Brecht, Opera de Trei Parale

Bertolt Brecht Opera de trei parale După „The Beggar’s Opera“, de John Gay Colaboratori: E. Hauptmann şi Kurt Weill Personaje: Macheath, zis Mackie Şiş; Jonathan Jeremiah Peachum, patronul firmei „Prietenul cerşetorului“; Celia Peachum, soţia lui; Polly Peachum, fiica lui; Brown, şeful cel mare al Poliţiei din Londra; Lucy, fiica lui; Jenny-Speluncă; Smith; Pastorul Kimball; Filch; Flaşnetarul; Banda; Cerşetori; Curve; Poliţai

Preludiu Iarmaroc în Soho Cerşetorii cerşesc, hoţii fură, curvele curvesc. Un flaşnetar cântă o baladă. BALADA LUI MACKIE ŞIŞ Că rechinu-şi poartă dinţii La vedere, e ştiut. Dar Macheath are un şiş Ce rămâne nevăzut. Ah, cât sunt de roşii solzii La rechin, când sânge varsă! Mackie Şiş poartă mănuşi Astfel, urme el nu lasă. La Tamisa, lângă apă, Lumea cade din picioare! Nu-i nici ciumă, nici holeră. E Macheath într-o plimbare. E-o duminică frumoasă Un mort zace-ntr-un tufiş. După colţ, un tip dispare Lumea-i zice Mackie Şiş. Ca alţi belferi, Şmuli Meier Fără urmă s-a topit. Banii-i sunt la Mackie Şiş

1

Dar dovezi nu s-au găsit. De la stânga spre dreapta, Peachum se plimbă cu soţia şi cu fiica dintr-o parte în alta a scenei. Jenny Towler s-a ales Cu-n cuţit înfipt în coaste. Pe chei umblă Mackie Şiş Neştiind de toate aste. Alfons Glite, camionagiul, Unde-i? S-o afla vreodată? Cel ce ar putea s-o ştie, Mackie Şiş, e fără pată. Şapte prunci şi-un moş în Soho Au pierit în focul mare. Mackie Şiş e prin mulţime. De-l întrebi, habar nu are. Iară văduva minoră, Toţi cunoaşteţi al ei nimb Fu-ntr-o clipă violată – Mackie, ce-ai primit în schimb? Printre curve, un hohot de râs, iar din mijlocul lor se desprinde un om şi dispare taversând grăbit întreaga piaţă. JENNY-SPELUNCĂ Ăsta era Mackie Şiş! Actul I 1 Pentru a contracara insensibilitatea crescândă a sufletului omenesc, omul de afaceri J. Peachum deschisese o prăvălie în care cei mai nenorociţi dintre nenorociţi se alegeau cu o înfăţişare în măsură să înmoaie inimile din ce în ce mai împietrite. Garderobele pentru cerşetori ale lui Jonathan Jeremiah Peachum CORALUL MATINAL AL LUI PEACHUM Te scoală, creştin găunos, La traiul tău plin de păcate! 2

Arată-te, om ticălos, Ţi-o plăti Dumnezeu după fapte. Şi fratele vinde-ţi, lichea, Şi nevasta, căci eşti un gunoi! Dar Domnul, tu crezi, n-o vedea? Ţi-o plăti El în ceasul de-apoi! PEACHUM spre public: Trebuie să găsesc ceva nou. Afacerea mea e prea dificilă, fiindcă afacerea mea e să trezesc mila oamenilor. Există foarte puţine lucruri care-l mişcă pe om, foarte puţine, dar şi mai grav e că, folosite de mai multe ori, nu mai au nici un efect. Căci omul are capacitatea înspăimântătoare de a deveni aşa zicând insensibil după bunul lui plac. Aşa se face de pildă că un bărbat, atunci când vede pentru prima oară la colţul străzii un alt bărbat cu un ciot în loc de braţ, e atât de impresionat încât e dispus să-i dea zece pennies, a doua oară însă îi dă numai cinci pennies şi, dacă-l vede şi-a treia oară, îl dă cu sânge rece pe mâna poliţiei. La fel stau lucrurile şi cu accesoriile spirituale. Coboară o pancartă mare cu textul „Mai fericit cel ce dă decât cel ce ia“. La ce folosesc cele mai frumoase şi mai impresionante aforisme, pictate pe tăbliţele cele mai atrăgătoare, dacă se uzează aşa de repede. În Biblie există patru-cinci aforisme care-ţi merg la inimă; după ce le-ai consumat, ai ieşit la pepeni. De pildă asta cu „Mai fericit cel ce dă decât cel ce ia“, cum s-a uzat în mai puţin de patru săptămâni de când atârnă aici. Asta e, trebuie să vii tot mereu cu ceva nou. Şi uite că tot Biblia trebuie să mă ajute, dar cât timp o să mai facă faţă şi ea? Cineva bate la uşă, Peachum deschide, intră un bărbat tânăr pe nume Filch. FILCH Peachum & Co.? PEACHUM Peachum. FILCH Dumneavoastră sunteţi proprietarul firmei „Prietenul cerşetorului“? Am fost trimis la dumneavoastră. Astea da, aforisme! Ăsta da capital! Cred că aveţi o bibliotecă întreagă cu lucruri din astea? Asta e cu totul altceva. Lu’ unu’ ca mine, cum să-i vină o idee ca asta, şi fără cultură, cum să înflorească afacerea? PEACHUM Numele dumneavoastră? FILCH Vedeţi, domnule Peachum, încă de tânăr am fost urmărit de nenoroc. Mama era beţivă, tata meu cartofor. Încă de timpuriu a trebuit să mă descurc de unul singur, lipsit de mâna iubitoare a unei mame, m-am afundat tot mai adânc în mocirla metropolei. Nu am cunoscut nicicând grija paternă şi nici binefacerea şi căldura unui cămin. Şi aşa se face că mă vedeţi acum... PEACHUM Că vă văd acum... FILCH derutat ...privat de orice mijloace, pradă a instinctelor mele. PEACHUM Ca o epavă în mijlocul mării şi aşa mai departe. Ia spuneţi-mi acum, epavă ce sunteţi, în ce district spuneţi poezia asta pentru copii? FILCH Cum aşa, domnule Peachum? PEACHUM Discursul ăsta presupun că-l rostiţi în public?

3

FILCH Da, vedeţi dumneavoastră, domnule Peachum, ieri a avut loc aşa, un fel de incident neplăcut în Highland Street. Stau eu acolo cuminte şi nefericit la colţ, cu pălăria în mână, fără să mă aştept la ceva rău... PEACHUM răsfoieşte într-un carneţel Highland Street. Da, da, aşa e. Tu eşti javra aia pe care au prins-o ieri Honey şi Sam. Ai avut neobrăzarea să inoportunezi trecătorii în districtul 10. Te-am iertat cu o mamă de bătaie, fiindcă am avut motive să credem că nu ştii cum stau lucrurile. Dar dacă te mai arăţi o singură dată, atunci se va recurge la drujbă, s-a-nţeles? FILCH Vă rog, domnule Peachum, vă rog. Ce să mă fac, domnule Peachum? Domnii aceia m-au umplut realmente de vânătăi iar apoi mi-au dat cartea dumneavoastră de vizită. Dacă-mi scot jacheta, o să ziceţi că aveţi în faţa ochilor un păstrăv-curcubeu. PEACHUM Amice dragă, de vreme ce nu arăţi ca o cambulă/un calcan, înseamnă că oamenii mei au fost al naibii de neglijenţi. Adică, vine un puştiulică din ăsta şi ce zice el, că, dacă întinde şi el lăbuţele acolo, gata, a şi pus de-un steak. Ce-ai zice tu dacă vine cineva şi îţi pescuieşte cei mai buni păstrăvi de la tine din baltă? FILCH Da, domnule Peachum, dar, vedeţi dumneavoastră – eu nu am nici o baltă. PEACHUM Aşadar, licenţele se atribuie numai profesioniştilor. Cu aerul unui om de afaceri, arată o hartă a oraşului. Londra e împărţită în paisprezece districte. Orice individ care intenţionează să exercite meşteşugul cerşitului în vreunul din ele, are nevoie de o licenţă de la Jeremiah Peachum & Co. Păi cum, altfel ar putea să vină oricine – că el e prada instinctelor lui. FILCH Domnule Peachum, puţini şilingi mă mai despart de ruina totală. Trebuie să se întâmple ceva, altminteri, cu doi şilingi în mână... PEACHUM Douăzeci de şilingi. FILCH Domnule Peachum! Arată, cu priviri imploratoare, un panou pe care stă scris: „Nu-ţi astupa urechea la jalea aproapelui!“ Peachum arată în dreptul unei vitrine, o cortină pe care stă scris: „Dă şi ţi se va da!“ FILCH Zece şilingi. PEACHUM Şi cincizeci la sută din încasări la decontul săptămânal. Cu dotări, şaptezeci la sută. FILCH Vă rog, în ce anume constau dotările? PEACHUM Asta hotărăşte firma. FILCH Şi atunci în ce district aş putea să mă prezint? PEACHUM Baker Street 2-104. E chiar mai ieftin acolo. Doar cincizeci la sută, cu tot cu dotări. FILCH Poftiţi vă rog. Plăteşte. PEACHUM Numele dumneavoastră? FILCH Charles Filch. PEACHUM Adevărat. Strigă: Doamnă Peachum! Vine doamna Peachum. Ăsta-i Filch. Numărul trei sute paisprezece. Districtul Baker Street. Îl scriu chiar eu. Sigur, tocmai acum, înaintea festivităţilor de încoronare vreţi să vă

4

angajaţi: singura perioadă într-o viaţă de om când s-ar putea să te mai alegi cu ceva. Echipamentul C. Trage draperia ce ascunde o vitrină în care stau cinci manechine de ceară. FILCH Asta ce mai e? PEACHUM Astea sunt cele cinci prototipuri ale mizeriei, în stare să mişte inima omului. Vederea unor asemenea tipi îl transpune pe om în acea stare nefirească în care e dispus să dea bani. Echipamentul A: Victima progresului în materie de trafic. Ologul vioi, tot timpul vesel – îl interpretează -, tot mereu lipsit de griji, efectul fiind accentuat de braţul ciung. Echipamentul B: Victima artei războiului. Tremură-ntr-una, deranjând trecătorii – mizează pe efectul de scârbă – îl interpretează – atenuat de decoraţii. Echipamentul C: Victima dezvoltării industriale. Orbul demn de plâns sau înalta şcoală a artei cerşitului. Îl interpretează, îndreptându-se ezitant spre Filch. În clipa în care dă peste Filch, acesta scoate un strigăt îngrozit. Peachum se opreşte îndată, îl scrutează uimit şi zbiară brusc: Îi e milă! Cât trăiţi, n-o să ajungeţi cerşetor! Unul ca ăsta e bun cel mult de trecător! Aşadar echipamentul D! Celia, iar ai băut! Şi-acum nu mai vezi nimic înaintea ochilor. Numărul o sută treizeci şi şase s-a plâns de costum. De câte ori e nevoie să-ţi spun că un gentleman nu acceptă pe corpul său articole vestimentare jegoase. Numărul o sută treizeci şi şase a plătit un costum nou-nouţ. Singurul element care-l putea face să trezească compasiune, petele, trebuiau impregnate cu fierul de călcat din stearină de la lumânări. Nu cumva să gândiţi! Toate trebuie să le fac singur! Lui Filch: Dezbracă-te şi îmbracă astea, dar ai grijă de ele! FILCH Şi cu lucrurile mele ce se întâmplă? PEACHUM Sunt ale firmei. Echipamentul E: Bărbat tânăr, care a prins şi vremuri mai bune, respectiv care n-a avut noroc în viaţă. FILCH Aha, care va să zică le refolosiţi? De ce n-aş putea să-l fac eu pe-ăsta cu vremurile mai bune? PEACHUM Fiindcă nimeni nu te crede, fiul meu, când e vorba de mizeria ta personală. Dacă te doare burta şi o spui, nu faci decât să indispui. Şi acum, gata cu-ntrebările, pune o dată hainele astea pe tine. FILCH Nu sunt puţin cam murdare? Şi, fiindcă Peachum îl străpunge cu privirea: Scuzaţi-mă, vă rog, scuzaţi-mă. DOAMNA PEACHUM Acum bagă viteză, puştiulică, n-am de gând să-ţi ţin nădragii ăştia până la Crăciun. FILCH deodată foarte aprins Dar cizmele nu mi le scot! În nici un caz. Mai bine renunţ. E singurul cadou de la mama mea, săraca, şi niciodată, niciodată, oricât de mult ar fi să decad... DOAMNA PEACHUM Nu vorbi prostii, crezi că nu ştiu eu că eşti murdar pe picioare. FILCH Unde era să mă spăl pe picioare? În plină iarnă! Doamna Peachum îl duce în spatele unui paravan, apoi se aşează în stânga şi impregnează cu fierul de călcat ceară de lumânare într-un costum.

5

PEACHUM Unde-i fiică-ta? DOAMNA PEACHUM Polly? Sus! PEACHUM Iar a venit ieri omul ăla? Ăla care vine întotdeauna când sunt eu plecat! DOAMNA PEACHUM Nu mai fii atât de bănuitor, Jonathan, nu există gentleman mai subţire ca el, domnu’ Captn ţine foarte mult la Polly a noastră. PEACHUM Aşa. DOAMNA PEACHUM Şi dacă mai am vreun strop de minte în capul ăsta al meu, atunci şi Polly a noastră îl găseşte foarte drăguţ. PEACHUM Celia, dai cu fiică-ta-n populaţie ca şi când aş fi milionar! Vrei cumva s-o măriţi? Crezi cumva că prăvălia asta de rahat mai merge măcar o săptămână, dacă lepădăturile astea de clienţi ai noştri ar vedea numai picioarele noastre? Un logodnic! Păi ăla ne-ar avea imediat la mână! Uite aşa ne-ar avea! Crezi cumva că, în pat, fi-ta-şi ţine gura mai bine decât tine? DOAMNA PEACHUM Frumoasă părere mai ai despre fiica ta! PEACHUM Cea mai proastă. Nici că se poate mai proastă. Senzualitate cât cuprinde şi nimic altceva! DOAMNA PEACHUM Orice ar fi, nu de la tine o are. PEACHUM Căsătorie! Fiica mea trebuie să fie pentru mine ca pâinea pentru cel flămând – răsfoieşte -; asta stă scris chiar undeva în Biblie. În general, căsătoria e o porcărie. Lasă că-i scot eu măritişul din cap. DOAMNA PEACHUM Jonathan, eşti pur şi simplu incult. PEACHUM Incult! Şi cum îl cheamă pe domnul? DOAMNA PEACHUM Tot timpul i se spune numa’ „Captn“. PEACHUM Aşa, nici măcar nu l-aţi întrebat cum îl cheamă? Interesant! DOAMNA PEACHUM Doar nu era să fim aşa de necioplite să-i cerem certificatul de naştere, când el e atât de distins şi ne invită pe amândouă la Hotelul Caracatiţa, la un step mic. PEACHUM Unde? DOAMNA PEACHUM La Caractiţa, la un step mic. PEACHUM Captn? Hotel Caracatiţa? Care va să zică, aşa... DOAMNA PEACHUM Pe fiica mea şi pe mine, domnul ăsta n-a pus mâna decât cu mănuşi glacé. PEACHUM Mănuşi glacé! DOAMNA PEACHUM De altfel, tot timpul poartă mănuşi, şi-ncă albe; mănuşi albe glacé. PEACHUM Aşa, mănuşi albe şi un baston cu mâner de fildeş şi ghetre (la ghete) şi ghete de lac şi o fire cuceritoare şi o cicatrice... DOAMNA PEACHUM ...la gât. De unde-l mai ştii şi pe-ăsta? Filch se strecoară de după paravan. FILCH Domnule Peachum, aţi putea cumva să-mi daţi şi vreun sfat util, ştiţi, eu am fost întotdeauna adeptul sistemului, nu să vorbeşti la-ntâmplare verzi şi uscate. DOAMNA PEACHUM Acum mai vrea şi sistem! PEACHUM Să facă pe idiotul. Vii deseară la ora şase şi vei învaţă tot ce trebuie. Şterge-o acum!

6

FILCH Vă foarte mulţumesc, domnule Peachum, mii de mulţumiri. Iese. PEACHUM Cincizeci la sută! - Şi acum am să-ţi spun şi cine este domnul acesta înmănuşat – Mackie Şiş! Fuge pe scări în sus în dormitorul lui Polly. DOAMNA PEACHUM Pentru numele lui Dumnezeu! Mackie Şiş! Iisuse! Vino la noi, Iisuse Doamne, coboară-te în casa noastră! – Polly! Ce-i cu Polly? Peachum se întoarce încet. PEACHUM Polly? Polly n-a venit acasă. Patul e neatins. DOAMNA PEACHUM Atunci înseamnă că a supat cu negustorul de lână. Precis, Jonathan! PEACHUM Să dea Dumnezeu să fi fost negustorul de lână! În faţa cortinei ies domnul şi doamna Peachum şi cântă. Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. De sus coboară, o ştangă cu trei lămpi iar pe tăbliţe stă scris: CÂNTECUL ÎN LOC SĂ 1 PEACHUM În loc Să rămână acasă, la ele în pat, Vor distracţii şi joc! Ca şi când drepturi aparte li s-ar fi dat. DOAMNA PEACHUM Iată luna peste Soho E textul ăla afurisit cu „Simţi inima-n piept cum zvâcneşte “ E textul cu „Unde te duci tu, acolo am să merg şi eu, Johnny!“ Când se-nfiripă iubirea şi luna mai creşte. 2 PEACHUM În loc Să facă şi ele ceva cu cap şi coadă, cum face-un bărbat, Vor distracţii şi joc! Şi la urmă bineînţeles c-o mierlesc în rahat. AMÂNDOI Şi unde mai e atunci luna lor peste Soho? Unde-i textul cu „Simţi inima-n piept cum zvâcneşte“, Unde-i „Unde te duci tu, acolo am să merg şi eu, Johnny“, Când iubirea s-a dus şi când ea în rahat o mierleşte?

7

2 Adânc în inima cartierului Soho, banditul Mackie Şiş îşi celebrează nunta lui cu Polly Peachum, fiica regelui cerşetorilor. Grajd gol MATTHIAS numit Matthias Monedă, luminează grajdul, cu pistolul în mână: Alo, dacă e careva aici, mâinile sus! Intră Macheath, dă o raită de-a lungul rampei. MACHEATH Ei, e cineva aici? MATTHIAS Nici ţipenie! Aici putem să celebrăm liniştiţi nunta noastră. POLLY apare în rochie de mireasă Bine, dar ăsta este un grajd! MAC Până una alta, Polly, aşează-te-n iesle. Spre public În acest grajd are loc astăzi nunta mea cu domnişoara Polly Peachum, care m-a urmat din dragoste, pentru a împărţi de acum înainte viaţa mea (sic!!!) cu mine. MATTHIAS Mulţi oameni din Londra or să spună că ăsta e lucrul cel mai curajos pe care l-ai înfăptuit până acum, că ai atras-o pe singura copilă a domnului Peachum afară din casa lui. MAC Cine este domnul Peachum? MATTHIAS El însuşi are să spună că-i omul cel mai sărac din Londra. POLLY Doar nu vrei să sărbătorim aici nunta noastră? Ăsta nu-i decât un grajd, cât se poate de obişnuit! Nu se poate să-l rogi pe domnul părinte să vină aici. Pe deasupra, nici măcar nu e-al nostru. În nici un caz nu ar trebui să începem viaţa noastră cea nouă cu o spargere, Mac. Doar e cea mai frumoasă zi din viaţa noastră. MAC Copilă dragă, totul se va întâmpla precum doreşti. Piciorul tău n-are să se lovescă de nici o piatră. Mobilierul a şi sosit. MATTHIAS Vine mobila. Se aud apropiindu-se camioane grele, o jumătate de duzină de oameni intră, cărând covoare, mobilă, veselă etc., transformând astfel grajdul într-un local excesiv de luxos. MAC Jafuri. Domnii depun darurile în stânga, pe jos, o felicită pe mireasă, îi dau raportul mirelui.

