Anthony Doerr - Toata Lumina Pe Care Nu o Putem Vedea

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-aure - o t!nără "ranţuzoaică lipsită de vedere - #i $erner - un or"an de srcine germană - , care ajung să se înt!lnească în timp ce am!ndoi încearcă să depă#ească su"erinţa "izică #i psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea %ăzboi Mondial& Marie-aure se va re"ugia, dintr-un 'aris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga (uropă, în )aint-Malo, unde locuie#te unchiul ei care su"eră de agora"obie& $erner, or"an pasionat de tehnică, #i în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în *ranţa #i, în cele din urmă, la )aint-Malo& De#i înt!lnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va "i hotăr!toare pentru destinele personajelor, a"ect!nd inclusiv vieţile generaţiilor viitoare& 'ovestea lor e însă #i a unui misterios diamant, în căutarea căruia se a"lă o"iţerii germani #i despre care se spune că îi va o"eri posesorului viaţă ve#nică, dar niciodată "ericire& Dincolo de "armecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii #i a iubirii aproapelui&

ANTHONY DOERR

TOATĂ LUMINA PE CARE NU O PUTEM VEDEA +raducere din engleză #i note de A ./%0/ H U / M A N I TA S

%edactor1 Andreea %ăsuceanu Coperta1 Angela %otaru +ehnoredactor1 Manuela Mă2ineanu Corector1 Cristina 3elescu D+'1 Andreea Dobreci, Carmen 'etrescu +ipărit la Monitorul /"icial %&A& A4+5/46 D/(%% ALL THE LIGHT WE CANNOT SEE Copyright 7 89:; by Anthony Doerr A rights reserved& 7 5MA4+A) *C+/4, 89:3  cos a sin "i Acum, d poate "i scos în "aţa ecuaţiei& .  sin a sin 6 d =—:—7--------------- -------------- --------------- ------------------------7 -

sin (a + p)

$erner introduce numerele lui 5auptmann în ecuaţie& îţi imaginează doi observatori pe un c!mp, măsur!nd cu pasul distanţa dintre ei, apoi ridic!nd ochii spre un reper din de părtare1 un vas cu p!nze sau un co# industrial& C!nd $erner cere o riglă de calcul, pro"esorul îi pune imc diat una pe birou, a#tept!ndu-se la cererea lui& $erner o ia "ără să se uite #i se apucă să calculeze sinusul& olLheimer se uită la el& Micuţul pro"esor se plimbă, cu m!inile la spate& *ocul trosne#te& )ingurele zgomote sunt răsu"larea c!inilor #i clicul glisorului riglei& într-un s"!r#it, $erner spune1 O Qaisprezece virgulă patruzeci #i trei, 5err DoLtor& Desenează triunghiul, notează lungimile "iecărui segment #i îi înapoiază h!rtia& 5auptmann veri"ică ceva într-o carte cu copertă de piele& olLheimer se "oie#te u#or în scaun& Are o e2presie curioasă #i în acela#i timp indolentă& 'ro"esorul cite#te cu o palmă lipită de birou, încrunt!ndu-se absent, ca #i cum ar a#tepta să treacă un g!nd& $erner e cuprins brusc de groază ca de o presimţire rea, dar c!nd 5auptmann î#i întoarce iar privirea spre el, sentimentul slăbe#te& O Citesc în dosarul tău de înscriere că vrei să studiezi electromecanică la =erlin după ce pleci de aici& Qi că e#ti or"an, a#a eR )e uită iar către olLheimer& $erner încuviinţează din cap& O )ora mea&&& O /pera unui om de #tiinţă, cadet, depinde de două lucruri& De interesele lui #i de interesele

:9@

vremurilor în care trăie#te& înţelegiR O Cred că da& O +răim vremuri e2cepţionale, cadet& $erner î#i simte pieptul străbătut de un "ior& Camere cu cărţi multe #i "oc în cămin - astea sunt locurile în care se înt!mplă lucruri importante& O ei lucra în laborator după cină& în "iecare seară& Chiar #i duminica& Da, domnule& ncep!nd de m!ine& Da, domnule& oLlheimer, aici de "aţă, o să te supravegheze& a bis- ulţii ă#tia& 'ro"esorul scoate o cutie de tablă, legată cu "undă, i i cspiră, '"ennig& Doar n-o să-ţi ţii respiraţia de "iecare dată lud e#ti la mine în laborator& O Da, domnule& Acrul rece #uieră pe holuri, at!t de curat că-l ameţe#te pe $erner& n grup de trei molii lunecă pe tavanul dormitorului&  i dezleagă #ireturile, împăture#te pantalonii pe întuneric #i `Mine cutia cu biscuiţi peste ei& *redericL îl prive#te peste mar- t&inca patului& O nde -ai "ostR O Am biscuiţi, #opte#te $erner& O n seara asta am auzit o bu"nită mare& N

O )st, îi s!s!ie un băiat care stă la două paturi de ei& $erner îi întinde un biscuit& *redericL #opte#te1 O teritoriu& e #tiiR )unt "oarte rare& Mari c!t planoarele& Asta pro- tmbil că era un mascul t!năr care-#i căuta un nou  ia într-unul dintre plopii de l!ngă terenul de de"ilare& O /, "ace $erner& 'e sub pleoape îi de"ilează litere gre- u #ti1 triunghiuri isoscele, beta, sinusoide& )e vede îmbrăcat in halat alb, trec!nd grăbit pe l!ngă ma#inării& -roail c& )ntr$o i o s& c*tige un pre'iu 'are, 0ecriptare. propulsia rac+etelor. tot ce e nou, Tr&i' %re'uri e:cep#ionale, De pe coridor se aude tropotitul bocancilor supraveghetorului& *redericL se întinde la loc în patul lui& O 4u l-am văzut, #opte#te el, dar l-am auzit per"ect& O +acă-ţi "leancaU spune alt băiat& / s-o încasăm din auza ta& *redericL nu mai spune nimic& $erner se opre#te din mestecat& =ocancii supraveghetorului nu se mai aud - ori a plecat, ori s-a oprit în "aţa u#ii& A"ară, în curte, cineva sparge lemne, iar $erner ascultă zgomotul metalic al barosului care love#te pana #i răsu"larea iute, speriată a băieţilor care-l înconjoară&

'ro"esorul

(tienne îi cite#te lui Marie-aure din DarHin, dar se opre#te în mijlocul unei silabe& O nchiuleR (l respiră agitat, cu buzele ţuguiate, ca #i cum ar su"la peste o lingură cu supă "ierbinte& O ( cineva aici, #opte#te el& Marie-aure nu aude nimic& 4ici pa#i, nici bătăi în u#ă& Madame M!nec dă cu mătura pe palier la etajul de deasupra& (tienne îi întinde cartea&  aude cum scoate un radio din priză #i cum se încurcă în "irele lui& O nchiuleR repetă ea, dar el iese din birou #i coboară greoi pe scară - oare îi ameninţă vreun pericolR -, iar ea îl urmează p!nă la bucătărie, unde îl aude cum se opinte#te să dea la o parte masa& (l trage de un inel din mijlocul podelei& )ub un chepeng se deschide o gaură dreptunghiulară de unde vine un miros în"rico#ător de umezeală& O 5aide repejor, cobor!m o treaptă& ( o pivniţă acoloR Ce văzuse unchiul eiR (ra cu un picior pe prima treaptă a scării c!nd panto"ii grosolani ai lui Madame M!nec intră bocănind în bucătărie& O 5aide, cona#ule (tienne, te rog "rumosU O Am auzit ceva& 'e cineva, se aude vocea lui (tienne de jos&

::9

O / sperii& 4u s-a înt!mplat nimic, Marie-aure& 5ai cu mine& Marie-aure "ace un pas înapoi& Dedesubt, unchiul ei î#i recită în #oaptă poezioare pentru copii& ăsaţi că stau puţin cu el, Madame& 'oate mai citim \ lin cartea noastră, unchiule& Din c!te-#i dă seama, pivniţa nu e altceva dec!t o gaură umedă în podea& / vreme, stau pe un covor "ăcut sul, cu che- j M 1 1 gul deschis, #i o ascultă pe Madame M!nec care îng!nă un c!ntec în timp ce pregăte#te ceai undeva deasupra, în bu- u&irie& (tienne tremură u#or l!ngă ea& O Qtiai că probabilitatea de a "i lovit de "ulger e de unu la un milionR spune Marie-aure& A#a m-a învăţat doctorul ie""ard& O ntr-un an sau într-o viaţăR O 4u #tiu e2act& y

N

O +rebuia să întrebi& ar e2piră grăbit, cu gura pungă& De parcă întregul corp l-ar îmboldi să "ugă& O Ce se înt!mplă dacă ie#i a"ară, unchiuleR O Mă apucă nelini#tea& ocea lui abia se aude& O Dar ce anume te nelini#te#teR O Că sunt a"ară& O Mai e2actR O )paţiile largi& O 4u toate spaţiile sunt largi& )trada dumitale nu e a#a dc mare, nuR O *aţă de străzile cu care e#ti tu obi#nuită, nu e& O îti plac ouăle si smochinele& )i ro#iile& e-am avut la pr!nz& Astea cresc a"ară& (l r!de înceti#or& O )igur că da& O 4u ti-e dor de lumeR

(l tace? ea la "el& Am!ndoi plutesc pe spiralele memoriei& O +oată lumea e aici, spune el #i bate în coperta lui  EarHin& )i în radiourile mele& Chiar aici, la îndem!nă& N

nchiul ei are mult dintr-un copil, cu nevoi de ascet #i cu desăv!r#ire liber de vreo obligaţie temporală& Qi totu#i, ea î#i dă seama că e b!ntuit de temeri at!t de imense #i de numeroase, înc!t aproape că poate simţi teroarea care pulsează în "iinţa lui& Ca #i cum la "erestrele minţii lui ar p!ndi mereu o "iară& O 'oţi să-mi mai cite#ti puţin, te rogR întreabă ea, iar (tienne deschide cartea #i #opte#te1 C+iar i )nc*ntarea e un cu%*nt prea sla pentru a e:pri'a senti'entul unui naturalist care p&trun(e pentru pri'a oar& (e unul singur )ntr$o p&(ure railian&,,, După c!teva paragra"e, "ără vreun preambul, Marie-aure spune1 unde dorm eu& O 'oveste#te-mi despre dormitorul de sus& De vizavi de camera (l se opre#te& ar răsu"lă pripit, agitat& O Are o u#iţă în spate, dar e încuiată, spune ea& nde duceR +ăcerea lui prelungită o "ace să se teamă că-l supărase& Dar el se ridică în picioare, iar genunchii îi trosnesc ca ni#te vreascuri& O ar te ia durerea de cap, unchiuleR O 5ai cu mine& Qerpuiesc pe scară p!nă sus& 'e palierul de la #ase, o iau la st!nga, iar el deschide u#a "ostei camere a bunicului ei& (a îi pipăise deja interiorul în repetate r!nduri1 o v!slă de lemn "i2ată în cuie în perete, o "ereastră acoperită de perdele lungi& n pat de o persoană& / corabie în miniatură pe o etajeră& în "und e un #i"onier at!t de mare, că nu ajunge p!nă la capătul de sus #i nici nu-l poate cuprinde pe tot dacă întinde braţele& O Astea sunt lucrurile luiR (tienne descuie u#iţa din spatele #i"onierului& O 5aide&

:::

(a înaintează pe b!jb!ite& / căldură uscată, de spaţiu închis& Qoarecii o iau la "ugă& Degetele ei dau peste o scară& O Duce în pod& 4u e "oarte sus& Qapte trepte& Ajunsă în v!r", se ridică în picioare& Are senzaţia de spaţiu lung, cu pereţi înclinaţi, înghesuit sub "ronton& +avanul e doar puţin mai înalt ca ea& (tienne urcă în spatele ei #i o ia de m!nă& 'icioarele ei înt!lnesc cabluri pe podea& Acestea #erpuiesc printre cutii prăm ic, năpădesc o capră de tăiat lemne& (l o conduce prin lmţi#ul de cabluri p!nă în capăt, unde e ceva care I seamănă cu ueI podul& scaun^sta tapiţat pian, #ie ohornul& ajută să'une se a#eze& O ^sta dinpentru "aţa noastră m!inile pe masă& A#a& Masa e plină de cutii metalice1 tuburi, bobine, întrerupă- loare, instrumente de măsură, cel puţin un gramo"on& +oată  i&i rtca asta a podului e un "el de ma#inărie, î#i spune ea& )oaiele încinge ardezia deasupra capetelor lor& (tienne potrive#te ni#te că#ti pe urechile lui Marie-aure& (a îl aude prin că#ti i iun înv!rte#te de o manivelă #i apasă pe un buton, după care un pian care pare să-i "i răsărit "i2 în mijlocul ţestei începe să \ uite o melodie simplă& C!ntecul slăbe#te #i o voce plină de paraziţi spune1 G*n(i#i $%& la un singur c&rune care ar(e )n soa "a'iliei %oastre, H %e(e#i. copiii Acea ucat& (e c&rune a "ost o(inioar& o plant& %er(e. o "erig& sau o trestie care a tr&it acu' un 'ilion sau poate i%u& 'ilioane (e ani sau poate acu' o sut& (e 'ilioane (e ani, După c!teva clipe, vocea cedează din nou locul pianului& nchiul ei îi dă jos că#tile& O n copilărie, spune el, "ratele meu era bun la toate, dar ccl mai mai mult era admirat pentru vocea lui& Călugăriţele dc la )t& incent voiau să adune coruri întregi în jurul ei&  lenri #i cu mine aveam am!ndoi

un vis,voia să înregistrăm #i să lepentru vindem& (l nu avea vocea, eu aveam iar legătura pe vremea toată lumea gramo"on&discuri ar emisiuni i opii prea se "ăceau& A#a mintea, că am luat cu aia, o companie de discuri din 'aris, care a "ost interesată, eu am scris zece prezentări di"erite pe subiecte #tiinţi"ice, 5enri a repetat #i ne-am apucat în "ine să înregistrăm& +atăl tău era doar un copil, dar venea să asculte& A "ost una dintre cele mai "ericite perioade din viaţa mea& O Apoi a început războiul& O 4e-au băgat la transmisiuni& +reaba noastră, a mea #i a bunicului tău, era să cro#etăm linii de telegra" între poziţiile de comandă din spate #i o"iţerii din "aţă& Aproape noapte de noapm, du#manul trăgea cu a#a-zisele Jrachete de semnalizare :T pe#ti tran#ee, ni#te a#tri e"emeri care pluteau în aer agăţaţi de para #ute, pentru a lumina posibile ţinte pentru pu#ca#i& *iecare sol dat de pe raza semnalului luminos îngheţa pe loc p!nă-l vedea că trece& neori, trăgeau optzeci, nouăzeci de rachete din astea într-o oră, una după alta, iar noaptea părea pustie #i ciudată în lumina de la magneziu& (ra a#a lini#te, nu se auzea dec!t "!s!i tul rachetelor, apoi #uieratul glonţului vreunui ţinta# care brăzda întunericul #i se îngropa în noroi& 'e c!t se putea, încercam să răm!nem împreună& Dar uneori, eu paralizam& 4u reu#eam să-mi mi#c nici o parte a corpului, nicialea, măcar 4ici măcar pleoapele& 5enri stătea l!ngă minenoaptea& #i-#i recita #oaptă prezentările celedegetele& pe care le înregistraserăm& neori o ţineam a#a toată ar în #i iar& De parcă am "i ţesut în jur un "el de paravan protector& '!nă dimineaţa& O Dar el a murit& O Qi eu nu& (a are revelaţia că asta trebuie să "ie rădăcina "ricii lui, a oricărei "rici& / lumină pe care nu o poţi opri, care se va întoarce spre tine, călăuzind un glonţ spre ţintă& O Cine a construit toate astea, unchiuleR Ma#inăria asta& O (u& După război& Mi-a luat ani de zile& O Cum "uncţioneazăR O ( un radiotransmiţător& De la butonul ăsta - îi duce m!na la el - se dă drumul la micro"on, iar ăsta controlează "onogra"ul& Asta e ampli"icatorul de premodulaţie, astea sunt tuburile cu vid #i astea sunt bobinele& Antena e telescopică, se întinde pe l!ngă horn& Doisprezece metri& )imţi manetaR .!n- de#te-te că energia e un val, iar transmiţătorul emite ni#te cicluri egale de valuri din astea& ocea ta întrerupe ciclurile astea&&& (a nu mai ascultă& ( pra", e încurcat #i totu#i "ascinant& C!t de vechi să "ieR 0ece aniR DouăzeciR

::8

O Ce ai transmisR înregistrările cu "ratele meu& Compania de gramo"oane Tn 'aris #i-a pierdut interesul, dar eu am pus în "iecare seară \r zece discuri ale noastre p!nă c!nd s-au tocit aproape toate, i i&întecul lui& O 'ianulR O Clair (e lune al lui Debussy& (l atinge un cilindru metalic, cu o s"eră "i2ată în v!r"& =ran#am micro"onul la mu"a eumo"onului #i %oil*, Ea se apleacă la micro"on #i spune1 =ună, dacă m-auziti& (l r!de cu r!sul lui eteric& e-o "i ea uitat vreun copilR întreabă ea& O 4u #tiu& N

O C!t de departe poate transmite, unchiuleR O Departe& O '!nă-n AngliaR O *ără probleme& O '!nă la 'arisR O Da& Dar eu nu voiam să se audă în Anglia& )au la 'aris& M am g!ndit că, dacă transmisia e destul de puternică, o să mă audă "ratele meu& Că o să-i aduc puţină alinare, o să-l protejez cum m-a protejat el pe mine întotdeauna& O i puneai "ratelui dumitale să-#i asculte propria voceR  Eupă ce a muritR O Qi Debussy& O Wi-a răspuns vreodatăR 'odul ticăie& Ce sta"ii s-or prelinge acum pe l!ngă pereţi, 1 răg!nd cu urecheaR Aproape că simte în aer gustul spaimei unchiului ei& O 4u,(raga răspunse 4iciodată& -entru 'eael& sor&. utta nii &ie#i uotesc c& (octorul Haupt'ann are leg&turi cu unii 'initri "oarte in"luen#i, El nu r&spun(e ` 0ar %rea s&$l ajut tot ti'pulK Serile '& (uc la el )n laorator i '& pune s& lucre la circuite pentru un ra(io pe care$l testea&, ?i la trigono'etrie, M& )n(ea'n& s& "iu c*t 'ai creati%, ice c& &sta e co'ustiilul !eic+ului. creati%itatea, II pune pe ele%ul &sta 'ai 'are. (e i se spune riaul s& se #in& (e 'ine cu un crono'etru. ca s& %a(& c*t (e repe(e calcule, Triung+iuri. triung+iuri. triung+iuri, Cre( c& "ac %reo cincieci (e calcule pe sear&, Nu 'i se spune (e ce, Nu #i$ar %eni s& crei c*t& s*r'& (e cupru au aici, Au S; C*n( apare riaul. toat& lu'ea se (& la o parte, 0octorul Haupt'ann spune c& pute' "ace orice. pute' construi orice, Spune c& u+rerul a str*ns )n jurul lui sa%an#i care s&$l ajute s& controlee %re'ea, ice c& u+rerul o s& pe"ec$ #ionee o rac+et& care s& ajung& )n aponia, ice c& u+rerul o s& construiasc& un ora pe Lun&, -entru (raga 'ea sor&. utta

Ai. la e:erci#iile 'ilitare. co'an(antul ne$a po%estit (espre !einer Sc+icJer, Era un t*n&r caporal. iar c&pitanul lui a%ea ne%oie (e cine%a care s& se in"iltree )n ta&ra ina'icului i s& le cartogra"iee poi#iile (e"ensi%e, C&pitanul a cerut %oluntari. iar !einer Sc+icJer a "ost singurul care s$a o"erit, 0ar a (oua i. !einer Sc+icJer a "ost prins, C+iar a (oua iK L$au prins poloneii i l$au torturat cu electricitate, At*ta l$au electrocutat p*n& i s$a lic+e"iat creierul. a spus co'an(antul. (ar )nainte (e asta. !einer Sc+icJer a spus ce%a incre(iil, A is PNu regret (ec*t c& a' (oar o %ia#& (e jert"it pentru #ara 'eaQ, Toat& lu'ea spune c& o s& %in& un test i'portant, Mai greu (ec*t toate celelalte, re(ericJ spune c& po%estea aia cu !einer Sc+icJer e (e turn& ca ale ei. (e "apt. aici nici nu le "ace ni'eni, S&$i spui Riu ului Sieg"rie( s&$i (ea &taie, M& g*n(esc )n "iecare i la i'e, )ieg heil& -entru (raga 'ea sor& utta Ieri a "ost (u'inic& i ne$a' (us )n p&(ure pentru instruc#ie,  3iin&torii sunt pleca#i 'ai to#i pe "ront. aa c& p&(urea e plin& 7le j(eri i (e c&prioare, Ceilal#i &ie#i au stat )n a(&post i au iorit (espre %ictorii glorioase i (espre cu' )n cur*n( %o' tra%ersa Canalul i$i %o' ni'ici pe & ('ie c*inii (octorului Haupt'ann s$au )ntors cu trei iepuri. (e "iecare. (ar re(ericJ a %enit o (e 'ure )n i ilrna*. cu '*necile "er"eni#& (e la spinic*te i cuunul s&cule#ul inoclului s"*iat i eu i$a'cu spus

::F

c& o s& '&n*nce papar&. iar el s$a uitat iu jos la +ainele lui (e parc$atunci le$ar "i %&ut pri'a oar&K I re(ericJ tie s& recunoasc& p&s&rile (oar ascult*n(u$le, 0easupra In ului a' auit cioc*rlii. nag*#i i "luierari. un uliu %*n&t i )nc& %reo ece pe care le$a' uitat, Cre( c& #i$ar pl&cea (e re(ericJ, /e(e lucruri pe care al#ii nu le %&(, Sper c& %$a 'ai trecut tuea. i #ie. i lui r*u Elena, )ieg heil&

'ar"umier

:: cheamă Claude evitte, dar toată lumea îi spune Claude  rasul& +imp de zece ani, ţinuse o par"umerie pe rue au- horel1 o a"acere #chioapă, care mergea doar c!nd se săra codul #i p!nă #i pietrele ora#ului începeau să pută& Dar se iviseră posibilităţi, era omul carecarnea să rateze o ocazie& e dădin bani "ermierilor de l!ngănoiTuncale ca să iar taieClaude miei #i.rasul iepuri&nu Claude îndeasă în setul de valize vinilin al soţiei #i o transportă personal cu i renul la 'aris& ( u#or - sunt luni în care c!#tigă chiar #i cinci sute de "ranci& Cerere #i o"ertă& )igur, "ără h!rţogărie nu se poate& )e mai înt!mplă ca un "uncţionar de la mijlocul lanţului să miroasă ceva #i să ceară un procent& 4umai o minte ca a lui Claude poate descurca iţele a"acerii& Azi îi e prea cald& )udoarea îi curge #iroaie pe spate #i în părţi& )aint-Malo se coace& ( octombrie #i dinspre ocean ar trebui să se reverse v!nturi curate #i reci& 'e străzi ar trebui să se rostogolească "runze& Dar v!ntul venise #i plecase& De parcă nu i-ar "i convenit ce schimbări găsise la "aţa locului& +oată după-amiaza, Claude stă la adăpost în prăvălia lui, printre sutele de sticluţe cu arome "lorale, orientale #i "ougeres din vitrină, în nuanţe de roz, carmin #i azuriu, dar nimeni nu-i calcă pragul, un ventilator electric rotitor îi su"lă peste "aţă din st!nga, apoi din dreapta, iar el nu cite#te #i nici măcar nu se mi#că în a"ară de "aptul că întinde din c!nd în c!nd c!te o m!nă, ia un pumn de biscuiţi dintr-o cutie rotundă #i #i-i îndeasă în gură& 'e la patru după-amiaza, un mic grup de soldaţi germani străbate "ără grabă rue auborel& )unt supli, cu pielea "eţei roz-somon, serio#i& Au priviri grave& Win armele cu ţeava în jos, at!rnate pe umăr ca ni#te clarinete& î#i r!d unul altuia #i par dăruiţi pe sub că#ti cu aur binecuv!ntat& Claude înţelege că ar trebui să-i du#mănească, dar îi admiră pentru competenţă #i maniere, pentru e"icienţa pură cu care se mi#că& întotdeauna par să aibă o destinaţie clară, asupra căreia n-au nici urmă de îndoială& ucru care ţării lui i-a lipsit& )oldaţii o iau pe rue )t& 'hilippe #i se "ac nevăzuţi& Degetele lui Claude desenează ovale pe vitrină& a etaj, soţia lui dă cu aspiratorul - îl aude descriind cerc după cerc& Aproape că aţipise c!nd îl vede pe parizianul care se mutase la trei case de el ie#ind din locuinţa lui (tienne e=lanc& n bărbat slab, cu nas acvilin, care pierde vremea în "aţa o"iciului telegra"ic, cioplind căsuţe de lemn& 'arizianul o ia în aceea#i direcţie ca #i soldaţii germani, plas!nd călc!iul unui picior e2act l!ngă v!r"ul celuilalt& Ajunge i c apătul străzii, m!zgăle#te ceva într-un bloc de "oi, se inii urce o sută optzeci de grade #i o ia înapoi& C!nd ajunge la i patul cvartalului, se uită la casa "amiliei %ibault #i iar noii a>&ă ceva& )e uită în sus #i-n jos& Măsoară& Mu#că din guma 1 1 cionului ca #i cum ceva îl tulbură& Claude .rasul se duce la "ereastră& Qi asta ar putea "i o ocazie& Autorităţile de ocupaţie vor "i interesate să a"le că un străin măsoară distanţele cu pasul #i schiţează case& or vrea să #tie i um arată, cine "inanţează activitatea asta& Cine o autorizase& ( bine& (2celent&

remea struţilor E

4u se întorc încă la 'aris& Qi tot n-are voie a"ară& Marie-  &uire numără "iecare zi de c!nd stă închisă în casa lui (denne& E sută douăzeci& / sută douăzeci #i una& )e g!nde#te la trans- miţătorul din pod, cum trimitea vocea bunicului ei în zbor peste mare O G*n(i#i$%& la un singur c&rune care ar(e )n soa "a'iliei %oastre -, plutind ca DarHin de la =raţul 'lymouth la lapul erde #i de-acolo în 'atagonia #i nsulele *alLland, peste valuri, peste graniţe& O Dacă termini macheta, asta înseamnă că am voie a"arăR îl întreabă pe taică-său& Qmirghelul lui nu se opre#te& izitatoarele lui Madame M!nec aduc în bucătărie pove#ti în"rico#ătoare #i greu de crezut& eri din 'aris despre care nimeni nu mai #tia nimic de zeci de ani trimit acum scrisori în care cer#esc claponi, #uncă, găini& Dentistul vinde vin prin po#tă& 'ar"umierul taie miei #i-i duce în valize cu trenul la 'aris, unde  *amilie de par"umuri cu note ierboase, lemnoase - de la "ougere. "erigă&

::;

vinde carnea cu un pro"it imens& n )aint-Malo, localnicii sunt amendaţi pentru că încuie u#ile, pentru că au porumbei, pentru că "ac provizii de carne& +ru"ele dispar& inul spumos dispare& /amenii nu se mai privesc în ochi& 4u se mai "lecăre#te la u#i& 4u se "ace plajă, nu se c!ntă, îndrăgostiţii nu se mai plimbă serile pe ziduri - nu sunt reguli scrise, dar e ca #i cum ar "i& Dinspre Atlantic su"lă v!nturi îngheţate, (tienne se baricadează în "osta cameră a "ratelui lui, iar Marie-aure îndură curgerea lentă a orelor pipăind scoicile din biroul lui, ordon!ndu-le după mărime, specie #i mor"ologie, veri"ic!nd iar #i iar ordinea, să se asigure că n-a pus gre#it nici măcar una singură& )igur că ar putea ie#i a"ară măcar jumătate de oră& a braţul tatălui ei& Qi totu#i, de "iecare dată c!nd taică-său o re"uză, o voce răsună intr-un compartiment al memoriei ei1 -oate c& 'ai )nt*i le iau pe oare i (up$aia pe sc+iloa(e, O s& le sileasc& la tot "elul (e c+estii, Dincolo de zidurile ora#ului, c!teva nave militare circulă încolo #i încoace, inul e "ăcut pachet, transportat #i "olosit pentru "r!nghie, cabluri sau corzi de para#ute, pescăru#i zburători scapă din gheare stridii, midii sau scoici, iar răpăiala bruscă pe acoperi# o "ace pe Marie-aure să ţ!#nească în capul oaselor în pat& 'rimarul anunţă o nouă ta2ă #i unele dintre prietenele lui Madame M!nec #u#otesc că primarul i-ar "i trădat, că le-ar trebui un +o''e & poigneF dar altele se întreabă dacă primarul avusese de ales& umea începe să vorbească despre vremea struţilor& O 4oi stăm cu capetele în nisip, MadameR )au eiR O 'oate că #i unii, #i alţii, #opte#te ea& Madame M!nec s-a obi#nuit să aţipească la masă, l!ngă Marie-aure& i ia mult timp să ducă m!ncarea cinci etaje p!nă în camera lui (tienne, g!"!ind întruna& n general, dimineaţa, înainte să se trezească ceilalţi, Madame găte#te& a jumătatea dimineţii iese în ora#, cu o ţigară în gură, să ducă prăjituri sau oale cu tocană celor bolnavi sau str!mtoraţi, iar la etaj, tatăl lui Marie-aure lucrează la machetă, #mirgheluind, băt!nd în cuie, tăind, măsur!nd, lucr!nd pe zi ce trece tot mai "renetic, ca sub presiunea unui termen "inal numai de el #tiut& 

eriga slabă

/"iţerul care răspunde de instrucţie e comandantul, un di- i cctor de #coală e2agerat de zelos pe nume =astian, cu un pas vioi, un p!ntec rotund #i un veston care tremură sub greutatea medaliilor de război& Are "aţa însemnată de vărsat #i ni#te umeri & are par modelaţi din lut moale& a orice oră din zi poartă ] i >&me înalte, cu ţinte, iar cadeţii glumesc că a#a ie#ise din burta maică-sii, încălţat cu ele& =astian le cere să memoreze hărţi, să cerceteze poziţia soarelui, să-#i taie singuri curele din piele de vacă& în "iecare după- a miază, indi"erent cum e vremea, stă pe un c!mp #i recită sloganurile dictate de stat1 J'rosperitatea depinde de "erocitate& =unicuţele voastre cele drăguţe se lă"aie în ceai #i biscuiţi numai #i numai datorită pumnilor de la capătul braţelor voastreV& n pistol antic îi at!rnă la br!u& Cadeţii cei mai zelo#i îl privesc admirativ, cu ochi strălucitori& $erner îl simte în stare de o violenţă cruntă, cronică& O +rupa cadeţilor e un corp, e2plică el, înv!rtind o bucată tic "urtun de cauciuc al cărei capăt #"ichiuie prin aer la c!ţiva centimetri de nasul unui băiat, e2act cum e corpul omului& A#a cum vă cerem să alungaţi orice slăbiciune din corp, tot a#a trebuie să învăţaţi să alungaţi #i slăbiciunile din trupă& într-o după-amiază de octombrie, =astian trage din r!nd un băiat cu degetele de la picioare întoarse înăuntru& O +u o să "ii primul& Cum îţi ziceR O =ăcLer, domnule& O =ăcLer& a spune-ne, =ăcLer& Cine e cel mai slab membru al acestui grupR $erner începe să d!rd!ie& ( cel mai scund dintre cadeţii din anul lui& încearcă să-#i um"le pieptul, să pară c!t mai înalt& 'rivirea lui =ăcLer mătură r!ndurile& O (l, domnuleR $erner e2piră& =ăcLer a ales un băiat a"lat mult în dreapta lui $erner, unul dintre puţinii cu părul negru& (rnst nu-#tiu-cum& / alegere destul de prudentă O (rnst chiar aleargă încet& n băiat care încă nu s-a obi#nuit cu picioarele  M!nă "orte "r&E&

::

lui cabaline& =astian îl cheamă pe (rnst în "aţă& =uza de jos a băiatului tremură c!nd se întoarce cu "ata la ceilalţi& N I

O )miorcăiala nu te-ajută, spune =astian, "ăc!nd un gest vag spre capătul terenului, unde un #ir de copaci se înalţă printre ierburi& / să ai un avantaj de zece secunde& +rebuie să ajungi la mine p!nă te ajung ei din urmă& )-a înţelesR (rnst nici nu încuviinţează, nici nu neagă din cap& =astian mimează iritarea& O C!nd ridic m!na st!ngă, "ugi& C!nd ridic m!na dreaptă, "ugiţi voi, restul de nătărăi& Qi =astian se îndepărtează cu pas legănat, cu "urtunul de cauciuc în jurul g!tului #i pistolul săl- t!ndu-i la br!u& Qaizeci de băieţi a#teaptă, respir!nd& $erner se g!nde#te la 3utta, cu părul ei opalescent, ochii iuţi #i "elul ei direct de a "i1 nimeni n-ar putea s-o ia pe ea drept veriga slabă& (rnst nu-#tiu- cum tremură acum din tot corpul, inclusiv încheieturile m!inilor #i gambele îi tremură& C!nd =astian ajunge cam la o sută optzeci de metri în "aţa lor, se întoarce #i ridică m!na str!ngă& (rnst aleargă cu braţele aproape drepte #i cu picioarele crăcănate #i dezarticulate& =astian numără p!nă la zece& O +rei, strigă vocea lui de departe& Doi& nu& a zero, braţul lui drept ţ!#ne#te în sus, iar grupul se dezlănţuie& =ăiatul brunet e la cel puţin cincizeci de metri în "aţa lor, dar ceata începe imediat să c!#tige teren& %epede, m!nc!nd păm!ntul, cu toată viteza, cincizeci #i nouă de băieţi de paisprezece ani aleargă după unul singur& $erner răm!ne în centrul grupului care se risipe#te, cu inima băt!ndu-i într-o con"uzie neagră, întreb!ndu-se unde e *redericL, de ce aleargă după acel băiat #i ce-ar trebui să "acă dacă-l prind& 4umai că, într-un ungher atavic al creierului, #tie e2act ce vor "ace& C!ţiva alergători de pe "lancuri sunt e2trem de rapizi& )e apropie tot mai mult de silueta solitară& Membrele lui (rnst zv!cnesc cu "urie, dar e clar că băiatul nu e obi#nuit să sprin- ir>e #i î#i pierde su"lul& arba se unduie#te, raze de soare întretaie copacii, ceata se apropie, iar $erner e cuprins de iritare1  Nc ce nu poate (rnst să alerge mai repedeR De ce nu s-a an- trcnatR Cum a trecut de testele de intrareR Cel mai rapid dintre cădeţi se întinde să-l apuce pe băiat tic căma#ă& Aproape a reu#it& (rnst cel brunet o să "ie prins, i&ir $erner se întreabă dacă nu cumva o parte din el chiar î#i dore#te asta& Dar băiatul ajunge la comandant cu o "racţiune tic secundă înainte ca restul să tabere asupra lui&

Con"iscare

Marie-aure trebuie să insiste de trei ori pe l!ngă tatăl ei ca să-l convingă să citească anunţul cu voce tare1 Cet&#enii treuie s& pre(ea toate aparatele (e ra(io a"late )n posesia lor, Aparatele treuie a(use pe rue (e C+artres la nu'&rul 5 '*ine. )nainte (e ora pr*nului, Cine %a nesocoti or(inul %a "i arestat ca saotor, +imp de c!teva momente, nimeni nu spune nimic, iar vechea an2ietate se rede#teaptă în cugetul lui Marie-aure& O (l e&&& O în camera bunicului, spune Madame M!nec& M!ine la pr!nz& Marie-aure î#i spune că jumătate de casă c ocupată de aparate de radiorecepţie #i de componentele lor& Madame M!nec bate la u#a lui 5enri, "ără a primi răspuns& După-amiază, pun în cutii echipamentul din biroul lui i tienne - Madame #i tatăl scot radiourile din priză #i le a#ază în cutii, în timp ce Marie-aure stă pe divan #i ascultă cum dispar aparatele, unul c!te unul1 bătr!nul %adiola ? un i&M&%& +itan? un .&M&%& /rphee& n radio Delco pentru crmieri, de treizeci #i doi de volţi, pe care (tienne îl adusese locmai din America în :@88& +atăl ei îl împachetează în cartoane pe cel mai mare #i "olose#te un căruţ antic ca să-l coboare bocănind pe scări& Marie-aure stă cu degetele amorţite în poală #i se g!nde#ti la ma#inăria din pod, la cablurile #i la butoanele ei& n trans miţător construit pentru a vorbi cu "antomele& )e pune c?i aparat de radioR Ar trebui să le pomenească de elR /are tatu #i Madame M!nec #tiuR )-ar părea că nu& )eara, ceaţa pătrunde în ora#, aduc!nd cu oea"ar"urie un miros de pe#te, ei stau în bu cătărie #i măn!ncă #i carto"i, iar răm!ne Madame M!nec lasă în rece, "aţa u#ii lui 5enri, ciocăne#te, dar u#a nu se desmorcovi chide, iar m!ncarea

::<

neatinsă& O Ce "ac ei cu radiourileR întreabă Marie-aure& O e trimit în .ermania, spune tata& O )au le aruncă în mare, spune Madame M!nec& 5ai, copilă, bea-ţi ceaiul& Doar nu se s"!r#e#te lumea& Diseară o să-ţi mai dau o pătură să te-nvele#ti& De dimineaţă, (tienne răm!ne închis în camera "ratelui său& Marie-aure nu-#i dă seama dacă el #tie sau nu ce se petrece în casa lui& a zece dimineaţa, tatăl ei se apucă să "acă transporturi p!nă în rue de Chartres, un drum, două, trei, iar c!nd se întoarce să încarce ultimul radio în căruţ, (tienne tot n-a apărut& Marie-aure o ţinec!nd de m!nă peîlMadame zăngănitul carecare se închide, osia căruţului care se zdruncină tatăl ei împingeM!nec înainte#ipeascultă rue auborel, apoiporţii lini#tea se reinstalează după plecarea lui&

Muzeu

'lutonierul-major %einhold von %umpel se treze#te devreme& )e în"ă#oară în uni"ormă, î#i v!ră în buzunar lupa #i penseta, î#i pune mănu#i albe& a ora #ase e deja în holul hotelului gătit, cu panto"ii lustruiţi, cu tocul pistolului închis& 5otelierul îi aduce p!ine #i br!nză într-un co# de trestie neagră, acoperit "rumos cu un #ervet de bumbac - totul impecabil& ( o înc!ntare să umbli prin ora# înainte să răsară soarele, c!nd străzile licăresc #i se-n"iripă rumoarea unei noi zile pari- >li nc& în timp ce merge pe rue Cuvier p!nă la 3ardin des lTl&mtes, copacii par ceţo#i #i e2presivi - ni#te umbrele de soare m&ilţate numai #i numai pentru el&  i place să "ie matinal&  ă!nd intră în )ala Mare, doi paznici de noapte iau poziţia r drepţi& )e uită la galoanele de pe gulerul #i m!necile lui? cor- > ile din g!t li se contractă& n bărbat scund, costum negru de îl"lanelă, pe scară, cer!ndu-#i în germană&  puneîntr-un că e directorul adjunct& a#teptaapare pe plutonierul-major ]  Nscuze o oră& 1 . 1 peste O 'utem vorbi în "ranceză, spune von %umpel& în spatele lui vine în "ugă un al doilea personaj cu pielea \ubţire cum e coaja de ou #i o groază evidentă de a în"runta `n ivirile celorlalţi& O ( o onoare pentru noi să vă arătăm colecţiile, domnule plutonier-major, roste#te dintr-o su"lare directorul adjunct&  E!nsul e pro"esorul 5ublin, mineralogul& 5ublin clipe#te de două ori, ca un animal încolţit& Cei doi paznici îi urmăresc de l&i capătul coridorului& O ă duc eu co#ulR O 4u e nevoie& .aleria de Mineralogie e at!t de lungă, înc!t von %umpel ibia îi întrezăre#te capătul& 'e alocuri, vitrinele se în#iruie goale, iar etajerele dinăuntru, îmbrăcate în "etru, păstrează eonii irurile obiectelor dispărute& on %umpel pă#e#te agale, cu & i N#ul pe braţ, complet absorbit de ce vede& Ce comori lăsaseră ni urmăU n set splendid de cristale galbene de topaz o rocă cenu#ie& grozavă ca un creier crisulizat& / coloană de turmalină violet dinpeMadagascar, at!t / debucată preţioasă, înc!tde nuberii poateroz, rezista ispitei de a o m!ng!ia& =urnonit& Apatit pe muscovit& 0irconiu natural într-o cascadă de culori& Qi alte zeci de minerale pe care nu le #tie după nume& 'robabil că oamenilor ăstora le trec prin m!nă într-o săptăm!nă mai multe pietre preţioase dec!t văzuse el într-o viaţă, cugetă el& *iecare e2ponat e trecut în ni#te cataloage uria#e, întocmiu de-a lungul multor secole& ivid, 5ublin îi arată paginile& O udovic Y a iniţiat colecţia, la srcine un dulap cu doctorii - jad pentru rinichi, argilă pentru stomac #i a#a m?n departe& a :B9, în catalog erau deja două sute de mii dc articole, o mo#tenire minerală nepreţuită&&& C!nd #i c!nd, von %umpel î#i scoate carnetul din buzunai #i notează ceva& 4u se grăbe#te& C!nd ajung la s"!r#it, direc torul adjunct î#i împreunează degetele peste curea& O )perăm că v-am impresionat, domnule plutonier-major& -a plăcut vizitaR O *oarte mult& =ecurile electrice din tavan sunt la mare distanţă unul de altul, iar tăcerea din acel spaţiu imens e apă sătoare& Dar, continuă el, trăg!nd de "iecare cuv!nt, ce-mi puteţi spune despre colecţiile la care publicul nu are accesR Directorul adjunct #i mineralogul au un schimb de priviri&

::

O Aţi văzut tot ce vă putem arăta, domnule plutonier- major& on %umpel păstrează un ton politicos& Civilizat& a urma urmei, 'arisul nu e 'olonia& +rebuie să "ii atent c!nd "aci valuri& 4u poţi con"isca pur #i simplu lucruri& Cum spunea tatăl luiR -ri%ete ostacolele ca pe nite anse. !ein+ol(, -ri%ete$le ca pe nite surse (e inspira#ie, O 'utem merge undeva să stăm de vorbăR spune el& =iroul directorului adjunct ocupă un cotlon plin de pra" de la etajul al treilea, cu vedere spre grădini1 lambrisat cu lemn de nuc, supraîncălzit, decorat cu "luturi #i cărăbu#i e2pu#i pe ac #i înrămaţi alternativ& 'e peretele din spatele biroului de jumătate de tonă at!rnă singura imagineadjunct din cameră1 un portret în cărbune "rancez 3ean-=aptiste amarcL&Mineralogul Directorul stă la birou, iar von %umpelalsebiologului a#ază în "aţa lui, cu co#ul între picioare& se ridică& / secretară cu g!t lung aduce ceai& O 4oi acumulăm mereu, daR spune 5ublin& 'este tot în lume, industrializarea pune în pericol zăcămintele minerale& ni colecţionăm toate tipurile de minerale e2istente& 'entru ni curator, toate sunt la "el de preţioase& on %umpel r!de& Apreciază "aptul că cei doi încearcă să-#i i nu e #ansele& Doar oare n-au înţeles că jocul are deja un c!#- ii` norR asă jos cana de ceai #i spune1 - A# vrea să văd piesele cele mai protejate pe care le deţin& ţi& Mă interesează în mod deosebit un e2ponat pe care în- i& rg că l-aţi scos abia recent din sei"& : Mrectorul adjunct î#i trece m!na st!ngă prin păr, eliber!nd u lurtună de mătreaţă& O Domnule plutonier-major, mineralele pe care le-aţi vă- >iil au contribuit la descoperiri în domeniul electrochimiei #i legilor "undamentale ale cristalogra"iei matematice& %olul unui muzeu naţional este să se ridice deasupra capriciilor #i moliilor colecţionarilor, ca să păstreze pentru generaţiile viitoare&&& O oi a#tepta, spune von %umpel, z!mbind& O 4u ne-aţi înţeles, 'onsieur, Aţi văzut tot ce vă puteam arăta& O A#tept să văd ceea ce nu-mi puteţi arăta& Directorul adjunct î#i prive#te ţintă ceaiul& Mineralogul se b!ţ!ie de pe un picior pe altul& 'are să lupte cu o "urie inte- tioară& O Mă pricep destul de bine la a#teptat, spune von %umpel in "ranceză& ( marele meu talent& 4u prea e2celam eu la sport sau matematică, dar, încă din copilărie, dădeam dovadă de o răbdare ie#ită din comun& A#teptam cu mama c!t se aranja la coa"or& )tăteam pe scaun #i a#teptam ore în #ir, "ără reviste, ară jucării, "ără ca măcar să b!ţ!i din picioare& +oate mamele erau căzute în admiraţia mea& Am!ndoi "rancezii se "oiesc& Ce urechi ascultă dincolo de u#a birouluiR O ă rog să luaţi loc, dacă binevoiţi, i se adresează von %umpel lui 5ublin, lovind u#urel în scaunul de l!ngă el& Dar 5ublin nu se a#ază& +impul trece& on %umpel î#i soarbe ceaiul rămas #i a#ază cana cu mare grijă pe marginea biroului directorului adjunct& ndeva, un ventilator electric se treze#te b!z!ind la viaţă, merge o vreme, apoi se opre#te& O 4u e limpede ce anume a#teptăm, domnule plutonier major, spune 5ublin& O A#tept să "iţi sinceri cum mine& O Dacă-mi permiteţi&&& O )taţi, spune von %umpel& uaţi loc& )unt sigur că dacă veţi dori să daţi vreo dispoziţie, 'a(e'oiselle care arată ca o gira"a va auzi, nu-i a#aR Directorul adjunct î#i tot încruci#ează #i descruci#ează picioarele& ( deja trecut de ora pr!nzului& O 'oate veţi dori să vedeţi scheleteleR încearcă directorul adjunct& )ala /mului e deosebit de spectaculoasă& ar colecţia noastră zoologică e dincolo de&&& O A# vrea să văd mineralele care nu sunt e2puse pentru public& Mai cu seamă pe unul dintre ele& 'e g!tul lui 5ublin apar pete alb-roz& 4u se a#ază pe scaun& Directorul adjunct pare să se "i împăcat cu ideea că ajunseseră într-un impas, a#a că scoate dintr-un sertar un teanc de h!rtii per"ect legate #i începe să citească& 5ublin dă semne că ar vrea să plece, dar von %umpel îi spune pur #i simplu1 O ă rog să mai răm!neţi p!nă lămurim problema& A#teptarea, consideră von %umpel, e un "el de război& îţi spui că n-ai voie să pierzi #i asta-i tot& +ele"onul directorului adjunct sună, el se întinde să răspundă, dar von %umpel ridică m!na, iar tele"onul sună de zece, unsprezece ori, după care amuţe#te& +rece, probabil, o jumătate de ceas încheiată, timp în care 5ublin î#i prive#te #ireturile, directorul adjunct notează din c!nd în

::B

c!nd în manuscris cu un stilou argintiu, iar von %umpel stă complet nemi#cat, după care se aud bătăi slabe în usă& 5

O DomnilorR se aude o voce& O )untem bine, mulţumim, strigă von %umpel& O Am #i alte treburi de rezolvat, domnule plutonier-ma- jor, spune directorul adjunct& on %umpel nu ridică tonul& - eţi a#tepta aici& Am!ndoi& eţi sta aici, cu mine, p!nă nd voi vedea ceea ce am venit să văd& După care ne vom întoarce cu toţii la treburile noastre importante& =ărbia mineralogului tremură& entilatorul porne#te iar, >1 toi moare& n temporizator "i2at la cinci minute, î#i spune i ui %umpel& A#teaptă să mai pornească #i să se mai oprească o il&ită& Apoi ia co#ul în poală& Arată spre scaun& +onul îi e bl!nd& O )taţi jos, domnule pro"esor& )ă vă "ie mai comod& 5ublin nu se a#ază& ( ora două în ora#, iar clopotele ilintr-o sută de biserici încep să bată& +recători pe alei& ltimele "runze ale toamnei cad în spirale pe păm!nt& on %umpel î#i întinde #ervetul în poală, ridică br!nza& %upe p!inea "ără grabă #i o cascadă de "irimituri se revarsă în #ervet& Aproape că aude cum le chiorăie maţele celorlalţi în  mp ce mestecă& 4u le o"eră nimic& După ce termină, se #terge i colţurile gurii& O M-aţi înţeles gre#it, 'essieurs, 4u sunt un animal& 4u sunt aici ca să dau iama în colecţiile dumneavoastră& Acestea iparţin întregii (urope, întregii omeniri, nu-i a#aR (u am venit doar pentru ceva mic& Ceva mai mic dec!t rotulele dumneavoastră& în timp ce vorbe#te, se uită la mineralog& Care prive#te în altă parte, stacojiu la "aţă& O ( absurd, domnule plutonier-major, spune directorul adjunct& on %umpel împăture#te #ervetul, îl pune înapoi în co# #i pune co#ul pe podea& î#i linge v!r"ul degetului, apoi î#i culege i uimiturile de pe tunică, una c!te una& După care îl prive#te direct pe directorul adjunct& O iceul Charlemagne, nu-i a#aR De pe strada Charle- magneR 'ielea din jurul ochilor directorului adjunct se întinde& O Acolo învaţă "iica dumneavoastrăR on %umpel se întoarce în scaun& Qi Colegiul )tanislas, nu-i a#a, domnule 5ublinR Acolo învaţă gemenii dumneavoastrăR 'e strada 4otre-Dame des ChampsR 4u e cumva ora la care băieţii ăia chipe#i s] pregătesc să plece acasăR 5ublin î#i pune m!inile pe spătarul scaunului gol de l!ngă el, iar încheieturile degetelor i se "ac "oarte albe& O nul c!ntă la vioară, celălalt la violă, mă-n#el cumvaR Au de traversat at!tea străzi aglomerate& ( un drum lung pen tru ni#te băieţi de zece ani& Directorul adjunct stă "oarte drept în scaun& O Qtiu că nu-i aici, 'essieurs. spune von %umpel& 4ici măcar cel mai umil om de serviciu n-ar "i at!t de prost înc!t să lase aici diamantul& Dar a# vrea să văd unde-l ţineaţi& A# vrea să #tiu ce însemnau pentru dumneavoastră condiţii sigure& 4ici unul dintre "rancezi nu spune nimic& Directorul adjunct se întoarce la manuscrisul său, de#i pentru von %umpel e limpede că nu mai cite#te& a ora patru, secretara bate din nou la u#ă, iar von %umpel îi spune din nou să plece& încearcă să se concentreze doar pe clipit& î#i simte pulsul în g!t& +ic, tic, tic, tic& Alţii n-ar proceda la "el de subtil ca el, î#i spune în sinea lui& Alţii ar "olosi poligra"e, e2plozibil, ţevi de pistol, "orţă brută& on %umpel "olose#te cele mai ie"tine materiale, ni#te simple minute, ni#te simple ore& Clopotele bat de cinci ori& umina din grădini seacă& O ă rog, domnule plutonier-major, spune directorul adjunct& )tă cu palmele deschise pe birou& Qi ridică ochii& ( "oarte t!rziu& +rebuie să mă u#urez& N

O 4u vă s"iiţi& on %umpel arată cu o m!nă spre un co# de gunoi metalic din spatele biroului& *aţa mineralogului se încreţe#te toată& ar sună tele"onul& 5ublin î#i ronţăie pieliţele de la unghii& 'e "aţa directorului adjunct se cite#te su"erinţa& entilatorul b!z!ie& A"ară, în grădini, lumina zilei se desprinde de copaci, dar von %umpel a#teaptă în continuare&

::@

O Colegul dumneavoastră e un tip raţional, nu-i a#aR i se adresează el mineralogului& 4u crede în legende& Dar dumneavoastră, dumneavoastră păreţi mai pătima#& 4u vreţi să credeţi, vă tot îndemnaţi să nu credeţi& Dar credeţi& on NTNIN

Zumpel clatină din cap& Aţi ţinut în m!nă diamantul& -aţi Minţit puterea& O ( ridicol, spune 5ublin& /chii îi joacă în cap ca unui in!nz speriat& Asta nu e comportament civilizat& Copiii no#tri &unt te"eri, domnule plutonier-majorR Daţi-ne voie să ne asigurăm că sunt te"eri& O )unteti om de stiintă si credeţi în mituri& Credeţi în tăNENNNN

 M raţiunii, dar credeţi #i în basme& 0eiţe #i blesteme&

Directorul adjunct respiră ad!nc& O Destul, spune el& Destul& 'ulsul lui von %umpel cre#te vertiginos - să se "i înt!mplat dejaR At!t de u#orR (l ar mai "i putut a#tepta două zile, chiar ii ei, în timp ce r!nduri întregi de oameni se spărgeau de el ca valurile& O Copiii no#tri sunt te"eri, domnule plutonier-majorR O Dumneavoastră hotăr!ţi asta& O 'ot să dau un tele"onR on %umpel încuviinţează din cap& Directorul adjunct ia i cceptorul, roste#te J)ylvieV în el, ascultă o vreme, apoi îl lasă jos& *emeia intră cu un inel de chei& Dintr-un sertar al biroului directorului adjunct, "emeia scoate altă cheie, pe un lanţ& )implă, elegantă, cu coadă lungă& / u#iţă încuiată, la capătul galeriei de la etajul înt!i& ( nevoie de două chei ca să se deschidă, iar directorul adjunct nu pare obi#nuit cu încuietoarea& îl conduc pe von %umpel pe o scară de piatră ca un tirbu#on& deschide altă u#ă& printr-un labirint de coridoare, i recplin pe l!ngă un paznic3os, caredirectorul lasă ziaruladjunct din m!nă #i stă drepţi ca Qerpuiesc un băţ p!nă-l depă#esc& într-un banal depozit de huse, sc!nduri #i lăzi, în spatele unei bucăţi de placaj, mineralogul dezvăluie un sei" simplu, cu ci"ru, pe care directorul adjunct îl deschide cu u#urinţă& *ără vreo alarmă& n singur paznic& înăuntrul sei"ului se a"lă încă o cutie, mult mai interesantă& ( at!t de grea, înc!t directorul adjunct #i mineralogul trebuie s-o ridice împreună& (legantă, îmbinările nu se văd& 4u poartă nici o marcă #i nu are ci"ru& 'robabil că e goală pe dinăuntru, "ără balamale vizibile, "ără cuie, "ără puncte de "i2are& 'are un bloc masiv de lemn "oarte bine lustruit& *ăcut pe comandă& Mineralogul potrive#te o cheie într-o gaură minusculă, aproape imposibil de observat, de la baza cutiei& C!nd o întoarce, pe partea opusă se deschid încă două încuietori minuscule& Directorul adjunct v!ră în ele cheile potrivite - par să acţioneze cinci a2uri di"erite& +rei încuietori cilindrice suprapuse, interconectate& O ngenios, %umpel& încet, cutia se #opte#te deschidevon complet& înăuntru e un săculeţ din "etru& O Deschideţi-:, spune el& Mineralogul se uită la directorul adjunct& Directorul ia săculeţul, îl dezleagă la gură #i răstoarnă în palmă un pacheţel& Cu un singur deget, dă la o parte învelitoarea& înăuntru e o piatră albastră, c!t un ou de porumbel&

Qi"onierul N

ocuitorii ora#ului care nu respectă ora stingerii sunt amendaţi sau adu#i la interogatoriu, de#i Madame M!nec poveste#te că lămpile ard toată noaptea la 5otel-Dieu, iar o"iţerii germani intră #i ies împleticinduse de-acolo la orice oră, aran- j!ndu-#i pantalonii #i cămă#ile& Marie-aure se străduie#te să stea trează, în caz că unchiul ei "ace vreo mi#care& într-un "inal, aude sc!rţ!itul u#ii de vizavi #i t!r#!it de pa#i pe podea, î#i imaginează un #oricel din pove#ti care iese pe "uri# din vizuina lui& )e jos din pat, încerc!nd trezească pe tatăl ei, #i iese pe coridor& O dă nchiule, #opte#te ea& 4usătenu-l speria&

:89

N

O Marie-aureR Dinspre el vine miros de iarnă care se ipropie, de morm!nt, inerţia grea a timpului& O +e simţi bineR

O Mai bine& )tau am!ndoi pe coridor& O )-a dat un anunţ, spune Marie-aure& Madame l-a lăsat l&i dumneata pe birou& O n anunţ& O %adiourile dumitale& (l coboară la etajul cinci& (a îl aude bolborosind& Degete care aleargă pe ra"turi rămase goale& echi prieteni dispăruţi, " a se pregăte#te pentru strigăte "urioase, dar nu aude dec!t poezioare pentru copii rostite pe jumătate în hiperventilaţie1 ,a la sala(e je suis 'ala(e au celeri je suisgueri &&& : (a îl ia de cot #i-l ajută să se a#eze pe divan& (l mormăie n continuare, încerc!nd să se tragă îndărăt de pe buza unui hău interior, iar ea simte "rica ţ!#nind din el virulentă, to2ică&  i aminte#te de aburii care se înălţau din cuvele cu "ormol ale  Apartamentului de 0oologie& 'loaia bate în geamuri& ocea lui (tienne ajunge la ei de la mare depărtare& O 'e toateR O n a"ară de radioul din pod& 4-am zis nimic de el& Madame M!nec #tie de elR O 4u am vorbit niciodată cu ea despre el& O ( ascuns, unchiuleR Dacă cineva ar căuta prin casă, l-ar vedeaR O Cine să caute prin casăR )e lasă un moment de tăcere& O Am putea să-l predăm, totu#i, spune el& )ă spunem că am uitat de el& O +ermenul a "ost ieri la pr!nz&  O 'oate că vor înţelege& O nchiule, chiar crezi că vor înţelege că ai uitat de un transmiţător care bate p!nă în AngliaR ar respiraţie agitată& 4oaptea depăn!ndu-se pe "usul ei silenţios& N

