ŢARA LUI GUFI

ŢARA LUI GUFI de Matei Vişniec (adaptare)

PERSONAJELE: GUFI – r e g e î n ţ a r a „ or b i l o r ” IOLA – f iica lui G uf i MARŢAFIŢA – doica I olei ZENO, BUBI – sf et nicii lui G uf i LULU – buf on la curt e, chior TONTONEL, GÂRNEAŢĂ, FIRFIRICĂ – pret ende nţ i la mâna I olei ROB-DE-ROUĂ – un drumeţ văzăt or MACABRIL – înţ el ept u l înţ el epţ il or, clarvăzăt or (orb binel ea)

străjeri, curteni, muzicanţi AC T U L I 1

de-a

Sala tronului în împărăţia orbilor; zgomot care creşte, hărmălaie, beţe care se lovesc, orbii urcă în sala tronului... IOLA (urmărită): Ioc!

M AR Ţ A F I Ţ A ( a n t r e n a t ă ) : O r s ă n e c a d ă p â i n i l e î n c a p !

T O A T E P E R S O N AJ E L E : A a a a a . . .

GUFI, ZENO, BUBI: Tacă-ţi fleanca, Marţafiţo!

I O L A: M a i b i n e m o a r t ă !

T O AT E P E R S O N AJ E L E : H u u u o o o o !

T O A T E P E R S O N AJ E L E : O o o o o . . .

GUFI (făcând linişte cu bastonul lui Bubi ): Soţul e ceva sfânt!

I O L A: N i c i – o – d a – t ă ! ( c u r t e a î n a g i t a ţ i e )

I O L A: N u v r e a u s o ţ !

GUFI: Iola! Trebuie să-ţi alegi un soţ...

GUFI: Iola… o să te pieptene…

IOLA (isterică): Nu mă măăăriiit! (scâncete, durere generală ) Ce-i cu

ZENO: O să te spele în urechi...

d a m b l a u a a s t a p e v o i ? N u m ă m ă r i t ş i g a t a ! ( s e zg u d u i e p a l a t u l )

BUBI: O să-ţi spună la minciuni...

GUFI (îşi şterge nasul; toate personajele îl imită ): Îl urăşti pe tăticul tău?

GUFI: Îl alegi cu mâna ta.

I O L A: D a !

I O L A: D a a a ?

GUFI: Vrei să mă-mpingi în groapă?

GUFI, ZENO, BUBI: Daaa...

T O A T E P E R S O N AJ E L E : E e e e i i i ! ?

IOLA: O aleg pe Marţafiţa!

GUFI: Să mă faci de ruşine? Să-mi îngheţe picioarele? Să-mi curgă

T O AT E P E R S O N AJ E L E ( d e zo l a t e ) : N a !

nasul? Să mi se-nmoaie unghiile? Să-mi crească bubiţe? Să nu mai am,

GUFI (dinte veninos pentru doică): Marţafiţo, ce-ai făcut?

să nu mai fac, să nu mai cred? Să mă doară, să mă taie, să mă rodă, să

M AR Ţ A F I Ţ A ( p r o s t i t ă , c o n ş t i e n t i zâ n d ) : C e - a m f ă c u t ! ?

mă zboare, să mă-noate? Da? Asta vrei?

GUFI (aparte): De ce nu i-ai spus?

T O A T E P E R S O N AJ E L E : H e e e i i i ! ?

M AR Ţ A F I Ţ A : C e . . . ?

M AR Ţ AF I Ţ A ( c o m p l e t â n d u - l p e G u f i ) : S ă - l d o a r ă c r a m p e l e ?

ZENO: Ai distrus-o!

GUFI (scârbit, către doică): Lasă gura, Marţafiţo!

BUBI: Ai ţinut-o în întuneric.

T O A T E P E R S O N AJ E L E : H u u u o o o o !

GUFI: Ai învăţat-o să cânte?

GUFI (către Iola): Ţi-a venit sorocul. Peţitorii sunt la uşi. ( bataie cu

BUBI: Ai învăţat-o să numere?

bastoanele în podele, mai întâi încet, apoi din ce în ce mai repede ) Vrei

ZENO: Ai învăţat-o să râdă?

să se lase cu bubuială?

M AR Ţ A F I Ţ A ( p l â n g e , s m i o r c ă i a l ă c r u n t ă ) : N u .

ZENO: Or să ne rupă draperiile...

GUFI: Da’ ce-ai învăţat-o ne’ncălţato?

BUBI: Or să ne scoată păr alb...

M AR Ţ A F I Ţ A : N i m i c a .

ZENO: Or să vină câtă frunză...

G U F I : M o r . ( s e zb a t e , zv â c n e ş t e ) M o r ! A u ! U n d e - s p a r f u m u r i l e ? ( Z e n o ş i

BUBI: O să trebuiască să ne încăierăm...

Bubi puf-puf cu parfum pe la nas ) Mi-ai prostit fata, Marţafiţo! 2

M AR Ţ AF I Ţ A ( v i n o v a t ă ) : D a .

GUFI: Atunci râzi!

ZENO: Ia, râzi! Ştii să râzi?

IOLA: Nu pot. Îmi stă în gât.

BUBI: Ia, cântă! Fă aşa... Aaa...

GUFI: Fii atentă! ( bate cu bastonul în podea; linişte; râde uşor; hohotele

IOLA: Aaa...

se înteţesc; toată curtea râde infernal ) Ei?

GUFI (terminat): M-aţi omorât! (umblă năuc) Daţi-mi ştreangurile!

IOLA: N-am suflu.

ZENO (cu Bubi): E căznită rău...

GUFI: Iola, concentrază- te! ... Trebuie să te hlizeşti din suflet… Încă o

BUBI (cu Zeno): E-ncâlcită...

d a t ă ! ( t o a t ă l u m e a r â d e î n l a c r i m i ; u n i i s e t ă v ă l e s c p e j o s ; a l ţ i i s e i zb e s c

GUFI: Ai omorât prinţesa, Marţafiţo! O să-ţi opărim maţele…

cu palmele pe burtă; celor mai mulţi li se bâţâie fundul ) Ei? Te-ai prins?

ZENO : Asta-i prinţesă? (pârţ)

IOLA: Aşa şi-aşa.

GUFI (se trage de cap ): Ce-am făcut şi ce-a ieşit… Marţafiţo… învaţ-o

GUFI: Atunci fă!

repede ce are de-nvăţat şi s-o mărităm.

I O L A : ( s e i zb e ş t e c u p a l m e l e d e b u r t ă ş i s e b â ţ â i e )

BUBI: S-o-nvăţăm să fluiere. ( îi fluieră în faţă Iolei ) Fă aşa! ( îi potriveşte

GUFI (învins): Iola … vino să te pup… Eu mor … Tăticul tău se curăţă…

obrajii cu palmele) Taie aerul cu limba. (gest a lehamite, inutil; întreaga

(Zeno, înduioşat, se aruncă să-l pupe pe Gufi; Bubi, înduioşat şi el, se

curte fluieră a pagubă)

pupă cu Zeno; Bubi o pupă pe Iola; Zeno sare şi el la Iola; Marţafiţa, cu

GUFI: Silence! S-o-nvăţăm ceva mai uşor. ( toate personajele se miră ) S-

inima ruptă, îi ia la rând; toată lumea se îmbrăţişează cu toată lumea )

o-nvăţăm să se hlizească!

Marţafiţo, ia-mi gâfâitul! ( prăbuşit de oboseală; Marţafiţa îi ia pulsul, îl

BUBI (topit, către Gufi): Eşti mare!

şterge de sudoare, îl giugiuleşte ) Caramba! Aşa nu mai merge!

ZENO: Eşti ‘ăl mai bun!

T O AT E P E R S O N AJ E L E ( a p r o b a t o r ) : A a a a …

GUFI (îi temperează cu un semn pe obraz ): Mai bine arătaţi-i cum să

GUFI (îl împunge cu bastonul pe Zeno ): Zi ceva de râs!

facă…

T O AT E P E R S O N AJ E L E : O o o o …

ZENO: Iola...Iolico...uite...cască gura... ( Iola cască gura) şi fă aşa...ha-

Z E N O ( p i e r d u t ) : E u ? ( G u f i zâ m b e ş t e a f i r m a t i v ) P ă i . . .

ha-ha!

GUFI: Gura! Zi ceva de râs!

IOLA (la mişto): Ha!

B U B I ( c ă t r e Z e n o ; c u zg â l ţ â i t u r i ) : M ă ! T u n - a u z i ? Z i c e v a d e r â s !

ZENO: Nu ha! Ha-ha-ha!

ZENO: Eu... (Îşi drege vocea) Patru capre pasc un plop...

IOLA (la mişto): Nu ha! Ha-ha-ha!

BUBI (cu dispreţ): He!

M AR Ţ AF I Ţ A : F ă p r i n t r e d i n ţ i . . . H i - h i - h i !

GUFI (către Bubi): Zi, Bubi, ceva de râs!

GUFI, ZENO, BUBI (pentru Marţafiţa ): Şşşşşş!

BUBI: Ăăăă... Păiii... iii... i!

GUFI: Iola, ascultă aici! ...( antrenându-i pe ceilalţi doi ) Unu…doi…trei…

GUFI (ciulind urechea): Cum?

şi! (Toţi trei încep să râdă în hohote ) Înţelegi?

ZENO (insinuant): Zi tare! Ce-o scalzi?

IOLA: Da. 3

BUBI (din ce în ce mai repede ): Patru capre nasc un cal, două babe fac o

M AR Ţ A F I Ţ A : N u v ă t a i e c a p u l . A r d e ţ i g a z u ’ d e p o m a n ă !

iapă, care dinte n-are gură, orice parte are carte, nu-i căpuşă fără

GUFI: Mucles!

moarte, orice casă are uşă, nu e moarte fără coasă, orice luntre are

T O AT E P E R S O N AJ E L E : A f a r ă , î n s t r a d ă , ţ a ţ ă o r d i n a r ă ! A s t a - i g h i c i t o a r e ?

plasă, nu e apă fără punte, orice coadă are sapă, unde-i capra să o

Lungă şi murdară…!

roadă, orice coasă se înnoadă şi din orice cărăbuş iese zborul ca un

GUFI: Silence! Numai eu am voie să vorbesc în versuri!

duş...

ZENO (autoritar, către curte): Numai regele are voie să vorbească în

(Pauză; stupoare generală )

versuri!

GUFI (îl testează medical pe Bubi ): Mă, Bubi, mă! Ce-i cu tine?

BUBI: Cine-a-ndrăznit să vorbească în versuri?

BUBI (mic): Nimic.

GUFI

GUFI: Te doare ceva?

(personajele se chircesc sub apăsarea celor spuse de Gufi ) De ce nu

BUBI: Un pic...

z i c e ţ i , m ă , c e v a d e r â s ? ( t ă c e r e d e m o a r t e ; G u f i î n c e p e s ă - i t r e ze a s c ă

GUFI: Ai înghiţit strâmb?

împungându-i cu bastonul ) Ziceţi, mă, ceva de râs! Zi, mă, ceva de râs! Zi

BUBI (tuşeşte de probă ): Oarecum...

tu! … Zi, mă! … Cască, mă, gura! ( toate personajele cască repede gura )

GUFI: Cască gura! ( îi cercetează gura) Îţi iese măseaua de minte. Mai dă-

Ziceţi, mă, ceva de râs! ( Lovituri tot mai dure ) Ziceţi, mă, ce staţi? Ziceţi

te cu parfum! (îl stropeşte din flaconul personal; se reped şi ceilalţi să-l

ceva! … (Lovituri cumplite) Vrea prinţesa să râdă ( Gufi începe să plângă )

parfumeze pe Bubi; mare înghesuială la gura personajului; Bubi râgâie,

Nu mă lăsaţi aşa, mă! Ziceţi ceva de râs! … ( Plâns jalnic ) Hai, mă! Moare

t u ş e ş t e , s e î n e a c ă , t r e m u r ă , d a r r e zi s t ă ; G u f i r e s t a b i l e ş t e o r d i n e a c u

prinţesa … (O îmbrăţişează pe Iola ) Fata mea! Ce-am făcut? Am uitat de

bastonul) Marţafiţo! Zi ceva de râs!

tine… Ce mă fac? Ce mă fac?

M AR Ţ AF I Ţ A : Z i c o g h i c i t o a r e .

IOLA: Lasă, tată, altă dată...

GUFI: Hai, cobeşte!

GUFI: Când altă dată, când?

M AR Ţ AF I Ţ A : C i n e a r e d o u ă g u ş e , z ă r z ă r e l e î n c ă p u ş e , t r e i d u h o r i l a

IOLA: Lasă ... Eu mă duc să mă dau în scfrânciob. Şi ce dacă sunt tare

subsuori, cinci buboaie pe ţurloaie crăcănate ca un plug şi un dinte

de cap? Lumea e mare... Încap.

clăpăug?

GUFI (pumni în cap ): M-am lăsat dus de treburile statului … am fost

GUFI (stupefiat; către Bubi şi Zeno ): Cum? (tălâmb) Ce să fie?

puturos şi beţiv … am fost uituc … nici nu mai ştiu unde te-am pus …

T O A T E P E R S O N AJ E L E : U u u u …

IOLA: Încapi şi tu ...

GUFI (tălâmb): Ce să fie?

GUFI

ZENO (timid): O fi scaraboanţa...

mâncare … Toată ziua molfăie …

BUBI: O fi bumburoiul...

IOLA: Încape, încape ...

IOLA: O fi săbăuţa...

GUFI: Cum o dregem, Iola – tată? Nu ştii de nici unele? Pe unde scoatem

GUFI: O fi zgăbăgiul…

cămaşa? 4

(cu

bastonul,

(remuşcările

linişte;

continuă):

suspans ):

Te-am

lăsat

Ziceţi,

pe

mă,

mâna

ceva

ei

…

de

care

râs!

fură

IOLA: Ştii ce? ... Lasă!

ZENO: Cum vrei!

GUFI: N-ai cultură! … Nu cunoşti muzica, nu cunoşti poezia, nu cunoşti

GUFI: Să i-l tai … să nu i-l tai?

cibernetica, nu cunoşti antropologia, geologia, epistemologia, geografia,

ZENO: Hai o dată, nu ne ţine!

paleontologia,

GUFI: I-l tai!

fiziopatologia,

radiolocaţia,

arheologia,

plastografia,

anatomia, fiziologia, igiena, geometria, algebra, speologia, istoriologia şi

ZENO: E ultimul tău cuvânt?

nici desenul tehnic. Ce ne facem? Cum să te fac să râzi? ( dezolare

GUFI: Am zis! (către străjeri) Tăiaţi-i capul!

printre personaje ) Am dat cu bâta-n baltă! … ( Se scarpină încet; toată

BUBI (languros): L-am şi tăiat, împintenatule ...

lumea se molipseşte ) Dacă nu te mărit azi … cine ştie când mai am timp

GUFI: ‘ai nu mai spune! ... (meditativ) A fost ... un medic bun.

…

BUBI: Trebuia tăiat de mult...

ZENO: Ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine ...

GUFI (insinuant): Şi tu eşti un sfetnic bun, Bubi … ( Bubi realizează

BUBI: ... lasă pe poimâine, că poate nu mai e nevoie. (Zeno ghiont lui

pericolul) Dar pesdupoirăspoimâine, ce fac?

Bubi)

ZENO: Pesdupoirăspoimâine … pesdupoirăspoimâine … A! Se întoarce

GUFI: Ia, vedeţi, ce treabă avem mâine! ?

corabia cu pufuleţi! (jubilaţie în sală)

ZENO:

Mâine

...

mâine

...

mâine

mergem

la

vânătoare

de

GUFI: Dar pesdupoimâinerăsdupos?

caproraţecurcostruţi. (semnal ca la radio)

ZENO: Pesdupoimâinerăsdupos? … Avem bilet la matineu.

GUFI: Dar poimâine, ce fac?

GUFI: Dar răspesdupoimâinerăsdupoimăi?

