Bruno Wurtz - new age (selectii)

MOTTO: A murit lumea finalizată, statică si armo_ nioasă pe care a distrus.o revolutia coper- nicană. Dar a merit şi lumea tăcută şi mo- notonă, „dezvrăjită" şi „banalizată" a ştlin- tei clasice. Se conturează, in schimb, li- niilc de fortă ale unui climat cultural in care o „nouă aliantă" siS fie cu putintă. V. TONOIU', PRIGOGINE/STENGERS2 NEW AGE~7AiJ " ~CTO7N-SPI~.A'I'IA F' .=~ ~~.SA'I'® Pl CJ LU A • Un. studiu pe tema mişcării New Age, din perspective care ne interesează aici, ar trebui, poate, ad înceapă cu sursele contemporane şi precursoare, iar in cadrul revistei surselor, en adeptii şi teoreticienii venind dinspre ştiin- tele naturii, ştiintele tehnice, ştiintele economice şi ştiin- tole sociale. Abia după rezolvarea unei asemenea sarcini introductive, am putea întoarce nomisma şi prezenta „cea- laltă fată", adică „ştiintcle oculte", urmind ca, în înche- iere, să examinăm proiectul de sinteză ştiintă-întielepciune, aşa cum a fost el schitat pînă acum în cadrul „spiritualitătii New Age" ca viitoare paradigmă holistică şi universal integratoare. Mărturisim că initial am avut un asemenea prea fru- mos plan, dar el s-a dovedit nefolositor, schematic şi; in 7 Minna instantă, irealizabil din pricina caracterului specific. al lucrării noastre, care are ca obiectiv principal „obfi- gatia minoră" de a furniza date despre viitor, informatii despre un domeniu încă ne-constituit şi fără sfîrşit, iar nu de a străluci parazitar pe un inexistent munte de cu- noştinte familiars potentialilor cititori. Modul in care ne-am înteles noi sarcina evită, prin urmare, dinadins cumintenia unei compuneri cu introducare, tratare şi încheiere. In schimb; apare posibilitatea să ne dedicăm, necomplexati, demontării măc'ar partiale a unui•haos bintuit de nenăscute duhuri şi năluci, incercind să introducem o prima (şi poate inevitabil imperfectă)- comprehensiune. Ne vedem confruntati, întîi de toate, cu împletirea eclectică a diferitelor extreme care, in cadrul fenomenului cercetat, năzuiesc spre o sinteză, cu toate că, în realitate, ele constitute cel mult un sincretism nar- cisic, profund impresionat de propria sa „complexitate" şi „universalitate". Eclectică sau „dialectică", holistic-antidualistă sau pur şi simplu mistică, preconizata sinteză, sau — dacă avem ideosincrazia inadecvării termenului la fenomenul stilt — această reunire fortată, eventual spontan aglutinată, si- luind domeniile de provenientă, c totusi socialmente foarte prezentă şi îşi impune statutul public eel puţin ca mişcare social-poiitică. Astfel că nu am avut altă solutie decit cea informativ- descriptivă, prin care Mad incercăm concomitent şi o corn- prehendere hologramată a totalitătii, identificind in f iscare ciob prezenta întregii imagini, aceasta fiind şi exi- • gent:a proprie a congiomeratului reunit sub un singur generic: New Age. Integrat în mişcarea New Age, omul de *Uinta' e con- comitent „vrăjitor" atunci cînd foloseşte reprezentările animiste, mitul .şi clişeele gnosticiste, fără să precizeze dacă o face metaforic sau definitoriu. Pe de altă parte, „vrăjitorii", respectiv eel ce practice preferential ocultis- mul, îmbrătişează astăzi in chip diletant astronomia,• biologic, fizica, electronica etc., reinterpretînduşi domeniul• fie en demonstratia experimentului 'repetabil, fie cu per- suasiunea experientei transpersonale, sustiriute de tot mai multe mărturisiri şi confesiuni personate. Oameni de ştiintă new-age-işti sau vrăjitori, cu toţii plătesc tribut inaltei politici atunci cind devin „ecologişti" verzi, vineti 8 m I ricolori, elaborînd fie de pe tribune internationale, din coltul 'provincialitătii lor provizorii, programs de ~.I ructurare a ordinii mondiale, propovăduind alternative nomice, energetice, neotehnologice şi exercitind pre-

instructiv-educative asupra opiniei publice şi a con- int;olor Insetate de schimbare„de asanare, de certitudini iitorologice şi axiologice. Date fiind această situatie relativ nouă, de sincretism i•st-vest şi sud-nord mondializat, e practic indiferent de uncle începem, întrucît, de fiecare data, cînd abordăm cite' un aspect, tot va trebui să ne referim la fenomenul integral. Am putea ad propunem, de pild'ă, continuarea gîndu- Ini •ostru istoriologic de acolo de undo 1-am lăsat într-o Incrare anterioară, de la oscatologie. Contramandarea escatologiei. In domoniul exceptaţiei viitorologice, am putut urmări amplificarea concomitentă a cloud tendinte spirituals actuate, opuse şi reciproc exclusive: 1) frica de viitor, alarma, starea panicardă, ca- racteristică ajunului marilor catastrofe şi 2) încrederea ne- Iimitată in viitor, optimismul euforic şi inconştient