O Ajută-mă, spune el& (l găse#te un cric auto într-o cameră de la etajul al treilea, apoi urcă împreună p!nă la etajul #ase, închid u#a de la camera bunicului ei #i îngenunchează l!ngă #i"onierul uria# ară a risca să aprindă nici măcar o lum!nare& (l strecoară cricul pe sub dulap #i ridică partea st!ngă& i îndeasă sub picioare c!rpe împăturite& Apoi ridică #i cealaltă parte #i "ace acela#i lucru& O Acum, Marie-aure, pune m!inile aici& Qi împinge& Cu un "ior, ea înţelege1 vor aduce dulapul în "aţa u#iţei care duce în pod& O Cu toată puterea, daR nu, doi, trei& ria#ul dulap se mi#că doi centimetri& #ile masive, cu oglinzi, zăngănesc u#or în timpul alunecării& (i i se pare că împinge o casă pe gheaţă& O +atăl meu, spune (tienne, g!"!ind, spunea că nici măcar sus Cristos n-ar "i putut să urce dulapul p!nă aici& Qi că probabil au construit casa cu el în ea& încă o dată, daR împing, se odihnesc, împing, se odihnesc& '!nă la urmă, dulapul ajunge în "aţa u#iţei, iar intrarea în pod e obturată& (tienne ridică iar colţurile, scoate c!rpele #i se prăbu#e#te la podea, răsu"l!nd din greu, iar Marie-aure se a#ază l!ngă el& înainte ca zorii să învăluie ora#ul, adorm am!ndoi&

Mierle

Apelul de dimineaţă& Micul dejun& *renologie, tras la ţintă, instrucţie& (rnst cel brunet pleacă din #coală la cinci zile după ce "usese ales veriga slabă la e2erciţiul lui =astian& )ăptăm!na următoare pleacă încă doi băieţi& Din #aizeci răm!n cincizeci  #apte& în "iecare seară, $erner lucrează în laboratorul doc- iorului 5auptmann, incluz!nd diverse numere în "ormule de iriangulaţie ori "ăc!nd treburi inginere#ti& 5auptmann îi ce- 111se să îmbunătăţească e"icienţa #i puterea unui aparat de rinisie-recepţie direcţional conceput de el& +rebuie reglat din nou ca să transmită pe "recvenţe multiple, spune doctorul cel mărunţel, #i trebuie să poată măsura unghiul transmisiunilor primite& )e pricepe $erner să "acă astaR  )alată am m!ncat #i-am căzut lat > ţelină am m!ncat #i-am înviat

:8:

(l reg!nde#te aproape total conceptul& în unele seri, 5auptmann devine vorbăreţ, e2plic!nd rolul unui solenoid sau al unui rezistor cu lu2 de amănunte, ba chiar clasi"ic!nd un păianjen care at!rnă din tavan sau povestind entuziast despre reuniunile oamenilor de #tiinţă din =erlin, unde practic "ie- iare conversaţie, spune el, pare să dezvăluie noi posibilităţi& %elativitate, mecanică cuantică - în serile astea, pare destul de deschis la orice întrebare a lui $erner& Qi totu#i în următoarea seară, atitudinea lui 5auptmann devine "ioros de închisă& 4u încurajează întrebările #i supraveghează în tăcere munca lui $erner& 'osibilitatea ca doctorul 5auptmann să aibă relaţii at!t de sus-puse - ca tele"onul de pe biroul lui să-l pună în legătură cu oameni a"laţi la peste o sută de Lilometri, care ar- îlputea trimite zeci de Messersch- mitt-uri să "acă una cu păm!ntul un ora# numai mi#c!nd din- tr-un deget buimăce#te pe $erner& Tr&i' %re'uri e:cep#ionale, )e întreabă dacă 3utta îl iertase& )crisorile ei constau în cea mai mare parte din banalităţi - Sunte' ocupa#iU r*u Elena )#i trans'ite salut&ri - sau ajung în dormitorul lui at!t de pline de tăieturile cenzurii, înc!t orice înţeles se dezintegrează& /are îi duce lipsaR )au #i-a osi"icat sentimentele, protej!ndu-se a#a cum învaţă #i el să "acăR olLheimmer, ca #i 5auptmann, pare plin de contradicţii& 'entru ceilalţi băieţi, ria#ul e o brută, o unealtă puternică #i at!t, #i totu#i uneori, c!nd 5auptmann e plecat la =erlin, olL- heimer dispare în biroul doctorului #i se întoarce cu un radio .runig cu lămpi, bran#ează antena de unde scurte #i umple laboratorul de muzică clasică& Mozart, =ach, chiar #i italianul ivaldi& Cu c!t e mai sentimentală, cu at!t mai bine& 4amila de băiat se lasă pe spate întrun scaun care protestează sc!rţ!ind sub greutatea lui #i lasă pleoapele să-i coboare în bernă& De ce numai triunghiuriR Care e scopul aparatului de emisie-recepţie pe care-l construiescR Care sunt cele O două puncte carenumere, 5auptmann #tie #i5auptmann, de ce are nevoie să-l a"le pe al treileaR )unt doarpe ni#te cadet,lespune una dintre ma2imele lui pre"erate& Matematică pură& +rebuie să te obi#nuie#ti să g!nde#ti a#a& $erner testează mai multe teorii pe *redericL, dar descoperă că *redericL umblă ca printr-un vis, cu pantalonii prea largi în talie #i tivul descusut aproape de tot& 'rivirea lui e în acela#i timp intensă #i tulbure& %areori pare să-#i dea seama c!nd trage pe l!ngă ţintă la instrucţie& Aproape noapte de noapte, *redericL mormăie de unul singur înainte să adoarmă1 "ragmente de poezii, obiceiurile g!#telor, cum a auzit lilieci zburătăcind pe l!ngă "erestre& 'ăsări, tot timpul păsări& O && &ei, $erner, r!ndunicile de mare arctice zboară de la 'olul )ud la 'olul 4ord, adevăraţi navigatori a globului, probabil cele mai migratoare "ăpturi care au trăit vreodată pe lume, #aptezeci de mii de Lilometri pe an&&& / lumină hibernală metalică se lasă peste grajduri, vie #i poligonul de tir, iar păsările c!ntătoare se în#iră peste dealuri, nes"!r#ite reţele de păsăret pestriţ zbur!nd spre sud, o rută de migraţie care trece direct pe deasupra #colii& #i "ojgăie pe turnurilor sub "runzele lui& C!nd si c!nd, c!te un stol descinde într-unul dintre uria#ii tei din curtea #colii nora dintre băieţii mai mari, de #aisprezece sau #aptesprezece ani, cădeţi care au acces mai liber la muniţie, începe să le placă să tragă salve întregi în copaci, ca să vadă c!te păsări nimeresc& Copacul pare pustiu #i lini#tit& Apoi cineva trage, t oroana i se "r!nge în toate direcţiile #i o sută de păsări e2plodează în zbor într-o jumătate de secundă, ţip!nd ca #i cum întreg copacul ar "i "ost spulberat& într-o noapte, la "ereastra dormitorului, *redericL stă cu i apul lipit de geam& O i urăsc& îi urăsc pentru asta& Clopotul care anunţă cina sună #i toată lumea o ia din loc, ur *redericL răm!ne ultimul, cu părul lui de culoarea caramelului #i privirea rănită, t!r!ndu-#i #ireturile după el& $erner îi spală lui *redericL gamela& împarte cu el temele pentru acasă, crema de ghete, dulciurile de la doctorul 5auptmann& : &a instrucţie, aleargă unul l!ngă altul& *iecare poartă pe rever o insignă u#oară din alamă& / sută paisprezece bocanci cu ţinte scapără pe pietricelele de pe cărare& Castelul, cu turnurile #i parapetele lui, se întrevede dedesubt ca o viziune înceţo#ată .1 unei măreţii apuse& )!ngele lui $erner galopează prin ventricule, g!ndurile zbur!ndu-i la aparatul de emisie-recepţie &il lui 5auptmann, la sudură, siguranţe, baterii, antene& =ocancul lui #i bocancul lui *redericL ating păm!ntul e2act în aceea#i clipă& )).F A4A:F4$Y

:88

C/'( D'^ +((.%AM^ '%4 +((*/4 :9 D(C(M=%( :@;9 M& DA4( (=A4C )A4+-MA/ *%A4WA G 4+/A%C(W-^ A 'A%) A )*f%Q+ 4 G .%3^ '( D%M G =aie După o ultimă repriză de lipit #i #mirgheluit "renetic, tatăl lui Marie-aure termină macheta ora#ului )aint-Malo& ( nevopsită, imper"ectă, tărcată de la cele #ase tipuri di"erite de lemn #i îi lipsesc unele detalii& Dar e su"icient de completă pentru ca "iica lui s-o poată "olosi la nevoie1 poligonul neregulat al insulei, încadrat de "orti"icaţii, cu toate cele opt sute #aizeci #i cinci de clădiri, "iecare la locul ei& )e simte sleit& De multe săptăm!ni, logica nu-l mai ajută& 'iatra pe care muzeul îi ceruse s-o protejeze nu era autentică& Dacă ar "i "ost, muzeul ar "i trimis deja oameni după ea& Qi atunci cum se "ace că, dacă o prive#te printr-o lupă, în ad!ncurile ei se ivesc pumnale minuscule de "lăcăriR De ce aude pa#i în urma lui c!nd nu e nimeni acoloR Qi de ce îi încolţise în cuget ideea stupidă că piatra din săculeţul de p!nză din buzunar îi adusese ghinion, o pusese pe Marie-aure în pericol #i poate chiar precipitase invadarea *ranţeiR )tupid& %idicol& încercase s-o testeze în "el #i chip, "ără să-i implice #i pe alţii& încercase s-o în"ă#oare în bucăţi de "etru #i să dea în ea cu ciocanul - nu se "ăcuse ţăndări& N

încercase s-o zg!rie cu o piatră de cuarţ ruptă în două - nu se zg!riase& încercase s-o ţină la "lacăra lum!nării, s-o înece, s-o "iarbă& Ascunsese piatra sub saltea, în cutia cu unelte, în panto"& ntr-o noapte, timp de mai multe ore, o v!r!se printre mu#catele lui Madame M!nec dintrun ghiveci de la "ereastră, apoi se autoconvinsese că mu#catele se o"ileau #i dezgropase piatra& n după-amiaza asta, zăre#te în gară o "igură cunoscută, st!nd în spatele lui la coadă la distanţă de patru, cinci persoane& îl #tia de undeva pe bărbatul ăsta roto"ei, nădu#it, cu mai multe r!nduri de bărbii& 'rivirile li se înt!lnesc& =ărbatul prive#te în altă parte& ecinul lui (tienne& 'ar"umierul& Acum c!teva săptăm!ni, în timp ce "ăcea măsurători pen- i ru machetă, lăcătu#ul îl văzuse pe acela#i individ căţărat pe ziduri, cu un aparat "oto îndreptat spre mare& 4u-i omul în & are să ai încredere, spusese Madame M!nec& Dar era doar un om care a#tepta la casă să-#i ia un bilet& ogică& 'rincipiile validităţii& C!te o cheie pentru "iecare încuietoare& De mai bine de două săptăm!ni, telegrama directorului îi i&isuna în cap& / alegere înnebunitor de ambiguă pentru acele ultime instrucţiuni - Grij& pe (ru', Asta însemna să ia cu el piatra sau s-o lase aiciR )-o ia #i pe Marie-aure sau s-o lase iiciR )ă ia trenulR )au vreun alt mijloc de transport, teoretic mai sigurR Dar dacă telegrama nu "usese trimisă p!nă la urmă de directorR se întreabă lăcătu#ul& întrebările se înv!rtesc "ără oprire& C!nd îi vine r!ndul la ghi#eu, cumpără bilet pentru un singur pasager la trenul de dimineaţă spre %ennes #i de-acolo pentru 'aris, apoi o ia îndărăt pe străzile înguste, mohor!te, spre rue auborel& / să se ducă acolo #i apoi gata& înapoi la muncă, la datorie în camera cheilor, încuind tot "elul de lucruri& într-o săptăm!nă, se va putea întoarce nestingherit în =retagne, s-o recupereze pe Marie-aure& a cină, Madame M!nec serve#te tocană #i baghete& Apoi, el o conduce pe Marie-aure pe scara #ubredă p!nă la baia de la etajul trei& mple cada mare, de "ier, #i se întoarce cu spatele c!t ea se dezbracă& O 4u te zg!rci cu săpunul, spune el& Am mai cumpărat, să "ie& =iletul de tren stă împăturit în buzunarul lui, ca o trădare& (a îl lasă s-o spele pe cap& Marie-aure trece iar #i iar cu degetele prin clăbuci, ca #i cum ar încerca să#i dea seama c!t c!ntăresc& C!nd venea vorba de "iica lui, întotdeauna purtase în el, ad!nc îngropat, un s!mbure de panică - o spaimă că nu era bun de nimic ca tată, că "ăcea totul gre#it& Că nu înţelesese niciodată regulile pe de-a-ntregul& Acele mame pariziene care plimbau cărucioare prin 3ardin des 'lantes sau probau jachete prin magazine - i se părea că toate dădeau din cap complice c!nd treceau unele pe l!ngă altele, de parcă ar "i "ost purtătoarele unor taine care lui îi scăpau& Cum poţi să "ii vreodată sigur că "aci ceea+otu#i, ce trebuieR e #i o m!ndrie acolo - m!ndria că "ăcuse totul de unul singur& Că "iica lui e at!t de curioasă, de

:8F

tenace& Qi o smerenie de părinte al unei "ăpturi at!t de puternice, de conductor subţire pentru ceva mai măreţ& Cum stă în genunchi l!ngă ea, clătindu-i părul, asta simte - că iubirea pentru "iica lui stă să i se reverse a"ară din corp& 0idurile de s-ar nărui, ora#ul întreg de s-ar nărui #i strălucirea acelui sentiment tot nar păli& )curgerea bolborose#te& Casa plină de obiecte se str!nge în jurul lor& Mărie î#i ridică obrajii uzi spre el& O 'leci, nu-i a#aR n clipa asta, el se bucură că ea nu-l poate vedea& O Mi-a zis Madame de telegramă& O să dureze mult, Mărie& / săptăm!nă& Cel mult zece zile& O 4-o C!ndR O M!ine& înainte să te treze#ti tu& (a se apleacă peste genunchi& Are spatele lung #i alb, despicat de crestele vertebrelor& 'e vremuri, adormea cu degetul lui arătător str!ns în pumn& 'e vremuri, se instala cu cărţile ei sub băncuţa din camera cheilor #i degetele îi alergau pe pagini ca păianjenii& O (u o să stau aiciR O Cu Madame& )i cu (tienne& j

(l îi dă un prosop, o ajută să coboare pe pardoseală #i a#teaptă a"ară c!t î#i pune ea căma#a de noapte& Apoi, o duce p!nă la etajul #ase, în cămăruţa lor, de#i #tie că ea n-are nevoie de ghid, #i se a#ază pe marginea patului, iar ea îngenunchează l!ngă machetă #i pune trei degete pe clopotniţa catedralei& (l găse#te peria de păr #i nu se mai obose#te să aprindă l&impa& O 0ece zile, tatiR O Cel mult& 'ereţii sc!rţ!ie& ntre draperii, "ereastra e nea-  ,M& /ra#ul se pregăte#te de culcare& ndeva a"ară, ni#te sub- marine germane lunecă peste canioane subacvatice #i calamari lungi de zece metri î#i plimbă ochii imen#i prin bezna rece& O Am petrecut noi vreo noapte separaţiR O 4u& 'rivirea lui zboară prin camera neluminată& Aproape i ,i simte cum îi pulsează piatra din buzunar& /are ce va visa l&i noapte, dacă reu#e#te să adoarmăR O 'ot să ies a"ară c!t e#ti tu plecat, tatiR O C!nd mă întorc eu& 'romit& Cu toată tandreţea de care e capabil, trage peria printre #uviţele umede ale "iicei lui& între mi#cările periei, se aude >&ingănitul "erestrei în bătaia brizei& M!inile lui Marie-aure trec ca o #oaptă peste case, în timp i c recită numele străzilor& O %ue des Cordiers, rue 3acPues Cartier, rue auborel& O / să le înveţi pe toate într-o săptăm!nă, spune el& Degetele lui Marie-aure rătăcesc p!nă la "orti"icaţiile e2tei ioare& Qi mai departe, spre mare& O 0ece zile, spune ea& O Cel mult&

eriga slabă 8E

Decembrie sleie#te lumina din castel& )oarele abia apucă să însenineze orizontul înainte de a scăpăta& 4inge o dată, de două ori, iar a doua oară zăpada se a#terne hotăr!t peste c!mpuri& /are $erner mai văzuse vreodată zăpadă at!t de albă, care să nu se murdărească imediat cu cenu#ă #i pra" de cărbuneR )ingurii emisari ai lumii din a"ară sunt păsările c!ntă- toare care aterizează din c!nd în c!nd în teii de l!ngă curtea pătrată, după ce o "urtună îndepărtată, o bătălie sau am!ndou&i le abătuseră de la drumul lor, #i doi caporali imberbi care intră în sala de mese cam o dată pe săptăm!nă - întotdeauna după rugăciune, întotdeauna e2act c!nd băieţii iau prima îmbucă tură O, se strecoară pe sub blazoane, se opresc în spatele unui cadet #i-i #optesc la ureche că tatăl lui a "ost ucis pe "ront& n unele seri, un monitor strigă Ac+tungK. băieţii iau poziţie de drepţi la mese #i =astian, comandantul, intră cu pas legănat& +ăcuţi, băieţii se uită în jos la m!ncare în timp ce =astian umblă printre r!nduri, trec!nd cu un singur deget arătător peste spinările lor& O Dor de casăR 4u trebuie să ne zbuciumăm at!t din pricina casei& '!nă la urmă, toţi ajungem acasă,

:8;

la *iihrer& )ingura casă care contează, nuR O )inguraU strigă băieţii& în "iecare după-amiază, indi"erent de vreme, comandantul "luieră, iar băieţii de paisprezece ani aleargă a"ară, unde-i a#teaptă prezenţa lui ameninţătoare, cu haina întinsă peste p!ntec, medaliile zornăind #i "urtunul de cauciuc rotindu-se prin aer& O (2istă două tipuri de moarte, spune el, pu"ăind nori în "rigul de a"ară& 'uteţi lupta ca ni#te lei& )au puteţi ie#i din luptă u#or, ca "irul de păr scos din cana cu lapte& Cine-i un nimeni, un zero barat - ăla moare u#or& )crutează r!ndurile, înv!rte#te "urtunul #i cască ochii teatral& oi cum o să muriţi, băieţiR ntr-onudupă-amiază v!ntoasă, %odel să iasă în dinpumni r!nd& aproape 5elmut etotuntimpul copil mărunţel din sud care străluce#te prin nimic îi#i cere carelui stă5elmut cu m!inile încle#tate c!t e treaz& O Qi cine să "ie, %odelR După& 'ărerea& +a& Cine să "ie cel mai slab membru al trupeiR Comandantul rote#te "urtunul& 5elmut %odel nu stă pe g!nduri& O (l, domnule& $erner simte ceva greu prăbu#indu-se înăuntrul său& %odel arată direct spre *redericL& =astian îi spune lui *redericL să "acă un pas în "aţă& $er- iici nu-#i dă seama dacă "aţa prietenului său e umbrită de \palmă& *redericL pare absent& Are un aer aproape "ilozo"ic& =astian î#i încolăce#te "urtunul în jurul g!tului #i o ia pe c!mp l!r#!indu-#i picioarele, cu zăpada ajung!ndu-i p!nă la "luierul piciorului, "ără să se grăbească, p!nă c!nd nu mai e dec!t un & ncolo# întunecat în depărtare& $erner încearcă să-i înt!lnească privirea lui *redericL, dar ochii lui sunt la Lilometri de el& Comandantul ridică braţul st!ng #i strigă J0eceUK, iar v!n- m  zdrenţuie#te cuv!ntul venit de la mare distanţă& *redericL ] lipe#te de c!teva ori, cum "ace deseori c!nd i se adresează cineva în clasă, a#tept!nd ca viaţa lui interioară s-o prindă din urmă pe cea e2terioară& O O 4ouăU *ugi, #uieră $erner& *redericL e un alergător bunicel, mai rapid dec!t $erner, ilar comandantul pare să numere repede în această după- .1 miază, avansul lui *redericL "usese scurtat, iar zăpada îi îngreunează mi#cările, a#a că nu parcursese nici douăzeci de metri c!nd =astian ridică m!na dreaptă& =ăieţii răbu"nesc în mi#care& $erner aleargă împreună cu ceilalţi, încerc!nd să răm!nă la coada plutonului, cu pu#tile lovindu-li-se sincopat de spinări& /ricum, cel mai iute dintre băieţi pare să alerge mai repede dec!t de obicei, de parcă s-ar li săturat să tot "ie întrecut& *redericL "uge c!t îl ţin picioarele& Dar cei mai rapizi dintre băieţi sunt ni#te ogari, ale#i din toată ţara pentru viteza #i spiritul lor docil, iar lui $erner i se pare că aleargă mai cu r!vnă, mai hotăr!ţi dec!t în alte dăţi& )unt nerăbdători să a"le ce se înt!mplă dacă e prins cineva& *redericL mai are cincisprezece pa#i p!nă la =astian c!nd ceilalţi îl doboară& .rupul se str!nge în jurul alergătorilor din "runte, în timp ce *redericL #i urmăritorii lui se ridică în picioare, toţi plini de zăpadă& $erner iuţe#te pasul& Cadeţii "ac cerc în jurul instructorului, cu piepturile ridic!ndu-se #i cobor!nd, mulţi cu imediat& m!inile pe intr-un norlui colectiv e"emer, pe care v!ntul îl împră#tie *regenunchi& dericL stă%ăsu"larea în mijloc, băieţilor g!"!ind #ipulsează băt!nd din genele lungi& O De obicei, nu durează a#a de mult, spune =astian înec ti#or, aproape ca pentru sine& '!nă e prins unul& *redericL prive#te cerul cu ochii îngustaţi& O Cadet, e#ti cel mai slabR O 4u #tiu, domnule& O 4u #tiiR / pauză& 'e chipul lui =astian curge un cu rent subteran ostil& ită-te la mine c!nd îmi vorbe#ti& N

O nii oameni sunt slabi în anumite privinţe, domnule& Alţii, în alte privinţe& =uzele comandantului se subţiază, ochii i se îngustează #i pe "aţă îi în"lore#te lent o e2presie de răutate intensă& Ca #i cum un nor s-ar "i dat la o parte #i, timp de c!teva clipe, adevăratul caracter h!d al lui =astian #i-ar "i arătat chipul "ioros& î#i desprinde "urtunul de la g!t #i i-l dă lui %odel& %odel se uită în sus, clipind, la silueta lui mătăhăloasă& O 'ăi haide atunci, îl îndeamnă =astian& într-un alt conte2t, poate că a#a ar "i încurajat un băiat temător să intre în apă rece& *ă-i un pustiu de bine&

:8

%odel se uită în jos la "urtun1 negru, lung de nouăzeci de centimetri, ţeapăn din cauza "rigului& +rec, probabil, c!teva secunde, de#i lui $erner i se pare că sunt ore întregi, iar v!ntul biciuie#te iarba îngheţată, trimiţ!nd adieri #i "uioare de zăpadă ca ni#te miraje pe întinderea albă, #i simte brusc pe dinăuntru ca un val de nostalgie pentru 0ollverein1 după-amiezi din copilărie în care colinda străduţele întortocheate murdare de "uningine, trăg!nd-o în căruţ pe surioara lui& Alei noroioase, strigătele aspre ale echipelor de muncitori, băieţii dormind claie peste grămadă în dormitorul comun, cu hainele #i pantalonii agăţaţi în cuiere de perete& *r!u (lena trec!nd în miez de noapte printre paturi ca un înger, murmur!nd1 ?tiu c& e "rig, 0ar eu sunt l*ng& %oi. %e(e#i2 închide ochii, %odel "ace un 3utta& pas în "aţă, ridică "urtunul #i-l pocne#te pe  redericL cu el peste umăr& *redericL "ace un pas în spate& &întul #"ichiuie c!mpul& O încă o dată, spune =astian& lotul se impregnează de o lentoare hidoasă, e2traordinară& %odel î#i ia elan #i love#te& De data aceasta, îl nimere#te pe  redericL peste "alcă& $erner î#i sile#te mintea să-i trimită în & ontinuare imagini de acasă "um ie#ind pe hornuri -, de#i  vrea să strige din toată "iinţa lui1 ăsta nu e un lucru răuR Aici însă, e bun& Durează at!t de mult& *redericL mai îndură o lovitură& O încă o dată, ordonă =astian& a a patra lovitură, *redericL ridică braţele, "urtunul îl plesne#te peste antebraţe, "ăc!ndu-l să-#i piardă echilibrul& %odel î#i ia din nou av!nt, iar =astian spune1 JArată-ne calea, suse, cu pilda ta luminoasă, în veacul vecilorV #i după-amiaza întreagă se răstoarnă, se s"!#ie& $erner prive#te cum se îndepărtează întreaga scenă ca #i cum ar asista la ea de la capătul unui tunel1 un mic c!mp alb, un grup de băieţi, copaci des"runziţi, un castel de jucărie, toate la "el de ireale ca pove#tile lui *r!u (lena despre copilăria ei alsaciană sau ca desenele cu lSarisul ale 3uttei& Aude de încă #ase ori cum %odel î#i ia av!nt, "urtunul #uieră, iar cauciucul love#te m!inile, umerii #i "aţa lui *redericL cu un pocnet ciudat de sec& *redericL poate umbla cu orele prin pădure, poate recunoa#te o pasăre c!ntătoare de la aproape cincizeci de metri doar după c!ntec& *redericL aproape că nu se g!nde#te niciodată la el însu#i& *redericL e mai puternic dec!t el în toate "elurile imaginabile& $erner deschide gura, dar o închide la loc& )e îneacă& închide ochii, mintea& a un moment dat, bătaia încetează& *redericL stă cu "aţa în jos, în zăpadă& O DomnuleR spune %odel, g!"!ind& =astian ia înapoi bucata de "urtun de la %odel, #i-o at!rnă la g!t #i-#i trage cu m!na cureaua căzută sub burtă& $erner îngenunchează l!ngă *redericL #i-l întoarce pe o parte& îi curge s!nge din nas, ochi sau ureche, poate din toate trei& Are deja un ochi at!t di um"lat că stă închis& Celălalt răm!ne deschis& $erner descoperi că atenţia lui e îndreptată spre cer& A deslu#it ceva acolo, sus& $erner îndrăzne#te să se uite în sus1 un #oim solitar, pla n!nd în v!nt& O )us, spune =astian& $erner se ridică în picioare& *redericL nu se mi#că& O )us, spune =astian, ceva mai încet de data asta, iar *redericL se ridică într-un genunchi& )e ridică în picioare, clă- tin!ndu-se& Are o tăietură ad!ncă în obraz, din care se scurg c!rcei de s!nge& 'e spate are pete umede, acolo unde zăpada topită i-a udat căma#a& $erner îi o"eră braţul lui *redericL& O Cadet, e#ti veriga slabăR *redericL nu se uită la comandant& O 4u, domnule& Qoimul planează în continuare în cercuri& +imp de c!teva clipe, corpolentul comandant pare să rumege un g!nd& Apoi, vocea lui limpede răsună, trec!nd în zbor pe deasupra trupei, îndemn!ndu-i să alerge& Cincizeci #i #apte de cădeţi traversează curtea #i aleargă pe cărarea plină de zăpadă spre pădure& *redericL aleargă la locul lui de l!ngă $erner, cu ochiul st!ng um"lat, cu am!ndoi obrajii brăzdaţi de reţele identice de s!nge, cu gulerul ud, maroniu& Crengile "reamătă #i trosnesc& +oţi cei cincizeci #i #apte de băieţi c!ntă la unison& /o' 'erge tot )nainte C+iar (ac& totul se "ace "&r*'eU C&ci ai ne$au(e o na#iune. Iar '*ine. o )ntreag& lu'eK arna în pădurile bătr!nei )a2onii& $erner nu îndrăzne#te să-l mai privească pe prietenul lui& Aleargă

:8<

cu pa#i repezi prin "rig, cu o pu#că neîncărcată, cu magazie pentru cinci cartu#e, pe umăr& Are aproape cincisprezece ani&

Arestarea lăcătu#ului N il saltă l!ngă itre, la c!teva ore de 'aris& Doi poliţi#ti în haine civile îl coboară pachet din tren, în timp ce zece, doi- prezece pasageri privesc insistent scena& ( interogat în dubă, apoi din nou într-un birou îngheţat de la mezanin, decorat i II acuarele de slabă calitate reprezent!nd ni#te nave oceanice i II abur& Mai înt!i îl interoghează "rancezii& După o oră, locul lor e luat de germani& Ace#tia îi "lutură prin "aţa ochilor carneţelul #i cutia cu scule& i iau inelul cu chei #i numără #apte modele di"erite de #peraclu& or să #tie căror încuietori le corespund #i la ce-i "olosesc micile pile #i "ierăstraie& Dar carneţelul plin de măsurători arhitecturaleR / machetă pentru "iica mea& Chei de la muzeul unde lucrez& ă rog& îl împing într-o celulă& încuietoarea #i balamalele de la u#ă sunt at!t de mari #i de vechi, că trebuie să "ie de pe vremea lui  udovic Y& )au poate a lui 4apoleon& Din clipă-n clipă, directorul sau oamenii lui vor apărea #i vor lămuri situaţia& Asta cu siguranţă& De dimineaţă, nemţii îl supun unei a doua reprize de interogatoriu, ceva mai laconică, în timp ce un dactilogra" bate de zor într-un colţ& 'ar să-l acuze că ar "i complotat ca să dis- l rugă castelul din )aintMalo, de#i nu e limpede de unde au dedus asta& Au o "ranceză apro2imativă #i par mai interesaţi de propriile lor întrebări dec!t de răspunsurile lui& îi re"uză accesul la h!rtie, la ru"arie de pat, la un tele"on& Au "otogra"ii cu el& +!nje#te după ţigări& )tă întins pe podea, cu "aţa în sus, #i-#i închipuie că o sărută pe Mărie-aure pe am!ndoi ochii, în ii mp ce ea doarme& a două zile dup ă arestare, e dus într -un centru de detenţie la c!ţiva Lil ometri de )trasbourg& 'rintre #ipcile gardului, se uită la ni#te #colăriţe în uni"ormă cum trec încolonate două c!te două sub soarele hibernal& .ardienii aduc sendvi#uri gata ambalate, br!nză tare, su"icientă apă& în celulă, în jur de treizeci de persoane dorm pe paie a#ternute pe păm!nt îngheţat& Cei mai mulţi "rancezi, dar #i c!ţiva belgieni, patru "lamanzi, doi valoni& +oţi acuzaţi de "ărădelegi despre care se codesc să vorbească, tem!ndu-se de capcanele care i-ar putea p!ndi în întrebările lui& 4oaptea, "ac schimb de zvonuri în #oaptă& O / să stăm în .ermania doar c!teva luni, spune cineva, iar vorba se duce din om în om& O Doar ca să ajutăm la însăm!nţările de primăvară c!t bărbaţii lor sunt la război& O Apoi cică ne trimit acasă& +uturor li se pare imposibil, apoi1 dar dacă e posibilR Doar c!teva luni& Apoi acasă& 4u e2istă avocaţi din o"iciu& 4ici tribunal militar& +atăl lui Marie-aure tremură c!teva zile în centrul de detenţie& De la muzeu nu apare nici o salvare, nici o limuzină trimisă de director nu opre#te sc!rţ!ind pe alee& 4u-i dau voie să scrie scrisori& C!nd cere permisiunea să "olosească un tele"on, gardienii nici nu se obosesc să r!dă& O Ai idee de c!nd n-am mai avut noi acces la un tele"onR *iecare oră e o rugăciune pentru Marie-aure& *iecare răsu"lare& n a patra zi, toţi prizonierii sunt urcaţi într-un camion pentru vite #i transportaţi către est& O )untem aproape de .ermania, #optesc bărbaţii& )e #i vede undeva departe, pe malul "luviului& '!lcuri joase de copaci gola#i, închise între parantezele unor c!mpuri presărate cu zăpadă& Qiruri negre de viţă-de-vie& 'atru "uioare separate de "um cenu#iu se mistuie pe un cer alb& ăcătu#ul mije#te ochii& .ermaniaR Arată la "el ca pe malul ăsta al "luviului& a "el de bine ar putea "i #i buza unei prăpăstii& "r-E&

:8

:8B

Citadela 'lutonierul-major von %umpel urcă o scară pe întuneric, î#i simte ganglionii de-o parte #i de alta a g!tului compri m!ndu-i eso"agul #i traheea& î#i simte greutatea at!rn!nd ca o zdreanţă pe trepte& Cei doi mitraliori din turela cu periscop se uită pe sub că#ti& 4u sar să-l ajute, nu salută& +urela se termină cu o cupolă de oţel #i scopul ei principal e să bată p!nă la armamentul greu de mai jos& )pre vest, de aici se vede marea& Dedesubt sunt st!ncile, în"ă#urate intr-un hăţi# de cabluri& ar direct peste apă, la opt sute de metri, e ora#ul )aint-Malo, în "lăcări& Artileria s-a oprit pentru moment, iar "ocurile nocturne din interiorul zidurilor trec într-o etapă moderată, maturitate& 'artea de vest a ora#ului s-amare trans"ormat intr-un holocaust purpură norului #i carmin din care sede ridică mai multe turnuri de "um& Cel mai s-a răsucit într-o coloană,deasemenea de tephra, cenu#ă #i abur care se ridică deasupra unei erupţii vulcanice& De departe, "umul pare ciudat de solid, ca #i cum ar "i cioplit dintr-un lemn incandescent& în toată zona pe care o acoperă zboară sc!ntei, plouă cu cenu#ă #i tot "elul de documente administrative "!l"!ie prin aer1 planuri de in"rastructură, bonuri de comandă, registre de impozite& Cu un binoclu, von %umpel vede ceva ce seamănă cu ni#te lilieci în "lăcări rotindu-se peste metereze& n gheizer de sc!ntei erupe în mijlocul unei case - un trans"ormator electric, n verve de combustibil sau poate o bombă cu acţiune înt!rzi- ii i #i plutonierul are senzaţia că "ulgerul atacă ora#ul pe dinăuntru& nul dintre mitraliori comentează "ără imaginaţie despre mn, despre un cal mort pe care-l vede la baza zidurilor, de- tic- intensitatea unora dintre arcurile de "oc& De parc-ar "i ni#te nobili urmărind de la tribună asediul unei "ortăreţe în  u-inea Cruciadelor& on %umpel î#i trage gulerul peste umiliturile de la g!t #i încearcă să înghită&  ,una apune, iar cerul se luminează la răsărit, în timp ce tivul nopţii se retrage, lu!nd cu el stea după stea p!nă mai răm!n doar două& ega, poate& )au enus& 4u reu#ea să ţină minte& O +urla bisericii s-a dus, spune al doilea mitralior& Cu o zi în urmă, deasupra acoperi#urilor în zigzag, turla & &uedralei se înălţa drept spre cer, mai sus dec!t toate celelalte& 4u #i în această dimineaţă& în cur!nd, soarele se ive#te dea- upra orizontului, iar portocaliul "lăcărilor lasă loc "umului negru care se ridică deasupra zidurilor de vest #i se um"lă ca o scu"ie peste citadelă& în s"!r#it, timp de c!teva secunde, "umul se împră#tie su"i] ient pentru ca von %umpel să poată scruta labirintul zimţat &d ora#ului si să identi"ice ceea ce-l interesa1 o casă înaltă, cu N N un horn masiv& Cu două "erestre vizibile, cu geamurile sparte& n oblon at!rn!nd, trei întregi& %ue auborel, numărul ;& %ămasă intactă& )ecundele trec? lumul o învăluie iar& n singur avion brăzdează albastrul tot mai intens, incredibil de sus& on %umpel coboară pe scara lungă, retrăg!ndu-se în tunelurile "ortăreţei de dedesubt& încearcă să nu #chiopăteze, să nu se g!ndească la um"lăturile din zona inghinală& în comisariatul subteran, mai mulţi bărbaţi stau sprijiniţi de ziduri, m!nc!nd cu lingura terci de ovăz din că#tile întoarse& uminile electrice îi scaldă alternativ în strălucire orbitoare si umbră& N on %umpel se a#ază pe o ladă de muniţie #i măn!ncă br!nză dintr-un tub& Colonelul însărcinat să apere )aint-Malo le ţinuse acestor oameni discursuri, discursuri despre curaj, despre cum divizia 5ermann .oring stă să "r!ngă din mo ment în moment linia americană la Avranches, despre cum vor veni întăriri peste întăriri din talia, poate #i =elgia, tan curi #i )tuLa, camioane pline cu mortiere de cincizeci de mili metri, despre cum berlinezii cred în ei cum crede călugăriţa în Dumnezeu, despre cum nimeni nu trebuie să-#i abandonezi postul, ca să nu "ie e2ecutat ca dezertor, dar %umpel se g!n de#te acum la lujerul din corpul lui& n lujer negru care #i-?i trimis ramurile prin picioarele #i braţele lui& Qi-i roade abdo menul pe dinăuntru& Aici, în această "ortăreaţă peninsulară di l!ngă )aint-Malo, departe de trupele care se retrag, pare a  doar o chestiune de timp p!nă c!nd canadienii, britanicii #i americanii cu ochi strălucitori din divizia BF vor lua cu asalt ora#ul, răscolind casele în căutare de nemţălăi pu#i pe ja"uri #i "ăc!nd ce "ac ei c!nd iau prizonieri& Doar o chestiune de timp p!nă c!nd lujerul cel negru îi va su"oca inima& O CumR întreabă un soldat de l!ngă el& on %umpel î#i trage nasul& O 4u cred că am spus nimic&

:8@

)oldatul se v!ră înapoi cu nasul în terciul de ovăz din cască& on %umpel stoarce br!nza proastă, sărată, p!nă la ultimul strop, #i lasă tubul gol să-i cadă la picioare& Casa e încă în picioare& Armata lui controlează încă ora#ul& *ocurile vor arde c!teva ore, apoi germanii vor roi ca "urnicile înapoi la poziţii #i vor lupta încă o zi& / să a#tepte& / să a#tepte #i o să tot a#tepte, iar c!nd "umul se va risipi, o să intre&

Atelier de reparation

.enistul =ernd se zv!rcole#te de durere, "rec!ndu-#i "aţa de spătarul "otoliului auriu& A păţit ceva grav la picior #i ceva #i mai grav la piept& %adioul e irecuperabil& Cablul alimentare retezat, legăturatotcumai antena de la supra"aţă s-a pierdut, iar $erner se a#teaptă ca #ideselectorul să a"ie"ost stricat& în lumina slabă, : ihlimbarie, a lanternei lui olLheimer, vede o mulţime de pi ize strivite& 1 1 Din cauza e2ploziei nu mai aude cu urechea st!ngă& în dreapta, simte că auzul îi revine treptat& începe să audă peste "init& +rosnetul "ocurilor care se răcesc& .eamătul hotelului de deasupra& +ot "elul de ciudăţenii care picură& Qi olLheimer care smulge din c!nd în c!nd, ca un nebun, bucăţi din dăr!măturile care blochează scara& Metoda lui olL licimer pare să "ie următoarea1 se ghemuie#te sub tavanul i urbat, g!"!ind, cu o bucată de armătură str!mbă într-o m!nă& Aprinde lanterna #i se uită după ceva ce se poate e2trage din maldărul de pe scară& Memor!nd locul& Apoi stinge lanterna, ca să "acă economie la baterie, #i-#i vede de treabă pe întuneric& C!nd lumina se reaprinde, haosul de pe scară pare nea- lins& / înc!lceală turtită de metal, cărămidă #i lemn, at!t de densă, înc!t e greu de crezut că douăzeci de oameni vor putea i rece pe acolo& Te rog. spune olLheimer& $erner nu-#i dă seama dacă el #l ie că vorbe#te cu voce tare& Dar aude asta în urechea dreaptă, ca o rugăciune de departe& Te rog, Te rog,Ca #i cum tot ce se înt!mplase în război p!nă atunci "usese suportabil pentru  ranL olLheimer, la ai săi douăzeci #i unu de ani, dar nu #i această ultimă nedreptate& '!nă acum, ar "i "ost de a#teptat ca "ocurile de deasupra să ti consumat tot o2igenul din gaura asta& )ă "i murit cu toţii as"i2iaţi& )ă-#i "i încheiat socotelile, să-#i "i plătit datoriile& Qi totu#i, respiră& Dumnezeu #tie ce greutate susţin cele trei grinzi crăpate din tavan1 zece tone de hotel carbonizat, cadavrele a opt soldaţi de la antiaeriană #i cine #tie c!te piese de artilerie nee2plodate& 'oate că $erner, cu ale sale o mie de trădări mărunte, =ernd, cu nenumăratele lui "ărădelegi #i olLheimer, care e instrumentul, e2ecutantul ordinelor, sabia %eichului poate că toţi trei au de plătit un preţ mai mare, a#teaptă un verdict& Mai înt!i un beci de corsar, construit pentru a adăposn aur, arme, echipamentul de apicultor al unui e2centric& Apoi o pivniţă de vinuri& Apoi colţi#orul unui me#ter& Atelier (t reparation. î#i spune $erner, un spaţiu în care se de "acpărere reparaţii& ntrei loc ar la avea "el dedes potrivit careparat& oricare altul& Cu siguranţă s-ar găsi oameni pe lume care să "ie că toţi tule de

Două conserve

C!nd Marie-aure se treze#te, căsuţa în miniatură îi apasă pieptul, iar ea transpiră sub haina unchiului ei& )-o "i "ăcut ziuăR )e urcă pe scară #i-#i lipe#te urechea de chepeng& 4u se mai aud sirene& 'oate că toată casa se "ăcuse scrum c!t dormise ea& )au poate că dormise ultimele ore ale războiului, iar ora#ul "usese eliberat& 'oate că erau oameni pe străzi1 voluntari, jandarmi, pompieri& Chiar #i americani& Ar trebui să deschidă chepengul #i să iasă pe u#a din "aţă în rue auborel& Dar dacă .ermania păstrase ora#ulR Dacă nemţii intră chiar acum din casă-n casă, împu#c!nd pe cine po"tescR Mai bine a#teaptă& n orice clipă, (tienne s-ar putea îndrepta spre ea, gata să-#i dea #i ultima su"lare ca s-o regăsească& )au poate stă ghemuit pe undeva, cu capul în m!ini& Qi vede demoni& )au e mort& î#i spune că ar trebui să păstreze p!inea, dar e moartă de "oame, iar p!inea începe să r!ncezească #i o

:F9

în"ulecă numaidec!t& =ine-ar "i "ost dacă #i-ar "i luat romanul cu ea& Marie-aure umblă prin pivniţă desculţă, doar în ciorapi& Aici e un covor "ăcut sul, în scobitura căruia s-a adunat ceva iu miroase ca rumegu#ul1 #oareci& Aici e o ladă cu h!rtii \ i ii& / lampă antică& 'roviziile de conserve ale lui Madame l&mec& ar aici, pe "undul unui ra"t aproape de tavan, două unii miracole& Conserve întregiU n bucătărie n-a mai rămas iproape nimic de m!ncare O doar ni#te "aină de porumb, o legătură de levănţică #i două, trei sticle de =eaujolais acrit O \  u aici, în pivniţă, mai sunt două conserve grele& *asoleR /r "inu-i boabe de nici porumb& )ă nu Marie-aure "ie ulei, se inagă ea& Dar cutiilehcu uleiprobabilitatea nu sunt mai ca miciRMazăreR e scutură, dar ista o"eră un indiciu& încearcă să soco&iscă într-una să "ie piersicile lui Madame M!nec, piersicile albe din anguedoc pe care le cumpăra cu l&i>ile, le curăţa de coajă, le tăia în patru #i le "ierbea cu zahăr, bucătăria se umplea toată de mirosul #i culoarea lor, degetele lui Marie-aure se "ăceau lipicioase de la ele - e2taz de-a dreptul& Două cutii care-i scăpaseră lui (tienne& Dar cine-#i "ace speranţe prea mari riscă să cadă #i mai rău& Mazăre& )au "asole& Ar "i mai mult dec!t bine-venite& 'une i miile în buzunarele paltonului unchiului ei, mai veri"ică o dată căsuţa din buzunarul rochiei, se a#ază pe o ladă, str!nge bastonul cu am!ndouă m!inile #i încearcă să nu se g!ndească la vezica ei& /dată, c!nd avea opt sau nouă ani, tatăl ei o dusese la lTantheonul din 'aris ca să-i descrie pendulul lui *oucault& reutatea lui, îi povestise el, era o s"eră aurie care semăna ca lormă cu un titirez pentru copii& At!rna de un "ir lung de #aizeci #i #apte de metri& Cum traiectoria i se schimba cu i impui, îi e2plicase el, pendulul era o dovadă de netăgăduit că `Năm!ntul se rotea& Dar Marie-aure, care stătuse l!ngă balustradă, în timp cenuobiectul #uier!nd prin "aţaAvea ei, î#isă-#i amintea mai legănarea, ales de tatăldin ei c!te care-iînţelesese, spusese că " oucault avea sătrecea se oprească niciodată& continue #i pendulul după ce ealui #i tatăl ei vor "i plecat din 'antheon, după ce ea va "i adormit în acea noapte&  Eupă ce va "i uitat de el, î#i va "i trăit viaţa #i va "i murit& Avea acum senzaţia că aude pendulul prin aer, în "aţa ei uria#a greutate aurie, lată c!t un butoi, legăn!ndu-se întrun&i& ară oprire& Crest!ndu-#i la nes"!r#it în podea adevărul inuman

%ue auborel, numărul ;

Cenu#ă, cenu#ă - zăpadă în august& După micul dejun, bombardamentul de artilerie continuase sporadic, iar acum în jur de #ase seara, încetase& ndeva trage o mitralieră, un zgomot ca un #irag de mătănii care alunecă printre degete 'lutonierul-major von %umpel are la el o gamelă, o jumătate de duzină de "iole de mor"ină #i pistolul din dotare& +rece digul& / ia pe drumul pietruit spre uria#ul bastion "umeg!nd din )aint-Malo& n port, cheiul a "ost zdrobit în mai multe locuri& / barcă de pescuit pe jumătate scu"undată plute#te cu pupa în sus& %ue de Dinan din ora#ul vechi e acoperită de munţi de pietre, saci, obloane, crengi, grilaje de "ier #i hornuri& 3ardiniere s"ăr!mate, de "ereastră carbonizate, geamuri ţăn dări& nele clădiri "umegă încă, iar von %umpel trebuie sătocuri se oprească de mai multe ori să-#i tragă"ăcute răsu"larea, chiar dacă-#i apasă gura #i nasul cu o batistă udă& Aici zace un cal mort, care a început să se um"le& Aici, un scaun cu o tapiţerie de cati"ea verde, în dungi& Aici, "!#ii rupte dintr-un acoperi# de p!nză anunţă o braserie& 'erdelele "iu tură alene de la "erestre sparte în lumina ciudată, intermitentă&  indispun& %!ndunici zboară de colo-colo, căut!nd cuiburi pierdute #i poate că cineva ţipă undeva departe sau poate că e v!ntul& (2ploziile au smuls din ţ!ţ!ni multe "irme de magazine, iar locurile de unde "useseră sp!nzurate at!rnă acum, părăsite& n schnauzer aleargă după el, schelălăind& 4imeni nu strigă la el de la geamuri, să-l prevină că sunt mine& /ricum, pe o distanţă de patru cvartale înt!lne#te un singur su"let, o li mcie care stă în "aţa clădirii unde, p!nă ieri, se a"lase cine- m&iiogra"ul& Cu un "ăra# într-o m!nă, de#i mătura nu se ză- i& #ic nicăieri& îl prive#te buimacă& în spatele ei, printr-o u#ă d schisă, se văd #iruri de scaune prăbu#ite sub bucăţi mari de i,iv&in& Dincolo de ele, ecranul se înalţă intact, nici măcar pătat  c lum& O Abia la opt începe "ilmul, spune ea în "ranceza ei bre- mi ia, iar el o salută din cap c!nd trece #chiopăt!nd pe l!ngă & .1 'e rue auborel, cantităţi imense de ţigle s-au desprins de pe acoperi#uri #i au e2plodat în stradă& =ucăţi de h!rtie arsă plutesc prin aer& 'escăru#i nu sunt& Chiar dacă a luat "oc casa, î#i

:F:

spune el, diamantul tot acolo va "i& / să-l e2tragă din i I I I u#ă ca pe un ou cald& : Ear casa înaltă, îngustă, e aproape neatinsă& 'e "aţadă sunt unsprezece "erestre, cele mai multe cu geamurile sparte& +o- i in i albastre la "erestre, granit vechi în nuanţe de gri #i bronz&  S&ii ru din cele #ase jardiniere au rămas la locurile lor& ista obligatorie cu locatarii at!rnă pe u#a de la intrare& M, Etienne Le6lanc. ;V (e ani, Mile Marie$Laure Le6lanc. 1; ani, ( gata să în"runte at!tea pericole& 'entru %eich& 'entru el nsu#i& 4u-l opre#te nimeni& 4ici un obuz nu se abate #uier!nd asupra lui& neori, nu e2istă loc mai sigur dec!t ochiul uraganului& Ce le-a rămas C!nd e zi #i c!nd e noapteR 'arcă stră"ulgerările de lumină măsoară mai bine timpul1 lanterna lui olLheimer se stinge, se aprinde& $erner se uită la chipul m!njit cu cenu#ă al lui olLheimer in lumina re"lectată, la îngrijirile pe care i le acordă lui =ernd, aplecat asupra lui& 6ea. spune gura lui olLheimer în timp ce duce gamela la buzele lui =ernd, iar pe tavanul crăpat salt&i umbre ca un cerc de spectre pregătindu-se de un "estin& =ernd î#i întoarce "aţa, cu o privire panicată, #i încearc&i să-#i e2amineze piciorul& anterna se stinge #i bezna se înstăp!ne#te iar& $erner are în raniţă carneţelul din copilărie, pătura #i ni#te #osete uscate& +rei raţii& Asta e toată m!ncarea lor& olLheimci n-are deloc m!ncare& 4ici =ernd& Au doar două plo#ti cu apă, am!ndouă pe jumătate goale& olLheimer mai descoperise intr-un colţ o găleată plină cu pensule, cu un "el de m!zg&i apoasă pe "und, dar c!t de disperaţi ar trebui să ajungă ca să bea a#a cevaR Două grenade de m!nă, model 8;, "iecare intr-un buzunar lateral al hainei lui olLheimer& 3os, un inel din lemn gol peledinăuntru, sus, o cutiededecarto"i& oţel cu=ernd un e2plozibil puternic bombe pe caresă băieţii de la )chulp"orta numeau zdrobitoare se rugase deja de- două oridedem!nă olLheimer încerce să arunce una în mormanul compact de pe scară, să vadă dacă e2plozia le va elibera calea& Dar să "olose#ti o grenadă acolo, intr-un spaţiu at!t de mic, sub dăr!măturile presărate, probabil, cu obuze active de BB de milimetri, asta e curată sinucidere& Mai e #i arma1 pu#ca lui olLheimer Zarabiner @BZ cu închizător culisant, cu cinci gloanţe& Ajung, î#i spune $erner& =a chiar prisosesc& e trebuie doar trei, c!te unul de "iecare& neori, în întuneric, $erner are senzaţia că pivniţa emană propria-i lumină slabă, probabil dinspre dăr!mături, locul color!ndu-se u#or în ro#u pe măsură ce, deasupra lor, ziua de august se apropie de apus& După o vreme, constată el, nici măcar bezna totală nu mai e chiar beznă& De c!teva ori are impresia că-#i vede degetele ră#chirate c!nd #i le plimbă prin "aţa ochilor& $erner se g!nde#te la copilăria lui, la ghemele de pra" de cărbune suspendate în aer în dimineţile de iarnă a#tern!ndu-se peste pervazurile "erestrelor, intr!nd în urechile copiilor, în plăm!nii lor, doar că aici, în gaura asta, pra"ul alb e o variantă inversată, ca #i cum ar "i captiv într-o mină ad!ncă identică, \ l&ti totodată opusul celei care-i omor!se tatăl& ar întuneric& ar lumină& *aţa grotescă, pătată de cenu#ă i lui olLheimer se materializează în "aţa lui $erner, cu insele parţial smulse de pe un umăr& Cu lumina lanternei, îi arată lui $erner că ţine în m!nă două #urubelniţe str!mbe #i n cutie cu siguranţe electrice& O %adioul, îi spune el lui $erner la urechea bună& O +u ai apucat să dormiR olLheimer î#i îndreaptă lumina spre propria-i "aţă& )nainte ui r&'*ne' "&r& aterie , spune gura lui& $erner clatină din cap& %adioul e imposibil de salvat& rea să închidă ochii, să uite, să renunţe& )ă a#tepte atingerea ţevii de pu#că pe t!mplă& Dar olLheimer vrea să-l convingă  &: viata merită trăită& N

*ilamentele becului lanternei lui au o lucire gălbuie - deja mai slabă& în lumină, gura lui olLheimer pare ro#ie pe "undalul întunecat& Nu 'ai a%e' ti'p. spun buzele lui& Clădirea geme& $erner vede iarbă verde, mu#te b!z!ind, lumina soarelui& 'orţile unei re#edinţe de vară deschiz!ndu-se larg& C!nd moartea o să vină să-l ia pe =ernd, poate să-l ia #i pe el& )ă nu bată drumul de două ori&

:F8

Sora ta. spune olLheimer&G*n(ete$te la sora ta,

*irul capcană

4-o să-#i mai poată controla vezica multă vreme& rcă treptele pivniţei, î#i ţine respiraţia #i nu mai aude nimic preţ de treizeci de bătăi de inimă& 'atruzeci& Apoi deschide chepengul #i iese în bucătărie& 4-o împu#că nimeni& 4u aude nici o e2plozie& Marie-aure se împiedică de etajerele de bucătărie căzute #i trece în micul apartament al lui Madame M!nec, cu cele două cutii at!rn!nd grele în haina unchiului ei& / înţeapă g!tul, o înţeapă nările& *umul e ceva mai rar aici& )e u#urează în oalaunchiului& de noapte)ă de"ie la piciorul patuluiî#iluidore#te Madame M!nec& î#i trage ciorapii #i încheie la loc nasturii di la haina după-amiazăR pentru .1 mia oară să poată vorbi cu tatăl ei& Ar "i mai bine să iasă în ora#, mai ales dacă e încă zi, să încerce să găsească pe cinevaR )-ar găsi un soldat care s-o ajute& )au oricine altcineva& De#i imediat ce g!ndul încolţe#te, apar #i îndoielile& )enzaţia de slăbiciune din picioare vine de la "oame, e con #tientă de asta& 4u găse#te un deschizător de conserve în haosul din bucătărie, dar găse#te un cuţit de cojit în sertarul pentru cuţite al lui Madame M!nec, #i cărămida mare, aspră, cu care Madame proptea u#iţa căminului, să stea deschisă& / să măn!nce conţinutul unei cutii& Apoi o să mai a#tepte o vreme, în caz că unchiul ei se va întoarce acasă, în caz că va auzi pe cineva trec!nd pe acolo, crainicul ora#ului, un pompier, un soldat american în căutare de cuceriri amoroase& Dacă nu aude nimic p!nă i se "ace iar "oame, o să iasă în stradă sau în rămă#iţele ei& Mai înt!i, urcă la etajul al treilea, să bea din cadă& Cu buzele lipite de supra"aţă, soarbe prelung& Apa i se adună în stomac, bolborosind& n truc pe care ea #i (tienne îl învăţaseră la o sută de mese neîndestulătoare1 înainte să măn!nci, bea c!t mai multă apă #i te vei simţi sătul mai repede& O +aţi, spune ea cu voce tare, măcar cu apa am "ost de#teaptă& Apoi se a#ază pe palierul de la etajul al treilea, cu spatele rezemat de măsuţa cu tele"onul& )tr!nge între coapse una din cutii, potrive#te v!r"ul cuţitului pe capac #i se pregăte#te să lovească în plăselele lui cu cărămida& Dar n-apucă să lovească, pentru că "irul capcană din spatele ei se smuce#te, clopoţelul sună #i cineva intră în casă&