Z E N O : P o i m â i n e . . . p o i m â i n e . . . e z i u a l u i B u b i ! ( s e m n a l c a l a r a d i o „M u l ţ i

ZENO (înăbuşit): Vin gealaţii cu chiria.

ani trăiască”)

GUFI: Cum? N-am plătit chiria? Parc-am plătit …

GUFI (şuşoteală; îşi freacă palmele ): Dar răspoimâine?

M AR Ţ A F I Ţ A ( d e m o n i c ă ) : N - a i p l ă t i t c h i r i a ? U n d e - s b a n i i d e c h i r i e ? ( s e

ZENO: Răspoimâine ... răspoimâine ... răspoimâine se împart gogoşile şi

repede la Gufi)

langoşii ... (satisfacţie printre curteni)

G U F I ( f u g e ) : N u d a ! N u d a ! ( a s c u n zâ n d u - s e d u p ă Z e n o ş i B u b i ) T ă i a ţ i - i

GUFI: Uuuu! Dar pespoirăspoimâine?

capul! Bubi … tu-mi eşti ca uns pe inimă … Fă ceva cu ea …

ZENO: Pespoirăspoimâine … pespoirăspoimâine … pespoirăspoimâine

M AR Ţ A F I Ţ A ( s e r e t r a g e ) : M a i v e n i ţ i v o i l a m i n e d u p ă m i e r e … !

avem tăierea porcului şi crăpelniţă cu bal de şorici cu zeamă de varză

GUFI (dă din mâini; îşi drege vocea, îşi recaută demnitatea ): Iola, fetiţo

acră … (revine) Fără zeamă de varză acră …

… vezi bine în ce rahat mă aflu … leagă-te la cap şi du-te învârtindu- te!

GUFI (indignat): Fără zeamă de varză acră?

… Vezi bine că ne stai în gât … Ia-ţi soţ şi şterge-o!

ZENO: Fără. Aşa zice doctorul.

IOLA: Aş!

GUFI (verde): Aşa zice?

M AR Ţ A F I Ţ A : H a i , c ă v ă d n e g r u d i n c a u z a t a . V a l e a !

ZENO: Aşa.

ZENO: Zău, ne stai ca un cui în talpă.

GUFI (o clipă de meditaţie): Îi tai capul.

BUBI: Parc-ai fi o muscă-n ... 5

GUFI: Hai, nu te ţine scai …

U N S T R ĂJ E R : C e e e l f ă r ă d e n o i ?

ZENO: Crede-ne şi pe noi … Trebuie să-ţi dăm papucii …

T O AT E P E R S O N AL J E L E : C e , s u n t e m c u t o ţ i i b o i ?

IOLA (plânge): Nu vreau papuciiiii ...!

GUFI

GUFI: Îţi dăm ce vrei, numai zbugheşte-o! Cizmuliţe vrei?

personajele îl caută pe Lulu prin sală, prin culise… )

BUBI: Îţi dăm o tavă cu gogoşi.

ZENO (către Iola): O să te facă paf!

IOLA (plânge): Nu vreau nimic ... Vreau să râd!

GUFI (părinteşte): Bucură-te, fata mea! … C-ai s-auzi minciuni cum numai

GUFI (condescendent ): Vezi că nu te ţine capu’ …

pe vremuri se mai spuneau. Că adevărata minciună nu mai are nevoie de

IOLA: Eu n-am râs niciodată. Vreau să râd. Dacă mă faceţi să râd, îmi iau

gură şi numai aşa se vede minciuna, când se dă de trei ori peste cap şi

catrafusele şi m-am topit.

iese tot minciună … Că o minciună aşa de gogonată doar la o mie de ani

T O A T E P E R S O N AJ E L E ( î n c â n t a r e g e n e r a l ă ) : U a a a a ! …

se naşte şi-ţi umflă capul şi-ţi bagă tremur în ficăţei şi nici pielea n-o să-

M AR Ţ AF I Ţ A ( d e s c o p e r ă s o l u ţ i a ) : S ă v i n ă L u l u … !

ţi rămână întinsă ca o tobă şi nici genunchii, genunchii necutremuraţi,

BUBI (luminat): Sigur, să vină Lulu ...!

căci marea minciună uriaşă e aici şi e timpul să te înfrupţi din ea …

M AI M U L Ţ I C U R T E N I : S ă v i n ă ! L u l u , L u l u , L u l u !

U N S T R ĂJ E R : N u - i !

BUBI (discret, lui Gufi): Vocea meselor!

GUFI: Cum nu-i? Cotobăiţi bine! ( către Bubi) Nu cumva l-ai căsăpit?

GUFI: O nenorociţi … Cine ştie ce-o să iasă? O să-i intre p-o ureche ş-o

BUBI (jignit): Se poate?

să-i rămână acolo …

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : S - a r o i t .

ZENO: N-are-a face. O să fie ţuţ…

GUFI: Cum? Cine?

BUBI: Hai, c-acu-i totuna. S-o facem de pomină!

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : A ş a s e p a r e … S - a c ă r ă b ă n i t . S ă n - a m p a r t e …

GUFI (nu foarte hotărât ): Dacă ziceţi voi …

GUFI: Da’ nu se poate! După el! Găbjiţi-l! Puneţi laba pe el!

BUBI: Tu hotărăşti ce zicem noi ...

U N S T R ĂJ E R : S - a d o s i t b i n e .

ZENO: Vax! Noi hotărâm ce zici tu …

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : T a c e c h i t i c .

M AR Ţ AF I Ţ A : C e z i c i t u z i c e m ş i n o i

GUFI: Puneţi şoricarii după el. Îl vreau viu! Îl omor!

PRIMUL CURTEAN : Ce ştim noi ce zice el?

( L u l u i n t r ă r e l a x a t ş i s e a ş e a ză p e t r o n u l l u i G u f i ; î n t r - u n t â r zi u e s t e

AL D O I L E A C U R T E A N : C e ş t i m n o i , n u z i c e e l …

observat) Bună treabă! Ce-i cu tine, mă, Lulu, mă?

AL T R E I L E A C U R T E A N : C e v r e a e l n u z i c e m n o i …

LULU (plictisit): Nu mai vreau să fiu bufon!

UN STRĂJER : Ce vrea el, nu ştim nici noi …

GUFI (prefăcut îngrijorat): De ce, Lulu, de ce?

AL D O I L E A S T R Ă J E R : C e v r e m n o i n u ş t i e e l …

LULU (lehamite): Sunt bolnav.

PRIMUL CURTEAN : Ce vrea el, ce vrem şi noi …?

GUFI: Te trage aţa? Spune! Ce-ţi lipseşte ţie aici? Haleală ai … stropeală

AL D O I L E A C U R T E A N : C e ş t i m n o i c e v r e a ş i e l … ?

ai

AL T R E I L E A C U R T E A N : C e e v r e m e a f ă r ă e l ?

baclavale. Ce nu ţi-am dat eu ţie, stropşitule? 6

…

(tace

lung):

zaharicale

Să

ai

…

vină!

(jubilaţie

dulceţuri,

în

sală;

siropuri,

semnal

cofeturi,

ca

halva,

la

radio;

pufuleţi,

LULU (scârbit): Nu mai vreau.

GUFI (privire ucigătoare către Zeno; lui Lulu ): Tocmai acum, la nunta

GUFI: Să-mi faci tu mie una ca asta …

fetei?

LULU: Nu mai pooot!

LULU (geme): Jur pe limba mea … Am dureri îngrozitoare … Başca

BUBI (ironic): Ţi s-au sleit puterile?

zvâcnet în fundul capului …

LULU: Nu.

BUBI: Boală de lux!

ZENO (aşijderea): Ai făcut varice?

M AR Ţ A F I Ţ A : E b i n e s ă b e i c e a i d e m ă s e l a r i ţ ă .

LULU: Nu.

GUFI: Aş! Trebuie umblat la scăfârlie …

BUBI (se îndreaptă către Lulu): Gâlmiţe pe limbuţă?

BUBI: Îl dregem noi!

LULU: Nu.

ZENO: Îl facem ca nou. Îi retezăm din mofturi … ( Bubi şi Zeno îi dau

ZENO (aşijderea): Oreion în pantalon?

bobârnace lui Lulu; îl ciocănesc cu bastoanele )

LULU: Nu.

LULU (prefăcut disperat): Zău, credeţi-mă! Am îmbătrânit şi eu … Măcar

BUBI (pune mâna pe Lulu): Măzăriche în ureche?

zece zile să stau liniştit … Să nu mai aud … Să nu mai văd …

ZENO (aşijderea): Gâtul? Ochiul? Nasul? Pleoapa? Ce să-ţi scurtăm ca

G U F I ( s a r e c a a r s ) : S ă n u m a i v e zi , a i ? L u l u , î n d a t ă e n u n t a . T r e b u i e s ă

să

răspunzi

te-ndreptăm?

(Bubi

şi

Zeno

îl

înşfacă

pe

Lulu

şi

îl

târăsc

în

la

întrebări

…

(Bubi

şi

Zeno

se

pregătesc

din

nou

de

avanscenă)

bumbăceală)

GUFI: Rogojină ai … Pernuţă este … Oliţă, jucărioare ţi-am dat …

LULU (acceptă): Bine! Daţi-mi întrebări! Vreau întrebări!

Peticuţe de coate ţi-am cusut … La tuns te-am ţinut … De puricat, te-am

BUBI (îl mângâie pe scăfărlie şi îi mai dă un bobârnac ): Eşti băiat bun!

puricat … În urechi te-am spălat cu mâinile mele … De fandosit te-am

ZENO (aşijderea): Eşti de treabă!

lăsat să te fandoseşti … Unghiile ţi le-am tăiat … Picioare în fund, nu …

GUFI: Te iert. Fă-te-ncoace. Hai, copăcel.

Palme peste dinţi, nu … De urzicat nu te-am urzicat … Bobârnace … aşa

ZENO (îl ajută să se ridice): Trage aer în piept!

şi aşa … Ce mai vrei tu de la sufletul meu?

BUBI (aşijderea): Limba-napoi! (îi îndeasă limba în gură)

LULU (pretext): Mă supără timpanul …

GUFI: Capul sus! Pieptu ‘nainte!

GUFI: He, he, he … De ce n-ai spus aşa? Să ţi-l scoatem … ( scoate o

ZENO: Parcă-i mai neted! (îl pipăie) O fi tot?

şurubeniţă şi i-o plimbă pe sub ochi)

BUBI (aşijderea): Şi duhneşte mai bine ...

LULU (speriat): Mă doare la râs …

GUFI (clic, clic, două bobârnace): Oricum, sună mai cristalin.

BUBI: Boală grea!

M AR Ţ A F I Ţ A : C e m a i ! E a - n t â i a !

ZENO (îngrijorat): Se ia?

GUFI: Să facem o probă! ( către Iola) Ciuleşte-te bine, fata mea! S-ar

LULU (plângăcios): Cum aud că se râde … o dată simt că ceva moale mi

putea să auzi ce nu s-a auzit, să afli ce nu se poate şi să te miri de ce nu

se coace în urechi …

este. (către Lulu, apăsându-i ochiul sănătos) Ia spune, Lulu, ce ai tu aici?

ZENO (speriat de-a binelea): Nasol …

LULU (geme): Un ochi (agitaţie în sală; Gufi face linişte cu bastonul ) 7

GUFI: Bine, bine, da’ ce fel de ochi?

LULU: Nu, iarba e verde …

LULU (plictisit): Care vede.

GUFI (potolind râsul monstruos din sală ): Lulu, zăpăcitule! Iarba nu e

IOLA (către Gufi): Cum adică, vede?

verde, e tăioasă.

GUFI (către Iola): Răbdare! (către Lulu) Cum adică, vede?

LULU: E şi verde şi tăioasă.

LULU: Vede lucruri …

GUFI: Auzi, ce gugumănie! Râzi, Iola, râzi!

GUFI: Care lucruri?

IOLA: Râd, tată, da’ nu mă prind ...

LULU: Masa, scaunul, draperia, linguriţele, farfurioarele …

GUFI: Stai s-auzi una mai gogonată … ( către Lulu) Da’ cerul cum e?

GUFI: Şi mai ce?

LULU: Cerul e albastru … (haz general, pufnituri copioase)

LULU (deştept): Toate lucrurile care sunt.

GUFI: Eşti prost ca oaia, Lulu! Cerul nu e albastru, cerul e uşor. Tu nu

GUFI: Vede şi-n burtă?

vezi că stă pe capul nostru şi nici nu-l simţim?

LULU (învins): Nu, în burtă, nu … (râs grotesc la personaje)

LULU: Nu stă pe capul nostru.

IOLA (nu râde): Ce zice ăsta, tată?

GUFI: Da’ unde?

GUFI (către Iola): Mai aşteaptă! (către Lulu) Da’ cum e posibil, Lulu, dacă

LULU: E departe, sus …

zici că vede, de ce nu vede şi-n burtă?

GUFI (ridică mâna): Aici?

LULU: Nu vede decât pe-afară. ( orbii se tăvălesc de râs; Iola tot mai

LULU: Mai sus.

uluită)

GUFI (se întinde cât poate): Aici?

GUFI: Râzi, Iola, râzi! Tu n-auzi prăpăstiile?

LULU: Nu. E sus de tot. Nu-l poţi atinge cu mâna.

IOLA: Ce prăpăstii, tată?

GUFI (în picioare pe tron): O fi mai sus de acoperiş?

GUFI (uscându-şi lacrimile ): Şi cum sunt lucrurile, Lulu?

LULU: Mai sus. E atât de sus, că nici o pasăre nu-l poate atinge.

LULU: Sunt colorate …

GUFI: Te-am prins! Dacă-i aşa de sus, cum poţi să zici că-i albastru? L-ai

GUFI (potolind vacarmul ): Cum adică, colorate?

atins cu mâna?

LULU: Au ceva pe deasupra … o culoare …

LULU: Nu! L-am văzut cu ochiul.

GUFI (prefăcut): Aha! Un fel de piele …

GUFI: Da’ ce, ochiul e pentru atins?

LULU: Nu e piele, e altceva …

LULU: Păi nu l-am atins cu ochiul … L-am văzut cu ochiul.

GUFI: Moale sau tare?

GUFI: Da’ de ce n-ai văzut cu urechea sau cu nasul?

LULU: După cum se nimereşte.

LULU (pentru el): Mor! Nu mai pot! Mă arunc!

GUFI (înnebunit de râs; la fel şi curtea ): Râzi, Iola, râzi! N-auzi cum le

GUFI: Stai, nu te ambala! … Trage-ţi aer în suflet … Îţi pun o întrebare

scoate şi le-ncâlceşte? ( către Lulu) Arată-ne şi nouă o culoare, Lulu!

mai uşoară … Zăpada, zăpada cum e?

LULU: Iarba …

LULU: E albă …

GUFI: Iarba? Iarba e culoare?

GUFI (haz): Bravo, Lulu! Şi eu care credeam că e rece! 8

ZENO (îi întinde un măr): Da’ mărul ăsta cum e?

IOLA (profitând de haos): Eu te cred!

LULU: E roşu …

LULU (către Iola): Cum?

ZENO: Muşcă din el! (Lulu muşcă flămând ) Ei?! Cum ţi se pare? Nu e

GUFI: Bine-ai făcut că ai venit, Lulu … Altfel muream de plictiseală. ( şut

dulce?

în fund lui Lulu)

L U L U : Î n g u r ă e d u l c e . D a ’ a f a r ă e r o ş u . ( s a l a s e zg u d u i e d e r â s )

LULU: Uite că plec, na! ( pleacă în sală)

GUFI (face linişte cu bastonul): Lulu, recunoşti că gura face scuipat?

ZENO: Baftă!

LULU: Da.

IOLA: Vin şi eu cu tine!

GUFI: E drept că urechea face ceară?

BUBI: Cale bătută!

LULU: Da! Da!

M AR Ţ A F I Ţ A : V e z i s ă n u t e m ă n â n c e c â i n i i !

GUFI: Şi pielea, nu-i aşa că face sudoare?

LULU: Nu mă credeţi … Niciodată nu m-aţi crezut … ( dispare)

LULU: Aşa-i!

G U F I ( a ş e zâ n d u - s e o b o s i t ) : N e b u n m a i e !