8

JAKOB zis Jakob-Cârlig: Casă de piatră! În Ginger Street 14 era lume la primul etaj. A trebuit mai întâi să-i afumăm ca să-i scoatem de-acolo. ROBERT zis Robert-Drujbă: Casă de piatră. Pe chei, un poliţai a mierlit-o. MAC Diletanţi. EDE Am făcut tot ce-am putut, dar trei inşi din Westend n-au mai putut fi salvaţi. Casă de piatră. MAC Diletanţi şi cârpaci. JIMMY Un domn mai în vârstă a avut un necaz. Dar nu cred că e grav. Casă de piatră. MAC Directivele mele au fost: A se evita vărsarea de sânge. Iar mi se face rău când mă gândesc. Niciodată n-o să iasă oameni de afaceri din voi! Canibali, da, dar nu oameni de afaceri! WALTER zis Walter-Salcie-Plângătoare: Casă de piatră. Acum o jumătate de oră, doamna mea, clavecinul îi mai aparţinea încă Ducesei de Somersetshire. POLLY Ce fel de mobilă e asta? MAC Cum îţi place mobila, Polly? POLLY plânge Atâţia oameni, săracii, pentru puţină mobilă. MAC Şi ce mobilă! Jafuri! Ai perfectă dreptate să fii supărată. Un clavecin din lemn de trandafir şi pe urmă o sofa Renaissance. E de neiertat. Şi o masă aţi adus? WALTER O masă? Ei aşează câteva scânduri peste iesle. POLLY Vai, Mac! Sunt atât de nefericită! Cel puţin sper că n-are să vină şi domnul părinte. MATTHIAS Bineînţeles că vine. I-am descris drumul cât se poate de exact. WALTER prezintă masa: O masă! MAC deoarece Polly plânge: Soţia mea e nefericită din cale afară. Unde sunt de fapt celelalte scaune? Un clavecin şi nici un scaun! Nu care cumva să gândiţi. O dată îmi sărbătoresc şi eu nunta, doar nu se-ntâmplă toată ziua bună ziua? Ţine-ţi gura, Salcie Plângătoare! De câte ori se întâmplă, zic, să mă las în seama voastră? Iar voi o faceţi pe soţia mea nefericită de la bun început. EDE Dragă Polly... MAC cu o palmă, îi zboară pălăria de pe cap „Dragă Polly“! Bă căcăciosule, am să-ţi îndes capu-n cur cu „Dragă Polly“ a ta. Cine-a mai auzit aşa ceva, „dragă Polly“! Sau poate că te-ai şi culcat cu ea? POLLY Vai, Mac! EDE Mă jur pe... WALTER Stimată doamnă, dacă s-ar întâmpla să mai lipsească nişte piese de mobilier, atunci mai facem un drum... MAC Un clavecin din lemn de trandafir şi nici un scaun. Râde. Tu ce zici de asta, în calitate de mireasă? POLLY Nu-i ăsta chiar lucrul cel mai rău. MAC Două scaune şi o sofa, şi mirii se aşează pe jos! POLLY Da, ar fi ceva! MAC tăios Tăiaţi picioarele la clavecin! Haideţi! Haideţi!

9

PATRU OAMENI taie picioarele clavecinului şi cântă în acest timp: Bill Lawgen şi cu Mary Syer Chiar miercurea trecută cu acte s-au luat. Pe când stăteau la starea civilă, el n-avea Habar rochia miresei de unde provenea. Ea-n schimb al lui prenume atunci doar l-a aflat. Trăiască! WALTER Şi uite aşa, stimată doamnă, până la urmă are să iasă şi o bancă din chestia asta! MAC Aş putea să-i rog acum pe domni să-şi dea jos zdrenţele astea murdare şi să se aranjeze cum se cuvine? La urma urmelor, nu este nunta unui oarecare. Polly, pot să te rog să te ocupi de coşurile cu bunătăţi? POLLY Asta-i mâncarea pentru nuntă? Totul e de furat, Mac? MAC Desigur, desigur. POLLY Aş vrea să ştiu, ce te faci dacă bate la uşă şi intră şeriful? MAC Atunci am să-ţi arăt câte parale face soţul tău. MATTHIAS Cu totul exclus astăzi. Toţi poliţaii călare sunt bineînţeles în Daventry. O aduc pe Regină, pentru încoronarea de vineri. POLLY Două cuţite şi cincisprezece furculiţe! Un cuţit la fiecare scaun. MAC Aşa un chix! Asta-i treabă de ucenici, nu treabă de bărbaţi în toată firea! Chiar nu ştiţi ce-i ăla stil? Trebuie să ştii să deosebeşti un Chippendale de-un Louis Quatorze. Banda revine, domnii poartă acum costume elegante de seară, din păcate însă în cele ce urrmează nu se mişcă tocmai corespunzător. WALTER Am vrut să aducem doar lucrurile cele mai valoroase. Uită-te şi tu la lemnul ăsta! Material de cea mai bună calitate. MATTHIAS Ssst! Ssst! Vă rog să ne permiteţi, Captn... MAC Polly, ia vino-ncoace. Perechea se aşează în postura adecvată pentru a primi felicitările. MATTHIAS Vă rog să ne permiteţi, Captn, ca în cea mai frumoasă zi a vieţii dumneavoastră, în floarea carierei dumneavoastră, am vrut să spun, în acest moment de cotitură, să vă prezentăm cele mai sincere şi totodată cele mai calde felicitări şi aşa mai departe. Da’ greţos mai e tonul ăsta umflat. Deci scurt şi cuprinzător – îi strânge mâna lui Mac: Capul sus, bătrâne! MAC Îţi mulţumesc, a fost drăguţ din partea ta, Matthias. MATTHIAS strângându-i mâna lui Polly, după ce l-a îmbrăţişat, plin de emoţie, pe Mac: Da, astea-s vorbe din adâncu’ inimii! Deci, nu lăsa capul jos, şalupă bătrână, vreau să zic că – rânjind -, în privinţa capului, el n-are voie să-l lase jos. Urlete de râs ale musafirilor. Deodată, cu o mişcare discretă, Mac dă de pământ cu Matthias. MAC Ţine-ţi botul. Porcăriile astea să i le serveşti lui Kitty a ta, numai o putoare ca ea gustă aşa ceva.

10

POLLY Nu fii atât de ordinar, Mac. MATTHIAS În privinţa asta, trebuie să protestez, că o faci pe Kitty putoare... Se ridică din nou, cu efort. MAC Aşa, deci, trebuie să protestezi? MATTHIAS Şi în general, niciodată nu dau pe gură porcării în prezenţa ei. O respect prea mult pe Kitty. Ceea ce tu poate că nici n-ai cum să-nţelegi, aşa cum eşti tu făcut. Tocmai tu te găseşti să vorbeşti de porcării. Crezi cumva că nu mi-a spus mie Lucy, ce i-ai spus ei! În comparaţie cu asta, eu sunt o adevărată mănuşă glacé. Mac se uită la el. JAKOB Hai, lasă, suntem la nuntă. Ceilalţi îl trag de acolo. MAC Frumoasă nuntă, nu-i aşa, Polly? Nişte grămezi de rahat ca ei eşti tu obligată să vezi în jur în ziua nunţii tale. Şi nici asta n-ai fi crezut, că bărbatul tău va fi lăsat baltă de prietenii lui! Ai ce-nvăţa de-aici. POLLY Mie mi se pare foarte drăguţ totul. ROBERT Aiurea. Nici vorbă de lăsat baltă. Oriunde poate să se mai ivească câte o deosebire de opinii. Kitty a ta e la fel de bună ca oricare alta. Da’ acu’ ieşi o dată cu darul ăla de nuntă, pungaş bătrân ce eşti. TOŢI Hai o dată, să vedem! MATTHIAS ofensat Na. POLLY Vai, un dar de nuntă. Ce drăguţ din partea dumneavoastră, domnule Matthias Monedă. Ia uite, Mac, ce cămaşă de noapte frumoasă. MATTHIAS Tot o porcărie, nu-i aşa, Captn? MAC E-n regulă. N-am vrut să te jignesc într-o zi solemnă ca asta. WALTER Da’ de asta ce zici? Chippendale! Dezveleşte o uriaşă pendulă Chippendale. MAC Quatorze. POLLY E extraordinară. Sunt aşa de fericită. Nu-mi găsesc cuvintele. Atenţiile dumneavoastră sunt atât de fantastice. Păcat că nu avem şi o locuinţă pentru toate astea, nu-i aşa, Mac? MAC Ei, consideră că ăsta-i doar începutul. Orice-nceput e greu. Şi ţie-ţi mulţumesc foarte mult, Walter. Hai, acum duceţi-le de-aici. Mâncarea! JAKOB în vreme ce ceilalţi pun deja masa: Bineînţeles că iar n-am adus nimic. Lui Polly, aprins: Vă rog să mă credeţi, tânără doamnă, că mi-e tare neplăcut. POLLY Domnule Jakob-Cârlig, n-are absolut nici o importanţă. JAKOB Ceilalţi băieţi aruncă cu cadouri în jur, numai eu stau aşa cu degetu-n gură. Trebuie să vă puneţi în situaţia mea. Dar întotdeauna mi se întâmplă aşa. Aş putea să vă povestesc la situaţii din astea! Mamă, păi vă stă mintea-n loc. O-ntâlnesc eu mai nou pe Jenny-Speluncă, ei, zic io, ce mai faci, scroafă bătrână... Deodată îl vede pe Mac stând în spatele său şi pleacă fără o vorbă. MAC o conduce pe Polly la locul ei: N-ai mâncat niciodată ceva mai bun decât ce-o să guşti în această zi, Polly. Dacă-mi permiţi! Toată lumea se aşează la masa de nuntă. EDE arătând spre serviciu Frumoase farfurii, Hotel Savoy.

11

JAKOB Ouăle cu maioneză sunt de la Selfridge. Mai era prevăzut şi un castron cu pateu de ficat de gâscă. Dar pe-ăla l-a halit Jimmy pe drum, de furie, fiindcă-i ghiorăiau maţele. WALTER Nu zici că-i ghiorăiau maţele când eşti printre oameni subţiri. JIMMY Nu mai înfuleca ouăle în halul ăsta, Ede, într-o zi ca asta. MAC Ce-ar fi să cânte careva ceva? Ceva care să ne delecteze? MATTHIAS se-neacă de râs: Să ne delecteze? Mişto cuvânt. Privirea distrugătoare a lui Mac îl face să se aşeze încurcat. MAC îi dă unuia peste farfurie de-i cade din mână: De fapt, încă nu voiam să încep cu mâncarea. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă, în loc de „hai la crăpelniţă, să băgăm burta-n draci“, v-ar fi trecut prin cap mai întâi ceva care să creeze puţină ambianţă. În astfel de zile, ceilalţi oameni aşa procedează. JAKOB De exemplu, ce? MAC Chiar trebuie să mă gândesc personal la toate? Doar nu vă cer operă aici. Dar ceva, acolo, care nu constă doar în haleală şi concurs de măscări, aţi fi putut să pregătiţi şi voi la urma urmelor. Ce să-i faci, tocmai în astfel de zile se vede cât de mult te poţi bizui pe prieteni. POLLY Somonul e minunat, Mac. EDE Da, aşa ceva n-aţi mai halit până acum. Aşa ceva se găseşte în fiecare zi la Mackie Şiş. V-aţi orientat bine, v-aţi aşezat chiar în oala cu miere. Eu am spus întotdeauna: Mac este într-adevăr o partidă bună pentru o fată cu gusturi alese. Chiar ieri îi spuneam asta lui Lucy. POLLY Lucy? Cine e Lucy, Mac? JAKOB încurcat: Lucy? Ah, ştiţi, nu trebuie să daţi atenţie la povestea asta. Matthias s-a ridicat şi face mişcări ample cu braţele în spatele lui Polly, ca săl facă pe Jakob să tacă. POLLY îl vede Vă trebuie ceva? Poate sarea...? Ce voiaţi să spuneţi, domnule Jakob? JAKOB O, nimic, chiar nimic. De fapt în principal eu într-adevăr n-am vrut să spun chiar nimic. Până la urmă o să-mi ard gura. MAC Ce-ai în mână, Jakob? JAKOB Un cuţit, Captn. MAC Aşa deci, şi cu cuţitul, nu-i aşa, mănânci păstrăvul. Jakob, aşa ceva nu s-a mai auzit, ai mai văzut una ca asta, Polly? Să mănânce peştele cu cuţitul! Numai un porc face una ca asta, înţelegi ce spun, Jakob? Ai ce-nvăţa de-aici, Polly, nu-i uşor să faci oameni din nişte împuţiţi ca ăştia. În fond, ştiţi voi ce e aceea o fiinţă umană? WALTER Umană sau humană? POLLY Vai, domnule Walter! MAC Deci, nu vreţi să cântaţi nici un cântec, nimic, care să ne înfrumuseţeze ziua. Trebuie să fie din nou o afurisită de zi din aia de rahat, mohorâtă, obişnuită? La uşă aţi pus pe cineva de pază? Sau vreţi s-o fac tot eu şi peasta? Să stau eu însumi în faţa uşii în ziua asta, ca să puteţi voi să vă îndopaţi aici pe socoteala mea? WALTER ursuz: Cum vine asta: pe socoteala mea?

12

JIMMY Termină o dată, Walter puiule! Uite, ies eu acuşica. Cine ar putea să intre într-un loc ca ăsta! Iese. JAKOB Ar fi o poantă, să-i umfle pe toţi nuntaşii, taman într-o zi ca asta! JIMMY dă buzna înăuntru Hei, Captn, poliţia! WALTER Tiger-Brown! MATTHIAS Prostii, ăsta-i sfinţia sa Kimball. Intră Kimball. TOŢI urlă: Bună seara, sfinţia ta! KIMBALL Na, că tot v-am găsit până la urmă. E o colibă modestă, cea în care vă găsesc, dar cel puţin e voastră. MAC A Ducelui de Devonshire. POLLY Bună ziua, sfinţia ta, ah, sunt foarte fericită că, în cea mai frumoasă zi din viaţa noastră, sfinţia ta... MAC Şi acum vă rog să cântaţi un psalm pentru sfinţia sa părintele Kimball. MATTHIAS Nu s-ar potrivi cumva Bill Lawgen şi cu Mary Syer? JAKOB Ba da, Bill Lawgen, ăsta cred că s-ar potrivi. KIMBALL Ar fi frumos să înălţaţi o cântare, băieţi! MATTHIAS Să-ncepem, domnii mei. Trei bărbaţi se ridică şi cântă, şovăitor, şters şi nesigur: CÂNTECUL DE NUNTĂ PENTRU OAMENI MAI SĂRACI Bill Lawgen şi cu Mary Syer Chiar miercurea trecută, cu acte s-au luat. (Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la mulţi ani!) Pe când stăteau la starea civilă el n-avea Habar rochia miresei de unde provenea. Ea-n schimb al lui prenume atunci doar l-a aflat. Trăiască! Ştiţi dumneavoastră ce vă face soţia? Nu! Aţi părăsit dumneavoastră curvia? Nu! (Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la mulţi ani!) Îmi spune Billy Lawgen, sorbind noi una mică: Mie din ea-mi ajunge numai o părticică! Ce porc. Trăiască! MAC Asta-i tot? Lamentabil! MATTHIAS se îneacă din nou: Lamentabil, ăsta-i cuvântul potrivit, domnii mei, lamentabil. MAC Ţine-ţi botul! MATTHIAS Ei, n-am vrut să spun decât că n-au elan, n-au foc în ei şi alte chestii de-astea.

13

POLLY Domnii mei, dacă nici unul dintre dumneavoastră nu vrea să mai interpreteze nimic, atunci aş vrea să încerc eu să prezint ceva, şi anume am să imit o fată, pe care am văzut-o o dată într-una din cârciumioarele astea de patru pennies din Soho. Era fata care spăla paharele, şi trebuie să aflaţi că toată lumea râdea de ea şi că ea le vorbea atunci clienţilor şi le spunea astfel de lucruri precum acelea cum am să vi le cânt eu dumneavoastră imediat. Aşa, asta e mica tejghea, trebuie să v-o închipuiţi al naibii de murdară, în spatele ei stătea ea dimineaţa şi seara. Asta e găleata în care clătea paharele şi asta e cârpa cu care le ştergea. Unde staţi dumneavoastră acum şedeau domnii care râdeau de ea. Puteţi să râdeţi şi dumneavoastră, ca să fie exact la fel; dar dacă nu puteţi, atunci nu-i nevoie să vă forţaţi. Începe să simuleze că spală pahare şi mormăie de una singură. Acum de pildă unul dintre dumneavoastră spune – arătând spre Walter -, dumneavoastră: Ei, când vine corabia aia a ta, Jenny? WALTER Ei, când vine corabia aia a ta, Jenny? POLLY Iar un altul spune, de pildă dumneavoastră: Tot mai speli pahare, Jenny, logodnica piraţilor? MATTHIAS Tot mai speli pahare, Jenny, logodnica piraţilor? POLLY Aşa, acum încep. Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă de care atârnă trei lămpi, iar pe tăbliţe e scris: JENNY, LOGODNICA PIRAŢILOR 1 Astăzi mă vedeţi spălând pahare, domnii mei Şi apoi fac patul pentru fiecare. Dumneavoastră-mi daţi un penny, eu vă mulţumesc frumos Şi-mi vedeţi doar zdrenţele astea şi acest hotel jegos Şi habar n-aveţi cu cine staţi de vorbă. Însă va veni o seara lumea va ţipa în port Ce-i cu gălăgia asta întreba-veţi cu temei Şi-o să mă vedeţi zâmbind printre pahare Ce-are asta de zâmbeşte, oare nu e-n doaga ei? Şi-o corabie cu opt pânze Şi cu cincizeci de tunuri Acostează la chei. 2 Mi se spune: Copilă, tu vezi de pahare Careva îmi întinde un penny. Io-l iau, fac şi patul, cum fac tot mereu! (Oricum va sta gol, ascultaţi-o pe Jenny!) Şi încă nu ştiţi cine naiba sunt eu.

