ANNE RICE - Vampirul Lestat

Anne Rice Cronicile vampirilor 2

Vampirul Lestat ÎN CENTRUL ORA ULUI, SÎMB NOAPTEA, SECOLUL XX 1984

SÎNT Lestat, vampirul. Sînt nemuritor. Sau cam a a ceva... Doar lumina soarelui sau ldura sus inut a unui foc intens ar putea s m distrug . Dar, nici în aceast privin , nu sînt sigur. Am ase picioare în ime, o statur impresionant în 1780, pe vremea cînd eram un tîn r muritor. Dar nu-i tocmai r u nici în zilele noastre. P rul mi-e blond i buclat i-mi coboar pîn aproape de umeri, dar pare alb în lumina fluorescent . Ochii îmi sînt cenu ii, dar absorb u or culorile albastru i violet de pe suprafe ele înconjur toare. Am nasul scurt i fin i o gur bine conturat , dar o idee prea mare pentru chipul meu. Gura mea poate ar ta foarte r ut cioas ori extrem de generoas . E îns întotdeauna senzual . Dar emo iile i atitudinile se reflect mereu în întreaga mea expresie. Am o figur sugestiv . Natura mea vampiric se v de te în pielea excesiv de alb , care reflect lumina i trebuie s fie pudrat pentru a fi fotografiat . Cînd mi-e sete, ar t ca o sperietoare: pielea mi-e uscat , pergamentoas , iar venele-mi par frînghii încol cite în jurul oaselor. Dar acum, nu mi se mai întîmpl a a ceva. Singurul indiciu al faptului c nu sînt muritor sînt unghiile. Sînt la fel cu ale celorlal i vampiri. Unghiile noastre par a fi de sticl . Unii oameni le observ , dar nu fac conexiunile necesare. Acum sînt ceea ce în America se nume te un superstar al muzicii rock. Din primul meu album s-au vîndut peste patru milioane de exemplare. Urmeaz s plec la San Francisco, pentru întîiul concert dintr-un turneu care m va purta, al turi de trupa mea, de la Pacific pîn la Atlantic. Postul de televiziune prin cablu MTV, consacrat muzicii rock, mi-a difuzat videoclipurile vreme de dou s pt mîni, zi i noapte. Au fost transmise i în Anglia, la "Top of the Pops" i pe Continent, probabil în unele zone ale Asiei i în Japonia. Videocasete cu întreaga serie de videoclipuri se vînd în toat lumea. De asemenea, sînt i autorul unei autobiografii care a ap rut s pt mîna trecut . Cît prive te engleza, limba pe care o folosesc în autobiografia mea, am început s-o înv în urm cu dou sute de ani, de la un marinar ce coborîse cu lepul pe Mississippi pîn la New Orléans. Mai tîrziu, am înv at citind c ile scriitorilor englezi, de la Shakespeare la H. Ridder Haggard, trecînd prin Mark Twain. Ultimele accente le-am c tat citind povestirile poli iste publicate la începutul secolului al dou zecilea, în revista Black Mask. Aventurile lui Sam Spade descrise de c tre Dashiell Hammett în Black Mask au constituit ultimele mele lecturi, înainte de a m cufunda, la propriu i la figurat, în rîn . Asta se întîmpla la New Orléans în 1929. Cînd scriu, utilizez un vocabular ce mi s-ar fi p rut obi nuit în secolul al optsprezecelea, cu fraze n scocite parc de autorii pe care-i citeam. Dar, în ciuda accentului meu fran uzesc, vorbesc asemeni unei corcituri între un marinar de pe Mississippi i detectivul Sam Spade. Sper, deci, c m ve i ierta atunci cînd stilul meu va deveni incoerent i-am s stric atmosfera unei scene din secolul al optsprezecelea, amestecînd prezentul cu trecutul. Am revenit la suprafa în secolul al dou zecilea, anul trecut. Dou lucruri m-au determinat s o fac. Mai întîi, informa iile pe care mi le d deau vocile amplificate ce- i începuser rev rsarea cacofonic în eter în perioada în care adormisem. refer, desigur, la vocile de la radio, la sunetul fonografelor i, mai tîrziu, al televizoarelor. Auzeam radiourile din ma inile ce treceau pe str zile b trînului Garden

District, aproape de locul în care z ceam. Auzeam fonografele i televizoarele din casele învecinate. Dar, atunci cînd un vampir se cufund în rîn , dup cum obi nuim noi s spunem, cînd înceteaz s mai bea sînge i zace în p mînt, el devine curînd prea slab pentru a reveni la via , c zînd, ca urmare, într-o stare asem toare visului. În starea aceasta, am absorbit, lene , vocile acestea, îmbr cîndu-le în imagini n scute în mintea mea, a a cum fac i muritorii în somn. Dar, la un moment dat al celor cincizeci de ani care au trecut, am început s -mi "amintesc" de ceea ce auzeam, s urm resc programele de divertisment, s ascult emisiunile de tiri, versurile i ritmurile cîntecelor la mod . Progresiv, am început s în eleg dimensiunea schimb rilor prin care trecuse lumea. Am început s pîndesc anumite informa ii specifice despre r zboaie sau inven ii, urm rind noile abloane ale vorbirii. Apoi mi-am rec tat cuno tin a. Mi-am dat seama c nu mai visam. M gîndeam la cele auzite. M trezisem. Z ceam în rîn , chinuit de setea de sînge. Am început s cred c vechile-mi r ni se vindecaser i c puterea îmi revenise. Crescuse poate, a a cum ar fi crescut, cu timpul, dac nu a fi fost r nit. Voiam s aflu acest lucru. Am început s m gîndesc întruna cum ar fi s beau sîngele unui om. Dar factorul care m-a adus înapoi, cel decisiv, a fost apari ia pe nea teptate, undeva prin apropiere, a unui grup de tineri cînt re i de rock ce- i spuneau Satan's Night Out. S-au mutat într-o cas de pe Sixth Street, nu departe de locul în care z ceam îngropat, sub propria-mi cas de pe Prytania Avenue, lîng cimitirul Lafayette. Cîndva, în cursul anului 1984, au început s i repete muzica într-un pod. Auzeam gemetele chitarelor electrice i cîntecul lor frenetic. Era cel pu in la fel de bun ca tot ce mai auzisem la radio, mai melodios poate decît majoritatea pieselor difuzate. Avea ceva romantic, în ciuda bubuitului de tobe, iar sintetizatorul suna ca un clavecin. Le-am captat imaginile gândurilor i am aflat cum ar tau, ce vedeau atunci cînd se uitau unii la al ii ori cînd se priveau în oglind . Erau zvel i i musculo i, ace ti tineri muritori, oarecum androgini i s lbatici în inut i în gesturi: doi b ie i i o fat . Cînd începeau s cînte, acopereau aproape toate celelalte voci amplificate. Dar era prea bine i a a. Doream s m trezesc i s m al tur grupului Satan's Night Out. Voiam s cînt i s dansez. N-a putea spune c la început dorin a mi-a fost dictat de un gînd con tient. Era mai degrab un impuls nest pînit, îndeajuns de puternic pentru a m face s ies din vizuin . Lumea muzicii rock, felul în care cînt re ii zbierau despre bine i r u, proclamîndu-se îngeri sau diavoli, în vreme ce muritorii îi aclamau, m încînta. Uneori, p reau cele mai pure întruchip ri ale nebuniei. Reprezenta iile lor complicate erau îns uimitoare din punct de vedere tehnologic. Era ceva barbar i cerebral totodat , ceva ce vremurile trecute nu mai zuser . Desigur, delirul lor era unul metaforic. Nici unul dintre ei nu credea cu adev rat în îngeri sau în diavoli, oricît de bine i-ar fi jucat rolul. La drept vorbind, actorii comediei dell'arte italiene de odinioar fuseser i ei la fel de scandalo i, de inventivi i de obraznici. Cu totul noi erau îns extremele la care împingeau brutalitatea i sfidarea, i felul în care întreaga lume, de la cel mai bogat la cel mai s rac, îi primea cu bra ele deschise. Muzica rock avea ceva vampiric. Probabil c li se p rea nep mîntean chiar i celor care nu credeau în supranatural. M refer la modul în care electricitatea putea s prelungeasc la nesfîr it o singur not , la felul în care armoniile puteau fi suprapuse, pîn cînd te sim eai de-a dreptul dizolvat de aceast muzic , ce permitea o exprimare atît de elocvent a groazei. Pîn acum, lumea nu mai avusese parte de a a ceva. Doream s fiu mai aproape. Doream s cînt. Poate chiar s -i fac celebri pe cei din micul grup de necunoscu i, Satan's Night Out. Eram preg tit s -mi fac din nou apari ia. Mi-a trebuit cam o s pt mîn ca s m pun pe picioare. M-am hr nit cu sîngele micilor viet i subp mîntene. Apoi am început s -mi croiesc drum spre suprafa , unde puteam s capturez obolani. De-aici nu mi-a fost greu s trec la feline i, în cele din urm , la inevitabila victim uman , de i a trebuit s a tept destul de mult pîn am dat peste una apar inînd genului pe care mi-l doream: un om care s fi ucis al i muritori i care s nu fie cinat de remu ri. În sfîr it, a venit i unul din acesta, un b rbat tîn r cu barba înc run it , care omorîse pe cineva într-un loc îndep rtat, la cel lalt cap t al lumii. Un criminal adev rat! Ah, gustul acela, al primei lupte, al primului sînge omenesc! Nu mi-a fost greu s fur ni te haine i s recuperez o parte din aurul i bijuteriile pe

care le ascunsesem în cimitirul Lafayette. Fire te, din cînd în cînd mi se f cea fric . Mirosul de chimicale i de benzin m îmboln vea. Zumzetul instala iilor de aer condi ionat i vuietele avioanelor cu reac ie ce treceau pe deasupra mea îmi chinuiau timpanele. Dar, înc din a treia noapte, bîntuiam prin New Orléans, c lare pe o motociclet Harley Davidson, mare i neagr , f cînd eu însumi un zgomot asurzitor. C utam al i criminali, ca m hr nesc. Purtam un costum superb din piele neagr , pe care-l luasem de la una dintre victimele mele, iar în buzunar aveam un mic casetofon Walkman Sony, care-mi deversa în east , prin c tile-i m run ele, Arta fugii a lui Bach. Eram din nou Lestat, vampirul. Eram din nou în ac iune. New Orléans-ul devenise din nou terenul meu de vîn toare. Cît despre for a mea, era de trei ori mai mare decît înainte. Din strad , puteam s ri pîn pe acoperi ul unei cl diri cu patru etaje. Puteam smulge gratiile de o el de la ferestre. Eram în stare s îndoi o moned de cupru. Dac voiam, puteam auzi vocile i gîndurile oamenilor din întregul cartier. Pîn la sfîr itul primei s pt mîni, am g sit o avocat tîn i dr gu într-unul din zgîrie-norii de sticl i metal din centrul ora ului, care m-a ajutat s -mi fac rost de un certificat de na tere, de un act de identitate i un permis de conducere. O bun parte din averea mea de odinioar se afla în drum spre New Orléans, scoas din conturile nemuritoarei Bank of London i ale B ncii Rotschild. Dar, mai presus de toate acestea, înotam în revela ii. tiam acum c tot ce îmi spuseser vocile amplificate despre veacul al dou zecilea era adev rat. i iat ce mi-a fost dat s v d, colindînd str zile din New Orléans în 1984: Jalnica i întunecata lume industrial în care adormisem se sfîr ise, iar vechea pudoare i conformismul de atunci î i pierduser influen a pe care o aveau asupra min ii americanilor. Oamenii redeveniser aventurierii plini de erotism care fuseser demult, înaintea revolu iei clasei mijlocii ce avusese loc la sfîr itul secolului al optsprezecelea, ba chiar î i rec taser i înf area de atunci. rba ii nu mai purtau uniforma de tip Sam Spade, cu c ma , cravat , costum cenu iu i p rie a ijderea. Din nou, se costumau în catifea i m suri, în culori str lucitoare, dac asta le era dorin a. Nu se mai r deau în cap precum legionarii romani, ci i purtau p rul oricît de lung le pl cea. Iar femeile... Ah, femeile erau superbe, goale în c ldura prim verii, cum trebuie s fi fost în vremea faraonilor egipteni, purtînd fuste scurte vaporoase, ori rochii asemeni tunicilor sau, alteori, pantaloni b rb te ti i tricouri mulate pe corp, l sînd privirea s se bucure de trupurile lor ademenitor curbate. Se machiau i se înc rcau de aur i argint chiar i atunci cînd nu aveau de mers decît pîn la b nia din col . Alteori, ie eau cu chipurile proasp t sp late i f nici o podoab . Acestea nu contau. Î i ondulau p rul ca Maria Antoaneta, i-l t iau scurt sau i-l l sau s fluture despletit. Poate pentru întîia oar în istorie, erau la fel de puternice i de interesante ca i rba ii. To i ace tia erau oamenii de rînd ai Americii. Nu doar cei boga i, care, dintotdeauna, au p rut androgini, posesorii unui fel de joie de vivre pe care, în trecut, revolu ionarii din p tura mijlocie o numeau decaden . Senzualitatea aristocratic de odinioar era acum un bun al tuturor. Era legat de promisiunile revolu iei clasei mijlocii, astfel încît oricine avea acum dreptul la iubire, lux i lucruri frumoase. Vechile antrepozite fuseser transformate în palate de o frumuse e aproape oriental , cu m rfurile etalate pe covoare în nuan e pastelate, sc ldate de o lumin g lbuie, în magazinele deschise pe tot timpul nop ii, flacoanele de ampon verde i violet str luceau ca ni te giuvaeruri pe rafturile de sticl cristalin . Mergînd la lucru, chelneri ele conduceau automobile lucioase. Docherii se întorceau seara acas i înotau în piscinele înc lzite din spatele caselor lor. Femeile de serviciu i instalatorii se îmbr cau, la sfîr itul zilei de lucru, în costume splendid croite. De fapt, toat s cia i mizeria ce caracterizeaz , din vremuri imemoriale, marile ora e aproape disp ruser . Nu mai vedeai emigran i c zînd mor i de foame pe alei. Disp ruser i cocioabele în care oamenii dormeau cîte opt sau zece într-o singur înc pere. Nimeni nu- i mai arunca zoaiele în an urile de pe marginea drumurilor. Cer etorii, ologii, orfanii i bolnavii erau foarte rari. Chiar i be ivii i nebunii ce dormeau pe b nci, în parcuri sau prin sta iile de autobuz, mîncau în mod regulat carne, aveau radiouri i posibilitatea de a- i sp la hainele.

Dar toate acestea erau numai aspectele de suprafa . Am fost uimit de schimb rile profunde pe care acest val grozav al progresului le adusese. De pild , ceva de-a dreptul minunat se întîmplase cu timpul. Vechiul nu mai era înlocuit neap rat de ceva nou. Dimpotriv , engleza ce se vorbea în jurul meu era aceea i care fusese i pe la 1800. Chiar i vechile expresii argotice ("ghinion" sau "asta-i daravela") erau înc la mod . Cu toate acestea, fraze noi, fascinante, precum " iau sp lat creierii", "asta-i ceva de-a dreptul freudian" sau "nu cuplez" erau pe buzele tuturor. În lumea artei i a divertismentului, realiz rile secolelor trecute erau mereu "reciclate". Muzicienii cîntau jazz sau Mozart, sau muzic rock; oamenii mergeau s vad azi o pies de Shakespeare, iar mîine se înghesuiau la cel mai recent film fran uzesc. De la standurile luminate cu neon ale unor gigantice magazine puteai s i cumperi casete cu madrigaluri medievale, pe care le puteai apoi asculta la casetofonul ma inii, gonind pe autostrad cu nou zeci de mile pe or . În libr rii, poezia renascentist st tea al turi de romanele lui Dickens i ale lui Ernest Hemingway. Manualele de educa ie sexual se aflau pe acela i stand cu Cartea mor ilor, egiptean . Uneori, bun starea i cur enia ce m împresurau mi se p reau a fi doar o n lucire. Credeam c am s -mi ies din min i. M-am holbat proste te în vitrinele magazinelor la computerele i telefoanele cu forme i culori la fel de pure precum cele mai exotice scoici create de natur . Limuzinele argintii monstruoase navigau pe str zile înguste ale Cartierului Francez, ca ni te fiare marine indestructibile. Turnurile str lucitoare ale birourilor str pungeau cerul nop ii ca ni te obeliscuri egiptene, în îndu-se deasupra cl dirilor co covite, din c mid , de pe Canal Street. Nenum rate programe de televiziune î i rev rsau fluxul de imagini în fiecare camer de hotel. i toate acestea nu erau o succesiune de halucina ii. Veacul acesta mo tenise p mîntul, în toate sensurile acestei expresii. O mare parte din acest miracol neprevestit o constituia ciudata nevinov ie a acestor oameni înconjura i de libertate i de propria lor bun stare. Dumnezeul cre tin era la fel de mort precum fusese i în secolul al optsprezecelea. i nici o alt nou religie bazat pe mituri nu luase locul celei vechi. Dimpotriv , chiar i oamenii cei mai simpli ai acestei epoci se conduceau dup principiile viguroase ale unei morale laice, la fel de puternic precum fusese orice moral religioas pe care îmi fusese dat s o cunosc. Fire te, intelectualii erau cei ce purtau stindardul. Dar, o dat cu ei, indivizi absolut obi nui i din întreaga Americ se implicau cu patim în chestiuni precum "pacea", "cei s raci" sau "binele planetei", de parc ar fi fost mîna i de un zel mistic. Inten ionau s elimine foametea pîn la sfîr itul secolului i doreau s distrug molimele cu orice pre . Se certau cu patim în privin a execut rii criminalilor condamna i sau a avortului. Comb teau "poluarea mediului înconjur tor" i "holocaustul nuclear" cu fervoarea cu care, odinioar , oamenii comb tuser vr jitoria i ereziile. Cît despre sexualitate, aceasta î i pierduse aura de supersti ie i team de alt dat . Ultimele f rîme de religiozitate îi erau smulse. Acesta era motivul pentru care oamenii se plimbau acum pe jum tate goi. Iat de ce se s rutau i se îmbr au pe str zi. Vorbeau despre etic i r spunderi, i despre frumuse ea trupului. Controlau procrearea i bolile venerice. AH, VEACUL al dou zecilea! Ah, cît de minunat se întorsese roata cea mare! Viitorul acesta îmi dep ise cele mai s lbatice vise. Îi f cuse pe încrunta ii proroci ai vremurilor trecute s par nebuni! M-am gîndit mult la acea neprih nit moral laic , la optimismul acestei epoci; la aceast lume iluminat str lucitor, în care valoarea unei vie i omene ti era mai mare decît fusese vreodat , oriunde altundeva. ÎN PENUMBR , într-o camer larg de hotel, am urm rit pe ecranul din fa a mea un film de r zboi, un film de o for n ucitoare, ce se chema Apocalypse Now. Era o simfonie de sunet i culoare, un cînt despre ve nica lupt a lumii occidentale împotriva r ului. "S i faci un prieten din groaz i din teroarea moral ", spune comandantul nebun din gr dina lbatic a Cambodgiei, iar Occidentalul îi r spunde a a cum a r spuns întotdeauna: "Nu". Nu. Groaza i teroarea moral n-au s poat fi niciodat m surate, evaluate. Ele nu au

o valoare real . ul, în stare pur , nu î i afl cu adev rat locul în aceast lume. Iar asta înseamn , nu-i a a, c nici locul meu nu e aici. Poate c e în arta care repudiaz r ul benzile desenate cu vampiri, romanele de groaz i vechile povestiri gotice ori în cîntecele r cnite ale stelelor muzicii rock, ce istorisesc despre b liile împotriva r ului pe care fiecare muritor le poart cu sine. CIUDATA nepotrivire în fireasca ordine a lumii ar fi fost de ajuns pentru a determina un monstru din Lumea Veche s se reîntoarc în rîn , de-ajuns pentru a-l face s cad în genunchi, plîngînd. i, dac m gîndesc mai bine, de ajuns pentru a-l transforma într-un cînt re de muzic rock... DAR UNDE erau ceilal i mon tri din Vechea Lume? m întrebam. Cum puteau exista al i vampiri într-o lume în care fiecare moarte era înregistrat de giganticele calculatoare electronice, iar cadavrele erau p strate în cripte refrigeratoare? Probabil se ascundeau în umbr , ca ni te insecte scîrboase, a a cum f cuser dintotdeauna, oricît filozofie ar fi discutat i oricîte clanuri vor fi format. Ei bine, cînd îmi voi fi ridicat glasul laolalt cu micul grup numit Satan's Night Out, îi voi scoate pe to i la lumin , cît ai clipi din ochii MI-AM CONTINUAT educa ia. Am stat de vorb cu muritorii, în sta iile de autobuz, la benzin rii i prin localuri elegante. Am citit c i. Am îmbr cat ve minte str lucitoare, din magazinele la mod , c i albe cu guler rusesc i veste kaki de vîn toare, blazere gri de catifea i e arfe de ca mir. Mi-am pudrat obrajii, ca s nu fiu remarcat în lumina de neon a magazinelor deschise non-stop, a snack-bar-urilor ori a cluburilor de noapte în care domnea o atmosfer de carnaval. Înv am. Eram îndr gostit. Singura mea problem o constituia sîngele, criminalii cu care s m hr nesc, c ci deveniser foarte rari. În aceast lume a inocen ei i bun st rii, a dr eniei, veseliei i bur ilor pline, r uf torii care- i t iau beregata pentru a te jefui aproape disp ruser , la fel ca i vizuinile lor s pate în malul apei. Trebuia deci s muncesc din greu pentru a supravie ui. Am fost îns , dintotdeauna, un vîn tor înn scut. Îmi pl ceau tavernele pline de fum în care fo tii de inu i tatua i se adunau în jurul mesei de biliard, a c rei suprafa verde era luminat doar de un singur bec, la fel de mult precum îmi pl ceau night-club-urile str lucitoare, cu tapet de m tase, aflate prin preajma marilor hoteluri. Înv am din ce în ce mai multe lucruri despre uciga ii mei: negustorii de droguri, pe tii i criminalii ce se al turau bandelor de motocicli ti. Mai presus de orice îns , eram hot rît s nu mai beau niciodat sîngele unui nevinovat. VENISE, în sfîr it, momentul s le fac o vizit dragilor mei vecini ce- i spuneau Satan's Night Out. LA ORA ase i treizeci de minute, în dup amiaza unei sîmbete umede i în bu itoare, sunam la u a studioului lor muzical, instalat într-un pod. Frumo ii mei tineri muritori lîncezeau acolo, îmbr ca i în c i de m tase i salopete, fumînd ig ri cu ha i înjurîndu- i soarta potrivnic ce refuza s le aduc mai multe contracte, aici, în Sud. Purtau bijuterii egiptene i ar tau precum îngerii din Biblie, cu pletele lungi i aspre, dar curate, cu mi rile lor de felin . Î i machiaser obrajii i pleoapele, chiar i pentru aceast simpl repeti ie. Sim eam cum m cuprinde excitarea i dragostea, doar privindu-i: Alex, Larry i micu a, i delicioasa Tough Cookie. Într-un moment ireal, cînd p mîntul parc încetase s se mai roteasc , le-am spus cine eram. Pentru ei, cuvîntul "vampir" nu era ceva nou. În galaxia în care str luceau ei, al i o mie de cînt re i purtaser col i de recuzit i mantii negre. i totu i, cît de straniu mi se p rea s rostesc adev rul interzis, cu glas tare, în fa a unor muritori. Niciodat , pe parcursul celor dou sute de ani, nu îl dezv luisem decît acelora ce erau sorti i s devin de-ai no tri. Nu-l spuneam nici m car victimelor mele.

Iar acum îl rosteam tare i r spicat în fa a acestor chipe e creaturi. Le-am spus c doream s cînt cu ei i c , dac aveau s aib încredere în mine, aveam s devenim cu to ii boga i i celebri. C , dintr-un elan de ambi ie supranatural , lipsit de remu ri, aveam s i port departe de aceast înc pere, în lumea larg . i-au a intit asupra mea privirile tulburi. Micu a înc pere, tipic pentru veacul al dou zecilea, cu pere i de stuc i lambriuri de scîndur , s-a umplut curînd de rîsetele lor încîntate. Am fost r bd tor. De ce n-a fi fost? tiam c sînt un demon, capabil s mimeze aproape orice sunet i gest omenesc. Cum i-a fi putut determina oare s în eleag ? M-am îndreptat spre sintetizator i-am început s cînt. La început, cîteva melodii rock. Apoi melodii i versuri str vechi mi-au revenit în memorie cîntece fran uze ti, îngropate adînc în sufletul meu, dar niciodat uitate i le-am transpus în ritmuri brutale, rev zînd parc înaintea mea sala micu , arhiplin , a unui m runt teatru parizian cu veacuri în urm . O patim primejdioas se trezea în mine, amenin îndu-mi echilibrul. Primejdioas , c ci totul se întîmpla atît de repede. Totu i, am continuat s cînt i, ap sînd pe clapele înguste i albe, am sim it c în sufletul meu se frînge ceva. Faptul c aceste fiin e muritoare strînse în jurul meu habar n-aveau de toate acestea nu conta deloc. Mi-era de-ajuns s -i v d bucurîndu-se, mi-era destul c muzica aceasta ireal , dezarticulat , le pl cea, c ci urlau, prev zîndu- i prosperitatea viitoare i sim ind cum se umplu de for a care, pîn atunci, le lipsise. Au pornit magnetofoanele i am început s cînt m împreun , într-un jam session, cum spuneau ei. Studioul se umpluse de parfumul sîngelui lor i de tunetul cîntecelor noastre. Apoi îns a urmat un oc pe care nu-l prev zusem niciodat , nici m car în cele mai stranii dintre visele mele, ceva la fel de extraordinar precum fusese mica mea revela ie pentru aceste creaturi. De fapt, era ceva atît de cople itor, încît, la urma urmei, e de mirare nu m-a alungat în afara lumii lor, înapoi în rîn . Asta nu înseamn , neap rat, c m-a fi întors în mormîntul cel adînc i întunecat. Dar m-ar fi putut îndep rta de Satan's Night Out, f cîndu-m s colind cî iva ani de zile, cu min ile r cite, încercînd zadarnic s m reculeg. ie ii Alex, tîn rul baterist firav, i fratele s u, mai înalt, blond, Larry mi-au recunoscut numele, cînd le-am spus c m chema Lestat. i nu numai c l-au recunoscut, dar au i f cut pe dat leg tura cu o mul ime de informa ii despre mine, pe care le aflaser dintr-o carte. De fapt, erau încînta i de faptul c nu m d deam drept un vampir oarecare sau contele Dracula. Li se p rea minunat c pretindeam a fi vampirul Lestat. Eu pretind a fi vampirul Lestat? i-am întrebat. Au rîs de exager rile mele, de accentul meu fran uzesc. I-am privit pe to i, pe rînd, încercînd s le citesc gîndurile. Fire te, nu m a teptasem ca ei s cread c a fi cu adev rat un vampir. Dar s fi citit despre un vampir fictiv, purtînd un nume atît de neobi nuit ca al meu? Cum se putea explica a a ceva? Începeam s -mi pierd încrederea în mine însumi. Iar cînd îmi pierd încrederea, puterile mi se risipesc. Micu a înc pere p rea a deveni i mai scund . Instrumentele, antena i cablurile c taser un aspect amenin tor, asemeni unor gîng nii. Ar ta i-mi cartea! am spus. Au adus-o din camera vecin , o c rticic în edi ie de buzunar, pe hîrtie ieftin , un "roman" f cut ferfeni . Supracoperta disp ruse, coperta era sfî iat , totul fiind prins cu o band elastic . zînd coperta, m-a trecut un fior supranatural i am avut o presim ire de r u augur. Interviu cu un vampir. Era ceva despre un b iat care-l convinge pe un nemuritor s i spun povestea. Cerîndu-le permisiunea, am trecut în cealalt camer , m-am întins pe pat i am început citesc. Ajungînd pe la jum tatea lecturii, m-am ridicat i am plecat, luînd cu mine cartea. M-am a ezat sub un felinar i am terminat de citit. Apoi am vîrît-o cu grij în buzunarul de la piept. Nu m-am mai întors la cei din grup în urm toarele apte nop i. ÎN MAJORITATEA acestui timp, am gonit prin noapte, c lare pe motocicleta mea Harley Davidson, am ascultat, la volum maxim, Varia iunile Goldberg ale lui Bach i m-am întrebat: ce-ai de gînd s faci acum, Lestat? În timpul r mas, am studiat, mînat de noi inten ii. Am citit istorii i lexicoane groase ale

muzicii rock, cronici despre vedetele sale. Am ascultat discuri i am privit înregistr rile unor concerte. În noaptea goal i lini tit , am auzit glasurile din Interviu cu un vampir cîntîndumi, parc , de dincolo de mormînt. Am citit cartea, iar i iar. Apoi, într-un moment de furie, am rupt-o în buc ele. ÎN CELE din urm , am luat o hot rîre. Am stabilit o întîlnire cu tîn ra mea avocat , Christine, în biroul ei cufundat în întuneric, într-un zgîrie-nori, singura surs de lumin fiind str lucirea ora ului. Era foarte dr gu , pe fundalul peretelui de sticl , dincolo de care cl dirile obscure formau siluete aspre, primitive, punctate de lumini ele a o mie de tor e. Nu-i de-ajuns ca micul meu grup de rock s aib succes, i-am spus. Trebuie s devin atît de faimos, încît numele i glasul meu s fie cunoscute în cele mai retrase regiuni ale lumii. Cu calmul i inteligen a proprii avoca ilor, m-a sf tuit s nu îmi risc averea. Cu toate acestea, am continuat s -mi sus in, cu înc înarea unui maniac, punctul de vedere i am sim it cum o seduceam, topindu-i, încetul cu încetul, pruden a. Pentru video-clipuri, vreau cei mai buni regizori francezi, am spus. Va trebui s -i ademene ti, de la New York i Los Angeles. Avem destui bani pentru asta. Sînt convins c vei putea g si aici ni te studiouri în care s putem lucra. i vreau i cei mai buni produc tori de discuri. Nu m intereseaz cît vei cheltui. Important e s sincroniz m totul i s lucr m în secret pîn în clipa revela iei, cînd discurile i video-clipurile vor fi lansate simultan cu cartea pe care inten ionez s o scriu. În cele din urm , i-am împuiat i ei capul cu vise despre avere i putere. Pixul ei alerga pe hîrtie, luînd noti e. La ce visam eu în vreme ce-i spuneam toate acestea? La o r zvr tire f precedent, o sfidare enorm , îngrozitoare, pentru cei asemeni mie, oriunde s-ar fi aflat ei, în lume! Video-clipurile... am continuat. Va trebui s g se ti regizori care s fie în stare s -mi realizeze viziunile. Filmele vor spune povestea c ii pe care o voi scrie. Majoritatea cîntecelor sînt deja scrise. Îmi vei ob ine cele mai bune instrumente: sintetizatoare, chitare electrice, viori i cele mai performante sisteme sonore. Design-ul costumelor de vampiri, modul de prezentare în emisiunile de muzic rock de la televiziune, aranjarea primei noastre apari ii în public, la San Francisco, mai pot a tepta. Acum, cel mai important e s pui mîna pe telefon i s ob ii informa iile de care ai nevoie pentru început. NU M-AM întors la cei din Satan's Night Out pîn cînd primele aranjamente n-au fost pecetluite i pîn s-au ob inut primele semn turi. Datele fuseser stabilite, studiourile închiriate, s-au schimbat scrisori cu angajamente. Apoi Christine a venit cu mine, într-o limuzin uria , cît un leviatan, la prietenii mei, cînt re ii de rock, Alex, Larry i Tough Cookie. Aveam la noi sume fabuloase de bani i o mul ime de hîrtii ce trebuia semnate. Sub stejarii de pe o strad , din lini titul Garden District, am turnat ampanie în cupele scînteietoare de cristal, pentru toat lumea. În cinstea "Vampirului Lestat!" am intonat, în cor, în lumina palid a lunii. Acesta avea s fie noul nume al grupului i titlul c ii mele. Tough Cookie i-a pus delicioasele-i bra e pe dup gîtul meu. Ne-am s rutat, printre rîsete i arome de vin. Ah, aroma sîngelui proasp t! DUP PLECAREA LOR, în calea ca motorizat , tapi at cu catifea, am luat-o de unul singur prin noaptea înmiresmat , pe St. Charles, gîndindu-m la primejdia care îi amenin a pe tinerii mei prieteni muritori. Bineîn eles, pericolul nu venea dinspre mine. Dar, deîndat ce lunga perioad a secretului avea s se sfîr easc , ei aveau s stea inocen i i ne tiutori, în luminile rampei interna ionale, al turi de sinistra i nechibzuita lor vedet . Ei bine, aveam s -i înconjor cu rzi de corp i paznici, pentru orice eventualitate. Aveam s -i ap r cît puteam mai bine de ceilal i. Iar dac nemuritorii mai sem nau cu ceea ce fuseser odinioar , nu aveau s ri te niciodat implicarea într-o lupt vulgar cu for ele oamenilor.

PLIMBINDU-M pe strada aglomerat , mi-am acoperit ochii cu ochelari de soare reflectorizan i. Am luat tramvaiul vechi i ubred, de pe St. Charles pîn în centru. Croindu-mi cale prin mul imea serii timpurii, am intrat într-o libr rie elegant , cu dou vitrine, ce se numea De Ville Books. Pe un raft, am z rit voluma ul mic, bro at: Interviu cu un vampir. întrebam cî i dintre semenii mei "observaser " cartea? Deocamdat , muritorii, care o credeau o fic iune, nu contau. Dar ce p rere aveau ceilal i vampiri? Fiindc , dac e vreo lege pe care to i vampirii s o considere sacr , aceea spune s nu dezv lui muritorilor nimic despre cei ca tine. Nu le vei spune tainele noastre oamenilor decît atunci cînd ai inten ia s le oferi darul întunecat al puterilor noastre. Nu vei rosti niciodat numele altui nemuritor. Nu le vei spune unde ne sînt vizuinile. Preaiubitul meu Louis, naratorul din Interviu cu un vampir, cuse toate acestea. Mersese mult mai departe decît mine cu micu a mea dezv luire în fa a cînt re ilor. Se adresase sutelor de mii de cititori. Doar c nu desenase o hart , punînd o cruce în dreptul locului din New Orléans unde z ceam, de i nu-mi era clar cît tia despre asta, i nici care-i erau inten iile. Pentru ceea ce f cuse, ceilal i aveau, cu siguran , s îl vîneze. i, mai ales în zilele noastre, sînt o mul ime de c i foarte simple de a distruge un vampir. Dac mai tr ia cumva, era un proscris, iar din partea semenilor no tri îl pîndeau primejdii atît de mari, încît unui muritor i-ar veni greu s i le imagineze. Aveam deci toate motivele pentru a aduce cartea i grupul, numit acum Vampirul Lestat, în culmea gloriei, cît mai repede posibil. Trebuia s îl g sesc pe Louis. Trebuia s îi vorbesc. De fapt, dup ce citisem versiunea lui despre cele întîmplate, mi-era dor de el, miera dor de iluziile lui romantice, ba chiar i de necinstea lui. Mi-era dor pîn i de viclenia lui politicoas , de prezen a lui fizic , de tonul dezam gitor de blînd al glasului s u. Bineîn eles, îl uram, din pricina minciunilor pe care le spusese despre mine. Dar dragostea mea era mult mai puternic decît ura. Împ isem cu el anii întuneca i i romantici ai veacului al nou sprezecelea, fusese tovar ul meu, a a cum nici un alt muritor ori nemuritor nu fusese vreodat . Nici mie nu-mi mai p sa acum de vechile reguli. Doream s le încalc, pe toate. Nu doream s scriu un r spuns la r ut ile din Interviu cu un vampir, ci s povestesc lucrurile pe care le v zusem i le înv asem înainte de a-l cunoa te. Voiam ca grupul i cartea mea s -l scoat la lumin nu numai pe Louis, ci pe to i ceilal i demoni pe care îi cunoscusem i îi iubisem. Doream s -i reg sesc pe cei pierdu i, s -i trezesc pe cei ce dormeau, a a cum dormisem eu însumi. Novici i veterani, frumo i i r i, nebuni i lipsi i de suflet, vor veni cu to ii dup mine, atunci cînd vor fi v zut video-clipurile i vor fi ascultat discurile, cînd vor fi v zut cartea în vitrinele libr riilor. i vor ti exact unde s m g seasc . C ci eu voi fi Lestat, superstarul muzicii rock. Veni i, veni i cu to ii la San Francisco, la primul meu concert! Voi fi acolo! Întreaga aventur mai avea îns o motiva ie, una mult mai periculoas , mai delicioas , de-a dreptul nebuneasc . tiam c Louis are s în eleag . Cu siguran , acela i motiv ascuns se afla i în spatele interviului i dezv luirilor sale. Voiam ca muritorii afle despre noi. Doream s proclam existen a noastr în fa a întregii lumi, a a cum o f cusem în fa a lui Alex, Larry i Tough Cookie, în fa a scumpei mele avocate, Christine. Nu conta c ei nu aveau s m cread . Nu conta faptul c ei vor considera totul o manifestare a artei. În sfîr it, dup dou secole în care st tusem ascuns, muritorii puteau s vad ! Puteam s -mi rostesc numele cu glas tare. S -mi afirm natura. S spun "sînt aici!". Dar i de aceast dat , mergeam mai departe decît Louis. Povestea lui, cu toate ciud eniile ei, trecea drept o fic iune. În lumea muritorilor acest lucru era la fel de neprimejdios precum fuseser scenele jucate la Teatrul Vampirilor din Paris, în care strigoii se pref ceau a fi actori în rolurile unor strigoi, pe o scen îndep rtat , luminat cu gaz. Voi ie i în lumina reflectoarelor, în fa a camerelor de luat vederi, voi întinde mîna i voi atinge cu degetele mele înghe ate o mie de mîini fierbin i ce mi se vor întinde. Am s -i însp imînt de moarte, am s -i vr jesc i-am s -i conduc, dac va fi posibil, c tre adev r. i s presupunem s presupunem, doar c atunci cînd cadavrele vor începe s se înmul easc , iar cei din preajma mea vor începe s dea ascultare inevitabilelor lor b nuieli presupunem c arta va înceta a mai fi art , devenind realitate! Vreau s spun: ce-ar fi, dac m-ar crede cu adev rat, dac i-ar da seama c în aceast lume mai bîntuie înc vampirul? Ah, ce r zboi m re i glorios s-ar dezl ui! Am fi vîna i în

aceste jungle urbane str lucitoare, a a cum niciodat omul n-a mai vînat vreun alt monstru mitic! Cum s nu-mi plac aceast idee? Cum s nu merite ea primejdiile înfruntate, oricît de mari, cum s nu risc, pentru ea, cea mai mare i mai îngrozitoare dintre înfrîngeri? Chiar i în momentul distrugerii, a fi mai viu decît am fost vreodat ! Dar, ca s fiu sincer, nu cred c se va ajunge la asta ca muritorii s cread în noi. De muritori nu m-am temut niciodat . Cel lalt r zboi avea s izbucneasc , cel în care aveam s fim cu to ii laolalt sau cel care-i va uni pe to i în lupta împotriva mea. Aceasta era adev rata motiva ie a existen ei Vampirului Lestat. Acesta era jocul pe carel jucam. Cît despre cealalt posibilitate, seduc toarea eventualitate a unei adev rate revela ii i a unui dezastru... P i, asta condimenta stra nic de bine totul! SIND pustietatea întunecat de pe Canal Street, am urcat sc rile cl dirii de mod veche din Cartierul Fran uzesc, c tre camerele mele. Era lini te i-mi pl cea. Îmi pl cea priveli tea, pe care mi-o ofereau ferestrele, asupra str du elor înguste din Le Vieux Carré, cu su e construite în stil spaniol, pe care le tiam de atîta vreme. Pe ecranul gigantic al televizorului, am urm rit o caset cu splendidul film al lui Visconti, Moarte la Vene ia. La un moment dat, un actor afirm c r ul este o necesitate. C el hr ne te geniul. Nu credeam asta. Dar mi-a fi dorit s fie adev rat. Atunci a fi putut s fiu doar Lestat, monstrul, nu-i a a? Iar eu m-am priceput dintotdeauna s joc roluri de monstru! Ah, la naiba... Am pornit computerul i am început s scriu povestea vie ii mele. EDUCA IA I AVENTURILE VAMPIRULUI LESTAT

PARTEA ÎNTÎI TREZIREA LUI LELIO 1 ÎN CURSUL celei de-a dou zeci i una ierni a vie ii mele, am plecat singur, c lare, s stîrpesc o hait de lupi. Toate acestea se petreceau pe mo ia tat lui meu, în Auvergne, cu cî iva ani înaintea izbucnirii Revolu iei Franceze. Nu-mi aminteam s mai fi tr it vreo alt iarn atît de grea; lupii atacaser turmele ranilor no tri i uneori bîntuiser chiar uli ele satului. Pentru mine, erau ani plini de am ciune. Tat l meu era marchiz, iar eu eram cel de-al aptelea fiu al s u, cel mai tîn r dintre cei trei care supravie uiser copil riei. Nu puteam avea preten ii nici la titlu, nici la avere i deci nu aveam nici un viitor. Chiar i într-o familie bogat , ultimul n scut nu putea s spere prea mult. Iar familia noastr î i risipise întreaga avere. Fratele meu cel mai mare, Augustin, mo tenitorul legitim a tot ceea ce aveam, cheltuise, curînd dup c torie, zestrea, destul de mic , a so iei sale. Castelul, domeniul i satul învecinat constituiau limitele universului meu. Dar eu am fost, din na tere, zv iat: eram vizionarul, colericul, protestatarul. Nu am vrut s-aud de statul la gura sobei, pentru a p vr gi despre vechile r zboaie ori despre vremurile RegeluiSoare. Istoria nu avea nici un sens pentru mine. Am devenit, a adar, vîn tor. Aduceam fazanii, vînatul i tiucile din rîurile repezi de munte tot ceea ce reu eam s ucid pentru a-mi hr ni familia. Aceast sarcin pusese st pînire pe întreaga-mi existen i nu o împ eam cu nimeni. De altfel, era un lucru bun, c ci, dac n-ar fi fost produsul vîn torilor, riscam, în anumi i ani, s murim de foame. Fire te, vînatul pe p mînturile str mo ti era o îndeletnicire nobil , i numai noi aveam dreptul s o facem. Nici m car cei mai avu i burghezi din regiune nu- i puteau sprijini flinta de um r în p durile noastre. La drept vorbind, la ce le-ar fi folosit? Aveau bani

destui. Am încercat de dou ori s scap de acea via i, de dou ori, am fost adus acas , cu aripile frînte. Ve i vedea mai tîrziu în ce fel. Deocamdat , voi povesti despre z pada care acoperise mun ii i despre lupii ce îi terorizau pe s teni. Eram singurul din sat în stare s încalece i s trag cu pu ca, a a c era normal ca tenii s mi se plîng de distrugerile provocate de lupi i s a tepte o reac ie din partea mea. Asta îmi era datoria. De altfel, nu-mi era deloc fric de lupi. Dac a fi putut, i-a fi otr vit, dar carnea era atît de rar prin p ile noastre, încît nu-mi puteam îng dui s o risipesc. Iat de ce, într-o diminea geroas de ianuarie, m-am înarmat pentru a stîrpi lupii. Aveam trei pistolete i o flint excelent . Le-am luat împreun cu muschetele i spada tat lui meu. Apoi, chiar înainte de a p si castelul, am ad ugat acestui mic arsenal vreo dou arme vechi pe care nu le mai folosisem pîn în acel moment. Castelul era plin de armuri, c ci, din vremea cruciadelor, str bunii mei fuseser mari zboinici. Pe pere i atîrnau numeroase l nci, halebarde, flagele i buzdugane. Am luat cu mine un buzdugan enorm adic o m ciuc grea, ghintuit i un flagel ricel, format dintr-o ghiulea de font atîrnat de un lan , pe care un lupt tor o putea roti, pentru a lovi cu o for considerabil . Aminti i-v , eram în secolul al optsprezecelea, în vremea în care, la Paris, locuitorii purtau peruci pudrate i se plimbau cu pa i m run i, în pantofi de m tase cu tocuri înalte, prizînd tutun i ducîndu- i la nas batistele de dantel . Am ie it la vîn toare cu cizmele i cu vesta-mi de piele, cu acele arme antice atîrnate de a, avînd al turi doi dul i uria i, ce aveau gîturile strînse în zg rzi cu inte. Asta-mi era via a; o via pe care a fi putut-o duce i în Evul Mediu; v zusem trecînd destui c tori înve mînta i elegant pentru a avea con tiin a acut a acestui fapt. Urcînd muntele, m sim eam nefericit i f mil . Aveam poft de-o lupt stra nic cu lupii. S tenii îmi spuseser c haita num ra cinci fiare; eu aveam de partea mea armele de foc i doi z vozi cu f lcile atît de puternice, încît, dintr-o mu tur , puteau frînge spinarea unui lup. Dup vreo or , am nimerit într-o v ioag pe care o cuno team îndeajuns pentru a o recunoa te chiar i sub covorul de om t. În clipa în care am purces la traversarea unui cîmp pustiu, spre un crîng dezgolit, am auzit primele urlete. În intervalul celor cîtorva secunde care au urmat, s-au succedat mai multe vaiere, întro armonie atît de perfect , încît nu cred c a fi fost în stare s spun cîte bestii î i amestecau glasurile; dar tiam c fusesem v zut, iar acum se d dea semnalul de adunare. Nu mi-era team . Vastul peisaj ce m înconjura era pustiu. Mi-am înc rcat pistoletele i am poruncit cîinilor s m urmeze. Am presim it c trebuie s p sesc cîmpul i s m afund cît mai repede în p dure. Cîinii au dat deodat alarma, cu vocea lor profund . Am privit peste um r i i-a z rit, la vreo sut de pa i distan , alergînd prin z pada înalt , unul dup altul; trei lupi cenu ii uria i. Am pornit la galop înspre p dure. Mi se p ruse c nu-mi va fi greu s ajung acolo înaintea celor trei, dar uitasem c lupii sînt plini de iretenie. În timp ce eu d deam pinteni calului, conducîndu-l spre p dure, am zut ap rînd în fa a mea, din partea stîng , restul haitei, adic alte cinci bestii de dimensiuni impresionante. Nu mai aveam cum s ajung la timp la ad postul copacilor. Iar în loc de cinci lupi, cum crezuser s tenii, aveam de-a face cu opt! Dar, chiar i în acele clipe, eram prea nechibzuit pentru a fi însp imîntat. Nici m car în treac t nu mi-a venit în minte faptul c aceste animale erau moarte de foame, c ci altfel n-ar fi îndr znit s se apropie de sat. Teama lor instinctiv de oameni disp ruse cu totul. M-am preg tit de lupt . Am pus flagelul la cing toare, am ochit cu flinta i am doborît un mascul masiv aflat la cî iva metri al turi de mine. Am avut r gazul s îmi încarc din nou arma în timp de cîinii mei se ciocneau pentru întîia oar cu haita. Lupii nu reu eau s -i apuce pe cîini de beregat din pricina zg rzilor intate; în cursul primei lupte, maxilarele puternice ale celor doi z vozi au dat gata înc un lup, în timp ce eu însumi am mai ucis unul, cu o singur împu tur . Dar haita îmi înconjurase cîinii. În vreme ce eu tr geam întruna, înc rcînd cît puteam de repede i str duindu-m s nu-mi nimeresc dul ii, l-am v zut pe cel mai mic c zînd, cu labele dinapoi frînte. Sîngele a început s curg în valuri pe z pad . Tovar ul s u a reu it resping haita, care s-a repezit s sfî ie bietul animal aflat în agonie, dar, în mai pu in de

dou minute, lupii i-au despicat pîntecele i l-au ucis i pe el. Dup cum am mai spus, cei doi dul i erau ni te animale puternice. Îi crescusem i îi dresasem eu însumi. Cînt reau mai mult de dou sute de livre fiecare. Cînd i-am v zut pu i, am con tientizat dimensiunile misiunii pe care mi-o asumasem i am întrev zut ce mi se putea întîmpla. Trecuser doar cîteva minute. Patru lupi z ceau mor i. Un al cincilea primise o lovitur fatal . Mai erau înc trei. Unul dintre ei a încetat s se mai osp teze cu s lb ticie din sîngele dinilor i i-a a intit asupra mea privirea-i piezi . Mi-am dus flinta la um r i am tras, dar l-am ratat; am tras înc un foc, cu una din muschete, dar tot f succes. Calul a nechezat i a cabrat în clipa în care lupul s-a repezit spre mine. De parc ar fi fost mînui i de un p pu ar nev zut, ceilal i doi lupi i-au abandonat deîndat pr zile. Am l sat calul s neasc liber spre refugiul reprezentat de p dure. N-am aruncat nici o privire în urm , în ciuda mîrîitului i a cl mp nitului din f lci, pe care le auzeam tot mai aproape. Curînd îns , le-am sim it col ii atingîndu-mi c lcîiele. Am pus mîna pe cealalt muschet i am tras spre stînga. Mi s-a p rut c lupul s-a ridicat pe labele dinapoi, dar n-am apucat s m asigur, c ci a disp rut imediat din cîmpul meu vizual. Calul a cabrat din nou i am fost gata s cad, sim ind cum aua aluneca sub mine. Eram foarte aproape de p dure. Am reu it s sar din a, înainte ca arm sarul meu s se pr bu easc . Mai aveam înc un pistolet înc rcat. inîndu-l cu ambele mîini, m-am întors i am ochit lupul care s-a aruncat spre mine. Proiectilul i-a zdrobit easta. Mai erau doi du mani. C lu ul meu a scos un geam t adînc, care s-a transformat întrun urlet ascu it. Nu mai auzisem niciodat vreo creatur vie sco înd un sunet atît de oribil. Lupii îl ajunseser din urm . Am alergat din r sputeri prin z pad i am ajuns între copaci. Dac reu eam s -mi încarc arma, a fi putut s trag în ei, de sus; dar nici o creang nu cobora îndeajuns ca s o pot apuca. Am s rit, încercînd s m ag , dar picioarele mi-au alunecat pe z pada înghe at i am zut în vreme ce lupii se apropiau. Nu mai aveam timp s -mi încarc unicul pistolet. Aveam la dispozi ie doar spada i flagelul, c ci pierdusem m ciuca. M-am ridicat cît am putut de repede. tiam c , f îndoial , aveam s mor, dar nu mam gîndit nici o clip s abandonez lupta. Parc înnebunisem, nu-mi mai înc peam în piele. Rînjind, m-am întors cu fa a spre atacatori i l-am privit pe cel mai apropiat drept în ochi. M-am proptit eap n pe picioare, mi-am scos spada, inînd flagelul în mîna stînga. Lupii s-au oprit. Dup ce mi-a sus inut privirea cîteva clipe, cel mai apropiat i-a plecat botul i a cut cî iva pa i lateral. Cel lalt p rea c a teapt un semnal. Primul m-a privit din nou dup care a plonjat în direc ia mea. Am început s învîrt flagelul. Respirînd zgomotos, mi-am îndoit genunchii, de parc a fi vrut s m arunc i eu asupra adversarului; am aruncat din r sputeri ghiuleaua, încercînd s intesc f lcile lupului, dar nu l-am atins decît în treac t. S-a eschivat; cel lalt lup alerga în cerc în jurul meu, înaintînd i retr gîndu-se în salturi mici. S-au aruncat amîndoi asupra mea, îndeajuns de aproape pentru a m determina s -mi rotesc flagelul i s împung aerul cu spada, dup care s-au îndep rtat în goan . Nu tiu cît timp au durat manevrele lor, dar am început s le în eleg strategia. Aveau de gînd s m epuizeze i erau suficient de rezisten i pentru a reu i. Pentru ei, totul devenise un joc. Între timp, eu m învîrteam, fandam, îmi rec tam echilibrul, apoi mi-l pierdeam iar... Dansul s-a prelungit aproape o jum tate de or . Apoi am sim it c m las picioarele i am mizat, în disperare de cauz , totul pe o singur carte. Am r mas nemi cat, cu armele atîrnîndu-mi de-a lungul trupului. De îndat , exact a a cum prev zusem, lupii s-au aruncat asupra pr zii. În ultima clip , mi-am rotit flagelul; am auzit oasele trosnind sub lovitura bilei de font i am v zut capul lupului aruncat pe spate, înspre dreapta. Cu t ul spadei, i-am spintecat beregata. Cel lalt era i el pe-aproape. I-am sim it col ii sfî iindu-mi pantalonii de piele. Înc pu in i mi-ar fi dislocat piciorul din old. Cu o lovitur de spad , i-am sfîrtecat botul, sco îndu-i un ochi. Ghiuleaua flagelului s-a pr lit, i lupul i-a descle tat f lcile. Am f cut un salt înapoi, iar asta mi-a creat spa iu suficient pentru a-i înfige spada în piept, pîn -n pl sele.

Se sfîr ise. Haita fusese nimicit . Eram viu. Singurele zgomote ce mai tulburau lini tea v ii îngropate sub z pad erau propria-mi respira ie i gîfîiturile p trunz toare ale calului muribund ce z cea la cî iva pa i de mine. Nu sînt convins c am ac ionat mînat de ra iune. Nu cred c prin minte îmi bîntuia vreo frîntur de gînd. Îmi venea s m las s cad în z pad , dar n-am f cut-o; în loc de asta, mam îndreptat spre calul în agonie. Sim indu-mi apropierea, animalul a întins gîtul i a încercat s se ridice, sco înd din nou un vaier ascu it ce s-a repercutat în întreaga vale, p rînd c urc pîn la cer. I-am contemplat s rmanul corp zdrobit, ce ie ea în eviden pe albul z pezii, i i-am privit ochii inocen i ce se rostogoleau în orbite. Bietul cal p rea o gînganie pe jum tate strivit de un lcîi neatent, zb tîndu-se, suferind. A mai încercat o dat s se ridice. Mi-am luat pu ca, ce r sese ag at de a, am înc rcat-o i l-am r pus, cu un glonte în inim . M-am sim it u urat, v zînd cum se golea de sînge. Calmul domnea din nou în vale. Tremuram din toate încheieturile. Am auzit un zgomot urît, strangulat, ie indu-mi din gît i am v zut voma nind pe z pad , înainte de a în elege ie ea din propriile-mi m runtaie. Eram impregnat cu mirosul de sînge i cu duhoarea lupilor, i zdrobit de oboseal . Cu toate acestea, am înaintat, f s m opresc, printre cadavrele lupilor, pîn lîng cel ce fusese gata s m ucid i l-am ridicat pe umeri înainte de a purcede în lungul mar tre castel. Mi-au fost necesare dou ore. Sincer s fiu, nu prea tiu cum a decurs drumul. Nu-mi amintesc decît c , în tot acest timp, ceea ce înv asem, ceea ce gîndisem în vreme ce m b team cu lupii continua s -mi bîntuie mintea. De fiecare dat cînd m împiedicam i c deam, ceva din mine împietrea, se degrada. Cînd, în cele din urm , am ajuns la por ile castelului, nu cred c mai eram cu adev rat con tient. Dep isem limitele epuiz rii. Mi-am v zut fra ii c sar ca ar i din jil uri i am început s vorbesc, dar nu tiu ce am spus. Cu un glas monoton, m-am str duit s descriu ceea ce se petrecuse. Mama încerca s mi lini teasc tat l, care orbise deja i dorea s tie ce se întîmplase. Fratele meu, Augustin, m-a smuls cu brutalitate din trans . S-a apropiat de mine, mascînd cu trupul lui masiv str lucirea focului ce ardea în c min, i m-a întrerupt, cu o voce t ioas : Tic los mic ce e ti! Min i: nu puteai s ucizi opt lupi. O expresie r ut cioas , plin de dispre , i-a ap rut pe figur . S-a întîmplat atunci ceva remarcabil: de-abia pronun ase aceste cuvinte cînd, Dumnezeu tie cum, i-a dat seama c se în ela. Poate a fost expresia de pe fa a mea. Sau murmurul de protest al mamei. Sau t cerea de mormînt a celuilalt frate. F îndoial , a fost expresia de pe chipul meu. În orice caz, a reac ionat instantaneu i mi s-a p rut curios de jenat. A început s p vr geasc , încercînd s i mascheze jena, spunînd c toate acestea reau de necrezut i c , probabil, fusesem la un pas de moarte; a ordonat slujitorilor s -mi aduc ceva cald de mîncare, dar n-avea nici un rost. Ireparabilul fusese comis i, f s îmi dau seama în ce fel, m-am trezit singur, în camera mea. Cîinii care, iarna, nu m p seau nici o cup , nu mai erau cu mine. Muriser . F s -mi pese de absen a focului din vatr , m-am trîntit pe pat, murdar i plin de sînge, cum eram, i am c zut într-un somn adînc. Am r mas în camer mai multe zile. tiam c s tenii g siser lupii i îi aduseser la castel; Augustin venise s -mi spun toate acestea, dar nu i-am r spuns. A trecut cam o s pt mîn . Cînd am putut suporta al i cîini în preajm , am coborît la cresc torie i mi-am ales doi c ei, deja puternici, care s -mi in tov ie. Noaptea, dormeam între ei. Slujitorii veneau i plecau, dar nimeni nu îndr znea s m deranjeze. Pîn cînd în camer a intrat, t cut , aproape pe furi , mama. 2 ERA SEAR . St team a ezat pe pat, cu unul dintre cîini lungit lîng mine. Focul pîlpîia

în vatr . Dup cum ar fi trebuit s m a tept, în sfîr it, venise mama. Nutream pentru ea o dragoste imens , de nezdruncinat. Cred c eram singurul în aceast situa ie. Unul dintre lucrurile care m-au fascinat dintotdeauna la ea, era c nu spunea niciodat lucruri obi nuite. i petrecea timpul citind; era, de altfel, singura din familie care c tase o oarecare educa ie i, atunci cînd vorbea, o f cea întotdeauna cu în elepciune. Iat de ce prezen a ei nu m deranja deloc. Dimpotriv , îmi trezise curiozitatea. Ce ar fi putut g si de spus, ceva care s nu m lase indiferent? Cu toate acestea, nu îmi dorisem vizita ei, nici m car nu m gîndisem la ea, deci nu mi-am întors privirea dinspre foc, pentru a o primi. Între noi doi exista o profund în elegere. Atunci cînd, în dou rînduri, am încercat s fug de la castelul tat lui meu i am fost prins, ea a fost cea care m-a consolat. De i nimeni nu- i d duse seama, ea a înf ptuit un adev rat miracol. Întîia oar , aveam doisprezece ani, i b trînul preot al parohiei noastre, care m-a înv at s recit pe de rost cîteva poeme i unul sau dou cîntece în latin , mi-a propus s plec la studii, la m stirea din apropiere. Tat l meu a refuzat categoric, declarînd c aveam s înv destul la castel, dar mama sa smuls de aceast dat de lîng c ile ei, protestînd vehement. Dac asta îmi era dorin a, aveam s plec, a hot rît ea, i i-a vîndut una dintre bijuterii pentru a-mi cump ra c i i haine. Toate bijuteriile le mo tenise de la o str bunic italian , i fiecare î i avea propria istorie; i-a fost greu s se despart de una dintre ele, dar a f cut-o f nici o ezitare. Tat l a protestat, spunînd c , dac nu ar fi fost orb, i-ar fi putut impune voin a, iar fra ii mei mai mari l-au asigurat c totul nu era decît un capriciu, care nu avea s dureze prea mult, deoarece, cu siguran , la primele greut i, aveam s m gr besc s m întorc la castel. S-au în elat; via a la m stire mi s-a p rut adorabil . Mi-au pl cut capela, cîntecele, biblioteca, cu miile de volume vechi, d ng nitul clopotelor, care ne m surau zilele, ritualurile repetate f încetare. Mi-au pl cut cur enia acelor locuri, pl cerea lucrurilor bine între inute, munca neîntrerupt ce se desf ura în întreaga cl dire i în dependin ele ei. Cînd eram pedepsit, ceea ce se întîmpla foarte rar, resim eam o bucurie imens la gîndul c , pentru prima oar în via , cineva se str duia s m fac mai bun. În mai pu in de-o lun , am crezut c îmi descoperisem voca ia. Doream s intru în ordin, s -mi petrec întreaga via în astfel de schituri imaculate, printre oameni care credeau c , dac m str duiam, puteam s fiu bun. Toat lumea m aprecia. Contrar a tept rilor mele, nu le-am stîrnit invidia i nici nu leam provocat dezam giri. Curînd, stare ul i-a scris tat lui meu, pentru a-i cere acordul de a r mîne la m stire, iar eu, în candoarea mea, am fost convins c el va fi încîntat s i-o acorde. Trei zile mai tîrziu, fra ii mei au venit s m ia acas . Plîngînd, i-am implorat s m lase r mîn la m stire, dar nici m car stare ul nu a reu it s fac nimic. De-abia întor i la castel, fra ii mei mi-au confiscat c ile i m-au încuiat în camer . Nu le în elegeam mînia. Mi-au dat de în eles c m f cusem de rîs. Nu reu eam s îmi astîmp r plînsul. M învîrteam prin camer ca o fiar în cu , tr gînd pumn dup pumn în obiectele care m înconjurau i lovind din r sputeri în u , cu picioarele. Mai tîrziu, fratele meu, Augustin, a venit s îmi vorbeasc . La început, m-a luat mai pe ocolite, dar am sfîr it prin a în elege c nici nu putea fi vorba ca un membru al familiei noastre nobile s devin un s rman c lug r. Cum puteam s m în el în halul acesta? Fusesem trimis la m stire doar pentru a înv a s scriu i s citesc. De ce aveam mereu tendin a de a exagera? Cît despre o eventual carier de preot, cu un viitor ecleziastic str lucit... Ce s mai zic, eram mezinul familiei. Trebuia s m gîndesc, mai înainte de toate, la nepo ii i nepoatele mele. Ceea ce, de fapt, însemna c : n-avem destui bani pentru a face din tine un cardinal ori car un episcop, func ii pe m sura rangului nostru. În consecin , î i vei petrece restul vie ii la castel, ca un cer etor analfabet. Iar acum, f bine i coboar , tat l t u te a teapt la o partid de ah. DE ÎNDAT ce am în eles încotro b tea discursul s u, am izbucnit în plîns în timpul

mesei, bomb nind c nimeni din aceast cas nu era con tient de "haosul" în care tr iam. Am fost trimis imediat în camera mea. Mama a venit apoi la mine. Nici m car nu tii ce înseamn haos! De ce ai folosit un asemenea cuvînt? Ba da, tiu! Am f cut imediat o paralel între mizeria i decrepitudinea care ne înconjurau i cur enia m stirii, unde, dac te str duiai cu adev rat, puteai duce ceva la bun sfîr it. Mama nu mi-a r spuns. Oricît de tîn r a fi fost, reu isem ca, prin cele spuse, s o tulbur. A doua zi, am plecat amîndoi spre superbul castel al unui senior din vecin tate, care ne-a înso it, pe mine i pe mama, la cresc toria sa de cîini i mi-a spus s îmi aleg doi c ei care îmi pl ceau mai mult, dintr-o mul ime proasp t f ta i. Nu mai v zusem în via a mea fiin e atît de adorabile i de afectuoase ca acei c elu i, iar cîinii adul i ne priveau asemeni unor lei somnoro i. Erau magnifici. uc de fericire, am ales, dup sfaturile vecinului nostru, un mascul i o femel , care au parcurs drumul de întoarcere într-un co , pe genunchii mei. Curînd dup aceea, mama mi-a cump rat prima muschet i primul cal de ras . Nu mi-a spus niciodat de ce f cuse toate acestea. Mi-am dresat cîinii i mi-am înfiin at propria cresc torie. Cu ajutorul lor i al calului, am devenit un vîn tor în toat puterea cuvîntului i, la aisprezece ani, îmi petreceam zilele în mijlocul naturii. Cu toate acestea, seara, la castel, m sim eam la fel de nedorit. Nimeni nu voia s m asculte, explicînd de ce trebuia s ne refacem viile i ogoarele i s îi împiedic m pe arenda i ne jefuiasc în halul în care o f ceau. Pentru a mai rupe monotonia existen ei mele, mergeam, în zilele de s rb toare, la biseric , iar în zilele de tîrg, coboram în sat, s v d micile spectacole. În fiecare an, reveneau aceia i jongleri, acroba i i mimi, dar cui îi p sa? Oricum, erau cu mult mai distractivi decît schimb rile de anotimp i discu iile lîncede despre gloria noastr de odinioar . În anul cînd am împlinit aisprezece ani, prin inutul nostru a trecut o trup de comedian i italieni, cu o c ru mare, cu coviltirul pictat, în spatele c reia în aser o adev rat scen . Au prezentat una dintre vechile comedii italiene, cu Polichinelle i Pantalone, cu cei doi îndr gosti i, Lelio i Isabella, cu doctorul cel b trîn i restul farselor obi nuite. Eram în extaz. Nu mai v zusem niciodat un spectacol atît de spiritual, de viu, de str lucitor. Îl savuram chiar i atunci cînd actorii vorbeau atît de repede, încît nu în elegeam ce spuneau. Dup ce i-au sfîr it reprezenta ia i au f cut chet printre spectatori, i-am înso it la han, dornic s le ofer de b ut, de i nu prea îmi permitea buzunarul, pentru simpla pl cere de a discuta cu ei. Mi-au explicat c fiecare actor era titularul pe via al rolului s u i c , în loc s î i înve e replicile pe de rost, preferau s improvizeze pe scen . Fiecare î i cuno tea la perfec ie personajul i îl f cea s se exprime conform situa iei. În asta consta, de fapt, genialitatea presta iei lor. Ei numeau aceasta commedia dell'arte. M-am îndr gostit de fata care interpreta rolul Isabellei i, din joac , mi-am încercat puterile, improvizînd pu in în rolul iubitului ei, Lelio. Comedian ii m-au aplaudat, exclamînd încînta i c aveam talent. La început, am crezut c-o spuneau ca s m flateze, dar nu mi-a p sat. Astfel, a doua zi, dis-de-diminea , cînd caravana lor a p sit satul, m-am ascuns i eu în untru, cu pu inii bani pe care reu isem s îi pun deoparte i cu o boccelu . Trebuie s men ionez c , în comediile italiene, Lelio, îndr gostitul, nu poart masc . Deci, dac e chipe , gra ios de la natur , demn i nobil în inuta sa, întruchipeaz perfect acest personaj. Cei din trup erau de p rere c posedam toate aceste calit i i m-au pus de îndat s repet pentru urm toarea reprezenta ie, ce avea s aib loc într-un tîrg mult mai mare i mai interesant decît satul nostru. Eram în culmea fericirii, dar nici repeti iile i nici prietenia ar tat de noii mei tovar i nu m preg tiser pentru starea de extaz care a pus st pînire pe mine de cum am ajuns pe micu a estrad de lemn, puternic luminat . M-am dedicat cu întreaga fiin Isabellei, descoperindu-mi veleit i pentru versuri i cuvinte de spirit a c ror existen nici m car nu o b nuisem. Ame it de rîsetele mul imii, a trebuit s fiu scos cu for a din scen , dar succesul meu era mai presus de orice îndoial . În acea noapte, Isabella mi s-a d ruit i am adormit în bra ele ei, ascultîndu-i proiectele

de viitor: aveam s mergem la Paris, unde aveam s juc m în tîrgul Saint-Germain, apoi aveam s p sim trupa, mutîndu-ne pe boulevard du Temple, iar de acolo, la Comedia Francez , unde urma s juc m în fa a regelui i a reginei. A doua zi diminea , cînd m-am trezit, Isabelle plecase împreun cu ceilal i comedian i, iar fra ii mei erau acolo. N-am reu it niciodat s aflu dac i-au mituit sau i-au terorizat pe noii mei prieteni, pentru a m recupera. Ce tiu e c m-au dus înapoi acas . Familia mea era îngrozit . S vrei s te c lug re ti la doisprezece ani, mai treac mearg , dar pentru ei, teatrul însemna calea diavolului. Dup p rerea lor, nici m car marele Molière nu odihnea în p mînt sfin it. Am primit o pedeaps sever , repetat , deoarece îmi cople isem c ii cu blesteme. Dar osînda cea mai grea a fost pentru mine expresia fe ei mamei mele. Nici m car nu-i spusesem c aveam de gînd s plec. O r nisem, ceea ce nu mi se mai întîmplase pîn atunci. i totu i, nu mi-a repro at nimic. Cu lacrimi în ochi, m-a ascultat, plîngînd, i mi-a pus mîna pe um r, un gest foarte rar din partea ei. F ca eu s îi fi dat vreo explica ie, p rea a în elege magia acestor cîteva zile, pierdut pentru totdeauna. Sfidînd înc o dat mînia tatei, a pus cap t învinuirilor, pedepselor i restric iilor ce îmi erau impuse, i nu a avut tihn decît dup ce a reu it s risipeasc ranchiuna nutrit fa de mine de c tre întreaga familie. În cele din urm , a vîndut înc una dintre magnificele ei bijuterii i mi-a cump rat o superb pu de vîn toare. În pofida triste ii care m încerca, m-am gr bit s încerc acea arm extraordinar . Ei i se ad ugase înc un dar: un splendid arm sar alezan, a c rui for i rapiditate neb nuite m-au încîntat. Cu toate acestea, darurile n-au însemnat mai nimic, în compara ie cu sprijinul moral pe care a tiut s mi-l ofere. Dar, am ciunea se înst pînise. N-am reu it s uit ceea ce am sim it jucînd rolul lui Lelio. Am început s -mi spun c nu voi mai putea p si niciodat castelul i, curios lucru, pe m sur ce disperarea mea sporea, deveneam tot mai indispensabil pentru ai mei. La optsprezece ani, eram singurul în stare s între in familia noastr . De unul singur, asiguram traiul alor mei. E straniu, dar aceasta îmi trezea sentimente de profund mul umire. Numai Dumnezeu tie de ce, de fiecare dat cînd ne a ezam la mas , eram satisf cut, spunîndu-mi în sinea mea c numai datorit mie farfuriile tuturor erau pline. ACELE MOMENTE m-au legat pentru totdeauna de mama. Ne-au insuflat o iubire reciproc , puternic , ce nu era nici observat i nici împ rt it de c tre cei ce ne înconjurau. i iat c ea a venit la mine, în aceste clipe ce mi se p reau aproape ireale, în care, din motive pe care nu le în elegeam nici eu însumi, nu eram în stare s suport tov ia nim nui. HIPNOTIZAT de pîlpîirile focului din vatr , abia am v zut-o atunci cînd s-a a ezat lîng mine, pe salteaua umplut cu paie. A urmat o t cere îndelungat , tulburat doar de trosnetele lemnelor din vatr i de sufl rile adînci ale cîinilor adormi i în preajma mea. Am aruncat o privire fugar spre mama i am r mas uimit de ceea ce vedeam. Toat iarna o auzisem tu ind, dar acum mi s-a p rut, dintr-o dat , bolnav . Frumuse ea ei, care conta atît de mult pentru mine, mi s-a p rut pentru întîia oar vulnerabil . Avea fa a triunghiular , cu pome i largi i înal i, perfec i, dar delica i. B rbia, de i extrem de feminin , p rea desenat de o mîn hot rît . Ochii de un albastru deschis, de cobalt, erau tivi i cu franjurile groase ale genelor de un blond-cenu iu. Singurul ei defect, dac avea într-adev r unul, era probabil fine ea mult prea pronun at a tr turilor, care îi conferea o fa de copil sau de pisicu . Cînd se înfuria, ochii i se mic orau, iar gura, cu contururi de obicei atît de tandre, c ta o expresie de duritate aproape de r utate nepotrivit cu chipul ei atît de serios. Acum, sl bise pu in, dar era înc foarte frumoas i îmi f cea pl cere s o privesc. De la ea mo tenisem pletele blonde i dese. De fapt, îi sem n mult, de i nu am tr turi atît de fine, iar gura îmi este mai mobil ,

chiar dac uneori exprim cruzimea. Pe fa a mea se poate citi sim ul umorului i o fire galnic , i, oricît de nefericit a fi, izbucnesc mereu în acelea i hohote de rîs aproape isterice. Mama nu rîdea niciodat . Ar fi putut p rea chiar extrem de rece, de rezervat , în ciuda gra iei înn scute, de feti . Sim indu-mi privirile a intite asupra ei, începu s vorbeasc : tiu ce sim i. Îi ur ti, nu-i a a? Nu au destul imagina ie pentru a pricepe ce i s-a întîmplat acolo sus, pe munte. Cuvintele ei m-au umplut de bucurie. M în elesese perfect. Am sim it i eu acela i lucru la prima mea na tere, continu ea. Vreme de dou sprezece ore, am îndurat ca un martir, prins în capcana durerilor, tiind c doar moartea sau na terea m vor elibera. Dup ce totul a luat sfîr it, îl aveam pe fratele t u Augustin în bra e i nu puteam suporta prezen a nim nui. tiam c nu era vina lor, dar am suferit ore în ir, am coborît în adîncul infernului i m-am întors înapoi. Acest act, atît de obi nuit, de a da via cuiva, m-a f cut s în eleg ce înseamn singur tatea absolut . Da, a a este, am r spuns eu, adînc mi cat. N-a mai continuat. i-a pus mîna pe fruntea mea înc un gest ie it din comun iar cînd privirile i s-au oprit asupra costumului de vîn toare plin de sînge, pe care îl mai purtam, chiar i dup atîta vreme, am devenit i eu con tient de felul în care ar tam i mi sa p rut resping tor. A t cut o vreme. Cu ochii a inti i asupra focului, m gîndeam cît de mult mi-a fi dorit s -i spun c o iubesc, dar nu îndr zneam. Se pricepea mai bine ca nimeni altcineva s m mustre atunci cînd ceea ce spuneam o deranja, iar dragostea pe care i-o purtam se amesteca în chip straniu cu un resentiment nem rturisit. O via întreag am privit-o citindu- i c ile italiene ti i scriindu-le prietenilor din Neapole, unde crescuse; cu toate acestea, nu avusese r bdare s î i înve e propriii copii alfabetul. Nu m înv ase nici m car pe mine, dup ce fusesem adus acas de la m stire. La vîrsta de dou zeci de ani, nu tiam s citesc i s scriu decît propriul meu nume i vreo cîteva rug ciuni. Uram c ile i felul în care ea se l sa absorbit de lectur . Uram, de asemenea, faptul c numai atunci cînd m vedea pe culmile disper rii se hot ra s î i manifeste, în sfîr it, c ldura sau un minim interes fa de mine. Totu i, îi datoram salvarea mea. Nu aveam pe nimeni altcineva cu care s comunic i eram s tul de singur tate, lucru firesc pentru un tîn r de vîrsta mea. În cele din urm , în elegînd c nu avea de gînd s plece, i-am vorbit: Mam , nu e numai atît. Chiar i înainte de întîmplarea cu lupii, m-au încercat uneori sentimente înfior toare. Ea nici m car nu a clipit. Uneori, visez c îi ucid pe to i. Trec dintr-o camer în cealalt , m cel rindu-i, a a cum i-am m cel rit pe lupi. Simt în mine o dorin de a ucide... i eu, fiule. i eu. Fa a i s-a luminat, într-un zîmbet dintre cele mai stranii. M-am aplecat pentru a o privi mai îndeaproape, continuînd cu o voce i mai sc zut : În vis, urlu în timp ce îi ucid. Fa a îmi e schimonosit , gura-mi deseneaz un "O" perfect i strig întruna, urlu. Ea a încuviin at, cu privirile pline de în elegere; ochii îi str luceau, de parc ar fi fost ni te felinare. Iar acolo, pe munte, luptînd cu lupii... Am sim it cam acela i lucru. Doar cam acela i lucru? Am încuviin at din cap. Aveam impresia c sînt altcineva atunci cînd am omorît lupii. Iar acum, nici m car nu mai tiu cine e cel care î i vorbe te. E fiul t u, Lestat, sau cel lalt, uciga ul? Am t cut amîndoi îndelung. Nu, a sfîr it ea prin a spune. Tu e ti cel care a ucis lupii. Tu e ti vîn torul, tu e ti zboinicul. E ti mai puternic decît oricare alt b rbat din familie, i de aici se isc totul. Am cl tinat din cap. Era adev rat, dar asta nu avea importan . Asta nu explica disperarea profund care m încerca. Dar la ce bun s -i spun? Tu ai mai multe fe e, a reluat ea. E ti în acela i timp uciga ul i omul. Dar faptul c îi ur ti nu trebuie s te determine s îi cedezi uciga ului din tine. Nu are rost s î i asumi povara crimei pentru a pleca de aici, i nici pe cea a nebuniei. Trebuie s existe o alt cale. Ultimele dou fraze m-au atins. Mergeau direct în miezul problemei. Eram uimit de ceea ce l sau ele s se întrevad . Crezusem dintotdeauna c mi-era imposibil s lupt împotriva lor, ac ionînd corect. O

bun comportare însemna, în mod obligatoriu, s m supun voin ei lor. Doar dac nu cumva adoptam un alt mod de a privi binele, un mod mai interesant. Am r mas cîteva clipe nemi ca i, uni i de un sentiment neobi nuit de intimitate. Ea privea fl rile. tii ce îmi închipui cîteodat ? m-a întrebat, întorcînd capul c tre mine. Nu o crim , ci o libertate atît de mare, încît ei nici m car nu mai conteaz . Visez c beau mult vin i m îmb t atît de tare, încît m dezbrac în pielea goal i m scald în apele de munte. Mi-a venit s rîd. M-am uitat mai atent la ea, c ci nu eram sigur c auzisem corect. Dar ea pronun ase cu adev rat acele cuvinte i a continuat: Apoi îmi imaginez c m duc în sat, intru la han i m culc, pe rînd, cu to i cei dornici de a a ceva: b rani, b trîni sau tineri, uria i. Stau întins acolo i îi accept pe to i, unul dup altul i m încearc un sentiment minunat, de triumf, de libertate total , f s gîndesc m car o clip la fra ii sau la tat l t u. Sînt, pur i simplu, eu însumi. Nu apar in nim nui. Eram mult prea uimit ca s îi pot r spunde, dar, în acela i timp, gîndindu-m cum ar fi reac ionat familia i negustorii înfoia i i bine-crescu i din sat, ideea mi s-a p rut irezistibil . Mai întîi, n-am îndr znit s rîd, poate din cauza imaginii mamei, goal , care p rea s îmi interzic o asemenea reac ie, dar n-am fost în stare s m ab in. Am pufnit, iar ea a cl tinat din cap, zîmbind. A în at din sprîncene de parc ar fi vrut s -mi spun : cît de bine ne în elegem noi doi! Deodat , am izbucnit într-un hohot violent de rîs. Mama p rea i ea pe punctul de a rîde. Poate c , în felul ei, chiar rîdea. Ce clip ciudat ! Am descoperit dintr-o dat izolarea ei fa de tot ceea ce o înconjura. Într-adev r, ne în elegeam, iar resentimentele mele nu mai aveau nici un sens. Am mai stat a a înc o or , f s mai spunem nimic. Nici un rîset, nici un cuvînt, doar focul i ea, lîng mine. Se întorsese pentru a privi v ile din vatr i, din profil, nasul ei delicat i buzele-i mi s-au p rut de o frumuse e f egal. Apoi m-a privit în ochi i mi-a spus, cu un glas monoton, nealterat de vreo emo ie anume: N-am s plec niciodat de aici. Sînt pe moarte. Eram consternat. Voi mai tr i înc o prim var , poate i o var întreag . Dar tiu c n-a putea s mai supravie uiesc înc unei ierni. Pl mînii mei sînt prea atin i. Am scos un sunet m runt, nelini tit. Mi-am plecat capul, murmurînd: Mam ! Nu mai spune nimic, mi-a r spuns. Cred c nu suporta s i se spun a a, mam . Nu-i pl cea, dar cuvîntul îmi sc pase, s vreau. Voiam doar s o spun cuiva, mi-a zis. S-o spun, cu voce tare. Ideea m îngroze te. Mi-e team . fi vrut s o iau de mîn , dar tiam c n-ar fi consim it, ura contactele fizice. Privirile ni s-au întîlnit. Amîndoi aveam ochii sc lda i în lacrimi. Nu te mai gîndi la asta. F ca mine, eu nu m gîndesc decît uneori. Dar preg te te-te tr ie ti f mine, atunci cînd va sosi clipa. Î i va fi, poate, mai greu decît crezi. Am vrut s spun ceva, dar cuvintele refuzau s -mi ias din gur . M-a p sit f o vorb , a a cum venise. i, de i în cursul vizitei nu a f cut nici o remarc privitoare la aspectul meu, mi-a trimis servitorii, cu haine curate, ap cald i un brici. F s scot o vorb , m-am l sat în voia lor. 3 AM ÎNCEPUT s -mi revin. Nu m mai gîndeam la lupi; gîndurile mi se îndreptau mai degrab spre mama. Auzeam mereu cuvintele ei: "Ideea m îngroze te". Eram derutat, desigur, dar ghiceam adev rul din spusele ei. O moarte lent m-ar fi îngrozit i pe mine. Preferam s mor în mun i, sfî iat de lupi. Dar asta nu era tot. Suferise dintotdeauna în t cere, urînd iner ia existen ei lipsite de speran pe care o duceam, iar acum, dup ce d duse na tere la opt copii, dintre care numai trei mai erau în via , venise rîndul ei s moar . Sfîr itul i se apropia. Doream s o încurajez, dar nu m sim eam în stare s dau ochii cu ea. M învîrteam la nesfîr it prin camer , mîncam ceea ce mi se aducea, îns nu m puteam hot rî s -mi

întrerup singur tatea pentru a fi al turi de ea. Am fost convins cu greu s -mi p sesc vizuina, numai atunci cînd mi s-a spus c trebuie s -mi întîmpin vizitatorii. Mama a venit s m anun e c trebuia s îi primesc pe burghezii din sat, care voiau s îmi mul umeasc , fiindc îi sc pasem de lupi. S -i ia dracu! am morm it. Nu, va trebui s cobori. A a se cade, i-au adus daruri. Haide, f i datoria! Coborînd, i-am g sit pe negustorii boga i a teptîndu-m , înve mînta i în hainele lor cele mai bune. Îi cuno team pe to i, cu excep ia unui tîn r ce avea aproximativ vîrsta mea, a rui înf are m-a surprins. Era destul de înalt i, întîlnindu-i privirile, l-am recunoscut imediat: era Nicolas de Lenfent, fiul cel mare al post varului, care fusese trimis s i fac studiile la Paris. Purta un costum superb, din brocart roz cu auriu, pantofi cu tocuri aurite i, sub rbie, valuri de dantel italieneasc . Singurul lucru neschimbat era p rul, care-i r sese negru i buclat, precum cel al unui copil, în ciuda frumoasei panglici de m tase cu care era legat. Era îmbr cat dup moda parizian , precum aceia care treceau, f a întîrzia prea mult, prin p ile noastre. Eu îi întîmpinam îmbr cat în ve minte de lîn uzate, cizme de piele scîlciate i cu un guler de dantel îng lbenit , cîrpit peste tot. Ne-am salutat, c ci el p rea a fi purt torul de cuvînt al s tenilor, iar el a scos dintr-un cule modest de pîsl o mantie imens din catifea purpurie, c ptu it cu blan . O adev rat splendoare. A ridicat spre mine o privire str lucitoare i mi-a vorbit de parc s-ar fi adresat unui rege. Monseniore, v implor m s accepta i aceast mantie, a spus, cu sinceritate în glas. E c ptu it cu bl nurile lupilor uci i. Ne-am gîndit c are s v fie de folos iarna, cînd ve i ie i la vîn toare. i, de asemenea, aceste cizme, Monseniore. Pentru vîn toare, a ad ugat tat l s u, întinzîndu-mi o pereche de cizme foarte frumoase, din piele de capr neagr , c ptu ite i ele cu blan . Destul de tulburat de omagiul lor, am luat mantia i cizmele i le-am mul umit cum nu mul umisem niciodat cuiva. În spatele meu, l-am auzit pe Augustin spunând cu voce ridicat : De-acum va deveni imposibil de înfumurat! M-am înro it de furie. Cum îndr znea s afirme a a ceva de fa cu ace ti oameni? Dar o ochead fugar spre Nicolas de Lenfent mi-a îng duit o constatare pl cut : pe fa a lui nu se oglindea decît o sincer afec iune. i eu sînt un imposibil, monseniore, a optit el, în timp ce îl îmbr am la desp ire. Poate c într-o zi îmi ve i permite s v ascult povestind cum i-a i ucis? Numai o fiin imposibil poate înf ptui imposibilul! Negustorii nu-mi vorbiser niciodat în acest fel. P rea c redeveniser m copii i am izbucnit în rîs. Domnul de Lenfent a fost descump nit, fra ii mei i-au încetat otelile, dar Nicolas i-a p strat zîmbetul, cu un sînge rece, absolut parizian. IMEDIAT DUP plecarea vizitatorilor, am urcat în camera mamei, ca s -i ar t darurile primite. Ca de obicei, citea, piept nîndu- i distrat p rul. În lumina palid a soarelui, am descoperit, pentru întîia oar , cîteva fire cenu ii în pletele ei. I-am repetat spusele lui Nicolas. De ce spunea c e un imposibil? am vrut s aflu. A spus-o pe un ton plin de semnifica ii. Ea a izbucnit în rîs. Nici nu tii cît dreptate ai. E în dizgra ie. S-a oprit o clip , pentru a m privi. tii c nu s-a precupe it nici un efort pentru a face din el imita ia perfect a unui nobil. Dar, înc din primele luni petrecute la Paris, a f cut o pasiune nebun pentru vioar . Se pare c a auzit cîntînd un virtuoz italian, unul dintre geniile din Padova, atît de talentat, încît se spune c i-ar fi vîndut sufletul diavolului. Nicolas a l sat totul balt pentru a lua lec ii de la Wolfgang Mozart, i-a vîndut c ile i i-a ratat examenele. Iar acum, vrea s devin muzician. Î i dai seama?

Iar tat l s u i-a ie it din fire? Bineîn eles. i-a ie it din fire pîn într-atît, încît i-a distrus vioara, i doar tii cît de mult ine la orice are o cît de mic valoare comercial ! A adar, Nicolas i-a pierdut vioara? am întrebat, zîmbind. Nicidecum. A dat o fug pîn la Clermont i i-a vîndut ceasul ca s i cumpere o vioar nou . Categoric, un imposibil, i ce-i i mai r u, e faptul c , într-adev r, cînt foarte frumos! L-ai auzit cîntînd? Mama crescuse la Neapole i, ca to i napolitanii, avea ureche muzical . L-am auzit duminic , pe cînd mergeam la slujb . Cînta în camera sa de deasupra pr liei. Lumea se oprea s îl asculte, iar taic -s u amenin a c îi va rupe mîinile. Eram fascinat! Cred c îl iubeam deja pe acest tîn r ce nu f cea decît cum îl t ia capul. Desigur, toate astea nu-l vor duce nic ieri, a continuat mama, fiindc e prea în vîrst . Vioara nu se înva la dou zeci de ani. Dar, la urma urmei, eu nu m pricep. Poate c , în cele din urm , i el i-ar putea vinde sufletul diavolului! În felul s u, este de-a dreptul fermec tor. Am rîs, dar numai din vîrful buzelor. Mi se p rea o adev rat tragedie. Ce-ar fi s mergi în sat s i faci din el un prieten? De ce a face-o oare? Ei, haide, Lestat... Fra ii t i se vor înfuria. Iar b trînul negustor va înnebuni de fericire. Î i dai seama, fiul s u, împreun cu fiul marchizului... Nu mi se par ni te motive întemeiate. A locuit la Paris, a ad ugat. O vreme, m-a privit în t cere, apoi i-a reluat lectura. M-am uitat la ea cum cite te. Eram pu in iritat. Îmi st tea pe limb s-o întreb cum se simte, dar mi-era imposibil s abordez acest subiect în prezen a ei. Du-te la el, Lestat, vorbe te-i! a repetat, f s î i ridice privirile. 4 MI-A TREBUIT o s pt mîn ca s m hot sc s caut tov ia lui Nicolas de Lenfent. Îmbr cat cu mantia i purtînd noile cizme, am coborît la hanul din sat, situat peste drum de pr lia post varului, dar nici nu l-am v zut, nici nu l-am auzit pe tîn rul rebel. De-abia dac îmi ajungeau banii cît s -mi cump r un pahar de vin; îns , de cum am intrat în han, hangiul a venit s m salute cu plec ciuni i mi-a oferit o sticl din cel mai bun vin al s u. Desigur, oamenii ace tia se purtaser cu mine, dintotdeauna, a a cum i se cuvine unui fiu de senior, dar, de la întîmplarea cu lupii, respectul lor sporise, ceea ce, straniu, nu f cea decît s -mi înt reasc senza ia de izolare. N-am apucat s -mi torn decît un pahar, cînd i-a f cut apari ia Nicolas, îmbr cat elegant, în m tase, catifea i piele. Era îmbujorat, de parc alergase, p rul îi era r it de vînt i ochii îi str luceau vioi. S-a înclinat în fa a mea, a teptînd s -l poftesc s ia loc. Povesti i-mi, monseniore, lupta dumneavoastr cu lupii! m-a rugat, a intindu- i privirile asupra mea. Mai bine povesti i-mi dumneavoastr , domnule, cu ce seam Parisul? Mi-am dat seama îndat c întrebarea mea ar fi putut s par batjocoritoare i grosolan . Scuza i-m , dar vreau cu adev rat s tiu! A i fost la Universitate? A i studiat, într-adev r, cu Mozart? Ce se întîmpl la Paris? Despre ce se vorbe te? În ce fel gîndesc cei de-acolo? În fa a acestui bombardament cu întreb ri, a izbucnit în rîs, iar eu n-am putut decît s l imit. Spune i-mi, mergea i la teatru? A i fost la Comedia Francez ? Adeseori. Dar, asculta i-m , în curînd are s vin po talionul i va fi atîta lume aici, încît n-o s ne mai putem auzi. Permite i-mi s v invit la cin într-unui din saloanele private de la etaj... s -mi lase r gaz pentru a protesta, a dat cîteva porunci în acest sens i, în curînd, eram instala i într-o odaie rustic , dar foarte curat , a c rei intimitate mi-a pl cut din prima clip . Prin ochiurile groase ale ferestrei se ghicea cerul de un albastru intens, iernatic, peste crestele încoronate de z pad ale mun ilor. Acum, am s v pot spune tot ce dori i, a declarat Nicolas, a teptînd s m a ez. Da, am frecventat, într-adev r, cursurile Universit ii. A zîmbit, dispre uitor. i am studiat, într-

adev r, cu Mozart, care mi-ar fi spus cu siguran c îmi pierd timpul, dac n-ar fi avut nevoie de elevi. Bine, spune i-mi acum de unde s încep? De la duhoarea ora ului sau de la zgomotul infernal ce domne te acolo? Cu mul imile înfometate ce te pîndesc la tot pasul? Sau cu ho ii ce stau gata s i taie beregata, la fiecare col de strad ? Am dat din cap în semn c nu. Începe i cu unul dintre marile teatre pariziene, i-am zis. Descrie i-mi unul, oricare. AM STAT acolo cel pu in patru ore, bînd i povestind. Nicolas mi-a vorbit de piesele pe care le v zuse, despre actorii celebri, despre micile teatre bulevardiere. În curînd, a început -mi descrie întregul Paris, uitînd a mai fi cinic: Île de la Cité, Cartierul Latin, Sorbona, Luvrul... Apoi discu ia noastr s-a mutat pe un plan mai abstract: ziarele care comentau evenimentele, întîlnirile studen ilor prin cafenele. Parizienii erau agita i i nu mai suportau monarhia. Voiau schimb ri i n-aveau s se lini teasc prea curînd. Mi-a vorbit despre filozofi: Diderot, Voltaire, Rousseau. Nu în elegeam chiar totul, dar cuvintele lui, adesea sarcastice, îmi descriau un tablou de o minunat complexitate. N-am fost surprins deloc s aflu c oamenii educa i uitaser de Dumnezeu, în favoarea tiin ei, c aristocra ia i Biserica erau foarte prost v zute. Tr iam într-o epoc a ra iunii i nu a supersti iilor. Curînd mi-a explicat ce însemna Enciclopedia. De aici, a trecut la saloanele pe care le frecventase, la chefurile pe care le f cea în compania unor actri e. Mi-a descris balurile publice de la Palatul Regal, unde îns i Maria Antoaneta cobora printre oamenii de rînd. Crede i-m , îns , toate acestea par mult mai frumoase în cuvinte decît în realitate, a încheiat. Nu pot s cred a a ceva, i-am r spuns, cu blînde e. Nu-mi doream ca el s se mai opreasc din povestit. Nu m puteam s tura ascultîndu-l. Tr im într-o epoc a necredin ei, monseniore, a reluat Nicolas, umplînd din nou paharele. O epoc foarte primejdioas ! De ce, periculoas ? am murmurat. Ce ne-am putea dori oare mai mult decît sfîr itul supersti iilor? Vorbi i ca un adev rat cet ean al secolului al optsprezecelea, monseniore, a spus, zîmbind melancolic. Dar nimeni nu mai crede în nimic. Doar moda conteaz . Pîn i ateismul e tot o mod ! Eram eu însumi ateu, dar nu din considerente filozofice, în familia noastr , nimeni nu credea în Dumnezeu. Mergeam la slujbele de duminic , dar numai din obliga ie. Adev ratul sim mînt religios se stinsese demult în familia noastr , precum se întîmplase cu mii de al i aristocra i. Nici m car în vremea cînd am fost la m stire, nu am crezut în Dumnezeu, ci în lug rii care m înconjurau. Am încercat s -i explic acest lucru lui Nicolas în termeni cît mai inofensivi, care nu riscau s îl ocheze, c ci tiam c întreaga lui familie, inclusiv zgîrie-brînz de taic -s u, era profund credincioas . Dar pot oare oamenii s tr iasc f credin ? m-a întrebat el, cu o und de triste e în glas. Cum altfel poate fi înfruntat lumea în care tr im? Am în eles atunci de unde proveneau sarcasmele i cinismul s u. Î i pierduse credin a de curînd i era plin de am ciune. Totu i, radia o for enorm , o pasiune nest pînit , care m atr geau. Dac aveam s mai dau pe gît dou pahare de vin, riscam s m fac de rîs, declarîndu-i c îl iubeam. Am tr it dintotdeauna f credin , am remarcat. tiu asta. V mai aminti i ziua aceea, cînd a i plîns aflînd care era soarta vr jitoarelor? Soarta vr jitoarelor? Sim eam cum reînvie în mine o amintire dureroas , arz toare... Nu, nu-mi mai amintesc. Eram foarte mici. Preotul ne înv a s spunem rug ciuni i ne-a dus s vedem locul unde, odinioar , vr jitoarele erau arse pe rug. P mîntul mai p stra înc urmele pîrjolului. M-am înfiorat. Ah, locul acela! Locul acela îngrozitor... A i început s plînge i i s urla i. Nimeni n-a putut s v lini teasc i a fost nevoie

fie chemat doamna marchiz . Eram un copil insuportabil, am spus, cu o fals degajare. Acum, imaginea mea, urlînd, îmi revenise în memorie. Îmi aminteam de co marele avute i de cineva care îmi tergea fruntea de sudoare, spunînd: "Lestat, treze te-te!" Îmi uitasem propriile spaime. De fiecare dat cînd treceam prin apropierea acelui loc i vedeam tufi urile pîrjolite, aveam viziunea unor b rba i, femei i copii ar i de vii. Nicolas m urm rea cu privirea. Cînd a venit, mama dumneavoastr s-a mîniat pe preot. Am încuviin at. Dar mai r u decît orice altceva a fost cînd am aflat c muriser cu to ii degeaba, to i acei locuitori din vechime ai satului nostru, c ci erau cu to ii nevinova i. "Victime ale supersti iilor, spusese mama. Nici unul din ei nu fusese vr jitor. " Dimpotriv , a reluat Nicolas, mama mea spunea c se înh itaser cu diavolul, c stricaser recoltele i c , sub înf area unor lupi, ucideau oile i copiii... Oare lumea n-ar fi ceva mai bun , dac nimeni n-ar mai fi ars în numele Domnului? Dac n-ar mai exista o credin religioas care s îi împing spre comiterea unor asemenea orori pe cei care cred? Nicolas s-a înclinat, strîmbîndu-se mechere te. Monseniore, nu cumva acolo sus, la munte, v-a mu cat un lup? N-a i devenit oare, tirea noastr , vreun soi de vîrcolac? A mîngîiat c ptu eala mantiei mele. Chiar nu v mai aminti i ce spunea preotul nostru, c în acele vremuri de demult au fost ar i de vii numero i vîrcolaci? Deveniser , se pare, un adev rat flagel! Am izbucnit în rîs. De m voi transforma în lup, i-am r spuns, îmi dau cuvîntul de onoare c n-am s întîrzii prin împrejurimi ca s ucid copii. Am s p sesc cît voi putea de repede haznaua asta mizerabil i n-am s m opresc pîn cînd nu voi vedea zidurile Parisului. În felul acesta, ve i avea prilejul s v convinge i c i Parisul e tot o hazna împu it , unde ho ii sînt tra i pe roat în Place de Greve, pentru distrac ia unor gur -casc . Nu, am protestat, e un loc superb unde se nasc marile idei ce vor lumina col urile cele mai întunecate ale globului! Ah, sînte i un vis tor! a exclamat, încîntat. Cînd zîmbea, era extraordinar de frumos. Iar dumneavoastr face i parte dintre acei gînditori ce se întîlnesc prin cafenele, dintre cei cu limbile ascu ite. În curînd ne vom contrazice n praznic i ne vom petrece restul vie ii discutînd cine are dreptate. i-a pus mîna pe um rul meu i m-a s rutat. Eram atît de be i, o be ie divin , încît am fost cît pe-aci s r sturn m masa. Monseniorul uciga de lupi, a murmurat el. La cea de a treia sticl , am început s îi vorbesc deschis, cum n-o mai f cusem niciodat , despre via a i singur tatea mea. Vorbeam la fel de repede ca i el i, în curînd, am ajuns s ne dezv luim tot ceea ce sim eam i, de îndat ce unul din noi î i exprima dorin ele i neîmplinirile, cel lalt îl îngîna entuziasmat: "Da, da!" sau "Chiar a a!" sau "În eleg perfect ceea ce vre i s îmi spune i!" Înc o sticl , înc un bra de lemne pe foc. Apoi l-am rugat pe Nicolas s îmi cînte ceva la vioar . A dat o fug pîn acas i i-a adus instrumentul. Dup -amiaza se apropia de sfîr it, soarele lumina piezi ferestrele. Am uitat s mai comand m de mîncare. Niciodat nu mai fusesem atît de fericit. Întins pe p tu ul camerei de la han, l-am privit pe Nicolas sco îndu- i instrumentul din cutie. i l-a prins sub b rbie i a început s îl acordeze. Apoi i-a ridicat arcu ul i l-a trecut violent peste coarde. M-am ridicat de îndat , privindu-l fix. Nu-mi venea s -mi cred urechilor. S-ar fi zis c smulgea notele, una cîte una, din instrument, fiecare fiind miraculos de str vezie i vibrant . Cu ochii închi i, cu gura u or schimonosit , p rea c i sprijin întregul trup în muzic , lipindu- i sufletul de instrument, ca o ureche. Nu mai auzisem niciodat ceva atît de crud, atît de intens, precum str lucitorul torent de note ce se rev rsa din arcu ul s u. Cînta o bucat de Mozart în care am întîlnit veselia, vioiciunea i frumuse ea des vîr it ce se reg sesc în toate compozi iile marelui muzician. La sfîr it, mi-am dat seama c -mi cuprinsesem fruntea cu ambele mîini. S-a întîmplat ceva, monseniore? s-a îngrijorat Nicolas. Am s rit în picioare i l-am îmbr at, apoi i-am s rutat vioara. Nu-mi mai spune a a! i-am strigat. Spune-mi pe nume!

Dup care m-am pr bu it pe pat, mi-am ascuns fa a în mîini i am început s plîng. Nicolas s-a a ezat lîng mine, i-a trecut bra ul pe dup umerii mei i m-a întrebat de ce hohoteam astfel. N-am tiut ce s îi r spund, dar am sim it cît de tulburat era din pricina efectului produs de muzic asupra mea. În seara aceea, m-a condus înapoi la castel. A doua zi, dis-de-diminea , m-am i ar tat în fa a pr liei post varului i-am început azvîrl pietricele în fereastra noului meu prieten. Cînd, în sfîr it, a deschis, i-am strigat: N-ai vrea s cobori, s ne continu m discu ia? 5 ÎNCEPÎND din acea zi, cînd nu vînam, eram absorbit întru totul de Nicolas i de "discu ia noastr ". Prim vara se apropia, pete mari, verzi, împînzîser versan ii mun ilor; în livezi, merii d deau în floare. Împreun cu Nicolas, bîntuiam pantele stîncoase, profitînd de vremea frumoas pentru a explora ruinele unei vechi m stiri. Alteori, ne închideam în camera mea sau urcam pîn în turnul castelului. Cînd ai mei se s turau de larma noastr , ne refugiam în od a de la han. pt mînile treceau i, în curînd, nu mai aveam secrete unul fa de cel lalt. Într-o sear , eram la han, be i, ca de obicei. De fapt, atinseser m ceea ce între noi numeam clipa de aur, cînd totul p rea s aib un sens. Mereu încercam s o prelungim cît mai mult, îns , în cele din urm , unul din noi sfîr ea prin a m rturisi: "Gata, nu mai pot ine pasul. Clipa de aur a trecut. " În seara aceea, privind pe fereastr r ritul lunii, am remarcat faptul c , o dat sosit clipa de aur, nu mai conta chiar atît de mult c nu eram la Paris, la Oper sau la Comedie, teptînd s se ridice cortina. Tu i teatrele tale! a strigat Nicolas. Indiferent care e subiectul, tu te întorci mereu la teatru i actori... Ochii s i mari i negri erau plini de încredere i, chiar beat fiind, ar ta elegant în redingota de catifea ro ie. Actorii i actri ele sînt ni te magicieni. Ei aduc tot felul de întîmpl ri în scen , le inventeaz , creeaz . A teapt numai s vezi cum li se scurge machiajul n cl it de sudoare, în c ldura luminilor rampei! mi-a aruncat el. Tu vorbe ti? Tu, care ai renun at la toate pentru a cînta la vioar ? S-a întunecat la fa . Ai dreptate, a recunoscut el, posomorît. Tot satul tia c intrase în conflict cu tat l s u, fiindc refuza s se întoarc la Paris pentru a- i termina studiile. Atunci cînd cîn i, creezi ceva. Faci un bine cuiva. Pentru mine, sta e un lucru sfînt. Cînt, i asta m face fericit. Ce poate fi atît de bine sau de sfînt în asta? Dar cinismul s u încetase s m mai impresioneze. Am tr it o via întreag al turi de ni te oameni care nu erau în stare s creeze i s schimbe nimic. Pentru mine, actorii i muzicienii sînt sfin i. Sfin i? Binecuvînta i? Bun tate? Lestat, limbajul t u m dep te, sincer s fiu! Am zîmbit, cl tinînd din cap. Nu m în elegi. Vorbesc acum de caractere, nu de credin e. Vorbesc de cei care nu accept s duc o via banal , de cei ce vor s devin mai buni. Muncesc, fac sacrificii, ac ioneaz ... Cuvintele mele l-au emo ionat i, de altfel, m miram eu însumi de ceea ce spusesem. i totu i, aveam impresia c l-am jignit. Asta înseamn sacru, sfînt, am continuat. Dumnezeu exist sau nu exist , sînt de acord. tiu asta, a a cum tiu c sîntem înconjura i de mun i i c stelele str lucesc. Chiar crezi asta? a insistat Nicolas. Poate c da, poate c nu. Nu puteam suporta s -l v d trist; cred c acesta a fost motivul pentru care i-am povestit despre fuga mea cu trupa de italieni. I-am dezv luit despre acele zile de intens fericire unele lucruri despre care nu mai vorbisem nim nui, nici m car mamei. E oare posibil ca d ruirea i primirea unei atare fericiri s nu fie un lucru bun?

Jucîndu-ne piesa, am îmbog it existen ele acelor oameni. Crede-m , e ceva magic! A cl tinat din cap i mi-am dat seama c ar fi vrut s spun unele lucruri, dar t cea, din respect pentru mine. Nu în elegi, nu-i a a? l-am întrebat. Lestat, p catul pare întotdeauna un lucru bun, a spus, serios. De ce crezi c Biserica i-a condamnat dintotdeauna pe actori? Te-ai sim it fericit acolo, pe scen , fiindc domnea o atmosfer lasciv i destr lat i fiindc î i f cea pl cere s i sfidezi tat l!.. Nu, Nicki. De o mie de ori, nu. Lestat, sîntem doi p to i, a spus, zîmbind. Am fost a a dintotdeauna. Amîndoi neam purtat urît. Asta ne leag . Era rîndul meu s m întristez i s m simt jignit. Aveam impresia c acea clip de aur trecuse. Ascult , am izbucnit, ce-ar fi s te duci s i iei vioara i s mergem s cînt m în dure, acolo unde muzica nu va trezi pe nimeni. Vom vedea atunci dac are sau nu ceva bun în ea! Ai înnebunit! a exclamat el. s se las îns rugat, s-a îndreptat spre u , apucînd i o sticl . L-am urmat. Ie ind din camera sa, cu vioara în mîn , mi s-a adresat: S mergem la rugul vr jitoarelor! Prive te clarul de lun . Vom cînta dansul diavolului pentru duhurile vr jitoarelor moarte. Am izbucnit în rîs. Cred c eram tare be i, pentru a ne preta la un asemenea joc! Vom sfin i din nou acel loc, prin muzica noastr cea bun i neprih nit . Trecuser ani de cînd nu mai fusesem acolo. Luna str lucea îndeajuns de tare, încît ne îng duia s deslu im sinistrul cerc de stîlpi calcina i, în îndu-se din p mîntul în care, de un veac, nu mai încol ise nimic. De parc durea p stra respectuoas distan a. Un fior nedefinit m-a str tut, dar era numai o umbr , fa de spaima tr it în copil rie, la auzul cuvintelor: "ar i de vii".Dantela alb de la gîtul lui Nicki str lucea în lumina palid ; s-a pornit s cînte o melodie ig neasc i, în acela i timp, s danseze în cerc. ezat pe un butuc înnegrit, am tras o du din sticl i, a a cum mi se întîmpl mereu, mi-am sim it inima strîns ascultîndu-l cum cînta. Ce alt p cat putea fi mai mare decît s i petreci via a într-o asemenea fund tur ? În curînd, am început s plîng, în t cere. De i mi se p rea c muzica nu încetase, l-am v zut pe Nicki lîng mine, încercînd s consoleze. Mi-a spus c lumea e un pu plin cu nedreptate i c , dac acum eram prizonieri în acest îngrozitor col al Fran ei, într-o bun zi aveam s evad m. M-am gîndit la mama, închis între zidurile castelului nostru, i m-a cuprins o triste e de nesuportat. Nicki a început din nou s cînte i m-a sf tuit s dansez, c ci dansul avea s m fac s uit de toate. Da, te face s ui i. E un p cat? Notele p reau c izvor sc din vioar , ca tot atîtea rgele de aur. Am început s dansez în jurul tovar ului meu, iar muzica lui a devenit mai grav , mai frenetic . Desf cîndu-mi faldurile mantiei am privit luna. Muzica se în a în jurul nostru ca un fum i nu mai vedeam decît cerul înstelat, pe care se profilau, întuneca i, mun ii. Amintirea acelei nop i ne-a apropiat i mai mult. N-A TRECUT mult, îns , i ceva extraordinar s-a întîmplat. Era tîrziu i eram din nou la han. Deodat , Nicolas a dat glas ideii ce ne m cina pe amîndoi de atîta vreme. Trebuia s fugim la Paris. Chiar i f un ban în buzunare, tot aveam s o ducem mai bine decît aici. Chiar i în postura de cer etori. Ei bine, vom cer i pe str zi, Nicki, i-am spus, c ci prefer s fiu spînzurat decît s consimt a juca rolul veri orului s rac din provincie, care cer te pe la casele cele mari. Credeai c asta-mi doresc? Eu nu-mi doresc decît s scap de ei, Lestat. Din partea mea, n-au decît s crape to i. tiam, bineîn eles, c fuga noastr va fi de o mie de ori mai grav decît precedentele. Nu mai eram copii, ci oameni în toat firea. Cu siguran , p rin ii no tri aveau ne blesteme, iar asta nu ne prea îndemna s rîdem. Ajunseser m la o vîrst la care tiam deja ce înseamn mizeria. i ce vom face la Paris, cînd ne va apuca foamea? l-am întrebat. Voi merge la vîn toare de obolani, pentru cin ?

Eu am s cînt la vioar pe boulevard du Temple, dac va fi nevoie, iar tu vei încerca i afli de lucru în vreun teatru. De ast dat , m provoca: Haide, Lestat, ajunge cu vorb ria! Ac ioneaz ! Cu fizicul t u, nu- i va fi greu s te angajezi! Turnura luat de "discu ia noastr " m încînta! Dar, mai presus de orice, îmi pl cea faptul c Nicolas credea într-adev r c eram în stare de ceea ce puneam la cale. Gîndul la existen a steril pe care o duceam ne f cea s fierbem de furie. Am revenit la ideea mea, conform c reia muzica i teatrul erau folositoare, fiindc respingeau haosul, adic existen a lipsit de sens. Dintr-o dat , mi-am spus c apropiata moarte a mamei nu avea nici un sens, a a c i-am dezv luit lui Nicolas cele spuse de ea: "Ideea m îngroze te!" Dac fusese în acea sear vreo clip de aur, trecuse cu siguran , fiind urmat de ceva cu totul diferit. I-a fi putut spune clipa beznei, dac n-ar fi fost sc ldat într-o lumin ireal . Mi-am dat seama, exact pe cînd pronun am aceste cuvinte, c moartea nu ne dezv luie scopul pentru care am vie uit. Chiar i ateul cel mai înfocat î i închipuie c în clipa mor ii va vedea cu adev rat dac exist sau nu Dumnezeu. Dar, iat , am exclamat, în clipa suprem nu descoperim absolut nimic! Pur i simplu ne oprim. Trecem, f s ne d m seama, în nefiin . Am izbucnit în rîs. Î i dai seama? Pur i simplu ne oprim. Nu vom afla niciodat de ce s-a întîmplat, nici m car nu vom ti c s-a întîmplat! Vom muri f s o tim. Întreg haosul lipsit de semnifica ie, care ne înconjoar , va continua f ca noi s -i mai fim martori. Nu vom avea nici m car acea f rîm de putere care ne permite s -i c ut m un sens, în mintea noastr . Vom fi pleca i! Vom fi mor i, f s tim m car c am murit! Nu mai rîdeam. În elegeam perfect ceea ce spuneam! Nici o judecat de apoi, nici o ultim explica ie, nici o clip luminoas în care chiar i cele mai îngrozitoare p cate s fie r scump rate! Vr jitoarele arse de vii n-aveau s fie r zbunate. Nimeni nu ne va explica nimic, niciodat ! Nu, de fapt, nu în elegeam, vedeam! N-am fost în stare s emit decît un singur sunet: Oh! L-am repetat iar i iar, mereu mai tare, luîndu-mi capul în mîini. Îmi vedeam gura formînd acel "O" pe care i-l descrisesem mamei. Era ca un sughi , care î i scap f voie. Nu mai reu eam s îi pun cap t. Nicolas a început s m zgîl îie. Lestat! Înceteaz ! Imposibil. Am alergat la fereastr i am privit stelele. Insuportabil! Nu mai puteam îndura acest vid absolut, aceast t cere, absen a oric rui r spuns. Am început s r cnesc, în timp ce Nicolas m tr gea înapoi în untru i închidea fereastra. Totul va fi bine, îmi repeta el. Cineva a b tut la u . Era hangiul, îngrijorat de larma pe care o f ceam. Mîine, totul va fi bine, insista Nicolas. Acum ar trebui s te culci. Trezisem toat casa. Incapabil s m st pînesc, am luat-o la fug spre castel, cu Nicolas pe urmele mele, i nu m-am oprit decît în camera mea. Ai nevoie de somn, a repetat el. Întins pe pat, astupîndu-mi urechile cu mîinile, am continuat: Oh, oh, oh. Ai s vezi, mîine totul va fi bine. DAR, A DOUA zi diminea , nimic nu mergea mai bine. Nici în seara urm toare. Iar noaptea care a urmat a fost chiar mai rea. Din exterior, p ream absolut normal, dar m sim eam ca jupuit de viu. Tremuram. Cl neam din din i. Întunericul m îngrozea. Priveam fiecare obiect, fiecare persoan care trecea prin preajm , de parc în urma ei s-ar fi aflat un singur lucru: moartea mea. Dar nu mai era moartea, a a cum mi-o închipuiam înainte, ci a a cum o vedeam acum. Adev rata moarte, inevitabil , ireversibil , care nu rezolv nimic! În agita ia de nesuportat care m st pînea, am început, pentru prima oar în via , s pun întreb ri celorlal i: Crezi în Dumnezeu? l-am întrebat pe Augustin. Cum po i tr i f s crezi? Crezi cu adev rat în ceva? îmi întrebam tat l orb. Dac ai ti c urmeaz s mori, ceai crede c vei vedea? Dumnezeu sau întuneric? Spune-mi!

E ti nebun! Ai fost întotdeauna nebun! Ie i afar , c ci ne vei lua i nou min ile! urla el. Nu mai eram în stare s-o privesc pe mama, nici m car nu-i puteam sta în preajm . Nu voiam s -i impun povara întreb rilor mele. Nu puteam s îndur gîndul la rugul vr jitoarelor. "Pieri i!" spuneam, cu gîndul la to i cei ce muriser astfel, f s fi în eles nimic. Dup o s pt mîn , m aflam înc în aceea i stare. Mîncam, beam, dormeam, dar fiece clip îmi era n dit de panic i durere. L-am întrebat pe preotul din sat dac într-adev r credea c trupul lui Hristos se afla pe altar în clipa sfin irii. Auzindu-i bîlbîielile, întîlnindu-i privirile însp imîntate, am plecat, mai disperat ca niciodat . Cum a putea continua s tr iesc, cînd tiu c nu exist nici o explica ie? m-am înfuriat eu. Nicolas mi-a propus s -mi cînte ceva la vioar , c ci muzica m-ar fi putut lini ti. temeam c muzica are s m tulbure prea tare, dar am coborît împreun cu Nicolas în livad , iar el mi-a cîntat toate ariile pe care le cuno tea. M a ezasem s -l ascult, chircit în mine însumi, cl nind din din i, de i era soare. Sunetele pline de puritate p reau c umplu livada i întreaga vale cu farmecul lor. La sfîr it, Nicolas m-a cuprins în bra e i am mas t cu i o vreme, dup care mi-a spus: Crede-m , Lestat, are s treac , ai s vezi! Cînt mai departe, i-am r spuns. Muzica n-are nici o vin . A zîmbit i a încuviin at: s -i facem voia nebunului! tiam c nu-mi va trece niciodat , dar m sim eam plin de recuno tin la gîndul c exista ceva atît de frumos precum aceast muzic . Nimic nu putea fi în eles, nimic nu putea fi schimbat, dar se putea crea pu in frumuse e. Aventurîndu-m în interiorul bisericii, am îngenuncheat lîng perete i am sim it aceea i recuno tin contemplînd vechile statui, degetele, nasurile i urechile lor atît de fin sculptate, expresiile fe elor lor, faldurile ample ale ve mintelor. Ne r mîn, cel pu in, aceste lucruri frumoase, mi-am spus. Halal îmb rb tare! Dar natura, în toate înf rile ei, î i pierduse, pentru mine, orice urm de frumuse e. Priveli tea unui copac singuratic în mijlocul cîmpului m f cea s plîng. Am s v dezv lui o tain . Nu mi-a trecut niciodat ! 6 CARE fusese cauza? Serile prelungite de be ie i palavre sau faptul c mama îmi dezv luise c avea s moar curînd? Sau, poate, lupii? Ori o vraj aruncat asupra imagina iei mele de c tre rugul vr jitoarelor? Habar n-am. Era de parc ceva din afar se cuib rise în mine. Cu brutalitate, o simpl idee devenise realitate. Te po i supune unui astfel de fenomen, dar nu-l po i provoca. îndoial , groaza avea s se atenueze, dar cerul nu mi s-a mai p rut niciodat la fel de albastru ca înainte. Chiar i în clipele de intens fericire, bezna, sentimentul fragilit ii noastre i al de ert ciunii speran elor pîndeau de undeva. Poate c-a fost un presentiment, dar nu prea-mi vine a crede. Era ceva mult mai grav i, la drept vorbind, nu cred în presim iri. ÎN ORICE CAZ, am avut grij ca în momentele de adînc disperare s nu fiu în preajma mamei, c ci n-a fi vrut s pronun ceva care s-o tulbure. Ceilal i au avut îns grij ca ea s afle c înnebunisem. Ea a fost cea care a venit la mine în prima duminic a postului Pa tilor. Eram singur la mine în camer . Plecaser cu to ii s vad focul uria care se în a, conform obiceiurilor locului, în acea sear . Uram acest ritual, care mi se p rea a poseda o latur însp imînt toare: pocniturile fl rilor, dansurile i cîntecele, ranii care defilau prin livezi, intonînd melodii stranii. Unul dintre preo ii satului a g sit aceste obiceiuri p gîne, dar s tenii l-au alungat. ranii ineau la aceste tradi ii, care le promiteau recolte bogate. În acea sear , mai mult decît oricînd, recuno team în ei pe urma ii vr jitoarelor. St team în camera mea, luptînd împotriva dorin ei de a m ridica i de a m duce la fereastr , ca s admir marele foc care atr gea i m îngrozea în egal m sur . Mama a intrat, a închis u a în urma ei i m-a anun at c vrea s -mi vorbeasc . Era

plin de tandre e. Te afli în starea asta, fiindc ai aflat c voi muri? Dac acesta este adev rul, spunemi! D -mi mîinile! Era atît de fragil în rochia ei ponosit , cu p rul despletit! Mi s-a p rut desc rnat . I-am spus adev rul: nu tiam ce se întîmplase cu mine. Apoi am încercat s -i explic nelini tile care m torturau f încetare, încercînd s atenuez groz via logicii mele. M-a ascultat în t cere i apoi a spus: Fiule, tu e ti un lupt tor înn scut. Nu accep i niciodat nimic. Dar, devreme ce asta este soarta întregii omeniri, de ce refuzi s i te supui? Nu pot! a venit lamentabilul meu r spuns. De asta te iubesc atît de mult. E ti singurul în stare s aib asemenea viziuni în decorul sordid al unei od i de han, capabil fiind, în acela i timp, s te revol i împotriva acestei viziuni, a a cum î i st în fire, de altfel. Am început s plîng; de i tiam c nu spusese toate acestea ca s m dojeneasc . A scos din buzunar o batist , pe care a desp turit-o, l sînd la iveal mai multe monede de aur. Ai s i revii, mi-a spus. Pîn atunci, îns , moartea î i va face via a amar . În curînd i vei da seama c am dreptate. Ascult -m . Am chemat medicul i am stat de vorb cu trîna moa din sat, care tie chiar mai multe decît el. Amîndoi spun c n-am s-o mai duc mult. Mam , te rog, înceteaz , i-am spus, con tient de egoismul meu, dar incapabil s mi-l st pînesc. De ast dat , nu mai vreau nici un dar. Ascunde banii! Stai jos! Mi-a ar tat cu degetul b ncu a de lîng vatr . În cele din urm , am ascultat-o, iar ea sa a ezat lîng mine. tiu c tu i Nicolas ave i de gînd s fugi i. N-am s plec, mam ... ... Pîn cînd eu nu voi fi murit, nu-i a a? Nu i-am r spuns. Nu cred c a putea descrie ceea ce sim eam. Nervii îmi erau tensiona i la maximum i mi se cerea s accept faptul c aceast femeie, care se mi ca i sufla al turi de mine, avea s înceteze a mai tr i, avea s putrezeasc i s se descompun , c sufletul ei se va cufunda într-un h u f fund, iar toate suferin ele îndurate de ea în cursul vie ii vor deveni neant. Figura ei delicat p rea pictat pe un giulgiu. Vreau s pleci la Paris, Lestat. Ia banii ace tia, sînt tot ce mi-a mai r mas de la familia mea. Vreau s te tiu la Paris, Lestat. Vreau s mor tiind acest lucru. Am privit-o îndelung, cuprins de uimire. Dorin a-i de a m convinge o f cea s par aproape furioas . Moartea m îngroze te, a continuat, i- i jur c am s înnebunesc dac nu te voi ti la Paris, în sfîr it liber, atunci cînd ea va veni. Am întrebat-o din priviri: e-adev rat? Te-am re inut aici, în aceea i m sur ca i tat l t u, a urmat. Nu din orgoliu, ci din egoism. Dar vreau s -mi r scump r gre eala. Vreau s te v d plecînd. Nu m intereseaz ceai s faci, o dat ajuns la Paris. N-ai decît s cîn i pe str zi, acompaniat de Nicolas, sau s devii saltimbanc în tîrgul Saint-Germain. Pleac i, orice-ai face, f -o cît te pricepi mai bine. Am vrut s o cuprind în bra e. Mai întîi, a devenit rigid , apoi s-a abandonat i am în eles imediat motivul obi nuitei sale rezerve. A început s plîng . Am savurat durerea extatic a acestei clipe. Mi-era ru ine de pl cerea care m încerca, dar nu îmi venea s o mai las din bra e. Am strîns-o din r sputeri i am s rutat-o pentru tot atîtea da i cînd nu m sase s o fac. Eram ca dou jum i ale unui întreg. Apoi ea s-a calmat i m-a respins cu mîna-i blînd , dar hot rît . Mi-a vorbit mult, spunîndu-mi lucruri pe care, atunci, nu le-am în eles. Mi-a explicat c eram precum o parte secret a anatomiei sale, un organ pe care femeile nu-l au. E ti b rbatul care doarme în mine. Iat de ce te-am inut aici, temîndu-m c va trebui s tr iesc f tine. sim eam pu in dep it. Nu crezusem c o femeie era capabil s simt i nici s exprime astfel de lucruri. Tat l lui Nicolas v cunoa te inten iile. Hangiul v-a auzit discutînd. Trebuie s pleca i cît mai curînd. Lua i diligenta mîine în zori. S -mi scrii de cum ve i fi ajuns la Paris. Exist gr tici în Cimitirul Inocen ilor, în apropierea pie ei Saint-Germain. Încearc s afli unul care cunoa te italiana. În felul acesta, numai eu î i voi putea citi scrisoarea. Dup plecarea ei, am stat o vreme cufundat în gînduri. Apoi întunericul i disperarea s-

au topit ca prin farmec i am coborît, alergînd ca un nebun înspre sat, pentru a-l vesti pe Nicolas c urma s plec m la Paris! De ast dat , nimic nu ne mai st tea în cale. L-am g sit stînd în jurul unui foc de tab cu ai s i i l-am chemat deoparte. Ne-am oprit lîng o p une. Aerul era înc rcat de miresmele proaspete ale prim verii. Am schi at cî iva pa i de dans. Du-te i adu- i vioara! i-am strigat. Cînt -mi un cîntec despre drumul nostru spre Paris. Plec m mîine în zori! i ce vom mînca la Paris? a fredonat el, pref cîndu-se a cînta la o vioar închipuit . Mai ai i-acum de gînd s vînezi obolani pentru cin ? Nu m -ntreba ce vom face acolo! Important e s ajungem mai întîi. 7 DUP NICI dou s pt mîni, m aflam în mijlocul mul imii ce împînzea vastul Cimitir al Inocen ilor, cu galeriile lui boltite i cu gropile-i comune; asaltat de larm i de putoare, st team aplecat peste um rul unui gr tic italian, c ruia îi dictam prima scrisoare c tre mama. Ajunseser m cu bine, c torind zi i noapte, i locuiam în Île de la Cité. Eram nebuni de fericire, iar Parisul era atît de frumos, de magnific, încît dep ea orice închipuire. fi vrut s -i pot scrie eu însumi. S -i explic ceea ce sim eam trecînd pe str zile pline de cer etori, de vînz tori ambulan i i de nobili. S îi descriu casele cu patru i cinci etaje ce rgineau marile bulevarde, cale tile care î i croiau drum pe Pont Neuf sau pe Pont de la Notre-Dame, în drum spre Luvru sau spre Palatul Regal. S -i zugr vesc oamenii, domnii frumo i cu ciorapi de m tase i pantofi de culori pastelate, care se plimbau pe str zile noroioase, leg nîndu- i bastoanele cu m ciulii de argint; doamnele cu peruci pline de perle i rochii cu crinolin din m tase i muselin . S -i povestesc cum o z risem chiar i pe regin , plimbîndu-se prin gr dinile de la Tuileries. Desigur, mama v zuse toate acestea înainte ca eu s m fi n scut, deoarece în tinere e locuise cu tat l ei la Napoli, Londra i Roma. Dar visam c împ rt esc cu ea ceea ce îmi ruise, corurile de la Notre-Dame, cafenelele ticsite în care ne întîlneam cu prietenii lui Nicolas, serile petrecute la Comedia Francez unde, îmbr cat cu unul din superbele costume ale prietenului meu, îi sorbeam din priviri, cu venera ie, pe actorii de pe scen . În loc de toate acestea, scrisoarea mea se limita la dou informa ii, care aveau s fie, cu siguran , bine primite: adresa mansardei în care locuiam i urm toarea tire: "Am fost angajat la un teatru adev rat, pentru a înv a meseria de actor i, f îndoial , foarte curînd, voi juca într-o pies . " Nu i-am vorbit despre cele ase etaje pe care trebuia s le urc m, despre oamenii care urlau i se b teau sub ferestrele noastre i nici despre faptul c , din cauza dorin ei mele de a colinda teatrele, aveam s r mînem în curînd f nici un ban. Nu i-am scris nici despre faptul c teatrul în care m angajasem nu era decît un mic stabiliment bulevardier, unde îndeplineam în acela i timp func iile de garderobier, casier, portar i om la toate. În pofida acestor lucruri, eram în al nou lea cer, i Nicolas a ijderea, de i nici una dintre marile orchestre ale capitalei nu voise a-l angaja. Era solist la micul teatru în care lucram i eu, iar în zilele de s rb toare cînta pe str zi, în timp ce eu f ceam cheta. Nu sim eam nici o ru ine. În fiecare sear , urcam înapoi în mansarda noastr , cu cîte o sticl de vin prost i cîte un coltuc din delicioasa pîine parizian , atît de gustoas fa de cea din Auvergne. La lumina unicei noastre lumîn ri, c ru a p rea un palat. Zidurile i plafonul erau de ipsos, iar podeaua era acoperit cu parchet. Petreceam ore întregi plimbîndu-ne pe str zi, admirînd vitrinele magazinelor pline de bijuterii i argint rie, de tapiserii i statui, de o bog ie nemaiv zut . Chiar i mirosul gre os al pie elor de carne m încînta. Tumultul ora ului, agita ia miilor de muncitori, func ionari, artizani, toate m fascinau. În timpul zilei, aproape c uitam de groaznica viziune de la han, mai pu in atunci cînd, pe vreo str du murdar , z ream un cadavru care nu fusese înc ridicat, ori atunci cînd se întîmpla s nimeresc în place de Greve în timpul unei execu ii. Plecam de acolo zgîl îit de frisoane, gemînd. Amintirile acestea m-ar fi urm rit, dar Nicolas veghea atent. Lestat, s nu mai vorbim de ve nicie, de ceea ce e scris ori nu poate fi cunoscut! Dac insistam, m amenin a.

La c derea nop ii momentul pe care-l uram cel mai mult, fie c avusesem o zi bun sau una rea sim eam panica urcînd în mine. Un singur lucru putea s m apere împotriva ei: c ldura i anima ia teatrului str lucitor iluminat. Aveam grij s ajung acolo înaintea derii întunericului. În Parisul acelor vremuri, teatrele de bulevard erau aproape clandestine. Doar Comedia Francez i Teatrul Italienilor aveau acordul autorit ilor; iar întreg repertoriul serios le apar inea de drept, adic atît comedia, cît i tragedia, precum i piesele lui Racine, Corneille i ale genialului Voltaire. Cu toate acestea, b trîna commedia dell'arte, pe care o iubeam atît de mult, cea a lui Pantalone, Arlechino, Scaramouche i a ciracilor acestora, î i continuase existen a, în compania funambulilor, acroba ilor, jonglerilor i marioneti tilor, pe estradele din tîrgurile Saint-Germain i Saint-Laurent. Teatrele de bulevard proveneau tot din tîrguri. Pe vremea mea, deveniser deja stabilimente permanente, în irate pe boulevard du Temple. Publicului mai pu in înst rit, care nu- i putea permite s frecventeze teatrele mai elegante, i se ad ugau numero i membri ai aristocra iei i ai marii burghezii, care se înghesuiau în s lile i în lojele teatrelor noastre pentru a se bucura de antrenul spectacolelor i de talentul actorilor. deam reprezenta ii de commedia dell'arte, cu improviza ii mul umit c rora fiecare spectacol se deosebea de toate cele dinainte. Cîntau i se sc lîmb iau, nu doar de dragul publicului, ci i pentru a nu fi acuza i c impietau asupra monopolului teatrelor oficiale. Teatrul "meu" era o cl dire veche i d nat , în care nu înc peau mai mult de trei sute de persoane, dar scena i accesoriile erau elegante, cortina de catifea albastr era luxoas , iar lojele private puteau fi izolate de restul s lii. Cît despre comedian i, eu îi g seam nespus de talenta i, în stare de orice. Chiar de n-ar fi fost frica mea de întuneric, sînt convins c a fi sim it aceea i imens pl cere, intrînd în fiecare sear pe u a rezervat arti tilor. Sear de sear , p trundeam într-un mic univers plin de chiote, de rîsete i ciond neli, în care fiecare se trezea amestecat; poate c nu eram chiar prieteni, dar eram cu to ii buni camarazi. Nicolas era, desigur, mai pu in entuziasmat, devenind de-a dreptul sarcastic atunci cînd îl vizitau prietenii s i mai înst ri i. Ace tia din urm se întrebau dac nu cumva înnebunise de suporta s duc o asemenea via . Iar cînd m vedeau pe mine, fiul unui marchiz, ajutînd actri ele s i îmbrace rochiile ori golind vreo g leat cu ap murdar , mîneau f glas. Bineîn eles, to i ace ti tineri burghezi nu visau decît un singur lucru: s intre în aristocra ie prin c torie sau cump rîndu- i titlurile. Nu m sim eam deloc atras de ei. Cît despre ceilal i, comedian ii, ace tia n-aveau habar de originile mele, c ci îmi abandonasem adev ratul nume, Lestat de Lioncourt, i adoptasem un pseudonim artistic, Lestat de Valois. Înv am cît puteam de mult despre arta dramatic ; înv am texte pe dinafar , îi maimu ream pe cei din jur i-mi z ceam colegii cu nesfir ite întreb ri. Nu m opream decît pentru a-l asculta pe Nicolas cîntîndu- i solo-ul din fiece sear , cel mai adesea o sonatin care încînta publicul spectator. i, în tot acest timp, a teptam s -mi vin rîndul, clipa în care b trînii actori pe care îi sîcîiam, îi imitam i îi serveam ca o slug , aveau s -mi spun : "Foarte bine, Lestat, în seara asta vei juca rolul lui Lelio. tii ce ai de f cut". Am a teptat pîn în luna august. Parisul era toropit de ar . În sala plin , publicul ner bd tor î i f cea vînt cu batistele sau cu evantaie improvizate din programe. Fardul alb se topea pe m sur ce îl aplicam pe fa . Purtam cel mai frumos costum de catifea al lui Nicolas i o sabie de carton i, înainte de a-mi face intrarea în scen , tremuram din toate încheieturile. Am adresat s lii un zîmbet str lucitor i am salutat cu un gest lent. De îndat ce m-am trezit fa în fa cu publicul, tracul mi s-a evaporat. Apoi am contemplat-o pe frumoasa Flaminia de parc o vedeam pentru prima oar . Trebuia s o cuceresc pe aceast tîn femeie. Scena îmi apar inea. În vreme ce noi trop iam pe platforma de scîndur , cu o veselie nebuneasc , alternînd certurile cu îmbr ri i felurite giumbu lucuri, spectatorii se stricau de rîs. Sim eam, cu o intensitate aproape material , aten ia publicului concentrat asupra noastr . Fiecare gest al nostru, fiecare replic spus , îi smulgea cîte un torent de r cnete, iam fi putut continua a a înc vreo jum tate de or , dac tovar ii no tri, dornici i ei s i

fac num rul dup cum spuneau ei n-ar fi sfîr it prin a ne trage în culise. Mul imea ne ova iona, în picioare. i nu mai era, precum odinioar , o adun tur de rani, ci un puhoi de parizieni care cereau s -i vad pe Lelio i Flaminia. În penumbra ce domnea în culise, m cl tinam. Nu mai vedeam decît fe ele spectatorilor în îndu-se spre mine, de dincolo de luminile rampei. Voiam s m întorc în scen . Am îmbr at-o pe Flaminia care mi-a înapoiat s rutul cu tot atît de mult pasiune. În cele din urm , Renaud, b trînul nostru director, ne-a desp it: E-n regul , Lestat, a spus, cam lipsit de entuziasm, te-ai descurcat bini or. De-acum înainte vei mai avea ocazia s joci din cînd în cînd. s -mi dea ocazia s -mi manifest bucuria, Luchina, una dintre actri e, a strigat: S nu- i închipui c o s scapi atît de ieftin! E cel mai frumos actor de pe întreg bulevardul i-ai s -i pl te ti a a cum i se cuvine. Iar de-acum înainte, nu se va mai atinge nicidecum de vreo m tur ori vreo g leat ! M-am speriat. Cariera mea risca s se încheie înainte de a fi început m car. Dar, spre surprinderea mea, Renaud a cedat f s se tîrguiasc . Desigur, eram foarte m gulit c eram considerat chipe , i în elesesem c , pîn i la Paris, Lelio, îndr gostitul, trebuia s aib o inut mîndr , i c un aristocrat, la care elegan a este o a doua natur , era interpretul ideal al acestui rol. Cu toate acestea, dac voiam s m impun în fa a publicului parizian, astfel încît s se vorbeasc despre mine i la Comedia Francez , era necesar s fiu mai mult decît un înger dec zut cu plete de aur. Trebuia s devin un mare actor i eram hot rît s fie a a. EU i NICOLAS am s rb torit evenimentul printr-o be ie monstruoas . Toat trupa a urcat pîn în mansarda noastr , iar eu m-am c rat pe acoperi ul alunecos i mi-am deschis bra ele, de parc-a fi vrut s îmbr ez întreaga capital , în timp ce Nicolas, a ezat pe marginea ferestrei, m acompania la vioar . Zarva noastr a trezit întregul cartier; blestemele curgeau din toate p ile, dar nou nu ne p sa. Am continuat s cînt m i s dans m pîn la ivirea zorilor. A doua zi, în z pu eala scîrboas a Cimitirului Inocen ilor, am dictat toat povestea gr ticului italian, iar scrisoarea a pornit imediat. Îmi venea s îmbr ez fiecare trec tor întîlnit în cale. Eram Lelio. Eram actor. În septembrie, numele meu a ap rut tip rit în program. I l-am trimis mamei. De-acum nu mai jucam b trîna Comedia. Prezentam o fars scris de un autor renumit, care, din cauza grevei dramaturgilor, nu putea fi pus în scen la Comedia Francez . Bineîn eles, numele s u nu ap rea nic ieri, dar toat lumea tia c povestea îi apar ine i, în fiecare sear , jum tate din oamenii de la Curte se înghesuiau în teatrul lui Renaud. Nu jucam în rolul principal, dar interpretam un tîn r îndr gostit, ceea ce îmi convenea de minune, i fiecare dintre apari iile mele a însemnat un adev rat triumf. Am înv at rolul cu ajutorul lui Nicolas, care îmi repro a f încetare faptul c nu înv am s citesc. Înc din cea de a patra sear de dup premier , autorul mi-a ad ugat cîteva replici. În timpul pauzei, Nicolas se bucura i el de succes, interpretînd o str lucitoare sonat de Mozart, care îi intuia pe spectatori în fotolii. Eram invita i la petreceri mondene. De mai multe ori pe s pt mîn , d deam fuga la Cimitirul Inocen ilor pentru a-i scrie mamei i, curînd, i-am putut trimite un scurt articol ap rut într-un ziar englez, The Spectator; acesta aducea elogii trupei noastre, dar mai ales tîn rului napan blond care cî tiga inimile tuturor femeilor în cel de-al treilea i al patrulea act. Bineîn eles, nu fusesem în stare s îl citesc, dar cel care mi-l adusese îmi d duse asigur ri c era laudativ, iar Nicolas mi-o confirmase. O dat cu primele geruri, mi-am luat obiceiul de a purta pe scen mantia c ptu it cu bl nuri de lup, care era foarte apreciat . M pricepeam acum mult mai bine s m machiez, iar spectatoarele au început s îmi trimit bile ele de amor. În fiecare diminea , Nicolas studia muzica ajutat de un maestro italian, dar tot ne mai mîneau destui bani pentru a ne hr ni pe s turate i a ne înc lzi dup pofta inimii. Scrisorile mamei veneau regulat, de dou ori pe s pt mîn , i ea m asigura c starea ii sale se ameliorase. Tu ea mai pu in decît iarna trecut i nu suferea deloc. În schimb, m anun ase c ta ii no tri ne renegaser i refuzau chiar i s ne aud numele pronun at înaintea lor. Noi eram îns prea ferici i ca s ne mai pese de a a ceva. Dar, o dat cu frigurile iernii, frica morbid de întuneric s-a agravat considerabil.

