Bacili Gram Poz Clostridium

Genul Clostridium

Fam m ilia B acillacea acillaceae, e, bacili sporulaţi: • Fa sporulaţi: - anaerobi, genul C l o s t r i d i u m  , - aerobi, sau facultativ anaerobi, genul Bacillus 

Genul Clostridium

Caractere generale

•  bacili

mari cu extremităţi rotunjite, uneori cu aspect filamentos, gram-pozitivi sau gram-variabili, gram- variabili, dezvoltă endospori ovalari sau sferici dispuşi central, subterminal sau terminal, care deformează bacilul;

• •

majoritatea speciilor sunt mobile prin flageli peritriche;

•

microorganisme ubicvitare, prezente în sol şi în intestinul omului sau animalelor;

•

speciile patogene pentru om sunt capabile să producă toxine histolitice, neurotoxine sau enterotoxine.

strict anaerobi, catalază negativi, unele specii fiind aerotolerante;

Seringa pentru pă păstrarea condiţ condiţiei anaerobe (înainte şi după după eliminarea aerului)

Camera anaerobă anaerobă

Clos Cl ostr tr i di um teta tetan ni Caractere morfo-tinctoriale filamentos, cu •  bacili gram-variabili, frecvent cu aspect filamentos, endospor sferic terminal;

•

mobili.

Caractere de cultivare şi metabolice

•

cultivă pe geloză sânge în anaerobioză strictă, sub formă de colonii transparente, circulare sau cu contur neregulat, uneori cu caracter invaziv, hemolitice;

•

în geloză moale repartizată în coloană înaltă dezvoltă colonii cu aspect rizoid sau pufos;

•

specie relativ inactivă metabolic, neproteolitică şi azaharolitică.

Rezistenţa la factori de mediu

• •

formele vegetative sunt foarte sensibile în prezenţa O 2; sporii rezistă în sol perioade foarte lungi de d e timp.

Factori de patogenitate

•  bacterie neinvazivă; • tetanospasmina, codificată codificată plasmidic  plasmidic, reprezintă factorul • •

major de virulenţă care difuzează de la nivelul leziunii către SNC; toxină de tip A-B, A -B, unică unică antigenic, se leagă de receptorii gangliozidici gangliozi dici de pe suprafaţa neuronilor şi blochează eliberarea neurotransmiţătorilor neurotransmiţătorilor cu efect inhibitor al influxului nervos; determină contracturi spastice ale musculaturii striate.

Habitat natural

•  bacterie ubicvitară; ubicvitară; mai ales cele •  prezent în flora intestinală la ierbivore şi în sol, mai fertilizate cu gunoi de grajd.

Manifestări clinice la om

•

toxiinfecţie iniţiată de contaminarea unei plagi traumatice cu spori de C.tetani C.tetani;; la nou-născut nou-născut poata de intrare este reprezentată de plaga ombilicală iar în avortul septic de  plaga uterină;

•

condiţiile locale anaerobe facilitează multiplicarea şi eliberarea de toxină;

•  perioada de incubaţie variabilă (în medie 2 săptămâni), invers proporţională cu gravitatea clinică;

•

apar contracturi spastice dureroase ale muşchilor striaţi, exacerbate de stimuli externi, ce pot determina poziţii  particulare ale corpului, însoţite de manifestări manifestări vegetative;

•

decesul poate sa survină prin insuficienţă cardiocardio respiratorie.

Imunitate

• • •

conferită de Ac antianti -toxina tetanică; Ac specifici stimulaţi după administrarea anatoxinei tetanice; infecţia naturală nu conferă imunitate postinfecţioasă.

Principii de diagnostic

• •

diagnosticul se bazează în special pe tabloul clinic; diagnosticul bacteriologic ( izolarea şi identificarea bacteriei toxigene din plaga tetanigenă) este solicitat în cazuri medico legale (nou-născut, (nou-născut, avort septic etc).

Principii de tratament

• •

administrarea de urgenţă a serului antianti -toxină tetanică; metronidazol cu rezultate clinice mai bune decât penicilina.

Profilaxie specifică

• •

vaccinare generalizată cu anatoxină tetanică; la un pacient cu plagă tetanigenă nevaccinat sau vaccinat incomplet se administrează anatoxină tetanică + ser antitoxină.