în le- gătură cu progresul presupus tinier al om'enirii spre o stare edenică finală pe temeiul artefactic al unei ştiinte si tehnici considerate inexorabil benefice. Mai mutt sau mai putin consecvent, mişcarea New Age propune depăşi- rea acestui dualism in ideea de reintegrare şi dăinuire ne- liniară. Economic, societatea urmează a fi transformate._ Omul urmează a se reconcilia cu nature. El va trece printr-o mutatie şi va adopta modele de gindire astăzi inch' inimaginabile. New Age înseanmă „ere noire" — termsn reluat tot mai frecvent de literature politică, sociologice, filosofică. Mişcarea pe care o desemnează mai are şi alto denumiri:. „Aquarius", „a Vărsătorului", „a soarelui" sau „sclera", „ecologică" sau „holonomică". Intentia tuturor denumiri• lor este de a caracteriza lumea viitoare, la al cărei prag ne-am afla astăzi, dar,'dincolo de intentie, se întrevăd şi benzile negre ale spectrului ocult. Cît de impletit e aici . logosul rationalitătii anticipative cu mythos-ul imagisticii retardante rezultată din rezonanta astrologică a denumizodiacale. O examinare oricit de sumară as putea vădi ca „noua eră" e totuşi profund îndatorată reprezentărilor despre sfîrşit. Intr-un studiu mai amplu, am urmărit vizi- unea şi teoria sfîrşitului în cadrul curentelor escatologice". 9 Argumentul traditional al escatologiei vechi şi not este că tradiţia iudaică şi crestină, întemeiată pe cronologia bi- blică, traditia iraniană, memoria pictogramelor şi a qui- pus-urilor amerindiene, calendarul aztecilor, al mayaşilor, bate indică sprc prezentul nostru ca sfîrşit de eră, de eon, de lume. Dăinuirea după sfîrşit" se face prin salvare, prin mintuire. Evenimentele sfirsitului fund în toi, New Age construieste de zor arca noului început. Mintuirea din in- fernul distructiei e un proces la care concură „toate acele curente şi evenimente pc care trebuie să le întelegem ca optiune pentru o lume viitoare, o lume cu sens, umană şi integră"4. In opoziti@ vădită cu discursul teologic, Sir George Trevelyan vorbeşte explicit despre „întreprinderea mîntuire"'. Era creştină din zodia Peştilor nu a mintuit omenirea, dar mîntuirea e inevitabilă si va avea loc în era următoare, în care tocmai intrăm, în era de sub zodia Vărsătorului. Adeptii seriosi ai mişcării New Age nu.sînt cititori în stele. 'Există aici o legitimare ştiinţifică, un si- mulacru de bază astronomică şi cronologică. Soarele par- curge in 25 200 de ani întregul ciclu zodiacal. Literatura de specialitate vorbeste despre „marele an cosmic" sau „pla- tonian". Pentru străbaterea fiecărei constelatii, soarele are nevoie de 2 100 de ani, timp în care inomentul primăverii de la 21 martie se mută în constelatia următoare. In vre- mea noastră ar avea loc tocmai o aseinenea strămutare. Momentul începutului primăverii trece din constelaţia Peştilor în constelaţia Vărsătorului. Astronomii riguroşi pun la îndoială întreaga speculatie astrologică pe motiv că situatia de pe firmament se schimbă continuu. Precesia axei Pămîntului a făcut ca semnele zodiacale să nu mai coincidă cu constelatiile denominate. Punctul vernal şi semnele zodiacale s-au deplasat retrograd — în 2 000 de ani — cu 26° fată de constelat;ii. Totuşi, traditia, intere- sul romantic pentru mister, apetitul imens de.legăminte şi continuitate al unor categorii de oameni din generatiile prea repede trăitoare de astăzi revendică acest limbaj ce pare să conserve fiorul sacrului repudiat de profanitatea searbădă a atotprezentei informatii tehnic preluerate. New Age se instalează programatic sub semnul Vărsă- torului şi sustine, nu fără plauzibilitate, că, după cum exist u}n ritm biologic în conexiune cu orele zilei, cu ano- timpunle, tot aşa există

şi un ritm cosmic, articulat cu 10 • .il., culturilor, a popoarelor,'a omenirii. Date fiind du= ele imense ale proceselor cosmice, nimeni nu poăte • .11lea experimental această ipoteză. Este ea 'neştiintiîică ircastă pricină? Dacă da; atunci cum rămîne °cu teo- , n L• experimental neverificabile ale istoriei universului, .i1• originii vietii şi a speciilor? Cind incepe noua eră a Vărsătorului? Alfons Rosenberg sustine că a şi început, in 1950; C. G. Jung era de, Inurere că ar putea fi vorba de anul 1997 sau 2143. Tole= rantcle vorbesc de la sine. Intro timp, noua eră e clamată de profundis. Ruppert I ~ iză textul unui Song intitulat AQUARIUS din music- 1.,I ill „Hair" (Broadway, 1968), devenit popular dat'orită nntui accesibil mulţimii dornice de divertismcnt. Tra- Ineem liber: „Armonie, justitie şi claritate / Simpatie, uină si adevăr / Nimeni nu va pune căluş libertătii / Ni- niont nu va îngreuia spiritul / Mistica ne va da cunoaş- ier@ / Omul va învăta din