Atasament Si Dependenta Afectiva

In ceea ce tine de inima omului ne spun oamenii de stiinta,cel putin trei sisteme cerebrale independente,dar avand relatii unele cu altele,sunt in joc fiecare dintre ele indreptandu-se intr-o directie proprie. Pentru a dezlega tainele dragostei,neuropsihologia face distinctia dintre retelele neurale pentru atasament,cele pentru ingrijire, si cele pentru sex. Atasamentul determina persoanele pe care le alegem sa ne consoleze:ei sunt oamenii de care ne e dor cel mai mult atunci cand lipsesc.Instinctul de ingrijire ne face sa avem grija de oamenii de care suntem cel

Cele 3 se intrepatrund intr-un echilibru elegant, o combinatie care, daca totul merge bine, da curs impulsului naturii de perpetuare a speciei. La urma urmei, sexul nu face decat sa porneasca treaba. Atasamentul ofera liantul care tine laolalta nu numai un cuplu, ci si o familie. Cand atasamentul se intrepatrunde cu grija si atractia sexuala, putem savura o autentica poveste de dragoste. Dar cand oricare din aceste trei lipseste, dragostea romantica se poticneste.

Granita dintre atasament si dependenta afectiva

Granita este foarte fina intre atasament si dependenta. Atasamentul poate deveni o obisnuinta si edoar un pas in a se transforma in dependenta.

"Noi,

ca oameni, ne atasam prea repede de orice lucru. Viata este un flux, nimic nu rămâne la fel, dar sperăm si dorim ca nimic să nu se schimbe. Există prea multă frustrare în lume pentru că toate asteptările noastre rămân neîmplinite. Fiecare asteptare aduce nefericire. Atasamentul înseamnă a te agăta de un lucru, si nu doresti ca acesta să se schimbe vreodată. Trăieste, iubeste, respectă, ai grijă, dar nu te atasa.

Te îndrăgostesti de o persoană, te atasezi, iar apoi esti nefericit. Apoi esti posesiv, apoi te temi ca persoana respectivă să nu se îndrăgostească de altcineva. Începi să o îngrădesti, să-i răpesti libertatea, să o reduci la stadiul de obiect. Dragostea si respectul dispar. Totul se transformă într-o luptă continuă între cele două egouri. Tu vrei să-l stăpânesti, la fel se întâmplă cu cealaltă persoană. Cum să reziste dragostea în acest conflict? Atasamentul distruge dragostea. El este otrava dragostei.

Iubeste profund, dar nu aduce gelozia si posesivitatea într-o relatie. Cea mai mare artă de a învăţa este să te lasi purtat de viată fără a te atasa. Lucrurile vin si pleacă, dar tu rămâi concentrat asupra fiintei tale, nu te lasi distras si nici perturbat."

Atasamentul, este "otrava dragostei". Din păcate, mentalitatea noastră, este cu totul alta.

Credem că atasamentul este foarte important....De fapt, atasamentul nu are legătură cu iubirea, libertatea.... În viziunea mea, atasamentul este precum o închisoare. Cu cât te atasezi mai tare de cineva/ceva, cu atât aripile îţi sunt frânte. Nu mai poţi zbura, pentru că atentia îti este îndreptată spre obiectul, sufletul de care te-ai atasat. Nu mai ai ochi să privesti în stânga si în dreapta. Dependenta începe să-şi facă loc în inima ta....Este precum dependenta de cafea, droguri, tigări .

Pentru ca să scăpăm de dependentă, este nevoie de constientizare. Un om constient este treaz! Prin urmare, ştie că dependenta duce în final la frustrare, dezamăgire. Cum mai poti să te atasezi de ceva ce se schimbă continuu, îsi modifică forma? Întro fractiune de secundă, perceptia asupra lumii se schimbă. De noi depinde dacă vrem să trăim într-o lume imaginară marcată de iluzii....Cel mai bine este să trăim clipa, momentul .

Viata mi-a deschis ochii....Acum, stiu că tot ce contează este să iubesc neconditionat fără atasament, posesie...Iubeste-ti prietenii, sotia, copii, familia, cătelul, păsările, cerul, soarele.....Însă, nu te atasa de nimic! Un întelept, niciodată nu se atasează de nimic, pentru că ştie că totul se schimbă. Preferati să trăiti atasati de lumea materială? Dacă DA, suferinţa voastră o să fie profundă de-a lungul vieţii. De voi depinde totul.....

Atunci cand vorbim de dependente, ne gandim, de obicei, la alcool, ttutun,idroguri, desi putem fi dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica, de orice aspect al vietii noastre: jocuri de noroc, munca, mancare, relatii, chiar dragoste. In literatura de specialitate, este folosit termenul de "adictie" (engl. "addiction"), cu intelesul de dependenta, patima, inclinatie. Adictia (sau dependenta) reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta; un ritual compulsiv care a depasit stadiul de optiune; un atasament psihologic sau fizic fata de un "obiect" care, atunci cand este retras provoaca repliere sau intensificarea simptomelor

Se caracterizeaza prin prezenta mai multor elemente: toleranta (cresterea progresiva a nevoii de obiectul adictiei pentru a obtine acelasi efect); perseverarea intr-un anumit tip de comportament; obsesia (preocuparea); un sentiment de pierdere a controlului. Suntem tentati sa credem ca orice comportament in exces duce la dependenta, insa, aceasta are de a face, mai degraba, cu impactul obiectului adictiei asupra vietii noastre decat cu cantitatea de obiect (consumata sau traita). Granita dintre dependentele sanatoase si cele nesanatoase este data de prezenta suferintei psihice. Dependenta nesanatoasa are motivatii psihologice, iar identificarea lor este necesara pentru a o putea depasi.

Dependentele pot aparea ca urmare a incercarii inconstiente de satisfacere a nevoilor neimplinite in copilarie si prin consolidarea anumitor credinte puternice dobandite in acea perioada. Cautam raspunsuri la intrebari precum: “cine sunt eu?”, “cine sunt ceilalti?”, “cum pot obtine ceea ce imi doresc in viata?”. Drama, desi neconstientizata, ne afecteaza gandirea, emotiile, alegerile si comportamentele. Miturile, rolurile si restrictii autoimpuse in copilarie pentru satisfacerea nevoilor de supravietuire isi au locul in aceasta drama.

Dependenta are influente puternice asupra multor aspecte ale vietii noastre: - este radacina psihologica a multor afectiuni, de exemplu, depresia sau afectiunile psihosomatice; amplifica durata si efectele afectiunilor fizice si psihice, favorizeaza invaliditatea; - creste riscul toxicomaniilor - lalcool sau orice forma de drog; - tinde sa se opuna libertatii sub toate formele sale; induce conformismul si adapteaza oamenii la norma; - tinde sa accentueze somajul, in masura in care persoanele dependente se bazeaza mai putin pe fortele proprii si mai mult (supra)protectia societatii, a mediului sau a familiei; - ii impiedica pe copii sa isi asume autonomia fata de parinti si sa devina adulti responsabili; - faciliteaza aparitia geloziei si creaza legaturi de

Bibliografie

Daniel Goleman,Inteligenta sociala,Editura Curtea Veche Bucuresti; Paul D.Tieger,Barbara Barron TigerDescoperirea propriei personalitati – Psihologie aplicata; Abc-ul Iluminarii,Pro Editura si Tipografie , 2008

Proiect prezentat si sustinut de : Ana –Maria Obreja Otilia Iacob