Antreneaza Ti Creierul

Un ziarist ziarist a întrebat-o întrebat-o pe so ția lui Ghandi Ghandi cum de poate face el atâtea. atâtea. " Simplu, a răspuns aceasta, Ghandi este consecvent în vorbire, gândire și ac țiune. " ificu ificulta ltatea tea crucial crucialăă con constă stă în realiz realizare areaa sincro sincronie nieii între între vorbir vorbire, e, gândire gândire și acțiune iune sau sau integrarea integrarea gând gândirii irii cu cu emoția.  !efăcând nimic altceva decât să transferi aten ția asupra altui lucru, ai provocat un șoc de  putere și un flu de intensitate electrică în milioane de celule cerebrale din propriul corp. #p țiunea de a fi conștient tient de altceva altceva schimbă schimbă creierul, creierul, iar schim schimbar barea ea afecteaz afecteazăă nu numai felul felul în care func funcționa iona crei creier erul ul înai înaint nte, e, ci și modul modul în care care urme urmeaz azăă el să func func țione ioneze ze și poate poate între întreag agaa sa func funcționare ionare viitoa viitoare. re. $eea $eea ce ne defin definee ște în mod mod esen esen țial ial este moda modalit litat atea ea de conc concen entr trar aree și locul locul în care care o facem, facem, obie obiectu ctull asupra asupra căruia căruia ne ne îndrept îndreptăm ăm aten aten ția și răstimp răstimpul ul în care care o facem. facem. %nsu %nsu și cursul cursul  propriei stări de eistență este configurat tocmai pe obiectul aten ției noastre și durata acestui  proces. &u, ca individ, mă definesc prin dispunerea specifică sau interconectarea neurologică a celulelor celulelor nervoase nervoase care care se bazează bazează pe ceea ce învă ț, pe ce-mi amintesc, amintesc, pe eperien eperien ța personală, personală, pe trăirile trăirile proprii, proprii, proiec proiecțiile individual individuale, e, pe pe acțiuni și pe felul în care care gândes gândescc despre despre mine. mine. 'ctul repeti repetiției mentale mentale este este o cale eficace de dezvoltare și modelare modelare a circuitelor circuitelor cerebrale. cerebrale. (maginea de de sine se localizează localizează în lobul frontal și ceea ce păstrăm păstrăm în acest spa spa țiu special special ne deter determin minăă felul felul în care care intera interaccționăm ionăm cu lumea lumea și perce percepem pem realita realitatea tea.. )referă )referăm m să percepe percepem m acel acelea eași cond condiiții pen pentr truu că că am deve deveni nitt depe depend nden enți de star starea ea emo emo ționa ională lă pe car caree o prod produc uc și de subs substa tannțele ele chimic chimicee care care le decl declan anșează ează.. )ref )refer erăm ăm să trăim trăim în țepen epenii ți în îngus îngustim timea ea unui unui cadr cadruu mental mental și într-o într-o atitudine atitudine oarecar oarecare, e, în parte, parte, din cauza cauza zestre zestreii noastre noastre genetice genetice,, dar și pentru pentru că o regiune a creierului creierului *zonă *zonă de interconeiuni nervoase care configurează gânduri și reac ții repetate+ repetate+ ne limitează limitează viziunea asupra posibilităților. Schimb Schimbare areaa person personală ală presu presupun punee un act con con știent tient de voin voin ță și înseamn înseamnăă că a eista eistatt ceva ceva dest destul ul de neplăc neplăcut ut care care ne-a ne-a făcut făcut să do dorim rim să ac ționă ionăm m altf altfel el.. ' evolu evoluaa înse înseam amnă nă a- ți depă depă și condiițiile de viață, schimbâ cond schimbând nd ceva ceva în propria propria persoan persoană. ă. $apacitatea naturală naturală de neuroplasticitate neuroplasticitate a creierului  adică adică puterea de a se reconfigura și de a crea crea circuite, circuite, e posibilă posibilă la orice orice vârstă, vârstă, pentru pentru a vă schimba schimba în în mod substan substan țial calitatea calitatea vie ții. acă acă evolu evoluția reprezi reprezintă ntă contri contribu buția noastră noastră la viitor, viitor, atunci atunci inten intenția este modali modalitat tatea ea prin care care decla declannșăm proc proces esul. ul. $reierul nostru dispune de un echipament care ne permite anumite privilegii unice. 'vem capacitatea de a ne modifica circuitele nervoase nervoase din creier pentru că un gînd poate fi mai real pentru noi decât tot universul. $a să încea înceapă pă săsă- și schimb schimbee atitudi atitudinil nile, e, subiec subiecții au începu începutt să- și trateze trateze gându gândurile rile mai mai cu aten atenție, ie, făcâ făcând nd mai ales ales efor efortu turi ri conștien tiente te de a-și on onse serv rvaa proc proces esel elee auto automa mate te de gând gândire ire,, cu deosebire deosebire pe cele nocive. nocive. )entru )entru a întrerupe întrerupe ciclul ciclul unui proces de gândire gândire devenit incon incon știent, tient, este nevoi nevoiee de acțiune iune conștientă tientă și de efort efort.. ai întâi întâi treb trebuie uie să să evadăm evadăm din din propri propriaa rutină rutină,, ca să ne  putem privi viața din afară. )rin contemplare și autorefleie putem deveni con știen ți de scenariile noastr noa stree incon inconștiente tiente.. up upăă aceea, aceea, astfe astfell de gânduri gânduri trebuie trebuie observ observate ate fără să reac ționăm ionăm la ele, ele, astfe tfel înc încât acest cesteea să nu mai mai declan clanșeze rea reac ții chimi himicce autom utomat atee care duc la apa apari ția comportamentului habitual. %n sinea sinea noas noastră tră pose posedă dăm m cu to ții un nivel nivel de con con știen tiență de sine sine care care ne poate poate obse observ rvaa gându gândurile rile.. rebu rebuie ie să învă învățăm să ne sep separă arăm m de aceste aceste progr programe ame și atunci atunci când când reu șim le putem putem domina domina în mod voit. %n sfâr șit, putem eercita eercita control control asupra asupra propriilor propriilor gânduri gânduri care au fost fiate și consolidate în creier. creier. ”Ce-ar ar fi fi dacă dacă n-a n-aș mai mai %ntrebările de genul /ce-ar fi dacă01 sunt vitale pentru acest proces. ”Ce fi nefericit, dacă nu m-a ș mai concentra atât asupra mea, dacă n-a ș mai suferi și dacă m-a ș putea  schimba? Ce-ar fi dacă nu mi-a ș mai face griji, nu m-a ș mai sim ți vinovat sau n-a ș mai purta ranc ranchi hiun ună? ă? Ce-a Ce-arr fi dacă dacă a ș încep începee să recu recuno nosc sc cum cum stau stau luc lucru ruri rile le și față de de mine mine și față de de ceil ceila alț i?” i?”

'stfel de 1ce-ar 1ce-ar fi dacă01 conduc conduc spre alte întrebări2 pe cine cunosc eu și e mereu nefericit0 nefericit0 $um se  poartă0 $e persona3e din istorie admir pentru noble țea și unicitatea lor0 $e-a ș putea face ca să fiu

 