nou să gîndească / Datorită Vărsătorului, Vărsătorului". Caracteristic penrtu New Age spirituality, dar sociologic încă irelevant. In cele ce ur- nlPa%ă, am inteRtionat să desconspirăm 17ramul acestei spi= tusliţăti, dar pentru a nu da pretext pentru projudecăti, In•opun@m ca lectorul să conchtdă singur, analizînd compo-. ncnta adunării anuale de pe terenul expozitional din Lon- ra, numită Festival for Mind, Body and Spirit, dublată Jr un tirg esoteric şi asistată de pest@ 100 000 de vizita- tnri. La adunare slot prezenţi Societatea Antroposofică, ,•Comunitatea Crestinilor", exponenti ai sufismului şi wghinilor de diverse şcoli, ai adeptilor lui Swedenborg, teosofilor, ai CUT-ului (Church Universal and Triumph- ant) şi ai multor altor grupări mai mult sau mai putin ,multe. Ne vom abtine de la etichetări premature, nea-' greate de „impartiala" opinie publică, dornică să judece ea însăşi fenomenul, dar inventarul trebuic facia, numele' lobule rostite, blazoanele trebuie descrise. De fapt, toate acestea se prezintă singure ci nu constituie deloc vreo pre- tentic a cercetătorului • la perspicacitate şi acuitate în caracterizare: Emblema-simbol a mişcării New Age, curcubeul in toată splendoarea sa cromatică, e atotprezentă. hicepînd cu 1984, celebra editură GOLDMANN - 'I'ASCHENBUCH, aceeaşi care i-a editat in volume spe- ciale pe prestigioşii Alvin Toffler şi Aurelio Peccei, con- sacră mişcării o întreagă serie intitulată „New Age: M'o= i1' del le fur morgen", adică „Modele pentru mîine", pentru v i i tor, ostentativ marcată printr-un curcubeu. Pe şose- pcle lumii circulă tot mai mu.lte autovehicule cu abtibil- duri înfătişînd un curcubeu. In vitrine, pe vestimentatie, pretutindeni curcubee, curcubee. Prin curcubeu, spiritualitatea New Age se strecoară în bisericile creştine, undo, după cum vom arăta, simbolul acesta are o semnificatie precisă, cea de pace cu Dumnezeu, de făgăduintă divină de a exclude potopul din evenimentele escatologice. Spiri- tualitatea New Age, însă, i-a conferit curcubeului o semnificatie eretică: cea de participare la construirea unei punti (antahkarana) de la om la supraom. Ruppert apro- ximează numărul organizatiilor New Age, în S.U.A. şi Canada, la peste 10 000. Zece mil de organizatli care se consideră parte componentă a unei mişcări mondiale şi influentează configuratia opiniei publice mondiale cu de- • monstratii, manifestări retorice şi publicatii — o imensă #ortă a prezentuluî cu legitimare viitorologică! Hermann Schulze-Berndt (apud Ruppert) a formulat cinci trăsături definitorii pentru New Age spirituality: 1) depersonalizarea lui Dumnezeu; 2) divinizarea panteistă a omului; 3) derealizarea lumii, realitatea obiectivă fiind declarată iluzie şi loc vrernelnic de joacă a spiritului pur; 4) propovăduirea mîntuirii, de fapt a automîntuirii prin diferite tehnici şi ritualuri de dobîndire a stării de ilumi- nare; 5) identificarea răului cu starea de ne-ilurn:inare spi- rituală.•Pe scurt, New Age spirituality (adică doctrina., nu pnişcarea) este, prin def.initie, o parte a ceea ce încă în antichitate fusese numit gnosis şi reapare astăzi sub forma unui neognosticism cu diverse denumiri, precurn teosofie, antroposofie, mişcarea Gral-ului, scientologie, Eckankar, Divine light mission etc. Toate aceste grupări şi curente ridică astăzi stindardul militantismului pentru schimbare, pentru o eră nouă, pentru un viitor mai bun şi mai luminos decît veacul cel rău si

crepuscular de pînă acum: Vine era de aur, vine parusia Îngerului Luminii, vine zo- dia Vărsătorului . . . 0 frenetică frămîntare de advent, fată de care Ruppert formuiează următoarea ipoteză: gnosticismul nu a fost o erezie a antichitătii, ci este un fenomen peren sau cel putin recurent al istoriei gîndirii, un fenomen care se manifestă în periodice puse sub forma 'unei religii a automîntuirii. Particularitatea gnosti- cismului ar fi: sesizarea eului divin transcendental, pri12 î.n lumea fenomenelor, în universul aparentelor. I piIenomenele gnosticismului — dualismul, esoterismul, , i,A n p,oralitatea, antinomismul, metempsihoza sau metentoza, doctrina despre fiintele superioare etc. — toate d ispun concentric în jurul acestei partieularităti. Nu numai o nouă religie — cum credo Ruppert. Coca .,e petrece sub denumirea de New Age este astăzi în toate o mişcare socială, fireşte, soteriologică, o mişc, i ne a conştiintelor cutrem.urate de perspectiva dezastru- I a i global — social şi ecologic — cc pîndeşte omenirea o cazul continuării istoriei sub vechea paradigmă a „ran i burgheze". ,;Ratiunea burgheză", aşa cum am văzut mai pe larg inl.r-o lucrare precedentă6, este un comportament Mere-,11 or al biirgerului ca