:FF



anuarie :@;:

acanta din ianuarie Comandantul ţine un discurs despre virtute, "amilie ţi "ocul emblematic pe care băieţii de la )chulp"orta îl poartă cu ei oriunde s-ar duce, o cupă cu "lăcări curate cu care să în vioreze "ocul din căminele patriei, *iihrerul în sus #i *iihrerul în jos, cuvintele lui izbindu-se de urechile lui $erner într-un asalt "amiliar, după care unul dintre băieţii mai îndrăzneţi mormăie în barbă1 O /, să vezi ce cupă cu ceva "ierbinte port eu în mine& n dormitor, *redericL se apleacă peste marginea patului lui& *aţa lui e ca o hartă în nuanţe vineţii #i gălbui& O De ce nu vii #i tu la =erlinR +ata o să "ie la serviciu, dar ai putea s-o cuno#ti pe mama& +imp de două săptăm!ni, *redericL umblase de colo-colo #chiopăt!nd, v!năt, greoi #i um"lat, dar nici măcar o dată nu i se adresase lui $erner alt"el dec!t cu gentileţea absentă care "acea parte din stilul lui bl!nd& 4ici măcar o dată nu-l acuzase pe $erner de trădare, chiar dacă $erner nu "ăcuse nimic c!nd *redericL era bătut #i nu "ăcuse nimic nici după1 nu-l "ugărise pe %odel, nu-l luase pe =astian în cătarea pu#tii #i nici nu bătuse revoltat la u#a doctorului *lauptmann, să ceară dreptate& *redericL pare să înţeleagă deja că "iecare avea propriul traseu, de la care nu mai putea devia& O Dar n-am&&&, dă să spună $erner& O / să-ţi plătească mama drumul& *redericL se îndreaptă tir spate #i se uită în tavan& ( un "leac&  Erumul cu trenul e o epopee somnolentă de #ase ore, iar \ m oră în oră, vagonul lor #ubred e deviat pe o linie secun-  l&iră, ca să lase să treacă în viteză trenuri pline cu soldaţi, în drum spre "ront& n s"!r#it, $erner #i *redericL coboară într-o \&iiă întunecoasă, de culoarea mangalului, urcă o scară lungă, \ irc are pictată pe "iecare treaptă aceea#i e2plicaţie O 6erlinul "u'ea& unoK B #i ies pe străzile celui mai mare ora# pe care-l văzuse vreodată $erner& berlinU 4umele însu#i e ca două bătăi de clopot scurte, iiium"atoare& Capitala #tiinţei, re#edinţa *iihrerului, locul care i ,i dat pe (instein, )taudinger, =ayer& ndeva pe străzile astea ,i "ost inventat plasticul, au "ost descoperite razele Y, a "ost de- M lisă deriva continentelor& /are ce minuni mai cultivă #tiinţa ,iici, acumR )oldaţi cu puteri supraomene#ti, spune doctorul  lauptmann, ma#inării care in"luenţează vremea #i rachete care pot "i manevrate de oameni de la peste o mie cinci sute de Lilometri depărtare& Din cer se cerne lapoviţă, în "ire argintii& Case cenu#ii se &ilmiază la orizont în #iruri convergente, înghesuite ca #i cum s ar "eri ast"el de "rig& +rec pe l!ngă prăvălii pline ochi cu cărnuri at!rnate, pe l!ngă un beţiv cu o mandolină ruptă în poală #i trei prostituate care stau zgribulite sub o copertină #i-i "luieră pe băieţii în uni"orme& *redericL îl conduce p!nă la o casă cu cinci etaje, a"lată la un cvartal de un bulevard "rumos care se nume#te ZnesebecL- strasse& )ună la numărul doi, dinăuntru i se răspunde cu un ţ!r!it #i u#a se deschide& ntră într-un hol întunecos #i se opresc în "aţa a două u#i identice& *redericL apasă pe un bulon, ceva se pune în mi#care undeva sus, în clădire, iar $erner #opte#te1 O Aveţi li"tR N

*redericL z!mbe#te& Ma#inăria coboară huruind, li"tul se opre#te cu un zăngănit, iar *redericL împinge u#ile de lemn spre interior& $erner prive#te uluit cum interiorul clădirii trei i pe l!ngă ei& C!nd ajung la etajul al doilea, spune1 O 'utem să ne dăm iarR *redericL r!de& Coboară înapoi& Apoi urcă iar& 3os, sus, jos în hol a patra oară, iar $erner se uită la cablurile #i la greu tăţile de deasupra cabinei, încerc!nd să-i înţeleagă mecanismul moment în care o "emeie micuţă intră în clădire #i-#i scutui&i umbrela& n cealaltă m!nă are o saco#ă de h!rtie, iar ochii ei înregistrează rapid uni"ormele băieţilor, albul intens al părului lui $erner #i v!nătăile de sub ochii lui *redericL& 'e haină, în piept, poartă o stea de culoarea mu#tarului, cusută cu griji 'er"ect dreaptă, cu un colţ în jos, următorul în sus& 'icăturile se scurg de pe v!r"ul umbrelei ei ca ni#te seminţe& O =ună ziua, *r!u )chHartzenberger, spune *redericL& )e lipe#te de peretele cabinei li"tului #i-i "ace semn(asăseintre& strecoară în li"t, iar $erner urcă în spatele ei& Dio saco#a ei se iţe#te un singur mănunchi de :@8 i

verdeţuri ve#tede /bservă că gulerul ei e aproape desprins de restul hainei cusăturile cedează& Dacă ea s-ar întoarce, între ochii ei #i ochii lui ar "i doar un braţ distanţă& *redericL apasă pe 8, apoi pe & 4imeni nu spune nimic& =ătr!na î#i neteze#te o spr!nceană cu v!r"ul tremurător al arătătorului& i"tul urcă un etaj, zăngănind& *redericL deschide cu zgomot cu#ca, iar $erner îl urmează& )e uită după panto"ii gri ai bătr!nei care urcă pe l!ngă nasul lui& #a de la aparta mentul numărul doi se deschide deja #i o "emeie cu un #orţ, cu braţe moi, lăsate, #i o "aţă dolo"ană se repede #i-l ia în braţe pe *redericL& îl sărută pe am!ndoi obrajii, apoi îi atinge v! nătăile cu degetele mari& O 4u-i nimic, *anni, joacă de copii& e strălucitor #i elegant, despate, covoare groase care Apartamentul absorb zgomotul& 4i#te "erestre mari plin dau în spre inimile a patru tei des"runziţi& A"ară e în continuare lapoviţă& O Mama n-a ajuns acasă încă, spune *anni, netezindu-#i #orţul cu am!ndouă m!inile& /chii ei răm!n aţintiţi asupra lui *redericL& )igur e#ti bineR O =ineînţeles, spune *redericL #i intră împreună cu $er- MC într-un dormitor cald, care miroase a curat, unde *redericL li schide un sertar #i se întoarce purt!nd ochelari cu rame nene&  prive#te pe $erner cu s"ială& O (i, haide, nu ţi-ai dat seama p!nă acumaR Acum, că #i-a pus ochelarii, e2presia lui *redericL pare să e destindă& *aţa lui e mai "irească a#a O ăsta e el, î#i spune $erner& n băiat cu ochelari, piele cati"elată, păr de culoarea  Mamelelor #i o umbră aproape insesizabilă de mustaţă deasupra buzelor& ubitor de păsări& Copil de bani gata& O 4u nimeresc mai nimic la tir& Chiar nu ţi-ai dat seamaR O 'oate, spune $erner& 'oate că mi-am dat seama& Cum ii trecut de e2amenele la ochiR O Am memorat panourile& O 4u au mai multeR O e-am memorat pe toate patru& A "ăcut tata rost de ele ilin timp& Mama m-a ajutat să învăţ& O )i binoclulR >

O ( calibrat pentru ochii mei& A durat o groază& )tau am!ndoi într-o bucătărie spaţioasă, la o masă uria#ă c lemn, cu tăblie de marmură& )ervitoarea, *anni, apare cu 9 p!ine neagră #i o roată de br!nză, le pune pe masă #i-i z!mbe#te lui *redericL& orbesc despre Crăciun, *redericL spune :  i-a părut rău că a lipsit, iar slujnica dispare pe o u#ă batantă #i se întoarce cu două "ar"urii albe at!t de delicate, înc!t i lincănesc c!nd le pune pe masă& Mintea lui $erner macină întruna1 un li"tU / evreicăU / slujnicăU =erlinU )e retrag am!ndoi în dormitorul lui *redericL, populat cu soldăţei de tinichea, avioane de jucărie #i lăzi de lemn pline cu benzi desenate& )tau întin#i pe burtă #i "runzăresc albumele, savur!nd plăcerea de a "i departe de #coală, lac!nd din c!nd în c!nd schimb de priviri ca #i cum ar "i curio#i să a"le dacă prietenia lor va continua să e2iste în altă parte& *anni iese pe u#a batantă #i, imediat ce u#a se închide, *redericL îl ia pe $erner de m!nă, îl conduce în living, se urcă pe o scară ridicată în dreptul unei biblioteci înalte, din lemn de esenţă tare, trage deoparte un co# mare din răchită împle tită #i scoate din spatele lui o carte uria#ă1 două volume cu supracoperte aurii, mari c!t ni#te saltele de pat& O ite& ocea îi e luminoasă& /chii îi strălucesc& A)M voiam să-ţi arăt& n carte sunt desene cu păsări, într-o bogăţie de culori& Doi #oimi albi se năpustesc unul spre altul, cu ciocurile deschise n "lamingo ro#u ca s!ngele î#i pleacă ciocul cu v!r"ul negru deasupra unei bălţi& 4i#te g!#te splendide stau pe un promon toriu #i se uită la un cer ameninţător& *redericL dă paginile cu am!ndouă m!inile& -ipirigar, erestra 'are, Cioc&nitoa rea cu creast& roie, Multe dintre ele mai mari în carte dec!t în realitate& O Audubon a "ost american, spune *redericL& A colindai mla#tinile #i pădurile ani de zile, pe vremea c!nd ţara era toat&i numai mla#tini #i păduri& )tătea o zi întreagă să urmăreasc&i un singur specimen de pasăre& Apoi le împu#ca, le priponea cu s!rme #i beţe #i le picta& 'robabil că #tia mai multe dec!t orice pasionat de păsări de p!nă la el sau de după& După ce picta păsările, de obicei le m!nca& îţi dai seamaR ocea lui *redericL tremură de ardoare& %idică ochii&

:@F

O în ceţurile alea luminoase, cu arma pe umăr #i ochii în patruR $erner încearcă să vadă ceea ce vede *redericL1 o vreme de dinainte să e2iste "otogra"ia, de dinainte să e2iste binoclul& Qi iată că cineva era dispus să hălăduiască prin pustietăţi niciodată e2plorate #i să aducă înapoi desene& / carte care nu era neapărat plină cu păsări, ci cu evanescenţă, cu mistere gălăgioase, cu aripi albastre& )e g!nde#te la emisiunea radio a "rancezului, la -rincipiile 'ecanicii a lui *"einrich *lertz - tocmai el să nu recunoască "iorul din vocea lui *redericLR O Ce i-ar mai plăcea surorii mele, spune el& +ata spune că n-avem voiebiete s-o păstrăm& a "ostOtipărită în )coţia& )unt ni#te păsăriU 0ice că trebuie s-o ţinem ascunsă, pentru că e americană #i #a de la intrare se deschide #i se aud pa#i pe hol& *reilrricL se grăbe#te să pună volumele înapoi în coperte& )trigă1 MarnăRV si o "emeie îmbrăcată într-un costum verde de schi, i u dungi albe pe picioare, intră e2clam!nd1 O *reddeU *reddeU î#i ia "iul în braţe, apoi îl ţine cu braţele întinse #i-#i trece degetul peste tăietura aproape vindecată de pe "runtea lui& *redericL se uită peste umărul ei cu o umbră de panică pe chip& /are se teme că ea î#i va da seama că se uitase în cartea interzisăR )au că se va supăra din cauza v!nătăilorR (a nu spune nimic, ci î#i prive#te ţintă "iul, pierdută în g!nduri pe care $erner nu le poate ghici, după care se dezmetice#te& O ar tu trebuie să "ii $ernerU 0!mbetul îi rena#te pe l&iţă& *redericL ne-a scris "oarte multe despre tineU a uite ce păr areU /, noi ne dăm în v!nt după musa"iri& (a se urcă pe scară #i pune la locul lor pe ra"t volumele masive din Audu- bon, ca #i cum ar da la o parte ceva enervant& +oţi trei se a#ază la masa mare, N

dincineva, lemn dede-a stejar, $erner îi mulţume#te biletul iar ea poveste#te cumiarJtocmai se în înt!lnise cu dreptul incredibilV, cinevapencareiru pare să "iedeuntren, jucător celebru de tenis, din c!nd c!nd întinde m!na #i îl apucă pe *redericL de antebraţ& O +u ai "i rămas tablou, nu alta, spune ea de c!teva ori, iar $erner cercetează "aţa prietenului său ca să aprecieze dacă ar "i rămas sau nu tablou, *anni se întoarce să aducă vin #i o nouă porţie de %auchLăse #i timp de o oră $erner uită de )chulp"orta, de =astian #i de "urtunul negru de cauciuc, de evreica care locuie#te deasupra - ce lucruri au oamenii ă#tiaU / vioară în colţ, pe un stativ, mobilă elegantă din oţel cromat, un set de piese de #ah din argint veritabil, într-o vitrină, #i br!nza asta minunată care are gust de "um amestecat cu unt& inul încălze#te toropitor stomacul lui $erner #i lapoviţa se prelinge printre tei c!nd mama lui *redericL îi anunţă că vor ie#i în ora#& O 5aideţi, îndreptaţi-vă cravatele& (a îl pudrează pe *redericL sub ochi #i merg toţi trei pe jos p!nă la un bistrou, genul de restaurant în care $erner nici nu visase că va intr&i vreodată, iar un băiat cu livrea albă, doar puţin mai copt dec!i ei, le aduce tot vin& n #ir constant de clienţi se apropie de masa lor ca să dc&i m!na cu $erner #i cu *redericL #i s-o întrebe pe mama lui *redericL, cu voci joase, servile, despre cea mai recentă pro movare de care se bucurase soţul ei& $erner observă în colţ o "ată care dansează singură, radioasă, cu "aţa întoarsă spre ta van& Cu ochii închi#i& M!ncarea e copioasă, mama lui *rede ricL r!de din c!nd în c!nd, iar *redericL î#i pipăie absent machiajul de pe "aţă, în timp ce maică-sa spune1 J(i, *reddc are parte de tot ce-i mai bun la #coala aia, de tot ce-i mai bunV #i se pare că din minut în minut apare c!te o "aţă nouă, care o sărută pe mama lui *redericL pe am!ndoi obrajii #i-i #opte#te la ureche& C!nd o aude pe mama lui *redericL spun!ndu-i unei "emei J/, hoa#ca aia de )chHartzenberger o să plece p!nă la s"!r#itul anului, #i-atunci o să ne e2tindem #i sus, (u irst sc+on se+en :Q. $erner îi aruncă o privire lui *redericL, cu ochelarii lui murdari care deveniseră opaci în lumina lum!nării #i cu machiajul care arată acum ciudat #i indecent pe "aţa lui, ca si cum ar "i intensi"icat v!nătăile în loc să le mascheze, si-l cuprinde un sentiment acut de jenă& îl aude pe %odel cum rote#te "urtunul #i-l plesne#te pe *redericL peste palmele ridicate& Aude vocile băieţilor de acasă, din 0ollverein, de la el din Zameradscha"t, c!nt!nd1 Tr&iete cu cre(in#&. lupt& ra% i 'ori r**n(, =istroul e suprapopulat& .urile tuturor se mi#că prea repede& *emeia care vorbe#te cu mama lui *redericL "olosise cantităţi greţoase de par"um& ar în lumina apoasă, e#ar"a care at!rnă la g!tul "etei care dansează începe dintr-odată să semene cu un #treang& O (#ti bineR îl întreabă *redericL&

:@;

O Da, e delicios, spune $erner, dar simte că ceva i se în#urubează tot mai str!ns pe dinăuntru&  'e drumul spre casă, *redericL #i mama lui o iau înainte&  . 1 î#i împlete#te braţul subţire cu braţul lui #i-i vorbe#te cu voce scăzută& *redde încoace, *redde încolo& )trada e pustie, "erestrele sunt moarte, "irmele luminoase sunt stinse& 4enumărate magazine, milioane de oameni dormind în paturile lor de jur împrejur, dar unde sunt cu toţiiR C!nd ajung pe strada lui *redericL, o "emeie îmbrăcată într-o rochie stă sprijinită de o clădire, se apleacă #i vomită pe trotuar& în apartament, *redericL î#i pune o pijama dintr-o mătase verde-jeleu, î#i a#ază ochelarii pe noptieră #i se urcă desculţ în patul lui din alamă, de copil& $erner se culcă pe un pat cu iutile, pentru care mama lui *redericL se scuzase de trei ori, de#i are o saltea mai con"ortabilă dec!t oricare alta pe care dormise el vreodată& Clădirea se cu"undă în tăcere& 'e etajerele lui *redericL sc!nteiază ma#inuţe de jucărie& O +u nu-ti dore#ti uneori să nu trebuiască să te întorciR întreabă $erner în #oaptă& O +ata mă vrea la )chulp"orta& Qi mama la "el& 4u contează ce-mi doresc eu& O =a contează, cum să nu& (u vreau să "iu inginer& ar tu vrei să studiezi păsările& )ă "ii ca pictorul ăla american din mla#tini& Alt"el ce rost ar mai avea să "acem toate astea, dacă nu devenim ce vrem noiR în cameră, lini#te& A"ară, printre copaci, în "aţa "erestrei lui *redericL, plute#te o lumină stranie& O 'roblema ta, $erner, e că tu încă mai crezi că viaţa ta îţi aparţine, spune *redericL& C!nd $erner se treze#te, soarele a răsărit de mult& îl doare capul #i-#i simte ochii obosiţi& *redericL e deja îmbrăcat cu pantaloni, căma#ă călcată #i cravată, #i stă în genunchi la "ereastră, cu nasul lipit de geam& O Codobatură cenu#ie& Arată cu degetul& $erner se uită la teii gola#i din spatele lui& O 4u e prea arătoasă, nu-i a#aR #opte#te *redericL& C!teva grame acolo de pene #i oase& Dar pasărea asta poate zbura p!nă-n A"rica #i înapoi& Doar pe bază de g!ze, viermi #i voinţă& NN

L

 / să vezi germ&E&

:@

Codobatura ţopăie din creangă în creangă& $erner se "reai . 1 la ochii durero#i& ( doar o pasăre& O Acum zece mii de ani veneau aici cu milioanele, #op teste *redericL& 'e c!nd locul ăsta era o grădină, o mare gri dină dintr-un capăt în altul&

4u se mai întoarce

Marie-aure se treze#te #i i se pare că aude t!r#!itul pan to"ilor tatălui ei, clinchetul cheilor lui de pe inel& (tajul al patrulea, al cincilea, al #aselea& Degetele lui ating clanţa& Cor pul lui radiază o căldură slabă, dar palpabilă în scaunul de l!ngă ea& Micile lui unelte răzuiesc lemnul& (l miroase a clei, a #mirghel #i a .auloises leues, Dar e doar care geme& Marea"ără careve#ti acoperă spumă& Amăgiri n cea de-a casa douăzecea dimineaţă de last!ncile tatăl ei,cu Marie-aure nu se ale maiminţii& ridică din pat& 4u-i mai pasă că unchiul ei î#i pusese o cravată antică #i se dusese la u#a de la intrare de două ori, #optind pentru sine poezioare ciudate, cu rimă $ a la po''e (e terre. je suis par terreU au +aricot. je suis (ans l3eau -, încerc!nd în zadar să-#i ia inima în dinţi #i să iasă a"ară& 4u se mai roagă de Madame M!nec s-o ducă la gară, să mai scrie o scrisoare, să mai piardă o după-amiază la pre"ectură, încerc!nd să solicite autorităţilor de ocupaţie să-l găsească pe tatăl ei& Devine inaccesibilă, posacă& 4u mai "ace baie, nu se mai încălze#te la "ocul din bucătărie, nu mai întreabă dacă poate ie#i din casă& Abia dacă mai măn!ncă& O Cei de la muzeu spun că-l caută, copilă, #opte#te Madame M!nec, dar c!nd încearcă să-#i lipească buzele de "runtea lui Marie-aure, "ata sare înapoi ca arsă& Muzeul răspunde apelurilor lui (tienne& îl anunţă că tatăl lui Marie-aure nu ajunsese niciodată la ei& O 4-a ajuns niciodatăR întreabă (tienne cu voce tare& Această întrebare ajunge să macine mintea lui Marie-aure&  Ec ce nu ajunsese la 'arisR Dacă nu reu#ise, atunci de ce nu  întorsese la )aint-MaloR

Nu %oidec!t p&r&si nici (e ani,lor . II patru camere #i să asculte castanul 4u te vrea să nicio(at&. plece acasă, să)ntr$un stea în 'ilion apartamentul "o#nindu-i la "ereastră& . 1  audă pe v!nzătorul de br!nză instal!ndu-#i taraba& )ă Mintă degetele tatălui ei împletindu-se cu ale ei& Măcar de s-ar "i rugat de el să răm!nă& Acum, casa toată o sperie1 scările care sc!rţ!ie, "erestrele cu obloane trase, camerele goale& Dezordinea #i lini#tea& (tienne încearcă tot "elul de e2perimente caraghioase, s-o înveselească1 un vulcan de oţet, o tornadă într-o sticlă& O Auzi, MărieR Auzi cum se-nv!rte#teR (a nici măcar nu se pre"ace interesată& Madame M!nec îi aduce omletă, cassoulet. "rigărui de pe#te, "ace minuni din raţiile primite #i din ce mai găse#te pe "undul dulapurilor, dar Marie-aure re"uză să măn!nce& O Ca un melc, îl aude pe (tienne spun!nd în "aţa u#ii ei& )tă acolo str!nsă colac& Dar e "urioasă& 'e (tienne că nu "ace mare lucru, pe Madame M!nec că "ace at!t de multe, pe tatăl ei pentru că nu e acolo ca s-o ajute să-i înţeleagă absenţa& Qi pe ochii ei că o i rădaseră& 'e tot #i pe toată lumea& Cine ar "i zis că se poate muri din dragosteR )tă cu orele singură, în genunchi, la etajul #ase, cu "ereastra deschisă #i marea umpl!nd camera de aer arctic, cu degetele amorţindu-i încetul cu încetul pe varianta miniaturală a ora#ului )aint-Malo& )pre sud p!nă la 'oarta  Einan& )pre vest p!nă la 'lage du Mole& înapoi pe rue au- borel& Cu "iecare clipă, casa lui (tienne e tot mai rece& Cu "iecare clipă, i se pare că taică-său alunecă tot mai departe&

'rizonier

într-o dimineaţă de "ebruarie, la ora două, cadeţii suni sculaţi din paturi #i sco#i a"ară, unde totul luce#te& n mijlocul curţii ard "ăclii& =astian iese a"ară cu pieptul lui c!t o bute #i cu picioarele goale iţindui-se de sub palton& Din beznă apare *ranL olLheimer, t!r!nd după el un băr bat zdrenţăros, scheletic, încălţat cu panto"i desperecheaţi& oLlheimer îl depune l!ngă comandant, unde un ţăru# "usese în"ipt în zăpadă& Metodic, olLheimer îl leagă pe bărbat cu pieptul de ţăru#& Deasupra se arcuie#te o boltă de stele& %ăsu"lările cadeţilor se amestecă încet, co#maresc deasupra curţii&  Carto" de mi-ai dat, m-ai dăr!mat? "asole de-mi vei da, în apă voi sta "r&E&

:@< i

olLheimer se retrage& Comandantul se plimbă de colo-colo& O =ăieţi, nici n-o să vă vină să credeţi ce creatură avem aici& Ce dihanie puturoasă, un centaur, un nter'ensc+:, +oată lumea întinde g!tul să vadă& 'rizonierul are cătu#e la picioare, iar braţele îi sunt legate de la încheieturi la cot& Căma#a lui subţire cedase la cusături #i omul prive#te undeva nu "oarte departe cu apatia indusă de hipotermie& 'are polonez& )au poate rus& în ciuda legăturilor, reu#e#te să se balanseze u#urel înainte #i înapoi& O /mul ăsta a evadat dintr-un lagăr de muncă, spune =astian& A încercat să intre cu "orţa la o "ermă #i să "ure un litru de lapte proaspăt& A "ost prins p!nă să apuce să "acă m!r#ăvii #i mai mari& Comandantul arată spre ziduri cu un gest vag& O =arbarul ăsta ar "i în stare să vă taie g!tul într-o clipită, dacă-l lăsaţi& De c!nd "usese la =erlin, în pieptul lui $erner încolţise o spaimă cumplită& )e a#ternuse treptat, mi#c!ndu-se la "el de lent ca soarele pe cer, #i iată-l acum scriindu-i 3uttei scrisori în care trebuia să ocolească adevărul, trebuia să pretindă că totul e în regulă, de#i simţea că nu e& )e a"unda în vise în care  mama lui *redericL se trans"orma într-un mic demon cu gura mică #i căutătură răutăcioasă, care-i agită deasupra capului uiunghiurile doctorului 5auptmann& / mie de stele îngheţate prezidează asupra curţii& *rigul e pătrunzător, orb& O  vedeţi cum aratăR spune =astian, "lutur!ndu-#i m!na dolo"ană& edeţi nu i-a mai rămas nimicR n sodat german nu ajunge niciodată în punctul ăsta& (2istă #i o e2presie pentru ă#tia care arată a#a& Cică Jîi caută moarteaV& =ăieţii încearcă să nu d!rd!ie& 'rizonierul prive#te clipind scena de parcă ar "i undeva "oarte sus& olLheimer se întoarce cu o mulţime de găleţi zăngănitoare& Alţi doi elevi mai mari descolăcesc un "urtun în curte& =astian e2plică1 mai înt!i instructorii& Apoi elevii mai mari& +oată lumea va trece pe acolo #i "iecare va stropi prizonierul cu o găleată de apă& +oată lumea din #coală& încep& nul c!te unul, instructorii iau c!te o găleată plină de la olLheimer #i-i împră#tie conţinutul peste prizonierul aliat la doar c!ţiva pa#i& în noaptea geroasă se aud urale& a primele două, trei stropiri, prizonierul se treze#te, lă- s!ndu-se pe călc!ie& între ochi îi apar cute verticale& Are e2presia cuiva care încearcă să-#i amintească ceva vital& Doctorul 5auptmann se desprinde dintre instructorii cu mantale închise la culoare, str!ng!ndu-#i gulerul în jurul g!tului cu degetele înmănu#ate& 5auptmann acceptă căldarea, . 1 runcă o jerbă de apă #i nu a#teaptă s-o vadă căz!nd& Apa curge întruna& Chipul prizonierului se gole#te& )e prăvăle#te peste "r!nghiile care-l ţin, trunchiul îi alunecă pe ţăru#, iar din c!nd în c!nd olLheimer se ive#te din beznă, în imensitatea lui "abuloasă, #i prizonierul se ridică iar& (levii mai mari dispar în castel& .ăleţile sunt reumplute cu un zăngănit surd, îngheţat& =ăieţii de #aisprezece ani termină& +ermină #i cei de cincisprezece ani& ralele î#i pierd din \iv!nt, iar $erner e cople#it de o nevoie curată să evadeze& )ă lugă& )ă "ugă& Mai sunt trei băieţi p!nă la el& Doi băieţi& $erner încean i să-#i deruleze imagini prin "aţa ochilor, dar singurele can răspund chemării sunt mizerabile1 li"tul de deasupra Minţ i 4ouă? minerii merg!nd adu#i de spate, ca #i cum ar tragi după ei greutatea unor lanţuri imense& =ăiatul de la e2amenul de admitere tremur!nd înainte să cadă& +oţi captivi în pro priile roluri1 or"ani, cădeţi, *redericL, olLheimer, bătr!n&i locatară evreică de la etaj& Chiar #i 3utta& C!nd îi vine r!ndul, $erner aruncă apa la "el ca ceilalţ i& stropind pieptul prizonierului #i st!rnind c!teva chiote de com plezenţă& Apoi se alătură căderilor care a#teaptă permisiune . 1 de a pleca& .hete ude, man#ete ude& M!inile îi sunt at!t dr amorţite, că parcă nici nu-i mai aparţin& După alţi cinci băieţi, îi vine r!ndul lui *redericL& (l, can în mod evident nu vede prea bine "ără ochelari& Care nu chi uise de "iecare dată c!nd apa din găleţi î#i atinsese ţinta& Can se uita încruntat la prizonier ca #i cum ar "i văzut acolo cev?i "amiliar& ar $erner #tie ce are de g!nd să "acă *redericL& *redericL trebuie împins de la spate de băiatul care ui mează după el& =ăiatul mai mare îi întinde o găleată, iar *ir dericL toarnă apa pe păm!nt&  )ubom germ&E&

:@

=astian "ace un pas în "aţă& *aţa îi e stacojie de la "rig& O Daţi-i altaU *redericL o varsă din nou peste gheaţa de la picioarele lui Cu voce slabă, spune1 O ( deja terminat, domnule& =ăiatul mai mare îi întinde a treia găleată& O Arunc-o, ordonă =astian& 4oaptea scoate aburi, stelele ard, prizonierul se clatină, băieţii privesc, comandantul înclină capul& *redericL varsă apa pe păm!nt& O %e"uz&

'lage duluiMole  !tăl Marie-aure e dispărut "ără urmă de douăzeci #i nouă de zile& 0gomotul pe care-l "ac panto"ii butucăno#i ai lui Madame M!nec urc!nd la etajul trei, apoi la patru, apoi la i luci, o treze#te& ocea lui (tienne se aude pe palier, în "aţa biroului lui1 O 4uU O (l n-are cum să a"le& O (u răspund de ea& / notă oţelită răsună pe nea#teptate în vocea lui Madame M!nec& O 4u mai suport s-o văd a#a nici măcar o clipă& rcă #i ultimul etaj& #a lui Marie-aure se deschide cu un sc!rţ!it& =ătr!na traversează încăperea #i pune o m!nă cu oase grele pe "runtea lui Marie-aure& O +e-ai trezitR Marie-aure se ghemuie#te într-un colţ #i răspunde printre i car#a"uri& O Da, doamnă& O +e scot laseaer& )ă-ţi ieiMadame bastonul& Marie-aure îmbracă& M!nec o a#teaptă la baza scării cu un colţ de p!ine& i în"ă#oară lui Marie-aure capul mtr-o e#ar"ă, o încheie la haină p!nă la ultimul nasture #i deschide u#a de la intrare& / dimineaţă de s"!r#it de "ebruarie, cu atmos"eră lini#tită, care miroase a ploaie& Marie-aure #ovăie, ascult!nd& Doi, patru, #ase, opt, îi bate inima& O 4u e mai nimeni pe-a"ară, #opte#te Madame M!nec& \Qi nu "acem nimic rău& 'oarta sc!rţ!ie& N

O Ai de cobor!t o treaptă, apoi tot înainte, a#a& Marie- aure simte sub panto"i apăsarea străzii pietruite, cu neregu- larităţile ei& !r"ul bastonului ei se împiedică, vibrează, iar se împiedică& / ploaie rară cade pe acoperi#uri, se scurge prin rigole, se adună în broboane pe e#ar"a ei& )unetul rico#e&i/ 1 între casele înalte& )imte, la "el ca la primul ei contact cu ai el loc, că nimerise într-un labirint& ndeva, mult deasupra lor, cineva scutură o c!rpă de pul de la geam& / pisică miaună& Ce orori p!ndesc oare aici, scr&r& nind din dinţiR De ce anume încerca s-o apere tatăl ei cu at!u înver#unareR Cotesc o dată, #i încă o dată, apoi Madame M&i nec o îndrumă spre st!nga, o surpriză pentru Marie-aurt acolo unde zidurile ora#ului, căptu#ite cu mu#chi, se întind neîntrerupte, apoi ies pe o poartă& O MadameR Au ie#it din ora#& O Ai grijă, urmează scări, una, două, a#a, "loare la ureche&& /ceanul& /ceanulU Chiar în "aţa eiU *usese mereu at!t de aproape& )oarbe, vuie#te, împroa#că #i murmură& )e mi#că, se dilată #i se prăvăle#te peste el însu#i& abirintul din )aint-Malo se deschisese către un portal sonor mai amplu dec!t tot ce cunoscuse ea vreodată& Mai amplu dec!t 3ardin des 'lantes, dec!t )ena, mai amplu dec!t cele mai somptuoase galerii ale muzeului& 4u #i-l putea închipui prea bine& 4u-i cuprindea dimensiunile cu mintea& nălţ!ndu-#i "aţa spre cer, simte miile de stropi înţepători topindu-i-se pe obraji, pe "runte& Aude răsu"larea g!j!ită a lui Madame M!nec, glasul pro"und al mării pe sub st!nci #i stri gătele cuiva de pe plajă răs"r!ng!ndu-se din pereţii înalţi& îl aude în minte pe tatăl ei #le"uind încuietori& 'e doctorul .e"- "ard umbl!nd printre #irurile lui de sertare& De ce nu-i spusese nimeni că va "i asaR H

N

O Asta e Monsieur %adom care-#i cheamă c!inele, spune Madame M!nec& 4-ai de ce să te temi& amă de braţ& A#ază-te #i scoate-ţi panto"ii& )u"lecă-ţi m!necile hainei&

:@B

Marie-aure "ace întocmai ce i se spune& O 4e urmărescR O 4emţălăiiR (i, #i ce dacăR / bătr!nă #i o "etiţăR / să le spun că am ie#it după scoici& Ce-o să ne "acăR O nchiul spune că au îngropat bombe pe plaje& 4u-ţi bate capul cu asta& ui îi e "rică #i de o "urnică& O (l zice că luna trage oceanul înapoi& O unaR - neori, #i soarele îl trage& (l zice că, în jurul insulelor, iltirile "ormează v!rtejuri care pot înghiţi bărcile cu totul& O 4u mergem noi acolo, dragă& 4oi stăm doar pe plajă& Marie-aure î#i des"ace e#ar"a #i Madame M!nec i-o ia& n 1 1 i sărat, ierbos, de culoarea cositorului îi intră pe sub guler& O MadameR O DaR O Ce "ac acumR O Mergi& Merge& Aici, simte sub picioare pietricele rotunde #i reci& I iincolo, ni#te plante "o#nitoare& Apoi ceva mai moale1 nisip lld, neted& (a se apleacă #i-#i răs"iră degetele& ( ca o mătase rece& Mătase rece, bogată, pe care marea #i-a depus o"randa1 pieI I icele, cochilii, scoici& *ăr!me de alge& Degetele ei sapă #i ating& )tropii de ploaie îi cad pe cea"ă, pe dosul m!inilor& 4isipul îi absoarbe căldura din degete, din tălpi& 4odul interior Marie-aure, vechi decum o lună, începeplaja a se în des"acă& înaintează peîmprejurul marginea apei, aproape ţăr!nii u-seallalui început, #i-#i închipuie se întinde ambele(adirecţii, de jur promontoriului, cuprinz!nd insulele de departe, toată lucrătura "iligranată a coastei bretone, cu capurile ei sălbatice, "orti"icaţiile #ubrede #i ruinele su"ocate de iederă& î#i imaginează ora#ul "orti"icat în spatele ci, cu meterezele lui ameţitoare #i labirintul de străzi& +oate reduse brusc la dimensiunile machetei tatălui ei& Dar el nu-i spusese ce anume era de jur împrejurul machetei& ucrurile cu adevărat interesante începeau acolo unde se termina macheta& n stol de pescăru#i se agită deasupra ei& Cele o sută de mii de "iricele de nisip din pumnii ei se "reacă unele de altele& )imte cum tatăl ei o ia în braţe #i o înv!rte#te de trei ori& 4ici un soldat din trupele de ocupaţie nu vine să le aresteze& 4imeni nu le adresează nici măcar o vorbă& în trei ore, degetele amorţite ale lui Mărie-aure descoperă o medii e#uată, o geamandură ruginită #i o mie de pietre netede&  bălăce#te în genunchi #i-#i udă rochia la poale& C!nd în s"!r#ii Madame M!nec o conduce înapoi în rue auborel, udă înc!ntată, Mărie-aure urcă toate cele cinci etaje, bate la u i biroului lui (tienne #i se prezintă în "aţa lui, cu "aţa plină NU] nisip umed& O Aţi stat mult pe-a"ară, b!iguie el& Am "ost îngrijorat O 'o"tim, unchiule& )coate cochiliile din buzunare& )coii i ghiocuri, treisprezece bucăţi de cuarţ grunjos de la nisip& O Wi-am adus asta& Qi asta, #i asta, #i asta&

Qle"uitori N

n trei luni, plutonierul-major von %umpel "ăcuse drumuri la =erlin #i )tuttgart, evaluase o sută de inele con"iscate, o du zină de brăţări cu diamante, o tabacheră letonă în care sc!u teia un topaz albastru de "ormă romboidală& %evenit la 'aris, dormea de o săptăm!nă la .rand 5otel #i-#i trimitea antenele în toate direcţiile ca pe ni#te păsări& în "iecare noapte, retrăin momentul1 c!nd str!nsese diamantul în "ormă de pară intri degetul mare #i arătător, uria# sub lentila lupei, convins că ţinea în m!nă cele o sută treizeci #i trei de carate ale Mării de *lăcări& 'rivise ţintă miezul pietrei, de un albastru glacial, în care creste muntoase miniaturale păreau să împră#tie "oc în nuanţe de stacojiu, corai #i violet, iar poligoane de culoare p!lp!iau #i sc!nteiau în timp ce o rotea, #i aproape că reu#ise să se auto- convingă că legendele erau adevărate, că odinioară, cu secole în urmă, un "iu de sultan purtase o coroană care-i orbea pe vizitatori, că păstrătorul pietrei era nemuritor, că

:@@

"abuloasa piatră rico#ase printre jaloanele istoriei #i aterizase în m!na lui& *usese un moment de bucurie O de trium"& a care se adăugase însă o spaimă nea#teptată& 'iatra părea a "i un lucru ti&ljil, pe care omul n-ar "i trebuit să pună ochii niciodată& n m ni cu neputinţă de uitat, odată ce-l vedeai& Qi totu#i& '!nă la urmă, raţiunea învinsese& îmbinările din- 1 1 l&iţetele diamantului erau mai puţin precise dec!t ar "i trebuit& Marginea avea un u#or aspect cerat& încă #i mai relevant, pi&ura era total lispită de "isuri "ine, de puncte, de impurităţi& I n (ia'ant a(e%&rat. spunea tatăl lui, nu e nicio(at& lipsit (e ut purit&#i, n (ia'ant a(e%&rat nu e nicio(at& per"ect, &h iarvictorie se a#teptase "ie autenticR )ă "ie păstrat e2act unde i . 1 1 "i convenit lui să "ieR )ă obţină o asemenea într-osămgură ziR )igur că nu& on %umpel nu simte nici o "rustrare, cum ar "i "ost de a#teptat& Dimpotrivă, e destul de optimist& Muzeul n-ar "i comandat niciodată un "als de calitate at!t de bună dacă n-ar "i avut pe undeva srcinalul& în ultimele săptăm!ni petrecute la 'aris, redusese lista #le"uitorilor de pietre preţioase de la #apte la trei persoane, apoi la una singură1 un anume Dupont, pe jumătate algerian, care se "ormase lucr!nd în opal& )e pare că, îna- nte de război, Dupont î#i c!#tigase traiul #le"uind diamante "alse, Nlin spinel, pentru văduve bogate #i baronese& Qi pentru muzee& într-o noapte de "ebruarie, von %umpel intră în atelierul barte dichisit al lui Dupont, a"lat în apropiere de )acre-Cceur& 4c uită pe un e2emplar din 6ijuterii i pietre pre#ioase de )treeter1 schiţe de coliere, gra"ice trigonometrice "olosite pen- i ru "aţetare& C!nd găse#te c!teva #abloane migălos lucrate, de aceea#i mărime #i cu aceea#i "ormă de pară ca piatra din sei"ul muzeului, #tie că pusese m!na pe individ& a ordinul lui von %umpel, lui Dupont i se plasează cupoane "alse pentru alimente& Apoi, von %umpel a#teaptă& î#i pregăte#te întrebările1 ai "ăcut #i alte copiiR C!teR Qtii la cine au ajuns acumR în ultima zi de "ebruarie a anului :@;:, un gestapovist mărunţel #i spilcuit vine să-i dea vestea că nevinovatul Dupont încercase să se "olosească de cupoanele "alse& Qi "usese arestat& Din(erleic+t O joacă de copii& ( o noapte de iarnă agreabilă, cu ploaie măruntă #i pete di zăpadă aproape topită adunate în 'lace de la Concorde, pi margini, iar ora#ul arată spectral, cu "erestrele perlate eu stropi de ploaie& n caporal tuns "oarte scurt îi veri"ică actel& lui von %umpel #i-l îndrumă nu spre o celulă, ci spre o (.1 meră cu tavan înalt de la etajul al treilea, cu un birou la can stă o dactilogra"a& n spatele ei, pe perete, o glicină pictată ,s] rami"ică într-o înc!lceală modernistă de culoare care-i dă o senzaţie neplăcută lui von %umpel& Dupont e legat de un scaun ie"tin de su"ragerie, în mijlo cui camerei& *aţa lui are culoarea #i luciul lemnului tropical on %umpel se a#teptase la un amestec de "rică, indignare #i "oame, dar Dupont stă cu spatele drept& Are o lentilă de l&i ochelari deja spartă, dar alt"el arată destul de bine& Dactilogra"a strive#te ţigara într-o scrumieră, lăs!nd pe chi# toc o pată de ruj de un ro#u intens& )crumiera e plină1 cincizeci de mucuri sunt îndesate acolo, descompuse, într-un tablou cumva crud& O 'oţi pleca, spune von %umpel, "ac!ndu-i secretarei un semn din cap, apoi se concentrează asupra #le"uitorului& O 4u vorbe#te germană, domnule& O 4e descurcăm noi, spune el în "ranceză& închide u#a, te rog& Dupont ridică ochii, iar o glandă din corp îi pompează curaj în s!nge& on %umpel nu are "orţa să z!mbească& îi vine destul de u#or& )peră să obţină numele, dar nu-i trebuie dec!t un număr& Scu'p& Marie$Laure. Sunte' )n Ger'ania acu' i e ine, A' reuit s& g&sesc un )nger care %a )ncerca s&$#i tri'it& asta, -e$aici sunt nite rai i nite anini "oarte "ru'oi, ?i O pare (e necreut. (ar te rog s& 11 +urei )n cu%*ntul 'eu B ne (au '*ncare e:celent&, 0e X i '& calitate@ prepeli#&. ra#& i tocan& (e iepure, Copane (e pui uirto"i pr&ji#i cu sl&nin&. tarte cu caise, !asol (e %it& cu 'oron, CoP au vin cu ore, Tarte cu prune, ructe i )ng+e#at&. niturate, ?i (e$aia atept s& se "ac& ora 'eseiK S& "ii politicoas& cu unc+iul i cu Ma(a'e, Mul#u'ete$le ,,l "i citesc r*n(urile astea, ?i nu uita c& sunt 'ereu cu tine. i unt al&turi (e tine, T&ticul t&u

(ntropie +imp de o săptăm!nă, prizonierul mort răm!ne legat de ţăru#ul din curte, cu pielea cenu#ie de la

899

degerături& =ăieţii se /presc #i-i cer indicaţii cadavrului& Cineva îi pune o cartu#ieră #i o cască& După c!teva zile, pe umerii lui apar două ciori & &ire-l scormonesc cu ciocurile, pentru ca în cele din urmă îngrijitorul, împreună cu doi băieţi din anul al treilea, să-i re- icze cu sat!rul picioarele prinse în gheaţă, săl urce într-un i &irucior #i să-l ia de acolo& De trei ori în nouă zile, *redericL e ales veriga slabă la instrucţie& =astian ia mai multă distantă ca oric!nd si numără N N N mai repede ca oric!nd, ast"el înc!t *redericL are de alergat peste patru sute de metri, de multe ori prin zăpadă mare, iar băieţii îl "ugăresc ca #i cum ar "i în joc viaţa lor& ( prins de liecare dată& De "iecare dată e bătut, sub privirile lui =astian& : Ee "iecare dată, $erner asistă "ără să încerce să-i oprească& *redericL cade după #apte lovituri& Apoi după #ase& Apoi după trei& 4u ţipă niciodată #i nu cere să plece, ceea ce pare să aţ!ţe în mod deosebit m!nia uciga#ă care-l "ace pe comandant să tremure& Aplecarea spre reverie a lui *redericL, e2centricitatea lui sunt ca un miros pe care-l emană #i pe care toată lumea îl poate simţi& $erner încearcă să se re"ugieze în munca din laboratorul lui 5auptmann& A construit un prototip de aparat de emisie-recepţie cu siguranţe, tuburi, receptor #i "i#e de amin de probă, dar p!nă #i la aceste ore t!rzii, are senzaţia că cerul & întunecă #i că #coala devine un loc mai întunecat, mai diabolli chiar& îl supără stomacul& *ace diaree& )e treze#te la ore mic i ?&i  vede pe *redericL în camera lui de la =erlin, cu ochelan N cravată, eliber!nd păsări captive din paginile unei cărţi uria#i Eti &iat (etept, O s& te (escurci ine, într-o seară, c!nd 5auptmann e în biroul lui de la capiii ul culoarului, $erner îi aruncă o privire autoritarului olL heimer, care moţăie într-un colţ, #i spune1 O 'rizonierul ăla& olLheimer clipe#te, iar piatra prinde viaţă& O *ac chestia asta în "iecare an& si scoate căciula si-si tre c t N N E

m!na prin desi#ul ţepos al părului& =a zic că e polonez, u comunist, ba cazac& C!nd "ură băutură, c!nd Lerosen, c!nd bani& n "iecare an, aceea#i poveste& )ub urzeala orelor, băieţii se zbat într-o duzină de arene di"erite& 'atru sute de copii t!r!ndu-se pe muchia unui brici O Qi mereu aceea#i e2presie1 Jîl caută moarteaV, adaug&i olLheimer& O Dar e decent să-l lase a#a a"arăR C!nd e deja mortR O 4u pun ei preţ pe decenţă& Apoi, tocurile cizmelor lin 5auptman intră în cameră ţăcănind clar, iar olLheimer se lasă iar pe spate în colţul lui, ochii i se umplu din nou de uni bră, iar $erner nu apucă să-l întrebe cine sunt ace#ti JeiK& =ăieţii îi pun lui *redericL #oareci morţi în ghete& îl striga JhomoV, JmuistulV #i nenumărate alte porecle in"antile& De două ori, un băiat din anul cinci ia binoclul lui *redericL #i-i m!nje#te lentilele cu e2cremente& $erner î#i spune că "ace tot ce poate& în "iecare noapte, îi lustruie#te ghetele lui *redericL p!nă i le "ace oglindă - un motiv mai puţin pentru ca un #e" de dormitor, =astian sau un elev mai mare să se ia de el& în dimineţile de duminică, în sala de mese, stau am!ndoi în lini#te într-o rază de soare, iar $erner îl ajută la teme& *redericL îi spune în #oaptă că, la pri\ T - iu, speră să descopere cuiburi de cioc!rlie în iarba de l!ngă  ilii& a un moment dat, se opre#te cu creionul în aer, pri5 în gol #i spune1 JCiocănitoare pătată micăK, iar $erner nule din curte, prin perete, ciocănitul îndepărtat al unei păsări&  . 1 ora de #tiinţe tehnice, doctorul 5auptmann le prezintă l] glie termodinamicii& - Cine poate spune ce înseamnă entropiaR băieţii se apleacă peste pupitre& 4imeni nu ridică m!na& i l&iuptmann scrutează r!ndurile& $erner încearcă să-#i contro- li >c orice tresărire& O '"ennig& O e gradul de hazard saudedeo bătaie dezordine dintr-un istem, calmă domnule /chii(ntropia lui îl "i2ează pe $erner preţ de inimă, o plivire #i îndoctor& acela#i timp îngheţată&

89:

O Dezordine& Cu care vă tot bate la cap comandantul& Qi #e"ii de dormitor& +rebuie să "ie ordine& iaţa e haos, domnilor& ar noi suntem cei care "ac ordine în acest haos& '!nă la gene& *acem ordine în evoluţia speciilor& 4e lepădăm de ce e n"erior, recalcitrant, de pleavă& Asta e marele proiect al %eichu- lui, cel mai măreţ proiect iniţiat vreodată de oameni& 5auptmann scrie pe tablă& Cadeţii copiază cuvintele în caietele lor de clasă& Entropia unui siste' )nc+is nu sca(e nicio(at&, Orice proces e supus oligatoriu (eagreg&rii,

'limbările

De#i (tienne se opune în continuare, Madame M!nec o duce pe Marie-aure în "iecare dimineaţă la plimbare pe plajă&Madame *ata î#i M!nec leagă singură #ireturile, coboară b!jb!ind scara #i a#teaptă pe hol cu bastonul în m!nă să termine în bucătărie& O 'ot să merg singură, spune Marie-aure la a cincea ie#ire din casă& 4u trebuie să mă ghidaţi& Douăzeci #i doi de pa#i p!nă la intersecţia cu rue dS(stro încă patruzeci p!nă la portiţă& Apoi coboară nouă pa#i p!n&i pe nisip #i cele douăzeci de mii de zgomote ale oceanului i& împresoară& Adună conuri de pin scuturate din copaci a"laţi, probabil, la mari depărtări& Colaci gro#i de s"oară& .lobule lunecoase di polipi e#uaţi la ţărm& într-o zi, o r!ndunică înecată& Cel mal mult îi place să meargă p!nă la capătul de nord al plajei, l&i re"lu2, să se a#eze pe vine în josul unei insule căreia Madami M!nec îi spune e .rand =e #i să cotrobăie cu degetele prin sm!rcuri& Doar în acele momente, c!nd stă cu degetele de l&i m!ini #i de la picioare în apa rece a mării, mintea ei se des prinde cu adevărat de tatăl ei& Doar atunci uită să se mai în trebe ce parte din scrisoarea lui era adevărată, dacă va mai scrie, de ce "usese închis& )tă pur #i simplu #i ascultă, aude, respiră& Dormitorul ei se umple de pietricele, alge, cochilii1 patru zeci de scoici pe pervaz, #aizeci #i unu de melci pe comod&i C!nd poate, le aranjează pe specii, apoi pe mărimi& De la mic - în st!nga - la mare - în dreapta& mple borcane, găleţi, tăvi? camera capătă miros de mare& Aproape în "iecare dimineaţă, după plajă, merge cu Ma dame M!nec după treburi, la piaţa de legume, uneori la măcelărie, apoi să ducă m!ncare vecinilor care i se par lui Ma dame M!nec mai nevoia#i& rcă pe o scară cu ecou, bat u#or la o u#ă& / bătr!nă le prime#te înăuntru, le întreabă de noutăţi, insistă să bea toate trei un deget de sherry& Marie-aure descoperă că Madame M!nec are o energie "antastică& înmugure#te, î#i întinde tulpina, se treze#te devreme, munce#te p!nă t!rziu, încrope#te creme de legume "ără strop de sm!nt!nă #i p!ini cu mai puţin de o cană de "ăină& =ocănesc am!ndouă pe străzile înguste, Marie-aure ţin!ndu-se de #orţul lui Madame, ghid!ndu-se după mirosul tocanelor #i prăjiturilor ei& în momentele acestea, Madame e ca un perete imens de tranda"iri mi#cători, ţepo#i, par"umaţi #i b!z!ind de albine& '!ine călduţă încă pentru o văduvă matusalemică, Madame =lanchard& )upă pentru Monsieur )aget& +reptat, creierul lui &trie-aure devine o hartă tridimensională, pe care sunt treme ni#te repere strălucitoare1 un platan gros în 'lace au2  rrbes, nouă arbu#ti ornamentali în ghivece în "aţa hotelului  mitinental, #ase trepte de urcat într -un pasaj care se nume #te MIC du Connetable& : Ee c!teva ori pe săptăm!nă, Madame îi duce m!ncare lui  uhert =azin 4ebunul, un veteran al Marelui %ăzboi care doarme într-o "iridă din spatele bibliotecii, "ie soare, "ie zăludă& Care #i-a pierdut nasul, urechea st!ngă #i un ochi într-un bombardament de artilerie& Qi care poartă o mască de cupru i mailat peste jumătate de "aţă& ui 5ubert =azin îi place să povestească despre "orti"icaţiile, vrăjitorii #i piraţii din )aint-Malo& De-a lungul secolelor, îi pune el lui Marie-aure, zidurile ora#ului au ţinut la distanţă prădătorii seto#i de s!nge O romani, celţi, scandinavi& Chiar #i mon#trii marini& +imp de o mie trei sute de ani, spune el, zidurile i-au ţinut la distanţă pe marinarii englezi însetaţi de s!nge care-#i lăsau corăbiile în larg #i trăgeau asupra caselor cu proiectile în "lăcări, care încercau să treacă totul prin "oc #i s!-i omoare pe toţi prin în"ometare, care nu se dădeau în lă- iuri de la nimic ca să-i nimicească p!nă la ultimul& O Mamele din )aint-Malo î#i ameninţau copiii că, dacă nu stau drepţi #i nu se poartă "rumos, o să vină un englez noaptea să le taie g!tul, spune el& O 5ubert, te rog, spune Madame M!nec& / sperii& n martie, (tienne împline#te #aizeci de ani, iar Madame M!nec umple ni#te scoici mici - palour(es cu ha#mă #i le serve#te cu o garnitură de ciuperci #i două ouă "ierte, tăiate în patru& )ingurele două ouă pe care reu#ise să le găsească în ora#, din c!te spune& (tienne poveste#te cu vocea lui cati"elată despre erupţia vulcanului ZraLatoa, despre amintirile lui cele mai vechi, în care apusurile din )aint-Malo erau s!ngerii

898

din cauza cenu#ii din ndiile de (st #i deasupra mării străluceau în "iecare seară nervuri stacojii uria#e& ar lui Marie-aure, cu buzunarele ei pline de nisip #i "aţa aprinsă de la v!nt, i se pare, preţ de c!teva clipe, că ocupaţia e departe, la o mie de mil] de ei& îi e dor de tati, de 'aris, de doctorul .e""ard, de pan de cărţile #i conurile ei de pin O toate sunt goluri în viaţa ci nsă de c!teva săptăm!ni, e2istenţa ei devenise suportabilă Măcar c!nd e a"ară, pe plajă, lipsurile #i "rica sunt #terse de v!nt, culori #i lumină& Aproape în "iecare după-amiază, după ce dimineaţa o înso ţeste pe Madame în drumurile ei, Marieaure se a#ază pipat, cu "ereastra deschisă, #i parcurge cu m!inile macheta ora #ului "ăcută de tatăl ei& Degetele ei alunecă peste barăcile con structorilor de nave de pe rue de Chartres #i peste brutăria lui Madame de pe %obert )urcou"&eaîncăimaginaţia ci, îi aude pe podeauavechi plinădede "aină, mi#%uelle c!ndu-se a#arue cum î#i închipuie se mi#că patinatorii, #i brutari coc!ndglis!nd p!ine înpecuptorul patru sute de ani pe care-l "olosise stră-străbunicul lui Monsieur %uelle& Degetele ei ating treptele catedralei - aici, un bătr!n taie tranda"iri într-o grădină? aici, l!ngă bibliotecă, 5ubert =azin 4ebunul bolborose#te pentru sine în timp ce se zg!ie#te cu ochiul sănătos la o sticlă de vin goală? aici e mănăstirea? aici e restaurantul Chez Chuche, l!ngă piaţa de pe#te? aici e casa de la numărul patru, de pe rue auborel, cu u#a o idee crăpată, unde Madame M!nec stă în genunchi l!ngă pat, în camera ei de la parter, desculţă, "rec!nd între degete mătăniile, rug!ndu-se pentru aproape toate su"letele din ora#& Aici, într-o cameră de la etajul cinci, (tienne umblă printre sertare goale, ating!nd cu degetele locurile pustii unde-#i ţinea înainte radiourile& Qi, undeva dincolo de hotarele machetei, dincolo de hotarele *ranţei, într-un loc la care degetele ei nu pot ajunge, tatăl ei stă într-o celulă, cu o duzină de miniaturi cioplite de el pe pervazul "erestrei, în timp ce un gardian se apropie de el cu ceea ce speră din toată inima să "ie un "estin - prepeli#&. ra#& i tocan& (e iepure, Copane (e pui. carto"i pr&ji#i cu sl&nin& i tarte cu caise - o duzină de tăvi, o duzină de platouri, să măn!nce pe săturate& 

4adei im nopţii& 5euhau"en Miezul C!inii doctorului 5auptmann ţopăie pe impurile îngheţate din jurul #colii, picături de argint viu lunci And pe "undalul alb& După ei vine 5auptmann, cu căciula lui de blană, merg!nd cu pa#i mărunţi ca #i cum #i-ar număra p&i#ii pe o distanţă imensă& a urmă vine $erner, duc!nd cele două aparate de emisie-recepţie pe care le testează împreună & u 5auptmann de luni întregi& 5auptmann se întoarce, cu "aţa lucitoare& O ( un loc bun, direcţia privirii e bună, lasă-le jos, '"ennig&  am trimis înainte pe amicul nostru olLheimer& ( undeva pe deal& $erner nu vede nici o urmă, doar o brazdă arcuită \clipind în lumina lunii #i pădurea albă din depărtare& O Are la el transmiţătorul ZY într-o cutie pentru muniţie, \&pune 5auptmann& +rebuie să se ascundă #i să transmită con- tinuu p!nă c!nd îl găsim sau îi moare bateria& 4ici măcar eu nu #tiu unde e& =ate din palmele înmănu#ate, iar c!inii se înv!rtesc în jurul lui, scoţ!nd aburi pe gură& O 0ece Lilometri pătraţi& ocalizează transmiţătorul, loca- lizează-l pe amicul nostru& $erner se uită la cei zece mii de copaci în"ă#uraţi în mantile de zăpadă& O Acolo, domnuleR O distracţia, Acolo& 5auptmann începe '"ennig& scoate o sticlă din buzunar #i-i de- #urubează dopul "ără să se uite la el& Acum 5auptmann curăţă puţină zăpadă cu picioarele, iar $erner a#ază acolo primul aparat, măsoară două sute de metri cu ruleta, apoi îl a#ază #i pe al doilea& Des"ă#oară cablurile de împă- m!ntare, întinde antenele #i le porne#te& Deja i-au amorţit degetele& O încearcă optzeci de metri, '"ennig& în mod normal, echipele nu #tiu pe ce bandă să caute& Dar, cum în noaptea asta e primul nostru test practic, o să tri#ăm un pic& $erner î#i pune că#tile #i în urechi i se revarsă paraziţii %eglează "recvenţa radio, ajustează "iltrul& în scurt timp, mi #e#te să prindă cu ambele receptoare piuitul semnalului p i n dus de transmiţătorul lui olLheimer& O -am prins, domnule& 5auptmann z!mbe#te cu toată gura& C!inii "ac tumbe i strănută de surescitare& )coate din haină un creion de ceara O 4otează pe radio& 'e teren, echipele nu au întotdeauna la dispoziţie h!rtie& $erner notează ecuaţia pe carcasa metalică a aparatului de emisie-recepţie #i începe să socotească&  Acul în carul cu "!n germ&E&