GUFI: Iar ochii fac lacrimi! ( triumf) Poţi să zici că nu-i aşa?

IOLA: Poate că nu era nebun …

LULU: Ba da!

GUFI: Vino la pieptul meu, fata mea! … Era să te omoare … Rău am făcut

G U F I : D e c i o c h i i s u n t p e n t r u l a c r i m i , n u p e n t r u v ă z u t ! ( a p l a u ze ; G u f i s e

că l-am adus …

înclină; îşi dă brusc seama că degeaba se înclină şi începe să-i pupe pe

ZENO: Toţi bufonii sunt nebuni …

cei care îl aplaudă; un fel de triumf în Parlament … )

BUBI: Şi reciproc ... (nimeni nu înţelege logica)

LULU (furios): Ba nu, ba nu! Sunteţi orbi, sunteţi nişte trăncălăi! Sunteţi

GUFI: Pe mine, să vă spun drept, m-a cam plictisit …

orbi blestemaţi!

BUBI: Şi pe mine ...

ZENO: Iar îi sare ţandăra …

ZENO (cască): Pe mine chiar m-a luat căscatul …

LULU (furios): Nu pricepeţi nici cât negru sub unghie … Treceţi prin

M AR Ţ A F I Ţ A ( c a s c ă ş i e a ) : E u c h i a r a m a ţ i p i t …

lumină ca gâsca prin apă … Orbi! Orbi!

(toate personajele cască, se întind, stau să adoarmă )

GUFI: Toată lumea e oarbă, Lulu …

GUFI: În ultimul timp se cam repetă …

LULU: Ba nu!

BUBI: O ţine una şi bună ...

GUFI: Ia te uită! Altă trăsnaie!

ZENO: Altă dată mai scornea câte ceva …

LULU: Unii oameni văd! Văd … ( îşi dă seama că e inutil şi renunţă )

GUFI: Eu m-am cam săturat de el.

GUFI: Care-s ăia?

BUBI: Ar cam fi timpul să-i tăiem capul ...

LULU: Îi ştiu eu … Sunt.

M AR Ţ A F I Ţ A : C h i a r ! N u m a i f a c e n i c i c â t o c e a p ă d e g e r a t ă .

ZENO: Arată-mi-i şi mie! … Să pun mâna măcar pe unu’. Să-l aduc aici,

ZENO: Sperie copiii …

să mai avem un bufon …

M AR Ţ A F I Ţ A : A u z i ! I a r b ă v e r d e !

LULU (înghiţit de râsetele sălii ): Sunt mulţi, mulţi! Eu vin de acolo.

ZENO: M-am scârbit de el ca de mere acre … 9

GUFI: Aşa, aşa …

GUFI: Ce-i? Spune! Nu muri!

BUBI: Peste trei zile e tăierea porcului ... Eu zic să-l tăiem o dată cu

UN STRĂJER (prăbuşit în braţele lui Gufi ): S-au adus gogoşi la chioşc!

porcul ...

(moare)

IOLA: Ba eu aş vrea să-l mai aud …

(toată lumea se repede spre uşi; îmbulzeală mare; se calcă unii pe alţii în

M AR Ţ AF I Ţ A ( s p e r i a t ă ) : A s u c i t c a p u l f e t e i !

picioare)

GUFI: A cam sărit peste cal, e drept. Trebuie băgat la zdup cu căluş şi cu

G U F I ( s e î n g h i e s u i e ş i e l ; v ă zâ n d c ă n u p o a t e i e ş i , s e î n t o a r c e p e t r o n ) :

ţepuşă …

Staţi! (încremenire) Ruşine! (tăcere lungă) Când patria pierde un soldat,

IOLA (persuasivă, ciudat de vicleană ): Tăticule … Lasă-mi-l mie! Eu tot

se cade să fim de faţă … Măcar un minut … Cum vreţi să supravieţuim?

nu pricep nimic … Am să mă joc cu el …

Trecând peste cadavre? Ruşine! Mortul nici nu s-a răcit şi voi vă repeziţi

GUFI: Ţi-l dau de zestre, dacă te măriţi!

la gogoşi … Mai staţi o clipă … Gândiţi-vă la el! …

IOLA: Mă mărit!

( s e a d u c e o t a r g ă ; “ m o r t u l ” e s t e a ş e za t c u e v l a v i e ; p e r s o n a j e l e s e

GUFI: Primeşti peţitorii?

apropie; toată lumea rămâne în reculegere; Gufi o şterge pe uşă în vârful

IOLA: Primesc!

p i c i o a r e l o r ; i s e a u d m a i a p o i p a ş i i r e p e zi ş i n e r ă b d ă t o r i p e s c ă r i l e

(aplauze; Gufi încântat; dintr-o dată ceva îi atrage atenţia )

palatului; brusc toată mulţimea se repede strivind uşile; Iola rămâne

GUFI (adulmecă prin aer): Ce-i asta?

s i n g u r ă ; zg o m o t u l p a ş i l o r s e s t i n g )

BUBI: Ce să fie? ZENO: Cum? (toată lumea adulmecă prin aer; în sală pătrunde miros de gogoşi ) UN STRĂJER (pătrunde în sală rupt, însângerat, ultima suflare ): Măritule! (dă chix în faţa tronului) AC T U L a l I I - l e a Sala tronului; Iola singură; apoi Lulu; apoi Gufi şi celelalte personaje; apoi Firfirică, Gârneaţă şi Tontonel; Macabril. IOLA: Lulu! Unde eşti?

IOLA: M-am săturat de minciunile tale!

L U L U ( v i n e î n b u za s c e n e i ; î n ş o a p t ă , r e p e d e ) : I o l a , m ă c a r t u s ă m a c r e z i

LULU: Eu nu mint.

... sunt locuri în care oamenii văd ... sunt mii de oraşe ... acoperişurile

IOLA: Toată lumea de aici minte.

sunt roşii, copacii sunt verzi ... Toamna frunzele se fac galbene, ca aurul.

LULU: Eu nu.

Marea e albastră şi se înnoadă cu cerul ... caii sunt albi, păsările sunt

IOLA: Lulu, tu vezi?

violete ... murele sunt negre, castanele sunt cafenii ...

LULU: Eu sunt chior. 10

IOLA: Ce-nseamnă asta?

şuşotească degeaba … Că nu sunt un pârlit … Întâi şi-ntâi … să ştii şi tu

LULU: Văd, da’ numai cu un ochi.

… trebuie băgat la ghiozdan … trebuie pusă burta la cale … apoi …

I O L A : A r a t ă - m i - l ! ( I o l a î i c e r c e t e a ză o c h i u l ) D e c e - l ţ i i d e s c h i s ?

A L T S T R ĂJ E R ( t ă r ă b o i m a r e ; d i n f u n d u l s ă l i i ) : P r e a l o g o p e d u l e ! N u m a i e

LULU: Toţi văzătorii îşi ţin ochii deschişi ...

de glumă! Au prins a sparge ş-a dărâma ... Se apropie de pivniţă!

IOLA: Şi pe asta de ce nu-l ţii deschis?

(pleacă)

LULU: Ăsta e bolnav.

GUFI: Nu! La pivniţă nu!

IOLA: Aha! Iar minţi!

U N S T R ĂJ E R ( d i s p e r a t ) : N u - i p u t e m o p r i ! S u n t m u l ţ i . . .

LULU: Nu mint.

GUFI: Câţi?

(Iola fuge în spatele tronului şi arată două degete, apoi cinci, apoi un

S T R ĂJ E R I I ( f u g , s e î n t o r c ) : T r e i !

măr)

GUFI: Să intre! (străjerii dispar; către Iola ) Eşti gata, fata mea? ( către

LULU (înţelege jocul): Două, cinci, un măr ...

Marţafiţa) Marţafiţo, mai dă-o cu parfum! ( doica dă drumul la robinet şi se

IOLA (revine): Nu se poate! De unde ştii?

execută) Aşa … (către curte) Mai daţi-vă şi voi cu parfum … să nu se

LULU: Pentru că văd, Iola. Înţelegi? Ochiul meu ajunge până la tine. Te

creadă

vede. Mă crezi?

bălăceală; se ung sârguincios pe la încheieturi, pe gingii şi printre

IOLA: Lulu, vreau să văd şi eu! (tunete;

zgomot

infernal;

că

suntem

nespălaţi.

( toată

dispare;

se

întorc

Gufi

şi

celelalte

UN STRĂJER (din fundul sălii): Preaînfulecatule ... peţitorii nu mai au

(peţitorii ajung cu greu în faţa lui Gufi )

răbdare ...

FIRFIRICĂ: Unde-i? …

G U F I ( l i n g â n d u - s e p e b u ze ) : S - a ş t e p t e !

TONTONEL : … hm? …

AL T S T R Ă J E R ( d i n f u n d u l s ă l i i ) : A u t o c i t p r e ş u l d e l a u ş i . . . ( p l e a c ă ) (din

fundul

dă

cu

parfum;

mare

speriaţi; par un animal cu multe braţe şi picioare care se rostogoleşte prin sală; se tot împiedică unii de alţii )

STRĂJER

se

degetele de la picioare; din fundul sălii apar şi cei trei peţitori, ciufuliţi şi

Lulu

personaje înfulecând gogoşi)

UN

lumea

sălii):

I-a

apucat

damblaua

...

G ÂR N E A Ţ Ă : … f a - f a - f a t a ? Unu ’

G U F I : R ă b d a r e , c i u m e ţ i l o r , r ă b d a r e ! ( î i c e r c e t e a ză p e r â n d ) M ă , t u n u e ş t i

s-a ...

Firfirică? Nu eşti ăla cu platfusul?

GUFI: Ce?

FIRFIRICĂ (mândru): Io îs.

UN STRĂJER (din fundul sălii): ... s-a pierdut cu firea.

GUFI (îl încearcă pe al doilea; îl caută pe sub bărbie; îi trece un deget

GUFI: Hai, roiu’! Îi chem îndată. ( către Iola) De ce nu haleşti? Haleşte, ca

prin ureche după care şi-l şterge de gulerul peţitorului ): Tu trebuie să fii

să fii grasă … (îi şterpeleşte din gogoşi ) Să nu creadă că te ţin nehrănită

Gârneaţă! N-ai făcut tu în pat până pe la 10 ani?

… la mine în casă. ( molfăie) Noi se cade să fim cu toţii graşi ... şi rotofei

G ÂR N E A Ţ Ă ( t r i u m f ă t o r ) : D a , d a ’ d u p - a i a m - a m p o - p o - t o l i t .

… ca să se vadă … că avem crăpelniţă … ( către curteni) să nu se

GUFI: Nu mai faci? G ÂR N E A Ţ Ă : M a - m a i d e l o c . 11

GUFI (cercetându-l pe al treilea ): Auuu! Tontonel! Ce mai face tac’ tu, i-au

FIRFIRICĂ: Are gât?

crescut dinţii?

GUFI: Iola, ia tuşeşte tu puţin … ( Iola tuşeşte şi se îneacă; tuse

TONTONEL: I-au crescut trei … Da’ şi mie unu’ ... (cască gura şi îi arată

convulsivă) Ei! ?

lui Gufi)

G ÂR N E A Ţ Ă : A - a r e u - u - u m e r i ?

GUFI: Frumos dinte!

GUFI: A-are …

TONTONEL: Tata o zâs c-o să mai iasă …

TONTONEL (înghite în sec): Are şi … sau …?

GUFI: O să iasă, o să iasă … când o face plopu’ pere ...

GUFI (către Marţafiţa): Are şi sau?

TONTONEL: Mă iei la vale?

M AR Ţ A F I Ţ A : A r e , a r e …

GUFI: Ţ-ţ-ţ-ţ! Sunteţi băieţi buni. Păcat de voi! Mai bine rămâneaţi pe-

FIRFIRICĂ: Da’ gogoşi ştie să facă?

acasă … Mă, voi ştiţi să paşteţi vaca?

GUFI: Nu! (indignare pe cei trei peţitori ) Da’ nici să le mănânce nu ştie.

TOŢI: Ştim.

G ÂR N E A Ţ Ă : T o t e b i - b i - b i n e .

GUFI: Da’ să vă-nsuraţi ştiţi?

FIRFIRICĂ: Gură, nas?

TOŢI: Ştim! (speriaţi ei înşişi de răspuns, duc mâinile la gură )

GUFI: La egalitate.

GUFI: Bine, mă! Ia spuneţi, ce daţi voi pe fată?

TONTONEL : De’şte? Tot cinci?

FIRFIRICĂ: Întâi s-o dibuim …

GUFI: Câte de’şte ai, Iola-tată?

G ÂR N E A Ţ Ă : P o a - p o a t e n - a r e c e - i t r e - t r e b u i e …

IOLA: Zece!

TONTONEL: Că tata o zâs … că dacă-i zăludă … s-o lăsăm baltă …

FIRFIRICĂ: Nu e cheală?

FIRFIRICĂ: … şi s-o luăm la palme …

GUFI: Nici măcar în glumă.

G ÂR N E A Ţ Ă : … l a p i - p i c i o r …

TONTONEL : De vorbit, vorbeşte?

FIRFIRICĂ: Aşa, la picior … că pe noi nu ne duci cu preşu’ ...

GUFI: Cum să nu?! Iola, spune a!

TONTONEL: Că tata o zâs că mata eşti cam parşiv şi-nşeli lumea la

IOLA: A!

cântar …

GUFI: Ei?!

GUFI: Hait!?

G ÂR N E A Ţ Ă : L a c â t e s - s - s e s - s - s c o a l ă ?

G ÂR N E A Ţ Ă : … c ă n i c i n o i n u s u - s u n t e m d e … d e … d e i e r i d e - a l a l - l a l -

GUFI (se scarpină-n cap): Cam la câte, Marţafiţo?

laltăieri.

M AR Ţ A F I Ţ A ( r u ş i n a t ă ) : C a m l a u n ’ ş p e .

TONTONEL: Vrem să cântărim marfa!

G ÂR N E A Ţ Ă : A u u u u ! ( p e ţ i t o r i i ş u ş o t e s c ş i s e d i s t r e a ză )

GUFI: Luaţi-o fârtaţilor! V-o dau pe cercetate. Marţafiţo, adă fata!

FIRFIRICĂ: Da’ zestre?

M AR Ţ AF I Ţ A ( î m p i n g â n d - o p e I o l a ) : M e r g i d r e p t ! G u r a - n c h i s ă !

TONTONEL : N-o luăm fără zestre!

T O N T O N E L ( e zi t ă s ă o a t i n g ă ) : A r e c a p ?

G ÂR N E A Ţ Ă : M a i b i - b i - b i n e l i p - l i p - l i p s ă .

GUFI (face un patrat mare în aer): O grămadă.

GUFI (acru): Care zestre? Ce zestre? 12

FIRFIRICĂ: Zestre! Să ne dai zestre!

FIRFIRICĂ: Şapte sute şi cu asta basta!

GUFI (caută susţinerea curtenilor ): Cine-a mai auzit de zestre? Pe la noi

GUFI: Patru sute! (îi întinde mâna ). Batem palma!

nu e cu zestre …

FIRFIRICĂ: Nooo! Nu mă ameţeşti tu pe mine. Tu să iei în tăbârcă pe

G ÂR N E A Ţ Ă : S u n - s u n t e ţ i î n a p o i a ţ i , d - a i a !

cine-ai mai luat …

GUFI: Îi dau o slugă.

GUFI (plângăreţ): Firfirică, dragă … Eu te ameţesc pe tine? Tu nu vezi în

FIRFIRICĂ: Slugă avem. Tu să ne dai gogoşi.

ce hal ne zbatem? Jur pe ochii mei! Dacă n-am, n-am!

GUFI (ars): Nu dau gogoşi!

FIRFIRICĂ: Minţi! Eşti huligan şi zulitor. Ai stat la pârnaie înainte de a

TONTONEL: Fără o mie de gogoşi nu iau fata!

lua tronu’.

GUFI: Sunteţi ticăiţi?

GUFI: Ce te bagi?

G ÂR N E A Ţ Ă : N i c i e u . O l a - l a - l a s î n z e a m a e i …

FIRFIRICĂ: Istoria va vorbi!