și eu așa0 $e-ar trebui să spun, să fac, cum ar trebui să mă port ca lumea să mă vadă altfel0 $e

anume vreau să schimb la mine0 Strângerea de informații este un alt pas important pe drumul spre reinventare, pornind de la cele despre sine ca apoi să reconfigure gândirea spre formarea de noi idei despre ce doresc să devin. Se pornește de la idei din propria eperiență de viață, apoi scotoce ști prin căr ți, chiar și filme informații despre ce anume îți impune respect. $ombinând fragmente din meritele și concep țiile acestor persona3e cu alte calită ți din mintea ta, utilizând tot acest material brut ca să începi să construiești o nouă reprezentare a modului în care dorești să te manife ști. %n timp ce eplorezi cum ai putea să-ți îmbunătățești felul de a fi, afli și alte moduri de a gândi. Se întrerupe cursul repetitiv al gândurilor care-ți ocupă cea mai mare parte a vie ții con știente. &liberându-te de aceste obișnuințe familiare, confortabile de gândire, î ți compui un concept mai evoluat despre persoana care poți deveni, înlocuindu-ți vechea imagine de sine cu un ideal nou, superior. & nevoie să- ți faci timp în fiecare zi să eersezi mental cum ar arăta această nouă persoană, eersarea mentală stimulează creierul să dezvolte noi circuite nervoase și schimbă modul de func ționare a creierului și a minții. $elulele nervoase activate se interconectează și atunci, stimularea repetată a unor  grupuri de neuroni conduce la construirea de raporturi mai puternice, mai complee între ele. $elulele nervoase care nu mai activează împreună, nu mai fac parte din acela și circuit. 'ceasta este acțiunea legii universale de tipul 1folosești ori pierzi1 care poate face minuni în schimbarea vechilor paradigme de gândire despre sine. # astfel de abordare necesită un mare efort. )entru toți cei implicați, primul pas constă în decizia de a transforma acest proces în cel mai important lucru din viață, ceea ce înseamnă ieșirea, eliberarea din obi șnuințe, de activită țile sociale statornicite, de privitul la televizor, șamd. $u cât ești mai atent la imaginile mentale interioare, cu atât îți poți modifica mai bine circuitele din creier și-ți este mai ușor să controlezi alte circuite cerebrale care prelucrează stimulii senzoriali cu care te-ai obișnuit. $reierul se află într-o continuă reorganizare, proces ce durează întreaga viață. $reierul adult normal, sănătos, poate genera noi neuroni, în cadrul unui proces numit neurogeneză. Și meditația a produs rezultate promițătoare, atât în ceea ce privește schimbarea modului de funcționare a creierului, prin modificarea modelelor de unde cerebrale, cât și generarea de noi celule nervoase care reprezintă produsul concentrării interioare atente. # altă concluzie a cercetătorilor este aceea că medita ția poate încetini subțierea, cu vremea, a corteului frontal. (ndiferent de vârstă și de vechimea leziunii, creierul a demonstrat că posedă o capacitate uimitoare de a învăța lucruri noi și de a readuce corpul la parametri înal ți de func ționare, prin simpla eercitare a voinței. $a organ care posedă cel mai mare număr de neuroni aduna ți laolaltă, creierul facilitează impulsul gândirii, atât conștiente cât și subconștiente și acționează în vederea controlului și coordonării funcțiilor fizice și mentale. intea este creierul aflat în ac țiune. $a să eiste mintea, creierul trebuie să fie viu, iată de ce creierul nu este tot una cu mintea, ci reprezintă aparatul fizic prin care se produce aceasta. &ersarea mentală realizată prin meditație și concentrarea neabătută pot modifica funcționarea internă a creierului asta înseamnă eistența unei mari posibilități de modificare a modului de funcționare a creierului, care să ducă la schimbări la nivelul minții. 14obul frontal stâng este zona din creier care se corelează cu bucuria. 'm descoperit că mintea sau creierul antrenat diferă fizic de cel neantrenat.1 r avidson $onștientul este ceea ce dă viață creierului  este esen ța invizibilă a vie ții care însufle țe ște creierul, aspectul nevăzut al sinelui, atât lucid, cât și nelucid, con știent sau incon știent, care utilizează creierul pentru a capta gândurile pe care le furnizează pentru a crea gândirea. $ând învățăm ceva sau trăim o eperiență, celulele nervoase se adună și alcătuiesc noi coneiuni, lucru care ne schimbă în sensul propriu al cuvântului. %n mod obișnuit pentru noi, conștiința este conștie nța de sine și percep ția vieții încon3urătoare. $u toate acestea, mai eistă un tip de inteligență care ne însufle țe ște clipă de clipă, fără să aibă nevoie de susținerea noastră2 inteligen ța înnăscută. (nteligența înnăscută care ac ționează prin intermediul creierului fizic, nu este decât prezența în organism a inteligenței universale.

%n conștiința noastră eistă două elemente2 5. Conștiința subiectivă, ne întreține voința și ne permite să ne eprimăm ca eu ra țional, având propriile noastre trăsături și caracteristici. 'ceastă parte individuală, subiectivă, înglobează însușirile noastre unice, inclusiv capacitățile de a învăța, de a ne aminti, visa, crea, de a alege și chiar de a nu alege. 'cesta ești 1tu1 sau 1sinele1. 6. Conștiința obiectivă sau subconștient   este inteligența care ne dă via ță în fiecare zi. &ste un sistem de conștiență separat de gândirea con știentă care, în ciuda faptului că este subconștient, este incredibil de inteligent și de atent. &ste separat și de creierul care gânde ște, operând pe calea altor zone din creier, ca să men țină corpul într-o stare de func ționare. $onștientul este localizat în neocortex , 1înconorarea1 creierului, centrul voinței. $onștiința e singurul element care poate înțelege cum ne modificam creierul și mintea, este acel aspect nepalpabil al sinelui care determină creierul să producă mintea. omentul de reală conștientizare, de luciditate, concentrare și prezență este cel al schimbării modului de funcționare a creierului pentru a crea un nou nivel de conștiință. )rocesele chimice create zilnic în creier de propriile gânduri determină ceea ce sim țim. !u toate celulele nervoase transmit mai departe mesa3ele primite, ele trec de la o stare de repaus la stimulare după încercarea mai multor forme de stimulare, dar dacă se poate asigura o stimulare suficientă pentru atingerea pragului de ecitație, celulele sunt antrenate și rămân a șa. 7oința e localizată în sistemul nostru nervos voluntar, în neocorte. $eea ce ne face umani și constituie izvorul naturii noastre umane este interac țiunea dintre sistemul nervos involuntar și cel nervos voluntar. # atitudine este un set de gânduri înlănțuite care ac ționează asupra anumitor celule nervoase din creier, stimulând apoi neurotransmițătorii specifici care să ne facă să gândim, să ac ționăm și să simțim într-un anumit fel. 4iberul arbitru este capacitatea nostră de a eprima orice atitudine dorim, totul având de-a face cu creierul și cu procesele sale chimice. Cerebelul  este regiunea cu cea mai mare densitate de materie cenu șie din creier, mai mult de 3umătate din totalitatea neuronilor care alcătuiesc creierul uman fac parte din cerebel și una din  puținele zone cerebrale în care celulele continuă să se reproducă timp îndelungat după na ștere. 4egănatul sau mângâiatul unui bebeluș canalizează impulsurile către cerebel, care stimulează efectiv dezvoltarea copilului, avanta3ele legănatului păstându-se până la vârsta de 6 ani. Creierul mijlociu  8 creirul emoțional  creier chimic. Hipocampul  produce amintiri de lungă durată. otivul pentru care nu avem multe amintiri conștiente de când eram foarte mici este acela că hipocampul nu se dezvoltă complet înaintea vârstei de 9 ani. 'mintirile asociative ne permit să folosim ceea ce știm de3a pentru ca să în țelegem necunoscutul, când aflăm date noi referitoare la persoane, locuri, obiecte, timp și evenimente și asociem informația respectivă cu registrul de evenimente trecute, de3a trăite prin intermediul celor : simțuri, construim o amintire asociativă. Una din funcțiile principale ale hipocampului se află în strânsă legătură cu strădania noastră de a căuta noul. &ste vorba de o zonă, parte a creierului uman, care răspunde de cunoa șterea necunoscutului. 'migdala - structură a creierului mi3lociu ce răspunde de alertarea organismului în situații care pun viața în pericol și este locul în care se află situate cele 9 emo ții primitive de mare intensitate2 agresivitatea, bucuria, tristețea și frica. - a3ută la atașarea unor încărcături emoționale de amintiri de lungă durată Ganglionii bazali   integrează gândurile și sentimentele cu ac țiunile fizice - ne permit să ne controlăm impulsurile, să ne men ținem o anietate redusă și să ne amplificăm senzația de plăcere și încântare - hiperactivitatea ganglionilor bazali produce un ecees de energie, eliberat prin trecerea la acțiune. %n caz contrar, se poate a3unge la supraîncărcare cu energie, al cărei rezultat secundar este nervozitatea neocorteul  lăcașul conștientului și al creativității - scoarța cerebrală are ;-: mm grosime< are cei mai mulți neuroni lobii frontali

