzile vocale în timpul fonaţiei, formează mediul de transmisie a undei so­ nore, avînd două căi de ieşire : orală şi nazală. Organele fonatoare, de care am amintit, au rolul de a se opune sau nu jetului de aer expirat, iar deschiderea ocluziilor se realizează cu produ­ cerea sunetului. Procedînd de la exterior la interior vom pre­ zenta modul de producere a sunetelor, în funcţie de poziţiile şi mişcările acestor organe. In timpul articulaţiei, b u z e l e pot lua diferite poziţii : de la a rămîne normal închise, ca în timpul respiraţiei normale, pînă la a fi larg deschise; pot fi întinse, în formă de surîs, sau proiectate înainte ; pot fi în tensiune, presîndu-se una peste alta sau pot să nu aibă deloc această tensiune. Stînd în poziţie ca la respiraţia normală, lipite fără a fi presate puternic una pe alta, buzele participă la emisia lui^ŢŢj,, Cînd se află în aceeaşi poziţie, dar buzele se presează reciproc (ţinuta) deschizîndu-se brusc, ele participă la emisia Iui p, b, — Pentru p, buzele sînt mai strînse decît pentru b. In ordinea creşterii presiunii bilabiale, fonemele bilabiale, cum se mai numesc datorită articulării cu amindouă buzele, prezintă urmă­ toarea situaţie : presiunea normală m

*b

» p presiunea m a x i m a

Diferenţa dintre aceste trei sunete este determinată de dru­ mul diferit al aerului şi de durata închiderii buzelor, Pentru con1

A 1. R o s ë t t i ,

Introducere

. . . , p. 50.

229

soana m, aerul se scurge lin prin fosele nazale după cum se poate observa prin înregistrările pe chimograf, în t i m p ce prin­ tre buze n u se pierde aer deloc. La emisia lui p, b, buzele sînt desprinse prin explozia aerului care le presează din interiorul cavităţii bucale, printr-o uşoară explozie. Explozia se explică prin existenţa unei diferenţe de presiune între interior şi exterior ; în interior presiunea fiind mai m a r e decît presiunea atmosferică din exterior. La ieşirea aerului se produce u n şoc caracteristic, pe care îl n u m i m explozie. Cu cît presiunea interioară va fi mai puternică cu atît diferenţa dintre presiunea interioară şi cea ex­ terioară va fi mai mare, iar sunetul produs va fi u n sunet sau zgomot exploziv mai puternic. In anumite situaţii sau poziţii, aceste două explozive sînt mai puternice sau mai puţin puter­ nice, intensitatea exploziei fiind determinată şi de necesitatea vorbitorului de a se face auzit, dar şi de poziţia sunetului în cuvînt sau secvenţa sonoră. Astfel, în poziţie finală fonemele apar ca alofonele p , b , deci cu explozie mai puternică, în t i m p ce în poziţie iniţială sau interfonemică explozia este mai uşoară. Mai remarcăm şi faptul că pe lîngă poziţia de alipire a buze­ lor în timpul emisiei acestor trei foneme, ele pot lua şi poziţia de rotunjire sau labializare, în funcţie de vocala ce urmează. Astfel, buzele se vor rotunji, prin constrîngerea comisurilor pen­ tru silabe, ca : mo, mu, po, pu, bo, bu, dar vor fi cu comisurile depărtate în silabe, ca : me, mi, pe, pi, be, bi. In silabe, ca : ma, mă, mi, pa, pă, pi, ba, bă, bî, buzele vor sta în poziţie normală. Aceasta p e n t r u că, în coarticulaţie, tensiunea buzelor pentru pronunţarea sunetului următor precedează ţinuta şi explozia celor trei consoane despre care vorbim. Restul consoanelor şi vocalelor se pronunţă cu u n grad mai m a r e sau mai mic de deschidere a buzelor, astfel că aerul se scurge lin printre ele. La explozivele din regiunea a doua şi a treia de articulaţie, buzele sînt deschise, aşa că aerul, deşi p u ­ ternic, nu acţionează. Poziţia buzelor în timpul emisiei celorlalte consoane — afară de f-v — n u n e interesează, pentru că ele iau poziţia vocalelor ce urmează sau rămîn indiferente. Dar poziţia lor devine un crite­ riu de clasificare a vocalelor. La vocalele o, u, buzele se r o t u n ­ jesc şi sînt uşor proiectate înainte, tensiunea muşchiului orbicular fiind mai m a r e la u decît la o. Aceste vocale se mai numesc şi rotunjite saU labializate. La e şi i, colţurile (comisurile) buze­ lor se depărtează din poziţia normală. Muşchiul orbicular este astfel întins, la această acţiune participînd mandibularul supen

230

h

231

Fig. 4 0 — Poziţia buzelor în pronunţarea vocalei U

Fig. 41 — Poziţia buzelor în pronunţarea vocalei E

Deschiderea buzelor la pronunţarea vocalelor nelabializate se realizează prin activitatea muşchilor maxilarului inferior, care, fiind organ activ, măreşte distanţa dintre dinţi şi, implicit, dintre buze. Deschiderea dintre maxilare este diferită la voca­ lele româneşti, astfel încît a are cea mai mare deschidere, i, î, u cea mai mică, iar o, ă, e au o deschidere medie. Unghiul de des­ chidere a maxilarelor la articularea vocalelor a fost măsurat de Iosif Popovici pentru vocalele româneşti. Totuşi gradul de des­ chidere a maxilarelor nu este la toţi vorbitorii acelaşi, cu toate că sonoritatea vocalelor este corectă, mai ales în emiterea pro­ poziţiilor. Pentru informare, redăm distanţele dintre dinţi con-

în pronunţarea vocalei I

statate de către foneticianul român : a are o deschidere de 12-15 mm, între dinţi, şi de 20 mm între buze ; ă are o deschidere de 1

1

232

bucală în pronunţarea vocalei I

Iosif-Popovici,

Vocale româneşti,

Cluj, 1923.

233

bucală la pronunţia consoanelor S şi Z

8 m m între dinţi şi de circa 11 m m între buze, o are o deschidere de 8 mm între dinţi şi de circa 10 mm între buze ; i are o deschi­ dere interdentală de 2 mm, iar interlabială de 7-10 m m ; la î deschiderea interdentală este de 3-4 mm, iar cea interlabială este de circa 6 m m ; deschiderea interdentală la u este de circa 3 mm, iar cea interlabială este de circa 5 m m . In limba noastră sînt două consoane care se rostesc prin ală­ turarea de buza inferioară a dinţilor superiori. Acestea sînt labiodentalele f şi v. Aţinerea limbii de bolta palatului este şi ea importantă în articularea fonemelor. Locul de atingere dă denumirea fonemu­ lui în clasificarea după locul de articulaţie. Astfel, în partea anterioară a cavităţii bucale vor fi regiunile den tală şi alveolară ; în partea medie a palatului vor fi regiunile prepalatală, mediopalatală şi postpalatală (regiune pe palatul dur), urrnînd apoi regiunea posterioară din cavitatea bucală, cea velarâ sau prepostpalatală. Uvula este cea mai adîncă parte activa a cavităţii. P e limbă, regiunile se numesc (de la vîrf spre rădăcină) regiunea apicală, prelinguală mediolinguală, postlinguală, Denumirea fonemelor poate fi făcută deci în funcţie 234

în pronunţarea consoane­ lor T şi D

de partea superioară sau inferioară (palat sau limbă) a locului de articulaţie. Sunetele care se pronunţă cu alipirea sau strîmtarea canalului oral, în partea anterioară, se vor numi vocale sau con­ soane anterioare ( e , i, s, t, d , l , r , n , z ) . La rîndul lor, acestea pot

235

fi denumite lingvo-dentale, dacă locul de articulaţie a limbii cu partea de sus a cavităţii bucale se realizează la nivelul dinţilor, şi lingvo-alveolare, dacă locul de articulaţie este pe alveolele dentare. In această situaţie sînt consoanele menţionate mai sus. La s-z, marginile limbii se sprijină pe arcada dentară inferioară, orificiul de scurgere a aerului aflîndu-se în mijlocul cavităţii bucale ca u n jgheab median. La articularea lui t-d, apexul se apasă pe caninii sau alveolele superioare, marginile limbii fiind, de asemenea, în cdntact cu arcada dentară inferioară şi superioară. Desfacerea contactului se realizează însă numai lâ nivelul caninilor şi apexului ; de aceea sunetele se numesc lingvodentale sau alveolare, existînd diferenţa de situare a limbii pe "dinţi sau alveole, fără impor­ tanţă în caracterizarea sonorităţii specifice fonemelor. O altă consoană dental-alveolară este ţ , pronunţat cu poziţia limbii pe alveolele superioare. Desfacerea contactului se reali­ zează la nivelul caninilor superiori. La n, consoană alveolară, toată marginea limbii este proiec­ tată pe arcada superioară, închizînd complet cavitatea bucală în tot timpul emisiei sunetului. Consoana î se pronunţă cu apexul ridicat spre alveole, locul de contact fiind în spatele Caninilor. Părţile laterale ale limbii se sprijină pe marginile arcadei dentare inferioare, astfel că limba >e ridică în partea anterioară ca o cupă, scurgerea aerului realizîndu-se pe părţile laterale ale limbii. O altă consoană alveolară este r , care se pronunţă prin apro­ pierea şi depărtarea, foarte rapidă (vibraţia), a apexului de alve­ olele dentare superioare. Marginile laterale ale limbii stau, în repaus, pe arcada inferioară. Prepalatalele c, g, ş, j se pronunţă prin apropierea părţii a n rerioare a limbii de regiunea prepalatală a bolţii palatului dur. Diferenţa între ele este că la primele două (c, g) limba formează o ocluzie completă cu palatul, locul d e deschidere fiind cel menţionat. La ş-j iimba este lipită de palat pe părţile laterale, formînd un canal de scurgere pe locul menţionat. Mediopalatale sînt consoanele k', g' (numite şi palatalizate), ocluzia dintre limbă şi palat fiind nu numai anterioară, dar şi mai întinsă decît pentru fc, g, astfel că se scurtează rezonatorul anterior, iar sunetele capătă u n aspect muiat (e, i). Posterioare ;au velare sînt consoanele fc, g, care se pronunţă cu limba închi­ zînd trecerea aerului în porţiunea velară.

1!,

236

237

Limba română mai cunoaşte o consoană căreia i se consideră locul de articulaţie — laringele (sau faringele), numită de aceea laringală (faringală). Este vorba de consoana aspirată h.

23*

La pronunţarea vocalelor, limba se ridică spre palat, îngustînd canalul de trecere a aerului. Deoarece la a limba este aproape nemişcată pe planşeul bucal, ea se numeşte vocală neu-

239

nu observă nazalizarea acestora. Ridicarea sau elevaţia vălului palatului este progresivă, de la vocala cea mai deschisă la vocala cea mai închisă. In profilele cavităţii bucale, la articulaţia fone­ melor, am prezentat şi elevaţia vălului — pentru a arăta drumul aerului spre ieşire. U v u 1 a are u n loc secundar în articularea fonemelor româ­ neşti ; doar o parte minimă a populaţiei de limbă română p r o ­ nunţă u n sunet uvular : r produs prin vibrarea uvulei. Locurile de articulaţie ale sunetelor pot fi schimbate, cu con­ secinţă însă, în cea mai mare majoritate a cazurilor, în aspectul sonor al fonemelor. Amintim că strîmtarea sau deschiderea canalului format de limbă şi palat, mai precis de organele supraglotice, se numeşte apertura. Cînd apertura este mai mică decît pentru i sau u, aerul nu mai poate trece neîmpiedicat şi se produc acele zgomote care caracterizează consoanele . Consoanele rostite cu apertura mică se numesc constrictive : /, v, s, z, ş, j , h. După modul de ieşire a aerului, consoanele se clasifică în explozive, fricative şi africate. La explozive, aerul iese prin e x ­ plozie (p, b, t, d, c, g), la fricative, aerul se freacă de pereţii orga­ nelor fonoarticulare (j, v, s, z, ş, j , h — ultima fiind fricativa laringală), iar la africate aerul se scurge, treptat, prin ocluzia care se deschide treptat. Din aceeaşi categorie a africatelor fac parte c şi g, care au acelaşi mod de ieşire a aerului. Acestea sînt foneme compuse, din sunetele simple ts, tş, dj : ţ = ts, c == tş, £ = dj. La începutul articulării, se sesizează o ocluzie care se des­ chide treptat (nu brusc aşa cum se deschid consoanele oclusive explozive), canalul devenind o constricţie ca la fricative. T r e ­ cerea de la ocluzie la constricţie se face foarte repede, astfel • â cele două moduri de scurgere a aerului aproape că se suprapun. l

tră, La e şi i limba se ridică spre partea anterioară a palatului. £ şi a sînt vocale anterioare sau prepalatale (limba se ridică, de asemenea, pe porţiunea anterioară). La o şi u limba, pe porţiunea posterioară, se ridică spre p a r t e a postpalatală a palatului. De aceea, aceste vocale se numesc poste­ rioare. Vocalele ă, î sînt mediale pen­ t r u că limba se ridică pe porţiunea ei medială spre partea mediopalatală. Vălul palatului, cînd se ridică spre peretele faringian, închide trecerea aerului spre nas, sunetele emise fiind pronunţate oral. Cînd este lăsat în jos (poziţia normală la respirat), aerul trece spre fosele nazale şi sunetul apare nazalizat. î n limba română sînt doar două sunete nazale m, n, cele­ lalte fiind numite orale. în apropierea imediată a unei consoane nazale, vo­ calele se nazalizează, fără ca această nuanţă să fie considerată anormală. consoanelor K şi G Dealtfel, în mod obişnuit, colocutorii 240

Durata de emisie a sunetelor constituie, de asemenea, u n criteriu de clasificare a fonemelor. Există símete care se pronunţă ;ntr-o perioadă foarte scurtă, momentul exploziei, numite su­ nete momentane, şi sunete în care aerul, scurgîndu-se tot timpul emisiunii, produce u n sunet continuu. Acestea din u r m ă se n u ­ mesc sunete durative sau continue. Durative sînt vocalele, semiv ocalele, constrictivele (sau fricativele), vibrantele (r) şi late­ rala (¿). Africatele sînt mai puţin lungi decît durativele propriu/ise, iar oclusivele au durata cea mai scurtă. S e x t i l P u ş c a r i u , Lucrarea M _ Introducere In logopedie

citată.,

p. 62.

