Atlas de Histopatologie

ATLAS DE

HISTOPATOLOGIE Simona Stolnicu Liliana Chira

Atlas de histopatologie © University Press, 2013 Toate drepturile aparţin Editurii University Press. Reproducerea integrală sau parţială a textului din această carte este interzisă fără acordul prealabil al editurii.

Autori: Simona Stolnicu, Liliana Chira Tehnoredactare/Copertă: László Réka Imola

Cuprins Prefață............................................................................................................ 6

Capitolul 1. .............................................................................................. 9 Tulburările de circulație............................................................................ 9 I.1.1. Edemul pulmonar acut .......................................................................10 I.1.2. Ficatul de stază cronică.......................................................................12 I.1.3. Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar.........................14 I.1.4. Infarctul renal.....................................................................................16 I.1.5. Trombul arterial stratificat...................................................................18 I.1.6. Coagulopatia intravasculară diseminată (CID).....................................20 I.1.7. Embolia cu lichid amniotic.................................................................22

Capitolul 2. ............................................................................................ 25 Tulburările de metabolism...................................................................... 25 I.2.1. Amiloidoza renală...............................................................................26 I.2.2. Steatoza hepatică.................................................................................28 I.2.3. Hipercheratoza (clavusul)...................................................................30 I.2.4. Nevul melanocitar intradermic...........................................................32

Capitolul 3. ............................................................................................ 35 Inflamațiile.............................................................................................. 35 I.3.1. Pericardita fibrinoasă..........................................................................36 I.3.2. Abcesul hepatic...................................................................................38 I.3.3. Limfadenita tuberculoasă....................................................................40 I.3.4. Granulomul de corp străin..................................................................42

Capitolul 4. ............................................................................................ 45 Patologia tumorilor................................................................................. 45 I.4.1. Papilomul hipercheratozic..................................................................46 I.4.2. Fibroadenomul mamar.......................................................................48 I.4.3. Hemangiomul cavernos hepatic..........................................................50 I.4.4. Leiomiomul uterin..............................................................................52 I.4.5. Teratomul matur ovarian.....................................................................54 I.4.6. Carcinomul epidermoid al buzei.........................................................56 I.4.7. Carcinomul bazocelular......................................................................58 I.4.8. Adenocarcinomul intestinal.................................................................60 I.4.9. Leiomiosarcomul................................................................................62 I.4.10. Limfomul Hodgkin...........................................................................64 I.4.11. Metastază limfonodulară de carcinom cu celule în „inel cu pecete”.66

Capitolul 5. ............................................................................................ 69

Patologia aparatului cardio-vascular......................................................... 69 II.5.1. Infarctul miocardic acut.....................................................................70 II.5.2. Cicatricea post-infarct de miocard.....................................................72 II.5.3. Miocardoscleroza...............................................................................74 II.5.4. Ateroscleroza......................................................................................76 II.5.5. Coronaroscleroza...............................................................................78 II.5.6. Panarterita nodoasă............................................................................80 II.5.7. Hemoroizii........................................................................................82

Capitolul 6. ............................................................................................ 85 Patologia aparatului respirator................................................................. 85 II. 6.1. Bronhopneumonia............................................................................86 II. 6.2. Emfizemul pulmonar........................................................................88 II. 6.3. Aspirația de lichid amniotic..............................................................90 II. 6.4. Pneumopatia cu membrane hialine...................................................92 II. 6.5. Tuberculoza pulmonară.....................................................................94 II. 6.6. Carcinomul epidermoid pulmonar...................................................96 II. 6.7. Carcinomul pulmonar cu celule mici................................................98

Capitolul 7. .......................................................................................... 101 Patologia cavității bucale, a aparatului digestiv, a ficatului și a pancreasului.. 101 II. 7.1. Tumora Warthin..............................................................................102 II. 7.2. Adenomul pleomorf........................................................................104 II. 7.3. Sialadenita cronică..........................................................................106 II. 7.4. Mucocelul.......................................................................................108 II. 7.5. Adenocarcinomul de glandă salivară NOS (not otherwise specified)....110 II. 7.6. Epulisul cu celule gigante................................................................112 II. 7.7. Ameloblastomul..............................................................................114 II. 7.8. Chistul radicular..............................................................................116 II. 7.9. Leucoplazia.....................................................................................118 II. 7.10. Gastrita cronică.............................................................................120 II. 7.11. Ulcerul gastric cronic....................................................................122 II. 7.12. Adenocarcinomul gastric...............................................................124 II. 7.13. Apendicita acută flegmonoasă.......................................................126 II. 7.14. Hepatita cronică persistentă..........................................................128 II. 7.15. Ciroza hepatică.............................................................................130 II. 7.16. Pancreatita acută necrotico-hemoragică........................................132

Capitolul 8. .......................................................................................... 135 Patologia aparatului renal...................................................................... 135 II. 8.1. Glomerulonefrita cu semilune........................................................136 II. 8.2. Carcinomul renal cu celule clare.....................................................138 II. 8.3. Carcinomul urotelial.......................................................................140

Capitolul 9. .......................................................................................... 143 Patologia aparatului genital feminin și a glandei mamare...................... 143 II. 9.1. Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC).........................................144 II. 9.2. Carcinomul epidermoid de col uterin.............................................146 II. 9.3. Hiperplazia endometrială...............................................................148 II. 9.4. Adenocarcinomul endometrial de tip endometrioid.......................150 II.9.5. Adenocarcinomul endometrial de tip seros......................................152 II.9.6. Chistadenomul mucinos ovarian......................................................154 II.9.7. Adenocarcinomul seros ovarian.......................................................156 II.9.8. Tumora de granuloasă de tip adult...................................................158 II.9.9. Sarcina tubară..................................................................................160 II.9.10. Mola hidatiformă completă............................................................162 II. 9.11. Mastopatia fibro-chistică...............................................................164 II. 9.12. Tumora filodă mamară..................................................................166 II. 9.13. Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială ductală)........168 II.9.14. Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială lobulară)......170 II. 9.15. Carcinomul ductal infiltrativ NST (no specific type).....................172 II. 9.16. Carcinomul lobular infiltrativ clasic..............................................174

Capitolul 10. ........................................................................................ 177 Patologia aparatului genital masculin..................................................... 177 II. 10.1. Hiperplazia benignă de prostată....................................................178 II. 10.2. Adenocarcinomul de prostată........................................................180 II. 10.3. Seminomul...................................................................................182

Capitolul 11. ........................................................................................ 185 Patologia glandei tiroide........................................................................ 185 II. 11.1. Tiroidita Hashimoto......................................................................186 II. 11.2. Carcinomul papilar tiroidian.........................................................188

Capitolul 12. ........................................................................................ 191 Patologia sistemului nervos central........................................................ 191 II. 12.1. Meningiomul................................................................................192 II. 12.2. Glioblastomul cerebral..................................................................194

Prefață Atlasul de față s-a materializat din dorința de a oferi celor interesați un suport vizual pentru însușirea cunoștințelor de anatomie patologică. De aceea, se adresează în primul rând studenților Facultății de Medicină Generală, Medicină Dentară, Asistență Medicală și Moașe dar și medicilor rezidenți și specialiști patologi precum și rezidenților în alte specialități (chirurgie, oncologie, obstetrică-ginecologie, dermatologie), care sunt obligați să aibe cunoștințe de histopatologie. Am încercat să utilizăm imaginile ilustrate, în detrimentul ,,teoriei obositoare” pentru a face acest material mai accesibil începătorilor în vasta specialitate de anatomie patologică. Am interpretat patologia abordată ca reprezentativă pentru pregătirea studenților, de aceea această selecție a leziunilor din patologia generală și specială reprezintă o bază, cu care studenții trebuie să fie familiarizați. Fotografiile microscopice provin din cazuistica Laboratorului de Anatomie Patologică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și a Disciplinei de Morfopatologie a UMF Târgu Mureș. Sperăm ca această lucrare să fie de real ajutor în pregătirea teoretică și practică a studenților și rezidenților, întrucât este vital ca toți medicii, indiferent de specialitate să aibă cunoștințe de bază de anatomie patologică, cu atât mai mult acum, într-un moment în care numărul examinarilor histopatologice pentru confirmarea unui diagnostic clinic este în continuă creștere, iar necesitatea de a avea medici calificați în domeniul anatomiei patologice, capabili să stabileasca un diagnostic corect și util prin examinarea unui fragment de țesut la microscopul optic reprezintă o prioritate în domeniul sănătății. Simona Stolnicu Liliana Chira 11 06 2013

Capitolul 1 Tulburările de circulație

I.1.1. Edemul pulmonar acut Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: acumulare anormală de lichid de edem în spaţiile alveolare. Cauzele edemului sunt reprezentate cel mai frecvent de insuficiența acută a inimii stângi (infarctul de miocard) și intoxicația cu gaze toxice. În aceste situaţii, crește brusc presiunea în venele și capilarele pulmonare, urmată de extravazarea de lichid, inițial în pereții alveolari (edem interstițial) și ulterior în alveolele pulmonare (edem alveolar). Macroscopic: plămânul este crescut în volum, intumescent, de consistenţă păstoasă, purtând amprenta grilajului costal pe suprafață și având pleura lucioasă, în tensiune; la palpare, se percep crepitații, iar la comprimarea țesutului pulmonar, pe secțiune, se elimină un lichid roz, de aspect spumos. Microscopic: se observă septuri interalveolare îngroșate, datorită vaselor congestionate, cu lumenul plin de hematii și a edemului interstițial precum și spații alveolare dilatate, lumenul alveolar fiind ocupat de o substanță proteică, omogenă eozinofilă. Substanța eozinofilă este reprezentată de plasma extravazată de la nivelul capilarelor din septuri, prin transsudare. Datorită faptului că extravazarea se produce brusc, aceast material eozinofil este amestecat cu bule de aer (spații rotunde, optic goale). Materialul eozinofil conține rare celule alveolare descuamate, precum și macrofage ce conțin în citoplasmă pigment brun de hemosiderină (numite siderofage sau celule cardiace). Prezența siderofagelor confirmă existența unei staze pulmonare cronice.

10

A

a

A

B

b I.1.1. a, b Edemul pulmonar acut

a.A. capilare congestionate b.A. substanţă omogenă eozinofilă (plasmă) b.B. bule de aer

11

I.1.2. Ficatul de stază cronică Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut hepatic Definiție: reprezintă o leziune care se produce ca urmare a hiperemiei venoase (stazei) în vena cavă inferioară și vena hepatică, din cadrul insuficienței inimii drepte. Leziunile hepatice au o evoluție stadială. Macroscopic: ficatul este crescut în volum și prezintă pe suprafața externă și de secțiune un aspect pestriț, respectiv o alternanță de zone de culoare normală (zone cu structura păstrată), zone de culoare galbenă (zone de distrofie adipoasă) alternând cu zone de culoare violacee, punctiforme (zone de hemoragie). Microscopic: inițial, venele centrolobulare și capilarele sinusoide sunt dilatate și pline cu hematii, comprimând hepatocitele din jur. Prin ruperea pereților vaselor sau permeabilitatea crescută a acestora, se produce extravazarea eritrocitelor, cu apariția hemoragiilor în centrul lobulilor. Consecutiv focarelor de hemoragie, apare necroza hepatocitelor, numită necroză hemoragică centrolobulară. Focarele de hemoragie centrolobulară confluează cu timpul, delimitând insule de celule hepatice cu structura păstrată doar la periferia lobulului, în jurul spațiilor porto-biliare. Hepatocitele din porțiunea mijlocie a lobulului se încarcă în citoplasmă cu lipide (vacuole optic goale- aspect de distrofie adipoasă). Această alternanță de zone hemoragice, zone cu steatoză și zone cu structura păstrată se reflectă și în aspectul macroscopic, ce se compară pe secțiune cu nuca muscată (ficat „muscat”). Cu timpul, zonele de necroză se vor înlocui cu fibroză, ceea ce duce la dezvoltarea cirozei, de natură cardiacă.

12

a

B A

b I.1.2. a, b Ficatul de stază cronică

b.A. necroză hemoragică centrolobulară b.B. insule de hepatocite cu structură păstrată

13

I.1.3. Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: plămânul de stază cronică se caraterizează prin indurarea excesivă a țesutului pulmonar, care are o culoare brună, caracteristică. Cauza este reprezentată de staza retrogradă prelungită din insuficiența cronică a inimii stângi. Leziunea se mai numește și indurație brună pulmonară. Pe fondul indurației brune apare infarctul pulmonar, reprezentat de necroza unei porțiuni a parenchimului pulmonar, ca urmare a obliterării bruște și complete a unei ramuri din artera pulmonară (de către un tromb sau embol). Teritoriul interesat de necroză are o culoare roșie, datorită vascularizației marcate a țesutului pulmonar dar și datorită faptului că necroza interesează și pereții vaselor sangvine, ceea ce duce la inundarea cu sânge a ariei necrozate. Macroscopic: plămânul de stază cronică este mărit în volum și greutate, are o consistență crescută, culoare maronie iar la comprimarea lui, pe suprafața de secțiune se elimină sânge de culoare negricioasă. Zona de infarct are o formă conică, cu baza spre periferie și vârful spre hil, o dimensiune variabilă în funcție de tipul de vas obstruat și o culoare roșie-maronie, iar la periferie este bine delimitată de parenchimul pulmonar normal adiacent. Microscopic: în zona de stază cronică, septurile alveolare sunt îngroșate, cu capilarele parieto-alveolare congestionate, care proemină spre lumenul alveolar. În alveole se observă plasmă extravazată, hematii și numeroase macrofage. Macrofagele prezintă pigment de hemosiderină intracitoplasmatic, rezultat din degradarea eritrocitelor (siderofage sau celule cardiace). Celulele cardiace apar în lumenele alveolare fie izolat, fie grupate. Consecutiv, prezența pigmentului de hemosiderină în septuri duce la apariția unui proces de fibroză. Zona de infarct este net delimitată de țesutul din jur, iar la nivelul acestei zone, spațiile alveolare conțin eritrocite, iar pereții alveolari necrozați apar ca septuri fine acidofile, în care nucleii celulelor au dispărut.

14

A

B

D

C E a

A B

b I.1.3. a, b Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar

a.A. stază cronică pulmonară a.B. zonă netă de demarcaţie a infarctului a.C. zona de infarct pulmonar a.D. eritrocite în alveole a.E. septuri fine acidofile b.A. celule cardiace b.B. septuri interalveolare îngroşate

15

I.1.4. Infarctul renal Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut renal Definiție: reprezintă o zonă de necroză, dezvoltată consecutiv obstruării bruște și permanente a unui ram al arterei renale (de către un tromb sau embol, ce provine din atriul stâng în stenoza mitrală, ventriculul stâng în infarct de miocard sau placă ateromatoasă a aortei). Macroscopic: zona de necroză recentă are o formă conică (datorită distribuției circulației arteriale „în evantai”), cu vârful spre hilul renal și baza spre capsula renală, este proeminentă, bine delimitată de parenchimul renal normal adiacent, de culoare albă-cenușie și este înconjurată de un lizereu congestiv (o bandă violacee, reprezentată de reacția parenchimului renal la zona de necroză). Microscopic: zona de necroză este delimitată de un proces inflamator acut, cu polimorfonucleare neutrofile, edem interstițial și congestie vasculară. Ea se caracterizează prin dispariția nucleilor celulelor, ceea ce creează un aspect „fantomatic” al acestora, în sensul că sunt păstrate contururile glomerulilor și tubilor renali (ceea ce permite recunoașterea histologică a parenchimului renal) dar marginile celulare sunt indistincte, iar citoplasma celulelor apare omogenă si eozinofilă. Zona de necroză va evolua spre un proces de fibroză, cu constituirea unei cicatrici fibroase retractate.

16

C B

A

a

A

c

b I.1.4. a, b, c Infarctul renal


a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie cu congestie vasculară şi inflamaţie a.C. ţesut renal normal c.A. caracter ,,fantomatic”al glomerulilor şi tubilor renali

17

I.1.5. Trombul arterial stratificat Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: lumene de arteră de tip elastic (peretele arterei cu 3 straturi- intima, media, adventiția) Definiție: reprezintă coagularea sângelui în vase și cord, în timpul vieții, ceea ce duce la formarea unei particule solide, denumită tromb. Macroscopic: trombul este aderent de peretele vasului arterial, obstruând lumenul parțial (tromb parietal) sau total (tromb obliterant), este solid, friabil, mat, neregulat uscat și prezintă zone de culoare violacee, alternând cu benzi de culoare albicioasă. Microscopic: trombul este format dintr-o rețea de fibrină, omogenă și intens eozinofilă, în care se depun elemente figurate, hematiile formând straturi roșii alternând cu leucocitele și trombocitele ce formează straturi albe, straturile succedându-se alternativ. La locul de formare, trombul aderă de peretele vasului, stratul de celule endoteliale fiind întrerupt. Trombul are tendința la organizare conjunctivă, fapt demonstrat prin prezența de capilare de neoformație, care permit restabilirea parțială sau totală a circulației (tromb recanalizat).