14

Da-ntr-o seară în port chiar va fi gălăgie. Ce-i cu gălăgia asta, aşa, din senin? O să-ntrebaţi, şi-o să mă vedeţi stând la geam. Ce-are asta de zâmbeşte cu atâta venin? Şi corabia cu opt pânze Şi cu cincizeci de tunuri O să tragă în plin. 3 Atunci, domnii mei, brusc, n-o să mai râdeţi Căci zidurile vor cădea sub obuzele roi Oraşul va fi culcat la pământ şi zdrobit Doar un hotel mai jegos va fi ocolit Şi-o să-ntrebaţi: stă în el vreo persoană de soi? Şi-n noaptea aia ţipete-nconjura-vor hotelul Şi toţi or să se-ntrebe: de ce l-au ocolit? Şi-o să fiu văzută pe uşă ieşind către ziuă Şi toţi or să-ntrebe: asta-i persoana ce-n el a dormit? Şi-n corabia cu opt pânze Şi cu cincizeci de tunuri Steagul va fi suit. 4 Şi spre prânz veni-vor la ţărm o sută de oameni Şi din umbră-l vor prinde pe fiecare Şi-n lanţuri grele au să-l lege în fine Şi unul după altul îi vor aduce la mine Şi-or să mă-ntrebe: Trăieşte sau moare? Şi-n această amiază în port va fi o tăcere grea, C-aşa e când moartea se trage la sorţi . Şi-or să m-audă zicând: Pe toţi îi vreau morţi! Şi la fiecare cap care cade am să zic: Hop-aşa! Şi corabia cu opt pânze Şi cu cincizeci de tunuri Cu mine va pleca. MATTHIAS Foarte drăguţ, haios, nu-i aşa? Ia uite ce ştie să dea din ea, stimata doamna! MAC Ce-nseamnă asta, drăguţ? Nu-i nicidecum drăguţ, idiotule ce eşti! E artă toată ziua, nu ceva drăguţ. Dar în faţa unor împuţiţi ca ăştia, iertaţi-mă, sfinţia voastră, n-are nici un rost. Încet, spre Polly: De altfel, să ştii că nu-mi place de loc povestea asta la tine, când te prefaci aşa, pe viitor ai face bine să renunţi. La masă s-au iscat râsete. Banda se amuză pe socoteala preotului. Ce ţineţi în mână, sfinţia voastră? JAKOB Două cuţite, Captn! MAC Ce aveţi în farfurie, sfinţia voastră?

15

KIMBALL Somon, cred. MAC Aşa deci, şi cu cuţitul, nu-i aşa, aveţi de gând să mâncaţi somonul? JAKOB Aţi mai văzut aşa ceva, haleşte peştele cu cuţitul; cine face aşa ceva, ăla este, pur şi simplu, un... MAC Porc. Mă înţelegi, Jakob? Învaţă şi tu ceva. JIMMY dând buzna înăuntru: Hei, Captn, Poliţia. Şerifu-n persoană. WALTER Brown, Tiger-Brown! MAC Da, Tiger-Brown, foarte corect. Tiger-Brown în persoană, şeriful suprem al Londrei, stâlpul de la Old Bailey, chiar el va intra acum aici, în coliba sărăcăcioasă a lui Captn Macheath. Învăţaţi şi voi ceva! Bandiţii se ascund care pe unde. JAKOB Atunci, am pus-o de spânzurătoare! Apare Brown. MAC Salutare, Jackie! BROWN Salutare, Mac! Nu prea am timp, trebuie să plec imediat. Chiar era musai să fie un grajd străin? Păi asta se cheamă din nou spargere! MAC Ce vrei, Jackie, e atât de bine situat, mă bucur că ai venit să iei parte la nunta bătrânului tău Mac. Ţi-o prezint chiar acum pe soţia mea, născută Peachum. Polly, el e Tiger-Brown, ce zici, bătrâne? Îl bate pe spate. Iar ăştia sunt prietenii mei, Jackie, cred că pe toţi i-ai mai văzut deja. BROWN jenat: Am venit aici ca persoană particulară, Mac. MAC Şi ei la fel. Îi strigă. Ei ies, cu mâinile ridicate. Salutare, Jakob! BROWN Ăsta-i Jakob-Cârlig, mare nemernic. MAC Salutare, Jimmy, salutare, Robert, salutare, Walter! BROWN Ei, pentru azi închidem ochii. MAC Salutare, Ede, salutare, Matthias! BROWN Aşezaţi-vă, domnii mei, aşezaţi-vţ! TOŢI Mulţumim frumos, domnule. BROWN Mă bucur s-o cunosc pe fermecătoarea soţie a vechiului meu prieten. POLLY N-aveţi pentru ce, domnule! MAC Stai jos, şalupă bătrână, şi avântă-te-n larg pe valuri de whisky! – Dragă Polly, domnii mei! Vedeţi astăzi în mijlocul dumneavoastră un bărbat, pe care voinţa de nepătruns a Regelui l-a aşezat mult deasupra semenilor săi şi care cu toate astea a rămas prietenul meu prin toate furtunile şi greutăţile vieţii şi aşa mai departe. Ştiţi la cine mă refer şi ştii şi tu la cine mă refer, Brown. Ah, Jackie, ţi-aduci aminte când, tu soldat, eu soldat, ne făceam amândoi serviciul militar în armata din Indii? Ah, Jackie, hai să cântăm Cântecul tunurilor! Se aşează amândoi pe masă. Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu trei felinare şi pe tăbliţe stă scris: CÂNTECUL TUNURILOR 1

16

John era printre ei tot acolo şi Jim Şi Georgie sergent a ajuns Dar armata, ea nu-ntreabă cum ne numim Şi-n marş a pornit-o spre Nord, tot în sus. Soldaţii-s bunuri Şi dorm pe tunuri Din Cap pân-la Couch Behar. Şi când mai ploua Şi-n drum le ieşea Vreo nouă rasă Brună sau ştearsă Din ea îşi fac poate biftecul tartar. 2 Johnny cârtea că whisky-ul n-ar fi de soi Şi Jimmy nu putea să se mai încălzesească. Dar Georgie i-a luat de braţ pe-amândoi Spunând: Armata nu poate s-o mierlească. Soldaţii-s bunuri Şi dorm pe tunuri Din Cap până-n Couch Behar. Şi când mai ploua Şi-n drum le ieşea Vreo nouă rasă Brună sau ştearsă Din ea îşi fac poate biftecul tartar. 3 John a murit şi nici Jim nu-i mai viu Iar Georgie-a dispărut într-un foc Dar sângele e tot mereu rubiniu Şi armata caută alţii în loc! Şezând, mărşăluiesc doar cu picioarele şi cântă: Soldaţii-s bunuri Şi dorm pe tunuri Din Cap până-n Couch Behar. Şi când mai ploua Şi-n drum le ieşea Vreo nouă rasă Brună sau ştearsă Din ea îşi fac poate biftecul tartar. MAC Cu toate că, pe noi, prietenii din tinereţe, viaţa cu valurile ei sălbatice ne-a aruncat pe drumuri foarte îndepărtate unul de altul, cu toate că interesele noastre profesionale sunt cu totul diferite, ba, unii ar putea chiar să spună, cu totul opuse, prietenia noastră s-a dovedit mai durabilă ca orice.

17

Aveţi ce-nvăţa de-aici! Castor şi Pollux, Hector şi Andromaca şi aşa mai departe. Rareori s-a întâmplat ca eu, hoţul cel simplu, ştiţi voi ce vreau să spun, să pun mâna pe-o pradă oricât de mică, fără să-i transfer o parte din ea, o parte însemnată, prietenului meu, Brown, ca zălog şi dovadă a fidelităţii mele nezdruncinate, şi rareori a organizat el, atotputernicul şef al poliţiei, vreo razie, scoate cuţitul din bot/plisc/gură, Jakob, fără ca mai înainte să facă sămi parvină şi mie, prietenul lui din tinereţe, un semn cât de mic. Ei, şi aşa mai departe, în fond, relaţia asta se bazează pe reciprocitate. Aveţi ce-nvaţă. Îl ia pe Brown de braţ. Ei, bătrâne Jackie, mă bucur că ai venit, asta e adevărata prietenie. Pauză, deoarece Brown priveşte insistent un covor. Şiraz autentic. BROWN De la compania de covoare orientale. MAC Da, de-acolo le luăm pe toate. Ştii, Jackie, simţeam nevoia să te am lângă mine astăzi, sper că nu e prea neplăcut pentru tine, în poziţia ta. BROWN Ştii bine, Mac, că nu pot să-ţi refuz nimic. Trebuie să plec, am realmente o mulţime de treburi pe cap; dacă se-ntâmplă chiar şi cel mai mic incident la încoronarea Reginei... MAC Ştii, Jackie, socru-meu e o gloabă bătrână şi scârboasă. Dacă încearcă cumva să facă tam-tam împotriva mea, oare s-ar găsi la Scotland Yard ceva împotriva mea? BROWN La Scotland Yard nu există nici cel mai mărunt lucru împotriva ta. MAC Bineînţeles. BROWN Am avut eu grijă de asta. Noapte bună. MAC N-aveţi de gând să vă ridicaţi? BROWN către Polly: Numai bine! Iese, însoţit de Mac. JAKOB care, în timpul ăsta, împreună cu Matthias şi Walter, stătuse de vorbă cu Polly: Trebuie să recunosc, adineaori n-am putut să-mi reprim anumite temeri, când am auzit că vine Tiger Brown. MATTHIAS Ştiţi, stimată doamnă, noi avem relaţii cu cu cele mai tari dintre organe. WALTER Da, Mac mai are întotdeauna pe ţeavă câte o combinaţie, de care noi ăştialalţi n-avem habar. Da’ şi noi mai avem acum mica noastră combinaţie pe ţeavă. Domnilor, e nouă şi jumătate. MATTHIAS Şi acum vine surpriza cea mare. Toţi se duc în spate, după covorul care ascunde ceva. Apare Mac. MAC Ei, ce s-a-ntâmplat? MATTHIAS Captn, încă o mică surpriză. Cântă, după covor, cântecul lui Bill Lawgen, încet şi cu mult sentiment. Dar la „al lui prenume“, Matthias smulge jos covorul, şi toţi cântă mai departe urlând, bătând în patul care se află în spate. MAC Vă mulţumesc, camarazi, vă mulţumesc. WALTER Ei, şi acum defluirea discretă. Ies cu toţii. MAC Iar acum, sentimentele trebuie să-şi spună şi ele cuvântul. Altminteri, omul ar fi doar robul profesiei. Stai jos, Polly! Muzică. MAC Vezi luna răsărind peste Soho?

18

POLLY MAC POLLY MAC

O văd, iubitule meu. Mi-auzi inima-n piept cum goneşte, iubitul meu? O aud, iubita mea. Unde te duci tu, acolo am să merg şi eu. Şi unde rămâi tu, acolo vreau să fiu şi eu.

AMÂNDOI E drept că noi n-avem certificat Şi nici la altar nu te-am dus Nici rochie nu ştiu de unde ţi-ai luat Lămâiţă în păr nu ţi-am pus – Farfuria din care acum mănânci tu, Arunc-o, nu te uita lung la ea! Iubirea durează, sau poate că nu Aici sau altundeva. 3 PENTRU PEACHUM, CARE ŞTIE CÂT DE DURĂ E LUMEA, PIERDEREA FIICEI LUI E TOTUNA CU RUINA TOTALĂ. Garderobele pentru cerşetori ale lui Peachum. În dreapta, Peachum şi doamna Peachum. În uşă stă Polly, în palton şi cu pălăria pe cap, cu geanta de voiaj în mână. DOAMNA PEACHUM Te-ai măritat? Mai întâi pui pe ea la rochii şi pălării şi mânuşi şi umbreluţe de soare cât cuprinde, şi când a ajuns de te-a costat cât o corabie cu pânze, atunci se aruncă ea singură la gunoi, ca pe un castravete stricat. Chiar te-ai măritat pe bune? Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu trei felinare, şi pe tăbliţe stă scris: PRINTR-UN CÂNTECEL, POLLY LE SUGEREAZĂ PĂRINŢILOR EI CĂSĂTORIA EI CU HOŢUL MACHEATH 1 Odată, credeam - eram inocentă pe-atunci Aşa cum precis că şi tu ai fost Că-ntr-o zi o să vină şi la mine un tip Şi trebuie să ştiu să-mi găsesc un rost. Şi dacă-i bogat Şi guleru-l are şi joia curat Şi-i frumos şi nu-i nici ursuz Şi dacă şi ştie să se poarte cu-o damă

19

Îl tratez cu refuz. Dacă vrei să îţi ţii capul sus Rămâi distantă şi cool. Luna sigur stă pe cer noaptea întreagă Iar barca de la mal el sigur o dezleagă. Apoi însă eu am să zic: „Destul“. Da, doar n-o să cad chiar imediat pe spate Sufletul mi-l ţin distant şi ursuz. Altfel, multe se pot întâmpla, Deci, îl tratez cu refuz. 2 Mai întâi a venit un tip de prin Kent Era un tablou de bărbat. Al doilea avea trei vapoare în port Al treilea era după mine turbat. Fiecare era bogat Guleru-l aveau şi joia curat Nici unul nu era ursuz Şi fiindcă erau drăguţi şi ştiau să se poarte cu-o damă I-am tratat cu refuz. Aşa mi-am păstrat capul sus Şi-am rămas distantă şi cool. Sigur că luna a stat pe cer noaptea întreagă Şi fiecare ştia barca cum se dezleagă Apoi însă eu am spus: „Destul“. Da, doar n-o să cazi îndată pe spate, Sufletul mi-a rămas distant şi ursuz, Altfel, multe s-ar fi putut întâmpla Aşa că i-am tratat cu refuz. 3 Dar într-o bună zi, era o zi albastră A venit unul care nu m-a rugat Şi-a pus pălăria în cui la mine-n odaie Şi nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat. Şi nu era nici bogat Şi era şi cam ursuz Şi gulerul nici duminica nu-l avea curat Şi nici nu ştia să se poarte cu-o damă Nu l-am tratat cu refuz. Capul nu mi l-am mai ţinut sus Şi n-am mai rămas distantă şi cool. Ah, şi luna avea să stea sus noaptea întreagă, Şi mă uitam cum barca de la mal o dezleagă Şi nu-i puteam spune: „Destul“!

20

Da, n-am putut decât să cad pe spate, Sufletul nu-mi mai era distant şi ursuz Ah, multe-aşteptam să se-ntâmple Da, nu am putut să-l refuz. PEACHUM Aşa, a ajuns târfa unui infractor. Ce frumos. Ce plăcut. DOAMNA PEACHUM Dacă tot eşti aşa de imorală, încât să te măriţi, trebuia să fie neapărat un hoţ de cai şi un bandit la drumul mare? Ai să plăteşti scump de tot! Trebuia eu să-mi închipui că aşa o să fie. Încă de mică se ţinea mai băţoasă ca regina Angliei! PEACHUM Care va să zică, chiar s-a măritat! DOAMNA PEACHUM Da, aseară la cinci. PEACHUM Cu un infractor notoriu. Dacă mă gândesc bine, e o dovadă de mare îndrăzneală la omul ăsta. Dacă eu o fac o dăruiesc din casă pe fiica mea, care e ultimul meu sprijin la bătrâneţe, atunci casa mea are să se prăbuşească şi mă părăseşte până şi ultima potaie. Eu nu îndrăznesc să risipesc nici cât negru sub unghie, de teamă că vom muri pur şi simplu de foame. Da, dacă reuşim să trecem prin iarnă toţi trei cu un braţ de lemne, s-ar putea să mai apucăm şi anul care vine. Eventual. DOAMNA PEACHUM Dar ce-ţi închipui tu la urma urmelor? Asta-i răsplata pentru tot, Jonathan. Îmi pierd minţile. Toate mi se-nvârtesc în cap. Nu mă mai ţin pe picioare. Oo! Leşină. Un pahar de Cordial Médoc. PEACHUM Acum vezi şi tu în ce hal ai adus-o pe maică-ta. Repede! Aşadar, târfa unui infractor, ce frumos, ce plăcut. Interesant, cum a şi pus totul la inimă biata femeie. Polly vine cu o sticlă de Cordial Médoc. Asta-i ultima mângâiere care-i mai rămâne sărmanei tale mame. POLLY Poţi să-i dai liniştit două pahare. Mama m e a suporta o porţie dublă atunci când nu e-n apele ei. Asta o pune din nou pe picioare. În timpul întregii scene, ea are un aer foarte fericit. DOAMNA PEACHUM se trezeşte: Vai, acum îmi vine iar cu mila şi cu grija ei prefăcută! Intră cinci bărbaţi. CERŞETOR Trebuie să reclam cât se poate de energic cum că acesta aici este un grajd de porci deoarece acesta nu este deloc un ciot adevărat, ci o făcătură, pe care n-am de gând să-mi arunc banii de pomană. PEACHUM Da’ ce vrei, e un ciot la fel de bun ca toate celelalte, da’ mai pune şi tu mâna şi spală-l. CERŞETOR Da? Şi atunci de ce nu câştig şi eu la fel ca toţi ceilalţi? Le aruncă ciotul cât colo. Atunci mai bine-mi tai piciorul meu adevărat, decât să mai port un jaf ca ăsta. PEACHUM Bine, dar ce vreţi voi în fond? Ce pot eu să fac dacă oamenii au inima ca piatra? Nu pot să vă fac câte cinci cioturi! În cinci minute fac din orice om o epavă atât de demnă de milă, încât ar face şi un câine să plângă. Ce pot eu să fac, dacă omul nu plânge! Uite, mai ia un ciot dacă nu-ţi ajunge unul. Dar pune mâna şi-ngreşte-ţi lucrurile! CERŞETOR Cu ăsta o să meargă.

21

PEACHUM cercetează o proteză la altul: Pielea nu-i bună, Celia, cauciucul e mai scârbos. Către al treilea: Buboiul ăsta a-nceput să dea înapoi, şi e şi ultimul. Acum putem s-o luăm iar de la capăt. Cercetându-l pe al patrulea: Sigur că râia naturală nu se compară cu râia artificială. Către al cincilea: Hei, ce-i cu tine-n halul ăsta? Iar ai halit, e cazul să dăm un exemplu. CERŞETOR Domnule Peachum, să ştiţi că n-am mâncat cine ştie ce, slana mea e de la natură, ce pot eu să fac. PEACHUM Nici eu nu pot. Eşti concediat. Încă o dată spre cel de-al doilea cerşetor: Între „a zgudui“ şi „a călca pe nervi“ e desigur o diferenţă, dragul meu. Da, eu am nevoie de artişti. Numai artiştii mai reuşesc să zguduie în zilele noastre. Dacă aţi lucra cum trebuie, publicul vostru ar trebui să vă aplaude! Da’ ţie nu-ţi trece nimic prin cap! Aşa că n-am cum să-ţi mai prelungesc angajamentul. Cerşetorii ies. POLLY Te rog eu, uită-te şi tu la el, e cumva frumos? Nu. Dar are veniturile lui. Îmi oferă o viaţă bună! E un spărgător excelent, un bandit cu perspective mari şi cu experienţă. Ştiu precis că aş putea să-ţi numesc cifra exactă la care se ridică încă de pe acum economiile lui. Încă vreo câteva acţiuni reuşite, şi putem să ne retragem la un mic conac la ţară, la fel de bine ca domnu’ Shakespeare ăla pe care-l preţuieşte tata atât. PEACHUM În fond, totul e foarte simplu. Eşti măritată. Ce face femeiea când e măritată? Nu cumva să gândeşti. Păi, se divorţează, nu-i aşa, ce-i atât de greu de-nţeles? POLLY Nu ştiu ce vrei să spui. DOAMNA PEACHUM Divorţul. POLLY Dar eu îl iubesc, cum pot să mă gândesc la divorţ? DOAMNA PEACHUM Ia spune-mi, ţie chiar nu ţi-e jenă deloc? POLLY Mamă, dacă ai iubit vreodată... DOAMNA PEACHUM Iubit! Cărţile alea blestemate pe care le-ai tot citit, alea ţiau sucit minţile. Polly, toate fac aşa! POLLY Atunci eu fac o excepţie şi gata. DOAMNA PEACHUM Atunci am să-ţi tăbăcesc eu fundul, excepţie ce eşti./excepţia dracului. POLLY Da, toate mamele fac aşa, dar n-ajută la nimic. Pentru că iubirea e şi mai mare atunci când ai fundul tăbăcit. DOAMNA PEACHUM Polly, nu mă scoate din sărite. POLLY Nu las pe nimeni să-mi răpească iubirea. DOAMNA PEACHUM Încă o vorbă, şi te plesnesc. POLLY Bine, dar iubirea e lucrul cel mai înalt pe lume. DOAMNA PEACHUM Şi pe urmă, pungaşul ăsta are mai multe femei. Când or să-l spânzure, or să se prezinte probabail o jumătate de duzină de muieri pe post de văduve şi fiecare pesemne şi cu câte-un plod în braţe. Of, Jonathan! PEACHUM Să-l spânzure, de unde şi până unde să-l spânzure, ce idee bună. Ia ieşi tu puţin, Polly. Polly iese. Corect. Se lasă cu patruzeci de lire. DOAMNA PEACHUM Înţeleg. Îl denunţi la şerif.