Clostr i di um bo Clostr botul i nu num m mobili; •  bacili Gram-pozitivi cu spor ovalar subterminal; mobili; • strict anaerobi, corespund unor tulpini diferite în raport cu temperatura optimă de multiplicare şi activitatea biochimică, dar care produc neurotoxine asemanătoare, termolabile; • toxina botulinică are o structură de tip A -B, sediul de acţiune fiind joncţiunea fiind  joncţiunea neuro-musculară unde blochează eliberarea de acetilcolină şi determină paralizii flasce ; •  7 tipuri antigenice (A-G), neurotoxinele A, B, şi E fiind mai ales prezente în intoxicaţii sau toxiinfecţii la om; •  prezent în sol, sol, pe vegetale vegetale şi în intestinul intestinul unor mamifere, mamifere, păsări sau peşti; •  poate determina la om trei forme clinice: toxiinfecţii alimentare, botulismul plăgilor sau botulismul infantil; • diagnosticul este mai ales clinic; tipul de toxină prezentă în materii fecale şi sânge poate fi identificat prin testul de sero  protecţie pe şoarece; • seroterapie de urgenţă, asociată cu susţinerea funcţiilor vitale.

Clos Clo str trii diu m dif f i cil e

morfo--tinctoriale asemănătoare cu •  prezintă caractere morfo

• • • • • •

C.botulinum, fiind un anaerob strict;  prezent în flora intestinală a omului, poate prolifera la nivelul colonului sub efectul supresiv al unor antibiotice asupra florei psedomembranoasă asă comensale normale, fiind asociat cu colita psedomembrano postantibiotică (disbioză); infecţia poate îmbrăca un caracter nosocomial; virulenţa este conferită de toxina A (enterotoxină) şi toxina B (citotoxină) care determină leziuni necrotice ale mucoasei intestinale şi un răspuns inflamator local; diagnosticul de laborator: - evidenţierea în filtratul de materii fecale a citotoxinei citoto xinei B pe culturi de celule; - identificarea celor două toxine prin reacţia imunoenzimatică; tratament cu metronidazol sau vancomic vancomicină ină în  în formele severe;  profilaxie nespecifică prin: - utilizarea raţională a antibioticelor; - masuri de combatere a infecţiilor cu transmitere digestivă.

Clo Cl ostr i di u m per f r i nge ngens ns Caractere morfo-tinctoriale  pozitivi care sporulează greu în medii de cultură •  bacili Gram- pozitivi dar şi in vivo; vivo;

•  prezintă capsulă în produsele patologice, vizibilă mai ales în coloraţia negativă cu tuş de India;

•

imobil.

Caractere de cultivare si metabolice

• se multiplică rapid pe medii de cultură, fiind aero-tolerant; aero -tolerant; •  pe geloză sânge coloniile sunt caracteristic înconjurate cu o zonă dublă de hemoliză;

•  pe mediu cu gălbenuş de ou

poate fi evidenţiată producerea

de lecitinază;

•

în geloză moale repartizată în coloană înaltă dezvoltă colonii cu aspect lenticular.

Factori de patogenitate

•  produce numeroase toxine şi exoenzime

•

din care membranele ele - toxina alpha , o lecitinază ce lizează membran celulare (hematii, leucocite, trombocite, endoteliul capilar, celule musculare); - enterotoxina termolabilă, eliberată în cursul sporulării în intestin; - exoenzime: colagenază , hialuronidază , neuramini-  dază , dezoxiribonuclează , proteaze etc cu rol în invazivitate; în raport cu tipul de toxine produse, sunt descrise 5 tipuri C. perfringens (A-E), perfringens (A-E), tipul A fiind responsabil de majoritatea infecţiilor la om.

Habitat natural

•  bacterie ubicvitară; ubicvitară; •  prezent în sol şi în flora intestinală la ierbivore; •  posibil constituent al florei microbiene din tubul digestiv la om, rar prezent pe mucoasa vaginală sau t

Manifestări clinice la om

•  plăgi traumatice, traumatice, în contact contact cu solul solul sau flora fecală, pot evolua cu manifestări de:

- celulite sau fasciite; - gangrenă gazoasă:  leziuni

invazive de mionecroză, febră, hemoliză intravasculară, blocaj renal, şoc;

 infecţie

polimicrobiană cu prezenţa asociată a altor specii Clostridium ( Clostridium  (C:septicum, C:septicum, C.novyi, C.histolyticum, C.histolyticum, C.bifermentans etc) şi floră facultativ anaerobă;

• •

infecţii invazive uterine grave după avort septic; toxi-infecţii alimentare cu caracter autolimitat, după consum de produse de carne contaminate cu tulpini C.perfringens producătoare C.perfringens  producătoare de enterotoxină.

Diagnosticul bacteriologic al gangrenei gazoase

• • • •

examenul microscopic al serozităţii din plagă: - bacili gramgram- pozitivi  pozitivi cu morfologia morfologia sugestivă pentru C.  perfringens,, alături de o floră microbiană cu morfotipuri  perfringens diferite, în absenţa celulelor inflamatorii; însămânţarea pe geloză sânge incubată anaerob: - colonii caracteristice cu zonă dublă de hemoliză; identificare suplimentară prin testul Nagler: - inhibarea producerii de lecitinază în prezenţa Ac specifici; hemoculturi în anaerobioză efectuate în toate infecţiile cu caracter invaziv.