şi al intelectualului marxist şi al vistului comunist în „puterea omului" de a domina inrtele naturii şi forj:ele sociale, de a exploata natura şi orn ea şi cum aceste două resurse ar fi nelimitate. In .1coastă privintă, comunismul falimentar nu s-a deosebit Iv capitalism, iar gîndirea majoritară a mişcării New Age ntreşte încă o asemenea credintă. Ce-i drept, se pro- I estează copios la mice „insinuare", dar protestul e ,,;isimptotic" fată de adevăr şi incapabil de transcendere a I i mitelor raţiunii burgheze. Or, raţiunea burgheză (y com- pris cea comunistă) îşi are limitele .ei istorice şi un sfîrşit ,lI'>solut, la care, iată, asistă chiar generatiile în viată. Jost Ilcrbig enum.eră simptomele acestui sfî.rşit, insistînd şi asupra cauzelor'. Cauza cea mai scandaloasă i se pare a fi comportamentul economic arierat -care, într-o lume finită, i n care finitudinile devin tot mai mult experientă coti- d i ană, rămîne identic cu cel 'de acum 200 de ani, cîncl +Ieviza fusese: să transforinăm bogătia nelimitată a natu- rii în bogătie a natiunilor! F3urghezia în avînt se afla în I',:rta unor resurse naturale virgine ce păreau realmente nelimitate. Planeta, la acea vrerne, părea imensă, sub- stanta ei minerală, resursele ei en.erget.ice păreau inepui.- zabile.` Această situatie, fireşte, nu justifica, dar explica expl:oatarea iresponsabilă a substratului nostru natural, comportamentul risipitor, adesea rapace în cursul proce- sului numit progres si dezvălui.t ca acumulare de capital pînă în fazâ maximal centralizată a totalitarismului bol- sevic: `Mintile cele maie treze care sesizează astăzi dete- riorărea ireversibilă a ecosistemului- âvertizează că per= 13 severarea in comportamentui începuturilor este nu nuinai nejustificabilă, ci şi inexplicabilă, imorală, diabolică. Vădit greşită şi imorală este considerarea intereselor econo- mice particulare (in sens egoist-individual şi egoist-national) ca resort al progresului. De aceea, deviza frommiană to have or tO be se decide acum „astrologic" în favoarea celui de-al doilea termen. Dualismul rigid al Peştilor trece în holonomia fluidă a Vărsătorului, iar escatologia e înlă- turată de viitorologia new-age-istă revelată sau construită a lui Homo noeticus. Am arătat că unii critici, care înţeleg localizarea ori- ginii mişcării numai geografic, susirin că New Age vine din California, S.U.A., alţii din Extremul Orient, altii.-din esoterica europeană pe filiera Blavatsky-Bailey. In ce no priveşte, credem că spiritualitatea s,i mişcarea New Age sublimează din structurile în criză ale societătii mondiale actuale, şi anume, spontan; concomitent de pretutindeni şi „în proporţii de masă". În consecinţă, am considerat aceste surse atît geografic cît şi negeografic, adică sociologic, cul- turologic şi mai ales istori.c-filosofic, ca filiaţie de idei mereu condiţionate de o contemporaneitate. Provenienta istorică a fenornenelor sociale e adesea impinsă spre periferia anecdotică a

descrip(iei. Încercînd să evităm această slăbiciune a scrutării, tinem să averti- zăm că, deşi corespunde unei nevoi cognitive, istoricul mişcării, firavele ei filoane care preced; neobservate în epocă, fenomenul actual, răsărit în proporţie de 99070 din solul contemporaneităiii, din stratul ei „vegetal" viu, sint, cel puţin în cazul nostru, de importanţă secundară in ra- port cu amploarea actuală a mişcării şi mai cu seaiă în raport cu semnifica(ia ei viitorologică. Nu istoricul miş- cării contează, d ~si, în linii marl, îl schiţăm aici, ci am- ploarea ei actuala, tendin j;ele ei de creştere, continutul ei de viitor nedesfăşurat. Pentru a ilustra această distribuire de accent şi semnificatie minimal istorică şi maximal vii- torologică e deocamdată suficient să stabilim că abolirea paradignzei „carteziene" şi instituirea paradigmei holiste sînt revendicări de dată recentă, cuprinse în cel puţin două mari sinteze new-age-iste: The Turning Point de Fritjof Capra sj.`The Aquarian Conspiracy de Marilyn Ferguson. Devenite bestseller, aceste două volume au răspindit con- ştiinia new-age-istă in largi pături sociale şi se oferă ge- neratiei actuale ca proiecte pentru supravieţuire8, aceasta 14 şi motivaţia noastră pentru insistenta consemnare a continutului lor. In studiul de faţă, propunem atenţiei eel puiin una din modalităi:ile în care a fast depăşit sau e în curs de depăşire momentul escatologic descris de noi în Filosofia anticipării I$" şi în Confruntări contemporane pe tema viitorului10. Deşi nu este o reluare, studiul nostru se auto- comprehende totuşi ca reflecţie pe aceeaşi, temă a viitorului, încercînd să surprindă evoluţia în continuare a „confruntării". Intr-adevăr, momentul