GERURILE pariziene erau destul de greu de suportat. S racii se ghemuiau pe sub por i, tremurînd de frig i de foame; str zile nepavate se transformaser în adev rate mla tini. Vedeam copii cu picioarele goale, chinuindu-se sub ochii no tri, iar cadavrele abandonate se înmul iser . Binecuvîntam, mai mult ca oricînd, mantia mea c ptu it cu blan . Cînd ie eam împreun cu Nicolas, îl cuprindeam în bra e, sub faldurile ei protectoare i înaintam înl ui i prin potopul de zloat ori ninsoare. În ciuda frigului, eram fericit. Via a se desf ura a a cum îmi dorisem dintotdeauna. tiam c nu aveam s lîncezesc prea mult în teatrul lui Renaud. Toat lumea m asigura de acest lucru. M vedeam deja f cînd turnee pe marile scene ale Parisului, la Londra i chiar în America, în fruntea unei trupe de prim rang. Dar n-aveam nici un interes s m gr besc. Cupa fericirii mele era plin . 8 SE F CUSE deja luna octombrie, i Parisul c zuse prad unui frig glacial. De la o vreme, mi se p rea c z resc, în public, o figur stranie, care m f cea de fiecare dat s pierd irul replicilor. Uneori, aproape uitam c m aflu pe scen . Apoi, figura disp rea, de parc totul n-ar fi fost decît un vis. Dup vreo cincisprezece zile m-am încumetat s -i spun lui Nicki. Mi se p rea o tîmpenie atît de mare, încît îmi venea greu s -i explic. În sal e cineva care m prive te. To i te privesc! Nu asta i-ai dorit? mi-a replicat, sec. În seara aceea era trist. Ceva mai devreme, îmi dest inuise c , în ciuda dexterit ii i a urechii sale muzicale, n-avea s devin un mare violonist. Începuse mult prea tîrziu, ignora prea multe lucruri. Eu, în schimb, aveam s devin un mare actor. Desigur, am încercat s -l conving c nu avea dreptate, dar am r mas cu o strîngere de inim . Oare nu acela i lucru îmi spusese i mama despre Nicolas? M-a asigurat c nu era invidios, ci doar nefericit. Am renun at s -i mai povestesc despre chipul misterios i m-am str duit s -l îmb rb tez i s -l încurajez. I-am amintit c reu ea întotdeauna s î i emo ioneze auditoriul, i chiar camarazii afla i în culise. Talentul s u nu putea fi pus la îndoial . Dar eu vreau s fiu un virtuoz, a protestat. i tiu c e imposibil. Cel pu in acolo, acas , puteam s m am gesc. N-ai dreptul s renun i! Lestat, voi fi sincer. Pentru tine e simplu. Nu trebuie decît s i dore ti un lucru i-l po i avea numaidecît. Îmi vei spune c ani de zile te-ai chinuit în casa tat lui t u, dar, chiar i atunci, dac i doreai ceva cu adev rat reu eai, mai devreme sau mai tîrziu, s -l ob ii. Spre Paris am plecat în ziua hot rît de tine. Dar nu- i pare r u, nu-i a a? Nu, sigur c nu. Vreau doar s i spun c tu faci imposibilul s par posibil. Precum atunci cînd ai omorît lupii... La auzul acestor cuvinte, un fior m-a str tut i-am rev zut misteriosul chip care m pîndea din sal . Ce leg tur putea s aib acesta cu lupii? Era o absurditate. Dac te-ai fi hot rît s cîn i la vioar , la ora actual ai fi cîntat la Curte, f îndoial . Nicki, acest mod de a gîndi te doboar . Ce po i face mai mult decît s încerci s ob ii ceea ce î i dore ti? tiai înc de la început c alegerea te dezavantaja. i totu i, nu exist nimic altceva... decît... A zîmbit. tiu. Doar neantul. Moartea. E-adev rat, am spus. Nu putem face decît un singur lucru, s d m un sens vie ii, cînd un bine... Ah, nu! N-ai s începi iar cu binele t u! i-a întors privirea dinspre focul din vatr i mi-a aruncat o c ut tur dispre uitoare. Sîntem doar o adun tur de saltimbanci i de actori ce nici m car nu vor putea fi înmormînta i în p mînt sfin it. Ni te proscri i! Ah, de m-ai putea crede c facem un bine atunci cînd îi ajut m pe oameni s i uite necazurile, s uite c ... Ce s uite? C vor muri? A zîmbit cu cruzime. Lestat, credeam c , o dat ajun i la Paris, ai s i schimbi cîntecelul... Ei bine, te-ai în elat! Am început s m înfurii. Simt c fac un bine, pe boulevard du

Temple, simt... M-am oprit brusc, gîndindu-m la chipul care m obseda. Da, cel mai adesea, acea fizionomie stranie zîmbea, privindu-m . Zîmbea de pl cere... Lestat, in la tine a spus Nicki cu o voce grav . Te iubesc cum am iubit pu ini oameni în via a mea, dar d -mi voie s i spun c e ti un prost, tu cu bun tatea ta. Am rîs. Nicolas, pot tr i f Dumnezeu. Pot chiar s tr iesc tiind c dup via nu mai urmeaz nimic. Dar nu cred c a putea s mai continuu, f s fiu sprijinit de ideea de bun tate. A a c , decît s rîzi de mine, mai bine spune-mi în ce crezi! Eu cred în for i în sl biciune. Cred în arta reu it i în arta ratat . i, deocamdat , arta pe care o facem noi mi se pare mai degrab ratat , iar asta n-are nimic de-a face cu bun tatea. Conversa ia noastr risca s ia o întors tur urît , a a c nu i-am mai spus tot ce aveam pe suflet cu privire la burghezii care încercau s i dea importan . În sinea mea, eram convins c spectacolele date de trupa lui Renaud valorau cel pu in la fel de mult cît cele din alte teatre mai elegante, i doar decorurile produceau un efect diferit. De ce burghezii nu vedeau decît decorurile? Cum puteau fi ei convin i s priveasc dincolo de suprafa a lucrurilor? Am respirat adînc. Dac bun tatea exist , a continuat Nicolas, eu sînt tocmai opusul s u. Eu sînt cel u i sînt mîndru de asta. Pu in îmi pas de bun tatea ta. i, dac vrei neap rat s tii, nu cînt pentru a le face pl cere cretinilor care vin la Renaud. Cînt pentru mine. Nu mai voiam s aud nimic. De altfel, trebuia s ne culc m. Dar discu ia m r nise, iar el tia asta. În timp ce îmi scoteam cizmele, s-a a ezat lîng mine. Te rog s m ier i, mi-a spus, cu o voce foarte diferit de accentele dispre uitoare de mai înainte. Am ridicat privirea spre el. Mi s-a p rut atît de tîn r i de nefericit, încît nu m-am putut st pîni i mi-am trecut bra ul pe dup umerii lui, pentru a-l consola. Tu str luce ti, Lestat. Str lucirea ta îi atrage pe to i, chiar i atunci cînd e ti sup rat ori descurajat... Aiurezi, l-am întrerupt. Sîntem obosi i, amîndoi. Nu, spun adev rul. Exist în tine o lumin aproape orbitoare, în timp ce în mine nu e decît bezn . i uneori, bezna din mine pune st pînire i pe tine, ca în acea sear , la han. Erai lipsit de ap rare în fa a ei. Încerc s te ap r, c ci am nevoie de lumina ta. O nevoie disperat . În vreme ce tu n-ai nevoie de întunericul meu. Tu e ti cel care-a înnebunit! Dac te-ai putea vedea, dac i-ai auzi muzica, n-ai vedea tenebre, Nicolas, ci o lumin ce nu- i apar ine decît ie. În tine, lumina i frumuse ea se împletesc în mii de chipuri diferite. REPREZENTA IA de a doua zi a fost deosebit de reu it . Publicul, mai prompt ca oricînd în reac iile sale, ne inspira. Un pas de dans nou, care nu-mi reu ise niciodat la repeti ii, s-a bucurat de un succes nea teptat. Iar Nicolas a cîntat, r spl tit fiind de nesfîr ite aplauze, una dintre propriile-i compozi ii. Totu i, spre sfîr itul serii, am tres rit rind din nou chipul misterios. De cum am r mas singur cu Nicki, nu m-am mai ab inut i i-am vorbit despre el. ezat lîng foc, cu un pahar de vin în mîn , tovar ul meu p rea la fel de ab tut i plictisit ca în ajun.Nu-mi f cea pl cere s insist, dar fa a aceea nu-mi d dea pace cu nici un chip. i cum arat , omul sta? m-a întrebat Nicolas, frecîndu- i mîinile pentru a i le înc lzi. Privind peste um r, vedeam prin fereastr acoperi urile înz pezite ale caselor vecine. Nu-mi pl cea s vorbesc despre asta. Tocmai asta m însp imînt , am r spuns. Nu-i v d decît fa a. Probabil poart o mantie sau o glug . Parc ar fi o masc , foarte alb i ciudat de neted . Are îns ni te riduri atît de adînci, încît par a fi desenate cu un creion negru. Îl z resc numai în treac t. Parc luce te. i-apoi, cînd m uit înc o dat , nu mai e acolo. Nu chiar, exagerez. E un fenomen mai subtil, i totu i... Descrierea mea a ap rut c îl love te în plin pe Nicki. Nu a spus nimic, dar fa a i s-a luminat, de parc încerca s i alunge triste ea. Ascult -m , n-a vrea s î i faci speran e de arte, a spus, dar poate c e într-adev r o

masc . i, mai tii, ar putea fi altceva... Am a teptat în t cere, dar am sim it cum nelini tea-mi punea st pînire i pe el. Ar putea fi cineva de la Comedia Francez , venit incognito s te vad jucînd... Am cl tinat din cap. Mi-ar pl cea mie, dar nimeni n-ar purta o asemenea masc . i mai e ceva... Tensiunea din înc pere p rea aproape tangibil . Oricine-ar fi acest om, cunoa te episodul cu lupii. Ce-ai spus? Cunoa te întîmplarea cu lupii. Abia îndr zneam s articulez, aveam impresia c -i povestesc un vis aproape uitat. tie c am ucis to i acei lupi, acolo, în Auvergne. tie c mantia pe care o port e ptu it cu bl nurile lor. Deci ai stat de vorb cu el. Nu, tocmai de aceea mi se pare atît de îngrozitor. Totul era atît de confuz în mintea mea, atît de nebulos. Am avut din nou o str fulgerare. Tocmai asta am încercat s i explic. N-am vorbit cu el niciodat , nici m car nu m-am apropiat de el. Dar tie. Ei, haide, Lestat! Nicolas s-a l sat pe spate, privindu-m cu un zîmbet plin de afec iune. În curînd ai s vezi i fantome. Niciodat n-am mai întîlnit pe cineva atît de dispus i fac tot soiul de gînduri aiurite! Fantomele nu exist ! am optit, bosumflat. Nicolas s-a posomorît din nou. Dar, omule, de unde dracu' ai vrea s tie de povestea cu lupii? i tu, de unde tii ... i-am spus doar, nu tiu nimic! Am t cut o vreme îndelungat , gîndindu-m , furios, c m f ceam de rîs. i atunci, în timp ce st team a a, f s scoatem o vorb , am auzit cuvintele Uciga de lupi, atît de deslu it, de parc le pronun ase cineva chiar în înc perea în care ne aflam. Dar nu era nimeni. L-am privit pe Nicki i am sim it cum sîngele mi se scurge din obraji. Am sim it nu obi nuita mea team morbid de moarte, ci un sentiment care, pîn în acel moment, îmi fusese str in: spaima visceral . Am r mas nemi cat, f s pronun nici un cuvînt. În cele din urm , Nicolas s-a aplecat i m-a îmbr at. Hai s ne culc m, mi-a spus, blînd.

PARTEA A DOUA TESTAMENTUL LUI MAGNUS

1 ÎN JUR de ora trei diminea a am auzit prin somn b taia orologiului bisericii. Ca orice al i parizieni rezonabili, astupaser m cr turile din u i de la ferestre. Nu era un lucru foarte în elept, cu focul care ardea în vatr , dar acoperi ul putea constitui, la nevoie, o cale de salvare. Visam lupi. M aflam pe munte, înconjurat de lupi, i îmi învîrteam flagelul medieval pe deasupra capului. Apoi lupii erau mor i, iar eu aveam un drum lung de parcurs prin z pad . lu ul meu a nechezat ascu it i s-a transformat într-o insect scîrboas . O voce a gl suit: Uciga de lupi; era o oapt prelung , o soma ie i un omagiu totodat . Am deschis ochii. Sau mi s-a p rut c -i deschid. În înc pere se afla cineva. O siluet înalt , adus de spate, se profila în lumina jarului care mai pîlpîia în vatr . Lumina palid se estompa înainte de a atinge contururile capului, dar tiam c în fa a mea se afla omul rit la teatru, de i ra iunea îmi spunea c u a fusese închis cu cheia i c Nicolas dormea lîng mine. Silueta st tea aplecat deasupra patului nostru.Am ridicat privirea spre chipul

str veziu. Uciga de lupi, a repetat, de i buzele nu i s-au mi cat. De aproape mi-am putut da seama c nu era o masc . Am distins doi ochi negri, vioi i scrut tori, tenul palid. Un miros infect mi-a lovit n rile; un miros de haine muceg ite, uitate într-o înc pere umed . M-am ridicat sau am fost ridicat, c ci, cît ai clipi din ochi, m-am trezit în picioare, cu spatele la perete, în vreme ce somnul îmi zbura, ca un ve mînt lep dat în grab . Silueta inea în mîn mantia mea ro ie. M-am gîndit cu disperare la spada i muschetele mele, aflate mult prea departe, sub pat. Creatura a înaintat înspre mine i i-am sim it mîna în cîndu-m prin catifeaua mantiei. Am fost smuls i tîrît prin camer . Picioarele nici nu atingeau p mîntul. Am strigat din sputeri: Nicolas! Nicolas! Am v zut fereastra întredeschis , geamurile i ramele de lemn explodînd i m-am trezit zburînd peste acoperi uri. Am ipat, încercînd s lovesc cu picioarele strania creatur care m purta. Înv luit în faldurile mantiei ro ii, m-am zb tut zadarnic, încercînd s m eliberez. Escaladam acum flancul neted al unei cl diri înalte. Atîrnam f vlag în bra ele celui care m r pise. Deodat , acesta m-a aruncat, f pic de delicate e, în vîrful unei case. Parisul se întindea la picioarele mele, într-un cerc uria : z pada imaculat , punctat de hornuri i de turlele bisericilor, cerul mohorît. M-am ridicat, cl tinîndu-m , i am luat-o la fug . Am ajuns la marginea terasei pe care m aflam i am privit în jos: un perete abrupt de mai multe sute de picioare în ime. Am alergat spre o alt balustrad : acela i lucru. Era cît pe ce s cad. M-am întors, înnebunit, gîfîind. Ne aflam în vîrful unui turn p trat cu latura mai mare de cincizeci de picioare! Oriunde a fi privit, nu z ream nici o cl dire mai înalt . Creatura m privea f s se mi te i am auzit-o sco înd un rîs r gu it. Uciga de lupi, a repetat ea. Dracul s te ia! Cine e ti? Nebun de furie, m-am repezit cu pumnii ridica i. Creatura nu a schi at nici un gest. Am avut impresia c m-am lovit de un zid de piatr . Am fost efectiv aruncat înapoi, am alunecat pe z pad , mi-am pierdut echilibrul i am c zut; m-am ridicat imediat i am pornit din nou la atac. Rîsetele adversarului meu sporeau în intensitate, categoric batjocoritoare, dar deslu eam i o not evident de pl cere care nu f cea decît s îmi sporeasc mînia. Am alergat din nou spre marginea abisului i mi-am înfruntat adversarul. Ce vrei de la mine? Cine e ti? Ob inînd, drept unic r spuns, numai acel exasperant hohot de rîs, l-am atacat din nou, intind, de ast dat , fa a i gîtul, cu degetele ambelor mîini curbate ca ni te gheare. I-am smuls acea glug blestemat i i-am v zut chica neagr i rotunjimea capului. Avea pielea neted i moale. A f cut un pas înapoi i a ridicat bra ele, jucîndu-se cu mine, a a cum face un adult cu un copil. Privirea mea nu reu ea s -i surprind toate mi rile, pe care le f cea f vreun efort aparent. În ciuda dorin ei de-ai face r u, n-am reu it s -i ating decît pielea catifelat pe care degetele-mi alunecau i, o dat sau de dou ori, în treac t, p rul negru i fin. Ce curajos e micul nostru Uciga de lupi, a reluat vocea, acum mai consistent i mai serioas . M-am oprit, gîfîind, plin de sudoare, pentru a-i studia chipul. Cele dou riduri adînci aflate la col urile gurii s-au ridicat într-un rînjet batjocoritor. Ah, Doamne, ap -m ... am bolborosit, dîndu-m un pas înapoi. Mi se p rea imposibil ca o figur ca aceasta s m priveasc cu atîta afec iune. Dumnezeule! Pe care Dumnezeu îl invoci cu atîta ardoare, Uciga de lupi? I-am întors spatele, sco înd un r cnet. I-am sim it mîinile cuprinzîndu-mi umerii ca ni te cle ti de o el; de i m zb team ca un apucat, creatura m-a întors foarte u or. Ochii ei mari, negri, s-au cufundat în ai mei, iar gura-i închis continua s zîmbeasc . S-a aplecat brusc i i-am sim it col ii p trunzîndu-mi în gît. Numele s u urca din negura amintirilor tuturor pove tilor pe care le ascultasem în copil rie, precum un înecat revine la suprafa , din apele negre, în plin lumin . Vampir! Am mai l sat s -mi scape un ultim ip t însp imîntat, respingînd din toate puterile

creatura.A urmat t cerea. Nemi carea. tiam c ne mai aflam înc în vîrful turnului, c aceast fiin r uf toare m mai inea în bra e, dar mi se p rea c nu mai cînt rim nici cît negru sub unghie i c ne deplasam f efort prin bezn . În jurul meu auzeam o imens rumoare, precum sunetul unui clopot cu glas profund, al c rui ecou îmi turna o pl cere infinit prin toate m dularele. Am mi cat buzele, dar n-am scos nici un sunet. N-avea importan . Tot ceea ce a fi vrut s spun mi-era limpede în minte, doar asta conta. La urma urmei, aveam timp destul la dispozi ie, o delicioas ve nicie, pentru a spune i a face tot ce pofteam. La ce bun s m gr besc? Încîntare. Cuvîntul mi-a ap rut limpede, f s -mi mi c buzele ce-mi fuseser parc lipite. i totu i, ca prin minune, puteam s respir, iar r suflarea mea urma ritmul clopotului, total diferit de cel al corpului meu. Acest ritm ce se prelungea la infinit, m încînta, scutindu-m de nevoia de a respira i de a vorbi. Mama mi-a zîmbit, i i-am spus: Te iubesc... Da, mi-a r spuns, m-ai iubit întotdeauna, întotdeauna... Aveam doisprezece ani, eram în biblioteca m stirii; deschideam fiecare carte i le puteam citi pe toate, în latin , greac , francez . Vitraliile erau de o frumuse e de nedescris. M-am întors i m-am trezit fa în fa cu publicul, la teatrul lui Renaud. Oamenii s-au ridicat în picioare, m-au aclamat, iar femeia care î i ascundea fa a într-un evantai nu era alta decît îns i regina Maria Antoaneta. Uciga de lupi, mi-a spus ea. Nicolas alerga spre mine plîngînd i m implora s m întorc. Fa a îi era schimonosit de durere, p rul îi era zburlit, iar ochii, injecta i. Încerca s m apuce, iar eu îi strigam: Nicki, nu te apropia de mine! Deodat mi-am dat seama c b ile clopotului se estompau i m-am sim it cuprins de panic . Am urlat: Nu-l l sa i s se opreasc , v implor. Nu vreau... nu... v implor... Lelio, Uciga ul de lupi, a spus creatura. aflam tot în bra ele ei i plîngeam, sim ind c încîntarea se apropia de sfîr it. Nu, nu! sim eam greu, m reîntorsesem în trupul meu, la durerile sale, la strig tele-i gîtuite. M-am sim it ridicat, pîn cînd m-am pr bu it peste um rul creaturii, în timp ce bra ul ei îmi cuprindea genunchii. Cu fiecare fibr a trupului meu, mi-am dorit s -l invoc pe Dumnezeu, dar nici un cuvînt nu a reu it s -mi scape dintre buze. Am v zut din nou h ul de sub mine i Parisul, care se înclina însp imînt tor. Apoi n-a mai fost decît z pada i mu tura vîntului n prasnic. 2 M-AM trezit, mort de sete. Aveam poft de mult vin alb, rece, cum e toamna cînd îl aduci din pivni . Mi-era poft ron i ceva dulce, un m r. Mi-a trecut prin minte c poate înnebunisem. Am deschis ochii. Se l sa seara. Lumina crepuscular ar fi putut fi cea a zorilor, dar trecuse prea mult timp. Nu, era sear . Printr-o fereastr larg , prev zut cu gratii solide, se reau dealuri i p duri îngropate în z pad , iar în dep rtare, vasta amestec tur de acoperi uri minuscule i turle a capitalei, a a cum o v zusem pentru prima oar cînd sosisem la Paris cu po talionul. Am închis ochii, dar viziunea mi-a r mas imprimat pe retin . Nu era o vedenie. M aflam într-o înc pere înc lzit . Cineva tocmai aprinsese focul. Ba nu, acum era stins, dar efluviile sale mai impregnau înc atmosfera. Am încercat s gîndesc, dar nu-mi puteam muta gîndurile de la ideea vinului alb, proasp t, i a unui co de mere. Mi s-a p rut c alunec spre p mînt printre crengile unui r, înconjurat de aroma fînului proasp t cosit. Soarele str lucea orbitor peste verdele cîmpiei. F cea s sclipeasc pletele negre ale lui Nicolas i lemnul l cuit al viorii sale. Muzica se în a înspre norii pufo i. Pe cerul albastru se profilau crenelurile castelului tat lui meu. Am deschis din nou ochii.

aflam într-un turn, la cîteva leghe distan de Paris. În fa a mea, pe o m su de lemn cioplit grosolan, am z rit o sticl de vin alb, proasp t, a cum îmi dorisem în vis. Am privit-o îndelung, nevenindu-mi s cred c nu trebuia decît s întind mîna i s o iau, pentru a bea. Niciodat nu suferisem atît de cumplit de sete. Întregul corp îmi era uscat. M sim eam sl bit i-mi era frig. Ame eam. Cerul str lucea prin fereastr . Am apucat în cele din urm sticla, i-am scos dopul, am inspirat delicioasa-i arom acri oar i am b ut f s -mi pese de ceea ce avea s mi se întîmple, f s m întreb unde m aflam sau ce c uta sticla acolo. Capul mi-a c zut iar în piept. Sticla era aproape goal , iar, în dep rtare, ora ul se cufunda în bezna cerului. ternutul pe care z ceam era doar o piatr pres rat cu paie. M aflam oare într-o închisoare? Dar mai era i vinul. Nu, vinul fusese prea bun. Un asemenea nectar nu e dat unui prizonier decît dac , bineîn eles, este un condamnat la moarte. Un alt parfum mi-a ajuns în n ri, puternic i ademenitor. M-am str duit s privesc în jur, în ciuda sl biciunii. Aroma r pitoare provenea dintr-un castron mare cu sup , a ezat aproape de mine, înc aburind. L-am apucat cu ambele mîini i am început s sorb din el cu aceea i l comie cu care usem vinul. Cînd castronul s-a golit, am rec zut, s tul, aproape scîrbit, înapoi în a ternutul de paie. Mi s-a p rut c în întunericul din apropierea mea se mi ca ceva, dar nu eram sigur. Am auzit un zgomot de sticle. N-ai mai vrea ni te vin? m-a întrebat o voce cunoscut . Încetul cu încetul, mi-am amintit. R pirea mea pe fereastr , vîrful turnului, figura palid i batjocoritoare. Mi-am zis: nu, e imposibil, nu poate fi decît un co mar. Dar totul era aievea. Mi-am amintit dintr-o dat extazul i sunetul clopotului. M-a apucat ame eala i-am crezut c -mi voi pierde iar cuno tin a. M-am inut tare. A a ceva nu trebuia s se mai întîmple. O spaim abject m-a invadat, i n-am mai îndr znit s fac nici o mi care. N-ai mai vrea ni te vin? Mi-am întors pu in capul i am v zut o alt sticl , profilîndu-se în lumina ferestrei. Setea m chinuia, înte it de fiertura s rat . Am întins mîna i am început s beau. M-am pr bu it lîng zidul de piatr , încercînd s str bat întunericul cu privirea, oarecum terorizat de ceea ce avea s -mi fie dat s v d. Eram ame it bini or. Am v zut fereastra, ora ul. M su a. Iar cînd privirea mi-a ajuns în cel mai întunecat col , l-am v zut. Nu mai purta mantia, nici gluga i nu st tea nici a ezat, dar nici în picioare, cum ar fi stat un om. Se sprijinea pe bolovanii uria i care încadrau fereastra, cu unul din genunchi u or flexat, cu bra ele atîrnîndu-i pe lîng corp. P rea o fiin lipsit de putere, de via . Doar fa a-i d dea semne de anima ie: ochii negri, imen i, ce se iveau dintre zbîrciturile fe ei, nasul lung i sub ire, gura rînjind batjocoritor, col ii ce abia atingeau buza decolorat i masa grea, lucioas a p rului negru-argintiu, ce scotea în eviden albea a fe ei, c zîndu-i pe umeri, de-a lungul bra elor. A rîs înfundat. Eram înnebunit de groaz , incapabil s scot vreun sunet. Am sc pat sticla, care s-a rostogolit pe pardoseal . În clipa în care am început s m mi c, dornic s nu mai fiu creatura beat i moale în care sim eam c m transformase, corpul scheletic a înaintat spre mine. În loc de ip t, am scos doar un scheunat slab, de furie însp imîntat , i mi-am p sit ternutul cît am putut de repede, împiedicîndu-m , în graba mea, de m su . Degetele lui lungi i albe m-au apucat, la fel de puternice i de reci ca i în noaptea trecut . Las -m în pace i du-te dracului! am bîlbîit. Ra iunea îmi dicta îns s îl implor. Te rog, las -m s plec. Te implor. Las -m !

Îi vedeam chipul uscat aplecat asupra mea, cu buzele schimonosite într-un rînjet, i deodat a început s rîd cu poft , un hohot f de sfîr it. M-am zb tut, încercînd în zadar -l resping, murmurînd rug ciuni f ir. Am sfîr it prin a striga: Ajut -m , Doamne! Imediat, una din palmele lui monstruoase mi-a astupat gura. S nu mai spui niciodat asta în fa a mea, Uciga ule de lupi, ori am s te dau hran lupilor iadului! a rostit cu r utate în glas. Ai priceput? R spunde-mi! Am încuviin at, iar el i-a retrase mîna. Vocea lui m-a calmat. P rea a fi în stare s asculte argumente ra ionale, p rea evoluat. Mi-a mîngîiat p rul, iar eu m-am chircit. Soarele în p rul t u, a murmurat el, i cerul albastru p strat pe veci în ochii t i. M-a contemplat gînditor. La fel ca i trupul, r suflarea sa n-avea nici un miros. Doar hainele degajau un parfum de mucegai. i-a sl bit strînsoarea, dar n-am îndr znit s m mi c. I-am studiat ve mintele: o c ma de m tase zdren uit , cu mîneci largi i gulerul gofrat, pantaloni bufan i jerpeli i i ciorapi de lîn . Pe scurt, costumul unui om din veacurile trecute. zusem asemenea costuma ii în tablourile lui Caravaggio i La Tour, care împodobeau pere ii od ii mamei mele. E ti des vîr it, scumpul meu Lelio, Uciga de lupi, mi-a spus, dezv luindu- i din nou col ii mici i albi. Erau singurii din i pe care-i mai avea. M-am înfiorat i am sim it cum alunec încet, spre podea. M-a ridicat f nici o greutate, cu o singur mîn , i m-a întins pe pat. În sinea mea, m-am rugat din toate puterile, ridicîndu-mi privirile spre el: Ajut -m , Doamne, ap -m , Fecioar Maria! Ce vedeam, asupr -mi? O masc a b trîne ii, un zîmbet rînjit, s pat adînc de vreme, o fa ce p rea înghe at i tare ca stînca. Nu era o fiin vie. Era un monstru. Un vampir. Un cadavru b utor de sînge, ie it din mormînt i înzestrat cu ra iune! Iar membrele sale? De ce m umpleau de groaz ? Ar ta ca o fiin uman , dar nu avea gesturile ei. Mergea sau se tîra, se apleca sau îngenunchea, asemeni unui om. i totu i, trebuie s recunosc, m fascina. Dar m aflam într-o primejdie prea mare pentru a-mi putea îng dui o asemenea stare de spirit. Cu mîna pe obrazul meu, a început s rîd , un rîs cavernos. Ei da, frumosule, nu cred c ofer un spectacol prea atr tor! Vocea nu-i mai era decît o oapt . Eram deja b trîn cînd am fost creat. Dar tu e ti perfect, Lelio, copilandrul meu cu ochi de azur, cu mult mai frumos decît erai în luminile rampei! Mîna sa lung , alb , a urcat, jucîndu-mi-se prin p r, apoi l-am auzit oftînd. Nu plînge, Uciga de lupi. Ai fost ales i, în curînd, succesele tale de doi bani de la teatrul lui Renaud î i vor p rea i ie derizorii. Mi-a spus printre hohote înfundate de rîs. Chiar în acea clip , n-am mai avut nici o îndoial asupra existen ei diavolului i a bunului Dumnezeu; eram convins c , dincolo de singur tatea pe care o tr isem cu cîteva ore înainte, se întindea un vast teritoriu populat cu fiin e ale întunericului, în care, numai Dumnezeu tie cum, fusesem tîrît. Am perceput foarte limpede un gînd: eram pedepsit pentru via a pe care o dusesem. Absurd! Mii de oameni nutreau acelea i convingeri ca i mine. De ce s fiu pedepsit tocmai eu? O posibilitate atroce începea s se contureze: lumea nu avea, într-adev r, nici un sens, iar ceea ce-mi era dat s tr iesc nu era decît o alt fa a groz viilor ei... Piei, pentru numele lui Dumnezeu! am urlat. Acum sim eam nevoia de a crede în Dumnezeu. O nevoie absolut . Era ultima mea speran . Am schi at un semn al crucii. M-a privit, cu ochii holba i de furie, i m-a ascultat invocînd la nesfîr it numele Domnului. Apoi un zîmbet i-a luminat fa a. Am început s plîng ca un copil. Înseamn c diavolul domne te în ceruri, iar cerul este iadul, am strigat. O, Doamne, nu m p si... M-a p lmuit. Era cît pe-aci s m rostogolesc la picioarele patului. Camera p rea c ncepe s se roteasc în juru-mi, iar gustul acru al vinului îmi urca din stomac. A a, Uciga de lupi, lupt -te! a spus. Nu ceda în fa a infernului f lupt . Bate- i joc de Dumnezeu. Nu-mi bat joc! am protestat.

M-a tras din nou spre el. Am luptat mai aprig decît luptasem vreodat împotriva unei alte fiin e umane, i chiar împotriva lupilor. L-am lovit cu pumnii, cu picioarele, l-am apucat de p r, dar era atît de puternic, încît aveam impresia c lupt cu o himer de piatr . Zîmbea. Apoi figura i s-a golit de orice expresie, p rînd c i se lunge te peste m sur , cu obrajii-i scobi i, cu ochii înfunda i adînc în orbite. A deschis gura i i-am v zut col ii. Du-te dracului, în iad! Am r cnit din r sputeri. De ast dat , aveam s rezist. Aveam s îmi salvez sufletul. Dar totul s-a petrecut aidoma cu prima dat . Blînde e i tandre e, lumea îndep rtat . Chiar i urî enia c ului meu mi se p rea a fi exterioar , ca atunci cînd prive ti o insect printr-un geam. Apoi dang tul clopotului i pl cerea extatic . Eram pierdut. Eram lipsit de substan i pl cerea mea, a ijderea. Nu mai eram decît pl cere. M-am l sat s alunec într-o împletitur de visuri radioase. Am v zut catacombe lugubre, în fundul c rora un vampir palid se trezea dintr-un mormînt adînc. Era legat cu lan uri grele, iar monstrul care m r pise st tea aplecat deasupra lui. Am tiut instantaneu c acesta din urm se numea Magnus i c , în visul meu, era înc muritor, un alchimist faimos i înv at. Dezgropase i înl uise acest vampir înaintea orei hot rîtoare a crepusculului. Lumina zilei se stingea, iar Magnus sorbea din gîtul vampirului nemuritor i neputincios sîngele magic i blestemat care avea s fac din el unul dintre mor ii vii. Acest furt al nemuririi era o tr dare. Un sinistru Prometeu jefuia focul str lucitor. Un hohot de rîs în mijlocul tenebrelor, ale c rui ecouri r sunau prin labirintul catacombelor, p rea a-mi ajunge la urechi de-a curmezi ul veacurilor. Duhoarea mormîntului. i apoi, extazul, insondabil i irezistibil, care acum se apropia de sfîr it. Plîngeam, întins în a ternutul de paie: Te implor, nu te opri... Magnus m-a l sat în pace; am respirat din nou prin propriile-mi puteri. Visul s-a risipit. M-am sim it c zînd vertiginos printr-un cer plin de stele. Aerul înghe at al iernii s-a strecurat în înc pere. Aveam lacrimi pe obraji. Setea m tortura iar i. De departe, de foarte departe, Magnus m contempla. Am încercat s m mi c. Toate fibrele trupului meu ardeau de sete. Acum mori, Uciga de lupi, mi-a spus Magnus. Lucirea vie ii se stinge în ochii t i alba tri... Nu, te implor... Setea era de nesuportat. Am c scat gura, mi-am încovoiat spinarea. A adar, asta era groz via final , moartea. Cere-mi s te salvez, copile, a reluat Magnus. Figura lui î i pierduse aspectul de masc rînjit , c ci era transfigurat de mil . P rea aproape uman. Cere i i se va da. Am v zut nind apele limpezi ale rîurilor de munte din copil rie. Te implor, ajut -m ! Î i voi da cea mai bun ap din cîte exist , mi-a murmurat la ureche. Cel aplecat asupra mea nu era oare un b trîn adev rat? Nu mai era palid. Fa a p rea omeneasc , marcat de triste e. Dar, v zîndu-i zîmbetul, am tiut c nu era a a. Era acela i monstru secular, doar c acum se îndopase cu sînge. Cel mai bun vin dintre toate, a uierat. Iat Trupul meu, iar acesta e Sîngele meu. M-a îmbr at. Întreaga lui fiin emana c ldur i-mi p rea a fi plin nu de c ldur , ci de dragoste. Cere-mi-o, i vei tr i de-a pururi, Uciga ule de lupi, a continuat, dar vocea îi era obosit i mohorît , iar privirea-i c tase ceva distant i tragic. Trupu-mi era o mas greoaie, umed , pe care nu reu eam s o controlez. N-aveam s -i cer nimic, aveam s mor f a cere ceva. Imensa disperare de care m temusem într-atît se întindea în fa a mea, vidul mor ii, dar am continuat s spun "Nu". N-aveam s cedez haosului i ororii. Am spus "Nu"! Via a ve nic , a optit... Capul mi-a rec zut pe um rul lui. E ti înc înat, Uciga ule de lupi! Buzele sale m-au atins, i-am sim it r suflarea cald i f miros, pe gît.

Nu, nu înc înat! am optit. Vocea-mi era atît de slab , încît m-am îndoit c m-a auzit. Curajos, nu înc înat! De ce n-a fi spus-o? Orgoliul nu mai însemna nimic în acele clipe. Nimic nu mai însemna nimic. Mi-a cuprins fa a cu mîna dreapt ; iar cu unghiile celeilalte mîini i-a sec ionat gîtul. Trupul mi-a fost zguduit de o adev rat convulsie de groaz , dar el mi-a ap sat fa a peste ran . Bea! Am scos un urlet asurzitor. Sîngele care nea din plag mi-a atins buzele uscate i cr pate de sete. De îndat , limba a început s ling sîngele, cu un uierat abia perceptibil. Gura mi s-a deschis i s-a închis asupra r nii. Am supt din r sputeri din marele izvor care, sim eam, avea s -mi potoleasc setea mai mult ca oricînd. Sînge, sînge, mai mult sînge. Nu-mi potoleam doar setea, ci toate dorin ele, toate suferin ele îndurate vreodat . Gura mi s-a deschis din nou, apoi s-a lipit i mai tare de gîtul lui Magnus. Am sim it cum sîngele mi se scurge în gîtlej. M-a îmbr at strîns. Lipit de el, îi deslu eam fiecare mu chi, fiecare os, conturul mîinilor. O amor eal ascuns m-a cuprins. Pl cerea suprem mi-a fost îns d ruit de gustul sîngelui dulce i onctuos, care-mi potolea setea, pe m sur ce-l beam. Mai mult, vreau mai mult. Era singurul gînd, admi înd c aveam vreunul. În ciuda vîscozit ii sale, mi s-a p rut c s-a infiltrat pîn -n cele mai m runte vase de sînge. Trupul lui Magnus, sl bea. Îi auzeam gîfîitul greoi, i totu i, nu încerca s m opreasc . Te iubesc, Magnus, st pînul meu ireal, a fi vrut s spun, creatur hidoas , te iubesc; asta mi-am dorit dintotdeauna, dar n-am putut avea. Aveam impresia c , dac voi continua, aveam s mor, dar extazul se prelungea, i nici vorb de moarte. Deodat , i-am sim it mîinile pe umeri i, cu nem suratele-i puteri, m-a împins deoparte. Un plînset lung i lugubru mi-a sc pat, însp imîntîndu-m cu dezolarea lui. Continua m in în bra e, ducîndu-m la fereastr , pentru a privi afar . Tremuram i-mi sim eam sîngele cum pulseaz în vene. Mi-am sprijinit fruntea de barele de fier. Departe, sub mine, am deslu it cupola întunecat a unui deal plin de copaci, care reau c scînteiaz în lumina incert a stelelor. Dincolo de el, marele ora , cu infinitatea-i de lumini e str lucea, dar nu în bezn , ci într-o cea violacee. Z pada, luminoas , se topea pretutindeni. Acoperi urile, turnurile, zidurile, toate î i ar tau miile de fe e, în nuan e de mov, roz i lavand . Privind cu luare-aminte, am v zut un milion de ferestre luminate i, de parc asta n-ar fi fost de-ajuns, am z rit, f putin de îndoial , în adîncuri, oameni care se mi cau. Distingeam muritori minusculi pe uli e la fel de minuscule, capete i mîini ce se atingeau în umbr , un b rbat, unul singur, nu mai mare decît un fir de praf, escaladînd o clopotni tut de vînturi. Aerul dimprejur purta c tre mine zvonul înfundat i confuz a nenum rate voci omene ti. Strig te, cîntece, crîmpeie de melodii, dang te surde de clopote. Am gemut. Briza îmi zburlea pletele i m-am auzit plîngînd cum nu am mai plîns nicicînd. Metropola s-a estompat. Am pierdut din vedere milioanele de oameni, ce se transformau în minunate, grandioase jocuri de umbre liliachii, în lumina care p lea. Ah, ce-ai f cut, ce mi-ai d ruit? Mi s-a p rut c vorbele se înl uiesc, f întreruperi, formînd un sunet imens i coerent care exprima des vîr it groaza i bucuria mea. Dac existase vreun Dumnezeu, el nu mai conta. Apar inea unei împ ii sinistre i mohorîte, devastat cu mult timp în urm . Centrul palpitînd al vie ii se afla chiar aici, iar în jurul s u gravita tot ce era cu adev rat complex. În spatele meu, am auzit pa ii monstrului zgîriind pardoseala de piatr . Întorcîndu-m , l-am v zut, palid, golit de sînge ca o scoic uria , cu ochii sc lda i în lacrimi purpurii. Î i întindea bra ele spre mine, de parc suferea. L-am strîns la piept. Nu mai nutrisem pentru nimeni o asemenea dragoste. Ah, nu vezi? mi-a spus oribila voce. Tu, mo tenitorul pe care l-am ales pentru a stra darul întunecat cu mai mult perseveren i mai mult curaj decît zece muritori la un loc. Ah, ce fiu al întunericului ai s fii! I-am s rutat pleoapele i mi-am trecut degetele prin p rul s u negru, moale. Acum nu mi se mai p rea hidos, ci doar straniu i palid, plin de o în elepciune mai mare decît a

copacilor care frem tau departe, dedesubt, mai mare decît ora ul care m chema de dincolo de spa ii. Nu, scumpul meu vampir în devenire, a oftat el. P streaz i s rut rile pentru lumea de-afar . Mi-a sunat ceasul, iar tu nu îmi mai datorezi decît un ultim act de supunere. Urmeaz -m !

3 AM coborît, în urma lui, o scar în spiral . Totul m fascina. Pietrele t iate grosolan reau a- i degaja propria lumin i nici m car obolanii care alergau speria i din calea noastr nu mi se p reau lipsi i de o anume frumuse e. A deschis o poart grea de lemn, cu arm turi de fier, dup care mi-a înmînat leg tura de chei i m-a poftit s intru într-o înc pere vast , complet goal . E ti de-acum mo tenitorul meu, a a cum i-am promis, a declarat. Vei fi st pînul acestui loc i al comorii mele, dar, mai înainte, va trebui s îmi îndepline ti o ultim porunc . Prin fereastra cu gratii se z rea capitala scînteind blînd, p rînd c i deschide bra ele spre mine. Mai tîrziu vei avea timp destul s te saturi cu tot ceea ce vezi. St tea în fa a unui morman de lemne, a ezat în mijlocul înc perii. Ascult -m bine, c ci în curînd te voi p si i exist unele lucruri pe care trebuie s le tii. De-acum e ti nemuritor. Curînd vei g si prima ta victim uman . Fii iute i f mil . Dar ai grij s i des vîr ti osp ul, oricît de gustos ar fi el, înainte ca inima victimei tale înceteze a mai bate. În anii ce vor veni, vei fi de-ajuns de puternic pentru a suporta acest moment suprem, dar, deocamdat , fii îndeajuns de în elept pentru a- i smulge cupa buzelor, înainte de a se goli cu totul. Altfel, orgoliul t u risc s te piard . De ce vrei s m p se ti? am strigat, disperat. M-am ag at de el. Prad , mil , osp ... aveam impresia c aceste cuvinte se ab teau asupra mea ca o grindin de lovituri. S-a smuls atît de u or, încît m-au durut mîinile, dar natura acestei dureri, ce nu avea nimic în comun cu durerile muritorilor, m-a uimit. Magnus mi-a ar tat pietrele din zidul dinaintea noastr i am observat c un bloc enorm de stînc fusese dislocat, ie ind acum în eviden din suprafa a neted a peretelui. Scoate piatra afar din zid! mi-a spus. Dar e imposibil! am protestat. Cînt re te probabil... F ce i-am cerut! M-a amenin at cu unul dintre degetele sale albe i osoase, a a încît m-am gr bit s -l ascult. Spre surprinderea mea, am reu it s mi c, îndeajuns de u or, piatra i am descoperit, înd tul ei, o gaur întunecat suficient de larg pentru ca un om s se poat strecura în untru, tîrîndu-se. Magnus a chicotit, cl tinînd din cap. Iat , fiule, drumul spre comoara mea. F cu ea ce- i va place, ca i cu restul bunurilor mele p mînte ti, de altfel. Acum, îns , vreau s -mi faci ni te promisiuni! A luat dou vreascuri din gr mad i le-a frecat atît de violent unul de cel lalt, încît o flac a nit numaidecît. A aruncat be oarele pe gr mada de lemne i p cur cu care fusese stropit , iar aceasta s-a aprins pe dat , proiectînd o lumin orbitoare pe tava i pe zidurile de piatr . M-am retras, cu un ip t gîtuit. Risipa de galben i portocaliu m încînta i m însp imînta, în acela i timp, iar c ldura îmi provoca o senza ie nou , necunoscut . Nu miera team c m-a fi putut arde; dimpotriv , c ldura pl cut m-a f cut s -mi dau seama cît îmi era de frig, dar frigul era superficial i ar a l-a risipit imediat. Magnus a izbucnit din nou în rîsul s u cavernos, întret iat, i a început s danseze în jurul focului. Picioarele sale lungi erau atît de slabe, încît d dea impresia unui schelet avînd fa a unui ou de o paloare stranie. Mort Dieu! am murmurat. Capul mi se învîrtea. Acest spectacol, care m-ar fi însp imîntat la culme cu numai o or în urm , exercita asupr -mi o atrac ie irezistibil . Focul arunca luciri mîngîietoare pe tasea zdren elor sale.

Dar nu m po i p si aici! Glasul meu avea inflexiuni monstruoase. Am încercat s -l modulez. Unde vrei s pleci? A rîs cu poft , lovindu-se peste coapse, i i-a accelerat dansul, cu mîinile întinse spre foc. Butucii cei mai gro i au început s se aprind , la rîndul lor. În ciuda faptului c înc perea era vast , era cald ca într-un cuptor. Fumul se rev rsa afar , pe fereastr . Nu, nu în foc! Am s rit înapoi, lipindu-m de perete. Nu te po i arunca în foc! Ca toate celelalte senza ii noi, frica punea st pînire pe mine. Nu izbuteam s -i neg existen a, i, mai ales, nu-i puteam rezista. Gemeam i urlam totodat . Ba da, pot! a rînjit. Sigur c pot! i-a aruncat capul pe spate, i rîsul i s-a accentuat peste m sur . Iar acum, iubitul meu vampir în devenire, vreau promisiuni! a continuat, amenin îndu-m din nou cu degetul. Haide, pu in mîndrie de muritor, curajosul meu Uciga de lupi! Altfel, de i tiu c mi s-ar frînge inima, te voi arunca pe tine în foc i voi pleca în c utarea unui alt mo tenitor. Haide, r spunde-mi! Am încercat s vorbesc, dar n-am izbutit decît s încuviin ez din cap. În lumina focului, am v zut c mîinile mi se albiser . i, în acela i timp, am sim it o durere p trunz toare în buza inferioar , care aproape m f cea s urlu. Caninii mi se transformaser deja în col i! Iam aruncat lui Magnus priviri pline de panic , dar spaima mea p rea c îl amuz . Ascult , a reluat el, apucîndu-mi încheietura mîinii, de îndat ce m voi fi mistuit i focul se va fi stins, va trebui îmi risipe ti cenu a. M-ai auzit, b iete? Risipe te-mi cenu a! Altfel, m voi întoarce, i nici nu-ndr znesc s m gîndesc sub ce înf are. Dar fii cu gare de seam , dac m obligi s m întorc, mai hidos chiar decît sînt acuma, te voi urm ri i te voi pîrjoli pîn cînd vei fi la fel de desfigurat ca i mine. Pricepi? Tot nu eram în stare s scot o vorb . De vin nu era frica. Nu, era ceva mult mai r u. Îmi sim eam din ii alungindu-se i întregu-mi trup era str tut de un tremur nervos. Am încuviin at, dînd din cap cu frenezie. Magnus a zîmbit. Iar acum, voi porni la drum spre infern, dac exist a a ceva, sau m voi cufunda, de i n-o merit, într-o dulce incon tien . Dac exist într-adev r vreun prin al întunericului, îl voi întîlni, în sfîr it, i-l voi scuipa în fa . Risipe te-mi cenu a, precum i-am poruncit, iar apoi intr în ascunz toarea mea, avînd grij s pui la loc piatra, dup ce e ti în untru. Acolo-mi vei g si mormîntul. Te vei închide ermetic în el, în timpul zilei, ori, de nu, soarele te va distruge. ine bine minte: nimic din lumea aceasta nu te poate nimici, cu excep ia soarelui i a unui foc precum cel din fa a ta. Dar, chiar i atunci, numai i numai dac cenu a- i va fi risipit , dup pîrjol. Mi-am întors privirile de la el i de la foc, dar el m-a tîrît pîn la piatra dislocat , pe care mi-a ar tat-o cu degetul. R mîi cu mine, te conjur, l-am rugat. Doar o vreme sau m car o noapte, te implor! Intensitatea nemaiauzit a vocii mele m îngrozea. L-am cuprins pe Magnus în bra e. Chipul s u uscat mi se p rea inexplicabil de atr tor. Lumina v ilor îi juca prin p r, iar pe fa i se zugr vea din nou acela i surîs ironic. Ah, tîn r lacom ce e ti, nu- i e de-ajuns nemurirea i o lume-ntreag drept hran ? Adio, copile, i f ce i-am cerut! Nu uita de cenu i de camera secret din spatele acestui bolovan! Vei g si acolo tot ce- i trebuie pentru a putea prospera. M-am luptat pentru a-l re ine, iar el mi-a rîs în ureche, pl cut surprins de puterea mea. Excelent, excelent! a optit. S tr ie ti ve nic, frumosul meu Uciga de lupi, cu tot ce i-a d ruit natura, descoperind de unul singur însu irile ce i le-am h zit! M-a împins violent la o parte i, cu un salt atît de mare, încît s-ar fi zis c zbura, s-a aruncat în mijlocul rugului. Ve mintele i s-au aprins. Capul i s-a transformat într-o tor , ochii i s-au m rit, gura i s-a c scat, devenind o gaur neagr în mijlocul vîlv ilor, iar rîsul i-a r sunat atît de puternic, încît am sim it nevoia s -mi astup urechile. Bra ele i picioarele scheletice gesticulau. Focul vuia, iar în miezul lui nu mai vedeam acum decît v paia. Am început s urlu i, c zînd în genunchi, mi-am acoperit ochii cu palmele. Cu toate acestea, prin pleoapele-mi închise, vedeam în continuare focul, o succesiune de explozii de scîntei, pîn cînd, nemairezistînd, mi-am sprijinit fruntea de pardoseala de piatr . 4 MI S-A p rut c au trecut veacuri, cît timp am stat întins pe pardoseal , privind cum se

mistuia rugul. În înc pere se f cuse din nou r coare. Aerul înghe at se strecura în untru prin fereastra deschis . Nu izbuteam s m opresc din plîns. Hohotele îmi r sunau în urechi, insuportabile, iar ideea c , în noua mea stare, toate senza iile, chiar i disperarea, îmi erau înzecite, nu era de natur a m consola. Din vreme în vreme, m rugam. Am cerut iertare, f s -mi dau seama dac s vîr isem ceva demn de a fi iertat. Am murmurat întruna "Ave", pîn cînd vorbele mi s-au transformat într-o melopee lipsit de sens. Lacrimile-mi erau de sînge, p tîndu-mi mîinile ori de cîte ori tergeam la ochi. cînd pe podeaua de piatr , nu mai opteam rug ciuni, ci acele implor ri nedeslu ite pe care le adres m cuiva atotputernic, sfînt: Nu m l sa singur aici. Nu m p si. Nu m sa s cad mai jos decît am c zut în ast noapte. F , Doamne, ca nimic din toate astea s nu fie adev rat... Treze te-te, Lestat! Cuvintele lui Magnus îmi bubuiau f încetare în creier: Voi porni la drum spre infern, dac exist a a ceva... Dac exist un prin al întunericului... Am c zut, în cele din urm , în patru labe. Capul mi se învîrtea, mi se p rea c înnebunisem. Am privit focul i-am v zut c mai puteam înc s -l a pentru a m arunca în el. Dar, pe cînd încercam s -mi imaginez cît a suferi, tiam c nu voi face niciodat a a ceva. De ce-a fi f cut-o? Meritam oare o asemenea osînd ? Eu nu-mi doream s ajung în iad i, cu atît mai pu in, m-a fi dus acolo pentru a-l scuipa în fa pe prin ul întunericului, oricine ar fi fost el. Dimpotriv , dac fusesem blestemat, n-avea decît s vin el dup mine! car mi-ar fi spus de ce eram silit s îndur chinurile iadului... Doream cu adev rat s o tiu! Cît despre incon tien , putea s mai a tepte!Întreaga t enie merita din plin cîteva minute de gîndire. Un calm supranatural a pus st pînire pe mine, pe nesim ite. Eram plin de am ciune, dar fascina ia îmi sporea. Nu mai eram uman. Ghemuit acolo, reflectînd, cu ochii a inti i asupra jarului ce se stingea încet, am sim it o putere imens adunîndu-se în mine. Hohotele-mi copil roase s-au lini tit. Am început a-mi studia albea a pielii, t ul aspru al din ilor i felul în care unghiile îmi str luceau în întuneric, de parc ar fi fost l cuite. Toate micile dureri obi nuite îmi disp ruser . R ele c ldurii degajate de lemnul calcinat m înv luiau ca o plapum binef toare. Timpul trecea... dar f s treac . Fiecare modificare a atmosferei înconjur toare mi se p rea o binecuvîntare. Atunci cînd canonada înfundat a clopotelor îndep rtate îmi ajungea la urechi, dinspre ora , dep nînd orele, nu o percepeam ca o martor a trecerii timpului. Pentru mine, care z ceam uimit, cu ochii spre cer, era o muzic pur . Curînd, îns , am sim it o arsur atroce în piept. Am sim it-o strecurîndu-mi-se prin vene, prinzîndu-mi capul într-o menghin , înainte de a mi se concentra în m runtaie. Mi-am dat seama c durerea aceasta nu m însp imînta, c o sim eam de parc a fi ascultat-o. Cauza ei mi-a fost revelat curînd. Excrementele îmi neau afar din corp. Am b gat de seam c nu eram în stare s m controlez. Totu i, privind cum murd riile-mi p teaz hainele, nu sim eam deloc grea . Nici m car obolanii care alergau f zgomot peste mine, devorîndu-mi scursorile, nu dezgustau. Nu reu eam, de altfel, s îmi imaginez nici o creatur care mi-ar fi putut provoca un sentiment de repulsie. Nu mai f ceam parte din acea lume care era înfiorat de asemenea contacte. Încet, cu o pl cere adev rat , am început s rîd. Dar chinurile mele nu se risipiser cu totul. Întîrziau în trupu-mi, ca o idee ce începea a prinde contururi de adev r. Sînt mort, sînt un vampir. Pentru ca eu s tr iesc, vor muri alte fiin e. Niciodat , niciodat nu-l voi revedea pe Nicolas ori pe mama, pe nici una dintre fiin ele omene ti pe care le-am cunoscut i iubit. Voi tr i ve nic. Aceasta-mi va fi soarta, aceasta îmi este soarta, iar acesta e doar începutul! M-am ridicat în picioare. M sim eam u or i puternic, i cuprins de o ciudat amor eal . M-am apropiat de foc, r scolind cu piciorul vreascurile înnegrite. Nu r sese nici un os. Monstrul p rea c se dezintegrase. Am luat cenu a în c ul

palmelor i m-am îndreptat spre fereastr . Cînd vîntul a risipit-o, am murmurat pentru ultima oar un adio la adresa lui Magnus, de parc -ar fi putut înc s m aud . În cele din urm , nu mai r seser decît resturi calcinate de lemne. Era timpul s arunc o privire în camera secret . 5 DUP cum avusesem prilejul s constat, piatra se mi ca u or i era prev zut , pe din untru, cu un cîrlig care avea s îmi permit s o trag la loc dup ce intram. Pentru a m strecura în tunel, era nevoie s m tîr sc i, îngenunchind pentru a arunca o privire în untru, n-am deslu it nici urm de lumin în cel lalt cap t. Asta nu mi-a pl cut deloc. Dac a mai fi fost doar un muritor, eram convins c nu a fi intrat nici în ruptul capului în tunelul îngust. Dar b trînul vampir îmi explicase foarte clar c , asemeni focului, i soarele m putea distruge. Trebuia deci, s ajung în sicriu. Frica m potopea. M-am întins pe burt i am intrat în tunel, tîrîndu-m ca o opîrl . Nu aveam posibilitatea de a-mi ridica deloc capul i cu atît mai pu in aceea de a m întoarce pentru a apuca minerul în form de cîrlig al pietrei de la intrare. Am fost silit s -l manevrez cu piciorul. Era bezn , iar spa iu cît s m ridic, rezemat pe coate. De fric , abia mai r suflam i, cuprins de panic , m-am lovit cu capul de bolt . Dar naveam de ales. Trebuia s izbutesc, s dau de sicriu! tîram din ce în ce mai repede. Genunchii mei zgîriau piatra. Instinctiv, degetele-mi utau fiecare cr tur , fiecare intersti iu, în încercarea de a m deplasa cît mai rapid. Ceafa îmi în epenise din pricina efortului. Cînd, în sfîr it, mîna mi-a intrat în contact cu o piatr neted , am împins cît am putut de tare. Obstacolul s-a mi cat i o lumin palid a p truns în tunel. Eram într-o înc pere scund , cu tavanul boltit, luminat de o singur fereastr înalt , prev zut cu gratiile cu care începusem de-acum s m obi nuiesc. Lumina blînd , violacee, a nop ii, mi-a dezv luit un c min imens, s pat în zidul aflat în fa a mea. Un foc era gata preg tit, iar al turi, sub fereastr , se afla un antic sarcofag de piatr . Peste el era pus mantia mea de catifea ro ie, iar al turi, pe o b ncu cioplit rudimentar, am z rit un costum splendid, din aceea i catifea ro ie, brodat îns cu aur, valuri de dantel , un pantalon de m tase ro ie, lenjerie de m tase de un alb imaculat i pantofi cu tocuri ro ii. Mi-am dat p rul pe spate, tergîndu-mi fruntea de sudoarea care mi se scurgea pîn pe obraji. Era amestecat cu sînge i, v zîndu-i urmele pe care mi le l sase pe mîini, m-am sim it cuprins de o stranie excitare. Dup un timp, mi-am lins degetele. Un fior de pl cere m-a str tut. Mi-a trebuit cîteva clipe bune ca s -mi revin i s m apropii de emineu. Dup pilda lui Magnus, am luat dou buc i de lemn i le-am frecat una de alta. Fl ruia a izbucnit numaidecît. La c ldura focului, m-am despuiat de ve mintele murdare i m-am folosit de c ma pentru a-mi terge sîngele de pe corp. Apoi am aruncat totul în foc, înainte de a-mi îmbr ca noile haine. Ce nuan e orbitoare! Nici m car Nicolas nu era atît de bine îmbr cat. Era o adev rat inut de Curte, cu broderiile pline de perle i de rubine minuscule. Dantelele c ii erau de Valence, cum nu mai v zusem decît la rochia de mireas a mamei. Mi-am înf urat mantia pe umeri. De i nu-mi era deloc frig, aveam impresia c sînt un sloi de ghea . Chiar i zîmbetul îmi p rea dur i str lucitor. Am examinat apoi sicriul. Pe capacul greu era gravat efigia unui b rbat. Dintr-o privire, mi-am dat seama c era vorba de Magnus. P rea senin, f zîmbetu-i sfid tor, ridicînd spre tavan o privire blînd , cu pletele-i dese formînd o cascad de bucle i onduleuri. Sculptura era veche de cel pu in trei secole. Magnus avea mîinile încruci ate pe piept, o rob lung îi acoperea trupul, iar cineva sf rîmase mînerul s biei sale i o parte din teac . Am contemplat o vreme piatra mutilat printr-un efort evident. Se încercase oare eliminarea formei de cruce? M-am aplecat i, cu vîrful degetului, am desenat o cruce în praful de pe pardoseal . Precum mai înainte, cînd m rugasem, nu s-a întîmplat nimic.

Am ad ugat cîteva linii închipuind corpul lui Iisus Hristos i am scris deasupra urm toarele cuvinte: "Domnul nostru Iisus Hristos", singurele pe care le tiam scrie bini or, în afara numelui meu. Tot nimic. Apoi am încercat s ridic capacul sarcofagului. Nici m car puterile proasp t dobîndite nu i-au u urat sarcina. Un muritor n-ar fi reu it niciodat . Faptul c am avut de trudit atît de mult m descump nise. Puterile nu îmi erau, adar, nelimitate. În orice caz, erau departe de cele ale b trînului vampir. Posedam probabil for a a trei sau patru b rba i. Am privit gaura strîmb , cufundat în penumbr , în care nu-mi prea venea s m întind. De jur împrejur era gravat o inscrip ie în latine te, pe care n-o puteam citi. Asta m-a tulburat. F Magnus, m sim eam lipsit de ap rare. Îl uram, pentru c m sise! i totu i, culmea ironiei, îl iubisem înainte ca el s se arunce în fl ri. Îl iubisem chiar i atunci cînd descoperisem ve mintele ro ii. Diavolii se iubesc, oare, între ei? Acolo, în iad, î i fac ei declara ii p tima e? Mi-am pus aceste întreb ri cu o veritabil deta are intelectual , deoarece nu credeam în iad. Încercam doar s îmi imaginez r ul. Toate creaturile iadului sînt sortite a se urî, a a cum cei mîntui i îi ur sc pe cei osîndi i? Cînd eram copil, aceast idee m îngrozise, c ci m temeam c a putea ajunge în rai, în timp ce mama ar putea fi trimis în iad. Cum a fi putut s o ur sc? i dac amîndoi ajungem în iad? Acum tiam îns c vampirii se pot iubi i c a te consacra r ului nu exclude, neap rat, dragostea. Mi-am întors privirile spre un cuf r voluminos din lemn, ascuns, în parte, în spatele mormîntului. Nu era închis cu cheia. Capacul s u, pe jum tate putred, era cît pe ce s cad cînd l-am ridicat. De i b trînul meu înv tor m anun ase c -mi las mo tenire comoara sa, ceea ce am zut m-a uimit. Cuf rul era plin cu nestemate, cu aur i argint. Se aflau acolo nenum rate inele ornate cu pietre scumpe, rîuri de diamante, mul imi de perle, argint rie, monede de aur i sute de obiecte de valoare de tot felul. Mi-am b gat mîinile în cuf r i mi le-am scos pline, dornic s v d vîlv ile reflectînduse în purpuriul rubinelor i verdele smaraldelor. Aveam în fa bog ii incalculabile. O comoar fabuloas . Care, acum, îmi apar inea. Am studiat-o mai în am nunt. R spîndite printre bijuterii se aflau numeroase obiecte personale, perisabile: m ti, ale c ror ornamente de aur mai purtau înc urme de m tase, batiste de dantel i buc i de stof în care erau fixate bolduri i bro e. Am g sit chiar i o bucat dintr-un ham de piele, de care atîrnau clopo ei de aur, o bucat de dantel muceg it trecut printr-un inel, duzini de tabachere, medalioane pe panglici de catifea. Magnus luase oare toate acestea de la victimele sale? Desigur, nimic nu-l împiedica s ia tot ce poftea. i totu i, el umbla îmbr cat în zdren e i locuia aici, claustrat, precum un pustnic dintr-un alt ev. Nu reu eam s în eleg. Am descoperit i alt soi de obiecte în comoar . Mitre alc tuite din superbe pietre pre ioase, purtîndu- i înc crucifixul! Am cl tinat din cap, de parc-a fi vrut s spun: ce ru ine, s furi asemenea obiecte sfinte! îns , între timp, m amuzam copios: era o nou dovad a faptului c Dumnezeu nu avea nici o putere asupr -mi. Apoi am dat peste o oglind minunat , încrustat cu perle. M-am privit în ea aproape instinctiv, a a cum faci de obicei cînd treci prin fa a unei vitrine, i m-am v zut perfect normal, cu excep ia pielii de o albea extrem i a faptului c ochii, al c ror albastru limpede se transformase într-un amestec de violet i cobalt, p reau or fosforescen i. Pletele-mi str luceau ca aurul i, trecîndu-mi mîna prin ele, le-am sim it vigoarea nou , neobi nuit . Nu îl contemplam pe Lestat, ci o copie oarecum infidel . Cele cîteva riduri care îmi marcaser fa a în cei dou zeci de ani de via se estompaser . Am închis ochii i, redeschizîndu-i, am zîmbit straniei creaturi care mi-a r spuns, la rîndul ei, cu un surîs. Era Lestat. Expresia fe ei nu con inea nimic r uvoitor. De fapt, chipul ar fi putut apar ine unui înger, dac , dintr-o dat , ochii nu i s-ar fi umplut de lacrimi purpurii. Întreaga viziune s-a colorat în ro u. Mai erau i din ii ascu i, care d deau zîmbetului s u un aspect însp imînt tor. O figur frumoas , cu un singur, dar îngrozitor, defect! Mi-am dat seama atunci c îmi contemplam propriul chip în acea oglind , de i auzisem

dintotdeauna spunîndu-se c strigoii, duhurile i to i cei ale c ror suflete apar in diavolului nu se reflect în oglinzi! Aveam o poft nebun s aflu cum aveam s m comport o dat ajuns printre muritori. Îmi doream s v d oameni, s adulmec natura, s ascult muzic . Dar, de-acum, nimic nu avea s mai fie ca înainte pentru mine. Totul avea s poarte aceast str lucire magnific , pîn i triste ea provocat de ceea ce pierdusem pentru totdeauna. Am pus la loc oglinda i m-am a ezat lîng foc. C ldura mîinilor i obrajilor mei era minunat . O dulce somnolen a pus st pînire pe mine i am închis ochii. M-am cufundat iar în straniul vis, cu Magnus, furîndu-mi sîngele. O senza ie de încîntare, de pl cere divin m-a înv luit: Magnus strîngîndu-m în bra e, absorbindu-mi sîngele. Dar auzeam i lan urile rîcîind piatra, vedeam din nou acel vampir f ap rare, în mîinile lui Magnus. Mai era ceva... ceva important. O semnifica ie care îmi sc pa. Semnifica ia furtului, a tr rii, a faptului de a nu te supune nim nui, nici lui Dumnezeu, nici diavolului i, cu atît mai pu in, omului. M-am gîndit adînc la toate acestea, pe jum tate a ipit, i un gînd nebunesc m-a asaltat: de îndat ce aveam s m întorc acas , îi voi spune totul lui Nicki, vom discuta despre toate acestea, încercînd s le c ut m un sens oarecare. Aceast idee m-a trezit, f cîndu-m s tresar. Omul care mai întîrzia înc în mine a privit în jur, în înc pere, dezorientat. A început s plîng , iar eu nu eram înc un vampir cu destul experien pentru a-l împiedica. Magnus, de ce m-ai p sit? Ce am de f cut acum? Cum am s supravie uiesc? Mi-am sprijinit b rbia pe genunchi i, încetul cu încetul, în minte mi s-a f cut lumin . E amuzant s te gînde ti c vei fi un vampir, luxos îmbr cat i dispunînd dup bunul u plac de comoar , mi-am zis. Dar nu vei putea tr i astfel! S te hr ne ti cu fiin e vii! Chiar de e ti un monstru, ai o con tiin , al c rei glas te sim i îndemnat s îl urmezi... Binele i r ul, binele i r ul! N-ai putea tr i f s crezi în ele... N-ai putea tolera faptele pe care... mîine, le vei s vîr i... le vei... le vei... Ce vei face? Vei bea sînge, nu-i a a? Aurul i pietrele pre ioase str luceau ca ni te v i, iar dincolo de fereastr , pe fondul norilor cenu ii se profila lucirea violacee a ora ului îndep rtat. Ce gust o fi avînd sîngele lor? Sîngele lor fierbinte, viu, nu sîngele monstrului pe care avusesem prilejul s îl gust? Mi-am trecut limba peste col i. Gînde te-te bine, Uciga de lupi! CU GREU, m-am ridicat în picioare, am apucat leg tura de chei pe care o luasem cu mine i am pornit s explorez restul domeniului meu. 6 ÎNC PERI pustii. Gratii la ferestre. Bolta infinit a cerului nocturn, deasupra crenelurilor. Asta era tot ce g sisem la suprafa a p mîntului. La parterul turnului, am descoperit o f clie a ezat într-un suport fixat în perete, iar într-o ni din apropiere, un amnar. Urme de pa i, în praf. O broasc bine uns , în care cheia, de îndat ce am g sit-o pe cea bun , s-a r sucit f efort. De cum am aprins f clia, am v zut o scar în spiral i am început s cobor, în pofida duhorii care venea de undeva, de jos. Cuno team aceast duhoare. Era mirosul care impregna toate cimitirele pariziene. La Cimitirul Inocen ilor, forma o cea deas i nociv . Era duhoarea cadavrelor în descompunere. Biruindu-mi scîrba care m f cuse, vreme de o clip , s ezit, mi-am dat seama c mirosul nu era chiar atît de puternic i c aroma de r in ars îl acoperea întrucîtva. Mi-am continuat coborîrea. La primul nivel al subsolului n-am g sit nici urm de cadavre. Acolo era doar o cript coroas ale c rei gratii de fier erau deschise. În untru se aflau trei sarcofage de piatr , colosale. Plafonul boltit i vatra enorm m-au dus cu gîndul la camera lui Magnus. Ce altceva a fi putut s cred decît c al i vampiri odihniser odinioar în acest loc? În astfel de locuri nu se instaleaz niciodat eminee! Fiecare sarcofag purta cîte o efigie sculptat . Totul era îns acoperit de un strat gros de praf i pretutindeni vedeam pînze de

ianjen. Cripta fusese p sit cu mult timp în urm . Straniu! Unde erau aceia care odihniser aici? Se aruncaser în fl ri, asemeni lui Magnus? Sau mai tr iau înc , altundeva? Am deschis fiecare sarcofag pe rînd. N-am g sit în ele decît praf. Nici urm de al i vampiri. Am luat-o din nou pe sc ri, în ciuda mirosului de putregai ce p rea a se înte i, pe sur ce coboram. În curînd, a devenit de nesuportat. Mirosul venea din spatele unei u i pe care o z ream dedesubt, i-am fost silit s -mi calc pe inim pentru a m apropia de ea. De cînd eram doar un muritor, aceast duhoare mi se rea insuportabil , dar sim mintele-mi de atunci nu însemnau nimic în compara ie cu cele de acum. Cu toate acestea, eram ferm hot rît s deschid acea u , dornic s aflu ce anume putuse diavolul de Magnus s mai f ptuiasc dincolo de ea. Priveli tea era îns mult mai însp imînt toare decît duhoarea. Într-un beci larg erau înghesuite o mul ime de cadavre, în diferite stadii de descompunere, iar în jurul lor roiau mii de insecte i viermi. La lumina tor ei, am v zut obolani fugind speria i. Un val de grea mi-a întors pe dos stomacul. Putoarea m sufoca. Totu i, nu reu eam s -mi desprind privirile de pe mormanul de hoituri. Deodat , mi-am dat seama c acolo nu se aflau decît b rba i drept dovad , vedeam doar cizme i r e de ve minte b rb te ti i fiecare din ei avusese p rul blond, asemeni mie. Cît despre cadavrul cel mai recent, cel care avea bra ele trecute printre gratii, acesta îmi sem na atît de mult, încît parc mi-ar fi fost frate. M-am apropiat de el i mi-am înclinat tor a. Îmi venea s urlu. Ochii s i invada i de mu te fuseser alba tri! M-am dat înapoi, împiedicîndu-m . Eram terorizat, aveam impresia c însp imînt toarea form chircit acolo avea s se mi te în curînd, apucîndu-m de glezn . Sim eam o durere acut în piept. Sîngele mi-a urcat din gît, pe buze, ca o flac lichid , i mi-a nit din gur , stropind pardoseala din fa a mea. Ca s nu cad, m-am rezemat de u . Dar din negura de scîrb ce m înv luia, vedeam un singur lucru, minunatul sînge coagulat pe care îl scotea la iveal lucirea tor ei. Mirosul s u dulceag t ia, precum o lam , duhoarea mor ii. Spasmele setei împingeau în adîncuri grea a. Spatele-mi se încovoia. Cu o uimitoare elasticitate, m aplecam, pentru a fi cît mai aproape de sîngele acela. În acela i timp, în minte mi se buluceau mii de gînduri: tîn rul acesta tr ise în aceast pivni , al turi de cadavre,fiind con tient de faptul c în curînd avea s fie asemeni lor. Ce sfîr it atroce! Ce supliciu chinuitor! Cî i al ii îl mai înduraser , dintre to i ace ti tineri cu p rul de aur? M-am ghemuit i, inînd cu mîna stîng tor a, mi-am apropiat fa a de pata de sînge. Limba mi-a nit dintre buze, precum cea a unei opîrle. Am lins sîngele, frem tînd, prad extazului. Divin! Eram cu adev rat eu, cel ce sorbea sîngele, la doi pa i de cadavrul unui b iat tîn r pe care Magnus îl r pise, a a cum m r pise pe mine însumi? Lui îns , în loc de nemurire, nu-i oferise decît moartea! De ce nu z ceam i eu în aceast pivni ? Ce obstacole dep isem oare, f s tiu, pentru a nu fi acum acolo, la fereastr , zgîl îind gratiile, în vreme ce groz via întrev zut la han s-ar fi închis asupra mea? Zgomotul pe care-l percepeam acest sunet minunat, la fel de fermec tor precum nuan a vi inie a sîngelui, ca i albastrul ochilor cadavrului, ca aripa str lucitoare a mu telor, ca lunecarea opalin a viermilor sau ca lumina tor ei erau strig tele mele r gu ite. Sc pînd f clia din mîn , m-am dat înapoi, trîntindu-m pe genunchi, i am sfîr it prin a ridica în picioare. Am urcat în fug sc rile. În vreme ce trînteam în urma mea poarta donjonului, ipetele mele s-au amplificat, urcînd pîn în înaltul turnului. Eram asurzit de ecourile pe care le stîrneam între zidurile de piatr , dar nu m puteam opri, nu eram în stare s -mi închid gura, ori m car s mi-o astup cu mîna. Printre gratiile ferestrei, am v zut albul zorilor aruncîndu- i primele lumini pe cer. Strig tele mi-au murit în gîtlej. Primele luciri ale dimine ii se strecurau, înconjurîndu-m ca o negur fierbinte care-mi ardea pleoapele. s mai stau pe gînduri, am luat-o la goan spre camera secret . Cînd am ie it din tunel, înc perea era deja invadat de o lumin sîngerie. Ridicînd capacul sarcofagului, m-am sim it aproape orb. L-am l sat s recad de îndat ce m-am întins. Durerea cumplit caremi ardea fa a i mîinile s-a risipit. Eram în siguran . Aveam parte de lini te. Frica i triste ea s-au topit într-o bezn r coroas i de nep truns.

7 M-A TREZIT setea. Am tiut imediat unde eram i în ce m transformasem. Gata cu visele suave, cu vinul alb i rece, cu iarba de un verde crud de sub merii din livada tat lui meu. În întunecimea strîmt a mormîntului de piatr , mi-am pip it col ii cu vîrful degetului, sindu-i primejdios de lungi i ascu i, ca ni te cu ite. Un muritor p trunsese în turn i, de i nici m car nu deschisese înc poarta înc perii exterioare, îi auzeam gîndurile! I-am auzit uimirea cînd a constatat c poarta nu era încuiat , ca de obicei. L-a cuprins spaima cînd a descoperit butucii calcina i pe pardoseal . A strigat: St pîne! Eram fermecat, ascultîndu-i sufletul, dar altceva m tulbura, infinit mai mult: mirosul lui! Am ridicat capacul de piatr i am ie it din sarcofag. Mirosul era puternic, irezistibil. Era parfumul moscat al primei tîrfe cu care m culcasem. Aroma vînatului fript, iarna, dup zile întregi de foame îndurat . Vinul proasp t, merele abia culese, apa limpede a unui torent într-o zi canicular . Nu, era mult mai r pitor, mai ademenitor decît toate acestea la un loc, iar pofta pe care mi-o stîrnea era mai simpl i mai vie. Am parcurs tunelul, ca o creatur înotînd prin întuneric, i am împins piatra care se deschidea spre camera exterioar . Muritorul era acolo, privindu-m fix, palid de spaim . Era un b trîn gîrbovit i, Dumnezeu tie cum, am citit în mintea lui c fusese vizitiul lui Magnus. Apoi ostilitatea pe care o nutrea fa de mine m-a lovit ca i c ldura unui furnal încins. Nu înc pea îndoial . M fulgera cu privirile. Ura fierbea în el, gata s dea pe dinafar . El era cel care adusese somptuoasele ve minte pe care le purtam, el satisf cuse nevoile neferici ilor din donjon înaintea mor ii lor. De ce nu eram i eu printre ei? se întreba el, înfuriat. Mi se pare de prisos s mai spun c sim eam dorin a aprig de a-l strivi ca pe o insect . St pînul! Unde-i st pînul? a întrebat el, pe un ton amenin tor. Pe cine î i închipuia c sluje te? Vreun soi de vr jitor, mi-au r spuns, f voie, gîndurile lui. Acum eu eram cel care de inea puterea, iar el nu-mi putea fi de nici un folos. Gîndind acestea, priveam int la venele de pe fa a i de pe mîinile lui. Mirosul lui m îmb ta. Îi sim eam inima b tînd, ghiceam dinainte savoarea sîngelui s u, m -nchipuiam deja tul. St pînul t u nu mai e, a ars în fl ri, am optit, cu o voce de o calm monotonie, înaintînd spre el. Privea neîncrez tor pardoseala i tavanul înnegrit. Nu, e o minciun ! a exclamat. Era mînios, iar furia lui îmi ardea ochii, precum str lucirea unei l mpi puternice. Îl ghiceam b nuitor, încercînd, cu disperare, s priceap . Ce frumoas îi era carnea! O poft lipsit de remu ri a urcat în mine. El tia asta. O ghicise i, aruncîndu-mi o ultim privire piezi , a pornit în goan pe trepte. L-am ajuns îndat din urm . Cît ai clipi din ochi, era în bra ele mele, la fel de vulnerabil ca un prunc în mîinile unui adult. Un amestec neclar de gînduri i se îmbulzeau în minte, dar, nu a reu it s se hot rasc s întreprind ceva anume pentru a se elibera. Dintr-o dat , ochii au încetat a-i mai servi drept por i ale sufletului. Nu mai erau decît dou globuri gelatinoase a c ror culoare m f cea s salivez. Trupu-i însemna acum doar o îmbuc tur fierbinte de carne i sînge, care se zb tea în mîinile mele, dar pe care doream cu orice pre s o înghit. Mi-am apropiat buzele de gîtul lui i am sfî iat artera proeminent . Sîngele a nit, lovindu-mi cerul gurii. Am scos un ip t scurt, strivindu-l la piept. Nu era fluidul arz tor pe care-l sorbisem din gîtul lui Magnus, nici divinul elixir de pe pardoseala beciului, ci un lichid infinit mai voluptuos. Am f cut un efort de voin nemaipomenit pentru a-l împinge deoparte în clipa suprem . Cît de mult mi-a fi dorit îns s -i simt inima încetînd a mai bate! S -i simt pulsul încetinindu-se, iar apoi, oprindu-se, tiind c îmi apar inea întru totul! Dar n-am îndr znit.

Mi-a lunecat greoi din bra e, pr bu indu-se la p mînt ca o p pu de cîrp . Îi vedeam albul ochilor lucind stins, între pleoapele închise doar pe jum tate. N-am fost în stare s -l scap din priviri în tot timpul agoniei sale. Moartea lui m fascina. Nu voiam s ratez nici un detaliu. Am auzit cum i se întrerupea respira ia, i-am zut corpul în epenit destinzîndu-se, încetînd lupta. Sîngele m înc lzise, îl sim eam pulsîndu-mi în vine. Fa a cuprins în palme mi-era fierbinte i vederea îmi devenise incredibil de ager . M sim eam plin de for . AM APUCAT cadavrul i, tîrîndu-l dup mine, am coborît scara în spiral ce ducea înspre duhoarea donjonului. L-am aruncat în untru, s putrezeasc împreun cu ceilal i. 8 VENISE vremea s -mi pun puterile la încercare. Mi-am umplut punga i buzunarele cu bani i m-am încins cu o spad al c rei mîner era b tut cu nestemate. Am coborît i am închis în urma mea grilajul de fier al cur ii. Curtea era, f îndoial , ultima r a unei re edin e în paragin . Vîntul purta tre mine un miros de cai pe care l-am adulmecat a a cum ar fi f cut-o un animal i, condus de el, m-am îndreptat f zgomot spre grajdul improvizat în spatele cl dirii. Am sit, acolo, o superb calea ca veche i patru iepe negre, splendide care, spre marea mea mirare, nu p reau a se teme de mine. Le-am s rutat crupele lungi i netede i n rile catifelate. În grajd se mai afla i un om, c ruia îi sim isem mirosul de cum intrasem. Dormea cu pumnii strîn i i, cînd l-am trezit, mi-am dat seama c era un tîn r întîrziat mintal, din partea c ruia nu aveam a m teme. De-acum înainte, eu voi fi st pînul t u, i-am spus, întinzîndu-i o moned de aur. În seara asta nu voi avea nevoie de tine. Nu trebuie decît s -mi în euezi un cal. A priceput îndeajuns cît s -mi r spund c în grajd nu se afla nici o a, dup care a ipit din nou. Ghinion! Am t iat h urile care f ceau parte din echipamentul cale tii, le-am trecut pe dup grumazul celei mai frumoase iepe i i-am s rit în spinare. N-a putea descrie voluptatea pe care am încercat-o cînd calul a nit în vîntul înghe at, sub bolta cerului. Corpurile noastre se uniser . Zburam pe z pad , rîzînd i sco înd chiuituri de bucurie. Nu putea fi decît bucurie. A adar, i mon tri pot s simt astfel de emo ii? Bineîn eles, mi-ar fi pl cut s merg la Paris, dar nu m consideram înc îndeajuns de preg tit pentru o asemenea escapad . Nu-mi cuno team înc suficient puterile. Am pornit, deci, în direc ia opus , c tre un s tuc. Apropiindu-m de biserica mic , n-am z rit nici o fiin omeneasc . Am desc lecat iute i-am traversat biserica, oprindu-m în fa a altarului. Nu mai tiu ce sentimente m încercau în acele clipe. Poate c îmi doream s se întîmple ceva. Doream s ucid. Tr znetul nu m-a lovit. Am privit candela ro ie ce pîlpîia în altar. Nimic! În disperare de cauz , am urcat cele cîteva trepte, am deschis u ele tabernacolului iam scos anaforni a încrustat cu pietre pre ioase, plin cu ostii pentru împ rt anie. Nu, în nimic din toate acestea nu s luia vreo putere pe care sim urile-mi monstruoase s o poat detecta. Doar pîine, aur i ceara lumîn rilor. M-am înclinat pîn cînd am atins altarul cu fruntea, a a cum fac preo ii în timpul slujbelor. Apoi am pus totul înapoi în tabernacol i l-am închis cu grij , pentru ca nimeni s nu b nuiasc sacrilegiul comis. Am parcurs biserica în lung i-n lat, captivat de statui i de icoane, de i erau de proast calitate. Mi-am dat seama c eram în stare s în eleg pe deplin atît miracolul creator, al rui rezultat erau, cît i întregul proces tehnic din care proveneau. Dac puteam s apreciez, în asemenea m sur , aceste opere modeste, cum voi privi oare truda marilor mae tri? Am îngenuncheat pentru a studia mai îndeaproape desenul pardoselii de marmur i am sfîr it întins cît eram de lung, cu nasul la nivelul dalelor. M-am ridicat, înfrigurat, i-am hot rît c era timpul s p sesc acest loc i s pornesc în explorarea satului.

AM PETRECUT acolo dou ore, în decursul c rora aproape nimeni nu m-a v zut i nici nu m-a auzit. Mi-era ridicol de u or s sar gardurile gr dinilor, s ajung, dintr-o s ritur , de la mînt pe acoperi uri sau s escaladez zidurile cl dirilor doar prin for a bra elor i a unghiilor. Am privit prin numeroasele ferestre i am v zut cupluri dormind în paturi r ite, sugari în leag ne, b trîne cosînd la lumina slab a candelelor. Priveam aceste c su e de p pu i de parc nu avusesem niciodat parte de o via omeneasc . Un or apretat, cizme pe vatr , toate m uimeau. Iar oamenii... oamenii erau o adev rat minune. Captam mirosul lor, desigur, dar eram s tul i nu m încercau nici un fel de pofte. Dimpotriv , contemplam cu încîntare pielea lor rozalie i membrele delicate, precizia fiec rui gest m runt, ca i cum n-a fi fost în veci muritor. Simplul fapt c aveau cîte cinci degete la fiecare mîn mi se p rea remarcabil. Eram vr jit. Cînd vorbeau, le sorbeam fiecare cuvin el, în ciuda pere ilor gro i care ne desp eau. Dar ceea ce-mi pl cea în mod deosebit era faptul auzeam gîndurile acestor oameni, exact la fel cum le percepusem pe cele ale slugii ucise. Unele erau de o violen însp imînt toare, altele atît de fugare, încît disp reau înainte de a fi reu it s le detectez provenien a. Gîndurile frivole i cele banale îmi sc pau. Iar atunci cînd eram cufundat în propriile-mi gînduri, nici m car exprimarea celor mai violente pasiuni n-ar fi putut s m deranjeze. Pe scurt, era nevoie de sentimente puternice pentru ca un gînd s ajung la mine i doar atunci cînd eram dispus s îl percep. Aceste descoperiri m-au zguduit, aproape m-au r nit. Sim eam c , dincolo de frumuse ea de care eram înconjurat, se întindea un h u în care riscam s m pr bu esc. În definitiv, nu eram unul dintre aceste miracole calde, i pline de via , de complica ie i inocen . Ei erau victimele mele. Acum, cînd aflasem destule, puteam s p sesc satul. Mi-am îng duit totu i un ultim act de sfidare. Ridicîndu-mi cît mai sus gulerul mantiei, am intrat în han, m-am a ezat în col ul cel mai îndep rtat de foc i am poruncit s mi se aduc un pahar de vin. Toat lumea m privea, dar nu fiindc ar fi ghicit în mine o fiin supranatural , ci pentru c eram un nobil bine îmbr cat. Am stat acolo vreo dou zeci de minute, f ca nimeni, nici m car cel care îmi servise vinul, s fi avut vreo b nuial . Desigur, nici nu m-am atins de vin, c ci chiar i numai aroma lui era de-ajuns ca s m dezguste. Important era îns -i puteam p li pe muritori! puteam amesteca printre ei! Am p sit hanul, jubilînd. De cum am ajuns în p dure, am luat-o la fug . Alergam atît de repede, încît de-abia mai distingeam cerul i copacii. Aproape zburam. M-am oprit i-am început s op i i s dansez. Aruncam pietre pe care nici nu le mai auzeam c zînd. Z rind o ramur de copac rupt de furtun , groas i înc plin de sev , am frînt-o pe genunchi ca pe o surcic . Am sfîr it prin a m trînti în iarb , rîzînd. Apoi am s rit în picioare, m-am descotorosit de mantie i de spad i-am început s fac tumbe, cu agilitatea acroba ilor de la teatrul lui Renaud. Am f cut un salt periculos, perfect. Apoi un altul, apoi un al treilea, cu spatele, i înc unul cu fa a. Apoi duble salturi periculoase, triple salturi... Am traversat dintr-un singur salt o în ime de cincisprezece picioare i am aterizat cu bine, gîfîind u or. fi vrut s continuu, dar zorii se apropiau. În atmosfer , pe cer, nu avusese loc decît o schimbare foarte subtil , dar tiam c se apropie diminea a, de parc toate clopotele infernului ar fi început s bat , pentru a-i rechema în morminte pe to i vampirii ie i din p mînt. În minte mi-a venit ciudatul gînd c , în infern, focul ve nic ardea asemeni unui soare i acela va fi singurul pe care-l voi mai vedea vreodat . Cu ce-am p tuit? m-am întrebat. N-am cerut nimic i n-am cedat. Chiar i atunci cînd Magnus mi-a spus c voi muri, am luptat împotriva lui; i totu i, aud clopotele infernului! Ah, duc -se cu to ii dracului! AJUNS în cimitir, m preg team s încalec pentru a m întoarce la turn, cînd ceva mi-a

atras aten ia. Am r mas cu frîul în mîn , privind mormintele, f s -mi dau seama ce anume era. Fenomenul s-a repetat i am tiut numaidecît: ghiceam o prezen în cimitir. Am r mas nemi cat. Acea prezen nu era uman ! Nu avea nici un miros. Nu emana nici un fel de gînduri. Dimpotriv , p rea c se înv luie, se protejeaz i tia c sînt acolo. M pîndea. Era oare doar imagina ia care-mi juca feste? Am ascultat, f nici o mi care, scrutînd întunericul. Ici-colo, cîte o piatr de mormînt cenu ie se ivea de sub z pad . În dep rtare se z rea o alee de cripte p ginite. Mi s-a p rut c acea prezen se învîrtea prin preajma lor i-am perceput-o mai distinct atunci cînd s-a îndreptat spre pîlcul de copaci din marginea cimitirului. Cine e ti? R spunde-mi! am strigat, cu un glas t ios. Ghiceam în ea fr mînt ri violente i am fost sigur c se îndep rta cît putea de repede. Am alergat pe urmele ei, traversînd cimitirul, i mi-am dat seama c fugea de mine. Totu i, nu vedeam nimic în p durea gola . Am în eles c eram mai puternic decît ea, c se temea de mine! N-aveam îns nici o idee în privin a înf rii ei. Era un vampir, asemeni mie, sau un duh f trup? De un lucru sînt convins, am urlat. E ti un la ! Dup cum m a teptasem, sentimentul propriei mele puteri a pus st pînire pe mine. Nu m temeam de nimic: nici de biseric , nici de întuneric, nici de viermii care colc iau în hecatomba din donjonul meu. Nici de strania for care se apropiase din nou de mine. Nici m car de oameni. Eram un demon extraordinar! Dac a fi fost în infern, i necuratul m-ar fi întrebat: "Spune-mi, Lestat, sub ce form i-ai dori s cutreieri lumea, de-acum?", nu cred c a fi putut face o alt alegere, mai bun . Dintr-o dat , mi se p rea c suferin ele erau ceva ce cunoscusem într-o alt existen i nu aveam s le mai întîlnesc niciodat . GÎNDINDU-M , azi, la acea prim noapte i, mai ales, la acele clipe anume, îmi vine s rîd. 9 ÎN SEARA urm toare, m-am repezit la Paris, luînd cu mine tot aurul pe care-l puteam duce. Soarele de-abia disp ruse dincolo de orizont, cînd am deschis ochii i o lumin limpede, azurie, mai nuan a înc v zduhul în clipa-n care am înc lecat. Aveam mare nevoie de hran . Întîmplarea a f cut s fiu atacat de un tîlhar, înc înainte de a fi ajuns la por ile ora ului .A ie it în galop dintr-un crîng, ridicîndu- i pistoletul, i am v zut proiectilul sind arma în clipa în care s ream de pe cal, preg tindu-m de contraatac. Era un b rbat viguros, i-am fost surprins de pl cerea pe care mi-au provocat-o zbaterile i înjur turile lui. Sluga pe care o ucisesem în ajun era în vîrst . De data aceasta, aveam de-a face cu un corp tîn r, musculos. Chiar i barba lui deas mi-a a at pofta, ca s nu mai vorbim de mîinile-i puternice, care încercau s m loveasc . Dar nu se putea m sura cu mine. N-am întîrziat a-mi înfige col ii în artera gîtului s u i gustul sîngelui a fost pentru mine voluptate pur . O pl cere atît de extatic , încît am uitat s m opresc înainte ca inima lui s i înceteze b ile. Eram în genunchi, în z pad , iar via a care p trundea în mine o dat cu sîngele a fost ca o lovitur puternic . Am r mas o vreme încremenit, f s m pot mi ca. Iat , înc de acum, înc lcasem regulile. Asta însemna oare c aveam s mor, la rîndul meu? Pu in probabil. Am r mas cu privirile a intite spre cerul ce se întuneca, sim ind doar o c ldur pl cut i o cre tere aproape palpabil a puterii mele ? Perfect! M-am ridicat din nou în picioare, tergîndu-mi buzele. Apoi am aruncat cadavrul cît mai departe posibil. Eram mai puternic decît fusesem vreodat . Doream s mai ucid, pentru a-mi prelungi extazul, dar nu mai eram în stare s înghit nici o pic tur de sînge i-am sfîr it prin a m lini ti. Un sentiment de singur tate a pus st pînire pe mine, de parc atacatorul meu ar fi fost vreo rud sau un prieten care m abandonase. Singura explica ie a acestui fenomen îmi p rea a fi intimitatea creat de faptul îi b usem sîngele direct din grumaz. Eram înc impregnat de mirosul lui, iar asta-mi

cea pl cere, dar el z cea acolo, în z pad , ar tîndu- i palmele i fa a cenu ie clarului de lun . Pe to i dracii! La urma urmei, tic losul se preg tea s m ucid ! DUP nici o or , am dat peste un avocat foarte capabil, pe nume Pierre Roget. Era un tîn r ambi ios care locuia în Marais. Citeam în sufletul lui ca într-o carte: lacom, inteligent, con tiincios. Exact omul de care aveam nevoie, care s cread tot ceea ce aveam s -i spun. Ardea de dorin a de a fi util unui om de condi ia mea, c torit cu o mo tenitoare bogat din Santo Domingo. A stins cu pl cere toate lumîn rile, cu o singur excep ie, aflînd un acces de febr tropical îmi sensibilizase ochii. În ceea ce prive te averea mea în nestemate, el n-avea s trateze, nu-i a a, decît cu cei mai vesti i bijutieri. Scrisori de schimb pentru familia mea din Auvergne? Cum s nu, numaidecît! Era chiar mai u or decît interpretarea rolului lui Lelio. Mi-era îns destul de greu s m concentrez, deoarece totul p rea f cut pentru a-mi distrage aten ia: flac ra lumîn rii, motivele aurii ale tapetului de pe pere i i uimitoarea fa a maestrului Roget, cu ochii s i str lucitori, iscodind de dup minusculele lentile octogonale. Obiectele i zgomotele cele mai obi nuite îmi p reau a fi pline de semnifica ii. Era cazul îns s m obi nuiesc. Doream ca un curier s porneasc la drum cît mai curînd pentru a duce bani fra ilor mei i tatei, precum i lui Nicolas de Lenfent, muzician la teatrul lui Renaud, spunîndu-i c era vorba de un dar din partea prietenului s u, Lestat de Lioncourt, care dorea s îl vad stabilindu-se cît mai curînd într-un apartament frumos din Île Saint-Louise sau oriunde altundeva i, cu ajutorul lui Roget, s se consacre numai i numai lec iilor sale de vioar . De altfel, Roget avea sarcina de a-i cump ra cel mai bun instrument posibil, de preferin un Stradivarius. În sfîr it a urmat o scrisoare în italiene te, care a fost trimis de îndat mamei mele, marchiza Gabrielle de Lioncourt, înso it de o sum aparte. Dac se sim ea îndeajuns de în puteri pentru a întreprinde o c torie spre sudul Italiei, în locurile-i de ba tin , poate c avea s i aline suferin ele care o m cinau. Gîndindu-m c îi ofeream posibilitatea evad rii, m-a cuprins ame eala. Am pierdut, pentru un timp, firul spuselor lui Roget. Mi-o imaginam deja g tit în toaletele-i somptuoase, sind castelul într-o calea ca demn de o marchiz . Apoi mi s-a p rut c îi rev d chipul chinuit i o aud, zguduit de tuse. Trimite i-i scrisoarea i bani înc din aceast sear , am poruncit. Indiferent cît va costa! I-am dat destul aur, ca mama s poat tr i în lux tot restul zilelor. Dac -i mai r sese cumva de tr it... Iar acum, am reluat, spune i-mi, cunoa te i vreun negustor care s vînd tablouri i mobile frumoase i care ar accepta s i deschid pr lia i antrepozitele la aceast or ? Desigur, domnule. Da i-mi r gaz doar cît s -mi iau haina i putem pleca. Am pornit numaidecît spre foburgul Saint-Honoré. Am petrecut cele cîteva ore care au urmat cump rîndu-mi tot ce-mi trecea prin minte: canapele i fotolii, por elanuri i argint rie, draperii i statui. Pe m sur ce alegeam, castelul în care copil risem se metamorfoza, în mintea mea, iar m rfurile erau luate i preg tite pentru a fi expediate c tre sud. În tot acest timp, mi-am jucat rolul de om de-o manier impecabil , cu excep ia unui regretabil incident. La un moment dat, pe cînd parcurgeam unul dintre antrepozite, un obolan mai îndr zne i-a f cut apari ia, alergînd pe lîng perete, foarte aproape de noi. Mi-am fixat privirea asupra lui. Spectacolul n-avea nimic inedit aici, la Paris, dar acolo, printre stofele superbe i lemn ria fin , nepotrivirea-i era minunat . Cei doi înso itori ai mei, în elegînd gre it privirea mea, au început s î i cear scuze, b tînd din picioare pentru a alunga intrusul. Vocile lor nu erau decît un bîzîit nedeslu it în urechile mele. Mi-am spus deodat , în sinea mea, c obolanii aveau ni te picioru e minuscule pe care nu le examinasem niciodat mai îndeaproape. M-am gr bit s prind animalul, cu o u urin anormal , i-am început, extrem de absorbit, s -i studiez l bu ele, uitînd cu totul de cei doi oameni de lîng mine. cerea lor brusc m-a f cut s ridic capul. M priveau amîndoi, cu ochii gata s le sar din orbite. Le-am adresat un zîmbet candid i am dat drumul obolanului, dup care am început

cump r din nou. N-au f cut nici o aluzie privitoare la purtarea mea, dar întîmplarea a constituit o lec ie folositoare pentru mine. Îi speriasem îngrozitor. Mai tîrziu, i-am încredin at avocatului o ultim misiune. Avea s îi trimit un dar de o sut de scuzi unui proprietar de teatru, pe nume Renaud, înso it de cîteva cuvinte de mul umire pentru bun tatea de care d duse dovad în trecut. Încerca i s afla i care e situa ia teatrului s u. A vrea s tiu dac are cumva datorii de pl tit. Bineîn eles, nici prin gînd nu-mi trecea s vizitez teatrul. Vechii mei camarazi nu trebuia s ghiceasc ce mi se întîmplase i, cu atît mai pu in, nu doream s -i ucid. cusem, de-acum, tot ce îmi st tea în putin pentru cei pe care îi iubisem. CÎND toate acestea au fost puse la punct, am auzit orologiile b tînd de trei ori. Mi-era atît de foame, încît, ori încotro priveam, sim eam aroma sîngelui. Mi-am dat seama deodat ajunsesem pe boulevard du Temple, care era pustiu la acea or . Ro ile tr surilor transformaser z pada murdar în noroi. Am privit spre teatrul lui Renaud, cu zidurile-i p ginite i afi ele zdren uite pe care, cu litere ro ii, mai figura înc numele tîn rului actor Lestat de Valois. 10 NOP ILE care au urmat au fost de o s lb ticie greu de închipuit. Am dat iama printre parizieni. De cum se l sa noaptea, descindeam în cartierele r u famate unde aveam de-a face cu ho i i asasini. Deseori, din joac , le d deam posibilitatea s se apere, înainte de a le acorda îmbr area mea mortal i de a m hr ni pe s turate. Am gustat, cîte pu in, din toate: neîndemînaticii cei înal i, m run eii înc îna i, mediteraneenii hirsu i i cu pielea mai întunecat ; îns , mai mult decît oricare, îmi pl ceau pu lamalele foarte tinere, gata s ucid pentru cî iva b nu i. Îmi pl cea s -i aud mîrîind i înjurînd. Uneori, îi apucam cu o singur mîn i le rîdeam în fa pîn cînd spumegau de furie. Le aruncam cu itele peste acoperi uri i le zdrobeam pistoalele de pere i, în mii de buc ele. Niciodat îns nu mi-am pus la b taie întreaga putere. Uram teroarea. Atunci cînd una dintre victimele mele începea s se sperie deadev ratelea, înceta s m mai intereseze. Dup cîteva nop i, am înv at s nu ucid imediat. Beam pu in sînge de la unul, înc pu in de la altul i nu mergeam pîn la cap t decît cu al treilea sau al patrulea. Pl cerea mea cea mai mare consta în a-i urm ri i a m bate cu ei. Dup ce, în sfîr it, beam destul sînge, cît pentru ase vampiri, plesnind de s tate, hoin ream prin celelalte cartiere ale Parisului, profitînd de toate distrac iile de care nu m putusem bucura pe vremea cînd eram muritor. Dar, înainte de asta, treceam mereu pe la Roget, pentru a afla ve ti despre Nicolas i despre mama. Scrisorile acesteia din urm erau pline de bucurie i-mi promitea c va pleca în Italia o dat cu venirea prim verii, dac avea s se simt în stare. Deocamdat , îns , î i dorea c i i partituri pentru clavecinul trimis de mine. Mai voia s afle dac eram cu adev rat fericit. Visele mele se împliniser ? Trebuia neap rat s m dest inui ei. Citind aceste cuvinte, sufeream ca un martir. Venise vremea s m transform în ceva ce nu mai fusesem niciodat : un mincinos. Dar, pentru binele ei, eram în stare s o fac. Cît despre Nicki, ar fi trebuit s tiu dinainte c nu avea s se mul umeasc doar cu ni te cadouri i o îns ilare de explica ii confuze. Cerea întruna s m vad , iar Roget începea se team pu in de el. Cererile lui r mîneau îns f nici un rezultat. Mi-era atît de team de o întîlnire cu el, încît nici m car n-am vrut s -i aflu noua adres . Îi repetam, îns , de cîte ori aveam prilejul, avocatului s vegheze ca prietenul meu s studieze cu maestro-ul s u italian i s nu duc lips de nimic. Am aflat, din întîmplare, c Nicolas nu p sise teatrul. Mai continua i acum s cînte acolo. Asta m înfuria la culme. De ce r sese? Pentru c iubea, asemeni mie, acea atmosfer . Mai era oare nevoie s mi se spun asta? Mai presus de orice, nu trebuia s m gîndesc deloc la momentul ridic rii cortinei, cînd spectatorii încep s aplaude... Nu. Am trimis la teatru l zi de vin i de ampanie. Buchete de

flori, pentru Jeannette i Luchina, cele cu care m ciond neam întruna i pe care le iubeam cel mai mult. Am pl tit, totodat , datoriile lui Renaud. Dar, pe m sur ce darurile mele se înmul eau, Renaud a început a se sim i stînjenit. Cincisprezece zile mai tîrziu, Roget mi-a prezentat o ofert : Voia s -i cump r teatrul, strîndu-l ca director, i s -i ofer destui bani pentru a monta spectacole mai grandioase decît cele pe care i le putea permite acum? Cu banii mei i cu talentul s u, întreg Parisul nar mai vorbi decît de stabilimentul nostru. Mi-a trebuit cîteva clipe pentru a-mi da seama c a fi putut cump ra teatrul, a a cum îmi cump ram hainele cu care eram îmbr cat sau juc riile pe care le trimisesem nepo ilor i nepoatelor mele. Am zis "Nu!" i-am ie it, trîntind u a. M-am reîntors îns imediat. Fie, cump ra i-i teatrul i da i-i zece mii de scuzi, ca s monteze tot ce-i place. Era o avere. Nici m car nu tiu de ce procedam a a. În ceea ce m prive te, îmi petreceam serile în cele mai mari teatre. Îmi ofeream cele mai bune locuri la serile de balet i la Oper . Îi contemplam, admirativ, pe cei mai mari actori ai epocii. Purtam costume în toate culorile curcubeului, inele pe fiecare deget, peruci, dup ultima mod , i panglici cu diamante la pantofi. Aveam o ve nicie înainte pentru a m l sa vr jit de poezie, cîntec i dans, pentru a m îmb ta de acordurile marilor orgi de la Notre-Dame, pentru a savura dang tul clopotelor care anun au orele, pentru a m bucura de z pada care se cernea f zgomot în gr dinile Tuileries. Cu fiecare noapte ce trecea, m sim eam tot mai la locul meu printre muritori. Nu trecuse nici m car o lun , i-am îndr znit s m aventurez în mul imea ce se înghesuia la un bal de la Palatul Regal. Tocmai m hr nisem i m-am amestecat printre dansatori f a trezi cea mai mic b nuial . Dimpotriv , femeile se sim eau atrase de mine. ldura degetelor i atingerea pl cut a mîinilor i sînilor lor mi se p reau adorabile. Dup aceea n-am mai ov it a m pierde printre oameni, pe bulevarde. Trecînd cît puteam de repede prin fa a teatrului lui Renaud, intram în alte stabilimente asem toare, pentru a vedea spectacolele de marionete, mimi i acroba i. Intram în cafenele i îmi comandam cîte o cea de cafea, pentru simpla pl cere de a-i sim i c ldura în palme. Intram în vorb cu oamenii cînd aveam chef. Am studiat cu ardoare arta biliardului i a jocului de c i. Uneori, îmi spuneam c ar fi bine s intru la teatrul lui Renaud, pentru a-l vedea pe Nicolas. Dar nu îndr zneam. De ce îmi doream atît de mult s -i fiu aproape? S p lesc ni te str ini care nu m cunoscuser niciodat era un lucru, dar ce-ar fi spus Nicolas dac m-ar fi privit în ochi? Dac mi-ar fi examinat pielea? AFLAM din ce în ce mai multe despre natura i puterile mele. Astfel, p rul îmi era acum mai fin i totu i mai des decît înainte, dar nu mai cre tea. La fel i unghiile, care îns deveniser mai str lucitoare. Dac mi se întîmpla s le pilesc, cre teau, peste zi, la lungimea pe care o avuseser în clipa mor ii mele. Cu toate acestea, oamenii îmi ghiceau în ochi o str lucire supranatural i observau c pielea îmi era nefiresc de alb . Iar asta se întîmpla mai ales cînd îmi era foame, oferindu-mi un motiv cum nu se poate mai plauzibil pentru a m hr ni. Mi-am dat seama c eram capabil s hipnotizez oamenii privindu-i fix. Uneori, vorbeam prea încet pentru a fi auzit, dar, dac vorbeam sau rîdeam prea tare, sp rgeam timpanele celor din jur. Se întîmpla ca gesturile s îmi devin dezordonate, fiind aproape contorsiuni, care provocau surpriz sau chiar îngrozeau. Exageram cîteodat chiar i prin expresiile fe ei. Într-o zi, plimbîndu-m pe boulevard du Temple, cu gîndul la Nicolas, m-am trezit a ezîndu-m sub un copac, cu genunchii strîn i la piept i cu fa a ascuns în palme. Dar, în secolul ai optsprezecelea, domnii cu haine de brocart i ciorapi de m tase nu- i exteriorizau sentimentele de o atare manier sau, cel pu in, nu o f ceau pe strad . Alt dat , absorbit de jocurile luminii, am f cut un salt pîn pe acoperi ul unei tr suri, unde m-am a ezat turce te. Asemenea manifest ri provocau spaim muritorilor. Cu toate acestea, chiar i atunci cînd albea a pielii mele îi f cea s se simt nelalocul lor, se mul umeau s întoarc privirile. Încercau s se conving c totul poate fi explicat. Nu era oare ra iunea boala secolului? În consecin , ori de cîte ori mi se întîmpla s sparg cîte un pahar de cristal, luîndu-l în

mîn , sau s scot vreo u din îni, dorind s o deschid, toat lumea î i închipuia c eram beat. De cîteva ori, mi s-a întîmplat s r spund întreb rilor unor muritori înainte ca ei s mi le fi pus. Alteori, c deam în trans , examinînd cîte un obiect, iar ei sfîr eau prin a se întreba dac nu cumva eram bolnav. Dar cea mai nepl cut dintre probleme era rîsul meu. Aveam accese de ilaritate pe care nu mi le puteam st pîni. Mai mult chiar, orice nimic era de-ajuns pentru a le declan a. Asta mi se întîmpl uneori i acum. N-am ce s fac. Cînd ceva îmi pare hazliu, încep s rîd i nu m mai pot opri. De altfel, asta îi exaspereaz i pe ceilal i vampiri. Cititorul a remarcat, cu siguran , c n-am men ionat înc nimic despre ceilal i vampiri. N-am f cut-o, deoarece, în întreaga metropol , n-am întîlnit nici unul. Eram înconjurat de muritori, dar, din cînd în cînd tocmai cînd reu eam s m conving c totul nu fusese decît o închipuire de-a mea ghiceam din nou acea prezen vag , insesizabil , care m irita atît de mult. Era la fel de subtil ca în noaptea întîlnirii noastre i, întotdeauna, ne intersectam în preajma vreunui cimitir. De fiecare dat , m opream i încercam s dau de ea, dar degeaba! Iar duhoarea cimitirelor pariziene era atît de puternic , încît nu voiam i nu puteam s m aventurez în interior. Nu era o dovad de delicate e i de vin nu era nici îngrozitoarea amintire a donjonului. Repulsia pe care mi-o stîrnea apropierea mor ii p rea a face parte din firea mea. Eram incapabil s asist la execu ii i îmi întorceam privirile ori de cîte ori treceam pe ling vreun cadavru, dac nu cumva eu fusesem cel care îi provocasem moartea! Dar, chiar i atunci, m gr beam s m îndep rtez cît mai curînd de victime. Dar s m întorc la strania prezen . Am sfîr it prin a m întreba dac nu cumva era vorba de un altfel de monstru, care nu era în stare s comunice cu mine. Aveam îns impresia clar c m observ i se las sim it în mod inten ionat. Oricum ar fi, cert e c n-am întîlnit nici un alt vampir la Paris. Începusem chiar s m întreb dac ar fi putut exista mai mul i asemeni mie în acela i timp. Poate c Magnus îl distrusese pe vampirul c ruia îi furase sîngele. Poate c el însu i era scris s piar dup ce îmi transmisese puterile. Poate c eu însumi eram sortit mor ii, dac aveam s creez un alt vampir. Nu, era lipsit de sens. Dup ce-mi d duse sîngele s u, Magnus î i p strase puterile. Imensitatea acestui mister m exaspera, dar, deocamdat , ignoran a însemna o adev rat fericire. Am descoperit o mul ime de lucruri f ajutorul lui Magnus. F îndoial , avusese i el parte de aceea i ucenicie, cu veacuri în urm . Îmi aminteam mereu ce-mi spusese, c în camera secret din turn aveam s aflu tot ceea ce-mi era necesar pentru a prospera. CÎND bîntuiam ora ul, nu sim eam orele trecînd. Iar tov ia oamenilor o p seam cu rere de r u, numai cînd m ascundeam pe timpul zilei. întrebam în sinea mea: "Dac po i dansa cu ei, po i s îi înfrun i la biliard, le po i vorbi, de ce n-ai putea tr i printre ei? De ce n-ai trece drept unul dintre ei? De ce nu te-ai strecura din nou în miezul vie ii, unde se afl ... ce anume? Spune!" Prim vara st tea s vin . Nop ile se înc lzeau. Teatrul lui Renaud preg tea o pies nou , cu acroba i în antracte. Arborii înverzeau din nou i, de cum m trezeam, nu m gîndeam decît la Nicki. ÎNTR-O noapte de martie, în timp ce Roget îmi citea o scrisoare trimis de mama, mi-am dat seama c puteam citi la fel de bine ca i el. Îmi venea s cred ori nu, înv asem, f s mi dau seama. Am luat cu mine scrisoarea. Nu mai era frig nici în camera secret . A ezat lîng fereastr , am citit, pentru prima oar , în lini te, scrisoarea mamei. Aproape c -i auzeam vocea. "Nicolas îmi scrie c ai cump rat teatrul lui Renaud. Iat -te deci proprietarul micului stabiliment în care erai atît de fericit. Mai e ti oare i acum? Cînd ai de gînd s -mi spunzi?" Am împ turit la loc scrisoarea i am vîrît-o în buzunar. Ochii mi s-au umplut de lacrimi

de sînge. De ce în elegea oare atît de multe lucruri, i totu i, atît de pu ine? 11 VÎNTUL î i mai pierduse din asprime, iar ora ul î i reg sea mirosurile. Pie ele erau pline de flori. F s cuget, m-am repezit la Roget, dornic s aflu unde locuia Nicolas. Voiam s -l v d, s m asigur c o ducea bine i c locuia într-o cas îndeajuns de frumoas . Conform dorin ei mele, se stabilise într-o cl dire foarte elegant din Île Saint-Louis; obloanele care d deau spre chei erau îns închise. Le-am contemplat îndelung. Voiam s -l v d pe Nicolas. Am început s m ca r pe zid, a a cum f cusem în prima noapte, în sat, i mi s-a rut din cale-afar de u or. Am urcat, etaj dup etaj, sfîr ind prin a ajunge pe acoperi , pe care l-am traversat în fug , coborînd apoi pe fa ada dinspre curte, în c utarea apartamentului lui Nicki. Am trecut prin fa a mai multor ferestre deschise, înainte de a da peste cea bun . În cele din urm , a ap rut i Nicolas, a ezat la mas în fa a unei cine cum aveam noi obiceiul s lu m, cînd ne-ntorceam de la teatru, împreun cu Jeannette i Luchina. M-am dat înapoi, închizînd ochii. M-a fi pr bu it, dar mîna dreapt mi s-a ag at de zid, de parc ar fi fost h zit cu voin proprie. Aceast unic privire, de scurt durat , mi-a permis s -mi fixez în memorie toate detaliile înc perii. Nicolas purta vechiul s u costum de catifea verde, pe care i-l v zusem înc din vremea cînd bîntuiam uli ele satului nostru din Auvergne; dar, de jur împrejur, abundau semnele bel ugului ce mi se datora: c i legate în piele, un birou cu incrusta ii, deasupra c ruia era atîrnat un tablou superb, oval, i mai ales minunata vioar italian care str lucea pe capacul unui pianoforte nou. Prietenul meu st tea cu coatele sprijinite pe mas , cu privirile întunecate, i nu se atinsese deloc de mîncarea din farfurie. Pe deget îi str lucea unul dintre inelele pe care i le trimisesem. Am deschis din nou ochii, cu b gare de seam , privindu-l. Era la fel de frumos: membre delicate, dar puternice, ochi mari, negri i serio i, o gur care, în ciuda tuturor ironiilor i sarcasmelor pe care era în stare s le profereze, avea o not copil roas care te îndemna s o ru i. Mi s-a p rut c deslu esc o fragilitate pe care nu o percepusem înainte. Radia o inteligen deosebit , Nicki al meu, i o mul ime de gînduri îl asaltau, în timp ce o asculta pe Jannette, care sporov ia ca o moar stricat . Lestat s-a însurat, nevast -sa e bogat , iar el nu vrea ca ea s afle c a fost actor. Cei a a greu de priceput? Era rîndul Luchinei s i spun p rerea. Las -l în pace! Ne-a salvat teatrul de la ruin i ne cople te cu cadouri... Nu cred o iot ! Lui nu i-ar fi niciodat ru ine cu noi. Vocea lui Nicolas era plin de o furie greu înfrînat , o triste e u or de perceput. De ce m-a p sit astfel? L-am auzit strigîndu-m ! Fereastra a zburat în nd ri! V jur c eram pe jum tate treaz i c i-am auzit vocea... Au urmat cîteva clipe de t cere jenant . Ele nu credeau versiunea lui despre plecarea mea, nu credeau în dispari ia mea din mansard i, ori de cîte ori Nicolas revenea la acest subiect, pr pastia dintre el i ele se adîncea, izolîndu-l, în crindu-l. În elegeam toate acestea din gîndurile lor. Voi nu l-a i cunoscut pe Lestat, a reluat el pe un ton i mai înver unat. Lestat l-ar fi scuipat între ochi pe cel care ar fi îndr znit s se ru ineze cu noi! Îmi trimite bani. Ce s fac cu ei? Î i bate joc de noi! Nici un r spuns din partea celorlalte dou , din partea acestor creaturi cu picioarele pe mînt, prea practice pentru a- i vorbi de r u binef torul. Nu erau toate acestea prea frumoase pentru a mai fi i adev rate? În t cerea care s-a l sat din nou, am sim it întreaga profunzime a descump nirii lui Nicki. Mi se p rea de nesuportat. Îmi era foarte greu s -i scot sufletul la lumin f tirea lui, dar nu puteam s nu observ c în sinea lui exista un vast teritoriu secret, mai sinistru decît mi-a fi putut imagina. Nu spunea el c întunericul din sine sem na cu cel ce m înconjurase la han i c dintotdeauna se str duise s mi-l ascund ?

Aproape c -l vedeam, acest domeniu secret, dar el p rea a se extinde i dincolo de mintea lui Nicki, care nu era decît o poart ce se deschidea spre un haos situat în afara cunoa terii noastre. Era mult prea însp imînt tor. Nu doream s simt ceea ce sim ea el. Dar ce puteam fac pentru el? Asta era important. Ce s fac pentru a-i pune cap t chinurilor? Mi-era atît de dor s -l ating, s -i mîngîi mîinile, bra ele, fa a. S simt, cu degetele-mi nemuritoare, contactul cu carnea lui. M-am pomenit optind: "Viu". Da, tu e ti viu, ceea ce înseamn c po i muri. Tot ceea ce v d atunci cînd te privesc e lipsit de substan . Nu e ti decît o alc tuire de elemente imperceptibile i de culori nedefinite, un ansamblu de lumin i ldur . Dar eu ce-am devenit? Oricît a fi de ve nic, p lesc în fa a str lucirii tale. Cele dou femei î i luau acum r mas bun. Nicolas nici nu le d dea aten ie. Se întorsese spre fereastr , de parc un glas tainic l-ar fi chemat într-acolo. Expresia chipului s u era imposibil de descris. tia c sînt acolo! Dintr-un salt, am fost pe acoperi . Dar continuam s -l aud. I-am v zut mîna pe pervazul ferestrei. În t cerea ce se l sase, i-am auzit spaima. Îmi sim ise prezen a, a a cum eu însumi sim eam misterioasa prezen din cimitire, dar ra iunea se înc îna s -i spun c nu aveam ce s caut acolo. Am r mas neclintit, ag at de burlanul de scurgere. tiam c acum r sese singur. Un singur gînd m fr mînta: ce fel de prezen sim ise el? ci nu mai eram Lestat. Eram un demon, un vampir puternic i lacom, dar, în pofida acestui lucru, el deslu ise prezen a vechiului s u prieten, recunoscuse în monstrul care eram acum pe acela care-i fusese drag. Am încetat s -l mai ascult, dar îl sim eam mi cîndu-se undeva, dedesubt. Am tiut c i-a luat vioara i s-a apropiat de fereastr . Mi-am astupat urechile cu palmele. Dar sunetul tot ajungea pîn la mine. nea din instrument i despica noaptea ca o raz de lumin capabil s urce pîn la stele. Nicolas se înver una asupra corzilor i mi se p rea c -l v d, chiar i cu pleoapele închise, cu capul plecat deasupra lemnului str lucitor. Apoi vedenia a disp rut i nu a mai mas decît sunetul. Notele lungi, frem toare, glisando-urile înghe ate; vioara cînta în propriul ei grai, cînd din orice alt limb o minciun . Pe m sur ce cîntecul lui se lungea, devenea îns i esen a disper rii; frumuse ea-i p rea a fi doar o coinciden oribil , o fars lipsit de orice urm de adev r. Deci asta credea el în vreme ce eu îmi debitam interminabilele discursuri despre bun tate? Asta încerca s exprime cîntecul viorii sale? Crea deliberat aceast avalan de note lungi i pure, pentru a-mi spune c frumuse ea n-avea nici un sens, de vreme ce ea se tea din disperarea lui, care nu avea nimic frumos? N-aveam de unde s tiu. În orice caz, sunetul mergea dincolo de Nicolas, ca întotdeauna. Era mai presus de disperarea lui. Lua forma unei melodii lente, precum uvoaiele unui torent de munte care î i croie te propriul drum. Se îmbog ea treptat, devenind mai sumbr i p rea s cuprind un element indisciplinat i moderator, totodat , ceva imens care-mi frîngea inima. M-am lungit pe acoperi , cu ochii ridica i spre stele. Am r mas nemi cat. În elegeam limba în care îmi vorbea vioara. Ah, Nicki, dac am putea sta din nou de vorb ! De ne-am putea continua "discu ia noastr "! Frumuse ea nu era tr toarea mîr av pe care i-o închipuia el; era, mai degrab , un continent necunoscut, în care riscai s faci o mie de pa i fatali, un paradis s lbatic i indiferent, în care binele i r ul nu puteau fi deosebite unul de altul. În ciuda tuturor rafinamentelor civiliza iei care contribuie la art perfec iunea vertiginoas a unui cvartet de coarde sau grandoarea amalgamat cu del sare din pînzele lui Fragonard frumuse ea este s lbatic . E periculoas i anarhic , asemeni p mîntului pe vremea cînd omului nu-i trecuse înc prin minte vreun gînd coerent i nu scria coduri de conduit pe t bli e de argil . Frumuse ea este o gr din s lbatic . De ce îl r nea faptul c muzica cea mai disperat e cea mai frumoas ? Nu era doar nit, ci trist, cinic i b nuitor? Poate c , în sinea lui, Nicki dorise dintotdeauna o armonie pe care eu o tiam imposibil . Nu visase bun tatea, ci dreptatea. Dar, de-acum, nu vom mai putea vorbi despre toate astea. Iart -m , Nicki. Binele i ul continu s existe, dar "discu ia noastr " s-a sfîr it, pentru totdeauna. Totu i, înc de cînd p seam acoperi ul în vîrful picioarelor i m îndep rtam de Île

Saint-Louis, tiam ce aveam de gînd s fac. Nu-ndr zneam s mi-o m rturisesc, dar tiam. A DOUA ZI, era deja prea tîrziu cînd am ajuns pe boulevard du Temple. M hr nisem din plin în Île de la Cité, iar, la teatrul lui Renaud, primul act al reprezenta iei începuse deja. 12 M-AM ÎMBR CAT ca pentru a merge la Curte, cu o hain de brocart argintiu i un al de culoarea lavandei, din catifea, aruncat pe umeri. Purtam o spad nou , cu mînerul din argint cizelat, pantofi cu funde mari, valuri de dantel la gît i la încheieturi, m nu i i un tricorn. Am sosit la teatru cu o calea ca de închiriat. Dar am intrat, ca de obicei, pe la intrarea actorilor. Atmosfera familiar , alc tuit din mirosurile amestecate de farduri, sudoare, parfumuri i praf, m-a lovit de îndat . Dincolo de un mald r de recuzit , se z rea un col din scena str lucitor luminat , iar din sal se auzeau cascade de rîsete. Un grup de acroba i î i teptau rîndul s intre în scen în cursul antractului. M-a cuprins ame eala i, vreme de o clip , mi-a fost fric . M sim eam înghesuit, în primejdie, i totu i, întoarcerea în aceste locuri era minunat . Sim eam cum cre te în mine o adînc triste e. Ba chiar mai mult, o adev rat panic . Prima m-a v zut Luchina i a scos un ip t de surpriz . Imediat, u ile tuturor cabinelor s-au dat de pere i i Renaud a alergat spre mine, pentru a-mi strînge mîna. Într-o clip mam trezit înconjurat de o mare de chipuri surescitate. M-am smuls dintre ei, dîndu-m înapoi din fa a unui candelabru, strigînd: Ochii mei... Stinge i-l! Stinge i lumîn rile! Nu vede i c îi fac r u la ochi? a intervenit Jeannette. I-am sim it buzele umede pe obraz. M-au înconjurat, cu to ii. Am auzit-o pe Luchina strigînd: Chema i-l pe Nicolas! Am fost cît pe-aci s urlu: Nu! Aplauzele care au izbucnit în sal au zguduit cl direa. S-a l sat cortina. Restul trupei sa repezit spre mine, iar Renaud a cerut s se aduc ampanie. Mi-am dus mîna la ochi de parc m-a fi temut ca nu cumva, precum un vasilisc, s -i fulger dintr-o privire; am sim it cum ochii mi se umpleau de lacrimi, pe care m-am gr bit s le terg, înainte ca cineva s observe c erau de sînge. Cuprins de o sl biciune brutal , îngrozitoare, m-am aruncat în bra ele Luchinei i ale lui Jeannette. Oasele fragile i inimile care b teau ca un fîlfîit de aripi m f ceau s m gîndesc la ni te p rele. Vreme de-o clip , cu auzul meu de vampir, le-am ascultat sîngele curgînd în vine, dar mi s-a p rut obscen. Mam l sat în voia îmbr rilor i atingerii buzelor lor. Nici nu- i po i da seama cît de îngrijora i am fost! vocifera Renaud. Dar mai apoi, ce urare, cînd am aflat de norocul care a dat peste tine! Asculta i cu to ii! Iat -l pe domnul de Valois, proprietarul acestei nobile institu ii!... Îi d dea întruna înainte, pe acela i ton pe jum tate solemn, pe jum tate ironic. Deodat , am auzit glasul lui Nicki i mi-am dat seama c era la numai cî iva pa i de mine i privea, fiind prea bucuros pentru a se mai sim i jignit. N-am deschis ochii, dar i-am sim it mîna, mai întîi, pe obraz, apoi cuprinzîndu-mi ceafa. L-am l sat s se strecoare pîn la mine, iar cînd m-a cuprins în bra e, un fior de spaim m-a str tut. Din fericire, înc perea nu era luminat din plin i mîncasem pe turate înainte de a veni, ca s nu par prea palid. În cele din urm , l-am privit. Cum a putea oare descrie impresiile pe care ni le trezesc nou oamenii? Am încercat s traduc aceast senza ie în cuvinte, explicînd felul în care frumuse ea lui Nicolas îmi ap ruse în ajun ca un amestec de mi ri i culori. E îns greu de închipuit ce reprezint muritorii pentru noi, c ci acestei radia ii vizuale i se suprapun, îndeaproape, aromele carnale. To i oamenii ni se par a fi frumo i, chiar i cei b trîni ori bolnavi, chiar i epavele pe care nimeni nu le bag în seam pe strad . To i sînt asemeni unor flori gata s înfloreasc , asemeni unor fluturi ce se ivesc din crisalide. Am v zut toate acestea privindu-l pe Nicki, adulmecîndu-i mirosul sîngelui; vreme de o clip , scurt , dar îmb toare, dragostea a ters amintirea tuturor groz viilor care f cuser

din mine un monstru. Poate, ceea ce îmi sporea bucuria, era faptul c m tiam înc în stare iubesc. Cu toate acestea, mai era ceva ce pîlpîia în mine, limpezindu-se atît de repede, încît mintea mea a fost nevoit s se avînte pentru a o prinde din urm , împiedicînd-o s scape de sub control. Am tiut c era acea dorin monstruoas , care mi se p rea la fel de fireasc pe cît de str in îmi era, de pild , soarele. Îl doream pe Nicki. Îl doream la fel de intens precum dorisem victimele dinainte. Doream s -i simt sîngele curgîndu-i prin vinele mele, voiam s -i cunosc gustul, mirosul, c ldura. li a în care ne aflam s-a umplut de strig te i de rîsete. Renaud le-a poruncit acroba ilor s intre în scen . Am în epenit i m-am dat înapoi sim ind c ldura puternic a trupului s u. Înnebuneam spunîndu-mi c aceast fiin , pe care o iubeam a a cum îmi iubeam mama i fra ii, aceast fiin , care îmi stîrnise singurele elanuri de tandre e pe care le sim isem vreodat , era o cetate de necucerit, care se opunea, în ignoran a ei, setei mele de sînge, în timp ce atîtea victime îi cedaser atît de u or. De aceea m crease Magnus, aceasta era calea pe care trebuia s o urmez. Ce-mi p sa mie acum de ceilal i, de ho ii i asasinii pe care îi golisem de sînge pe str zile Parisului? Acum îmi doream cu totul altceva. O posibilitate de temut, cea a mor ii lui Nicki, mi-a explodat în creier. Dincolo de pleoapele-mi coborîte, întunericul se colorase în ro u sîngeriu. În cupa suprem , mintea lui Nicki avea s se goleasc , pierzîndu- i, o dat cu via a, i complexitatea. Am încremenit. Îi sim eam sîngele, de parc-ar fi fost de acum în mine i mi-am odihnit buzele pe grumazul lui. Fiecare p rticic a trupului meu p rea c -mi strig : "Ia-l cu tine, dul undeva departe i astîmp i setea cu sîngele lui, pîn cînd... pîn cînd... " Pîn cînd? Pîn cînd are s moar ! L-am împins deoparte, smulgîndu-m din îmbr are. Mul imea din jurul nostru a provocat un vacarm infernal. Renaud i-a apostrofat pe acroba ii care ne priveau cu gura scat . Publicul î i cerea drepturile prin aplauze sacadate, într-un ritm lent. Orchestra cînta o arie vesel , care ar fi trebuit s acompanieze num rul saltimbancilor. Atingerea atîtor rnuri, mirosul acestor oameni numai buni drept prad m f ceau s -mi fie r u. Nicki p rea a- i fi pierdut calmul, iar cînd privirile ni s-au întîlnit, i-am citit în ochi disperarea, triste ea imens . Mi-am croit drum prin înghesuial i, f s -mi dau seama, m-am îndreptat spre culise, în loc s o iau c tre ie ire. Voiam s v d scena i publicul. S p trund mai adînc în ceva ce nu puteam numi, nu puteam exprima. La drept vorbind, parc înnebunisem. Pieptul mi se mi ca în convulsii i setea-mi era ca o pisic ce se zbate, zgîriind în dreapta i în stînga, în încercarea ei de a ie i din sacul în care era prizonier . Nicki, jignit i, în elegîndu-mi gre it sentimentele, m-a urmat. Am l sat setea s i fac mendrele, sfî iindu-mi stomacul. Mi-am amintit, de-a valma, toate victimele mele, apar inînd drojdiei societ ii i am în eles cît de nebuneasc i mincinoas era calea pe care o alesesem. Ce imbecilitate, s -mi închipui c -mi pot conserva moralitatea meschin , lovindu-i numai pe cei ce erau, oricum, condamna i, de parc , în pofida tuturor, a fi vrut s -mi asigur mîntuirea! Cine m credeam? Un complice de bun credin al judec torilor i c ilor parizieni, care îi osîndesc pe cei s rmani pentru ni te crime pe care cei avu i le comit în fiecare zi? usem un vin searb d, din cupe ciobite, iar acum preotul st tea dinaintea mea, cu o cup de aur în mîn , iar vinul pe care mi-l oferea era sîngele mielului. Nicki îmi vorbea, repede: Lestat, ce e cu tine? Spune-mi! Unde-ai fost? Ce i s-a întîmplat? Lestat! Mar în scen ! a tunat Renaud c tre saltimbanci. Au trecut în fug pe lîng noi, începîndu- i de îndat giumbu lucurile i tumbele. Luchina a venit s m s rute i i-am contemplat gîtul alb i bra ele-i marmoreene. Deslu isem fiecare vini oar de pe obrazul lui Jeannette i umfl tura c rnoas a buzelor. ampania curgea valuri. Renaud începuse un discurs confuz, referitor la "asocierea" noastr , asigurîndu-m c farsa din ast -sear era doar un început i c , în curînd, micul nostru teatru avea s devin bijuteria bulevardului. În minte-mi r suna cîntecelul pe care îl cîntasem, îngenuncheat în fa a Flaminiei, pe vremea cînd eram Lelio. Pe scen , acroba ii se agitau greoi, iar publicul urla de pl cere atunci cînd eful acestora executa un mic dans obscen, mi cîndu- i fundul în chip provocator. Înainte s apuc a-mi da seama ce f ceam, am fost pe scen . Am înaintat pîn în

mijlocul platformei, în ar a luminilor rampei. Am privit balconul ticsit, lojele cu balustradele lor i rîndurile de spectatori ce se în iruiau la parter. Mi-am auzit propriul glas, poruncind saltimbancilor s p seasc scena. Rîsetele erau asurzitoare, fluier turile i strig tele îmi p reau a fi spasme i deslu eam, nici o greutate, dincolo de chipuri, tigvele rînjinde. Cîntam, întruna, micul meu cîntecel. Acoperind vacarmul, insultele au început s se fac auzite. sunau fel de fel de interpel ri. Continua i spectacolul! E ti frumu el b iete, dar ce-ar fi s te mai i mi ti olecu ! Un cotor de m r mi s-a fle it la picioare. Mi-am scos alul violet i spada. Cîntecul mi s-a transformat într-un murmur incoerent, iar mintea mi-a creat o poezie nebuneasc . Percepeam s lb ticia frumuse ii, a a cum muzica lui Nicolas mi-o revelase în ajun. "E frumu el", am fredonat, nemilosul gropar ce poate stinge "scurtele lumîn ri", toate sufletele pîlpîinde ce respir în aceast sal . Cuvintele erau neîndemînatice. Pluteau într-o imensitate în care exista poate un Dumnezeu în stare s priceap cele opt note minunate care alc tuiau muzica lui Nicki, dar care ignora întru totul principiul: "S nu ucizi!", ce se situa deasupra frumuse ii sau urî eniei. Din penumbra s lii, sute de fe e str lucitoare m priveau. Peruci slinoase, bijuterii false, dantele zdren uite, piei scurgîndu-se precum o ap murdar pe scheletele diforme. La balcon, o hait de cer etori în zdren e fluierau i înjurau, coco i i chiori, cîrje împu ite, din ii avînd culoarea tigvelor din cimitire. Deodat , am început s fac piruete pe vîrful unui singur picior, precum dansatorii, lansîndu-m apoi într-o serie de tumbe, urmate de salturi periculoase. Aplauzele au r sunat imediat. Eram la fel de agil precum fusesem în acea prim noapte, în sat, dar m deranja îngustimea scenei, aveam impresia c tavanul m strive te. Am început s cînt cîntecul pentru Flaminia, continuînd s sar i s m r sucesc, dup care, privind în sus, mi-am încordat genunchii i mi-am propulsat trupul cît am putut de sus. Cît ai clipi din ochi, am atins corzile ce sus ineau cortina, rec zînd apoi, gra ios, f nici un zgomot. Din public s-au auzit "Ooo!"-uri surprinse. To i cei din culise au înm rmurit. Muzicienii au schimbat priviri descump nite. Ei puteau s vad foarte clar c nu m sus inea nici un fir. Spre încîntarea spectatorilor, mi-am luat din nou avînt, îns , de data asta, am urcat, propulsat de o serie de salturi periculoase, coborînd lent. Publicul m ova iona, dar tovar ii mei amu iser . Nicki st tea chiar la marginea scenei. "E o mecherie la mijloc, e o iluzie", se auzea de peste tot. Oamenii se priveau nedumeri i. Am z rit, pentru o clip , chipul lui Renaud, cu ochii holba i. Dar eu îmi reluasem deja dansul, dar, de ast dat , publicul nu mai d dea aten ie gra iei mele, fiindc m str duiam s amplific fiecare gest, fiecare atitudine, prelungind-o dincolo de ceea ce ar fi fost în stare s fac orice dansator, fie el oricît de iscusit. Printre muzicieni i spectatorii din primul rînd se auzeau exclama ii. Oamenii începeau s nu se mai simt în siguran , s oteasc , mai pu in plebea de la balcon, care continua s aplaude. M-am repezit brusc spre ramp , de parc-a fi vrut s admonestez publicul pentru grosol nia de care d dea dovad . Surprinse, cîteva persoane s-au ridicat, încercînd s fug . Unul dintre muzican i i-a aruncat instrumentul i a ie it din fos . Le percepeam agita ia; furia li se citea pe chipuri. Ce fel de procedee erau acestea? Dintr-o dat , num rul meu nu îi mai amuza defel, c ci nu reu eau s -i descopere chichi a, iar figura mea serioas îi speria. Vreme de o clip , le-am sim it neputin a. Am ridicat încet mîinile, pentru a le atrage aten ia, i, cu o voce puternic , am cîntat cupletul Flaminiei, cuplet dup cuplet, l sîndu-mi glasul s se umfle pîn cînd vocea mea a acoperit toate celelalte zgomote. Mugetul de nesuportat i-a f cut pe spectatori s se ridice, sturnîndu- i scaunele i s fug . Gurile li se c scau în strig te mute. A fost un haos de nedescris, punctat de înjur turi i urlete; o goan disperat c tre u i. Unii au s rit de la balcon, încercînd s ajung mai repede în strad . Într-un tîrziu am încetat s mai cînt i am privit toate acele trupuri slabe, sc ldate în

sudoare, ce alergau neîndemînatice în toate direc iile. Vîntul p trundea în rafale prin u ile deschise. Mi-am sim it membrele invadate de o r ceal stranie, iar ochii mi-au devenit parc de sticl . s mai stau pe gînduri, m-am încins din nou cu spada i am apucat, între degetele-mi ca ni te cle ti, alul de catifea, ifonat i plin de praf. Mi s-a p rut lipsit de important faptul c Nicolas se zb tea, strigîndu-mi numele, re inut de bra ele puternice a doi camarazi, care se temeau pentru via a lui. În dezordinea creat , un singur personaj care st tea în picioare într-una din loje, nu a schi at nici un gest, de parc-ar fi încremenit. L-am privit fix, sfidîndu-l, provocîndu-l s mîn pe loc. Era un om în vîrst , ai c rui ochi de un cenu iu tern îmi sfredeleau privirea, cu o expresie de înc înare ultragiat . Am slobozit un r get tun tor care a crescut în intensitate, pîn cînd cei cî iva care r seser pe loc i-au astupat urechile i chiar Nicolas, care se repezise spre mine, a c zut în genunchi, cu mîinile crispate acoperindu- i fa a. Dar b trînul din loj continua s m priveasc cu aceea i expresie plin de ur , încruntîndu- i sprîncenele sub peruca-i cenu ie. Mi-am luat avînt i, dintr-un salt, am ajuns în loj . M-a privit cu gura c scat , holbîndu- i ochii. Vîrsta îl încovoiase, avea umerii gîrbovi i mîinile chinuite de artrit , dar în ochi îi str lucea o lumin ciudat , lipsit de mîndrie, dar i de sl biciune. Gura i s-a schimonosit i i-a împins b rbia înainte. De sub mantia-i grea, a scos un pistolet i m-a intit, apucîndu-l strîns, cu ambele mîini. Lestat! a strigat Nicki. Glon ul m-a lovit în plin. Nu m-am mi cat îns . Durerea m-a str tut i s-a risipit, sînd în urm -i îngrozitoare furnic turi prin vene. Sîngele a nit, în valuri. C ma a mi s-a îmbibat i l-am sim it prelingîndu-mi-se pe spinare. Furnic turile s-au accentuat i am fost cuprins de o senza ie de c ldur . trînul m-a privit, înm rmurit. Pistolul i-a sc pat din mîn . A dat ochii peste cap i sa pr bu it ca o minge dezumflat . Nicki s-a repezit spre loj , convins c m va g si mort. Am r mas eap n ca o stînc , izolat în înfior toarea singur tate pe care o tr iam de cînd Magnus f cuse din mine un vampir. tiam c rana îmi disp ruse deja. Sîngele mi s-a coagulat rapid pe hainele sfî iate. Am sim it un tremur violent în locul în care p trunsese glontele. Furnic turile au continuat, dar rana s-a închis instantaneu. Nicolas i-a venit în fire, v zînd c sînt teaf r, de i ra iunea îi spunea c un atare lucru era imposibil. Am trecut pe lîng el, îndreptîndu-m spre trepte. S-a aruncat asupra mea, dar l-am trimis de-a rostogolul, violent. Nu puteam suporta s -l v d, s -i simt mirosul. Nu te apropia de mine! am mîrîit. Dar a revenit la atac, apucîndu-m cu ambele mîini de gît. Fa a îi era umflat din cauza efortului, iar dintre buze îi ie eau sunete cumplite. D -mi drumul, Nicki! i-am spus pe un ton amenin tor. Dac l-a fi împins, puteam s îl las infirm, ori chiar s îl ucid... A gemut, s-a bîlbîit. Apoi a scos un sunet asem tor cu cel al bietului meu c lu sfî iat de lupi în z pad . F s -mi dau seama prea bine ce f ceam, m-am smuls din strînsoarea lui. Mul imea s-a dat la o parte, urlînd, cînd mi-am f cut apari ia pe bulevard. Renaud a alergat spre mine, de i ceilal i au încercat s -l împiedice. Domnule! Vederea sîngelui l-a încremenit. Nu-i nimic, dragul meu Renaud, i-am spus, uimit eu însumi de vocea mea atît de hot rît i de blînd . Nu te mai gîndi la toate astea, prietene. Totul n-a fost decît o fars , sta e sînge de teatru, n-a fost decît o iluzie. Am avut i eu o idee... O dram grotesc , asta-i tot. Am avut, din nou, senza ia c în lumea ce se înghesuia de jur-împrejur, p strînd o distan respectuoas , se ascundea ceva neobi nuit. Continu i opera, am reluat, dar nu eram în stare s m concentrez la ceea ce spuneam. Cu saltimbancii i cu tragediile voastre, cu piesele voastre ceva mai civilizate, ca zic a a. Am scos din buzunar un teanc de bancnote i i le-am îndesat în palma tremurînd , dup care am aruncat un pumn de galbeni pe trotuar. Mai mul i actori s-au repezit s -i culeag . Am cercetat mul imea, încercînd s descop r cauza ciudatei mele senza ii. Ce era oare? Cu siguran , de vin nu era Nicolas, care m privea din pragul teatrului pustiu, cu

inima frînt . Nu, era altceva, ceva necunoscut i familiar totodat , ceva care avea leg tur cu bezna. Angajeaz pe cei mai buni mimi, pe cei mai talenta i muzicieni, pe cei mai mari decoratori, am continuat, în pragul delirului. Vocea era iar prea puternic glas de vampir; vedeam chipurile schimonosindu-se, mîinile ridicîndu-se, dar nu îndr zneau s i astupe urechile de fa cu mine. Nu exist nici o limit , NICI O LIMIT , la ceea ce tu po i face aici! M-am desprins din mijlocul lor i-am cotit-o pe prima alee întîlnit . Am luat-o la fug . nici o îndoial , ceea ce îmi distr gea aten ia acolo, în mijlocul mul imii, era acea prezen ! Eram convins de asta, dintr-un motiv foarte simplu: alergam mai repede decît oricare muritor i, totu i, prezen a reu ea s se in pe urmele mele. i nu era una singur , ci mai multe fiin e! Cînd am fost sigur de asta, m-am oprit. Str du a întunecat în care m g seam nu era departe de bulevard. I-am auzit înainte ca ei s poat s fac lini te. Eram prea nelini tit i prea nefericit ca s mai am chef de joaca lor! Cine sînte i? R spunde i! am urlat, cu un glas care a f cut s tremure geamurile cl dirilor învecinate. În zona aceasta nu se g sea nici un cimitir. R spunde i, hait de frico i! Spune i ceva, dac sînte i în stare, ori disp re i, o dat pentru totdeauna! Am tiut c m auziser i c , dac ar fi vrut, mi-ar fi putut r spunde. Continuam s percep dovada de net duit a prezen ei lor, în apropiere, pe care, din cauza intensit ii, nu erau în stare s o mascheze. În schimb, erau în stare s i ascund gîndurile. În mod sigur, posedau inteligen i erau capabili s i-o exprime. cerea lor m c lca pe nervi, dar, a a cum f cusem i alt dat , le-am întors spatele. Ei m-au urmat. De aceast dat , m-au urm rit i, în zadar am gr bit pasul, n-au vrut -mi dea pace. Am încetat a mai percepe strania vibra ie doar cînd am ajuns în fa a catedralei NotreDame, în care am intrat f s ov i. MI-AM PETRECUT restul nop ii în catedral , ghemuit într-un col întunecat, lîng zidul din dreapta. Setea m chinuia, pierdusem mult sînge i, de fiecare dat cînd se apropia vreun muritor, sim eam o arsur puternic i furnic turi în dreptul r nii. Dar am a teptat. zînd o tîn cer etoare cu un prunc în bra e, care se apropia, am tiut c sosise clipa. Z rind sîngele care îmi p ta ve mintele, a insistat s m înso easc la un spital din apropiere. Fa a îi era supt , din cauza foamei, dar încerca s m ridice, cu toat puterea bra elor ei fragile. M-am uitat int în ochii ei, pîn cînd i-a întors privirile. Am sim it c ldura sînilor ce se i eau de sub zdren e. Corpul ei moale, suculent, mi s-a pr bu it în bra e, abandonînduse, în vreme ce-i f ceam culcu în brocartul i dantelele-mi ro ii de sînge. Am s rutat-o, ame it de c ldura ei, dînd, în acela i timp, la o parte es tura slinoas care-i acoperea gîtul. Apoi m-am aplecat i am b ut cu atîta blînde e, încît pruncul pe jum tate adormit nici nu m-a b gat în seam . Mai tîrziu, am desf cut cu mîna tremurînd c a zdren uit a micu ului. Nu exist cuvinte care s -mi poat descrie încîntarea. Mi s-a p rut c nevinov ia lor a f cut sîngele mai cald, iar bun tatea, mai onctuos. I-am contemplat îndelung, adormi i întru moarte. În acea noapte, catedrala nu le oferise sanctuarul pe care îl c utaser . Mi-am dat seama atunci c viziunea mea despre o gr din a frumuse ii s lbatice fusese adev rat . Lumea avea un sens, da, un sens i ni te legi de neocolit, dar totul era doar o chestiune de estetic . Iar, în aceast gr din s lbatic , inocen ii erau f cu i pentru col ii vampirilor. Acum eram preg tit s m întorc acas . Ie ind din Notre-Dame la ivirea zorilor, tiam ultima barier între pofta mea i restul lumii se pr bu ise. De-acum, nimeni n-avea s fie la ad post de dorin ele mele, indiferent cît de mare-i era nevinov ia. Iar acest adev r era valabil i pentru prietenii mei de la teatrul lui Renaud, chiar i pentru preaiubitul meu Nicki.

