Antoine Compagnon - Demonul Teoriei PDF

 

020 e6?,

ANI'OINE COMPAGNON Colcclia Sigetltorul

Dcscrierea CIP n llibliotecii Natio nle a Romaniei

CONIPAGNON. ANTOINE Demonul teoriei / Antoine Compugnon : trad.: Gnbdel Matian $i Andrci/Paul Corescu. - Clui-Napoca: Echinox, 200'7

hdex rsBN 978 973-8298-81-t

l. N,Iarian, Gnh cl (rrad-) IL Colescu, Anchci Paul (had.) 82.09

lsBN 978 973 6298-81-l

Antoine Complgnon, Le lltnan tl( O Edllions dLr Scuil. 1998 O Editura ECIII\OX, 2007 pentru prczenta versiune romAneilscal

DEMONUL TEORIEI Literatul.i $i bun simt Traducere dc

Gabriel Marian

(n

dunt'

5i

Andrci.Paul Corescu

l4Q L{a

A,at

/r

BIBTIOTECA I\TETROPOLITA}lA Bi]CI.JRFf;TI Filiara g l. ir,4rioEU' Sr. Tralan. i\r. 2, S.ctor 3 Tel./Fax: 320 08 76

Editura ECHINOX clluj,2aa7

I

 

Arexsti cane r lbsL edltalal cu spdjinul otclit dc (\rmunitatca Fr-ancczi din Bclgra (Corrmunantd Fr-anqaise dc Bclgique. Ministdre de la (lrnmunrnti Flanqaisc)

Coperta: Octavian Bour

Cules: :['raducitor-u] Tchnorcdactor Erzs6bet Vancea Apirulr 2007; Bun dc tiprr: 1,1 noicmbdc 2007 Fomlat: 5,1x8.1/I6; Cloli tipo: 21,5 lldilura ECHINOX 400305 CIuj, sn. T- GroTilcscu I2 e-mai I : echi nox @l c lioknet.ro w\ w.ccliturircchinox,r-o

INTRODUCERE

Ce-a mai rdmas din iubirile de altedatA?

 

D

'

In. ',1 | ,rr',1 mcu c un marc alimaror. a1 meu e

a.(hnii,  l

on Daihon alluptei.

ui

Daimon al

Baudelaire, Sd i bateh pe sirucl l"

Ca sa parodiem o vorba celebri: ,,Francezii nu au mintea leorcticA'. Cel putiD nu au avut-o pand la izbucnirea din anii Saizeci;i Saptezeci. Teoria IitenrA $i-e trarit atuDc; ora de glorie, Si cum aproape credinla Lrn prozelitului ;-ar fi pcrmis ca odati sd rccupeleze secol de intarziere intr-odintr slrafulgerare. Studiile literare ffanceze ru cunoscuseri nimic compalabil cu Formalisrnul lus. cclcul de la Praga. New Criticism-ul anglo american. ca si nu mai vorbim dc stilistica lui Leo Spitzer sau d" ro'ologrJ 1,ri Lln.r Robell Cufliu.. de Jnr.po/il.vi rnul l. Bcn.detro a|oc- \rr Je clilicJ vdr'ixnre,or J lui Ci.Lnlrxnco

Contini, de lcoala de la Geneve $i de critica con$tiinlei, i nici m6car de aDti-teorisrnul deliberat al lui F.R. Leavis $i al discipolilor sai dc la Cambridge. ln Fmnta nu rimane de pus in balanta, in fata tuturor acestor mitciri originale $i irtluente ce

au ocupat prima iumAtate a secolului in Europa $i Amcrica de Nord, dccat < Poetica > Iui Val6ry, dupd numclc caledrei pe care ocupat-o Ia Colldge de France (1936) - elemerzr disciplinA a cdrci dezvoltare a fos culeod iutrerupti de r:rzboi, apoi de

dit detini(ia unej ;i (1941), Ialonand confuz lnsprc hi Jcan Prulhan moarte -,

poaie mcrcu enigmalicele Flari

Tarbes

a1c

rctorici gencrale. noD iDstlumentale, a limbii. acel ,,Totul

e

 