89F

5auptmann îi în tinde o riglă de calcul& în două minute, $erner obţine un vector #i o distanţă1 doi Lilometri #i jumătate& O Qi hartaR *aţa mică, aristocratică a lui 5auptmann str&i luce#te de plăcere& $erner trasează liniile cu un echer cu braţ mobil si un N N

compas& O După tine, '"ennig& $erner pune harta str!nsă în buzunarul hainei, împache tează aparatele #i le ia pe unul într-o m!nă, pe altul în cea laltă, ca pe ni#te valize identice& Cristale minuscule de zăpadă se cern la lumina lunii& n cur!nd, #coala #i ane2ele ei pai ni#te jucării pe c!mpul alb de dedesubt& una coboară tot mai mult, un ochi acoperit pe jumătate de o pleoapă, c!inii răm!n în preajma stăp!nului, scoţ!nd aburi pe gură, iar $ernei nădu#e#te& NN

Coboară într-o r!pă, apoi urcă& n Lilometru& Doi& O Qtii ce-i aia sublim, '"ennigR spune 5auptmann, g!"!ind& ( ameţit de băutură, însu"leţit, mai că bate c!mpii& $er ner nu-l mai văzuse niciodată a#a& ( acea clipă c!nd un lucru e pe punctul de a se trans"orma în altul& 0iua în noapte, omida în "luture& 'uiul de căprioară în cerb& (2perimentul în rezultat& =ăiatul în bărbat& După cel de-al treilea urcu#, $erner des"ace harta #i-#i veri"ică încă o dată poziţia cu o busolă& 'este tot, copacii \ n uţi strălucesc& )ingurele urme care se văd sunt ale lor& Qcoala i `Nierdut undeva în spatele lor& )ă mai pornesc o dată aparatele, domnuleR  lauptmann î#i duce degetele la buze& $erner triangulează iar #i constată c!t de aproape sunt de măsurătorile iniţiale - mai puţin de jumătate de Lilometru& 1 1 !nge iar aparatele #i iuţe#te pasul, adulmec!nd deja o urmă pe care o simt #i cei trei c!ini, iar $erner î#i spune1 am găsit ] dtiţia, o rezolv, ci"rele devin realitate& Copacii scutură în- i mna zăpadă, c!inii încremenesc, cu nasurile "remăt!nd, adulmec!nd urma, arăt!nd ca spre un "azan, 5auptmann întinde o palmă, iar $erner vede în s"!r#it, după ce se strecoară prin- 1 1 c copaci, chinuindu-se cu cele două cutii grele, "orma unui mn care zace în zăpadă cu "aţa în sus, cu transmiţătorul la picioare #i antena ating!nd crengile mai joase& ria#ul& C!inii tremură pe poziţii& 5auptmann stă cu palma în sus&  ii cealaltă m!nă, scoate pistolul din teacă& O De la distanţă a#a mică n-ai voie să #ovăi, '"ennig& olLheimer stă cu partea st!ngă a "eţei spre ei& $erner îi vede aburii respiraţiei ridic!ndu-se #i împră#tiindu-se& 5aupt- mann î#i îndreaptă $altherul direct spre olLheimer #i, preţ de c!teva clipe lungi #i con"uze, $erner e convins că pro"esorul lui are de g!nd să-l împu#te pe băiat, că absolut toţi cade- pi sunt într-un mare pericol #i aude "ără să vrea vocea 3uttei de atunci, de pe malul canalului1 E ine s& "aci un lucru (oar pentru c&$l "ace toat& lu'ea2 Ceva din su"letul lui $erner închide ochii solzo#i, iar pro"esorul cel mărunţel ridică pistolul #i trage în aer& olLheimer se ridică imediat pe vine, răsucind capul în timp ce copoii ţ!#nesc spre el, iar $erner î#i simte inima s"!l!m!ndu-se în nenumărate bucăţi& N

olLheimer întinde braţele în "aţa c!inilor care se reped asupra lui, dar c!inii îl cunosc& )ar pe el în joacă, lătr!nd #i alerg!nd de colo-colo, iar $erner vede cum se scutură băiatul cel mătăhălos de c!ini ca de ni#te pisoi de casă& Doctorul 5auptmann r!de& 'istolul "umegă, el trage o du#că zdravăn& din sticlă #i i-o întinde lui $erner, care o duce la buze& '!n&i la urmă, pro"esorul e mulţumit de el& Aparatele de emisie-n cepţie "uncţionează& ( a"ară, în noaptea strălucitoare, luminii 1.1 de stele, #i simte dogoarea usturătoare a coniacului în sto mac&&& O ite, asta "acem cu triunghiurile, spune 5auptmann& C!inii dau roată, se aruncă în zăpadă, se zbenguiesc& 5aupi mann se u#urează sub copaci& oLlheimer vine către $ernci t!r#!indu-#i picioarele, trăg!nd după el marele transmiţătoi ZY& )e "ace tot mai mare& 'une o m!nă gigantică, înmănu#ai&i pe căciula lui $erner&

89;

O )unt doar ni#te ci"re, spune el încet, a#a înc!t 5aupi mann să nu-l audă& O Matematică pură, cadet, adaugă $erner, imit!nd ac centul tăios al lui 5auptmann& î#i apasă degetele înmănu#au de la o m!nă cu degetele de la cealaltă m!nă, cinci la cinci& O +rebuie să te obi#nuie#ti să g!nde#ti a#a& ( prima oară c!nd $erner îl aude pe olLheimer r!z!nd #i are cu totul altă e2presie& Devine mai puţin ameninţător, amintind mai degrabă de un copil gigantic, cu su"let bun& a "el se trans"ormă si c!nd ascultă muzică& N

+oată ziua următoare, plăcerea succesului persistă în s!ngele lui $erner, ca #i amintirea sentimentului aproape sacru care-l însu"leţise în timp ce se întorcea la castel alături de uria#ul olLheimer, printre copacii îngheţaţi, pe l!ngă dormitoarele în care băieţii adormiţi stăteau în#iraţi ca lingourile în sei"uri - $erner se simţise protector la un mod aproape patern "aţă de ceilalţi în timp ce se dezbrăca l!ngă pat, iar olLheimer î#i continua greoi drumul spre dormitoarele elevilor mai mari, un căpcăun printre îngeri, un paznic travers!nd un cimitir pe timp de noapte&

'ropunere

Marie-aure stă la locul ei obi#nuit din colţul bucătăriei, el mai apropiat de "oc, #i ascultă bombănelile prietenelor lui Madame M!nec& O Ce scump e macroulU spune Madame *ontineau& De ui că-l aduc tocmai din 3aponiaU O 4ici nu mai ţin minte ce gust au prunele adevărate, spune Madame 5ebrard, diriginta po#tei& O Qi cupoanele astea absurde pentru panto"i, spune Madame %uelle, soţia brutarului& +heo are numărul F 9: #i ei n au ajuns nici măcar la ;99U O 4u le-au ajuns doar bordelurile de pe rue +hevenard&  iber-pro"esionistele vor primi toate apartamentele de vară& O Claude .rasul #i nevastă-sa au pus ceva os!nză pe ei& O A"urisiţii de nemţălăi stau toată ziua cu luminile aprinseU O (u nu mai suport să stau închisă-n casă cu bărbatu-meu încă o noapte& )unt nouă #i stau la masa pătrată, cu genunchii ating!n- du-li-se& %estricţii alimentare, budinci catastro"ale, calitatea tot mai proastă a lacului de unghii - su"eră pentru aceste nelegiuiri din ad!ncul su"letelor lor& *aptul că s-au adunat at!t de multe în acela#i spaţiu o derutează #i o înc!ntă pe Marie- *aure1 "emeile sunt u#uratice c!nd trebuie să "ie serioase, se întristează c!nd se glume#te& Madame 5ebrard depl!nge dispariţia zahărului Demerara& amentaţia altei "emei despre tutun degenerează la jumătatea "razei în istericale inspirate de "ormidabilele dimensiuni ale posteriorului par"umierului& *emeile miros a p!ine veche, a livinguri neaerisite, încărcate cu mobilier breton gigantic, în culori închise& O Deci t!năra .autier vrea să se mărite, spune Madame %uelle& *amilia trebuie să-#i topească toate bijuteriile ca să "acă rost de aur pentru verighetă& Autorităţile de ocupaţie impozitează aurul cu treizeci la sută& ar munca bijutierului e impozitată tot cu treizeci la sută& i dau lui banii #i gata, n-a mai rămas nimic din inelU Cursul valutar e ozăvorul "arsă, preţul e aberant, pest] tot domne#te Madame Mano pune la u#a morcovilor din bucătărie #i-#i drege glasul& *emeili duplicitatea& ntr-un t!rziu, amuţesc& N

O 4oi punem lumea în mi#care, spune Madame Manei Dumneata, Madame .uibou2, "iul dumitale le repară panto"ii Madame 5ebrard, dumneata #i "iica dumitale le sortaţi cores pondenţa& ar dumneata, Madame %uelle, brutăria dumitali le coace aproape toată p!inea& Aerul devine încordat& Marie-aure are senzaţia că "emeile se uită la cineva care patinează pe gheaţă subţire sau care #tii cu m!na deasupra unei "lăcări& O Ce vrei să spuiR O )ă "acem ceva& O )ă le punem bombe în panto"iR O )ă "acem caca în aluatul pentru p!ineR %!sete nervoase& O Ar "i prea de tot& Dar am putea "ace lucruri mai mă runte& Mai simple& O Ca de e2empluR O Mai înt!i vreau să #tiu dacă sunteţi dispuse&

89

rmează o tăcere apăsătoare& Marie-aure simte cum c!ntăresc toate răspunsul& 4ouă minţi care deapănă înceti#or& )e g!nde#te la tatăl ei - închis pentru ceR - #i su"eră& Două "emei pleacă, prete2t!nd diverse obligaţii legate de nepoţi& Altele se trag de bluze #i se "oiesc pe scaune ca #i cum temperatura în bucătărie ar "i crescut brusc& %ăm!n #ase& Marie-aure stă între ele, întreb!ndu-se cine va ceda, cine va trăncăni, cine va "i cea mai curajoasă& Cineva zăcea pe spate, cu ultima su"lare răbu"nindu-i spre tavan ca un blestem pentru invadatori&

Ai #i alţi prieteni

O *ii atent, *loricel, îi strigă Martin =urLhard lui *re- ilcricL, care traversează curtea& Diseară vin la tineU Qi mi#că pasmodic din pelvis, ca un maniac& Cineva îi umple lui *redericL patul de "ecale& $erner aude vocea lui olLheimer1 Nu pun ei pre# pe (ecen#&, O Căcăciosule, adu-mi ghetele, îi aruncă un băiat& *redericL se pre"ace că nu aude& n "iecare seară, $erner se retrage în laboratorul lui 5aupt- mann& '!nă acum ie#iseră de trei ori prin zăpadă ca să localizeze t ransmiţătorul lui olLheimer #i de "iecare dată găsiseră o soluţie #i mai directă& a cel mai recent test practic, $erner icu#ise să instaleze aparatele, să recepteze transmisia #i să cal- i uleze poziţia lui olLheimer în mai puţin de cinci minute&  lauptmann îi promite călătorii la =erlin& Des"ă#oară ni#te planuri pentru o "abrică de electronice din Austria #i spune1 O Mai multe ministere #i-au e2primat entuziasmul "aţă tic proiectul nostru& $erner are succes& ( loial& ( a#a cum spune toată lumea că e bine să "ie& Qi totu#i, de "iecare dată c!nd se treze#te #i-#i încheie nasturii hainei, simte că trădează ceva& ntr-o noapte, el #i olLheimer se întorc prin zăpada care se tope#te, olLheimer cu transmiţătorul, ambele receptoare #i antena str!nsă la subraţ& $erner vine după el, bucuros să stea în umbra lui& Din copaci picură apă& Crengile lor par a "i pe punctul de a izbucni în "loare& 'rimăvara& 'este două luni, olLheimer î#i va lua diploma #i va pleca pe "ront& )e opresc un moment pentru ca olLheimer să se odihnească, iar $erner se apleacă să e2amineze unul dintre aparatele de emisie-recepţie, scoate o mică #urubelniţă din buzunar #i str!nge o balama slăbită& olLheimer se uită în jos la el cu tandreţe nemăsurată& O Ce mare ai putea "i, spune el& n acea noapte, $erner se v!ră în pat #i prive#te în sus, la partea de dedesubt a saltelei lui *redericL& n v!nt cald învăluie castelul, undeva se tr!nte#te un oblon, iar zăpada tu pită picură din burlane& O (#ti treazR #opte#te el c!t de încet poate& *redericL se apleacă peste marginea patului #i, preţ d& c!teva clipe, în bezna aproape totală, $erner se a#teaptă să #l spună în s"!r#it unul altuia ceea ce nu putuseră să-#i sputi&i p!nă atunci& O Qtii, ai putea pleca acasă, la =erlin& )ă pleci din locul ăst&i *redericL se mulţume#te să clipească& O Mama ta nu s-ar supăra& 'robabil că i-ar plăcea să ti aibă l!ngă ea& Qi lui *anni la "el& Doar o lună& Chiar #i o săptăm!nă& mediat ce pleci, cadeţii o s-o lase mai moale, i&n p!nă te întorci tu, deja vor "i trecut la altcineva& 4ici măcai nu trebuie să-l anunţi pe tatăl tău& Dar *redericL se culcă înapoi în pat #i $erner nu-l mai vede& ocea lui se aude răs"r!ntă din tavan& O 'oate ar "i mai bine să nu mai "im prieteni, $erner 'rea tare, periculos de tare&E Qtiu că te e2pui c!nd mergi cu mine, măn!nci cu mine, îmi împăture#ti mereu hainele, îmi lustruie#ti ghetele #i mă ajuţi la teme& +rebuie să te g!nde#ti la studiile tale& $erner str!nge din ochi& / amintire din cămăruţa lui din pod îl absoarbe1 lipăit de picioare de #oarece în pereţi, lapo viţă răpăind în geam& +avanul at!t de înclinat, că nu poate sta în picioare dec!t l!ngă u#ă& Qi sentimentul că undeva, acolo unde vederea lui nu mai bate, în#iraţi ca spectatorii într-o galerie, stau mama #i tatăl lui #i "rancezul de la radio, urmă- rindu-l prin "ereastra tremurătoare, să vadă ce va "ace& ede chipul abătut al 3uttei, aplecat peste bucăţile din radioul lor distrus& Are senzaţia că ceva imens #i gol o să-i devoreze pe toţi& O 4u asta am vrut să spun, #opte#te $erner în pătură& Dar *redericL nu mai răspunde #i am!ndoi băieţii răm!n multă vreme nemi#caţi, privind spiţele albastre ale razelor lunii care se înv!rt prin cameră&

89<

Clubul bătr!nelor din %ezistentă N

Madame %uelle, soţia brutarului O o "emeie cu voce "rumoasă, care miroase mai mult a drojdie, dar uneori #i a pudră de "aţă sau a par"umul dulce al merelor tăiate în "elii O leagă 9 scăriţă pe portbagajul ma#inii soţului ei, iar pe înserat iese : o Madame .uibou2 pe %oute de Caren tan #i reorientează  o un clichet indi catoarele rutiere& )e întorc bete, hlizindu-se, m bucătăria de pe rue auborel, numărul ;& O Dinan s-a mutat acum douăzeci de Lilometri mai spre nord, spune Madame %uelle& O *i2trei în zile, mijlocul măriiU*ontineau a"lă din auzite că neam- ţul care comandă garnizoana e alergic la După Madame s!nziene& Madame Uarre, "lorăreasa, îndeasă braţe întregi de s!nziene într-un aran- jament care pleacă spre castel& *emeile deturnează un transport de viscoză spre o destinaţie gre#ită& mprimă intenţionat gre#it un orar "eroviar& Madame : lebrard, diriginta po#tei, dose#te în chiloţi o scrisoare de la berlin care pare importantă, o duce acasă #i seara aprinde cu ea "ocul& Dau toate năvală în bucătăria lui (tienne cu ve#ti vesele, cum ar "i că cineva îl auzise strănut!nd pe comandantul garnizoanei sau că rahatul de c!ine depus în pragul unui hotel î#i atinsese din plin ţinta, adică talpa unui panto" german& Madame M!nec toarnă sherry, cidru sau Muscadet& Cineva se postează de strajă la u#ă& Madame *ontineau cea micuţă #i g!rbovă se laudă că ţinuse ocupată centrala de la castel timp de o oră& Madame .uibou2 cea #leampătă #i trupe#ă spune că-i ajutase pe nepoţii ei să vopsească un c!ine de pripas în culorile steagului "rancez #i să-l trimită "uga prin 'lace Chateau- briand& *emeile chicotesc, înc!ntate& O (u ce pot să "acR întreabă venerabila văduvă, Madame =lanchard& reau să "ac si eu ceva& N

89

Madame M!nec le cere tuturor să-i dea lui Madanu =lanchard banii pe care-i au la ele& O 4u vă speriaţi, îi veţi primi înapoi, spune ea& Acum& Madame =lanchard, dumneata ai avut toată viaţa scris "rum] Ns a stiloul ăsta al cona#ului (tienne& +e rog să scrii pe toan h!rtiile de cinci "ranci Eliera#i i'e(iat ran#a, 4imeni nu ?&i permite să distrugă bani, nu-i a#aR C!nd o să cheltuim toate banii, micul nostru mesaj o să se răsp!ndească peste tot iu =retagne& *emeile bat din palme& Madame =lanchard str!nge m!n&i lui Madame M!nec, "ornăie #i clipe#te de plăcere din ochii o sticlo#i& E

neori, (tienne coboară mormăind, încălţat cu un singui panto", iar bucătăria amuţe#te cu totul p!nă c!nd Madanu M!nec îi pregăte#te ceaiul, îl a#ază pe o tavă, iar (tienne si retrage iar cu el sus& Apoi, "emeile o iau de la capăt, uneltind, "lecărind& Madame M!nec îi perie părul lui Marie-aure cu mi#cări lungi, absente& O Qaptezeci #i #ase de ani #i pot încă să mă simt a#aR #op teste ea& Ca o "etiţă cu ochi sc!nteietoriR

Diagnostic

Medicul militar îi ia temperatura plutonierului-major von %umpel& m"lă man#eta tensiometrului& i e2aminează g!tul cu o mică lanternă& Chiar în acea dimineaţă, von %umpel e2aminase un divan din secolul al cincisprezecelea #i supervizase instalarea acestuia într-un vagon de tren destinat cabanei de v!nătoare a mare#alului .oring& )oldatul care i-l adusese descrisese devalizarea vilei de unde "usese luat? o numise Je2pediţie la cumpărături::& Divanul îi aminte#te lui von %umpel de o cutie de tutun olandez de secol optsprezece, "ăcută din alamă #i cupru #i incrustată cu diamante minuscule, pe care o e2aminase la

89B

m eputul săptăm!nii, iar cutia de tutun îi îndreaptă g!ndurile, l i ci de ine2orabil ca gravitaţia, înapoi spre

Marea de *lăcări& I I I momentele de slăbiciune, se vede într-un viitor oarecare urc!nd prin galeriile boltite ale măreţului *iihrermuseum din  m>J cu tocurile ţăcănindu-i elegant pe marmură #i amurgul irvărs!nduse în cascadă pe "erestrele înalte& ede o mie de vitrine cristaline, at!t de transparente, că par să plutească deasupra podelei& înăuntru a#teaptă comorile minerale ale lumii,   lese din toate ascunzătorile planetei1 dioptaz, topaz, amedst i rubelit cali"ornian& 'arcă era #i o e2presie&&& Ca stelele aninate$n "run#ile ar+ang+elilor, Qi, chiar în mijlocul galeriei, lumina unui re"lector din ta- vnn cade asupra unui piedestal& Acolo, înăuntrul unuiîicub luce#te să-#i o piatră mică, albastră&&&S&liiar dacă treburile războiului nu-l slăbiseră Doctorul ceredeluiuiclă, von %umpel scoată pantalonii& nici măcar o zi, von %umpel "usese "ericit în ultimele luni& %esponsabilităţile i se dublaseră& )e dovedise că %eichul ducea lipsă de e2perţi în diamante arieni& Cu doar trei săptăm!ni în urmă, în gara unei minuscule gări brăzdate de soare, la vest de =ratislava, e2aminase un plic plin cu pietre per"ect transparente, bine laţetate& n spatele lui trecea huruind un camion plin cu tablouri învelite în h!rtie #i împachetate în paie& 'aznicii #u#oteau că înăuntru erau un %embrandt #i bucăţi dintr-un celebru altar din Cracovia& +oate erau trimise către o mină de sare undeva în subteranele satului austriac Altaussee, unde un tunel lung de peste un Lilometru #i jumătate cobora într-o galerie boltită strălucitoare, plină cu etajere pe trei etaje, unde înaltul comandament depozita cele mai alese opere de artă europene& Aveau să le adune pe toate sub un singur acoperi# invincibil, un templu închinat strădaniilor omenirii& în "aţa căruia oamenii se vor minuna o mie de ani& Doctorul îi palpează zona inghinală& O 4u vă doareR

88 

O Deloc& O 4ici aiciR O Deloc& Ar "i "ost prea mult să spere că #le"uitorul din 'aris #u i nume& a urma urmei, Dupont n-avea de unde să #tie cui u "useseră încredinţate copiile diamantului& 4u era la curent ni precauţiile de ultim moment ale muzeului& +otu#i, Dupom "usese util? von %umpel avea nevoie de un număr #i-l obţinuse +rei& O 'uteţi să vă îmbrăcaţi, spune doctorul, spăl!ndu-se pi m!ini la o chiuvetă& cele douăautenticR luni de dinainte de după invadarea *ranţei, "ăcuse treidi&t copii pentru muzeu&on e "ăcuse dupăndiamantul e "ăcuse un mulaj& 4u Dupont văzuse niciodată m!ntui adevărat& %umpel îl credea& +rei copii& 'lus piatra autentică& ndeva, pe planeta asta, printre se2tilioanele de "ire de nisip& 'atru pietre, dintre care una în pivniţa muzeului, încuiata intr-un sei"& Mai erau trei de găsit& on %umpel are momente c!nd simte nerăbdarea um"l!ndu-se în el ca "ierea, dar se sile#te s-o înghită& / să le găsească& î#i încheie cureaua& O +rebuie să "acem o biopsie& 'robabil că vreţi să-i telc "onaţi soţiei, spune doctorul&

eriga slabă FE

=alanţa cruzimii se dă peste cap& 'oate că =astian porne#te o ultimă vendetă& 'oate că *redericL caută singura cale de ie#ire posibilă& 'entru $erner, singura certitudine e că se treze#te într-o dimineaţă de aprilie #i găse#te o baltă ad!ncă de #apte centimetri pe jos, iar *redericL nu e în patul lui& 4u apare nici la micul dejun, nici la poetică sau la instrucţia de dimineaţă& *iecare e2plicaţie pe care o aude $erner

88B

T nnţine gre#eli #i contradicţii, ca #i cum adevărul ar "i o manii ale cărei viteze nu cuplează& Mai înt!i a"lă că mai mulţi băieţi l-ar "i dus pe *redericL a"ară, ar "i aprins torţe în zăpadă . 1  ar "i pus să tragă în ele cu pu#ca - să le arate că vede co- irspunzător& Apoi, lui $erner i se poveste#te că-i aduseseră panourile de la e2amenul o"talmologie #i, pentru că nu reu- ise să le citească, îl siliseră să le măn!nce& Dar de ce-ar "i contat adevărul în acel locR $erner î#i închipuie douăzeci de băieţi năpustindu-se ca #obolanii asupra trupului lui *redericL& îl vede pe comandant cu "aţa lui grasă, lucioasă, cu g!tul revărs!ndu-i-se din guler, tolănit ca un rege pc un tron din lemn de stejar cu spătar înalt, în timp ce s!ngele acoperă treptat podeaua, îi trece de gambe, de genunchi&&& $erner derău& la masa de pr!nz #i se duce ca îndar transă la lui in"irmeria #colii& "ie pedepsit cue detenţie sau lipse#te chiar mai ( o amiază însorită, senină, inima e zdrobită lent%iscă într-osămenghină, totul greoi #i hipnotic #i î#i vede braţul mi#c!ndu-se ca să deschidă u#a de parcă ar privi printr-o apă albastră ad!ncă de c!teva picioare& n singur pat, pătat de s!nge& )!nge pe pernă, pe cear#a"uri, chiar #i pe rama de metal emailat a patului& 4i#te c!rpe rozalii într-un lighean& =andaje pe jumătate des"ă#urate pe podea& Asistenta intră grăbită #i se str!mbă la $erner& în a"ara personalului de la bucătărie, e singura "emeie din #coală& O De ce e at!ta s!ngeR întreabă el& (a î#i duce patru degete la buze& C!ntărind dacă să-i spună sau să se pre"acă mai bine că nu #tie& n gest de acuzare, resemnare sau complicitate& O nde eR O eipzig& îl operează& î#i pipăie un nasture rotund #i alb al uni"ormei cu un deget care tremură inoportun& Alt"el, atitudinea ei e per"ect rigidă& O Ce s-a înt!mplatR O +u n-ar trebui să "ii la masa de pr!nzR De "iecare dată c!nd clipe#te, îi vede pe bărbaţii din copilăria lui, mineri #omeri rătăcind pe străzi dosnice, bărbaţi cu c!rlige în loc de degete #i cu ochi goi& îl vede pe =asii&m deasupra unui r!u aburind, în timp ce în jurul lui niii`?] ii+rer. popor. patrie, O#elete$#i trupul. o#elete$#i su"letul, O C!nd se întoarceR O /, spune ea, destul de bl!nd& Clatină din cap& 'e masă, o cutie albastră cu săpun& Deasupra, portretul unui o"iţer dispărut de mult, într-o ramă #ubredă& +ot un ba iat trimis aici să moară& O CadetR $erner trebuie să se a#eze pe pat& *aţa in"irmierei pare sa acopere mai multe spaţii, mască peste mască peste mască& /an ce "ace 3utta în momentul ăstaR Qterge la nas vreun pruni pl!ngăcios, adună ziare, ascultă prezentări ţinute de in"irmiere militare sau mai c!rpe#te un ciorapR )e roagă pentru elR Crecii în elR 4iciodată nu voi putea să-i vorbesc despre asta, se g!n de#te el& Scu'p& Marie$Laure. Colegii (e celul& sunt. )n general. (e trea&, nii spun ancuri, Ca (e e:e'plu@ A#i auit (e

progra'ul sporti% al We+r$ 'ac+tului2 0a. )n "iecare (i'inea#& ri(ici '*inile (easupra capului i le lai acoloK Ha$+a, )ngerul 'eu 'i$a pro'is c& o s& tri'it& scrisoarea asta. cu 'ari riscuri, E"oarte sigur i pl&cut s& 'ai ies i eu pu#in (in J.asthausV, Acu' construi' un (ru' i 'unca )'i prin(e ine, M& )nt&resc la trup, Ai a' %&ut un stejar (eg+iat )n castan, Cre( c&$i spune stejar$castan, C*n( ne )ntoarce' acas&. tare '$ar interesa s&$i )ntre pe otanitii (in parc (espre el, Sper ca tu. Ma(a'e i Etienne s&$'i tri'ite#i )n continuare pac+ete, Cic& a%e' %oie s& pri'i' c*te un pac+et (e c&ciul&. aa c&. p*n& la ur'&. ce%a tot treuie s& ajung& la 'ine, M& )n(oiesc c& 'i$ar l&sa ei unelte pe '*n&. (ar ar "i 'inunat nl 'i lase, N$ai cre(e nici )ntr$o 'ie (e ani c*t (e "ru'os e aici. in&i cherie, i c*t (e (eparte sunte' (e pericol, Sunt )n (eplin& n8uran#&. 'ai 'ult nici c& se poate, T&ticul t&u

'e#teră j

( vară #i Marie-aure stă în chio#cul din spatele bibliotecii împreună cu Madame M!nec #i 5ubert =azin 4ebunul& n timp ce soarbe o lingură de supă, 5ubert spune, prin masca lui de cupru1 O reau să vă arăt ceva& e duce pe Marie-aure #i pe Madame M!nec pe o stradă i are "etei i se pare a "i rue du =oyer, de#i ar

88@

putea "i #i rue incent de .ournay sau rue des 5autes )alles& Ajung la baza lorti"icaţiilor #i o iau la dreapta, pe o stradă pe care Marie-aure nu mai "usese p!nă atunci& Coboară două trepte, trec printr-o perdea de iederă, iar Madame M!nec spune1 O +e rog, 5ubert, ce se înt!mplăR )trada devine tot mai îngustă p!nă c!nd sunt nevoiţi să meargă în #ir indian, înghesuiţi între pereţi, apoi se opresc& Marie-aure simte pe umeri atingerea blocurilor de piatră care se înalţă de-o parte #i de alta& 'ar să se înalte la in"init& Dacă tatăl ei indusese străduţa N N asta în machetă, degetele ei încă n-o descoperiseră& 5ubert scotoce#te în pantalonii lui murdari, răsu"l!nd cu greutate prin mască& 'e st!nga, unde ar "i trebuit să "ie zidul "orti"icaţiilor, Marie-aure aude o încuietoare ced!nd& / poartă se deschide cu un sc!rţ!it& O Ai grijă la cap, spune el, ajut!nd-o să treacă& Coboară cu greutate într-un spaţiu str!mt #i umed care duhne#te a mare& O )untem sub zid& Deasupra noastră sunt douăzeci de metri de granit& O 5ubert, e sumbru ca într-un cimitir aici, zău a#a, spune Madame, dar Marie-aure se aventurează ceva mai departe, tălpile panto"ilor îi alunecă, podeaua se înclină #i se pomene#n cu panto"ii în apă& O 'une m!na aici, spune 5ubert =azin, apoi se lasă pe vine #i-i duce m!na p!nă la un zid bombat, acoperit cu totul de melci& Cu sutele& Cu miile& O Ce mulţi sunt, #opte#te ea& O 4u #tiu de ce& 'oate pentru că pescăru#ii nu ajung l&i ei aiciR ite, pune m!na, o întorc eu& )ute de picioru#e mi nuscule, hidraulice, care se zv!rcolesc sub un corp aspru, cu tat1 o stea de mare& O Aici sunt midii albastre& Qi aici e un crab de piatră mori, îi simţi cle#teleR Acum să-ţi "ere#ti capul& 4u departe se sparge un val? apa susură pe l!ngă panto"ii ei& Marie-aure o ia înainte, prin apă& 'odeaua încăperii e nisipoasă, iar apa abia îi ajunge la glezne& Din c!te-#i poate da seama, e o pe#teră joasă, lungă de vreo patru metri #i lată cam de doi, în "ormă de p!ine& a capătul îndepărtat e un grilaj gros prin care pătrunde un v!nt lucitor, limpede& =uricele degetelor ei descoperă scoici, alge, încă o mie de melci& O Ce e locul ăstaR O Wii minte că ţi-am povestit despre c!inii paznicilorR Cu multă vreme în urmă, îngrijitorii c!inilor din ora# ţineau aici masti"ii, ni#te c!ini mari c!t caii& 4oaptea, clopotul anunţa ora stingerii, iar c!inilor li se dădea drumul pe plaje, să măn!nce orice marinar care îndrăznea să coboare pe ţărm& ndeva sub midiile astea e o piatră pe care e scrijelit anul ::&i pe o"iţeri a"ară, u#ile duble, masive de stejar se închid scai t!ind, iar cantina răsu"lă domol si revine la viată& Cade tatăl lui %einhard $ohlmann& Cade tatăl lui Zail $esterholzer& Cade tatăl lui Martin =urLhard, iar Martin spune tuturor searaprea zileicur!ndR c!nd "usese pe unui e "ericit& O 4u ltmor toate p!nă -lachiar urmăînmult spunebătut el& Cine n-ar -"icăonorat să cadă în luptăR )ă "ie o piatră de pavaj pe drumul spre victorieR $erner se uită în ochii lui Martin după vreo urmă de tulburare, dar n-o găse#te& $erner e asaltat "recvent de îndoieli& 'uritate rasiala, puritate politică O =astian se declară oripilat de orice "orma de corupţie #i totu#i, se întreabă $erner în miez de noapte, nu tot un "el de corupţie e #i viaţaR n copil se na#te, iar viaţa se dezlănţuie asupra lui& îi ia unele lucruri, îl îndeasă cu altele& *iecare îmbucătură, "iecare particulă de lumină care intră în ochi O corpul nu poate "i niciodată pur& Dar comandantul insistă asupra acestui lucru, e #i motivul pentru care %eichul le măsoară nasurile, le compară culoarea părului& Entropia unui siste' )nc+is nu sca(e nicio(at&, 4oaptea, $erner ridică ochii spre patul lui *redericL, spre #ipcile subţiri #i salteaua mizeră, pătată& Acum, acolo doarme alt băiat, Dieter *erdinand, un băietan scund #i v!njos din *ranL"un care "ace tot ce i se spune cu o "erocitate înspăim!ntătoare& Cineva tu#e#te, altcineva geme& ndeva, dincolo de lacuri, un tren î#i sloboze#te #uierul singuratic& )pre răsărit, trenurile se îndreaptă sprecerăsărit, dincolo de coamele dealurilor& )e duc către liniile "rontului, îndelung umblate& Chiar mereu #i în timp el doarme, trenurile se mi#că& Catapultele istoriei trec huruind& $erner î#i leagă #ireturile bocancilor, c!ntă c!ntecele #i măr#ăluie#te, mai puţin din simţul datoriei c!t dintr-o dorinţă consumată de a "i con#tiincios& =astian trece printre r!ndurile de băieţi care-#i iau cina& O Ce e mai cumplit ca moartea, băieţiR n biet cadet trebuie să ia poziţia de drepţi& O a#itateaU O a#itatea, încuviinţează =astian, iar băiatul se a#ază, în timp ce comandantul î#i vede greoi de drum, d!nd din cap ca pentru sine, mulţumit& în ultima vreme, comandantul vorbe#te tot mai intim despre *iihrer #i despre cele mai recente nevoi ale acestuia - rugăciuni, ţiţei, loialitate& *uhrerul are nevoie de oameni de nădejde, de electricitate, de piele pentru încălţăminte& $erner începe să-#i dea seama, în pragul v!rstei de #aisprezece ani, că *uhrerul are, de "apt, nevoie de băieţi& Qi- ruri-#iruri de băieţi, să urce pe banda rulantă& 'entru *iihrer renunţăm la sm!nt!nă, la somn, la aluminiu& %enunţăm la tatăl lui %einhard $ohlmann, la tatăl lui Zarl $esterholzer #i la tatăl lui Martin =ucLhard& în martie :@;8, doctorul 5auptmann îl cheamă pe $erner în biroul lui& 'e podea zac împră#tiate lăzi pe jumătate pline& C!inii nu se zăresc nicăieri& =ărbatul mărunţel se plimbă prin încăpere #i nu se opre#te

8F<

dec!t atunci c!nd $erner î#i anunţă prezenţa& Arată de parcă ceva ce nu poate controla l-ar înghiţi încetul cu încetul& O Am "ost chemat la =erlin& rmează să-mi continui munca de acolo& O a "i a#a cum aţi visat, domnule& Cele mai bune echipamente, cele mai bune minţi& O Asta e tot, spune doctorul 5auptmann& $erner iese pe coridor& A"ară, în curtea pudrată cu zăpadă, treizeci de elevi din primul an aleargă pe loc, su"l!nd pe gură aburi e"emeri& /ribilul =astian cel dolo"an, cu bărbia unsuroasă, urlă ceva& %idică un braţ scurt, iar băieţii se întorc pe călc!ie, ridică pu#tile deasupra capetelor #i aleargă #i mai vioi pe loc, cu genunchii / vizită scăpăr!nd în lumina lunii& )oneria electrică sună pe rue auborel, numărul ;& (tienm e=lanc, Madame M!nec #i Marie-aure se opresc din mes tecat în acela#i timp, toţi cu acela#i g!nd1 M-au prins& 'ostul de radio din pod, "emeile din bucătărie, cele o sută de dru muri la plajă& O A#tepţi pe cinevaR întreabă (tienne& O 'e nimeni, răspunde Madame M!nec& *emeile ar ban la u#a bucătăriei& )oneria se aude iar& )e duc toţi trei în vestibul& Madame M!nec deschide u#a 'oliţi#ti "rancezi, doi la număr& Au venit, spun ei, la cerc rea Muzeului de storie 4aturală din 'aris& =ocănitul tălpiloi lor pe sc!ndurile din vestibul pare să răsune at!t de tare înc!i geamurile par în pericol să se "acă ţăndări& 'rimul poliţist mă n!ncă ceva - un măr, hotără#te Marie-aure& Celălalt miroase a loţiune de după ras& Qi a "riptură& Ca după un ospăţ& +oţi cinci - (tienne, Marie-aure, Madame M!nec #i cei doi bărbaţi - se a#ază la bucătărie, în jurul mesei =ărsau baţii "ar"uria o"erită& 'rimul î#i "urt drege glasul& Opătrate& 'e drept pe re"uză nedrept, cert e cu că tocană a "ost condamnat pentru #i conspiraţie, spune el& O +oţi deţinuţii, politici sau de alt "el, sunt pu#i la muncă, chiar dacă sentinţa nu prevede asta& O Muzeul a scris gardienilor #i directorilor de închisoare din toată .ermania& O 4u #tim încă e2act la ce închisoare e& O Credem că ar putea "i =reitenau& O )untem siguri că n-a "ost un proces corect& ocea lui (tienne urcă în spirală pe l!ngă Marie-aure& O ( o închisoare bunăR Adică mai bună ca alteleR O Mă tem că nu e2istă închisori germane bune& 'e stradă trece un camion& a cincizeci de metri, marea îmbrăţi#ează 'lage du Mole& 4u "ac dec!t să rostească ni#te uirbe, se g!nde#te ea, #i vorbele nu sunt altceva dec!t ni#te Minete pe care oamenii ă#tia le modelează din su"lare, vapori imponderabili cărora le dau drumul să se risipească #i să moară n aerul bucătăriei& OAţi bătut at!ta drum ca să ne spuneţi ceea ce #tim deja, pune ea& Madame M!nec o ia de m!nă& O 4u #tiam de locul ăsta, =ritenau, mormăie (tienne& O e-aţi spus celor de la muzeu că a reu#it să strecoare două scrisori #i să vi le trimităR întreabă primul poliţist& O e putem vedeaR întreabă al doilea& (tienne iese din cameră, mulţumindu-se să creadă că cineva preluase cazul& Ar trebui să se bucure #i Marie-aure, dar ceva n dă de bănuit& î#i aduce aminte de ceva ce-i spusese tatăl ei :&:'aris, în prima noapte a invaziei, în timp ce a#teptau un ircn. iecare )i p&ete pielea, 'rimul poliţist s"!#ie cu dinţii pulpa mărului& /are se uită :&:eaR 'entru că e at!t de aproape de ei, se simte slăbită&  tienne se întoarce cu ambele scrisori #i ea îi aude pe bărbaţi i um î#i pasează paginile între ei& O înainte să plece, a pomenit cevaR O )-a re"erit la vreo activitate sau la vreo însărcinare mai specială, de care ar trebui să #tim #i noiR Au o "ranceză dar cine partea cui suntR picioarele celui (e "oarte l*ng& bună, tine nu"oarte curgepariziană, acelai s*nge ca )n#tie aledetale , atunci nu po#i0ac& a%eaprin nici ra#ele un "el (ei

8F

)ncre(ere, Marie-aure are senzaţia că totul e comprimat, subacvatic, ca #i cum toţi cinci ar "i "ost cu"undaţi într-un acvariu tulbure, plin p!nă la re"uz cu pe#ti care-#i tot "reacă aripioarele între ei în timp ce înoată& O +atăl meu nu e hoţ, spune ea& M!na lui Madame M!nec o str!nge pe a ei& O 'ărea îngrijorat pentru slujba lui, pentru "iica lui& 'entru *ranţa, desigur& Cine n-ar "iR O Mademoiselle, spune primul bărbat&  se adresează direct lui Marie-aure& 4u a pomenit nimic deosebitR O O 4imic& a muzeu avea multe chei& O A predat cheile înainte să plece& O 'utem vedea lucrurile pe care le-a adus aici cu elR O alizele, poateR adaugă al doilea bărbat& O Qi-a luat rucsacul cu el c!nd l-a chemat directorul im poi, spune Marie-aure& O Dar putem arunca o privire, totu#iR Marie-aure simte cum cre#te gravitaţia din cameră& /&  ce-or spera să găseascăR (a î#i imaginează echipamentul radio a"lat sus, deasupra ei1 micro"on, aparat de emisie-recepţie, toi "elul de cadrane, butoane #i cabluri& O ă rog, spune (tienne& =ărbaţii iau la r!nd cameră cu cameră& (tajul al treilea, al p&i trulea, al cincilea& a etajul #ase, intră în "ostul dormitor ,il bunicului ei, deschid dulapul imens, cu u#ile lui masive, apoi traversează holul, se uită la macheta ora#ului )aint-Malo din camera lui Marie-aure, #u#otesc între ei, apoi coboară scărili bocănind& 4usul pun ntr-un dulap de l&i etajul al doilea sunt vreo trei steaguri ale *ranţei, "ăcute Cedec!t cautăoînsingură posesiaîntrebare& lui (tienneR O -aţi e2pus pericolului păstr!ndu-le, spune al doile&i poliţist& O 4u v-ar conveni ca autorităţile să vă considere terori#ti, spune primul bărbat& Au "ost persoane arestate pentru mai puţin& .reu de spus dacă se dorise a "i un comentariu bine voitor sau o ameninţare& a tati s-o "i re"eritR se întreab&i Marie-aure& 'oliţi#tii î#i încheie percheziţia, le urează noapte bună c!t se poate de politicos #i pleacă& Madame M!nec î#i aprinde o ţigară& +ocana lui Marie-aure s-a răcit& (tienne b!jb!ie la grătarul sobei& Aruncă steagurile în "oc, unul după altul& O 4u mai vreau& 4u mai vreau, spune el, din ce în ce mai urc. 4u aici& O 4-au găsit nimic& 4-au ce găsi, se aude vocea lui Ma-  l&iine M!nec& Mirosul înţepător de bumbac ars umple bucătăria& nchiul i i spune1 O *ă dumneata ce crezi cu viaţa dumitale, Madame& Ai lost mereu alături de mine #i voi încerca să "iu #i eu alături de dumneata& Dar să nu mai "aci asemenea lucruri în casa asta& Qi să nu le mai "aci cu nepoata mea&

=roasca "ierbe

în săptăm!nile care urmează, atitudinea lui Madame Mano răm!ne per"ect cordială& Aproape în "iecare dimineaţă, M plimbă cu Marie-aure pe plajă, o ia cu ea la piaţă& Dar pan absentă, îi întreabă pe Marieaure #i (tienne de sănătate i u politeţe desăv!r#ită, le dă bună dimineaţa ca unor străini Deseori, dispare c!te jumătate de zi& După-amiezile lui Marie-aure devin mai lungi, mai soli tare& într-o seară, stă la masa de bucătărie, în timp ce unchiul ei îi cite#te cu voce tare& Ou&le (e 'elc sunt )nestrate cu o %italitate greu (e i'aginai nele specii au "ost g&site congelate )n locuri 'asi%e (e g+ea#l i totui. su ac#iunea c&l(urii. i$au putut relua acti%itatea, (tienne se opre#te& O Ar trebui să pregătim cina& )e pare că Madame nu seva întoarce în seara asta& 4ici unul, nici altul nu se clintesc (l mai cite#te o pagină& Au "ost #inu#i cu anii in "lacoane i totui. c*n( au (at (e u'eeal&.

au )nceput s& se t*rasc&. )ntr$o "or'& (e ile 'ari,,, C+iar atunci c*n( carapacea se sparge. a c+iar se pier( uc&#i (in ea. (up& un anu'it inter%al (e ti'p, onele %&t&'ate se re"ac printr$o (epunere (e

8FB

'aterie cornoasa )n punctele (e "ractur&, O Mai sunt speranţe #i pentru mineU spune (tienne #i r!de, iar Marie-aure î#i aminte#te că unchiul ei nu "usese în totdeauna at!t de "ricos, că avusese o viaţă înainte de acest război, cum avusese #i înainte de celălalt& Că "usese pe vremuri un t!năr care trăia pe lume #i o iubea la "el cum o iube#te ea acum& într-un t!rziu, Madame M!nec intră pe u#a bucătăriei, o încuie în urma ei, (tienne îi spune Jbună searaV destul de rece, iar Madame M!nec îi răspunde la "el, după c!teva clipe& ndeva, în ora#, nemţii încarcă arme sau beau coniac, iar istoria a devenit un "el de co#mar din care Marie-aure îsi dore#te cu disperare să se trezească& >>

Madame M!nec ia o oală din suportul suspendat #i o umple cu apă& Cuţitul ei pătrunde în carto"i, după sunet, iar tăi#ul love#te "undul de lemn de sub ei& O +e rog, Madame, spune (tienne& asă-mă pe mine& (#ti  r!ntă de oboseală& Dar nu se ridică de la masă, iar Madame M!nec continuă să taie carto"i #i Marie-aure o aude cum îi împinge în apă cu latul cuţitului c!nd termină& +ensiunea din cameră îi provoacă ameţeli lui Marie-aure, ca #i cum ar simţi rotaţia planetei& O Ai scu"undat vreun submarin german aziR mormăie  tienne& Ai aruncat în aer vreun tanc nemţescR Madame M!nec deschide cu putere u#a răcitorului& Marie-  aure o aude cum caută printr-un sertar& n chibrit scapără? se aprinde o ţigară& în scurt timp, în "aţa lui Marie-aure apare 9 "ar"urie cu carto"i ne"ierţi& 'ipăie tăblia mesei, căut!nd o "ur: uliţă, dar nu găse#te& O (tienne, ai idee ce se înt!mplă dacă arunci o broască într-o oală cu apă care "ierbeR întreabă Madame M!nec din celălalt capăt al bucătăriei& O )unt sigur că ai să ne spui dumneata& O )are a"ară& Dar #tii ce se înt!mplă c!nd pui broasca într-o oală cu apă rece, apoi o la#i să se încălzească înceti#orR Qtii ce se înt!mplă atunciR Marie-aure a#teaptă& Din carto"i ies aburi& O =roasca "ierbe, spune Madame M!nec&

/rdine

n băiat de unsprezece ani în ţinută militară completă îl anunţă pe $erner că e chemat în biroul comandantului& $erner a#teaptă pe o bancă de lemn, cuprins de un sentiment cresc!nd de panică& 'robabil că bănuiesc ei ceva& 'oate că au descoperit vreun amănunt despre srcinile lui pe care nici măcar el nu-l #tie, ceva compromiţător& î#i aduce aminte de ziua c!nd "runta#ul intrase pe u#a casei de copii, ca să-l con ducă acasă la 5err )iedler1 certitudinea că instrumentele %eicli ului puteau vedea prin pereţi, prin piele, p!nă-n stră"undul su"letului "iecărui cetăţean& N

După c!teva minute, secretarul comandantului îl cheam&i înăuntru, lasă pi2ul din m!nă #i se uită la $erner peste birou, ca #i cum băiatul ar "i parte dintr-un #ir nes"!r#it de probleme banale, a căror rezolvare cade în seama lui& O Cadet, ni s-a adus la cuno#tinţă "aptul că v!rsta du mitale a "ost consemnată incorect& O DomnuleR O Ai optsprezece ani& 4u #aisprezece, a#a cum ai pretins& $erner e perple2& Absurditatea sare în ochi1 p!nă #i băieţii de paisprezece ani îl întrec în înălţime& O *ostul nostru pro"esor de #tiinţe tehnice, doctorul 5aupt mann, ne-a atras atenţia asupra acestei discrepanţe& (l s-a îngrijit să "ii trimis la o divizie specială tehnologizată a $ehr machtului& O / divizie, domnuleR O +e a"li aici printr-o în#elăciune& )ecretarul are un ton unsuros, mulţumit de sine& =ărbia lui e ca #i ine2istentă& 'e "ereastră se aude "an"ara #colii e2ers!nd un mar# trium"al& $erner vede un băiat cu trăsături nordice clătin!ndu-se sub greutatea unei tube& O Comandantul a insistat să "ii pedepsit disciplinar, dar doctorul 5auptmann a "ost de părere că vei "i dornic să-ţi pui talentele în slujba %eichului& )ecretarul scoate de sub birou o uni"ormă împachetată O gri-

8F@

ardezie, cu un vultur pe piept #i Liten pe guler& Qi o cască neagră-verzuie, ca un vas pentru cărbuni, în mod evident prea mare& *an"ara porne#te în "orţă, apoi se opre#te& nstructorul "an"arei strigă nume& )ecretarul comandantului spune1 O (#ti "oarte norocos, cadet& ( o onoare să sluje#ti pe ront& O C!nd, domnuleR O în două săptăm!ni vei primi instrucţiuni& Asta e tot&

'neumonie

'rimăvara bretonă #i un mare val de umezeală iau cu asalt coasta& Ceaţă pe mare, ceaţă pe străzi, ceaţă în minte& Madame M!nec se îmbolnăve#te& C!nd Marie-aure îi pune m!na pe piept, are senzaţia că sternul ei emană căldură, ca #i cum ar "ierbe pe dinăuntru& %ăsu"larea i se dezintegrează în oceane de tuse& O Mă uit la sardine, bolborose#te Madame& Qi la termite, #i la ciori&&& (tienne cheamă un doctor care prescrie odihnă, aspirină #i ni#te bomboane movulii aromate& Marieaure stă cu Madame în perioada cea mai critică, momente ciudate c!nd m!inile "emeii devin "oarte reci #i începe să spună că mersul lumii depinde de ea& (a conduce tot, dar nimeni nu #tie& ( o povară colosală, spune ea, să "ii responsabil pentru toate mărunţi#urile, pentru "iecare prunc născut, pentru "iecare "runză care cade din "iecare copac, pentru "iecare val care se sparge pe plajă, pentru "iecare "urnică pe drumul ei& ndeva în ad!ncurile vocii lui Madame, Marie-aure aude zgomot de apă1 atoli, arhipelaguri, lagune #i "iorduri& (tienne se dovede#te a "i un in"irmier grijuliu& Comprese, supă, din c!nd în c!nd c!te o pagină din 'asteur sau %ous- seau& / atitudine care-i arăta că-i iertase toate păcatele trecute sau prezente& / învele#te pe Madame în plăpumi, dar tremuratul ei devine at!t de ad!nc, de intens, înc!t în cele din urmă ia de pe podea covorul cel mare #i greu #i-o acoperă cu el& 0rag& Marie$Laure. Au sosit pac+etele %oastre. (ou& cu totul. tri'ise la c*te%a lo' (istan#&, Eprea pu#in s& spun c& '$a' ucurat, M$au l&sat N&] p&stre periu#a (e (in#i i piept&nul. (ar nu i +*rtia )n car erau )n%elite, Nici s&punul, Ce ine ar "i "ost (ac&$'i l&sau F.i punull Ne$au spus c& ur'au s& ne tri'it& la o "aric& (e c' colat*. (ar era (e carton, Toat& iua pro(uce' carton, La ce Ic & N treui at*t (e 'ul#i Marie$Laure. eu a' "ost toat& %ia#a purt&torul c+eilor, Acu' le au( orn&in( (i'inea#a. c*n( %in s& ne ia. i (e "iecare (ai,i '& caut )n uunare. (ar sigur c& sunt goale, C*n( %ise. %ise c& sunt la 'ueu, Mai #ii 'inte ilele tale2 C*n( g&seai 'ereu (ou& lucruri >N] 'as& c*n( te treeai2 )'i pare r&u c& a ieit aa, 0ac& %ei %rea s& )n#elegi %reo(at&. s& te ui#i )n casa lui Etienne. )n&untrul casei, ?tiu c& %ei lua (eciia un&, 0ei 'i$a "i (orit un (in 'ai ac&t&rii, )ngerul 'eu %a pleca. aa c& o s&$#i tri'it asta. (ac& pot Nu$'i "ac griji pentru tine. tiu c& eti "oarte (eteapt& i c& ic "ereti (e pericole, ?i eu '& "eresc. aa c& s& nu$#i "aci griji, Mul #u'ete$i lui Etienne c&$#i citete asta, Mul#u'ete$i )n ini'a la su"letului curajos care ia scrisoarea asta (e la 'ine i o a(un p*n& la tine, T&ticul t&u

+ratamente

Doctorul lui von %umpel spune că se "ac cercetări "ascinante asupra gazelor iritante& Că sunt e2plorate proprietăţile antitumorale ale multor substanţe chimice& 'rognosticul e optimist1 la subiecţii testaţi, s-a constatat mic#orarea tumorilor lim"atice& Dar injecţiile îi provoacă lui von %umpel stări de slăbiciune #i ameţeală& n zilele de după tratament, cu greu reu#e#te să se pieptene #i să-#i convingă degetele să-i încheie i&iina& Qi mintea îi joacă "este& ntră într-o cameră #i uită ce i&iută acolo& )e uită "i2 la un superior #i uită cei spusese acesta în urmă cu c!teva clipe& 0gomotele ma#inilor care trec sunt ca ni#te dinţi de "urculiţă pe nervii lui& în seara asta, se învele#te în păturile hotelului, comandă supă #i des"ace un colet de la iena& =ibliotecara #oricie, îmbrăcată în maro, îi trimisese e2emplare din +avernier #i )tree- tcr, ba chiar - lucru cu adevărat remarcabil - ni#te copii #apirogra"iate după Ge''aru' et lapi(u' +istoria a lui de =oodt din :

y

y

y

y

8;8

o m!nă neîndem!natică a desenat o spirală grosolană, st!ngace& O +u ai "ăcut astaR $erner ridică desenul de deasupra teancului& )ub el mai e o spirală, #i încă una, treizeci sau pa- ruzeci de spirale, toate ocup!nd c!te o pagină întreagă, toate cu acelea#i linii rigide& *redericL î#i lasă bărbia în piept, poate într-un gest de încuviinţare& $erner se uită în jur1 o ladă, o cutie cu p!nzeturi, albastrul pal al pereţilor #i albul opulent al lambriurilor& )oarele t!rziu pătrunde prin "erestrele înalte, "ranţuze#ti, iar aerul are gust de argintărie lustruită& Apartamentul ăsta de la etajul cinci e, întradevăr, mai reu#it dec!t cel de la etajul al doilea O are tavane înalte, cu ornamente din tablă stanţată #i stuc1 "ructe, "lori, "runze de bananier& =uzape luih!rtie *redericL str!mbă, i se văd sus$erner #i un "ir de salivă i se scurge în apare jos pepe bărbie, picur!nd Cumenu mai suportă să-ldinţii vadăde a#a, cheamă menajera& *anni u#a batantă& O nde e cartea aiaR întreabă el& Cea cu păsăriR Cu co pertă aurieR O 4u cred că am avut vreodată o ast"el de carte& O =a da&&& *anni se mulţume#te să clatine din cap #i să-#i împreuneze degetele pe #orţ& $erner scoate capacele cutiilor #i se uită înăuntru& O +rebuie să "ie pe-aici, pe undeva& *redericL s-a apucat să deseneze o nouă spirală pe o "oaie goală& O / "i aiciR *anni vine l!ngă $erner #i-i îndepărtează m!na de lada pe care se pregătea s-o deschidă& O 4u cred că am avut vreodată o ast"el de carte, repetă ea& $erner începe să simtă m!ncărimi în tot corpul& A"ară, în "aţa "erestrelor imense, teii "reamătă& umina slăbe#te& a două cvartale depărtare, o "irmă neluminată de