18

A B

a

A

B C

b I.1.5. a, b Trombul arterial stratificat

a.A. tromb aderent a.B. perete vascular vascular b.A. stratul roşu(hematii) b.B. stratul alb (trombocite, leucocite) b.C. Perete vascular

19

I.1.6. Coagulopatia intravasculară diseminată (CID) Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: reprezintă un proces patologic, ce survine într-o stare de șoc, capabil să producă un proces de coagulare (numit și microtromboză diseminată) în vasele mici (intervenții chirurgicale, complicații obstetricale, infecții grave, arsuri severe, traumatisme, tumori maligne). Macroscopic: plămân mărit în dimensiuni, cu focare hemoragice, de culoare roșie. Microscopic: se caracterizează prin apariția de microtrombi hialini în capilare, arteriole și venule, trombi ce conțin fibrină și trombocite, puține hematii și leucocite. Consecutiv, datorită consumului fibrinogenului și trombocitelor, dar și activării în exces a factorilor fibrinolitici și anticoagulanți (hemoragie prin consum sau fibrinoliză excesivă) apar hemoragii intraalveolare. Datorită caracterului obliterant, microtrombii produc și necroza tisulară în teritoriul respectiv.

20

B

C A

a

A

b I.1.6. a, b Coagulopatia intravasculară diseminată (CID)

a.A. ţesut pulmonar a.B. lumen vascular a.C. microtromb hialin (fibrină şi trombocite, rare hematii şi leucocite) b.A. microtromb hialin

21

I.1.7. Embolia cu lichid amniotic PAS-Alcian Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: reprezintă o complicație a travaliului, care se manifestă clinic prin sindrom de insuficiență respiratorie, colaps cardiovascular și CID. Macroscopic: plămân cu focare hemoragice si arii de necroză. Microscopic: vasele pulmonare conțin elemente de lichid amniotic (mici mase amorfe de mucus Alcian-pozitiv, de culoare albastru intens), celule pavimentoase cheratinizate de tip fetal- elemente eozinofile poligonale sau hematoxilinofile alungite și rulate cu aspect de „frunză veștedă”, particule de meconiu, reprezentate de structuri rotunde sau ovale, omogene și de culoare maronie-roșiatică. Pe lângă elemente ale lichidului amniotic, vasele pulmonare conțin și trombi fibrino-plachetari, ce produc împreună cu lichidul amniotic obstrucția vaselor.

22

A

B

a

A

b I.1.7. a, b Embolia cu lichid amniotic

a.A. ţesut pulmonar a.B. lumen vascular obliterat b.A. masă amorfă de mucus Alcian pozitiv în lumenul unui vas

23

a

Capitolul 2 Tulburările de metabolism

b

I.2.1. Amiloidoza renală Hematoxilină-Eozină, roșu de Congo Diagnostic de organ: țesut renal Definiție: este o formă particulară de nefropatie severă, cu evoluție spre insuficiență renală cronică. Constă în depunerea unei substanțe proteice denumită amiloid (care în mod normal nu există în organism) la nivel extracelular (la nivelul membranei bazale a capilarelor glomerulare, a tubilor și în pereții vaselor), sub forma unui material omogen, colorat metacromatic. Amiloidul se depune în rinichi în diferite boli inflamatorii (tuberculoză) sau non-inflamatorii (tumori maligne). Pe secțiunile colorate cu Hematoxilină-Eozină are un aspect eozinofil, ușor de confundat cu materialul hialin. Cu ajutorul colorației roșu de Congo, depunerea de amiloid se evidențiază sub forma unor depozite roșu-oranj. Macroscopic: rinichiul este mărit în volum, palid (rinichi mare alb), cu consistență fermă. Pe suprafața externă se observă supradenivelări (sub formă de noduli- depuneri de amiloid) și șanțuri- zone de cicatrice fibroasă (rezultate în urma leziunilor vasculare, consecutive depunerii de amiloid). Microscopic: glomerulii cu depozite de amiloid sunt măriți în volum iar amiloidul se depune în membrana bazală a capilarelor glomerulare și în mezangiu. Membrana bazală a anselor glomerulare este îngroșată. Uneori, capilarele glomerulare se obstruează și se contopesc, celulele endoteliale dispar iar spațiul subcapsular se reduce complet (blocuri de amiloid). Amiloidul se depune și la nivelul membranei bazale a tubilor, precum și la nivelul vaselor, micșorând lumenul acestora. Obliterarea lumenului are drept consecință fibroza interstițială.

26

A

a

A

b I.2.1. a, b Amiloidoza renală a.A. depozite de amiloid în glomeruli (Hematoxilină-eozină) b.A. depozite de amiloid în perete vascular, tubi, şi glomeruli (Roşu de Congo)

27

I.2.2. Steatoza hepatică Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut hepatic Definiție: reprezintă o distrofie lipidică ce constă în depunerea de lipide în citoplasma celulelor. Colorația Sudan (secțiunea efectuată prin metoda congelării) permite evidențierea vacuolelor de lipide, de culoare oranj, intracitoplasmatic. Macroscopic: ficat mărit în volum și greutate, cu zone de culoare galbenă și consistență moale. Microscopic: structura lobulară hepatică se păstrează dar în citoplasma hepatocitelor, se observă vacuole optic goale, rotunde, bine delimitate, de mărime variabilă. Acest aspect se datorează dizolvării lipidelor prin procedeele tehnice utilizate pentru includerea în parafină și colorația Hematoxilină-Eozină. În unele hepatocite, vacuolele confluează, deplasând nucleul la periferia celulei. Capilarele sinusoide sunt comprimate.

28

A B

a

A

b I.2.2. a, b Steatoza hepatică

a.A. lobul hepatic cu structură păstrată a.B. spaţiu port b.A. vacuolă unică optic goală în hepatocit

29

I.2.3. Hipercheratoza (clavusul) Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: piele Definiție: proces patologic ce interesează pielea și constă în îngroșarea acesteia, ca urmare a unei acțiuni mecanice prelungite asupra țesutului cutanat. Macroscopic: leziune cutanată albă, relativ bine delimitată, sub forma unei plăci. Microscopic: creșterea cantității de cheratină la nivelul epidermului, superficial (îngroșarea stratului cornos). Leziunea nu se asociază cu proliferare epitelială.

30

A B

C

a

A

b I.2.3. a, b Hipercheratoza (clavusul)

a.A. epiderm a.B. derm a.C. hipoderm b.A. strat cornos îngroşat

31

I.2.4. Nevul melanocitar intradermic Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: piele Definiție: reprezintă o tumoră benignă, de origine melanocitară. Macroscopic: este o leziune plană sau proeminentă, cu diametrul variabil și culoare variabilă, deseori maronie. Microscopic: proliferare de celule nevice, dispuse în cuiburi în dermul superficial și în cordoane în dermul profund. Cuiburile și cordoanele celulare sunt delimitate de septuri fibroase, atât între ele, cât și de membrana bazală a epidermului. Leziunea nu prezintă activitate joncțională. Celulele nevice sunt rotunde, uniforme, cu citoplasmă moderată și nucleu hipercrom, fără semne de atipie. Atât în citoplasma acestora cât și în stroma din jur se observă granule brune de pigment melanic (distrofie cu pigment melanic).

32

A

a

A B

b

c I.2.4. a, b Nevul melanocitar intradermic

a.A. proliferare de celule nevice în derm b.A. cuiburi de celule nevice b.B. pigment melanic

33

a

Capitolul 3 Inflamațiile

b

I.3.1. Pericardita fibrinoasă Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: miocard și pericard Definiție: inflamație fibrinoasă a pericardului, caracterizată prin depunerea de fibrină pe suprafața acestuia, în diferite situații patologice (infarct de miocard, tuberculoză, reumatism articular acut- cardită reumatismală, uremie). Macroscopic: miocard de aspect normal, pericard îngroșat, mat, neregulat, cu depozite pe suprafață, de aspect cenușiu; aspect vilos, comparabil în literatură cu „limba de pisică”. Microscopic: miocardul de aspect normal, pericardul supraiacent îngroșat, datorită congestiei capilare și prezenței unui infiltrat inflamator limfoplasmocitar, dispus difuz și perivascular. Pe suprafața pericardului se identifică un exsudat fibrinos, constituit dintr-o rețea de fibrină, intens eozinofilă. Ea este formată din filamente de fibrină, de grosime variabilă. Filamentele de fibrină constituie o rețea în ochiurile căreia se observă polimorfonucleare neutrofile, în număr redus. Celulele mezoteliale care tapetează pericardul sunt distruse.

36

C

B

A

a

A

b I.3.1. a, b Pericardita fibrinoasă

a.A. miocard a.B. pericard îngroşat a.C. depozite de fibrină b.A. reţea de fibrină

37

I.3.2. Abcesul hepatic Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut hepatic Definiție: reprezintă o inflamație acută purulentă, ce interesează parenchimul hepatic, produsă de infecții bacteriene sau parazitare. Macroscopic: una sau mai multe cavități bine delimitate de parenchimul hepatic înconjurător, pline cu puroi, galben-verzui, de aspect cremos. Microscopic: structura lobulară a ficatului este păstrată, iar în parenchimul hepatic se observă formațiuni rotunde sau ovalare, bine delimitate, în interiorul cărora hepatocitele sunt distruse și înlocuite cu un exsudat inflamator, constituit din granulocite și globule de puroi, detritus necrotic și macrofage. În jurul abceselor se observă o proliferare de țesut conjunctiv, iar cordoanele de hepatocite sunt dispuse circular și concentric.

38

A

B

a

B

A b I.3.2. a, b Abcesul hepatic a.A. ţesut hepatic a.B. abces hepatic b.A. polimorfonucleare neutrofile b.B. cordoane de hepatocite dispuse concentric

39

I.3.3. Limfadenita tuberculoasă Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: limfonodul Definiție: inflamație cronică gralunomatosă, produsă de bacilul Kock (Mycobacterium tuberculosis), cu interesarea unui limfonodul. Limfonodulul poate fi interesat în cadrul unei tuberculoze primare sau secundare. Macroscopic: leziune rotundă de mărime variabilă, alb-cenușie, bine delimitată de țesutul din jur, pe secțiune cu centrul necrozat (substanță friabilă, albă, denumită cazeum). Microscopic: leziunea este caracterizată prin persistența țesutului normal la periferie, subcapsular, în timp ce medulara prezintă numeroase granuloame tuberculoase. Aceste granuloame au aspectul unor micronoduli cu tendință la confluare și evoluție spre necroză de cazeificare. Granuloamele prezintă central o zonă de necroză cazeoasă, reprezentată de un material amorf, omogen, eozinofil și lipsit de nuclei, iar în jur o zonă mijlocie, celulară, formată din celule epitelioide și celule gigante multinucleate Langhans. Celulele epitelioide au formă alungită, citoplasmă moderată eozinofilă și nuclei fuziformi iar dispoziția lor este de obicei perpendiculară pe zona de necroză. Celulele gigante multinucleate Langhans au dimensiuni mult mai mari, formă rotundă sau ovalară, citoplasmă abundentă sau eozinofilă și numeroși nuclei dispuși la periferia celulei, sub formă de coroană completă sau incompletă (potcoavă). La periferie, se observă o a treia zonă, denumită coroană limfocitară.

40

A B

a

A B

c

b

C D

I.3.3. a, b, c Limfadenita tuberculoasă a.A. ţesut limfoid normal a.B. granuloame tuberculoase c.A. necroză cazeoasă c.B. celule epitelioide c.C. celulă gigantă multinucleată Langhans c.D. coroana limfocitară

41

I.3.4. Granulomul de corp străin Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut mamar Definiție: reprezintă un proces inflamator, care poate să se dezvolte consecutiv prezenței unor particule străine de talc, pulberi, substanțe uleioase, materiale chirurgicale (fire de ață), cristale de colesterol, cristale de acid uric (tof gutos), cheratină, produși de dezintegrare lipidică (necroza țesutului adipos). Macroscopic: nodul bine delimitat, de consistență crescută, de culoare cenușie. Microscopic: formațiune nodulară, constituită din macrofage cu citoplasma spumoasă, celule gigante multinucleate de corp străin (macrofage mai mari, conținând numeroși nuclei dispuși central în citoplasmă și care se formează prin fuzionarea mai multor macrofage), limfocite, plasmocite. Celulele gigante multinucleate înconjură cristalele de colesterol, reprezentate de spații aciculare, optic goale (cristalele de colesterol se dizolvă în timpul prelucrării tehnice). Cu timpul, nodulul este înconjurat de un țesut de granulație, cu numeroase vase de neoformație și ulterior înlocuit de un proces de fibroză.

42

A

B

a

A

B

b I.3.4. a, b Granulomul de corp străin

a.A. ţesut mamar normal a.B. granulom de corp străin b.A. cristale de colesterol b.B. celule gigante multinucleate de corp străin

43

a

Capitolul 4 Patologia tumorilor

b

I.4.1. Papilomul hipercheratozic Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: piele Definiție: tumoră epitelială benignă, dezvoltată la nivelul epiteliului pavimentos cutanat sau mucos, precum și la nivelul epiteliului tranzițional al căilor urinare. Macroscopic: formațiune proeminentă, sesilă sau pediculată, bine delimitată, cu suprafața ușor neregulată, de culoare cenușie și consistență crescută. Microscopic: tumora este constituită dintr-o proliferare de aspect papilar, reprezentată de axe conjunctivo-vasculare, tapetate de o proliferare a epiteliului, produsă pe seama stratului spinos (acantoză), a stratului granulos (hipergranuloză), precum și a stratului cornos (hipercheratoză). Dacă la nivelul stratului cornos proliferat persistă nucleii, aspectul se numește paracheratoză. La nivelul stratului spinos îngroșat celulele sunt uniforme, de formă poligonală și nu se observă atipii, iar mitozele interesează de obicei doar stratul bazal. Caracteristic papilomului este integritatea membranei bazale. La nivelul dermului subiacent, leziunea se însoțește de un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.

46

A B C a

D

B A C

b I.4.1. a, b Papilomul hipercheratozic

a.A. epiderm îngroşat a.B. derm a.C. hipoderm b.A. acantoză b.B. hipercheratoză b.C. membrană bazală integră b.D. infiltrat inflamator

47

I.4.2. Fibroadenomul mamar Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: glandă mamară (se observă la periferia tumorii) Definiție: reprezintă a treia leziune mamară ca frecvenţă, după mastopatia fibro-chistică şi carcinomul mamar. Tumora se dezvoltă din unitatea duct terminal-acini, sub influenţa hiperestrogenismului şi apare la orice vârstă, dar mai ales la femeile tinere (20-24 de ani). Macroscopic: este de obicei o leziune solitară, cu diametrul de 2-3 centimetri, dar uneori poate depăşi şi 10 centimetri (mai ales la paciente tinere, din rasa afro-americană). Au fost descrise cazuri de tumoră multiplă la adolescente. Tumora este bine delimitată la periferie, are consistenţă elastică şi culoare albă-cenuşie. Uneori are aspect gelatinos (în formele mixoide). Microscopic: constă într-o proliferare mixtă de elemente epiteliale şi mezenchimale. Aspectul fibroadenomului diferă de la un caz la altul sau în cadrul aceleiaşi leziuni, în funcţie de cantitatea de ţesut epitelial sau mezenchimal proliferate sau de aspectul produs de acestea. Se observă două variante microscopice (care deseori coexistă în aceeaşi leziune), distincţia dintre ele neavând semnificaţie prognostică: tipul pericanalicular (proliferarea de ţesut conjunctiv este difuză şi se dispune sub forma unor manşoane, în jurul acinilor şi a ductelor înmulţite; structurile ductale și acinare îşi păstrează forma rotundă şi sunt tapetate de cele două straturi celulare caracteristice) și tipul intracanalicular (ţesutul conjunctiv proliferează în focare, comprimând dinafară înăuntru lumenul ductelor şi al acinilor înmulţiţi; astfel, lumenul structurilor epiteliale se deformează, producând un aspect asemănător cu cel al „coarnelor de cerb”; ductele şi acinii cu lumenul deformat sunt delimitaţi de asemenea de cele două straturi celulare). Denumirea de fibroadenom intracanalicular este improprie, pentru că ţesutul conjunctiv proliferat nu pătrunde în interiorul lumenelor, dar patologii continuă să folosească acest termen pentru a descrie leziunea. Stroma tumorii are uneori un caracter mixoid. În cele mai multe cazuri, tumora este delimitată la periferie de o capsulă.