- adăpostesc conștiința lucidă. $ea mai dezvoltată regiune a creierului este și locul de origine al conștiinței de sine, grație lui ne putem transforma emoțiile în semnifica ții. $orteul  prefrontal este laboratorul unde ne unim gândurile cu asociații ata șate acestora, pentru a dobândi noi sensuri din ceea ce aflăm. Voința este un cuvânt cheie, de o importantță ma3oră pentru descrierea lobului frontal. 4ăcaș al liberului arbitru și al autodeterminării, lobul frontal ne permite să ne atragem fiecare gând și acțiune în parte și prin aceasta ne controlăm propriul destin. $ând este activ lobul respectiv, ne concentrăm asupra dorințelor, creăm idei, luăm decizii con știente, alcătuim planuri, ducem la îndeplinire un curs deliberat de acțiuni și ne reglăm comportamentul. (proverbe 8!" eu, inț elepciunea, am ca locuiță mintea și pot născoci cele mai chib#uite planuri$

Cortexul frontal este o regiune corticală legată de încoronarea capcită ților noastre din zona

conștiinței și conștientului. 'ceasta este regiunea cea mai activă a creierului în perioade de concentrare deliberată, conștientă, compartimentul în care sălă șuiește adevărata noastră unicitate ca ființe umane. 'ceastă zonă ne permite să depă șim tiparele stimul-reacție, acțiune-reac ție, cauză-efect cărora ne conformăm inconștient în fiecare zi a vieții noastre. )robarea neocorteului nou, perfecționat  prin intermediul neocorteului creăm și apreciem muzica, arta și literatura și ne străduim să eplorăm și să în țelegem atât lumea din afară cât și pe cea dinlăuntrul nostru.  !eocorteul creator îi conferă fiecăruia dintre posesorii săi o personalitate distinctă, unică și le dă oamenilor posibilitatea să ființeze ca mari gânditori și fantastici visători. #amenii se nasc cu circuite func ționale în creier, care pot predispune la comportamente specifice, cu condiția eistenței stimulilor adecvați. =egiunea cerebrală care î și încheie ultima dezvoltarea este creierul prefrontal, zonă responsabilă cu toate funcțiile de coordonare2 concentrarea atenției, formularea de intenții și întreprinderea de acțiuni corespunzătoare, alcătuirea de planuri de viitor și reglarea comportamnetului. 'ceasta este regiunea cu cea mai mare  plasticitate din creier, dispune de cea mai accentuată capacitate de realizare a unor coneiuni și de dezactivarea altora mai vechi. răsăturile care ne fac umani, trăsăturile care ne definesc ca indivizi2 fiecare mo ștenim o combinație unică de material genetic de la părin ți inclusiv de la bunici și posibil de la genera țiile anterioare. 'stfel, modul nostru de eprimare a acestor trăsături de scurtă durată ne face unici. odul nostru individual de epresie constă în modelele subtile de coneiuni ale celulelor noastre nervoase. Schemele de re țele neurologice cele mai consolidate sunt produse de cele mai frecventa gânduri și acțini care vor crea apoi cele mai utilizate circuite din creier. indem spre gânduri în general asemănătoare cu cele ale părin ților, spre comportamnete înrudite și stări emoționale comparabile cu ale lor și asta deoarece eistă posibilitatea să le fi mo ștenit cele mai frecvente gânduri, acțiuni și sentimente (erarhia organizării creierului  o rețea neurologică poate fi etinsă pentru a cuprinde multe compartimente și subregiuni pe tot cuprinsul creierului, care se activează la unison astfel încât să  producă un anumit nivel de conștiin ță. %n primii noștri ani de dezvoltare suntem în mod semnificativ modelați de eperiențe. %n  primii 5> ani omul își formează coneiuni sinaptice prin eperiențele câștigate din diferite lecții de învățare și printr-o dezvoltare normală. &periențele timpurii fasonează și modul de formare a rețelelor neurologice. odul de configurare a rețelelor nervoase reprezintă deci o combina ție de trăsături genetice *de lungă durată și de scurtă durată+ și de eperiențe de învă țare din tot parcursul vieții. $reierul nu se dezvoltă numai prin natură, ori eclusiv prin educație, ci printr-o remarcabilă interacțiune a ambelor procese. $elulele nervoase care se activează mereu împreună până la urmă se interconectează. Gradul de compleitate și numărul de coneiuni sinaptice din zona cerebrală a limba3ului sunt direct  proporționale cu nivelul de instruire. $eea ce învă țăm și modul în care memorăm ne modelează sinele. !eocorteul este atât de maleabil pentru că serve ște ca scenă de manifestare a con știentului a actualizărilor și învățării. &l ne facilitează capacitatea de gândire, de ac țiune și de schimbare a opțiunilor, înregistrând totodată ce am învățat în mod con știent. &ste zona în care cultivăm coneiuni sinaptice proaspete și ne modificăm re țelele neurologice eistente. 'stfel, neocorteului

i se schimbă permanent circuitele. Selecție și intruire  Selecție  modul în care ne dezvoltăm, folosindu-ne circuitele neurologice implicite *circuitele neurologice sunt miliardele de neuroni din neocorte, aran3a ți în sute de mii de scheme sinaptice implicite, prestabilite, mo ștenite, care orientează cea mai mare  parte a comportamentului uman+. $u alte cuvinte selectăm schemele implicite de3a învă țate și înregistrate de antecesorii noștri. )remisa selecției este aceea că dezvoltarea noastră are loc la activarea unor rețele neurologice ca urmare a unor semnale de ordin genetic sau din mediu. Instruirea  este procesul prin care ne dezvoltăm singuri noi circuite sau ni le modificăm pe cele eistente, este capacitatea umană de a fi suficient de neuroplastici pentru a ne perfec ționa în continuare arhitectura neurologică. =ealizăm acest lucru prin repetarea gândurilor, amintirilor, acțiunilor, deprinderilor și comportamentelor mai vechi. $eea ce facem în mod repetat, cum facem aceste lucruri, ce învățăm, cum gândim și eperiențele pe care le avem, toate crează și modifică rețelele neuronale care ne alcătuiesc eul. 'dăugarea de noi circuite cerebrale duce la apari ția unei noi minți mai conștiente. Gândurile și acțiunile noastre lasă întotdeauna amprente în creier sub formă de circuite neurologice modificate. Neuroplasticitatea 2 cum se poate schimba sau dezvolta creierul prin cunoa ștere și eperiență Genele sunt o moștenire, nu un destin. oștenim :>? din rețelele nervoase, dar restul de :>? e creat prin cunoaștere și prin eperiența proprie. $alea de scăpare din capcana predispozi țiilor  noastre genetice este  învățarea permanentă și căutarea de noi exeriențe (ată cum ne  perfecționăm creierul. Simplul proces de dobândire a unei idei noi și stocarea ei în creier sub formă de amintire, face ca gândul respectiv să lase o urmă în țesutul nostru nervos viu. 'mintirile semantice se referă la informațiile acumulate pe cale intelectuală, teoretică, pe care nu le-am trăit ca eperiență. $izelarea coneiunilor nervoase nu se petrece decât atunci când aten ția se concentrează asupra unui stimul. !emoria episodică   se referă la eperiențele noastre personale. &venimentele pe care le trăim și care se asociază cu persoane și obiecte aflate în coordonate specifice de timp și spa țiu,  probabilitatea de stocare sub formă de amintiri de lungă durată este mai mare. 'mintirile episodice implică corpul și simțurile, mintea  ne solicită în întregime. $ând unei amintiri i se asociază o emoție puternică, se crează o amintire de mai lungă durată decât prin învă țare teoretică și stocare semantică. )rocesele chimice și biochimice ale funcționării nervoase sunt par țial răspunzătoare de modul de stocare a acestor amintiri și de reținerea lor pe termen lung. &liberarea de variate substanțe chimice cerebrale are ca rezultat producerea de emo ții și senzații specifice, produsul fiind al fiecărei eperiențe. $ând ne amintim o eperiență, simțim același lucru ca în momentul în care s-a petrecut evenimentul. $ând, conștient sau incon știent, ne activăm rețelele nervoase asociate fiecărei eperiențe *amintiri+ circuitele pe care le activăm produc în creier aceleași substan țe chimice corespunzătoare fiecăreia. Substanțele chimice respective se transmit în corp 8 când recreăm o amintire, reproducem în corp aceleași emoții legate de evenimentul inițial. $orpul trăie ște apoi eperiența înregistrată neurochimic în creier, sub formă de emoție. 'mintirile episodice sunt evocate sub formă de sentimente, iar sentimentele se află întotdeauna în raport cu eperien țele. $unoștințele și eperiența conlucrează ca să creeze cele mai bune și perfec ționate coneiuni neurologice din creier. $unoștințele fără eperiență sunt filozofie, iar eperiența fără cuno ștințe este ignoran ță. =ezultatul interacțiunii dintre acestea este înțelepciunea. %nțelepciunea înseamnă să trăie ști o eperiență înțeleasă pe deplin, pentru că am avut eperien ța și am învățat ceva din ea. acă ne aplecăm asupra înțelegerii teoretice *semantice+ comunicate de altă persoană și le internalizăm prin analiză, reflecție, contemplare și propriul nostru simț critic, în creier încep să ni se creeze coneiunni sinaptice. &voluția înseamnă înțelepciune dobândită prin în țelegerea emo țiilor create în funcție de cele învățate, demonstrate, manifestate și apoi trăite ca eperiență.