escatologic e cale de a_fi cicpă5it..,Escatologii sînt, în marea lor majoritate, religioşi Iaici. Ei cred că, fără î.nnoirea lăuntrică a omului, salvgardarea naturii terestre rămîne o simplă iluzie. Cele două milenii de crestinism au demonstrat că ierarhiile clericale nu pot determina transformarea omului. Innoirea, dacă e posibilă, poate avea loc numai ca miracol, in sensul neotestamentalei „naşteri din nou" (Ioari 3, 5-3, 7), din „apă" şi din „duh", adică prin botez şi prin credinţă. Nu- mai oamenii transformai;i de divinitate ar putea transforma, la rîndul lor, societatea, ar putea schimba cursul istoriei spre propria ei încheiere apocaliptică. Escatologii - _.._ si:nt fundamentalişti. Ei propun alternativa ,,naşterii din nou" pentru că al ternativă înseamnă tocmai alter-nativ, adică născut altfel, născut din nou. Omul născut din sarx, din carne, adică omul natură căzută, alterată de păcat, nu c in stare să oprească progresul entropic cu perspectiva sa escatologică, cu atît mai puţin ar pi.rtea să preîntîmpine sfîrşitul. El trebuie să_se_,nască din nou, adică_să se trans- _forme. Cum însă tipul actual de cultură face naşterea din nett a omului din ce în ce mai puţin probabilă, sfîrşitul, devine din ce în ce mai sigur. Întreaga spiritualitate New Age _şe_coiZţurează ca anticr.eştinism tocmai din pricina răsturnării acestei expectaţii: transformarea omului e po~ sihilâ~ i toria va face un salt în neliniaritate,planeta are viitor.. Observaţia că şi comunismul etatist, din Extremul Orient pînă in Cuba, năzuia spre „omul nou" rămîne încă in zona pertinenţei, impunînd comparaţii ideologice. Spre deosebire de un asemenea obiectiv vădit utopic, scriptura sacră a. creştinismului proroceşte deznodămîntul escato- logic al istoriei (Matei 24-25 şi paralelele; Apoc.; 2 Petru 3 etc.). Momentul sfîrşitului nu are alternativă. Istoria omenirii si a Pămîntuh.ri nu e nesfîrşita ciclicitate păgînă 15 sau neopăgînă a vieţii şi a morţii, cî ea se îndreaptă în mod liniar şi implacabil către o încheiere. Chiar şi A Doua. Venire a personajului hristic exprimă ideea de încheiere, iar nu pe cea de reluare ş! iterativitate. Mfntuitorul nu mai vine călare pe asin, nici ca „Ecce homo" sau ca Răstignit, ci ca judecător pentru a nimici răul din lume şi luinea cea rea, incapabilă de alter-nativă. Cerul cel nou şi Pămintul cel nou nu sînt o reluare ciclică, ci o creaţie nouă (2 Petru 3, 13). I'enomeneie premergătoare sfîrşlttil~u • sînt consecinţe ale păcatului anti-ecologic, ale păcatuluî impotriva legilor vieţii, dar ale reprezintă concomitant şi un ansamblu de măsuri punitive; Mate! 24 şi Apoc. 6 pro- rocesc, în limbajul vremii, războaie, ' scuznpete, infta~ie, epidernii, foamete, diferite catastrofe naturale. Credincio- şR sînt preveniti că vor apărea profeţi şi hristoşi falşi, că

iubirea va slăbi, necredinta va lua amploare, prigoana va fi dezlăntuită împotriva creştinilor, că va apărea Anticristul in chipul unui dictator, om politic nelegiuit. Toate aces- tea trebuie să vină (Marcu 13, 7 şi urm.) pentru-că Satan, desi invins, incă nu e nimicit şi unelteşte in continuare înipotriva creaturii, ispitindu-i şi seducîndu-i pe oameni, îndrumîndu-i la necredinţă, împotrivire şi hulă. Înainte de a fi nimicit definiti'v răul trebuie să ajungă in pîrgă. Nu se ştie exact cind va veni sflrşitul (Mate! 24, 36). Tn orice caz, credincioşii nu trebuie să-1 grăbească. Dim- potrivă, ei trehuie să contribuie la evitarea răului orice chip (1 Tes. 5, 22), ei sînt cheniati la mărturisire, vestire şi pocăire.. fn numele speranţe.i, momentul escatologic e tratat ca şi cum nu ar exista, căci, fiind efectul păcatului, el are con.secinte fatale numai pentru păcătoşi. Astfel că pentru credincioşi ocrotirea naturii constituie in conti- nitare o preocupare, pînă in ajunul dezastrului, provocat 'nu de ei, ci de cei care au refuzat alter-nativa creştină, nasterea din nou. Escatologii se cred realişţi; ;omul şi natura sînt imper- fecti, ba chiar autodistructivi. Natura nu trebuie ideali- zată, omul nu trebuie considerat „bun de la natură't, utg- pia societăţii umane drepte şi perfecte trebuie respinşă;_ Dacă omul va fi bun vreodată, el va fi bun numai de la Dumnezeu; motiv din care rînduiala divină trebuie pro- movată de pe acum. Realismul escatologilor sustine per-- spectiva perfecţionîstă de pe dedublate, ad'zcă ştiind de inevi.tabilitatea dezastrului iminent. ( 16 Literatura escatologică ă._avut un ciudat efect invers: ~ loc să ducă la descurajare, la pasivitate, la desperare, ea generat" un feed-back şi, o data' cu acesta, o sumedenie de alternative la dezastru. Ea a provocat mai mutt decît or•ice alt fenomen spiritual proliferarea îimpotrivirii