Boala ca şansă Cum să descifrăm mesajul ascuns al bolii

Psihologie practică

Psihologie practică Coordonarea colecţiei: Vasile Oem, Zamfirescu

Ruediger Dahtke

Boala ca şansă Cum să descifrăm mesajul ascuns al bolii în colaborare cu: dr. med. Peter Fricke şi dr, m e d Robert Holil Traducere din germană de Daniela Ştefănescu

A TRei

Edituri; SILVIU D R A G O MIE.

VASn.lL DEML ZAMF1RESCU Director editorial: MAGD ALENA M A lic u l .RSCU

Coperhi «ImJisL: FABEK STUDIU ţS- OlteSfiu, A. R id ulesni, D. LlunJufcvLcian) DLrectoi producţii?:

CKET1ANCLAUDlUCOBAN

Dtpc VICTORIA CÂRLAN Cnrecluri;

roxana aAMOiirsaj

D tm r iE K i C I ? a B ib lio le tiî N i } Î 0rt*le a E u m k le i

DAHLKE, R U ID IC I-Il

B n ili c i ţiin s l: Cum &ă d o clliim m m ju l n ttifii al bolii/ HuodJgiT D ahtfce; coLab.: d c m ed. lW e f F riek^ dr. med. Roberl HtfH; tnad.: D aniela Ş ttd iir a tU - B u cu re ş ti: Editura Trai, MOfi Index.

BUH y7ţ)»g73-JU7-212-2

J. Friclti, Fetei n, Tio El, Roberi III. f1eiiincstur Daniela (trad)

616 AtfttSlS tarte a fott n ă d u f) i l u ^ KlijiNKHETT JU5 SffwCHU D IR Seeld,

and O m j r H : ^ K fim B je rrst'jf^

de Ruediger Dafukii EdHura WdhclmColdiTurtcţ, Miinchen, ed. a 12-ar1997 Krankheit akSpredie der Seeledc KuodigL’r Dahlke ffl 1992by C. BertHsin&rui VeiLag, ^ a Divislon of ţfcdag^rtJppe RandomHmiS*GM13H, MilnchcrvCemiany Coppixhi ©

Tner, 2005,

fjratru ediţia Fn JjpiJn ncjrjJimJ

CLP, 27-04*^ 'iyYFa*:+4C2] 34» « m e-mail: nnricnzi&idihiJalirajn) www£diluratrd.n:

ISBN97»^S-r07-212-2

Pentru Margit

Cuprins

Introducere .... .................................... ...................... *.,.*—..,.11 PARTEA întâi I Schema cap-piti oar e.

..... .„,................. 17

D Cancer ,..... ,.,.,............................................ 25 1, Tabloul contemporan al cancerului...................*.....25 2, Cancer la nivel celular ...... 27 3, Apariţia cancerului ........ 31 4, Planuri de semnificaţie şi interpretare ale evenimentului c a n c e r u l u i ....... ....... 33 5, Fazele de dezvoltare ale tablouluibolii ..........3 4 A, Regresiune şi religie .......... 40 7. CanceruLca o caricatură a realităţii noastre........43 & Cancer şi apărare ..................................................... 45 9, „Cancerul" pe plan social,.,.,.................................. ...49 10, Soluţionarea problemei cancerului {şi eliberarea noastră dc ea) ...... 56 11, începuturi de terapie,.,..,........ .„„.„„.63 III

..........i..■ ,j■■- ,, ................ ..,70 1. Părul.............................................................................. 70 Z Faţa ........................................................................ 65 Lumina ochilor şi vederea., ..........,„.,.-..,...,.,...„„.,.116

8

Ruediger Dahlke

Urechea şi auzul........................................................... 124 Organul de echilibru şi stabilitatea......................... 133 Nasul şi mirosul........................................................... 140 Gustul..............................................................................162 IV Sistemul nervos............................................................ 165 1. De la nervozitate până la căderea nervoasă 167 2. Comoţia cerebrală.......................................................172 3. Meningita..................................................................... 175 4. Tablourile neurologice ale bolii........................... ....184 V Gâtul................................................................................239 1. Laringele....................................................................... 245 252 2. Glanda tiroidă............................ VI Coloana vertebrală.......................................................274 1. Probleme ale discurilor intervertebrale.................285 2. Deplasarea primei vertebre cervicale.....................292 3. Probleme de poziţie....................................................295 4. Cocoaşa......................................................................... 301 5. Scolioza sau deviaţia laterală a coloanei vertebrale................................................ 303 5. Paraplegia................................................................. 305 VII Um erii.............................................................................312 Probleme cu umerii.........................................................316 VIII Braţele.............................................................................322 1. Probleme cu braţele.................................................324 2 Articulaţia cotului.......................................................330 IX Mâinile........................................................................... 332 1. Contractura Dupuytren sau mâna stTâmbă 335 2. Unghiile de la mâini.................................................. 339 X Pieptul.............................................................................344 1. Toracele proeminent.................................................. 345 2. Toracele îngustat..........................................................347 3. „Tablourile de boală" ale pieptului.......................349 4. Pieptul feminin............................................................353

Cuprins

9

XI Abdomenul, .*„„ „*,T........................................ ._3 7 0 1 , Herpes zoster, zona zoster **„.*,*„,„.............. *.*,374 2. Hernii. ..*., .*„„*.................. .*„................. ........ ......... .. .373 XI» Bazinul **................ **........................................... 336 1, Herpes genitalis,..„*„................. ,.*,*....................*.,...389 2, Prostata şi problemele ei „*„„...............*.*„,..............3% 3, ArticulaJia şoldului.............. **,„*„„.............. ,.,....-,„.400 XIH Picioarele *.,*,*................. *,*,*,*..................*.,.*..„,.„,402 1 . Articulaţia genunchiului — ....................... 404 leziuni ale merdscului*,. 1. Gambele şi spasmele (cârceii) lo r......................*,.„407 3. Ruptura tendonul ui lui Achile...*.*.*..*,*,*..............410 ............*........*.*.*„„...... ,414 XIV Labele picioarelor I. Articulaţia tibio-tarsianâ *,*„„,,.................*.*418 2 Bătăturile ,,„..........*......„*„,................ *......*,*„,*„........ 420 **,,...422 3. Micoza piciorului *....*„„...... 4. Verucile (negii) şi talpa piciorului ........... 426 .........................**,*.*„„............ 429 XV Probleme de vârstă 1 . îmbătrânirea în epoca noastră...................... 429 2. Războiul modem împotrivamodelului vieţii 433 3. Menopauza şi osteoporoza................ *....... .„*„.*„.,,441 4. Midii fe-Crisis................. *...**„,»........*............ *........... 444 5. Fractura de col femural.............. 447 6 . Barba la femei sau integrarea polului opus ......450 7. De la ptezbitism până la tenul zbârcit...................453 8 . Culoarea gri ..... *.„*„*„„„............ 4 5 7 9. Boala Alzheimer *„„„......................... 464 Concluzii

.............................................. PARTEA A D O UA

I Introducere în filosofia semnificaţiei şt interpretării bolilor. *..... *„„„,„................489

10

Ruediger Dahlke

1. Interpretare şi evaluare ................... 489 2. Orbire faţă de propria persoană şi proiecţie ,493 3. Revalorizarea simptomelor.............. 494 4. Deplasarea simptomelor în două direcţii............. 495 5. Formă şi conţinut ................. ...499 6. Homeopatia ......................... .504 7. Jocul cauzelor................... „507 8. Analogie şi simbolistică............... 512 9. Câmpuri morfice................ ................515 II Boală şi ritual.......................................... .....................520 1. Ritualuri în societatea noastră..... ,................ 520 2. Ritualuri de trecere ............ ...523 3. Ritualuri ale medicinei modeme.................. .........525 4. Ritualuri ale medicinei antice................. 536 5. Boală şi model................ .....538 6. Gândirea verticală şi principiile originare............ 542 7. Boala ca ritual .................. 549 III îndrumări practice pentru elaborarea tablourilor b olilor.................. ..........553 1. Vocabularul nostru................... 553 2. Mit şi basm.,................. 555 3. Drumul cunoaşterii prin intermediul polului opus................................ 556 IV Rezumat..................... -......*.......... .-559 1. Puncte de pornire ........... 559 2. Linii directoare şi probleme de principiu............. 560 3. Boala ca şansă ............. „,....562

Introducere

La zece ani după prima publicare a cărţii Krankheit als Weg (Boala ca drum) a venit timpul pentru o continuare şi extindere a sferei tematice descrise aid. Faptul că acest concept s-a bucurat de la bun început de atâta ecou, mai întâi în rândul profanilor interesaţi, dar, treptat, tot mai m ult şi în cercurile m cdicale de specialitate, ar putea fi un semn pentru nevoia crescândă a unei înţelegeri a bo­ lilor, înţelegere ce uneşte din nou formă şi conţinut, trup şi suflet. Din reacţiile pacienţilor, ale partidpanţilor la semina­ re şi ale cititorilor a reieşit necesitatea unor interpretări suplim entare, m ai cu seam a a acelor tablouri ale bolilor care nu au fost tratate în prim ul volum . Aceste interpre­ tări există acu m în formă amplificată. U rm ând mai mul­ te sugestii, centrul de greutate nu a fost pus pe cantita­ tea tablourilor bolilor. Ele sunt prezentate m ai degrabă în aşa fel, încât cei afectaţi să recunoască direcţia în care trebuie să se lucreze în continuare. Una dintre consecinţele primului volum a fost o mai bună evidenţiere a paşilor intermediari din care rezultă

12

Ruediger Dahlke

interpretările, precum şi abordarea mai detaliata a aşa-numitei „gândiri verticale", care stă la baza întregului pro­ iect- în timpul consfătuirilor se dovedise, de asem enea, folositor, ca un tablou al bolii să nu fie scos în relief nu­ m ai cu ajutorul câtorva lumini vii, deosebit de impresio­ nante, ci să fie încadrat din diferite părţi. Prin interpreta­ rea multor simptome şi constatări ale aceluiaşi tablou, plă­ cerea lecturii celor neafectaţi de respectiva boală ar putea, ce-i drept, să aibă de suferit, dar continuarea muncii ce­ lor afectaşi devine m ai rodnică şi mai consecventă. Din această perspectivă s-au ivit, în intervalul de timp scurs, şi cărţile de buzunar din seria „A vindeca", în care sunt prezentate atât de detaliat marile domenii tematice, pre­ cum probleme cardiace şi circulatorii, dc digestie şi de gre­ utate, încât devin posibile atât o confruntare aprofunda­ tă cu propriile tablouri patologice, cât şi învăţarea inter­ pretării. Scopul alcătuirii unui registru extins a fost con­ centrarea într-un singur loc a tuturor interpretărilor exis­ tente până acum pentru acest proiect. Spre a putea elucida mai bine circum ferinţa fiecărui tablou al bolii în parte, s-a renunţat la îm părţirea după domenii medicale de funcţionare, în favoarea unei sche­ m e cap —picioare. N um ai dom eniile tem atice cancer şi probleme de vârstă reprezintă o excepţie şi au fost pla­ sate la început, respectiv la sfârşit. Astfel este posibil să se anticipeze prezentarea tablourilor bolilor printr-o in­ troducere am ănunţită, nu numai în simbolistica respec­ tivului organ, ci şi în cea a regiunii abordate. Din munca psihoterapeutică cu acest concept a rezul­ tat că în câteva puncte s-au înregistrat amplificări, iar în altele s-au operat corecturi. Astfel, am abandonat pe alo­ curi în prim ul volum la propunerile de schimbare prin­

Introducere

13

cipiuL procedeului hom eopatic, de pildă când pacienţi­ lor/pacien telor cu hipotensiune arterială li se recom an­ da să se prefacă şi să arate pulete. într-adevăr, şi în acest caz esle vorba de a se supune m al întâi comenzii directe a simptomului, deci de a învăţa să accepţi slăbiciunea, dc a practica dăruire şi a exersa umilinţă. Drumul la polul opus poate rezulta în m od ingenios num ai din rezolva­ rea sarcinii directe. Din dăruire şi umilinţă create cu tim ­ pul puterea, ea nu este Insă scopul prim ar Pentru ca acest principiu d c bază să fie m ai bine clarificat, ideii homeo­ patice i se dedică un paragraf propriu* Pe lângă concep­ tul de bază „boala te face sincer", în acest volum s-a ţi­ nut m ereu seam ă şi de forma rezolvată a unui tablou al bolii, corespunzător principiului „boala indică sardna", întrebările de Ia sfârşitul fiecărui capitol vizează atât do­ meniul nerezolvat, cât şi pe cel rezolvat* Capitolul „Introducere în filosofia semnificaţiei şi in­ terpretării bolilor" este numai un rezum at al prem ise­ lor teoretice de bază. Un accent deosebit se pune pe ace­ le puncte care au dus, după experienţele noastre, ad e­ sea, la în ţelegeri greşite. Partea generală din Bonltt ca drum este, de altfel, presupusă ca fiind cunoscută, pen­ tru a se evita repetiţiile. Introducerea în acest nou v o ­ lum este influenţată în parte de reacţiile la prim ul v o ­ lu m şi, în această privinţă, ţine şi ea co n t d e el. Teme esenţiale, precum „polaritate şi unitate", „bîne şi rău " şi „um bră", nu m ai sunt decât atinse, pentru ca, edifi­ când pe ele, să se obţină spaţiu pentru concepte care să conducă m ai departe, ca acelea ale câm purilor de dez­ voltare şi ale ritualurilor. Cercuri tem atice m ari, cum a r fi inima, rinichii şi fi­ catul, care sunt tratate în volum ul întâi sau în cărţile de

14

Ruediger Dahlke

b u zun ar din seria „A v in d eca", nu se m ai repetă aici. Dacă anumite tablouri ale bolilor menţionate în text sunt tratate mai în detaliu în altă parte, acest lucru este indi­ cat printr-un asterisc *. A fost necesar totuşi ca întreaga temă cancer să fie re­ luată şi lărgită în m od substanţial, din cauza formei de cancer de care suferă femeile cel mai frecvent, cancerul m am ar. îndeplinind iniţial funcţia de a încheia prim ul volum, capitolul despre cancer s-a dovedit, în aserţiunea sa finală, ca fiind derutant pentru mulţi pacienţi /m u lte paciente, că d punea prea mult accent pe cea de-a doua etapă de învăţare, dragostea, neglijând însă lupta ca pri­ mă etapă necesară. în final, îmi răm âne doar să-m i exprim regretul că Thorwald Dethlefsen, care şi-a pus am prenta atât de de­ cisiv asupra acestui proiect, s-a retras atât de definitiv din viaţa publică, încât nu a putut fi convins să continue m unca începută împreună.

PARTEA ÎNTÂI

t

Schema cap-picioare

M edicina subîm parte în m od clasic organism ul în unităţi funcţionale, pentru fiecare fiind com petent un m edic specialist. Astfel, gastroenterologul este speciali­ z a t p e tractul gastrointestinal, nefrologul, pe rinichi şi neurologul pe nervi. Pacientul, în schimb, îşi sim te o r­ ganismul m ai degrabii ca o unitate. Sunt anumiţi factori care pledează pentru punctul său de vedere, căci unită­ ţile funcţionale nu se pot, strict vorbind, despărţi, totul depinzând prea mult de tot. Nervi şi vase sangvine exis­ tă aproape pretutindeni în corp, iar organele individua­ le, precum ficatul sau rinichii, sunt com petente pentru întreg organism ul. Punctul de vedere unificator îi este profanului mai la îndem ână, întrucât el îşi resim te afec­ ţiunile ca tulburare a stării sale generale. Adesea, de-abia dacă poate să îşi dea vag seama din ce regiune porneşte indispoziţia lui. Atât împărţirile după circuite funcţiona­ le, cât şi cele după regiuni au avantajele lor, însă pentru aprecierea globală a tablourilor bolilor considerentul re­ gional s-a dovedit mai adecvat* Dacâ interpretăm tablo­ ul bolii pornind de la regiunea lui, începem cu baza lui,

1S

Ruediger Dahlke

respectiv scena pe care se întruchipează dram a spiritu­ ală sufletească. La pneum onie, plămânul arată planul pe care sc derulează conflictul, La emfizernul pulm onar este atins acel aţii plan al comunicării, d ai cu umflarea ex­ cesivă a alveolelor pulmonare şi formarea unui a şa-numi t torace „în butoi" pe scenă se joacă o altă piesă- Ast­ fel, pornind de la aceeaşi regiune, nişte probleme cornplet diferite pot avea o bază com ună. Pentru a riflrifica acest lucru, în carte este tratată, îna­ intând de sus în jos, anterior problem elor specifice, de fiecare dată m ai întâi regiunea afectată. Tablourile boli­ lor care se ivesc astfel sunt interpretate corespunzător semnificaţiei şi frecvenţei lor, în m ăsura în care nu am procedat deja aşa mai devreme. Diferitele culturi au înţeles şi desemnat în felul lor cen­ trele corpului şi legăturile dintre ele. Ceea oe descriau chi­ nezii ca „meridian" numeau indienii „nadi". Şi multe po­ poare arhaice au dezvoltat o cunoaştere impresionanta a căilor energetice de legătură ale corpului. Ijacun de ener­ gie concentrată, aşa cum sunt ele cunoscute în cercul cul­ tural indian sub denumirea de chakre, sunt menţionate în diferite tradiţii, în Orient se porneşte de !a şapte astfel de chakre principale. Cele două superioare se află în cap, cele două inferioare în bazin, a treia se găseşte la tranzi­ tul dintre zona bazinului şi a abdomenului, a cincea în zona de trecere a gâtului, a patra mediană este chakra ini­ mii, A stfel, din punct de vedere energetic rezultă trei puncte de greutate în organism: capul, ca pol opus al ba­ zinului, şi la mijloc între ele pieptul cu spaţiul în care se află inima. în timp ce cunoştinţele legate de aceste centre principale sunt răspândite practic In întreaga lume, punc­ tele de greutate sunt stabilite foarte diferit. Popoarele ger­

Schcma cap-pirioare

19

m anice din nord au învăţat pe parcursul dezvoltării lor să pună accent pe cap, în timp ce popoarele m editerane­ ene trăiesc mai mult pe baza inimii, iar culturile indiene ameninţate de declin se abandonau flerului, senzaţiilor ce le veneau de la burtă. Com parat cu succesul altor culturi, ele erau astfel destul de abandonate. BLiuindu-se pe intui­ ţia Ior, nu au putut face faţă nici înfocatelor popoare me­ diteraneene din Spania şi Portugalia, nici raţiunii agresi­ ve a culturilor nordice. în timp ce Ia începutul istoriei de care putem avea noi cunoştinţă oamenii trăiau bazându-se pe flerul dictat de senzaţiile din burtă şi pe instinctele lor într-o strânsă co­ nexiune cu m am a Terra, o d ată cu dom inaţia lumii de către spanioli şi portughezi inima a ajuns în centru, pen­ tru a fi înlocuită în cele din urm ă de forţa intelectuală a capului. Ca instanţă suprem ă a corpului, capul a învăţat pc parcu rsu l istoriei să dom ine celelalte două cen tre. Culturile caie puneau accentul pe cap şi-au subordonat păm ântul, Dar ceea ce se întâmpla în lum e se petrecea în paralel în trup şi în suflet. Capul a supus inima şî ab­ domenul şi astfel a debutat o dominaţie nemiloasă a ra­ ţiunii, El dispune prin ochi, urechi, nas £i papi lele gus­ tative de un m onopol inform aţional1 aproape absolut, iar suplimentar, prin creier, de un centru care să adm i­ nistreze acest flux informaţional în sensul său De când homo erect hs a început să-şi poarte capul sus, nu num ai că a avut membrele anterioare libere pentru a-şi impune in­ teresele, ci şi-a putut dezvolta şi creierul formând creie­ rul mare. Acesta a devenit, în consecinţă, manea putere 1 Sim ful tactil ji , mai cu seam a, intuiţia, care nu pot fi pus*? su b con­ trolul c a p u lu i, a u fu st îm p in se în d ecu rsu l d icta tu rii Iui to t m ai m u lt în plan secund-

20

Ruediger Dahlke

decisivă în cadrul casei corpului, cane s-a im pulsionat să domine şi să domesticească toate celelalte organe. „Unde nu-i cap, vai de picioare" (proverb). Ca locaş al unei ast­ fel de concentrări d e forţe, capul a devenit căpătâiul şi căpetenia, lucrul capital în viaţă. El guvernează provin­ ciile corpului aidom a capitalei unei ţări centraliste. Un term en precum ctfpeterde o dovedeşte. Şi căpitanul (din lat. caput = cap) care conduce vasul şi capitalul care gu­ vernează lumea arată cine este stăpânul casei, respectiv al lumii. Romanii îşi stăpâneau imperiul din Capitoliu, iar americanii guvernează mari p ărţi ale lumii din capi­ tala lor, Wasliington, pe care o numesc „the capital". Edificând pe sârguinţă (lat, industria = hărnicie, zel, sârguinţă) şi raţiune, oamenii din culturile industrializa­ te i-au îngăduit în plus capului să-şi folosească monopo­ lul asupra organelor senzoriale pentru a cu rm a relaţia lor cu senzualitatea. Simţul mirosului, iniţial dom inant, com petent printre altele pentru preluarea arom ei m ân­ cărurilor, a fost alungat de pe primul loc. El este foarte apropiat de plăcerea senzorială (senzuală), şi astfel şi-a pierdut din importanţă. Astăzi, vechiul centru sau bulb olfactiv din creier, care ane între timp de-a face, ca sistem limbic, cu prelucrarea afectelor, m ai stă încă m ărturie pentru acest trecut. Şi auzul a trebuit să se dea înapoi în faţa ochilor, care au ajuns pe locul suprem între toate or­ ganele senzoriale, o dată cu ridicarea pe două pici oare, şi care au fost singurii să profite de pe urm a perspecti­ vei dobândite- Celelalte simţuri mai degrabă au avut de pierdut astfel, că ci s-au îndepărtat de sursele lor de in­ formaţii- Ochii au descoperit însă acum un flux de infor­ maţii extinse, prin prelucrarea cărora aspectul lor senzo­ rial s-a retras tot mai mult-

Schema cap-picioare

21

Starea în care se Află astăzi păm ântul ce a fost supus este la fel de zguduitoare ca starea majorităţii corpurilor oe au fost subordonate, fiind un indiciu că dom inaţia unilaterală a capului ar putea să ajungă într-un impas* în d u d a inteligenţei puternic dezvoltate a căpeteniei pro­ blemele, cresc m ai repede decât soluţiile, căci cumpătarea nu face parte dintre punctele sale forte. O am enii care acordă prioritate sim ţurilor sunt mai deschişi pornirilor inimii, care am eninţă, la rândul lor, au tocraţia capului- Când omul este îndrăgostit, capul rece trebuie să asiste neputincios cum inim a fierbinte preia puterea. Capul nu poate să înghită cu uşurinţă ha­ pul şi începe pe dată să îm partă în stânga şi în dreapta vini, susţinând că un altul i-ar fi sucit cnpitl posesorului său, că acesta şi-a întors capul după d n e nu trebuia şi ast­ fel şi-a pierdut capul. Aşa ceva nu s-ar fi p utut întâmpla la un cap care ar fi funcţionat normal. înainte ca cei afec­ taţi să piardă com plet raţiunea, respectiv aceasta poziţia sa dtf frunte, intelectul va emite cele mai ciudate afirm a­ ţii, spre a pune din nou tyipăt stării divine, atât de ame­ ninţătoare pentru el* Practic, întotdeauna argum entele sale raţionale sunt cele care perturbă şi distrug iubirea şi încheie călătoria în imperiul inimii. în timp ce el tre­ buie să înghită înfrângeri rare pe frontul inimii, capul ţine bine în frâu intuiţia burţii. Numai senzaţiile neraţio­ nale din popor mai ştiu câ se poate vedea şi cu inima şi se poate trăi şi din fler. în proverbe precum „Dragostea şi raţiunea m erg rareori mână în m ân ă" sau „D acă te arde la inimă, capul trebuie să aducă ap ă" se exprimă ri­ valitatea dintre cap, inimă şi sentiment. „M edicina" po­ pulară ştie că „focul din inimă aduce fumul în cap", iar un cap care m foc doare, desigur.

Ruediger Dahlke

în chestiunea dacă mai degrabă capul este în posesia omului respectiv ori acesta în posesia capului său se poa­ le deseori decide cu greu la intelectuali. în orice caz, pen­ tru noi, oamenii moderni, el este partea supremă şi cea mai importantă, de care ne ocupăm şi ne îngrijim cel mai Intens. Majoritatea oamenilor petrec mai m ult timp pen­ tru îngrijirea lui decât pentru tot restul corpului. Ne ser­ vim în profesie şi în timpul liber cu precădere de cap şi ne încredem în centrala de com andă din creierul său* Din poziţia sa ridicată, ca să zicem aşa ca o încunu­ nare a coloanei vertebrale verticale, se poate întrezări că îi revine într-adevăr rolul căpeteniei supreme. Şi forma sa rotundă, apropiată de idealul globului, ne indică po­ ziţia sa specială. A r trebui totuşi pusă întrebarea dacă om ul la care predom ină raţiunea, tipic culturii noastre, mai este conştient că şi celelalte centre sunt vitale, iar ca­ pului îi revine de fapt num ai rolul „prim ului printre egali". A r trebui să firn pur şi simplu atenţi la limbă pen­ tru a auzi cum capul poate întotdeauna num ai sus/ine, d ar nu şi cu prinde cu adevărat. Pentru asta ar avea ne­ voie de mâini. Chiar şi susţinerile sale sunt în aer, atât timp cât nu sunt^ujiifam^fate. Capului i se cuvine locul întâi, aşa cum arată anatom ia, dar el nu ar fi nimic fără fundamentul corpului, pe care se sprijină. Oamenii din popor ştiu că inima va seca în cazul în care capul va stă­ pâni singur. Aşa că nu este d e m irare dacă bolile cardia­ ce şi circulatorii*, şi între ele m ai ales infarctele m iocar­ d ic e i ocupă în statisticile deceselor la mare distanţă lo­ cul întâi. în caz de infarct se ajunge la o lipsă de alimen­ tare a inimii cu sânge, este ca un fel de flămânzire a ei, în duda numeroaselor inimi care ţipă de durere şi bat ca nebunele, centrala capului continuă să primească aten­

Schema cap-picioare

ţia noastră principală. Cu capul ne afirmăm, ţolul nostru suprem este să-l putem ţine sus în lupta socială pentru pu­ tere. Nimic nu are voie să treacă peste capul nostru. Ne fa­ cem curaj: „Capul sus\" dacă vreodată treburile nu merg sau ne spunem: „Numai să nu ne lăsăm mai prejos!" Nu vrem să avem nimic de-a face cu regiunile de jos, în cazul unei asemenea accentuări a raţiunii, prin punerea unei ast­ fel d c poveri pe seam a capului, ar trebui să ne amintim iidesea unul altuia: „Să nu-ţi pled capul!" şi să ne punem astfel în gardă în faţa unei recăderi în vremurile (bune?) de odinioară, când capul încă nu era nr„ 1 absolut. în con­ vingerea că suntem încufîwnnrea creaţiei, no place să ne în­ dreptăm ochii spre organul care este cununa noastră. Că lui nu-i prieşte dcloc punerea unei greutăţi prea mari pc el o trădează frecvenţa şî exinderea durerilor de cap. Având în vedere orgoliul nostru ca/jos, multe ne ajung până peste cap şi ne înfierbântă căpăţâna, până ce aceasta riscă adesea să ia foc. Ceea ce ne punem în cap în cap ră­ mâne şi este adesea răspunzător pentru cum ne este tic­ sit capul cât se poate de tare, făcându-ne să ne simţim ca­ pete tari. Nu prea inai există oameni în societatea noastră care să nu cunoască senzaţia de a avea capul mare şi de a aveaflfflftt? pe cap; dar nu există nid membri ai aşa-numitel or culturi primitive care să-şi imagineze ceva prin asta. C u toate că nu am căzut fit cap, adesea nu mai ştim unde ne este capul. Oamenii care nu-şî bat captd tot timpuf, care nu fac încercarea de a trece cu capul 0 prin zid, care nu trebuie să se afirme tot mereu sau pornesc de la faptul că lumea evoluează cu adevărat numai dacă totul merge după capul lor nu au habar ce înseamnă să te doară capul. Aflaţi la adă­ post în conştiinţa că oricum creaţia se dezvoltă după pla­ nul Domnului, le lipsesc pe cap ochelarii de cal care le dau

24

Ruediger Dahlke

dureros de furcă atâtor oameni m oderni. Presiunea sub caro ne punem ca stăpâni ai acestei creaţii, ne împinge nu rareori în acea regiune cu ajutorul căreia ne afum ăm . Nu numai înăuntru în cap, ci şi afară pe chip se exprim ă ea, iar majoritatea tablourilor bolilor care rezultă din această situaţie neechilibrată ating corpul care a fost înăbuşit. Probabil că datorăm accentuării excesive a capului nu num ai durerile respective, ci şi grosul tuturor afecţiuni­ lor psihosomatice, o dată ce acestea sunt în cea m ai mare p arte necunoscute la a şa-numitele culturi arhaice care trăiesc înfrăţite cu natura şi renunţând la intelectualita­ te. în ciuda acestei cunoaşteri, nu are sens să în/os im ca ­ pul, m ai eficient este să-i interpretăm propriile semnale de alarm ă şi de supraîncărcare şi să ajutăm alte regiuni ale corpului să-şi capete semnificaţia şi să aibă parte de interpretarea ce îi se cuvine. înainte să demarăm această sarcină şi să ne cufundăm în schem a ca p -p id o a re până la rădăcinile noastre, ur­ mează a fi dezbătută tema cancer. Aceasta are loc în mod raţional în afara structurării cap-picioare, întrucât can ­ cerul poate să atace practic toate organele şi ţesuturile. Sc recom andă şi în acest caz să studiem mai întâi regiu­ nea afectată, înainte de a ne ocupa de urm ătorul capitol general despre cancer.2 2

D upă ce cancerul pu lm onar a fnsl indicat ca fiind cancerul oel mai frecvent la b^rba ţi, în reia fie f ii fam atu l*, iar cancerul stom acal f i in­ testinal, cane reprezintă peste jum ătate d in toate ra r e i noa m ele, su n t elaborat»; în detaliu în VerdauungspnibSeme (P roblem e d e tligcslit:), în arest volum , cancerul la s&n, fiind cancerul fe l mai frecvent la femei, este interpretat la [ocuî respectiv. C ap itolul următor, c a rt coresp u n ­ da în m are m ăsură celui general din P roblem e de digestia, p o ate oferi, în legătură cu descrierile regiunilor, baza pentru interpretările u n or boli speciale d e cancer, c a ic nu su n t elaborate în parte.

II

Cancer

1. T a b lo u l c o n te m p o ra n al ca n c e ru lu i îndărătul diagnosticului cancer se ascunde un m are model, care se poate exprima într-o multitudine de tablo­ uri de boală. Fiecare dintre ele se referă la om în existen­ ţa sa globală, indiferent de organul de la care a pornit ini­ ţial. în această privinţă, evenimentul cancerului este mult prea com plex pentru a-l raporta numai la organul atins. Tendinţele lui de extindere asupra întregului corp arată că este vorba de întregul om. Ca fantomă de groază a tim­ pului nostru, cancerul nu-i afectează numai pe cei direct vizaţi, ci întTeaga societate, cate-l tabuizează ca pe nid un alt tablou de boală. Anual m or în Germania 200 00Q de persoane din cauza cancerului, pentru 1991 ne aşteptăm la alte 330 000 de îmbolnăviri. Peste jumătate dintre cei afecta fi mor, şt rata absolută a morţii de pe urm a cance­ rului tot creşte, în duda reuşitelor medicale. în afara celei a populaţiei hun 7,a nu ne este cunoscu­ tă n id o cultură pe care cancerul s-o menajeze lotal. N u­ mai despre această mică populaţie m on tară din Ilim a-

26

Ruediger Dahlke

lai a trebuie presupus că până la anexarea ei la civiliza­ ţia m odernă la mijlocul acestui secol cancerul îi era com ­ plet străin. Astăzi se regăsesc urmele aceslui tablou a! bolii pretutindeni şi se pot urm ări pană în trecu t prin procedee m odem e de investigare. Chiar şi în mumii de incaşi vechi de 500 de ani s-au putut constata tumori. în ciuda acestei răspândiri generale, cancerul a devenit o caracteristică specială a naţiunilor industrializate m oder­ ne, Nicăieri altundeva nu câştigă atât de vertiginos te­ ren. Argum entul că el ar fi mai frecvent în ţările indus­ trializate numai pentru că oamenii ar ajunge acolo la vâr­ ste mai înaintate este corect raportat la anumite culturi, dar în principiu nu stă în picioare şi poate fi contrazis în diferite puncte. Pe de o parte există tipuri de cancer care înregistrează apogeul îmbolnăvirii în anii tineri, pe de altă parte chiar medicina tradiţională dovedeşte că anu­ m ite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul pulm onar, se află foarte clar în legătură cu obiceiuri şi otrăvuri ale ci­ vilizaţiei noastre. Există însă culturi vechi care au înles­ nit un interval de viaţă lung cu un risc mai mic de can ­ cer, în cultura chinezească de factură taoistă cancerul era extrem de rar, cu toate că oamenii ajungeau în medie mai bătrâni decât în China zilelor noash-e. Centenarii erau consideraţi ceva normal. Despre locuitorii indieni stră­ vechi ai Americii de Nord se ştie că erau m ai longevivi înaintea supunerii lor decât în vrem urile „civilizate" ul­ terioare. De-abia de cunoşteau cancerul înainte, pe când după aceea au frebuit să plătească şi în acest sens tribut timpurilor m odem e. C ât de m ult a devenit cancerul m area am eninţare a epocii noastre la adresa sănătăţii o dem onstrează şi fap­ tul că, dintre toate tablourile de boli, el ne inspiră groa­

Cancer

27

za cea mai puternică. Până şi denumirea bolii poartă am ­ prenta evaluării noastre: m alignă. Infarctul m iocardic, care cere jertfa mult m ai m ultor vieţi şin e confruntă eu cea mai cumplită durere pe care o cunosc oam enii, nu declanşează o groază com parabilă. Cancerul trebuie să ne confrunte cu o temă ce zace şi m ai ad ân c în umbră decât durerea şi chiar m oartea. Nici un alt tablou pato­ logic nu face legătura dintre trup, suflet, spirit şi socie­ tate atât de clară precum cancerul. Fie că pornim de la nivelul oelular, de la structura personalităţii sau de Ia si­ tuaţia socială, peste tot dăm de modele analoage, pe care le cunoaştem doar prea bine, care ne şochează g| de care nu ne putem elibera, pentru că sunt ale noastie specifi­ ce, strief personale.

2. C a n c e r Ja n iv e l c e lu la r Medicina diagnostichează cancerul cel mai sigur în formaţiurule celulare. Celulele canceroase se deosebesc de cele sănătoase prin creşterea lor dezordonat haotica. La celula izolată im presionează nucleul ei com parativ prea mare. în calitate de cap al întreprinderii celulă, el conţine toate informaţiile pentru funcţionarea ei compli­ cată, El dirijează metabolismul, creşterea şi diviziunea. Tendinţa centrului de greutate deplasat spre faţă, care se exprim ă prin nucleul supradimensionai, îşi are cauza în enorm a activitate de diviziune celulară, căreia nu-i mai pasă de îndeplinirea sarcinilor ei în formaţiunea celor­ lalte celule, ci o interesează m ai cu seam ă multiplicarea ei înseşi^în timp ce nucleul este, la o activitate normală a metabolismului, mai degrabă mic, el creşte în cazul di­

2S

Ruediger Dahlke

viziunii celulare haotice din evenimentul cancerului în adevăratul sens al cuvântului dincolo de sine însuşi şi furnizează un proiect de construcţie după altul pentru urmaşii săi. Chiar şi procesele de regenerare din interio­ rul corpului celulei rămân în drum, făcând loc produce­ rii necontenite a unor noi generaţii de celule. A cest procedeu aminteşte de celula tânără, respectiv de stadiul em brionar în care este vorba mai cu seamă de înmulţire şi creştere. Celulele m or ulei, acea aglom erare celulară în care se concentrează viaţa umană în primul ei stadiu, încă nu au nişte sarcini specializate de îndeplinit, ci num ai să se preocupe de înmulţirea lor, pe care o sa­ tisfac prin diviziuni energice şi creştete corespunzătoare. Ele procedează, ce-i drept, într-un m od m ai bine regiementat decât celulele canceroase lipsite de scrupule. Pe lângă nucleul celular supradimensionat ţi tendinţa sa am­ plificată dc diviziune, şi nediferenţierea celulelor amin­ teşte de forme primare nemat ure. în nebunia reproduce­ rii lor, ele neglijează multe altele şi pierd adesea capa citatea unor procese metabolice complicate, piecum oxidarea. în timp cer pe de o parte, ele recad în etapa primiti­ v ă preliminară a fermentării, redobândesc pe de alta ca ­ pacitatea de a forma substanţe, cum pot altminteri numai celulele embrionare şi fetale. Această retrezire şi reactiva­ re a unor gene din faze timpurii ale evoluţiei este num i­ tă dc medicină an aplazie. Ceea ce apare în exterior ca un haos are sens din perspectiva cancerului El recâştigă niş­ te capacităţi străvechi şi renunţă în schimb la specia-iz* re. Chiar şi în această renunţare mai rezidă un avantaj. Ce-i drept, oxida rea de pildă este cu mult mai eficientă decât fermentarea, dar în schimb aceasta este în mare m ă­ sură independentă de furnizori. în timp ce celulele nor­

Cancer

male sunt dependente de respiraţie, adică aproviziona­ rea cu oxigen, respectiv sânge proaspăt, o celulă limitată la fermentare esle într-un grad înalt autarhicăCeîula canceroasă este, prin urmare, mai puţin depen­ dentă d e comunicarea cu vecinii ei, ceea ce este un avan­ taj, având în vedere reia [iile ei proaste de vecină ia te.'? în timp ce celulele norm ale au o aşa-num ită inhibiţie de contact, adică îşi opresc creşterea dacă dau d e alte for­ maţiuni celulare, celula canceroasă se com portă exact contrar. Fără a respecta graniţele, ea pătrunde fără jenă în teritorii străine/ Este d e înţeles că îşi creează astfel o vecinătate osdiă. De curând s-a constatat că celulele can­ ceroase nu se dau înapoi nici de la a subjuga efectiv alte celule. Ele înseşi fiind prea primitive pentru nişte proce­ se metabolice diferenţiate, se servesc d e celule norm ale şi le răpesc roadele muncii. Chiar şi faţă de propriii co ­ pii, care sunt cu toţii formaţi exact după m odelul ei, ce­ lula canceroasă este lipsită de scrupule şi cu gândul nu­ mai la avantajul ei egoist de creştere. N u rareori răm ân în drum şi propriii părinţi, depăşiţi de dezvoltarea ver­ tiginoasă şi izolaţi de noua producţie. în mijlocul unor noduli tu morali mai mari se afla adesea celule m oarte, fenomen numit necroză, care indică simbolic că mesajul central al acestei noi creşteri este m oartea, Regresia celulei canceroase la un model d e viaţă tim ­ puri u sc m anifestă şi în atitudinea ei parazitară. Ea pre­ ia ce poate primi ca hrană şi energie, fără a fi dispusă să dea ceva în schimb sau să participe la sarcinile sociale care îi revin fiecărui organism. Ea exagerează astfel un com portam ent care era încă adecvat celulei em brionare. N um ai că ceea ce-i este perm is în m od firesc copilului m ic devine o problemă la adult.

30

Ruediger Dahlke

în ignorarea tuturor limitelor se dezvăluie un alt re­ gres- Aşa cum copiii învaţă treptat să ia m considerare limitele, învaţă şi celulele în procesul lor de m aturizare şi diferenţiere sa respecte structurile date şi sâ răm ână în cadrul p revăzut pentru ele. Celulele canceroase ies în schimb din cadru şi lasă în urm a lor tot ce au învăţat pc parcursul dezvoltării. Nici limitele vitale, nici structuri­ le organice m asive nu le pot ţine în frâu. Ele îşi pierd com plet raportarea Ia acel m odel pentru care erau me­ nite iniţial. O celulă norm ală a m ucoasei intestinale se va divide iară şi iară, corespunzător cerinţelor organis­ mului mai m are numit intestin, d ar ea nu va străpunge cadrul prevăzut pentru ea şi cele similare ei şi nu va tin­ de să ajungă dincolo de intestine. Celula intestinală de­ generată canceros iese în schimb realm ente din m atcă, renunţă Ia tot ce este specific intestinelor şi merge p c pro­ priile căi egoiste- M odelul prestabilit num it intestin îi este prea îngust, aşa că îi spulberă într-un mod pe cât de revoluţionar, p e atât de distructiv cadrul. în m ăsura în care câm purile m orfogenctice m enţio­ nate mai devreme sunt investigate în continuare, s-ar p u ­ tea ajunge la o înţelegere mai profundă a problematicii cancerului. La fel de ingenios precum este să vedem pro­ blem a pe pîan genetic într-o m u taţie pare să fie să ne apropiem de ea din unghiul vizual al câm purilor m or fi ce. Problema constă atunci în pierderea cadrului presta­ bilit. Astfel, ea ar ajunge dincolo de celula în sine şi ar deveni problema ţesutului sau organului afectat, care nu m ai este în situaţia de a-şi im pune m odelul în faţa tutu­ ror indivizilor celulari. A cest fenomen ar putea com ple­ ta explicaţia genetica, o dată ce tema irumperii din nor­ mele prestabilite îşi găseşte expresie în ambele cazuri în

Cancer

31

acelaşi m od. într-adevăr, cancerul este atât o problem ă de mediu, câ t şi do celulă individuală.3 lendinjele de regres menţionate se arată până şi în nume, t) dată ce numele sau [popular], racul [şi în germană cuvân­ tul Krebs stă atât pentru boală, cât şi pentru animal, N. I], este şi al aed ui animal cunoscut mai cu seamă pentru mersul său îndărăt. Nici crabul [ui germana Krabbe, N. f.], acuzat ţii el că i-ar fi dat numele, nu se mişcă înainte pe drum drept, d la­ teral. Cuvintele germane „krabbeln" [a se târî] şi „herumkrebsen" [a se mişca anevoie], desemnând acele cartu ri is­ tovitoare care nu duc însă cu adevărat mai departe, indică modalităţi de deplasare care nu sunt foarte diferite de cele ale padenţilor înainte de izbucnirea cancerului. Provenien­ ţa denumim „Krebs" nu se poate lămuri dar. Dar chiar şi de­ rivarea evidenţiată de medicină de Ia o formă de cancer de sân ale cărei celule intră ca nişte deşti în ţesut distrugându-1 ţinteşte într-o direcţie asemănătoare. Oricine o fi cel care i-a creat numele, el a reuşit să prindă esenţa tabloului bolii.4

3. A pariţia cancerului Referitor la apariţia cancerului la nivel celular, cercetăto­ rii sunt astăzi în mare măsură de acord că în prim-planul Iui 3

C e l p u ţ i n d e s p r e u n G a rd

rom

ăl r e t in e i s t ţtfie în t r e f i m p c ă e s t e

e r e d it a r . I l a c ă u n n o u - n ă s c u t a m o ş t e n i t a c e a s t l p r e d i s p o z i ţ i e ia c a n c e r d o la a m b ii p ă r in ţ i, e l s e î m b o l n ă v e s c c u

siguranţa.

D acă

n o u - n a s c u h j I a m o ş t e n it a c e a s tă g e m a c a n c e r u l u i n u m a i d e Ia u n u l d in t r e p ă r in ţ i, e s te I n fu n c ţ ie d e i n f l u e n ţ e l e d e m e d i u . R is c u l e s te a tu n c i m a i m an e, d a r n u o b lig a t o r iu , 4

A r t r e b u i în s ă J in u t ciunt a ic i c ă n u m e l e b o l i i e s t e m a i v e c h i d e c â t m i c r o s c o p u l , c u a ju t o r u l c ă r u ia a r fi p u t u t f i d e s c o p e r i t a c e l m a i d e v r e m e a c e s t e c e lu le s u b fo r m ă d e c le ş t i a le c a n c e r u l u i m a m a r .

32

Ruediger Dahlke

se află mutaţiile? Cuvântul vine din latină şi înseamnă mo­ dificare. Dacă o celulă a fcstzgândărită suficient de mult, ea este gata de modificări drastice, care pornesc de Ja nŞ vel iii bagajului ereditar, Stimulii care p o t pregăti drumul pot fi multipli, d c la unii mecanici şi unii chimici până la unii fizici - O presiune permanentă, gudronul ţigărilor sau nişte raze insistente intră, printre altele, în discuţie. M ult timp, respectivele celule ale ţesuturilor p o t iz­ buti să se protejeze îm potriva revărsării continue de stimuli, dar la un m om ent dat una dintre ele reacţionează su praexdtatâ şi degenerează. C elula canceroasă îşi iese în adevăratul sens al cuvântului din m atcă şi o porneş­ te p e drum ul ei propriu, care seam ănă însă m ai curând cu o călătorie a Eului. Ea începe ceva com plet nou pen­ tru situaţia ei, pune p reţ p e creştere şi realizare d e sine. Una dintre denumirile medicale ale cancerului este ne­ oplasm. Ea exprim ă această „nouă creştere". Ceea ce în­ seam nă pentru corp pericol de m oarte este pentru celu­ la m u lt tim p torturată un act de eliberare. A cu m totul depinde de faptul că organismul dispune sau nu de su­ ficientă stabilitate şi forţă dc apărare pentru a înăbuşi re­ volta celulei. Cercetătorii în domeniul cancerului p o r­ nesc astăzi de la ideea că relativ multe celule degenerea­ ză, dar ele sunt făcute inofensive datorită unei apărări bune. Deci un m ecanism slab d c apărare este de o im ­ portanţă hotărâtoare în apariţia cancerului. într-adevăr, privind retrospectiv sc găsesc frecvent si Lua fii d c prăbu­ şire a apărării în acel interval d e timp în cârc se presu­ pune că s-a produs declanşarea. Dar acest punct nu poa­ te fi constatat întotdeauna cu uşurinţă. Viteza de dezvol5 In cazul unor forme de leucemie se Crede însă mai degrabă într-o apariţie determinată de un virus.

Cancer

33

taro depinde p e de o parte de tipul tumorii, d ar oscilea­ ză pe d c altă parte şi la tumorile de acelaşi tip în funcţie de s itu a ta generală, în momentul în care este descope­ rită tum ora, ea există adesea deja de ani, are o greutate de circa un gram şi dispune de milioane de celule. Ast­ fel privind lucrurile, nimeni nu poate să ştie cu sigur anţă că nu are şi el cancer. Probabil că noi toţi căpătăm veş­ nic cancer, num ai că sistemul imuni tar răm âne stăpân pe situaţie. Şi acesta ar putea fi un m otiv pentru groaza fără seam ăn pe cane o împrăştie tema cancer,

4 . P la n u ri d e s e m n ific a ţie şi in te r p r e ta re a le e v e n im e n tu lu i ca n c e ru lu i Com portam entul celulei canceroase arată ca temă de bază o problem atică de creştere. După prea m ultă pre­ cauţie şi considerare, celula trece în contrariul a ceea ce a fost până acum — o creştere haotică invadatoare, fără precauţie şi considerare, nu cruţă nici teritoriile străine, nici propria bază de viaţă. Legile creşterii sănătoase sunt ignorate în m od constant. Celula canceroasă încalcă re­ gulile convieţuirii norm ale din formaţiunea de celule şi spulberă fără reţineri tabuuri vitale, în loc de a-şi ocu­ pa poziţia ce-i revine ereditar şi de a-şi îndeplini dato­ ria, ea îşi depăşeşte limitele şi degenerează într-un mod periculos. Celula canceroasă difuzează în toate părţile, într-o activitate sălbatică, egocentrică de diviziune. Ve­ cinătatea şi ch iar şi regiunile cele m ai îndepărtate ale corpidui sim t pe spinarea lor agresiunea ei lipsită de ori­ ce scrupule. Călătoria Eului se configurează în deplasa­ rea centrului de greutate spre faţă la celulele cu n u d e-

34

Ruediger Dahlke

d e lor excesiv de mari şi în a g ita ta nebună din aceste centre parcă hidrocefale. într-adevăr, totul trebuie să se desfăşoare după capul celulei canceroase, toţi urmaşii ei sunt formaţi exact după m odelul ei. Iar ea este com ­ plet autarhică şî îşi pro(creează) copiii fără ajutor străin, ca să zicem aşa feciorelnic C u această producţie ea tre­ ce în adevăratul sens al cuvântului cu capul prin pere­ te. Nici m ăcar m em branele baza le, pereţii cei m ai im ­ portanţi care lim itează ţesuturile între ele, nu p o l să se opună agresiunii ci. Problem a gravă de com unicare arată, de asemenea, cât de fără înconjur procedează celula canceroasă, ea re­ ducând u-şi toate relaţiile de vecinătate la o politică a da­ tului din coate ce înă buşeşte totul cât se poate de agnesiv. C u forţa ei născută din imaturitatea feciorelnică, ce ­ lula canceroasă îşi arogă fără scrupule dreptul celui mai puternic şi îşî înlătură vecinii mai slabi, îi distruge sau îi înrobeşte- Accesul la m odelul structurilor adulte îl sacri­ fică de dragul independenţei ei. La comunicarea cu câm ­ pul de dezvoltare, căruia îi era destinată,, a renunţat în favoarea egoismului şi a pretenţiilor de omnipotenţă şi nem urire. Simbolic, problem a de com unicare se expri­ m ă în respiraţia distrusă a celulelor, căci respiraţia în­ seamnă schimb şi contact reciproc.

5. F a z e le d e d e z v o lta re a le ta b lo u lu i b o lii Tabloul schiţat până acum pare să corespundă numai unei mici părţi a pacienţilor cu cancer, în general aceştia frapează m ai degrabă prin modele comportamentale con­ trare, ceea ce se explică pe de o parte prin faptul că aceas-

Cancer

35

ta boală compensează modele refulate, pe de alta astfel do profiluri de personalităţi descriu practic întotdeauna pe­ rioada dinaintea declanşării tabloului bolii. în această fază şi corpul arată însă o cu totul altă imagine. Este stadiul ex­ citaţiei permanente pe care ţesutul şi aelulele lui o tolerea­ ză fără să reacţioneze. Ele caută sa se apeie şi să se facă intangibile pe cât pot, ca .să supravieţuiască prin imobili­ tate, respectiv inactivitate pana la trecerea situaţiei supă­ rătoare. Dacă o celulă încearcă o dată să se revolte împo­ triva stimulului continuu ^i să meargă pe propriile ei dru­ muri, devenind altfel decât celelalte celule, această răbuf­ nire este imediat reprimată de sistemul im unitar A cest model care corespunde primei faze a bolii ca ­ racterizează personalitatea mai tipică a cancendui. Exis­ tă oameni care se străduiesc, conform ându-se la extrem, sa trăiască pe cât posibil nea trăgând atenţia asupra lor, să .se supună normelor şi să nu cadă prin propriile cerin­ ţe povară în seama nimănui. F,i ignoră în mare parte pro­ vocările legate de evoluţia personală şi de dezvoltarea psihică, nevrând să se expună în nici un fel. Viaţa lor este lipsită de excitaţie în dublu sens: pe de o parte evită, ori­ când este posibil, exp erienţe noi, care ar pu tea aduce m işcare în viaţa lor, necutezând să ajungă nici la limite­ le lor. Puţinele excitaţii cane străpung platoşa lor de apă­ ram încearcă să le ignore. Reprimarea posibilităţilor unor experienţe-lim ită reflectă activitatea de apărare care se derulează neobservată în corp şi are totul sub control si­ gur. Experienţele dincolo de limită sau numai depăşirea inofensivă a făgaşului sunt înăbuşite deja în faşă, pentru a m enţine cu orice preţ situaţia obişnuită. Urm ătoarea treaptă de escaladare arată cât de m ult se poate ridica acest preţ, dacă fluxul acum ulat timp de ani

16

Ruediger Daldke

al im pulsurilor de creştere rupe digul reprim ării şi se avântă necontrolat până Ia epuizare. După ruperea di­ gului, nu mai. există cale de întoarcere şi nici vreo stavi­ lă. Corpul ajunge în cealaltă extrem ă pe cane a ţinut-o până acum pe note joase cu atâta abnegaţie. Fenomenul de reprimare se manifestă nu numai în is­ toricul psihic al vieţii, ci adesea până şi în istoricul fizic a l bolii. N u rareori avem de-a face cu aşa-num ite anam neze goale, adică timp de ani şi chiar decenii înainte de izbucnirea cancerului cei afectaţi nu au avut nici cel mai m ic sim ptom. Ceea ce arată la prim a vedere că o sănăj ta te fără cusur se dezvăluie la o privire m ai atentă ca o înăbuşire riguroasă. Au fost reprim ate com plet nu n u ­ mai abaterile sufleteşti, ci şi cele fizice de la norm ă, Psi­ hiatrul oncolog Wolf Buntig vorbeşte în acest context de­ spre „norm opatic", la care a te ţine necondiţionat şi in­ flexibil de norm ă devine boală. Ceea ce poate să apară în ochii celor din jur drept o atitudine rezervată care e plăcută sau distinsă poate să fie astfel în realitate o re­ prim are a impulsurilor vieţii şi în final o viaţă netrăită. Aşa cum celula care a rezistat celor mai puternice exci­ taţii perm anente face totul pentru a-şi putea îndeplini şi mai departe datoria ca celulă a intestinului sau a plăm â­ nului, şi pacienţii încearcă să reziste făcându-şi datoria în funcţia lor de fiică, fiu, m am ă, tată, subordonat etc., spre mulţumirea tuturor şi independent de propriile lor necesităţi. Propria dezvoltare trebuie să treacă în plan se­ cund, la fel ca la celula torturată. A tm osfera de b ază a unei astfel de vieţi „n etrăite" este înăbuşită în m od corespunzător. Adesea, cei afectaţi nu sunt conşticnţi de dispoziţia lor depresivă latentă, la fel ca şî de reprim area tentativelor fizice de răbufnire.

Cancer

37

Am bianţa nu observă nim ic, căci ei nu dau dovadă de tendinţe de a se îm părtM Tn acest sens şi tocă mai puţin de disponibilitatea să-şi împartă realmente viaţa cu alţii. Abia cân d digul s-a rupt şi viaţa reprim ată a răbufnit, disponibilitatea de împărţire se pune în m od vehem ent £i neeliberat în mişcare. Jn faza dinaintea declanşării tabloului bolii cei. afec­ taţi sunt de fapt deja „pacienţi", o dată ce îndură uimi­ tor de răbdători. Depinzând în m are m ăsură de mediul lor înconjurător şi fiind interesaţi să păstreze nişte rela­ ţii d e bună vecinătate, ei se arată cu toată lum ea amabili şi plini de consideraţie. în afară de aceasta, sunt previ­ zibili şi te poţi baza pe ei, căci parează deja în germ ene orice im pulsuri de schim bare, în strădania lor de a nu cădea pe capul nimănui, acestor pacienţi nu Ie vine greu să câştige prieteni. Dar nipte prietenii profunde sunt îm ­ piedicate de faptul că ei de abia dacă îşi cunosc indivi­ dualitatea şi astfel nici nu se pot arăta cum sunt cu ade­ vărat. Având în vedere că ei înşişi nu sunt d e partea lor, altora le pare la început uşor să fie ei de partea lor. Dar dacă apoi, în decursul bolii, ies la iveală trăsături d c ca­ racter m ai profunde, pentru câ ei îiteep să ia poziţie faţă de propria lor viaţă, nu este uşor nici pentru pacient, nici pentru cei din jux să accepte aceste aspecte total nebă­ nuite. Adesea, pacienţii normopaţi au oameni în jurul lor care Je sunt îndatoraţi. Cum s-au străduit mereu să facă pe placul tuturor, lăsând pe planul doi propria dezvol­ tare, vor avea acum alături de ei oameni cu o rezonanţă corespunzătoa re. Com portam entul social al pacienţilor se poate numi exem p lar din perspectiva „majorităţii tăcu te" din care adesea fac şi ei parte. Se pot num ăra pe d rep t printre

Ruediger Dahlke

stâlpii societăţii. în spatele faţadei dintr-o exem plaritate bine rânduită pândesc însă toate acele însuşiri contrare care devin evidente în al doilea stadiu de izbucnire a cancerului pe planul substitutiv al corpului. Ce nu s-a pus niciodată în m işcare în conştiinţă îşi găseşte acum aici scena, o scenă pe care se reprezintă m ai cu seam ă dram e, respectiv „piese din um bră". Impulsurile de schimbare parate ani de zile se m ani­ festă în corp ca mutaţii. Ceea ce se face şi ceea ce nu se face este dat pradă uitării, ce contează acum este d o ar propria călătorie a Eului. O adaptare socială perfectă se transformă într-un parazitism egoist, fără respect pentru tradiţie şi drepturi slrăine. Dacă mai înainte respectivul nu îşi permisese nici m ăcar o părere proprie, acum iese la iveală din umbră pretenţia mult timp refulată d c a for­ ma întreaga lume (corporală) după propria imagine. Or­ ganismul este presărat cu jUiae, acele fiice aducătoare de m oarte. Sămânţa care a fost reţinută psihic atât de mult timp încolţeşte acum fizic într-un timp record şi arată cât d c puternică este dorinţa până acum netrăită de autorealizare şi de im punere fără scrupule a propriilor interese. O dată cu declanşarea tabloului bolii poate deveni vi­ zibilă în com portam entul pacienţilor o cantitate diferit de mare a pretenţiei refulate a Eului, Dacă astfel de părţi ale umbrei se înghesuie să ajungă la suprafaţă, m ai ales cei din jur v or fi cei ce se v or m inuna. Oam enii până acum cei mai paşnici cer deodată ca totul să se învârtă în jurul lor şi al „bolii lor". C u diagnosticul ca alibi ei se încum etă să p lătească cu aceeaşi m onedă şi să-i Sase acum pe ceilalţi să joace după cum le cântă ei. Astfel,, re­ ţinerea de până acum şi tactul proverbial pot să se evap ore şi să se audă cu totul alte tonalităţi. Oamenii care

Cancer

39

sunt cel mai bine adaptaţi ies deodată din rând şj depă­ şesc lintiţele. Oricât ar fi de dezagreabilă pentru ambian­ ţă o astfel de transformare a felului lor de a fi şi a gândi, pentru cei afectaţi aceasta este o m are şansă, C ă d dacă principiile transform ării, ale autorealizării şi ale im pu­ nerii voinţei suni trăite acum pe plan spiritual -sufletesc şi devin vizibile pe plan sodal, planul corpului este d es­ povărat. Mulţi pacienţi sunt însă atât de înglodaţi în in­ terpretarea lor normată a unui noi, încât îşi păstrează ati­ tudinea lor d c a îndura până şi în faţa morţii. Fără des­ povărarea de planurile psihice, principiul Eului răm âne redus exclusiv la scena corpului. Şansele d e a o termina cu cancerul sunt incomparabil m ai bune, dacă întregul om se angajează în această confruntare şi nu-şi trimite în luptă num ai corpul ca substitut. Pentru a o termina, a o rezolva cu adevărat cu ceva, este necesar să te anga­ jezi mai întâi într-o confruntare cu acel ceva. După prim a fază, durând adesea timp de decenii, a reţinerii şi rezervei, şi după următoarea, a izbucnirii can­ cerului, ultima fază a caşexiei confruntă cu un al treilea model. Corpul capitulează In faţa mistuirii forţelor sale de către cancer. El se lasă ros în adevăratul sens al cu ­ vântului, fără a mai lupta. Supunerea, resem narea şi lo­ ialitatea faţă de cursul destinului sunt trăite substitutiv de corp. La urm a urmei, orice persoană afectată a trăit această temă: fie conştient, dacă reuşeşte să ridice înapoi tematica pe plan spiritual, fie inconştient, în cazul în caie corpul este lăsat singur in supunerea sa şi pacientul se apără în continuare îm potriva a ceea ce este inevitabil. A id pare să zacă o contradicţie, căd noi am susţinut toc­ mai că cel atins nu se apără suficient, d face cu el şi ac­ ceptă să se facă cu el ceea ce v or alţii, în acest punct se

Ruediger Dahlke

întâlnesc două planuri, cane ne v or preocupa în capito­ lul următor. Căci. pacientul se apără într-adevăr pe de o parte prea puţin, pe d c alta prea mult. Faţă d e m ediul său înconjurător, care-1 degradează la anumite funcţii, el se apără în m od decisiv prea puţin. în schimb se apără cu atât mai m ult îm potriva sarcinii vieţii sale, a drum u­ lui său şi a destinului său. t a această contraapărare ar putea renunţa liniştit. în definitiv, tabloul bolii lui îl for­ ţează oricum în acest sens, căci fie că el învinge cance­ rul, fie că acesta îl învinge pe el, etapa supunerii tot se va in stau rai

6, R egresiune si religie Paralel cu cele discutate până acum , în regresiune se evidenţiază un alt motiv de bază al bolii cancerului, cane, de asemenea cufundat în umbră, este trăit substitutiv de către organism . Regresiunea este reîntoarcerea la înce­ puturi, la origine. Cei afectaţi şi-au pierdut legătura re­ trospectivă cu baza lor primordiată, celulele tumorii tre­ buie să trăiască tema pentru ei şi o fac pe plan fizic în modalitatea lor care pune viaţa în pericol. Omul are ne­ voie în m od evident dc re-raportarea lui vie la rădăcini­ le sale' re-iigio. Fa nu se referă însă num ai la pasul înapoi, ci şi la le­ gătura înapoi- Abia regresul, care devine legătură retrospecii vă, face posibil progresul real. Această aparentă con­ tradicţie se exprimă şi în tabloul cancerului. Pe de o par­ te celulele mizează pe regresul spre forme juvenil-primi& V e z i tn a c e a s t ă p r i v i n ţ ă p u b l i c a ţ i i l e lu i E l i s a b e t h K u b l e r - R u s s .

Cancer

41

tive, pe de alta p c un progres vertiginos cu tendinţă spre omnipotenţă şi nemurire. Unei asemenea contradicţii i se poate face faţă numai în temeiul sensului originar al religiei, Religio înseamnă legătura înapoi la origine, la unitate. Aceasta, numită în creştinism şi paradis, este însă pe de alta parte şi ţelul drum ului creştin de dezvoltare. Conform Bibliei, oam e­ nii vin din paradis şi se vor reîntoarce cândva acolo. Este drum ul de la unitatea inconştientă la cea conştientă. Alungarea din paradis îşi găseşte com pletarea în întoar­ cerea fiului risipitor la tată. Cât de adânc este ancorat în oameni acest modeî arhetipal al drumului o arată faptul că, de pildei, religia hinduistă descrie drum ul într-un mod foarte analog: „De aici spre aici." Vechiul simbol al lui Oroboros, şarpele care îşi muşcă propria coadă, ofe­ ră imaginea cea mai potrivită a acestui modei cuprinză­ tor în adevăratul sens al cuvântului. Religiile descriu în­ totdeauna drum ul spre iluminare, respectiv nem urire, ca pe o înaintare spre punctul de pornire şi deci drumul ca p e o m işcare în cerc, respectiv spirală. Considerarea şi precauţia sunt ambele la fel de necesare şi se îndreap­ tă spre acelaşi ţel, unitatea. ! Reflectarea retrospectivă asupra originii cu întrebarea: „De unde vin?" ca şi prevederea cu întrebarea: „încotro m erg? au căzut la pacienţii de cancer din conştiinţă în umbră şi sunt reprezentate fizic. C ât de miopi în sensul propriu al cuvântului au devenit cei afectaţi o arată pre­ cauţia şi considerarea lor exagerată, care se limitează la cadrul îngust al vecinătăţii şi viitorului foarte conciet. Tîn atât de mult seamă de alţi oameni, de morala şi de regu­ lile lor de viaţă şi întâmpină noua dimineaţă şi orice ele­ m ent nou şi îndepărtat cu atâta prudenţă, încât nu mai

Ruediger Dahllce

răm âne loc pentru marile întrebări adresate trecutului şi viitorului- Procesul cancerului cu regresul lui în insonda­ bil şi progresul său deznădăjduit este o oglindă pe cât de cumplită, pe atât de sinceră a situaţiei. întoarcerea conştientă spre început cu posibilităţile sale nelimitate şi căutarea unor valori nem uritoare sunt niş­ te drum uri cât se poate de raţionale. Refularea în incon­ ştient duce în sebimb la „boala ca d ru m ". Dar şi acest d ru m este totuşi o cale, care ascunde in sine pe lângă grozăvie şi şansa de rodnicie. Este ca un fel de ultim im ' bnld la trezirea pentru propriile necesităţi. Aici este potrivită experienţa psihoterapeutică ară­ tând că pacienţii cu cancer sunt adesea într-un sens pro­ fund „areligioşi". Dacă diferite profiluri de personalităţi p ar să contrazică asta şi accentuează religiozitatea şi re­ semnarea în faţa destinului, este vorba de obicei de acea evlavie btsericoasă care nu arc puncte de tangenţă cu re­ ligia, ci lasă ca viaţa să fie condusă şi reglementată de bi­ serica oficială. A te agăţa de prescripţii religioase este mai degrabă opusul lui religia şi lasă inima rece şi goală. Ceea ce pare din afară o viaţă religioasă impresionantă poate să fie totuşi go! pe dinăuntru. Lipsa de viaţă în ccntru 1 activităţii exterioare invadatoare o ilustrează anatom ic multe tumori cu necrozele lor (porţiuni m oarte) centra­ le, în m od similar, supunerea faţă de destin constatată de sociologii medicali nu poate fi confundată cu atitudi­ nea religioasă a lui „Facă-se voia Ta!" Adesea este vorba de resem narea faţă de un destin resimţit ca excesiv de puternic, dar care tocmai că nu este acceptat. în adâncul sufletului, nu încrederea în creaţia Domnului constituie baza supunerii, ci din contră disperarea şi neputinţa. în loc de a se lăsa pradă vieţii şi posibilităţilor ei, potenţi a-

Cancer

43

Iii pacienţi cu cancer sunt mai degrabă la discreţia con­ sideraţiilor şi precauţiilor lor pe termen scurt şi unei an­ goase existenţiale ce atinge temeliile.