)artea dreaptă a neocorteului este activă la maimum în prelucrarea conceptelor noi, necunoscute, iar partea stângă este superior activă în prelucrarea aspectelor familiare, cunoscute. )e măsură ce individul devine adult, introducerea de noi stimuli ar putea fi prelucrată în partea dreaptă a corteului, apoi transferată și stocată sub formă de informa ție familiară în partea stângă a corteului. ransformarea informației noi din emisfera dreaptă în informație de rutină din emisfera stângă se realizează indiferent de natura tipului de informație supusă învă țării. $ircuitele nervoase ale emisferei drepte sunt deosebit de eperte în învă țarea rapidă a noilor cerin țe. =e țelele sinaptice din emisfera stângă sunt mai competente în perfecționarea sarcinilor, în condi ții de motivare suficientă și eercițiu sârguincios. "ransformarea necunoscutului în cunoscut   când căutăm sensuri legate de propria noastră identitate, proiectăm idei noi aflate în relație cu concepte cunoscute, ca să stimulăm înțelepciunea sinelui. Substanțe miraculoase  principalul motiv pentru care ne îndrăgostim de cineva este determinat neurochimic. @actorul de creștere nervoasă se produce în două moduri2 când învă țăm și memorăm informa ții necunoscute prin repetare și când trăim eperiențe deosebite. #dată ce gândurile sau eperiențele lasă urme proaspete în creier, nu este nevoie decât de un stimul familiar din mediu sau revenirea unui gând, pentru a activa aceste re țele, permi țându-le să se activeze automat, la unison. $ând în fiecare zi repetăm aceleași gânduri, mintea creată pe baza aceluia și tip de stimulare a acelorași rețele nervoase devine automată, incon știentă, de rutină, familiară, banală și se va transforma în obișnuință. in această cauză devenim neurosinaptic configura ți în conformitate cu eperiențele noastre anterioare legate de mediu. Cu c#t g#ndim și sim țim incon știent mai des$ cu at#t devenim mai incon știenți%

Gândim pornind de la asociații trecute și nu de la momentul prezent. &perien țele noastre anterioare directe ni s-au codificat în creier și de aceea amintirii lor i s-a ata șat o emo ție. &periența din trecut ne-o amintim în prezent, iar ce simțim acum este ce am sim țit și atunci. (zvorul gândurilor obișnuite, care apar ca niște voci auzite în minte, care ne dictează ce să spunem și ce să gândim, cum să ac ționăm, să sim țim sau să reac ționăm  sunt amintirile, codificate sub formă de rețele nervoase. Gândurile noastre cele mai banale a3ung în cele din urmă să fie cele mai conectate din neocorte. $u cât ne gândim mai mult la acelea și lucruri, cu atât ne vom gândi mai mult la aceleași lucruri.  !eocorteul este sediul identității personale. in punct de vedere sinaptic, suntem totalitatea celor învățate, trăite ca eperien ță și moștenite pe cale genetică, oricum nu acesta este finalul definitiv al dezvoltării noastre. 7iitoarea noastră identitate neurologică este determinată de tipurile specifice de gânduri care ne preocupă, de circuitele corespunzătoare din creier pe care le activăm, de modul în care activăm în mod repetat diferite rețele nervoase și de tiparele mentale pe care le men ținem active din propria voin ță. otul depinde efectiv de circuitele specifice pe care le folosim2 intensitatea repetată a inten ției și atenției, amintirile la care revenim$ ac țiunile pe care le realizăm$ g#ndurile pe care le nutrim$ emoțiile pe care le păstrăm vii și abilită țile pe care ni le exersăm men țin circuitele sinelui astfel înc#t să fim ceea ce suntem  Sinele devine acea combina ție de tipare specifice de coneiuni

neurologice trasate de neocorte sub formă de amintiri acumulate din trecutul personal. ediul este cel care ne dictează în cea mai mare măsură reac țiile. acă nu trăim în prezent, ci într-o stare de anticipare, proiectăm într-un anumit sens o mentalitate a supraviețuirii. @olosim circuitele specifice bazei de date acumulate în neocorte și folosim mintea închisă în sertarul propriei identități. răim de3a într-un regim de supraviețuire, deoarece însăși gândurile noastre reconstruiesc mentalitatea de supravie țuire  stare mentală de autoproiecție. &epistarea unui tipar   tiparul eterior stârnește reprezentarea interioară a unei amintiri familiare, împreună cu o mulțime de emoții de natură chimică legată de re țeaua nervoasă reportată

la cei implicați în acea amintire, ceea ce crează o senza ție de discomfort suficient de accentuată încât să vrei să ie și din scenă. e folose ști de evocarea unei amintiri ca să identifici prezentul,  pentru că tuturor amintirilor li se asociază o emoție. Supraviețuirea este efectiv un regim emo țional de operare. %n regimul de supraviețuire, configurația noastră nervoasă prevede căutarea și realizarea confortului, a familiarității și a predictibilităț ii. $ând neocorteul anticipează posibilele pericole, iar conștientul se concentrează asupra mediului și stării viitoare a organismului, funcția noastră neocorticală suferă modificări2 încetează să fie utilizată în scopuri de învățare sau de realizare a proceselor superioare de gândire, canalizându-se spre actualizare și recunoa șterea unor situații similare din trecut, pe care le raportează la condițiile prezentului. ' trăi în stres înseamnă a trăi în regim de supraviețuire  sunt unul și același lucru. 4a stres se reacționează pe două căi2 - reacție neurologică, calea rapidă - reacție chimică, calea lentă 'eacția neurologică, prima reacție, e cea mai promptă și constă în ac ționarea sistemului nervos automat ca modalitate de răspuns la un fapt real sau imaginar din mediu. Sistemul nervos automat transmite informația direct prin măduva spinării către nervii periferici care se conectează direct și imediat la glandele suprarenale. 'eacția c(imică   când reacționăm la un factor de stres, creierul activează diferite re țele nervoase, acestea transmit un semnal unei păr ți din creierul mi3lociu  hipotalamulsul81fabrica1 de  peptide, mesageri chimici care semnalează organismului să se activeze. %n cazul reacției la stres, peptida se numește hormon articotrop. $ând reacția la stres este constant activată, ne îndreptăm către boală. Aipocampul e implicat în descifrarea necunoscutului și în prelucrarea de noi eperiențe. acă mecanismul esen țial pentru formarea de noi amintiri se repară, e posibil să revină simțul aventurii. =egenerarea care se produce la nivelul hipocampului înseamnă posibilitatea unei a doua șanse dacă evadăm din via ța trăită în regim de supravie țuire. )eptidele  semnătura chimică a emo ției, reprezintă B:? din numărul total de liganzi, le revine un rol esențial în reglarea diferitelor procese ale vieții. %mpreună cu receptorii, dețin o mare parte din controlul asupra sorții celulelor și deci a sorții noastre, sunt substan țele cu cea mai mare influen ță asupra legăturii dintre minte și corp. C(imismul dependenței emoționale uturor amintirilor li se atașează o componentă emoțională, aproape toate gândurile sunt fundamentate emoțional și când le actualizăm evocăm și emoțiile stocate împreună cu ele. @iecare gând are propria semnătură chimică. !e petrecem mai mult timp simțind decât învățând. &moțiile sunt amintirile lăsate de eperien țe, iar învă țarea este formarea de noi amintiri aducătoare de noi emoții. $u timpul, dacă se produce un număr suficient de reglări ascendente, organismul începe să gândească el pentru noi și devine el mintea. 7a tân3i după acela și mesa3 primit de ceva timp, ca săși mențină celulele în stare de activare. Și fiindcă suntem familiarizați cu astfel de emoții, ne putem afirma din nou ca persoană care simte într-un anumit fel. #dată cuibărită într-o zonă recepoare, peptida modifică structura receptorului și transmite un semnal către '!-ul celulei. '!-ul fiecărei celule este cel care produce proteinele unei celule. #rganismul nostru produce diferite proteine prin epresia genelor moștenite, acest lucru făcându-ne ceea ce suntem. oate atitudinile noastre emoționale  cele despre care am putea crede că sunt  produse din afară  nu sunt numai rezultatul modului în care percepem realitatea în func ție de configurația noastră neorologică, ci și al gradului de dependen ță de emoția pe care dorim s-o creăm. $ând depășim regimul de supaviețuire, când activăm gânduri noi *care fabrică substan țe chimice noi+ când gândim altfel *ceea ce conduce la modificarea mesa3ului chimic din organism+ și când ne schimbăm comportamentul *ca să creăm o eperien ță cu totul nouă, determinăm noi  procese chimice, care ne influențează celulele+ne aflăm pe calea spre evolu ție.