Principii de tratament şi profilaxie

• • •

toaleta chirurgicală atentă a plăgilor cu risc; administrare de penicilină, metronidazo metronidazoll sau imipenem imipenem;; oxigenoterapia hiperbară şi serul antigangrenos sunt cu eficienţă discutabilă..

Bacterii anaerobe nesporulate (flora Veillon)

• • • • •

constituie flora dominantă de la nivelul mucoaselor normal colonizate; este reprezentată de specii anaerobe sau aerotolerante care corespund la categorii morfo-tinctoriale diferite; determină infecţii, cel mai frecvent polimicrobiene, când ajung în zone normal sterile; factori de risc: leziuni traumatice tr aumatice la nivelul mucoaselor colonizate, stază vasculară, necroze tisulare etc; circumstanţe în care este suspectată această floră: 

•

infecţii din vecinătatea unor mucoase colonizate;  pneumonii de aspiraţie;  injecţii cu substanţe cu efect vasoconstrictor;  endometrite la femei cu dispozitive contraceptive intrauterine;  puroi cu miros dezagreabil;  floră bacteriană polimorfă în examenul microscopic direct, care nu cultivă în aerobioză;

entităţi clinice: actinomicoza cervicoentităţi cervico -facială, angina şi stomatita ulcero-necrotică ulceronecrotică Vincent, vaginoza.

Flora anaerobă nesporulată Coci gram-pozitivi

Coci gram-negativi

 Peptostreptococcus

Veillonella Bacili gram-negativi

 Peptococcus Bacili gram-pozitivi

 Bacteroides

 Propionibacterium

 Prevotella

 Lactobacillus

 Porphyromonas

 Eubacterium

 Fusobacterium

 Bifidobacterium  Actinomyces  Mobiluncus Spirochete

Peptostreptococcus şi Peptococcus • Peptococcus  –  o singură singură   specie  –   P. niger (cel mai  probabil nepatogen) • Peptostreptococcus  –  mai multe specii  specii  (P. micros, P. magnus) • Peptostreptococii implicaţi implicaţi în  în boala parodontal boala  parodontalăă (în princi pal datorită datorită producerii  producerii de hialuronidază hialuronidază)) • P. micros şi P. magnu : abcese ale ţesuturilor  moi  moi (enzime magnu s   proteolitice) • Alţi  factori: capsula, proteina L (ar influenţa influenţa   funcţia funcţia   Ig,  prin legarea de domeniul variabil). • Tratament: metronidazol, vancomicină vancomicină,, rifampicină rifampicină,, cloramfeniciol, beta-lactamine. • Rezistenţa la beta-lactamine prin intervenţia intervenţia unor  unor proteine care leagă leagă   antibioticul, şi şi   nu prin producerea de beta-

Bacili gram-pozitivi nesporulaţi Actinomyces  • Ha Habi bita tat: t: ca cavi vita tate tea a ora orală lă (o (om m si si ani anima male le)) • Cont Contri ribu buie ie la la form formar area ea plă plăci ciii den denta tare re şi şi biofilmului biofilmului de la nivelul limbii. : tractus genital feminin. aelii  lii  • A . isr ae aelii, lii, A . naeslun dii, A. bo vis , A . • Specii: A . isr ae v i s c o s u s  (apar ramificaţi in produse patologice).

• Preten Pretenţio ţioşi şi nut nutrit ritiv, iv, cre cresc sc len lent, t, fac facult ultati ativ v anae anaerob robii (dar cresc mai bine în bine în anaerobioză).

• Implicaţi în actinomicoză: boală frecvent cu localizare cervico-facială cervico-facială (tumefiere de consisconsis -tenţă lemnoasă, relativ nedureroasă, fără ade-nopatie). ade-nopatie). • Tip Tipic: ic: apa apariţ riţia ia de fist fistule ule din car care e drene drenează ază un puro puroii fluid, cu grunji galbeni (“granule de sulf”) - sunt colonii tisulare ale bacteriei infectante; leziunea se poate extinde. • Tratament: beta-lactamine, tetracicline, macrolide, cloramfenicol, vancomicină. • Toate speciile: rezistente la aminoglocozide (excepţie, A. (excepţie,  A. pyogenes). pyogenes).