13 VOIAM s -i tiu departe de Paris. Doream ca afi ele s fie scoase, iar por ile închise; voiam ca t cerea i întunericul s înv luie micul teatru igrasios în care cunoscusem cea mai mare i mai statornic fericire a vie ii mele de muritor. Nici m car duzina de victime pe care le sacrificam în fiecare noapte nu erau de-ajuns pentru a m împiedica s m gîndesc la ei, pentru a risipi durerea care m încol ea. Fiecare strad a Parisului p rea c duce spre u a lor. Îmi era ru ine de spaima pe care le-o provocasem. Cum putusem oare s m comport astfel? De ce-am vrut oare s afirm cu atîta violen c nu mai eram de-al lor? Nu, m hot rîsem. Teatrul îmi apar inea, iar eu doream s îl închid. Actorii nu b nuiau nimic. Au acceptat f re ineri explica iile tîmpite ale lui Renaud c am revenit dintr-o torie în colonii i vinul parizian mi s-a urcat la cap. Stric ciunile produse au fost reparate de un nou "dar" din partea mea. Numai Dumnezeu tie ce credeau ei, în sinea lor. Un lucru e sigur, înc de a doua zi, au reluat reprezenta iile, iar mul imea blazat de pe boulevard du Temple a g sit cel pu in o duzin de explica ii, unele mai verosimile decît altele, pentru dezordinea iscat . Sub castani o mul ime de oameni a tepta s intre la teatrul lui Renaud. Doar Nicki se r zvr tise. Se apucase de b ut i refuza s se întoarc la teatru ori s i studieze partiturile. Îl insulta pe Roget ori de cîte ori acesta îl vizita. Bîntuia prin tavernele cele mai împu ite i hoin rea noaptea pe str zile r u famate ale capitalei, f s -i pese de primejdii. Iat m car un punct de asem nare între noi doi, îmi spuneam. Banii nu înseamn nimic pentru tîn rul nostru, domnule, mi-a explicat Roget, care inea la curent în privin a p aniilor prietenului meu. Dintotdeauna a avut destui, i nu uit s mi-o reaminteasc de cîte ori are prilejul. Spune unele lucruri care m tulbur , domnule. Care m înfioar . Cu c ma a lui de noapte i cu fesul de bumbac, cu picioarele goale, c ci, înc o dat , îl trezisem la miez de noapte, f s -i fi l sat timp pentru a- i lua papucii ori a se piept na, avocatul p rea desprins dintr-o poveste pentru copii. i ce spune? am vrut eu s aflu. Vorbe te de vr jitorie, domnule. Sus ine c a i avea puteri supranaturale. Cine-ar mai putea crede în zilele noastre în asemenea bazaconii? Mimam uimirea, dar, de fapt, mi se f cuse p rul m ciuc . E foarte am rît, a continuat avocatul. Spune c rasa dumneavoastr sînt cuvintele lui a avut întotdeauna acces la marile taine. Rasa mea! Sînte i un aristocrat, domnule, a explicat Roget, pu in stînjenit. Cînd cineva e atît de mînios, precum domnul de Lenfent, orice nimic pare important. S ti i îns c nu i-a încredin at b nuielile nim nui altcuiva decît mie. Spune c ve i în elege de ce v dispre uie te. A i refuzat s -i împ rt i descoperirile! Da, domnule, descoperirile! Vorbe te despre fenomene care nu au explica ii ra ionale. Vreme de-o clip , n-am fost în stare s înfrunt privirile lui Roget. Întreaga situa ie mi se rea de o perversitate extrem . i totu i, nimerise în plin adev r! Domnule, sînte i cel mai bun om din cî i exist ... a reluat Roget. Te rog, scute te-m ... Dar domnul de Lenfent poveste te lucruri neverosimile, despre care n-ar trebui s vorbeasc nici m car în zilele noastre. Spune c ar fi v zut cum un glonte v-a str tut inima. Acel glonte nu m-a nimerit, am spus. Haide, Roget, s punem cap t acestor lucruri. Trimite i-i pe to i cît mai departe de Paris. S -i trimit departe? Dar a i investit atît de mult în mica lor întreprindere... i ce dac ? Cui îi pas ? l-am întrerupt. Trimite i-i la Londra, pe Drury Lane. Renaud cumpere un teatru acolo. Mai tîrziu, vor putea pleca în America, la Santo Domingo, la New Orléans sau New York. Face i asta pentru mine, domnule! S coste cît o costa! Închide i teatrul. S plece! O dat cu ei, va pleca durerea i toate amintirile pe care le am despre Lelio, micul provincial care le golea g le ile de ap murdar i era mul umit chiar i cu atît. Roget mi se p rea atît de timorat! Oare cum i se p rea s lucreze pentru un icnit elegant, care îl pl tea de trei ori mai bine decît oricine altcineva, pentru a ac iona în mod

contrar propriei opinii? Habar nu aveam. Niciodat n-aveam s mai tiu cum e s fii uman. Cît despre Nicolas, am continuat, îl ve i convinge s plece în Italia. Am s v explic chiar acum în ce fel. Domnule, chiar i numai pentru a-l convinge s i schimbe ve mintele, ar fi nevoie de un efort supraomenesc de elocin . Am s v u urez sarcina. ti i c mama mea este grav bolnav . Cere i-i lui Nicolas s o înso easc în Italia. Ar fi perfect! i-ar putea continua studiile muzicale la Conservatorul din Neapole. Într-adev r, el îi scrie... ine mult la ea. Chiar a a! Convinge i-l c ea nu ar putea întreprinde aceast c torie f s -l aib al turi. Face i-o! E absolut necesar, domnule Roget. El trebuie s p seasc Parisul. V dau r gaz pîn la sfîr itul acestei s pt mîni. DESIGUR, îi ceream mult lui Roget, dar nu cuno team nici o alt cale de a-mi convinge prietenul s p seasc Parisul. Nimeni nu avea s -i cread pove tile despre vr jitorii, nu-mi ceam griji în aceast privin . tiam îns c , dac nu p sea Parisul, Nicolas avea s înnebuneasc . În fiecare noapte, îmi petreceam orele de veghe luptînd cu mine însumi, cu dorin a de a pleca în c utarea lui, de a risca o ultim întrevedere. teptam îns , deoarece eram convins c îl pierdusem pe vecie, iar el nu avea s cunoasc niciodat cauza celor întîmplate. Eu, care m revoltasem odinioar împotriva absurdit ii vie ii, îl trimiteam în exil, f nici o explica ie, de i tiam c o atare nedreptate avea s îl fr mînte pîn la sfîr itul zilelor sale. Poate c e mai bine decît s i spun adev rul, Nicki. Poate c acum voi fi în stare s în eleg iluziile. Dac ai putea s o înso ti pe mama în Italia, dac ar mai avea timp destul... TEPTÎND, am constatat c teatrul lui Renaud î i închisese por ile. În cafeneaua din vecini, se vorbea despre plecarea trupei în Anglia. Rezolvasem m car o problem . DUP opt nop i, zorii se apropiau cînd am ajuns, în sfîr it, la poarta lui Roget i-am sunat. Mi-a deschis mai repede decît m a teptasem, descump nit i îngrijorat, tot în c ma de noapte. Începe s -mi plac acest costum al dumneavoastr , domnule, i-am spus, cu un glas obosit. Crede i-m , n-a avea atîta încredere în dumneavoastr , dac mi-a i ap rea în hain i pantaloni de m tase... Domnule, m-a întrerupt el. S-a întîmplat ceva neprev zut... Mai întîi, r spunde i-mi la întreb ri. Renaud i ai s i au plecat mul umi i? Da, domnule. Au ajuns deja la Londra, dar... i Nicki? A plecat s-o întîlneasc pe mama, în Auvergne? Spune i-mi c am dreptate, a a este. Dar, domnule... a început el. Apoi s-a oprit brusc i, spre surprinderea mea, în mintea lui am deslu it imaginea mamei. Dac m-a fi gîndit o clip , a fi în eles ce însemna asta. Din cîte tiam eu, acest om nu duse niciodat ochii cu mama, deci cum ar fi putut avea în gînduri imaginea ei? Dar n-am cut deloc apel la ra iune. Doar n-a... nu-mi spune i c e prea tîrziu! am bîiguit. Domnule, da i-mi voie s -mi iau haina... a spus el, în chip inexplicabil, întinzînd mîna spre soneria cu care- i chema servitorul. Am v zut din nou imaginea mamei, chipul palid, tr turile supte, prea clar ca s-o pot suporta. L-am apucat pe Roget de umeri. A i întîlnit-o! E aici, la Paris. Da, domnule, e la Paris. Tîn rul domn de Lenfent mi-a anun at sosirea ei, dar n-am tiut unde s v g sesc! Niciodat nu tiu unde a putea da de dumneavoastr . A sosit ieri. Eram prea mirat pentru a-i r spunde. M-am pr bu it într-un fotoliu i imaginea din mintea mea a devenit prea str lucitoare, eclipsînd-o pe cea din mintea lui. Era în via i se afla la Paris. i Nicki era i el tot aici, în preajma ei. Lua i-o înainte, domnule, pîn cînd m voi îmbr ca. Se afl pe Île Saint-Louis, a treia la dreapta apartamentului domnului Nicolas. Porni i chiar acum.

L-am privit, descump nit. Nici m car nu-l vedeam. O vedeam numai pe ea. Peste mai pu in de un ceas, avea s r sar soarele, iar eu aveam nevoie de trei sferturi de or pentru a întoarce în turnul meu. Mîine... mîine, la c derea nop ii, am optit. Dar, domnule, nu m-a i în eles! Mama dumneavoastr nu va putea porni niciodat tre Italia. A f cut aceast ultim c torie cu speran a c v-ar putea vedea pentru ultima oar . Cum nu-i r spundeam, m-a apucat de reverul hainei i a vrut s m zgîl îie. Nu-l mai zusem în asemenea stare. Nu mai eram decît un copil, pe care trebuia s îl readuc la realitate, cu picioarele pe mînt. Am închiriat pentru ea acest apartament, a continuat el, am angajat infirmiere i pe cei mai buni medici, a a cum a i fi dorit i dumneavoastr . Dar ei nu mai pot face mare lucru. Doar dorin a de a v reîntîlni îi mai prelunge te via a. Dore te s v vad înainte de a închide ochii pentru totdeauna. A a c uita i c e tîrziu i da i fuga s-o vede i. Oricît de puternic i-ar fi voin a, nu poate s fac minuni. Nu eram în stare s -i r spund. Eram incapabil s mai gîndesc coerent. M-am ridicat i m-am îndreptat spre ie ire, avîndu-l pe avocat pe urmele mele. Du-te la ea, chiar acum, i-am poruncit. Spune-i c voi fi lîng ea mîine, de cum se va sa noaptea. A cl tinat din cap. Era furios i scîrbit. A încercat s îmi întoarc spatele, dar l-am împiedicat. Pleac în clipa asta, f s mai pierzi un minut, Roget! am insistat. R mîi la c tîiul ei toat ziua, pricepi, i ai grij s a tepte... s -mi a tepte sosirea. Dac a ipe te, vegheaz-o. Dac i se pare c se stinge, treze te-o i vorbe te-i. Dar n-o l sa s moar înainte de sosirea mea! PARTEA A TREIA CUMINEC TUR PENTRU MARCHIZ 1 DUP EXPRESIA utilizat de noi, vampirii, sînt, cum s-ar zice, un matinal. Ies din mormînt de îndat ce soarele coboar sub linia orizontului, cînd cerul e înc br zdat de nuan e de ro u. Mul i al i vampiri a teapt s se întunece complet, a a c eu le sînt, în mod clar, superior din acest punct de vedere. De asemenea, ei sînt nevoi i s se întoarc în sarcofage cu mai bine de o or înaintea mea. În noaptea urm toare, am pornit, a adar, spre Paris, pe cînd cerul era înc înv iat. îmbr casem îngrijit, înc înainte de a m întinde în sarcofag, astfel încît am s rit pe cal de îndat ce m-am trezit i am luat-o la goan spre vest, înspre capital . Urcînd în galop podul ce ducea pe insula Saint-Louis, mi se p rea c întregul ora zuse prad unui incendiu, într-atît de puternic i de însp imînt toare mi se ar ta lumina amurgului. Nu voiam s m gîndesc la scena care urma s se petreac , nici la felul în care aveam -i ascund mamei adev rul. tiam îns c trebuia s o v d, s o strîng în bra e i s r mîn în preajma ei atît cît avea s fie posibil. Nu reu eam s -mi închipui moartea ei. M purtam poate asemeni simplilor muritori, convins c , dac aveam s -i îndeplinesc ultima dorin , aveam s fiu în stare, Dumnezeu tie cum, s -mi controlez groaza provocat de dispari ia ei. Am ajuns lîng casa de pe chei pe cînd amurgul smulgea luminii ultima pic tur de sînge. Era o cl dire foarte elegant . Roget îmi ascultase ordinul, astfel încît un valet m tepta la poart pentru a-mi ar ta drumul. Cînd am intrat, în hol se aflau dou servitoare i o infirmier . Domnul de Lenfent e lîng ea, domnule, mi-a spus infirmiera. A inut mor s se îmbrace înainte de sosirea dumneavoastr . S-a a ezat lîng fereastr ca s priveasc turnurile catedralei i v-a v zut trecînd podul. L sa i o singur lumînare aprins , am poruncit. i ruga i-l pe domnul de Lenfent, ca i pe avocatul meu, s ne lase singuri. Roget i-a f cut în curînd apari ia, urmat, la scurt timp, de c tre Nicolas. i el se

primenise, de dragul ei. Era îmbr cat în catifea ro ie, str lucitoare, cu dantele superb lucrate i m nu i albe. Recentele sale be ii îl sl biser , era palid, dar asta nu f cea decît s îi sporeasc frumuse ea. Cînd privirile ni s-au încruci at i n duful lui a r bufnit, am sim it cum inima-mi era pîrjolit . Doamna marchiz a fost ceva mai viteaz ast zi, domnule, mi-a spus Roget; a continuat îns s piard mult sînge. Medicul afirm c nu... S-a oprit, aruncînd o privire spre camer . Gîndul lui mi s-a dezv luit, limpede: nu va trece noaptea. Domnule, trebuie s o convinge i s se culce din nou. La ce bun? am optit cu glas mohorît. Poate dore te s moar la fereastr . De ce am împiedica-o? Domnule! m-a admonestat Roget pe un ton rug tor. fi vrut s -i spun s plece i s -l ia cu sine i pe Nicki. Am aruncat o privire spre înc perea vecin . Sim eam cum în mine se schimba ceva. Nu eram în stare s m mi c ori s vorbesc. Ea era acolo i era, într-adev r, pe moarte. Toate zgomotele m runte ale apartamentului se amestecau într-un bîzîit înfundat, continuu. Prin u a dubl se z rea o camer foarte dr gu : un pat alb, cu decora iuni aurii, draperii aurite la ferestrele prin care deslu eam cerul nop ii, pe care înc mai întîrziau cî iva nori ori ro iatici. Dar acest lux pe care m gr bisem s i-l ofer avea ceva oribil în sine acum, cînd ea tr gea s moar . M-am întrebat dac o exaspera sau o f cea s rîd . A ap rut medicul, apoi infirmiera a venit s -mi spun c nu mai r sese decît o singur lumînare, a a cum poruncisem. Mirosul de medicamente î i disputa întîietatea cu un parfum de trandafiri, i atunci mi-am dat seama c auzeam gîndurile mamei. Mintea ei emitea o vibra ie mohorît , în vreme ce ea a tepta lîng fereastr i întregu-i trup, în ciuda comodit ii fotoliului în care se a ezase i a p turii cu care fusese acoperit , o cea s sufere într-un chip de nesuportat. La ce se gîndea, dincolo de nebuneasca-i ner bdare? Lestat, Lestat, Lestat, asta auzeam, desigur. A vrea ca durerea s se înte easc , fiindc numai atunci cînd ea devine cumplit îmi doresc s mor. Astfel, nu mi-ar mai fi fric s dispar. Domnule, mi s-a adresat medicul, nu vrea s chem m preotul. Nu... nu m mir acest lucru... Întorsese capul spre u . Dac nu intram, s-ar fi ridicat, pentru a-mi veni în întîmpinare. Mi se p rea c n-am s m pot urni, dar, totu i, am trecut pe lîng medic i infirmier , am intrat în înc pere i am tras u a în urma mea. Un parfum de sînge. edea, în lumina palid , violet , care p trundea pe fereastr , îmbr cat somptuos, cu o rochie de tafta albastru-închis. Î i inea o mîn pe genunchi, iar cealalt pe sp tarul fotoliului. Pletele-i dese i blonde erau ridicate deasupra urechilor. Vreme de-o clip , mi s-a p rut c redevenisem copil. Cît era de frumoas ! Nici timpul i nici boala nu alteraser perfecta simetrie a tr turilor ori splendoarea p rului de aur. M-am sim it cuprins de o fericire sfî ietoare, cald iluzie c eram din nou muritor, din nou nevinovat, în preajma ei. În siguran ... Nu mai exista nici moarte, nici groaz ; eram doar noi doi în camera ei, iar ea avea s m cuprind în bra e. M-am oprit lîng ea. i-a ridicat ochii plini de lacrimi. Corsetul o strîngea prea tare, iar pielea de pe gîtul i mîinile ei era atît de transparent , încît nu suportam s o privesc. De jur împrejurul ochilor, carnea-i p rea lovit . Sim eam moartea în pieptul ei. Putregaiul. Cu toate acestea, radia de fericire i îmi apar inea. Era a a cum fusese dintotdeauna; i-am spus-o, pe cute: E ti la fel de r pitoare ca în primele mele amintiri cînd, îmbr cat cu cele mai elegante ve minte, m luai pe genunchi, în tr sura noastr , atunci cînd mergeam la biseric . i, în acea clip stranie, cînd încercam s -i ar t cît de mult o iubeam, mi-am dat seama i ea m auzea i îmi r spundea c m iube te din toat inima. spundea la o întrebare pe care nici m car nu o pusesem. Era con tient de importan a ei; privirea-i era limpede, împ cat . Dac î i d duse cumva seama cît de insolit era aceast conversa ie f cuvinte, nu sa s se întrevad . Cu siguran , nu în elegea întru totul... F îndoial , îmi sim ise pur i simplu, pe deplin, dragostea. Vino aici, vreau s te v d a a cum e ti acum! mi-a spus. Singura lumînare ce r sese aprins era pus pe pervazul ferestrei. Am stins-o cu un gest inten ionat. I-am v zut sprîncenele blonde încruntîndu-se u or i ochii alba tri

rindu- i pupilele, în vreme ce examina brocartul superb al hainei mele, dantela spumoas i mînerul b tut cu pietre scumpe al s biei. De ce nu vrei s te v d? a întrebat ea. Doar pentru asta am venit la Paris. Aprinde lumînarea. Dar în vocea ei nu se afla nici o urm de severitate. Eram al turi de ea, i asta îi era deajuns. Am îngenuncheat lîng ea. Aveam inten ia s -i spun c trebuie s plece în Italia împreun cu Nicki dar, înainte ca eu s apuc a pronun a m car un singur cuvînt, mi-a declarat, pe un ton hot rît: E prea tîrziu, dragul meu. N-a putea duce la cap t o asemenea c torie. M voi opri aici. Un spasm de durere a întrerupt-o, ap sîndu-i pieptul, iar pentru a mi-l ascunde, a încercat s i tearg orice expresie de pe chip. Asta îi d dea o înf are de feti ; am sim it din nou boala care o m cina, pl mînii ei ferfeni i, cheagurile de sînge. Panica îi r ea mintea. Ar fi vrut s -mi urle c îi e fric . S m implore s o strîng în bra e i s r mîn cu ea, deoarece, dup cum am descoperit cu surprindere, se temea s a putea s o refuz. M credea prea tîn r i prea flu turatec pentru a în elege a a ceva. Sufeream ca un martir. s -mi dau seama, m-am îndep rtat de ea, traversînd înc perea. În minte mi se întip reau detalii idioate: nimfele care se hîrjoneau pe tavanul pictat, clan ele din bronz aurit i stalactitele de cear topit care se scurgeau din lumîn ri, ce m ispiteau s le rup i s le fr mînt între degete. Locul era de-a dreptul hidos. Ura ea oare aceast înc pere? Regreta zidurile goale de piatr de acas ? M-am întors ca s o privesc: o siluet elegant , sprijinindu-se de pervazul ferestrei. Dincolo de ea, cerul se întunecase, iar luminile tr surilor care treceau în r stimpuri f ceau -i str luceasc blînd, din vreme în vreme, triunghiul sub ire al chipului. Deci nu po i s îmi vorbe ti? a murmurat ea. Nu-mi po i spune cum s-a întîmplat? Ne-ai d ruit atîta fericire, tuturor. Simplul act al vorbirii era de-ajuns pentru a o face s sufere cumplit. Spune-mi, ce-ai mai f cut? preg team s o în el, s creez în juru-mi, cu toate mijloacele de care dispuneam, o aur de satisfac ie. I-a fi spus minciuni de muritor cu îndemînarea mea de nemuritor. Mifi m surat fiecare cuvin el, ca istorisirea mea s par perfect adev rat . Dar s-a petrecut un fenomen straniu. cerea n-a durat mai mult de o secund , dar am sim it cum ceva se schimba în mine. O alunecare însp imînt toare. Ca un fulger, am întrev zut o posibilitate teribil , imens i, pe dat , f s ov i, m-am hot rît. Hot rîrea mea nu era sus inut de nici o inten ie anume, de nici un plan, de nici un cuvînt. Dac atunci cineva m-ar fi întrebat, în privin a ei, a fi negat. Ba chiar a fi strigat: "Nu, niciodat ! Ce v -nchipui i? M crede i un monstru?... " Cu toate acestea, alegerea fusese f cut . Mama c zuse din nou prad spaimei i durerii, îns , în ciuda suferin ei, s-a ridicat în picioare. Am v zut p tura alunecîndu-i la picioare. tiam c se îndrepta spre mine i c ar fi trebuit s o opresc, dar n-am f cut-o. I-am v zut mîinile întinzîndu-se spre mine, îns , brusc, s-a retras, de parc-ar fi fost dus de un suflu puternic. S-a dat înapoi, împleticinduse i s-a pr bu it dincolo de fotoliu, lîng perete. S-a calmat îns imediat, cu pre ul unui efort supraomenesc al voin ei. Pe chipul ei nu se citea spaima, de i inima-i b tea s -i sparg pieptul. P rea mai degrab mirat . Dac -n minte i se fr mînta vreun gînd, l-am uitat. Am înaintat spre ea, cu pa i la fel de hot rî i cum se îndreptase ea spre mine. Cînt rindu-i fiecare reac ie, am ajuns lîng ea înainte s se dea înapoi. Îmi privea fix pielea i ochii. Deodat , a întins mîna, atingîndu-m . Tu nu e ti viu! Acesta a fost gîndul ei cumplit, pe care mi l-a adresat, pe t cute. Te-ai schimbat în altceva, dar NU MAI E TI VIU. I-am spus, cu blînde e, c nu, nu era adev rat. I-am transmis un torent rece de imagini, o succesiune de frînturi din noua mea existen . Fragmente, e antioane din via a nocturn a Parisului, sentimentul de-a fi o lam ce despic în t cere lumea. A suspinat. Suferin a se strînsese ca un pumn deasupra ei, sco îndu- i la iveal ghearele. A înghi it în sec, strîngînd din buze pentru a birui durerea, a intind asupra mea o privire fierbinte. Acum tia c nu comunica prin senza ii, ci prin gînduri. Cum, a adar? a întrebat. I-am istorisit fiecare etap a periplului meu: fereastra sf rîmat prin care m r pise

monstrul fantomatic z rit la teatru, turnul i schimbul nostru de sînge. I-am dezv luit cripta în care dormeam i comoara pe care o ascundea, bîntuirile mele, puterile i, mai ales, natura setei care m mîna. Gustul sîngelui, contactul cu el; felul în care toate pasiunile, toate poftele se ascu eau în aceast dorin , împlinit numai atunci cînd ucideam pentru a-mi astîmp ra setea. Durerea o m cina, dar încetase s-o mai simt . Întreaga-i sensibilitate i se concentrase în priviri. Nu am avut de gînd s -i dezv lui toate acestea, dar mi-am dat seama c o luasem de mîn i m a ezasem în a a fel, încît lumina tr surilor care treceau pe strad s îmi cad , din plin, pe chip. s o scap din ochi, am apucat sfe nicul de argint a ezat pe pervaz i am început s încovoi, încet, metalul. Lumîn rile au c zut pe podea. A dat ochii peste cap. A c zut pe spate, ag îndu-se cu mîna stîng de a ternutul patului, iar sîngele i-a nit printre buze. Am sc pat din mîn bucata de metal r sucit. Am privit-o, f s clipesc, cum se lupt cu durerea, tergîndu- i neîndemînatic gura cu cear aful, ca un be iv dup ce a vomitat. Apoi s-a l sat s alunece pe pardoseal , nemaifiind în stare s se in pe picioare. M-am aplecat asupr -i pentru a o vedea mai bine, dar suferin a ei din acele clipe nu însemna nimic în compara ie cu jur mîntul pe care am început s îl pronun . F s vorbesc, desigur; era aceea i enun are t cut , mai puternic decît cuvintele: Vrei s vii cu mine acum? VREI S VII CU MINE, ACUM? Nu î i ascund nimic, nici ignoran a mea, nici spaima i nici riscul de a nu reu i. Nu tiu nici m car dac voi fi în stare s ofer mai mult de o dat darul întunecat i nici pre ul pe care va trebui s -l pl tesc, dar sînt gata s îmi asum acest risc pentru tine, îl vom descoperi împreun , oricît de mare ar fi groz via misterului acestuia, a a cum eu însumi am descoperit, de unul singur, toate celelalte. Din întreaga ei fiin , a r spuns DA. Da! a strigat cu glas tare, cu o voce p stoas . Ochii-i erau închi i i î i leg na capul: Da! M-am aplecat, s rutîndu-i buzele însîngerate. Un tremur fulger tor mi-a str tut membrele i setea mea a nit, încercînd s o transforme într-o simpl bucat de carne. Miam petrecut bra ele sub trupul ei fragil i am ridicat-o; am purtat-o spre fereastr , cu p rul plutindu-i unduios în urm . Sîngele-i a izbucnit din nou din adîncul pieptului, dar asta nu mai avea nici o importan . Toate amintirile pe care le-am avut despre via a noastr comun ne înconjurau, esîndu- i lin oliul i izolîndu-ne de restul lumii; poemele dulci i cîntecele copil riei, mirosul ei, înv luindu-m ; vocea ei, alinîndu-mi plînsul, apoi ura mea fa de ea i nevoia de a o ti aproape; dispari ia ei, dincolo de miile de u i închise, dincolo de r spunsuri, apoi groaza pe care mi-o stîrnea, complexitatea ei, indiferen a i puterea-i greu de cuprins în cuvinte. Purtat de acest curent, s-a ivit setea care, în loc s întunece amintirile, le-a intensificat, pîn cînd cea pe care o strîngeam în bra e a devenit, sub ap sarea degetelor i buzelor mele, o creatur din carne i sînge, mam i amant în acela i timp, obiect al tuturor dorin elor mele. Mi-am înfipt col ii în gîtul ei. Am sim it-o în epenind i sufocîndu-se, i gura mi s-a deschis lacom , pentru a primi valul fierbinte de îndat ce acesta a ie it la suprafa . Inima i sufletul i s-au despicat în dou . Nu mai avea vîrst . Con tiin a mi se întuneca, cl tinîndu-se, acum nu mai exista mama, nu mai exista teroare i nici nevoi meschine; ea era ceea ce era: Gabrielle. Întreaga ei via i-a s rit în ap rare, anii de suferin , singur tatea la care fusese condamnat în acele uria e înc peri goale i umede, c ile care o consolau, copiii care o devorau, abandonînd-o apoi, durerea i boala, ultimul ei du man, care se pref cuse a-i fi prieten, promi îndu-i eliberarea. Dincolo de cuvinte i imagini, pulsul secret al patimei sale, nebunia ei aparent , refuzul de a ceda disper rii. Gemeam aplecat peste sînul ei, la fiecare înghi itur de sînge, încît mi se p rea c îngîn un cîntec în ritmul b ilor inimii ei. Dar aceasta din urm î i încetinea, de-acum, caden a. Moartea venea, iar ea lupta din r sputeri pentru a o respinge. Cu un ultim efort de voin , am dat-o la o parte, continuînd îns s o sprijin. Eram aproape s tul. Setea mea îns îi rîvnea inima. Setea mea nu tia ce înseamn alchimia sentimentelor. F s -i dau drumul din bra e, cu gura c scat , cu ochii sticlind, o ineam la distan , cît mai departe posibil, de parc în mine s-ar fi aflat dou fiin e, una care încerca s o îndep rteze i una care ar fi vrut s o lipeasc de mine.

Ochii ei larg deschi i p reau orbi. În aceste momente, se afla într-un alt univers, dincolo de suferin , în care nu exista decît blînde e i în elegere. Deodat am auzit-o rostindu-mi numele. Mi-am dus încheietura mîinii drepte la gur i mi-am sfî iat vena, ducîndu-mi apoi bra ul înspre buzele ei Ea nu s-a mi cat îns cînd sîngele meu i-a stropit buzele. Bea, mam ! am strigat, ap sîndu-mi bra ul pe gura ei, îns metamorfoza începuse deja. Buzele-i au frem tat i s-au închis, lacome, deasupra încheieturii mele; o durere brusc mi-a str tut fulger tor întreaga fiin , împresurîndu-mi inima. Trupul mamei s-a întins crispat, mîna ei stîng mi-a cuprins încheietura atunci cînd prima înghi itur i-a coborît în gîtlej. Durerea sporea întruna, eram gata s urlu; mi se p rea o v d, metal topit parcurgîndu-mi toate venele, strecurîndu-se în fiecare fibr a fiec rui mu chi. Dar nu era decît mama, care aspira, sugea, î i lua înd t sîngele pe care îl b usem din gîtul ei. Acum st tea în picioare, cu capul abia sprijinit pe pieptul meu. M-a cuprins o mole eal stranie, br zdat la fiecare înghi itur a ei de fiori fierbin i; inima-mi b tea, gata explodeze, sporindu-mi, cu fiecare b taie, suferin a i, în acela i timp, hr nind-o. Ea aspira din ce în ce mai violent; mîna ei m strîngea ca o menghin , corpul ei se rigidiza. Îmi venea s îmi smulg bra ul din strînsoare, dar nu doream s o fac; cînd n-am mai putut s m in pe picioare, ea m-a sprijinit. M cl tinam i mi se p rea c înc perea se învîrte cu mine, dar ea î i continua treaba i t cerea ne înv luia din toate p ile. Apoi, f convingere, lipsit de voin , am împins-o departe de mine. S-a împleticit i a încremenit lîng fereastr , ap sîndu- i gura cu degetele-i lungi. Înainte s m pr bu esc într-un fotoliu din apropiere, i-am contemplat, vreme de o secund , fa a palid , formele noi ce umpleau taftaua de un albastru întunecat i ochii care str luceau ca dou globuri de cristal, înrobind lumina. Ca un prostovan de muritor, cred c am optit: "Mam ", dup care am închis ochii. 2 ERAM a ezat în fotoliu. Mi s-a p rut c am dormit o ve nicie. Credeam c sînt acas , în castelul tat lui meu. Am c utat din priviri v traiul i cîinii, întrebîndu-m dac mai sese vreo gur de vin i, chiar atunci, am z rit ornamentele aurite de-a lungul ferestrelor i spatele catedralei Notre-Dame profilîndu-se, în dep rtare, pe cerul înstelat, i am v zut-o. Eram la Paris i aveam s tr im ve nic. inea ceva în mîn . Un sfe nic i un amnar. St tea în picioare i gesturile ei erau extrem de vioaie. Cînd a reu it s ob in o scînteie, a aprins lumîn rile una cîte una. Fl ruile s-au în at, florile pictate pe pere i au tî nit în sus, spre tavan, iar nimfele de acolo s-au agitat o clip . St tea în fa a mea, cu sfe nicul a ezat în dreapta ei. Fa a-i alb era cu totul neted . Cearc nele din jurul ochilor disp ruser f urm , ca de altfel i micile imperfec iuni i riduri de care-mi aduceam aminte. Acum era perfect . Pleoapele mai p straser un u or pliu de piele în plus, dînd parc mai mult farmec simetriei triunghiulare a chipului ei. Buzele-i erau de un roz dulce. P rea la fel de delicat ca un diamant în care se joac lumina. Am închis ochii, apoi i-am redeschis: nu era o iluzie, a a cum nici t cerea ei nu era un miraj. i reg sise formele împlinite ale unei tinere femei, rotunjimile pieptului bombau taftaua albastr , rozul cald al pielii p rea c se datoreaz unui subtil joc de lumini, iar pletele îi reau vii. Str luceau în ele atîtea nuan e, încît fiecare fir de p r p rea diferit de celelalte, miliarde de fire de o fine e extrem , care se leg nau în jurul acelui chip angelic. Pe grumazul fin nu se z rea nici o zgîrietur , nici m car un rid. Mai r sese de împlinit un ultim act de curaj: s-o privesc în ochi. S -mi cufund privirile de vampir în cele ale unuia dintre semenii mei, pentru prima oar de la dispari ia lui Magnus? Se pare c mi-a sc pat un sunet, c ci ea a reac ionat. Gabrielle era singurul nume pe care i-l puteam acorda de acum înainte. Gabrielle, i-am spus i mi s-a p rut c o surprind surîzînd. Mi-am aruncat privirile spre propria-mi încheietur . Nici urm de ran , dar setea m chinuia îngrozitor. Mi-am ridicat iar i ochii spre ea i am z rit un rictus, datorat cu siguran foamei, deformîndu-i tr turile. Expresia de pe chipul ei, stranie i grea de sensuri, p rea a-mi spune: "Ei, nu în elegi?"

Dar ea nici nu a clipit. Se înst pînise t cerea. Desigur, exista frumuse ea ochilor ei, inti i asupra mea i poate iubirea pe care o ghiceam, unul fa de cel lalt, dar în rest a urmat t cerea. Eram incapabil s o destram. Î i ferea oare mintea de contactul cu mine? Am întrebat-o, f cuvinte, dar ea nu p rea a m auzi. Acum! a spus, iar glasul ei m-a surprins. Vocea îi era mai blînd , mai sonor decît fusese înainte. Pentru o clip , am fost din nou în Auvergne: ningea i ea îmi cînta un cîntec ale c rui ecouri se propagau ca într-o pe ter imens . Nu, toate acestea se sfîr iser demult. A continuat: Las ... Toate acestea au trecut, repede acum! S-a apropiat i m-a luat de mîn : Prive te-te în oglind ! a optit. Îi d dusem mai mult sînge decît luasem. Eram golit de sînge. Cu atît mai mult cu cît nu hr nisem nici înainte de a fi venit aici. Eram atît de absorbit de sonoritatea acestor silabe, de impresia ninsorii, de amintirea cîntecului ei, încît mi-a trebuit o vreme ca s reac ionez. I-am privit degetele, care se împleteau cu ale mele. Carnea noastr era la fel. M-am ridicat din fotoliu, apucîndu-i ambele mîini, apoi i-am atins bra ele i obrajii. Ceea ce trebuia s se împlineasc , se împlinise, iar eu eram înc în via ! Acum, ea era al turi de mine. Trecuse grani a îngrozitoarei mele singur i, venindu-mi al turi, i nu m gîndeam decît s o iau în bra e, s-o strivesc, îmbr înd-o, i s nu o mai las niciodat s plece. Am ridicat-o de la podea i-am început s m învîrtesc asemeni unui titirez. i-a l sat capul pe spate i a izbucnit într-un hohot de rîs, care a crescut amenin tor, a a c i-am astupat gura cu mîna. Vocea ta e în stare, acum, s sparg toate geamurile din înc pere, i-am optit. Am aruncat o privire spre u . Nicki i Roget se aflau în camera de al turi. N-au decît s zboare-n nd ri! a strigat ea, iar expresia de pe chipul ei nu avea nimic vesel într-însa. Nu ne puteam hot rî s ne desp im unul de altul. Era ceva mai puternic decît noi. În cealalt înc pere, muritorii începuser s se nelini teasc ; medicul i infirmiera se gîndeau c ar fi fost timpul s se întoarc la c tîiul muribundei. A privit spre u . i ea îi auzea. Îns eu de ce nu reu eam s-o aud? S-a desprins din bra ele mele, aruncînd scurte priviri de jur-împrejur. A luat sfe nicul i s-a apropiat de oglind , pentru a se contempla. tiam senza iile care începeau. Avea nevoie de timp pentru a înv a s vad totul din noua perspectiv . Dar trebuia s p sim cît mai repede acest apartament. L-am auzit pe Nicki sf tuindu-l pe medic s bat la u . Cum s o conving s plec m, cum s m descotorosesc de ei? Nu, nu pe acolo! a uierat, urm rindu-mi privirea. A privit apoi patul i obiectele de la c tîiul lui. i-a luat bijuteriile, ascunse sub pern , într-un toc de catifea uzat . Fiecare gest, oricît de m runt, p rea s aib o importan extrem . De i nu eram în stare s îi captez gîndurile, tiam c bijuteriile erau singurul lucru pe care dorea s îl ia cu sine. A abandonat restul obiectelor f remu ri, ve mintele, trusa de toalet din argint i ile de pe noptier . S-au auzit cioc nituri în u . Vom pleca pe acolo, mi-a sugerat, îndreptîndu-se spre fereastr , pentru a o deschide. Vîntul se încurca în faldurile aurii ale draperiilor i f cea s -i fluture uvi ele blonde, lungi, de pe ceaf . V zîndu-i pletele zburlite acoperindu-i obrajii i ochii plini de o infinitate de fragmente multicolore, sc lda i într-o lumin aproape tragic , m-a str tut un fior. Nu se temea de nimic. Am apucat-o i, pentru o clip , n-am vrut s -i dau drumul s plece. Mi-am cufundat fa a în p rul ei, ame it de gîndul c eram, în sfîr it, împreun , i nimic nu avea s ne mai despart vreodat . Nu-i în elegeam t cerea, nu tiam de ce nu eram în stare s -i aud gîndurile, dar eram convins c nu era vina ei. Poate c asta nu avea s dureze. Era lîng mine. Moartea era generalul care îmi poruncea, iar eu îi ofeream mii de victime, dar aceast prad i-o suflasem de sub nas. Am afirmat-o cu glas tare, laolalt cu numeroase alte divaga ii absurde. Eram dou fiin e din aceea i specie, înfior tori, uciga i, plimbîndu-ne prin gr dina s lbatic . Am încercat s o conving de realitatea existen ei acestei gr dini, de i nu era neap rat nevoie ca ea s în eleag . Gr dina s lbatic ! a repetat i un surîs blînd i-a arcuit buzele. Toate mi se amestecau în minte. M-a îmbr at optindu-mi: Acum, ajut -m . Vreau s te v d la lucru, chiar acum, i vom avea apoi o ve nicie întreag numai pentru noi. Vino.

Setea. Eram sfîr it. Eram cu adev rat însetat i tiam c i pe ea o încerca o poft nebun de a cunoa te gustul sîngelui. Îmi aminteam foarte limpede propria mea poft din prima noapte. Mi-a trecut prin minte c groz via propriei mor i în clipa în care toate lichidele aveau s -i p seasc trupul avea s fie oarecum diminuat dac ar fi b ut, înainte, pu in sînge. Cineva a b tut insistent. U a nu era închis cu cheia. Am urcat pe pervazul ferestrei i i-am întins bra ele. S-a lipit îndat de mine. Nu cînt rea mai nimic, dar îi sim eam puterea acumulat în bra e. Cu toate acestea, z rind cheiul, departe, sub noi, a ov it vreme de o clip . Pune- i bra ele în jurul gîtului meu, i-am spus, i ine-te bine. Am escaladat zidul de piatr , inînd strîns pre ioasa-mi povar , care î i lipise obrazul de al meu, pîn cînd am ajuns pe acoperi ul lunecos, de ardezie. O dat ajun i aici, am luat-o de mîn i am tras-o dup mine, alergînd din ce în ce mai repede peste stre ini, trecînd în salturi pe deasupra aleilor, pîn în cel lalt cap t al insulei. a teptasem ca ea s ipe sau s se aga e disperat de mine, dar nu îi era team deloc. Privea t cut acoperi urile de pe malul stîng i, în dep rtare, pe fluviu, numeroasele rci întunecate, pline de fiin e s rmane, în zdren e, mul umindu-se, deocamdat , s simt dezmierdarea vîntului prin plete. A fi putut sta ore în ir s o privesc, observînd am nun it fiecare detaliu al transform rii, ardeam îns de ner bdare s o port prin întreg ora ul s -i ar t totul, s o înv tot ceea ce aflasem. Asemeni mie, uitase i ea ce înseamn oboseala. Din fericire, ea nu avusese parte de groz via unei viziuni ca aceea a lui Magnus aruncîndu-se în fl ri. Dedesubt, pe chei, cu un zgomot infernal, i-a f cut apari ia o calea . Vizitiul se chircise pe bancheta lui. I-am ar tat înso itoarei mele vehiculul care se apropia i i-am apucat mîna. În clipa cînd a ajuns chiar sub noi, am s rit, aterizînd f nici un zgomot pe acoperi ul îmbr cat în piele groas . Am strîns-o pe Gabrielle în bra e, ajutînd-o s î i reg seasc echilibrul, i ne-am preg tit s s rim de pe acoperi de îndat ce ni s-ar fi ar tat vreun prilej. Mi se p rea extrem de palpitant s fac toate acestea împreun cu ea. Am traversat un pod, am luat-o de-a lungul catedralei, dup care am traversat din nou, pe malul drept, de aceast dat . Am auzit din nou rîsul lui Gabrielle. M-am întrebat ce gîndeau oare oamenii care ne vedeau trecînd, de la ferestrele lor, coco i pe acoperi ul tr surii ca doi copii neascult tori ce se suie într-o barc ubred . Calea ca a f cut un ocol. Ne îndreptam cu mare vitez c tre Saint-Germain-des-Pros i am trecut ca vîntul prin duhoarea Cimitirului Inocen ilor. Vreme de o secund , mi s-a p rut c simt un fel de emana ie a prezen ei, dar a disp rut atît de repede, încît m-am îndoit de adev rul m rturiei sim urilor mele. Întorcîndu-m , n-am mai perceput nici o urm . Într-o clip de luciditate acut , m-am gîndit c , de acum înainte, voi putea discuta cu Gabrielle despre aceast prezen , vom înfrunta împreun orice ni sar ivi în cale. Într-un anume fel, noaptea aceasta a constituit pentru mine un cataclism la fel de violent precum acela în care Magnus a f cut din mine un vampir. Iar noaptea de-abia începuse. Cînd am ajuns într-un cartier favorabil vîn torii, am luat-o de mîn i am s rit în strad . i-a a intit privirile asupra ro ilor ce se învîrteau atît de repede, dar ele s-au f cut nev zute, cît ai clipi din ochi. De i p rul nu-i era despletit, p rea ireal ; o femeie smuls din timpul i de la locul ei firesc, îmbr cat doar cu o rochie sub ire i ni te pantofiori ginga i. rea gata s î i ia zborul. Am cotit-o pe o alee îngust i am luat-o la fug inîndu-ne de dup mijloc Din cînd în cînd, îmi coboram privirile i o vedeam scrutînd zidurile care ne înconjurau, zecile de ferestre cu obloanele închise, prin care se strecurau ici-colo raze sub iri de lumin . tiam ce vede, cuno team fiecare sunet care-i ajungea la urechi. Dar tot nu reu eam s îi aud gîndurile i ideea c ar fi fost posibil ca ea s mi le ascund dinadins m îngrozea. Se oprise. I-am citit pe fa faptul c fusese cuprins de prima zvîcnire a mor ii. Am lini tit-o, aducîndu-i aminte de viziunea pe care i-o dezv luisem cu pu in timp în urm . E o durere de scurt durat , în compara ie cu ceea ce ai îndurat pîn acum. Va disp rea în cîteva ore, poate chiar mai devreme, dac ne vom potoli setea chiar acum. A încuviin at, mai degrab ner bd toare decît însp imîntat . Am nimerit într-o pia et . La poarta unei cl diri vechi, un b rbat p rea c a teapt pe cineva. Chipul îi era ascuns de gulerul ridicat al mantiei sale cenu ii.

Era ea îndeajuns de puternic pentru a-l înfrînge? Era oare la fel de tare, ca i mine? Venise vremea s afl m aceste lucruri. Dac setea nu te îndeamn la ac iune, înseamn c e înc prea devreme, i-am spus. Am privit-o, i ceea ce am v zut m-a f cut s înghe . Intensitatea i încrîncenarea cu care se concentra erau aproape omene ti, iar în ochi îi plutea ca o umbr aceea i tragic str lucire pe care o z risem mai înainte. Nu-i sc pa nimic. Cînd, îns , a pornit c tre rbatul acela, nu mai avea nimic omenesc. Devenise asemeni unui animal de prad . P rea doar o femeie care se îndrepta spre un b rbat, mai exact o doamn , ce nimerise în acest loc pustiu, f cap , f p rie, de una singur , inten ionînd s cear ajutor unui b rbat galant. I-am privit mi carea de-a lungul pavajului inegal, pe care de-abia îl atingea, în mers. Fiecare p rticic a fiin ei sale, pîn la uvi ele ce fluturau în b taia vîntului, d dea impresia unui control perfect. Cu pasul hot rît, p rea c ar putea trece prin ziduri. M-am ascuns în umbr . rbatul a tres rit i s-a întors în direc ia ei. C lcîiul cizmei sale a scrî nit, cînd ea s-a în at pe vîrfuri pentru a-i opti ceva la ureche. Vreme de-o clip , mi s-a p rut a ov i. Poate c era pu in îngrozit . Aproape instantaneu, am v zut-o apucîndu-l i, curînd, rbatul se afla în puterile ei. Eram fascinat i nu m hot râm s -mi întorc privirile. Deodat , mi-am dat seama c nu îi spusesem c trebuie s -nceteze a mai bea înainte ca inima victimei s î i opreasc b ile. Cum putusem oare s uit a a ceva? M-am repezit spre ea, dar d duse deja drumul b rbatului, care se pr bu ise la baza zidului, cu capul înclinat într-o parte, cu p ria c zut la picioare. Mort. Încremenise, privindu-l. Vedeam cum sîngele îi alearg prin vene, înc lzind-o i colorîndu-i pielea, redîndu-i ro ea a buzelor. Mi-a adresat o privire fulger toare, de un violet intens, avînd aproape aceea i nuan cu cea a cerului în clipa în care intrasem în camera ei. Am observat-o în t cere, în timp ce î i cerceta victima cu o uimire ciudat , de parc nu i-ar fi venit s i cread ochilor. I-am îndep rtat de pe frunte cîteva uvi e încîlcite. S-a strecurat în bra ele mele, iar eu am condus-o departe de cadavru. A aruncat o privire în urm , apoi s-a uitat int drept înainte. Cred c ajunge pentru ast -noapte. Ar trebui s ne întoarcem în turn, i-am spus. Voiam s îi ar t comoara, s fim singuri în acel ad post sigur, s o strîng în bra e i s o încurajez, dac evenimentele aveau s o z ceasc . Spasmele mor ii o cuprinseser din nou. Acolo ar fi putut s se odihneasc , lîng foc. Nu, nu vreau s plec. Nu înc , a protestat. Durerea nu are s in prea mult, mi-ai promis doar. A ridicat ochii i mi-a zîmbit. Vezi tu, doar venisem s mor la Paris, a optit ea. Fiecare detaliu îi atr gea aten ia: tîn rul mort din urma noastr , cu mantia lui cenu ie, oglindirea senin a cerului într-o b ltoac , o pisic op ind pe ziduri. Sîngele din ea era înc destul de cald i continua s circule. Am luat-o de mîn , îndemnînd-o s m urmeze. Trebuie s m hr nesc i eu, i-am explicat. Da, în eleg, a optit. Ar fi trebuit s i-l las ie. Ar fi trebuit s m gîndesc la asta... Ah, nu i-ai pierdut galanteria. E o galanterie de fl mînd, i-am r spuns, zîmbind. Doar n-o s ne usc m pe picioare, respectînd bunele maniere pentru mon tri. Am început s rîd. Cînd am vrut s o s rut, aten ia mi-a fost atras de un ciudat fenomen. I-am strîns mîna, mai s i-o strivesc. În dep rtare, c tre Cimitirul Inocen ilor, auzeam prezen a mai puternic decît oricînd. i ea se oprise, înclinîndu- i u or capul. Auzi i tu? am întrebat-o. i-a ridicat ochii spre mine. E un altul? Ochii i s-au mic orat i a aruncat înc o ochead în direc ia din care venise acea emana ie. Nelegiui i! a rostit cu glas tare. Poftim?' Nelegiui i, nelegiui i, nelegiui i. M-a apucat, brusc, ame eala, precum amintirea unui fragment de vis. Nu reu eam s gîndesc. Îmi supraapreciasem puterile, creînd-o, dup chipul i asem narea mea. Trebuia beau, numaidecît. Ne-a numit nelegiui i, a spus. N-ai auzit? i-a ciulit urechile, dar prezen a fugise. S nu- i pese de ea, oricine-ar fi, i-am spus. Nu s-a apropiat niciodat mai mult de

atît. Dar chiar cînd pronun am aceste cuvinte, mi-am dat seama c , de ast dat , fusese mult mai aproape. Doream s plec cît mai departe de Cimitirul Inocen ilor. Tr ie te prin cimitire, am optit. Poate c nu poate s tr iasc altundeva... un timp prea îndelungat. Chiar înainte de a-mi fi terminat fraza, am sim it-o iar; p rea c se amplifica i emana cea mai înver unat rea-voin din cîte îmi fusese dat s cunosc. Rîde! a murmurat Gabrielle. Am privit-o atent. F nici o îndoial , percepea prezen a mult mai clar decît mine. Sfideaz-o! am strigat. Spune-i c e fricoas ! Cere-i s se arate! M-a privit, mirat . Chiar vrei asta? m-a întrebat, în oapt . Tremura u or. Am sprijinit-o. Deodat i-a cuprins mijlocul cu mîinile, ca i cum spasmele ar fi cuprins-o iar. Bine, poate alt dat ... am spus. Înc n-a venit vremea. Dar nu- i fie team , nu vom apuca s-o uit m. O vom auzi iar. A plecat, a spus Gabrielle. Creatura asta ne ur te... Atunci, hai s ne îndep rt m, am spus dispre uitor, trecîndu-mi bra ul peste umerii ei. Nu i-am spus la ce m gîndeam, ce m sîcîia mai mult decît prezen a i n ile acesteia, cu care începusem deja s m obi nuiesc. Dac Gabrielle putea percepe prezen a la fel de bine ca mine, poate chiar mai bine, însemna c se bucura de toate puterile mele, inclusiv de însu irea de a transmite imagini i gînduri. i totu i, noi doi nu reu eam comunic m pe aceast cale! 3 DE ÎNDAT ce traversar m fluviul, am g sit un muncitor. Nici nu apucasem s pun bine mîna pe acel b rbat, cînd, cu o nemaipomenit intensitate, un gînd s-a impus min ii mele. De acum înainte, tot ceea ce f cusem de unul singur, aveam s facem împreun . Ea avea s m observe, tr gînd înv minte. Mi-am ademenit victima afar din cîrcium , ame ind-o cu întreb ri. Mi-am dat seama c încercam s str lucesc în ochii lui Gabrielle jucîndu-m , ar tîndumai crud ca de obicei. Clipa suprem a fost de o violen extrem , extenuant . Gabrielle jubila. Nu m sc pa din ochi nici o clip , de parc s-ar fi hr nit cu aceast viziune, a a cum se hr nea cu sînge. M-am întors apoi lîng ea, am cuprins-o în bra e i am r mas ag i unul de altul, în întuneric, ca dou statui fierbin i, desp i numai de stratul sub ire, str in, al ve mintelor noastre. Noaptea i-a pierdut dup aceea dimensiunile obi nuite. Chiar i acum, o socotesc printre nop ile cele mai lungi pe care le-am cunoscut în via a-mi de nemuritor. O noapte infinit , vertiginoas , de nep truns. În unele clipe, mi-am dorit s m pot ap ra de pl cerile i surprizele pe care mi le oferea, dar nu aveam cum. Degeaba îmi repetam în minte numele ei pentru mine, ea nu era înc Gabrielle. Era ea, pur i simplu, cea pe care o dorisem toat via a, cu întreaga mea fiin . Singura femeie pe care am iubit-o vreodat . Moartea ei nu a durat prea mult. Ne-am refugiat într-o pivni p sit , pîn cînd s-a sfîr it totul. Tot timpul, am inut-o în bra e i i-am vorbit. I-am povestit din nou, în cuvinte de aceast dat , ceea ce mi se întîmplase. I-am descris turnul, i-am repetat cuvintele lui Magnus, i-am explicat manifest rile prezen ei i cît îmi repugna s o urm resc pîn în vizuinile ei. În repetate rînduri, am încercat s îi comunic imagini, dar f rezultat. Nu am comentat îns nici eu, nici ea, acest ec. M-a ascultat cu mare aten ie. I-am dezv luit b nuielile lui Nicki i i-am spus c m tem pentru s tatea lui mintal . Înc o fereastr deschis i înc o înc pere pustie, iat cîteva motive care ar fi înnebunit pe oricine. Trebuia s g sesc o poveste îndeajuns de plauzibil pentru Roget i o cale pentru a rupe lan ul b nuielilor lui Nicki. Spusele mele i-au trezit o oarecare fascina ie, dar nu le-a acordat importan . Pentru

ea, conta cu adev rat numai prezentul. Poate c nu credea în propria-i nemurire. rea mai degrab convins c nu-i mai r sese decît aceast unic noapte de energii supranaturale i sim ea nevoia s cunoasc i s fac absolut totul înaintea zorilor, cînd avea s se cufunde în h ul mor ii. Am încercat de mai multe ori s o conving s ne refugiem în turn. M cuprinsese un soi de oboseal spiritual . Sim eam nevoia s m retrag într-un loc lini tit, pentru a medita în voie la toate cîte se întîmplaser . Deschideam ochii i, deocamdat , nu vedeam decît bezna. Ea, în schimb, visa mereu noi experien e, noi aventuri. Mi-a propus s p trundem în locuin ele muritorilor i s c ut m haine pentru ea. A rîs cînd i-am spus c eu continuam s îmi cump r haine de la diver i negustori... Ne vom da seama, cu siguran , dac acea cas este sau nu pustie, mi-a spus în vreme ce str team str zile, gr bi i, cu privirile în ate spre ferestrele cl dirilor. Vom auzi servitorii dormind. Nu m gîndisem, dar mi s-a p rut logic ceea ce spunea. Am urcat ni te sc ri de serviciu interminabile i am parcurs lungi culoare, uimit c totul era atît de simplu, i fascinat de fiecare detaliu al acestor apartamente intime. Mi-am dat seama c îmi f cea pl cere s ating obiectele personale: evantaie, tabachere, chiar i ziarul pe care îl citise st pînul casei ori cizmele a ezate în fa a c minului. Era la fel de amuzant ca i atunci cînd îi pîndeam pe fereastr pe muritori. Ea î i urma propriile scopuri. Într-un budoar, a descoperit ve minte somptuoase, potrivite pentru formele-i mai împlinite acum. Am ajutat-o s i schimbe taftaua albastr cu o rochie de catifea roz i s i aranjeze buclele sub o p rie împodobit cu pene de stru . Nu reu eam s m obi nuiesc cu prezen a ei i cu senza iile stranii pe care mi le trezea aceast incursiune într-o cas plin de mirosuri omene ti. A cules o serie de obiecte m runte de pe masa de toalet , un flacon de parfum, o forfecu din aur, apoi s-a privit în oglind . Am s rutat-o, i ea s-a l sat în voia mea. Eram ca doi aman i palizi. Ne-am întors în strad , am trecut pe la Oper , apoi pe la Comedia Francez , chiar înainte de închidere, dup care ne-am îndreptat spre Palatul Regal. A constatat cu încîntare, muritorii ne vedeau, f s ne vad , c îi atr geam i îi p leam întru totul. Am perceput din nou, foarte acut, prezen a, cînd am trecut pe lîng biserici. Am escaladat clopotni e, pentru a ne contempla împ ia, apoi am alergat, refugiindune în cafenelele ticsite, doar din pl cerea de a savura contactul i mirosul oamenilor care ne înconjurau, schimbînd priviri semnificative i rîzînd pe furi , între noi. Din cînd în cînd, c dea în visare, contemplînd aburii ce se în au din ce tile noastre de cafea. Dar, mai presus de orice, adora str du ele înguste, întunecate, i plimb rile în aer liber. Ar fi vrut s se ca ere în copaci pentru a ajunge pe acoperi uri. Se mira c eu nu eram ispitit parcurg ora ul pe acoperi uri ori coco at pe vreo tr sur . Dup miezul nop ii, am ajuns în mijlocul unei pie e pustii, inîndu-ne de mîn . Înc o dat , am sim it prezen a, dar nici unul, nici altul nu am reu it s îi ghicim starea de spirit. Pentru Gabrielle, tot ceea ce ne înconjura constituia înc prilej de mirare: gunoaiele, pisicile care alergau dup vreun obolan, nemi carea stranie care ne împresura, faptul c nici cele mai întunecate cotloane ale metropolei nu prezentau vreun pericol pentru noi. O încînta posibilitatea de a trece pe lîng cuiburile tîlharilor f a fi auzi i, fiind în stare s pedepsim pe oricine ar fi fost îndeajuns de nechibzuit ca s ne atace; însu irea de a fi, în acela i timp, vizibili i invizibili, palpabili i, totodat , insesizabili. N-am sîcîit-o cu sfaturi i cu întreb ri. M-am mul umit s îi urmez capriciile, cufundat, uneori, în gînduri. Cînd i-a f cut apari ia printre tarabe un tîn r c re , l-am privit ca pe o apari ie venit din lumea celor vii în împ ia mor ilor. P rul i ochii lui întuneca i m-au purtat cu gîndul la Nicolas, ca de altfel i expresia chipului s u, inocent i fr mîntat , totodat . N-ar fi trebuit s calce niciodat în aceste locuri. Era mai tîn r decît Nicki i de o incon tien nebuneasc . N-am avut m sura nechibzuin ei lui decît atunci cînd ea a s rit, ca o felin roz, uria , i l-a trîntit de pe cal. Eram de-a dreptul tulburat. Nevinov ia victimelor ei nu p rea s o deranjeze defel. Ignora întru totul scrupulele mele morale. La urma urmei, nici eu nu m mai sinchiseam de ele, a a c , de ce-a fi judecat-o? Nep sarea cu care l-a ucis pe tîn r rupîndu-i gîtul, cu gra ie, cînd i-a dat seama c

nu-i era îndeajuns de sete m-a înfuriat la culme, de i o privisem cu interes atunci cînd o cuse. Era mai rece decît mine. Se descurca mai bine. Magnus îmi spusese: "Fii f mil !", dar voia oare s -mi spun s ucid atunci cînd nu era necesar? zînd-o cum î i smulgea hainele roz, îmbr cîndu-le pe cele ale tinerelului, am în eles de ce procedase astfel. Îl alesese fiindc era mai firav. Ce-i drept, o dat cu ve mintele ciorapi de m tase crem, c ma de dantel , vest galben , pantaloni, hain stacojie i panglic ro ie î i însu ise chiar înf area victimei sale. O parte din mine se revolta împotriva farmecului ei, împotriva îndr znelii cu care î i atribuise acest costum masculin; p rul ei despletit aducea acum mai mult cu coama unui leu decît cu pletele unei doamne. Am sim it pofta de a-i face r u. Am închis ochii. Cînd i-am deschis din nou, m-a apucat ame eala. Nu puteam suporta prezen a tîn rului mort. i-a legat p rul în coad de cal, cu panglica stacojie. Apoi, dup ce i-a acoperit victima cu rochia ei roz, s-a încins cu sabia acesteia. În cele din urm , s-a aplecat i i-a ridicat fularul cafeniu. S mergem, dragul meu, mi-a spus, îmbr îndu-m . Parc devenisem de piatr . Îmi doream doar un lucru: s m întorc în turn, împreun cu ea. M-a strîns de mîn i a luat-o la fug . P rea c zboar printre tarabe i gr mezile de gunoaie. M-am oprit. A fost lîng mine cît ai clipi din ochi. Hai, te rog, n-are nici un rost s mai port rochii, mi-a spus, cu tonul pe care-l folosesc copiii care au f cut o boroboa . Nu, într-adev r, ai dreptate! am încuviin at. Poate era mai bine c nu îmi putea citi gîndurile. Nu îmi puteam desprinde privirea de la picioarele ei perfecte, de la coapsele rotunde i de la pîntecele-i plat. Aminti i-v , în vremea aceea, femeile nu- i ar tau deloc picioarele. Dar acum, nici ea nu mai era cu adev rat o femeie. O frac iune de secund , înfiorarea mi-a cuprins sufletul. Vino, s ne întoarcem pe acoperi uri. Vreau s mergem pe boulevard du Temple, s mi ar i micul teatru pe care l-ai cump rat. Vrei s faci asta pentru mine? Desigur, am r spuns. De ce nu? CÎND, în sfîr it, ne-am întors pe insula Saint-Louis, mai erau vreo dou ore de întuneric. În dep rtare, pe cheiul pavat, sc ldat în lumina clarului de lun , mi-am v zut iapa, legat lîng un zid, acolo unde o l sasem. Cu siguran , în zarva care se iscase dup plecarea noastr , nimeni nu o b gase în seam . Am pîndit cu aten ie semnele prezen ei lui Nicki i a lui Roget, dar casa era întunecat ip sit . i totu i, simt c nu sînt prea departe, a optit Gabrielle. În apartamentul lui Nicki, am murmurat. Iar de la vreuna din ferestre, se prea poate ca un servitor s fi fost îns rcinat s -mi supravegheze iapa. Atunci, hai s-o l m i s fur m alta. Nu, e iapa mea! am zis. Deodat am sim it cum mîna i se crispeaz într-a mea. Era din nou vechea noastr cuno tin , prezen a; de ast dat , mergea de-a lungul Senei, în cel lalt cap t al insulei, îndreptîndu-se spre malul stîng. A disp rut! a rostit Gabrielle. S mergem! O s fur m un alt cal. A teapt o clip , voi încerca s ademenesc iapa încoace. Mi-am concentrat întreaga voin asupra animalului, poruncindu-i, pe t cute, s vin la noi. Iapa a început s necheze, tr gînd de cureaua de piele. Apoi a cabrat, i hamul s-a rupt ca un fir de iarb . A luat-o la goan spre noi, în galop, trop ind pe caldarîm. F s ov im i-am s rit în spinare. Am apucat ceea ce mai r sese din frîu i-am pornit în galop. Pe cînd traversam podul, am perceput în urma noastr o zarv enorm , am citit descump nirea în min ile muritorilor. Dar noi eram de-acum departe, ne cufundam în bezna plin de ecouri care înv luia de la Cité. DE ÎNDAT ce am ajuns în turn, am aprins una din f cliile cu r

in

i am tras-o pe

Gabrielle dup mine, în donjon. Nu mai dispuneam de suficient timp pentru a-i ar ta înc perea de sus. Cu ochii sticlo i, privea lenevos de jur împrejur, coborînd pe scara în spiral . Costumul ei stacojiu str lucea, contrastînd cu zidurile de piatr neagr . Duhoarea care urca din beci o tulbura; îns , de cum am ajuns în imensa cript i am închis u a în urma noastr , mirosul nu ne-a mai deranjat. La lumina tor ei, s-a apucat s studieze tavanul boltit i cele trei sarcofage cu capacele lor sculptate. Nu p rea însp imîntat . Am îndemnat-o s încerce capacul sicriului pe care i-l alesese, c ci, poate, aveam s fiu obligat s o ajut. A privit cele trei morminte i, dup ce s-a gîndit cîteva clipe, l-a ales pe cel al cavalerului în armur , nu pe cel ce purta efigia feminin . I-a dat capacul la o parte i-a privit în untru. Poate c nu era la fel de tare ca mine, dar avea suficient for pentru acest lucru. Nu- i fie team , am încurajat-o. Nu. În privin a asta, nu trebuie s i faci gînduri. Vocea îi era marcat de o triste e abia sim it . P rea c viseaz , mîngîind piatra. La aceast or , mamei tale i s-ar fi f cut deja toaleta mortuar . Înc perea ar fi fost plin de mirosuri nepl cute i de fumul a sute de lumîn ri. Gînde te-te, cît de umilitoare este moartea. Ar fi fost dezbr cat , sp lat i îmbr cat la loc de c tre necunoscu i; ace tia i-ar fi v zut trupul albit i lipsit de ap rare, c zut prad somnului de pe urm . Iar pe coridoare, viii ar fi otit despre s tatea lor excelent : în familia lor n-ai s g se ti niciodat un bolnav de piept, nicidecum! "S rmana marchiz !" ar fi zis ei, plini de compasiune. S-ar fi întrebat dac avusese ceva al ei, dac avusese avere i cui i-o l sase. Probabil, fiului. Iar b trîna care ar fi venit s ia rufele murdare i-ar fi furat moartei inelele de pe degete. Am încuviin at. Îmi venea s -i spun: iat -ne, în schimb, într-o alt cript , pe cale s ne întindem în a ternuturile de piatr , avînd drept unic tov ie pe cea a obolanilor. Totu i, era de o mie de ori mai bine a a. S bîntui pe veci împ ia co marelor, iat o îndeletnicire care nu e lipsit de un anume farmec întunecat, nu-i a a? Era palid i p rea înghe at . Cu un gest somnoros, a scos din buzunar un obiect micu . Erau foarfecele de aur pe care le luase din camera ei. Str luceau în lumina tor ei. Nu, mam , am zis. ip tul m-a speriat chiar i pe mine, într-atît de puternice i-au fost ecourile stîrnite sub tavanul boltit. M tile mortuare gravate pe sarcofage îmi p reau a fi martorii nemilo i a ceea ce se întîmpla. Inima mi s-a chircit în piept, dureroas . Ce zgomot înfior tor produceau foarfecele, tunzînd, t ind! P rul îi c dea în bucle lungi de jur-împrejur. Oooh, mam . i-a plecat privirile spre pletele sacrificate, le-a împr tiat cu vîrful cizmelor, iar cînd ia ridicat ochii spre mine, am v zut c se transformase, într-adev r, într-un tîn r al c rui chip era încadrat de bucle scurte, blonde. Ochii i se închideau îns . A întins mîna spre mine, l sînd s -i scape foarfecele. Iar acum, odihna, a murmurat. E numai soarele care r sare, i-am spus, încercînd s o lini tesc. Obosise mai repede decît mine. S-a întors i s-a îndreptat spre mormînt. Dînd la o parte înc pu in capacul sarcofagului, am a ezat-o în untru, cu ochii închi i, l sîndu-i membrele suple s i g seasc , cu gra ia lor înn scut , locul potrivit. Chipul ei oglindea de-acum senin tatea dat de somn. P rea moart , dus pe vecie, de îndat ce vraja se destr mase. Mi-am înfipt col ii în propria-mi limb , pîn cînd mi-am sim it gura umplîndu-mi-se de sînge. Apoi, aplecîndu-m asupra ei, am l sat sîngele s -i curg , pic tur cu pic tur , pe buze. i-a redeschis ochii. Str lucirea lor, albastru-violacee, s-a a intit asupr -mi. Sîngele i s-a scurs în gura întredeschis i, înceti or, i-a ridicat capul, pentru a-mi primi s rutul. Limba mi s-a strecurat între buzele-i la fel de reci ca ale mele. Dar sîngele era cald i circula între noi. Noapte bun , preaiubita mea, i-am spus. Gabrielle, îngerul meu întunecat.A c zut în nemi care de îndat ce i-am dat drumul. Am închis deasupra ei lespedea de piatr .

4 TREZIREA în cripta subp mîntean a fost destul de nepl cut . Aerul înghe at îmi displ cea, la fel duhoarea ce ajungea pîn la mine din beciul aflat la etajul inferior i gîndul la toate acele creaturi moarte aflate acolo. M-a cuprins îngrijorarea. Dar dac ea nu avea s se mai trezeasc niciodat ? Dac ochii ei aveau s r mîn închi i pe veci? Mi s-a p rut îns un gest arogant, obscen, s ridic lespedea de piatr a sarcofagului pentru a o vedea dormind. M-a cuprins o ru ine de muritor. La castel, nu îndr znisem niciodat s deschid u a apartamentului ei, f s fi b tut în prealabil i, cu atît mai pu in, n-a fi cutezat s dau la o parte draperiile patului ei. Avea s se trezeasc . Trebuia. Ar fi fost cu mult mai bine dac i-ar fi ridicat de una singur lespedea de pe mormînt. Odat i odat , setea avea s o determine s o fac , a a cum mi se întîmplase i mie. Am aprins f clia i am ie it pentru cîteva clipe afar , în aer liber. Apoi, f s închid grilajul sau u ile în urma mea, am urcat în camera lui Magnus, pentru a admira întunericul alungînd fl rile asfin itului. A trecut o or . Lumina azurie se estompa, stelele î i f cuser apari ia, iar la orizont, în Paris, se aprinseser nenum ratele felinare. Am plecat de la fereastr i m-am dus s aleg cîteva bijuterii pentru ea, din cuf r. Cu siguran , î i p strase pasiunea pentru bijuterii. Nu î i luase oare propriile bijuterii înainte s fugim? Am aprins lumîn rile, nu fiindc altfel nu a fi v zut, ci fiindc fl ruile lor f ceau s str luceasc giuvaierurile. I-am g sit cîteva nestemate delicate, fermec toare: ace încrustate ,perle i inele suficient de masculine, potrivite cu noua ei înf are. Din cînd în cînd, îmi încordam auzul i cîte un fior îmi înghe a inima. Dar dac n-avea se mai trezeasc ? Dac nu avusese dreptul decît la o singur noapte? Groaza îmi ap sa tîmplele. Marea de bijuterii, fl rile ce dansau, oglindindu-se în miile de fe e ale acestora, toate acestea n-ar mai fi însemnat nimic. Auzeam vîntul, fo netul vast i blînd al copacilor, fluieratul vesel, îndep rtat al gr jdarului meu i nechezatul cailor. Doar ea nu se auzea. În dep rtare, clopotul din sat num ra orele. Deodat , am avut sentimentul c eram pîndit. Era ceva atît de neobi nuit, încît m-a cuprins panica. M-am întors, spre intrarea în pasajul secret. Nimeni. Am privit apoi printre gratiile ferestrei i privirile ni s-au încruci at. rea c plute te în aer, ag at de gratii cu ambele mîini. Zîmbea. Era cît pe-aci s urlu. Instinctiv, am f cut un pas înapoi i, brusc, m-am sim it n cl it de sudoare. Mi-era ru ine c m l sasem surprins. Dar ea era acolo, nemi cat , surîz toare, i expresia de pe chipul ei s-a transformat progresiv din senin tate în viclenie. În lumina r spîndit de lumîn ri, privirea-i p rea incandescent . Nu-i frumos s -i sperii pe ceilal i nemuritori, i-am spus pe un ton de fals mustrare. A rîs, mai voioas decît fusese vreodat pe cînd era vie.Ce u urare, s-o v d mi cîndu-se i rîzînd astfel! Cum ai ajuns aici? am întrebat-o. M-am îndreptat spre fereastr i mi-am trecut mîinile printre gratii, apucînd-o de încheieturi. Gura-i senzual era numai dulcea . Coama ei deas îi împresura chipul cu o aur lucitoare. Am escaladat zidul, cum altfel? a r spuns. Ce i-ai închipuit? Haide, coboar . N-ai cum s treci printre gratii. Am s î i ies în întîmpinare. Nu, mai bine ne întîlnim sus, în turn, e mai aproape. Reluîndu- i ascensiunea, a disp rut din raza mea vizual . Mai tîrziu, pe cînd coboram treptele, era toat numai exuberan , la fel ca în ajun. De ce ne mai pierdem timpul pe-aici? a întrebat ner bd toare. Hai s fugim la Paris! Era superb i, totu i, ceva m deranja în înf area ei, ceva nu era în regul ... Dar ce anume? Deocamdat îns n-avea chef nici de îmbr ri, nici m car s st m de vorb , iar asta cam c lca pe nervi. A vrea s i ar t camera secret , i-am spus, i bijuteriile lui Magnus. Bijuteriile? De la fereastr nu le putuse vedea, din cauza capacului cuf rului. A luat-o înainte, spre

înc perea în care arsese Magnus, apoi a fost nevoit s se ghemuiasc , pentru a înc pea în tunel. zînd cuf rul, a amu it de uimire. Aruncîndu- i, ner bd toare, p rul pe spate, s-a aplecat, pentru a examina bro ele, inelele, micu ele zorzoane pe care le asem na, cu siguran , cu cele pe care, odinioar , le vînduse, una cîte una. Cred c le-a strîns secole de-a rîndul! a exclamat. Ce de obiecte pre ioase! tia s aleag , nu-i a a? Cred c era o fiin ie it din comun. Din nou, cu un gest aproape iritat, i-a dat deoparte uvi ele rebele, care mi se p reau acum mai palide, mai luminoase, mai dese. O podoab superb . Prive te perlele acestea, i-am spus. i inelele. I le-am ar tat pe cele pe care le alesesem pentru ea i i le-am strecurat pe degete. Rîsul ei voios a r sunat iar i. Pe cinstea mea, a zice c sîntem o pereche minunat de demoni. Vîn torii din gr dina s lbatic ! am supralicitat. Atunci, haide s pornim spre Paris, a zis. Un spasm scurt de durere i-a întunecat vreme de o clip fa a; setea. i-a trecut limba peste buze. Îi p ream oare m car pe jum tate atît de fascinant precum mi se p rea ea mie? A continuat, cu privirile umbrite de intensitatea a ceea ce sim ea: În noaptea asta, a vrea s m hr nesc cît mai repede, iar apoi s ie im din ora , s mergem în p dure. S mergem acolo unde nu sînt oameni. Unde nu e decît vîntul prin ramurile umbroase i stelele deasupra capetelor noastre. Acolo unde domne te o lini te binecuvîntat . S-a reîntors la fereastr . Silueta ei supl era dreapt precum trunchiul unui plop tîn r i pe fiecare deget îi str lucea cîte un inel. Mîinile ei, ie ind din mînecile largi ale ve mintelor sale b rb te ti, p reau, prin contrast, mai fine. A contemplat în t cere norii r zle i de pe cer i stelele care lic reau prin vata violet a cetii nocturne. Trebuie s îi fac o vizit lui Roget, am spus cu voce sc zut . Trebuie s m ocup de Nicki, s n scocesc doar Dumnezeu tie ce minciuni care s explice plecarea ta. S-a întors spre mine i fa a ei mi s-a p rut dintr-o dat mai mic i înghe at , ca odinioar , la castel, cînd nu era de acord cu mine. De ce le-ai mai vorbi despre mine? m-a iscodit... De ce î i mai pas ce se întîmpl cu ei? Întrebarea m-a revoltat, dar nu m-a surprins. Poate c m a teptasem la a a ceva. Poate ghicisem în ea, dintru început, întreb rile-i mute. fi vrut s îi spun: Nicki a stat la c tîiul t u atunci cînd erai pe moarte, asta nu însemna chiar nimic pentru tine? Dar cuvintele acestea sunau atît de patetic, atît de... muritoare, de-a dreptul stupide. Totu i, ceea ce f ceam nu era stupid. N-am de gînd s te judec, a spus sprijinindu-se de pervazul ferestrei cu bra ele încruci ate. Pur i simplu, nu în eleg. De ce ne-ai scris, de ce ne-ai trimis toate acele daruri? De ce nu ai preferat s î i p strezi toate bog iile, urmîndu- i propria ta cale? i unde s m duc? am strigat. Departe de to i cei pe care i-am cunoscut i iubit? Nu voiam s încetez a m mai gîndi la tine, la Nicki, chiar i la tata, i la fra ii mei. Am f cut ceea ce mi-am dorit s fac. A adar, n-ai f cut-o numai fiindc a a î i dicta con tiin a? Dac faci numai ce î i dicteaz con tiin a, atunci faci ceea ce vrei s faci. De fapt, motivul a fost unul mult mai simplu. Voiam ca tu s te bucuri de bog ia pe care i-am ruit-o. Doream... s fii fericit . S-a gîndit, un timp mai îndelungat. Ai fi preferat s te fi uitat? am continuat. M sim eam r u i furios. Nu mi-a r spuns imediat. Nu, bineîn eles c nu. Iar dac rolurile ar fi fost inversate, nici eu nu te-a fi uitat. Sînt convins de asta. Dar ceilal i? Nu-mi pas de ei nici cît negru sub unghie. Nu vreau s mai am vreodat de-a face cu ei, nu mai vreau s -i mai întîlnesc niciodat . Am încuviin at, de i spusele ei m revoltau. M speria. Nu reu esc s scap de ideea c sînt moart . Desp it întru totul de tot ce e viu. tiu mi-am p strat sim ul gustului, v zul, pip itul i pot s beau sînge. Dar am impresia c sînt invizibil , impalpabil . Nu ai dreptate, am protestat. Cît timp crezi c ai putea rezista doar pip ind i v zînd, atingînd i v zînd, dac n-ar exista dragostea? Dac n-ai avea pe nimeni al turi? Nu p rea în eleag . Oh, i, la urma urmei, de ce te-a plictisi cu toate astea? Sîntem împreun .

Sînt lîng tine. Habar n-ai cum era înainte, cînd eram singur. Te nec jesc, de i nu asta-mi era inten ia, a replicat. Spune-le tot ce vrei. Poate c vei reu i într-adev r s n scoce ti o poveste credibil . Dac vei dori ca eu s vin cu tine, voi veni. Voi face tot ce vrei. i-a coborît vocea. Fire te, nu ai de gînd s î i împ i puterea cu ei? Nu, asta nu, niciodat . Am cl tinat din cap, ca i cum ideea mi se p rea de neconceput. Nici m car cu Nicolas? Pe zei, nu! Am privit-o. A înclinat u or capul, de parc mi-ar fi aprobat r spunsul. Apoi i-a aranjat p rul cu o mi care nervoas . De ce nu cu Nicolas? m-a întrebat. Acest interogatoriu m stînjenea. Fiindc e tîn r i are toat via a înainte. Nu e pe moarte. Cu timpul, are s uite de noi... Ar putea s moar chiar mîine, a obiectat. L-ar putea strivi o tr sur pe strad ... S în eleg c ai vrea s -i spun? Am fulgerat-o din priviri. Nu, dimpotriv . Cine sînt eu, ca s i spun ce s faci? încerc doar s te în eleg. rul ei lung i-a c zut de pe frunte, iar ea i-a apucat uvi ele rebele cu ambele mîini. Dumnezeule! a optit. Cuprins de convulsii nervoase, a sc pat p rul din mîini i a început s strige. trunz torul ip t m-a împietrit. Am sim it o durere sfî ietoare r sucindu-mi-se în creier. Nu o mai auzisem niciodat ipînd. A continuat s ipe pr bu it lîng fereastr . i-a ridicat mîna spre propriile plete, dar i-a retras-o de parc s-ar fi ars. Se zb tea, ag at de fereastr , urla i se zvîrcolea de parc încerca s scape de propriul scalp. Înceteaz ! am strigat. Am apucat-o de umeri i am zgîl îit-o. Se sufoca. Deodat mi-am dat seama. P rul îi crescuse la loc!Îi crescuse în timpul somnului, iar acum era mai des i mai str lucitor. Asta mi se p ruse ciudat, dar abia atunci mi s-a relevat. Înceteaz acum, ajunge! am strigat. Trupul îi tremura atît de tare, încît de-abia reu eam s o in. A crescut la loc, asta-i tot! Asta e lungimea lui natural , pricepi? N-are nici o importan ! Se îneca de plîns, încercînd s i recapete calmul. Încerca s -mi scape din bra e, pentru a- i smulge p rul din cap. Am scuturat-o din r sputeri. Gabrielle!În elegi ce- i spun? A crescut la loc i are s creasc de cîte ori îl vei t ia! Pentru numele diavolului, nu e nimic malefic în treaba asta! M-am str duit s nu fiu cuprins la rîndul meu de panic . Tremuram la fel de violent ca i ea. A încetat s mai ipe, dar respira întret iat. N-o mai v zusem niciodat în halul în care era acum. S-a l sat condus spre b ncu a de lîng vatr i am reu it s o determin s se eze. Am c utat o foarfec prin înc pere. N-am g sit nici una. Forfecu a de aur r sese jos, în cript . Am scos un cu it. Plîngea înceti or, cu fa a îngropat în palme. Vrei s i-l tai din nou?I-am ridicat capul. Dac vrei, am s i-l tai eu. În fiecare noapte, îl voi t ia i-l voi arde. Nu-i mare lucru. M-a privit, împietrit . Nu tiam ce s fac. Fa a îi era p tat de sîngele lacrimilor, care îi umpluse i jaboul c ii. S -l tai? am întrebat-o din nou. Ar ta de parc cineva ar fi b tut-o, umplînd-o de sînge. Din ochii ei larg deschi i, lacrimile de sînge îi curseser pe obrajii netezi. În vreme ce o priveam, lacrimile au secat i sîngele s-a coagulat, formînd o crust întunecat pe pielea ei alb . I-am ters cu grij fa a cu batista-mi de dantel , apoi am r scolit printre hainele pe care le adusesem de la Paris, în c utarea unei c i curate. I-am scos haina. Nu a schi at nici un gest de împotrivire sau de ajutor. I-am descheiat c ma a de in... Sînii ei mici erau de un alb imaculat, cu excep ia rozului palid al sfîrcurilor. Str duindu-m s nu îi privesc, i-am tras c ma a curat peste cap i am încheiat-o cît am putut de repede. Apoi i-am piept nat, îndelung, p rul; nu-mi venea s o slu esc cu cu itul, a c i-am împletit o cosi lung pe care am legat-o cu o panglic . În cele din urm , am

ajutat-o s î i îmbrace iar haina. Sim eam cum î i rec ta calmul i puterile. Nu p rea deloc ru inat de purtarea ei, ceea ce m bucura. Nu a spus îns nimic i nici nu s-a mi cat. Eu am fost cel care a rupt t cerea. Cînd eram copil, îmi povesteai o mul ime de lucruri despre locurile prin care trecuse i. Î i mai aminte ti? Îmi ar tai imagini din Neapole i Vene ia. i c ile cele vechi. Aveai i bibelouri, amintiri de la Londra i Sankt Petersburg, din toate locurile în care ai fost. Nu mi-a r spuns. A vrea s mergem în toate aceste ora e. Îmi doresc s le v d, s le vizitez i s tr iesc în fiecare. A vrea chiar s merg i mai departe, în locuri pe care nici m car nu visam c le voi putea vedea vreodat . Expresia chipului i s-a modificat. tiai c are s creasc la loc? a întrebat în oapt . Nu. Adic , ba da. Vreau s spun c nici nu m-am gîndit la asta. Ar fi trebuit s tiu va cre te la loc. Vreme îndelungat , m-a privit, cu aceea i expresie mohorît . Oare chiar nimic din toate astea... nu te sperie... cîteodat ? Vocea îi era gutural , de nerecunoscut. Nimic... nu te opre te... niciodat ? Nu tiu, am r spuns, neputincios. Nu-mi dau seama de ce... Acum îns m sim eam tulburat. I-am spus din nou c nu aveam nimic împotriv s îi tai p rul i s -l ard în fiecare noapte. Nimic mai simplu. Da, arde-l, a oftat. Altfel, ar sfîr i prin a umple toate înc perile turnului, nu-i a a? Ar fi asemeni p rului lui Rapunzel, din basm. Ca aurul pe care fata morarului trebuia s îl aleag dintre paie, în povestea cu piticul cel r u, Rumpelstiltskin. Ne scriem noi în ine propriile basme, iubirea mea. Lec ia pe care trebuie s o înv m de-aici este c nimeni nu te mai poate distruge acum. Orice ran ai avea, are s se cicatrizeze. E ti o zei . O zei însetat , mi-a r spuns. CÎTEVA ORE mai tîrziu, pe cînd ne plimbam, bra la bra , ca doi studen i, în mul imea de bulevarde, totul fusese deja uitat. Fe ele ne erau rumene, iar pielea cald . N-am mai p sit-o îns , pentru a-mi vizita avocatul. Nici ea nu a mai pomenit de mersul la ar , dup cum î i exprimase dorin a mai devreme. Am r mas al turi; din cînd în cînd, aten ia fiindu-ne captat de cîte o manifestare, aproape imperceptibil , a prezen ei. 5 LA ORA trei, cînd ne-am întors la grajdurile în care ne l sasem iapa, tiam prezen a ne urm rea. Treceau jum i de or , uneori chiar ore întregi, în care n-o auzeam deloc. Apoi murmurul înfundat se relua. Asta m înnebunea. În zadar f ceam eforturi disperate pentru a-i capta m car cîteva cuvinte inteligibile, nu reu eam decît s îi deslu im reaua-voin i, cînd i cînd, o larm asem toare cu spectacolul frunzelor moarte ce se dezintegreaz într-un rug. Gabrielle s-a bucurat cînd ne-am întors acas . Nu fenomenul în sine o deranja, ci, dup cum îmi m rturisise mai devreme, avea nevoie de calmul i singur tatea de la ar . O dat ie i din ora , am gonit ca vîntul ce ne uiera la urechi; cred c am auzit-o rîzînd, dar n-am fost sigur de asta. Îi pl cea s simt vîntul pe piele, sub str lucirea juc a stelelor, peste dealurile cufundate în întuneric. M-am întrebat dac nu cumva, f ca eu tiu, plînge. Fiindc , uneori, o descopeream t cut i sumbr . Eram cufundat în propriile-mi gînduri cînd, brusc, iapa a cabrat i a s rit în l turi. Ne aflam la liziera unui crîng des, m rginit de un pîrîu. Luat prin surprindere, era cît pe ce s cad. Gabrielle mi s-a ag at de bra ul drept. În fiecare noapte m afundam în acest desi , traversînd pode ul îngust, din lemn, care fusese aruncat peste pîrîu. Iapa cuno tea, a adar, drumul, dar, de data aceasta, a refuzat categoric s îl urmeze. Nechezînd, amenin înd s cabreze în orice clip , s-a întors i a pornit la galop înapoi, spre Paris. Am fost nevoit s fac uz de toat autoritatea de care dispuneam pentru a o determina s se opreasc . Gabrielle a aruncat o privire în urm , spre silueta întunecat a desi ului, ale c rui

crengi frem tînde acopereau cursul de ap . Peste uieratul strident al vîntului i fo netul blînd al coroanelor copacilor, am sim it limpede pulsul bubuitor al prezen ei. Se pare c am auzit-o în aceea i clip , c ci bra ul mi s-a crispat pe dup mijlocul Gabriellei, iar ea a încuviin at, strîngîndu-m de mîn . De data asta, e mult mai puternic ! a spus, repede. i nu e singur ! Da, am r spuns, furios; încearc s m -mpiedice s m întorc la mine-acas ! Am scos sabia, inînd-o pe Gabrielle cu mîna stîng . Doar n-ai de gînd s traversezi p durea? Ba chiar asta am s fac! i-am replicat, încercînd s lini tesc iapa. N-au mai r mas nici dou ceasuri pîn cînd are s r sar soarele. Scoate- i sabia! A încercat s -mi spun ceva, dar eu d dusem deja pinteni calului. i-a scos sabia din teac i mîna ei micu s-a încle tat pe mînerul acesteia, cu o hot rîre de-a dreptul rb teasc . Eram convins c du manul va da înapoi de cum aveam s intr m în p dure. N-o luase oare, de fiecare dat , la s toasa? Faptul c îmi speriase calul i îi d duse fiori lui Gabrielle înfuriase. Am condus iapa c tre puntea de lemn, am strîns din r sputeri mînerul sabiei i m-am aplecat cît am putut de tare, blocînd-o pe Gabrielle cu greutatea mea. Aveam impresia c , asemeni unui dragon, în curînd aveam s scuip foc, iar atunci cînd calul a tropotit cu copitele-i pe scîndurile pun ii, i-am v zut, pe demoni, pentru prima dat ! Chipurile i bra ele albe deasupra noastr , întrev zute doar vreme de o frac iune de secund ; gurile, aruncînd urlete înfior toare, în vreme ce scuturau crengile deasupra capetelor noastre, f cînd s ni se-a tearn un covor de frunze înainte, toate au ap rut ca o str fulgerare. La dracu' cu voi, hait de harpii! am urlat, în timp ce escaladam malul opus. Gabrielle a ipat. Ceva a c zut în spatele meu, pe spinarea s rmanului animal, care a alunecat în lutul moale. Creatura m apucase de um r i de bra ul cu care ineam sabia. Rotindu-mi arma pe deasupra capului lui Gabrielle, peste um rul stîng, am lovit cît am putut de tare i-am v zut-o cum se rostogolea jos de pe cal, o pat de o albea confuz în bezna ce ne împresura. O alt creatur s-a aruncat asupra noastr , întinzîndu- i mîinile, ca ni te gheare, dar t ul sabiei lui Gabrielle i-a retezat ambele mîini, care s-au rostogolit prin aer, în vreme ce sîngele ne împro ca. Strig tele s-au transformat în lamenta ii plîng cioase. fi vrut s -i fac pe to i buc ele. Am tras de frîul calului atît de brutal, încît s-a cabrat, gata s cad . Gabrielle îl apucase îns de coam i îl strunea, f cîndu-l s o apuce pe c rare. În timp ce galopam spre turn, i-am auzit h ulind pe urmele noastre. Cînd iapa s-a pr bu it, am abandonat-o i am luat-o la fug spre poarta de fier, inîndu-ne de mîini. Trebuia s ajungem în camera secret prin tunel, înainte ca urm ritorii no tri s fi escaladat zidul exterior, ca s ne vad mi cînd din loc piatra care masca intrarea. Dup ce am baricadat poarta de fier i u ile din urma noastr , cît am putut de repede, am tras-o dup mine pe Gabrielle, pe trepte. N-am apucat s ajungem în camera secret i s punem la loc piatra, cînd i-am auzit urlînd i r cnind la poalele turnului, apoi i-am auzit c rîndu-se pe ziduri. Am luat un bra de lemne i l-am aruncat în fa a ferestrei. Repede, aprinde a chiile! am strigat. Prea tîrziu îns . Dincolo de gratii se i eau deja vreo ase chipuri palide. Urletele lor trezeau ecouri monstruoase în mica noastr celul . Vreme de o clip , am r mas încremenit. Se ag au de gratiile de fier ca ni te lilieci, dar erau vampiri, vampiri ca i noi, cu form omeneasc . Ochii lor înfl ra i ne contemplau de sub cl ile de p r, soioase i încîlcite, l tr turile lor cre teau în intensitate i în ferocitate, degetele ag ate de gratii erau negre de murd rie. Erau îmbr ca i în zdren e decolorate i r spîndeau o duhoare asem toare celei ce domnea în cimitire. Gabrielle a aruncat ni te a chii peste butucii de sub fereastr i a s rit înapoi cînd ei au încercat s o apuce. Urlînd, î i dezveleau col ii. Mîinile lor încercau s apuce butucii, pentru a-i arunca în noi. Tr geau cu to ii de gratii, încercînd s le smulg din zidul de piatr . D -mi amnarul! am strigat. Am aruncat o buturug groas în fa a cea mai hidoas , încercînd s desprind scîrboasa creatur din locul unde p rea c î i f cuse cuib. Am auzit-o strigînd, în vreme ce c dea. În timp ce eu încercam s desprind alt demon, Gabrielle a reu it s aprind a chiile.

Fl

rile au izbucnit. Urletele au f cut loc unui val de cuvinte inteligibile: Foc, da i-v la o parte, înapoi, face i loc, idio ilor! Mai jos, mai jos! Gratiile ard! Repede, sp la i putina! Frumoas -i limba francez ! Devenea îns din ce în ce mai pu in frumoas , pe m sur ce se înmul eau înjur turile. Am izbucnit în rîs, aruncîndu-i o ochead lui Gabrielle. Blestemat s fii, blasfemiatorule! mi-a strigat unul chiar în clipa în care fl rile i-au ars degetele. Blestema i s fie profanatorii, nelegiui ii! ne-au mai strigat. Strig tele au devenit un adev rat cor. Blestema i s fie nelegiui ii care au îndr znit s p trund în Casa Domnului! Fl rile se ridicaser pîn în tavan. Întoarce i-v în cimitirul vostru, adun tur de caraghio i! le-am strigat, la rîndul meu. fi aruncat dup ei cu butuci aprin i, dac a fi putut s m apropii de fereastr . Gabrielle st tea nemi cat i gînditoare. Un nou concert de blesteme s-a ab tut asupra noastr , dar p ream imuni. Încercau s desprind gratiile de la ferestre i azvîrleau cu bolovani în ziduri. Nu pot s intre, a spus Gabrielle cu o voce egal , cu capul plecat. Nu pot s distrug grilajul. N-a fi pus mîna în foc pentru asta. Poarta era veche i ruginit . Dar nu puteam decît a tept m. M-am l sat s alunec pe podea, cu bra ele încruci ate, rezemîndu-m de sarcofag. Gabrielle s-a a ezat lîng perete, întinzîndu- i picioarele. Respira într-un ritm convulsiv, iar cosi a-i lung st tea s se desfac . Hainele ni se umpluser de funingine. Focul degaja o c ldur greu de suportat. În c ru a noastr , fumul era atît de des, încît mi se p rea c l-a putea pip i, iar v ile ne ascundeau cerul nocturn. Aveam îns destul aer ca s putem respira lini ti i; ne chinuiau doar c ldura i oboseala. Avusese dreptate în privin a grilajului, curînd i-am auzit pe inamicii no tri îndep rtîndu-se, c ci nu fuseser în stare s for eze intrarea. Mînia lui Dumnezeu s -i pedepseasc pe necredincio i! Am auzit larm dinspre grajduri. Am avut parc înaintea ochilor imaginea s rmanului idiot care m slujea, tîrît afar din ascunz toarea lui, nebun de groaz , iar furia mea s-a înzecit. În gînd îmi r suna inten ia lor de a-l ucide. Mon trii! Fii calm, mi-a zis Gabrielle. Oricum, e prea tîrziu! Moartea s rmanului nefericit mi s-a ar tat sub forma unei p ruici negre ce s-a în at, dintr-odat , deasupra grajdului. Gabrielle s-a aplecat brusc înainte, de parc ar fi sim it i ea, apoi s-a rezemat din nou de perete. P rea a- i fi pierdut cuno tin a, dar nu era a. A murmurat dou cuvinte, cu voce sc zut ; am crezut c aud "catifea ro ie". Am s v pedepsesc pentru aceast crim , asasinilor! am strigat din r sputeri, sperînd s m aud . Jur c ve i pl ti foarte scump! Sim eam cum membrele îmi deveneau din ce în ce mai greoaie. C ldura focului era ca un drog. Toate peripe iile de peste noapte începeau s m apese. Eram într-un asemenea hal de epuizare, încît nu reu eam s -mi dau seama cît era ceasul. Cred c am a ipit vreme de o clip , c ci m-am trezit tremurînd, f s tiu cît timp trecuse. Ridicînd privirea, am v zut un tîn r cu o înf are ireal care se plimba prin înc pere. Era, desigur, Gabrielle. 6 REA c degaj o impresie de for , aproape de violen , înfrînat îns de o gra ie f cusur. A lovit cu piciorul în jarul r mas, contemplînd ultimele v i ale focului. Acum puteam din nou s v d cerul. Mai aveam cam o or la dispozi ie. Dar cine sînt ei? St tea în fa a mea, cu picioarele dep rtate i cu mîinile în olduri. De ce spun c-am fi nelegiui i i blasfematori? i-am povestit tot ce tiam, i-am r spuns. Pîn ast -noapte, nici m car nu tiam c au chipuri, membre i nici voci. M-am ridicat, scuturîndu-mi hainele de praf. Ne blestemau fiindc am intrat în biserici! a zis. Ai recep ionat imaginile trimise de ei? Ei n-ar îndr zni s p trund acolo.

Am descoperit c tremura. Alte cîteva semne imperceptibile îi tr dau nelini tea: tres ririle involuntare ale pleoapelor, gestul nervos cu care î i aranja p rul. Gabrielle, i-am spus, încercînd s adopt un ton autoritar i lini titor. Important e s plec m de aici, chiar acum. Nu putem fi siguri c aceste creaturi se trezesc numai dup apusul soarelui. Trebuie s ne g sim o alt ascunz toare. Cripta din donjon? Dac cumva ar reu i s for eze grilajul, cripta s-ar dovedi o capcan i mai periculoas decît camera asta. Aruncînd din nou o privire spre cer, am dat la o parte piatra care bloca intrarea în pasaj. Haide! Unde vrei s mergem? Pentru întîia oar , mi se p rea fragil , neajutorat . Într-un sat, situat mai înspre r rit. Mi se pare evident c singurul loc sigur în acest moment este o biseric . Te-ai gîndit bine? Într-o biseric ? Bineîn eles. Ai spus chiar tu, adineauri, c demonii ace tia n-ar îndr zni s intre acolo. Iar criptele ce se sap sub altare sînt la fel ca oricare alt mormînt. Ei, haide, Lestat, doar n-ai vrea s ne odihnim chiar dedesubtul altarului? M surprinzi, mam . Mi-am luat victime chiar i în catedrala Nôtre-Dame. Îmi mai venise o idee. Am r scolit în cuf rul lui Magnus i am scos la iveal dou iraguri de m nii, unul cu perle i cel lalt cu smaralde. Ea s-a uitat la mine, palid , cu privirile r cite. Poftim, ia asta, i-am spus, întinzîndu-i iragul cu smaralde. ine-l la tine. Dac se întîmpl s d m peste ei, arat -le crucea. Asta ar trebui s îi pun pe fug . Dar ce are s se întîmple dac nu vom g si un ad post sigur în biseric ? De unde vrei s tiu? Ne vom întoarce aici i vom vedea! Sim eam cum frica se acumuleaz în ea; a ezitat, privind pe fereastr la stelele ce începuser s p leasc . I-am smuls iragul i l-am îndesat în buzunar, dup care am s rutat-o pe buze. Smaraldele sînt semnul vie ii eterne, i-am spus. Redevenise un b ie andru, cu obrajii i buzele înro ite de sclipirile ultimelor v i. E a a cum î i spuneam, a murmurat. Nu i-e, într-adev r, team de nimic, nu-i a a? Ce importan are asta? Am ridicat din umeri, dup care am luat-o de bra , conducînd-o spre intrarea în tunel. Noi sîntem cei care îi însp imînt m pe to i ceilal i. S nu ui i asta. CÎND am intrat în grajd, am descoperit c bietul b iat fusese asasinat. Trupul lui frînt cea pe o gr mad de paie, de parc un titan l-ar fi aruncat cît colo. Ceafa i toat partea din spate a craniului erau sf rîmate. Din b taie de joc, pentru el sau pentru mine, îl îmbr caser într-un costum superb de catifea ro ie. Catifea ro ie. Cuvintele pe care ea le optise în momentul comiterii crimei. Mi-am întors privirile, scîrbit. To i caii disp ruser . Vor pl ti pentru asta, am scrî nit. Am apucat mîna lui Gabrielle, dar ea r sese cu ochii int la s rmanul mutilat, de parc acesta ar fi hipnotizat-o. Mi-e frig, a optit. Simt cum mi se golesc membrele de puteri. Trebuie s merg acolo unde e întuneric. Simt asta. Am tras-o dup mine cît am putut de repede. ÎN CIMITIRUL din sat nu era ascuns nici unul dintre mon trii url tori. De fapt, nici nu a teptasem s g sesc vreunul. Gabrielle nu mai era de-acum în stare s m ajute cu sfaturile ei. Am tîrît-o spre u a scund , pe flancul bisericii, pe care am deschis-o cu for a, dar f fac nici un zgomot. Mi-e frig. Îmi ard ochii. Vreau la întuneric. În clipa în care intram, îns , m-a oprit. Dac au dreptate c locul nostru nu e nicidecum în Casa Domnului? Toate astea-s scorneli i baliverne. Nici m car însu i Dumnezeu nu e în Casa Domnului. Taci!... a gemut. Am tras-o dup mine prin sacristie pîn la altar. Î i ascunsese fa a în mîini, dup care a

ridicat privirile direct spre crucea de deasupra tabernacolului. A l sat apoi s îi scape un ip t gîtuit, i i-a ferit ochii din direc ia vitraliilor, ap rîndu- i fa a, cufundîndu- i-o în um rul meu. Primele raze ale soarelui, pe care eu nici nu le sim isem, o ardeau deja! Am luat-o în bra e, ca în noaptea trecut , i am pornit în c utarea unei cripte. M-am îndreptat spre altarul închinat Sfintei Fecioare, ale c rui inscrip ii erau aproape terse, îngenunchind, mi-am înfipt unghiile sub o lespede larg i-am ridicat-o, descoperind un mormînt adînc în care se afla un singur sicriu, putred. Am tras-o pe Gabrielle în untru, lîng mine, i am tras la loc lespedea de piatr . Domnea întunericul. Sub ap sarea degetelor mele, sicriul s-a sf rîmat, astfel încît m-am trezit inînd în mîn un craniu pr fuit, m cinat de vreme. Sim eam, în dreptul pieptului, conturul celorlalte oase. Gabrielle a oftat, iar în glas i se citea încîntarea. Da. Departe de lumin . Sîntem în siguran , am optit. Am dat la o parte osemintele, cît am putut de bine, încropind un soi de cuib în mijlocul chiilor de lemn i a prafului care era prea vechi ca s mai p streze vreun miros de putregai omenesc. Mi-a trebuit îns mai bine de o or ca s pot adormi. Nu-mi puteam scoate din minte nefericitul gr jdar c pit, l sat s zac acolo, în acele haine ro ii superbe. Mai v zusem cândva haina aceea, dar nu mai tiam unde. Era unul dintre costumele mele? Îl luaser cumva din turn? Nu, era imposibil, n-ar fi avut cum s intre acolo. F cuser oare un costum identic cu unul de-al meu? Doar a a, ca s i bat joc de mine? Nu, ar fi fost greu de crezut a a ceva, din partea acelor creaturi. i totu i... haina aceea... Avea ceva anume... 7 DESCHIZÎND ochii, am auzit cîntecul cel mai dulce, cel mai frumos, din cîte auzisem vreodat . Cum mi se întîmpl adesea cu sunetele, acesta mi-a readus în minte copil ria, o noapte de iarn , cînd coborîsem, întreaga familie, la biserica din sat pentru a privi, în str lucirea provenit de la sute de lumîn ri, în parfumul persistent i senzual de t mîie, cum preotul conducea o procesiune, ridicînd cît putea de sus od jdiile. Mi se p rea c revedeam rotunjimea alb a ostiei, dincolo de sticla groas , aureola de aur i pietre scumpe care o înconjura i, pe deasupra, praporii broda i, purta i cu neîndemînare de doi copii din cor, înve mînta i în anterie de dantel alb . Sutele de binecuvînt ri la care asistasem de atunci îmi întip riser în memorie cuvintele vechiului imn: O Salutam Hostia Quae caelipandis ostium Bella premunt bostilia, Da robur, fer audlium Întins printre resturile co ciugului sf rîmat, sub lespedea de marmur alb a imensei biserici de ar , sim ind-o pe Gabrielle al turi, ag at de mine, prad înc somnului, am devenit, încetul cu încetul, con tient de faptul c deasupra noastr st teau sute de fiin e umane care tocmai cîntau cîntecul amintit. Biserica era plin de oameni. Nici nu putea fi vorba s p sim acest osuar blestemat înainte ca ei s fi plecat. De jur împrejur, în întuneric, sim eam creaturi vii mi unînd. N rile mi se umpleau de mirosul scheletului pe jum tate transformat în pulbere, al p mîntului i al umidit ii. Eram zgribulit de frig. Mîinile lui Gabrielle erau epene, ca ni te oase, iar chipul p rea al unei moarte. M-am str duit s nu m gîndesc la nimic i s r mîn total nemi cat. Deasupra mea respirau sute de persoane. Poate chiar o mie. Începuser s cînte un alt cîntec. Ce are s urmeze? m-am întrebat, tulburat. Litania? Binecuvîntarea? Nu era momentul potrivit pentru a r mîne inactiv. Trebuia, cu orice pre , s ies din gaura asta. Imaginea hainei ro ii îmi st ruia în minte, înso it de un sentiment inexplicabil al urgen ei i de un fulger de suferin . Deodat , Gabrielle a deschis ochii. Desigur, nu aveam cum s o v d în bezna

des vîr it ce ne împresura, dar am sim it-o. I-am sim it membrele ce se trezeau la via . Numaidecît, a înlemnit de groaz . I-am dus mîna la buze. Taci, i-am optit, dar îi percepeam panica. Groz viile nop ii trecute îi reveneau în amintire; tia c se afla acum într-un mormînt sub o lespede pe care cu greu ar fi putut s o ridice. Cîntecele pioase continuau s se rostogoleasc pe deasupra noastr : Tantum ergo Sacramentum, Veneremur cemui. E o binecuvîntare, a spus Gabrielle, cu voce gîtuit . S-a str duit s stea lini tit , dar frica a fost în cele din urm mai puternic i am fost nevoit s o in cu ambele mîini. Trebuie ie im de-aici, Lestat, pentru numele lui Dumnezeu, sacramentul se afl pe altar! Zb tîndu-se, f cea s scrî neasc resturile sicriului, frecîndu-le de piatr , i am fost nevoit s m întind cît eram de lung peste ea, ca s-o împiedic s se mi te. Nu te mi ti deloc! Ai priceput? am morm it. N-avem de ales, trebuie s a tept m. Dar panica ei punea, încetul cu încetul, st pînire i pe mine. Sim eam cum a chiile de os se sf rîmau sub genunchii mei, iar duhoarea es turilor putrezite m sugruma. Aveam impresia c o putoare de groap comun se strecura în mormîntul nostru i tiam c nici unul nici cel lalt n-o vom putea suporta. Nu se poate. Nu mai putem r mîne aici. Trebuie s ies numaidecît! Scîncea. Lestat, nu mai suport. A pip it pere ii gropii, apoi lespedea de deasupra noastr i a l sat s -i scape un geam t de teroare. Cînd a încetat cîntecul, preotul a urcat treptele altarului, a luat od jdiile cu ambele mîini i s-a întors spre credincio ii s i, ridicînd în sus ostia sfin it , binecuvîntîndu-i. Gabrielle tia, desigur, toate aceste lucruri i a început s se zbat sub povara mea, ca scoas din min i. Bine, foarte bine, ascult -m , acum! i-am uierat cu voce sc zut , în elegînd c nu mai puteam s o st pînesc. Vom ie i afar , a a cum vrei, dar vom ie i ca doi vampiri demni de acest nume, m-auzi? În biseric se afl vreo mie de oameni i le vom trage sperietura vie ii lor. Eu voi ridica lespedea i ne vom în a amîndoi deodat , dînd din mîini i f cînd mutrele cele mai hidoase din tot repertoriul nostru. Încearc , totodat , s urli. Asta îi va face dea înapoi, în loc s se arunce asupra noastr . Vom profita de spaima provocat pentru a ajunge la u . Incapabil s îmi r spund , încerca deja s se ridice. Împingînd din toate puterile lespedea, am s rit afar din ad postul nostru, fluturîndu-mi mantia. Am aterizat în mijlocul corului puternic luminat, sco înd un r cnet puternic. Întreaga asisten s-a ridicat în picioare, sute de guri s-au deschis pentru a scoate urlete de spaim . Cu un urlet îngrozitor, am apucat mîna lui Gabrielle i m-am repezit direct spre ei, rind peste balustrada care înconjura altarul. Gabrielle a scos, la rîndul ei, un geam t lung, ascu it, în vreme ce o tr geam dup mine pe aleea central . În jurul nostru domnea panica; credincio ii î i luau în bra e copiii, urlau, se zvîrcoleau. Por ile grele erau deschise spre cerul întunecat, iar vîntul sufla în rafale. Împingînd-o afar pe Gabrielle, m-am întors i am scos un ultim r cnet, ar tîndu-mi col ii c tre credincio ii însp imînta i. Apoi mi-am vîrît mîna în buzunar i am aruncat pe marmura alb o ploaie de monede de aur. Diavolul ne arunc aur! a urlat cineva. Am traversat cimitirul cu iu eala unor s ge i i am luat-o peste cîmpuri. Cîteva secunde mai tîrziu, ne aflam în p dure i am sim it în n ri mirosul grajdurilor unei gospod rii. Am r mas nemi cat, concentrîndu- i întreaga voin pentru a chema caii. În vreme ce alergam într-acolo, auzeam tunetul surd provocat de loviturile de copite în pere ii de lemn. Am s rit peste un gard viu destul de scund, cu Gabrielle pe urmele mele, am smuls poarta din balamale chiar în clipa în care un arm sar superb ie ea din boxa lui i i-am s rit în spinare. Ca de obicei, Gabrielle st tea în fa a mea. Mi-am înfipt c lcîiele în burta animalului i am luat-o la goan spre sud, înspre p dure i spre Paris. 8

ÎN VREME ce ne îndreptam spre ora , m-am str duit s concep un plan de ac iune, dar nu prea tiam ce aveam de f cut. Mi-era imposibil s evit mon trii. B lia era inevitabil . Situa ia în care eram sem na destul de mult cu cea în care m aflasem în ziua cînd pornisem s ucid lupii, bazîndu-m doar pe furie i voin . De-abia trecusem de primele ferme r zle ite din Montmartre cînd le-am auzit, vreme de o cup , murmurul confuz, nociv ca un nor de vapori otr vitori. tiam amîndoi c trebuie s ne hr nim cît de repede puteam, ca s fim gata s -i înfrunt m. Am desc lecat lîng o ferm , am traversat livada, cu pa i furi i, ca ni te lupi, c tre poarta din spate, i-am g sit în untru un cuplu care mo ia în jurul unei vetre goale. tui, am ie it apoi i ne-am oprit pentru cîteva clipe s privim cerul cenu iu. Nici o manifestare din partea du manilor. Doar nemi carea, limpezimea sîngelui proasp t i amenin area ploii strînse în norii de deasupra capetelor noastre. I-am poruncit, pe t cute, arm sarului, s se apropie. Apucînd frîiele, m-am întors c tre Gabrielle. Nu v d decît o singur solu ie, i-am spus. S intr m în Paris i s -i înfrunt m. Dar pîn în clipa în care se vor hot rî s se arate i s reia ostilit ile, am de rezolvat cîteva probleme. Trebuie s m gîndesc la Nicki, trebuie s -i vorbesc lui Roget. Bazaconiile astea nu mai au nici o importan acum, a protestat. Mizeria din mormînt îi r sese întip rit pe haine i încîlcit în buclele-i blonde. N-am de gînd s -i las s -mi strice planurile, am declarat. Ea a inspirat profund. i ai de gînd s le conduci pe aceste creaturi pîn la scumpul t u domn Roget? m-a întrebat. Gîndul mi s-a p rut de nesuportat. Am sim it primele pic turi de ploaie i un fior de frig m-a str tut, de i de-abia m îndopasem cu sînge. Foarte bine, am spus, n-am s fac nimic atîta vreme cît nu-mi voi fi încheiat conturile cu ei. Am înc lecat i i-am întins mîna înso itoarei mele. R ul ce i se face nu poate decît s te înt rîte, nu-i a a? m-a întrebat, cercetîndu-mi chipul. Orice i-ar face sau ar încerca s i fac , n-ar putea decît s te fac mai puternic! De data asta, tu e ti cea care spune bazaconii! Hai s mergem! Lestat, a reluat, pe un ton grav. Haina în care l-au îmbr cat pe bietul gr jdar, dup ce l-au ucis... Ai v zut-o? Nu i s-a p rut cunoscut de undeva? Blestemata aceea de hain ro ie... Eu am mai v zut-o, a continuat. Ceasuri întregi am v zut-o, veghind la c tîiul meu, la Paris. E a lui Nicolas. Am privit-o îndelung, dar f s-o v d. Furia care cre tea în mine era mut . i avea s mîn aceea i furie turbat , pîn în clipa în care aveam s fiu pe deplin convins c trebuia se transforme în durere. Au fost ultimele-mi gînduri. Apoi am încetat a mai gîndi. Confuz, sim eam c ea înc nu în elegea cît de violente pot fi pasiunile noastre, cum ne paralizau cînd ne loveau. Am vrut s vorbesc, dar buzele-mi pecetluite nu au scos nici un sunet. Nu cred c l-au ucis, Lestat. fi vrut s-o întreb: De ce spui asta, dar nu eram în stare s-o fac. Cred c e viu i c e prizonierul lor. Altfel, am fi g sit cadavrul lui i nu pe cel al rmanului idiot. Poate c da, poate c nu. Aceste cuvinte le-am pronun at cu un efort deosebit. Haina se voia a fi un mesaj. Era mai mult decît puteam suporta. Am s îi provoc! am strigat. N-ai prefera s te întorci în turn? Dac voi da gre ... Nici nu încape-n discu ie s te p sesc, a replicat. DEA o ploaie deas cînd am trecut pe boulevard du Temple. Pavajul ud reflecta lumina. Gîndurile mi se cristalizaser în strategii inînd mai degrab de instinct decît de ra iune. Nu fusesem niciodat mai preg tit de lupt ca atunci. Cî i erau? Ce voiau, de fapt, de la noi? S ne captureze i s ne distrug sau s ne însp imînte pentru a ne alunga? Erau întreb rile ce m torturau. Am fost silit s -mi astîmp r furia, s -mi amintesc cît erau de

copil ro i, de supersti io i, c erau u or de p lit i de speriat. În apropiere de Notre Dame, i-am auzit nu departe de noi; am perceput vibra ia ca pe un fulger argintiu care a disp rut cît ai clipi din ochi. Gabrielle a devenit mai atent , i i-am sim it mîna stîng cuprinzîndu-mi încheietura. Dreapta i-o inea pe mînerul s biei. Tocmai p trunseser m pe o str du întortocheat , care erpuia în întuneric, i doar tropotul copitelor calului nostru mai tulbura t cerea. În aceea i clip , i-am v zut. Gabrielle s-a lipit de mine, iar eu mi-am înghi it ip tul ascu it, care ar fi putut p rea un semn de fric . Departe, deasupra capetelor noastre, de fiecare parte a str zii înguste, chipurile lor palide se deta au pe stre inile caselor, lucind slab, în contrast cu cerul amenin tor i cu aversele t cute ale ploii argintii. Mi-am îndemnat calul s-o porneasc în galop i i-am v zut acolo, sus, luînd-o la goan ca ni te obolani. Glasurile lor scheunau atît de încet, încît urechea unui muritor n-ar fi fost în stare s îi aud . Gabrielle i-a în bu it un ip t, v zîndu-le bra ele i picioarele atît de albe, dezvelite, cum se l sau s lunece în jos, de-a lungul zidurilor, pentru a ne ie i în întîmpinare. În urma noastr , auzeam trop itul înfundat al t lpilor pe caldarîm. Drept înainte! am strigat, sco înd sabia i conducîndu-mi calul în plin, spre dou dintre siluetele zdren roase care ni se a ezaser în cale. La o parte, creaturi blestemate! I-am auzit, urlînd, strivi i, sub noi. Deslu eam în fug fe e înnebunite; cei de deasupra au disp rut, urm ritorii au început dea semne de oboseal , astfel încît ne-am continuat goana. Distan a dintre noi i atacatorii no tri sporea întruna i, în cele din urm , am nimerit în pia a din fa a bisericii, singuri. Ei s-au grupat într-una din marginile pie ei. Am reu it s le citesc foarte clar gîndurile: unul dintre ei ar fi vrut s tie cît de mari ne erau puterile, iar altul insista s continue urm rirea, dorind s afle de ce trebuia s se team de noi. Se pare c , în acel moment, o for oarecare a emanat dinspre Gabrielle, c ci s-au dat înapoi atunci cînd ea i-a întors privirile c tre ei, încle tîndu- i mîna pe mînerul sabiei. Opre te-te i înfrunt -i! mi-a spus, în oapt . Sînt însp imînta i. Apoi am auzit-o înjurînd printre din i. Ie ind din umbra Casei Domnului, al i ase demoni se avîntaser c tre noi, cu trupurile lor scheletice abia ascunse de zdren e, cu pletele în vînt, sco înd urlete înfior toare. Îi încurajau pe ceilal i. Reaua voin sporea în jurul nostru. Calul a cabrat, era cît pe ce s c dem. Ei îi d deau porunci contrare alor mele. Apucînd-o de mijloc pe Gabrielle, am desc lecat i am luat-o la fug c tre por ile catedralei Nôtre-Dame. Un vacarm înfior tor, cu accente batjocoritoare, mi-a ajuns la urechi: strig te, gemete, amenin ri. Nu ve i îndr zni, nu ve i îndr zni! Inten iile lor tic loase ne-au lovit precum c ldura unui cuptor încins, în vreme ce porneau pe urmele noastre; mîinile lor încercau s -mi apuce vîrful s biei sau haina. Aveam s m conving dac judecasem sau nu corect, de îndat ce aveam s ajungem în catedral . Am f cut un ultim efort, împingînd-o pe Gabrielle înainte, astfel încît ne-am strecurat împreun pe poarta sfîntului edificiu, trecînd pragul i pr bu indu-ne pe lespezile de marmur din interior. A urmat o serie de urlete, mai însp imînt toare ca niciodat , apoi o t cere de moarte, de parc întreaga hait ar fi fost lovit de tr znet. M-am ridicat pe dat , rîzînd foarte tare, dar n-aveam de gînd s r mîn lîng intrare pentru a-i asculta. Gabrielle a s rit i ea în picioare i m-a tras spre interiorul întunecat al naosului, pîn lîng lumîn rile mari de lîng altar. Am g sit un col or mai întunecos, pustiu, lîng o capel micu i am c zut amîndoi în genunchi. Exact precum lupii aceia blestema i! Ne a teptau. Ssst! Taci m car o vreme, mi-a optit, ag îndu-se de haina mea. Altfel, simt c inima mea nemuritoare are s se fac nd ri! 9 DUP un timp destul de îndelungat, am sim it-o încordîndu-se. Privea spre intrare. Nu te gîndi la Nicolas, a zis. Ei a teapt i ascult . Aud tot ceea ce gîndim.

Dar ei? La ce se gîndesc? I-am sim it concentrarea maxim . Am strîns-o la piept, cu privirile îndreptate spre raza de lumin argintie ce r zb tea prin cr tura de la intrare. Acum îi auzeam i eu, mereu aceea i vibra ie. M-am sim it deodat cuprins de un sentiment imens de împ care, aproape senzual prin for a lui. Mi se p rea c ar trebui s cedez, c era o prostie înc înarea de a mai opune rezisten . Totul avea s se rezolve dac acceptam s ne pred m. Nu aveau s -l ucid pe Nicolas, care se afla în puterea lor. L-am v zut în mîinile lor, l-am auzit urlînd, în vreme ce îi smulgeau bra ele. Mi-am în bu it strig tul cu mîna, pentru a nu atrage aten ia muritorilor ce ne înconjurau. Gabrielle i-a pus degetul pe buzele mele. Nu e decît o amenin are, pe care n-au pus-o în aplicare, mi-a optit. Nu te mai gîndi la asta. Deci e înc în via ? Se pare c asta încearc s ne spun . Ascult ! Din nou sentimentul de împ care, acea invita ie c ci a a ceva se dorea a fi de a ne al tura lor, acea voce care p rea c spune: Ie i din biseric , preda i-v , n-o s v facem nici un r u. M-am ridicat, întorcîndu-m spre u . Gabrielle m-a imitat, îngrijorat . Mi se p rea c nici nu îndr zne te s -mi vorbeasc . Min i, le-am spus. Nu ave i nici o putere asupra noastr ! Sfidarea se strecura prin u a întredeschis . ne pred m? De ce am face-o? Aici, în biseric , sîntem în siguran ; ne putem ascunde în mormintele subp mîntene, ne putem ad pa din grumazul credincio ilor, f s -i ucidem, cu atâta grij , încît nimeni nu ne-ar descoperi .Ce ve i face atunci voi, care nu pute i trece de poart ? i, la urma urmei, pot eu s fiu sigur c îl ave i într-adev r pe Nicolas? Aduce i-l în prag, vreau s -l v d. În mintea lui Gabrielle domnea haosul. Acum m privea nelini tit , f s i dea seama ce spuneam, dar pe ei îi auzea limpede, spre deosebire de mine, cînd le transmiteam mesajul. Emana ia lor era acum mai slab , dar nu încetase. Continuau s ne propun un armisti iu; vorbeau chiar de extaz i reunire. Î i reg siser senzualitatea i frumuse ea. Sînte i cu to ii ni te tic lo i mizerabili, am oftat, îndeajuns de tare, pentru a m face auzit de Gabrielle. Ar ta i-mi-l pe Nicolas. Vibra ia a devenit mai strident , dublat de o t cere adînc , de parc nu mai seser decît una sau dou voci. Gabrielle s-a încruntat. Dintr-o dat s-a f cut t cere. Afar , în fa a bisericii, nu se mai aflau acum decît muritori, luptînd împotriva vîntului dezl uit. N-a fi crezut c se vor retrage. Cum îl mai puteam salva acum pe Nicki? M-a cuprins oboseala, eram într-o stare cumplit de iritare. Ridicol, mi-am spus, eu nu disper niciodat ! Lupt pîn la cap t, indiferent de consecin e. Întotdeauna. L-am rev zut pe Magnus s rind în fl ri, cu chipul schimonosit de o grimas hidoas , înainte ca vîlv taia s îl înghit . Aceea s fi fost disperarea? Gîndul m-a îngrozit, m-a paralizat, a a cum mi se întîmplase cînd asistasem la actul în sine. Aveam ciudata impresie c mi se vorbea despre Magnus, c acesta fusese motivul pentru care m gîndisem la el! Nu asculta, i-am spus lui Gabrielle. Se joac cu gîndurile noastre. Dar ochii mei, a inti i pe deasupra capului ei, spre intrare, au v zut ap rînd o form scund . Era silueta unui b iat tîn r, nu cea a unui b rbat. Mi-a fi dorit ca acela s fi fost Nicolas, dar mi-am dat curînd seama c nu putea s fie el. Silueta aceea era mai scund i mai lat în umeri. Creatura aceea nu era uman . Nu purta un costum contemporan, ci o tunic gra ioas , strîns în talie cu un brîu, în picioare avea înc ri care îi îmbr cau strimt forma perfect a piciorului. Mînecile largi îi atîrnau pe lîng trup. Costumul era la fel cu al lui Magnus. Cel care îl purta era îns un copilandru. Avea plete buclate i înainta, cu spatele drept, în lumina argintie a bisericii. A ov it vreme de o clip , p rînd c admira bol ile înalte. Apoi a traversat naosul înspre noi. P ea pe lespezi f s scoat nici un sunet. În lumina candelelor, am v zut c tunica lui de catifea neagr , odinioar superb , era acum roas de timp i îmbibat cu murd rie. Chipul îi era de un alb str lucitor, de o perfec iune rar . Un Cupidon pictat de Caravaggio, seduc tor i eteric totodat . P rul îi era acaju, iar ochii negri, întuneca i.

Am cuprins-o în bra e pe Gabrielle, surprins, mai presus de orice, de felul în care ne privea aceast creatur . A studiat, atent, fiecare detaliu al nostru, apoi a întins mîna parc mîngîind piatra micului altar. L-a privit int , a examinat crucifixul, icoanele, apoi i-a întors iar privirile spre noi. Se afla la numai cî iva pa i de noi i expresia lui de o blînde e dojenitoare s-a modificat sublim. Vocea pe care o mai auzisem a izvorît din aceast creatur , cerîndu-ne înc o dat ced m, s ne pred m. Noi trei eram f cu i pentru a ne iubi. Soma ia sa, exprimat în locul în care ne aflam, avea ceva naiv în ea. M-am opus din instinct. Am sim it cum ochii-mi devin opaci, de parc mi-ar fi fost zidite ferestrele gîndirii. Totu i, un elan irezistibil m atr gea spre el, îmi doream mai mult decît orice altceva s îl urmez i s m las condus de el. Pentru mine, constituia un mister la fel de mare precum Magnus. Mai mult chiar, era frumos, de o frumuse e inefabil , i p rea c posed o complexitate i o profunzime infinit , pe care nu le deslu isem la Magnus. ap sa angoasa vie ii mele nemuritoare. Mi-a spus: Vino la mine, c ci doar eu i semenii mei putem pune cap t singur ii tale. Cuvintele sale au f cut s r bufneasc în mine o triste e ce nu putuse pîn atunci s fie exprimat . Am sim it un nod în gît, un nod mic i rigid, acolo unde ar fi trebuit s mi se formeze vocea. Dar am rezistat. Nu sînt singur, sîntem doi, i-am r spuns, strîngînd mîna lui Gabrielle. Apoi l-am întrebat: Unde e Nicolas? i m-am ag at de întrebarea aceasta, f s mai v d, f s mai aud nimic. El i-a umezit buzele, ca un om de rînd. În t cere, s-a apropiat de noi i ne-a privit pe fiecare în parte. Apoi, cu o voce omeneasc , a spus: Magnus. Intona ia era neutr , mîngîietoare. S-a aruncat în fl ri, a a cum ai spus? N-am spus asta, i-am r spuns. Accentul omenesc al propriului meu glas m-a surprins. tiam c vorbea de gîndurile mele de adineauri. E adev rat, am continuat. S-a aruncat în fl ri. La urma urmei, de ce n-a fi r spuns sincer celor care m întrebau? Am încercat s trund în mintea lui, dar, dîndu- i seama de inten iile mele, mi-a transmis cîteva imagini atît de ciudate, încît am fost gata s scot un ip t de surprindere. Ce am v zut, oare, în acea str fulgerare care a durat o clip ? Habar nu am. Un soi de paradis în care vampirii beau seva florilor grele de sînge care atîrnau din copaci. M-a cuprins un val de scîrb . Aveam impresia c se strecurase în visele mele secrete, ca un duh r u. A încetat brusc, lovit de dezgustul meu. Nu-mi prev zuse reac ia. Nu prev zuse o atare... O atare for ? Da, i p rea s îmi transmit acest lucru aproape cu polite e. Am r spuns curtoaziei sale trasmi îndu-i imaginea s lii din turn în care st tusem cu Magnus. Mi-am amintit cuvintele acestuia înainte s sar în fl ri. I-am dezv luit totul. A încuviin at i, aflînd care fuseser ultimele cuvinte ale lui Magnus, expresia de pe chipul lui s-a schimbat. Dar nu mi-a dezv luit nimic despre el însu i. Dimpotriv , spre surprinderea mea, s-a întors i a privit spre altarul cel mare. A trecut pe lîng noi, întorcîndu-ne spatele, ca i cum n-ar fi avut de ce s se team , de parc ne-ar fi uitat. A înaintat spre culoarul central, dar mersul lui nu avea nimic omenesc. Trecea atît de repede dintr-un col umbrit în altul, încît p rea c dispare i reapare succesiv. Nu-l vedeam niciodat în plin lumin i era de ajuns ca vreunul dintre credincio ii care î i vedeau de ale lor în catedral s întoarc privirile dup el, ca s se fac pe dat nev zut. Îndemînarea lui, c ci altfel nu a putea-o numi, m-a încîntat. Curios s v d dac eram în stare s fac i eu la fel, l-am urmat înspre loja corului. Ne-a urmat i Gabrielle f s fac nici un zgomot. Era chiar mai u or decît crezusem, îns , cu toate acestea, vizitatorul nostru a fost în chip v dit surprins s ne g seasc al turi de el. Descoperirea uimirii sale, mi-a revelat marea lui sl biciune, orgoliul. Se sim ea umilit de faptul c reu isem s -l urm rim cu atîta u urin , ascunzîndu-i total gîndurile noastre. Mai mult chiar, cînd a în eles c îi percepusem orgoliul, printr-o revela ie fulgurant , furia lui s-a dublat. Gabrielle a scos un mic sunet dispre uitor. Vreme de o clip , ochii lui i-au adresat un fulger vibrant, o comunicare din care eu eram exclus. P rea perplex. Totodat , c zuse prad unei lupte interioare mai feroce, pe care am încercat s o în eleg. Contempla altarul,

credincio ii din biseric , efigiile atotputernicului i ale Sfintei Fecioare. P rea un tîn r zeu; lumina se juca pe albea a aspr a chipului s u inocent. i-a petrecut bra ul pe dup mijlocul meu, pe sub mantia pe care o purtam. Atingerea lui era atît de stranie, de blînd i de seduc toare, iar frumuse ea lui de un farmec atît de aparte, încît nu m-am dat înapoi. ia pus cel lalt bra pe dup mijlocul lui Gabrielle. Mi se p rea c admiram doi îngeri, unul lîng altul. Trebuie s veni i, a zis. De ce am face-o? i încotro? a întrebat Gabrielle. Am sim it o ap sare cumplit . A încercat s m urneasc împotriva voin ei mele. Nu a reu it îns . Gabrielle s-a încruntat, întorcîndu-se spre el. A fost din nou stupefiat, scos din min i i deloc în stare s ne ascund acest lucru. adar, ne subestimase atît for a fizic , cît i cea mintal . Interesant. Trebuie s plec m, ne-a spus, desf urîndu- i întreaga putere a voin ei, pe care o percepeam îns prea limpede, pentru a m l sa prins în capcan . Ie i afar , adep ii mei nau s v fac nici un r u. Ne min i, i-am replicat. i-ai împr tiat adep ii i ai vrea s ie im înainte ca ei s se întoarc i s te vad ie ind din biseric . Mi-am pus mîna pe pieptul lui i am încercat s îl împing. P rea la fel de puternic ca i Magnus. Am refuzat s m las impresionat. De ce vrei ca ei s vad asta? am optit, scrutîndu-l. În el s-a produs atunci o schimbare atroce, izbitoare. Aspectul lui angelic s-a risipit, ochii i s-au m rit, iar gura i s-a schimonosit, consternat . Întreg trupul lui a devenit diform i s-ar fi zis c încerca din r sputeri s nu scrî neasc din din i i s nu î i încle teze pumnii. Gabrielle s-a dat la o parte. Am început s rîd. Nu era întocmai ceea ce îmi doream s fac, dar nu m-am putut ab ine. Era ceva înfior tor i teribil de caraghios totodat . Iluzia, dac fusese o iluzie, a încetat pe dat , iar el a redevenit ceea ce fusese înainte. Am v zut reap rînd expresia sublim de mai înainte. Un val constant de gînduri mi-a dat de în eles c eram infinit mai puternic decît b nuise el. Cu toate acestea, ceilal i s-ar fi speriat, zîndu-l ie ind din biseric , deci trebuia s ie im înainte de întoarcerea lor. Iar i minciuni, mi-a optit Gabrielle. tiam acum c mîndria lui nu era în stare s ierte. Dumnezeu s îl aib în paz pe Nicolas, dac nu reu eam s ducem de nas aceast creatur . Întorcîndu-i spatele, am luat-o de mîn pe Gabrielle i am apucat-o pe culoarul central în direc ia u ilor de la intrare. Tovar a mea, palid i încordat , mi-a adresat o privire întreb toare. R bdare, i-am optit. M-am întors, pentru a-l privi pe adversarul nostru, care r sese pe loc, lîng altar. Mi s-a p rut oribil, resping tor, ca un strigoi hidos. Ajungînd în vestibul, i-am somat pe t cute, din toate puterile mele, pe ceilal i demoni, se întoarc . Le-am spus c , dac voiau, puteau s intre chiar i în biseric ; n-aveau s easc nimic. Însu i eful lor se afla acum, viu i nev mat, lîng altarul cel mare. Gabrielle i-a unit voin a cu a mea i am repetat frazele la unison. L-am sim it, deodat , repezindu-se spre noi, apoi a disp rut. S-a materializat dintr-o dat al turi de mine i m-a apucat de bra e, trimi înd-o de-a rostogolul pe Gabrielle. A încercat s m ridice ca s m poat azvîrli afar , pe u a deschis . Dar m-am luptat cu el. Ag îndu-m cu disperare de amintirea lui Magnus i de felul ciudat în care se mi ca acesta, asemeni adversarului meu, l-am aruncat cît am putut de departe, prin aer. A c zut i s-a lovit de un zid. Muritorii au început s se agite. Vedeau mi ri confuze i auzeau zgomote stranii. Dar creatura disp ruse, iar eu i Gabrielle nu ne deosebeam prin nimic de ceilal i tineri care se rugau în umbra bisericii. Inamicul nostru i-a f cut din nou apari ia, aruncîndu-se înspre mine ca o s geat . Am cut un pas lateral. A trecut pe lîng mine i s-a repezit înainte, pr bu indu-se pe lespezile pardoselii, la vreo dou zeci de picioare distan . A ridicat spre mine doi ochi plini de o teroare respectuoas . P rul lui lung, buclat, de culoare acaju, atîrna, zburlit. În contrast cu dulcea nevinov ie a figurii sale, voin a lui poruncitoare se pr lea asupra mea, încercînd m conving c eram o creatur slab , imperfect i proast , c adep ii lui aveau s m fac buc ele de cum aveau s soseasc i aveau s îl pr jeasc pe iubitul meu muritor la foc mic, l sîndu-l s se perpeleasc în chinuri groaznice. Am rîs pe înfundate. P rea o secven din acele grote ti b lii din comedia dell'arte.

Gabrielle ne privea pe rînd, f s scoat o vorb . Mi-am trimis din nou mesajul c tre restul trupei, iar de ast dat , i-am auzit spunzînd, întrebînd la rîndul lor. Intra i în biseric , m-am înc înat s repet. eful lor s-a ridicat i s-a repezit la mine, nebun de furie. Gabrielle i cu mine l-am prins în aceea i clip i l-am imobilizat. Vreme de un moment însp imînt tor, dar, din fericire, scurt, a încercat s i înfig col ii în gîtul meu, holbîndu- i ochii. L-am trimis din nou de-a berbeleacul. Apoi s-a f cut nev zut. Ceilal i se apropiau. eful vostru e aici, în catedral , veni i s -l vede i! am reluat eu. Oricare dintre voi poate intra. Nu exist nici o primejdie! Am auzit-o pe Gabrielle ipînd, în chip de avertisment. Prea tîrziu. A ap rut ca din mînt, chiar în fa a mea, i m-a lovit în falc . Mi-am pierdut echilibrul i, înainte s am timp s mi-l recap t, m-a împins, cu un brînci violent, afar , prin u a întredeschis , pe caldarîmul pie ei.

PARTEA A PATRA COPIII ÎNTUNERICULUI

1 NU VEDEAM decît ploaia, dar îi auzeam împrejurul meu. Mai ales pe el, poruncind. tia doi n-au nici o putere, le-a spus, exprimîndu-se prin gînduri de o simplitate ciudat , de parc s-ar fi adresat unor copii ai str zii. Pune i mîna pe ei! Lestat, abandoneaz lupta! mi-a strigat Gabrielle. N-are nici un rost s o mai prelungim. tiam c avea dreptate, dar nu cedasem niciodat în fa a nim nui. Tr gînd-o dup mine, am luat-o la fug spre pod. Goneam prin forfota de oameni i tr suri, dar ceilal i cî tigau teren, alergînd atît de repede, încît un ochi de muritor de abia i-ar fi putut distinge. Acum nu se mai temeau de noi. Vîn toarea s-a sfîr it pe str du ele înguste de pe malul drept. Am v zut ap rînd de peste tot chipuri palide, de heruvimi diabolici i, cînd am încercat -mi scot spada, zeci de mîini m-au imobilizat. N-am l sat s -mi scape arma, dar nu i-am putut împiedica s m ridice în bra e i nici s o prind , în acela i fel, i pe Gabrielle. O vîlv taie de imagini atroce m-a informat c ne duceau spre Cimitirul Inocen ilor, aflat undeva pe-aproape. Z ream de-acum str lucirea focurilor care ardeau în fiecare noapte în duhoarea gropilor comune, ale c ror miasme gre oase ar fi trebuit s le împr tie. Ag at de gîtul lui Gabrielle, am urlat c nu puteam s suport mirosul de putregai, dar ei continuau s ne poarte, iute, prin bezna f sfîr it. Curînd, am dep it grilajul intr rii i am trecut de galeriile de marmur alb . Mirosul sta ar trebui s v dezguste i pe voi, am urlat, zvîrcolindu-m . De ce tr i printre mor i, de vreme ce v hr ni i cu sîngele celor vii? Repulsia pe care mi-o stîrnise cimitirul era atît de mare, încît mai c m împiedica s vorbesc i chiar s lupt. Eram împresura i de cadavre în curs de descompunere. În vreme ce ne îndreptam spre cap tul cel mai întunecat al cimitirului, urmînd a trunde într-o cript imens , mi-am dat seama c duhoarea nu le pl cea nici lor. Totu i, î i deschideau gurile i pl mînii în fa a ei, de parc ar fi vrut s o devoreze. Lîng mine, Gabrielle tremura. Trecînd de înc un grilaj, ne-am afundat sub p mînt, pe ni te trepte de p mînt torit, luminate slab, cu tor e. Duhoarea sporea, p rînd c izvor te din pere i, întorcîndu-mi capul, am vomat un firicel sub ire de sînge stacojiu. Cum pute i s tr i printre morminte? am reluat furios. De ce v supune i voi în iv , de bun voie, la chinurile iadului? Lini te! a uierat c tre mine un vampir-femel , ai c rei ochi str luceau, negri, de sub

o claie de p r demn de o vr jitoare. Blasfematorule! Profanator blestemat! Nu-l l sa pe diavol s se joace cu tine, frumoaso! am ironizat-o. M îndoiesc c se poart mai bine cu tine decît Atotputernicul! A rîs. Mai bine zis, a izbucnit în rîs, dar s-a oprit imediat, de parc ar fi f cut ceva nepermis. Frumoas întîlnire de familie ni se preg tea! Ne-am cufundat tot mai adînc în m runtaiele p mîntului. Lumina pîlpîind a tor elor, lip itul picioarelor goale, zdren ele resping toare atingîndumi fa a. Am z rit un craniu care rînjea, apoi înc unul, o gr mad întreag , într-o firid pat în zid. Am încercat s scap, dar vampirii m-au apucat i mai strîns. Spectacolul crunt al mumiilor ag ate pe ziduri, în hainele lor putrezite, mi-a atras aten ia. Toate acestea sînt scîrboase! am strigat, scrî nind din din i. Coborîrea se sfîr ise, iar acum traversam ni te catacombe vaste. În dep rtare auzeam bubuitul înfundat i rapid al unor tobe, iar drept înainte am z rit str lucirea unor f clii. Corul unor gemete lugubre se suprapunea peste alte ipete, îndep rtate, dar de o triste e infinit . Deodat am sim it o senza ie nou . Am tiut c în apropiere se afla un muritor. Era Nicolas; era în via i îl auzeam, percepeam curentul cald i vulnerabil al gîndurilor sale, amestecîndu-se cu parfumul lui. Mintea lui dezorientat era prad unor fr mînt ri. Nu-mi d deam seama dac i Gabrielle îl sim ise. nici un avertisment prealabil, am fost trînti i pe jos, în praf, i s-au dat cu to ii înapoi, îndep rtîndu-se de noi. M-am ridicat imediat, ajutînd-o pe Gabrielle s fac la fel. Ne aflam sub o cupol imens , luminat foarte slab de trei f clii, care formau un triunghi în centrul c ruia fuseser m a eza i noi. În cap tul opus al înc perii se în a o form enorm , întunecat , care mirosea a lemn i a r in , a es tur ud , muceg it , i a om. Acolo se afla Nicolas. Gabrielle, cu p rul despletit, s-a lipit de mine, aruncînd în jur priviri calme i circumspecte. De jur împrejurul nostru, se în au rugi, dar strig tele cele mai p trunz toare zb teau de sub p mînt. Mi-am dat seama c acolo erau îngropa i vampiri care urlau, cerînd sînge, implorîndu- i iertarea, rugîndu-se s fie elibera i ori chiar invocînd fl rile iadului. Larma pe care o f ceau era la fel de însp imînt toare ca i duhorile ce ne împresurau. Dinspre Nicki nu percepeam nici un gînd coerent. Înnebunise oare? Ritmul tobelor era acum mai aproape, acoperit cînd i cînd de l tr turi imprevizibile. Mi se p rea c tobele r sunau undeva în capul meu. Am privit în jur. În jurul nostru se formase un cerc larg, i am deslu it, printre vampiri, chipuri tinere i b trîne, b rba i i femei, ba chiar i un adolescent; cu to ii erau înve mînta i în zdren e pe care jegul se înt rise, iar lutul se uscase. Aveau picioarele goale i rul le era încîlcit. Am v zut-o pe femeia cu care discutasem pe cînd coboram sc rile; trupul ei de o frumuse e r pitoare era ascuns de ni te oale resping tor de murdare, iar ochii ei negri i vioi str luceau ca dou onixuri în vreme ce ne privea. Chipul îi era tot mînjit. Ceva mai în spate, doi vampiri loveau ritmic în tobe. Pe t cute, adunîndu-mi puterile, m-am str duit s îl aud pe Nicolas, f s m gîndesc la el. Mi-am jurat solemn: Înc nu tiu cum, dar voi face în a a fel, încît s sc m de-aici. Ritmul tobelor a încetinit, adoptînd o caden mai lent , nepl cut . F s vreau, am sim it un nod în gît. Unul dintre cei ce purta o tor s-a apropiat de mine. Sim eam cum în ceilal i excitarea sporea, o pl cere anticipat încercîndu-i atunci cînd vampirul a îndreptat flac ra spre mine. I-am smuls f clia, r sucindu-i bra ul, pîn cînd l-am f cut s cad în genunchi. Cu o lovitur puternic de picior, l-am trimis de-a dura în praf. Cum ceilal i schi au gestul de a se repezi spre mine, am descris un cerc larg cu f clia în mîn , iar asta i-a f cut s dea înapoi. Apoi, sfidîndu-i, am stins tor a, aruncînd-o jos. Au încremenit, cuprin i de uimire. Avîntul lor p rea a se mai fi domolit. Nu am mai dat aten ie sarabandei insistente a tobelor. Demonii ne priveau int fundele pantofilor, p rul i obrajii cura i, cu o asemenea triste e, încît p reau amenin tori i lacomi. Adolescentul, strîmbîndu-se de durere, a întins mîna s o ating pe Gabrielle. Înd t! am strigat, iar el mi-a dat ascultare. Acum tiam c pentru ei, eram un obiect al curiozit ii i al invidiei, iar acesta era principalul nostru atuu.