"u'ea& uno, pe o*anni clădires-aspune1 retras6erlinul deja înapoi în bucătărie& $erner se uită la *redericL cum desenează încă o spirală grosolană, cu creionul str!ns în pumn& O 'lec de la )chulp"orta, *redericL& Mi-au schimbat ei v!rsta #i mă trimit pe "ront& *redericL ridică creionul, se g!nde#te, apoi reia desenul& O în mai puţin de o săptăm!nă& *redericL dă din gură de parcă ar mesteca aer& O (#ti "oarte drăguţă, spune el& 4u se uită direct la $erner, iar cuvintele lui sună mai mult a gemete& (#ti drăguţă, mami, "oarte drăguţă& O (u nu sunt mami, #uieră $erner& *iaide, haide& (2presia lui *redericL e c!t se poate de sinceră& ndeva în bu- i iltărie, menajera ascultă& 4u se aud alte zgomote, nici tra"ic, nici avioane, nici trenuri, nici radiouri, nici năluca lui *r!u )chHartzenberger scutur!nd cu#ca li"tului& 4ici strigături, nici c!ntece, nici steaguri de mătase, nici "an"are, nici trompete, nici mamă, nici tată, nici comandanţi cu degete lunecoase pe care să #i le plimbe pe spinarea lui& /ra#ul pare încremenit, ca #i cum toată lumea ar a#tepta să "acă cineva un pas gre#it& $erner se uită la albastrul pereţilor #i se g!nde#te la -&s&ri (in A'erica. b!tlanul cu creastă galbenă, pitulicea de ZentucLy, tangara stacojie, minunăţii de păsări una #i una, iar *redericL răm!ne cu privirea aţintită undeva într-un plan secund teribil, cu am!ndoi ochii ca ni#te bălţi în care $erner nu se-n- dură să se uite&

%ecidivă

a s"!r#itul lui iunie :@;8, pentru prima oară de c!nd zăcuse cu "ebră, Marie-aure n-o găse#te pe Madame M!nec în bucătărie c!nd se treze#te& ( posibil să "i plecat deja la piaţăR Marie-aure îi bate la u#ă, a#teaptă preţ de o sută de bătăi de inimă& Deschide u#a din spate #i strigă în stradă& / dimineaţă caldă, splendidă de iunie& 'orumbei #i pisici& %!sete stridente de la o "ereastră din vecini& O MadameR nima îi bate tot mai repede& =ate iar la u#a lui Madame M!nec& O MadameR C!nd intră în cameră, aude mai înt!i h!r!itul& Ca un val obosit care răscole#te pietre în plăm!nii bătr!nei& Dinspre pat vine un miros acru de sudoare #i urină& M!inile ei găsesc "aţa lui Madame, iar obrazul bătr!nei e at!t de "ierbinte înc!t degetele lui Marie-aure se retrag ca arse& mpleticindu-se, se precipită pe scări în sus, strig!nd1 JnchiuleU nchiuleU ::, în

8;F

timp ce în mintea ei întreaga casă capătă o culoare stacojii acoperi#ul se pre"ace în scrum, iar "lăcările macină pereţii& (tienne se lasă în genunchii lui #ubrezi l!ngă Madame apoi dă "uga la tele"on #i spune c!teva cuvinte& )e întoarce in pas alergător la căpăt!iul lui Madame M!nec& în următoaie&i oră, bucătăria se umple de "emei, Madame %uelle, Madame *ontineau, Madame 5ebrard& a parter e prea multă lume Marie-aure urcă #i coboară întruna scările, sus-jos, ca #i cum ar urca #i ar coborî pe spirala unei cochilii gigantice& Medicul vine #i pleacă, c!nd #i c!nd c!te o "emeie o str!nge pe Mărie aure de umăr cu o m!nă osoasă, iar la ora două "i2, dupii dangătele clopotelor catedralei, doctorul se întoarce cu un bărbat care nu spune .1 altceva ziua, caretrasă miroase a tri"oi #i care o ridică pe Madame M!nec, otropotind, duci în stradă, odec!t a#azăbună într-o căruţă de cai păm!nt ca pe un#isac cu ovăz, după care calul se îndepărtează doctorul scoate len jeria de pat #i Marie-aure îl găse#te pe (tienne intr-un colţ al bucătăriei, #optind1 JMadame e moartă& Madame e moartăV&

VI

= august 1944

Cineva în casă / prezenţă, o respiraţie& Marie-aure î#i aţinte#te toate sini ţurile asupra u#ii de la intrare, care se a"lă cu trei etaje mai jos 'oarta casei se închide cu un geamăt, apoi se închide #i u#a de la intrare&  aude în minte pe tatăl ei "ăc!nd deducţii1 'oarta s-a in chis înaintea u#ii, nu după& Ceea ce înseamnă că nu-#tiu-cinr ăsta a închis mai înt!i poarta #i abia apoi u#a& ( înăuntru& î#i simte peri#orii de pe cea"ă zb!rlindu-se& (tienne ar #ti că a declan#at alarma, Mărie& (tienne te-ar striga deja pe nume& 0gomot de bocanci în vestibul& Cioburi de "ar"urii sc!rţ!ind sub pa#i& 4u e (tienne& 4elini#tea devine aproape insuportabilă& (a încearcă să-#i calmeze mintea, să se concentreze pe imaginea unei lum!nări care-i arde în centrul cutiei toracice, a unui melc retras în carapacea lui spiralată, dar inima i se zbate în piept, zv!cniri de "rică îi străbat #ira spinării #i brusc nu mai #tie dacă o per soană cu vedere normală care s-ar a"la în vestibul #i ar privi în sus de-a lungul scării #erpuite ar putea vedea p!nă la etajul al treilea& î#i aminte#te de ce-i spusese unchiul, să aibă mare grijă la hoţi, aerul "reamătă de pete #i de "o#nete-"antomă, iar Marie-aure î#i închipuie cum dă "uga în baia plină de p!nze de păianjen de la etajul al treilea #i se aruncă pe "ereastră& =ocanci pe coridor& n vas lovit cu piciorul alunec!nd pe podea& n pompier, un vecin, un soldat german scotocind lupă m!ncareR n salvator ar striga după supravieţuitori, ma cherie& +rebuie să te mi#ti& +rebuie să te ascunzi& 'a#ii o iau spre camera lui Madame M!nec& înaintează încet? o "i întuneric& ( posibil să se "i înnoptat dejaR +rec patru sau cinci sau #ase sau un milion de bătăi de inimă& Are la ea bastonul, haina lui (tienne, cele două cutii, cuţitul, cărămida& în buzunarul rochiei e casa miniaturală& S&u piatra înăuntru& în cada din capătul holului e apă& Mi#că& Acum& / oală sau o tigaie, probabil căzută de la locul ei în timpul bombardamentului, se rostogole#te pe dalele bucătăriei& (l iese din bucătărie& )e întoarce în vestibul& %idică-te, ma cherie& %idică-te acum& )e ridică& Cu m!na dreaptă, găse#te balustrada& (l e la baza scării& (i aproape că-i scapă un ţipăt& Dar, imediat ce el pune piciorul pe prima treaptă, ea îi recunoa#te călcătura aritmică& nu-pauză-doi, unupauză-doi& ( o călcătură pe care o mai auzise& Qchiopătatul unui plutonier-major cu voce seacă& Du-te& Marie-aure pă#e#te cu toată grija de care e în stare& =ucuroasă acum că nu poartă panto"i& nima i se izbe#te cu at!ta "urie de cu#ca pieptului, înc!t e convinsă că bărbatul de jos o va auzi& )us, la etajul patru& *iecare pas, o #oaptă& Cinci& 'e palierul de la etajul #ase, se opre#te sub candelabru #i încearcă să asculte& îl aude pe neamţ care urcă încă trei sau patru trepte, apoi "ace o pauză astmatică& Apoi continuă să urce& / treaptă de lemn protestează sub greutatea lui - în urechile ei, sună ca un animălut strivit& (l se opre#te pe palierul de la etajul al treilea, socote#te ea& nde stătuse ea adineauri& !ngă măsuţa cu tele"onul, podeaua încă păstrează căldura corpului ei& Aerul păstrează răsu"larea ei împră#tiată& nde să mai "ugăR Ascunde-te& n st!nga ei a#teaptă "osta cameră a bunicului ei& în dreapi&i a#teaptă micul ei dormitor, cu geamul "erestrei "ăcut ţăndăn Drept înainte e toaleta& 'este tot se simte încă un miros slab de "um& 'a#ii lui traversează palierul& nu-pauză-doi, unu-pauză-dm 5orcăie& rcă iar& Dacă mă atinge, o să-i scot ochii, se g!nde#te ea& Deschide u#a de la dormitorul bunicului ei #i se opre#u Dedesubt, omul se opre#te iar& /are o auziseR rcă acum mai repedeR A"ară, în lume, o a#teaptă nenumărate re"ugii O gr&î dini bătute de v!nt verde, strălucitor? împărăţii de garduri vii păduri cu mări ad!nci de umbră, unde plutesc "luturi cu g!n dul numai la nectar& +oate inaccesibile pentru ea& Descoperă uria#ul dulap din "undul camerei lui 5enri, deschide cele două u#i cu oglindă, dă la o parte cămă#ile vecin at!rnate înăuntru #i culisează u#a "alsă pe care (tienne o me# terise acolo& )e strecoară în spaţiul minuscul unde se a"la scara care urcă p!nă în pod& Apoi, întinde m!na prin dulap, găse#te u#ile #i le închide& >

:9

'rotejează-mă acum, piatră, dacă e#ti protectoare& In linite. spune vocea tatălui ei& S& nu "aci nici un go'ot. Cu o m!nă, găse#te toarta pe care o "i2ase (tienne pe panoul "als din "undul dulapului& +rage la loc panoul, centimetru cu centimetru, p!nă aude clicul de închidere, apoi trage aer în piept #i-l ţine a#a c!t poate&

Moartea lui $alter =ernd

=ernd bolborosise "ără #ir un ceas încheiat& Apoi tăcuse, iar olLheimer spusese1 JDoamne, ai milă de sluga taK& Acum însă, =ernd se ridică în #ezut #i cere lumină& îi dau să bea ultimele picături de apă din prima ploscă& n "iricel i se prelinge pe mustăţi, iar $erner îl urmăre#te cu privirea& =ernd stă în licărul lanternei #i se uită c!nd la olLheimer, i And la $erner& O Anul trecut, în permisie, am "ost în vizită la tata, spune el& ( bătr!n? e bătr!n de c!nd mă #tiu& Dar de data asta, mi & a părut #i mai bătr!n& -a trebuit o ve#nicie numai să traverseze bucătăria& Avea un pacheţel cu biscuiţi, ni#te biscuiţei ui migdale& -a pus pe o "ar"urie, a pus pur #i simplu pachetul de-a curmezi#ul "ar"uriei& 4ici eu, nici el nu ne-am atins de ei& J4u trebuie să stai cu mineK, mi-a zis el& J(u vreau să stai, dar nu e#ti obligat& 'robabil că ai treburile tale& 'oţi să ie#i cu prietenii tăi, dacă vreiK& îmi tot repeta chestia asta& olLheimer închide lanterna, iar $erner are presimţirea neagră că ceva cumplit p!nde#te acolo, în beznă& O Am plecat, continuă =ernd& Am cobor!t scările #i am ie#it în stradă& 4u aveam unde să mă duc& 4u aveam cu cine să mă înt!lnesc& 4-aveam prieteni acolo, în ora#& îmi petrecusem toată ziua aia nenorocită în tren numai ca să-l văd& : Ear pur #i simplu am plecat& Apoi tace& olLheimer îl a#ază mai bine pe podea, acope- iindu-l cu pătura lui $erner, iar =ernd moare la scurt timp după asta& reparat 'oatela că o "ace pentru Eutta, cum sugerase olLheimer, sau poate că o $erner "ace ca se să apucă nu "ie de nevoit să seradioul& g!ndească olLheimer care-l duce pe îi=ernd intr-un colţ #i-i îngroapă m!inile, pieptul, "aţa sub un morman de cărămizi& $erner ia lanterna în gură #i culege tot ce găse#te1 un mic ciocan, trei borcane cu #uruburi, un cablu de optsprezece de la o lampă de birou zdrobită& într-un sertar de"ormat descoperă, printr-o minune, o baterie de zinc-carbon de unsprezece volţi, cu o pisică neagră imprimată pe o parte& / baterie americană, al cărei slogan promite nouă vieţi& luit, $erner îndreaptă asupra ei lumina portocalie p!lp!itoare& îi veri"ică bornele& Are încă destul curent& î#i spune în sinea lui că, atunci c!nd bateria lanternei se va consuma, vor răm!ne cu asta& îndreaptă masa răsturnată& A#ază pe ea radioul zdrobit& $erner încă nu crede că se mai poate salva ceva, dar poate că îi e de-ajuns să-#i ocupe mintea cu ceva, cu o problemă i&m trebuie rezolvată& î#i potrive#te mai bine între dinţi lantenu lui olLheimer& încearcă să nu se g!ndească la "oame sau l&i sete, la vidul în"undat din urechea st!ngă, la =ernd intr-un colţ, la austriecii de deasupra, la *redericL, la *r!u (lena, la 3utta, la absolut nimic& Antenă& )elector& Condensator& în timp ce lucrează, minic a lui e aproape lini#tită, aproape calmă& ( un act de memorii

Dormitorul detrece la etajul #ase prin camere cu stucatura albă învechită, lămpi antice cu Lerosen, on %umpel #chiopăt!nd perdele brodate, oglinzi =elle (poPue, corăbii închise în sticle #i întrerupătoai& electrice cu butoane, toate inerte& umina pală de amurg intra piezi# printre #ipci de obloane #i "um în dungi ro#ii, tulburi& Casa e un adevărat templu închinat celui de-al Doilea m periu& a etajul al treilea, o cadă plină pe trei s"erturi cu apa a al patrulea, camere total su"ocate de obiecte& Deocamdată, nici o căsuţă de păpu#i& 4ădu#it, urcă la etajul al cincilea +em!ndu-se să nu "i gre#it total& .reutatea din stomac se leagănă ca un pendul& ată o cameră spaţioasă, bogat decorată, plină ochi cu mărunţi#uri, lăzi, cărţi #i piese mecanice& n bi rou, un pat, un divan, c!te trei "erestre pe "iecare latură& Ma cheta, nicăieri& rmează etajul #ase& 'e st!nga, un dormitor ordonat, cu un singur geam #i perdele lungi& / #apcă de băiat e agăţată pe perete& în "undul camerei se întrezăre#te un #i"onier masiv, plin cu cămă#i cu iz de na"talină& )e întoarce pe palier& ( un mic closet aici, o toaletă plină de urină& După asta, un singur dormitor& 'e toate supra"eţele posibile se în#iră cochilii, cochilii pe pervazuri #i pe măsuţa de toaletă #i borcane cu pietricele aliniatee pe podea, toateoaranjate un sistem obscur, dar uite Aici, pe măsuţa joasă piciorul patului, ceea ce căuta, machetădupă de lemn i ora#ului, ascunsă ca aiciU un dar& Mare c!t o masă dede la

::

su"ragerie& 'lină p!nă la re"uz cu case minuscule& Cu e2cepţia unor coji desprinse din tencuială pe străzi, micul ora# e cu desăv!r#ire intact& Copia e acum mai întreagă dec!t srcinalul& / lucrare disolut splendidă& în camera "etei& 'entru ea& =ineînţeles& on %umpel are senzaţia că ajunsese la "inalul victorios al unei lungi călătorii, iar c!nd se a#ază pe marginea patului #i două săgeţi pornite din vintre îl străbat, dureroase, are sen- timentul straniu că nu se a"la acolo pentru prima dată, că trăise mtr-o ast"el de cameră, dormise într-un pat grosolan ca ăsta, c olecţionase pietricele netede #i le ordonase la "el& Ca #i cum lot decorul ăsta îl a#tepta cumva pe el să se întoarcă& la propriile c!tg*n(i' de multlale-ar plăcea săcare vadăiau uncina ora#acu' pe o ,masă& Cea mică pune)esăg!nde#te îngenuncheze l!ngă lui el& "iice, Hai s&lane to#i oa'enii &ir spune& S& nel-ar g*n(i' la noi. tati, A"ară, dincolo de "ereastra spartă, de obloanele trase, )aint-Malo e at!t de tăcut, înc!t von %umpel aude "o#netul propriilor lui bătăi de inimă pun!ndu-i în mi#care peri#orii din urechea internă& Aude "umul împră#tiindu-se peste acoperi#& Cenu#a a#tern!ndu-se încet& Din clipă-n clipă, tirul va reîncepe& #urel acum& +rebuie să "ie pe-aici, pe undeva& ( în  rea lui de lăcătu# să se repete& Macheta O e în machetă&

%epararea radioului

$erner în"ă#oară un capăt al "irului în jurul unei ţevi retezate care se înalţă piezi# din podea& Curăţă cu salivă "irul #i-l încolăce#te de o sută de ori la baza ţevii, ca să obţină o nouă bobină de acord& Celălalt capăt îl petrece pe după un st!lp str!mb, în"ipt în aglomerarea de lemn, piatră #i ipsos care ţine acum loc de tavan& olLheimer îl urmăre#te din întuneric& ndeva în ora# i - plodează un obuz, se st!rne#te o ploaie de cenu#ă& Dioda$ernei e potrivită între capetele ale celor două "inluii olLheimer& ajunge la conductorii bateriei, complet!nd circuitul& luminează întreagalibere instalaţie cu lanterna =a>&i antenă, baterie& a s"!rsit, ia lanterna între dinţi, ridică cei doi conductori identici ai că#tii în "aţa ochilor, le curăţă înveli#ul cu "ileturile unui #urub #i atinge capetele dezvelite de diod&i 4evăzuţi, electronii străbat "irele zumzăind& 5otelul de deasupra lor O at!t c!t mai rămăsese din el scoate ni#te gemete nepăm!ntene& emnul crapă, de păru dăr!măturile s-ar clătina pe un ultim punct de sprijin& : E] parcă p!nă #i o libelulă, dacă s-ar a#eza peste ele, tot ar dc clan#a o avalan#ă care să-i îngroape pentru totdeauna& $erner î#i îndeasă casca în urechea dreaptă& 4u merge& întoarce pe partea cealaltă carcasa de"ormată a radioului, o e2aminează& =ate u#or în lanterna lui olLheimer, ca să re învie lumina tot mai slabă& )e concentrează& î#i reprezint&i distribuirea curentului& Mai veri"ică o dată siguranţele, lămpile, #ti"turile "i#elor& Acţionează butonul de emisie>recepţie, su"lă pra"ul de pe selector& înlocuie#te conductorii care ajung l&i baterie& +estează iar casca& Qi, de parcă ar avea din nou opt ani #i ar sta ghemuit l!ngă sora lui, pe podea, la casa de copii, aude iar1 paraziţi& +are, continuu& amintireapelui, 3uttacasei îl strigă pe nume, iar iar astadesiele înlănţuie o nouă imagine, mai surprinzătoare1 două s"oriînat!rn!nd "aţada lui 5err )iedler, e legatcu marele drapel purpuriu neîntinat, ro#u intens& $erner schimbă "recvenţele intuitiv& 4ici un zgomot de "ond, nici răbu"niri de cod Morse, nici voci& 'araziţi, paraziţi, paraziţi, paraziţi, paraziţi& în urechea lui "uncţională, în radio, în aer& /chii lui olLheimer răm!n "i2aţi asupra lui& în p!lp!irea slabă a lanternei plute#te pra" - zece mii de particule rotindu-se u#or, licărind&

n pod

4eamţul închide u#ile #i"onierului #i pleacă #chiopăt!nd, iar Marie-aure răm!ne pe ultima treaptă a scării #i numără p!nă la patruzeci& '!nă la #aizeci& '!nă la o sută& nima ei se precipită să transporte s!nge o2igenat, iar mintea, să descurce situaţia& î#i aminte#te o "rază pe care (tienne o citise la un moment dat cu voce tare1 C+iar i ini'a. care la ani'alele 'ai e%oluate pulsea& 'ai energic )n stare (e agita#ie. iar la 'elc ate 'ai (o'ol )ntr$un conte:t la "el (e tu'ultuos, încetine#te inima& îndoaie picioarele& 4u scoate nici un zgomot& î#i lipe#te urechea de panoul "als al #i"onierului& Ce audeR Moliile care rod întruna salopetele ale bunicului eiR 4imic& încetul cu încetul, de#i pare imposibil, Marie-aure î#i dă laseama că i seantice "ace somn&

:8

î#i pipăie conservele din buzunare& Cum ar putea deschide una acumR *ără să "acă zgomotR )ingura cale e să urce& Qapte trepte p!nă la tunelul lung, triunghiular al mansardei& +avanul din cherestea brută se ridică pe ambele laturi spre v!r", nu cu mult mai înalt dec!t ea& Acolo se adunase căldura& 4u e2istă "ereastră, nici ie#ire& 4-are unde să "ugă& 4u poate ie#i dec!t pe unde venise& Degetele ei întinse dau peste un bol de bărbierit vechi, peste un suport pentru umbrele #i peste o ladă plină cu cine #tie ce& )c!ndurile podelei de sub tălpile ei sunt la "el de subţiri ca m!inile ei& Qtie din e2perienţă c!t zgomot "ace o persoană care calcă pe ele& 4u dăr!ma nimic& Dacă neamţul deschide iar #i"onierul, dă la o parte hainele, se strecoară pe u#ă #i urcă în pod, ei ce-i răm!ne de "ăcutR )ă-l pocnească în cap cu suportul pentru umbreleR )ă-l străpungă cu un cuţit de cioplitR )ă ţipe& )ă moară& +aţi&

:F

înaintează t!r!# pe grinda de mijloc, de la care porncsi sc!ndurile înguste ale podelei, spre mătăhălosul horn de pi&i tră din capătul îndepărtat& .rinda din mijloc e mai groasă i va "i mai silenţioasă& )peră că nu-#i pierduse simţul orientării )peră că el nu e în spatele ei, ţintind-o cu pistolul& 'e burlanul co#ului se aud ca o închipuire strigăte de lili eci, iar undeva departe, poate de pe o navă de război sau de undeva de dincolo de 'arame, răsună tir de artilerie& Crac, 'auză& Crac, 'auză& Apoi vaierul prelung al obuzului în zbor #i un u"can( e2plodează pe o insulă din depărtare / spaimă sinistră, insidioasă, cre#te undeva dincolo de g!n duri& n "el de trapă interioară pe care trebuie să sară imediat, în care trebuie să se împingă cu toată puterea #i pe care trebuie so încuie lacăt& î#i scoate haina #i o întinde pi trece& podea&De4ujosîndrăzne#te se ridice, teamaA#a zgomotului care l-ar cu "ace genunchii ei pe sc!nduri& +impul nu se audesănimic& / "i de plecatR de repedeRpe )igur că n-a plecat& Doar #tie #i ea de ce venise, în st!nga ei, c!teva cabluri electrice #erpuiesc pe podea& Chiar în "aţă e cutia în care (tienne ţinea discuri vechi& 'ate"onul lui ictrola cu manivelă& echiul aparat la care "ăcea înregistrările& '!rghia cu care ridica antena pe co#& î#i adună genunchii la piept #i încearcă să respire prin piele, în lini#te per"ectă, ca un melc& Are la ea cele două cutii de conserve& Cărămida& Cuţitul&

 August 1945

'rizonieri n caporal alarmant de subponderal, într-un echipameni de camu"laj ponosit, vine să-l ia pe $erner pe jos& Are degete lungi #i de sub caschetă îi iese un smoc de păr rărit& n bo cane a rămas "ără #iret, iar limba îi at!rnă canibalistic& O (#ti mărunţel, spune el& $erner, echipat cu noua lui jachetă de uni"ormă, o cască prea mare #i catarama regulamentară de la curea, pe care scrie Gott 'it unsI. î#i îndreaptă umerii& în lumina zorilor, bărbatul mije#te ochii la #coala imensă, apoi se apleacă, trage "ermoarul raniţei lui $erner #i caută printre cele trei uni"orme de la nstitut, împăturite grijă&ce(2aminează o pereche de pantaloni înpoate lumină pare dezamăgit că n-are nici oel,#ansă să-l încapă&cuDupă închide geanta, #i-o aruncă pe umăr? ca#is-o păstreze sau doar s-o ducă $erner nu-si dă seama& N

O (u sunt 4eumann& Mi se spune Doi& Mai e un 4eu- mann, #o"erul& (l e nu& Apoi mai sunt genistul, sergentul #i cu tine, a#a că, una peste alta, tot cinci suntem& *ără "an"ară, "ără pompă& A#a "ace cuno#tinţă $erner cu $ehrmachtul& Merg pe jos cei aproape cinci Lilometri de la #coală p!nă în sat& într-un bu"et, roiuri de mu#te plutesc deasupra celor #ase mese& 4eumann Doi comandă două porţii de "icat de viţel #i le măn!ncă pe am!ndouă, înting!nd în s!nge cu bucăţele de p!ine neagră& îi lucesc buzele& $erner a#teaptă e2plicaţii - încotro se duc, la ce "el de unitate va "i arondat dar nu i se o"eră nici una& (cusoanele de sub epoleţii #i gulerul caporalului sunt ro#ii ca vinul, dar $erner nu mai ţine minte ce înseamnă asta& n"anterie mecanizatăR %ăzboi chimicR WM'"rau str!nge "ar"uriile& 4eumann Doi scoate din haină o cutiuţă de tablă, răstoarnă pe masă trei pastile rotunde #i le înghite& Apoi pune cutiuţa la loc în haină #i se uită la $erner& O împotriva durerilor de spate& Ai bani la tineR $erner clatină din cap& 4eumann Doi scoate dintr-un buzunar c!teva %eichsmarL boţite #i murdare& înainte de plecare, cere de la "r*u o duzină de ouă "ierte #i-i dă patru lui $erner& De la )chulp"orta iau un tren care trece prin eipzig #i se dau jos într-o staţie de la vest de odz, ca să ia alt tren& De-a lungul peronului zac soldaţi dintr-un batalion de in"anterie, toţi adormiţi, ca sub puterea "armecelor unei vrăjitoare& ni"ormele lor uzate au un aer spectral în lumina slabă #i soldaţii par să respire la unison, ceea ce creează un e"ect "antomatic, sinistru& Din c!nd în c!nd, un di"uzor mormăie destinaţii total necunoscute pentru $erner O Gri''a. Wuren. Grossen+ain O, de#i nu circulă nici un tren, iar soldaţii nici nu se clintesc& 4eumann Doi stă cu picioarele depărtate #i măn!ncă ou după ou, înălţ!nd un turn din coji în cascheta lui întoarsă pe dos& )e lasă înserarea& n s"orăit u#or, care cre#te #i descre#te, se aude dinspre compania adormită& $erner are senzaţia că el #i 4eumann Doi sunt singurele su"lete rămase treze pe lume& )e întunecase de-a binelea c!nd dinspre răsărit se aude un #uierat, iar soldaţii adormiţi încep să se agite& $erner se de#teaptă dintr-un "el de semivisare #i se ridică în capul oaselor& !ngă el, 4eumann Doi s-a ridicat deja #i stă cu palmele unite #i "ăcute cupă, ca #i cum ar încerca să cuprindă o s"eră de întuneric în cău#ul m!inilor& Cuplajele zăngănesc, saboţii de "r!nă strunjesc roţile #i din beznă se apropie cu viteză un tren& Mai înt!i se deslu#e#te o locomotivă întunecată, blindată, care su"lă un gheizer dens de "um #i abur& n urma locomotivei huruie c!teva vagoane în chise, apoi vine o turelă de mitralieră, cu doi trăgători a#ezaţi pe vine l!ngă ea& După vagonul cu mitraliera vin ni#te vagoane-plat"ormă, pline cu oameni& nii stau în picioare? cei mai mulţi stau în genunchi& +rec două vagoane, trei, patru& +oate par să aibă în "aţă saci stivuiţi pe post de parav!nt& Qinele de sub peron lucesc palid, vibr!nd sub întreaga greutate& 4ouă vagoane-plat"ormă, zece, unsprezece& 'line toate& C!nd trec, sacii arată straniu - de parcă ar "i "ost modelaţi din argilă cenu#ie& 4eumann Doi î#i ridică bărbia& O 'rizonieri, spune el& $erner încearcă să distingă "orme de oameni în timp ce vagoanele trec nedeslu#ite pe l!ngă ei1 un obraz scobit, un umăr, licărul unui ochi& /are poartă uni"ormeR Mulţi stau sprijiniţi cu spatele de saci, în "aţa vagoanelor& Arată ca ni#te sperietori e2pediate în vest ca să "ie în"ipte în cine #tie ce grădină oribilă& >

 Dumnezeu e cu noi germ&E&

89

$erner observă că unii prizonieri dorm& / "aţă trece într-o clipită pe l!ngă el, palidă, ca de ceară, cu o ureche lipită de podeaua vagonului& $erner clipe#te& Aia nu sunt saci& ^la nu e somn& *iecare vagon are în "aţă o stivă de cadavre& C!nd devine limpede că trenul nu va opri, toţi soldaţii din jurul lor se lini#tesc #i închid iar ochii& 4eumann Doi cască& 'rizonierii trec vagon după vagon, un r!u de oameni revăr- s!ndu-se din noapte& Qaisprezece, #aptesprezece, optsprezece - ce rost are să numeriR )ute #i sute de oameni& Mii& în cele din urmă, din beznă năvăle#te un ultim vagon-plat"ormă, tot cu vii rezemaţi de morţi, urmat de umbra altei turele de mitralieră, cu patru sau cinci trăgători, #i trenul a trecut& 0gomotul osiilor se stinge& ini#tea iarpat, pădurea, ermetic& ndeva în partea aia e )chulp"orta, cu turnurile ei întunecate, cu băieţii care cuprinde se scapă în cu somnambulii #i brutele ei& ndeva #i mai departe e 0ollverein, un leviatan t!nguitor& *erestrele care trepidează ale casei de copii& 3utta& O )tăteau pe morţiR spune $erner& 4eumann Doi închide un ochi #i înclină capul, ţintind ca un pu#ca# în bezna care înghiţise trenul& O =ang, "ace el& =ang, bang&

Qi"onierul N

C!teva zile după moartea lui Madame M!nec, (tienne nu iese deloc din birou& Marie-aure #i-l închipuie chircit pe divan, mormăind poezioare pentru copii #i uit!ndu-se după "antomele care trec prin pereţi& n spatele u#ii, tăcerea e at!t de deplină înc!t ea începe să se teamă că reu#ise el cumva să părăsească de tot lumea asta& O nchiuleR (tienneR Madame =lanchard o duce pe Marie-aure la )t& incent ca să asiste la slujba de pomenire pentru Madame M!nec& Madame *ontineau găte#te ciorbă de carto"i c!t să le ajungă o săptăm!nă& Madame .uibou2 aduce gem& Madame %uelle a reu#it, ea #tie cum, să "acă o prăjitură crocantă& /rele ajung la capăt #i se duc& )eara, Marie-aure lasă o "ar"urie cu m!ncare în "aţa u#ii lui (tienne, iar de dimineaţă vine după "ar"uria goală& )tă singură în camera lui Madame M!nec, adulmec!nd mirosurile de mentă, de ceară, de #ase decenii de loialitate& Menajeră, in"irmieră, mamă, complice, s"ătuitoare, bucătăreasă - ce alte zece mii de lucruri "usese Madame M!nec pentru (tienneR 'entru ei toţiR 'e stradă, ni#te marinari nemţi c!ntă un c!ntec de beţivi, iar deasupra aragazului, un păianjen de casă ţese în "iecare zi o p!nză nouă, ceea ce pentru Marie-aure reprezintă o dublă cruzime1 aceea că restul lumii î#i vede de viaţă, iar păm!ntul nu se opre#te nici măcar o clipă în drumul său în jurul soarelui& =iata copilă& =ietul Monsieur e=lanc& 'arc-ar"i blestemaţi& Ce n-ar da să apară tatăl ei pe u#ă& )ă le z!mbească doamnelor, să-#i pună palmele pe obrajii lui Marieaure& Cinci minute cu el& n minut& După patru zile, (tienne iese din camera lui& +reptele sc!rţ!ie sub pa#ii lui, iar "emeile din bucătărie amuţesc& 'e un ton grav, le roagă pe toate să plece& O Am avut nevoie de un răgaz ca să-mi iau rămas-bun, iar acum trebuie să am grijă de mine #i de nepoata mea& Mulţumesc& N

mediat ce u#a bucătăriei se închide, (tienne trage zăvorul #i o ia pe Marie-aure de m!ini& O .ata, toate luminile sunt stinse& *oarte bine& ino încoace, te rog& )caunele sunt mutate din loc& Masa de bucătărie e mutată din loc& (a îl aude umbl!nd la inelul din mijlocul podelei - ridică trapa& Apoi coboară în pivniţă& O nchiuleR Ce cauţiR O Asta, strigă el& O Ce-i aiaR O n "ierăstrău electric& (a simte o lumină aprinz!ndu-i-se în p!ntec& (tienne urcă scara, cu Marie-aure după el& (tajul al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al #aselea, la st!nga p!nă în camera bunicului ei& (l deschide u#ile imensului #i"onier, adună hainele vechi ale "ratelui lui #i le pune pe pat& întinde un prelungitor pe palier #i-l bagă în priză&

8:

O / să se audă tare, spune el& O =ine, spune ea& (tienne intră în dulap, iar "ierăstrăul se treze#te strident la viaţă& 0gomotul pătrunde prin pereţi, prin podea, prin pieptul lui Marie-aure& (a se întreabă c!ţi vecini îl aud, dacă nu cumva vreun neamţ care-#i lua micul dejun ciule#te urechile, să asculte& (tienne scoate o bucată dreptunghiulară din "undul dulapului, apoi taie u#a podului& /pre#te "ierăstrăul, se strecoară prin gaura proaspătă, urcă scara din spatele dulapului p!nă în pod& (a îl urmează& +oată dimineaţa, (tienne se t!ră#te pe podeaua podului cu cabluri, cle#ti #i alte unelte pe care degetele ei nu le recunosc, jurul sau lui ceea ea î#i imaginează "i o p!nză so"isticată& (l mormăie în barbă, aduce ţes!nd bro#uriîngroase pieseceelectrice din di"eritea camere de electronică la etajele in"erioare& 'odul sc!rţ!ie? mu#te de casă descriu prin aer bucle de un albastru electric& )eara t!rziu, Marie-aure coboară pe scară #i adoarme în patul bunicului ei, în zgomotul pe care-l "ace unchiul ei care munce#te deasupra& C!nd se treze#te, pe sub stre#ini ciripesc r!ndunele de casă, iar din tavan se pogoară muzică& Clair (e lune. un c!ntec care o duce cu mintea la "o#net de "runze #i la panglicile tari de nisip pe care le simte sub tălpi la re"lu2& Muzica se "uri#ează, cre#te #i revine pe păm!nt, apoi se aude vocea t!nără a bunicului ei mort de mult1 In corpul o'enesc sunt nou&eci i ase (e 'ii (e Jilo'etri (e %ase (e s*nge. copiiK Ca' c*t s& le )n"&ori (e (ou& ori i ju'&tate )n jurul lu'ii,,, (tienne coboară cele #apte trepte, se strecoară prin tăblia din spate a dulapului #i îi ia m!inile în m!na lui& (a #tie ce va spune înainte ca el să vorbească& O +atăl tău mi-a cerut să te ocrotesc, spune el& O Qtiu& O / să "ie periculos& 4u e o joacă& O să "ac asta& Ar "i "ost Madame&&& O reau a spune-mi& )pune-mi cumdorinţa decurg lui lucrurile& O Douăzeci #i doi de pa#i din rue auborel p!nă pe rue dS(strees& Apoi, drept înainte p!nă număr #aisprezece canale& )t!nga pe rue %obert )urcou"& încă nouă canale p!nă la brutărie& Mă duc la tejghea #i spun1 J/ p!ine simplă, vă rogK, iar ea trebuie să răspundă JQi ce mai "ace unchiul tăuRK O întreabă de mineR O A#a ar trebui& Ca să #tie că e#ti dispus să ajuţi& A "ost propunerea lui Madame& *ace parte din schemă& O Qi tu ce răspunziR O %ăspund Jnchiul meu e bine, mulţumescV& Apoi inii p!inea, o bag în traistă #i vin acasă& O Qi chiar o să continue asta acumR *ără MadameR O De ce nuR O Cum plăte#tiR O Cu un cupon alimentar& O a#a cevaR O Avem a parter, în sertar& Dar dumneata ai bani, nuR O Da& Avem ni#te bani& Cum te întorci acasăR O Direct& O 'e ce drumR O 'e rue %obert )urcou" p!nă număr nouă canale& Dreapi&i pe rue dS(strees& 4umăr #aisprezece canale înapoi p!nă pi rue auborel& Qtiu tot, unchiule, am învăţat pe dina"ară& Am "ost la băcănie de trei sute de ori& O )ă nu cumva să te abaţi din drum& )ă nu te duci pe plajă& O in direct acasă& O 'romiţiR O 'romit& O Atunci du-te, Marie-aure& Du-te ca v!ntul #i ca g!ndul&

(st

Călătoresc în vagoane de mar"ă prin odz, ar#ovia, =rest& Zilometru după Lilometru, $erner nu vede pe u#a deschisă nici o urmă de prezenţă umană, în a"ară de c!te un vagon răzleţ răsturnat l!ngă #ine,

88

str!mbat #i sluţit de vreo e2plozie& )oldaţii urcă #i coboară din vagoane, slabi, palizi, duc!nd "iecare c!te o raniţă, o pu#că #i o cască de oţel& Dorm în ciuda zgomotului, "rigului, "oamei, ca #i cum ar căuta cu disperare să se ţină departe de lumea reală c!t mai mult& Qiruri de pini despart c!mpii nes"!r#ite, în culori metalice& 0iua e mohor!tă& 4eumann Doi se treze#te, urinează a"ară din pragul u#ii, scoate cutia cu pastile din haină #i înghite încă două, trei tablete& O %usia, spune el, de#i $erner nu-#i dă seama ce marcase i ranziţia& Aerul miroase a otel& N

'e înserat, trenul se opre#te, iar 4eumann Doi îl conduce pe $erner pe jos printre #iruri de case în ruină, cu grinzi #i cărămizi care zac în mormane carbonizate& 'uţinele ziduri rămase în picioare sunt brăzdate de ha#urile negre ale tirului de mitralieră& ( aproape întuneric c!nd $erner e predat unui căpitan v!njos care cinează singur pe o canapea alcătuită dintr-un schelet de lemn #i ni#te arcuri& în poala căpitanului, într-un vas de tablă, stă o bucată cilindrică de carne cenu#ie, din care ies aburi& Căpitanul îl e2aminează un timp pe $erner "ără să spună nimic, cu o e2presie nu at!t dezamăgită, c!t amuzată si obosită& N

O 4u găseau #i ei unii mai mariR O 4u, domnule& O C!ţi ani aiR O /ptsprezece, domnule& Căpitanul r!de& O 0i mai bine doiS#pe& +aie o bucată circulară de carne, o mestecă îndelung, iar într-un s"!r#it î#i v!ră două degete în gură, scoate un zg!rci #i-l aruncă& / sătrimis vrei sădata te "amiliarizezi cu echipamentul& )ă vedem dacă o să te descurci mai bine dec!t cel pe care O ni l-au trecută& 4eumann Doi îl duce pe $erner la un /pel =litz nespălat, un camion de teren de trei tone, cu o plat"ormă de lemn construită în spate& într-o parte stau legate canistre de benzină de"ormate& Cealaltă parte e per"orată din loc în loc de urme de glonţ& Amurgul de plumb se stinge încetul cu încetul& 4eumann Doi îi aduce lui $erner o lanternă cu Lerosen& O .adgeturile sunt înăuntru& Apoi dispare& *ără e2plicaţii& =ine ai venit la război& Molii minuscule roiesc în lumina lanternei& (puizarea se cuibăre#te în "iecare părticică din "iinţa lui $erner& A#a înţelege doctorul 5auptmann să-l răsplătească sau să-l pedepseascăR +!nje#ti JU se a#eze iar pe băncile de la casa de copii, să asculte c!nteceli lui *r!u (lena, să simtă căldura puls!nd în soba p!ntecoasa #i să audă vocea subţire a lui )ieg"reid *ischer psalmodiind despre submarine #i avioane de v!nătoare, s-o vadă pe 3utta di sen!nd la celălalt capăt al mesei, schiţ!nd miile de "erestre &il] ora#ului ei imaginar& n camion vieţuie#te un miros1 păm!nt, motorină vărsai&i amestecată cu ceva putrezit& +rei geamuri pătrate re"lectă u mina lanternei& ( o ma#ină de radiocomunicaţii& 'e o băncuţ&i de l!ngă peretele din st!nga stau două staţii de ascultare so ioase, mari c!t ni#te perne& / antenă telescopică %*, care M poate înălţa #i coborî din ma#ină& +rei seturi de că#ti, un ras tel pentru arme, c!teva compartimente pentru depozitari Creioane de ceară, busole, hărţi& +ot acolo, în ni#te carcase chinuite, a#teaptă două dintre aparatele de emisie-recepţie pe care le proiectase împreună cu doctorul 5auptmann& *aptul că le vede aici, at!t de departe, are darul de a-l li ni#ti, ca #i cum, a"l!ndu-se în largul mării, i-ar "i ie#it în calc un prieten vechi& )coate primul aparat din cutia lui #i-i de#u rubează plăcuţa din spate& )electorul e crăpat, c!teva siguranţe s-au ars #i lipse#te "i#a transmiţătorului& Caută în jur după unelte O o cheie tubulară, s!rmă de cupru& )e uită a"ară pe u#a deschisă peste tabăra tăcută, la stelele ţesute cu miile pe cer& /are tancurile ruse#ti p!ndesc acoloR Cu tunurile îndreptate asupra luminii lanterneiR î#i aduce aminte de 'hilco-ul voluminos, din lemn de nuc, al lui 5err )iedler& ită-te la "ire, concentrează-te, judecă& '!nă la urmă, va ie#i la iveală o regularitate& C!nd ridică iar ochii, după un #ir de copaci îndepărtaţi se vede o lumină pală, de parcă ceva ar "i luat "oc& 0orii& a opt sute de metri de el, doi băieţi cu beţe în m!ini umblă g!rbovi în urma unei turme de vite costelive& C!nd $erner deschide cutia celui de-al doilea aparat de emisie-recepţie, în spatele camionului apare un uria#&

8F

O '"ennigU =ărbatul se agaţă cu braţele lui lungi de partea de sus a prelatei camionului& (clipsează satul în ruine, c!mpurile, răsă- i itul de soare& O olLheimerR

/ p!ine simplă

)tau în picioare, în bucătărie, cu draperiile trase& (a e încă eu"orică, după ce se întorsese de la brutărie cu greutatea caldă .1 p!inii în traistă& (tienne rupe p!inea& O i a#ază în palmă un sul minuscul de h!rtie, cam c!t un ghioc& O ite& Ce scrie acoloR O 4umere& Multe numere& 'rimele trei ar putea "i "recvenţe, nu-mi dau seama e2act& Al patrulea douăzeci-#i-trei- zero-zero O ar putea "i o oră& O *acem acum treabaR O A#teptăm să se întunece& (tienne întinde "ire prin casă, petrec!ndu-le după pereţi, conect!nd unul la un clopoţel de la etajul al treilea, de l!ngă masa cu tele"onul, altul, la o sonerie din pod, #i încă unul la poarta de intrare& De trei ori o pune pe Marie-aure să le testeze1 ea stă în stradă, împinge poarta, iar din stră"undurile casei răsună două sonerii slabe& Apoi, construie#te un spate "als pentru #i"onier, instal!ndu-l pe #ine, ca să poată "i deschis din ambele părţi& 'e înserat, beau ceai #i mestecă p!inea "ăinoasă, consistentă, de la brutăria "amiliei %uelle& C!nd se întunecă de-a binelea, Marie-aure î#i urmează unchiul pe scări p!nă-n camera de la etajul #ase, apoi sus, în pod& (tienne întinde antena grea, telescopică pe l!ngă horn& Apasă pe ni#te butoane #i ni#e p!r!i- turi delicate podul& O inundă (#ti gataR A#a vorbea tatăl ei c!nd se pregătea să spună vreun caraghiosl!c& n memorie, Marieaure îi aude pe cei doi poliţi#ti spun!nd1 Au "ost persoane arestate pentru 'ai pu#in (e$at*t, Qi vocea lui Madame M!nec1 Nu %rei s& tr&ieti )nainte s& 'ori2 O Da& (l î#i drege glasul& 'orne#te micro"onul #i spune1 O 

>

Cine #tie ce-o căutaR ?tii tu ce caut&, Mi-e asa de "oame, tati& )ncearc& s& te g*n(eti la altce%a, Cascade asurzitoare cu apă limpede, răcoroasă& /ei sc&pa cu %ia#&.ma cherie& De unde #tiiR 0atorit& (ia'antului (in uunarul +ainei, -entru c& l$a' l&sat acolo ca s& te apere, 4-a "ăcut dec!t să sporească numărul pericolelor& Atunci (e ce n$au ni'erit casai 0e ce n$a luat "oci ( o piatră, tati& / pietricică& (2istă doar noroc sau ghinion& 5azard si "izică& Mai #tiiR

>>

Tr&ieti, +răiesc doar pentru că n-am murit încă& Nu (esc+i(e conser%a, O s& te au(&, O s& te o'oare "&r& s& o%&ie, Cum să mă omoare, dacă sunt nemuritoareR întrebările se în#iră una după alta& Mintea lui Marie-aure stă să dea în clocot& +ocmai reu#ise se urce pe băncuţa pianului din "undul podului #i începuse să pipăie transmiţătorul lui (tienne, încerc!nd să-i identi"ice butoanele #i rolele - ăsta e "onogra"ul, ăsta e micro"onul, aici e unul dintre cei patru conductori conectaţi la cele două baterii - c!nd aude ceva de jos& / voce& Cu mare grijă, se dă jos de pe bancă #i-#i lipe#te urechr&i de podea& (l e e2act sub ea& rinează în toaleta de la etajul #ase& )conn un jet jalnic, intermitent, #i geme ca #i cum ar "i un proces chinuitor& O 0as H&usc+en "e+lt. o ist (u H&usc+en2I strigă el prin tre gemete& ( ceva cu el& O 0as H&usc+en "e+lt. o ist (u H&usc+en2 4ici un răspuns& /are cu cine vorbe#teR De undeva de a"ară se aude bubuitul surd al unor mortiere îndepărtate #i scr!#netul obuzelor care cad din cer& îl aude pe neamţ ie#ind din toaletă #i îndrept!ndu-se spre dormitorul ei& Cu acela#i #chiopătat&  ipse#te căsuţa, unde e#ti, căsuţăR germ&E&

9

Mormăind& Deza2at& /are ce-o însemna asta - H&usc+en2 Arcurile din salteaua ei sc!rţ!ie - ar recunoa#te sunetul NN

ăsta oric!nd& / "i dormit în patul ei p!nă acumR Qase detunături intense răsună una după alta, mai intense #i mai departe dec!t tirul de antiaeriană& +unuri navale& rmează tobele, cinelele, gongurile e2ploziilor, ţes!nd o reţea stacojie deasupra acoperi#ului& Acalmia trecuse& Abis în stomac, de#ert în g!tlej O Marie-aure scoate din haină o conservă& Cuţitul #i cărămida sunt la îndem!nă& NuK Dacă mă mai iau mult după tine, tati, o să mor de "oame cu m!ncarea în m!nă& De jos, din dormitorul ei, nu se mai aude nici un zgomot& /buzele se în#iră cu răbdare, "iecare proiectil #uier!nd în timp ce săgetează cerul la intervale previzibile, crest!nd o lungă parabolă stacojie deasupra acoperi#ului& De aceste zgomote se "olose#te ca să deschidă conserva& /buzul "ace iiiiiiii. cărămida love#te cuţitul, iar cuţitul conserva, (ing, ndeva, o detunătură surdă, oribilă& )chije de obuz se în"ig v!j!ind în zeci de pereţi de case& Iiiiii (ing, Iiiiii (ing, a "iecare lovitură, o rugăciune& *ă să nu audă& După cinci lovituri, din ea curge lichid& Cu a #asea lovitură, reu#e#te să deschidă cutia pe s"ert, apoi îndoaie capacul cu lama cuţitului& N

/ duce la gură #i bea& %ăcoros, sărat O e "asole& *asole verde "iartă, la conservă& Apa în care a "iert are un gust divin, întregul ei corp pare să se deschidă ca s-o absoarbă& .ole#te cutia& în mintea ei, taică-său a amuţit&

Capete $erner scoate antena prin tavanul surpat #i o lipe#te de o ţeavă de"ormată& 4imic& +!r!ndu-se în patru labe, trage după el antena pe toată circum"erinţa beciului, ca #i cum l-ar lega pe olLheimer în "otoliul aurit& 4imic& )tinge lanterna aproape consumată, î#i duce că#tile la urechea bună, închide ochii în obscuritate, dă drumul radioului reparat #i plimbă acul în sus #i-n jos pe bobina de acord, comprim!ndu-#i toate simţurile într-unul singur& 'araziţi, paraziţi, paraziţi, paraziţi& 'oate că sunt îngropaţi prea ad!nc& 'oate că rămă#iţele hotelului creează o umbră electromagnetică& 'oate că o componentă esenţială a radioului e stricată, iar $erner n-o identi"icase& )au poate că supersavanţii *iihrerului inventaseră o armă care să le anihileze pe toate celelalte, acest colţ de (uropă "usese "ăcut una cu păm!ntul, iar $erner #i olLheimer erau singurii răma#i în viaţă& î#i scoate că#tile #i întrerupe cone2iunea& %aţiile s-au terminat de mult, plo#tile sunt goale, iar m!zga de pe "undul căldării pline cu pensule e de nebăut& Qi el, #i olLheimer luaseră c!teva guri, dar $erner se îndoie#te că-l va mai ţine stomacul să mai încerce& =ateria din radio e aproape consumată& C!nd se va consu ma de tot, le va răm!ne bateria americană mare, de unsprezece volţi, cu pisica neagră imprimată într-o parte& Qi apoiR C!t o2igen trans"ormă sistemul respirator al unui om în dio2id de carbon într-o orăR (2istase o vreme c!nd $erner ar "i "ost înc!ntat să a"le răspunsul la această întrebare& Acum însă stă l!ngă olLheimer, cu două grenade în poală, simţind cum se mistuie tot ce mai rămăsese luminos în el& %ăsuce#tiT mai înt!i cilindrul primei grenade, apoi #i pe al celeilalte& e-ai amorsa doar ca să "acă lumină în locul ăla, doar ca să vadă iar& olLheimer aprinde din c!nd în c!nd lanterna #i-i îndreaptă "asciculul plăp!nd spre colţul mai îndepărtat, unde opt sau nouă capete din ipsos stau pe două ra"turi, unele răsturnate& Arată ca ni#te capete de manechine, modelate însă cu mai multă pricepere, trei cu mustaţă, trei ple#uve, unul cu un chi piu militar& Chiar #i cu lumina stinsă, capetele capătă o putere stranie pe întuneric1, per"ect albe, nu întru totul vizibile, dar nici întru totul invizibile, imprimate pe retina lui $erner, aproape strălucind în beznă& +ăcute, atente, privind "ără să clipească& ( mintea în care-i itaţi-vă altă joacă parte,"este& "eţelor&

:

'rin beznă, $erner se t!ră#te spre olLheimer - genunchiul uria# al prietenului său în întuneric are darul de a-l recon"orta& )tă cu pu#ca l!ngă el& Ceva mai departe e cadavrul lui =ernd& O Ai auzit vreodată ce pove#ti spuneau pe seama taR întreabă $erner& O CineR O =ăieţii de la )chulp"orta& O Am auzit c!teva& O ţi plăceaR )ă "ii ria#ulR )ă bagi în sperieţi pe toată lumeaR O 4u-i a#a o "ericire să "ii mereu întrebat ce înălţime ai& ndeva, la supra"aţă, e2plodează un obuz& Acolo undeva ora#ul arde, marea se sparge, g!#tele de mare bat din aripile lor împenate& O )i ce înălţime ay

N

y

olLheimer scoate un "ornăit, un r!s ca un lătrat& O Crezi că =ernd avea dreptate cu grenadeleR O 4u, spune olLheimer, învior!ndu-se brusc& 4e-ar omorî& O Chiar dacă am construi un soi de barierăR O Am muri zdrobiţi&

$erner încearcă să deslu#ească în beznă capetele din colţul îndepărtat al beciului& Ce altceva să "ie, dacă nu grenadeR /are olLheimer chiar î#i închipuie că va veni cineva să-i salvezeR Că meritau să "ie salvaţiR O Qi ce "acem, stăm #i a#teptămR olLheimer nu răspunde& O C!t timpR După ce se consumă bateriile radioului, bateria americană de unsprezece volţi ar mai trebui să-i asigure o zi de "uncţionare& )au l-ar putea bran#a la becul lanternei lui olLheimer& Cu bateria, vor c!#tiga încă o zi de paraziţi& încă o zi de lumină& Dar nu vor avea nevoie de lumină ca să "olosească pu#ca&

Delir

a marginea c!mpului vizual al lui von %umpel "lutură un "el de "ranjuri violeţi& 'robabil că se înt!mplase ceva cu mor"ina - poate luase prea mult& )au poate că boala avansase în- tr-at!t înc!t îi a"ecta vederea& 'e geam intră cenu#ă ca o ninsoare& /are e dimineaţăR )trălucirea de pe cer ar putea veni de la lumina "ocurilor& A#ter- nuturile îmbibate de sudoare, uni"orma leoarcă, de parcă ar "i înotat în somn& .ust de s!nge în gură& )e t!ră#te p!nă la marginea patului #i se uită la machetă / e2aminase centimetru pătrat cu centimetru pătrat& *ăcuse ţăndări un colţ cu "undul unei sticle de vin& Mai toate strui turile erau goale pe dinăuntru castelul, catedrala, piaţa - dai ce rost are să le distrugă pe toate c!nd lipse#te una, e2act casa care-i trebuieR A"ară, în ora#ul urgisit, toate celelalte clădiri par să ard&i sau să se năruie, dar aici, în macheta din "aţa lui, e e2act in vers1 ora#ul e în picioare, doar casa în care se a"lă a dispărui& )-o "i luat "ata cu ea c!nd "ugiseR 'osibil& nchiul n-o avea la el c!nd îl trimiseseră la *ort 4ational& *usese controlat la s!nge& 4u avea la el dec!t actele O von %umpel primise asi gurări în acest sens& ndeva, un zid se "ace bucăţi, o mie de Lilograme de cărămidă căz!nd grămadă& Dacă at!tea alte case au "ost distruse #i asta e încă în picioare, e o probă su"icientă& 'iatra trebuie să "ie înăuntru& +rebuie doar s-o găsească la timp& )-o ţină str!ns l!ngă inimă #i să a#tepte ca zeiţa să-i străpungă "aţetele cu m!na ei de "oc #i să-i mistuie toate su"erinţele& Qi "ocul să-l scape din citadela asta, din asediul ăsta, de boala asta& a "i salvat& +rebuie doar să se t!rască jos din pat #i să caute în continuare& Dar mai metodic& C!te ore e nevoie& )ă întoarcă totul pe dos& încep!nd cu bucătăria& încă o dată&

Apă

Marie-aure aude cum gem arcurile patului ei& îl aude pe neamţ ie#ind #ont!c-#ont!c din camera ei #i cobor!nd scările& /are pleacăR AbandoneazăR începe să plouă& Mii de stropi minusculi răpăie pe acoperi#& Marie-aure se ridică pe v!r"urile picioarelor #i-#i lipe#te urechea de pla"on, sub plăcile de ardezie& Ascultă cum picură apa& Cum era rugăciunea aiaR Cea pe care o mormăia Madame M!nec în barbă c!nd