48

A

B

a

A

B

b I.4.2. a, b Fibroadenomul mamar

a.A. ţesut mamar normal a.B. nodul tumoral b.A. aspect de fibroadenom pericanalicular b.B. ,,coarne de cerb”

49

I.4.3. Hemangiomul cavernos hepatic Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut hepatic Definiție: tumoră mezenchimală benignă, de origine vasculară, ce se poate dezvolta în diferite organe. Macroscopic: formațiune tumorală nodulară, relativ bine delimitată, de culoare roșie și consistență spongioasă Microscopic: proliferare de vase sangvine cu lumen dilatat (aspect cavernos) delimitate de un strat de celule endoteliale turtite, fără atipii și conținând în lumen eritrocite. Spațiile vasculare sunt înconjurate de o stromă fibroasă. Unele vase prezintă în lumen trombi vasculari. Leziunea este relativ bine delimitată de parenchimul hepatic înconjurător, format din cordoane de hepatocite, cu structură păstrată.

50

B

A

a

A

B

C b I.4.3. a, b Hemangiomul cavernos hepatic

a.A. ţesut hepatic normal a.B. nodul tumoral b.A. spaţii vasculare dilatate b.B. septuri fibroase b.C. celule endoteliale

51

I.4.4. Leiomiomul uterin Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: miometru Definiție: reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă a corpului uterin, cu origine în fibrele musculare netede din miometru și se dezvoltă ca urmare a hiperestrogenismului. Macroscopic: tumora este fie unică, fie multiplă și apare sub forma unor noduli de dimensiuni variabile, bine delimitați, neîncapsulați, de aspect fasciculat pe secțiune, culoare cenușie-albicioasă și consistență crescută. Se localizează intramural, submucos sau subseros. Microscopic: proliferare de fibre musculare netede, dispuse în fascicule, care sunt orientate diferit în spațiu, alcătuind vârtejuri. Dacă celulele tumorale sunt secționate longitudinal, atunci ele au aspect alungit, limite celulare indistincte, nuclei fuziformi, cu capete rotunjite, iar dacă celulele tumorale sunt secționate transversal, atunci nucleii celulelor tumorale sunt rotunzi. Activitatea mitotică este redusă și nu se observă arii de necroză.

52

B

A

a

A

B

b I.4.4. a, b Leiomiomul uterin

a.A. miometru a.B. nodul leiomiomatos b.A. incidenţă longitudinală de secţiune a fibrelor musculare netede b.B. incidenţă transversală de secţiune a fibrelor musculare netede

53

I.4.5. Teratomul matur ovarian Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: neidentificabil (secţiunea este reprezentată doar de ţesut tumoral) Definiție: este o tumoră relativ frecventă și caracteristică pacientelor tinere. Ea prezintă două variante: chistul dermoid și teratomul matur propriu-zis, care de obicei este solid. Din punct de vedere clinic, se poate complica cu torsiunea pediculului, ruptura tumorii, cu diseminarea conținutului tumoral în cavitatea abdominală și dezvoltarea consecutivă a unei peritonite cu numeroase granuloame de corp străin (la prezența de cheratină) sau a gliomatozei peritoneale (implante formate din țesut neuroglial). Macroscopic: chistul dermoid este reprezentat pe secțiune de o cavitate uniloculară, cu pereți netezi dar îngroșați și cu un conținut de sebum, fire de păr, uneori structuri dentare și țesut osos proeminând în cavitate (protuberanța Rokitansky). Teratomul matur este o formaţiune solidă pe secțiune, cu numeroase chisturi mai mici și uneori focare de hemoragie. Microscopic: teratomul matur este constituit din variate tipuri de țesuturi de aspect matur, derivate din două sau trei straturi embrionare: piele, țesut cartilaginos, osos, conjunctiv, adipos, muscular, nervos, intestinal, respirator, tiroidian, glande salivare. În varianta chistică, aceste tipuri de ţesuturi sunt dispuse în jurul unui chist delimitat de obicei de un epiteliu scuamos cheratinizat, ce conţine lamele cornoase sau de un epiteliu aplatizat şi parţial denudat.

54

A B

a

A

b I.4.5. a, b Teratomul matur ovarian a.A. epiteliu scuamos cheratinizat a.B. ţesut cartilaginos b.A. ţesut nervos

55

I.4.6. Carcinomul epidermoid al buzei Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: buză Definiție: reprezintă 40 % din toate carcinoamele orale, apare mai ales la bărbaţi şi se întâlneşte mai ales pe buza inferioară, la nivelul joncţiunii dintre roşul buzei şi porţiunea cutanată a acesteia, la jumătatea distanţei dintre linia mediană şi comisura bucală. Macroscopic: are aspectul unei leziuni ulcerate sau indurate, cu caracter infiltrativ local. Tumora are culoare albă-cenușie și consistență crescută. Microscopic: carcinomul de buză este de obicei de tip scuamos cheratinizat bine diferenţiat, mai rar moderat sau slab diferenţiat. Se caracterizează printr-o proliferare de celule tumorale, dispuse în placarde şi cordoane. Celulele tumorale au citoplasmă abundentă eozinofilă, nuclei hipercromi, pleomorfi şi figuri mitotice atipice. La nivelul placardelor tumorale pot fi evidenţiate perle de cheratină, sub forma unor corpusculi rotunzi, eozinofili, concentrici. Stroma din jurul celulelor tumorale prezintă un infiltrat inflamator şi arii de necroză. Gradarea microscopică a carcinomului scuamos se face în funcţie de diferenţierea celulelor tumorale şi de producerea de cheratină.

56

D E

C B A a

A

B

b I.4.6. a, b Carcinomul epidermoid al buzei

a.A. versantul intern a.B. glandă salivară a.C. versantul extern a.D. tumoră infiltrativă a.E. ulceraţie b.A. placarde tumorale b.B. perle de cheratină

57

I.4.7. Carcinomul bazocelular Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: piele Definiție: tumoră malignă epitelială, ce se dezvoltă exclusiv la nivel cutanat (în special la nivelul feței) și care derivă din celulele stratului bazal al epidermului și glandelor anexe. Tumora dezvoltă frecvent recidive locale. Macroscopic: formațiune nodulară, ulcerată de obicei pe suprafață. Microscopic: proliferare de celule tumorale, dispuse în insule și având caracter infiltrativ la nivelul dermului. Insulele pot avea formă rotundă, ovalară sau policiclică, de dimensiuni diferite, determinând atrofia și ulcerarea epiteliului de acoperire. Unele insule au un aspect solid, compact (tip solid), altele prezintă cavități chistice de formă rotundă, cu un conținut acelular, eozinofil (tip adenoid-chistic) iar alte insule prezintă în centru un proces de cheratinizare. Celulele tumorale care formează insulele, asemănătoare celor din stratul bazal al epidermului, au o formă alungită la periferia placardelor, unde se dispun paralel între ele și perpendicular pe stroma din jur (aspect de palisadă) și fuziformă în centrul placardelor, unde se dispun dezordonat. Citoplasma celulelor este intens bazofilă (producând aspect întunecat al placardelor) iar nucleii sunt mari, ovali, bogați în cromatină și prezentând numeroase mitoze atipice. Stroma din jurul insulelor conține de obicei un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.

58

A

a

A

C

b I.4.7. a, b Carcinomul bazocelular

a.A. formaţiune tumorală b.A. insule de celule tumorale b.B. dispoziţia în palisadă a celulelor tumorale la periferia insulelor

59

I.4.8. Adenocarcinomul intestinal Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: perete intestinal (intestin gros) Definiție: tumoră malignă epitelială glandulară, ce se dezvoltă din mucoasa colonului dar și din alte mucoase sau organe cu structură glandulară. Macroscopic: poate avea o formă vegetantă, ulcerativă sau infiltrativă; are de obicei margini imprecise delimitate, consistență crescută și culoare albăcenușie. Microscopic: proliferare de structuri glandulare, înconjurate de o stromă ce variază cantitativ de la o zonă la alta, în cadrul aceleiași tumori. Glandele tumorale sunt diferite de cele normale, având dimensiuni diferite, forme diferite (rotunde, ovalare, alungite, dilatate chistic) și fiind tapetate de un epiteliu plustratificat. Celulele tumorale au polaritatea pierdută a nucleilor, citoplasma redusă, intens bazofilă, nuclei pleomorfi și hipercromi, cu numeroase mitoze atipice. În unele zone, tumora formează placarde solide sau trabecule (arii nediferențiate). Structurile tumorale infiltrează toate straturile peretelui intestinal, inclusiv seroasa. Atât în stromă cât și în lumenul glandelor atipice se observă infiltrat inflamator granulocitar.

60

B

A

a

B

A

b I.4.8. a, b Adenocarcinomul intestinal

a.A. mucoasă intestinală normală a.B. ţesut tumoral b.A. glande atipice proliferate infiltrând musculara b.B. strat muscular

61

I.4.9. Leiomiosarcomul Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: neidentificabil Definiție: tumoră malignă mezenchimatoasă, cu origine în fibre musculare netede din diferite organe; se dezvoltă mai frecvent în corpul uterin, în perimenopauză. Macroscopic: nodul imprecis delimitat, pe secțiune de consistență crescută, culoare cenușie, frecvent cu focare roșii de hemoragie și necroză. Microscopic: proliferare de celule tumorale de formă alungită, dispuse în fascicule, care se întretaie, având orientări diferite în spațiu. Celulele tumorale alungite au citoplasma eozinofilă, fibrilară și nuclei fuziformi, cu capete rotunjite; uneori pot apare celule tumorale gigante multinucleate. Celulele tumorale prezintă pleomorfism nuclear marcat și numeroase figure mitotice atipice. Se remarcă arii de necroză tumorală, în care nucleii celulelor sunt complet dispăruți.

62

A

B a

C A

B

b I.4.9. a, b Leiomiosarcomul

a.A. ţesut tumoral a.B. zonă de necroză b.A. dispoziţie fasciculată a celulelor tumorale b.B. celulă gigantă multinucleată atipică b.C. mitoză atipică

63

I.4.10. Limfomul Hodgkin Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: limfonodul Definiție: neoplasm malign, ce interesează mai ales limfonodulii și prezintă patru tipuri microscopice: predominență limfocitară, celularitate mixtă, depleție limfocitară și scleroză nodulară. Macroscopic: limfonodul mărit în dimensiuni, de consistență crescută. Microscopic: tipul cu predominență limfocitară se caracterizează prin ștergerea arhitecturii limfonodulare, datorită unei infiltrari tumorale de aspect nodular, constituită predominant din limfocite mici dar și din histiocite și mai rar eozinofile și plasmocite. Fibroza și necroza sunt absente, iar celulele Reed-Sternberg sunt de asemenea rare. Aceste celule sunt caracterizate prin dimensiuni mari, citoplasmă eozinofilă și doi nuclei mari, identici ca formă și dimensiuni, cu nucleoli proeminenți eozinofili (nuclei „în oglindă”). Celula de tip Reed-Sternberg poate avea și aspectul de „popcorn”, caracterizat prin nucleu multiplu, polilobat, cu nucleoli evidenți. Tipul cu celularitate mixtă se caracterizează prin structură limfonodulară dispărută, aceasta fiind complet înlocuită de o populație celulară, în care, pe lângă limfocite, plasmocite, histiocite, leucocite apar și numeroase celule Reed-Sternberg. Tipul cu depleție limfocitară se caracterizează printr-un număr mare de celule Reed-Sternberg, de aspect bizar, precum și rare limfocite dar și arii de necroză și fibroză. Tipul cu scleroză nodulară se caracterizează prin ștergerea structurii limfonodulare și înlocuirea ei cu noduli tumorali, cu dimensiuni diferite, înconjurați de benzi de țesut conjunctiv dens. Celulele Reed-Sternberg, caracteristice acestui subtip microscopic se numesc celule „lacunare”. Ele au formă rotundă sau ovală, citoplasmă eozinofilă sau clară, cu o retracție artefactuală (raportat la celulele din jur) și nucleu neregulat sau multilobat, cu cromatina fină și nucleol mic. Pe lângă aceste celule mari, mai apare o populație heterogenă celulară, constituită din limfocite mici, eozinofile și histiocite.

64

A

B

a

A

b I.4.10. a, b Limfomul Hodgkin a.A. benzi groase de fibroză a.B. noduli tumorali b.A. celulă Reed-Sternberg ,,lacunară”

65

I.4.11. Metastază limfonodulară de carcinom cu celule în „inel cu pecete” Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: limfonodul Definiție: se datorează capacității de metastazare la distanță a celulelor tumorale din diferite tumori primare maligne; pe cale limfatică, celulele tumorale metastazează în limfonodulii regionali, producând metastaze limfonodulare. Macroscopic: limfonodul mărit în dimensiuni. Microscopic: structura normală a limfonodulului este parțial înlocuită atât în corticală cât și în medulară de o proliferare tumorală, formată din celule mici, dispuse în variate forme arhitecturale. Celulele tumorale sunt mici, rotunde, cu limite distincte și prezintă abundent mucus intracitoplasmatic, care împinge nucleul atipic la periferie (aspect de celule tumorale în „inel cu pecete”). În jurul acestor celule, se observă mase abundente de mucus extracitoplasmatic.

66

A

B

a

A

B

b I.4.11. a, b Metastaza limfonodulară de carcinom cu celule în “inel cu pecete”

a.A. ţesut limfoid a.B. ţesut tumoral b.A. celule în ,,inel cu pecete” b.B. lacuri de mucină extracitoplasmatică

67

a

Capitolul 5 Patologia aparatului cardio-vascular

b

II.5.1. Infarctul miocardic acut Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: miocard Definiție: reprezintă necroza unei porțiuni a țesutului miocardic, survenită în urma obliterării bruște și complete a unei ramuri a arterei coronare (prin tromboză sau embolie). Macroscopic: zonă de culoare palidă-gălbuie, proeminentă, de consistentă moale, înconjurată de un lizereu congestiv (bandă de culoare roșie-violacee, de grosime variabilă, reprezentată de inflamație de demarcație) și bine delimitată de țesutul miocardic adiacent. Microscopic: zona de necroză prezintă fibre musculare cu citoplasmă omogenă și intens acidofilă, nuclei absenți și limitele celulare păstrate (necroză structurată). În spațiile dintre fibrele miocardice apare edem și un detritus fin granular, asociat cu polimorfonucleare neutrofile. Zona de necroză este delimitată de miocardul adiacent printr-o inflamație de demarcație, caracterizată de congestie și exsudat cu polimorfonucleare neutrofile și macrofage. Cu timpul, zona de necroză este înconjurată de un țesut de granulație și ulterior se transformă într-o cicatrice fibroasă (cicatricea post-infarct).

70

A

B

B

a

A

B

b II.5.1. a, b Infarctul miocardic acut a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie a.C. zona de miocard normal b.A. fibre miocardice necrozate, fără nuclei b.B. polimorfonucleare neutrofile

71

II.5.2. Cicatricea post-infarct de miocard Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: miocard Definiție: zonă de fibroză, care se dezvoltă după un infarct de miocard și înlocuiește zona de necroză. Macroscopic: zonă de culoare albă-cenuşie, dură, retractilă; peretele miocardic în zona de cicatrice fibroasă are o grosime mai mică decât restul peretelui miocardic. Microscopic: zonă sărac celulară, constituită din țesut conjunctiv adult, care conține numeroase fibre de colagen, un număr redus de celule și vase. În jur, se remarcă miocardul de aspect normal.

72

A

B

a

B

A

C

b II.5.2. a, b Cicatricea post-infarct de miocard

a.A. zonă de miocard normal a.B. zonă cicatricială b.A. ţesut conjunctiv adult b.B. miocard normal b.C. vase

73

II.5.3. Miocardoscleroza Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: miocard Definiție: leziune caracterizată prin atrofia și fibroza miocardului, cauzate de îngustarea lentă și progresivă a lumenului arterelor coronare, cu diminuarea cantității de sânge care irigă unele porțiuni ale miocardului. Macroscopic: striații albicioase pe suprafața de secțiune a miocardului (aspect de „cord tigrat”). Microscopic: fascicule și benzi conjunctive colorate în roz (pe colorația Hematoxilină-Eozină) care delimitează grupuri de fibre miocardice sau fibre miocardice izolate atrofiate. Din zonele cicatriciale se pot desprinde benzi de țesut conjunctiv, care pătrund printre fibrele musculare învecinate. Gradul fibrozei variază de la un câmp microscopic la altul, cu evidențierea unor focare mai mari cicatriciale, corespunzătoare unor infarcte vechi.