Asociaţia fuso-spirichetozică • F u s o b a c t er e r i u m n u c l ea e a tu t u m  (împreună cu alte specii, are habitat oral) - placa dentară; probabil si F. necrophorum (izolat din infecţiile ţesuturilor periorale). • Fusoba Fusobacte cterii riile: le: izolat izolate e din din infec infecţii ţii cu cara caracte cterr ulcer ulcerati ativ v şi necrotic. • F. nu cleatum : parodontite acute şi cronice, abcese hepatice, cerebrale, infecţii ale ţesuturilor moi (gât). • Tratam Tratament ent:: sensib sensibili ilitat tate e la la clin clindam damici icină, nă, carbap carbapene eneme, me, metronidazol. • Rezistanţă la: beta-lactamine (beta-lactamaze), (beta-lactamaze), tetraciclină (cromozomial). • T r ep ep o n e m a v i n c e n t i   : habitat oral, in asociere cu fusobacteriile determină a n g i n a u l e r o - n e c r o t i c  ă – a n g i n a V i n c e n t (posibil cu evoluţie severă).

Bacteroides • B. fragilis – fragilis – 10%  10% din microbiota intestinului. • Contribuie prin numeroasele enzime extracelulare la agravarea infecţiilor (sinergism microbian- anaerobioză creată prin multiplicarea unui facultativ anaerob).

• Implicat în: abcese peri-rectale, ulcere de decubit, diaree (tulpini enterotoxigene). • Trat Tratam amen ent: t: metro metroni nida dazol zol sau sau clind clindam amic icin ină. ă.

Prevotella • • • • -

Bgn polimorfi, imobili. Bgn polimorfi, Stri Strict ct anae anaero robi bi,, cul culti tivă vă într între e 25 – 45 ºC. Pret Preten enţi ţioa oase se nutr nutrit itiv iv,, cul culti tivă vă în 3-5 zile. Habitat/Patologie: P. melaninogenica (crevase gingivale, vagin): infecţii endogene; - P. intermedia, P. nigrescens (colon, cavitatea orală): leziuni orale distructive, parodontite cronice.

Fusobacterium, Bacteroides si Prevotella si Prevotella –  – cel  cel mai frecvent implicate in patologie.

M o b i lu l u n c u s ( G ar a r d n e r el e l la la vaginalis) • Bacili gn gn,, subţiri, încurbaţi (se colorează gram negativ, deşi au perete de tip gram pozitiv şi sensiblitate la vancomicină). • Prezen Prezenţa ţa în în flor flora a vagi vaginal nală ă norma normală, lă, dar cresc cresc numeri numeric c  în starea de boală boală (scad lactobacilii) lactobacilii) – vaginoză (vezi si LP) • Prevalenţă: 10 10-15 % (creşte în sarcină – 25%). – 25%). • Caract Caracteri eristi stici ci:: secr secreţi eţie e vagin vaginală ală,, flui fluidă dă (alb (alb -gălbuie, gri), cu miros de peşte (când se adaugă probei, soluţii alcaline); 50% cazuri asimptomatice; • pH-ul pH-ul secreţiilor vaginale: peste 4.5

Diagnostic bacteriologic

•

este realizat numai pentru probele prelevate din zone normal sterile;

•  produsul biologic este transportat la laborator laborator într-un recoltor special pentru anaerobi;

•

examenul microscopic direct dă relaţii despre categoriile morfomorfo tinctoriale, caracterul polimorf al florei bacteriene constituind un criteriu orientativ de diagnostic;

•

izolarea şi identificarea preliminară a bacteriilor anaerobe se realizează prin însămânţare pe medii neselective şi selective, incubate anaerob şi aerob;

•

obţinerea de culturi pure şi identificarea la nivel de specie solicită un timp prelungit şi metode costisitoare;

•

în laboratorul clinic este posibilă definirea bacteriilor anaerobe la nivel de gen sau categorie morfo-tinctorială. morfo- tinctorială.

Antibiotice folosite în terapia empirică  peniciline+inhibitori ri de beta-lactamază, beta-lactamază, •  peniciline+inhibito imipenem, clindamicină, cloramfenicol, metronidazol.

Genul Nocardia

•

include mai multe specii, N.asteroides specii,  N.asteroides fiind  fiind cea mai cunoscută;

Gram-pozitive cu  cu aspect de filamente (hife) •  bacterii Gram-pozitive subţiri şi ramificate, cu tendinţă de fragmenare în forme bacilare difterimorfe sau cocoide, slab şi parţial acido-rezistente;

•

cultivă relativ lent pe medii îmbogăţite, în condiţii aerobe;

•

habitat teluric;

Importanţa medicală:  infecţii

oportuniste pulmonare cronice la imunodepresaţi, cu diseminare hematogenă şi localizări secundare, în special cerebrale;

 infecţii

cutanate (micetoame) post-traumatice la imunocompetenţi;

 infecţii

•

oculare la cei cu lentile de contact;

atame ment nt pre pr el un ungit git cu anti biotice  necesită tr ata : sulfamide, cotrimoxazol, doxiciclină, amikacin iar recent, rezultate deosebite cu linezolid.