22

PEACHUM Bineînţeles. Şi-n afară de asta, or să ni-l spânzure pe gratis... Două muşte dintr-o lovitură. Numai că trebuie să ştim pe unde-i ascuns. DOAMNA PEACHUM Îţi spun eu precis, dragul meu. La paraşutele lui, acolo-i ascuns. PEACHUM Numai că alea n-or să-l denunţe. DOAMNA PEACHUM Lasă-l în seama mea. Banu-i ochiul dracului. Uite acum mă duc la Turnbridge să stau de vorbă cu fetele. Dacă, în următoarele două ore, domnul acesta se-ntâlneşte chiar şi numai cu una din ele, e aranjat. POLLY a ascultat în spatele uşii: Mamă dragă, pot să te scutesc eu de drumul ăsta. Decât să se-ntâlnească cu vreuna dintre damele alea, mai degrabă se duce singur la închisoarea Old Bailey. Dar chiar şi dacă s-ar duce la Old Bailey, şeriful l-ar invita la un cocktail şi la un trabuc şi ar mai sta cu el la taclale despre unele afaceri de pe strada asta, care nu sunt nici ele întotdeauna curate. Fiindcă, dragă papa, şeriful ăsta s-a simţit foarte bine la nunta mea. PEACHUM Cum îl cheamă pe şerif? POLLY Brown. Dar n-o să auzi de el decât ca Tiger-Brown. Fiindcă toţi care au motive să se teamă de el îl numesc Tiger-Brown. Dar, vezi tu, soţul meu îi spune Jackie. Căci pentru el ăla e pur şi simplu dragă Jackie. Sunt prieteni din tinereţe. PEACHUM Care va să zică aşa, sunt prieteni. Şeriful şi cu starostele infractorilor, ei, păi asta-nseamnă că sunt singurii oameni din oraşul ăsta care-s prieteni. POLLY poetic: La fiecare cocktail pe care îl beau împreună, se mângâiau unul altul pe obraz şi spuneau: „Dacă mai razi tu unul, atunci am să mai rad şi eu unul.“ Şi de fiecare dată când unul din ei ieşea afară, celuilalt i se umezeau ochii şi spunea: „Dacă tu te duci undeva, atunci vreau şi eu să merg undeva.“ Nu există absolut nimic împotriva lui Mac la Scotland Yard. PEACHUM Aşa, aşa. De marţi seara până joi dimineaţa, domnul Macheath, un domn care precis că e căsătorit de mai multe ori, a momit-o pe fiica mea Polly Peachum să plece din casa părintească, sub pretextul căsătoriei. Din această cauză, înainte ca săptămâna să se încheie or să-l ducă la spânzurătoarea pe care a meritat-o. „Domnule Macheath, odinioară aveaţi mănuşi glacé albe, un baston cu mâner de fildeş şi o cicatrice pe gât şi frecventaţi hotelul Caracatiţa. De rămas, a rămas doar cicatricea, care probabil că are valoarea cea mai scăzute între toate semnele dumneavoastră particulare, şi acum nu mai frecventaţi decât cuşti şi în curând probabil că n-o să mai frecventaţi nimic...“ DOAMNA PEACHUM Vai, Jonathan, asta n-are să-ţi reuşească, fiindcă e vorba de Mackie Şiş, pe care lumea-l numeşte cel mai mare infractor din Londra. Ăla-şi ia tot ce vrea el. PEACHUM Cine-i Mackie Şiş?! Pregăteşte-te, mergem la Şeriful Londrei. Iar tu te duci la Turnbridge. DOAMNA PEACHUM La curvele lui. PEACHUM Căci mare este răutatea lumii şi trebuie să-ţi toceşti picioarele alergând ca nu cumva să ţi le fure careva.

23

POLLY Mie, papa, o să-mi facă plăcere să-i mai strâng o dată mâna domnului Brown.

Toţi trei vin la rampă şi cântă, în lumină de song, primul final. Pe tăbliţe stă scris:

Primul final al Operei de trei parale

DESPRE NESIGURANŢA RELAŢIILOR UMANE POLLY Să fie mult, ce am pretins? În viaţa searbădă, o dată Unui bărbat să mă dau toată. Să fie-un ţel de neatins? PEACHUM cu Biblia-n mâini E dreptul omului pe-acest Pământ Să fie-n scurta-i viaţă fericit Plăceri să guste, toate câte sunt Şi să mănânce pâine, nu granit. Acesta-i dreptul omului pe-acest Pământ. Dar pân-acum eu unul n-am văzut Vreunul dreptul să şi-l fi primit. Să şi-l primească, cine n-ar fi vrut? Condiţiile s-au împotrivit. DOAMNA PEACHUM Cât aş vrea să-ţi fiu pe plac Şi să-ţi dau tot ce-ţi doreşti Să te bucuri că trăieşti O, aş face-o cu mult drag. PEACHUM Să fii om bun! Da, cui nu i-ar plăcea? Averea? Da, s-o dai săracului! Când toţi sunt buni, da, raiul e colea! Cine n-ar vrea să stea-n lumina Lui? Să fii om bun? Da, cui nu i-ar plăcea? Dar pe planeta asta din păcate Mijloacele-s puţine şi omu-i necioplit. De-am fi trăit în pace şi dreptate! Condiţiile s-au împotrivit! 24

POLLY ŞI DOAMNA PEACHUM Ea-aşa cum zice, din păcate, zău. Lumea-i săracă, omul este rău. PEACHUM Da, din păcate chiar aşa e, zău. Lumea-i săracă, omul este rău. Cine n-ar vrea, în rai să fi trăit? Condiţiile, însă, oare, ne-o permit? Nu, ele se împotrivesc în toate. Când carnea nu ajunge pentru doi Şi-i chinuit de foame şi nevoi Îţi dă la cap chiar propriul tău frate. Sau: Cine nu ar vrea fidelitate? Dar când nevestii-ti, iubirea ta Nu-i mai ajunge, chiar fără să vrea, Îţi dă la cap, căci altfel nu se poate. Recunoştinţa, da, ne place-n toate. Dar chiar copilul tău, din carnea ta Când ţie nu-ţi ajunge pensia Îţi dă la cap, căci altfel nu se poate. Să fie om, da, cui nu i-ar plăcea! POLLY ŞI DOAMNA PEACHUM Da, asta e şi e păcat Şi ăsta-i lucrul cel mai fad. Lumea-i săracă, omu-i rău Aici are dreptate, zău. PEACHUM Da, din păcate aşa e, zău, Lumea-i săracă, omu-i rău. Noi, buni să fim am fi dorit. Condiţiile s-au împotrivit. TOŢI TREI Da, n-ai ce-i face şi-i păcat Că totul este în rahat! PEACHUM Da, din păcate-aşa e, zău Lumea-i săracă, omu-i rău! TOŢI TREI Da, n-ai ce-i face şi-i păcat

25

Şi ăsta-i lucrul cel mai fad Nimic nu poate fi salvat Şi de-aia-i totul în rahat!

Actul doi 4 JOI DUPĂ MASĂ; MACKIE ŞIŞ ÎŞI IA RĂMAS BUN DE LA NEVASTĂ-SA, CA SĂ FUGĂ DE SOCRUL SĂU ÎN MLAŞTINILE DIN HIGHGATE. Grajdul POLLY intră: Mac! Mac, să nu te sperii. MAC Ei, ce s-a-ntâmplat, ce-i cu tine de arăţi în halul ăsta?

26

POLLY Am fost la Brown, şi taică-meu a fost şi el acolo, şi s-au înţeles să pună mâna pe tine, taică-meu m-a ameninţat cu ceva îngrozitor şi Brown a ţinut cu tine, dar pe urmă s-a prăbuşit, şi acum e şi el de părere că ar trebui cât mai repede să te faci nevăzut pentru o vreme, Mac. Trebuie să-ţi faci bagajul imediat. MAC Ei, prostii, să-mi fac bagajul. Vino-ncoace, Polly. Acum vreau să fac cu totul altceva cu tine decât bagajul. POLLY Nu, acum nu e cazul. Sunt atât de speriată. Tot timpul era vorba de spânzurătaore. MAC Polly, nu-mi place când eşti capricioasă. La Scotland Yard nu există nimic împotriva mea. POLLY Da, ieri poate că nu exista, dar astăzi există dintr-o dată îngrozitor de mult. Cică ai – am luat dosarul cu acuzaţiile, nici nu ştiu dacă le mai ştiu, e o listă care nu se mai termină – , cică ai omorât doi negustori, peste treizeci de spargeri, douăzeci şi trei de jafuri în plină stradă, incendieri, crime cu premeditare, falsificări, sperjur, toate într-un an şi jumătate.Eşti un om îngrozitor. Şi-n Winchester ai sedus două surori minore. MAC Mie mi-au spus că au trecut de douăzeci. Brown ce zicea? Se ridică şi se plimbă fluierând spre dreapta, de-a lungul rampei. POLLY A venit după mine pe hol şi mi-a spus că acum nu mai poate să facă nimic pentru tine. Ah, Mac! Se aruncă de gâtul lui. MAC Bine, dacă trebuie să plec, atunci preiei tu conducerea afacerii. POLLY Acum lasă afacerile, Mac, nu suport să vorbeşti de ele, mai sărut-o o dată pe sărmana ta Polly şi jură-i, că niciodată, niciodată n-ai s-o... Mac o întrerupe brusc şi o împinge până la masă, unde o obligă să se aşeze pe-un scaun. MAC Astea sunt registrele principale. Ascultă-mă bine. Asta e lista personalului. Citeşte: Deci, ăsta-i Jakob-Cârlig, de un an şi jumătate-n afacere, ia să vedem ce-a adus el. Unu, două, trei, patru, cinci ceasuri de aur, nu-i mult, da-i treabă curată. Nu mi te aşeza în poală, acuma nu-mi arde de asta. Aici e Walter-Salcie-Plângătoare, un câine în care nu te poţi încrede. Juleşte pe cont propriu. Îl mai păsuieşti trei săptămâni, pe urmă la ştreang cu el. Îl denunţi pur şi simplu la Brown. POLLY smiorcăindu-se: Îl denunţ pur şi simplu la Brown. MAC Jimmy II, un client neruşinat, eficient, dar neruşinat. Doamnelor din înalta societate le fură aşternuturile de sub fund. Dă-i un avans. POLLY Îi dau un avans. MAC Robert-Fierăstrău, un zgârie brânză, numai mărunţişuri, n-ar nici un strop de geniu, n-ajunge la ştreang, dar nici nu lasă nimic în urmă. POLLY Nu lasă nimic în urmă. MAC În rest, procedezi exact ca şi până acum, te scoli la şapte, te speli, îţi faci baia, şi aşa mai departe. POLLY Ai perfectă dreptate, trebuie să strâng din dinţi şi să am grijă de afaceri. Ce-i al tău, e şi-al meu acum, nu-i aşa, Mackie? Cu camerele tale cum rămâne, Mac? Nu-i mai bine să renunţ la ele? Mi se rupe inima de chirie! MAC Nu, de alea mai am nevoie.

27

POLLY Dar la ce, nu fac decât să înghită din banii noştri! MAC S-ar zice că nu crezi că mă mai întorc vreodată. POLLY Cum aşa? Poţi să le-nchiriezi la loc atunci! Mac... Mac, nu mai pot. Mă uit tot timpul la gura ta şi nici nu aud ce spui. Ai să-mi fii credincios, Mac? MAC Bineînţeles că am să-ţi fiu credincios, aşa cum îmi eşti şi tu mie. Doar nu crezi că nu te iubesc? Doar că văd mai departe decât tine. POLLY Îţi sunt atât de recunoscătoare, Mac. Câtă grijă ai tu de mine, în vreme ce ăia sunt pe urmele tale ca nişte copoi... În clipa în care aude „copoi“, el încremeneşte, se ridică, se duce spre dreapta, îşi scoate haina, se spală pe mâini. MAC grăbit: Câştigul net îl trimiţi în continuare la Banca Jack Poole din Manchester. Rămâne între noi: e o chestiune de săptmămâni, până să intru în afacerile bancare. E şi mai sigur şi mai profitabil. În cel mult două săptămâni, banii trebuie să fie scoşi din afacerea asta, pe urmă te duci la Brown şi-i predai poliţiei lista asta. În cel mult patru săptămâni, toată drojdi asta umană a dispărut în beciurile de la Old Bailey. POLLY Dar, Mac! Poţi să-i mai priveşti în ochi, după ce i-ai aranjat aşa şi când ei sunt ca şi spânzuraţi? Poţi să le mai strângi mâna atunci? MAC Cui? Lui Robert-Drujbă, Matthias-Monedă, Jakob-Cârlig? Sunt făcuţi pentru ştreang. Intră banda. MAC Domnii mei, mă bucur să vă văd. POLLY Bună ziua, domnii mei. MATTHIAS Captn, tocmai am primit lista cu festivităţile de încoronare. Şi pot să afirm că ne aşteaptă zile de muncă pe brânci. Peste o jumătate de oră soseşte Episcopul de Canterbury. MAC Când? MATTHIAS Cinci treizeci. MAC Da, trebuie să plecaţi imediat. ROBERT Ce înseamnă să plecaţi? MAC Da, în ceea ce mă priveşte, sunt nevoit din păcate să plec într-o scurtă călătorie. ROBERT Pentru numele lui Dumnezeu, vor să vă umfle? MATTHIAS Şi asta exact înainte de încoronare! Încoronarea fără dumneavoastră e ca ciorba fără lingură. MAC Ţine-ţi fleanca! În scopul acesta, predau pentru scurtă vreme soţiei mele conducerea afacerii. Polly! O împinge în faţă şi el însuşi se duce în spate, observând-o de acolo. POLLY Băieţi, eu cred că poate să plece liniştit Captn al nostru. O să avem noi grijă să meargă totul brici. E ca lumea, ce ziceţi, băieţi? MATTHIAS Eu n-am nimic de spus în privinţa asta. Numai că nu ştiu dacă, în vremuri ca astea, o femeie... Nu e nimic personal, stimată doamnă. MAC din spate: Tu ce zici de asta, Polly? POLLY Bine mai începi, bă porc de câine ce eşti. Ţipă: Sigur că e personal împotriva mea! Altminteri, domnii ăştialalţi ţi-ar fi dat jos nădragii de mult şi ţiar fi tăbăcit fundul, nu-i aşa, domnii mei?

28

Scurtă pauză, apoi ceilalţi aplaudă cu toţii frenetic. JAKOB Da, ştie ce vrea femeia, poţi s-o crezi pe cuvânt. WALTER Bravo, doamna Captn ştie să zică lucrurilor pe nume! Trăiască Polly! TOŢI Trăiască Polly! MAC Porcăria e că nu pot să fiu prezent la încoronare. E o afacere garantată sută la sută. Ziua toate locuinţele goale şi seara toată protipendada beată. Că veni vorba, bei prea mult, Matthias. Săptămâna trecută ai lăsat să senţeleagă că incendierea spitalului de copii din Greenwich a fost opera ta. Dacă se mai întâmplă o dată una ca asta, eşti concediat. Cine a incendiat spitalul de copii? MATTHIAS Sigur că eu. MAC către ceilalţi: Cine la- incendiat? CEILALŢI Dumnavoastră, domnule Macheath. MAC Aşadar, cine? MATTHIAS posomorât: Dumneavoastră, domnule Macheath. În felul ăsta, noi ăştialalţi nu ne mai ridicăm nici la paştele cailor. MAC sugerează printr-un gest ridicarea în ştreang: Lasă că te ridici tu, dacă crezi că poţi să concurezi cu mine. Cine a mai auzit ca vreun profesor de la Oxford să lase vreun asistent oarecare să semneze propriile lui erori ştiinţifice? Le semnează el însuşi. ROBERT Stimată doamnă, dumneavoastră să ne comandaţi câtă vreme e plecat soţul dumneavoastră, în fiecare joi e decontul, stimată doamnă. POLLY În fiecare joi, băieţi. Banda iese. MAC Şi acum adio, inimioara mea, păstrează-te-n formă, şi nu uita să te fardezi în fiecare zi, ca şi când aş fi aici. E foarte important să faci asta, Polly. POLLY Iar tu, Mac, promite-mi că nu te mai vezi cu nici o femeie şi pleci imediat. Crede-mă că mica ta Polly nu spune asta din gelozie, ci fiindcă e foarte important, Mac. MAC Dar, Polly, de ce mi-aş mai pierde timpul cu poveşti răsuflate. Numai pe tine te iubesc. Când o să se întunece destul, o să umflu o mârţoagă din vreun grajd şi, înainte să vezi tu luna de la tine de la fereastră, eu am şi trecut de mlaştinile din Highgate. POLLY Ah, Mac, nu-mi smulge inima din piept. Rămâi cu mine şi hai să fim fericiţi. MAC Mai întâi trebuie să-mi smulg mie inima din piept, fiindcă trebuie să plec şi cine ştie când mă mai întorc. POLLY A durat atât de puţin, Mac? MAC Dar ce, se termină? POLLY Ah, ieri am avut un vis. Se făcea că mă uitam pe fereastră şi auzeam râsete din stradă, şi când m-am uitat în jos, am văzut luna noastră, şi luna era subţire de tot, ca un penny, care e deja tocit. Să nu mă uiţi, Mac, în oraşele cele străine. MAC Sigur că n-am să te uit, Polly. Sărută-mă, Polly. POLLY Adio, Mac. MAC Adio, Polly. În timp ce pleacă:

29

Iubirea durează, sau poate că nu, Aici sau într-altă parte. POLLY singură: Şi totuşi n-are să se mai întoarcă. „A fost frumos cât a fost Dar acu-i pe sfârşite Inima smulge-ţi din piept Şi spune „Adio“, iubite! La ce bun amarul – Să mă aperi, Marie! – Prin ce trec eu astăzi Mama mea nici nu ştie!“ Încep să bată clopotele. POLLY Acum, Regina intră-n Londra. Oare Noi unde-om fi atunci, la-ncoronare!

Interludiu În faţa cortinei iese Doamna Peachum, împreună cu Jenny-Speluncă. DOAMNA PEACHUM Deci, dacă-l vedeţi pe Mackie Şiş în zilele care vin, daţi fuga la primul poliţist şi-l denunţaţi şi primiţi zece şilingi pentru asta. JENNY Dar cum o să-l vedem, dacă poliţaii sunt pe urmele lui? Dacă încep să-l vâneze, nu-şi mai pierde el timpul cu noi. DOAMNA PEACHUM Îţi spun eu, Jenny, poate să fie toată Londra pe urmele lui, Macheath nu e omul care să-şi lase tabieturile din cauza asta. Ea cântă:

30

BALADA DEPENDENŢEI SEXUALE 1 E câte unul, zici că chiar e drac Şi că la toţi le vine el de hac. Curvar! Obraznic! Legea lui: plăcerea! El, naş la toţi, are un naş: muierea. De vrea sau nu, dorinţa-n el se scoală. (mai pudic: dorinţa se răscoală) Aceasta-i dependenţa sexuală. De lege-şi bate joc. De Biblie nu-i pasă. Se crede egoistul cel mai mare Femeia-n cale ştie că-i pierzare. De-aia să-i fie-n preajmă nici una el nu lasă; Dar se înşeală când se crede tare: Cum se-nnoptează, cum e iar călare. 2 O, câţi bărbaţi în viciu nu pieriră! Spirite alese se împotmoliră În câte-o curvă, fără de scăpare Doar curve având apoi drept bocitoare. De vor sau nu, dorinţa-n ei se scoală Aceasta-i/Aşa-i cu dependenţa sexuală. Unul vrea s-ajungă sfânt, iară cel’lalt, anarhist! Unu-n seama Cărţii Sfinte, altu-a legilor se lasă. La masă face un efort şi de ţelină nu-i pasă. După masa, meditează; ah, e un idealist! Când se înserează-şi zice: Sigur am s-ajung om mare. Cum se-nnoptează, cum e iar călare.