74

B

A

a

A

B

b II.5.3. a, b Miocardoscleroza a.A. benzi de fibroză a.B. miocard normal b.A. benzi de fibroză b.B. fibre miocardice normale

75

II.5.4. Ateroscleroza Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: artera aortă (perete de vas cu cele 3 straturi- intima, media și adventiția). Definiție: boală cronică cu caracter distrofic, care constă în depunerea de lipide în intima aortei, sub formă de plăci, numite ateroame, înconjurate de un proces de scleroză. Macroscopic: placă de culoare galbenă, proeminentă, rotundă sau ovală, de 1-2 centimetri diametru. Microscopic: celule spumoase în intimă, reprezentate de monocite sangvine și histiocite subendoteliale, fibre musculare netede precum și depozite de lipide extracelular (depozite amorfe și cristale de colesterol sub formă de spații aciculare, optic goale pe H-E), limfocite și plasmocite.

76

A

a

A

b II.5.4. a, b Ateroscleroza

a.A. depozite de colesterol b.A. celule spumoase

77

II.5.5. Coronaroscleroza Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: miocard și artere coronare localizate subepicardic Definiție: depunerea de lipide în intima arterei coronare, cu formarea de plăci ateromatoase (manifestarea aterosclerozei la nivelul arterei coronare). Macroscopic: lumen îngustat, plăci ateromatoase proeminente, de culoare cenușie (plăci fibrozate). Microscopic: miocardul are un aspect normal; peretele de arteră coronară cu intima îngroșată, fibrozată, cu suprafața ondulată, datorită prezenței unei plăci fibroase. Această placă este constituită dintr-un țesut fibros, în care se pot observa lipide neutre (mase amorfe). Această placă se numește placă fibroasă cu centru ateromatos. La nivelul plăcii fibroase se pot observa depozite de calciu, sub forma unei mase colorate în albastru-violet (placă fibroasă calcificată). Media este de asemenea îngroșată.

78

A

B

a

A

B

b II.5.5. a, b Coronaroscleroza

a.A. miocard a.B. artere coronare localizate subepicardic b.A. intimă îngroşată, fibrozată b.B. suprafaţă ondulată a intimei

79

II.5.6. Panarterita nodoasă Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: perete de colecist Definiție: reprezintă o arterită necrozantă de natură imună, care interesează artere mijlocii și mici, din diferite organe; vasele din submucoasa colecistului pot fi afectate. Macroscopic: leziune segmentară, cu dezvoltarea de noduli de culoare cenușie-roșiatică pe traiectul vaselor. Microscopic: necroză fibrinoidă a peretelui vascular (perete îngroșat, omogen și intens eozinofil) cu fragmentarea elasticei, asociată cu un infiltrat inflamator neutrofil și eozinofil, dar și limfocitar, ce interesează atât toate straturile peretelui cât și zona adiacentă vasului. Consecutiv, unele vase pot prezenta trombi în lumen, cu necroza țesutului corespunzător irigat. Ruperea peretelui vascular afectat poate produce hemoragie.

80

B

A

a

A B

b II.5.6. a, b Panarterita nodoasă

a.A. perete de colecist a.B. vas în submucoasă b.A. necroză fibrinoidă b.B. infiltrat inflamator în jurul vasului

81

II.5.7. Hemoroizii Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: joncțiunea rect-canal anal Definiție: dilatări varicoase (circumscrise și permanente) ale venelor hemoroidale; apar în diferite profesii, în sarcină sau ca urmare a hipertensiunii portale din ciroza hepatică. Macroscopic: vase cu lumen dilatat. Microscopic: multiple lumene venoase dilatate, delimitate de celule endoteliale, unele conținând trombi.

82

B

A

a

A

b II.5.7. a, b Hemoroizii

a.A. epiteliu scuamos a.B. mucoasă glandulară b.A. lumene venoase dilatate

83

a

Capitolul 6 Patologia aparatului respirator

b

II. 6.1. Bronhopneumonia Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: reprezintă o inflamație acută a bronșiilor și bronșiolelor, cu extensie secundară la nivelul alveolelor, produsă de diferiți agenți patologici. Macroscopic: focare multiple de condensare a parenchimului pulmonar, ce interesează mai mulți lobi, uneori bilateral; focarele de condensare au culoare roșie-violacee, consistență crescută, cu tendința de confluare; în jur se observă parenchim pulmonar normal aerat, uneori cu emfizem compensator. Microscopic: congestie capilară în septuri, ceea ce produce îngroșarea acestora și infiltrat inflamator masiv, bogat în polimorfonucleare, macrofage, limfocite, situate într-o rețea de fibrină (alveolită fibrino-leucocitară). În unele zone, datorită exsudatului alveolar abundent, pereții alveolari se necrozează și se constituie focare abcedate. Același tip de exsudat inflamator interesează și lumenul bronșiilor, care centrează focarele de condensare. Epiteliul acestor bronșii poate prezenta zone de ulcerație (leziuni de bronșiolită purulentă). La periferia focarelor de condensare, unele alveole sunt dilatate (emfizem).

86

A

B

a

A

B

b II.6.1. a, b Bronhopneumonia a.A. zonă de condensare pulmonară a.B. zonă de parenchim pulmonar aerat b.A. reţea de fibrină b.B. polimorfonucleare neutrofile

87

II. 6.2. Emfizemul pulmonar Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: reprezintă distensia și distrucția cu caracter permanent a căilor aeriene situate distal față de bronșiola terminală. Se dezvoltă în special la fumători, în asociere cu bronșita cronică. Macroscopic: plămân mărit în volum, de culoare palid-cenușie, pe suprafață cu formațiuni veziculoase sau buloase, cu pereți subțiri și transparenți, pline cu aer. Microscopic: alveole dilatate și pereți alveolari subțiri. În unele zone, pereții alveolari sunt rupți, astfel încât, mai multe alveole confluează, formând spații largi, cu aspect policiclic, în interiorul cărora se observă capetele libere ale septurilor rupte.

88

A

a

A

C

B b II.6.2. a, b Emfizemul pulmonar cronic

a.A. spaţii largi formate din alveole confluate b.A. spaţii aerice mari b.B. septuri interalveolare subţiate şi rupte b.C. pigment de antracoză

89

II. 6.3. Aspirația de lichid amniotic Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definitțe: reprezintă o aspirație a lichidului amniotic, datorită mișcărilor respiratorii apărute precoce, încă din timpul nașterii; apare mai ales la nounăscuți prematuri. Macroscopic: plămân de aspect pestriț, cu zone normal aerate, de culoare roz, alternând cu zone de culoare violacee, de condensare. Microscopic: alveolele pulmonare și bronșiile conțin un exsudat inflamator cu polimorfonucleare neutrofile (aspect de bronhopneumonie), un material granular proteic eozinofil și elemente care apar în lichidul amniotic: celule pavimentoase cheratinizate fetale (celule epiteliale poligonale, mari), particule de meconiu (rotunde, de culoare brună-roșiatică, acelulare), mase de mucus, celule coriale (celule cubice, mici). Capilarele parieto-alveolare prezintă congestie.

90

A

B

a

B

A

b II.6.3. a, b Aspiraţia de lichid amniotic a.A. zonă aerată de parenchim pulmonar a.B. zonă condensată de parenchim pulmonar b.A. corpi de meconiu b.B. celulă epitelială pavimentoasă

91

II. 6.4. Pneumopatia cu membrane hialine Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: denumită și boala membranelor hialine sau sindromul de detresă respiratorie, reprezintă o leziune pulmonară ce apare la nou-născuții prematuri, datorită depunerii pe suprafața alveolelor și a bronșiilor a unei membrane omogene, acidofile, cu grosime variabilă. Cauza este reprezentată de lipsa de formare a surfactantului. Macroscopic: plâmân normal ca volum și greutate, dar de aspect pestriț, zone roz aerate, alternând cu zone de culoare violacee, condensate. Microscopic: pe suprafața septurilor alveolare și a pereților bronșici se observă în unele arii ale parenchimului pulmonar prezența unei membrane acidofile, de grosime varibilă, continuă (în formele grave) sau fragmentată. Prezența ei împiedică pătrunderea aerului, ceea ce face ca alveolele să fie colabate (zone de atelectazie). Zonele de atelectazie alternează cu arii aerate și chiar cu alveole dilatate. Membranele acidofile se numesc impropriu „membrane hialine”, deoarece nu sunt formate din material hialin, ci din mucopolizaharide, fibrină, celule alveolare descuamate. Vasele sangvine din septuri sunt congestionate și se observă un redus infiltrat inflamator în pereții alveolari.

92

B

A

a

A

b II.6.4. a, b Pneumopatia cu membrane hialine

a.A. alveole colabate a.B. congestie vasculară b.A. membrană acidofilă fragmentată

93

II. 6.5. Tuberculoza pulmonară Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: inflamație cronică granulomatoasă, produsă de Mycobacterium tuberculosis. În plămân, leziunea poate apare în forma primară sau postprimară a infecției. Macroscopic: formațiuni relativ bine delimitate, de culoare albă, cu centrul necrozat, reprezentat de un material alb, sfărâmicios. Microscopic: numeroase formațiuni rotunde sau ovale, cu tendința de confluare și de formare de leziuni de dimensiuni mai mari; leziunile se numesc granuloame tuberculoase. Central, prezintă o zonă de necroză cazeoasă, cu aspect de masă omogenă, acidofilă, astructurată. Necroza este înconjurată de o zonă intermediară, formată din celule epitelioide și celule gigante multinucleate Langhans și o zonă periferică, constituită din numeroase limfocite (coroana limfocitară).

94

B A

C

a

A

B

b II.6.5. a, b Tuberculoza pulmonară a.A. ţesut pulmonar a.B. granuloame tuberculoase a.C. granuloame confluente b.A. necroză cazeoasă b.B. celule gigante multinucleate Langhans

95

II. 6.6. Carcinomul epidermoid pulmonar Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: cea mai frecventă tumoră malignă epitelială, dezvoltată în plămân, cu origine la nivelul mucoasei bronșice, ce prezintă metaplazie pavimentoasă și displazie. Dezvoltarea ei este în legătură directă cu fumatul. Are un prognostic mai bun decât celelalte subtipuri microscopice. Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare albă-cenușie, localizat cel mai frecvent central; pe suprafața de secțiune, se observă arii de necroză și hemoragie. Microscopic: proliferare tumorală de aspect placardiform, formată din celule tumorale de formă poligonală, cu limite distincte, citoplasmă eozinofilă, nucleu pleomorf și nucleol proeminent, numeroase mitoze atipice. Unele celule tumorale se diferențiază, cu formare de perle de cheratină. Placardele tumorale infiltrează parenchimul pulmonar, iar în jurul lor se observă un infiltrat inflamator. Tumora prezintă zone de necroză și emboli vasculari.

96

A

B

a

A

B

b II.6.6. a, b Carcinomul epidermoid pulmonar

a.A. epiteliu de tip respirator cu metaplazie scuamoasă şi displazie a.B. placarde infiltrative b.A. celule tumorale b.B. infiltrat inflamator

97

II. 6.7. Carcinomul pulmonar cu celule mici Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pulmonar Definiție: tumoră malignă epitelială agresivă, care se poate dezvolta atât din bronșii cât și din porțiunea periferică a plămânului. Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare albă-cenușie, frecvent pe suprafața de secțiune cu arii de necroză. Microscopic: proliferare difuză de celule tumorale, lipsite de coezivitate, de dimeniuni mici, alungite, cu nuclei hipercromi, nucleoli indistincți și o citoplasmă redusă. Celulele tumorale se numesc celule în „bob de ovăz”. Se observă numeroase figure mitotice atipice. Unele celule tumorale sunt mici și rotunde, asemănătoare limfocitelor. În țesutul pulmonar adiacent tumorii se remarcă hiperemie vasculară și infiltrat inflamator, precum și numeroși emboli tumorali vasculari.

98

B

A

C

a

A

b II.6.7. a, b Carcinomul pulmonar cu celule mici

a.A. ţesut pulmonar a.B. ţesut tumoral a.C. emboli tumorali vasculari b.A. celule tumorale

99

a

Capitolul 7 Patologia cavității bucale, a aparatului digestiv, a ficatului și a pancreasului

b

II. 7.1. Tumora Warthin Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: glanda parotidă (se observă la periferia tumorii) Definiție: reprezintă o tumoră benignă, ce se dezvoltă exclusiv în glanda parotidă, din ducte heterotopice salivare, localizate într-un limfonodul intraparotidian sau în ţesutul periparotidian. Tumora se situează pe locul doi ca frecvenţă, între tumorile de glandă salivară. Bărbaţii sunt mai frecvent afectaţi, iar vârsta medie de apariţie este de 62 de ani. Macroscopic: tumora este fluctuentă și ușor palpabilă sub capsulă, nedureroasă, localizată în porţiunea inferioară şi superficială a glandei, înapoia unghiului mandibulei; are formă sferică sau ovoidală, este bine circumscrisă de o capsulă groasă, cu dimensiuni de 2-4 centimetri sau mai mare. Pe suprafaţa de secţiune, apar numeroase chisturi, cu conţinut fluid și de culoare maronie. Microscopic: tumora prezintă o capsulă la periferie şi este alcătuită din spaţii chistice delimitate de un epiteliu bistratificat. În stroma din jur există ţesut limfoid abundent, alcătuit din celule limfocitare mici, uniforme. Epiteliul este reprezentat, în porţiunea luminală, de celule columnare oncocitare, cu palisadarea nucleilor ovoizi, localizaţi central sau la polul apical. Citoplasma celulelor este intens eozinofilă, fin granulară, cu margini celulare distincte. Aspectul granular este datorat conţinutului crescut în mitocondrii. Lumenul chisturilor conţine o secreţie caracteristică, cu debride celulare şi corpusculi laminari, asemănători corpilor amilacei. Sub şi între celulele columnare există celule bazaloide, mai puţin evidente şi de dimensiuni mai mici, cubice sau triunghiulare, cu nucleu veziculos. Epiteliul formează papile de dimensiuni şi forme variate, orientate spre lumenul chisturilor. Proporţia dintre elementele epiteliale şi cele limfoide este variabilă de la o tumoră la alta sau chiar în aceeaşi tumoră.

102

C

B

A

a

B

C

A

A

c

b II.7.1. a, b, c Tumora Warthin

a.A. glandă parotidă a.B. limfonodul a.C. tumoră b.A. spaţiu chistic b.B. epiteliu bistratificat b.C. stromă limfoidă c.A. celule cu citoplasmă eozinofilă, granulară

103

II. 7.2. Adenomul pleomorf Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: neidentificabil Definiție: este o tumoră benignă cu origine epitelială, ale cărei celule prezintă atât diferenţiere epitelială, cât şi diferenţiere mioepitelială şi mezenchimală. Tumora poate apare atât la nivelul glandelor majore cât şi la nivelul glandelor minore. Este cea mai frecventă tumoră a glandelor salivare, reprezentând 45-74 % din toate tumorile care apar la nivelul glandei parotide. Cea mai frecventă localizare de la nivelul cavităţii bucale este la nivelul palatului. Vârsta medie de apariţie este de 43 de ani iar femeile sunt în general mai frecvent afectate. Macroscopic: apare sub forma unei mase tumorale asimptomatice, discrete, mobile, neaderentă de planurile supra- şi subiacente, bine delimitată, care creşte încet. Dimensiunea tumorii poate fi de la câţiva milimetri la câţiva centimetri, dar poate atinge dimensiuni uriaşe după câţiva ani. Tumora are consistenţă si aspect variabil pe secţiune, în funcţie de conţinutul de ţesut condroid şi osos. Chiar dacă tumora ajunge la dimensiuni mari, nu determină niciodată pareza nervului facial. Microscopic: poate avea aspecte foarte variate, cu prezenţa atât de structuri epiteliale, cât şi de structuri mezenchimale. Proporţia dintre cele două componente este foarte variabilă. Celulele epiteliale pot fi cuboidale, scuamoase, bazaloide şi oncocitare, iar celulele mioepiteliale pot avea aspect fuziform şi plasmocitoid. Celulele sunt uniforme, cu nucleoli mici sau absenţi, iar mitozele sunt absente. Celulele tumorale au dispoziţie arhitecturală foarte variată, de la o tumoră la alta, dar şi în cadrul aceleiaşi tumori. Astfel, pot apare structuri ductale sau tubulare, asociate cu prezenţa de trabecule anastomozate, benzi solide sau structuri microchistice. Componenta mezenchimală se dispune printre elementele epiteliale, fiind formată din ţesut conjunctiv hialin, mixoid, condroid sau osos.