Ochii mei se plimbau de la unul la altul. Cu mi ri lente, am început s -mi scutur haina i pantalonii de m tase de praful care le murd rise. Mi-am netezit mantia, apoi mi-am trecut o mîn prin p r. Am r mas nemi cat, observîndu-i, cu bra ele încruci ate, ca o întrupare a demnit ii i bunului gust. Gabrielle a zîmbit sub ire. Era calm , senin i î i inea mîna încle tat pe mînerul biei. În jurul nostru, domnea stupefac ia. Femeia-vampir cu ochii negri p rea fermecat . Iam f cut cu ochiul. Ar fi fost minunat dac ar fi stat o jum tate de or într-o baie cald . Iam spus-o, pe t cute. S-a dat înapoi cî iva pa i, strîngîndu- i rochia peste sîni. Interesant. Foarte interesant. Cum se explic toate acestea? am vrut s aflu, privindu-i pe rînd, ca pe ni te animale ciudate. Gabrielle a zîmbit iar, imperceptibil. Cine crede i c sînte i? am continuat. Sînte i dintre acele fantome care bîntuie cimitirele i vechile castele? S-au privit, stînjeni i. Tobele cuser . Doica mea m speria adesea cu pove ti despre fantome c oricînd ar putea s ias din armurile de care era plin casa noastr i s fug cu mine în bra e. Am b tut din picior i m-am repezit spre ei. ASTA SÎNTE I, A ADAR? S-au retras, ipînd. Singura care a r mas pe loc a fost prietena mea cu ochii negri. Am rîs înceti or. Trupurile voastre sînt la fel cu ale noastre, nu-i a a? Citesc în ochii vo tri o oglindire a propriilor mele puteri. Straniu... Min ile lor se zb teau în confuzie. Chiar i urletele îndep rtate î i pierduser din intensitate, de parc , în ciuda suferin elor îndurate, vampirii prizonieri m-ar fi ascultat i ei. S fie oare chiar atît de amuzant via a în mizerie i duhori? am continuat. Fric . i, din nou, invidie. Cum se f cea c nu le împ rt isem soarta? St pînul nostru este Satana, a spus pe un ton sec creatura cu ochii negri; avea o voce cultivat . Noi îl servim. De ce? am întrebat politicos. Consternare general . O slab emana ie din direc ia lui Nicolas. M auzea oare? Sfidarea ta va atrage asupra noastr , a tuturor, mînia lui Dumnezeu, a zis adolescentul, care nu avusese mai mult de aisprezece ani cînd fusese creat. Cu de ert ciunea i viciile tale, dispre uie ti c ile întunecate, tr ind printre muritori! De ce nu face i i voi acela i lucru? Crede i c la cap tul suferin elor pe care vi le impune i se afl paradisul? Asta v-a promis Satana? Mîntuirea? În locul vostru, n-a pune pre pe a a ceva. Vei disp rea în h ul infernului, cu p catele tale cu tot! m-a asigurat o b trîn zbîrcit . i cînd se va întîmpla asta? am persiflat-o. Au trecut ase luni de cînd sînt a a cum vede i i n-am avut de-a face nici cu Dumnezeu, nici cu Satana! Mica cuvîntare i-a paralizat. De ce nu am pierit oare de cum am intrat în biseric ? Cum am reu it s sfid m în asemenea hal ordinea stabilit ? Erau întreb rile care îi chinuiau. Dac n-ar fi fost Nicki, sînt sigur c i-a fi putut pune pe fug . Habar nu aveam îns ce se afla dincolo de faldurile acelea de es tur muced . Adulmecam p cur i lemne: f îndoial , un rug. Femeia cu ochii negri s-a apropiat. Nu mai era r uvoitoare, ci vr jit . Adolescentul a îmbrîncit-o într-o parte, cu violen , strigîndu-mi în fa : Netrebnicule! Tic losul de Magnus te-a creat ca s ne sfidezi clanul i c ile întunecate. Iar tu, în nechibzuin a i vanitatea ta, ai transmis darul întunecat acestei femei, a cum i-a fost transmis i ie. Dac Satana nu l-a pedepsit, a spus b trîna cea zbîrcit , atunci îl vom pedepsi noi, dup cum avem dreptul i datoria s o facem! Adolescentul a ar tat cu degetul spre rugul înve mîntat în negru, f cînd celorlal i semn se dea la o parte. Tobele au r sunat din nou, rapid, asurzitor. Cercul s-a l rgit i cei doi purt tori de f clii s-au apropiat de enormul giulgiu de stof neagr , pe care al i doi vampiri l-au smuls, stîrnind un nor de praf sufocant. Am v zut un rug la fel de mare precum fusese cel al lui Magnus, în vîrful c ruia se afla Nicolas, închis într-o cu grosolan de lemn, rezemîndu-se de gratii. i-a întors c tre noi privirile oarbe. Vampirii i-au ridicat f cliile cît mai sus, pentru a-l lumina din plin. Am sim it cum le cre tea ner bdarea.

Gabrielle m-a strîns de mîn , îndemnîndu-m s fiu prudent. Expresia de pe chipul ei sese de nep truns. Gîtul lui Nicki era plin de urme vine ii. C ma a i pantalonii îi erau sfî ia i i murdari, precum zdren ele vampirilor. Era plin de vîn i i fusese aproape golit de sînge. Frica mi-a explodat t cut în piept; tiam c ei doar atît a teptau, a a c m-am str duit mi-o in în frîu. Cu ca nu era greu de sf rîmat, dar mai erau i tor ele. Nu trebuia s pierim a a, nu, în nici un caz astfel. Am reu it s -l privesc, cu r ceal , pe Nicolas i rugul s u. Valul de furie s-a retras. Chipul lui Gabrielle se transformase într-o masc a urii. Deodat , cercul a p rut a se strînge în jurul nostru. Gabrielle mi-a atins mîna: Iat -l pe conduc torul lor! Undeva, se deschisese o u . B ile de tobe s-au înte it, iar vampirii captivi, din adîncuri, au început s urle mai tare, cerînd iertare i libertate. Demonii care ne înconjurau au devenit ecoul lor frenetic. Cu greu m-am st pînit s nu-mi astup urechile.E Instinctul mi-a optit s nu-l privesc pe eful lor, dar n-am rezistat. M-am întors cu o mi care lent , privindu-l, m surîndu-i, din nou, puterile. 2 A P TRUNS în centrul cercului, întorcînd spatele rugului. Al turi de el se afla o creatur stranie. Privindu-l în lumina f cliilor, m-a încercat aceea i uimire ca atunci cînd intrase în Nôtre-Dame. Nu era vorba doar de frumuse ea sa, ci i de surprinz toarea inocen a chipului s u juvenil. Mergea cu pa i atît de repezi i de u ori, încît mi carea picioarelor sale nu era vizibil . Ochii s i imen i ne-au privit f mînie. În ciuda jegului, în p r îi str luceau reflexe castanii. Am încercat s -i sondez mintea, în speran a c aveam s aflu de ce o fiin atît de sublim întîrzia în tov ia acestor strigoi tri ti, cînd întreaga lume îi st tea la dispozi ie. Dac a fi reu it s aflu, poate a fi fost în m sur s îl înving i, cu siguran , n-a fi ratat ocazia de a o face. Mi s-a p rut c deslu esc o reac ie din partea lui, un r spuns mut, un fulger ceresc în ul infernal al chipului s u, de parc , dup c dere, Necuratul i-ar fi îng duit s i p streze forma îngereasc . eful t cea. Ceva grav era pe cale s se întîmple. Tobele i-au continuat larma nelini titoare, dar parc nu cu aceea i convingere. Tîn ra cu ochii negri nu i-a unit glasul lamenta iilor generale i, curînd, al ii i-au urmat exemplul. Femeia care intrase împreun cu eful, un personaj ciudat, înve mîntat i ea în zdren e, dar în zdren ele unei regine, a început s rîd . Întregul clan al vampirilor a r mas descump nit, iar una dintre tobe a t cut. Creatura ce avea inuta unei regine rîdea din ce în ce mai tare. Din ii ei albi str luceau prin v lul imund al p rului încîlcit. Odinioar fusese frumoas , i nu b trîne ea fusese cea care îi r ise chipul. Mai degrab , de vin era demen a; gura i se schimonosise într-o grimas oribil , iar privirile-i aveau o fixitate însp imînt toare. Rîzînd, trupul i se contorsiona precum a lui Magnus cînd dansase în jurul rugului. Nu v-am avertizat, oare? a strigat ea, triumf toare. Nicolas s-a mi cat în cu ca lui. Dementul rîs îl ardea, dar acum era în stare s m priveasc i sensibilitatea i s-a întip rit din nou pe chipul pentru a c rui st pînire se lupta frica împotriva urii, amestecat cu neîncrederea i disperarea. eful i-a adresat b trînei regine o privire indescifrabil . Întorcîndu-i spatele, regina s-a oprit în fa a noastr i ne-a spus, cu un glas r gu it i asexuat, izbucnind din cînd în cînd în hohote de rîs isteric: V-am repetat-o de o mie de ori, dar n-a i vrut s m asculta i. Mi-a i spus c sînt nebun , c sînt o martir a timpului, o Casandr hoinar , pe care o edere prea îndelungat în aceast lume a corupt-o! Ei bine, acum pute i vedea cu ochii vo tri. Fiecare prevestire a mea s-a împlinit. A trebuit s vin aceast creatur i, spunînd acestea, s-a apropiat de mine, cu chipul ei care, precum cel al lui Magnus, m ducea cu gîndul la o masc hidoas i comic acest elegant gentilom, ca s v-o dovedeasc , o dat pentru totdeauna!

i-a îndreptat spinarea i, în scurtul interval de nemi care, frumuse ea ei mi s-a dezv luit pe de-a-ntregul. A fi vrut s îi pot sp la p rul, s i-l piept n cu mîinile mele, s-o îmbrac în haine moderne, s o privesc în oglinda epocii mele. Vreme de o clip , conceptul eternit ii a ars în mine. Am tiut atunci ce însemna nemurirea. Am avut impresia fugar c , al turi de aceast femeie, nimic nu era imposibil. Privirea ei, a intit asupr -mi, mi-a captat vederea, iar frumuse ea ei p rea c se intensific . Trebuie s -i osîndim! a r cnit adolescentul. S chem m judecata lui Satan. S aprindem rugul. Dar nimeni din înc perea vast nu s-a mi cat. Cu gura închis , b trîna regin fredona o melodie ireal . eful continua s priveasc int înainte. iatul, scos din fire, a înaintat spre noi, descoperindu- i col ii, ridicîndu- i mîna ca o ghear . I-am expediat o lovitur în plin piept, trimi îndu-l de-a dura pîn la baza rugului, unde erau îngr dite a chiile m runte. Regina a scos un hohot de rîs strident, care i-a însp imîntat pe ceilal i, cu excep ia efului, al c rui chip a r mas netulburat. N-am de gînd s accept nici un fel de judecat a Satanei, am declarat, decît în cazul în care însu i Satana va veni s m condamne. Da, a a s faci, copile! Oblig -l s i r spund ! a strigat triumf tor b trîna regin . Le cunoa te i nelegiuirile, a bubuit glasul adolescentului. Acum se înfuriase cu adev rat i puterea lui p rea c împr tie raze. Mi-am dat seama nu trebuia s îi judec dup aspectul lor fizic. Adolescentul era cu siguran unul dintre în elep ii lor, în vreme ce baborni a cea zbîrcit nu era decît o novice, iar tîn rul ef era cel mai în vîrst dintre to i. Asculta i-m ! a continuat adversarul meu, cu o str lucire de ferocitate în ochii s i cenu ii. Acest demon n-a fost novice, nici aici i nic ieri altundeva, i nu a cerut s fie primit între noi. Nu i-a jurat credin Satanei. Nu a renun at la sufletul s u pe patul de moarte fiind i, de altfel, nici nu e mort! Nu a ie it din mormînt, ca to i ceilal i fii ai întunericului. i îndr zne te s colinde lumea luîndu- i înf area unei fiin e vii! În inima Parisului, î i vede de treburile sale, ca oricare muritor de rînd! Din adîncuri i-au r spuns cîteva strig te, dar vampirii afla i în cerc au r mas t cu i. rbia b ietanului a început s tremure. A ridicat bra ele, gemînd. Unul sau doi dintre vampiri l-au imitat. Chipul îi era desfigurat de furie. trîna regin a rîs din nou, frem tor, i mi-a adresat un zîmbet de maniac. ie andrul îns nu putea s accepte înfrîngerea. El caut bucuriile unui c min, ceea ce este strict interzis. P trunde în templele pl cerii i se amestec printre muritori, în jocurile lor! Înceteaz cu aiurelile astea! i-am spus, dar aveam chef s îl aud pîn la cap t. A f cut un salt înspre mine, mi cîndu- i un deget pe sub nasul meu. Nici un ritual nu l-ar putea purifica! E prea tîrziu pentru jur mintele întunecate, pentru binecuvînt rile întunecate... Jur minte întunecate? M-am întors c tre regin . Tu ce-ai de spus despre toate astea? ti la fel de b trîn precum Magnus... De ce îng dui s se întîmple a a ceva? Doar ochii îi mai p reau vii pe fa a încremenit . Rîsul i-a nit din nou de pe buze. N-am s î i fac niciodat vreun r u, micu ule, i nici ei, a spus ea, privind-o cu dragoste pe Gabrielle. V afla i pe calea diavolului, în drum spre o mare aventur . Cu ce drept a putea interveni în ceea ce v rezerv secolele? Calea diavolului. Era pentru prima oar cînd unul dintre ei pronun a aceste cuvinte care mi-au r sunat în suflet ca o trîmbi . Mi-a fost de ajuns s o privesc, pentru a resim i o puternic exaltare. În felul ei, era sora geam a lui Magnus. Oh, da, sînt la fel de b trîn ca i creatorul t u! A zîmbit, ar tîndu- i pentru o clip col ii, i i-a aruncat o ochead efului, care o observa f s manifeste nici un interes. Eram deja aici, membr a acestui clan, cînd jupînul Magnus, vicleanul alchimist Magnus, ne-a furat secretele... Cînd s-a ad pat din sîngele care avea s îi d ruiasc via a ve nic într-un fel pe care lumea întunericului nu-l mai cunoscuse pîn atunci. i iat , au trecut trei veacuri i el i-a transmis, pur i nealterat, darul cel întunecat, frumosul meu copil! Chipul ei a redevenit apoi comica masc cu rînjet batjocoritor, schimonosit, care

sem na atît de mult cu cea a lui Magnus. Arat -mi, copile, for a cu care te-a înzestrat, mi-a spus. tii oare ce înseamn s fii creat ca vampir de c tre o fiin atît de puternic , ce nu a mai acordat niciodat darul? A a ceva e interzis aici, micu ule, nici un vampir de aceast vîrst nu î i transmite puterile. C ci, dac ar face a a ceva, novicele, c ruia i-ar da na tere, ar putea cu u urin s -l biruiasc pe gra iosul conduc tor, aici de fa , laolalt cu întregul s u clan! Destul cu nebunia asta nechibzuit ! a întrerupt-o tîn rul adolescent. Ascultam cu to ii. Frumoasa cu ochi negri s-a apropiat ca s o vad mai bine pe b trîna regin , uitînd cu totul s se mai team de noi ori s ne urasc . Ai vorbit destul acum o sut de ani, a strigat b iatul, ridicîndu- i mîna pentru a o reduce la t cere pe regin . E ti nebun , ca to i cei b trîni. A a muri i voi. Eu v spun c acest nelegiuit trebuie s fie pedepsit. Ordinea nu va fi restabilit decît atunci cînd el i femeia pe care a creat-o vor fi fost distru i de fa cu noi to i. V repet, a spus el, întorcînduse c tre ceilal i, voi sînte i cei ce colind lumea ca unelte ale r ului, pentru a-i face pe muritori s sufere întru gloria ve nic a lui Dumnezeu. Prin voin a lui, risca i s fi i distru i i trimi i în iad, dac îl înfrunta i, c ci sufletele voastre sînt blestemate i trebuie s v pl ti i nemurirea cu pre ul a mii de chinuri. Au r sunat lamenta ii ov itoare, r zle e. A adar, aceasta v e filozofia întemeiat pe o minciun ! am exclamat. Iar voi tremura i ca ni te la i, îndura i de bun voie supliciile infernului, mai supu i decît cel mai umil dintre muritori, i a i vrea s ne pedepsi i, fiindc refuz m s facem a a ceva. Mai bine ne-a i urma exemplul! Vampirii erau în culmea agita iei i nu îi sc pau din ochi nici o clip pe eful lor i pe regin . eful a refuzat îns s intervin . Adolescentul i-a readus la ordine. Nu i-a fost de-ajuns s pîng reasc locurile sacre, nu i-a ajuns s se amestece printre muritori; în noaptea aceasta, într-un sat de lîng Paris, a terorizat o comunitate întreag de credincio i. Întreaga capital vorbe te acum de aceast groz vie, de n lucile r rite din mormînt chiar la baza altarului. Nu se vorbe te decît despre el i de aceast femeie-vampir, reia i-a dat darul întunecat, f consim mîntul nim nui, f nici un ritual, exact a a cum a fost creat el însu i. S-au auzit murmure scandalizate, dar b trîna regin a rîs bucuroas . Sînt crime grave, care nu pot s r mîn nepedepsite. Cî i dintre voi mai ignor ast zi sc lîmb ielile sale dintr-un teatru de bulevard unde, în fa a a sute de parizieni i-a etalat puterile de fiu al întunericului, tr dînd, pentru a se distra i pentru a amuza vulgul, taina pe care noi o p zim de secole încoace. trîna regin i-a frecat mîinile de bucurie, privindu-m . E-adev rat, copile? m-a întrebat. Ai fost la Oper i la Comedia Francez ? Ai dansat la Tuileries împreun cu aceast frumuse e pe care ai creat-o atît de perfect ? A rîs, apoi i-a întors privirile spre unul dintre cei prezen i, spre a-i domoli elanul. Te v d atît de elegant, atît de demn. Ce s-a întîmplat cînd ai p truns în catredal ? Spune! Absolut nimic, doamn ! Crima suprem ! a urlat vampirul adolescent. Pentru asta, întreg ora ul se va ridica împotriva noastr , dar ce spun eu? Întreaga ar . De veacuri facem s sîngereze ora ul, pe ascuns, f s fi stîrnit altceva decît mici zvonuri confuze referitoare la puterile noastre. Sîntem creaturi ale nop ii, f cute s profite de pe urma spaimei oamenilor! Ah, toate acestea sînt sublime, a intonat b trîna regin , cu ochii a inti i spre tavan. Pe perna mea de piatr , am visat lumea muritoare de deasupra noastr , glasurile i muzica ei m-au leg nat, am avut o viziune a fantasticelor ei descoperiri, i-am intuit curajul, în sanctuarul ve nic al gîndurilor mele. i, de i formele ei str lucitoare îmi sînt inaccesibile, mi-am dorit fierbinte venirea unei fiin e care s fie îndeajuns de puternic pentru a o str bate f team , pentru a-i traversa inima, de-a lungul c ii diavolului. Da i foc rugului chiar acum! a urlat b ie andrul, scos din fire, fulgerîndu-l cu privirea pe conduc tor. A întins mîna spre cea mai apropiat dintre f clii, dar eu m-am aruncat asupra lui, iam smuls-o, iar pe el l-am azvîrlit în sus, c tre tavan. Apoi am stins fl ruia. Mai r sese o singur tor . Între vampiri s-a iscat haosul. Unii au alergat s -l ridice pe b iat, al ii au început s oteasc între ei, dar eful era încremenit, de parc-ar fi fost în trans . Am profitat de deruta lor pentru a escalada rugul i a deschide u a ubredei cu ti.

Nicolas ar ta ca un cadavru, cu ochii tulburi, cu gura contorsionat de un rînjet de ur . L-am tîrît afar din închisoarea lui i l-am ajutat s coboare pîn jos, pe p mîntul b torit. Febra îl f cea s tremure, se zb tea i m înjura în oapt . trîna regin ne-a privit, fascinat . I-am aruncat lui Gabrielle o privire. Am scos din buzunar m niile cu perle i le-am a ezat la gîtul prietenului meu. Acesta i-a coborît privirile r cite spre cruciuli i a început s rîd , un hohot metalic, din care r zb teau dispre ul i r utatea. Cu toate acestea, sunetul era cu totul diferit de cele produse de c tre vampiri. Era în el toat bog ia sîngelui omenesc, iar ecourile lui s-au lovit de ziduri. Dintr-o dat , Nicolas mi-a p rut cald, îmbujorat i, în chip straniu, incomplet, singurul muritor din întreaga adunare, ca un copil printre p pu ile de por elan. Tumultul din vasta înc pere atinsese apogeul. Acum, îns i legile voastre v interzic s -l atinge i, le-am spus. i totu i, cel care i-a acordat aceast protec ie supranatural este tot un vampir. Ei, ce-ave i de spus? L-am împins înainte pe Nicki, iar Gabrielle i-a deschis bra ele pentru a-l primi. S-a sat în voia ei, dar a privit-o de parc n-ar mai fi v zut-o niciodat i, ridicîndu- i mîna, i-a atins obrazul. Ea l-a luat de mîn , cum iei un prunc, cu ochii int la conduc tor i la mine. Poate c eful vostru a r mas f glas, dar eu n-am de gînd s tac, am spus. Merge i i sp la i-v în apele Senei i îmbr ca i-v ca oamenii, plimba i-v printre ace tia, c ci aceasta este menirea existen ei voastre. Învins, adolescentul s-a întors în cerc, împingîndu-i cu brutalitate pe cei ce-l ajutaser se ridice. Armand, l-a implorat el pe eful care continua s tac , porunce te-le s i dea ascultare! Armand, salveaz -ne! În numele Satanei, am strigat, încercînd s îi acop r glasul, de ce diavolul v-a crea frumo i, agili, vizionari, înzestra i cu puterea hipnozei? V risipi i harurile. Mai r u, v risipi i nemurirea! Nimic în lume nu e mai absurd i mai contradictoriu decît voi, poate doar muritorii ce se las am gi i de supersti iile trecutului. Domnea o t cere total . Îl auzeam pe Nicki r suflînd încet. Îi sim eam c ldura. Îi ghiceam fascina ia lene în vreme ce se lupta cu moartea. N-ave i pic de viclenie? am continuat. Nici o îndemînare? Cum se face atunci c un orfan ca mine a fost în stare s descopere atîtea posibilit i, în timp ce voi, sub obl duirea acestor întrup ri ale r ului spunînd acestea, i-am ar tat pe tîn rul furios i pe ef vegeta i, pe pip ite, sub p mînt, ca ni te cîrti e? Puterea Satanei te va trimite curînd în iad! a r cnit tîn rul, adunîndu- i ultimile puteri. Ai repetat aceast amenin are de nu tiu cîte ori, i-am replicat, i totu i, iat -m tot aici. S-a auzit un murmur clar de aprobare. De altfel, dac ai fi crezut cu adev rat în ceea ce spui, nu te-ai mai fi ostenit s m aduci pîn aici! Din nou murmure, i mai pronun ate. Mi-am întors privirea spre silueta mic i patetic a efului. Mi-au urmat cu to ii pilda, chiar i regina nebun . În t cerea ce se coborîse, l-am auzit optind: S-a sfîr it. Chiar vampirii din adîncuri t cuser . eful a repetat: Pleca i cu to ii, s-a sfîr it. Nu, Armand, nu! l-a implorat adolescentul. Dar ceilal i vampiri se retr seser deja, ascunzîndu- i chipurile în mîini i otind. Tobele au fost abandonate, iar f clia, pus într-un suport fixat în perete. Nu l-am sc pat din ochi pe ef. tiam c nu pronun ase acele cuvinte cu scopul de a ne da drumul. Dup ce-au plecat cu to ii, cu excep ia b trînei regine, el i-a întors încet capul înspre mine. 3 SUB CUPOLA imens , înc perea goal în care se aflau doar cei doi vampiri ce ne surau din priviri, p rea însp imînt toare. Unica tor r mas nu reu ea s risipeasc întunericul. gîndeam în t cere: ceilal i aveau s p seasc cimitirul sau vor r mîne s ne pîndeasc din capul sc rilor? M vor l sa oare s p sesc acest loc, luîndu-l cu mine pe Nicki, viu?

îndoial , adolescentul va r mîne prin preajm , dar el e slab. B trîna regin nu va face nimic. De fapt, singurul r mas era eful, dar asta nu însemna s renun la pruden , devenind prea impulsiv. Acesta continua s m priveasc , f s scoat o vorb . Armand, i-am spus, pe un ton respectuos. Pot s i spun astfel? M-am apropiat de el, pentru a-i vedea mai bine expresia fe ei. E limpede c tu e ti eful, deci tu e ti cel mai în m sur pentru a ne explica totul. Aceste cuvinte nu reu eau îns s îmi exprime prea bine gîndurile. L-am întrebat cum se cea c î i condusese adep ii pe aceast cale, el, care p rea la fel de în vîrst precum trîna regin . L-am rev zut, cu ochii min ii, în fa a altarului de la Nôtre-Dame, cu o puritate eteric întip rit pe chip. Mi-am dat seama c aveam încredere în posibilit ile pe care le întruchipa aceast fiin care î i zidise, de jur împrejur, un zid al mu eniei. Cred c încercam acum s deslu esc în el o cît de m runt emo ie omeneasc , oricît de fugar ! Asta era revela ia pe care o a teptam din partea în elepciunii sale. Muritorul din mine, cel pe care viziunea haosului îl f cuse s plîng acolo, la han, a întrebat: Armand, ce înseamn toate astea? Mi s-a p rut c citesc în ochii lui negri o urm de ezitare, dar furia i-a invadat atît de brusc chipul s u pur, încît m-a dat înapoi, însp imîntat. Nu-mi venea s -mi cred sim urilor. Transformarea, al c rei martor fusesem în catedral , nu însemna nimic în compara ie cu ceea ce-mi era dat s v d acum. Nu mai v zusem niciodat o încarnare atît de des vîr it a ut ii. Chiar i Gabrielle s-a tras la o parte i a ridicat mîna, încercînd s -l apere pe Nicki, iar eu m-am al turat lor, cît am putut de repede. Dar ura i s-a topit ca prin minune, la fel de brusc cum ap ruse. Mie îmi ceri o explica ie? m-a întrebat într-un tîrziu. A privit-o pe Gabrielle, apoi i-a îndreptat privirea spre chipul r cit al lui Nicolas, care i sprijinise capul pe um rul ei. Apoi s-a uitat la mine. i-a putea vorbi pîn la sfîr itul lumii, a declarat, i tot n-ai în elege ceea ce tocmai ai distrus. Mi s-a p rut c z resc pe chipul b trînei un zîmbet ironic, dar Armand m vr jise, m fermecase cu blînde ea cuvintelor sale i cu furia enorm ce fierbea în el. Tainele acestea exist din negurile vremurilor, a continuat. Înc din zorii omenirii, rasa noastr a bîntuit cet ile oamenilor, h ituindu-i prin întuneric, dup cum ne porunceau Dumnezeu i diavolul. Eram ale ii Satanei i, pentru a fi admi i în rîndurile noastre, muritorii trebuia s uceniceasc , înf ptuind sute de crime înainte de a primi darul întunecat. A venit mai aproape, i lumina tor ei i s-a oglindit în priviri. Ceilal i muritori îi credeau mor i. Nu primeau decît o mic infuzie din sîngele nostru, pentru a putea îndura chinurile sicriului în a teptarea venirii noastre. De-abia atunci le era acordat darul întunecat. Apoi erau din nou închi i ermetic în morminte, pîn cînd setea le dea puterea de a sf rîma pere ii strîmtei lor închisori i de a se elibera. Astfel, cuno teau moartea. În elegeau moartea i puterea r ului, ie ind prin propriile puteri din morminte. i vai de cei slabi, de cei ce nu reu eau s scape din groap . Pentru ei, nu aveam nici o mil . Dar cei care se ridicau, ah, ace tia erau vampirii care colindau p mîntul, pu i la încercare, purifica i, copii ai întunericului, n scu i din sîngele unui novice, i nu din vastele puteri ale unui maestru b trîn, pentru ca timpul s le aduc în elepciunea necesar , înainte ca ei s fie cu totul st pîni pe darul întunecat. Le impuneam legile întunericului: se întoarc printre mor i, c ci noi sîntem mor i, i s revin mereu, pentru odihn , în morminte. S evite locurile unde st pîne te lumina i s î i atrag victimele departe de ceilal i muritori, h zindu-le mor ii în locuri p gîne, bîntuite. S cinsteasc în veci puterea lui Dumnezeu, crucea i cele sfinte. S nu p trund niciodat în Casa Domnului, de team ca nu cumva s fie lovi i de neputin i arunca i în abisul iadului, pentru a arde de-a pururi în focul lui ve nic. A t cut i a privit-o pe b trîna regin . Ceea ce a citit pe chipul ei l-a scos din min i. Tu dispre uie ti toate astea, i-a spus, a a cum i Magnus le dispre uia! Asta era natura nebuniei sale i la fel e i nebunia ta, dar, crede-m , cînd î i spun, tu nu în elegi deloc aceste taine! Le sf rîmi de parc-ar fi de sticl , dar n-ai alt putere decît ignoran a. Distrugi, i-atît. Ezita s mai continue i, deodat , am auzit-o pe b trîna regin cîntînd cu voce sc zut . Fredona înceti or, leg nîndu-se, cu capul plecat, cu ochii pierdu i în gol. Redevenise frumoas .

De-acum, pentru copiii mei totul s-a sfîr it, a murmurat Armand. Totul s-a terminat, ci de-acum ei tiu c pot înfrunta Legile, pot c lca în picioare tot ceea ce ne unea, tot ceea ce d dea unor blestema i ca noi puterea de a îndura tainele care ne ap rau. Iar tu îmi ceri mie o explica ie, mi-a mai spus, de parc ar fi ceva inexplicabil! Tu, care consideri practicile întunecate drept un act de l comie neru inat . Tu, care ai dat darul întunecat m runtaielor care i-au dat via ! La urma urmei, de ce nu i l-ai d ruit i acestui l utar blestemat, pe care îl venerezi de la distan în fiece noapte? Nu a a spuneam eu? i-a cerut confirmarea b trîna regin . N-am tiut oare dintotdeauna c nu trebuie s ne temem de semnul crucii, de apa sfin it i nici m car de sfînta împ rt anie? Nici de vechile ritualuri, de t mîie, de flac ra candelelor, de rug ciunile rostite atunci cînd se crede c necuratul se ascunde în umbr , venit pentru a ne opti... T cere! a cerut Armand, cu glas ostenit. Era gata s i astupe urechile cu un gest ciudat de omenesc. P rea un b ie el, un copila pierdut. Cît de diferite sînt închisorile trupurilor noastre nemuritoare i cît de bine ascund chipurile noastre ve nice realitatea sufletelor noastre. zînd c i întorcea din nou privirile spre mine, am crezut c aveam s asist m din nou la oribila-i metamorfoz sau vom fi martorii unei violen e de nest pînit, pentru care mam preg tit cît am putut de bine. Dar el nu f cea decît s m implore pe t cute. De ce s-au întîmplat toate astea? Vocea lui p rea c se înneca atunci cînd repeta aceste cuvinte cu glas tare, str -duindu-se s i domoleasc mînia. Tu s -mi explici! Tu, care ai puterea a zece vampiri i curajul a to i demonii din infern, tu, care calci lumea în picioare, înve mîntat în brocart i m tase! Lelio, actorul de la teatrul lui Renaud, care se d în spectacol pe bulevarde! Spune-mi! Spune-mi de ce?! Este puterea lui Magnus, geniul lui Magnus! a spus b trîna regin cu un surîs plin de nostalgie. Nu! Î i spun, el nu depinde de nimeni. Nu cunoa te nici o limit i nici nu are de gînd î i impun vreuna. Dar de ce? S-a apropiat i mai mult. De ce tu? Tu, care ai îndr zneala de a parcurge str zile lor, de a le sf rîma z voarele, de a-i chema pe nume. Îi în eli, îi îmbr ezi, le sugi sîngele la numai cî iva pa i de locurile în care al i muritori rîd i danseaz . Tu, care fugi de cimitire i te ascunzi în criptele bisericilor. De ce tu? Smintit, arogant, ne tiutor i obraznic! Tu e ti cel care-mi datoreaz explica ii. R spunde-mi! Inima-mi b tea s se sparg . Obrajii îmi ardeau. Acum nu-mi mai era team de el, ci sim eam cum cre te în mine o furie enorm , ale c rei motiva ii nu le cuno team prea bine. Dorisem s -i cunosc gîndurile i iat ce-mi fusese dat s-ascult: o gr mad de supersti ii i absurdit i. Nu era nicidecum un spirit sublim, care ar fi în eles tot ceea ce adep ii s i nu pricepeau. Nu debitase aceste aiureli doar a a, ci credea în ele, ceea ce era de o mie de ori mai r u. Acum în elegeam foarte limpede ce era. Nici înger, nici demon, ci o sensibilitate f urit într-o perioad de obscurantism, cînd omul se mai credea înc a fi centrul acestui mare univers pe care-l bîntuim, cînd p rea c fiecare întrebare î i poate g si r spunsul. Era doar atît: un copil al vremurilor de demult, cînd vr jitoarele dansau la lumina lunii, iar cavalerii de prihan biruiau dragoni. Un biet copil r cit, hoin rind prin catacombe, f s în eleag nimic din acest veac. Poate c starea sa de nemuritor i se potrivea chiar mai bine decît îmi închipuisem. Dar n-aveam timp s -i plîng de mil . Cei chinui i din adîncuri sufereau la porunca lui. Cei pe care îi alungase se puteau reîntoarce în orice clip . Trebuia s g sesc un r spuns care s îl mul umeasc . Adev rul nud nu era de ajuns, trebuia s -i fie prezentat într-o form poetic , a a cum ar fi f cut-o gînditorii din vechime, dinaintea epocii ra iunii. Vrei s i r spund? am spus cu blînde e. În vreme ce-mi f ceam ordine printre gînduri, ghiceam spaima lui Nicki i avertismentele lui Gabrielle. Nu m ocup de mistere i nici nu sînt un pasionat al filozofiei, dar ceea ce s-a întîmplat este u or de în eles. privea cu o l comie stranie. Am continuat. De vreme ce te-nsp imînt puterea lui Dumnezeu, sînt convins c nici înv turile bisericii nu- i sînt necunoscute. Trebuie, deci, s tii c înf area bun ii se schimb o dat cu vremurile i fiecare epoc î i are sfin ii ei. În chip evident, spusele mele erau o mîngîiere pentru auzul s u. Odinioar , existau martiri i mistici, capabili de cele mai extraordinare miracole. Dar, o dat cu schimbarea lumii, se schimbau i sfin ii. În ziua de azi, ei au luat chipul lug ri elor i al preo ilor; ace tia fac bine celor din jur, dar nu mai înf ptuiesc miracole. Mi se pare evident, deci, ca i r ul s urmeze aceea i cale. i el i-a schimbat forma. Cî i, dintre

oameni, mai cred azi în rai i în iad? Nu sînt interesa i decît de filozofie i de tiin ! Crezi c le pas lor dac ni te fantome palide bîntuie prin cimitire dup c derea nop ii? Crezi c le pas de cîteva crime în plus sau în minus? Nu cred nici în Dumnezeu i nici în diavol. trîna regin a rîs, dar Armand a r mas cufundat în mu enie. Chiar i terenul de vîn toare î i va fi r pit în curînd, am urmat. Cimitirul acesta, în care v ascunde i, va fi demolat. Nici m car osemintele str mo ilor t i nu mai sînt sacre în acest veac al necredin ei. ocul spuselor mele i-a îmblînzit chipul. S-a cutremurat. Vor s distrug Cimitirul Inocen ilor! Min i... Nu mint niciodat , am spus cu dezinvoltur . În orice caz, nu-i mint pe cei pe care nui iubesc. Poporul Parisului s-a s turat de duhoarea gropilor comune. Nu le pas de emblemele mor ilor în m sura în care î i pas ie. Peste cî iva ani, acest loc va fi acoperit de pie e, de str zi i de case. Comer ul. Sim ul practic. Aceasta e lumea veacului al optsprezecelea. Destul! Inocen ii exist de cînd m tiu! Chipul îi tr da descump nirea, dar b trîna regin r sese netulburat . Chiar nu- i dai seama? am murmurat. Tr im în alte vremuri, c rora li se cuvine o alt întrupare a r ului. i aceast întrupare sînt eu. Sînt vampirul timpurilor moderne. Nu prev zuse o asemenea concluzie. Pentru întîia oar , ghiceam la el o str lucire de în elegere, o str fulgerare de spaim . Am schi at un gest resemnat. Incidentul de ast -noapte, am spus cu pruden , din biserica satului a fost dintre cele mai vulgare, sînt de acord cu tine. Iar num rul executat de mine pe scena teatrului a fost chiar mai r u. Dar acestea sînt gre elile tinere ii i tiu c nu ele au iscat aversiunea ta fa de mine. Uit -le o clip i încearc s vezi frumuse ea i puterile mele. Acesta este, deci, ul pe care îl încarnez eu. Str bat lumea ascuns sub chipul unui om, sînt cel mai aprig dintre demoni, monstrul cu chip de om. Regina a rîs încet, melodios. Dinspre ea adia un vînticel cald, de dragoste. Armand îns nu radia decît suferin . Gînde te-te, Armand, am insistat cu blînde e. De ce oare ar trebui moartea s mîn ascuns în umbr ? De ce ar a tepta afar ? Mie mi se deschide orice alcov, orice sal de bal. Sînt îns i Moartea, ce se preumbl , în vîrful picioarelor, pe culoarele caselor. Vorbe ti despre daruri întunecate; eu sînt cel care se folose te de aceste daruri. Sînt Moartea ce vine, înve mîntat în m tase i dantele, s sufle în lumîn ri. Sînt viermele din inima trandafirului. Nicolas a gemut i mi s-a p rut c l-am auzit oftînd pe Armand. Nici un sanctuar nu e de-ajuns de sacru, pentru a-i ad posti pe necredincio ii care vor s distrug Cimitirul Inocen ilor. Nici un z vor nu va fi de-ajuns de trainic pentru a m împiedica s ajung la ei. M-a privit în t cere, trist i calm. Dar nu am citit în ochii lui nici mînie i nici reavoin . Dup un timp, a spus: S -i vînezi f mil , tr ind printre ei, e o misiune nobil . Dar tot nu m-ai în eles. Cum adic ? l-am întrebat. Nu po i împ rt i via a oamenilor la nesfîr it, nu po i s supravie uie ti printre ei. Ba da, se poate, am protestat. Misterele vechimii au l sat loc unor noi obiceiuri. Cine poate ti ce va ie i de aici? Personajul t u nu are nimic romantic, în vreme ce al meu este cu totul romantic. Nimeni nu este îndeajuns de puternic, a declarat. Nu tii despre ce vorbe ti, de-abia te-ai n scut, e ti prea tîn r. Cu toate acestea, e destul de puternic, a intervenit b trîna regin , gînditoare. La fel i frumoasa lui înso itoare! Sînt ni te demoni cu idei m re e i o inteligen f margini. N-ai s po i tr i printre oameni! a repetat Armand. Vreme de o clip , chipul lui a c tat pu in culoare. Nu-mi mai era du man, ci un trîn în elept care încerca s m conving de un adev r crucial. În acela i timp îns , sem na cu un copil care se ruga. Aceasta era de fapt esen a lui, aceast dualitate, p rinte i copil, rugîndu-m s -l ascult. De ce n-a putea? Î i repet: locul meu este printre oameni. Sîngele lor m face nemuritor. Nemuritor, desigur... Dar tu n-ai început înc s în elegi acest cuvînt. Pentru tine, e doar o vorb ...Gînde te-te la soarta creatorului t u. De ce s-a l sat Magnus prad fl rilor? E un adev r tiut de noi de veacuri; dac tr ie ti printre oameni, trecerea anilor te va duce la nebunie. S -i vezi pe ceilal i îmb trînind i murind, imperii în îndu-se i pierind, s

pierzi tot ceea ce în elegi i iube ti, cum ai putea suporta a a ceva? Toate acestea te vor arunca în disperare i delir. Doar propria ta ras , nemuritoare, te poate ap ra, te poate mîntui. A cut brusc, uimit c vorbise despre mîntuire. Ecourile cuvintelor sale se stingeau sub tavanul boltit al vastei înc peri. Armand, i-a spus b trîna regin , cu glasu-i cîntat, nebunia poate oricînd pune st pînire pe cei mai în vîrst dintre noi, fie c se in de vechile tradi ii, fie c le abandoneaz . Am respectat vechile obiceiuri la fel de bine ca i tine, i totu i sînt nebun , nu-i a a? Poate asta se datoreaz i faptului c nu m-am ab tut niciodat de la reguli! A cl tinat din cap furios. F s -i dea aten ie, ea s-a apropiat de mine. A adar, Magnus nu i-a spus chiar nimic, copile? Emana o putere imens . În vreme ce ceilal i bîntuiau prin aceste locuri, a continuat, am traversat de una singur cîmpia i lam c utat pe Magnus. Am urcat în camera lui i, împreun , am dat ocol turnului, avînd drept unici spectatori stelele. Mîna i s-a crispat pe b rbia mea. Magnus tia o mul ime de lucruri. Dac e ti îndeajuns de puternic, nu de nebunie trebuie s te temi. Vampirii care î i p sesc clanul, pentru a tr i printre oameni, trebuie s înfrunte o osînd grea înainte de a înnebuni. C ci, inevitabil, ei ajung s -i iubeasc pe muritori! Sfîr esc prin a în elege totul, din dragoste. D -mi drumul, i-am spus, cu blînde e, dar privirea ei m intuia locului. De-a lungul vremii, ei ajung s -i cunoasc pe muritori mai bine decît se cunosc ei în i, a continuat, f s se lase impresionat . În cele din urm , vine o vreme cînd nu mai vor s ucid , s provoace suferin , i doar nebunia sau moartea le mai pot alina chinul. Asta e soarta care îi a teapt pe cei b trîni, a a mi-a descris-o Magnus. Magnus, care a pierit chiar în acest fel. Spunînd acestea, mi-a dat, în sfîr it, drumul. Nu cred nimic din ce mi-ai spus, am uierat. Pretinzi c Magnus îi iubea pe muritori? Bineîn eles c nu m crezi, a r spuns, cu un zîmbet ironic. Nici Armand nu d dea semne c ar fi în eles-o. Deocamdat , cuvintele mele nu au nici un sens pentru tine, ai îns la dispozi ie o ve nicie pentru a le în elege. i hohotele ei de rîs au umplut cupola înc perii, p rînd c vor s pîrjoleasc stînca din care era cl dit aceasta. Nu, e o minciun , o simplificare hidoas ! am strigat. Sim eam cum pulsul îmi b tea cu putere în tîmple i în ochi. Ideea aceasta despre dragoste e un concept n scut din imbecilitate moral ! Mi-am lipit ambele mîini de tîmple. Sim eam o durere cumplit , care-mi întuneca vederea, accentuîndu-mi amintirele despre donjonul lui Magnus, despre muritorii întemni i acolo, împreun cu cadavrele celor ce fuseser condamna i înaintea lor la acea hrub îngrozitoare. Suferin a mea îl tortura, se pare, pe Armand, la fel de crunt precum rîsul b trînei regine, care continua s se reverse, nest vilit. A întins mîinile spre mine, dar nu a cutezat s ating . Toat încîntarea i durerea din ultimele luni s-au unit în mine. Mi-era team c aveam -ncep a r cni, a a cum f cusem în acea noapte de pomin , pe scena lui Renaud. Senza ia m-a îngrozit. Lestat! mi-a optit Gabrielle. S -i iubesc pe muritori? am repetat, privind spre b trîna regin . i-a trebuit, pentru asta, trei sute de ani? Dar eu i-am iubit înc din prima noapte în care i-am strîns la piept. Bîndu-le via a i moartea. Îi iubesc.Dumnezeule mare, dar nu e asta chiar esen a darului întunecat? Vocea mea crescuse dincolo de orice m sur . Cum sînte i oare alc tui i voi, de nu-i iubi i? Ce fel de fiin e scîrboase ve i fi fiind, dac aceast însu ire de a sim i constituie suma în elepciunii voastre? M-am retras privind cu ochii r ci i mormîntul gigantic, ce mi se p rea a fi doar o închipuire. V pierde i, a adar, min ile, cu practicile voastre întunecate, cu ritualurile i cu zidirea novicilor în morminte? Sau ve i fi fost ni te mon tri înc de cînd era i în via ? Cum pute i s nu-i iubi i pe muritori, cu fiecare r suflare? Nici un r spuns. Doar strig tele înnebunite ale celor zidi i de vii. i b ile lene e ale inimii lui Nicki. Asculta i-m bine, am urmat. Nu mi-am f duit niciodat sufletul diavolului! Iar

atunci cînd am creat-o pe Gabrielle, am f cut-o pentru a o salva de viermii care devoreaz cadavrele. Dac dragostea pentru muritori este infernul de care vorbi i voi, eu sînt deja cufundat în el. A a c da i-mi pace, sîntem chit! Vocea-mi era frînt , m sufocam. Armand s-a apropiat, întorcîndu- i spre mine chipul de o miraculoas puritate, plin de respect. Creaturi ale mor i, nu v apropia i de mine! am strigat. Voi, care vorbi i despre nebunie i dragoste, în acest loc împu it! i Magnus, un monstru b trîn, care- i închidea victimele în donjon. În ce fel îi iubea, oare, pe s rmanii prizonieri? A a cum un copil iube te fluturii, c rora le smulge aripile? Nu, copile, crezi c în elegi, dar te în eli, a cîntat b trîna regin , netulburat . Iubirea ta e de-abia la început. i-e mil de ei, asta-i tot. i-e mil i de tine, fiindc nu po i fi, în acel i timp, uman i inuman. Nu e oare acesta adev rul? Minciuni! am strigat, luînd-o de dup umeri pe Gabrielle. Vei sfîr i prin a pricepe totul, din dragoste, a continuat b trîna regin , dar numai atunci cînd vei fi devenit o fiin rea i plin de ur . Asta înseamn nemurirea ta, copile. O în elegere din ce în ce mai profund . S te ia dracul! i-am strigat. Apucîndu-i strîns pe Gabrielle i pe Nicolas, m-am îndreptat spre ie ire, mergînd cu spatele. Sînte i deja în iad, i-acolo am s v las s putrezi i! Spunînd acestea, i-am tras dup mine pe cei doi, am traversat în fug catacombele, înspre trepte.Asemeni unui Orfeu modern, m-am oprit i am privit înapoi. Lestat, gr be te-te! mi-a optit Nicolas, în vreme ce Gabrielle îmi f cea semne disperate. Armand p rea încremenit, iar b trîna regin continua s hohoteasc frenetic. Adio, copii curajo i! ne-a strigat. Urma i cu vitejie calea diavolului! Urma i-o cît ve i putea de departe! CÎND ne-au v zut ie ind din cript , membrii clanului s-au împr tiat ca ni te fantome însp imîntate, prin ploaia înghe at . Cu min ile r cite, ne-au urm rit, în vreme ce seam Cimitirul Inocen ilor, cît puteam de repede, îndep rtîndu-ne spre str zile din împrejurimi. Foarte curînd, ni s-a ivit prilejul s fur m o tr sur , i am apucat-o, în goan , pe calea cea mai scurt , c tre turnul nostru. ÎN CIUDA oboselii care m împov ra, n-am l sat caii s r sufle nici o clip . La fiecare cotitur a drumului, de dup fiecare tufi , m a teptam s -i v d pe demoni, ie indu-ne în cale. Am z bovit scurt timp într-un han, destul îns cît s -i cump r hran lui Nicolas i ni te turi care s -i in de cald. i-a pierdut cuno tin a, cu mult înainte de a fi ajuns în turn, i-a trebuit s îl duc în bra e pîn în înc perea în care Magnus m închisese în prima noapte. Pe grumazul s u, urmele de un vine iu aproape negru l sate de col ii vampirilor, se mai vedeau înc . Dormea adînc atunci cînd l-am întins în a terntul de paie, dar l-am sim it zvîrcolindu-se, prad setei care m-a chinuit i pe mine dup ce Magnus mi-a supt sîngele. Pe cinstea mea, avea din bel ug mîncare i b utur pentru clipa în care avea s se trezeasc . tiam, în chip inexplicabil, c nu avea s moar . Nu reu eam s îmi închipui cum avea s i petreac ziua, dar trebuia s -l închid acolo, ci, oricît ar fi însemnat el pentru mine, indiferent de ce avea s devin în viitor, nu puteam las un muritor s -mi cutreiere liber vizuina atîta timp cît dormeam. Ascultam visele incoerente ale lui Nicolas, pline de groz viile pe care i le impuseser copiii întunericului, cînd Gabrielle a p truns în înc pere. Îl înmormîntase pe b trînul gr jdar i era plin de praf. Totu i, p rul ei încîlcit î i p strase luciri delicate. L-a privit pe Nicki, apoi m-a tras dup ea, afar din înc pere. Dup ce-am închis u a cu cheia, am coborît împreun în cript . Acolo, m-a cuprins în bra e i m-a strîns la piept, de parc i ea ar fi fost în pragul epuiz rii. Ascult -m , mi-a spus într-un tîrziu, cuprinzîndu- i fa a în mîini. De cum ne vom trezi, îl vom scoate din Fran a. Nimeni nu-i va crede vreodat pove tile de adormit copiii. Nu i-am r spuns, nu îi în elegeam ra ionamentul i inten iile. Se-nvîrtea lumea cu mine. Îl po i manipula a a cum ai f cut-o cu cei din trupa lui Renaud, a continuat. L-ai

putea trimite în Lumea Nou . Mi-e somn, am optit. I-am s rutat buzele întredeschise i am strîns-o la piept, cu ochii închi i. De îndat ce el va fi plecat, vom putea sta de vorb , despre ceilal i, a spus calm . Poate c-ar fi bine s p sim, pentru o vreme, Parisul. I-am dat drumul, îndreptîndu-m spre sarcofag. Am r mas o clip rezemat de lespedea de piatr . Pentru prima oar în existen a mea de nemuritor, mi-era poft de lini tea mormîntului, sim eam nevoia s nu mai controlez nimic. Mi s-a p rut c-o aud pe Gabrielle ad ugînd: Nu face asta! 4 TREZINDU-M , i-am auzit strig tele. Lovea cu pumnii în u a masiv de stejar i m blestema, fiindc îl ineam închis. Larma stîrnit de el umplea turnul, iar mirosul lui se strecura, prin pere i, pîn la mine: suculent, gustos, miros de carne i de sînge proasp t, mirosul c rnii i al sîngelui lui Nicolas. Gabrielle înc mai dormea. Nu face asta! O simfonie a r ut ii, o simfonie a demen ei mi se transmitea prin pere i, în vreme ce filozofia î i sporea eforturile, servind drept purt toarea imaginilor atroce, a torturii, îmbr cîndu-le în cuvinte... Cînd am purces a urca sc rile, am avut impresia c sînt înghi it de vîrtejul strig telor sale, de mirosul lui de muritor, c ruia i se ad ugau toate amintirile mele olfactive: parfumul soarelui pe o mas de lemn, cel al vinului ro u, aroma fumului de rumegu din vatr . Lestat, m auzi? Lestat! Grindin de lovituri de pumni în u . Amintiri din basmele copil riei: uria ul, spunînd c simte miros de sînge omenesc în bîrlogul s u. Groaz ! tiam c uria ul avea s -l g seasc pe om. Îl auzeam venind pas dup pas. Iar omul eram chiar eu însumi. Ba nu, nu eram eu. Fumul, gustul s rat al c rnii i al sîngelui clocotind. Aici e rugul vr jitoarelor! M-auzi, Lestat? Rugul vr jitoarelor! Vibra ia înfundat a vechilor taine care ne uneau, a iubirii, a unor lucruri cunoscute i sim ite doar de noi. Dansul nostru în jurul rugului vr jitoarelor. Le po i renega? Po i s renegi tot ce s-a petrecut între noi? Scoate-l din Fran a. Trimite-l în Lumea Nou . Iar mai apoi? Tot restul vie ii, va fi unul dintre acei muritori uneori interesan i, dar cel mai adesea groaznic de plictico i, care au zut fantome i vorbesc întruna despre ele, f s fie crezu i vreodat . Nebunia lui se va agrava. Va sfîr i oare prin a deveni unul dintre acei nebuni comici, pe care pîn i bandi ii, i uciga ii îi protejeaz , zdr ng nind la vioar , cu hainele jegoase, pe uli ele din Port-auPrince? Îl po i manipula!, a spus Gabrielle. Nimeni nu-i va crede niciodat pove tile de adormit copiii. Dar, de-acum, ne cunoa te locul tainic de odihn , mam ! Ne cunoa te numele, familia, tie prea multe despre noi. Nu va dori s plece, cu discre ie, în str in tate. i, la urma urmei, poate c ei îl vor urm ri; iar, de data asta, n-au s -l mai lase în via . Unde sînt ei acum? Am urcat sc rile, prins în vîrtejul urletelor sale, i am aruncat o privire în afar , printre gratiile ferestrei. Aveau s se întoarc . Era inevitabil. La început fusesem singur. Apoi o avusesem pe ea. Iar acum, îi aveam pe amîndoi! Aceasta era oare cheia problemei? Faptul c îmi repro a întruna c refuzasem s -mi împart puterea cu el? Dar, mai degrab , nu aveam acum la îndemîn toate pretextele dorite pentru a-l lua cu mine, a a cum îmi dorisem de la început? Nicolas al meu, dragostea mea. Ne a teapt ve nicia cu toate pl cerile splendide, m re e, ale mor ii. Am continuat s urc c tre el i setea cînta în mine. Setea cînta la un instrument care eram eu însumi. Strig tele lui deveniser incoerente; erau esen a pur a blestemelor sale, punctua ia mohorît a suferin ei lui, care ajungeau pîn la mine, lipsite de orice suport sonor. Era ceva

de o carnalitate divin în silabele f ir care îi sc pau printre buze, ceva care m purta cu gîndul la nirea t cut a sîngelui prin inima lui. Auzind cheia r sucindu-se în broasc , a t cut, iar gîndurile s-au retras în sinea lui, de parc un ocean întreg ar fi putut s fie înghi it de tainicele sinuozit i ale unei singure scoici. Am încercat s -l v d în penumbra înc perii; pe el, i nu dragostea mea fa de el, lunile stînjenitoare, dureroase, pe care mi le petrecusem suspinînd dup el, hidoasa dorin omeneasc , de neînl turat, de a-l vedea, promiscuitatea. Am încercat s v d în el doar muritorul care aiura, fulgerîndu-m din priviri. Tu, i tiradele tale despre bun tate vocea sc zut nu îi putea cuprinde furia de nestins, ochii îi str luceau tiradele despre bine i r u, despre moarte, oh, da, despre moarte, despre groaz , despre tragedie... Vorbe. Purtate de curentul tot mai violent al urii sale. ... i i l-ai împ rt it ei, fiul seniorului î i ofer pre iosul dar so iei seniorului, darul întunecat. Locuitorii castelului se bucur de darul întunecat; ei n-au fost tîrî i niciodat înspre rugul vr jitoarelor, acolo unde gr simea uman formeaz b i la baza rugurilor consumate. Nu, mai bine o vom ucide pe b trîna ce nu mai vede îndeajuns de bine pentru a coase i pe cel s rac cu duhul, care nu-i de nici un folos la munca cîmpului. Dar nou , ceare s ne dea fiul seniorului, uciga ul de lupi, cel care-a plîns lîng rugul vr jitoarelor? Cî iva b nu i! Pentru noi, e de-ajuns! Cutremur tor. C ma a sc ldat în sudoare. Cîte o str lucire de piele neted printre dantelele sfî iate. Ce chin fie doar pentru a-l privi, de a-mi a inti privirea asupra pieptului u sub ire i musculos, pe gustul sculptorilor, cu sfîrcurile rozalii pe pielea bronzat . Puterea aceasta a predicat el mai departe, de parc ar fi repetat cuvintele acestea o zi întreag , cu aceea i intensitate, iar acum pu in îi p sa de prezen a mea puterea aceasta, care le-a spulberat minciunilor îns i ra iunea de a fi, puterea întunecat ce se ridic mai presus de orice, acest adev r care distruge... Nu. Erau doar vorbe. Nu era adev rul. Sticlele de vin fuseser golite, mîncarea fusese devorat . Bra ele lui sub iri erau încordate, ca pentru o lupt dar ce fel de lupt ? pletele-i negre se eliberaser din strînsoarea panglicii, iar ochii s i imen i erau sticlo i. Deodat , s-a lipit de perete, de parc ar fi încercat s se strecoare acolo, pentru a fugi de mine amintirea vag a celorlal i vampiri, sugîndu-i sîngele, paralizia i extazul îns a fost numaidecît azvîrlit înainte, cl tinîndu-se, întinzînd bra ele, pentru a se rezema de obiecte inexistente. A t cut. O str lucire i-a br zdat chipul. Cum ai putut s -mi ascunzi a a ceva? Gînduri despre magia vechimii, despre legende luminoase, despre vreun t rîm ireal, în care tot ceea ce venea din umbr , înflorea; be ia cunoa terii interzise, mul umit c reia tot ceea ce este firesc î i pierde importan a. Frunzele ce cad toamna din copaci, soarele în livad , î i pierduser orice urm de miraculos. Nu. Mirosul aburea din el precum t mîia, asemeni c ldurii i fumului lumîn rilor din biserici. Inima-i se zb tea sub pielea dezgolit a pieptului. Pîntecele lui musculos lucea de sudoare, care îi îmbibase chiar i cureaua de piele. Sîngele lui, cu gust de sare... Îmi venea greu s respir. ci i noi respir m. Respir m, adulmec m gustul lucrurilor, parfumul lor, consisten a, i ni se face sete. Te-ai în elat întru totul. fi fost oare Lestat cel care vorbea? P rea un alt demon, o creatur scîrboas , al c rei glas încerca s imite vocea omeneasc . Ai în eles gre it tot ce-ai v zut i-ai auzit. Eu a fi împ it cu tine tot ceea ce aveam! S-a înfuriat din nou. A întins mîinile. Tu ti cel ce n-a în eles nimic, niciodat ! Salveaz i via a i fugi. Alearg ! Nu- i dai seama c asta confirm totul? C simpla existen a ta este confirmarea ului pur, a r ului sublim! Triumful i-a str lucit în priviri. Brusc, i-a aruncat mina înainte, apucîndu-m de fa . Nu m provoca! i-am spus. L-am lovit atît de tare, încît a c zut pe spate, prostit, redus la t cere. Cînd aceste puteri mi-au fost oferite, am refuzat. Î i jur c am refuzat. Cu ultima-mi

suflare, am spus "nu". Ai fost întotdeauna regele imbecililor, a oftat. i-am spus-o de atîtea ori. rea îns gata s se pr bu easc . Tremura, iar furia i s-a transformat, încetul cu încetul, în disperare. A întins din nou mîinile, apoi le-a l sat s cad . Credeai în ni te lucruri lipsite de importan , a spus, aproape binevoitor. Dar exist ceva ce tu n-ai fost în stare s vezi niciodat . E posibil oare ca s nu- i dai seama ce ai acum? Din ochii lui sticlo i au nit lacrimi. Inima lui striga, t cut , cuvinte de dragoste. Chipul i s-a schimonosit. Uciga amu it, m sim eam cuprins de puterea pe care o aveam asupra lui i de con tiin a faptului c el tia aceasta; iubirea pe care o nutream pentru el îmi a a sentimentul puterii, transformîndu-l într-o stînjeneal care, deodat , s-a metamorfozat în cu totul altceva. Ne aflam din nou în culisele teatrului; în micul han din satul nostru, în Auvergne. Sim eam nu doar mirosul sîngelui s u, ci i pe cel al spaimei. A f cut un pas înapoi. Mi carea, împreun cu imaginea chipului s u însp imîntat, a fost de ajuns pentru a aprinde un rug în mine. Era parc mai mic, mai fragil, de i niciodat nu mi se p ruse mai puternic, mai seduc tor, decît în acele momente. Cînd m-am apropiat, chipul i s-a golit de orice expresie. Ochii îi erau miraculos de limpezi acum. Iar mintea lui mi s-a deschis, precum mi se deschisese cea a lui Gabrielle; într-o str fulgerare, am avut viziunea lui i a mea, în mansarda noastr , flec rind întruna, în vreme ce luna sc lda în lumina-i alb acoperi urile acoperite de nea ale Parisului, ori hoin rind pe str zi, trecînd de la unul la altul o sticl de vin, cu capetele plecate, sub primele averse ale ploii iernatice, pe cînd ni se p rea c mai avem o ve nicie înaintea noastr pentru a îmb trîni i a ne maturiza. Cît de mare ne era bucuria pe-atunci, în ciuda mizeriei în care tr iam ve nicia era ve nicie, ve nicia adev rat ca într-o tain muritoare a acestor lucruri. Dar clipa aceea s-a risipit ca un fum în expresia vibrant a chipului s u. Vino la mine, Nicki, i-am optit, întinzîndu-i mîinile. Dac i-o dore ti cu adev rat, atunci trebuie s vii... AM V ZUT o pas re ie ind dintr-o pe ter s pat în faleza înalt a rmului m rii. Era, în pas rea aceasta i în valurile pe deasupra c rora zbura ea, ceva însp imînt tor. Se ridica, din ce în ce mai sus, pe cerul argintiu, înghi it , încetul cu încetul, de întuneric. Întunericul nop ii, de care n-ai de ce te teme, nicicînd. Întunericul binecuvîntat. Dar el se l sa, pu in cîte pu in, peste aceast unic fiin minuscul , care ipa, de una singur , pe cerul ce înv luia imensitatea pustie a lumii. Pe teri pustii, nisipuri pustii, marea pustie. Tot ceea ce privisem cu pl cere, ascultasem ori atinsesem cu propriile-mi mîini disp ruse, ori poate nici m car nu existase vreodat , iar pas rea, descriind cercuri, planînd, se în a deasupra mea sau mai degrab deasupra nim nui, cuprinzînd întregul peisaj, lipsit de istorie i de semnifica ii, în netezimea unui singur ochi, negru. Am urlat, f a scoate vreun sunet. Îmi sim eam gura plin de sînge i fiecare înghi itur mi se pr lea în gîtlej, cufundîndu-se în abisul setei. A fi vrut s spun, da, acum în eleg, în eleg cît de insuportabil, cît de groaznic e acest întuneric. Nu tiam. Nu puteam ti. Pas rea î i urma calea prin întuneric, pe deasupra coastei sterpe i a m rii infinite. Sl vite Doamne, înceteaz ! E mai r u decît groz via de la han. Mai r u decît plînsetele stridente ale c lu ului ce- i d dea sufletul în z pad . Dar, la urma urmei, sîngele era doar sînge, iar inima inima cea gustoas era acolo, aproape, ridicat în vîrfurile picioarelor, lipit de buzele mele. Acum, iubirea mea, acum e momentul. A putea sorbi via a ce se zbate în inima ta i s te arunc în ve nica nefiin , în care nimic nu va fi vreodat în eles ori iertat, sau te-a putea p stra lîng mine. L-am împins departe de mine, apoi l-am strîns la piept, ca pe un biet suflet strivit, dar viziunea a r mas. Bra ele i s-au încol cit în jurul gîtului meu, fa a îi era toat ud , ochii da i peste cap. Apoi limba i-a nit, cu l comie, lingînd rana pe care o f cusem eu însumi, pentru el, la gîtul meu. Fie- i mil , f s înceteze aceast viziune. Opre te acest avînt f sfîrsit, du-m departe de acest peisaj lipsit de culoare, a ezat oblic, întrerupe ip tul acesta, care nu înseamn nimic, printre urletele vîntului. Durerea nu înseamn nimic, în compara ie cu acest întuneric. Nu vreau... Nu vreau... Dar viziunea se risipea. Încetul cu încetul, se risipea.

Se sfîr ise, în cele din urm . V lul t cerii se coborîse, ca odinioar , cu Gabrielle. T cere. Nicki era, în fine, distinct de mine însumi. Îl ineam departe de mine, iar el era gata s cad , ducîndu- i mîna la gur , cu sîngele scurgîndu-i-se pe b rbie. Gura îi era deschis i, în ciuda sîngelui, a l sat s -i scape un sunet, un sunet uscat, un ip t. Iar dincolo de el dincolo de viziunea de neuitat a m rii metalice i a p rii singuratice care-i era unic martor am v zut-o pe Gabrielle, cu pletele-i de aur curgîndu-i pe umeri, ca v lul Sfintei Fecioare. St tea în prag i mi-a spus, cu adînc triste e în glas: E un dezastru, fiule. ÎNC DE LA MIEZUL NOP II, a devenit limpede c refuza s vorbeasc ori s r spund oric rui glas, ba chiar refuza s se mi te de bun voie. R mînea încremenit, lipsit de expresie, acolo unde-l a ezam. Dac moartea îi provoca vreo suferin , nu l sa s se vad . Dac noua percep ie a lucrurilor îl încînta, î i p stra bucuria pentru sine. Nici m car setea nu a fost în stare s -l urneasc . Gabrielle, dup ce l-a studiat lini tit ore în ir, l-a luat de mîn , l-a sp lat i l-a îmbr cat în haine curate. I-a ales un costum de lîn neagr , dintre pu inele haine închise la culoare pe care le aveam, i o c ma ,alb f ornamente. Hainele i-au dat un aspect de tîn r seminarist, prea serios i ni el naiv. În lini tea criptei, mi-am dat seama, f pic de îndoial , c î i auzeau reciproc gîndurile. Ea l-a cur at, f vreun cuvînt i, tot pe t cute, l-a trimis s se a eze pe b ncu a de lîng foc. În cele din urm , mi-a spus: Acum, ar cam fi timpul s vîneze! Cînd ea l-a privit, el s-a ridicat f s se uite la ea, ca o marionet tras de fire invizibile. I-am privit plecînd, prostit. Le-am auzit pa ii coborînd sc rile. Apoi am urcat i eu, pe furi , în urma lor i, ag at de gratiile ferestrei, i-am v zut luînd-o de-a curmezi ul peste cîmp, cu pa i u ori, de felin . Pustietatea nop ii avea o r coare ce m amor ea, m împresura. Nici focul din vatr nu a fost în stare s m înc lzeasc atunci cînd am intrat, c utîndu-i c ldura binef toare. Aici, acela i pustiu. Iar calmul dup care credeam c tînjesc, nevoia de a r mîne singur dup cumplita b lie pe care o dusesem la Paris, erau i ele aici. Calmul i descoperirea pe care nu m îndurasem s i-o m rturisesc lui Gabrielle, descoperirea care îmi m cina runtaiele ca un animal înfometat: c , de-acum, simpla vedere a lui Nicolas îmi era de nesuportat. 5 ÎN NOAPEA urm toare, de cum am deschis ochii, tiam ce aveam de gînd s fac. Nu conta dac aveam sau nu curajul s îl privesc. Eu eram cel care îl crease i eu trebuia s -l scot din starea de prostra ie în care se afla. Vîn toarea nu produsese nici o schimbare, de i se ar tase, se pare, capabil s ucid i s bea singur. Acum, trebuia s -l ap r de propria-mi repulsie i s plec la Paris în c utarea singurului obiect care l-ar fi putut determina s reac ioneze în vreun fel. Pe cînd tr ia, iubise un singur lucru: vioara. Poate c ea avea s fie în stare s -l trezeasc i acum. Aveam s i-o pun în mîn , iar el avea s cînte, cu îndemînarea proasp t dobîndit . Totul avea s se schimbe, iar ghea a care îmi înc tu a inima avea s se topeasc , în sfîr it. DE CUM s-a trezit Gabrielle, am pus-o la curent în privin a inten iilor mele. Dar ceilal i vampiri? Ai uitat? Nu po i s te duci de unul singur la Paris. Ba da, i-am r spuns. El are nevoie de mine. În starea în care se afl , dac demonii se întorc, l-ar putea convinge s ias . Oricum, trebuie s aflu ce se mai întîmpl în subteranele Inocen ilor. Vreau s tiu dac armisti iul e real. Nu-mi place s te v d plecînd, mi-a replicat, cl tinînd din cap. Crede-m , dac nu a fi de p rere c ar trebui s avem o nou întrevedere cu eful, fiindc numai de la el i de la trîn am putea afla multe, a insista s p sim Parisul înc în aceast noapte. Ce crezi c-am putea înv a de la ei? am întrebat-o cu r ceal . C soarele se-nvîrte în jurul P mîntului i c acesta e plat?

Mi s-a f cut îns imediat ru ine de am ciunea mea. Poate c ei mi-ar fi putut explica de ce vampirii pe care îi creasem erau capabili s comunice prin gînduri, în vreme ce mie îmi era imposibil s o fac. Dar ura mea recent scut fa de Nicki m ap sa prea tare ca s m mai pot gîndi pe îndelete la aceste lucruri. Privind-o, mi-am zis în sine mea c fusese minunat s v d cum darul întunecat î i exercita magia asupra ei, redîndu-i str lucirea tinere ii. În vreme ce, v zîndu-l pe Nicki cum se transforma, crezusem c aveam s mor. Poate c ea în elegea prea bine acest sim mînt, chiar f a-mi citi gîndurile. Ne-am strîns în bra e. Fii prudent, m-a sf tuit. AR FI TREBUIT s plec direct la el acas pentru a lua vioara. Pe deasupra, mai trebuia m ocup i de bietul Roget, s n scocesc vreo minciun pentru el. În fine, trebuia s încep preg tirile pentru plecarea noastr din Paris. Cîte probleme! În loc de toate acestea, mi-am petrecut mai multe ore urmîndu-mi capriciile fanteziei. Am vînat la Tuileries i pe bulevarde, încercînd s m p lesc eu însumi, cum c n-ar fi existat nici un clan de vampiri sub Cimitirul Inocen ilor, iar Nicki era înc viu i în siguran . Nici o clip , îns , n-am încetat s le pîndesc apropierea. M gîndeam la b trîna regin . Dar, de auzit, i-am auzit în locul în care m a teptasem cel mai pu in, pe boulevard du Temple, aproape de teatrul lui Renaud. Mi-am dat seama numaidecît c mai mul i dintre ei st teau ascun i dincolo de cl dire, dar n-am detectat nici o urm de rea voin , ci doar o excita ie febril , trezit de apropierea mea. Apoi am z rit chipul palid al tinerei frumoase cu ochi negri. St tea în cap tul aleii în care d dea intrarea arti tilor i s-a gr bit s -mi fac semn. Nu i-am r spuns imediat. Ca de obicei, bulevardul era plin de lume, iar teatrele î i deschideau larg por ile. De ce-a fi renun at la toate acestea, pentru a m întîlni cu acele creaturi? Am ascultat. Erau patru i m a teptau cu disperare. Erau cumplit de speria i. Foarte bine. Am intrat pe alee i am parcurs-o pîn la cel lalt cap t. St teau cu to ii acolo, lipi i de zid. Adolescentul cu ochi cenu ii era i el de fa , i ceea ce m-a surprins a fost aerul s u descump nit. În spatele lui se aflau un b rbat înalt, blond i înc o femeie frumoas . Cu to ii erau îmbr ca i în zdren e, ca ni te lepro i. Frumoasa cu ochii negri s-a încumetat cea dintîi s vorbeasc . Trebuie s ne aju i! Cine? Eu? M-am str duit s îmi calmez iapa, care era cam nelini tit din pricina tov iei lor. De ce a face-o? S-a apucat s distrug clanul. S ne distrug pe noi... a precizat b iatul, f s m priveasc în ochi. i-a a intit privirile spre zid, dar mintea lui mi-a transmis imagini: rugul aprins, Armand, obligîndu- i adep ii s sar în fl ri. Am încercat s scap de aceste viziuni, dar, acum, to i patru mi le adresau. Prietena mea i-a fixat ochii negri într-ai mei, într-o încercare de a-mi îmbun i percep ia: Armand era înarmat cu o bîrn înnegrit , cu care îi împingea pe ceilal i în fl ri i îi lovea cînd încercau se salveze, condamnîndu-i. Dumnezeule mare! am exclamat. Dar voi era i doisprezece! N-a i putut s v ap ra i? Noi ne-am ap rat, i iat -ne aici, a r spuns fata. A ars ase dintr-o dat , iar noi am reu it s fugim, îngrozi i. Am dormit pentru întîia oar departe de mormintele noastre, f avem habar ce avea s ni se întîmple. Cînd ne-am trezit, el era acolo i a reu it s mai ucid înc doi. Noi patru sîntem singurii supravie uitori. Î i dai seama, a descoperit subteranele i i-a ars chiar i pe cei ce erau prizonieri acolo. A distrus locul nostru de întîlnire. Adolescentul i-a ridicat privirile, înceti or. E numai vina ta, mi-a optit. Tu ne-ai dus la pierzanie. Femeia a f cut un pas înaintea lui. Trebuie s ne aju i. Formeaz un nou clan, împreun cu noi. Ajut -ne s tr im asemeni ie.

i ce-a zis b trîna regin ? am întrebat. De la ea a pornit totul, mi-a r spuns cu am ciune b iatul. S-a aruncat în fl ri, strigînd c merge s -l caute pe Magnus. Iar Armand i-a împins pe ceilal i dup ea... Am plecat capul. Disp ruse, cu toat tiin a i experien a ei, l sînd în urm -i doar aceast fiin tîn i r zbun toare, acest copil plin de cruzime, care credea în ceea ce ea tia precis c e fals. Trebuie s ne aju i, a repetat fata cu ochi negri. În calitatea sa de ef al clanului, Armand are dreptul s -i ucid pe cei slabi, pe cei ce nu ar putea supravie ui. Nu putea s lase clanul s se cufunde în haos, a spus cealalt femeie. Lipsi i de credin în practicile întunecate, ceilal i riscau s atrag aten ia muritorilor. Dar dac tu ne vei ajuta s form m un nou clan, s devenim mai iscusi i în noile practici... Noi sîntem cei mai puternici din clan, mi-a explicat b rbatul, i dac vom reu i îndeajuns de mult timp s supravie uim f el, poate c are s ne dea pace. Ne va distruge, a morm it b iatul. Ne va pîndi i... Nu este invincibil, l-a întrerupt b rbatul. În plus, aminte te- i c nici m car convingerile lui nu-i mai pot veni în ajutor. Tu ai drept ad post turnul lui Magnus... a început b iatul, ridicînd spre mine o privire imploratoare. Nu, nu-l pot împ i cu voi, i-am r spuns. E lupta voastr , pe care trebuie s o cî tiga i singuri. Dar ai putea s ne dai m car cîteva sfaturi... a spus b rbatul. Nu ave i nevoie de mine. Ce-a i re inut pîn acum din pilda mea? Din cele spuse de mine noaptea trecut ? Am înv at mai ales din cele spuse de tine, mai tîrziu, lui Armand, mi-a r spuns frumoasa mea prieten . Cînd i-ai explicat c acum r ul str bate lumea sub chip omenesc. Ei bine, lua i acest chip, i-am spus. Lua i-le victimelor voastre ve mintele i banii din buzunare. Plimba i-v printre muritori, a a cum fac eu. Curînd ve i strînge îndeajuns pentru a v cl di propria fort rea , micul vostru sanctuar. Atunci nu ve i mai fi ni te cer etori, ni te fantome... În ciuda spaimei care li se citea pe chipuri, m ascultau cu aten ie. Dar culoarea pielii noastre, i glasurile... Muritorii pot fi în ela i. Nimic nu-i mai u or. E nevoie doar de pu in îndemînare. i pe care muritori ar trebui s îi imit m? a întrebat adolescentul, cu glas mohorît. Voi trebuie s alege i! Privi i în jur. Preface i-v c sînte i actori. Actori! a exclamat fata cu ochi negri. Da, sau, mai bine, acroba i. A i v zut cu siguran acroba i! În felul acesta, v ve i putea vopsi fe ele în alb i nimeni n-are s bage de seam gesturile i expresiile voastre ie ite din comun. Aceasta ar fi deghizarea perfect pentru voi. A început s rîd i i-a privit pe ceilal i. B rbatul p rea cufundat în gînduri, femeia visa, iar adolescentul ov ia. Cu puterile voastre, n-are s v fie greu s face i tot soiul de giumbu lucuri. Nimeni n-are s ghiceasc cine sînte i cu adev rat. Dar atunci cînd tu te-ai dat în spectacol pe scena acelui mic teatru, ai reu it s sperii publicul, a replicat b iatul, cu glasul plin de r ceal . Fiindc asta am i vrut, i-am întors-o. Dar a putea la fel de bine, dac a vrea, s lesc o lume întreag , iar voi a i putea face acela i lucru. Am scos din buzunar un pumn de monezi de aur i i le-am întins femeii cu ochi negri. Ea le-a privit, de parc i-ar fi ars mîinile, apoi i-a ridicat ochii, privindu-m , i mi s-a p rut m v d pe mine însumi, f cîndu-mi tumbele diabolice pe scena teatrului lui Renaud. Mi-a venit un alt gînd. Ea tia c teatrul era gol, c trimisesem întreaga trup în str in tate. M-am gîndit o vreme, sim ind cum durerea mea se de teapt , i m-am întrebat dac ceilal i aveau s i dea seama de asta. Te rog, mi-a spus, apucîndu-mi mîna cu degetele ei înghe ate. Las -ne s ne instal m în teatrul t u! -i las s intre i s danseze pe mormîntul meu. M sim eam amor it, încapabil s gîndesc lucid, încercînd din r sputeri s nu-mi las gîndurile s zboare înapoi, la tot ce se petrecuse în acest teatru. Prea bine, am spus într-un tîrziu, pref cîndu-m distrat, privind aiurea. Instala i-v acolo, dac v face pl cere. i sim i-v ca acas . Tîn ra femeie s-a apropiat i i-a ap sat buzele pe dosul palmei mele. Nu vom uita asta niciodat , mi-a spuse ea. M numesc Eleni, b iatul acesta este

Laurent, el e Félix, iar înso itoarea sa este Eugénie. Dac Armand va încerca s i fac vreun u, va fi du manul nostru. Ce-a putea s v urez, decît prosperitate? am gl suit i, în chip straniu, chiar credeam în ceea ce spuneam. întrebam dac vreunul din ei, în ciuda c ilor i a ritualurilor întunecate, î i dorise cu adev rat acest co mar care ne înghi ise pe to i, de-a valma. Acum, la bine i la r u, eram cu to ii fii ai întunericului. S v purta i îns cu în elepciune, i-am avertizat. Nu v aduce i victimele aici i nu ucide i prin împrejurimi. Da i dovad de inteligen i men ine i-v ad postul în siguran . TUSE de ora trei cînd am pornit-o pe podul ce ducea pe insula Saint Louis. Pierdusem destul timp. Acum trebuia s caut vioara. De cum am ajuns lîng cl direa în care locuise Nicki, mi-am dat seama c ceva nu era în regul . Ferestrele erau goale, toate draperiile fuseser smulse. Cu toate acestea, din untru r zb tea o lumin puternic , de parc apartamentul ar fi fost luminat de sute de lumini aprinse. Straniu. Era înc prea devreme pentru ca cineva s i fi închipuit c Nicki nu avea s se mai întoarc . M-am c rat pîn pe acoperi i am coborît, pe zid, pe cealalt parte, înspre curte, pîn lîng fereastra din spate care era i ea descoperit . Toate lumîn rile, fixate în aplicele din perete, erau aprinse. Altele, înfipte în propria lor cear , erau lipite direct pe birou i pe pian. Camera era într-un hal f de hal. Toate c ile z ceau aruncate pe podea, unele ferfeni , cu paginile smulse. Pîn i partiturile fuseser împr tiate pe pardoseal , iar tablourile nu mai atîrnau pe pere i. Poate c demonii devastaser locuin a atunci cînd îl capturaser pe Nicki. Dar, în acest caz, cine aprinsese toate lumîn rile? Mi se p rea de neîn eles. Am ciulit urechile. În apartament nu era nimeni. Cel pu in, asta mi-a fost prima impresie. Deodat , îns , am perceput nu gînduri, ci zgomote u oare. M-am concentrat o clip i am în eles c ceea ce auzeam era sunetul fo nit al unor pagini r sfoite, apoi am auzit un obiect c zînd. Din nou fo netul paginilor din pergament gros, apoi o alt carte a c zut. Cu b gare de seam , ca s nu fac nici un zgomot, am deschis fereastra. Fo netul slab a continuat, dar nu sim eam nici un miros omenesc, nu percepeam zbaterea nici unui gînd. Exista, totu i, un miros mai puternic decît cel al tutunului învechit i al lumin rilor topite. Duhoarea cimitirului vampirilor. Intrarea era luminat , la fel i dormitorul, în care domnea aceea i dezordine: c i deschise, azvîrlite pe pardoseal , draperiile smulse, tablourile aruncate gr mad , scrinurile golite de con inut, cu sertarele c scate. i, nic ieri, nici urm de vioar , mi-am fixat eu în minte, ma inal. Zgomotul paginilor r sfoite cu repeziciune provenea dintr-o alt înc pere. Oricine va fi fost acest musafir i nu putea s fie decît o singur persoan pu in îi sa de venirea mea. Nici m car nu i-a întrerupt activitatea. Am înaintat pîn în pragul u ii biroului, privindu-l fix, în vreme ce el î i vedea de ale lui. Era, desigur, Armand, dar nu m a teptam la priveli tea pe care mi-o oferea. Ceara lumîn rilor se scurgea pe bustul de marmur al lui Cezar, împr tiindu-se pe continentele viu colorate ale unui mapamond uria . C ile erau aruncate gr mad pe podea, cu excep ia celor ce se mai aflau înc pe o ultim etajer , lîng care st tea el, îmbr cat în zdren e, cu p rul plin de praf. Nu-mi acorda nici m car o privire. Degetele lui întorceau întruna paginile, ochii p reau c sorb cuvintele, iar buzele îi erau întredeschise. Expresia preocupat a chipului s u mi-a sugerat o insect devorînd o frunz . Mi s-a p rut oribil. S-ar fi zis c sugea m duva acelor c i. A aruncat-o pe cea pe care o inea în mîn i a luat alta. A deschis-o i s-a apucat s o devoreze, urm rind alineatele cu degetul, cu o vitez supranatural . Am în eles atunci c întreaga locuin fusese supus unui examen asem tor, c încerca s extrag din c i întreaga lor tiin , concentrat . Toate volumele, începînd cu De bello gallico i sfîr ind cu romanele engleze ti contemporane, z ceau de-a valma pe covor. Dezordinea pe care o l sa pe unde trecea, dispre ul total fa de ceea ce îi folosise deja mi se p reau oribile. Ca s nu mai pomenesc de dispre ul s u absolut fa de mine. Sfîr indu- i lectura, s-a îndreptat spre un teanc de ziare vechi, a ezat pe o etajer mai joas . Instinctiv, m-am retras departe de el, cu ochii a inti i asupra siluetei sale scunde i

jegoase. P rul s u de un ro u întunecat lucea în ciuda prafului, iar ochii-i str luceau ca dou felinare. rea grotesc acest copil, de dincolo de mormînt, pierdut printre atîtea lumîn ri, de o murd rie resping toare i, cu toate astea, de o frumuse e suveran . i, în lumina str lucitoare din înc pere, am deslu it în el o ferocitate pe care nu o avusese înainte. Eram cuprins de o tulburare adînc . Era, în acela i timp, primejdios i irezistibil. L-a fi putut privi la nesfîr it, dar un instinct atotputernic m sf tuia întruna: Las -i aceast cas , dac i-o dore te. Vioara. M-am str duit din toate puterile s m gîndesc la vioar . S -mi abat aten ia de la mîinile lui Armand, de la ochii s i. Dar concentrarea lui m absorbea, ca într-o trans mistic . Întorcîndu-i spatele, am trecut în salon. Mîinile îmi tremurau, iar con tiin a prezen ei lui aici mi se p rea aproape de nesuportat. Am r scolit totul, în c utarea blestematei de viori. Unde naiba o vîrîse Nicki? Nu reu eam cu nici un chip s o g sesc. Fo net de pagini întoarse, fî îit de hîrtii, zgomotul înfundat al unui ziar aterizînd pe pardoseal . Întoarce-te chiar acum în turn. În clipa în care treceam gr bit prin dreptul biroului, glasul lui t cut mi-a r sunat în minte, oprindu-m , de parc o mîn m-ar fi apucat de grumaz. M-am întors i privirile ni sau întîlnit. i iube ti copiii cei t cu i? Dar ei, ei te iubesc? Cele dou întreb ri ale sale mi-au trezit ecouri nel murite. Sîngele mi-a urcat în obraji i c ldura lui mi s-a r spîndit pe fa ca o muzic , în vreme ce-l priveam. rea o n luc în biroul devastat, un trimis al acelui diavol în care se înc îna s cread . Dar chipul s u îmi p rea atît de tandru, atît de copil ros. Darul întunecat nu aduce niciodat dragostea. Vezi tu, el nu- i aduce decît t cerea. Vocea lui mut era mai blînd , mai limpede, iar ecourile se estompau. Obi nuiam s spunem c voin a Satanei era cea care interzicea maestrului i novicelui s comunice între ei, pentru a se alina reciproc. Numai Satana se cuvenea s fie slujit. Fiecare cuvînt al lui m str pungea, i îl primeam cu o curiozitate i o vulnerabilitate inuit , ru inoas , pe care îns m feream s i-o ar t. L-am întrebat, cuprins de furie: Ce vrei de la mine? În clipa asta, mi-era mult mai fric de el decît îmi fusese pe parcursul discu iilor i înfrunt rilor noastre din trecut. Îmi st în fire s -i ur sc pe cei care m sperie, pe cei care tiu lucruri pe care ar trebui s le tiu i eu, pe aceia care au, fa de mine, acest avantaj. E ca atunci cînd nu tii s cite ti, nu-i a a? a spus cu glas tare. Maestrul t u, proscrisul Magnus, era oare interesat de ignoran a ta? Nu i-a spus nici cele mai elementare lucruri! Chipul i-a r mas calm. Oare n-a fost mereu tot a a? A încercat cineva, vreodat , s te înve e ceva, orice? Toate acestea le g se ti în mintea mea... am protestat, dezorientat. Revedeam acum irurile de c i din copil rie, pe care nu m pricepeam s le citesc, pe Gabrielle aplecat asupra c ilor ei, întorcîndu-ne spatele. Înceteaz ! am scrî nit. Mi se p rea c trecuse o ve nicie. Eram descump nit. El a continuat, în t cere de ast dat : Cei crea i de tine nu te satisfac niciodat . În t cere, izolarea i resentimentele nu fac decît creasc . Am vrut s m mi c, dar am r mas pironit locului. dore ti, iar eu te doresc, fiindc , din aceast împ ie, doar noi doi sîntem demni unul de altul. N-ai tiut acest lucru? Cuvintele mute p reau a se prelungi, a se amplifica, precum o not cîntat de o vioar i prelungit la nesfîr it. E o nebunie, am murmurat. M-am gîndit la toate de cîte m acuzase, la toate groz viile de care se f cuse vinovat, la adep ii s i împin i în fl ri. Chiar crezi c -i o nebunie? m-a întrebat. Atunci întoarce-te la copiii t i cei t cu i. Chiar în aceste clipe, ei î i împ rt esc ceea ce ie nu î i pot spune. Min i... i-am spus. Cu timpul, independen a lor se va m ri. Dar poate c e mai bine s tr ie ti tu însu i aceast experien . Ai s m g se ti f prea mare greutate atunci cînd te vei hot rî s te

întorci la mine. Unde m-a putea duce? Ce a putea s fac? Ai f cut din mine, din nou, un orfan. Nu-i adev rat. Ba da, e adev rat! Toate s-au întîmplat din vina ta. Tu ne-ai dus la pierzanie. În cele ce spunea nu era îns nici urm de mînie. Dar voi a tepta pîn cînd vei veni la mine, ca s îmi pui acele întreb ri la care doar eu î i pot r spunde. L-am privit îndelung. Mi se p rea c nu m pot mi ca, nu îl vedeam decît pe el i m încerca iar i sentimentul de pace adînc pe care-l avusesem la Nôtre-Dame. Farmecul lui irezistibil ac iona iar asupra mea. Luminile din înc pere erau prea puternice. Era înv luit în lumin i p rea a se apropia de mine i eu de el, de i nici unul din noi nu se mi case. M sim eam atras spre el, m sim eam atras... I-am întors spatele, cl tinîndu-m , pierzîndu-mi echilibrul. Am ie it din înc pere, am alergat de-a lungul culoarului, m-am strecurat afar pe fereastra din spate i m-am c rat pe acoperi . Am parcurs în goan Ile de la Cité, de parc ar fi fost pe urmele mele. B ile înnebunite ale inimii nu mi s-au calmat decît dup ce am l sat ora ul departe, în spatele meu. TEAU clopotele iadului. Turnul î i în a silueta neagr în primele luciri ale zorilor. Micul meu clan se odihnea deja în cript . N-am deschis mormintele ca s -i privesc, în pofida nevoii disperate care m chinuia de a o vedea pe Gabrielle, de a-i atinge m car mîna. Am urcat, singur, pîn pe metereze, spre a contempla miracolul fierbinte al zorilor ce se teau, un miracol pe care nu aveam s -l mai v d niciodat împlinindu-se pîn la cap t. Clopotele iadului, melodia mea de tain ... Un alt sunet a ajuns pîn la mine i faptul în sine m-a uimit. Era ca un cîntec îndep rtat i duios, venit de la mare distan . Odinioar , în Auvergne, auzisem un copil de ran cîntînd pe drum. Se credea singur, iar vocea lui avea o for i o puritate aproape ireal . Aceea i voce m chema i acum. O voce solitar , care acoperea orice alt zgomot. Înc o dat , mi s-a f cut fric . Cu toate acestea, am r mas pe loc, acolo, pe platform . Briza m soas a dimine ii mi-a mîngîiat pielea. Cerul î i pierduse înf area de bolt , transformîndu-se într-o negur f margini în care urcau s se piard ultimele stele. Glasul din dep rt ri a devenit mai aprig i m-a lovit în piept, chiar în locul în care îmi dusesem mîna. M-a str puns ca razele de lumin ce p trund în bezn , cîntîndu-mi: Vino la mine, totul va fi iertat, de ai s vii. Sînt mai singur decît am fost vreodat . O dat cu trecerea timpului, o dat cu glasul, îmi parvenea un sim mînt al unor posibilit i nelimitate, al minun iilor i speran elor, acela i sentiment care înso ise apari ia lui Armand, de unul singur, în cadrul u ii de la Nôtre-Dame. Timpul i spa iul erau ni te iluzii. El se în a, într-o lumin palid , în fa a altarului, gra ios în zdren ele-i superbe, plin de r bdare. De-acum nu mai exista nici o cript îngropat sub Cimitirul Inocen ilor, nici o fantom grotesc în casa lui Nicki, care s arunce c ile ca pe ni te cochilii golite, de îndat ce le absorbise substan a. Am îngenuncheat, rezemîndu-mi fruntea de piatra col uroas . Am v zut luna f cînduse nev zut ca o n luc i reflectînd lumina arz toare a soarelui, c ci vederea ei mi-a provocat durere, determinîndu-m s închid ochii. Cu toate acestea, sim eam în mine o exaltare intens , un extaz, de parc mintea mea ar fi fost în stare s încerce bucuria practicilor întunecate, f ca sîngele s -mi gîlgîie pe gît. Intimitatea vocii m despica, în c utarea a ceea ce aveam mai tandru i mai misterios în suflet. Ce vrei de la mine? a fi vrut s -ntreb. Cum e posibil atîta compasiune, cînd erai atît de plin de o ranchiun amar în urm cu mai pu in de un ceas? Clanul pe care l-ai distrus, groz viile pe care nici nu îndr znesc s mi le închipui... Dar cuvintele refuzau s ias iar, de ast dat , tiam c , dac îndr zneam s insist, fericirea avea s se risipeasc pentru totdeauna, l sînd loc unei dezn dejdi mai cumplite chiar decît setea de sînge. Totu i, chiar în timp ce t ceam, sc ldat în taina acestui sentiment, eram invadat de imagini i gînduri care-mi erau str ine. M vedeam coborînd în

donjon i ridicînd în bra e trupurile lipsite de via ale semenilor mei monstruo i, pe care îi iubeam, i aducîndu-le aici, pe metereze. L sîndu-i neputincio i, prad soarelui care rea. Clopotele iadului b teau în zadar pentru a-i trezi, iar soarele punea st pînire pe ei, transformîndu-i în scrum. Scîrbit , mintea mea a alungat aceast viziune, a gonit-o cu un sentiment de amar i dureroas dezam gire. Taci, copile, am optit, r nit de deziluzia pe care mi-o provocase. E ti oare chiar atît de lipsit de minte pentru a crede c a putea s fac a a ceva? Vocea s-a estompat, s-a retras din mine i-am sim it cum singur tatea p trundea în mine prin to i porii. Mi se p rea c , de acum înainte, nu aveam s mai am parte niciodat de vreun acoper mînt, c eram condamnat s r mîn mereu la fel de gol i de nefericit ca acum. Am sim it în dep rtare un spasm puternic, de parc mintea care iscase glasul s-ar fi sucit în sine, ca o limb enorm . Tr dare! am strigat. i totu i, cît de trist, cîte socoteli gre ite. Cum po i sus ine c dore ti? Plecase. Disp ruse. Dar eu îmi doream cu disperare s se întoarc , chiar i numai pentru a ne lupta. Îmi doream cu toai fiin a s reg sesc iar sentimentul c acele lucruri re e puteau fi înf ptuite, îmi doream s tr iesc din nou minunatul pîrjol. I-am rev zut chipul, a a cum fusese la Nôtre Dame, copil ros i blînd, precum fa a unui sfînt pictat de da Vinci. O senza ie înfior toare de fatalitate m-a str tut. 6 DE CUM s-a trezit Gabrielle, am chemat-o deoparte, ca s nu ne aud Nicki i, în lini tea p durii, i-am povestit tot ce mi se întîmplase în noaptea trecut . Tot ceea ce-mi sugerase sau îmi spusese Armand. Stînjenit, i-am pomenit de t cerea care exista între noi, despre care, acum, tiam c este irevocabil . Trebuie s p sim cît mai repede Parisul, am conchis. Aceast creatur e mult prea periculoas . Cei c rora le-am dat teatrul nu tiu decît ceea ce au înv at de la el. Ei bine, fie, le vom da Parisul. Cît despre noi, vom porni la drum pe calea diavolului, cum spunea trîna regin . a teptasem la furie din partea ei, la ur împotriva iui Armand, dar a r mas perfect calm . Lestat, prea multe întreb ri au r mas f r spuns, mi-a spus. A vrea s aflu care au fost începuturile acestui clan, vreau s tiu tot ceea ce tie Armand despre noi. Mam , a prefera s plec. Pu in îmi pas cum au început toate astea. Poate c nici car el nu tie. Te în eleg, Lestat, crede-m . La urma urmei, îmi pas mai pu in de toate creaturile acestea decît de copacii din aceast p dure sau de stelele de pe cer. A prefera s studiez curen ii vîntului sau desenul trasat de frunzele moarte c zute la p mînt, dar n-are nici un sens s ne gr bim. Deocamdat , important e s r mînem împreun , to i trei. S mergem la Paris i s ne preg tim temeinic de drum. i s -ncerc m s -l scoatem i pe Nicolas din amor eal , cu ajutorul viorii sale. fi vrut s vorbim despre Nicki, s-o întreb ce ascundea t cerea lui înc înat , ce sim ea ea, dar nu-mi g seam cuvintele. M-am gîndit din nou la exclama ia ei: "E un dezastru, fiule". Apucîndu-m de dup mijloc, m-a condus spre turn. N-am nevoie s i citesc gîndurile, mi-a spus, pentru a ti ce e în inima ta. S -l ducem la Paris i s -i c ut m Stradivarius-ul. S-a în at pe vîrfuri, ca s m s rute. Noi doi porniser m deja pe calea diavolului, înainte înc de a se fi întîmplat toate acestea. În curînd, vom putea s ne continu m drumul. DRUMUL cu Nicolas pîn la Paris a fost o joac de copii. Ca o n luc , a înc lecat i pe urm doar pletele i mantia lui, fluturînd în b taia vîntului, p reau a fi înzestrate cu via . Cînd ne-am astîmp rat setea, în Île de la Cité, mi-am dat seama c nu puteam suporta -l v d ucigînd sau vînînd. Nu era deloc încurajator s -l vezi îndeplinind toate aceste acte simple cu letargia unui somnambul. Asta dovedea, cel mult, c ar fi putut r mîne la nesfîr it complicele nostru cut, dar f s valoreze mai mult decît un cadavru viu. Totu i, în vreme ce colindam pe

str zi, m-a încercat o emo ie nea teptat : de-acum nu mai eram doi, ci trei. Un clan. i dac reu eam s -l trezesc pe Nicolas... Pe primul loc se afla îns vizita la Roget. Trebuia s m duc de unul singur la avocat. Mi-am l sat înso itorii la o distan de cîteva por i i i-am b tut în u , preg tindu-m s joc scena cea mai dificil din întreaga mea carier . N-am întîrziat s înv , în seara aceea, o lec ie important despre muritori i despre nevoia lor de a se convinge c lumea e un loc în care se pot sim i în siguran . Roget a fost încîntat s m revad , atît de fericit c eram "perfect s tos" i dornic s îi ofer din nou de lucru, încît mi-a dat binecuvîntarea înainte chiar ca eu s apuc a m încurca în stînjenitoarele-mi explica ii. Mi-am dat seama foarte curînd c era sincer convins c eu i Gabrielle p sisem apartamentul pe u a de serviciu care d dea direct afar , explica ie comod , la care eu nici car nu m gîndisem. Cît despre candelabrul r sucit, l-am pus pe seama durerii mele, iar el a g sit firesc acest lucru. I-am spus c disp rusem a a, pe nea teptate, deoarece Gabrielle sim ise, deodat , nevoia de a se refugia într-o m stire, unde se afla i acum. Îns to irea ei e o adev rat minune, domnule. Dac a i vedea-o... M rog, s trecem peste asta. Vom pleca în Italia, împreun cu Nicolas de Lenfent, i deci avem nevoie de bani lichizi, de scrisori de credit i de o calea , o calea mare, cu un atelaj de cel pu in ase cai. Mi-a i putea procura toate acestea? Totul va trebui s fie gata pentru vineri seara. De asemenea, v-a ruga s îi scrie i tat lui meu i s -l anun i despre plecarea noastr . Se simte bine, sper? Da, da, desigur. N-am vrut s -l însp imînt... Bravo, scumpul meu Roget! tiam c pot avea încredere. Ce m-a face dac nu ai fi dumneata? Iar acum, s vorbim despre rubinele acestea. Cît de repede le-a i putea vinde? Mi-a notat toate instruc iunile, cu mare vitez , iar îndoielile i b nuielile care le-ar fi putut avea se topeau la c ldura zîmbetelor mele. Cît de încîntat era c îi d deam de lucru! Deocamdat , teatrul de pe boulevard du Temple va r mîne gol i, desigur, contez pe dumneavoastr pentru a-l administra în numele meu. i a a mai departe... Teatrul meu, care ad postea acum o band de vampiri dispera i, în zdren e, dac nu cumva Armand nu îi descoperise deja i nu îi arsese ca pe ni te costume vechi, pline de molii. În curînd, aveam s aflu i asta. Am coborît treptele casei sale fluierînd, încîntat c reu isem s scap de aceast corvoad . Atunci mi-am dat seama c , aparent, Gabrielle i Nicki disp ruser . M-am oprit i-am început s cercetez din ochi împrejurimile. De pe o str du , am v zut ap rînd un b ie andru, care p rea c se ivise din neant. Era Gabrielle. Lestat, a plecat... a disp rut, mi-a spus. Descump nit, am repetat proste te: Cum adic , a disp rut? Dar sim eam deja c îmi pierdeam min ile. Crezînd c nu-l mai iubeam, m min isem. i totu i, de-abia dac l-am sc pat din ochi. A fugit cît ai clipi din ochi. Era pe jum tate dezolat i pe jum tate furioas . Ai auzit vreun alt... Nu. Pur i simplu, a fost mai iute decît mine. Da, dac a ac ionat de capul lui, dac nu cumva a fost r pit... Dac Armand ar fi pus mîna pe el, i-a fi sim it frica, a insistat ea. Chiar crezi c simte frica? Crezi c simte ceva, orice? aflam pe culmile spaimei i exasper rii. Disp ruse în bezna care ne împresura. Miam încle tat pumnii. Ascult -m , mi s-a adresat ea. În mintea lui se învîrt doar dou gînduri... Care anume? Spune-mi! Mai întîi, rugul de sub Cimitirul Inocen ilor, unde era s fie ars de viu. Apoi, un mic teatru... Teatrul lui Renaud! am strigat. ERAM asemeni unor arhangheli. Nu ne-a trebuit nici m car un sfert de or ca s ajungem în aglomera ia de pe bulevard, iar de acolo, la intrarea arti tilor de la teatrul lui Renaud.

Scîndurile cu care fusese blocat aceasta fuseser smulse, iar broa tele fuseser for ate, dar, traversînd vestibulul care ducea în culise, în grab , nu i-am auzit pe Eleni sau pe vreunul dintre ceilal i vampiri. Poate c Armand venise aici s i ia copiii înapoi. Era vina mea, fiindc refuzasem s -i iau al turi de mine. Aici nu era nimic de v zut, doar o jungl întreag de accesorii i pînzele mari, pe care erau pictate cerul nop ii i al zilei, p durea i cîmpiile, nimic altceva decît cabinele deschise, asemeni unor dul pioare din care, uneori, cîte o oglind capta lumina slab ce p trundea prin u a ce r sese deschis în urma noastr . Mîna lui Gabrielle s-a crispat pe mîna mea. Mi-a ar tat înspre culise i chipul ei mi-a spus c nu era grupul de vampiri. Nicki era aici. Am înaintat pîn pe scena micu . Cortina de catifea era ridicat i distingeam foarte clar silueta lui în fosa orchestrei. Era a ezat în locul s u de odinioar , cu mîinile încruci ate pe genunchi. De i era cu fa a spre mine, nu m-a v zut. Ca înainte, privirile lui r ceau în gol. Mi-am amintit de cuvintele stranii ale lui Gabrielle dup ce o creasem, cînd îmi explica faptul c avea impresia c e moart i nu mai poate ac iona în lumea muritorilor. Nicolas p rea lipsit de via i translucid. Devenise unul dintre acele spectre nemi cate, lipsite de expresie, ce se ascund în penumbra caselor bîntuite, p rînd lipi i de mobilele pr fuite; una dintre acele fantome care te sperie cel mai mult. M-am aplecat, încercînd s v d dac avea la el vioara. Nu era acolo. Mi-am spus c , poate, mai exist o ans . Supravegheaz -l cîteva clipe, i-am spus lui Gabrielle i, cu inima b tînd cu putere, mam întors din nou la cabine, tr gînd, în sfîr it, în piept vechile arome. De ce te-ai întors aici, Nicki? Dar basta! Nu-l puteam condamna. i eu f cusem acela i lucru. Am aprins o lumînare în cabina primei soliste. Pretutindeni, borcane cu farduri, iar pe pere i, costume ag ate la întîmplare. Am trecut succesiv prin toate camerele, pline de haine abandonate, de piepteni i perii uitate, de flori ofilite, cu pardoselile pline de pudr v rsat . M-am gîndit la Eleni i la înso itorii ei i mi-am dat seama c în aer plutea un u or miros asem tor cu cel din Cimitirul Inocen ilor. Apoi am descoperit urma unui picior gol în praful a ternut pe podele. Da, trecuser pe aici. În orice caz, în vechea mea cabin , pe care o împ isem cu Nicki, nu intraser . Era i acum încuiat cu cheia i am ov it o clip înainte de a sparge u a. Totul r sese exact a cum fusese în clipa în care plecasem de acolo. ru a minuscul era în perfect ordine, oglinda era lustruit cu grij i lucrurile mele erau la locul lor, de parc a fi plecat doar cu o sear în urm . Haina mea cea veche atîrna în cuier, dedesubt se odihnea o pereche de cizme uzate, fardurile îmi erau aliniate, iar peruca mea de artist se afla la locul ei, pe un cap de lemn. Se aflau acolo, scrisorile lui Gabrielle, strînse cu o panglic , vreo cîteva ziare, în care se vorbea despre mine, i o sticl de vin pe jum tate goal . Acolo, în întuneric, pitit sub masa de machiaj, am v zut lucind, pe jum tate ascuns sub o mantie neagr , cutia unei viori. Nu era cea pe care i-o adusese din Auvergne. Nu, aceasta con inea se pare pre iosul cadou pe care i-l oferisem mai tîrziu, cu cei "cî iva b nu i", Stradivarius-ul. M-am aplecat i am deschis cutia. Instrumentul poseda o anume delicate e, o str lucire sumbr , care nu îng duiau nici o urm de îndoial . Am l sat de-o parte lumînarea i am scos vioara din toc, împreun cu arcu ul, ale c rei coarde le-am întins, a a cum îl zusem f cînd pe Nicki, de nenum rate ori. Apoi m-am întors pe scen , luînd cu mine lumînarea i comoara pe care o g sisem, i m-am apucat s aprind irul lung de lumîn ri de pe ramp . Gabrielle m-a privit netulburat un timp, apoi mi s-a al turat. Mi s-a p rut c Nicki s-a mi cat, dar poate c a fost doar un joc de lumini. Faldurile ample de catifea se luminaser în întreaga sal , iar miile de oglinzi minuscule, r spîndite peste tot, d deau impresia c întregul teatru era luminat. Cît de frumoas era mica noastr sal ! Pe vremea cînd eram muritori, ea ne deschisese por ile spre lumea larg . În cele din urm , îns , se dovedise c ele deau în infern. Cînd am terminat, m-am oprit o clip pe scîndurile scenei, contemplînd decora iunile aurite ale s lii, candelabrul cel nou care atîrna din tavan i, deasupra mea, frontispiciul uria ce purta m tile comediei i tragediei, dou chipuri care prelungeau acela i grumaz. Sala p rea mai mic atunci cînd era goal ... Dar cînd se umplea, era cea mai mare din întregul Paris. De afar , se strecura pîn la noi larma bulevardului, din care se ridica, uneori, cîte o

voce mai puternic , acoperind zgomotul surd. Trecerea unui vehicul greu a declan at un tremur în întregul teatru: fl rile lumîn rilor au vibrat, cortina a frem tat iar pînza pictat din fundal, reprezentînd o gr din sub cerul înnorat, a început s se onduleze. Nicki nu m-a privit cînd am început s cobor pe treptele ce duceau în fosa orchestrei. Gabrielle m urm rea din culise, cu chipul oglindindu-i calmul, r bd toare, rezemat de un stîlp cu atitudinea unui tîn r straniu cu p rul lung, plin de non alan . Am înaintat c tre Nicki, i-am a ezat vioara în poale. În sfîr it, s-a mi cat. Înceti or, i-a ridicat mîna dreapt , apucînd gîtul viorii, în vreme ce cu mîna stîng a ridicat arcu ul. Am îngenuncheat, inîndu-mi mîinile pe umerii lui, i l-am s rutat pe obraz. Îi lipsea atît mirosul, cît i c ldura omeneasc . Era doar o statuie a lui Nicolas al meu. Cînt , l-am rugat. Cînt pentru noi. Cu un gest lent, s-a întors spre mine i, pentru întîia oar de cînd îi acordasem darul întunecat, m-a privit în ochi. Din gît i-a ie it un sunet slab, atît de sugrumat, încît mi s-a rut c nu mai putea vorbi, c organele vorbirii îi paralizaser pentru vecie. i-a trecut îns limba peste buze i mi-a spus cu un glas atît de sc zut, încît de abia l-am auzit: Instrumentul diavolului. Da. Dac asta vrei s crezi, fie, numai cînt . Degetele i-au ov it pe coarde. A lovit lemnul cu vîrful unghiilor. Apoi, cu mîna tremurînd , a ciupit coardele pentru a le acorda, mi cînd penele cu o lentoare i o concentrare extrem , de parc tocmai ar fi descoperit c putea s o fac . De undeva, de pe bulevard, au r sunat rîsetele unor copii, iar ro ile de lemn ale unei tr suri s-au lovit cu zgomot de pietrele inegale ale pavajului. Coardele ciupite produceau un sunet ascu it, distonant, care sporea tensiunea ce se înst pînise. Nicolas i-a ap sat urechea pe instrument i mi s-a p rut c a r mas a a o ve nicie. Apoi s-a ridicat încet. Am p sit fosa i m-am instalat în sal , a ezîndu-m pe o banc , f îi scap din ochi silueta întunecat ce se profila în lumina slab a scenei. A întors spatele s lii, a a cum f cuse de atîtea ori în decursul antractelor, i-a a ezat vioara sub b rbie, dup care, cu o mi care mai rapid decît un fulger, a trecut arcu ul peste coarde. Primele acorduri depline i voluptuoase au vibrat în t cerea adînc , prelungindu-se interminabil i sfîr ind într-o not grav . Apoi notele s-au în at, bogate, întunecate i stridente, de parc vioara le-ar fi distilat printr-o stranie alchimie, pîn cînd un torent melodic impetuos s-a pr lit asupra s lii. Aveam impresia c m scufundam, sim ind cum muzica îmi p trundea în trup, adînc, pîn la oase. Nu-i vedeam nici degetele agile i nici arcu ul; distingeam doar vibra iile care-i str teau trupul i atitudinile chinuite pe care le împrumuta de fiecare dat cînd muzica îl cea s se r suceasc , aruncîndu-l cînd înainte, cînd înapoi. Melodia a devenit mai ascu it , mai strident , mai rapid , îns fiecare not în parte era perfect . Nu exista nici urm de efort în aceast execu ie a c rei virtuozitate dep ea cu mult chiar i cele mai îndr zne e vise ale unui muritor. Vioara nu se mul umea s cînte, ci vorbea, insista. Spunea o poveste. Muzica era o lamenta ie, o fug îngrozit ce se înf ura în jurul unor ritmuri dansante i hipnotice, care îl azvîrleau pe Nicki dintr-o parte într-alta, cu o violen crescînd . Pletele îi str luceau în lumin . Chipul s u era într-o sudoare ro iatic . Mirosul sîngelui r zb tea pîn la mine. Dar chiar i eu m contorsionam. Încercam s m îndep rtez de el, pr bu it fiind pe banca mea, de parc m-a fi temut, a a cum odinioar eu însumi îi cusem pe spectatorii mei muritori s se team . Am tiut, am avut certitudinea c vioara încerca s exprime tot ce i se întîmplase lui Nicki. Întunericul explodase, se topise, frumuse ea lui m ducea cu gîndul la c rbunii din jar, la acea iluminare intens care nu e acolo decît pentru a scoate i mai mult în eviden obscuritatea din care izvor te. Gabrielle lupta pentru a nu ceda în fa a acestui asalt, cu fa a crispat , cu ochii închi i, cu pumnii strîn i la tîmple. Coama îi c dea în valuri pîn în talie. Un alt sunet s-a ridicat deodat deasupra acestui potop melodic. Ei erau aici. Intraser în teatru i se îndreptau spre noi. Muzica a atins culmi imposibil de descris. Din cînd în cînd, sunetul se stingea, gîtuit, reluîndu-se apoi cu i mai mult for . Un amestec de emo ie i logic îl propulsau dincolo de limitele suportabilului. Continua îns mereu, mereu. Cei patru vampiri i-au f cut apari ia pe scen : mai întîi, silueta maiestuoas a lui Eleni, apoi tîn rul Laurent, urmat de Eugénie i Félix. Purtau acum costume de acroba i, de saltimbanci ai str zii, b rba ii, pantaloni scur i albi i tunici de Arlechin, iar femeile

pantaloni bufan i i rochi e scurte cu vol na e, iar în picioare ni te înc ri u oare. Fardul ro u aprins le colora obrajii albi, iar ochii lor str lucitori de vampiri erau contura i cu negru. Au înaintat t cu i înspre Nicki, ca atra i de un magnet; frumuse ea le sporea la lumin , subliniat de aureola str lucitoare a pletelor lor, de mi rile agile, ca de felin , de expresia calm , reculeas . Încet, Nicki s-a întors cu fa a spre ei, iar cîntecul i s-a transformat într-o rug minte frenetic , ce urm rea cu mare greutate ocoli urile i accidentele terenului melodic. Eleni îl privea cu ochii holba i de groaz sau de încîntare. Apoi bra ele i s-au în at cu un gest lent i spectaculos, trupul i s-a încordat, iar gîtul i s-a alungit cu gra ie. Eugénie s-a r sucit, ridicîndu- i piciorul, schi înd primul pas al unui dans. Cu toate acestea, Félix a fost cel dintîi care a prins ritmul lui Nicki, mi cîndu- i capul de la stînga la dreapta i agitîndu- i membrele ca o marionet uria . Ceilal i l-au imitat. Cu to ii v zuser pe bulevard marionete, a a c au adoptat, la rîndul lor, atitudinile lor mecanice, mi rile bru te, spasmodice, în vreme ce chipurile le mîneau total inexpresive. M-a str tut un fior învior tor de fericire, ca o pal de aer înghe at în mijlocul ar ei infernale a acestei muzici, i-am gemut de pl cere v zîndu-i cum f ceau tumbe i piruete, ca ni te fiin e nevertebrate la cap tul frînghiilor lor imaginare. Descoperiser miezul grotesc al muzicii i g siser punctul de echilibru între hidoasele implor ri i cîntecul insistent, iar cel care tr gea sforile era Nicki. Acum, el cînta pentru ei, iar ei dansau pentru el. A f cut un pas pe scen i a s rit peste luminile rampei, aterizînd în mijlocul dansatorilor. Lumina a alunecat pe lemnul lustruit al viorii i pe chipul lui transpirat. În aceast melodie interminabil s-a insinuat acum un nou element, unul ironic, cu un ritm sincopat care fragmenta linia melodic , f cînd-o, în acela i timp, mai amar , dar i mai dulce. În jurul lui, marionetele dansau o hor nebun , sacadat . Cu degetele r chirate, cu capetele cl tinîndu-se, s-au sc lîmb iat neîndemînatice pîn în clipa în care cîntecul lui Nicki s-a topit, transformîndu-se în exprimarea unei triste i sfî ietoare; pe dat , dansul a devenit fluid i lent, dansul unor fiin e cu inima frînt . S-ar fi zis c unul i acela i spirit îi anima pe to i, de parc n-ar fi dansat numai pe muzica lui Nicolas, ci pe gîndurile sale. A început s danseze în rînd cu ei, continuînd s cînte. Ritmul s-a accelerat, reg sind accentele rustice ale unui dans popular, iar dansatorii s-au metamorfozat în dou cupluri de tineri rani, fiecare gest al lor expfimînd o dragoste vie, cald . Înghe asem. M holbam la aceast viziune supranatural , îndr gosti ii vampiri, monstruosul violonist, mi cîndu-se cu to ii cu o încetineal suprauman , cu o gra ie fermec toare. Muzica ne consuma, ca un foc mocnit. Acum urla de durere, de groaz , strigînd în cele patru z ri revolta sufletului împotriva universului. Înc o dat , cei cinci interpre i au tradus în imagini mesajul ei, cu tr turile schimonosite de suferin , precum cele ale m tii tragediei care atîrna deasupra lor. Dac naveam s le întorc spatele, sim eam c am s izbucnesc în plîns. Nu mai voiam s v d ori s aud nimic. Nicki se cl tina periculos, de parc vioara ar fi fost o fiar s lbatic pe care nu mai reu ea s o st pîneasc . Lovea corzile cu mi ri scurte i violente ale arcu ului. Dansatorii treceau prin fa a i prin spatele lui, îl încercuiau. Cînd i-a ridicat bra ele, în îndu- i vioara mult deasupra capului, ei l-au smuls de la podea. De pe buzele lui, a nit un hohot de rîs p trunz tor, care i-a f cut pieptul s vibreze, iar bra ele i picioarele tremure. Apoi i-a plecat capul i i-a a intit ochii asupra mea, înainte de a urla din toate puterile: TE INVIT LA TEATRUL VAMPIRILOR! TEATRUL VAMPIRILOR! CEL MAI BUN SPECTACOL DE PE BULEVARD! Ceilal i l-au privit la început surprin i, dar, de îndat , cu to ii în cor, au început s aplaude zgomotos i s op ie de bucurie. Aruncîndu- i bra ele pe dup gîtul lui, l-au rutat tandru, dup care, au început s -l r suceasc în vreme ce dansau hora în jurul lui. Hohotele de rîs se în au ca ni te baloane. El i-a strîns în bra e, înapoindu-le s rut rile; cu limbile lor rozalii, i-au lins sudoarea sîngerînd ce i se prelingea pe obraji. "Teatrul vampirilor!" Au alergat în avanscen , strigînd aceste cuvinte unui public inexistent, lumii întregi. Au început s salute, s op ie i s ipe, f cînd salturi pîn la galerie i c zînd cu zgomot înapoi, pe podeaua de scînduri. Ultima vibra ie a muzicii se stinsese, înlocuit de aceast cacofonie de ipete, b i din

picioare i rîsete. Probabil c , f s -mi fi dat seama, urcasem înapoi pe scen i trecusem printre ei, în drum spre cabina mea, c ci, foarte curînd, m-am trezit ghemuit într-un col al minusculei înc peri, cu obrazul lipit de suprafa a rece a unei oglinzi, avînd-o al turi pe Gabrielle. Respira ia îmi era r gu it , iar zgomotul ei m tulbura. Obiectele care m înconjurau îmi trezeau emo ii puternice. M sufocam. Nu eram în stare s gîndesc. Apoi Nicki s-a ivit în pragul u ii, dînd-o la o parte pe Gabrielle cu o for care ne-a surprins pe amîndoi, i mi-a spus, amenin îndu-m cu degetul: Ei, nu- i place, scumpul meu st pîn? Nu admiri splendoarea, perfec iunea artei noastre? Nu vrei ca Teatrul Vampirilor s profite de bog iile care- i prisosesc? Nu dore ti ca teatrul t u s î i ating , în sfîr it, m re ul obiectiv? Cum spuneai acum cîteva zile: "noua întrupare a r ului, viermele din inima trandafirului, moartea, chiar în miezul vie ii..." De la mutismul absolut, trecuse la o limbu ie de maniac i, cînd a încet a mai gl sui, din gura lui au continuat s ias sunete înfundate, a a cum apa ne te dintr-un izvor subteran. Chipul îi era crispat, eap n, lucind din pricina pic turilor de sînge care, prelingîndu-se, îi p tau c ma a. În spatele lui r sunau rîsetele incoerente ale celorlal i, mai pu in cel al lui Eleni, care privea peste um rul lui, încercînd s i dea seama ce se petrecea între noi. El s-a apropiat de mine, cu un zîmbet larg, împungîndu-m cu degetul în piept. Ei haide, vorbe te odat . Nu î i dai seama ce ironie sublim , cît de genial e ideea asta? Vor veni s ne vad spectacolele, ne vor umple vistieriile cu aur i nu vor b nui niciodat ce au ad postit în mijlocul lor, cine prosper chiar sub nasul lor, al parizienilor. Pe str zile întunecate, noi le vom suge sîngele, iar ei se vor înghesui s ne aclame de dincolo de luminile rampei... Rîsetul b iatului din spatele lui. Bubuit de tamburin , sunetul ascu it al cîntului lui Eugénie. Panglica nesfîr it a rîsului lui Félix, desf urîndu-se în urma lui printre pînzele pictate ale decorurilor. Nicki s-a apropiat i mai mult, acoperindu-mi lumina i chipul lui Elenie. R ul, în deplina-i splendoare! P rea amenin tor, degetele lui albe erau asemeni cle tilor unui monstru marin gata s m sfî ie. Vom servi pe dumnezeul p durilor întunecate, cum n-a mai fost sl vit niciodat , chiar aici, în inima civiliza iei. Acesta e motivul pentru care ai salvat teatrul nostru de la ruin . Sublima noastr ofrand se va na te datorit nobilei tale ocrotiri. E meschin! am spus. E doar o mecherie ca oricare alta. Nu vorbisem prea tare, dar glasul meu i-a redus la t cere, pe Nicolas i pe ceilal i. Uimirea mea s-a transformat într-o alt emo ie, nu mai pu in dureroas , dar mai u or de inut în frîu. Se auzea doar vacarmul de pe bulevard. Fulgerîndu-m din priviri, Nicolas a fost cuprins de o furie cumplit . E ti un mincinos, un mincinos demn de dispre . Planurile tale sînt lipsite de m re ie, i-am replicat. N-au nimic sublim. S p le ti muritori neputincio i, s i ba i joc de ei i s ie i noaptea, pentru a ucide în acela i chip meschin, fiecare crim fiind urmat de alta la fel, în cruzimea lor cea hîd , i toate acestea pentru ca tu s tr ie ti. Oricine poate ucide un om! Cînt o ve nicie la vioar , danseaz , dac i face pl cere, d -le un spectacol, c doar de-aia au dat i ei un ban, i ron ie- i, încetul cu încetul, eternitatea. Toate astea nu-s decît mecherii. Tufi uri în gr dina lbatic . Doar atît. Mincinos josnic! Nebunul lui Dumnezeu, asta e ti. Tu, care posedai taina întunecat care se ridic deasupra tuturor lucrurilor, f cîndu-le s i piard din semnifica ii, ce-ai f cut cu ea în toate aceste luni cît ai domnit de unul singur în turnul lui Magnus? Te-ai str duit doar s tr ie ti ca un om de bine! Ca un om cumsecade! Era îndeajuns de aproape pentru a m s ruta. Saliva lui sîngerie mi-a umezit obrazul. Protector al artelor, a rînjit, batjocoritor. Generos fa de familie i fa de prieteni! A f cut un pas înapoi, aruncîndu-mi o privire înc rcat de dispre . Ei bine, vom lua noi micul teatru pe care l-ai împodobit cu zorzoane de aur i l-ai îmbr cat în catifea. Va sluji puterii diavolului mult mai cu folos decît a f cut-o vechiul clan. S-a întors i i-a privit pe Eleni i pe ceilal i. Ne vom bate joc de tot ce este sacru. Îi vom atrage în abisurile vulgarit ii i ale înjosirii. Îi vom seduce. Dar, mai ales, ne vom înfrupta din sîngele lor i, în mijlocul lor, vom deveni puternici. Da, a spus b iatul din spatele lui, vom deveni invincibili. Chipul lui c tase acum o expresie dement , de fanatic, în vreme ce studia figura lui Nicolas. Vom avea un nume i un

local nostru, în lumea lor. Iar ei vor fi în puterea noastr , a strigat Eugénie. Vom putea s -i studiem chiar aici, vom înv a s -i cunoa tem i s ne perfec ion m metodele, pentru a-i distruge a a cum vom dori. Vreau teatrul acesta, a zis Nicolas. Vreau actul de proprietate i destui bani, ca s -l putem redeschide. Asocia ii mei, aici de fa , sînt gata s m urmeze. Dac -l vrei, e al t u, i-am spus. E-al t u, dac în felul acesta voi sc pa de tine, de utatea ta, de min ile tale r cite. Mi-am p sit locul din col i m-am îndreptat spre el, iar atunci am în eles c avea de gînd s -mi taie calea; constatînd c nu voia s se dea la o parte, furia mea a izbucnit, ca un pumn invizibil, i l-am v zut pe Nicolas aruncat înapoi i lovindu-se de perete, de parc acest pumn l-ar fi atins. fi putut s profit de aceast ocazie pentru a disp rea. Gabrielle era i ea gata s m urmeze, dar am r mas. M-am oprit ca s -i privesc. Încremenise acolo, lîng zid. M privea i el, cu o ur mai profund ca niciodat , pe care nici o urm de dragoste nu o mai atenua. Totu i, a fi vrut s tiu, s aflu ce se întîmplase. M-am apropiat de el în t cere, dar, de ast dat , eu eram cel care-l amenin a, cu mîinile crispate ca ni te gheare, i-i sim eam frica. Cu to ii erau însp imînta i, mai pu in Eleni. M-am oprit chiar lîng el, iar el m-a privit drept în ochi, de parc ar fi tiut exact ceea ce doream s aflu. Te-ai în elat, iubitule, a spus pe un ton acid. Sudoarea sîngerie îi ap ruse din nou pe chip, iar ochii îi str luceau de parc-ar fi fost gata s izbucneasc în plîns. Vezi tu, doream s cînt la vioar doar pentru a-i r ni pe ceilal i, pentru a le stîrni furia, pentru a pune st pînire pe o insul în care domnesc numai eu. Doream ca ei s fie martorii ruinei mele, f s poat face ceva pentru a m salva. Nu i-am r spuns, n-avea decît s continue. Iar cînd ne-am hot rît s plec m la Paris, credeam c acolo vom muri de foame, vom dec dea, ne vom rostogoli pîn în fundul pr pastiei. Asta doream eu, fiul preferat, s cad, în loc s m ridic, a a cum î i doreau cu to ii. Credeam c ne vom scufunda. Trebuia s ne scufund m! Oh, Nicolas... am optit eu. Dar tu nu te-ai scufundat, Lestat. Foamea, frigul, nimic nu te-a oprit. Ai triumfat! Furia i-a sugrumat din nou glasul. În loc s cazi, beat mort, în vreun an , mi-ai r sturnat toate planurile. Fiecare aspect al dec derii pe care o prev zusem a fost pentru tine ca un colac de salvare. Nimic nu putea st vili entuziasmul i patima care izvorau din tine. i lumina, acea lumin de neatins! Dar, cu cît lumina ta cre tea, cu atît sporea i bezna din mine. Fiecare dintre exuberan ele tale m str pungea, n scînd în mine, în egal m sur , tenebre i disperare! i, culmea ironiei, dup ce ai ajuns s de ii puteri magice, m-ai ap rat împotriva lor! i ce-ai f cut tu cu puterile- i diavole ti? Te-ai folosit de ele, pentru a simula purtarea unui om cumsecade! M-am întors. Îi vedeam pe to i împr tia i în întuneric, Gabrielle stînd cel mai departe de mine. O gean de lumin mi-a ar tat mîna ei, f cîndu-mi semn s-o urmez. Nicki m-a prins de umeri. Atingerea mi-a dezv luit întreaga sa ur . Era de-a dreptul scîrbos. Tu, ca o raz de lumin ce nu e în stare s gîndeasc , i-ai pus pe fug pe liliecii vechiului clan, a optit el. De ce ai f cut-o? Ce înseamn toate acestea pentru monstrul uciga , plin de lumin ? Întorcîndu-m , l-am lovit, trimi îndu-l de-a dura pîn în cel lalt col al cabinei; pumnul lui a spart oglinda, iar capul i s-a izbit cu putere de zid. A încremenit ca un bibelou spart, pr lit peste gr mada de haine vechi, apoi privirile lui i-au reg sit hot rîrea i un zîmbet i-a îmblînzit tr turile. S-a ridicat i, înceti or, a a cum ar fi f cut-o un muritor indignat, i-a aranjat inuta ifonat i p rul ciufulit. Gesturile lui m-au dus cu gîndul la propriile-mi mi ri, atunci, sub Cimitirul Inocen ilor, cînd cei care m r piser m aruncaser în colbul catacombelor. A venit spre mine cu aceea i demnitate i cu cel mai cumplit rînjet, pe care-l v zusem vreodat , întip rit pe vreun chip. Te dispre uiesc, mi-a spus, i totul s-a sfîr it între noi. Mi-ai dat puterea i voi ti s-o folosesc, spre deosebire de tine. În sfîr it, m aflu pe un t rîm unde am ales s înving. Acum sîntem egali întru întuneric. i-ai s -mi dai mie acest teatru, fiindc mi-l datorezi, nu-i a a? ie î i place s d ruie ti. S d ruie ti aur copiilor înfometa i. De-acum înainte, niciodat nam s i mai admir str lucirea.

M-a ocolit i i-a întins bra ele c tre ceilal i. Veni i, frumo ii mei, veni i! Avem multe de f cut, trebuie s ne scriem piesele. Trebuie ne punem pe treab , s ne invent m arta noastr , întunecat i splendid ..Vom forma un clan ce va fi mai presus de toate celelalte. Vom face ceva ce n-a mai fost f cut niciodat . Ceilal i m-au privit speria i, ov itori. Încordarea era din nou la apogeu. Am r suflat adînc i cîmpul meu vizual s-a l rgit. Am v zut din nou culisele, cortina, decorurile pictate i, dincolo de luminile rampei, sala cufundat în întuneric. i, într-o unic , imens amintire, am v zut tot ceea ce se întîmplase vreodat aici. Am v zut un co mar n scînd un altul, am zut o poveste care se sfîr ea. Teatrul vampirilor, am optit. Am închinat acest loc îndeletnicirilor întunecate. Nici unul dintre ei nu a îndr znit s -mi r spund . Nicolas s-a mul umit s zîmbeasc . Ie ind, le-am f cut semn s i se al ture. Era felul meu de a le spune adio. DE-ABIA f cuser m cî iva pa i pe bulevard, cînd m-am oprit brusc. Mii de groz vii m asaltau, pe t cute: Armand va veni i-l va distruge pe Nicolas; noii lui fra i i surori aveau s se sature de frenezia lui i aveau s îl p seasc ; lumina dimine ii avea s îl surprind , bîntuind pe str zi, incapabil s i g seasc un ascunzi din fa a soarelui. Am ridicat ochii spre cer, f s pot vorbi ori respira. Gabrielle m-a cuprins cu bra ele, iar eu am îmbr at-o cu putere, cufundîndu-mi fa a în pletele ei. Pielea, obrajii i buzele îi erau r coroase precum catifeaua. Iubirea ei m înv luia cu o puritate monstruoas , ce nu avea de a face cu inimile ori cu carnea omeneasc . Am strîns-o în bra e i, în întuneric, eram probabil asemeni unui cuplu de îndr gosti i sculptat într-un unic bloc de marmur , ce nu- i mai aduce aminte de vie ile separate. El a ales, fiule, mi-a spus ea. Ceea ce era de f cut, s-a f cut, iar de-acum e ti liber. Mam , cum po i spune a a ceva? El nu tia. i, nici de-acum înainte, nu va ti... Nu te mai gîndi, Lestat. Vor avea ei grij de el. Acum, îns , va trebui s d m de diavolul de Armand. Trebuie s -l conving s -i lase în pace. ÎN NOAPTEA care a urmat, sosind la Paris, am aflat c Nicki îl vizitase deja pe Roget. Sosise cu o or în urm , b tînd în poart ca un dement, i-i ceruse cu urlete s lbatice actul de proprietate asupra teatrului i banii pe care i-i promisesem. Îl amenin ase pe avocat i familia acestuia i îi ordonase s îi scrie lui Renaud s se întoarc , împreun cu întreaga trup , de la Londra. Roget îl refuzase, iar Nicolas îi ceruse imperios s îi comunice adresa londonez i îi devastase biroul. Vestea m-a umplut de o mînie mut . A adar, acest demon în devenire, acest monstru nelegiuit i necredincios, voia s -i fac i pe ei vampiri? N-aveam s -l las. I-am poruncit lui Roget s trimit chiar în acea clip un curier în capitala englez , pentru a-l în tiin a pe Renaud c Nicolas de Lenfent î i pierduse min ile i c nici unul dintre ei nu trebuia s se întoarc la Paris. De acolo m-am dus la teatru, unde l-am g sit pe Nicolas în plin repeti ie, la fel de surescitat ca în ajun. Purta o hain superb i bijuteriile pe care le primise pe vremea cînd mai era înc favoritul tat lui s u; jaboul îi era îns descheiat, ciorapii i-i luase pe dos, iar rul îi era zburlit. În prezen a lui Eleni i a celorlal i, l-am anun at c nu va primi nimic de la mine decît dac îmi promitea c niciodat , nici un actor i nici o actri din capital nu aveau s fie uci i sau ademeni i de noul clan, c Renaud i trupa lui nu vor pune niciodat piciorul în Teatrul Vampirilor i c , în anii care aveau s urmeze, Roget, care va continua s in baierile pungii, nu va avea de suferit din cauza lor. A început s î i bat joc de mine, din nou, dar Eleni l-a f cut s tac . Era îngrozit de inten iile lui i mi-a promis ceea ce doream, convingîndu-i i pe ceilal i s o imite. În cele din urm , prin cine tie ce vr ji obscure, a reu it s -l intimideze i pe Nicolas, determinîndu-l s cedeze. ÎN SFÎR IT, i-am încredin at conducerea Teatrului Vampirilor lui Eleni, o dat cu fondurile de cheltuieli necesare, pe care Roget avea s le administreze în numele ei.

ÎN NOAPTEA aceea, înainte de a m desp i de ea, am rugat-o s -mi spun tot ce tia despre Armand. Gabrielle era i ea împreun cu noi. Ne pînde te, mi-a spus. Uneori, se las v zut. Chipul ei îndurerat m-a tulburat. Numai Dumnezeu tie ce va face cînd va descoperi ce se întîmpl aici.