5 NU SE STINSESE ÎNCĂ DANGĂTUL CLOPOTELOR DE LA ÎNCORONARE, CĂ MACKIE ŞIŞ ERA DEJA LA CURVELE LUI DIN TURNBRIDGE! CURVELE ÎL TRĂDEAZĂ. E SEARA ZILEI DE JOI. Casă de toleranţă în Turnbridge O după amiază obişnuită; curvele, cele mai multe-n furou, calcă rufe, joacă ţintar, se spală: idilă burgheză. Jakob Cârlig citeşte ziarul, fără ca vreuna să-i dea atenţie. Le stă mai degrabă în drum.

31

JAKOB Azi n-o să vină. CURVĂ Aşa? JAKOB Cred chiar că n-o să mai vină deloc. CURVĂ Ar fi păcat. JAKOB Da? După cum îl cunosc eu, acum a şi ieşit din oraş. De data asta trebuie s-o roiască! Intră Macheath, îşi agaţă pălăria într-un cui, se aşează pe sofa în spatele mesei. MAC Cafeaua mea! VIXEN repetă, admirativ: „Cafeaua mea!“ JAKOB îngrozit: Cum se face că nu eşti în Highgate? MAC Azi e joia mea. Doar nu pot să mă las abătut de la obiceiurile mele de nişte prostii ca astea. Aruncă actul de acuzare pe jos. În afară de asta, plouă. JENNY citeşte actul de acuzare: În numele Regelui, Captn Macheath este acuzat de triplă... JAKOB i-l ia: Apar şi eu acolo? MAC Fireşte, întregul personal. JENNY către cealaltă curvă: Tu, uite actul de acuzare. Pauză. Mac, ia dă-mi un pic mâna. El îi întinde mâna. DOLLY Aşa, Jenny, ea citeşte-i în palmă, e specialitatea ta. Îi ţine lampa cu gaz. MAC Vreo moştenire bogată? JENNY Nu, nici o moştenire bogată! BETTY Jenny, ce te uiţi aşa de mă ia cu răcori? MAC O călătoie lungă în curând? JENNY Nu, nici o călătorie lungă. MAC Te rog, numai ce-i de bine, nimic de rău! JENNY Ei asta-i, văd aici ceva întunecat şi strâmt şi puţină lumină. Şi pe urmă mai văd un I mare, asta înseamnă intrigă din partea unei femei. Pe urmă mai văd... MAC Stai aşa. Despre chestia aia întunecată şi strâmtă şi despre intrigă de pildă aş vrea să ştiu mai multe, numele femeii intrigante, de pildă. JENNY Văd doar că începe cu J. MAC Atunci e greşit. Începe cu P. JENNY Mac, când or să bată clopotele de la Westminster o să dai de dracu! MAC Spune mai mult! Jakob râde în hohote. Ce s-a-ntâmplat? Dă fuga la Jakob, citeşte şi el. Total eronat, au fost doar trei. JAKOB râde: Tocmai! MAC Frumoasă lenjerie aveţi. CURVĂ Din leagăn pân-la năsălie, să-ţi pese-ntâi de lenjerie! CURVĂ BĂTRÂNĂ Eu nu folosesc niciodată mătasea. Domnii te cred imediat bolnavă. Jenny se furişează spre uşă.

32

A DOUA CURVĂ spre Jenny: Unde te duci, Jenny? JENNY Lasă că vedeţi voi. Iese. MOLLY Dar şi olanda de casă îi indispune. CURVA BĂTRÂNĂ Eu am succese frumoase cu olanda de casă. VIXEN Asta-i face pe domni să se simtă ca acasă. MAC către Betty Tot jartrierele negre le porţi? BETTY Tot jartierele negre. MAC Dar tu ce lenjerie ai? A DOUA CURVĂ Vai, mi-e şi jenă. Nu pot să aduc pe nimeni la mine-n cameră, mătuşa mea e rău de tot în călduri, şi prin ganguri, ştiţi, acolo nu port nici un fel de lenjerie. Jakob râde. MAC Ai terminat? JAKOB Nu, tocmai am ajuns la violuri. MAC din nou pe canapea: Dar Jenny unde s-a dus? Doamnele mele, cu mult înainte ca steaua mea să răsară pe cerul acestui oraş... VIXEN „Cu mult înainte ca steaua mea să răsară pe cerul acestui oraş...“ MAC ...trăiam, în condiţii dintre cele mai precare, cu una dintre dumneavoastră, doamnele mele. Şi chiar dacă astăzi eu sunt Mackie Şiş, niciodată, oricât de fericit aş fi, n-am să-i uit pe tovarăşii mei din zilele întunecate, mai ales pe Jenny, care mi-era dintre toate fetele cea mai dragă. Ia fiţi atenţi! În vreme ce Mac cântă, în dreapta în faţa ferestrei Jenny Speluncă îi face semn poliţistului Smith. Pe urmă i se mai alătură şi doamna Peachum. Cei trei stau sub felinar şi ţin casa sub observaţie. BALADA PEŞTELUI MAC În vremea aceea ce-a trecut demult Trăiam deja-mpreună, ea şi eu. Munceam cu capul – ea, cu altceva. Eu o păzeam şi ea trăgea din greu. Se poate şi-altfel, însă şi aşa. Şi când venea clientul, eu coboram din pat, Fugeam să beau un şnaps, eram civilizat Şi când plătea, spuneam: Ah, domnule meu, Sunteţi, de vreţi, binevenit mereu. Juma’ de an întreg, menaj model Avut-am în acel bordel. În uşă apare Jenny, cu Smith în spatele ei. 2 JENNY În vremea aceea ce-a trecut demult

33

Adeseori mă bumbăcea cu drag. Când n-aveam bani, atunci mă aburea: Cămaşa amanet am să ţi-o bag. Cămaşa, bun, mergea şi fără ea. Da-mi vin şi mie dracii, cum mă vezi Şi-i zic, de-a dreptul: Cam exagerezi! La care el îmi arde una-n dinţi De-am zis că mi-am ieşit din minţi. AMÂNDOI Juma’ de an întreg, menaj model Avut-am în acel bordel. 3 AMÂNDOI împreună şi alternativ: În vremea-aceea, ce-a trecut demult MAC Dar mai puţin confuză ca acuma JENNY Deşi doar ziua-n pat eram cu el MAC Noaptea muncea, ca să ne facem suma (Şi-apoi, şi ziua poţi s-o faci la fel!) JENNY Aşa că ziua tu mă arestai MAC Da, dar sub tine: tu mă călăreai JENNY Să nu-l sufoce-n pântec pe micuţu MAC Dar tot în rai ajunse, sărăcuţu. Şi-aşa s-a dus menajul cel model Ce îl trăirăm în acel bordel. Dans. Mac ia bastonul-şiş, ea-i întinde pălăria, el încă mai dansează când Smith îi pune mâna pe umăr. SMITH Ei, acum putem să mergem! MAC Tot o singură ieşire are şandramaua asta de rahat? Smith vrea să-i pună cătuşele lui Mac, Mac îl îmbrânceşte, trântindu-l, sare pe geam afară. În faţa geamului stă doamna Peachum împreună cu câţiva poliţişti. MAC controlat, foarte politicos: Bună ziua, stimată doamnă. DOAMNA PEACHUM Dragă domnule Macheath. Soţul meu spune că de pragul ăsta mic s-au împiedicat şi cei mai mari dintre eroiii istoriei universale. MAC Dacă mi-e permis să întreb: Ce mai face soţul dumneavoastră? DOAMNA PEACHUM Acum mai bine. Din păcate, acum trebuie să vă despărţiţi de aceste femecătoare doamne. Domnilor poliţişti, duceţi-l pe domnul la noua

34

lui locuinţă. Este dus. Doamna Peachum, prin fereastră, înăuntru: Doamnele mele, dacă vreţi să-l vizitaţi, îl găsiţi întotdeauna acasă, de acum, domnul locuieşte la Old Bailey. Ştiam eu că umblă pe la curvele lui. Nota de plată o achit eu. Cu bine, doamnele mele. Iese. JENNY Hei, Jakob, aici s-a-ntâmplat ceva. JAKOB care, de atâta lectură, n-a observat nimic: Dar unde e Mac? JENNY A fost poliţia pe-aici! JAKOB Pentru numele lui Dumnezeu, şi eu citesc şi citesc şi citesc... Mamă, mamă, mamă! Iese.

PART TWO 6 TRĂDAT DE CURVE, MACHEATH ESTE ELIBERAT ÎNCHISOARE DE IUBIREA UNEI ALTE FEMEI.

DIN

Închisoare la Old Bailey, o cuşcă. Apare Brown. BROWN Numai să nu-l umfle oamenii mei! Dumnezeule mare, cât aş vrea să galopeze acum dincolo de mlaştinile din Highgate, cu gândul la Jackie al lui. Dar e atât de nesocotit/imprudent, ca toţi marii bărbaţi (de altfel). Dacă îl aduc acum aici şi el se uită la mine cu ochii ăia ai lui de prieten credincios – aşa ceva nu suport. Doamne ajută, cel puţin e lună; dacă acum trece călare prin mlaştină, măcar nu se abate de la cărare. Zgomot în spate. Asta ce mai e? O, Dumnezeule, uite-i că-l aduc. MAC legat cu funii groase, însoţit de şase poliţişti, intră cu o ţinută plină de mândrie: Ei, prostovanilor, iată-ne ajunşi cu bine în bătrâna noastră vilă. Îl observă pe Brown, care se refugiază în cel mai îndepărtat ungher al celulei. BROWN după o pauză lungă, sub privirea cumplită a prietenului său de odinioară: Ah, Mac, n-a fost vina mea... eu am făcut totul, ca să... nu te mai uita aşa la mine, Mac... Nu suport... Şi tăcerea ta e cumplită. Zbiară la un poliţist: Nu-l mai trage şi tu de funie, porcule ce eşti... Spune ceva, Mac. Spune-i un cuvânt sărmanului Jackie al tău... O vorbă care să-i lumineze... Îşi lasă capul pe zid şi plânge. Nu m-a considerat demn nici măcar de un singur cuvânt. Iese. MAC Jalnic tip, Brown ăsta. Coştiinţa încărcată-n persoană. Şi unul ca ăsta vrea să fie şeful cel mare al Poliţiei. Am făcut bine că n-am ţipat la el. Asta aveam de gând să fac la-nceput. Pe urmă însă m-am răzgândit la timp şi miam dat seama ce fiori l-ar trece pe şira spinării la o simplă privire răscolitoare, ca o pedeapsă. Şi ce bine a mers. Eu l-am fixat cu privirea, el a plâns amar. Trucul ăsta îl ştiu din Biblie. Apare Smith cu cătuşe.

35

MAC Ei, domnule gardian, astea trebuie să fie cele mai grele pe care le-aveţi? Cu amabila dumneavoastră permisiune aş dori să vă rog de o pereche mai confortabilă. Îşi scoate carnetul de cecuri. SMITH Cum să nu, domnule Captn, le avem aici la toate categoriile de preţ. Depinde cât vreţi să investiţi. De la o guinee până la zece. MAC Şi cât costă fără? SMITH Cincizeci. MAC scrie un cec: Dar cel mai rău e că acum are să se dea pe faţă povestea asta cu Lucy. Când Brown o să afle că, la adăpostul prieteniei noastre, am făcut ceva cu fiica lui, atunci are să se transforme în tigru. SMITH Da, cum îţi aşterni aşa dormi. MAC Precis că putoarea aşteaptă deja afară. Frumoase zile mă aşteaptă până la execuţie. Spuneţi-mi, viaţă-i asta, domnii mei? Nu gust deloc această întâmplare. Încă de mic mă ameţeau toţi cei Ce afirmau că viaţa-i bunăstare! Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu trei felinare, iar pe tăbliţe scrie: BALADA VIEŢII PLĂCUTE 1 Fiindc-au trăit din cărţi, cu burta goală Şi şobolani în jur, în vreo cocioabă Mari spirite sunt ridicate-n slavă Scutiţi-mă de-asemenea vrăjeală! S-o guste, viaţa simplă, cui i-e dragă! Tratată astfel, nici o păsărică, Din tot cuprinsul lumii, cât de mică, N-ar rezista nici chiar o zi întreagă. Ce-i libertatea, fără îndestulare? Viaţa e viaţă numa-n bunăstare. 2 Aventurierii neclintiţi în crez Cu-ambiţia de a-şi vinde pielea-n piaţă Liberi să spună adevăru-n viaţă Prin cărţi ce-l înfioară pe burghez: Văzându-i seara cum îi ia cu frig Când se întind lângă consoarta rece Pândind aplauze-n timpul care trece Privirea-n viitor prea trişti şi-o-nfig – Vă-ntreb: Ce-i viaţa fără-ndestulare? Viaţa e viaţă numa-n bunăstare!

36

3 Eu însumi uneori mă văd prea bine Ca personaj măreţ şi solitar. Văzând apoi de-aproape-un exemplar Din ăsta,-mi zic: Ba, fără mine. Pe lângă-nţelepciune,-n sărăcie E şi amar, la fel şi-n îndrăzneală. Destul ai fost sărac şi plin de fală, Ţi-a fost de-ajuns atâta măreţie. Problema fericirii, o cheie numai are: Viaţa e viaţă numa-n bunăstare! Intră Lucy. LUCY Ticălos ordinar ce eşti – cum poţi să mă mai priveşti în ochi, după tot ce s-a întâmplat între noi? MAC Lucy, eşti chiar atât de lipsită de inimă? Când îl vezi în faţa ta pe soţul tău într-o astfel de situaţie! LUCY Soţul meu! Bestie ce eşti! Care va să zică, îţi închipui că nu ştiu nimic despre povestea cu domnişoara Peachum! Aş putea să-ţi scot ochii! MAC Lucy, serios, doar nu eşti aşa de nebună să fii geloasă pe Polly? LUCY Păi nu eşti însurat cu ea, animalule? MAC Însurat! Hai că-i bună. E o casă pe care o frecventez. Stau de vorbă cu ea. Din când în când îi mai dau aşa un fel de pupic, şi acum muierea aia proastă aleargă de colo-colo şi bate toba că e măritată cu mine. Dragă Lucy, sunt gata să fac orice ca să te linişteşti; dacă crezi că ea e măritată cu mine – bine. Ce altceva mai poate spune un gentleman? Mai mult nu poate spune. LUCY O, Mac, nu vreau decât să devin o femeie cumsecade. MAC Dacă crezi că devii astfel printr-o căsătorie cu mine – bine. Ce altceva mai poate spune un gentleman? Mai mult nu poate spune! Intră Polly. POLLY Unde este soţule meu? Vai, Mac, aici erai. Nu-ţi muta privirea, nu trebuie să-ţi fie ruşine cu mine. Doar sunt soţia ta. LUCY O, ticălos ordinar ce eşti! POLLY Vai, Mackie la închisoare! De ce n-ai plecat călare dincolo de mlaştinile din Highgate? Mi-ai spus că nu te mai duci la femei. Ştiam eu ce aveau să-ţi facă; dar nu ţi-am spus nimic, fiindcă te-am crezut. Mac, rămân cu tine până la moarte. – Nici un cuvânt, Mac? Nici o privire? O, Mac, dar gândeşte-te numai cât suferă Polly a ta, când te vede aşa. LUCY Ah, putoarea. POLLY Ce înseamnaă asta, Mac, cine e asta de fapt? Cel puţin spune-i cine sunt eu. Spune-i, te rog, că sunt soţia ta. Nu sunt eu soţia ta? Ia uită-te la mine, nu sunt eu soţia ta? LUCY Golan parşiv ce eşti, te pomeneşti că ai două neveste, monstrule? POLLY Ia spune, Mac, nu sunt eu soţia ta? N-am făcut eu totul pentru tine? Eram inocentă când am intrat în rândul femeilor măritate, ştii bine. Şi mi-ai

37

lăsat şi banda în grijă, şi am făcut totul exact aşa cum am discutat noi doi, şi acum am să rezolv şi treaba cu Jakob, ca să... MAC Doar două minute dacă v-aţi ţine amândouă fleanca, şi totul s-ar lămuri. LUCY Nu, eu n-am de gând să-mi ţin fleanca, nu suport. O femeie făcută din carne şi sânge nu poate să suporte aşa ceva. POLLY Da, draga mea, e normal ca soţia să aibă, aici... LUCY Soţia! POLLY ...soţia să aibă o anume întâietate. Din păcate, draga mea, cel puţin de ochii lumii. O să-nnebunească omul de atâtea probleme. LUCY Probleme, hai că-i bună. Pe cine ţi-ai mai găsit şi tu? Poama asta stricată! Deci, asta e marea ta cucerire! Deci, asta e frumuseţea ta din Soho! Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu trei felinare, iar pe tăbliţe scrie:

DUETUL GELOZIEI 1 LUCY Ieşi la vedere, frumuseţe din Soho! Arată-mi, să le văd, frumoasele-ţi picioare! Să văd o dată-n viaţă şi eu ceva frumos Că cică mai frumoasă ca tine nu-i sub soare! Iară pe Mac al meu îl impresionezi! POLLY I le-arăt, s-o bag în draci? LUCY Vai, trebuie să râd, nu vezi? POLLY Ei, aş, chiar trebuie s-o faci? LUCY Să ştii că chiar aş râde bine! POLLY Aşa, zici tu c-ai râde bine? LUCY Când Mac s-ar încurca cu tine! POLLY Când Mac s-ar încurca cu mine? LUCY Ha, ha! Cu-o meclă ca a ta Nimeni nu s-ar încurca. POLLY Ei lasă că vom mai vedea. LUCY

38

Da, precis vom mai vedea. AMÂNDOUĂ Trăiam cu Mac al meu ca două turturele Pe mine mă iubeşte şi nu mi-l fură ele. N-o să rămân pe bară Că s-a-ntâmplat s-apară O vită de la grajd! Ridicol! 2 POLLY Se spune că-s frumoasa din Soho Şi-am cele mai frumoase picioare. LUCY Astea să fie? POLLY Bărbaţii vor să-şi mai clătească ochii Şi cică nu am adversare. LUCY Împuţito ce eşti! POLLY Împuţită eşti tu! Pe soţul meu îl impresionez. LUCY Şi tu chiar crezi? POLLY Acum chiar reuşeşti să mă distrezi. LUCY Chiar te distrezi? POLLY Şi uite, râd de nu mai pot! LUCY Vezi să nu râzi de tot! POLLY Cică pe Mac de mine-l doare-n cot. LUCY Aşa-i, pe Mac de tine-l doare-n cot! POLLY spre public: Chiar credeţi că de-asemenea fese N s-ar găsi cui să-i pese? LUCY Ei lasă că vom mai vedea. POLLY Da, lasă că vom mai vedea. AMÂNDOUĂ