241

P e Ungă articulaţiile de bază, consoanele româneşti pot avea, în majoritatea cazurilor, şi o articulaţie muiată pe lîngă cea dură. In timpul pronunţiei acestor consoane, partea dorsală a limbii se apropie de palat ca pentru rostirea u n u i i sau e. Orice consoană u r m a t ă de i se pronunţă astfel, limba luînd poziţia de articulare încă în timpul tensiunii consoanei anterioare. Rosti­ rea consoanei capătă atunci timbrul lui i. Această articulaţie este suplimentară şi se produce la orice consoană dinaintea lui i. Consoanele cu timbrul i se numesc consoane muiate. Am p r e ­ zentat consoanele muiate în tabelul fonemelor limbii române cu alofonele lor, această articulaţie fiind considerată ca sunet alofon al consoanei respective. Nu toate consoanele au perechea de con­ soane muiate. Astfel d, s şi semivocalele u n u au pereche muiată, iar c, g şi semivocala i n u au pereche nemuiată (dură) *. Prezenţa mai m a r e sau mai mică a tensiunii în organele de articulaţie împarte sunetele în sunete cu tensiune m a r e (forte) şi cu tensiune slabă (leneşă) sau dulci. Din prima categorie fac parte surdele explosive, din a doua categorie perechile lor so­ nore. In general, forte sînt sunetele fără voce, în t i m p ce leneşe sînt sunetele cu voce.

Caracteristicile acustice ale fonemelor româneşti Modul de articulaţie, locul de articulaţie, modul de ieşire a aerului, durata e t c , aşa cum sînt prezentate în lucrările de sinteză româneşti, sînt descrieri ale efectelor mişcărilor orga­ nelor de articulare. Măsurătorile obiective, realizate în fonetica mstrumentală, confirmă unele dintre propoziţiile anterioare, r ă mînînd însă destule care nu au acoperire argumentată ştiinţi­ fic. Fonoarticulaţia se reduce în ultimă instanţă la nişte mărimi fizice (cînd facem această afirmaţie n e gîndim numai la actul mecanic, nu şi la complexul proces psihic care dă naştere codă­ rii, transmisiei). Fiind posibil să fie redusă la mărimi fizice, a fost posibil să se construiască şi maşinile care să imite vocea umană, avînd în programul lor unele expresii şi fraze din limbajul oWşnuît al oamenilor. Oricît de m u l t e ar fi cuvintele şi combinaţiile corect posibile, maşina n u va putea realiza ceea ce realizează omul, cu ajutorul limbajului : să gîndească. Gramatica limbii române, Bucureşti, p. 70 — 72. A l . R o s e t t i , Op. cit. 1

242

Editura

Academiei,

1954,

încercările de a cunoaşte caracteristicile fizice ale sunetelor vorbite au u n istoric destul de nou. La baza studiilor acustice ale fonemelor stau cunoştinţe nu numai de fonetică descriptivă, ci şi de fizică a sunetelor (acustică), ştiinţă dezvoltată abia în ultimele două secole. Frecvenţa vibraţiilor fonemelor — în limbaj psihologic vor­ bim despre înălţime măsurată în cicli pe secundă sau herţi (Hz) pe secundă — este în funcţie de anumiţi factori individuali foarte complicaţi. Un sunet este perceput ca a, de exemplu, şi cînd este emis de un bărbat matur, cu voce de bas, şi de o femeie sau de un copil. Este demult cunoscut că, la copii, femei, bărbaţi corzile vocale n u au aceeaşi lungime, deci vibrează deo­ sebit. Corzile vocale ale copiilor sînt mai scurte şi, prin urmare, vor produce sunete mai înalte, aproape la aceeaşi înălţime cu a femeilor, în t i m p ce corzile vocale ale bărbaţilor sînt mai lungi şi mai groase, producînd u n n u m ă r de vibraţii mai mic, deşi emit acelaşi fonemKDiferenţa, privind n u m ă r u l de vibraţii pe secundă a corzilor vocale, există nu numai la sexe şi vîrste dife­ rite, dar chiar şi la acelaşi individ în cursul aceluiaşi discurs^ Vibraţiile sunetelor vorbite se pot înscrie pe diferite aparate sub formă de linii sinusoidale (kimografe) sau linii de diferite intensităţi (sonagraf). Analiza undelor înscrise pe asemenea aparate scoate în evi­ denţă n u m ă r u l de vibraţii pe secundă şi amplitudinea undei. In limbaj psihologic, amplitudinea vibraţiei sonore poartă numele de intensitate. Aşa cum acelaşi sunt e, la acelaşi vorbitor, n u are totdeauna acelaşi n u m ă r de vibraţii pe secundă, aceeaşi frecvenţă, tot aşa şi amplitudinea vibraţiei este diferită. Amplitudinea di­ ferită a sunetului se realizează la voinţa vorbitorului (vorbitorul se exprimă în şoaptă, cu voce normală sau cu voce strigată), contribuind la redarea accentelor cuvintelor şi fonemelor. In limba noastră, accentele sînt de intensitate, dar există şi situaţii cînd frecvenţele sunetelor se îmbină diferit cu intensitatea sune­ telor, realizîndu-se acele intonaţii specifice propoziţiilor intero­ gative, optative etc. ..^Intensitatea sunetgler-^erbite se--ma^8ară^jn^dexil3elir-FonemeTeTTtmBTi române au fost studiate prin analiză spectrală, în ultimii ani. Global, ele au fost studiate încă în u r m ă c u cincizeci de ani de către Iosif Popovici, apoi de către Al. R o •etti. Sub conducerea acestuia, şcoala fonetică din Bucureşti a elaborat numeroase studii de analiză a fonemelor româneşti. IU

243

P e n t r u nevoile audiometriei vocale, dr. FI. Constantinescu a efectuat studii î n acest s e n s . R e d ă m d u p ă ultimul autor rezultatele analizei electroacustice realizate cu ajutorul Institutului de Fizică Acustică, cu u n apa­ rat de analiză c u 27 filtre în bandă de 1/3 octavă, asupra fone­ melor articulate de însuşi experimentator.

0

l

2

1

M

1)

3

100—200 Hz cuJO db

i F I . C o n s t a n t i n e s c u , Audlometria vocală, teză de doctorat, Bucureşti, 1 9 6 2 . î n acelaşi sens, autorul a mai efectuat şi alte cercetări, publicate în d i v e r s e periodice de specialitate.

244

245

Analize de acest fel s-au făcut pentru majoritatea limbilor culte, n u numai pentru necesităţile fonetico-medicale, dar şi p e n ­ tru realizarea aparatelor vorbitoare. O altă caracteristică fizică a fonemelor este durata lor, înregis­ trată tot în Hz sau cicli pe secundă. In acest sens, cităm lucrările acad. Al. Rosetti şi pe cele apărute sub conducerea sa . In studiile efectuate s-au comparat duratele elementelor fonetice din care sînt alcătuiţi diftongii cu monoftongii corespunzători. Din tabe­ lele publicate reiese că duratele aceluiaşi monoftong variază în cuvinte şi propoziţii, la acelaşi vorbitor, în funcţie de accent şi vecinătatea fonetică, sau poziţia în cuvînt. Astfel, în cuvintele bat, tacă, sta, sapa, harta, valorile lui „a" sînt : 22, 20, 27, 26, 22 de centime de secundă, la un vorbitor ; 12, 13, 18, 16, 13 centime de secundă, la alt vorbitor ; 22, 20, 32, 28, 22 centime de secundă la a l t u l ; 16, 11, 29, 28, 21 de centime de secundă, la altul etc. 1

Sinusoida înscrisă prin presiunea aerului la ieşirea din cavi­ tăţile oral-nazale este diferită şi p e n t r u fiecare cale în parte, dar şi p e n t r u foneme — în cadrul cuvîntului. Limbajul articulat n u se rezumă însă la pronunţarea corectă a fonemelor specifice unei limbi date. Este necesar ca fonemele să se combine după norme stabilite filogenetic î n limbă, formînd cuvinte şi acestea la rîndul lor să se combine tot după anumite reguli în propoziţii şi fraze. Stocarea acestor reguli la începutul dezvoltării ontogenetice p r i n imitaţie, apoi prin intermediul în­ văţării gramaticii, în mod conştientizat, dă posibilitate vorbitoru­ lui să intervină cu promptitudine în convorbire, scoţînd din „ma­ gazia" de cuvinte şi reguli, în mod automat, pe cele de care are nevoie. Stocarea, cît şi selectarea şi redarea, sînt acte relativ rapide, şi se pare că sînt în funcţie de dezvoltarea intelectuală a subiectului. Am spus „se p a r e " p e n t r u că privitor la rolul limA 1. R o s e t t i , publiées par : Recherches sur les diftongues rou­ maines. Bucureşti, Editura Academiei, 1959 ; A n d r e i A v r a m , Asupra clasificării vocalelor româneşti, î n : „Studii şi cercetări lingvistice", VI, 1955, 3 — 4 ; Les semivoyelles roumaines au point de vue phonologique, Bucureşti, 1954, extras din Mélanges Linguistiques. Durata vocalelor şi perceperea accentului în l i m b a română, Studii şi cercetări lingvistice, XVII, 1965, 2 etc. ; A l . R o s e t t i , Curs de fonetică generală, Bucureşti, 1930 ; E m i l Petrovici, Les traits distinctifs des phonèmes roumains, Proceedings of the fourth international Congress of Phonetic Sciences, 1962, p. 723 — 727 ; L' a b b é A. M i l l e t , Precis d'expérimentation phonétique. La physiologie des articulations, Paris — Toulouse, 1926 ; P. J. R o u s s e l o t, Principes de phonétique expérimentale, Paris, Leipzig, 1901 — 08 (vol. 2). 1

246

bajului asupra gîndirii şi invers, se desprind două concepţiî dife­ rite, cu înclinarea balanţei, totuşi, spre una dintre ele. Unii spun că limbajul nu este decît un instrument fără privilegii speciale pentru gîndire (reprezentantul acestei concepţii poate fi conside­ rat W. James), alţii spun că nici un fel de gîndire n u este posi­ bilă fără limbaj (Max Miiller) K A doua concepţie este justificată, azi, prin numeroasele cercetări experimentale privind raportul dintre gîndire şi limbaj, astfel încît putem spune cu certitudine că achiziţia limbajului (stocare, selecţie, reproducere, înţelegere, analiză, sinteză, abstractizare) n u este posibilă în unele forme de deficienţă intelectuală. Stocarea, selectarea, reproducerea, acte necesare emiterii, sînt în funcţie de anumite procese psihice (percepere, observaţie, atenţie etc.) de cunoaştere sau afective, lipsurile sau deficienţele constatate în desfăşurarea acestor pro­ cese antrenînd o serie de handicapuri, pe care nu totdeauna le putem sesiza. In timpul emiterii orale, deci, sînt mobilizate toate componentele limbii — formele lingvistice, — ca şi formele extralingvistice, capabile în totalitatea lor de a exprima intenţia vorbitorului de a comunica o anumită informaţie. Din pluralitatea de categorii lingvistice şi extralingvistice, emiţătorul extrage pe acelea care pot ajuta mai mult, care pot preciza şi face mai inteli­ gibilă intenţia sa. Cunoaşterea practică a denumirii obiectelor, acţiunilor, fenomenelor, calităţilor e t c , a ansamblului de reguli, care pun în acţiune relaţiile ce se stabilesc între semnificant şi semnificat, se desfăşoară rapid în actul comunicării, în momentul emisiei. Durata operaţiilor despre care vorbim este uneori foarte mică, dar poate să fie şi mai mare, fie în cazurile în care este necesară o mai atentă deliberare privind comunicarea, fie cînd este vorba de cazuri patologice ale înţelegerii.

E. Receptarea vorbirii Ca şi la emitere, receptarea vorbirii presupune existenţa unui i parat integru de recepţie, posibilitatea analizei — de la analiza i' ustică, la cea gramaticală — înţelegerea, într-un cuvînt de­ codificarea mesajului receptat. Receptarea se realizează acustic, o p t i c şi uneori tactil-vibratil (la orbii surdomuţi). Cantitatea de ' P i e r r e O l e r o n , flech.erch.es sur le développement mental des muras-muets, Centre National de la recherche scientifique, 1957, p. 7.

247

informaţie pe care u n receptor uman poate să o extragă din in­ formaţia primită de la un emiţător uman, prin limbaj, este deter­ minată de posibilităţile de discriminare ale primului, presupunînd că cel de al doilea a emis mesajul perfect. Invers, capacitatea de discriminare a receptorului este determinată de perfecţiunea sau deficienţele de emitere ale mesajului, dacă emiţătorul pre­ zintă dificultăţi în codarea mesajului. P e n t r u o b u n ă recepţie acustică şi vizuală sînt necesare anumite condiţii pe care să le îndeplinească, atît mesajul transmis cît şi aparatele de recepţie. Condiţiile fizice sînt determinate de distanţa dintre cele două evenimente, intensitatea emisiei, pragurile liminare de percepţie, cantitatea frecvenţelor emise şi receptate, durata emisiei, în ca­ zul nostru referindu-ne exclusiv la sunetele din zona verbală. In funcţie, deci, de pragul de audibilitate, pragul de toleranţă, pragul diferenţial al fonemelor, receptorul poate analiza acustic informaţia primită şi, prin integrarea corticală, să ajungă la înţelegerea lui. Acest proces presupune analiza şi sinteza corti­ cală a mesajului, decodificarea fiind procesul invers al codificării informaţiei. Receptorul u m a n percepe acustic, vizual sau tactil o succesiune de simboluri, de semne cu anumite valori, care ca­ pătă u n sens pe măsură ce aceste semne se încheagă în cuvinte, propoziţii, fraze, pe măsură ce între ele intervin pauze, intensi­ tăţi diferite, accentuări şi nuanţări particulare. Este cunoscut că aceeaşi propoziţie, formată din aceleaşi cuvinte, capătă alt sens în funcţie de accentuările unuia sau altuia dintre cuvinte, de in­ tonaţia interogativă, afirmativă, optativă etc. In cazul recepţiei limbajului scris, omul acordă nuanţele posibile acelor semne convenţionale, ca semnele de punctuaţie. Aceasta este posibilă datorită interacţiunii strînse ce există între emiterea şi receptarea limbajului, cele două activităţi succedîndu-se continuu. O trecere în revistă a unora dintre datele furnizate de bibliografia exis­ tentă, în domeniul respectiv, ni se pare necesară.