GUFI (siderat): O mie de gogoşi?

GUFI: Vax! Nu va vorbi!

FIRFIRICĂ: O mie una!

TONTONEL : Va vorbi, va vorbi! Pereţii au urechi …

GUFI (se îneacă): O sută …

GUFI: Cinci sute! Ultimul cuvânt.

FIRFIRICĂ: O mie!

FIRFIRICĂ: Ca să nu zici că sunt ţoapă … şase sute!

GUFI: În vremurile astea? O sută …

GUFI: Niciodată!

FIRFIRICĂ: Taci, c-ai dosit la ciorap!

FIRFIRICĂ: Atunci adio! Ai să-ţi muşti unghiile!

GUFI: Eu?

GUFI: Cale bătută! Aşa fată nu mai găsiţi voi …

FIRFIRICĂ: Eşti mâncău!

FIRFIRICĂ: O să-ţi facă ceai la bătrâneţe … o să-ţi pună ventuze …

GUFI: Eu mâncău? Tu eşti mâncău! Să ieşi afară!

GUFI: O să fluieraţi a pagubă … Nici dracu’ n-o să vă ia ...

FIRFIRICĂ: Eu ies, da’ ea rămâne fată bătrână …

FIRFIRICĂ (spre sală): Fete? Câtă frunză …

GUFI: Două sute …

GUFI: Astea-s fete? Habar n-au să dea cu telu’ ...

FIRFIRICĂ: Nouă sute …

FIRFIRICĂ (sfat tainic cu ceilalţi ): Cinci sute cincizeci!

GUFI: Mor! Mor! Nouă sute de gogoşi! Mai bine o omor cu mâna mea

GUFI (sfat tainic cu ceilalţi ): Sec!

decât să-i dau nouă sute de gogoşi.

FIRFIRICĂ (discret): L-am păcălit!

FIRFIRICĂ: Treacă … opt!

GUFI (sclipitor): I-am dus!

GUFI: Trei!

FIRFIRICĂ: Îmi place să lucrez cu dumneata. Eşti om de-nţeles.

FIRFIRICĂ: Sub opt sute nu scad nici mort.

GUFI: Vino să te pup. Eşti firfiroi de treabă.

GUFI: Nu dau peste trei sute nici să mă ungi cu miere.

F I R F I R I C Ă ( p r i n t r e e f u zi u n i ) : M a i a i ş i a l t e f e t e ? ( Ţ o c , ţ o c ) A d ă g o g o ş i l e !

FIRFIRICĂ: Nu fii hapsân!

GUFI: Care gogoşi?

GUFI: Hoţule!

FIRFIRICĂ: Cum care? 13

G ÂR N E A Ţ Ă : T e f a - f a - f a c i î n t r - o u - u - u r e c h e ?

TONTONEL : Eşti sigur?

TONTONEL: Cinci sute cincizeci în cap.

G ÂR N E A Ţ Ă : F ă r ă ş a - ş a - ş a g ă ?

GUFI: Păi … nu-s gata …

TONTONEL : Auuu! Aşa o zâs şi tata …

G ÂR N E A Ţ Ă : N e - a f e - f e n - f e n t a t … M ă s c o a - s c o a t e d i n p a - p a - p a p u c i …

GUFI: Păi? Cum o-ncepuserăţi era uşor …

GUFI: Nu-s gata, fraţilor! Eu am casă grea … Aluatul dospeşte încet …

FIRFIRICĂ: Da’ de ce numa’ unu’? Că noi ne-avem ca fraţii ...

FIRFIRICĂ: No, atunci ai stricat tocmeala. Sal’ tare!

TONTONEL : Cum o dregem?

TONTONEL: Sta … stai! Că tata o zâs să nu vin acas ă fără mireasă că-mi

G ÂR N E A Ţ Ă : S - o f a c e m j u m a - j u m a …

dă cu şutu’ …

FIRFIRICĂ: Ba pe din trei! ( fiecare se repede la fată pentru împărţeală;

G ÂR N E A Ţ Ă : Ş i d a - d a c ă n u n e - n s u … r ă m a z i … c â n d m a - m a - m a i a v e m

Marţafiţa se aruncă între peţitori şi Iola )

timp?

GUFI: Fata trebuie peţită! ( priviri şocate între peţitori; către Bubi şi Zeno )

TONTONEL: Mâine avem meci …

Cum se peţeşte?

G ÂR N E A Ţ Ă : P o i - p o i - p o i m â i n e p o - p o - p o p i c e …

BUBI (timid): Să-i zică vorbe dulci ...

TONTONEL: Răspoimâine se-mpart corcoduşele …

ZENO: S-o giugiulească ...

G ÂR N E A Ţ Ă : D u - d u - d u p ă a i a î n d o p ă m g â - g â - g â ş t e l e …

BUBI: Să-i înmâneze plecăciuni ...

TONTONEL: Sâmbătă furăm lemne … vin sărbătorile … prindem muşte

GUFI: Giugiuliţi-o cu plecăciuni!

pentru undiţă …

ZENO: Burduşiţi-o cu daruri!

G ÂR N E A Ţ Ă : D a - d a - d a c ă n - o f a c e m a z i … r ă - r ă m â n e m d e c ă - c ă - c ă r u ţ ă .

BUBI: Fandosiţi-vă! Spuneţi vorbe goale!

TONTONEL: Mă jupoaie tata …

ZENO: Mormăiţi poezioare, daţi din aripi, ridicaţi-vă coada, smotociţi-vă

FIRFIRICĂ: Fie! (către Gufi) O luăm ş-aşa. ( toţi trei o înşfacă pe Iola şi

moţul! ...

dau să plece)

GUFI: S-a-nţeles?

GUFI: Staţi! Staţi! Huuuooo!

TONTONEL (către Iola): Ia-mă pe mine, că mă bate tata …

FIRFIRICĂ: Ce mai e?

FIRFIRICĂ: Te ţin în puf! Îţi fac şerbet! Te gâdil la călcâie …

GUFI: Păi cum?

G ÂR N E A Ţ Ă : E u p o t f a c e c a - c a - c a m â n z u ’ …

G ÂR N E A Ţ Ă : C e m a i v r e a ?

GUFI: Bravo! Bravo! Aşa! Ei? Iola! Pe care îl alegi?

GUFI: Toţi trei?

IOLA: Ştiu şi eu, tată?

TONTONEL: Păi ce-are?

GUFI: Gândeşte-te, fata mea, gândeşte-te! …

GUFI: Băăă, ciufuceilor! Păi nu toţi. Unu’ !

IOLA (în avanscenă ): Nu mă pot hotărî, tată! … Toţi îmi par frumoşi …

TONTONEL: Cum unu’?

PEŢITORII : Oooo!

FIRFIRICĂ: Numa’ unu’ poa’ s-o ia de nevastă! Nu toţi ...

IOLA: Toţi îmi sunt dragi …

G ÂR N E A Ţ Ă ( s e s c a r p i n ă ) : Z ă u ?

PEŢITORII : Eeee! 14

IOLA: Sunt sclipitori şi hrăniţi toţi trei … ( încet) Mai bine să se ia-ntre ei

G ÂR N E A Ţ Ă : N u u u ! N u s u - s u - s u p o r t m â n ă d e f e - f e - f e m e i e … Î m i v i n e s ă

…

mă legăn …

PEŢITORII: Aaaa?!

(uşile se deschid furtunos şi intră străjerii )

GUFI: Cum aşa, fata mea?

U N S T R ĂJ E R : M ă r i t u l e ! N e n o r o c i r e ! ( s t u p o a r e î n s a l ă : c u m ? c e ? )

IOLA: Ce să-ţi spun? Inima mea e a lor …

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : A d a t l a p t e l e - n f o c ! ( p a n i c ă : u n d e ? c a r e ? c â n d ? )

G U F I ( l â n g ă I o l a , î n g r o zi t ) : T e - a i d i l i t , f a t a m e a ?

U N S T R ĂJ E R : B l e s t e m ! V i n e b l e s e m u l p e s t e n o i ! N e - a m a r s ! ( p l e a c ă ;

IOLA: Îmi place mai ales Firfirică …

g ă l ă g i e a f a r ă ; a e r u l v i b r e a ză ; a u ! n u ! c u m ? d e c e ? ; b u b u i t u r i ; t u n e t e )

GUFI: Lănţoiul ăsta?

ZENO: Parcă se-aude un vânt ...

IOLA: Da’ şi Tontonel mi s-a lipit de suflet ...

BUBI: Fluieră careva pe casă ...

GUFI: Vlăguitul ăla?

GUFI: O fi vinerea neagră … (pentru sine) Ori o fi venit ceasul?

IOLA: De Gârneaţă nici să nu mai vorbim … Îmi vine să mi-l ung pe pâine

P R I M U L C U R T E AN : P a r c ă m â r â i e c e v a s u b t a l p a c a s e i … ( t o ţ i c u u r e c h e a

…

la podea)

GUFI (îngrozit): Fonfăitul de Gârneaţă? Îţi place?

A L D O I L E A C U R T E AN : P a r c ă s e p l i m b ă c i n e v a p e a c o p e r i ş … ( t o ţ i s e

IOLA: L-aş asculta zi şi noapte …

p l i m b ă p e s u b p a ş i i p r e zu m t i v i )

GUFI (către Zeno şi Bubi): Ce-o fi cu ea?

GUFI (înfricoşat): Zeno, fă-mi o frecţie!

BUBI: Vâsta ...

BUBI: Parcă s-a lipit pardoseala sub tălpi ...

ZENO: Vine o vreme când ... mă-nţelegi ...

ZENO: Ne-au ajuns din urmă gafele şi matrapazlâcurile ... ( panică printre

GUFI: Na! Ce ne facem? ( către Marţafiţa ) Ce taci, Marţafiţo? Alege tu

curteni) S-or fi rupt temeliile ...

unul stăpânii tale!

BUBI: A plesnit miezul lumii ...

M AR Ţ AF I Ţ A : N u m ă - n c u m e t , p r e a l ă f ă i t u l e …

M AR Ţ A F I Ţ A : S ă n - o i a c u p o t o p …

GUFI: Alege-l, Marţafiţo! Caută-i bine şi alege-i după dinţi.

IOLA: De-ar porni … Să ne dăm şi noi cu barca …

M AR Ţ AF I Ţ A ( î l a p u c ă p e F i r f i r i c ă ) : I a c a s c ă g u r a ! ( î i c e r c e t e a z ă d i n ţ i i ) T e

GUFI: Help! Help!

gâdili?

A L T R E I L E A C U R T E AN : S ă î n c h i d e m p o r ţ i l e !

FIRFIRICĂ: Nu, da’ mă furnic ...

U N S T R ĂJ E R : S ă b a t e m u ş i l e î n c u i e !

M AR Ţ AF I Ţ A : N u e ş t i b u n … ( c ă t r e T o n t o n e l ) C a s c ă g u r a , T o n t o n e l ! ( î i

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : S ă n e p u n e m v a t ă î n u r e c h i !

scoate dintele) Ce-i cu dintele ăsta?

GUFI: Asta-i! Asupaţi-vă urechile! ( toată lumea îşi astupă urechile; se

TONTONEL: Mi-ai scos clonţul! Te omor!

face linişte totală) Ei?! Parcă-i mai bine! …

M AR Ţ AF I Ţ A : A v e a d i n t e f a l s !

ZENO: E mult mai bine ...

TONTONEL: Dă dintele-napoi! Secătură!

BUBI: E chiar mai bine ca-nainte ...

M AR Ţ AF I Ţ A : C a s c ă g u r a s ă ţ i - l p u n ! … ( i - l p u n e ) H a i , G â r n e a ţ ă !

GUFI (triumfător): Ne-am ambalat degeaba. O fi căzut vreo prună. 15

BUBI: O fi sughiţat vreun câine ...

GUFI: Mârâiţilor! Nimic nu vă place! Las’ că vă obişnuiţi voi şi cu asta.

GUFI: Staţi blânzi să facem o probă.

Ce-i mare lucru să-ţi ţii palmele pe urechi? E chiar sănătos. Nu vă mai

(toată lumea îşi desprinde încet mâinile de pe urechi; linişte totală;

intră praful ...

p e r s o n a j e l e î ş i î n d e p ă r t e a ză ş i m a i m u l t p a l m e l e ; b r u s c , c a t a c l i s m u l

BUBI: O fi Macabril?!

reîncepe; personajele sunt aruncate în toate părţile )

GUFI: Canci! Eu mă tem de Macabril. E sfârâit rău … Taie coada la pisici

GUFI: Maaaaamăăă! (îşi acoperă din nou urechile; personajele îl imită )

… Bolboroseşte în somn … Adună zeamă neagră în borcane … ( tunete,

(linişte totală)

bubuieli, râs infernal)

TONTONEL (în liniştea totală): Am sfeclit-o!

GUFI (implorator): Macabril, ‘nţeleptule ... E nenorocire ...

FIRFIRICĂ: Ce ne facem?

ZENO: A dat blestemul peste scăfârlia noastră ...

GUFI: Nu facem nimic. Stăm aşa.

BUBI: Ni s-au scufundat corăbiile ...

G ÂR N E A Ţ Ă : C â t ?

M AR Ţ A F I Ţ A : N e - a p i e r i t p i u i t u l …

GUFI: Cât o fi nevoie.

(tunete, bubuieli, râs infernal)

FIRFIRICĂ: Să ne cărăbănim! Să fugim!

P R I M U L C U R T E AN : S p u n e - n e , î n ţ e l e p t u l e , c i n e n e p o a t e a j u t a ?

TONTONEL: S-o fi deschis gura pământului …

A L T R E I L E A C U R T E AN : M a c a b r i l , s c o a t e - n e b a s m a c u r a t ă ! . . .

G ÂR N E A Ţ Ă : O s ă n e - n g h i - g h i - g h i t ă …

M AR Ţ A F I Ţ A : N u n e l ă s a … d e d r a g u l f e t e i …

TONTONEL: Eu vreau la mama …

I O L A : M a c a b r i l , îţ i s t ă î n p u t e r e s ă n e a j u ţ i ?

G ÂR N E A Ţ Ă ( p l â n s ) : E u t o t … c ă n u - s d e p e - a i c i …

A L D O I L E A C U R T E AN : S p u n e , M a c a b r i l , c e s ă f i e ?

FIRFIRICĂ (lui Gufi): Ai o fată … proastă ca o cizmă …

U N S T R ĂJ E R : A j u t ă - n e , î n ţ e l e p t u l e ! . . .

TONTONEL: Ne lipsim de ea …

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : N u n e c h i n u i , M a c a b r i l ! . . .

G ÂR N E A Ţ Ă : H - h - h u u u o o o !

P R I M U L C U R T E AN : S p u n e , c u m o d r e g e m ? . . .

FIRFIRICĂ: Ne-ai păcălit la gogoşi …

A L D O I L E A C U R T E AN : U n d e s ă n e d u c e m ? . . .

TONTONEL: Acu’ ne ţii cu palmele pe cap ...

A L T R E I L E A C U R T E AN : S ă n e r u g ă m ?

GUFI (furios): Gura, plăpândiilor! Afară! Afară! ( peţitorii fug din palat,

P R I M U L C U R T E AN : S ă b a t e m m ă t ă n i i ?

prin sală; vrea să pornească după ei şi-şi ia mâinile de la urechi; reîncep

GUFI: Macabril, îmi crapă capu’ ! Scoate-ne din rahat! ...

tunetele; peţitorii dispar definitiv)

M AC A B R I L ( t u n e t e , b u b u i e l i , r â s i n f e r n a l ) : E i , a ş ! V i s - a f ă c u t d e j o a c ă ş i

GUFI (astupându-şi repede urechile ): Las’ că v-arăt eu! ... numai să

n-aveaţi lăutar … Aşa vă trebuie … Aţi semănat vânt şi aţi cules furtună

treacă valul ...