PARTEA A CINCEA VAMPIRUL ARMAND

1 PLOAIE de prim var . Ploaie de lumin , ce satura fiece frunz proasp din copacii de pe bulevarde, fiece piatr de pavaj. Ploaie sub form de avers , trasînd fascicule de lumin prin goliciunea beznei. i balul de la Palatul Regal. Regele i regina erau prezen i, dansînd printre oameni. În col urile întunecate se vorbea despre intrigi. Cui îi pas de ele? Împ iile se înal i apoi decad. Important e doar ca picturilor de la Luvru s nu li se dea foc. Pierdut, din nou, în oceanul de muritori: tenuri proaspete i obraji îmbujora i, mun i de r pudrat, împodobi i cu tot soiul de absurdit i: nave minuscule cu trei catarge, arbori run ei i p rele. Ogoare întregi de perle i panglici. B rba i cu piepturile umflate, ce se umflau i mai tare în hainele de m tase, lucind asemeni penelor. Str lucirea diamantelor îmi nea ochii. Din cînd în cînd, glasurile îmi atingeau în treac t suprafa a pielii, rîsetele se f ceau ecoul altor rîsete p gîne, ciorchinii de lumin ri m orbeau, iar spuma valurilor muzicii lingea zidurile. Cîte o rafal de ploaie r zb tea prin u ile larg deschise. Parfumul de oameni îmi a a cu blînde e foamea. Umeri albi, grumazuri diafane, inimi puternice scandîndu- i ritmul ve nic, cît varietate printre ace ti copii despuia i, ascun i sub bog iile lor, ace ti s lbatici trudind în scutecele lor înc rcate cu broderii i încrustate cu perle, cu t lpile chinuite de tocuri prea înalte, cu m ti înconjurîndu-le ochii precum coaja fragil a unor r ni recente. Aerul iese dintr-un trup, fiind aspirat de un altul. Dar muzica? Iese i ea printr-o ureche, intrînd în alta, cum spune vechea expresie? Respir m lumin , respir m muzic , respir m clipa ce trece prin noi. Din vreme în vreme, cîte o privire z bovea asupra mea, plin de o speran confuz . Albea a pielii mele îi f cea s ov ie, dar nu aveau oare i ei obiceiul de a- i slobozi sîngele din vene, pentru a- i p stra paloarea delicat ? ( i cît mi-a fi dorit s fiu eu cel ce le inea vasul, pentru a sorbi din el mai apoi.) Dar ochii mei, ce însemnau ei oare în acea mare de giuvaeruri pastelate? otelile lor m împresurau. i aromele lor, între care nu g seai dou la fel. Uneori, unii dintre muritori m chemau, de parc ar fi rostit-o cu voce tare, sim ind ce eram, adulmecînd voluptatea. În cine tie ce grai str vechi, urau bun venit mor ii; suspinau dup moarte, iar moartea traversa înc perea. Dar o tiau ei, oare, cu adev rat? Desigur c nu. Nici eu nu tiam! Chiar în asta consta groz via! Cine eram eu, ca s îndur povara acestei taine? S ard de dorin a de a o împ rt i, s doresc a-mi însu i acea tîn zvelt , sugîndu-i sîngele din carnea fraged a rotunjimii micu ilor ei sîni? Muzica î i vedea de drum, muzica omeneasc . Culorile vastei înc peri p reau, din cînd în cînd, a lua foc, de parc totul urma s se topeasc . Foamea devenea tot mai acut . Nu mai era doar o idee. Venele mi se zb teau, înfometate. Cineva urma s moar , secat de sînge, cît ai clipi din ochi. Nu suportam s m gîndesc la asta, s tiu c se va întîmpla din clip -n clip , s -mi închipui degetele încle tînd grumazul, zbaterea sîngelui, d ruirea c rnii. Unde? Acesta este trupul meu, acesta este sîngele meu. Arat i puterea, Lestat, ca limba unei reptile, culegînd, într-un zvîcnet, inima potrivit ! Bra e mici i durdulii, coapte de- i vine s le sfî ii, obraji str lucitori de b rbat pe care str luce te un puf moale, de curînd b rbierit, mu chi zvîrcolindu-mi-se-ntre degete, n-ave i

nici o sc pare! i, deodat , dind tul acestei alchimii divine, dincolo de aceast panoram ce nega dec derea, mi se ar tau oasele! Tigve goale sub perucile ridicole, cîte dou c scate, holbîndu-se de dup un evantai. O înc pere plin de schelete ce se cl tinau, în a teptarea unei b i de clopot. Exact a a zusem publicul de pe scena lui Renaud, în vreme ce m dedam la însp imînt toarele mele giumbu lucuri. Groz via mor ii plutea, pîndind deasupra fiec ruia dintre cei prezen i. Trebuia s scap de aici. Gre isem în chip îngrozitor socotelile. Aceasta era moartea, i puteam sc pa de ea, dac reu eam s ies afar ! Dar eram prins în n vodul muritorilor de parc acest loc monstruos ar fi fost o capcan de prins vampiri. Dac încercam s m smulg de aici, întreaga sal de bal ar fi fost cuprins de panic . Cît am putut de calm, am început -mi croiesc drum spre ie ire. Lîng zidul din fund, acoperit cu o draperie de m tase filigranat , l-am z rit, cu coada ochiului, de parc-ar fi fost doar rodul fanteziei mele, pe Armand. Armand. Nu tiu dac m strigase; dac m salutase. M privea, creatur str lucitoare, în dantelele-i pline de bijuterii. Viziunea aceasta era precum apari ia Cenu resei la balul de la curte, asemeni Frumoasei Adormite, deschizîndu- i ochii, înv luit în pînze de p ianjen, dîndu-le la o parte cu un gest al mîinii ei fierbin i. Str lucirea neîntinat a frumuse ii sale mi-a t iat r suflarea. Da, un înveli omenesc des vâr it i, cu toate acestea, cu atît mai supranatural: chipul prea str lucitor, ochii s i întuneca i, clipind uneori, aruncînd fulgere ce mi se p reau c las se întrevad focurile iadului. Cînd, în sfîr it, i-am auzit glasul, acesta era aproape o oapt , a tor, obligîndu-m s m concentrez pentru a-l deslu i: M-ai c utat toat noaptea, mi-a spus, i iat -m , te a teptam. Te-am a teptat dintotdeauna. Cred c am sim it chiar atunci, neputînd s -mi desprind privirea de a lui, c niciodat , în to i anii în care voi mai colinda p mîntul, nu voi mai avea o revela ie mai clar a groz viei care sîntem. În mijlocul mul imii, p rea de o inocen sfî ietoare. Privindu-l, vedeam cripte i auzeam bubuitul tobelor. Vedeam cîmpii luminate de tor e, locuri unde nu c lcasem în veci, auzeam incanta ii confuze, sim eam pe obraji v paia unor focuri dezl uite. Toate aceste viziuni nu veneau dinspre el. Eu însumi le c utam în mintea lui. Nici m car Nicolas, muritor ori nemuritor, nu mi se p ruse vreodat atît de seduc tor. Nici m car Gabrielle nu m atr sese vreodat atît de mult. Dumnezeule, deci asta s fie iubirea? Asta s fie dorin a? Toate amorurile mele din trecut nu erau decît o palid umbr a acestuia. El p rea a-mi da de în eles c fusesem nebun s cred c nu va fi a a. Cine ne-ar mai putea iubi, pe noi doi, a a cum ne putem noi iubii L-au mai privit i al ii. I-am v zut trecînd cu o încetineal ridicol ; le-am v zut privirile intite asupra lui i lumina ce c dea dintr-un unghi inedit, atunci cînd î i l sa capul în jos. Am înaintat spre el. Mi s-a p rut c -l v d ridicînd mîna, în semn de chemare, apoi mia întors spatele i n-am mai v zut decît silueta unui b ie andru, cu mijlocelul strîmt i umeri drep i, sub ve mintele de m tase. Întorcîndu-se din nou, m-a invitat s -l urmez, în vreme ce deschidea u a. Un gînd nebun mi-a fulgerat prin minte. Urmîndu-l, mi s-a p rut c nimic din cîte ni s-au întîmplat nu era adev rat. Nu existase nici o cript sub Cimitirul Inocen ilor, iar el nu era strigoiul f team pe care-l tiam. Mi sa p rut c , al turi de el, eram în siguran . Eram suma dorin elor noastre reciproce i asta ne era mîntuirea. Groz viile imense, necunoscute, ale nemuririi mele nu-mi mai st teau în cale. Navigam pe m ri calme, c uzi i de faruri ce ne erau cunoscute. Venise clipa s ne reg sim unul în bra ele celuilalt. Ne aflam într-o înc pere cufundat în bezn , rece i pustie. Larma balului era departe. Sîngele pe care-l sorbise îl înc lzise i i-am auzit b ile puternice ale inimii. M-a tras înspre el. Dincolo de ferestrele înalte vedeam trecînd luminile tr surilor, auzeam zgomote slabe neîntrerupte vestind siguran a i confortul, i toate celelalte lucruri ce alc tuiau Parisul. Nu murisem niciodat . Lumea reîncepea de la cap t. Mi-am desf cut bra ele i i-am sim it inima b tînd la pieptul meu. L-am chemat pe Nicolas al meu, încercînd s -l previn c eram cu to ii osîndi i. Via a se scurgea, pic tur cu pic tur , din noi. V zînd livada cu merii sc lda i în soare, am sim it c înnebunesc. Nu, nu, iubitul meu, mi-a optit, nu e decît pace i lini te, i tu, în bra ele mele.

tii, a fost o culme a ghinionului! Nu sînt un diavol înd tnic. Plîng precum un copil pierdut. Vreau s m întorc acas . Da, da, buzele lui aveau gust de sînge, dar nu de sînge omenesc. Erau asemeni elixirului primit de la Magnus, i m-am dat înapoi, scîrbit. De data aceasta, puteam s fug. Mi se oferea o a doua ans . Am urlat, refuzînd s beau; nu voiam i, deodat , am sim it doi col i ascu i înfingîndumi-se în gît, str pungîndu-m în adîncul inimii. Nu m mai puteam mi ca. Extazul primei nop i revenea de mii de ori mai puternic decît ceea ce sim eam strîngîndu-i în bra e pe muritori. Se hr nea cu mine. M golea de sînge. zînd în genunchi, l-am sim it cuprinzîndu-m i-am sim it cum sîngele mi se scurgea, la porunca unei voin e monstruoase, pe care n-o puteam opri. Diavole! am încercat s strig. Am silit cuvîntul s urce, f cîndu-l s -mi neasc de pe buze, punînd cap t paraliziei care-mi îngreuna membrele. Diavole! am r cnit i, apucîndu-l, în vreme ce se ad pa, l-am trîntit la p mînt. Într-o clipit , l-am în cat i, sf rîmînd u a de sticl , l-am tîrît dup mine în noapte. lcîiele lui zgîriau p mîntul, iar chipul i se transformase într-o masc a mîniei pure. Apucîndu-i bra ul drept, l-am zgîl îit dintr-o parte într-alta pîn l-am ame it, în vreme ce îl loveam întruna, pîn cînd sîngele i-a izbucnit pe urechi, pe nas i pe gur . L-am tîrît printre copaci, departe de luminile palatului. În vreme ce se zb tea, încercînd s i adune puterile, mi-a strigat c are s m ucid , fiindc acum avea i puterile mele. Le b use o dat cu sîngele meu i, laolalt cu ale sale, aveau s -l fac de neînvins. Înnebunit de furie, l-am prins de gît, ap sîndu-i capul pe paji tea de sub noi. intuindu-l la p mînt, l-am strîns pîn cînd sîngele a izbucnit în valuri din gura larg deschis . Ar fi ipat, dar nu putea. Genunchii mei i se înfipseser în piept. Gîtul i se umflase sub ap sarea degetelor i sîngele nea bolborosind. Cl tina din cap cu disperare, ochii i se holbau, f s vad nimic. Apoi, cînd l-am sim it l sîndu-se moale ca o cîrp în mîinile mele, i-am dat drumul. L-am lovit iar, întorcîndu-l de pe o parte pe alta. Apoi mi-am scos sabia din teac , vrînd -i despart capul de trup. Am ridicat sabia i, cînd am privit în jos, c tre el, i-am v zut chipul sp lat de ploaie. Ochii s i erau a inti i asupra mea, de parc ar fi fost pe jum tate mort i nu era în stare s se mi te i nici s implore mil . Am a teptat. Voiam s -l v d rugîndu-se de mine. Doream s -i aud iar glasul puternic, viclean i mincinos care, într-o clip binecuvîntat i plin de lumin , m f cuse s cred c eram iar viu i liber. Minciuni blestemate, de neiertat. Minciuni pe care n-am s le uit cît voi bîntui p mîntul. Voiam ca turbarea ce m cuprinsese s m poarte dincolo de pragul mormîntului s u. Dar buzele lui nu au l sat s le scape nici un sunet. i încetul cu încetul i-a rec tat frumuse ea. cea, ca un copil zdrobit, pe aleea pietroas , la numai cî iva pa i de strada circulat , de nechezatul cailor i de huruitul tr surilor. Iar acest copil zdrobit însemna veacuri de r utate i de în elepciune, dar nu l sa s -i scape nici o frîntur de scîrbavnic implorare, ci doar sentimentul blînd a ceea ce era. O r utate atît de veche, ce v zuse vremuri întunecate pe care eu puteam doar s le visez. I-am dat drumul i m-am ridicat, punîndu-mi sabia la loc, în teac . M-am îndep rtat de el cî iva pa i, apoi m-am pr bu it pe o banc de piatr , umed . Departe, siluete îngrijorate se agitau în jurul ferestrei sf rîmate prin care ie isem. Dar noaptea se întindea între noi i acei muritori nelini ti i. L-am privit cu triste e, z cea f s se mi te. Chipul s u era întors spre mine, dar nu dinadins, iar buclele p rului îi erau încleiate de sînge. Cu ochii închi i, cu bra ele desf cute, azvîrlite în l turi, p rea odrasla p sit a unui accident supranatural al timpului, la fel de nenorocit precum eram eu însumi. Ce f cuse pentru a deveni ceea ce era? Putuse o fiin atît de tîn s în eleag , odinioar , sensul unei atare hot rîri, rostise oare de bun voie jur mîntul? M-am ridicat i m-am îndreptat încet spre el, l-am privit de sus, am privit sîngele care-i umpluse c ma a i îi murd rea chipul. Mi s-a p rut c a oftat i am crezut c -i aud r suflarea. Nu- i deschisese ochii, i un muritor nu cred c ar fi b gat de seam vreo schimbare. Dar eu i-am sim it durerea, i-am sim it imensitatea i mi-am dorit s n-o fi perceput. Vreme de o clip , am în eles pr pastia care ne desp ea, care separa încercarea lui de a m

domina de legitima mea ap rare. Cuprins de disperare, încercase s înfrîng cea ce nu reu ea s în eleag . Iar eu îl învinsesem, instinctiv i aproape f nici un efort. Toat durerea s-a aruncat iar asupra mea, o dat cu spusele lui Gabrielle i cu învinuirile lui Nicolas. Furia mea nu însemna nimic, în compara ie cu disperarea i dezolarea lui Armand. Acesta a fost poate motivul pentru care m-am aplecat asupra lui i l-am luat în bra e. Poate am f cut-o pentru c era de o frumuse e ie it din comun i atît de pierdut. La urma urmei, eram de-un neam. Era, nu-i a a? destul de firesc ca un semen de-al lui s -l duc din locul acela, unde, mai devreme sau mai tîrziu, muritorii l-ar fi g sit; s -l poarte, cl tinîndu-se, sprijinindu-l. Nu mi-a opus rezisten . Curînd a reu it s se in singur pe picioare. Apoi a pornit, cl tinîndu-se, rezemîndu- i bra ul de um rul meu. L-am sprijinit i l-am ajutat pîn cînd ne-am îndep rtat de Palatul Regal, pe strada St.Honoré. Nu aruncam trec torilor decît priviri fugare, pîn cînd, sub un pîlc de copaci, am z rit o form cunoscut , ce nu emana nici un fel de arom muritoare, i mi-am dat seama c Gabrielle ne a tepta acolo de o bun bucat de vreme. A înaintat, ov itoare i t cut , iar chipul i s-a încruntat la vederea c ii îmbibate de sînge i a zgîrieturilor de pe pielea lui cea alb , i s-a ar tat dornic s m ajute s -l port, de i nu prea tia cum ar putea-o face. Ceilal i st teau i ei pe-aproape, undeva în gr dinile cufundate în bezn . I-am auzit înainte de a-i vedea. Nicki era i el acolo. Veniser i ei, ca i Gabrielle, de la mile dep rtare, chema i de tumult, ori de cine tie ce imagini pe care nu mi le puteam închipui. Ne a teptaser , iar acum ne priveau cum ne îndep rtam. 2 L-AM DUS la grajdurile pe care le închiriasem, iar acolo l-am ajutat s încalece. M-a privit îns de parc ar fi fost gata s cad în orice clip , a a c am urcat i eu în a, în spatele lui, i am pornit to i trei la galop. Tot drumul spre cas , m-am întrebat ce aveam de f cut, dac trebuia s -l duc în vizuina mea. Gabrielle nu a protestat. S-a mul umit s îl priveasc . El nu spunea nimic, se cuse mic i st tea cuminte în a, în fa a mea, senin ca un prunc, de i nu era nicidecum un copil. Desigur, tiuse dintotdeauna unde se afla turnul, dar, pîn acum, gratiile îl împiedicaser s intre. Iar acum, eu aveam de gînd s -l duc în untru. De ce nu-mi spunea nimic Gabrielle? Era întîlnirea pe care o dorisem, pe care o a teptasem atît de mult... Eram convins c ea tia ce se întîmplase. Cînd, în sfîr it, am desc lecat, el a luat-o înainte i s-a oprit în dreptul por ii, teptîndu-m . Am scos la iveal cheia de o el a z vorului i l-am privit îndelung, întrebîndu-m ce fel de promisiuni i s-ar putea cere unui asemenea monstru înainte de a-i deschide poarta. Legile ospitalit ii însemnau oare ceva pentru creaturile nop ii? Avea ochii mari i negri, învin i. Privirea lui p rea tulbure. M-a scrutat în t cere un timp îndelungat, apoi i-a întins mîna sting , încol cindu- i degetele pe grilajul de fier. Am privit neputincios, v zînd cum, cu un sunet strident, poarta a început s se mi te, zdrelind stînca. Dar el s-a oprit i s-a mul umit s îndoaie pu in gratiile. Ar fi putut, deci, s intre în turn ori de cîte ori ar fi avut chef. Am examinat gratiile de fier pe care le îndoise. Îl învinsesem o dat . Însemna asta c i eu eram în stare s fac ceea ce f cuse el adineauri? Nu tiam. Dac nu eram în stare s -mi cunosc puterile, cum a putea vreodat s le m sor pe ale lui? Vino, a spus Gabrielle, cu ner bdare în glas, luînd-o înainte, pe treptele ce coborau spre cripta din donjon. Era frig ca întotdeauna, c ci aerul proasp t de prim var nu avea cum s p trund . Ea a aprins focul în vatra b trîn , în vreme ce eu aprindeam lumîn rile. El se a ezase pe lavi a de piatr , privindu-ne. Am v zut cum c ldura începea s i fac efectul asupra lui: trupul rea c îi devine mai solid i chiar ritmul respira iei i s-a modificat. Parc absorbea lumina, iar privirile i s-au limpezit. Efectul luminii i al c ldurii asupra vampirilor este greu de prev zut, i tou i, vechiul clan renun ase i la una, i la cealalt .

M-am a ezat pe cealalt banc de piatr i mi-am l sat privirile s r ceasc prin înc perea scund , asemeni lui. În tot acest timp, Gabrielle st tuse de-o parte. Într-un tîrziu s-a apropiat de el, i-a scos batista i a început s îi tearg fa a. A privit-o cu aceea i expresie cu care privise focul i lumîn rile sau umbrele tremurînde de pe tavan. P rea s -l intereseze la fel de mult. M-a trecut un fior cînd mi-am dat seama c r nile de pe chipul lui aproape disp ruser . Oasele lui erau din nou întregi, fa a î i rec tase forma ini ial , doar paloarea accentuat mai amintea de sîngele pe care-l pierduse. s vreau, inima mi s-a umplut de bucurie, ca atunci pe crenelurile turnului, cînd i-am auzit vocea. M-am gîndit la durerea ce m str punsese o dat cu col ii i minciuna lui, cu numai o jum tate de or în urm , la Palat. Îl uram. Dar nu m mai s turam s -l privesc. Gabrielle l-a piept nat i i-a ters mîinile de sînge. În tot acest timp, p rea neputincios. Cît despre ea, nu-i puteam citi pe chip o expresie de înger plin de compasiune, ci mai degrab curiozitatea, dorin a de a fi lîng el, de a-l atinge i de a-l examina. În lumina pîlpîitoare a lumîn rilor, s-au privit st ruitor. El s-a aplecat u or înainte, iar ochii îi erau din nou întuneca i i expresivi, de parc via a iar fi revenit. Dac n-ar fi avut hainele pline de sînge, ar fi putut p rea uman. Ar fi putut... Ce vei face acum? l-am întrebat. Am rostit aceste cuvinte cu glas tare, ca Gabrielle s poat auzi. Vei r mîne la Paris i-i vei l sa în pace pe Eleni i pe ceilal i? Nici un r spuns. M studia, contempla b ncile de piatr i sarcofagele. Trei sarcofage. Sînt convins c tii ce fac ei, i-am spus. Vei p si Parisul sau ai de gînd s r mîi? Am crezut c avea de gînd s -mi explice din nou cît de mare era r ul pe care i-l pricinuisem, lui i celorlal i, dar gîndul acesta s-a risipit. Pentru o clip , fa a i s-a posomorit. Tr turile lui mi-l ar tau învins, dar plin de c ldur i suferin omeneasc . Cît o fi de trîn? m-am întrebat. Cu cît timp în urm fusese oare un om cu aceast înf are? M-a auzit, dar nu mi-a r spuns. A privit-o pe Gabrielle, care st tea lîng foc, apoi pe mine. i, t cînd, mi s-a adresat: Iube te-m . Ai distrus totul! Dar, dac m iube ti, totul poate fi recl dit sub alt înf are. Iube te-m . Pledoaria lui mut poseda o elocven inefabil , pe care nu o pot reda în cuvinte. Ce-a putea face ca s te fac s m iube ti? Ce i-a putea oferi? Cunoa terea a tot ceea ce mi-a fost dat s v d, tainele puterii noastre, misterul care sînt? Orice r spuns a fi dat, mi s-ar fi p rut o blasfemie. i, ca alt dat , în turn, am fost pe punctul de a izbucni în lacrimi. Cu toat puritatea comunic rii t cute, glasul lui mai ad uga i un adorabil ecou al sentimentelor sale. a cum mi se p ruse la Nôtre-Dame, m-am gîndit din nou c vorbea a a cum cred c vorbesc îngerii, dac exist cumva. M-am trezit din gîndurile mele lipsite de importan , de o banalitate evident , datorit faptului c , brusc, a fost chiar lîng mine. Bra ele lui m-au înconjurat i i-a lipit fruntea de obrazul meu. Mi s-a adresat din nou, dar nu cu vocea fermec toare de la Palatul Regal, ci cu glasul care-mi cîntase de la mile dep rtare. Mi-a spus c , împreun , am putea cunoa te i în elege lucruri inaccesibile vreunui muritor. Mi-a spus c , dac îmi deschideam mintea pentru el, dac îi d ruiam puterea i tainele mele, mi le va d rui i el pe ale sale. Fusese împins s -ncerce s m distrug , iar faptul c nu reu ise îl f cea s m iubeasc i mai mult. Ideea aceasta era ispititoare, dar presim eam pericolul. Un cuvînt îmi st ruia în minte: Fere te-te! Nu tiu ce auzea i ce vedea Gabrielle. Nu tiu ce sim ea. Instinctiv, i-am ocolit privirea. În acea clip , nimic nu îmi doream mai mult decît s m uit drept în ochii lui i s îl în eleg. Totu i, tiam nu trebuie s o fac. Oasele de sub Cimitirul Inocen ilor i v paia infernului pe care o întrev zusem la Palatul Regal mi-au venit din nou în minte. Toat catifeaua i dantelele veacului al optsprezecelea n-ar fi fost de ajuns pentru a-i reda un chip de om. Mi-era imposibil s in ascunse fa de el aceste gînduri, dar sufeream c nu i le puteam împ rt i lui Gabrielle. T cerea care m desp ea de Gabrielle mi se p rea acum de neîndurat. Lui i-a putea vorbi, da, am putea visa împreun . Groaza i venera ia m-au determinat -mi deschid bra ele i s -l îmbr ez. L-am strîns la piept, luptîndu-m cu confuzia i dorin a care m cuprindeau.

Da, p se te Parisul, mi-a optit. Dar ia-m cu tine. Acum n-a putea s mai tr iesc cesc într-un carnaval al groazei. Te rog... Nu, m-am auzit r spunzînd. Chiar nu însemn nimic pentru tine? m-a întrebat. Apoi s-a întors c tre Gabrielle. Chipul ei era îngrijorat i încremenit în vreme ce el o privea. Nu tiam ce se petrece în sufletul ei i, spre disperarea mea, mi-am dat seama c el îi vorbea, l sîndu-m de-o parte. Care avea s fie r spunsul ei? Acum îns ne implora pe amîndoi. Nu exist oare nimic altceva care s fie demn de respectul vostru, doar propriile voastre persoane? În seara aceasta, te-a fi putut distruge, i-am r spuns. Numai respectul m-a împiedicat s o fac. Nu. A cl tinat din cap, cu un gest groaznic de omenesc. N-ai fi putut s o faci niciodat . Am zîmbit. Probabil c avea dreptate. Îns acum noi îl distrugeam pe o cale cu totul diferit . Da, a spus. A a este. M distrugi. Ajuta i-m . Da i-mi doar cî iva ani din tot ce v st înainte, amîndurora. V implor. Asta-i tot ce v cer. Nu, am r spuns din nou. Era a ezat aproape de mine pe banc i m privea st ruitor. Din nou mi-a fost dat s asist la oribilul spectacol al chipului s u, schimonosindu-se, îngustîndu-se, n scînd riduri adînci, provocate de furie. Doar voin a l-a f cut s fie puternic i frumos. Cînd fluxul acestei voin e se întrerupea, tr turile i se topeau ca acelea ale unei p pu i de cear . "Halucina ia" trecuse. S-a ridicat, dîndu-se înapoi pîn lîng foc, pentru a se îndep rta de mine. Voin a pe care o r spîndea p rea aproape material . În ochi îi str lucea o lumin ireal , care p rea îns a nu-i apar ine, nici lui i nici unui alt lucru p mîntesc. Iar focul ce- i arunca vîlv ile de dincolo de el îl înv luia ca o aureol . Te blestem! a optit. Am sim it un fior de spaim . Te blestem, a repetat, venind înspre mine. Iube te- i, atunci, muritorii, i tr ie te a a cum ai tr it pîn acum, nep tor, avînd poft de orice i iubind pe oricine, dar va veni o vreme cînd doar iubirea semenilor t i te va putea salva. Spunînd acestea, i-a întors capul spre Gabrielle. i nu- i vor fi de ajuns progeniturile, cum este ea! Cuvintele lui m-au lovit atît de tare, încît nu m-am putut st pîni i m-am ridicat de pe banc , îndreptîndu-m spre Gabrielle. Nu vin la tine cu mîinile goale, a insistat, îmblînzindu- i dinadins glasul. Nu vin s te implor, f s i ofer nimic în schimb. Prive te-m . Spune-mi c nu ai nevoie de ceea ce vezi în mine, de cineva care are puterea de a te ajuta s treci cu bine prin încerc rile care te teapt . Ochii i s-au oprit asupra ei i am v zut-o cum încremene te i începe s tremure. D -i pace! am strigat. Nu tii ce-i spuneam, mi-a zis cu r ceal în glas. Nu încercam s -i fac nici un r u. Dar tu tii ce ai f cut deja, iubindu- i muritorii? Dac nu îl opream numaidecît, avea s spun ceva îngrozitor, ceva care m-ar fi r nit i pe mine i pe Gabrielle. tia tot ce se întîmplase cu Nicki. tiam c tie. Dac undeva în adîncul sufletului meu, dorisem pieirea lui Nicki, el avea s tie i asta! De ce îi d dusem drumul s intre? Cum de nu-mi d dusem seama de ce era în stare? Chiar nu- i dai seama c totul e o pref torie? mi-a zis, cu aceea i blînde e. Întotdeauna, moartea i trezirea r scolesc mintea uman , astfel încît unul te va urî în veci fiindc i-ai luat via a, iar altul te va dezam gi prin excesele lui demne de dispre . Un al treilea va înnebuni, iar al patrulea va fi un monstru pe care n-ai s -l po i controla. Un altul, în sfîr it, va fi gelos pe superioritatea ta, în vreme ce altul va refuza s comunice cu tine. A aruncat din nou o privire spre Gabrielle i a schi at un zîmbet. Dar v lul va coborî mereu între voi. Po i crea o legiune de vampiri. Vei r mîne îns , în vecii vecilor, singur! Nu vreau s mai aud, toate acestea nu înseamn nimic, i-am spus. Chipul lui Gabrielle trecuse printr-o schimbare urît . Acum îl privea cu ur , eram sigur de asta. A scos din nou acel sunet moale ce se dorea a fi un rîs, dar nu reu ea nicidecum s fie a ceva. aici. R

Aman i cu înf are omeneasc ,m-a ironizat. Chiar nu- i po i vedea gre eala? Cel lalt te ur te mai presus de orice ra iune, iar ea... Sîngele întunecat a f cut-o i mai rece, nu-i a a? Dar chiar i pentru ea, oricît ar fi de puternic , va veni clipa în care se va teme de propria-i nemurire, i pe cine crezi c are s dea vina? E ti nebun, a optit Gabrielle. Ai încercat s -l ocrote ti pe violonist, dar pe ea nu te-ai gîndit c-ar trebui s o aperi. Nu mai spune nimic, i-am r spuns. M obligi s te ur sc. Chiar asta dore ti? Dar spun adev rul, tii asta. Ceea ce nici unul din voi nu ve i putea afla vreodat , e profunzimea urii i a resentimentelor celuilalt. Sau a suferin ei. Sau a iubirii. A t cut, iar eu n-am putut scoate o vorb . F cuse exact ceea ce m temusem, i eu nu am tiut cum s m ap r. Dac m p se ti i pleci cu ea, a continuat Armand, ai s faci din nou o gre eal . Pe Nicolas nu l-ai st pînit niciodat . Iar ea se întreab deja cum ar putea s scape de tine. Dar, spre deosebire de ea, tu nu po i suporta singur tatea. Nu i-am putut r spunde. Ochii lui Gabrielle se f cuser mai mici, iar gura i se strîmbase, plin de cruzime. Ai s vezi, va veni o vreme cînd vei c uta al i muritori, cu speran a c mecheria întunecat î i va aduce, în sfîr it, iubirea dup care tînje ti. i dintre ace ti copii proasp t mutila i i imprevizibili, vei încerca s i f ure ti o citadel împotriva timpului. Dar, dac va dura mai mult de o jum tate de veac, citadela ta se va transforma într-o închisoare. Te avertizez! O adev rat citadel , o fort rea împotriva timpului î i vei putea cl di doar cu ajutorul celor ce sînt la fel de puternici i de în elep i ca i tine. O fort rea împotriva timpului. Chiar i pentru un ne tiutor cum eram eu, aceste cuvinte aveau o anumit putere. i teama s-a r spîndit în mine, împletindu-se cu alte o mie de cauze. În clipa aceea, mi s-a p rut distant i de o frumuse e de nedescris, în lumina focului. uvi ele castanii ale p rului s u de abia dac -i atingeau fruntea neted , iar buzele i se deschideau într-un zîmbet plin de încîntare. Dac drumurile de odinioar ne sînt închise, n-am putea oare s r mînem împreun ? m-a întrebat, iar vocea lui era din nou vocea chem rilor din dep rtare. Cine altcineva i-ar putea în elege suferin a? Cine altcineva ar mai putea ti ce i-a trecut prin minte în noaptea aceea, cînd ai ap rut pe scena micului t u teatru, însp imîntîndu-i pe to i cei pe care îi iubeai? S nu vorbim despre asta, am murmurat. Dar sim eam cum m înmuiam, l sîndu-m în voia ochilor i a glasului s u. Sim eam pe-aproape extazul din noaptea aceea petrecut pe crenelurile turnului. Cu întreaga mea voin , am chemat-o pe Gabrielle. Cine ar mai putea în elege ce se petrecea în mintea ta cînd supu ii mei renega i, fermeca i de acordurile muzicii pre iosului nostru instrumentist, i-au pus la cale vulgara întreprindere? N-am scos nici un cuvînt. Teatrul Vampirilor? Buzele i s-au alungit într-un rînjet plin de r utate. Crezi c ea în elege întreaga ironie, întreaga cruzime a acestor cuvinte? Crezi c tie ce ai sim it cînd te aflai în scen , tîn r actor aclamat de mul ime? Pe atunci, timpul î i era prieten, nu du man, cum î i e acum! Atunci, preaiubi ii t i muritori veneau la tine în culise ca s te îmbr eze, iar tu îi a teptai cu bra ele deschise, erau mica ta familie... Te rog, opre te-te. Te conjur s te opre ti. Cine altcineva î i mai cunoa te dimensiunile sufletului? Vr jitorie. O mai folosise vreodat cineva cu atîta pricepere? i ce ne spunea el, de fapt, dincolo de acest fluviu de cuvinte frumoase? Veni i la mine, iar eu voi fi soarele pe a c rui orbit ve i fi înl ui i, iar razele mele vor scoate la iveal tainele pe care le p stra i unul fa de cel lalt. Iar eu, cu puterile i farmecele mele ascunse, am s v controlez, am s v posed i-am s v distrug! Te-am mai întrebat o dat , am rostit. Ce vrei de la noi? Ce vrei cu adev rat? Te vreau pe tine! a r spuns. Pe tine i pe ea! Vreau ca, începînd cu aceast r scruce, fim trei! Nu vrei s fim supu ii t i? Am cl tinat din cap. În Gabrielle am observat aceea i pruden i înd tnicie. Armand nu era mînios; de data asta, nu era nici o viclenie. i a optit, cu acela i glas rug tor: Te blestem, i am sim it, în declara ia lui, teatralitate. M-am d ruit ie în clipa în care

m-ai înfrînt. S i aduci aminte de asta, atunci cînd copiii t i întuneca i se vor r zvr ti, cînd se vor ridica împotriv i. Aminte te- i de mine. Eram zguduit, mai zguduit decît fusesem la teatrul lui Renaud în noaptea trist a îngrozitorului sfîr it al rela iei cu Nicolas. Nu cunoscusem, nici m car pentru o clip , teama în catacombele de sub Cimitirul Inocen ilor, dar, de cînd intrasem în aceast înc pere, îmi era dat s o înfrunt. Furia a început din nou s fiarb în Armand, o emo ie prea îngrozitoare pentru a mai putea fi controlat . L-am privit cum î i pleca fruntea, întorcîndu-mi spatele. S-a f cut mic i u or ca un fulg, încruci îndu- i bra ele pe piept, contemplînd fl rile i n scocind amenin ri la adresa mea, pe care apucam s le aud, de i se stingeau înainte de a-i ajunge pe buze. Ceva mi-a atras aten ia pentru o frac iune de secund . Fusese, poate, pîlpîitul unei lumîn ri. Poate c eu am fost cel care am clipit din ochi, f s -mi fi dat seama. Orice-ar fi fost, el s-a f cut nev zut. Mai exact, a încercat s dispar . N-am apucat s v d decît o umbr mare ce se îndep rta de foc. Nu! am strigat. Aruncîndu-m înspre acea form nev zut , l-am apucat strîns, obligîndu-l s redevin material. Nu disp ruse, de fapt, ci doar se mi case foarte repede, dar eu fusesem mai iute; acum st team fa în fa în pragul criptei i am rostit din nou acea nega ie simpl , refuzînd s -l las s plece. Nu putem s ne desp im a a. Nu putem s ne desp im urîndu-ne, pur i simplu, nu putem. Mi-am sim it voin a topindu-se în vreme ce îl îmbr am, inîndu-l strîns la piept, nel sîndu-l s se elibereze, neîng duindu-i nici m car s se mi te. Pu in îmi p sa de ceea ce era el, de ceea ce f cusem atunci cînd m min ise, ori chiar atunci cînd încercase s m biruiasc . Nu-mi p sa c nu mai eram muritor i nici n-aveam mai fiu vreodat . Nu-mi doream decît ca el s r mîn . Doream s fiu cu el, s fiu ceea ce era el, i toate spusele lui mi se p reau adev rate. Totu i, dorin ele lui nu puteau fi împlinite. Nu-l puteam l sa s ne st pîneasc . Nu aveam s -l las s m despart de Gabrielle. întrebam dac el î i d dea, într-adev r, seama ce ne cerea s facem. Credea oare cu adev rat în cuvintele sale nevinovate? s scot o vorb , f s -i cer încuviin area, l-am condus înspre lavi a de lîng foc. Din nou, presim eam primejdia, o primejdie îngrozitoare. Dar asta nu avea importan . Locul u era aici, al turi de noi. GABRIELLE murmura în sinea ei. Se plimba încolo i încoace. Mantia îi c zuse de pe umeri, dar ea p rea a fi uitat de prezen a noastr . Armand o urm rea i, cînd ea s-a întors c tre el, ne-a surprins, vorbind cu glas tare, pe nea teptate: Vii la el i-i spui "Ia-m cu tine." Spui "Iube te-m " i ne ispite ti cu cuno tin ele tale superioare, cu tainele tale i, cu toate acestea, nu ne oferi nimic, nici unuia din noi, decît minciuni. El i-a r spuns cu o oapt blînd : Mi-am ar tat puterea de a în elege. Nu, ai încercat s ne am ge ti doar cu în elegerea ta. Ai creat imagini. i înc imagini destul de copil roase! Doar asta ai f cut tot timpul. L-ai ademenit pe Lestat, la Palat, cu iluziile tale superbe, numai pentru a-l ataca. Iar aici, în loc s profi i de r gazul dintre lii, încerci s semeni discordie între noi doi... Da, la început n-au fost decît iluzii, recunosc, a r spuns el. Dar cele ce le-am spus aici sînt adev rate. Î i dispre uie ti fiul fiindc îi iube te pe muritori, fiindc simte mereu nevoia de a fi în preajma lor, fiindc se simte atras de violonist. tiai c darul întunecat îl va înnebuni, c , în cele din urm , îl va distruge. Î i dore ti libertatea, ca to i ceilal i copii ai întunericului. Mie nu-mi po i ascunde asta. Ah, dar e ti atît de naiv, a exclamat Gabrielle. Crezi c vezi, îns , de fapt, nu vezi nimic. Cî i ani ai tr it ca muritor? Î i mai aduci aminte de ei? Ceea ce ai perceput tu nu este nici m car o frîntur din pasiunea ce m leag de fiul meu. L-am iubit cum n-am iubit niciodat vreo alt fiin de pe P mînt. În singur tatea mea, fiul meu înseamn totul pentru mine. Cum se face c nu po i s interpretezi ceea ce vezi?

Tu e ti cea care nu poate s în eleag , a r spuns Armand cu aceea i voce blînd . Dac ai fi dorit cu adev rat vreodat pe cineva, ai ti c ceea ce sim i pentru fiul t u nu înseamn absolut nimic. Toate acestea sînt vorbe în vînt, l-am întrerupt. Nu, a r spuns ea, f s clipeasc . Ceea ce m leag de fiul meu e mult mai profund. În cincizeci de ani de via , n-am întîlnit decît o singur fiin mai puternic decît mine: pe fiul meu. Indiferent de ceea ce ne desparte, noi doi ne-am putea oricînd împ ca unul cu cel lalt. Dar cum am putea s te socotim pe tine ca fiind unul de-al nostru, cînd pentru tine, toate astea nu-s decît vreascuri de pus pe foc? Dar, acum, încearc s -mi în elegi ideea: ce ne po i da, pentru ca noi s te vrem cu adev rat? Ave i nevoie de îndrumarea mea, a r spuns Armand. De abia v-a i început aventura i nu ave i nici o credin care s v sprijine. Nu pute i tr i f nici o îndrumare... Sînt milioane de oameni care tr iesc f vreo credin sau vreo îndrumare. Tu e ti cel care nu poate tr i f ele. I-am sim it durerea. Suferea. Dar ea a continuat, cu voce egal , lipsit de expresie, de parc-ar fi rostit un monolog. Am i eu întreb rile mele. Sînt lucruri pe care s-ar cuveni s le tiu. N-a putea s tr iesc f o anume filozofie c uzitoare, dar ea nu are nimic de a face cu vechile credin e în diavoli i dumnezei. A început iar s se plimbe de colo-colo, aruncîndu-i din vreme în vreme cîte o privire, în timp ce vorbea. A vrea s tiu, de pild , de ce exist frumuse ea, a spus ea, de ce natura se înc îneaz s o creeze, i care este leg tura între existen a unei furtuni de var , cu fulgere i tr snete, i sentimentele pe care ea le treze te în noi? Dac Dumnezeu nu exist , dac toate aceste lucruri nu sînt unite într-un sistem metaforic, de ce continu ele s ne stîrneasc , cu atîta putere, nevoia de simboluri? Lestat o nume te gr dina s lbatic , dar mie nu-mi ajunge o simpl denumire. i trebuie s m rturisesc c aceast curiozitate obsesiv , sau cum vrei tu s o nume ti, e cea care m îndep rteaz de victimele mele omene ti. Ea e cea care m mîn spre spa iile largi, înspre natur , departe de orice crea ie a omului. Poate m va conduce departe de fiul meu, care e fermecat de tot ceea ce este omenesc. S-a apropiat de el, dar nimic din atitudinea ei nu mai era feminin. Ochii i s-au îngustat în vreme ce îl privea direct în ochi. Aceasta e lumina în care mi se dezv luie calea diavolului. Tu, în ce lumin ai parcurs-o? Ce ai mai înv at, în afar de venerarea diavolului? Ce tii despre noi i despre felul în care ne na tem? Spune-ne i nou , c ci asta ar putea s valoreze ceva pentru noi. Sau, la fel de bine, s-ar putea s nu valoreze nimic. El r sese f glas. Era incapabil s î i ascund uimirea. O privea, prad unei confuzii nevinovate. Apoi s-a ridicat i s-a îndep rtat de ea, încercînd parc s -i scape, o fantom descump nit ce privea în gol, drept înainte. S-a l sat t cerea. În clipele acelea, sim eam o nevoie stranie de a-l ap ra pe Armand. Ea spusese, f ocoli uri, adev rul despre lucrurile care o interesau, a a cum f cuse dintotdeauna, de cînd o cuno team, i, ca întotdeauna, era ceva de o indiferen brutal în spusele ei. Nu-i p sa deloc de cele prin care trecuse el. Încearc s te ridici la un alt nivel, p rea c spune ea, la nivelul meu. Iar el se sim ea mic orat i neputincios. Neajutorarea lui devenea alarmant . Nu reu ea s i revin dup atacul ei. S-a întors i a pornit din nou în direc ia lavi elor, de parc ar fi vrut s se a eze, apoi c tre sarcofage, apoi înspre perete. Aceste suprafe e solide p reau c îl resping, de parc voin a lui ar fi încercat s le înfrunte, iar ele îl învingeau. S-a îndreptat spre sc rile înguste de piatr , apoi s-a întors înapoi în înc pere. Gîndurile p reau a fi închise în mintea lui sau, mai r u, nu existau nici un fel de gînduri! Nu mai existau decît imaginile r sturnate a ceea ce vedea drept în fa a ochilor, simple str luciri materiale, a intuit cu fiare, lumîn rile, focul. O evocare fugar a str zilor Parisului, a tarabelor i tr surilor, sunetul estompat al unei orchestre, o h rm laie înfrico toare de cuvinte i fraze din c ile pe care le citise de curînd. Mi-era greu s îndur toate astea, dar Gabrielle mi-a f cut un semn poruncitor s r mîn în locul în care m aflam. În cript se întîmpla ceva. Ceva straniu se petrecea cu atmosfera îns i. Ceva se schimba chiar i în pîlpîirea lumin rilor, focul a trosnit, lingînd pietrele înnegrite de dincolo de el, iar obolanii au pornit a se agita în înc perea de dedesubt, cea a mor ilor. Armand s-a oprit la u a boltit . Mi s-a p rut c trecuser ore întregi, de i nu era a a.

Gabrielle p rea a fi departe, în col ul retras al înc perii, la fel de rece chiar i în concentrarea-i maxim , cu ochii pe cît de mici, pe atît de str lucitori. Armand avea s ne vorbeasc , dar nu pentru a ne oferi o explica ie. Spusele lui nu se îndreptau spre un anume subiect, ci era de parc l-am fi spintecat, iar imaginile s-ar fi scurs din el precum sîngele. Armand p rea doar un b ie el cu bra ele încruci ate, încremenit în pragul u ii. tiam ce sim eam. Era o intimitate monstruoas cu unul dintre semenii mei, o intimitate care f cea p leasc pîn i clipele de extaz ale supunerii victimelor, banalizîndu-le. Se deschidea pentru noi, nereu ind s mai st pîneasc izbucnirea str lucitoare de imagini, care f cea ca vocea lui t cut de mai înainte s par firav , liric i artificial . Aceasta s fi fost primejdia pe care o presim eam adineauri, cea care îmi stîrnise teama? Chiar în clipa în care o recuno team ca atare, m supuneam ei, i m-am gîndit c toate marile lec ii pe care mi le d duse via a le înv asem renun înd la fric . Spaima str pungea, înc o dat , carapacea cu care m înconjurasem, permi înd na terea a ceva nou. Niciodat , în întreaga mea existen , fie ea muritoare ori nemuritoare, nu m sim isem atît de amenin at de intimitate.

POVESTEA LUI ARMAND 3 CAMERA se estompase înceti or, iar zidurile disp ruser . Soseau c re ii. Un nor de praf se ridica la orizont. Apoi ipete îngrozite. Un copil cu p rul castaniu, purtînd haine aspre, ne ti, alerga dezorientat. Hoarda c re ilor a n lit, iar copilul s-a zb tut în zadar, lovind în dreapta i în stînga, atunci cînd a fost prins i aruncat de-a curmezi ul eii unuia dintre c re i, care l-a purtat dincolo de cap tul lumii. Copilul acela era Armand. Toate acestea se petreceau în stepele sudice ale Rusiei, dar Armand habar nu avea c aceea era Rusia. Î i cuno tea mama i tat l, fusese la biseric i auzise de Dumnezeu i de Satana, dar nu apucase s înve e semnifica ia cuvîntului "acas ", nu cuno tea numele limbii pe care o vorbea i n-avea de unde s tie c cei ce îl r piser erau t tari i c el nu avea s mai revad , în veci, nimic din toate cîte-i fuseser dragi, din toate lucrurile pe care le cunoscuse. Bezn , mi rile tumultuoase ale unei nave i ve nica senza ie de grea , apoi, izvorînd din acest co mar al spaimei i disper rii amor ite, vasta întindere de cl diri neverosimile care era Constantinopolul ultimelor zile ale Imperiului Bizantin, cu mul imile-i fantastice i tîrgurile sale de sclavi. Babilonia amenin toare a limbilor str ine, amenin ri rostite în limbajul universal al gesturilor i, de jur-împrejurul s u, du manii pe care nu-i putea deosebi i îndupleca, de care n-avea unde s fug . Aveau s treac ani, cît o via de muritor, pîn cînd Armand î i va aminti de acele chinuitoare momente i le va afla numele i istoriile: dreg torii bizantini de la curte, care voiau s -l castreze, paznicii islamici ai haremurilor, ce aveau inten ii asem toare, mîndri zboinici mameluci ai Egiptului, care voiau s -l ia cu ei la Cairo, pentru a-l face puternic i drept, i str lucitorii vene ieni cu glasuri mieroase, purtînd cizme cu carîmbi înal i i veste de catifea. Ace tia din urm erau cei mai uimitori dintre to i, cre tini ca i el, i totu i, rîzînd înceti or între ei, în vreme ce-l studiau, iar el st tea mut în fa a lor, incapabil s le spund , s -i roage sau s spere. Apoi a v zut din nou marea, albastrul leg tor al Egeei i Adriaticii; din nou, senza ia de grea i un jur mînt solemn de a refuza s mai tr iasc . Marile palate maure ale Vene iei, r rind din oglinda suprafe ei lagunei, i casa în care-a fost dus, cu zeci i zeci de camere secrete, lumina cerului strecurîndu-se doar printre gratiile ferestrelor, i ceilal i b ie i vorbindu-i în limba aceea ciudat i melodioas a vene ienilor; amenin rile i mîngîierile menite s îl conving , în pofida fricii i a supersti iilor, s comit acele p cate cu o nesfîr it procesiune de str ini, în acest univers de marmur luminat de tor e, în care fiecare u se deschidea spre o alt scen de tandre e, ce se supunea aceluia i ritual, aceleia i dorin e inexplicabile, atît de crud în cele din urm . i, la urm de tot, noaptea în care, dup ce zile întregi refuzase s se supun i fusese înfometat i brutalizat, astfel încît refuza s mai vorbeasc , a fost împins din nou printr-una din acele por i, a a cum era, murdar i orbit de întunericul camerei în care fusese închis,

într-o înc pere în care îl a tepta un b rbat foarte înalt, îmbr cat în catifea ro ie, cu un chip ascetic i luminos. Acesta l-a atins blînd cu degetele-i reci i, ca într-un vis, nu a ipat atunci cînd a v zut monedele trecînd dintr-o mîn într-alta. Dar erau mul i bani, prea mul i. Fusese iar vîndut. Chipul noului s u st pîn era prea neted, de parc ar fi fost o masc . Abia atunci a început s ipe. A jurat c le va da ascultare i n-are s mai fie înd tnic. -i spun cineva unde-l duceau, va fi ascult tor de-acum înainte, v rog, v rog... Dar chiar în vreme ce era tîrît în jos pe trepte, spre mirosul st tut al canalului, a sim it din nou degetele delicate i ferme ale noului s u st pîn, iar pe gît amprenta r coroas i tandr a buzelor care, niciodat , n-aveau s -i mai fac vreun r u, într-un prim s rut irezistibil i fatal. Cît iubire în acest prim s rut vampiric! L-a sc ldat purificîndu-l, asta a fost tot, i a fost purtat într-o gondol , care înainta, ca un scarabeu uria i sinistru, prin canalele înguste, pîn spre pontonul de sub o alt cl dire. Beat de pl cere. Beat, în mînile albe, m soase, ce-i netezeau p rul, i a glasului care-i optea c e frumos; îmb tat de chipul care, în clipele tulburi ale emo iei, p rea inundat de expresii, redevenind apoi, în clipele de odihn , calm i str lucitor, ca d ltuit în alabastru i împodobit cu nestemate. Era precum un ochi de ap în lumina lunii. Atinge-l, fie i numai cu vîrful degetelor i întreaga-i via va r ri la suprafa , cufundîndu-se pe dat înapoi în lini te. Beat, în lumina dimine ii, la amintirea s rut rilor acelora, cînd s-a trezit singur i a deschis u dup u , g sind c i i h i, i statui de marmur i granit, pîn cînd ceilal i ucenici l-au g sit i l-au îndrumat r bd tori, ar tîndu-i ce avea de f cut l sîndu-l s îi priveasc sf rîmînd pigmen ii str lucitori, înv îndu-l s dilueze culorile pure cu g lbenu de ou i cum s r spîndeasc acest lac pe suprafa a panourilor, conducîndu-l sus pe schele pentru a munci cu migal pe marginile pînzei uria e, pictînd soarele i norii i îndemnîndu-l admire chipurile i mîinile acelea uria e i aripile îngerilor pe care doar penelul maestrului avea voie s le ating . Îmb tat de mînc rurile delicioase, pe care nu-i fusese dat a le gusta pîn atunci i de vinul ce p rea c nu se va termina niciodat , la masa lung la care se a eza împreun cu ceilal i ucenici. Adormind în cele din urm i trezindu-se doar în amurg, cînd st pînul se afla la tîiul patului enorm, chipe ca o himer în ve mintele-i ro ii de catifea, cu p rul s u alb i des str lucind în lumina felinarului, avînd ochii plini de o fericire simpl , albastru-cobalt. rutul fatal. Ah, da, niciodat s nu m p se ti, da... Nu mi-e team . Curînd, iubitul meu, curînd vom fi cu adev rat uni i. Casa întreag , sc ldat în lumina tor elor. St pînul, coco at pe schele, cu penelul în mîn : Stai acolo, unde e lumina, nu te mi ca. Ore i ore în ir, înghe at în aceea i pozi ie, pîn cînd, înaintea zorilor, i-a v zut propriul chip acolo, pe pînz , chipul unui înger, iar st pînul s-a îndep rtat zîmbind pe coridorul f sfîr it. Nu, st pîne, nu m p si, las -m s r mîn cu tine, nu pleca... Din nou ziu , bani în buzunarul s u, aur veritabil, i m re ia Ven iei cu bulevardele-i inundate de un verde întunecat, erpuind printre palate, iar ceilal i ucenici, luîndu-l de bra , i aerul proasp t, i cerul limpede peste Piazza San Marco, precum un vis din copil rie, i din nou acas , la palazzo, în amurg, venirea st pînului, st pînul aplecîndu-se asupra unui panou mai mic, cu o pensul , lucrînd mereu mai repede, în vreme ce ucenicii se holbau la el, pe jum tate îngrozi i, pe jum tate fascina i, st pînul privind în sus i v zîndu-l, punînd jos pensula i conducîndu-l afar din atelierul enorm, în care ceilal i aveau s munceasc pîn dup miezul nop ii, chipul s u în mîinile st pînului, singuri, din nou, în dormitorul s u, acel secret, de care nu trebuia s vorbeasc nim nui, niciodat , s rutul. Doi ani? Trei ani? Nu exist cuvinte care s descrie i cuprind cu totul gloria acelor vremuri: flotele ce porneau la r zboi din port, imnurile ce se în au în fa a altarelor bizantine, reprezenta iile cu patimi i mistere în biserici sau în piazza, cu gurile iadului i diavolii schimonosi i, i mozaicurile str lucitoare ce împînzeau zidurile din San Marco i San Zanipolo ori cele ale Palatului Ducal, i pictorii ce se plimbau pe acele uli i, Giambono, Uccello, Vivarini sau Bellini. Nesfîr itele petreceri i procesiuni i ve nic, la orele mici ale dimine ii, în vastele înc peri ale palazzo-ului, în lumina tor elor, singur împreun cu st pînul, în vreme ce ceilal i dormeau lini ti i, încuia i în înc perile lor. Pensula st pînului, alergînd pe pînza din fa a sa, de parc ar fi scos la iveal pictura i nu ar fi creat-o: soare i

cer, i mare, izvorînd din bolta aripilor de înger. i momentele acelea îngrozitoare, dar inevitabile, cînd st pînul s rea în picioare urlînd, aruncînd în toate direc iile borcanele cu vopsea, ducîndu- i mîinile la ochi, de parc-ar fi vrut -i smulg din orbite. De ce nu pot vedea? De ce nu pot vedea mai bine decît v d muritorii? Pitit în bra ele st pînului. A teptînd extazul s rutului. Secret întunecat, tain de nedezv luit. St pînul p sind palatul cu pu in înaintea zorilor. Las -m s te înso esc, st pîne. Curînd, iubitul meu, micu ul meu, cînd vei fi de ajuns de înalt i de puternic, i n-ai mai fii atît de fragil. Acum du-te i bucur -te de toate pl cerile ce i se ofer , f dragoste cu o femeie i f dragoste i cu un b rbat în nop ile ce au s vin . Uit de am ciunea pe care ai tr it-o în acel bordel i gust din toate atît cît mai e timp. i pu ine erau nop ile ce se sfîr eau f ca acea siluet s revin , chiar înaintea ritului, ro ie-n obraji i cald de ast dat , pentru a-i da îmbr area care-l va ajuta s reziste peste zi, pîn la urm torul s rut, fatal, în amurg. A înv at s citeasc i s scrie. Ducea picturile în bisericile i în capelele marilor palate, încasa pl i i cump ra pigmen i i uleiuri. Mu truluia slugile, cînd g sea paturile nef cute i hrana neg tit . Era îndr git atît de mult de c tre ucenici, încît o dat treaba terminat , ace tia plîngeau cînd îi trimitea spre alte locuri de munc . Citea st pînului poezii i înv a s cînte felurite melodii. A venit în cele din urm i noaptea aceea cînd, la orele tîrzii, cînd întreaga Vene ie dormea, st pînul i-a spus: Aceasta e clipa, frumosul meu, ca tu s mi te al turi i s -mi devii asemeni. Desigur, dac asta i-e dorin a... Da. S te furi ezi în tain , pentru a te hr ni cu sîngele r uf torilor, a a cum fac eu, i p ze ti în veci aceste taine. M leg s o fac, m las în voia ta, vreau... s fiu cu tine, st pîne, în veci, c ci tu m-ai urit a a cum sînt acum. N-am avut niciodat vreo alt dorin mai fierbinte. St pînul i-a îndep rtat pensula spre pictura ce atingea tavanul, pe deasupra schel riei. Acesta-i singurul soare pe care-l vei mai vedea vreodat . Dar un mileniu de nop i î i vor apar ine i- i va fi dat s vezi lumina a a cum n-a v zut-o vreodat vreun muritor, i s smulgi, asemeni lui Prometeu, din stele, o ve nic iluminare ce- i va îng dui s în elegi totul. Cîte luni au trecut apoi, bucurîndu-se de puterea darului întunecat? A urmat o via nocturn de r ciri împreun pe alei i canale, prin noaptea plin de primejdii, de care nu mai avea a se teme, i pl cerea secular de a ucide, îns niciodat vreun suflet nevinovat. Nu, doar r uf torii, str pungîndu-le creierul, pentru a-l scoate la iveal pe Typhon, asasinul propriului s u frate, înainte de a sorbi r ul direct din gîtul victimei muritoare, pentru a-l transmuta, precum alchimi tii, în pur extaz, în vreme ce st pînul îi ar ta calea, împ rt ind-o. i apoi, pictura, orele de singur tate în compania noului s u talent, în vreme ce pensula p rea uneori c alearg singur pe suprafa a sm uit . Ei doi, pictînd aproape cu furie tripticul, i ucenicii muritori adormi i printre borcanele cu vopsea i sticlele de vin, i o singur tain ce le tulbura lini tea, taina plec rilor st pînului din Vene ia, într-o c torie care, ca i înainte, li se p rea f de sfîrsit celor ce r mîneau acas . Desp irea era îns i mai grea acum. S vîneze de unul singur, f st pîn i s tepte de unul singur, în pivni a adînc , dup vîn toare, în aceea i chinuitoare singur tate... S nu mai aud clinchetul rîsetelor st pînului s u, b taia inimii sale... Dar unde te duci? De ce nu m po i lua cu tine? Armand se pierdea în rug min i. Nu împ rt eau acum aceea i mare tain ? De ce mînea atunci acest mister neexplicat? Nu, iubitul meu, tu nu e ti înc preg tit s por i aceast povar . Deocamdat , ea trebuie s r mîn doar a mea, a a cum a fost vreme de mai bine de o mie de ani. Cîndva, ai m po i ajuta s fac ceeea ce am de f cut, dar asta se va întîmpla numai atunci cînd vei fi preg tit pentru cunoa tere, cînd îmi vei fi ar tat cu adev rat dorin a ta de a ti i cînd vei fi îndeajuns de puternic pentru ca nimeni s nu- i poat smulge ceea ce tii, împotriva voin ei tale. Pîn atunci, va trebui s în elegi c nu am de ales i trebuie s te p sesc. Trebuie s am grij de Cei Ce Trebuie P zi i, a a cum am f cut i pîn acum. Cei Ce Trebuie P zi i. Armand se gîndea mereu la asta; se temea de ei. Dar se temea mai ales, fiindc , din

cînd în cînd, i-l r peau pe st pîn, i a înv at s nu-i mai fie fric doar atunci cînd st pînul se întorcea de fiecare dat înapoi la el. Cei Ce Trebuie P zi i sînt în pace sau tac, spunea el de fiecare dat , sco îndu- i mantia de catifea ro ie de pe umeri. Poate c nu vom ti niciodat mai mult. i s rb toarea continua, vîn toarea de r uf tori pe uli ele Vene iei, în doi, doar el i st pînul. Cît timp ar fi putut s treac a a? O via de om? O sut de vie i? Nu a trecut îns nici o jum tate de an de pl ceri întunecate, pîn cînd, într-o sear , în amurg, st pînul a ap rut la c tîiul sicriului s u din pivni a adînc de pe malul apei, spunînd: Ridic -te, Armand, trebuie s plec m. Ei sînt aici! Dar cine sînt ei, st pîne? Cei Ce Trebuie P zi i? Nu, iubitule, e vorba de ceilal i. Vino, n-avem timp de pierdut! Dar în ce fel ne-ar putea face vreun r u? De ce trebuie s plec m? Chipurile albe de la ferestre, bubuiturile în u . Geamuri sf rîmate. St pînul învîrtindu-se de colo-colo, privind tablourile. Mirosul de fum. Miros de p cur aprins . Urca din pivni , cobora dinspre etajele superioare. Fugi, n-avem vreme s salv m nimic. În sus, pe trepte, c tre acoperi . Chipuri ascunse sub glugile negre, azvîrlind tor e prin u ile deschise, focul mugind în camerele de dedesubt, f cînd geamurile s explodeze, gîlgîind în casa sc rilor. Toate tablourile ardeau. Pe acoperi , Armand. S mergem! Creaturi asemeni nou , înve mîntate în zdren e negre! Al ii, asemeni nou ! St pînul, în goana lui spre acoperi , îi spulbera în toate direc iile. Se auzea pîrîit de oase atunci cînd se loveau de pere i ori chiar de tavan. Blasfematorule! Ereticule! l trau vocile str inilor. Mai multe bra e l-au apucat pe Armand, imobilizîndu-l. Sus, în capul sc rilor, st pînul s-a întors i i-a strigat: Armand! Ai încredere în for a ta. Haide! Dar atacatorii s-a n pustit gr mad asupra st pînului. Îl cople eau. De fiecare dat cînd unul era azvîrlit de pere i, ap reau al i trei. Dar la un moment dat, cincizeci de tor e sau lovit de catifeaua ve mintelor st pînului, de mînecile sale lungi i ro ii, de pletele sale albe. Flac ra s-a în at pîn -n tavan, în vreme ce el, transformat într-o tor vie, continua i loveasc adversarii, lovindu-i cu bra ele sale aprinse, în vreme ce ei continuau s î i îngr deasc tor ele la picioarele lui, de parc ar fi pus vreascuri pe foc. În acest timp, Armand era tîrît în jos, departe de casa incendiat , împreun cu restul ucenicilor muritori, care urlau îngrozi i. Printre strig te i vaiete, au plutit pe ape, departe de Vene ia, în pîntecele unei nave la fel de însp imînt toare precum fusese corabia negustorilor de sclavi. În cele din urm , au debarcat într-un lumini aflat sub cerul liber. Blasfematorule! Blasfematorule! Rugul s-a în at, iar, de jur-împrejur, siluetele cu glugi negre au încins o hor , strigînd: În foc cu ereticul! Nu! Nu-mi face i una ca asta, nu! i cum îi privea, încremenit de spaim , i-a v zut pe s rmanii ucenici muritori, fra ii s i, unicii s i prieteni, tîrî i înspre vîlv taie, urlînd însp imînta i de moarte, în vreme ce erau prin i i arunca i în fl ri. Nu... Opri i-v , ei n-au nici o vin ! Pentru numele lui Dumnezeu, opri i-v , sînt nevinova i! ipa, dar îi sunase i lui ceasul. În ciuda zbaterilor sale, a fost ridicat i azvîrlit în sus. A c zut apoi în mijlocul gheenei. St pîne, ajut -m ! Cuvintele i s-au transformat într-un vaier prelung. Se zb tea, urla, nebun de durere. În cele din urm , a fost scos din fl ri. Aruncat înapoi în via . Acum z cea în rîn , privind c tre cer. I se p rea c fl rile lingeau cerul, dar el era departe de ele, nici m car nu le mai sim ea ar a. Sim ea, în schimb, mirosul hainelor i al p rului s u pîrjolit. Durerea cea mai cumplit îi ardea obrajii i palmele, sîngele i se scurgea din trup i de-abia î i putea mi ca buzele... ... Toate înf ptuirile de arte ale st pînului t u au fost nimicite, toate crea iile pe care le-a realizat, cu puterile-i întunecate, printre muritori, chipurile de îngeri i sfin i ori

muritori! Au vrei s fii i tu nimicit? Sau vrei s sluje ti Satanei? Alege. Te-am l sat s sim i gustul focului, i focul te a teapt , fl mînd. Iadul te-a teapt . Ai de ales. ...da... ... i-ai s sluje ti pe Satana a a cum se cuvine a-l sluji. Da... C ci toate în ast lume sînt de ert ciune, i n-ai s i folose ti puterile întunecate pentru nici o de ert ciune de-a muritorilor, nici pentru a picta, nici pentru a compune muzic , nici pentru a dansa i nici pentru a recita pentru distrac ia muritorilor, ci numai i numai pentru slujirea Satanei. Puterea- i întunecat s seduc , s însp imînte i s distrug , numai s distrug ... Da... ... te vei închina singurului t u st pîn, Satana, ve nic Satana, acum i-n veci... vei sluji adev ratului t u st pîn, în bezn , chin i durere, îi vei supune mintea i inima ta... Da. i cum nu vei avea nici o tain fa de fra ii t i întru Satana, ai s le dezv lui tot ce tii despre blasfemator i povara lui... cere. Vei dezv lui ce tii despre povar , copile! P zea, c ci focul te-a teapt . Nu v în eleg... Cei Ce Trebuie P zi i. Vorbe te. Despre ce s vorbesc? Nu tiu nimic, afar de faptul c nu vreau s suf r! Sînt foarte însp imîntat... Adev rul, copil al întunericului. Unde sînt? Unde sînt Cei Ce Trebuie P zi i? Nu tiu. Dac ave i puterea s o face i, cerceta i-mi mintea. N-am nimic s v spun. Dar spune-ne, copile, ce sînt ei? Nu i-a spus-o niciodat ? Ce sînt Cei Ce Trebuie zi i? adar, nici ei nu tiau. i pentru ei, nu era decît o expresie f con inut. Cînd vei fi îndeajuns de puternic pentru ca nimeni s nu-ti poat smulge ceea ce tii împotriva voin ei tale. St pînul fusese în elept. Ce înseamn asta? Unde sînt? Avem nevoie de un r spuns. V jur c nu tiu. Jur, pe spaima mea, care e tot ce am în clipa asta, c nu tiu! Chipuri palide se aplecau asupra lui, unul cîte unul. Buze insipide, dîndu-i s rut ri aspre, dulci, mîini care-l mîngîiau, iar din încheieturi li se scurgeau pic turi minuscule de sînge. Voiau ca adev rul s fie scos la iveal prin sînge. Dar mai conta oare? Sîngele era sînge. Acum e ti un copil al diavolului. Da. S nu plîngi dup Marius, st pînul t u. Marius e acum în iad, acolo unde-i era locul. i-acum, bea sîngele care are s te vindece, ridic -te i danseaz , întru gloria Satanei, cu cei asemeni ie! i nemurirea are s fie a ta! Da. Sîngele îi ardea limba în vreme ce- i ridica privirea, sîngele îl umplea cu o încetineal chinuitoare. Da, v rog... Era împresurat de fraze pronun ate în latine te i de b taia surd a tobelor. Erau mul umi i. tiau c el spusese adev rul. N-aveau s -l mai ucid , i extazul provocat de cunoa terea acestui lucru eclipsa orice alte considera ii. Durerea din obraji i din palme se transformase în extaz. Ridic -te, tinere, i al tur -te copiilor întunericului. Da, a a voi face. Mîini albe i-au apucat mîinile. Sunet de corn i instrumente cu coarde suprapunînduse peste duduitul tobelor, harfe ciupite într-un ritm hipnotic, în vreme ce hora a prins a se învîrti. Chipurile ascunse de zdren ele negre de cer etor, mantiile fîlfîind în vreme ce î i ridicau genunchii la piept i- i încovoiau spin rile. Frîngîndu- i mîinile, se r suceau, s reau i se ghemuiau iar, învîrtindu-se roat , i un cîntec bolborosit r zb tea dintre buzele lor pecetluite, mereu mai puternic. Hora se-nvîrtea tot mai repede. Bolboroseala lor era o vibra ie melancolic , lipsit de form i de continuitate, i totu i, p rea a deveni o form a vorbirii, un adev rat ecou al gîndurilor. Se auzea tot mai tare, ca un geam t ce refuz a se transforma în ip t. Scotea i el un sunet identic i se învîrtea cu ei, începea s ame easc de atîta învîrtit, op ia f cînd salturi înalte. Mîinile lor îl apucau, buzele lor îl s rutau, se r sucea i era

împins de c tre ceilal i, cineva striga în latine te, un altul îi r spundea, altul striga i mai tare, i r spunsul venea pe dat . Zbura i nimic nu-l mai lega de p mînt i de îngrozitoarea moarte a st pînului s u, de moartea din tablourile sale i de moartea celor pe care-i iubise. Vîntul îi flutura împrejur i ar a îi biciua fa a i ochii. Dar cîntecul era atît de frumos, încît nu mai conta c el nu tia versurile i nu tia s se roage Satanei, nu tia cum s cread i nici în ce fel s-ar putea închina. Dar nimeni nu p rea s bage de seam acest lucru i erau cu to ii un singur glas, strigînd i lamentîndu-se, r sucindu-se i op ind întruna, aplecîndu-se înainte i înapoi, sîndu- i capetele pe spate, iar focul îi orbea i-i lingea cu limbile sale fierbin i i cineva striga: "Da, Da!" Muzica a izbucnit. Un ritm barbar a nit din tobe i tamburine i glasuri ademenitoare au pornit a intona o melodie. Vampirii î i azvîrleau bra ele în sus, h ulind, siluetele lor fulgerau în jurul lui, contorsionîndu-se, cu spin rile încovoiate, b tînd din c lcîie. Îl însp imînta i, în acela i timp, îl atr gea, iar cînd mîinile lor se ag au de el i-l r suceau, se zvîrcolea i el, b tea din picioare i dansa asemeni celorlal i, dînd frîu liber durerii din el, scuturîndu- i membrele i hohotind. Înaintea zorilor, delira, i o duzin de fra i îl mîngîiau, încercînd s -l lini teasc . În cele din urm , l-au condus pe ni te trepte ce p reau s duc în m runtaiele p mîntului. ÎN LUNILE care au urmat, Armand a visat, se pare, c st pînul s u nu murise în fl ri. A visat c st pînul s u c zuse de pe acoperi , ca o comet scînteietoare, în apele salvatoare ale canalului de dedesubt. Acum st pînul supravie uia în mun ii din nordul Italiei. St pînul îl chema. St pînul se afla în sanctuarul Celor Ce Trebuie P zi i. Uneori, în visele sale, st pînul era la fel de puternic i de str lucitor precum fusese dintotdeauna; radia frumuse e. În altele, era ars i scofilcit, negru ca un t ciune care respir ; avea ochi mari i galbeni i doar pletele sale albe erau la fel de dese i de bogate ca înainte. În sl biciunea lui, se tîra în rîn , implorîndu-l pe Armand s vin s -l ajute. În spatele lui, o lumin cald se împr tia din sanctuarul Celor Ce Trebuie P zi i; se sim ea o arom de t mîie, ca o promisiune a vreunei magii din vremuri imemoriale, o promisiune a unei frumuse i reci i exotice, aflat mai presus de bine i de r u. Dar toate acestea erau închipuiri de arte. St pînul îi spusese c focul i lumina îi pot distruge, i îl v zuse cu propriii s i ochi prad fl rilor. Astfel de vise erau la fel de neverosimile precum speran a de a se întoarce vreodat la via a muritoare. Cînd î i deschidea ochii spre lumina stelelor i a lunii, i spre oglinda nemi cat a m rii din fa a sa, nu mai cuno tea nici speran , nici suferin i nici bucurie. Toate acestea îi fuseser date de c tre st pîn, iar acum st pînul nu mai era. Sînt copilul diavolului. Asta era doar poezie. Orice dorin se stinsese în sufletul lui, nu mai r sese decît fr ia întunecat , iar acum ucidea i inocen i, i vinova i. Iar crima era, înainte de toate, plin de cruzime. La Roma, în marele clan din catacombe, s-a plecat în fa a lui Santino, conduc torul, care a coborît treptele de piatr , venindu-i în întîmpinare cu bra ele deschise. C petenia se scuse întru bezn în vremea mor ii negre, i i-a spus lui Armand c în anul 1349, pe cînd ciuma f cea ravagii, avusese o viziune care îi spusese c el i semenii s i trebuia s fie asemeni mor ii negre, un flagel f nici o explica ie, menit s -i fac pe oameni s se îndoiasc de mila Domnului. Santino l-a condus pe Armand în sanctuarul plin de tigve omene ti i l-a înv at istoria vampirilor. Noi am existat dintotdeauna, asemeni lupilor, doar pentru a decima omenirea. Iar clanul de la Roma, umbr întunecat a bisericii romane, constituia împlinirea perfec iunii acestei meniri. Armand cuno tea deja ritualurile i interdic iile obi nuite; venise timpul s înve e i legile cele mari: În primul rînd, fiecare clan trebuie s aib o c petenie. Numai aceasta poate hot rî ca unui muritor s i se ofere darul întunecat, avînd grij ca metodele i ritualurile s fie respectate, a a cum se cuvine. În al doilea rînd, darul întunecat nu poate fi oferit infirmilor, estropia ilor sau copiilor, ori acelora care, nici m car cu ajutorul puterilor întunecate, n-ar putea s supravie uiasc de unii singuri. Se subîn elege c to i muritorii meni i a primi darul trebuie s fie frumo i, astfel încît jignirea adus lui Dumnezeu prin înf ptuirea întunecatei oferte s fie cît mai

mare. În al treilea rînd, darul întunecat nu trebuie s fie oferit niciodat de c tre vampirii în vîrst , pentru ca sîngele s nu-i dea novicelui puteri mult prea mari. C ci toate însu irile sporesc o dat cu vîrsta i trecerea timpului, i b trînii ar putea d rui prea mult putere. nile i arsurile, toate aceste catastrofe, dac nu-i distrug pe copiii satanei, le vor spori puterile de îndat ce se vor fi vindecat. Cu toate acestea, Satana î i ap turma de cei trîni, c ci aproape to i înnebunesc. În aceast ordine de idei, Armand putea s observe c , printre cei de fa , nu vie uia nici un vampir mai vîrstnic de trei sute de ani. Nici unul dintre cei afla i în via acum nu- i amintea de începuturile clanului de la Roma. C ci diavolul î i chema adesea progeniturile vampirice la sînul s u. Dar Armand trebuia s în eleag i faptul c efectele darului întunecat sînt imprevizibile, chiar i atunci cînd el este oferit cu toat grija de c tre un vampir mai tîn r. Din motive necunoscute, o dat n scu i întru bezn , unii muritori devin puternici ca ni te titani, în vreme ce al ii se întîmpl s nu fie decît ni te cadavre ambulante. Iat de ce, ace ti muritori se cer a fi ale i cu mult aten ie. Cei prea p tima i i cu voin nest pînit va trebui s fie evita i în aceea i m sur cu cei ce sînt lipsi i de a a ceva. În al patrulea rînd, nici un vampir nu va distruge vreodat un alt vampir, cu excep ia peteniei clanului, care are puteri de via i de moarte asupra supu ilor s i. În plus, lui îi revine sarcina de a-i da focului pe cei b trîni i cei nebuni, atunci cînd nu mai slujesc Satanei a a cum ar trebui. Este obliga ia lui s distrug pe to i vampirii care nu au fost crea i a a cum se cuvine. Lui îi revine sarcina de a-i distruge pe cei ce sînt atît de grav r ni i, încît nu pot supravie ui de unii singuri. În sfîr it, datoria sa îi cere s -i distrug pe to i proscri ii, ca i pe aceia ce au înc lcat regulile. În al cincilea rînd, nici un vampir nu- i va dezv lui taina unui muritor, l sîndu-l s tr iasc mai departe. Nici un vampir nu va dezv lui unui muritor istoria vampirilor, l sîndul s tr iasc pe mai departe. Nici un vampir nu va a terne în scris istoria vampirilor sau alte cuno tin e referitoare la vampiri, pentru ca asemenea texte s nu cad în mîinile muritorilor, care ar putea s le dea crezare. Iar numele unui vampir nu trebuie s fie cunoscut vreodat de c tre muritori ori scris pe vreo piatr de mormînt i nici un vampir nu va dezv lui muritorilor vizuina sa ori cea a vreunuia dintre semenii s i. Acestea erau poruncile cele mari, de care to i vampirii trebuia s asculte. Acesta era pre ul existen ei printre nemuritori. Cu toate acestea, Armand avea s afle c dintotdeauna au existat pove ti despre cei vîrstnici, vampiri eretici cu puteri înfrico toare care nu se supuneau nici unei autorit i, nici m car diavolului, vampiri care supravie uiser mii de ani. Li se spunea, uneori, copiii mileniilor. În nordul Europei, se povestea despre Mael, ce- i ducea traiul în p durile Angliei i Sco iei. În Asia Mic , circula legenda Pandorei. Iar în Egipt, vechea poveste a vampirului Ramses. În toate col urile lumii se întîlneau asemenea legende. Toate puteau fi considerate fantasmagorii, cu o singur excep ie. B trînul eretic Marius fusese descoperit la Vene ia i pedepsit de c tre copiii întunericului. Legenda lui Marius fusese adev rat . Dar Marius nu mai exista acum. Despre aceast din urm afirma ie, Armand nu scoase nici un cuvînt. Nu i-a spus lui Santino despre visele pe care le mai avea uneori. De fapt, visele se topiser în Armand precum vopselele lui Marius. Nu se mai aflau în mintea sau în sufletul lui Armand, astfel încît s poat fi descoperite de c tre ceilal i, dac ei s-ar fi hot rît s -l cerceteze. Cînd Santino a adus vorba despre Cei Ce Trebuie P zi i, Armand i-a m rturisit c nu tia ce ar fi putut s fie ace tia. Nu tia nici Santino, i nu tiuse nici unul dintre vampirii pe care Santino îi întîlnise vreodat . Secretul acesta murise o dat cu Marius. S l m dar t cerii vechiul mister, oricum nefolositor. Satana ne st pîne te i lui ne închin m. Întru Satana, totul e cunoscut i în eles. Armand i-a pl cut lui Santino. A înv at repede pe de rost legile, i-a perfec ionat incanta iile ceremoniale, ritualurile i rug ciunile. A fost martor la cele mai mari sabaturi la care avea s -i fie dat s asiste vreodat . A înv at de la cei mai puternici, mai talenta i i mai frumo i dintre vampirii pe care avea s -i întîlneasc de-a lungul întregii sale existen e. i-a însu it totul atît de bine, încît a devenit misionarul ce a fost trimis s strîng copiii vagabonzi ai întunericului în clanuri, s -i îndrume pe ceilal i în înf ptuirea sabatului i în oferirea darului întunecat, atunci cînd lumea, diavolul i carnea o cereau. În Spania, în Germania i în Fran a, îi înv ase pe al ii ritualurile i binecuvînt rile

întunecate, i îi fusese h zit s întîlneasc copii s lbatici i tenace ai întunericului i fl ri obscure se aprindeau în el cînd le împ rt ea tov ia i cînd clanul era în jurul u, st pînit de el, extr gîndu- i unitatea din puterile sale. Adusese uciderea pe culmile perfec iunii, mai presus de îndemînarea oric ruia dintre copiii întunericului pe care îi cuno tea. Înv ase s îi cheme pe cei ce doreau cu adev rat s moar . Era de ajuns s se a eze în apropierea locuin elor muritorilor i s cheme în t cere, i victimele-i ap reau. trîni i tineri, zbîrci i i bolnavi, urî i sau frumo i, nu conta, c ci el nu alegea. Le oferea fantasme n ucitoare, dac asta î i doreau, dar nu se apropia de ei i nici nu îi îmbr a. Atra i inexorabil c tre Armand, ei erau cei care îl îmbr au. i cînd sim ea atingerea fierbinte a c rnii, cînd î i desf cea buzele pentru a primi izvorul sîngelui, cuno tea singura bucurie într-un ocean de suferin . În culmea acestor clipe, i se p rea c drumul pe care i-l alesese era profund spiritual, neprih nit de poftele i confuzia care alc tuiau lumea, în ciuda extazului carnal al uciderii. În fapta sa, spiritul i carnea se împreunau, iar el era convins c cel care supravie uia era spiritual. I se p rea c tr ie te o sfînt împ rt anie, sîngele copiilor lui Hristos slujind doar aducerii esen ei îns i a vie ii întru în elegerea sa în clipa fugar a mor ii. În aceast spiritualitate, doar marii sfin i ai lui Dumnezeu îi erau egali, în aceast înfruntare a misterului, în aceast existen de medita ie i renegare de sine. Cu toate acestea, î i vedea cei mai puternici tovar i pierind, distrugîndu-se singuri, înnebunind. Fusese martorul inevitabilei destr ri a clanurilor, v zuse nemurirea înfrîngîndu-i pe cei mai perfec i dintre copiii întunericului, i toate acestea i se p reau uneori o pedeaps îngrozitoare, cu atît mai mult cu cît nu-i era destinat i lui. Era oare menit s devin i el unul dintre cei vîrstnici? Un copil al mileniilor? Puteau fi crezute toate acele pove ti care se înc înau s circule în continuare? Ca odinioar , vampirii hoinari povesteau despre legendara Pandora ce h duia în Rusia, în atît de îndep rtat Moscov , sau despre Mael, care tr ia pe coastele pustii al Angliei. C torii vorbeau chiar i despre Marius, care se spunea c ar fi fost iar i v zut în Egipt ori în Grecia. Dar cei ce povesteau nu-i v zuser cu propriii ochi pe eroii legendelor. De fapt, nu tiau nimic concret; nu f ceau decît s repete mereu acelea i pove ti. Dar aceste legende nu-i amuzau deloc pe slujitorii credincio i ai Satanei. Respectîndu- i cu loialitate jur mîntul fa de c ile întunecate, Armand continua s slujeasc . Îns , de-a lungul veacurilor de ascultare, Armand continuase s p streze pentru sine dou secrete. Acestea îi apar ineau doar lui, mai mult chiar decît co ciugul în care se închidea pe timpul zilei sau decît cele cîteva amulete pe care le purta. Cel dintîi era acela c , oricît de mare i-ar fi fost singur tatea, oricît de lung c utarea unor fra i sau surori al turi de care s se simt în siguran , nu oferise niciodat darul întunecat. Nu voia cu nici un chip s -i ofere Satanei un copil al întunericului. Cel de-al doilea, pe care-l inea departe de cei care îl urmau, spre binele lor, era dimensiunea disper rii sale, care era cu fiecare zi mereu mai adînc . ci nu- i dorea nimic, nu iubea nimic i nu credea în nimic, iar puterile sale, tot mai mari, mai însp imânt toare, nu-i ofereau nici m car un gr unte de pl cere, tr ia de pe o clip pe cealalt , într-un gol imens, str puns doar o dat pe noapte, în via a-i ve nic , de tre omoruri. P strase aceast tain fa de ei atîta timp cît avuseser nevoie de el i cît timp îi putuse conduce, c ci spaima lui i-ar fi îngrozit. Totul se sfîr ise îns . Un mare ciclu luase sfîr it, îl sim ise încheindu-se cu ani în urm , înc dinainte de a ti era un ciclu. Hoinarii aduseser ve ti de la Roma, tiri ce nu mai erau de mult vreme proaspete cînd i-au ajuns la urechi. Spuneau c Santino, c petenia, î i p sise turma. Unii spuneau î i luase cîmpii, al ii c se aruncase în fl ri, iar al ii c "lumea" îl înghi ise, c se urcase într-o tr sur neagr plin de muritori i nu mai fusese v zut niciodat . "Sfîr im în fl ri sau în legend ", spusese unul dintre povestitori. Au venit apoi zvonuri despre haosul de la Roma, despre duzini de c petenii ce îmbr caser pe rînd robele lungi cu glugi negre, pentru a conduce clanul. Apoi, brusc, nu a mai venit nici o veste. Din anul 1700, nu mai primise nici un fel de ve ti din Italia. Vreme de o jum tate de veac, Armand nu fusese în stare s se încread în patima sa ori a celorlal i din jurul s u, pentru a da via freneziei adev ratului sabat. i î i visase vechiul st pîn, pe Marius, în faldurile de catifea ro ie ale ve mintelor sale, rev zuse acel palazzo plin de picturi cutremur toare i se temuse.

Apoi venise cel lalt. Supu ii s i n liser în beciurile de sub Cimitirul Inocen ilor, descriindu-i-l pe noul vampir ce purta o mantie ro ie de catifea, c ptu it cu bl nuri, i nu se sfia s profaneze biserici i s -i doboare pe cei ce purtau la gît cruci, ba chiar se ar ta în locurile luminate. Catifea ro ie. Era doar o coinciden , i totu i îl înfuriase; i se p rea o ofens adus lui, o suferin nemeritat pe care sufletul s u nu era în stare s o îndure. Apoi fusese creat femeia, femeia cu coam de leu i nume de înger, frumoas i la fel de puternic precum fiul ei. Acesta urcase treptele catacombei, conducînd haita împotriva noastr , a a cum vampirii cu chipurile ascunse veniser cu veacuri în urm , s -l distrug pe el i pe st pînul u, la Vene ia. uase. St tea în picioare, înve mîntat în acele zdren e stranii de brocart i de dantel . În buzunare avea ceva m run . Mintea îi vuia, plin de imagini din miile de c i pe care le citise. Se sim ea str puns de tot ceea ce v zuse în locurile luminate ale uria ei metropole, Parisul, i în urechi p rea c -i r sun oapta b trînului s u maestru: Dar un mileniu de nop i î i vor apar ine i- i va fi dat s vezi lumina a a cum n-a v zut-o vreodat vreun muritor, i s smulgi, asemeni lui Prometeu, din stele, o ve nic iluminare ce- i va îng dui s în elegi totul. Dar absolut totul a sc pat în elegerii mele, a spus el. M simt ca un mort pe care mîntul l-a scuipat înapoi, afar , iar voi, Lestat i Gabrielle, îmi p re i a fi imagini pictate de b trînul meu st pîn i maestru, în azuriu, stacojiu i aur. S-a oprit în prag, cu bra ele încruci ate la piept i ne-a privit, întrebîndu-ne în t cere: Si ce-are s mai urmeze de-acum înainte? Ce-a putea s mai ofer? Dumnezeu ne-a sit. i nici o cale a diavolului nu-mi poart pa ii înainte, iar clopotele iadului nu-mi r sun în urechi... A TRECUT O OR . Poate chiar mai mult. Armand edea lîng foc. Pe chipul lui nu mai r sese nici o urm a b liei, de mult uitate. În mi carea lui, rea fragil precum o cochilie goal . Gabrielle se a ezase în col ul opus i privea, la rîndul ei, fl rile, t cut , cu oboseala întip rit pe fa , amestecat cu o aparent compasiune. Faptul c n-aveam cum s -i aflu gîndurile m chinuia. Eu m gîndeam la Marius. La Marius, la Marius... vampirul care pictase în i din lumea real . Tripticuri, portrete, fresce pe zidurile palazzo-ului s u. Iar lumea real nu-l b nuise niciodat , nu îl vînase i nu îl izgonise. Doar haita de strigoi masca i venise s -i ard picturile, creaturile de un neam cu el, cei ce îi împ rt eau darul întunecat dar oare el îl numise darul întunecat? cei ce sus ineau c el nu trebuia tr iasc i s creeze printre muritori. Iar nu muritorii în i. Am rev zut scena teatrului lui Renaud i mi s-a p rut c m aud cîntînd, i cîntecul mi s-a transformat într-un r get. L-am auzit pe Nicolas spunînd: "E splendid", iar eu i-am spuns: "E o copil rie". Mi se p rea c astfel îl sfidam.În imagina ia mea, el pronun a cuvintele pe care nu le pronun ase în seara aceea: "D -mi un lucru în care s cred. Tu n-ai face niciodat asta." Tripticurile lui Marius se aflau în biserici i în capelele m stirilor, poate i pe pere ii marilor case din Vene ia i din Padova. Vampirii n-ar fi îndr znit s intre în locurile sfinte pentru a le da jos. A adar, erau pe undeva, pe-acolo, purtînd probabil o isc litur mîzg lit , aceste crea ii ale unui vampir ce se înconjura de ucenici muritori, î i p stra un amant muritor, din al c rui sînge sorbea uneori, atunci cînd nu vîna de unul singur. M-am gîndit la noaptea aceea de la han, cînd mi-a fost dat s v d lipsa de sensuri a vie ii, iar disperarea blînd , f margini, a lui Armand mi-a ap rut ca un ocean în care-mi era sortit s m înec. Era mai îngrozitor decît rmul distrus al min ii lui Nicki. Bezna i nimicnicia aceasta durau deja de trei veacuri. ie andrul cu p r castaniu de lîng foc i-ar fi putut deschide din nou gura, l sînd ca din ea s -i ias întunericul, ca o cerneal neagr , ce ar fi putut acoperi întreaga lume. a s-ar fi întîmplat, poate, dac n-ar fi existat i cel lalt protagonist al pove tii, acel maestru vene ian, care comisese erezia de a crea sensuri, în picturile sale, motiv pentru care semenii no tri, ale ii lui Satan, îl transformaser într-o tor vie. zuse oare i Gabrielle picturile din poveste, a a cum le v zusem eu? Arseser oare i în v zul ochilor min ii sale, a a cum le v zusem eu arzînd?

În sufletul meu, Marius pornise pe o cale pe care ar fi putut r ci la nesfîr it, laolalt cu strigoii care îi transformaser picturile, din nou, în haos. Cuprins de o triste e ciudat , m-am gîndit la pove tile hoinarilor: c Marius ar fi fost înc în via , c fusese v zut în Grecia ori în Egipt. fi vrut s -l întreb pe Armand, era oare cu putin a a ceva? Marius fusese, se pare, foarte puternic... Dar mi se p rea c nu s-ar fi cuvenit s -l întreb una ca asta. E doar o legend învechit , a optit el. Vocea lui era la fel de limpede cum îi fusese glasul interior. F grab , a continuat, cu ochii a inti i pe mai departe asupra focului: O legend care dateaz dinaintea distrugerii lui. Poate c nu e chiar a a! am strigat. Ecouri ale viziunilor, tablourile de pe pere i. Poate Marius mai e înc în via . Sîntem ori miracole, ori groz vii, mi-a r spuns calm. Depinde doar de punctul de vedere. Cînd cineva afl pentru întîia oar de existen a noastr fie primind sîngele întunecat, fie datorit unor promisiuni ori vedenii, i se pare c totul este posibil. Dar nu este adev rat. Foarte curînd, lumea real se închide în jurul acestui miracol; cum s mai speri în minuni? N-ai ce s faci, te obi nuie ti cu noile limite, iar limitele definesc iar i absolut totul. Deci, ei spun c Marius continu s tr iasc . i î i dore ti din suflet ca to i s continue s tr iasc undeva. N-a mai r mas nimeni în clanul de la Roma, dintre cei ce erau prezen i în noaptea în care m-au înv at ritualurile; poate c nici m car clanul nu mai exist . De ani de zile nam mai avut tiri despre ei. i totu i, ei continu s tr iasc undeva, nu-i a a? La urma urmei, noi nu putem muri. A oftat. Hai s-o l m balt , nu conteaz . De contat, conta ceva mult mai teribil i anume c aceast disperare l-ar fi putut strivi pe Armand. În ciuda setei care-l m cina, a sîngelui pierdut în lupt i a arsurilor din trupul ce- i vindeca r nile, nu dorea s plece în lumea de la suprafa ca s vîneze. Prefera s îndure în t cere setea i arsurile decît s m p seasc . Dar el cuno tea deja r spunsul, tia c nu va putea r mîne al turi de noi. Nu fusese nevoie ca eu i Gabrielle s vorbim pentru a i-o spune. O tia, a a cum probabil i Dumnezeu cunoa te viitorul, c ci Dumnezeu e atoatest pînitor. O triste e de nesuportat. Iar expresia de pe chipul lui Gabrielle era mereu mai ostenit i mai trist . tii c a vrea din tot sufletul s te pot lua cu mine, i-am spus. Propria-mi emo ie ma tulburat. Dar ar fi o nenorocire, pentru noi to i. Nici o schimbare în atitudinea lui. tia. i nici o provocare din partea lui Gabrielle. Nu-mi pot lua gîndul de la Marius, le-am m rturisit. tiu. Dar i mai ciudat mi se pare c nu te gînde ti la Cei Ce Trebuie P zi i. Acela e doar un mister oarecare, i-am r spuns. Exist o mie de mistere. M gîndesc la Marius i r mîn, în prea mare m sur , sclavul propriilor mele obsesii i fascina ii. Mi se pare îngrozitor s -mi fie atît de dor de Marius, s nu fi extras decît aceast unic figur din întreaga- i povestire. Nu conteaz . Dac i place, ia-l. Nu pierd nimic din ceea ce ofer. Cînd cineva rupe z gazurile durerii, a a cum ai f cut tu, te vezi constrîns s respec i tragedia în întregul ei. Trebuie s încerci s m în elegi. Dar atîta neajutorare i atîta disperare mi se par de neîn eles. Iat de ce m gîndesc la Marius. Pe Marius îl pot în elege. Pe tine, nu. De ce? cere. Dar oare nu merita s -i spun adev rul? Am fost mereu un r zvr tit, i-am spus. Tu, în schimb, ai fost dintotdeauna sclavul celor care i-au cerut-o. Am fost c petenia clanului meu! Nu. Ai fost sclavul lui Marius i apoi cel al copiilor întunericului. Ai c zut sub vraja celui dintîi, iar apoi sub a celorlal i. Acum suferi numai din cauza dispari iei vr jii. i m cutremur cînd îmi dau seama ce m-ai l sat s întrev d i s pricep, de parc a fi v zut totul cu ochii altuia. Nu conteaz , mi-a spus, cu privirea spre foc. Gînde ti prea mult în termeni precum decizie i ac iune. Povestea mea nu s-a vrut a fi o justificare. Nu-mi st în fire s m a tept la o încuviin are respectuoas din partea ta, în cuvinte sau gînduri. tim cu to ii c spunsul e prea concludent pentru a fi pronun at i, de asemenea, tim i c este definitiv. Un singur lucru nu tiu: de ce? Fie sînt o fiin prea deosebit de tine, fie nu m po i în elege. Dar de ce n-a putea s vin cu tine? Voi face tot ce-ai s vrei tu, dac m iei cu tine.

Voi fi sub st pînirea ta. M-am gîndit la Marius, cu pensula i cu vopselele lui amestecate cu g lbenu de ou. Cum ai mai putut s -i crezi vreodat , dup ce ai v zut acele tablouri arzînd? l-am întrebat. Cum de-ai putut s li te d ruie ti? Agita ie, mînie crescînd . Pruden în ochii lui Gabrielle, dar nu i spaim . Dar tu, cînd st teai pe scen i priveai publicul ce urla i încerca s ias din sal , ceai crezut? Tovar ii mei mi-au descris pe acel vampir care însp imîntase mul imea, f cînd-o se reverse pe boulevard du Temple. Ai crezut c locul t u nu mai este printre muritori, asta ai crezut. tiai c locul t u nu e acolo. Deci, n-a fost nevoie de o hait de strigoi cu glugi negre ca s i-o spun . tiai. Deci, nici locul lui Marius nu era printre muritori. i nici al meu. Atunci a fost altceva. Nu, n-a fost. De-aceea dispre uie ti Teatrul Vampirilor care, chiar în aceste clipe, lucreaz la dramele sale ieftine ca s stoarc banii mul imilor de pe bulevard. Nu vrei s fii dezam git, a a cum a fost Marius. Iar asta te îndep rteaz i mai mult de omenire. Ai vrea te dai drept muritor, dar în el toria te înfurie i te împinge spre omor. În acea clip , pe scen , i-am replicat, m-am ar tat a a cum sînt. Am f cut exact opusul în el toriei. Am vrut ca, într-un anume fel, s -mi manifest monstruozitatea, pentru a al tura tovar ilor mei umani. Prefer s fug de mine decît s nu m vad . Prefer s m considere un monstru decît s m furi ez prin lume, nerecunoscut de cei la care in. Dar n-a fost o alegere prea bun . Nu. Ceea ce a f cut Marius a fost mai bine. El n-a în elat pe nimeni. Bineîn eles c a f cut-o. A p lit o lume întreag ! Nu. A g sit o cale pentru a imita via a muritorilor. A reu it s fie asemeni lor. Ucidea numai r uf tori i picta a a cum picteaz muritorii. Îngeri i ceruri albastre, i nori, astea m-ai f cut s le v d pe cînd povesteai. El crea lucruri bune. Am v zut în el în elepciune i nici o urm de vanitate. El n-a avut nevoie s se arate. Tr ise o mie de ani i credea mai mult în priveli tile edenice pe care le picta decît în sine însu i. Confuzie. Diavoli pictînd îngeri, astea-s aiureli. Acelea erau doar metafore, am intervenit. Dar nu erau aiureli. Dac vrei s te reg se ti, dac vrei s g se ti iar calea diavolului, atunci nu sînt aiureli! Putem g si o cale pentru a exista. Dac a putea s imit via a, dac a putea g si o cale... Spusele tale nu-nseamn nimic pentru mine. Dumnezeu ne-a p sit. Gabrielle l-a privit uimit . Tu crezi în Dumnezeu? l-a întrebat. Da, am crezut dintotdeauna în Dumnezeu. Satana, în schimb, e doar o scorneal i aceast scorneal , st pînindu-m , m-a tr dat. Ah, dar asta înseamn c e ti cu adev rat blestemat, i-am spus. i tii prea bine c retragerea ta în sînul fr iei copiilor întunericului a fost o retragere dintr-un p cat care nu e cat. Furie. Inima ta se frînge tînjind dup ceva ce nu vei avea niciodat . I-ai adus pe Nicolas i pe Gabrielle al turi de tine, dar, de întors, n-ai s te mai po i întoarce niciodat , a constatat, ridicînd vocea. De ce nu- i ascul i propria poveste? l-am întrebat. S fie oare fiindc nu l-ai iertat niciodat pe Marius c nu te avertizase în privin a lor, l sîndu-te s cazi în mîinile lor? N-ai dore ti niciodat s extragi pilde i inspira ie din amintirea lui Marius? Eu nu sînt Marius, dar pot s i spun un lucru: de cînd am p it pe calea diavolului, n-am auzit decît de un singur vampir mai vîrstnic care s m mai poat înv a ceva, i acela e Marius, fostul u st pîn. El îmi vorbe te chiar i acum. i-mi poveste te despre o cale pentru a vie ui în veci. Î i ba i joc de mine. Nu. Nu-mi bat joc de tine! Tu e ti cel cu inima frînt de ceva ce nu poate s aib : î i lipse te obiectul credin ei, î i lipse te o alt vraj . Nici un r spuns. Noi nu putem s fim Marius pentru tine i nici Santino, întunecatu- i st pîn. Nu sîntem arti ti cu viziuni m re e care s î i dea avînt i nici c petenii ale unui clan al r ului, avînd convingeri care ar putea duce la pierzanie legiuni. Tu de o asemenea vraj ai nevoie, de un astfel de exemplu glorios. s -mi dau seama, m ridicasem în picioare. M apropiasem de vatr i priveam în

jos, c tre el. Cu coada ochiului, am remarcat subtila încuviin are a lui Gabrielle i felul în care, vreme de o clip , i-a închis ochii, de parc ar fi c utat un r gaz de gîndire. El încremenise. Va trebui s treci cum vei putea prin aceast pustietate i s i g se ti imboldul care te-ar determina s continui, i-am spus. Dac vei veni cu noi, ai s fii dezam git i ne vei distruge. i cum am s pot îndura? A privit în sus, la mine, i sprîncenele i s-au unit într-o încruntare tulbur toare. De unde s încep? Te por i de parc-ai fi mîna dreapt a lui Dumnezeu. Pentru mine, lumea adev rat , lumea în care tr ia Marius, e cu neputin de atins. N-am tr it niciodat în ea. Am admirat-o de la distan , dar cum a putea p trunde în ea? Asta nu- i pot spune. Va trebui s studiezi aceast epoc , m-a întrerupt Gabrielle, cu vocea calm , dar poruncitoare. Auzind-o, Armand i-a întors privirile spre ea. Vei încerca s în elegi vremurile acestea, a continuat, prin literatura, muzica i arta lor. Ai p sit rîna în care tu însu i te-ai îngropat i ai venit în lume. Acum, trebuie s tr ie ti în aceast lume. Nici un r spuns din partea lui. O str fulgerare de imagini cu apartamentul r it al lui Nicki, cu toate c ile împr tiate pe podea. Civiliza ie occidental în ruine. Ce alt loc ar fi oare mai potrivit decît centrul, bulevardul i teatrul? l-a întrebat Gabrielle retoric. El a cl tinat din cap, încruntîndu-se, dar ea a insistat: Tu ai harul unei petenii, iar clanul t u e înc acolo. A oftat, descump nit. Nicolas nu e decît un novice. Îi poate înv a multe despre lumea de afar , dar nu-i va putea conduce cu adev rat. Femeia aceea, Eleni, e înzestrat i foarte istea , dar va fi gata i cedeze locul. La ce-mi vor folosi mie jocurile lor m runte? E i aceasta o cale de a tr i. Iar tu, tocmai de a a ceva ai nevoie acum. Teatrul Vampirilor! A prefera s m arunc în foc. Gînde te-te bine, l-a avertizat ea. Nu po i s -i negi o anume des vîr ire. Noi sîntem iluziile a ceea ce este muritor, iar scena e o iluzie a realit ii. E o monstruozitate. Cum spunea Lestat adineauri? O copil rie? El i-o spunea lui Nicolas, a zis Gabrielle, fiindc acesta se apucase s cl deasc filozofii fantasmagorice pornind de la nimic. Acum îns trebuie s tr ie ti f asemenea iluzii, a a cum ai tr it pe cînd erai ucenicul lui Marius. Înva s tr ie ti o dat cu epoca. Iar Lestat nu crede în valoarea r ului. Tu, în schimb, crezi, tiu asta. R ul sînt eu, a zîmbit Armand cu jum tate de gur . Mai c rîdea. Dar asta nu-i o temelie pentru credin , nu-i a a? Crezi c eu a putea p si c rarea spiritual pe care am urmat-o vreme de trei secole pentru asemenea volupt i i dezm uri? Noi eram sfin ii ului, a protestat el. N-am de gînd s devin un r u oarecare. Nicidecum. F s nu mai fii un oarecare, a zis ea. Începea s î i piard r bdarea. Dac te consideri o întruchipare a r ului, atunci dezm ul i voluptatea nu- i pot fi du mani. Lumea, carnea i diavolul nu conspir , oare, în egal m sur împotriva omului? El a cl tinat din cap, de parc-ar fi zis c nu-i pas . Te intereseaz mai mult spiritul decît r ul, nu-i a a? am exclamat, privindu-l îndeaproape. Da, a venit r spunsul lui scurt. Chiar nu- i dai seama c i culoarea vinului într-un pahar de cristal ine tot de spiritualitate? am continuat. Sau privirea unui chip sau muzica unei viori... Un teatru parizian poate fi impregnat de spiritualitate, în ciuda banalit ii sale. Întreaga lui alc tuire a fost conceput de c tre oameni care posedau o viziune spiritualizat despre ceea ce ar putea el s devin . Am sim it c ceva se mi case în el, dar se înc îna într-ale lui. Po i seduce publicul prin voluptate, a spus Gabrielle. Pentru numele lui Dumnezeu, i-al diavolului, po i folosi în ce fel dore ti puterea teatrului. Tablourile st pînului t u nu erau i ele spirituale? l-am întrebat. Gîndindu-m la ele, sim eam cum m cuprinde un val de c ldur . Poate cineva s admire marile opere ale acelei epoci, f s le considere spirituale? Mi-am pus eu însumi aceast întrebare i nu numai o singur dat , a r spuns

Armand. Era oare spirit sau era voluptate? Era îngerul din triptic prizonier al materiei sau era doar materie transformat ? Indiferent prin ce ai trecut mai tîrziu, nu te-ai îndoit niciodat de frumuse ea i valoarea operei sale, i-am spus. tiu c am dreptate. Materialul fusese transfigurat. Încetase a mai fi doar vopsea, devenise magie, a a cum, atunci cînd ucizi, sîngele înceteaz a mai fi sînge i devine viat . Ochii lui erau tulburi, dar nu mai emanau viziuni. Indiferent pe ce c i o apucase, prin propria sa memorie, prefera s le urmeze singur. Carnalul i spiritualul se al tur , în teatru ca i în pictur , a intervenit Gabrielle. Prin îns i firea noastr , sîntem ni te strigoi senzuali. De la asta trebuie s porneasc judecata ta. Vreme de o clip , Armand i-a închis ochii, de parc-ar fi încercat s fac abstrac ie de noi. Du-te s -i vezi i ascult muzica lui Nicki. Creeaz arta, împreun cu ei, în Teatrul Vampirilor. Trebuie s treci de la ce te-a în elat, la ce te-ar putea sprijini. Altfel, nu mai exist nici o speran . fi preferat ca ea s n-o fi spus atît de brutal, s nu î i fi accentuat spusele. Dar el a încuviin at i i-a strîns buzele într-un surîs amar. Singurul lucru cu adev rat important pentru tine, a rostit ea rar, este s mergi pîn la cap t. El a privit-o, nedumerit. Nu reu ea s priceap încotro b tea ea. Adev rul ce-i fusese aruncat în fa mi se p rea brutal. Dar nu a contrazis-o. Chipul i-a redevenit gînditor i neted, precum cel al unui copil. A privit focul un timp îndelungat, apoi ne-a întrebat: Dar, la urma urmei, de ce trebuie s pleca i? Nimeni nu se r zboie te cu voi. Nimeni nu încearc s v dea la o parte. De ce n-am cl di împreun aceast micu întreprindere? Însemnau oare aceste cuvinte c avea de gînd s o fac , s li se al ture celorlal i i s devin o parte integrant a teatrului de pe bulevard? Nu m-a contrazis. M-a întrebat de ce nu puteam s imit via a, dup expresia mea, chiar aici, pe bulevard. În acela i timp, îns , era o capitulare. tia c nu puteam s suport vederea teatrului sau a lui Nicolas. Nici m car nu avusesem curajul de a-l îndrepta spre ei. Gabrielle o f cuse. i-a dat seama c era prea tîrziu ca s mai insiste. În cele din urm , Gabrielle a rupt t cerea: Nu putem tr i printre cei din neamul nostru, Armand. M-am gîndit, la rîndul meu, c acesta era cel mai adev rat r spuns posibil, dar nu tiu de ce n-am putut s -i dau glas. Pe noi ne a teapt calea diavolului. Deocamdat , noi doi sîntem de ajuns unul altuia. Poate c peste ani i ani, cînd vom fi fost i vom fi v zut o mie de lucruri, ne vom întoarce. Atunci vom putea sta de vorb din nou, a a ca în noaptea aceasta. Cuvintele ei n-aveau de ce s îl surprind , dar era imposibil s i dai seama ce gîndea cu adev rat. Mult vreme n-am mai scos nici un cuvînt. Nu tiu cît timp a trecut astfel, înc perea fiind cufundat în t cere. Încercam s nu m mai gîndesc nici la Marius i nici la Nicolas. Nu mai presim eam nici o primejdie acum, dar mi-era team de desp ire, de triste ea ei, de faptul c îi smulsesem acestei creaturi uimitoarea-i poveste, f s -i fi dat mare lucru în schimb. Din nou, Gabrielle a fost aceea care a rupt t cerea. S-a ridicat i, gra ioas , s-a a ezat lîng el. Armand, a spus ea, noi vom pleca. Dac ar fi dup cum vreau eu, mîine la miezul nop ii am fi la zeci de mile dep rtare de Paris. A privit-o calm, acceptîndu-i spusele. Acum era imposibil de aflat dac mai ascundea ceva. Chiar dac n-ai s te duci la teatru, accept ceea ce î i putem oferi. Fiul meu are destul avere pentru a- i u ura intrarea în lume. Po i s i alegi acest turn drept vizuin , am ad ugat. Folose te-l oricît de mult vei dori. Magnus îl considera îndeajuns de ferit de pericole. Dup un timp, a încuviin at cu o polite e sobr , dar f s spun o vorb . Îng duie-i lui Lestat s i dea aurul care va face s fii considerat un gentleman, a spus Gabrielle. Tot ceea ce î i cerem în schimb este s la i clanul în pace, dac te vei hot rî nu-i devii c petenie.

i-a întors din nou privirile spre foc, cu chipul senin, irezistibil de frumos. A încuviin at din nou, în t cere, încuviin area lui nu însemna decît c auzise, dar nu i c ar fi promis ceva. Dac nu te vei întoarce la ei, i-am spus, nu le face nici un r u. Nu-i face nici un r u lui Nicolas. Cînd am rostit aceste cuvinte, chipul lui a suferit o schimbare foarte subtil . Tr turile reau a-i fi luminate de un zîmbet, i, încet, i-a ridicat ochii spre mine. În privirea lui se putea citi dispre ul. Am privit în alt parte, dar privirea lui m-a durut mai tare decît o palm . Nu-i doresc r ul, am optit, încordat. Nu. Îi dore ti pieirea, mi-a r spuns, tot în oapt . Astfel n-ar mai trebui s te temi sau s suferi din pricina lui. Iar dispre ul din privirea lui a devenit i mai t ios, i mai hidos. Armand, el nu e un pericol pentru nimeni, a intervenit Gabrielle. Femeia aceea îl poate controla i singur . Iar dac îl ve i asculta, are s v înve e lucruri folositoare despre aceast epoc . O vreme, s-au privit în t cere. Apoi chipul lui a redevenit blînd, cald i frumos. i, precum într-un ceremonial straniu, l-am v zut apucînd mîna lui Gabrielle i strîngînd-o cu putere. Apoi s-au ridicat amîndoi în picioare. Armand s-a îndep rtat pu in i ne-a privit. Voi merge al turi de ei, ne-a spus cu o voce blînd . Voi lua aurul pe care mi-l oferi, iar acest turn îmi va fi ad post. i-am s înv de la p tima ul t u novice tot ce va binevoi s înve e; dar m voi îndrepta spre aceste lucruri doar fiindc le v d plutind la suprafa a beznei în care m scufund. i n-a vrea s m înec, f s fi priceput unele lucruri. N-am î i las mo tenirea doar ie, n-am s i cedez eternitatea f o ultim lupt . L-am studiat. Dar nici un gând de-al lui nu a venit s -mi limpezeasc spusele. Poate c o dat cu trecerea anilor, dorin a m va încerca din nou. Voi cunoa te iar ce înseamn pofta i chiar pasiunea. Poate c atunci cînd ne vom reîntîlni, într-o alt er , toate acestea nu vor mai fi abstracte i tulburi. Voi vorbi i eu cu vigoarea ta, în loc s reflectez prea îndelung. Vom cînt ri atunci nemurirea cu mai mult în elepciune. Atunci vom putea s discut m despre r zbunare sau despre în elegere. Deocamdat , nu-mi r mîne s i spun decît c vreau s te mai v d. Doresc ca drumurile noastre s se mai întretaie în viitor. Acesta e singurul motiv pentru care voi face ceea ce mi-ai cerut i nu ceea ce tiu c î i dore ti: îl voi cru a pe nenorocitul de Nicolas. Mi-a sc pat un sunet involuntar de u urare. i totu i, glasul lui era acum atît de hot rît, atît de puternic, încît, undeva în mine, am auzit r sunînd o alarm t cut . Acesta era Armand-c petenia, cu siguran , cel t cut i puternic, cel ce avea s supravie uiasc mai presus de scîncetele orfanului din el. Apoi a zîmbit din nou, plin de gra ie, iar chipul lui avea ceva înduio tor i trist. A redevenit sfîntul lui da Vinci sau, mai exact, micul zeu pictat parc de Caravaggio. În clipa aceea, p rea c n-ar putea fi r u ori primejdios vreodat . Era prea str lucitor de bun tate i în elepciune. S i aminte ti de avertismentele mele, nu de blesteme, a zis. i eu, i Gabrielle am încuviin at. Iar dac vreodat vei avea nevoie de mine, am s fiu aici, a mai ad ugat. Apoi Gabrielle a f cut un lucru cu totul surprinz tor: l-a îmbr at i l-a s rutat. Am imitat-o. Era ml dios i gra ios, în bra ele noastre. Pe t cute, ne-a dat de în eles c se va al tura clanului i c , din seara urm toare, îl vom putea g si acolo. Dup cîteva clipe, s-a f cut nev zut, iar Gabrielle i cu mine ne-am trezit iar singuri, de parc el nici n-ar fi fost vreodat în acea înc pere. În tot turnul nu se mai auzea nici un sunet. Doar vîntul uiera, fo nind prin crengile p durii vecine. Urcînd treptele, am g sit poarta deschis . Paji tile ce se întindeau c tre p dure erau cufundate într-o lini te de nimic tulburat . Îl iubeam. tiam acest lucru, oricît mi s-ar fi p rut de greu de în eles. Dar eram bucuros c se terminase totul. M bucuram c puteam s plec m lini ti i. Totu i, am r mas mult vreme cu fruntea lipit de gratii, privind spre p durea îndep rtat i spre str lucirea confuz de la orizont, proiectat de c tre luminile ora ului pe suprafa a norilor grei. Eram trist nu doar fiindc îl pierdusem, ci i din pricina lui Nicki, a Parisului i a mea.

5

COBORÎND înapoi în cript , am g sit-o pe Gabrielle a înd focul cu ultimele vreascuri mase. Cu mi ri lente, plictisite, r scolea jarul, care î i arunca lucirile ro ii pe chipul ei palid i în ochii ei umezi. M-am a ezat pe o lavi , în t cere, privind-o, admirînd explozia de scîntei pe fundalul negru al c mizilor pîrjolite. i-a dat ceea ce î i doreai? am întrebat-o. În felul s u, da, a venit r spunsul. A pus deoparte v traiul i s-a a ezat în fa a mea, iar pletele i s-au împr tiat pe umeri cînd i-a sprijinit trupul în mîini, pe banc . Î i m rturisesc c nu-mi pas dac n-am s mai dau în veci ochii cu vreunul din stirpea noastr , a spus ea, cu r ceal în glas. M-am s turat de legendele, de blestemele i suferin ele lor. M-am s turat i de nesuferita lor umanitate, oricît de uimitoare ar fi revela ia ei. Sînt preg tit s dau piept cu lumea din nou, a a cum eram în noaptea mor ii mele, Lestat. Dar Marius... am început eu, agitat. Mam , gînde te-te, exist unii mai vîrstnici, care s-au folosit cu totul altfel de nemurirea ce le-a fost dat . A a s fie oare? Lestat, dai prea mult crezare imagina iei tale. Povestea lui Marius nu e decît un basm. Nu, n-ai dreptate. De acord, s rmanul demon orfan pretinde c nu descinde din supu ii s i murdari cu care se aseam , ci dintr-un st pîn pierdut, dintr-un soi de zeu. Orice îng u cu obrajii murdari, ce viseaz toropit de c ldura focului din buc rie, î i poate spune astfel de pove ti. Mam , el nu avea cum s -l fi inventat pe Marius. Poate c imagina ia mea e prea înfl rat , dar el nu dispune mai deloc de a a ceva. N-avea cum s n scoceasc acele imagini. Î i spun, am v zut acele lucruri... N-am vrut s spun asta. Dar se prea poate ca el s -l fi împrumutat pe Marius din legendele pe care le-a auzit. Nu, am insistat. A existat i mai exist înc un Marius. Mai sînt i al ii asemeni lui. Exist copii ai mileniilor, care s-au priceput s i utilizeze darurile mai bine decît ace ti copii ai întunericului. Lestat, mai important mi se pare ca noi le tim folosi cu mai mult în elepciune. Un singur lucru bun am înv at, în cele din urm , din spusele lui Armand, i anume acela nemuritorii g sesc moartea seduc toare i irezistibil , i c , în min ile lor, aspir s cucereasc fie moartea, fie umanitatea. A vrea ca, de acum înainte, s folosesc aceast cunoa tere ca pe o armur , în trecerea mea prin lume. Din fericire, nu va fi vorba de acea lume în schimbare pe care aceste creaturi o g sesc atît de primejdioas . M refer la acea lume care, de milenii, a r mas neschimbat . i-a aruncat p rul pe spate i a privit din nou spre foc. Visez mun i acoperi i de z pezi ve nice, mi-a spus cu blînde e, pustiuri nesfîr ite i jungle de nep truns. Visez la p durile din nordul Americii, în care se spune c nici un alb na pus vreodat piciorul. S-a îmbujorat u or, privindu-m . Gînde te-te. Nu exist nici un loc în care s nu putem merge. Dac exist cu adev rat copii ai mileniilor, poate c tocmai acolo trebuie c uta i, departe de lumea omului. i cum ar putea s tr iasc acolo? M gîndeam la propria mea lume, iar ea era alc tuit din fiin e muritoare i din lucrurile create de acestea. Aminte te- i, noi ne hr nim cu oameni. Sînt inimi care bat i în acele p duri, a r spuns ea, vis toare. Pentru cel care tie s caute, se g se te sînge din bel ug... Acum sînt în stare s fac unele lucruri pe care doar tu le puteai face înainte. Acum a putea i eu s m lupt cu lupii de una singur ... Vocea ei sc dea în intensitate, pe m sur ce se adîncea în gînduri. Dar lucrul cel mai important, Lestat, este acela c putem s mergem unde vrem noi. Sîntem liberi, mi-a spus dup o cere îndelungat . Eram liber i înainte. Nu mi-a p sat de ceea ce voia s -mi spun Armand. Dar Marius... tiu c Marius tr ie te. Am sim it-o în vreme ce Armand povestea. Iar Marius cunoa te unele lucruri nu numai despre noi sau despre Cei Ce Trebuie P zi i sau cine tie ce alte taine vechi i tie o mul ime despre via a îns i, despre cum po i s te mi ti prin timp. Ei bine, î i va fi de-acum înainte sfîntul patron, dac asta i-e voia, mi-a spus pe un ton u or ironic. Spusele ei m-au înfuriat i-am t cut. Adev rul e c vorbele ei, despre jungle i p duri, însp imîntaser ; tot ceea ce Armand spusese, încercînd s ne despart , mi-a revenit în minte, a a cum prev zusem c avea s se întîmple înc din clipa în care el î i pronun ase

cuvintele alese cu grij . A adar, i între noi pot s apar disensiuni, am gîndit atunci, a a cum o p esc i muritorii, iar acestea sînt, probabil, mai pronun ate, mai adînci, a a cum ne sînt i patimile, i iubirea. Exist un mic am nunt... a început ea, privind fl rile. Un mic indiciu care ar putea însemna c povestea lui Marius are ceva adev r în ea. Au fost o mie de indicii. Armand spunea c Marius ucidea r uf torii i îi numea Typhon, asasinul propriului s u frate. i-aduci aminte? Credeam c se refer la Cain, uciga ul lui Abel. De i am auzit cel lalt nume, viziunea mi l-a ar tat pe Cain. Exact. Nici m car Armand nu în elegea numele Typhon. i totu i, l-a repetat. Dar eu tiu ce înseamn . Spune-mi i mie. Vine din miturile grecilor i ale romanilor; e vorba despre povestea antic a zeului egiptean Osiris, ucis de c tre fratele s u, Typhon, astfel încît acesta din urm s poat deveni st pîn al lumii subp mîntene. Desigur, Armand ar fi putut s citeasc despre asta în Plutarh, dar n-a f cut-o, tocmai asta e straniu. Ei, vezi, deci Marius exist . Cînd Armand spunea c a tr it un mileniu, spunea adev rul. S-ar putea, Lestat, s-ar putea, a r spuns ea, gînditoare. Mam , spune-mi i mie povestea aceea egiptean ... Lestat, e ti la o vîrst la care po i s cite ti i singur oricîte pove ti ai dori. S-a ridicat i s-a aplecat s m s rute. Am sim it r ceala i amor eala care o cuprindeau în fiecare diminea , înaintea zorilor. În ceea ce m prive te, am terminat-o cu c ile. Sînt bune de citit cînd n-ai altceva de f cut. Mi-a luat mîinile într-ale ei. Spune-mi c mîine vom porni la drum. Promite-mi c nu vom revedea zidurile Parisului pîn cînd nu vom fi v zut cel lalt cap t al P mîntului. Va fi a a cum î i vei dori, i-am r spuns. A început s urce treptele. Dar încotro ai luat-o? am întrebat-o, urmînd-o. A deschis poarta i s-a îndreptat spre p dure. Vreau s v d dac pot s dorm direct pe rîn , mi-a aruncat peste um r. Dac n-am m mai trezesc mîine sear , vei ti c am dat gre . Dar e o nebunie! am strigat, luîndu-m dup ea. Simpla idee îmi repugna. A îngenuncheat ling un pîlc de stejari b trîni i a început s sape în frunzele moarte i în mîntul jilav, cu mîinile goale. Era însp imînt toare, p rea o superb vr jitoare blond , scormonind cu îndîrjirea unei bestii. Apoi s-a ridicat, trimi îndu-mi un s rut de r mas-bun i, adunîndu- i toate puterile, s-a scufundat, de parc p mîntul i-ar fi apar inut. Am r mas locului, privind, f s -mi vin a crede, la golul l sat de dispari ia ei nea teptat i la stratul de frunze putrede, pe care nimic nu p rea a-l fi deranjat. AM IE IT din crîng, îndreptîndu-m spre sud, departe de turn. Pe m sur ce gr beam pasul, am început s fredonez, în surdin , un cîntecel, o frîntur dintr-o melodie auzit ceva mai devreme, cîntat de violoni tii de la Palatul Regal. Suferin a punea din nou st pînire pe mine, con tientizam faptul c urma s plec m deadev ratelea, c totul se sfîr ise, cu Nicolas i copiii întunericului, cu c petenia acestora. Vreme de ani i ani de-acum încolo, n-aveam s mai rev d Parisul i nimic din cele ce-mi erau cunoscute. Cu toat dorin a mea de libertate, îmi venea s plîng. Cu toate acestea, r cirea mea avea, se pare, o int pe care nu îndr zneam s mi-o rturisesc nici mie însumi. Cu vreo jum tate de or înaintea zorilor, m aflam pe un drumeag pr fuit, lîng ruinele unui han de odinioar . Acest avanpost al unui sat, demult sit, st tea s se pr bu easc i doar zidurile cu tencuiala groas mai r seser în picioare. Mi-am scos pumnalul i am început s scrijelesc adînc în piatra moale: TRE MARIUS CEL B TRÎN: LESTAT TE CAUT . E LUNA MAI A ANULUI 1780 I M ÎNDREPT C TRE SUD, DINSPRE PARIS SPRE LYON. TE ROG, ARAT -MI-TE. Cît arogan mi-a p rut a con ine acest mesaj, atunci cînd l-am recitit. Scriindu-l, lcasem poruncile întunecate, rostind numele unuia dintre nemuritori i a ternîndu-l în

cuvinte. Ei bine, asta m umplea de o minunat satisfac ie. La urma urmei, nu m-am priceput niciodat s ascult de vreo regul .

PARTEA A ASEA PE CALEA DIAVOLULUI DE LA PARIS LA CAIRO 1 ULTIMA oar cînd l-am v zut pe Armand în veacul al optsprezecelea, st tea împreun cu Eleni, Nicolas i ceilal i vampiri în pragul intr rii teatrului lui Renaud, privind cum tr sura în care ne aflam î i croia drum prin circula ia intens de pe bulevard. Pu in mai devreme îl g sisem în fosta mea celul împreun cu Nicolas, cufunda i într-o conversa ie stranie, dominat de sarcasmul i bizareriile celui de pe urm . Purta o peruc i un costum ro u închis i mi se p rea c dobîndise de-acum mai mult substan , de parc fiecare clip ce trecuse de la nimicirea vechiului clan i-ar fi sporit puterile. Eu i Nicki n-am scos nici un cuvînt în aceste momente penibile, dar Armand a acceptat cu polite e cheile turnului, pe care i le oferisem, laolalt cu o mare sum de bani i cu f duiala unor noi averi din partea lui Roget, dac avea s fie nevoie. i închisese mintea fa de mine, dar a afirmat din nou c nu avea s îi fac nici un u lui Nicolas. În vreme ce ne luam r mas-bun, eram convins de prietenia sa i de faptul c Nicolas i ceea ce mai r sese din vechiul clan aveau s supravie uiasc . PÎN la sfîr itul primei nop i, eu i Gabrielle eram departe de Paris, întocmai cum ne dorisem. În lunile care au urmat, am trecut prin Lyon, Torino i Viena, apoi prin Praga, Leipzig i Sankt Petersburg, apoi am luat-o din nou spre sud, c tre Italia, unde ne-am stabilit pentru mai mul i ani. Dup aceea am luat-o spre Sicilia, apoi spre nord, în Grecia i Turcia, din nou spre sud, prin vechile cet i ale Asiei Mici, i, în cele din urm , spre Cairo, unde am r mas o vreme mai îndelungat . În toate aceste locuri, am l sat în urm , pe ziduri, mesaje pentru Marius. Uneori nu erau decît vreo cîteva cuvinte pe care le zgîriam cu vîrful cu itului. În alte locuri, petreceam ore întregi sculptîndu-mi gîndurile în piatr . Oriunde m-a fi aflat îns , îmi scriam numele, data, i viitoarea-mi destina ie, o dat cu invita ia mea: "Marius, arat -mite." Cît despre vechile clanuri, am dat peste ele în tot felul de locuri, dar, dintru început, a fost limpede c , peste tot, vechile c i erau pe cale de a fi abandonate. De-abia trei sau patru vampiri mai p strau vechile ritualuri, i, de îndat ce în elegeau c nu îi doream nici pe ei, nici s le împ rt im existen a, ne l sau în pace. Mult mai interesante mi se p reau întîlnirile întîmpl toare cu renega ii strecura i în mijlocul societ ii, vampiri singuratici i plini de secrete, care se pretindeau muritori, cu tot atît de mult îndemînare cu cît ne pref ceam noi în ine. Niciodat nu am reu it îns s ne apropiem prea mult de aceste creaturi. Fugeau de noi a a cum, probabil, fugiser i de vechile clanuri. Nev zînd nimic altceva decît fric în ochii lor, nu m sim eam ispitit s -i urm resc. Mi se p rea lini titoare certitudinea c nu eram cel dintîi vampir aristocrat care î i uta victimele prin s lile de bal, gentlemanul uciga care, cît de curînd, avea s î i fac apari ia în povestiri i poeme, în romanele populare, ca un adev rat prototip al neamului nostru. Mereu întîlneam asemenea specimene. În cursul c toriei noastre, ne-a fost dat s întîlnim i alte creaturi ale întunericului, mult mai stranii. În Grecia, am g sit demoni care nu tiau cum fuseser crea i, i chiar creaturi înnebunite, lipsite de un limbaj i de orice ra iune, care ne atacaser de parc -am fi fost simpli muritori, iar apoi au luat-o la fug , urlînd la auzul rug ciunilor pe care am purces a le rosti pentru a-i alunga. Vampirii din Istanbul locuiau în case, în siguran , dincolo de ziduri i por i. Î i s pau

mormintele în propriile gr dini i se înve mîntau ca to i muritorii din acea parte a lumii, în caftane lungi, atunci cînd ie eau pe str zi la vîn toare. Cu toate acestea, chiar i ei au fost îngrozi i s ne vad tr ind printre francezi i vene ieni, c torind cu tr sura i participînd la serb rile date de ambasadele i de reziden ii europeni. Ne-au amenin at, strigînd felurite incanta ii. Am contraatacat, umplîndu-i de panic i punîndu-i pe fug , dar s-au întors curînd, continuîndu- i afuriseniile. La Cairo, fantomele care bîntuiau printre mormintele mamelucilor erau adev rate bestii. St pînii lor, cu ochii afunda i în orbite, îi supuneau, în limitele vechilor pravile, în ruinele unei vechi m stiri copte. Ritualurile le erau pline de magia Orientului i evocau tot soiul de demoni i spirite malefice cu nume stranii. S-au inut departe de noi, mul uminduse s ne arunce amenin ri acide, de i ne cuno teau numele. Au trecut ani f ca aceste creaturi s ne înve e ceva nou, dar, desigur, asta nu m surprindea prea mult. De i în numeroase locuri am întîlnit vampiri care auziser legenda lui Marius i pe cele ale altor vîrstnici, nici unuia nu-i fusese dat s -i vad cu propriii ochi. Printre ei, chiar i Armand devenise o legend i ni se întîmpla adesea s fim întreba i: "Chiar l-a i v zut pe vampirul Armand?" Nic ieri n-am întîlnit vreun vampir cu adev rat în vîrst . N-am întîlnit nic ieri vreun vampir care s se fi distins prin marea sa în elepciune ori prin faptele sale, nici o creatur în care darul întunecat s fi operat stranii metamorfoze care mi-ar fi putut stîrni interesul. În compara ie cu aceste fiin e, Armand era un zeu întunecat. La fel era i Gabrielle, la fel eram eu însumi. Dar am luat-o înaintea povestirii mele... Ceva mai devreme, cînd am sosit pentru întîia oar în Italia, ne-a fost dat s cunoa tem mai multe despre vechile ritualuri. Clanul roman ne-a întîmpinat cu bra ele deschise. Veni i la Sabat, au spus. Coborî i în catacombe i al tura i-v glasurile în în area imnurilor. Da, tiau c noi distrusesem clanul de la Paris i c îl puseser m cu botul pe labe pe marele st pîn al tainelor întunecate, pe Armand. Dar nu ne purtau pic pentru aceste fapte. Dimpotriv , nu puteau în elege de ce Armand se înc îna s i men in domina ia. De ce nu se schimbase acel clan, inînd pasul cu vremurile? Nu de alta, dar ceremoniile de aici erau atît de elaborate i de senzuale, încît î i t iau suflarea. Vampirii, în loc s se in deoparte, departe de c ile omului, nu se sfiau s se prefac oameni ori de cîte ori acest lucru li se p rea util. La fel procedau cei doi vampiri pe care i-am v zut la Vene ia i tot astfel se purtau i ceilal i, ceva mai mul i, pe care aveam s i întîlnim la Floren a. Purtînd mantii negre, se amestecau în mul imea care se îmbulzea la Oper , se strecurau pe coridoarele umbrite ale marilor case, la banchete i baluri, ba chiar, uneori, frecventau tavernele r u-famate i must riile, stînd la mese al turi de oamenii din popor. Aici, mai mult ca oriunde, aveau obiceiul s îmbrace costume croite dup moda epocii în care se n scuser i, adesea, erau splendid împodobi i, aproape regal, cu nestemate i bijuterii pe care le ar tau doar celor ale i. Cu toate acestea, se tîrau înapoi în cimitirele lor împu ite pentru a dormi i o luau la fug urlînd la vederea vreunui semn al puterii divine, aruncîndu-se cu nep sare s lbatic în înfior toarele, dar atît de frumoasele sabaturi. În compara ie cu ace tia, vampirii parizieni fuseser primitivi, grosolani i copil ro i; mi-am dat seama îns c tocmai rafinamentul i sofisticarea lumii pariziene îl determinaser pe Armand s se retrag , împreun cu ai s i, departe de cele lume ti. Pe m sur ce capitala francez devenea tot mai înrobit spiritului profan, vampirii se cramponaser în antica magie, în vreme ce, în Italia, strigoii tr iau printre oameni cu un adînc sentiment religios, educa i în spiritul ceremoniilor romano-catolice, b rba i i femei care respectau r ul a a cum respectau Biserica de la Roma. Într-un fel, vechile c i ale strigoilor se asem nau cu cele ale poporului italian, astfel încît vampirii italieni se puteau adapta ambelor lumi. Mai credeau ei în vechile c i întunecate? R spunsul lor a fost o ridicare din umeri. Pentru ei, sabatul reprezenta un prilej de mare pl cere. Oare nu ne pl cuse i nou , mie i lui Gabrielle? Nu ne-am al turat, în cele din urm , dansului? Pute i veni la noi ori de cîte ori ve i dori, ne-au spus vampirii romani. Cît despre Teatrul Vampirilor din Paris, acest imens scandal care f cea s se cutremure întreaga noastr semin ie, pretutindeni în lume, n-aveau s cread în existen a lui decît atunci cînd îl vor vedea cu propriii lor ochi. Vampiri care s se dea în spectacol pe scen , uimindu- i publicul muritor cu mecherii i pantomim , a a ceva nu se putea întîmpla decît

la Paris! mi-au spus ei, rîzînd. DESIGUR, despre teatru aveam mereu ve ti proaspete, direct de la fa a locului. Înc înainte ca noi s fi ajuns la Sankt Petersburg, Roget îmi trimisese o lung epistol , referitoare la "talentul" noii trupe. Iat ce mi-a scris bunul avocat: "S-au costumat asemeni unor uria e marionete de lemn. De deasupra scenei, coarde de aur coboar pîn la genunchii i coatele lor, p rînd c îi manipuleaz , f cîndu-i s execute felurite dansuri, care de care mai fermec toare. Pe obrajii lor albi, î i deseneaz bujori ro ii, iar ochii le sînt goi, ca ni te m rgele de sticl . Nu v-ar veni s crede i cît de bine reu esc s par simple obiecte neînsufle ite. Orchestra e o alt minun ie. Instrumenti tii cu chipurile palide, machia i în acela i fel, imit muzican ii mecanici p pu ile acelea articulate ce se pot cump ra peste tot, care, întoarse cu o chei , î i mînuiesc arcu urile pe instrumente minuscule sau sufl -n trompete, iscînd muzic adev rat ! Spectacolul este atît de fermec tor, încît doamnele i domnii din public se ciond nesc, nereu ind s se pun de acord, dac actorii sînt p pu i sau oameni adev ra i. Unii sînt de rere c to i sînt me teri i din lemn, iar glasurile ce par a le ie i din gur sînt opera unor ventriloci. Cît despre piesele lor, m rturisesc c ar putea fi mult prea tulbur toare, dac n-ar fi jucate atît de frumos, cu atîta pricepere. Una dintre cele mai apreciate drame jucate ne arat un strigoi vampir ce se scoal din mormînt printr-o trap deschis în scen . Creatura aceasta cu p rul alb i zburlit i col i imen i e însp imînt toare. Ea se îndr goste te de o marionet de lemn, o femeie, i nu î i d seama c aceasta e lipsit de via . Neputînd s se hr neasc cu sîngele p pu ii, s rmanul vampir piere. În clipa mor ii sale, de i e f cut din lemn, p pu a învie i cu un zîmbet malefic execut un dans triumf tor peste cadavrul vampirului înfrînt. Pe legea mea, î i înghea sîngele în vine, v zînd-o. Cu toate acestea, publicul strig i fluier , aplaudînd încîntat. Într-un alt tablou, dansatorii-p pu i joac o hor în jurul unei fete, încercînd s o conving s se lase legat de corzile aurii, de parc ar fi i ea o marionet . Tristul rezultat este c frînghiile o fac s danseze pîn cînd via a i se scurge din trup. Ea implor , cu gesturi disperate, s fie eliberat , dar p pu ile se mul umesc s rîd i s fac tumbe în vreme ce ea i d sufletul. Muzica pare nep mîntean . Aminte te de cea a l utarilor igani de prin tîrguri. Domnul de Lenfent dirijeaz i, adesea, sunetul viorii sale d semnalul de începere a reprezenta iei. În calitate de avocat, v sf tuiesc s cere i o parte din profiturile realizate de aceast companie, c ci cozile celor doritori s asiste la reprezenta iile ei ating, pe bulevard, lungimi considerabile." Întotdeauna, scrisorile lui Roget m tulburau. F ceau ca inima s -mi bat mai tare i, miram: oare la ce altceva m a teptasem din partea trupei? De ce m surprindea oare îndr zneala i inventivitatea lor? Aveam cu to ii puterea s facem asemenea lucruri. În vremea cînd m stabilisem la Vene ia, c utînd zadarnic vreo urm a picturilor lui Marius, am primit o scrisoare de la Eleni, cu scrisul ei frumos ornamentat, tipic pentru noi, vampirii. Îmi scria c Teatrul Vampirilor devenise cea mai popular distrac ie din via a de noapte a întregului Paris. Li se al turaser "actori" veni i din întreaga Europ . Num rul membrilor trupei crescuse la dou zeci, ceea ce era destul de mult, chiar i pentru o metropol . "Nu sînt admi i decît arti tii cu adev rat talenta i, cei care posed însu iri uimitoare, dar, mai presus de orice, le cerem s fie discre i. Î i dai seama, cu siguran , c nu vrem s stîrnim deloc scandal." Despre "dragul nostru violonist", îmi scria plin de afec iune, el fiind cel ce scria piesele cele mai ingenioase, avînd subiecte luate din povestirile pe care le citise. "Atunci cînd lucreaz , îns , poate s devin de-a dreptul imposibil. Trebuie s îl supraveghem întruna, ca nu cumva s ne sporeasc num rul. M nînc foarte urît i, uneori, spune o mul ime de lucruri ocante str inilor. Din fericire, ace tia sînt prea cuviincio i pentru a-i da crezare." Cu alte cuvinte, încerca s fac prozeli i i nu vîna pe ascuns. "De obicei, Vechiul Nostru Prieten (desigur, Armand) e cel care reu te s -l potoleasc ,

proferînd amenin ri la adresa lui, care de care mai caustice. Î i m rturisesc îns c acestea nu au un efect de prea lung durat asupra violonistului nostru. Acesta pomene te adesea de vechile obiceiuri religioase, de focurile rituale i de trecerea în alte dimensiuni ale existen ei. N-a putea spune c nu îl iubim. De dragul t u, am avea grij de el, chiar de nu l-am iubi. Dar inem la el. Mai ales Vechiul Nostru Prieten nutre te pentru el o mare afec iune. Cu toate acestea, trebuie s fac o observa ie: mai demult, cei ca el nu erau suporta i prea mult timp în preajma noastr . Cît despre Vechiul Nostru Prieten, m întreb dac l-ai mai recunoa te acum. i-a construit o cas mare la poalele turnului t u i tr ie te acolo, printre c i i tablouri, ca un erudit retras departe de lume. În fiecare noapte îns , tr sura lui neagr se opre te la u a teatrului. Asist la toate reprezenta iile din propria sa loj închis . Dup spectacole, vine în culise pentru a aplana diferendele dintre noi, pentru a ne guverna, a a cum a f cut dintotdeauna, pentru a-l amenin a pe Divinul Nostru Violonist. Cu nici un chip îns nu vrea s accepte s apar pe scen . El este cel care accept noi membri în rîndul nostru. Dup cum î i spuneam adineauri, ace tia vin de pretutindeni, f s fie nevoie s -i solicit m. Pur i simplu, ne bat la poart ... Întoarce-te la noi (îmi scria în încheiere). Ne vei g si, cu siguran , mult mai interesan i decît înainte. Sînt o mul ime de minun ii întunecate, pe care nu le pot încredin a hîrtiei. Sîntem o culme în existen a rasei noastre. i, sînt convins , nu puteam alege vreun alt moment mai potrivit, în istoria acestui mare ora , pentru a ne face apari ia. Tot ceea ce facem e doar opera min ilor noastre. De ce ne-ai p sit? Întoarce-te la noi." Am p strat aceste scrisori. Le-am p strat cu grij , a a cum f ceam cu epistolele primite de la fra ii mei din Auvergne. În imagina ie, vedeam limpede marionetele. Auzeam plînsetul viorii lui Nicki. Îl vedeam pe Armand, sosind la teatru în tr sura lui cea neagr , ocupîndu- i locul în loj . Mi se întîmpla chiar s descriu toate acestea, în termeni voala i i excentrici, în lungile-mi mesaje adresate lui Marius, gravate mereu cu aceea i frenezie pe uli ele întunecate, în vreme ce muritorii dormeau. Dar, pentru mine, nu exista cale de întoarcere la Paris, oricît de singur m-a fi sim it. Lumea înconjur toare îmi era amant i dasc l totodat . Eram îndr gostit de castele i catedrale, de muzeele i palatele pe care le vizitam. Oriunde mergeam, p trundeam în inima societ ii: sorbeam din distrac iile i bîrfele ei, din literatur i muzic , din arhitectura i arta pe care o producea. putea s umplu volume întregi cu lucrurile pe care le-am studiat, pe care m-am zb tut a le în elege. Eram fascinat de iganii l utari i de p pu arii de pe strad , la fel de mult ca i de tenorii de la oper sau din corurile biserice ti. Bîntuiam prin bordeluri i s li de joc ori prin locurile unde marinarii se întîlneau ca s se îmbete i s se bat . Citeam pretutindeni ziarele i pierdeam timpul prin taverne, comandînd adesea de mîncare, f s ating de ceea ce mi se aducea, f cînd cinste comesenilor cu nenum rate pahare de vin, adulmecîndu-le pipele i trabucurile pe care le fumau, discutînd cu ei, l sînd mirosurile lor de muritori s îmi îmbibe hainele i p rul. Cînd nu r ceam pe afar , c toream în acel regat care îi apar inuse, de-a lungul mohorî ilor ani petrecu i acas , doar lui Gabrielle: lumea c ilor. Înainte chiar de a fi ajuns în Italia, cuno team deja destul latin pentru a-i citi pe marii clasici, iar în b trînul palazzo vene ian, în care m-am instalat, îmi alc tuisem o bibliotec vast , în care mi se întîmpla s petrec nop i întregi citind. Desigur, cel mai mult m încînta povestea lui Osiris, care îmi amintea romantismul pove tii lui Armand i cuvintele enigmatice ale lui Marius. În vreme ce îi devoram versurile str vechi, eram uimit de tot ceea ce citeam. Era vorba aici despre un rege str vechi, Osiris, un om de o bun tate nep mîntean , care îi dezv ase pe egipteni de canibalism i îi înv ase cum s cultive felurite cereale i cum s fac vinul. Cum a fost el ucis de c tre fratele s u Typhon? Osiris a fost p lit de tre acesta, convins s se întind într-o lad croit pe potriva trupului s u, pe care apoi Typhon a închis-o. Lada a fost pe urm aruncat în rîu, iar cînd credincioasa sa so ie Isis a sit în cele din urm trupul, Typhon a atacat-o i l-a dezmembrat. Toate buc ile trupului u au fost g site, cu excep ia uneia singure. De ce s-ar fi referit Marius la un asemenea mit? Cum s nu m gîndesc la faptul c to i vampirii dorm în sicrie, adic în cutii croite pe m sura trupului lor? Chiar i mizerabilii de sub Cimitirul Inocen ilor î i aveau co ciugele lor! Magnus îmi spusese: "Vei dormi în aceast

cutie ori într-alta asemenea ei." Cît despre partea trupului lips , partea pe care Isis n-a mai sit-o niciodat ... Ei bine, nu exist oare o parte a trupului nostru pe care darul întunecat nu o atinge? Putem vorbi, putem vedea, sim im gusturile i ne mi m precum oamenii, dar nu putem procrea. Nici Osiris nu putea s o fac , de aceea a devenit zeul mor ii. Era el, a adar, un zeu-vampir? Toate acestea nu f ceau decît s m fr mînte i s m deruteze. Acest zeu, Osiris, era pentru egipteni i zeul vinului, cel pe care, mai tîrziu, grecii l-au numit Dionysos. Iar Dionysos era i "zeul întunecat" al teatrului, zeul-diavol pe care Nicki ni-l descrisese pe cînd eram fl i, acas . Iar acum, exista la Paris un teatru plin de vampiri. Mi se p rea de necrezut. I-am povestit toate acestea lui Gabrielle. A ridicat din umeri cu indiferen , spunîndu-mi c existau sute de pove ti asem toare. Osiris era i zeul recoltelor, mi-a spus. Pentru egipteni, era un zeu bun. Ce are a face asta cu noi? A aruncat o privire c ilor pe care le studiam. Mai ai înc multe de înv at, fiule. Mul i zei ai antichit ii au fost sfîrteca i i apoi plîn i de c tre zei ele lor. Cite te despre Adonis i Acteon. Anticii se d deau în vînt dup astfel de istorii. Spunînd acestea, a plecat. Am r mas singur în biblioteca luminat de lumîn ri, clipind din ochi, printre atîtea c i. Meditam asupra visului lui Armand, despre sanctuarul Celor Ce Trebuie P zi i, aflat undeva în mun i. ineau oare toate acestea de vreo magie avînd vîrsta Egiptului antic? Cum putuser copiii întunericului s uite asemenea lucruri? Poate c , pentru maestrul vene ian, toate acestea nu fuseser decît o form de poezie, chiar i men ionarea numelui lui Typhon, asasinul propriului s u frate. O închipuire, nimic altceva. Am ie it în bezna de afar , luînd cu mine cu itul. Mi-am s pat întreb rile adresate lui Marius în pietre mai b trîne decît noi amîndoi la un loc. Marius devenise pentru mine atît de real, încît mi se p rea c pot discuta cu el, a a cum discutam odinioar cu Nicki. Era confidentul excit rii mele, al entuziasmului i sublimei mele uimiri în fa a minun iilor i enigmelor acestei lumi. ÎNS , pe m sur ce studiile mele erau mai profunde, pe m sur ce îmi l rgeam educa ia, c m o prim imagine înfior toare a ceea ce poate s devin ve nicia. Eram singur printre oameni, iar scrisorile mele c tre Marius nu m puteau împiedica s fiu con tient de propria-mi monstruozitate, a a cum fusesem în primele nop i pariziene, cu atîta timp în urm . La urma urmei, Marius nu era cu adev rat lîng mine. i nici Gabrielle nu era. Înc din primele zile, profe iile lui Armand se dovediser a fi adev rate. 2 ÎNCA dinainte de a fi p sit teritoriul Fran ei, Gabrielle î i luase obiceiul de a întrerupe toria noastr , disp rînd pentru zile întregi. La Viena, disp rea adesea vreme de dou pt mîni, iar dup ce m-am instalat în palazzo-ul vene ian, s-a întîmplat s lipseasc chiar i luni de-a rîndul. În timpul primei mele vizite la Roma, s-a f cut nev zut vreme de un an. Iar dup ce m-a p sit la Neapole, m-am întors la Vene ia de unul singur, l sînd-o s i reg seasc singur drumul spre cas , ceea ce s-a i întîmplat. Se sim ea atras de întinderile largi de la ar , de p duri i mun i sau chiar de c tre insulele nelocuite. De fiecare dat , se întorcea într-un hal f de hal, cu pantofii scîlcia i, cu hainele zdren uite, cu p rul atîrnînd aiurea, f nici o form , încît era la fel de însp imînt toare precum fuseser odinioar membrii vechiului clan parizian. Intra atunci în înc perile mele, cu zdren ele ei murdare, studiind cr turile din tencuial ori lumina reflectat de defec iunile ochiurilor de geam suflate cu mîna. La ce-i foloseau unui nemuritor ziarele citite? m întreba. De ce-ar locui un nemuritor în palate? De ce s poarte el aur prin buzunare? De ce-ar mai scrie el scrisori familiei de muritori pe care o l sase în urm ? Cu glasul ei sc zut, precipitat, mi-a vorbit apoi de falezele pe care le escaladase, de crevasele înz pezite în care se pr bu ise, de pe terile pline de fosile i inscrip ii misterioase pe care le descoperise. Apoi pleca, la fel de t cut precum venise, l sîndu-m s privesc în urma ei, a teptînd-o am rît, furios i plin de resentimente fa de ea, atunci cînd se ar ta din nou. Într-o noapte, în cursul primei noastre treceri prin Verona, pe o str du cufundat în

întuneric, m-a surprins cu o întrebare: "Tat l t u mai e înc în via ?" De data aceasta, lipsise dou luni. Îmi era amarnic de dor de ea i iat c venise i se interesa de ai no tri, în sfîr it. i totu i, cînd i-am r spuns afirmativ: "Da, i e foarte bolnav", mi s-a p rut c nu m mai ascult . Am încercat s -i explic c în Fran a lucrurile se înr ut iser i c , în curînd, avea s izbucneasc o revolu ie. A ridicat din umeri. Nu te mai gîndi la ei. Uit -i. i, spunînd acestea, a plecat iar. Adev rul este c nu voiam s îi uit. Nu încetam a-i scrie lui Roget, dornic de ve ti despre familia mea. Îi scriam chiar mai des decît îi scriam lui Eleni, la teatru. Îi ceream portrete ale nepo ilor i nepoatelor mele. Trimiteam cadouri celor din Fran a, din fiecare loc în care ne opream. i îmi f ceam griji în privin a revolu iei, a a cum îsi f ceau to i francezii de rînd. În cele din urm , cînd absen ele lui Gabrielle au devenit tot mai lungi i perioadele petrecute împreun mereu mai nesigure i mai înstr inate, am început s m cert cu ea în privin a acestor lucruri. Cu timpul, familia noastr va pieri. Cu timpul, va disp rea i Fran a, a a cum o tiam noi. De ce le-a da uit rii atîta timp cît le mai am înc ? Î i spun, am nevoie de ele. Pentru mine, ele înseamn via a! Asta nu era totul, de fapt. Nu o mai aveam nici pe ea cu adev rat, a a cum nu îi mai aveam nici pe ceilal i al turi. Probabil c ea sim ise acuza ia ascuns dincolo de cuvintele mele. Pricepuse, probabil, ce voiam s spun cu adev rat. Discursurile mele de acest fel o întristau. Îi trezeau la via tandre ea. Atunci se l sa piept nat i m l sa s îi fac rost de haine noi. Apoi vînam împreun i discutam îndelung. Uneori accepta chiar s m înso easc la oper sau prin cazinouri. Pentru o vreme, redevenea o doamn superb i str lucitoare. În acele clipe eram din nou împreun . Continuam atunci s credem c form m i noi un mic clan, o pereche de îndr gosti i mai presus de întreaga lume muritoare. Ghemui i lîng foc, în vreo vil de la ar , stînd al turi pe capra unei tr suri în vreme ce eu ineam h urile, plimbîndu-ne în miez de noapte prin p dure, continuam, precum odinioar , s ne împ rt im observa iile. Alteori, porneam în c utarea unor case bîntuite de stafii, un mod de a ne petrece timpul ceea ce ne excita pe amîndoi. De fapt, Gabrielle î i întrerupea cîteodat c toriile, tocmai fiindc auzise de vreun nou caz de bîntuire i voia s mergem împreun s vedem ce se mai putea vedea. Desigur, de cele mai multe ori, nu g seam nimic în cl dirile p site în care se zicea ar fi ap rut spiritele. Iar dezaxa ii, despre care se spunea c ar fi fost poseda i de diavoli, nu erau, de cele mai multe ori, decît nebuni obi nui i. Totu i, ni s-a întîmplat s vedem ar ri plutind sau umbre inexplicabile, obiecte zbur toare, glasuri r cnind din gura unor copii poseda i sau pale de vînt înghe at care suflau în od i închise, stingînd lumîn rile. Dar n-am v zut cu nimic mai mult decît ceea ce fusese descris de sute de muritori erudi i înaintea noastr . La urma urmei, pentru noi nu era decît un joc. i, gîndindu-m acum la acele zile, îmi dau seama c îl continuasem doar fiindc ne inea împreun , ne oferea prilejuri de întîlnire care, altfel, nu le-am fi avut. Absen ele lui Gabrielle nu erau singurul lucru care distrugea afec iunea pe care ne-o purtam unul altuia. Mai era modul ei de a se comporta atunci cînd era cu mine i ideile pe care le sus inea. i p strase obiceiul de a spune exact ceea ce gîndea, ba chiar ceva în plus. Într-o sear , dup o absen de o lun , a ap rut în c su a noastr de pe Via Ghibellina din Floren a i a început s -mi in un discurs: i-ai dat seama c fiin ele nop ii sînt preg tite pentru a întîmpina o mare c petenie? Nu m refer acum la vreun alt bigot care s murmure ritualuri învechite, ci un adev rat monarh întunecat, care s ne c uzeasc conform unor principii noi. i care ar fi aceste principii? am întrebat-o, dar ea a continuat, ignorîndu-mi întrebarea. Închipuie- i altceva decît aceast ve nic vîn toare de muritori pentru hran lînced i monoton . Închipuie- i ceva m re , la fel de grandios precum era Turnul Babei înainte de a fi fost doborît de mînia lui Dumnezeu. M gîndesc la o c petenie tronînd în palatul s u satanic, care i-ar trimite supu ii în lumea larg pentru a învr jbi fratele împotriva fratelui u, pentru a îndemna mamele s î i ucid fiii, pentru a trece prin foc împlinirile omenirii,

pentru a r scoli p mîntul, astfel încît s moar cu to ii de foame, nevinova i i p to i laolalt ! S creeze suferin i haos pe oriunde ar trece, s înfrîng binele, ducînd oamenii la disperare. A a ceva ar fi demn s fie numit r u! Eu i cu tine nu sîntem decît ni te plante exotice în gr dina s lbatic , dup cum spuneai tu. Iar lumea oamenilor nu e cu nimic diferit de lumea pe care am descoperit-o în c i, cu ani în urm , la Auvergne. Tema conversa iei îmi displ cea. Cu toate acestea, m bucuram s-o tiu în aceea i înc pere cu mine, s am cu cine vorbi, altcineva decît vreun s rman muritor dezam git. Nu mai eram singur, doar cu scrisorile de-acas . Cum r mîne cu problemele estetice? am întrebat-o. Cum r mîne cu ceea ce îi explicai lui Armand despre inten ia ta de a afla de ce continu s existe frumuse ea i de ce ea continu s ne tulbure? A ridicat din umeri. Cînd lumea omului se va pr bu i în ruine, frumuse ea va redeveni st pîn . Copacii vor cre te în locurile unde odinioar erau str zi, iar florile vor umple paji tile ce ast zi sînt maidane dezgust toare. Acesta ar trebui s fie elul st pînului satanic, s vad iarba i copacii crescînd s lbatic pîn cînd nu va mai r mîne nici o urm din marile ora e de odinioar . Dar de ce nume ti acest el "satanic"? am întrebat-o. De ce nu-i spui, simplu, haos? În definitiv, chiar asta i este. Fiindc a a l-ar numi oamenii. Ei l-au n scocit pe Satana, nu-i a a? Satanici, a a îi numesc ei pe aceia care îndr znesc s se abat de la calea ordinii pe care omenirea prefer o urmeze. Nu cred c în eleg. Ei bine, folose te- i mintea supranatural , frumosul meu cu ochi alba tri, fiul meu cu rul de aur, chipe ul meu uciga de lupi. Se prea poate ca Dumnezeu s fi creat lumea, a a cum credea Armand. Asta ai descoperit în p dure? i-a optit-o vreo frunz ? Mi-a rîs în nas. Fire te, nu e neap rat nevoie ca Dumnezeu s fie antropomorf. i nu e necesar ca el fie ceea ce, în egoismul i sentimentalismul nostru colosal, obi nuim s numim "o persoan decent ". Ori icît, Satana a fost inventat de c tre om, un nume dat for ei care tinde s nimiceasc ordinea civilizat a lucrurilor. Primul om care a creat legile fie el Moise, fie un oarecare rege egiptean, Osiris, de pild l-a creat i pe diavol. Diavolul e cel care ne ispite te s înc lc m legea. Iar noi sîntem cu adev rat satanici, fiindc nu d m ascultare nici unei legi care îl ap pe om. De ce nu ne-am r zvr ti cu totul, atunci? De ce n-am isca o vîlv taie a r ului care s ard din temelii toate civiliza iile P mintului? Eram mult prea întristat pentru a-i r spunde. Nu- i face griji, n-am s o fac eu. Dar m întreb ce se va întîmpla în deceniile care vor urma. Nu se va ivi oare cineva care s o fac ? Sper c nu! am strigat eu. Sau, dac cineva dintre noi are s încerce s fac a a ceva, va fi r zboi. De ce? To i l-ar urma. Eu nu. Eu am s -l înfrunt. Oh, e ti de-a dreptul amuzant, Lestat. E ceva de-a dreptul meschin. Meschin? i-a întors privirile înspre curte, apoi spre mine, i culoarea i-a revenit în obraji. i se pare meschin s n rui toate ora ele p mîntului? i-am dat dreptate cînd sus ineai c Teatrul Vampirilor e o copil rie, dar acum te contrazici tu însu i. Nu crezi c e meschin s distrugi totul doar de dragul pl cerii de a distruge? E ti de-a dreptul imposibil. Cîndva, în viitorul îndep rtat, o asemenea c petenie ar putea s apar . El va arunca omenirea înapoi în spaima i goliciunea din care vine. Iar noi o vom folosi, f nici un efort, drept hran , ca i pîn acum, iar lumea întreag va deveni o gr din s lbatic . Într-un fel, sper c cineva are s încerce, am spus. Fiindc astfel, m-a putea ridica împotriva lui i a face tot ce mi-ar sta în putin pentru a-l birui. Poate c astfel a fi mîntuit, a fi din nou bun în propriii mei ochi, salvînd omenirea de acest flagel. M-am înfuriat, m-am ridicat din jil ul în care edeam i am ie it în curte. Ea m-a urmat îndeaproape. Tocmai ai pronun at cel mai vechi argument al cre tin ii: r ul exist pentru ca noi putem lupta împotriva lui, f cînd binele. E deplorabil i stupid. Vezi, tocmai asta nu în eleg eu la tine, a spus Gabrielle. Te cramponezi de vechea ta

credin în existen a bun ii cu o înc înare de neclintit. i totu i, te descurci atît de bine în postura în care te afli! Î i h ituie ti victimele ca un înger întunecat. Ucizi f mil . Petreci nop i întregi jucîndu-te cu victimele tale atunci cînd ai chef. i ce dac ? i-am spus, aruncîndu-i o privire plin de r ceal . Pur i simplu, m pricep s fiu r u. A izbucnit în rîs. Cînd eram tîn r, eram un bun vîn tor; apoi am fost un bun actor pe scen . Acum sînt un bun vampir. Cam atît despre semnifica iile cuvîntului "bun". DUP plecarea ei, m-am lungit pe lespezile de piatr din curte, privind cerul înstelat, gîndindu-m la toate picturile i sculpturile pe care le admirasem numai aici, la Floren a. tiam c ur sc natura cu arborii ei înal i i c , pentru mine, muzica cea mai frumoas era reprezentat de glasurile omene ti. Dar ce importan mai avea oare ceea ce sim eam sau ceea ce gîndeam? Totu i, ea nu m sîcîia întotdeauna cu filozofia ei stranie. Uneori î i f cea apari ia i îmi vorbea de felurite lucruri practice pe care le înv ase. Devenise de-acum mai curajoas i mai dornic de aventuri. M înv a i pe mine unele lucruri. Puteam dormi în rîna goal , c tase ea aceast certitudine înc dinainte de a fi sit Fran a. Mormintele i sicriele nu erau absolut necesare. În amurg, ie ea din p mînt înc înainte de a fi pe deplin treaz . Muritorii care d deau peste noi în timpul zilei, dac nu ne expuneau pe dat la lumina soarelui, erau osînditi s piar . De pild , Gabrielle dormise o dat într-un beci al unei case site de lîng Palermo. Ochii i fa a o ardeau de parc s-ar fi op rit, iar în mîna dreapt inea cadavrul unui muritor, care încercase, se pare, s îi tulbure somnul. L-am sugrumat, mi-a spus, iar mîna mi-a r mas încle tat pe grumazul lui. Fa a mia fost pîrlit de lumina slab ce s-a strecurat prin u a întredeschis . Ce te-ai fi f cut dac erau mai mul i muritori? am întrebat-o admirativ. A ridicat din umeri. Habar nu avea i nici nu voia s afle. Acum dormea numai îngropat în rîn i renun ase la sicrie i pivni e. Nimeni nu avea s îi mai tulbure, vreodat , somnul. NU i-am spus ceea ce credeam, i anume c exista ceva aparte în a dormi într-o cript . Era ceva romantic s te scoli dintr-un mormînt. De fapt, eu o apucasem în direc ia opus . Pe unde poposeam, porunceam s mi se construiasc sicrie pe m sura mea i nu dormeam, a cum ne fusese obiceiul, în cimitire sau prin biserici, ci în tot felul de ascunzi uri din cas . N-a putea spune c ea nu m asculta cu r bdare cînd îi povesteam despre m re ele opere de art pe care le admirasem în muzeele Vaticanului, ori despre un cor auzit în vreo catedral , ori despre visele pe care le avusesem în ultimul ceas dinaintea trezirii, vise ce mi se p reau induse de c tre gîndurile muritorilor ce treceau prin preajm . Poate c îi pl cea -mi admire mi carea buzelor. Cine-ar putea spune? Apoi m p sea din nou, f nici o explica ie. M plimbam de unul singur pe str zi, murmuram cu glas tare i îi scriam mesaje foarte lungi lui Marius, care îmi ocupau, cu scrierea lor, întreaga noapte. Ce voiam de la ea, de fapt? S-o v d mai uman ? S -mi semene? Profe iile lui Armand obsedau. Cum se f cea oare c ea nu se gîndea mereu le ele? tia, probabil, i ea, c ne îndep rtam unul de cel lalt, c inima-mi era frînt din aceast cauz , dar c eram prea mîndru ca s i-o spun. Te rog, Gabrielle, nu pot suporta singur tatea! R mîi cu mine. În vremea cînd ne preg team s p sim Italia, practicam un mic joc periculos cu muritorii. Vedeam un b rbat sau o femeie, o fiin uman care mi se p rea perfect din punct de vedere spiritual i începeam s o urm resc. O urm ream vreme de o s pt mîn , o lun , uneori chiar mai mult. M îndr gosteam de aceast fiin . Îmi închipuiam prietenii, conversa ii, o intimitate ce nu avea s ne fie dat niciodat . Într-o clip magic , imaginar , aveam s îi spun: "Î i dai seama de ceea ce sînt?", iar acea fiin uman , plin de suprema în elepciune spiritual , avea s îmi r spund : "Da, îmi dau seama. Te în eleg." Totul era o absurditate, desigur. La fel ca i povestea cu prin esa care î i d ruie te dragostea prin ului vr jit, care, în acest fel, redevine ei însu i, nu mai e un monstru. Dar, în basmul meu întunecat, aveam s trec cu totul în amantul meu muritor. Aveam s devenim o singur fiin , aveam s redevin carne i sînge.