7. C a n c e ru l ca o c a ric a tu ră a re a lită ţii n o a s tr e Relatările despre bolnavi de can cer care „au fost smulşi pe neaşteptate vieţii în floarea vârstei, pe culmi­ le carierei şi responsabilităţii lor de această boală perfi­ d ă " p ar să contrazică diam etral acest lucru. Dacâ vom contem pla istoria vieţii lor, ascunsă în spatele acestor vorbe, vom constata că ele oglindesc o orbire surprinză­ toare în faţa temelor umbrei* La o privire mai atentă se va vedea ca evenim entul nu s-a produs nici atât de brusc, şi nici fărâ a trimite semnale d e alarm ă. Tocmai lipsa tuturor reacţiilor şi simptomelor fizice este un semn de „ no rm opatie" A ccentuarea înaltei responsabilităţi dezvăluie, dacă privim m ai îndeaproape, că cei viza# îşi îndeplineau în­ datoririle fără să se plângă. Responsabilitate înseam nă însă capacitatea de a răspunde la necesităţile v ie ţii/D a r această capacitate le lipseşte tocmai potenţialilor pacienţi cu cancer. întrucât pot cu greu să pună limite şi să zică nu, v or fi lesne încărcaţi cu responsabilităţi. Pe de altă parte, le şi preiau bucuros, pentru a conferi vieţii lor un sens exterior, în lipsa celui interior. Succesele şi perfor­ m anţele etalate devin astfel nişte cam uflări bune — iar 7

în cu v ân tu l e n g le z e sc rtsponsibMy [şi în cele n)m âne>ti răsţwnderesponsabilitate, N. f.J cap acitatea {nbility, abilitatea] d c a răs­ p u n d e (io respond), cane rezida în resp o n sab ilitate, d e v in e şi m ai clara, '

re

44

Ruediger Dahlke

în spatele lor se amplifică sentimentele de inutilitate şi depresiile. Psihiatria cunoaşte conceptul depresiei larvate (sau m ascate) pentru acele depresii care se ascund în spatele sim ptom elor fizice. în cazul evenimentului cancerului., nu rareori zac în spatele reuşitei exterioare nişte depre­ sii ascunse. Larva este aici atât de înalt apreciată social, încât nici nu ne putem gândi la un tablou de boală. Per­ sonalitatea tipică de cancer este în multe privinţe un m o­ del, Ea este putolită şi neagresivă, tăcută şi răbdătoare, pare echilibrată şi atât de simpatică pentru câ nu esle deIoc egoistă, ci altiuistă şi săritoare, punctuală şi ordona­ tă — de abia d e4 lipseşte vreunul dintre idealurile aces­ tei societăţi, şi astfel uniunea ei strânsă cu acest tablou a! bolii nu este de mirare. Succesul social, în ciuda sau tocm ai datorită rigidităţii interne, părăseşte, ce-i drept, sfera idealurilor tipice ale supuşilor, însă cadrează per­ fect cu imaginea ideală a omului m odem . Nici canceru­ lui nu 1 se poate contesta succesul impresionant pe pla­ nul din faţă. Nu există vreun alt evenim ent al bolii care să poată să supună un organism atât de rapid şi să-l ajus­ teze propriilor sale reprezentări, nici unul nu este atât de înverşunat şi de rezistent în faţa m ăsurilor de apărare şi terapie. ___ Nu-i de m irare că ne este o .trică atât de cumplită dc cancer, că d nici un alt tablou patologic nu este mai pro­ p ice sâ ne arate defectele noastre. Cancerul întruchipea­ ză răsturnarea idealurilor d e supunere onorabile în po­ lul o p u s, principiul total al E ului. C aricatu ra fizică a acestor idealuri este, ca orice caricatură, luată de obicei îh num e de rău. Dar oricând are parte o caricatură de un asem enea destin, lucrul acesta nu se întâm plă pentru că

Cancer

4S

ea a r fi falsă, ci dim potrivă, pentru că se potriveşte, şi m ai şi exagerează-

8. C a n c e r şi a p ă ra re Din c o n s ta tă rii şi tablourile sim ptom elor discutate cancerul se prezintă ca un proces de creştere pi regres scufundat în corp. L a aceste d o u ă com ponente se mai adaugă o a treia, a apărării. Situaţia de bază a canceru­ lui poatec dăinui ani de zile, fără ca să se ajungă la for­ m area unei tumori. Medici o a şi m ai cu seam ă fito tera­ pia cunosc această si tu a fie şi o num esc p recanceroză. Premiselc psihice descrise pot să existe de m ult, premi­ sele fizice sub forma substanţelor carcinogene şi stărilur de excitaţie respective să fie prezente, şi totuşi cancerul să izbucnească abia după anumiţi stimuli de dedanşare. Pănă atunci este ca prins şi stăpânit de un sistem imunita r dom inant. Abia prăbuşirea ap ărării corpului îi da şansa să form eze o tum oră prim ară. Colapsul apărării imune este resimţit de unii pacienţi şi caracterizat retros­ pectiv ca o perioadă de timp cu stări de tensiune şi an­ xietate deosebite. Legătura strânsă dintre cancer şi sistemul de apărare se arată şi în faptul că el foloseşte sistemul de apărare, care ar trebui propriu-zis să combată cancerul, pentru a se extinde. El este atacat de limfocitele din ganglionii lim­ fatici si se foloseşte de căile limfatice, pentru a înainta. Ganglionii limfatid sunt locuri preferate de atac. Cu ocu­ parea cazărm ilor arm atei proprii corpului şj avansarea pe şoselele ei strategice cancerul demonstrează cât de cu­ rajos este atacul lui şi că este gata să pună totul în joc în-

46

K ucdiger D a M ie

tr-o confruntare totală. Pe de altă partea aid se vede şi ne­ putinţa apărării. Ea are mâinile legate în adevăratul sens al cuvântului- Cancerul atinge această situaţie prin cam u­ flare perfectă, într-un chip asem ănător felului cum poa­ te el deconecta în celulele lui „gena îmbătrânirii", reuşeş­ te să scoată din funcţiune acel sistem care face ca celule­ le să fie recogriosdbile în exterior. Sub această bonetă fer­ m ecată care le face invizibile, celulele canceroase se pot m işca direct în peştera leului, în centrul de apărare, ne­ recunoscute şi m ai cu seamă nepedepsite. în acest punct, pe planul funcţional există şansa unei terapii biologice şi atopate, Dacă se izbuteşte decamuflarea im unologică a celulelor canceroase, ele ajung în cel m ai mare pericol. La întrebarea ce duce în planul mai profund la eşua­ rea apărării corpului şi la respectiva situaţie umilitoare se poate răspunde la modul general, iar ea nu este limitată la procesul cancerului. Qrioe răceală indică acest fenomen: de îndată ce ne iese ceva pe nas şi ne închidem sufleteşte, se deschide corpul substitutiv faţă de agenţii patogeni iespectivi, iar nasul concret se închide. Exprim at medical, o slăbiciune a apărării este cea care îi predispune atunci pe cei ce vor fi afectaţi de boală. Când conştiinţa se închide faţă de temele care vor s-o stârnească, planul fizic trebuie să se deschidă, în m od substitutiv, respectivilor agenţi. Apărarea imună devine ded mai slabă ori de câte ori apă- , . rarea este exagerată pe planul conştiinţei, în prindpiu, omul este înarm at cu o apărare sănătoa­ să pentru am bele planuri. Este în m od evident im por­ tant să ne protejăm limitele corpului cu ajutorul unui sis­ tem imunitax vital, faţă de o lum e străină, plină de pri­ mejdii, Tot aşa avem nevoie de o anumită apărare sufle­ tească, pentru a nu fi inundaţi de impresii prea putem i-

Cancer

47

ce pi târâţi în psihoză. Ţelul este mijlocul între o deschi­ dere totală şi o închidere absolută p e am bele planuri,8 Dacă mergem prea departe pe unul dintre planuri, îl for­ jăm pa celălalt în direcţia opusă să-şi piardâ echilibrul. Cine este în conştiinţa lui prea închis, adică prea ostil conflictelor, constrânge ca deschiderea să intre în umbră, unde reapare în corp ca predispoziţie pentru agenţi. Starea ideală este m arcată de o largă deschidere su­ fletească pe tărâm ul forţei. Putem să lăsăm să intre atâ­ tea pi atâtea fără a trebui să ne temem de sănătatea noas­ tră psihică. Asta este posibil pe tărâmul unei apărări p o­ tenţial puternice, care însă nu prea ajunge să intre în a c­ ţiune, Dacă este o dată nevoie, posesorul ei se poate bi­ zui pe puterea ei de pătrundere* Tocmai pentru că el poa­ te să spună atât de hotărât nu pi îşi poate apăra spaţiul vital, are rareori nevoie de aşa ceva. Lui îi corespunde o ap ărare fi zică ce rezolvă datorită condiţiei ei bune de pregătite oria? provocare din partea unui agent patogen. Tocmai pentru că nu a fost cruţată, ci a fost confruntată într-o viaţă curajoasă cu m ulte provocări, este oricând gata de luptă pi sigură de victorie. Mai cu seam ă ea nu ajunge în pericol să fie supusă de agenţi, dat fiind că nu este slăbită pe plan sufletesc. Cine este stârnit în conşti­ inţă şi ştie să se apere şi acolo nu trebuie să deplaseze tema în trup. în tru cât d esch id e re a re în uzuJ nostru lin g v istic o v a lo a re p o ziti­ v i , în sch im b în ch id ere una n e g ativ a, răzuita, u ş o r de aici în ţe le ­ geri g re şite . U n c m c â rc se gSsff^te în m ijlo cu l lui p ro p riu are o d esch id ere lar^fl p entru v iaţa, co n co m ite n t cu o în ch id ere foarte iTtare?, p rin în ch eg are şi eo tziu n e, a personalităţii sale. L im ita sa fi­ zică este în ch isă şi în ch eg ată, în timp ce sistem ul s3 u im u nitar este d esch is pentru ejtp erienfe, p ăstrând ce-i d re p t su p rem aţia în faţa ag en ţilo r ostili.

Ruediger Dahlke

M iittm ai adesea decât acest ideal, într-o lume care îşi răscum pără cultura şi civilizaţia în m are m ăsură cu os­ tilitatea conflictelor exista o închidere exagerată în con­ ştiinţă şi, legată d c ca, o prea m are deschidere în corp. Dacă un „a nu putea să spui n u " ostil conflictelor se adânceşte în corp, el devine din nou vizibil aici c a inca­ pacitate de a se delimita. O experienţă cotidiană de via­ ţă confirmă acest principiu. Un om cane arc o atitudine deschisă în faţa vieţii (= un om vital - viu) dispune de o apărare fizică sănătoasă, fiind astfel mai puţin suscepti­ bil d e infecţii. Un om îngust, tim orat va „capta" din ca ­ uza stării lui proaste de apărare mai des agenţi patogeni şi va calfiva răcelile corespunzătoare- Şi invers, un om entuziast, care se înflăcărează pentru o temă, practic nu poate răci deloc în această situaţie deschisă. Oricine cu­ noaşte experienţa că până şi un guturai fulminant sc di­ zolvă în neant dacă ne lăsăm transportaţi cu entuziasm timp de două ore de un film captivant. Abia la sfârşitul filmului, la am intirea că aveam de fapt guturai, «f? k s ţ iarăşi totul pc nas. Pentru ca apărarea să hc prăbuşească atât de dram a­ tic încât să se nască o tum oră este nevoie de o blocadă şi o închidere foarte puternică. Astfel de constelaţii apar când un om nu se m ai deschide faţă dc un aspect esen­ ţial al vieţii lui, Dacă acest contact se mai ţinea doar într-un fir şi se rupe dintr-o dată, este de parcă s-ar fi rupt firul vieţii. Dacă unui om depresiv, cate nu m ai com uni­ ca aproape deloc cu m ediul său, îi m oare singura per­ soană de referinţă, se poate ajunge la această situaţie. în­ trucât fără această persoană el nu m ai participă la viaţă şi fluxul ei, poate să refuze să lase ca pierderea îngrozi­ toare să se apropie de forul lui interior. în aceeaşi m âsu-

Cancer

49

ră în cane îpi închide conştiinţa în faţa acestei pierderi, deci apărarea lui psihică creşte incoerent, apărarea fizi­ că se prăbuşeşte* Astfel, sistemul im unitar devine de-a dreptul semnalizatorul deschiderii pi vitalităţii. La pacienţii care suferă de depresie, orice actualizea­ ză această situaţie labilă poate să ducă Ia slăbirea deci­ sivă a apărării imune. Destituirea dintr-o funcţie cane de­ venise conţinutul vieţii Iui poate să fie suficientă, sau o etezamăgire definitivă într-o reia fie cu un partener, după o am ăgire de ani de zile. Pacientul tipic de cancer tinde, prin m odelul său intern, să ajungă în astfel de situaţii. N atura sa conform ată pi totupi apăsată se va mişca din când în când sub această apăsare şi va cuteza să facă o încercare de reînsufleţind Orice astfel de încercare poa­ te să actualizeze sentimentul de inutilitate ţinut cu greu pe note joase şi o nouă „închidere" bruscă să declanşe­ ze apariţia bolii* Şi pacientul cu cancer refugiat în succe­ se găseşte o grăm adă de posibilităţi pentru a se închide în faţa energiei vitale. Orice ar fi ceea ce pune sub sem ­ nul întrebării masca depresiei sale — succesul — este po­ trivit în acest sens.

9 , „ C a n c e r u l" p e p la n so cial Celula canceroasă vrea să cucerească întreaga lum e (a corpului) pi să supună totul. De aoeea ea pătrunde peste tot, respectiv îşi trimite „misionarii" agresivi până în cele mai îndepărtate cotloane ale tărâmului {corpului). Medi­ cina îi numepte „filiae" (lat.: fiice) sau m etastaze. A cest din urm ă cu văn t este de origine grecească pi înseamnă transformare, m utare sau migrare. Pretenţia de a se pu­

50

Ruediger Dahlke

tea „am esteca" pretutindeni, până în zonele cele m ai în­ depărtate ale corpului, este adecvată celulei embrionare, care poartă, în nediferenţierea ei, încă toate posibilităţile în sine- Dezvoltare înseamnă însă, printre altele, îngrădi­ re şi specializare. Celula canceroasă le-a pierdut sau le-a depăşit pe am ândouă — depinde din ce unghi privim, [maturitatea unei astfel de atitudini rezultă din com ­ paraţia cornportamenului adult cu cel copilăresc. Copi­ lul m ai are încă dreptul de a se imagina în toate meseri­ ile şi în toate sLilurilc de viaţâ şi de a crede că tăticul lui, ca amplificare a propriului Eu, poate totul. El poate să vi­ seze că ajunge să călătorească pretutindeni prin lum e, fără să-l preocupe problem ele concrete de asigurare a existenţei. Pretenţia sa de a avea orice jucărie de pe locul de joacă şi. de a participa la toate jocurile îi poate supăra pe părinţi, d ar încă nu este o problema în această fază tim purie. U n adult cu acest soi de pretenţii devine, în schimb, rapid pentru cei din jurul său o provocare, care lasă doar o alternativă: fie el, fie ei. Mediul înconjurător îl adaptează necesităţilor sale cu forţă de convingere sau cu forţa, î! constrânge la un fel de m aturizare întârziată, corespunzând în cazul aplicării unei pedepse, unor încer­ cări de resocializare, sau el îl exclude definitiv* A doua posibilitate, ca acest om să se impună îm p o­ triva celor din jurul său şî să Ie impună acestora voinţa lui, este m ai rară. Pe planul spiritual-sufletesc astfel de tentative sunt tranşate ca delir de grandoare, sunt aproa­ pe întotdeauna înăbuşite şi sunt izolate „cu su cces" în instituţii psihiatrice. N um ai relativ rar un „nebun" izbu­ teşte să obţină cu ad ev ărat putere* în dom eniul politic asem enea încercări sunt combătute ca terorism şi birui­ te de obicei recu rgân d u -se la violenţă şi m ai ra r la

Cancer

51

puterea de convingere. Teroriştii se numesc eî înşişi re­ voluţionari, oneori şi celule nevoiuftonare, dar de statul respectiv sunt consideraţi infractori dificili şi nu se pot aştepta nici la îndurare, nici Ia consideraţie. Dacă înving, puterea lor este respectată, ce-i drept, căci ei sunt noii stăpâni în ţară. In domeniul economic reprezentanţii acestei atitudini sunt aclam aţi încă de la început, căci cancerul ilustrează acea atitudine care duce la succes antreprenori ah între­ prinzătorul tipic al capitalismului timpuriu trece dinco­ lo de graniţele existente şi înlătură fără milă concurenţa din drum , înghesuind-o ia perete cu forţa coaielor lui şi împingând-o să iasă din afacere, luându-i apa de Ia moa­ ră sau cel puţin infiltrându-i pieţele. în Ioc de m etasta­ ze, localizări secundare şifihae sunt fondate aici filiale, sucursale şi agenţii. Mai întâi creşte firm a-m am ă ca o umflătură tum orală dincolo de limitele eî, apoi infiltrea­ ză împr^uriniile, după care devine activă în întreaga ţară şi, în fine, în caz ideal, în întreaga lume. Vrem să fim pre­ zenţi peste tot şi să ţinem totul singuri sub control. Aces­ ta este crezul capitalismului şi m odul de com portare lă­ sat moştenire marilor concerne. Cât se poate de fircsc, se procedează atunci agresiv şi fără scrupule. Localizările secundare ale cancerului şi sucursalele concernelor au scopuri analoage. Ele tind să-şi plaseze cât se poate de mult din propriul program şi să nu le lase nici o şansă forţelor autohtone. „Exem plaritatea" cance­ rului o ilustrează harta lumii într-un birou de întreprin­ dere. Ln centru, un cerc roşu gros m archează societatea-m am ă, care îşi infiltrează împrejurimile cu^/m le mai m ic, m arcate cu roşu. înspre periferie, aceste m etastaze scad- Unele ţări încă nu au, în timp ce în altele există co-

52

Ruediger Dahlke

Ionii mai mari, care îngrăm ădesc la rândul lor filiale maj m ici în jur. H a rta astfel m arcată se aseam ănă uim itor im aginilor organism elor invadate d e cancer, obţinute prin m etode de diagnosticare precum sdntig rafia. O paralelă m ai puţin încărcată em oţional, pentru că este în m are parte depăşită de istorie, cu evenim entul cancerului este colonialismul Formarea de colonii în afa­ ra propriei ţări era, privită dinspre fiecare im periu în parte, o strategie canceroasă. El voia ca întreaga lume să fie adusă pe cât posibil sub influenţa sa proprie şi nu se dădea nicidecum înapoi de la încălcări violente ale gra­ niţelor pi cotropiri brutale ale unor culturi d e obicei in­ tacte, doar că m ai puţin agresive. Condiţiile străine de viaţă nu erau nici respectate, niri menţinute în viaţă, oa­ menii găsiţi pe plan local erau declaraţi inferiori pi în ro ­ biţi. Fiecare astfel de imperiu în parte era atât de convins de către propriul său delir de grandoare, încât voia să facă pretutindeni în lume versiuni mai mici sau mai mari ale Angliei, Spaniei, Portugaliei, Franţei sau Germaniei. N um ai celelalte imperii care se extindeau pi ele cu vite­ za cancerului puneau stavilă creşterii invazive. Aidoma pandantului lor anatomic, imperiile coloniale aveau ade­ sea problem e d c aprovizionare, căci era vorb a m ai cu seam ă de expansiune pi se punea prea puţin problem a infrastructurii necesare în acest sens* A sem ănător tumo­ rilor, se m ai găseşte şi în ziua de azi în răm ăşiţele de exem plu ale imperiului colonial portughez o lipsă izbi­ toare de infrastructură. Multe se prăbuşeau din cauza acestui tip de creştere nediferenţiată în coloniile m eta­ sta/ian te ca pi în ţara-m am ă a numeroaselor fiice nereu­ şite, De rupte „tumori-miiină" minuscule, precum Portu­ galia sau Anglia, erau agăţate într-un final nişte imperii

Cancer

53

uriaşe, care creşteau tot mai mult şi mistuiau forţele. Mai cu seam a Anglia se apropia de imaginea cancerului, cu coloniile sale (SU A , C anada, A ustralia, Rhodesîa sau Africa de Sud) care se lepădau total de „tum ora-m am ă". Istoria epocii colonialiste arată d a r că „tum orile" naţio­ nale erau m ai interesate de extindere şi desfăşurarea im­ perială a forţelor, decât de com erţ şi schimb. Nu foarte diferite de hidrocefali, administraţiile colonialiste supra­ dim ensionate duceau în ţările care trăiau econom ic în mizerie, jefuite de structura lor proprie, o viaţă parazi­ tară pe spinarea „primitivilor" făcuţi sdavi, care nu ajun­ geau însă în caracterul lor mai niciodată la primitivismul colonialiştilor lor. Un primitivism de o superioritate ase­ m ănătoare prezintă celulele canceroase cu nudee supra­ dim ensionate, faţă de vecinătatea lo r Modelul cancerului nu determină lumea noastră nu­ mai în trăsăturile mari, ci el îl urmăreşte până în detaliu pe cel care are ochi să vadă. O imagine plastică a efortu­ rilor expansioniste de tipul cancerului o oferă creşterea m etropolelor m oderne. Pe fotografii luate din satelit se poate vedea cum se întind, m âncând din peisajul încon­ jurător. Ca şi tum ora canceroasă ele speră într-o creşte­ re inflltrantă, înăbuşitoare, împingând în faţă în acelaşi timp diferiţi mesageri sub forma unor oraşe satelit, unor zone industriale şi meşteşugăreşti şi a altor activităţi rnetastatice, Dacă privim pământul ca întreg, cum este ros în toate colţurile şi capetele Iui într-un mod canceros, este exploa­ tat fără scrupule şi i se răpeşte forţa de rezistenţă, imagi­ nea lui corespunde celei a corpului atacat de cancer. Eco­ logii, biologii, teologii şi alţi ,,-logi" nu sunt de acord în­ tre ei în aprederea dacă el se află încă în stadiul luptei de

54

ltue?diger Dahlke

apărare sau a ajuns deja în acela al bolii îndelungi. Caşexie se numeşte starea corespunzătoare a resemnării cor­ pului în faţa forţei juvenil-vitale a cancerului. El se lasă prada sleirii şi mistuirii şi demonstrează deja în Supune­ rea sa deschidere pentru trecerea în lumea cealaltă- întru­ cât păm ântul nostru tot m ai face încercări de regenerare şi se apărS după putert de rasa um ană ca ie creşte şi tot creşte pe el, mai există probabil speranţe pentru el. Dar ou num ai principiile gândirii noastre referitoare la pământ se aseamănă celor ale celulei canceroase, ci noi îm părtăşim şi eroarea de gândire decisivă, respectiv tre­ cem cu vederea consecinţele com portam entului nostru: m oartea întregului organism atrage inevitabil după sine m oartea tuturor celulelor lui şi pe cea a celulelor cance­ roase. Num ai începutul întregii întreprinderi este foarte prom iţător pentru celula canceroasă. Ea se leapădă cu succes de ambianţa ei şi se apropie de idealul autarhiei, omnipotenţei şi ubicuităţii. Asemenea organismului uni­ cei uIar care, concentrat num ai asupra sa, uneşte toate funcţiile într-un singur corp, celula canceroasă, trăind în mijlocul unei formaţiuni celulare, devine luptătorul izo­ lat, aproxim ativ independent. în schimbul capacităţilor sale înalt specializate, ea îşi dă poten(iala nem urire, aşa cum o p osedă şi organism ul unicelular. A tât timp cât ajunge hrana, organismul uniceiular şi celula canceroa­ să răm ân în viaţă. Toate celelalte celule, organizate în for­ maţiuni celulare norm ale, sunt legate de o speranţă de viaţă naturală, fixată în bagajul lor ereditar. Celulele can­ ceroase au dezactivat aceasta stavilă şi nu manifestă ten­ dinţe de îmbătrânire, după cum o dovedeşte un experi­ m ent m acabru. Celulele unei tum ori al cărei posesor a m urit în anii douăzeci tocmai din c a u /a aceste tumori

Cancer

55

trăiesc şi se divid până astăzi într-o soluţie nutritiva, fără fenomene d c îmbătrânire sau oboseală. Faptul că celule­ le canceroase m or în caz normai curând după gazda lor se d atorează ofertei de hrană şi energie cart; seacă. în timp ce organismul unicelular trăieşte cu adevărat inde­ p endent şi n em u ritor în lum ea sa de apă m arcată de abundenţă, celula canceroasă trece cu vederea faptul că ea este num ai potenţial nem uritoare şi că nu poate nici­ d ecum să devină autonom a. La fel cu m om ul este de­ pendent de lum e, şi ea răm âne perm anent dependenta de corpul în care trăieşte. Faptul că pământul nostru a atins deja faza izbucni­ rii bolii este clar ilustrat de caricaturizarea idealurilor noastre prin cancer. Şi mai m ult ar trebui să ne aducă insă la realitate ideea care se tot im pune c ă noi înşine suntem cancerul pământului. Creşterea economiei noas­ tre este la fel de nebună ca şi cea a cancerului. Ratele de creştere sunt enorme, dar întreprinderea nu are un ţel fi­ nal tangibil. Progresul tinde către un nou progres şi d ed , în principiu, către viitor şi dincolo de raza noastră de ac­ ţiune. Şi cancerul are un ţeJ nerealist. Acesta zace în um ­ bra lui şi este piei rea organismului. Dacă am fi m ai sin­ ceri, a r trebui să ne m ărturisim că ţelul ultim al progre­ sului nostru este tot pi ei rea organismului păm ânt. Dacă dorinţele evlavioase ale politicienilor s-ar împlini şi ţă­ rile în cu rs d e d ezvoltare şi-ar recupera răm ânerea în urm ă tehnologică, i s-ar aplica ecologiei deja am eninţa­ te a planetei n oastre lovitura finală. Fireşte că putem p o m i liniştiţi de la faptul că astfel d e dorinţe nu sunt gândite foarte serios. însă acele dorinţe care preconizea­ ză pentru partea noastră a lumii continuarea unui pro­ gres linear sim t desigur gândite serios şi ele au ceva de-

56

Ruediger Dahlloe

generant în sine, periclitând însăşi specia. Dacă nu re­ flectăm, privind în urm ă, la originea noastră din natură şi d acă nu ne gândim , privind precauţi spre viitor, la un ţel pe tărâm spirt lua£ riscăm să devenim cancerul ol' nu m ai poale fi stăpânit. Criteriile corespunzătoare le înde­ plinim deja. Dacă această boală malignă îşi arată faţa cumplită, ne speriem , căci ne recunoaştem pe noi înşine. Chiar atât de fără înconjur nu vrem să ne vedem, aşa că respingem o oglindă atât de clară. Este ceea ce arc com un omenirea cu fiecare pacient în parte.

1 0 . S o lu ţio n a re a p ro b le m e i ca n c e ru lu i (şi e lib e ra re a n o a s tră d e ea) A vedea chiar şi în cancer imaginea unei soluţii şi a unei eliberări este dificil, având în vedere pe de o parte faptul că suntem noi înşine afectaţi şi, pe de alta, evalua­ rea noastră. Nouă, ca o comunitate,, ne este foarte frică de propriile forţe şi energii care zac în noi. Sprijiniţi pe o grăm adă de alibiuri sociale, le împingem în umbră. Cu toate că societatea stilizează drept suprem precept dez­ voltarea liberă a individului şi antreprenoriatul liber, m a­ joritatea diferiţilor ei membri în parte sunt chinuiţi de temeri considerabile în această privinţă. Ratele de creş­ tete spirituale şi sufleteşti rămân m ult în urm a celor eco­ nomice* Produsul nostru social brut grandios nu ne poa­ te despăgubi permanent pentru lipsa de creştere lăuntri­ că. Cu acoperire socială, d ar cu forţe proprii, m ulţi oa­ m eni reuşesc să-şî blocheze autodezvoltarea şi să se în­ cadreze în structurile prestabilite, fără constrângere sau

Cancer

57

adesea chiar constrânşi. Recompensele exterioare facili­ tează renunţarea la dezvoltarea individua li taţii şi proinovează implicarea ca om al masei. De la acesta la „norm opat" nu mai este decât un pas. întrucât autorealizarea face parte din drumul de dez­ voltare al omului, ea nu poate să fie desfiinţată din lume, ci cel mult In/iJfifmtă, Împinsă deoparte, ea aterizează în umbră. în lumea materială, aceasta are două posibilităţi de expresie: lumea fizică materială interioară (microcos­ m osul) şi lumea (înconjurătoare) exterioară (m acrocosm osul). D rum ul p roceselor de creştere refulate duce, prin urm are, din conştiinţă în lumea de umbre a incon­ ştientului şi de aici pe plan fizic sau în lum ea exterioa­ ră, întrucât principiul răm âne valabil la orice pas şî se adaptează în posibilităţile sale de exprim are respectivu­ lui plan, trebuie să poată fi găsit peste tot, fie în mani­ festarea sa rezolvată, fie în cea nerezolvată. Cu cât este refulat mai mult, cu atât mai nerezolvat se va prezenta, dar chiar şi în forma cea mai nerezolvată, în principiu tot mai trebuie să iasă la iveală şi planul rezolvat. In general, planul material îl consideram ca fiind cel nerezolvat, iar pe cel spiritual şi sufletesc ca fiind fiind cel rezolvat. La evenimentul cancerului declarăm astfel, de exemplu, ca fiind malign ceea ce r e pare în sens figu­ rat foarte de dorit: principiul expansiunii. Cancerul de­ păşeşte toate graniţele şi piedicile, se extinde peste tot, pătrunde în tot, se răspândeşte şi îm părtăşeşte în toate, se uneşte cu toate structurile, fie ele oricât de străine, nu se dă înapoi de la nimic, nu poate fi oprit aproape de că­ tre nimic, este aproape nem uritor şi nu se teme nid m ă­ car d e m oarte. Cancerul este expansiune cufundată în umbră (a corpului). S-ar pune, ca urm are, problema ex­

58

Ruediger Dahlke

tinderii în conştiinţă, descoperirii nel îmi tării şi nem uri­ rii sufletului. N u trebuie sâ ne mire că prin cel mai m a­ lign dintre toate tablourile bolii transpare principiul cel mai înalt. Um bra cea mai întunecată aruncă întotdeau­ na lumina cea mai puternică. Prin autorealizare, la can­ cer s-a scufundat în um bră acea temă cane tinde spre ţe­ lul ultim al întregii dezvoltări, Şinele. Cu toate că mijlocul răm âne ţelul ulhm, este necesar la începutul drum ului să îl părăsim şi să m ergem la extrem (e). Când Cristos spune: „Astfel, fiindcă eşti căldi­ c e l nici fierbinte, nici rece, am să te vărs din gura m ea"a el vorbeşte despre o etapă a drum ului. Mijlocul ca fals compromis este ceea ce trebuie părăsit. în asta constă lec­ ţia principală d e învăţat a pacienţilor cu cancer. în acest sens, calea de mijloc şi m ediocritatea calm ă, în care s-a instalat confortabil norm opatu)r nu reprezintă un sediu definitiv. în locul armoniei mijlocului dom neşte arm o­ nia aparentă. Forţele („m aligne") ale Euluî nu ies, ce-i drept, la iveală, d ar ele trăiesc cu atât m ai intens în um ­ bră. E -a d e v ă rat că norm opatul nu va răni pe nimeni printr-un „nu" egoist şi fără com prom is, dar nici nu va ferici pe nimeni printr-un „d a" n econ d iţion at. El se seuză, încontinuu pentru existenţa sa, dar nu poate să sca­ p e de vina om enească originară (separarea de unitate). A parenţa îi este m ai im portantă ca existenţa. în cele din urm ă este însă vorba de existenţă, de fiinţare, şi astfel el nu îşi găseşte în calea sa com odă de mijloc, pe care a ajuns în drumul minimei rezistenţe, o linişte ultimă, res­ pectiv acea linişte ultimă pe care o poate găsi aici nu este cu adevărat ultima. * Apoc-r 3,16. (N. f.)

Cimct-r

59

Pentru el este vorba în primul şi primul rând de a se pune în m işcare, a creşte, ei se transform a şi a se dezvol­ ta. Aici intră şi a învăţa să spună nu, a-şi simţi şi a-şi trăi voinţa egoistă, a exersa revolta îm potriva regulilor rigi­ de, a irumpe din structuri pica înguste, a se apropia mult şi prea mult de alţii, a spulbera limite, a ignora stavile, a trăi toate acele lucruri care au loc altminteri în umbră ca evenim ent canceros. în loc de mutaţii la nivel celular ar putea fi vorba de mutări pe plan sufletesc, spiritual şi social, în loc să iasă din m atcă, el a r putea să iasă din li­ mitele (prea severe). Se pune problema cunoaşterii pro­ priului Eu, chiar dacă şi tocmai dacă acesta nu este un contem poran prea rafinat şi astfel nu se poate conta pa prea multă onoare în ochii ambiantei. în Joc de denatu­ rare, este vorba de găsirea propriei naturi, a naturii spe­ cifice, mai bine zis. în loc de izolare, se cer independen­ ţă şi responsabilitate proprie, Direc|ia terapeutică a radiologului am erican Cari Sim onton reprezintă această orientare într-un mod foarte fizic, Simonton îi Iasă pe pacienţii Iui bolnavi de cancer să ducă război zilnic în diferite feluri, cu rezultate bune. în meditaţii dirijate, ei com bat cu întreaga lor agresivi­ tate redescoperită cancerul Ia nivel celular Sistemul imu­ ni tar propriu este sprijinit prin imagini interne şi repre­ zentări fantasmatice în lupta sa existenţială, astfel fiind trăită agresiunea atât timp refulată. Sfatul de a com bate cancerul cu orice pieţpanc numai la prima vedere o con­ tradicţie faţă de principiul hom eopatic. Căci la cancerul agresiv agresiunea este tocmai mijlocul homeopatic, pen­ tru că ea este un mijloc asem ănător Chiar d acă această prim ă etapă a trezirii pentru pro­ priile necesităţi este foarte im portantă şi nu este de înlo-

60

Ruediger DaMke

cult, drumul tot duce dincolo de ea. L a creştinescul „nu eşti nici fierbinte, nici re ce ..." nu se poate renunţa, însă dezvoltarea merge m ai departe, şi atunci este în cele din urm ă valabil: „Când eşti lovit peste obrazul drept, în­ toarce şi obrazul stâng." Aceste două principii contrare au stârnii: m ultă confuzie, pentru că ele se referă la dife­ rite etape ale drum ului. Este de-a dreptul primejdios de scris mai departe în acest loc, căd după toate experien­ ţele, tocmai acei pacienţi care ar avea de-a face încă mult şi bine cu paşii descrişi până acum ai autoim punerii agresive înclină să se refugieze rapid în „planurile supe­ rioare". în spate zace presupunerea eronată că realiza­ rea unor tem e atât de m ăreţe precum d ragostea li s-ar părea m ai uşoară decât eliberarea Eului cu energiile lui agresive cu tot din lanţurile respective. D acă se sare peste sau se părăseşte prea repede un plan anterior, cel u rm ător nu are însă nici o şansă. Dacă un om „căldicel întoarce după ce a primit o palmă pe obrazul drept ime­ diat şi pe cel stâng din laşitate, nu s-a câştigat nimic. E>ragft&tea se transform a atunci m ai degrabă într-un senti­ m ent călduţ, fericirea în făţărnicie. Astfel de greşeli cum le evidenţiază unele vorbe dulci despre dragoste şi lu­ m ină din scena N ew A ge nu şi le poate perm ite un pa­ cient cu cancer. în ciu da pericolului neînţelegerii, este n ecesar să avem deja în vedere un ţel, oricât de îndepărtat. U rm ă­ torii paşi şi urm ătoarele sarcini piesupun însă rezolva­ rea şi depăşirea paşilor anteriori, altfel se transform ă uşor în bum erang, după cum au arătat experienţele cu capitolul despre cancer din primul volum Pe cât esle de im portantă dezvoltarea forţelor Eului, pe atât de puţin poate fi ea ţelul ultim. Drumul pe care

Cancer

61

trebuie continuatei ţinta sa sunt, de asemenea, sugerate în evenimentul cancerului. Este vorba de dezvoltarea spi­ rituală şi sufletească în locul celei fizice. Circa 20 de ani omul se dezvoltă fizic, apoi trebuie sa continue să evolu­ eze pe plan spiritual şi sufletesc sau, dacă nu, dezvolta­ rea lui se va adânci în umbră. O astfel de creştere se poa­ te deruîa m ult timp în lumea exterioară şî apoi să folo­ sească, de exemplu, şi posibilităţile corespunzătoare din­ tr-o economie aflată în expansiune. Dar la un moment dat aspiră la a utorealizare într-un sens mai înalt. La urm a ur­ mei, se pune problema de a fi în acord cu toţi, de a reveni în paradis, respectiv de a lăsa Eul şi umbra să încolţească şi s ă .se deschidă în Sine. Această stare, care are num e atât de multe şi de diferite în atâtea culturi şi vrea să spună de fapt mereu acelaşi lucru, nu se poate reprezenta în mod adecvat dinspre lumea polarităţii. Cuvinte precum eter­ nitate, nirvana, împărăţia cerurilor, împărăţia lui Dumne­ zeu, paradis, fiinţare sau mijloc doar se apropie de ea. Pro­ blema nu num ai a pacienţilor de cancer, ci a tuturor oa­ menilor sunt etapele spre acest (el şî succesiunea lo r Regresiunea ilustrată în procesul cancerului, care în­ truchipează problema originii, indică drumul. în locul re­ gresului în corp este vorba despre religia pe plan spiritu­ al şi sufletesc. Creşterea haotică, degenerată, ce se extin­ de în toate direcţiile, arată pericolul ca progresul să sfâr­ şească fără ţel în moarte. Şi moartea, care pândeşte la eve­ nim entul cancerului m ereu am eninţător în planul din fund, este o formă de întoarcere din lumea polară în uni­ tate. Toate indiciile vizează acel unic ţel, unitatea. Dar aceasta nu poate fi realizată cu forţele lîutui. Oricât este de important pentru pacient mai întâi să-şi descopere Eul, trebuie, mai târziu, sâ se dezvolte dincolo de el. După ce

62

Ruediger Dahlke

tocm ai a învăţat să se impună şi să răzbată, iată că se şi iveşte polul opus în program a de învăţăm ânt: să înveţe să se adapteze conştient unităţii mai mari- Mai întâi se poate să fi fost important să protesteze îm potriva reguli­ lor stricte ale vieţii la locul de muncă sau în societate, să recunoască faptul că propriul şef nu este un dum nezeu. Dar dacă Eul este dezvoltat pi în deplină posesiune a for­ ţei dobândite prin luptă, se pune problem a de a recu ­ noaşte că drumul Eului duce la catastrofă, la fel ca şi cel al reprimării lui. După ce mica ordine a regulilor meschi­ ne a fost spulberată, se impune găsirea şi acceptarea ce­ lei mari, „Facă-se voia Ta" se spune în Tatăl nostm, şi asta nu se refer â, ca mai devreme, la şef sau partener sau Eu, ci la Dumnezeu sau oricum s-o putea numi unitatea. Aici zace eroarea principală a cancerului şi ea este din nou o oglindă perfectă a erorii principale a omenirii m o­ dem e. Celula canceroasă încearcă să-şi obţină nemurirea de una singură şi pe seama restului corpului. Dar ea nu recunoaşte aid că acest drum trebuie să o omoare In final şi pe ea împreună cu corpul, după cum nid omenirea nu recunoaşte până acum că acea călătorie a Eului făcută de ea pe seama lumii nu poate sfârşi decât cu piei rea com u­ nă, Nu există nici o independenţă faţă de unitatea mai m are de care aparţinem, Ambiţiile îndreptăţite de autoîealizarc şi de nemurire pot culmina numai în cunoaşte­ rea spirituală că singurul ţel este Şinele, unitatea cu tot şi toate. Aceasta insă nu exclude nimic şi pe nimeni şi nu se poate dobândi pentru sine personal într-un m od egoist Ea cuprinde individualitatea şi ordinea superioară, deo­ potrivă. Ea rezidă în propriul mijloc şi m cel al fiecărei ce­ lule şi al fiecărui om şi este totuşi numai Unul. Nu există nid Şinele m eu, nid Şinele tău, d numai Şinele ca atare.

Canccr

63

Este vorba de a găsi unitatea, nemurirea sufletului în sine însuşi şi de a recunoaşte că întregul este deja în indi­ vid, aşa cum şi individul esle îh întreg. Acesta este însă punctul final sau, de fapt, punctul central pe care numai dragostea îii-l deschide, ni-1 face accesibil. Şi acest lucru este deja simbolizat în evenimentul cancerului. Ca şi dragostea, cancerul depăşeşte toate limitele, trece peste toate distan­ tele, străpunge toate barierele, învinge toate piedicile; ca şi dragostea, el nu se opreşte în faţa a nimic, se întinde peste tot; şi toate, pătrunde în toate sferele vieţii, stăpâneşte în­ treaga viaţă; ca şi dragostea, cancerul aspiră la nemurire, şi ca şi ea nu se teme atunci nid măcar de moarte. Astfel, can­ cerul este realmente pi o dragoste scufundată în umbră.

11. începuturi de terapie Cea m ai bună terapie este cea care începe devrem e, la realizarea că tabloul normopatiei esle deja un tablou de boală, chiar daca el se apropie de reprezentarea idea­ lă a vrem urilor noastre* De aici rezultă, invers, că aceas­ tă epocă îşi visează un vis ca re stim ulează can ceru l. Com parate cu această cunoaştere, noile substanţele can ­ cerigene descoperite zilnic sunt inofensive. Dacă se în­ cep într-un astfel de stadiu timpuriu nişte paşi în direc­ ţia individualei, am putea utiliza efectiv cuvântul pre­ venire (profilaxie), fără a -1 folosi abuziv pentru recunoaş­ terea incipientă obişnuită .9 în acest stadiu ar m ai fi încă 9

P e n t r u a n u p e r m i t e a p a r iţ ia u n o r c o n f u z i i , t r e b u i e s p u s e x p l i c i t c ă r e c u n o a ş t e r e a in c ip ie n t ă e s t e d e s i g u r s u b s t a n ţ ia l m a i b u n ă d e ­ c â t r e c u n o a ş t e r e a t â r z ie , n u m a i c ă n u a r e n i m i c d e - a fa c e c u p r e ­ v e n i t a , c u m ă s u r i l e p r o f ila c t ic e .

64

R ued iger D ahlke

posibilă efectuarea paşilor necesari fără o presiune marc. Dacă diagnosticul a fost deja pus, stresul este imens. El poate însă nu num ai să apese, ci ţii să dea curaj şi să im­ pulsioneze dezvoltarea. Mulţi pacienţi resim t rostirea diagnosticului „cancer" precum pronunţarea unei sen­ tinţe de condam nare la m oar le. Drumul lor înapoi con­ stă atunci în resemnare, ei nu mai subscriu, ca să zicem aşa, mai departe la această viaţă. Unii relatează chiar de­ spre o anumită uşura re, pentru că astfel scapă de orice responsabilitate. Alţi pacienţi acceptă provocarea după motoul: „Abia acum ". Pentru ei, diagnosticul are efectul unei iniţieri într-un nou episod al vie hi, care trebuie să se desfăşoare după alte legi. Ceea ce pentru prim a gTupă este m ai cu seamă sfârşitul pentru aceştia devine în­ ceputul* Şi nu rareori rezidă aici începutul unei vieţi noi. Prognoza medicală are şi după experienţele m edicilor al op aţi m ult m ai puţină influenţă asupra speranţei de viaţă decât atitudinea lăuntrică. Depinde dacă cei afec­ taţi m ai aşteaptă ceva de la viaţă, şi atunci îi m ai aşteap­ tă şi pe ei ceva. La executarea uneia dintre cele 12 munci ale sale, corespunzând sarcinilor arhetipale ale zodiacu­ lui, Hercule este m uşcat în lupta cu H ydra de un ra c în­ grozitor. în loc să dea înapoi de groază, el se avân tă în luptă şi distruge racul, înainte de a o învinge pe Hydra. După fixarea diagnosticului se pune problema de a-i lua domeniului umbrei cât m ai m ulte dintre etape. Ori­ ce ar fi ceea ce este luat înapoi în conştiinţă şi trăit, el nu trebuie reprezentat pe scena corpului. Premisa este aici contem plarea fără înconjur a propriei situaţii până la re­ alizarea ca nimic nu se petrece la întâmplare, ci totul are sens, chiar şi un tablou patologic atât de înspăimântător. Uneori abia pe această bază devine trăibilă întreaga de?.-

Cancer

65

nădejde pe cane o declanşează diagnosticul cancer. Ori­ câ t de dur ar suna această afirmaţie, este totuşi esenţială pentru paşii următori- Un medicament caie îi tăinuieşte pacientului diagnosticul şi îl minte „spre binele Iui" poa­ te să pară m ai uman. Dar pe de altă parte, el blochează toate şansele de dezvoltare care cu siguranţă m ai există. Printre posibilităţile de a-i lua corpului ceea ce ar fi de fapt sarcina sufletului se num ără întreaga gam ă a ta­ blourilor p e care i le impune cancerul organismului: de la depăşirea limitelor până la a deveni peste m ăsură de curajos, de la evoluţia vitală până la agresiunea sălbati­ că. Trebuie schim bată poziţia călduţă cu înălţim ile şi adâncim ile propriei vieţi. Trebuie să i se cree 7 e conştient întregii creativităţi neînfrânate, care se exprim ă în eve­ nim entul cancerului, spaţiu vital, din dom eniul fizic, până în cel spiritual şî sufletesc. M utaţiile îşi aşteaptă rândul şi cer curaj. Ele sunt oriunde mai rezonabile de­ cât în corp. în limp ce evoluţia biologică a progresat prin m utaţii fizice, evoluţia individuală trebuie să fie iniţiată prin m odificări spirituale şi sufleteşti. Aşa cu m celula canceroasă face ceva din sine, şi pacienţii trebuie să facă ceva din viaţa lor. Şi va trebui să fie ceva propriu — efor­ turile autarhice ale cancerului scot asta în evidenţă. Fe­ cunditatea celulelor canceroase trebuie trăită de către pa­ cientul însuşi. Aici este indicată reflectarea retrospectivă asupra rădăcinilor proprii — poale că este textual nece­ sar să se retragă din funcţia înalt specializată, pe care o deţine în societate, firmă sau familie, şi să devină din nou un om cu necesităţi ciudate şi idei nebuneşti. Acei pacienţi care au mai avut o dată parte de o coti­ tu ră relatează câ t de radical li s-a schim bat viaţa prin boală- în Jocul determinării străine a trecut autodoterm i-

66

Ruediger Dahlke

narea, în locul obedientei subalterne revolta deschisă. în căzu! pacienţilor cu reunită po plan social poate fi nece­ sară integrarea călătoriei Eului trăite dar nevăzute de în­ suşi cel afectat, în conştiinţă. Atunci va ieşi la iveală ea altceva este esenţial. Criteriile menţionate sunt valabile într-un m od cât se poate de analog şi pentru terapiile referitoare la corp, de ia exerciţiile bioenergetice care mobilizează cu energie vi­ tală, până la injecţii. Oricând preiau terapiile principiile pe care le degajă cancerul, ele au şanse deosebite. Astfel, de exemplu, medicina antroposofică aduce prin v â sc 10 în joc o plantă care corespunde parţial evoluţiei şi creşterii can ceru lu i după sem nele ei caracteristice. în afară de aceasta, injecţiile duc la excitaţii în organism care îl sti­ mulează la luptă. Şi forma de psihoterapie menţionată de Simonton 11 se încadrează aici, căci ea împuşcă doi iepuri dintr-un foc, incitând pacientul să-şi consum e agresiuni­ le şi luând în acelaşi timp şi tumorii apa de la moară. La combaterea celulelor canceroase trebuie avut însă grijă ca lupta îm potriva celulelor canceroase să nu se transforme într-o luptă îm potriva propriului destin* înaintea orică­ rei însănătoşiri este necesară o fază a acceptării, iar a te certa cu destinul duce în direcţia contrară,110 Dintre plan Urlu autohtone, vâscul pe aseam ănă ce! m ai m ult cu cancerul. El atacă pomii cei mai diferiţi, creşte împotriva tuturor regulilor nu în sus, ci în toate direcţiile, îşi parazitează gazda, pre­ siunea sa de creştere ş i energie este superioară celei a gazdei. De­ lim itările Constau în benigni ta tea lui relativă, căci el nu om oară copacii. Din perspectiva sem nelor caracteristice, fic u s benjaminii nsintie, ide pildă, ar putea oferi mai multa asemânări11 C ari S im en ton, W ieitcr gţcsiutd w erd en , H am b u rg, 1982­ 12 Ş i caseta mea proprie, rezultată de p e urm a m uncii m ele cu pacien­ ţii cu cancer, a r p u tea fi m enţionată aici. Ea conţin^ p e partea I , fi

Cancer

67

In definitiv, im portant este să fie ajutate vitalitatea şi creativitatea pacientului, şi nu să fie subm inate prin „oţel, rază «ii chimie". Dacă Lotuşi acestea îşi au rostul şi nu pot fi ocolite, respectivele măsuri ar trebui văzute n u ­ m ai ca o posibilitate pentru un câştig d e timp plătit scum p şi măsurile cane impulsionează vitalitatea trebuie luate în paralel fi mai ales după aceea. M etode precum cea a lui Simonton sunt, de exem plu, şî un sprijin optim al unei chimioterapii sau radioterapii. Acest lucru nu este însă valabil şi invers. Un punct esenţial este suflul. Respiraţia este com uni­ care şi aceasta se prăbuşeşte la cancer la un nivel prim i­ tiv şi radical. în această privinţă, terapia radicală prin respiraţie este o posibilitate bună, căci atunci corpul este inundat de fiecare dată cu oxigen. Este deja o m etodă a medicinei alternative în tratarea cancerului. Aici se ariaugă faptul că Ia mulţi pacienţi cu cancer respiraţia ca e x ­ presie a fluxului vieţii este limitată şi îngreunată. în eli­ berarea crescândă a respiraţiei zace marea şansă de a de­ veni din nou deschişi pentru fluxul vieţii. M utaţia Ia nivel celular îşi găseşte corespondenţa în metam orfoza spirilual-suflelescului. Orice poate să întă­ rească raportarea la religia şi să le creeze celor afectaţi ac­ cesul Ia nivelurile ei mai profunde se artă pe acest drum . Dacă după toată revolta necesară îm potriva jocului lor oportunist de societate îşi găsesc adevăratul loc şi îl ac­ ceptă pe acesta din toată inima, au câştigat în orice caz. înseamnă atunci sfârşitul tuturor încercărilor de a vrea să pentru început m ai importantă, nişte in s lru cjiu n i pentru agresiu­ nea îm p o triv a dezvof tării carKUnjJuiJn timp ce fata cealallă abor­ dează problem ele în to a rce rii. K. D ah lke, Krfiis, E d itio n N e p tu n , M iin ch en , 1990-

Ruediger Dahlke

6B

fie ceva important, sfârşitul oricărui egoism. Ei recunosc că sunt la locul potrivit şi câ sunt una cu toate- Asta ar fi şi soluţia şi eliberarea pentru celula canceroasă: să nu-şi susţină locul din resemnare şi lipsă de alternativă, ci să-l accepte conştient şi să admită unitatea ei cu întregul corp. Pe acest drum pot fi de o valoare hotărâtoare psihoterapiile revelatoare, cu condiţia ca ele să includă corpul şi planul emoţional şi să nu se mişte numai în sfera „gân­ dirii cu cap ul". A descifra modelul vieţii in care cance­ rul a devenit necesar este marea şansă. Restul este o pro­ blemă de sm erenie şi de îndurare. Căci dragostea atot­ cuprinzătoare ca o cheie spre nemurire nu p oate fi pro­ dusă şi cu atât mai puţin obţinută terapeutic cu forţa. Pu­ tem, pur şi simplu, să fim pregătiţi, pentru a fi treji dacă i se întâm plă unuia dintre noi. Uniî pacienţi cu cancer au folosit în toate m om entele şansa de a fi bolnavi de m oarte, ca să se deschidă în vederea acestui m are pas. C u toate că au început şi ei ca norm opaţi, s-au transfor­ m at sub presiunea tabloului bolii lor în oam eni care îi impresionează pe ceilalţi numai prin felul lor de a fi.

întrebări 1 . îmi trăiesc viaţa sau mă las determinat din exterior? 2 . Risc să încerc să răzbesc cu capul sau fac com pro­ misuri false de dragul de a avea dorita pace? 3 . Las spaţiu energiilor mele sau Ie subordonez în ori­ ce caz regulilor şî determinărilor prestabilite? 4 . îmi perm it să-mi exprim şi exteriorizez agresiuni­

le sau reglez totul în mine şi cu mine însumi? 5 . Ce rol joacă schimbările în viaţa mea? Am curajul să m ă extind asupra unor noi domenii? Sunt fecund şi creativ?

Canccr

69

6 , Au com unicarea şi schimbul viu un loc im portant

în viaţa m ea sau mă descu rc cel mai bine cu m ine în­ sum i? 7. îmi îngădui din când în când să depăşesc limitele sau adaptarea este totul pentru mine? S. Stau în arm onie în m ine apărarea psihică ş\ cea fi­ zică sau cea fizică este slăbită în favoarea celei psihice? 9, Ce rol joacă cele două întrebări principale în viaţa m ea: De unde vin? Şi unde mă duc? 10, Dragostea cea mare, atotcuprinzătoare, a avut vre­ odată o şansă în viaţa mea? 11, Ce rol joacă în viaţa mea drum ul sub motoul: „CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI — PEN TRU C A SĂ-L CUNOŞTI PE D U M N EZEU "?

III

Capul

1. P ă ru l Pârul esle, privind anatomic, cel mai sus plasai şi aco­ peră aspectele de umbră sau de noapte ale globului nos­ tru terestru personal, în tăria şi strălucirea lui el reflectă tăria şi strălucirea noastră. Dacă suntem în formă şi să­ nătoşi, este şi părul la fel. Limbajul lui simbolic dezvă­ luie câte o lemă părtaşă la snoave. Ca simbol al libertă­ ţii, el a făcut istoric. Perioada hippy cu legendele ei, care se roteau în jurul erei V ărsătorului şi al m usicalului „H air" despre ivirea ei, a dem onstrat plastic relaţia din­ tre podoaba capilară şi cerinţa de libertate. Polul opus al tinerilor hippy din era Vărsătorului îl Formează soldaţii tuturor timpurilor şi ţărilor. Oricât de opuse între ele ar fi ideologiile pentru care luptâ, ei trebuie întotdeauna să-şi lepede părul — în sens figurat*1 a şi Ia propriu. Toa­ te armatele regulate concordă în a tunde părul recruţilor lor. Căci o dată cu părul li se taie simbolic şi libertatea* b B o a r e Inssen în se a m n ă în g e rm a n ă , 1b figu rat, „a fi p ă g u b it de c e v a ". (W. f.)

G tp u l

71

La călugării zen se întâlneşte acelaşi fenomen, ei renun­ ţând, ce-i drept, de bunăvoie şi conştient la p âr şi la li­ bertatea exterioară sim bolirată de eh Ei tind la acea eli­ berare lăuntrică mai profunda în sens spiritual, pentru a cărei realizare libertăţile exterioare nu ar fi d ecât un factor perturbator. Dacă privim cu distanţă însă, călugă­ rii zen trebuie să renunţe Ia fel de strict la voinţa lor pro­ prie ca şi soldaţii. Obedienţa se află pe prim ul loc, şi atunci buclele personale şi ademenirile lumii exterioare ar sta simbolic în cale. Luptătorilor pentru libertate, care se bat ca indivizi cu responsabilitate proprie pentru ţara şi independenţa lor, părul nu le stă însă nicidecum în cale, P c ei îi interesează în m od expres libertatea exte­ rioară, respectiv politică. Iobagilor, în schimb, le-a fost refuzat simbolul de libertate al propriei podoabe capila­ re- Ei erau „prostănacii" L d ie Ceschcrten"]e, despre care mai stă încă m ărturie corespunzatoarea expresie bavare­ ză dialectică. Ea ilustrează în plus desconsiderarea pe care trebuiau să o îndure pe atunci oamenii „fără" p ăr şi de care m ai suferă şi astăzi unii „chelioşi". Părul este un câm p de bătaie îndrăgit al unor lupte simbolice pentru libertate- în China se tăia cu cozile pro­ verbiale o ordine socială depăşită. în starea sa ordonată strictă, coada trăieşte din faptul că fiecare şuviţă îşi ate şi î£i păstrează exact locul Chiar şi împletirea cozilor este un act de disciplinare. Dacă fiecare zi începe cu această autodisciplinane simbolică, viaţa capătă un cadru ordo­ nat, dar şi scrupulos controlat. Nici un fir de păr nu are voie sa meargă pe propria lui cale, fiecare şuviţă este sub c C cschert, una d i n t r e form ele d e p articip iu t r e c u i ale v e rb u lu i s c h e ren , „a tu n d e " sa u „a tru d i", în se a m n ă d ia le cta l şi „ p ro s tă n a c ", „ n e c io p lit". (N. /,}

72

Ruediger Dahlke

control strict. în acest sens, tăierea cozilor mai este însă şi astăzi un act de eliberare şî em ancipare pentru multe fele. în vremurile de demult părul lung era pentru femei m ai puţin un simbol a! libertăţii, cât ceva de la sine în ­ ţeles. în această privinţă, încălcarea acestei reguli era un act d c em ancipare, şi intr-adevăr femeia voia să se elibe­ reze astfel de rolul tipic feminin care o scutea d e grija subzistenţei, dar şi de orice responsabilitate socială. Creşterea sălbatică a părului celor din generaţia erei Vărsătorului trebuie să fi fost doar o slabă fulgerare fără tunet, com parativ cu vijelia care a izbucnit când prim e­ le femei şi-au sacrificat şuviţele lor lungi şi ordonate de păr, pentru a-şi lua, cu coafurile page şi frizurile garţon, libertăţile lumii bărbaţilor. în ambele cazuri im portant a fost să se chiar ei, respectiv ele, cu capul şi să nu mai lase pe alţii să decidă dc capul lor, în spatele m otoului: „Părul meu îmi apar (ine m ie" stătea mai hotărâtul: „Am capul meu propriu şi pot să decid independent d c alţii ce creşte pe el şi ce se petrece în el!J' Frizurile oglindesc atitudinile spiritului. Astfel, artiş­ tii tind adesea să aibă freze extravagante, în timp ce oa­ menii obligaţi să respecte norm ele societăţii înclină spre frizuri clasice, conforme normelor şi lipsite de fantezie. Şi mai extrem e decât cozile au fost cocurile, care se mai întâlnesc în ziua de azi num ai rareori pe Ia ţară. Totul este prestabilit de către forma rigidă, nici un fir de pâr nu are voie să iasă din rând, libertatea şi creativitatea nu-şi au loc, nici pe Cap, nici în viaţă. La polul opus, fri­ zurile punkiştilor sunt un sem n stabilit conştient că îşi iau toate libertăţile şi nu mai v or să aibă nim ic de-a face cu disciplina şi ordinea, simbolizate prin pieptănăturile obişnuite.

Capul

73

Astfel, pielea capului esle o scenă bună pentru a con­ stata ce se joacă în această viaţă. Ce-i drept, în ziua de azi trebuie să ne gândim şi la posibilitatea compensaţiei. Pe vremea Iui Ludovic al XTV-Iea, un lucrător manufacturier nu avea posibilitatea să-|jj îmbunătăţească în exterior po­ ziţia lui socială prin purtarea unei peruci cu bucle pudra­ te. Astăzi în schimb are oricine oportunitatea să-şi însce­ neze pe capul lui visurile dorinţelor lui, fără să fie necesar ca acestea să corespundă deja vieţii lui concrete. Cine-şi tâ~ r?wte zilele cenuşi într-un birou cenuşiu poate să arate prin expunerea unei podoabe capilare roşii şi sălbatice că mai există şi cu totul alte teme caro aşteaptă să fie descoperite. Chiar daca acesta o fi doar un vis îndepărtat, semnalele co­ respunzătoare au tost deja fixate. Aspectul rebel al bucle­ lor poate să fie astfel compensarea unei vieţi anoste, dar şi să vestească deja viitorului pretenţia corespunzătoare. De­ osebit de frapant şi de simptomatic devine visul netrăit, dacă atât culoarea, câ t şi forma sunt obţinute artificial, Atunci chiar că se vrea să se cucerească terenuri nedefrişa te. Dacă podoaba este însă reală, pledează mulbe pentru ideea că este vorba de domenii care-i revin respectivului mtural şî fci acest sens or să-i şi p rv in ă rapid. Un alt nivel de semnificaţii al părului se roteşte în ju­ rul temei puterii. Aici ar trebui să ne gândim la poves­ tea biblică despre Samson, care şi-a pierdut o data cu pă­ rul său puternic şi forţa şi puterea corespunzătoare, sau Ia regii franci din Evul Mediu. Puterea lor neîngrădită şi intangibilitatea lor se bazau într-o măsură considerabilă pe părul lung neatins de nici un cuţit. Oameni din cele mai diverse culturi tind să-şi adauge părţi suplimentare de p ăr pentru a Ie creşte „prestigiul". La culturile care gândesc simbolic, acestea nici m ăcar nu trebuie sa fie păr

Ruediger Daltlke

adevărat ca la meşele şi perucile noastre, ci oamenii se îm podobesc adesea cu m ateriale şi. pene străine^. O rna­ mentele p c care le pun pc cap indienii simt gândite după penajul pasărilor. Capul căpeteniei înconjurat de o pu­ ternica podoabă de pene exprimă forţă, putere şi demni­ tate, ca şi apropierea d c cer. Războinicii celţi puneau m are preţ în bătălie pe frizu­ rile lor de luptă, la care părul era m odelat în aranjamen­ te care stăteau impunător în sus. Lutul servea drept for­ mă tim purie de fixativ* Cu nn astfel de p ăr care stătea drept în sus ca o măciucă voiau să le arate duşmanilor că (jve.au păr nu num ai pe cap, ci şi pe limbă. Că dem onstra­ ţiile de forţă au de-a face mereu şi cu frica devine limpe­ de din faptul că Ia această privelişte şi duşmanilor li sc făcea parul măciuca. Păsările se umflă în pene şi animale­ lor de pradă li se zbârleşte părul când fac demonstraţie de putere, dar au de fapt toate motivele să le fie frică. In si­ tuaţii asem ănător de dificile oamenii îşi smulg părul de furie, ceea ce exprimă pe do o parte disperarea, pe de alta conferă o înfăţişare mai puternică. Dacă nu-i atingi cui­ va „nici un fir de p ăr" îi laşi puterea şi dem nitatea nea­ tinse. Dacă se iau în schimb doi de par, fiecare v rea să-l umilească şi să-l învingă pe celălalt Adversarul sa-şi le­ pede p ă ru it noi în schimb nu ne vom da după păr. Asta poate să ducă până Ia „despicarea firului în patru". Polul opus al puterii se manifestă în pierderea p ăru ­ lui. Deţinuţilor şi aşa-ziselor iubiţele ale duşmanului, fe­ meile care se încurcau cu soldaţi inamici, li se tundea pă­ rul, pentru a li se lua libertatea, respectiv forţa feminină, d T rad u cerea literală a expresiei germ ane care înseam nă şi a da m eri­ tele altcu iva drept ahe Vezi nota b . (N . f.)

sarle

propriu

(N. f.)

Capul

75

a-i înfiera ^i a-î pedepsi, într-un m od sim ilar se întâm ­ pla pe vrem uri cu „vrăjitoarele", părul lor cu predilecţie roşu fiind considerat un semn al forţei feminine, cu care suceau capetele „bărbaţilor nevinovaţi", Varianta m ai blândă a acestei violentări este acel „a trage de pâr" practicat până în ziua de azi. Pe lângă as­ pectul punitiv, este dureroasă aici şi accentuarea slăbi­ ciunii absolute. Dacă dascălul scotea elevul afară din bancă trăgându -1 dc ceea ce era simbolul puterii, dem ­ nităţii şi libertăţii lui, îşi dem onstra astfel putinţa pro­ prie şi neputinţa victimei sale, Dacă ceva „este tras dc p ăr" sunâ chinuit, adevărul este violentat şi deform at în aşa fel, încât să slujească nevoii de moment. Coafurile ridicate ale stăpânelor în stilul lui Nefertiti legau tem a puterii cu cea a d em n ităţii. Cu o coafură înaltă, dom nească, rangul înalt era accentuat încă şi mai mult. La unele baluri coafurile tind până în ziua de azi, fa unison cu purtătoarele lor, spre mai sus. Cine îşi ridi­ că părul în creaţii im punătoare, cu sacrificiu de timp şi bani, tinde cât m ai sus şi speră că miza sa m erită. Ast­ fel, poziţia înaltă şi cea ridicată sunt apropiate una de cealaltă, şi părul ridicat nu este rareori simbolul unor ţeluri Ia fel de înalte. în legătură cu puterea şi dem nita­ tea joacă un rol şi câştigul în conştiinţă de sine, pe care îl simte orice adolescent(ă) care se spală pe păr cu grijă înainte de o petrecere sau şi ] tapează niţel pentru a face ceva mai m ult din părul său şi din persoana sa. C a formaţiune anexă a pielii, părul pune în joc şi ca ­ lităţi venusiene, de exem plu când etalează într-o coam ă de leuf o sălbăticie adem enitor de m olatecă. Un cap f U jiventnahttf, coam a leului, în seam n ă în g erm an ă jpt o friKură v o lu ­ m in o asa, neîngrijită, (N. f.)