… Povestea s-a spus până când s-a sfârşit, ce a fost de văzut s-a auzit şi

ZENO: Zău, măritule, ce facem? Asta nu e viaţă ...

ce a fost de auzit s-a văzut; ce s-a spus n-a fost minciună, numai ce s-a

GUFI: Ce, ai obosit?

auzit a fost neadevăr, nu v-aţi temut de întuneric, da’ de lumină o să vă

M AR Ţ AF I Ţ A : M ă d o r c o a t e l e …

temeţi şi mare bâţâială o să fie; că omul negru a venit şi stă sub pat la 16

măritul împărat; şi el stă cu lumina ochilor la pândă şi din ochiul lui se va

(toată lumea caută febril; încăperea este răscolită; orbii se ciocnesc unii

scurge pieirea voastră; (tunete, bubuieli, râs infernal ) că decât un rege

de alţii, se caută unii pe alţii, se prind şi se bat între ei; harababură

mic mai bine zeamă de cucută unsă pe nimic; şi băgaţi la cap că numai ce

generală; Gufi este prins la mijloc, pe tronul regal şi primeşte dupaci )

nu se poate nu există iar lumina le naşte pe toate; acu’ sacu ’ a ajuns la

A L D O I L E A C U R T E AN : E l e ! A r e g â t u l g r o s !

fund şi s-a făcut anu’ o mie şi se vor auzi trâmbiţele ca să se mai

GUFI: Nu daţi, mă!

schimbe perdelele pe la ferestre şi să se mai spele rufele în împărăţie ...

A L T R E I L E A C U R T E AN : L - a m g ă s i t !

că nu e ruşine să fi orb, numai să nu-ntuneci şi pe alţii ... (tunete,

GUFI: Eu sunt … eu!

bubuieli, râs infernal)

BUBI: Minte!

GUFI: Macabril, ajută-ne!

ZENO: Să i se taie limba!

ZENO: Pune umăru’ cu noi!

BUBI: Să i se taie capul!

BUBI: Fii capu’ nostru!

ZENO: Daaaa! Să i se taie capul!

M AR Ţ AF I Ţ A : L e c u i e ş t e - n e !

G U F I ( s e z b a t e , m u ş c ă ; t o t u ş i î n c a s e a ză b ă t a i e d e l a t o ţ i ) : C a p u l … p e

GUFI: Nu pleca! Îţi poruncesc să stai!

dracu … Sunt eu, Gufi!

(tunete, bubuieli, râs infernal; personajele îşi astupă din nou urechile;

U N S T R ĂJ E R : C e t u p e u !

liniştea revine)

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : D a ţ i - i l a m o a c ă ! N u - l l ă s a ţ i s ă d e s c h i d ă g u r a !

GUFI: Ce ne facem? Ce ne facem?

GUFI: Hopa! Că vă trimit pe toţi la ocnă!

PRIMUL CURTEAN : Omul negru?

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : ‘ r - a i a l d r a c u l u i !

AL D O I L E A C U R T E A N : O m u l n e g r u ?

BUBI: Să fie dat la câini!

GUFI: Toată lumea la scotoceală! La pândă şi la răzuire! La şmotru! Să

GUFI (terminat): Taci, Bubi, că te fac arşice!

răzbiţi şi să-l găsiţi!

BUBI: Tac măritule! (realizează situaţia; restabileşte ordinea )

ZENO: La atac!

GUFI (scuturându-se de praf): Proştilor! Daţi în mai-marele vostru?!

BUBI: Înainteee!

BUBI (umil): Le-a scăpat ... Iartă-i!

GUFI (bastoane pe spinare celor doi ): Căutaţi prin colţuri, prin unghere şi

GUFI

prin firide!

acoperişuri, săpaţi în beciuri, răscoliţi mormintele, stropşiţilor! Zgâiţi-vă

BUBI: Pe sub paturi, pe sub scaune şi pe sub dulapuri!

bine urechile!

ZENO: Prin sertare şi pe sub saltele!

(ies cu toţii din sala tronului; se aude tot mai slab larma căutării; Gufi,

GUFI: Trebuie dibuit! Trebuie ras de pe faţa pământului!

rămas singur, urcă pe tron, urmăreşte peretele de fundal şi îşi mişcă

BUBI: La luptă, fraţilor! Acum ori niciodată!

d e g e t e l e p e u n c o n t u r , e x t r e m d e p r e c i s , t r ă d â n d u - ş i a p t i t u d i n i l e v i zu a l e ;

ZENO: Nici un pas înapoi!

se uită în jur de câteva ori, speriat )

GUFI: Cine nu-l găseşte va fi aspru pedepsit!

LULU (cocoţat pe balcon): Cu-cu! 17

(turbat):

Gura!

Luaţi

palatul

palmă

cu

palmă

…

urcaţi

pe

GUFI (se întoarce speriat): Cine-i?

GUFI: Am să-ţi scot fumurile! … Din pielea ta o să fac o tobă şi din

LULU: Cu-cu!

scăfârlie am să fac două scrumiere …

GUFI (vine în avanscenă): Care eşti? Ce vrei?

LULU: Tare supărat văd că eşti, măritule …

LULU: Cu-cu-ri-guuuuu!

GUFI: Vezi bine.

GUFI (îl vede pe Lulu): Dă-te jos!

LULU: Aha, aşadar recunoşti că există văzători?

LULU: Da’ de unde ştii că sunt sus?!

GUFI: Nu ştiu. Poate că da, poate că nu …

GUFI: Te … aud!

LULU: Măritule! Eu ştiu că tu ştii că eu văd.

LULU: Ei, da …

GUFI: Poate că ştiu, poate că nu ştiu …

GUFI: Eşti de mult acolo?

LULU: Da’ şi tu ştii că eu ştiu că tu vezi.

LULU: De când lumea.

GUFI: Eu nu văd! Eu sunt orb! Uite! Mi s-au tocit degetele de atâta pipăit.

GUFI (furios): Spurcăciune! Dă-te jos!

Uite … sunt orb. Na … m-am împiedecat …

LULU: Hi, hi! N-ai vrea să vii mai bine să mă iei?

LULU: Ai vrut să te împiedeci, măritule … Tu vrei să fii orb. Tu nu eşti

GUFI: Am să pun străjile să te biciuiască …

orb!

LULU: Aha, ai văzut că te-am văzut şi acu’ te-au luat năbădăile?

GUFI: Ba sunt! Ai văzut tu că nu sunt? Sunt!

GUFI: N-am văzut nimic! Nu ştiu nimic! Eşti un pungaş! Trebuia să te

LULU: Când vrei eşti orb. Da’ când nu vrei, vezi mai bine decât vede

scurtez de cap. Am fost un prost.

vulturul din înaltul cerului.

LULU: Şi cum ziceaiii … Nu există văzători ?

GUFI: Lulu, nu mă nenoroci!

GUFI: Nu!

LULU: Te-am nenorocit eu, stăpâne?

LULU: Care va să zică toţi sunt orbi ?

GUFI: Nu mai trăncăni, Lulu. Palatul are urechi. Să nu te audă cineva …

GUFI: Da!

LULU: De ce te temi, măritule?

LULU: Iar de văzut, văd numai nebunii …

GUFI: Oamenii sunt răi, sunt atât de răi …

GUFI: Da!

LULU: Te temi de oameni?

LULU: Măi, să fie! Oare nu-i fi şi mătăluţă oleacă nebun?

GUFI: Oamenii sunt schimbători, nu poţi să ştii niciodată …

GUFI: Eu? Nebun? Ce-ţi veni?

LULU: Un lucru nu-nţeleg eu, stăpâne …

LULU: Că prea te-ai repezit dintr-o dată la culori …

GUFI: Taci! Taci! Dacă nu-nţelegi, nu-ţi bate gura de pomană!

GUFI: Culori? Care culori? Ce-s alea culori?

LULU: Cum aşa? Vreau şi eu să mă luminez … Vreau să-mi spui şi mie

LULU: Ei, na! … Oi fi eu chior, da’ prost nu-s ...

cum ai făcut de i-ai prostit aşa?

GUFI: Ba eşti! Că te bagi unde nu-ţi fierbe oala!

GUFI: Unde vezi că i-am prostit? Cine ţi-a zis că i-am prostit? Nu i-am

LULU (râde): Aşa! ?

prostit!

18

LULU: De ce i-ai orbit, măritule? De ce le ţii ascunsă taina luminii? Ce

LULU: Lasă, pupă-te singur.

câştig ai de aici, măritule?

GUFI (scrâşnind din dinţi): Spurcăciune!

GUFI: Eu? Eu? Eu nu am nici un câştig. Mă vezi pe mine cu vreun câştig?

LULU: Cum ai zis?

LULU: Atunci? Dacă nu ai nici un câştig, de ce-i ţii în orbire?

GUFI: Nu vrei să vii aici, să vorbim omeneşte?

GUFI: De ce-i ţin? Păi … e câştigul lor … e spre binele lor.

LULU: Da’ până acum am vorbit păsăreşte ?

LULU: Cum aşa? Cum adică spre binele lor? Se bucură ei că sunt orbi?

GUFI: Hai lângă mine! … Am alune … Am migdale … Hai să ronţăim

GUFI: Se bucură, se bucură …

migdale!

LULU: Îi vezi tu că se bucură?

LULU: Tare ţi-e frică de adevăr, măritule.

GUFI (ca ars): Nu mai vorbi aşa! (se uită în jur) Să ştii că se bucură. N-ai

GUFI: Care adevăr? Ce adevăr?

să mă crezi, dar ei sunt fericiţi.!

LULU: Te roade ceva pe dedesubt … Nu vrei să se ştie, că dacă s-ar şti

LULU: Sunt fericiţi?

mai multe, s-ar dărâma …

GUFI: Da, da … Orbii sunt cei mai fericiţi dintre oameni. Nu-şi bat capul

GUFI: Lulu, nu vrei tu să pleci frumuşel prin poarta din dos şi să mă laşi

cu nimic, nu au de umblat, nu au de alergat, nu au de întrebat … Fiecare

pe mine singur în palatul meu?

îşi vede de somn, de sculat, de mâncat … Tu nu vezi că la mine, aici, au

LULU: Nu. Vreau să văd ce-ţi mai coace mintea.

de toate? Spune şi tu … Le lipseşte ceva? Îi doare ceva? Îi arde ceva pe

GUFI: Îţi dau ceva de cheltuială … Îţi dau şi zece linguri de argint …

dinăuntru? La ce bun să vadă? Văzul aduce numai necazuri. Azi vezi una,

LULU: N-am trebuinţă. Mănâncă tu cu ele!

mâine alta … După ce vezi începi să fugi după ceea ce vezi … Şi fugi şi

GUFI: Zău, Lulu … te căpătuiesc …

fugi … Nu te mai saturi alergând … Toată viaţa fugi după lucrurile văzute

LULU: Aş! Am să stau aici să văd cum te joci de-a v-aţi ascunselea …

şi niciodată nu le atingi cu adevărat … Numai suferinţă se alege după

GUFI: Rău faci că te pui în gură cu mine …

alergarea ta şi numai praful de pe tobă îţi mai rămâne după o viaţă de

LULU: Auzi, măritule, de unde ştii că lor le place să fie orbi?

alergare … Zău … Gândeşte-te şi tu! Nu e mai bine aşa? Te scoli, haleşti,

GUFI: Le place! Le place!

asculţi clopoţeii, te culci de prânz, te scoli la cafea, mai asculţi o dată

LULU: Ţi-au spus ei că le place? Sau îi vezi tu că le place?

clopoţeii, te culci de seară. Nu tu fugă, nu tu caznă, nu tu dorinţă deşartă

GUFI (ţipă): Taci! Le place. Îţi jur că le place. Ştiu eu că le place.

… Spune şi tu dacă nu e mai bine aşa? Nu am inventat ţara asta … crede-

LULU: Ştii tu?

mă! Nu e om mai fericit decât cel care n-are nimic de dorit.

GUFI: Da, ştiu eu.

LULU: Hmm … Şi atunci ce te-ai gândit? Ia să-i orbesc eu pe toţi, că

LULU: Ştii tu mai bine decât ei ce le trebuie şi ce nu le trebuie?

numai aşa nimeni n-o să-şi dorească nimic …

GUFI: Da, ştiu … Dacă-i las de capul lor se dărâmă şandramaua. E mult

GUFI: Vezi? Vezi? Ai priceput. Eşti isteţ. Vino să te pup!

mai bine aşa. Crede-mă.

LULU: Lasă, mai încolo …

LULU: Ce te faci, măritule, dacă se află că tu eşti văzător?

GUFI: Nu, nu … Vino acu’! Să mor dacă-ţi fac ceva! 19

GUFI: Nu sunt! Ţi-am spus eu că sunt? M-am jucat cu tine. Te-am păcălit.

GUFI: Taci! Fugi! Să nu te mai aud! ( ca scos din minţi) Fugi! Taci! (îşi

Te-am tras de limbă. Nu sunt.

astupă urechile) Să nu te mai văd! (realizează; îşi acoperă ochii )

LULU: Ce te faci, măritule, dacă lumea se dezmeticeşte şi-ţi află taina? GUFI: Taci, mă, taci! LULU: Tare o să-ţi mai dai în petec, măritule … GUFI: Ai de gând să mă pârăşti? LULU: Eu nu pârăsc, stăpâne. Eu numai stau să văd cum se coace fructul. GUFI: N-o să se coacă prea repede … LULU: Nici nu ştii când se coace. Ş-odată vezi că s-a dus puful de pe păpădie şi nu mai ai cu ce ascunde … AC T U L a l I I I - l e a Sala tronului; Iola singură; apoi Robderouă; apoi Gufi şi celelalte personaje. IOLA: Nu ştiu. Eu sunt oarbă. (Iola îl caută pe Lulu; se aude o trâmbiţă la intrarea în palat; intră

ROBDEROUĂ: Îmi pare rău …

Robderouă)

IOLA: De ce? Pe aici toţi sunt orbi.

IOLA: Lulu, mincinosule, unde eşti?

ROBDEROUĂ: Toţi, toţi?

ROBDEROUĂ: Ia te uită!

IOLA: Da. Şi tata şi doica mea şi Zeno şi soldaţii … toţi. Lulu, bufonul

IOLA (icnet de spaimă): Tu cine eşti?

nostru, spune că e rău să fii orb. Da’ eu nu cred. De ce e rău să fii orb?

ROBDEROUĂ: Eu sunt Robderouă? Dar tu?

ROBDEROUĂ: Nu ştiu. Poate că e rău. Dar poate că nu e rău.

IOLA (se retrage): Eu sunt … Iola. Fiica regelui. Ce cauţi aici?

IOLA: Toţi suntem orbi aici şi ne simţim foarte bine …

ROBDEROUĂ: M-a prins noaptea pe drum şi caut adăpost.

ROBDEROUĂ: Sunteţi orbi dintotdeauna?

IOLA: Ce-i aia noapte?

IOLA: Da’ ce-ţi închipui? Dintotdeauna!

ROBDEROUĂ (surprins): Când se face întuneric.

ROBDEROUĂ: Frumoasă ţară!

IOLA: Aha … Nu pricep.

IOLA (face o reverenţă): Fii binevenit în ţara orbilor! Dar trebuie să ai

ROBDEROUĂ: Când apune soarele se face întuneric, pricepi?

grijă. (tainic) Te caută.

IOLA: Ce e soarele?

ROBDEROUĂ: Cine?

ROBDEROUĂ (îşi plimbă mâna prin faţa ochilor Iolei ): Nu ştii ce e

IOLA: Toţi.

soarele?

ROBDEROUĂ: De ce? 20

IOLA: Vor să te facă arşice. Nu le plac văzătorii! Se tem de văzători. Se

IOLA: Şi în roşu?

tem tare. Ei zic că văzătorii nu există.

ROBDEROUĂ: În toate culorile.

ROBDEROUĂ: Şi tu? Ce zici?

IOLA (cu degetele începe să caute culorile; apoi, cu inelarul de la mâna

IOLA: Eu zic că există.

stângă): Aici! ?

ROBDEROUĂ: Sigur că există. Sunt mulţi văzători … Sunt oraşe întregi

ROBDEROUĂ: Cum ai ghicit?

cu văzători.

IOLA: N-am ghicit, am văzut … Şi aici … ( descrie locurile unde găseşte

IOLA: E adevărat că acoperişurile caselor sunt roşii?

culoarea roşie)

ROBDEROUĂ: Da, Iola.