pentru care ordinea ani,lizrrii lol estc in fond IaG $i motivulpulea indiferenti: am lrage o crfle la lntamplarc $i am urma calea deschisd dc aceasta. Am ales sA Ie parcurg bazandu-Dri pe o icrarhie ce corespunde $i ea bunului sinrl, care. in ce prive$te litemlura. se gAnde$te la ilutor inainle de cititor. $i 1a nr rerie inainte de manicra. Toate locurilc teoriei \,or

fi vizitare in

acest fel, in afal.i poate

(dcspre care va fi vorba pe scut referitor la receptarc). de gen pentru numai dar cd genul nu il fost o cauze cclcbd a tcoriei literare in anii $aizeci. Gcnul e o generalitiltc. medierca cen mai evidenti dintre opera inrli-iiidiiif Si-iiterarur[C. Fede-b-earre. ieo-ria sefere5lc d6.eviil€ile,

iiede alitlfiGite

uni versaliitc.

Aceasti listi are intrucalva acrul unci provociri. fiindci e pur $i simplu cea a cosmarurilor teoriei lilerare, a morilor dc conceple impotrivA vent cirora accastir s-ainrmicii istovit fiuriDd FSri sup;rare s;naroiise. I A numiira reolier mi :c p.-rrc

,

cel mai bun, s;ngurul mijloc, in orice caz cel mai economic. de o descrie cu fidclitate, de a-i retrasa pasii. de a sublinia energia. de a-i da viari, la lel cum r6mane indispcnsabil. dupi mai mull de uo vcac. se descrii arta modema prin convenliilc pe

i

care ea le-a negat,

posibil sa fim adu$i la concluzia c:i acest ,.cAmp In fine, in eciuda literar". difercrtelor d(r pozilii $i de opinii adcsea exace$ate. dincolo de certurile intermin bile cntc il anim . se bazeaze pe un ansamblu de presupuneri ti de credinle imp6rti$iie de toau lumea. Pierre Bourdieu considera ca: Uririle de pozi(ie dup.. anei ii lnefutlrii 1...1 sc o.ganizxu, nr cupluri de opozilii, adcsea mollcnrrc de la un trecur l polcnricii. i, cohcepule ca antinomii de neilcpasit. cr alternarive absoLule. i^n termcni de tourl saD nimic, crrc strudurcda gandircr. dlr o ri iochid inri'oserie dc fahe dilemc (Boudicu. p 2721

l6

accste aceslc Va lrebui se dczamorsam conn-ad;ctii-capcanc. acestc paradoxuri falsc fatllcperspective, care s,e$ie strrdiile lilcrarc. si rezistanr dilemci intimidanre rcorie sau bun simt. tottl sau nimic. pentru ca adevArul este intoldeauna Lrndevil la

miiloc.

 

 

 

Studiile lilcrrrc \,(ntljsc despre litcraturi fir toate l'elurilc. Totu$i. am puleu sir c?idcrn de acord asupm unui fapl: iD firl.r o can.ui studiu lilcr0r, oricrre ar 1i irtentia sa, prima intrcbarc dc mrn.rri rcollc cc lrrl,lrir' fu\:r .\re cer a delinitici pe c.rre:r.-'srr di (sau nu) despre obiectul sau, Gxtul litera.. Ce anumc lace ca acest studiu sat lie litfnrl Sau cum definette el calhifilc 1ir?r?,? alc lcxtului /irlr?r? Intr un cuvanl. ce este penrnr cl. o

lircr.tura explicit inrplicit. BiDesru prinral intrcbare nu e independcnli dc inlclcs. irce.rstil cele care urnrenza. Vom ccre socoteala pentru Sase alli tertrreni sau no iuni. ori. rnai c)iacl..rsup,a relatiei dinlre rextrl litcrar $i accstc lase notiunii i,rrirrli.r. rcalitaer, recepnrca. littha.

isloti(;i

)oloarct. Accslc Sase intrebari ar putca

Ii

deci

rcformulate ndiusindLFi fieciircia adjectivul /i/e,-or. c.lrc din nellricirc le conrplicil nrxi mult ilr loc sd le simplificc: Cc cste inrenti lircurit? Ce esrc rilitxLer LircLrrdl Cc csl. receptaru litcrrli?

ll

Ce este limhu lirclr Ce este isroan litcnral

Cc cstc valouea literari?