Recepţia este eficientă dacă receptorul foloseşte acelaşi cod lingvistic, aceleaşi modele — deci aceeaşi limbă — ca a emiţăto­ rului. P r e s u p u n e m deci că ambii posedă acelaşi cod fonetic, acelaşi vocabular, aceleaşi scheme gramaticale. In general însă vorbitorii au unele variante fonetice, o anumită cantitate de vocabular pe care îl utilizează preferenţial şi un anumit stil în îmbinările dintre cuvinte. Sistemul fonetic şi gramatical sînt mai puţin supuse schimbărilor, iar o mare parte a vocabularului este cunoscută de către toţi vorbitorii unei limbi, o altă parte a lui fiind cunoscută în mediul profesional al unui individ, altă parte este cunoscută din cărţi (şi este r a r sau deloc folosită), în t i m p ce o parte a vocabularului unei limbi este necunoscută de unii vor­ bitori. De aceea, vorbitorii îşi organizează exprimarea în funcţie de posibilităţile de receptare a celor către care se adresează. In funcţie de gradul de dezvoltare a limbajului, receptorii umani primesc diferit o anumită informaţie ; pentru unii, ea n u r e p r e ­ zintă nimic, p e n t r u alţii constituie o valoare absolută — elimină total incertitudinea — pentru alţii incertitudinea este limitată, pentru alţii constituie o întărire a anumitor cunoştinţe, pentru alţii suscită o nouă informaţie.

•^Recepţia limbajului oral se realizează prin audierea iuL în t i m p ce a celui scris se realizează prinjcitirea luL-Se pare că aceste două aspecte ale receptării limbajului, pe care A. N. Leontiev le numeşte procese verboreceptive, sînt mai puţin com­ plexe decît cele de emitere — vorbirea şi scrierea — n u m i t e de acelaşi autor verboproductive . In plus, procesele verboreceptive sînt mai puţin cunoscute decît celelalte.

Receptarea „este un proces dinamic, artiv şi rnrrjTlpj" *, necesitînd un anumit efort de atenţie, efort conştient care de multe o^estejabservat. Receptorul prinde în fracţiuni de secundă, prin simţurile sale, toate datele necesare înţelegerii : imagini acustice şi vizuale provenite de la colocutorul său, pe care îmbinîndu-le, analizîndu-le, raportîndu-le la experienţa anterioară sau cea personală, el reuşeşte să selecteze informaţia sau mesajul princi­ pal, acordîndu-i sensul pe care îl consideră că i 1-a acordat şi emiţătorul. Se poate însă întîmpla ca uneori receptarea mesaju­ lui să fie supusă unor influenţe adiţionale de alt ordin decît cel psiho-lingvistic (voinţă, afectivitate, morală e t c ) , înţelegerea mesajului fiind sau aprofundată sau deformată. Factorii perturbatori ai receptării corecte pot fi de ordin fizic (distanţa dintre interlocutori, densitatea mediului prin care se transmite mesajul verbal oral, luminozitatea — p e n t r u limbajul scris —, mărimea simbolurilor scrise sau intensitatea ceţpr auzite, mascarea mesajului e t c ) , de ordin lingvistic (lacune în sistemul fonetic, vocabular, structură gramaticală) şi psihologic (defici­ enţe de percepere, de observaţie, de atenţie, de memorare, de gîndire şi înţelegere).

V. M a r e Limbajul, î n : Psihologie Al. Roşea, E.D.P.; Bucureşti, 1966, p. 303.

T. S l a m a - C a z a c u , ştiinţifică, 1959, p. 267.

1

1

248

generală,

sub

red.

prof.

1

Limbaj

şi

context,

Bucureşti,

Editura

249

Oboseala perturbă adesea receptarea, mai ales la etajul său superior. In acest caz, receptorul prinde auditiv cuvintele şi fra­ zele, dar nu înţelege sensul lor, fără însă să manifeste vreo stare patologică a sistemului nervos. Cînd se constată tulburări de receptare, după examinarea cauzelor (fizice, lingvistice, psihice), se caută mijloacele de îndepărtare a lor. Ca şi pentru emitere, pentru receptarea limbajului există numeroase probe sau teste pornind de la examinarea auzului pînă la cea a gîndirii şi a cunoştinţelor. Prin aceste probe se urmăreşte depistarea lacune­ lor din sistemul fonetic, vocabular, structură gramaticală şi mai ales din sesizarea legăturilor exprimate în lanţul vorbirii. Sesi­ zarea legăturilor, mai bine-zis restabilirea semnificaţiei pe care emiţătorul a v r u t să o dea expresiei sale, constituie un proces de creaţie, nefiind posibilă înţelegerea doar prin asocierea mecanică a semnelor lingvistice. înţelegerea, în fond, nu este altceva decît raportarea fiecărui element sau unităţi lingvistice din comunicare — elemente care se înşiruie unele după altele după anumite r e ­ guli prestabilite în limbă — la o serie de unităţi care n u există în text, ci în mintea şi experienţa receptor-emiţătorului. Aceste uni­ tăţi sînt plasate pe axa paradigmatică, sensurile lor existînd n u ­ mai în mintea v o r b i t o r u l u i . Cu toate excepţiile, impreciziile gramaticale şi de topică existente în limbă şi în stilul personal al emiţătorului, recepţia se realizează, î_n_ majoritate covîiMLuuTe^ t o c m ^ a i ^ ^ b j ^ i n ţ e j e j g e n i . Mai mult, putem spune că receptorul ^ are p o s i b i l i t a t e g ^ a T o r e s t a codul transmis^ completînd lacunele»— stabilind corelaţii întne expresie şi situaţiileconcxgţe_r"""snil£ sau presupuse, din exBgrijriţa_socjală personalărAceasta scoate în evidenţă rolul activ al receptorului *T—~" ' i

>

S. Marcus, E d. N i c o 1 a u, S. Staţi, Introducere lingvistica matematică, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1964, p. 19. T. S l a m a - C a z a c u , Limbaj şi context,..., p. 266 — 275. 1

2

250

în

PARTEA A

6-a

Perspectiva patologică: unitate în varietate, forme şi intensiuni

Lipsa, apariţia tîrzie sau imperfecţiunile vorbirii pot avea trei feluri de cauze : a) deficitul de ansamblu sau de personalitate, care se r ă s frînge, în mod secundar, asupra limbajului şi vorbirii : oligofrenia, autismul infantil etc. ; b) deficitul „instrumental", afectînd instrumentele de recep­ ţie şi expresie ale vorbirii : deficitul auditiv, malformaţiile organelor periferice afectate vorbirii, paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine (paralizie de neuron motor perife­ ric), infirmităţile motorii cerebrale (leziuni piramidale, extrapiramidale, cerebeloase) ; c) deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis, independent de instrumentele prin care se recepţionează şi se exprimă vor­ birea, şi, de asemenea, independent de ansamblul persoanei (dar impietînd secundar asupra întregului). Este o tulburare primitivă a limbajului, ducînd la forme de retard sau alterare a elocuţiei şi (sau) recepţiei, cu răsunet asupra intelectului, afectivităţii, com­ portamentului. Ceea ce ne preocupă, aici, este această a treia categorie de tulburări, grupînd laolaltă forme şi intensiuni diferite ale unei tulburări unice a limbajului şi a.vorbirii,-şi raporlurile ei'cu cea de a doua categorie. într-adevăr, dacă. la o considerare teoretică 251

tulburarea de vorbire este una singură, în sensul că afectează diferitele planuri pe care se realizează şi se recepţionează mesa­ jul — vorbirea, limbajul şi informaţia — nu e mai puţin adevă­ rat că ceea ce întîlnim în clinică e o varietate de forme, aparent fără legătură între ele. Sindroamele pe care le descrie clinica se grupează însă la o cercetare mai atentă de la sine, în funcţie de caracterul afazic sau non-afazic al simptomatologiei. 1. întîrzierea în apariţie şi dezvoltarea vorbirii. Sindromul e individualizat, ca atare, aproape numai în literatura franceză. In mod obişnuit, se vorbeşte despre o astfel de întîrziere cînd copilul face primele propoziţii, după vîrsta de 3 ani. Se descrie o întîrziere simplă_ (adesea cu caracter familial, afectînd mai ales pe BSîeţi), cînd copilul face spontan pFOgxfi.se rapide-şi nu îăihlne" ulterior cu nici o tulburare_sau defirienţă -do-gnrblrp După unii şi non^acniziţia vorbirii, pînă la vîrsta de 5 — 6 ani, intră tot în această categorie. Întîrzierea „simplă", în apariţia şi dezvoltarea vorbirii, se ca- n racterizează prin alterărijicdieniatiee,. constînd în inversiuni, con- ' j V taminări şi simplificări : grupele consonantice pot fi reduse la ' una din consoanele constitutive, finalele pot fi -eludate, fonemele mai grele pot fi înlocuite cu altele mai uşoare. Inteligibilitatea limbajului e, în general, păstrată, mai puţin a cuvintelor de^ legătură, a desinenţelor, a cuvintelor abstracte. Dimpotrivă, este considerată gravă întîrzierea care persistă şi după v î r s t a de 5 mvişi care p r e c e d e c T ^ d i s f a z i e ^ r o blibiiala, dificultăţi în deprinderea scris-cititului etc. P e n t r u a o deosebi de precedenta, unM autori vorbesc în acest caz despre o întîrziere în limbaj sau disfazie,jii în acest caz mai afectată este latura e x ­ presivă declt cea impresivă. Dar vocabularul e sărac, întîlnim parafazii, o incapacitate de a folosi cuvintele -dp l e g ă t H r ă — ş f flexiiinile. verbale, o sărăcie sintactică^alcătuind, în ansamblu, o insuficientă organizare şi realizare^a_limbaiului. Desi intelectul este conservat, noţiunile abstracte se cîştigă cu greu, şi nu r a r e ­ ori dificultăţile de limbai afectează in morn=prYndf^ intelectuală prin dificultatea copilului~de a depăşi gîndire§ concretaT Este limpede că sub aceeaşi categorie sînt grupate fenomene distincte şi condiţionate printr-un determinism cauzal cu totul diferit. întîrzierea în apariţia şi dezvoltarea vorbirii (simplă) nu 'H. L'aphasie,

252

H é c a e n ş i R. A n g e l e r g u e s , Paris, Larousse, 1965, p. 19.

Pathologie

du

langage,

este o tulburare de vorbire şi limbaj, ci expresia unui ritm pro­ priu de maturizare. Lucian Blaga povesteşte despre sine în „rironicul şi cîntecul viratelor" că a început să vorbească tîrziu şi defectuos, către vîrsta de 5 ani — dar această întîrziere n u se poate explica prin patologie cerebrală a zonelor limbajului şi vorbirii cînd cunoaştem fineţea şi profunzimea cu care mînuieşte verbul, în poezie şi filozofie, un scriitor care e, prin excelenţă, un virtuos al e x p r i m ă r i i . Asemenea discrepanţe, între ritmul con­ siderat normal de maturizare şi cel propriu anumitor indivizi, se întîlnesc şi în alte domenii funcţionale. In mod obişnuit copilul face primii paşi curînd după vîrsta de 11 luni, dar pînă la 18 luni întîrzierea în apariţia mersului n u e considerată patologică : controlul sfincterian se stabileşte „normal" curînd după vîrsta de 12 — 18 luni, cu toate acestea nu vorbim despre enureză decît după vîrsta de 3 ani etc. P e de altă parte, întîrzierea „gravă" în ana*-'ţiri ?' r W v n l t a r o a vorboriir prelungindu-se' ulterior într-o tulburare de limbaj şi vorbire, nu este neapărat „org^nică","aîfîcă rezultând din 4ezîtmi ,C> anatomo-patologic^e în 79HP ţ g r e b r a l p alt» l j n T h a j i j i ţ i i i gi vorbirii — ci poate fi şi ;,functJonală^ Funcţia, fireşte, n u „creează" or­ ganul, dar este cert că lipsa de funcţionare condiţionează atrofie­ rea acestuia. Se ştie de m u l t şi s-a accentuat cu orice prilej că pentru o dezvoltare normală a vorbirii este necesar un mediu care să ofere, în suficientă măsură, atît stimulentele cît şi m o ­ delele corecte de comunicare verbală : vorbesc puţin şi cu întîrziere copiii care sjnt lăsaţi mult timp singuri, sau care provin din famijfî Jie_cu u n ' m v e i cuiturăTşi intelectual scăzut, fie cu o penurie de stimuîerţfi' yprhali. Tn alte cazuri, solicitarea excesivă. prin*s^timuH extrem de numeroşi şi disproporţionaţi faţă de vîrsta copilului, poate, de asemenea, să ducă la o întîrziere în vorbire printr-o inhibiţie de prntprţip, acesta fiind u n alt mod de a stînjeni „exerciţiul funcţional". Bilingvismul şi consecutiv în­ tîrzierea în vorbire intră în aceeaşi categorie. In sfîrşit, se mai menţionează, ca o cauză a întîrzierilor în vorbire, tulburările sfer£l_afective : hiperexj:itabiliţatea şi. eretisrrml_sau apatia şi indiferenţa, ambele condiţionînd un ^pfţcit d e f l ^ l ' £fJZ fPflV^Ţţnplirjt, recepţia stimulilor verbali şi expresia formua larilor V e r b a l e . _ _ _ ^ ' 1

>

t

p

Lucian Blaga, Hronicul Kd. tineretului, 1965, p. 3. 1

şi

cintecul

vîrstelor,

p

Bucureşti,

253

.