'olul memoriei în combinația c(imică  când celulele nu-și mai primesc 1baia1 chimică

zilnică, ele utilizează potențialul memoriei. Gândul poate deveni mai real decât orice altceva. $elulele transmit un semnal înapoi către creier anunțându-l că au nevoie substanțele respective. )entru a face organismul să producă substanțele dorite, creierul î și ac ționează circuitele asociate   acele rețele nervoase care conțin amintirea unei eperien țe trecute. )rocesele c(imice și comportamentul   substanțele și reacțiile chimice la nivel micro sunt de o importanță fundamentală în modelarea felului nostru de a ac ționa, gândi și sim ți. Gândurile referitoare la un anumit factor de stres și nu factorul de stres în sine generează reac ția la stres. #rice gând repetitiv crează o stare de a fi2 de fericire, triste țe, confuzie, singurătate lipsă de valoare, insecuritate, veselie sau chiar depresie. =ealizarea unei stări de eisten ță înseamnă că bucla de feedbacC dintre creier și organism este completă. $ând ciclul buclei de feedbacC se reia în mod repetat susținând chimic creierul și organismul, ne aflăm într-o stare de eisten ță chimică completă. acă avem aceleeași emo ții în fiecare zi, înseamnă că nu trăim eperien țe noi. @ără învă țat și eperiențe nu ne putem perfecționa niciodată arhitectura nervoasă, eisten ța în regim de supraviețuire nu contribuie la dezvoltarea creierului *doar activează o regiune neurologică primitivă a materiei cenușii care împinge apoi neocorteul con știnet într-o stare de comportamente inconștiente+ )reluarea controlului 2 lobul frontal în gând și-n acțiune 4obul frontal este un prag peste care trebuie să trecem dacă dorim să ie șim din cercul gândirii și simțirii repetitive și invers. 'ceastă parte a creierului este navigatorul vieții noastre, managerul răspunzător de toate celelalte regiuni ale creierului. $ând acest centru de comandă este lezat sau afectat, ne transformăm într-o rachetă fără ghidare sau într-o armată fără general. 4obul frontal se află în legătură cu personalitatea. otivul pentru care ma3oritatea oamenilor nu-și pot folosi lobul frontal este dependența de emoțiile și stările afective ale organismului. endința spre manifestări de comportament impulsiv și ecesiv emoțional crește direct proporțional cu gradul de inactivitate a lobului frontal. 4obul frontal supervizează aproape întreaga activitate cerebrală, este lăca șul inspira ției. $ând e în acțiune lobul frontal, manifestăm cel mai înalt și mai marcant nivel de conștiință, conștientul și capacitatea noastră de conservare a realității. $onștientul nostru este dictat de ceea ce alegem să recepționăm din ce ni se prezintă ca noi cuno știn țe posibil de acumulat. %ntre  prelucrarea pur și simplu a acestor informații și con știentizarea lor, eistă însă o diferen ță uria șă. %n ciuda celor 9>> de miliarde de unități de informa ție pe care le prelucrează creierul în fiecare secundă, lobul frontal ne dă posibilitatea să selectăm activ ce date dorim să con știentizăm.  !u putem să învățăm decât dacă ne îndreptăm con știentul asupra stimulilor și informa ției  pe care le selectăm noi înșine, voluntar. 'tenția acordată de voință poate fi cea mai mare binefacere, dar și cel mai grozav blestem. %n consecință, dacă ne putem folosi lobul central ca să ne a3ute să realizăm o concentrare focalizată, gândurile pot fi făcute să pară mai reale decât lumea din afară. @uncția principală a lobului frontal2 intenția. $ând suntem cu adevărat deschi și și am făcut o alegere con știentă  am luat o hotărâre, ne activăm lobul frontal. &ste și sediul gândirii critice și al invenției, produce aspirațiile și emoțiile. $ine suntem ca indivizi, ce dorim, ce vrem să fim în viitor și în ce fel de lume vrem să trăim toate sunt determinate de modul în care folosim lobul frontal.  %roii se definesc prin intenț ii de neclintit&

4uarea unei hotărâri fără a ține cont sau a ne face gri3i  de cum s-ar putea realiza alternativa aleasă, reprezintă momentul în care lobul frontal este complet activat. $ând ne este clar ce vrem, lobul frontal interzice oricărui alt lucru să ne distragă de la scop și intenție. acă suntem ferm hotărâți să păstrăm o imagine în minte, 1șeful1 o va împiedica să se risipească. acă luam hotărâri  bazându-ne pe memorie, lobul frontal nu este folosit foarte mult. 'tunci când luam decizii bazându-

ne pe cele de3a cunoscute și încorporate în re țelele neocorteului *rețelele nervoase familiare+ nu numai că nu mai activăm lobul frontal, dar nu dăm nici dovadă de voin ță liberă, ci decidem pe baza alternativelor limitate pe care ni le oferă datele familiare. *rta și știința exersării metale   eistă situații în care organismul ne cere atât de imperativ atenție că e de mirare că mai putem funcționa în vreun fel. =ecep ționăm atâ ția stimuli de la mediul eterior și de la starea noastră interioară, încât suntem în voia talazurilor de stimuli și mesa3e care ne solicită vehement aten ția, fără vreun prea mare semn de cooperare din partea lor. in fericire pentru noi, ne stă în putere și să găsim o stare de gra ție în tumultul din mediu. Stăp#nirea capacită ții de observare  ceea ce ne dovede ște capacitatea de observare critică a propriului comportament este frecvența cu care folosim aceste abilități, când îi observăm  pe ceilalți și comportamentele lor. 'ctivându-ne lobul frontl, propria imagine ne va apărea uimitor  de limpede. 'nga3ament față de schimbare  să reținem importan ța identificării unei motiva ții. #dată identificată, vom fi uimiți cât ni se va îmbunătății și spiritul de observație. +xersarea mentală2 gândirea magică și formarea de rețele nervoase trebuie să creăm în minte un model a ceea ce vrem să eersăm, trebuie să ne punem întrebările  potrivite de autoanaliză2 ”Ce vreau să fiu? Ce trebuie să schimb în mine ca să ajung acolo? 'e cine cunosc sau ce resurse pot găsi ca să mă ajute să-mi de#volt acest model de lucru în minte?”