39

Trăiam cu Mac al meu ca două turturele Pe mine mă iubeşte şi nu mi-l fură ele. N-o să rămân pe bară Că s-a-ntâmplat s-apară O vită de la grajd! Ridicol! MAC Hai, Lucy dragă, linişteşte-te, da? Nu e decât un truc al lui Polly. Nu vrea decât să mă despartă de tine. Pe mine or să mă spânzure, şi ei i-ar plăcea să se afişeze ca văduva mea. Pe bune, Polly, să ştii că nu-i momentul potrivit. POLLY Te lasă inima să mă renegi? MAC Iar pe tine te lasă inima să pălăvrăgeşti mai departe cum că sunt însurat? De ce, Polly, de ce e nevoie să-mi adânceti jalea? Scutură din cap, mustrător. Polly, Polly! LUCY Aşa e, domnişoară Peachum, nu faceţi decât să vă daţi în spectacol. Dincolo de asta, e îngrozitor din partea dumneavoastră să puneţi un bărbat într-o situaţie ca asta! POLLY Cele mai elementare reguli ale bunei cuviinţe, stimată domnişoară, ar trebui să vă înveţecă trebuie să fii ceva mai reţinută atunci când întâlneşti un bărbat în prezenţa soţiei lui, eu aşa cred. MAC Serios, Polly, acum chiar te-ai întrecut cu gluma. LUCY Şi dacă dumneavoastră, stimată cucoană dragă, vreţi să faceţi scandal aici în închisoare, atunci mă văd nevoită să pun să cheme gardianul, ca să vă arate el unde e uşa. Îmi pare rău, stimată domnişoară. POLLY Doamnă! Doamnă! Doamnă! Vă rog să-mi permiteţi să vă mai spun un lucru: stimată domnişoară, aceste aere, pe care vi le daţi, nu vă stau bine deloc. Datoria mea mă obligă să rămân alături de soţul meu. LUCY Ce spui? Ce spui? Aha, deci nu vrea să plece! Stă pironită locului şi e dată afară şi nu pleacă! E cazul să fiu şi mai clară? POLLY Fă – acum ţine-ţi o dată botul ăla spurcat, otreapă ce eşti, altfel îţi trag una-n meclă, stimată domnişoară! LUCY Ai fost dată afară, persoană pisăloagă ce eşti! Cu tine trebuie să vorbesc pe şleau. Manierele elegante nu le-nţelegi. POLLY Manierele tale elegante! O, nu fac decât să-mi calc în picioare demnitatea mea! Pentru tine sunt mult prea distinsă... în orice caz. Izbucneşte în plâns. LUCY Mai bine te-ai uita la burta mea, putoare ce eşti! Sau crezi că ţi se face aşa de la aerul curat? Tot nu ţi s-au deschis ochii, nu? POLLY Aşa deci! A luat-o sub coadă, fata! Doar nu-ţi faci cumva iluzii pe chestia asta? N-aveai decât să nu-l laşi să te-ncalece, ca o damă fină ce eşti! MAC Polly! POLLY plângând: Asta chiar că-i prea mult. Asta chiar că nu trebuie să sentâmple, Mac. Acum nu mai ştiu deloc ce să fac. Intră doamna Peachum. DOAMNA PEACHUM Ştiam eu. E cu tipul ei. Vino imediat încoace, putoare ordinară. Când ţi l-or spânzura, n-ai decât să te spânzuri şi tu lângă el. Să-i

40

faci tu una ca asta onorabilei tale mame, s-o pui să te scoată din închisoare. Şi-l mai găsesc şi cu două o dată, pe Nero ăsta! POLLY Te rog să mă laşi aici, mama; tu na-i cum să ştii... DOAMNA PEACHUM Acasă, dar imediat. LUCY Acum aţi auzit, trebuia să vină mama dumneavoastră să vă spună ce se cuvine. DOAMNA PEACHUM Marş. POLLY Imediat. Trebuie doar să-i mai... mai trebuie doar să-i spun ceva... Serios... Ştii, e foarte important. DOAMNA PEACHUM îi trage o palmă: Aşa, şi asta e important. Marş! POLLY O Mac! E luată şi dusă. MAC Lucy, te-ai comportat admirabil. Bineînţeles că mi-a fost milă de ea. Deaia n-am putut s-o tratez pe muierea asta aşa cum merită. La început ai crezut că ar fi ceva adevărat în ceea ce spunea. Am dreptate? LUCY Da, aşa am crezut, dragul meu. MAC Dacă era adevărat, nu mă aducea maică-sa în situaţia asta. Ai auzit doar cum m-a beştelit? Ca mamă, nu te porţi aşa cu ginerele tău, ci în cel mai rău caz cu un seducător. LUCY Cât de fericită sunt că spui asta din toată inima. Ştii doar că te iubesc atât de mult, încât aş prefera să te văd în ştreang, decât în braţele alteia. Nu-i aşa că-i ciudat? MAC Lucy, aş vrea să-ţi datorez viaţa mea. LUCY E minunat, mai ales aşa cum o spui tu, mai spune o dată. MAC Lucy, aş vrea să-ţi datorez viaţa mea. LUCY Vrei să fug împreună cu tine, iubitul meu? MAC Da, numai că, ştii, dacă fugim împreună e mai greu să ne ascundem. De îndată ce termină ăştia cu căutatul, am să pun imediat să te aducă la mine, şi anume cu poşta rapidă, poţi să fii sigură! LUCY Cum pot să te-ajut? MAC Adu-mi pălăria şi bastonul! Lucy se întoarce cu pălăria şi bastonul şi i le aruncă lui Mac în celulă. MAC Lucy, rodul iubirii noastre, pe care-l porţi sub inima ta, ne va înlănţui pe veci unul de altul. Lucy iese. SMITH apare, intră în celulă şi-i spune lui Mac: Ia daţi-mi bastonul ăla. După o mică vânătoare la care-l supune Smith pe Mac, fugărindu-l înarmat cu un scaun şi o rangă, Mac sare peste gratii. Poliţiştii îl urmăresc. Intră Brown. BROWN (voce): Salut, Mac! – Mac, răspunde te rog, aici e Jackie. Mac, te rog fii atât de bun şi răspunde-mi, nu mai pot să-ndur. Intră. Mackie! Ce-i asta? Uite că s-a dus, Doamne ajută! Se aşează pe prici. Intră Peachum. PEACHUM lui Smith: Numele meu e Peachum. Am venit să-mi ridic cele patruzeci de lire, anunţate drept recompensă pentru arestarea banditului Macheath. Apare în faţa celulei. Alo! Acesta e domnul Macheath? Brown tace. Aha, asta e! Ah, oare celălalt domn a ieşit puţin la plimbare? Eu intru

41

aici să vizitez un infractor, şi cine şade aici: domnul Brown! Tiger-Brown şade aici, şi prietenul său Macheath nu şade aici. BROWN geme: Vai, domnule Peachum, nu-i vina mea. PEACHUM Fireşte că nu, cum aşa, doar n-o să vă... dumneavoastră înşivă... n-o să puneţi, astfel, într-o situaţie ca asta... imposibil, Brown. BROWN Domnule Peachum, sunt disperat. PEACHUM Sunt convins. Trebuie să vă simţiţi îngrozitor. BROWN Da, sentimentul ăsta de neputinţă, e de-a dreptul paralizant. Tipii ăştia îşi fac de cap. E îngrozitor, îngrozitor. PEACHUM Nu vreţi să vă întindeţi puţin? Închideţi pur şi simplu ochii, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Gândiţi-vă că vă găsiţi pe o frumoasă pajişte verde cu nişte norişori albi deasupra, şi important e să vă scoateţi din cap lucrurile astea oribile. Pe cele care au fost şi pe cele care vor mai veni. BROWN neliniştit: Ce vreţi să spuneţi? PEACHUM Vă ţineţi extraordinar de bine. În situaţia dumneavoastră eu m-aş prăbuşi pur şi simplu, m-aş băga în pat şi aş bea ceai fierbinte. Şi mai ales aş avea grijă să-mi pună cineva o mână pe frunte. BROWN La dracu, n-am nici o vină dacă tipul o şterge. Poliţia nu poate să facă nimic. PEACHUM Aşa deci, poliţia nu poate să facă nimic? Nu credeţi că o să-l revedem pe Macheath aici? Brown ridică din umeri. Atunci e cumplit de nedrept, ce-o să se întâmple cu dumneavoastră. Acum bineînţeles că are să se spună din nou că poliţia n-ar fi trebuit să-l lase să fugă. Da, încă nu văd strălucitorul cortegiu al încoronării, nu-l văd deloc. BROWN Ce vrea să-nsemne asta? PEACHUM Îmi veţi permite să vă amintesc aici un precedent istoric care, deşi la vremea lui, în anul o mie patru sute înainte de Christos, a făcut mare vâlvă, astăzi este totuşi necunoscut cercurilor mai largi. Când regele egiptean Ramses al Doilea a murit, şeful Poliţiei din Ninive, respectiv Cairo, s-a făcut vinovat de un fleac oarecare faţă de păturile cele mai de jos ale populaţiei. Urmările au fost chiar şi atunci cumplite. Cortegiul de încoronare al urmaşei la tron, Semiramida, s-a transformat, cum se spune în manualele de istorie, „din cauza participării mult prea intense a păturilor de jos ale populaţiei, într-un lanţ de catastrofe“. Istoricii fierb de indignare faţă de modul plin de cruzime în care Semiramida s-a comportat faţă de şeful poliţiei ei. Îmi amintesc destul de tulbure, dar era vorba de şerpi, pe care-i hrănea la pieptul lui. BROWN Serios? PEACHUM Domnul cu dumneavoastră, Brown. Iese. BROWN Acum, doar Pumnul de fier mă mai poate ajuta, sergenţi, adunarea, alarmă! Cortina. Macheath şi Jenny-Speluncă apar în faţa cortinei şi cântă în lumină de song.

42

Al doilea final al operei de trei parale FIINDCĂ DIN CE TRĂIEŞTE OMUL? 1 MAC Voi, ce ne spuneţi să trăim pios Fără păcat şi făr-o faptă rea Mai bine daţi-ne întâi un os Şi-apoi vorbiţi; aceasta-i ordinea. La voi, vă place burta, la noi – să fim cuminţi; Băgaţi la cap o dată cum vine socoteala: Oricum o-ntoarceţi şi o răsuciţi: E-ntâi păpica, şi apoi morala. Daţi voie mai întâi săracilor Din pâinea mare, s-aibe partea lor. VOCE în spatele scenei: Atunci, din ce trăieşte omul? MAC Din faptul că, în fiecare oră, Pe om îl torturează, îl despoaie şi-l devoră. Doar astfel mai trăieşte, fiindcă atât de iute Faptul că-i om şi el poate să-l uite. COR Lăsaţi, deci, domnilor, şi cer şi stele: Omul trăieşte exclusiv din rele! 2 JENNY Ne spuneţi când să dăm fustiţa jos Şi ce să facem tot spre-a vă plăcea. Mai bine daţi-ne întâi un os Şi-apoi vorbiţi; aceasta-i ordinea. Voi vreţi plăcerea, dar pe noi – cuminţi; Băgaţi la cap o dată cum vine socoteala: Oricum o-ntoarceţi şi o răsuciţi: E-ntâi păpica, şi apoi morala. Daţi voie mai întâi săracilor Din pâinea mare, s-aibe partea lor. VOCE din spatele scenei: Atunci, din ce trăieşte omul? JENNY Din faptul că, în fiecare oră, Pe om îl torturează, îl despoaie şi-l devoră. Doar astfel mai trăieşte, fiindcă atât de iute

43

Faptul că-i om şi el poate să-l uite. COR Lăsaţi, deci, domnilor, şi cer şi stele: Omul trăieşte exclusiv din rele!

Actul III 7 ÎN ACEEAŞI NOAPTE PEACHUM SE PREGĂTEŞTE DE PLECARE. PRINTR-O DEMONSTRAŢIE A MIZERIE, INTENŢIONEAZĂ SĂ DERANJEZE CORTEGIUL ÎNCORONĂRII. Garderobele pentru cerşetori ale lui Peachum Cerşetorii pictează pe tăbliţe inscripţii precum „Ochiul meu l-a dat pentru

44

Rege“ şi aşa mai departe. PEACHUM Domnii mei, în ceasul acesta, în cele unsprezece filiale ale noastre, din Drury Lane până la Turnbridge, o mie patru sute treizeci şi doi de domni lucrează la astfel de tăbliţe precum dumneavoastră, pentru a lua parte la încoronarea reginei noastre. DOAMNA PEACHUM Daţi-i bătaie, daţi-i bătaie! Cine nu munceşte nu cerşeşte! Şi tu zici că eşti orb, şi nu eşti în stare nici măcar să faci un K ca lumea? Trebuie să semene a scris de copil, doar e vorba de un om bătrân. Larmă de tobe. CERŞETOR Acum se pregăteşte garda pentru încoronare, nici prin cap nu le trece că astăzi, în cea mai frumoasă zi a vieţii lor militare, or să aibă de-a face cu noi. FILCH intră, anunţă: Tocmai vine teleap teleap o duzină de puicuţe nedormite, doamnă Peachum. Suţin că au de primit bani de aici. Intră curvele. JENNY Stimată doamnă... DOAMNA PEACHUM Ei, arătaţi de parcă aţi fi căzut din cuibar. Veniţi cumva pentru banii pentru Macheath al vostru? Păi nu primiţi nimic, înţelegeţi, absolut nimic. JENNY Cum să-nţelegem asta, stimată doamnă? DOAMNA PEACHUM Să daţi buzna-n camera mea în toiul nopţii! Să intraţi la trei dimineaţa într-o casă cumsecade! Mai bine v-aţi face somnul, după ce vaţi făcut meseria. Că arătaţi ca vai de lume. JENNY Aşa, care va să zică, nu ne putem primi onorariul stabilt prin contract pentru faptul că l-am predat pe domnul Macheath, stimată doamnă? DOAMNA PEACHUM Foarte corect, un rahat primiţi, nu arginţii lui Iuda. JENNY Şi de ce, stimată doamnă? DOAMNA PEACHUM Fiindcă acest curăţel domn Macheath a dispărut din nou în cele patru vânturi. De aia. Şi acum, doamnele mele, marş afară din odaia mea onorabilă. JENNY Ei nu că asta-i culmea. Puteţi face una ca asta cu oricine, numai nu cu noi. Cu noi nu. DOAMNA PEACHUM Filch, doamnele doresc să fie conduse afară. Filch porneşte spre dame, Jenny îl îmbrânceşte la o parte. JENNY Aş vrea să vă rog să vă ţineţi fleanca aia spurcată, altminteri s-ar putea întâmpla să... Apare Peachum. PEACHUM Dar ce s-a întâmplat, sper că nu le-ai dat nici un ban, ei, care-i treaba, doamnele mele? E pus de-o parte domnul Macheath sau nu e? JENNY Lăsaţi-mă-n pace cu domnul Macheath al dumneavoastră. Nici măcar nu meritaţi să-i staţi în preajmă. Azi noapte a trebuit să renunţ la un domn fiindcă plângeam în perne, gândindu-mă că l-am vândut pe acest gentleman unor ca dumneavoastră. Da, doamnele mele, şi credeţi că s-a întâmplat azi dimineaţă? Nu e nici o oră de-atunci, abia adormisem de atâta plâns, când aud un fluierat, şi-n stradă stătea exact domnul acesta pentru care

45

plânsesem, şi voia să-i arunc cheia. În braţele mele voia să mă facă să uit nedreptatea pe care i-o făcusem. E ultimul gentleman care-a mai rămas în toată Londra, doamnele mele. Şi dacă colega noastră Suky Tawdry nu a venit acum aici cu noi, e din cauză că, de la mine, el s-a dus ca să o consoleze şi pe ea. PEACHUM pentru sine: Suky Tawdry... JENNY Aşa, şi acum aţi aflat că nu-i ajungeţi lu’ domnul ăsta nici la degetul mic. Spion josnic ce sunteţi. PEACHUM Filch, dă fuga iute până la primul post de poliţie, domnul Macheath zăboveşte la domnişoara Suky Tawdry. Filch iese. Dar, doamnele mele, de ce ne certăm? Banii vor fi plătiţi, bineînţeles. Dragă Celia, mai bine te-ai duce să pui de cafea pentru doamnele, decât să stai aici şi să le repezi. DOAMNA PEACHUM în timp ce iese: Suky Tawdry! Cântă strofa a treia a „Baladei dependenţei sexuale“: E unu-aproape sub spânzurătoare Laţu-l aşteaptă, nu mai e scăpare Îi mai atârnă viaţa-n două scame Lui însă gândul îi e tot la dame. Chiar şi sub ştreang, dorinţa se răscoală. Căci asta-i dependenţa sexuală. A fost vândut cum fuse legământul Plata trădării e la ea, întreagă Şi chiar şi el începe să-nţeleagă Că gaura femeii-i fu mormântul. Că nu mai face, jură sus şi tare Cum se-nnoptează, cum e iar călare. PEACHUM Daţi-i bătaie, daţi-i bătaie, praful s-ar alege de voi în cloaca de la Turnbridge, dacă nu mi-aş fi dat eu seama, în nopţile mele nedormite, cum se poate stoarce un penny din sărăcia voastră. Dar uite că mi-am dat seama că bogaţii lumii pot desigur să provoace sărăcia, dar să văd sărăcia înaintea ochilor nu suportă. Fiindcă sunt slabi şi prostăbnaci, la fel ca voi. Dacă acum au haleală să le-ajungă până la capătul zilelor şi dacă pot să-şi ungă şi duşumelele cu unt, ca şi firimiturile care le cad de pe masă să se mai îngraşe, ei nu pot totuşi să privească cu indiferenţă un bărbat care cade din picioare de foame, şi bineînţeles că asta trebuie să se-ntâmple în faţa casei lor, acolo trebuie să cadă ăla din picioare. Apare doamna Peachum cu o tavă plină cu ceşti de cafea. DOAMNA PEACHUM Puteţi să treceţi mâine dimineaţă pe la prăvălie să vă luaţi banii, dar numai după încoronare. JENNY Doamnă Peachum, m-aţi redus la tăcere./mi-aţi luat mau’. PEACHUM Alinierea, ne adunăm într-o oră în faţa palatului Buckingham. Cerşetorii se aliniază. FILCH dă buzna-năuntru: Gaborii! Nici n-am putut s-ajung până la post. Poliţia e deja aici!