new- ,ige-iste şi şi-a adus involuntar contribuţia to conturarea paradigrnei viitorului., ®B I GI`dEA SI CARACTERIZAREA GENERALĂ A VIIŞCĂRII NEW AGE Istoricul pe care îl schitează Marilyn Ferguson „spiri- tualitătii" New Age ne trimite înapoi, spre negurile unul trecut nedefinit. Spiritualitatea şi mişcarea trebuie deci deosebite. Căci, dacă vom spune că între u1 fenomen îsi are rădăcinile în miturile şi metaforele, în prorocirile şi în poezia trecutului îndepărtat, riscăm să ratăm întele- gerea mişcării sociale actuale, mai cu seamă în ipostaza ei de „conspirati.e a Vărsătorului", cum a rnai fast numită ca proces cu determinism contemporan, vizînd un viitor postescatologic neliniar. „Spiritualitâtea" aferentă, bine* înteles, poate fi descoperită in orice epocă trecută, dar fără ca ea să corespundă unui proces social de amploarea celui din zilele noastre. Pretutindeni, în istorie, existau persoane singulare sau chiar grupuri răzlete care, pe baza experientei lor proprii, credeau că într-o bună zi omul va 18putea depăşi „conştiinta norinălă" şi „să transforme brn- talitatea şi alienarea existentei umane in contrariul lor". Dar depăşirea ideologiei domi.nante constituia, în drice epocă, un sacrilegiu. Cutezătorii erau răstălmăciti, incri- ~ninaţi izolati, proscrişi, anatemizaţi, condamnati, ostraci-4a1:i, expatriati, prigoniti, răstigniti, decapitati, arşi pe rug, i.raşi pe roată, împuşcaţi. Pină in acest secol al comuni- caţiilor instantanee şi generalizate, ei nu aveau nici o ş„ulsă de a se interconecta într-o retea cu factor comun de pul acelor Segmented Polycentric Integrated Networks a Le organigramei circumterestre newage-iste. Dar ideile lor, in măsura în care memoria colectivă le-a păstrat pen- tru posteritate, s-au acumulat ca un tezaur , pentru gene- ratia actuală. Marilyn Ferguson le urmăreşte pe teme, mai cu seamă tema transformării, în epoca actuală a potentă- rii şi întrupării lor prin mijloacele moderne de comuni- care, de la aparitia tiparului şi demararea procesului alfa- I,etizării omenirii pî.nă la electronica difuzării instantanee gîndului, scrisului şi imaginilor. La î.nceputul acestui proces, totul era încă secret, criprestrîns la grupări esoterice. Mai tîrziu, „spirituali- tatea" difuzează exponential in masă. Nu e vorba de ceea re intelegem îndeobşte prin „ştiinţă", „cunoştinte ştiin- lifice" sau cultură profană.

Ferguson urmăreşte doar linia „spiritualitătii", cripto-cunoâşterea mistică, linia închi- puită de Meister Eckhart, Giovanni Pico deli.a Mirandola, I acob Bohme, Emanuel Swedenborg, William Blake'2 etc. vorba de precursorii spiritualitătii New Age, e vorba de „mistici". Fiind americană, Ferguson părăseşte curînd „lu- inea veche" şi strămută filiatia new-age-istă in lumea nouă, după cum, de altfel, era şi de aşteptat; ceea ce, însă, nu î.nseamnă că Europa n-ar avea propria sa linie cornI>letă, ce-şi aşteaptă încă descoperitorii. Deocamdată4 enu- rnerarea personalităti]or precursoare continua' cu mişcarea transcendentaliştilor americani: Ralph Waldo Emerson, Ilenry Thoreau, Bronsor'r Alcott, Margaret Fuller. Aceştia postulau dimensiunea invizibilă a realitătii, care trebuia tiă existe pentru că exista aspiratia, năzuinta spre ea, ideea despre ea. Ei anticipau preocupările actuălei cercetări a conştiintei, avansînd ideea unei „logici transcendentale" ce s-ar derula cu viteza care o fac imperceptibilă pentru orocesele de gîndire obişnuite, caracterizate de succesivi- l ate lentă şi discretă. Influentati de Bohme, Swedenborg 19 şi Blake, transcendentaliştii de -peste ocean au influenţat la rîndul lor literatura, educaţia, politica şi economia. Ei i-au influenţat pe Nathaniel Hawthorne, pe Emily Dickinson, pe Herman Melville, Walt Whitman, John Dewey, pe întemeietorii partidului laburist britanic, pe Gandhi şi pe Martin Luther King. Privind apoi spre industrialismul de la cumpăna veacurilor 19-20, spre Anglia, de pildă, şi spre Edward Carpenter, Ferguson devine din ce în ce mai concretă în reconstituire. In 1901 apare cartea medicului american Richard Bucke, Conştiirnţa cosmică, în care se desluşesc pri- mele acorduri de mare impetuozitate ale noii concepţii. In 1902, psihologul american William James defineşte relight intr-un mod cu totul nou, nu ca dogmă, ci ca „experi.