ROBDEROUĂ: Adevărat …

IOLA: Cum e culoarea roşie?

IOLA: Acum arată-mi culoarea albastră!

ROBDEROUĂ: Ca mărul.

ROBDEROUĂ (îşi scoate mantia policromă, o aşează pe jos şi îi conduce

IOLA: Hai, spune! Mai spune-mi despre culori …

mâna Iolei): Uite, aici e culoarea albastră. Simţi?

ROBDEROUĂ: Castravetele e verde … Gogoşarul e roşu … Morcovul e

IOLA: Da, simt.

portocaliu … lămâia e galbenă … prunele sunt albastre … din albastru şi

ROBDEROUĂ: Ăsta e violet, ăsta e maro … asta e roz … roz înseamnă

galben iese verde …

roşu cu puţin alb în el.

IOLA: Cum aşa? Din prune şi lămâi ies castraveţi?

IOLA: Dar albul?

ROBDEROUĂ: Nu, Iola, nu! Din culori … dacă amesteci culori …

ROBDEROUĂ: Mânecile mele sunt albe … cămaşa mea e albă … şi

IOLA: Aha … N-am înţeles! Auzi, Robderouă … vopseaua e culoare?

batista.

ROBDEROUĂ: Aoleuuu!

IOLA: Şi aici? Aici e o culoare pe care nu o cunosc.

IOLA: Te-am necăjit? N-am vrut să te necăjesc. Nu mai fac … Mai îmi

ROBDEROUĂ: Ăsta e mov.

spui?

IOLA: Mov … Şi ăsta?

ROBDEROUĂ: Sigur.

ROBDEROUĂ: Ăsta e negru.

IOLA: Oare n-aş putea şi eu să învăţ să văd?

IOLA: Aha, negru … Aşa e negru … ( Iola se ridică şi începe să-şi numere

ROBDEROUĂ: Cu ce?

degetele) Acum ştiu! Ăsta e negru, ăsta e alb, ăsta e albastru, ăsta e

IOLA: Cu mâinile.

roşu, ăsta e verde, ăsta e galben … ăsta e violet … ăsta e portocaliu,

ROBDEROUĂ: Nu ştiu … poate că se poate …

ăsta e maro … ăsta e roz! Zece! Le ştiu! Vrei să le vezi?

IOLA: Se poate, se poate … Cu degetele ... Uite, cu degetul ăsta ştiu

ROBDEROUĂ: Vreau!

culoarea roşie. Simt deja că s-a învăţat cu culoarea roşie …

IOLA: Stai un pic … ( alunecă prin încăpere ) Aici nu … aici nu …

ROBDEROUĂ: Iola, nu te amăgi!

Robderouă, pereţii ăştia sunt coloraţi?

IOLA: Ba se poate. Spune-mi, hainele tale sunt colorate?

ROBDEROUĂ: Nu prea.

ROBDEROUĂ: Da.

IOLA: Dar cum sunt? 21

ROBDEROUĂ: Spălăciţi … cenuşii … ceva între alb şi negru …

R O B D E R O U Ă : C u p r a f , c u v a r , c u … ( î n c e p e s ă r ă zu i a s c ă p e r e t e l e ) I o l a ,

IOLA: Şi totuşi eu cred că sunt coloraţi … simt că sunt coloraţi …

peretele ăsta e colorat!

ROBDEROUĂ: Te înşeli, Iola, n-au pic de culoare.

IOLA: Nu ţi-am spus eu? Aici e o linie galbenă …

IOLA: Uite … îmi tremură degetele … Când mă apropii de peretele ăsta,

ROBDEROUĂ (scrijeleşte; apare linia galbenă ): Aşa e …

îmi tremură degetul verde … aici cel roşu … când mă apropii de colţul

IOLA: Şi aici în colţ … e ceva … verde … ( Iola îşi scoate eşarfa şi începe

ăsta îmi tremură degetele galben şi portocaliu … Când mă apropii de

să dea praful jos) Nu? E ceva verde?

podea îmi tremură degetul violet.

ROBDEROUĂ: Aşa e … E zugrăvit un copac …

ROBDEROUĂ: Te dor degetele. Eşti obosită. Ai ascultat prea multe

IOLA: Şi aici … e ceva albastru … şi alb … şi roşu!

poveşti şi ai obosit ….

ROBDEROUĂ: Şi mov … şi violet …

IOLA: Nu se poate, Robderouă! Încăperea asta e colorată! Uite, aici … ( îl

(de sub stratul superficial apare un frumos păun desenat în toate culorile )

trage după ea şi îl sileşte să pună palmele pe o porţiune a peretelui ) Aici

IOLA: Ce-i asta? Sunt atâtea culori că mă dor degetele … Simt că nu mai

nu e un cerc roşu?

am destule degete pentru toate culorile …

ROBDEROUĂ: Nu e.

ROBDEROUĂ: E un păun … Un păun cu penele vopsite în mii de culori …

IOLA: Precis?

IOLA: A! Ce mă fac? Eu nu am o mie de degete …

ROBDEROUĂ: Precis.

ROBDEROUĂ: Nu-i nimic. Ai să înveţi şi aşa … Ai să vezi numai prin

IOLA: Tu nu vezi bine, Robderouă!

vârful degetelor … şi apoi ai să îndepărtezi uşor degetele şi ai să vezi de

ROBDEROUĂ: Ba văd, Iola … Dar nu e nici un cerc roşu … E numai o

departe, prin aer …

pată murdară …

IOLA: Crezi că am să pot?

IOLA: E un cerc roşu!

ROBDEROUĂ: Ai să poţi.

ROBDEROUĂ: Nu e!

IOLA: Sunt fericită. Niciodată n-am ştiut că palatul e colorat …

IOLA: E! (începe să scrijelească cu unghiile; pe urmele lăsate răzbate o

ROBDEROUĂ: Ciudat … Cum poate să fie colorat palatul orbilor?

culoare roşie puternică)

IOLA: Simt cum toate culorile se rotesc în jurul meu … Simt cum trăiesc

ROBDEROUĂ: Nu se poate!

… parcă tremură, parcă se mişcă încet … Roşul respiră mai tare,

IOLA: Ce-i?

albastrul e mai leneş … violetul e mai zglobiu, maroul e morocănos …

ROBDEROUĂ: Dedesubt e roşu!

rozul e glumeţ, albul e sincer şi tăcut … Parcă sunt vii toate, parcă

IOLA: Unde?

trăiesc în aer …

ROBDEROUĂ: Aici … (începe să dea praful jos de pe perete; pulberea

ROBDEROUĂ: Cine le-o fi pus aici? Şi când?

superficială cade şi apare un cerc de toată frumuseţea ) E un cerc roşu …

IOLA: Nu ştiu.

Dar a fost acoperit … IOLA: Acoperit cu ce? 22

ROBDEROUĂ: Poate că voi n-aţi fost orbi dintotdeauna, Iola! Poate că s-

GUFI: N-avem vicleşug.

a întâmplat mai târziu … Poate că cineva … a acoperit culorile ca să vă

U N S T R ĂJ E R : O s ă n e d ă m d u h u l c ă u t â n d u - l .

orbească mai uşor …

GUFI: Duh avem.

IOLA: Nu ştiu. Nu cred. Ce-ţi pasă?

U N S T R ĂJ E R : N e t o c i m s a n d a l e l e . . .

ROBDEROUĂ: E o taină aici, Iola … şi n-o să am linişte până când n-am

GUFI: Hai, fă paşi! Bagă tare! Şi mai scutură-te că eşti îmbâcsit. ( Gufi îi

să-i dau de cap …

dă să miroasă pălăria. Străjerul se retrage cu aceleaşi ezitări în dreptul

(de afară se aud voci; hărmălaia creşte, se apropie )

p ă u n u l u i ; e s t e a m e ţ i t ş i g r e ş e ş t e d r u m u l ; s e i zb e ş t e d e zi d u l c o l o r a t ş i

IOLA: Hiii! Vine tata! Repede! Vino să te ascund!

scoate un răcnet de durere; dispare )

ROBDEROUĂ: Unde?

P R I M U L C U R T E AN

(cei doi coboară în fosă)

prăbuşeşte la picioarele tronului ): Ne-am găsit naşul. (îşi şterge nasul,

(intră; reacţii de spaimă în dreptul păunului; se

sudoarea şi lacrimile cu mantia lui Gufi ) Nu-i. GUFI: Eşti băiat bun … Mai caută. P R I M U L C U R T E AN : D a ’ n u m a i ţ i n e . Z ă u ! N e t r e b u i e p l a n d e b ă t a i e … GUFI: N-avem plan. Ne batem fără plan. ( Gufi îi dă să miroasă pălăria ) Valea! (Curteanul se retrage; rictus lângă păun ) (Intră Gufi. E rupt şi sfâşiat. Când ajunge în dreptul păunului colorat,

A L D O I L E A S T R ĂJ E R ( s u r m e n a t d e t o t ) : N - a m b a f t ă … ( H o p ! P ă u n u l ) A m

t r e s a r e . P a r e c ă î l a r d e c e v a ş i s a r e î n s u s . S e l i n i ş t e ş t e d i n c o l o d e zo n a

făcut bătături la tălpi … ( Se prăbuşeşte ) Mi s-au înnodat varicele …

colorată. Ascultă cu atenţie. Întinde mâinile şi şi le retrage violent.

GUFI: Unge-te cu apă rece! Îţi trece cât ai zice peşte.

Mormăie ceva. Se duce indecis spre tron şi se prăbuşeşte în el. Găseşte

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : N u m a i a m s u f l u … M i - a u r ă g u ş i t t o a t e c ă i l e … M ă

pălăria lui Robderouă şi îşi face vânt cu ea )

tem de-o dambla.

U N S T R ĂJ E R ( i n t r ă e p u i z a t d e c ă u t a r e ; l â n g ă p ă u n a r e a c e l e a ş i r e a c ţ i i

GUFI: Vrei să-ţi fac o frecţie? ( Îi face o frecţie) Nu te lăsa tocma’ acu’ , în

ca şi Gufi; pipăie, ascultă, mormăie; către Gufi, oarecum liniştit ): Am dat

ceasu’-al doişpelea … E ca şi prins …

chix!

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : C i u c i u !

GUFI: Mai caută!

GUFI: Tocmai mă gândeam că fără un plan şi fără un vicleşug nu mai

UN STRĂJER : E pitit bine. Tace chitic.

merge …

GUFI: Gura! După el!

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : L - a m s c o t o c i t ş i - n m i n e l e d e p i x .

UN STRĂJER : Zău. Frecăm manganu’ de pomană.

GUFI: L-om prinde când l-o păli foamea şi oboseala. ( Gufi îi dă să

GUFI (îşi şterge nasul, sudoarea şi lacrimile cu mantia străjerului ): Ţine-o

miroasă pălăria) Hai, zbugheşte- o! (Stăjerul se retrage; Gufi gândeşte

tot aşa!

i n t e n s ; f a c e c â ţ i v a p a ş i t r e m u r ă t o r i ; e x p l o r e a ză p ă u n u l ; a u d e p a ş i ş i f u g e

UN STRĂJER : Nu e bine. Ne trbuie un vicleşug. 23

la loc; Zeno şi Bubi apar ţinându-se unul de altul; se prăbuşesc de

BUBI: Trebuie umflată soba cu cărbune. Să iasă untu’

o b o s e a l ă , l â n g ă p ă u n ; c e d e z v â c n e t e ş i zv â r c o l i r i ! )

Trebuie făcut şi trebuie dres. Numai aşa batem palma.

ZENO: Au! Arde!

GUFI: Puneţi, mă degetu’ pe rană!

GUFI: Ce arde?

ZENO: Iată care-i buba! Trebuie să fim mai deştepţi decât ne-a făcut

BUBI: Auch! Foc!

mama şi mai iuţi decât cel cu două picioare. Fără să zdrăngănim arme

GUFI: Care foc?

trebuie să ieşim la trântă şi din tăcere să ne facem laţ. Ca-ntr-un cleşte

ZENO: Mi-a luat un rând de piele …

trebuie strâns şi din adânc numai cu momeală-l vom scoate.

BUBI: E iute! Mi-am prăjit fundu’ …

BUBI: O singură secundă să nu mai prăpădim şi s-o luăm la treipăzeşte.

GUFI: O fi dat Marţafiţa cu ardei iute.

Cu o mie de urechi şi cu o mie de nasuri îl vom încolţi. Că numai o

ZENO: De unde ardei iute?

singură unealtă îi mai poate da de hac şi-l poate hăcui pe dumnealui.

BUBI: De doi ani nu s-a mai făcut ardei iute.

GUFI: Care?

GUFI: Atunci o fi vreo surpătură.

BUBI şi ZENO: Pânda.

ZENO (şi Bubi aprobator): Surpături s-au făcut.

ZENO: Suntem boccii de cap că alergăm cu clopoţei la picioare şi

BUBI (mirosind în jurul păunului ): Locul ăsta e spurcat. Nu-mi miroase a

chiţcăind ca şobolanii …

bine ...

BUBI: Lângă uşi şi pe după colţuri trebuie să stăm, cu urechile ciulite şi

ZENO: Nu e bine când începe să duhnească sala tronului …

cu nările făcute pâlnie şi îndelung de vom avea răbdare bine vom fi

BUBI: Pe aici a trecut ceva necurat …

răsplătiţi …

GUFI: Hmm … şi mie mi s-a năzărit …

ZENO: Să fim una cu peretele. Să ne ţinem gura încleştată şi prin firide,

BUBI: E-ncurcată rău. Aşa cacialma de mult n-am mai înghiţit. S-a frânt

cotloane şi zăvorniţe să colcăim încet, pe după lacăte şi prin dosul

oiştea-n drum. N-avem alta. Trebuie prins, măritule.

uşiţelor, muţeşte şi în ciulire de urechi şi singură va veni prada de vom

GUFI (pentru sine): Cum?

avea răbdare …

ZENO: I-a căzut cu tronc de noi şi nu se mai dă dezlipit. N-are înfăţişare,

BUBI: Că numai dacă nu vom mai face vânzoleală şi babilonie va ieşi de

n-are glas, nu bea, nu mănâncă, nu păşeşte, nu lasă urme, nu face pipi,

la locul ei …

nu tuşeşte. Parcă-i o arătare.

ZENO: Şi noi, haţ! de după uşă, că doar n-o să se poată ţine nemâncat şi

BUBI: S-a lipt ca o boală. Nu se-nfurie, nu se grăbeşte, nu se lasă. E ca

nebăut atâtea zile …

moartea. S-a întins şi roade din ce-a apucat. Dacă nu-l scoatem din gaură

BUBI: Dă poruncă, aşadar, să nu mai mişune ăştia ca furnicile şi să nu se

şi nu-i punem căluş în gură, ne mănâncă de vii.

mai ciondănească între dânşii ca nucile în sac …

GUFI: Ne trebuie un clenci.

ZENO: Fiecare să stea la locul lui cu un băţ cu măciulie de piatră ca să-l

ZENO: Tebuie bibilit cu grijă. După metode aerisite. Trebuie procedat cu

poată mirui pe nămiloi când s-o arăta …

coţcărie. Trebuie luat de la un capăt şi dus până unde s-a nimerit.

GUFI: Brava! Aţi gândit adânc! Haideţi să vă pup! ( Ţoc, ţoc!) 24

din oameni.

BUBI: De gândit a fost uşor, de făcut e mai greu. Că ce-am spus din gură

P R I M U L C U R T E AN : C ă i a t ă c e n e - a m g â n d i t ş i p e s p e s e l e n o a s t r e a m

nu se leagă lesne şi multe zile vom sta nemişcaţi şi vom pândi până când

venit să-ţi spunem …

s-o lămuri beleaua.

A L D O I L E A C U R T E AN : … l a p â n d ă s ă ş e d e m î n l o c s ă n e t o t î m p i e d i c ă m

ZENO: Ba şi noi între noi trebuie să ne pândim, că numai aşa se ţin

printre smârcurile şi grădinile altora …

verigile împreună şi rămâne lanţul întreg.