46

PEACHUM Ascundeţi-vă! Către doamna Peachum: Aranjează orchestra, dăi bătaie. Şi când o să m-auzi spunând inofensiv, înţelegi: i n o f e n s i v, ... DOAMNA PEACHUM Inofensiv? Nu-nţeleg nimic. PEACHUM Bineînţeles că nu-nţelegi nimic. Deci, când m-auzi că spun i n o f e n s i v . . . Bate la uşă. Ajută-mă, Doamne, asta o să fie cheia, i n o f e n s i v, atunci cântaţi şi voi acolo un fel de muzică. Daţi-i drumul! Doamna Peachum şi cerşetorii ies. Cerşetorii, cu excepţia fetei cu tăbliţa „Victimă a samavolniciei militare“, se ascund, cu lucrurile lor cu tot, în dreapta în spatele şirului de haine. Apar Brown şi câţiva poliţişti. BROWN Aşa, acum să facem puţină ordine, domnule prieten al cerşetorilor. Ia să-i punem noi mai întâi cătuşele, domnule Smith. Ah, uite şi câteva dintre tăbliţele alea nostime. Către fată: „O victimă a samavolniciei miltare“ – dumneavoastră sunteţi aia? PEACHUM Bună dimineaţa, Brown, bună dimineaţa, aţi dormit bine? BROWN Hă? PEACHUM Neaţa, Brown. BROWN Îmi spune el mie? Cunoaşte pe careva dintre voi? Nu cred că am plăcerea să te cunosc. PEACHUM Aşa, nu? Neaţa, Brown. BROWN Aruncaţi-i pălăria din cap. Smith o face. PEACHUM Vedeţi dumneavoastră, Brown, de vreme ce tot sunteţi î n t r e c e r e pe-aici, zic î n t r e c e r e, Brown, aş putea profita de ocazie să vă rog să-l băgaţi în sfârşit după gratii pe un anume Macheath. BROWN Omul ăsta-i nebun. Nu râdeţi, Smith. Ia spuneţi, Smith, cum e posibil ca acest infractor periculos să umble liber prin Londra? PEACHUM Fiindcă e prietenul dumneavoastră, Brown. BROWN Cine? PEACHUM Mackie Şiş. Doar nu eu. Doar nu sunt infractor. Eu sunt doar un om sărac, Brown. Cu mine nu puteţi să purtaţi urât, Brown, vă aşteaptă ceasul cel mai rău din toată viaţa dumneavoastră, doriţi cafea? Către curve: Copii, daţi-i vă rog şi domnul şef al poliţiei o înghiţitură, ce comportare e asta. Haideţi să ne înţelegem bine cu toţii. De vreme ce noi toţi respectăm legea! Legea nu-i făcută decât pentru exploatarea acelora care n-o-nţeleg sau care, de amărâţi ce sunt, n-o pot respecta. Şi cine vrea să primească şi el o fărâmă din exploatarea asta, trebuie să respecte legea cu stricteţe. BROWN Aşa, deci consideraţi că judecătorii noştri sunt coruptibili! PEACHUM Dimpotrivă, domnule, dimpotrivă! Judecătorii noştri sunt absolut incoruptibili: nici o sumă de bani nu-i suficient de mare ca să-i facă să judece drept! Al doilea semnal de tobe. PEACHUM Acum trupele mărşăluiesc în formaţie. Marşul celor mai săraci dintre săraci peste o jumătate de oră. BROWN Da, foarte corect, domnule Peachum. Peste o jumătate de oră, marşul celor mai săraci dintre săraci spre Old Bailey, la închisoare. în tabăra de iarnă. Către poliţişti: Aşa, băieţi, ia adunaţi voi acum ce găsiţi pe-aici. Ia

47

umflaţi-i voi pe toţi patrioţii de-aici. Către cerşetori: Aţi auzit voi vreodată de Tiger-Brown? În noaptea asta, am găsit soluţia, Peachum, şi aş putea de asemenea să spun că am salvat un prieten dintr-o primejdie de moarte. Vă afum pur şi simplu vizuina până când o golesc de tot. Şi-i închid pe toţi, pentru – da, oare pentru ce anume credeţi că-i închid? Pentru cerşit în locuri publice. Parcă păreaţi să-mi sugeraţi că în această zi vreţi să ne trimiteţi pe cap, cerşetorii, mie şi reginei. Şi pe cerşetorii ăştia îi arestez eu. Poţi săînveţi şi tu ceva. PEACHUM Foarte frunos, numai – care cerşetori? BROWN Ei, pe schilozii ăştia de aici. Smith, îi luăm chiar acum cu noi pe domnii patrioţi. PEACHUM Brown, pot să vă ajut să evitaţi o acţiune pripită; Doamne ajută, Brown, că aţi venit la mine. Vedeţi dumneavoastră, Brown, pe aceşti câţiva oameni puteţi desigur să-i arestaţi, ei sunt inofensivi, i n o- f e n s i v i . . . Se porneşte muzica, şi anume cu câteva măsuri din „Cântecul despre zădărnicie“. BROWN Asta ce mai e? PEACHUM Muzică. Cântă şi ei, atât cât se pricep. Cântecul despre zădărnicie. Nu-l ştiaţi? Puteţi să-nvăţaţi şi dumneavoastră ceva.

CÂNTECUL DESPRE NEAJUNSURILE NĂZUINŢELOR OMENEŞTI 1 Noi oamenii trăim din cap Dar capul nu ne-ajunge Încearcă, şi-ai să vezi: din cap Doar un păduche-o duce. Căci omul, pentru viaţă Nu e viclean de-ajuns. La urmă tot se lasă Minţit, se lasă uns. 2 Da, fă-ţi întâi un plan Cu mintea ta cea largă! Pe urmă fă şi-al doilea plan Nici unul n-o să meargă. Căci omul, pentru viaţă, Nu e viclean de-ajuns. Dar las’ să năzuiască Spre-un ţel de nepătruns. 3

48

Da, fugi după noroc Dar vezi că nu ai spor! Cu toţii fug după noroc, Norocul fuge-n urma lor. /Norocu-n urma lor. Căci omul, pentru viaţă, Nu e viclean de-ajuns. Adins atins prins stins Prin toată năzuinţa lui Se minte pe ascuns. Răspuns răspus străpuns împuns PEACHUM Planul dumneavoastră, Brown, a fost genial dar imposibil de pus în practică. Cei pe care-i puteţi arseta aici, sunt câţiva oameni tineri care, bucurându-se de încoronarea Reginei lor, organizează un mic bal mascat. Când vor veni adevăraţii năpăstuiţi – aici nu se află nici unul singur -, vedeţi dumneavoastră, vor veni câteva mii. Asta e: aţi uitat numărul îngrozitor de mare al săracilor. Când or să stea toţi ăia în faţa bisericii, priveliştea n-o să fie câtuşi de puţin festivă. Ce vreţi, oamenii nu arată bine. Ştiţi dumneavoastră, Brown, cum arată o faţă ciupită de vărsat? Dar o sută douăzeci de feţe ciupite de vărsat? La venirea tinerei Regine, ea ar trebui să aud cum sunt ciupite corzile viorilor, nu să vadă feţe ciupite de vărsat. Şi pe urmă, toţi schilozii ăia de sub portalul bisericii. Asta voiam noi să evităm, nu-i aşa, Brown. Vă închipuiţi probabil că o să se descurce ea, poliţia, cu nişte săraci ca noi. Nici dumneavoastră nu credeţi asta. Dar ce impresie o să facă faptul că, cu prilejul încoronării, şase sute de invalizi sărmani trebuie doborâţi cu bastoanele? O impresie proastă, asta ar face. Scârboasă imagine. Ţi se face rău, nu alta. Mie unul mi se moaie picioarele, Brown, când mă gândesc. Un scăunel, vă rog. BROWN lui Smith: Asta e o ameninţare. Vedeţi, ăsta e un şantaj. Omului ăstuia nu poţi să-i faci nimic, în interesul ordinii publice nu poţi să-i faci absolut nimic. Una ca asta nu s-a mai întâmplat până acum. PEACHUM Dar se întâmplă acum. Vreau să vă spun ceva: cu Regina Angliei puteţi să vă purtaţi cum vreţi dumneavoastră. Dar nu cumva să-l călcaţi pe bătătură pe cel mai sărac om din Londra, că s-a zis cu dumneavoastră, domnule Brown. BROWN Care va să zică, să-l arestez pe Mackie Şiş? Să-l arestez? Uşor de spus. Mai întâi trebuie să ştii unde e omul ăla, ca să-l arestezi. PEACHUM În privinţa asta nu pot să vă contrazic. Aşa că în cazul ăsta o să ţi-l procur eu pe omul ăsta; să vedem şi noi dacă mai există morală. Jenny, unde se aţine acum domnul Macheath? JENNY Oxford Street 21, la Suky Tawdry. BROWN Smith, mergeţi imediat în Oxford Street 21 la Suky Tawdry, arestaţi-l pe Macheath şi duceţi-l la Old Bailey. Între timp trebuie să mă duc să-mi pun uniforma de gală. Într-o zi ca asta trebuie să-mi pun uniforma de gală. PEACHUM Brown, dacă se face şase şi nu se leagănă-n ştreang... BROWN Of, Mac, n-a ţinut. Iese cu poliţiştii. PEACHUM Aţi învăţat ceva, domnule Brown! Al treilea răpăit de tobe.

49

PEACHUM Al treilea răpăit de tobe. Reorientarea planului de marş. Direcţia nouă: închisorile de la Old Bailey. Marş. Cerşetorii ies. PEACHUM cântă strofa a patra a „Cântecului despre neajunsuri“: Omul nu-i bun defel Deci, biciu-l pui pe el Poate în acest fel Mai bun se face el. Căci omul, pentru viaţă, Nu este bun de-ajuns Tocmai de-aia, biciu-i Cel mai bun răspuns.

Cortina. În faţa cortinei apare Jenny cu o flaşnetă şi cântă

CÂNTECUL LUI SOLOMON 1 Despre-nţeleptul Solomon/De Solomon cel înţelept Ştiţi toate câte le-a făcut! Şi-a blestemat, fiindcă-avea har, Ceasul în care s-a născut Ştiind că totul e-n zadar. Mare-nţelept fu Solomon!/ Căci Solomon era-nţelept! Dar noaptea bine nu căzuse Când se văzu urmarea toată: Înţelepciunea i-o făcuse – Ferice eşti, de nu ţi-e dată! 2 Şi Cleopatra cea frumoasă Ştiţi toţi ce s-a ales din ea! / Văzurăţi doar ce a păţit! Doi împăraţi sacrificând A preacurvit până-a murit Acuma, carnea-i e pământ. Mândră cetate, Babilonul! Dar noaptea bine nu căzuse Când se văzu urmarea toată: Doar frumuseţea i-o făcuse – Ferice eşti, de nu ţi-e dată! 3 50

Viteazul Cezar mai apoi Ştiţi şi cu el ce s-a-ntâmplat Era precum pe-altar un zeu Când a murit, asasinat Exact când fu la apogeu. „Şi tu“, striga el, „fiul meu!“ Dar noaptea bine nu căzuse Când se văzu urmarea toată: Doar vitejia i-o făcuse – Ferice eşti, de nu ţi-e dată! 4 Pe Brecht cel însetat să ştie Îl ştiţi, căci la-ţi primit cu-ovaţii! Dar fiindcă prea des v-a-ntrebat De ce-s aşa bogaţi bogaţii Din ţară-ndat’ l-aţi alungat. Să ştie, mintea îi era-nsetată! Dar noaptea bine nu căzuse Când se văzu urmarea toată: Setea de-a şti, ea i-o făcuse – Ferice eşti, de nu ţi-e dată! 5 Şi-acu-l vedeţi pe-acest Macheath De moarte-i la un pas Pe când era raţional Furând fără răgaz Pe-atunci n-avea egal. Dar inima i-a fost furată! Şi noaptea bine nu căzuse Când se văzu urmarea toată: Doar voluptatea i-o făcuse – Ferice eşti, de nu ţi-e dată!

8 LUPTA PENTRU PROPRIETATE Cameră de domnişoară la Old Bailey Lucy.

51

SMITH intră: Stimată domnişoară, doamna Polly Macheath vrea să vă vorbească. LUCY Doamna Macheath? Condu-o înăuntru. Intră Polly. POLLY Bună ziua, stimată doamnă. Stimată doamnă, bună ziua! LUCY Mă rog, ce doriţi? POLLY Mă recunoaşteţi? LUCY Bineînţeles că vă cunosc. POLLY Astăzi vin la dumneavoastră ca să vă rog să mă scuzaţi pentru purtarea mea de ieri. LUCY Foarte interesant. POLLY De fapt, nu am nici o scuză pentru purtarea mea de ieri, în afară de – de propria mea nefericire. LUCY Da, da. POLLY Stimată doamnă, trebuie să mă scuzaţi. Ieri eram foarte nervoasă din cauza comportării domnului Macheath. Chiar nu trebuia să ne pună într-o astfel de situaţie, chiar puteţi să-i spuneţi asta, când îl vedeţi. LUCY Eu – eu – eu nu îl văd. POLLY Ba o să-l vedeţi. LUCY Eu n-am să-l văd. POLLY Vă rog să mă scuzaţi. LUCY Dar ţine mult la dumneavoastră. POLLY Ba nu, numai pe dumneavoastră vă iubeşte, acum ştiu precis că-i aşa. LUCY Sunteţi foarte drăguţă. POLLY Bine, stimată doamnă, dar un bărbat se teme întotdeauna de o femeie care-l iubeşte din cale afară. Bineînţeles că pe urmă ajunge s-o neglijeze şi so evite pe femeia aceea. Am văzut din prima clipă că vă este îndatorat într-un mod pe care bineînţeles că nu puteam să-l intuiesc. LUCY Chiar vorbiţi sincer acum? POLLY Bineînţeles, precis, foarte sincer, stimată doamnă. Vă rog. LUCY Dragă domnişoară Polly, amândouă l-am iubit prea mult. POLLY Poate că da. Pauză. Şi acum, stimată domnişoară, vreau să vă explic cum s-antâmplat totul. Acum zece zile l-am văzut pe domnul Macheath pentru prima oară, la Hotelul Caracatiţa. Era şi mama de faţă. Cinci zile mai târziu, deci, aproximativ alaltăieri, ne-am căsătorit.Ieri am aflat că Poliţia îl caută pentru numeraose infracţiuni. Şi astăzi nu ştiu ce are să mai fie. Aşadar, cu numai douăsprezece zile în urmă, stimată doamnă, nu mi-aş fi ptutut imagina că, în general, eu aş putea să mă las sedusă de un bărbat. Pauză. LUCY Vă înţeleg, domnişoară Peachum. POLLY Doamna Macheath. LUCY Doamnă Macheath. POLLY De altfel, în ultimele ore m-am gândit foarte mult la omul acesta. Nu este tocmai simplu. Fiindcă, vedeţi dumneavoastră, pentru comportarea pe care a manifestat-o mai nou faţă de dumneavoastră nu pot decât să vă invidiez. Când a trebuit să-l părăsesc, desigur, obligată de mama mea, el nu a

52

arătat nici cea mai mică urmă de părere de rău. Poate că nici măcar nu are inimă în piept, ci o piatră în locul ei. Ce părere aveţi, Lucy? LUCY Da, domnişoară dragă – nu ştiu însă dacă vina îi poate fi atribuită numai domnului Macheath. Ar fi trebuit să rămâneţi în cercurile dumneavoastră, domnişoară dragă. POLLY Doamna Macheath. LUCY Doamnă Macheath. POLLY E cât se poate de corect – sau cel puţin aş fi putut conduce totul spre zona afacerilor, aşa cum voia întotdeauna papa. LUCY Sigur. POLLY plânge: El e singura mea avere. LUCY Draga mea, o nenorocire ca asta i se poate întâmpla şi celei mai inteligente femei. Dar dumneavoastră nu sunteţi în mod formal o femeie, asta ar putea desigur să vă liniştească. Dar nu mai pot să privesc nepăsătoare cât de deprimată sunteţi, copilă. N-aţi vrea să gustaţi ceva? POLLY Ce? LUCY Să mâncaţi ceva! POLLY O, da, vă rog, o mică gustare. Lucy iese. Polly, pentru sine: Mare javră! LUCY revine cu cafea şi prăjituri: Aşa, ar trebui s-ajungă. POLLY Prea mare deranjul, stimată doamnă. Pauză. Mănâncă amândouă. Frumoasă poză de-a lui aveţi aici. Când v-a adus-o? LUCY Cum adică, s-o aducă? POLLY inofensivă: Vreau să spun, când v-a adus-o aici, sus la dumneavoastră. LUCY Niciodată n-a adus-o. POLLY V-a dat-o imediat când a venit direct în cameră, aici? LUCY El n-a fost aici, în această cameră. POLLY Aha. Dar n-ar fi fost nicidecum o problemă, nu-i aşa? Cărările destinului sunt aşa de îngrozitor de încurcate. LUCY Dar încetaţi o dată să vorbiţi într-una numai tâmpenii. Nu vreţi decât să spionaţi un pic pe-aici. POLLY Nu-i aşa că ştiţi unde se află? LUCY Eu? Dar ce, dumneavoastră nu ştiţi? POLLY Acuma ziceţi imediat unde e. LUCY N-am idee. POLLY Ah, care va să zică nu ştiţi unde este. Pe cuvânt de onoare? LUCY Nu, nu ştiu. Dar ce, nici dumneavoastră nu ştiţi? POLLY Nu, asta e oribil. Polly râde şi Lucy plânge. Acum are o îndatorire dublă, şi a plecat. LUCY Nu mai suport situaţia asta. Ah, Polly, e atât de îngrozitor. POLLY veselă: Mă bucur atât de mult că la finalul acestei tragedii am găsit o asemenea prietenă. Orişicât. Mai vrei să mănânci ceva, puţină prăjitură? LUCY Să mai mănânc ceva! Ah, Polly, nu mai fii atât de drăguţă cu mine, nu merit. Ah, Polly, bărbaţii nu merită asta. POLLY Sigur că bărbaţii nu merită, dar ce să ne facem?

53

LUCY Nu! Acum ies cu cărţile pe masă. Polly, ai să mi-o iei tare de tot în nume de rău? POLLY Ce? LUCY Nu e autentică. POLLY Cine? LUCY Uite asta! Arată spre burta ei. Şi totul din cauza acestui infractor. POLLY râde: Ah, grozavă chestie! A fost la plezneală? Vai, mare javră mai eşti! Tu – îl vrei pe Mackie? Ţi-l dăruiesc. Ia-ţi-l, dacă-l găseşti! Se aud paşi şi glasuri pe hol. Ce-i asta? LUCY la fereastră: Mackie! L-au prins din nou. POLLY se prăbuşeşte: Acum totul s-a sfârşit. Intră doamna Peachum. DOAMNA PEACHUM Ah, Polly, aici te găsesc. Du-te şi te schimbă, îl spânzură pe bărbati-tu. Ţi-am adus rochia de văduvă. Polly se dezbracă şi-şi îmbracă rochia de văduvă. O să arăţi fantastic ca văduvă. Dar acum fii şi tu mai veselă. 9 VINERI DIMINEAŢĂ, ORA 5: MACKIE ŞIŞ, CARE A FOST DE ATÂTEA ORI LA CURVE, A FOST DE ATÂTEA ORI TRĂDAT DE CURVE. ACUM VA FI SPÂNZURAT. Celula condamnaţilor la moarte. Bat clopotele de la Westminster. Poliţiştii-l aduc pe Macheath încătuţat în închisoare. SMITH Aduceţi-l aici înăuntru. Clopotele de la Westminster bat deja pentru prima oară. Aşeazaţi-vă acolo şi fiţi cuminte, nu vreau să ştiu ce-aţi făcut că arătaţi atât de dărâmat. Cred că vă ruşinaţi. Către poliţişti: Când clopotele de la Westminster vor bate pentru a treia oară, şi asta să fie la ora şase, trebuie să fim gata cu spânzurarea lui. Pregătiţi tot ce trebuie. UN POLIŢIST Toate străzile din Newgate sunt deja pline de oameni din toate straturile populaţiei, că nici nu se mai poate trece pe-acolo. SMITH Ciudat, ştiau deja? POLIŢIST Dacă continuă aşa, într-un sfert de oră ştie toată Londra. Atunci, oamenii care altminteri ar fi mers la încoronare, or să vină cu toţii încoace. Şi Regina va fi nevoită să treacă pe străzile goale. SMITH Tocmai de-aia trebuie să băgaţi viteză. Dacă suntem gata la şase, oamenii mai au timp să ajungă la ora şapte la încoronare. Marş acum. MAC Hei, Smith, cât e ceasul? SMITH N-aveţi ochi? Cinci şi patru minute. Tocmai când Smith dă să încuie pe dinafară uşa celulei, vine Brown. BROWN întrebându-l pe Smith, cu spatele la celulă: E înăuntru? SMITH Vreţi să-l vedeţi?