Or cel mai adesca ca cumti nu ar pune nici o probleme. rd ca folosite $i $i cum lo t.i lumer rr fi dc :rcord. cn i cum ar e\ista un consens despre ce anume este lilcrar Si ce nu este. Aristotel obseNa deja. adjectivul Iitera,. ca

substanlivul literot

ntn\

3l

 

orig;ne reslituic texlul nonliteraturii inversend procesul care a fecut din el un text literrr (relativ indepcndent de contextu, seu

de origine).

Tot ce se poate spune despre un text lil?,?,-nu rpartine deci studiului lia rdr'. Contextul pcftinent pentru sLLrdiul 1il rdl al unui texl lirc,?r nu cste contcxtul de origine al aceslri tcxt. ci societatea care ii da o ulilizare literari scparandu-l dc contextul de origine. Astfcl critica biogrilficd sau sociologici, sau cca care explica opcra prin traditia lilerara (Sainte-Beuvc. Taine, Brunetidre). toate vnliantcle criticii istorice, pot fi considerate drept exterioare literuturii. Dar daci contextualiznrca istorici Du cste pe(inenta. oarc studiul Iingvislic sau slilislic c mai pe(inenl? Notiunea de stil apa4ine limbaiului obignuil $; lrebuie inrai precizata (vezi capitolul 5). Or cAutarea unei definilii a stilului- ca Si cea a lileratuii, e inevitabil polemicA. Ea se sprijiDd intotdeauna pe o

variantA a opoziliei populare dintre norma ii abatere. sau dinnc forma Si conlinut. adicl alte dihotomii, care sunl ficure sll distruga (discrediteze, elimine) mai degrabh adversarul deciit conceptele lui. Variatiile slilistice nu pot fi descrise altfel decal ca diferenlc de semnificalie: per(iDenla Ior esle liigvislic6. nu propriu-zis literarA. Nu exista o dife'uta de naturA ?nlre un slogan publicitar si un sonet de Shakespearc. ci doar dc

complexitale.

Vom retine din toate aceslea cA lilemtura c o inevitab;li pclitie de principiu. Litefttuftt e lire, arfd. ceea ce autoritAlle (profesorii. editorii) includ in lileraluI.. Limilele sale sc deplaseaze uneori. lent, moderal (vezi capitolul 7 desprc valoare). dar este imposibil se lreci de ln cxtensia sa Ia cuprinderea sa. de la caDon la csenla. Sa nu spuncm totu$i ci nu am prog,esat, fiindcA plAcerea vanAloarei. cum amintea Montaigne, nu sli in pradd, iar modclut cit;torului. cum am vizut. cste vanilorul. 50

2

Autorul

 

cc

P(nctul cel mai conaroversat in studiile literare prive$te l(x.'ul ii rcviDe autorului. Dezbalcrca c atat de furtunoasA. aml dc

vchcmcniA incat esie cea pc care imi va

fi cel mri greu

sa o pun

in sccni (va fi de asemeneir capitolul cei mai lung). Sub numele dc intcnlie in geneml, ne vom interesa de rolul autorului, de r'Lrpo ul dinue text ti autorul seu, de responsabililatca autorului in pri inta sensului fi semnificatiei textului. PuteDr porni dc la

doui idei preconcepule, cca veche ti cea modema. pcnlru a Ie opurtc $i a le confnrnla. silu a lc pAsra pe amandouii. dir llou in ciularc:r unei concluzii aporetice. Vechea idec prccorcepu6 idcntifica sensul operei cu iDlenlir autoruluii ea avca [ecere indcobllc pe vrenrer lilologici, a pozitivismului, a istu icismului. ldeea preconccpula modcrni (care nu nrtti e chial noui) cortesti pertiDenlll inlcnlici autorului in detcrninurca sau

dcscticrea semDificatiei unci opeler fonnalismul rus. Nrw C)r/nr anEricani. slruclLrralisnrul fnncez sunl cci ce au raspindiGo. Ne$ Ctitics \otbcau de i'netiiorutl .lil/a.\,. sau de ..iluzie intentionali". dc ,.croarc intenlionalai': rccurgcrca la