In cazuri extreme, condiţiile nefavorabile enumerate pot determina o insuficienţă de limbaj care să mimeze întru totul un deficit organic. Vom reveni asupra acestui aspect în discuţia despre alalie. In consecinţă, întîrzjerea_sjmplă în apariţia__^jlezvortarea vorbiriijse explică prinfr-un ritm încetinit în. procesul do m a t u " ' y w neuro- V p- ih r-f ' ' >r? ' V*>«stă încetinire poate fi cqriSecinţâ afecţiunilor somatice mai grave sau prelungite, uneori succedîndu-se într-un. şir aproape neîntrerupt. Chiar şi în acest caz, na- numai în cazul că reprezintă u n ritm propriu (ereditar) de maturizare, întîrzierea „simplă" în apariţia şi dezvoltarea vor­ birii se exclude de la sine din patologia cerebrală a limbajului şi vorbirii. In unele cazuri, tabloul clinic este destul de limpede, de la început, pentru a-1 încadra în limitele largi ale ritmurilor de maturizare, în altele diagnosticul este retrospectiv. Dimpotrivă, tulburările de limbaj şi vorbire încep aproape totdeauna cu o întîrziere în vorbire care nu e decît faza lor primordială, aşa cum întîrzierea în achiziţia staticii capului şi trunchiului sau în achi­ ziţia mersului sînt preludiul simptomatologie al unei afecţiuni neurologice de sistem, care va evolua potrivit leziunilor cere­ brale corespunzătoare sistemului. In acest caz, întîrzierea în apariţia şi dezvoltarea vorbirii este expresia unei incapacităţi funcţionale, afectînd limbajul şi vorbirea în ansamblu, iar simptomele din seria afazică nu vor întîrzia să apară. ^ 2. Diskdia. Este explicată prin postura sau atitudinea vici­ oasă a organelor supra-glotice în cursul exprimării verbale (Borel-Maisonny). Dar în acest cadru sînt clasate tulburări foarte diverse şi ca fenomenologie, şi ca evoluţie. c

/

1, 1 rt1f

lV a

In general, se înţelege prin dislalie incapacitatea de a emite anumite foneme, manifestată permanent, în orice împrejurare, atît în vorbirea spontană, cît şi în cea repetată, în cuvinte, silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. Uneori fonemul care n u poate fi pronunţat e înlocuit cu altul, eventual mai uşor, alteori este pronunţat în mod defectuos. Apar, astfel, anomalii în pronunţia lui s şi r, confuzii şi o insuficientă diferen­ ţiere între sonore şi surde etc. Sindromul, ca atare, apare în unităţi sindromologice diferite. Dislalia „simplă" sau „de evoluţie" se exclude, de la sine, din patologia limbajului şi a vorbirii, aşa cum s-a exclus, p e n t r u aceleaşi motive, şi întîrzierea „simplă" în apariţia şi dezvoltarea vorbirii. Am văzut că fonologia este un ansamblu sistematic şi 254

organizat de sunete, fiecare definindu-se prin relaţia funcţională pe care o întreţine cu celelalte sunete ale limbii. Acest sistem evoluează în succesiunea vîrstelor în conformitate cu procesul neuro- şi psiho-fiziologic de maturizare, a cărui „normă" se în­ scrie în limitele relativ largi, şi este caracteristic p e n t r u fiecare vîrstă. Sistemul fonetic al sugarului n u este „dislalio", aşa cum nu este sistemul fonetic al copilului de 2 ani, de 3 ani etc. Apro­ pierea acestor sisteme infantile, periodicizate, de sistemul fonetic al adultului se face treptat, iar frecvenţa aşa-zisei dislalii „de evoluţie" scade pe măsură ce investigăm grupele mai înaintate de vîrstă. Este cert că, fără să beneficieze de posibilitatea u n u i tratament logopedic în copilăria lor, adulţii de azi prezintă nu cu mult mai multe alterări dislalice decît vor prezenta adulţii de mîine. Dislalia „de evoluţie" este, deci, u n ritm propriu de m a t u ­ rizare a sistemului fonologie al anumitor copii, sau o amînare prin condiţii somatice defavorabile a acestei maturizări, iar dis­ pariţia ei spontană confirmă acest punct de vedere. Interesele pedagogice pot cere grăbirea acestui ritm de „adultizare" a sis­ temelor fonologice infantile; ca atare, sarcina revine pedagogilor, nu patologiştilor. Dimpotrivă, dislaliile „organice", denumite astfel pentru că însoţesc modificări anatomice sau malformaţii congenitale ale organelor periferice ale vorbirii (maxilare, buze, limbă, dinţi, palat dur şi palat moale — prea scurt în tulburările de diferen­ ţiere a ocluzivelor, după Borel-Maisonny) par a avea mai multe îndreptăţiri de a fi cuprinse în patologia limbajului şi vorbirii. Cu toate acestea, de cele mai multe ori ele n u reprezintă decît modalitatea sub care sistemul fonologie („normal" — pe treapta limbajului şi vorbirii) se adaptează, conform legii fiziologice a minimului de efort, la condiţiile instrumentale pe care le are la dispoziţie. Aceste dislalii pot, dealtminteri, mai m u l t sau mai puţin reduse „acrobaţia", exercitând funcţia normală a limbajului şi vorbirii de a obţine sunete conforme „normei", în ciuda instru­ mentelor imperfecte de care se slujeşte (ceea ce dovedeşte toc­ mai normalitatea funcţiei). In alte cazuri, malformaţiile congenitale ale organelor peri­ ferice ale vorbirii coexistă cu malformaţii ale structurilor cere­ brale, condiţionînd, prin sine, o tulburare de limbaj şi vorbire. Alături de alterări ale sistemului fonologie, care ar putea fi considerate ca ţinînd de alterări ale organelor periferice, vom întîlni tulburări din seria afazică sau tulburări din seria practo255

gnozică, ceea ce fireşte n u se mai poate reduce la defectuoasa alcătuire a „instrumentului", ci reprezintă, prin sine, o degra­ dare sau o insuficienţă a funcţiei. P e n t r u a relua analogia cu funcţia mersului, amintim că a m p u t a r e a unuia din membrele inferioare n u afectează funcţia mersului, ci stînjeneşte actuali­ zarea şi desfăşurarea ei p r i n t r - u n deficit „instrumental" — ceea ce n u exclude posibilitatea apariţiei unei hemiplegii la uri a m p u ­ tat "şi consecutiv o degradare funcţională independentă de defi­ citul instrumental peste care se supra-adaugă. P r i n urmare, putem spune că dacă dislalia „simplă" sau „de evoluţie" se exclude din patologia limbajului şi vorbirii, şi intră în domeniul fiziologiei proceselor de maturizare, dislalia organică „simplă" poate fi considerată o tulburare „instrumentală" a vor­ birii, cu integritatea funcţiei verbale şi lingvistice — ceea ce n u exclude posibilitatea de a apărea şi în cadrul unui sindrom de tip afazic. In sfîrşit, în aceeaşi categorie cu dislaliile sînt cuprinse forme în care alterările de pronunţie n u mai au nici p specificitate, iar sistemul fonetic nici o fixitate (labilitate fonoarticulatorie, dis­ laliile universale, mergînd pînă la „hitentotism"), cu păstrarea posibilităţii totuşi, uneori, ca fonemul izolat să poată fi repetat corect. Cuprinderea acestor forme în aceeaşi grupă cu sigmatismele, rotacismele etc. sau cu dislalia din palato-urano-schizis, ridică, fireşte, probleme şi îndoieli. Ele se aseamănă mai d e ­ grabă cu sindromul de dezintegrare fonetică, descris de Alajouanine şi Mozziconacci în tulburările afazice ale adultului şi ca­ racterizat, de asemenea, printr-o variabilitate anarhică în emiterea fonemelor. P ă r e r e a noastră este că ele trebuie scoase de s u b categoria dislaliilor şi încadrate, separat, sub denumirea de „sindrom de dezintegrare fonetică". De fapt, avem de-a face cu o fenomenologie de tip afazic, în care sînt implicate niveluri diferite ale activităţii de transmisie şi recepţie a mesajelor. Alajouanine şi Lhermitte au p u s în evidenţă în sindromul de dezin­ tegrare fonetică a adultului o perturbare auditivo-fonatorie şi auditivo-gestuală care depăşeşte domeniul vorbirii şi chiar al limbajului (impietînd şi asupra limbajului gestual) pentru a 1

2

T h . A l a j o u a n i n e ş i P. M o z z i c o n a c c i , L'aphasie et la désintégration fonctionnelle du langage, Paris, Ed. L'Expansion scien­ tifique française, fără an. T h . A l a j o u a n i n e ş i F r . L h e r m i t t e , Les troubles des activité expressives du langage dans l'aphasie; leur relation avec Vapraxie, în : „Revue neurologique", t. 102, nr. 6, 1960, p. 604. 1

2

256

afecta domeniul informaţiei (gnoziile auditive). Chiar şi la o examinare de rutină, se constată că tulburările fono-articulatorii din a n u m i t e dislalii ale copiilor se însoţesc cu tulburări de limbaj si vorbire care depăşesc simpla emisie alterată a fonemelor. 3. Dizartria. Alături de dislalii şi împreună cu ele sînt cu­ p r i n s e , în cadrul tulburărilor fonoarticulatorii, fcizartriile, ca­ r a c t e r i z a t e prin aceea că tulburarea de vorbire poartă pecetea a f e c t ă r i i unuia din marile aparate cerebrale (piramidal, e x t r a piramidal, cerebelos) şi îmbracă o simptomatologie corespunză­ toare, î n dizartrie, tulburarea motorie este generală, iar motrici­ t a t e a organelor fonoarticulatorii îmbracă şi ea caracterul t u l b u ­ rării m o t o r i i restului corpului. Se întîlnesc în aşa-numitele p a r a l i z i i cerebrale sau infirmităţi motorii şi sînt deseriş&-~cat u l b u r ă r i care n u afectează limbajul propriu-zis ; putem adăuga că n u afecteSzTnîcTvorim-ea în genere, ci gumai y o r h j r e a r o s t i t ă , şi a n u m e J a t u T j L P i irlsirumejiţală, la u n nivel intermediar, între o r g a r î u l periferic de e x e c u ţ i e ş\_ c e n t r u l cortical de e l a h o r a r p şi c o m ^ n d ă J D i z a r t r i a bulbară şi pseudobulbără c o m p o r t ă d i m i n u areaforţeTde articulare şi o deperdiţie nazală care reduce s u f l u l ; v o c a l e l e deschise şi unele consoane sînt nazalizate ; unele vocale sînt diftongate, la f o n e m e l e ^ o s t e r i o â r e există Tendinţe de a fi e l u d a t e , oclusivele posterioare de a fi muiate ; oclusivele sînt sonorizate, starea paretică nepermiţînd o presiune egală de o p a r t e şi de alta a glotei ; sunetele tranzitorii sînt alungite, siflantele şi şuierătoarele s l ă b i t e ; în caz extrem, nazalele înlocuiesc o c l u s i v e l e şi fricativele ; egalizarea tonului şi a ritmului reduc, g l o b a l , melodia vorbirii şi realizează o aprozodie simplă. In dizartriile distonice şi de incoordonare (produse prin leziuni profuHcIe~ai*e creierului şi ale trurîcrîîtuui cerebral în partea sa superioară) seiñ^taTe^zártHt-de'bttrsíIibar şi trunchiat, o tensiune g l o b a l ă şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificult1îtea--de'"a~Tritferupe mişcarea mcepută. Re1zülta"de aici t e n d i n ţ a de a duce organele fono-articulatorii în poziţie e x t r e ­ mă — de unde predominanţa oclusivelor şi asurdizarea sonorelor, p r e c u m şi tendinţa de a transforma atacurile vocalice în atacuri c o n s o n a n t i c e , de a eluda fonemele debile, de a substitui fricati­ vele continuelor, de a palatiza dentalele, cînd vîrful limbii şi-a p i e r d u t mobilitatea. Prozodia ia u n caracter monoton pentru că a c c e n t u l tonic revine sistematic pe fiecare silabă enunţată. 1

' T h . A l a j o u a n i n e si F r . L h e r m i t t e , Les troubles des utivité expressives du langage dans l'aphasie; leur relation avec Vapraxie, in : „Revue neurologique", t. 102, nr. 6, 1960, p. 604. i r _ Introducere in logopedie

257

In dizartriile eerebcloase, Gremy şi c o l a b o r a t o r i i găsesc că b r ^ j d i M ^ s e datoreşte sau alungirii fonemelor sau poticnirilor, repetărilor de foneme sau silabe, pauzelor fără legătură cu sin­ taxa frazei. Anomaliile articulatorii specifice cerebelosului sînt variaţiile exagerate de amplitudine, brutalitatea atacurilor, exa­ gerarea exploziei în oclusivele surde, asurdizarea oclusivelor, sonore — ultimele 3 caractere explicabile p r i n t r - u n deficit controlul mişcărilor articulatoriL-gcin.imposibilitaxea_deIa_aslgura u n dSzaj precis al acestor mişcări (dismetfîecerebeloasă). Ele explică specificul clinic al disartriei cerebeloase : bruscheţea. scandarea, c a r a c t e r i u ^ ţ p j c ^ L - a L v Q r h i r i i Anomaliile de funcţie laringiană, puse în evidenţă prin laringo-stroboscopie, sînt „variabilitatea de educaţie a corzilor şi de tonus a acolamentului, variabilitatea de amplitudine şi de frecvenţă a vibraţiilor" ; cele puse în evidenţă prin glotografie sînt variabilitate'a formei şi amplitudinea undelor, cu schimbări bruşte care explică modifi­ cările simultane ale structurii acustice, putînd surveni la emisia aceluiaşi fonem, şi variabilitatea brutală a frecvenţei. Anomaliile de funcţie laringiană explică neregularitatea clinică a v o r b i r i i ; intervine în plus pierderea controlului respiraţiei, a poziţiei lim­ bii şi buzelor în timpul articulării. Elementele care caracterizează dizartriile, şi le opun tulbu­ rărilor de t i p afazic sînt omogenitatea semiolbgică, stabilitatea şi invariabilitatea alterărilor f o n o - a r t i c u l â t o r i i : oricare ar fi con­ diţiile limbajului, aceleaşi erori se repetă si elp se pxplică prin dezordini motorii elementare. Dimpotrivă, în tulburările cu caracter afazic, d e z i n t e g r ă r i i fonetică comportă, după cum ara văzut, o variabilitate în emiterea fonemelor care dă impresia de anarhie. Dovadă că tulburarea de motricitate pe care o reprezintă dizartria nu este o tulburare_de limbaj şi vorbire, ci numai de rostire, ne-o oferă clinica : copilul cu paralizie cerebrală normal dezvoltat, din punct de vedere intelectual, pricit de dizartric ar fi, poate învăţa să scrie corect fie m a n u a l fie, cînd_ deficitul motor n u n : permite controlul mişcărilor tine ale mîinii, la măşina^_ de scris, fără nici un semn de tulburare de tip afazic. A-ş«-cam"lărn 1