8

(tienne o scotea din săriteR 0oa'ne 0u'neeul nostru. +arul T&u e "oc ce '*ntuie, +rebuie să-#i cheme mintea la ordine& )ă se "olosească de intuiţie #i logică& Cum ar "i "ăcut tatăl ei, cum ar "i "ăcut ilustrul biolog marin al lui 3ules erne, pro"esorul 'ierre Aronna2& 4eamţul nu #tie de pod& (a are piatra în buzunar? are o cutie cu m!ncare& Astea sunt avantaje& Qi ploaia e bene"ică - va înăbu#i "ocurile& /are ar putea s-o adune în ceva, ca să beaR )ă dea o gaură în ardezieR )-o "olosească în alt "elR 'oate ca să-i acopere zgomoteleR Qtie e2act unde sunt cele două găleţi galvanizate1 chiar la intrare, în camera ei& 'oate ajunge la ele, poate4u, chiar una p!nă i-araduce "i imposibil s-osus& aducă sus& ( prea grea, ar "ace prea mult zgomot, ar împră#tia apă peste tot& Dar s-ar putea duce p!nă acolo să-#i înmoaie "aţa într-una din ele& Ar putea umple cutiile de "asole goale& 4umai g!ndul la buzele ei lu!nd contact cu apa - la v!r"ul nasului pe supra"aţa ei - îi st!rne#te o sete mai puternică dec!t simţise vreodată& )e vede cu ochii minţii căz!nd intr-un lac& Apa îi umple urechile #i gura& .!tlejul i se deschide& / singură sorbitură #i poate că va g!ndi mai limpede& )e a#teaptă ca vocea tatălui din mintea ei să obiecteze, dar nu se înt!mplă nimic& Din "aţa dulapului, dacă traversează camera lui 5enri, iese pe palier #i ajunge p!nă la u#a ei, distanţa e de douăzeci #i unu de pa#i, mai mult sau mai puţin& a cuţitul #i cutia goală de pe podea #i le v!ră în buzunar& Coboară tiptil cele #apte trepte #i răm!ne lipită multă vreme de tăblia din spate a dulapului& Ascult!nd #i iar ascult!nd& C!nd se ghemuie#te, simte căsuţa de lemn împung!nd-o în coaste& /are în podul ei minuscul, o Marie-aure în miniatură stă #i ea la p!ndă, ascult!ndR Qi oare versiunea ei miniaturală e la "el de însetatăR 4u se aude dec!t răpăitul ploii care trans"ormă )aint-Malo în mocirlă& 'oate că e o stratagemă& 'oate că el o auzise deschiz!nd conserva de "asole #i cobor!se cu zgomot, apoi urcase înapoi pe nesimţite& 'oate că stă în "aţa uria#ului #i"onier, cu pistolul pregătit& 0oa'ne. 0u'neeul nostru. +arul T&u e "oc ce '*ntuit î#i lipe#te palmele de panoul dulapului #i-l dă la o pan )imte cămă#ile pe "aţă c!nd se strecoară printre ele& )e prop teste cu m!inile pe interiorul u#ilor dulapului #i le întredeschid 4ici o împu#cătură& 4imic& 'e "erestrele rămase "ără ge&i muri, zgomotul ploii căz!nd pe casele în "lăcări e ca zgomot ui pietricelelor pe care le tulbură marea& Marie-aure pă#e#te pe podeaua "ostei camere a bunicului ei #i-l cheamă în minte1 un băiat curios, cu păr lucitor, care miroase a mare& ( jucău#, ager, plin de energie& / ia de o m!nă, în timp ce (tienne îi dibuie cealaltă m!nă& Casa se întoarce cincizeci de ani în timp1 părinţii băieţilor, elegant îmbrăcaţi, r!d la parter? în bucătărie, o bucătăreasă curăţă stridii? Madame M!nec, t!nără "ată îu casă, abia sosită de la ţară, c!ntă în timp ce #terge de pra" can delabrul, cocoţată pe o scăriţă&&& +aţi, tu aveai cheile de peste tot& =ăieţii o conduc p!nă pe coridor& +rece pe l!ngă baie& în dormitorul ei persistă ceva din mirosul neamţului - un iz ca de vanilie& 'este unul de putregai& 4u aude nimic alt ceva în a"ară de ploaia de a"ară #i de propriul ei puls care i se descarcă în t!mple& îngenunchează c!t de silenţios poate #i trece cu m!na peste #anţurile din podea& 0gomotul pe care-l scot degetele ei c!nd ating găleata pare mai răsunător dec!t dangătul unui clopot de catedrală& 'loaia murmură pe acoperi# #i pe ziduri& 'icură pe l!ngă "ereastra "ără geam& în jur a#teaptă pietricelele #i cochiile ei& Macheta tatălui ei& 'lapuma ei& ndeva pe-aici trebuie să "ie #i panto"ii& î#i apleacă "aţa #i atinge cu buzele supra"aţa apei& *iecare înghiţitură i se pare la "el de zgomotoasă ca o detunătură de obuz& nu, trei, cinci? soarbe, respiră, soarbe, respiră& Qi-a v!r!t capul cu totul în căldare& %espir!nd& Murind& is!nd& )-a mi#catR ( josR rcă iarR 4ouă, unsprezece, treisprezece, e sătulă& +ot stomacul i s-a întins, bolborose#te& A băut prea mult& Cu"undă conserva în găleată #i a#teaptă să se umple& Acum, retragerea "ără să scoată un sunet& *ără să se izbească de vreun perete, de u#ă& *ără să se împiedice, "ără să verse apă& )e întoarce #i o ia înapoi încet, cu conserva plină de apă în m!na st!ngă& Marie-aure e deja la u#a camerei ei c!nd îl aude& ( cu trei sau patru etaje sub ea, întoarce pe dos una dintre camere& Aude un zgomot ca o ladă de rulmenţi cu bile răsturnată pe podea& %ulmenţii sar, zăngănesc, se rostogolesc& (a întinde m!na dreaptă #i acolo, chiar l!ngă u#ă, dă peste ceva mare, tare, de "ormă dreptunghiulară,

F

acoperit cu p!nză& Cartea eiU %omanulU )tă acolo ca #i cum l-ar "i lăsat tatăl ei pentru ea& 'robabil că îl scosese neamţul de sub pat&  ridică încerc!nd să nu "acă zgomot #i îl str!nge la piept peste haina unchiului ei& /are poate ajunge p!nă josR /are se poate strecura pe l!ngă el #i ie#i în stradăR Dar apa îi umple deja capilarele, înlesnindu-i circulaţia& .!nde#te deja mai limpede& 4u vrea să moară& A riscat oricum prea mult& Chiar dacă, printr-un miracol, s-ar putea "uri#a pe l!ngă neamţ, nu e2istă nici o garanţie că străzile vor "i mai sigure dec!t casa& pe#ipalier& Apoiu#urel în pragul dormitorului bunicului, înaintează pe dibuite p!nă la #i"onier, intră pe u#ileAjunge deschise le închide în urma ei&

.rinzile

/buzele se abat piezi# deasupra lor, zg!lţ!ind beciul ca ni#te trenuri mar"are care ar goni pe l!ngă el& $erner #i-i imaginează pe artileri#tii americani1 cerceta#i cu lunete a#ezate în echilibru pe st!nci, #enile de tanc sau balustrade de hotel? trăgători care calculează viteza v!ntului, înălţimea ţevii, tem peratura aerului? operatori radio cu receptoare de tele"on l&i ureche, anunţ!nd ţinte& Trei gra(e (reapta. repeta#i (istan#a, oci calme, obosite, direcţion!nd tirul& 'oate că pe tonul ăsta vorbe#te #i Dumnezeu c!nd cheamă su"letele la (l& 'e aici, vă rog& Si'ple nu'ere, Mate'atic& pur&, Treuie s& te oinuieti s& g*n(eti aa, ( la "el #i în tabăra lor& O )trăbunicul meu, spune olLheimer din senin, a "ost tăietor de lemne pe vremea c!nd nu e2istau încă vapoare cu aburi, totul mergea cu p!nze& De#i nu desluseste "oarte bine în întuneric, $erner are N N N senzaţia că olLheimer s-a ridicat în picioare #i pipăie cu v!r "urile degetelor una dintre cele trei grinzi despicate care ţin tavanul& )tă cu genunchii îndoiţi, din grijă pentru statura sa& Ca Atlas gata să se înhame la povară& O 'e atunci, continuă olLheimer, toată (uropa avea nevoie de catarge pentru "lotă& Dar majoritatea ţărilor tăiaseră deja copacii cei mari& Din c!te spunea străbunicul, în Anglia nu mai găseai copac demn de numele ăsta c!t era insula de mare& Deci catargele pentru "lota engleză #i cea spaniolă, dar #i pentru cea portugheză, proveneau din 'rusia, din pădurile copilăriei mele& )trăbunicul #tia unde să-i găsească pe uria#i& (rau acolo copaci la care o echipă de cinci oameni trudea c!te trei zile să-i doboare& Mai înt!i v!rau penele, ca ni#te ace în pielea unui ele"ant, cum zicea el& +runchiurile cele mai groase înghiţeau #i o mie de pene p!nă să crape& Artileria tună? beciul se cutremură& O =unicul spunea că-i "ăcea mare plăcere să-#i închipuie copacii cei mari tra#i de cai prin (uropa, peste r!uri, peste mare, p!nă în Anglia, unde erau jupuiţi, trataţi #i înălţaţi iar pe post de catarge, unde treceau prin zeci de ani de bătălii, trăindu-#i a doua viaţă, navig!nd pe nes"!r#itele oceane p!nă c!nd, întrun t!rziu, cădeau #i mureau a doua oară& încă un obuz trece peste ei, iar $erner î#i imaginează că aude lemnul grinzilor imense din tavan "ăc!ndu-se ţăndări& Acea ucat& (e c&rune a "ost o(inioar& o plant& %er(e , o "erig& sau o trestie care a tr&it acu' un 'ilion sau poate (ou& 'ilioane (e ani sau poate acu' o sut& (e 'ilioane (e ani, -ute#i cuprin(e cu 'intea o sut& (e 'ilioane (e anii O (u vin dintr-un loc unde sapă după copaci& Copaci preistorici, spune $erner& O îmi doream cu disperare să plec, spune oLlheimer& O Qi eu& O Dar acumR =ernd putreze#te în colţ& 3utta se mi#că undeva prin lume, privind cum se desc!lcesc umbrele din noapte, uit!ndu-se cum trec minerii #ont!căind în zori& (ra de-ajuns pe c!nd $erner era copil, nu-i a#aR / lume de "lori de c!mp iţindu-se printre "ormele unor piese ruginite, aruncate la gunoi& / lume de mure, coji de morcov #i pove#ti spusecare de *r!u De de miros înţepător de gudron, de trenuri trec,(lena& de zumzet

;

albine la "erestre& )"oară, scuipat, s!rmă #i o voce la radio cu care să-si teasă visele& NN

+ransmitătorul y

A#teaptă pe masa de l!ngă horn& Cu cele două baterii marine dedesubt& / ma#inărie stranie, construită cu ani #i ani în urmă pentru a vorbi cu o sta"ie& Marie-aure se t!ră#te cu grijă in"inită p!nă la băncuţa pianului #i se urcă pe ea& Cineva trebuie să aibă un radio - pompierii, dacă mai e2istă, sau rezistenţa, sau americanii care trag cu rachete spre ora#& .ermanii, în "ortăreţele lor subterane& 'oate chiar (tienne& să #i-l închipuie ghemuit pesperanţă undeva, îirăsucind cu degetele butonul unui radio-"antomă& 'oate că el oîncearcă crede moartă& 'oate că un licăr de va "i su"icient& 'ipăie pietrele hornului p!nă c!nd găse#te p!rghia pe care unchiul ei o instalase acolo& / apasă cu toată puterea, iar antena ţ!#ne#te în sus, scoţ!nd un zgomot ca un r!c!it slab pe acoperi#& 'rea mult zgomot& A#teaptă& 4umără p!nă la o sută& De jos nu se aude nimii )ub masă, degetele ei descoperă două întrerupătoare1 unul pentru micro"on, celălalt pentru transmiţător, nu mai ţine minte care e care& Apasă pe unul, apoi pe celălalt& înăuntrul marelui transmiţător, tuburile cu vid ţăcănesc& ( prea tare, tadR Nu 'ai tare ca ria, Ca oapta "ocurilor, %econstituie traseul cablurilor p!nă c!nd e sigură că a luat micro"onul în m!nă& 4u a"lăm nimic despre orbire doar închiz!nd ochii& )ub lumea noastră de ceruri, chipuri #i clădiri e2istă o lume mai brută, mai veche, o lume în care supra"eţele plane dispar #i bancuri de sunete înoată prin aer& Marie-aure poate sta sus în pod, mult deasupra străzii, #i auzi cum "o#nesc nu"erii în mla#tini, la trei Lilometri depărtare& îi aude pe americani go nind peste c!mpurile "ermelor, îndrept!ndu-#i giganticele tunuri spre "umul din )aint-Malo& Aude "amilii suspin!nd în beciuri, în jurul "elinarelor de v!nt, ciori ţopăind de pe o mo vilă pe alta, mu#te ateriz!nd pe cadavre în tran#ee& Aude ta marinii d!rd!ind, gaiţele ţip!nd, iarba de pe dune arz!nd& )imte marele pumn de granit, mult în"undat în scoarţa pă m!ntului, pe care se a"lă )aint-Malo, oceanul care-l roade din toate cele patru părţi, insulele ţin!nd piept valurilor învolburate& Aude vaci b!nd din troace de piatră #i del"ini săget!nd apa verde a Canalului& Aude oasele balenelor moarte "remăt!nd la cinci leghe dedesubt, hrănind din măduva lor cu secolele ora#e întregi de vieţuitoare care au să trăiască toată viaţa "ără să vadă vreodată un "oton de la soare& Aude melcii din pe#teră t!r!ndu-#i trupurile peste pietre& 0ec*t s& #i$o citesc eu. nu 'ai ine 'i$o citeti tu 'iel Cu m!na liberă, deschide romanul în poală& .ăse#te r!ndurile cu degetele& î#i apropie micro"onul de buze&

ocea

n dimineaţa celei de-a patra zile de c!nd erau captivi sub ce mai rămăsese din 5otel des Abeilles, $erner asculta radioul reparat, rotind milimetric înainte #i înapoi butonul de acord, c!nd drept în urechea sănătoasă îi răsună o voce de iată1 La trei (i'inea#a '$a treit (in so'n o lo%itur& %iolent&, ( de la "oame, e de la "ebră, î#i spune el& Am tot "elul de închipuiri, mintea mea combină cu de la ea putere paraziţii&&& M$a' ri(icat )n capul oaselor i a' )ncercat s& '& (u'iresc ce se )nt*'pl&. (ar '$a' po'enit rusc %*rlit )n 'ijlocul ca'erei. spune ea& orbe#te domol, într-o "ranceză cu pronunţie per"ectă& Are un accent mai curat dec!t al lui *r!u (lena& $erner î#i îndeasă că#tile în ureche&&& Era li'pe(e, continuă ea, c& 4autilus se ciocnise (e ce%a i se )nclinase )ntr$un ung+i arupt,,, .raseiază, lunge#te )-urile& Cu "iecare silabă, are senzaţia că vocea ei îi scormone#te tot mai ad!nc în creier& +!nără, subţire, aproape o #oaptă& Dacă e o halucinaţie, n-are dec!t să "ie& nul (intre aceste aiserguri se r&sturnase i se lo%ise (e 4autilus, care )nainta pe su ap&, Aisergul lunecase su caren* i$l ri(icase cu o "or#& ireistiil& p*n& )n ape pu#in a(*nci,,, / aude umezindu-#i cerul gurii cu limba& 0ar cine s& garantee c& nu ne %o' ciocni )n 'o'entul ur'&tor (e partea (e (e(esut a arierei. "iin( aa(ar stri%i#i )n c+ip groanic )ntre (ou& )ntin(eri (e

g+ea#&2 ar se pornesc paraziţii, ameninţ!nd s-o acopere, iar el "ace e"orturi disperate să-i alunge& ( iar copil în camera lui de la mansardă, agăţ!ndu-se de un vis la care nu vrea să renunţe, dar 3utta i-a pus o



m!nă pe umăr #i-l treze#te cu #oaptele ei& Era' suspen(a#i )n ap&. (ar (e$o parte i (e alta a lui 4autilus se )n&l#a c*te un perete lucitor (e g+ea#&, 0easupra i (e(esut. aceiai pere#i, *ata se opre#te brusc din citit, iar paraziţii năvălesc& C!nd vorbe#te iar, vocea ei s-a trans"ormat într-un #uier panicat1 El e aici, E c+iar su 'ine, Apoi, transmisiunea se întrerupe& $erner rote#te de buton, schimbă banda O nimic& î#i scoate că#tile, o ia prin bezna totală spre locul unde stă olLheimer #i îl apucă de ceea a i se pare lui că e un braţ& O Am auzit ceva& +e rog&&& nu se mi#că? parela"ăcut dinbrusc lemn&cum $erner il trage cu toată puterea, dar e prea mic, prea slab&olLheimer 'uterea îl părăse#te aproape "el de îi venise& O Destul, se aude vocea lui olLheimer din întunerii 4-are nici un rost& $erner se a#ază pe podea& ndeva, în rui nele de deasupra lor, urlă ni#te pisici& în"ometate& Ca #i el&  .1 si olLheimer& E

n băiat de la )chulp"orta îi descrisese o dată lui $ernei un miting de la 4iirnberg1 un ocean de steaguri #i pancarte, a#a îl descrisese, roiuri, roiuri de băieţi sub lumini #i *iihrerul însu#i pe un altar la opt sute de metri de ei, coloanele din spa tele lui scăldate în lumina re"lectoarelor, o atmos"eră supra saturată de sens, "urie #i virtute care-i înnebunea pe 5ans )chilzer #i pe 5eribert 'omzel, îi înnebunea pe toţi băieţii de la )chulp"orta, iar singura persoană din viaţa lui $erner cart vedea dincolo de toată mizanscena era sora lui mai mică& CumR Cum de înţelegea 3utta mult mai bine cum "uncţiona lumeaR în timp ce el #tia at!t de puţineR 0ar cine s& garantee c& nu ne %o' ciocni )n 'o'entul ur'&tor (e partea (e (e(esut a arierei. "iin( aa(ar stri%i#i )n c+ip groanic )ntre (ou& )ntin(eri (e g+ea#&2 El e aici, E c+iar su 'ine, & ce%a, Sal%ea$o, Dar Dumnezeu e doar un ochi alb #i rece, un s"ert de lună at!rn!nd deasupra "umului, clipind întruna în timp ce ora#ul e "ăcut pra" #i pulbere&

<

Y Mai :@;;

Marginea lumii în /pel, olLheimer îi cite#te lui $erner cu voce tare& 5!rtia pe care scrisese 3utta pare un mic #erveţel în labele lui colosale& &&& /, i Herr Sie(ler. "unc#ionarul (e la 'ine. a tri'is un ilet )n care te "elicit& pentru succesele tale, Spune c& te$ai "&cut re'arcat, Asta )nsea'n& c& po#i s& %ii acas&2 Hans -"ej"ering ice s&$#i trans'it c& Pglon#ul se te'e (e cei %iteji Q. (ei eu r&'*n la p&rerea c& e un s"at prost, ?i pe r*u Elena a 'ai l&sat$o (urerea (e (in#i. (ar e ner%oas& c& nu poate "u'a. #i$a' is c& s$a apucat (e "u'at,,, 'este umărul lui olLheimer, prin parbrizul din spate al camionului, crăpat, $erner vede o copilă ro#cată, cu orutiere, pelerină cati"ea, laplutind doi ca metri deasupra #oselei& +rece prin copaci #i indicatoare se de unduie#te viraje&la(aproape inevitabilă o lună& 4eumann nu duce /pelul spre vest, iar $erner se ghemuie#te în spate, sub banchetă #i stă nemi#cat cu orele, în"o"olit în pătură, re"uz!nd ceai #i carne la conservă, în timp ce copila plutitoare îl urmăre#te prin peisaj& *ata moartă pe cer, "ata moartă pe geam, "ata moartă la c!ţiva centimetri de el& Doi ochi umezi, plus cel de-al treilea ochi căscat de glonţ, care nu clipe#te niciodată& +rec hurduc!ndu-se printr-un #ir de oră#ele verzi, cu canale somnolente străjuite de copaci cu coroanele retezate& Două "emei pe biciclete opresc pe marginea drumului, privind mirate cum trece camionul1 poate un vehicul in"ernal, trimis să "acă prăpăd în ora#ul lor& O *ranţa, spune =ernd& Coroanele cire#ilor "reamătă deasupra lor, grele de "lori& $erner propte#te u#a din spate, să răm!nă deschisă, #i-#i lasă picioarele să at!rne peste bară, cu călc!iele chiar deasupra #oselei care "uge pe sub el& n iarbă, un cal se rostogole#te pe spate? cinci nori albi împodobesc cerul& *ac popas într-un ora# numit (pernay, iar hotelierul le aduce vin, pulpe de pui #i o supă pe care $erner reu#e#te s-o ţină în stomac& în jurul lor, la mese, se vorbe#te limba în care *r!u (lena îi #optea în copilărie& 4eumann nu e trimis după motorină, 4eumann Doi îl atrage pe =ernd într-o discuţie în contradictoriu despre cum au "ost sau n-au "ost "olosite intestine de vacă pe post de celule gon"labile la dirijabilele din primul război, iar trei băieţi cu berete îi cercetează de după st!lpul unei u#i, sorbindu-l pe olLheimer din ochii lor imen#i, în spatele lor, #ase gălbenele în"lorite desenează în amurg silueta "etei moarte, apoi se preschimbă la loc în "lori& O Mai vreţiR întreabă hotelierul& N

$erner nu poate clătina din cap& în momentul ăsta îi e "rică să lase m!inile jos, să nu cumva să treacă prin masă& Merg toată noaptea #i se opresc în zori la un punct de control de la hotarul de nord al regiunii =retagne& a orizont în"lore#te citadela )aint-Malo, cu zidurile ei de apărare& 4orii se în"ăţi#ează în "!#ii di"uze gri #i albastru stins, iar oceanul de sub ei "ace acela#i lucru& olLheimer arată unei santinele permisele& *ără să ceară voie, $erner se dă jos din camion #i sare peste digul scund pe plajă& *ace slalom printre baricade #i se apropie de apă& n dreapta lui se în#iruie obstacole antiinvazie, amintind un joc de #icopii cu pietricele, în"ă#urate în s!rmă ghimpată, aliniate pe ţărm pe o distanţă de cel puţin undeLilometru jumătate& 4ici o urmă de pas în nisip& 'ietricele #i bucăţi de alge se împletesc în linii zimţate& 'e trei insule din larg se înalţă "or tăreţe scunde de piatră& a capătul unui dig luce#te un "elinar verde&  se pare cumva nimerit că ajunsese la marginea conţi nentului, doar cu marea "răm!ntată a#tern!ndu-i-se înainte& De parcă acesta ar "i "ost punctul terminus spre care $erner se îndreptase încă de c!nd plecase din 0ollverein& încearcă apa cu o m!nă #i-#i v!ră degetele în gură, să simtă gustul sării& Cineva îl strigă pe nume, dar $erner nu se întoarce& 4u vrea dec!t să stea acolo toată dimineaţa, să se uite la mi#carea valurilor în lumină& Au început deja să strige, =ernd, 4eumann nu, #i în s"!r#it $erner se întoarce #i-i vede cum îi "ac cu m!na, a#a că o ia îndărăt spre /pel printre #irurile de s!rmă ghimpată, călc!nd cu mare grijă pe nisip& / duzină de oameni îl privesc& )antinele, c!ţiva localnici& Mulţi cu m!inile la gură& O Ai grijă pe unde calci, băieteU urlă =ernd& )unt mine acoloU 4-ai citit pancarteleR $erner se suie în camion, în spate, #i-#i încruci#ează braţele& O +u ai luat-o razna de totR întreabă 4eumann Doi& Cele c!teva su"lete înt!lnite în ora#ul vechi se lipesc cu spinările de ziduri, "ăc!nd loc /pelului h!rbuit& 4eumann nu se opre#te în "aţa unei case cu patru etaje #i obloane albastru deschis&

B<

O DreisJo''an(antur, anunţă el& olLheimer intră în clădire #i revine împreună cu un colonel în uni"ormă de "ront1 vestonul %eichsHehr, cureaua încinsă sus în talie #i cizmele înalte, negre& mediat în urma lui vin doi aghiotanţi& O Credem că e o reţea întreagă, spune un aghiotant& 4umerele ci"rate sunt urmate de anunţuri, na#teri, botezuri, logodne, decese& O Mai e #i muzică, aproape întotdeauna e muzică, spune cel de-al doilea& Ce vrea să însemne, asta nu #tim& Colonelul î#i plimbă două degete pe conturul per"ect al ma2ilarului& olLheimer se uită mai înt!i la el, apoiO la aghiotanţi, caspune #i cum dade asigurări / să-i găsim, el&arC!t cur!nd&unor copii îngrijoraţi că se va corecta o nedreptate&

4umere

%einhold von %umpel merge la un medic din 4iirnberg& Diametrul tumorei din g!tul plutonieruluimajor, anunţă doctorul, s-a mărit cu patru centimetri& +umora din intestinul subţire e mai greu de măsurat& O +rei luni, spune medicul& 'oate patru& / oră mai t!rziu, von %umpel se a"lă la o serată& 'atru luni& / sută douăzeci de răsărituri, de o sută douăzeci de ori va "i silit să-#i t!rască trupul măcinat jos din pat #i să-l îmbrace în uni"orma militară& /"iţerii de la masă discută indignaţi alte numere1 armatele germane a opta #i a cincea se retrag spre nord prin talia, în timp ce armata a zecea este, probabil, încercuită& ( "oarte posibil ca %oma să cadă& C!ţi oameniR / sută de mii& C!te vehiculeR Douăzeci de mii& serve#te "icat&să+ăiat cu sare #i+rei piper, sos vineţiu& suntQi str!nse "ără )e ca von %umpel se "i cubuleţe, atins de m!ncare& miiîntr-o patruploaie sute dedemărci O e tot*ar"uriile ce i-a rămas& trei diamante micuţe pe care le ţine în porto"el, intr-un plic& Cam de un carat "iecare& a masă, o "emeie vorbe#te cu în"lăcărare despre cursele cu ogari, despre viteză, despre c!t de )nc&rcat& se simte c!nd le urmăre#te& on %umpel întinde m!na după toarta arcuită a ce#tii lui de ca"ea, încerc!nd să-#i ascundă tremurul& n chelner îl atinge pe braţ& O )unteţi chemat la tele"on, domnule& Din *ranţa& on %umpel iese pe o u#ă batantă cu pa#i nesiguri& Chel nerul a#ază un tele"on pe o masă #i se retrage& O Domnule plutonier-majorR )unt 3ean =rignon& 4umele nu-i treze#te nici o amintire lui von %umpel& O Am in"ormaţii despre lăcătu#& Cel de care aţi întrebai anul trecut&&& O e=lanc& O Da, Daniel e=lanc& Dar vărul meu, domnule& Mai ţi neţi minteR -aţi o"erit să-l ajutaţi& Aţi zis că, dacă găsesc in "ormaţii, l-aţi putea ajuta& +rei curieri, doi identi"icaţi, o ultimă enigmă de rezolvat& on %umpel o visează pe zeiţă aproape în "iecare noapte1 păi de "oc, rădăcini în loc de degete& 4ebunie& Chiar #i acolo, la tele"on, simte c!rcei de iederă încolăcindu-i-se în jurul g!tului, pătrunz!ndu-i în urechi& O Da, vărul dumitale& Ce ai a"latR O e=lanc a "ost acuzat de conspiraţie, ceva legat de un castel din =retagne& Arestat în :@;:, în urma denunţului unui localnic& Au găsit schiţe, #peracle& n plus, a "ost "otogra"iat #i c!nd "ăcea măsurători în )aint-Malo& O (-n lagărR O 4-am reu#it să a"lu& )istemul e destul de complicat& O )i in"ormatorulR N

O ( din Malo #i-l cheamă evitte& Claude e prenumele& on %umpel se g!nde#te& *iica oarbă, apartamentul de pe rue des 'atriarches& %ămas gol din iunie :@;9, de#i Muzeul de storie 4aturală plăte#te chiria& nde ai "ugi, dac-ai "i nevoit să "ugi undevaR Dacă ţi s-ar "i încredinţat ceva preţiosR Cu o "iică oarbă după tineR De  Comandamentul local germ&E&

B

ce )aint-Malo, dacă nu cumva pentru că acolo locuie#te cineva de încredereR O ărul meu, spune 3ean =rignon& Mă ajutaţiR O Mulţumesc "oarte mult, spune von %umpel, #i pune receptorul în "urcă&

Mai

ltimele zile din mai :@;; la )aint-Malo îi amintesc lui Marie-aure de ultimele zile din mai :@;9 la 'aris1 interminabile, um"late #i încărcate de miasme& De parcă "iecare "iinţă vie s-ar grăbi să-#i găsească un punct de sprijin înainte de cine #tie ce cataclism& n drum spre brutăria lui Madame %uelle, aerul miroase a mirt, magnolie #i verbină& ujeri de glicină dau în "loare& 'este tot at!rnă coroane, perdele, ghirlande de "lori& (a numără canalele1 la douăzeci #i unu trece de măcelărie, unde se aude un "urtun stropind o pardoseală& a douăzeci #i cinci e la brutărie& 'une un cupon alimentar pe tejghea& O / p!ine simplă, vă rog& O Qi ce mai "ace unchiul tăuR Cuvintele sunt acelea#i, dar vocea lui Madame %uelle sună alt"el& (lectrizată& O nchiul e bine, mulţumesc& Madame %uelle "ace un gest pe care nu-l mai "ăcuse niciodată1 se întinde peste tejghea #i cuprinde "aţa lui Marie-aure cu palmele ei pline de "aină& O Copilă e2traordinară ce e#tiU O 'l!ngeţi, MadameR +otul e în regulăR O +otul e minunat, Marie-aure& M!inile se retrag& '!inea ajunge la ea O grea, caldă, mai mare dec!t în mod obi#nuit& )ă-i spui unchiului tău că a sosit momentul& Că sirenele au părul decolorat& O )irenele, MadameR O or veni cur!nd, drăguţo& ntr-o săptăm!nă& întinde m!inile& Din cealaltă parte a tejghelei apare o varză udă, rece, c!t o ghiulea de mare& Marie-aure abia reu#e#te s-o îndese pe gura traistei& O Mulţumesc, Madame& O Acum du-te acasă& O ( curat în "ata meaR N

O Ca un izvor de munte& 4imic nu-ţi stă în cale& Azi e o zi "rumoasă& / zi de tinut minte& N

A sosit momentul& Les sirenes ont Ies c+e%eu: (ecolores, n chiul ei auzise la radio zvonuri cum că pe celălalt mal al Ca naiului, în Anglia, se aduna o "lotă grozavă, care rechiziţiona vas după vas O vase de pescuit #i "eriboturi erau trans"ormate, dotate cu armament& Cinci mii de nave, unsprezece mii de avioane, cincizeci de mii de vehicule& a intersecţia cu rue dS(trees, n-o ia la st!nga, spre casă, ci la dreapta& Cincizeci de metri p!nă la metereze, încă o sută pe puţin pe l!ngă ziduri& )coate din buzunar cheia de "ier a lui 5ubert =azin& 'lajele sunt închise de c!teva luni, presărate cu mine #i împrejmuite de s!rmă ghimpată, dar aici, în "osta cu#că, unde nu o vede nimeni, Marie-aure poate sta printre melcii ei #i se poate visa în rolul ilustrului biolog marin Aron- na2, oaspete de onoare #i totodată prizonier la bordul "abuloasei ma#inării a căpitanului 4emo, #i asta din curiozitate, liber de naţiuni #i de politică, navig!nd printre minunile ca- leidoscopice ale mării& /, libertateU )ă stea din nou întinsă l!ngă tati în 3ardin des 'lantes& )ă-i simtă m!inile pe m!inile ei, să audă cum tremură în v!nt petalele lalelelor& (l "ăcuse din ea centrul incandescent al vieţii lui& / "ăcuse să se simtă ca #i cum "iecare pas al ei era important& Mai e#ti acolo, tatiR /or %eni cur*n(. (r*gu#o, Intr$o s&pt&'*n&,

a v!nătoare din nouE

Caută zi #i noapte& )aint-Malo, Dinard, )aint-)ervan, )aint-incent& 4eumann nu strecoară /pelul pe străzi at!t de înguste, înc!t aripile camionului se "reacă de ziduri& +rec pe l!ngă mici creperies cenu#ii, cu geamurile sparte, pe l!ngă brutării cu obloanele trase, bistrouri pustii, dealuri pline de soldaţi ru#i care toarnă ciment #i prostituate cu oase grele care aduc apă de la puţuri, dar nu prind nici o transmisiune de genul celor descrise aghiotanţii colonelului&dinspre $ernersud& prinde ==C dinspre nord #ide posturile de propagandă Din c!nd în c!nd, reu#e#te să capteze c!te un

BB

"ragment rătăcit de mesaj în Morse& Dar nu aude nici un anunţ despre na#teri, nunţi sau decese, nici numere, nici muzică& Camera pe care o primesc $erner #i =ernd, la ultimul etaj al unui hotel rechiziţionat din interiorul centrului "orti"icat, pare a "i un loc pe care timpul îl ocole#te1 tavanul e tivit cu tri"oi cu patru "oi din ipsos, capiteluri lobate #i cornuri spiralate pline cu "ructe, vechi de trei sute de ani& 4oaptea, "ata moartă din iena umblă pe coridoare& 4u se uită la $erner în timp ce trece pe l!ngă u#a lui deschisă, dar el #tie că pe el îl b!ntuie& 5otelierul î#i "r!nge m!inile în timp ce olLheimer se plimbă încolo #i încoace prin hol& Avioanele, i se pareO lui De-ale $erner,noastreR abia se întreabă t!răsc pe4eumann cer& De parcă orice moment nu&în)au de-ale lorR s-ar putea opri #i prăbu#i în mare& O )unt prea sus ca să-ţi dai seama& $erner se plimbă pe holurile de la etaj& a ultimul etaj, în poate cea mai reu#ită cameră a hotelului, stă în picioare într-o cadă he2agonală #i #terge cu podul palmei murdăria de pe un geam& C!teva seminţe luate de v!nt se rotesc în aer, apoi cad în hăul de umbră dintre case& Deasupra lui, în lumina slabă, o regină a albinelor lungă de aproape trei metri, cu o mulţime de ochi #i pu" auriu pe abdomen, se t!ră#te pe tavan& 0rag& utta. )'i pare r&u c& nu #i$a' scris lunile astea, era 'i$a trecut aproape (e tot. aa c& s& nu$#i "aci griji, M$a' si'#it "oarte li'pe(e la cap )n ulti'a %re'e i ast&i %reau s& scriu (espre 'are, Are at*tea culori )n eaK Argintiu )n ori. %er(e la a'ia&. alastru )nc+is seara, neori ai ice c& e aproape roie, Sau cap&t& culoarea 'one(elor %ec+i, In 'o'entul &sta. peste ea trec u'rele norilor i totul e pres&rat cu petice (e soare, ?iruri ale (e pes c&rui trec peste ea ca nite '&rgele, Cre( c& e lucrul care$'i place cel 'ai 'ult (in tot ce a' %& ut p*n& acu', neori '& po'enesc c&$

'i r&'*n oc+ii lasalut&ri ea i uitlui(er*u treuri, -are (estul (er&'ai, 'are ca s& cuprin(& toate si'#&'intele unui o', S& trans'i#i Elena i copiilor

Clair (e lune

Astăzi inspectează o zonă din vechiul ora#, opriţi l!ngă zidurile sudice& 'loaia e at!t de rară că se con"undă cu ceaţa& $erner stă în compartimentul din spate al /pelului& olLhei mer doarme pe băncuţa din spatele lui& =ernd e pe parapet, cu primul radio sub o pelerină& 4-a mai umblat la receptor de ore întregi, ceea ce înseamnă că doarme& )ingura lumină vine de la "ilamentul chihlimbariu al indicatorului de intensitate a semnalului& +ot spectrul e acoperit de paraziţi, care se risipesc brusc& Ma(a'e Laas anun#& c& "iica ei e )ns&rcinat&, Monsieur ere le trans'ite cal(e salut&ri %erilor lui (in Saint$/incent, zbucne#te o ra"ală puternică de paraziţi& ocea pare să vină dintr-un vis de demult& Alte c!teva cuvinte vibrează înăuntrul lui $erner cu acela#i accent breton1 r'&toarea trans'isiune joi 5V>>, Cincieci i ase apteeci i (oi nu tiu c*t,,,. iar amintirile se năpustesc spre $erner din beznă ca un tren cu #ase vagoane, calitatea transmisiei #i vocea de tenor aduc!nd din toate punctele de vedere cu emisiunile "rancezului asculta pe vremuri, apoi unpătrunz!nd pian c!ntă trei notead!nc disparate, de %ecunoa#terea alte două note, e iar coardele pe se care înalţălesuav, "iecare ca o lum!nare tot mai într-ourmate pădure&&& instantanee& )e simte de parcă s-ar îneca de c!nd se #tie, iar cineva l-ar trage a"ară, să respire& Chiar în spatele lui $erner, pleoapele lui olLheimer răm!n cobor!te& 'rin panoul care-i desparte de cabină, vede umerii nemi#caţi ai 4eumannilor& $erner acoperă indicatorul cu m!na& Melodia curge, se aude tot mai tare, iar el se a#teaptă ca =ernd să pună în "uncţiune micro"onul, ca să-i spună că auzise& Dar nu se înt!mplă nimic& +oată lumea doarme& Qi totu#i cutiuţa în care stăteau, el #i olLheimer, se electrizase, nu-i a#aR 'ianul e2ecută acum o lungă "ugă "amiliară, pianistul c!ntă cu "iecare m!nă o gamă di"erită - pare să aibă trei, patru m!ini -, armoniile se adună întruna pe un #irag ca ni#te perle, iar $erner o vede pe 3utta cea de #ase ani aplec!ndu-se spre el, pe *r!u (lena "răm!nt!nd p!ine în "undal, pe el însu#i cu un radio cu cristale în poală, într-o vreme c!nd strunele su"letului nu-i "useseră încă retezate& 'ianul atacă măsurile "inale, apoi paraziţii năvălesc iar& /are ei nu audR 4u-i aud inima izbindu-se chiar acum de coasteR Asta-i ploaia căz!nd u#urel peste casele înalte& Asta-i olLheimer, cu bărbia odihnindu-i-se pe întinderea nes"!r#ită a pieptului& *redericL spunea că nu avem de ales, că nu suntem stăp!ni pe vieţile noastre, dar p!nă la urmă, $erner "usese cel care se purtase ca #i cum nu ar "i avut de ales, cel care stătuse #i se uitase cum *redericL lasă găleata cu apă

B@

la picioare - !e"u O, cel care asistase neputincios la potopul de consecinţe& )ub ochii lui $erner călcase olLheimer casă după casă, acela#i co#mar devorator repet!ndu-se la nes"!r#it& î#i scoate că#tile #i se strecoară pe l!ngă olLheimer, să deschidă u#a din spate& olLheimer deschide un ochi - imens, auriu, ca de leu& O Nic+tsi întreabă el& $erner ridică ochii la casele de piatră a#ezate zid în zid, înalte si distante, cu "aţadele umede si "erestrele întunecate& 4ici un "elinar nicăieri& 4ici o antenă& 'loaia cade u#or, aproape "ără zgomot, dar $erner are senzaţia că tună& )e întoarce& O Nic+ts. răspunde el& 4imic&

Antena

n locotenent de antiaeriană austriac se instalează cu un deta#ament de opt persoane la 5otel des Abeilles& =ucătarul lor încălze#te terci de ovăz #i slănină în bucătăria hotelului, iui ceilalţi #apte dăr!mă zidurile de la etajul al patrulea cu barou sele& olLheimer mestecă pe îndelete, cercet!ndu-l din c!nii în c!nd pe $erner din priviri& r'&toarea trans'isiune. joi 5V>>, $erner auzise vocea pe care toată lumea încerca s-o captezi si ce "ăcuseR Mintise& )ăv!r#ise un act de trădare& C!ţi oameni i

i

i

N

erau oare în pericol din cauza astaR Qi totu#i, c!nd $erner î#i aminte#te de voce, c!nd î#i aminte#te melodia care-i inunda#i urechile, tremură de bucurie& 4ordul *ranţei e pe jumătate în "lăcări& 'lajele devorează oameni O americani, canadieni, englezi, germani, ru#i O #i în toată 4ormandia, bombardiere grele pulverizează ora#e di provincie& Aici însă, în )aint-Malo, iarba de pe dune cre#te lungă #i albastră? marinarii germani î#i văd de instrucţie în port? în a Cite, artileri#tii "ac în continuare provizii de muniţie în tunelurile de sub "ort& Austriecii de la 5otel des Abeilles coboară cu o macara un tun de BB de milimetri p!nă la un bastion din interiorul "orti "icaţiilor& *i2ează tunul pe un suport în "ormă de cruce #i-l acoperă cu prelate de camu"laj& (chipa lui olLheimer lucrează două nopţi la r!nd, iar memoria lui $erner îi joacă "este& Ma(a'e Laas anun#& c& "iica ei e )ns&rcinat&, 0eci copii. cu' (e reuete creierul. care tr&iete "iar& o sc*nteiere '&car. s& construiasc& pentru noi o lu'e plin& (e lu'in&2 Dacă "rancezul "olose#te acela#i transmiţător care bătea pe vremuri p!nă la 0ollverein, înseamnă că are o antenă mare& )au sute de metri de cablu& /ricum, sigur ajunge "oarte sus, sigur e vizibilă& n a treia noapte după ce auzise transmisiunea - joi -, $erner stă în cada he2agonală, sub regina albinelor& Cu obloanele larg deschise, poate privi în st!nga, peste hăţi#ul de acoperi#uri din ardezie& *urtunari trec razant pe l!ngă metereze& *alduri de vapori învăluie clopotniţa& C!nd $erner contemplă ora#ul vechi, cel mai mult îl "rapează hornurile& )unt imense, grupate c!te douăzeci, treizeci pe un cvartal& 4ici măcar =erlinul n-are ast"el de hornuri& Desigur& 'oate că "rancezul "olose#te un horn& )trăbate în "ugă holul #i o ia la pas pe rue des *orgeurs, apoi pe rue de Dinan& )e uită atent la obloane, la burlane, căut!nd cabluri prinse de cărămizi, orice indiciu care să dea de gol transmiţătorul& )e plimbă în sus #i-n jos p!nă c!nd începe să-l doară g!tul& A lipsit prea mult& / să-l mustre& olLheimer miroase deja că ceva nu e în regulă& Apoi însă, "i2 la orele 8F, $erner o vede, la nici un cvartal de unde parcaseră ei /pelul1 o antenă iţindu-se pe l!ngă un horn& 4u mult mai lată dec!t o coadă de mătură& )e întinde cam vreo doisprezece metri, apoi se deschide ca prin magie într-o "ormă simplă de +& / casă înaltă, aproape de mare& / poziţie spectaculos de bună pentru o transmisiune radio& De la nivelul străzii, antena e aproape de nedetectat& Aude vocea 3uttei1 -un pariu c& "ace trans'isiunile astea (intr$un conac i'ens. 'are c*t toat& colonia noastr&. o cas& cu o 'ie (e o(&i i o 'ie (e ser%itori, Casa e înaltă #i îngustă, cu unsprezece "erestre pe "aţadă& 'ătată de licheni portocalii, cu mu#chi cresc!nd ca o blană pe "undaţie& %ue auborel, numărul ;& 0esc+i(e#i oc+ii i %e(e#i cu ei tot ce pute#i )nainte s& se )nc+i(& pe %ecie, )e grăbe#te îndărăt spre hotel, cu capul în jos, cu m!inile în buzunare&

@9

Claude .rasul evitte, par"iimierul, e roto"ei #i puhav, plesnind de autosu- "icienţă& în timp ce vorbe#te, von %umpel se străduie#te să-#i păstreze echilibrul& Amestecul nenumăratelor arome din magazin e cople#itor& în ultima săptăm!nă, a "ost nevoit să inventeze o duzină de incursiuni la di"erite conace de pe toată coasta bretonă, intr!nd cu "orţa în case de vacanţă după tablouri sau sculpturi care nu e2istă sau nu-l interesează& +otul numai ca să-#i justi"ice prezenţa acolo& Da, da, spune par"umierul, cu privirea alunec!ndu-i peste însemnele militare ale lui von %umpel, în urmă cu c!ţiva ani ajutase autorităţile să aresteze un străin care "ăcea măsurători ale clădirilor& 4u "ăcuse dec!t ceea ce #tia că era de datoria sa să "acă& O nde a locuit acele luni, Monsieur e=lanc al nostruR 'ar"umierul î#i îngustează ochii, calcul!nd& /chii lui cu cearcăne albăstrii tr!mbiţează un singur mesaj1 /reau, 0*$'i, +oate "iinţele astea chinuite, se g!nde#te von %umpel, muncite de tot "elul de apăsări& Dar von %umpel e aici în rolul animalului de pradă& 4u trebuie dec!t să aibă răbdare& )ă "ie tenace& )ă îndepărteze obstacolele, r!nd pe r!nd& C!nd se întoarce să plece, mulţumirea de sine a par"umie- rului se "ace ţăndări& O )tati, stati, stati& on %umpel răm!ne cu o m!nă pe u#ă& O nde locuia Monsieur e=lancR O Cu unchiul lui& n individ care nu e bun de nimic& )ărit de pe "i2, cum se spune& O ndeR O Aici. aproape, spune el #i arată cu degetul& a numărul ;&

=oulangerie

+rece o zi întreagă p!nă c!nd $erner găse#te o oră potrivită ca să se întoarcă& / u#ă de lemn, în "aţa căreia stă o poartă de "ier& *erestre cu chenar albastru& Ceaţa dimineţii e at!t de deasă, înc!t nu deslu#e#te conturul acoperi#ului& Are vise de opioman1 "rancezul îl va invita în casă& or bea ca"ea, vor discuta despre transmisiunile de odinioară& or e2plora, poate, o problemă empirică importantă, care-l "răm!nta de mulţi ani& 'oate că-i va arăta lui $erner transmitătorul& 5ilar& Dacă $erner va suna la u#ă, bătr!nul va presupune că e arestat ca terorist& Că va "i împu#cat pe loc& 4umai antena de pe horn #i e un temei su"icient pentru e2ecuţie& $erner ar putea bate la u#ă, să-l ia pe sus pe bătr!n& Ar "i un erou& umina începe să se in"iltreze în ceaţă& ndeva, cineva deschide o u#ă, apoi o închide& $erner î#i aduce aminte de elanul cu care scria 3utta scrisorile, nota pe plic -entru pro"esor. ran#a. apoi le punea în cutia po#tală din piaţă& nchipuindu-#i că vocea ei va ajunge la urechea lui a#a cum vocea lui ajunsese la urechea ei& na din zece milioane& +oată noaptea î#i e2ersase "ranceza în minte1 A%*nt la guerre, e %ous ai enten(u & la ra(io& î#i va ţine pu#ca pe umăr #i m!inile pe l!ngă corp& a părea mic, ca un el", deloc ameninţător& =ătr!nul va "i surprins, >

»

dar nu peste măsură de speriat& a sta să-l asculte& Dar, în timp ce $erner stă la capătul străzii au- borel, în mijlocul ceţei tot mai rare"iate, repet!nd ce va spune, u#a de la numărul patru se deschide #i pe ea iese nu un savant bătr!n eminent, ci o "ată& / "ată subţire, drăguţă, cu păr cas- taniu-ro#cat #i o "aţă "oarte pistruiată, cu ochelari, rochie gri #i o traistă pe umăr& / ia la st!nga, venind drept spre el, iar inima îi zv!cne#te lui $erner în piept& )trada e prea îngustă? "ata o să-#i dea seama că se holbează la ea& Dar î#i ţine capul ciudat, cu "aţa înclinată într-o parte& $erner vede bastonul cu care e2plorează #i lentilele opace alt ochelarilor #i-#i dă seama că "ata e oarbă& =astonul ei ţăcăne pe pietrele pavajului& ( deja la douăzeci de pa#i de el& 4imeni nu pare să se uite după ea? toate drape riile sunt trase& Cincisprezece pa#i& Are găuri în ciorapi, pan to"ii îi sunt prea mari, iar "aldurile de l!nă ale rochiei suni pline de pete& 0ece pa#i, cinci& +rece la o lungime de braţ de el, cu capul puţin mai sus dec!t al lui& *ără să se g!ndeasc&i, aproape "ără să înţeleagă ce "ace, $erner se ia după ea& Capă tul bastonului ei tremură lovindu-se de rigole, în căutarea gu rilor de scurgere& *ata pă#e#te ca o balerină pe poante, cu picioarele la "el de sigure ca m!inile, o mică "ăptură graţioasă mi#c!ndu-se prin ceaţă& Cote#te la dreapta, apoi la st!nga, tra versează jumătate de cvartal #i intră cu dibăcie pe u#a deschisă  înainte de război& -am auzit la radio "r&E&

@:

a unei prăvălii& 'e "irma dreptunghiulară de deasupra stă scris1 6oulangerie, $erner se opre#te& Deasupra lui, ceaţa se risipe#te în "!#ii #i un albastru intens de vară iese la iveală& / "emeie strope#ti "lori? un bătr!n comis-voiajor, într-un costum din gabardină, plimbă un pudel& 'e o bancă stă un plutonier-major german gu#at #i palid la "aţă, cu umbre ad!nci sub ochi& Acesta lasă jos ziarul, se uită direct la $erner, apoi ridică iar ziarul& De ce-i tremură m!inile lui $ernerR De ce nu reu#e#te să-#i recapete su"lulR *ata iese din brutărie, coboară cu pa#i siguri de pe bordură #i se îndreaptă drept spre el& 'udelul se lasă pe vine ca să se u#ureze pe caldar!m, iar "ata virează cu precizie spre st!nga, să-l ocolească& )e apropie pentru a-, doua oarădedeaproape $erner,înc!t cu buzele mi#c!ndu-i-se u#urel,deînpe timp numără sinep!inii - (eu:. ^uatre vine at!t el îi poate număra pistruii nas,cepoate simţipentru mirosul dintrois. traista ei& n milion de stropi de rouă îi perlează pu"ul rochiei de l!nă #i urzeala părului, iar lumina îi desenează silueta în argintiu& (l răm!ne în loc ca pironit& C!nd trece pe l!ngă el, g!tul ei lung #i alb i se pare incredibil de vulnerabil& (a nu-l observă? dimineaţa pare s-o absoarbă cu totul& Asta, î#i spune $erner, trebuie să "ie puritatea cu care le tot împuiau capul la )chulp"orta& )e lipe#te cu spatele de un zid& Capătul bastonului ei alunecă milimetric pe l!ngă v!r"ul bocancului lui& Qi a trecut, cu rochia legăn!ndu-i-se înceti#or, cu bastonul căut!nd înainte #i înapoi, iar el o urmăre#te cu privirea pe stradă p!nă c!nd ceaţa o înghite&

'e#tera >

/ baterie antiaeriană germană doboară un avion american& Aparatul se prăbu#e#te în mare, nu departe de 'arame, iar pilotul american ajunge la ţărm, unde e luat prizonier& 'entru (tienne, e o catastro"a, dar Madame %uelle radiază de înc!ntare& O ( "rumos ca un star de cinema, îi #opte#te lui Marie- aure în timp ce-i întinde p!inea& 'un pariu că toţi arată ca el& Marie-aure z!mbe#te& în "iecare zi, acela#i lucru1 americanii sunt #i mai aproape, nemţii se de#iră la cusături& în "iecare după-amiază, Marie-aure îi cite#te lui (tienne din 0ou&eci (e 'ii (e leg+e su '&ri. volumul al doilea, #i am!ndoi sunt acum într-un teritoriu nee2plorat& ece 'ii (e leg+e )n trei luni i ju'&tate. scrie pro"esorul Aronna2& )ncotro acu' i ce ne reer%& oare %iitorul2 Marie-aure pune p!inea în traistă, iese din brutărie #i co- te#te pe străzi spre "orti"icaţii p!nă la pe#tera lui 5ubert =azin, închide poarta, î#i su"lecă rochia #i intră în băltoaca deloc ad!ncă, rug!ndu-se să nu strivească vreo "ăptură sub pa#ii ei& Apa începe să crească& .ăse#te scoici, o anemonă "ină ca mătasea& Atinge c!t poate de u#or un 4assarius& Acesta încremene#te pe loc, iar capul #i piciorul i se retrag în carapace& Apoi î#i continuă drumul, întinz!nd cele două baghete ale coarnelor #i t!r!ndu-#i carapacea spiralată pe #ina corpului& Ce cauţi tu, melcu#orR +răie#ti doar clipa asta de acum sau îţi "aci griji pentru viitorul tău, ca pro"esorul Aronna2R După ce melcul traversează balta #i î#i începe ascensiunea pe zidul îndepărtat, Marie-aure î#i recuperează bastonul #i iese din pe#teră, cu încălţările ei mult prea mari #iroind de apă& 'ă#e#te pe poartă #i se pregăte#te s-o încuie în urma ei c!nd aude o voce de bărbat1 O =ună dimineaţa, 'a(e'oiselle, (a se împiedică, mai-mai să cadă& =astonul îi cade, troncă- nind& O Ce-ai acolo, în saco#ăR orbe#te o "ranceză corectă, dar ea #tie că e neamţ& =lochează gangul cu corpul lui& Din tivul rochiei ei picură apă? lipăie în panto"ii uzi? de-o parte #i de alta, numai ziduri& Are pumnul drept încle#tat pe o bară a porţii deschise& O Ce-i acolo, în spateR / ascunzătoareR ocea lui pare să "ie teribil de aproape, dar e greu să-ţi dai seama e2act într-un loc at!t de saturat de ecouri& )imte cum îi pulsează pe spate p!inea lui Madame %uelle de parcă ar "i vie& Cuibărită înăuntru - aproape sigur - e o bucăţică de h!rtie "ăcută sul& Cu numere care vor rostiO o condamnare la moarte& 'entru unchiul ei, pentru Madame %uelle& 'entru ei toţi& =astonul meu, spune ea&

@8

O )-a rostogolit în spatele tău, drăguţă& în spatele bărbatului se întinde gangul, apoi perdeaua de iederă, apoi ora#ul& n loc unde ar putea ţipa ca s-o audă cineva& O 'ot să trec, 'onsieurt O Desigur& Dar bărbatul nu pare să se mi#te& 'oarta sc!rţ!ie încet& O Ce doriţi, 'onsieur2 îi e imposibil să-#i stăp!nească tre- murul din voce& Dacă o mai întreabă o dată de traistă, o să-i sară inima din piept& O "aci aiciR O Ce 4-avem voie pe plajă& O A#a că vii aiciR O )ă adun melci& +rebuie să plec, 'onsieur, 'ot să-mi iau bastonul, vă rogR O Dar n-ai adunat nici un melc, 'a(e'oiselle, O 'ot să trecR O Mai înt!i să-mi răspunzi la o întrebare despre tatăl du- mitale& O +aţiR Ceva rece din interiorul ei se răce#te #i mai tare&  a#tept să vină încoace din clipă-n clipă& =ărbatul izbucne#te în r!s, iar ecoul r!sului lui răsună între ziduri& O Din clipă-n clipă, ziciR +ăticul tău care e la închisoare, la cinci sute de Lilometri de noiR *iricele de teroare i se răsp!ndesc în tot corpul& +rebuia să te "i ascultat, tati& 4-ar "i trebuit să ies a"ară& O 5aide, petite cac+otiere:. nu "ace mutra asta speriată, spune bărbatul, iar ea îl aude cum se întinde după ea& îi simte răsu"larea putredă, aude uitarea din vocea lui #i simte ceva - v!r"ul unui degetR ating!ndu-i u#or încheietura m!inii în timp ce se smuce#te #i-i tr!nte#te poarta în "aţă& nea#teptat de mult timp scund să se redreseze& Marie-aure broască, pune(lînalunecă? buzunarîi#i,iaretrăg!ndu-se în spaţiul al cu#tii, î#i recupereazăînv!rte#te bastonul&cheia oceaînjalnică a o bărbatului o urmăre#te, chiar dacă trupul lui răm!ne de partea cealaltă a porţii încuiate& O Ma(e'oiselle, am scăpat ziarul din cauza dumitale& 4u sunt dec!t un umil plutonier-major #i am venit să-ţi pun o întrebare& / întrebare simplă, apoi plec& Apa clipoce#te? melcii mi#ună& )ă "ie gratiile prea înguste pentru ca el să se strecoare printre eleR )ă "ie balamalele îndeajuns de solideR (a se roagă să "ie& 0idul de apărare o adăposte#te, solid cum e& Cam din zece în zece secunde, o nouă revărsare de apă rece de mare intră peste ea& Marie-aure îl  aude pe bărbat plimb!ndu-se de colo-colo, unu-stop-doi, unu stop-doi, un mers greoi, împiedicat& încearcă să-#i închipuie c!inii de pază despre care 5ubert =azin povestise că ar "i trăit acolo secole de-a r!ndul1 c!ini mari c!t caii& C!ini care s"!siau +

picioarele oamenilor& )e ghemuie#te, cuprinz!ndu-#i genunchii& (a e Melcul& ( blindată& mpenetrabilă&

Agora"obie

+reizeci de minute& Marie-aure ar "i trebuit să ajungă în douăzeci #i unu de minute& (tienne o cronometrase de multe ori& / dată durase douăzeci #i trei de minute& De multe ori chiar mai puţin& Mai mult, niciodată& +reizeci #i unu& '!nă la brutărie e un drum de patru minute& 'atru dus #i patru întors, plus încă treisprezece, paisprezece minute care dispar undeva pe drum& Qtie că de obicei se duce la mare - vine înapoi mirosind a mare, cu panto"ii uzi, cu m!necile decorate cu alge, iarbă sărată sau planta căreia Madame M!nec îi spunea pioJa, 4u #tie e2act unde se duce, dar ea îl asigurase întotdeauna că nu e nici un pericol& Că o întăre#te curiozitatea& Că e mai descurcăreaţă dec!t el într-o mie de "eluri& +reizeci #i două de minute& De la "erestrele lui de la etajul cinci, nu vede pe nimeni& 'oate că s-a rătăcit, că zg!rie cu degetele zidurile de la marginea ora#ului, îndepărt!ndu-se tot mai mult cu "iecare clipă& 'oate a călcat-o un camion, s-a înecat într-o baltă, a "ost prinsă de un mercenar cu g!nduri murdare& 'oate că a"lase cineva de p!ine, de numere, de transmiţător& Arde brutăria& Coboară repede la parter #i se uită pe u#a bucătăriei în stradă& / pisică doarme& )oarele schiţ!nd un trapezoid pe zidul dinspre răsărit& ( numai #i numai vina lui&  *etiţă secretoasă "r&E&

@F

(tienne intră în hiperventilaţie& C!nd socote#te treizeci #i patru de minute după ceasul lui de la m!nă, se încalţă #i-#i pune o pălărie care "usese a tatălui lui& )tă în hol #i-#i adună tot curajul de care e în stare& în urmă cu aproape douăzeci #i patru de ani, c!nd ie#ise ultima oară din casă, încercase să aibă contact vizual, să "ie o apariţie care să poată trece drept normală& Dar atacurile erau mi#ele, imprevizibile, nimicitoare - se "uri#au bandite#te& Mai înt!i, o senzaţie cumplită de pericol se răsp!ndea în aer& Apoi orice "el de lumină devenea insuportabil de puternică, chiar #i cu pleoapele închise& 4u putea merge, at!t de asurzitor era zgomotul propriilor pa#i& /chi minusculi îl priveau clipind din pietrele pavajului& în umbre "remătau cadavre& C!nd se întorcea acasă ajutat de Madame M!nec, se ţ!ra în cel mai ascuns cotlon al patului #i-#i îngrămădea perne peste urechi& Avea nevoie de toată energia ca să ignore zbaterile propriului său puls& nima îi bate îngheţată într-o cu#că, departe& / să înceapă durerea de cap, î#i spune el& / durere de cap groaznică, absolut groaznică& Douăzeci de bătăi de inimă& +reizeci #i cinci de minute& Apasă pe clanţă, deschide poarta& 'ă#e#te a"ară&

