Batranul si marea

Batranul si marea Hemingway  Batranul si marea : Un pescar btrân prinde un pete colosal, cu care c are se lupt ore i zile  în ir fr a reui s-l captureze, dar d ar de care nici nu se las învins. Se întoarce la rm cu scheletul preios al petelui, preios nu pentru c ar mai putea pute a sluji drept hran, în sensul propriu, ci pentru c repre zint dovada lupii lui pe via i pe moarte cu fabuloasa fiin a apei. Hamingwaz a interpretat întâlnirea dintre o i pete ca pe o înfruntare dintre om i natur. Petele este simbolul naturii care nu p oate fi biruit, dar merit s fie înfruntat, iar pescarul simbolizeaz simb olizeaz condiia omului care d brbtete piept pie pt cu ea. Marea apare ca unul dintre cele mai uriae i profunde simboluri ale extra-umanului.Munii, pdurile, câmpiile, florile, animalele ; omul triete în mijlocul lor, încearc s le smulg secre tele, s le pun la treab  ; se teme de unele, le admir pe altele, se rzboiete cu ele sau le domesticete prin inteligen. În toate, el vede extra-umanul sau inumanul : se apropie de ele ca de ceva cev a din afara lui, fermector, nelinititor sau pur i simplu groaznic. Cu unele îi merge mai lesne l esne decât cu altele. Singurul dintre aceste elemente el emente care nu se las biruit, cunoscut, domesticit, este marea. Cu ea, omul se lupt  permanent i fr sori de izbând. Dup fiecare btlie b tlie urmeaz alta : orice victorie se dovedete d ovedete iluzorie i totul e luat de la capt. cap t. Fiin a uscatului, pe care i-a cldit de la început civilizaia, omul vede în mare un trâm al neaezrii i al zbuciumului etern. Pe mare nu se poate construi nimic. Marea poate fi traversat, dar d ar nimeni nu locuiete pe mare. Nici marinarii. Grecii au ridicat pe malulu mrii cea mai terestr terestr  dintre civilizaiile lumii vechi, iar fenicienii, corobieri înnscui, s-au folosit de mare c a de un pasaj pentru negustoria lor.Exist oameni ai muntelui i ai pdurii, locuitori ai gheii p olare (eschimoi), popoare de agricultori, care stpânesc câmpiile i apele care le scald sc ald (egiptenii), dar nu exist oameni ai mrii. Marinarii nu sunt cu adevrat oameni ai mrii, dei îi petrec pe e a cea mai mare parte a vieii, viei i, iar piraii au fost mai curând stpâni ai apelor decât locuitori ai lor. Pe mare mergi la pescuit, ca s  te plimbi sau în expediii de de cucerire, dar nu rmâi acolo. De pe mare te întorci ntotdeauna. Dei trei sferturi din di n suprafaa globului este acoperit de ap, reperul re perul nostru este uscatul: marea nu exist pentru om dec ât în raport cu uscatul. Marea este elementul extra-uman prin excelen, e xcelen, alimentând cea mai ampl i pur mitologie a înfruntrii dintre om i natur : o înfruntare pe via i pe moarte, care dureaz de când câ nd lumea i va dura cât  lumea, în care nu exist învingtori i învini, ci numai victime i norocoi. Nuvela a scriitorului american Ernest He-mingway.Aparitia acestei nuvele in anul 1952 a fost precedata de publicarea in revista "Esquire" a unui articol arti col semnat de Hemingway si intitulat Pe apele albastre (1936). Subiectul articolului il constituia tocmai descrierea intamplarii traite de un batran pescar a carui prada fusese devorata de rechini.Batranul si marea, avand drept punct de plecare acel articol, este "o parabola a luptei omului cu natura potrivnica, a curajului pl in de noblete" (Dan Grigorescu). Batranul Santiago, dupa 84 de zile petrecute pe mare lara a prinde vreun peste, nutreste speranta ca in cea de-a 85-a zi, considerata de el o zi cu noroc, va prinde pestele p estele mult dorit. Acest lucru i-1 spune lui Manolin, un baietel devenit ucenicul batranului.A doua zi, inainte de i virea zorilor, batranul se avanta in larg si reuseste sa prinda, intr-adevar, un peste de aproape 700 de kg.intre pestele captiv si batranul Santiago incepe o lupta indarjita. Pestele viclean si puternic nu trebuie sub niciun chip sa-i scape. Dar, i n drumul lung spre tarm, prada ii este devorata de rechini, desi batranul Santiago face eforturi disperate sa-i indeparteze.Cand a ajuns in port, din peste nu mai ram asese decat "sira spinarii, mare, mare , lunga si alba, ce se termina cu o coada uriasa".Intors la coliba lui, batra nul adoarme, iar cand se trezeste, ili l vede langa el  Aceast nuvel (considerat de unii critici un pe Manolin, care ii zambeste incurajator, plin de optimism. Aceast scurt roman), ultima oper cu adevrat important a lui Hemingway, reprezint î ncununarea ncununarea crea ì iei iei scriitorului atât prin sensurile ei profund umane, cât èi prin mreì ia ia sobr a mijloacelor de expresie.Btrânul Santiago, pescar srac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregte ète s ias din nou in larg, la pescuit, dup aproape trei luni de t rud zadarnic. zadarnic. Cititorul este introdus direct in subiect:³Singur într-o barc pescuia btrânul pe Gulf -Stream èi trecuser optzeci si patru de zile fr s-i cad vreun pe ète. In primele patruzeci de zile îi ì inuse inuse tovraèie un biat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta èi pe ète tot n-au prins prin ì iiii i-au spus biatului, f r doar èi poate, btrânul e un salao, adic un om mai ocolit de noroc nici c se mai afla èi, la porunca lor, biatul a t recut pe alt barc ce din prima sptmân a prins trei pe èti mari.´In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undiì a btrânului un marlin, un peète spad uriaè. Dou zile si dou nop ì i dureaz lupta îndârjit dintre om si pe ète care trage barca dup el în larg. În sfâr èit rpus, marlinul este prea mare ca s poat fi ridicat la bord si Santiago îl leag de barc lsându-l în ap, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devoreaz cu toat împotrivirea disperat a batranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul pe ètelui. Aceast

povestire aparent simpl reprezint in realitate o adevarat parabol a condi ì iei umane, a invincibilita ì ii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercit o profesiune oarecare, ci îndepline ète un destin, un dat tot atât de inevitabil ca èi acela de a fi om : ³Poate c n-ar fi trebuit s fiu pescar! Il strfulger un gând. Dar  pentru asta am fost facut.´Lupta cu pe ètele simbolizeaz btlia omului cu existen ì a, încordare surd (ca atunci când btrânul strânge în mâinile rnite frânghia de care trage din rsputeri uria èul venit din adâncuri), înfruntarea pe fa ì  (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamn mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si mre ì ia înfrângerii. Impulsul îl constituie câètigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge s semnifice, dincolo de satisfacerea necesita ì ilor  materiale, dorinì a omului de a-èi afirma propria valoare, ca justificare a existen ì ei. Dar bucuria afirmrii, a triumfului este repede urmat de pierderea a ceea ce a fost dobândit cu trud si suferin ì  : ³Era prea frumos ca s dinuie´ ± este gândul btrânului la atacul rechinilor. Iar când î èi pune singur intrebarea: ³ gi ce te-a înfrânt?´, rspunsul este: ³Nimic. [...] Am ieèit prea în larg!´, pescarul aparându-ne astfel înscris  într-un mit al îndrznelii si semeì iei omului, care începe cu Icar, prabu èit fiindc se apropiase prea mult de soare.Ca èi la eroii tragediilor antice, mareì ia btrânului const în asumarea curajoas a e èecului, în depèirea lui prin pstrarea demnitaì ii umane. Simbolul scheletului uriaè cu care pescarul se întoarce acas se opune simbolului maimu ì ei albe din ³Comedia moderna´ a lui Galsworthy. Dac acesta din urm semnific blazarea unei lumi superficiale, care gust fr efort miezul fructului (adic plcerile uèoare ale vie ì ii) èi îi arunc nepstoare coaja, scheletul pe ètelui simbolizeaza în mod esen ì ializat victoria moral a omului, satisfac ì ia pe care i-o da nu castigul in sine, ci constiinta faptului ca si-a  învingerii propriilor slbiciuni, ca èi-a depèit propriile limite. For ì a èi mreì ia omului constau în faptul c, pierzând o btlie, nu se las înfrânt, ci se pregate ète de alta. ³Batranul si marea´ se incheie cu planurile de viitor pe care èi le fac Santiago si biatul. Descurajarea de moment a btrânului face treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care, prin î nsuèi acest fapt, dau senzaì ia revenirii la viaì .