2

F. G r e m y , C. C h e v r i l é - M u l i e r si E. G a r d e , Étude phoniatrique clinique et instrumentale des dysarthries, î n : „Revue neuro­ logique", t. 116, nr. 5, 1967, p. 401. G. T a r d i e u , L'aphasie relative de l'enfant infirme moteur céré­ bral, în : „Revue de neuro-psychiatrie infantile", vol. 13, 1965, nr. 8, p. 546. 1

2

258

văzut însă în cazul dislaliei organice prin malformaţii congeni­ tale ale organelor periferice ale vorbirii, leziuni suplimentare, în zonele corticale ale limbajului şi vorbirii, pot afecta copilul infirm motor cerebral cu simptome din seria afazică supraadăugate dizartriei. Tardieu descrie metodele de investigaţie şi de înregistrare susceptibile să pună în evidenţă „afazia relativă" a copilului cu paralizie cerebrală. 4. Bîlbîiala. De obicei, este considerată ca apărînd izolat, fără să se caute relaţiile pe care le-ar putea avea cu alte tulburări de limbaj şi vorbire. Pînă de curînd, era socotită o nevroză, cu ignorarea faptului că o nevroză şe instalează pe u n organ dina­ inte afectat, şi mai ales cu ignorarea faptului că elementele n e ­ vrotice pot fi secundare bîlbîielii — urmarea, nu cauza ei. Se caracterizează printr-o tulburare în ritmica vorbirii, la care se asociază o tulburare în ritmica mişcării respiratorii şi a celor constînd în accese clonice (repetarea de mai multe ori fie a primului fonem din cuvînt, fie a primei silabe, fie a primului cuvînt din frază) ori în blocaje tonice (oprirea emisiei cuvin­ telor cu eforturi generale şi sincinezii motorii amplu desfăşurate In scopul de a învinge piedica). Considerarea oricărei bîlbîieli ca tulburare exterioară a vor­ birii, afectînd numai motrica prin care este asigurată influenţa şi ritmicitatea ei, se arată, la u n studiu mai atent al cazurilor clinice, cu totul neîndreptăţită. După Diatkine, în 5 0 % din cazuri se aso­ ciază u n retard în vorbire. Poulain-Vilenski descoperă în bîlbîiala asocieri simptomatologice care impietează asupra limbajului şi vorbirii, în general, simptome din seria afazică : sărăcia de voca­ bular, dificultăţi de evocare a cuvintelor, confuzii semantice, greşita folosire a pronumelor, erori gramaticale, nesistematice, de gen, de legătură, de construcţie a frazelor, insuficienta stăpînire a conjugărilor şi amestecul timpurilor, lapsusuri, suprimarea cuvintelor de legătură sau chiar a unui termen nece­ sar înţelegerii contextului, inversiuni în ordinea elementelor frazei; incapacitatea de a descrie corect o imagine simplă sau de a organiza povestirea (trădînd o imprecizie şi confuzie în gîndire), descrieri simpliste cu incapacitatea de a surprinde esen­ ţialul, tulburări de organizare spaţio-temporală (nu e respectată ordinea cronologică a evenimentelor) etc. La capătul acestei enumerări, P o u l a i n - V i l e n s k i conchide : „deficienţa funcţiei 1

' F . P o u l a i n - V i l e n s k i . Structures anormales du langage dans le begaimment, î n : „Revue de neuro-psychiatrie infantile", 1964, vol.12, nr. 1 — 2 , p. 77. 17»

259

lingvistice se găseşte totdeauna la originea unei bîlbîieli, deşi ea poate fi amestecată cu alţi factori şi deşi ulterior elemente psihologice domină tabloul". Dacă am vrea să grupăm într-o, ordine raţională simptomatologia înşirată de autor, am găsi în această enumerare, conform neurologiei mai vechi, agramatisme şi pierderea memoriei cuvintelor, conform neurologiei psihologi­ zante mai noi, elemente de afazie semantică, sintactică, nominală şi verbală (Head) sau elemente de „pierdere a atitudinii catego­ riale" (Gelb şi Goldstein) sau de „perturbare a simţului geo­ metric" (van Woerkon) sau, în sfîrşit, de „pierdere a funcţiei de decupaj şi opoziţie a intelectului" (Mourgue). Dacă reamintim ceea ce se cunoaşte îndeobşte, că deseori cu bîlbîiala se asociază elemente de dislalie sau, mai precis, de alterări ale pronunţiei, putem clasa, împreună cu Alajouanine şi Mozziconacci, e n u m e ­ rarea precedentă de simptome, într-un sindrom de dezintegrare fonetică, un sindrom de disociere a modurilor de gîndire. Hecaen şi Angelergues fac bilanţul explicaţiilor etiologice şi patogenetice propuse de diferiţi autori In 1963 — 64, în cadrul Centrului Experimental Logopedic din Bucureşti, au funcţionat două clase de copii bîlbîiţi care au fost supuşi, diacronic, unor examinări complexe şi unui tratament complex integrat în procesul de învăţămînt. Rezultatele publi­ cate într-un amplu studiu, în 1966, demonstrează că bîlbîiala nu este, la nici u n u l din cazurile urmărite, o simplă disritmie a lim­ bajului, ci un simptom de prim plan în cadrul unei tulburări mai ample, adesea globală, a limbajului. Într-adevăr, alături de difi­ cultăţile în deprinderea scris-cititului şi de tip dislalie în fone­ tism, alături de o întîrziere de 6— 24 luni în întîrzierea apariţiei limbajului întîlnim tulburări de tip disfazic : „toţi copiii bîlbîiţi au prezentat o dificultate marcată în procesul de transformare a gîndirii în limbaj fie oral, fie scris". Prin dislexie-disgrafie „de evoluţie" se înţelege, azi, un deficit „al conştiinţei fonetice şi o imposibilitate de a lega corect simbolurile grafice, adesea insuficient recunoscute cu foneme, adesea insuficient identificate" (R. Diatkine). Unii autori (Shankweiler) consideră dislexia drept o tulburare de percepţie vizuală, adesea independentă de orice deficit al limbajului auditivo-oral. I n t r - u n studiu din 1964 (apărut în 1967) , noi am cercetat o 2

H . H é c a e n şi R. A n g e l e r g u e s , Pathologie du langage l'aphasie, Paris, Larousse, 1965, p. 19. N. T o n c e s c u , Neurofiziologia dislexiei-disgrafiei, în : Tulburările limbajului scris. Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1967, p. 36. 1

grupă de copii dislexici, urmăriţi pe o perioadă de 2 ani şi am găsit aici o bîlbîiala „fiziologică", caracterizată prin clonii, apărîndi în jurul vîrstei de 3 ani şi dispărînd spontan în decurs de cîteva săptămîni, dar aceasta nu mai are nimic de-a face cu bîl­ bîiala din cadrul sindromului disfazic, comparabilă cu pseudobîlbîiala descrisă în afazie. Remisiunea spontană a bîlbîielii fiziolo­ gice confirmă această distincţie. Ea punctează un anumit stadiu în „achiziţia stăpînirii organizării discursului". In evoluţia n e u r o motorie »a copilului se întîlnesc împrejurări justificabile prin evoluţia şi inserţia anumitor aparate şi sisteme în circuitul funcţional : ataxia copilului de o anumită vîrstă nu are nimic de-a face cu ataxia sindromului cerebelos. 5. Dislexia-disgrajia. Tulburările scris-cititului apar în­ t r - u n complex simptomatic, alcătuit din elemente ale seriei afa­ zice, simptome ale răspîntiei parieto-occipitale şi manifestări sechelare în intelect, afectivitate şi comportament. In prima ca­ tegorie de simptome, cele din seria afazie-agnozie-apraxie, îm­ preună cu dislexia-disgrafia, autorii care s-au ocupat de această problemă menţionează aproape în unanimitate întîrzierea în apariţia şi dezvoltarea vorbirii (în antecedente), dizartria şi dis­ lalia de evoluţie, insuficienţa vocabularului şi dificultatea de a evoca cuvintele şi, în sfîrşit, tulburări în funcţiile superioare ale limbajului (în speţă dificultăţi de a forma „gestalturi" şi de a mînui „obiectele simbolice în genere", insuficienta capacitate de abstractizare şi generalizare, deficit al întregii funcţii categoriale a limbajului). „Natura afazică a acestor simptome nu poate fi pusă la îndoială" : studiate paralel cu simptomatologia afazică a adultului, ele se clasează în aceleaşi categorii de perturbări, adică, pentru a folosi sistematizarea lui Alajouanine şi Mozzico­ nacci, în sindromul de dezintegrare fonetică, sindromul de diso­ ciere automatico-voluntară şi sindromul de disociere a moduri­ lor de gîndire. Această concepţie nu e singulară. „Tulburarea poate afecta în chip preponderent fie discriminarea fonetică, fie recunoaşterea semnelor grafice, fie analiza unei serii temporale şi transferul ei simbolic într-o serie spaţială greu de organizat. Dislexia intră deci în ansamblul tulburărilor de vorbire şi limbaj" *. 6. Mutismul psihogen. Se descrie u n mutism acut (după mo­ mente de groază sau panică, şocuri emotive sau traumatisme

2

260

H. H é c a e n şi R. A n g e l e r g u e s , Pathologie sie, Paris, Larousse, 1965, p. 23. 1

du langage,

l'apha­

261

fizice etc.) şi unul cronic, general sau selectiv, faţă de anumite persoane (cadre didactice, străini etc.). A fost considerat, alături de bîlbîială, o tulburare „psihogenă" de vorbire, adică o nevroză „pur funcţională", trecîndu-se din nou peste faptul că nevroza apare pe u n organ, aparat sau sistem care au compensat u n defi­ cit funcţional — consecutive unei leziuni sau după o suprasoli­ citare, afectînd 'funcţia, în anumite condiţii, ca o leziune. Noi am descris u n caz în care electroencefalograma semnala: „Aspect electric de sechele de encefalopatie infantilă cu lezi­ uni predominante pe hemisferul sting. Hiperpneea p u n e în evi­ denţă descărcări de tip comiţial cu focar temporo-central sting cu m a r e interesare subcorticală", ceea ce atestă organicitatea sindromului ; cu acest prilej, aminteam relaţia stabilită de o serie de autori între focarele temporo-centrale stingi şi tulburările de limbaj. Dar ceea ce era interesant în cazul nostru erau t u l ­ burările din seria afazie-agnozie-apraxie pe care le menţiona foaia de observaţie. Copilul prezenta o sărăcie verbală evidentă şi „un oarecare grad de disabilitate, ţinînd mai ales de o precară orientare în spaţiu şi de o mediocră posibilitate combinatorie (manifestă mai ales la încercările de reconstituire a „basmului din bucăţele"). Aceste elemente de afazie şi apractonozie pun mutismul psihogen într-o lumină deosebită. După cum semnalam încă atunci, „apraxia ideo-motorie corespunde cel mai frecvent leziunilor creierului stîng" şi menţionam că, după Ajuriaguerra, sindromul afazic net pe care l-ar condiţiona asemenea leziuni este aproape în întregime compensat prin „plasticitate", vicariere, compensare. 7. Disfazia. Termenul e folosit, între alţii, de Ajuriaguerra şi colaboratorii săi. Este considerată o tulburare globală de lim­ baj, uneori cu interesarea auzului (tulburări de integrare audi­ tivă, nu deficit senzorial propriu-zis), mai ales a intelectului (tulburări în aspectul figurativ al gîndirii, cum ar fi reprezenta­ rea relaţiilor spaţiale, anticiparea imaginativă) şi chiar a afecti­ vităţii şi comportamentului. Tulburările disfazice sînt tulburări de tip afazic, atingînd pronunţia, bagajul de cuvinte, structura frazei şi capacitatea de a povesti. I n t r - u n studiu al lui Ajuria­ guerra apare ideea că disfazia e o „formă închisă" sau o „struc­ tură particulară de dezintegrare a limbajului", şi nu u n simplu „blocaj al evoluţiei", putînd fi uşor suprimat prin educaţie, 1

N . T o n c e s c u , A d r i a n a D u m i t r e s c u , C. P ă u n e s c u , Un caz de mutism electiv, în : „Studii şi cercetări de logopedie", Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1966, p. 217. l