104

A

B

a

A

B b II.7.2. a, b Adenomul pleomorf

a.A. componentă mezenchimală a.B. componentă epitelială b.A. trabecule şi structuri tubulare b.B. ţesut mixoid

105

II. 7.3. Sialadenita cronică Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: glanda parotidă Definiție: sialadenita cronică nespecifică interesează mai frecvent glanda parotidă şi este favorizată de factori generali (scăderea rezistenţei organismului, diabetul) sau de factori locali (litiaza salivară, procese inflamatorii, stricturi ale canalelor excretorii). Macroscopic: glanda se tumefiază şi are duritate crescută, lemnoasă. Microscopic: ductele ectaziate care conţin o secreţie sub forma unor mase acidofile, se asociază cu infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, care cu timpul, produce fibroza şi atrofia acinilor, aceştia apărând reduşi numeric.

106

A

a

A

B

b II.7.3. a, b Sialadenita cronică

a.A. benzi de fibroză b.A. duct ectaziat b.B. infiltrat inflamator limfoplasmocitar

107

II. 7.4. Mucocelul Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: buză Definiție: apare la nivelul glandelor salivare minore, fiind localizat cel mai frecvent la nivelul buzei inferioare, dar poate să apară şi la nivelul mucoasei jugale, a părţii ventrale a limbii, în regiunea sublinguală, practic oriunde există glande salivare minore. Se dezvoltă mai ales la copii şi adulţii tineri. Este datorat întreruperii continuităţii unui duct salivar, cel mai frecvent în urma unui traumatism, având drept consecinţă eliminarea produsului de secreţie în stroma din jur. Macroscopic: nodul bine delimitat, fluctuent, care proemină la suprafaţă, cu dimensiuni între 1 milimetru până la câţiva centimetri, suprafaţa netedă, transparentă, de culoare albăstruie. În cazul unui mucocel situat mai profund, transparenţa şi culoarea albăstruie sunt mai atenuate. Microscopic: în corionul mucoasei şi în submucoasă se observă un material bazofil, mucinos, în care plutesc macrofage cu citoplasmă spumoasă şi care este înconjurat de ţesut de granulaţie, care cu timpul se transformă într-o capsulă fibroasă. Deoarece nu este delimitat de un epiteliu, mucocelul nu este un chist adevărat.

108

A

B

a

B

A

b II.7.4. a, b Mucocelul a.A. glandă salivară minoră a.B. epiteliu pavimentos b.A. material mucinos b.B. ţesut de granulaţie

109

II. 7.5. Adenocarcinomul de glandă salivară NOS (not otherwise specified) Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: glanda parotidă Definitie: este cea de a doua tumoră malignă ca frecvenţă la nivelul glandelor salivare, după carcinomul mucoepidermoid. Denumirea de adenocarcinomul NOS (not otherwise specified- fără alte specificaţii, fără caractere particulare) se folosește pentru a diferenţia acest subtip de adenocarcinom, de alte subtipuri microscopice particulare. Tumora apare cu aceeaşi frecvență la nivelul glandelor salivare majore (mai frecvent în parotidă) şi minore (la nivelul palatului dur, mucoasa bucală, buza superioară şi inferioară). Există o predispoziţie pentru sexul feminin. Vârsta medie de apariţie este de 58 de ani. Clinic, tumorile localizate la nivelul glandelor salivare majore apar sub forma unor mase solitare, asimptomatice. Cele de la nivelul glandei parotide se asociază cu durere sau afectarea nervului facial în 20 % din cazuri. Tumora are diametrul variabil între 2- 8 centimetri și este fixată în cele mai multe cazuri de tegument sau de structurile învecinate. Tumorile de la nivelul palatului sunt asimptomatice, dar se asociază cu ulceraţia mucoasei şi cu invazia structurii osoase subiacente. Macroscopic: asemănător altor tumori maligne salivare, adenocarcinomul NOS are margini predominant infiltrative, pe suprafaţa de secţiune o culoare albă-gălbuie, cu zone de hemoragie şi necroză. Microscopic: adenocarcinomul poate avea arhitectură variabilă, în cadrul aceleaşi tumori sau de la o tumoră la alta. Celulele tumorale formează insule, cuiburi, cordoane ramificate, tubi sau zone solide sau trabeculare. Elementul microscopic comun pentru adenocarcinoame este reprezentat de formarea de ducte sau tubi, alături de caracterul infiltrativ al tumorii la periferie. De aceea, de cele mai multe ori, diagnosticul de adenocarcinom NOS este un diagnostic de excludere a altor tipuri de tumori salivare sau de adenocarcinom metastatic. Celulele tumorale sunt relativ uniforme, dar cu grade de atipie variabilă, adenocarcinomul putându-se grada în adenocarcinom cu grad jos, intermediar sau înalt de malignitate. Între celulele tumorale dispuse în cuburi sau noduli bine delimitaţi există o stromă bogată în colagen sau mucus. Alteori, stroma este foarte redusă cantitativ.

110

A

B

a

A

B

b II.7.5. a, b Adenocarcinomul de glanda salivară

a.A. acini salivari normali a.B. ţesut tumoral b.A. glande atipice şi arii cribriforme b.B. stromă fibroasă

111

II. 7.6. Epulisul cu celule gigante Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: mucoasa gingivală Definiție: reprezintă o leziune pseudotumorală frecventă a cavităţii bucale, care se dezvoltă consecutiv unei iritaţii sau a unui traumatism local (resturi radiculare, coroane metalice sau acrilice largi, tartrul dentar). Macroscopic: apare exclusiv la nivelul gingiei, sub forma unei mase nodulare, de culoare cenuşie, cu diametrul sub 2 centimetri. Se dezvoltă la adulţi şi mai ales la sexul feminin. Leziunea este sesilă sau pediculată și uneori este asociată cu ulcerarea mucoasei supraiacente. Microscopic: este constituită din celule gigante multinucleate, precum şi celule mezenchimale, fuziforme sau ovalare. Celulele gigante au dimensiuni mari, citoplasmă abundentă, eozinofilă şi numeroşi nuclei dispuşi central. Printre celulele gigante multinucleate, apar focare de hemoragie şi depozite de hemosiderină. Uneori pot apare focare de calcificare sau de osificare.

112

B

A

a

C

A B

b II.7.6. a, b Epulisul cu celule gigante a.A. epiteliu pavimentos a.B. nodul b.A. celule gigante multinucleate b.B. celule mezenchimale b.C. focare de hemoragie

113

II. 7.7. Ameloblastomul Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: secţiunea este reprezentată doar de ţesut tumoral Definiție: reprezintă cea mai frecventa tumoră odontogenă, fiind o tumoră benignă, de natură epitelială, cu caracter invaziv local, lent distructivă, care recidivează frecvent şi care constă în proliferarea epiteliului de tip odontogen. Provine din resturi intraosoase ale organului adamantin, care formează smalţul dentar (tumora se mai numeşte şi adamantinom), din epiteliul care delimitează chisturile odontogene, din resturi de lamină dentară sau din celule bazale ale mucoasei orale. Se localizează mai ales în mandibulă, mai frecvent în regiunea molarilor şi ramul ascendent, dar şi la nivelul maxilarului superior. Apare la pacienți cu vârsta între 20-50 ani, fără predilecţie de sex. Macroscopic: tumora are aspect nodular, pe secţiune este solidă sau chistică, de culoare alb-cenuşie, cu zone dure alternând cu zone gelatinoase. Tumora este neîncapsulată, de aceea, dezvoltată intraosos, determină expansiunea corticalei şi uneori erodarea acesteia, cu infiltrarea ţesuturilor perimaxilare. Microscopic: este formată dintr-o proliferare epitelială sub formă de plaje sau insule rotunde sau ovalare, înconjurate de o stromă conjunctivă. La periferia plajelor şi a cuiburilor, celulele se dispun în palisadă. Celulele tumorale sunt cubice sau cilindrice, cu nuclei ovalari şi citoplasmă redusă. Spre centrul plajelor, celulele au o formă stelată, anastomozate într-o reţea, ale cărei ochiuri sunt pline cu o masă mucoidă. Stroma din jur prezintă zone de hialinizare şi uneori poate conţine un număr mare de vase sangvine.

114

A

a

A

B C

b II.7.7. a, b Ameloblastomul

a.A. ţesut tumoral b.A. insule epiteliale b.B. palisadă b.C. celule stelate

115

II. 7.8. Chistul radicular Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: secţiunea este reprezentată doar de cavitatea chistică Definiție: este cea mai frecventă formă de chist odontogen, care poate interesa orice dinte gangrenat şi poate apare la toate vârstele. Chistul se formează în urma unui proces infecţios pulpar şi periapical, care cuprinde resturile epiteliale de la acest nivel. Consecutiv procesului inflamator, resturile epiteliale Mallasez incluse într-un granulom se transformă chistic, apărând o cavitate, care se inseră în jurul extremităţii radiculare a dintelui respectiv. Macroscopic: este format dintr-un perete fibros, de grosime variabilă, în interior conţinând material necrotic, cu depozite de lipide sau de colesterol. Microscopic: cavitatea este delimitată de un epiteliu scuamos necheratinizat, stratificat, conţinând în interior un material eozinofil, cu celule epiteliale descuamate, iar în peretele din jur se observă un infiltrat inflamator cronic, asociat cu eritrocite, macrofage spumoase, celule gigante multinucleate de corp străin, depozite de hemosiderină şi cristale de colesterol.

116

A

a

B

A

b II.7.8. a, b Chistul radicular
 a.A. cavitate chistică b.A. epiteliu scuamos necheratinizat b.B. material eozinofil şi celule scuamoase descuamate

117

II. 7.9. Leucoplazia Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: mucoasa bucală Definiție: reprezintă principala leziune precanceroasă a cavităţii orale, transformarea malignă apărând în 5-6 % din cazuri. Este definită ca o „pată” sau placă albă, nu mai mică de 5 milimetri diametru, care nu poate fi înlăturată prin ştergere. Apare mai frecvent la sexul masculin şi la persoane cu vârstă peste 40 de ani, ca urmare a factorilor iritativi locali (mecanici, electrici, termici, chimici, inflamatori). Macroscopic: se descriu trei forme de leucoplazie: leucoplazia simplex (mucoasă de aspect alb, cheratinizată), leucoplazia verucoasă (proliferare verucoasă de aspect alb) şi leucoplazie pătată (leziune formată din arii albe, alternând cu arii eritematoase sau eroziuni). Poate fi localizată pe versantul mucos al buzei inferioare, limbă, mucoasa jugală dar poate apare şi sub forma de leziuni extinse la aproape toată suprafaţa mucoasei bucale (leucoplazie pan-orală). Microscopic: se caracterizează prin îngroşarea epiteliului, de aspect plan sau papilar, ca urmare a acantozei (îngroşarea stratului spinos) şi hipercheratozei (îngroşarea stratului cornos). Membrana bazală este intactă, iar în corion se observă un abundent infiltrat inflamator limfo-plasmocitar. Uneori se asociază cu displazia epiteliului (celule epiteliale imature, caracterizate de lipsa de polaritate a nucleilor, pleomorfism şi hipercromazie nucleară, mitoze atipice).

118

A

a

B

A

C

b II.7.9. a, b Leucoplazia a.A. epiteliu scuamos îngroşat b.A. acantoză b.B. hipercheratoză b.C. infiltrat inflamator

119

II. 7.10. Gastrita cronică Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: perete gastric Definiție: inflamație a mucoasei gastrice, produsă de Helicobacter pylori; reprezintă una din cele mai frecvente forme de gastrită. Se asociază frecvent cu atrofia mucoasei, precum și prezența de metaplazie intestinală (înlocuirea epiteliului de suprafață și din cripte cu epiteliu de tip intestinal) și displazie (înlocuirea celulelor normale cu celule epiteliale imature, atipice). Atât metaplazia intestinală cât și displazia reprezintă leziuni precursoare carcinomului gastric. Macroscopic: focare multiple de culoare roșie, inegale ca mărime, pliurile gastrice ale mucoasei se subțiază. Microscopic: intens infiltrat inflamator cronic limfo-plasmocitar difuz, ce interesează mucoasa gastrică, atât la nivelul foveolelor cât și al glandelor, în toata grosimea acesteia.

120

A

a

A

B

b II.7.10. a, b Gastrita cronică


a.A. mucoasă gastrică b.A. musculara mucoasei b.B. infiltrat inflamator difuz

121

II. 7.11. Ulcerul gastric cronic Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: perete gastric Definiție: pierdere de substanță a mucoasei gastrice, care depășește musculara mucoasei; se localizează mai frecvent pe mica curbură și antrul piloric. Macroscopic: ulcerație rotundă sau ovală, de dimensiuni diferite, bine delimitată; pliurile mucoasei gastrice adiacente iradiază spre zona de ulcerație; fundul ulcerației este neted și prezintă adesea semne de hemoragie. Microscopic: zona de ulcerație prezintă patru straturi. Stratul extern are o grosime variabilă și este format dintr-o rețea de fibrină, în ochiurile căreia se găsesc granulocite și celule necrozate (stratul de exsudație sau fibrinoleucocitar). Sub acest strat, apare o bandă omogenă și intens eozinofilă, formată din fibrină și resturi nucleare (stratul de necroză fibrinoidă). Subiacent, există al treilea strat, format din numeroase capilare de neoformație dar și limfocite, plasmocite, granulocite, histiocite, dispuse într-o stromă laxă (stratul de țesut de granulație). Cel mai profund, apare al patrulea strat, denumit stratul de fibroză, având celularitate redusă și numeroase fibre de colagen, în parte hialinizate (țesut conjunctiv adult). Acest strat disecă peretele muscular în profunzime.

122

B

A a

A

B C

b II.7.11. a, b Ulcerul gastric cronic

a.A. mucoasă gastrică a.B. ulceraţie b.A. stratul de exudaţie b.B. necroză fibrinoidă b.C. ţesut de granulaţie

123

II. 7.12. Adenocarcinomul gastric Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: perete gastric (nu se identifică mucoasa gastrică și submucoasa ci doar stratul muscular și seroasa) Definiție: tumoră epitelială malignă, care se dezvoltă din mucoasa gastrică, mai frecvent după vârsta de 55 ani, la sexul masculin. Macroscopic: formațiune tumorală vegetantă, ulcerativă sau infiltrativă, de consistență crescută și culoare albicioasă, care infiltrează peretele gastric. Microscopic: proliferare de celule tumorale, care formează glande tumorale, înconjurate de o stromă variabilă cantitativ (subtipul intestinal). Glandele tumorale prezintă forme și dimensiuni diferite și sunt tapetate de un epiteliu pluristratificat, cu celule cilindrice, care au citoplasmă redusă, bazofilă și nucleu pleomorf, cu nucleoli proeminenți și numeroase mitoze atipice. Aceste glande infiltrează mucoasa, submucoasa și stratul muscular al peretelui gastric. Stroma ce le înconjoară prezintă un abundent infiltrat inflamator. Unele glande sunt interesate de zone de necroză. În funcție de gradul de diferențiere, în adenocarcinoamele slab diferențiate, pe lângă glande tumorale, se observă și placarde solide de celule tumorale.

124

A

a

A

C

B

b II.7.12. a, b Adenocarcinomul gastric a.A. ţesut tumoral infiltrând peretele gastric b.A. tunica musculară b.B. seroasa peritoneală b.C. glande tumorale

125

II. 7.13. Apendicita acută flegmonoasă Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: perete apendicular Definiție: inflamație acută purulentă, ce apare mai frecvent la persoane tinere, favorizată de infecția microbiană și obstruarea lumenului. Macroscopic: apendice mărit în volum, cu seroasa congestionată și edemațiată, pe suprafața de secțiune în lumen cu conținut de puroi galbenverzui și perete îngroșat. Microscopic: peretele apendicular prezintă congestie vasculară și este interesat difuz de un infiltrat inflamator granulocitar, care produce ulcerația mucoasei și se extinde în toate straturile. Pe suprafața seroasei, se observă un exsudat inflamator fibrino-leucocitar. Lumenul este ocupat de numeroase granulocite și globule de puroi.

126

A B

a

B

C

A

b II.7.13. a, b Apendicita acută flegmonoasă

a.A. lumen apendicular a.B. mezenter apendicular b.A. exudat granulocitar în lumen b.B. ulceraţie a mucoasei b.C. infiltrat inflamator granulocitar difuz

127

II. 7.14. Hepatita cronică persistentă Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut hepatic Definiție: inflamația cronică a parenchimului hepatic, produsă de virusuri hepatotrope (B și C) dar și de intoxicația alcoolică, diferite medicamente, cauze autoimune; se asociază cu persistența semnelor clinice, de laborator și microscopice cu o durată de peste 6 luni, dar acestea sunt atenuate; are tendința de vindecare în câteva luni. Macroscopic: ficat mărit în dimensiuni și palid. Microscopic: prezența unui infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, localizat și limitat la nivelul spațiilor porte, asociat cu intumescența clară a hepatocitelor.