A L T R E I L E A C U R T E AN : … c ă m a i d e i s p r a v ă v o m f i s t â n d s m i r n ă ş i

BUBI: Pândă pândă şi iar pândă! Şi cine nu va pândi, arde-i-se-vor bice

ascultând paşii lui, decât boncăluind şi lăsându-l pe el să asculte paşii

peste buci!

noştri …

ZENO: Numai pânda ne mai scoate de unde ne-am băgat, măritule! Să

A L D O I L E A C U R T E AN : … c ă p â n d a e d e a u r ş i î n a d â n c u l e i c h e i a m u l t o r

pândim cu toţii, cu silinţă şi cu răbdare şi vom fi mântuiţi.

adevăruri se lăfăieşte …

GUFI: Brava, bre! Să se sune d-adunare!

A L T R E I L E A C U R T E AN : … c ă p â n d a e m a m a î n ţ e l e p c i u n i i ş i o p â n d ă b i n e

U N S T R ĂJ E R ( d ă b u z n a ) : P r e a l i n g u ş i t u l e ! ( s a r e î n s u s ş i i e s e d i n zo n a

făcută e mai ieftină decât un galop năduşit.

de culoare) Ni s-a dus vlaga tot orbecăind. Da’ ştii la ce ne-am gândit?

GUFI: Brava, brava, brava! Treceţi pe rând să vă pup! ( Ţoc, ţoc, ţoc! )

AL D O I L E A S T R Ă J E R ( i n t r ă f u r t u n o s ) : N e - a m g â n d i t c ă a ş a n u m a i m e r g e

M AR Ţ A F I Ţ A ( i n t r ă î n f u g ă ; r e a c ţ i e l a p ă u n ) : M ă r i t u u u l e e e ! …

… ( i e s e d i n zo n a c o l o r a t ă ) C ă n i c i o r t u ’ p o p i i n - a m v r e a s ă n i - l d ă m , d a ’

GUFI: Ce ai, Marţafiţo?

nici să-l lăsăm pe altu ’ să bea caimacu ’ ...

M AR Ţ A F I Ţ A

UN STRĂJER : … d-aia zic că decât să zburătăcim ca un stol turbat, nu-i

nenorocireeee! S-au cuibărit otrăvurile în inima meaaa … ( se smiorcăie)

mai bine să stăm drepţi ca pereţii?

GUFI: Nu boci, că nu pricep. Zi cu silabe! ( Marţafiţa se ţine de cap şi se

AL D O I L E A S T R Ă J E R : … c ă d i n p e r e ţ i m a i m u l t e s e a u d ş i d i n s p a t e l e

vaietă) Zi! Nu te mai bâţâi!

faldurilor multe se miros …

M AR Ţ A F I Ţ A : M a i b i n e i a - m i c a p u l c ă , d u p ă c e m i - a f o s t d a t s ă a u d c u e l ,

UN STRĂJER : … că dacă vom sta şi vom pândi, mai multe vom dobândi.

mi s-a făcut silă să-l mai ţin pe umeeeri.

AL D O I L E A S T R Ă J E R : … E i ?

GUFI: Ei, aş! Te-ai speriat d-un piţigoi …

GUFI: Brava, mă! Haideţi să vă pup! ( Ţoc, ţoc!)

M AR Ţ A F I Ţ A : I - a o t r ă v i t m i n t e a ş - a a p u c a t - o t r ă n c ă n e a l a n e c u g e t a t ă ă ă …

PRIMUL CURTEAN (dă buzna; reacţie la păun ): Măritulee! (se prăbuşeşte

GUFI: Cum? Cine?

l a p i c i o a r e l e t r o n u l u i ) M i - a s c l i p t m i n t e a u n c h i c h i r e z!

M AR Ţ A F I Ţ A ( î n h o h o t e ) : I o l a , f a t a n o a s t r ă ă ă …

AL D O I L E A C U R T E A N ( i n t r ă î n f u g ă ; r e a c ţ i e l a p ă u n ) : C ă d e c â n d n e t o t

GUFI (tuşeşte încurcat): Care Iola?

sucim în jurul cozii, ne-a ajuns mintea la cap, başca ameţeală că ghiduşul

(se

întoarce

cu

faţa

la

Gufi):

Nenorocire,

măritule,

M AR Ţ A F I Ţ A ( î ş i r e v i n e b r u s c ; a c u za t o r , e x p l i c a t i v ) : P r i n ţ e s a , f l o a r e a

îşi râde de noi …

florilor cea neculeasă la care ţineam mai mult decât la urechile din cap …

AL T R E I L E A C U R T E A N ( i n t r ă î n f u g ă ; r e a c ţ i e l a p ă u n ) : M a i b i n e s ă f a c e m

GUFI: Ce-i cu ea? Ciripeşte!

oarece post şi mai cu izbândă vom ieşi …

M AR Ţ A F I Ţ A ( p l â n g e ) : N u p o o o t …

25

GUFI (către Bubi şi Zeno ): Ş-o fi sclintit f’o gleznă? ( o scutură pe

BUBI (la fel): A cui?

Marţafiţa) Hai, varsă tot!

M AR Ţ A F I Ţ A : A p r i n ţ e s e i ! … Ş i c e - a m f ă c u t a c u ş i l e a ?

M AR Ţ AF I Ţ A ( c a o ţ a ţ ă ) : A o l e u u u ! A o o o l e u ! P e c i n e - a m a l ă p t a t e u l a

ZENO: Ai lipit timpanu’ ş-ai ascultat ...

inima mea ş-am ţinut-o ca un ou în palmă …

M AR Ţ A F I Ţ A ( t r i u m f ă t o a r e ) : A s t a - i !

GUFI: Pe cine? Spune, blestemato!

GUFI: Cum, clonţoaso, ai pândit-o pe fata mea?

M AR Ţ AF I Ţ A :

A-nceput

să

vadă

…

(tunete,

bubuieli;

liniştea

revine;

P R I M U L C U R T E AN : P e p r i n ţ e s ă ?

stupoare printre personaje; încremenire totală )

A L D O I L E A C U R T E AN : P e s t ă p â n a n o a s t r ă ?

GUFI (tremurând): Ce vorbe-s astea, Marţafiţo?

M AR Ţ A F I Ţ A : M u c l e s ! N i m e n i n u - i c u r a t c a l a c r i m a ş i n i c i I o l a n u - i u ş ă d e

ZENO: Te-ai zdrumicat de tot?

biserică.

BUBI: Ţi s-a făcut de ghilotină?

GUFI: Cum ai zis?

ZENO: N-o asculta, măritule! Are sare pe limbă …

M AR Ţ A F I Ţ A ( s e d ă l a G u f i ) : D a c ă n u t e p o t o l e ş t i , îţ i t o r n c â t e v a v e r z i ş i

BUBI: E matoală rău …

uscate de-o să-ţi piară auzul!

GUFI: Repetă, Marţafiţo, că te buşesc! Fata mea a-nceput să vadă?

GUFI: Orb surd? (înghite în sec) Şi?

M AR Ţ AF I Ţ A ( p e n t r u s i n e ) : D a … ( l u i Z e n o c a r e o p r i v e ş t e î n t r e b ă t o r ;

M AR Ţ A F I Ţ A : Ş i c e c r e d e ţ i c ă z i c e a î n c ă l ţ a t a ?

convingător) da … (lui Gufi) DA!!! …

BUBI: Ce?

GUFI: Ia-o pe-ndelete!

M AR Ţ A F I Ţ A : N u m ă r a .

M AR Ţ AF I Ţ A : T o t u m b l â n d e u d e n e b u n ă , î m p u n s ă ş i î m p i e d i c a t ă , c e m -

ZENO: Şi ce-i rău în asta?

am gândit? Nu-i mai bine să umble iepurele după vânător decât vânătorul

M AR Ţ A F I Ţ A : P ă i n u n u m ă r a n u m e r e … A i c i e b u b a … N u m ă r a …

după iepure?

TOŢI : Ce?

GUFI: Păi?

M AR Ţ A F I Ţ A : N i c i n u v ă t r e c e p r i n c a p … ( G u f i f a c e , a m e n i n ţ ă t o r , c â ţ i v a

T O A T E P E R S O N AJ E L E : P ă i !

paşi către Marţafiţa) Culori! (spaimă generală )

M AR Ţ AF I Ţ A : A ş a c ă m - a m p u s l a p â n d ă !

GUFI: Nu se poate! Ai făcut-o de oaie! Am mai auzit eu bârfe, da’ ca asta

GUFI: Vino să te pup! (ţoc!)

nu ...

T O A T E P E R S O N AJ E L E ( a p r o b a t o r ) : B r a v a !

M AR Ţ A F I Ţ A : G u r a , f â s â i t u l e , c ă n u m i n t !

M AR Ţ AF I Ţ A :

Şi-am

pândit

aici

…

ş-am

pândit

dincolo

…

( observă

ZENO: Şi ce dacă număra?

c u r i o zi t a t e a c e l o r l a l ţ i ) ş - a m m a i p â n d i t o d a t ă a i c i … ş - a m m a i p â n d i t o

BUBI: Le zicea şi ea ca tolomaca …

dată acolo … Şi de la o vreme ce aud? Un glăscior … Şi de unde

M AR Ţ A F I Ţ A : P ă i a s t a - i , c ă n u l e z i c e a d e u n a s i n g u r ă …

răzbătea?

ZENO: Au!

ZENO (intră în joc): De sub uşă …

M AR Ţ A F I Ţ A : L e z i c e a c u i v a …

M AR Ţ AF I Ţ A : Ş i - a c u i e r a u ş a ?

BUBI: Avea pe cineva-n iatac? 26

M AR Ţ AF I Ţ A : D a !

ZENO: De ce n-ai stat tu pe-acasă, bre?

(pe Bubi îl apucă tusea convulsivă; Zeno stă să vomite)

BUBI: Ai venit la ionatane ş-ai dat de pădureţe …

GUFI (aparte): În iatac la fată! … Uuuu! Şi ce zicea?

M AR Ţ A F I Ţ A : F i i c ă - t a l - a a s c u n s î n l a d a d e z e s t r e …

M AR Ţ AF I Ţ A : R ă d e a .

GUFI: Uuu! … ( privindu-l pe Robderouă ) A şi răposat? ( către Iola) De ce

GUFI: Ce ruşine! Râdea de o fată oarbă, fără apărare …

plângi, fata mea? Nu ţi-a ajuns zestrea pe care ţi-am dat-o şi-ai început

M AR Ţ AF I Ţ A : A s t a - i !

s-aduni şi singură? Ai spurcat lada de zestre? ( Iola plânge mai dihai) L-ai

GUFI: Cum mai scot capu-n lume?

băgat pe guşteru’ ăsta în sfânta ladă pe care o ai de la mă-ta?

ZENO: Păiii … e pierdut!

M AR Ţ A F I Ţ A : P l o d u ’ a d a t î n n o i . . .

BUBI: S-a curăţat … Parc-aud deja cum îi plouă pe lespedea neagră.

U N S T R ĂJ E R : N e - a z g â r i a t c a o l e o a i c ă …

GUFI: Daţi alarma! ( către străjeri ) Răspândiţi-vă! Intraţi tip-til! Vârâţi-vă

A L D O I L E A S T R ĂJ E R : A s t r o p i t c a o p i s i c ă …

cu şiretlic! Legaţi-l fedeleş! Aduceţi-l încoa’! ( către Marţafiţa ) Şi pe ea!

GUFI: Ia mai spune, Marţafiţo!

Le arăt eu … Le bag eu minţile-n cap! ( străjerii dispar în fosă ) Că prea m-

M AR Ţ A F I Ţ A : S e a p u c a s e r ă d e r ă z u i t p e r e ţ i i ş i s e m i n u n a u î n f a ţ a l o r .

au scos din balamale! S-a-ndesit gluma!

GUFI: Au răzuit pereţii?

ZENO (se apropie şi atinge peretele): Or fi culori? Să nu fie păreri …

ZENO: Or fi nebuni amândoi …

BUBI: Poate că-s adieri … Poate că se roteşte aerul pe deasupra …

M AR Ţ A F I Ţ A : B a i u l e a l t u ’ . P e e l î l m ă r u n ţ i m , d a ’ c u m î i s c o a t e m e i b o a l a

GUFI (se apropie pe furiş şi îi ia de urechi; îi aduce în avanscenă ): S-au

din cap?

burzuluit vremurile … Cine iartă e luat de prost. Capul băgăreţ trebuie să

PRIMUL CURTEAN : Au răzuit pereţii? ( toţi curtenii se risipesc şi caută

cadă. (Bubi, Zeno gem, se caină ) Nu-l retezăm noi, ne retează el.

culorile prin încăpere; încet, încet, culorile reapar )

ZENO: Măritule, da’ de ce ne temem noi de o pustie de culoare?

A L D O I L E A C U R T E AN : P a r c ă s e s i m t e c e v a …

GUFI: Taci, dospitule, nu huli! Ce ştii tu? Culoarea otrăveşte simţurile. Se

A L T R E I L E A C U R T E AN : P a r c ă e m a i m o a l e …

strecoară în adâncul tău şi te roade. ( Poc! o palmă peste cap lui Zeno) Te

A L P AT R U L E A C U R T E AN : Ş i m a i c a l d …

sapă până dă de apă. Te îneacă în minciuna miresmei. Şi pe lângă tine,

A L C I N C I L E A C U R T E AN : E , a ş a , c a o a d i e r e …

se mai îmbolnăvesc şi alţii. ( Poc! o palmă peste cap lui Bubi)

A L Ş AS E L E A C U R T E A N : C a o d u l c e a ţ ă …

(bufnituri, bubuituri, gemete, scâncete de sub scenă; străjerii se întorc

P R I M U L C U R T E AN : O f i a d e v ă r a t …

cărându-l pe Robderouă; acesta este legat fedeleş de la brâu în sus, cu

A L D O I L E A C U R T E AN : N - o f i t o t u l m i n c i u n ă …

un sac tras peste faţă, basma la ochi şi căluş la gură; Iola boceşte )

A L T R E I L E A C U R T E AN : P o a t e c ă t o t u ş i e x i s t ă …

UN STRĂJER : L-am înşfăcat!

A L P AT R U L E A C U R T E AN : O r f i f i i n d v ă z ă t o r i …

AL D O I L E A S T R Ă J E R : I - a m p u s s a r e p e c o a d ă …

A L C I N C I L E A C U R T E AN : P o a t e c ă n e a r a t ă ş i n o u ă …

UN STRĂJER : A căzut în cursă ca un guzgan …

G U F I ( d u r , i n c h i zi t o r i a l ) : G u r a ! ( c u l o r i l e d i s p a r ) N u p u n e ţ i m â n a p e n i m i c !

GUFI: (către Robderouă ) Ai venit la miere şi te-a împuns albina …

S-a răscolit totul … S-a dat cu piatra în noi … Să nu luăm vreo boală! … 27

D a ţ i - v ă c u p a r f u m ! ( t o ţ i s e e x e c u t ă ; c o t c o d ă c e l i , m u g e t e , n e c h e za t u r i ; u n

împieliţatule?

guiţat de porc) Mâine tăiem porcul!

înfundate; Gufi face semn iar lui Robderouă i se scoate căluşul )

ZENO (caută în calendar; fascinat): Mâine? Facem serbarea porcului?

ROBDEROUĂ: Robderouă mă cheamă, rege al orbilor!

GUFI: Ce-i în mână nu-i minciună.

G U F I ( î l c e r c e t e a ză c u a t e n ţ i e ; c â t e o c i u p i t u r ă , c â t e u n b o b â r n a c ) : O o o !

UN STRĂJER : Tăiem porcul?

Frumos nume, n-am ce zice. Te temi de moarte, pehlivanule?

GUFI: Să fie bucuria orbilor mai lungă.

ROBDEROUĂ: Nu mă tem de nimic, orbule!

BUBI (repezit): Împărţim şoriciul?

GUFI (aproape că îi înţeapă ochii cu degetele ): De moarte sau de orbire

AL Ş AS E L E A C U R T E AN : C h i a r ?

te temi mai mult?