262

instrucţie, proceduri logopedice ; dimpotrivă, reeducarea nu pare posibilă fără coordonarea unei terapii complexe în cadrul u n u i proces instructiv-educativ adaptat. Dacă privim lucrurile cu luare aminte, ne izbeşte faptul că în disfazie intră de fapt unele forme din tulburările de limbaj şi vorbire trecute în revistă pînă acum — şi a n u m e întîrzierea „gravă" în apariţia şi dezvoltarea vorbirii, dislalia poliformă, multiformă, universală e t c , şi care este de fapt, cum l-am n u m i t noi, u n sindrom de dezintegrare fonetică, bîlbîială asociată cu o simptomatologie de tip afazic, dislexia-disgrafia, forme de m u ­ tism' psihogen „altoit" pe o simptomatologie de tip afazic ; cu u n cuvînt, intră în disfazie tot ceea ce se caracterizează, dincolo de manifestările de prim plan, prin semne ale seriei afazie-agnozieapraxie. Dacă întîrzierea „simplă" în apariţia şi dezvoltarea vor­ birii şi dislalia „de evoluţie" sînt, pentru a relua expresia lui Ajuriaguerra, u n „blocaj" al evoluţiei, adică maturizarea func­ ţională, într-un ritm care se abate oarecum de la normă, disfazia în schimb este Cwadevărată perturbare a funcţiei limbajului şi a vorbirii la copil, putînd fi echivalată cu -^ttlbTlfărlle de limbaj şi' vorbire ale adultului şi, în consecinţă, participînd la problema­ tica afaziei, aşa cum s-a dezvoltat ea pînă în zilele noastre şi cum o concepem astăzi. Aceasta şi explică rezistenţa disfaziei, sub diferitele ei forme, la educaţie, instrucţie şi t r a t a m e n t logo­ pedic, şi necesitatea de a institui pentru ele u n t r a t a m e n t com­ plex, în cadrul unui proces instructiv-educativ adaptat proble­ mei specifice a acestor copii. Studiul afaziei (cîştigate) la copil ne va arăta în ce măsură disfazia, ca sferă de cuprindere, este o tulburare de tip afazic, cu alte cuvinte caracterizată printr-o simptomatolo­ gie aproape identică cu afazia copilului şi foarte asemănătoare cu cea a adultului, de care se deosebeşte, de fapt, numai prin vehemenţa mai redusă a simptomelor. 8. Afazia. P i e r r e Mărie credea că afazia nu poate exista la copil. Apoi s-a arătat că, în mod excepţional, leziuni survenite în mica copilărie pot provoca pierderea limbajului. Odată cu dezvoltarea traumatologiei — afazia postinfecţioasă şi cea prin afecţiuni vasculare ale creierului fiind r a r e la copil — existenţa ei a apărut destul de banală. Mai înainte de orice trebuie făcute unele precizări şi discri­ minări. Studiul afaziei copilului a infirmat concepţia că afazia adultului ar fi comparabilă cu dezvoltarea limbajului infantil 263

sau, altfel spus, că limbajul afazicului adult ar reproduce stadii din dezvoltarea limbajului copilului normal. „Comparaţia din­ tre vorbirea copilului şi afazici, spune A l b r i c h t , arată, mai multe deosebiri decît asemănări, atît în ceea ce priveşte limba­ jul, cît şi comportamentul : afazia nu trebuie înţeleasă în aceiaşi termeni şi pusă în paralel cu dezvoltarea copilului". P e de altă parte, nici afazia copilului n u reproduce stadii primitive de dez­ voltare a vorbirii copilului normal : Copilul afazic n u are u n lim­ baj şi o vorbire asemănătoare copilului normal d e v î r s t ă mai mică? In sfîrşit, am văzut că nici tulburările de limbaj şi vorbire ale copilului din sfera cuprinzătoare a disfaziei n u sînt compa­ rabile cu stadiile de maturizare ale vorbirii copilului normal, chiar cînd procesele de maturizare nu se încadrează în „norma" o b i ş n u i t ă ; întîrzierea „simplă", în apariţia şi dezvoltarea vor­ birii, dislalia „simplă" n u au nimic comun cu disfazia şi cu atît mai puţin cu afazia copilului sau adultului. Opunîndu-se, prin urmare, afaziei adultului şi în acelaşi timp retardului în m a t u r i ­ zare, afazia copilului ara^tă, împreună cu disfazia, o comunitate de simptome care de fapt înseamnă o identitate de natură. Ceea ce n e interesează deci este paralelismul între simptomatologia disfaziei, cu sfera larg cuprinzătoare pe care i-am descris-o, şi afazia copilului, adică elementele comune de „tip afazic", care individualizează ceea ce am numit „tulburare de limbaj şi vor­ bire". Intre 4—10 ani, dezintegrarea limbajului este cu atît mai asemănătoare cu ceea ce întîlnim în afazia adultului cu cît copi­ lul e mai m a r e — după vîrsta de 10 ani afazia copilului nu mai are caractere particulare' . Aceste caractere particulare ale afa­ ziei copilului în vîrstă de 4—10 ani, comparabile cu elementele caracteristice din disfazie (diferenţele ţinînd bineînţeles de in­ tensitatea cu care apar simptomele),^)ot fi grupate în tulburări ale pronunţiei, deficit în vocabular şi evocare, alterări, ale struc­ turii frazei, insuficienţa capacităţii de a povesti. Găsitei, cu alte cuvinte, în afazia copilului, şi mai atenuat în disfazie,*© degradare globală a funcţiei limbajului şi vorbirii, străbătînd toate planu­ rile p e care se desfăşoară funcţia — de la fonetism p î n ă la pla­ nul intelectual al operaţiilor de analiză şi sinteză. Tată cum se ordonează această simptomatologie : ^ l

2

1

R. W. A l b r i c h t , Differences between the Child and the Aphasie, în : Language and Speech, I, 1958, p. 177. Cf. S. T o m k i e w i c z , Aphasie che2 l'enfant, în : „Revue de neuro­ psychiatrie infantile", vol. 12, 1964, nr. 1-2, p. 107. 1

2

264

a) Sindromul de dezintegrare fonetică. Este asemănător la copilul afazic cu ceea ce întîlnim la adultul afazic şi constă în tulburărj^rlicuJatorii de tip paralitic jrvfaza iniţială, de tip diatonic, ulterior. P e de altă parte, e asemănător cu cel întîlnit în sindromul de disintegrare fonetică a copilului disfazie (dislalia poliformă, multiformă, labilă, universală etc.), în sensul că p e r turbâril£mji_sjrrlcOTis±a^ impresia de anarhie fonetică : variabilitate în funcţie de asamblajul f5nèEîc~ şi dè~côrïditîîlé' psiho-àfeçtive, succesiunea de ordine şi contraordine, inegali­ tate, variaţii de frecvenţă etc. Ca şi la adultul afazic, apare la co­ pilul afazic în sindromul de dezintegrare fonetică, iar la cel dis­ fazie în sindromul de disintegrare fonetică, alături de elementul. ParaKţijc_şi_djş^miic_un element apraxic^expHeînfTTpnnmpnplP mai complexe cum sînt metalazele şi asimilările, rezultate dintr-o insuficientă diferenţiere a punctelor de articulare şi subordonate influenţei fonemelor situate anterior sau posterior, în fluxul vor­ birii ; b) Disocierea automatico-voluntară. Este netă la copilul afa­ zic, unde întîlnim o bună păstrare a cîntului. Este, de asemenea, netă la disfazicul bîlbîit, unde automatismele limbajului — reci­ tare de versuri, d n t , seria numeralelor etc. — se desfăşoară fără blocaje. Caracteristic pentru copilul afazic, spre deosebire de adultul afazic, este faptul că formulele de facilitate n u func­ ţionează, iar situaţiile dramatice n u au efectele spectaculare de suprimare a blocajului. Chiar la copilul disfazie bîlbîit, unde putem întîlni formule de facilitare, ele sînt mai puţin folosite decît la adultul bîlbîit, şi au un caracter mai ales extralingvistic. Este deosebit de sugestivă această apropiere între afazia şi dis­ fazia copilului şi opunerea lor faţă de afazia adultului. Dificultăţile de evocare se înj^îlnpsr atît la adultul afazic cît şi la copilul afazic sau disfazie : u n a n u m e cuvînt, care n u poate fi evocat (lună a anului, zi a săptămînii), apare în seria verbală în care e în mod greşit inclus. Ele se manifestă la copilul dis­ fazie mai mult prin lapnimiri. fiñrñnin v°rhñlñ şi rir vocnhulnr, confuzii de sens, descriere simplistă a imaginilor, incapacitate de a organiza povestirea ;' —' c) Agramatismul e mai limitat la copilul afazic şi disfazie decît adultul afazic şi redus mai degrabă la o simplificare a sintaxei şi frazeologiei, erori gramaticale, erori de legătură, de timp, de construcţie, inversiuni de topica frazei etc. N u întîlnim la copilul afazic sau disfazie jargonafazie, „parler nègre", ste-^ 265

reotipii, fenomene de intoxicaţie verbală, perseverări, dar r a r e ­ ori întîlnim parafazie fonemică sau semantică. Şi aici constatăm deci aceeaşi apropiere între afazia şi disfazia copilului, cu opu­ nerea lor faţă de simptomatologia afaziei adultului ; d) Atingerea masivă a lecturii şi, mai ales, a scrisului. Copilul afazic prezintă o puternică dislexie-disgrafie, ceea ce se explică desigur pe baza principiului jacksonian : achmţiile_j£l&_mai__ r e c e n f r ^ ş î n t şj re\e mai fragile. Copilul disfazic, indiferent de aspectul de prim plan sub care este etichetat, prezintă, de ase­ menea, dificultăţi în deprinderea scris-cititului, adesea foarte rebele la tratament şi păstrîndu-se indefinit sub forma relicvatelor mai mult sau mai puţin evidente ; e) Reducerea activităţilor expresive. Aspectul predominant al afaziei copilului e cel motor : comprehensiunea e totdeauna mai bine păstrată decît expresia şi nu se semnalează niciodată evoluţia către tipul Wernicke. Reducerea activităţilor expresive, masivă, izbitoare, nu se manifestă numai pe plan verbal, ci i n t e ­ resează pe lingă vorbirea spontană (mai afectată decît cea i m p r e sivă), g r i s u l (mai afectat decît cititul) şi activitatea gestuală (mai redusă decît înţelegerea gesturilor). In faza iniţială, copilul afazic prezintă un mutism aproape total, caracteristic, mergînd pînă la reducerea activităţii gestuale şi evoluînd, în cursul r e misiei, către o m a r e sărăcie a vorbirii spontane, vocabular r e duSjŞtilJelegxafic^-care,sub forma atenuată a relicvatelor per­ sista indefinit. Aşa cum semnalase încă Potal şi confirmase Gutmann , niciodată nu apare la cpnihiL afazic logoreea pe care o întîlnim la adult. l

Această reducere masivă şi izbitoare a activităţilor expresive este explicată de Alajouanine şi L h e r m i t t e — în funcţie de 3 factori : — nivelul de elaborare a schemelor instrumentale ale vor­ birii. Circuitele nervoase ale vorbirii fiind la copil în dezvol­ tare, şi deci insuficient stabilizate, desfăşurarea automatică a formulărilor lingvistice apare cu atît. mai redusă cu cît copilul este mai mic ; — nivelul elaborării psiho-lingvistice. Limbajul n u este încă, la copil, substratul gîndirii şi mijlocul fundamental al relaţiei 2

1

219.

E. G u t m a n n ,

Aphasia

in children,

in: Drain, L X V , 1942, p. 205—

T h . A l a j o u a n i n e s i F. L h e r m i t t e , in children, In : Brain, vol. 88, part. 8, nov. 1965. 1

266

Acquired

aphasia

interumane ; leziunea, care la adult produce fenomene de dezinhibiţie (logoree şi jargonafazie), la copil rămîne, din acest punct de vedere, fără efect (nu are ce „dezinhiba") ; — tipul reactivităţii psihologice a copilului. Copilul reac­ ţionează la dificultăţi şi. conflicte prin izolare, mutism, reacţie de demisie. Copilul afazic este blînd şi ascultător, mai degrabă tăcut şi t r i s t ; cu greu se obţine de la el un „da-da" sau „nu ştiunu ştiu", atitudine identică cu cea a copilului normal în faţa unor probleme pe care n u le poate rezolva, şi, în consecinţă, ie înlătură. Aceeaşi reducere a activităţilor expresive o întîlnim şi la copilul disfazic, care nici el nu e niciodată logoreic. In sindromul ' întîrzierii grave în apariţia şi dezvoltarea vorbirii este intere­ sată vorbirea expresivă, comprehensiunea fiind păstrată ; în sindromul de dezintegrare fonetică este, de asemenea, cruţată vorbirea impresivă ; în bîlbîială se semnalează o reducere a ac­ tivităţii gestuale ; mutismul „electiv", destul de frecvent la copiii cu dificultăţi în limbaj şi vorbire, evoluează cu o perfectă înţelegere a limbajului şi persistă întotdeauna, ca relicvat, sub forma sărăciei vorbirii expresive; în sfîrşit, în dislexie-disgrafie, reducerea erorilor, în scris, se arată mai dificilă decît a celor din lectură şi în faza de remisie copilul înţelege şi îşi poate învaţă temele citindu-le, dar eşuează la lucrările în scris, u n d e notele sînt totdeauna mai mici decît la examinarea orală. Reducerea activităţilor expresive, simptom comun în afazia şi disfazia copilului, opune aceste afecţiuni în perioada copilăriei afaziei vîrstelor adulte ; f) Caracterul regresiv al tabloului clinic. Caracteristic pentru afazia cîştigată a copilului este regresia rapidă şi amplă a simptomelor, cu remarcabila recuperare a li™ rujului (semnalată în 1942 de GutmanrTj. O regresie asemănătoare se constată şi în diferitele, forme de disfazie, motiv pentru care unele din ele au primit calificativul „de evoluţie". Dar remisia simptomelor nu este decît rareori completă. Autori mai noi (A. F. Branco-Lefevre 1950, J. de Ajuriaguerra 1958) n u împărtăşesc optimismul celor vechi, care li •, se pare exagerat : dincolo de un anumit nivel, progresele sînt greoaie, dificultăţile şcolare, grafice şi orale persistente, incapacitatea de a integra noi cunoştinţe — netă. In privinţa disfaziei de dife­ rite aspecte, experienţa noastră înregistrează aceleaşi plafonări ale progresului ; performanţele de limbaj şi vorfjire ale copilului 267