Adorabil idee. Începeam îns s m gîndesc din ce în ce mai des la avertismentele lui Armand, care îmi spusese c aveam s ofer darul întunecat mereu din acela i motiv. Am încetat s m mai joc i m-am mul umit s vînez cu cruzimea de odinioar , atîta doar c nu mai c utam doar r uf torii. LA ATENA, i-am l sat lui Marius urm torul mesaj: "Nu tiu de ce mai continuu. Nu caut adev rul. Nu cred în el. Nu sper c -mi vei dezv lui vechi taine, oricare-ar putea fi acestea. Cred într-un singur lucru. Poate c e vorba, pur i simplu, de frumuse ea lumii prin care r cesc sau numai de voin a de a tr i. Acest dar mi-a fost oferit prea devreme i nu datorit unui motiv potrivit. Înc de pe-acum, de la vîrsta de treizeci de ani, cît a fi avut dac eram un simplu trec tor, încep s în eleg de ce au renun at atît de mul i dintre ai no tri la acest dar, de ce l-au risipit. i totu i continuu. i te caut mereu." NU TIU cît timp am continuat s hoin resc în acest fel prin Europa i Asia. De i continuam s m plîng de singur tate, începeam s m obi nuiesc cu ea. Aveam mereu parte de noi ora e, noi victime, noi limbi i mereu muzic nou de ascultat. Indiferent la durerea ce m încerca, îmi fixam întotdeauna noi destina ii. În cele din urm , îmi doream s vizitez toate marile ora e ale lumii, chiar i îndep rtatele capitale ale Indiei i Chinei, acolo unde chiar i obiectele cele mai simple aveau s mi se par stranii, iar gîndurile pe care aveam s le citesc în min ile muritorilor mi se vor p rea la fel de str ine precum cele ale unor fiin e din alt lume. Dar, pe m sur ce ne îndep rtam de Istanbul, spre sud, p trunzînd în Asia Mic , Gabrielle sim ea tot mai puternic chemarea unor inuturi noi i stranii, astfel încît arareori îmi mai st tea al turi. Între timp, în Fran a, lucrurile se îndreptau cu pa i repezi spre un deznod mînt nefericit, nu doar în ceea ce privea lumea muritorilor, dup care tînjeam în continuare, ci i în privin a Teatrului Vampirilor.

3 ÎNC înainte de a fi p sit Grecia, auzisem tot soiul de ve ti nelini titoare, din gura torilor englezi i francezi, despre cele ce se întîmplau acas . Ajungînd la Ankara, la un hotel european, am descoperit c m a tepta un pachet voluminos de scrisori. Roget îmi scosese întreaga avere din Fran a, mutînd-o în b nci sigure din str in tate. "Nici s nu v gîndi i s v înapoia i acas , îmi scria el. I-am sf tuit pe tat l i pe fra ii dumneavoastr s nu se amestece în nici o controvers . Pe-aici, vin vremuri grele pentru monarhi ti." În felul ei, Eleni îmi scria cam acela i lucru: "Publicul vrea s vad cum aristocra ia e f cut de rîs. Piesa noastr despre o regin neîndemînatic , ce este c lcat în picioare de propria trup de solda i-marionete, pe care nu se pricepe s o comande, provoac urlete de rîs. Clerul a devenit i el un subiect ideal pentru batjocur , într-o alt pies , un preot pis log vine s in predici unui grup de dansatoare-marionete, mustrîndu-le pentru comportamentul lor indecent. Dar, profesorul de dans al acestora, care, de fapt, e un diavol cu coarne ro ii, îl transform pe nenorocitul preot într-un vîrcolac, care î i sfîr te zilele captiv într-o colivie de aur p zit de dansatoarele care rîd de mama focului. Toate acestea constituie produsul geniului Divinului Nostru Violonist, pe care, îns , trebuie s -l p zim în fiecare clip . Ca s îl oblig m s scrie, sîntem for i s -l leg m de scaun. Îi punem în fa hîrtie i cerneal . Dac nu reu im nici în acest fel, îl punem s dicteze, iar noi scriem. Pe str zi, opre te trec torii i spune cui vrea s îl asculte c exist în lumea asta groz vii pe care nimeni nici m car nu le-a visat. Te asigur c , dac Parisul n-ar fi fost ocupat cu scrierea i citirea pamfletelor ce- i bat joc de Maria-Antoaneta, am fi avut cu siguran nepl ceri nenum rate din pricina lui. Vechiul Nostru Prieten e din ce în ce mai sup rat pe el." Desigur, i-am r spuns pe dat , implorînd-o s aib r bdare cu Nicki, s -l ajute s

treac mai u or de ace ti primi ani. "Sînt convins c poate fi influen at pozitiv", i-am scris. i, pentru întîia oar , am întrebat-o: "Crezi c a putea aduce vreo schimbare, dac m-a întoarce?" Am privit îndelung cele scrise, înainte de a semna scisoarea. Mîinile îmi tremurau. Apoi am sigilat plicul i l-am încredin at po tei. Cum m-a fi putut întoarce? M sim eam singur, dar nu puteam suporta gîndul întoarcerii la Paris, gîndul revederii micului teatru. La ce i-ar fi folosit lui Nicolas întoarcerea mea? Vechiul avertisment al lui Armand îmi r suna i acum în urechi. De fapt, oriunde m-a fi aflat, aveam impresia c Armand i Nicki îmi erau al turi, Armand cu avertismentele i profe iile sale sumbre, iar Nicolas atr gîndu-mi necontenit aten ia asupra miracolului iubirii sale transformate în ur . Niciodat nu-mi fusese dor de Gabrielle ca atunci. Dar ea plecase de mult, continuîndui c toria. Îmi aminteam de vremurile dinaintea plec rii noastre din Paris. Dar de la ea nu mai aveam nimic de a teptat. spunsul lui Eleni m a tepta la Damasc: "Te dispre uie te mai mult ca oricînd. Cînd i-am sugerat c poate ar fi mai bine s porneasc pe urmele tale, a rîs. Nu- i spun acestea pentru a- i da prilej de suferin , ci ca s i ar t c facem tot posibilul pentru a proteja acest copil care n-ar fi trebuit niciodat s se fi n scut întru întuneric. E cople it de propriile puteri, z cit i înnebunit de viziunile sale. Am mai v zut i alte cazuri asem toare, i sfîr itul lor tragic. i totu i, luna trecut a scris cea mai bun pies a sa de pîn acum. Dansatoriimarionete, f corzi de aceast dat , sînt lovi i de cium în floarea vîrstei i zac printre morminte. Preotul îi plînge i pleac . Dar un tîn r violonist vr jitor intr în cimitir i îi învie, cu muzica lui. Îmbr ca i cu to ii în vampiri, cu pelerine i panglici din m tase neagr , dansatorii ies din morminte dansînd veseli pe urmele violonistului ce se îndreapt spre Paris. Ora ul e reprezentat pe o pictur superb din fundal. Mul imea url încîntat . Î i jur , dac ne-am apuca s ne hr nim cu sîngele victimelor noastre pe scen , în v zul lumii, parizienii ar crede c e o iluzie i ne-ar aplauda." Mai era i o scrisoare înfrico toare de la Roget. Parisul c zuse prad nebuniei revolu ionare. Regele Ludovic fusese obligat s recunoasc Adunarea Na ional . Oamenii din toate clasele sociale erau mai uni i decît fuseser vreodat , împotriva lui. Roget trimisese în sud, la familia mea, un mesager îns rcinat a-i raporta care este atmosfera revolu ionar din acea zon . Am r spuns ambelor scrisori cu toat solicitudinea i neputin a care erau a teptate din partea mea. Dar, în vreme ce îmi trimiteam bagajele spre Cairo, sim eam c toate acele lucruri de care depindeam se aflau în mare pericol. Din afar , p ream neschimbat, continuîndu-mi mascarada de gentleman c tor; pe din untru îns , demonul vîn tor al str du elor întortocheate se sim ea redus la t cere, pierdut. Desigur, îmi spuneam c este important pentru mine s m îndrept spre sud, c tre Egipt. Egiptul îmi p rea o ar a m re iei antice i a minunilor atemporale. Egiptul acela avea s m încînte, f cîndu-m s uit de cele ce se întîmplau la Paris, de acele lucruri pe care nu eram în stare s le schimb. În mintea mea se f cuse îns o stranie leg tur . Egiptul, mai mult decît oricare alt ar din lume, era îndr gostit de moarte. În cele din urm , Gabrielle s-a ivit ca o n luc din de ertul Arabiei i, împreun , ne-am îmbarcat pentru Cairo. A TRECUT aproape o lun pîn cînd am ajuns la destina ie, i, printre bagajele care m teptau la hotelul europenilor, am g sit un colet straniu. Am recunoscut de îndat scrisul lui Eleni, dar nu reu eam s îmi dau seama ce mi-ar fi putut trimite în acel colet. M-am holbat le el vreun sfert de or , cu mintea mai goal de gînduri de cît fusese vreodat . De la Roget, nu mai aveam nici o veste. tot gîndeam: De ce nu mi-o fi scris Roget? Ce-o fi cu acest colet? De ce mi-o fi fost trimis? Am stat aproape un ceas în acea odaie, printre valize i pachete nedesf cute, holbîndula acel colet. Gabrielle, care nu g sise înc cu cale s plece, m privea. N-ai vrea s m la i cîteva clipe singur? am optit.

Dac dore ti... Acum, lucrul cel mai important mi se p rea s desfac coletul i s aflu ce con inea. Cu toate acestea, mi s-a p rut la fel de important s arunc o privire în jur, în c ru a goal , închipuindu-mi c m aflam într-o odaie identic , la un mic han din Auvergne. Te-am visat, am rostit cu glas tare, privind coletul. Am visat c împreun colindam lumea, tu i cu mine, i eram amîndoi lini ti i i puternici. Am visat c ne hr neam cu sîngele r uf torilor, a a cum f cea odinioar Marius. Privind în jur, ne sim eam tri ti din pricina misterelor ce ne împresurau. Dar eram puternici. Aveam s tr im ve nic. Iar "discu ia noastr " avea s continue, la nesfîr it. Am sfî iat învelitoarea pachetului, descoperind cutia viorii Stradivarius. Am vrut s mai spun ceva, pentru mine însumi, dar nu g seam cuvintele necesare. Mintea mea nu mai era în stare s formuleze expresii coerente. Am întins mîna dup scrisoarea care alunecase într-o parte, pe lemnul lustruit. "Dup cum m-am temut, s-a ajuns la ce era mai r u. Vechiul Nostru Prieten, înnebunit de excesele Violonistului Nostru, a sfîr it prin a-l închide în fosta ta re edin . i, de i vioara i-a fost l sat la îndemîn , în celul , mîinile i-au fost luate. Sînt convins c tii c , în cazul nostru, aceste apendice pot fi puse la loc. Mîinile lui au fost deci puse deoparte de c tre Vechiul Nostru Prieten, care îns nu i-a îng duit r nitului se hr neasc vreme de cinci nop i. În cele din urm , la insisten ele întregii trupe, Vechiul Nostru Prieten i-a dat drumul lui N. i i-a înapoiat ceea ce îi fusese luat. Ca urmare, N., turbat de foame i de durerea care îi alterase radical temperamentul, s-a cufundat în mu enie pentru o perioad de timp considerabil . În cele din urm , a venit la noi i ne-a vorbit, spunîndu-ne c , a a cum obi nuiesc s fac i muritorii, î i reglase toate conturile. Aveam la dispozi ie o sumedenie de piese mici. În schimbul lor, aveam s convoc m, undeva la ar , în mijlocul naturii, un sabat tradi ional, cu obi nuitul s u rug. Dac îl refuzam, ne amenin a c va face din teatrul nostru rugul s u funerar. Vechiul Nostru Prieten i-a promis solemn c dorin a îi va fi împlinit i, î i jur, n-ai avut în veci parte de un asemenea sabat. Cred c ar tam infernal în hainele noastre fine, costumele de vampiri-dansatori, jucînd hora i cîntînd cu accente teatrale vechile cînturi. «Ar fi trebuit s o facem pe bulevard», a spus el. «S nu uit, te rog s îi dai asta creatorului meu!» a zis i mi-a întins vioara. Apoi am început cu to ii s dans m, cu frenezia obi nuit , i cred c n-am mai fost niciodat atît de tulbura i, atît de înfiora i i atît de tri ti. El s-a aruncat în fl ri. tiu cît de tare te va afecta aceast veste. Dar trebuie s în elegi c am f cut tot ce-a depins de noi pentru a preveni cele întîmplate. Vechiul Nostru Prieten a fost foarte am rît i îndurerat. Se cuvine s tii c , pe cînd ne-am întors la Paris, am aflat c N. poruncise ca teatrul s fie numit în mod oficial Teatrul Vampirilor, astfel încît aceste cuvinte au fost deja zugr vite pe frontonul cl dirii. Cum mare parte dintre piesele sale cele mai bune au inclus din totdeauna vampiri, vîrcolaci i alte asemenea creaturi supranaturale, publicul a g sit noul nume foarte amuzant i n-a fost nevoie s îl schimb m. De altfel, se potrive te de minune cu cele ce se întîmpl în aceste zile aici, la Paris." Cîteva ore mai tîrziu, cînd, în sfîr it, am coborît treptele, ie ind în strad , am z rit în umbr o fantom palid , dar nespus de frumoas , avînd înf area unui tîn r explorator francez, cu hainele de in i cizmele de piele murdare de p mînt i cu p ria de paie tras peste ochi. O recuno team, tiam c odinioar ne iubisem, dar, în clipa aceea, amintirile respective mi se p reau confuze, aproape de necrezut. Cred c îmi venea s -i spun ceva urît, s o jignesc, s o alung. Dar, cînd s-a apropiat i i-a al turat pa ii alor mei n-am mai putut deschide gura. I-am întins scrisoarea, ca s nu mai fie nevoie s -i povestesc nimic. Ea a citit-o i a pus-o deoparte, dup care m-a înconjurat cu bra ul, a a cum nu mai f cuse de tare demult, i-am pornit s r cim amîndoi pe uli ele cufundate în bezn . Mirosea a moarte, a fum, a mîncare, a nisip i a baleg de c mil . Mirosea a Egipt. Mirosea a a cum miroase un loc ce nu s-a schimbat deloc în ase mii de ani. Spune-mi, dragul meu, ce-a putea face pentru tine? Nimic, a venit r spunsul meu.

Era numai vina mea: eu eram cel care îl vr jise, îl transformase în ceea ce era i apoi îl sise. Eu schimbasem calea pe care ar fi trebuit s o apuce via a lui. Schimbasem destinul s u omenesc, mutîndu-l în bezn i iat unde se ajunsese. CEVA MAI TÎRZIU, ea a tepta în t cere, în vreme ce eu scriam un mesaj pentru Marius, pe zidul unui templu str vechi. Îi scriam despre sfîr itul lui Nicolas, violonistul de la Teatrul Vampirilor, s pîndu-mi cuvintele adînc în piatr , a a cum f cuser , probabil, i scribii egipteni din vechime. Era un epitaf pentru Nicki, o piatr de hotar a uit rii, pe care nimeni nu avea s o citeasc ori s o în eleag vreodat . MI SE P REA ciudat s-o am al turi. Era straniu faptul c r mînea lîng mine ore în ir. N-ai de gînd s te întorci în Fran a, nu-i a a? N-ai s te duci acolo din cauza a ceea ce a f cut el? Mîinile? am întrebat-o la rîndul meu. Fiindc i-a t iat mîinile? M-a privit i chipul i-a devenit neted, de parc cine tie ce lovitur i-ar fi alungat orice expresie. tia doar... Citise scrisoarea. i atunci, ce anume o descump nise? Poate felul în care o spusesem. Credeai c am s m întorc, pentru a m r zbuna? A cl tinat din cap. Nu avea de gînd s -mi vîre asemenea idei în cap. Cum a putea s fac a a ceva? Ar fi o ipocrizie din partea mea, cînd l-am l sat pe Nickolas acolo, l-am încredin at lor, urmînd ca ei s fac ceea ce credeau de cuviin ... Schimb rile de pe chipul ei au fost prea subtile pentru a putea fi descrise. Nu-mi pl cea o v d consumîndu-se într-atîta. Nu îi st tea deloc în fire. Nu crezi c , de fapt, Armand voia s -l ajute, t indu-i mîinile? Probabil c nu i-a fost or s o fac , de i i-ar fi fost de o mie de ori mai la îndemîn s -i dea foc lui Nicki, f nici o urm de remu care. A încuviin at. Ar ta atît de nefericit i de frumoas în acela i timp. i eu am gîndit la fel, a spus. N-am crezut c vei fi de acord cu mine. Sînt îndeajuns de monstruos pentru a în elege, am hohotit. Î i mai aminte i ce mi-ai spus cu ani în urm , înainte ca eu s fi plecat de acas , în ziua în care el a urcat la castel împreun cu tîrgove ii, ca s îmi aduc mantia ro ie? Spuneai atunci c tat l s u era atît de furios, încît amenin a c îi va rupe mîinile dac -l mai prinde cu vioara. Orice s-ar întîmpla, se pare c nu putem s ocolim ce ne-a fost scris. Nu crezi c , i a a nemuritori cum sîntem acum, urm m o cale ce-a fost trasat înc din vremea cînd eram în via ? i iat , c petenia clanului i-a t iat lui Nicolas mîinile. A FOST cît se poate de limpede, în nop ile care au urmat, c nu voia s m lase singur în acele clipe. Sim eam c ea ar fi r mas lîng mine, ca s m ajute s trec mai u or peste moartea lui Nicki, indiferent de locul în care ne-am fi aflat. Faptul c ne aflam în Egipt, o ajuta nespus de mult, fiindc iubea mormintele i ruinele din aceast ar mai mult decît orice altceva. Poate c era nevoie s treac ase mii de ani de la moartea cuiva, ca ea s îl iubeasc . M-am gîndit s -i spun acest lucru, s-o ironizez pu in, dar gîndul a zburat la fel de repede precum venise. Monumentele erau de o vîrst cu mun ii pe care-i iubea ea. Iar Nilul cursese prin imagina ia oamenilor din vremuri imemoriale. Am escaladat împreun piramidele, ne-am c rat pe bra ele uria ului Sfinx. Am examinat hieroglifele de pe diferite fragmente de piatr i mumiile pe care oricine le putea cump ra pe mai nimic de la jefuitorii de morminte, laolalt cu buc ele de bijuterii, ceramic i sticl rie antic . Am l sat apa fluviului s ni se strecoare printre degete i am vînat împreun pe str zile înguste din Cairo. Am intrat în bordeluri i ne-am l it pe perne moi, admirînd dansul unor b ie andri în ritmul unei melodii lascive, fierbin i, care reu ea s mai alunge pentru o vreme cîntecul viorii care îmi st ruia în memorie. M-am trezit ridicîndu-m i dansînd s lbatic, acompaniat de aceste sunete erotice, imitînd mi rile celor care m îndemnaser s m al tur lor, pierzînd orice no iune a timpului i a sensului s u în vaierul cornului i zdr ng nitul mandolinei. Gabrielle m privea zîmbind, cu p ria cea alb de paie tras peste ochi. Nu vorbeam unul cu cel lalt. Nu era decît o frumuse e palid i felin cu obrajii murdari de rîn , care despica noaptea ve nic al turi de mine. Î i încinsese peste manta o curea lat de piele, î i prinsese p rul în coad la spate i mergea cu pa i de regin i lentoare de vampir. Curba

obrazului ei p rea a str luci în întuneric, laolalt cu gura-i ca un trandafir sîngeriu. Era superb i, f îndoial , avea s m p seasc din nou cît de curînd. M-am în elat îns . A r mas cu mine chiar i dup ce am închiriat o vili oar luxoas , cîndva re edin a unei c petenii mameluce. Pardoseala îi era alc tuit din dale elegante ce rivalizau cu nuan ele pl cute ale zugr velii. M-a ajutat s -mi decorez curtea interioar cu tufe de bougainvillea, cu palmieri i tot soiul de plante tropicale, transformînd-o astfel într-o jungl miniatural . Mi-a adus ea îns i colivii cu papagali i canari str lucitori. Din cînd în cînd, d dea din cap, plin de compasiune, atunci cînd m auzea murmurînd c nu mai primisem nici o scrisoare de la Paris, de i eram atît de dornic de tiri. De ce nu-mi mai scria oare Roget? Izbucniser oare r scoalele la Paris? Dar chiar i în acest caz, ele nu aveau cum s îmi afecteze familia, aflat în provincie, nu-i a a? Ce p ise Roget? De ce nu-mi scria? Gabrielle m-a rugat s-o înso esc de-a lungul fluviului, în amonte. Eu îns a fi vrut s mîn pe loc, în a teptarea ve tilor. Mi-ar fi pl cut s discut cu c torii englezi. În cele din urm , am acceptat. La drept vorbind, mi se p rea de-a dreptul remarcabil c îmi ceruse s merg cu ea. Era felul ei de a-mi demonstra c îi p sa de mine. Îmbr case un costum nou de in, numai pentru a-mi face pl cere. i, tot de dragul meu, i piept nase pletele lungi i blonde. Dar mie pu in îmi p sa de toate acestea. M scufundam încet, sim eam asta. Treceam prin lume ca printr-un vis. Mi se p rea absolut normal i rezonabil s v d în jur un peisaj care r sese neschimbat de mii de ani, din vremea cînd arti tii îl pictaser pe pere ii mormintelor regale. Era firesc ca palmierii ce se profilau în lumina lunii s arate exact ca atunci. Mi se p rea cum nu se poate mai natural faptul c ranii drenau apele fluviului i î i ad pau vitele în acela i fel ca i str mo ii lor îndep rta i. Viziuni din vremea cînd lumea era înc nou . scoliser vreodat pa ii lui Marius aceste nisipuri? Am hoin rit prin uria ul templu al lui Ramses, încînta i de milioanele de picturi minuscule s pate cu iscusin în pere i. M gîndeam întruna la Osiris, dar personajele acelor fresce mi se p reau a fi str ine. Ne-am r cit printre ruinele Luxorului. Am plutit pe fluviu, întin i amîndoi într-o barc , privind stelele. Pe cînd ne întorceam la Cairo i ajunseser m lîng Colo ii lui Memnon, ea mi-a optit înfl rat c pîn i împ ra ii romani c toreau în Egipt pentru a vedea toate aceste minun ii, a a ca i noi acum. Erau str vechi chiar i pe timpul cezarilor! mi-a spus în vreme ce c milele pe care ream r scoleau nisipul rece. În noaptea aceea, briza de ertului nu era atît de puternic . Chipurile imense de piatr se profilau pe albastrul închis al cerului. Ochii m cina i de vreme priveau drept înainte, martori t cu i ai trecerii timpului. Nemi carea lor m întrista i m însp imînta în acela i timp. încerca aceea i uimire pe care o tr isem în fa a piramidelor. Zei vechi, taine antice. Îmi d deau fiori. i totu i, cine fuseser ace ti str jeri f chip, st pîni peste nesfîr itul de ertului? Marius, am optit pentru mine însumi. Ai v zut i tu toate acestea? Va tr i vreunul din noi atît de mult ca ei? Gabrielle mi-a întrerupt îns visarea. Voia s desc lec m i s ne continu m pe jos drumul r mas pîn la statui. Am încuviin at, de i nu prea tiam ce se va întîmpla cu milele noastre puturoase i înc înate, cum aveam s le determin m s se a eze. Dar ea tia. Le-am l sat în urm , s ne a tepte, i am luat-o înainte, prin nisip. Vino cu mine în inima Africii, în jungl , a zis. Chipul îi era nea teptat de grav, iar vocea neobi nuit de blînd . Pe moment, nu i-am dat nici un r spuns. Ceva din purtarea ei m punea pe gînduri. Mi se p rea c ar trebui s m in tare. Glasul ei mi-a p rut ascu it precum b ile din zori ale clopotelor iadului. Nu voiam s-o înso esc în junglele Africii. Iar ea tia acest lucru. A teptam cu nelini te ve ti despre familie, din partea lui Roget, i m gîndeam s m îndrept apoi c tre ora ele Orientului, prin India i China, c tre Japonia. În eleg modul de via pe care l-ai ales, mi-a spus. Am ajuns s admir perseveren a cu care î i urmezi calea, s tii. i eu pot spune acela i lucru despre tine, am întrerupt-o, cu am ciune în glas. A t cut o vreme.

Eram foarte aproape de colosalele statui i singurul lucru care m împiedica s m simt cople it de dimensiunile lor era faptul c nu exista prin apropiere nimic care s îmi ofere un termen de compara ie. Cerul de deasupra noastr era la fel de imens precum ele, nisipurile se întindeau la nesfîr it, iar stelele erau nenum rate i str lucitoare. Lestat, mi-a spus încet, m surîndu- i fiecare cuvînt. Î i cer s încerci, doar o singur dat , s treci prin lume a a cum fac eu. Era sc ldat de lumina lunii, dar borurile p riei îi umbreau chipul alb i sub ire. Uit de casa din Cairo, mi-a spus deodat , rar, de parc ar fi vrut s sublinieze astfel importan a spuselor sale. Las în urm toate bunurile tale, toate hainele, tot ce te leag de civiliza ie. Vino spre sud cu mine, s urc m fluviul spre inima Africii. C tore te, a a cum toresc i eu. Nu i-am r spuns. Inima îmi b tea s -mi sparg pieptul. Mi-a optit blînd c aveam s întîlnim triburi misterioase, pe care nici un european nu le v zuse vreodat . Aveam s lupt m cu mîinile goale cu crocodili i lei. Poate c aveam s descoperim i izvoarele Nilului. Am fost cuprins de un tremur nepl cut. Noaptea întreag p rea str tut de vînturi uier toare. N-aveam unde s m ascund. Vrei s -mi spui c m vei p si pentru totdeauna, dac am s refuz s te înso esc, nu-i a? Am privit în sus, spre însp imînt toarele statui, i cred c am spus: Deci, aici am ajuns. Iat de ce îmi r sese al turi, iat cauza tuturor acelor lucruri m runte f cute de dragul meu, iat de ce eram i acum împreun . Nu avea nimic de-a face cu trecerea lui Nicki în eternitate. Acum o preocupa cu totul alt desp ire. A cl tinat din cap, de parc ar fi vorbit cu sine îns i, dezb tînd propria plecare. Mi-a descris în oapt c ldura nop ilor tropicale, o c ldur mai umed , mai dulce decît aceast ar . Vino cu mine, Lestat. Ziua vom dormi în nisip. Noaptea, r coarea ne va da aripi. Navem nevoie de nume. Nu l m urme. Vreau s ajung pîn la cap tul Africii, s fiu zei a celor pe care îi voi ucide. S-a apropiat de mine, trecîndu- i bra ul pe dup umerii mei. i-a ap sat buzele pe obrazul meu i, sub borurile p riei, i-am z rit str lucirea p tima din ochii adînci. M-am auzit oftînd. Am cl tinat din cap. Nu pot s te înso esc, iar tu tii asta, i-am spus. Nu pot s vin cu tine, a a cum nici tu nu po i s r mîi lîng mine. TOT drumul înapoi, pîn la Cairo, mi l-am petrecut gîndindu-m la ceea ce îmi trecuse prin minte în acele clipe dureroase. La ceea ce tiusem, dar nu exprimasem atunci, cînd ne aflam între nisipuri, în fa a Colo ilor lui Memnon. tiusem, înc din acea clip , c ea era pierdut pentru mine! Fusese pierdut înc de ani de zile, iar eu tiam acest lucru din ziua în care coborîsem din odaia în care aflasem vestea dispari iei lui Nicki i o g sisem a teptîndu-m . Într-un fel sau altul, totul fusese rostit cu ani în urm , în cripta din spatele turnului. Ea nu îmi putea oferi ceea ce a teptam de la ea. Nu puteam face nimic pentru a o schimba. Dar cel mai groaznic mi se p rea faptul c nici ea nu dorea nimic de la mine. rugase s o înso esc doar fiindc se sim ea datoare s o fac . Compasiunea, triste ea iat alte dou posibile motive. Dar, de fapt, ea nu î i dorea decît un singur lucru: fie liber . A r mas lîng mine pe tot drumul c tre ora , dar nu a scos nici un cuvînt. Iar eu m scufundam tot mai adînc, t cut, prostit, tiind c , în curînd, asupra mea se va abate o alt nenorocire. Tr iam limpezimea groazei. Ea avea s îmi spun adio, iar eu nu puteam s fac nimic ca s -i amîn plecarea. Cînd voi începe oare s -mi pierd min ile? Cînd voi începe s plîng, f s m mai pot opri? Nu înc . Cînd am intrat în c su a mea i am aprins luminile, culorile împrejmuitoare m-au asaltat: covoare persane cu modele florale delicate, zugr veala încrustat cu mii de oglinzi minuscule, penajul str lucitor al p rilor care au început s fîlfîie din aripi. Am c utat vreo scrisoare de la Roget, dar n-am g sit nici una i, brusc, m-am înfuriat. Cu siguran , ar fi trebuit s -mi fi scris pîn acum. Trebuia s aflu ce se petrecea la Paris! Apoi m-am speriat.

Ce naiba se întîmpl în Fran a? am murmurat. Trebuie s stau de vorb cu al i europeni. Englezi, de preferin , c ci ei sînt întotdeauna cel mai bine informa i. Î i poart ceaiul indian i ziarul Times dup ei, oriunde s-ar duce. Lini tea ei m înfuria la culme. Mi se p rea c ceva e pe cale de a se întîmpla în aceast înc pere, din nou acea însp imînt toare premoni ie, care m asaltase în cript , înainte ca Armand s înceap a- i spune povestea. Dar nu s-a întîmplat nimic, decît faptul c ea era pe cale s m p seasc . i cine tie dac aveam s ne mai întîlnim vreodat ? Pe to i dracii! am înjurat. A teptam o scrisoare. Nu era nici un servitor prin preajm . Nu observaser c ne întorseser m. A fi vrut s trimit pe cineva dup cî iva muzican i. De-abia m hr nisem, m sim eam înc lzit i aveam poft s dansez. Deodat , ea a pus cap t încremenirii. S-a îndreptat hot rît spre curtea interioar , contrar propriilor sale obiceiuri. Am v zut-o îngenunchind lîng artezian . A ridicat dou dintre pietrele de pavaj, a scos de acolo un plic i, scuturîndu-l de rîna nisipoas , mi l-a înmînat. Am observat c era de la Roget, înc dinainte de a-l fi v zut în plin lumin . Venise înaintea plec rii noastre în amonte, pe Nil, iar ea îl ascunsese! Cum ai putut face a a ceva? am întrebat-o furios. I-am smuls plicul i l-am trîntit pe mas . O priveam cu ur , cum nu o mai privisem niciodat . Nici m car în vremea egoist a copil riei nu o urîsem atît cît o uram acum! De ce-ai f cut asta? am strigat. Pentru c voiam s am i eu o ans ! a optit. B rbia îi tremura. Buza inferioar îi frem ta, iar în ochi i-am z rit lic rul sîngeriu al lacrimilor. Dar tu ai ales, a continuat ea, ai ales f s fi citit aceast scrisoare. Am întins mîna i am sfî iat plicul. Scrisoarea a alunecat afar , împreun cu un articol decupat dintr-un ziar englezesc. Am desp turit misiva, cu mîinile tremurîndu-mi isteric, iam început s citesc: "Domnule, dup cum probabil c a i i aflat, la 14 iulie, mul imile pariziene au atacat Bastilia. Ora ul a c zut prad haosului. Au izbucnit r zmeri e în întreaga Fran . Luni de zile, am încercat zadarnic s ajung la familia dumneavoastr , ca s -i conving pe membrii ei p seasc ara, pentru a fi în siguran . Lunea trecut îns , mi-a ajuns la urechi tirea c ranii i arenda ii din inut se sculaser împotriva tat lui dumneavoastr . Fra ii dumneavoastr , so iile lor i copiii acestora, laolalt cu to i cei ce încercaser s apere castelul, au fost uci i, iar castelul a fost jefuit. Singur tat l dumneavoastr a sc pat cu via . Ni te slujitori credincio i l-au ascuns cît a durat atacul, iar apoi l-au ajutat s ajung pe coast . Acum, cînd scriu aceste rînduri, se afl în ora ul New Orléans din fosta colonie francez Louisiana. V implor s îi veni i în ajutor. E plin de am ciune, acolo, printre str ini. V implor s veni i." Scrisoarea mai continua, cu scuze, asigur ri i detalii... Dar toate î i pierduser sensul. Am pus scrisoarea pe mas , a intindu-mi ochii asupra cercului de lumin desenat de lamp pe lemnul întunecat. Nu te duce la el, a zis. În t cerea care ne împresura, vocea ei era infim , nesemnificativ . Dar t cerea era ca un imens ip t mut. Nu te duce la el, a zis din nou. Lacrimile îi br zdau chipul, precum machiajul unui clovn, dou pîrîia e ro ii izvorînd din ochii ei. Ie i afar , am optit. Cuvintele mele s-au risipit, apoi glasul mi s-a umflat din nou. Ie i afar , am zis. Glasul nu mi s-a oprit, ci a continuat, pîn cînd cuvintele au izbucnit cu o violen înfrico toare: IE I AFAR !

4 MI-AM visat familia. Eram to i laolalt , ne îmbr am. Chiar i Gabrielle era acolo, purtînd o rochie de catifea. Zidurile castelului erau înnegrite, arse. Comorile pe care le depozitasem acolo se topiser ori se transformaser în cenu . Totul sfîr te prin a se

transforma în cenu . Nu spune oare vechiul verset biblic, c rîn i cenu sîntem, i în rîn i cenu ne vom întoarce? Nu conteaz ... M întorsesem pentru a-i transforma pe to i în vampiri. i iat -ne, întreaga Cas de Lioncourt, chipuri frumoase, albe. Cu to ii, chiar i pruncul ahtiat dup sînge în leag nul s u, cu mama sa ce se apleca, întinzîndu-i un obolan cenu iu, cu coad lung , ce se zb tea, hrana lui viitoare. Am rîs i ne-am s rutat, în vreme ce ne plimbam, r scolind cenu a. Albi, fra ii mei, albe, nevestele lor, fantomatici, copiii care oteau într-un col despre victimele lor. Iar tat l meu s-a ridicat în picioare, precum un personaj biblic strigînd: V D! Fratele meu mai mare mi-a cuprins umerii. Ar ta minunat în ve mintele-i elegante. Nul mai v zusem niciodat ar tînd atît de bine, c ci sîngele vampiric îl f cuse mai spilcuit i îi dea o expresie de profunzime spiritual . tii, ai f cut al naibii de bine c ai venit la timp, cu darurile tale întunecate, a rîs, jovial. Darul întunecat, dragul meu, darul întunecat l-a corectat so ia sa. Pe legea mea, dac n-ai fi venit, a continuat el, am fi fost acum cu to ii mor i! 5 CASA ERA goal . Bagajele fuseser deja expediate. Peste numai dou nop i, nava avea p seasc portul Alexandria. Mi-am p strat o singur valiz . La bord, fiul marchizului trebuia s i schimbe ve mintele din cînd în cînd. Desigur, îmi r sese i vioara. Gabrielle st tea sub arcada care d dea spre gr din . Era supl i avea picioarele extraordinar de lungi. Era superb chiar i în obi nuitele-i zdren e de bumbac, albe, cu ria tras peste ochi, ca de obicei, cu p rul despletit. Pentru mine î i l sase oare pletele despletite? Suferin a mea sporea, precum o maree ce includea toate pierderile, ale celor mor i i ale celor nemuritori, laolalt . Totu i, a venit la un moment dat, i am sim it din nou c m scufundam, ca-ntr-un vis în care navigam, fie c voiam fie c nu. Mi-a trecut prin minte faptul c p rul ei era ca o ploaie de aur. Toat poezia lumii î i revine în memorie cînd prive ti chipul unei fiin e iubite. Cît de frumoase erau gropi ele din obrajii ei i guri a ei nemiloas ! Mam spune-mi de ce ai nevoie. Ne aflam într-o înc pere civilizat . O mas , o lamp , un jil . Toate p rile mele cu penaj str lucitor disp ruser , vîndute prin cine tie ce bazar. Chiar i papagalii cenu ii din Africa, despre care se spune c tr iesc la fel de mult ca i oamenii. Nicolas vie uise treizeci de ani. Vrei bani? Chipul i s-a împurpurat brusc, superb, iar ochii i-au aruncat fulgere: violete i albastre. Vreme de o clip , avut o înf are omeneasc . Toate acestea s-ar fi putut petrece în camera ei de acas , printre zidurile cr pate, printre c i, lîng focul din vatr . Oare atunci fusese uman ? i-a plecat privirea, i borurile p riei i-au acoperit, vreme de o clip chipul. In mod inexplicabil m-a întrebat: i unde-ai s te duci? Voi ajunge într-o c su de pe strada Dumaine, în vechiul cartier fran uzesc din New Orléans, a venit r spunsul meu, plin de r ceal . Iar cînd el va muri, g sindu- i în cele din urm odihna, nu tiu încotro am s-o apuc. Nu cred c vorbe ti serios. Mi-am luat bilet la urm toarea nav ce va pleca din Alexandria, am continuat. Voi merge la Neapole, iar de acolo la Barcelona. În cele din urm , la Lisabona, m voi îmbarca pentru Lumea Nou . Chipul ei p rea a se îngusta, iar tr turile i-au devenit parc mai ascu ite. Buzele i sau mi cat pu in, dar f a scoate vreun sunet. Apoi am v zut lacrimile lic rind în ochii ei i i-am sim it emo ia, de parc m-ar fi atins. Am privit aiurea, pref cîndu-m c aranjez ceva pe mas , dup care m-am str duit s îmi împiedic tremurul înc înat al mîinilor. Mi-am spus c Nicki f cuse bine c î i luase mîinile cu el, în fl ri, c ci, altfel, ar fi trebuit s trec pe la Paris, ca s le iau înainte de plecare.

Dar nu po i s te duci la el! a rostit în oapt . El? Ah, da, tat l meu. Ce importan mai are? Voi pleca i gata! A cl tinat u or din cap, a nega ie. S-a apropiat apoi de mas , cu pa i mai u ori decît cei ai lui Armand. A mai f cut oare cineva din spi a noastr o asemenea traversare? m-a întrebat, inîndu- i r suflarea. Din cîte tiu eu, nu. Cei de la Roma spuneau c nu. Poate c e imposibil de realizat. Traversarea poate fi f cut , iar tu tii asta. torisem deja pe mare, în sicriele noastre de fag, i vai de monstrul ce-ar fi îndr znit ne tulbure. S-a apropiat mai mult i m-a privit intens. Chipul ei nu mai reu ea s î i ascund suferin a. Era de o frumuse e r pitoare. De ce îmi dorisem vreodat s o îmbrac în rochii de bal i s îi ascund p rul sub p rii cu pene? tii unde m vei putea g si, i-am spus, dar am ciunea din glasul meu nu era deloc conving toare. Cuno ti adresele b ncilor mele de la Londra i de la Roma. B ncile noastre au tr it mai mult decît orice vampir i-au s mai dureze înc pe-atîta. Vor fi mereu acolo, la nevoie. tii asta, ai tiut-o dintotdeauna... Taci. Nu-mi spune asemenea lucruri. Cît minciun în toate acestea, ce mascarad meschin . Ea urîse în veci asemenea schimburi, ea nu ar fi pornit niciodat asemenea discu ii. Nici m car în visurile mele cele mai s lbatice, nu m a teptasem s se întîmple astfel. Nu credeam c voi spune lucrurile acestea cu atîta r ceal , nu credeam c ea avea s plîng . Dimpotriv , a fi crezut c eu voi fi cel care va izbucni în hohote de plîns la plecarea ei. A fi crezut c m voi arunca la picioarele ei, implorînd-o s nu plece. Ne-am privit îndelung; ochii ei erau stacojii, de plîns, iar gura îi tremura. Apoi mi-am pierdut cump tul. M-am ridicat i m-am dus la ea; i-am strîns în bra e trupul sub ire i delicat. M hot rîsem s nu-i dau drumul s plece, oricît s-ar fi zb tut. Dar ea nu a f cut-o i am izbucnit amîndoi într-un plîns t cut, din care parc nu ne-am mai fi putut opri. Dar ea nu mi s-a supus. Nu s-a topit în îmbr area mea. S-a dat un pas înapoi. Mi-a mîngîiat p rul cu ambele mîini, s-a aplecat i m-a s rutat pe buze, dup care s-a îndep rtat u oar ca un fulg, în t cere. A adar, asta a fost, dragul meu. Eu am cl tinat din cap. Cuvinte, cuvinte i iar cuvinte nerostite. Ea n-avea nevoie de ele, nu avusese niciodat . Cu mi rile sale lente, feline, mi cîndu- i cu gra ie oldurile, s-a dus la poarta ce dea în gr din i a privit în sus, c tre stele, înainte de a m privi din nou. Trebuie s îmi promi i ceva, mi-a spus într-un tîrziu. Acest francez îndr zne , ce trecuse cu gra ia unui arab prin felurite locuri din o sut de ora e, prin care numai o pisic agil s-ar fi putut strecura. Desigur, i-am r spuns. Dar eram atît de distrus din punct de vedere spiritual, încît nu-mi venea s mai vorbesc. Culorile înconjur toare se estompaser . Nu mai era nici cald i nici r coare. Nu-mi doream decît s o tiu odat plecat , dar, totu i, apropierea clipei desp irii m îngrozea, ci nu tiam cînd aveam s o mai reîntîlnesc. Promite-mi c nu vei c uta niciodat s o sfîr ti, a zis. Promite-mi c n-ai s-o faci pîn cînd nu ne vom fi reîntîlnit pentru ultima oar . Pentru cîteva clipe, am fost mult prea surprins pentru a-i putea r spunde. Apoi am rostit urm toarele cuvinte, aproape cu dispre : N-am s încerc niciodat o sfîr esc. Poftim, iat i promisiunea. Nu mi-a fost greu i-o acord. Dar ce-ar fi s îmi promi i i tu ceva? S -mi spui încotro ai s o apuci, încotro vei pleca, astfel încît s tiu unde s te g sesc; promite-mi c nu vei disp rea ca o n luc ... M-am oprit; în glasul meu fusese o nuan de disperare, o not de isterie crescînd . Nu reu eam s mi-o închipui scriind o scrisoare i ducînd-o la po sau f cînd vreunul din lucrurile pe care le fac de obicei muritorii. Mi se p rea c nu aveam, i nici nu avusesem vreodat ceva în comun. Sper s ai dreptate atunci cînd te apreciezi pe tine însu i. Nu cred în nimic, mam ; mai demult, i-ai spus lui Armand c tu crezi c vei g si spunsurile pe care le cau i în jungle i în p duri, c stelele î i vor dezv lui, în cele din

urm , taina lor cea adev rat . Eu îns nu cred în nimic. i asta m face mult mai puternic decît crezi. i atunci, de ce oare m tem pentru tine? Glasul ei era doar cu ceva mai mult decît o r suflare. Mi s-a p rut c , de fapt, i-am citit spusele pe buze. Fiindc îmi sim i singur tatea, am r spuns, percepi am ciunea mea de a fi fost exclus din via . Am ciunea de a m ti r u, nedemn de iubire, de i sînt atît de înfometat de ea. Groaza mea de a nu m putea dest inui niciodat muritorilor. Dar asemenea lucruri n-au s m opreasc niciodat din drum, mam . Sînt prea puternic pentru a le lua în seam . Dup cum spuneai tu odat , sînt al naibii de priceput s fiu ceea ce sînt. Din cînd în cînd îns , lucrurile astea m fac s suf r, asta-i tot. Te iubesc, fiule. fi vrut s -i cer s -mi promit , s -i reamintesc de agen ii de la Roma, s-o conjur s îmi scrie. A fi vrut s -i spun... S te ii de promisiune, a zis. Dintr-o dat , mi-am dat seama c acestea ne erau ultimele clipe împreun . tiam, dar nu puteam s schimb acest lucru. Gabrielle! am murmurat. Dar ea plecase deja. Odaia, gr dina de al turi, noaptea îns i, încremeniser în t cere i nemi care. CÎNDVA, cu pu in înaintea zorilor, am deschis ochii. ceam pe podea, într-o odaie a casei mele; plînsesem i adormisem. tiam c ar fi trebuit s pornesc spre Alexandria, c ar fi trebuit s m îndep rtez cît mai mult, iar cînd soarele ar fi r rit, s m ascund sub nisipuri. tiam, de asemenea, c poarta gr dinii, ca i toate celelalte u i, r sese deschis . Dar nu puteam s m urnesc. Cu r ceal , în t cere, m închipuiam c utînd-o prin Cairo. Strigînd-o, cerîndu-i s se întoarc . La un moment dat, mi s-a p rut c , într-adev r, o cusem, c , umilindu-m , fugisem dup ea i încercasem s -i explic din nou cum st teau lucrurile cu destinul nostru: c fusesem sortit s o pierd, a a cum Nicki fusese sortit s i piard mîinile. Într-un fel sau altul, noi doi puteam înfrînge soarta. Puteam triumfa asupra ei. Absurd. N-am fugit dup ea. Deasupra gr dinii, cerul devenea ro iatic, lumina portocalie prindea a se strecura printre acoperi urile îndep rtate. Venea soarele o dat cu ldura i cu trezirea a mii de glasuri m runte pe str du ele întortocheate ale ora ului Cairo, o dat cu un sunet straniu ce p rea a se stîrni din nisipuri, dintre copaci, din paji tea cu verdea . i, lent, auzind larma, v zînd razele de lumin redesenînd contururi pe acoperi , mi-am dat seama c în apropiere se afla un muritor. Se oprise în cadrul por ii deschise a gr dinii i îmi observa forma nemi cat a trupului, care z cea în mijlocul locuin ei pustii. Era un tîn r european blond, înve mîntat în haine ar be ti. Era chipe . M z rise în lumina palid a zorilor, un concet ean al s u, z cînd nemi cat, într-o cas p sit . Nu l-am sc pat nici o clip din ochi cît vreme a traversat gr dina pustie. Lumina cerului îmi înc lzea ochii, iar pielea fraged din jurul acestora începuse s m ard . Cu ve mîntul i turbanul s u imaculat, intrusul p rea o fantom înf urat într-un cear af alb. tiam c ar fi trebuit s fug. Trebuia s m îndep rtez cît puteam de repede, s m ascund de ar a r ritului de soare. Dar acum nu mai aveam posibilitatea de a coborî în cripta de sub podea. Muritorul acesta îmi p trunsese în vizuin . N-aveam destul timp pentru a-l ucide i a sc pa apoi de cadavru, s rmanul i nefericitul muritor. Parc împietrisem, iar el se apropia i cerul unduia în spatele lui, f cîndu-i umbra s par mai zvelt i mai întunecat . Monsieur! oapta sa era plin de solicitudine, precum cea a femeii de la Nôtre-Dame, cu ani în urm , femeia aceea care încercase s m ajute i care-mi c zuse victim , dimpreun cu pruncul ei. Monsieur, ce s-a întîmplat? Pot s v ajut cu ceva? Chipul s u bronzat r rea dintre faldurile turbanului. Avea gene blonde, tremur toare, i ochi cenu ii, ca i ai mei. M-am ridicat în picioare, de i aveam impresia c nu o f ceam eu însumi. tiam c buzele îmi dezv luiau col ii. Apoi am auzit un r get r sunînd din r runchii mei i am v zut uimirea zugr vindu-i-se pe chip. Prive te-m ! am uierat, iar col ii mi s-au dezvelit. M vezi?

i, repezindu-m la el, l-am apucat de încheietura mîinii i i-am lipit palma de obrazul meu. M-ai crezut om, nu-i a a? am strigat. L-am ridicat de la p mînt, sus de tot, în vreme ce mîinile i picioarele sale se zb teau frenetic în c utarea unui sprijin. Credeai c sînt fratele t u, nu-i a a? am urlat. Gura i se deschisese cu un zgomot sec, apoi a început s zbiere. L-am aruncat din r sputeri în sus, de-a curmezi ul gr dinii; trupul i s-a rostogolit prin aer, mi cînd din bra e i din picioare, disp rînd dincolo de acoperi ul casei vecine. Tot cerul se transformase într-o vîlv taie orbitoare. Am luat-o la fug , trecînd prin poarta gr dinii, n lind pe alee. Alergam pe sub arcade joase, pe uli e necunoscute. Doboram por i i grilaje, înl turînd muritorii care îmi st teau în cale. Îmi croiam drum prin pere ii de c mid , sufocat de praful de mortar pe care îl stîrneam, r zb tînd în cele din urm pe alte uli i noroioase i urît mirositoare. Lumina m urm rea, ca un vîn tor nemilos. Am z rit o cas incendiat , cu ziduri n ruite. M-am n pustit în untru, ajungînd în gr din , i-am început s sap în arin , adînc, cît mai adînc, pîn cînd nu mi-am mai putut mi ca bra ele i nici palmele. ceam în r coare i bezn . aflam la ad post. 6 ERAM pe moarte. Sau, cel pu in, a a credeam. Trecuser nenum rate nop i. Trebuia s trezesc, s m îndrept spre Alexandria. Trebuia s traversez marea. Dar asta presupunea m mi c, s m r sucesc în rîn , s p trund în imperiul setei. Nu aveam s m dau b tut. A venit setea. Cum a venit, a a a i trecut. Era o tortur , o ar de foc. Inima i creierii-mi erau înseta i. Inima-mi b tea tot mai tare, crescînd, dar tot nu voiam s m dau tut. Poate c muritorii de la suprafa îmi auzeau inima. Îi vedeam din cînd în cînd, izbucniri de lumin în bezn ; le auzeam vocile, o babilonie de limbi str ine. Dar cel mai adesea vedeam doar bezna; auzeam doar bezna. În cele din urm , n-am mai fost decît setea îns i, z cînd în rîn , dormind un somn or, visînd vise ro ii. Încetul cu încetul, c tam con tiin a faptului c devenisem prea slab pentru a m tîrî la suprafa prin nisip. Acum, el continua s tr iasc în mintea mea. O fraz pioas , de muritor. Dar poate fi numit aceasta via ? Nici mie nu-mi place via a de-aici! Ce-nseamn oare s tr ie ti în mintea cuiva? Nimic, cred. De fapt, nici nu te afli cu adev rat acolo, nu-i a a? Pisici, prin gr din . Duhoare de sînge de pisic . Mul umesc, dar prefer s îndur mai departe, s m usuc precum o p staie cu din i. 7 S-A AUZIT un zgomot în noapte. Ce-o fi fost? Suna ca toba uria pe care o auzisem b tînd în copil rie, în sat, cînd actorii italieni î i vestiser drama ce avea s fie prezentat în spatele c ru ei lor fistichii. Toba aceea uria cu sunet grav, pe care eu însumi o b tusem pe str zile ora ului în acele zile de neuitat cînd, fugit de-acas , fusesem i eu actor ambulant. Dar acest zgomot r suna mai puternic. Bubuitul unui tun, al c rui ecou fusese purtat prin podi uri, mun i i v i? Îl sim eam pîn în m duva oaselor. Am deschis ochii în întuneric i mi-am dat seama c se produsese undeva, aproape. Ritmul unor pa i sau al b ilor unei inimi? Lumea întreag se umpluse de acel sunet. Un vacarm imens, amenin tor, ce se apropia tot mai mult. i totu i, ceva din mine îmi optea c acest zgomot nu exista cu adev rat, c urechea unui muritor nu avea cum s îl aud , c acest bubuit nu f cea s tremure por elanurile în vitrine i geamurile. Nici m car pisicile nu l-ar fi putut auzi. Egiptul doarme, t cut. T cerea înv luie pustiul de ambele p i ale marelui fluviu. Nu se aude nici beh it de capre, nici mieunatul vreunei pisici. Nici vreun plînset de femeie, cine tie pe unde.

Totu i, zgomotul acesta m asurzea. Vreme de o clip , am fost cuprins de spaim . M-am încordat în rîna în care z ceam. Am început s sap cu degetele, în sus, spre suprafa . Nev tor, u or ca un fulg, pluteam prin straturile de p mînt i, dintr-o dat , n-am mai putut nici s r suflu, nici s strig; aveam impresia c , dac a fi putut striga, urletul meu ar fi sf rîmat toate geamurile pe o raz de mai multe mile. Paharele de cristal s-ar fi sf rîmat în mii de buc i, ferestrele ar fi explodat. Zgomotul era mai puternic, mai apropiat. Am încercat s m r sucesc, în c utare de aer, dar n-am reu it. Vreme de o frac iune de secund mi s-a p rut c z resc un chip, al celui ce se apropia. O str lucire sîngerie în bezn . Se apropia cineva, stîrnind zgomotul acesta, o creatur atît de puternic încît, în lini tea înconjur toare, chiar i copacii, florile, aerul îns i, îi sim eau venirea. Chiar i vie uitoarele p mîntului tiau, iar obolanii fugeau care încotro, în vreme ce pisicile se fereau din calea ei. Poate c e moartea, m-am gîndit. Poate c , prin cine tie ce minune, moartea e vie i vine s ne îmbr eze; nu e un vampir, creatura aceasta, ci întruparea îns i a cerurilor. Iar noi, vampirii, ne vom ridica spre stele, o dat cu ea. Vom trece dincolo de îngeri i sfin i, dincolo de îns i iluminarea, c tre divinul întuneric, spre vid, în afara existen ei. Iar în uitare, toate î i vor afla iertarea. Distrugerea lui Nicki devine o lic rire îndep rtat , pe cale de a se stinge. Moartea fra ilor mei se risipe te în pacea cea mare a inevitabilului. Am împins p mîntul cu picioarele. M-am zb tut, dar bra ele i picioarele-mi erau prea slabe. Am sim it gustul noroiului nisipos între din i. tiam c trebuie s urc la suprafa , a cum îmi cerea sunetul acela. Am auzit din nou salva artileriei: bubuitul de tunuri. Am în eles prea bine c sunetul acesta m c uta pe mine. M c uta, ca o raz de lumin . Nu mai puteam r mîne locului, trebuia s îi r spund. I-am transmis un fior s lbatic, de bun-venit. I-am spus unde m aflam i mi-am auzit propria r suflare anevoioas , în vreme ce m luptam pentru a-mi mi ca buzele. Intensitatea sunetului cre tea, p trunzîndu-mi în fiecare fibr . P mîntul a început parc a se roti în jurul meu, cu mine o dat . Indiferent cine sau ce era, intrase în ruinele casei incendiate. a zburase în nd ri, de parc balamalele i-ar fi fost nu de o el, ci de ipsos. O vedeam pe propriile-mi pleoape coborîte, ca pe un ecran. Vedeam creatura mi cîndu-se prin gr din , pe sub m slini. Cuprins din nou de frenezie, am început s sap în c utare de aer. Acum îns nu mai auzeam decît un sunet obi nuit, deloc intens, ca i cum cineva ar fi s pat în p mîntul nisipos de deasupra mea. Am sim it o atingere catifelat pe obraji. Deasupra capului meu str lucea acum bolta înstelat , acoperit de un val de nori negri. Niciodat , simplitatea frumuse ii cerurilor nu mi se p ruse a fi mai binecuvîntat . Pl mînii mi se umpluser cu aer. Am l sat s -mi scape un geam t lung de pl cere. De fapt, toate aceste senza ii erau mai presus de pl cere. S respir, s v d lumina, toate aceste simple ac iuni îmi p reau a fi miracole. Iar zgomotul bubuitor, tunetul acela asurzitor îmi p rea un acompaniament cum nu se poate mai potrivit. Iar el, cel care m c utase, cel care provoca acest sunet, se afla acum desupra mea. Zgomotul s-a topit, s-a dezintegrat, pîn cînd în urma lui nu a mai r mas decît un susur ca o ultim vibra ie a corzilor unei viori. M-am sim it ridicat, smuls din p mînt, de i fiin a aceea î i inea bra ele pe lîng trup. În cele din urm , i-a ridicat mîinile pentru a m cuprinde, i chipul îi era, mi s-a rut, de-a dreptul nep mîntesc. Cine dintre noi ar mai putea s aib un asemenea chip? Ce tim noi despre r bdare, despre bun tate i compasiune? Nu, nu era unul dintre ai no tri. N-ar fi putut fi. i totu i, era. Avea aceea i carna ie i acela i sînge ca mine. Ochi str lucitori, ce p reau c adun lumina din toate direc iile, gene sub iri, trasate parc de o peni sub ire, cu cerneal de aur. Iar creatura aceasta, acest vampir atotputernic, m sus inea, privindu-m în ochi, i cred c am spus vreo prostie, am dat glas vreunui gînd nebunatic, afirmînd c , de-acum, cuno team taina ve niciei.

Atunci, spune-mi-l i mie, acest secret, mi-a optit zîmbind, imagine pur a iubirii omene ti. Oh, Doamne, ajut -m , osînde te-m i arunc -m în h urile iadului, a r sunat glasul meu. Nu puteam s îndur contemplarea unei asemenea frumuse i. Îmi vedeam bra ele, numai piele i os, cu mîini precum ghearele unei p ri. Mi se rea imposibil ca ar tarea care devenisem s poat s mai tr iasc . Mi-am privit picioarele: nu mai erau decît ni te be oare. Hainele c deau de pe mine. Nu eram în stare s m mi c, nici m car s m in pe picioare, iar amintirea curgerii sîngelui prin gura mea m f cea s le in. Ve mintele sale ro ii de catifea str luceau ca o flac mocnit . I-am privit mantia ro ie ce-i c dea pîn la p mînt i m nu ile c mizii ce-i acopereau mîinile cu care m sus inea. Avea p rul des, alb, prin care se amestecau ici colo bucle aurii, încadrîndu-i chipul, acoperindu-i fruntea. Iar ochii lui, atît de alba tri, ar fi putut p rea cufunda i în sumbre reflec ii, dac nu ar fi fost atît de mari, atît de blînzi, precum modul rile duiose ale glasului. Fusese un b rbat în floarea vîrstei în clipa în care i se d ruise nemurirea. Fa a unghiular , cu obrajii u or scobi i, cu gura-i mare, cu buze c rnoase, oglindea o pace i o blînde e de-a dreptul însp imînt toare. Bea, mi-a spus, ridicînd pu in din sprîncene, buzele-i rostind atent cuvîntul, încet, ca pe-o s rutare. Precum Magnus, în acea noapte fatal , ce se petrecuse cu atîta vreme în urm , i-a ridicat mîna i a îndep rtat es tura, dezvelindu- i gîtul. Vena aceea, de un stacojiu închis, sub pielea translucid , supranatural , p rea c m îmbie. Sunetul acela a izbucnit din nou, acea b taie prea puternic . Smulgîndu-m din p mînt, înghi indu-m . înge asemeni luminii, foc lichid. Sîngele nostru. În bra e mi s-a strîns o putere enorm , mîinile i-au încol cit grumazul, fa a mi s-a lipit de carnea sa rece i palid , iar sîngele mi s-a pr lit pîn în fundul rinichilor, pîrjolindu-mi fiecare arter din trup. Cîte veacuri limpeziser sîngele acesta, distilîndu-i puterile? Mi s-a p rut c , de dincolo de vuietul curgerii sîngelui, l-am auzit vorbind. A repetat: Bea, s rman copil, bea, copilul meu r nit. I-am sim it inima plin i trupul ondulînd, lipit de al meu, de parc am fi fost pecetlui i împreun . i cred c m-am auzit spunînd: Marius. Iar el mi-a r spuns: Da. PARTEA A APTEA MAGIE STR VECHE. STR VECHI MISTERE

1 CÎND m-am trezit, m aflam la bordul unei cor bii. Auzeam pîrîitul scîndurilor pun ii i tr geam în piept aerul m rii. Sim eam mirosul sîngelui celor care mînuiau corabia. tiam c era o galer , c ci auzeam ritmul vîslelor, pe care vuietul surd al vîntului ce umfla pînzele nu reu ea s îl acopere. Nu puteam s îmi deschid ochii i nici s m mi c. i totu i, eram calm. Nu-mi era sete. De fapt, tr iam o pace adînc . Trupul mi-era cald, de parc tocmai m hr nisem i era o adev rat pl cere s zac acolo, visînd, treaz fiind, în leg narea blînd a valurilor. Apoi mintea a început a mi se limpezi. tiam c alunecam cu repeziciune pe apele lini tite. Soarele de abia apusese. Cerul serii timpurii se întuneca, în vreme ce briza î i d dea ultima suflare. Zgomotul vîslelor ce se cufundau i ie eau ritmic din ap era pe cît de lini titor, pe atît de limpede. Am deschis ochii. Nu mai z ceam în sicriu. Am ie it din cabin i am respirat adînc aerul proasp t cu iz de mare, privind albastrul incandescent al cerului în amurg i mul imea de stele str lucitoare de deasupra capului meu. De pe rm, stelele se vedeau cu totul altfel. De-aici

zute, p reau mult mai aproape. De ambele p i, se vedeau crestele unor insule muntoase, faleze pres rate cu o mul ime de lumini e str lucitoare. Aerul era plin de un parfum de verdea , de flori i de mînt reav n. Cor bioara se îndrepta cu repeziciune c tre o strîmtoare îngust ce se deschidea între falezele aflate drept înainte. sim eam neobi nuit de puternic i de limpede la minte. Am tr it ispita trec toare de a-ncerca s -mi închipui cum ajunsesem aici, în Marea Egee ori chiar în Mediterana, s aflu de cît timp plecasem din Cairo i dac toate cîte mi le aminteam se întîmplaser cu adev rat. Dar ispita s-a topit pe dat , transformat într-o acceptare senin a sor ii. Marius se afla înaintea mea, pe puntea de comand de lîng catargul cel mare. M-am îndreptat într-acolo i m-am oprit, privind în sus, c tre el. Purta mantia cea lung i ro ie de catifea, pe care o purtase i la Cairo, iar coama lui blond-argintie flutura în vînt. Ochii îi erau a inti i spre strîmtoarea din fa a noastr i spre ancurile primejdioase ale stîncilor ce se iveau din spuma valurilor. Mîna stîng îi era crispat pe balustrada pun ii. M-am sim it cuprins de o atrac ie fantastic , iar sentimentul acelei p ci adînci a explodat în mine. Nici chipul i nici pozi ia sa nu reflectau vreo grandoare înfumurat ori o alt atitudine care s m fac s m simt josnic i umil. Nu exprima decît o noble e calm . Ochii s i reau pierdu i în dep rt ri i oglindeau bun tate. Da, chipul îi era prea neted. Avea luciul esuturilor care se formeaz deasupra cicatricelor i, dac l-a fi întîlnit pe vreo strad întunecat , a fi tres rit, poate chiar m-ar fi însp imîntat. P rea c radiaz o lumin slab . Dar expresia chipului s u era atît de cald , atît de omeneasc în bun tatea ei, încît nu putea decît s m atrag , s m cheme. Armand ar ta ca un înger pictat de Caravaggio, iar Gabrielle sem na cu arhanghelii de marmur ce te întîmpin în pragul bisericilor. Dar chipul acesta era al unui om nemuritor. Iar acest om nemuritor, cu mîna dreapt întins , pilota corabia, t cut, dar sigur de sine, printre stîncile aflate la intrarea în strîmtoare. Apa fierbea în jurul nostru, ca metalul topit, aruncînd fulgere azurii ori argintii, iar alteori negre. Acolo unde valurile se loveau de stînci, neau fuioare de spum alb . M-am apropiat i, ferindu-m s fac zgomot, am urcat treptele pîn pe puntea de comand . Marius nu- i dezlipea ochii de apele dinaintea navei, dar a întins mîna stîng , apucîndo pe a mea. ldur . O u oar ap sare. Acum îns nu era momentul potrivit pentru vorbe i chiar miram c îmi acordase atîta aten ie. Sprîncenele i se împreunaser , încruntîndu-se, iar privirea i s-a îngustat i, îndemna i parc de vreo porunc t cut , vîsla ii i-au încetinit ritmul. Eram vr jit de ceea ce vedeam i, concentrîndu-m mai mult, mi-am dat seama c sim eam i eu puterea pe care o emana, o pulsa ie surd în consonan cu b ile inimii sale. Auzeam, de asemenea, muritorii afla i pe falezele ce se întindeau în dreapta i în stînga noastr . Îi vedeam, adunîndu-se pe promontorii sau alergînd pe plaje, cu tor e în mîini. Le auzeam gîndurile r sunînd asemeni unor glasuri, în vreme ce ei încremeniser în întunericul ce se n tea, privind felinarele cor biei noastre. Gîndeau i vorbeau grece te, o limb ce îmi era necunoscut , dar mesajul lor era cît se poate de limpede: Trece st pînul. Veni i cu to ii, s -l vede i: trece st pînul. Cuvîntul "st pîn" p rea c se încarc , în gîndurile lor, de semnifica ii supranaturale. Se plecau în fa a lui, înfierbînta i, iar dinspre rmuri ne parvenea un cor nev zut de oapte. Auzindu-i, sim eam cum mi se t ia r suflarea. M-am gîndit la muritorul pe care îl însp imîntasem la Cairo, la dezastrul de odinioar de la teatrul lui Renaud. Cu excep ia acelor dou umilitoare incidente, trecusem prin lume nev zut, vreme de zece ani, în vreme ce ace ti rani îmbr ca i în negru se adunau pentru a privi trecerea cor biei, tiind ce era Marius. Sau, cel pu in, aveau o idee despre ceea ce era acesta, de i nu pronun aser echivalentul grecesc al cuvîntului vampir, pe care îl cuno team. Plajele r seser în urm . Falezele se în au pîn la ceruri, de ambele p i. Nava aluneca lin, cu ajutorul vîslelor, în timp ce pere ii înal i de piatr întunecau lumina cerului. Curînd îns , în fa a ochilor mei uimi i s-a deschis un golf larg, argintiu, m rginit lateral de pante line. Un zid înalt de piatr , al c rui vîrf nu se vedea, îl închidea. Vîsla ii i-au încetat b ile, pe m sur ce ne apropiam. Cu o mi care abia perceptibil , nava a f cut o întoarcere lateral , dezv luind priveli tea unui b trîn debarcader de piatr ,

acoperit de mu chi. Vîsla ii i-au în at vîslele c tre cer. Marius r sese nemi cat, dar mîna lui continua s o strîng pe a mea, în vreme ce dreapta continua s indice debarcaderul i faleza ce se în a precum îns i noaptea. Luminile navei iscau jocuri stranii pe stînca umed . Cînd ne aflam la numai cinci sau ase picioare de acest debarcader o distan destul de periculoas pentru o nav de asemenea dimensiuni am sim it corabia oprindu-se. Apoi Marius m-a luat de mîn i, împreun , am traversat puntea, c tre babord. Un slujitor cu p rul negru s-a apropiat i i-a dat lui Marius un sac. Am f cut apoi un salt, str tînd distan a care ne desp ea de mal, cu mare u urin . Am aruncat o privire în urm , spre nava care se leg na u or pe unde. Vîslele fuseser coborîte din nou. Cîteva clipe mai tîrziu, corabia se îndep rta în direc ia lumini elor unui or el ce se z rea pe cel lalt mal al golfului. Am r mas singuri în întuneric. De îndat ce din corabie nu s-a mai z rit decît o pat pe fondul clipocitor al valurilor m runte, Marius mi-a ar tat o scar îngust s pat în stînc . Ia-o înainte, Lestat. Îmi f cea pl cere s urc. Îmi f cea pl cere s m mi c cu agilitate, urmînd zig-zag-urile treptelor s pate grosolan i sim ind briza care se înte ise, în vreme ce apa devenea parc tot mai îndep rtat , mai înghe at , de parc pîn i mi carea neostoit a valurilor se oprise. Marius se afla la numai cî iva pa i în urma mea. Sim eam din nou pulsul straniu al puterii sale, ca o vibra ie, pîn în m duva oaselor. Treptele s pate în stînc disp ruser la un moment dat, pe la jum tatea drumului spre culmea falezei, l sînd loc unei poteci care n-ar fi fost îndeajuns de lat nici m car pentru o capr de munte. Din cînd în cînd, cîte o stînc ori vreun anc de piatr ne oferea o iluzorie protec ie împotriva c derii spre apele de dedesubt. Cel mai adesea îns , poteca era unica excrescen a peretelui, astfel încît, pe m sur ce urcam tot mai sus, mi se f cea fric s mai privesc în jos. La un moment dat, inîndu-m cu o mîn de creanga unui copac, am privit în urm i lam v zut pe Marius mi cîndu-se cu u urin înapoia mea, cu sacul atîrnîndu-i lejer pe um r, cu o mîn liber . Golful, or elul îndep rtat i portul p reau ni te juc rii, o hart desenat de un copil pe t blia unei mese, cu nisip pres rat pe suprafa a unei oglinzi i cîteva buc ele de lemn. Vedeam pîn dincolo de strîmtoare, spre marea deschis , din care reau umbrele negre, nemi cate, ale altor insule. Marius a zîmbit i s-a oprit. Apoi mi-a optit pe un ton politicos: Continu . L-am ascultat, fermecat. Am pornit din nou i nu m-am mai oprit pîn cînd nu am ajuns în vîrf. M-am c rat peste o ultim gr mad de bolovani i buruieni, ridicîndu-m apoi în picioare pe un covor de iarb moale. În fa a mea se în au alte stînci, i din ele p rea c r sare o fort rea , o cas . La ferestre i în turnurile ei se vedeau lumini. Marius i-a pus mîna pe um rul meu i, astfel înl ui i, ne-am îndreptat spre intrare. Cînd ne-am oprit în fa a por ii masive, presiunea mîinii sale pe um rul meu a sc zut. Pe din untru s-a auzit zgomotul unui z vor ce se deschidea, apoi presiunea degetelor sale a devenit mai puternic . M-a condus pe un coridor larg, puternic luminat de nou tor e aprinse. Am avut un mic oc descoperind c aici nu se afla nimeni care s fi putut s fi tras vorul i s ne fi deschis u a. S-a întors, a privit spre u , i u a s-a închis. Trage z vorul, a zis. M-am întrebat de ce nu o f cea el însu i, a a cum, se pare, reu ise s fac atîtea pîn acum. Totu i, i-am dat ascultare imediat. E mult mai u or a a, mi-a spus într-un tîrziu, i în ochi i-a ap rut o lic rire surîz toare. Am s te conduc acum în camera în care vei putea s dormi lini tit. Po i s vii la mine oricînd vei dori. Nu mai sim eam nici o alt prezen în cas . Dar eram convins c , de curînd, pe aici trecuser muritori. Ici-colo, mirosul lor se l sa înc sim it. Iar tor ele nu fuseser aprinse decît cu pu in timp în urm . Am urcat o scar micu , la dreapta, i am r mas uimit, intrînd în camera ce îmi fusese zit . Era o înc pere vast , cu un perete întreg ce se deschidea spre o teras cu balustrada de piatr , atîrnînd deasupra m rii. Cînd m-am întors, Marius disp ruse. Sacul disp ruse, la rîndul s u. Dar vioara lui Nicki, împreun cu valiza i celelalte bagaje ale mele se aflau acolo, pe o mas de piatr

ezat în mijlocul od ii. Un fior de triste e i de u urare m-a str tut la vederea viorii. M temeam c o pierdusem pentru totdeauna. Camera era mobilat cu b nci de piatr . Pe un stativ se afla un opai cu ulei. Într-o firid îndep rtat , am descoperit o u dubl din lemn masiv. Am descuiat-o, dînd peste un pasaj îngust i scund care cotea, în forma literei L. Dup cotitur se afla un sarcofag cu o lespede de piatr neted . Fusese cioplit cu mare grij din diorit, cea mai dur roc din cîte exist pe P mînt. Lespedea era îngrozitor de grea i, de cum am ridicat-o, am descoperit c interiorul îi era placat cu aur masiv. Avea, de asemenea, un z vor care se putea închide pe din untru. În fundul cutiei de piatr str luceau mai multe obiecte. În lumina palid care se strecura din camer , acestea sclipeau ca sub efectul unei magii str vechi. Se afla acolo o masc de aur, cu tr turi modelate cu extrem precizie, cu buzele strînse, cu fantele ochilor foarte înguste, dar deschise totu i; era legat de o glug alc tuit din pl cu e de aur legate între ele. Masca în sine era grea, dar gluga era foarte u oar i flexibil , c ci pl cu ele erau îmbinate prin verigi de aur fin. Se mai afla acolo o pereche de nu i din piele acoperite i acestea de foi e de aur, care m-au dus cu gîndul la solzii unui pe te. În sfîr it, am dat peste o p tur din lîn moale, ro ie, avînd i ea, pe o parte, cusute pl cu e de aur, ceva mai late de aceast dat . Mi-am dat seama c , dac îmi puneam masca i m nu ile i m întindeam sub p tur , aveam s fiu ap rat de lumin chiar dac cineva deschidea sarcofagul cît timp dormeam. O asemenea posibilitate era greu de imaginat îns . Nimeni nu avea cum s deschid sarcofagul, admi înd chiar c ar fi ajuns la el, c ci u ile din firid erau i ele dublate de un strat de o el i aveau z voare puternice, din acela i material. Ceva straniu m atr gea înspre aceste obiecte. Îmi f cea pl cere s le pip i i mi-am închipuit cum ar fi fost s le port în somn. Masca aceea îmi aducea aminte de m tile grece ti ale tragediei i comediei. Toate acestea aminteau, de fapt, de funeraliile vreunui împ rat din vechime. M-am desp it de ele cu o oarecare p rere de r u. M-am întors în camer , m-am despuiat de zdren ele pe care le purtasem în vremea cît cusem în rîn la Cairo i m-am îmbr cat cu haine curate. M sim eam pu in stingherit i ridicol, stînd aici, în aceste locuri aflate parc în afara timpului, în hainele-mi noi, cu costumul violet ce avea nasturi din perle, b tu i cu diamante; acestea erau îns singurele-mi haine. Mi-am prins p rul cu o panglic neagr , a a cum se cade s i-l poarte orice adev rat gentilom al secolului al optsprezecelea, i am pornit în c utarea st pînului casei. 2 ÎN ÎNTREAGA cas , tor ele fuseser aprinse. U ile erau larg deschise. Nici o fereastr nu era acoperit , toate deschizîndu-se fie spre firmamentul înstelat, fie spre mare. sînd în urm treptele de piatr goal ce duceau în camera mea, mi-am dat seama c aflam pentru întîia oar , de cînd pornisem pe aceast cale a pribegiei, într-un ad post cu adev rat sigur, care con inea absolut orice i-ar fi putut dori o fiin nemuritoare. Pe coridoare, ridicate pe socluri masive, se aflau superbe urne grece ti. În tot soiul de firide, am z rit statui mari de bronz aduse de prin Orient. Plante exotice umpleau fiecare pervaz i fiecare teras ce se deschidea înspre în afar . Covoare somptuoase, indiene, persane sau chineze ti acopereau pardoseala de marmur ori încotro m-a fi îndreptat. Am dat apoi peste animale uria e, împ iate în atitudini ce p reau c le insufl via : ur i bruni, tigri, chiar i un elefant, ocupînd el singur o întreag înc pere imens , opîrle mari, cît ni te dragoni, i nenum rate p ri de prad stînd la pînd pe crengi uscate ce reau a fi ni te copaci adev ra i. Dar frescele care acopereau fiecare suprafa liber , din tavan i pîn -n podea, dominau totul. Într-una dintre od i, se afla o pictur întunecat , reprezentînd de ertul ars de soare al Arabiei i o caravan de c mile condus de negu tori ce purtau turbane, r scolind cu pa ii lor nisipurile fierbin i. Totul era zugr vit pîn în cele mai mici detalii. Altundeva, am descoperit o jungl , care p rea a se trezi la via în jurul meu, plin de flori tropicale desenate cu talent i de frunze redate cu o migal supraomeneasc . Iluzia indus de aceste picturi era atît de perfect , încît am fost, mai întîi, surprins, apoi cucerit i, cu cît le priveam cu mai mult aten ie, cu atît descopeream mai multe am nunte.

În fiecare col or al junglei, se aflau tot soiul de viet i: insecte, p ri, viermi strecurîndu-se la nivelul solului; un milion de detalii ale unei scene care, în cele din urm , îmi d deau sentimentul c alunecasem în afara spa iului i a timpului, în ceva ce era mult mai mult decît o simpl pictur . i totu i, toate nu erau decît zugr vite pe un perete. Ame eam. Ori încotro m-a fi întors, pere ii îmi dezv luiau priveli ti noi. i, pe legea mea, nu cred c a putea spune numele tuturor culorilor i nuan elor pe care le vedeam. Cît despre stilul în care erau realizate aceste opere, acesta m încînta i m uimea totodat . Tehnica p rea a fi cu totul realist , utilizînd propor iile clasice ce pot fi g site la me terii Rena terii tîrzii: da Vinci, Rafael, Michelangelo ori la unii pictori din vremuri mai apropiate, ca Watteau sau Fragonard. Lumina era folosit cu efecte spectaculoase. Cînd le priveam, viet ile p reau c respir . Iar detaliile... Despre detalii nu se putea afirma c ar fi fost realiste ori c ar fi p strat vreo propor ie. Pur i simplu, erau prea multe maimu e în acea p dure, prea mul i gîndaci tîrîndu-se pe frunze. Cerul era plin de mii de insecte m run ele. Am p truns apoi într-o galerie ai c rei pere i, de ambele p i, erau picta i cu femei i rba i care m priveau, i am fost cît pe-aci s scap un strig t de uimire. Se aflau acolo personaje din toate epocile: beduini, egipteni, apoi greci i romani, cavaleri în armuri, rani, regi i regine. Oameni ai Rena terii, cu jiletci i cizme înalte, i Regele-Soare cu imensa lui peruc buclat , i, în cele din urm , oameni ai vremurilor noastre. i, din nou, detaliile îmi d deau impresia c doar le visam: pic turile de ap ce atîrnau dintr-o mantie, o t ietur minuscul pe un obraz b rbos, un p ianjen pe jum tate strivit de o cizm de piele. Am început s rîd. Era amuzant. Ba nu, era de-a dreptul încînt tor. Nu puteam s -mi st vilesc rîsul. Trebuia s m smulg, s plec din galerie. Doar vederea unei biblioteci a fost în stare s mi dea un imbold de voin pentru a o face. Pere i întregi erau aici acoperi i de manuscrise cute sul, de c i i nenum rate globuri terestre a ezate în leag ne de lemn. Busturi de zei i zei e ale antichit ii grece ti i h i uria e. Teancuri de ziare în toate limbile z ceau pe mese. Fel de fel de obiecte ciudate erau împr tiate peste tot. Fosile, mîini mumificate, scoici exotice. Buchete largi de flori uscate, figurine i fragmente din sculpturi antice, vase de alabastru pline de hieroglife egiptene. De jur împrejurul centrului înc perii erau a ezate fotolii confortabile, cu perne pentru picioare, iar printre ele erau r spîndite m su e scunde, cu candelabre de sticl ce func ionau cu ulei. Impresia general era aceea a unei dezordini confortabile; era un loc extrem de uman, un loc în care î i puteai petrece ore îndelungate de satisfac ie intelectual pur . Se afla aici cunoa terea omeneasc , obiecte artizanale i fotolii destinate odihnei oamenilor. Am r mas mult timp acolo, descifrînd titlurile grece ti i latine. M sim eam oarecum ame it, ca un muritor ce a b ut prea mult. Trebuia îns s -l g sesc pe Marius. Am p sit acea înc pere, am coborît cîteva trepte i am traversat înc un coridor pictat, spre o înc pere poate chiar mai larg , plin de lumin . Am sim it parfumul florilor i-am auzit cîntecul p rilor înc înainte de a fi intrat în înc pere. Apoi m-am trezit r cind printr-o p dure de colivii. Dar nu se aflau aici numai ri de toate culorile, ci i maimu e, babuini, care înnebuneau de atîta agita ie pe m sur ce înaintam tot mai mult în camer . Coliviile erau înconjurate de o mul ime de ghivece cu flori i plante de tot soiul: ferigi i bananieri, trandafiri, iasomie i altele, care de care mai aromate, cu parfumurile lor nocturne. Am z rit orhidee albe i purpurii, flori care p reau de cear i care prindeau musculi ele imprudente ce li se a ezau pe corol , pomi ori împov ra i de atîtea piersici, l mîi i pere. Cînd, în sfîr it, am p sit acest mic paradis, m aflam într-un coridor cu sculpturi care ar fi putut s rivalizeze cu oricare dintre galeriile Vaticanului. În el se deschideau alte camere, ticsite cu picturi, mobile orientale i juc rii mecanice. Desigur, nu m-am oprit pentru a studia fiecare obiect în parte, fiecare descoperire. Ar fi fost nevoie de o via de om pentru a contempla întreg con inutul acestei case. Mi-am continuat drumul. Nu tiam încotro m îndreptam. tiam îns c mi se îng duise vederea tuturor acestor lucruri. În cele din urm , am auzit inconfundabilul sunet care vestea prezen a lui Marius, acea taie de inim , ritmic i înfundat , pe care îmi fusese dat s o aud pentru întîia oar la

Cairo. M-am îndreptat, a adar, în acea direc ie.

3 AM INTRAT într-un salon mobilat în stilul secolului al optsprezecelea, iluminat str lucitor. Zidurile de piatr fuseser acoperite cu panouri din lemn de trandafir care încadrau oglinzi ce se ridicau pîn în tavan. Am z rit obi nuitele scrinuri vopsite, fotolii capitonate; pe pere i atîrnau peisaje întunecate i luxuriante, iar pe mobile, risipite ici-colo, se aflau orologii de por elan. O colec ie modest de c i putea fi v zut dincolo de vitrinele de sticl ale unei biblioteci; pe o m su scund , a ezat ling un fotoliu cu bra e, îmbr cat în brocart, z cea un ziar cu dat recent . i-ferestre, înalte i înguste, d deau spre terasa de piatr dinspre care r zb teau parfumurile tufelor de liliac alb i trandafiri ro ii. Acolo, sprijinit de balustrada de piatr , cu spatele spre mine, se afla un om al secolului al optsprezecelea. Mi-am dat seama c era Marius de-abia cînd s-a întors cu fa a c tre mine i mi-a f cut semn s m apropii. Era îmbr cat la fel ca i mine sau foarte asem tor: costumul s u era ro u, nu violet, iar dantela c ii era de Valenciennes, nu de Bruxelles. P rul s u str lucitor era prins, ca al meu, cu o panglic neagr . Nu p rea deloc eteric, cum mi se p ruse Armand, ci mai degrab supranatural: o creatur imposibil de alb , perfect , dar, cu toate acestea, strîns legat de tot ceea ce îl înconjura: de hainele pe care le purta, de balustrada de piatr pe care i sprijinea bra ul, chiar i de clipa aceea, în care un nor mititel trecea prin dreptul semilunii care r rise. Am savurat intens acele momente, cînd eram pe punctul de a ne vorbi, cînd începeam cred cu adev rat c eram împreun . Eram la fel de lucid precum fusesem la bordul acelei cor bii. Nu sim eam deloc arsura setei. Sim eam c sîngele din mine îmi era de ajuns. Toate vechile taine se adunaser acum în mine, a îndu-mi curiozitatea. Se aflau oare Cei Ce Trebuie P zi i undeva pe aceast insul ? Avea s -mi fie dat oare s cunosc, în sfîr it, aceste taine? M-am îndreptat, la rîndul meu, c tre balustrad i m-am sprijinit de ea, lîng el, privind în zare, spre larg. Ochii lui erau a inti i spre o insul situat la o jum tate de mil dep rtare de rm. Asculta ceva, ceva ce eu nu puteam auzi. În lumina ce r zb tea prin u ile deschise din spatele nostru, profilul s u p rea însp imînt tor, de parc ar fi fost de piatr . Curînd îns , s-a întors spre mine, plin de încîntare, cu chipul neted nespus de viu, pentru o clip . Apoi m-a luat de bra i m-a condus înapoi în odaie. Mergea a a cum merg oamenii de rînd, muritorii, cu pa i u ori, dar hot rî i, mi cînduse de o manier absolut previzibil . Ne-am îndreptat spre o pereche de fotolii comode a ezate fa în fa , în care am luat loc, amîndoi. Ne aflam aproximativ în centrul înc perii. Terasa se afla la dreapta mea. edeam în plin lumin , mul umit unui candelabru cu dou bra e care atîrna deasupra, ca i unei duzini de sfe nice i aplice fixate în panourile ce acopereau pere ii. Toate p reau fire ti, civilizate. Marius p rea încîntat de confortul în care tr ia i i-a curbat degetele în jurul bra elor fotoliului, cufundîndu-se în pernele de brocart. Cînd zîmbea, ar ta exact ca un om de rînd. Toat anima ia i toate tr turile specifice unui muritor erau prezente, pîn cînd zîmbetul i s-a topit. M-am str duit s nu m holbez la el, dar n-am reu it. Chipul s u a luat o expresie mali ioas . Inima îmi b tea înnebunit . Ce crezi c i-ar veni mai u or? m-a întrebat, în limba francez . S i spun de ce team adus aici, sau s -mi spui tu de ce ai cerut a m întîlni? Cea dintîi variant mi se pare mai u oar . Vorbe te tu. A izbucnit într-un hohot de rîs încurajator. E ti o fiin ie it din comun. Nu m a teptam s te v d coborînd în rîn atît de curînd. Cei mai mul i dintre noi nici nu cunosc experien a celei dintîi mor i decît mult mai tîrziu, dup un veac sau chiar dou . Cea dintîi moarte? Vrei s spui c e ceva obi nuit s te îngropi de bun voie în rîn , a cum am f cut eu?

Printre cei meni i a supravie ui, e ceva obi nuit. Murim. Ne trezim din nou la via . Cei ce nu coboar în rîn pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp nu supravie uiesc, de obicei. Toate acestea m uimeau, dar ceea ce spunea era, la urma urmei, logic. Un gînd îngrozitor mi-a fulgerat prin minte: dac Nicki ar fi coborît în rîn , în loc s se fi aruncat în fl ri? Dar nu era momentul s m gîndesc acum la Nicki. Dac m-a fi gîndit, mii de întreb ri înnebunitoare s-ar fi pornit s m bîntuie: Nicki a ajuns acum altundeva? Sau, pur i simplu, a încetat s mai existe? Dar fra ii mei, se afl ei altundeva acum? Sau, pur i simplu, au încetat a mai exista? Dar, de fapt, n-ar trebui s m surprind c ie i s-a întîmplat acest lucru atît de devreme, a continuat, de parc nu mi-ar fi auzit gîndurile sau poate nu voia s -mi r spund chiar acum. Ai pierdut prea mult din ceea ce era pre ios pentru tine. Ai înv at i ai v zut foarte multe în scurt vreme. De unde tii cîte mi s-au întîmplat? A zîmbit din nou. Era uimitor cît c ldur putea r spîndi, cît prestan . Felul s u de-a vorbi era conform cu tonul epocii în care tr iam, vorbea ca un francez bine educat. Nu te însp imînt, nu-i a a? a întrebat. M îndoiesc c asta i-ar fi inten ia. Nu, într-adev r. A f cut un gest cu mîna. Cu toate acestea, prezen a ta de spirit m surprinde pu in. Am s i r spund acum la întrebare: tiu tot ce se întîmpl cu cei asemeni nou din întreaga lume. Sincer s fiu, nu întotdeauna în eleg cum de se întîmpl s tiu sau de ce tiu ceea ce tiu. Aceast putere cre te o dat cu trecerea anilor, ca de altfel toate celelalte puteri ale noastre, dar r mîne greu de controlat. În unele clipe, pot s aud ce se întîmpl cu cei din semin ia noastr la Roma ori la Paris. i, cînd cineva m cheam , a a cum ai f cut tu, îl pot auzi de la distan e uimitor de mari. Sînt capabil s reg sesc sursa acelei chem ri, dup cum ai putut constata tu însu i. Exist îns i alte c i prin care îmi parvin informa iile. tiu despre mesajele pe care mi le-ai l sat în întreaga Europ , fiindc le-am citit. Am auzit despre tine i de la al ii. Uneori noi doi am fost chiar mai aproape unul de cel lalt decît i-ar veni s crezi. Mai aproape decît i-ai putea închipui vreodat , iar eu i-am citit gîndurile. Desigur, i acum î i citesc gîndurile, sînt convins c tii acest lucru. Prefer îns s comunic m prin cuvinte. De ce? Credeam c cei vîrstnici renun cu totul la cuvinte. Gîndurile nu sînt precise. Dac mi-a deschide mintea în fa a ta, n-a putea fi sigur de ceea ce ai putea s cite ti în ea. Iar atunci cînd î i citesc gîndurile, a putea în elege gre it ceea ce aud i ceea ce v d. Prefer deci s folosesc vorbirea i, cu ajutorul ei, s -mi dezvolt capacit ile mintale. Îmi place ca un semnal sonor s îmi anun e comunic rile importante. Îmi place s -mi fac auzit glasul. Nu-mi place s p trund în mintea cuiva f un avertisment prealabil. La drept vorbind, eu cred c vorbirea e cel mai important dar pe care îl împ rt esc muritorii i nemuritorii. N-am g sit nici un contraargument. Avea perfect dreptate. Totu i, m-am trezit cl tinînd din cap. Mai e i felul t u de-a fi, am spus ov itor. Nu te mi ti a a cum o f ceau Armand sau Magnus, a a cum m a teptam s se mi te ni te vîrstnici... Adic asemeni unor fantome? De ce a face-o? A izbucnit într-un rîs blînd, fermec tor. S-a l sat pe spate în fotoliu i i-a ridicat genunchiul, odihnindu- i piciorul pe taburet, a a cum ar face orice muritor în biroul s u. Desigur, era o vreme, a continuat, cînd asemenea lucruri mi se p reau i mie interesante: s mergi dînd impresia c plute ti, s te sc lîmb i în pozi ii care, pentru un muritor, sînt fie imposibile, fie deloc confortabile, s zbori pe distan e scurte i s aterizezi nici un zgomot, s mi ti obiectele din loc printr-o simpl încordare a voin ei... La urma urmei, toate aceste gesturi sînt ni te copil rii, în schimb, gesturile omene ti sînt elegante. Exist o în elepciune a c rnii în felul în care trupul omenesc face anumite lucruri. Îmi place sunetul pe care îl provoac pa ii mei pe p mînt, îmi place s simt atingerea unor obiecte. În plus, zborul pe distan e scurte i deplasarea obiectelor prin efortul voin ei pot fi foarte obositoare. Dup cum ai constatat, atunci cînd e nevoie, pot s fac aceste lucruri, dar mi-e mult mai u or s îmi folosesc mîinile. Eram încîntat de spusele sale i nu m str duiam s -mi ascund admira ia. Un tenor poate s sparg un pahar cîntînd o anume not acut , mi-a spus, dar, dac vrei s spargi un pahar, e mult mai simplu s dai cu el de p mînt. De data aceasta, nu m-am mai putut ab ine i-am izbucnit într-un hohot de rîs.

obi nuisem de-acum s îi v d chipul trecînd de la perfec iunea încremenit a unei ti la o expresivitate teribil , i cu vitalitatea permanent a ochilor s i, care asigura trecerea de la o stare la cealalt . Impresia dominant pe care mi-o d dea era aceea a unui rbat frumos i sensibil. În schimb, nu reu eam s m înv cu prezen a sa, nu m puteam obi nui s simt ceva atît de puternic, imens i, într-un anume fel, teribil de periculos, atît de aproape de mine. Dintr-o dat , m-am sim it cople it i cuprins de o agita ie subit . Sim eam o dorin greu de st pînit de a izbucni în plîns. S-a aplecat i mi-a atins dosul palmei cu degetele, i-am fost str tut de un fior cumplit. Atingerea aceasta ne lega profund. i, de i avea pielea m soas a tuturor vampirilor, a sa nu era la fel de moale. Aveam senza ia c fusesem atins de o mîn de piatr îmbr cat în m tase. Te-am adus aici fiindc vreau s î i dezv lui tot ce tiu, mi-a spus. Vreau s î i împ rt esc toate tainele mele. M-ai atras dintr-o mul ime de motive. Eram vr jit i m cuprinsese sentimentul unei iubiri cople itoare. Dar ia aminte, a continuat el, toate acestea ar putea fi primejdioase. Nu cunosc spunsurile ultime. Nu- i pot spune cine a creat lumea sau de ce exist omul. Nu- i pot spune de ce exist m noi. Pot doar s î i spun mai multe despre noi în ine decît i-a spus cineva pîn acum. i-i pot ar ta pe Cei Ce Trebuie P zi i i î i pot spune ceea ce tiu eu însumi despre ei. Nu pot s i spun de ce cred eu c am supravie uit un timp atît de îndelungat, într-un fel sau altul, cunoa terea acestor lucruri te-ar putea schimba. Dar oare nu-i acesta însu i rolul cunoa terii?... A a e... Îns , dup ce î i voi fi dat ceea ce î i pot da, te vei afla exact în aceea i situa ie: vei fi un nemuritor care va trebui s î i g seasc propriile ra iuni pentru a exista. Da, am încuviin at, ra iuni pentru a exista. Vocea îmi era u or influen at de am ciune. Dar îmi f cea bine s aud aceste cuvinte rostite cu glas tare. Aveam îns sentimentul întunecat de a fi o creatur înfometat i vicioas , care se descurca de minune tr ind i f un scop anume, un vampir puternic care ob inea mereu ceea ce î i dorea, indiferent de ceea ce spuneau cei din jurul s u. M întrebam dac el tia ce fiin îngrozitoare eram, de fapt. Motivul pentru care ucideam era sîngele. Chiar a a. Sîngele i extazul pe care mi-l provoca. F el, am fi ni te p st i uscate, a a cum fusesem în nisipurile egiptene. Nu- i cer decît s i aminte ti avertismentul meu, mi-a spus Marius. Dup ce am s i vorbesc, totul va fi ca înainte. Doar tu vei fi, poate, schimbat. Vei fi poate mai descump nit decît e ti acum. Dar de ce m-ai ales tocmai pe mine pentru a te dest inui? l-am întrebat. Sînt convins te-au mai c utat i al ii. Cu siguran , tii unde se afl Armand. Dup cum i-am spus adineauri, am mai multe motive. Probabil c cel mai puternic dintre acestea a fost felul în care m-ai c utat. În lumea aceasta, pu ini caut cu adev rat cunoa terea. Muritori sau nu, pu ini î i pun cu adev rat întreb ri. Dimpotriv , majoritatea caut s smulg necunoscutului r spunsurile pe care mintea lor le-a f urit deja: justific ri, confirm ri, forme ale unei consol ri f de care n-ar mai putea tr i. A- i pune cu adev rat întreb ri înseamn a deschide u a vijeliei. R spunsul primit ar putea nimici atît întrebarea, cît i pe cel care întreab . Dar tu i-ai pus, cu adev rat, multe întreb ri, de cînd ai p sit Parisul acum zece ani. Îl în elegeam, dar destul de confuz. Ai pu ine prejudec i. De fapt, m-ai uimit, c ci î i recuno ti lipsurile cu o extraordinar candoare. Î i dore ti un scop, vrei dragoste. E-adev rat, am r spuns, înghi ind în sec. Destul de copil ros, nu-i a a? A rîs iar, la fel de blînd. Nu. Nu tocmai. M faci s cred c optsprezece sute de ani de civiliza ie occidental au putut da na tere unui inocent. Un inocent? Cred c ui i cu cine stai de vorb ! În veacul acesta s-a vorbit atît de mult despre noble ea s lbaticului, despre puterea corup toare a civiliza iei, despre felul în care ne-am putea reg si calea spre o inocen pierdut . Ei bine, toate acestea sînt aiureli. Cei cu adev rat primitivi sînt adesea monstruo i în credin ele i speran ele lor. Ei nu pot concepe inocen a, la fel cum nici copiii, la rîndul lor, nu pot. În cele din urm îns , civiliza ia a dat na tere, iat , i unor oameni inocen i în

comportament. Pentru întîia oar , ace tia privesc în jur i se întreab : "Ce dracu înseamn toate astea?" E drept. Dar eu nu sînt dintre ace tia. Da, sînt lipsit de Dumnezeu. M trag din oameni f vreun Dumnezeu i m bucur c a a a fost s fie. tiu îns ce înseamn , practic, binele i r ul. Dup cum tii, sînt Typhon, asasinul propriului s u frate, nu uciga ul lui Typhon. A încuviin at cu o u oar ridicare din sprîncene. Nu mai era nevoie s zîmbeasc pentru a ar ta uman. Îi citeam umanitatea în expresia fe ei, în ciuda faptului c aceasta nu era br zdat de nici o cut . Pe de alt parte, tu nu cau i s edifici un sistem care s î i justifice ac iunile, a continuat Marius. Asta în eleg eu prin inocen . Te faci vinovat de uciderea unor muritori, fiindc ai fost metamorfozat în ceva ce se hr ne te cu sînge i moarte, îns nu e ti vinovat de minciun , nu creezi bezn i sisteme ale r ului în gîndurile tale. Asta-i adev rat. Lipsa lui Dumnezeu este, probabil, primul pas c tre inocen . Î i pierzi astfel sim ul catului i al supunerii, regretele pref cute pentru un paradis presupus a fi fost pierdut. Deci, prin inocen în elegi nu absen a experien ei, ci a iluziilor. O absen a nevoii de iluzii. O iubire nutrit , dimpreun cu respectul, pentru cele ce se afl înaintea ochilor t i. Am oftat. M-am relaxat pentru întîia oar în scaun, gîndindu-m la cele ce fuseser rostite aici i la leg tura acestora cu Nicki, la cele spuse de Nicki despre lumin , mereu lumin . La asta se referise oare? Marius p rea a cugeta. Se l sase pe spate în fotoliu i privea cerul nop ii prin u ile deschise, cu ochii îngusta i, cu gura pu in încordat . Dar n-am fost atras doar de spiritul t u, mi-a mai spus într-un tîrziu. Nu doar onestitatea ta m-a fermecat, ci însu i felul în care ai devenit unul de-ai no tri. A adar, tii i asta. Da, totul, a r spuns, dînd din mîn . Te-ai n scut întru fiin la sfîr itul unei ere, întro epoc în care lumea cunoa te schimb ri nevisate. La fel s-a întîmplat i cu mine. Am fost adus pe lume i-am crescut într-o vreme cînd lumea antic , dup cum o numim azi, se apropia de sfîr it. Vechile credin e erau perimate i un nou Dumnezeu st tea a se na te. Cînd s-au întîmplat toate acestea? am întrebat, emo ionat. În timpul domniei împ ratului August, cînd Roma de abia devenise un imperiu, cînd, din diferite motive, credin a în zei era moart . L-am l sat s -mi citeasc pe fa surprinderea i încîntarea. Nu i-am pus nici o clip la îndoial spusele. Mi-am dus mîna la frunte, de parc a fi sim it nevoia s mi-o sprijin. Oamenii de rînd din acele zile, ca i cei de azi, mai credeau înc în religie. Pentru ei, ea însemna tradi ie, supersti ii, magie elementar i obi nuin a unor ceremonii ale c ror origini se pierdeau în negura vremurilor exact ca în zilele noastre. Dar lumea celor care ureau ideile, a celor care conduceau i influen au mersul istoriei, era atee i de o sofisticare lipsit de speran e, asemeni celei din Europa de azi. A a mi s-a p rut i mie cînd i-am citit pe Cicero, Ovidiu i Lucre iu, am intervenit. A încuviin at ridicînd din umeri. A trebuit s treac optsprezece veacuri pentru ca s ne întoarcem la scepticism, la acel nivel al sim ului practic care ne era cadrul firesc de gîndire pe atunci. i totu i istoria este departe de a se repeta. Tocmai asta mi se pare surprinz tor. Cum adic ? Prive te în jurul t u! în întreaga Europ se întîmpl lucruri nemaiv zute. Valoarea la care este estimat via a omeneasc e mai înalt ca oricînd. În elepciunea i filozofia fac cas bun cu noile descoperiri ale tiin ei, apar noi inven ii care vor schimba modul de via al omenirii. Dar asta-i alt poveste. Acesta-i viitorul. Important, deocamdat , e c te-ai n scut la apogeul vechiului mod de gîndire. La fel s-a întîmplat i cu mine. Te-ai maturizat f s crezi în nimic, i totu i, asta nu te-a f cut s fii cinic. Într-un fel, noi am izvorît dintr-o fisur între credin i disperare. Nicki s-a pr bu it în aceast fisur i a pierit, mi-a venit deodat un gînd. Iat de ce întreb rile pe care i le pui sînt diferite. Sînt altfel decît ale celor n scu i întru nemurire în vremea Dumnezeului cre tin. M-am gîndit la conversa ia pe care o avusesem cu Gabrielle la Cairo. Ultima noastr conversa ie. Îi spusesem atunci c tocmai în aceasta consta puterea mea. Exact, mi-a confirmat. Asta avem noi doi în comun. Nu ne-am maturizat a teptînd prea mult de la ceilal i. Iar povara con tiin ei am dus-o singuri, oricît de grea ar fi fost ea.

Dar tu... te-ai n scut întru nemurire, dup cum spuneai, în zilele Dumnezeului cre tin...în primele zile ale noii credin e? Nu, a venit r spunsul, cu o doz de dezgust. Noi nu l-am slujit niciodat pe Dumnezeul cre tin. Nici s nu te gînde ti la a a ceva. Dar cum r mîne cu for ele binelui i ale r ului care se ascund în spatele numelor lui Hristos i al Satanei? Î i repet, toate astea nu au prea mult de-a face cu noi. Dar, sînt convins de asta, conceptul de r u în sine... Nu. Noi sîntem mult mai vîrstnici. E drept, cei care m-au creat venerau ni te zei. Credeau în ceva în care eu nu cred. Dar credin a lor î i avea originile într-o vreme trecut , cu mult timp înaintea edific rii templelor romane, într-un timp cînd sîngele unor oameni nevinova i putea fi din plin v rsat în numele unor zei, în numele binelui. Pentru ei, r ul era seceta sau l custele, sau nimicirea unei recolte. Oamenii aceia m-au f cut ceea ce sînt în numele binelui. Era fascinant ceea ce spunea, pasionant de-a dreptul. Vechile mituri mi-au venit în minte într-un cor de o nesperat poezie. Osiris era un zeu bun pentru egipteni, un zeu al recoltelor. Dar ce-are a face asta cu noi? Gîndurile mi se înv lm eau. Într-o str fulgerare, am v zut noaptea în care p sisem casa tat lui meu din Auvergne, cînd ranii dansau în jurul focului i cîntau pentru cre terea recoltei. Ceremonii gîne, spunea mama. P gîni, spusese preotul pe care ranii îl alungaser odinioar . Mai mult ca oricînd, mi se p rea c tr iam povestea gr dinii s lbatice, c ranii aceia dansau în gr dina s lbatic , unde domnea o singur lege, aceea a esteticului. Recoltele cre teau acolo, grîul era verde i apoi auriu, iar soarele str lucea mereu. Ia privi i formele perfecte ale poamelor! ranii alergau de jur împrejurul focului, cu tor e în mîini, cîntînd pentru a face poamele s se coac . Da, gr dina s lbatic , a spus Marius, cu o lic rire luminoas în ochi. Iar eu a trebuit plec departe de ora ele civilizate ale Imperiului, ca s o g sesc. Am fost nevoit s m afund în codrii întuneca i ai provinciilor din Nord, acolo unde gr dina continu s creasc în voie, în ara galilor din sud, acolo unde te-ai n scut tu însu i. A trebuit s cad în mîinile unor barbari, cei de la care ne-am mo tenit statura înalt , ochii alba tri i p rul blond. Eu am c tat toate acestea din sîngele mamei mele, care se tr gea din acei oameni. Era fiica unei c petenii celte, care se c torise cu un patrician roman. Iar tu le-ai mo tenit prin sîngele str mo ilor t i din partea tat lui, care se trag tot din acei oameni. i, printr-o stranie coinciden , am fost amîndoi ale i pentru acelea i motive, tu de c tre Magnus, iar eu de tre cei ce m-au capturat, c ci eram amîndoi exemplare de ras pur , cu ochi alba tri, mai înal i i mai bine f cu i decît al i b rba i. Oooh, trebuie s -mi poveste ti totul! Trebuie s îmi explici tot! am strigat. Chiar asta fac. Dar, mai întîi, cred c e timpul s vezi ceva ce va fi foarte important în cele ce am s î i spun mai departe. A t cut un timp, l sînd vorbele sale s î i fac efectul. Apoi s-a ridicat din fotoliu, încet, ca un om, sprijinindu-se pu in în mîini, pe bra ele acestuia. Cei Ce Trebuie P zi i? am întrebat. Glasul îmi pierise, devenindu-mi nesigur. Chipul lui a devenit iar, pentru o clip , mali ios sau, mai degrab , amuzat. Nu te teme, mi-a spus pe un ton grav, încercînd s î i re in veselia. Nu- i st în fire te temi. Ardeam de ner bdare s îi v d, s tiu cine erau, i totu i, nu m-am urnit din loc. Sperasem c aveam s îi v d, dar nu m gîndisem niciodat ce însemna acest lucru deadev ratelea. Voi vedea ceva atît de... groaznic? am întrebat, ov ind. A zîmbit afectuos i i-a pus mîna pe um rul meu. Dac i-a r spunde afirmativ, n-ai mai vrea s îi vezi? Nu, a venit r spunsul meu; eram îns pu in speriat. Devine însp imînt tor numai o dat cu trecerea timpului. La început, e chiar frumos de v zut. S-a oprit scrutîndu-mi chipul, încercînd s par r bd tor. Apoi a spus încet: Hai s mergem. 4

TREPTE, ducînd în adîncul p mîntului. Erau mult mai vechi decît era casa, de i n-a putea spune de unde tiam acest lucru. Treptele erau scobite în centru, de uzur , de prea multe t lpi care le coborîser . Se cufundau, mereu mai adînc, în inima stîncii. Din vreme în vreme, treceam pe lîng cîte o deschidere c tre mare, grosolan cioplit i nu îndeajuns de larg pentru a permite trecerea unui om. Pervazul acestor ferestre slujise drept cuib p rilor, iar prin cr turi crescuser ierburi s lbatice. Din cînd în cînd, sim eam r coarea, acea r coare inexplicabil ce poate fi sim it în vechile m stiri, în bisericile n ruite sau în înc perile bîntuite. Nu sînt ei de vin , mi-a spus cu blînde e. a tepta cîteva trepte mai jos. M-am oprit strîngîndu-mi bra ele la piept. R coarea rea s vin din cr turile treptelor. Semiîntunericul îi segmenta fa a în forme ciudate, altern ri de lumini i umbre, cîndu-l s par mai vîrstnic, cum ar fi fost dac era un simplu muritor. R coarea era aici înainte ca eu s -i fi adus, a urmat el. Mul i i-au venerat zeii pe insula asta, dar, totu i, r coarea a existat i înaintea venirii lor aici. Mi-a f cut din nou semn s îl urmez, cu r bdarea-i caracteristic . Ochii îi erau plini de în elegere. Nu- i fie team , a repetat luînd-o înainte, în jos. Mi-ar fi fost ru ine s nu îl urmez. Treptele continuau s se afunde. Am trecut prin dreptul unor ferestre mai largi, prin care r zb tea zgomotul m rii. Am sim it r coarea stropilor pe obraji i am z rit vîrtejurile de spum stîrnite de impactul hulei cu stîncile. i totu i, noi continuam s coborîm mereu mai jos. Ecoul t lpilor pe dalele de piatr se izbea de tavanul boltit i de zidurile s pate în stînc . Ne aflam mai jos decît pivni a oric rui donjon, eram în pu ul pe care-l sap copiii în nisip, convin i c vor da de centrul mîntului. De dup o cotitur , am z rit ivindu-se, într-un tîrziu, o gean de lumin . Apoi au ap rut dou felinare ce str juiau o poart masiv . Vase grele, pline cu ulei, alimentau pîlpîirile felinarelor. De-a curmezi ul por ii fusese ezat un drug uria de stejar. Ar fi fost nevoie de o mul ime de b rba i puternici, înarma i cu frînghii i r ngi, pentru a-l da la o parte. Marius l-a ridicat îns i l-a pus deoparte f nici un efort, apoi s-a dat un pas înapoi i a privit insistent u ile. Am auzit zgomotul unui alt drug ce se ridica de cealalt parte a lor. Apoi acestea s-au deschis încet. R suflarea îmi înghe ase în gîtlej. Nu era doar faptul c deschisese poarta f s o fi atins. mecheria asta o mai zusem i înainte. Ce m uimea era faptul c înc perea în care intram era plin de acelea i flori superbe, de acelea i l mpi pe care le v zusem sus, în interiorul casei. Aici, sub p mînt, se aflau m lini albi, cerui i parc , plini de pic turi de rou i trandafiri ro ii i roz, atît de grei, de st teau s cad din vîrful tulpinilor. Înc perea, luminat de lic rul blînd al lumîn rilor, era o capel plin de mireasma a o mie de buchete. Zidurile erau acoperite de fresce, asemeni pere ilor din vechile biserici italiene ti, cu foi e de aur b tute în liniile desenului. Acestea îns nu erau reprezent ri ale sfin ilor cre tini. Palmieri egipteni, de ertul galben, cele trei mari piramide, apele albastre ale Nilului. Al turi, b rba i i femei egiptene plutind pe apele fluviului în b rci cu forme gra ioase, în adîncuri, pe ti multicolori, iar în înalturi, p ri cu aripi purpurii. Toate acestea erau din plin iluminate de aurul prezent pretutindeni. Era de aur soarele ce str lucea în v zduh, de aur piramidele ce str luceau în dep rtare, aurul lucea în solzii pe tilor i în penajul p rilor, de aur erau podoabele personajelor egiptene, minuscule i delicate, încremenite cu privirea înainte în b rcile lor lungi i înguste. Am închis ochii vreme de cîteva clipe. Cînd i-am deschis, înc perea în ansamblul ei îmi rea ca un enorm sanctuar. Pe altarul scund de piatr se aflau tufe de liliac i un imens tabernacol de aur, gravat cu fine e cu acelea i simboluri egiptene. Din cr turile adînci ale stîncii de deasupra, uiera un curent de aer proasp t care f cea s tremure fl rile ve nic aprinse ale l mpilor. Briza aceasta f cea s fo neasc frunzele mari i ascu ite ale crinilor a eza i în glastre mari cu ap , ce r spîndeau o mireasm îmb toare. Aproape c auzeam imnuri r sunînd, cînturi i vechi descîntece. Nu-mi mai era team . Frumuse ea din jur era atît de solemn , de în toare i lini titoare în acela i timp. Ochii mei erau acum a inti i asupra u ilor de aur ale tabernacolului a ezat pe altar. Acesta m dep ea ca în ime i era de trei ori mai lat.