128

A B

a

A

b II.7.14. a, b Hepatita cronică persistentă

a.A. spaţiu port lărgit a.B. lobul hepatic b.A. infiltrat inflamator

129

II. 7.15. Ciroza hepatică Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut hepatic Definiție: leziune hepatică difuză și ireversibilă, în care se produce distrugerea arhitecturii lobulare a ficatului, urmată de remanierea parenchimatoasă, cu formarea unor noduli (pseudolobuli) înconjurați de septuri fibroase. Cea mai frecventă cauză o reprezintă intoxicația alcoolică; ciroza poate fi produsă însă și de infecții virale, mecanisme autoimune, hemocromatoză. Macroscopic: ficat micșorat în volum și greutate, marginea anterioară ascuțită, consistență crescută, cu noduli de diferite dimensiuni, vizibili pe suprafața externă și de secțiune, înconjurați de septuri fibroase. Microscopic: arhitectura normală lobulară dispărută și înlocuită de noduli de formă rotundă sau ovalară, dimensiuni diferite, fără venă centrolobulară și constituiți din cordoane de hepatocite, dispuse dezordonat. Celulele hepatocitare regenerate prezintă nuclei voluminoși și nucleoli evidenți, iar unele celule sunt binucleate. În jur, se observă arii de fibroză, asociate cu un infiltrat inflamator limfocitar, precum și o hiperplazie de canalicule biliare neoformate. Unele hepatocite prezintă vacuole de lipide (optic goale), ceea ce demonstrează etiologia alcoolică a leziunii.

130

B

A

a

C B

D

A

b II.7.15. a, b Ciroza hepatică


a.A. septuri fibroase a.B. noduli b.A. distrofie adipoasă b.B. fibroză b.C. regenerare hepatocitară b.D. infiltrat inflamator

131

II. 7.16. Pancreatita acută necrotico-hemoragică Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut pancreatic Definiție: denumită și „marea dramă abdominală” este o leziune gravă, ce apare la persoane de vârstă mijlocie, mai frecvent obeze și de sex feminin; se datorează activării intrapancreatice a enzimelor pancreatice, în diferite situații, precum obstrucție a ductului pancreatic, reflux biliar, intoxicație alcoolică, șoc, infecții, traumatisme, hipotermie. Poate fi foarte severă, cauzând deces sau poate evolua spre o pancreatită cronică. Macroscopic: pancreas mărit în dimensiuni, pe suprafața externă cu zone de hemoragie (de culoare roșie-violacee), zone de necroză, de culoare cenușie și zone de steatonecroză (necroza țesutului adipos, de culoare albgălbuie). Microscopic: necroza acinilor pancreatici (nuclei absenți, se identifică doar conturul celulelor), necroza țesutului adipos (celule adipoase cu caracter „fantomatic”, cu nuclei absenți și contur celular acidofil), infiltrat hemoragic masiv și infiltrat inflamator, format din numeroase polimorfonucleare neutrofile.

132

A B

a

A

b II.7.16. a, b Pancreatita acută necrotico-hemoragică

a.A. necroza ţesutului adipos a.B. acini normali b.A. necroza acinilor pancreatici

133

a

Capitolul 8 Patologia aparatului renal

b

II. 8.1. Glomerulonefrita cu semilune Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut renal Definiție: denumită și glomerulonefrită rapid progresivă, este o nefropatie severă, cu evoluție rapidă spre insuficiență renală cronică; poate avea o cauză infecțioasă sau o cauză imună. Macroscopic: rinichi mare alb sau rinichi mare pestriț (palid, cu mici focare hemoragice). Microscopic: în glomeruli se observă semilune, constituite dintr-o proliferare de celule epiteliale ale foiței parietale a capsule lui Bowman, care ocupă spațiul de filtrare și determină comprimarea progresivă a capilarelor glomerulare. În contrast, tubii și interstițiul nu prezintă modificări. Leziunea evoluează în timp, spre fibroză glomerulară.

136

A

a

A

b II.8.1. a, b Glomerulonefrita cu semilune

a.A. glomeruli b.A. semilune

137

II. 8.2. Carcinomul renal cu celule clare Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut renal Definiție: numită și tumora Grawitz sau hipernefromul, reprezintă o tumoră epitelială malignă frecventă, mai ales la adulți și la sexul masculin. Macroscopic: formațiune tumorală solidă, care ocupă și distorsionează parenchimul renal și se dezvoltă de obicei la polul superior renal; tumora are culoare cenușie-galbenă, este aparent bine delimitată și are pe secțiune arii de hemoragie și necroză. Microscopic: proliferare de celule mari, cu citoplasma clară, dispuse în cuiburi, cordoane, trabecule, pe alocuri de aspect chistic sau papilar, delimitate de axe conjunctive subțiri, ce conțin numeroase capilare. Celulele tumorale prezintă o citoplasmă cu aspect clar (datorită conținutului de lipide și glicogen), precum și atipii nucleare variabile de la un câmp microscopic la altul sau de la o arie la alta a tumorii. Membrana celulară este net conturată. Parenchimul renal adiacent prezintă un abundent infiltrat inflamator limfo-plasmocitar interstițial, cu zone de scleroză tubulară și glomerulară.

138

A

B

a

A

b II.8.2. a, b Carcinomul renal cu celule clare

a.A. ţesut renal atrofiat a.B. ţesut tumoral b.A. celule tumorale

139

II. 8.3. Carcinomul urotelial Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: nu se identifică organul, secțiunea este constituită doar din fragmente tumorale provenite din TUR-V (rezecție transuretrală a vezicii urinare) Definiție: denumit și carcinom tranzițional, reprezintă o tumoră epitelială malignă, cu origine în epiteliul tranzițional al vezicii urinare, ce se dezvoltă mai frecvent la bărbați, cu vârsta de peste 50 ani. Macroscopic: formațiune vegetantă, friabilă, ce sângerează ușor, de dimensiuni diferite. Microscopic: proliferare exofitică de aspect papilar, reprezentată de axe conjunctivo-vasculare, tapetate de o proliferare epitelială stratificată, formată din celule cu polaritatea pierdută, nuclei pleomorfi, hipercromi, nucleoli proeminenți și mitoze atipice.

140

A

a

A B

b II.8.3. a, b Carcinomul urotelial

a.A. ţesut tumoral b.A. axe conjunctivo-vasculare b.B. epiteliu pluristratificat atipic

141

a

Capitolul 9 Patologia aparatului genital feminin și a glandei mamare b

II. 9.1. Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC) Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: col uterin (exocol cu stroma cervicală tapetată de epiteliu scuamos și canal endocervical, cu stroma tapetată de epiteliu endocervical cilindric) Definiție: apare la femei în perioada reproductivă şi se datorează infecţiei cu Virusul Papiloma Uman (Human Papillomavirus- HPV) cu trasmitere pe cale sexuală. Vârsta medie de apariţie a leziunii a scăzut în ultimii ani, apărând astfel la femei mai tinere (mai frecvent în intervalul 25-29 de ani). Neoplazia intraepitelială scuamoasă se dezvoltă mai frecvent pe buza anterioară a colului, la nivelul zonei de transformare, de unde, leziunea se extinde ulterior în epiteliul scuamos sau în epiteliul cilindric endocervical (cu metaplazie scuamoasă). Mărimea leziunii depinde de gradul acesteia. Macroscopic: leziunea este fie inaparentă, fie are aspectul unor zone neregulate de culoare roşie, uneori ulcerate. Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC) reprezintă un spectru ce cuprinde leziuni cu grade diferite: NIC grad I, II şi III. Microscopic: în toate cele trei tipuri se observă o înlocuire a celulelor normale din grosimea epiteliului cu celule nediferenţiate. Epiteliul este îngroşat. În NIC grad I, celulele nediferenţiate ocupă treimea inferioară a epiteliului, în NIC grad II, celulele nediferenţiate ocupă între o treime şi două treimi inferioare ale epiteliului iar în NIC grad III, celulele nediferenţiate ocupă între două treimi şi întreaga grosime a epiteliului. Celulele nediferențiate au un aspect asemănător cu celulele bazale, prezintă pleomorfism nuclear şi pierderea polarităţii nucleare. Nucleii au dimensiuni mai mari decât în mod normal, variaţii de mărime (anizocarie) şi cromatina dispusă în granule neregulate. Citoplasma celulelor este redusă, ceea ce face ca raportul nucleu/citoplasmă să fie modificat în favoarea nucleului, iar glicogenul intracitoplasmatic este mult scăzut sau absent. Limitele celulare sunt de obicei indistincte, iar celulele prezintă numeroase figuri mitotice, unele anormale. Membrana bazală este intactă. Subiacent se poate observa un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.

144

B C

A

a

A

b II.9.1. a, b Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC) a.A. epiteliu scuamos normal a.B. infiltrat inflamator a.C. epiteliu îngroşat cu displazie b.A. celule nediferenţiate în toată grosimea epiteliului

145

II. 9.2. Carcinomul epidermoid de col uterin Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: col uterin (exocol cu stroma cervicală tapetată de epiteliu scuamos și canal endocervical, cu stroma tapetată de epiteliu endocervical cilindric) Definiție: reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă a tractului genital feminin. Vârsta medie de apariţie este de 50 ani, cu 15-20 de ani mai mult decât la pacientele care prezintă leziuni precursoare (NIC II și III). În ceea ce priveşte etiologia tumorii, s-a demonstrat o relaţie cu infecţia cu Virusului Papiloma Uman (HPV- Human Papillomavirus), mai ales cu subtipurile 16 şi 18. Macroscopic: tumora poate avea aspect nodular, ulcerat, polipoid (papilar), infiltrativ. Mărimea leziunii variază de la câţiva milimetri la câţiva centimetri, culoarea este albă-cenuşie; tumora sângerează cu uşurinţă la atingere. Cele mai multe tumori se dezvoltă în zona de transformare. Microscopic: este constituit dintr-o proliferare de celule tumorale dispuse în placarde, de formă şi dimensiuni variate, înconjurate de o stromă desmoplazică. Celulele tumorale sunt mari, poligonale, cu membrane celulare distincte, citoplasmă eozinofilă şi nuclei cu pleomorfism variabil. În forma cheratinizată, în centrul placardelor, celulele tumorale se cheratinizează, se dispun concentric şi formează perle epiteliale. În carcinomul epidermoid necheratinizat, celulele tumorale pot prezenta semne de cheratinizare individuală, dar niciodată nu formează perle de cheratină. Gradarea microscopică a carcinomului scuamos infiltrativ (bine diferenţiat- grad 1, moderat diferenţiat- grad 2 şi slab diferenţiat- grad 3) are la bază trei criterii microscopice: cheratinizarea celulelor tumorale, activitatea mitotică şi plemorfismul nuclear.

146

A

a

A B C

b II.9.2. a, b Carcinomul epidermoid de col uterin

a.A. tumoră infiltrativă b.A. placard de carcinom scuamos b.B. perlă epitelială b.C. infiltrat inflamator

147

II. 9.3. Hiperplazia endometrială Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: polip endometrial cu focare microscopice de hiperplazie complexă Definiție: reprezintă o înmulţire a glandelor și stromei endometriale, care duce la îngroşarea mucoasei şi care se produce ca efect al unei stimulări estrogenice prelungite, endogene (anovulaţie cronică) sau exogene (terapie hormonală substitutivă). Această leziune este caracteristică mai ales femeilor în perimenopauză şi postmenopauză, dar poate apare şi la femeile tinere, în timpul vieţii reproductive, de obicei la paciente cu boală polichistică ovariană. Macroscopic: uterul poate fi mărit uşor în volum, iar endometrul este îngroşat. Îngroşarea endometrului are un aspect difuz sau polipoid, iar consistenţa lui este moale. Microscopic: hiperplazia endometrială poate fi fără atipii (simplă sau complexă) sau cu atipii. În hiperplazia complexă cu atipii, glandele endometriale sunt înmulţite, aglomerate, stroma dintre ele se reduce mult (apar uneori glande „spate la spate”); glandele sunt dilatate, ramificate, au excrescenţe papilare. Ele sunt delimitate de un epiteliu stratificat, cu atipie nucleară (nuclei măriți in dimensiuni, rotunzi, cu nucleol evident). Activitatea mitotică este variabilă. Celulele stromale au un aspect ceva mai alungit, probabil datorită compresiunii exercitate de către glandele hiperplaziate din jur.

148

A

B

a

A

C B

b II.9.3. a, b Hiperplazia endometrială

a.A. polip endometrial a.B. focar de hiperplazie b.A. glande aglomerate b.B. stroma redusă b.C. epiteliu atipic

149

II. 9.4. Adenocarcinomul endometrial de tip endometrioid Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: fragmente de țesut tumoral, recoltate cu sonda de biopsie endometrială Pipelle Definiție: adenocarcinomul endometrioid (Tipul I) reprezintă cel mai frecvent tip microscopic de carcinom endometrial (15-65 % din carcinoamele endometriale). Adenocarcinomul endometrioid apare la o vârstă medie de 60 de ani, cele mai multe paciente fiind în postmenopauză, deşi poate apare şi la femei tinere sau mult mai în vârstă. Se dezvoltă mai ales la rasa albă, pe un endometru hiperplazic, într-un context hiperestrogenic, este de obicei bine diferenţiat microscopic, invazia în miometru este limitată, fără emboli tumorali în vasele limfatice, are răspuns bun la tratament şi deci un prognostic bun. Macroscopic: tumoră vegetantă, de culoare cenuşie, cu focare hemoragice şi necrotice, de obicei cu consistenţă friabilă. Pe măsură ce creşte în dimensiuni, tumora produce creşterea în volum a corpului uterin şi invazia miometrului adiacent şi a colului uterin. Microscopic: aspectul depinde în mare măsură de gradul microscopic. Adenocarcinomul endometrioid este reprezentat de o proliferare de glande tumorale asemănătoare cu cele ale endometrului normal (în faza de proliferare), între care există o cantitate minimă de stromă sau aceasta lipseşte. Aspectul arhitectural este foarte caracteristic, în adenocarcinoamele bine diferenţiate (grad I) glandele având forme şi dimensiuni diferite, dar câteodată şi numeroase proiecţii papilare spre lumen, formate din axe fibro-vasculare subţiri. Cele două aspecte pot coexista în cadrul aceleiaşi tumori. Glandele şi proiecţiile papilare sunt tapetate de un epiteliu pluristratificat, format din celule cu un pleomorfism moderat. Câteodată, epiteliul proliferează într-un lumen glandular, fără a fi acompaniat şi de o proliferare stromală, creând spaţii secundare, aspect denumit „cribriform”. Stroma dintre glande este desmoplazică de cele mai multe ori şi poate conţine grupuri de macrofage spumoase (care se poate observa şi în hiperplaziile endometriale). În stromă se observă un infiltrat inflamator și necroză. În adenocarcinoamele moderat şi slab diferenţiate (grad II şi III), celulele tumorale se dispun şi în placarde solide, care alternează cu zonele glandulare şi papilare, în adenocarcinoamele de grad II, pentru ca în cele de grad III să predomine zonele solide.

150

B

A

a

C

A B

b II.9.4. a, b Adenocarcinomul endometrial de tip endometrioid a.A. fragmente tumorale a.B. mase hematice b.A. glande tumorale b.B. proiecţii papilare b.C. epiteliu stratificat atipic

151

II.9.5. Adenocarcinomul endometrial de tip seros Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: polip glandular endometrial cu focare de adenocarcinom seros (fragment de polip) Definiție: adenocarcinomul endometrial seros (non-endometrioid, tipul II) reprezintă un tip microscopic de carcinom endometrial, care se dezvoltă mai rar la nivelul endometrului (cu o frecvenţă de sub 20 % din carcinoamele endometriale), în special la femeile mai în vârstă, din rasa afro-americană, în postmenopauză (vârsta medie de apariţie fiind de 68 de ani), pe un endometru atrofic (fără hiperplazie), expunerea estrogenică fiind redusă, gradul microscopic înalt (tumori slab diferenţiate), este asociată cu invazie în miometru, cu emboli tumorali în vasele limfatice; nu are de obicei răspuns la tratament şi deci are un prognostic rezervat. Macroscopic: deseori corpul uterin care conţine tumora este mic şi atrofic, dar pe secţiune tumora este exofitică în cavitatea uterină. Microscopic: arhitectura este complexă, de tip papilar (foarte asemănătoare cu cea din carcinomul seros papilar ovarian), dar apar şi zone glandulare, cu formare de fante caracteristice sau solide. Papilele sunt scurte şi constituite dintr-un ax fibro-vascular bine reprezentat şi frecvent hialinizat, acoperit de un epiteliu stratificat, format din celule tumorale, de multe ori cu aspect de „celule ţintă” („hobnail cells”). Citoplasma celulelor este redusă, clară sau eozinofilă, nucleii prezintă pleomorfism marcat, hipercromazie, macronucleoli și se observă numeroase figuri mitotice. Caracteristic, celulele tumorale se detașează de pe suprafața epiteliului în lumenul structurilor glandulare. Adenocarcinomul seros endometrial are întotdeauna grad III de malignitate histologică.