GUFI: Să halim cârnaţii şi chişca.

ROBDEROUĂ: De un singur lucru mă tem, jupâne … Să nu plouă mâine şi

AL D O I L E A S T R Ă J E R : A ş a r e p e d e ?

să-mi ud cizmele pe drum. ( râsete înfundate, chicoteli; unii sâsâie, ţâţâie

GUFI: O facem … azi.

d e za p r o b a t o r ; t o ţ i î l c e r c e t e a ză p e r â n d : î l a p a s ă , î l î m p u n g , î l zg â l ţ â i e )

ZENO: Nu-i bine să sărim peste calendar … Abia poimâine e serbarea

GUFI: Aaa, să nu-ţi faci teamă de asta! Mâine fi-vei în pod atârnat, la

porcului, mărite!

uscat, cu şuncile şi cu bucăţile de slănină … Nu vei avea necazul de care

GUFI: Nu-i bai.

te temi … (schimbând tonul) Robderouă, recunoşti că eşti vinovat?

IOLA: Rău faci, tată, că tai porcu’ înaintea sorocului ...

ROBDEROUĂ: Eu de recunoscut aş recunoaşte. Numai un gând şi o

GUFI: Taci, împieliţato, că fală mare ai avut şi cu nimica nu te-ai ales. ( în

nelămurire nu-mi dau pace … Nu pricep un lucru, măritule. De ce te-ai

transă) Hoţul a fost prins! Îl vom jumuli bucată cu bucată … cu răbdare şi

apucat mata ş-ai dat cu spoială peste frumoasele culori cu care era

cu grijă … să-i meargă fulgii … A venit ora ş-a bătut ceasu’. Trecem la

împodobit palatul? E zugrăvit în mii de culori un frumos păun, chiar aici

osândirea şarpelui făptuitor ...

…

ZENO: ‘ăritule, pân’ ce nu judeci n-ai cum osândi ...

GUFI: Cum îndrăzneşti?

GUFI: Taci, râiosule, că ştiu eu ce fac … (le face semn străjerilor;

ROBDEROUĂ: Pereţii sunt plini de culori. Ba un galben ca aurul, ba un

s t r ă j e r i i î i s c o t s a c u l d e p e c a p ş i î l p u n p e p o zi ţ i e ; t o ţ i î l c e r c e t e a ză p e

verde ca iarba, ba un roşu ca focu’ şi albastru ca cerul ... La ce ţi-a

Robderouă; agresivi dar temători în cercetare )

trebuit să acoperi totul aşa cum numai mâţul îşi acoperă spurcăciunea?

UN STRĂJER (admirativ, după ce l-a atins ): Nu e rău făcut!

P R I M U L C U R T E AN ( t r e zi t ) : C u l o r i z i c i ?

PRIMUL CURTEAN : Are nasul drept …

A L D O I L E A C U R T E AN : U n p ă u n ?

AL D O I L E A C U R T E A N : Ş i b ă r b i a d e s p i c a t ă …

GUFI: E nebun! E turbat! Luaţi-l de pe mine! Aruncaţi-l în puţ! Să

AL T R E I L E A C U R T E A N : S e m n c ă e a l e s …

terminăm o dată … !

GUFI: Ales să crape! Tacă-vă fleanca! Mergeţi mai bine să asomaţi porcu’

IOLA: Nu! Să nu vă atingeţi de el că vă spun lui Macabril! ( îi scoate

(pregătiţi porcu’ pentru tăiere). (cei doi străjeri pleacă ) Cum te cheamă,

legătura de la ochi; personajele se întorc brusc cu spatele ca pentru a se

28

(Robderouă

e

legat

la

gură

şi

scoate

nişte

sunete

feri de un pericol) O să v-alegeţi cu câte-o cocoaşă ori o să vă pună

ROBDEROUĂ: N-aveţi decât să vă ridicaţi pleoapele şi veţi vedea.

pielea la fiert în cazanul cu licori …

GUFI: Minciună! Unde-s ăia cu porcu’ ? Să-nceapă serbarea! Să se-mpartă

ROBDEROUĂ: De ce te temi de culori, rege al orbilor? De ce nu laşi

rărunchii şi ficaţii! Gata cu flecăreala! Bubi! Taie-i capu ’! Muzica!

palatul în toată frumuseţea lui? Ce te sperie aşa? Uite, chiar acolo se

A L P AT R U L E A C U R T E AN : N u e d r e p t , m ă r i t u l e …

răsuceşte o spirală de frunze, numai verde şi galben, numai roşu şi mov

A L C I N C I L E A C U R T E AN : A s t a n u e j u d e c a t ă …

… dincolo e o ciupercă maronie … dincoace e un câmp de maci …

A L Ş AS E L E A C U R T E A N : Z ă u , s ă m a i j u d e c ă m o l e a c ă …

( p e r s o n a j e l e s - a u r ă s p â n d i t , f a s c i n a t e , ş i p a l p e a ză p e r e ţ i i )

IOLA (apărându-l pe Robderouă): Eu vă spun lui Macabril … !

AL T R E I L E A C U R T E A N : U n c â m p d e m a c i ?

BUBI: Sigur. Să nu facem vreo trăsnaie. Mai bine să-l judece Macabril …

AL P A T R U L E A C U R T E A N : O c i u p e r c ă m a r o n i e ?

GUFI (cu teamă): Macabril? Sclifositul ală? Ce ştie ăla ce-i dreptatea?

GUFI: Nu-l credeţi, fraţilor! E un şarpe veninos! Zeno! Bubi! Am dat o

P R I M U L C U R T E AN : S ă - l j u d e c e M a c a b r i l !

poruncă! (Zeno şi Bubi nu se mişcă de la locurile lor )

A L D O I L E A C U R T E AN : S ă n e s p u n ă M a c a b r i l d a c ă v ă z ă t o r u l a m i n ţ i t s a u

AL C I N C I L E A C U R T E A N : A l b a s t r u , z i c i … ?

nu.

AL Ş AS E L E A C U R T E AN : V e r d e c a i a r b a … ?

GUFI: Zău, fraţilor, pierdem vremea … Eu zic să-i tăiem capul şi să

PRIMUL CURTEAN : Roşu ca focu’ … ?

trecem la şorici.

AL D O I L E A C U R T E A N : G a l b e n c a a u r u l … ?

(personajele se apropie protector de Robederouă )

GUFI: Înapoi! Nu vă atingeţi de nimic! Nu puneţi mâna pe nimic!

A L T R E I L E A C U R T E AN : N u m a i M a c a b r i l p o a t e s ă j u d e c e u n v ă z ă t o r !

ROBDEROUĂ: De ce ţi-e frică, rege al orbilor? Ori te temi că cine va

A L P AT R U L E A C U R T E AN : T u s ă - i j u d e c i p e o r b i !

ghici culorile va începe mai apoi să vadă?

GUFI: Aha! Las’ că vă potolesc eu ...! Numai să treacă ziua asta

AL T R E I L E A C U R T E A N : C u m ? S e p o a t e ?

neagră ... Unde-s ăia cu porcu’? Tocmai acu‘ şi-au găsit …

AL P A T R U L E A C U R T E A N : S ă v e d e m ?

A L C I N C I L E A C U R T E AN : L a s ă p o r c u ’ ! N u s c h i m b a v o r b a !

AL C I N C I L E A C U R T E A N : C u o c h i i n o ş t r i ?

A L Ş AS E L E A C U R T E A N : S ă v i n ă M a c a b r i l !

GUFI (terminat): Minciuni! Ocări şi minciuni!

TOŢI : Macabril! Macabril! Macabril!

ROBDEROUĂ: Se poate, se poate … Iola vede deja zece culori …

(tunete, bubuieli, râs infernal)

GUFI: Zece culori! ? Auuu! Zece ani o să treacă până i le-oi scoate din

GUFI: Macabril, înţeleptule, l-am prins pe văzător … pe trădător, pe

cap …

ucigaş, pe sperjur şi pe laş … Mi-a omorât fata. I-a întunecat mintea ş-a

M AR Ţ AF I Ţ A ( j e l u i n d u - s e ) : R ă m â n e f a t ă b ă t r â n ă ă ă …

făcut-o să vadă. Multă ruşine mi-a adus în casă. Mi-a dat îndemnuri

AL Ş AS E L E A C U R T E AN : Z e c e c u l o r i ?

necuviincioase

PRIMUL CURTEAN : Ne poţi învăţa văzutul?

înghesuie pe Gufi ) A răzuit pereţii după culori … Fă-l cu ou şi cu oţet şi

AL D O I L E A C U R T E A N : N e p o ţ i d ă r u i c u l o r i l e ?

să dispară dintre noi! Dacă nu el, măcar capul lui …

AL T R E I L E A C U R T E A N : E a d e v ă r a t ? C u m ?

(tunete, bubuieli, râs infernal) 29

la

supuşi.

(curtenii

îl

desleagă

pe

Robderouă

şi

îl

M AC AB R I L ( l u g u b r u ) : V o r b a m u l t ă , s ă r ă c i a o m u l u i . Ă s t a - i v ă z ă t o r u l ?

trapa fosei; intră încet Lulu ) O să vă întoarceţi la mine în genunchi ... O

După chipul lui o să se schimbe lumea. A omorât el pe cineva? Măsoară

să vă târâţi ca viermii ... să vă primesc înapoi ...

de zece ori şi taie o dată! Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Treaba-i

LULU: Braşoave …

ca şi făcută. Ce-o mai fi, se va alege ... ce s-o-ntâmpla, ‘ om auzi de la

GUFI: Cine eşti? Ce vrei?

alţii ... cum s-o termina, s-o povesti mai încolo ... Am zis.

LULU: Sunt bufonul tău chior şi preferat … Cel mai bun din câţi s-au

(tunete, bubuieli, râs infernal)

văzut …

GUFI: M-a nenorocit! … M-a răpus! … Unde-s ăia cu porcul?

GUFI: Eu n-am văzut nimic. Eu nu ştiu nimic. Nu cunosc.

PRIMUL CURTEAN : Aşa judecată mai zic şi eu! ( iese)

LULU: Hmm … Nu vrei să te fac să râzi? Văd că eşti cam trist …

AL D O I L E A C U R T E A N : C a p b r e a z , M a c a b r i l ă s t a ! ( i e s e )

GUFI: Eu n-am râs niciodată. Mie nu-mi place să râd. Du-te!

M AR Ţ AF I Ţ A : S - a n ă r u i t î n c r o p e a l a , G u f i ş o r !

LULU: Cum aşa? Râsul îngraşă …

GUFI: Lasă-mă, Marţafiţo, că mi se zbate fierea …

GUFI: Mie îmi cade greu la stomac …

AL T R E I L E A C U R T E A N : C e - i , î n c o r n o r a t u l e , ţ i s - a u p u s p i e t r e l a f i c a t ?

LULU: Păcat! Te-aş fi distrat de milioane. Ţi-aş fi spus ce-am văzut prin

(iese)

curte …

AL P A T R U L E A C U R T E A N : P o a t e n - a i d o r m i t l a p r â n z … ( i e s e )

GUFI: Nu vreau să ştiu. Vreau să mă laşi în pace. Vreau să dorm.

AL C I N C I L E A C U R T E A N : A d o r m i t , n u e d e l a a s t a . S e s c h i m b ă v r e m e a

LULU: Să dormi? Când alţii petrec?

… (iese)

GUFI: Cine petrece? Petrecere fără mine?

M AR Ţ AF I Ţ A : G u f i ţ ă … h a i î n p o a l a m e a s ă t e o g o i e s c !

LULU: E sărbătoarea porcului. S-a tăiat grăsunul …

GUFI: Nu m-atinge! … Mi s-a urzicat pielea … Mi s-au înfierbântat

GUFI: S-a tăiat? Fără mine? Le-arăt eu tăiat! …

încheieturile …

LULU: Bine, măi, vis urât! Eu atâta îţi spun! … Vezi că-ţi vine şi ţie

ZENO: N-ai vrea să pui un pic tâmpla pe pernă, să te-ntremezi? ( iese)

rândul. (Gufi se maimuţăreşte imitându-l pe Lulu). Vrei, nu vrei, or să ţi

M AR Ţ AF I Ţ A : N - a i t e a m ă , G u f u l i c ă ! V e g h e m n o i l â n g ă t i n e . ( i e s e )

se deschidă şi ţie ochii într-o zi.

BUBI: Îţi suflăm noi în lumânare … ( iese)

GUFI: Ochii mei?

GUFI: Nu, nu … trebuie să dăm drumu’ la serbări! Unde sunt muzicanţii?

LULU: Ochii tăi, da.

Trebuie să dau tonul la tontoroi … Să tai şoricul în părţi egale … Cu

GUFI: Niciodată!

mâna mea am să-mpart şoriciul … Am să dau câte două porţii la fiecare

LULU: D-aia am venit. Ca să te sfătuiesc. Să nu te sperii prea tare când

… J u r ! ( r e a l i ze a ză c ă n u m a i a r e a u d i e n ţ ă ) B u b i ? ! Z e n o ? ! M a r ţ a f i ţ o ? !

brusc te va păli lumina … Ş-acu rămâi cu bine! Am treabă.

Unde-aţi întins-o, codoşilor? Ştiu de unde vi se trage ... V-au înnebunit

GUFI: Mai zăboveşte puţin! Mai fă-mă să râd!

culorile ... V-au înşelat, proştilor! Nu există culori ... Cine v-a spus că

LULU: Mai râzi şi de tine, că de mine ai tot râs … ( şut în fund lui Gufi )

există? Minciună!

Ha!

Lumina e minciună!

( lumina în scenă cade încet )

Sunteţi slabi! A dat boala văzului în voi? ... Orbi! ( rămâne doar spot pe 30

(gălăgie mare de afară; strigătele de bucurie ale curtenilor; urale; Gufi caută un loc unde să se ascundă; deschide trapa fosei şi coboară 2-3 trepte) GUFI (o ultimă încercare ): Nu pleca! Te umplu de bani … Te fac străjerul meu … Te fac sfetnicul meu … Împărţim pe din două tronul … o mie de ani. (Lulu îl priveşte compătimitor iar Gufi dispare în fosă ) (lumina revine în scenă; toate personajele intră în scenă cu costume multicolore;

alai

de

sărbătoare;

veselie;

chiote;

Iola

îl

conduce

pe

Robderouă către tron şi dă la o parte cuvertura cenuşie; tronul se d e zv ă l u i e c o l o r a t , î n t o a t ă s p l e n d o a r e a l u i ; u n u l t i m g e a m ă t a l l u i G u f i ) IOLA (merge deasupra trapei): Săracu tata! LULU (lângă tron): Lasă-l! N-a fost niciodată orb. ( I o l a m e r g e l â n g ă t r o n ; R o b d e r o u ă s e a ş e a ză ; t o a t e p e r s o n a j e l e a p l a u d ă ) (tunete, bubuieli, râs infernal; personajele încremenesc ) M AC AB R I L : S ă n e v e d e m c u b i n e ş i p e t ă r â m u l s u r z i l o r , c ă p e t ă r â m u l orbilor ne-am auzit destul … ( t u n e t e , b u b u i e l i , r â s i n f e r n a l ; p e r s o n a j e l e î ş i r e i a u b u n a d i s p o zi ţ i e ) LULU: Muzica! Daţi drumul la tontoroi! TOŢI: Ura! Ura! Ura! PRIMUL CURTEAN : Zgârcitul şi harababura! TOŢI: Ura! AL D O I L E A C U R T E A N : N a s u l , m â i n i l e ş i g u r a ! AL T R E I L E A C U R T E A N : U n d e s u n t p e ţ i t e l e ? AL P A T R U L E A C U R T E A N : S - a s c u ţ i m c u ţ i t e l e ! AL C I N C I L E A C U R T E A N : R a p i ţ a ş i n u c u ’ … AL Ş AS E L E A C U R T E AN : … g a t a c u b u c l u c u ’ ! STRĂJERII : Unu şi cu doi … TOŢI: Hai la tontoroi! ( m u z i c ă , t o n t o r o i , n e b u n i e m a r e ; t o a t e p e r s o n a j e l e d a n s e a ză )

31