Buchetiera de La Florenta

“Buchetiera de la Florenta”-Vasile Alecsandri Frumusanu Oana Vasile Alecsandri se incadreaza in perioada literara pasoptista fiind nascut in anul 1821,iar ca opere apartinand acestei perioade avem:”Despot-Voda”,comedia “Chirita”,canturi comice”Barbu Lautarul”,”Ion Papusaru”etc.Perioada pasoptista defineste un moment important din istoria culturii romane si anume: renasterea sentimentului national si emanciparea civica. Mihail Kogalniceanu pune bazele criticii romanesti odata cu editarea revistei “Dacia Literara”,cea mai importanta revista a acestei perioade.In articolul intitulat “Introductie”,Mihail Kogalniceanu pe langa alte aspect teoretice si critice,adreseaza un apel scriitorilor de a se exprima din istoria neamului,folclor si natura.In urma publicarii acestui articol,Vasile Alecsandri debuteaza cu nuvela”Buchetiera de la Florenta”. “Buchetiera de la Florenta” este o nuvela cu caracter romantic si subiectiv care prezinta experienta personala traita de autor pe teritoriul Italiei.Opera incepe cu prezentarea frumusetilor Florentei si lauda maestriilor “nemuritori care au inzestrat patria lor cu atatea podoabe ce face mirarea calatorilor”.Scriitorul isi dorea ca si in Moldova sa avem artisti ca in Italia pentru a atrage “laudele natiilor asupra noastra”. In fata capelei,autorul se intalneste cu vechiul sau prieten italian V.In timp ce se indreptau spre cafeneaua Donne,mintea artistului zbura in alta parte,nici de cum la discutia despre monumentele Florentei.In cafenea,intrase o femeie “de o frumusete ingereasca,care,zambind cu o gratie deosebita,ne prezenta buchete de flori”.In cele din urma,V. isi

revenise din starea de tulburare pricinuita de infatisarea acelei necunoscute. Pe iarba,V. incepuse sa povesteasca despre frumoasa poveste de dragoste dintre el si Cecilia.Totul incepuse cand ramanand orfan,Sinor Alsari il invitase la teatru de la Pergola,unde a ramas fermecat de “o fiinta alba si cereasca,o comoara de gratii”.De atunci,s-a apucat de zugravit cu sarguinta portretul Ceciliei,care era “bella comme un angelo”.In momentul in care a vazut-o la teatru,a stiut ce expresie sa ii dea icoanei sfintei Cecilia pentru a o expune in biserica Santa Maria del Fiore.Intr-o zi,insasi Cecilia insotita de prietena ei a ajuns in capela,fiind uimita de asemanarea dintre ea si icoana.Urmatoarea intalnire a lor a avut loc la balconul Ceciliei si entuziasmul l-a cuprins pe artistul V,incat pica jos”inundat in sange”.Cand isi reveni,se trezi in bratele acesteia,dar a fost silita de un tiran sa plece din Florenta.De atunci,a umblat incontinuu in cautarea ei,dar totul a fost in zadar. In timp ce povestea,deschise un bilet si “incepu a fuge spre Florenta din toate puterile sale”.Atunci,scriitorul l-a cautat,dar nici urma de el.Auzind o conversatie intre doua persoane,cum ca un om a atacat un tanar spunand ca”Cine iubeste pe Cecilia,trebuie sa moara”.Cat a mai stat in Florenta nu l-a mai vazut pe V. si nici nu a mai auzit de el. In drumul de la Roma spre Civita Vechia,autorul intrase in”singura sala ce se gasea in acel tractir.”Speriat,iesi grabit din acel loc si urca intr-o trasura care la prima impresie,i se paru ca nu era cea initiala.Acolo il intalneste pe vechiul sau prieten V. si pe iubita acestuia,Cecilia.V. ii povestise ca plecase in graba,deoarece tanara care ii daduse”buchetiera” era frumoasa Cecilia si pe bilet ii transmitea ca o va gasi in 11 ceasuri in piata.Desi autorul il credea mort,V. era cel care

iesise nevatamat din lupta cu tiranul,care i-a prigonit viata Ceciliei.In final,trasura celor doi indragostiti “se departa cu repejiciune”,iar autorul se indrepta spre trasura lui suspinand.