$ând ne asigurăm de concentrarea aten ției, în activitatea cerebrală și în percep ția noastră se  produc moficări substanțiale. )ierdem no țiunea de spa țiu și timp și, cel mai important, organismul tace, iar noi intrăm într-o stare de transă. %n aceste momente, în care zgomotele au încetat întradevăr, putem învăța și modifica modul obișnuit de modificare a creierului și implicit mintea. %ntrebările orientate spre supraviețuireDrăspuns la ele și formarea lor solicită foarte puțin lobul frontal. ”Când mănânc? Cât mai e până mă duc la culcare? Cum arăt? e ce am bu#ele atât de uscate? )are mă acceptă?”

%ntrebările de tip superior, se referă la sinele nostru potențial sau de perspectivă. ”Cum mă  pot perfecț iona? Cum să fac să-mi modific comportamentul? Ce să fac să mă reinvente#? Cum miar fi viața dacă aș&&&? Cum trebuie să mă schimb ca să ob ț in acest re#ultat? Ce pot face să fiu altfel  decât acum? Ce model ideal de sine mi-aș putea imagina? Ce vreau eu de fapt?”  4obul frontal este

sediul imaginației și al capacității noastre de inven ție. &l ne permite să folosim tot ce am învă țat și am trăit ca eperiență, toate circuitele vechi ale memoriei formate astfel, ca material de construcție  pentru speculațiile despre ce altceva am putea obține. 4obul frontal are capcitateaa de a amuți glasul circuitului din interior care este ferm hotărât să ne aducă aminte de eșecurile din trecut  poate estompa nereu șitele și oferi tăbli ța goală de care avem nevoie ca să construim un nou nivel de conștiință. $ând persoanele cufundate în medita ție se concentrează deplin asupra unei idei, celelalte  părți ale creierului nu mai primesc aporturi importante de sânge, ceea ce înseamnă oprirea  proceselor mentale obișnuite. acă nu se mai activează împreună neuronii nu se mai interconectează, dacă mai încetinim din ritm, ne concentrăm asupra unor aspecte specifice2 cine și cum vrem să fim, și începem să  plasăm această imagine mentală a noii personalită ți sub ochii lobului frontal, prin efort cognitiv obținem un bonus dublu  nu numai că putem crea noi circuite, dar ne putem și debarasa de coneiunile rigidizate. Uimitor este faptul cum creierul se conformează liberului nostru arbitru prin ștergerea vechilor amprente sinaptice și crearea altora noi. (ată adevărata biologie a schimbării. intea se produce atunci când creierul este în ac țiune, iar creierul nostru func ționează altfel decât înainte de eersarea mentală a scenariului. oată activitatea lobului frontal nu înseamnă altceva decât luarea de decizii și folosirea voin ței ca să faci alegeri, să- ți planifici ac țiunile și să- ți dezvolți un simț al viitorului. Curiozitatea și meditația merg m#nă în m#nă

acă vrem neapărat să cunoa ștem un lucru, ne gândim la el foarte mult. 1 Și dacă a ș hotărî să fiu o persoană superioară de acum încolo0 $um mi-ar fi via ța dacă a ș fi un pic mai entuziast0 $e

știu de3a sau de-abia am aflat și pot aplica imediat, ca să pot ac ționa mai bine data viitoare01 când medităm la aceste întrebări, începem să facem presupuneri și asta e bine pentru că declan șează  procesul. $ând punem astfel de întrebări speculative, meditative, de genul celor eemplificate  și apoi le găsim răspuns- am anulat tiparele, secven țele și combinațiile tipice de circuite care se activează în mod normal în cadrul a ceea ce numim /sine1. 'm deconectat programele identită ții afirmate și am făcut un pas în afara cadrului personalității stabilite. &e la atenție la construirea de circuite, cartografierea sc(imbării și sc(imbarea (ărților %n momentul în care conștiința noastră se concentrează asupra unei reprezentări interioare,

iar imaginea respectivă devine mai reală pentru noi decât mediul eterior, începem să modificăm dispunerea coneiunilor circuitelor cerebrale. 4obul frontal ne dă posibilitatea să modificăm circuitele eistente, ca să devenim o nouă  persoană. Singurele lucruri de care e nevoie să devenim un om mai plin de compasiune -sau să creăm orice altă însușire pe care o dorim- sunt atenția concentrată$ voința$ cunoașterea și  înțelegerea. )rintre aceste instrumente se regăsesc  înțelegerea legii repetiției și a legii asociației$ activarea de noi secvențe și tipare , bazându-ne pe cunoaștere și experien ță , deprinderea modalităților de atenuare a sporovăielii interioare$ rezultate dintr-o concentrare aproape obsesivă asupra mediului extern și atenția acordată stării emo ționale apărută în consecință și de care am devenit dependenți , toate acestea pun la treabă cel mai mare dar al

nostru2 lobul frontal. )rin hotărâre fermă și punerea surdinei pe restul creierului, ne putem ascuți spiritul de autoobservație. !e putem identifica mai bine predispozi țiile și slăbiciunile. Aotărârea de a ne elibera de rutina trauilui în regim de supraviețuire și de creșterea unui nou sine nu este o sarcină ușoară. 7iața este mult mai ușor de trăit în manieră reactivă decât proactivă. Schimbarea înseamnă debarasarea de obișnuința de a fi tu însuți. &ezvoltarea fiin ței  Suntem ceea ce facem mereu, prin urmare excelen ț a nu este o acțiune, ci o obișnuinț ă. - 'ristotel

$ele mai multe amintiri aparțin memoriei eplicite sau declarative, care cuprinde amintiri pe care le putem evoca în mod conștient și după voință. *de e ziua mea de na ștere este în august, pe mama o cheamă =odica, sunt din =omânia+ și implică în principal conștientul. 'm învă țat aceste lucruri fie pe calea intelectului *semantic+ fie prin eperiență *episodic+ pentru a le evoca în mod conștient. !eocorteul este sediul conștientului și deci centrul de stocare a memoriei eplicite. emoria de scurtă durată este localizată, în cea mai mare parte în lobul frontal ca să fim cât se poate de eficienți dpdv funcțional. &istă și un al doile tip de sistem mnezic, numit memorie implicită sau procedurală. 'mintirile implicite se asociază cu obișnuințele, abilitățile, răspunsurile emoționale, refleele, condiționarea, mecanismele de tipul stimul-răspuns, amintirile formate pe calea învățării asociative și comportamnetele consolidate, pe care le manifestăm fără efort și fără să fim conștienți. 'mintirile implicite sunt strâns legate de abilitățile localizate la nivel subconștient, sunt gânduri care nu numai că se păstrează în creier, dar se men țin și în corp. %n cazul amintirilor implicite, corpul își aduce aminte la fel de bine ca și mintea. &periențele repetate în mod consecvent scriu istoria genetică a tuturor speciilor, motiv pentru care amintirile implicite sunt cele mai puternice semnale transmise genetic și cu siguranță devin punctul de plecare pentru generațiile următoare. 'cumularea cunoștințelor înseamnă gândire, aplicarea cuno știn țelor înseamnă acțiune și trăire de eperiențe. $apacitatea de repetare deliberată a eperien ței înseamnă în țelepciunea ființării. $ând cele acumulate pe cale intelectuală pot fi interconectate atât de puternic încât să  putem manifesta ușor sau să întreprindem fizic cele eersate sârguincios, înseamnă că manifestăm  procedual ceea ce știm. %nvățarea din greșeli, sau succese, necesită un nivel de con știentizare care să ne permită să facem deliberat o observație mentală a celor făcute pentru ob ținerea rezultatului respectiv și apoi să fim atenți cum am putea face acest lucru diferit sau mai bine data viitoare. 'plicarea cuno știn țelor  dobândite duce în mod inevitabil la crearea unei noi eperien țe. $ând începem eersarea mentală