cu întârziere gravă în apariţia şi dezvoltarea vorbirii, cu dislalie multiformă gravă, cu mutism electiv persistent, cu bîlbîială şi cu dislexie-disgrafie — numai în cazuri excepţionale depăşesc un anumit nivel. De cele mai multe ori, tabloul clinic se com­ plică la copilul disfazic cu un deficit intelectual frust sau minor, etichetat deseori drept „intelect de limită", formulă care indică tocmai plafonarea. Acelaşi deficit s-a înregistrat şi la copilul cu afazie cîştigată remisă, şi G u t m a n n îl atribuia mai degrabă lezi­ unii cerebrale decît afaziei. Recent, Alajouanine şi Lhermitte se asociază acestei interpretări : afazia nu e direct responsabilă de deficitul intelectual, spun ei, ci acesta e numai una din conse' cinţele leziunii cerebrale care perturbă mecanismele cerebrale subînţelese în alte activităţi decît limbajul. Această problemă a remanentei unui anumit deficit verbal şi intelectual a fost reconsiderată de Alajouanine şi Lhermitte în cadrul unui amplu studiu făcut pe 32 copii în vîrstă de 6 — 15 ani cu afazie cîştigată . Părerea autorilor e că timpul necesar pentru recuperare depinde de localizarea, extinderea şi reversi­ bilitatea leziunilor. Pe cazurile studiate, la 2/3 recuperarea lim­ bajului şi vorbirii era indiscutabilă, dar întrucît 16 din 23 copii prezentau sechele motorii severe şi perturbări electroencefalografice, autorii cred că recuperarea nu se putea explica prin reversibilitatea leziunilor, ci prin plasticitatea creierului copilu­ lui : „E rezonabil să presupunem, spun ei, că ţesutul nervos al hemisferului lezat, şi într-o măsură mai m a r e al hemisferului sănătos, iau parte la această nouă organizare „funcţională". Cu toate acestea, nici unul din cei 32 de copii n u au putut u r m a şi progresa normal la şcoală, deşi cadrele didactice au fost preve­ nite pentru a le acorda o solicitudine deosebită şi un regim şco­ lar de cruţare. Foarte puţini au putut fi reintegraţi în clasa pe care o frecventaseră înainte de îmbolnăvire şi au recîştigat nivelul cunoştinţelor pedagogice corespunzătoare, dar nu au mai putut trece într-o clasă superioară şi în cele din u r m ă au părăsit şcoala. Cîţiva au intrat într-o clasă imediat superioară după repetenţie, dar nu au mai p u t u t nici ei progresa ulterior, şi au părăsit şcoala. Numai 2 copii au dobîndit o situaţie profesională, putînd fi socotită satisfăcătoare : unul a devenit misit comer­ cial, celălalt „hotel staff" (personal hotelier). 1

Th. in children, 1

268

Alajouanine şi F. L h e r m i t t e , în : Brain, vol. 88, part. 4.

Acquired

aphasia

Caracteristic era faptul că aceşti copii întîmpinau dificultăţi mai mari la materiile ce impuneau folosirea limbajului, decît la aritmetică ; ei au eşuat, de fapt, din pricina materiilor, ca : lim­ ba maternă, limbile străine, istoria şi geografia — situaţie pe care o întîlnim, adesea, şi la copilul cu dislexie-disgrafie la care rezultatele bune la aritmetică sînt unul din elementele de diag­ nostic. I N ciuda unui limbaj expresiv aparent normal, copiii întîmpinau mari dificultăţi în învăţarea lecţiilor, în înţelegerea sensului general şi în încercările de a aplica în contexte noi si­ tuaţii logice pe care şi le însuşiseră. P e scurt, ei au putut r e cîştiga ceea ce învăţaseră, dar nu şi-au putuTrîusuşi L u u u ş l i u ţ e noi. Acelaşi lucru s e p e î r e c e T a adultul afazic, dar acesta b e n e ­ FICIAZĂ de faptul că rareori e obligat să înveţe lucruri noi. Părerea noastră e că interpretarea autorilor, după care interesarea hemisferului dominant ar fi o explicaţie suficientă a deficitului intelectual, ar trebui revizuită. Limitarea deficitului copilului remis după afazie la ceea ce Pierre Mărie numea „inte­ lect specializat pentru limbaj" nu permite această interpretare ; ea este infirmată şi de faptul că adeseori hemiplegia dreaptă, congenitală sau cîştigată, coexistă cu un intelect normal. Noi credem mai degrabă că deficitul de limbaj este cauza princeps a limitării intelectului la formele lui concrete şi intuitive. Dacă luăm bine seama, aşa-zisa recuperare „totală" a limbajului la copilul afazic este de fapt parţială, pentru că nu poate atinge toate performanţele de care este capabil insul normal în u n i ­ versul verbului. Şi acelaşi lucru îl constatăm şi la copilul dis­ fazic.

Convergenţa celor doua perspective : clasificarea tulburărilor de limbaj si vorbire Tablourile clinice enumerate pînă acum, întîrzierea în apa­ riţia şi dezvoltarea vorbirii, sindromul de disintegrare fonetică, bîlbîială, mutismul electiv, dislexia-disgrafia, disfazia, afazia sînt, unele din ele, simptome, altele sindroame sau sînt luate uneori ca semne ale unei afecţiuni, alteori ca sindrom în cadrul unei afecţiuni. Există aici o confuzie care trebuie înlăturată. P r i n simptom se înţelege semnul unei boli, afecţiuni, tulburări etc. Un sindrom, în schimb, este u n complex d e semne sau simptome, grupate n u „oarecum" şi de fiecare dată altfel, ci apărînd într-o 269

combinaţie tipică, avînd din punct de vedere etiologic origini diferite, iar din punct de vedere patogenetic — mecanisme dife­ rite ; ceea ce determină identitatea cu sine a sindromului este complexul de simptoame, altminteri — din punct de vedere etiopatogenetic — variabilitatea sa este nedeterminată. In alcătuirea nomenclaturii şi îh încercările de clasificare a tulburărilor de limbaj şi vorbire, tocmai de această regulă n u se ţine seama ; termenul dislalie serveşte pentru a denumi u n semn unic şi mereu identic într-o afecţiune (sigmatismul consecutiv unor lip­ suri dentare), u n simptom alături de altele într-o contaminare non-tipică (dislalia multiformă, poliformă, universală din cadrul disfaziei) sau u n sindrom, adică o combinaţie tipică de simptome, avînd origini şi mecanisme diferite (dislalia audiogenă) ; la fel, acelaşi termen — bîlbîiala — arată tulburări apărînd într-o anumită etapă a procesului de maturizare a structurilor şi funcţiilor sistemului nervos central (bîlbîiala fiziologică), un simptom din cadrul unui sindrom cortico-subcortical (bîlbîiala cu disfazie) sau u n sindrom de sine stătător (perturbare a motricei subcorticale). P e acelaşi plan cu dislalia-simptom sau cu bîlbîiala-simptom sînt puse sindroamele propriu-zise, sindroame fără echivoc, cum sînt disartridisfazia, afazia. Aşa cum întîrzierile în apariţia şi dezvoltarea vorbirii nu pot fi puse toate sub aceeaşi etichetă, pînă nu cunoaştem evoluţia fiecăruia, tot aşa n u pot fi puse în aceeaşi categorie toate alterările în emiterea fonemelor sau toate tulburările de ritmică a vorbirii. Bîlbîiala fiziologică simplă, agnozologică, la copilul mic care n u şi-o cunoaşte ca u n „defect", n u poate figura pe acelaşi plan cu bîlbîiala însoţită de reacţii musculare, vegetative şi afective prin care devine nevrotigenă, nici cu „pseudo-bîlbîiala din afazie" ; ele nu constituie acelaşi sindrom pentru că n u comportă „o grupă de simptome, apărînd într-o combinaţie tipică". Alterarea monomorfă în emiterea unui fonem (implantări dentare vicioase, malpoziţii) nu poate fi acelaşi lucru şi la fel denumită cu alterările caracteristice ale întregului sistem fonetic din dislalia propriu-zisă (palato-urano-schizis, hipoacuzia) şi nici cu alteră­ rile lipsite de reguli şi constanţă, anarhice, din sindromul de dis- sau dezintegrare fonetică. Dificultăţile pe care le întîmpinăm în încercările de a stabili o clasificare raţională (care să n u fie, după expresia lui Kant, „rapsodică") se datoresc, fireşte, atitudinii fenomenologice faţă de varietatea tulburărilor de limbaj şi vorbire, altoită dealt270

minteri pe concepţia care face din vorbire o aglomerare de fo­ neme identice cu ele înşile, de cuvinte asamblate, potrivit regu­ lilor sintactice, pentru a forma propoziţii şi fraze etc. Acest fenomenologism este încurajat, pe de altă parte, de eşecul cla­ sificărilor etiologice. In încercările de clasificare, după acest criteriu, pentru a fi la adăpost de orice întîmplare trebuie să ne mărginim la clasificaţiile de tip calitativ — care discriminează o etiologie infecţioasă, traumatică, vasculară — sau la cea de tip cronologic — factori, pre-, peri- şi postnatali. Aceste clasificaţii, din punct de vedere diagnostic şi terapeutic, sînt de fapt lipsite de interes. P e n t r u a depăşi echivocul fenomenologiei şi vagul etiologiei trebuie să revenim pe o poziţie intermediară, care să păstreze, mai discriminativ, ceea ce este esenţial din fenomeno­ logie şi să convertească etiologicul în fiziopatogenetic. O atare clasificaţie este, dealtminteri, solidară cu punctul de vedere fiziopatologic care, după cum am văzut, pare cel mai îndreptăţit p e n t r u a fi m e n ţ i n u t în încercările de interpretare a tulburări­ lor de limbaj şi vorbire şi în teoria afaziei. Fireşte, ca orice cla­ sificaţie, şi cea pe care o propunem poate fi acuzată de a încerca să logicieze şi să raţionalizeze realitatea clinică. Acceptînd, îm­ preună cu Diatkine, corectivul că în realitatea clinică întîlnim prea puţine sau deloc forme puse, afirmăm totuşi fără echivoc că realitatea n u e iraţională şi că explicitarea ei raţională n u o artificializează : a gîndi raţional realitatea nu e o tentativă sor­ tită eşecului. Potrivit celor înfăţişate pînă acum, se individualizează trei categorii mari de sindroame, din care primele două afectează rostirea şi numai ultimul afectează limbajul şi vorbirea. Primul, este sindromul dismaturativ, manifestat prin întîrzierea „simplă" în apariţia şi dezvoltarea vorbirii, dislalia zisă „de evoluţie", bîlbîiala zisă „fiziologică", dislexia-disgrafia, de asemenea, „de evoluţie" ; ele sînt condiţionate fie de un ritm propriu de dez­ voltare (ereditar, congenital), fie de o frînare şi încetinire a rit­ mului obişnuit de dezvoltare a vorbirii, prin factori somatici (intercurenţi, afecţiuni somatice prelungite sau succedîndu-se în şirag etc.) sau prin factori afectivi şi sociali. A doua m a r e cate­ gorie este cea a sindroamelor extrinseci limbajului şi vorbirii, grupînd laolaltă sindromul dislaliei, disartriei şi disritmiei ; dis­ lalia, individualizată ca sindrom, apare în malformaţiile organelor periferice ale vorbirii, în paralizii periferice sau în deficitul auditiv de diferite grade ; disartria se diferenţiază după forma sa clinică şi după deficitul motor a cărei consecinţă este în dis271

artrie — piramidală, extrapiramidală şi cerebeloasă ; disritmia grupează laolaltă bîlbîiala motorie simplă, liberă de orice s i m p ­ tomatologie de tip afazic, tahilalia şi bradilalia, de asemenea, pure. Sindroamele extrinseci afectează, prin u r m a r e , rostirea (tulburări de articulare a cuvintelor, spune Penfield) prin interesarea laturii instrumentale a limbajului — vorbirea rostită —şi ca atare sînt condiţionate prin malformaţii periferice s t r u c ­ turale, leziuni periferice motorii sau senzoriale, leziuni Subcorticale. A treia mare categorie este a sindroamelor intrinseci ale limbajului şi vorbirii, caracterizate printr-o simptomatologie de tip afazic, comportînd tulburarea elaborării ideaţionale a limbajului (Penfield) şi ea grupează, laolaltă, sindromul dezintegrativ sau disfazia şi sindromul dezintegrativ sau afazia ; afecta­ rea limbajului şi vorbirii, cu vastele lor implicaţii funcţionale, este determinată aici de leziuni cortico-subcorticale. In anumite condiţii, fiecare din cele trei categorii sindromologice mari pot apărea cu o intensitate extremă, realizînd aspectul nedezvoltării limbajului şi vorbirii sau alaliei. Sindromul dismaturativ al întîrzierii, în apariţia şi dezvoltarea vorbirii, poate apărea uneori ca o alalie şi diagnosticul de t u l b u r a r e de maturaţie e posibil, adesea, numai ulterior, cînd vorbirea începe să se dez­ volte într-un ritm mai mult sau mai puţin accelerat p e n t r u a atinge nivelul de vîrstă corespunzător. Dintre sindroamele e x ­ trinseci, paraliziile pot fi atît de grave, iar deficitul de auz de aşa natură, încît să determine n u o dislalie, ci o alalie ; leziunile de SINDROAME DISMATURATIVE : întirzierea „simplă" în apariţia şi dezvoltarea vorbirii, dislalia „de evoluţie", bîlbîiala „fiziologică", dislexia-disgrafia „de evoluţie"

afectează vorbirea, uneori numai rostirea prin factori ereditari, afecţiuni somatice intercurente sau factori psihosociali-afectogeni

S I N D R O A M E EXTRINSECI : dislalia prin : malformaţii structurale, paraiizii periferice, deficit auditiv ; disartria : piramidală, extrapiramidală, cerebeloasă, pseudobulbară ; disritmia : bîlbîiala, tahilalia, bradilalia,

272

afectează rostirea, prin malformaţii structurale, leziuni periferice motorii sau senzoriale, l e z i uni subcorticale.