Marius privea tot într-acolo. Am sim it puterea izvorînd din el, c ldura ascuns a puterii sale invizibile, i-am auzit z vorul interior al u ilor tabernacolului deschizîndu-se. M-a fi apropiat înc pu in de el, dac-a fi îndr znit. Mi-am inut r suflarea v zînd cum se deschideau por ile de aur, cum se d deau la o parte, aducînd la lumin dou personaje egiptene splendide, un b rbat i o femeie, a eza i unul lîng altul. Lumina le-a dezv luit tr turile delicate, fin sculptate, chipurile albe i membrele palide, a ezate cu grij . Fulgere luceau în ochii lor întuneca i. Erau la fel de severi ca toate statuile egiptene pe care îmi fusese dat s le v d pîn atunci, lipsi i de sofisticare, magnifici în simplitatea lor i doar expresia copil roas de pe chipuri mai atenua oarecum sentimentul de r ceal i asprime pe care îl stîrneau. Spre deosebire îns de restul statuilor pe care le v zusem, acestea aveau plete adev rate i ve minte croite din es turi veritabile. În unele biserici italiene, mai v zusem sfin i îmbr ca i în acest fel. Dar aceia erau de marmur , iar ve mintele erau de catifea i nu întotdeauna erau pl cu i vederii. Aceste personaje fuseser îns sculptate i ornamentate cu o grij deosebit . P rul negru le era împletit în cozi groase i lungi. Bretonul le fusese tuns drept peste frunte. Purtau, în chip de coroane, cercuri fine de aur. Pe bra ele goale aveau br ri în form de erpi, iar pe degete purtau inele. Ve mintele le erau croite din pînz de in de cea mai bun calitate, de un alb imaculat. rbatul era gol pîn la brîu, nu purta decît un soi de fusti . Femeia, în schimb, purta o rochie lung , sub ire, plisat , în form de tunic . Amîndoi purtau la gît o mul ime de lan uri grele de aur, unele dintre ele fiind încrustate cu pietre pre ioase. Erau cam la fel de înal i i erau a eza i în aceea i pozi ie, cu palmele sprijinite pe coapse. Într-un fel, eram uimit de aceast asem nare, ca i de frumuse ea lor, de str lucirea de giuvaer a ochilor. Nicicînd nu mai v zusem sculpturi avînd o atitudine plin de atît de mult via . Poate aceast impresie se datora costuma iei lor ori str lucirii luminii reflectate de pooabe i de inele, sclipirii din ochii lor. Erau oare Isis i Osiris? Mi se p ruse doar sau chiar v zusem inscrip ii minuscule pe colierele i pe cercurile de aur din pletele lor? Marius nu scotea o vorb . Îi privea doar, ca i mine, cu o expresie indescifrabil întip rit pe chip, poate cu pu in triste e. Pot s merg mai aproape? am optit. Desigur. Am înaintat c tre altar, ca un copil într-o catedral , încercînd s îmi fac curaj, la fiecare pas. M-am oprit la cî iva pa i de ei i i-am privit drept în ochi. Erau atît de încînt tori, cu adîncimea i jocurile luminii lor. P reau adev ra i. Fiecare gean le fusese fixat cu infinit grij . Fiecare fir, în parte, din sprîncenele lor frumos desenate, negre. Gurile fuseser i ele modelate cu minu iozitate, întredeschise, sînd s se vad luciul din ilor. Obrajii i bra ele fuseser atît de bine lustruite, încît nici o fisur , oricît de sub ire, nu le strica luciul. Ca toate statuile i personajele din tablouri, ce sînt create cu privirea înainte, p reau a m privi. Eram dezorientat. Dac nu erau Isis i Osiris, pe cine erau meni i s reprezinte? Ce vechi adev r se scontase c vor simboliza i ce c uta imperativul în fraza aceea: Cei Ce Trebuie P zi i? M-am cufundat în contempla ie, cu capul u or înclinat într-o parte. Aveau ochi de un cafeniu închis, cu o pr pastie neagr în centru, iar albul acestora rea acoperit cu un lac limpede. Buzele le erau de un trandafiriu palid. E voie...? am întrebat în oapt , întorcîndu-m c tre Marius i, neîncrez tor, m-am oprit. Dac vrei, po i s -i atingi. În ciuda permisiunii gazdei mele, mi se p rea un sacrilegiu s fac asta. I-am privit mai departe, îndelung. Am cercetat felul în care palmele deschise li se odihneau în poale, i unghiile, care sem nau foarte mult cu unghiile noastre, de parc cineva le-ar fi d ltuit în sticl . M-am gîndit c n-ar fi o impietate chiar atît de mare s ating dosul mîinii b rbatului, dar, de fapt, mi-ar fi pl cut s mîngîi obrazul femeii. Am sfîr it prin a ridica mîna, ov itor, tre fa a ei. Vîrful degetelor mele au atins fugar albea a pome ilor ei. Apoi am privit-o în ochi. Ceea ce pip iam nu putea fi piatr . Nu putea... De fapt, p rea a fi chiar... i în ochii femeii era ceva care...

s vreau, m-am aruncat înd t. De fapt, am pornit ca din pu înapoi, r sturnînd glastrele cu crini, i m-am lovit de peretele de lîng u . Tremuram violent i de-abia m mai ineam pe picioare. Sînt vii! am strigat. Nu sînt statui! Sînt vampiri ca i noi! Da, a încuviin at Marius. Dar ei nu cunosc acest cuvînt. St tea ceva mai în fa , privindu-i în continuare, cu mîinile atîrnîndu-i lejer pe lîng trup, exact ca înainte. Înceti or, s-a întors i a venit spre mine, apucîndu-mi mîna dreapt . Fa a mi se împurpurase. A fi vrut s spun ceva, dar nu tiam ce anume. M uitam dezorientat la ei. Apoi l-am privit pe Marius, i-am privit mîna alb care o apucase pe a mea. Nu- i face griji, a spus el cu o not de triste e în glas. Nu cred c i-a deranjat faptul c i-ai atins. Mi-a trebuit cîteva clipe ca s pricep spusele sale. Vrei s spui c ... Nu tii nici m car dac ... Stau acolo i... Oh, Doamne! Cuvintele rostite de el cu o sut de ani în urm , evocate în povestirea lui Armand, mi-au revenit în minte: Cei Ce Trebuie P zi i sînt în pace sau tac. Mai mult de atit s-ar putea s nu tim niciodat . Tremuram din toate încheieturile. Nu-mi puteam st pîni tremurul bra elor i picioarelor. Respir , gîndesc, tr iesc, la fel ca noi, am bolborosit. De cînd stau a a, de cît vreme? Lini te te-te, m-a îndemnat, strîngîndu-mi mîna. Oh, Doamne, am repetat proste te. Repetam întruna aceste cuvinte, c ci altceva nu-mi venea în minte. i totu i, cine sînt? am întrebat într-un tîrziu, ridicînd tonul într-un acces de isterie. Sînt Osiris i Isis? Ei sînt? Nu tiu. Nu vreau s -i mai v d. Du-m de-aici. De ce? m-a întrebat, calm. Fiindc ei... sînt vii, prizonieri în trupurile lor i... nu se pot mi ca, nu pot vorbi! De unde tii c nu pot? Glasul lui era la fel de calm, lini titor, ca înainte. Nu pot. Asta-i tot. Nu pot, i gata. Vino. Vreau s îi mai prive ti o vreme. Apoi am s te duc sus i-am s i povestesc totul, a a cum i-am promis. Dar eu nu vreau s -i mai v d, Marius, pe cuvîntul meu, nu mai vreau, am scîncit, încercînd s -mi eliberez mîna i cl tinînd din cap. Dar el m strîngea cu putere, i nu puteam s m împiedic a m gîndi cît de mult sem na pielea lor cu a lui, la fel de lucioas , la fel de neted atunci cînd se odihnea. Devenise asemeni lor. i, într-o bun zi, din h ul c scat al ve niciei, voi începe i eu s le sem n. Dac aveam s tr iesc destul... Te rog, Marius, l-am implorat. Nu mai tiam ce-nseamn ru inea sau orgoliul. Nu-mi doream decît s p sesc acea înc pere. Atunci a teapt -m . R mîi aici. A dat drumul mîinii mele, s-a întors i a aruncat o privire spre florile pe care le strivisem, spre apa împr tiat pe jos. În fa a ochilor mei, toate acestea au fost îndreptate: florile puse înapoi în glastr , apa îndep rtat de pe pardoseal . A r mas locului, privindu-i. I-a salutat într-un fel aparte, care nu cerea nici titluri i nici formule alambicate de adresare. Le-a explicat de ce-a lipsit în ultimele cîteva nop i. Fusese plecat în Egipt, de unde le adusese daruri. Curînd avea s îi duc s vad marea. Începusem s m lini tesc. Dar mintea începea acum s analizeze ceea ce îmi fusese revelat în momentul ocului. El îi îngrijea. Îi îngrijea dintotdeauna. Împodobise aceast camer pentru privirile lor, c ci frumuse ea conta poate pentru ei, le pl ceau, poate, picturile i florile pe care le adusese aici. Dar el nu avea de unde s tie acest lucru. Cît despre mine, mi-era de-ajuns s îi privesc în fa pentru a resim i din nou groaza provocat de faptul c ei erau acolo, prizonieri ai propriilor trupuri i, totu i, vii! E insuportabil, am murmurat. tiam, f ca el s -mi fi spus vreodat , care era motivul pentru care îi p zea cu atîta

grij . Nu-i putea îngropa în adîncurile p mîntului, fiindc erau con tien i. Nu-i putea da fl rilor, c ci erau neajutora i i nu le putea cere încuviin area. Îi p stra a a cum p gînii din vechime î i p strau zeii în templele ce le serveau drept locuin e. Le aducea ofrande, flori. În vreme ce îl priveam, a aprins o bucat de t mîie, un cubule pe care l-a scos dintr-o fram de m tase. Le-a spus c adusese t mîia din Egipt. Acum, dup ce cubul a luat foc, l-a a ezat într-un talger mic de bronz. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cînd am ridicat privirea, el le întorsese spatele, îi puteam vedea pe amîndoi peste um rul lui. Sem na surprinz tor de mult cu ei, era i el o statuie îmbr cat în pînz . M-am gîndit c poate dinadins î i l sa chipul alb, ca de marmur . Te-am dezam git, nu-i a a? am optit. Nu, deloc. Nu m-ai dezam git. Îmi pare r u c m-am... Nu, nu- i face griji. M-am apropiat. Aveam impresia c fusesem necioplit fa de Cei Ce Trebuie P zi i. El îmi dezv luise o tain , iar eu m ar tasem îngrozit i dezgustat. M dezam gisem pe mine însumi. M-am dus i mai aproape. Voiam s îmi r scump r gre eala. El i-a întors privirea c tre ei i m-a luat de dup umeri. Mirosul de t mîie era sufocant. Lumina fl rilor l mpilor se reflecta scînteietoare în ochii lor. Pielea lor imaculat nu era br zdat de nici o vini oar , de nici o cut , de nici un rid. Nici m car de încre iturile imperceptibile ale buzelor, care la Marius erau înc vizibile. Piepturile nu li se mi cau în ritmul respira iei. Am r mas nemi cat, dar n-am perceput nici o frîntur de gînd din direc ia lor, nici o taie de inim , nici uierul înfundat al sîngelui curgîndu-le prin vene. i totu i, sîngele lor circul , nu-i a a? am optit. Desigur. Iar tu e ti cel care...? Le aduce victimele, am vrut s întreb. Ei nu mai beau. Nu mai aveau nici m car aceast ultim pl cere! i totu i, mai groaznic mi s-ar fi p rut ca ei s se pun în mi care doar pentru a suge sîngele victimelor. Îmi doream s scap de acolo, dar nu puteam. Cu mult, foarte mult timp în urm , se mai hr neau, îns numai o dat pe an. Le sam victimele închise în sanctuar, r uf tori sl bi i, muribunzi, pe care, la întoarcere, îi seam z cînd, goli i de sînge, iar Cei Ce Trebuie P zi i erau la fel ca înainte! Doar carna ia lor î i modifica, pu in de tot, culoarea. Nu risipeau îns nici o pic tur de sînge. Toate acestea se întîmplau în nop i cu lun plin , de obicei prim vara. Dac le l sam, alt dat , victime, nu se atingeau de ele. Apoi, pîn i aceste osp uri anuale au luat sfir it. Totu i, din cînd în cînd, continuam s le las cîte o victim . Dup un deceniu, tot într-o noapte cu lun plin , prim vara, au b ut sîngele uneia dintre ele. Apoi din nou nimic vreme de o jum tate de veac. Cu timpul, am ajuns s pierd firul anilor. Am crezut c poate sim eau nevoia s vad lumea ori s cunoasc mersul anotimpurilor. De fapt, toate acestea nu aveau importan . De cînd i-am dus în Italia, în urm cu trei sute de ani, n-au mai b ut nimic. Nici m car în ar a Egiptului n-au suferit de sete. Nu i-ai v zut niciodat mi cîndu-se? Nu... de la începuturi. Tremurul m apucase iar. Privindu-i, mi se p rea c -i v d respirînd, mi cîndu- i buzele. Eram con tient c era doar o iluzie, dar iluzia aceasta m înnebunea. Trebuia s ies cît mai repede de aici ori aveam s izbucnesc iar în plîns. Uneori, cînd vin s -i v d, a spus Marius, g sesc cîte o mic schimbare. Cum? Ce anume? M run uri. I-a scrutat, gînditor, apoi a atins colierul femeii, întinzîndu- i mîna. Îi place colierul. Se pare c i se potrive te. Înainte, avea un altul, pe care îl g seam pe podea, rupt. A adar, se pot mi ca. Mai întîi, am crezut c acel colier c zuse din întîmplare. Dup ce l-am reparat de vreo trei ori, mi-am dat seama c era o nebunie. Ea era cea care i-l smulgea de la gît ori îl f cea

cad cu puterea min ii. Cred c mi-a sc pat o oapt îngrozit . Apoi, de îndat , m-a cuprins ru inea c m manifestasem astfel în prezen a ei. Din nou, îmi doream s ies. Chipul ei mi se p rea o oglind a fanteziilor mele. Buzele-i p reau a se mi ca, într-un surîs. Îns nu se mi cau. S-a mai întîmplat asta i cu alte podoabe, cu acelea ce aveau gravate numele unor zei pe care ei nu-i pl ceau, cred. O vaz , pe care am adus-o dintr-o biseric , am g sit-o spart , cut f rîme, probabil din priviri. Dar mi-a fost dat s observ alte schimb ri i mai uimitoare. Spune-mi. Intram în sanctuar i îl g seam pe vreunul din ei stînd în picioare. Era mult prea însp imînt tor. Luptam cu imboldul de a-i în ca mîna i de-al trage dup mine, departe de locul acesta. O dat l-am g sit pe el la cî iva pa i de jil ul în care st . Pe femeie am g sit-o alt dat lîng u . Încercase s ias ? Poate c da, a admis el, c zut pe gînduri. Dar ar putea ie i oricînd de aici, dac ar vrea. Cînd îmi vei fi ascultat întreaga poveste, vei putea judeca i singur. Indiferent unde îi seam, i-am dus întotdeauna înapoi, la locurile lor. Le-am aranjat membrele în pozi iile avute înainte. E nevoie de o for imens pentru a face asta, s tii. Sînt ca ni te stînci flexibile, dac i po i cumva închipui a a ceva. i dac eu am avut puterea s fac asta, î i dai seama cam cît de puternici sînt ei. Spuneai c "dac ar fi vrut..." Dar dac ei î i doresc s fac ceva i, de fapt, nu î i pot împlini vrerea? Dac tot ce-a putut face ea a fost s ajung la u ! Cred c , dac ar fi vrut, ar fi putut s fac f rîme u ile astea. Dac eu, cu puterea min ii mele, sînt în stare s deschid z voare grele, ce-ar putea face ea? Le-am contemplat chipurile reci, îndep rtate, obrajii îngu ti i scobi i, gurile mari i deloc crispate. Dar ce se întîmpl dac gre ti? Dac ei aud fiecare cuvînt pe care ni-l spunem unul altuia i se înfurie sau se simt jigni i...? Cred c ne aud, a spus el, încercînd, din nou, s m lini teasc , luîndu-mi mîna întra sa. Nu cred îns c le pas . Dac le-ar p sa cîtu i de pu in, s-ar mi ca. Cum po i s tii toate acestea? Fac multe lucruri care cer o for uria . De exemplu, uneori, cînd închid tabernacolul, ei îl redeschid pe dat . tiu c ei sînt cei care o fac, fiindc doar ei ar fi în stare. U ile se dau de perete i îi v d din nou. Îi scot uneori afar , s vad marea. Iar înaintea zorilor, cînd m întorc s -i duc în untru, sînt mai grei i mai pu in ml dio i, aproape imposibil de urnit din loc. Uneori m gîndesc c fac toate astea ca s m chinuie. Se joac cu mine. Nu. Încearc s se mi te, dar nu pot. Nu judeca în prip . Mi s-a întîmplat s intru în aceast înc pere i s g sesc dovezi ale unor întîmpl ri stranii. Desigur, mai e i ceea ce s-a întîmplat la început... Brusc, s-a oprit de parc ceva i-ar fi atras aten ia. Le-ai auzit gîndurile? am întrebat. Nu mi-a r spuns. P rea c ascult . Îi privea cercet tor. Am avut impresia c ceva se schimbase. Mi-am folosit ultimele f rîme de voin , ca s n-o iau la fug . Am ridicat ochii spre ei cu b gare de seam . Nu vedeam, nu auzeam i nu sim eam nimic. Dac Marius nu se hot ra s îmi explice la ce se uita, aveam s încep s urlu. Nu fi atît de impetuos, Lestat, mi-a spus el, în cele din urm , cu o urm de zîmbet, cu ochii a inti i în continuare asupra b rbatului. Din cînd în cînd, mi se întîmpl s îi aud, dar e ceva de neîn eles, mai degrab ca o prezen ... Sînt convins c tii la ce m refer. Iar acum, tocmai i-ai auzit. Daaa... Poate... Marius, te rog, s plec m de-aici, te implor. Iart -m , dar nu mai pot s îndur! Te rog, Marius, s plec m. Bine, fie, mi-a spus, amabil. M-a b tut pe um r. Întîi, am s te rog îns s faci ceva pentru mine. Orice-mi vei cere. Vorbe te-le. Nu-i nevoie s-o faci cu glas tare. Dar vorbe te-le. Spune-le c i par frumo i. Ei tiu asta, i-am spus. tiu c mi se par nespus de frumo i. Eram convins c tiau. Dar el voia ca eu s o fac în chip solemn, a a c am c utat s -

mi limpezesc mintea de spaim i de presupunerile nebune ti i le-am vorbit. Nu trebuie decît s le vorbe ti. Asta am i f cut. Am privit în ochii lui, iar apoi în ochii ei i m-a cuprins un sentiment din cele mai stranii. Repetam întruna cuvintele Îmi p re i frumo i, nespus de frumo i, de-abia formînd în minte cuvintele, i mi se p rea c m rog lui Dumnezeu, ca odinioar , în copil rie, cînd st team într-o poieni de pe coasta muntelui i m rugam lui Dumnezeu s -mi ajute s sesc casa tat lui meu. Astfel îi vorbeam ei, acum, spunîndu-i cît eram de recunosc tor c -mi fusese îng duit m apropii de ea i de tainele ei, iar acest sentiment mi-a p rut a c ta chiar o consisten fizic , material . Îl sim eam în fiecare por al pielii, la r cina fiec rui fir de p r din cap. Sim eam cum tr turile-mi deveneau tot mai relaxate, cum încordarea îmi p sea trupul. M umpleam de lumin , de mireasma de t mîie i de aroma florilor, privind în adîncul ochilor ei întuneca i! Akasha! am rostit cu glas tare. Auzisem numele în vreme ce îl pronun am. Îmi p rea minunat. Tabernacolul p rea c formeaz o aureol în jurul trupului ei, iar b rbatul de al turi nu mai era decît o siluet vag , ce oas . F s vreau, m-am apropiat de ea, m-am aplecat înainte i aproape i-am rutat buzele. Mi-o doream. M-am aplecat i mai mult, pîn cînd am sim it atingerea buzelor ei. fi vrut s simt în gur gust de sînge pe care s i-l trec, a a cum f cusem cu Gabrielle o dat , cînd z cea în sicriu. Vraja sporea i am privit în ochii ei ca într-un abis, gata s m arunc în el. rut pe buze o zei . Ce fac, Doamne, am înnebunit? M-am retras. M-am trezit din nou lipit de perete, tremurînd, cu capul în mîini. Plîngeam din nou, dar, cel pu in, de ast dat nu mai r sturnasem glastra cu crini. Marius a închis poarta tabernacolului. A f cut z vorul interior s alunece la locul s u. Am intrat în tunel, dup care el a f cut drugul cel greu s se ridice, opintindu-se. Vino, tinere, mi-a propus. S mergem sus. Nu am f cut decît vreo cî iva pa i i am auzit un clinchet sec, apoi un altul. Marius s-a întors i a privit în urm . Descump nirea i s-a zugr vit pe chip, ca o umbr . Iar au f cut-o. Ce anume? am întrebat, retr gîndu-m lîng perete. Au deschis tabernacolul. Haide. Am s cobor mai tîrziu, înainte de r ritul soarelui, i-am s -l închid. Acum s urc m înapoi în biroul meu i-am s i spun, dup cum i-am duit, povestea mea. Cînd am intrat în înc perea puternic luminat , m-am pr bu it într-un fotoliu, cuprinzîndu-mi capul în mîini. El se oprise locului i m privea. Dîndu-mi seama de acest lucru, am ridicat ochii. i-a spus numele ei. Akasha! am optit. Am scos în ultima clip acest nume din vîrtejul unui vis ce se destr ma. Ea mi l-a spus, iar eu l-am rostit cu glas tare: Akasha. L-am privit, implorînd un r spuns. O explica ie a atitudinii sale, a felului în care se uita la mine. Dac fa a lui continua s r mîn încremenit , aveam s înnebunesc. E ti sup rat pe mine? Sssst... Taci, a spus. În t cerea care s-a l sat, am c utat zadarnic s aud ceva. Se auzea doar vuietul înfundat al m rii. Poate i vîntul. i, uneori, ceara lumîn rilor, sfîrîind. Nici m car ochii lor nu mi se p ruser într-atît de lipsi i de via cum erau acum ochii lui Marius. Prezen a ta le provoac o agita ie neobi nuit , a zis în oapt . i ce înseamn asta? Nu tiu, a recunoscut. Poate nu înseamn nimic. În fond, chiar dac tabernacolul a mas deschis, ei stau acolo, ezînd ca întotdeauna. Cine poate ti? Dintr-o dat , am devenit con tient de anii ce trecuser de cînd el încerca s afle. A fi spus chiar secole, dar atunci nu reu eam înc s în eleg cu adev rat acest cuvînt. Nici acum nu-mi dau seama pe deplin. Sim eam anii lungi de cînd el încerca s le smulg un semn, oricît de mic, dar nu reu ea. Se întreba cum reu isem s smulg taina numelui ei. Akasha. Se întîmplaser lucruri groaznice, întunecate. Dar asta fusese demult, în vremea romanilor. Suferin , chinuri greu de exprimat în

cuvinte. Imaginile s-au estompat. T cere. St tea în mijlocul înc perii, ca un sfînt coborît din altar i uitat în antreul bisericii. Marius! am optit. rea c se treze te i chipul i s-a înc lzit încet, dup care m-a privit cu dragoste, aproape minunîndu-se. Da, Lestat, a rostit i mi-a strîns mîna lini titor. S-a a ezat i mi-a f cut semn s fac la fel. Din nou ne aflam fa în fa , a eza i confortabil, sc lda i de lumina d toare de siguran , ca cerul nop ii ce se z rea dincolo de ferestre. Chipul lui i-a rec tat vioiciunea, iar în ochi îi lic rea din nou acea sclipire amuzat . Înc n-a trecut miezul nop ii, mi-a spus. Totul e în regul pe insule. Dac n-am s fiu deranjat, cred c a sosit timpul s î i istorisesc întreaga poveste. POVESTEA LUI MARIUS 5 S-A ÎNTÎMPLAT pe cînd împlineam patruzeci de ani, într-o noapte cald de prim var , în ora ul Massilia din Galia Roman . M aflam într-o tavern murdar de pe chei, a ezat la o mas , i continuam s scriu la propria mea Istorie a lumii. Taverna era delicios de jegoas i era ticsit de marinari i de c tori, asemeni mie, îmi pl cea s cred, iubindu-i pe to i, la modul general, în ciuda faptului c marea majoritate erau s raci i n-aveau de unde s tie s citeasc ceea ce scriam, cînd aruncau cîte o privire peste um rul meu. Ajunsesem în Massilia dup o lung c torie de studii care m purtase prin toate marile ora e ale Imperiului. Trecusem prin Atena, Pergamon i Alexandria, observînd i scriind despre oameni, iar acum îmi urmam drumul prin ora ele Galiei Romane. N-a fi putut fi mai mul umit decît eram în acea noapte, nici de m-a fi aflat în biblioteca mea de la Roma. De fapt, chiar preferam taverna. Oriunde m duceam, c utam asemenea locuri i m a terneam pe scris, punîndu-mi c limara, lumînarea i pergamentul pe o mas de lîng perete. Cel mai bine puteam s lucrez seara, cînd crî mele de acest fel sînt cele mai g gioase. Privind în urm , e u or s constat c mi-am petrecut întreaga via în mijlocul unei activit i frenetice. M obi nuisem cu ideea c nimic nu m poate tulbura. Crescusem ca fiu nelegitim al unui patrician roman bogat, fusesem iubit i r sf at, i mi se îng duise s fac ceea ce pofteam. Fra ii mei legitimi aveau griji legate de c torie, politic ori r zboaie. La vîrsta de dou zeci de ani, am devenit înv atul i cronicarul familiei, cel chemat la banchete, s arbitrez dispute de natur militar sau istoric . Cînd c toream, nu duceam niciodat lips de bani i aveam asupra mea documente care ar fi putut s deschid orice u . N-a exagera cîtu i de pu in afirmînd c via a fusese darnic fa de mine. Eram un om extraordinar de fericit. Dar cel mai important mi se pare precizez faptul c nu m sim isem niciodat plictisit sau învins de via . Purtam în mine un anumit sim mînt al invincibilit ii, al miraculosului. Pentru mine, acestea aveau s fie mai tîrziu la fel de importante precum fuseser pentru tine furia i înd tnicia ori precum sînt pentru al ii cruzimea, ori disperarea. Dar s continuu... Dac îmi lipsea ceva, în aceast via lipsit de griji i de incidente, aceea era iubirea mamei mele de origine celtic . Ea murise n scîndu-m i nu tiam despre ea decît c fusese sclav i c era fiica unei c petenii a galilor care îl înfruntase pe Iulius Caesar. Asemeni ei, eram blond i aveam ochii alba tri. Pe cît se pare, se tr gea dintr-un popor de uria i, c ci, înc de la o vîrst foarte fraged , îi dominam, ca statur , pe tat l i pe fra ii mei. Str mo ii mei galici m interesau îns în prea mic m sur . Venisem în Galia ca orice roman educat, f nici f rîm de con tiin a originilor mele barbare, crezînd în valorile comune ale epocii mele: c împ ratul August era un mare conduc tor, un reprezentant perfect al binecuvîntatei vremi a Pax Romana, c supersti iile cele vechi erau înlocuite de lege i ra iune pretutindeni în Imperiu. Nu exista loc prea îndep rtat pentru drumurile romane, pentru solda i i înv i ori pentru negu torii care îi urmau. În noaptea aceea, scriam cu furie, descriindu-i pe cei ce intrau i ie eau din tavern . Mi

se p rea c erau vl stare ale tuturor raselor p mîntului, vorbitori a cel pu in o duzin de limbi. vreun motiv aparent, m obseda o idee stranie despre via , un gînd ciudat ce era pe cale de a se transforma într-o pl cut idee fix . Îmi amintesc anume de ideea din acea sear , fiindc ar putea p rea ca avînd o leg tur cu ceea ce avea s mi se întîmple. Dar nu avea. Ideea îmi venise cu mult înainte. Nu era decît o simpl coinciden faptul c îmi trecuse prin minte cu numai trei ore înainte de a-mi pierde calitatea de cet ean liber al Imperiului Roman. Ideea sus inea c trebuia s existe cineva care tia tot, care v zuse totul. Nu vreau, prin aceasta, s sugerez credin a mea în existen a unei fiin e supreme, ci o anume continuitate, o con tiin a trecutului. M gîndeam la asta în termeni practici, care m excitau i m lini teau totodat . Exista undeva o con tiin a tuturor celor v zute în toriile mele, o con tiin a ceea ce fusese Massilia cu ase veacuri în urm , la debarcarea primilor negu tori greci, o con tiin a felului în care ar ta Egiptul în vremea cînd Kheops i construia piramida. Cineva tia care fusese culoarea cerului în dup -amiaza tîrzie în care Troia c zuse în mîinile grecilor, cineva sau ceva tia ce- i optiser ranii în c su a lor de la ar , la fruntariile Atenei, cu pu in vreme înainte ca spartanii s d rîme zidurile cet ii. Ideea mea despre cine sau ce era acest atot tiutor era destul de confuz . M reconforta îns no iunea în sine: c nimic din cele ale spiritului cunoa terea inînd i ea de spirit nu era iremediabil pierdut pentru mine, pentru noi. M lini tea faptul c exist o continuitate a cunoa terii... i, bînd înc un pahar de vin, gîndindu-m la toate acestea, scriind despre ele, am în eles c nu era, de fapt, o convingere, cît o prejudecat . Pur i simplu, sim eam, intuiam existen a unei con tiin e permanente. Istoria pe care o scriam se voia o imita ie a acestei con tiin e. Încercam s leg tot ceea ce-mi fusese dat s v d în peregrin rile mele, corelîndu-mi observa iile proprii despre ri i popoare cu toate observa iile scrise care ne r seser de la greci de la Xenophon i Herodot, i Poseidonius pentru a alc tui astfel un soi de con tiin a lumii. Era o încercare destul de palid , destul de limitat , în compara ie cu adev rata con tiin . Totu i, m simeam al naibii de bine, scriind. Pe la miezul nop ii îns , am început s simt oboseala. Privind, la un moment dat, în jurul meu, dup un r gaz îndelungat de concentrare, mi-am dat seama c se schimbase ceva în tavern . Era o lini te neobi nuit . Taverna era aproape goal . De cealalt parte a mesei, cu spatele spre sal , cu chipul abia luminat de fl ruia nesigur a unei lumîn ri, st tea i m privea, t cut, un b rbat înalt i blond. M-a surprins nu atît felul în care ar ta de i i acesta m-ar fi putut uimi ci faptul c poate m privea de mult timp, iar eu nu-l b gasem în seam . Era uria , ca to i galii. Era chiar mai înalt decît mine. Avea un chip îngust i lung, un nas acvilin i ochii plini de o iste ime copil roas . De fapt, p rea foarte inteligent i, în acela i timp, tîn r i inocent. i totu i, nu era tîn r. Tocmai asta era uimitor. Cu atît mai straniu mi s-a p rut faptul c pletele sale dese i blonde nu erau prinse i împletite în cozi, dup obiceiul romanilor, ci l sate s curg liber pe umeri. În locul tunicii i al mantiei obi nuite în acele vremuri, purta un veston de piele încins cu o curea intat , a a cum se îmbr cau barbarii înaintea venirii legiunilor lui Caesar. Personajul p rea a fi coborît direct din p duri, cu ochii s i cenu ii, arz tori, a inti i asupra mea, de parc-ar fi vrut s m str pung . Aspectul s u îmi provoca o încîntare confuz . Mi-am notat fugar detaliile îmbr min ii sale, convins c nu tia citi latine te. Încremenirea lui a început îns s m scoat din s rite. Prea goi erau ochii aceia, iar buzele i le mi ca prea des, de parc vederea mea l-ar fi excitat. Avea mîinile albe, curate i delicate, i le inea a ezate pe mas în fa a sa. Nu se prea potriveau cu restul înf rii. O scurt privire în jur m-a convins de faptul c sclavii mei nu se aflau în tavern . Cu siguran , erau al turi, jucînd c i, ori sus cu vreo femeie. Aveau s apar din clip în clip . M-am str duit s zîmbesc c tre ciudatul i t cutul comesean, i-am vrut s -mi v d mai departe de scris. El s-a hot rît îns chiar în acea clip s îmi vorbeasc : E ti un om educat, nu-i a a? Vorbea latina, limb universal în întregul Imperiu, dar o vorbea cu un accent pronun at, de parc fiecare cuvînt ar fi fost o not muzical cîntat cu grij . I-am r spuns c da, avusesem norocul de a primi o educa ie aleas i-am vrut s m tern pe scris, gîndindu-m c asta i-ar mai fi t iat din elan. La urma urmei, va fi fost el chipe i pl cut vederii, dar nu prea aveam poft s stau de vorb cu el. i tii s scrii i latine te, i grece te, a sosit curînd a doua întrebare, dup ce a

aruncat o privire la pagina pe care o scriam. I-am explicat politicos c textul grecesc pe care-l notasem pe pergament era un citat din alt text. Textul meu, în schimb, era scris în latine te. Apoi am început iar s scriu. Dar e ti keltoi, nu-i a a? Acesta era vechiul nume pe care grecii îl d duser galilor. Nu, nu tocmai. Sînt roman, am r spuns. Ar i ca unul dintre noi, mi-a spus. E ti la fel de înalt i mergi cum mergem noi. Ciudat constatare! St team acolo de ore întregi, sorbindu-mi lini tit vinul. N-avea unde s m fi v zut mergînd. I-am spus apoi c mama mea fusese din neamul cel ilor, dar nu apucasem s o cunosc. Tat l meu era senator roman. i despre ce scrii în latine te i în grece te? Ce i-a stîrnit asemenea patimi? Nu i-am r spuns imediat. Purtarea lui începuse s m intrige. Dar, la patruzeci de ani, tiam deja c oamenii pe care îi întîlne ti în taverne î i par deosebit de interesan i în primele cinci minute, dup care î i devin peste m sur de antipatici. Sclavii t i mi-au spus, mi-a dest inuit pe un ton grav, c scrii o mare istorie. Ei, nu z u? i-am r spuns cu o nuan de ar ag în glas. Chiar a a, m întreb pe unde or fi? Am privit din nou roat . N-am v zut pe nimeni. Apoi am admis c da, scriam o istorie. i ai fost în Egipt, a ad ugat, întinzîndu- i palmele pe t blia mesei. Am t cut o vreme i l-am scrutat din nou din cap pîn -n picioare. Ceva în el îmi p rea a veni din afara acestei lumi. Era poate felul în care edea, felul în care gesticula... Felul de a fi al primitivilor, solemn i ceremonios, îi face adesea s apar p str torii unei imense inteligen e, cînd, de fapt, nu e vorba decît de credin ele lor. Da, am fost i în Egipt, am încuviin at, de-a dreptul ostil, de ast dat . În chip evident, asta l-a amuzat. Ochii i s-au îngustat, p rînd c privesc în gol, i buzele i s-au mi cat pe t cute de parc ar fi vorbit cu sine. i tii s vorbe ti, i s scrii precum egiptenii? a întrebat cu seriozitate, clipind din ochi. Cuno ti ora ele Egiptului? Da, a putea s m descurc în limba lor. Dar, dac pentru tine scrisul egiptean înseamn scrierea cea veche, pictural , atunci trebuie s recunosc c nu, n-o pot citi. Nu cunosc pe nimeni care s o în eleag . Am auzit spunîndu-se c nici m car b trînii preo i egipteni nu mai sînt în stare s o descifreze. Nu pricep nici m car jum tate din textele pe care le copiaz . Rîsul îi era la fel de straniu precum atitudinea. N-a putea spune dac se distra doar sau tia mai multe decît b nuiam eu. A r suflat adînc, dilatîndu- i n rile. Apoi chipul i s-a umplut de r ceal . Era, într-adev r, un b rbat tare chipe . Zeii le pot citi. Dac -i a a, mi-ar pl cea s m înve e i pe mine, am spus amabil. Chiar vrei? a exclamat într-un gîfîit surprins. S-a aplecat peste mas . Mai spune o dat ! Glumeam. Voiam doar s spun cît de mult mi-a dori s pot citi scrierea egiptean . Dac a ti s o citesc, a afla o mul ime de lucruri reale despre oamenii din Egipt, în loc s buchisesc aiurelile scrise de istoricii greci. Egiptul e o ar ce n-a fost corect în eleas ... M-am oprit. De ce-i spuneam omului acestuia toate aceste lucruri despre egipteni? El a continuat, pe acela i ton plin de seriozitate: În Egipt mai exist i acum zei adev ra i, zei care au fost acolo dintoteauna. Ai fost vreodat în adîncurile Egiptului? Curios mod de a pune o întrebare. I-am r spuns c urcasem pe Nil destul de mult i-mi fusese dat s v d multe minun ii. Dar zei adev ra i... Mi-e greu s accept existen a unor zei cu capete de animale... A cl tinat din cap cu un pic de am ciune. Zeilor adev ra i nu trebuie s le înal i statui. Au capete de om i se arat numai atunci cînd vor ei. Tr iesc, ca plantele ce r sar din p mînt, ca tot ce se afl sub soare, ca i pietrele i luna îns i, care împarte timpul în t cerea neschimbatelor ei cicluri. Se prea poate, am spus în oapt , nedorind a-l tulbura. adar, amestecul de tinere e i viclenie din el se datora zelului religios. Ar fi trebuit s mi fi dat seama. Mi-am amintit de ceea ce scrisese Iulius Caesar despre keltoi, c se tr geau din Dis Pater, zeul mor ii. Credea oare i aceast fiin stranie în asemenea lucruri? Sînt mai vîrstnici în Egipt, a continuat blînd. Sînt astfel de zei i în aceast ar , pentru cine se pricepe a-i venera. Nu vorbesc acum despre templele voastre, în jurul c rora roiesc negustorii, ca s i vînd animalele pentru a fi sacrificate pe altare, ca apoi m celarii

vin s împart , pe bani, carnea r mas . Vorbesc de adev rata venera ie, de sacrificiul potrivit pentru zei, singurul sacrificiu pe care-l accept ei. Vrei s spui sacrificiul uman? am întrebat pe un ton neutru. Caesar descrisese destul de am nun it aceste practici ale keltoilor, i-mi înghe a sîngele în vine cînd m gîndeam la ele. Desigur, v zusem destule mor i în arene, la Roma, asistasem la multe execu ii. Sacrificii umane închinate zeilor îns , nu se mai f cuser de secole la Roma. Dac se vor fi f cut vreodat ... Acum îmi d deam seama cine ar fi putut fi acest om ie it din comun. Era un druid, un membru al vechii preo imi a cehilor, descris i ea de Caesar. Cea mai puternic preo ime din cuprinsul întregului Imperiu. Se presupunea îns c druizii disp ruser , c nu mai exista nici unul în Galia Roman . Desigur, Caesar îi descria pe druizi ca purtînd robe lungi. Ei umblau prin p duri în utarea vîscului de stejar, pe care-l t iau cu secerile lor rituale. În schimb, omul acesta ar ta mai degrab ca un soldat ori ca un fermier ,dar care druid i-ar fi purtat roba alb într-o tavern ordinar de pe chei? În fond, druizilor li se interzisese prin lege s i mai practice cultul. i crezi cu adev rat în vechile practici de adorare? am întrebat, aplecîndu-m în fa . Ai fost tu însu i în Egiptul îndep rtat? Credeam c , dac acesta era un druid veritabil, f cusem o captur deosebit de interesant . Îl puteam convinge s îmi dea informa ii necunoscute pîn atunci despre keltoi. tot întrebam; ce naiba caut Egiptul în povestea aceasta? Nu, a r spuns. N-am fost în Egipt, dar de-acolo au venit zeii no tri. Destinul meu nu îmi îng duie s merg acolo. Nu mi-a fost h zit s înv a citi vechile scrieri. Limba pe care o vorbesc este de-ajuns pentru zei. i care este aceasta? Limba keltoilor, fire te. tiai asta i f s i-o spun. i cînd vorbe ti cu zeii t i, de unde tii dac ei te aud? Ochii i-au redevenit goi i gura i s-a alungit într-un zîmbet triumf tor. Zeii îmi r spund, mi-a spus calm. Eram convins c aveam în fa un druid. Deodat , a p rut c radiaz o str lucire stranie. Mi l-am închipuit înve mîntat într-o rob alb . În clipa aceea, dac în Massilia s-ar fi cutremurat p mîntul, nu cred c a fi observat. A adar, i-ai auzit tu însu i, am exclamat. Mi-am a intit ochii asupra zeilor mei i ace tia mi-au vorbit, prin viu grai i în t cere. i ce i-au spus? Ce anume îi deosebe te de zeii no tri, în afara naturii sacrificiului, desigur? Glasul lui a c tat accente de închinare, de parc ar fi cîntat un psalm: Fac ceea ce fac to i zeii: despart binele de r u. Binecuvînteaz pe to i aceia ce li se închin . Î i conduc credincio ii întru armonie cu ciclurile universului, în armonie cu ciclurile lumii, dup cum î i spuneam mai înainte. Fac p mîntul s dea roade. Toate lucrurile bune de la ei vin. Da, m-am gîndit, str vechea religie, în forma ei cea mai simpl , acele forme care mai aveau înc ecouri printre oamenii de rînd din Imperiu. Zeii mei m-au trimis aici. M-au trimis dup tine. Dup mine? l-am îngînat uimit peste m sur . Vei în elege toate acestea, a continuat el, a a cum vei ajunge s în elegi vechile scrieri i venerarea practicat în vechiul Egipt. Zeii te vor înv a toate astea. Dar de ce-ar face-o? R spunsul e simplu, e ti menit a deveni unul dintre ei. Eram gata s -i r spund cînd am sim it o lovitur n praznic în cre tetul capului i durerea s-a r spîndit în toate direc iile, precum apa, peste easta mea. Am v zut masa apropiindu-se, apoi tavanul a fost deasupra mea, sus de tot. Cred c am vrut s -i spun c , dac a tepta o recompens , ar fi f cut mai bine s m duc acas , la servitorii mei. Îns , chiar din acele clipe, tiam c regulile valabile în lumea mea nu aveau nimic de a face cu toate acestea. CÎND m-am trezit, era ziu i m aflam într-o c ru ce gonea pe un drum de ar , prin dure. Mîinile i picioarele îmi erau legate i fusesem învelit cu o p tur veche. Privind printre scîndurile laterale ale c ru ei, l-am v zut pe cel cu care st tusem de vorb , c rind al turi. Lîng el se aflau i al i c re i, îmbr ca i cu to ii în vestoane i pantaloni de piele i

purtînd br ri i s bii de o el. În lumina palid a soarelui, filtrat prin desi ul coroanelor copacilor, p rul lor p rea aproape alb. C reau în t cere. durea îns i p rea a fi crescut la scara unor titani. Stejarii erau enormi, es tura crengilor lor împiedicînd trecerea luminii. Ore întregi, ne-am mi cat printr-o lume umed , a umbrelor i a frunzi ului de un verde întunecat. Nu-mi amintesc s fi trecut prin vreo a ezare, sat ori ora . Îmi aduc aminte doar de o fort rea grosolan cl dit . De îndat ce am trecut de por ile ei, privirilor mele li s-au înf at dou rînduri de c su e cu acoperi uri de chirpici i, pretutindeni, aceia i r zboinici înve mînta i în haine de piele. Am fost dus într-una din acele colibe, o înc pere scund i întunecat . M-am ridicat în picioare i-am fost gata s cad, secerat de cîrceii care îmi str fulgerau prin coapse. Eram singur, furios i dezorientat. tiam acum c m aflam într-o enclav a nesupu ilor, a str vechilor keltoi, acei zboinici neîndupleca i care, cu cîteva secole în urm , devastaser templul din Delphi, acele fiin e neîndur toare care porniser despuiate la lupt împotriva lui Caesar, sunînd din trompete i sco înd urlete cumplite ce i-au speriat pe disciplina ii solda i romani. Cu alte cuvinte, eram departe de orice ajutor în care a fi putut spera. i dac vorb ria aceea despre mine însumi, c urma s devin un zeu, însemna c aveam s fiu ucis pe un altar însîngerat, atunci trebuia s încerc s scap al naibii de iute de aici. 6 C'ÎND cel care m luase prizonier i-a f cut din nou apari ia, purta faimoasa rob alb . Coama sa blond era piept nat îngrijit. Era impresionant i solemn. În urma sa, în înc perea scund i întunecat , au intrat i al i b rba i purtînd robe albe i lungi, unii tineri, al ii mai vîrstnici, dar avînd cu to ii p rul str lucitor i blond, ca de aur. S-au a ezat în jurul meu, în cerc, ca într-o hor t cut . Dup cîteva clipe de t cere, o furtun de oapte a izbucnit în rîndurile lor. E ti des vîr it pentru zeu, a spus cel mai în vîrst . Pe chipul celui ce m adusese aici s-a zugr vit o bucurie mut . E ti a a cum ne-a poruncit zeul, a continuat b trînul. Vei mîne cu noi pîn la marea s rb toare de Samhain, dup care vei fi condus în lumini ul sacru, unde vei bea sîngele divin. Vei deveni în acest fel un p rinte al zeilor, vei fi cel care ne va reda magia pe care am pierdut-o în chip ne tiut. Îmi va muri trupul cînd se va întîmpla asta? am întrebat. I-am privit pe rînd, scrutîndu-le chipurile înguste i ochii p trunz tori, amintindu-mi gra ia inefabil cu care m înconjuraser . Cît teroare sem naser cei din semin ia lor, atunci cînd n liser asupra popoarelor Mediteranei. Nu era deloc de mirare c se scrisese atît de mult despre îndr zneala lor. Ace tia îns nu erau r zboinici. Erau preo i, judec tori i înv i. Erau cei ce îi instruiau pe tineri, p str torii tradi iilor i ale unor legi ce nu fuseser niciodat scrise, în nici o limb . Doar ceea ce e muritor în tine e sortit s moar , mi-a spus cel care m r pise. P cat, am spus, c ci altceva nu am. Nu, a intervenit el. Forma ta extraordinar va r mîne i va c ta m re ie. Ai s vezi, n-ai de ce s te temi. De altfel, orice ai face, tot a a are s fie. Pîn la s rb toarea de Samhain, î i vei l sa p rul s creasc , ne vei înv a limba, imnurile i legile. Noi vom avea grij de tine. Numele meu este Mael, i-am s te înv eu însumi toate acestea. Dar eu nu vreau s devin un zeu, am protestat. Sînt convins c zeii nu- i doresc pe cineva care nu îi dore te. B trînul zeu va hot rî, a r spuns Mael. tiu îns c , atunci cînd vei fi b ut sîngele divin, ai s devii un zeu i totul î i va fi limpede. EVADAREA era imposibil . Eram p zit i ziua, i noaptea. Nu-mi era îng duit s port un cu it, ca nu cumva s îmi tai p rul sau s încerc s m sinucid. O mare parte a timpului mi-o petreceam z cînd în ru a scund i întunecat , beat de prea mult bere i s tul de fripturile cu care m îndopau. N-aveam îns nimic de scris la îndemîn , i asta mi se p rea cea mai groaznic tortur . Din pur plictiseal , îl ascultam pe Mael care insista s m înve e. ÎI l sam s -mi cînte imnuri sacre, s -mi recite vechi poeme sau s -mi vorbeasc despre legi. Din cînd în cînd, îmi team joc de el, spunîndu-i c un zeu ar trebui s tie totul f s fie nevoie s înve e

atîtea. Era de acord cu mine, îns se înc tîna s încerce a m l muri în privin a celor ce aveau s mi se întîmple. M-ai putea ajuta s plec de aici, ai putea veni cu mine la Roma. Am o vil , numai a mea, pe faleza care domin Golful Napoli. Î i jur c n-ai v zut niciodat o asemenea priveli te. Dac m aju i, te voi l sa s stai acolo cît vei dori i nu- i voi cere decît s -mi repe i toate aceste imnuri i poeme, ca s le pot a terne pe hîrtie. De ce încerci s m corupi? m-a întrebat, dar se vedea limpede c era tentat de lumea din care veneam. Mi-a m rturisit c ajunsese în ora ul grecesc Massili cu cîteva s pt mîni înaintea sosirii mele acolo i îi pl cuser la nebunie vinul roman i navele care acostau în port, precum i mînc rurile exotice din care gustase. Nu încerc s te corup! Nu cred îns în acelea i lucruri ca i tine, iar faptul c m-ai pit nu are s schimbe acest lucru. Din plictiseal i curiozitate îi ascultam îns rug ciunile, chinuit de teama a ceea ce mi se preg tea. Am început s îi a tept venirea, s a tept ca fa a lui palid , alb ca neaua, s ilumineze înc perea goal , s a tept clipele cînd vocea lui calm i m surat o umplea cu toate acele nonsensuri atît de melodioase. Curînd, m-am l murit c versurile cîntecelor sale nu istoriseau pove ti despre zei, a a cum se întîmpl în ritualurile latine sau grece ti. Din fragmente, îns , am început s reconstitui identitatea i caracteristicile zeilor. Tribul din ceruri cuprindea, a a cum nuisem de altfel, zeit i comune tuturor mitologiilor. Dar zeul care eram h zit s devin exercita cea mai mare influen asupra lui Mael, precum i asupra acelora pe care îi înv a el. Zeul acesta nu avea nici un nume, în schimb, era onorat cu numeroase titluri, dintre care B utorul de Sînge era cel mai des repetat. Mai era numit i Cel Alb, Zeul Nop ii, Zeul Stejarului, Amantul Mamei. Acest zeu î i cerea ofranda de sînge la fiecare lun plin . De Samhain îns (întîia zi a lui noiembrie în calendarul cre tin de acum, ziua care a devenit S rb toarea tuturor Sfin ilor sau Ziua Mor ilor), acest zeu accepta cel mai mare num r de sacrificii omene ti, în fa a întregului trib, ca o promisiune a sporirii recoltelor, gl suind pentru a face profe ii i a emite sentin e. El o slujea astfel pe Mama cea Mare, cea nev zut , i, totu i, atotprezent , Mama tuturor lucrurilor, a p mîntului, a copacilor, a cerului, a tuturor oamenilor i îns i a B utorului de Sînge care h duia în gr dina ei. Interesul meu a sporit, dar o dat cu el mi s-au adîncit i temerile. Desigur, venerarea Mamei celei Mari nu-mi era cunoscut . Mama P mînt i Mama Tuturor Lucrurilor erau venerate sub o duzin de nume dintr-un col în cel lalt al Imperiului, la fel i cel ce îi era amant i so , Zeul cel Muritor, cel crescut întru b rb ie precum cresc recoltele, cel secerat, asemeni recoltelor, în vreme ce Mama r mîne ve nic . Vechiul i blîndul mit al trecerii anotimpurilor. Celebrarea sa era îns departe de a fi blînd , pretutindeni. ci Divina Mam era, totodat , Moartea, p mîntul care înghite r ele acelui amant muritor, rîna în care ne cufund m cu to ii. În spiritul acestui str vechi adev r vechi de cînd obiceiul sem natului se desf urau mii de ritualuri sîngeroase. Zei a era adorat , sub numele de Cybele, i la Roma. Îmi fusese dat s v d preo i castrîndu-se singuri, în frenezia devo iunii. Zeii din miturile acestea cuno teau i ei sfîr ituri care de care mai violente: Attis era castrat, Dionysos, despicat, b trînul egiptean Osiris, sfî iat în buc i, înainte ca Mama cea Mare s îl fi readus la via . Acum îmi era sortit s devin acest Zeu al Fertilit ii zeul viei, al grîului, al copacului; tiam c , orice se va întîmpla, avea s fie groaznic. Ce altceva îmi mai r mînea, a adar, de f cut, decît s m îmb t i s cînt rug ciuni al turi de Mael, ai c rui ochi se umpleau de lacrimi din cînd în cînd, atunci cînd m privea. Scoate-m de aici, prostule, am zis o dat cuprins de exasperare. De ce naiba nu devii tu însu i Zeu al Copacului? De ce sînt tocmai eu cel onorat? i-am spus doar, zeul mi-a încredin at vrerea sa. N-am fost eu cel ales. Dar, dac-ai fi fost, ai fi f cut-o? l-am întrebat. s turasem s -mi tot împuie capul cu acele str vechi ritualuri, conform c rora oricine era amenin at de boal ori de alte nenorociri, trebuia s ofere zeului un sacrificiu omenesc pentru a se mîntui i alte asemenea barbarii copil re ti. Mi-ar fi team , dar a accepta. tii îns ce e mai de plîns în soarta ta? Faptul c , astfel, sufletul t u va r mîne închis pe vecie în acela i trup. Nu va avea anse ca, prin moartea natural , s treac într-un alt trup, într-o alt via . Cît va fi lumea lume, sufletul

u va r mîne sufletul zeului. Ciclul mor ii i al rena terii se va fi închis în tine. În ciuda firii sale i a p rerii mele despre credin a lui în reîncarnare, spusele lui m-au redus la t cere. Sim eam povara convingerii sale i îi sim eam triste ea. rul îmi cre tea i se îndesea. Vara fierbinte l sa locul zilelor mai r coroase ale toamnei, iar s rb toarea anual de Samhain se apropia. i totu i, întreb rile nu-mi d deau pace. Pe cî i ai mai oferit astfel zeului? Ce anume te-a f cut s m alegi tocmai pe mine? N-am mai îndrumat pe nimeni spre a deveni zeu. Dar zeul e b trîn; magia lui a fost furat . O nenorocire îngrozitoare s-a ab tut asupra lui... Dar despre acestea nu mi-e îng duit s vorbesc. Iat de ce el i-a ales succesorul. Spunîndu-mi acestea, p rea însp imîntat. Îl luase gura pe dinainte i ceva anume îi provoca o spaim nemaipomenit . De unde tii c are s m doreasc ? Sau mai ave i înc vreo aizeci de candida i îngr di i în fort rea a asta? A cl tinat din cap i, cu un ar ag ce nu-i st tea în fire, m-a zgîl îit: Marius, dac n-ai s bei sîngele, dac n-ai s pui temelia unei semin ii noi de zei, ceare s se întîmple cu noi? A vrea s -mi poat p sa de asta, prietene... Ah, dezastru, a zis în oapt . Mi-a vorbit blînd despre în area Romei, de însp imînt toarele n liri ale lui Caesar, despre dec derea poporului ce vie uise în ace ti mun i, în ace ti codri din vremuri str vechi, de la începuturile veacurilor, pr dînd ora ele grecilor, etruscilor i romanilor, spre bun starea preaputernicelor c petenii ale triburilor. Civiliza iile se înal i apoi mor, prietene, i-am spus. Vechii zei se închin în fa a celor noi. N-ai în eles, Marius. Zeul nostru n-a fost înfrînt de zeii vo tri i de cei care istorisesc povestiri frivole i lascive despre ace tia. Zeul nostru era frumos de parc luna îns i l-ar fi ltuit din lumina ei. Vorbea cu un glas la fel de pur ca razele soarelui, înv îndu-ne cum s ne întrup m în unitatea tuturor lucrurilor, pentru a sc pa de disperare i singur tate. Dar la lovit un blestem cumplit. În inuturile din nord, al i zei au pierit în chinuri groaznice. A fost r zbunarea zeului soare, de i nu tim nici noi i nici el în ce chip l-a putut lovi blestemul în ceasurile de întuneric i de somn. Tu ne e ti unica speran , Marius. Tu e ti muritorul care tie, cel înv at i cel dornic s înve e, cel care se va putea duce în Egipt. M-am gîndit la spusele lui. M-am gîndit la str vechea legend a lui Isis i a lui Osiris, la cele ce se spuneau despre ei, cum c ea ar fi fost p mîntul, iar el, grîul, i despre Typhon, uciga ul lui Osiris, care ar fi fost focul soarelui. Iar acum, acest credincios care vorbea cu zeul îmi spunea c soarele îl g sise pe zeu i ab tuse asupra lui un blestem cumplit. În cele din urm , am pierdut irul gîndurilor. Petrecusem prea multe zile beat, în singur tate. Z ceam în bezn i-mi fredonam imnurile Mamei celei Mari. Dar pentru mine, ea nu era o zei . Nici Diana din Efes, cu sînii ei plini de lapte, nici cumplita Cybele, nici m car blînda Demeter, a c rei suferin i plîns dup Persephone cea disp rut în împ ia mor ii inspirase misterele sacre din Eleusis. Pentru mine, era preabunul p mînt pe care-l adulmecam dincolo de gratiile de la ferestrele acestei înc peri, era vîntul ce purta cu sine frunzele moarte i dulcea a p durii de un verde întunecat. Era floarea din poian i firul abia înmugurit de iarb , i apa pe care o auzeam din vreme în vreme susurînd din vreun izvor de munte. Era tot ceea ce îmi mai r sese aici, în aceast od de lemn, unde totul îmi fusese luat. tiam doar atît, laolalt cu restul oamenilor, c ciclul iernii i al prim verii, i al tuturor lucrurilor ascunde ceva, un adev r care mîntuie te mai presus de limbaje i mituri. Priveam printre gratii la stelele de deasupra capului meu i m gîndeam c aveam s mor în chipul cel mai prostesc cu putin între oameni pe care nu îi admiram, c ci aveau obiceiuri pe care le condamnam. Caracterul sacru al ceremoniei m molipsise îns . M îndemna s dramatizez, s visez i s abandonez orice speran , v zîndu-m pe mine însumi drept centru a ceva ce poseda propria frumuse e s lbatic . Într-o diminea , m-am trezit i mi-am pip it p rul: crescuse, des i ondulat, pîn la umeri. În zilele care-au urmat, fort rea a s-a umplut de larm i de mi care. Din toate z rile, carele se adunau la por i. Mii de picioare treceau pragul, în untru. Or de or , auzeam gia celor ce soseau, unii de foarte departe. În cele din urm , Mael i ceilal i opt druizi au sosit. Purtau robe albe, proaspete,

mirosind prim ratic a ap curat i soare. Pletele piept nate le str luceau. Cu nespus grij , mi-au b rbierit obrajii i buza superioar . Mi-au pilit unghiile. Mi-au piept nat pletele i m-au îmbr cat într-o rob la fel cu ale lor. Apoi, înconjurat de druizi din toate p ile, am trecut printre v luri albe i am urcat într-o c ru . Am întrez rit al i b rba i în ve minte albe, inînd la distan mul imea i, pentru întîia oar , am devenit con tient de faptul c numai unui num r limitat de druizi le fusese îng duit s m vad . De îndat ce Mael i cu mine ne-am aflat sub coviltirul c ru ei, s-au fixat buc i de pînz la ambele capete, astfel încît am fost cu totul ascun i vederii. Ne-am a ezat pe lavi ele din lemn negeluit, i c ru a s-a pus în mi care. Ceasuri întregi, am c torit f s schimb m vreo vorb . Din vreme în vreme, cîte o raz de soare str pungea pînza groas a coviltirului. Lipindumi fa a de es tur , am putut vedea p durea: mai deas , mai umbrit decît mi-o aminteam. În spatele nostru se întindea un convoi nesfîr it de c ru e cu gratii de lemn, dincolo de care se agitau o mul ime de oameni, cerînd s li se dea drumul, unindu- i glasurile într-un cor înfior tor. Cine sînt? De ce strig a a? am întrebat, în cele din urm . Încordarea îmi devenise de nesuportat. Mael p rea ca trezit dintr-un vis. Sînt r uf tori, ho i i uciga i, condamna i cu to ii, pe bun dreptate, s piar în sacrificiul cel sfînt. Înfior tor, am murmurat. Era, într-adev r, înfior tor? Noi, la Roma, ne condamnam criminalii s moar pe cruce, fie ar i pe rug, s îndure tot soiul de cazne. Eram oare mai civiliza i, fiindc nu numeam asta un sacrificiu religios? Keltoii erau poate mai în elep i decît noi în aceast privin , c ci nu risipeau moartea. Capul îmi era golit de gînduri. C ru a mergea înainte, scîr îind. Îi auzeam pe cei care ne dep eau, c ri i pede tri, îndreptîndu-se cu to ii c tre locul unde avea s se in rb toarea de Samhain. Aveam s mor, dar nu voiam, cu nici un chip, ca focul s îmi provoace moartea. Mael p rea palid i însp imîntat. Iar urletele celor afla i în c ru ele din urma noastr m scoteau din min i. La ce aveam s m gîndesc în clipa în care aveau s aprind focul? Ce-aveam s gîndesc cînd voi începe eu însumi s ard? Nu mai puteam s îndur. Ce se va întîmpla cu mine? am întrebat deodat , îmi venea s -l sugrum pe Mael. A ridicat ochii i mi-a optit: Ce se va întîmpla dac zeul e deja mort... Atunci ne vom duce amîndoi la Roma i ne vom îmb ta pe cinste cu un vin italian delicios! i-am r spuns tot în oapt . Se înserase cînd, în sfîr it, c ru a s-a oprit. G gia sporea în jurul nostru, în îndu-se precum aburii de rou în zori. Cînd am vrut s privesc afar , Mael nu a încercat s m împiedice. Eram într-un lumini uria , înconjurat de stejari gigantici. Toate c ru ele, inclusiv a noastr , fuseser trase deoparte, între copaci. Sute de oameni cl deau ceva, din nenum ra i butuci, frînghii i sute de trunchiuri de copaci cu scoar a aspr , proasp t doborî i. Cele mai mari trunchiuri de copac pe care-mi fusese dat a le vedea fuseser în ate în centrul poienii, formînd dou X-uri imense. durea p rea c prinsese via de atî ia spectatori. În lumini nu aveau cum s încap prea mul i. Cu toate acestea, noi c ru e continuau a- i croi drum prin mul ime, încercînd i g seasc cîte un loc mai bun la liziera p durii. M-am a ezat din nou pe lavi , încercînd s m conving pe mine însumi c habar nu aveam ce f ceau oamenii aceia în lumini . Zadarnic: tiam. Cu pu in timp înaintea amurgului, dinspre c ru ele cu prizonieri au r zb tut strig te i mai puternice. Soarele apunea. Cînd Mael a ridicat prelata, f cîndu-mi loc s m uit, am r mas cu gura c scat de groaz . Dou siluete colosale un b rbat i o femeie, dac ar fi fost s judec dup tufele de vi de vie ce închipuiau p rul i hainele cl dite din butuci, vl stare i frînghii, fuseser în ate în mijlocul lumini ului i umplute cu trupurile legate ale condamna ilor care urlau, implorîndu- i iertarea. Privind trupurile celor doi monstruo i uria i, am r mas f glas. Era imposibil de num rat trupurile ce se zvîrcoleau în untrul lor. Victimele fuseser îndesate în trunchiurile scobite ce închipuiau picioarele, pieptul, bra ele i chiar mîinile enorme, în capetele în form

de cu ti f chip, încoronate cu frunze de urzic i flori. Frînghii împletite cu flori alc tuiau rochia femeii, iar în cing toarea de urzici a b rbatului fuseser împlîntate crengi. Colo ii se cl tinau, de parc ar fi stat s cad în orice clip , dar tiam c trunchiurile de copac înfipte în cruce, la picioare, aveau s îi sus in a a, în îndu-i deasupra p durii. La poalele acestora fuseser strînse gr mezi de butuci impregna i cu p cur . i to i ace tia, care au fost sorti i s moar , au p tuit, asta vrei s -ncerci a m convinge? l-am întrebat pe Mael. A încuviin at cu solemnitatea-i obi nuit . Toate acestea nu îl priveau pe el. Au a teptat luni sau chiar ani, pentru a fi sacrifica i, mi-a spus pe un ton aproape indiferent. Au fost adu i din întreaga ar . Nici ei nu- i pot schimba soarta, a a cum nici noi nu ne-o putem schimba pe-a noastr . Destinul lor este s piar în formele trupului Mamei celei Mari i a Amantului ei. Încetul cu încetul, disperarea punea st pînire pe mine. Ar fi trebuit s fac orice ca s fi sc pat. Acum îns , c ru a fusese înconjurat de vreo dou zeci de druizi, iar dincolo de ei se rea o legiune de r zboinici. Iar printre copaci, cap tul mul imii nu se mai z rea. Întunericul s-a l sat repede i pretutindeni se aprindeau tor e. Auzeam vuietul glasurilor înt rîtate ale mul imii. Strig tele condamna ilor deveneau mai p trunz toare, mai imploratoare. St team lini tit, încercînd s îmi eliberez mintea de panic . Dac tot nu aveam cum s salvez, se cuvenea s întîmpin aceste ceremonii cu demnitate, iar în clipa în care în el toria avea s ias la iveal , cu demnitate i sinceritate, aveam s îmi rostesc judecata destul de tare, pentru a fi auzit de cît mai mul i. Aceasta avea s -mi fie ultima fapt fapta zeului i se c dea s fiu autoritar, c ci altfel nu aveam s reu esc s schimb nimic în ordinea lucrurilor. ru a s-a pus în mi care. Era larm în jur i strig te. Mael s-a ridicat i m-a luat de bra , sprijinindu-m . Cînd prelata a fost ridicat , am constatat c ne îndep rtasem de lumini , c tre adîncul p durii. Am aruncat o privire în urm , c tre priveli tea dezgust toare a celor doi uria i, în interiorul c rora, la lumina tor elor, distingeam zbaterea patetic a roiului de osîndi i. Groz viile acelea p reau a prinde via , gata s o porneasc spre noi, pentru a ne strivi. Jocul de lumini pe capetele-cu ti i viermuiala de acolo d deau falsa impresie de fe e hidoase. Nu-mi puteam desprinde privirile de ei i de mul imea adunat de jur împrejur, dar Mael i-a înte it ap sarea pe bra ul meu i mi-a spus c venise timpul s ne îndrept m spre sanctuarul zeului împreun cu aceia dintre preo i ce fuseser ale i. Ceilal i m-au înconjurat, cu inten ia v dit de a m împiedica s fug. Mi-am dat seama mul imea habar nu avea de cele ce se întîmplau aici. În chip v dit, tiam un singur lucru: sacrificiile aveau s înceap cît de curînd. Atunci, druizii aveau s îi cear zeului s le dea un semn. Unul singur din grup purta o tor , conducîndu-ne prin bezna serii. Mael era lîng mine, iar ceilal i druizi înve mînta i în robe albe m înconjurau. Era lini te. Aerul era umed. Deasupra mea, copacii se în au atît de sus, spre str lucirea muribund a t riilor, încît p reau a cre te atunci cînd le priveai coroana. Acum era momentul prielnic s fug, dar cît de departe a fi putut ajunge oare, cu o întreag semin ie alergînd pe urmele mele? Intraser m într-o dumbrav i, în lumina alb a fl rii, am distins chipuri oribile scrijelite în scoar a copacilor i tigve rînjind din vîrfurile unor pr jini. Ne aflam într-un osuar, iar t cerea care ne înconjura p rea c insufl via acelor cranii, punîndu-le cuvinte între maxilarele rînjite. Am încercat s pun cap t iluziei, senza iei de a m ti privit de orbitele goale. Nu-i nimeni care s priveasc , m-am gîndit, nu exist nici un fel de con tiin permanent . Ne opriser m în fa a unui stejar scorburos atît de gros, încît nu-mi venea s -mi cred ochilor. Cît de b trîn era copacul acela nu reu eam nici s îmi închipui. Privind în sus, am zut c ramurile sale întortocheate erau pline de sev , vii, înc verzi, iar vîscul îl umplea cu totul Druizii s-au dat la o parte, spre dreapta i spre stînga. Doar Mael a r mas lîng mine. St team în fa a stejarului, cu Mael undeva în dreapta, i am v zut c sute de buchete de flori fuseser depuse la poalele copacului, iar culorile lor se estompau în penumbra crescînd . Mael î i plecase capul. Ochii îi erau închi i. Cu trupuri tremurînde, ceilal i adoptaser aceea i atitudine. Am sim it briza r coroas r scolind iarba rar . Am auzit frunzele

deasupr -ne, purtînd briza într-un lung suspin ce se stingea, undeva, în p dure. Apoi am auzit limpede cuvinte rostite în întuneric, f ca nimeni s le fi pronun at. putin de îndoial , veneau din interiorul copacului i întrebau dac cel ce avea s soarb sîngele divin în aceast noapte întrunea toate condi iile cerute. Vreme de o clip , am crezut c aveam s înnebunesc. M drogaser , cu siguran . Dar nu b usem nimic de diminea ! Capul mi-era limpede, chiar dureros de limpede i, din nou, am auzit strania pulsa ie a fiin ei misterioase punînd întreb ri: Este un om înv at? Conturul zvelt al trupului lui Mael p rea c radiaz lumin în vreme ce, cu siguran , i rostea r spunsul. Chipurile celorlal i druizi p reau scufundate în reculegere, iar ochii le erau a inti i asupra stejarului uria , i unica mi care era vîlv taia tor ei. Poate s coboare pîn în adîncurile Egiptului? Mael a încuviin at. În ochii s i s-au ivit lacrimi i m rul lui Adam i s-a mi cat, de parc ar fi înghi it în sec. Da, tr iesc, credinciosul meu prieten, gl suiesc, i ceea ce ai f cut a fost a a cum se cuvine. Am s creez noul zeu. Trimite-l la mine. Eram prea uimit pentru a mai deschide gura, c ci n-a fi putut spune decît un singur lucru: totul se schimbase. Tot ce crezusem, toate lucrurile pe care m bizuiam, erau dintr-o dat puse sub semnul întreb rii. Nu mi-era deloc fric , eram paralizat de uimire. Mael mi-a apucat bra ul. Ceilal i druizi s-au apropiat, pentru a-i fi de ajutor, i-am fost condus de ei în jurul stejarului, printre florile risipite roat , la r cin , pîn de cealalt parte, unde fusese cl dit o gr mad de bolovani grei. i aici, dumbrava era plin de chipuri scrijelite i de mald re de este. Erau i o mul ime de druizi pe care nu-i mai v zusem pîn atunci. Unii dintre ei purtau b rbi lungi i albe. Au înaintat, au apucat bolovanii i au început s îi dea la o parte. Mael i ceilal i le-au dat i ei o mîn de ajutor, ridicînd în t cere pietroaiele i cl dindule al turi. Unele erau atît de grele, încît, pentru a le ridica, era nevoie de trei oameni. În cele din urm , truda lor a dezv luit, la r cina stejarului b trîn, o u de fier cu nenum rate z voare. Mael a scos o cheie mare de fier i a rostit cîteva cuvinte lungi în limba keltoilor, iar ceilal i i-au r spuns. Mîna lui Mael tremura. Curînd, toate z voarele au fost trase. A fost nevoie de patru druizi pentru a împinge la o parte poarta. Purt torul tor ei a aprins o creang pentru mine, iar Mael mi-a spus: Intr , Marius. În lumina tremur toare, ne-am privit în ochi. P rea o creatur neajutorat , incapabil a- i mi ca membrele, de i inima îi b tea cu putere, cînd m privea. Acum, cuno team o parte dintre minunile lumii care îl formase i care îl educase. Eram umilit i descump nit de ceea ce mi se dezv luia. În clipa aceea îns , dinl untrul copacului, din bezna de dincolo de u a grosolan cioplit , glasul t cut s-a f cut din nou auzit: Nu te teme Marius. Te a tept. Ia- i f clia i vino la mine! 7 DE ÎNDAT ce am trecut pragul intr rii, druizii au închis u a. Mai mult pe ghicite, miam dat seama c m aflam în capul unei sc ri lungi i înguste, de piatr . Era o alc tuire pe care aveam s o rev d mereu în veacurile ce aveau s urmeze; ai v zut-o i tu de dou ori i i va fi dat s o mai revezi: sînt treptele care duc prin Mama P mînt spre înc perile în care se ascund întotdeauna cei ce beau sînge. Trunchiul stejarului fusese scobit, formîndu-se o înc pere scund i nefinisat . Lumina tor ei scotea la iveal urme adînci l sate de topoare i d i. Cel care m chema se afla îns jos, la baza sc rilor. Mi-a repetat c nu trebuie s -mi fie team . Nu m temeam. Eram mai exaltat decît mi se întîmplase vreodat s fiu, chiar i-n visele-mi cele mai nebune ti. Nu aveam s mor, pur i simplu, a a cum îmi închipuisem. Nimerisem într-un mister, în mijlocul unui mister mai interesant decît crezusem vreodat c ar putea exista. Cînd am ajuns îns la cap tul treptelor înguste, într-o înc pere mica, pardosit cu piatr , am fost îngrozit de ceea ce îmi era dat s v d. Eram îngrozit i scîrbit totodat , iar spaima sau grea a mi-au urcat pîn -n vîrful buzelor, gata s m sufoce ori s -mi provoace voma. La cap tul treptelor, pe o banc de piatr , edea o creatur . La lumina tor ei, am v zut

avea membrele unui om. Era îns pîrjolit din cap pîn -n picioare, avea arsuri îngrozitoare, pîn la os. De fapt, p rea a fi un schelet cu ochi galbeni, t lit în smoal din cap pîn în picioare, cu excep ia pletelor sale lungi, albe. Cînd i-a deschis gura pentru a gl sui, i-am v zut din ii albi, col ii ascu i i mi-am crispat mîna pe tor , st pînindu-m s nu urlu ca un nebun. Nu te apropia prea mult, mi-a spus. R mîi acolo, ca s te pot vedea a a cum e ti cu adev rat, nu a a cum te v d ei, ci cum numai ochii mei pot s te vad . Am înghi it în sec, încercînd s îmi normalizez respira ia. O fiin uman n-ar fi putut îndure asemenea arsuri i s supravie uiasc . Totu i, fiin a aceea tr ia dezbr cat i înnegrit de arsuri. Iar glasul îi era blînd i melodios. S-a ridicat i a str tut înc perea. A întins o mîn c tre mine i ochii s i g lbui s-au deschis. În lumina tor ei, corneea ta nuan e de un ro u sîngeriu. Ce vrei de la mine? am optit, f s vreau. De ce am fost adus aici? E un blestem, a murmurat creatura, cu glasu-i atît de tulbur tor, cu totul diferit de sunetul aspru pe care l-a fi a teptat de la o asemenea oroare. Î i voi da puterile mele, Marius, voi face din tine un zeu, te voi face nemuritor. Dar va trebui s pleci de aici, cînd totul se va fi sfîr it. Va trebui s te descotorose ti cumva de credincio ii no tri adoratori i s cobori în adîncurile Egiptului, s afli de ce acest... blestem... s-a ab tut asupra mea. rea a pluti în întuneric, cu p rul lui ca o claie alb , lucind, în vreme ce col ii întindeau, mai s-o sfî ie, pielea înnegrit ce-i mai atîrna de craniu. Vezi tu, noi, zeii întunericului, sîntem du manii luminii, o slujim pe Sfînta Mam tr ind i guvernînd doar la lumina lunii. Dar inamicul nostru, soarele, a reu it s scape de pe c ile-i fire ti i s ne caute aici, în bezn . În întregul nord, acolo unde sîntem venera i, în desi urile sacre din inuturile ghe ii i ale om tului, chiar i aici, în aceast ar roditoare, soarele i-a croit drum c tre sanctuare i i-a ars de vii pe zei. Cei mai tineri dintre ei au pierit pe dat , unii dintre ei explodînd, ca ni te comete, chiar în mijlocul adoratorilor lor! Al ii au murit r pu i de o ar atît de grozav , încît însu i copacul în care vie uiau li s-a transformat în rug funerar. Doar cei mai vîrstnici, cei ce-au slujit-o vreme îndelungat pe Mama cea Mare, au continuat s mai umble i s mai vorbeasc , asemeni mie, agonizînd îns , însp imîntîndu- i credincio ii, atunci cînd li se ar tau. A sosit timpul s se nasc un zeu nou, Marius, un zeu puternic i frumos, cum eram i eu, Amantul Mamei celei Mari. El va trebui îns s fie îndeajuns de puternic pentru a sc pa de adoratori, pentru a ie i cumva din b trînul stejar, pentru a pleca în adîncurile Egiptului în c utarea zeilor vîrstnici, pentru a afla care dintre ace tia mai tr ie te i mai poate umbla i, mai ales, pentru a afla de ce nea lovit acest blestem. Spunînd acestea, a închis ochii. A r mas locului, cuprins de un tremur de nest pînit, de parc-ar fi fost f cut din hîrtie neagr . Am perceput apoi un m nunchi de imagini violete: zeii desi urilor din nord, cuprin i de fl ri. Le-am auzit ipetele. Mintea mea, deprins cu ra iunea, mintea mea de roman educat, refuza aceste imagini. Încerca mai degrab s le re in , s le st pîneasc , în loc s li se supun , dar cel ce crea aceste imagini, creatura, era r bd tor, i imaginile i-au urmat cursul. Am v zut un inut care nu putea fi decît Egiptul, dup aspectul pîrjolit, g lbui al tuturor lucrurilor, dup nisipul atotst pînitor ce uniformiza culorile. Am v zut alte trepte coborînd în adîncuri i alte sanctuare... G se te-i, mi-a spus el. Afl de ce i cum s-a putut întîmpla una ca asta. F în a a fel, încît s nu se mai poat repeta niciodat . Folose te- i puterile pe str zile Alexandriei, pîn cînd îi vei g si pe cei vîrstnici. i roag -te ca cei b trîni s mai fie înc acolo, a a cum sînt eu însumi aici. Eram prea cople it de uimire pentru a-i putea r spunde, mult prea umilit de acest mister. N-a putea s jur, dar poate c , la un moment dat, ajunsesem chiar s -mi accept soarta. tiu, a gr it. De mine nu te po i ascunde. Nu vrei s devii un zeu al desi ului i ai s încerci s scapi de aici. Dar fii cu b gare de seam : nenorocirea te poate ajunge din urm , oriunde te-ai afla, dac n-ai s îi descoperi cauza i n-ai s faci totul ca s o împiedici. tiu, adar, c ai s te duci în Egipt, c ci, de n-ai s-o faci, în miez de noapte, în miezul mîntului de te vei ascunde, acel soare nefiresc te va g si i te va arde. S-a apropiat de mine, tîrîndu- i picioarele usc ive pe pardoseala de piatr . ine minte vorbele mele: trebuie s fugi chiar în noaptea aceasta. Le voi spune adoratorilor c , pentru salvarea noastr , a tuturor, va trebui s pleci în Egipt, dar m îndoiesc c ei vor fi de acord s se despart de un zeu tîn r i în puteri cum vei fi tu. Îns tu va trebui s pleci cu orice pre . Nu trebuie s îi la i s te închid în stejar dup ceremonie.

Va trebui s c tore ti cît vei putea de repede. Înainte de venirea zorilor, ascunde-te în Maica rîn . Ea te va ap ra de mînia soarelui. Acum îns , vino la mine. Am s i d ruiesc Sîngele. i roag -te s mai fiu înc destul de puternic pentru a- i transmite întreaga mea putere. Va dura destul de mult. Am s i cer i am s i d ruiesc, am s î i cer i am s i ruiesc. Trebuie s o fac, trebuie s devii zeu i trebuie s faci întocmai precum i-am spus. s a tepte încuviin area mea, s-a pr lit asupr -mi, cu degetele lui înnegrite. Tor a mi-a sc pat din mîn . M-am aruncat spre trepte, dar din ii lui se înfipseser deja în grumazul meu. tii i tu ce a urmat, tii ce înseamn s sim i cum i se scurge sîngele, s sim i ame eala i întreaga lume învîrtindu-se cu tine. În clipele acelea, am v zut templele i ruinele Egiptului. Am v zut dou fiin e superbe ezînd al turi pe un tron. Am v zut i am auzit glasuri vorbindu-mi într-o alt limb . i, mai presus de orice, am auzit o porunc , mereu repetat : sluje te-o pe Mama, bea sîngele sacrificiului, condu adorarea, care e una singur , ve nica adorare a desi ului. M-am luptat, cum te zba i cînd ai co mare, nereu ind s strig, nereu ind s m smulg din îmbr area fatal . Cînd mi-am dat seama c eram liber, c nu mai eram intuit la mînt, l-am v zut din nou pe zeu, a a cum fusese înainte, dar, de aceast dat , p rea c se împlinise, de parc fl rile l-ar fi rumenit doar. Î i rec tase pe deplin puterile. Fa a i se conturase acum, chiar chipe , tr turile îi erau distincte sub coaja sf rîmicioas de piele înnegrit . Ochii s i g lbui aveau de jur împrejur ridurile obi nuite, î i rec taser aspectul de poart a sufletului. Totu i, era înc infirm, suferind, incapabil s se mi te. Ridic -te, Marius, a zis. i-e sete, iar eu î i voi da s bei. Ridic -te i vino la mine. Cuno ti senza ia extatic ce m-a str tut în clipa în care sîngele lui a început s se scurg în mine, croindu- i cale prin membre, în fiecare vas oricît de mic. Dar oribilul pendul de-abia se pusese în mi care. Au trecut ore acolo, în stejar, în vreme ce îmi sugea sîngele, redîndu-mi-l iar i iar. Cînd sec tuia, z ceam scîncind pe podea. Eram uscat, a a cum fusese i el. Apoi îmi reda sîngele i m ridicam, cuprins de frenezia unui sim mînt neobi nuit, ca din nou el s m soarb iar i iar. O dat cu fiecare schimb, veneau i înv mintele: eram de acum nemuritor, doar soarele i fl rile m puteau ucide; ziua aveam s zac, dormind, în rîn ; n-aveam s mai cunosc niciodat boala ori moartea natural . Sufletu-mi n-avea s treac niciodat în vreun alt trup. Eram slujitorul Mamei. Luna avea s îmi dea putere. Aveam s beau sîngele r uf torilor i chiar al nevinova ilor ce aveau s fie adu i ofrand Mamei. Între sacrificii, aveam s fl mînzesc, i trupu-mi avea s devin uscat i gol, precum rîna, iarna. În vremea sacrificiilor îns , aveam s m satur, aveam s redevin robust i viguros, precum iarba, prim vara. Suferin a i extazul meu aveau s cunoasc un ciclu, cel al anotimpurilor. Puterile min ii de a citi gîndurile i inten iile celor din jur, aveam s mi le folosesc pentru a judeca, în locul adoratorilor mei, conducîndu-i cu dreptate, dup legile lor. Nu trebuia s încerc vreodat a bea alt sînge decît cel al sacrifica ilor. Cu nici un chip nu trebuia s încerc a-mi folosi puterile în propriul meu interes. Am înv at aceste lucruri, le-am în eles. Dar ceea ce am în eles cu adev rat în acele ceasuri a fost ceea ce înv m cu to ii în clipa sorbirii sîngelui, c nu mai eram de-acum un simplu muritor. Trecusem dincolo de orice cunoscusem, devenind ceva ce aceste înv minte str vechi de-abia puteau s explice. Soarta mea, dup cum spunea Mael, se afla mai presus de orice cunoa tere ce se putea dobîndi de la muritori ori de la cei ve nici. Într-un tîrziu, zeul m-a preg tit pentru ie irea din copac. Îmi supsese atît de mult sînge, încît cu greu m mai puteam ine pe picioare. Devenisem o epav . Plîngeam de sete, nu mai vedeam decît sînge înaintea ochilor, nu mai adulmecam decît sînge i, de-a fi avut puterea o fac, m-a fi repezit la el, l-a fi apucat strîns i l-a fi sorbit, întreg, dintr-o înghi itur . Dar, fire te, puterea îi apar inea lui, acum. E ti sec tuit, a a cum vei fi întotdeauna la începutul s rb torii. Astfel, vei putea s bei tot sîngele sacrificiului. Aminte te- i îns ce i-am spus. Dup ce vei fi condus ceremonia, trebuie s g se ti o cale pentru a evada. În ceea ce m prive te, încearc s m salvezi. Spune-le c vei avea nevoie de mine, al turi. De i, se pare, mi-a sunat ceasul. De ce, ce vrei s spui? l-am întrebat. Vei vedea. Aici nu e nevoie decît de un singur zeu, un singur zeu bun, mi-a explicat. Dac a putea s plec cu tine în Egipt, a bea sîngele celor vîrstnici i asta m-ar vindeca. A a cum m vezi acum îns , mi-ar trebui sute de ani ca s m întremez. Dar eu nu dispun de acest r gaz. Aminte te- i, pleac în Egipt. S faci tot ce i-am spus.

M-a r sucit i m-a împins înspre trepte. Tor a pîlpîia într-un col . Am urcat c tre u a grea de sus, adulmecînd sîngele druizilor care m a teptau. Îmi venea s plîng. Ei î i vor da atîta sînge cît vei putea bea, mi-a mai spus. Las -te în mîinile lor. 8 I închipui, cred, cum ar tam cînd am p it afar din stejar. Druizii îmi a teptaser taia în u . Cu glasul t cut, rostisem: Deschide i, sînt zeul. Moartea mea ca om se sfîr ise de mult, eram sec tuit i sînt convins c fa a mea nu mai era decît o tigv vie. F îndoial , ochii îmi ie iser din orbite i din ii îmi erau dezgoli i. Roba alb spînzura pe mine ca pe un schelet. Se pare c pentru druizii ce îmi a teptau respectuo i venirea, nu putea exista vreo alt dovad mai limpede a naturii mele divine. Dar de-acum nu le mai vedeam doar chipurile, le vedeam i inimile. Am v zut u urarea lui Mael, mul umirea c zeul din untru nu fusese prea slab i reu ise s m creeze. Vedeam în el confirmarea tuturor credin elor sale. Am avut, tot atunci, pentru întîia oar , acea viziune m rea pe care doar nou ne e dat o percepem: întreaga profunzime spiritual pe care fiecare o îngroap adînc, în creuzetul rnii i al sîngelui fierbinte. Setea mea era ca o agonie. Adunîndu-mi toate noile puteri, am spus: Duce i-m la altare. S -nceap s rb toarea de Samhain. Druizii au izbucnit în chiote însp imînt toare. Urlau ca lupii, în p dure. De departe, de dincolo de dumbrava sacr , a venit r spunsul asurzitor al mul imilor care a teptaser acest urlet. Procesiunea înainta iute c tre lumini i tot mai mul i preo i înve mînta i în alb ne ie eau în întîmpinare, aruncîndu-ne flori proaspete i pline de miresme, pe care le striveam sub t lpi în ritmul imnurilor ce îmi erau închinate. Nu cred c e nevoie s i mai explic cum îmi ap rea lumea în lumina noilor mele puteri de percep ie, felul în care, prin v lul întunericului, deslu eam fiecare nuan i fiece unghi al oric rei suprafe e, ori s i descriu asaltul imnurilor i cînturilor asupra timpanelor mele. Omul Marius se dezintegra în sînul acestei noi fiin e. În vreme ce urcam treptele c tre altarul de piatr , au r sunat trompetele. Mi-am rotit ochii peste miile de oameni ce se adunaser acolo, un ocean de chipuri chinuite de febra tept rii, apoi mi-am îndreptat privirile spre cele dou siluete gigantice, în care victimele osîndite se mai zb teau înc . Un vas enorm, de argint, fusese umplut cu ap i a ezat în fa a altarului. În vreme ce preo ii cîntau, un ir lung de prizonieri era condus înspre acesta. Osîndi ii aveau mîinile legate la spate. Un concert de glasuri se în a împrejuru-mi, în vreme ce preo ii îmi puneau flori în p r, pe umeri, i mi le a terneau, covor, la picioare. Preafrumosul i preaputernicul zeu al p durii i al cîmpiilor, bea de-acum sacrificiile ce i le închin m i, a a cum m dularele tale se vor umple de via , fie ca i p mîntul s reîntinereasc . i-ai s ne ier i c vom smulge recolta, i-ai s ne ier i c secer m grînele. I-am v zut atunci, dinainte-mi, pe cei ce fuseser ale i s îmi devin victime, lega i i ei, precum ceilal i osîndi i, dar înve mînta i în robe albe, asemeni preo ilor, cu flori pe umeri i în plete. Erau tineri cu to ii, chipe i i nevinova i i se apropiau ov itori a teptînd voin a zeului. Sunetul trompetelor era asurzitor, iar larma mul imii p rea f sfîr it. Am spus: S -nceap sacrificiile. În timp ce primul tîn r era împins c tre mine, în vreme ce m preg team s sorb pentru întîia oar din cupa cu adev rat dumnezeiasc a sîngelui omenesc, strîngînd în palme carnea fierbinte a victimei, cu sîngele gata s -mi neasc în gura deschis , am v zut cum se aprindeau focurile de sub siluetele gigan ilor, iar primii doi prizonieri din ir erau împin i cu capetele în apa din c ldarea de argint. Moartea prin foc, moartea prin înec, moartea adus de col ii t io i ai zeului fl mînd. În extazul milenar, imnurile au continuat: "Zeu al lumii palide, crescînde, zeu al codrilor i al cîmpiilor, tu, care e ti îns i moartea atunci cînd e ti înfometat, înzdr vene tete cu sîngele victimelor tale, cre ti chipe , ca Mama cea Mare s te ia la sînul ei." Nu tiu cît au durat toate acestea. Mi s-a p rut o ve nicie: rugul arzînd al uria ilor, ipetele victimelor, irul nesfîr it al celor sorti i înecului. Beam întruna, dar nu m-am

mul umit cu sîngele celor trei ale i pentru mine, ci am sorbit i din grumazul altor osîndi i, vreo duzin , înainte ca ace tia s fi fost împin i cu capul în cazan ori arunca i în p laia cumplitului rug. Preo ii t iau capetele mor ilor cu s biile, cl dindu-le apoi în piramide de ambele p i ale altarului, în vreme ce trupurile erau duse de acolo. Ori încotro priveam, z ream chipuri cuprinse de extaz, asudate. Din toate p ile, m asaltau imnuri de slav . În cele din urm îns , frenezia s-a domolit. Uria ii se pr bu iser , devenind dou mormane impresionante de jar, peste care oamenii continuau s arunce, p cur i vreascuri. Venise vremea judec ii pentru acei ce veniser înaintea mea i aveau de gînd s îmi istoriseasc necazurile lor, cerînd r zbunare. Aveam s privesc, cu ochii min ii mele trunz toare, în inimile lor, pentru a discerne adev rul. M cl tinam. B usem prea mult sînge. M sim eam atît de plin de puteri, încît eram convins c , dintr-un salt, a fi putut ajunge dincolo de lumini , în adîncul p durii. Aveam senza ia c posed aripi invizibile. Îmi urmam îns "destinul", dup cum spusese Mael. Hot ram cine avea dreptate, cine gre te, cine era vinovat i cine nu merita osînda. Nu tiu cît a durat judecata, c ci trupul meu nu mai folosea oboseala ca instrument de surare a timpului. În cele din urm îns , judecata s-a sfîr it, i am tiut c venise momentul s intru în ac iune. Într-un fel sau altul, trebuia s duc la îndeplinire ceea ce-mi poruncise b trînul zeu, s scap de închisoarea din stejar. i nu mai aveam prea mult timp la dispozi ie, c ci mai era doar vreo or pîn în zori. Nu m hot rîsem înc în ceea ce prive te Egiptul. tiam îns c , dac îi l sam pe druizi m închid în trunchiul copacului, aveam s mor de foame pîn la urm toarea lun plin , cînd o mic ofrand avea s îmi fie adus . Pîn atunci, toate nop ile aveam s mi le petrec în chinurile setei, bîntuit de ceea ce b trînul numise "visurile zeului", care aveau s înve e tainele cre terii copacilor i ale ierburilor, secretele Mamei celei t cute. Dar eu nu aveam nevoie de aceste secrete. Druizii m înconjuraser i, din nou, m-am îndreptat c tre copacul cel sacru. Imnurile se transformaser într-o litanie care îmi poruncea s r mîn în stejar, pentru a sfin i durea, pentru a fi ocrotitorul ei, s fiu îng duitor i blînd cu preo ii care vor veni din vreme în vreme, ca s îmi cear sfatul. M-am oprit înainte de a fi ajuns la copac. În desi ardea un foc stra nic, aruncînd lumini fugare pe chipurile mul imii îngr dite. Ceilal i preo i se opriser de jur împrejurul meu, a teptînd. Un fior de spaim m-a str tut, cu puterea înzecit a noilor mele însu iri. Am început s vorbesc gr bit. Cu un glas poruncitor, le-am cerut tuturor s p seasc dumbrava. Le-am spus c aveam s m închid, în zori, în stejar, împreun cu zeul cel vîrstnic. Mi-am dat îns de îndat seama c nu inea. M priveau cu r ceal , aruncîndu- i reciproc priviri semnificative, cu ochii lor tulburi, ca de sticl . Mael! am strigat. F ceea ce î i poruncesc, cere-le preo ilor s p seasc locul. Deodat , f nici un avertisment, jum tate din preo ii aduna i împrejurul copacului sau repezit la mine. Ceilal i s-au postat dincolo de copac. Am strigat dup Mael, care se îndrepta c tre copac împreun cu ceilal i. I-am cerut s se opreasc . Am încercat s scap, dar o duzin de preo i m-au apucat de mîini i de picioare. Dac mi-a fi cunoscut adev rata dimensiune a noilor puteri, cred c m-a fi putut elibera u or din strînsoare. Nu tiam îns . Eram înc ghiftuit, dup osp , i mult prea îngrozit de ceea ce tiam c avea s urmeze. În timp ce m zb team, încercînd s -mi eliberez bra ele, lovindu-i pe cei ce m ineau, b trînul zeu a fost tîrît afar din închisoarea copacului, înspre foc. Nu l-am v zut decît pentru o frac iune de secund i singurul lucru pe care l-am re inut a fost resemnarea sa. Nici m car nu i-a ridicat bra ele pentru a se împotrivi. Avea ochii închi i i nu s-a ostenit s m priveasc . Mi-am amintit atunci ce-mi povestise despre suferin a sa i-am început s plîng. În vreme ce el ardea, m-a cuprins un tremur violent. Din mijlocul fl rilor îns , i-am auzit glasul r sunînd: F a a cum i-am poruncit, Marius. E ti ultima speran a noastr . tiam ce însemnau spusele lui: Pleac de Aici chiar Acum! M-am pr bu it în bra ele celor care m ineau. Am plîns întruna, pref cîndu-m a fi doar o victim îndurerat a acestei vr ji, un s rman zeu ce- i plîngea p rintele disp rut în fl ri. Deîndat ce am sim it c strînsoarea sl be te i c to i î i a intiser privirile asupra rugului, m-am întors brusc, smucindu-m din înc tu are, i am luat-o la goan , cît puteam de repede, spre adîncul p durii.

În sprintul ini ial, am aflat pentru întîia oar cît eram de puternic. Am parcurs sute de metri cît ai clipi din ochi, abia atingînd p mîntul cu t lpile. Un strig t unanim a r sunat îns pe dat : ZEUL I-A LUAT ZBORUL! Într-o clip , mul imea din lumini s-a repezit printre copaci, repetînd mereu acel strig t, mii de muritori repezindu-se pe urmele mele. Un gînd fugar mi-a str tut mintea: Cum naiba s-au întîmplat toate acestea? Eram un zeu îndopat cu sînge omenesc, fugind din fa a cîtorva mii de barbari cel i prin p durea asta blestemat ! Nu m-am oprit nici m car pentru a-mi dezbr ca ve mîntul alb, ci l-am sfî iat din fug , dup care am f cut un salt, ag îndu-m de ramurile de deasupra capului meu, i mi-am continuat fuga, cu mai mare u urin , prin coroanele copacilor. Într-un interval de cîteva minute, m îndep rtasem atît de mult de urm ritorii mei, încît strig tele lor nu se mai auzeau. Am continuat îns s fug, s rind din creang în creang , pîn cînd am fost convins c nu mai aveam a m teme decît de soarele ce st tea s r sar . Atunci mi-a fost dat s înv ceea ce Gabrielle a înv at i ea foarte repede în peregrin rile voastre: c puteam s pa foarte u or, pentru a m ap ra de soare, ascunzînduîn adîncul p mîntului. Cînd m-am trezit, ar a setei care m chinuia m-a uimit. Nu reu eam s îmi imaginez, cu nici un chip, cum putuse zeul cel vîrstnic s îndure abstinen a ritual . Singurul lucru pe care-l aveam în minte era sîngele omenesc. Druizii care m urm reau avuseser îns o zi întreag la dispozi ie. Trebuia s procedez cu foarte mare grij . Am îndurat setea noaptea întreag , gonind prin p dure pîn aproape în zori, cînd am dat peste o band de ho i care mi-a furnizat tot ce îmi trebuia: sînge i îmbr minte. În orele acelea, chiar înaintea zorilor, mi-am analizat situa ia. Aflasem o mul ime de lucruri despre puterile mele, dar mai aveam înc de înv at. Aveam s cobor c tre str fundurile Egiptului, dar nu aveam s o fac de dragul zeilor ori de dragul adoratorilor acestora, ci pentru a afla cît mai multe. Vezi, înc de acum aptesprezece veacuri, cei din neamul nostru erau într-o ve nic peregrinare, respingînd explica iile primite, iubind magia i puterea pentru ceea ce erau ele în sine. În cea de a treia noapte a noii mele vie i, am p truns, în sfîr it, în vechea mea locuin din Massilia, reg sindu-mi biblioteca, masa de lucru i c ile a a cum le l sasem. Sclavii mei credincio i s-au bucurat nespus s m revad . Dar ce însemnau toate acestea pentru mine? Însemna oare ceva istoria pe care o scriam, patul în care dormisem? tiam c , de-acum înainte, nu mai puteam fi Marius, cet eanul roman de odinioar . Dar aveam de gînd s preiau de la acesta tot ce puteam. Mi-am trimis iubi ii mei sclavi înapoi acas . I-am scris tat lui meu c o boal cumplit m constrîngea s -mi tr iesc zilele ce-mi mai r seser de tr it în c ldura i în usc ciunea Egiptului. Am trimis istoria pe care o scrisesem celor care, la Roma, aveau s o citeasc i s o publice. Apoi, cu buzunarele pline de aur, am pornit c tre Alexandria, cu actele mele de c torie de alt dat i cu doi sclavi mai prost naci, care nu se mirau i nu m întrebau de ce c toresc numai noaptea. La numai o lun de la s rb toarea de Samhain din Galia, bîntuiam pe str du ele întortocheate ale Alexandriei în miez de noapte, c utîndu-i, cu glasul meu t cut, pe zeii cei vîrstnici. Era o nebunie, dar tiam c aceast nebunie era trec toare. Trebuia s -i g sesc cu orice pre . Nu m temeam doar de amenin area repet rii acelei nenorociri, de zeul soarelui care m-ar fi c utat în plin zi, în bezna refugiului meu, ori de focul s u, care m-ar fi lovit în miez de noapte. Trebuia s -i g sesc pe zeii cei b trîni, c ci nu mai puteam suporta s fiu singur printre muritori. Groz via izol rii m cople ea, acea singur tate... De i ucideam numai r uf tori, con tiin a m îndemna s fiu dezam git de mine însumi. Nu puteam îndura gîndul c eu, Marius, care cunoscusem i m bucurasem de atîta iubire la via a mea, nu mai eram acum decît cel ce, pe nesim ite, aducea moartea. 9 ALEXANDRIA nu era un ora vechi. Exista doar de trei secole i ceva. Era îns un port important i gazda celor mai mari biblioteci din întreaga lume roman , înv i din întregul Imperiu veneau aici pentru a studia, într-o alt via , fusesem i eu unul dintre ace tia i, iat , m reg seam, din nou, aici.

Chiar dac zeul cel b trîn nu m-ar fi îndemnat, tot a fi pornit spre "fundul Egiptului", cum spunea Mael, b nuind c r spunsurile la toate enigmele se aflau îngropate în ruinele vechilor monumente. Un sentiment ciudat m-a cuprins îns de cum am ajuns la Alexandria. tiam zeii cei vîrstnici se aflau aici. tiam c ei erau cei care îmi c uzeau pa ii în vreme ce hoin ream pe str zile cu bordeluri i vizuini de tîlhari, prin locurile unde oamenii î i pierdeau sufletele. Noaptea, întins pe pat, în vila mea, îi chemam pe zei. Luptam împotriva nebuniei. A a cum ai f cut i tu, la rîndul t u, îmi puneam întreb ri despre puterile mele, despre emo iile devastatoare pe care le tr iam. i, într-o noapte, înaintea zorilor, în lumina palid ce zb tea prin v lurile de deasupra patului meu, mi-am întors privirile c tre poarta îndep rtat a gr dinii i am z rit o siluet neagr stînd nemi cat . Vreme de o clip , am crezut c visam, c ci silueta aceea nu r spîndea nici un miros, nu scotea nici un sunet i p rea c nici m car nu respir . Apoi mi-am dat seama c era unul dintre zei, dar el plecase deja. Am r mas a ezat în capul oaselor, privind în urma lui, încercînd s îmi amintesc ce v zusem de fapt: o fiin întunecat , despuiat , spîn i cu ochi trunz tori, ro ii, o fiin ce p rea pierdut în propria-i t cere i nemi care, privindu-m cu pruden , care î i adunase puterile, pentru a disp rea înainte de a mi se dezv lui cu totul. În noaptea urm toare, pe o uli l turalnic , am auzit un glas care m chema. Era îns un glas mai tulbure decît acela care m chemase din adîncul copacului. Îmi f cea cunoscut un singur lucru, c poarta de intrare se afla pe aproape. i, într-un tîrziu, a venit i clipa aceea t cut , cînd m-am trezit stînd în fa a por ii. Poarta mi-a fost deschis de un zeu care mi-a spus doar atît: "Vino." Coborînd inevitabilele trepte, m-a cuprins spaima, i ea a continuat s m in , precum un cle te, în vreme ce parcurgeam acel tunel întunecat, coborîtor. Am aprins lumînarea pe care o adusesem cu mine i am descoperit c p trundeam într-un templu subteran, construit cu mult înainte ca ora ul s fi fost întemeiat, un sanctuar ce fusese probabil cl dit în vremea vechilor faraoni, cu zidurile acoperite de mici picturi ce descriau via a în Egiptul antichit ii. Apoi am z rit scrisul acela magnific, figurativ, cu mumii minuscule, cu p ri i bra e lipsite de trup ce îmbr au, cu erpi încol cindu-se. Mi-am urmat calea, ajungînd într-un tîrziu într-o înc pere vast , plin de coloane cu baza p trat , avînd tavanul înalt. Picturile acopereau, i aici, fiecare col or al zidurilor de piatr . Cu coada ochiului, am descoperit atunci ceva ce mi s-a p rut, mai întîi, a fi o statuie, o siluet neagr sprijinindu- i cu un bra trupul de una dintre coloanele de piatr . tiam îns nu era o statuie. Nici unul dintre zeii Egiptului ce fuseser sculpta i în diorit nu fusese reprezentat într-o asemenea atitudine i nici nu î i acoperise goliciunea cu pînz de in adev rat. M-am întors lent, încercînd parc s m feresc de a-l vedea întreg, i am descoperit aceea i carna ie pîrjolit , acela i p r curgînd în valuri, negru de ast dat , aceea i ochi galbeni. Buzele scorojite îi dezveleau gingiile arse i din ii i fiecare r suflare parc îi provoca durere. De unde vii i cum ai ajuns aici? m-a întrebat în greac . M-am v zut a a cum, probabil, m vedea el, luminos i puternic, avînd chiar în ochii alba tri o urm de mister. Mi-am v zut ve mintele romane, tunica alb de in strîns la brîu cu o cing toare aurie, mantia ro iatic pe care o purtam. Cu p rul lung, auriu, ar tam cu siguran ca un peregrin din p durile nordului, "civilizat" doar la suprafa . Poate c , deacum, asta i devenisem. L-am privit mai pe îndelete. Îl vedeam mai bine acum, îi vedeam carnea plin de cicatrice lipit de coaste, mulat pe omopla i, îi vedeam oasele bazinului ie ind în eviden . Fiin a aceasta nu era îns fl mînd . B use de curînd sînge omenesc. Dar suferin a emana dinspre el precum o c ldur puternic , de parc focul ar mai fi ars, de parc în el era închis iadul. Cum ai sc pat de pîrjol? m-a întrebat. Ce te-a salvat? R spunde! Nu m-a salvat nimic, i-am r spuns, vorbindu-i grece te, a a cum f cuse i el. M-am apropiat de el i, v zînd c se ferea de flac , am inut lumînarea deoparte. La via a lui, fusese zvelt i lat în umeri, precum faraonii de odinioar , iar pletele sale lungi i negre aveau bretonul t iat drept, scurt. Nu existam înc atunci cînd s-a întîmplat, am spus. De abia apoi, zeul din desi ul

sacru m-a creat, în Galia. A adar, cel ce te-a creat a sc pat cu bine. Nu, a ars ca i tine, dar era îndeajuns de puternic pentru a m crea. Mi-a dat i mi-a luat sîngele de mai multe ori. Mi-a spus: "Du-te în Egipt i afl de ce s-au întîmplat toate astea." Mi-a spus c zeii codrului au fost cuprin i de fl ri, unii în somn, iar al ii în stare de veghe. Spunea c întregul nord a fost lovit de aceast nenorocire. Da... a încuviin at, slobozind un chicotit r gu it ce a p rut a-i scutura întregul trup. i doar cei vîrstnici au avut puterea de a supravie ui, de a îndura suferin a pe care numai nemurirea o poate na te. A adar, îndur m suferin a. i totu i, iat , tu ai fost creat, ai venit aici. Î i va fi dat s mai tr ie ti multe. Dar e oare drept s fie a a? Ar fi îng duit oare Mama i Tat l s se întîmple toate acestea, dac n-ar fi venit timpul? Dar cine sînt Mama i Tat l? am întrebat, c ci tiam c , atunci cînd spunea "Mama", nu se referea la p mînt. Ei sînt cei dintîi dintre noi, a venit r spunsul, cei din care ne tragem cu to ii. Am încercat s -i p trund gîndurile, s caut adev rul din ele, dar el tia ce f ceam, i mintea i s-a închis precum o floare atins de frig. Vino cu mine, mi-a cerut. A pornit, cu pa i tîr i, ie ind din înc perea vast , pe un coridor lung, decorat la fel cum fusese i camera. Mi-am dat seama c ne aflam într-un loc i mai vechi, ceva ce fusese construit înaintea templului pe care tocmai îl p sisem. Nu tiu de unde am tiut asta. R coarea pe care ai sim it-o coborînd treptele de aici, de pe insul , nu se sim ea acolo. Asemenea senza ii nu- i e dat s tr ie ti în Egipt. Acolo sim i cu totul altceva. Acolo se simte o prezen vie în atmosfera îns i. Dar dovezile vechimii au devenit i mai evidente, pe m sur ce înaintam. Picturile de pe acele ziduri erau mai vechi, culorile mai terse, iar pe ici, pe colo ipsosul colorat al zugr velii era plesnit. Însu i stilul era altul. Pletele negre ale minusculelor personaje erau mai dese i mai lungi, totul p rea atr tor, mai plin de lumin , iar desenul era mai fin executat. Undeva, în dep rtare, se auzeau pic turi de ap c zînd pe piatr . Sunetul lor stîrnea ecouri cîntate în tunelul îngust. Mi se p rea c zidurile capturaser via a în figurinele pictate cu ging ie, c vraja arti tilor din vechime se transcrisese prin vîrfurile penelurilor, umplînd personajele de o aur mistic . Aveam senza ia c aud oapte pline de via acolo unde nimeni nu gl suia. Continuitatea istoriei se f cea sim it , în ciuda faptului c nimeni nu st tea s -i dea ascultare. Silueta negricioas care m preceda s-a oprit, v zînd c priveam zidurile. Mi-a f cut un gest larg, îndemnîndu-m s îl urmez, i am trecut pe sub un portic, intrînd într-o odaie lung , dreptunghiular , acoperit în întregime cu hieroglife artistic executate. Îmi d dea impresia c m aflam într-un manuscris. Drept înainte, am z rit dou sarcofage vechi, egiptene, sprijinite, cap la cap, lîng perete. Aceste cutii fuseser sculptate potrivit contururilor mumiilor pentru care fuseser alc tuite i erau decorate cu reprezent ri ale mor ii, cu chipuri din aur modelat, avînd ochii încrusta i cu lapislazuli. Am ridicat candela. Cu un efort vizibil, gazda mea a deschis încuietorile sarcofagelor i a dat la o parte capacele, ar tîndu-mi ce se afla în untru. Mai întîi, mi s-au p rut a fi dou cadavre, apoi mi-am dat îns seama c nu erau decît ni te mormane de cenu i scrum, avînd forme omene ti. Nici un esut nu r sese întreg, cu excep ia cîte unui col ici, a unei a chii de os colo. Oricît de mult sînge li s-ar da, nu mai pot fi adu i înapoi, a optit c uza mea. Au trecut de pragul reînvierii. Toate vasele de sînge le-au fost distruse. Cei care puteau s reînvie, au înviat. Vor trece veacuri pîn cînd ne vom vindeca, pîn cînd chinurile noastre au înceteze. Înainte ca el s fi închis sarcofagele, am apucat s v d c z voarele erau înnegrite de focul care îi consumase pe cei doi. Sincer s fiu, nu-mi p rea cîtu i de pu in r u s v d din nou capacele închise. S-a întors i s-a îndreptat din nou spre u , iar eu l-am urmat, cu lumînarea în mîn . El îns s-a oprit i a privit iar în urm , spre cele dou co ciuge. Cînd cenu a lor se va fi risipit, sufletele lor vor fi iar i libere. Dar, atunci, de ce nu împr tia i cenu a? am spus, încercînd s -mi domolesc disperarea care mi se f cea sim it în glas. Crezi c asta ar trebui s fac? m-a întrebat, i carnea pîrjolit din jurul ochilor s i s-a încre it. Chiar a a crezi?

De ce m întrebi pe mine? am exclamat surprins. Nu mi-a r spuns sau mai degrab mi-a r spuns slobozind din nou hohotele acelea uscate de rîs care p reau c îi exprim i suferin a. Apoi i-a urmat calea, p trunzînd într-o odaie luminat . Am intrat într-o bibliotec , unde lumina pîlpîitoare a unor lumîn ri pe jum tate topite mi-a dezv luit poli e lungi, pline de pergamente i papirusuri f cute sul. Fire te, vederea acestei înc peri mi-a stîrnit entuziasmul, c ci o bibliotec mi se p ruse dintotdeauna un loc plin de în elesuri. Era cred, unicul loc în care s tatea mea mintal de odinioar se reg sea întreag . M-a cuprins îns uimirea, z rind, dincolo de masa de scris, un seam n de-al nostru cei a intise privirile în podea. Acesta era îns total lipsit de p r i, de i era negru precum catranul, trupul îi era plin i str lucitor, de parc ar fi fost uns cu ulei. Obrajii s i erau frumo i, mîna, ie ind din mîneca tunicii de in, era gra ios modelat i mu chii pieptului dezgolit erau armonios distribui i. S-a întors i m-a privit. i, în clipa aceea, un contact aparte, mai t cut decît îns i cerea, s-a stabilit între noi. El e cel vîrstnic, mi-a spus usc ivul, cel care m condusese pîn atunci. Vezi tu însu i cît de bine a rezistat focului. Focul nu l-a schimbat, l-a f cut mai receptiv. ade i tace, sem nînd tot mai mult cu Mama i Tat l. Din cînd în cînd, cite te. Uneori pleac s se plimbe în lumea de afar . Bea sînge, ascult muzic . Alteori danseaz . Vorbe te cu muritorii pe str zile Alexandriei, îns nou refuz s ne vorbeasc . Dar el tie... El tie de ce s-a întîmplat ceea ce ni s-a întîmplat. Las -ne singuri, am rostit. Aveam sim mîntul pe care-l încerca oricine în asemenea situa ii. Avea s îmi vorbeasc . Aveam s scot ceva de la el, aveam s reu esc acolo unde to i ceilal i e uaser . Dar imboldul acesta nu era dictat numai de c tre orgoliu. Eram convins c el era cel care venise s m priveasc . El era cel care m privise din poarta gr dinii. Sim isem ceva anume în privirea pe care mi-o aruncase. Spune-i cum vrei, inteligen , interes sau recunoa terea unor calit i comune. Avea ceva aparte. tiam c port în mine posibilit ile unei lumi diferite, o lume necunoscut zeului din desi , chiar i acestei fiin e sl bite i suferinde care îl privea pe cel vîrstnic cu atîta disperare. Dup cum îi cerusem, cel slab s-a îndep rtat. M-am apropiat de masa de scris i m-am adresat celui vîrstnic. Ce trebuie s fac? l-am întrebat în grece te. A ridicat brusc privirile, i-am v zut din nou, sclipindu-i în ochi, inteligen a despre care am vorbit adineauri. Mai are vreun rost s i pun i alte întreb ri? am continuat. Îmi alesesem cu grij intona ia. Nu con inea nimic formal, nimic reveren ios. Era un ton cît se poate de familiar. Ce cau i de fapt? m-a întrebat pe nea teptate în latine te, cu glasul plin de r ceal , cu col urile gurii încovoiate în jos, cu o expresie brutal i sfid toare inten ionat . Am fost încîntat s trec la vorbirea latineasc . Ai auzit ce i-am zis celuilalt, i-am spus cu aceea i voce relaxat . Ai auzit, a adar cum am fost creat de c tre zeul din desi , în ara keltoilor, cum mi-a poruncit creatorul meu s aflu de ce zeii au murit în chinurile fl rilor. Tu n-ai venit aici în numele zeilor desi ului! mi-a replicat la fel de sardonic ca mai înainte. St tea în continuare cu capul plecat. M privea cînd i cînd, în treac t, iar asta îl f cea par i mai sfid tor. Într-un fel da, într-altul, nu, am zis. Dac ne e dat s pierim astfel, a vrea s tiu de ce. Ceea ce s-a întîmplat o dat , s-ar putea repeta. A vrea s aflu dac sîntem cu adev rat zei, iar dac acesta e r spunsul, care ne sînt îndatoririle fa de oameni. Exist cu adev rat Mama i Tat l ori sînt numai o legend ? Cum au început toate acestea? Fire te, vreau s aflu totul. Din întîmplare, a r spuns. Din întîmplare? M-am aplecat spre el. Mi se p rea c nu auzisem bine. Totul a început din întîmplare, a rostit el rece, cu aerul c întrebarea pus de mine fusese o absurditate. Totul a început în urm cu patru mii de ani, din întîmplare, iar magia i religia au înv luit de atunci totul într-o aur de mister. Îmi spui adev rul, nu-i a a?

De ce nu? De ce te-a feri de adev r? Ce interes a avea s te mint? Nici m car nu tiu cine e ti i, la urma urmei, pu in îmi pas ... Atunci spune-mi ce în elegi prin "întîmplare"? am insistat. Poate- i voi spune. Sau, poate, nu. Am vorbit mai mult în ultimele clipe decît în ultimii ani. Povestea acestei întîmpl ri nu e, poate, cu nimic mai adev rat decît miturile cu care se delecteaz ceilal i. Ceilal i au ales îns , întotdeauna, miturile. Asta î i dore ti, nu-i a? Glasul i s-a umflat, i s-a ridicat în picioare, de parc furia vocii sale îi impunea s se ridice. O poveste despre crearea noastr , asem toare cu Geneza evreilor, cu pove tile lui Homer, cu bîlbîielile poe ilor t i romani, Virgiliu i Ovidiu, un ghiveci str lucitor de simboluri din care via a îns i se presupune a fi izvorît. R sese în picioare i ipa la mine, pe fruntea-i neagr se umflaser vini oare, gata-gata s plesneasc , iar pumnul încle tat ap sa cu putere t blia mesei. Pove tile de felul sta umplu toate documentele din aceast înc pere i-ai s le reg se ti în felurite fragmente din imnuri i incanta ii. Ei, tot mai vrei s-ascul i povestea? E la fel de adev rat ca oricare alta. Spune-mi ce vrei, i-am zis, încercînd s -mi p strez calmul. Nivelul ridicat al tonului s u îmi r nea auzul. Am auzit larm în înc perile învecinate. Alte creaturi, asemeni fiin ei usc ive care m condusese pîn aici, se agitau acolo, ascultînd. Ce-ar fi s începi, am rostit, pe un ton mu tor, prin a-mi m rturisi de ce ai venit la casa mea din Alexandria? Tu e ti cel ce m-a c uzit încoace. De ce-ai f cut-o? Ca s ipi la mine? Ca s m blestemi fiindc te întreb de unde ne tragem? Lini te te-te. i-a putea cere acela i lucru. M-a privit din cap pîn -n picioare, apoi a surîs. i-a desf cut bra ele, ca pentru a m îmbr a, ori a-mi ura bun venit, i a ridicat din umeri. Vreau s -mi poveste ti despre acea întîmplare, am spus. Dac a ti c asta ar folosi la ceva, i-a c dea în genunchi, implorîndu-te. Cum te-a putea determina s -mi poveste ti? Chipul s u a trecut printr-o serie de transform ri remarcabile. Îi sim eam gîndurile, dar nu i le auzeam, percepeam doar o urm de umor c tr nit. Cînd, în sfîr it, a gl suit din nou, vocea i se îngro ase, exprima suferin , p rea a se sufoca. Afl , a adar, str vechea noastr poveste: Zeul cel bun, Osiris, cel dintîi faraon al Egiptului în vremurile îndep rtate, cînd scrisul nu fusese înc inventat, a fost ucis de c tre oameni r i. Cînd so ia sa, Isis, i-a adunat la un loc fragmentele risipite ale trupului, el a devenit nemuritor i, din acea clip , a domnit peste împ ia mor ilor. Aceasta este împ ia lunii i a nop ii. Lui i marii sale zei e îi erau aduse sacrificii de sînge, iar el îl sorbea. Dar preo ii au încercat s -i fure taina nemuririi, astfel încît venerarea sa a devenit ea îns i o tain , iar templele sale au ajuns a fi cunoscute numai de c tre cei care îl ap rau de zeul soare, care, în orice clip , ar fi putut s -l distrug pe Osiris cu razele-i ucig toare. Aceasta este legenda, dar e u or s deosebe ti, în ea, adev rul de poveste. Regele str vechi descoperise ceva sau mai degrab , printr-o întîmplare nefericit , d duse peste ceva care îi oferea puteri nefire ti ce ar fi putut provoca un r u incalculabil, folosite de cei r u inten iona i din anturajul s u, astfel încît el a transformat totul într-un ceremonial de adorare, încercînd s limiteze folosirea sîngelui puterii la cei din jurul s u, care aveau s îl foloseasc numai pa nic, pentru magie alb , nimic altceva. i iat -ne aici. Iar Mama i Tat l sînt Isis i Osiris? i da, i nu. Ei sînt cei dintîi. Isis i Osiris sînt numele folosite în miturile pe care le istoriseau ei sau în vechile practici ale venera iei de care se bucurau. Dar, atunci, care a fost întîmplarea? Cum s-au descoperit toate astea? M-a privit în t cere vreme îndelungat , apoi s-a a ezat, din nou, întorcîndu- i privirile ca mai înainte. De ce s i spun? m-a întrebat, dar, de ast dat , în glasul lui se putea ghici un sentiment nou, de parc într-adev r ar fi avut nevoie de un r spuns la aceast întrebare. De ce a face-o? Dac Mama i Tat l nu se ridic din nisipuri pentru a se ascunde din calea soarelui ce se ive te deasupra orizontului, de ce s fac eu vreo mi care? De ce s vorbesc? De ce s continuu? M-a privit din nou. Deci asta s-a întîmplat, Mama i Tat l au c zut prad razelor soarelui? Au fost l sa i prad soarelui, scumpul meu Marius.

Faptul c îmi cuno tea numele m-a uimit. Au fost l sa i dinadins la soare. Mama i Tat l nu se mi niciodat de bun voie decît pentru a- i opti cîte ceva ori pentru a-i doborî pe cei mai îndr zne i dintre noi care cuteaz a se apropia, pentru c rîvnesc la sîngele lor vindec tor. Ne-ar putea pune pe picioare pe to i cei ce am fost ar i, dac ne-ar l sa s sorbim din sîngele vindec tor. Mama i Tat l exist de patru mii de ani, i, î i dai seama, sîngele nostru devine mai puternic cu fiecare victim , o dat cu trecerea fiec rui anotimp. Devine mai puternic chiar i prin abstinen , c ci de îndat ce lipsurile înceteaz , ne bucur m de puteri sporite. Dar Mamei i Tat lui nu le mai pas de copiii lor. Iar de-acum, se pare c nu le mai pas nici de ei în i. Nu e de mirare c , dup patru mii de ani, i-au dorit s vad m car soarele! De la venirea grecilor în Egipt, de cînd vechile me te uguri au fost pervertite, nu ne-au mai vorbit. Nu ne-au îng duit nici m car s -i vedem clipind. i ce mai e de-acum Egiptul? Nimic, doar grînarul Romei. Cînd Mama i Tat l se încordeaz pentru a ne alunga, cînd vrem le sorbim sîngele din vine, sînt tari ca fierul i nu se dau în l turi s ne rup oasele. Iar dac lor nu le mai pas de nimic, de ce mi-ar mai p sa mie? L-am studiat îndelung. i sus ii, deci, c aceasta a fost cauza arderii celorlal i? am întrebat. Faptul c Mama i Tat l au fost l sa i prad soarelui? A încuviin at. De la ei ne vine sîngele! a r spuns el. Sîngele nostru e sîngele lor. Sîntem lega i, i ce li se întîmpl lor, ni se întîmpl i nou . Dac ei sînt ar i, ardem i noi. Sîntem lega i de ei! am optit cuprins de uimire. Exact, scumpul meu Marius, a încuviin at, privindu-m , p rînd c se delecteaz cu spaima care m cuprinsese. Iat de ce au fost p zi i vreme de o mie de ani, iat de ce li se aduc victime ca ofrand , iat de ce sînt venera i. Tot ce p timesc ei, îndur m i noi. Cine a f cut-o? Cine i-a l sat dinadins la soare? A slobozit un rîs t cut. Cel care îi p zea, cel care n-a mai putut îndura, cel care purtase aceast povar de prea mult timp, f s fi putut convinge pe cineva s o preia. În cele din urm , plîngînd i chinuindu-se, i-a scos în nisipurile de ertului i i-a l sat acolo, ca dou statui. i soarta e înl uit de ei, am murmurat. Da. Dar, vezi tu, nu cred c cel ce îi p zea mai credea acest lucru. Pentru el, era doar o poveste veche. La urma urmei, cum î i spuneam, erau venera i de c tre noi, a a cum noi sîntem, la rîndul nostru, adora i de c tre muritori, i nimeni nu îndr znea s le fac vreun u. Nimeni nu îndr znea s ridice tor a pentru a vedea mai bine, dac prin asta ne provoca durere nou , celorlal i. Nu. El nu mai credea în a a ceva. I-a l sat în de ert i, în noaptea urm toare, cînd a deschis ochii în co ciug, v zîndu-se ars, transformat într-o groz vie pîrjolit , s-a pus pe urlat. Dar voi i-a i readus sub p mînt. Da. i sînt i ei, ca i voi, înnegri i... Nu, pielea lor s-a întunecat pu in, precum bronzul auriu, precum carnea rumenit -n pro ap. Dar nu mai mult. Sînt frumo i ca i înainte, de parc frumuse ea ar fi devenit acum mo tenirea lor, de parc ea ar fi o p rticic din ceea ce le-a fost h zit. Privesc drept înainte, cum au privit dintotdeauna, dar nu- i mai las capetele unul c tre cel lalt, nu mai otesc în convorbirile lor de tain , nu ne mai îng duie s le bem sîngele. Cît despre victimele pe care le oferim, nu le mai posed decît rareori i numai cînd sînt singuri. Nimeni nu tie cînd vor bea ori cînd vor refuza s soarb sîngele. Am cl tinat din cap. M leg nam cînd înainte, cînd înapoi, lumînarea îmi pîlpîia în mîn ; habar n-aveam ce i-a fi putut spune, aveam nevoie de pu in timp de gîndire. El mi-a f cut semn s iau loc în scaunul aflat în partea opus a mesei de scris. F s stau pe gînduri, i-am dat ascultare. Oare a a va fi fost scris, romanule? m-a întrebat. Nu le-o fi fost oare h zit s moar în nisipuri, t cu i i încremeni i precum statuile r sturnate de pe soclu de c tre cuceritorii unui ora , în vreme ce îl devasteaz ? N-am fost i noi în ine sorti i mor ii? Prive te Egiptul. Te-ntrebi din nou ce mai e acum Egiptul? Doar grînarul Romei. Nu se c dea, a adar, ca ei s ard , zi dup zi, în nisipuri, în vreme ce to i din stirpea noastr ar fi pierit în fl ri, precum stelele c toare, de-a lungul i de-a latul lumii? Unde sînt acum? m-am interesat. De ce vrei s tii? De ce i-a dezv lui taina? Nu pot fi sfî ia i în buc i, sînt prea puternici, vîrful unui cu it de-abia le-ar zgîria pielea. Dar, de vei încerca s -i h cui, ne vei

cui pe noi to i. Arde-i i ne vei arde pe to i. În schimb, oricîte-am suferi noi, ei simt doar o mic parte, c ci vîrsta îi protejeaz . Chiar dac am fi distru i to i, nu cred c lor le-ar p sa! Nici m car nu mai par a avea nevoie de sînge. Poate c , într-adev r, min ile lor sînt legate de ale noastre. Poate c întreaga noastr suferin , toat mizeria pe care o îndur m, groz via sor ii acestei lumi, vine din min ile lor, în vreme ce ei viseaz , închi i în carapacea lor! Nu. Nu- i pot spune unde sînt, cum a putea? Nu, pîn cînd nu m voi fi hot rît c mi-e totuna, pîn cînd nu voi ti c ceasul mor ii a b tut pentru noi. Unde sînt? am repetat. I-a putea cufunda în adîncurile m rii, a spus, gînditor. Pîn cînd însu i p mîntul îi va ridica, aducîndu-i la soare, pe creasta unui val uria . Nu i-am dat nici un r spuns. Îl priveam uimit de înfl rarea c reia îi d dea glas, în elegînd-o, dar fiindu-mi totodat mil de el. De ce nu i-a îngropa în adîncurile p mîntului, mai adînc decît se strecoar orice urm a vie ii, l sîndu-i s zac acolo în t cere, f s -mi pese de ceea ce simt ori ceea ce gîndesc? Cum i-a fi putut r spunde? L-am privit doar, a teptînd s se mai lini teasc . S-a uitat la mine, i privirea lui, întregul s u chip s-a înseninat, devenind aproape încrez tor. Spune-mi cum au devenit Mama i Tat l, l-am rugat. De ce? tii prea bine de ce. Vreau s tiu! De ce m-ai mai c utat, dac nu aveai de gînd s mi spui? i ce dac am venit la tine? Ce dac am vrut s v d cu propriii mei ochi cum arat romanul? Vom muri cu to ii, iar tu vei muri o dat cu noi. Am vrut s tiu cum arat noul chip al magiei noastre. La urma urmei, cine ne mai ador în ziua de azi? R zboinicii blonzi din nordul Europei? Cî iva egipteni b trîni în criptele tainice de dincolo de nisipuri? Nu tr im în templele Romei ori ale Greciei. N-am tr it niciodat acolo. i totu i, ei celebreaz mitul nostru singurul mit invoc numele Tat lui i al Mamei... Pu in îmi pas , am replicat. tii c nu-mi pas de asta. Noi doi sem m. N-am de gînd s m întorc în p durile nordului i s creez o ras nou de zei pentru barbarii aceia. Dar acum sînt aici, ca s aflu ceea ce e de aflat, iar tu ai s -mi spui. Fie. Fiindc tu în elegi c nimic nu mai are vreun rost, fiindc po i în elege t cerea Mamei i a Tat lui, am s i spun. Dar ia aminte, pot oricînd s distrug, s aduc dezastrul asupra noastr . Pot oricînd s îi dau pe Mam i pe Tat prad focului! Ne vom lipsi îns de ini ieri prelungi i de vorbe me te ugite. Vom l sa deoparte miturile ce au pierit în nisipuri, în clipa cînd întîia raz de soare a str lucit deasupra Mamei i a Tat lui. Am s î i spun ce scrie în aceste pergamente pe care ni le-au l sat Mama i Tat l. Pune- i jos lumînarea. i ascult ce- i voi spune. 10 IAT ce i-ar dezv lui aceste pergamente, dac le-ai putea descifra... Ele spun c dou fiin e umane, Akasha i Enkil, au venit în Egipt dintr-o alt ar mult mai veche. Asta se întîmpla cu mult înainte ca scrisul s fi fost n scocit, înainte de în area celei dintîi piramide, cînd egiptenii mai erau canibali i î i ucideau vr jma ii pentru a-i mînca. Akasha i Enkil i-au dezv at pe oameni de aceste practici. Ei erau dintre adoratorii Bunei Mame, P mîntul, i i-au înv at pe egipteni cum s semene în sînul Bunei Mame i cum s îmblînzeasc animalele, pentru a se folosi de carnea, laptele i pieile acestora. Dup toate probabilit ile, nu erau singuri în aceast întreprindere, ci, mai degrab , ei erau conduc torii unui popor venit o dat cu ei din ora ele str vechi ale c ror nume s-a pierdut acum, îngropate sub nisipurile Libanului, astfel încît chiar i monumentele li s-au pierdut. Oricare ar fi adev rul, ace tia doi erau conduc tori inimo i, pentru care binele celorlal i era valoarea suprem . Ei doreau ca oamenii s tr iasc în pace, astfel încît cîrmuiau cu dreptate ara care se n tea. Poate c ar fi ajuns s intre în legend într-o form mai mult sau mai pu in nevinovat , dac nu s-ar fi ivit la un moment dat tulbur rile din casa paharnicului regal, care au început o dat cu manifest rile unui demon, ce f cea mobilele s se clatine. Era un demon ca oricare altul, de felul celor despre care auzi oricînd vorbindu-se în orice ar . Ace ti diavoli îi bîntuie pe cei care r mîn vreme mai îndelungat într-un anume loc. Se întîmpl s se cuib reasc în trupul vreunui nevinovat i s urle de acolo cu un glas

puternic. Uneori, îl determin pe s rmanul inocent s profereze obscenit i i ispite carnale la adresa celor din jur. Ai auzit vreodat vorbindu-se despre asemenea lucruri? Am încuviin at. I-am spus c mereu apar zvonuri despre asemenea istorii. Se presupunea c un astfel de demon pusese st pînire pe una dintre fecioarele vestale de la Roma. Aceasta se apucase s fac propuneri murdare celor din jur, înro it la chip. Apoi le inase. Cum-necum, demonul fusese alungat, pîn la urm , din trupul ei. Eu am fost îns de p rere c fata era, pur i simplu nebun , am spus. Ca s zic a a, nu era n scut pentru a fi o vestal fecioar ... Sigur c da! a exclamat rînjind ironic. i eu a fi fost de aceea i p rere, i la fel ar fi fost orice om de bun credin din Alexandria de deasupra capetelor noastre. Totu i, asemenea istorii continu s circule. i dac ele sînt remarcabile prin ceva, e prin faptul c nu afecteaz cursul evenimentelor vie ii oamenilor. Ace ti demoni bîntuie vreo cas sau o persoan , apoi sînt da i uit rii, i iat -ne ajun i de unde am pornit. Exact, am remarcat la rîndul meu. Dar cele despre care î i povesteam adineauri se petreceau în vremea vechiului Egipt, cînd oamenii se temeau de tunete i î i mîncau mor ii, pentru a le sorbi, astfel, sufletele. În eleg, am încuviin at. Iar atunci, bunul rege Enkil s-a hot rît s înfrunte el însu i demonul care p trunsese în casa paharnicului s u. Tulburase armonia, spunea el. Vr jitorii regelui l-au implorat, desigur, pe acesta, s fie l sa i s se ocupe ei de alungarea demonului. Dar acest rege voia fac bine tuturor. Avusese o viziune în care îi v zuse pe to i oamenii uni i întru bine, strîngîndu- i laolalt puterile în una i aceea i direc ie divin . Avea s vorbeasc demonului, avea s încerce s îi înfrîng for a, spre binele tuturor. i numai dac el avea s e ueze, va încuviin a alungarea demonului. S-a dus, a adar, la casa paharnicului s u. Aici, mobilele erau date de pere i, amforele ceau sparte, iar u ile se trînteau întruna. I-a vorbit demonului i l-a îndemnat s -i spund . Înso itorii s i au luat-o la fug însp imînta i. A trecut o noapte întreag pîn cînd regele s-a hot rît s ias din casa bîntuit . Aducea cu el ve ti surprinz toare: "Demonii precum acesta sînt sminti i i copil ro i, le-a spus vr jitorilor s i, dar le-am studiat purtarea i am aflat de ce sînt atît de furio i. Sînt nebuni de mînie pentru c nu au trup i nu pot s simt , a a cum sim im noi. Îi fac pe nevinova i s zbiere murd rii, c ci ritualurile iubirii i pasiunii n-au cum s le cunoasc altfel. Pot face s se mi te membrele, dar nu le pot st pîni cu adev rat, i de aceea sînt obseda i de carnea pe care nu o pot invada. Cu puterile lor destul de slabe se încrînceneaz asupra obiectelor i î i fac victimele op ie i s se zvîrcoleasc . Aceast nostalgie dup carnal se afl la baza furiei lor, ea constituie blestemul sor ii lor." Spunînd aceste cuvinte, a vrut s se închid din nou în od ile bîntuite, pentru a afla mai multe lucruri. De data aceasta îns , so ia sa s-a împotrivit dorin ei lui. Nu avea s -l lase s mai intre la demoni. I-a cerut s se priveasc în oglind . În cele cîteva ore cît st tuse singur în acea cas , îmb trînise vizibil. El îns a refuzat s -i dea ascultare i, v zînd acest lucru, ea i s-a al turat i împreun s-au închis în untru. Cei ce r seser în jurul casei au auzit zgomotul obiectelor sf rîmate, zeci de bubuituri, i au început a se teme c , în curînd, aveau s i aud regele i regina zbierînd cu glas de strigoi. Larma din untru devenea tot mai însp imînt toare. În pere i au ap rut cr turi. Cu to ii s-au împr tiat, speria i, cu excep ia cîtorva oameni vicleni, c rora le venise o idee. Înc de la începutul domniei celor doi, ace tia fuseser du manii regelui i ai reginei. Erau b trîni r zboinici care conduseser campaniile egiptenilor pentru carne omeneasc i se s turaser de bun tatea regelui, de Mama cea Bun , de gr din rit i alte asemenea. Vedeau în aceast aventur cu n lucile doar una dintre aiurelile de arte ale regelui, care îns le oferea un prilej nesperat pentru a- i pune în aplicare inten iile. La c derea nop ii, sau strecurat în cas . Nu se temeau de strigoi, a a cum nici jefuitorii de morminte din Egiptul zilelor noastre nu se tem de spiritele faraonilor. Credeau în ei, în strigoi, dar nu îndeajuns pentru ca aceast credin s fie mai presus decît l comia. zîndu-i pe Enkil i Akasha în mijlocul înc perii pline de obiecte zbur toare, s-au repezit i l-au înjunghiat pe rege, cum au f cut senatorii vo tri romani cu Caesar. Au ucis prin înjunghiere i pe singurul martor al crimei, pe so ia regelui. Atunci, regele a strigat, disperat: "Nu! Ce-a i f cut, nebunilor? Le-a i oferit strigoilor o cale de a p trunde în untru! Le-a i

deschis drumul spre trupul meu! Nu vede i?" Tic lo ii îns au fugit, convin i c regele avea s moar împreun cu regina, care se tîra în genunchi, inînd în mîini capul so ului ei. Amîndoi sîngerau din r ni nenum rate. Conspiratorii au stîrnit apoi popula ia. Cu to ii au aflat c regele fusese ucis de c tre strigoi. Ar fi trebuit s lase demonii în seama vr jitorilor s i, a a cum ar fi procedat oricare alt rege. Purtînd tor e, mul imea s-a îndreptat c tre casa bîntuit , care, dintr-odat , se cufundase într-o lini te profund . Conspiratorii i-au îndemnat pe vr jitori s intre, dar ace tia s-au temut. "Atunci vom intra noi, s vedem ce s-a întîmplat", au zis ace tia, deschizînd larg u ile. Regele i regina st teau, calmi acolo, privindu-i. Toate r nile li se vindecaser . Ochii lor taser o str lucire irizat , iar pielea un luciu alb. P rul le sclipea magnific. Au ie it din cas . Conspiratorii au fugit însp imînta i. Regele i regina au lini tit poporul i preo ii i sau dus la palat. De i nu s-au dest inuit nim nui, tiau ce li se întîmplase. Demonul p trunsese în trupurile lor, prin r nile deschise, în clipele cînd via a li se scurgea i li se infiltrase în sînge în clipa crepuscular a ultimelor b i ale inimii. Aceasta fusese poate substan a dup care tînjise dintotdeauna în dezl uirile sale, substan a pe care încerca s o smulg victimelor sale în zbaterile lor. Nu reu ise îns niciodat s î i r neasc victima îndeajuns înainte de a o r pune. Acum îns se afla în sînge, care nu era numai demonul ori numai lichidul vital al regelui i al reginei, ci o combina ie a celor dou elemente sau, mai degrab , ceva cu totul nou. Din rege i regin , nu mai r sese decît ceea ce era irigat, st pînit, de acest sînge. Trupurile lor erau, în toate privin ele, moarte. Dar sîngele curgea prin creierele lor, prin inim i prin piele, astfel încît inteligen a regelui i a reginei r sese vie. Sufletele lor, dac -mi îng dui s m exprim astfel, r seser în trupuri dup moarte, la fel cum ni se întîmpl i nou , de i nu tim de ce se întîmpl asta. De i demonul din sînge nu poseda propria minte, a a cum nu poseda nici o însu ire pe care regele i regina s o fi descoperit, prin curgerea sa crea gînduri. El ad uga facult ilor lor mintale propria putere spiritual , astfel încît celor doi le era dat s aud gîndurile muritorilor de rînd, s simt i s în eleag lucruri ascunse acestora. adar, demonul d ruise în aceea i m sur în care luase, iar regele i regina deveniser de acum fiin e noi. Nu mai puteau s m nînce mîncare, nu mai puteau s creasc , nu mai puteau s aib copii, dar le era dat s simt cu o intensitate însp imînt toare. La rîndul u, demonul c tase ceea ce î i dorise dintotdeauna: un trup în care s tr iasc , o cale spre a se afla în lume, o posibilitate de a sim i. Apoi, cei doi au f cut o descoperire înfior toare: pentru a p stra via a în trupurile lor, sîngele se cerea a fi hr nit. i nu-i era de folos în acest scop decît materia din care era alc tuit: sîngele. Avea nevoie de mai mult sînge, pentru a anima membrele care îi procurau senza ii atît de îmb toare, mereu mai mult sînge, de care nu se mai s tura. Dar, ah, cea mai puternic dintre senza ii era chiar sorbirea prin care se reîmprosp ta, cu care se hr nea, datorit c reia devenea mai puternic. În clipa în care sorbea, sim ea limpede moartea victimei i-i obliga inima s -i scuipe tot sîngele afar din trup cu o violen atît de mare, încît inima se oprea. Demonul îi luase în st pînire pe rege i pe regin . Deveniser b utori de sînge. N-avem de unde s tim dac demonul era con tient. Cei doi erau îns con tien i de prezen a demonului i de faptul c nu aveau cum s scape de el, c ci dac reu eau acest lucru, aveau s moar , trupurile lor fiind deja moarte. Curînd au aflat c trupurile lor animate de fluidul demonic nu puteau s reziste la c ldura focului ori la ar a soarelui. P reau la fel de fragili precum ni te flori pe care vipia de ertului le putea preface în scrum cît ai clipi din ochi. Sîngele lor era atît de volatil, încît pu in c ldur îl aducea numaidecît la punctul de fierbere, astfel distrugînd fibrele esuturilor pe care le iriga. Se spune c în acele timpuri ale începuturilor, nu puteau suporta nici m car lumina artificial str lucitoare, iar în apropierea focurilor din vatr , pielea lor începea s fumege. Oricum va fi fost, deveniser fiin e, iar gîndurile lor erau acum cu totul altele; încercau în eleag ceea ce constatau i s î i dea seama ce aveau de f cut. Nu toate descoperirile lor au fost notate. Tradi ia scris ori nescris nu men ioneaz nimic despre clipa în care s-au hot rît întîia oar s nu se mai hr neasc o vreme i nici nu explic metoda încet enit de hr nire, faptul c sîngele victimei trebuie sorbit pîn în clipa crepuscular a pragului mor ii, c ci, altfel, sîngele demonic nu va putea fi st pînit. Tradi ia oral ne spune c regele i regina au încercat s in secret ceea ce li se întîmplase. Dar lipsa lor în timpul zilei a trezit suspiciuni, c ci nu î i mai puteau îndeplini

îndatoririle religioase fa de poporul lor. a se face c , înc înainte ca ei s î i fi limpezit min ile pe deplin, s-au v zut constrîn i încurajeze popula ia s o venereze pe Mama cea Bun la lumina lunii. N-aveau îns cum s se apere de conspiratori, care nu reu iser înc s le în eleag miraculoasa vindecare i c utau din nou s îi înl ture. În ciuda tuturor m surilor de prevedere pe care le-au luat, atacul s-a s vîr it. Puterea regelui i a reginei i-a cople it pe conspiratori, dar, mai presus de aceasta, ei au fost însp imînta i de faptul c orice ran i-ar fi provocat regelui sau soa ei sale, aceasta se vindeca, prin minune, pe dat . Într-un tîrziu, au reu it s -i taie regelui un bra , dar acesta i l-a lipit la loc. zînd aceasta, conspiratorii au fugit. De-a lungul tuturor atacurilor i luptelor care au avut loc, secretul a ajuns, de la du manii regelui, la urechile preo ilor. De-acum, nici unul dintre ei nu mai dorea pieirea regelui i a reginei. Ar fi vrut s îi ia prizonieri i s le smulg taina nemuririi. Au încercat s le soarb sîngele, dar cele dintîi încerc ri de acest fel au e uat. Cei ce b user sîngele regelui i al reginei nu o f cuser cînd se aflau în pragul mor ii, astfel încît au devenit creaturi hibride, jum tate oameni, jum tate zei, i au pierit în chinuri groaznice. Unii îns au avut norocul s reu easc . Poate c î i goliser mai întîi trupul de sînge. Istoria nu ne spune nimic precis. Îns în vremurile ce au urmat, aceasta a devenit una dintre c ile de a fura sîngele. Poate c în i Mama i Tat l au ales s fac prozeli i. Poate c , m cina i de singur tate i de fric , au ales s dezv luie taina unor supu i credincio i, demni de încredere. Din nou, nu tim nimic sigur. Oricum va fi fost, cert e c au ap rut i al i b utori de sînge, iar metoda de a-i crea s-a r spîndit. Documentele ne spun c Mama i Tat l s-au hot rît s î i accepte soarta. Au încercat g seasc o ra iune în cele întîmplate, i au ajuns la concluzia c sim urile lor ascu ite trebuiau, cu siguran , s slujeasc unui zeu. Mama cea Bun îng duise ca toate acestea s se întîmple, nu-i a a? Era nevoie ca tot ce se s vîr ise în tain s fie sanctificat i cuprins între ni te limite, ci altfel întregul Egipt ar fi devenit o ras de demoni b utori de sînge ce ar fi împ it lumea în cei ce beau sîngele i cei ce tr iesc numai pentru a-l d rui, o tiranie care, o dat instaurat , n-ar mai fi putut s fie doborît în veci de c tre oamenii de rînd. a se face c bunul rege i so ia lui au ales calea ritualului, calea mitului. S-au v zut pe ei în i ca pe ni te întruchip ri ale lunii ce cre te i descre te, iar în sorbirea sîngelui au deslu it întruparea zeului care accept sacrificiul. i-au folosit puterile pentru a profe i i a judeca. S-au închipuit acceptînd ei în i sîngele menit zeului care, altfel, s-ar fi pr bu it din altar. Au înve mîntat în simboluri i mistere ceea ce nu puteau îng dui s se r spîndeasc i s-au ascuns de ochii muritorilor de rînd în temple, spre a fi venera i de c tre cei ce aveau le aduc ofrandele de sînge. Au luat asupra lor sacrificiile ce fuseser f cute dintotdeauna pentru bun starea p mîntului. Au b ut sîngele inocen ilor, al proscri ilor i al r uf torilor, în numele Mamei i al binelui. Au pus în circula ie povestea lui Osiris, inspirat , în parte, de chinurile pe care le înduraser ei în i: atacul conspiratorilor, vindecarea, nevoia de a tr i în împ ia întunericului, imposibilitatea lor de a tr i la lumina soarelui, lumea de dincolo de via . Au grefat toate acestea pe legendele mai vechi despre zeii ce se înal i cad în numele iubirii lor pentru Mama cea Bun , mituri existente i în ara din care veniser ei. Erau deja b trîni cînd cel dintîi faraon i-a cl dit piramida. Cele dintîi m rturii scrise îi amintesc fragmentar i ciudat. a au ajuns la noi aceste pove ti. Al i o sut de zei au dormit în Egipt, precum în alte inuturi. Adorarea Mamei i a Tat lui, a celor ce beau sînge a r mas îns la fel de puternic i de tainic , un cult ai c rui credincio i ascultau glasul t cut al zeilor i le visau visele. Nu tim cine au fost cei dintîi prozeli i ai Mamei i ai Tat lui. tim doar c ace tia au spîndit religia în insulele m rii celei mari, în ara celor dou fluvii i în p durile din nord. Pretutindeni, zeii lunii s-au înst pînit i i-au folosit puterile pentru a privi în sufletele oamenilor. În perioadele dintre sacrificii, în posturi, mintea zeului putea p si trupul, torind prin ceruri; astfel, zeul înv a mii de lucruri noi. Muritorii cu sufletele curate veneau la mormintele sfinte i ascultau glasul zeului, iar acesta asculta gîndurile lor. Dar chiar înainte ca eu s m fi n scut, în urm cu vreo mie de ani, aceasta era o poveste str veche i deja incoerent . Ei, zeii lunii, domniser în Egipt vreme de trei mii de ani. Religia lor fusese îns , în permanen , supus vicisitudinilor istoriei.

Cînd preo ii egipteni s-au închinat zeului soare, Amon Ra, ei au deschis criptele zeilor lunii, l sînd razele fierbin i s îi prefac în scrum. Mul i din stirpea noastr au pierit atunci. La fel s-a întîmplat cînd cei dintîi r zboinici barbari au intrat c lare în Grecia, devastînd sanctuarele i ucigînd ceea ce nu erau în stare s în eleag . Acum, oracolul bîlbîit din Delphi st pîne te acolo unde odinioar st pînii eram noi, iar pe locurile noastre au fost în ate statui. Religia noastr trage s moar în p durile nordului, de unde vii tu însu i, printre acei care înc mai adap altarele cu sîngele uf torilor, i, de asemenea, prin satele m runte ale Egiptului, unde cîte un preot ad poste te zeul în cript , îng duindu-le credincio ilor s -i aduc r uf tori, c ci n-ar putea sacrifica inocen i f a trezi b nuieli; de altfel, tic lo i au fost i vor fi întotdeauna destui. Departe, în junglele Africii, prin preajma ruinelor unor ora e de care nimeni nu- i mai aduce aminte, mai sîntem i-n ziua de azi asculta i. Dar istoria noastr e plin de pove ti despre nelegiui i, b utori de sînge care n-ascult de sfaturile nici unei zei e i i-au folosit dintotdeauna puterile a a cum le-a trecut prin minte. Tr iesc la Roma, la Atena, în toate cet ile Imperiului, cei ce nu se pleac în fa a nici unei legi a binelui i r ului i care se folosesc de durerile lor pentru a- i îndeplini propriile scopuri. Dar i ei au murit în chip la fel de groaznic în ar a fl rilor, i dac vreunul a supravie uit, probabil c habar nu are de ce a fost supus cumplitului pîrjol i n-are cum s afle c Mama i Tat l au fost l sa i prad razelor soarelui. A T CUT. A încercat s îmi ghiceasc reac ia. Era lini te în bibliotec i dac vreunul dintre ceilal i mai bîntuia dincolo de ziduri, nu-l puteam auzi. Nu cred o iot din ce mi-ai îndrugat, am spus. S-a holbat la mine stupefiat vreme de o clip , dup care a izbucnit în hohote de rîs. A rîs i a rîs. Cuprins de un acces de furie, am p sit biblioteca, am str tut înc perile templului i am urcat prin tunelul ascendent, ajungînd, în cele din urm , afar , în strad . 11 NU-MI st tea în fire s plec furios, s întrerup o întrevedere. Nu f cusem niciodat a a ceva în vremea cînd eram un muritor de rînd. Dar, precum i-am spus, eram în pragul nebuniei, cel dintîi acces de nebunie pe care sîntem sorti i cu to ii s -l îndur m, mai ales atunci cînd am fost f cu i ceea ce sîntem f voia noastr . M-am întors în c su a mea de lîng marea bibliotec a Alexandriei i m-am trîntit pe pat de parc a fi putut cu adev rat s adorm, îndep rtîndu-m de toate acestea. "Ce aiureal idioat ", mi-am optit în sinea mea. Îns , cu cît m gîndeam mai mult la cele ce-mi fuseser povestite, cu atît sensurile acestei istorii îmi deveneau tot mai evidente. Mi se p rea logic ca un lucru ciudat din sîngele meu s m constrîng s beau sînge. Era destul de logic ca acest lucru s îmi ascut sim urile, p strîndu-mi trupul o imita ie doar a unui trup omenesc în stare de func ionare, de i firesc ar fi fost ca el s înceteze a mai tr i. Era destul de logic ca acest lucru, acest "ceva" s nu- i aib propria minte, i totu i, s de in asemenea puteri; era o alc tuire de for e avîndu- i propria dorin de a tr i. Mi se p rea chiar c leg tura noastr , a tuturor, cu Mama i Tat l avea un sens, c ci, la urma urmei, lucrul acela era pur spiritual i nu avea limite trupe ti decît pe acelea ale trupurilor pe care pusese st pînire. Lucrul acela era butucul de vi , tulpina, iar noi eram florile împr tiate la distan e mari, i totu i legate prin l starii ml dio i risipi i în lumea întreag . Iat de ce noi, zeii, ne puteam auzi atît de bine unii pe al ii, iat de ce tiusem cu siguran c ceilal i se aflau în Alexandria înainte ca vreunul dintre ei s m fi c utat. Iat cum îmi d duser ei de urm în c su a mea i reu iser s m conduc la u a secret . Fie. Poate c era adev rat. i fusese, într-adev r, un accident, o întîmplare, amestecul dintre o for f nume i un trup omenesc, care dusese la crearea noii fiin e, cum o numise cel vîrstnic. i totu i... Nu-mi pl cea.

Toate acestea m revoltau, deoarece eu m sim eam a fi cineva, un individ, o fiin aparte, avînd un sim pronun at al propriilor mele drepturi i prerogative. Nu reu eam s accept c nu eram decît gazda unei entit i stranii. M sim eam a fi în continuare Marius, indiferent de ceea ce p isem. În cele din urm , nu mi-a r mas decît o unic idee în minte: dac eram legat de aceast Mam i de acest Tat , atunci trebuia s îi v d, pentru a m asigura c erau în siguran . Nfi putut s tr iesc mereu cu spaima c a putea s mor în orice clip din cauza unei mecherii alchimice pe care nu o puteam controla i în elege. Nu m-am mai întors îns în templul subp mîntean. Mi-am petrecut urm toarele cîteva nop i ad pîndu-m cu sînge, pentru a-mi îneca gîndurile negre. La ceasurile serii, m repezeam la biblioteca cea mare a Alexandriei, unde citeam, a a cum f cusem întotdeauna. CU TIMPUL, o parte din nebunia mea s-a risipit. Am încetat s mai tînjesc dup familia mea muritoare. Mi-a pierit furia acumulat împotriva acelei fiin e blestemate din templul din beci i mi-am concentrat gîndurile asupra noilor mele puteri. Aveam s tr iesc veacuri deacum încolo: aveam s cunosc r spunsul la tot soiul de întreb ri. Aveam s devin, cu trecerea timpului, o con tiin permanent a lumii! i, atîta timp cît voi continua s ucid numai tic lo i, îmi voi putea st pîni setea de sînge, aveam s mi-o astîmp r, chiar. i cînd va fi venit vremea, aveam s îmi creez tovar i, a a cum se cuvenea. Ce-mi r sese, a adar, de f cut? Trebuia s m întorc la cel vîrstnic i s aflu unde îi ascunsese pe Mama i pe Tat l. S v d cu proprii-mi ochi aceste creaturi. S fac eu însumi ceea ce vîrstnicul amenin ase c va face, s -i cufund atît de adînc, încît nici un muritor s nu-i poat g si vreodat , pentru a-i expune luminii. Mi-era u or s gîndesc toate acestea, mi-era u or s mi-i închipui. La cinci nop i dup ce m desp isem de cel vîrstnic, cînd toate aceste gînduri avuseser timp s se i te i s se dezvolte în mine, z ceam în iatacul meu, sc ldat în luminile palide aruncate de opai prin pînza translucid care îmi înv luia patul. În lumina filtrat , aurie, ascultam zgomotele înfundate ale ora ului adormit, alunecînd în vise confuze. întrebam dac cel vîrstnic va mai veni la mine, dezam git c nu m întorsesem; pe sur ce acest gînd se limpezea, mi-am dat seama c , din nou, cineva se oprise în pragul ii. Cineva m pîndea. Îi sim eam prezen a. Nu trebuia decît s -mi întorc capul i a fi zut cine era persoana respectiv . De acum, în partida mea cu cel vîrstnic, eu eram cel care de inea atuurile. Aveam de gînd s îi spun: "Te-ai s turat deci de singur tate i dezam gire i-ai hot rît s -mi spui mai multe? De ce nu te întorci la t cerea ta, care-i r ne te atît de adînc pe tovar ii t i cei pîrjoli i, pe cei din fraternitatea cenu ii?" Fire te, n-a fi rostit niciodat asemenea cuvinte, dar îmi f cea pl cere s -l las s -mi asculte aceste gînduri, dac el era, într-adev r, cel ce se oprise în pragul u ii. Cel ce era acolo nu se mai hot ra s plece. Înceti or, mi-am îndreptat privirile c tre u i am descoperit cu uimire c acolo se afla o femeie nespus de frumoas . Nu era îns o femeie oarecare, ci o egipteanc avînd pielea de un bronz magnific, împodobit cu m iestrie i îmbr cat , precum reginele din vechime, într-o es tur fin de in. P rul negru îi c dea pîn pe umeri, iar în el erau împletite fire sub iri de aur. P rea c eman o for imens , care-i vestea, poruncitoare, prezen a în aceast înc pere minuscul , lipsit de importan . M-am ridicat i-am dat la o parte v lurile. L mpile din odaie s-au stins. În penumbr , am v zut fumul lor în îndu-se în fuioare cenu ii, ca ni te erpi, ondulînd c tre tavan, disp rînd de îndat ce îl atingeau. Ea r sese locului, iar pu ina lumin ce p trundea de afar îi contura chipul lipsit de expresie, str lucind pe suprafa a bijuteriilor de la gîtul ei i-n ochii-i mari, migdala i. Cu glasu-i t cut, mi-a spus: Marius, scoate-ne din Egipt. Apoi a disp rut. Nu-mi mai puteam st pîni b ile inimii. Am alergat în gr din , c utînd-o. Am s rit peste zidul împrejmuitor i m-am trezit, singur, pe o ulicioar pustie, nepavat . Am luat-o la fug înspre cartierul str vechi, unde descoperisem intrarea în templu. Voiam s -l aflu pe cel vîrstnic i s -i spun c trebuia s m duc la ea, c o v zusem mi cîndu-se, c -mi vorbise, c venise la mine! Deliram îns ! O dat ajuns la poarta templului, am tiut c n-aveam nevoie s cobor, c , dac aveam s p sesc ora ul, afundîndu-m în adîncurile pustiei, aveam s o g sesc. Ea îns i m va c uzi înspre locul în care se afla.