152

B

A

a

A B

C

b II.9.5. a, b Adenocarcinomul endometrial de tip seros a.A. polip glandular a.B. focar de adenocarcinom seros b.A. celule detaşate în lumen b.B. structuri glandulare atipice b.C. glande endometriale normale

153

II.9.6. Chistadenomul mucinos ovarian Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: neidentificabil Definiție: tumoră benignă rară, ce se dezvoltă din epiteliul de suprafață al ovarului, ce prezintă o metaplazie mucinoasă. Macroscopic: tumoră chistică de dimensiuni foarte mari, de obicei multiloculară, dar uneori uniloculară, cu diametrul ce poate ajunge până la 30 de centimetri, cu suprafaţa externă netedă, conținutul este gelatinos, de culoare galben-verzuie; în unele cazuri însă, conținutul este lichidian, sero-citrin. Microscopic: formaţiunile chistice sunt delimitate de un epiteliu unistratificat, columnar, cu nuclei uniformi dispuşi la bază și citoplasma ce conține mucus. Epiteliul seamănă cu cel de tip endocervical sau gastrointestinal. În unele cazuri pot fi întâlnite structuri papilare, dar acestea nu sunt extinse și sunt tapetate de același tip de epiteliu. În jurul structurilor chistice se observă o stromă redusă. În această stromă poate apare mucină extravazată de la nivelul chisturilor, leziunea fiind denumită pseudomixom ovarian.

154

A

a

C

A

B

b II.9.6. a, b Chistadenomul mucinous ovarian a.A. perete de chist b.A. epiteliu columnar unistratificat b.B. nuclei dispuşi bazal b.C. citoplasmă cu mucină

155

II.9.7. Adenocarcinomul seros ovarian Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: neidentificabil, întreaga secţiune fiind reprezentată doar de ţesut tumoral Definiție: reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă ovariană (40 % din toate tumorile maligne primare). În 50 % din cazuri, tumora este bilaterală, iar pacientele sunt de obicei în decadele 4-6 de viaţă. Macroscopic: sunt tumori chistice mari, multiloculare, măsurând peste 15 centimetri diametru. Cavităţile chistice sunt pline de proiecţii papilare friabile și aceste cavități frecvent alternează cu arii solide. Suprafaţa externă poate fi netedă, dar dacă tumora a invadat capsula, proiecţii papilare apar şi pe suprafaţa externă. În formele slab diferenţiate, aspectele macroscopice nu sunt caracteristice, fiind identice cu cele ale altor carcinoame, frecvent pe suprafața de secțiune prezentând arii de necroză şi hemoragie. Microscopic: adenocarcinoamele seroase sunt caracterizate de prezenţa invaziei stromale distructive, în cadrul unei arhitecturi foarte variate: papile fine, neregulate, alături de structuri glandulare sau fante, cuiburi de celule tumorale mici sau chiar celule tumorale izolate, înconjurate de o stromă densă fibroasă sau hialinizată în care se observă prezenţa de corpi psamomatoşi. Adenoarcinoamele seroase pot fi gradate în tumori cu grad jos sau tumori cu grad înalt de malignitate, în funcţie de pleomorfismul nuclear şi numărul de figuri mitotice, cele două variante având prognostic total diferit.

156

A

B

a

B

A C

b II.9.7. a, b Adenocarcinomul seros ovarian

a.A. capsulă a.B. tumoră b.A. fante b.B. papile b.C. stromă fibroasă

157

II.9.8. Tumora de granuloasă de tip adult Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: ovar Definiție: se dezvoltă în special la pacientele adulte sau în postmenopauză și de obicei este unilaterală. Reprezintă o tumoră cu potențial malign redus, dar este capabilă de recidive locale, uneori la 10-15 ani de la diagnosticul inițial. Macroscopic: are un diametru variabil, cu o medie de 12 centimetri, este încapsulată, cu suprafața externă netedă și lobulată. Pe secțiune, tumora are în mod caracteristic o culoare galbenă, cu arii solide alternând cu zone chistice și frecvent cu focare de hemoragie. Rareori, tumora poate avea un aspect chistic unilocular pe secțiune, pretând la confuzii de diagnostic. Microscopic: se observă o proliferare de celule de granuloasă asociată cu o componentă fibrotecală, formată din fibroblaste, celule tecale și celule luteinizate. Celulele tumorale de granuloasă au dimensiuni mici, citoplasmă redusă, nuclei rotunzi sau ovalari, cu o incizură longitudinală caracteristică și activitate mitotică redusă. Aceste celule sunt dispuse sub variate aspecte arhitecturale: microfolicular (placarde ce conțin mici spații chistice rotunde, numite Call-Exner și uneori cu un material eozinofil în interior), macrofolicular (spații chistice mari, delimitate de celule tumorale), insular, trabecular, difuz. Numărul de figuri mitotice este de obicei redus şi rareori se observă arii de necroză.

158

A

B a

B

A

b II.9.8. a, b Tumora de granuloasă de tip adult

a.A. tumoră a.B. ţesut ovarian normal b.A. spaţii Call-Exner b.B. placarde de celule tumorale

159

II.9.9. Sarcina tubară Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: trompa uterină Definiție: sarcina ectopică reprezintă implantarea ovulului fecundat înafara cavității uterine. Cel mai frecvent, implantarea se produce la nivelul trompei, în special în porțiunea ampulară a acesteia, mai ales datorită unei salpingite (care se asociază cu aderențe și modificări ale motilității tubare) sau prezenței în cavitatea uterină a unor formațiuni tumorale (de tipul unui leiomiom). Consecințele sarcinii ectopice sunt: hematosalpinx (acumularea de infiltrat hemoragic în lumenul trompei, provenit de la nivelul locului de implantare, cu distensia acesteia), ruperea trompei, hemoperitoneu (acumularea de sânge în cavitatea peritoneală, consecutiv ruperii trompei) și stare de șoc. Macroscopic: trompa este dilatată și pe secțiune se observă țesut friabil, uneori embrionul și sânge. În unele cazuri însă, peretele trompei este rupt şi conţinutul este eliminat în cavitatea peritoneală. Microscopic: în lumenul trompei, se observă vilozităţi coriale precum şi infiltrat hemoragic. Țesutul trofoblastic penetrează peretele tubar, similar leziunii din placenta increta sau percreta de la nivelul corpului uterin.

160

A

a

A

B b II.9.9. a, b Sarcina tubară

a.A. perete tubar b.A. vilozităţi coriale b.B. mase hematice

161

II.9.10. Mola hidatiformă completă Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: secțiunea este constituită dintr-un material de chiuretaj din cavitatea uterină (fragmente multiple) Definiție: reprezintă o leziune trofoblastică, rezultată prin fertilizarea unui ovul fără conținut de ADN (având toți cromozomii de origine paternă), în care toate vilozitățile coriale sunt afectate, iar structurile fetale sunt absente. Apare mai frecvent la mame tinere (sub 15 ani) precum și la mame cu vârsta de peste 40 de ani. Clinic, se manifestă prin uter mărit în dimensiuni și sângerare vaginală anormală. Nivelul seric al hCG este mult crescut față de o sarcină normală. Macroscopic: leziunea are aspect de „ciorchine de strugure”, fiind formată din cavități chistice cu diametrul de aproximativ 5 milimetri-1 centimetru, cu conținut lichidian, uneori hemoragic, ce umplu și dilată cavitatea uterină. Microscopic: vilozitățile coriale sunt dilatate, cu degenerescență hidropică (axul fibro-vascular acelular, edemațiat și fără structuri vasculare) și proliferarea trofoblastului pe suprafața acestora, ce prezintă semne de atipie (sunt prezente toate trei tipurile de celule trofoblastice: cito-, sincițiotrofoblast și trofoblast intermediar).

162

A

a

A B

C b II.9.10. a, b Mola hidatiforma completă a.A. mase hematice b.A. degenerare hidropică a vilozităţilor coriale b.B. proliferare trofoblastică

163

II. 9.11. Mastopatia fibro-chistică Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut mamar Definiție: reprezintă o leziune extrem de importantă, datorită frecvenţei mari, capacităţii sale de a simula clinic, radiologic şi morfologic un carcinom, precum şi relaţiilor posibile dintre unele forme ale ei şi dezvoltarea carcinomului mamar. Ea are originea în acinii şi ductele intralobulare. Apariţia ei este favorizată de tulburările hormonale (modificarea balanţei între estradiol şi progesteron). Leziunea este mai frecvent multifocală şi bilaterală și apare mai ales între 20-45 de ani. Macroscopic: are margini imprecis delimitate şi este constituită dintr-un ţesut fibros de culoare alb-cenuşie, cu consistenţă elastică, care prezintă numeroase chisturi, cu diametrul variabil, de 2-20 milimetri, cu un conţinut lichidian. Microscopic: se caracterizează printr-o serie de leziuni care de obicei se asociază între ele. În cadrul mastopatiei fibro-chistice funcţionale apar următoarele leziuni: înmulţirea ductelor şi a acinilor mamari, care îşi păstrează forma rotundă şi sunt tapetați de două straturi celulare caracteristice (stratul intern putând fi cubic, cilindric, metaplaziat sau atrofiat); dilatarea chistică a ductelor şi acinilor, cu formare de micro- şi macrochisturi, care au în lumen un material eozinofil acelular; în lumen mai pot apare celule epiteliale descuamate sau histiocite cu citoplasma vacuolată, datorită conţinutului în lipide; metaplazia apocrină, ce apare în acinii şi ductele intralobulare, dar uneori şi în ductele extralobulare, reprezintă o transformare a celulelor epiteliului normal într-un epiteliu format din celule cilindrice, cu citoplasmă abundentă, eozinofilă, granulară, nucleu rotund, cu nucleol proeminent, localizat în centrul celulei; proces inflamator cronic, datorat ruperii chisturilor şi eliberării conţinutului acestora în stroma din jur; fibroza stromei, care variază cantitativ de la o leziune la alta; stroma intralobulară este scleroasă, uneori imposibil de diferenţiat de stroma interlobulară; modificări fibroadenomatoide, asemănătoare celor care apar în cadrul fibroadenoamelor, dar în mastopatie având un caracter difuz şi nu circumscris. La aceste modificări, în cadrul mastopatiei fibro-chistice proliferative se adaugă hiperplazia epitelială, care reprezintă cea mai importantă componentă, deoarece ea este cea care predispune la apariţia carcinomului mamar. Constă în înmulţirea celulelor epiteliale şi mioepiteliale în interiorul lumenelor acinare sau ductale. Hiperplazia epitelială poate fi de tip ductal sau lobular, în funcție de tipul de diferențiere, aspectul morfologic și imunohistochimic, ambele putând fi fără atipii sau asociate cu semne de atipie.

164

A

B

a

A C

B D

b II.9.11. a, b Mastopatia fibro-chistică

a.A. ducte mamare hiperplaziate şi dilatate chistic a.B. stromă fibroasă b.A. hiperplazie epitelială intraductală b.B. metaplazie apocrină b.C. infiltrat inflamator b.D. fibroză

165

II. 9.12. Tumora filodă mamară Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut mamar (se observă la periferia tumorii) Definiție: reprezintă o tumoră mamară mixtă, care poate fi: benignă (produce recurenţe locale, dar nu produce metastaze la distanțâ), borderline (sau cu grad jos de malignitate, prezintă tendinţă mai mare de recurenţă locală decât tumorile benigne, dar prezintă un risc mai mic de metastazare la distanţă decât tumorile maligne), malignă (produce recurenţe locale şi metastaze la distanţă). Tumora filodă este rară, reprezentând 1-2 % din tumorile fibroepiteliale mamare şi se dezvoltă mai frecvent în decada a 4-a şi a 5-a de viaţă, fie de novo, fie dintr-un fibroadenom. Macroscopic: este de obicei unilaterală, bine delimitată, uneori cu dimensiuni foarte mari (peste 10 centimetri, diametrul mediu fiind de 5 centimetri). Tumora are culoare alb-cenuşie, consistenţă crescută şi pe secţiune prezintă fante sau cavităţi chistice caracteristice, uneori cu un material mucoid. Pot apare arii de hemoragie sau necroză, mai ales în tumorile mai mari și cu caracter malign. Microscopic: în tumora filodă benignă se observă ducte dilatate chistic, înconjurate de o proliferare stromală abundentă, care comprimă aceste ducte, pe alocuri ducând la formarea de fante. Uneori, cu obiectivul mic, tumora apare formată doar din stromă. Spaţiile chistice sunt delimitate de două straturi de celule (strat epitelial şi strat mioepitelial). Stroma este mai celulară decât în fibroadenom şi este formată din celule alungite, cu nuclei fuziformi, de tip fibroblastic sau miofibroblastic şi rare mitoze. Celularitatea este mai mare în jurul componentei epiteliale. La periferie, tumora este bine delimitată. În tumora filodă de tip borderline, aspectul microscopic este asemănător cu cel din tumora benignă, dar componenta stromală poate prezenta semne de atipie minimă şi figuri mitotice mai numeroase (sub 3 mitoze/10 câmpuri de x40), mai ales în jurul componentei epiteliale, iar la periferie nu este bine delimitată, ci are margini infiltrative, de tip „pushing”. Tumora filodă malignă prezintă margini infiltrative, iar componenta mezenchimală are aspect de sarcom omolog (fibrosarcom) sau cu diferenţiere heterologă (liposarcom, osteosarcom, condrosarcom, rabdomiosarcom).

166

B

A

a

A

B

b II.9.12. a, b Tumora filodă mamară a.A. nodul tumoral a.B. ţesut mamar normal b.A. spaţii chistice b.B. proliferare stromală

167

II. 9.13. Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială ductală) Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut mamar (în care se observă arii de carcinom ductal infiltrativ asociat cu focare microscopice de carcinom ductal in situ) Definiție: reprezintă o leziune care poate avea un aspect foarte heterogen. Are originea în unitatea duct terminal-acini, dar poate progresa cu timpul şi poate afecta şi sistemul ductelor mari. Leziunea afectează rar adolescentele, cel mai frecvent se dezvoltă la paciente între 51-60 de ani. Leziunea este doar în 22 % din cazuri bilaterală. Macroscopic: proliferarea intraductală este de obicei o leziune inaparentă. Totuşi, în unele cazuri, ductele sunt dilatate, prin comprimarea lor se exprimă un material necrotic, de consistenţă moale şi culoare galbenă, iar reacţia din jur face ca adiacent ductelor, ţesutul să prezinte o consistenţă crescută. Microscopic: există mai multe tipuri microscopice de carcinom ductal in situ (comedocarcinomul, carcinomul solid, cribriform, micropapilar etc). Pentru diagnostic, această leziune trebuie să afecteze complet unul sau mai multe structuri acinare şi ductale dintr-o unitate duct terminal-acini, al căror diametru măsurat şi însumat trebuie să depăşească 2 milimetri. Carcinomul in situ ductal se gradează microscopic în trei grade de malignitate: 1, 2 şi 3. Comedocarcinomul reprezintă cea mai frecventă variantă de carcinom intraductal şi se caracterizează microscopic printr-o proliferare de celule cu atipie marcată, cu figuri mitotice numeroase, care umplu și destind lumenul ductelor şi se asociază cu prezenţa necrozei intraluminale centrale. În jurul ductului afectat se observă un proces de fibroză, precum şi un marcat infiltrat inflamator limfo-plasmocitar. Comedocarcinomul prezintă întotdeauna un grad 3 de malignitate.