54

BROWN Nu, nu, nu, pentru numele lui Dumnezeu, rezolvaţi totul singur. Iese. MAC brusc, într-un flux verbal de neoprit, pe un ton scăzut: Aşadar, Smith, nam de gând să spun absolut nimic, nimic despre mituire, nu vă temeţi. Ştiu tot. Dacă v-aţi lăsa mituit, ar trebui să fugiţi cel puţin în afara ţării. Da, asta ar trebui să faceţi. Şi pentru asta ar trebui să aveţi destui bani, cât să vă ajungă pentru tot restul vieţii. O mie de lire, nu? Nu spuneţi nimic! În douăzeci de minute am să vă spun, dacă puteţi primi aceste o mie de lire încă astăzi la prânz. Nu vorbesc de sentimente. Mergeţi afară şi gândiţi-vă bine. Viaţa e prea scurtă şi banii prea puţini. Şi nici nu ştiu încă dacă pot să fac rost de vreun ban. Dar lăsaţi să intre la mine pe oricine doreşte. SMITH încet: N-are nici un rost, domnule Macheath. Iese. MAC cântă, cu glas scăzut şi în ritmul cel mai accelerat „Chemarea din criptă“: Glasu-mi înalţ cerându-vă-ndurare. Aici zace Macheath, şi nu-ngropat Sub fagi, ci-n cripta asta-n care Mânia soartei azi l-a aruncat! Dea Domnul s-auziţi cuvântul lui Din urmă, dintre aceste ziduri reci! El unde-o fi, prieteni, nu-ntrebaţi? De-i mort, udaţi-i amintirea-n veci. Dar, dacă-i viu, alăturea îi staţi! Vreţi să dureze-n veci supliciul lui? Matthias şi Jakob apar pe hol. Vor să meargă la Macheath şi sunt abordaţi de Smith. SMITH Alo. băiatul, arăţi ca un hering eviscerat. MATTHIAS De când a plecat Captn, trebuie să le las eu borţoase pe doamnele noastre, ca să le bage la paragraful cu iresponsabilitatea! Trebuie să ai o constituţie de armăsar ca să faci faţă la o treabă ca asta. Trebuie să vorbesc cu Captn. Amândoi se-ndreaptă spre Mac. MAC Ora cinci şi douăzeci şi cinci. Nu v-aţi grăbit deloc. JAKOB Păi, la urma urmelor... MAC La urma urmelor, la urma urmelor, şi pe mine mă spânzură, omule! Dar nici măcar nu am timp acum să mă mai amărăsc cu voi. Ora cinci şi douăzeci şi opt. Deci: Cu cât puteţi să ieşiţi acum din rezervele voastre personale? MATTHIAS Dintr-ale noastre, la cinci dimineaţa? JAKOB E chiar aşa de groasă? MAC Patru sute de lire, ar merge? JAKOB Da, şi noi? Asta-i tot ce avem. MAC Vă spânzură pe voi, sau pe mine? MATTHIAS enervat: Da’ ce, noi ne lăfăim în pat la Suky Tawdry, în loc să ne roim? Noi ne lăfăim cu Suky Tawdry sau tu?

55

MAC Ţine-ţi fleanca. Mai e puţin şi mă lăfăi în altă parte decât la putoarea aia. Ora cinci şi treizeci. JAKOB Păi, în cazul ăsta n-avem încotro, Matthias. SMITH Domnul Brown vă întreabă ce doriţi să mâncaţi înainte de – – . MAC Lăsaţi-mă-n pace. Lui Matthias. Ei, vrei sau nu vrei? Lui Smith: Sparanghel. MATTHIAS În nici un caz nu permit să se zbiere la mine. MAC Dar nu urlu deloc la tine. Asta-i numai din cauză că ... Deci, Matthias, vrei să-i laşi să mă spânzure? MATTHIAS Sigur că n-o să te las cu ochii-n soare. Cine zice asta? Dar asta e chiar tot. Patru sute de lire e tot ce mai acolo. Măcar asta avem voie s-o spunem. MAC Ora cinci şi treizeci şi opt. JAKOB Ei, atunci să-i dăm bice, Matthias, altfel nu mai ajută la nimic. MATTHIAS Numai să reuşim să trecem, e plin peste tot. Gloata asta. Ies amândoi. MAC Dacă la şase fără cinci nu sunteţi aici, atunci nu mă mai vedeţi. Strigă. Atunci nu mă mai vedeţi... SMITH Au plecat deja. Ei, cum stăm? Face gestul de a număra bani. MAC Patru sute. Smith iese ridicând din umeri. Mac, strigând în urma lui: Trebuie să vorbesc cu Brown. SMITH vine însoţit de poliţişti: Săpunu-l aveţi? POLIŢIST Da, dar nu de-ăla bun. SMITH În zece minute reuşiţi voi să ridicaţi drăcovenia. POLIŢIST Dar nu funcţionează trapa/pedala (?) SMITH Trebuie să funcţioneze, clopotele au bătut a doua oară. POLIŢIST Într-un grajd ca ăsta. MAC cântă: Priviţi, rahatul i-a ajuns la gât! Acum se poate spune că e groasă. Voi, autorităţi al căror rât Doar banii unsuroşi vor să-i miroasă, Vedeţi să nu se ducă dracului! Daţi fuga toţi îndată la Regină Ca porcii la grămadă şi vorbiţi-i De Mackie, să îi ierte orice vină: Acum stă la un loc cu osândiţii! Vreţi să dureze-n veci supliciul lui? SMITH Nu pot să vă las înăuntru. Aveţi abia numărul şaisprezece. Încă nu v-a venit rândul. POLLY Ei şi, ce-i cu asta, numărul şaisprezece. Doar nu sunteţi birocrat. Eu sunt soţia, trebuie să vorbesc cu el. SMITH Dar cel mult cinci minute.

56

POLLY Ce-nseamnă asta, cinci minute! E total absurd. Cinci minute! Nimic nu poţi să spui aşa. Nu-i deloc simplu. Doar e o despărţire pe vecie. Există eminent de multe lucruri de vorbit între soţ şi soţie... Dar unde e? SMITH Dar ce, nu-l vedeţi? POLY Ba da, desigur. Mulţumesc frumos. MAC Polly! POLLY Da, Mackie, sunt aici. MAC Bineînţeles că da! POLLY Cum îţi mai merge? Eşti foarte distrus? E greu! MAC Da, şi ce-o să te faci tu acum? Ce-o să se-aleagă din tine? POLLY Ştii, afacerea noastră merge foarte bine. Asta e ultima dintre probleme. Mackie, eşti foarte nervos? ... De fapt, ce era tatăl tău? Nici n-ai apucat să-mi povesteşti mare lucru. Nu înţeleg cum vine asta. De fapt, tu ai fost întotdeauna foarte sănătos. MAC Auzi, Polly, nu poţi să m-ajuţi să ies de-aici? POLLY Bineînţeles că da. MAC Bineînţeles cu bani. Am vorbit cu gardianul de-aici... POLLY încet: Banii au plecat la Manchester. MAC Şi tu n-ai deloc? POLLY Nu, eu n-am deloc. Dar ştii ceva, Mackie, aş putea de pildă să vorbesc cu cineva... aş putea chiar s-o întreb poate pe Regină personal. Se prăbuşeşte. Vai, Mackie! SMITH trăgând-o pe Polly de-acolo: Ai, aţi făcut mia aia de lire? POLLY Numai bine, Mackie, ai grijă de tine şi nu mă uita! Iese. Smith şi câţiva poliţişti aduc o masă cu sparanghel. SMITH E fraged sparanghelul? POLIŢIST Desigur. Iese. BROWN intră şi i se alătură lui Smith: Smith, ce vrea de la mine? E bine că maţi aşteptate şi pe mine cu masa. O luăm chiar acum înăuntru, ca să vadă şi el care sunt sentimentele noastre faţă de el. Intră amândoi în celulă, cu masa. Smith iese. Pauză. Salut, Mac. Uite sparanghelul. Nu vrei să-l guşti măcar? MAC Nu vă mai osteniţi atâta, domnule Brown, alţii sunt cei ce-mi vor da ultimele onoruri. BROWN Ah, Mackie! MAC Socoteala, vă rog! Îmi permiteţi să mănânc în timpul acesta. În fond, e ultima mea masă. Mănâncă. BROWN Poftă bună. Ah, Mac, e ca şi când m-ai arde cu fieru-nroşit. MAC Socoteala, domnule, vă rog, socoteala. Fără sentimentalisme. BROWN oftând, extrage din buzunar un carneţel: Am luat-o la mine, Mac. Uite aici socotelile pe ultima jumătate de an. MAC tăios: Aha, care va să zică, aţi venit numai ca să vă luaţi şi de-aici banii. BROWN Bine, dar tu ştii că nu-i aşa... MAC Poftiţi, nu cumva să vă păgubesc cu ceva. Cât vă datorez? Dar vă rog să faceţi un decont detaliat. Viaţa m-a făcut suspicios... Dumneavoastră ar trebui să înţelegeţi asta mai bine decât oricine.

57

BROWN Mac, când vorbeşti aşa nici nu mai sunt în stare să gândesc. În fund se-aud bubuituri înfundate. SMITH (vocea): Aşa, acum ţine. MAC Socoteala, Brown. BROWN Bine, fie – dacă ţii tu neapărat, astea sunt mai întâi sumele pentru prinderea unor criminali care a fost posibilă datorită ţie sau a oamenilor tăi. De la Guvern, ai primit, în total... MAC Pentru trei cazuri a câte patruzeci de lire, face o sută douăzeci de lire. Un sfert pentru dumneavoastră ar însemna aşadar treizeci de lire, pe care deci vi le datorăm. BROWN Da – da – dar nu ştiu, Mac, dacă chiar trebuie, în ultimele minute... MAC Vă rog, terminaţi o dată cu gargara asta, da? Treizeci de lire. Şi pentru ăla din Dover opt lire. BROWN Cum aşa, numai opt lire, doar a fost... MAC Mă credeţi sau nu mă credeţi? Deci, din lichidarea pe ultima jumătate de an aveţi de primit treizeci şi opt de lire. BROWN izbucnind în hohote de plâns: O viaţă întreagă... în care eu ţi-am... AMÂNDOI Citit orice dorinţă din priviri. MAC Trei ani în India – John era printre noi, tot acolo şi Jim -, cinci ani la Londra şi asta ţi-e mulţumirea. Sugerându-i cum are să arate el spânzurat: Atârnă-aici Macheath cel delicat, / fără saţ L-aduse aici amicul său, sperjurul, El va simţi, de laţ fiind legănat, / ... cu gâtu-n laţ La gâtul său, cât cântăreşte curul. BROWN Mac, dacă-mi vii cu chestii de-astea... cine îmi atacă onoarea, mă atacă pe mine. Furios, iese în fugă din celulă. MAC Onoarea ta... BROWN Da, onoarea mea. Smith, daţi-i drumul! Daţi drumul la lume! Către Mac: Scuză-mă te rog. SMITH iute, lui Mac: Acum încă pot să vă mai fac scăpat, dar peste un minut nu mai ţine. Aţi făcut rost de bani? MAC Da, când se-ntorc băieţii. SMITH Ăia nu se văd. Deci: Asta e. Lumea e lăsată să intre. Peachum, doamna Peachum, Polly, Lucy, curvele, preotul, Matthias şi Jakob. JENNY N-au vrut să ne lase să intrăm. Dacă nu vă daţi la o parte ţucalurile astea de căpăţâni ale voastre, o să v-arăt eu cine-i Jenny-Speluncă. PEACHUM Eu sunt socrul lui. Vă rog să mă scuzaţi, care dintre cei prezenţi e domnul Macheath? MAC se prezintă: Macheath. PEACHUM trece prin dreptul celulei şi, la fel ca toţi ceilalţi care urmează, se postează în dreapta: Destinul, domnule Macheath, a vrut ca dumneavoastră, fără ca eu să vă cunosc, să-mi fiţi ginere. Prilejul, care mă face să vă văd pentru prima oară, e unul trist. Domnule Macheath, odinioară aveaţi mĂnuşi

58

albe glacé, un baston cu mâner de fildeş şi o cicatrice la gât şi frecventaţi Hotelul Caracatiţa. A mai rămas doar cicatricea, care avea desigur valoarea cea mai mică între toate semnele dumneavoastră distinctive, şi nu mai frecventaţi decât celule şi în curând, probabil, nu veţi mai fi văzut nicăieri... Polly trece prin dreptul celulei plângând, se postează în dreapta. MAC Ce rochie frumoasă ai. Matthias şi Jakob trec prin dreptul celulei, se postează în dreapta. MATTHIAS N-am putut să trecem prin mulţime, din cauza înghesuielii. Am alergat atât de tare, că m-am temut ca Jakob să nu facă cumva vreo congestie. Dacă nu ne crezi... MAC Ce spun oamenii mei? Au locuri bune? MATTHIAS Vedeţi dumneavoastră, Captn, ne-am spus că o să ne înţelegeţi. Vedeţi dumneavoastră, o încoronare, asta nu e-n fiecare zi. Oamenii trebuie să câştige, dacă au ocazia. Salutări de la toţi. JAKOB Din toată inima! DOAMNA PEACHUM trece prin dreptul celulei, se postează în dreapta: Cine ar fi crezut una ca asta acum o săptămână, domnule Macheath, atunci când am dansat un step micuţ la Hotelul Caracatiţa. MAC Da, un step micuţ. DOAMNA PEACHUM Dar destinele, în lumea asta a noastră, sunt nemiloase. BROWN în fund, către preot: Şi când te gândeşti că alături de omul acesta am stat umăr la umăr în Azerbaidjan, în cel mai cumplit schimb de focuri. JENNY vine lângă celulă: Noi în Drury Lane sunt toate întoarse pe dos. Nimeni nu s-a dus la încoronare. Toate vor să te vadă. Se postează în dreapta. MAC Să mă vadă pe mine. SMITH Haideţi, daţi-i drumul. E şase. Îl lasă să iasă din celulă MAC Să nu facem lumea s-aştepte. Doamnele mele, domnii mei. Asistaţi la dispariţia unui reprezentant al unei clase în curs de dispariţie. Noi, micii meşteşugari burghezi, care lucrăm cu umila noastră rangă la casele de nichel ale micilor proprietari de magazine, suntem înghiţiţi de marii întreprinzători, în spatele cărora se află băncile. Ce e un şperaclu pe lângă o acţiune? Ce e spargerea unei bănci pe lângă înfiinţarea unei bănci? Ce e asasinarea unui om pe lângă angajarea unui om? Concetăţeni, acestea fiind zise îmi iau rămas bun de la voi. Vă mulţumesc că aţi venit. Unii dintre dumneavoastră mi-au fost aproape. Că Jenny e cea care m-ar fi turnat, mă uimeşte din cale afară. E o dovadă limpede a faptului că lumea rămâne egală cu sine. Coinicdenţa câtorva împrejurări nefericite m-au dus la cădere. Fie – cad. Luminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu trei felinare iar pe tăbliţe scrie: BALADĂ, ÎN CARE MACHEATH LE CERE TUTUROR IERTARE Voi, fraţi ai noştri ce veniţi în urmă Nu ne priviţi cu inimi împietrite

59

Când viaţa ştreangul vine de ne-o curmă Nu vă hliziţi în bărbile tâmpite. Şi nu ne blestemaţi, chiar de-am căzut Nu fiţi mai aspri ca judecătorii Omul e om fiindcă-i supus erorii – Feriţi-vă, păcatul e-nnăscut Aminte luaţi, să vă purtaţi mai bine Rugaţi-vă la Domnul pentru mine. Ne spală ploaia, ca să fim curaţi Ne spală trupul, excesiv hrănit Iar ochii, ce-au văzut şi au dorit Prea mult, de ciori vor fi şi ei mâncaţi. E drept, ne-am supralicitat, şi-acum Tot sus ajuns-am, dar în alte roluri: Din noi vor ciuguli flămânde stoluri Precum din baligi care zac în drum. La pilda mea luaţi aminte bine Şi vă rugaţi la Domnul pentru mine. Pe fetele ce sânii şi-i arată Bărbaţi mai lesne ca s-ademenească, Pe peştii care stau să le păzească Primind la urmă păcătoasa plată Pe vagabonzi, pe curve, proxeneţi Pe spărgători, pe hoţi de drumul mare, Pe criminali, pe şuţi, pe toţi, de vreţi,/şi pe sticleţi/pe gorobeţi Pe toţi îi rog să-mi dea a lor iertare. Cât despre poliţiştii cei haini Care la orice ceas, pe orice vreme Mi-au dat de furcă, mi-au creat probleme Câinoşi şi lacomi, de păcate plini, Pe ăştia-acum mai că i-aş blestema Dar astăzi totuşi nu vreau răzbunare Aşa că şi pe ăştia i-aş ruga, De vor, să-mi dea şi ei a lor iertare. S ă – i v ă d c u m e c l e l e z d r o b i t e, C u b o r ş u – n n a s, l e g a ţ i î n f i a r e. Î n r e s t, p r e f e r s ă n u - i ţ i n m i n t e Ş i d e c i l e c e r ş i l o r i e r t a r e. SMITH E-n regulă, domnule Macheath. DOAMNA PEACHUM Polly şi Lucy, fiţi alături de soţul vostru în cel din urmă ceas al lui.

60

MAC Doamnele mele, orice ar fi fost vreodată-ntre noi... SMITH îl duce: Dă-i drumul! Drumul la spânzurătoare Ies cu toţii prin uşa din stânga. Aceste uşi sunt în suprafeţele de proiecţie. Apoi, din partea cealaltă a scenei intră din nou cu toţii purtând făclii. Apoi, când Macheath e deja sus, sub ştreang, ia cuvântul PEACHUM Noi suntem gata, public mult stimat Domnul Macheath acum în ştreang sfârşeşte Că-n lumea creştinească, -n lung şi-n lat, În dar, nimica omul nu primeşte. Dar nevrând eu amestecat Să fiu în acest act letal/brutal Mac scapă iar nespânzurat Căci, iată, v-am mai pregătit şi-un alt final. Măcar pe scenă, fără violenţă, Dreptatea-nlocuită-i de clemenţă. Vedea-veţi deci acuma cum apare Un sol al Regelui, călare. Pe tăbliţe scrie: Al treilea final al Operei de trei parale APARIŢIA SOLULUI CĂLARE CORUL Ascultă, cine apare! Călare, solul Regelui apare! Călare pe cal apare Brown în chip de sol călare. BROWN Cu prilejul încoronării ei, Regina porunceşte ca numitul Captn Macheath să fie imediat eliberat. Toată lumea jubilează. Totodată, el este ridicat prin prezenta la rang de nobil de viţă – jubilaţie - şi primeşte castelul Marmarel precum şi o rentă anuală de zece mii de lire până la sfârşitul zilelor lui. Mirelui şi mireselor prezente aici, Regina le trimite felicitările ei regale. MAC Salvat, salvat! Simţeam eu, când nevoia e mai mare, e pe-aproape o salvare. POLLY Salvat, iubitul meu Mackie e salvat. Sunt foarte fericită.

61

DOAMNA PEACHUM Şi astfel totul se termină cu bine. Frumoasă ne-ar fi viaţa şi plină de-ncântarea, de-ar apărea mereu solul regal călare. PEACHUM De aceea, rămâneţi cu toţii acolo unde vă aflaţi, şi cântaţi Coralul celor mai săraci dintre săraci, a căror viaţă grea aţi reprezentat-o astăzi, căci, în realitate, tocmai finalul lor e nefericit. Solii regali călare vin foarte rar, atunci când cei călcaţi în picioare au călcat strâmb (RIPOSTEAZA). Iată de ce nedreptatea nu ar trebui urmărită prea tare. TOŢI cântă, acompaniaţi de orgă, înaintând: Cu răul nu fiţi aspri, căci singur va-ngheţa, Că-i tot mai frig şi noi nu suntem îngeri. Bezna şi frigul mare curând se vor lăsa În valea asta, răsunând de plângeri.

62