4imic

Marie-aure încearcă să-#i aducă aminte tot ce #tie despre încuietoarea porţii, tot ce pipăise cu degetele, tot ce i-ar "i spus tatăl ei& / tijă de "ier trecută prin trei bride ruginite, o veche încuietoare cu loca#, cu cama ruginită& /are o împu#cătură ar putea s-o spargăR =ărbatul strigă din c!nd în c!nd, în timp ce mătură cu marginea ziarului barele porţii& O )osit în iunie, arestat abia în ianuarie& Ce-a "ăcut p!nă atunciR De ce măsura clădiriR (a se ghemuie#te l!ngă zidul pe#terii, cu traista în poală& Apa îi ajunge p!nă la genunchi& %ece, chiar #i în iulie& /are el o vedeR Marie-aure deschide cu grijă traista, rupe p!inea dinăuntru #i caută cu degetele sulul de h!rtie& ite-:& 4umără p!nă la trei #i-#i strecoară bucata de h!rtie în gură& O )pune-mi numai dacă tatăl tău ţi-a lăsat ceva sau ţi-a spus că are la el ceva de la muzeul unde lucra înainte, strigă neamţul& Qi plec apoi& 4-o să spun nimănui de locul ăsta& Asta e adevărul, în "ata lui Dumnezeu& 5!rtia i se "ace terci în gură, dezintegr!ndu-se& a picioarele ei, melcii î#i văd de treaba lor1 mestecă, scormonesc după hrană, dorm& Au în gură, #tia de la (tienne, optzeci de r!nduri de dinţi, c!te treizeci de dinţi pe r!nd, două mii cinci sute de dinţi de "iecare melc cu care r!c!ie, zg!rie, h!r#!ie& )us, deasupra me terezelor, pescăru#ii străbat un cer nes"!r#it& Adevărul, în "aţa lui DumnezeuR C!t durează pentru Dumnezeu aceste clipe insuportabileR / trilionime de secundăR iaţa oricărei "ăpturi e în sine o sc!nteie e"emeră într-un întuneric "ără "und& ^sta e adevărul, în "ata lui Dumnezeu& O Mi-au dat at!tea treburi de "ăcut, spune neamţul& n 3ean 3ouvenet în )aint-=rieuc, #ase Monet-uri în zonă, un ou *aberge într-un conac de l!ngă %ennes& /bosesc "oarte rău& 4u-ti dai seama c!t am căutatR N

De ce n-a putut tati să răm!nă 4u era ea lucrul cel mai importantR înghite bucăţile de h!rtie mărunţită& Apoi se leagănă în "aţă, cu pe eiR călc!ie& O 4u mi-a lăsat ni'ic, 'ropria ei "urie o surprinde& 4imicU Doar o machetă stupidă a ora#ului #i o promisiune de#artă& Doar pe Madame, care e moartă& Doar pe unchiul, care se teme si de o "urnică& >

în "aţa porţii, neamţul tace& 'oate că se g!nde#te la răspunsul ei& 'oate că ceva din e2asperarea ei l-a convins& O Acum ţine-te de cuv!nt #i pleacă, strigă ea&

'atruzeci de minute

Ceaţa lasă loc soarelui, care ia cu asalt străzile pietruite, casele, "erestrele& (tienne ajunge la brutărie scăldat de sudori reci #i se bagă în "aţa cozii& Chipul lui Madame %uelle se ive#te, palid ca luna& O (tienneR Dar&&& 'ete vermillon cresc #i se contractă în c!mpul lui vizual& O Marie-aure&&& O 4u e&&& 4ici n-apucă să nege din cap că Madame %uelle ridică stinghia prinsă în balamale a tejghelei #i-l

@;

împinge a"ară& îl cuprinde cu braţul& *emeile de la coadă bombăne curioase, revoltate sau #i una, #i alta& Madame %uelle îl conduce p!nă pe rue %obert )urcou"& Cadranul ceasului lui (tienne pare să se dilate& 'atruzeci #i unu de minuteR Abia reu#e#te să socotească& M!inile ei îl apucă str!ns de umăr& O nde putea să se ducăR imba at!t de uscată, g!ndurile at!t de încleiate& O neori&&& se duce&&& la mare& înainte să vină acasă& O Dar accesul pe plajă e interzis& Qi pe metereze la "el& 'rive#te peste capul lui& +rebuie să "ie în altă parte& )e s"ătuiesc în mijlocul străzii& ndeva răsună un ciocan& %ăzboiul, î#i spune (tienne absent, e un bazar unde vieţile sunt tratate ca o orice altă mar"a cu care se "ace negoţ1 ciocolată, gloanţe sau mătase pentru para#ută& /are scosese #i el la mezat toate numerele alea în schimbul vieţii lui Marie-aureR O 4u, #opte#te el& a mare se duce& O Dacă p!inea ajunge la ei, suntem morţi cu toţii, #opte#te Madame %uelle& (l se uită iar la ceas, dar cadranul e un soare care-i arde retina& / singură bucată de slănină sărată stă sucită în vitrina altminteri goală a măcelăriei, trei băieţi de #coală stau pe o bancă #i-l privesc, a#tept!nd să cadă, dar tocmai c!nd dimineaţa e pe punctul de a se dezintegra, (tienne vede în amintire poarta ruginită care ducea spre cu#ca #ubredă de sub zidu i i ocul unde se juca pe vremuri cu "ratele lui, 5enri, #i cu 5u bert =azin& / mică pe#teră umedă, unde un băiat putea strig&i si visa& N

(tienne e=lanc cel slab ca un băţ, cu pielea palidă de ala bastru, aleargă pe călc!ie pe rue de Dinan împreună cu Ma dame %uelle, soţia brutarului - o echipă de salvatori mai puţin robustă nici că s-a mai pomenit& Clopotele catedralei răsună unu, doi, trei, patru, p!nă la opt& (tienne cote#te pe rue du =oyer #i ajunge la baza u#or înclinată a zidurilor, ut m!nd traseele copilăriei, orient!ndu-se după instinct& / ia la dreapta, trece prin perdeaua de iederă at!rnătoare, iar în "aţa lui, de cealaltă parte a aceleia#i porţi încuiate, în pe#teră, tre mur!nd, udă p!nă la coapse, dar per"ect tea"ără, stă pe vine Marie-aure cu rămă#iţele unei p!ini în poală& O Ai venit, spune ea c!nd le deschide, iar el îi cuprinde "aţa în m!ini& Ai venit&&&

*ata

$erner se g!nde#te la ea chiar #i c!nd nu vrea& / "ată cu un baston, o "ată într-o rochie gri, o "ată plăsmuită din ceaţă& Aerul nepăm!ntean al c!rlionţilor ei #i cutezanţa cu care pă#ea& )e aciuează înăuntrul lui, un dublu viu care să se opună "etiţei vieneze moarte care-l b!ntuie în "iecare noapte& Cine să "ie "ataR *iica "rancezului cu transmisiunile radioR 4epoataR Cum de poate s-o e2pună unor ast"el de pericoleR olLheimer îi ţine pe teren, iau la r!nd satele de pe malul r!ului %ance& Aproape sigur, transmisiunile vor "i blamate pentru cine #tie ce, iar $erner va "i demascat& )e g!nde#te la colonelul cu ma2ilarul lui per"ect #i pantalonii largi& )e g!nde#te la plutonierul-major păm!ntiu la "aţă care-l măsurase din ochi pe deasupra ziarului& /are ei #tiu dejaR Qtie #i olLheimerR Ce l-ar mai putea salva acumR în unele nopţi, stătuse cu 3utta la "ereastra din podul casei de copii #i se rugaseră ca din canale să se reverse gheaţă care să acopere c!mpurile #i să cuprindă micile bordeie, să zdrobească ma#inăriile, să niveleze totul, ast"el înc!t de dimineaţă c!nd aveau să se trezească să nu mai găsească nimic din ce "usese& De o ast"el de minune avea acum nevoie& 'e înt!i august, un locotenent vine la olLheimer& 'e "ront e o lipsă acută de oameni, spune el& /ricine nu e esenţial pentru apărarea ora#ului trebuie să plece& i trebuie cel puţin două persoane& olLheimer îi c!ntăre#te pe r!nd din ochi& =ernd e prea bătr!n& $erner e singurul care poate repara echipamentul& 4eumann nu& 4eumann Doi& n ceas mai t!rziu, am!ndoi stau în spate, într-un camion militar, cu pu#tile între genunchi& (2presia lui 4eumann Doi a su"erit o schimbare totală, de parcă nu #i-ar contempla "o#tii camarazi, ci ultimele ore de viaţă pe păm!nt& De parcă s-ar pregăti să sară cu un car de luptă negru, într-un unghi de patruzeci #i cinci de grade, direct în abis& 4eumann nu ridică o singură m!nă "ermă& .ura lui e lipsită de orice e2presie, dar $erner îi cite#te disperarea în ridurile din colţurile ochilor&

@

O '!nă la urmă, murmură olLheimer în timp ce camionul se pune în mi#care, nici unul dintre noi nare scăpare& n acea noapte, olLheimer conduce /pelul spre est, pe un drum de coastă care duce la Cancale, =ernd urcă un d!mb cu primul radio, în timp ce $erner îl pune în "uncţiune pe cel din camion, iar olLheimer stă ghemuit pe scaunul #o"erului, cu genunchii lui enormi lipiţi de volan& Departe, în larg, ard "ocuri - poate la bordul unor nave -, iar stelele se în"ioară în constelaţiile lor& $erner #tie că la două #i douăsprezece minute, "rancezul va transmite din nou, iar el va "i nevoit să închidă aparatul sau să se poarte ca #i cum ar auzi doar paraziţi& / să acopere indicatorul de semnal cu palma& / să-#i ţină "aţa per"ect nemi#cată& Căsuţa N

(tienne spune că n-ar "i trebuit s-o lase să ia at!tea pe umerii ei& 4-ar "i trebuit s-o e2pună la asemenea pericole& )pune că nu-i mai dă voie să iasă din casă& Adevărul e că Marie-aun se simte u#urată& 4eamţul o b!ntuie1 îl vede în co#marurile ci în chip de crab înalt de trei metri& Wăcăne cu cle#tii #i-i #op teste la ureche1 0oar o )ntreare, O Qi p!inea, unchiuleR O Mă duc eu& (u ar "i trebuit să mă duc de a bun în ceput& în dimineţile de patru #i cinci august, (tienne stă în pra gul u#ii, mormăind în barbă, apoi deschide poarta #i iese& 4u după mult timp, se aude clopoţelul de sub masa de la etajul al treilea, el intră în casă, încuie u#a de două ori #i răm!ne în hol răsu"l!nd de parcă ar "i scăpat dintr-o mie de primejdii& în a"ară de p!ine, n-au mai nimic de m!ncare& Mazăre uscată& /rz& apte pra"& C!teva conserve cu legume lăsate de Madame M!nec, ultimele& .!ndurile lui Marie-aure aleargă ca ni#te copoi în jurul acelora#i întrebări& Mai înt!i poliţi#tii, cu doi ani în urmă1 Mademoiselle, c+iar n$a po'enit ni'ic 'ai speciali Apoi plutonierul-major #chiop, cu voce rece1 Spune$'i nu'ai (ac& tat&l t&u #i$a l&sat ce%a sau #i$ a spus c& are la el ce%a (e la 'ueu, +aţi pleacă& Madame M!nec pleacă& î#i aminte#te vocile vecinilor de la 'aris c!nd î#i pierduse vederea1 -arc$ar "i leste'a#i, încearcă să uite de "rică, de "oame, de întrebări& +rebuie să trăiască asemenea melcilor, clipă de clipă, centimetru cu centimetru& în după-amiaza zilei de #ase august însă, stă pe divanul din biroul lui (tienne #i-i cite#te următoarele r!nduri1 Era a(e%&rat oare c& Ne'o nu pleca nicio(at& (e pe 4autilusR 0e 'ulte ori nu$l %e(ea' cu s&pt&'*nile, Ce "&cea )n ti'pul &sta2 Nu cu'%a (ucea la )n(eplinire o 'isiune secret& total necunoscut& 'ie2 (a închide cartea& O 4u te interesează să vezi dacă de data asta vor scăpaR întreabă (tienne& Dar Mărie-aure î#i recită în cap cea de-a treia scrisoare de la tatăl ei, scrisoarea ciudată, ultima pe care o primise& Mai #ii 'inte ilele tale2 C*n( g&seai 'ereu (ou& lucruri pe 'as& c*n( te treeai2 )'i pare r&u c& a ieit aa, 0ac& %ei %rea s& )n#elegi %reo(at&. s& te ui#i )n casa lui Etienne. )n&untrul casei, ?tiu c& %ei lua (eciia un&, 0ei 'i$a "i (orit un (ar 'ai ac&t&rii, Mademoiselle, n$a po'enit ni'ic 'ai special2 -ute' %e(ea lucrurile pe care le$a a(us aici cu el2 La 'ueu a%ea 'ulte c+ei, 4u e transmiţătorul& (tienne se în#ală& 4u radioul îl interesa pe neamţ& +rebuie să "ie altceva, ceva ce considera el că numai ea putea #ti& Qi a"lase ce-l interesa& '!nă la urmă, îi răspunsese la unica întrebare& 0oar o 'ac+et& stupi(& a oraului, Qi de-aia plecase& S& te ui#i )n casa lui Etienne, O Ce s-a înt!mplatR întreabă (tienne& )n&untrul casei, O reau să mă odihnesc, spune ea #i se repede în sus pe scări, urc!nd c!te două trepte deodată, apoi închide u#a dormitorului #i-#i în"ige degetele în ora#ul miniatural& /pt sute #aizeci #i cinci de clădiri& Aici, la un colţ, a#teaptă casa înaltă #i îngustă de pe rue auborel, numărul ;& Degetele îi lunecă în jos pe "aţadă, găsind intr!ndul din u#ă& Apasă în interior, iar casa lunecă în sus #i în a"ară& / scutură, dar nu aude nimic&

@<

/ricum, casele nu scoteau nici un zgomot c!nd le scutura, nu-i a#aR Chiar dacă-i tremură degetele, Marie-aure găse#te soluţia imediat& %ote#te hornul la nouăzeci de grade, demontează panourile acoperi#ului, unu, doi, trei& a nu'&rul patru i ua nu'&rul cinci i tot aa p*n& la ua cu nu'&rul treispreece. o ui#& )ncuiat& ca' c*t un panto" (e 'are, -&i i (e un(e ti#i c& e acolo cu a(e%&rat2 întrebaseră copiii& Treuie s& crei po%estea, întoarce căsuţa invers& / piatră în "ormă de pară îi cade în palmă&

4umere =ombele Aliaţilor distrug gara& .ermanii deza"ectează instalaţiile portuare& Avioanele ba intră, ba ies din nori& (tienne aude că )aint-)ervan geme de nemţi răniţi, că americanii au capturat Muntele )aintMichel, a"lat la doar patruzeci de Lilometri distanţă, că eliberarea e o chestiune de zile& Ajunge la brutărie e2act c!nd Madame %uelle descuie u#a& (a îl po"te#te înăuntru& O or poziţiile bateriilor antiaeriene& Coordonatele& Crezi că poţiR (tienne geme& O (u o am pe Marie-aure& De ce nu dumneata, MadameR O (u nu înţeleg hărţile, (tienne& Minute, secunde, corecţii de abateri&&& +u te pricepi la chestiile astea& 4u trebuie dec!t să le găse#ti, să le treci pe hartă #i să transmiţi coordonatele& O a trebui să umblu brambura cu o busolă #i un carneţel la mine& Alt"el nu se poate "ace& / să mă împu#te& O ( vital să li se comunice poziţiile precise ale bateriilor& .!nde#te-te c!te vieţi pot "i salvate ast"el& Qi va trebui să "aci asta la noapte& )e zvone#te că de m!ine vor închide toţi bărbaţii între optsprezece #i #aizeci de ani din ora#& Cică o să controleze pe toată lumea la acte #i toţi bărbaţii care sunt în stare să lupte, oricine ar putea "ace parte din %ezistenţă, toţi vor "i închi#i la *ort 4ational& N

=rutăria se înv!rte#te cu el& ( prins în p!nze de păianjen care i se răsucesc în jurul coapselor #i încheieturilor de la m!ini, trosnind ca h!rtia arsă la orice mi#care& Cu "iecare clipă, se încurcă #i mai tare& Clopoţelul legat la u#a brutăriei răsună #i intră cineva& *aţa lui Madame %uelle se repliază ca viziera coi"ului unui cavaler& (l încuviinţează din cap& O =ine, spune ea #i-i v!ră p!inea la subraţ&

Marea de *lăcări

)upra"aţa îi e alcătuită din sute de "aţete& *ata o ia în m!nă iar #i iar, dar o lasă jos imediat, ca #i cum iar arde degetele& Arestarea tatălui ei, dispariţia lui **ubert =azin, moartea lui Madame M!nec - e cu putinţă ca piatra asta să "i produs at!tea necazuriR Aude vocea h!r!ită, cu par"um de vin a doctorului .e""ard1

ei, -oate c& nite regine au (*n#uit toat& noaptea. g&tite cu ea, -oate c& s$au purtat r&oaie (in pricina -&str&torul pietrei a%ea s& tr&iasc& %enic. (ar c*t& %re'e a%ea s$o p&stree. nenorociri peste nenorociri a%eau s& se aat& asupra celor pe care$i iuea. )ntr$un potop neostoit, /biectele sunt doar obiecte& 'ove#tile sunt doar pove#ti& Asta trebuie să "i căutat germanul, pietricica asta& Ar trebui să deschidă larg obloanele #i s-o arunce în stradă& )-o dea altcuiva, oricui& )ă iasă pe "uri# din casă #i s-o arunce în mare& (tienne urcă scara podului& îl aude cum pă#e#te pe podea, deasupra ei, cum porne#te transmiţătorul& î#i pune piatra în buzunar, ia casa miniaturală #i traversează holul& Dar, înainte să ajungă la #i"onier, se opre#te& +atăl ei crezuse probabil că povestea e adevărată& Alt"el, de ce-ar "i construit o cutie-puzzle at!t de complicatăR De ce o lăsase în )aint-Malo, dacă nu de teamă că avea să-i "ie con"iscată la întoarcereR Alt"el de ce n-ar "i luat-o #i pe ea cu elR 'robabil că arată măcar ca un diamant albastru care "ace douăzeci de milioane de "ranci& )u"icient de autentic ca să-l convingă pe tati& Qi, dacă pare autentic, atunci ce va "ace unchiul ei c!nd i-l va arătaR C!nd îi vaAude spunevocea că trebuie aruncatdeînlaoceanR băieţelului muzeu1 Ai 'ai %&ut tu pe cine%a care s& arunce cinci turnuri Eij"el )n

@

'are2 Cine să se despartă de bunăvoie de elR Dar blestemulR Dacă blestemul chiar e2istăR ar ea i-l va transmite luiR Dar nu e2istă blesteme& 'ăm!ntul e "ăcut numai din magmă, scoarţă continentală #i oceane& .ravitaţie #i timp& 4u-i a#aR )tr!nge pumnul, se duce în camera ei #i rea#ază piatra în casa miniaturală& 'une la loc cele trei panouri ale acoperi#ului& %ăsuce#te hornul la nouăzeci de grade& î#i strecoară căsuţa în buzunar& Cu mult după miezul nopţii se "ormează o maree înaltă de toată "rumuseţea, cu valuri mari care se izbesc de baza zidurilor, o mare verde, gazoasă #i brăzdată de mase plutitoare de spumă e"ervescentă, luminate de lună& Marie-aure e smulsă din vise de (tienne, care bate la u#a dormitorului ei& O (u ies puţin& O Ce oră eR O Aproape dimineaţă& 4u lipsesc mai mult de-o oră& O De ce trebuie să pleciR O Mai bine nu #tii& O Dar nu e interzisR O Mă mi#c repede& nchiul ei& Care, de patru ani de c!nd îl cuno#tea, nu se mi#case niciodată repede& O Qi dacă încep bombardamenteleR O ( aproape dimineaţă, Mărie& +rebuie să plec c!t mai e întuneric& O / să lovească #i case, unchiuleR C!nd o să vinăR O 4-o să lovească nici o casă& O / să se termine repedeR O ute ca zborul r!ndunelei& +u culcă-te, Marie-aure, iar c!nd o să te treze#ti, eu mă voi "i întors& / să vezi& O 'ot să-ţi citesc puţinR Dacă tot m-am trezitR Mai e a#a de puţin p!nă a s"!r#it& O C!nd mă întorc, o să citim& +erminăm cartea am!ndoi& (a încearcă să-#i lini#tească mintea, să-#i calmeze respiraţia& încearcă să nu se g!ndească la căsuţa ajunsă sub perna ei sau la cumplita povară dinăuntru& O (tienne, #opte#te Marie-aure, nu-ţi pare c!teodată rău că te-ai pomenit cu noi aiciR Că am "ost lăsată pe capul dumi- tale, iar dumneata #i Madame M!nec a trebuit să aveţi grijă de mineR 4-ai impresia c!teodată că am adus un blestem în viaţa dumitaleR O Marie-aure, răspunde el "ără ezitare& Am!ndouă m!inile lui o str!ng pe a ei& +u e#ti cel mai bun lucru care s-a înt!mplat în viaţa mea& n tăcerea din jur pare să crească ceva - un val, un talaz& Dar (tienne mai spune o dată J+u culcă-te, iar c!nd o să te treze#ti, eu mă voi "i întorsV, apoi ea îi numără pa#ii pe scări&

Arestarea lui (tienne e=lanc

e#ind în stradă, (tienne se simte nea#teptat de bine - se simte puternic& =ucuros că primise această ultimă însărcinare de la Madame %uelle& A transmis deja poziţia uneia dintre bateriile antiaeriene1 un tun cocoţat pe metereze, l!ngă 5otel des Abeilles& Mai are de consemnat coordonatele doar pentru două& +rebuie să găsească două puncte cunoscute - o să aleagă turnul catedralei #i insuliţa e 'etit =e -, apoi să calculeze poziţia celui de-al treilea punct, necunoscut& n triunghi simplu& / nouă preocupare pentru mintea lui, care să n-aibă legătură cu "antomele& / ia pe rue dS(strees, ocole#te prin spatele liceului, o i&i prin spate pe la 5otel-Dieu& î#i simte picioarele tinere, u#oare 4u e nimeni în jur& ndeva, ascuns de ceaţă, soarele se putu în mi#care& înainte de ivirea zorilor, ora#ul e cald, par"umat #i adormit, iar casele de pe ambele părţi par aproape imateriale +imp de c!teva clipe, se vede merg!nd pe coridorul unui va gon de tren imens, în timp ce toţi ceilalţi pasageri dorm, iai trenul lunecă prin beznă spre un ora# saturat de lumină1 ar cade strălucitoare, turnuri sclipitoare, zbor de arti"icii& n timp ce se apropie de parapetul negru al zidului, un băr bat în uni"ormă vine #chiopăt!nd pe urmele lui, în întuneric& Marie-aure  august :@;; se treze#te în plin tir de armament greu& +ra versează palierul, deschide #i"onierul, v!ră

@B

capătul bastonului printre cămă#ile at!rnate #i ciocăne#te de trei ori în panoul "als din spate& 4imic& Apoi coboară la etajul cinci #i bate la u#a lui (tienne& 'atul lui e gol #i rece& 4u e nici la etajul al doilea, nici în bucătărie& Cuiul de l!ngă u#ă, în care agăţa Madame M!nec inelul cu chei, e gol& 'anto"ii lui au dispărut& Nu lipsesc 'ai 'ult (e$o or&, î#i în"r!nează panica& mportant e să nu pună răul în "aţă& eri"ică "irul declan#ator din vestibul - e neatins& Apoi, rupe un colţ din p!inea veche de o zi de la Madame %uelle #i o mestecă în picioare, în bucătărie& în mod miraculos, s-a dat iar drumul la apă, a#a că umple cele două găleţi galvanizate, le duce sus, re"uz&le pune în colţul camerei ei, apoi stă puţin pe g!nduri, coboară la etajul al treilea #i umple cada p!nă la Apoi deschide cartea& Căpitanul 4emo î#i în"ipsese steagul la 'olul )ud, dar dacă nu porneau mai repede cu submarinul spre nord, aveau să răm!nă blocaţi în gheaţă& +ocmai trecuse echinocţiul de primăvară& rmau #ase luni de noapte neîntreruptă& Marie-aure numără capitolele rămase& 4ouă& ( tentată să citească mai departe, dar ea #i (tienne călătoresc împreună pe Nautilus. a#a că o să continue imediat ce se întoarce el& 'robabil stă să vină& Mai veri"ică o dată căsuţa de sub pernă, alungă ispita de a scoate piatra, pre"er!nd să rea#eze căsuţa în macheta de la piciorul patului& ndeva a"ară, un camion se treze#te huruind la viaţă& +rec pescăru#i care rag ca măgarii, tunurile bubuie iar în depărtare, huruitul camionului se aude tot mai slab, iar Marie-aure încearcă să se concentreze pe recitirea unui capitol mai vechi din carte1 să "acă din punctele în relie" litere, din litere cuvinte, din cuvinte o lume& După-amiază, "irul declan#ator începe să tremure, iar clopoţelul ascuns sub masa de la etajul al treilea sună o singură dată& Deasupra ei, în pod, îi corespunde o sonerie înăbu#ită& Marie-aure ridică degetele de pe pagină, e2clam!nd în sinea ei Jn s"!r#itV, dar c!nd coboară scara #erpuită #i strigă, cu m!na pe încuietoare, JCine eRK, nu-i răspunde vocea calmă a lui (tienne, ci cea unsuroasă a par"umierului Claude evitte& O Deschide-mi, te rog& i simte mirosul chiar #i prin u#ă - mentă, mosc, aldehidă& ar dedesubt sudoare, "rică& Deschide ambele încuietori #i crapă u#a pe jumătate& (l îi vorbe#te prin poarta întredeschisă& O +rebuie să vii cu mine& O îl a#tept pe unchiul& O Am vorbit eu cu unchiul dumitale& O Ati vorbit cu elR ndeR j

Marie-aure îl aude pe Monsieur evitte trosnindu-#i încheieturile degetelor, pe r!nd& ar plăm!nii îi trudesc din greu în piept& O Dacă ai putea vedea, domni#oară, ai "i văzut ordinele de evacuare& Au închis porţile ora#ului& (a nu răspunde& O +oţi bărbaţii între #aisprezece #i #aizeci de ani sunt reţi nuţi& i s-a ordonat să se adune la turnul castelului& a re"lu2& vor "i du#i la *ort 4ational& Dumnezeu să-i apere& 'e rue auborel, totul pare lini#tit& %!ndunelele trec iute în zbor pe l!ngă case, iar pe un burlan înalt se s"ădesc doi porumbei& n biciclist trece troncănind& Apoi lini#te& )ă ii adevărat că închiseseră porţile ora#uluiR )ă "i vorbit omul ăsta cu (tienneR O Mergeţi #i dumneavoastră cu ei, Monsieur evitteR O (u n-a# vrea& +rebuie să te duci imediat intr-un adă post& Monsieur evitte î#i trage nasul& )au în criptele de sub 4otre-Dame de la %ocabey& Acolo am trimis-o #i pe Madame& A#a m-a rugat unchiul tău& 4u lua absolut nimic cu dumneata #i hai cu mine chiar acum& O De ceR O Qtie unchiul dumitale de ce& +oată lumea #tie de ce& Asta nu mai e un loc sigur& 5aide& O Dar ziceaţi că porţile ora#ului sunt închise& O "etiţo, a#a am zis, dar noastră gata cu eîntrebările& )coate un o"tat& (#ti cinci în pericol #i am să tereziste ajut& O Da, nchiul spune că pivniţa sigură& 0ice că, dacă a rezistat sute de ani,venit o să mai

@@

c!teva nopţi& 'ar"umierul î#i drege glasul& (a #i-l închipuie întinz!nd g!tul ca să se uite în casă, la haina de pe cuier, la "irimiturile de p!ine de pe masa din bucătărie& +oată lumea e curioasă să vadă ce au ceilalţi& nchiul ei nu l-ar "i trimis niciodată pe par"umier s-o însoţească la un adăpost O c!nd vorbise ultima oară (tienne cu Claude evitteR )e g!nde#te iar la macheta de la etaj, la piatra dinăuntru& Aude vocea doctorului .e""ard1 Ce%a at*t (e '&runt s& "ie at*t (e "ru'os, At*t (e %aloros, O Ard casele la 'arame, 'a(e'oiselle, 4avele din port sunt scu"undate, dau cu bombe în catedrală, iar spitalul nu are apă& Doctorii se spală pe m!ini cu vin& Cu vinU ocea lui Monsieur evitte tremură pe la margini& aduce aminte de ce spusese la cu un porto"elul moment dat, că deîntre "iecare dată c!nd se comite unî#i"urt în ora#, Monsieur evitteMadame se duce laM!nec culcare îndesat buci& O %ăm!n aici, spune Marie-aure& O Doamne, "etiţo, trebuie să te iau cu "orţaR (a î#i aduce aminte de neamţul care "ăcea ture prin "aţa porţii lui 5ubert =azin, mătur!nd gratiile cu colţul ziarului, #i apropie u#a o idee& 'ar"umierul "usese trimis la ea& O )unt sigură că eu #i unchiul nu vom "i singurii care vom dormi la noapte sub acoperi#ul propriu, spune ea& )e străduie#te pe c!t posibil să pară impasibilă& Mirosul lui Monsieur evitte e năucitor& O Ma(e'oiselle, +onul lui e rugător acum& *ii rezonabilă& ino cu mine #i nu lua nimic cu dumneata& O 'uteţi vorbi cu unchiul c!nd se întoarce, spune ea& Qi încuie usa& N

îl aude cum stă acolo, a"ară& (stim!nd costuri #i bene"icii& Apoi se întoarce #i o ia îndărăt pe stradă, t!r!ndu-#i "rica în urma lui ca pe un căruţ& Marie-aure se apleacă sub masa din hol, găse#te "irul #i-l leagă iar la clopoţel& /are ce reu#ise să vadăR / haină, jumătate de p!ineR (tienne va "i mulţumit& A"ară, în "aţa "erestrei de la bucătărie, lăstunii se av!ntă după insecte, iar "irele p!nzei unui păianjen captează lumina, sclipesc o "racţiune de secundă, apoi se "ac nevăzute& Qi totu#i, dacă par"umierul spusese adevărulR umina zilei slăbe#te p!nă la auriu& în pivniţă, c!ţiva greieri încep să c!nte, un cri$cri ritmic, seară de august, iar Marie-aure î#i trage în sus ciorapii rupţi, se duce la bucătărie #i mai rupe o bucată din p!inea lui Madame %uelle&

*oi volante

înainte să se întunece, austriecii se cinstesc cu rinichi de porc #i ro#ii întregi din "ar"uriile de porţelan ale hotelului, decorate cu c!te o singură albină argintie pe margine& )tau cu toţii pe saci de nisip sau pe lăzi cu muniţie, =ernd adoarme cu nasul în blid, olLheimer vorbe#te într-un colţ cu locotenentul despre radioul din pivniţă, în timp ce austriecii, răsp!ndiţi în toată încăperea, mestecă de zor pe sub că#tile lor de oţel& /ameni aspri, e2perimentaţi& /ameni siguri pe ce au de "ăcut& C!nd termină de m!ncat, $erner urcă în apartamentul de la ultimul etaj #i stă în picioare în cada he2agonală& împinge oblonul, care se deschide c!ţiva centimetri& Aerul înserării e o binecuv!ntare& )ub "ereastră, pe una dintre aleile "orti"icate din partea dinspre mare a hotelului, a#teaptă marele BB& )ub tun, sub ambrazuri, zidurile plonjează doisprezece metri p!nă la rotocoalele verzi #i albe ale valurilor& în st!nga lui a#teaptă ora#ul, cenu#iu #i opac& Departe, spre răsărit, o lumină ro#ie emană de la cine #tie ce bătălie purtată acolo unde ochiul nu bate& Americanii îi încolţiseră la mare& $erner are senzaţia că un hotar invizibil planează în spaţiul dintre ceea ce se înt!mplase deja #i ceea ce avea să vină, cu ceea ce se #tie pe de-o parte #i ceea ce nu se #tie de partea cealaltă& )e g!nde#te la copila care ar putea "i sau nu în ora#ul din spatele lui& Qi-o închipuie e2plor!nd cu bastonul prin rigole& în"runt!nd lumea cu ochii ei morţi, cu părul ei răvă#it, cu "aţa luminoasă& Măcar îi protejase secretele casei& Măcar o "erise pe ea& 'e u#i, pe tarabe #i pe "elinarele stradale au "ost a"i#ate noi ordine, semnate de însu#i comandantul garnizoanei& Ni'eni s& nu )ncerce s& plece (in oraul %ec+i, Ni'eni s& nu ias& pe str&i "&r& autoria#ie special&, Chiar înainte ca $erner să închidă oblonul, din amurg se desprinde un singur avion& Din p!ntecul lui apare un stol alb care se lărge#te treptat& 'ăsăriR

:99

)tolul se împră#tie, se desparte1 sunt h!rtii& Mii de h!rtii& Alunecă pe panta acoperi#ului, se revarsă peste parapete, e#uează pe plaje, aduse de mareea învolburată&

:9:

$erner coboară în hol, unde un austriac ţine o h!rtie sub lumină& O ( în "ranceză, spune el& $erner o ia& Cerneala e at!t de proaspătă că se întinde sub degetele lui& Mesaj urgent pentru locuitorii acestui ora. scrie acolo& !e"u$ gia#i$%& i'e(iat )n c*'p (esc+is,

îngropaţi (a #i-a reluat lectura1 Cine ar putea esti'a inter%alul 'ini' (e ti'p (e care a%e' ne%oie ca s& iei' (e aici2 Oare nu %o' 'uri as"i:ia#i )nainte ca 4autilus s& ias& la supra"a#&2 Ii era oare sortit s& piar& )n acel 'or'*nt (e g+ea#&. )'preun& cu to#i cei (e la or(ul s&u2 Situa#ia p&rea cu'plit&, 0ar cu to#ii i$au asu'at$o curajos i au +ot&r*t s&$i "ac& (atoria p*n& la cap&t,,, $erner ascultă& (chipajul s"redele#te aisbergurile care ţineau captiv submarinul? nava î#i continuă drumul spre nord, pe l!ngă coasta Americii de )ud, trec!nd de gura Amazonului, doar ca să "ie urmărită de un calamar uria# în Atlantic& (licea se de"ectează& Căpitanul 4emo iese din cabina lui pentru prima oară de c!teva săptăm!ni, cu o e2presie sumbră pe "aţă& $erner se ridică de pe podea, duc!nd radioul într-o m!nă #i t!r!nd bateria cu cealaltă m!nă& +raversează pivniţa p!nă la olLheimer, care stă în "otoliul auriu& asă jos bateria #i pipăie braţul uria#ului p!nă ajunge la umăr& i localizează capul gigantic& i pune că#tile pe urechi& O / auziR întreabă $erner& ( o poveste ciudată #i "rumoasă, bine-ar "i să înţelegi "ranceză& n calamar uria# #i-a proptit botul imens în elicea submarinului, iar căpitanul a spus că trebuie să iasă la supra"aţă, să se ia la luptă cu di- haniile& olLheimer trage aer în piept pe îndelete& 4u se mi#că& O *olose#te transmiţătorul pe care trebuia să-l găsim noi& Qi l-am găsit& De c!teva săptăm!ni& (i ne-au zis că e o reţea de terori#ti, dar sunt doar un bătr!n si o "ată& N3N olLheimer nu răspunde& O Ai #tiut de la bun început, nuR Că #tiamR 'robabil că oLlheimer nu-l aude pe $erner prin că#ti& O *ata cere întruna ajutor& )e roagă de tatăl ei, de unchiul ei& 0ice1 J( aici& / să mă omoareK& n murmur zguduie dăr!măturile de deasupra lor #i, st!nd pe întuneric, $erner are senzaţia că e captiv pe Nautilus. la douăzeci de metri sub apă, în timp ce zeci de mon#tri marini "urio#i izbesc cu tentaculele în carenă& Qtie că transmitătorul NNN

trebuie să "ie la un etaj superior al casei& Aproape de bombe& O Am salvat-o doar ca s-o aud cum moare, spune el& olLheimer nu dă nici un semn de înţelegere& Mort sau hotăr!t să moară - e a#a mare di"erenţăR $erner ia înapoi că#tile #i se a#ază în pra", l!ngă baterie& Secun(ul. cite#te ea, #inea piept cu turare altor 'ontri care se c&#&rau pe "lancurile su'arinului, Ec+ipajul +*cuia )ntruna cu securile, Ne(. Conseil i cu 'ine le$a' )'puns i noi trupurile 'oi cu ar'ele, n 'iros intens (e 'osc u'plea aerul,

*ort 4ational

(tienne î#i implorase gardienii, comandantul J4epoata mea, strănepoata, e oarbă, e singură&&&V epe spusese că avea"ortului, #aizeci #izeci treide dealţi ani prizonieri& #i nu #aizeci, cum pretindeau ei, că actele îi "useseră con"iscate pe nedrept, că nu era terorist& )e împleticise în "aţa *eldHebelului comandant #i rostise poticnit bruma de germană pe care reu#ise să #i-o amintească1 PSie 'iissen 'ic+ +el"enKR PMeine Nic+te ist +erein (ortKQ _ $ dar *eldHebelul ridicase din umeri  ca #i ceilalţi #i privise la ora#ul care ardea pe celălalt mal al apei cu o e2presie care spunea1 ce poţi "ace c!nd te con"runţi cu a#a cevaR Apoi, obuzul american rătăcit lovise "ortul, răniţii "useseră du#i în beciul unde stătea muniţia, morţii "useseră îngropaţi sub st!nci, chiar deasupra locului unde se spărgeau valurile, iar (tienne amuţise& Apa se retrage, apoi cre#te iar& (tienne î#i "olose#te bruma de energie rămasă ca să-#i înăbu#e zgomotul din cap& neori aproape că ajunge să creadă că poate vedea prin scheletele "u- meg!nde ale vilelor de pe malul mării, din partea de nord-vest a ora#ului, p!nă la acoperi#ul casei lui& Aproape că ajunge să creadă că e încă în picioare& După care casa dispare iar după o perdea de "um& 4-au perne, n-au pături& atrina arată apocaliptic& M!ncarea vine c!nd si c!nd, adusă din "ortăreaţă de către soţia coman- N 7 7  Are nevoie de ajutorU 4epoata mea e acoloU germ&E&

:8;

dantului, care vine patru sute de metri pe jos, la re"lu2, peste st!nci, în timp ce în spatele ei, în ora#, e2plodează obuze& 4iciodată nu le ajunge& (tienne î#i păstrează mintea ocupată cu "antezii de evadare& )ă escaladeze un zid, să înoate c!teva sute de metri, să iasă t!r!# din brizanţi& )ă străbată în "ugă plaja minată, în c!mp deschis, p!nă la una dintre porţile încuiate& Absurd& Aici, prizonierii mai înt!i văd obuzele prăvălindu-se peste ora# #i abia apoi le aud& n primul război, (tienne cunoscuse artileri#ti care puteau privi prin binoclu #i deduce unde loviseră obuzele lor după culorile care ţ!#neau spre cer& .ri însemna piatră& Maro, păm!nt& %ozul venea de la carne& (tienne închide ochii& î#i aduce aminte de orele petrecute la lumina lămpii, în librăria lui Monsieur 5ebrard, primulluiradio viaţa î#ispre aduce aminte cum seaminte urca îndelocul din catedrală destinatcu corului caascult!nd să audă vocea 5enridincare se lui& înălţa tavan& î#i aduce restaurantele înghesuite, "erestre plumbuite #i lambriuri în relie", unde-i duceau părinţii lor la cină? de vilele corsarilor, cu "rize "esto- nate, coloane dorice #i monede de aur zidite în pereţi? de vitrinele armurierilor, de căpitanii de vas, de zara"i #i de hangii? de inscripţiile pe care le grava 5enri în piatra zidurilor, 0e$aia atept s& plec. '& pi pe locul &sta, î#i aduce aminte de casa e=lanc, casa luiU înaltă #i îngustă, cu scara urc!nd în spirală prin centrul ei ca o cochilie verticală, unde sta"ia "ratelui lui se strecura uneori prin pereţi, unde trăise #i murise Madame M!nec, unde p!nă nu demult putea să stea cu Marie-aure pe divan, pre"ăc!ndu-se că zboară peste vulcanii din 5aHaii, peste pădurile peruane din nori, unde cu doar o săptăm!nă în urmă, ea #ezuse pe podea, cu picioarele încruci#ate, #i-i citise despre un loc nu departe de Ceylon unde se pescuiau perle, despre 4emo #i Aronna2 în costumele lor de sca"andri, despre 4ed and, canadianul cel impulsiv care se pregătea să-#i azv!rle harponul intr-un rechin&&& +oate ardeau& +oate amintirile din viaţa lui& Deasupra *ortului 4ational, zorii capătă o limpezime pro"undă, uciga#ă& Calea actee ca un r!u #ters& )e uită la "ocuri& niversul e plin de combustibil, î#i spune el&

ltimele aleaugust, căpitanului 4emo '!nă pecuvinte doisprezece la vremea amiezii, Marie-aure citise la micro"on #apte din cele nouă capitole rămase& Căpitanul 4emo î#i scăpase submarinul de calamarul uria# doar ca să se pomenească privind drept în ochiul unui uragan& După c!teva pagini, luase cu asalt o navă de război cu echipaj numeros, găurindu-i carena cum găure#te p!nza acul unui me#ter de vele, după cum scrie erne& Acum, căpitanul c!ntă la orgă un c!ntec sinistru de jale, în timp ce Nautilus se odihne#te în de#ertul nes"!r#it al mării& %ămăseseră trei pagini& Dacă Marie- aure adusese cuiva alinare citind povestea la radio, dacă unchiul ei "usese pe recepţie, ghemuit în cine #tie ce beci umed #i rece cu încă o sută de persoane, dacă trei americani care se odihneau pe c!mpiile nocturne, curăţ!ndu-#i armele, străbătuseră coridoarele din Nautilus împreună cu ea - asta n-avea de unde să #tie& Dar se bucura că ajunsese at!t de aproape de "inal& a parter, neamţul strigase de două ori, înciudat, apoi amuţise& De ce să nu se strecoare pur #i simplu a"ară din dulap, cumpăne#te ea, să-i dea căsuţa #i să vadă dacă-i va cruţa viaţaR Mai înt!i să termine de citit& Apoi va lua o hotăr!re& Deschide iarstinge casa miniaturală, piatra îiplaneta, cade îns-ar palmă& Ce s-ar înt!mplapedacă zeiţa ar anula blestemulR )-ar "ocurile, s-ariarvindeca întoarce porumbeii pervazurile "erestrelorR )ar întoarce tatiR mple-ţi plăm!nii& îndeamnă-ţi inima să bată& Wine cuţitul la îndem!nă& Apasă cu buricele degetelor pe r!ndurile cărţii& 4ed and, harponierul canadian, î#i găsise portiţa de scăpare& Marea e +ain&. îi spune el pro"esorului Aronna2, iar %*ntul ate n&prasnic,,, Sunt l*ng& tine. Ne(, 0ar s& tii c& (ac& sunte' prini. eu '& ap&r. c+iar (ac&$'i %oi g&si 'oartea (in asta, /o' 'uri )'preun&. prietene Ne(, Marie-aure pune în "uncţiune transmiţătorul& )e g!nde#te la melcii din cu#ca lui 5ubert =azin, zece mii de melci? cum pescăru#ii n-au cum să-i ajungă, ascun#i acolo, în pe#teră, n-au cum să-i ducă sus în cer #i să-i spargă de st!nci&

/ vizită

on %umpel bea dintr-o sticlă de vin trezit, găsită în bucătărie& De patru zile era în casă #i c!te gre#eli "ăcuseU Marea de *lăcări ar "i putut "i în muzeul de la 'aris de la bun început - iar mineralogul ăla cu z!mbet a"ectat #i directorul adjunct trebuie să "i r!s de el văz!ndu-l că pleacă a#a, cu coada-ntre picioare, prostit, păcălit, îmbrobodit& )au era posibil ca par-

:8

"umierul să-l "i trădat, să "i plecat cu "ata #i să-i "i luat diamantul& )au poate că evitte o condusese a"ară din ora#, cu piatra în traista ei jerpelită& )au poate că bătr!nul #i-o v!r!se în rect #i chiar în acea clipă îi dădea drumul a"ară, douăzeci de milioane de "ranci într-o grămăjoară de "ecale& )au poate că piatra nici nu e2istase vreodată& 'oate că era doar o "arsă, doar o poveste& *usese at!t de sigur& )igur că găsise ascunzătoarea, că dezlegase enigma& )igur că piatra îl va salva& *ata nu #tia, bătr!nul ie#ise din peisaj - era cadrul per"ect& Mai rămăsese ceva certR Doar tumescenţa uciga#ă din corpul lui, cu stricăciunea pe care o provoca aproape "iecărei celule& ocea tatălui lui îi răsună în urechi1 E (oar o )ncercare, îi strigă ceva în germană& O Cineva Ist (a erl +atăR O +u de coloU on %umpel ascultă& 0gomotul se apropie prin "um& )e t!ră#te p!nă la geam& î#i pune casca pe cap& )coate capul peste pervazul "ăcut ţăndări& n caporal german de in"anterie prive#te chior!# din stradă& O )ă trăiţiU 4u mă a#teptam&&& Casa e goală, domnuleR O Da, goală& încotro, caporaleR O )pre "ortul a Cite, să trăiţi& 4e retragem& Abandonăm tot& Mai controlăm castelul #i =astionul /landei& în rest, toate trupele au primit ordin de retragere& on %umpel î#i sprijină bărbia de pervaz, cu senzaţia că alt"el i se va desprinde capul de g!t #i se va rostogoli în stradă, unde va e2ploda& O +ot ora#ul va "i pe raza bombardamentelor, spune caporalul& O C!t timpR O M!ine o să înceteze temporar& a pr!nz, cică& )ă scoată civilii de-aici& Apoi se reia atacul&  O Abandonăm ora#ulR întreabă von %umpel& 4u departe e2plodează un obuz, ecoul e2ploziei joacă de la o casă în ruină la alta, iar soldatul din stradă î#i acoperă casca cu m!na& =ucăţi de piatră se împră#tie pe caldar!m& O De la ce unitate sunteţi, domnule plutonier-majorR O *ă-ţi dumneata ce treburi mai ai, caporale& +ermin #i eu aici imediat&

ltima "rază

olLheimer nu se mi#că& ichidul de pe "undul găleţii cu vopsea, a#a to2ic cum era, se terminase& De c!nd timp n-o mai auzise $erner pe "ată pe nici o "recvenţăR De-o orăR Qi mai multR Citise despre submarinul Nautilus. atras intr-un v!rtej cu valuri mai înalte dec!t casele, în care "usese întors cu susul în jos, cu coastele lui de oţel trosnind, apoi citise ceea ce, bănuise el, trebuia să "ie ultima "rază a cărţii1 ?i iat& (e ce. la )ntrearea pus& )n ur'& cu ase 'ii (e ani )n Ecclesiastul. PCeea ce a "ost este (eparte. i a(*nc. a(*ncK Cine poate acu' s*$i (ea (e )n#eles2R 1 (intre to#i nu'ai (oi oa'eni au c&(erea s& r&spun(&@ c&pitanul Ne'o i cu 'ine, Apoi, transmiţătorul tăcuse brusc #i o beznă totală îl învăluise& n aceste ultime zile - c!te oareR "oamea "usese o m!nă înăuntruloasele& lui, zv!cnindu-i pieptului, întinla omoplaţi, apoi în jos, sprecabazin& %!c!indu-i în aceastăînziscobitura însă - dacă nu cumva o "i z!ndu-se noapte -, p!nă "oamea scade ca o "lacără rămasă ară combustibil& idul #i preaplinul, p!nă la urmă, sunt într-o oarecare măsură la "el& C!nd $erner prive#te clipind în sus, o vede pe "etiţa vie- neză, cu pelerina ei, cobor!nd prin tavan ca o umbră& Are în m!nă o pungă de h!rtie plină cu verdeţuri ve#tede #i se a#ază printre dăr!mături& în jurul ei roie#te un nor de albine&  4u vede nimic, în a"ară de ea& (a numără pe degete& -entru c& se )'pie(icase c*n( 'ergea )n ir. spune ea& -entru c& "ace lucrurile prea )ncet, -entru c& se certase pe p*ine, -entru c& prea pier(e %re'ea la %eceul lag&rului, -entru c& pl*nge, -entru c& nu$i #ine lucrurile )n or(inea i'pus&, ( "ără îndoială o aiureală #i totu#i e ceva acolo, un adevăr pe care el se "ere#te să-l pătrundă, iar "ata îmbătr!ne#te în timp ce vorbe#te, pe cap i se a#tern "ire argintii, gulerul i se destramă? se trans"ormă într-o bătr!nă - undeva la peri"eria con#tiinţei, el î#i dă seama cine este& -entru c& se pl*nsese (e (ureri (e cap,  Cine-i acoloR germ&E&  Din =iblia sau )"!nta )criptură, (ditura nstitutului =iblic #i de Misiune /rtodo2ă, =ucure#ti, 899B&

:8<

-entru c*ntat, -entru c& %orise noaptea )n pat, -entru c& uitase (ata naterii )n ti'pul apelului (e sear&, -entru c& (esc&rcase 'ar"a prea )ncet, -entru c& nu r&sucea corect c+eile, -entru c& nu in"or'ase gar(ienii, -entru c& )nt*ria prea 'ult )n pat, *r!u )chHartzenberger - ea e& (vreica din li"tul lui *re- dericL& *etiţa numără pe degete p!nă le termină& -entru c& )nc+i(e oc+ii c*n( cine%a i se a(resea&, -entru c& a(un& coji (e p*ine, -entru c& )ncercase s& intre )n parc, -entru c& i se in"la'aser& '*inile, -entru c& ceruse o #igar&, -entru eecul i'agina#iei #i, în întuneric, $erner are senzaţia că atinsese "undul, ca #i cum în tot acest timp s-ar "i scu"undat vertiginos, ca Nautilus în maelstrom, ca taică-său cobor!nd în mină1 un plonjon "ără întoarcere din 0ollverein, trec!nd prin )chulp"orta, prin ororile din %usia #i craina, prin mama #i "iica din iena, un plonjon în timpul căruia ambiţia ajunsese să se con"unde cu ru#inea, un plonjon p!nă la nadirul din această pivniţă de la marginea continentului, în care năluca dondăne "ără #ir - *r!u )chHartzenberger vine spre el, trans"orm!ndu-se din "emeie în "ată -, părul i se "ace la loc ro#u, pielea i se neteze#te, o "etiţă de #apte ani î#i lipe#te "aţa de a lui, iar în mijlocul "runţii ei vede o gaură mai neagră dec!t negrul din jur, pe "undul căreia un ora# întunecat plin de#i su"lete, zece de mii,tunet& cinci sute de mii, chipuri care privesc de pe străzi, de la"or"ote#te "erestre, din parcuri "umeg!nde, aude bubuit *ulger& Artilerie& *ata se evaporă& 'ăm!ntul se clatină& î#i simte organele din corp zg!lţ!in- du-se& .rinzile gem& Apoi, susurul înăbu#it al pra"ului #i respiraţia super"icială, resemnată a lui olLheimer, la un metru de el&

Muzică 

în ziua de treisprezece august, c!ndva după miezul nopţii, după ce supravieţuise în podul unchiului ei timp de cinci zile, Marie-aure ţine un disc în m!na st!ngă, iar cu degetele de la m!na dreaptă îi m!ng!ie delicat rilele, reconstituind toată melodia în minte& *iecare crescendo #i diminuendo& 'otrive#te apoi discul pe placa turnantă a gramo"onului lui (tienne& 4u mai băuse apă de o zi #i jumătate& 4u m!ncase de două zile& 'odul miroase a căldură, a pra", a închis #i a propria ei urină din castronul pentru bărbierit din colţ& /o' 'uri )'preun&. prietene Ne(, Asediul pare "ără s"!r#it& =ucăţi de zid zboară în stradă? ora#ul se năruie cu totul? #i totu#i, casa asta nu cade& )coate cutia nedeschisă din buzunarul hainei unchiului #i o a#ază în mijlocul podelei& / păstrase at!ta timp& 'oate pentru că reprezenta o ultimă legătură cu Madame M!nec& 'oate pentru că, dacă o va deschide #i va descoperi că se stricase, pierderea o va ucide& 'une cutia #i cărămida sub băncuţa pianului, unde e sigură că le va găsi mai t!rziu& Apoi, mai veri"ică o dată discul pe placa turnantă& asă braţul în jos #i a#ază acul pe rila din margine& Cu m!na st!ngă, găse#te butonul micro"onului, iar cu dreapta, pe cel al transmiţătorului& / să dea volumul la ma2imum& Dacă neamţul e în casă, o să audă& / să audă muzică de pian in"iltr!ndu-se de la etajele superioare, o să înalţe capul #i o să se repeadă la etajul #ase ca un diavol turbat& '!nă la urmă, o să-#i lipească urechea de u#ile dulapului, unde se aude #i mai tare& Ce de labirinturi pe lumea asta& Crengile copacilor, "iligranul "runzelor, matricea cristalelor, străzile pe care le reconstituia tatăl ei în machete& abirinturi în nodulii cochiliilor de mu- re2, în structura scoarţei de platan, în oasele goale pe dinăuntru ale vulturilor& Dar tot mai complicat e creierul uman, ar spune (tienne, care ar putea "i cel mai comple2 obiect e2istent1 un Lilogram jilav înăuntrul căruia se rotesc universuri& 'une micro"onul în di"uzorul în "ormă de clopot al gramo"onului, dă drumul la picL-up, iar discul

:8

începe să se înv!rtească& 'odul trosne#te& î#i imaginează că se plimbă pe o alee din 3ardin des 'lantes, că aerul e auriu #i v!ntul verde, iar sălciile îi dezmiardă umerii cu degete lungi& +atăl ei merge în "aţă? îi întinde m!na, a#tept!nd& 'ianul începe să c!nte& Marie-aure întinde m!na sub băncuţă #i găse#te cuţitul& )e t!ră#te pe podea p!nă la scăriţa cu #apte trepte, pe care se #i se a#ază, cu picioarele at!rn!nd în gol, cu diamantul în căsuţa din buzunar #i cuţitul în pumn& O 5ai #i prinde-mă, spune ea&

Muzică  de pe cerul ora#ului, toată lumea doarme& Dorm artileri#tii, într-o criptă de sub catedrală )ub stelele dorm călugăriţele, în "oste beciuri de corsar dorm copii ţinuţi în braţe de mame adormite& Doarme doctorul în pivniţa de la 5otel Dieu& Dorm germanii răniţi în tunelurile de sub "ortul la Cite& a *ort 4ational, în spatele zidurilor, doarme (tienne& +otul doarme, în a"ară de melcii care se caţără pe pietre #i de #obolanii care scurmă în grămezi& ntr-o groapă de sub ruinele 5otelului Albinelor, doarme #i $erner& Doar olLheimer e treaz& )tă cu radioul cel mare în poală, unde-l lăsase $erner, cu bateria aproape consumată între picioare #i cu paraziţii murmur!ndu-i în ambele urechi nu pentru că s-ar a#tepta să audă ceva, ci pentru că acolo lăsase $erner că#tile& 'entru că n-are at!ta voinţă să le dea la o parte& 'entru că de c!teva ore e convins că, la cea mai mică mi#care, capetele de ipsos din colţul îndepărtat al pivniţei o să-l omoare& De necrezut, paraziţii se coagulează în muzică& olLheimer deschide ochii c!t poate de larg& )crut!nd bezna după orice "oton rătăcit& n singur pian urcă notă cu notă& Apoi coboară iar& Ascult!nd notele #i tăcerile dintre ele, olLheimer se pomene#te într-o pădure, în zori, m!n!nd caii, croindu-#i drum prin zăpadă în urma străbunicului care ţine un "ierăstrău pe umerii lui colosali, în timp ce zăpada sc!rţ!ie sub cizme #i copite #i copacii de deasupra lor murmură #i trosnesc& Ajung pe malul unui lac îngheţat, unde cre#te un pin înalt c!t o catedrală& )trăbunicul lui îngenunchează ca un penitent, potrive#te "ierăstrăul într-o crestătură din scoarţă #i începe să taie& olLheimer se ridică în picioare& 'e întuneric, găse#te piciorul lui $erner #i-i pune că#tile pe urechi& O Ascultă, spune el& a ascultă, ascultă&&& $erner se treze#te& 'e l!ngă el plutesc coarde, în unde transparente& Clair (e lune, Clair, o"ată at!t de limpede că vezi prin ea& O =ran#ează lanterna la baterie, spune olLheimer& O De ceR O *ă cum îţi spun& Chiar înainte ca melodia să se termine, $erner deconectează radioul de la baterie, des"ace rama #i becul lanternei stinse, o leagă la conductori #i obţine o s"eră de lumină& în colţul îndepărtat al pivniţei, olLheimer scoate dintre dăr!mături bucăţi de zidărie, lemne #i "ragmente spulberate de zid, oprindu-se din c!nd în c!nd să-#i tragă răsu"larea& Clăde#te din toate astea o barieră& Apoi îl trage pe $erner în acel buncăr improvizat, de#urubează baza unei grenade #i aprinde "itilul care va arde în cinci secunde& $erner î#i pune o m!nă peste cască, iar olLheimer aruncă grenada spre locul unde "usese scara&