S I N D R O A M E INTRINSECI : disintegrative: disfazia afectează limbajul şi vorbirea prin leziuni cortico-subcorticale. dezintegrative

:

afazia

-ffiotrică subcorticală pot fi atît de intense, încît să aibă ca rezul­ tat n u o disartrie, ci o anartrie, iar disritmia, sub forma tahilaliei, poate atinge gravitatea bolboroselii şi poate îmbrăca aspec­ tul u n u i relicvat de alalie. In sfîrşit, dintre sindroamele intrin­ seci, dacă afazia se poate prezenta prin remisie numai sub aspec­ tul relicvatelor, disfazia, dimpotrivă, poate avea gravitatea ala­ liei. Problematica alaliei sau nedezvoltării limbajului şi vorbirii este deci problematica tulburărilor de limbaj şi vorbire în ansamblul lor. Această împrejurare explică varietatea i n t e r p r e ­ tărilor ş i dificultăţilor de diagnostic diferenţial. Tabelele de mai sus se amplifică şi s e precizează prin considerarea limbajului şi vorbirii în ansamblul personalităţii. D e la primii clinicieni şi pînă la neurofiziologii de azi, toţi , s-au preocupat de raporturile dintre limbajul propriu-zis şi instrumentalităţile lui, de gradul de exterioritate sau de implicaţia dintre, instrumentele limbajului şi fenomenul originar de formu­ lare propoziţională. Limbajul însuşi „in toto" n u a'fost nici el considerat izolat: s-a ştiut întotdeauna, clinica o demonstra prea evident, c ă ^ m b ^ r a r e a j i e - limbaj-araplică şi. t u l D u r a r i ^ n - f u n c ţ i e n a r e a intelectului, deşi acestea au fost diferit interpretate. I n tr=adevăr, riaeă-ţTnoeticienii" consideră tulburarea de limbaj ca secundară unei t u l b u r ă r i intelectuale originare (deficit de memo­ rie, d e folosire a simbolurilor în formarea gîndirii sau de reali­ zare a unei activităţi mintale globale, cum ar fi abstracţia ş i g e ­ neralizarea) — „antinoeticienii" consideră deficitul de funcţie intelectuală ce secundar c e l u i de limbaj şi explicabil prin aceea că intelectul e privat de mecanismele specializate, care asigură „codarea şi decodarea" informaţiei. Dar limbajul propriu-zis ca fenomen originar, în strînsă legătură cu intelectul, fie ca u n a din funcţiile lui, fie ca o entitate exterioară care îi asigură func­ ţionalitatea, îşi are la rîndul lui instrumentele prin care se r e a ­ lizează în act, structurile senzorio-motorii periferice care se r a ­ m i f i c ă de la organele de percepţie (auz, văz) şi efecţie (mecanis­ m e fono-articulatorii) pînă la structurile subcorticale, asigurînd prelucrarea recepţiei şi efecţiei (nucleu subcorticali ş i structu18 _ Introducere In logopedle

273

rile trunchiului cerebral), cu participarea, în ambele sensuri, a formaţiei reticulate, acest centru „facilitator, inhibitor şi coor­ donator în diferite domenii". De fapt, între cele trei trepte, intelect-limbaj-aparate perife­ rice, există relaţii de implicaţii şi exterioritate — concomitente, distincte numai din perspectiva din care le studiem. Datorită acestor relaţii, tulburarea intelectuală se asociază cu tulburările de limbaj („dislogiile" din oligofrenie sau psihoză, după cum denumesc unii autori degradarea limbajului în deficitul sau alterarea sferei psihic-intelectuale) — aşa cum tulburarea de limbaj cu simptomatologie i de tip afazic (intelectuală : tulburări de evocare, de folosire a simbolurilor, de formulare prepoziţio­ nală, de abstracţie şi generalizare) nu rămîne fără răsunet asupra instrumentalităţii limbajului, ci se asociază cu tulburări de r e ­ cepţie şi interpretare a mesajului sau fenomene de dezintegrare, respectiv disintegrare fonetică. In sens invers, tulburările de recepţie sau emisie nu sînt cu totul izolate şi desprinse de alte­ rări ale laturii „intelectuale" a limbajului şi nici de o oarecare interesare a intelectului propriu-zis. Dacă însă relaţiile funcţionale intrecabile se traduc printr-o contaminare a fenomenelor clinice, în care simptome ale aparatelor periferice apar alături de simptome afazoide ale lim­ bajului şi de tulburări ale intelectului, inepuizabila varietate clinică se grupează totuşi în categorii create de diferita repar­ tiţie a simptomatologiei de prim plan şi de fundal. De o parte stau tulburările de limbaj aparent condiţionate prin deficit psihic sau alterări psihice, alături de degradările originare în funcţia limbajului propriu-zisă, de cealaltă tulbu­ rările instrumentale, independente de disfuncţii ale intelectului şi oarecum extrinseci limbajului, în ceea ce are el esenţial. Categoria degradărilor funcţionale se individualizează printr-o simptomatologie predominantă de tip afazic şi dislogic, interesînd limbajul în genere ; ea grupează, laolaltă, sindromul disintegrativ — disfazia şi dislogia copilului — şi sindromul dezintegrativ — afazia şi degradarea schizoidă a limbajului ; afectarea limbajului cu vaste implicaţii funcţionale, pînă la recepţie şi emisie, este determinată aici de leziuni cortico-subcorticale. Dimpotrivă, categoria tulburărilor instrumentale se individuali­ zează prin tulburări, mai ales ale rostirii (capacitatea de recepţie 274

şi emisie a fenomenelor, de articulare şi de repartizare în timp a enunţului) ; ea grupează laolaltă, după cum am văzut, în clasi­ ficarea sindroamelor, sindromul dislalic, disartric şi disritmic ; dislalia individualizată ca sindrom apare în malformaţiile or­ ganelor periferice, în paraliziile periferice sau în deficitul audi­ tiv de diferite grade ; disartria se diferenţiază după forma sa clinică şi după deficitul motor — a cărei consecinţă este în dis­ artria piramidală, extrapiramidală, cerebeloasă, pseudobulbară ; disritmia grupează bîlbîiala, tahilalia şi bradilalia. Sindroame „extriaseci" ; aceste tulburări afectează mai ales rostirea prin interesarea laturii instrumentale a limbajului şi sînt condiţionate prin malformaţii periferice structurale, leziuni periferice motorii sau senzoriale, leziuni subcorticale. In clinica tulburărilor de vorbire ale copilului, apare însă şi categoria tulburărilor dismaturative, menţionată în clasificaţia sindromologică şi individua­ lizată prin tulburări care retrocedează în cursul evoluţiei copi­ lului, cu sau fără ajutor din afară, şi caracteristică prin tulbu­ rări ale vorbirii (rostite, scrise şi citite) ; aici sînt grupate : întîrzierea în apariţia şi dezvoltarea vorbirii, dislalia (zisă) de evoluţie, bîlbîiala (zisă) fiziologică, dislexia şi disgrafia (zise), de asemenea, de evoluţie ; ele sînt condiţionate fie de un ritm propriu de dezvoltare (ereditar, congenital), fie de o frînare şi încetinire a ritmului obişnuit în dezvoltarea vorbirii, determinat, aproape întotdeauna, prin factori somatici (afecţiuni somatice prelungite sau succedîndu-se în şirag etc.) sau prin factori afec­ tivi şi sociali. Această categorie lasă impresia că se constituie dintr-un singur sindrom „sindromul dismaturativ al vorbirii", care se diferenţiază, de fapt, numai în perspectiva diacronică a vîrstelor copilăriei. Clinica pare să confirme existenţa deosebit de frecventă a copiilor cu „debilitate sau fragilitate a structuri­ lor verbale", care încep prin a manifesta „întîrzieri în apariţia şi dezvoltarea vorbirii", şi care mai tîrziu fac o bîlbîiala fizio­ logică, ce îşi prelungesc dincolo de limitele statistic „normale" dislalia lor de evoluţie, şi care la vîrstă şcolară prezintă dislexiadisgrafia de evoluţie. In funcţie de afectarea din ce în ce mai circumscrisă a universului verbului, tabelul nostru de clasificaţie ia aspectul următor : 18«

275

— Degradări funcţionale (afectează limbajul prin leziuni cortico-subcorticale) : — disintegrative : disfazia, dislogia ; — dezintegrative : afazia, dezintegrarea psihotică a limbajului. — Tulburări dismaturative (afectează în special vorbirea, prin afecţiuni somatice sau factori psiho-sociali afectogeni etc., care debilitează sau fragilizează, eventual disabilizează centrii în care se organizează vorbirea) : — întîrzierea în apariţia şi dezvoltarea vorbirii ; —- dislalia „de evoluţie" ; — bîlbîiala „fiziologică" ; — disgrafia-dislexia „de evoluţie". — Tulburări instrumentale (afectează, mai ales, rostirea prin malformaţii structurale, leziuni periferice motorii sau senzoriale, leziuni subcorticale, adică prin afectarea aparatelor prin care se realizează rostirea) : — dislalia (malformaţii structurale, leziuni periferice) ; — disartria (leziuni subcorticale) ; — disritmia (leziuni subcorticale). Nu trebuie să uităm însă că raporturile de exterioritate care duc la distingerea acestor trei categorii sindromologice, pe r e ­ versul medaliei sînt raporturi de implicaţie ; aşa cum degradă­ rile funcţionale nu se limitează la sfera centrală a limbajului, ci comportă totodată şi tulburări ale instrumentalităţii (dislalice, diatritice, disritmice), tot aşa tulburările dismaturative, la o analiză mai atentă, vădesc în fundal elemente de tip afazoid (mai evidente în disgrafia-dislexia „de evoluţie") — de care n u sînt scutite nici chiar sindroamele instrumentale, unde aceste elemente sînt poate mai palide, dar totdeauna prezente. Cele trei categorii, de neîndoielnic interes didactic, orientativ şi operativ, nu desfiinţează unitatea limbajului care integrează, într-o sin­ gură structură, toate treptele sistemului nervos central şi peri­ feric prin care se realizează funcţia de emisie, recepţie şi p r e ­ lucrare a mesajelor. Dar cele trei categorii, cu raporturile de implicaţie-exterioritate, sînt, mai ales, importante p e n t r u că înlătură caracterul impropriu cu care denumirile tulburărilor de limbaj şi vorbire circulă în practica logopedică. Dislalia, 276

această alterare a emisiei fenomenelor, este redusă la gradul de simptom întîlnit pe toate treptele, atît la nivelul degradărilor funcţionale (sindromul de dezintegrare fonetică din afazie sau disintegrare fonetică din disfazia şi alalia copilului), cît şi în tulburările instrumentale (în disartrie sau bîlbîiala) sau în cele dismaturative. Aceeaşi reducere o suferă bîlbîiala, dificultatea însuşirii scris-cititului, disartria (tulburări de articulare apar şi în afazie şi în r e t a r d u l dismaturativ). In consecinţă, şi este aici o regulă de metodă, n u vom uita că dislalia, disartria, bîlbîiala, dislexia-disgrafia şi chiar întîrzierea în vorbire sînt simptome, şi că diagnosticul rezultă abia din constelarea lor, n u din înre­ gistrarea fiecăruia ca tulburare izolată sau de prim plan. Distincţia limbaj-vorbire-rostire îşi vădeşte veracitatea în clivajele pe care le realizează patologia. In tulburările instru­ mentale, pe prim plan se află o simptomatologie de la periferia limbajului — alterările rostirii, în t i m p ce în degradările func­ ţionale apar, mai ales, manifestările de tip central ale aspectului intelectual al limbajului ; între cele două extreme se situează tulburările dismaturative în care tabloul clinic e dominat de alterări ale vorbirii : interioare, rostite şi scris-citite. P r i m a categorie cumulează şi semne de atingere a limbajului mimic şi gestul, aşa cum ne-o vor arăta cazurile clinice, ultima se poate reduce, în cazurile „pure", la o simptomatologie atît de exclusiv periferică, încît sîntem ispitiţi să considerăm instrumentalitatea limbajului ca absolut exterioară lui. Intre aceste extreme, cate­ goria intermediară cruţă limbajul mimic şi gestul, ca şi aspec­ tele intelectuale ale limbajului (aşa cum o dovedeşte buna capa­ citate de calcul a copiilor cu dislexie-disgrafie), dar afectează toate aspectele limbajului vorbit (care include şi scrierea, aceas­ tă vorbire „desenată", cu corespondenţa fonem-grafem şi cu reproducerea, în punctuaţie, a ritmului de desfăşurare a vorbirii). In anumite condiţii, fiecare din cele trei categorii sindromo­ logice mari poate să apară cu o intensitate extremă, realizînd aspectul nedezvoltării vorbirii sau alaliei. Sindromul dismatu­ rativ al întîrzierii în apariţia şi dezvoltarea vorbirii cu n o n achiziţia limbajului pînă la vîrsta de 5 — 6 ani (menţionată de autorii francezi) poate apărea ca o alalie, iar diagnosticul de t u l ­ burare de maturaţie e posibil numai ulterior, după cum am 277

mai spus, cînd vorbirea începe să se dezvolte î n t r - u n ritm mai mult sau mai puţin accelerat pentru a atinge nivelul de vîrstă corespunzătoare. Dintre tulburările instrumentale, paraliziile pot fi atît de grave sau deficitul de auz atît de profund încît să de­ termine nu o dislalie, ci o alalie ; leziunile de motrică subcorticală sau corticală pot fi atît de extinse încît să aibă ca rezultat n u o disartrie, ci o anartrie, iar disritmia, sub forma tahilaliei, poate atinge gravitatea bolboroselii şi poate îmbrăca aspectul unui relicvat de alalie. Problematica nedezvoltării limbajului şi vorbirii este, deci, problematica tulburărilor de limbaj şi vor­ bire în ansamblul lor. Această împrejurare explică varietatea interpretărilor şi dificultăţilor de încadrare în entităţile nozologice distincte, a tulburărilor de limbaj.