76

Ruediger Dahlke

buclat întruchipează în adevăratul sens al cuvântului li­ bertatea, căci diferitele bucle merg p c propriul lor drum creator, rebele, în răspărul oricărei ordini. Coam a leului nu poate şi nu trebuie să fie pieptănata, este suficient să fie scuturată. Dacă cineva risca să încerce să îmblânzeas­ că o asem enea felină răpitoare fi pisica sălbatică, parul lung şi buclat m ai poate să stea m ărturie şi pentru flexi­ bilitatea m lădioasă. Strălucirea sa m ătăsoasă dă expre­ sie vitalităţii sale. Părul frum os şi bogat poate să indice însă şi în direc­ ţia cealaltă, dacă, de exemplu, împărţit de o cărare ia mij­ loc, conferind un aer cast de m adona, cade pe um eri drept. Şi aici sunt ilustrate forţa şi dem nitatea, d ar ele sunt dirijate p c piste ordonate şi se pot vedea prin îm ­ p ărţirea echilibrată a fluxului, sub aspectul arm oniei. Pentru a im presiona cu această podoabă capilară, este necesară însă o m are bogăţie, căci buclele fac în mod na­ tural m ai m ultă impresie. La polul opus, renunţarea de bunăvoie la podoaba capilară, devine clar cât de puţin îi pasă omului respectiv de efectul pe care-î produce asu ­ pra celuilalt sex. Călugărilor trebuie să le fi devenit in­ diferent, iar la soldaţi, cel puţin oficial, sunt alte intere­ se în joc. în serviciul militar ei îşi servesc patria, şi atunci Kul trebuie să fie şlefuit, iar libertatea şi efectul personal lăsate în urm ă. ^ Problematica încârunţirii părului este tratată în fina­ lul cărţii la simptomele îmbătrânirii. Nu nud cei în cau ­ ză pot să decidă dacă cenuşiul exterior oglindeşte cenu­ şiul interior, dacă albul părului trădează sau num ai si­ m ulează înţelepciunea. Decisiv este aici dacă ei suferă din cauza decolorării, Suferinţa indică întotdeauna că ceva a fost înghesuit din conştiinţă şi împins în trup şi

Capul

77

acolo atinge acu m neplăcut. La părul v op sit artificial planul com pensaţiei este m ai apropiat, 'Este toarte evi­ dent că punkiştii aduc în frizurile lor acea culoare care Ic lipseşte în viaţă. Cine îşi vopseşte câteva şuviţe din părul său m onoton vrea să p roducă în m od vizibil o schim bare în m onotonia de pc (din?) capul său. Asta se poate întâmpla ca o compensaţie, dar şi program a tic, şi este atunci însoţit de încercări corespunzătoare de a con­ feri acestei schimbări şi pe alte planuri expresie. La jocurile d c culoare se cere cel mai puţin m ăsură. Partd închis este colorat cu predilecţie în negru ca pana corbului, iar cel deschis în blond pai, îngerul blond (po­ leit, care îm podobeşte pom ul de C răciun) şi noaptea enigmatic de întunecată au fost factorii de influenţă, în­ clinaţia spre extrem a m axim ă contrastează nu de puţine ori cu atitudinea călduţă din interior. Vorbele Iui Cristos: „Astfel, fiindcă eşti căldicel, nici fierbinte, nici rece, am să te vărs din gura m eaJ' se referă, ce-i drept, în mod clar la suflet, dar este mai simplu şi m ai com od să le aplicăm în exterior. In fine, firele de păr sunt ca formaţiune anexă a pie­ lii şi antene în serviciul perceperii lumii exterioare şt al spiritului vigilent. Aici trebuie să ne gândim la m ustă­ ţile pisicilor şi la părul fin de pe corpul oamenilor. Un om fără p ăr nu are, prin urm are, antene spre exterior. La soldaţi se doreşte izolarea simbolică de lumea de-afără, care se exprim ă şi prin încazarm are. La călugării zen, retragerii antenelor exterioare o dată cu retragerea în izolarea m ănăstirească îi revine o şi m ai profundă semnificaţie. Părul de pe piept şi picioare face să se întrezărească simbolistica animalic-masculină şi să răzbată trecutul fi-

7B

Ruediger Dahlke

logentic plin de forţă naturală şi do sălbăticie animalică, în zona bărbiei şi pomeţilor, părul din barbă este consi­ derat în mod clasic o podoabă bărbătească. Un barbişon p oate să accen tu eze aspectul voinţei şi al forţei de a răzbi, o barbă plină, care acoperă tot obrazul, poate însă şi ascunde în mod natural acest aspect, respectiv îl poa­ te laşa în întuneric. în timp ce bărbaţii se fălesc cu Ioţii fri păr cu amintiri nemaipomenite legate de epoca noastră primitivă, nişte accesorii asem ănătoare sunt pentru fe­ mei ceva insuportabil. Barba la femei şi părul pe piept ruinează neaptfrat strălucirea pe care o radiază feminita­ tea şi sunt exterminate fir după fir. Numai că natura cin­ stită este încăpăţânată şi lasă să crească tot m ereu din nou semnele masculinităţii. Astfel de aserţiuni pline de semnificaţie fac ca organismul să m erite ceva capacitate de rezistenţă.

Hirsutism Dacă la femei părul creşte pe corp viguros şi într-un chip tipic masculin, se dezvoltă şi o suferinţă apăsătoa­ re. Prea clar arată acest simptom că aici anum ite carac­ teristici bărbăteşti au fost împinse în umbră şi încearcă d e acolo să d obândească suprem aţia în corp. Situaţia hormonală cu o preponderenţă a caracteristicilor bărbă­ teşti Oglindeşte fenomenul m ai mult decât ar putea să-l explice. Femeile afectate îşi trăiesc şi îşi descoperă cerin­ ţa şi partea lor de suflet ma seu tină inconştientă afară, pe pielea cea onestă- într-adevăr, sarcina fiecărei femei este să-şi descopere polul ei masculin, numit de Jung animus, şi să şi-l dezvolte; ceea ce ar trebui să aibă însă loc în con­ ştiinţă, şi nu în corp. Mai cu seam ă la m enopauză vine

Capul

79

rândul acestei tematici, şi astfel aceasta perioadă a vieţii este predestinată pentru izbucnirea masculinităţii fizice, atunci când cea spiritual-psihică nu are nici o şansă. Ieşirea la iveală a energiei bărbăteşti în creşterea fire­ lor de barbă ilustrează cerinţa inconştientă de forţă de voinţă şî de capacitate de a se impune. Părul des pe corp trădează o com ponentă animalică. Este probabil că fe­ meile care suferă de acesL simptom îşi trăiesc prea puţin partea lor animalic-masculină, aceasta fiind deci nevoi­ tă să se exprim e în corp. Dacă, aşa cum se întâmplă ad e­ sea la bărbaţi, nu este în joc nici un fel de suferinţă, atunci exteriorul oglindeşte interiorul. Extrema care nu se limitează Ia polul feminin ar fi aşa-numilul om păros, cu hipertricoză, la care partea animalică devine sarcina prioritară de integrare. Dacă unui om îi atârnă viaţa într-un fir de pnr, se confruntă cu un m are pericol. Referi­ tor Ia ierarhia evoluţiei, asta este valabil şi pentru omul păros, care se confruntă cu trecutul său animalic. Dacă Ia hîrsutism răzbate un model bărbătesc de păr pubian, vena falie agresivă nem ărturisită este accentuată în do­ meniul sexual. Diferite semne de „bărbăţire" (virilizare, de la latinescul vir = bărbat), care se adaugă adesea şi m erg dincolo de creşterea părului, indică în aceeaşi dinecţie. Lumii înconjurătoare îi este de obicei im ediat clar că această femeie este „tipul ţepos", adică o persoană cu care nu-ţi m erge cu una, cu două şi cu care nu te îm paci uşor. Simptomul vrea ca şi ea însăşi să realizeze asta. Lecţia de învăţat nu constă deci în lupta îm potriva m asculinului, ci din contră în realizarea lui în propria viaţă. în loc de a accentua bărbia prin răzbi rea firelor de barbă s-ar pune deci problema de a face ca propria voin­ ţă să răzbească, în Joc de a se înfăşură într-o blană groa­

Ruediger Dahlkt

să, ar fi m ai rezonabil să-şi creeze stratul de apnrarc în sens figurat prin respect- în locul unei radieri exterioare m asculine va trebui să crească adânc din interior o ra­ diere de forţă şi putere. în loc de a se ascunde d c lume fiindcă este o persoană f£j?oasâ, şi-ar pune tocm ai pro­ blema de a com unica întregii lumi că femeia nu se spe­ rie nici de problemele mai spinoase, că la nevoie ane şi par pe limbă şi se poate arăta cât se poate de înţepătoare (lat, hO&titUs = înţepător). O anumită încfljwr/dnare există aici In domeniul lecţiilor de învăţat. îndărătnicia şi capa­ citatea de a se zbârli îm potrivindu-se accentuează mal durabil decât un barbişon voinţa proprie şi posibilitatea unei atitudini de opoziţie. Masculinul este unul dintTc cei doi poli ai realităţii, nu există nici o şansă să fie ex­ term inat din lume cu ajutorul unei pensete. Singura p o ­ sibilitate este să ie împaci cu el.

Pierderea întregului păr de pe corp La pacienţii care suferă de acest tablou patologic, o r­ ganism ul evidenţiază într-un m od radical prin sarcina antenelor exterioare o puternica tendinţă inconştientă de retragere. Părul m oare fără un m otiv vizibil dinspre ră­ dăcini şi îi lasă pe cei afectaţi literalm ente chei şi goi. Pentru că se jenează să iasă spâni în lume, simptomul îi forţează adesea la o izolare totală. Astfel, el a im pus însă retragerea pentru care pacienţilor le lipseşte conştient cu­ rajul, Corpul le arată simbolic în simptom intenţia incon­ ştientă de a-şi retrage antenele şi de a întrerupe contac­ tele cu lumea din jur şi face ca această dorinţă să răz­ bească, într-adevăr, ei se simt desigur deja de mai mult timp goi, fără apărare, descoperiţi şi expuşi, fără să şi-o

Capul

81

m ărturisească. Tabloul bolii arată în dublul sens al cu­ vântului ruginea lor. Este indicată şi pierderea resimţită inconştient a feţei, căci pe lângă părul pubisului şi păru l axiiar, îşi pierd şi sprâncenele şi genele. Dacă ei învaţă să m ascheze lipsa cu ajutorul perucii şi a unei cosmetici decente, simptomul îşi pierde din însem nătate şi presiu­ nea suferinţei, dacă lăuntric nu s-a petrecut nimic, creş­ te din nou o dată cu reîntoarcerea în viaţa socială. Lecţia de învăţat devine vizibilă: sc pune problem a retragerii în sine însuşi, pnccum şi a retragerii antenelor Se cer o onestitate gol-goluţă, precum şi o deschidere lip­ sită de apărare, ca la un bebeluş. Tentativele de acoperi­ re cosm etică nu duc, ca încercare de a scăpa de mesajul tabloului bolii, la vindecare. O dată cu părul le este lua­ tă libertatea, de exem plu aceea de a se m işca liber şi fi­ resc printre semenii lor. Astfel se pierde şi o parte din ra­ dierea lor şi deci din puterea asupra altor oam eni, mai cu seamă asupra celuilalt sex. Posibilitatea să farmece cu ajutorul părului cade şi ea, nu se mai poate da seducă­ tor din nişte gene care nu mai există. Tabloul bolii reflectă ruşinea firească şi arată propria situaţie lipsită de apărare. El curm ă diferite jocuri de so­ cietate şi mai cu seamă jocul cu siguranţa de sine. Este oa­ recum polul opus faţă de hirsuţism. Dacă acesta impul­ sionase la lupta conştientă pentru forţă şi putere, spre a degaja corpul de această sarcină, pierderea completă a pă­ rului cufundă m ai adânc într-o neputinţă infantilă.

Căderea părului Dacă antenele, obiectele de podoabă, simbolurile de putere, libertate şi vitalitate, încărcate toate de semnifi­

Ruediger Dahlke

caţie, părăsesc pe cineva sub sim ptom atica jignitoare a căderii părului, trebuie să ne gândim la toate temele de m ai sus- Aici se mai adaugă situaţiile simbolice, în care trebuie sa ne lepădăm de păr S. Dacă s-a trecut cu vede­ rea necesitatea unei simbolice năpârliri spiritual-sufleteşti, organismul este silit să întruchipeze el tema în mod substitutiv. Cum la păr este vorba de anexe ale pielii, în acest context ar trebui să ne gândim şi la simbolistica le­ pădării pielii, m ai ales în cazul în care căderea părului este legată şi de formarea m ălreţiih. Şarpele îşi leapădă vechea piele, când este matur, pentru una nouă. Deci se im pune întrebarea; am neglijat să mă lepăd d e vechea mea piele şi să las să-mi crească una nouă? Expresii precum „a-şi lepăda părul" sau „pielea", „a fi sm uls de pene", „a-şi vinde (şî) pielea", „a-i lua cuiva pielea" sau a se simţi ca „jumulit" sugerează că a trebuit să plătim, respectiv să aducem o jertfă şi să dăm ceva ce nu am dat cu drag sau ce nu voiam să dăm de bunăvo­ ie. Nu am scăp at cu pielea teafără, ci am fost destul de jumuliţi şi expuşi gol-goluţi, am fost de la destule. Aici trebuie pusă întrebarea; unde şi când am om is să plătesc, respectiv să aduc jertfa necesară? Lecţia de învăţat care zace îndătărul acestui aspect al căderii părului este deci de a da conştient drumul la ceea ce e vechi şi depăşit, pentru a face loc noului. Este esen­ ţial ca acest pas să fie executat conştient, pentru a des­ povăra corpul d e sarcina de a da drum ul ca o form ă de substitut. în plus, aici se im pune indiciul că noul care creşte în loc este prea puţin. O cădere totală cere despăr-

s Vezi nota u u , p, 527- (N . f.) h în g erm an a, Sdtu ppen în se a m n ă atât mătreaţS, c â t ş i soi/ii. {N - 1.)

Capul firea radicală, şi anume m ergând până la rădăcini (ie p ă ­ rului), d c teme vechi şi depăşite. Cealaltă posibilitate este m ărturisirea pierderii de li­ bertate survenite şi acceptarea ei. N id atunci corpul nu va prezent a tema în fiecare dimineaţă din nou pe pernă. Cine îşi vede libertatea în a face voluntar şi conştient ceea ce trebuie făcut nu are de ce să se teamă pentru simbolu­ rile lui de libertate. Asta este important mai ales pentru pierderile inevitabile de libertate, cum ar fi, de pildă, a deveni adult. Pacienţii care şi-au lepădat deja din adoles­ centă părul trădează o îm păcare insuficientă cu ideea de a se m aturiza. Astfel, chelia timpurie denotă două feţe. Pe de o parte, cei afectaţi au aspectul înaintării prem atu­ re în vârstă, o dată ce chelia este un semn al anilor „maî m aturi". Pe de altă parte, privirea şcolită pentru simbo­ luri recunoaşte şi lipsa de păr a nou-născutului, m ai cu seamă dacă în loc să crească alt păr, se formează un puf delicat. Expresia „o chelie ca im popou de bebeluş" indi­ că tocmai acest aspect dublu. Soluţia mai constă în m a­ turizarea spirituală şi sufletească, chiar şi atunci când che­ lia luceşte deja ca oglinda. Nu este niciodată prea târziu pentru a te lepăda de mofturile copilăriei, respectiv a re­ descoperi propria infantilitate pe un plan m ai înalt. Alte perioade tipice de timp pentru căderea pârului sunt puţin înainte de căsătorie, înainte de ocuparea unui post stabil, înainte de numirea ca funcţionar etc. Aici tre­ buie să avem în principiu acelaşi lucru în vedere: nu re­ nunţarea conştientă la libertate şi independenţă pune în pericol podoaba capilară bărbătească, ci lipsa de conştienţă legată uneori de ea şi încercarea de a nu plăti pen­ tru avantaje pretinse. Cine devine funcţionar din inten­ ţie şi pasiune şi renunţă în schimb bucuros la anum ite li­

Ruediger Daldke

bertăţi, acela îşi are parul în siguranţa. A m eninţat este m ai degrabă oel care se simte artist şi are visuri înaripa­ te, dar în realitate intră în tagma funcţionărească din ca ­ uza fricii sale existenţiale nemărturisite. Pentru un ast­ fel de pas £nesif va trebui să plătească, de exem plu, fiind „tuns" simbolic de la diferite avantaje. Modificările creşterii părului în timpul sarcinii şi după naştere aruncă o lumină asupra aceleiaşi teme dintr-un alt unghi- Multe femei au în timpul sarcinii un păr m ai des şi m ai viguros, unele pierd însă această calitate im ediat după naştere din nou. Aspectul sacrificiului este clar în naştere. Pentru a dărui viaţă unui capii, femeia trebuie să se despartă de el, şi ea dăruieşte atunci, adică dă ceva de la sine. Mai cu seamă Ia femeile care au probleme cu rolul de mamă şi aspectul lui de sacrificiu se semnalează după naştere o cădere masivă a părului. Pe de o parte, ele dau peste cap substi tu tiv jertfa care nu este dată de bunăvoie, pc de alta ele trăiesc în trup şi aspectul prefacerii, care ar trebui să le cuprindă viaţa după naşterea copilului. La căderea circulară a părului, aşa-num ita alopecia areatâ (peladă), este vorba de aceeaşi tem atică raporta­ tă la o zonă strict delimitată. Lecţia de învăţat este de a detecta acest domeniu delimitat, de a se desprinde aici de structuri perim ate şi da a lăsa ca în locul lor să trea­ că impulsuri noi. De diferenţiat de acest tip de cădere a părului este că­ derea părului la bărbaţi în acel loc tipic ce am inteşte de tonsura unui călugăr. Să fie oare vorba de a se apropia de arhetipul călugărului, care vrea să semnalizeze cu aju­ torul tunsorii sale, în locul chakrei superioare, deschide­ re înspre sus? Rezidă aici cerinţa de a imita călugării şi de a nâzui să se desprindă de lumea exterioară, pentru a se deschide mai m ult lumilor superioare?

Capul

&5

într-un m od asemănător s-ar putea interpreta cheliile care pornesc de deasupra tâmplelor şt care formează frun­ tea înaltă, d c gânditor, şi astfel accentuează aspectul filo­ sofic al umuluL Şl aid se poafe dtwir presupune dacă îşi gă­ sesc expresie pe plan fizic lucruri omise pe plan spiritual şi psihic sau dacă fruntea înaltă îl evidenţiază pe gânditor.

întrebări 1. Mă pedepsesc pentru ceva sau mă las pedepsit? 2 . îm i sacrific podoaba capilară, seninul puterii şj dem nităţii mele, ca ispăşire? Dacă da, pentru ce? 3. A m u itat să plătesc pentru libertatea, pu terea şi dem nitatea pe care le-am gustat? 4. Unde am răm as agăţat de idei im ature, copilăreşti de libertate? 5. Am om is să jertfesc structuri de putere vechi, de­ păşite? 6 . A m vrut să salvez prea m ult de-a lungul timpului structuri perim ate de demnitate şi prestigiu? 7. Am irosit, pe nesimţite, ţinându-mă strâns de struc­ turile vechi, libertatea ad ev ărată, puterea autentică şi dem nitatea adecvată? 8 . U nde am neglijat să las să răsară în viaţa mea noi impulsuri şi forţe?

2. F a ţa Faţa sau chipul nu este numai o parte a corpului nos­ tru cu caie el vede lumea, d este şi o parte din noi pe care lum ea o vede prim a — şi pe care o vede cu precădere.

&6

Ruediger Dahlke

Imaginea şi prestigiul nostru sunt aici în joc. Orice luare de contact începe prin simţul văzului — ochii noştri. As­ tăzi ei sunt organele noastre senzoriale cele mai de sea­ mă. La începuturile omenirii, nasul fin era mai important, prin urm are simţul mirosului este mai vechi şi mai p u ­ ternic. Şi un auz ascuţit îşi avea însemnătatea lui pentru supravieţuire, atât timp cât pe oameni ii am eninţau pe­ ricole naturale. Chiar şi gustul, între timp aproape un simţ de lux, putea decide asupra vieţii şi morţii, dacă tre­ buia separată cu ajutorul lui m âncarea stricată de cea co­ mestibilă. Dacă numim [în germană, N. M astăzi întrea­ ga faţă după simţul văzului1, aprecierea de care se bucu­ ră el este clară. Luminii ochilor îi acordam atenţia noas­ tră cea mai înwdfnratâ, preţuind-o ca pe ochii din cap. Noi judecăm lumea după ochi. Ce-i drept, pierderea auzului se răsfrânge şi mai grav asupra stării noastre sufleteşti decât cea a văzului, ceea ce ne arată că in adâncul sufle­ tului nostru domneşte încă o altă valorizare, mar veche. însă nu doar simţurile principale sălăşluiesc în şi pe chipul nostru, ci şi senzualitatea noastră se oglindeşte în el, iar dispoziţiile noastre se exprim ă pe el. Este, aşadar, de înţeles că feţei noastre îi acordăm cea mai m are aten­ ţie. încercăm aproape cu orice chip să ne salvăm faţa, să fa ­ cem faţă şi să nu ne pierdem vaza. Cu toate că este singu­ ra parte a corpului pe care, în cercul civilizaţiei noastre, o arătăm lumii neinvăluită, acel chip pe care-1 arătăm este num ai rareori adevăratul nostru chip. în decursul vieţii dobândim o multitudine do măşti, pentru a nu trebui să dezvăluim starea noastră reală de spirit. Una dintre măş­ tile cele mai răspândite se bucură, în ciuda term enului i Gesi't’Jfl = Faţă, chip, Gesichtissitw) = (simţul) vaz»t(ului). (N. 1,)

Capul

S7

american, pi la noi de o mare simpatie: acel keep-smiling. Orice s-ar întâmpla, se zâmbeşte, „Gute Miene zum bosen Spiel machen") — a te preface că ţi-e bine când nu-ţi este, a-ţi ascunde durerea — numeşte poporul acest com ­ portam ent nesincer, în care politeţea şi laşitatea formea­ ză un cuplu vesel pentru cei din afară, dar pentru viaţa interioară cât se poate de neîmbucurător. Astfel, ne chi­ nuim sa zâmbim pe parcursul zilei, chiar dacă nu avem nici un m otiv de râs. A ceastă discrepanţă între chipul nostru adevărat şi cel afişat este responsabilă pentru o grăm adă de tensionări musculare. Asiaticii ne-au luat-o chiar înainte în aoeastă privinţă. Chipul lor veşnic zâm ­ bitor îi m ai spune doar unui cunoscător ce zace cu ade­ vărat în spatele faţadei strălucitoare. Reversul faţadei su­ râzătoare este m asca chibzuită a responsabilităţii grave, pe care o arborează cu atâta drag politicienii. Unii oam eni se servesc de diferitele lor măşti cât se poate de firesc şi îşi schim bă mina, în funcţie de necesi­ tate, de la zâmbetul şarm ant la cel plin de simpatie pen­ tru cineva, de la privirea încărcată de semnificaţii la se­ riozitatea elocventă. Alţii îşi schimbă toată masca şi afi­ şează în funcţie de circum stanţe o figură voioasă sau, la nevoie, una tristă. Chiar după calendar ne putem orien­ ta şî arăta după faţa duminicală de sărbătoare din nou m utra de luni dimineaţa. Cu întrebarea: „Ce-i cu m utra asta p c tine azi?" ni se aminteşte uneori că atâta franche­ ţe m erge totuşi prea departe. Am auzit de ia un preot ca dispune de un chip pentru botez, unul pentru cununie şi un altul pentru înmorm ântare. Astfel de măşti profe­ î A ce astă exp m siv g erm an ă, trad u sa literal prin a fa c e m in ă bu n ă ia j o c rău, îţji are iich iv alen h il p erfect în Franceză în ace] fa ir e Itonne m in e ă m au vais jeit, folosit ad esea la noi, (N. i,)

Ruediger Dahlke

sionale sunt cel puţin la fel de răspândite ca şi îm brăcă­ mintea profesională, La stewardese şi chelneri zâmbetul face par le din uniformă, dar judecătorii şi groparii ar pu­ tea r e a l i i puţine cu această mască. Actorii joacă jocul în sine nesincer din nou sincer, când îşi com pun înainte de scenS „m asca" şi se lasă machiaţi corespunzător pentru intrarea în sccnâ. Pe faţă se vede câ t de mult jucăm tea­ tru şi tindem să ne m ascam adevărata expresie. Există atâtea motive pentru a nu ne arăta adevărata fafă. într-o societate care dispreţuieşte bătrâneţea, pentru mulţi oam eni este dezagreabil când pe chip se reflectă urm ele vieţii. Am prefera să scăpăm prin operaţie de ci­ catricele pe care ni le-a brăzdat timpul, şi unii chirurgi plasticieni trăiesc bine din această afacere pe care o fac cu teama oamenilor de bătrâneţe. Posibilitatea de a cosmetiza realitatea chirurgical o fi ea nouă, d ar ideea este străveche. Cu metode în parte m arţiale se încerca încâ în negura timpurilor să se corecteze formele frunţii, nasu­ lui şi chiar ale capului. Şi nicăieri nu se camuflează atâtea ca pe d u p , căci ni­ căieri nu sunt atâtea de ascuns. Dacă îndrăznim să scoa­ tem m asca, să zgâriem lacul şi să privim pe sub vopsea, sinceritatea care iese la iveală este revelatoare. O întrea­ gă industrie trăieşte din simularea a ceea ce nu este şi ca­ m uflarea a ceea ce este, prin cosm etică, stu d iou ri de bronzat etc. Cu toate astea, retuşul nu poate fi anulat din principiu (ca necinstit). Depinde de intenţie, Nid atunci când un om se aşază în poziţia de lotus, realitatea exterioară şi cea in­ terioară nu corespund în general. Forma exterioară per­ fectă simulează ceva ce (încă) nu există în interior. Totuşi are sens să se execute aceste exerciţii străvechi, în s p e r a i

Capul

39

ţa ca interiorul să eg alele cu timpul exteriorul, Privind astfel, îşi capătă rostul şi încercările cosmetice conştiente, învăţătura despre fizionomie oferă tablouri de carac­ ter adecvate din interpretarea formei feţei. Unele dintre aceste învăţături Ie găsim în înţelepciunea populară |i; în dialect ţii ele fac parte din bagajul de experienţe inson­ dabil, de abia conştient al cunoaşterii um ane, dar folosit de aproape toţi oamenii. Faptul că bubele groase oglin­ desc o senzualitate deosebită şi că o bărbie proem inen­ tă trădează o voinţă asem ănătoare lî ştiu mulţi oamenii şt tl sim t toţi. Fruntea îngustă arată mai puţină intelec­ tualitate decât cea lată, bom bată, ochii mici, adânciţi în cap indică firea retrasă, în timp ce cei care ies din orbite ai bolii lui Basedow au ceva curios, îndrăzneţ şi care in­ spiră team ă deopotrivă, Interpretarea inconştientă a as­ pectului feţei merge departe în viaţa cotidiană, Ea deci­ de dacă un om ne este simpatic sau antipatic. Şi dispo­ ziţia ni se îm părtăşeşte spontan prin expresia feţei, şi ia­ răşi nu ştim cum se întâm plă acest lucru. La atâta onestitate dintr-un foc şî atâtea încercări de a o înfrumuseţa nu poate mira dacă simptomele zădăr­ nicesc clar şi în parte dureros m ascarea faptelor. Şi pe faţă organismul este cel care câştigă la tema onestitate. Dacă acoperim cu trucuri ceea ce ne stă scris pe chip, destinul foloseşte un condei m ai dur, spre a-şi grava sem nele în m atricea realităţii, în acest caz pielea feţei noastre, tenul. ■

înroşire înainte de a se ajunge )a indicii dureroase şi defor­ m ante, destinului îi stau la dispoziţie sem naJe mai

90

Ruediger Dahlke

blânde. O înroşim frecventă este un fenomen care vrea să-i conştientizeze celui afectat o temă faţă de care el se închide- Situaţia are ceva teatral- De obicei este vorba de o temă echivocă, aluzivă care, înfăşurată de exemplu înir-o glumă, pluteşte în a e r Cei în cauză încearcă să igno­ re tema şi să facă de pildă aşa, ca şi cum nid nu ar înţe­ lege glum a sau aluzia şi nu ar avea în orice caz nimic de-a face cu ea, în timp ce ar vrea cel m ai bine să se bage în păm ânt şi să se facă invizibili, pielea lor sinceră (a fe­ ţei) vesteşte prin înroşi rea ei tocm ai că au de-a face cu ea- Capul care parca ia foc atrage m agic atenţia asupra sa. Cu cât posesorul lui se împotriveşte mai mult acestei recunoaşteri şi încearcă sa se calmeze, cu atât mai roşie şi m ai fierbinte i se face faţa. Ca un far anunţă ea peni­ bilul adevăr. Tema însăşi se sem nalează în „felinarul roşu", care vesteşte lumii exterioare acelaşi mesaj în faţa unor stabilimente competente. Pielea feţei lor face de ne­ trecut cu vederea ceea ce v or cei vizaţi să tăgăduiască, trecând cu vederea. Lecţia de învăţat este clară. Abia atunci când ne vom declara gata să recunoaştem tema dispreţuită şi să ne ad­ mitem raportul cu ea, semnalizatorul roşu se va stinge. Ceea ce suntem capabili să percepem ca norm al şi natu­ ral nu ne poate aduce roşeaţa ruşinii pe chip. Dacă este concret posibil să povestim noi înşine o glum ă corespun­ zătoare, fără să ne topim de ruşine, tema este integrată şi lum ina de avertizare răm âne stinsă. Domeniul care înainte era încărcat de frică şi penibili Sate p oate să fie trăit şi integrat în viaţă numai cu deschidere şi bucurie, în această privinţă, chiar şi un simptom aparent atât de m ic şi d e inofensiv este în m ăsură să dezvăluie lecţii mari de învăţat.

Capul

91

întrebări 1. Ce dom enii ale vieţii îmi sunt penibile? Pentru ce m ă ruşinez? 2. Pentru ce gânduri şi sentim ente nu pot să g aran ­ tez? 3. Ce fel de situaţii vreau să evit cu orice chip? 4. Ce aş putea şi ar trebui să învăţ tocmai în aceste si­ tuaţii? 5. Ce înseam nă pentru mine a ieşi în public şi a sta în centrul atenţiei? 6 . Cum aş putea deplasa tema erotism din capul meu în dom eniul inimii şi al organelor genitale?

Nevralgia de trigemen sau durerile nervoase faciale Trigemenul (tiervus trigemenus) este al cincilea dintre cei 12 nervi cerebrali, fiind responsabil printre altele pen­ tru senzaţiile sensibile ale feţei. El cuprinde trei ramifica­ ţii. Cea superioara răspunde de frunte, cea mijlocie deser­ veşte zona maxilarului superior, cea inferioară partea ma­ xilarului inferior. Termenul nevralgie se foloseşte pentru senzaţiile dureroase în zona de răspândire a unui nerv, ale căror cauze le sunt necunoscute medicinei în cazul nevral­ giei de trigemen. Fenomenul are un efect realmente im­ presionant asupra vieţii celui afectat — în sensul cel mai neplăcut posibil. Durerile apar la început de obicei sub formă acută, de criză, şi adesea unilateral. Ele pot afecta una sau mai multe ramuri ale nervului şi se pot transfor­ m a într-o durere cronică permanentă. Pacienţilor le este conştientizată existenţa feţei fulgerător sau perm am ent, din cauza durerilor violente. Pielea feţei dezvoltă rapid o hipersensibilitate (hiperestezie), cu o sensibilitate deose­

92

Ruediger DaliLke

bită la durere în punctele de ieşire a nervilor. Pacienţi nu numai că nu se sim t bine în pielea lor, lor le vine să urle în spatele măştii lor. Le este îngrozitor de greu să-şi sal­ veze faţa, să-şi păstreze un chip compus. Uneori se ajun­ ge atât de departe, încât trăsăturile altminteri bine contro­ late deraiază şi la iveală iese o grim asă descom pusă de durere. în astfel de situaţii, când musculatura reacţionea­ ză şi ea şi îi deformează celui în cauză trăsăturile feţei, me­ dicina vorbeşte despre „tic douloureux", tic dureros. Lui i se adaugă o înroşite intensă a feţei, izbucniri de sudoa­ re şi lacrimi care nu pot fi controlate. Pacienţii lasă impre­ sia că le-ar veni concomitent să plângă, să ţipe şi să urle, de parcă ar fi gata de o criză de furie sau oricum de o iz­ bucnire care inspiră teamă. Cine riscă să-şi piardă cumpătul dc durere nu mai poa­ te privi semenii, şi în cele din urmă lumea, relaxat în faţă. Eîl se încolăceşte de durere şi ia mai degrabă aspectul unui biet vierme decăt pe cel al unui om drept. Poziţia încovo­ iată d c durere şi chipul schimonosit indică ceva ascuns: un gând, o intenţie. în adâncime ceva nu-i în regulă, lucruri­ le tocmai că nu-s întotdeauna drepte, ci strâmbe. Acolo unde durerile joacă un rol atât de central, tema agresiune nu este departe. Cel atins de nevralgia de trigemen se simte (a)bătut, şi intr-adevăr el se află în situa­ ţia celui lovit de destin. Pierderea stăpânirii de sine, a controlului, din cauza durerii cu care tot ameninţă cei vi­ zaţi trimite tot la problem atica agresivă. Din punct de vedere medical nu este d a r în ce m ăsură sim ptom atica durerii s-ar putea ameliora prin transpunerea în acţiune a pornirilor agresive, însă simbolic este evidentă relaţia dintre durere şi agresiune, ambele doar îl au în spatele lor pe acelaşi zeu al războiului, M ar te. Mulţi padenţi au

93

senzaţia că d acă, ar lovi cu mâinile şi picioarele în stân­ ga şi-n dreapta, asta le-ar produce o uşurate. Din perspectiva terapeutica este înletesant într-o ast­ fel de situaţie în ce d irecte ar ţinti de fapt. Cui lt-ar pu­ tea fi mai degrabă menite palm ele decât di iar lor înşişi? Loviturile pe cane ni le reţinem ne lovesc intr-adevăr la un m om ent d at înapoi chiar pe noi. Cine se tot reţine, se tot stăpâneşte, ca să-şi salveze faţa, trebuie să aibă în ve­ dere faptul că situaţia se întoarce îm potriva lui şi că el provoacă întorsături nefavorabile şi lovituri asupra lui. Tot ce am reţinut în noi ne răm âne desigur chiar noua înşine. în acest sens, este deosebit de dezagreabil să pri­ m im înapoi ceva atât de neplăcut precum sunt lovituri­ le, Cât de rău îi cade această stare pacientului se vede pe ci, când se târăşte prin jur ca un câine bătut şi asigură credibil că nu „o" mai poate suporta mult* Asta înseam ­ nă însă că ei nu se mai descurcă cu aceste dureri, respec­ tiv cu agresiunile. Soluţia zace acolo unde el nu m ai re­ uneşte să se reţină. Faţa sa dureroasa arde de-a dreptul să fie descărcată şi detensionată, A desea, afară se vede pe faţă doar foarte puţin, muşchii faciali sunt încă în formâ şi continuă să încerce să facăfaţa, să facă „bonne mine â m auvais jeu". Dar pacientul nu mai poate să suporte sentim entul în profunzim e, îndărătul acestei m ăşti. In intrarea în criză, care este mereu şi o ieşire din priză, fa­ ţada se prăbuşeşte vizibil pentru toţi, şi el n u m ai poate decât să-şi dezlănţuie durerea, labloul bolii îl împiedică să mai reziste m ult timp şi să păstreze aparenţele în exterior, el îl constrânge să de­ vină agresiv şi să dea glas, prin ţipete, celor ce-1 dor în profunzime. Chinurile infernale îndurate trebuie să le co­ munice lumii sale înconjurătoare. Trebuie să devină pu­

94

Ruediger Dahlke

blic şi răsunător ce chin este viaţa din spatele măştii şi că el nu poate să o continue aşa, pentru ca nu mai poate să reziste fără să lovească in jurul său. Trebuie con/rimfraţi cei cărora le sunt de fapt menite loviturile lui, asta-i după ceea ce tânjeşte fruntea lui înfierbântată. T ranspunerea pornirilor în acţiune are însă num ai atunci un efect de uşurare, când se petrece cu o oareca­ re conştientizare. Irascibilitatea cicălitoare, care se des­ carcă cu orice ocazie şi se dezvoltă deseori ca urm are a tabloului bolii, nu este o soluţie. Ea arată cât se poate de onest cine locuieşte în realitate în spatele acestei faţade. Sensibilitatea excesivii a pielii feţei şi declanşarea atacu­ rilor de durere prin nişte stimuli minori trădează persoa­ na de tip „m im o ză", a cărei m im ică este chinuită mai sincer decât ea însăşi de către agresiuni inconştiente. îm ­ bujorând feţei, transpiraţia abundentă şi lacrim ile care curg pe obraji, ca şi faptul că este nevoie de atât de pu­ ţin pentru a p rovoca atâta durere întăresc impresia că aici este vorba de un om provocat şi iritat la m axim um , care nu-şi mărturiseşte starea. în schimb, faţa lui trebuie să întruchipeze situaţia explozivă. Pacientul însuşi spu­ ne foarte limpede ce s-a întâm plat cu el: îi trebuie toate forţele pentru a ţine totul în el şi a nu izbucni în ţipete, şi uneori ele paralizează la această misiune istovitoare. Faptul că d e form a cea m ai frecventă, aşa-n u m ită esenţială, sunt atinse m ai cu seam ă femeile peste 50 de ani se potriveşte bine în acest tablou. Femeilor le este mai greu, într-o societate a performanţelor dominată de băr­ baţi, să-şi arate adevărata faţă şi să declanşeze în jur ace­ le agresiuni pe cate nu le pot ţine de fapt în ele. De tea­ ma că astfel pot fi lăsate baltă, înclină spre ace! keep-smiling, chiar când lăuntric le vine să plângă şi să urle. Dacă

Capul

95

o dată cu înaintarea în vârstă acum ularea devine* insu­ portabilă, nu recurg Ja crize exterioare de furie, ci la cri­ ze interioare de durere, care pătrund numai rareori până Ia nivelul vizibilului, Denumirea medicală „esenţial" care este adesea alătu­ rată diagnosticelor de o cauză nelămurită, ca şi respecti­ vei hiper tonii (hipertensiune arterială), aduce fără să vrea în joc o anumită francheţe. Simptomatica este în tin d e văr esenţială pentru cei atinşi, căci ea esle unica lor şansă de a exprima ceea oe altminteri i-ar copleşi, i-ar înăbuşi. Locul durerii întăreşte şi mai m ult aserţiunea. Frun­ tea este locul natural al con/rww/ării (lat.frons = frunte) şi autoafirmării. Cine vrea să-şi im pună propriul cap, să răzbească .singur, este solicitat aici chiar dacă are a trece cu capul prin zid. Maxilarele poartă dinţii şi sunt co m ­ petente când este vorba dc a-şi arăta dinţii şi a-şi face loc cu dinţii. Când te doare, la nevralgia de trigemen, zona m axi Iară de-ţi vine să urli, este nevoie de m uşcătură şi ca trebuie să fie cât mai muşcătoare. Nu o încrâncenare strângând din dinţi, ci o agresiune rânjind şi arâtându-şi colţii, căci m axilarele ţipă de-a dreptul că au nevoie de m işcare. în loc să te laşi m âncat, s-o iei tu în continuare peste bot, acum a venit timpul să muşti tu. Asta trebuie să se întâm ple însă în locurile potrivite, altminteri ad u ­ ce în cel m ai bun caz elaborarea, d ar nu soluţionarea simptomaticii şi a conflictului subiacent, în m od semnificativ, propunerile de terapie ale medi­ cinei academ ice sunt mai puţin agresive. Ele încearcă nu­ mai să direcţioneze agresiunile spre interior şi astfel, în continuare, îm potriva pacientului însuşi, o formă mai degrabă m acabră a protecţiei mediului. înăbuşirea durerii cu ajutorul u nor analgezice puternice m erge în această

Ruediger Dahlke

96

direcţie C u folosirea medicamentelor psihotrope, psihi­ cul şi aşa deja imobilizat este îngustat şi m ai m ult, pen­ tru ca pacienţii să nu supere pe nimeni şi nimeni să nu fie scandalizat. Este încercarea disperată de a împiedica izbucnirea unei situaţii insuportabile şi care ţipă după onestitate. Şi mai onestă v a fi chirurgia, ca ultim mijloc. La tăierea nervului devin perceptibile ascuţimea şi chiar şi violenţa necesară. Electrocoagularea ganglionului gasseri merge şi mai departe. Printr-un pas terapeutic mar* ţial, acest centru nervos supraordonat, din care iese trigem enul, este „fript" electric. Nici m ăcar limbajul ştiin­ ţific cel mai elevat nu poate să m uşam a lizeze tem a care se impune: este vorba de agresiune, care se înghesuie în dureri strigătoare la cer să i7bucnească şi să se dezlăn­ ţuie şi care cere nişte intervenţii radicale sau o atacare cu­ rajoasă a vieţii.

întrebări 1 , Ce durere îmi stă scrisă pe faţa? U nde este pertur­ bată sensibilitatea mea? 2, Ce m ă îm piedică să mă simt bine în pielea mea? 3 , Ce încovoieri, ce deformări, oe critici negative tre­ buie să înving? 4 , C u m se num eşte jocul rău la care fac m ină bună, prefăcându-m ă? Ce mă irită şi. m ă provoacă profund? 5 , Cui îi sunt menite loviturile reţinute, care îm i ard în faţă? Ce m ă împiedică să lovesc? 6 , Ce trebuie să confrunt? U nde îmi lipseşte autoafir­ m area, unde m uşcătura necesară? 7 , Ce vrea să atace în continuare energia mea acum u­ lată?

Capul Pareza facială şi paralizia nervilor faciali Nervul facial (neruHs facialis) este al şaptelea nerv ce­ rebral, fiind responsabil pentru deservirea m otorie a musculaturii fejrei. Sarcina lui este sa ne facă posibile e x ­ presiile feţei, de Ia încreţirea frunţii la închiderea ochi­ lor, la strâmba tul din nas şi pană Ia schimonosirea gurii. Ceea ce este trigemenul pentru senzaţii este nervul fa­ cial pentru mimică şi mină. La paralizarea lui este afec­ tată aceeaşi regiune ca şi ia nevralgia dc trigem en, nu­ mai că In iocul senzaţiilor interioare se află acum în cen­ tru înfăţişarea, aspectul exterior. E drept că există treceri în ambele sensuri. Aşa cum în apogeul unui atac dure­ ros se p oate ajunge, în nevralgia de trigem en, 1a un spasm al m uşchilor feţei, la paralizia facială apar uneori tulburări senzoriale, mai cu seamă în zona obrajilor şi a urechilor. Se poate ajunge la aşa-numita hiperacuzie (hiperestezia auzului), o sensibilitate extrem ă la zgom ote. Cea mai impresionantă în exterior este lipsa de sime­ trie a celor două jumătăţi ale feţei. La orice om există o deosebire între cele două jumătăţi ale feţei lui, d ar ea nu se observă la prim a privire. Numai dacă se reconstituie fotografic chipul din două jumătăţi stângi sau drepte, ne surprinde cu câ t mai blândă şi mai duioasă este jumăta­ tea stângă feminină faţă de jum ătatea dreaptă m asculi­ nă, Aşa privind, fiecare om e cu două feţe. La pareza fa­ cială acest lucru devine vizibil înlr-un mod de speriat, pentru că partea afectată iese atât de frapant din cadru. Paralizia revelează o sfâşiere adâncă a sufletului. Pe (de) o parte cel afectat are tntuf ca de obicei sub control şi ţine faţada sus, pe (de) alta se lasă pur şi simplu să cadă. Pră­ buşirea faţadei exterioare o vesteşte pe cea in teri o a ră . Această scindare nem ăiturisită este întruchipată de ta­

R uediger Dalii kc

bloul bolii. Mai cu seam ă aspectul căzut, care se potri­ veşte atât d c puţin cu partea lui intactă şi fiinţa întoarsă spre exterior, cere să fie public şi i se realizează cerinţa în tabloul bolii. Două suflete trăiesc în pieptul sau şi pri­ vesc deodată şi afară din chipul său. Partea mai ordona­ tă, mai aspectuoasă şi întinsă, care reprezenta până acum întregul, şi-a căpătat un partener total prost crescut, care nu m ai ţine în nici un fel eoni de impresia generală bună. Ilste o parte destul de decăzută, care se vede aici în prim -plan şi îşi dem onstrează refutarea faţă de partea opusă mai rigidă. Rareori iese um bra atât de clar la su­ prafaţă. Cine nu-şi mărturiseşte necesitatea fundamenta­ lă de relaxare şi de tensiona re trebuie sa ţină seam ă de faptul că această necesitate se cufundă în um bră şi se re­ prezintă pe scena corpului. Atunci ea îl priveşte, într-o formă neeliberată, dinspre orice oglindă. Detensionarea este caricatu rizată în paralizie, relaxarea laxă devine (de)lăsarea pleoapelor şi îi conferă feţei un aer oprim at, dezordonat- Partea bolnavă demonstrează tuturor în mod vizibil indiferenţa şi acel „n-aveţi decât să m ă ...!" Ir tra­ diţia bavareză există un gest care exprim ă exact asta: se trage în jos pleoapa inferioară a unei părţi a feţei cu de­ getul. Pacienţii cu pareză facială trăiesc permanent aceas­ tă expresie pe una dintre părţi. Ridul întins dintre nas şi colţul gurii, cută care indică la bolnavul de stom ac su­ părarea şi roaderea în interior a emoţiilor, dem onstrea­ ză la paraliza facială cât de departe este această parte a pacientului de posibilitatea de a-şi aduna în continuare puterile. Aici se încadrează şi incapacitatea de a-şi m ai ridica fruntea, formând riduri. Această parte a persona­ lităţii este sătulă de atâta reflectare. Colţul atârnând al gurii vrea în fine să spună că omului i-a ajuns, dispozi-

Capul

99

fia iui este de k morocănoasă până la ofensată, şi este ca ­ şu l ca oricine să vadă asta. &-a atins polul opus al acelui keep-smiling. A cest colţ al gurii nu se va mai ridica pen­ tru a schiţa o mină voioasă când dispoziţia este de fapt contrară. Ochiul nu se mai deschide complet, ca şi cum nu ar mai exista nimic esenţial de văzut şi atare deschi­ dere nu ar merita efortul. Numai că el nici nu se m ai în­ chide complet, dc parcă pacientul oricum nu şi-ar găsi li­ niştea. El 7.ace fără vlagă şi energie într-o poziţie călduţă de mijloc. Există pericolul deteriorării corneei din cauza uscării ei, drept care medicina închide ochiul afectat eu un pansam ent opac şi îl face pc pacient, pentru a-1 pro­ teja, realmente chior. în cazul uscării corneei riscul este nu numai al pierderii definitive a vederii la un ochi, ci şi al pierderii vederii în spaţiu şi deci a dimensionali taţii. Vederii i s-ar duce adâncim ea, s-ar aplatiza. Expresia tristă mai este subliniată adesea şi printr-o lacrimă m are, care atârnă indecisă d c marginea pleoapei. Aceasta parte a pacientului vesteşte că-i vine să plângă. Că nu mai gustă deloc viaţa o arată prin dispariţia sen* zaţiilor de gust. Cui nu mai gustă nimic i se parc totul ia fel de fad. Suprasensîbilitatca auzului arată că zgom ote­ le lumii înconjurătoare sunt resimţite ca prea pătrunză­ toare şi deci ca deranjante. Per total rezultă un tablou al resemnării. Una dintre jumătăţi nu mai poate. A renun­ ţat la toate eforturile de a-şi mai aduna puterile şi îşi iasă trăsăturile să devieze şi înfăţişarea să se descompună. în­ dărăt bântuie ameninţător fantoma sperietoare — spec­ trul — unei personalităţi care se sfâşie în două. In discrepanţa dintre părţi această fantom ă iese la iveală ca un terţ, unul mai franc. M asca de până atunci se strâmbă într-o grimasă. Ochiul semiînchis dă o oare­

IDO

Ruediger Dahlke

care senzaţie de monoocul ari late, iar schimonosirea care rezultă din încercarea de a mai obţine ceva cu trasaturi­ le scăpate de sub control — un aer prefăcut. Saliva care picură am inteşte de lăcom ie şi de bale cate curg şi dc plăcere ne mărturisi tă. Surâsul cel mai ferm ecător devi­ ne un rânjet de-a dreptul satanic. Satana, stăpânul discor­ diei, îşi găseşte foarte vizibil expresia în aceste trăsături tf^persate şi dOperate şi face mutre-m utre bunei existen­ ţe a celor a fee la ţi. l^ecţia de învăţat îi stă scrisă pacientului p c faţă- Nu i-ar trebui decât să o citească instalându-se în faţa oglin­ zii şi sa-şî adm ită că are doua laturi diferite. Cea ignora­ tă până acum este cazul să fie recunoscută şi integrată în viaţă- Discrepanţa ivită între imaginea apariţiei exterioa­ re şi realitatea interioară vrea să fie acceptată In sfâşie­ rea inconştientă. Asta nu este atât de uşor într-o epocă de critică atât de violentă din interior, dar nici nu poate fj ocolit. Cine are chipul sfâşiat se simte cu totul sfâşiat şi stigmatizat. O stigmatizare este însă numai atunci dez­ agreabilă şi dureroasă dacă are acva adevărat în ea- Dizarm onia feţei este o com pensare a arm onici aparente dem onstrate spre exterio r Pentru cei vizaţi este deose­ bit de greu să-şi admită că adevărata armonie răsare din război şi pace. Abia disponibilitatea pentru conflict face posibilă capacitatea pentru pace- Trebuie de observat apoi şi care parte este afectată de paralizie, cea stângă fe­ minină sau cea dreaptă masculină. Sim ptom ele ilustrează diferitele aspecte ale lecţiilor de învăţat care se im pun. în atâm area ţesutului se so­ ma tizează necesitatea unei destinderi şi unei toleranţe, în loc de a dirija şi a controla mereu totul, ar fi im por­ tant ca lucrurile să fie lăsate odată să-şi u rm e/e cursul

Capul

101

lor liber. Paralizia cea fără vlagă doar nu este alice va de­ câ t o pierdere a controlului. Expresia tristă a feţei v o r­ beşte despre dorinţa părţilor mai întunecate ale perso­ nalităţii de a ti luate şi ele în serios. Jocul minei a deviat numai din perspectiva părţii ce-şi luase angajamentul de keep-smiling. A trecut timpul jocului de-a v-aţi ascunselea în spatele unei faţade intacte- A cum se pune proble­ ma de a-şi arăta adevărata faţă şi in sens figurat şi de a lăsa ca trăsăturile cinstite ale celeilalte părţi a sufletului să-fi găsească şi ele /rrtseul. Aşa cum m uşchii mimiei şi-au abandonat serviciul de învăluire, trebuie şi omul să iasă acum şi pe plan sufletesc cu aspectul său franc la iveală, chiar dacă asta implică cu totul alte aspecte. Abia când ele sunt (re)cunoscute şi acceptate, m usculatura fe­ ţei este despovărată. Chiar şi lui dem on îşi pierde prin identificarea sa din putere. Terapia medicinei tradiţionale nu poate apune multe la această dram ă cinstită. în faza incipientă acută există m ult cortizon pentru a înăbuşi acest proces, de cele mai m ulte ori fiind însă neclar despre ce proces este vorba. Form a cea m ai frecventă nu se numeşte aici esenţială, ci îdiopaticâ. Asia este însă echivalent cu „a suferi afarâ din sine însuşi". în rest, se recom andă linişte, m enajare şi evitarea stresului, cu alte cuvinte, a se relaxa şi detensiona în fine. Astfel, neajutorarea medicală se transform ă într-un început terapeutic folositor. Tabloul bolii face de la sine câte ceva, pentru ca pro­ gram ul terapeutic să se deruleze, o dată ce-i taie celui afectat cheful ieşirilor în public. Fiecare îl va întreba ce i s-a întâmplat şi nimeni nu-1 va crede când afirmă că „ni­ mic special", Sub această apăsare prognoza este de obi­ cei atunci destul de bună, fenomenele paraliziei se retrag

102

Ruediger Dahlke

In măsura în care pacientul îşi descarcă trupul de drama reprezentată şi îşi încarcă sufletul cu ea. E drept că în faza de regenerare p o t să apară proble­ m e, dacă energiile eliberate sunt o rientate în direcţie greşită- Deosebit de impresionant este fenomenul lacri­ milor de crocodil. Dacă la eforturile lor de regenerare după paraiV/,ie fibrele nervului facial cresc în loc nu în glanda salivara parotidă, ci în glanda lacrim ală, pacien­ tului îi curg ochii la fiecare îm bucătură. Când ar trebui să-i lase gura apă de poftă, se form ează în locul acestei salive lacrimi m ari de crocodil. Când m ănâncă, un act de asimilare a lumii, pacientului îi vine să plângă, adi­ că m âhnirea sa ne trăită şi, în genere, necesitatea sa de a-şi lăsa sufletul sa se reverse se am estecă cu ingerarea zilnică a hranei. Se vede atunci că tot îl mai ajunge lumea pânfi-n gât, nici nu o lasă bine să intre în el, căd şi vine sa urle. Sensibilitatea exagerată la zgom ote ar fi un bun indi­ cator de drum pentru a evita astfel de rătăciri- Ea facc ca mediul înconjurător să li se pară celor afectaţi insupor­ tabil, sprijinindu-le astfel tendinţele de retragere. în ace­ laşi timp ea Ic uscate însă auzul şi le sugerează astfel că ar trebui să asculte cu mai multă atenţie şi ar trebui să se trezească. O perioadă de timp a retragerii este o ocazie ideală pentru a lăsa ca propria v ece să prindă glas şi a găsi o nouă armonie în sine însuşi.

întrebări t Ce parte a vieţii mele o neglijez? 2Unde m -am resem nat în viaţă şi mă las să (de)cad? Unde renunţ la ceva?

Capul

103

3. U nde m -am jucat de-a v-aţi ascunselea îndărătul unei faţade aparent intacte? în ce m ăsură deform ez rea­ litatea? 4. De ia ce m ă împiedică, la ce ma constrânge prăbu­ şirea ei? 5. Unde sufăr de tulburări şi rătăciri ale gustului? Ce nu vreau să privesc cu adevărat? 6 . U nde controlez prea mult de dragul armoniei? 7. Unde am aterizat în unilateralitate, unde riscă via­ ţa m ea să deraieze din cauza sfâşierii interioare? 8 . Ce mă jigneşte în viaţa? Cu ce jignesc eu viaţa? 9. In ce m ăsură îmi lipsesc relaxarea, destinderea şi dăruirea? 10. Ce altă latură mi se răsfrânge pe chip?

Cuperază (Acnee rozacee) Prin acest tablou de boală se înţelege un herpes zoster care apare pe faţă, acel tablou al bolii cunoscut sub numele de zona zoster*, Durerile sunt foarte puternice, ca la nevralgia de trigemen, cu sem ne exterioare clar vi­ zibile, chiar dacă de un tip cu totul diferit decât la pa­ reza facială. Este vorba de infecţia secundară cu virusul varicella zoster, care duce în prim a infecţie la vărsat de v ân t (varicelă). Practic, toată lumea poartă virusul în sine, molipsirea populaţiei este aproape de sută la sută. Vărsatul de vânt este o boală inofensivă a copilăriei, dar extrem d e co n tag io asă. Transm iterea nu se face d o ar prin stropii de salivă, ci şi prin aer, într-un perimetru de până la doi m etri al bolnavilor, agenţii patogeni plutesc în aer şi pot să fie purtaţi de vânt. De aici ş\ numele văr­ sat d e vânt.

104

Ruediger Dahlke

în exterior, tablou] bolii este depăşit practic întotdea­ una cu bine, agenţii patogeni nu m ai părăsesc însă co r­ pul, ci se fixează în rădăcinile posterioare ale nervilor m ăduvei spinării. Există num ai în regiunea capului 24 de astfel de posibilităţi de amplasare, corespunzând ce­ lor 12 perechi de nervi cerebrali, m otiv pentru care in­ fecţia ar putea sa apară teoretic peste tot. în practică însă, virusul are preferinţe foarte clare, şi astfel este atacată pe faţă mai cu seam ă pielea, mai rar urechea şi încă şi mai rar suferă ochiul- Centrul de greutate temporal este în­ tre 50 şi 70 de ani, dar orice altă vârstă poate şi ea să fie afectată. Desfă şura rea bolii este cea a unei inflamaţii tipice. Iz­ bucnirea erupţiei este precedată d c obicei usturim i pu­ ternic. Apoi se formează nişte vezicule, limitate strict la zona de extindere a nervului afectat şi aproape întotdea­ una unilateral. Numai rareori se ajunge la o cuprindere bilaterală sau o răspândire pe două sau mai m ulte seg­ m ente nervoase. Băşicuţele um plute cu lichid se usucă în cele din urm ă şi formează o crustă, fără a lăsa de cele mai multe ori cicatrice. Dar astfel chestiunea nu este li­ chidată, virusul dovedindu-şi şi ulterior perfidia. Une­ ori se m ai face simţit încă unul sau doi ani după dispa­ riţia fenomenelor de pe piele prin dureri acute şi o sen­ sibilitate extrem ă. întrucât fiecare zonă a pielii este înzestrată cu nervi, ta­ bloul bolii este liber să-l atingă pe fiecare în locul său cel mai sensibil- Situaţiile tipice de îmbolnăvire sunt acelea când forţa de apărare este Ia pământ, ca urmare a unor in­ fecţii severe, precum pneumoniile, tuberculoza sau dia­ betul, apoi a unor boli mistuitoare precum cancerul, dar şi a unor otrăviri grave sau a unei prăbuşiri a sistemului

Capul

105

imuni Iar la SIDA, leucemii sau la forme m odem e de te­ rapie, care mizează pe reprimarea imuna, ca la transplan­ turile de organe. Circa jumătate din pacienţii care au ne­ voie de transplant de măduva pentru tratarea leucemie! capătă o infecţie cu herpes zoster. în această privinţă, me­ dicina modernă i-a favorizat foarte mult răspândirea. Şi medicina tradiţională a recunoscut că pe lângă slă­ birea fizică a forţei de apărare, situaţia psihică are un rol estenţial în acest tablou patologic. Prea m ult stres este învinuit a fi cauza, Ce-i drept, numai stresul suprasoli­ citau t este periculos. Stresul în sens de cerinţă produce mai degrabă o stimulare a forţei de apărare. în caz de su­ prasolicitare însă, pacientul încearcă să se apere, închizându-se faţă de mediul insistent, apăsător. Astfel, el for­ ţează corpul să se deschidă substitutiv şi îi subminează forţa de rezistenţa. Pacientul cu cuperoză este unul m arcat de simptomul său. Roza care-i îmboboceşte în mijlocul feţei îi vesteşte lui şi mediului lui că aici a irupt şi a izbucnit ceva. Viru­ sul care stă răbdător Ia pândă în ascunzătoare se foloseş­ te de situaţia de slăbiciune generală, pentru a-şi expune dorinţa. Tema se numeşte conflict, căci temelia herpesului zoster, care simbolizează el însuşi un conflict, este la rândul ei toi un conflict, aşa cum indică bolile de bază din antecedente. O confruntare am ânată m ult tim p îşi procură atenţie cu ajutorul unor trupe străine, de care se agaţă. Ca şi la nevralgia de trigemen, aici este abordată problem atica agresiunii, ca şi Ia pareza facială — tema deform ării, respectiv formării unei cu totul alte realităţi din adâncurile sufletului. Se subliniază, pe lângă carac­ terul de bombă cu explozie întârziată al pericolului care pândeşte, problematica apărării şi a rezistenţei.

106

Ruediger Dahlke

Deja boala de bază evidenţiază o rezistenţa sufleteas­ că fflare. Dacă la prima vedere nu se recunoaşte nici una, medicina tradiţională va sonda după una ascunsă, pre­ cum un focar cronic de infecţie sau un catcm om nedesco­ perit. Dacă nici în acest sens nu se găseşte nimic, se poa­ te presupune că rezistenţa psihică faţă de un dom eniu central al vieţii este foarte puternică şi este suficientă pen­ tru a slăbi în aşa măsură apărarea fizică, încât virusul de herpes zoster care stă la pândă poate să lovească. Tabloul bolii demonstrează că pe cel afectat îl calcă pe nervi şi că i-r intrat sub piele demult ceva ce tinde acum să ajungă din nou la suprafaţă. Cea mai dureroasă şi difici­ lă aici este izbucnirea. Rezistenţa şi frica faţă de acest pro­ ces se som atizează în durerea arzătoare şi înţepătoare şi sentimentul de tensiune care gâtuie, Dacă bariera a fost străpunsă, veziculele se usucă de obicei în decursul a două-lTci săptămâni şi se vindecă. Erupţia îl loveşte pe om tocmai în locul său momentan de slăbiciune, în cazul cuperozei, direct în faţă. Ca şi atunci când primim o pal­ m ă, numai obrazul lovit ustură. Dar putem primi una şi pe nas, pe ureche sau pe ochi. Mai cu seamă ultimele l o ­ vituri sunt uneori atât de rele, încât ameţim de ne iau pe această parte văzul şi auzul. în timp ce pe frunte şi obraji ne simţim „d oar" deform aţi, marcaţi şi loviţi, herpesul extrem de periculos al corneei poate să le dea celor afec­ taţi lovitura orbirii, iar herpesul urechii pe cea a surzirii. Poate cel m ai rău lucru este că aceste lovituri vin şi nime­ resc atunci când suntem deja loviţi din greu în altă pri­ vinţă (boala de bază). O anumită perfidie este întotdea­ una prezentă aici, dacă ne gândim că virusurile pândesc ani de zile acest mom ent de slăbiciune al victimelor, pen­ tru a lovi apoi pe la spate, din rădăcinile nervoase.

Capul

107

A cest tablou patologic se num ea înainte ignis sacer, foc sacru sau foc sălbatic. Era tratat cu mijloace m agice! că d sc întrevedea în el un semn ai unui nivel mai înalt. Intr-adevăr, este un semn al unui alt nivel, chiar dacă al unuia intern propriu. O mânie sălbatică, neexteriorizată până acum niciodată, ne încinge faţa. O astfel de furie arzătoare poate să ne orbească ţii să ne asurzească desi­ gur, şi în orice caz să ne facă mizerabili la vedere. C ă în astfel de sem ne rezidă şi şansa transform ării poate să devină clar din faptul ca există şi mânia sfântă, că semnul lui Caink nu continua numai însem nare, ci şi desemnare şi că !-a dus pe patronul numelui său pe dru­ mul dezvoltării. Şi în termenul cuperoză sau acnee rozacee stau ambele posibilităţi aproape una de ccaiaHă: în­ florirea rozei ca imagine a frumuseţii, care îşi găseşte ex­ presie în rozetele (rorasL'Ie) şi în rozele în flăcări ale stilu­ lui gotic târziu, şi în simbolistica trandafirului roşu în­ suşi, care îşi poate îm plânta ghimpii ca semn al zeului războiului, M ar te, în carnea noastră, dar care este legat întotdeauna şi de Venus, zeiţa iubirii. în spatele accese­ lor de mânie pot să mocnească un entuziasm înflăcărat şi o iubire fierbinte, dar şi o furie temperată. Lecţia de învăţat a celor vizaţi constă în a renunţa cu adevărat, ba chiar în a căuta să facă să înflorească celălalt sâmbure al fiinţei lor, la fel de autentic, şi să exprime fără în/torituri ce îi agită în forul lor interior, Ce au ţinut până acum pentru „ultima m ână" a jocului şi au lăsat să dork S e m n u l I ţ i i C i t i n e s f c u n s e m n t a r e î i e s l e p u s d e D u m n e a e i ! lu i

C a in , c a u c i g a ş a i f r a l d u i s ă u A b e l A s t ă z i a r e s e n s u l u n u i s e m n a l v i n e i ; u c a r a c t e r is t ic ă c e t r ă d e a z a p e d n e v a . C f . ş i F a c e r e a , 4 , 1 5 : Ş i ■ dî p u s D u m n e z e u l u i Cajrf i t n s e m n , c a n i m e n i c n re -1 v a g ă s i s ă m t - l o m o a ­ re . Ş i a p u r c c s C a i n d i n f a f a l u i D u m n e z e u

/.)

108

Ruediger Dahlke

miteze în adâncuri vrea acum să fie eliberat Faptul că mâ­ nia este una sfântă sau profană, că răzbunarea este una proaspătă sau străveche rămâne în urm ă în faţa necesită­ ţii de a le exprim a. Tocmai această irumpere şi izbucnire poate să pună în mişcare energia necesară, pentru a ata­ ca acea problem atică de apărare care iese la iveală în simptomatica de bază. Trebuie redusă rezistenţa psihică faţă de tema delicată, şi nu dispoziţia fizică de apărare.

întrebări 1. Ce conflict îmi stă scris pe faţă? 2 . Ce m -a călcat pe nervi şi mi-a intrat sub piele? 3. Ce frică mă îngustează psihic atât de mult, încât tre­ buie să m ă deschid fizic atât de tare? 4. Cc dom eniu al vieţii, ce temă m ă suprasolicită? 5. Ce-mi înfloreşte pe chip ce nu pot exprim a fără în­ florituri? Ce vrea şi trebuie să izbucnească în m ine şi să irum pă din mine? 6 . Ce m -a însemnat? Ce m-a desemnat? 7. Ce bombe cu explozie întârziată zac în spatele fron­ tului meu psihic? 8 . Ce rol joacă perfidia în viaţa mea? 9. M ânia flamboaiantă şi focul entuziasm ului îşi ca ­ pătă dreptul lor în viaţa mea?

Herpes facial sau herpes labwlis Virusul zoster tocmai descris este numai unul dintre nenumăraţii reprezentanţi ai acestei familii care cuprin­ de peste 90 de virusuri. Ele sunt făcute răspunzătoare pentru multe grozăvii, chiar şi favorizarea cancerului. Pri­

Capul

109

vind din punctul de vedere al virusurilor, este vorba de una dintre familiile cele mai de succes. M etodele lor nu sunt departe de cele ale mafiei. Ele s-au specializat pe branşe diferite, parţial învecinate, şi îşi îm part foarte cin­ stit între ele câmpul de acţiune, corpul omenesc, stilul lor de munca fiind însă cât se poale de „ necinstit". Pe faţă este important pe lângă virusul de herpes zoster m ai cu seamă cel de herpes simplex. Acesta cuprinde două tipuri, primul spedalizându-se pe legiunea de deaspura liniei taliei, fiind aici responsabil pentru herpesul facial sau herpesul labial. Tipul II, numai puţin diferit de celălalt, esle competent pentru jumătatea corpului de sub talie şi baza bolii sexuale astăzi celei mai răspândite, her­ pes genitalii. Tipul I, agentul herpesului labial, este mai benign, în schim b însă m ult m ai răspândit. 99 la sută dintre oameni îl găzduiesc ca oaspete permanent. Deja la vârsta şcolarizării, practic toţi copiii au venit în contact cu el. Cu toate că virusul se poate întâlni pretutindeni, el este responsabil numai ia fiecare al sutele* purtător al său de indispoziţiile tipice care tot revin. Cu nişte dureri care furnica, pişcă, tensionează sau m ănâncă ae dezvoltă vezicule Ia buze, mult m ai rar şi în alte locuri, cum ar fi la nas. Ele sunt la început um plute cu un lichid limpede, care apoi se tulbură, iar ţesutul din jur este umflat şi înroşit. în zilele urm ătoare băşicuţele plesnesc şi se usucă, şi cel târziu după o săptămână şi ju­ m ătate toată tărăşenia trece. Rareori se întâmplă totuşi ca procesul să fie mai dificil, implicând şi m ucoasa bu­ cală şi încă şi mai rar meningele. D rept cauze, medicina tradiţională m enţionează, ca şi în cazul herpesului genital, diferite situaţii care scad forţa de apărare. Apropierea situaţiilor declanşatoare este

1 10

Ruediger Dahlke

plauzibilă la apropierea simbolică a buzei superioare de cea inferioară. Razele soarelui, febra sau tracu l sunt triggerii. Chiar şi schimbările hormonale din cadrul ci­ clului menstrual pot fi suficiente- Ceea ce produce herpe­ sul sunt însă mai cu seamă zguduirile em oţionale şi şo­ curile psihice şi cel mai mult ccle legale de senzaţii de greaţă sau de o dorinţă ezitantă nemărturisifâ. în febră sunt eliberate pe lângă căldură şi pofta de luptă a corpului, fantasme şi vise, ca şi dorinţa febrilă dc rezolvare. în trac, devine deosebit d c clară o contradic­ ţie internă, căci căutăm cu plăcere o situaţie care atrage şi înfricoşează deopotrivă. Am dori recunoaştere şi sim­ patie Locmai din partea acelor oameni de care ne temem. Şi dacă avem „Reisefieber" (febra călătoriei) ne poate ieşi un herpes facial, căci şi atunci este ilustrată o situaţie eu două tăişuri. Pe de o parte ardem să mergem în călătorie, pe de alta nutrim o teamă nem ărturisită în faţa ei, care se exprim ă în tensiuni şi poate să ardă pe buze. De obi­ cei este vorba de acel nerostit „N -am putea mai bine să renunţăm la călătorie?", care în loc să ne iasă pe gură în cuvinte, ne iese în băşicuţe, de obicei. Când bem din paharul altuia se amestecă sila cu tea­ m a de a nu pierde apropierea şi simpatia acestui om. Nu cutezăm să refuzăm intimitatea paharului com un şi de aceea nu ţinem seam a de senzaţia noastră d c greaţă- Şî atunci herpesul aduce substitutiv pe buze ceea ce noi în­ şine nu îndrăzneam. în băşicile Iui respingătoare el întnichipează sila neexprimată a posesorului său. Contam ina­ rea fizică prin intermediul paharului nu joacă nici un rol, căci virusul este oricum piezent în toţi participanţii. La unii oam eni este deja suficient să vadă pe cineva care are herpes. De silă ei se întorc spre interior, se în­

Capul

111

chid sufleteşte faţă de acest om şi trebuie să-şi deschi­ dă în. schimb m ucoasele buzelor. Herpesul labial denolă In tr-ad ev ăr (asem ăn ăto r ulcerului sto m acal, ce-i drept m ai inofensiv) un d ezacord între m ucoasa pro­ tecto are şi forţa agresivă de p er tu rare şi distru gere. Ceea ce nu l e * r ieşi celor afecta ţi niciodată pe gură ae exprim ă totuşi în herpes. M ucoasele sunt zona predes­ tinată pentru senzaţiile de greaţă, o dată ce m u cozităJile sunt con siderate în cultura noastră ca p roducând silă. Pentru indieni, în schim b, ele erau v alo ro ase şi sim bolizau patria vieţii, căci ci erau conştienţi că sunt im portante la zăm islirea unei vieţi noi. De aceea, indie­ nii pot, de pildă, să m estece în prealabil m âncarea pen­ tru copiii lor sau ptentru bolnavi, fără a produce nici cea mar mică senzaţie de greaţă. Herpesul labia! nu joacă la ei nici un rol. Soarele este simbolul principiului masculin şi al vita­ lităţii, drept care apropierea lui şi este căutată cu plăce­ re, cu toate că nu rateori le joacă feste adoratorilor lui. Deosebit de bri7ant devine acest aspect pe munţii înalţi, unde ne apropiem m ult d c soare în aerul curat şi unde herpesul sim plex are predilecţie să iasâ, După cum ne învaţă exemplul lui Tcar, când soarele arde poate să pună chiar viaţa în pericol. Cine-şi arde buzele din cauza prin­ cipiului fizic al vitalităţii va avea în conştiinţă o respin­ gere corespunzătoare, nem ărturisîtă, faţă de acest prin­ cipiu. Acei eroi m oderni care se apropie pe urm ele lui Icar de soare, pe înălţimile gheţarilor şi munţilor, şi îşi exteriorizează herpesul sub forma arsurii solare Ia m un­ te poartă trăsături ambivalenţe. tii ar trebui să-şi pună sub semnul întrebării vitalitatea însorit-eroică şi cel pu­ ţin să caute să-i prindă reversul. în claritatea răcoroasă

112

Ruediger Dahlke

a aerului cu rat de m unte câte cev a înăbuşitor a r putea atunci să devină cla r Şocurile psihice la începutul m enstrualei p o t să tră­ deze un conflict nemărturisit referitor la o dorinţă de co­ pil. în plus, ciclul lunar este considerat de m ulte femei ca ceva im pur, cane um ple de silă şi repulsie. Din punct de vedere m edical, herpes labialis nu este un sim ptom periculos, el aproape nea vând nevoie de tratam ent. încărcătura din spatele temei provine de la evalu area lui. Cei afectaţi se sim t deform aţi — şi de­ m ascaţi şi ridiculizaţi în faţa lumii întregi în sila şi re­ pulsia lor. Mulţi evită să iasă în public cu astfel de buze necurate, pentru a nu trebui să arate că sunt „m u rd ă­ riţi". A bcesele benigne d e pe m arginile m u co asei lor trădează ceva psihic prea exploziv. Porţile lor superioa­ re de intrare sunt inflam ate şi astfel (a)prinse în co n ­ flict. Buzele au aspectul îngroşat, indicând deci o sen­ zualitate ce trece dincolo de cadrul prevăzut. Şi aici este am bivalenţa în joc: pe de o parte, buzele um flate se m ă­ resc şi atrag atenţia asupra lor, pe de altă parte ele sem ­ nalizează totodată: „Nu m ă atinge, sunt resp in găto r şi d ezgu stător." în deform are devine vizibilă o transfor­ m are, în prefacere o prefăcătorie. Corpul onest scoate ceva la suprafaţă căruia posesorul său nu-i ţine partea, lese la iveală ceva impur, şi acesta iese din propriul in­ terior. A cum celorlalţi le este silă de cel afectat, şi el simte repulsie din p artea cealaltă. O rice i-ar fi ars p e buze, dar nu îi ieşise pe buze din bunâ-cuviinţă şi din ap a­ rentă distanţă, devine viu, nu prin cuvinte, ci prin v e ­ zicule de herpes. Im presia exterioară este ruinată, prin b ăşici u stu răto are, zem uri care am intesc de un copil

Capul

113

căruia-i curg balele, deschidere exagerată ulceroasă sau necurăţenie închistată, scorţoasă şi încrustată. Nimic nu m ai trebuie sa răm ână nerostit* Cârtelile, spum egările, cuvintele usturătoare, rem arcile „necurate" şi franche­ ţea ofensatoare care au fost reţinute în spatele buzelor strânse îşi cap ătă acum şansa. H erpesul labial devine repulsia som a tiza tă în faţa insondabilului propriii. El este form a fîzîcă pentru toate „necurăţeniile" n e x t e ­ riorizate. C ât de respingătoare este tem atica pentru ci­ neva se poate testa cu ajutorul gândului de a săruta niş­ te buze cu herpes. In acest loc se iveşte şansa de a înţelege mai profund principiul m olipsiţii. La herpes labîahs se sem nalează fără echivoc fenomenul molipsirii şi. Ia fel de fără echi­ voc, el nu are aici de-a face cu agenţii patogeni. Asta nu trebuie să fie aşa J a r la herpes genitalis vom vedea că transmiterea agenţilor fizici joacă un rol mai mare, însă principiul molipsirii rămâne acelaşi. Noi credem că luam în noi ceva exterior şi respingător şi ne îmbolnăvim de pe urm a lui, în realitate putem să considerăm ceva exte­ rior num ai atunci respingător când il avem deja sufleteş­ te în noi. N iciodată nu ne poate speria ceva existent în afară d acă nu există deja în noi ca model. Agenţii sunt, în funcţie de situaţie, transmiţători mai mult sau mai p u ­ ţin importanţi ai modelului. La herpes labialis acest m o­ del nu este prezent numai în conştiinţă, ci pi fizic deja. In această privinţă molipsi rea fizică nu joacă nici un rol aici, cea psihică va fi singura decisivă. Am bivalenţa, re­ pulsia şi team a de molipsite pot face ca virusul ţinut în corp sub control să iasă de sub controî, prin faptul că ele dereglează echilibrul sufletesc. Fără activarea modelului intern nici virusurile cele mai perfide nu pot să devină

Ruediger Dahlke

periculoase. Viaţa şi activitatea u nor m odici renum iţi care au tratat bolnavi în perioade de m olim e, p recum N ostradam us, stau dovadă. N u le era teamă, din contră, ci păreau îm păcaţi lăuntric cu tabloul bolii, şi astfel nici agenţii patogeni cei mai ameninţători nu le puteau face nici un rău. La herpes se evidenţiază pericolul unui cere vicios când valorizările înlocuiesc interpretările* Cine înţelege herpesul nu ca expresie a propriei sile, ci ca pedeapsă pentru gânduri „necurate", va tabuiza şi mai m ult acest domeniu şi îl va împinge astfel mai adânc în umbră. Re­ acţia onestă a corpului va fi mai mult herpes labialis. Lecţia de în v ăţat este m ai degrabă să recunoaştem senzualitatea categorisită ca „ im purS" şi celelalte tem e con fl ic tu ale ca pe ale noastre, să le acceptăm şi să le ex­ primăm. A ne mărturisi gânduri corespunzătoare şi a Ie exterioriza verbal, în loc de sub forma băşicuţelor de her­ pes, ne cruţă buzele. Atunci trebuie, ce-î drept, să „avem gura m aie" şi riscăm să ne ardă bum şi să ne lingem pe bot la figurat. în schimb, ne surâde şansa de a deveni un om pe picioarele lui şi franc. Buze cu herpes deschise în sens concret sângerează şi fac coji asem ănător buzelor pe care ni le m uşcam . Este cazul ca, depăşind sila, să ne apropiem de sen­ zualitate, să recunoaştem şi să savurăm pe lângă aspec­ tul respingător al mucoasei şi pe cel dătător dc viaţă. Din mlaştina m ohorâtă originară s-a născut viaţa şi din pân­ tecele întunecat s-a târât fiecare om , iar m enstruaţia cu zem urile sale închise creează abia premisa pentru o via­ ţă nouă şi vrea să fie acceptată ca parte esenţială a vieţii. Gândurile caustice ar putea să condimenteze propria viaţă şi s-o facă mai picantă, impulsurile de a cârti şi spu­

Capul

115

m ega ar putea fi exprim ate în form a criticii constructi­ ve, poate chiar muşcătoare. într-o nişiă socială, cabaretul, a r exista chiar posibilitatea de a lo scoate relativ direct pe gură şi a le adresa bărbatului, respectiv femeii. Aici se practică tocmai servirea unor cocteiluri de cuvinte p u ­ ternic cond im entate, care depăşesc anum ite limite într-un m od elegant şi pot să fie nu tocm ai inofensive, ba uneori pot fi chiar jignitoare. Cuvântul de spirit ar fi o altă formă de a scăpa de această tematică într-un chip în­ văluit şi încă tolerat.

întrebări 1. Ce temă îmi dereglează echilibrul sufletesc şi îi des­ chide herpesului drumul? 2. De ce mi-e silă? Ce îmi repugnă? Cum îi scârbesc pe alţii? Ce îmi inspiră repulsie? Ce consider o scursură? în ce m ăsura sila mea este cuplată şi cu plăcere? 3. Cum este relaţia mea cu m ucoasele şi mucozităţiJe? 4. Ce gânduri „necurate" fin pentru mine, lăsând bu­ zele mele să le exprim e? Ce expresii nu aş lâsa nicioda­ tă sâ-mi iasă pc gură? 5. Mă deform ez pentru a nu trebui să dau formă nici tem elor ce intTă în discuţie, nici relaţiei cu partenerii? îm piedic săruturi şi alt contact prin buze respingătoare? 6. Mi-e groază de gândul de a-mi face problemele p u ­ blice şi obţin exact asta prin simptomul meu? Ce este ne­ spus de indicibil în viaţa mea? 7. Ce conflict îmi dă de furca? Ce probleme arzătoa­ re nu îndrăznesc sa abordez, cu toate că pretind t>o fac?

116

R u ed iger Dfihlkc

Lumina ochilor şi vederea Problemele de ochi cele mai frecvente Iau fost elabo­ rate pe larg în prim ul volum , cele de urechi au fost tra­ tate m ai puţin în detaliu, iar deficienţele de m iros şi de gust nu au fost abordate deloc. A sta corespunde destul de exact extinderii afecţiunilor noastre şi exprim ă o es­ tim are tipic culturală, pe care m erită să o aprofundam . Ochii corespund, după semnele lor caracteristice exte­ rioare, soarelui ş>i bărbătescului.^3 Goethe a form ulat: „W ar' nicht das A uge sorm enhaft,/ die Sonne konnt' es nicht erblicken/'L Organul auditiv impune în schimb în exterior prin pavilionul urechii, care este apropiat sim­ bolic de lună şi de feminin. Ochii sunt singura parte a corpului nostru unde cre­ ierul devine vizibil căci din punct de vedere filogenetic ei fac parte, cu nervul optic şi cu retina, din sistemul ner­ vos central. Văzul stă, conform caracteristicii sale, aproa­ pe de conştiinţă. Ridicarea ochilor ia rangul d e organe senzoriale de prim ă clasă a evoluat o dată cu poziţia de întâietate a creierului mare. Gândirea ne m archează ve­ derea, d ar şi vederea ne m archează gândirea. Ambele 13 Putem vedea în ochi simboluri ale întregului- Forma circulara pledează în acest sens, ca şi relaţia cu lumina, ca re este un simbol al desăvârşirii. Dar aşa cum în lumea polară luminii îi este Dpusă umbra, ochiul tinde mai mult spre bărbătesc, în principiu, ochiul îşi păstrează ca fi lumina caracterul său de entitate, chiar daca el este folosit de cultura noastră mai cu seamS sub aspectul mascu­ lin. El este ¥i oglinda sufletului şi poate nu numai sa lucească, cî şi să strălucească, nu ruiîiai să vadă hine, ci jji să privească bine. Pen­ tru noi a devenit însă, mai a!*;s datorită opticii sale calculabile, sim­ ţul dominant L De n-ar fi ochiul însorit/ Soarele nu l-ar fi zărit- Din J.W. Goethe, Farhcitlchre {Teoria ctthrfor), (N. t )

Capul

117

corespund între ele în posibilităţile lor şi în sursele lor de greşeli şi s-au stim ulat reciproc. Gândirea a ajutat ve­ derea să treacă elegant peste diferite lipsuri. Căci în timp ce noi putem să auzim şi să mirosim în toate cele patru direcţii, vedem întotdeauna doar jumătate din lume. N u­ m ai câţiva zei cu mai mulţi ochi şi păstorul Argus cu nu­ m eroşii săi ochi pot să cuprindă cu privirea întregul. Vederea este orientată după lumina soarelui, ale cărui raze par să ia întotdeauna drumul drept şi deci cel mai scurt, în m od corespunzător, noi încercăm să gândim şi să plănuîm drept şi fără ocolişuri. Mediul nostru artifi­ cial l-am orientat după linia dreaptă şi după unghiul drept, în timp ce natura trăieşte în curbe şi rotunjimi şi nu cunoaşte n id linie dreaptă, nici unghi drept. Gândi­ rea noastră nu este fixată numai pe drumul cel mai scurt, toate reprezentările şi aşteptările noastre referitoare Ia dezvoltările ulterioare sunt proiecţii în linie dreaptă în vi­ itor. Dar cum în realitate nimic nu decurge rectiliniu, In astfel de planificări ceva merge întotdeauna strâmb. Mul­ te pledează pentru ideea că violentarea mediului nostru natural înconjurător are de-a face cu im punerea tot aşa de violentă a liniarităţii. Asta se bazează însă pe o eroa­ re d e gândire care se află în corelaţie cu vederea. Cât de strâns este legată conştiinţa prin vedere cu lu­ mina o arată noţiuni precum sclipirea spiritului, ilumi­ nare, minte clară, cap limpede, Ev Mediu întunecat etc. Vorbim cât se poate de firesc de lumina cunoaşterii şi nu, să zicem, de tonul, gustul sau mirosul ei, Cel puţin sune­ tul ar putea pretinde un drept mai înalt la această onoa­ re, căci, după miturile popoarelor celor m ai diferite, în primul rând a fost un ton, şi întreaga creaţie a început cu un sunet. „La început a fost cuvântul", propovăduieşte

118

Ruediger Dahlke

Biblia, d i n Vedele indice aflăm cum totul s-a form at din silaba p r i m o r d i a l ă om, iar în imaginaţia aborigenilor aus­ tralieni Dumnezeu cânta lumea. Chiar şi în lumea noas­ tră scoasă de sub puterea vrăjii, fizica ne învaţă ca uni­ versul a rezultat din Big Bang —^adică explozia iniţială. Ignorând această situaţie, am dat la o parte văz pi auz şi ne-am pus raţiunea noastră clară ca sticla pc primul loc. Vedem mai întâi lumina zilei, cu toate că ştim că, cu mult înainte de lumina zilei se aude sunetul inimii materne şi că în faze decisive ale vieţii este mai bine să-ţi asculţi ini­ ma dccât să te uiţi cu coada ochiului la raţiune. Structura ochiului ne dezvăluie o altă particularitate, nu neproblematică, a vederii noastre şi deci şi a conşti­ inţei noastre. Noi nu vedem peste tot pe retină la fel dc bine şi de clar. în margine, acuitatea vizuală este mai sla­ bă şi percepţia culorilor deficientă, în timp ce înspre cen­ tru devin tot maî bune. Vederea a devenit la noi un act concentra tiv, noi ne fixăm privirea pe un punct şi lăsăm să dispară astfel autom at altceva. în mod corespunzător, ne concentrăm conştiinţa pe principal, ceea ce este ne­ im portant fiind adesea d at deoparte, Selectarea are un caracter dublu, căci ea este alcătuită dintr-o alegere şi o eliminare. Mrobabil că vederea nu a fost din totdeauna centrată astfel. Chiar şi astăzi, „alte m am ifere", cum ar fi caii, vad uniform pe întregul lor câm p vizual. Pe lân­ gă punctul cu acuitatea vizuală cea mai mare, ochiul nos­ tru mai are şi o pată oarbă, acel loc unde intră nervul op­ tic în retină. Conştiinţa antrenată pentru selecţie şi punc­ te de vedere clare produce, îndatorată în chip raţional drum ului celui mai scurt, şi ea câte o pată oarbă. Orice concentrare şi selecţia ce rezultă de aici se b azează pe t?iaminare şi presupun procese de gândire.

Cgpul

119

C ât de mane este rolul aprecierii atât în procesul vede­ rii, cât şi în cei al gândirii ne învaţă experienţa perspec­ tivei, In deformarea reali tă fii, noi percepem mane ceea ce este aproape şi mic ceea ce este departe. în această pri­ vinţă, descoperim egocentrismul care ne-a m arcat gândi­ rea în cursul istoriei deja în modalitatea noastră de a ve­ dea- N um ai ceea ce ne este apropiat personal capătă în gândirea noastră şi optica ei un spaţiu adecvat, Ghimpe­ le din propriul ochi ne este mai aproape şi deci mai im­ portant decât epidemia de holeră din America Latina, lJe de alta parte, există efectul aparent contrar al pro­ tecţiei, care este şi el legat esenţial de ochi. Vedem foarte clar paiul din ochiul altuia şj nu vedem în schimb bârna din ochiul nostru- N e-am calat pe a vedea totul afara, deşi ochiul ne poate dovedi oricând contrariul. Toate imaginile se formează întotdeauna numai p c retină, care este clar în interior Imprimările retiniene fac ca acest lu­ cru să fie foarte limpede: cine se uită în soare şi apoi în­ chide ochii vede cu ochii închişi o pată întunecata, un negativ al soarelui, cate cu siguranţă că nu există afară. Visele ne arată în fiecare noapte că nici m ăcar retina nu este necesară pentru a vedea. Toate imaginile, cele pe care ni le luăm aparent din exterior spre interior, şi cu atâ t mai m ult imaginile onirice, sunt în realitate întot­ deauna imagini interioare. Nu există altele ,şi nici nu pot exista, în principiu. Totuşi ne privim ocliiul ca pe un apa­ rat fotografic şî pornim de la faptul că ceea ce fotogra­ fiază el în exterior chiar există acolo afară. în primul v o ­ lum am a ră ta t pe o altă cale cât de problem atică este această presupunere care ni se pare atât de firească. în realitate, vedem toate înăuntru şi Ie declarăm ca lume exterioară. Acesta este însă m ecanism ul proiecţiei,-cu

120

Ruediger Dahlke

ajutorul căruia deplasăm asupra exteriorului to t ce nu putem să suportăm în noi. Astfel, ochiul oferă, ca şi pentru raţionaliza re, şi pen­ tru proiectare baza, el n e înlesneşte evaluările şi stim u­ lează selecţia şi deci îngrădirea lumii, întrucât face toa­ te astea în slujba gândirii şi a imaginii sale liniare, raţio­ nale şi valorizante asupra lumii, conştiinţa se revanşea­ ză cu un artificiu dibaci şi temerar: ea sugerează că toa­ te percepţiile ochilor noştri sunt obiective, ded că tot ce ne acolo afară corespunde adevărului. Pe acest truc se bazează imaginea noastră a lumii şi dominaţia intelectului. El o datorează în definitiv ochi­ lor şi efortului lor de a îndrepta în m od artificial curbu­ ra lumii rotunde. De câtă abnegaţie trebuie să dea dova­ dă atunci ochiul o revelează propria sa form ă rotundă. Astăzi ştim că în realitate nim ic în această lum e nu (de)curge liniar. Ceea ce arată in m ic ca o linie dreaptă este de fapt totuşi o curbă, aşa cum ne-o dem onstrează oricând curbura pământului. Nid m ăcar lumina nu vine în raze drepte de la soare, d în spirale mari. între timp ştim şi cA ochiul noshu poate să perceapă num ai o par­ te infimă a spectrului undelor electromagnetice şi deci a „realităţii" noastre. în această situaţie problematică, ame­ ninţând dom inaţia lor neîngrădită, intelectul şi ochiul s-au unit şi mai strâns, iar intelectul s-a străduit să lucre­ ze în favoarea ochiului cum n-a făcut-o cu nici un alt simţ. Prin intermediul unor auxiliare tehnice el a spriji­ nit extinderea capacităţilor limitate ale ochiului, cu microscoape pentru lumea de dimensiuni m îd , cu lunetă şi telescoape pentru spaţiile vaste ale cosmosului. Toate trucurile posibile şi mijloacele tehnice auxiliare sugerea­ ză că situaţia vederii noastre nu este atât de rea precum

Capul

121

o indică ochii individuali, oneşti şi ei. Ochelarii fac foar­ te d a r faptul că majoritatea intelectualilor lumii nu pot să vadă decât prin ochelarii proprii. Lentilele de contact trebuie să împiedice ca înşelăciunea să devină evidenta. Ar pu tea da de gândit faptul că peste ju m ătate din populaţia aşa-n urnitelor ţări dezvoltate de-abia de mai vede fără mijloace ajutătoare. Chiar şi lentilele de con­ tact perm anente care se află acum în stadiu de testare vor putea schimba prea puţin aici. La toate aceste experienţe dureros de oneste se mai adaugă şi fizica modernă, demonstrând cu relaţia de ne­ determ in are stabilită de H eisenberg că nu suntem , in principiu niciodată în situa fia de a percepe obiectiv, în­ trucât observatorul subiectiv este implicat întotdeauna şi el în procesul percepţiei* Trebuie să realizăm cât de re­ lativ este văzul nostru şi cât de uşor i se poate arunca praf în ochi. Fercepţia este modelul oricărei m ăsurători ştiin­ ţifice, dar, ca şi aceasta, edificată pe comparaţii şi deci re­ lativă, Urm ătoarea figură poate ilustra dilema.

Cele două cercuri din mijloc sunt la fel de m ari, dar, datorita împrejurimii mai m id , cel din stânga pare mai mare, în timp ce fratele său geamăn din dreapta pate mai

122

Ruediger Dahlke

degrabă m ic, din cau za că este înconjurat de cercu ri mari. Ceea ce ne frapează ca o iluzie optică corespunde experienţei cotidiene că, pentru a face o impresie câ t mai im punătoare, ne căutăm cel m ai bine o ambianţă p c cât de m ăruntă posibil. Dar vederea noastră nu este num ai relativă, d şi înşe­ lătoare. în orice film trăim experienţa cum imagini care în realitate stau pe loc ne dau iluzia de mişcare, în filmele vechi roţile trăsurilor se învârtesc deodată spre spate etc* Aspectul poate cel mai problematic al vederii noastre este selecţia, respectiv estim area, care poate fi ilustrată pe baza urm ătoarei imagini:

HiU Fem eia cea bătrână şi cea tânără sunt desigur acolo în acelaşi timp şi tot timpul. Prin selecţia noastră însă, o p u tem p ercep e m ai întâi num ai pe aceea pentru care

Capul

123

avem afinitatea mai mare. Chiar şi când le-am descope­ rit în cele din urm ă pe am ândouă, ne este imposibl să le vedem deodată, cu toate că ştim că ele sunt acolo simul­ tan. Ceea cc poa te părea a m uza n Ha un desen-şa radă ca ­ pătă o cu totul altă conotaţie când no lămurim cum per­ cepem fontă viaţa noastră prin astfel de rastere, care lasă să treacă doar anum ite lucruri, agreate de noi, şi elimi­ nă restul. Noi nu ne aruncăm privirea asupra lumii ori­ cum , ci introducem unele elemente în ceea. ce vedem din ca, în timp ce trecem cu vederea altele. Această experien­ ţă devine eficace în expresia lui Schopenhauer „Lum ea ca voinţă şi rep rezen tare", tot aşa ca şi în viziunea lui H erm an W eidelener că orice vedere [St'/iewJ este şi o în­ să m ânţare [Sifen], Astfel i sc deschid porţile şi specula­ ţiei (din lat. speculare = a spiona, a pândi, a observa} le­ gată şi ea de văz, iar vederea devine şi mai suspectă. Un învăţăm ânt intuitiv ne oferă politica în cam reprezentan­ ţii unei grupări sociale pot să iezbata cu adepţii uneia conservatoare sau liberale timp de ani, num ai ca să se combată fără nici un rezultat. A tât optic, cât şi cogitativ ne putem concentra într-un anum e moment num ai asu­ pra unui punct (vizual). Dacă tindem să facem din aces­ ta singurul punct de vedere ce poate fi susţinut, proble­ mele cunoscute sunt preprogram ate. Ochii ne arată cât suntem de încătuşaţi de polaritate. Din sim ultaneitate ei fac o succesiune şi sunt astfel garănţii propriu-zişi ai liniarităţii. Din unitate ei fac o du­ alitate şi au astfel de-a face şl central cu situaţia noastră ifsp erată în lume. Viziunea asupra unităţii este princi­ pial imposibilă cu cei doi ochi fizici. Având în vedere această situaţie, nu este surprinză­ tor, ci tipic dacă vom avea atât de des probleme cu ochii.

124

Ruediger Dahlke

Fap tu l ca tindem foarte general aă ne suprasolicităm ochii rezulta din solicitările lumii noastre optice prim a­ re, Dar problemele se ivesc num ai atunci când nu vrem să recunoaştem în conştiinţă lucrurile percepute. A nu voi să privim ceva, a nu voi să-l vedem ca ad ev ărat se som atizează îa cele mai diverse forme şi tablouri pato­ logice, Că aceste fenomene cu frecvenţa lor au de-a face specific cu noi o arată aşa-zisele culturi „primitive", care, orientate vizual mai puţin unilateral, îşi depăşesc tine­ reţea fără miopie, fără a vedea bine num ai de aproape şi b ătrâneţea fără prezbitism , fără a vedea bine num ai la distanţă.

Urechea şi auzul Pavilionul, partea externă a urechii, are o configura­ ţie receptiv feminină. Acoîo unde ochiul este accesibil unui control activ, urechea ascultă de o lege m ai pasi­ vă. Ea răm âne deschisă m ereu, chiar şi noaptea, în ju­ m ătatea feminină a zilei, nu se lasă orientată şi contro­ lată şî se p oate concentra proporţional m ai puţin. De aceea, desigur, nu exista un punct al auzului celui mai ascuţit. în timp ce ochiul elimină după voie şi. este li­ m itat în principiu la o jum ătate a realităţii, respectivul orizont şi (sem i)cerc vizual, urechea nu se poate deco­ necta şi este astfel informată mereu şi m ai am plu. Chiar dacă ne culcăm pe o ureche, cealaltă tot rămâne de veghe. Domeniul de frecvenţă perceput p e scala elecrnm agnetică îl depăşeşte cu m ult pe cel al ochiului. M obilitatea absentă a pavilioanelor urechilor, spre deosebire de cea a pleoapelor, accentuează, de asem enea, felul m ai pa­

Capul

125

siv de a fi al acestui sim ţ, care nu sg află, în m od tipic, în cen tru ca ochii, ci In periferia feţei. Plecăm urechea la cineva sau îi dăm ascultare, în schimb privirea ne-o arun­ căm numai în jurul nostru. Faptul că anim alele sunt în stare sa-fi mişte urechile şi că există şi unii oam eni care mai pot executa nişte mişcări rudimentare active ale pa­ vilioanelor urechilor ne face să bănuim că această ca­ p acitate a regresat prin neglijare. N um ai în sens figu­ ra t m ai putem să tragem cu urechea, să ascultăm cu zece urechi sau la nevoie să mişcăm din urechi■C ât d e depar­ te am ajuns ne poate dem onstra faptul că în ziua de azi ni se p ar com ice nişte pavilioane ale urechilor care se m işcă, în schimb tragici nişte ochi nem işcaţi. Ponderea diferită a celor două sim ţuri se vede şi din constatarea că noi ne bazăm mereu p e optica noastră, însă doar ra­ reori m ai suntem numai urechi, ba chiar aproape că am uitat ce e ascultarea. Sem nul caracteristic cel m ai im portant al urechii, chiar înaintea pavilionului, este organul propriu-zls de au7. din urechea internă, melcul. Imaginea spiralei este un sim bol străvechi, care se apropie m ult mai m ult de realitate decât linia dreaptă. în locul unde se form ează noua materie, în domeniul cel mai mic, fizidenii atomjşti l-au găsit semnul caracteristic, şi tot aşa îi întâm pină ea pe astrofizicienii în dimensiunea im ensă a universului ca nebuloasă spirală, în substanţa terestră a ADN-lui î-au dat de urmă biologii moleculari, iar psihoterapeuţii o cu­ nosc ca pe aeel vârtej cu care începe circuitul vieţii la con­ cepere şi se încheie la sfârşitul vieţii, când sufletul pără­ seşte din nou trupul. Percepţia urechii poate, prin u r­ m are, să se apropie de realitate, m ai cu seam ă dacă ne gândim că totul în această creaţie se edifică pe sunet.

126

Ruediger Dahlke

„Nada-Brahm a, lumea este sunet,"14 C.G. Carus spunea: „Urechea internă poate fi numită organul cel mai im por­ tant şi elocvent al dezvoltării psihice," Schopenhauer şi K ant au arătat raportul urechii cu timpul, pe care-1 m ă­ surăm din vechim e după mersul aştrilor. „Orbitele lor circulare" sunt în realitate spirale* Viaţa este ritm , a re­ cunoscut Rudolf Steiner, şi cu m şi tim pul decurge rit­ m ic15, este strâns legat de viaţa noastră. Noi vedem cu ochii suprafaţa lumii, fenomenele. Cu urechile noastre ascultăm însă în profunzime, la rădăcinile vieţii noastre. în acest sens, ochilor „fenom enali" li se opun urechile „radicale" (lat. rtidix = rădăcină). Asta nu face ca urechi­ le să fie din principiu m ai bune decât ochii, ci arată nu­ m ai că noi le folosim într-un alt m od, mai profund. Raportul dintre cele două organe de sim ţ predom i­ nante se revelează în relaţia interumanâ, Ne vedem şi ne auzim unii pe alţii. Prin primul intrăm în contact, prin cel din urm ă învăţăm la nevoie să ne înţelegem. Cu cât ne atinge mai profund, auzitul arată reacţiile în caz de orbire şi surzire, Din cauza aprecierii care p revalează considerăm orbirea a fi mult mai rea, în practică se con­ stată însă că ea este mai uşor de suportat. O dată cu pier­ de rea auzului, pierdem capacitatea de a m ai vibra îm ­ preună cu hi m ea, pierzându-ne deci şi afinitatea cu ea, din care rezulta nişte tulburări psihice mergând până la depresii. Surzenia este legată d e o lipsă de sentim ent. Cine „răm âne surd" nu m ai simte nim ic faţa de ceilalţi, cine „se porneşte ca surda-n joc" face din nepricepere lu­ C f . s c r ie ffiS c u a c e la ş i n u n it ' \ N a d t J - B r d h t i i n , d i e W e l i i s t

a lu i

J n a r h im - E m s t B eh rerid t.

IŞ Dupâ fiecare zi urmează o noapte, după fie c s it vara în t r - u n r i t m c im H r iu u .

iarna etc.,

Capul

127

cruri nepotrivite. Proverbul [germ an] ştie că auzul şi sim ţitul se p o t reprezenta reciproc: „Cine nu v rea să audă trebuie să simtă “ Dacă ne este luat a uz ui, trăim într-o lume fără sunet. Este sentim entul de a fi respins, înlăturat, de a fi m arginalizat în sensul cel mai rău, care ap ro ap e că nu se poate suporta psihic. Aşa cum la începutul creaţiei este un ton, şi fiecare făptură aude de la bun început sune­ tul bătăilor inimii m aterne. Cât de im portant este acest cordon om bilical acu stic sim te fiecare m am ă cartî îşi strânge spontan şi intuitiv la piept copilul spre a-1 linişti. La alăptat [StiV/en] nu este în ultim ul rând acest sunet fam iliar care face copilul să fie liniştit [still]. Şi fiecare fam ilie de raţe arată acest fenomen. M am a m ăcăie incontinuu, şi atât timp cât puii ei o aud, totul este în re­ gulă. De îndată ce m ăcăituî se aude mai slab, este tim­ pul să se întoarcă. în surzite, respectiv surzenie* zace indiciul de a înce­ ta să tragem cu urechea spre exterior şi să aşteptăm de acolo răspunsurile. Nu mai trebuie să ascultăm ce ni se spune din afară, d să ascultăm de vocea noastră interioa­ ră, singura la care suntem trimişi şi reduşi din cauza ta­ bloului bolii. Trebuie gâsit ritm ul interior. Conform na­ turii, asta este o sarcină a vârstei mai m ature, m otiv pen­ tru cane tabloul bolii o şi v izează cu predilecţie p e ea. Cine se orientează şi Ia o văn&ta înaintată num ai după cele din exterior trebuie sâ ia în calcul faptul că destinul îl corectează, ceea ce se poate întâm pla prin închiderea urechilor exterioare. Propria voce interioară, ca şi vocea Domnului se pot auzi independent de urechile fizice şi răm ân în caz extrem singura legătură. Asta se poate per­ cepe ca dram ă sau ca şansă. Aici ar trebui să ne gândim

Ruediger Dahlke

şi la com pozitorii Beethoven şi Smetana, cane, în ciuda surzirii exterioare, au com pus m uzică dum nezeiască şi o şi auzeau în interior.

Tmwfus sau ţiuitul în urechi Ceea ce poate să pară la prima vedere un m ic sim p­ tom inofensiv chinuie între tim p num ai în G erm ania peste şase m ilioane de oam eni, atingând astfel rangul unei epidemii - Tinnitus vine din latinescul „tinnire", care înseamnă a suna. Adesea este descris şi ca vâjâit, vuiet, susur, foşnet, m ormăit, sunet de clopote, bâzâit, ciocă­ nit, fluierat, zornăit sau chiar ca urlet. Nu toţi, d ar cei mai mulţi dintre cei afectaţi suferă din cauza unui zgo­ m ot interior, se simt perturbaţi şi uneori resimt afecţiu­ nea chiar ca pe un handicap. Medicina tradiţională pleacă la peste jumătate din cei afectaţi de la zgom ot drept cauză. Practic, la toţi pacien­ ţii se găseşte o legătură cu stresul neţinut sub control. In definitiv, zgom otele în urechi sunt o gălăgie preluată în interior, bolnavii se deranjează ei singuri p e ei, Multe pledează pentru ideea că, deranjaţi d e „v acarm u l" de afară, ei nu s-au pus în gardă, ci au lăsat agresiunea să pătrundă în ei, rozându-i, respectiv şi-au vârât-o zgomo­ tos în ei. în loc de a mânui constructiv stresul şi de a pre­ întâm pina provocările afară, ei tind să rezolve totul în interior ei cu ei şi atât. Nu-i de mirare dacă înăuntru se petrece atunci câte ceva. Sunetele dinlăuntru trebuie în­ ţelese (ca toate sim ptom ele) ca sem nale, care v or să transmită un mesa). Felul mesajului rezultă din felul zgo­ m otelor, care au în ele ceva de avertizare sau cel puţin de reclamare a atenţiei. Ceasul deşteptător care sună vrea

Capul

1 29

să trezească energic, sirena vrea să te facă să tresari spe­ riat, urletul unei balize avertizează la fel ca şi clopotele d c alarm ă care sună anunţând furtuna, cine bate la uşă cere să fie lăsat să intre şi să i se acorde atenţie, fluiera­ tul previne sau dă semnale. Astfel de sunete ar putea sa nu fie agreabile, dar ele îşi au întotdeauna rostul. Vuie­ tul unei furtuni, bâzaitul unui roi de albine sau m orm ăi­ tul unui urs nu promit desigur nim ic bun, dar ele sunt de folos, daca ascultăm de ele, dacă le luăm avertism en­ tele în serios şi ne com portăm în mod corespunzător. Pacienţii cu tmnitus au interiorizat şuvoiul stresului şi acum el le răsună dinspre interior şi îi avertizează din □ea mai m are apropiere, după ce semnalele mai distanţaţe nu au fost auzite sau ascultate. Momentul din viaţă în care au început avertismentele din interior arată când s-a um plut paharul. Pacienţii fac acum ca tăcerea să fie imposibilă în ei şi ajung să îşi cunoască astfel necesita­ tea lor m ai profundă de a avea linişte. Liniştea interinară se poate realiza însă abia dacă în exterior s-a făcut ceea ce era necesar. în acest sens, ei se aseam ănă cu societa­ tea noastră m odernă, care şi ea face liniştea tot m ai im ­ posibilă şi confruntă oamenii cu tot mai m ult stres zgo­ m otos. Dar to cm ai astfel trezeşte ea o dorinţă tot mai m are de linişte. Gălăgia crescândă corespunde zgom o­ telor am plificate din urechi, zgom otul trebuind să fie conceput aici într-un m od m ult mai am plu şi nefiind de m ăsu rat num ai in decibeli. D acă bolnavii de tinnilus sunt produsul unei societăţi cam de-abia de mai cunoaş­ te liniştea, ei sunt solicitaţi de simptomul lor să ia atitu­ dine faţă de zgom ot şi astfel sa înveţe cum să-l m ânuias­ că ş;i să-l ocolească, înainte să se încerce combaterea zgo­ motului prin m etode alopate, sarcina ar fi de a asculta

130

Ruediger Dahlke

ce are de spus. De obicei este cerinţa de a se exprim a cu glas tare nu num ai în interior, ci şi în exterior. Pacienţii sunt pe de o parte prea bine adaptaţi Ja ne­ cesităţile societăţii, pe de alta prea puţin la cele ale vie­ ţii cu exigenţele ei mereu schim bătoare. Ei au preluat în interior stresul care ar putea să provoace şi să anime for­ ţele de viaţă şi s-au baricadat în interior, faţă de o viaţă exterioară ce funcţiona bine. Această situaţie se cristali­ zează adesea în nişte procese concom itente de scleroza­ re a vaselor. Aspectul rigid izăr ii şi al adaptării deficien­ te la vicisitudinile vieţii se concretizează acustic în anu­ mite zgom ote în urechi: )a caracteristica zgom otelor de a trezi se m ai adaugă apoi cea de zăngănit şi zornăit a structurilor întărite, încremenite. în timp ce sunetele reprezintă o vibrare arm onioasă de energie, zgom otele se caracterizează prin vibraţii noarm onioase. Dar în fiecare sunet se eliberează energie. In acest punct se pot distinge două grupuri d e persoane afectate, grupul mare al celor perturbaţi şi cel mic care îşi percepe zgomotul ca sunet şi se poate descurca cu el. Un ajutor substanţial ar fi deja de a trece din prim ul grup în cel de-al doilea, ceea ce şi ţintesc cele m ai m ulte terapii. Experienţa arată că o acceptare detensionată a zg o ­ motelor face deja din sunetul sălbatic al furtunii ni^te to­ nuri suportabile, care pot să-i indice respectivei persoa­ ne d rum ul. Este vorba d e a recunoaşte din nou afară stresul interiorizat şi de a-1 confrunta. Aşa se poate în­ tâmpla ca, uneori, clopotele să bată în adevăratul sens al cuvântului indicând furtună, să fim fluieraţi pentru a fi puşi la punct sau să fim chemaţi la ordine cu urlete şi ţi­ pete. O sarcină csurtfială a celor în cauză este nu numai să găsească propriul punct de vedere în toiul haosului

Capuî

131

exterior, ci şi să-l apere şi să ţină piept năvalci încolţirilor ce vin de-afară, Se an ai adaugă şi faptul că mulţi pa­ cienţi cu tinnitus au şi problem e d c echilibru. Organul echilibrului se află în zona temporalului, la fel ca şi ure­ chea internă, şi este deservit de acelaşi nerv, stato-acusticus. De aid sunt dirijaţi în final toţi muşchii care ne per­ m it să facem faţă vertical forţei gravitaţionale- Probleme­ le de auz care se adaugă frecvent aid se explică prin per­ manentul fundal intern de zgom ote perturbator. Ele ara­ tă cât de dificila este tema auzitului, ascultatului şi as­ cultării, dacă preluăm tot ce-i exterior înăuntru în noi şi nu mai avem loc pentru ce era în interior. Lecţia prim ară de învăţat nu este, aşa cum consideră încercările de terapie com portam entală, de a se îndepăr­ ta cât se poate de mult de postul intern de bruiaj, ci, din con tră, tocmai de a-1 asculta. Dacă zgom otele îl fac pe pacient furios, ele vor să indice propriile agresiuni, dară ele tulbură cap a d ia tea de concentrare, sem nalează ca problem ele să răm ână la esenţial; m ai cu seam ă spun însă întotdeauna că răd ăd n a zace în propriul interior. Gălăgia de afară nu este de vină, răspunzător este pro­ priul m od de a sc descurca cu ea. Ea este interiorizată şi, în schimb, este neglijată propria lume interioară, respec­ tiv i se perm ite zgom otului să transforme ordinea inte­ rioară într-un haos. Sarcina este să-şi obţină cu voce tare liniştea de Ia exteriorul cam calcă pe nervi, pentru a în­ văţa să asculte cu atenţie ce se petrece în interior. Intui­ ţia ca drum spre ordinea şi adevărul propriu vrea să fie reînsufleţita. In măsura în care are toc aceasta izolare ur­ m ată de întoarcerea spre interior, caricatura vocii inte­ rioare, tinnitus, încetează conform experienţei să mai ţipe. Dacă pacientul învaţă să asculte de bunăvoie, nu

R uediger D ahllte

1 32

mai trebuie să se ţipe la eL Zgom otul deranjant se poa­ te transforma în nenumitul „omuleţ din ureche" care este de m are folos, sfătuind sau averiizând. Pacienţii care au depăşit această inversare de polaritate relatează cum su­ netele lor le servesc ca un instrument fin pe care se pot baza, aidom a unui deşteptător încastrat care îi împiedi­ că să se cufunde înapoi în starea lipsei de conşfîenţă. Deşteptătorul trezeşte şi semnalizează că în acel moment suntem solicitaţi. Dacă cei afectaţi riscă să îşi piardă echi­ librul, sunetele devin mai puternice, dacă le pătrund ia­ răşi agresiunile în ei înşişi, rozându-i, sunetele devin mai agresive etc* Ca voce interioară dispreţuită şi scufundată în um ­ bră, tinnitus este în ordine şi este transform abil la loc asem enea regelui broască din poveste- Varianta cea mai rezolvată a sunetelor interioare este acea m uzică inte­ rioară descrisă de mistici, sunetele provenind din m u ji­ ca sferelor universului lăuntric- Diferite tradiţii spiritu­ ale pun m are preţ p e auzul unor asemenea tonuri şi le interpretează ca sem n al progresului pe drum-

întrebări 1. Cum m ă descurc cu stresul, respectiv cu cerinţele şi provocările mediului meu înconjurător, şî cu m cu su­ prasolicitările? 1. Ce se petrecuse atunci când m -au abordat pentru prim a data sunetele? Cum am reacţionat la ele? 3, Ce nu m ai vreau să aud, pe cine nu vreau să aud şi să ascult? 4. Cum stau cu echilibrul, stabilitatea, independenţa şi capacitatea de a răzbate?

Capul

133

5. C e au să-m i spună sunetele din interior? Ce are să-mî spună vocea mea interioara? Ce rol joacă intuiţia şi introspecţia în viaţa mea?

Organul de echilibru şi stabilitatea Dacă melcul din urechea internă corespundea spira­ lei timpului, labirintul cu canalele lui sem icirculare ne serveşte orientării în spaţiu. Trei canale sunt am plasate în unghi drept unul faţă de celălalt şi corespund celor trei dimensiuni ale sistemului nostru spaţial de coordo­ nate, Corpusculii calcaroşi numiţi otolite îi arată, urmându-şi propria gravitaţie, organismului respectiva sa po­ ziţie în spaţiu în raport cu forţa gravitaţională. A tât ca ­ nalele, câ t şi melcul urechii se află îri urechea internă, ambele sunt umplute cu acelaşi lichid şi sunt în legătu­ ră între ele. Deservite de acelaşi nerv cerebral, al optu­ lea sau stato-acusticus, organele senzoriale pentru spa­ ţiu şi timp sunt atât de sfrâns legate, precum spaţiul şi tim pul însele. N u degeaba vorbim de spaţiu-tim p, de spaţiul timpului, fizica modernă a descoperit şi timpul spaţiului. Anatomia oferă din negura vrem urilor m ode­ lul, C u ajutorul organelor urechii interne putem să stăm în echilibru şi sa ne păstrăm echilibrul. Ameţeală La am eţeală (vertij) nu este mult de interpretat: nomen est omen, Ameţeala trimite la o ameţire în sens mai pro­ fund, Ea se poate întrezări din prototipul tabloului bo® — râl>1 de m are sau cel de mişcare. Semnalarea sa frec-

134

Ruediger Dahlke

ventă în timpul călătoriilor pe marc: a dus la denumirea sa, acest rău apărând însă şi în drum urile cu maşina, în diferitele vehicule ale parcurilor de distracţie şi chiar în lifturi. Condiţiile sale de apariţie sunt în principiu m e­ reu identice. O situaţie tipică se derulează cam aşa: ne aflăm într-o călătorie pe mare şi stăm sub punte la masă. Ochii văd în faţa lor o m asă întinsă, cane stă cu stabilita­ te pe podea şi nu se mişcă. Prin urmare, ci comunică cen­ tralei: „Totul în linişte şi în regulă " în acelaşi timp însă, organul de echilibru din urechea internă îi com unică ace­ leiaşi centrale „mişcări unduitoare". Astfel ia naştere o situaţie doubie-bind16, în care pentru centrală nu există soluţie. Fie domneşte liniştea, fie m işcarea, d ar e clar că nu sunt posibile ambele deodată. în această situaţie, or­ ganismul întruchipează arneţiream evidentă şi o indică astfel conştiinţei. Aici devine deosebit de clar cât de onest te face boala- Simptomul le ilustrează în propriu] corp celor afectaţi ceea ce ei nu pot să recunoască afară,

şi anume că pământul li se clatină sub pidoare. La răul de m işcare această afirmaţie este inofensivă, căci într-adevăr ceea ce se mişcă este pământul concret. La tablouri patologice precum scleroza m ultiplă (SM) sim ptom u l indică, d e asem enea, că păm ântul pe care stăm se clatină. Numai că aici acest lucru este înţeles la figurat, fiind astfel mult mai ameninţător. în răul de miş­ care corpul indică sim ultan cu greaţă că se sim te „de-i 1& -0 flşs-n u m it5 d im b lc-b in d e x istă , J e exem p lu , in s itu a ţii fărâ ie ­ şire , p re c u m urm ă Uia rea: c in e v a p rim e şte ciid ou o ja c h e tă gal* b e n S ş i u n a ro şie . D a c ă ae îm b r a c i c u cea. g a lb e n ă în s e a m n ă : A h a . sigur, cea roşie flu-ii p la ce. D ară se îm b ra că Cţj cea roşie, s e )t£trece in v ers„ . i m S cliw in d el Înseam nă în germ ană am[î|iea]ă a tal Iii p ro p riu , cât şi ia fig u rat, în sen s d e jMcălire, înşelătorie. (N. f.)

Capul

135

vine să vor se" ţii că ar vrea să dea afară din el această si­ tuaţie pe calea cea mai rapidă. Bolnavii nu se simt în ele­ mentul lor, în adevăratul sens al cuvântului. Dimpohrivă, ei au ajuns între elemente, trăiesc în iluzia de a mai sta pe păm ântul familiar şi liniştit, în timp ce se leagănă deja de mult pe apele învolburate. Această situaţie ar tre­ bui doar sa şi-o m ărturisească pe deplin, deci cu toate simţurile, şi să se lase în întregime în seam a elem entu­ lui apă cane-i duce cu adevărat, şi atunci ar ajunge repe­ de din nou în ordine. A r trebui să verse mai puţin, şi să se reverse întru totul situaţiei. Tablou] bolii conţine soluţia deja în sine şi-i sileşte pe cei afectaţi să ajungă pe punte din cauza vărsăturilor. Acolo ochii lor văd m işcările apei şi ale vaporului pi in­ formaţiile corespund din nou cu cele din urechea inter­ nă. Am eţeala şi greaţa se p o t ameliora. Dacă într-o bar­ că cu pânze i se dă „am eţitului" bara cârm ei în m ână, atitudinea francă se va instala imediat din nou: el trebuie să se concentreze asupra apei şi ochii îşi realizează eroa­ rea. Este şi m otivul pentru care atunci când înotăm nu avem niciodată rău de mare. Şi tot niciodată nu este afec­ tat conducătorul unui vehicul, ci num ai cei care se află cu ei în maşină- Mai cu seamă copiii tind să „am eţeas­ că ". Spre deosebire de şofer, ei nu privesc de obicei pe stradă, ci răm ân cu ochii pironiţi pentru joacă în spaţiul interior al maşinii, Asta este însă situaţia în care ambi­ valenţa îşi face solemn intrarea. Respectivele organe sen­ zoriale anunţă lucruri incompatibile intre ele. Cu senza­ ţia de greaţa pe care o simt, copiii arată desigur şi că în maşină nu sunt tocm ai în elementul lor. O soluţie sim­ pla este să fie convinşi sa privească în faţa lor afară din m aşină, arătându-li-se câte ceva captivant acolo. O alta

136

Ruediger Dahlke

m etodă care s-a confirm at în toate cazurile respective constS în întreruperea trecătoare a com unicărilor defici­ tare, închizând pur şi simplu ochii. Atunci mişcările care înainte influenţau neplăcut devin agreabile ţii te leagănă până adormi. Te simţi iarăşi în elementul tău, căci exact aşa a început viaţa în lichidul am niotic, m o tiv pentru care mulţi adulţi îşi dau şi viaţa pentru plăcerea de a fi le­ gănaţi. Important este să închizi ochii, să renunţi Ia con­ trol şi sa te încredinţezi acestei situaţii primordiale* Acelaşi principiu este valabil pentru toate felurile de ameţeală, şi pentru senzaţia de am eţeală din cauze cir­ culatorii, m ult m ai frecventă, de care au parte oamenii cu tensiune arterială scăzută, dacă se scoală prea repede. A m eţirea lor zace în acel „prea repede". Ei se fac că ar vrea să înceapă cu avânt şi elan o nouă zi sau să dem a­ reze o nouă situaţie- Dacă acest lucru nu este susţinut şi de o atitudine interioară, corpul trebuie să descopere această ameţire-înşelătorie, respectiv s-o întruchipeze. Cei afectaţi se lasă din nou sâ cadă şi capătă o nouă şansă Ia viteza mică ce le corespunde, dar care este cea onestă,

Boaia lui Miniere Aici este vorba mai puţin despre un tablou patologic schiţat cât despre un com plex de sim ptom e, în centrul căruia se află crize de vertij cu vărsături, transpiraţie abundentă şi paloare. Lor li se adaugă pierderea auzu­ lui şi/sa u vâjâitul urechilor şi în privinţa ochilor un fe­ nomen num it nystagmus* Cuvântul provine din greacă şi înseam nă trem um l sau convulsiile ochilor. El apare în diferite afecţiuni nervoase, precum scleroza m ultiplă (SM), şi adesea şi în cazul îmbolnăvirilor urechii inter­

Capul

137

ne- A id trebuie menţionat şi morbul M e n ire , fiind foar­ te probabil vorba despre o problemă de presiune în sis­ tem ul de labirint al canalelor sem idrculaie. Tabloul bo­ lii se iveşte deodată, aparent din senin, şi cbinuie bolna­ vul cu crize, intervalele de timp fără indispoziţii putând fi de lungimi diferite. Ca şi Ia SM, ameţelile trebuie luate aici foarte în se­ rios. Corpul îi lăm ureşte pe cei afectaţi pe de o parte că au ajuns pe un teren care se clatină. Uneori el dă şi sen­ zaţia că deodată le fuge pământul de sub picioare. Pe de altă parte, le simulează mişcări neexistente în spaţiu. Te­ melia pe care se întemeiază a devenit nesigură şi ei nu mai pot fi siguri nici d c ceea ce-i în jurul lor. Autonomia şi independenţa sunt mereu ameninţate, stabilitatea este pusă la îndoială. In căutarea terapeutică a climatului spiritual şi sufle­ tesc se constată adesea că pacienţii s-au avântat în îiens etic, m oral, religios sau ambiţios la înălţimi ameţitoare. Caracterul temerar şi plin de avânt al pretenţiilor lor faţă de ei înşişi îi împiedică seS găsească o temelie solidă a vie­ ţii in ideile lor înaripate şi cu năzuinţe ce zboară în înăl­ t u ţ i Ei trebuie să se străduiască perm anent şi frapează printr-o capacitate de îndurare de fier, căci depind me­ reu de recunoaşterea din afară. Dacă ea dispare o dată brusc, se ajunge la situaţiile tipice de declanşare care au adesea de-a face cu o pierdere a conţinutului vieţii. Dacă această susţinere se pierde, devine clară întreaga incer­ titudine şi neajutorane — dacă nu tn conştiinţă, atunci în pământul care se clatină. Pacienţii nu mai sunt siguri pe viaţa lor* în astfel de situaţii, şi dezorientaţi suplim entar prin simptomatică, ei ajung nu rareori într-un cerc vicios* întrucât mişcările exterioare le pot declanşa mişcările os­

138

Ruediger Dahlke

cilante interioare, ei devin aproape imobili, se nelrag din toate şi se baricadează în ei înşişi. Surzenia care se ad a­ ugă le întăreşte şi m ai mult izolarea. Această imagine a imobilităţii totale într-o lume; mică ameninţată de furtuni motorii exterioare este o ilustrare deprim ant m ai since­ ră a situaţiei. Baza vieţii este atât de îngustă, atât de mică, încât ei nu pot sta deloc cu ambele picioare pe pă­ mânt. Pe unul dintre picioarele idealurilor lor ei stau însă nesigur, căci se plasează atât de sus peste lucrurile pro­ fane ale acestei lumi, cum ar fi sexualitatea ca expresie a polarităţii, încât nu au cum să scape de ameţeală. Faptul că trupul trebuie să pună drama în scenă arată că pacien­ ţii nu sunt conştienţi de situaţia lor. Cauza medicală a surzeniei care apare brusc sau trep­ tat trebuie căutată tot în urechea internă, deci în stratu­ rile profunde ale auzului. Organismul ilustneză că cei vi­ zaţi nu mai pot auzi sau asculta. Se iscă bănuiala că acela care nu vrea să audă trebuie să simtă. Căci dacă urechi­ le îl fac să se închidă, apar realm ente nişte senzaţii e x ­ trem de neplăcute, ca greaţa, care-i arată bolnavului că el nu vrea să înghită ceva nedigerabil, ci să scape din nou d e el, scoţându-1 afară. Tremurul ochilor şi privirea ne­ liniştită care-I însoţeşte sunt sem ne evidente de pericol (de cădere?). Soluţia rezidă în simptomul principal: cel vizat se am eţeşte singur cu ceva referitor la baza vieţii sale. Aceasta se clatină şi el nu se poate bizui pe ea, te­ renul îl ameninţă în oricc moment să-i fugă brusc de sub picioare. Lecţia de învăţat care se exprimă în simptome sună ast­ fel: sS se lase în seama oscilărilor atât până ce devine clar că viaţa este alcătuită din suişuri şi coborâşuri şi că ea poa­ te fi înfruntată mai bine pe două picioare decât pe unul

Capul

1* 0

'iîu1,lM, ,-jirfiptoinul ii constrânge de-a dreptul pe cei vizaţi să-şi ferate un sprijin material, altminteri s-ar prăbuşi. \frea să ie clarifice că ar fi rezonabil să se preocupe de între/merea lor proprie şi mai cu seamă de con/mutul vieţii lot proprii. Oscilarea arata cât de necesar va fi în schimb să renunfe la controlul exagerat. în privinţa surzenie! pro­ blema este: să nu mai asculte ceea ce se află afară, să nu mai asculte de poruncile exterioare, ci să audă vocca in­ terioară şi să o şi asculte în privinţa unui drum propriu. Greaţa şi vărsaturile arată că trebuie să scape din nou de ceea ce este inutil în elementele străine şi mi poate fi pre­ lucrat, în aşa fel încâtsă devină ceva propriu — la nevo­ ie chiar pe o cale agresivă. Este vorba mai degrabă de a-şi căuta o temelie şi un temei propriu al vieţii şi a se lăsa în seama acestora. Mişcările convulsive ale ochilor semna­ lează că se cere grabă şi nu m ai este timp de pierdut, I In profunzimea simptomelor este indicată soluţionarea lor. Dacă baza vieţii este sigură, vertijul şi îhvârtejma sim­ ţurilor te pot înaripa şi te pot face să uiţi de spaţiu şi timp. îo târtejui iubirii devin perceptibile suişurile şi coborâtu­ rile sentimentului şi, în timp ce omul se avântă în aventuri ee duc la răiătiren simţurilor, echilibrul corpului rămâne sta­ bil şi de bază iar dansul vieţii devine o desfătare.

întrebări 1. Unde nu m ă pot încrede în baza vieţii mele? Cum e cu sensul viejii ţii cu subzistenţa? 2. De ce nu vreau să aud ce vrea să-mi zică vocea in^ terioară? 3. Ce lucru nu-mi mai este necesar pentru drumul vie­ ţii mele, trebuind să mă debarasez iute d e el?

uo

Ruediger Dahlke

4 l Cum e cu orientarea mea în spaţiu şi timp, în siste­ m ul de coordonate al vieţii? De ce m -aş putea ţine? 5. Unde este elementul solid din viaţa mea, cel pe care mâ pot bizui? Exista ceva în lum ea m ea oscilantă care mă ţine sigur? 6. Cum pot să mă las în seama dansului vieţii, respec­ tiv sâ m ă pregătesc pentru el?

Nasul şi mirosul Nasul este organul nostru de simţ cei mai proeminent şi este considerat şi cel m ai onest. P c vârful nasului pu­ tem citi în caz de dubiu, adevărul. Prin poziţia lui expu­ să a devenit un domeniu plin de semnificaţii şi elocvent. Când drumul duce de-a lungul nasului, un nas strâmb ne poate d u ce desigur pe o cale strâmbă* U n nas coroiat arată un caracter „turnător", unul avântat elegant, o ele­ ganţă corespunzătoare, nasul de vultur, cutezanţă, nasul grosolan, borcănat arată mojicie. Nasul m ucos indică ne­ glijare şi tristeţea care o însoţeşte, nasul deformat de negi aminteşte de o vrăjitoare şi de natura ei periculoasă, în timp ce nasul câm arată o in fanţii ita le impertinentă cane, curioasă şi isteaţă, îşi ia nasul la purtare, plăcându-i să fie cu un cap înaintea celor din jur. Aceste idei ne sunt adânc înrădăcinate încă din copilărie şi ne determină ati­ tudinea mai m ult decât este pc placul intelectului raţio­ nal. Gura poporului presupune că un nas lung şi ascu ­ ţit se bagă indiscret pe unde nu-i fierbe oala, iar pătlă­ geaua lucioasă şi ro^ie a clovnului este un simbol al tu­ peului şi neobrăzării lui. în timp ce o lume întreagă în­ cearcă să-şi fardeze nasul încât să nu saxâ în ochi, să-i ia

Capul

141

luciul cu pudră şi machiaj, să-i reducă decent pregnan­ ţa contururilor, clovnii şi bufonii îl scot în m od special în evidenţă, aşa cum în generai ei „m iros" lucrurile cu c d m ai prost renum e, le scot ia lumină şi se am uză pc scam a ior, ridiculizându-le, Aici joacă un rol mai cu sea­ m ă raportarea sexuală a nasului, cane se oglindeşte în ex­ presia [germ ană] cunoscută’ „Cum este nasul bărbatu­ lui, aşa este şi fohannes al lui"* înţelepciunea populară trădează iarăşi mult fler, căci intr-adevăr pe m ucoasele cartilajelor laterale ale nărilor se găsesc zone reflexe pen­ tru organele sexuale. Astfel, scobitul nasului devine un fel de m anevrare a zonelor reflexe ale acestei regiuni de­ licate, Aici zace şi motivul pentru care tocmai scobitul în nas este considerat necuviincios şi-i atât de greu de oprit. Ksle evident că le face m are plăcere celor care îl practi­ că. Abia când plăcerea se deplasează în decursul dezvol­ tării în jos, la zonele genitale, „presiunea scobitului" cedează sus. M irosul, ca şi gustul,, a trecut m ai tare în fundal, în aprecierea noastră, decât auzul. C om p arat cu creierul m are destul de tânăr, bulbul olfactiv din creier este stră­ vechi. El face iniţial parte cu nasul dintr-un organ sen­ zorial relativ caracteristic. Nasul care adulmecă şî scoto­ ceşte era încă ceva cu totul animalic. Azi strâm băm din nas când auzim aşa ceva, Ne-am înălţat mândri de la pă­ mânt, stăm cu nasul sus şi l-am pierdut în mare parte pe cel ce era capabil să m iroasă lucrurile, să adulm ece, dar nările noastre indică lot în jos în zonele joase şi inferioa^ re ale împărăţiei m am elor şi ale lumii materiale. N um ai dacă dăm cuiva peste nas sau ni-1 luăm la purtare mai pu­ tem percepe sigur pe această cale. în timp ce ochiul este construit ca un aparat de fotografiat şi urechea ca un in­

Ruediger Dahlke

strum ent muzical, mirosul constă în atingerea fizică sim­ plă, diferenţiată prin principiul cheie-broască, Mucoasa olfactivă din cartilajul lateral superior al nării este alcă­ tuită din cinci milioane de celuic ale mirosului, presăra­ te cu peri senzoriali, care sunt excitate prin atingere. Ele funcţionează ca o broască, iar substanţele de m iros ca o cheie- Pentru a percepe parfumul unui trandafir, câteva m olecule-cheie ale „parfum ului de trandafiri" trebuie să-şi găsească broasca în nas. Acolo ele ne deschid cu ade­ v ărat uşa spre miros. Şi o m are parte din percepţia gus­ tativă urm ează această cale, căci aroma m âncărurilor o percepem tot prin intermediul acestei m ucoase olfacti­ ve, Confirm area practică ne^o oferă guturaiul, când to­ tul are acelaşi gust, adică nici un gust* în timp ce văzul are loc prin unde electrom agnetice, auzul are deja nevoie de unde sonore m ateriale, iar m i­ rosul cere chiar un contact fizic direct între em iţător şi receptor. Dacă încercăm să com parăm auzuî şi văzul cu limbaje diferenţiate de litere, m irosul şi gustul cores­ p und limbajelor ideografice m ai vechi, care folosesc pentru fiecare noţiune un simbol propriu. Mirosul este, prin urm are, un tip mai direct şi mai originar de percep­ ţie, care nu pătrunde numai fizic, ci şi psihic m ai adânc. C apacitatea de a mirosi corespunde gradului de inten­ sitate al trăirii noastre sufleteşti. Prin ochi are loc primul nostru contact, prin sunetul vocilor luăm cunoştinţă re­ ciproc, prin m iros se ating pentru prim a dată corpurile, într-un cerc străin membrii „se adulm ecă" mai întâi examinându-se cu precauţie, până se familiarizează unii cu alţii, aşa cum o făceau străbunii noştri deja cu milioane de ani în urm ă. Dacă nu mai vrem să v ed em p c cineva înseam nă o distanţare relativ superficială, d ar dacă el

144

Ruediger Dahlke

ci şi bărbaţii. Avem parfum ul nostru şi îl considerăm a fi nota noastră personală. Este evident că aici e vorba de­ spre articole de masă, care încearcă prin num e răsună­ toare şi preţuri ridicate numai să m im eze individualita­ tea şî exclusivitatea. Ca să nu observăm cât de puţin ori­ ginali suntem noi înşine, ele ne sunt prezentate atrăgă­ tor de persoane deosebite prin reclame eficiente, un par­ fum valoros făcând desigur ca un om să fie şi m ai valo­ ros, dacă el nu serveşte la acoperirea propriei miasme, ci la accentuarea propriei miresme. Propriile noastre glande olfactive Ie avem Di zona se­ xuală secundară acoperită cu păr, sub axile şi Ia pubis. Faptul că noi nu mai apreciem marca tor de parfum, pro­ pria noastră notă de parfum reală, arc felurite motive. Pe de o parte, de vină este desigur faptul că noi chiar am în­ cetat să mai mirosim plăcut. în India se spune că un corp este curat şi nevinovat dacă are parfumul ultimului fruct savurat. Mirosul plăcut al bebeluşilor ne mai aminteşte de această stare apropiată de paradis. în această privin­ ţă ne-am pierdut nepribăninea paradisiacâ, dacă facem abstracţie de experienţele cu usturoiul. Indienii i-au de­ scris pe primii albi ca feţele palide cărora le pute gura. Stilul nostru de viaţă şi, mai ales, hrana noastră ne-au in­ fluenţat în rău exalaţiile. Atunci am reacţionat în felul nostru funcţional propriu. Acoperim ceea ce ne pute cu cele mai diferite şi mai parfumate sprayuri şi loţiuni pen­ tru orice ocazie. C urăţirea din interior şi din adâncim e cere m ai mult efort. Cine o riscă, de pildă sub forma unei cure de slăbire17, va afla ce sortim ent de deşeuri iese cu iespectivele mirosuri din adâncurile corpului său* 17 Vezi în acest sens R, Dahlke, Bewufit Fasieu, M iinchen, 1980-

C apul

145

Pe de altă parte, suntem confruntaţi în clima Lui nostru industrial cu o asemenea avalanşă de mirosuri puternice şi nenaturale, încât sensibilitatea şi capacitatea noashă de a distinge au scăzut. La urm a urm ei, individualitatea noastră nu ne mai place în m od special, căci am devenit realm ente oameni ai maselor. în loc de a purta propria notă individuală de parfum, ne agăţăm de nişte modele proem inente şî te preluăm aşa-zisele lor mărci (de par­ fum). în totalitate însă nu vom reuşi să ne uniformizăm din punctul de vedere ai mirosului; com ponenta noastră personală este atât de puternică, încât chiar ţi parfum uri­ le industriale miros puţin diferit în funcţie de piele. Fluturii îşi găsesc partenerii exclusiv prin substanţe de miros, iar când ne căutăm noi partenerul, mirosul joacă un rol im portant. Cercetările arată că m irosurile au un efect m ai erotizant decât impresiile optice. Irezistibilitatea îndrăgostiţilor, elementul molipsitor al iubirii îşi pot găsi aici o explicare suplimentară. Radierea este esenţialm ente şi exalare. Am putea câştiga mult mai m ult d c pe u rm a m irosului, dacă l-am lua în serios şi nu am vrea doar să-l combatem şi să-l suprimăm. Dacă mirosim rău, ne merge rău şi le pufim altora. Dacă nu ne place cum mi­ roase cineva, nu-1 putem suporta. Dacă transpiraţia noas­ tră miroase urât, corpul trebuie sa scape de ceva nepriel­ nic,, el se detoxifică prin intermediul pielii. M edicii din vechim e puneau m are prej în diagnosticare pe organul lor de miros. Nu numai diferite secrejii, d şi întregul om îl miroseau, îl „adulm ecau" cu multa atenţie. Astfel, na­ sul le putea indica urma corecta şi adesea drumul corect. Astăzi ne încredem mai cu seamă în simţul văzului, legat de suprafaţă, ceea ce arată câ t am devenit de su­ perficiali. Şi mirosul se petrece num ai în noi înşine, dar

146

Ruediger Dahlke

el îndeplineşte mai bine cerinţele unei percepţii reale* M etoda cheie-broască este primordială şi mai puţin pa­ sibilă de greşeli decât sistemul electrom agnetic com pli­ cat al vederii- Astfel, „a putea mirosi pe cineva"n spune în definitiv mai mult decât a-1 considera drăguţ. Este o atractivitate testată la un nivel mai profund. Aici două elemente se potrivesc Intre ele precum cheia şi broasca. Privind din exterior, scăderea capacităţii noastre de m iros poate să nu fie o problemă, în ziua de azi am pu­ tea renunţa com plet la ea. C u câteva mii de ani în urm ă, ea era în schimb vitală, fiind necesară pentru supravie­ ţuirea străm oşilor noştri. Pe de altă parte, puterea incon­ ştientă pe care tot o mai aie nasul asupra noastră şi a de­ ciziilor noastre arată cât de adânc suntem înrădăcinaţi în trecutul nostru- Simptomul hiperosm iei, o sensibili­ tate excesivă a simţului mirosului, aşa cum poate ea să apară ca aură în epilepsie, la isterici şi în sarcină, deno­ tă o retragere în vrem urile arhaice, când nasul fin mai avea încă ceva de spus. Dacă noi, oamenii moderni, am trăi din nou m ai mult după nas şi am pune mai mult preţ pe miros, unele lu­ cruri ar fi mai simple şi mai u,şoare, N e-am crea o altă lume decât „lumea noastră optică" din prezent. îndepăr­ tarea noastră de nas se reflectă întT-o lume care pute în vaste domenii şi care ne şi pute din această cauză, A avea m s pentru ceva, a „m irosi" ceva, înseam nă a avea fler, a avea o senzaţie sigură faţă de respectiva problemă: ar fi de dorit pentru noi şi lumea noastră să învăţăm din nou să ne încredem m ai mult în nas. n în g erm an ă jemanderi rtîcht mehr riechm k&nnen, literal, „a nu m ai pu tea m iro si pe cineva"*, în se a m n ă a n u -l m ai p u tea su p o rta , iar aici au to ru l a lâsat n e g a ţii d eop arte. (N. L)

Capul

147

Alunei am constata însă că acrul pe care îl inspirăm nu este numai o jignire a organului de miros, ci şi a or­ ganului respirator, căci nasul nu este în ulii mul rând şi începutul căilor noastre respiratorii. M isiunea Iui în această privinţă este prim a purificare a aerului, el cap ­ tând particule m ari de m urdărie în reţeaua lui de peri­ şori fini. Apoi el trebuie să prcîncăIzească aerul în vede­ rea trecerii lui în căile respiratorii m ai din adâncim e, pentru care îi stă la dispoziţie un sistem vast de cavităţi.

htflamaţiti mucoasei sinusurilor nazale sau sinuzita Capul nostru nu stă întâm plător şi nici de Ia început sus de tot. La mersul iniţial în patru labe el era la acelaşi nivel cu pieptul şi eu bazinul. în timp ce ridicarea lui le-a dăruit ochilor un orizont amplu, ea a îndepărtat nasul de la mama Terra şi l-a adus înh-o situaţie dificilă* A apărut posibilitatea unei blocări cronice în adâncul Iui şi astfel riscul unei inflamaţii a mucoasei sinusurilor lui, sinuzita. Canalele de evacuare ale cavităţilor nazale colaterale sunt de Ia natură dispuse în aşa fel, încât secreţia să se poată scurge mereu în jos, cu condiţia ca omul să se de­ plaseze în patru labe. Dar dacă el stă ridicat, atunci căi­ le de evacuare se află în locul cel mai de sus şi secreţiile nu se mai pot goli urm ând pan la naturală. Aşa că a tre­ buit să învăţam să ne suflăm nasul mai m ult la nevoie, pentru a elimina secreţiile cu ajutorul unei presiuni con­ siderabile. Dacă nu o facem la timp ş\ în cantitate sufi­ cientă, rezultatul este sinuzita. Situaţia psihică de bază nemărturisită, care face nece­ sară această dramă fizică, rezultă din limbajul nostru psi­ hosom atic Trebuie să ne fi ajuns de mult ceva până peste

Ruediger Dahlke

cap şi să vrea sff ne iasă pe nas, iar noi să nu găsim nici o cale de a exprim a această situaţie mizerabilă, pentru ca nasul fizic să sară în ajutor Dacă se mai adaugă şi teama în faţa posibilului conflict şi nu aru loc elaborarea temei apăsătoare, ea se scufundă în corp. Cavitatea nazală şi ca­ vităţile ei colaterale se umplu şi întruchipează blocajul de care suferă cei afectaţi- în inflamaţie devine d ară conflictualitatea situaţiei refulate- Mul fi pacienţi se obişnuiesc mai ales cu forma caic vine tiptil şi se instalează lent. Ta­ bloul bolii arată că li se dă mereu peste w s, au cavităţile nazale colaterale cronic pline şi au întotdeauna puţin gu­ turai0, venindu-le să tot pufiiească pe nus. în timp ce ei ig­ noră adesea acest inconvenient, se aude că atunci când rostesc ceva nu capătă suficient aer şi vorbesc pe nas. Cavităţiie mari din zona craniană sunt necesare pentru a-i da capului forma, fără a risipi prea mult material osos greu. Ele economisesc deci greutate şi servesc suplimen­ tar drept cutii de rezonanţă şi sunet. Corespund pe pla­ nul superior celor intestinale şi reprezintă spaţiile de con­ ştiinţă ale tărâmului de jos, respectiv întunericul, incon­ ştientul, După cum este greu să înţelegem funcţia acelo­ ra (inferioare) ale intestinului gros, se poate înţelege greu şi funcţia cavităţilor superioare secundare. Inconştientul se sustrage înţelegerii conştiente. Ele corespund infernu­ lui pe planul superior, aşa cum cel de-al Treilea Ochi la înălţimea sinusului frontal stă aproape de cer, în starea blocată specifică sinuzitei s-a terminat cu senzaţia dc uşu­ rinţă din zona capului şi limbajul capătă un caracter na­ zalizat ce ne aminteşte dc franceză. Tulburarea psihică de­ vine limpede în măsura în care limbii îi lipseşte rezonanţa. ° în germ ană, verschmipft iffiM înseamnă atât „a avea gu tu rai", cât 5,1 „a Ei supSrat"- (W- f.)

Capul

149

Cine are nasul plin şi s-a săturat până peste cap nu mai vibrează împreuna cu ceilalţi şi îşi pierde o componentă esenţială a schimbului internman, a comunicării. Respectivele cavităţi nazale colaterale continuă să di­ ferenţieze tabloul, O in fia m afie cronică a sinusurilor frontale ne duce cu gândul la ochelarii de cal şi accentuea­ ză inhibiţia gândirii. Blocajul dureros al cavităţilor m a­ xilare arată cât îi doare pe cei afectaţi să se repeadă agre­ siv să înhaţe, să apuce cu dinţii. în orice ca 7 , capacitatea mirosului este limitată. Este posibil să le fi pufit celor afec­ taţi într-aşa un hal, încât ei renunţă la orice percepţie ol­ factivă, Trebuie să ia în calcul şi faptul că acel organ care „Ie m iroase" pe toate se pierde şi în altă privinţă. Celui care este blocat atât de central i se blochează şi intuiţia, şi capacitatea de înţelegere. Multe culturi localizează în regiunea sinusurilor frontale cel de-al Treilea Ochi sau a şasea chakra, ajw , care este legată într-un sens mai pro­ fund cu înţelegerea. Lecţia de învăţat constă în a deveni conştient de blo­ caje. M axilarele dureroase trimit în dublu sens la agre­ siunea care bântuie în corp: maxilarul simbolizează ca­ pacitatea de a-şi face loc cu dinţii, iar durerea vorbeşte lîmba ascuţită, jignitoare a lui Marte. Simptomul reco­ m andă deja m ăsuri adecvate, o dată ce el sileşte bolna­ vul să-şi sufle des nasul, pentru a avea iarăşi câteva cli­ pe aer şî a-şi aerisi mintea. De fapt, este vorba de a pufni pe nas, de a-i fumega nasul de furie şi de a-şi crea după nişte încercări corespunzătoare de eliberare din nou Iibertate în conştiinţă. Dacă are ochelari de cal, ar fi mai bine ca el să se oprească şi să se reorienteze. Sarcina este de a mai coborî o dată în infern şi a descoperi acolo ceea ce mai leagă în inconştient, pentru a se ridica apoi la lu­

ISO

Ruediger Dahlke

mina cunoaşterii. O luptă pentru conştiinţa de sine li stă pe suflet, respectiv îi apasă sufletul. Curajul p entru con^huifare este la fel de cerut ca şi perseverenţa într-o atare stare cronică. Terapiile eficiente aduc pe tapet cel puţin sim bolic com ponentele corespunzătoare. în lupta pentru lumina cunoaşterii, lumina şi soarele joacă un rol esenţial. Mu­ şeţelul, ai cărui aburi au efect liniştitor, m ai poartă încă în sem nele Iui caracteristice soarele. în fine, postitul pe o perioadă mai lungă de timp este terapia cea mai bună pentru cavităţile cronic as Lupa te ale organismului. I’rin efectul său de curăţire, el aduce lumină în întunericul in­ conştientului şi lasă masele blocante să se scurgă în sens concret, precum şi la figurat. Ceea ce poate să pară la prim a vedere o mică p r o b ii m ă marginală a istorici evoluţiei noastre se dezvăluie to­ tuşi Ia o privire m ai atentă a fi de-a dreptul tipicul tablou patologic. D acă mai luăm în considerare şi răceala* acu­ tă, care duce şi ea la un nas plin, ne aflăm în faţa tablo­ ului patologic celui m ai răspândit în lum e şi deci şi a aceluia care este cel m ai semnificativ pentru lumea noas­ tră. Nu întâmplător, el arc de-a face cu nasul. A cest or­ gan stimat în vechime a fost lăsat deoparte şi neglijat în dezvoltarea m odernă razantă şi m anifestă, în schim b, starea lui şi a noastră cea mai frecventă de boală: a avea guturai, respectiv a fi supărat şi jignit.

întrebări 1, Eifistă în viaţa mea un conflict care mocneşte cronic? 2. Există un com prom is fals, pe care-1 susţin în exte­ rior, dar nu şi în interior?

Capu!

151

3. în ce domenii îndin spre reacţii ofensate? 4. Ce-mi „pute" în viaţă şi nu mai pot să suport? 5. C apăt suficient aer, .im suficient spaţiu liber? 6. Am destul schimb, destulă comunicare cu mediul m eu înconjurător? Găsesc suficientă rezonanţă la sem e­ nii mei? 7. Unde mă blochez pe mine, unde intuiţia m ea, unde al şaselea sim ţ ai m eu? 6, U nde ar trebui să-mi fac loc cu dinţii, unde să fac în aş;a foi, încât să am m ai mult aer?

Polip! Polipii — denum ire folosită [în germ ana arg otică, N. tg şi pentru poliţişti: „copoi" — fac parte din sistemul limfatic de apărare- Pot fi desemnaţi şi drept am igdale­ le spaţiului rînofaringian. Dacă om ul este im plicat în lupte de apărare, care nu sunt conştientizate psihic, or­ ganele limfatice intervin şi v or lupta substitutiv în răz­ boiul care mocneşte- în ţesut vuieşte bătălia între agen­ ţii patogeni atacanţi şi celulele de apărare, printre care se num ără şi limfocitelc. Ele sunt, la rândul lor, o sub­ grupă a globulelor albe, leucocitele, echipajul de poliţie cel m ai im portant în corp. Polipii fac parte cu am igda]ele palatine din poziţiile din sfera de apărare în jurul cărora se dau cele m ai m ul­ te bătălii şi ei se umflă în m od corespunzător în timpul confruntării fulminante* Dacă acest conflict acut se trans­ form ă într-un „arzător cu ardere continuă", inflamaţia se va cronicîza şi va înghiţi m ultă energie, ca orice com ­ prom is fals. In această situaţie se vede clar la copii cât sunt de blocaţi ^i de lipsiţi de vlagă. Nasul înfundat duce

1 52

RuLtHger D aJiIbe

la o resp irare cronică pe gură. Gura m ereu deschisă şi pleoapele care uneori atârnă u şo r din cauza epuizării oglindesc o situaţie de lipsă de energie şi Ie conferă ade­ sea copiilor o expresie prostănacă sau ameţită a feţei, ca semn si blocajului pe diferite planuri. Tema care ni se im pune are de-a face cu capacitatea defensivă şi cu o com unicare condusă pe piste greşite, aerul de respirat luând-o pe calea neprevăzută şi m ai pu­ ţin raţională prin gură. Se pune problema de a lua aceas­ tă tem atică în conştiinţă şi de a despovăra corpul- Cum la polipi este în mare parte vorba de o problem ă a copi­ ilor, părinţii sunt solicitaţi să creeze o bază rezistentă şi pentru conflicte, în timp ce confruntarea se roteşte la a migdale în jurul înghiţitului, ea se învârteşte la polipi în jurul tem elor „a-i ajunge" şi „a fi suprasolicitat". C o ­ pilul pare ca împietrit. Referitor la com unicarea ajunsă pe căi greşite trebuie să ne gândim la „prescurtări" care aduc ocolişuri şi dezavantaje, ca şi la subterfugii. Adesea este delegată în această situaţie agresiunea ajunsă la scadenţă asupra chirurgului, care duce lupta cu cuţitul şi până la sânge şi efectiv taie cu totul câmpul de bătălie- Rezultatele sunt diferite* Unii copii reuşesc să re­ aducă în conştiinţă, ca urm are a operaţiei, confruntarea, care acum nu îşi mai are în corp locul obişnuit. L o r le merge corespunzător m ai bine, şi părinţii explică nu ra­ reori cum copilul a făcut datorită operaţiei un salt în dez­ voltare, Alţi copii nu reuşesc să facă acest pas şi lupta de apărare răm âne la nivel fizic. Ea alunecă atunci frecvent în alte sfere ale apărării interne, pentru a m ocni aici în continuare, în timp ce copilul continuă sa bolească şi sem­ nalizează mediului său înconjurător că nu se poate dez­ volta normal. Agresiunea este o temă atât de agravantă,

Capul

153

încât nu poate fi evitată nid măcar pe termen scurt. Ea se „inflam ează" în m od tipic m ai ales în copilărie la orga­ nele apărării limfatice, diferitele a migdale şi apendicele vcrm icular. Lupta de apărare pe cane copilul nu o poate duce conştient capătă formă în corp. Cu nasul său blocat şi gura veşnic deschisă, el este o imagine a împietririi, cu polipii umflaţi el blochează căile de com unicare şi încear­ că să facă pe prostul. Acesta este felul său neajutorat de a se apăra împotriva abuzurilor şi suprasolidtarilor. Atitudinea noastră faţă de tema agresiune o recunoaş­ tem în faptul că la noi sunt puţini tineri care ajung în ado­ lescenţă cu toate organele lor limfatice de apărare intac­ te. Adesea, cele mai importante trei trebuie să fie scoase, cum spunem distins cu o notă m ai inofensivă decât este cazul. în afara Statelor Unite nu există pe această lume nici o altă ţară în care să se facă m ăcar aproxim ativ la fol de multe operaţii de apendicită ca la noi. N e-ar veni să credem că efectiv vânăm apendicele. Astfel devine însă din nou evident cât suntem de agresivi în realitate.

întrebări pentru părinţi pi copii 1. minal?

Există un conflict perm anent care mocneşte subli­

1. în ce confruntam m -am împotmolit, nu mai reunesc să ies din ea şi nu mai fac decât să consum energie? 3. Există în familie un plan de încredere care poate fi ţi în caz de conflicte un sprijin rezistent, un plan pe care se poate lupta? 4. In ce domenii se ajunge la suprasolicitare şi la re­ semnarea ce-i urm ează? 5. Ce structuri împiedică dezvoltarea în familie?

m

Ruediger Dahlke

Deviaţie, de sept Acest sim ptom se bazează pe o conformaţie asimetri­ că a nasului. Similar coloanei vertebrale, fi septul poate să fie înclinat într-o parte, aceasta fiind atunci mai m ult sau m ai puţin îngustată- Semnificaţia accstui sim ptom reiese cei m ai d a r dacă aruncăm o privire spre O rien t în sistemul yoga indienă, pratui, forţa d c viaţă emanata împreună cu respiraţia joacă un rol central. La pranayania, un exerciţiu de respiraţie special, se pune un mare preţ pe fluxul egal al respiraţiei pe ambele nări. Un om care primeşte aer num ai unilateral se simte într-adevăr împiedicat şi este unilateral în comunicarea lui cu lumea, A id ar trebui exam inat dacă îi este îngustat polul femi­ nin cu nara stângă sau polul masculin cu cea dreaptă. A bordarea acestui simptom mijloceşte o experienţă valabilă şi în multe alte domenii. Dacă încercăm să pre­ săm cu forţa prin strâm toare aceeaşi cantitate de aer ca prin deschizătura largă, problema nu face decât să se in­ tensifice. Este mai bine să ne adaptăm situaţiei şi să lă­ săm să înainteze cu blândeţe prin locul îngust numai ae­ rul care trece uşor prin el. Tot astfel este indicat şi pe plan sufletesc să descărcăm polul redus şi nu sâ-l punem sub presiune. Atunci sunt cele mai multe şanse ca el să ni se deschidă. Dacă a revenit detensionarea în raport cu am ­ bii poli prin aceea că fiecare latură e acceptată aşa cum este, în situaţia ei complet diferită, se poate ajunge ime­ diat după aceea cel mai degrabă la echilibrarea şi com ­ pensarea în mijloc. Simptomul arată o unilateralitate în viaţă de cele mai m ulte ori înnăscută, că d respiraţia este simbolul vieţii noastre în polaritate* In orice caz va fi unilateral şi flu­ xul comunicării. Trebuie să acceptăm această unîlatera-

Ca p u l

155

litate înainte de a ne putea face speranţe de revenire la mijloc. Operaţia poate să fie un ajutor în acest sens, dacă este însoţită de necesarii paşi în conştiinţă. Dacă este vor­ ba numai de o corectare funcţională, care nu-i umplută cu viaţă, organismu! mai are şi alte posibilităţi să prezin­ te un dezechilibru existent ca lecţie de învăţat.

întrebări 1. Pe ce latură sunt îngustat, pe cea stângă feminină sau pe cea dreaptă masculină? 2. Cum stau cu fluxul energiei mele vitale? Cum i-aş putea stimula fluxul liber? 3. Cum procedez cu polaritatea? 4. Ce a r putea să-mi reglem enteze din nou viaţa iar pe mine să m ă aducă în centru?

RUwfitttă sau nas borcănot, ca o pătlăgea şi nas de beţiv A cest sim ptom des figurant este descris deja de nu­ mele său cu toată claritatea şi în toată am ploarea lui. R)mw înseamnă nas, phyma înseamnă umflătură, tumoră, respectiv excrescenţă în greceşte. în Africa KMnoccros uni com is este un „Nashorn" [germ, pentru rinocer], Ex­ presiile germ ane Kiwltenmse [nas ca o excrescenţă, cât un bulb, ca o pătlăgea etc.J sau Pfujidnase fnas cât o livră e te j sunt şi ele cât se poate de clare. Adesea, simptomul mai este ţii înrăutăţit printr-un al doilea, aşa-num ita rozacee. Rosacea, însemnând în latină roz, trandafiriu, este o colorare cu pete roşii a feţei, care trece m ai târziu prin faza formării de coji în vezicule şi papile. Ea apare, ca şi rinofim a, adesea pe terenul unei aşa-num ite constituţii

156

Ruediger Dahlke

seboreice, adică al unei tendinţe spre probleme cu glan­ dele sebacee- Uneori rinofima este desemnată şi ca o subformă a rozaceei, aşa-numita rosacea hypertraphfcans, căci ambele provin din proliferări ale glandelor sebacee şi ale ţesutului conjunctiv. Este vorba de excrescenţe [Ausittiichse] în mijlocul fe­ ţei, respectiv pe nas, care pornesc d c la glandele epidermale, Ble sunt responsabile pentru secreţia acelui strat de grăsim e care ne acoperă pielea. La rozacee şi rinofimă glandele îşi exagerează fără m ăsură m isiunea, cei afectaţi înotând, ca să zicem aşa, în grăsime. în cadrul supraproducţiei, glandele sebacee tind să se astupe, şi de aici apar inflamaţiile. Simptomul vrea să atragă atenţia în m od evident spre faţă şi m ai cu seam ă spre nas. Pap tul că nişte lichid un­ suros este secretat de către corp într-o cantitate exagera­ tă face plauzibilă suspecta rea că aici este com pensată o capacitate d e alunecare absentă psihic. Temele care nu m erg „ca unse" sunt m ai m ult decât doar sugerate. N a­ sul este văzut de popor simbolic ca falus superior. Aceas­ tă legătu ră se poate dovedi într-un m od m ai serios şi prin zonele reflexe ale organelor sexuale în cartilajele la­ terale ale nărilor- Atingerea nasului este interzisă în pu­ blic, scobitul în nas este absolut tabu. Ce alte motive de­ cât cele simbolice or zace îndărătul acestor concepţii? In cazul rinofimei se mai adaugă şi trandafiriul aprins, care poate sta atât pentru ruşine cât şi pentru mânie, pentru excitaţia sexuală ca şi pentro cea agresivă. Veziculele şi numeroşii „vulcani" mici şi inflamaţi amintesc de acneea din pubertate, care se dezvoltă şi ea p c terenul unei constituţii seboreice. Mulţi factori pledează pentru fap­ tul că aici este vorba d c o ultimă încercare disperată de

Capul

157

pubertate şi deci de maturizare- în locul sexualităţii pu­ berale acum este, ce-i drept, sexualitatea genitală cea care pătrunde aici simbolic în conştiinţă. Apogeul îm bolnă­ virii se află in al cincilea deceniu de v iaţă şi cei vizaţi sunt aproape exclusiv bărbaţi. Nasul lor p oate să reve­ leze prin excrescenţele sale raportul exagerat cu sexua­ litatea falîcă şi sa emită pretenţii de evoluţie neîmplini­ te, înainte de a fi definitiv prea târziu. Exact în m ăsura în care la forţa falică a celui afectat ou este vorba despre o problem ă de greutate, nasul care substituie sim bolic devine un nas greu câ t o livră şi arată ce greutate îi re­ vine tematicii sugerate. Aceasta poate să găsească expresie diferită în viaţa ce­ lui afectat, d ar va trimite întotdeauna la o Upsă de conştienţă. Pe de o parte, rinofima poate ilustra situaţia con­ cretă de viaţă în privinţă sexuală, pe de altă parte ea poa­ te trimite la fantasm e ne trăite, d ar conştiente sau mai poate să indice şi spre ceea ce se petrece în m od neob­ servat în inconştient. Chiar dacS sunt trăite, KtceiSiîfeP şi depravarea pe tărâm sexual nu sunt conştiente. Micii vul­ cani ilustîează presiunea sub care se află bolnavul. C om ­ ponenta agresivă şi venusiană m erg m âna în mână. N a­ sul ca o pătlăgea aminteşte de un om desfrânat. Se poate ca respectivul sa nu fie decât superficial de partea unui atare model şi să-şi poarte provocator pătlăgeaua roşie ca un clovn, se poate să-i fie ruşine cu nasul lui roşu sau sa refuleze în h ea ga referire de conţinut, ne vrând să ştie ni­ mic despre propriile fantasme şi vise care proliferează. Im­ bold uri ie d e evoluţie soldate cu un eşec în domeniul fi­ gurat se som atizează la faţa locului. Lichidul fertil risiP Attswik'hse are în germani! sensul de cxcrcscenfc, prpţutreraţtfe dar si

de excese, iticii. (M. f.)

158

Ruediger Dahlke

ptf concret sau în fantasme este secretat acum substitutiv într-o cantitate neîmbucurătoare de către glandele se­ bacee. în creşterea intensă a ţesutului conjunctiv nazal se vesteşte tot aspectul rodniciei. Dăm ca să zicem aşa cu nasul de problema noastră şi toată lumea ne^o citeşte pe vârful nasului. Simptomul este adesea asociat cu o problem ă de alcoolf cane aduce nasul roşu de beţiv în joc. Alcoolul este drogul d asîc de refugiu al societăţii noastre. Exact aco­ lo unde reclamei îi place să sugereze contrariul devine clar că m ai cu seamă oamenii care nu pot să se afirm e în nici o privinţă, pentru că sunt prea moî, recurg !a pahar, în timp ce bebeluşii care sug din biberon sc agaţă şi de­ pind pe bună dreptate de sticlă, la cei mari se manifestă în agăţarea lor de sticlă dependenţa lor şi tendinţa spre regres, spre retragere. Şi celelalte simptome ale alcoolu­ lui accentuează această direcţie: ei. se clatină din nou pe picioare ca un copil înainte să înveţe să m eargă bine şi bolborosesc ca şi cum încă nu ar fi stăpâni pe limbă. Fap­ tul că alcoolul este un narcotic puternic arată in plus că ei nu vor să ia atitudine faţă de ceva, ci vor să acopere acel ceva şi să-şi anestezieze durerea provocată de insuc­ ces, A ceastă imagine pane să o contrazică total p e aceea m ai uzuală a alcoolicului brutal, care este prea d u r şi prea mascul. Asemenea demonstraţii superficiale de băr­ băţie violentă şi fasoane fudule de potenţă nu sunt însă nimic altceva decât nişte încercări ofensive de com pen­ sare a propriei nesiguranţe şi slăbiciuni. Cercul vicios tipic se poate dezvolta rapid: alcoolul este drogul im potenţei pe toate planurile, indivizii îşi îneacă necazul din cauza propriei incapacităţi. Pe de altă parte, puţine sunt cele care fac atât de repede im potent

140

Ritediger Dahlke

3. Ce-m i lipseşte ca să fiu adult? 4. Cum aş putea şi pot să mă bazez p c bărbăţia mea? De ce am exagerat-o? Sau am anulat-o? 5. Ce m ai v rea şi m ai trebuie să evolueze în viaţa m ea? Cât a fost ea de fecundă până acum? 6. Ce rol joaca refugiul pentru mine? Unde şi când am omis să-mi ghidez viaţa după flerul meu, după cum „mi­ ros" eu lucrurile?

Fractura osului nazal (a vomerului) A-ţi rupe osul nasului nu înseamnă a-ţi rupe un pi­ cior, spune poporul [german], vrând astfel să arate că nu este la fel de grav. Se poate trăi cu o fractură a osului na­ zal, de cele m ai m ulte ori nu este nevoie nici m ăcar de un bandaj de ghips, iar omul respectiv nu este dccflt uşor deformat. Ea arată că el s-a încum etat puţin prea depar­ te şi a avut nevoie de o atenţionare violentă. Un astfel de avertism ent serios trebuie să-l oprească să m ai m eargă în continuare orbeşte pe drumul pe care o luase. Nasul ca parte cea m ai proem inentă a corpului stă —- cu m e sus, aşa şi jos — într-o legătură simbolică directă cu acel m em bru de jos, proem inent şi el în anumite situaţii. El reprezintă acea forţă şi energie tipic bărbătească ce se nă­ pusteşte înainte. Aceasta suferă prin ruptură o atenuare claia. Dacă îi spargem cuiva nasul, îl degradăm în acest punct sensibil. în această privinţă, fractura osului nazal mai capătă câteva semnificaţii pe terenul anatomiei sim­ bolice. Cel căruia t sc dă una peste nas este frânat în îna­ intarea sa năvalnică, dacă nu cum va este chiar profund mâhnit sau ofensat. Cine cade singur în nas capătă şi mai direct acelaşi indiciu din partea destinului. în această di-

Capul

precum consumul regulat de alcool, A şadar nu este vor­ ba despre bărbaţi tari, ci, din contră, despre nişte paps-]a.ptsjleşcăiii. Nici încercările de a bea pentru a-şi face curaj nu a r trebui să creeze iluzia că laşitatea dă naştere gândului, chiar dacă totul se încheie în nişte fasoane de­ şarte de a impune. La baza sa este însă dorinţa d e a se ameţi pentru a nu trebui să vadă cum stau de fapt — sau cum nu stau de fapt. Roşul lucios al nasului le arată tu­ turor cum stau lucrurile în realitate, ele li se citesc în ade­ văratul sens al cuvântul pe vârful nasului. Pe de o par­ te, poate fi un avertism ent de a nu-şi vârî nasul peste tot şi, mai cu seam ă, de a nu şi-I băga unde nu le fierbe oala şi nici de a se lăsa izbiţi cu sfeda-n nas, pe de alta însă, şi un îndemn de a-şi vedea lungul nasului şi a se confrunta cu temele arzătoare, pe care destinul li le-a scris în culoare strălucitoare şi efectiv cu sânge pe chip. Lecţia de învăţat sc roteşte Ia rinnfimă şi la nasul de beţiv în jurul recunoaşterii sexualităţii pulsionale şi a re­ zolvării ei în cele din urm ă. Se pune problema de a „cu­ noaşte" femeia, ceea ce este posibil num ai printr-o abor­ dare a iubirii sexuale p e toate planurile. Forţa falicâ se înghesuie în centru şi vrea să fie stăpânită. Este vorba de tărie, nu varianta dem onstrată cu răcnete, carc nu este decât o veşnică m ascaradă pentru slăbiciune, d de tărie şi putere la un nivel mai profund,

întrebări 1, Unde nu alunecă lucrurile „ca unse" în viaţa m ea, aşa cum mi-aş dori? 2. (Cum) A m term inat-o cu pubertatea mea? Cât este de m atură sexualitatea mea?

160

Ritediger Dahlke

3. Ce-mi lipseşte ca să fiu adult? 4. Cum aş putea şi pot să mă bazez p c bărbăţia mea? De ce am exagerat-o? Sau am anulat-o? 5. Ce m ai v rea şi m ai trebuie să evolueze în viaţa m ea? Cât a fost ea de fecundă până acum? 6. Ce rol joacă refugiul pentru mine? Unde şi când am omis să-mi ghidez viaţa după flerul meu, după cum „mi­ ros" eu lucrurile?

Fractura osului nazal (a vomerului) A-ţi rupe osul nasului nu înseamnă a-ţi rupe un pi­ cior, spune poporul [german], vrând astfel să arate că nu este la fel de grav. Se poate trâi cu o fractură a osului na­ zal, de cele m ai m ulte ori nu este nevoie nicî m ăcar de un bandaj de ghips, iar omul respectiv nu este decât uşor deformat. Ea arată că el s-a încum etat puţin prea depar­ te şi a avut nevoie de o atenţionare violentă. Un astfel de avertism ent serios trebuie să-l oprească să m ai m eargă în continuare orbeşte pe drumul pe care o luase. Nasul ca parte cea m ai proem inentă a corpului stă — cu m e sus, aşa şi jos — într-o legătură simbolică directă cu acel m em bru de jos, proem inent şi el în anumite situaţii. El reprezintă acea forţă şî energie tipic bărbătească ce se nă­ pusteşte înainte. Aceasta suferă prin ruptură o atenuare clară. Dacă îi spargem cuiva nasul, îl degradăm în acest punct sensibil. în această privinţă, fractura osului nazal mai capătă câteva semnificaţii pe terenul anatomiei sim­ bolice. Cel căruia t se dă una peste nas este frânat în îna­ intarea sa năvalnică, dacă nu cum va este chiar profund mâhnit sau ofensat. Cine cade singur în nas capătă şi mai direct acelaşi indiciu din partea destinului, tn această di­

Capul

161

recţie ţinteşte şi înţelepciunea populată care atenţionea­ ză să nu ne băgăm nasul peste tot. Căci curioşii băgăcioşi o şi încasează cu uşurinţă. Mai cu seam ă tinerii văd în aceasta simbolistică şan­ sa de a dem onstra public cât de mult s-au aventurat în zone periculoase şi câte au riscat. Cine devine boxer nu are încotro, trebuind să ia nasul rupt ca pe ceva firesc, ba poate că este chiar m ândru, apa cu m m em brii unor asociaţii studenţeşti sunt adesea m ândri de cicatricele ior. Sim ptom ul ilustrează ca persoanei în cauza i a r sta m ai bine o oarecare reţinere în anum ite domenii şi că ea ar fi mai puţin dureroasă pentru eL Lecţia de învăţat nu vrea sâ-i ia cuiva experienţc-limită în privinţa propriu­ lui curaj şi a forţei masculin falice, ci să-i arate că el exer­ sează pe un teren neadccvat şi se apleacă în locuri mai degrabă dubioase prea mult pe fereastră. Este în regulă să rişte ceva şi să o mai şi încaseze din când in când, dar ar trebui văzut dacă respectivele eforturi nu s-ar face mai bine la figurat. Faptul că este întreruptă continuitatea propriului os nazal indică, de asemenea, că drumul pe care a luat-o res­ pectivul în viaţă — întotdeauna de-a lungul nasului — necesită o corijare a cursului său.

întrebări 1. U nde m -am încum etat prea departe? 2. Unde şi în ce privinţă am avut nevoie de un dispo­ zitiv de atenuare şi cum mi l-am procurat? 3. In ce m ăsură m -am amestecat în lucruri care nu mă priveau?

162

Ruediger Dahlke

4. U nde necesită direcţia vieţii mele o corectură? 5. C am aş putea să abordez mai raţional domenii noi?

G u s tu l Percepţia gustului este, alături de sensibilitatea de su­ prafaţă a pielii noastre, simţul cei mai direct. Plasaţi în mugurii gustativi, pe limbă, în cerul gurii, epiglotă şi mu­ coasa faringiană, chimioreceptorii corespunzători au ne­ voie pentru a percepe de contactul m aterial direct cu mâncărurile- Există numai patru calităţi de percepţie: dul­ ce, acru, sărat şi amar. Gama largă de gusturi rezultă din arom ă, care este absorbită prin m ucoasa olfactivă a na­ sului, Deficienţele mirosului nu sunt periculoase ca simptome, de aceea U se atribuie o valoare patologică redusă, Câ situaţia nervilor noştri gustativi nu poate fi deo­ sebit de bună reiese chiar şi din marele num ăr de fumă­ tori*. în timp ce reclamele slăvesc m ereu gustul lor fin pentru respectiva plantă de tutun, adevărul este exact pe dos. Nimic nu ne afectează întT-atât gustul ca fumatul. Din o sută de fumători, numai unul mai este în stare să recunoască m aica lui după aşa-zisul ei gust unic. Ceilalţi suferă deja de o lipsă prea m are a gustului. Este şi m o­ tivul pentru care în genera! fum ătorilor nu le plac fruc­ tele, Ei nu mai sunt capabili să le perceapă nuanţele fine de gust şi preferă alim entele lipsite de fineţe, puternic condim entate- Dacă urm ărim creşterea consum ului de condimente şi substanţe dătătoare de gust în ultimii 200 de ani, rezultă un tablou al supm excitaţiei, căruia îi co­ respunde pe de altă parte scăderea capacităţii noastre de sensibilitate gustativă- O rice cu ră de slăbire aduce cu

Capul

T63

sine o data cu perioada de reconstruire ce-i urm ează un nou început şi arata cât de puţine substanţe de gust sunt necesare atunci când capacitatea de percepţie esle intac­ tă. Supra condim enta rea noastră obişnuită corespunde stării noastre norm ate de supraexcilaţie şi încercării în­ crâncenate de a r e m ai condimenta puţin via fa pe aceas­ tă cale. Pe de altă parte, aromele artificiale corespund şi unei necesităţi autentice, căci nici m ăcar pentru cerul gu­ rii cel mai insensibil nu răm âne ascuns cât de Hpsite de gust au devenit miilte. Pe terenul culturii noastre de în­ g răşăm inte artificiale şî a celei de acră, o tot zorim pe m am a natura, şi atunci ea ne furnizează orice dorim ori­ când d o rim Dar ea ne mai dă numai trupul plantelor ei, sufletul 'S îl neţine. Ca aspect, căpşunile şi rocile sunt mai m ari şi m ai frumoase decât nu fosi vreodată, numai gus­ tul lor a regresat surprinzător Noi ne am obişnuit cu el şi com pensăm pierderea calităţii cu mai multă cantitate sau mai m ult gust artificial. Nervii noştri gustativi i-am ad ap tat acestuia. Ei au între tim p nevoie de „senzaţii tari" şi de concentraţii mari, pentru a mai reacţiona, ca să le m ai poată plăcea ceva. Simţul gustului arată că be­ neficiem de la tot mai multe de tot mai puţin. Acest lucru îl găsim confirmat şi în mediul nostru în­ conjurător. Ceea ce am făcut din noi şi din lumea noastră este aproape incompatibil cu bunul gust şi corespunde mai degrabă unei rătăciri a gustului. Herman Weidelener 1K Alchimia subîm parte ca pe orice altceva şi plantele în domeniile trup, suflet şi spirit. Trupului îi corespunde partea materialii suiidâ a plantei, sufletului respectivul sSu uici eteric, care stă pentru individualitate ţi deci £i pentru gustul deosebit. Spiritului îi co­ respunde alcoolul, cars eate eliberat în fermentaţie, ca de exemplu spirtul. '

164

Ruediger Dahlke

deduce catastrofa Occidentului din faptul că am separat limbaţjul) de gust, cu toate că ambele sunt anatom ic uni­ te în chip inseparabil în lîmbă. La om ul occidental gura ar trebui să fie pe frunte, că d întotdeauna cel care vor­ beşte este creierul lui şi aproape niciodată gustul lui, în orice caz, am prescris limbajului nostru şi i-am instituit aceeaşi cură de grosolănie ca şi pa pilelor noastre gusta­ tive, O rafinare a simţirii limbajului şi gustului a r fi, pri­ vită astfel, o terapie pentru cultura limbajului şi gustu­ lui nostm -

IV

Sistemul nervos

Centrul sistemului nostru nervos central este creierul Chiar dacâ tablourile sale patologice vizează întregul or­ g a n ism e le trebuie tratate în legătură cu centrala la cap. Sistemul nervos este sistemul fundamental de com uni­ cări şi legături din corp. El reglează raporturile dintre ni­ velurile cele m ai diferite ale emiterii de ordine în centra­ lă şi receptării ordinelor la periferie. îm preună cu siste­ m ul horm onal, este responsabil pentru toate transmisi­ ile.^ Graniţa dintre reţelele comunicaţionale ale corpului nu este însă rigidă. Ele se întrepătrund, alcătuind un sis­ tem m ultidim ensional Astfel, sistemul nervos foloseşte, de pildă, în punctele sale de legătură substanţe asem ănă­ toare hormonilor, precum adrenalina, acetilrolina, dopam ina etc., pentru a transporta inform aţia peste aceste punţi numite sinapse. Ne putem imagina aceste sinapse ]ţ Pe lângă aceste căi informa fîonale recunoscute do tontă medicina mai există desigur pi cele acceptate până acum doar de medicina naturistă ale meridianelor & fenomenele de bionjEonanfă. în afa­ ră de aceasta., £i câmpurile morfbgeniitioe menfinnale mai sus sunt un tip de sistem informa Jiunal răspândit.

Ruediger HJahlke

ca pe nişte prize, prin care sunt legato diferite circuite electrice. De altfel, sistemul nervos lucrează mai ales cu electricitate, în timp ce sistemul hormonal poate fi com ­ parat cu un sistem de mesageri, caro transporta sub for­ mă materială ce au de comunicat. In această privinţă ner­ vii suni varianta mai nouă şi mai promiţătoare. Distingem un sistem nervos voi un tar sau som atic de unul vegetativ sau autonom. Partea controlabilă de către voinţă cuprinde, de pildă, modelele de mişcare intenţio­ nate ale musculaturii scheletului. Partea vegetativă este responsabilă pentru nervii viscerali, care sunt indepen­ denţi de voinţă. A cest aşa-nurnit sistem nervos visceral vegetativ cuprinde, la rândul său, doua părţi antagonice: sim paticul, pe care l-am putea num i şi polul arhetipal bărbătesc, deoarece este com petent pentru modurile de com portam ent active, orientate spre exterior, cum ar fi lupta, fuga, m unca şi concentrarea, şi opusul sau, parasimpaticul sau nervul vag, care răspunde de procesele re­ generaţi ve, de la digestie până la sexualitate, ş l de aceea ar fi de atribuit polului arhetipal femeiesc. Ambii poli ai sistemului nervos vegetativ dispun de substanţe transm iţătoare chimice diferite, responsabile pentru transmi­ terea informaţiilor înhe diferi le fibre nervoase. De siste­ m ul nervos visceral bărbătesc sau sim patic aparţin aşa-num itele substanţe transmiţătoane adrenergice, pre­ cum adrenalina şi nnradrenaJina sau în regiunea cerebra^ lă dopa mina. în sistemul femeiesc sau parasim patic sunt substanţele colînergice, mai cu seam ă acetiloolina. Dacă facem o împărţire generală polară, sistemul ner­ vos voluntar ar aparţine polului bărbătesc sau yang, în timp ce sistemul vegetativ sau nervos visceral i-ar reveni polului femeiesc sau yin. Simpaticul este atunci partea

Sistemul nervos

1 67

masculină a acestei regiuni feminine în sine, parasim paticul cea feminină a celei feminine. Pe lângă împărţirea în funcţie de conţinut este uzuală una aşa-num it topografică după dispunerea spaţială. Aceasta deosebeşte sistem ul nervos central, form at din creier şi m ăduva spinării, de cel periferic, alcătuit din căi­ le nervoase sensibile, voluntare şi vegetative, care străbat întregul corp, Sistemul periferic îi furnizează celui central toate informaţiile din corp şi mediu şi efectuează toate re­ acţiile ce decurg de aici. Centrala este, aşadar, răspunză­ toare pentru tot, dar depinde în orice privinţă de colabo­ rarea nervilor periferici. Fără această conlucrare a perife­ riei ea ar fir pe de o parte, izolată de fluxul informaţional, pe de alta incapabilă să dea expresie ordinelor ei.

1-. De la nervozitate până la căderea nervoasă întrucât com unicarea este sarcina centrală a sistemu­ lui nervos, îndărătul unor probleme cu nervii se ascund întotdeauna unele de comunicare. Cine se simte terminat nervos a eşuat în com unicarea sa. Poporul vorbeşte de­ spre „a fi un pachet de nervi". Cei vizaţi se refugiază mai degrabă în proiecţie şi pornesc de Ia ideea că au un sis­ tem nervos foarte sensibil şi că ceilalţi le m acină nervii. Expresia „mă calci pe nervi" arată asta. Ca şi în cazul tu­ turor celorlalte funcţii somatice, devenim conştienţi şi de nervii noştri abia când ne creează probleme. Cine îşi ara­ tă nervii dă astfel de înjeles că nu-i merge bine. Dă sen­ zaţia că este enervat şi nervos, îşi simte mediul din jur şi solicitările acestuia ca prea insistente. Cine dispune în schim b de nervi de oţel îşi p oate perm ite să trăiască

168

Ruediger Dahlke

având nerv, într-un contact strâns cu temele prezentului Provocările îi v or biciui nervii benefic şi în loc să fie îm ­ povărătoare, u vor conferi un sentiment de vioiciune. Un astfel de „om fără n erv " este unul care nu arc nevoie să-şi arate nervii, pentru că este sigur de funcţia lor lip­ sită de probleme până şi în situaţii de risc. Hi are în rea­ litate nervi de oţel. De el trebuie delim itaţi acei oam eni care nu-şi arată nervii, pentru că, obtuzi şi insensibili, nici nu percep ce se petrece realmente în jurul lor. Omul tipic cu nervii tari este la adăpost în siguranţa lui de sine, fără a intenţiona să-şi menajeze nervii sau să-i calm eze permanent. Ei sunt destinşi şi calmi, până ce sunt solici­ taţi. Apoi însă, în caz de încordare, nădejdea este în co ­ m unicarea în interior şi spre exterior. Cu totul altfel este cu tipul enervat. Având nervii vizibil încordaţi deja în si­ tuaţii norm ale, el ajunge în căzu! unor cerinţe deosebite repede cu nervii la limită. Biologii cunosc şi nervozitatea din regnul anim al, şi anum e nu doar la caii de cursă înnobilaţi prin strictă se­ lecţie, trăind departe de condiţiile lor naturale de viaţă. Dacă se ajunge la suprapopula ţie şi deci la strâm toare, diferitele animale dezvoltă semne clare de nervozitate, comunicarea se prăbuşeşte conform tendinţei şi apar ră­ bufniri absurde de agresiune. Strâm toarea provoacă an­ goasă (lat. angustus = îngust, strâm t), care face ca sigu­ ranţele să se ardă. în m od analog, nu este de mirare dacă tot m ai mulţi oameni, m ai cu seam ă în spaţiile supraa­ glom erate ale metropolelor, suferă de afecţiuni nervoa­ se şi anxietate. în principiu, în spatele problemelor nervoase zace o temă de com unicare, în cazul afecţiunilor nervoase este doar mai puţin scufundată în corporalitate decât la cele

Sistemul nervos

169

neurologice. Unui om nervos ti lipseşte încrederea spre a-şi putea convinge semenii de sine şi de valoarea sa. El este dezorientat fi nesigur ţii caută mereu reasigurări, ceea ce se manifestă deosebit de clar înaintea unui examen care macină nervii, când nervii întinşi la maxim riscă să cede­ ze încă înainte ca totul să fi început. Astfel de situaţii sunt resimţite de oamenii cu nervii corespunzător de sensibili ca om orându-le de-a dreptul nervii. Cu puţin înaintea evenimentului cane decide tot, tremurul nervos îşi atinge apogeul, respectivii par a fi cu nervii la pământ, înaintea probei cate le solicită nervii, toiul le calcă pe nervi — de la zgomotul cel mai slab până la am ânarea cea mai mică. Conducţiile lor, d e a căror funcţionare fără frecuşuri ar de­ pinde acum totul, nu par să facă faţă jncânrării şi dau sen­ zaţia că ar zăcea în formă brută şi deschisă. Asta poate să ilustreze lipsa de protecţie resimţită şi senzaţia de a fi la discreţia cuiva şi să arate cât de la îndemână ne este să fo­ losim astfel de nervi ca scuză. In com portam entul tipic nervos, care este m arcat de superficialitate şi inconstanţă, se manifestă dorinţa de a fi deodată în com unicare cu toate. Adesea ierarhia din structurile comunicaţionale se prăbuşeşte şi lucruri rela­ tiv neînsemnate se îmbulzesc în prim-plan, în timp ce al­ tele esenţiale cad pradă hărţuielii. N ervosul goneşte în urm a evenimentelor, simte nu rareori că ele trec rostogol peste el, că îl suprasolicită. In mijlocul acestui cerc vicios el stă cu liul său şi cu necesitatea ca totul să se rotească în jurul lui, în această situaţie de dezorientare, cu nervii extrem de încordaţi, respectivii sim t uneori cum Ii se în­ vârte capul şi sunt victimele unei căderi nervoase. A tunci intr-adevăr totul se învârte în jurul lor. Şi-au atins scopul^ ch iar d acă nu m ai pe plan m edical, prin

170

Ruediger Dahlke

şantaj fizic. Terapia simplă şi eficientă încearcă să-i fină departe de toate lucrurile luate mult prea în serios şi s ă se ocupe de liniştea lor exterioară şi mai cu seam ă inte­ rioară. Diagnosticul, de cădere nervoasă, do criză de nervi co­ respunde unei crize a circulaţiei rutiere în perioada de vârf. Istoria prelim inară, desfăşurarea şi rezultatul se aseam ănă. Când toate maşinile v or să ajungă foarte re­ pede şi în acelaşi timp peste tot şi de aceea nu respectă regulile de circulaţie, curând nimeni nu mai ajunge ni­ căieri, Se poate ca fiecare conducător în parte să aibă mo­ tivele cele mai serioase. Dacă intersecţia s-a blocat însă, nimic nu m ai merge. Se instaurează calm ul, chiar dacă la nivelul m axim de stres. într-un m od similar decurge încercarea de autoajutorare a corpului cane, ajuns pe cul­ m ile furtunii nervoase, îşi procură şi el linişte. A ceastă acalmie silită calm ează structurile supraîncărcate şi con­ tribuie astfel in mod esenţial la urm ătoarea descâlci re a încâlcelii ivite. Nici căile rutiere, nici căile nervoase nu au fost prejudiciate în mod serios în timpul acestei cri­ ze. Colapsul circulaţiei se aseam ănă pe ambele planuri arderii siguranţelor într-un circuit electric. Asta împiedi­ că însă şi pe tărâm nervos nişte pagube mai adânci. în această privinţă căderea nervoasă este însăşi tera­ pia. Ea încheie o stare peste m ăsură de agitată, com uni­ carea cu mediul înconjurător prabuşindu-se şi pacientul la fel. Dacă el a pornit pentTu lumea exterioară într-o a c­ ţiune de scufundare, sem nalizează foarte catego ric că viaţa lui nu m ai poate continua aşa. Nu m ai poate face faţă dimensiunii contactelor sale exterioare şi îndatoriri­ lor sale. iZnunpvl lecţiei devine a id foarte clar: se pune problem a nmim/ării la luptă în exterior, găsirii căii spre

Sistemul nervos

in

sine însuşi şi restabilirii ctintactului cu propriul centru. Abia atunci este rezonabil să se reînfiripe încet legături­ le spre exterior Starea precedentă de dezechilibru nervos cu teama de a nu scăpa ceva şi de a înceta să mai facă parte pe unde­ va clin peisaj le arată celor care vor să danseze la toate nunţile limitele, dar şi şansele lo r Lecţia de învăţat este aici de a nu realiza legături numai cu exteriorul, ci mai cu seam ă cu interiorul. Cel afectat este m ereu în goană dupa ceea ce pare d c fiecare dată cel mai im portant în exterior, sarcina lui ar fi să se unească cu ceea ce este cel m aţ im p ortan t în interior, deci d e pildă cu inim a sa. Sim ptom ele ivite în acest context de la o inimă care o ia la goană p ân ă la una care se tot poticneşte indică în această direcţie. A r putea fi necesar şi mai m ult contact cu centrala conştiinţei, aşa cum o dovedesc rezuitatele bune ale călătoriilor în imagini făcute în acest tărâm. în felul acesta, pacienţii găsesc acces Ia acea linişte şi acal­ mie care dom neşte în centrul fiecărui om . Ei constată că mania lor de unire oglindita în nervozitate este o carica­ tură a căutării solidarităţii lăuntrice cu centrul lor, în lo­ cui goanei inimii după recunoaştere survine obligativi­ tatea lăuntrică, şi de aici se amplifică un sentiment pen­ tru centrare şi com unicare autentică. Dar aceasta nu are num ai verbal o apropiere de com uniune — uniunea de Ia centru la centru, respectiv de la inimă la inimă. întrebări 1. Are m odelul meu de com unicare rezerve sau mă aduce din cauîia supraîncărcării continue la limita pră­ buşirii?

Ruediger Dahlke

2. Păstrez contact cu temele fierbinţi ale vieţii mele? Sau folosesc tocmai „nervii slabi", pentru a m ă eschiva de ele? 3. Cu ce ocazii îmi simt nervii? Ce mă calcă pe nervi? Cui îi permit să mi-i toace? 4. Am spaţiu suficient ca să mă desfăşor sau m ă simt m ânat către strâmtoare? 5. Cum stau cu încrederea d e sine şi sigu ran ţa de sine? Dispun de ele sau tot mai trebuie să mi le dovedesc perm anent? 6. F ot să g ăsesc/su p o rt liniştea în mine? Mi-o acord suficient? 7. Telurile pe care le am în vedere sunt ale mele pro­ prii şi sim t ele realizabile? Sau viaţa mea o ia în direcţia unei căderi ca urm are a supraîncărcării?

2 . C o m o ţia c e re b ra lă Acest tablou de boală are din perspectiva apariţiei lui ca şi a interpretării lui o anumită asem ănare cu ruptura osului nazal. Cei atinşi de el au m ers prea departe şi au prim it un avertism ent clar. După cum o arată şi denu­ mirea, creierul este zdruncinat, m ai cu seamă cel al unor oameni pe care altminteri nu-i poate zdruncina nimic%C a­ pul înregistrează orice zguduire pe care cei atinşi nu o adm it în dom eniul spiritual şi sufletesc. O traum ă, de obicei o cădere, este ceea ce îi precedă. Simbolistica sa m ai adâncă ne va mai preocupa la fracturile picioarelor şi braţelor*. Expresii precum „a-i cădea cuiva nasul" sau „a pica din nori" arată că adesea este vorba despre co­ rectarea unei căi greşite, la care respectivii prim esc „una

Sistemul nervos

173

după ceafă". Au vrut să ajungă prea sus şi an fost aduşi fără prea m ultă blândeţe Ja locul lor. Diferitele sim ptome ale com oţiei cerebrale (zdrunci­ nării cerebrale) vorbesc un limbaj clar, Durerea de cap este m ărturia unor încercări agresive d e a trece cu capul prin pereţi. Ameţeala care urm ează spune fără ocoliş că ne-am am ăgii, am pornit de la prem ise false sau am că ­ zut victimă unei autoaprecieri prea înalte. Greaţa şi văr­ săturile arată că organism ul vrea să scape câ t se poate de repede din nou de problematica pentru cane a tras po­ noasele. Ultima întâmplare savurată nu i-a priit, se spu­ ne în limbaj gastro-intestinal. De comoţîa cerebrală ţine cel puţin o scurtă stare de inconştienţă şi trădează că ci­ neva predă pe scurt timp răspunderea pentru viaţa sa. Aşa-nurnita amnezie retrogradă indică ce puţin îşi pot aminti de desfăşurarea accidentului cei afectaţi. Aici se evidenţiază un refuz şi mai puternic al responsabilităţii pentru propriile acţiuni. Omul se eschivează de Ia răs­ pundere şi astfel dă de înţeles că este m ai bine ca alţii să preia conducerea, „N ici u sturoi n-a m âncat, nici gura nu-i m iroase" num eşte poporul această tactică uşor de ghicit, care se desfăşoară aici inconştient La următoanea treaptă de extindere, contuzia cerebra­ lă (trau m atism ul cereb ral}, sim ptom ele se amplifică şi li se m ai adaugă altele, im portante şi ele. Creierul încon­ jurai de lichidul cefalorahidian, un lichid apos, şi astfel foarte bine am ortizat, este zdruncinat atât de puternic, încât efectul de am ortizare eşuează, iar din cauza lovi­ turii sau şocului puternic apar hemoragii şi distrugeri de ţesut la locul zdruncinăturii şi pe partea opusă. Lipsa conştienţei este ad ân ca şi p oate ajunge p ân ă la com ă. Edeme cu creşterea presiunii intracraniene*, crize de epi-

174

Ruediger Dahlke

lepsîe*, tulburări ale reglării respiraţiei şi tem peraturii sunt câteva dintre complicaţiile posibile- Lor li se adau­ gă diferite deficiente precum agnozia*, incapacitatea de a recunoaşte, ap raxia41,, lipsa coordonării m işcărilor, şi afazia*, pierderea facultăţii de a vorbi, tulburări de m e­ m orie şi orientare, ca şi defecte psihice, de la tulburări de actiunc până la sărăcirea de afect, de la înclinarea spre confabulane până la halucinaţie. A ceste sim ptom e îl sm ulg, pe de o parte, pe cel atins de ele din cursul coti­ dian al vieţii, pe de altă parte, conţinuturi până acum re­ fulate tind spre lumina conştienţei. Mesajele lor se indi­ că de la sine - Tendinţe netrăite refulate se folosesc de m o­ mentul favorabi!, prăbuşirea apărării prin zdruncinarea puternică, pentru a atrage atenţia asupra lor. Cei vizaţi au dat în m od evident de o graniţă definiti­ va, dincolo de care nu pot ajunge în mod firesc. Dimpo­ trivă, în încercarea aceasta s-au dovedit a fi ei cei loviţi; trebuie acum să o ia de la început şi să înveţe abia treptat, ca nişte copii mici, să se descurce singuri cu treburile zil­ nice şi să preia răspunderea pentru ei înşişi. Tabloul bolii i-a azvârlit înapoi la nivelul copilăriei şi demonstrează ast­ fel tendinţa lor de regresiune. El oferă însă şi şansa unui nou început. C utezanţa care a dus adesea la accidente le-ar prinde foarte bine acum pe plan spiritual şi sufletesc. Lecţia de învăţat este ca tot ceea ce s-a produs în corp să fie trăit în sens figurat- Astfel, alte ba urne psihice ase­ mănătoare devin superflue. în cazul unei căderi înseam­ nă a coborî dintre nori, pe pământ, a lăsa nasul mai jos, a se lăsa zdruncinat la figurat, a trăi curajul arătat pe plan fizic acum şi în direcţie spirituală şi sufletească, a se aven­ tura mult în acest domeniu. Propria inconştienţă şi slăbi­ ciune trebuie să ţi le admiţî şi să predai o dată răspunde-

Sistemul nervos

175

nea, pentru a o relua conştient în paşi mici. în reorientarea o? urmea7vă a fi înfăptuită constă şansa noului început întrebări

ii Unde blochez zdruncinările spirituale şi sufleteşti? 1. De pe ce pistă na-a aruncat accidentul? 3, U nde dau dovadă în exterior de curajul şi disponi­ bilitatea pentru risc care îmi lipsesc în interior? 4. Unde nri-am înşelat, respectiv am fost am ăgit şi lo­ vit? Unde are nevoie fluxul meu vital de o reorientarc, de un nou început? 5. In ce privinţă ar trebui să păstrez m ăsura şi să fac nişte paşi mai m id care pot fi înţeleşi, permiţând o orien­ tare? 6, U nde ar trebui să renunţ la răspunderea exterioa­ ră şi să o preiau în interior?

3. Meningita La m eningită se inflamează m em branele (meninge) care învelesc creierul protejându-1. Ea oglindeşte deci un război la nivelul cel m ai înalt îm potriva forţelor femini­ ne păstrătoare. Nu rareori evenimentul se întinde asu­ pra creierului şi devine m eningo-ence falită. Sunt atinse atât m em brana moale (piamater), cât şi cea dură (duram ater). Diferite bacterii şi virusuri pot participa la însce­ narea conflictului în jurul centralei de conducere şi de­ cizie. Agenţii patogeni pătrunşi dau contra sistemului de apărare al corpului o luptă violentă, cam este purtată, ca la orice in flama ţie*, fără a se ţine cont de pierderi şi cu

176

R uediger DaKIke

arme perfide, în acest caz avem însă de-a face cu un răz­ boi la care este realm ente vorba de viaţă şi de m oarte. Simptomele subiective în general nespecifice arată că ta­ bloul este aici doar puţin individual, Sc pune problema vieţii şi a supravieţuirii. De îmbolnăvirea primara suferă mai ales nou-nâscuţii pi copiii mici, care lasă impresia că ar lupta încă pen­ tru intrarea lor definitivă în aceasta viaţă. Capul supra­ dimensionat în această perioadă timpurie a devenit după naştere pentru a doua oară câmpul unei bătălii viîaîe. Si­ milar modului în care o poziţie orizontală a copilului la naştere arată ca acest copil se pune de-a curmezişul pi nu participă atât de simplu la jocul prevăzut al vieţii, şi aici se exprim ă o anum ită rezistenţă. Copilului i se umflă şi mai m ult capul şi aşa supradimensionai, întrucât presiu­ nea intracraniană creşte din cauza cantităţii de apă deter­ minate de inflamaţie. Fontanela moale se bombează. Pe termen mat lung, există riscul de bidrocefalie, simbolul tragic al supraaccentuării polului bărbătesc superior. Pare o interpretare prea ocolită a presupune deja într-un ast­ fel dc stadiu timpuriu o problemă cu capul sau chiar cu Rulj precum o întruchipează un asemenea „cap mare11. Pe terenul experienţelor cu terapia de reîncarnare, care in­ clude conform rutinei şi naşterea şi fazele prelim inare naşterii, nişte rezistenţe atât de timpurii şi nişte confrun­ tări atât de agresive pentru intrarea în viaţa iminentă sunt însă de-a dreptul zilnice. Simbolic, copilul nu opune mai multă rezistenţă faţă de noua viaţă decât faţă de mama prim ordială întunecată, din al cărei pântece tocm ai s-a eliberat. El lasă în seama arenei corpului lupta contra for­ ţelor reţinute ale mamei primordiale. Această zeiţă sân­ geroasa, numită în mitologia greacă Hekate, în cea india­

Sistemul nervos

177

nă Kali, lucrează cu mijloacele tipice ei. Valuri de apă in­ flama torie apasă creierul moale de p e retele dur al cra­ niului), Dacă osul mai poate să cedeze, există am eninţa­ rea de hidrocefalic, dacă este deja prea târziu pentru asta, ţesutul cerebral se distruge, având drept consecinţă vă­ tămări ale creierului până la debilitato mintală. Spre deosebire de alte inflamaţii în spaţii som atice cu posibilitate de extindere, apa care joacă un rol în fiecare inflama ţie are aici unul atât de proeminent, întrucât cu­ tia craniană dură pune limite inflexibile extinderii, o dată cu înaintarea în vârstă. Proba de rezistenţa între apa care creşte şi pune creierul sub presiune, storcându-l parcă, şi oasele craniului care se îm potrivesc este resimţită de pacient ca durere de cap. La adulţi tabloul bolii apare In principal ca boală secun­ dară. Dacă, de pildă, un TBC se extinde asupra meningelui, lupta sistematică este escaladată până Ia nivelul cel mai înalt, devenind o luptă pentru supravieţuire, în anii din urmă,meningo-encefalita s-a dovedita fi o complicaţie pe­ riculoasă în cazul pişcăturii de căpuşă şi le-a stricat m ul­ tor oameni plăcerea de a savura natura. Insectele vampir minuscule, până acum câteva decenii inofensive, ar putea fi considerate replica perfidă a naturii la abuzurile noas­ tre. M am a natură ne face să-i simţim forţa, trimiţând m i­ liarde de astfel de mici trupe de ajutor pe uscat, pe apă şi în aer, putând aparent să Ie scoată după bunul-plac din sta­ rea lor inofensivă, făcându-le adversarii omului, Simptomele meningitei se rotesc în jurul capului £i al durerilor sale, fiind vizate şi m em branele m ăduvei spi­ nării, adesea adăugându-i-se afecţiuni de tipul gripei. Printre sim ptom ele generale se num ără pe de o parte irascibilitatea, pe de alta nemotivarea în acţiune, până la

178

Ruediger Dahlke

apatie pi somnolenţa morbidă. Prim a indica si tun ţi a fun­ dam entală agresivă alunecată în corp, care este ilustrată adesea prin aşa-numitul opistotonus, cabrarea, încorda­ rea pacientului atunci când se aflii întins. Spasme întăresc această dram ă. Pacientul este zdruncinat, de parcă o forp m ai m are ar vrea să-l trezească la viaţă zgâlţâindu-1. Blocajul maxilarelor arată incapacitatea de a-şi apăra pie­ lea şi de a înşfăca cu dinţii. Instrumentele de agresiune ale maxilarelor sunt paralizate la nivelul de încordare ma­ xim. Hipersensibilitatea numită biperestezie trădează cât este de sensibilizată pielea ca graniţă exterioară, în vre­ m e ce la nivelul cel m ai înalt al capului vuieşte o luptă pentru scutul protector al creierului, stratul protector al corpului cel puţin esle într-o disponibilitate suprem ă de alarmă. Pe de altă parte, sim ptom e precum apatia arată cât de puţin sunt dispuşi pacienţii să contribuie conştient la lupta în jurul vieţii lor şi pentru ca. Din contră, som ­ nolenţa, o stare de dorm itare extrem ă, d em onstrează cu m îsi petrec viaţa dormind, în sensul cel m ai profund. Som nul ca frate mezin al morţii pare să obţină superio­ ritate asupra strădaniilor desprinderii de m am a prim ­ ordială. Capul în calitate de capitală a corpului trebuie să se plece, creierul în calitate de centrală a lui de diri­ jare riscă să se scufunde înapoi în valurile mării prim ­ ordiale. Lipsa totală de apetit arată că cei afectaJi şi-au pierdut apetitul de viaţă sau că nu l-au avut niciodată, precum şi cât d c puţin gustă situaţia lor actuală de via­ ţă. Pentru deliruri sunt de prisos interpretările, căci aici se exprim ă foarte direct tematica inconştienţă, nedrep­ tăţită până acum . Caracteristicile durerilor de cap chi­ nuitoare m erg de la zvâcniri şi înţepături până la sen­

Sistemul nervos

179

zaţia de cap care crapă. Ele sunt do obicei de o asem e­ nea intensitate, încât pacienţii cred că nu le pot rezista ţii se tem că v or pieri din cauza lor. Capul lor pare a vrea sa explodeze. A cestea sunt riscurile dacă posesorul a neglijat prea m ult sau nu a fost dispus să-fi cucerească spaţiul vital. A rată cât de m ult este m ânat în strâm toare, ceea ce este valabil şi în privinţa nou-născutului, care trebuie să se decidă pentru viaţa în această lume sau întoarcerea la m arca m um ă. Spectacolul infernal în centrala de dirija­ re supraordonată oglindeşte situaţia de conştiinţă nemăr­ turisită. Expresia „aş putea să plesnesc de ..." ilustrează cum stau lucrurile. Unii pacienţi au realmente senzaţia că în orice m om ent calota Jor craniană ar fi gata să cra­ pe, că dintr-o clipă în alta capul ar trebui să se desfacă sus, pentru a scăpa de presiunea insuportabilă. Intr-ade­ văr, încă de aici se reflectă alternativa pacienţilor: ei pot să scape fugind în sus şi să lase corpul baltă sau trebuie să lupte ca să doboare fluxul întunecat şi apăsător şrsă se desprindă din înlănţuirea sa. Desfăşurarea în conti­ n u are a sim ptom aticii indică înfrângerea ce se iveşte la orizont în bătălia pentru autoafirmare. Pacienţii nu sunt în stare să-şi ţină capul sus şi trebuie să se plece sau ori­ cu m să-şi plece corpul. Ei întruchipează în aşa-nurnitul opistotonus, supraincordarea şirei spinării, poate o ulti­ m ă cabrare. Orice plecare a capului sau a genunchilor le este dureroasă. Astfel, ei zac cu cifoză lombară*, cu ca­ pul îm pins în ceafă, bărbia întinsă în sus, chinuiţi, dar încăpăţânaţi* IJo/,iţia trădează doar o m ică umilinţă, iar inflama fia, cât de puţin sunt dispuşi, pe de altă parte, să lupte conştienţi. Privirea lor se în dreaptă în sus spre câm pul de bătălie sau dincolo de el către cer, în acel tă­

ISO

R uediger D ahlke

râm în care am eninţa să fugă. O şansă pentru viaţa lor exista dirt momentul în care se decid să lupte pentru eai Abia a tu nd poate să cedeze lupta fizică. Tabloul bolii este legat dc tem peraturi mari care ara­ tă că la acest conflict este vorba de întreg şi că a avut loc o mobilizare generală. Cu fiecare grad de febră creşte ca ­ pacitatea de apărare a organismului cu peste dublul ei, în timp ce sufleteşte apatia creşte. Gândurile încep să se rotească, se ajunge la delir provocat de febră, şi nu rare­ ori, pacienţii îşi trăiesc lupta lor infernală ca la cinem a, ilustrată cu imagini interne de o forţă simbolică impre­ sionantă. Sub protecţia acestei învăluiri a conştiinţei, ei p o t contem pla cu distanţare lăuntrică ceea ce la o con­ ştiinţă norm ală le-ar fi insuportabil. Sim ptom e precum presiunea craniană crescută arată în ce tensiuni a ajuns centrala lor şi cât de înăbuşit se pre­ zintă comunicarea lor Nici adullul, nit'i padentul mic ni; se p o t impune şi nu pot face ca voinţa lor să fie Tespec ta­ tă. După modelul oricărei inflamaţii, se ajunge la edem e din cau za apei din ţesuturi care iese, num ai că aici nu există o caic de ieşire pentru fluxul apos. La adulţi se dez­ voltă aşa-zisa stază papilară, o umflare a locului de ieşi­ re a lui nervi ts opticus în retina ochiului, ceea ce duce în caz extrem la orbire din cauza strangulării nervului op­ tic. La bebeluşi se bombează fontanela, acea zonă osoasă încă deschisă din partea anterioară a craniului. Edem ce­ rebral în prim ul caz, hidrocefalie în al doilea sunt com ­ plicaţiile care ameninţă. La războiul care vuieşte răm âne atâta element psihic (apă) pe drum , încât riscă să stran­ guleze structurile com unkaţionale centrale, Intr-un mod asemănător celui în care membranele creierului prevăzu­ te pentru a oferi protecţie devin o ameninţare, şi apa ce­

Sistemul nervos

1B1

rebrală se transformă în pericol- Devine lot m ai condiţio­ nată înflamatoriu ^i ameninţă prin presiune creierul. Extinderea războiului de la pielea protectoare asupra substanţei cerebrale propriu-zise sub forma inflamafiei cerebrale, ei encefalitei, reprezintă practic întotdeauna o luptă pe viaţă şi pe moarte. în acest război este vorba în m od clar de cununa creaţiei, creierul. Deficienţele sale mai mari sau m ai mici indică direcţia ameninţătoare. Tul­ burarea conştiinţei care apare aici ducând până la pier­ derea conştiinţei îl confruntă deja pe cel afectat cu sen­ timentul fiinţei sau al nefiinţei. Legătura cu corpul devi­ ne în acest stadiu m ai laxă, conştiinţa se poate desprin­ de în faze de corp. A cest război poate sâ distrugă baza com unicării şj să lase în urm a sa deficienţe durabile. La membranele cerebrale esle vorba despre protecţia bazei vieţii, cu fluxul crescând de lichid cefalorahidian |î creierul care se retrage, în jurul luptei polarităţilor: pe de o parte substanţa de bază a intelectului nostru, pe de alta apa (inflamatorie) feminină. în orice fază a vieţii se pune problem a de a găsi aici centrul, fiind singurul care este compatibil cu viaţa. Tabloul bolii arată, în primul rând, cât de incert este digul de protecţie care îm presoară cen­ trul vital şi câte lupte se dau în jurul lui şi,, în al doilea rând, că s-a ajuns Ia o lipsă de echilibru între forţele fem inin-apoase şi cele masculi n-focoase. Războiul fierbin­ te pentru supremaţia în corp se duce, pe de o parte, intre agenţi patogeni şi apă rar e, iar pe de altă parte, între for­ ţele regresive ale mamei întunecate şi forţele spirituale luminoase care tind să înainteze şi aspiră să se înalţe. Urcarea fluxului apos este la adulţi adesea o com pen­ saţie a situaţiei spirituale şi sufleteşti inverse a unui in­ telect sec dominant- Lecţia de rezolvat ar consta în acest

182

Ruediger Dahlke

sens, într-o gândire „sim ţitoare", care uneşte forţa feminin-apoasă a simţirii cu spirituali tatea seacă a intelectu­ lui gânditor. La nou-născut este mai plauzibilă interpre­ tarea care vede în fluxurile ascendente configurarea ace­ lui război prim ordial dintre imperiul sumbru al m am e­ lor şi forjele spirituale ce tind spre progres. Conform na­ turii noastre axate pe supravieţuire, sprijinim latura m as­ culină fierbinte, care năzuieşte febril spre o soluţionare, îi dorim nou-născutului să poarte o luptă fierbinte cu for fele întunecate şi să o câştige. Ca lecţie de învăţat a adultului, se conturează în simp­ tome lucruri contradictorii. Durerile de cap ucigătoare, de parcă ţi-ai bate captă, exprimă aparenta incompatibilitate dintre soluţii. Te dc o parte, o dată cu fluxul ascendent al apei cerebrale, vor să se manifeste în via fă forţele femini­ ne, Pe de alta, elementul agresiv-masculin se impune eu şi mai multă putere. Trebuie riscat războiul pentru nivelul cel mai înalt, trebuie chiar explodat dacă este necesar, tre­ buie stat ferm pe poziţie proprie, luate în propriile mâini şi atacate problemele apăsătoare. Şi desigur că apa femini­ nă este ceea ce apasă foarte concret. în supraîncordarea spatelui zace cerinţa de a se îndrepta, de a dezvolta con­ ştiinţa d c sine şi mândria şi de a privi în sus. Puţine s-au potrivit în acest sens mai bine decât propriile impulsuri de gândire şi fluxul lor creativ liber, aşa cum bântuie nerezol­ vat în fantasmele hăituitoare ale viselor provocate de fe­ bră. Amestecul de imagini ideatice, emoţii şi afecte este cel ce-şi urmăreşte dreptul şi pentru viaţa conştientă. „Războiul este tatăl tuturor lucrurilor", a formula t-o Heraclit. în mod evident el s-a gândit atunci la zeul răz­ boinic Mar te şi la principiul său originar. Pacientul cu me­ ningită este solicitat să acorde importanţă în viaţa sa aces-

Sistemul nervos

183

tei cunoaşteri atemporale. Marte stă pentru orice formă de energie şi este satisfăcut, de pildă, prin curaj ţii o atitudine dinamică. Aici şi-ar avea Joc curajul de a-şi susţine consec­ vent propriii primi paşi în viaţă şi de a trece şi prin foc pen­ tru idealurile care rezultă de aici. în locul unui război in­ fernal în centrală, temele centrale ale vieţii s-ar putea abor-f da cu foc şi înflăcărare. Mai bine să-i faci anturajului tău un infern clocotitor decât să fad din cap locul de desfăşu­ rare al unui război fierbinte ce clocoteşte infernal. Şi mai bine sa fe deschizi unor teme fierbinţi, să te agiţi lăuntric şi chiar să te laşi răscolit, decât să te deschizi unor agenţi patogeni periculoşi şi să-ţi laşi organul central să fie răsco­ lit de ei şi să devină un câmp de bătălie. Lupta se dă în ori­ ce caz pentru structuri centrale şi vizează întregul. Dar toate lucrurile au nevoie şi de o m amă, pe care o întrezărim cu uşurinţă în marea zeiţă care dăruieşte tot ce-i viaţă şi cândva o va reclama din nou. Important este să se ţină de bunăvoie cont în viaţă şi de forţa ei feminină, alt­ minteri îşi va lăsa fluxul să se amplifice sau va găsi alte căi pentru a-şi atrage respect şi a-şi dobândi recunoaştere. Mama şi tatăl aparţin unul de celălalt şi, astfel, în cazul moningo-encefalitei se pune în mod special problema de a re­ uni în propria viaţă aceste polarităţi de bază: poate fi in­ tenţionată o lupta fierbinte şi de-a dreptul intelectuală pen­ tru propria lume feminină a afectclor sau dezvoltarea ace­ lei gândiri simţitoare, care sta la mijloc între mamă şi tată şi Ie lasă ambilor dreptul lo r La urma urmei, nu este vor­ ba numai la nou-născuţi, ci şi la adulţi despre o nouă naş­ tere, şi aceasta esfe întotdeauna o confruntare intre forţele feminine cate conservă şi cele masculine care tind spre pro­ gres Aid se întrevede apoi şi soluţia, care trebuie să ducă la victoria forţelor luminoase asupra întunericului. Pânte-

134

R uediger D ahlke

cele matern trebuie părăsii: definitiv, dar cerinţele sate nu trebuie negate, ci împlinite pe un plan superior,

întrebări™ 1, Ce pas în viaţă m i-ar sta în faţă? U nde trebuie să las în urm a mea originarul feminin, pentru a-1 descoperi la un nivel nou 7 2, Ce conflict pe viaţă şi pe m oarte am refuzat? 3, Cc temă afectivă mă apasă şi riscă să facă să-m i ex­ plodeze centrul gândirii? 4, în ce m ăsură sunt dispus să risc conştient fotw/ şi să mă lupt pentru asta? Pot vedea aici pi elem entul fem inin-siinţitor7 5, IJe ce mă bizui? Sufăr de un cap mare sau de un cap cam ameţit? 6, în ce m ăsură p at da dovadă d c coloană vertebrală, îmi p o t im pune propriul cap şi p o t m erge pe d rum ul m eu? 7, Mai sunt suficient de capabil să m ă entuziasm ez, pentru a ataca, luând în propriile mâini, cu toată forţa, problem a realizării visului m eu de-o viaţă?

4. Tablourile neurologice ale bolii Aici zac la bază, spre deosebire de cazul afecţiunilor nevrotice, nişte modificări concrete ale nervilor. In co n ­ trast cu contuzia cerebrală şi meningita, ele sunt d e na30 Fireşte întrebările menţionate aid sa adresează adulţilor, U suga­ ri ia copiii mici afectaţi frecvent Salt vorba,, ce-i drept, conform sen­ sului de lemeie indicate, dar desigur conform naturii pe alte planuri.

Sistemul nervcni

185

tură cronică. Trebuie pornit de la ideea că tulburările m erg mai adânc şi durează mai mult. Pe lângă marile ta­ blouri patologice scleroză multiplă şâ epilepsie se pot dis­ tinge două subgrupe: tulburările aşa-zisei căi piram ida­ le, responsabilă pentru coordonarea locom otorie subor­ donată voinţei, şi cele aîe căilor extrapiram idale, Calea piram idală răspunde, ca structură extinsă, pi de o inhi­ bare a reflexelor proprii muşchilor şi o reducere a stării lor de tensionare. Ea ţine astfel de sus sub control viaţa proprie a muşchilor. Dacă există o întrerupere a căii pi­ ram idale, această inhibare dispare şi se semnalează pa­ ralizii spastice. Partea cea mai mare a fibrelor nervoase ale căii piram idale se încrucişează spre latura opusă la înălţimea bazei craniene. De aceea nişte tulburări ale iri­ gaţiei sangvine sau focare de hemoragie duc în zona lor, ca şi în cazul npoplexiei, la deficienţe pe partea opusă. Aşa-num itul sistem extrapiram idal este responsabil pentru reglarea tensiunii musculare, pentru mişcările in­ voluntare şi de coordonare, pentru reglarea echilibrului şi poziţia corpului. în caz de perturbare, se pot delimita două subgrupe: a) sindroam ele hipokinetic-rigide care duc la sărăcia funcţiilor motorii şi la rigiditate, precum Parkinson; bj sindmamele hiperkinetice cu patternuri speciale de mişcări necontrolabile. Aici am putea menţiona coreea şi tablourile p atologice rare, atetoză cu torsionări ca de vierme şi ballismus cu mişcări de azvârlire*

Pnrkirison în maladia Parkinson avem de-a face cu Labloul neu­ rologic de boală cel m ai frecvent al vârstei înaintate.

Kuediger D ahlke

Afectate sunt căile extrapiram idale, care lucrează invo­ luntar. Din punct de vedere medical este un deficit de substanţă transmiţă toane între legăturile nervoase adrenergice, aşa-n urnitul n eurotransm iţător dop a m ină, în m ezencefal; deci o lipsă pe polul m asculin al sistemului nervos central. Consecinţa este o predom inare a polului opus, aja-num itul sistem col mergi c, care trebuie atribuit polului feminin. Sim ptom ele care rezultă schiţează un tablou clar al bolii, la care frapează mai întâi m asca facială inexpresi­ vă şi rigiditatea generală. Toate m işcările sunt încetini­ te, mişcările fiziologice însoţitoare, ca de exem plu bălă­ băni tul braţelor în timpul mersului, lipsesc. M odul de a vorbi este lent, sacadat şi monoton, în contrast cu sără­ cia locom otorie se semnalează tremurul tipic, nişte tre­ m ură turi puternice, care se manifestă în special în m o­ mente de calm. De îndată ce pacienţii execută mişcări în­ dreptate spre un ţel, tremuratul se dim inuează sau înce­ tează cu totul. Mersul se caracterizează prin paşi speci­ fici mărunţi şi târşâiţi, partea superioară a corpului pare că vrea s-o ia înainte părţii inferioare, aşa că există ten­ dinţa de prăbuşire în faţă şi lateral. Tendinţa picioarelor de a claca brusc întăreşte acest pericol şi, aidom a celor­ lalte sim ptom e, nu poate fi influenţată cu ajutorul voin­ ţei, Poziţia pacientului este îndoită, este cea a cuiva în­ covoiat — dacă nu ch iar lovit — de soartă. Până şi as­ pectul scrisului se adaptează acestei imagini, rândurile cad spre dreapta în jos, literele devin tot mai mici în ca­ drul rândurilor, aşa încât medicina vorbeşte desptie o microg rafie, A cestor sim ptome li se adaugă unele vegeta­ tive, precum abundenţa sa livei, crizele de transpiraţie şi tipica „faţă seboreică" legată de acestea. în plus, se înre-

Ruediger Dahlke

Daca se adaugă înţepenirea care devine clară în acea cris­ pare tipică (rigor) a restului corpului, impresia ce se iscă este a unui m ort în viaţă, a unui zombi. Dezvoltarea în direcţia lui rigor mor tis devine limpede cel puţin în redu­ cerea tuturor mişcărilor care însoţesc viaţa naturalăCrispare de moarte în timpul vieţii — în cazul om u­ lui chinez de stat Mao Tse-tung această viziune de oroa­ re s-a transformat într-o realitate m acabră, ca d fostul re­ voluţionar devenise la sfârşitul vieţii un monum ent viu, ridicat în m od corespunzător politic de către cei ce-1 în­ conjurau. Condam nat de boala lui Parkinson la o imobi­ litate totală, nu a mai putut în cele din urm ă nici m ăcar să vorbească. Dar ca statuie vie continua să determ ine viaţa Chinei, era peste tot prezent ca model şi se afla pe buzele tuturor, chiar dacă buzele lui nu m ai exprim au de mult decât lipsa de grai şi perplexitatea, în acea po­ ziţie uşor întredeschisă, tipică bolnavilor de Parlcinson. Pe lângă glasul care piere treptat m ai sunt şi alte func­ ţii ale corpului care arată că totul o ia pe o pantă descen­ dentă şi că forţele dispar Tendinţa de a se prăbuşi în faţă ar trebui şi ea menţionată aici, ca şi scrisul. Pe lângă în­ crem enirea care ţinteşte m oartea, în tabloul bolii se ex­ p rim ă şi o angoasă profundă care pune stăpânire pe pa­ denţi, de îndată ce aceştia stau liniştiţi* Ei nu tremură fin şi sensibil ca frunzele de plop-trem urător, ci cu mişcări puternic zgâlţâitoare. A cest trem ur grosolan cedează, după cum am mai spus, abia când întreprind ceva. Com ­ plet rigizi şi lipsiţi de expresie Ia cap şi la corp, m işcări­ le zgâlţâitoare arată cât de încărcată de frică şi cât de pro­ blematică este liniştea neintenţionată. Aici zace răd ăci­ na denumirii de parnlysis agihms. Propriu-zis paralizată şi imobilă este angoasa care se mai îngrijeşte de mişcare.

Sistemul nervos

167

gistrează perturbări ale alimentării pielii şi o scădere a activităţii sexuale. Te tărâm psiliic frapează oscilaţii ale dispoziţiei cu faze melancolice. Tabloul bolii apare, practic, num ai la vârste înaintate şi mai ales la na menii care pi-au trăit viaţa foarte activ şi cu exigenţe înalte, în m od special la intelectuali. Medi­ cina distinge diferite forme, istoricul apariţiei variantei celei m ai frecvente, aşa-n urnitul parkinsonism primar, denum it pi paralysis agituns, fiind considerat neelucidat. Num ele de paralizie „agitată" clarifică dilema celor v i­ zaţi: angajamentului Jor nervos i se răpeşte sensul prin paralizie. Alături de acesta există grupa mai mică de sindroam e parkinsoniene secundare, de pildă pe tărâmul unei scleroze cerebrale, al unei intoxicaţii, după o ence­ falită sau determ inat m edicam entos prin neuroleptice,^1 O variantă mai rarâ este boala boxului, cauzată în mod evident de num ărul mare d e „zdruncinări ale creieru ­ lui", aşa cum a contractat-o fostul cam pion m ondial la categoria grea M uhammed Aii, După motoul „boala arată um bra" putem constata că cei afecta fi nu vad muit timp propria rigiditate din e x ­ presie şi mobilitate, până ce corpul o face de netrecut cu vederea. Ei trăiesc într-o stare de parcă ar fi încremeniţi de frică, fără să şi-o mărturisească. în adevăratul sens al cuvântului, ei nu fac nici o grimasă. Medicina vorbeşte de „am im ie", lipsa totală a mimicii naturale. Pacientul a învăţat în m od evident să nu lase să se observe pe el nici o pornire sentimentală. Chipul său a înţepenit într-o mas­ că ce aminteşte în anumite privinţe de o mască m ortuară.

21 N eu m In d ic e le su n t m ijlo ace întrfibu infate în psih iatrie p entru a în ăb u şi ev en im en te psihotice.

m

R uediger D ahlke

Dacă se adaugă înţepenirea cam devine clară în acea cris­ pare tipică (ri£or) a restului corpului, impresia ce se iscă este a unui m ort în viaţă, a unui zombi. Dezvoltarea în direcţia lui rigor mortis devine limpede cel puţin în redu­ cerea tuturor mişcărilor care însoţesc viaţa naturali* Crispare de m oarte în timpul vieţii — în cazul om u­ lui chinez de stat M ao Tse-tung această viziune de oroa­ re s-a transformat într-o realitate m acabră, căci fostul re­ voluţionar devenise la sfârşitul vieţii un m onum ent viu, ridicat în m od corespunzător politic de către cei ce-1 în­ conjurau, Condam nat de boala lui Parkinson la o imobi­ litate totală, nu a mai putut în cele din urm ă nici m ăcar să vorbească. Dar ca statuie vie continua să determ ine viaţa Chinei, era peste tot prezent ca model şi se alia pe buzele tuturor, chiar dacă buzele lui nu m ai exprim au de mult decât lipsa d c grai şi perplexitatea, în acea po­ ziţie uşor întredeschisă, tipică bolnavilor de Parkinson, Pe lângă glasul care piere treptat mai sunt şi alte func­ ţii ale corpului care arată că totul o ia pe o pantă descen­ dentă şi că forţele dispar. Tendinţa de a se prăbuşi în faţă ar trebui $ ea menţionată aici, ca şi scrisul. Pe lângă în­ crem enirea care ţinteşte m oartea, în tabloul bolii se e x ­ primă şi o angoasă profundă care pune stăpânire pe pa­ cienţi, de îndată ce aceştia stau liniştiţi. Ei nu trem ură fin şi sensibil ca frunzele de plop-trem urător, ci cu mişcări p u tern ic zgâlţâitoare. A cest trem ur grosolan cedează, după cum am mai spus, abia când întreprind ceva. C om ­ plet rigizi şi lipsiţi de expresie Ja cap şi la corp, mişcări­ le zgâlţâitoare arată cât de încărcată de frică şi cât de pro­ blem atică este liniştea neintenţionată. Aici zace rădăci­ na denumirii de paralysis ngitms. Propriu-zis paralizată şi imobilă este angoasa care se mai îngrijeşte de mişcare.

Sistemul nervos

189

Este un lucru izbitor că aici avem de-a face m al cu sea­ mă cu oameni ca ie au pretenţia de a pune în lum e ceva în mişcare- Tabloul bolii le arata cât de puţine pun ei în m işcare in realitatea interioară, com parativ cu pretenţia lor şi, m ai ales, cât de puţin mobilă este viaţa lor sufle­ tească, a cărei rigiditate şi paralizie se întruchipează acum. în trem ur se manifestă, pe lângă frică, şi zgudui­ rea printr-o anumită emoţie, pacienţii putând fi zguduiţi desigur şt de frică, interesant esle în acest context că psihosomaticianul Georg Groddeck a rem arcat în anii Pri­ mului Război Mondial o creştere clară a incidenţei tremurului parkinsonian. Se pune întrebarea: de ce este zguduit un om sau de ce tremură, de ce se zguduie el? Tremurăm, de pildă, in­ voluntar când ieşim dintr-o apă rece, pentru a scăpa de senzaţia că ne e frig şi că suntem uzi. Tremurăm d e fri­ că şi încercăm aşa, de exemplu, să ne scuturăm , să ne le­ pădăm de moartea apropiată şi de alţi factori care ne ur­ m ăresc. Uneori trem urăm de groază, după ce a m trăit ceva corespunzător. în m od evident, cei vi:zaţi v or să se scutuie inconştient de un lucru cane le provoacă frică ii spaim ă şi să scape astfel de el. Frica îi face să trem ure, spaima, să încremenească. Din istoricul vieţii pacienţilor cu Parkinson poate rezulta impresia că de ceea ce a r vrea ei cel mai mult să se scuture este experienţa realităţii lor, Propriul lor corp inert şi m ediul înconjurător la fel de inert Ii se par de-a dreptul supărătoare. Din nou ni se im ­ pune imaginea „preşedintelui M ao", care vedea mereu cum marile şi temerarele sale idei eşuau în contactul cu m asele inerte ale Chinei. Paralizia oferă deci aparent un contrast faţă de starea de a fi zguduit. Ea îi face pe cei afectaţi să-şi dea seama

190

Ruediger Dahlke

cât de imobili şi de inflexibili sunt în adâncul sufletului loţ, in ciuda tuturor lucrurilor impresionante pe care s-au tot străduit să le pună în mişcare. Corpul sileşte la recu­ noaşterea că nu sunt în stare să se adapteze schimbărilor celor mai vitale. Dacă se extinde asupra respiraţiei, para­ lizia devine cauza morţii. Respiraţia paralizată întruchi­ pează într-o dublă privinţă com unicarea paralizată, o dată ce plămânii sunt, după piele, al doilea nostru organ de com unicare. Ei sim t responsabili pentru preluarea energiei. Fie că avem astfel în vedere num ai oxigenul vi­ tal pentru procesele de oxidam fie că, potrivit concepţiei răsăritene, prana, forţa vieţii: în ambele cazuri, o dată cu paralizia respiraţiei este paralizată şi alimentarea cu ener­ gie. Simptomul clarifică faptul că în corp nu mai intră nici o forţă de viaţă. Strâns legată de organul de com unicare este limba, o dată ce aceasta se bazează pe modulaţia flu­ xului expirat. Problemele de limbă care se amplifică pe parcurs oglindesc, de asemenea, tulburarea comunicaţională. Vocea nu devine doar m ai slabă, ci şi sacadată. In cazul în care cuvintele nu mai sunt angajate într-o legă­ tură, conţinutul lor devine neangajant şi comunicarea nu m ai constituie o comuniiaie. Celălalt organ al comunicării, pielea, are şi ea de su­ ferit, dacă ne gândim la aşa-num ita seboree şi la conse­ cinţa ei: faţa seboreică, unsuroasă, ce (stră)luceşte ca de transpiraţie. Transpiraţia de frică pe care o afişează pa­ cienţii pe chip poate să exprime permanenta angoasă de m oarte. Pe de altă parte, ar putea reprezenta şi străd a­ nia cu care au încercat cu sudoarea frunţii să realizeze ceva p e lume. în fine, acest chip are şi ceva unsuros şi ar pu­ tea trimite la o raportare Ja sfinţire, „Cristos" se num eş­ te „cel uns", fi regii erau unşi, înainte, din respect. Astfel,

Sistemul nervos

191

se manifestă şi aici exigenta scufundata în umbră. Cei vi­ zaţi fac o impresie (strălucitoare, d ar num ai pe plan fi­ zic. Strălucirea s-a scufundat în um bră pi îşi procură atenţie In corp. în antecedentele celor afectaţi se găseşte adesea cerin­ ţa malta a unor realizări strălucitoare, obţinute cu sudoa­ rea propriei frunţi, dar pe lângă ea şi angoasa de a eşua şi de a nu realiza totuşi esenţialul. Din faptele pline de strălucirea faimei răm âne adesea numai efortul făcut cu preţul sudorii. Ţelul propriu-zis, mai profund (psihic) şi mai înalt (social), nu poate fi atins de cele mai m ulte ori şi, chiar atunci când strălucirea şi gloria pier, respectivii rămân neîmpliniţi în forul lor cel mai lăuntric. Rezulta­ tul marilor lor eforturi în exterior Ie stă scris p e chip, iar aid stă şi cheia situajid lor. Ei nu-şi arată adevărata faţă, ci numai o m ască „bine unsă". Intr-adevăr, tocmai oamenii care ajung în poziţii râv­ nite, aşa cum sunt cele la care aspiră padenţii cu Parkinson şi adesea Ie şi obţin, sunt rareori în situaţia de a-şi arăta adevăratul chip. Medicul, d e pildă, trebuie să fie mereu „fit" şi sănătos, ţine de-a dreptul de idealul său să fie mereu pregătit să intervină cu viteza fulgerului pentru omenirea suferindă. Se poate întâmpla ca propri­ ile necesităţi să fie neglijate, respectiv să fie folosite ima­ gini profesionale sociale, pentru a nu-şi arăta ad evăra­ tul chip şi sarcinile interioare. La avocaţi, politicieni etc. şi la diferite alte persoane publice această tem atică poa­ te fi Ia fol de pronunţată. Pe lângă tendinţa de transpiraţie joacă un rol aşa-nli­ mitele tulburări trofice, adică d c nutriţie, ale pielii. De­ fectele care apar dezvăluie cât de perturbată este supra­ faţa concretă de contact cu lumea înconjurătoare. Pentru

192

Ruediger Dahlke

a prelua pe d c o parte relaţii afectuoase cu m ediul şi a se delimita pe de altă parte de el, pielea ca organ este ali­ m entată deficitar şi astfel neglijată în sens figurat. Particularităţile m ersului întăresc interpretările de până acum : cei afectaţi înaintează, după cum am spus, com parativ cu exigenţa lor, numai în paşi mărunţi şi târşâiţi. în plus, au tendinţa de a cădea cu capul înainte, căci cu partea de sus tind să avanseze mai repede, decât fin pasul în partea de jos cu realitatea. Corpul dem on­ strează la fiecare pas discrepanţa dintre a voi şi a putea. Chiar dacă este vorba despre oam eni activi, destoi­ nici, plini de succes dupâ criterii exterioare, care au în­ treprins totul pentru a-şi dem onstra lor şî mediului lor cât de ascendent le este drumul, răm âne suspiciunea că nu-şi pot respecta propria lor pretenţie înaltă de progres pe plan spiritual-sufletesc* M ersul, poziţia încovoiată, parând îngrijorată, îm povărată, arată şi ele acelaşi lucru, ca şi scrisul care dovedeşte cu fiecare rând cu m se m er­ ge cuvânt cu cuvânt, respectiv pas cu pas, în jos. Glasul epuizat vorbeşte despre faptul că forţele de exprim are slăbesc. în monotonia lui, el subliniază stereotipia expri­ mării, în caracterul lui sacadat, lipsa de legătură şi anga­ jament. Ca barometru al dispoziţiei, el trădează ceva din resemnarea ce creşte în adâncime* Imaginea epuizării şi consumului de forţe se potriveş­ te cu descoperirile medicale sigure de până acum. Pare că dopam ina, acea substanţă transm iţătoare adrenergică, s-ar fi epuizat din cauza activităţii exagerate- în zona substanţei negre (substantia nigra), o arie neagră în cre­ ier, se poate constata o degenerare clară cu decolora re. U rm area este o preponderenţă relativă a polului feminin al activităţii cerebrale* Cel masculin apare, după ce a fost

Sistemul nervos

193

exagerat mult timp, epuizat. Cei afectaţi sunt constrânşi să ajungă în polul opus, nu le răm âne altceva decât să îm prăştie caim pe baza paraliziei şi încremenirii, chiar dacă asta declanşează frică f i tremurici. Bine nu se sim­ te pacientul, sincer vorbind, decât în activitate, în care tiem urul lui cedează imediat. Multe tendinţe ale tablo­ ului bolii se referă la regenerare până la salivarea abun­ d en ta, care indică foam e şi activitate digestivă. C hiar dacâ respectivilor tot le m ai lasă gura apă cu orice oca­ zie, se pune problem a d e a digera m ai întâi viaţa care zace în urm a lor plină de activitate exagerată. Interesan­ tă este în această privinţă o experienţa a neuropsihologului american Oliver Sacks: „Pacientul cu Parkinson in­ capabil să se mişte poate să cânte şi să danseze, şi atunci când face asta, este complet eliberat de handicapurile bo­ lii lui, , / ' 22 Abilităţile polului feminin sunt deci în m are parte cruţate şi i-ar sLa deschise pacientului. Potenţa sexuală care scade stă m ărturie pentru lipsa posibilităţii de a intra în relaţii cu celălalt sex şi deci cu polaritatea. U rm area firească este lipsa fertilităţii în d o­ meniul concret, ca expresie a lipsei corespunzătoare la figurat. Iar pacientul vota să d em onstreze tocm ai în această privinţă fecunditate în nişte strădanii adesea exa­ gerate, C otpul său îi arată că această fază s-a încheiat. Tipic pentru o boală de nervi, la Parkinson se eviden­ ţiază o problemă de coordonare şi comunicare. Legătu­ ra dintre interior şi exterior este la fel de afectată ca şi cea dintre sus şi jos. M asca încremenită a feţei arată di­ ficultăţile de a oglindi spre exterior procesele interne şi de a corespunde lăuntric evenimentelor externe. Mersul 22 O liv e r Sack s, D?r M ann, di*r sein e Frtm m it cinem Hut v c r w c h s e lte , l-lambuTg, 1987, p. 136.

Ruediger Dahlke

problematic trădează greutăţile de coordonare dintre ni­ velul superior şi inferior, dintre realitatea spiritual-psihică fi cea fizică. Legătura dintre lumea ideatici şi rea­ litate este m ult m ai problem atică decât şji-o ad m it cei afectaţi- Limba şi scrisul ca posibilităţi clasice de com u­ nicare arată şi ele tendinţe tipice de prăbuşire. Discrepanţa dintre exigenţa interioară şi reuşitele exte­ rioare devine cu greu mai clară la alt bolnav de Parkinson decât în cazul lui Mao Tse-tung. După victoria lui militară asupra naţionaliştilor şi-a început prim a mare campanie care urma să restructureze China din rădăcini, „Marele Salt înainte". A devenit un fiasco de nedescris, care a ruinat mi­ lioane de oameni, în loc, conform promisiunilor, să facă din ei omul nou fericit. Ideile şi reprezentările revoluţionare nu au găsit puntea de legătură cu realitatea ţărănească a vieţii rurale chineze şi i-au sustras accsteia baza existenţei. Mer­ sul istoriei chineze, determinat din acel moment încolo în mod decisiv de Mao, corespunde mersului pacientului cu Parkinson, Mao, chiar dacă acesta încă nu era pe atunci bol­ nav în mod manifest. Graba bustului de a o lua înainte este o caricatură a vieţii sale. Capul plin de visuri ce zboară în înalturi se năpusteşte în faţă şi pierde contactul cu realita­ tea materială, simbolizată în trup. Ideile Iui Mao şi-au pus amprenta asupra lumii spirituale a Chinei, dar corpul po­ pular inert nu le-a ţinut pasul, şi astfel campania „Marele Salt înainte" s-a transformat într-un caz care a itfzut fără precedent Planificată cu intenţia cea mai bună, acţiunea gi­ gantică nu a mai putut fi influenţată de voinţă- Ea a mers direct spre catastrofă, asemănător modului în care cazul pa­ cientului cu Parkinson îşi urmează involuntar mersul. De consecinţele ultimei mari campanii a lud Mao, revoluţia cul­ turală, suferă chinezii până şi în ziua de azi. Din nou, teo­

Sistemul nervos

195

ria revoluţionară a putut fi răsfrântă numai cu violenţa cea mai mare peste realitatea concretă. în inimile şi capetele oa­ menilor pe care i-a vizat nu a prins, pentru că era şi mai în­ depărtată d c viaţa reală decât primul „Mare Salt". Astfel, şi revoluţia culturală a devenit o teribilă înşelăciune şi a fost o m arc cădere, Mao a avut o influenţă atâl de marcantă asupra Chi­ nei, respectiv i-a corespuns acestui imperiu gigantic atât de mult ca oglinda, încât ei poartă muit dincolo de moar­ tea sa parkinsoniană semnalmentele acestui tablou pato­ logic. Aparatul rigid şi înţepenit a[ puterii, pe care M ao nu l-a vrut niciodată şi pe care l-a sim bolizat totuşi în­ tr-un m od atât de pronunţat şi chiar fizic, doboară până în ziua de azi încercările de înnoire spirituală. El blochea­ ză astfel dorinţa piopriu-zisă a lui Mao, revoluţia perm a­ nentă, care ţine societatea într-o continuă mişcare. Patoiogul austriac Hans Bank! scrie despre Republica Popu­ lară Chineză de azi: „în total, 9 milioane de femei bătrâ­ ne îşi supraveghează în misiune oficială concetăţenii. Ast­ fel, totul este terorizat şi îm piedicat omul, familia şi so ­ cietatea sunt rigide, atitudinea lor este încovoiată coerci­ tiv, ei tremură. Limba a devenit ininteligibilă, com unica­ rea cu mediul e la păm ânt. Este o ironie tragică a istoriei că în urma lui Mao simptomele bolii sale parkinsoniene au fost transferate asupra întregului popor/"23 Ca şi alte tablouri de boli, şi sindromul Parkinson Iasă să se întrevadă într-un m od teribil adevăratul chip, respec­ tiv model, îndărătul simptomelor şi devine de-a dreptul o caricatură. Masca rigidă şi unsuroasă în locul vioiciunii spirituale demonstrate în exterior ar putea fi simbolul său. 23 H an s B an kl, V fcle tVegtfJU h tien in d ic E w igketjr, V iena, 190&

Ruediger Dahlke

Lecţia constă în realizarea eliberatoare a m odelelor exprim ate în sim ptome, în această privinţă este im por­ tant de a face paşi mai mici, respectiv de a avea preten­ ţii mai modeste, de a nu ridica glasul atât de tare fi de a fi atent la detaliile cerute. Trebuie acordată atenţie cali­ tăţii înaintea cantităţii, fineţurile sunt de o însem nătate centrală, la urm a urmei este vorba mai ales d e o pertur­ bare a m otridtăţii fine, precise. Poziţia îndoită fi tendin­ ţa de a cădea în nas di re z o n e a z ă atenţia în faţă, p e jos. Trebuie ţinut cont cu prccauţie de realitatea fizică fi re­ venit tot mereu !a ea, respectiv la temeiul faptelor. Scri­ sul care devine mai mic atenţionează asupra faptului că orice elan iniţial scade în decursul acţiunii. Micrografia ridică de-a dreptul pretenţia de a exprim a lucrurile mai m ărunt fi mai realist. Ceea ce a început atât de m are la debutul drum ului se încheie câ t se p oate d e m odest. Această cunoaftere exprim ată in orice rând scris trebuie acceptata în interior. Rigiditatea enorm ă din corp s-ar percepe sufletefte într-o căutare corespunzător de strictă a esenţialului. Re­ zistenţele care apar pe teren fizic trebuie incluse în zbo­ rurile la înălţim e ale gândurilor. Pacienţii trebuie, con­ form diagnosticului lor de paraiys/s agitans, să deprindă m işcarea şi calmul- în locul rigidităţii fi al paraliziei ar trebui să se instaleze calmul în strădaniile lor ce tot dau năvală înainte, iar în locul mişcărilor trem urătoare din corp ar fi indicat să fie mişcaţi sufleteşte, în trem ur vibiează, pe lângă angoasă, fi emoţia şi afectivitatea care lipsesc în plan sufletesc. Frica fi strâm torarea exprim ate pe chipul unsuros fi în trem urat s-ar putea realiza prin­ tr-o mai m ate consistenţă a ideilor. Elementul v ast care zboară în înalt ar trebui adus pe păm ânt fi adaptat îi mi­

Sistemul nervos

197

te lor înguste ale propriei realităţi psihice. Pretenţia de faimă şi onoare, aşa cum se oglindeşte ea în chipul uns, ar putea fi satisfăcută prin nişte paşi lăuntrici de dezvol­ tare strălucitori. „Cristos", cel uns, este de fapt un titlu de onoare pe care îsus cel istoric şi l-a câştigat prin m e­ rit pe drum ul său. El sta pentru o dezvoltare ce cuprin­ de, pe lângă trup, şi sufletul şi spiriEul, o dezvoltare ce leagă susul de jos şi interiorul de exterior. Iît era rezer­ va L acelor fiinţe a căror viaţă devenise o parabolă pen­ tru unitatea dintre om şi lume. Asta însă este pretenţia şi misiunea tainica a pacientului cu Parkinson.

întrebări 1. Ce sentimente ascund îndărătul feţei mele de poker? 2. Ce spaim ă a pătruns în m embrele mele? Ce-mi ia glasul? 3. Angoasa de m oarte mă face să devin încremenit de m oarte? 4. Ce frică, ce orgoliu mă mână, nedându-mi pace în interior, şî îmi împiedică liniştea lăuntrică? 5. Ce ţel înalt m ă face atât de neliniştit şi de nemulţu­ mit? 6. C u m îmi modelez comunicarea ca să fie atât de neangajantă, încât mai curând împiedica decât creează co­ m unitatea? 7. C u ce îmi uzez forţele şi ce-mi răm âne ca ţel? 8. U nde exagerez polul m asculin activ? Ce i-am ră­ mas dator polului feminin pasiv? Cum îi merge copilu­ lui din mine? 9. Ce a răm as nedigerat în viaţa mea?

193

Ruediger DaMke

10. Unde am m izat m ai mult pe cantitatea din afara decât p c calitatea dinăuntru? 11, Cum este relaţia m ea spre sus, cum este cea spre jos, cea cu propriul tărâm dc jos, cum este raportul din­ tre lumea interioară şi cea exterioară?

Coreen lui Himtington sau coreea Acest tablou al bolii mult mai rar comparativ cu Parkinsonul ţine de sindroamele extra piramida le care au o mobilitate excesivă- Ca o sabie a lui Damocles stă de la naştere deasupra capului celui vizat, dar izbucneşte abia între 30 şi 50 de ani. Moştenită autozom al24, orice copil care are un părinte afectat de această boală va avea aceeaşi soartă cu o probabilitate de 50 de procente. Pe fondul unei vlăguiri generale a musculaturii, se produc brusc mişcări smucite, de obicei asimetrice, mai cu seamă ale membre­ lor şi ale muşchilor feţei. De aici şi numele (grec. choreia = dans). Lor li se adaugă o slăbire progresivă a performan­ ţelor conştiinţei, mergând până la demenţă. Adesea sur­ vin o labilitate emoţională şi un dezechilibru psihic. Din punct de vedere biochimic, la bază se află, ca şi la Parkin­ son, o tulburare în metabolismul neurotransm iţătorilor, acele substanţe m esager de la capetele nervoase. Tabloul bolii îşi capătă particularitatea prin neîndu­ plecarea apariţiei lui în a doua jum ătate a vieţii şi prin timpul lung (dc gândire) pe care îl acordă în prealabil vic­ timelor lui. Este ca şi cum ar vrea să le înveţe să accepte ™ G e n a c o re ei se a flă p« una d i n t r e cele 2 2 d c p e re ch i n o r m a l e d e crom ozom i (= autozu m sli) şi se im pune fajH d e predispoziţiile ere­ d it a r e săn ăto ase a le crom o zom u lu i co re sp u n zăto r c u O p r o b a b i l i ­ t a t e d e 5 0 la s u tă .

Sistemul nervos

199

inevitabilitatea destinului şi sa profite de timpul ce lc este d ăru it Caracterul ameninţător a l viîtoruliui m ăreşte pre­ siunea d c a savura clipa şi de a trăi în prezent. Tocmai în inexorabilitatea sa, acest tablou patologic duce nu rare­ ori p c căi rodnice. Cei vizaţi nu au până la urmă posibi­ litatea să treacă pc lângă rândul din Tatnî nostru „Facă-se voia Ta". Ei se nasc cu această misiune şi o ştiu cel târziu atunci când părintele respectiv contractează boala, ceea ce duce adesea ia întrebări timpurii asupra sensului viefii ţii la preocuparea cu tematica religiei. Posibilitatea de a găsi fericirea lumească în lumea materială este pusă de la început sub semnul întrebării. Legătura retrospectivă a omului cu originea sa şi relaţia cu unitatea dincolo de lumea contrariilor pot surveni devrem e la orizont. Cele două întrebări centrale: „De unde v in ?" şi „U nde mă d uc?" se impun mai degrabă ca de obicei şi, o dată cu ele, lecţia de învăţat, căci mai cu seamă tema „destin" este cea care îi este dată de la naştere celui vizat. Acolo unde nu este acceptată ameninţarea fatidică, ră­ m âne numai fuga deznădăjduită în faţa propriei meniri. Ha poale să ducă la o sete incredibilă dc viaţă şi la încer­ carea de a trăi cât se poate de repede cât se poate de mul­ te. Chiar şi în această privinţă se mai învaţă în sensul lec­ ţiei, după cum se va vedea. Propria tinereţe înseamnă în acest caz totul, şi cei vizaţi devin efectiv caricatura aces­ tei societăţi care simte în m od asemănător. Se înregistrea­ ză şi sfada cu soarta dură, precum şi proiectarea vinei asupra părinţilor. Reproşul că nu ar fi trebuit să aducă pe lume copii se num ără încă printre cclc mai blânde şi co­ respunde în acelaşi timp recomandării medicinei. Proiectarea vinei este varianta necliberată a preocu­ pării cu problem atica moştenirii familiale. în acest caz.

200

Ruediger Dahlke

sarcina „transm isă" şi preluată involuntar devine de ne­ cuprins cu vederea. Genetica, precum şi experienţele din psihoterapie arată cât de m ult suntem copiii părinţilor noştri. La moştenirea legală mai putem renunţa, cea ge­ netică şi cea psihică ne rămân însă orice ar fi-25 Moşteni­ rea de grea povară a taţilor se întrevede aici, blestemul ereditar al Antichităţii se semnalează şi el, şi chiar şi karma familială a hinduşilor joacă aici un rol. Nouâ, m oder­ nilor, ne-ar plăcea să fim total independenţi şi nou-nouţi pe această lume. Atunci, un tablou de boală precum cel al coreei trebuie sa declanşeze o spaim ă nem ărgini­ tă, dovedindu-ne clar şi răspicat că, de fapt, este tocm ai pe dos. Şi înainte umplea de groază, întrucât cei atinşi de el erau consideraţi blestemaţi sau posedaţi. Se pare că medicul newyorkez George S. Hunington a r fi dccis să ccrceteze tabloul bolii când i-a fost d at să asiste cum o mamă şi cu fiica ei, surprinse în public de o criză, au fost ocărâte de trecători ca făpturi ale diavolului. Dorinţa de înţeles de a proiecta la această soartă toa­ tă energia asupra anilor tinereţii şi d c a suspenda tim ­ pul de după mijlocul vieţii corespunde nu num ai eva­ luării clarc în cultura noastră a fazelor vieţii, d este şi ex­ presia nerezolvată a unui model de viaţă atem poral, co­ mun religiilor şi m ultor culturi: drum ul afară în lum e, iar după mijlocul vieţii, întoarcerea şi revenirea la m at­ că, la propriul mijloc. 23 O o rien tare provenind d in SU A a trav aliu lu i co n ştiin ţei, în fiin faLă d e R o b e rt H offm an şi cu n o scu tă la noi s u b num ple d e proces H qffm atţ Q u odrhiiti/, p relu crează tim p d e o băplăiviână fo arte in ­ ten s reia fii le parentale. D upă aceasta săp tăm ân ă nu m ai ră m â n e nici unu! dintnî m odelele proprii carie să nu pru vinii d e Ia unu! sau c ela la lt d in tre pa rin fi şi să nu fi fost p relu at fie d irect, fie inv ersai in opu su l său.

Sistemul nervos

Z01

în acest sens se poate interpreta şi dem enţa care de­ butează cu izbucnirea simptomelor şi se amplifică tot me­ reu. Creierul ca centrală de comandă abdică încet, dar si­ gur şi se retrage de la putere. Pacienţii renunţă la orice răspundere şi se cufunda tot mai adânc în apatie, până ce contactul cu anturajul se întrerupe complet. Prin simp­ tom atica fizică nerezolvată, care corespunde unei fugi com plete de răspundere, transpare latura ei rezolvată, şi anume sarcina de a se reorienta după mijlocul vieţii şi de a se întoarce spre interior în retragerea interesului de la lumea înconjurătoare se poate recunoaşte principiu] bu­ dist al indiferenţei, uppekha, pe care Orientul îl consideră atât de esenţial pentru calea dezvoltării. Din cauza ine­ vitabilităţii destinului care îi paşte pe pacienţi, ar fi desi­ gur o binefacere d e a întrevedea aceste posibilităţi rezol­ vate încă înainte de izbucnirea simptomaticii. Simptomul cel mai spectaculos, mişcările involunta­ re ca de dans, se aseamănă unor descărcări spontane de energie acum ulată. Cei atinşi suferă de o lipsă drastică de tensiune, până ce o criză de m işcare recuperează în m od exagerat cele omise. Ei execută în sens ui propriu al cuvântului un dans. întrebarea: „Ce te-a ap u cat?" ne stă p e buze, în limbajul poporului ne interesăm astfel, în cazul tuturor pacienţilor cate cad pradă crizei, în legă­ tu ră cu un fel de posedare. în orice caz, o p o rţie mai m are de energie s-a cufundat în um bră, îşi croieşte în timpul crizei drum în m od spectaculos şi ad u ce astfel pacienţii autom at în centru. Se descarcă parcă exploziv energic de dans. La urm a urmei, orice dans este o trans­ punere şi descărcare de energie în formă potenţială ri­ tuală. Mai ales mişcările specifice ale m âinilor şi picioa­ relor am intesc de poziţii simbolice, cum sunt cele „mu-

202

Ruediger Dahlke

d ra " din sistem ul yoga. Referitor la pred eterm in area evenim entului, de ne trecut cu vederea nici d c către oa­ menii occidentali, se iscă suspiciunea că aici au fost adu­ se la viaţă sarcini care trebuie trăite. Cei afectaţi au în m od evident num ai alegerea cu câtă conştienţă preîn­ tâm pină lema dată- Este posibil ca nu doar în ca * indi­ vidual să fie vorba de relicve ale unor succesiuni ritua­ le de dans, care trebuie executate fără conştiinţa Eului ţii fără expectative, căci exact asta e ceea ce fac pacien­ ţii. Sunt vizibil solicitaţi să-şi pună forţa la dispoziţie pentru aceste ritualuri de dans. Dar, întrucât le lipsesc conştienţa şi înţelegerea profunzimii acestui eveniment, m odelele nu-şi mai ating randamentul iniţial şi se repe­ tă la intervale de timp, fără a oferi o uşurare cu adevă­ ra t durabilă- Cât sunt totuşi de im portante o arată im ­ posibilitatea de a le împiedica. în loc de a stăvili astfel de furtuni de mişcare şi de a ţine m ăsura, scopul terapeutic trebuie să fie m ai degra­ bă de a-i anim a pe bolnavi să treacă de la sine, de bună­ voie, în extrem ele încordării şi relaxării, să se dedea cu trup şi suflet u nor dansuri extatice şi u nor posibilităţi profunde d e regenerare, să se sucească şi să se co n to r­ sioneze, pentru a elimina prin dans toate sucelile şi con­ torsionările din sufletul lor, sa facă tot felul de strâmbă­ turi vieţii şi să-şi dea drum ul, pe scurt să cedeze furtu­ nii şi avântului propriei lumi lăuntrice. La indienii nordam ericani există un model ritual, obiceiul de a-şi dan­ sa în stare de trezie visul. C ât de aproape zac una de alta revolta împotriva unui atare destin şi supunerea în faţa lui o poate arăta poves­ tea vieţii cântăreţului protestatar am erican Woodie Cuthrie şi a fiului său Ario. Woodie le-a cântat m uncitorilor

Sistemul nervos

Z03

agricoli californieni, care trăiau îndurând lipsuri, renu­ m itul său cântec „This land Îs your land"2*, pentru a-i îndemna la răscoală, Viaţa lui a fost un unic protest îm ­ potriva A m eridi din timpul său, încă înainte să m oară de coreea Huntington, fiul său, A rio, a preluat tradiţia de la tatăl lui şi a devenit una dintre figurile de cult în lupta tineretului american împotriva războiului din Viet­ nam , pentru autodeterm inare şi scoaterea de sub interdiefie a drogurilor care amplificau conştiinţa. Ario Cuthric a făcui ulterior pasul de la cântăreţul protestatar an­ gajat Ia căutătorul angajat pe calea realizării de sine. întrebări 1. Unde las să mi se scurgă energiile? U nde tind spre oprire şi acum ulare şi apoi spre o dcscărcare explozivă? 2. (n ce puncte înclin Să execut un dans care nu stă în vreun raport cu situaţia în care mă aflu? 3. En ce m ăsură găsesc calea de mijloc între calm şi ac­ tivitate? 4. Ce rol joacă întrebarea legată de sensul vieţii mele? 5. Sunt dispus să preiau răspunderea pentru destinul m eu? 6. Cum este relaţia mea cu fazele vieţii, tinereţe şi bă­ trâneţe? 7. Ce „povară ereditară" am de rezolvat eliberat pe tărâm sufletesc? Există o moştenire pe care mi-au lăsa t-o străbunii mei? 8. Cât de conştientă este raportarea mea la ritualuri? în ce m ăsură viaţa mea este un ritual? A cest târfim este tărâm u l tău. In con tin u are, fe>ctui cân te cu lu i c o n ­ stă, în GsenfSl, d in tr-o d escriere a p eisajelor nord -am erica ne.

Ruediger Dahlke

Z0 4

Atac de apoptexie în cazul apoplexiei se ajunge la o întrerupere a căilor nervoase centrale în creier, ceea ce duce la o hem ipareză care paralizează una dintre jum ătăţile corpului. Este de o semnificaţie decisivă dacă este afectată partea stân­ gă, arhetipal feminină sau cea dreaptă masculină şi dacă i se întâm plă unei femei sau unui bărbat. De aici rezul­ tă patru situaţii de bază diferite. Tem eiul evenim entului patologic îl furnizează mai ales hipertensiunea arterială cu consecinţele sale. Situa­ ţia psihică fundamentală este înfăţişată pe larg în Proble­ me cardiace17. Dacă form ulăm exagerând, este vorba de­ spre oameni superactivi, care preiau recunoscători toate bătăliile, pentru a nu tTebui să se angajeze în acea unică bătălie decisivă a vieţii lor. Orice lovitură poate să pro­ voace vătăm ări numai acolo unde atacă ceva dur, rigid, care se sfarm ă. La cele mai multe atacuri de apoplexie, acesta este cazul din pricina unor procese de sclerozare. Ele au la baza fie nişte obturări ale vaselor sangvine din cauza cheagurilor sau constricţii vasculare arteriosclerotice cu o alim entare deficitară a ţesutului cerebral, fie rupturi vasculare cu hem oragie corespunzătoare în cre­ ier. în m od tipic, apoplexia te loveşte în pat sau la toale­ tă, unde presiunea p ro vo cată de efort scade rapid. A p roap e toate funcţiile p o t avea de suferit. De pildă, dacă este atins centrul respirator, survine moartea. Ea se vesteşte adesea prin aşa-numita respiraţie Cheyne-Stoke. N işte pauze înfricoşător de lungi sunt urm ate ca o com #

Vesîi c a p ito lu l d e s p r t h ip e rte n siu n e a a rte ria lă în : R. D ah lk e , H crzfatstyrobSeiue — R e-D eutung tind O a n c e d e r H erz-K reislauf-P rob la n e, M tin ch on, 1990-

Sistemul nervos

205

pensa ţie de respiraţii deosebit de adânci. Reglarea propriu-zisă a respiraţiei a încetat deja şi mecanism ele pen­ tru cazuri de urgenţă preiau de fiecare dată în ultimul m om ent com anda. La atacul tipic d c apoplexie sunt atinse căile centrale de conducere, înainte de a sc încrucişa pe partea opusă. Dacă sc ajunge, de pilda, la un blocaj în emisfera cere­ brală stângă, deficienţele v iteaza partea dreaptă a co r­ pului. Simbolic, este afectat astfel în acest caz întotdea­ una polul masculin. Lui i se atribuie jum ătatea dreaptă a corpului, cu care s-ar mânui sabia puterii, şi tot aşa şi em isfera stângă a creierului. Simbolul Tai Cbt oferă o imagine a acestei repartizări:

Partea dteapta a corpului corespunde câmpului yang masculin alb şi are în centrul ei punctul negru al princi­ piului contrar, femininul yln, exprimat în corp prin emis­ fera cerebrală feminină dreaptă. Pe partea yin feminină opusă (neagră) se află în schimb punctul yang alb m as­ culin în centru. Acesta ar corespunde emisferei cerebra­ le masculine stângi în mijlocul jumătăţii feminine stângi

Ruediger Dahlke

206

a corpului. Dacă deficienţa în urm a apoplexiei se află deci în emisfera cerebrală dreapta (feminină), se ajunge la vătăm ări pe jum ătatea stângă feminină a corpului. Partea afectată i se ia de~a dreptul celui lovit de apoplexie, el nu o mai simte şi nu o m ai recunoaşte ca aparţinându-i. Un pacient care a avut peste noapte un atac de apoplexie simţea că-1 deranjează piciorul soţiei sale în pat şi încerca să-l dea deoparte din jumătatea lui de pat. Abia după nişte încercări zadarnice mai îndelungate, şî-a dat seama că era vorba despre propriul lui pidoi; faţă de care pierduse orice referinţă. în acest tablou al bolii se repetă întru câtva dram a creaţiei, în care Dumnezeu i-a luat primului om Adam o l a t u r i , spre a o forma din ea pe Eva, pentru care, si­ lit de împrejurări, nu a avut decât o jumătate la dispozi­ ţie. Din acest mom ent oamenii simt înjumătăţi ţi şi au mi­ siunea de a-şi regăsi cealaltă „jum ătate mai bună". Un om, în al cărui trup se inversează actul creaţiei, este de­ sigur lovit în întregul lui. Fie că îi este luată jum ătatea stângă feminină, fie cea dreaptă m asculină, el este ori­ cum condam nat la neajutor are şi neputinţă. Că lui, celui devenit unilateral, îi v or fi acum sarcină ambele laturi se vede în tabloul bolii şi în mânuirea lui practică, în vre­ me ce zace în p at doborât în adevăratul sens al cuvântu­ lui şi se îndepărtează de partea afectată, îşi îndreaptă pri­ virea autom at spre cealaltă parte, şi d ed şi spre focarul L u th e r a tra d u s în acest lo c în m od lib e r cvtistă p en tru la tu r i. [D u p ă cu m se ştie, o n o u ă epocă p entru isto ria trad u cerilo r b ib li­ ce în lim bilt; m o d ern e în ce p e in seco lu l a l XVT-lea, prin trad u ce­ rea Bibliei d e c S tre M artin L uther în lim ba g< îi™ nă v o rb ită d e po­ p o r şi p rin id eile sa le refo rm atoare. A cestea au fo st un în d e m n p entru cele la lte p op oare să trad u că S fân ta Scrip tu ră în lim ba lor v o rb ită, N. f-]

Sistemul nervos

207

bolii din creierul său. Şî în timpul m ăsurilor de recupe­ rare, când pacientul îşi repune cu greu corpul în funcţiu­ ne, el depinde în mod decisiv de jumătatea lui sănătoa­ să, d a t trebuie să-şi îndrepte întreaga atenţie asupra ce­ lei bolnave. Celor loviţi de apoplexie le-a alunecat în propriul tm p sarcina de a-şi căuta cealaltă jum ătate, şi astfel ea le este pusa într-un m od şi mai accentuat. Se conturează suspi­ ciunea că până acum nu au prelucrat-o nici p e plan partenerial, nici în sufletul lor, O astfel de neglijare a unei jum ătăţi se poate întruchipa în deficienţa şi, în cele din urmă, suprimarea acestei laturi. Soarta Ie arată celor afec­ taţi jumătatea lor de m ăsură şi că ei îşi târăsc cealaltă ju­ m ătate numai ca pe un apendice sau chiar balast prin viaţă. Situaţia devine foarte conştientă în simptom, ei tre­ buind să-şi care după ei partea lipsă cu ajutorul celei să­ nătoase, A cum realizează că nu pot înainta în viaţă atât de unilateral şi că, fără ajutorul celei de-a doua mâini, nici nu o mai pot mâttui, Colţul lăsat al gurii aflat în par­ tea care atârnă de un fir trădează dispoziţia şi cât de im­ portante sunt ambele părţi ale feţei, pentru a se exprim a adecvat. Ceea ce se descrie adesea ca lovitură sau trăsnet pi­ cat din cer senin ne confruntă în realitate cu teme am â­ n ate. „N orii de fu rtu n ă" din care a ţâşni t trăsnetul se adunaseră deja de m ult tim p, p e corul foarte înnorat semnele indicau de mult vijelie ca urm are a unilaterali­ tăţii, rnsă pentru cei afectaţi, problematica părţii lor ne­ glijate le este adesea atât de străină, încât tot îi nimereş­ te subiectiv nepregătiţi. Uneori partea lovită a corpului lor şi a sufletului lor participa atât de puţin la viaţa, în­ cât ei nu se confruntă cu adevărat nici m ăcar cu defiden-

203

Ruediger DaiiJke

ţa acestei părţi, Cu îndepărtarea lor tipică de latura pa­ ralizată, ei exprim ă că nu v or să ştie nimic de ea. Ochii lor sunt îndreptaţi călre partea opusă şi privesc spre f o carul incidentului în creier şi deci spre rădăcina răului. Când l-a lovit damblaua pe fostul şef al Africii de Sud şi i-a scos din luptă latura stângă feminină/ asta nu i s-a părut !iid m ăcar a fi un m otiv ca să pună arm ele jos în ceea ce priveşte treburile de guvernare. Ca re p re z e n ta t al regimului de apartheid, era o figură simbolică pentru reprim area polului feminin (negru), Când acesta a ieşit acum şi din viaţa sa personală, nu i-a lipsit în m od evi­ dent m ult. însă cam arazilor săi de partid, figura din fruntea statului lor care se putea recunoaşte acum ca uni­ laterală şi în exterior ie devenise pesem ne prea făţişă. Trebuia să ap ară un alt bărbat, spre a conlinua politica unilaterală. Poate pentru a scăpa de soarta predecesoru­ lui său ori pentru a feri ţara de întorsături nefavorabile, recăderi şi atacuri politice, acela a direcţional cârm a sta­ tului prudent spre centru. N u num ai în politică poate să devină atacul un nou în ce p u t ci toate măsurile terapeutice vizează acelaşi lu­ cru şi în cazul celui de apoplexie, Pacienţii trebuie să în­ veţe din nou aidom a unor copii mici să m ilu iască par­ tea lovită. Punctul principal al gimnasticii bolnavilor tin­ de ca ei să se orienteze spre partea cu J/jwuri. Capul în­ tors în cealaltă direcţie este sucit tot m ereu în cea neluatâ în considerare ba chiar desconsiderată. Astfel, ei înva­ ţă la o vârstă înaintată că au două părţi şi că în pieptul lor sălăşluiesc două fiinţe. A tacul de apoplexie se poate recunoaşte, aşadar, ca executare com pulsivă a sarcinii form ulate de C,G. Jung de a integra propria latură de umbră* După Jung, în con­

Sistemul nervos

209

ştiinţă îi lipseşte oricărui bărbat partea lui feminină, ani­ ma, şi oricărei femei partea ei m asculină, anirnis. O dată cu înaintarea în viaţă această cotă-parte opusă tinde tot m ai mult spre realizare. în apoplexie piere şi partea pa­ ralizată încă dinainte, ea se desolidarizează parcă de im­ periul corpului şi se opune tuturor comenzilor. Nici nu m ai com unică nimic înapoi către centrala com ună. Se află în greva şi face pe moarta. Cei cărora li se adresea­ ză greva tTebuie acum să cedeze şi să facâ fizic ceea ce refuzaseră psihic: să se ocupe ca niciodată în prealabil de cealaltă jumătate. Bolnavii deprind în exerciţii m ici din nou pas cu pas m ersul. Adesea se foloseşte în acest scop un cadru pen­ tru m ers, care am inteşte clar de prem ergătorul utilizat de copii ca să înveţe să meargă. în ceea cc priveşte mâna, recăderea este şî mai serioasă. A pucatul, care îi este în­ n ăscu t copilului, trebuie reexersat cu partea afectata. Simbolic, devine aici limpede ca pacienţii trebuie abia să îşi ia din nou viaţa în mâini şi să înveţe să prindă cu ade­ vărat ceea ce se petrece. în situaţia acută nu sunt capa­ bili să-şi cuprindă viaţa cu am bele mâini. Cei apropiaţi sunt opriţi la patul bolnavilor, pentru a îndrepta tot m e­ reu atenţia pacienţilor, prin mângâieri, asupra părţii afec­ tate. în timp ce aceia ar prefera să-i aibă dinspre latura lor sănătoasă, sunt rugaţi de medic să se aşeze tocmai pe marginea opusă a patului. Astfel, pacienţii sunt siliţi să se îndrepte spre partea pierdută de ei. Răsucirile şerpui­ toare ciudate pe care le execută în această situaţie cri tij că trădează cât de greu le vine să satisfacă această pre­ tenţie ce li se adresează. Ei mai încearcă nu rareori chiar şi acu m să iasă din starea de belea, num ai pentru a nu trebui să se dedice jumătăţii lor de viaţă desconsiderate.

Ruediger DahJkc

210

Atacurile de apoplexie au loc aproape întotdeauna în ul­ tim a treim e de viaţă, în care sarcina integrării polului opus capătă o im portanţă centrală. Pentru a se însănă­ toşi trebuie sii integreze ceea ce lipseşte. Omul dincolo de mijlocul vieţii este solicitat cu precădere de această m isiune, m ai cu seamă dacă ceea ce lipseşte constituie jum ătatea sa de viaţă.

întrebări 1. Ce vor să-mi spună problemele mele cu hiperten­ siunea sau cele vasculare? 2. Ce parte m i-a fost luată, cea stângă fem inină sau cea dreaptă masculină? 3. în ce privinţă mi-am ignorat, nu m i-am luat în con­ siderare sau chiar m i-am desconsiderat până acum latu­ ra slabă a vieţii? 4. A m delegat-o unui partener şi o las să trăiască? 5. în ce puncl m ă aflam în viaţă, când m -a lovit apoplexîa? în ce direcţie m ă mână întorsătura neaşteptată? 6. Ce rol a jucat până acum polul m eu opus intrat în grevăm latura m ea de umbră? Ce rol îi revine în viitor? 7. Cum poate fi îmboldită această a doua jum ătate să coopereze din nou? 8. Ce-i mai lipseşte vieţii mele, pentru a fi com pletă? Ce m -ar putea face să fiu sănătos şi întreg?

Scleroză multiplă De acest tablou al bolii sunt afectaţi în Germania pesie 50 COfl de oameni, în lum e peste două milioane, în ţări­ le nordice m ai m ult decât în cele din sud, iar femeile

Sistemul nervos

sunt în m od vizibil „preferate". Boala izbucneşte de obi­ cei între 20 şi 40 de ani, dar, privind retrospectiv, semne­ le ei pot fi urm ărite adesea înapoi până în copilărie. Deja numele de sclero/ă multiplă dă nişte indicii clare. A ceas­ tă expresie raportată de medicină asupra sistemului ner­ vos caracterizează însă la fel de bine modelul psihic de bază al celui afectat. Se evidenţiază printr-o duritate e x ­ traordinară faţă de sine şi de lume, ceea ce se cristalizea­ ză adesea in lipsa de consideraţie faţă de propriile nece­ sităţi şi în principii şi reprezentări m orale dure, uneori de neclintit. Sclerozările din sistemul nervos central în­ truchipează nu rareori sclerozarea tem elor centrale de viaţă. Legăturilor dereglate dintre nervi şi mai ales de la nervi la m uşchi le corespund lipsa d e angajare şi redu­ sa disponibilitate de intermediere a pacienţilor între ne­ cesităţile lor unilaterale de viaţă şi cerinţele lumii exte­ rioare. Medicina nu are certitudini legate de baza som a­ tică a SM, Certă este num ai descompunerea tecilor ner­ vilor din mielină, care duce pe term en lung la pierderea conduclibilităţii nervoase. Tabloul bolii aie atâtea faţete şi sim ptom e, încât ade­ sea este diagnosticat greşit Ia început. După ce s-a pus diagnosticul, el este tăinuit adesea de către medicina tra­ diţională29 dtn cauza caracterului său nemilos şi a impo­ sibilităţii tratării. A cest procedeu în sine deja îndoielnic este deosebit de lipsit de sens la p acien ţi cu SM, deoa­ rece p e baza modelului lor psihic sunt cu atât m ai m ult într-o situaţie fără ieşire. întrucât au pretenţia de a func­ ţiona m ai m ult decât bine şi de a face totul în procent de sută la sută şi, în plus, mai au şi tendinţa de a căuta la ei 25 în afară d e c o r t i z o n î n p u s c p , c u un e fe ct d estul d e co n te stai, nu e x is t a Ia ora actu ală un m ijlo c alo p at Ia SM .

212

Ruediger Dahlke

toată vina, aceste deficienţe multiple îi aduc în situaţii disperate, ceea ce metgje uneori atât de departe, încât ei acceptă diagnosticul, atunci când în cele din u tm ă îl ca­ pătă, sim ţindu-se de-a dreptul uşuraţi, fiindcă îi elibe­ rează definitiv de acuzele de a se preface şi a se eschiva şi le oferă un pretext pentru a m ai renunţa puţin la pro­ priul perfecţionism. Căci acum efectiv nu m ai trebuie să fie în stare să facă totul. Tendinţa de a-şi încleşta dinţii şi de a aru n ca toată vina asupra lor înşişi, cuplată cu o anumită încăpăţâna­ re, este şi un pericol în cazul interpretărilor ce se ivesc aici. Să mai atragem o dată atenţia asupra faptului că nu este vorba de o estimare, chiar dacă limba lasă uneori să pară că e aşa, ci întotdeauna de o interpretare. Dacă ne interpretăm viaţa cu toate fenomenele e i ea nu devine m ai bună sau m ai rea, ci capătă semnificaţie, în ciuda multitudinii lor, simptornele întăresc wn m o­ del de bază. Senzaţia frecventă de durere pe şira spinării provine de la profunzimea proceselor inflamatorii croni­ ce care se derulează în această zonă. Ele indică un con­ flict am plificat pentru francheţe, care arată că sincerita­ tea, simularea şi dovada de coloană vertebrală sunt lega­ te de dureri, în acest context se semnalează şi alte senza­ ţii de dureie. Multe persoane afectate se plâng de dureri de picioare, acestea indicând c it de greu le este drum ul care de obicei nu-i al lor propriu. Durerile de gam bă şi laba piciorului pot parcă să le taie picionrcte şi ilustrează câ t este de dureros să facă faţă drumului pe care au por­ nit. Ele îi forţează să se coboare până la a-şi accepta pro­ pria slăbiciune dureroasă. Faptul că tot se mai afirmă că tabloul bolii se desfăşoară fără dureri trebuie să sune m a­ cabru în urechile celor care suferă de p e urm a lui.

Sistemul nervos

215

Tulburările de sensibilitate exprim ă că cei vizaţi nu m ai sim t nim ic în diferite arii ale corpului şi sufletului şi că nici nu m ai percep nimic cu ele. Chiar dacă un me­ dic îi atinge cu un ac, ei nu o realizează. Până şi lucruri care îi ating direct şi în mod periculos, ba chiar riscă să-i rănească, nu m ai sunt sesizate de ei, au fost înlăturate de ei. Se poate vorbi realmente despre o înlăturare a lumii exterioare şi a efectelor acesteia, O astfel de deconectare devine clară şi în alte simptome, cum ar fi slăbirea refle­ xelor, care poate merge până la o lipsă totală de reflexe, lîeflexele sunt răspunsurile cele mai simple ale sistem u­ lui nervos la stimuli, Oamenii fără reflexe au pierdut cele m ai vechi posibilităţi moştenite de reacţie la mediul lor înconjurător, respectiv au renunţat la ele. Ei sunt în ade­ văratu l sens al cuvântului lipsiţi de reacţii. O ricât de mult sunt supuşi stimulilor, rămân muţi şi nu m ai reac­ ţionează în sensul cel mai profund la viaţă şi Ia cerinţe­ le ei. Acestui lucru îi corespunde apatia, care se manifes­ tă adesea In faze. Cuvântul „apatie*' merge în semnifica­ ţia sa literală încă un pas mai departe, □ dată ce el în­ seam nă non-suferinţă (de Ia grec. a * nu şi pathos = su­ ferinţă). Astfel, el indică, dincolo de slăbiciunea tipică, refuzul de a participa la viaţă şi de a împărtăşi suferin­ ţa cuiva. Pacienţii încearcă, ce-i drept, să facă totul cum trebuie, d ar fără participare lăuntrică. Şi cum să ia par­ te la viaţa altora, când nici cu a lor nu sim patizează cu adevărat, după cum o dovedesc tulburările de afect. Sen­ zaţiile de am orţeală sunt adesea cele dintâi sim ptome şi p o t să înceapă atât de treptat, în cât cei afectaţi îşi con­ ştientizează uneori situaţia abia târziu. Cuplat cu ele apare aproape întotdeauna o pierdere a forţelor Pacienţii observă încet-încet că totul îi oboseşte

214

Ruediger Dahlke

foarte m ult şi ca activităţile cotidiene de-abia mai pot fi rezolvate. Viaţa a devenit în adevăratul sens al cuvântu­ lui prea epuizantă. în cele din urm ă nu mai p o t adesea nici să-şi ridice picioarele. La figurat, t i nu mai pot face un pas m are, slăbiciunea copleşitoare îm picdică progre­ sul şi ascensiunea în viaţă, în ciuda orgoliului care frec­ vent există. Cu picioarele care nu-1 mai poartă, corpul sem nalizează că temelia vieţii şi-a pierdut capacitatea portantă. Paralizia fizică exterioară este o imagine a ce­ lei interioare. La început, pacienţii mai încearcă încă ade­ sea să înainteze în viaţă, agaţăndu-se de orice pai şi d c ori­ ce proptea. Chiar dacă viaţa le pune de mult beţe în roa­ te, ei refuză, atât timp cât se mai poate, să recurgă la aju­ torul unui băţ — un al treilea picior — care le-ar m ări din nou baza vieţii. A sem enea bastonului, şi scaunul cu rotile înconjurat de atâta groază poate să aducă o uşura­ re enorm ă, daca pacienţii se hotărăsc sa lupte cu et înşişi şi să accepte ajutorul. Lîpsa puterii mergând până la fenomenele de parali­ zie a degetelor şi mâinilor arată că nu există forţa nece­ sară pentru a-şi lua în mâini propria viaţă. Pe nici unul dintre planuri, pacienţii nu (se) mai pot apuca energic (de) ceva. La fenomenele de paralizie se asociază situaţia in­ terioară, care este resimţită de parcă ar fi. paralizată. Senzaţia de oboseală paralizantă care se înregistrează adesea cadrează şi ea cu acest tablou. Unii pacienţi dorm până la 16 ore şi astfel îşi petrec şi pierd dorm ind peste o jum ătate din viaţă. Starea lor de după trezirea târzie o descriu nu rareori ca fiind parcă „buim acă". Buimăceala în faţa cerinţelor propriei vieţi şi a necesităţilor ei este un elem ent caracteristic. Starea abătută resim ţită d em on ­ strează că pacienţii sunt deja abătuţi în timpul şi în cursa

Sistemul nervos

21 5

vieţii lor şi că nu prea se mai poate spera să ajungă Ia ţin­ tă cu forţe proprii. Se spune, ce-i drept, în popor că obo­ seala nu este o boală, num ai că această formă care solici­ ta întreaga viaţă trece dincolo de oboseala firească, rezul­ tând din risipa de forţe. în m od evident, de aici se des­ prinde şi o porţie serioasă de apărare împinsă în corp, în faţa unei vieţi în stare de trezie. Pacienţii confirmă ade­ sea că ar prefera efectiv să treacă peste întreaga for m ize­ rie dorm ind. Pe de altă parte, şi risipa de forţe este enor­ mă. Pentru pacienţi, totul este atât de istovitor, încât până şi nimicurile îi fac extrem de obosiţi. Cuţitul de bucătă­ rie poate să fie deja prea greu, atunci când propriul braţ este deja resimţit ca o greutate m are. Astfel de greutăţi ca de plumb indică povara care îi apasă şi în sens figurat pe cei vizaţi. Este evidentă suspiciunea că există pe undeva o fisură prin care se scurge energie. Această gaură a fost probabil descoperită de medicină: investigări ale siste­ mului im unitar evidenţiază că SM trebuie privită drept o boală de autoagresiune. Toate forţele disponibile sunt consumate în Jupta împotriva sa însuşi, aşa încât pentru viaţa exterioară m ai răm âne doar puţin. Alte sim ptom e vizează vezica urinară, acel organ cu care putem da drumul, dar şi exercita presiune. Şi aici, în prim -plan, stă Ia mulţi pacienţi cu SM tot slăbiciunea. Nu se m ai pot abţine, adică în cele m ai m ărunte ocazii vezica lor dă pe-afară. Simptomul îi trimite cu forţa îna­ poi,. în situaţia primei copilării cu incapacitatea ei de a-şî controla funcţiile organice şi propria viaţă. Lacrimile ne­ vărsate sus, pe care pacienţii cu SM nu şi le pot adm ite în lipsa lor de reacţie şi în blocajul lor de sentim ent, ei lc lasă să cu rgă jos, unde nu le rem arcă nim eni altul. A cest plânset deplasat se şi poate transforma din nou în-

Z16

Ruediger Dahlke

tr-iin plânset autentic în momentul configurării com ple­ te a tabloului bolii, când măsurile de apărare se prăbu­ şesc conform tendinţei sub povara suferinţei, N u rare’ ori se ajunge atunci chiar la un fel de a fi d c-a dreptul p lângăd os, care nu îi este nimănui atât de penibil pre­ cu m le este celor afectaţi. La cel m ai m ic fleac, o scenă de film em oţionantă sau altele asem enea, fluxul psihic acum ulat de atât timp se eliberează într-un şuvoi de la­ crimi. Sau lacrimile se preling mereu de la sine şi le ara­ tă pacienţilor câ t de uşor îi vine d e fapt sufletului lor să plângă. O viaţă secată de sentim ent nu corespund e în m od vizibil menirii lor, iar ochii perm anent umezi ara­ tă câ t sunt de m işcaţi în forul lor cel m ai lăuntric. Asta este valabil în general pentru lipsa d e afect ţâ duritatea răsfrânte spre exterior. Când se rupe barajul de acum u­ lare rezultă revărsări em oţionale, care indică un cu to­ tul alt om. în inflamările vezicii urinare (dstite) se întruchipea­ ză conflictul pentru a d a drum ul. Devine o nevoie arză­ toare. Sim ptom ul forţează m ereu, fără ca p acien tu l să poată da m ult din sine şi din sufletul său. Simptomul nu dem onstrează numai cât de necesar este să dea drum ul, d şi cât ii vine de greu acest lucru şi cât de dureros îl re­ simte. Retenţia urinară care se sem n alează şi ea, ap ro ap e opusul incontinenţei urinare, întruchipează reţinerea ex­ trem ă m probleme de ordin psihic. Cât este de indepen­ dent întregul evenim ent de corporalitatea pură o arată faptul că revărsarea plângăcioasă a vezicii poate alterna cu o retenţie totală a lichidului. Reţinerea propriului flux sufletesc este unul dintre simptomele caracteristice pen­ tru situaţia psihică de bază.

Sistemul nervos

21?

Problem ele de vorbire care se ad au g ă ilustrează aceeaşi tem ă. Tulburările în găsirea cuvintelor arată că pacienţilor le lipsesc cuvintele. Ei su n t fîr ă gra t Exprim a­ rea lor de sine este sensibil perturbată când devine pro­ blematic să scoată o frază legată. în dificultatea de a p ăs­ tra o coerenţă, de a formula o frază întreagă, articulată în sine, se înregistrează o altă caracteristică, aceea a tul­ burării întregului context. C oordonarea unor părţi de­ pendente unele de altele este perturbată. Viaţa pe care o duc este incompatibilă cu propria fiinţă. Problemele de coordonare sunt hotărâtoare şi în alte domenii. încă îna­ inte de paralizie ele handicapează pacienţii şi duc la acel m ers nesigur tipic, care pare ca de om beat. Cei afectaţi se clatină prin viaţă şî-şi mai pot determina num ai foar­ te limitat propriii muşchi. Această lipsă de determ inare se regăseşte peste tot. Tabloul bolii se desfăşoară în pu­ seuri atât de imprevizibile de suişuri şi coborâşuri, încât pacienţii nu se m ai pot bizui decât pe mom ent. Punctul slab atins este pe plan fizic legătura dintre nerv şi muşchi. Conform m edianei tradiţionale, la SM este vor­ ba mai cu seamă despre o inflama ţie nervi-m uşchi dege­ nerativă, deci un conflict cronic la punctul d e legătură dintre conducţiile informaţionale şi organele de m işcare execu tante. Transm iterea inform aţiilor este p usă sub semnul întrebării, în cazul tulburărilor în găsirea cuvin­ telor, pacienţii nu m ai pot com unica verbal şi pierd ast­ fel o posibilitate esenţială de a^ i influenţa anturajul. în m ăsura în care nu-I m ai p o t influenţa prin cuvinte, îşi pierd şi capacitatea de a-1 dirija. în pierderea verbală a controlului zace, pentru oamenii Ia care controlul intern este m ai presus de toate, o am eninţare cum plită. Dacă influenţarea aie loc prin intermediu] scrisului, paraliza­

Ruediger Dahlke

rea am eninţătoare a braţelor poate deveni o angoasă te­ ribilă. în această tendinţă de control şi influenţare co n ­ stă şi explicaţia pentru gradul extraordinar de organiza­ re atât al diferiţilor bolnavi de SM în parte, câ t şi al în­ tregii comunităţi de destin. în efortul lor de principiu, ei chiar m ai ajută adesea şi alţi bolnavi- Mai ales pacienţii care şi-au depăşit propriile probleme găsesc aid un câm p pentru m odelul lor intern. A tât timp cât nu este folosit pentru a se abate de la propriile sarcini, ci din contră, pentru a le recunoaşte în oglinda altor bolnavi, aici să­ lăşluieşte o soluţie miraculoasa. Problemele de m em orie trimit într-o direcţie asem ă­ nătoare, Pacienţii nu m ai p o t m em ora nim ic, reţine ni­ m ic, deci nici nu mai pot avea un cuvânt de spus. Ei nu m ai sunt raspwHzători, nu simt nici m ăcar în stare să răs­ pundă concret, nici la exigenţele partenerilor de discu­ ţie, nici la cele ale vieţii. Este evident că cel care nu p o a­ te să răspundă nu poate nici să poarte vreo răspundere. Pacienţii activi şi orgolioşi vor rareori să realizeze ceea ce tabloul bolii le face atât de limpede, se şi codesc ad e­ sea să accepte invalidizarea care îi eliberează şi din punct de vedere juridic de îndatorirea răspunderii proprii. Pierderea capacităţii de concentrare arată incapacita­ tea de a răm âne la o idee- Pacienţii cu SM au principial tendinţa să se ţină rigid de anumite puncte de vedere, chiar dacă sunt rareori în situaţia de a le susţine faţă de altele sau chiar de a le impune în ciuda greutăţilor. Exi­ genţele lor sunt m arcate de statornicie şi fidelitate faţâ d c principii până la rigiditate şi chiar îndărătnicie. Scă­ derea capacităţii de concentrare este, asemenea revărsă­ rii vezicii urinare, o încercare de autoajutorare a corpu­ lui, Fără concentrare le este imposibil celor afectaţi să ră~

Sistemul nervos

219

mână pe pistele umblate, cu care sunt obişnuiţi. Din con­ tră, sunt perm anent aruncaţi de pe pistă, îa bolilor. ,2 O diferenţă importantă, chiar dac-ft numai gradată, constă, cu sigu­ ranţă, în caracterul primejdios a] -efectelor secundare ia armeie pur­ tate în luptă. Dacă metodele alnpate nu pot fi evitate, a unt bineîn­ ţeles d e preferat mijloace lipsite de efecte secundare sau cu efecte secundam puţine. Lt'jicîn sensul propriu-ziselc nu pol fi însă con­ s i d e r e , căci nu ţintesc lecuirea sau perfecţiunea, ci eliberarea dc simptnme.

504

Rucdiger Dahlke

ar trebui avut în vedere că acesta este un hormon produs în corp şi aparfine, prin urmare, în mod neechivoc, natu~ rii, ţâ anume chiar nai urii noastre proprii. Preparatul car­ diac preferat al medianei tradiţionale, Digitalis, nu este ni­ mic altceva decât planta degetar, al cărei caracter natural nu poate fi contestat, Îndărătul primului şi celui mai po­ pular antibiotic, Penicilina, se află Aspergittus pcmciUimtm, ciuperca de mucegai. Homeopatia, în schimb, nu este ab­ solut deloc naturală. O potentă ca de exem plu C 30 sau D 200 nu poate sa apară niciodată în mod natural. Hom eo­ patia este un procedeu artificial şi vechii medici homeopăţi nu se sfiau să o desemneze şi să o practice ca pe o artă.

6. Homeopatia Homeopatia şi modul cum înţelege ea lumea sunt dia­ metral opuse atât medicinei tradiţionale, cât şi medicinei naturiste curente şi oferă baza spirituală pentru o medici­ nă cu adevărat alternativă, căreia îi este îndatorat şi pro­ iectul nostru, Aid nu este vorba de a combate un simptom cu contrariul său, d de a se alia cu simptomul şi chiar de a -1 sprijini în final cu alternative asemănătoare în încerca­ rea lui de a aduce în viaţa bolnavului un principiu lipsă. Faptul că medicina se înrădăcinează iniţial în acest nu­ cleu de gândire se manifestă în simbolul ei, şarpele care stă încolăcit pe toiagul lui Esculap. Ales abia în anii cinci­ zeci de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii drept semn internaţional obligatoriu al medicilor, acest simbol are o istorie care ajunge până în perioadele de început ale um a­ nităţii. în Paradis, şarpele este cel care ispiteşte, ca braţ prelungit al diavolului, oamenii pe drumul evoluţiei lor.

Introducere în fîlosofia semnificaţiei ş i,.r

505

El este simbolul lumii polare a contrastelor pi îşi croieşte drum ul, şerpuind prin ambii poli ai realităţii, pentru a înainta. Ca nici un alt animal, este el încătuşat de pământ, atât prin blestemul divin rostit cu prilejul căderii în pă­ cat, cât şi prin forma lui. Filosoful religiei Hermann Weidelener7^ spune despre el că este tot numai picior. Şarpe­ le îşi înghite victimele cu totul, aidoma tărâmului de jos, al cărui simbol mai este el. Fe lângă cei doi colţi otrăvi­ tori ai săi, mai dispune şi de limba despicată, un simbol pentru nesinceritate, discordie şi dezbinare. El are, pe de altă parte, şi capacitatea de a lăsa ceea ce e vechi şi peri­ m at radical în urm ă şi m archează, cu lepădarea pielii o dată pe an, de fiecare dată un început cu desăvârşire nou, Dar el dispune mai cu seamă de veninul care poate u d de şi vindeca. C uvântul englezesc „gift" pentru cadou [acelaşi ca şi pentru otravă, N , £.] ar putea să denote toc­ mai această legătură contradictorie. Ca în vremurile acelea de demult, când şerpii erau ţi­ nuţi în templul (sanctuarul) Iui Eseul ap (gr. AskJepios), sarcina propriu-zisă şi cea mai nobilă a medicului este şi până în ziua de azi să facă din otrava74 polarităţii un dar, pe baza căruia pacientul poate evolua şi se poate vinde­ ca. M edicina hom eopatică urm ează încă de la început acest d ru m în gândirea şi acţiunea ei, ba chiar până la realizarea remediilor ei. Din otrăvuri precum arsenicul sau lachesisul7^ homeopatia face leacuri, eliberându-le ^ H enrtîitin Weidelener,

l*-'bt7tsdeulung aus der

IVeisfif/f

dar Sprachr

P-l?. ^ P araeelsu s a atras atenţia că Iii urma urmei în aceasta lum e totul este otravă. Numai dnza decide cât de otrăvitor este ceva. 75 L a c h e s i s v ito r .

muta, ş a r p e l e

d e t u f iş , e s t e ş i f o a r t e c o n c r e t

un ş a r p e '

o tră ­

Ruediger Dahlke

treptat prin agitare d in m a tE r is lila te f l lor. Această a^3 nu­ m ită potenţare nu osie o dilua ne, ci o agitare/ respectiv d inam izare, d u p ă cum subliniază hom eopaţu. Prin aceasta, substanţa sau tinctura originara este redusă la fiecare etapă a agitării ei cu n zecime (potenţele D pen­ tru decimal) sau sutime {polenţele C pentru centezîmal) jjă la fiecare pas modelul ei este transmis prin agitare me­ diului solvent76, La această m etodă potenţele peste D 23 nu mai conţin nici un fel de substanţă de pornire, dar de­ ţin încă informaţia completa, eliberată în totalitate de ca­ racterul ei otrăvitor iniţial. Aceasta ţine de domeniul spi­ ritual şi a depăşit nivelul cu vibraţii m ai joase al m ate­ riei- Eliberată de corporalitatea ei şi transportată pe un plan superior, ea poate să acţioneze ca leac autentic, E dă pacientului o informaţie care îi lipseşte, făcându-1 ast­ fel m ai sănătos. Mijloacele hom eopatice sunt găsite prin intermediul verificărilor medicamentelor, deja menţionate. Nişte m e­ dici sănătoşi iau aceste remedii în potenţări joase, deci care conţin substanţă, şi înregistrează simptomele astfel produse- Daca un pacient are simptome identice sau ase­ mănătoare,, el primeşte de obicei rem ediul într-o formă superioară, adică lipsită de substanţă. Ca pură inform a­ ţie, el poate să contribuie acum la însiinătocirea pacien­ tului, în m ăsura în care tabloul m edicam entului se su­ prapune cu tabloul simptomelor. Orice tablou al bolii esLe expresia unei idei scufunda­ te în corp, respectiv a unui model care lipseşte în conşti­ inţă. Acesta poate să fie tratat cu o informaţie m edica­ 76 Este vorba de alcool Şi apă, despre care o cchipă de cercetători vkrnezi a putut sa arate ca joacă rolul decisiv în preluarea modelului substanjei medicanHjnL>ase.

Introducere în filosofia semnificaţiei ţi ..,

507

m entoasă sau spirituală asem ănătoare. în prim ul caz vorbim de hom eopatic, în cel de-al doilea, despre con­ ştientizarea modelului sau despre interpretarea tablou­ rilor bolilor. Informaţia este, conform naturii ei, pe un nivel de vibraţii mai înalt decât problema fizică. Dacă se izbuteşte să fie readusă problema dea pe acest nivel mai înalt, otrava se transform ă în d a r Manifestarea umbrei în simptomatică duce astfel la luminarea ei, iar boala de­ vine drum ul cunoaşterii de sine.

7, Jo c u l c a u z e lo r Referitor la conţinutul, respectiv la mesajul tablouri­ lor bolilor, medicinei tradiţionale îi stă în diurn concep­ tul ei asupra cauzelor. Ca şi ştiinţele naturii, ea porneş­ te de la faptul că totul are o cauză care rezidă în trecut. Scopul ei este să o găsească şi să o înlăture. Alte proiec­ te sunt criticate de m edicina tradiţională adesea ca ne­ ştiinţifice, un reproş care, după cum se va m ai vedea, se răsfrânge asupra ei înst^i. Ceea ce este izbitor la acest concept al cauzelor este îngrădirea sa. Se pot căuta informaţii num ai într-o direc­ ţie, şi anum e trecutul, şi doar o dată, cel m ult de două ori cu întrebarea standard „de ce?". Desigur, s-ar putea căuta şi în alte direcţii sau întreba in continuare oricât de mult. De ce sunt răcit? „Pentru că am prins acum două zile nişte agenţi patogeni", ar putea să sune răspunsul acceptabil din perspectiva medicinei tradiţionale. De ce am contractat însă aceşti agenţi? — „Pentru că sistemul meu imuni tar era slăbit." Şi aici se poate întreba mai de­ parte: De ce era slăbit sistemul meu imunitar? La un m o­

508

Ruediger Dahlke

m ent dat răspunsul va ajunge în direcţia bagajului ere­ ditar, după motoul: „Pentru că am moştenit de la părinfii mei acest sistem de apărare." Dar de ce m i-au trans­ mis părinţii tocmai această zestre im unitară? Răspunsul duce deja la bunici, care, la rândul lor, au m oştenit-o de la părinţii lor ş.a.m .d. în cele din urm ă ajungem până la A dam şi Eva şi la întrebarea: De ce au primit primii oa­ meni un astfel de sistem imunitar la drum ? într-un mod mai „ştiinţific" am putea să ajungem cu aceeaşi tehnică interogativă şi la Big Bang (explozia iniţială). Răspunsul la următoarea întrebare rămâne însă Ia fel de deschis: De ce — pentru numele lui Dumnezeu — a fost iniţiată brusc explozia? Principiul cauzalităţii are num ai la prima vedere un efect atât de convingător, la o privire mai atentă trădea­ ză însă puncte slabe vizibile. Slăbiciunea lui cea mai m are constă în aceea că nu satisface, în mod dovedibil, realitatea, după cum ne-o docum entează fizica m oder­ nă. în calitatea ei de cea mai avansată ştiinţă a naturii, aceasta a depăşit graniţele imaginii mecaniciste a lumii, edificate pe cauzalitate, şi a com bătut-o. La acest punct de răscruce decisiv, nu numai pentru m edicină, au ajuns fizicienii în cercetările lor în dom e­ niul particulelor minuscule din interiorul atom ului. Ei au constatat că toate particulele, până la foton (particu­ la luminoasă), au un pol opus ca o imagine în oglindă.77 Pentru fiecare particulă există deci o particulă geam ănă, 77 Asta nu e ste foarte surprinzător p entru ezoterism , d eoarece el por­ n eşte d in totd eau n a d e la faptul că totul are în această lu m e p ola­ ră un pol npus şi că noi p u tem în ţeleg e efectiv lum ea nu m ai prin aceste o p o ziţii. P en tru a pu tea în ţeleg e ce e m ic, av em n ev o ie d e m arv, bin ele îşi capătă sen su l abia d atorită râu lu i etc.

Introducere în filusofia semnificaţiei şi,.,

509

care este exact opusă în toate. De Ia 12ins tei n provine o indicaţie de experiment, la care una dintre cele două par­ ticule gem ene apărute este influenţată, în timp ce cealal­ tă este lăsată în pace. în m od uimitor, s-a dovedit că în momentul modificării stării particulei influenţate, şi cea­ laltă, cea ne influenţa tă, s-a transform at în aşa fel, încât oele două au răm as în continuare cu poli opuşi. Şi mai surprinzător a fost că ambele transformări au avut loc în acelaşi m om ent şi astfel a căzut explicaţia oricărei forme de transmitere de informaţii. Knglezul John Bell a p utut dem onstra în cele din urm ă m atem atic că particulele dintr-o sursă, aşa-num itele particule blocate fazic, sunt corelate între ele pentru totdeauna, şi anum e pe o cale acauzală, logic nesesiza­ bilă. Teorema lui Bell merge un pas şi m ai deparle, do­ vedind că acest lucru nu este valabil numai pentru do­ meniul subatom ar a] particulelor celor m ai minuscule, ci la modul foarte general. Astfel, cauzalitatea a fost con­ testată, respectiv degradată Ia un model explicativ care perm ite numai apropieri de realitate. Dacă ne gândim că universul nostru a rezultat, co n ­ form ştiinţei, dintr-o explozie, menţionatul Big Bang, el trebuie să fie alcătuit din tot felul de particule legate în­ tre ele. Şi exact de aici pornesc scrierile sfinte ale Orien­ tului- Vedele hinduiste şi sutrele budiste descriu reali­ tatea ca fiind în toate aspectele ei mereu în legătură cu toate celelalte aspecte. C ând fizicienii prezin tă astăzi rezu ltate cu o tentă m etafizică asem ăn ătoare, nu este vorba de apropierea ştiinţei m odem e de cea veche, cum se susţine adesea, ci de o venire unilaterală a ştiinţelor naturii în preajma cunoştinţelor atem porale ale învăţă­ turilor înţelepte.

510

Ruediger DahJke

D acă este con testată cau zalitatea, răm âne valabilă în treb area: d e ce să ne ag ăţăm în co n tin u are de ea? C om plet fără cauzalitate nu ne putem descurca, cel p u ­ ţin în această societate78, pentru că gândirea noastră este m arcată cauzal până şi în limbaj (după cu m o arată, de pildă, această frază). Nu există de altfel nici un motiv să ne agăţăm de o subform ă Limitată a gândirii cau za­ lităţii ca sistem ul ştiinţific. Putem să extindem cauzali­ tatea ca cea mai bună apropiere ce ne stă la dispoziţie de universul „care se p etrece" sincronic, d u p ă cum a făcut-o Aristotel deja. Avantajul unei înţelegeri mai am ­ ple a cauzalităţii se evidenţiază de îndată ce privim în m od ştiinţific sub lupă un proces sim plu, precum este un evenim ent sportiv, Chiar şi o alergare d e o sută de m etri plat este încă prea lungă, şi atunci trebuie să se­ p aram din ea n m ică secţiune, de exem plu startul. La întrebarea ştiinţifică standard: care este cau za pentru demarajul brusc al sportivilor? există un răspuns accep­ tabil ştiinţific: îm puşcătura de start. Ea acţionează din trecut asupra prezentului, este m ereu prezentă şi reproductibilă. Cine se pricepe însă la atletismul uşor va fi prea pu­ ţin satisfăcut de această explicaţie. El va arăta că, de fapt, cauza m ai im portantă pentru elanul sportivilor este do­ rinţa lor de a căpăta medalia de aur. O eventuală victo­ rie este însă încă de domeniul viitorului, fiind de aceea inacceptabilă pentru ştiinţă drept cauză. Oricărui eveni­ m ent îi stă la bază, conform concepţiei lui Aristotel, şi o cauză model. La cursa de o sută de metri plat acestea ar fi regulile jocului. Ele interzic, d e exem plu, să se folo7B C âtev a a ^ n u m i t e culturi prim i li ve fun cţionează ap roap e fftrii în ­ ţelegere ca u z a lă , dar, nu sunt, ev id en t, o alterna ti vă pentru noi.

Introducere în filosofia semnificaţiei ş L. .

511

sească o bicicletă sau alte mijloace ajutătoare neîngădui­ te- N um ai pe baza m odelului existent încă de m ult al „alergării de o sută de metri plat" ştiu sportivii de fapt în ce direcţie trebuie să pornească Ia cursă- în fine, mai există şi baza sau cauza materială, care constă în pista de zgu ră, în muşchi etc. şi este acceptată şi d e ştiinţă* Cu patru cauze în loc de una tot nu satisfacem realitatea ul­ timă, dar ne apropiem mai m ult de ea. Dacă în final ori’ cum nu mai există cauze, trebuie să fie îngăduit ca una să fie completată de alte hei. Dacă luăm pentru interpre­ tarea tablourilor bolilor aceste patru cauze, cea a m edi­ cinei tradiţionale nu devine astfel desigur falsă, ci este num ai com pletată şi extinsă. Din cauza obişnuinţei şi a orbirii în faţa propriei per­ soane se va întâm pla deseori ca tocm ai la propriile ta­ blouri patologice im portante să ne refugiem în braţele obişnuitei monocauzaîităţi. Propria pneumonie este pusa atunci din nou num ai pe seama agenţilor patogeni şi nu se mai formulează nici un fel do întrebări iscoditoare din­ colo de aceasta- Desigur, la fiecare pneumonie sunt în joc agenţi patogeni, ei furnizează cauza care acţionează din­ spre trecut. Că ei nu sunt nici oda iă singurii răspunzători o poate dovedi faptul că majoritatea oamenilor sănătoşi găzduiesc agenţi patogeni corespunzători în plăm ânii lor, fără a se îmbolnăvi. Dacă, de pildă din cauza unui accident grav de m aşină, ei ajung la secţia de urgenţă, aceiaşi agenţi pot deveni deodată activi. La secţiile de te­ rapie intensivă pericolul de a ne îmbolnăvi de pneumo­ nie este atât de m are nu pentru că aici a r exista atâţia agenţi patogeni, din contră, nicăieri nu suni atât de ur­ măriţi şi de dccimaţi. Motivul esenţial constă în conflic­ tul de com unicare ce se iveşte de îndată ce întregul con­

512

Ruediger Dahlke

tact nu se m ai desfăşoară decât prin tuburi de cauciuc. A şa cum se găseşte de fiecaie dată o cauză funcţională, vor rezulta de fiecare dată şi o cauză de fel sau sens, ca şi un model, în care se încadrează în m od adecvat între­ gul eveniment,

8. Analogie şi simbolistică Chiar daca recurgem la cele patru cauze ale lui A ris­ totel, filosofia „bolii ca d ru m " se bazează mai puţin pe gândirea cauzală, cât pe cea analogică. Din nou fizica este cea care ne p oate deschide calea spre această per­ spectivă asupra lumii, în locul cauzalităţii fizicienii au pus simetria şi au explicat că ultimele legi pe care le pu­ tem sesiza noi sunt principii ale simetriei- Gândirea ana­ logică a medicinei vechi, aşa cum se exprimă ea în prin­ cipiul lui Paracelsus „microcosmos = m acrocosm os" sau în principiul întregului ezoterism „precum sus, aşa jos", respectiv „precum înăuntru, aşa afară", se apropie de această înţelegere a simetriei. Dacă privim analog formă şi conţinut, tru p şi suflet, om şi lu m c ^ , su n tem m ai aproape de realitate decât în cazul în care căutăm cauze, căci fizica dovedeşte că lumea nu este determinată de succesiunea cauzală, d. de alăturarea sincronică. Cheia pentru această înţelegere a lumii nu se găseşte în analiză, ci în simbolistică. Aceasta se află şi în centrul interpretării simptomelor. Ca toate celelalte tablouri, nici tablourile bolilor nu sunt înţelese prin analiza materia73 Vezi R. D ahlke, B e r M ensch urid d k WeJt si m l cins — A m b g i e n zivisd ten M ikm kosm os tind M xkrokesm iK , M iin ch e n , 1997*

introducere în filosofia semnificaţiei şi...

513

Iul ui, ci m ai degrabă prin contem plarea4*0 totalităţii lor. Mesajul unui tablou ne scapă dacă încercăm să îl găsim în analiza, oricât de rafinată ar fi ea, a materialului. în fi­ na], dobândim nişte material numeric despre com pozi­ ţia pigmenţilor culorilor, în schimb atmosfera autum na­ lă s-a pierdut. Ea rezidă mai degrabă în simbolistica de­ cât în chimia culorilor. Pentru a interpreta un tablou, toa­ te detaliile trebuie să fie reunite într-o impresie genera­ lă, Totalul este mai m ult decât sum a părţilor sale. Cuvântul nostru „simbol" provine din grecescul symbal/rm, care înseam nă a arunca una peste alta, a îm bina. Pentru ca în interpretarea tablourilor bolilor să cuprin­ dem omul în totalitatea sa, este necesar să îm binăm toa­ te im presiile disparate într-un m odel, respectiv toate simbolurile mici într-un simbol am phi. In ciuda legitim izăr ii prin fizica m odernă, gândirea analogică ajunge la fel de uşor in plan secund faţă de cea analitici. Şi totuşi ea ne m archează viaţa mult m ai pro­ fund decât ne-o recunoaştem. Când întâlnim un om pen­ tru pruna oară, ne facem o imagine a lui care se bazea­ ză pe înţelegerea simbolică şi analogică. Chiar dacă in­ telectul vrea să ne sugereze că prima impresie înşală, noi 'ptim mai bine. Dacă ne încredem în raţiune, avem ade­ sea nevoie de m ult timp, doar pentru a realiza în final că totul se afla deja în început. De îndată ce vizităm pe ci­ neva în locuinţa sa ne facem o imagine despre aceasta, 30 C u v ân tu l ajfi/iefftpfjîne e x p rim ă deja p rin sin e cure Lafia an alo gică. P refixu l con în seam n ă îm preună, unit, tem phim era iniţial un dom e­ niu al ceru lu i, pe care trebuia să-l o bserve un augur, pentru a tra­ ge din Sus con clu ziile sale referitoare Ia Jo s A teujpta hiipnuttw tem ­ plul su p e rio r dc p e c e r ş i c el inferior de p e p ăm ân t era sem n ifica­ ţia o rig in ară a cn n -tem p lării.

SH

Ruediger Dahlke

şi deci şi despre fiL lfi fel şî când coboară din maşina lui. Ţoale astea se întem eiază p e o înţelegere mai m ult sau m ai puţin conştientă a simbolurilor. Şi orice referire re­ ligioasă se bazează pe simbolistică şi analogie. N um ai aşa se pot înţelege parabolele. Dacă ne rugăm în Ttdăî twstru „Facă-se voia Ta, precum î>i cer aşii şi pre pământ", folosim numai o altă formulare pentru „precum sus, aşa jos" şi ne deplasăm pe tărâm ul analogiei. Chiar şi ştiinţele naturii se bazează la o privire mai atentă pe gândirea com parativă, o dată ce orice proces d c m ăsu rare este o com p araţie şi rap ortare, respectiv analogizare. Dacă m ăsurăm un segm ent, tem peratu ra sau presiunea, întotdeauna avem de-a face cu com para­ ţia cu o scală m arcată. întrucât m ăsurarea este baza şti­ inţelor naturii, ea se întemeiază la urma urm ei pe gân­ direa com parativă. A propierea medicinei de gândirea analogică este şi mai clar de recunoscut în domeniul statisticii, una din­ tre disciplinele ei preferate. Tot mereu ne lovim de încer­ cări de a aduce dovezi prin statistici. Metoda este cunos­ cută şi tentantă. Sunt întTebaţilOO de dependenţi de he­ roină dacă au consum at înainte produse din canabis ca haşişul sau m arihuana. Dacă 90 % răspund „da , „do­ vad a" s-a adus şi canabisul este „drogul de trecere spre heroină. Ceea ce sună atât de logic nu are totuşi forţă probator le. C ăci, altfel pusă problem a, se poate atunci „dovedi" statistic că laptele este drogul d c treceie ce) mai periculos de pe lum e, o dată ce 10G % dintre dependen­ ţii de heroină şi toţi alcoolicii au început prin a-l consu­ ma- Aici nu este vorba nicidecum de a denigra statisti­ cile, ci dim potrivă, de a reabilita gândirea com parativă care le stă la bază. Statisticile pot să exprime lucruri esen-

Introd ucere îh filosofia semn ificaţiei şi.. .

515

ţi ale, num ai să dovedească ceva nu pot niciodată, căci conexiunile lor nu au nimic de-a face cu cauzalitatea. A tât m ăsurătorile, cât şi statisticile arată cât de răspân­ dită este gândirea analogică. Faptul că nu vrem să o re­ cunoaştem schimbă prea puţin situaţia. Simbolistica a răm as de o im portanţă decisivă chiar şi pentru medicina m odernă. Simbolurile şi ritualurile edificate pe ele joacă, după cum vom m ai arăta, în siste­ mul sanitar un rol pe cât de dominator, pe atât de m ult trecut cu vederea alteori, ceea ce este în regulă m ăcar da­ torită faptului ca şi tablourile bolilor se compun din sim ­ boluri şi duc obligatoriu la apariţia unor adevărate ritu­ aluri.

9. Câmpuri morfice Având în vedere că nu există nici o cultură veche şi nici o societate m odernă fără ritualuri, putem porni de Ia faptul câ ele fin obligatoriu de viaţa om enească. Efi­ cienţa lor, m ăsurată după răspândirea lor, este încă pu­ ţin cercetată. Abia în ultimul deceniu s-au pus bazele unei explicaţii prin teoria lui Sheldrake a câm p u rilor morfogenetice sau morfice. Sheldrake a constatat adeve­ rirea prin experimente că Intre diferite vieţuitoare exis­ tă relaţii care se sustrag explicaţiilor logice. El a postulat aşa-num ile câm puri morfice, care mijlocesc aceste lega­ turi, fără a necesita materie sau transm itere de inform a­ ţii. Diferite experim ente dovedesc că vieţuitoarele sunt legate între ele într-un câm p com un într-un m od inex­ plicabil, foarte asemănător legăturii dintre particulele ge­ mene ale fizicienilor atomiştî. Ele vibrează în acelaşi m o­

516

R uediger D ahlke

m ent p e acelaşi plan de vibraţii şi se com porta aproape ca o singură fiinţă, com parabil de exem plu unui m are banc de peşti sau unui câm p de cereale, peste care adie vântul. La situaţiile observate nici nu există tim p să in­ tre în legătură reciprocă în sensul tradiţional. Am ericanul Con den a putut să constate ceva com pa­ rabil la oam eni, A p u s să fie filmate dintr-o parte, foarte cu încetinitorul, persoane care com unicau. S-a v ă /u t că vorbitorul şi ascultătorul sunt legaţi în aceeaşi clipă prin mişcări minuscule, aşa-zise m icm m işcări. A cest a vibra laolaltă s-a manifestat la toţi oamenii, cu excepţia copi­ ilor autişti* în sfera vieţii organice, ne aflăm aici pe iu> mele unei conexiuni care corespunde acelor corelaţii ciu­ date inexplicabile ale fizicii particulelor elem entare. Experienţa unor astfel de câm puri independente de timp şi spaţiu o poate face oricine întT-o sală de concer­ te, unde dom neşte o armonie inexplicabilă după criterii tradiţionale. Cum este posibil, întrebăm cu naivitate, ca atâţia muzicieni diferiţi, cu atâţia timpi diferiţi de reac­ ţie, să cânte toţi în acelaşi tact? Sigur, văd cu toţii acelaşi dirijor, dar fiecare ar trebui, cu timpul său individual de reacţie,fiă-i transpună semnalele la momente diferite pe instrumentul său. Faptul că nu se întâm plă aşa se d ato­ rează modelului unificator al muzicii, în locul haosului care ar fi în mod logic de aşteptat, pot să ia naştere o sim­ fonie, o arm onie, un unison, pentru câ muzicanţii devin unul, acordăndu-se în model şi acţionând ca o singură fiinţă. Şi ascultătorii se pot plia pe acest model şi uni pnn muzică, devenind unul cu dirijorul instrumentiştii ?i cei­ lalţi ascultători. A resta este secretul pentru care chiar şi înregistrarea cea mal fidelă tehnic nu poate înlocui con­ certul.

Ir trod ucere în filosofia semnificaţiei pi.,.

517

Experienţele practice cu aceste câm puri logic de ne­ sesizat, care nu sunt vizibile, d ar sunt perceptibile totuşi, devin posibile şi prin meditaţie. în aproape toate m ănăs­ tirile există spaţii pentru m editaţie, care erau destinate exclu siv acestui scop, pentru a nu tulbura atm osfera. Cine a m editat deja o dată într-o astfel de încăpere m ă­ năstirească, în care se practică d c o mie de ani numai m e­ dita fia, cun oaşte această experienţă. Aicî m editaţia îţi vine m ai uşor şi te duce mai în profunzime decât acasă în propriul dorm itor sau chiar şi în avion, în timpul unei călătorit. Şi grupuri mari, care sim t la unison, produc un câm p perceptibil. La Tai Chi, o veche m editaţie chine­ zească prin mişcare, asta se simte în mod special. Dacă un grup se m işcă precum o singură fiinţă, se iscă o for­ ţă enorm ă. O experienţă militară veche arată că în pas egal se merge mai uşor în marş. Cât de mare poate să de­ vină forţa unisonului, a rezonanţei, se vede în pericolul fde prăbuşire) pe care îl reprezintă pentru poduri coloa­ nele care m ărşăluiesc în cadenţă. C u m se pot constitui astfel de câmpuri şi peste întin­ deri mari, independent parcă de spaţiu, poate fi ilustrat de faptul că invenţiile se fac nu rareori în diferite părţi ale lumii In acelaşi timp şi că aceleaşi idei apar în acelaşi mom ent în locuri diferite. Chiar şi în politică s-a răsfrânt această experienţă, în prăbuşirea aproape sincronică a regimului blocului răsăritean s-a văzut forţa unui câm p model. Vremea sa trecuse, şi deodată aceleaşi tancuri, care se îngrijiseră timp de decenii de liniştea de m ormânt, nu au mai p utut face n im ic în timp ce intelectul încolţit ar putea să mai caute şi alte explicaţii în toate aceste exem ­ ple, un experim ent drastic îl pune în faţa unor probleme irezolvabile în această privinţă. Unei iepuroaice de casă

sta

Ruediger DahUte

îi fuseseră luaţi puii şi duşi pe un submarin atomic la mii de kilometri. Când au fost om orâţi în diferite m om ente stabilite, m am a a „reacţionat" intr-un m od constatabil prin m ăsurători. Cuvântul „a reacţiona" este aici du fapt inadecvat^ căci mamei îi lipseau toate bazele pentru a re­ acţiona la ceva, ea fiind pesem ne legată de puii ei mai degrabă într-un câmp. Reacţia necesită timp, aici nu este însă vorba de timp. în vrem e ce noi tot m ai credem că diferitele cauze sunt ceea ce face ca lumea să meargă, fizica modernă do­ vedeşte deja contrariul- în realitate domneşte o sincronicitate inexplicabilă nouă, iar cauzalitatea este exclusiv o greşeală de gândire, chiar dacă una plauzibilă. Fenom e­ nele care apar în câm purile morfice se petrec sincronic şi nu pot fi explicate cauzal. Este evidentă bănuiala că aici fizica şi biologia se află pe urmele acelei realităţi mai adânci care este zugrăvită în scrierile sfinte ale Orientu­ lui ca un mare model ce se desfăşoară pe diferite planuri sincronic, in care toate îşi au locul lor, sunt inter relaţionate, d ar nu se determ ină în nici un fel cauzal. Teoria analogiei se acordă perfect cu reprezentările despre câm ­ purile morfice. în această privinţa este d e înţeles dacă anum ite teorii vechi, precum cea a lui Paracelsus, că om ul şi lum ea sunt una31, sunt luate astăzi din nou în considera re. Esfe plauzibil să punem în legătură efectul ritualuri­ lor cu câm purile morfice. Ritualurile sunt calea cea m ai directă pentru a realiza asem enea câm puri şi a le anco­ ra m itealitalfţ=Dacă privim diferite ritualuri vechi de ini­ ţiere şi vindecare, bănuiala devine certitudine- La ritua­ 81 Vezi O a h ik e ,

D e r M e n s c U u n d d ie WirJf s i n d e i n s ,

Miinchen, 19 87 ,

Introducere în filosofia semnificaţiei şi,. -

519

lurile de la vârsta pubertăţii tinerilor nu li se explica de | pilda lum ea adulţilor cu regulile t i l d e i deveneau, prin îndeplinirea acţiunilor rituale, parte a acesteia, fără a tre-î bui să înţeleagă ceva. O dată inseraţi câm pului noii sfe- f re, le stăteau în m od autom at deschise toate posibilităţi- f le sale / Noi, care nu mai credem în ritualuri şi d c aceea nici nu construim câmpuri puternice, ne mai putem doar cu greu imagina astfel de lucruri.

II

Boală si ritual f

1. Ritualuri în societatea noastră Vechile culturi cunoscute nouă aveau, fără excepţie, un element com un: din simboluri formau ritualuri pen­ tru fazele de trecere mai deosebite din decursul vieţii, d ar şi pentru viaţa cotidiană şi cerinţele ei. Num ai omul m odern crede că se poate d escu rca fără ritu alu ri şi le consideră o superstiţie depăşită. Pe acest fundal este cu atât m ai surprinzător câte ritualuri s-au salvat în vre­ m urile n oastre m ai lipsite de prejudecăţi şi lum inate. Neobservate sau trecute dinadins cu vederea, ele tot mai dom ină im aginea societăţii. Pe lângă puţinele ritualuri păstrate cu bună ştiinţă, ca botez, confirmaţie, căsătorie şi înm orm ântare, există nenum ărate acţiuni pe jum ăta­ te conştiente sau inconştiente, care trăiesc din caracte­ rul lor de ritual. Mici ritualuri com pulsive îm pânzesc cotidianul, ca de pildă când oamenii adulţi sim t deoda­ tă că trebuie să schiţeze pe m odelul trotuarului su cce­ siuni ciudate de paşi, când num ără, de-a dreptul obse­ siv, în tim pul unor călătorii cu trenul, stâlpii p e lângă

Boala şi ritual

521

care trec, când trebuie verificai: de cinci ori daca maşina este întT-adevăr încuiată, dacă uşa casei este zăvorâtă, dacă şlecărele sunt scoase din priză şi aşa mai departe. Toate aceste gesturi nu au un sens care poate fi sesizat logic, este vorba num ai, aşa cum e tipic ritualurilor, despre acţiunea în sine. Pe lângă aceste ritualuri de zi cu zi şi aparent secundare, există şi o abundenţă de ritua­ luri importanle. Sistemul nostru judiciar edifică pe faplul că membrii societăţii cred în acest vechi ritual al jurisdicţiei pi îl re­ cunosc. Caracterul de ritual este evident la fiecare d ez­ batere din desfăşurarea strict ritual izată, Regulam entul tribunalelor corespunde aproape celui al unui ordin. Ro­ bele judecătorilor, procurorilor şi apărătorilor sunt veş­ m inte ritu alice pline de sem nificaţie. Din ce alt m otiv şi-ar pune un jurist adult o haină lungă şi largă şi o pe­ rucă, dacă nu pentru a sluji ritualic justiţiei? Ca şi pre­ otul, judecătorul trebuie să-şi desfăşoare activitatea fă­ când abstracţie de propria persoană sau de cea care ur­ mează a fi judecată. în timp ce-şi exercită funcţia, el este supus num ai regulilor ritualului judiciar şi trebuie să înceteze până la finele dezbaterii să fie o persoană pri­ vată individuală cu opinti particulare. Dacă nu izbuteş­ te asta şi se îndatorează altora decât exclusiv cărţilor ju­ ridice de reglem entări, atunci este recuzat ca lipsit de obiectivitate. O rice încheiere a unui contract, recunoaşterea co n ­ ştientă a unei stări de fapt prin punerea semnăturii pro­ prii, îndeplineşte criteriile unui ritual- Nu este posibil pur şi simplu de dactilografiat numele sau de pus o pa­ rafă cu numele în josul înscrisului, cu toate că atunci ar fi chiar mai lizibil. în cazul contractelor politice, celebra­

522

Ruediger Dahlke

rea ratificării ca ritual al recunoaşterii este deosebit de frapantă. Şi relaţiile obişnuite ale oamenilor între ei sunt supuse unor reguli rituale, care privite ca atare şi func­ ţional au prea puţin sens. De ce se dă în semn d e salut tocmai mâna dreaptă deschisă şi nu pum nul stâng? Via­ ţa noastră este determ inată de simboluri şi semne, de la culorile îmbrăcăminţii până la semnele de circulaţie. Toa­ te desfăşurările ritualice astfel înzestrate trăiesc de pe urm a faptului că sunt recunoscute şi urm ate. Regulile şi semnele de circulaţie nu au nici un sens ca atare, dar, res­ pectate de toţi, ele reglementează situaţiile cele mai di­ ficile. Ritualurile nu sunt logice, ci simbolice, ele sunt

modelele eficiente care acţionează. Fără ele, convieţuirea socială ar fi imposibilă. Problema aici este că ritualurile inconştiente nu func­ ţionează la fel de bine ca cele conştiente şi că în societă­ ţile m oderne industrializate predom ină în acest sens o puternică tendinţă spre lipsa de conştienţă. Im portanţa ritualurilor îşi pierde cu un efect tot mai durabil anco­ rarea în conştiinţă şi se scufundă în umbră. La suprafa­ ţa socială decad form e golite de sens, devenind obiş­ nuinţe, obiceiuri. Datorită rădăcinilor lor adânci în m o­ delele odinioară conştiente, ele sunt încă de o rezisten­ ţă tenace. C ând sensul originar este deja de m ult dat ui­ tării, obiceiurile încă supravieţuiesc şi continuă să-i con­ fere societăţii un cadru. încercările de a le elimina prin reform e eşuează adesea din cauză că sunt ad ân c înră­ dăcinate. Cu oricât elan au încercat revoluţionarii fran­ cezi din 1789 să transform e săptăm âna de 7 zile într-un ritm mai logic şi mai productiv de zece, ritm ul de şap­ te era prea adânc an corat în realitate şi a supravieţuit revoluţiei.

Boală şi ritual

523

Chiar dacă nu mai cunoaştem rădăcinile, d ar urm ăm în continuare regulile care s-au dezvoltat din ele, răm â­ nem la adăpostul modelelor. Pericolul este numai ca o dată cu conştienta să slăbească şt încărcarea em oţiona­ lă. Dacă regulile m ai sunt executate doar m ecanic, fără a fi conştientizate, ele se diluează. Dacă sensul lor nu m ai este cunoscut, ele ne p ar absurde. De aceea nu le m ai interpretăm şi, vrând-ncvrând, îşi pierd din im por­ tanţă.

2. R itu a lu ri d e tre c e re Stadiile de tranzit din decursul vieţii necesită ritu a- f ltm şi şi le-au prim it în loate timpuriJe. P e când cultu­ rile arhaice se încredeau în forţa tniţiatică a riturilor de la vârsta pubertăţii, noi am devalorizai in mare măsură uita dintre ultim ele lor răm ăşiţe, cost firma ţi a. Ne fiind suficient d c conştientizate, ele degenerează în obiceiuri care de-abia de îşi mai îndeplinesc funcţia. Pentru tine­ rii din ziua azi este m ai greu să devină adulţi, căci le lip-1 sesc ritualurile conştiente de ftecere, cate sâ îi ancoreze solid în noul m odel al lumii adulte, cu regulile şi sim­ bolurile ei com plet diferite. C rezând că îi putem seu li de grozăviile celor mai sumbre superstiţii, le-am răpit nişte şanse esenţiale de m aturizare. Oricât de dure şi de cumplite or fi fost ritualurile respective ale culturilor ar­ haice, de la expunerea timp de zile întmgi în sălbăticie sau în peşteri întunecoase, până la probe sângeroase de curaj şi întâlniri cu spiritele declanşând pa Mică, ele erau nişte etape uzuale şi practicabile în drum ul spre noul nivel.

524

R uediger D ahlke

Având în vedere că nu m erge fără ritualuri, tinerii d e azi trebuie să se străduiască să Je găsească un sub­ stitut- Prim a ţigară*, fumată cvasi ritualic în cercul ce­ lor cu aceleaşi convingeri, este o încercare de acest fel. Ştiind desigur că încă nu sunt adulţi, ei cutează un gest de anticipare a unuia dintre privilegiile, d e fapt încă in terz ise , ale lum ii adulţilor. Cu sfărâm area acestu i tabu ei speră inconştient să obţină cu forţa accesul la noul m odel. în m od asem ănător cu ritualurile arhaice ale p u b ertăţii, sen zaţia de frică este prezentă şi aici. Noul nivel este primejdios, iar prim a ţigara o arată. C e­ lor m ai mulţi participanţi la ritual începe să le tremure m âna, ca sem n cât de tare le ţâţâie. de fapt fundul- Dar tuşind curajos şi agresiv, ei sfidează aceste greutăţi de început.? Un ritual şi mai impurtant de substitut este examenul de conducere auto. Pentru a deveni m em bru al unei so­ cietăţi de automobil işti, trebuie să te poţi legitima în mod corespunzător După ce s-a trecut examenul propriu-zis de m aturitate în dom eniu, încep probele d e curaj pe străzi- Num ărul şi felul accidentelor din prim ul an de la dobândirea permisului de conducere arată că mai cu sea­ m ă bărbaţii tineri o pornesc pe acest drum pentru a în­ văţa ce este teama. 1 Problem a unor astfel de acţiuni de substitut este că, din cauza lipsei unei conştienţe şi mai cu seamă a absen­ ţei unei mâini care să ajute dinspre cealaltă parte, în acest caz adultă, ele nu pot să ofere o siguranţa pe noul nivel. Astfel, adolescenţii răm ân agăţaţi de ritualul de substi­ tut, devin fum ători care aprind o ţigară de la alta, m a­ niaci ai vitezei, conducători care nu respectă regulile şi sensul de circulaţie, dar nu m aturi.

Boală şi ritual

Pe vrem uri, calfele de meseriaşi erau trimise în d ru ­ m eţie, şî până cu câţiva ani în urm ă fetele care voiau să fie au-pair mergeau în lumea largă, pentru a aduna e x ­ perienţe şi a-şi „ lepăda com iţele"uu* Societatea era conştientă cât de periculoşi puteau de­ veni altminteri tinerii naivi cu corniţele lor încă nelepă­ date. Astăzi răm ân adesea legaţi fix de casă mai cu sea­ mă copiii, legitimaţi prin regulamente de pregătire şi in­ struire tem einic reform ate, şi nişte produse ciudate ale dragostei părinteşti, respectiv m aterne. A tunci străzile sunt, chiar dacă o ieşire periculoasă, totuşi o cale de ieşi­ re. Filmele de groază, a căror explozie se explică tot prin deficitul de frică, de panică şi de aventură al tinerilor, nu pot umple vidul, ele doar îl ilustrează*

3, Ritualuri ale m edianei modeme începutul vieţii a fost sărbătorit în toate timpurile cu un ritual al naşterii, sfârşitul ei m arcat cu un ritual al morţii. Astăzi îe-am deplasat pe ambele în m are parte în clinici, şi astfel într-un lăcaş de rituri inconştiente. Ritu­ alurile care domnesc în medicină ne pot ajuta să înţele­ gem valoarea generală a ritualisticii pentru procesele de vindecare şi, de aceea, trebuie privite mai îndeaproape* Cu o privire corespunzător de ageră, descoperim în clinicile m oderne o abundenţă uimitoare de magie, care i-ar face cinste oricărui vraci. Dacă pacienţii din vrem u­ rile arhaice se puneau sub pavăza unui tămăduitor, tre^ E x p r e s ia g e r m a n i resp ectiv ă se njferă la c o a m e le cerbilor. C erbii d ev in m a i lin iştiţi, nu r a i sunt a tâ t d e n e astâm p ăraţi, d u p ă ce le cad co am ele, (W, f.)

526

R uediger D ah lke

buiau să se încredinţeze întru totul lumii diferite a aces­ tuia, îşi pierdeau toate drepturile la autodeterm inare şi se predau lui Dum nezeu, respectiv şam anului ca locţi­ itor al său. Astăzi înscenăm cu m ai m ultă risipă un efect asemănător. Şi pacientul m odem îşi remite dreptul la au­ todeterm inare de obicei încă de la poartă. Ea m ai este încă un loc esenţial al oricărei clinici, o dată ce suprave­ ghează pragul spre altă lume, aidom a porţii templului ia vrem ea ei. Lumea de dincolo de poartă produce frică din cauza că este o entitate confuză pe care nu o puţi cu­ prinde cu vederea şi din cauza tematicii bolii pe care o sim ţi plutind în aer absolut peste tot. Pacienţii se simt nu rareori apăsaţi şi neliniştiţi din pricina tuturor lucru­ rilor de care sunt copleşiţi şi pe care nu le înţeleg. într-un m od similar, doar că mai conştient, trebuie să se fi sim­ ţit în Antichitate cei care căutau tămăduire, când păşeau într-un templu al lui Esculap. Dupâ ce pacienţii sunt înregistraţi, u rm ând o schemă strictă, se ajunge cât se poate de rapid în pat Chiar dacă ei au sosit la clinică sănătoşi în ajunul unei investigaţii sau al unei operaţii, în spital pacienţii trebuie să stea cul­ caţi, Aici capul, ca centrală de com andă, nu are voie să fie ţinut drept, ci trebuie în principiu să fie plecat, culcat. Astfel, se asigură în acelaşi timp că pacienţii le stau cel puţin fizic m edicilor la picioare, şi se clarifică faptul că negocierile la acelaşi nivel nu intră în discuţie. Ei nu mai au aici mult de discutat şi aproape nimic de hotărât. Cei internaţi sunt făcuţi, din punctul de vedere al formei şi conţinutului, pe calea cea mai rapidă pacienţi, patientis (= lat. cei răbdători, care suportă). Că sunt băgaţi în pat ca nişte copii de către o soră, după ce s-au dezbrăcat la co m a n d ă , ţine de acelaşi context, ca şi faptul că nu mai

Boală şi ritual

527

au voie să decidă ei înşişi când e scularea şi când e cul­ carea. R etrogradarea la nivelul de responsabilitate al unui copil iţii urm ează cursul. în m ajoritatea clinicilor sunt mai mulţi într-o cam era, la fel ca în vrem ea copilă­ riei. Asta are în plus efectul că sora trebuie s ă decidă când se doarm e, spre binele „dragilor cop ii", desigur: stingerea, ochii închişi! în dim ineaţa urm ătoare, d u p ă com anda spălării, nu se dă de pildă ccea ce le place pa­ cienţilor cel mai mult Ia micul dejun, Din nou sunt alţii cui care h otărăsc ce este cel mai h u n pentru ei. Şi dacă nu m ănâncă tot, au parte de o m ustrare blândă şi da co­ respunzătoarele priviri. Unele surori mai şi caricatu ri­ zează această situaţie inconştient, căzând într-un soi de limbaj de copil mic, care este bine intenţionat, d ar îi atri­ buie pacientului cât se poate de clar rolul lui. Aici este celebrat un ritual de am ploare cu singurul scop de a retrograda oamenii la nivel de pacienţi şi, de fapt, la nivel de copii. Multe am ăn u n te p rom ovează acest proces: dacă pacienţii vor să m eargă la plimbare, trebuie s-o facă în pijama, căm aşă de noapte sau capot, numai nu ca nişte adulţi normali, majori. A tât de sănă­ toşi nu pot fi încât să nu trebuiască să stea în timpul vi­ zitei la p at, aşteptând răbdători cum se v o r pronunţa oare semizeii - într-adevăi, aceştia dedd în mare măsură soarta pacienţilor, cărora li se com unică exclusiv rezul­ tate. în timp ce medicii se consultă, fac uz de un limbaj care de abia dacă se poate înţelege, com pară curbe, g ra­ fice şi valori, care par ca o carte cu şapte peceţi. Vizita medicală la patul bolnavului se derulează după cele m ai stricte reguli rituale. Se celebrează de obicei o dem onstraţie didactică în ierarhie* Terarhie înseam nă li­ teral în greceşte „domnia sfântului". Este, aşadar, un lu­

Ruediger Dahlke

cru cât se poate de consecvent dacă şeful ca vârf ierarhic dom neşte precum un preot al soarelui. Libertăţile care sunt posibile cu infanteria de surori se exclud de la siue faţă de el. El dă impresia de a şti tot şi nu trebuie să ar­ gum enteze nimic Amintirea tatălui sever, şeful familiei, s-ar putea ivi în m emoria pacientului. Respectul şi con­ sideraţia sunt impuse energic, acolo unde nu se instalea­ ză de la sine- încercările acestei epoci dem ocratice de a dem onta ierarhiile se lovesc mai cu seam ă în m edicină de rezistenţe adânc înrădăcinate* întregul ritual de regresare, plănuit cu grijă, are pen­ tru pacienţi şi aspecte plăcute, de exem plu sunt duşi cu patul lor peste tot, şi acolo unde s-ar putea deplasa fără probleme pe jos. Num ai să nu se obosească şi să nu re­ flecteze prea mult- Se indică odihnă pentru trup, suflet şi spirit, iar asta are un efect terapeutic. Aşa că este cât se poate de consecvent dacă nu pacienţii înşişi, ci medi­ cii sunt cei care decid când merg din nou singuri şi când au voie apoi, la un m om ent dat, să se ducă şi acasă. în cazul în care pacienţii nu recunosc semnele şi îşi formea­ ză după modul obişnuit nişte reprezentări proprii, sunt puşi la punct şi sunt forţaţi prin sancţiuni să se încadre­ ze în limitele prevăzute, „Cel de la nr. 17 este dificil", în­ registrează infirmierele şi o com unică la nevoie şi mai sus* Dacă pacientul devine foarte dificil, şefii 1 .se va adre­ sa chiar el, cu predilecţie la pluralul majostâţii, respecti­ vului: „la să vedem , ce problem e avem aici..-" Sigur că medicina a născocit tot felul de argum entări pentru toate aceste m ăsuri, fără a folosi vreodată cuvân­ tul ritual, O privire aruncată asupra lor le dem ască însă repede ca raţionări. Medicii ar trebui să vorbească atâta latină, încât să se poată înţelege şi internaţional între ei,

Boala şi ritual

529

se spune. în decursul a 20 de ani de studiu şi practică nu am întâlnit încă nici un m edic care să fi vorbit latină cu un coleg sau să fi fost m ăcar în această situaţie. Dacă ar încerca-o unul vreodată, ar fi considerat cu siguranţă ne­ bun de către colegii lui. Este prezentă întotdeauna nu­ m ai atâta latină, încât medicii să poată răm âne ei prin­ tre ei. Aşadar, cuvintele decisive sunt cifrate faţă de pa­ cienţii cărora nu se vrea să li se încredinţeze întregul ade­ văr, precum unor copii. Situaţia este similară cu albul „steril" al personalului spitalicesc, de la care nu poate exista nici o excepţie- Mo­ tivele de igienă nu pledează mai m ult pentru alb decât pentru galben. De ce atunci albul în întreaga lume? Are oare de-a face cu faptul că şi Papa poartă alb, precum şi cel mai mulţi guru? A u şi semizeii în alb nevoie de veş­ minte de ritual pentru ritualurile lor tainice, doar că nu vor s-o admită? Nu se poate imagina medicina fără culoa­ rea albă, pentru că albul reuneşte în sine toate celelalte cu­ lori, fiind prin urm are culoarea totalităţii şi perfecţiunii? Multe, cum a r fi şi m agia legată de igienă, pledează pentru astfel de m otive mai profunde- Impusă iniţial de dr, Semmelweifi îm potriva rezistenţei celei mai puterni­ ce a corpului medical, igiena şi-a procurat un loc de cin­ ste în ritualistica de substitut. Este astăzi la fel de puter­ nic şi pe alocuri de iraţional apărată, precum era de com ­ bătută iniţial. Astfel de încărcături emoţionale înalte sunt în general un sem n că îndărătul unei tem e zace mai mult, în acest caz rem arcăm cum regulamentele rituale de curăţenie şi cerem oniile rituale de curăţire transpar din adâncuri, O curăţare plină de sens igienic putem ob­ serva la ch iru rgi în tim pul pregătirii unei operaţii. Se spală pe mâini timp de câteva minute sub apa fierbinte

530

Ruediger Dahlke

care cu rge d e la robinet, tratându-le cu o soluţie de să­ pun agresivă şi cu perii tari. Timpul acestei spălări este prescris cu exactitate şi supravegheat cu m are precizie cu ajutorul unor cronom etre. După această procedură, mâinile mai sunt încă atât de „m urdare", încât trebuie în continuare să fie spălate câtva timp şi cu alcool concen­ trat, După aceea mai sunt Încă extrem de suspecte din punct de vedere igienic şi trebuie ascunse în m ănuşi de cau ciu c lipsite de germ eni. N ici m ăcar în cultele co n ­ ştient m agice nu existau ritualuri de curăţire mai pom ­ poaseN um eroasele exerciţii de curăţire m ai mici, care în­ soţesc o zi obişnuită de clinică, devin inteligibile în faţa acestui fundal ca rimaturi, căci din punct de vedere igie­ nic nu ad uc de obicei nimic. Medicul îşi spală până as­ tăzi mereu mâinile de păcate. El dezinfectează şi locul de pe piele în care vrea să facă injecţia, într-un mod despre care s-a d o ved it de m ult că nu are o raţiu ne igienică. M edicii n u v o r în să, f e bună d rep tate, să ren u n ţe la acest ritual îndrăgit. M ai bine găsesc cete m ai ciudate raţionalizări, pentru â pregăti şi m ai departe, în veche m anieră şam anică, locul rănirii cu ajutorul unor mişcări funcţional fără sens, dar cu efect m agic. Alcoolul are în acest caz oarecum funcţia apei sfinţite de ţa intrarea în biserică. în sens igienic, cele două nu curăţă, şî totuşi ele curâjesc şi sfinţesc într-un sens m ai profund. Medicii ră­ m ân pe bună dreptate la acest ritual, şi pacienţii îl aş­ teaptă pe drept, deoarece ritualurile sunt în medicină,: ca şi în alte dom enii, d e cea m ai m are n ecesitate U ne­ ori sunt cam ciudate argum entele cu care sim t apărate vechile ritualuri îm potriva reformatorilor, orientarea de bază însă corespunde.

Boală ji ritual

531

Şi consultaţia normală la cabinetul medicului este pli­ nă de ritualuri inconştiente- După ce pacienţii au predat personalului asistent subordonat legitimarea lor sub for­ m a carnetului de asigurări de boală, ei sunt lăsaţi, justi­ fică ndu-şi num ele, să aştepte m ult timp plini de răbda­ re şi supunere. într-o atmosferă de tensiune în mijlocul altor bolnavi, aceştia stau febrili în aşteptarea m om entu­ lui decisiv când sunt poftiţi să intre- Ei îl aşteaptă şi se tem de el deopotrivă, la fel ca un pacient, cu câteva mii de am înainte, întâlnirea cu Esculap, zeul vindecării. Lă­ saţi să p ătru n d ă în fine până la m isterele m edicului, acestea se arată a fi cu ad ev ărat m isterioase. Sensul şi scopul ap aratu rilor folosite răm ân pentru pacienţi în m are m ăsură în beznă. O ricum îi linişteşte să vadă că doctorul lor este p reg ătit pentru toate situaţiile, prin aceasta îndeplimndu-şi scopul şi aparatele care nîd nu ajung să fie întrebuinţate. M edicul însuşi are desigur d o ar pujin timp, şi cum s-ar putea altfel la câ t este de im portant! Num ai gândul de a-I lăsa pe el, care i-a pre­ tins pacientului o oră de răbdare, sâ aştepte m ăcar un m inut, este total inim aginabil. în fine, el le adresează „răbdătorilor''1cuvântul pentru un mic m om ent decisiv, înainte ar fi fost declaraţi bolnavi, astăzi sunt certificaţi bolnavi. în acelaşi timp este decis cu autoritate şi un ver­ dict asupra bolii- Ea îşi capătă timpul şi spaţiul şi mijloa­ cele, după cane trebuie să se dea bătută şi să cedeze. Prin categorisirea în boala respectivă, dom nul d octor pune pacientului şî simptomului său, în virtutea funcţiei lui, un term en. Dacă el s-a scurs, respectivul este autom at declarat din nou sănătos. Această ameninţare este docu­ m entată (pe adeverinţa incapacităţii de m uncă), şi apoi, cu un al doilea d o cu m en t pacienhd este de obicei lăsat

532

Ruediger Dahlke

repede să plece- Aoest docum ent este cifrat de două ori, căci pe de o parte scrisul este ilizibil, pe de alta, cuvin­ tele şi sem nele sunt din altă lume- Dar farm acistul, de asem enea înveşm ântat în alb şi astfel aparţinând acele­ iaşi bresle a iniţiaţilor, descifrează cu pricepere reţeta82 şi înm ânează picaturile sau pastilele salvatoare. Mode­ lul este pe câ t de vechi, pe atât de eficace, în centrul acestei întregi m agii, medicii şi-au stabilit poziţia lor de vază, du pa care se vede clar cât de deose­ bit de im portantă şi în definitiv decisivă este ea. în timp ce, de faptr num ai D um nezeu d ecid e asu p ra vieţii şi m orţii, aici o breaslă s-a fofilat câ t se poate de aproape de el. Dacă exam inăm toate criteriile care alcătuiesc în exterior un şa m an ... rezultă de fiece dată şi un m edic aici. Fortul frapant le este com un ambilor şi m erge m ult dincolo de culori. Deosebirile ierarhice suni stabilite până la croielile halatelor. Ce-i drept, surorile au deja voie între timp să-şi dea jos bonetele, dar vaî de ele dacă s-ar îmbrăca cu un halat cu guler tare şi înalt şi ar încer­ ca astfel să-şi aroge un privilegiu al medicilor. A devăra­ ţii şam ani nu v or renunţa să îşi pună în jurul gâtului amulete cu puteri de leac. Medicii poartă în acest loc stetoscoape, pe care i le pun la ocaziile potrivite pacientu­ lui pe inimă sau pe alte părţi importante. Şamanii se fo­ losesc adesea de un limba) incomprehensibil pentru lu­ mea înconjurătoare neiniţiată, şi execută acţiuni rituali­ ce, a căror sem nificaţie profundă este num ai d e ei ştiu­ tă. In ambele medicii moderni nu sunt mai prejos. D em ­ nitatea tăm ăduitorilor se exprim ă adesea într-o atitudi­ Refiila este realm en te v alab ila leg al ca d o cu m en t, l î a c l □ p e rso a­ na neiiiitorizatS a r în d răzn i să o p e r e le ni^te m od ificări pe ea, d-ar face v in o v ată penal d e fals îii acte.

Boală fi ritual

533

ne care se preocupă prea puţin de interesele lumeşti. îşi p o t perm ite să-i lase pe pacienţi să aştepte şi să-t trateze de sus, conform pantei naturale a ierarhiei, Cu conside­ rentele materiale nu au desigur nimic de-a face pe treap­ ta lor, aşa că pun sa se colecteze don a fii. Şi astăzi mai fac medicii un uz asiduu de această posibilitate, în primul rân d la pacienţi şi casele lor de asigurări, în al doilea, la firmele farmaceutice care acceptă„ Şi, ca întotdeauna, au diferiţi indivizi care-i ajută şi preiau în locul lor această sarcină mai puţin dem nă.83 La urm a urmei, şi tăm ădui­ torii se vor înconjura de semne m agice, care impun res­ pect, îi im presionează pe cei neiniţiaţi sau chiar le inspi­ ră teamă, în acest context frapează raportarea cu baze is­ torice a m edicilor la şarpe, acea viperă a Iui Esculap care se încolăceşte periculos pe toiagul cu acelaşi nume. Es­ culap, străbunul medicilor, avea putere asupra şarpelui şi a tărâmului său, polaritatea. Pe adevăraţii tămăduitori îi evidenţiază strălucirea lor, ilu strată cel m ai iubitor printr-o cunună de raze în jurul capului. în această pri­ vinţă medicii m oderni nu pot oferi decât un substitut. D ar tot frapează că prototipul lor este multiplu repre­ zen tat d e oftalm os copul m edicilor.de nas-gât-urechi, care cel puţin imită cununa şi mai are în faţă, la frunte, un simbol strălucitor al soarelui, acea oglindă care atra­ ge pe lângă razele de lumină mai cu seamă şi atenţia tu­ turor profanilor asupra sa. La această descriere pe ton ironic de la certificarea sfin­ ţeniei pana la certificatul medical se poate naşte impresia 83 D a c a m e d i c i i t r e b u ie să se o c u p e e i î n ^ i d e c o m p l e t a r e a f o r m u ­ la r e l o r

casclnr d e

li t o r

sau

cele mai m u l ­ sarcina lo r propriu-zisă, este umi­

a s ig u r ă r i m e d i c a l e , c o n s id e r a d e

te o r i c a a c e s t lu c r u , r a p o r t a t la m a c in ă n e r v i i .

53 4

Ruediger Dahlke

că ar fi vorba aici de răm ăşiţe ale aspiraţiei la putere sau chiar ale delirului de grandoare al medicilor, ce necesită să fie supuse unei reform e. O astfel de apreciere vede însă numai o parte a medaliei. Dacă o privim şi pe cea­ laltă, constatăm că este vorba de modelele centrale şi la fel de eficiente ale unei medicine care de-abia de mai ştie ea însăşi de ce funcţionează. _____ Boala este în totd eau n a şi o regresie şi aduce om ul au tom at în tr-o atitudine de slăbiciune şi de a fi la dis­ creţia cuiva. Poziţia orizontală a corpului plasează din nou la loc câte cev a ce fusese înainte în m od evid en t niţel de-plasat: nu viaţa ne stă nouă la picioare, ci noi îi stăm vieţii la picioare, în această privinţă, orice for­ m ă de boală ne face sinceri. A titudinea um ilinţei în le­ gătură cu liniştea ce se restabileşte şi cu constrângerea de a se su p u n e m od elu lu i „F acă-se voia T a!" are un efect tăm ăduitor. Boala perm ite astfel să se ia liber de la cea m ai solicitantă atitu d in e o m en ească, acel „Fa­ că-se voia m e a !" C u câ t este m ai conştientă cu fu n d a­ rea în starea d e a fi la discreţia cuiva şi în um ilinţa ce rezultă de aici în caz ideal, cu atât mai eficace este ri­ tualul vindecării. | în acest sens toate încercările, oricât ar fi ele de bine intenţionate, de a-1 ajuta pe pacient să fie egal în drep­ turi şi major, sunt întotdeauna şi contrapnoductive, com ­ parate cu modelul propriu-zis terapeutic. Foarte clar este acest lucru la clinicile private, unde tratam entul clasa I nu duce nicidecum la însănătoşiri mai bune. Căci nu se pune problem a ca pacientul să continue în situaţia de boală să-şi im pună jocurile salo de putere şi pretenţiile sale experim entate. C eea ce-i trebuie Iui este posibilita­ tea să devină conştient de situaţia sa de principiu de a fi

Boală şi ritual

535

la discreţia cuiva. C hiar şi ritualurile m oderne spitali­ ceşti inconştiente II ajută în acest sens. Cu ad ev ărat periculoase pentru şansele sale de vin­ decare nu sunt organizaţia ierarhică a clinicii sau jocul 2 eilor celebrat acolo, ci fantasmele de atotputernicie ale medicilor orbi faţă de realitate, care ii sugerează că ei ar avea totul sub control şi s-ar pricepe la tot, în realitate, tocmai aceşti medici nu s-au întâlnit niciodată, în ciuda unor contribuţii oricât de senzaţionale la construcţia sub formă de turn a ştiinţei medicale, cu adevăratul vârf al ierarhiei, sfântul. Chiar dacă astăzi construiesc cu fildeş, ei îm părtăşesc cândva destinul predecesorilor Icsr la fel de zeloşi pe şantierul Turnului Babei, Efectul placebo84 privit cu suspiciune d c medicii care gândesc ştiinţific şi cu atât mai m ult „drogul medic" sunt par ţi esenţiale ale unui ritual m odem al med icinei. Cu câ t pacienţii sunt m ai în m ăsură să recunoască m ăcar simbolic în ierarhie dom nia sfântului, cu atât mai mari suni şansele lor de vindecare. Medicul este in acest caz suprafaţă d e proiecţie pentru năzuinţa Ia dirijarea şi con­ ducerea dintr-o poziţie mai de sus, chiar cea m ai de sus. O medicină care lasă pe Dumnezeu, respectiv principiul unităţii In afara jocului va avea mereu nevoie de zei de substitut. Altminteri vindecarea îi va aluneca total prin­ tre degete. Semizeul în alb este num ai o caricatură, dar tot mai bună decât nici un Dumnezeu. Nici chiar medi­ M Prin efect pacebo se înjelege acel efect medicamentos esenfial, care nu se bazează pe substanţa administrată, d pe efectul d e sugestie, respectiv pe întregul ritual al distribuirii m edicam entului de că­ tre medic. Chiar la preparate chimice puternice acest efect exis­ tă in mod dovedibil. Fana ţi droguri precum morfina se pot înlo­ cui pe anumite perioade prin plaoebo adm inistrate ingenios.

Ruediger Dahlke

cina ştiinţifică, cea care încearcă să-şi fmă acţiunile obiec­ tive şi libere de imponderabilităţile sufletului, nu poate renunţa Îs Dum nezeu, doar ca la ea se num eşte „ştiin­ ţă". Pentru oamenii cart; se încred în ştiinţă, şi credinţa întT-o m edicina infailibilă, om nipotenta con ţin e, de aceea, o şansă de însănătoşire. Prin scepticismul care ţine d e religia ştiinţei, aceasta este însă o posibilitate destul de disperată de a se vindeca.

4 . R itu a lu ri a le m e d ic in e i a n tice Cât de eficiente sunt în domeniul medical câm purile formate din ritualuri o arată medicina Antichităţii, Spi­ talele de pe atunci erau templele zeului Asklepios. Cei bolnavi şi care aveau nevoie de ajutor o porneau d e la mari distanţe la drum spre aceste locaşuri. După ce so­ seau erau introduşi de slujitorii tem plului în ritualuri pregătitoare ale acordului, armoniei şi curăţirii. Ceea ce se petrecea nu era medicină în sensul nostru de azi. N u se făceau nici operaţii, nici nu se dădeau m edicam ente eficiente conform înţelegerii noastre contem porane. Din­ tre domeniile care ne sunt familiare astăzi, numai igiena £i dietetica jucau un rol. Ele aveau, ce-i drept, pe atunci un înţeles m ult mai larg decât în ziua de azi* în centrul acestei m edicine stătea însuşi tem plul lui Asklepios ca spaţiu. Prin multe ritualuri se născuse aici un câm p, în care putea să aibă loc însănătoşirea. Pacicn tul era pregătit săptămâni în şir să facă, în noaptea deci­ sivă a şederii sale, exp erienţa som nului tem plului, aşa-num ita incubaţie. HI se întindea în această noap te specială, în acest loc special al templului, în timp ce at*

lirta la fi ritual

537

mosfera era pregătită printr-o lumină corespunzătoare şi esenţe parfum ate, şi adorm ea în cele din urm ă. Deci­ sivul se petrecea în somn, după cuvântul „El le-a dat iu­ biţilor Săi so m n u l"^ . Pacientul visa soluţia problem ei lui- Fie o ved ea în imagini direct în faja sa, fie îi apărea Asklepios şi îi in­ dica încotro ducea drumul lu i i Pentru înţelegerea noastră m odernă sună naiv, şi to­ tuşi ar trebui să ne fie limpede că această medicină avea reuşite şi p n yducea vindecări. După înţelegerea noastră psihologică de azi am putea spune că se crea un spaţiu,

în care soluţia putea să se înalţe din inconştient. Dacă în­ ţelegem vindecarea într-un sens m ai profund şi nu ve­ dem în ea doar o reparaţie, această medicină nu are de ce să stea ascunsă în spatele celei de azi. Din contră, ea avea conştiinţă de procese pe care noi le redescoperim abia acum. în m ăsura în care învăţăm să um blăm cu ele, vom redobândi respectul faţă de medicina antică. Ea se baza pe ştiinţa ritualurilor. Multe pledează pentru faptul că acele câm puri m orfogenetice constituie în fond structuri, în care se produc dezvoltări, precum şi vindccări. Chiar şi dezvoltarea cea m are, evoluţia, se poate explica astfel în m od adecvat. Câm purile oferă cadrul în care dezvoltarea înaintează sondând. într-un cadru anum e, se potrivesc însă doar anum ite imagini, şi astfel în evoluţie nu este posibil to­ tul, ci doar ceea ce se potriveşte în cadruî prestabilit. De aceea şi însănătoşirea în sensul întremării com plete nu poate fi realizată în fiecare caz, ci numai dacă este con­ ceputa în natura celui în cauză, respectiv dacă este prew Psalm 126, versetul 2. (W. t.)

538

Rmediger Dahlke

văzută în m odelul său.** însănătoşirea m sens de elibe­ rate, de rezolvare, respectiv împlinire a propriului m o­ del este în schimb oricând posibilă-

5. Boală şi model Tablourile bolilor reprezintă câm p u ii4D m fiecare sim ptom nu face p arte num ai forma sa fizică, ci şi un câm p de influenţe din m ediul înconjurător com pus din modele com portam entale aferente şi strategii de viaţă şi supravieţuire- în tabloul bolii, o anum ită cantitate de energie s-a cristalizat într-o structură solidă, care este adânc gravată în inconştient ca model. N um ai aspectul formei ajunge până la nivelul a ceea ce este vizibil, aid o ­ m a vârfului unui aisberg, ceea ce poate deveni foarte evi­ dent în cazul adicţiilor. Problema propriu-zisă nu o re­ prezintă aici simptomele fizice, care pot fi depăşite în de­ cu rs de câteva zile prin privare, d m odelul tenace din profunzime, de care cei dependenţi nu se pot elibera. Toa­ te terapiile bine intenţionate, care nu pătrund până la ni­ velul modelului aflat la bază, aduc doar puţine rezultate pe term en lung. Când îi va atrage din nou m odelul în mrejele sale pe cei în cauză — este o problemă d e tim p . Tocmai pentru padenţii adictivi este im portant să se cla­ rifice că acest model nu poate fi nicidecum modificat, ca singura şansă constît in fi- 1 trăi sub o altă formă. 85 A id îsi poate g&si explicaţia ţ i marja considerabilă în cazul orică­ rei profeţii. Probabil t3 este în cel mai bun ca?- posibil să se m da modelul, respectiv cadrul, pe când um plerea lui concretă rămâne rezervaţi timpului. Previziunea există prin urmare, dar nu se poa­ te prevedea nim ic exact-

B oală şi ritu a l

539

Câm pul m orfic al tabloului bolii se alim entează din m odelul aflat în profunzime. Acesta este com parabil cu o ram ă, un cadru, care admite diferite tablouri ce i se po­ trivesc, dar nu pe toate. Cadrul stabileşte principiul, care se poate exprim a în câm pul său. Pe un anume sol p o t să crească, de pildă, diferite plante, însă nu toate. Sparan­ ghelului, pinilor şi palmierilor le prieşte păm ântul nisi­ pos, brazilor şi m olizilor în .schimb, nu. Toate plantele care cresc pe acelaşi tip de sol trebuie sa oglindească principiul bazei lor, în cazul nisipului, dc pildă, pe cel al modestiei, al cumpătării. Transpus asupra bolii, asta înseam nă: o tem atică dc bază, cum ar fi de exemplu o problemă de agresiune, sta­ bileşte cadrul la nivelul modelului. La suprafaţă se poa­ te configura în tablouri aparent foarte diferite, de pildă alergii, hipertensiune arterială, calcul biliar sau roaderea unghiilor. Astfel este descris însă abia planul fizic, de su­ prafaţă. La nivelul com portam entului există, de asem e­ nea, o paletă de posibilităţi în care se poate exprim a ace­ laşi model. A ccese frecvente de furie, o relaţie încărcată de energie cu propria impulsivitate sau apropierea ofen­ sivă de temele din umbră ar fi astfel de posibilităţi. Şi în planul gândirii m odelul ar putea să ia aspecte diferite: nişte fantasm e agresive de tip sexual ar oferi o posibili­ tate, d ar şi gândirea radicală, ca atare, care îşi îndreaptă rfltfărinile către o zonă principial întunecată. Pe plan psi­ hic, sentimentele autoagresive ar fi o variantă, sau fan­ tasm ele de autosfâşiere până la depresii, d ar şi o viaţă em oţională şi afectivă radicală. Pe diferitele niveluri există posibilităţi foarte diferite de configuraţie, care răm ân însă toate în cadrul posibili­ tăţilor prestabilite de m odelul de bază. Abia cercetarea

Ru&diger Dahlke

540

m ai exactă a modelului în profunzime specifica temati­ ca, Dacă este vorba, de exem plu, de agresiuni, care se „aprind" din cauza sumbrelor teme „m urdare ale vie­ ţii, alergii le ajung să fie mat pasibile d e alegere. Dar şi aici mai există multe posibilităţi caie se reflectă în num ă­ rul m are pi simbolistica bogată a substanţelor alergene. Modelele care stabilesc condiţiile generale îşi pun am ­ p ren ta asu p ra vieţii noastre. C onform concepţiei ezoterice, noi păşim cu ele în viaţă, pentru ca apoi să fie trăite dc noi în decursul timpului. Cunoaşterea de sine

este ta urma urmei conştientizarea modelelor, realizarea de sine este acceptarea şi Împlinirea lor C âm pul de a c­ ţiune al autocunoaşterii ajunge deci de la nivelurile su­ perficiale, corp şi com portam ent, până la nucleul divin al fiinţei, Şinele. Captivitatea în modelele inconştiente

blochează accesul spre fiinţa, spre esenţa, autentică, f Drumul pe care se m erge în Boala ca drum începe de la suprafaţă şi trage concluzii din tablourile som atic v i­ zibile şi perceptibile ale simptomelor asupra unor struc­ turi psihice m ai adânci. Un alt acces, între timp acceptat general, la modele ne furnizează genetica în codul ge­ netic al ADN-ului este conţinută întreaga informaţie dospre noi- Aici nu sunt fixate numai condiţii generale so­ matice, ci şi condiţii generale com portamentale- Aşadar, aici ar trebui să fie găsite şi m odelele originare, numai că cercetarea încă nu a progresat in tr-atât întrebarea din m edicină „dobândit sau m oştenit? este superfluă în perspectiva noastră. Problema rezidă S* C i n e a r fi s u s ţ in u t a c u m o

sută

d e a n i d i fie c a r e c e l u l ă c a r e s t d e s ­

p r i n d e d e e x e m p l u d e p e p i e l e a d e g e t u l u i m a r c d e la m a n ii c o n ­ ţ in e în t r e a g a i n f o r m a ţ i e d r a p i e " m a r f i fn a t lu a t d e s i g u r dere-

d erâ ­

Boală şi ritual

5* 1

in alternativa aparentă, care, la o privire m ai sistem ati­ că, se dezvăluie ca iluzie- Totul a fost dobândit odată, cândva, şi totul este fixat în model. Privind de La o oare­ care distantă, alternativa dispare. Deja la nivelul actual de cunoştinţe al geneticii ştim că multe simt fixate încă de la concepere- Cu acest evenim ent este prestabilit un cadru destul de clar. Astfel, în orice caz, din fecundarea unui ovul de om va rezulta un om . Posibilităţile câine sau cangur deja nu mai sunt conţinute în acest m om ent în cad rul prestabilit. Chiar dacă la început în exterior încă nu exislă o diferenţă faţă de un câine sau un cangur în devenire, zarurile sunt deja aruncate în această pri­ vinţă. M odelul există, şi posibilităţile de a-1 afla se do­ bândesc pe parcursul vieţii. în cadrul celor prevăzute, ele îi revin cu timpul individului conform legităţilor Un alt plan pe care modelele devin incognoscibile este ceî al arhetipurilor lui C,G* Jung. înrudite cu d e suni principiile originare (iniţiale), aşa cum stau de pildă Ia baza astrologiei,87 Principiile originarii sunt efectiv arhe­ tipuri foarte pure. C ăd în timp ce există foarte multe a r­ hetipuri, se lucrează de obicei num ai cu şapte sau zece88 principii originare, denum ite după planete. Lecţiile de învăţat pe care omul trebuie să Ie rezolve de-a lungul vieţii sale sunt stabilite în m odele. Modelele, la rândul lor, se structurează din principiile originare şi legăturile lor Intre ele.

C a p r i n c i p i i o r i g i n a r e , e l e s e a flă d e s i g u r n u n u m a i Ia b a z a a s t r o ­ l o g i e i , c i a o r ic e , D in a r c ă a s t r o l o g i a u t i l i z e a z ă a c e s t e p r i n c i p i i o r i ­ g i n a r e î n m o d c o n ş t ie n t . Ş i a r h e t i p u r i l e s t a u la b a z a a t o t, d o a r c a în m i t j?i b a s m e l e d e v i n d e o s e b i t d e p r e g n a n t e . * * C e l e ^ a p t e s e r e f e r i la c la s ic e le ş a p t e p la n e t e , la c e l e t e c e s - a u m a i a d ă u g a t c e l e tr e i p la n e t e t r a n s s a t u m ie n e .

Ruediger D ahlke

5U2

N u este obligatoriu ca pentru înţelegerea interpretă­ rii tablourilor bolilor să ne ducem până la nivelul prin­ cipiilor originare- Pe de altă parte, acest pas, dificil şi fas­ cinant deopotrivă, poate sâ uşureze multe, după cum au arătat experienţele din seminarele despre tablourile b o ­ lilor. în cadrul acestei cărţi este posibil doar să căpătăm o privire de ansamblu asupra acestei gândiri.89

6. Gândirea verticală şi principiile originare Conform înţelegerii noastre a lumii există planuri ori­ zontale şi verticale, cane străbat lealitatea. Principiile ori­ ginare coresp un d u nor principii d e ordine verticale, comparabile de pildă cu elementele chimice ale sistemu­ lui periodic. întrucât totul se com pune din elemente, ele participă la cele m ai diferite forme de manifestare. C ăr­ bunele şi diamantul sunt ambele alcătuite din carbon şi sunt astfel unite prin acest elem ent într-un sens „verti­ cal", cu toate că pe planul aspectului prezintă puţine ase­ mănări- Lucrul cu „planurile verticale" este un domeniu al disciplinelor ezoterice, rânduirea în „planurile orizon­ tale" descriptive îi revine ştiinţeiU rm ăto area reprezentare schem atizată poate să ilus­ treze caracterul diferenţiat al ambelor modalităţi de gân­ dire pe baza unei mici secţiuni din trei şiruri verticale şi m ai multe orizontale şi să confere o temelie m ai solidă înţelegerii unor fenomene, precum deplasarea, elabora­ rea şi transformarea simptomelor.

&

O in tro d u cere

d e t a lia t ă î n a c e a s t ă g â n d i r e

N - K l e i n f i R- D a h lk e ,

ne p re z in t*

D os s e n heciite W tltbild,

ca rte a

M î i n c h e n , 19 85 .

lui

PRINCIPIU ORIGINAR:

VENUS:

MARTE:

SATURN:

PRINCIPIU:

legătură,

energie

concentrare, întărire

armonie, echilibrare

PLA N SUFLETESC:

dragoste

curaj

perseverentă

PLA N FIZIC:

senzualitate

forţă m usculară

oase

ACTIVITATE TIPICA:

a savura, a m ânca

a lupta, a-şi face loc spre faţă

a rezista

M EDIU SOCIAL:

hotel d c lux, bordel

arenă, teren d e sport, închisoare, spital, câm p de luptă mănăstire

ZONE, ORGANE A LE CORPULUI:

(contact pe) piele, rinichi, buze

m uşchi, sânge, frunte, piele (ca limită), penis genunchi, schelet

TENDINŢE DE BOALĂ:

diabet, acnee, greutate excesivă

răniri, infecţie acută

form area de calcul, psoriazis, artroză

ALIM ENTE:

dulciuri

alimente crude, friptură

grâne, nuci

Ruediger Dahlke

544

G ândirea „orizon tală" în categoriile obişnuite este m ult m ai la îndem âna epocii noastre orientate ştiinţific, gândirea verticală" sau a n a l o g i c ă , cu ajutorul principi­ ilor originare, este mai greu de înţeles, pentru că se îm ­ potriveşte logicii noastre obişnuite. Ea şi-a găsit numai în psihoterapie intrarea. Lumea psihicului nu se com por­ tă nici logic, nici cronologic, aici dom nesc sincronicitatea şi analogia, aşa cu m ne-o arată visele din fiecare noapte. Nici nu a trecut atât de m ult timp de când toţi oam e­ nii îm părtăşeau această înţelegere „psihică" a lumii. Dar şi partea m ai m ică a omenirii care a abandonat această imagine a lumii, şi în care ne încadrăm şi noi, este lega­ tă, în virtutea vechilor rădăcini, de ea intuitiv şi tainic mai m ult decât şi-o admite. Străvechea simbolistică este vie. Poate că ne e ruşine cu ea şi o denunţăm ca prejude­ cată şi superstiţie, d ar su n tem legaţi de ea, Abia dacă există vreun ziar mare care să-şi poată permite să renun­ ţe la rubrica horoscop, şi oamenii o citesc mult m aî mult decât v or s-o recunoască.90 Tot ne mai îm brăcăm la în­ m orm ântări In negru, deşi nu avem nici o explicaţie ra­ ţională pentru asta. Vedem roşu în faţa ochilor, când nc înfuriem, şi nu galben, de pildă. Vedem totul în negru, cân d suntem fără speranţă. Atunci când considerăm pe cineva nebun, zicem că are păsărele şi nu m ăgari, şi fa­ cem un semn fâlfâind cu mâna ca o an p ă la capul nos­ tru, şi nu la genunchi, Genunchiul simbolizează umilin­ W fa p tu l c ă irtint atâţia oam en i care nu m ai ad m it d esch is în clin aţia lur către v e ch e a im ag in e a n a lo g ic i a lum ii nu a d u s ch iar la d is ­ p ariţia m e sa je lo r ei, d ar !a o ap latizare fi b analizare care d au de gân d it, apa cu m se v ed e, d e exem p lu . In m u lte h o ro sco ap e d in re­ viste.

Boală £i ritual

545

ţa şi nu ideile (nebune). încăpăţânarea o vedem sim bo­ lizată în ceafa taurului, în timp ce gâtul lebedei stă pen­ tru eleganţă şi aroganjă. Toate aceste conexiuni şi multe altele ne sunt familiare ţii totuşi duc lipsa oricărei expli­ caţii cauzale. Le lipseşte logica curentă, d ar nu orice lo­ gică, şi în schimb se bazează pe analogie. Tablourile bolilor sunt expresia unor modele care sunt ancorate cu rădăcini puternice în m atricea realităţiLrExpiesia lor cea m ai abstractă o găsesc în modelul princi­ piilor originare şi al relaţiilor lor reciproce. Pentru a in­ fluenţa durabil tablourile bolilor nu ajunge să facem m o ­ dificări cosmetice la suprafaţă. în plus, un tablou nu poa­ te să fie niciodată anulat fără a fi înlocuit, căci m odelul aflat la baza lui nu dispare pur şi simplu. Tablourile bo­ lilor sunt în cel mai bun caz interşanjabile în limitele res­ pectivului lor cadru. Pericolul la procedeul aiopat al me­ dicinei academice, dar şi la aşa-numita gândire pozitivă, constă în a acoperi pe planurile superficiale m odelul si' tu at m ai ad ân c exclu siv cu m edicam ente chim ice sau afirmaţii bine intenţionate. însănătoşirea veritabilă necesită o alternativă în cadrul modelului prestabiliţi A replica pur şi simplu cu opusul oferă pentru scurt timp uşurare, dar escaladează pe ter­ men lung problema. Lupta face involuntar ca ceea ce este com bătut să se întărească, aşa încât cu timpul trebuie ri­ dicate ziduri tot m ai puternice împotrivă. Cine îşi com ­ bate eczema cu cortizon o va vedea, ce-i drept, dispărând ca prin minune de pe piele, d ar împinge energia cores­ punzătoare în profunzime, de obicei Ia plăm âni, al d oi­ lea nostru organ de contact pe lângă piele. Cu cât com ­ batem mai mult la nivelul pielii eczema, cu atât mai mare devine potenţialul de boală Ln profunzime, el creşte oa­

546

RutHiiger Dahlke

recum o dată a i măsurile de apărare. Lucruri similare se petrec când com batem tristeţea cu cuvinte vesele. Poten­ ţialul depresiv creşte o dată cu stratul superficial alcătuit din aşa-zise afirmaţii pozitive. După ameliorări pasage­ re, interpretate adesea în m od fals ca vindecări, tema re­ fulată se iveşte mai târziu din nou într-un alt lo c Sim ptom ele d e boală pot fi schimbate Intr-adevăr pe conţinuturi psihice sau m odele com portam entale, dar acestea trebuie să corespundă în privinţa principiului originar, adică alternativele nu trebuie să provină de la polul opus, ci din aceeaşi înlănţuire de simboluri. file tre­ buie să fie cât se poate de asemănătoare sau, altfel expri­ m at, hom eopatice, în ceea ce priveşte m odelul lor legat de principiul originar. Pentru a putea direcţiona energia într-un câm p al tabloului diferit, dar corespunzător, este de aceea necesar să înţelegem tabloul bolii. D eoarece abia tablourile de boală îl însănătoşesc pe cel afectat, el nu poate să ducă lipsă de nici unul şi nici nu-1 poate modifica oricum. Fără simptomul său pacien­ tul este scos din echilibrul său. Dacă este tratat alopatic, deci cu opusul, echilibrul stabilizat cu ajutorul tabloului bolii este din nou deregla*. Putem darifica aceasta pe baza unui exemplu: cine se îndoapă bulimic de supărare’™ dezvoltă un simptom care îndeplineşte scopul de a-i menţine echilibrul. Privită in general, greutatea excesivă, care îi oferă un oarecare strat protector faţă de mediul său lipsit de iubire şi înlesneşte prin m âncare o satisfacţie de substitut, este în m od evi­ dent mai bună decât, de pildă, sinuciderea din cauza su­ ferinţei din dragoste pe care nu a putut s-o depăşească. ww vezi nula X* (N. i,)

Boală ş i ritual

547

Dacă sfătuim acum acest pacient din punct de vedere a l o pa tic Ia o dietă de înfometare, echilibrul sâu este pericli­ tat, îşi pierde pătura de grăsime, fără a căpăta un substi­ tut pentru acest strat protector şi vreo altă satisfacţie. Mai cu seamă nu capătă ceea ce i-ar trebui cu atâta disperare, şi anume iubire. Sigur că feJui dragostei pe cane şi-o pro­ cură sub formă de dulciuri şi care trece atât de evident şi exclusiv prin stom ac nu este o soluţie ideală, dar este ori­ cum o elaborare a temei. Prin dulciuri sau alte „lucruri bune" cel afectat nu primeşte, ce-i drept, atenţia despre care este de fapt vorba aici, dar primeşte totuşi o formă de atenţie. Dieta de înfometare nu aduce în acest caz ab­ solut nimic în ceea ce priveşte problema lui. O încercare hom eopatică ar tinde să-i ofere pacientu­ lui ceva asem ănător principial m âncării. Pe pian sufle­ tesc aici s-ar oferi imediat dragoste cu tot ce-i corespun­ d e ei în sensul satisfacerii plăcerii. Pacientul a r trebui deci să găsească din nou, dacă nu un om, totuşi m ăcar ceva care să-i satisfacă necesitatea lui de iubire. Dacă ar învăţa să-şi conştientizeze pofta de a mânca şi să m ănân­ ce savurând realmente m âncarea, asta ar avea mai mult sens decât o renunţare totală. A se îndopa inconştient sau semiconştient cu dulciuri este numai o elaborare a temei, în plus şi pe un plan m ai degrabă neiscusit. Realizarea cea mai m are ar fi să înveţe să se iubească pe sine. Omul se naşte cu modelul lui care se com pune din di­ ferite m odele subordonate. Acesta se manifestă în stabi­ lirea genetică, în arhetipuri, în horoscop, în tablourile bo­ lilor sau pe alte planuri de proiecţie. în decursul vieţii acest model devine actual în diferitele sale aspecte. Ni­ meni nu i se poate sustrage, el trebuie să fie împlinit, res­ pectiv um plut cu viaţă. Dacă, de exemplu, un individ a

548

Ruediger Dahlke

cu noscu t prin experienţe de viaţă sau terapie părţi ale structurii sale şi le-a înţeles până în profunzim e, devin posibile nişte alternative Ia împlinire. Acest schimb în ca ­ drul planurilor verticale este şansa care reiese din filo­ zofia „bolii ca drum ". Tablourile bolilor iau naştere prin alunecarea unor teme spiritual-psihice d c pe planul conştiinţei în trup. Şi invers, din tablourile bolilor se pot filtra şi înfiripa din nou teme spiritual-psihice. Pasul spre tablourile pure ale principiilor originare facilitează alţi paşi pe alte planuri de reprezentare ale acestui principiu- Este comparabil cu situaţia învăţării limbilor. Dacă vrem să învăţăm italia­ na, spaniola şi franceza, cel mai simplu este să învăţăm mai întâi latina. De la această bază com ună toţi paşii ul­ teriori se fac mai uşor. O muncă tenace pentru relaţia cu partenerul în loc de nisip la rinichi ar fi o astfel de recom andare terapeutică bazată pe gândirea referitoare la principiile originare. Ri­ nichiul este subordonat principiu lui lui Venus, ca şi rela­ ţia de „parteneriat" cu partenerul, nisipul, respectiv pie­ trele se subordonează principiului lui Saturn, în care se încadrează, şi munca tenace. Nisipul la rinichi simbolizea­ ză pe plan fizic nisipul din angrenajul „p ariene riatului . Cei vizaţi trebuie să se confrunte cu ambele principii alu­ necate în corporalitate, doar planul pot să-l aleagă ei. Propunerile de terapie care rezultă din această gân­ dire sim t p rovocatoare, căci ele forţează tocm ai princi­ piul neplăcut şi refulat să ajungă din nou la suprafaţa conştiinţei. Dacă cineva nu are o rezistenţă faţă de o temă el nu o va îm pinge în um bră, Dar d acă el a constrâns tema să se întruchipeze ca problemă, atunci şi corespon­ denţele psihice îi vor fi dezagreabile. Dacă nu sunt, este

Boală

ritual

549

indicată precauţia. Atunci există suspiciunea că aceste „corespondenţe" nu corespund. Pe b a /a principiilor originare, importanţa şi interpre­ tarea organelor şi ale regiunilor corpului vor rezulta mai lesne. Că gâtul are de-a face cu asimilare, încorporare re­ zultă direct din funcţia sa, ca şi din diferite exprim ări verbale, precum „a gâtui", „a-şi frânge gâtul", „a strân­ ge de g â t". Că genunchiul este legat de umilinţă se poa­ te deduce din funcţiile îngenuncherii şi ale reverenţei cu îndoirea genunchilor, dar că rinichiul este legat de rela­ ţia cu partenerul rezultă mai uşor şi mai rapid din cu ­ noaşterea principiilor originare. Se poate deriva şi din funcţia renală, dar atunci este deja nevoie de ceva no­ ţiuni de medicină.

7. Boala ca ritual Boala este întruchiparea problematică a unui model. Pa­ cientul este astfel constrâns să trăiască (cu) acest model, care îi repugnă şi pe care nu îl acceptă conştient. Pătrun­ derea şi trăirea conştientă a unui model constituie un ritu­ al. Aşadar, un evenim ent de boală este un ritual incon­ ştient, respectiv cufundat în umbră. Primul pas spre însă­ nătoşire este readucerea acestui ritual în conştiinţă. Un aju­ tor substanţial este aici să facem conştient şi de bunăvoie ceea ce tabloul bolii oricum ne forţează să facem. în cazul îndopării bulimice din supărare, asta s-ar traduce, de exemplu, prin a mânca dulciuri conştient. în timp ce îngur­ gităm cu atenţia trează tot ce e dulce sau bun, se va isca un sentiment vizavi de delectarea rezultată. Astfel ar pu­ tea lua naştere un ritual de mâncat dulduri care face plă­

550

Kuediger Dahlkc

cere şi conferă desfătare. Important este aici să nu lăsăm să apară mustrările de conştiinţă. Conştiinţa încărcată vine dinspre polul alopatic şi nu poate decât dăuna nn acest caz. Dacă începem , în loc să ne îndopăm cu m ustrări de conştiinţă, să abordăm nişte ritualuri conştiente ale des­ fătării, presiunea simptomului cedeaza deja. Pe de o par­ te nu va m ai trebui să m âncăm atâta, atunci când savu­ răm conştient ceea ce m âncăm ; pe de altă parte, putem accepta m ai bine pernuţele de grăsim e care rezultă de aici şi care se constată la greutate. A cum ştim ce am pri­ m it în schim bul lor. D acă ne cufundăm în înlănţuirea desfătării, se v or deduce ca de la sine şi alte planuri de desfătare, în regatul lui Venus există, pe lângă plăcerea de a m ânca, ş\ alte posibilităţi atrăgătoare. D esfătarea prin alte simţuri despovărează deja stom acul supraîn­ cărcat, fără a lăsa neutilizată tema senzualitate. Desfăta­ rea prin intermediul ochilor, urechilor, nasului şi pielii împlineşte m ai mult sau mai puţin acelaşi m o d el Pielea ca organ al lui Venus satisface, ce-i drept, cel mai bine acest dom eniu, pe lângă gust. Prin urm are, desfătarea senzorială (senzuală) la nivelul pielii ar fi alternativa cea m ai potrivită la îndopare. Sărutul poate să înlocuiască, de exem plu, într-un m od foarte adecvat suptul dulciu­ rilor, o dată ce plăcerea porneşte aici chiar de la aceeaşi m em brană m ucoasă. M ângâiatul ne va da senzaţia că ni se întâmplă ceva bun, asemănă tor felului cum ne frecăm uneori pe burtă după o m asă delicioasă, ca sem n că ne simţim bine, A face din modelul inconştient al tabloului bolii un ri­ tual conştient este primul pas. Următorul are ca scop să com ute de la planurile dureroase ale elaborării la nişte planuri de idealizare mai pasibile d ezv oltării. A sta este cu

Boală pi ritual

551

atât mai uşor, cu cât ele se potrivesc mai bine in modelul, respectiv în principiul originar vizat. Modelul nu se poa­ te modifica, dar planul elaborării sau rezolvării sale, da, între aceşti doi termeni zace o prăpastie considerabi­ lă. E/flfwrarea este m ai cu seam ă m uncă, rezotvaiea are avantajul soluţiei de partea sa. în exemplul anterior al în­ dopatului de supărare, un program de masaj, de pildă, pe care respectivul şi-J oferă pentru a satisface cerinţele principiului luj Venus, ar fi o elaborare a temei, în acest caz desigur una plăcută. Tipuri obositoare sau dureroa­ se de masaj nu ar satisface elementul venusian. Dragos­ tea, caie include trup, suflet şi spirit, ar fi în schimb o îm­ plinire şi chiar o rezolvare a temei. împlinirile nu sunt orientate spre scop, ele nu se pe­ trec pentru a obţine ceva, ci dintr-o necesitate interioară şi se referă la omul în totalitatea sa. Pe deasupra, ele îm ­ plinesc principiul într-un mod cuprinzător şi fundamen­ tal. Prelucrarea conştientă este supusă pericolului de a acoperi doar anumite domenii disparate. Masajul vizea­ ză, la fel ca şi îndoparea cu duldu rî, num ai planul plă­ cerii fizice. Elaborarea inconştientă poate, ce-i drept, să im plice şi întreg om ul, însă ea va atinge tem a într-un mod mai puţin profund. Dacă cineva are o problemă, care nu-i este conştientă, cu prindpiul originar M artc, el îşi poate elabora agresiu­ nea, de pildă, ca suporter pe terenurile de fotbal. Dar chiar dacă e cu trup şi suflet prezent acolo, tema nu se poate re­ zolva ţipând tot felul de expresii belicoase. în schimb, dne îşi elaborează tema conştient ane avantajul de a o cunoaş­ te. Dacă se decide, de exemplu, să exercite un tip de lup­ te sportive, spre a crea o supapă pentru agresiunea sa, el face un demers raţional, numai că există pericolul ca el să

552

Ruedi^er Dîihlke

fie prezent acolo numai cu trupul, nu şi cu sufletul. O îm ­ plinire ar fi dacă s-ar încumeta să atace problema vieţii lui, să se ţpnfruttte curajos cu sarcinile care-i stau în faţă şi sâ o pornească brav, cu fruntea sus, în această direcţie. De un ritual ţine corxştienţa pe toate planurile care sunt implicate. Ritualurile mai sunt, în afară de aceasta, cu atât m ai eficiente, cu cât includ m ai multe planuri. De aici rezulta şi eficacitatea adesea relativ redusă a bolii pentru realizarea unei tem e.yi Simptomele duc d e cele mai multe ori numai la elaborare, întrucât conştienţa spiritual-psihică lipseşte. Dacă aceasta este adusă în sim p­ tom şi dacă se face din simptomatica bolii un ritual con­ ştient, cate cuprinde toate planurile implicate, şansa de a rezolva tema creşte. A ceasta este şi cheia pentru a obţine totuşi realizări din încercările de elaborare. în exem plul de mai sus ar fi posibil ca persoana respectivă să se dedice atât de con­ ştient tipului ales de lupte sportive, încât acesta să cu­ prindă şi spiritul şi sufletul şi să devină o artă de a lup­ ta, care îmbrăţişează, trăind din filosofia ei, întreaga via­ ţă, de la suprafaţă şi până la rădăcini. Astfel va apărea ca de la sine o atitudine d esch isă faţă de târna „ a g re siu ­ n e", care deschide drumul energiei m arţiene şi în alte do­ menii ale vieţii şi îl face pe cel în cauză să cuteze a trăi curajos. Acolo unde tablourile bolilor sunt un stimulent ca vieţii să i se confere un caracter de ritual, ele nu con­ tribuie num ai la cunoaşterea de sine, ci şi la realizarea de sine, căci ţelul drum ului dezvoltării doar este acela d e a face din întreaga viaţă un ritual conştient. 91 Excepţia o constituie copiii can? pol folosi, prin accesul lor mai inluiliv la imaginile ^ sim bolurile sufletului lor, bolile tipice ale co­ pilăriei ca imbolduri impresionante d e dezvoltare.

III

îndrumări practice pentru elaborarea tablourilor bolilor

1. Vocabularul nostru în centrul interpretării se află limbajul corpului şi mai cu seamă limbajul simptomelor. întrucât toţi oamenii au sîm ptom e, este limba de departe cea mai răspândită de pe acest păm ânt. Cu toate că ea este vorbită perfect de oricine, este înţeleasă num ai de puţini în m od conştient. C u cât sunt oamenii mai intelectuali, cu atât mai redusă este în general înţelegerea intuitivă care le-a m ai răm as pentru acest mod de exprim are. Astfel se face că popoa­ rele aşa-num ite prim itive sunt cu mult înaintea noastră în această privinţă, după cum şi copiii le sunt superiori părinţilor în acest sens, Te lângă limbajul trupului, poate fi de foarte m are fo­ los şi cel verbal. Căci nu numai trupul vorbeşte, d limba este şi de ordin trupesc. O abundenţă de expresii psiho­ somatice aruncă o lumină clară asupra trupului şi a su­ fletului, Unui om încremenit sau împietrit nu i se opreş­ te sângele în vene, ci fluxul vieţii sale s-a poticnit la figu­

554

Ruediger Dahlke

rat, un om câinos nu umblă înconjurat de câini, iar un în­ căpăţânat nu se bazează pe muşchii căpăţânei. Abia când astfel de atitudini interne nu-i mai sunt conştiente pose­ sorului lor, clc tind spre întruchipare. Aşa că este prea puţin su rp rin zăto r că trupul nostru nu se adresează nu­ m ai tratamentului, ci şi semnificaţiei şi interpretăm . Şi mai clar decât limba literară exprim ă vorbirea din popor tot felul d c legături corespunzătoare, m ai cu sea­ m ă acolo unde ea este grosolană şi m ai puţin prezenta­ bilă în societate. Şi expresiile, zicalele şi proverbele dez­ văluie adesea o cunoaştere profundă a corelaţiilor din­ tre trup şi sunet. Faptul că dragostea trece prin stom ac îl ştia provetbul cu m ult înainte ca psihologia să poată adeveri că pruncul primeşte la pieptul mamei m ai mult decât numai calorii Diferite cuvinte compuse sau expresii, piecum „Kummerspeck"** şi (,Bratkartoffelyerhăltnis''vy trădează că dragostea poate regresa şi mai târziu la nive­ lul copilăresc. Pe înţelepciunea limbii ne putem baza m ult mai mult decât presupunem în general. Tablourile bolilor chiar s£ adresează în adevăratul sens al cuvântului tratamentului. Un cuvânt precum Kriinkuiig [supărare, mâhnire, N. t.] tradează de m ult ceea ce studii psihosomatice costisitoare abia au trebuit să dovedească, şi anume că supărările duc cu timpul la îmbolnăviri [ t o n t - bolnav, N. ’**KTi s e r e f e r a la u n so< d e b u lim ie , c â n d o m u l ia în g r e u ta t e d in c a u z ă c $ m ă n â n c ă exee& iy d e m u lt, c a m ijlo c d e c o n s o la r e fa fă d e o s t a r e d e s p ir it n e t e n c i

tă- (W. f,) yyB raikartoffetuerhliltnis, literal relaţia cu aţricţfii prajtţt, se m tera la o re­ ia fie am o ro asă n eserio asă sau sp o rad ică, u n eori şi la o coo p erare d o ar o cazio n al* în alte d o m en ii a le v ie[ii. (N. f,)

îndrumări practice pentru elaborarea,,.

555

Ajutorul cei mai substanţial pe planul cunoaşterii cate vine dinspre limbajul corpului izvorăşte din sinceritatea Iui. Aceasta m eige mai departe decât este adesea agrea­ bil, m otiv pentru caie oamenii moderni încearcă orice, de la cosmetică şi cure de bronzare până la intervenţii chirur­ gicale, pentru a-şi ajusta impresia prea sincera a pielii lor. „O piele sinceră" a devenit de aceea în germană o expre­ sie care se referă la oameni creduli, neexperimentaţi, cate-şi etalează toate stările afective pe pielea lor, „superfi­ cial" şi franc. în psihoterapie noi ne folosim de această cale sinceră şi comunicăm în fazele dificile cu pielea pa­ cientului, respectiv cu rezistenţa pielii lui. O „piele since­ ră" este străină de orice jocuri de-a v-aţi ascunselea şi de prefăcătorie, pe cate posesorul ei le-ar fi putut inventa,

2. Mit ţi basm Un bun ajutor în interpretare îl pot f u r n i z a imaginile din dom eniul mitologiei sau biografiile unor personali­ tăţi proem inente, care au devenit mit. In m ăsura în care ele prezintă similitudini cu propriut model. Şi basmele confruntă cu motive arhetipale, care se ivesc nu rareori în veşm inte m oderne în propria înscenare a vieţii. Ast­ fel de modele atem porale, cum se găsesc adesea şi în li­ teratură, nu sunt nimic altccva decât esenţă condensată şi poetizată de experienţă de viaţă. Unul dintre scopuri­ le terapiei reîncarnării este să urm ărească astfel de m o­ dele şi să conştientizeze propriul m it în funcţie de ele. Centru interpretarea tablourilor bolilor este, de asem e­ nea, folositor să ne edificăm în legătură cu mitul propriei vieţii şi să aflăm ce toi joacă în el modelul bolii.

556

Ruediger Dahlke

Fiecare om îşi are şi povestea lui, indiferent dacă el visează conştient sau nu în im aginile ei. A descoperi acest basm propriu poate să fie de un ajutor substanţial pe drumul către interpretarea modelului bolii, ca şi pen­ tru sesizarea semnificaţiei întregului model de viaţă. Pe baza basmelor se poate înţelege, dincolo de aceasta, patternul stratificat al modelelor. Basmele cu regi şi vrăji­ toare, aşa cum au fost culese ele de fraţii Grim m , ilus­ trează în esenţă un m are model — drum ul sufletului că­ tre d esăvârşire. Eroul trebuie să se desprindă de casă, ceea ce îi este adesea uşurat prin mame vitrege urâte şi suferinţe extrem e. Apoi, el trebuie să treacă cu bine în­ cercările la care îl supune viaţa în lum ea largă, înainte de a-şi găsi, în cele din urm ă, jum ătatea, de a se lega cu ea în cununia chim ică92 şi de a deveni nemuritor. Acest m odel de bază este comun majorităţii basm elor şi ilus­ trează drum ul sufletesc com un tuturor oam enilor. în ­ sem nătatea numeroaselor basm e rezidă în multele arhe­ tipuri mai individuale, care se suprapun m odelului de bază şi ilustrează drumuri mai personale de viaţă,

3 . D ru m u l cu n o a şte rii

prin intermediul polului opus Drumul tratamentului prin intermediul polului opus, aşa cum îl încearcă alopatia, nu poate să ducă pe termen lung la rezolvarea unei problematici, chiar dacă poate să aducă pe termen scurt un câştig de timp. In schimb, pen­

92 Cununia chimică desemnează în

ezo terism unirea contrariilor şi e ste adesea reprezentată p rin con ju n cţia soarelui (pentru princi­

piul masculin) cu luna (pentru principiul feminin).

îndrumări practice pentru e l a b o r a r e a -

557

tru interpretare se poate dovedi de ajutor dacă aruncăm o privire asupra polului opus — cealaltă extrem ă. Con­ trariile sunt mult mai apropiate între d e decât vrea să o realizeze modul nostru obişnuit de a privi lucrurile. Din nou, înţelepciunea populară ne poate da indicaţii, căci ca porneşte, de exemplu, de la faptul că „psihiatrii deraia­ z ă ", când în imaginea ideală, ei ar trebui în fond să fie tocmai oamenii cei mai sănătoşi mintal. Dacă ne gândim că un psihiatru îşi petrece voluntar jumătate din viaţă într-o unitate de boli nervoase, înţelepciunea populară ar putea să aibă mai curând dreptate. Unui om îi trebuie o fascinaţie enorm ă pentru rătăcirile sufletului, ca să-şi aleagă această profesie. Dar de unde să provină atare pre­ ferinţă, dacă nu din propria problem ă care-1 afectează. Asta nu este un dezavantaj, ci garanţia propriu-zisă pen­ tru capacitatea de empatie a medicului psihiatru. De aceea nici nu este de mirare dacă medicii prezintă trăsături ipohondrice. Ei îşi petrec de bunăvoie jumătate din viaţă in spital sau într-un cabinet medical. O fac, exact ca şi alţi oameni, întrucât se tem că vor fi bolnavi şi vor tre­ bui să moara. Este de-a dreptul un noroc că motivaţia pen­ tru meseria de doctor se naşte din dorinţa de a soluţiona problema bolii în această lume şi mai cu seamă a bolii pro­ prii. Astfel, nici în condiţii dificile angajamentul nu va slăbi Şi alte modele profesionale arată acest acord la prima vedere uimitor dintre poziţiile contradictorii. Dacă un cri­ minal ist nu ar gândi la fel de criminal ca şi criminalul, nu l-ar putea prinde niciodată. Dacă misionarul l-ar fi întâlnit pe Dumnezeu în inima sa, nu ar trebui să-I bage cu îndâr­ jire în capul altor oameni, EI este în adâncul inimii sale un necredincios şi încearcă să se convingă şi sa se converteas­ că pe sine însuşi, convingând şi convertindu-i pe alţii.

553

Ruediger Dahlke

Raportat la tablourile bolilor, poziţiile opuse se asea­ m ănă şi ele- Este vorba despre o aceeaşi tem ă, la fel ca la criminalist şi criminal. Pacienţii constipaţi* şi cei care su­ feră de diaree* elaborează prin intermediul intestinelor lor tem atica de a da drumul şi a ţine strâns. Dacă sufe^rim de hipertensiune arterială*, atunci pacienţii hipotensivi"’ ne pot cJnrifica anumite aspecte ale propriei lor pro­ bleme. în ambele cazuri, în centru se află întrebarea ce spaţiu ocupă propria for fă de viaţă. Şi mai evidentă devine tema, împărtăşită în acest caz în mod bătăios, la alcoolici ^i abstinenţi93. Unul întinde m âna avid după fiecare pahar, celălalt critica aspru pe oricine face asta- Viaţa am bilor se roteşte în jurul unei teme: alcoolul. în ceea ce priveşte sănătatea sa spirituală şi psihică, şi abstinentul este într-un pericol asemănător. Alcoolicul vede, ce-i drept, adesea vina pentru starea sa mizerabilă la alţii, dar, în general, tot îi mai poate fi insu­ flată conştiinţă pentru situaţia sa nesănătoasă. în acest sens, abstinentul îşi face poziţia m ai grea şi lui şi celor din jur. Adesea, el zace atât de adânc în proiecţie, este atât de convins de vina celorlalţi, încât nici nu m ai poate să recunoască propria sa problemă. Exaltat de teorii deşar­ te despre salvarea omenirii dc vicii sau altele asem enea, nu m ai poate să întrezărească propriul extremism. Pe baza acestui ultim exem plu poate deveni clar că orice încărcare extrem ă în legătura cu o oarecare temă este suspectă. De obicei tocm ai aici, unde se bănuieşte cel mai puţin, polul opus se află foarte aproape.

53

Prin arest termen mă refer Pici la oponentul bătăios al alcoolului, care le reproşează băutorilor viciul lor şi nu poate fi abătut de la misiunea sa, şi nu la acela cârc? nu bea alconl, dar îi lasă pe alţii în pace atât timp cât piopria lui viaţă nu are dc suferit-

IV

Rezumat

1. Puncte de pornire 1. Nu este vorba nicidecum despre evaluare, ci despre semnificaţie şi interpretare. 2. Oricine are sim ptom e, pentru că unitatea oricărei vieţi se separă în polarităţi, devenind astfel nesănătoasă. 3. Orice simptom este expresia unor lipsuri, pentru că arată ceva ce lipseşte din totalitate. 4. Nimic nu poate să dispară definitiv, drept cate in fie­ care caz este pnsibiă numai o deplasare de simptom; fie orizontal pe un plan fde exemplu, în trup), fie vertical în­ tre două planuri (trup şi suflet/psihic, respectiv spirit). 5. Form a şi conţinutul corespund trupului şi sufletu­ lui şi aparţin unul de celălalt. Form a (corporalul) este punctul necesar de contact cu conţinutul (sufletescul), aşa cum scena este locul de contact cu conţinutul piesei de teatru. 6. Ln cele din urm ă nu există cauze. Acolo unde totuşi ele se anunţă, pentru a ue apropia ideatic de realitate, este rezonabil să pornim de Ia clasicele patru cauze ale

560

Ruediger Dahlke

Antichităţii: causa efîcietts (care acţionează din trecut), causiifinalis (finalitatea), causa formalis (cauza modei), ciwsa materialis (cauza materială, respectiv baza materială). 7. Realitatea este alcătuită din planuri de simetrie. Mai degrabă gândirea analogică le corespunde acestora de­ cât cea cauzală. 8. Legătura tuturor planurilor este sin cronică şi nu ca­ uzală, şi nici logică în sensul obişnuit, ci analog(ic)ă. 9. Ritualurile formează scheletul de bază al convieţui­ rii om eneşti, fie conştient, fie inconştient ca m odel din umbră. 10. Tablourile bolilor sunt ritualuri din umbră, care ţin omul în echilibru şi pot fi înlocuite prin ritualuri conştien­ te ale aceluiaşi model ţinând de principiile originare.

2. Linii directoare şi probleme de principiu Cele patru „cauze" pot contribui la descifrarea ritua­ lului, !a care obligă sim ptom ul. în acest sens trebuie in­ tuit câmpul în care trăieşte cel afectat. întrebările referi­ toare la cauză ar fi: 1. De unde provine sim ptom ul? C are este b aza sa funcţională? Răspuns pentru exemplul „gripă": situaţia de cu doua zile în urm ă, când cel v izat s-a îm bolnăvit, respectiv a luat virusul gripei. 2. Pe ce bază materială se derulează tabloul bolii ?i ce exprim ă organul atins? Exem plu: organe ale spaţiului rinofaringian $i orga­ nele senzoriale. Este vorba de schimbul şi luarea de con­ tact cu lumea exterioară.

Rezum at

561

3. în ce cadru se desfăşoară simptomul? Care sunt re­ gulile lui d e joc? Exem plu: nu mai vrea să iniţieze nimic, nu m ai vrea să se încălzească şi entuziasmeze pentru diversele situa­ ţii, i-a ajuns până peste cap, nu m ai v rea să au d ă şi să vadă nimic. Contactul cu exteriorul este refuzat, respec­ tiv este realizat num ai agresiv. Tuşeşte, strănută, suflă din greu şi scuipă (celorlalţi ceva). 4. Ce vizează sim ptomul? U nde vrea sâ-1 ducă pe cel afectat? Exem plu de răspuns: să-şi m ărturisească sieşi că i-ti ajuns şi vrea să scape de agresiuni. Cursul „normal" pe care-1 îa răceala arată ritualul care îşi impune dreptul la viaţa prin diferitele sim ptom e în parte. A ctul închiderii în sine este interpretat pe scena corpului: organele senzoriale şi căile respiratorii, respec­ tiv d e com u n icare sunt blocate, agresiunile cum ulate sunt trăite fizic până la epuizare. Aceste semnale sunt re­ cunoscute de lumea din jur, care-i trimite pe cei afectaţi acasă, tuşind şi răsuflând cu greu. Se derulează un ritu­ al beligerant de retragere, războiul bântuind mai cu sea­ m ă în ţesuturi, iar retragerea având loc m ai ales în m e­ diul social. Ritualul prevede ca persoanele răcite să nu m ai fie atacate acum, d să se poată retrage ordonat. Dacă partenerii la joc nu recunosc im ediat sem nele, cei afec­ taţi se im pun cu am abilitate într-un stil direct: „N u vă apropiaţi prea mult d e mine, sunt răcit!" C ât de necesar este acest ritual o adm it cei răciţi cu toată naivitatea, când m ărturisesc că au luat gripa, Bineînţeles ca ne luăm num ai lucruri de care avem nevoie.

562

Ruediger Dahlke

întrebelii legate de ritualul bolii şi de cadrul său: 1. Cum m i-am făcut rost tocmai eu de această proble­ m ă? 2, De ce se întâm plă tocmai acum? La proccse croni­ ce: Când m -a atins pentru prim a dată? Când cu o inten­ sitate deosebită? 3. De ce m ă afectează tocmai acest tablou de boală? 4, Ce model reiterat al vieţii mele este sugerat în ritu­ alul bolii?

3. B o a la ea ş a n s ă Tablourile bolilor se pot privi de fiecare dată sub un dublu aspect. Mai întâi ele implică sinceritate şi ne ara­ tă ce nu voiam să adm item până acum . O p aralizie îi poate arăta, d c pildâ, celui atins de boală, cât de parali­ zat şi de imobil este (a devenit) el pe tărâm sufletesc-spiritual- în afară de aceasta, fiecare tablou de b oală are sens şi dezvăluie o sarcină, o lecţie. Paralizia ar putea trăda de exem plu că este cazul ca respectivul să slăbeas­ că controlul conştient şi să se mai liniştească. După prin­ cipiul „Boala te face sincer" devine limpede planul ne­ rezolvat, după „Boala arată sarcina", cel rezolvat al m o­ delului. Din primul unghi vizual ies îa iveală un model dure­ ros şi n desfăşurare a bolii căreia îi lipseşte conştienţa. A ccep tarea acestui model şi a m esajului său p oate să ducă la cel de-al doilea plan şi să facă din experienţa du­ reroasă un ritual, care facilitează evoluţia. Cineva neimplicat nu poate aprecia niciodată cu cer­ titudine din exterior pe ce plan şi în ce fază se află cei vi­

Rezumat

563

za ţi. O corpolenţă expusă va fi adesea com pensarea lip­ sei unei împliniri lăuntrice, d u p ă m otoul: „afară în loc de înăuntru". Dar ea ar putea, după principiul: „cum e în ău n tru , aşa c pi a fa ră ", să oglindească şi îm plinirea lăuntrică. Chiar dacă acest din urm ă caz se întâmplă mai rar, el este totuşi posibil. La Buddha am fi înclinaţi să presupunem că abundenţa exterioară a propriilor perne pe cane stă este expresia împlinirii interioare. Şi oricum budism ul porneşte d e la ideea că fiecare om poartă în sine natura Buddha. Asta, ca un indiciu suplim entar de a nu lăsa să se degradeze o m etodă ca fiind o scormoni­ re după culpe, când ea este, de fapt, un instrum ent m i­ nunat al cunoaşterii de sine.

Psihologie p ractică

Am fost învăţaţi în copilărie că boala este ceva râu, de care trebuie să scăpăm cât mai repede. «Ducâ-se pe pustii» spuneau bunicile noastre despre bolile copilăriei. Ruediger Dahlke, autorul acestei ca rii reuşeşte sa ne convingă că paharul este totuşi pe jumătate plin, că boala este în acelaşi timp o şansă. Prin intermediul unui organ sau regiuni a corpului, sufletul încearcă să ne aducă ia cunoştinţă o durere, o tensiune, o lipsă, într-un cuvânt o problemă nerezolvatâ. Dacă ştim să descifrăm mesajul ascuns al bolii avem toate şansele să ne eliberăm de ea.

Ruediger Dahlke s-a speciaLizat în medicină naturistă, psihoterapie şi homeopatie. Este una dintre personalităţile cele mai marcante in domeniul medicinei psihosomatice şi al mişcărilor legate de sănătate.