Muzică 

*iicele lui von %umpel "useseră grăsune #i agitate ca bebelu#i, sigur că da& Am!ndouă î#i scăpau mereu sunătorile sau suzetele din plastic pe jos #i se încurcau în pături - ce s-or "i chinuit a#a, îngera#iiR Dar crescuserăU Cu toate absenţele lui& Qi aveau talent la c!ntat, mai ales eroniLa& 'oate că nu c!t să devină celebre, dar c!ntau su"icient de bine înc!t să "ie o bucurie pentru un părinte& 'urtau acei boto#i gro#i din "etru #i rochiile oribile, ară "ormă, pe care le croia mama lor, cu gulere împodobite cu primule #i margarete brodate, stăteau cu m!inile la spate #i c!ntau în gura mare versuri pe care erau prea necoapte ca să le priceapă& 6&ra#ii )'i roiesc )n jur Ca "luturii la lu'in& ?i (ac& aripile$i ar( 0oar n$oi "i eu (e %in&, într-un vis sau poate o amintire, von %umpel o vede pe eroniLa cea matinală îngenunchind pe podeaua camerei lui Marie-aure în obscuritatea de dinainte de zori #i plimb!nd o păpu#ă în rochie albă #i alta în costum cenu#iu pe străduţele unui ora# miniatural& / iau la st!nga, apoi la dreapta p!nă ajung pe treptele catedralei, unde a#teaptă o a treia păpu#ă, îmbrăcată în negru, cu un braţ ridicat& / nuntă sau un

:8B

sacri"iciu, nu-#i dă seama e2act& Apoi, eroniLa începe să c!nte at!t de încet că nu deslu#e#te versurile, ci doar melodia, care nu prea seamănă cu sunetele emise de o voce omenească, ci mai degrabă cu notele c!ntate de un pian, iar păpu#ile dansează, legăn!ndu-se de pe un picior pe altul& Muzica se opre#te, iar eroniLa dispare& (l se ridică în capul oaselor& Macheta de la piciorul patului s!ngerează întruna #i îi ia o ve#nicie să se re"acă& ndeva deasupra lui, o voce de bărbat t!năr începe să vorbească în "ranceză despre cărbune&

A"ară

+imp de o "racţiune de secundă, spaţiul din jurul lui $er- ner se rupe în două, de parcă ar "i "ost secătuit de casca, ultimele molecule de o2igen& l!ngă el zboară bucăţi de piatră, lemntot #i metal, contact cu s"!r!ind în peretele din Apoi, spatelepelor, baricada lui olLheimer se năruie, "elul derăpăind lucruriîn se împră#tie #i alunecă peste tot în beznă, iar el simte că nu mai are aer& Dar detunătura produce un soi de mi#care tectonică a ruinelor clădirii #i în întuneric se aude un pocnet, urmat de c!teva cascade& C!nd $erner se opre#te din tu#it #i-#i curăţă molozul de pe piept, îl găse#te pe olLheimer privind lung la o singură gaură zimţată, prin care intră o lumină vineţie& Cerul& Cerul nopţii& / coloană de lumină stelară pătrunde prin pra" #i se opre#te la marginea unui morman de moloz de pe podea& +imp de c!teva clipe, $erner inspiră& Dar olLheimer îl trage înapoi, se urcă p!nă la jumătatea scării distruse #i începe să izbească în marginile găurii cu o bucată de armătură& *ierul zăngăne, m!inile îi s!ngerează, iar barba nerasă de #ase zile luce#te, albă de pra", totu#i $erner vede că olLheimer înaintează rapid1 d!ra de lumină se lărge#te într-o crăpătură violet, mai lată dec!t două palme de-ale lui $erner& Cu următoarea lovitură, olLheimer reu#e#te să pulverizeze un bloc uria# de moloz, care se prăvăle#te aproape tot peste casca #i umerii lui, după care nu-i mai răm!ne dec!t să se ca- ţăre pe dibuite& î#i strecoară partea a corpului prin gaură, î#i jule#tedupă umerii de din margini, i sepu#că, s"!#ie,#i-i î#i trage rote#te #i reu#e#tedesăsus iasă& întinde m!na după $erner, raniţa p!nzăhaina #i după cu#oldurile totul a"ară& )tau am!ndoi în genunchi pe o "ostă stradă& +otul e scăldat în lumina stelelor& Dacă e si luna, $erner n-o vede& olL- heimer î#i întoarce palmele s!nger!nde în sus de parc-ar vrea să prindă aerul, să-l lase să i se in"iltreze în piele ca apa de ploaie& Au rămas în picioare doar două ziduri ale hotelului, unite la un colţ, cu bucăţi de tencuială at!rnate pe partea interioară a zidului& în spatele lor, casele î#i dezvăluie interioarele în noapte& *orti"icaţiile din spatele hotelului supravieţuiseră, de#i multe dintre ambrazurile din partea de sus "useseră spulberate& De cealaltă parte, marea murmură abia audibil& în rest, numai dăr!mături #i tăcere& 'este "iecare crenel plouă cu lumină de stele& C!ţi oameni se descompun sub mormanele de pietre din "ata lorR 4ouă& 'oate si mai mulţi& NNN

)e îndreaptă spre partea adăpostită a "orti"icaţiilor, clătin!n- du-se am!ndoi ca ni#te beţivi& C!nd ajung la zid, olLheimer se uită în jos la $erner, clipind& Apoi prive#te în noapte& Are at!ta pra" pe "aţă, înc!t arată ca un colos "ăcut din pudră& /are "ata ascultă în continuare discul, la cinci cvartale sud de eiR O a pu#ca& Du-te, spune olLheimer& O Qi tuRS O M!ncare& olLheimer se "reacă la ochi în "aţa splendorii stelelor& 4u-i e deloc "oame, de parcă ar "i scăpat de"initiv de obligaţia plictisitoare de a m!nca& O Dar ne mai&&& O 'leacă, repetă olLheimer& $erner îl prive#te pentru ultima oară - haina ruptă, "ălcile pătrate& =l!ndeţea m!inilor lui mari& Ce 'are ai putea "i, Qtiuse oareR De la începutR $erner înaintează de la un loc "erit la altul& în st!nga are raniţa de p!nză, în dreapta, pu#ca& Mai are cinci gloanţe& Aude în minte #oapta "etei1 E aici, O s& '& o'oare, Merge spre vest, printr-o vale de ruine, sărind peste cărămizi, cabluri #i "ragmente de acoperi#, multe încă "ierbinţi, iar străzile par părăsite, de#i nu-#i dă seama dacă din spatele "erestrelor "ăcute ţăndări p!ndesc ochi germani, "rancezi, americani sau englezi& 'oate că un ţinta# îl "i2ează chiar în clipa asta în centrul lunetei& într-un loc, un singur panto" cu talpă groasă& în alt loc, un bucătar din placaj ţine o tăblie pe care se

:8@

poate citi încă, scrisă cu cretă, supa zilei& în alt loc, ni#te colaci uria#i de s!rmă ghimpată, înc!lciţi& 'este tot, duhoarea de hoituri& .hemuit la adăpostul unui "ost magazin de cadouri pentru turi#ti O c!teva "ar"urii-suvenir rămase în suporturi, "iecare cu altă denumire înscrisă pe margine #i aranjate al"abetic -, $erner se orientează în ora#& 'este drum, un Coij"eur 0a'es, / bancă "ără geamuri& n cal mort, legat la căruţă& ci #i colo se înalţă c!te o clădire intactă, "ără geamuri, cu d!re "iligranate de "um ridic!ndu-se de la "erestre ca ni#te umbre ale iederei N

smulse de pe ziduri& Ce luminoasă e noapteaU 4u-#i dăduse seama de asta& 0iua l-ar orbi& $erner o ia la dreapta, bănuind că acolo trebuie să "ie rue dS(strees& Casa de la numărul ; de pe rue auborel e încă în picioare& +oate geamurile de pe "aţadă sunt sparte, dar zidurile sunt aproape neatinse de "lăcări& Două dintre jardinierele de lemn supravieţuiseră& E c+iar su 'ine, Avea nevoie de certitudine, a#a spuneau ei& De scop& De claritate& Comandantul =astian, cu pieptul lui de porumbel #i mersul de bunică - se angajase să-l scuture de orice #ovăială& Sunte' o ra"al& (e gloan#e. sunte' g+iulele (e tun, Sunte' t&iul s&iei, Cine e cel mai slabR

Qi"onierul N

on %umpel se împletice#te în "aţa dulapului imens& )e uită la hainele vechi dinăuntru& este, pantaloni în dungi, cămă#i din cambrai, roase de molii, cu guler înalt #i m!neci ridicol de lungi& 5aine de băieţi, vechi de zeci de ani& Ce e în camera astaR /glinzile mari de pe u#ile #i"onierului au pete negre de bătr!neţe, l!ngă un biroua# stau ni#te cizme antice din piele, iar într-un cui e at!rnat un pămătu" de #ters pra"ul& 'e birou e o "otogra"ie cu un băiat în pantaloni scurţi pe o plajă, în amurg& Dincolo de "ereastra cu geam spart plute#te o noapte "ără v!nt& Cenu#ă dans!nd la lumina stelelor& ocea care pătrunde prin tavan repetă - 6ine)n#eles. copii. creierul st& )n en& total&, ,, ?i totui. lu'ea pe care o construiete,,, -, scade în intensitate #i se de"ormează pe măsură ce bateriile se consumă, lecţia încetine#te ca #i cum t!nărul ar "i epuizat, apoi se opre#te& Cu inima galop!nd, cu mintea în colaps, cu lum!narea în- tr-o m!nă #i pistolul în cealaltă m!nă, von %umpel se întoarce iar către #i"onier& ( su"icient de mare ca să intre un om înăuny

tru& Cum de reu#iseră să aducă un asemenea obiect monstruos p!nă la etajul #aseR Apropie lum!narea #i, la umbra cămă#ilor at!rnate, vede ce-i scăpase la veri"icările anterioare1 urme în pra"& *ăcute cu degetele, cu genunchii sau cu ambele& Dă la o parte hainele cu ţeava pistolului& C!t de ad!nc eR )e bagă înăuntru cu totul, moment în care aude un clinchet, două clopote identice răsun!nd de sus #i de jos& 0gomotul îl "ace să sară înapoi, se love#te cu capul de dulap, lum!narea cade, iar von %umpel aterizează pe spate& )e uită cum se rostogole#te lum!narea, cu "lacăra în sus& De ceR Ce principiu bizar "ace ca "lacăra unei lum!nări să se ascută mereu spre cerR Cinci zile în casa asta #i diamantul nicăieri, ultimul port controlat de germani din =retagne aproape pierdut, cu tot cu 0idul Atlanticului& +răise deja peste termenul preconizat de medic& Qi acum un zornăit de clopoţeiR A#a vine moarteaR um!narea se rostogole#te u#urel& )pre "ereastră& )pre perdele& a parter, u#a casei se deschide sc!rţ!ind& Cineva pă#e#te înăuntru&

Camarazi

estibulul e plin de cioburi de "aianţă - îi e imposibil să intre "ără zgomot& a capătul unui hol a#teaptă o bucătărie plină de moloz& 5olul e îngropat în cenu#ă& n scaun răsturnat& n "aţă e o scară& Dacă nu cumva se deplasase în ultimele c!teva minute, "ata trebuie să "ie undeva la etaj, l!ngă trans- miţător& $erner începe să urce cu pu#ca în ambele m!ini #i raniţa pe umăr& 'e "iecare palier, o năvală neagră îi întunecă vederea& a picioarele lui se dilată #i se contractă pete& 'e scară au "ost aruncate cărţi, dar #i h!rtii, s"ori, sticle #i ceea ce par a "i bucăţi de căsuţe vechi pentru păpu#i& Al doilea etaj, apoi al treilea, al

:F9

patrulea, al cincilea - toate arată la "el& 4u-#i dă seama c!t zgomot "ace sau dacă are vreo importanţă& a etajul al #aselea, scara pare să se termine& +rei u#i pe jumătate deschise încadrează palierul1 una în st!nga, una în "aţă, una în dreapta& / ia în dreapta, cu pu#ca ridicată& )e a#teaptă la stră"ulgerarea unor ţevi de armă, la "ălcile căscate ale unui demon& în loc de asta, în lumina care intră pe geamul spart se vede un pat cu o scobitură la mijloc& într-un dulap e at!rnată o rochie de "ată& 'e sc!ndurile podelei stau aliniate sute de obiecte mititele - pietre, poateR ntr-un colţ stau două găleţi, pline cu un lichid care ar putea "i apă& )ă "i ajuns prea t!rziuR )prijină pu#ca lui olLheimer de pat, ridică o găleată #i ia o înghiţitură, apoi încă una& 'e "ereastră, departe de cvartalul vecin, dincolo de ziduri, lumina unei singure nave apare #i dispare timp ceonava #i coboară O înAh, "ace vocesaltă în spatele lui& pe valuri îndepărtate& $erner se întoarce& în "aţa lui se clatină un o"iţer german în uni"ormă de "ront& Cele cinci trese #i trei diamante ale plu- tonierilor-majori& 'alid #i plin de v!nătăi, slab p!nă la graniţa cu in"irmitatea, vine spre pat, t!r#!indu-#i picioarele& în partea dreaptă, g!tul i se revarsă ciudat peste gulerul str!mt& O 4u recomand combinaţia de mor"ină #i =eaujolais, spune el& 'e "runtea bărbatului, o venă pulsează slab& O -am văzut, spune $erner& în "aţa brutăriei& Cu un ziar& O Qi eu pe dumneata, soldăţel& +e-am văzut& $erner recunoa#te în z!mbetul bărbatului presupunerea că sunt "raţi, camarazi& Complici& Că am!ndoi se a"lă în acea casă în căutarea aceluia#i lucru& în spatele plutonierului-major, în celălalt capăt al holului, de necrezut - "lăcări& / perdea din camera de vizavi luase "oc& *lăcările g!dilă deja tavanul& 'lutonierul-major î#i v!ră un deget sub guler ca să-l lărgească puţin& Are "aţa suptă #i dinţi de maniac& )e a#ază pe pat& umina stelelor se răs"r!nge în ţeava pistolului lui& piciorul patului, $erner abia )ă deslu#e#te o măsuţă'rivirea joasă peîicare se înghesuie o mulţime de case lemnaminiaturale, alcătuind un ora#& "ie )aint-MaloR scapără de la machetă la "lăcările dede vizavi, apoi la pu#ca lui olLheimer, sprijinită de pat& /"iţerul se apleacă în "aţă, domin!nd ora#ul miniatural ca un gargui chinuit& 'e hol #erpuiesc deja tentacule de "um negru& O 'erdeaua, domnule& A luat "oc& O +irul va înceta la amiază, a#a se-aude, spune von %um- pel cu voce egală& De ce să ne grăbimR ( timp berechet& î#i plimbă degetele de la o m!nă pe o stradă miniaturală& O 4oi doi vrem acela#i lucru, soldat& Dar numai unul din noi o poate avea& Qi numai eu #tiu unde este& Ceea ce pentru tine reprezintă o problemă& )ă "ie aici, aici, aici sau aiciR î#i "reacă palmele, apoi se întinde iar pe pat& Arată cu pistolul spre tavan& )ă "ie acolo, susR n camera din capătul opus al palierului, perdeaua în "lăcări alunecă de pe bara ei& 'oate că se stinge, se g!nde#te $er- ner& 'oate se stinge singură& $erner se g!nde#te la oamenii din c!mpul de "loarea-soa- relui #i la alţi o sută ca ei, zăc!nd cu toţii morţi în cabanele, ma#inile sau buncărele lor, cu e2presia cuiva care tocmai a auzit o melodie cunoscută& / cută între ochi, gura căzută& / e2presie care spune1 a#a repedeR Dar nu toată lumea aude c!ntecul prea repedeR umina "ocului joacă în capătul opus al holului& A#a cum stă întins pe spate, plutonierul-major ia pistolul cu am!ndouă m!inile #i trage piedica, apoi o împinge la loc& O Mai bea, spune el, arăt!nd spre găleata din m!inile lui $erner& îmi dau seama c!t îţi e de sete& 4am "ăcut pipi în ea, crede-mă& $erner lasă jos găleata& 'lutonierul-major se ridică #i-#i înclină capul dintr-o parte în alta, de parcă #iar dezmorţi g!tul înţepenit& Apoi, îndreaptă arma spre pieptul lui $erner& Dinspre capătul holului, din direcţia perdelei aprinse, se aude un zăngănit înăbu#it, ceva coboară o scară #i atinge podeaua, atenţia plutonierului-major se mută asupra zgomotului, iar ţeava pistolului alunecă în jos& $erner se repede spre pu#ca lui olLheimer& +oată viaţa a#tepţi #i uite că se înt!mplă p!nă la urmă, dar e#ti pregătitR

)imultaneitatea momentelor

Cărămida aterizează cu o bu"nitură pe podea& ocile amuţesc& *or"otă, apoi se aude împu#cătura ca o bre#ă de lumină purpurie1 erupţia de pe ZraLatoa& +imp de c!teva clipe, casa se despică în două& Marie-aure mai mult cade dec!t î#i dă drumul în jos pe scară #i-#i lipe#te urechea de panoul "als al

:F:

dulapului& 'a#i grăbiţi se aud pe palier #i intră în camera lui 5enri& rmează un pleoscăit #i un #uierat #i îi vine miros de "um #i de abur& 'a#ii devin apoi #ovăitori? sună alt"el dec!t ai plutonierului- major& Mai u#ori& 'ă#e#te, se opre#te& Deschide u#ile dulapului& )e g!nde#te& înţelege& (a aude un "o#net u#or, degetele lui care pipăie panoul din spate al dulapului& )tr!nge #i mai tare plăselele cuţitului& a trei cvartale est, *ranL olLheimer stă clipind des în- tr-un apartament distrus de pe rue des auriers colţ cu rue +hevenard, m!nc!nd cu m!na dintr-o conservă de igname dulci& Dincolo de gura r!ului, un strat deî#ibeton gros pe de r!nd pestebraţele un metru, un aghiotant hainamoment, comandantului garnizoanei, în timpsub ce colonelul strecoară pe m!neci& (2actîiînţine acela#i un cerceta# american de nouăsprezece ani care urcă dealul spre cazemate se opre#te, se întoarce #i îi întinde un braţ soldatului care vine în urma lui? tot atunci, la *ort 4ational, cu obrazul lipit de o lespede de granit, (tienne e=lanc promite în sinea lui că, orice s-ar înt!mpla, dacă el #i Marie-aure vor scăpa te"eri din toate astea, o va lăsa pe ea să aleagă un loc de pe (cuator #i se vor duce am!ndoi să ia bilete #i vor lua vaporul, vor lua avionul p!nă c!nd vor ajunge am!ndoi într-o pădure tropicală, înconjuraţi de "lori pe care nu le mai mirosiseră niciodată, ascult!nd păsări pe care nu le auziseră niciodată& a aproape cinci sute de Lilometri de *ort 4ational, soţia lui %einhold von %umpel î#i treze#te "iicele să meargă la biserică, cu g!ndul la vecinul chipe# care se întorsese din război "ără un picior& 4u "oarte departe de ea, 3utta '"ennig doarme în umbrele ultramarin din dormitorul "etelor #i visează cum se îngroa#ă lumina #i se a#terne pe un c!mp ca zăpada? #i nu "oarte departe de 3utta, *iihrerul î#i duce la buze un pahar cu lapte cald dar niciodată "iertE, în timp ce pe "ar"urie a#teaptă o bucată de p!ine neagră de /ldenburg #i un măr întreg, micul lui dejun obi#nuit? tot atunci, într-o r!pă de l!ngă Ziev, doi prizonieri î#i "reacă m!inile cu nisip pentru că deveniseră prea :

son(erJo''an(o alunecoase, apoi oapucă iar targa, în timp ce oundală vătrai oţel? într-o curte din =erlin, codobatură ţopăie de pe de piatră pe alta,înteţe#te căut!nd"ocul melcicupeun care să-idin măn!nce? iar la #coala 4apola din )chulp"orta, o sută nouăsprezece băieţi de doisprezece #i treisprezece ani, încolonaţi în spatele unui camion, a#teaptă să primească mine-antitanc de cincisprezece Lilograme, aceia#i băieţi care, peste e2act opt luni, rătăciţi printre poziţiile tot mai avansate ale ru#ilor, în #coala izolată ca o insulă, vor primi c!te o cutie cu ultimele rezerve de ciocolată amăruie ale %eichului #i ni#te că#ti ale $ehrmachtului recuperate de la soldaţi morţi, după care această ultimă recoltă de tineret a patriei, cu ciocolata topin- du-ise în stomac, că#tile prea mari sălt!nd pe capetele tunse #i #aizeci de lansatoare de rachete 'anzer"aust în m!ini, se va repezi intr-un ultim spasm zadarnic să apere un pod inutil de apărat, în timp ce tancurile +-F; ale %u#ilor Albi vor veni spre ei ţăcănind #i huruind să-i nimicească pe toţi, p!nă la ultimul copil? în )aintMalo se ivesc zorii, iar de cealaltă parte a #i"onierului tresare ceva - $erner o aude pe Mărie-aure trăg!nd aer în piept, Marie-aure îl aude pe $erner zg!riind lemnul cu unghiile, un zgomot care aduce cu cel pe care-l "ace un disc rotindu-se sub un ac, cu doar o lungime de braţ între "etele lor& N

O Es$tu l&2 întreabă el& 

(#ti acoloR N ( o sta"ie& / "ăptură de pe altă lume& ( tati, Madame M!nec, (tienne& ( toţi cei care o părăsiseră #i care se întorc acum, în s"!r#it& (l îi strigă prin panou1 O 4u te omor& +e ascult& a radio& De-aia am venit& Qovăie, poticnindu-se la traducere& Melodia, lumina luniiR (a aproape că z!mbe#te& Cu toţii venim pe lume ca o celulă unică, mai măruntă dec!t un "ir de pra"& Mult mai măruntă& împărţiri& înmulţiri& Adunări #i scăderi& Materia trece dintr-o m!nă în alta, atomii zboară încolo #i încoace, moleculele pivotează, proteinele se aglutinează, mitocondriile emit dictatele lor o2idative& a început, suntem un roi electric microscopic& 'lăm!nii, creierul, inima& După patruzeci de săptăm!ni, #ase trilioane de celule sunt strivite în menghina "ilierei genitale a mamelor noastre #i urlăm& ar lumea vine peste noi& Marie-aure deschide u#a dulapului& $erner o ia de m!nă #i o ajută să iasă& (a simte sub picioare podeaua din camera bunicului& O Mes souliers. spune ea& 4u reu#esc să-mi găsesc panto"ii&  (chipe de lucru "ormate din prizonieri evrei din lagărele de e2terminare naziste&

:F8

A doua conservă *ata stă aproape nemi#cată într-un colţ #i-#i acoperă genunchii cu haina& *elul în care-#i str!nge gambele sub #ezut& *elul cum "lutură degetele în aerul din jurul ei& $erner speră să i se întipărească în minte pentru totdeauna& +unurile bubuie dinspre est1 "ortul e iar bombardat, "ortul ripostează cu bombe&  ajunge epuizarea& )pune, în "ranceză1 O / să "ie o&&& o Waj"enru+e, / pauză de lupte& a amiază& Ca să iasă oamenii din ora#& 'ot să te scot eu din ora#& NI

O Qtii tu sigur că e adevăratR O 4u, răspunde el& 4u #tiu dacă e adevărat& între timp s-a lăsat lini#tea& (l î#i e2aminează pantalonii, haina plină de pra"& ni"orma îl "ace complice la tot ce ură#te această "ată& Avem apă, spune el, apoi se duce în cealaltă cameră de la etajul #ase #i aduce a doua găleată, "ără să se uite la trupul lui von %umpel din patul ei& (a î#i v!ră tot capul în găleată, înconju- r!nd-o cu braţele ei ca ni#te beţiga#e în timp ce soarbe lacom& O (#ti "oarte curajoasă, spune el& (a lasă jos găleata& O Cum te cheamăR (l îi spune& (a continuă1 O C!nd am rămas "ără vedere, $erner, lumea a zis că sunt curajoasă& C!nd a plecat tata, lumea a zis că sunt curajoasă& Dar nu e vorba de curaj aici O n-am de ales& Mă trezesc #i-mi trăiesc viata& +u nu "aci la "elR N

O în ultimii ani, nu, răspunde el& Azi însă&&& Azi însă poate că asa am "ăcut& j

4u mai poartă ochelarii, iar pupilele ei par lăptoase #i totu#i, în mod ciudat, nu-l tulbură& î#i aminte#te o e2presie a lui *r!u (lena1 elle lai(e, *rumoasa ur!tă& O în ce zi suntemR (l prive#te în jur& 'erdele arse, "uningine întinsă pe tavan, o bucată de carton desprinsă de la "ereastră #i primele raze palide de dinainte de zori in"iltr!ndu-se în cameră& O 4u #tiu& ( dimineaţă& NN n obuz #uieră pe deasupra casei& 4u vreau dec!t să stau aici, cu ea, o mie de ore, se g!nde#te el& Dar obuzul e2plodează undeva, casa trosne#te #i $erner spune1 O (ra aici un bărbat care "olosea transmiţătorul ăla al tău& Care transmitea lecţii de #tiinţă& C!nd eram eu copil& e ascultam împreună cu sora mea& O (ra vocea bunicului meu& îl ascultaţiR O De multesăori& +are ne plăcea& *ereastra începe licărească& umina lene#ă, nisipoasă a zorilor pătrunde în cameră& +otul trecător #i dureros? totul #ovăitor& *aptul că e acolo, în acea cameră, la ultimul etaj al casei, scăpat din pivniţă, cu ea - e ca un medicament& O Ce-a# m!nca ni#te slănină, spune ea& O CumR O A# m!nca un porc întreg& (l z!mbe#te& N

O (u a# m!nca o vacă întreagă& O *emeia care locuia aici, menajera, prepara cele mai delicioase omlete din lume& O C!nd eram mic, spune el sau cel puţin a#a speră, culegeam mure l!ngă %uhr& Cu sora mea& .ăseam ni#te mure c!t degetele noastre mari& *ata se strecoară în dulap, urcă pe o scară #i coboară iar cu o conservă de"ormată în m!nă& O Ce-i asta, veziR O 4-are etichetă&

:FF

O 4ici nu cred că a avut& O ( m!ncareR O 5ai s-o deschidem si vedem& N

Cu o singură lovitură de cărămidă, el găure#te cutia cu v!r"ul cuţitului& )imte imediat mirosul1 un par"um at!t de dulce, insuportabil de dulce, că-l ia cu le#in& Cum le spuneR -ec+es, Les pec+es& *ata se apleacă în "aţă& 'istruii par să-i în"lorească pe obraji c!nd trage aer în piept& O e împărţim, spune ea& 'entru gestul tău& (l mai bate o data in cuţit, apoi taie metalul si îndoaie capacul& O Cu grijă, spune el #i-i întinde cutia& (a înmoaie două degete #i scoate ceva ud, moale, alunecos& (l "ace la "el& 'rima piersică îi alunecă pe g!t ca un e2taz& n răsărit de soare în gura lui& Măn!ncă am!ndoi& =eau siropul& Curăţă conserva cu degetele&

'ăsări din America

Ce de minuni în casa astaU (a îi arată transmiţătorul din pod O bateria dublă, electro"onul de modă veche, antena improvizată care poate "i întinsă sau str!nsă pe l!ngă horn prin- tr-un sistem ingenios de p!rghii& Chiar #i un disc de "onogra" pe care, spune ea, bunicul ei înregistrase lecţii de #tiinţă pentru copii& Qi cărţileU a etajele de jos sunt munţi de cărţi - =ecPuerel, avoisier, *ischer O o viaţă de citit& Cum ar "i să petreacă zece ani în casa asta înaltă #i îngustă, "erit de lume, studiindu-i secretele, citindu-i volumele #i uit!ndu-se la "ata astaR O Ce crezi, căpitanul 4emo a supravieţuit v!rtejuluiR întreabă el& Marie-aure stă pe palierul de la etajul cinci în haina ei mult prea mare, ca #i cum ar a#tepta un tren& O 4u, răspunde ea& =a da& 4u #tiu& =ănuiesc că ăsta-i t!lcul, nuR )ă ne "acă să ne întrebămR (a înclină capul& (ran-as un "i vrut să moară& nebun& )i totu#i, ^ N SS n colţul biroului unchiului ei, într-o babilonie de cărţi, găse#te un e2emplar din -&s&ri (in A'erica, / ediţie mai nouă, mai mică dec!t cea pe care o văzuse în salonul lui *redericL, dar la "el de spectaculoasă1 patru sute treizeci #i cinci de stampe& ese cu ea pe palier& O nchiul tău ţi-a arătat astaR O Ce anumeR O 'ăsări& 'ăsări, păsări #i iar păsări& A"ară, obuzele zboară în toate direcţiile& O +rebuie să mergem mai jos, spune ea& Dar preţ de c!teva momente, răm!n nemi#caţi& -ot*rnic+e (e Cali"ornia, G*sc& (e 'are co'un&, -elican "regat&, $erner parcă-l vede pe *redericL îngenuncheat la "ereastră, cu nasul lipit de geam& în timp ce o păsăruică cenu#ie ţopăie printre crengi& Nu e prea ar&toas&. nu$i aa2 O 'ot păstra o pagină din cartea astaR O De ce nuR n scurt timp plecăm, nuR C!nd o să se poatăR O a amiază& O De unde #tim că e momentulR O 'entru că n-o să se mai tragă& in avioanele& 0eci #i zeci de avioane& $erner nu-#i poate stăp!ni tremuratul& Marie-aure îl duce la parter, unde un strat de cenu#ă #i "uningine gros de un centimetru acoperă tot, iar el dă la o parte mobila răsturnată, deschide u#a pivniţei #i coboară am!ndoi& ndeva deasupra, treizeci de bombardiere î#i descarcă poverile, iar $erner #i Marie-aure simt cum se zdruncină temelia de piatră, aud detunăturile de peste r!u& /are nu s-ar putea, printr-un miracol, să răm!nă a#aR 4u s-ar putea ascunde acolo p!nă la s"!r#itul războiuluiR '!nă c!nd armatele se vor "i oprit din măr#ăluit deasupra capetelor lor si nu le va mai răm!ne dec!t să deschidă usa, să dea la o parte c!teva pietre, iar casa se va "i trans"ormat într-o ruină la malul măriiR '!nă c!nd îi va putea cuprinde degetele în palme #i o va duce a"ară, la soareR 'entru asta s-ar duce  'iersici "r&E&

:F;

oriunde, ar îndura orice& ntr-un an sau trei sau zece, *ranţa #i .ermania vor însemna altceva dec!t acum& or putea ie#i din casă, se vor putea duce la un restaurant turistic, vor comanda o masă simplă pentru am!ndoi #i vor m!nca în tăcere, acea tăcere tihnită pe care se spune că o împărtă#esc îndrăgostiţii& O Qtii de ce-a venit aiciR =ărbatul de la etajR întreabă Marie-aure cu voce bl!ndă& O 'entru radioR Chiar în timp ce spune asta, se îndoie#te& O 'oate, spune ea& Asta să "ie motivul& ntr-un minut, dorm am!ndoi&

Armistiţiu

/ lumină se 'reţ strecoară în pivniţă prininimă, chepengul deschis& 'oate că doarme& e deja dupăamiază& 4u se grunjoasă aud "ocuride devară armă& de c!teva bătăi de $erner o prive#te cum Apoi dau zor am!ndoi& 4u-i găse#te panto"ii pe care i-ar "i vrut ea, dar găse#te o pereche de panto"i bărbăte#ti într-un dulap #i o ajută să-i încalţe& (l î#i trage peste uni"ormă ni#te pantaloni de tHeed de-ai lui (tienne #i o căma#ă cu m!neci prea lungi pentru el& Dacă le ies în cale germani, le va vorbi doar în "ranceză, va spune că o ajută pe "ată să iasă din ora#& Dacă le ies în cale americani, va spune că dezertează& O / să e2iste un punct de adunare, unde o să-i cheme pe re"ugiaţi, spune el, de#i nu e convins că "ormulase corect& .ăse#te o "aţă albă de pernă într-un dulap răsturnat, o împăture#te #i i-o pune în buzunarul hainei& O C!nd va "i nevoie, să ţii asta c!t poţi tu de sus& O / să încerc& )i bastonul meuR N O Aici& Ajun#i în vestibul, ezită& 4ici unul nu #tie ce-i a#teaptă dincolo de u#ă& (l î#i aduce aminte de sala de dans supraîncălzită în care cu avuseseră de admitere cu patru urmă1 în perete, steagul purpuriu cerul albloc#i e2amenele crucea neagră din el& *aci un pasani în în "aţă? sari&scara "i2ată în cuie A"ară, peste tot se încovoaie munţi de moloz& Co#uri de "um î#i e2pun cărămizile în lumina crudă& 'e cer, "umul e întins ca de o mistrie& $erner #tie că se trăsese cu obuze dinspre est #i că, în urmă cu #ase zile, americanii aproape ajunseseră la 'arame, a#a că într-acolo o îndrumă pe Marie-aure& n orice clipă i-ar putea vedea cineva, americanii sau propria lui armată, care să-i pună să "acă ceva& )ă muncească, să li se alăture, să mărturisească, să moară& De undeva se aude arz!nd - zgomot de tranda"iri uscaţi zdrobiţi într-un pumn& Altceva nu se aude? nici motoare, nici avioane, nici "ocuri de armă în depărtare, nici urlet de răniţi sau schelălăit de c!ini& / ia de m!nă ca s-o treacă peste mormane& 4u cad obuze, nu bubuie pu#ti, iar lumina e bl!ndă #i tărcată de cenu#ă& 3utta, uite că p!nă la urmă te-am ascultat, î#i spune în sinea lui& Merg două cvartale "ără să vadă pe nimeni& 'oate că olL- heimer măn!ncă - asta vrea să-#i închipuie $erner, colosul olLheimer m!nc!nd de unul singur la o măsuţă cu vedere la mare& O ( at!ta lini#te& E

ocea ei ca o bre#ă de cer luminos, senin& Chipul ei, un c!mp de pistrui& 4u vreau să mă despart de tine, se g!nde#te el& O 4e urmărescR O 4u #tiu& 4u cred& în "ată, la un cvartal de ei, $erner observă mi#care1 trei "e- mei duc!nd ni#te boccele& Marie-aure îl trage de m!necă& OO Ce stradă e asta de-a curmezi#ulR O %ue des auriers& O ino, spune ea #i o porne#te cu bastonul în m!na dreaptă, ciocănind încolo #i încoace& / iau la dreapta #i apoi la st!nga, trec pe l!ngă un nuc culcat la păm!nt ca o scobitoare uria#ă, carbonizată, pe l!ngă două ciori care ciugulesc din ceva de nedeslu#it, p!nă c!nd ajung la baza "orti"icaţiilor& ujeri aerieni de iederă at!rnă de pe o arcadă peste o stradă îngustă& Ceva mai departe, în dreapta, $erner vede o "emeie îmbrăcată în ta"ta albastră care trage o valiză mare, umplută p!nă la re"uz, peste o bordură& în urma ei vine un băiat îmbrăcat cu ni#te pantaloni pe măsura unui copil mai mic, cu bereta trasă pe spate #i o haină care pare să lucească& O ăd civili care pleacă, 'a(e'oiselle, )ă-i strigR

:F

O / clipă numai& (a îl conduce mai departe prin gang& Dintr-o spărtură în perete invizibilă pentru el vine un iz dulce de ocean, de libertate - se #i simte puls!nd în aer& a capătul gangului, ajung la o poartă îngustă& (a se caută în haină si scoate o cheie& N

O ( apa mareR (l abia deslu#e#te prin poartă un spaţiu a"lat ceva mai jos, cu un grilaj în capătul îndepărtat& O ( apă acolo, jos& +rebuie să ne grăbim& Darcueadegetele intră deja #i coboară în de pe#teră cu desparte, panto"ii eipoate, prea pentru mari, cutotdeauna& gesturi sigure, pereţii ca pe pe poartă ni#te prieteni vechi care se *lu2ulm!ng!ind împinge un curent iute prin apa care-i cuprinde gambele, ud!ndu-i poalele rochiei& (a scoate din buzunarul hainei un obiect de lemn #i-l lasă în apă& Apoi roste#te încet, cu ecou1 O +e rog să-mi spui dacă e în ocean& +rebuie să ajungă în ocean& O Da, este& +rebuie să mergem, 'a(e'oiselle, O (#ti sigur că e în apăR O Da& (a se întoarce, g!"!ind& îl îmbolde#te înapoi pe poartă #i încuie în urma lor& (l îi întinde bastonul& Apoi o iau îndărăt prin gang, lipăind în panto"i& +rec prin iedera at!rnătoare& / iau la st!nga& în "aţă, o procesiune de zdrenţăro#i traversează o intersecţie1 o "emeie, un copil, doi bărbaţi purt!ndu-l pe un al treilea pe o targă, toţi trei cu ţigări în gură& întunericul se întoarce în ochii lui $erner si se simte slăN

bit& Cur!nd, picioarele nu-l vor mai asculta& / pisică stă în mijlocul drumului, ling!ndu-#i o lăbuţă, trec!ndu-#i-o peste ureche #i uit!ndu-se la el& (l se g!nde#te la bătr!nii mineri sleiţi pe care-i vedea în 0ollverein st!nd cu orele, nemi#caţi, pe scaune sau lăzi, a#tept!ndu-#i moartea& 'entru cei ca ei, timpul era un surplus, un butoi care se golea încet, sub privirile lor& C!nd de "apt, î#i spune $erner, e un ochi lucitor de apă pe care-l duci în m!ini& Ar trebui să-l apărăm cu toată energia noastră& )ă luptăm pentru el& )ă ne străduim din răsputeri să nu vărsăm nici un strop& O ite, aici ai "aţa de pernă, spune el în "ranceză, cu toată claritatea de care e în stare& a pipăie zidul ăla& îl simţiR C!nd ajungi la o intersecţie, mergi tot înainte& )trada e aproape liberă& Wine sus "aţa de pernă& )-o ţii a#a, în "aţă, m-ai înţelesR (a se întoarce spre el #i-#i mu#că buza de jos& O / să tragă& O 4u trag dacă ai steagul alb& Qi e#ti "ată& Mai sunt oameni în "aţă& a-te după zidul ăsta, spune el, pun!nd încă o dată m!na pe zid& Du-te repede& 4u uita de "aţa de pernă& O Qi tuR O (u o iau în direcţia opusă& (a se întoarce cu "aţa spre el #i, chiar dacă nu-l vede, simte că nu-i poate în"runta privirea& O 4u vii cu mineR O ( mai bine pentru tine să nu "ii văzută cu mine& O Dar cum mai dau de tineR O 4u #tiu& I

(a îi ia m!na, îi pune ceva în palmă #i îi închide pumnul& O a revedere, $erner& O a revedere, Marie-aure& Apoi, ea se îndepărtează& a "iecare c!ţiva pa#i, descoperă cu v!r"ul bastonului c!te o piatră spartă căzută în stradă #i durează o vreme p!nă c!nd reu#e#te s-o ocolească& 'as, pas, oprire& 'as, pas, iar oprire& Cu bastonul e2plor!nd, cu poalele ude ale rochiei legăn!ndu-se, cu "aţa de pernă albă ridicată& (l o însoţe#te cu privirea p!nă c!nd trece de intersecţie #i dispare pe următoarea stradă& (l a#teaptă să audă voci& Arme& / vor deschide ajuta& +rebuie s-o descoperă ajute& C!nd pumnul, în palmă o cheiţă de "ier&

:F<

Ciocolată Madame %uelle o găse#te în acea seară pe Marie-aure în- tr-o #coală rechiziţionată& / ia de m!nă #i nu-i mai dă drumul& 'ersonalul care se ocupă de civili are grămezi de cutii dreptunghiulare de carton pline cu ciocolată con"iscată de la germani, iar Marie-aure #i Madame %uelle măn!ncă at!tea bucăţi că le pierd #irul& De dimineaţă, americanii capturează castelul #i ultima baterie antiaeriană #i eliberează prizonierii de la *ort 4ational& Madame %uelle îl ia pe sus pe (tienne de la coada celor care a#teaptă să "ie identi"icaţi #i i-o pune pe Marie-aure pachet în braţe& în "ortăreaţa subterană de pe celălalt mal al r!ului, colonelul rezistă încă trei gură zile, de p!nă c!nd un oavion care seiar nume#te ightning un rezervor printr-o ventilaţie, ţintă american dintr-un milion, după cinci minutedescarcă pe un st!lp e arboratdeunnapalm cear#a" alb #i ast"el ia s"!r#it asediul de la )aint-Malo& 'lutoane de geni#ti îndepărtează toate dispozitivele incendiare pe care le găsesc, urmează "otogra"ii armatei, cu trepiedele lor, apoi o m!nă de cetăţeni se întorc de la "erme, de pe c!mpuri #i din pivniţe #i b!ntuie pe străzile în ruine& 'e 8 august, lui Madame %uelle i se permite să se întoarcă în ora# ca să vadă ce s-a ales din brutărie, dar (tienne #i Marie-aure pleacă în cealaltă direcţie, spre %ennes, unde se cazează la un hotel numit niverse, unde boilerul "uncţionează #i am!ndoi "ac c!te o baie lungă de două ore& a căderea nopţii, el stă #i se uită la re"lecţia ei în oglindă dibuind drumul spre pat& (a î#i apasă "aţa cu m!inile, apoi le lasă să cadă& O / să mergem la 'aris, spune el& (u n-am "ost niciodată& 'oţi să-mi "ii tu ghid&

umină

$erner e capturat la un Lilometru #i jumătate sud de )aint-Malo de trei luptători din %ezistenţa "ranceză îmbrăcaţi în civil, care băteau străzile într-un autocamion& Mai înt!i cred că salvaseră un bătr!nel cu păr cărunt& Apoi aud accentul, observă vestonul german de sub căma#a învechită #i trag concluzia că prinseseră spion, într-un o captură e2cepţională& Apoi î#i dau seama c!t depentru t!năr dezarmare& e $erner& îla predau unui$erner "uncţionar un american hotel rechiziţionat, trans"ormat în centru început, se teme că-l duc jos - vă rog, să nu "ie iar o catacombă O, dar e dus la etajul al treilea unde un translator epuizat, care de o lună tot înregistrează prizonieri germani, îi notează numele #i gradul, apoi îi pune c!teva întrebări în timp ce "uncţionarul se uită în raniţa lui $erner înainte de a i-o înapoia& O Ati văzut cumva o "atăR întreabă $erner în "ranceză, dar translatorul z!mbe#te dispreţuitor #i-i spune ceva în engleză "uncţionarului, de parcă toţi soldaţii germani pe care-i interogase ar "i întrebat ceva despre o "ată& ( condus într-o curte împrejmuită de s!rmă ghimpată, unde stau alţi opt sau nouă germani cu cizme înalte #i ni#te gamele uzate în m!ini, unul îmbrăcat în ni#te haine "emeie#ti în care, după toate aparenţele, încercase să dezerteze& Doi subo"iţeri si trei soldaţi si nici urmă de olLheimer& NNNN

)eara, primesc supă într-un cazan, iar el hăpăie patru porţii dintr-o conservă& După cinci minute, vomită într-un colţ&nu 4utrece reu#e#te ţină supa în stomac nici a doua zi dimineaţa& 'eMarie-aure cer înoată bancuri de nori& 4ici un sunet prin să urechea lui st!ngă& Contemplă întruna imagini cu - m!inile ei, părul ei -, de#i se teme să nu le uzeze, concen- tr!ndu-se prea mult asupra lor& a o zi după arestare, măr#ăluie#te spre est într-un grup de douăzeci de prizonieri pentru a se alătura unui grup mai mare, care e închis într-un depozit& 4u poate vedea )aint-Malo pe u#ile deschise, dar aude avioanele, sute de avioane, iar o mantie grozavă de "um acoperă orizontul zi #i noapte& De două ori, sanitarii încearcă să-l hrănească pe $erner cu terci de ovăz, dar degeaba& După piersici, stomacul lui nu mai acceptase nimic altceva& 'oate că "ace iar "ebră& 'oate că se into2icase cu m!zga pe care o băuseră în pivniţa hotelului& 'oate că organismul lui cedează& î#i dă seama că, dacă nu măn!ncă, va muri& Dar #i c!nd măn!ncă i se pare că va muri& De la depozit sunt du#i la Dinan& 'rizonierii sunt în general băietani sau bărbaţi între două v!rste, resturi zdrobite de companii& Duc cu ei pelerine, raniţe, lăzi& C!ţiva trag după ei valize viu colorate, luate de te miri unde& 'rintre ei merg, c!te doi, camarazi care luptaseră împreună, dar în general nu se cunosc între ei #i văzuseră lucruri pe care ar vrea să le uite& ntre ei persistă acela#i curent care se um"lă, capătă amploare, duc!nd cu el ode"urie lentă, vindicativă& (l poartă pantalonii tHeed ai unchiului lui Marie-aure& Duce pe umăr raniţa& /ptsprezece ani& De

:F

c!nd se #tie, pro"esorul, radioul, liderii lui îi vorbiseră despre viitor& Qi totu#i ce-i mai poate aduce viitorulR Drumul care-l a#teaptă e pustiu, iar liniile g!ndurilor lui înclină toate spre interior1 o vede pe Marie-aure dispăr!nd pe stradă cu bastonul ei, asemenea cenu#ii spulberate a unui "oc, #i simte un dor care-l împunge sub coaste& 'e înt!i septembrie, c!nd se treze#te, $erner nu se poate ridica în picioare& Doi dintre colegii de detenţie îl duc #i-l aduc de la baie, apoi îl culcă pe iarbă& n t!năr canadian cu cască de sanitar îi aprinde în ochi o lanternă medicală #i-l urcă într-un camion, cu care merge o bucată de drum p!nă la un cort plin de muribunzi& / soră medicală îi pune o per"uzie în braţ& îi dă o soluţie cu linguriţa& o săptăm!nă trăie#te sub lumina aceea ciudată, verzuie, str!ng!nd într-o+imp m!năderaniţa #i în cealaltă colţurile tari ale căsuţei de lemn& C!nddeîisub maip!nza revincortului puterile,uria#, se joacă cu ea& îi răsuce#te hornul, demontează cele trei panouri ale acoperi#ului, se uită înăuntru& Ce construcţie ingenioasăU 0ilnic, c!te un su"let scapă spre cer c!nd în st!nga, c!nd în dreapta, iar lui i se pare că aude o muzică îndepărtată, ca #i cum un splendid radio antic ar "i închis în spatele unei u#i, iar el nu poate asculta dec!t lipindu-#i urechea de materialul saltelei, de#i muzica se-aude slab #i uneori nici nu e sigur că e2istă& $erner e sigur că are de ce să "ie "urios, dar nu-#i aminte#te motivele& N

O 4u măn!ncă, spune o soră în engleză& =anderola de pe braţul unui sanitar& O *ebrăR O Mare& rmează alte cuvinte& Apoi numere& ede într-un vis o noapte limpede, cristalină, cu toate canalele îngheţate, "elinarele minerilor aprinse #i "ermierii patin!nd printre c!mpuri& ede un submarin dormit!nd în ad!ncurile Atlanticului, unde lumina nu pătrunde? pe 3utta, care î#i lipe#te "aţa de un hu- blou #i su"lă peste geam& )e a#teaptă pe jumătate ca m!na imensă a lui olLheimer să apară de undeva, să-l ajute să se ridice #i să-l arunce în /pel& Qi Marie-aureR /are #i ea simte încă apăsarea m!inii lui pe pieliţa dintre degete, cum o simte el pe a eiR ntr-o noapte, se ridică în capul oaselor& în paturile din jur sunt c!teva zeci de bolnavi sau răniţi& n v!nt cald de septembrie se revarsă peste ţinut #i "ace ca pereţii cortului să "reamăte& Capul lui $erner se răsuce#te u#or pe umeri& !ntul e puternic #i se înteţe#te, colţurile cortului "orţează ancorele, iar acolo unde capetele tendei se ridică, întrezăre#te copaci care se leagănă #i se îndoaie& +otul "o#ne#te& $erner î#i pune în raniţă vechiul caiet #i căsuţa #i trage "ermoarul, bărbatul de l!ngă el murmură întrebări ca pentru sine, iar restul jalnicului grup doarme& '!nă #i setea i s-a mai domolit& 4u simte dec!t asaltul crud, impasibil al lunii care se love#te de cortul de deasupra lui #i se împră#tie& A"ară, prin tenda deschisă, norii se ciocnesc deasupra copacilor& )pre .ermania, spre casă& Argintiu #i albastru, albastru #i argintiu& #irurile de paturi se rostogolesc h!rtii, "ăc!nd iar în pieptul lui $erner prindelor& viaţă& / vede *r!u'rintre (lena îngenuncheată l!ngă soba cu cărbuni, "ocul& Copiii sunt ceva în paturile Mica 3utta pe doarme în leagăn& +atăl lui aprinde o lampă, intră într-un li"t #i dispare& ocea lui olLheimer1Ce 'are ai putea "i, +rupul lui $erner pare să "i devenit imponderabil sub pătură, copacii dansează #i norii î#i continuă mar#ul ca ni#te talazuri colosale în "aţa cortului deschis, iar el î#i azv!rle mai înt!i un picior, apoi pe celălalt peste marginea patului& O (rnst, spune bărbatul de l!ngă el& (rnst& Dar nu e nici un (rnst& 4imeni dintre cei întin#i în paturi nu răspunde& )oldatul american de la u#a cortului doarme& $erner trece pe l!ngă el #i pă#e#te în iarbă& !ntul îi pătrunde pe sub "lanela de corp& ( un zmeu, un balon& /dată, construise cu 3utta o corăbioară cu p!nze din resturi de lemn #i se duseseră cu ea la r!u& 3utta o vopsise în nuanţe e2tatice de violet #i verde #i o a#ezase pe apă "oarte ceremonios& Dar imediat ce dăduse de curent, corabia deviase de la drumul ei& 'lutise în aval, unde n-o mai puteau ajunge, iar apa neagră #i netedă o înghiţise& 3utta îl privise pe $erner cu ochi umezi, clipind, trăg!ndu-se de ghemotoacele de l!nă roasă ale puloverului& J4u-i nimicK, îi spusese el& J'uţine lucruri ies de la prima încercare& / să "acem alta, una mai bună&K *ăcuseră oareR A#a spera& 'arcă-#i amintea de o bărcuţă O una mai trainică O plutind pe un r!u în

:FB

jos& Dispăr!nd după un cot #i lăs!ndu-i pe ei în urmă& A#a să "i "ostR umina lunii străluce#te, cre#te& 4orii destrămaţi gonesc pe deasupra copacilor& 'este tot zboară "runze& umina lunii e singura care nu e luată de v!nt, ci trece printre nori, prin aer, sub "orma unor raze care lui $erner i se par imposibil de lente, de imperturbabile& unecă peste iarba arcuită& De ce nu mi#că v!ntul luminaR în celălalt capăt al c!mpului, un american vede un băiat care iese din cortul bolnavilor #i înaintează spre #irul de copaci din "undal& )e îndreaptă de spate& %idică o m!nă& O )topU strigă el& 5altU Dar $erner e deja pe"!nt!nă c!mp, unde calcă pe o mină terestră lăsată acolo de propria-i armată în urmă cu trei luni, #i dispare într-o de păm!nt&

:F@

Y :@;

=erlin în ianuarie :@;, *r!u (lena #i ultimele patru "ete rămase la casa de copii - gemenele, 5annah #i )usanne .erlitz, Clau- dia *orster #i 3utta '"ennig, de cincisprezece ani - sunt mutate de la (ssen la =erlin ca să lucreze într-o "abrică de piese pentru ma#inării& 0ece ore pe zi, #ase zile pe săptăm!nă, sunt puse să deza- sambleze ni#te prese de "orjat imense #i să a#eze metalul re"olosibil în lăzi care sunt încărcate în vagoane de tren& De#urubează, taie, ridică& Aproape în "iecare zi, *r!u (lena munce#te #i ea pe l!ngă ele, îmbrăcată cu o haină de schi ruptă pe care o găsise, mormăind de una singură în "ranceză sau c!nt!nd c!ntece din copilărie& deasupra unei tipogra"ii urmă cu oînlună& de cutii cu dicţionare tipărite gre#itocuiesc sunt stivuite pe holuri, iar "etele abandonate le ard paginăîncu pagină soba)ute p!ntecoasă& eri 0anJesort. 0anJesorte. 0anJgeet. 0anJop"er, Astăzi rauen%eran(. rauen%erein. rauen%orste+er. rau$ ena+lrec+t, De m!ncat, la pr!nz măn!ncă varză #i orz la cantina "abricii, iar seara stau la cozi interminabile ca să#i primească raţiile& ntul e tăiat în porţii minuscule1 de trei ori pe săptăm!nă, "iecare prime#te o bucăţică pe jumătate c!t un cub de zahăr& Apă iau de la un robinet a"lat la două cvartale depărtare& Mame cu sugari nu au haine pentru copii #i nici cărucioare, iar laptele de vacă e pe sponci& nele rup cear#a"uri ca să "acă scutece din ele& C!teva "ac rost de ziare pe care le îndoaie în triunghi #i le "i2ează între picioarele pruncilor& Cel puţin jumătate din "etele care lucrează în "abrică nu #tiu să scrie sau să citească, a#a că 3utta le cite#te scrisorile de la iubiţi, "raţi sau taţi plecaţi pe "ront& neori, tot ea scrie #i răspunsurile1 ?i 'ai #ii tu 'inte c*n( a' '*ncat "istic. c*n( a' '*ncat )ng+e#ata aia (e l&'*ie )n "or'& (e "loare2 C*n( ai is,,, +oată primăvara, bombardierele apăreau noapte de noapte, hotăr!te parcă să ardă tot ora#ul din temelii& Aproape în "iecare noapte, "etele dau "uga la capătul străzii, se strecoară în- tr-un adăpost înghesuit unde zgomotul de zidărie prăbu#ită le ţine treze& Din c!nd în c!nd, în drum spre "abrică, văd cadavre, mumii "ăcute scrum, oameni imposibil de recunoscut de ar#i ce sunt& )unt #i cadavre care nu au, la prima vedere, urme de răni, #i astea sunt cele care o bagă-n sperieţi pe 3utta1 oameni care par gata să se trezească din clipă-n clipă #i să se întoarcă agale la muncă împreună cu ceilalţi& Dar nu se trezesc& a un moment dat vede trei copii în#iraţi cu "eţele în jos, cu ghiozdane în spate& 'rimul ei g!nd este1 +reziţi-văU Mergeţi la #coalăU Apoi î#i spune1 'oate că au m!ncare în ghiozdanele alea& Claudia *orster re"uză să mai vorbească& +rec zile întregi "ără să spună un cuv!nt& *abrica răm!ne "ără materiale& )e zvone#te că n-o mai conduce nimeni, că zincul, cuprul #i oţelul ino2idabil pe care se spetiseră să le recupereze erau încărcate în vagoane de tren care stăteau degeaba pe linii secundare& )crisorile nu mai circulă& a s"!r#itul lui martie, "abrica de piese e încuiată cu lacătul, iar *r!u (lena #i "etele sunt trimise să muncească pentru o companie civilă care curăţă străzile după bombardamente& %idică bucăţi de zidărie sparte, trec prin sită pra" #i cioburi de sticlă& 3utta aude pove#ti despre băieţi, tineri de #aisprezece #i #aptesprezece ani îngroziţi, chinuiţi de dorul de casă, cu priviri tremurătoare, care apar la u#a mamelor doar pentru ca după două zile să "ie sco#i url!nd din poduri #i împu#caţi în stradă ca dezertori& îi revin imagini din copilăria ei - cum o trăgea "rate-său în căruţ, cum căuta prin gunoaie& încearcă să salveze un singur lucru luminos din noroi& O $erner, #opte#te ea tare& în toamnă, la 0ollverein, primise două scrisori care anunţau moartea lui& Am!ndouă indicau locuri di"erite în care ar "i "ost înmorm!ntat& a *resnais, Cherbourg - ea trebuise să le caute& /ra#e din *ranţa& neori, în vis, stă împreună cu el deasupra unei mese pline de roţi dinţate, curele #i motoare& Meteresc ce%a. spune el& La asta lucre, Dar nu "ace nimic& Din aprilie, "emeile nu mai au alt subiect de conversaţie în a"ară de ru#i, de ce sunt capabili, de cum se vor răzbuna& =arbari, spun ele& +ătari, rusnaci, sălbatici, porci& 'orcii au ajuns în )trausberg& Căpcăunii, în suburbii& 5annah, )usanne, Claudia #i 3utta dorm claie peste grămadă pe podea& )ă mai "i rezistat vreun dram de bunătate în această ultimă "ortăreaţă prăpădităR n dram, da& într-o după-amiază, c!nd 3utta se întoarce acasă plină de pra", a"lă că Claudia *orster cea voinică găsise din înt!mplare o cutie de patiserie din carton, legată cude panglică dinainte cădereaaurie& lumii&Cartonul e pătat de grăsime& *etele se holbează toate la cutie& Ca la un obiect de

: