Biologie Corint Rosu 3

ologie Manual pentru clasa a XI-a Ionel Călin

Roşu

Istrate

Aurel Ardelean

CĂ TUlREA CORPULUI UMAN

I ALCĂ TUIREA CORPULUI UMAN l. PLANURI

ŞI

RAPORTURI ANATOMICE

1.1. PLANURI

ŞI

AXE

Corpul uman este constituit din patru segmente: cap, gât, trunchi

şi

membre.

Capul cuprinde neurocraniul (cutia

Plan sagital Plan frontal

craniană) şi

viscerocraniul (faţa). Gâtui (regiunea cervicală) leagă capul de trunchi. Prezintă

regiune

o regiune

cervicală posterioară

cervicală anterioară

(ceafa)

şi

Trunchiul este format din torace, abdomen pelvis. Aceste structuri anatomice

cavitatea

toracică,

pelviană.

în

o

(gâtui propriu-zis). prezintă

şi

la interior

cavitatea abdominală şi cavitatea cele trei cavităţi se află viscerele. Cavi-

tatea toracică este

separată

de cavitatea

abdominală

de

către diafragmă.

Pol cranial

Omul

Ventral

(posterior)

(lUItcrior)

AA 100000tudinai

Pol Ciuda!

fig. 1. Planuri ,1 ue ale corpuJui uman.

6

Fiecare membru are în componenţa sa centura şi membrul liber. Centura leagă membrul liber de trunchi. Membrele superioare sunt constituite din centura scapulară şi membrul liber cu braţ (segment proximal, apropiat de centură), antebraţ şi mână (segment distal, îndepărtat de centură). Membrele inferioare sunt constituite din centura pelviană şi membrul liber cu coapsa (segmentul proximal), gamba şi piciorul (segmentul distal). Poziţia segmentelor corpului se descrie în funcţie de elementele de orientare, axe şi planwi. Axele Axul longitudinal, vertical, in lungimea corpului, are un pol cranial (superior) şi un pol caudal (inferior). Axul sagital, vertical, anteroposterior, are un pol anterior şi un pol posterior. Axul transversal, orizontal, are un pol stâng şi un pol drept. Planurile (fig. 1) Planul sagital împarte corpul în două jumătăţi simetrice, stângă şi dreaptă. Planul frontal împarte corpul in două părţi asimetrice, anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală). Planul transversal imparte corpul în două părţi asimetrice, una superioară (crania1ă) şi una inferioară (caudală). Se mai utilizează tennenii: superficial (Ia suprafaţă), profund (în adâncime), proximal (apropiat) şi

distal (îndepărtat).

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

1.2. REGIUNI

ŞI

RAPORTURI ANATOMICE

",S=~

..="-

frunte (regillllea frontali)

OI;hi (regiUD" orbitali)

( "'"

=0 O

-

lupalDr •

pn&lioo

"

""",,,oi rmj'ţ

"TI""" ""'6 9

•

O

" O

•

"'""

O "I'llllhm.

" "\

TI2

~,.

O

LI

O

mezentcric

""'"

splMhnic

colon Ilgmclld

-~

__ pnglioo.

om'"

O

mezctucnc mfcrior

9 O O

•

pICl-hipogastnc

•

" ' -lan1 gangliooar Lilue ~'" SUIlpIIlic - lillie &Ibastri fibre preganJ!ionare - linie o;ontiJlui fibre ]lOS'pngholllR -liruc pm>elltl parasunplllC -

S;st~mul

nervos vegnativ parasimpatic

Fig. 27. Sistemul nervos vegetativ: - - - - sistemul nervos vegetativ simpatic

"•

~

SLlllp.lhc paravcrtebral

Sistemul nervos vegetativ simpatic

sistemul nervos vegetativ parasimpatic

27

SISTEMUL NERVOS Efecte ale stimulării simpaticului şi parasimpaticului Sistemul nervos vegetativ. Ia fel ca sistemul nervos somatie. işi desfăşoară activitatea prin acte reflex.e, având ca substrat anatomic arcuri reflex.e vegetative. Sistemul nervos vegetativ are şi un important rol integratar. prin armonizarea funcţiilor vitale şi prin asigurarea mecanismelor homeostatice. Centrii nervoşi vegetativi realizează: - integrarea vegetativă propriu-zisă (simpaticoparasimpatică) prin acţiunea antagonistă a celor două sisteme (exemplu: reflexele pupilare); - integrarea somato-vegetativă. prin întrepătrun­ derea unor funcţii vegetative cu manifestări ale vieţii

de relaţie (exemplu: contracţia musculaturii striate. manifestare somatică, este însoţită de vasodilataţie, manifestare vegetativă); - integrarea neuro-endocrină (exemplu: stimularea secreţiei hipofizare de către centrii vegetativi hipotalamici). În tabelul 3 sunt redate asemănările şi deosebirile funcţionale dintre componentele sistemului nervos vegetativ. Principalii centri nervoşi vegetativi sunl Iocalizati in măduva spinării, in trunchiul cerebral, in diencefal (hipotalamus) şi in sistemullimbic de la baza emisferelor cerebrale.

Tab. 3. Actiunea sistemului nervos vegetativ asupra orgllnelor efecloare Efeclori Muşchi

radian ai irisului

Muşchi

circulari ai irisului

Muşchi

ciliari radiari

Muşchi

ciliari circulari

Efedele SNV simpatic

Efectele SNV paralimpatk

• contractie - dilatarea pupilei ~

~

• contractie -

micşorarea

• relaxare - vedere la distantă ~

pupilei

~

• contractie - vedere de aproape

Bronhii

• bronhodilatator

• contractie - vedere de aproape

Inima

• cardioaccelerator

• cardiomoderator

Vase coronare

• coronaroconstrictie

• coronarodilatator

Vase din legumenl

• vasoconstriclie

• vasodilatatie

• vasoconstriclie

• vasodilataţie

• vasoconstriclie

• vasodilatatie

• diminuarea tonusului şi motilităţii

• creşterea tonusului şi motilitălii

• constrictia sfrncterelor

• relaxarea sfinctereJor

• relaxarea muşchiului vezical

• contraclia muşcbiului vezical

• contraclia sfmcterului vezical intern

• relaxarea sfincterului vezical mtern

Vase din

muşchi

Vase din creier Stomac

Vezica

şi

intestin

urinară

Glande lacrimale

~

Glande salivare Glande gastrice

28

şi

intestinale

• vasodilata1ie. secreţie glandulară abundentă

• secretie redusă de salivă vâscoasă

• secretie

• inhibarea secretiei

• stimularea secreţieI

abundentă

de

salivă apoasă

SISTEMUL NERVOS • Retlnele medulare vegetative. Se inchid În coarnele laterale ale substanţei cenuşii medulare. Receptorii sunt interoceptori, iar efectarii sunt glande sau muşchi viscerali. Exemple de reflexe medulare vegetative: pupilodilatator. cardioaccelerator, vasomotor, de sudoratie. pilomotor, de micţiune. de defecaţie şi sexuale.

• Reflexele vegetative care se Închid in trunchiul cerebral: reflexele de salivalie pentru glandele parotide. reflexele respiratorii şi cardiovasculare (în bulb); reflexele lacrimale şi de salivaţie pentru glandele sublinguale şi submandibulare (in punte); reflexele pupilare fotomotorii şi de acomodare la distanţă (în mezencefal). - Funcţiile

hipotalamusului. Hipotalamusul. cen-

tru de integrare

vegetativă, îndeplineşte următoarele

funcţii:

prin

menţinerea constantă

a temperaturii corpului

tennogeneză' şi tennoliză';

Tab. 4.

Comparaţie

între arcul reflex simpatic

Arni nOu

şi

reglarea metabolismului intermediar şi hidric; reglarea secreţiei adenohipofizare şi, prin aceassistemului endocrin; reglarea aportului alimentar şi hidric (a senzaţiilor de foame. sete. satietate); - reglarea funcţiilor respiratorii şi cardiovascuIare; - reglarea funcţiilor sexuale; - intervine în stările emoţionale. de comportament şi de stres; - coordonarea alternantei stărilor de veghe şi somn. Hipotalamusul este conectat cu trunchiul cerebral. talamusul, paleocortexul şi neocortexul. Hipotalamusul, cea mai importantă regiune a diencefalului, constituie împreună cu sistemullimbic o unitate funcţională. Rolul său esential de control şi integrare a funcţiilor vegetative îndreptăţeşte numele de "creier vegetativ" care i-a fost dat. ta, a -

arcul reflex parasimpatic

SNV simpatic

SNV parasimpatK:

Receptori

• Baroreceptori • Chemoreceplori • Osmoreceptori din viscere

Cii aferente

• Neuroni din ganglion.ii nervilor cranieni VU, IX, X şi • Neuroni pseudounipolari din ganglionii spinali fibre ale parnsimpaticului sacral • Fasciculele spinotalamice şi substanla reticulatâ medulară

Centri nervo,i

• Centri nervoşi situati in: - coarnele laterale medulare - hipotalamus - sistemul limbic

Cii eferente

Erectori

• Fibre visceromotorii din nervii spinali - constituite din doi neuroni: un neuron preganglionar scurt şi un neuron postganglionar lung - sinapsa în ganglionii paravertebrali sau viscerali - mediatori chîmîci: adrenalina şi noradrenalina •

muşchi

netezi viscerali: - miocard - glande

• Baroreceptori • Chemoreceptori • Osmoreceplori din viscere

• -

Centri

nervoşi

situati in: (parasimpaticul sacrat) nuclei din trunchiul cerebral (parasimpaticul cranian); hipotalamus sistemul limbic măduva sacrată

• Fibre visceromotorii ale nervilor cranieni III, VII, IX, X - constituite din doi neuroni: un neuron preganglionar lung şi un neuron postganglionar scurt - sinapsa in peretele organu1ui sau in apropierea lui

- mediator chimic: acetilcolina

•

Muşchi

netezi viscerali: - miocard - glande

29

SISTEMUL NERVOS NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE Pentru

menţinerea stării

Îmbo/năvirea,

de sănătate a organismului, este necesară cunoaşterea cauzelor care determină a posibilitatilor de ident~ficare a diferitelor boli şi mai ales a măsurilor de prevenire a acestora.

BOLI

SIMPTOME

CAUZE

Menin2ită

-

Diverse: infectioase, toxice, mflamatia meningelor alergice, factori fizici, factori chimiei

Encefaliti - inflamaţia ţesutului nervos cerebral

Hemoragie cerebrală - ieşirea sângelui din vasele cerebrale în ţesu­ turi şi cavităti (accident vascular cerebral)

Comi

Infectioase. virotice nene

şi

bac te-

Ruperea vaselor de sânge cerebrale la bolnavii cu tensiune arterială crescută, sau in traumatisme

• Unnare a unor grave de suferinte ale centrilor inhibiţie profundă a acti- nervoşi superiori vităţii nervoase supe• Poate fi stadiul final al no,"" unor boli grave ale sistemului nervos central • Accidente, intoxicatii

-

stare

patologică

Convulsii - simptome ale unor boli şi nu o boală În sine

PREVENIRE

Febră, dureri de cap, vărsături, Adoptarea unui regim stare generală alterată, fotofobie, raţional de activitate şi odihsensibilitate cutanată exagerată, nă. evitarea factorilor naturali nocivi - frig sau căl­ intepenirea cefei dură excesive, curenti de aer, intemperii etc. Febră, dureri de cap, vărsături, Evitarea inţepăturilor unor stare generală alterată, fotofobie, insecte transmiţătoare, in sensibilitate cutanată exagerată, specialtântarii inţepenirea cefei, dureri musculare, tulburări ale funcţiilor cerebrale motorii (paralizii, pareze) şi tulburări psihice

Paloare, agitatie, hipotensiune, accelerarea pulsului şi ritmului respirator, senzatia de sete, dureri de cap, vărsături, comă Pierderea

cunoştintei,

Evitarea consumului de alcool şi cafea, evitarea consumului de tutun şi droguri

a

• Evitarea surmenajului, a activităţii nervoase excesive, voluntare, cu păstrarea functiilor a supărărilor şi conflictelor fundamentale - circulaţia şi de orice fel respiraţia • O viaţă echilibrată din toate punctele de vedere sensibilităţii şi motricită1ii

Apar ca simptome in diferite Succesiuni de contracţii muscuboli: epilepsie, tetanie, iste- lare involuntare, locale sau genrie, intoxicaţii, otrăviri, stări eralizate febrile la copii şi sugari

LKiA. RQMÂNÂ PENIRl.! SANe.IAIE MllHALe. CENTRUL DE RESURSE

30 -----

,, \ I

• -, •,• 1

ANALIZA roRIi

2. ANALlZATORII REACTUALlZARE

~

j J

ochi miop

ochi bipennetrop

~..

Fig. 28. Secţiune sagitală prin globul ocular: 1. scle2. muşchi drept superior; 3. coroidă: 4. corp ciliac; 5. pata galbenă: 6. nerv optic; 7. pata oarbă; 8. retină: rotică;

9. cristalin; 10. iris; Il. umoare

apoasă:

corectarea miop iei cu lentile divergente

A

*

1

B

»I

I

~

~

J

I

*

*

corectarea hipennetropiei cu lentile convergente

c

12. cornee. astigmatism datorat corneei

neregularitătii

astigmatism datorat cristalinului

defonnării

Fig. 29. Defectele vederii şi corectal"ea 101": 1. ochiul normal; 2. defect de sfericilate.

, 6

Fig. 30. Structura urechil. A. Urechea nternă: 1. pavilion; 2. conduci auditiv. B. Urechea medie: 3. timpan: 4. ciocan; 5. nicovală; 6. scăriţă; 7. fereastră ovală; 8. os temporal; 9, fereastră rotundă; 10. cameră timpanică; 11. trompa lui Eustachio. C. Urechea interni: 12. canale semicirculare osoase; 13. vestibulară;

16.

utriculă;

rampă timpanică;

14. saculâ: 15.

rampă

17. cohlee; 18. nerv

Fig. 31. S~ctiune transvel"Sală pl"În cohlee: 1. rampă vestibulari; 2. membrană Reissner; 3. canal coblear; 4. membrană tecloria; 5. cilii celulelor senzoriale; 6. ol"gan Corti; 7. membrană bazilară; 8. rampă timpanică; 9. ganglion spiral Corti; 10. ramură cohleară a nervului vm.

vestibulo-cohlear.

33

ANALlZATORIl Utilizând imaginile alăturate, tura principalilor analizatori ale studiate în continuare.

reamintiţi-vă căror funcţii

strucvor fi

3

,• 7

, • " J-H -

"

Fig. 32. Structura pielii: epider-m (1-5): 1. 2. straturi comoase; 3, strat granulos: 4. strat poliedric; 5. strat baza!; 6. derm: 7. zonă papilară; 8. zonă reticulară; 9. hipoderm;

Fig. 34. Localizarea mucoasei olfactive: 1. fosă nazală; 2. cornet nazal superior; 3. mucoasă olfactivă; 4. bulb olfactiv; 5. os etmoid; 6. coane; 7. boltă palatină.

10. arteră; Il. nerv vegetativ; 12. venă; 13. adipocite; 14. glomerulul glandei sudoripare; 15. corpuscul Pacini; 16. nerv senzitiv: 17. canal excretor; 18. folieul pilos; 19.

rădăcina

firului de

păr;

20.

glandă

sebacee; 21.

muşchi

efector; 22. terminatii nervoase libere; 23. corpuscul Meissner; 24. papilă dermică; 25. por; 26. fir de păr,

/' ,

Fie;. 33. MUEure gustativ: l. por gustativ; 2. cili; 3. celule senzoriale; 4. celule de susţinere; 5. fibre nervoase.

34

Fie.3S Secţiune prin cavitatea bucală: 1. palatul dur; 2. palatul moale; 3. limbă; 4. nerv glosofaringian, 5. nerv facial; 6. mandibulă: 7. dinte; 8. buză.

ANALIZA TORII Sistemul nervos Îşi deplineşte rolul de integrare a organismului În mediul înconjurător şi de coordonare a organelor interne pe baza informaţiilor recep(ionate atât din mediul extern, cât şi din mediul intern. Structurile anatomice care realizează aceste foncţii se numesc analizatori. Analizatorii sunt sisteme complexe care recepţionează, conduc ş; transformă excitaţiile primite in senzaţii adecvate.

funcţiilor

2.1. SEGMENTELE UNUI ANALIZATOR Analizatorii sunt constituiti din 3 segmente: periferic, intennediar şi central. 8. Segmentul periferic, receptorul, este o celulă sau un grup de celule specializate pentru recepţionarea modificării unui anumit tip de energie care reprezintă excitantul specific.

După

teritoriul de recepţie a excitanţilor, receptorii se clasifică în: exteroceptori, proprioceptori şi interoceptori. în tabelul 5 este prezentată clasificarea receptorilor după natura excitantului.

Tab 5 Clasificarea receplorilor dupA Datura cuit.Dlnloi

Receptori -

Sdmull

mecanoreceptori tennoreceptori a1goreceptori chemoreceptori electromagnetici

După distanţa

de la care acţionează excitantul, receptorii pot fi: de contact (tactili, gustativi etc.) şi de distanţă (auditivi, olfactivi etc.). Specializarea receptorilor favorizează diferenţierea stimulilor din mediu şi mărirea gradului de excitabilitate pentru stimulul specific. Receptorii pot fi liberi (terminaţii nervoase libere, butonate şi corpusculi) sau pot fi incluşi în formaţiuni anatomice, constituind organe de simt. Ei diferă structural de la un analizator la altul, dar intotdeauna transformă acţiunea stimulului în potenţial de receptor specific, apoi În potenţial de acţiune, influx nervos nespecific. Stimulul adecvat determină creşterea permeabilită­ tii pentru Na+ a membranei celulei receptoare şi apariţia potenţialului de receptor care nu se supune legii "tot sau nimic". Valoarea potenţialului de receptor variază în functie de intensitatea excitantului. Potenţialul de receptor apare numai dacă excitantul atinge un prag de excitare (valoarea minimă a stimulului), un prag de timp (durata minimă a variaţiei excitantului), un prag de suprafaţă (suprafaţa minimă pe

- atingere, presiune, lovire,distensie - diferen1e de

temperatură

- orice excitant care produce dureri (Ieziuni celulare) - modificarea -

care

radiaţii

concentraţiilor

unor substanţe

electromagnetice luminoase

acţionează) şi

minimă

un prag de diferenţiere (diferenţa a intensităţii existente intre doi sau mai mulţi

stimuli). Potentialul de receptor detennină variaţii ale potenţialului de repaus al dendritei neuronului cu care celula receptoare este conectată. . Dacă variaţia atinge sau depăşeşte valoarea prag, se generează potenţialul de acţiune, conform legii "tot sau nimic" . Spre deosebire de potenţialul de receptor, care variază in funcţie de intensitatea excitantului, la nivelul fibrei nervoase se manifestă numai modularea frecvenţei potenţialului de acţiune condus. b. Segmentul intermediar. calea aferentă, este constituit din neuroni pseudounipolari din ganglionii spinali, care se continuă cu tracturile ascendente meduIare, sau din neuroni senzitivi ai nervilor cranieni. Căile aferente trimit colaterale la nuclei ai trunchiului cerebral. c. Segmentul central este reprezentat de ariile corticale unde informaţiile, sub formă de salve de influx nervos, sunt transformate în senzatii specifice după procese de analiză şi sinteză (vezi fig. 9).

35

\NALlZATORII 2.2. ANAUZATORUL VIZUAL Cea mai mare parte a informaţiilor din mediul exterior este recepţionată prin văz. Vederea are un rol esenţial in adaptarea la mediu, În orientarea spaţială, În mentinerea echilibru/ui ş; in activităţile specific umane.

Segmentele analizatorului vizual a. Segmentul receptor al analizatorului vizual il constituie retina. tunica internă a globului ocular. Retina este constituită din zece straturi celulare (fig. 36). Stratul profund. format din celule pigmentare. are functii de protecţie şi metabolice. asigurând sinteza pigmenţilor fotosensibili. Al doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri şi bast6naşe. Celulele CII conuri, aproximativ 7 milioane/retină. predomină in pata galbenă (macula IUlea) şi constituie în exclusivitate fovea centralis. zona cu acuitate" vizuală ma,,