168

A

a

B

A

b II.9.13. a, b Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială ductală) a.A. focar de carcinom ductal in situ b.A. necroză intraluminală (comedocarcinom) b.B. proliferare intraductală de celule epiteliale atipice

169

II.9.14. Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială lobulară) Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut mamar Definiție: reprezintă o proliferare de celule epiteliale, în general mici şi lipsite de coezivitate, care afectează acinii unităţii duct terminal-acini, cu sau fără afectarea secundară a ductelor terminale. Leziunea este multifocală, multicentrică, fiind prezentă simultan în mai mulţi lobuli, în mai multe cadrane şi este frecvent bilaterală. Incidenţa neoplaziei lobulare variază mult de la un studiu la altul şi de cele mai multe ori este descoperită incidental, alături de leziuni mamare benigne. Vârsta de apariţie a neoplaziei lobulare este foarte variabilă, dar cele mai multe paciente sunt în premenopauză. Macroscopic: leziunea este inaparentă. Microscopic: aspectul arhitectural al unităţii duct terminal-acini se păstrează. Celulele epiteliale sunt de obicei mici şi uniforme, cu margini indistincte şi citoplasmă redusă. Uneori însă celulele pot fi mari, cu citoplasmă abundentă eozinofilă, granulară, alteori cu secreţie de mucus intracitoplasmatică. Nucleii sunt de obicei rotunzi şi uniformi, dar câteodată pot fi foarte variaţi ca formă şi dimensiuni şi pot prezenta nucleoli proeminenţi. Celulele tumorale sunt lipsite de coezivitate. Aceste celule înlocuiesc complet celulele epiteliale iniţiale, acestea din urmă fiind „împinse” spre centrul acinilor. Celulele atipice se pot extinde uneori şi în ductul terminal adiacent, extinderea fiind de tip „pagetoid”. În funcţie de gradul de proliferare şi de extinderea acesteia, neoplazia lobulară poate fi gradată în 3 grade de malignitate: 1, 2 si 3. Celulele mioepiteliale sunt de obicei prezente la periferia structurilor acinare sau ductale interesate.

170

C

A B

a

A

b II.9.14. a, b Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială lobulară) a.A. arhitectură păstrată a.B. acini destinşi a.C. extindere ,,pagetoidă” în duct b.A. celule atipice necoezive

171

II. 9.15. Carcinomul ductal infiltrativ NST (no specific type) Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut mamar (la periferia tumorii) Definiție: este cea mai frecventă formă microscopică de carcinom mamar infiltrativ, reprezentând 40-75 % din carcinoamele mamare invazive și reprezintă un grup heterogen, în care aspectul microscopic nu este caracteristic pentru nici una din variantele microscopice particulare de carcinom mamar. Vârsta medie de apariţie este de 50-60 de ani. Macroscopic: tumora are dimensiuni foarte variabile, de la câţiva milimetri la peste 10 centimetri, margini infiltrative, iar forma poate fi stelată sau nodulară, rar cu degenerescenţă chistică. Consistenţa tumorii este crescută şi uneori tumora este atât de dură încât acest element se compară cu duritatea lemnoasă. Culoarea este variabilă între alb şi cenuşiu, cu striaţii galbene (ce reflectă prezenţa elastozei în tumoră). Microscopic: aspectul este extrem de variabil, datorită faptului că arhitectural pot apare cuiburi, cordoane, placarde, tubi sau celule izolate, într-o stromă mai mult sau mai puţin abundentă. Aceste structuri sunt formate din celule epiteliale tumorale şi nu sunt însoţite nici de celule mioepiteliale şi nici de membrană bazală. Celulele tumorale au formă rotundă, poligonală, citoplasmă abundentă şi eozinofilă, nuclei cu pleomorfism variabil şi cu unul sau mai mulţi nucleoli evidenţi. În stromă apar focare de elastoză (periductal şi perivascular), necroză, precum şi un infiltrat inflamator limfoplasmocitar, uneori cu caracter granulomatos. Tumora se gradează în bine, moderat şi slab diferenţiată, în funcţie de formarea de lumene glandulare, pleomorfismul nuclear şi numărul de figuri mitotice.

172

A

B

C a

B

A

C

b II.9.15. a, b Carcinomul ductal infiltrativ NST (no specific type) a.A. ţesut tumoral a.B. ţesut mamar normal a.C. caracter infiltrativ b.A. tubi b.B. placarde de celule tumorale b.C. stromă

173

II. 9.16. Carcinomul lobular infiltrativ clasic Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut mamar Definiție: reprezintă un carcinom invaziv al cărui aspect morfologic este total diferit de al carcinomului ductal infiltrativ clasic. Incidenţa lui este variabilă de la o statistică la alta, reprezentând 5-15 % din toate tumorile mamare invazive. Carcinomul lobular infiltrativ se dezvoltă la paciente mai în vârstă decât în cazul carcinomului ductal infiltrativ (65-70 de ani). Frecvent, tumora este multifocală sau multicentrică și bilaterală. Macroscopic: tumora are de obicei aspect nodular, cu margini infiltrative şi culoare albă-cenuşie. Uneori însă, tumora poate fi depistată doar la palpare, când în parenchimul mamar se simt mici focare dure, ca nişte „granule de nisip”. Microscopic: se caracterizează printr-o proliferare de celule tumorale mici, uniforme, lipsite de coezivitate şi localizate într-o stromă fibroasă. Celulele tumorale se dispun în şiruri (acestea poartă denumirea de „şiruri indiene”), iar aceste şiruri se aranjează paralel între ele şi concentric în jurul ductelor normale restante (aspect denumit „targetoid”). Celulele tumorale sunt rotunde sau ovalare, cu nuclei rotunzi şi citoplasmă moderată. De multe ori, intracitoplasmatic este prezent mucus, evidenţiabil prin coloraţii speciale. Carcinomul lobular infiltrativ se gradează microscopic folosind acelaşi sistem de gradare ca şi în cazul carcinomului ductal infiltrativ.

174

C B

A a

A

B

b II.9.16. a, b Carcinomul lobular infiltrativ clasic a.A. carcinom lobular in situ a.B. ţesut normal a.C. tumoră b.A. şiruri de celule tumorale b.B. stromă fibroasă

175

a

Capitolul 10 Patologia aparatului genital masculin

b

II. 10.1. Hiperplazia benignă de prostată Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut prostatic Definiție: leziune benignă, non-neoplazică și foarte frecventă a prostatei, care se dezvoltă dupa vârsta de 50 ani, datorită unor tulburări hormonale și care determină creșterea în volum a prostatei. Macroscopic: noduli ce interesează de obicei ambii lobi laterali ai glandei, prin creșterea lor producând comprimarea uretrei prostatice și tulburări de micțiune. Nodulii sunt bine delimitați, au consistență crescută și culoare cenușie. Netratată, poate produce infecții urinare recurente și insuficiență renală. Microscopic: se caracterizează prin proliferarea a trei tipuri de țesuturi: țesut glandular, conjunctiv și muscular neted. Glandele sunt hiperplaziate, prezentând talii și forme variate și sunt tapetate de un epiteliu cubic sau cilindric, cu aspect aplatizat în glandele dilatate chistic. Pe alocuri, epiteliul prezintă proiecții papilare spre lumen, centrate de axe conjunctive. Celulele epiteliale au nuclei uniformi, situați la polul bazal al celulei și nu prezintă nucleoli evidenți. Stratul de celule mioepiteliale este bine reprezentat. Unele dintre lumene conțin o secreție omogenă, eozinofilă, dispusă sub forma unor corpusculi rotunzi, numiți simpexioanele lui Robin. În jurul glandelor hiperplaziate apare o proliferare a țesutului conjunctiv și muscular neted, sub formă de fascicule. Stroma poate conține infiltrat inflamator și edem.

178

B

A

a

A B D C

b II.10.1. a, b Hiperplazia benignă de prostată


a.A. ţesut glandular a.B. ţesut conjunctiv şi muscular neted b.A. glande prostatice hiperplaziate b.B. simpexioane Robin b.C. proiecţii papilare spre lumen b.D. celule mioepiteliale prezente

179

II. 10.2. Adenocarcinomul de prostată Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut prostatic Definiție: tumoră epitelială malignă, ce apare de obicei la bărbații în vârstă; produce metastaze limfonodulare și osoase, pe cale hematogenă; este hormono-dependentă în cele mai multe cazuri. Macroscopic: tumoră galben-cenușie, imprecis delimitată și de consistență crescută, cu diametru varibil și localizată în porțiunea periferică a glandei prostatice. Microscopic: proliferare glandulară de celule tumorale, în formele bine diferențiate și solidă, în cele slab diferențiate, înconjurată de o stromă fibroasă, cu infiltrat inflamator cronic. Glandele tumorale sunt mici, rotunde sau deformate. Celulele tumorale prezintă o citoplasmă moderată, eozinofilă, nuclei pleomorfi, cu nucleol evident. Stratul de celule mioepiteliale este absent. Pentru gradarea tumorii se folosește sistemul de gradare Gleason.

180

A

B

a

A

b II.10.2. a, b Adenocarcinomul de prostată

a.A. ţesut prostatic a.B. ţesut tumoral b.A. glande tumorale

181

II. 10.3. Seminomul Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut testicular Definiție: tumoră malignă testiculară, cu origine în celulele germinale, caracteristică persoanelor tinere. Macroscopic: testicolul este mărit în dimensiuni, datorită prezenței unui nodul tumoral solid, de dimensiune variabilă, pe secţiune având culoare cenuşie-marmorată, aspect lobulat, de consistenţă moale. Odată cu creşterea tumorii, apar necroze şi hemoragii. Nu are capsulă proprie. La periferia tumorii de obicei se observă țesut testicular restant și atrofic, comprimat de către tumoră. Microscopic: în varianta tipică, seminomul este constituit din plaje de celule rotunde sau poligonale, mari, cu citoplasmă clară, încărcată cu glicogen. Nucleii celulelor sunt rotunzi, pleomorfi, cu cromatină granulată și nucleoli proeminenți. Aceste celule seamănă cu celulele germinale primitive. Plajele de celule tumorale sunt înconjurate de benzi subțiri de țesut fibros, ce conțin un infiltrat inflamator. Tumora este înconjurată la periferie de țesut testicular atrofic.

182

A

B

a

B

A

b II.10.3. a, b Seminomul a.A. ţesut testicular a.A. ţesut tumoral b.A. celule tumorale b.B. septuri conjunctive subţiri

183

a

Capitolul 11 Patologia glandei tiroide

b

II. 11.1. Tiroidita Hashimoto Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut tiroidian Definiție: proces patologic autoimun tiroidian, care se dezvoltă la sexul feminin, mai frecvent între 40-50 ani; seric, pacienții prezintă auto-anticorpi. Macroscopic: tiroida este inițial mărită în volum, bilateral și difuz. Pe secţiune are culoare palidă și consistentă fermă. Cu timpul, tiroida scade în dimensiuni și devine atrofică. Microscopic: infiltrat inflamator difuz limfo-plasmocitar, care tinde să formeze foliculi limfatici cu centri germinali (zone clare rotunde în centrul foliculilor). Foliculii tiroidieni persistenți au dimensiuni diferite și sunt delimitați de un epiteliu atrofic. Uneori acest epiteliu suferă metaplazie oncocitară, astfel încât celulele devin mai mari, cu citoplasma eozinofilă, intens granulară, ce conține numeroase mitocondrii, asemănătoare cu celulele din glandele salivare. Această metaplazie se numește metaplazie cu celule Hürtel sau cu celule Askanazy. Cu timpul, se dezvoltă un proces de fibroză.

186

B

A

a

A

B

b II.11.1. a, b Tiroidita Hashimoto a.A. ţesut tiroidian a.B. infiltrat inflamator b.A. foliculi limfoizi cu centri germinali b.B. foliculi tiroidieni atrofici

187

II. 11.2. Carcinomul papilar tiroidian Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: țesut tiroidian Definiție: tumoră epitelială malignă bine diferențiată, cu origine în epiteliul folicular tiroidian; se dezvoltă mai frecvent la sexul feminin și la persoane tinere. Cea mai frecventă cale de metastazare este calea limfatică, metastazele se dezvoltă în limfonodulii cervicali. Tumora are de obicei un prognostic excelent. Macroscopic: tumoră unică sau multiplă, neîncapsulată, imprecis delimitată, de consistență dură. Microscopic: proliferare tumorală de aspect architectural papilar. Formațiunile papilare sunt centrate de axe conjunctivo-vasculare și tapetate de celule tumorale care prezintă o citoplasmă abundentă clară sau eozinofilă și un nucleu caracteristic, rotund sau neregulat, veziculos (washed-out) sau în „sticlă mată”. Stroma poate prezenta depuneri de calciu, de aspect rotund, concentric, hematoxilinofil, denumite corpi psamomatoși.

188

A

B

a

A

A

b2

b1 II.11.2. a, b1, 2 Carcinomul papilar tiroidian

a.A. ţesut tiroidian a.B. ţesut tumoral b1.A. structură papilară b2.A. corpi psamomatoşi

189

a

Capitolul 12 Patologia sistemului nervos central

b

II. 12.1. Meningiomul Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: neidentificabil Definiție: tumoră benignă cu originea mezodermică, în fibroblastele arahnoidiene. Este caracteristică sexului feminin și apare la persoane adulte. Macroscopic: nodul bine delimitat, polilobat, aderent de dura mater, de culoare cenușie și consistență crescută, care conține frecvent focare de calcificare intratumorală. Cele mai multe meningioame nu infiltrează substanța cerebrală, ceea ce face extirparea chirurgicală facilă. Microscopic: proliferare de celule alungite, cu nuclei fuziformi, dispuse concentric, formând structuri rotunde caracteristice, cu aspect de „bulb de ceapă” pe secțiune (tip meningoteliomatos). Unele dintre aceste structuri prezintă formațiuni rotunde acelulare, de culoare violacee, reprezentând depuneri de calciu, denumite corpi psamomatoși (tip psamomatos). Printre celule există o proliferare de țesut conjunctiv fibroblastic, pe alocuri accentuată (tip fibromatos). Tumora nu prezintă atipii sau mitoze atipice.

192

A

a

A

A b2

b1 II.12.1. a, b 1, 2 Meningiomul

a.A. nodul tumoral b1.A. celule tumorale b2.A. corpi psamomatoşi

193

II. 12.2. Glioblastomul cerebral Hematoxilină-Eozină Diagnostic de organ: neidentificabil Definiție: tumoră cerebrală malignă agresivă, caracteristică persoanelor adulte, ce se dezvoltă mai ales în substanța albă a emisferelor cerebrale, de novo sau prin dediferențierea unui gliom astrocitic preexistent. Tumora are un prognostic foarte rezervat, cu supraviețuire de aproximativ 1 an de la stabilirea diagnosticului. Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare alb-cenușie, frecvent pe secțiune cu arii de hemoragie și necroză. Microscopic: proliferare de celule tumorale, asociată cu numeroase vase, precum și zone extinse de hemoragie și necroză. Celulele tumorale prezintă pleomorfism nuclear marcat și se dispun în mod caracteristic în jurul unor zone de necroză de coagulare, omogene și eozinofile (lipsite de nuclei), sub forma unei palisade. Unele celule tumorale sunt monstruoase, cu nuclei bizari, iar activitatea mitotică este intensă. Vasele tumorale sunt numeroase, iar unele prezintă în lumen trombi în timp ce altele, o tumefiere și o hiperplazie a celulelor endoteliale- hiperplazie microvasculară.

194

A

a

A

B C D

b II.12.2. a, b Glioblastomul cerebral

a.A. ţesut tumoral b.A. zonă de necroză b.B. dispoziţie în palisadă b.C. celule tumorale b.D. vase tumorale

195

Bibliografie selectivă 1. Underwood J.C.E., Cross S.S.: General and systematic pathology, Fifth Edition. Churchill-Livingstone-Elsevier, 2009 2. Curran R.C., Crocker J.: Curran’s atlas of histopathology. 4th Revised edition. Harvey Miller Publishers Oxford University Press, 2000 3. Stevens A., Lowe J.: Pathology. Second edition, Mosby, 2000 4. Stolnicu S., Nogales F.F.: Patologia tractului genital feminin și a glandei mamare. University Press, Târgu Mureș, 2008 5. Stolnicu S., Mocan S., Naftali G.: Patologie orală, ed.: Simona Stolnicu, University Press, Târgu Mureș, 2005 6. Stolnicu S., Rădulescu D., Mocan S.: Atlas color de histopatologie. Editura Polirom, Iași, 2001 7. Turcu M., Turdean S., Cotoi O.: Curs de anatomie patologică generală, Litografia UMF Târgu Mureș, 2005 8. Turcu M., Turdean S., Cotoi O.: Curs de anatomie patologică specială, Litografia UMF, Târgu Mureș, 2005 9. Gavriliță L.: Morfopatologie. Litografia UMF, Iași, 1991

196

197

198

Investeşte în oameni! Fondul Social European Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.2 „Calitate in invăţământul superior” Titlul proiectului: „Tehnologii avansate pentru calitate în universitatea orientată spre viitor” Cod Contract: POSDRU/86/1.2/S/58609 Beneficiar: Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tîrgu-Mureş Material editat de Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tg Mureş – mai 2013 Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Euopene sau a Guvernului României

Acest material se adresează studenţilor şi masteranzilor, se distribuie gratuit şi nu este destinat comercializării.

199