conștientă, care constituie eerci țiul, declarăm cine am vrea să devenim și încercăm să ne amintim conștient conceptul noii noastre identități personale. &ersarea mentală antrenează mintea să rămână conștientă de sine și să nu se abată către programele incon știente pe care le-am eersat atât de bine. eclanșarea -printr-un gând a acțiunii persoanei pe care o demonstrăm sau a lucrului pe care îl arătăm  și lăsarea corpului să acționeze ca un servitor al min ții reprezintă modul în care ne transferăm într-un sine nou. 'olul memoriei declarative în procesul de sc(imbare    'mintirile noastre implicite reprezintă demonstrația constantă a amintirilor noastre eplicite. %n procesul de construire a unui nou model de sine, prin evocarea con știentă a imaginii  personalității dorite, se poate folosi eersarea mentală în vederea construirii circuitelor care să faciliteze un nou nivel de conștiință. &ersarea mentală declară cine dorim noi în mod con știent să devenim, evocând cum vrem să fim. 'cest lucru ne pregătește să ne comportăm inten ției noastre. Sigur că nu vreau să spun că schimbarea va fi u șoară. Să ținem cont de faptul că, atunci când memoria implicită nu cuprinde altceva decât atitudini de animozitate, agresivitate, invidie, pe care le eersezi zi de zi și pe care le manifești când vrei, în fiecare moment, în mod natural, automat și lipsit de efort, ești consecvent acestei atitudini și fizic și mental. !e-am antrenat corpul și mintea să conlucreze. 'șa că, la nivel conștient, dorin ța de a ne schimba starea de eisten ță ne  poate părea sinceră și fermă, dar în momente cu adevărat dificile, scopul este cel care diri3ează treburile minții și în cele mai multe cazuri, și câștigă. (ată de ce nu ne putem schimba așa deodată -mintea conștientă și scopul sunt în contradicție. rebuie întotdeauna să ne dezvoltăm pe noi și acțiunile pe care le întreprindem. $ând medităm asupra noastră în șine, când ne autoobservăm și ne întrebăm cum putem face ceva mai bine ca să ne perfec ționăm abilită țile, ac țiunile și atitudinile,  putem afirma că suntem o lucrare în curs de crea ție. 'utocerectarea regulată înseamnă să- ți observi gândurile automate, acțiunile inconștiente și obișnuințele. #dată declarate ca făcând parte din noi, în timpul eercițiului, la ecuația modelului nostru intern, putem începe să adăugăm un nou mod de a fi. odificarea obișnuințelor implicite poate fi mai greu de realizat decât credem. $orpul mână mintea și ne stabilește mai toate acțiunile inconștiente, statornicite prin circuite nervoase. (maginați-vă de ce este nevoie ca să vă debarasa ți de obiceiul de a fi voi în șivă prin monitorizarea  proceselor de gândire care duc la deprimare, anietate, arogan ță, frustrare sau sentimentul lipsei de valoare. @amiliarul e atât de seducătorE (ndiferent dacă suntem tra și înapoi spre programele inconștiente de vreun gând transmis de corp, din cauza nevoilor sale de natură chimică, de vreun stimul întâmplător, venit de la cineva sau ceva din mediu, sau de vreo ac țiune de3a configurată la nivel neurologic care anticipează un moment viitor pe baza unei amintiri din trecut, putem cădea  pradă sporovăielii mentale care ne păcăle ște să revenim la confortul identită ții noastre și a  programelor ei cumulative. Cunoaștere$ intruire și feedbac., sc(imbarea implică / pa și

$unoștințele la care suntem atenți se învață. )rin autocorectare și învățând din greșeli, data viitoare vom acționa mai bine în mod natural. (ată cum ne dezvoltăm gândurile, acțiunile și abilită țile. )rimirea de feedbacC și recomandările sunt cruciale în procesul de autodezvoltare (îndemnul și mustrarea sunt calea vieț ii$ $ând avem de-a face cu o informație nouă, acumulăm noi eperien țe care ne perfec ționează rețelele nervoase și începem să vedemDpercepemDtrăim realitatea diferit, datorită nivelului nou de conștiință pe care l-am creat în echipamentul nostru cerebral. ai eistă un aspect de luat în seamă  privitor la percepție și rolul acesteia în demersul nostru de dezvoltare a creierului2 poate că ne scapă lucruri care eistă de3a. $uno ștințele și aplicarea acestora ne schimbă din interior, dar și lumea din afară spre înăuntru. Cum ne putem evalua corect noul nivel de con știin ță 2 reflectăm asupra noastră înșine și analizăm concordanța dintre ceea ce facem și ceea ce sim țim. $reierul procesează amintirile ca emoții. *morsajul$ comportamentul și memoria implicită   %n momentul în care în neocorte apare un gând conștient, se activează și un gând incon știentDamintire asociativăDamintire implicită, ca reacție la mediu și ne face să gândim corespunzător stimulului respectiv. 'cest proces este

deseori numit amorsaj2 o reacție inconștientă la o sursă eternă, care ne face să gândim și să acționăm într-un anumit fel, fără să conștientizăm de ce. 'morsa3ul își are originile în sistemul memoriei nondeclarative. ată fiind epunerea la un eveniment sau eperiență, suntem mai acut con știen ți de al ți stimuli înrudiți acestora. *de e dacă ne cumpărăm o nouă ma șină, un nissan sentra, pe drum începem să observăm mai multe mașini de acest tip decât înainte.+ %n cazul amorsa3ului, este vorba de un stimul de scurtă durată, imperceptibil, suficient pentru aplicarea unei scheme *structură mentală a unui aspect+. Schemele ne permit să func ționăm în mediu fără să fie nevoie de conștientizare. in păcate avem și scheme stereotipe, scenarii sau chiar perspective care ne a3ută să înțelegem lumea, ceea ce ne eplică reacțiile incon știente, reflee la fenomenele de mediu. 'morsa3ul este o reacție implicită care se petrece dincolo de conștient. 'ceste funcții care produc ceea ce numim de obicei toane, eistă în cadrul sistemului nostru limbic, care acționează ca un fel de termostat subconștient. 'cestea fiind tot sisteme incon știente, corpul se va supune comenzii creierului, pentru că acesta este lucrul pentru care suntem atât de bine antrenați. Sistemul limbic nu pune întrebări de genul 1&ști sigur șefuF01, ci înregistrează pur și simplu ordinul și duce la îndeplinire tot ce-i comandă mintea. (ată de ce este nevoie de conștientizare pentru stoparea procesului. $ât timp îi permitem mediului să ne facă să gândim0 &act asta înseamnă amorsa3  să-i  permitem mediului să ne conducă gândurile, să ne stimuleze toate amintirile implicite, asociative, configurate drept circuite nervoase, care ne fac să activăm în mod automat ni ște programe  fluuri inconștiente ale conștiinței. 'sta înseamnă că aproape toată ziua suntem incon știen ți. 1@iin țăm1 sub forma amintirilor familiare configurate în urma atâtor obișnuințe inconștiente și, dacă nu căpătăm substanțele chimice cu care ne-am obi șnuit, începe să ne răsune în creier un glas din trecut. #dată gândul apărut *ca rezultat al faptului că organismul nostru chimic dependent se răstește la creier să-i dea doza obișnuită+ se activează și re țeaua nervoasă corespunzătoare. Și, cât ai bate din palme suntem inconștienți și ne comportăm fără minte, producând stări de mânie, deprimare, ură și insecuritate. Să fi amorsat înseamnă să fi controlat inconștient de lumea din 3ur și să te compor ți ca atare. 'evanșa asupra amorsajului  o întrerupere a rutinei sub forma unei vacanțe sau a altei schimbări în traiul cotidian, ieșirea din mediul obișnuit îmbogățește simțul perspectivei. Un alt tip de evadare din sclavia amorsa3ului de mediu este eersarea mentală. 'șa cum amorsa3ul ne face să vedem mai multe mașini de acela și tip cu cea recent achiziționată, dacă, în eercițiul nostru mental, ne concentrăm asupra modului în care putem deveni mai recunoscători, nu numai că vom realiza mai multe lucruri pentru care trebuie să fim recunoscători, dar vom asista și la mai multe acte de recunoștință, pe care să le asimilăm idealului nostru. 'cest concept de stimul incon știent care ne activează sistemele implicite poate fi folosit spre avanta3ul nostru. &ersarea mentală serve ște ca mecanism de autoamorsare. 'utoamorsarea ne  permite să ne depășim mediul, iar depășirea mediului este esența evolu ției &ste posibil ca, de eemplu, creierul să fie organizat a.î. să perceapă nedreptă țile îndreptate asupra noastră0 !u cumva cauza este zestrea mo ștenită de la părin ți, pe care i-am auzit pe urmă, când creșteam reiterând ideea persecuției și reluând la nesfârșit linia nedreptăților suferite în viață0 acă acesta este motivul, atunci nu suntem capabili să percepem situa ția opusă, pentru că ne lipsesc receptorii specifici pentru echitate și orice am face, nu vom percepem situația altfel decât nedreaptă. &ste clar că modul în care percepem mediul și reac ționăm la el se află în intrinsecă legătură cu obișnuințele noastre de eistență și cu stările de spirit, la cel mai nondeclarativ nivel. &e la nepricepere la pricepere   orice lucru nou am învăța și l-am duce pe o treaptă de măiestrie și artă, urmăm 9 pași de bază2 5. la început suntem inconștient de nepricepuț i, nu știm nici măcar că nu știm. 6. pe măsură ce înaintăm cu învățatul și conștientizăm ce dorim, devenim conștient  nepricepuț i.

;. în timp ce nepregătim să începem procesul de demonstrare *punerea în practică, ac țiunea+ și dacă insistăm să aplicăm cele învățate, a3ungem în cele din urmă conștient pricepuț i, adică  putem efectua o acțiune cu un anumit grad de efort. 9. dacă mergem mai departe, aplicându-ne conștientul asupra propriei demonstra ții și reușim să realizăm acțiunea în mod repetat, devenim inconștient pricepuț i. 4a începutul procesului de schimbare, aici vrem să a3ungem. =eproducerea fără greș a unui nou nivel organic și de conștii ță în contetul unui mediu dinamic și capacitatea de a nu recădea în vechile obiceiuri sunt factorii declan șatori ai adevăratei evoluții. Dezvoltarea creierului poate avea un efect de mult mai lungă durată decât simpla îmbunătățire a propriei vieț i. 0iofeedbac. și obiectivitate științifică Interferența- orice factor care împiedică recepționarea corectă a unui mesa3. (nterferența eternă  orice lucru care poate întrerupe comunicarea și î și are originea în eteriorul celor 6 participanți la comunicare *de e un aparat de radio cu volumul dat la maim+ (nterferența internă  se referă la lucrurile care nu permit comunicarea, provenite de la unul dintre  participanții la comunicare cum ar fi faptul că unul dintre cei 6 e distras de o problemă. (nterferența internă sau eternă pot apărea în orice situa ție de feedbacC, când încercăm să  punem la treabă rețelele nervoase dezvoltate în timpul eerci țiului mental. )entru a pătrunde conștient în inconștient $ând neocerteul funcționează, circuitele se activează, iar nivelul de con știentizare a

mediului este activ, activitatea electrică capătă denumirea de  stare beta. 'ceasta produce undele cu cea mai mare frecvență când suntem, evident, pe deplin con știen ți. Starea beta de frecven ță cerebrală este cea în care gândim și ne con știentizăm corpul, mediul și timpul. $ând ne relaăm, respirăm adânc de câteva ori și închidem ochii, blocăm accesul anumitor  stimuli senzoriali care sunt măsurați ca activitate electrică. $a o consecință a reducerii imputului de mediu, neocerteul își încetinește activitatea, reducându-se deci și activitatea electrică a creierului, iar noi intrăm în ceea ce se numește  starea alfa, stare de ușoară meditație. $a și în cazul stării beta, suntem conștienți *deși conștientizăm mai puțin lumea eterioară+. $ea de-a ;-a stare în care intrăm se numește  starea teta, în care ne aflăm când suntem la  3umătatea drumului între somn și trezire. ai putem intra în această stare și când ne folosim lobul frontal ca să temperăm vocea celorlalte centre și să lini știm neocorteul. )e măsură ce lobul frontal transmite semnale circuitelor din restul neocorteului, ca să se potolească și să se 1răcească1, activitatea cerebrală scade în această zonă pentru că nu mai prelucrează inteligen ță. )rocesele de gândire se reduc și începem să ne scufundăm în regiunile cerebrale subcorticale mai profunde, dincolo de neocerte. Ultima dintre aceste stări este delta, caracterizată de emiterea de unde cerebrale delta în timpul somnului profund, odihnitor. %n această stare, suntem în cea mai mare parte complet inconștienți și catatonici, în neocerte neeistând decât foarte puțină activitate. 'ceastă capacitate de a pendula între cele 9 stări este importantă, deoarece, dacă putem rămâne conștienți, încetinind activitatea creierului a.î. să producem unde teta, putem fi con știeți în domeniul inconștientului. in păcate voința nu ne funcționează decât în domeniul con știentului. acă vrem să ne modificăm obișnuin țele, asocia țiile și condi ționările responsabile de nefericire, trebuie să a3ungem într-un fel la ele, iar folosirea conștientului și a nivelului de conștientizare caracterizat de undele cerebrale beta nu vor produce cine știe ce rezultate. in această cauză, dacă ne-am putea forma a.î., eact înainte de a adormi, să-i permitem corpului să se relaeze în continuare *ca și cum am adormi, noi rămânând însă con știen ți+, am  putea deveni stăpâni peste ni ște mecanisme oarecum subcon știente și am pătrunde în acea zonă a creierului în care se localizează amintirile nondeclarative sau subconștiente. %n acest punct, reintră în scenă eersarea mentală. $ând lobul frontal atenuează activitatea tuturor celorlalți centri din creier, iar noi suntem capabili să ne concentrăm și să păstrăm în minte un singur gând, trecem de la starea beta la starea alfa și apoi la teta. otivul este neschimbat2

conștientul a fost eliminat din restul neocerteului, deoarece lobul frontal pune surdina pe ceilal ți centri, a.î. gândul să fie unicul obiect al aten ției. intea nu se mai preocupă de mediu și de nevoile corpului, ci se află într-o stare creativă și nu are nici o tendin ță de reac ție la mediul eterior. $ând se întâmplă așa ceva, gândirea încetinește, ne modificăm frecvența tiparelor de unde cerebrale, iar  acum, dacă putem rămâne semiconștien ți de punctul asupra căruia ni se concentrează aten ția, ne vom putea modifica tiparele nedorite, pentru că am pătruns în spa țiul care le adăposte ște. %n sfâr șit, dacă ne concentrăm în continuare a.î. gândurile să fie mai reale decât orice alt element din mediu, mintea conștientă ne va deveni una cu cea incon știentă. %n această stare de con știen ță, eersând un nou fel de a fi, ne putem schimba comportamentele pentru că am dobândit acces la domeniul subcon știentului, ocolindu-ne facultă țile analitice. obândim acces la sistemele implicite. !oua imagine din minte o înlocuie ște pe cea veche și o modelează în creier sub forma unui sistem implicit. @iind capabili să pătrundem în domeniul inconștient, intrând în stări cerebrale mai profunde, atingem o stare mentală în care ni se formează inițial obiceiurile și comportamentele și în care urmează să fie adăpostite în final. 'cum ne aflăm în universul în care se realizează schimbarea adevărată. & nevoie de timp 4a urma urmei, gândurile ne sunt create din amintiri. (deile succesive se leagă unele de altele ca să producă atitudini. otalitatea atitudinilor ne crează convingerile. $onvingerile, când sunt sintetizate, ne alcătuiesc concepția asupra lumii și ne determină alegerile, rela țiile, creațiile și comportamentele și, în cele din urmă, viața pe care o trăim. e la voința fermă de a ne schimba la schimbarea după voin ță, procesul de dezvoltare a creierului nu e limitat decât în închipuire. &pilog - dacă putem trece de la gând la acțiune și ființare, punând în practică procesele descrise, canalizarea și concentrarea aten ției, întrebuințarea eercițiului mental și utilizarea instrumentelor de cunoaștere, instruire și feedbacC și dacă ne putem demonstra voin ța, ac ționând totdată în conformitate cu aceasta, nu mai suntem călare pe un uriaș, suntem chiar noi uria șul. %n timpul eercițiului mental, creierul nu face diferența între ce gândește *pe plan interior+ și ce trăiește *în eterior+. 'plicarea acestor principii îl va face să fie întotdeauna cu un pas înaintea mediului. $u alte cuvinte, prin eersarea mentală, ne modificăm creierul înainte de petrecerea eperienței eterne, acesta nemaifiind o înregistrare a trecutului, ci a viitorului.