- entă", ca descoperire a unei noi. conexiuni, a unei ordini invizibile cu care individul ar putea să ajungă de, acord; ceea ce înseamnă că ateismul doctrinar ar fi un dezacord in absenta experientialitătii domeniului negat. De altfel, conştiinta obişnuită nu realizează acea dimensiune lărgită, tainică, iar concluziile pripite cu privre la inexistenta ei interzic definitiv orice acces spre ea. Rămîne „experienţa" celor ce s-au păstrat deschisi, receptivi, rămîn niărturii.le şi mărturisirile lor care întreţin fenomenul impresionant al marilor religii cc nu dispar niciodată complet din isto- ria culturilor, pentru că nu dispar prorocii cu experienta dimensiunii transcendente. Din pricina 1or, religiile se vor reuni 'într-o formă unică a conştiintei dimensiunilor trans- cendente tocmai in era cc vine, în era nouă, în era Vărsătorului, clad se va turna Duhul lui Dumnezeu „peste orice făptură; fiii şi fiicele taoastre vor proroci, bătrînii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea vedenii . . . Atunci, oricine va chema Numele Domnuiui va fi mîn- tuit« (Ioil 2, 28-32; cf. Isaia 44, 3; 32, 15). Minunată con- ti.nuitate veterotestamentală, de care geniala Merilyn pare să se ruşineze, devreme ce nu o mărturiseşte: . Epoca moderna, entuziasmată 'de ştiintificitatea 'meca- nicistă, aşteaptă încă neclintită ca prima paradigrnă a ştiintei să explice definitiv toate tairiele vietii: E o aştep- tare naivă, căci, fără să explice vreo taină majoră a existenţei, ştiinta mecanicistă nii face decît să ducă, prin modificarea tehnologistă a comportamentului uman, la de- teriorarea ecosistemului terestru. 0 dată cu această descoperire, „spiritualitatea" atinge 20 sensibilitătile mişcării New Age: Lurnea_noastră .e, . , i i de toate, un holos, o totalitate, din care nu.„ne putem 1 rage fără să provocăm o catastrofă. Holismul e o con, i c( ie veche, dar cercetătorii istoriei gîndirii contempo- . consemnează pe Jan Christiaan Smuts, acest ge- –.r;ct al burilor şi de două on prim-ministru al Africii ,i,. Sud, care, in anii douăzcci,a formulat un extraordinar incept de totalitate, anticipînd, în felul acesta, multe des, Icideri şi breşe create de gîndirea°ştiinlifică şi filosofică 1 1 I tl`rioară. In Holism and Evolution, Smuts a atras aten- 1 1, c asupra unui puterni.c principiu de organizare, intrinsec

, spiritul creator de totalitate e lăuntric materiei, ir totalitatea înaintează de la inferior la superior. Dacă . h am tine seama do totalitate, dacă nu am fi in stare să . resizăm tendinţa naturii sore forme de organizare mereu t+uperioare; mereu mai complexe, nu am mai găsi nici un +trns in descoperirile noastre ştiinlifice tot mai numeroase mai copleşitoare. Smuts a descris un univers care înain;tză spre conştientizare, coca cell situează în continuarea I i niei pe care stau Hermann Hesse şi Nikos Kazantzakis c literatură. Si la aceştia poate fi descoperită statornica temă a evoluţiei conştiintei dincolo de sine, iar o dată cu I I. G. Wells, The Open Conspiracy: $lueprints for a World Revolution, 1928, se adaugă şi ideea de reţea, ideea conto- I,irii unor grupuri mici. şi răzleţe într-o reţea flexibilă, ca- I c, cbilă să determine o schimbare globală. Mica noastră limy era plin.ă 'de promisiuni mari! La C. G. Jung — o ,)nfirmare: conştiinta avea, într-adevăr, o dimensiune Lr:anscendenl:ă.. -Intelectul se reunea cu spiritul-intuitie, runoscător- de modele, clişee, cochile şi matrite, iar colec- t.ivitatea. avea, o dimensiune inconştientă comună — tezaurul de simboluri ale speciei. Jung stia de ,,daimonul« care-1 impinge pe cercetător spre totalitate. Anglofonii par a constitui grosul filiatiei „spirituali- tătii" New Age, dar in fruntea tuturor — aceasta nu mai putea fi escamotat de nimeni — nu se afla un anglo- ,-axon, ci Pierre Teilhard de Chardin, impus istoriografiei c iew-age-iste de către ponderea subiecţilor interogaţi în cursul celebrei anchete care a precedat sinteza Marilynei Ferguson din The Aquarian Conspiracy. Pater Pierre a lust declarat astfel a fi .cea mai influentă personalitate precursoare, după el urmînd Huxley, Jung şi Maslow. Ferguson reline că savantul iezuit a făcut, în 1931, o vizită 21 în S.U.A., după care s-a întors in China prin San Francisco. Pe drum, el ar fi scris eseul Spiritul Pămîntului, în care îşi exprimă convingerea că o „conspiratie" de in- divizi din toate straturile societăţii americane se strădu-- ieşte „să înalte pe o treaptă nouă edificiul vietii"12. Rein-tors la Pekin, Teilhard de Chardin vestise ceea ce Ferguson numeste „principala sa tezâ" : 1n decursul întregii .is- •torii a evoluţiei, spiritul a trecut t ptăl—prin forme not pînă atins un punct hotărîtor =descoperirea propriei sale evolutii. Constienta va deveni,• cu timpul, un bun comun al întregii istorii naturale. Ea va cuprinde întregul glob şi va lumina intreaga omenire, culminare finală, pe care Teilhard de Chardin o nr.tmeste, in opera sa., PUNC- TUL OMEGA. Spre acel =puncţ înainteaza, ca_,avangardă, spiritualitatea New Age, pe care — se susţine -= a pregă- tit-o conceptual atît