[oliunca de intenlie li sc pirea nu doar inutilir. ci chiar daunitotue in studiile literarc. Conflictul mai poate fi dcscris i c acela dintre pattiz,tnii oqlicaliei litemre, cr o caularc a intonlici xu(orBlui (se cauli in text ceea ce a vrut sI spuna rutorul), Si adeplli iillert)t,ctdtii Iiterare, ca descriere a scrrlnilicrfiilor operei (se caula in text ceea ce spunc acesla,

5l

 

-(L

interpretArilc, facem apel la intenlie. penrru ca.e toatep.aceslea sunt indicii mai bune decat declaratiile de inrentie ouhl, I4l). f4Astfel, prezumlia de inten(ionalitate ramane Ia baza studiitor literare, chiar fi la anti-intentionaliStii cei mai inverqunali, iar reza anti intenlionale, chiar daci e iluzorie, constituie un r\cdismcnl legitim impolriv.r exccselol (onrexruiilizhrii isrorice ti biograllce. Responsabilitatea criticd tati de sensul autorului, mai ales dacd acest sens nu e unul dir cele spre care irclinlm, depinde de un pliDcipin etic al respcctului fati de celilalr. Nici cuvin(ele de pe puginh, nici intenliilc autorului nu delin cheia semnificaliei unej opere, Si D;ci o intelpretare satisficiloiLt€ nu s r limitat vreodala lil c;ut re.r sensulur rrnorn sru rlro|a. inca odald, este vorba de a ie i din aceasta lalsa dile,ni: lextul sau aulorul- Si nici o metodi exctusii,a nu e suficienti. 14

3

Lumea

 

I)cspre ce o )c$e liter'.rtural ,t/i/,r.,rir. inci dc h Podit i\ristotel. cstc tcrnrenul ccl mai generxl Si obifnuir sllb citlc s lli au

,li'|. .l " . I r. rIL - r..r Jt i i,r. -, .. rxnrunrcntal:i lui l-]]irh Auerbaclr,,./rx.r;s. llrpt-c:? t0t(. trtliLil i itt. it() u lt o..i./.,r/r7lr7 ( 1946), DoliLrDea inci mri err

(le

lr

i

l

t

sine inlciursa. Auerhach zugriive.r panorrnrn rvahrlrrjlol sllc tinrf dc n) i multe rrilcnii de h Ho,Icr llt Virsinia Woo .

lns:l ul l'ost r.pus in disculic dc caltre rcol.il lirerrre, .rrc rrnrrrrir a insistittl asupl.li rLrtonomiei lircraturii i]r rlpor.l cu

rcrlitrlca. cu relcrcftul. cu Iumc.r. i n suslinur tcza primrLnrlUi lbrnei .rsuprir lolrdului. a cxpresiei tlsupri conrinuhrtLri, I senrrifirenlului rsrrprir semnilicalUlUi. I sennrificirtici risuprir rcfrezc.lauii. snu r lr,/rturi. ului rsuprl ilnrsls-ului. Lr lll cr inlcnliLr autorrLlui. r.rierinta r fi o iluzir: cxrc sc pune in cirlcr intclcgcrii liierrturij cr atirre. CLrlrncil rcesrei doclrinc a lbst ntinsi odala cu dogrna aUtoreierenti.rlitatii lcxtului Iiicrrr. rdicat cu idLrea c,..pocn]Ul vorbcstc dcspre poeDi', ti rrimic mai rrulr. Philippc Sollers dcnLrDla brutal. in 1965. prcljlrul lzal,vn

I

I

aceasla preJudccati cae consrr in

''l i.,..'-.cr,'

crede cd o

trJ,r nt c- .rc.,f -

dcspre .are uionimitarea ar putca i Edizati idcdr r. Trebuie cn accst a.ord nu poate viza decir Dj$rc conlenrii rem.r.[ pLeriabitc. nolhnex de,calitare liind ea iisiii o convenlrc $j un conioflnisD, un Jil dc conract La.ir incheiar iDtre indrvtd si grupul

s.u soc'al (SoUcs. p.236)

lI3

 

3 o  5

 

DupA.,Ce e literaiura?'_, vorbctte? . . ,,Cine D'dpa lireratura. $i ,,Desprc cc']:ti tuttt't, lntrcbarea ,,Cui? parc inevitabil,. /rrx?, elemenl$l literar cel mai urSent de examinat cste .i/i/.rrl/. Criticul romantisnrului M.H. Abrams descria conrunicilrcn literara urmand modelul elementar al unui lriunghi. ir crrc

opera ocupa cenlrul de greutxte, Si ate clrui lrei varrluri corespundeau lumii, autorului $i cititorului. Abordarea obiccriva sor formali, u litcralurii se focaliz-eazi pe opera; bordnrcl

expresivA. pe artisli abordarea mi,nelicA, pe lumq iar abordarcn pragmaticd. in linc, pc public, pe audien(i. pe ci(ilori. Stldiilc literare ii ncorda ull loc foartc variabil cititorului, insi, pentt'u rvea o viziune miri clari. ca li in cazul autorului gi al lumii. nu c deloc nepotrivit sa pofiim din nou dc 1a cei doi poli ctlrc reunesc pozitile antiletice, pe de o parte abodArile carc iSnofi lotal cititorul, pe de alta cele care care il pun in valoare. snu chiar il situlazi in prim planul Iiteraturii, identificind litcrrnr cu lectura. lD privinla cititorului, tezcle sunt la fel de categoricc ca ti in cazul intentiei $i al refeinlci, $i, desigur, elc DU sun{ independente dc accstcr. Demersul meu va consta iDci odnta i a le op ne. a le dcjuca, 5i a ciula o ie$ire dio accasli a trci dilema in carc ne iDchidenr.

Lectu-n scoasi

clin

joc

Firi si ne i[toarcem prea mult inapoi, controversa asuprr lecturii a opus. dc exemplu, impresionismul $i pozitivisnrl ln r65

 

insu$i dovedit imposibil - s-au tcorelicienilor rccepdrii.

sustras exigenlelor lira apel de a scipa dc O modaliutedc orice obieclie era aceea de a i descalilica din punct de vedert teoretic. Distinctir int,r autor. tex i cititor a devenil inconsislenti, la Eco sau Ia Barthes, pana ce Fish. in mod magistral. i a recuzat pe toli dintr-o singuri loviturA. Deoarecr primatul cilitorulLli puDe la fel de multe probleme ca. inainten lui, cel al autorului sau cel al textului, il duce la pierzanie. Sc $i pare cA teoria nu e capabili sa pistreze echilibnil dinhc elementele lileraLurii. Ca $i cum incercara punerii in practici nici nu s-ar mai impune. radicalizarea (eoretici are adesea aerul cI o ia inainte pentru l evita dificukAlle. cflre - Fish ner) aminteite - nu-ti datoreaza existe[la decar ,Comuniulii inrerp|etarirc' crre le fuce sA rnara. lrrj d( cc teoria aminleltr uneori de gnoza, de o $tiinli supremA dela$atA de orice obiecr empiric.

hcA o dattr, intre cele doud teze polarc care au dc partea lor o anume consistenti leoretica, dar care sunt evident excesive Si dc

rljsuslinut aulolitatca autorului

sau a textului permit iDstituire unui discurs obiectiv (pozitivist sau formal) dcspre literatur,, iar autolitatea cititorului instituirca unui discurs subiectiv -- roatc poziliile intcrmediare par tragite $i greu de apdrat. E lntotdetunl sa

ugordar. aryumentezi iD favoarea mai doctrinelor lipsitela dc simtul misurii in cele din urmi. nu incetim sa revenim opfiunea qi lui Lanson Proust. Practic. triim ($i citim) intr o regiune inlermedirri. Experienta ]ecturii, cu orice experienll umani. este inevilabil o expericntd dubld, ambigui, sfatiaii: inrre a inlelege $i a iubi, intre filologic Si alegorie, inr.e liberrarc ti coDstrangerc, intfe rlenlie penlru celilalt si grijA de sine. Adcvaratii teorelicicni literaturii urisc aceasrd siluare mediane. Cum spunca Montaigne in ,.Apologia lui Rlimond Sdbond': ,,E o nure indrizneah si tc pierzi tu insuti pentru a

ai

piede

pe

altul".

5

Stilul

194

 

singurele realititri iD materic de linlbai. Ceea ce noi numin uI invariant, o norma. un cod, chiar $i un dat universal, nu esl. niciodatA nimic mai mult decat o slazi provizorie Si care poarc li

revizuiti.

Trei aspecle ale stilului:ru reverit, astfel. in prim-plan. sau Du au iost. poate. niciodate cu adcv,rat eliminate. Se parc cd clr sunt inevitabile $i de nedepl$it- O cum. ele au rczistar cu succes asalturilor venite din partea teorieil stilul este o varialie formala pe un continut (mai mult

-

maipufin)stabil;

s.rn

- stilul estc un ansamblu de tliseturi caracteristice ale uoci operc, care permit idenrificarea ei Si recunoa$tere{ (mai n1ulr inauitiva decAt aDalilicA) a autoruluil stilul este o alegere intre mai multe .,scriituri . grcu normA, sau caDon plescriptie cste insa. Numaielstilul ca incA acceptal. reabilitat. nefiind exceplie, Cu aceasti stilul existi fir, doi[ Si poate.

6

Istoria

232

 

doui elemente alc caror mize lcoretice a$ dori le Uhimelc ir/.r-;d $i v.r/do?.r nu sunt chiar de aceea$i naturi si  vidcrtiez cu cele irnlcrioarc. Primele cinci crau solid ancorate iD literalura.

olc fiiDd obligatoriu prezcntc iD crdrul cclui mxi simplu schimb lilcrar. incviltlbil implicate in cel mai infim contact cu literatura. Itrrlatil .. rr,sr, s. un t urirrt de pe o pagina p( ( arc o cilesc. s.ru chiar imediat ce incep sar citcsc. particip l:r stbiecl. Fic ci eLl sprc dcscric un pocm. un romrn, sau o|ice alt lip de texl

-llog si

dau inriietate punctului de vedere al autorului, sau Dulctului de lcdcre al cililorului. nu eslc studiu lilerar care sa ltl incerce uco definilie satl ipotcz-a privind raporturile lexlului

rcspectiv cu literatura. cu autorul. cu lumea $i cu c;titoru (cu, in cllzui de lalir), ori cu limbu. I'rin analiza acestor cinci relalii s-a

ilcercat nxbilirea conccptclor fundamenta]e ale lileraluii: litcrolit aL itt(tllia, kprc..cntarca. reftpt(rca $i srilr /. IatA de

cc acestc rclatii tlu fost $i cele dintai vizalc de teoria lilerari, in ,,cruciada sa imporriva opiniei curente. Urmitoarele doud notiuni sunt uior decalate. Spre deosebire ile cele antc|io.ue. ele dcsciu raporturile lcxtelor intre ele, compafi lcxlcle. fie tin:lnd seama de timp (islo,-i.r, fie farii al hra io cnlcul (\.r/.xrea). in diacronie sau sincroDie. Aceste doue notiuni su[r. deci- inlrucilva.,,rct( itero]c. Cu toate acestea, in

capitolele prcccdente, textclc nu au fosl privite exclusiv sub aspecrul singUlAritilii lor, icr pluralitatea constitutivi a litenturii

u fost .vocirti in mxi nrulte nduri. ?n special legal

de

235

 

 

 

a$lcapti literalure judcce, ca oi si,i 'l'ublicnl la spccialiSrii qi care celeinslabe. care sunt cirtiledebunc indice sA le si

de neghini. sA fixeze canonul. Confonr climologiei. rolul c.iticLrlui lileur esle aceli de a spune: .,Caftea nsto mi sc pare buni, or-i mi se ptue slabi". Ciritorii. de pildi cei ai cronicilor liter:[c din prcsa cotidiani sau septAmanali. chiar sepurc graul

daci

I

deteslii rcglirile dc conturi, sunt inse istoviti de de valoure. care ptlr si fie mai degrabl Di$te capricii .iudec; le la critici ca ei si i$ijustifice prcfcrinlele. alinnind. de ar dori de ;i pildil: .,la1a motivelc mele. care sunt solide". Critica ar trcbui sd fic o cvaluare argumentali. Evaloarile Iitcriue. adt ccle emise de sIr.ci:rli)li. iiil 1i eele rlr Jmatorilor. rU. ori por :rvc.r urr Iundament obiccliv, sau chixr rczonabil? Sunt weodati rltceva deciit Di$te judec:iti subiectivc $i arbirrarc, de genul ,.imi place, nu imi place ? Doaltfel. acceplarea ideii cA aprecierea critici ar fi- ir mod inexol.abil- subicclivi ne condamne. orre. in mod frlal. la un tohl sccplicism Si It un ragic solipsism? lstorir lilerarii. ca disciplinii unlversitarl, a incercat sA se deraiicze de crilicA (denunFta ca impresionisti sau dogmatica). pentru a o inlocui cu o $liinle pozilivi a literaturii. Esrc adev,rar ti c,. iD secolul I XIX lea- criticii literari - de Ia Sainlc-Beuve(crrc-i plasa pe Madame de Cllsprrrin tii pc Tdplier nrai presus de Slcndhal) Ia Il,\lnctidre, carc nu-i agrea pe Baudelaire $i Zola - sc in$elascri ulatt dc mult asupra contemporanilor lor incir o arnrnrc re/Fr\5 nu er.r Jelcr Icporri\ili Dc .ricr yi pru.clicrrr.

)13

 

estetica sau rational valori, mitcerii aceslor ca in estetica practice. recep6rii Imposibilitatea de a gustului ne justifica preferintele, ca $i de a analiza ceea ce ne permite si fecunoa9tem inslantaneu un chip sau un stil Indirichtunt est

nejabilt

, nu exclude constatlrea empirica a unor consensu rezultate diD cultura. modA sau altceva. Diversitatea dczordonali a valorilor Du este o consecin(d necesarir $i inevitabill a relativismului judecAli $i t(xmci acest lucru fuce intercsnnre urmetoarele intreberi: cum ajung se indlneascA marile spirile? Cum se ajunge la ni$te consensui pa{iale intre autorititile iDsArcinste cu supravegherea literaturii? Aceste consensuri, ca li limba, ca ti stilul. se stabilcsc prin fuzionarca preferintelor individuale, pentru ca. mai apoi. ele sd devina norme prin mijlocirea unor institulii - $coal6, edituri, pialA. Cu toate acestea, asa cum rcaminte$le coodman. ,,operele de arta

si

nu sunt ni$te cai de curse. scopul principal nu este desemnarea unui ce$tigAtor (Goodman, 1916. p.261-262). \ aloarea literxri nu poate fi fundamcntata tcoretic, acest hcru fiind, insi, un neaiuns al teoriei. si nu unul al literaturii.

CONCLUZIE

Aventura teoretica

 

lrlenlia mca cra de a rcflecta asupra

conceptek)r

fundrmentale ale liter0lurii. asupra elenlentelor sale primc.

ltdica. asupra premiselor oricirui discurs desprc litcratuli. sau ale oriciirci ccrcelSd Iiterarc. 5i. iD acclati limp. asuplir ipotezelor - uneori explicitc. dar. cel mai rdesc , implicile - pe care le emilem deindali ce vorbim despre un poem. despre un romun. siru dcsprc oricc 1el de car'te, atit intre speciali ri, cat i

ii revine snrcina de a .rduce h lumiDi torte rcesle ipoleze obi rluite, penlru a ti mai bine ce frcem irtunci carrd le emitem, Nu esre- nici pe dcpanc. vorba de a furniza ni te retetc. lehnici sau mctode. ori vreo panoplie de instrumentc aplicabile lexrelor. si nici dc a inrimida cililorul printr-un lexic complicat de Dcologisrrc ai un jar-qon abslracl- ci de a proccda iD mod in calilate de amatori. Teorici lilclaiurii

r confuz.e. pe care fiecare pornind dc la ideile rnalitic. le arc despre urnriredie- dc fapt. victoria asupr? literaluri. Teoriasimple.

bunului simt. Ea

il

conlestil,

il

criticd,

il

condamnA, asa cum

cu o seric inlreagii de iluzii - autorul. tumea. cititorul. stilul. islo,ia. vaioarea -. de care i se pare iDdispensabil proccdeazA

se sc eliberezc peDlru a se putea vorbi de literaturi. Rezistenla opusa dc bullul siml estc, insi. inimaginabik. Dupi cum rcmurca Paul de Man. teoria i rezistenla opusA ei Du po1 li concepulc separa(i in lipsa rezistenlci cale se opune teorici, aceasta din urofi nu ar rnai mcita efo[ul, r;a cum pentru

Mallarmd poezia nu ii-lrr mxi avea rostul, in clipa cand Cartea ar ll posibili. Cu toate acestea. bunul sinrt nu se de niciodati bitut-

il3