Arsenie Boca

CUVÂNT ÎNAINTE

Adunatu-s-au aci o seamă de cuvinte, - răs punsuri  punsu ri la atâtea atât ea lacrimi.. lacr imi.... i unele !i altele altel e se adunau la măsu"a s#intei spovedanii, unde mila lui $umne%eu strălucea &n ele, ca soarele &n picurii de rouă. 'trălucirile acelea, prinse din lacrimi, &mpreună le dăm - (ărinte !i părin"i - &nvă"ături din vreme urma!ilor, &n neam !i-n neam, ca să nu mai or)ecăiască !i ei &n noaptea ne!tiin"ei !i a lipsei de s#at, de unde vin toate relele care c*inuiesc pe oameni, &ntunecă vremile !i prea adesea cruntă pământul. Este o sin+ură cale senină trăirea învăţăturii creştine, în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră. Asta rămâne sin+ura cale si+ură, pe

care tre)uie s-o &nvă"ăm mereu, &n #iecare rând de oameni. Cu părintească iu)ire, tuturor ostenitorilor, !i cu multă smerenie, la to"i cre!tinii. Arsenie.

I C   A  E A $E /A CÂ 0A 0IN1II ATÂN... ATÂN...

$e la &nceput e )ine să plecăm cu câteva lucruri !tiute !i anume că to"i oamenii, tară deose)ire, suntem &n aceea!i vreme !i #iii oamenilor !i #iii lui $umne%eu 2. Adică, după trup suntem #ăpturi pământe!ti, iar după du*, #ăpturi cere!ti, care &nsă petrecem vremelnic &n corturi 3  pământe!ti.  pământe!ti. $e la $umne%eu ie!im 4, petrecem pe pământ o vreme !i iară!i la $umne%eu ne-ntoarcem. 5ericit cine se-ntoarce !i a6un+e iar  Acasă, rotun6ind ocolul. Aceasta e cărarea. Unii &nsă nu se mai &ntorc... 'unt cei ce ascultă de o vra6ă vră6ma!ă, care &i scoate din cale !i, cu po#te pieritoare, &i &ncâlce!te &n lume. Vra6a aceea, a păcatului, cu vremea le slă)e!te mintea !i &n a!a #el le-o &ntoarce, &ncât a6un+ să %ică  )inelui  )inelui rău7 !i răului )ine !i din #iii lui $umne%eu se #ac vră6ma!ii lui $umne%eu. Vremea li se +ata, lumina min"ii li se stin+e... !i a!a &i  prinde noaptea noaptea8 - moartea - răma!i rătăci"i de $umne%eu !i ne&ntor!i Acasă. Aci e toată drama omului că%ut &ntre tâl*ari pe când se po+ora din Ierusalim la Ieri*on 9, adică a lui Adam cu to"i urma!ii, părăsind aiul pentru lumea aceasta. $ar s-a po+orât din Ceruri 'amarineanul milostiv. El e Cel ce ne-a #ăcut datori să !tim ce suntem, cine ni-s (ărin"ii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea !i, &ntr-o lume cu viclene  prime6dii  prime6dii,, cum să ne purtăm, purtăm, cine ne c*eamă c*eamă Acasă Acasă !i cine ne-ntind ne-ntindee momele: - Că de la cârma mintii atârnă &ncotro pornim !i unde să a6un+em. 2

loan 2,23-24. 3 3 Corinteni 8, 2. 4 2 loan 8, 2