de temeinic tocmai complexa, dacă nu chiar completa personalitate a lui Pierre Teilhard de Chardin. Evident, abia după ce trecuse prin S.U.A., sesi- •z.ase vocatia majoră a Americii şi se întorsese in China tocmai prin San Francisco, adică prin California, leagănuI şi centrala policentristă a new-age-ismului contemporan. După această luare in stăpînire a continentului filo- sofic ştiinţific-re.ligios, reprezentat de europeanul ostraci- zat cel mai notoriu şi poate ultimul mare prohibit al Eter- nei Rome, sî.nt osteniti, în favoarea spiritualitătii New Age, Arnold Toynbee, Alfred Korzybski, Henry Miller, Martin Buber, Aldous Huxley şi Ludwig von Bertalanffy cu a sa teorie generală a sistemelor. Din toţi aceştia, ac- torii dictatului ideologic din România postbelică i-au ales numai pe cei care puteau fi răstălmăciţi în termenii „ma- terialismului dialectic şi istoric". Stupida „unitate materială a lumii" constituia una din dogmele fundamcntale ale~ religiei marxist-leniniste, şi orice aport sistemologi-c „burghez", chiar dacă trebuia „pus pe picioare", epurat de idealism şi reinterpretat cu semn schimbat, era binevenit. Liiberată de asemenea crispări, ideologia New Age schi- ţează gesturi din ce in ce mai largi de cuprindere „uni- versală". Ferguson continuă cu sociologul David I3,iesman şi cu psihanalistul Robert Lindner, cu psihologul Gardner Murphy si cu scriitorul C. S. Lewis. Dar revista aceasta, de fapt, DU mai e istorie, ci contemporaneitate. Louis Pau- wels şi Jacques Bergier discută, în 1960, „conjuraţia'pu= biică" a unor indivizi inteligcnti care se transfârmă 'sub 22 n periul descoperirii lor lăuntrice. Membrii acelei reţele, He care -ei o constitui.e circumterestru, sînt văzuţi ca un I I de mostenitori, deţinători şi administratori actuali ai

; ~ ~ ~cla~pciunii esoterice, transmise din vremuri străvechi . . . în_1960, J. B. Priestle-y- îşi încheie monumentala operă Eifel-attire and Western Man cu o semnificativă perspecliva asupra aspiratiei generale de perfecţionaxe: Numai rcligia poate purta povara constiintei futurologice, dar la Priestley nu este vorba de „religia dualistă" a bisericilor ~.i confesiunilor tradiţionale, ci de acea dimensiune spiri1n;clă care transcende moravurile şi politica, sensul ei ie.crte general fiind totuşi dedus etimologic din anticul ~ c•Iil;ere (Cicero) si religare (Lactanţiu R.). Spunem „senu I ei foarte general", pentru că se referă deocamdată loar la existenţa reintegrată în totalitatea monistă a hobouniversal, refăcînd sistemul şi unitatea unei para,ligme. Marsh-a-ll, McLuhan,_în._Understanding 10~lectia, -~}y,lla cxie lumea viitoare ca.-„sat global" integrat datorită IcI molog'iei comunicai=iilor si circulaţiei de mare viteză a m formatiei. Seduse de perspectivă, marile teritorii edito- rial-tipografice, mai cu seamă in condiţiile de după tre- corea industriei tipografice de la tiparul mecanizat la ti- Iru•ul cu fotoculegere computerizată, se deschid treptat I uentru popularizarea în masă a nob concepţii.. Una din In•imele edituri, care pare să fi înţeles ce se întîmplă in west domeniu al transformării conştiintei, a fost Harper & Row, care a iniţiat seria World Perspectives, atrăgînd la colaborare autori precum Lewis Mumford, Erich Fromm, Werner Heisenberg, Rene Dubos, Gardner Murphy, Mircea I? I i ade, Kenneth Boulding, Marshall McLuhan, Milton Ma- . e rhof, Ivan Illich, Ionas Salk — cu toţii orientati in Sens oew-age-ist si angajaţi in constituirea „retelei" conspira- Iei aauariene: Psihologul Abraham Maslow, asupra căruia am stă- ruit îndelung, descrie un impuls înnăscut al omului care I rece mereu dincolo de sirnplul ţel al supravictuirii şi al I rebuintelor emoţionale, manifestînd o aspiratie funciară ',pre sens si transcendenţă. Fără să fie nou, acest concept cvasireligios de autorealizare cu telos in transcendentă cîş tigă adepţi tocmai in mediul blazării filosofice actuale; dar u numai doctrinar, ci şi ontologic, în sensul precipitării c;ntitative a color ce „transcend", practicînd transcende23 rea. Pomul „spiritual" îneepe să dea roade concomitent pe toate crengile. Pe deasupra, cei ce transcend se întîlnesc, 'se recunosc cu bucurie în-nultime şi manifestă spontan o irezistibilă ai:ractie reciprocă, o neobişnuită afinitate co- municativă, generatoare de „retea" şi catalizatoare de „transformare". Se crede tot mai form in posibilitatea metamorfozării omenirii. Departe de a fi simplă şi gene,ral comprehensi- bilă, metamorfozarea aceasta nu a fost mai bine imaginată decît tocmai de „visătorii" Wells şi Teilhard de Char-din. Ea vizează o nouă stare a materiei sociale, biologice şi minerale. Transformarea, transcenderea sînt concepte fund