În ceasul care a urmat, mi-am adus aminte de for a i viteza cu care alergasem prin durile Galiei i pe care, de atunci, nu le mai folosisem. Am p sit ora ul c tre locul în care stelele d deau unica gean de lumin i-am tot mers pîn cînd am dat de un templu în ruine. Am început s sap în nisip. Chiar de-ar fi fost mai mul i, ni te muritori ar fi avut nevoie de multe ore pentru a descoperi lespedea ce ascundea intrarea. Eu îns am dat foarte curînd de ea i-am ridicat-o singur, ceea ce muritorii n-ar fi fost în stare s fac . Treptele întortocheate i coridoarele prin care am trecut nu erau luminate. Mi-am blestemat graba, c ci nu m gîndisem s iau cu mine o lumînare, în clipa de stupefac ie care urmase vederii ei i m repezisem pe urmele ei ca un îndr gostit. Ajut -m , Akasha, am optit. Am întins mîinile înainte i-am încercat s -mi st pînesc fireasca spaim de întunericul în care m sim eam ca orb. Mîinile-mi au atins ceva tare, aflat chiar în fa a mea. M-am oprit, încercînd s -mi recap t r suflarea, încercînd s m st pînesc. Apoi mîinile au pip it ceea ce se afla acolo i au deslu it, parc , conturul obrazului unei statui, apoi um rul i bra ul. Nu era îns o statuie, c ci era alc tuit din ceva ce nu sem na cu piatra. Cînd mîna mea i-a atins chipul, buzele s-au dovedit ceva mai moi decît restul. M-am retras, înfiorat. Îmi auzeam b ile inimii. Sim eam umilin a la it ii. Nu îndr zneam s rostesc numele Akasha. tiam c ceea ce mîna-mi atinsese erau formele unui b rbat. Era Enkil. Mi-am închis ochii, încercînd s -mi fac curaj, s n scocesc un plan de ac iune care s nu fie doar un du-te-vino nebunesc. În clipa aceea am auzit un pîrîit sec i, prin pleoapele coborîte, am deslu it lumina. Cînd am deschis ochii, mi-a fost dat s v d o tor pîlpîind pe peretele de dincolo de el. Silueta lui neagr se afla în fa a mea i ochii îi str luceau în semiîntuneric. M privea f -mi pun vreo întrebare. Pupilele-i negre se conturau clar în lumina cenu ie, difuz . În rest, p rea lipsit de via , mîinile-i atîrnau pe lîng trup. Era împodobit la fel ca i ea; purta hainele unui faraon, iar în p r îi str luceau uvi e de aur. Pielea lui p rea a fi de bronz, rumen , dup cum spusese cel vîrstnic. Cum st tea i m privea astfel, încremenit i t cut, rea o întruchipare a amenin rii. În înc perea lipsit de ornamente, ce se întrez rea dincolo de el, am z rit-o, a ezat pe o lavi de piatr , cu capul u or plecat, cu mîinile atîrnînd, de parc ar fi fost un trup lipsit de via . Inul tunicii ei era murdar de nisip, la fel i picioarele-i înc ate-n sandale. Privirea îi era a intit în gol, drept înainte. Atitudinea perfect a mor ii. Ca o santinel pe calea regal a mormîntului, el îmi bloca trecerea. N-am auzit nimic dinspre ei, cum n-ai auzit nici tu atunci cînd ai intrat în odaia lor, aici, pe insul . Am crezut c spaima m va ucide. Totu i, tunica-i de in i picioarele îi erau pline de nisip. Venise, într-adev r, s m vad ! Venise! Cineva p trunsese pe coridorul pe care îl l sasem în urm . Cineva gîfîia înapoia mea, în tunel, i, întorcîndu-m , l-am v zut pe unul dintre cei ar i. Era mai degrab un schelet ambulant. I se vedeau gingiile negre, iar col ii îi zgîriau buza de jos, acoperit de o pieli precum cea a strugurilor negri. Am înghi it în sec, v zîndu-i membrele osoase, picioarele jig rite i bra ele ce st teau -i cad la fiecare pas. S-a îndreptat c tre noi, dar nu p rea s m fi remarcat. i-a ridicat mîinile, ar tînd spre Enkil. Nu, nu, înapoi în odaie! a optit cu un glas hîrîit. Nu, nu! spunea, i fiecare silab pe care o rostea p rea c îl epuizeaz . Bra ele lui desc rnate au atins silueta încremenit . Nu a reu it s o urneasc . Ajut -m ! mi-a zis. S-au mi cat. De ce s-au mi cat? Convinge-i s se întoarc . Cu cît se mi mai mult, cu atît e mai greu s -i l mure ti s se întoarc . L-am privit pe Enkil i-am sim it groaza pe care-ai încercat-o i tu la vederea statuii vii care, în aparen , nu putea sau nu voia s se mi te. Pe m sur ce îl priveam, spectacolul devenea tot mai oribil, c ci epava înnegrit zbiera i se ag a acum de Enkil, incapabil s -l urneasc din loc. V zînd cum fiin a aceasta se chinuia, încercînd s mi te stana aceea de piatr , încît era de mirare c nu se pr bu ea, r pus de efort, în vreme ce Enkil, care ar ta exact ca un zeu, nici nu se gîndea s -l ajute, am sim it c nu mai puteam îndura. Ajut -m ! a gemut s rmana vietate. Du-l înapoi în odaia lui. Du-l înapoi, acolo unde-i e locul. Cum a fi putut face a a ceva? Cum s ating fiin a aceea? Cum s -l for ez s intre acolo unde el nu voia?

Totul va fi bine, dac-ai s m aju i, a gr it creatura. Vor fi împreun , în pace. Împinge-l! Ah, prive te, prive te ce s-a întîmplat cu ea. Prive te. La naiba, fie! am optit i, cuprins de ru ine, am încercat. Mi-am pus din nou mîinile pe trupul lui Enkil i am împins. Era înc imposibil. Puterea mea nu valora nimic în acel context, iar pîrjolitul începea s enerveze i mai mult cu icnetele i gîfîiturile lui opintite, lipsite de sens. Deodat îns , l-am v zut cum încremene te, se împiedic i, întinzîndu- i înainte mîinile sale scheletice, se d înapoi. Ce s-a întîmplat cu tine? l-am întrebat, str duindu-m s n-o iau la fug urlînd. Curînd îns am v zut despre ce era vorba. Akasha ap ruse în spatele lui Enkil. St tea chiar în spatele lui i m privea peste um rul s u. I-am v zut vîrfurile degetelor a ezîndu-se pe bra ele musculoase ale tovar ului u. Ochii îi erau la fel de goi i de frumo i ca mai înainte. Dar ea îl determina s se mi te. Era un adev rat spectacol s prive ti aceste dou fiin e mi cîndu-se de bun voie. El se dea înapoi înceti or, cu picioarele-i de-abia atingînd p mîntul, acoperind-o cu trupul s u pe Akasha, astfel încît nu-i vedeam decît mîinile i ochii. Am clipit scurt, încercînd s -mi limpezesc gîndurile. St teau din nou pe lavi , amîndoi, în postura în care i-ai v zut i tu în noaptea aceasta. Creatura ars era gata s se pr bu easc . C zuse în genunchi, dar nu era nevoie s -mi explice de ce. Îi g sise de multe ori în diferite pozi ii, dar nu fusese niciodat martor la mi rile lor. Iar pe ea n-o v zuse niciodat a a. Eram cople it de faptul c tiam care era motivul pentru care ea ar ta astfel: venise la mine! Îns , la un moment dat, orgoliul i entuziasmul meu au f cut loc triste ii devastatoare i, în cele din urm , disper rii. Am început s plîng. M-am pus pe un plîns nest pînit, cum nu o mai f cusem de cînd aflam în temni a din dumbrav împreun cu b trînul zeu, de cînd blestemul, acest blestem luminos i m re , se ab tuse asupr -mi. Plîngeam, cum ai plîns i tu cînd i-ai v zut întîia oar . Le plîngeam încremenirea i singur tatea. Plîngeam pentru acest loc mizerabil în care se aflau, privind în gol, ori stînd în întuneric, în vreme ce, la suprafa , Egiptul se stingea încet. Zei a, mama, creatura aceea sau ce va fi fost ea, n sc toarea smintit , t cut ori neajutorat , se uita la mine. Eram convins c nu era o iluzie. Ochii ei umezi, cu str lucirea lor biciuitoare, erau a inti i asupra mea. i, din nou, i-am auzit glasul, lipsit îns de puterea de adineauri, era doar un gînd fugar, aflat dincolo de orice limbaj, în mintea mea. Scoate-ne din Egipt, Marius. Cel vîrstnic are de gînd s ne distrug . Ap -ne, altfel, vom pieri aici. Vor sînge? a chel it pîrjolitul. S-au mi cat fiindc au nevoie de o ofrand ? Du-te i adu-le o victim , i-am zis. Nu pot s-o fac acum. N-am putere. Iar ei refuz s -mi dea sîngele vindec tor. Dac mi-ar îng dui s iau doar cîteva pic turi, carnea mea ars s-ar reface, sîngele meu s-ar împlini din nou, i le-a aduce cel mai m re sacrificiu... Micul s u discurs avea îns o doz de nesinceritate în el, c ci ei nu- i mai doreau, deacum, sacrificii m re e. Încearc din nou s le bei sîngele, l-am îndemnat, mînat de oribilu-mi egoism. Voiam doar s v d ce are s se întîmple. Spre ru inea mea, el mi-a dat ascultare i s-a apropiat, închinîndu-se i smiorc induse, implorîndu-i s -i dea sîngele lor cel preaputernic, ca arsurile s i se t duiasc mai repede, spunîndu-le c el era nevinovat, nu el era cel care îi scosese în nisipuri, ci vîrstnicul era acela; îi ruga, îi implora s -i îng duie s soarb din izvorul cel dintîii. Foamea mistuitoare a pus st pînire pe el. Zvîrcolindu-se, i-a dezgolit col ii, asemeni unei cobre, i s-a repezit înainte, cu ghearele-i negre, întinse la gîtul lui Enkil. Dup cum îmi povestise cel vîrstnic, Enkil i-a ridicat bra ul, aruncîndu-l pe cel ars dea curmezi ul înc perii. Acesta a c zut pe spate, iar Enkil i-a reluat locul. Pîrjolitul scîncea, iar eu m-am sim it cuprins de ru ine. El era prea slab pentru a le aduce victime, chiar i pentru a vîna pentru sine. Fusese nevoie s -l pun s fac asta, pentru a m convinge. Bezna acestui loc, nisipul care scrî nea pe pardoseal , pustietatea care ne înconjura, sclipirile tor ei i groaznica priveli te a pîrjolitului care se tîra, plîngînd, toate acestea puse laolalt erau însp imînt tor de deprimante. Vino i bea sîngele meu, i-am spus. M-am înfiorat v zîndu-l din nou cu col ii dezveli i i mîinile întinse. Dar asta era tot ce

puteam face. 12 DE CUM am sfîr it cu s rmana creatur , i-am poruncit s nu îng duie nim nui s intre în cript . Cum naiba ar fi putut el s împiedice pe cineva s p trund , nu-mi dau seama. Cert e c i-am cerut asta cu un glas teribil de autoritar, dup care m-am gr bit s plec. M-am întors la Alexandria i am p truns într-un magazin unde se vindeau antichit i. Am furat de acolo dou sarcofage frumos pictate i placate cu aur. Am mai luat un balot de pînz de in, pentru înf urat, i m-am întors la cripta din de ert. Curajul, dar i teama mea, în acela i timp, atinseser apogeul. Cum se întîmpl adesea atunci cînd oferim sau primim sînge de la unul dintre semenii no tri, v zusem tot soiul de lucruri, le visasem exact cum se întîmplaser , în vreme ce din ii celui ars erau înfip i în gîtul meu. Ceea ce v zusem i visasem era Egiptul în vremea lui de glorie, i faptul c , de patru mii de ani, inuturile acestea cunoscuser prea pu ine schimb ri, în limbajul, religia ori artele lor. Pentru întîia oar , toate acestea deveniser inteligibile pentru mine i îmi provocau un val imens de simpatie i respect fa de Mam i de Tat , considera i ca fiind ni te vestigii ale acelei epoci, la fel ca i piramidele. Sentimentul acesta îmi sporea curiozitatea, trezindu-mi totodat un soi de devotament. Cu toate acestea, m rturisesc c i-a fi r pit oricum pe Mam i pe Tat , mînat numai de dorin a de a supravie ui. truns de infatuarea noilor mele cuno tin e, m-am apropiat de cei doi, convins c Akasha avea s se lase a ezat în sarcofagul de lemn f s protesteze i con tient, totodat , de faptul c o lovitur a lui Enkil ar fi fost suficient pentru a-mi zdrobi easta. Enkil îns mi s-a supus, la fel ca i Akasha. Mi-au îng duit s -i înf or în pînz de in i -i a ez în sicriele de lemn avînd formele unor trupuri omene ti i purtînd efigiile unor mor i de odinioar , împreun cu nesfîr itele instruc iuni hieroglifice pentru r posat. Am pornit apoi c tre Alexandria. L-am l sat pe bietul pîrjolit într-o stare de agita ie teribil i m-am îndep rtat, inînd la subsuori cîte un sarcofag. Ajungînd la por ile ora ului, am angajat ni te oameni ca s transporte cele dou sicrie acas la mine, cu tot respectul ce li se cuvenea, iar apoi le-am îngropat în fundul gr dinii, explicîndu-le Akashei i lui Enkil, cu glas tare, c n-aveau s zac prea mult vreme îngropa i. În noaptea urm toare, mi-a fost team s -i p sesc. Am vînat i-am ucis la numai cî iva pa i de poarta propriei mele gr dini. Apoi mi-am trimis sclavii s îmi procure cai i o ru i s fac preg tirile pentru o c torie de-a lungul coastei, spre Antiohia, pe fluviul Orontes, o cetate pe care o cuno team i o iubeam, unde sim eam c aveam s fiu în siguran . Dup cum m temusem, cel vîrstnic i-a f cut apari ia destul de curînd. Îl a teptasem în dormitorul cufundat în penumbr , a ezat pe un pat, în postura unui adev rat roman, cu un opai aprins al turi i inînd în mîn o copie veche a nu mai tiu c rui poem. M întrebam dac avea s ghiceasc unde se aflau Akasha i Enkil i mi-am imaginat dinadins tot soiul de aiureli bun oar , cum c i-a fi închis chiar în Marea Piramid . Mai visam înc visul despre Egipt pe care mi-l insuflase cel ars: un inut în care legea i credin a r seser acelea i de neînchipuit de mult vreme, o ar în care scriitura pictural , piramidele i mitul lui Isis i Osiris erau cunoscute din vremurile cînd Grecia cea în bezn , iar Roma nici nu exista. Am v zut Nilul inundîndu- i luncile, m rginite de mun ii care-i str juiau valea. Percepeam timpul din cu totul alt unghi. De fapt, nu mai era numai visul s rmanei creaturi arse: era tot ceea ce v zusem i aflasem despre Egipt, un fluviu de gînduri n scute înc din clipa în care începusem s aflu din c i, cu mult înainte de a deveni odrasla Mamei i a Tat lui pe care m preg team acum s -i r pesc. Ce te face s crezi c ne vom încumeta s i-i încredin m? a tunat cel vîrstnic, de cum mi-a trecut pragul. zîndu-l cum d dea ocol înc perii, purtînd doar un or de in, mi s-a p rut enorm. Lumina opai ului f cea s -i str luceasc fa a rotund , cre tetul ple uv i ochii bulbuca i. Cum ai îndr znit s -i iei pe Mam i pe Tat ? Ce le-ai f cut? a uierat amenin tor. Tu e ti cel ce i-a l sat prad soarelui, i-am replicat. Tu e ti cel ce-a c utat s -i distrug . Tu e ti cel ce n-a dat crezare vechii legende. M-ai min it, tu erai de fapt paznicul Mamei i al Tat lui. Ai pus în primejdie de moarte întreaga noastr stirpe de-a lungul i de-a

latul p mîntului. Tu e ti acela, i m-ai min it. Era uluit. Îi p ream mîndru i dat naibii. La fel credeam i eu. i ce dac ? Avusese puterea de a m preface în scrum o dat cu Mama i cu Tat l. i totu i, venise la mine! La mine! N-aveam de unde s tiu ce avea s se-ntîmple! Venele tîmplelor i s-au umflat i pumnii i s-au încle tat. A încetat s m intimideze. Ar ta ca un nubian înalt i chel. Î i jur pe tot ce am mai sfînt c n-am tiut. Habar n-ai ce-nseamn s -i p ze ti, s -i vezi an dup an, deceniu dup deceniu, veac dup veac, tiind c pot vorbi, se pot mi ca i totu i nu vor o fac ! Nu nutream nici un fel de simpatie pentru el i pentru ceea ce-mi spunea. Era doar un personaj enigmatic pro pit în mijlocul od ii mele din Alexandria, zbierînd despre ni te suferin e greu de închipuit. Cum a fi putut oare s -l comp timesc? I-am mo tenit. Mi-au fost da i în grij ! Ce era s fac? Am fost nevoit s m mul umesc cu pedeapsa t cerii lor, cu refuzul lor de a c uzi semin ia pe care au slobozit-o în lume. i de ce se înc îneaz s tac ? Î i spun eu, r zbunare. Se r zbun pe noi. Dar pentru ce? Cine î i mai aminte te ce s-a întîmplat în urm cu o mie de ani? Nimeni. Cine s i în eleag ? Zeii cei b trîni se las prad soarelui ori focului ori î i g sesc o moarte violent în înfrunt ri, dac nu cumva se îngroap atît de adînc în rîn , încît nu mai ies niciodat la suprafa . Îns Mama i Tat l continu s tr iasc ve nic, dar nu vorbesc deloc. De ce nu se îngroap acolo unde nu li s-ar putea întîmpla nimic r u? De ce se mul umesc s priveasc i asculte, i refuz s vorbeasc ? Doar dac cineva încearc s i-o r peasc pe Akasha, Enkil se înfurie i î i doboar vr jma ii, ca i cum ar fi un colos de piatr trezit la via . i-o jur, atunci cînd i-am l sat în nisipuri, nici n-au încercat s se apere. Au r mas acolo, privind fluviul, în vreme ce eu o luam la s toasa! Ai f cut-o doar fiindc voiai s vezi cum au s reac ioneze, dac aveau s se mi te! Am f cut-o ca s m eliberez! Ca s pot spune: "De-acum n-am s v mai îngrijesc. Mi ca i-v . Vorbi i." Am vrut s tiu dac vechea poveste era adev rat . Iar de-ar fi fost s fie, pu in îmi p sa, n-aveam decît s pierim cu to ii în fl ri. epuizase, dar obosise i el. Într-un sfîr it, a rostit cu voce sc zut : Nu-i po i lua. Cum î i închipui c-am s te las s faci asta? S-ar putea s nu tr ie ti mai mult de un veac, fugind, a a cum faci, de îndatoririle ce- i revin. De fapt, nici nu tii cine sînt ei cu adev rat. i-am spus minciuni. Am s i spun ceva, am rostit. De acum, e ti liber. tii bine c nu sîntem zei. Dar nu sîntem nici oameni. N-o slujim pe Mama P mînt, c ci nu ne hr nim cu roadele ei i nici nu ne întoarcem la sînul ei. Nu-i apar inem. Voi p si Egiptul f s i datorez nimic i-i voi lua cu mine fiindc a a mi-au cerut i fiindc n-am s îng dui ca moartea lor s m distrug i pe mine. L-am ocat din nou. În ce chip mi-o ceruser ? Era atît de furios îns , încît nu- i g sea cuvintele. Era atît de plin de ur i de taine întunecate, încît n-am îndr znit nici s clipesc. Mintea lui era tot atît de educat precum a mea, în schimb tia unele lucruri despre puterile noastre pe care nici nu le puteam b nui. Nu ucisesem pe nimeni în cursul vie ii mele de muritor. Habar nu aveam cum este s omori vreo fiin decît mînat de nevoia dulce, lipsit de remu ri, a nevoii de sînge. El îns se pricepea s i foloseasc for a supranatural . Ochii i s-au îngustat, devenind dou fante sub iri, iar trupul i s-a o elit. P rea c radiaz primejdie. S-a apropiat de mine, dar inten iile i-o luaser înainte, astfel încît am s rit din a ternut pe dat , încercînd s îi parez loviturile. M-a apucat de grumaz i m-a trîntit de peretele de piatr , sf rîmîndu-mi oasele um rului i ale bra ului drept. În clipa aceea a durerii extreme, am tiut c avea inten ia s -mi zdrobeasc easta i s îmi rup fiece oscior. Apoi avea s m stropeasc cu ulei din opai i s -mi dea foc. Astfel, aveam s -l las în plata ve niciei sale, de parc în veci n-a fi cunoscut tainele sale i n-a fi cutezat s le p trund. Am luptat cum nu o mai f cusem niciodat . Dar bra ul meu fracturat î i r zvr tea durerea împotriva mea. Puterile lui erau la fel de mari fa de ale mele, precum sînt ale mele fa de ale tale acum. Îns , în loc s m ag de mîinile sale ce se încle taser în jurul gîtului meu, în loc s -ncerc a-mi elibera grumazul, a a cum îmi dicta instinctul, mi-am înfipt degetele mari în ochii lui. De i bra u-mi era tot o str fulgerare de durere, mi-am folosit toat puterea pentru a-i înfunda globii oculari pîn -n adîncul orbitelor. Mi-a dat drumul i s-a retras, cl tinîndu-se. Un val de sînge i-a inundat chipul. I-am întors spatele i-am luat-o la fug c tre gr din . Nu-mi rec tasem înc r suflarea, atît de crunt m sugrumase. Am aruncat o privire la bra ul care-mi atîrna nefiresc. Am z rit apoi ceva ce, pe dat , n-am în eles: o jerb de p mînt a nit în gr din , iar aerul a devenit dens,

ca fumul. M-am împiedicat de prag, pierzîndu-mi echilibrul, de parc m-ar fi lovit o pal de vînt i, privind în urm , l-am v zut venind, cu ochii lucindu-i în adîncul orbitelor, de i îi fuseser înfunda i pîn -n str funduri. M blestema în egiptean , spunîndu-mi c locul meu era în lumea de dincolo, cu demonii, i nimeni nu avea s m plîng . Apoi chipul i-a înghe at devenind o masc a groazei. S-a oprit locului i expresia lui mi-a p rut aproape comic , a a, însp imîntat . Apoi am descoperit eu însumi ceea ce v zuse: silueta Akashei care trecea în clipa aceea prin dreapta mea. Inul care o înv luise era sfî iat în dreptul capului. i-a eliberat i bra ele. Trupul îi era plin de rîn nisipoas . Ochii îi erau la fel de inexpresivi ca întotdeauna. S-a îndreptat c tre cel vîrstnic, care st tea ca paralizat. zuse în genunchi, scîncind ceva în egiptean , mai întîi pe un ton uimit, apoi cu o fric ce îl determina s devin incoerent. Ea îns î i continua înaintarea, l sînd în urm o dîr de nisip. Fî iile de in se desprindeau de pe trupul ei, c ci, cu fiecare pas, bandajul se sfî ia cu un pîrîit sinistru. El s-a întors, a c zut cu fa a în jos i a început a se tîrî, de parc , prin cine tie ce procedee magice, ea îl împiedica s se ridice în picioare. Cu siguran , era la mijloc i ceva de felul acesta, fiindc în scurt timp s-a oprit prostit, trîntit pe burt , ridicat pe coate, incapabil s mai fac vreo mi care. În t cere, cu o mi care lent , ea a c lcat pe dosul genunchiului s u stîng, strivindu-l sub greutatea t lpii. Sîngele a nit de sub c lcîiul ei. Urm torul pas a strivit zona pelvian a celui vîrstnic, l sînd-o plat , în vreme ce el urla precum un animal turbat. Sîngele îi izvora în valuri din esuturile zdrobite. Urm torul pas a fost pe um rul lui, iar urm torul i-a intit capul, care a explodat sub greutatea ei ca un dovleac prea copt. ipetele lui au încetat. Din ele lui, sîngele împro ca totul în jur. S-a întors, dar expresia de pe chipul ei a r mas neschimbat , de parc tot ce se întîmplase n-ar fi însemnat nimic pentru ea. P rea indiferent chiar i la prezen a unicului martor, care se lipise însp imîntat de perete. S-a plimbat de cîteva ori în sus i în jos peste trupul lui, cu acela i mers lent, egal, lipsit de efort, pîn cînd l-a f cut, literalmente, una cu mîntul. A r mas doar o past sîngerie întins pe pardoseal . Cu toate acestea, pasta continua s sclipeasc , s fac bule, p rînd a se contracta, de parc via a ar fi r mas prizonier într-însa. Împietrisem. tiam c , într-adev r, via a mai palpita înc acolo. C ci asta înseamn , de fapt, nemurirea. Ea s-a oprit, s-a r sucit spre stînga atît de încet, încît p rea o statuie pus în mi care de vreun dispozitiv mecanic. Mîna i s-a ridicat i, o dat cu ea, opai ul a ezat lîng pat s-a ridicat i el în aer, pr bu indu-se apoi peste mormanul însîngerat. Fl rile au cuprins de îndat uleiul care se împr tiase. S-a topit, cum se tope te untura. V paia dansa de la un cap t la cel lalt al masei înnegrite. Sîngele p rea a hr ni focul, iar fumul ce se degaja era acri or, dar n-avea alt miros decît cel al uleiului ars. zusem în genunchi, cu capul sprijinit de tocul u ii. ocul m adusese aproape de pierderea cuno tin ei. L-am urm rit mistuindu-se. Am privit-o: r sese locului, dincolo de fl ri, iar chipul nu-i ar ta nici cel mai mic semn de inteligen , de triumf ori voin . Mi-am inut r suflarea, a teptînd ca privirea ei s se a inteasc asupra mea. N-a fost îns s fie a a. Pe m sur ce clipa aceea suspendat se prelungea, în vreme ce focul î i dea sufletul, mi-am dat seama c ea încetase s se mai mi te. Se întorsese în starea de cere i încremenire. Înc perea se cufundase în întuneric. Focul se stinsese. Duhoarea de ulei ars îmi provoca grea . Ea p rea a fi o fantom egiptean , în bandajele-i sfî iate, în epenit dincolo de t ciunii ce scînteiau înc . Mobilierul din înc pere sclipea i el în lumina aurie a cerului nop ii. În ciuda alc tuirii sale romanice, aducea întrucîtva cu mobilierul auster al unui mormînt regesc. Cînd m-am ridicat în picioare, durerea din bra i din um r a fulgerat prin mine, cutremurîndu-m . Sim eam cum sîngele se gr bea s m t duiasc , dar r nile erau destul de serioase. Nu tiam cît timp avea s dureze vindecarea lor. tiam, desigur, c , dac a fi b ut sîngele lor, vindecarea ar fi fost mult mai rapid , poate chiar instantanee, i am fi putut p si Alexandria chiar în noaptea aceea. A fi putut o duc departe de Egipt. Apoi mi-am dat seama c ea era cea care îmi spunea aceste lucruri. Cuvintele ei atît de îndep rtate le aspiram acum. a c i-am r spuns: Am colindat întreaga lume i am s v conduc într-un loc sigur.

Poate c totu i eu însumi am imaginat acest dialog. Iar sentimentul cald, lini titor al iubirii pe care i-o purtam era tot o n scocire de-a mea. Înnebunisem de-a binelea, tiind c acest co mar nu va avea sfîr it decît într-un rug precum acela, tiind c vîrsta sau moartea naveau s îmi potoleasc niciodat spaimele i n-aveau s îmi aline durerile, cum sperasem odinioar c avea s se întîmple. Nu-mi mai p sa. Conta doar faptul c r sesem singur cu ea, iar întunericul o f cea par o femeie din rîndul oamenilor sau o tîn zei plin de via , de vorbe dulci, de idealuri i vise. M-am apropiat de ea i am avut impresia c devenise o fiin ml dioas i supus , iar o parte din cunoa terea ei se afla în mine, a teptîndu-m , ca s m bucur de ea. Totu i, îmi era fric . Mi-ar fi putut face ceea ce îi f cuse celui vîrstnic. Absurd. Ea nu ar fi f cut a a ceva! De-acum eram str jerul ei. N-ar îng dui nim nui s -mi fac vreun r u. Nu. În elegeam acest lucru. M-am apropiat i mai mult, pîn cînd buzele-mi aproape i-au atins gîtul de bronz. M hot rîsem deja cînd am sim it ap sarea rece i hot rît a mîinii sale pe ceafa mea. 13 NU VOI încerca s î i descriu extazul. Îl cuno ti. L-ai tr it cînd ai sorbit sîngele lui Magnus. Îl tr ie ti în vreme ce ucizi. L-ai încercat în vreme ce î i d deam sîngele meu, la Cairo. Î i vei da seama cum a fost, dac î i voi spune c a fost de o mie de ori pe-atîta. N-am sim it, n-am auzit i n-am v zut altceva decît o satisfac ie deplin , o fericire absolut . Se f cea c m aflam într-un alt loc, în alte înc peri, cu mult timp în urm , auzeam glasuri vorbind despre b lii pierdute. Cineva striga, în agonie. Altcineva striga într-o limb pe care n-o vorbisem vreodat , i totu i o tiam: Nu în eleg, nu în eleg. Un h u întunecat se sca înainte-mi, îndemnîndu-m s m pr bu esc în el, s cad, s cad... Ea a oftat i a spus: Nu mai pot lupta. Apoi m-am trezit, întins pe divanul din odaia mea. Ea se afla în mijlocul înc perii, nemi cat , ca mai înainte. Era tîrziu, noapte, iar Alexandria murea în somn, în jurul nostru. tiam acum o mul ime de lucruri noi. Aflasem atît de multe lucruri, încît mi-ar fi trebuit ore sau chiar nop i întregi ca s le înv , dac ar fi fost cuprinse în cuvintele unui muritor. Habar nu aveam cît timp trecuse. Aflasem c , în urm cu mii de ani, se d duser b lii cumplite între b utorii de sînge, ci mul i dintre ei, dup crearea lor, deveniser neîndur tori aduc tori de moarte. Spre deosebire de nevinova ii aman i ai Mamei celei Mari, care posteau, bînd doar cu prilejul sacrificiilor, ace tia erau îngeri ai mor ii care se n pusteau asupra oric rei victime în orice clip , convin i c f ceau parte dintr-o ordine a lumii în care via a individului uman nu valoreaz nimic, o ordine a lucrurilor în care via a i moartea sînt totuna, iar lor le revenea sarcina de a împ i suferin a i moartea, dup cum le era voia. Ace ti zei nemilo i î i aveau adoratorii lor fanatici în rîndul oamenilor, sclavi care le aduceau victimele, tremurînd de frica acelei clipe fatale cînd ei în i aveau s devin prada zeului lor. Zei de acest fel dominaser în anticul Babilon i în Asiria, în alte cet i de mult uitate, în îndep rtata Indie i în ri aflate dincolo de ea, al c ror nume nu l-am în eles. Chiar i atunci, pe cînd t ceam, surprins de aceste imagini, ea mi-a dat de în eles c zeii aceia deveniser o parte integrant a lumii Orientului, cea atît de str in de lumea Romei, în care v zusem eu lumina zilei. Ei f ceau parte din universul per ilor, unde oamenii erau cu to ii sclavi abjec i ai regelui lor, cît vreme grecii, care li se împotriviser , fuseser cu to ii oameni liberi. Indiferent cît de cruzi i excesivi am fi noi uneori, chiar i via a celui mai umil dintre rani are o anumit valoare pentru noi. Via a a fost dintotdeauna pre ioas . Iar moartea n-a fost pentru noi decît sfîr itul vie ii, care se cuvenea s fie înfruntat cu curaj i onoare, atunci cînd nu mai r mînea alt ie ire. Pentru noi, moartea n-a fost niciodat ceva m re . De fapt, nu cred c moartea a însemnat vreodat ceva pentru unul dintre noi. Oricum, nimeni nu a considerat c ea ar fi o stare preferabil vie ii. In ciuda faptului c ace ti zei îmi fuseser prezenta i de c tre Akasha în toat m re ia i misterul lor, eu îi g seam a fi demni de mil . Nici atunci i nici alt dat n-am putut s m al tur lor i eram convins c filozofiile lor sau ale celor care îi adorau n-aveau s m consoleze c devenisem un b utor de sînge. Muritor sau nemuritor, eram un occidental. Îmi pl ceau ideile occidentale. i aveam s m simt mereu vinovat de ceea ce f ceam.

Cu toate acestea, eram con tient de puterea acestor zei. De incomparabila lor frumuse e. Se bucurau de o libertate pe care eu n-aveam s o cunosc niciodat . Le-am ghicit admira ia pentru to i aceia care cutezau s îi înfrunte. I-am v zut purtînd coroanele str lucitoare ale panteoanelor acelor inuturi îndep rtate. Veniser în Egipt ca s fure sîngele originar, atotputernic, al Mamei i al Tat lui. Veniser pentru a fi siguri c Mama i Tat l nu aveau s se lase prad fl rilor pentru a pune cap t domniei acestor zei cruzi i întuneca i ce n zuiau s îi înfrîng pe to i zeii cei buni. Mama i Tat l a fost lua i prizonieri. Au fost zidi i, iar trupurile lor au fost strivite de blocuri uria e de diorit i granit, într-o cript subp mîntean , l sîndu-le doar capetele la suprafa . Astfel, zeii întuneca i îi puteau hr ni pe Mam i pe Tat cu sîngele omenesc ruia ei nu-i puteau rezista i, în acela i timp, puteau sorbi din gîturile lor sîngele puterii. To i zeii întuneca i ai p mîntului au venit s soarb din aceste izvoare, cele mai vechi din cîte existau. Mama i Tat l urlau în chinuri. Îi implorau s -i elibereze. Pentru zeii întuneca i îns , suferin a lor nu însemna nimic, ba chiar se bucurau de suferin a lor, ca atunci cînd sorbeau sîngele oamenilor de rînd. Zeii întuneca i purtau cranii umane la cing toare, iar ve mintele le erau p tate cu sînge omenesc. Mama i Tat l au încercat s refuze sacrificiile, dar asta nu cea decît s le sl beasc i mai mult puterile. Cu toate acestea, nu reu eau s bea niciodat destul sînge pentru a c ta puterea de a îndep rta bolovanii i de a pune în mi care obiectele numai prin for a gîndului. Dar puterile lor sporeau încetul cu încetul. Au trecut ani lungi în asemenea chinuri, ani marca i de r zboaie între zei, între sectele ce sl veau via a i cele ce se închinau mor ii. Nenum ra i ani s-au scurs pîn cînd, într-un tîrziu, Mama i Tat l au devenit t cu i i n-a mai fost nimeni în via care s î i aminteasc de vremea cînd plîngeau de durere, se zb teau ori implorau. A venit o vreme cînd nimeni nu- i mai amintea cine îi înc tu ase pe Mama i pe Tat l i de ce trebuia s fie inu i a a. Mul i nici nu mai credeau c ei doi erau cu adev rat cei dintîi sau c moartea lor ar putea s fac vreun r u cuiva. Toate acestea erau doar o scorneal a celor vechi. În tot acest timp, Egiptul a r mas egal cu sine, cu religia sa, netulburat de vreun intrus. Religia s-a transformat în credin , în con tiin , în judecata de apoi a tuturor fiin elor, fie ele s race ori avute, a devenit o credin în bun tatea existent pe p mînt i în via a de dup moarte. A venit i noaptea cînd Mama i Tat l au fost g si i liberi. Iar cei ce i-au g sit i-au dat seama cu uimire c îndep rtaser pietrele de unii singuri. În t cere, puterile lor au crescut mai presus de orice închipuire. Cu toate acestea, acum p reau a fi devenit ni te statui îmbr ate în mijlocul înc perii întunecate i murdare în care fuseser inute vreme de secole. Erau goi i str lucitori, c ci hainele le putreziser cu mult timp în urm . Atunci cînd se hot rau s bea sîngele victimelor ce le erau aduse, se mi cau cu încetineala reptilelor iarna, de parc timpul ar fi c tat o cu totul alt semnifica ie pentru ei, iar anii ar fi fost pentru ei doar nop i, secolele, ani. Vechea religie era acum mai puternic decît fusese vreodat în Vest ori în Est. B utorii de sînge r seser simboluri ale binelui, imagini luminoase ale vie ii în lumea de apoi, unde chiar i sufletele celor mai umili dintre egipteni aveau s cunoasc bucuria. Nu mai erau sacrifica i decît r uf torii. Prin aceste mijloace, zeii eliminau r ul din mijlocul poporului, ferindu-l de f delegi. Glasul t cut al zeilor îi consola pe cei slabi i gr ia adev rurile pe care ace tia le aflau în perioadele de post, i anume c lumea e plin de frumuse i ascunse i nici un suflet nu e cu adev rat singur. Mama i Tat l erau g zdui i în cel mai frumos dintre morminte i to i zeii veneau la ei i le sorbeau sîngele, pe care ei îl d deau de bun voie, pic tur cu pic tur din sîngele lor pre ios. Dar ceea ce fusese de neconceput se împlinea. Egiptul î i tr ia sfîr itul. Ceea ce p rea imuabil pîn atunci era pe cale s se schimbe pe nea teptate. A venit Alexandru cel Mare, dinastia Ptolomeilor a ajuns la putere, apoi au venit Caesar i Marc Antoniu, protagoni ti, cu to ii, ai dramei numite Sfîr itul a Tot ce Existase. Pe urm a venit vremea cînd întunecatul i cinicul vîrstnic, dezam gitul, nelegiuitul, i-a sat pe Mam i pe Tat prad soarelui. M-AM RIDICAT de pe divan, stînd în picioare în acea înc pere din Alexandria. Am privit

silueta nemi cat a Akashei, iar zdren ele murdare de in care atîrnau pe trupul ei mi-au rut a fi o insult . Prin minte-mi zburau versuri vechi, r zle e. Eram cople it de iubire. Durerile din trup, pricinuite de lupta mea cu cel vîrstnic disp ruser . Oasele îmi erau din nou la locurile lor. Am îngenuncheat i-am s rutat degetele mîinii drepte care atîrna de-a lungul trupului Akashei. Am ridicat apoi privirea i-am v zut c ochii ei erau pleca i asupr mi, plini de o expresie stranie. P rea la fel de pur în suferin a ei precum îmi fusese mie fericirea. Apoi, cu o mi care lent , inuman de lent , capul i-a revenit în pozi ia de mai înainte, privind în fa . Mi-am dat seama atunci c îmi fusese dat s aflu i s v d lucruri pe care cel vîrstnic nu le cunoscuse vreodat . Ca în trans , am început s -i înf or la loc trupul în bandajele de in. Mai mult ca oricînd, m sim eam mandatat s am grij de ea i de Enkil. Totu i, groz via mor ii celui vîrstnic îmi fulgera în priviri clip de clip . Sîngele pe care mi-l d ruise îmi sporise atît percep iile, cît i for a fizic . În vreme ce m preg team pentru a p si Alexandria, visam c aveam s -i trezesc pe Enkil i Akasha, c , în anii ce aveau s urmeze, aveau s i recapete întreaga vitalitate ce le fusese furat , i aveam s ne cunoa tem unii pe al ii pe c i atît de intime i de surprinz toare, încît visele mele despre cuno tin ele i experien ele lor, pe care ea mi le ruise o dat cu sîngele, aveau s -mi par palide. Sclavii mei se întorseser aducînd cai i c ru e pentru c toria noastr , aducînd i sarcofagele de piatr , cu lan urile i lac tele grele pe care le cerusem. Am a ezat l zile de lemn, în care se aflau Mama i Tat l unul lîng cel lalt, în sarcofagele din c ru i i-am închis cu lac te i lan uri, acoperindu-i apoi cu p turi groase. Am pornit la drum, îndreptîndu-ne mai întîi spre templul subteran al zeilor, pe lîng care aveam s trecem, înainte de a ie i pe poarta ora ului. Ajungînd la u a templului, mi-am îns rcinat sclavii s strige cît puteau de tare dac , cumva, cineva avea s se apropie; am luat un sac mare de piele i-am coborît în templu. Am intrat în biblioteca celui vîrstnic, unde am strîns toate pergamentele i le-am vîrît în sac. Am pus mîna pe tot ce puteam lua cu mine i mi-a p rut r u c nu eram în stare s desprind inscrip iile de pe pere i. Mai erau i al ii în od ile templului, dar erau prea însp imînta i ca s se arate. Desigur, aflaser c îi r pisem pe Mama i pe Tat l i, probabil, tiau i cum o sfîr ise cel vîrstnic. Mie îns nu-mi p sa. P seam b trînul Egipt, ducînd cu mine izvorul tuturor puterilor. Eram tîn r, nebunatic i înfl rat. CÎND, în sfîr it, am ajuns în Antiohia, pe fluviul Orontes un ora mare i splendid, care ar fi putut rivaliza cu Roma, ca popula ie i bun stare am citit vechile papirusuri, care istoriseau despre tot ceea ce Akasha îmi dezv luise. Ea i Enkil au c tat atunci prima dintre numeroasele capele pe care aveam s le construiesc pentru ei de-a lungul i de-a latul Europei i Asiei. tiau c aveam s -i îngrijesc i s îi ap r întotdeauna i, în schimb, eram convins c n-aveau s îng duie vreodat s mi se întîmple ceva r u. Veacuri mai tîrziu, cînd haita fiilor întunericului mi-a dat foc, la Vene ia, eram prea departe de Akasha, c ci, altfel, cu siguran , mi-ar fi s rit în ajutor. Cînd am reu it s ajung în sanctuar, i-am b ut sîngele pîn cînd m-am vindecat. Am cunoscut astfel suferin a pe care o avuseser de înfruntat zeii cei pîrjoli i. Dup un veac, cît am stat în Antiohia, mi-am pierdut speran a c ei se vor mai "întoarce la via " vreodat . T cerea i nemi carea lor erau aproape la fel ca acum. Doar culoarea pielii li s-a schimbat sim itor, pîn cînd a redevenit asemeni alabastrului, pierzînd orice urm a distrugerii f ptuite de razele soarelui. Pe atunci, eram cufundat în observarea mersului vie ii în ora i eram îndr gostit nebune te de o grecoaic superb cu p rul negru, o curtezan numit Pandora, care avea cele mai frumoase bra e din cîte am v zut vreodat la o muritoare. Ea a tiut cine eram înc din prima clip cînd ochii ni s-au întîlnit. A a teptat cu r bdare s -i vin ceasul, fermecîndui ame indu-m pîn cînd m-a convins s îi dezv lui vraja. Atunci, Akasha i-a îng duit bea din sîngele ei i ea a devenit una dintre cele mai puternice creaturi supranaturale din cîte mi-a fost dat s întîlnesc. Vreme de dou secole am tr it i am luptat al turi de a. Am iubit-o pe Pandora. Dar asta-i deja alt poveste. i-a putea spune un milion de pove ti despre secolele pe care le-am tr it de-atunci, despre c toriile mele de la Antiohia la Constantinopole, înapoi la Alexandria i, mai

departe, în India, apoi din nou în Italia, iar din Vene ia pîn la podi urile înalte i reci ale Sco iei i, în cele din urm , aici, pe insula din Egee unde ne afl m acum. i-a putea descrie fiecare schimbare m runt petrecut cu Akasha i Enkil de-a lungul anilor, i-a putea vorbi zile în ir despre lucrurile ciudate pe care le-au f cut, despre tainele care au r mas nedezlegate. Poate c , într-o noapte, în viitorul îndep rtat, cînd te vei fi întors la mine, am s i vorbesc despre ceilal i nemuritori pe care i-am întîlnit, despre cei crea i asemeni mie de c tre zeii care au supravie uit în felurite inuturi unii dintre ei, slujitori ai Mamei, iar al ii, supu i groaznicilor zei din R rit. i-a putea spune cum Mael, s rmanul preot druid, a sfîr it prin a bea sîngele unui alt zeu muribund i i-a pierdut pe dat credin a în religia lui str veche. A devenit i el un nemuritor proscris, la fel de periculos i de rezistent ca oricare dintre noi. i-a putea spune cum s-au r spîndit în lume legendele despre Cei Ce Trebuie P zi i. Dar i despre vremurile cînd al i nemuritori au încercat s mi-i smulg , din orgoliu, ori mîna i numai de dorin a de a distruge, vrînd s pun cap t spi ei noastre. Am s i povestesc cîndva i despre singur tatea mea, depre cei pe care i-am creat i despre felul în care i-au aflat sfîr itul. Am s i spun cum m-am cufundat în rîn împreun cu Cei Ce trebuie P zi i, i m-am trezit din nou la via , mul umit sîngelui lor, tr ind nenum rate vie i omene ti înainte de a m cufunda iar i iar. Î i voi vorbi i despre ceilal i cu adev rat ve nici, pe care-i întîlnesc uneori. Ultima oar am întîlnit-o pe Pandora la Dresda. Era înso it de un vampir puternic i vicios din India. Ne-am certat i ne-am desp it. Prea tîrziu, am descoperit scrisoarea în care m ruga s ne întîlnim la Moscova. Era o hîrtiu mic i fragil ce c zuse în fundul unui cuf r ticsit. Prea multe amintiri, prea multe pove ti, cu sau f înv minte... i-am povestit îns ceea ce era mai important: cum am ajuns s -i am al turi pe Cei Ce Trebuie P zi i i cine sîntem noi cu adev rat. Important îns e ca tu s în elegi urm toarele: În vremea dec derii Imperiului Roman, to i vechii zei ai lumii p gîne au fost declara i demoni de c tre cre tinii afla i în plin ascensiune. O dat cu trecerea timpului, n-a mai avut nici un rost s li se explice c Hristos al lor nu era decît un alt zeu al P durii, murind i reînviind, a a cum odinioar i Dionisos, i Osiris o f cuser , sau c Fecioara Maria nu era decît o alt ipostaz a Mamei celei Bune. Epoca lor era devotat altor convingeri i credin e, o er în care noi am devenit diavoli, opu i celor în care credeau ei, i asta, pe m sur ce vechile cuno tin e erau uitate sau în elese gre it. Dar a a a fost s fie. Sacrificiile omene ti au fost considerate o barbarie de c tre greci i romani. Mie însumi mi se p ruse de-a dreptul scîrbos felul în care keltoii î i ardeau uf torii în colo ii de r chit , în numele zeului lor, dup cum i-am povestit. La fel au gîndit i cre tinii. Cum am fi putut noi, zeii, ce ne hr neam cu sînge omenesc, s fim considera i a fi "buni"? Adev rata pervertire a rasei noastre s-a împlinit atunci cînd copiii întunericului au ajuns s fie convin i c slujeau diavolului cre tin, cînd, asemeni crun ilor zei de la R rit, au încercat s impun r ul ca valoare suprem , au început s cread în puterea lui în ordinea lumii, în locul s u de drept în aceast lume. Dar ine minte ce- i spun eu: ul nu i-a g sit niciodat locul în lumea Occidentului. Nimeni nu va g si vreodat o justificare pentru moarte. Indiferent cît de violente au fost veacurile ce au urmat c derii Romei, oricît de cumpliteau fost r zboaiele, persecu iile i nedrept ile, pre ul vie ii omene ti n-a încetat s creasc . Biserica, în ciuda faptului c a f cut statui i a zugr vit icoane Hristosului ei i martirilor, a între inut mereu credin a c moartea acestora pentru binele credincio ilor n-a putut veni decît din partea inamicului, nu dinspre propriii ei preo i. Tocmai aceast credin în valoarea vie ii umane a determinat abandonarea, în întreaga Europ , a torturii i a mijloacelor dezgust toare de execu ie. i tot ea îi îndep rteaz pe oameni de monarhie, în direc ia republicii, în America i Fran a. Acum sîntem din nou în pragul unei ere atee o epoc în care cre tinismul î i pierde puterea, precum odinioar religiile p gîne, în vreme ce noul umanism, credin a în om, în împlinirile i drepturile acestuia, devine mai puternic decît a fost vreodat . Desigur, nu putem anticipa ce se va întîmpla cînd vechea religie se va fi stins. Cre tinismul s-a ridicat din cenu a p gînismului, ducînd mai departe vechea adorare, într-o nou form . Poate c o nou religie îi va lua locul acum. Poate c , în lipsa unei religii, omul s-ar cufunda în cinism i egoism, fiindc are cu adev rat nevoie de zeii s i. Dar se prea poate ca altceva, mult mai minunat, s ia locul ocupat azi de cre tinism:

lumea ar putea face cu adev rat un pas înainte, departe de zei i zei e, mai presus de îngeri i diavoli. Iar într-o asemenea lume, Lestat, cu greu ne vom afla noi un loc al nostru. Toate pove tile pe care i le-am istorisit sînt, la urma urmei, la fel de nefolositoare ca i toate cuno tin ele antichit ii pentru noi ori pentru oamenii de rînd. Imaginile i poezia acestora vor fi fiind, poate, frumoase; ne pot înfiora, dezv luindu-ne ceva ce am b nuit ori sim it întotdeauna. Ne pot aduce aminte de vremurile cînd p mîntul era pentru omenire nou i plin de minun ii. Îns mereu ne vom întoarce la mersul de-acum al lumii. În aceast lume vampirul e doar un zeu întunecat, un copil al întunericului. El nu poate fi altceva. Iar dac uneori el exercit o anumit fascina ie asupra min ii oamenilor, este numai din pricina faptului c imagina ia omeneasc e un loc tainic, plin de amintiri primitive i dorin e nem rturisite. Mintea fiec rui om e o gr din s lbatic , dup cum obi nuie ti s spui tu, în care tot soiul de creaturi se-nal i decad, unde se aud cîntece i sînt n scocite lucruri ce, în mod obi nuit, sînt condamnate i dezaprobate. i totu i, atunci cînd oamenii ajung s ne cunoasc , ne iubesc. Ne iubesc chiar i acum. Mul imile pariziene ador ceea ce v d pe scena Teatrului Vampirilor. Iar cei ce îi întîlnesc pe semenii t i prin s lile de bal din lumea întreag cad pe dat la picioarele seniorilor palizi înve mînta i în pelerine ro ii. Se înfioar la gîndul posibilit ii nemuririi, la gîndul c o fiin atît de splendid , de rea , poate fi, fundamental, aservit r ului, c aceast fiin poate sim i i cunoa te atîtea, dar totu i, ea alege de bun voie s î i satisfac poftele întunecate. Poate chiar î i doresc s devin acea creatur str lucitoare a r ului. Ce simplu li se pare. De fapt, chiar aceasta simplitate îi ademene te. Dar d ruie te-le darul întunecat, i doar unul dintr-o sut de mii n-are s fie la fel de nefericit precum sîntem noi. Ce-a putea s i spun acum, în încheiere, ceva care s nu- i confirme cele mai negre spaime? Am tr it mai bine de optsprezece veacuri i- i pot spune c via a n-are nevoie de noi. N-a avut niciodat , cu adev rat, vreun rost. Locul nostru nu e aici. 14 MARIUS a t cut. Pentru întîia oar , m-a sc pat din ochi i a privit cerul de dincolo de ferestre, ca i cum ar fi ascultat voci îndep rtate, de pe celelalte insule, pe care eu nu le puteam auzi. Mai am s i spun cîte ceva, mi-a spus, lucruri importante, de i, mai degrab , practice... P rea cam neatent. Mai sînt i ni te promisiuni, pe care am s te rog s mi le faci... Apoi s-a cufundat în t cere, ascultînd. Chipul îi sem na nespus de mult cu cel al Akashei sau al lui Enkil. Erau o mie de întreb ri pe care a fi vrut s i le pun. Îns , înainte de asta, a fi vrut s repet o mie dintre spusele lui, de parc , de le-a fi rostit cu glas tare, sensul lor m-ar fi truns mai deplin. Dac a fi vorbit atunci, cu greu m-ar fi putut în elege cineva. M-am l sat pe spate în jil ul al c rui brocart mi s-a p rut r coros, împreunîndu-mi mînile în form de turl , i n-am f cut altceva decît am privit drept înainte, de parc povestea lui s-ar fi risipit în vînt, iar eu a fi recitit-o acum. M gîndeam la ceea ce afirmase despre bine i r u. M-am gîndit cît de îngrozit, de dezam git a fi fost dac-ar fi încercat s conving de juste ea filozofiei cumpli ilor zei din R rit, cum c , într-un fel sau altul, ceea ce f ptuiam ne-ar fi în at. Eram eu însumi un copil al Occidentului i de-a lungul scurtei mele vie i luptasem împotriva neputin ei occidentale de a accepta r ul i moartea. Dincolo îns de toate aceste considera ii se afla însp imînt toarea certitudine a faptului Marius ne-ar fi putut distruge pe to i, nimicindu-i pe Akasha i Enkil. Marius ar fi putut ucid to i membrii stirpei noastre dîndu-i focului pe Akasha i Enkil, sc pînd astfel lumea de un r u anacronic i nefolositor. A a mi se p rea, cel pu in. Cît despre groz via reprezentat de c tre Akasha i Enkil în i... Ce-a putea spune? Doar c eu însumi sim isem o sclipire din ceea ce sim ise Marius odinioar : c i-a putea trezi, i-a putea determina s vorbeasc din nou, s se mi te. Mai exact, v zîndu-i, am sim it cineva ar putea i ar trebui s fac acest lucru. Cineva ar putea pune cap t somnului lor cu ochii deschi i. Ce aveau s fie ei, dac aveau s vorbeasc , dac aveau s se mai mi te vreodat ? Ce aveau s fac ?

Mi-au trecut prin minte, deodat , dou posibilit i la fel de ispititoare: s -i trezesc sau -i distrug. Amîndou m seduceau. A fi vrut s -i p trund i s comunic cu ei, totu i, impulsul irezistibil al nebuniei distrugerii lor mi se p rea de în eles. Am fi ie it din scen printr-o explozie de lumin , ducînd cu noi întreaga noastr semin ie de blestema i. Ambele atitudini erau manifest ri ale puterii. Ale triumfului asupra trecerii timpului. N-ai fost niciodat ispitit s o faci? l-am întrebat cu durere în glas. întrebam dac m auzeau i ei, de jos, din capela în care se aflau. rea a se trezi din visare, s-a întors c tre mine i a cl tinat din cap: Nu. Chiar dac tii mai bine decît oricine c nu avem cu adev rat un loc în aceast lume? A cl tinat din nou din cap: Nu. Sînt nemuritor, mi-a spus, cu adev rat nemuritor. Ca s fiu sincer cu tine, nu cred c mai exist ceva care s m poat ucide. Dar asta nu conteaz cu adev rat. Vreau s merg înainte. Nici nu-mi trec prin minte asemenea gînduri. Am devenit eu însumi o con tiin permanent , inteligen a dup care am tînjit ani în ir, întreaga-mi via de muritor. Sînt îndr gostit, cum am fost dintotdeauna, de progresul omenirii. A vrea s tiu ce are s se întîmple acum, cînd omenirea a ajuns s i pun din nou întreb ri despre propriii zei. Iat de ce, cu nici un chip, nimeni nu m-ar putea convinge s îmi închid ochii pentru vecie. Am încuviin at. Îl în elesesem. Tu, îns , n-ai putea îndura ceea ce îndur eu, a continuat. Chiar i-n dumbrava din nordul Fran ei, unde am fost transformat în ceea ce sînt, nu mai eram tîn r. De atunci, s-a întîmplat s r mîn singur, am tr it spaime de nedescris, am fost în pragul nebuniei, dar nam fost niciodat tîn r i nemuritor în acela i timp. Am f cut de zeci de ori ceea ce trebuia faci tu acum. Va trebui s ne desp im, va trebui s pleci cît de curînd. S ne desp im? Dar eu nu vreau... Trebuie s pleci, Lestat, i, a a cum i-am spus, asta va trebui s se întîmple cît de curînd. Nu e ti înc preg tit ca s r mîi cu mine. Acesta e unul dintre lucrurile cele mai importante care-mi mai r seser de spus. Va trebui s m ascul i la fel de atent cum m-ai ascultat i pîn acum. Marius, nici nu-mi pot închipui ce-ar însemna s te p sesc acum. Nici m car... Am sim it cum m cuprindea furia. M adusese aici doar ca s m alunge? Mi-am amintit de ceea ce-mi spusese Armand. Nu putem comunica cu adev rat decît cu cei vîrstnici i nicidecum cu aceia pe care i-am creat. Iar eu îl g sisem pe Marius. Erau doar vorbe-n vînt. Nu exprimau nici pe departe ceea ce sim eam, disperarea i teama de desp ire. Ascult -m , a zis cu blînde e. Înainte de a fi fost r pit de c tre gali, tr isem o via întreag . Nici un om din acea epoc nu i-ar fi putut dori mai mult. Mai tîrziu, plecînd împreun cu Cei Ce Trebuie P zi i, din Egipt, am tr it iar, ani în ir, în Antiohia, o via demn de un c rturar roman. Tr ind acea via , am avut puterea de a le tr i pe cele ce au urmat. Am avut puterea de a m integra în lume, la Vene ia, precum bine tii. În Antiohia, am avut o cas , sclavi, i iubirea Pandorei. Tr iam, ineam pasul cu ceea ce se petrecea. Am avut puterea de a domni în aceast insul , dup cum vezi. Tu, îns , asemeni tuturor celor ce se dau fl rilor ori soarelui foarte devreme, n-ai avut parte niciodat de via a adev rat . Cînd erai un tîn r muritor, ai sim it gustul vie ii doar timp de ase luni, la Paris. Ca vampir, ai fost un hoinar, un exclus, bîntuind casele i vie ile altora, mi cîndu-te, dup cum te duceau pa ii, din loc în loc. Dac vrei s supravie uie ti, trebuie s tr ie ti, cît mai curînd, o via întreag . Dac te-ai opri acum, ai putea pierde totul, te-ar putea cuprinde disperarea i te-ai reîntoarce în rîn , pentru a nu te mai ridica niciodat . Sau poate chiar mai r u... Vreau s tr iesc. În eleg, am sfîr it prin a spune. i totu i, atunci cînd cei de la Paris mi-au propus s r mîn cu ei în Teatrul Vampirilor, n-am putut. Locul t u nu era al turi de ei. De altfel, teatrul acela este, de fapt, un clan. Nu e o lume, a a cum nici insula în care mi-am aflat eutrefugiul nu e lumea. i s-au întîmplat prea multe lucruri groaznice acolo. În schimb, în s lb ticia Lumii Noi spre care te îndrep i, în or elul acela barbar numit New Orléans, ai p trunde în lume, a a cum n-ai mai f cut-o vreodat . i-ai putea g si un loc, precum muritorii de rînd, a a cum i-ai dorit-o de atîtea ori de-a lungul peregrin rilor tale al turi de Gabrielle. Acolo nu va fi nici un clan str vechi care i caute pricin , nici un nelegiuit care s te însp imînte. Iar cînd, la rîndul t u, ai s i faci tovar i c ci singur tatea te va determina s o faci caut s îi creezi i s -i p strezi cît mai umani posibil. ine i-i al turi, fi i membrii unei familii, nu ai unui clan, i încerca i împreun s în elege i epoca în care tr i, deceniile pe care le petrece i. Caut s afli care sînt ve mintele ce se potrivesc cel mai bine trupului t u, alege i cu grij a ternuturile-n care- i vei petrece orele de leneveal i locurile în care vei vîna. Caut s în elegi ce

înseamn s sim i trecerea timpului! Da. S simt durerea de a vedea cum se moare în jurul meu... Era exact ceea ce Armand m avertizase s nu fac. Exact. E ti n scut pentru a înfrînge timpul, nu pentru a fugi de el. Vei suferi, fiind nevoit s i duci existen a înconjurat de taina monstruozit ii tale. Vei suferi, fiind nevoit s ucizi. Ai putea alege s te hr ne ti cu r uf tori, pentru a- i lini ti con tiin a. S-ar putea s n-o po i face. Te po i îns apropia foarte mult de via , dac vei reu i s închizi în tine taina cît mai adînc. E ti n scut pentru a te apropia de via , dup cum le-ai spus tu însu i membrilor clanului din Paris. E ti o imita ie perfect a unui om. Vreau. Da, vreau... Atunci, f a a cum i-am spus. i încearc s în elegi. De fapt, ve nicia e o succesiune de vie i omene ti. Bineîn eles, ar putea exista i perioade îndelungate de retragere. Va veni vremea cînd te vei cufunda în rîn , ori te vei mul umi s prive ti. Îns cei asemeni nou se arunc mereu înapoi în vîltoare. Înot m cît putem de mult, pîn cînd timpul sau vreo tragedie ne doboar , a a cum se întîmpl i cu muritorii. Ai s-o faci? Î i vei p si refugiul, aruncîndu-te în vîltoarea lumii? Da, categoric. Cînd va veni vremea, o voi face. Cînd lumea va fi devenit într-atît de interesant , încît n-am s mai pot rezista. Atunci, m voi plimba din nou pe str zile ora elor. Voi avea un nume. Voi ac iona. Atunci, de ce n-ai veni chiar acum cu mine? Ah, palid ecou al spuselor lui Armand. i al zadarnicei rugi a lui Gabrielle zece ani mai tîrziu. E o invita ie mult mai ispititoare decît î i închipui, a r spuns. Dar i-a pricinui un mare r u, dac a veni cu tine. A sta între tine i lume. N-am cum s împiedic asta. Am cl tinat din cap i mi-am întors privirile, plin de am ciune. Vrei s i urmezi calea? Sau vrei ca prevestirile lui Gabrielle s se adevereasc ? Vreau s merg mai departe, am zis. Atunci va trebui s pleci. Peste un veac, ori poate chiar mai curînd, ne vom reîntîlni. Nu voi mai fi pe aceast insul . Pîn atunci, îi voi fi dus pe Cei Ce Trebuie P zi i altundeva. Îns , oriunde te-ai afla, am s te g sesc. Atunci, eu voi fi acela care te va implora s r mîi. N-am s te las s m p se ti. M voi îndr gosti de tov ia ta, de vorbele tale, de simpla ta prezen , de înc înarea ta, de lipsa ta de credin în orice ar fi s fie. De tot ce m simt deja legat, poate chiar mai mult decît s-ar cuveni. Îl ascultam, st pînindu-m cu greu s nu izbucnesc în lacrimi. A fi vrut s -l implor s lase s r mîn. Iar acum e imposibil? l-am întrebat. Marius, n-am putea economisi durata unei vie i? E absolut imposibil. i-a putea spune pove ti o ve nicie, dar ele nu pot înlocui via a. Crede-m , am încercat s îi cru pe al ii. N-am reu it niciodat . Nu te pot înv a ceea ce tear înv a via a. N-ar fi trebuit s -i iau lui Armand tinere ea, iar secolele sale de nebunie i suferin sînt o pedeaps pentru mine chiar i acum. I-ai f cut un bine, tîrîndu-l în Parisul acestui veac, dar m tem c , pentru el, s-ar putea s fie prea tîrziu. Crede-m , Lestat, cînd i spun c toate acestea sînt necesare. Trebuie s ai i tu parte de o via , c ci cei ce n-o tr iesc, r mîn ve nic nemul umi i, pîn cînd au, în sfîr it, parte de ea ori sînt distru i. Dar Gabrielle? Gabrielle i-a tr it via a; era cît pe ce s i tr iasc i moartea. E de-ajuns de puternic pentru a se întoarce ori cînd în lume ori pentru a tr i o ve nicie la marginea ei. i crezi c se va mai întoarce vreodat ? Nu tiu, Gabrielle e mai presus de în elegerea mea. Nu îns i de experien a mea: seam prea mult cu Pandora. Dar eu n-am în eles-o niciodat pe Pandora. Adev rul este majoritatea femeilor sînt slabe, fie ele muritoare sau nemuritoare. Dar atunci cînd dai de una puternic , fii convins c e cu totul imprevizibil . Am încuviin at din cap. Vreme de o clip , mi-am închis ochii. Nu voiam s m gîndesc la Gabrielle. Indiferent de ceea ce spuneam noi, Gabrielle plecase. Tot nu reu eam s accept c trebuia s plec. Locul acesta îmi p rea a fi paradisul. Dar n-avea nici un rost s mai discut m despre asta. tiam c el luase deja o hot rîre, dar tiam n-are s m oblige. M va l sa s încep prin a-mi face griji în leg tur cu tat l meu cel muritor, pîn cînd voi sfîr i prin a-i spune c plec. Mai r seser doar cîteva nop i pîn atunci. Da, a încuviin at blînd. Pîn atunci, i-a mai putea spune cîte ceva. Cînd am deschis iar ochii, el m privea r bd tor, plin de afec iune. Am sim it ghimpele iubirii str pungîndu-m la fel de dureros cum îl sim isem cînd eram al turi de Gabrielle. Am

sim it c -mi d deau lacrimile i m-am str duit s le alung. Ai înv at multe de la Armand, mi-a spus cu o voce potolit , de parc-ar fi încercat s ajute în lupta t cut pe care o duceam cu mine însumi. Ai înv at i mai multe, de unul singur. i totu i, mai ai cîte ceva de înv at i de la mine. Te rog, spune. Ei bine, un lucru e sigur, a început el, puterile tale sînt extraordinare, dar s nu te tep i ca cei pe care-i vei crea în urm torii cincizeci de ani s fie egali cu tine i Gabrielle. Cel de-al doilea copil al t u nu are s posede nici jum tate din puterile lui Gabrielle, iar urm torii nici m car atît. Sîngele pe care i l-am dat eu ar putea aduce unele modific ri. Dac vei bea... dac vei bea sîngele Akashei i al lui Enkil de i ai putea alege s nu o faci... asta ar mai putea aduce i alte modific ri. Cu toate acestea, num rul copiilor pe care-i po i crea într-un secol este limitat. Iar noile vl stare vor fi slabe. De i asta nu-i neap rat ceva u. Legea vechilor clanuri purta în ea o doz de în elepciune, aceea c puterea vine o dat cu vîrsta. i, din nou, vechiul adev r se dovede te valabil: po i crea imbecili sau titani, n-ai de unde s tii dinainte. Ceea ce st scris s se întîmple se va întîmpla. Va trebui s i alegi cu grij tovar ii. Alege-i fiindc î i face pl cere s -i prive ti i s le ascul i glasul, alege-i pentru tainele pe care le poart în suflet iar tu n zuie ti s le cuno ti. Cu alte cuvinte, alegei fiindc îi iube ti. Altfel, fii sigur c nu le vei putea suporta tov ia vreme prea îndelungat . În eleg, am spus. S -i fac din dragoste. Exact, creeaz -i cu dragoste. i asigur -te c au tr it destul înainte ca tu s le ruie ti sîngele t u. i niciodat , în veci, nu crea un vampir la fel de tîn r precum Armand. Asta e cea mai cumplit dintre crimele pe care le-am f ptuit împotriva stirpei noastre: l-am creat pe Armand pe cînd acesta era înc un copil. Dar n-aveai de unde s tii c fiii întunericului vor veni, atunci cînd au venit, i te vor desp i de el. Nu. i totu i, ar fi trebuit s mai a tept. Singur tatea a fost cea care m-a determinat fac ceea ce am f cut. i, de asemenea, neajutorarea lui Armand, faptul c via a lui de muritor se afla întru totul în mîinile mele. Aminte te- i mereu s i fie team de puterea ta, de puterea pe care o ai asupra celor muribunzi. Singur tatea din noi i sim ul acestei puteri pot fi la fel de puternice precum setea de sînge. Dac Enkil n-ar fi existat, n-ar fi existat nici Akasha, tot a a cum, dac Akasha n- ar fi existat, n-ar fi existat, poate, nici Enkil. Da. Iar din cîte îmi spui, se pare c Enkil e cel ce-o st pîne te pe Akasha. C Akasha este cea care, din cînd în cînd... Da, e-adev rat, a încuviin at i chipul i s-a întunecat, iar ochii au c tat o str lucire confiden ial , de parc am fi otit între noi, de team ca, nu cumva, cineva s ne aud . A t cut o vreme, de parc s-ar fi gîndit îndelung la ceea ce voia s -mi spun . Cine tie de ce ar fi în stare Akasha, dac Enkil n-ar st pîni-o? De ce încerc oare s conving c el n-are cum s aud ce- i spun, atunci cînd cuvintele-mi sînt formate numai în gînd? De ce vorbesc în oapt ? M-ar putea distruge oricînd. Poate c numai Akasha îl împiedic pe Enkil s-o fac . Îns ce s-ar întîmpla cu ei, dac el m-ar ucide? De ce s-au l sat ar i de soare? De unde am putea ti a a ceva? Poate c tiau c nu li se va întîmpla nimic. Aveau -i nenoroceasc doar pe cei ce îi chinuiser . Poate c , tr ind a a, închi i în ei în i, în eleg mai greu ceea ce se petrece în afar . N-au avut timp s i adune puterile, s se trezeasc din vis i s se salveze. Poate c mi rile lor de mai tîrziu, cele la care mi-a fost dat s fiu martor, au fost posibile numai fiindc soarele i-a trezit. Iar acum, dorm din nou, cu ochii deschi i. Viseaz iar i nici m car n-au nevoie s bea. Ce-ai vrut s spui adineauri?... Dac voi alege le beau sîngele? Am oare de ales? E un lucru la care va trebui s cuget m împreun . Mai r mîne, desigur, i posibilitatea ca ei s nu- i îng duie s le sorbi sîngele. M-am înfiorat la gîndul bra elor lor lovindu-m , azvîrlindu-m de-a curmezi ul capelei ori jos, pe pardoseala de piatr . i-a spus numele ei, Lestat. Cred c ea te va l sa s bei. Dac -i vei sorbi sîngele, vei fi cu mult mai rezistent decît e ti acum. Cîteva pic turi n-ar face decît s te înt reasc , îns , dac i va da mai mult, nici o for de pe p mînt nu te va mai putea distruge. Trebuie s fii sigur c vrei asta. De ce s nu vreau? Vrei s arzi, s te faci scrum i s tr ie ti o perpetu agonie? Vrei s fii c pit cu o mie de cu ite ori ciuruit de gloan e, i totu i s supravie uie ti, s devii o halc de carne ce nu- i poate purta de grij ? Crede-m , Lestat, asta poate fi chiar mai r u decît îns i

moartea. Ai putea suporta chiar i soarele, supravie uind atît de ars, încît nimeni nu te-ar putea recunoa te, dorindu- i, asemeni b trînilor zei din Egipt, s fi murit? Dar n-am s m vindec mai repede? Nu neap rat. Nu i dac nu vei beneficia de o nou infuzie din sîngele ei, în starea în care te vei afla. Timpul, m surat cu durata unor vie i omene ti sau sîngele celor vîrstnici... acestea pot fi t duitoare. Dar i-ai putea dori, la un moment dat, s fi murit. Gînde te-te la asta. Îng duie- i un r gaz. Ce-ai face dac ai fi în locul meu? A bea sîngele Celor Ce Trebuie P zi i, desigur. A bea, pentru a fi mai puternic, mai aproape de nemurire. A implora-o în genunchi pe Akasha s -mi dea voie s beau, iar apoi m-a ad posti în bra ele ei. Dar mie mi-e u or s vorbesc despre asta. Ea nu m-a respins niciodat , iar eu tiu c vreau s tr iesc de-a pururi. Ea nu m-a lovit niciodat . Pentru a tr i ve nic, a fi în stare s mai suport înc o dat focul. A îndura ar a soarelui. A suporta orice, doar ca s pot tr i mai departe. Tu, îns , s-ar putea s nu fii sigur c ceea ce î i dore ti e ve nicia. Mi-o doresc. A putea pretinde c stau pe gînduri, a putea pretinde c sînt în elept i chibzuit, cînt rindu- i propunerea. Dar, la naiba, nu cred c te-a putea p li, nu-i a a? Ai ti, oricum, care mi-ar fi r spunsul. A zîmbit. Atunci, înainte s pleci, vom coborî din nou în capel i-i vom cere, cu umilin , sîngele. Vom vedea ce are s i r spund . Dar, acum, nu-mi vei mai spune nimic? l-am întrebat. Mi-a f cut semn s -i spun ce doream s tiu. Am v zut fantome, i-am spus. Am v zut acei demoni ciuma i pe care mi i-ai descris. I-am v zut posedînd oameni i obiecte. Nici eu nu tiu mai multe decît tii tu. Cele mai multe dintre fantomele de soiul acesta nu par a fi mai mult decît simple apari ii lipsite de con tiin , a a cum sînt i considerate, de altfel. N-am stat de vorb niciodat cu vreo fantom i nici una dintre ele nu mi s-a adresat vreodat . Cît despre demonii blestema i, nu cred c pot ad uga ceva la explica iile de odinioar ale lui Enkil, cum c ace ti demoni ar fi nebuni de furie fiindc nu au trup. Exist îns alte fiin e nemuritoare mult mai interesante. Ce sînt acelea? Exist în Europa cel pu in dou astfel de creaturi, care n-au b ut niciodat sînge. Se pot mi ca atît la lumina zilei, cît i în bezn , au trupuri i sînt foarte puternice. Arat exact ca oamenii. În Egiptul antic, a existat unul, cunoscut la curte drept Ramses cel Blestemat, i, din cîte tiu eu, era cu adev rat blestemat. Dup dispari ia sa, numele lui a fost ters de pe toate monumentele regale. tii c acesta era obiceiul egiptenilor: s tearg numele, închipuindu- i c astfel nimicesc fiin a care îl poart . Nu tiu ce s-a întîmplat cu el. N-am sit nimic în vechile pergamente despre asta. Armand l-a pomenit la un moment dat, am intervenit. Armand, vorbindu-mi despre legende, spunea c Ramses ar fi fost un vampir vîrstnic. N-a fost. Dar nici eu n-am crezut asta, n-am dat crezare celor citite despre el pîn cînd nu i-am v zut pe ceilal i, cu ochii mei. i nici m car cu ace tia, n-am comunicat. I-am rit doar, iar ei s-au speriat de mine i au fugit. M tem de ei, fiindc pot umbla la lumina soarelui. Sînt puternici, lipsi i de sînge, i cine ar putea ti de ce sînt în stare? Dar s-ar putea s treac veacuri, f s -i întîlne ti. Dar cît sînt de b trîni, cînd s-a întîmplat asta? Sînt foarte b trîni, probabil la fel de în vîrst ca mine. N-a putea s i spun exact. Tr iesc o via de oameni avu i i puternici. Poate c exist mai mul i din stirpea lor, poate au o cale de a se înmul i. Nu tiu. Pandora spunea odat c-ar fi existat i o femeie. Dar noi doi n-am fost niciodat de acord în privin a lor. Ea sus inea c i ei au fost odinioar ceea ce sîntem noi, dar au încetat s se mai hr neasc , a a cum Mama i Tat l au încetat s mai bea. Eu îns nu cred c ei au fost ceea ce sîntem noi. Ei sînt altceva, ceva lipsit de sînge. Nu reflect lumina, a a cum face pielea noastr . Ei o absorb. Sînt doar cu o nuan mai închi i la piele decît muritorii. Sînt îndesa i i puternici. S-ar putea s nu-i întîlne ti niciodat , dar i-am spus, ca s te previn. Nu-i l sa niciodat s i cunoasc s la ul. Ar putea fi mai periculo i decît muritorii. Dar sînt oamenii cu adev rat primedio i? Mie mi-au p rut a fi u or de p lit. Bineîn eles c sînt periculo i. Oamenii ne-ar putea distruge, dac ar afla cine sîntem cu adev rat. Ne-ar putea vîna în timpul zilei. Nu subestima acest avantaj al lor. Din nou, legile vechilor clanuri s-au dovedit în elepte în aceast privin . S nu spui niciodat

muritorilor despre noi. Nu-i spune niciodat unui om unde- i e s la ul ori cel al vreunui alt vampir. E o nebunie s crezi c -i po i st pîni pe muritori. Am încuviin at, de i îmi venea greu s m tem de muritori. Nu m-am temut niciodat de ei. Nici m car Teatrul Vampirilor din Paris, m-a avertizat, nu dezv luie vreun adev r despre noi. Se joac doar cu folclorul i cu iluziile. Publicul se las p lit. Mi-am dat seama c ceea ce spunea era adev rat. Chiar i în scrisorile pe care mi le scria Eleni, ea avea grij s nu dezv luie vreun nume i ascundea întotdeauna adev ratele în elesuri. Ca întotdeauna, acest mister mi se p rea ap tor. Îmi r scoleam f încetare mintea, încercînd s -mi amintesc dac întîlnisem vreodat acele creaturi lipsite de sînge... S fiu sincer, era posibil ca eu s le fi luat drept vampiri proscri i. Mai trebuie s tii un lucru despre fiin ele supranaturale, a zis Marius. Ce anume? Nu sînt sigur în aceast privin , dar am s i spun ce cred eu. B nuiesc c , atunci cînd sîntem ar i ori distru i în orice alt mod, ne putem întoarce într-o alt form . Nu vorbesc acum despre oameni, despre ceva asem tor reîncarn rii în care cred unii dintre ei. Nu tiu nimic despre soarta sufletelor oamenilor. Dar noi tr im ve nic, iar eu cred c ne putem întoarce. Ce te face s crezi a a ceva? s vreau, gîndul mi-a zburat la Nicolas. Acela i lucru care îi face pe oameni s cread în reîncarnare.Între ei, sînt unii care pretind c î i amintesc vie ile tr ite anterior. Vin la noi ca muritori, pretinzînd a ti totul despre noi, sus inînd c , odinioar , au fost de-ai no tri, i ne cer s le d m iar darul întunecat. Pandora a fost unul dintre ace ti oameni. tia o mul ime de lucruri, i n-am putut g si nici o explica ie pentru cuno tin ele ei. Doar dac , nu cumva, i-a imaginat totul ori, cine tie cum, mi-a smuls, f s -mi dau seama, totul, direct din minte. Asta ar fi o alt posibilitate, s existe muritori cu sim uri deosebite ce le-ar îng dui s ne capteze gîndurile. Oricare ar fi r spunsul, nu sînt mul i ca ace tia. Dac vor fi fost cu adev rat vampiri înainte, sînt numai cî iva dintre cei ce-au pierit. Astfel încît se prea poate ca ceilal i s nu fi avut puterea de a se întoarce. Sau poate c n-au vrut s revin . Cine tie? Pandora era convins murise atunci cînd Mama i Tat l au fost l sa i prad soarelui. Dumnezeule mare, se nasc din nou, ca muritori, i mai vor redevin vampiri? Marius a surîs. E ti tîn r, Lestat, i te contrazici. Cum crezi c ar fi cu adev rat, dac ai fi din nou muritor? Gînde te-te la asta, cînd vei da ochii cu tat l t u. Pe t cute, i-am dat dreptate. Dar n-a fi vrut s pierd ceea ce mintea mea f cuse din starea de muritor. Îmi doream s plîng mereu dup umanitatea mea pierdut . tiam c iubirea pe care o nutream pentru muritori era strîns legat de faptul c nu-mi era team de ei. Marius privea aiurea, absorbit de gînduri. P rea o întruchipare a ascult rii. Apoi chipul lui i-a îndreptat din nou aten ia asupr -mi. Lestat, nu mai avem la dispozi ie decît dou sau trei nop i, a spus el, cu glasul plin de triste e. Marius, am optit. Mi-am mu cat limba, ca s nu rostesc cuvintele ce n zuiau s ias . Singura mea consolare era expresia fe ei sale. Mi se p rea acum c nu ar tase niciodat , nici m car pentru o clip , neomenesc. Nu tii cît de mult mi-ar pl cea s te p strez lîng mine, a rostit. Dar via a e acolo, afar , nu aici. Cînd ne vom întîlni din nou, am s i spun mai multe, dar, deocamdat , tii tot ceea ce e nevoie s tii. Trebuie s pleci în Louisiana i s ai grij de tat l t u pîn la sfîr itul zilelor sale. S -nve i din asta tot ce vei putea înv a. Am v zut legiuni de muritori crescînd i murind. Tu n-ai v zut nici unul. Dar, crede-m , tinere prieten, mi-a dori cu disperare s te tiu lîng mine. Nu tii cît de mult mi-o doresc. Î i jur c , atunci cînd va veni vremea, voi ti s te g sesc. Dar de ce nu m voi putea întoarce eu la tine? De ce e nevoie s r mîi aici pentru ami a tepta întoarcerea? A venit vremea s plec i eu, a venit pe dat r spunsul. Am domnit prea mult timp peste acest popor. A trezi b nuieli i, pe deasupra, europenii au început s se învîrt prea mult în aceste ape. Înainte de a veni aici, eram ascuns în ruinele unui ora îngropat numit

Pompei, aflat la poalele Vezuviului. Muritorii ce se învîrteau i s pau printre acele ruine mau alungat. Acum, se repet acela i lucru. Va trebui s -mi caut un alt refugiu, un loc neumblat i menit s r mîn cît mai mult timp astfel. La drept vorbind, nu te-a fi adus aici, dac n-a fi tiut c urmeaz s plec. De ce nu? tii prea bine de ce. Nimeni nu trebuie s cunoasc locul unde se afl Cei Ce Trebuie zi i. Ajungem acum la ceea ce era mai important: promisiunile pe care va trebui s mi le faci. Cere-mi orice, am spus. Dar ce i-a putea oferi eu? Doar atît: nu dezv lui niciodat , nim nui, ceea ce i-am spus. nu vorbe ti despre Cei Ce Trebuie P zi i. S nu istorise ti nim nui legendele vechilor zei. S nu spui nim nui c m-ai întîlnit. Am încuviin at, grav. M a teptasem la asta i, chiar f s stau prea mult pe gînduri, tiam c are s -mi fie greu s m in de cuvînt. Dac vei povesti, fie i numai o parte, a continuat, va urma înc o p rticic i, cu fiecare secret dezv luit, va cre te posibilitatea ca Cei Ce Trebuie P zi i s fie descoperi i. Da, am spus. Dar legendele despre originile noastre... Cum r mîne cu cei pe care îi voi crea? Lor voi putea s le spun...? Nu. Cum i-am spus, dac vei dezv lui o parte, vei sfîr i prin a spune totul. Mai mult, dac novicii aceia vor fi odrasle ale Dumnezeului cre tin, dac , asemeni lui Nicolas, vor fi fost otr vi i cu tot soiul de concepte cre tine de felul p catului originar, pove tile tale îi vor înnebuni doar, îi vor descump ni. Va fi o groz vie pe care vor refuza s o accepte. Întîmpl ri, zei p gîni în care nu vor crede, obiceiuri pe care nu le vor în elege. E nevoie s fii preg tit pentru asemenea revela ii, pe cît se poate de mult. Mai bine ascult -le cu aten ie întreb rile i spune-le ceva ce ei se a teapt s aud de la tine. Iar dac vei crede c nu-i po i min i, mai bine nu le spune nimic. Încearc s -i faci puternici, ca pe oamenii care în zilele noastre refuz s cread în Dumnezeu. Dar ia aminte: niciodat nu dezv lui vechile legende. Acelea, le pot spune doar eu. Dar ce-mi vei face, dac am s le dezv lui? am întrebat. Asta l-a l sat înm rmurit. i-a pierdut cump tul vreme de o clip , dup care a izbucnit în rîs. E ti cea mai viclean creatur pe care am întîlnit-o vreodat , Lestat. Important e c pot s i fac orice vreau eu, dac vei nesocoti taina. Sînt convins c tii asta. Te-a putea lca în picioare, cum a f cut Akasha cu cel vîrstnic. i-a putea da foc, cu puterea min ii mele. Dar nu vreau s -mi risipesc amenin rile. Vreau ca tu s te întorci la mine. Dar nu vreau ca aceste taine s se r spîndeasc . Nu vreau ca o hait de nemuritori s se pusteasc din nou asupra mea, cum s-a întîmplat la Vene ia. Vreau s m in departe de cei de-o seam cu mine. Niciodat , fie c vrei, fie c nu, s nu pui pe nimeni pe urmele mele, ori pe cele ale Celor Ce Trebuie P zi i. S nu repe i nicicînd numele meu în prezen a altora. Am în eles, am spus solemn. E ti sigur de asta? Sau e nevoie într-adev r s te amenin ? Trebuie s i explic cît de crunt poate fi r zbunarea mea? i nu vei fi singurul pedepsit, ci vor suferi to i aceia care vor fi aflat de la tine ceva. Lestat, am nimicit destui semeni de-ai no tri ce porniser în utarea mea. I-am ucis numai fiindc aflaser de vechile legende, cuno teau numele meu i nu consim iser s renun e la c ut rile lor. Nu mai pot suporta, am murmurat. i-o jur, nu voi spune nimic, nim nui, niciodat . tem îns de ceea ce al ii mi-ar putea citi în minte. Mi se pare firesc. M tem c mi-ar putea smulge din minte unele imagini. Armand o putea face. Ce-are s se întîmple dac ... Po i ascunde aceste imagini. Le po i fereca, tii cum. Po i trimite alte imagini, care s i deruteze. Î i po i închide mintea. E unul dintre talentele pe care le posezi deja. Dar s m acum amenin rile i mustr rile. tii c in la tine. Nu i-am r spuns pe dat . Mintea îmi zbura aiurea, la tot soiul de posibilit i interzise. În cele din urm , am sfîr it prin a le formula în cuvinte. Marius, n-ai avut niciodat dorin a de a spune totul, tuturor celorlal i? Vreau s spun, celor din semin ia noastr , aducîndu-i pe to i laolalt ? Dumnezeule mare, nu, Lestat. De ce s fac una ca asta? rea sincer mirat. Cunoa terea de c tre to i a legendelor noastre ar putea s compenseze enigmele istoriei noastre, a a cum se întîmpl i în istoria oamenilor. Astfel ne-am putea împ rt i unii altora pove tile i puterile... Ne-am uni i ne-am folosi for ele, a a cum au f cut copiii întunericului, împotriva

omenirii? Nu... Nu a a. Lestat, în istorie, clanurile sînt destul de rare. Cei mai mul i dintre vampiri sînt neîncrez tori i singuratici i nu-i iubesc pe ceilal i. N-au decît unul sau doi tovar i bine ale i, iar asta numai din vreme în vreme. Î i ap cu str nicie terenurile de vîn toare i singur tatea, a a cum fac eu însumi. Ar refuza s se adune laolalt i, chiar dac ar dep i suspiciunile care îi despart, reunirea lor ar lua sfîr it în cumplite b lii i lupte pentru suprema ie precum cele despre care mi-a vorbit Akasha, care s-au întîmplat cu mii de ani în urm . Nu uita c , la urma urmei, sîntem creaturi ale r ului. Sîntem uciga i. E preferabil ca cei ce se unesc pe acest p mînt s fie oamenii i ca ei s se reuneasc întru bine. I-am acceptat spusele, ru inat de felul în care m aprinsesem, de toate sl biciunile mele, de faptul c eram atît de impulsiv. Îns un val de alte posibilit i mi-a invadat mintea, obsedîndu-m chiar. Dar muritorii, Marius? Nu te-a încercat niciodat dorin a de a te ar ta lor, de a le dezv lui întreaga poveste? Din nou, ideea mea p rea a-l surprinde. N-ai vrut niciodat ca lumea s afle despre noi, oricare ar fi fost pre ul cunoa terii? Nu i s-a p rut o variant preferabil unei vie i tr ite pe ascuns? A închis ochii vreme de o clip , odihnindu- i obrajii în c ul palmelor. Pentru întîia oar , captam imagini emise de el i am tiut c îmi îng duia s le v d, fiindc nu era sigur de r spunsul s u. Amintirile lui erau atît de vii i de puternice, încît puterile mele mi-au rut deodat fragile, nesigure. Î i amintea de timpurile începuturilor, cînd Roma mai conducea înc lumea, iar el nu tr ise înc nici m car o via de om. Î i aminte ti c-ai vrut s le spui tuturor, am optit. Ai vrut s dezv lui monstruosul secret. Poate, la început de tot, a existat în mine o patim a comunic rii. Da, a comunic rii, l-am îngînat, insistînd asupra acelui cuvînt. Mi-am amintit atunci de noaptea aceea îndep rtat , cînd urcasem pe scen , însp imîntînd cumplit publicul parizian. Dar asta s-a întîmplat chiar la început, a spus încet, de parc ar fi vorbit pentru sine. Privirile i s-au îngustat, de parc ar fi privit în dep rtare, dincolo de secole. Ar fi o nebunie. Dac omenirea s-ar l sa convins de asemenea revela ii, n-ar ov i, ne-ar distruge. Eu nu vreau s fiu distrus. Primejdiile i nenorocirile de acest fel nu m atrag deloc. Nu i-am r spuns. Nici tu nu sim i nevoia de a dezv lui aceste lucruri, mi-a spus, încercînd s m lini teasc . i totu i, credeam c o simt. I-am sim it degetele pe dosul palmei mele. Eu priveam îns dincolo de el, înapoi c tre prea scurta mea via : teatrul, fanteziile-mi de basm. Triste ea m împietrea. Te sim i singur i monstruos, a spus. E ti impulsiv i vrei s sfidezi. E drept. i crezi c-ar folosi la ceva, dac te-ai desconspira? Nimeni nu poate schimba trecutul. E o iluzie copil reasc i închipui a a ceva. Dezv luie- i identitatea, i te vor distruge. i ce-ai rezolva astfel? Gr dina s lbatic cea plin de via i-ar înghi i r ele în t cere. Unde-i aici dreptatea sau în elegerea? Am încuviin at. I-am sim it mîna apropiindu-se de a mea. S-a ridicat în picioare i cu regret, l-am imitat, ascult tor. E tîrziu, a spus cu blînde e, cu ochii plini de în elegere. Destul cu vorbele. Trebuie s cobor printre oamenii mei. În satul vecin s-au iscat ni te tulbur ri, dup cum îmi era team . Va dura destul pîn cînd voi lini ti spiritele, tot ce-a mai r mas din noaptea asta pîn în zori i poate chiar i seara urm toare. S-ar putea ca mîine s nu putem sta de vorb decît dup miezul nop ii... Din nou, p rea preocupat, i-a înclinat capul i a ascultat. Da, trebuie s plec. Ne-am îmbr at, o îmbr are u oar i pl cut . De i mi-ar fi pl cut s cobor cu el în sat, s v d i eu ce se întîmplase i cum î i conducea el oamenii, îmi doream la fel de mult s m retrag în camera mea, s privesc marea i, într-un tîrziu, s adorm. Î i va fi foame cînd te vei trezi, mi-a spus. Voi preg ti o victim pentru tine. Ai r bdare pîn cînd am s m întorc.

Da, desigur... i pîn m vei a tepta, mîine, po i face ce dore ti. Vechile pergamente sînt în cutiile din bibliotec . Po i s le studiezi. Dac vrei, po i colinda toate înc perile casei. Doar de sanctuarul Celor Ce Trebuie P zi i s nu te apropii. S nu cobori treptele de unul singur. Am încuviin at. fi vrut s -l mai întreb înc un lucru. Cînd avea s vîneze? Cînd va bea sînge? Sîngele lui m s turase vreme de dou nop i ori poate chiar mai mult. Dar el, cu al cui sînge se tura? F cuse vreo victim ceva mai devreme? Avea s vîneze acum? Din ce în ce mai mult, mi se înt rea b nuiala c el nu mai avea aceea i nevoie de sînge ca i mine. Începeam s cred c , asemeni Celor Ce Trebuie P zi i, începuse s se hr neasc din ce în ce mai rar. Doream cu disperare s aflu dac acesta era adev rul. El îns m p sise. Satul îl chemase, mai mult ca sigur. A ie it pe teras i apoi a disp rut. Vreme de o clip , am crezut c se ascunsese, în dreapta ori în stînga, dup u . Apoi m-am dus pîn în prag i am descoperit c terasa era pustie. M-am apropiat de balustrad i m-am aplecat, privind în jos. Am v zut o pat de culoare mantia lui pe fondul întunecat al stîncilor de dedesubt. adar, aceasta e soarta care ne a teapt , am gîndit atunci: nu vom mai sim i nevoia de sînge, chipurile noastre î i vor pierde, încetul cu încetul, expresia omeneasc , vom putea mi ca obiectele din loc folosindu-ne doar de puterea min ii i, probabil, vom putea zbura. Peste cîte nop i, peste cîte mii de ani, vom sta nemi ca i, cufunda i într-o t cere de nep truns, asemeni Celor Ce Trebuie P zi i? De cîte ori, în noaptea aceasta, Marius ar tase ca ei? Cît timp î i petrecea stînd încremenit cînd nu era nimeni de fa ? Ce va însemna pentru el jum tatea de veac, cît timp eu îmi voi tr i via a de muritor, departe, peste m ri? M-am întors i am str tut casa înspre camera ce-mi fusese preg tit . Am ezut acolo, privind marea, pîn cînd întîia gean de lumin a prins a se ivi. Cînd am deschis ascunz toarea micu a sarcofagului, era plin de flori proaspete. Mi-am pus masca de aur i gluga, apoi m nu ile, i m-am întins în sicriul de piatr . În vreme ce-mi închideam ochii, am sim it mireasma dulce a florilor. A venit i clipa înfior toare a pierderii cuno tin ei. În pragul visului, am auzit un rîset de femeie. A rîs u or vreme îndelungat , de parc s-ar fi aflat în miezul unei conversa ii care o f cea fericit , i chiar înainte de a m afunda în bezn , mi s-a p rut c-o v d, dîndu- i capul pe spate i dezvelindu- i grumazul alb. 15 CÎND am deschis ochii, m-a str fulgerat o idee, transformîndu-se în obsesie, astfel încît de-abia îmi d deam seama de setea care m chinuia, de furnic turile din vene. De ert ciune, am optit. Ideea îns era înc rcat de o frumuse e ispititoare. Nu, d -o uit rii. Marius mi-a cerut s stau departe de sanctuar, i, la urma urmei, avea se întoarc pîn la miezul nop ii, i-i voi putea expune ideea. Poate c el ar putea s ... Ce anume? Ar cl tina din cap, plin de am ciune. Mi-am p sit camera i am început s m plimb prin cas . Totul era ca în noaptea precedent : l mpi aprinse, ferestre deschise, oferind spectacolul molcom al luminilor muribunde. Mi se p rea imposibil faptul c , în curînd, aveam s plec. Dar i mai neverosimil era ideea c n-aveam s m întorc niciodat aici ba, mai mult, el însu i va si aceste locuri extraordinare. sim eam am rît i demn de mil . Ideea, îns , persista. N-a fi vrut s o fac în prezen a lui, ci în t cere i în tain , ca s nu m simt ridicol. Voiam s merg singur. Nu. N-o face. La urma urmei, tot n-are s foloseasc la nimic. Cînd ai s-o faci, nu se va întîmpla nimic. Tocmai de aceea, de ce n-a face-o? De ce n-a face-o? Mi-am dus rondul pîn la cap t, prin bibliotec , prin galerii i prin înc perea plin de ri i maimu e. Am intrat în camere pe care nu le vizitasem. Ideea îns mi se cuib rise în minte. Setea m sîcîia, trezindu-mi pu in impulsivitatea, surpîndu-mi lini tea, nel sîndu-m s m gîndesc la spusele lui Marius i la ceea ce aveau s însemne ele o

dat cu trecerea timpului. El nu era nic ieri în cas . Eram sigur de asta. În cele din urm , am colindat toate od ile. Unde se odihnea r sese o tain , dup cum ascunse r seser i feluritele c i de ap si casa f a fi observat tiam c existau. a care ducea spre pasajul coborîtor, spre sanctuarul Celor Ce Trebuie P zi i am descoperit-o cu u urin . M-am oprit, într-un tîrziu, în salonul tapetat cu mobile lustruite i m-am uitat la ceas. Era ora apte a serii, mai erau cinci ore pîn la întoarcerea lui. Cinci ore de sete mistuitoare. i mai era ideea... Ideea aceea. Nu m hot rîsem totu i s o pun în aplicare. Am întors spatele orologiului i-am pornito c tre odaia mea. tiam c , înaintea mea, sute avuseser aceea i idee. i apoi, cît de exact descrisese el mîndria pe care o sim ise atunci cînd crezuse c -i va putea trezi, c -i va face s se mi te. Nu. Voiam s-o fac, chiar de n-avea s se întîmple nimic, de i tiam c nu voi ajunge la nici un rezultat. Doream s cobor acolo singur i s-o fac. Poate c eram mînat de ceva aflat în leg tur cu Nicki. Nu tiu. Nu tiu! Am intrat în odaia mea i, la lumina incandescent reflectat de valurile m rii, am deschis cutia i am contemplat îndelung vioara Stradivarius. Desigur, nu m pricepeam s cînt la ea, îns , noi, vampirii, sîntem buni imitatori. Dup cum spunea Marius, dispunem de o putere de concentrare i de talente superioare oamenilor de rînd. Îl v zusem de multe ori pe Nicki cîntînd. Am întins corzile din p r de cal i le-am frecat cu o buc ic de r in , cum f cea i Nicki. Cu numai dou nop i în urm , n-a fi atins cu nici un pre acest obiect. Ascultarea acestui instrument mi-ar fi provocat durere. Acum, îns , am luat vioara din cutie i am purtat-o, str tînd casa, a a cum o purta Nicki prin culisele Teatrului Vampirilor, f urm de vanitate. M gr beam spre intrarea în trecerea secret . Avem impresia c ei m cheam , m conduc, de parc a fi fost lipsit de voin . Acum, Marius nu mai conta. Conta un singur lucru, s cobor treptele înguste cît puteam de repede. Am trecut pe lîng ferestruicile prin care r zb tea briza înmiresmat a m rii i lumina serii timpurii. De fapt, orgoliul care m mîna devenise într-atît de puternic, încît m-am oprit locului întrebîndu-m dac izvora din mine însumi. Ce nebunie! Cine îmi vîrîse a a ceva în cap? Cei Ce Trebuie P zi i? Asta chiar era îngîmfare. De unde s tie acele creaturi ce era micul i straniul instrument pe care-l ineam în mîn ? Scotea sunete pe care, nu-i a a? nimeni din lumea antic nu le auzise vreodat , sunete atît de omene ti i pline de afec iune, încît mul i credeau c vioara era opera diavolului i-i acuzau pe virtuo ii ei c ar fi poseda i de necuratul. Eram ame it, descump nit. Cînd reu isem s cobor atîtea trepte? Uitasem oare c u a era z vorît pe din untru? Peste cinci sute de ani, voi fi poate în stare s trag acel z vor, mi-am spus. Acum, îns , nici vorb . i totu i, am continuat s cobor, i gîndurile s-au risipit la fel de brusc precum m invadaser . Înfl rarea m cuprinsese iar i, iar setea p rea c m a a i mai tare, de i, între ele, n-avea cum s existe vreo leg tur . Ajungînd la ultima cotitur , am descoperit surprins c u ile capelei erau larg deschise. Lumina felinarelor se rev rsa în casa sc rilor. Cople it pe nea teptate de mireasma florilor i de parfumul de t mîie, am înghi it în sec. M-am apropiat, inînd vioara la piept, cu ambele mîini. Am v zut u ile tabernacolului deschise i pe ei doi, ezînd acolo. Cineva le adusese flori proaspete i t mîie pe farfurioare de aur. M-am oprit în mijlocul capelei, privindu-i, i din nou mi s-a p rut c se uitau la mine. Erau albi, atît de albi, încît nu reu eam s mi-i închipui bronza i, i tari precum diamantele pe care le purtau. O br ar în form de arpe, pe antebra ul ei. Un colier atîrnîndu-i deasupra sînilor. O fî ie sub ire de piele ivindu-se din gulerul de in al rochiei sale imaculate. Chipul ei era mai îngust decît al lui, iar nasul o idee mai lung. Ochii-i erau alungi i, iar pliurile c rnoase ce îi înconjurau, ceva mai groase. Pletele le erau îns la fel de negre. sufl m greu. M-am sim it sl bit dintr-o dat i-am l sat parfumul florilor i al t mîiei -mi umfle pl mînii.

Lumina felinarelor arunca str luciri aurii pe pere i. Am privit vioara, încercînd s -mi reconstitui ideea; mi-am trecut degetele pe suprafa a lemnului, întrebîndu-m ce credeau ei c-ar putea fi acest obiect. Cu o voce sc zut , le-am explicat ce era i c voiam ca ei s m asculte, de i nu m pricepeam prea bine s cînt. Aveam s m str duiesc. Nu vorbeam nici m car îndeajuns de tare ca s m pot auzi eu însumi, dar eram convins c , dac voiau, ei puteau s m aud . Am ridicat vioara la nivelul um rului, fixînd-o cu b rbia, dup care am ridicat arcu ul. Am închis ochii i mi-am amintit muzica lui Nicki, felul în care î i ml dia trupul atunci cînd o cînta, presiunea exercitat de degetele sale, ca ni te cioc nele, pe corzi, i chipul în care acestea transmiteau mesajul dinspre sufletul s u c tre ascult tori. M-am cufundat în muzic , i sunetele urcau sau descre teau, dup cum le porunceau degetele ce-mi dansau pe corzi. Era un cîntec, da, reu isem s cînt. Tonurile iscate erau pure i îmbel ugate, iar ecourile pe care le stîrneau pere ii înc perii le amplificau volumul, creînd acel sunet, acel vaier pe care numai o vioar îl poate reda. Am continuat, cuprins parc de nebunie, leg nîndu-m ; uitasem de Nicki, uitasem de orice; r sese doar senza ia degetelor care loveau corzile i con tiin a faptului c eu însumi f ceam asta, din mine izvora muzica, potolindu-se, apoi urcînd iar, cople itoare, mereu mai puternic , pe m sur ce ap sam mai tare cu arcu ul ce se mi ca frenetic înainte i înapoi. Cîntam o dat cu vioara, murmuram, apoi îmi slobozeam glasul i odaia îmbr cat în aur î i pierdea conturul. i, dintr-o dat , vocea mea a p rut a deveni mai puternic , inexplicabil de puternic , sco înd o not pur i înalt pe care n-a fi crezut c o puteam cînta. i totu i, iat , nota aceea superb r mînea, monoton i neschimbat , crescîndu- i volumul, pîn cînd urechile au început s m doar . Cîntam mai tare acum, mai frenetic i m-am trezit gîfîind. Astfel, mi-am dat seama c nu eu eram cel care scotea acea not stranie, înalt ! Dac nu înceta imediat, sîngele avea s îmi neasc din urechi. Dar nu eu scoteam acel sunet! F a înceta s cînt, nel sîndu-m prad durerii care-mi str fulgera prin cap, am ridicat privirea i am v zut c Akasha se ridicase în picioare, ochii îi erau larg deschi i, iar buzele-i formau un oval perfect. Ea era cea care producea acel sunet, coborînd treptele tabernacolului c tre mine, cu bra ele deschise. Nota ascu it îmi str pungea timpanele, ca o sabie de o el. Nu mai vedeam. Am auzit vioara lovindu-se de podeaua de piatr . Mi-am cuprins capul în mîini. Am început s urlu, dar nota aceea îmi acoperea urletele. Opre te-te! Opre te-te! strigam. Lumina ochilor mi-a revenit, în sfîr it. Ea se afla chiar în fa a mea, întinzînd mîinile. O, Doamne, Marius! M-am întors i am luat-o la fug spre ie ire. U ile mi s-au trîntit îns în fa , lovinduatît de tare, încît am c zut în genunchi. Am început s scîncesc în vreme ce iuitul îmi sfredelea urechile. Marius, Marius, Marius! Întorcîndu-m , pentru a vedea ce m a tepta, i-am z rit c lcîiul coborînd asupra viorii. Cu un pîrîit sinistru, instrumentul s-a sf rîmat, dar sunetul scos de ea se stingea. Se topea încet. Am r mas acolo asurzit, în t cerea care se l sase, nemaiauzindu-mi nici m car propriile zbierete, chem rile adresate lui Marius, în vreme ce încercam s m ridic în picioare. cere iuitoare, înfior toare. Ea se afla acum chiar în fa a mea i sprîncenele i s-au apropiat delicat, n scînd un rid abia vizibil pe fruntea-i alb . În ochi i se citea fr mîntare i un puhoi de întreb ri. Buzele i s-au îndep rtat, palide, dezv luindu-i col ii. Ajut -m , Marius, ajut -m , ajut -m , bîlbîiam, neauzindu-m , persistînd doar inten ia pur din mintea mea. Bra ele ei m-au cuprins, tr gîndu-m mai aproape. I-am sim it mîna, a cum mi-o descrisese Marius, mîngîindu-mi blînd ceafa. Din ii mei îi atingeau acum grumazul. N-am ov it nici o clip . Nu m-am gîndit la bra ele care m înl uiau i-ar fi putut stoarce via a din mine într-o clipit . Din ii mei i-au str puns pielea ca o crust de ghea i sîngele ei fierbinte mi s-a rev rsat în gur . Oh, da, da... oh, da. Îmi aruncasem bra ul stîng peste um rul ei, m ag m de ea, ca de o statuie vie, i nu-mi p sa c ea era tare ca marmura, b nuisem c a a avea s fie, era perfect. Oh, Mama mea, amanta mea, preaputernica mea. Sîngele ei penetra, pulsînd, fiecare particul a trupului meu, în curgerea sa arz toare. Buzele ei mi s-au lipit de grumaz. M ruta, s ruta artera prin care, cu violen , curgea de-acum propriul ei sînge. Buzele i s-au întredeschis, i-n vreme ce îi sorbeam sîngele cu toate puterile mele, sugînd, sim indu-l cum

ne te întruna, r spîndindu-se în mine, am sim it acea senza ie inconfundabil a col ilor ei ce mi se înfigeau în gît. Din fiece vini oar , sîngele-mi a pornit a se scurge în ea, a a cum al ei se scurgea în mine. Mi se p rea c v d cutremur torul circuit i mi se p rea cu atît mai divin, cu cît nimic altceva nu mai exista decît gurile noastre, pecetluindu-ne grumajii i pulsul neodihnit al sîngelui. Nu existau vise, nici viziuni, ci doar asta curgerea fierbinte, superb , i asurzitoarea pr lire a sîngelui. Nimic nu mai conta, absolut nimic. Îmi doream un singur lucru: s nu se mai sfîr easc niciodat . Lumea, în care lucrurile aveau greutate, umpleau spa iul i întrerupeau razele de lumin , disp ruse. Îns un zgomot oribil a p truns, ca un intrus, în extazul meu, un sunet urît, de stînc sf rîmat , de piatr lovindu-se de piatr . Venea Marius. Nu, Marius, nu veni acum. Pleac , nu ne atinge. Nu ne desp i. Dar zgomotul groaznic, întreruperea, nu fusese provocat de c tre Marius. Brusc, am fost apucat de p r i smuls din îmbr area ei. Sîngele mi-a sc pat, în valuri, din gur . Era Enkil. Mîinile sale puternice mi-au prins capul ca într-o menghin . Sîngele mi-a împro cat b rbia. I-am v zut chipul schimonosit. Am v zut cum mîinile ei se întindeau spre el. Ochii ei erau aprin i de furie, iar mîinile-i amor ite se agitau ag înduse de palmele ce-mi încle taser capul. I-am auzit glasul în îndu-se, ipînd, urlînd mai tare decît adineauri, cînd cîntase acea not sfî ietoare. Din col ul gurii i se prelingea un firicel de sînge. Sunetul a c tat parc o înf are. Întunericul s-a risipit, spart în milioane de nd ri str lucitoare. easta avea s -mi explodeze. M-a silit s cad în genunchi. St tea aplecat asupra mea, astfel încît îi puteam vedea acum întregul chip. Era la fel de netulburat ca de obicei i doar încordarea mu chilor bra elor îi v dea vitalitatea. Chiar i în larma cople itoare a ipetelor ei, am auzit u a aflat undeva în spatele meu pîrîind, cr pat de loviturile bubuitoare ale pumnilor lui Marius, i strig tele lui, care mai car fi putut rivaliza cu cele ale Akashei. Zgomotul f cuse s -mi neasc sîngele din urechi. Buzele mi se mi cau. Menghina de piatr care îmi strivea capul mi-a dat drumul pe nea teptate. M-am pr bu it pe pardoseal . Z ceam întins pe dalele de piatr i-am sim it ap sarea rece a piciorului lui Enkil strivindu-mi toracele. Dintr-o clip într-alta, avea s -mi striveasc inima. ipetele ei i-au sporit intensitatea, au devenit i mai p trunz toare. Se aruncase în spinarea lui, încercuindu-i gîtul cu o mîn . Sprîncenele-i erau încruntate i p ru-i flutura în vînt. L-am auzit pe Marius, adresîndu-i-se lui Enkil de dincolo de u a închis , iar vorbele lui iau, ca un cu it, zgomotul alb al ipetelor Akashei. Ucide-l, Enkil, i-am s te despart de ea pentru totdeauna, iar ea n-are s mi se împotriveasc ! i-o jur. Deodat , t cere. Surzisem. Sîngele fierbinte mi se prelingea pe gît. Ea s-a dat la o parte, a privit drept înainte, i u ile au zburat în l turi, dezv luind o parte din îngustul pasaj s pat în piatr . Dintr-un salt, Marius a ajuns lîng mine, cu mîinile pe umerii lui Enkil, care încremenise. Piciorul lui s-a mi cat încet, atingîndu-mi în treac t stomacul, dup care m-am pomenit liber. Marius a rostit ni te cuvinte pe care le-am perceput sub form de gînduri. Pleac , Lestat. Fugi. M-am chinuit s m ridic i l-am v zut conducîndu-i pe amîndoi, înspre tabernacol. Ei îns nu priveau înainte, ci înspre Marius. Mîna Akashei era încle tat pe antebra ul lui Enkil. Chipurile le erau din nou terse, încremenite, dar, pentru întîia oar , fixitatea lor nu mai întruchipa o masc a curiozit ii, ci o masc a mor ii. Fugi, Lestat! mi-a spus Marius iar i, f s se întoarc . L-am ascultat. 16 AFLAM în col ul cel mai îndep rtat al terasei, cînd Marius i-a f cut, în sfîr it, apari ia în salonul puternic luminat. Venele îmi erau înc pline de o ar care pulsa în mine, de parc ar fi posedat o via proprie. Vedeam pîn dincolo de contururile neguroase ale insulelor. Auzeam o corabie înaintînd undeva departe, în bezn . De gîndit îns , nu m

gîndeam decît la un singur lucru: dac Enkil ar fi venit dup mine pîn în acel loc, a fi putut s ri peste balustrad , pîn în mare, i a fi pornit-o înot. Înc îi mai sim eam mîinile strivindu-mi tîmplele i talpa ap sîndu-mi pieptul. St team rezemat de balustrada de piatr , tremurînd, iar mîinile îmi erau pline de sîngele ce cursese din zgîrieturile de pe fa , de i acestea mi se vindecaser deja. Îmi pare r u. Îmi pare r u de ceea ce am f cut, am spus îndat ce Marius a intrat în salon. Nu tiu ce m-a împins s fac asta. N-ar fi trebuit s-o fac. Îmi pare r u. Îmi pare r u, i-o jur, îmi pare r u, Marius. Î i promit c niciodat n-am s i mai calc cuvîntul. S-a oprit, cu bra ele încruci ate, privindu-m . Era îmbujorat. Ce- i spusesem noaptea trecut ? m-a întrebat el. E ti cea mai împieli at creatur din cîte exist ! Mi-a f cut semn s tac. Iart -m , Marius. Te implor s m ier i. N-am crezut c are s se întîmple a a ceva. Credeam c nu se va întîmpla nimic... i-a repetat gestul i mi-a f cut semn s îl urmez. A înc lecat balustrada. L-am urmat, cu un sentiment confuz de încîntare c îmi era atît de u or s cobor panta abrupt ; cu toate acestea, eram înc sub impactul celor întîmplate, ca s îmi mai pese cu adev rat de a a ceva. O sim eam pe ea ca pe un parfum r spîndit prin întregu-mi trup, de i ea nu avea nici un fel de miros, exceptîndu-l pe acela al florilor i al t mîiei, care se pare c intrase în pielea ei cea alb , altminteri impenetrabil . i cît de ginga p rea, în ciuda t riei sale... Am coborît pe bolovanii aluneco i pîn pe plaja alb i-am început s ne plimb m, al turi, în t cere, privind spuma alb a valurilor care lingeau stîncile ori se aruncau cu putere asupra nisipului fin i alb. Vîntul îmi uiera la urechi, trezindu-mi acel sentiment de singur tate ce elimin orice alt senza ie, anihilînd chiar i sunetele. Pe m sur ce m lini team, m sim eam tot mai mizerabil. Marius i-a strecurat bra ul în jurul meu, a a cum obi nuia s fac Gabrielle. Pu in îmi sa încotro ne îndreptam. Am fost surprins, descoperind c ajunseser m în dreptul unui mic estuar unde era ancorat o barc lung avînd o singur pereche de vîsle. Cînd ne-am oprit, am spus iar: Îmi pare r u c am f cut-o! i-o jur! Nu credeam c ... Nu-mi spune c i pare r u, m-a întrerupt, calm, Marius. Nu- i pare deloc r u de ceea ce s-a întîmplat, de faptul c tu e ti cel ce-a provocat acest incident, mai ales acum, cînd te afli aici, teaf r, i nu acolo, strivit ca un ou pe podeaua capelei. Oh, dar asta n-are nici o importan , am strigat. Am început s plîng. Mi-am scos batista, accesoriu indispensabil oric rui gentilom al veacului al optsprezecelea, i mi-am ters sîngele de pe fa . O sim eam pe Akasha ca pe un sprijin, mi se p rea c -i simt sîngele prin mine, c -i simt mîinile pe trup. De-abia acum începeam cu adev rat s în eleg ce se întîmplase. Dac Marius n-ar fi sosit la timp... Dar ce s-a întîmplat, Marius? Ce-ai v zut tu, de fapt? A vrea s ne îndep rt m, astfel încît el s nu ne poat auzi, mi-a spus Marius ov itor. E o nebunie s gîndim ori s vorbim despre ceva care l-ar putea tulbura i mai tare. Trebuie s -l l m o vreme, s -i treac ... Se înfuriase de-a binelea i mi-a întors spatele. Dar cum a fi putut s nu m gîndesc la cele întîmplate? Mi-a fi dorit s -mi pot deschide easta i s -mi smulg din ea gîndurile. Zburau prin mine asemeni sîngelui ei. În mintea Akashei mai s luia i acum inteligen a, în trupu-i existau i acum dorin e, în suflet ardea o flac spiritual a c rei ar t zuia acum în mine, ca un fulger lichid. putin de îndoial , Enkil î i exercita asupra ei puterile-i uciga e! Îl uram. Doream s -l distrug. În minte-mi încol eau tot soiul de idei nebune ti; într-un fel sau altul, trebuia s existe o cale de a-l distruge f a ne pune via a în primejdie atîta timp cît mai r mînea ea! Absurd. Doar demonii intraser mai întîi în el. Dar dac nu s-ar fi întîmplat astfel... Înceteaz , tinere! Glasul lui Marius m-a lovit ca un tr znet. Am început din nou s plîng. Locul în care ea îmi atinsese gîtul m ardea, la fel i buzele pe care mi le linsese, iar în gur mi se p rea c simt gustul sîngelui ei. Am privit stelele r zle e de deasupra mea i chiar acele obiecte ve nice i lipsite de sim uri mi s-au rut a fi amenin toare, iar un strig t mi-a încremenit în gîtlej. Efectele provocate de sîngele ei se risipeau. Clarviziunea dinainte se înce a, iar membrele îmi apar ineau din nou. Poate c le sim eam mai puternice, e drept, dar vraja se risipea, l sînd în urm doar amintirea puternic a circuitului sîngelui prin trupurile noastre. Marius, ce s-a întîmplat? am strigat, încercînd s m fac auzit în uierul vîntului. Nu

fi sup rat pe mine, nu-mi întoarce spatele. Nu pot... Ssst, Lestat. S-a întors, luîndu-m de bra . Nu- i face griji în privin a mîniei mele, a încercat s m lini teasc . E lipsit de importan i nu e îndreptat împotriva ta. Las -mi un timp, s -mi pot aduna gîndurile. Dar ai v zut ce s-a întîmplat între mine i ea? i-a a intit privirile c tre mare. Apa era neagr , iar spuma valurilor de un alb imaculat. Am v zut... Am luat vioara i-am vrut s le cînt, m gîndeam c ... Da, desigur, tiu asta... ...c muzica ar putea s -i impresioneze, mai ales muzica aceea stranie, supranatural , tii, o vioar ... Da... Marius, mi-a dat... Ea... i mi-a luat... tiu. Iar el o ine acolo! El n-o las s plece! Lestat, te-am rugat... Zîmbea nesigur i întristat. Închide-l, Marius, cum au f cut-o ei odinioar , i d -i drumul Akashei! Visezi, copile, mi-a r spuns. Visezi! S-a întors i m-a p sit, f cîndu-mi semn s îl las singur. A coborît pe plaj i a l sat valurile s i se sparg la picioare, în vreme ce se plimba încoace i-ncolo. Am încercat din nou s m lini tesc. Mi se p rea ireal faptul c mai fusesem vreodat altundeva decît pe aceast insul , faptul c lumea muritorilor exista undeva, dincolo de mare, faptul c tragedia i amenin area Celor Ce Trebuie P zi i nu erau cunoscute nim nui dintre cei afla i dincolo de stîncile acestei faleze umede i str lucitoare. În cele din urm , Marius s-a întors. Ascult -m , a zis. Drept înainte, c tre vest, se afl o insul ce nu e sub protec ia mea, iar la cap tul dinspre nord al acesteia, vei g si un or el vechi, în care tavernele marinarilor mîn deschise toat noaptea. Urc -te în barc i du-te acolo. Vîneaz i uit de cele întîmplate aici. Astîmp i puterile noi pe care le-ai c tat de la ea. Încearc îns s nu te gînde ti la vreunul din ei. Dar, mai ales, încearc s nu urze ti planuri împotriva lui. Înainte de ivirea zorilor, întoarce-te acas . Nu va fi foarte greu. Vei g si cel pu in o duzin de u i i ferestre deschise. F asta, acum, de dragul meu. Mi-am plecat capul. Era unicul lucru care m-ar fi putut distrage acum, care mi-ar fi putut terge toate gîndurile, nobile ori sup toare. Sîngele, lupta i moartea unui om. s protestez, am purces, prin apa c ldu , c tre barc . LA ORELE mici ale dimine ii, m priveam într-un fragment dintr-o oglind metalic ag at pe peretele camerei unui marinar jegos, într-un han a ijderea. M vedeam înve mîntat în mantia mea cea ro ie i în dantel alb , iar chipul îmi era îmbujorat de dogoarea crimei. În spatele meu, pr lit peste mas , era cadavrul unui b rbat. Pumnul îi era înc încle tat pe stiletul cu care încercase s -mi taie gîtul. Vedeam i sticla de vin, licoarea pe care m-am înc înat s o refuz, protestînd din joac , pîn cînd el i-a pierdut bdarea i a recurs la ultima solu ie. Pe pat z cea tovar ul lui. Am privit chipul tîn r, cu p r blond, ce m privea din oglind . Al naibii s fiu, dac sta nu-i chiar vampirul Lestat, am zis. DAR nici m car tot sîngele din lume n-ar fi putut împiedica groz viile care m-au cople it cînd am hot rît c era timpul s m odihnesc. Nu m puteam st pîni s nu m gîndesc la ea, întrebîndu-m dac al ei fusese rîsul pe carel auzisem în noaptea trecut . M-am tot mirat c nu-mi transmisese nici o viziune o dat cu sîngele ei, pîn cînd mi-am închis ochii i mi-am amintit, desigur, lucruri minunate, confuze, în magia lor. Eu i ea ne plimbam pe un coridor lung, împreun nu aici, dar într-un loc pe care l-am recunoscut. Cred c asta se întîmpla în palatul în care Haydn î i compusese muzica, în Germania. P vr geam, a a cum o f cuser m deja de nenum rate ori. Vreau s mi spui tot, ceea ce cred oamenii, ce-i mîn , ce sînt toate aceste inven ii minunate... Purta o rochie neagr cu pene mari, albe, la guler, i un voal alb legat peste p rie i sub b rbie. Chipul ei era tîn r.

DESCHIZÎND ochii, am tiut c Marius m a tepta. Am intrat în odaie i l-am g sit stînd lîng cutia goal a viorii, întorcînd spatele ferestrei deschise c tre mare. Acum va trebui s pleci, tîn rul meu prieten, a rostit cu triste e în glas. Sperasem c vom avea mai mult timp, dar e imposibil. Corabia cu care vei pleca te-a teapt . Din cauz c am f cut ceea ce am f cut... M sim eam mizerabil. A adar, eram alungat. A devastat întreaga capel , mi-a spus Marius cu un glas ce p rea a-mi cere s fiu calm. i-a trecut bra ul pe dup um rul meu i mi-a luat valiza în cealalt mîn . Ne-am îndreptat c tre u . Vreau s pleci chiar acum, deoarece acesta pare a fi singurul lucru ce-l mai poate lini ti. Vreau îns s i aminte ti nu de furia lui, ci de tot ceea ce i-am povestit, s fii încrez tor, c ci, a a cum i-am spus, ne vom întîlni din nou. i-e team de el, Marius? Oh, nu, Lestat. Nu-mi purta de grij . A mai f cut el asemenea lucruri, din cînd în cînd. De fapt, el nu- i d seama ce face. Sînt convins de asta. El tie doar un lucru: cineva sa interpus între el i Akasha. Va avea nevoie de un timp ca s -i treac . Din nou, expresia aceea: "s -i treac ". Iar ea a încremenit iar, de parc nici nu s-ar fi mi cat, nu-i a a? l-am întrebat. Vreau s pleci chiar acum, ca s nu-l mai stîrne ti. M-a condus afar din cas , spre treptele s pate în stînc . Apoi mi-a spus: Oricît de bine ne-am pricepe s mi m obiectele din loc cu puterea gîndului, s le ardem, puterea de a face vreun r u prin for a min ii nu ac ioneaz la mare distan de localizarea noastr fizic . Astfel încît a vrea s pleci de-aici chiar în noaptea asta, urmîndu- i drumul c tre America. Cu cît pleci mai repede, cu atît mai curînd te vei întoarce la mine, cînd el nu va mai fi agitat i n-are s i mai aminteasc . Eu îns nu voi fi uitat nimic i te voi a tepta. De cum am ajuns pe culmea falezei, am v zut galera ancorat în port. Treptele p reau imposibil de coborît, dar nu erau a a. În schimb, imposibil mi se p rea s p sesc insula i pe Marius tocmai acum. Nu-i nevoie s m conduci, i-am spus, luînd valiza. Încercam s nu par am rît i descump nit. La urma urmei, întreaga vin o purtam doar eu. A prefera s nu plîng în fa a altora. S ne desp im chiar aici. Mi-a fi dorit s mai putem petrece cîteva nop i împreun , s avem timp s discut m despre cele întîmplate. Dragostea care i-o port te va înso i pretutindeni. Încearc s î i aminte ti de ceea ce i-am spus. Cînd ne vom reîntîlni, vom avea multe s ne spunem. A t cut apoi. Ce s-a întîmplat, Marius? Spune-mi sincer, mi-a cerut el. Î i pare r u c-am venit dup tine, în noaptea aceea, la Cairo? Î i pare r u c te-am adus aici? Cum ar putea s -mi par r u? Nu regret decît c sînt nevoit s plec. Ce se va întîmpla dac n-am s te mai pot g si sau dac tu nu vei reu i s m reg se ti? Cînd va sosi timpul, am s te g sesc. Aminte te- i mereu: ai puterea de a m chema, a cum ai mai f cut-o. Cînd am s i aud chemarea, î i voi r spunde, str tînd distan e pe care, de unul singur, nu le-a putea str bate. Cînd va veni vremea, am s i r spund. De asta po i s fii sigur. Am încuviin at. A fi avut atîtea s -i spun, i totu i, n-am scos un cuvînt. Ne-am îmbr at îndelung. Apoi m-am întors i-am pornit a coborî încet, tiind c avea în eleag de ce nu priveam în urm . 17 N -AM tiut cît de mult tînjeam s m întorc în lume pîn în clipa în care corabia a intrat în negurosul Bayou Saint Jean, îndreptîndu-se c tre New Orléans, i-am z rit linia întunecat , neregulat , a rmului profilîndu-se pe cerul luminos. Faptul c nimeni din rasa noastr nu mai p trunsese pîn atunci în s lb ticia aceasta excita i m f cea s m simt umil, în acela i timp. Înainte de r ritul soarelui, în acea din ii diminea , m îndr gostisem deja de inuturile acelea joase i mohorîte, a a cum odinioar m îndr gostisem de ar a uscat a Egiptului. Cu timpul, am ajuns s le iubesc mai mult decît oricare alt loc de pe p mînt.

Miresmele erau atît de puternice aici, încît puteai sim i verdele crud al frunzelor i rozul ori galbenul florilor. Cît despre marele fluviu maroniu care trecea pe lîng mizerabila Place d'Armes, cu catedrala-i m run ic , acesta întrecea toate fluviile faimoase pe care le v zusem vreodat . Nev zut i necunoscut de nimeni, am pornit a explora micu a colonie uitat de Dumnezeu, cu str zile ei noroioase i trotuarele înguste, pline de solda i spanioli jego i. Mam r cit pe cheiurile ticsite de marinari be i, cufunda i în jocuri de noroc, de femeiu ti caribiene cu piele cafenie. Am aruncat priviri încîntate spre cer, admirînd zigzagul t cut al fulgerelor i bubuiturilor îndep rtate ale tunetelor, în mole eala m soas a ploii de var . Acoperi urile plate ale c su elor str luceau în razele lunii. Lumina se juca printre gratiile metalice ale vilelor spaniole, atît de ar toase. Clipea, prin arabescurile dantelate ale draperiilor ce atîrnau dincolo de u ile de sticl proasp t sp late. M-am plimbat printre bungalourile m runte i elegante împr tiate pe mal, pîndind, dincolo de ferestre, mobilele lustruite i frînturile scînteietoare de bun stare i civiliza ie care, aici, în acest inut barbar, reau lipsite de valoare i fastidioase, chiar un pic triste. Din cînd în cînd, din negur se ivea cîte o viziune: un adev rat gentilom francez, purtînd o pelerin alb i un frac preten ios, înso it de so ia sa, avînd rochia lung umflat de crinolin . În urma lor, cîte un sclav negru, ducînd pantofi cura i pentru amîndoi, plesc ind prin mocirla atotcuprinz toare. tiam c ajunsesem în cel mai îndep rtat col al gr dinii s lbatice, c , de acum înainte, asta avea s -mi fie patria, c aveam s r mîn la New Orléans, dac or elul acesta avea s supravie uiasc . Orice suferin se diminua în acest inut lipsit de lege. Tot ce n zuisem vreodat , avea s -mi provoace mai mult pl cere de îndat ce aveam s în eleg. Au fost unele clipe, în cea dintîi noapte pe care am petrecut-o în micul paradis fetid, cînd mi-am dorit ca, în ciuda puterilor mele ascunse, s fiu i eu asemeni oric rui muritor de rînd. Poate c eu însumi nu eram un exilat, a a cum îmi închipuisem, ci doar o proiec ie îndep rtat , m rea , a sufletului omenesc. Vechi adev ruri i vr jitorii antice, revolu ii i inven ii, toate acestea conspir spre a ne îndep rta de patima care, într-un fel sau altul, ne mistuie pe to i. i, plictisi i, în cele din urm , de toat aceast complexitate, vis m cu to ii la vremurile îndep rtate cînd edeam pe genunchii mamei i fiecare s rut era o întruchipare perfect a dorin ei. i nu putem decît s ne deschidem bra ele spre îmbr area care acum con ine i raiul, i iadul: osînda noastr iar i iar, i iar.

EPILOG: INTERVIU CU UN VAMPIR

1 IAT -M ajuns la cap tul educatiei i al aventurilor Vampirului Lestat, povestea pe care am purces a v-o spune. Ave i aici o istorisire despre magia i misterele Lumii celei Vechi, pe care, în ciuda interdic iilor i piedicilor, m-am a hot rît s v-o dezv lui. Dar povestea mea nu se sfîr te aici, oricît de greu mi-ar veni s continuu. Va trebui dau aten ia cuvenit , oricît de dureros ar fi, evenimentelor care m-au condus la hot rîrea de a m cufunda în rîn în 1929. Aceasta s-a întîmplat la o sut patruzeci de ani dup ce p sisem insula lui Marius. De atunci, nu mi-a fost dat s mai dau ochii cu el. i Gabrielle a r mas, de-atunci, pierdut pentru mine. Se f cuse nev zut în noaptea aceea, la Cairo, i nimeni, muritor ori nemuritor, n-a mai auzit vreodat de ea. Cînd mi-am s pat mormîntul, în veacul al dou zecilea, eram singur, obosit i atît sufletul, cît i trupul îmi erau grav r nite. Îmi tr isem r gazul de "o via ", cum spunea Marius. Îns nu pe Marius trebuie s dau vina pentru felul în care am tr it i pentru îngrozitoarele gre eli pe care le-am s vîr it. Mai mult decît oricare alt tr tur omeneasc de caracter, voin a aprig a fost cea care mi-a f urit fiece experien . F s fi inut seama de avertismente i profe ii, am flirtat cu tragedia i dezastrul, a a cum am f cut dintotdeauna. Dar n-am a m plînge, mi-am

primit r splata. Vreme de aproape aptezeci de ani, am avut al turi pe vampirii novici Louis i Claudia, dou dintre cele mai superbe exemplare de nemuritori din cîte am întîlnit vreodat pe acest p mînt. Mai mult decît atît, i-am posedat conform voin ei mele. La scurt timp dup sosirea mea în colonie, m-am îndr gostit f putin de sc pare de Louis, un tîn r burghez, proprietar de planta ie, cu p rul negru, cu maniere preten ioase i gra ios în vorbire, care, prin cinismul i dorin a sa de autodistrugere, îmi p rea a fi fratele geam n al lui Nicolas. Avea îndîrjirea crîncen a lui Nicki, era la fel de rebel i poseda aceea i capacitate de a crede i a nu crede pîn la disperare. i totu i, Louis m-a fascinat mult mai mult decît o f cuse odinioar Nicolas. Chiar i-n momentele de aprig cruzime, Louis îmi stîrnea tandre ea, seducîndu-m cu neajutorarea lui ov itoare, cu neîncrederea sa în fiece cuvînt ori gest de-al meu. cucerise cu naivitatea lui, cu straniile sale convingeri burgheze, crezînd cu str nicie c Dumnezeu r mînea Dumnezeu, de i ne întorsese spatele, c blestemul i mîntuirea erau limitele între care oscila mica noastr lume lipsit de speran . Louis era un p tima care-i iubea pe muritori chiar mai mult decît mine. M-am întrebat adesea dac nu cumva m apropiasem de Louis ca s m pedepsesc pentru ceea ce i se întîmplase lui Nicki, dac nu cumva îl creasem pentru a-mi sluji drept con tiin vie i pentru a-mi reaminti ve nic de pedeapsa pe care tiam c o merit. L-am iubit îns , pur i simplu. Iar dorin a disperat de a-l p stra lîng mine, de a-l avea al turi în momentele de nesiguran , m-au determinat s f ptuiesc cel mai egoist i mai impulsiv act din întreaga mea via printre mor ii cei vii. Aceasta a fost crima cea mai groaznic pe care am f ptuit-o: am creat-o, împreun cu Louis, de dragul s u, pe Claudia, o copil vampir de o frumuse e ame itoare. Atunci cînd am posedat-o, trupul ei nu împlinise înc ase ani i, de i ar fi murit dac n-a fi f cut-o (ca i Louis, de altfel, la vremea sa), fapta mea a fost o sfidare la adresa zeilor, pe care am pl tit-o cu vîrf i îndesat i eu, i Claudia. Aceast poveste a fost îns istorisit de c tre Louis în Interviu cu un vampir , o carte care, cu toate contradic iile i neîn elegerile-i flagrante, reu te s redea foarte bine atmosfera în care Claudia, Louis i cu mine ne-am întîlnit i am r mas împreun vreme de aizeci i cinci de ani. În tot acest timp, n-am avut pereche printre semenii no tri, am format un trio, înve mîntat în m tase i catifea, de vîn tori uciga i, glorio i i tainici, în coruptul New Orléans ce ne ad postea i ne aproviziona cu un nesfîr it ir de victime. i, de i Louis n-avea de unde s-o tie, atunci cînd i-a a ternut pe hîrtie cronica, aizeci i cinci de ani e o durat fenomenal pentru o asemenea leg tur , în lumea noastr . Cît despre minciunile pe care le-a spus, gre elile pe care le-a f cut, ei bine, îi voi ierta excesul de imagina ie, am ciunea i orgoliul care, la urma urmei, nici n-au fost chiar atît de mari. Nu i-am dezv luit niciodat nici m car jum tate din puterile mele, i bine-am f cut, ci, dac i folosea cel mult jum tate din ale sale, era torturat de remu ri i se ura pe sine însu i. Chiar i frumuse ea sa nefireasc i farmecul s u ce nu d dea niciodat gre erau pentru el oarecum misterioase. Cînd afirma c l-am transformat într-un vampir fiindc rîvneam la casa i planta ia lui, de vin era mai degrab modestia i nu stupiditatea, cred eu. De în eles mi se pare i credin a sa c a fi fost un noi necioplit. Apar inea, în fond, acelei clase mijlocii inhibate i discriminatorii i n zuia, ca to i plantatorii din colonii, la statutul unui veritabil aristocrat, de i habar n-avea cum ar ta un asemenea personaj. Eu, îns , m trag dintr-un lung ir de seniori feudali, ce nu se sfiau a- i linge degetele i a arunca peste um r oasele de la cin , pentru dul ii lor. Cînd scria c m jucam cu str ini nevinova i, împrietenindu-m cu ei, iar apoi ucigîndu-i, n-avea de unde s tie c îmi alegeam victimele îndeosebi dintre cartofori, ho i i asasini, fiind mai credincios jur mîntului meu de a nu ucide decît r uf tori decît crezusem vreodat c voi fi. (Tîn rul Frenier, de exemplu, un plantator c ruia Louis îi confer tr turi romantice nemeritate în textul s u, era de fapt un uciga f scrupule, un tri or ce tocmai avea de gînd s scoat la mezat planta ia familiei sale pentru a- i pl ti datoriile de la jocul de c i, atunci cînd l-am doborît. Tîrfele cu care benchetuisem o dat , în fa a lui Louis, sfidîndu-l, otr viser i jefuiser destui marinari.) Dar m run urile de soiul acesta nu conteaz . El i-a spus povestea a a cum a crezut de cuviin . În felul s u, Louis a fost dintotdeauna egal cu sine însu i. Era cel mai uman dintre

strigoii pe care i-am întîlnit vreodat . Nici m car Marius n-ar fi putut crea o fiin mai plin de compasiune, mai contemplativ . Era întotdeauna un gentilom: a înv at-o pe Claudia cum se cuvenea a fi folosite tacîmurile de argint, de i, binecuvîntat fie-i inimioara neagr , ea nu avea s aib niciodat nici cea mai mic nevoie de a folosi vreun cu it ori vreo furculi . Orbirea sa în privin a motiva iilor p timirii celor din jur era i ea o parte din farmecul u, asemeni pletelor sale negre ori a ve nic tulburatei expresii a ochilor s i verzi. De ce-a mai aminti oare de cîte ori venise la mine zdrobit de nelini te, implorîndu-m nu-l p sesc niciodat , sau de vremurile cînd ne plimbam împreun i povesteam, sau jucam fragmente din piesele lui Shakespeare, spre a o amuza pe Claudia? Alteori, ie eam bra la bra , spre a vîna pe cheiuri i prin taverne sau valsam cu frumuse ile tuciurii ale locului la balurile garnizoanei. Citi i printre rînduri. De tr dat, îl tr dasem atunci cînd l-am creat, asta-i mai important. A a cum am tr dato i pe Claudia. Îi iert nonsensurile pe care le-a scris, fiindc a spus adev rul despre momentele privilegiate pe care el, Claudia i cu mine le-am împ rt it, de i nu ne-ar fi fost îng duit în acele decenii lungi ale veacului al nou sprezecelea, cînd culorile de p un ale vechiului regim p leau, iar ginga a muzic a lui Mozart i Haydn f cea loc bombasticului Beethoven, ce-mi aminte te uneori atît de mult de imaginarele-mi clopote ale iadului. Am avut parte de ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. I-am avut pe ei. Din cînd în cînd, mi-am permis chiar s uit de Gabrielle i de Nicki, s uit chiar de Marius, de chipul palid i lipsit de expresie al Akashei, de atingerea înghe at a mîinilor ei, de fierbin eala sîngelui ei. Eu îns mi-am dorit dintotdeauna prea mult. Ce a stat la temelia vie ii pe care a descris-o el în Interviu cu un vampir? De ce a durat atît de mult? De-a lungul secolului al nou sprezecelea, vampirii au fost "descoperi i" de c tre scriitorii europeni. Lordul Ruthven, crea ia doctorului Polidori, a deschis calea lui sir Francis Varney din romanele de groaz ieftine, iar mai tîrziu a venit pe lume senzuala contes Carmilla Karnstein a lui Sheridan Le Fanu; în sfîr it, a urmat marele maimu oi al vampirilor, hirsutul conte slav, Dracula. Acesta, de i se putea transforma într-un liliac ori putea s se fac nev zut oricînd dorea, sim ea uneori nevoia ca, probabil pentru distrac ie, s se tîrasc în jos pe zidurile castelului s u, ca o opîrl . Toate aceste crea ii, i multe altele asemenea lor, au hr nit pofta nes tul a oamenilor pentru "pove ti gotice i fantastice". Noi eram îns i esen a concep iilor veacului al nou sprezecelea: aristocratici i distan i, de o elegan f cusur i mereu f mil , sfî iindu-ne unii pe al ii într-un inut netulburat de cei din semin ia noastr , ce era îns gata s -i primeasc . Poate c aflaser m momentul potrivit din istorie, echilibrul perfect între omenesc i monstruos, vremea în care "romantismul vampiric" ce se n scuse în mintea mea sub faldurile de brocart ale vechiului regim avea s î i g seasc m rea a întruchipare în mantia neagr fluturînd , jobenele negre i-n buclele luminoase ale feti ei, rev rsate de sub panglica violet pe umerii pufo i ai rochiei sale de m tase. Dar ce îi f cusem Claudiei? i cînd aveam s pl tesc pentru asta? Cît timp s-a mul umit s fie misterul care ne lega atît de strîns, pe mine i pe Louis, muza orelor noastre tîrzii, singurul obiect al devotamentului nostru comun? Era oare inevitabil ca ea, ce n-avea s se împlineasc niciodat ca femeie, s se zvr teasc împotriva p rintelui demon care o condamnase pe vecie s i duc zilele în trupul unei p pu i chineze ti? Ar fi trebuit s dau ascultare avertismentului lui Marius. Ar fi trebuit s m opresc o clip pentru a cugeta atunci cînd m aflam la limita acestui m re i îmb tor experiment: creez un vampir din ceva neîng duit. Ar fi trebuit s r suflu adînc i s renun . A fost îns ca atunci cînd i-am cîntat din vioar Akashei. Mi-am dorit s-o fac. Am vrut v d, adic , ce-avea s se întîmple cu o feti nespus de frumoas precum Claudia! Oh, Lestat, î i meri i soarta. Nu meri i s mori, ci s te chinui în focurile iadului. De ce, mînat numai de egoism, nu inusem seama de sfaturile ce-mi fuseser date? De ce n-am înv at nimic de la nici unul dintre ei Gabrielle, Armand, Marius? E drept îns c , niciodat , n-am ascultat de nimeni. N-am putut. Nici m car acum nu pot afirma c o regret pe Claudia, c mi-a fi dorit s n-o fi v zut vreodat , s n-o fi inut în bra e, s nu-i fi optit tot felul de secrete, s nu-i fi auzit rîsul cristalin r sunînd în înc perile cufundate în penumbr , iluminate de becuri de gaz, în casa aceea în care ne mi m printre mobilele l cuite i tablourile înnegrite de vreme, printre ghivecele de flori de alam , cum s-ar fi mi cat orice fiin vie. Claudia era copila mea cea întunecat , iubirea mea, r u din r ul meu. Claudia mi-a zdrobit inima.

Într-o noapte în bu itor de cald , în prim vara anului 1860, s-a r zvr tit. M-a ademenit, m-a prins în capcan , înfigînd un cu it, de nenum rate ori, în trupul meu drogat i otr vit, pîn cînd aproape fiecare pic tur din sîngele-mi vampiric s-a scurs din mine, înainte ca r nile s fi avut parte de cele cîteva pre ioase clipe necesare vindec rii. Nu o învinuiesc. Ar fi trebuit s fac eu însumi a a ceva. Acele clipe delirante n-am s le dau niciodat uit rii, niciodat nu le voi exila în vreun compartiment neexplorat al min ii. Voin a i viclenia ei m-au doborît în aceea i m sur cu lama ce mi-a t iat gîtul i mi-a despicat inima. M voi gîndi la acele clipe noapte de noapte, cît voi tr i, la h ul ce s-a deschis sub mine, la pr bu irea în moartea de care aproape c am avut parte. Claudia mi le-a dat. Îns , în vreme ce sîngele-mi se scurgea, luînd cu sine orice putere de a vedea, de a auzi i, în cele din urm , de a m mi ca, gîndurile-mi c toreau tot mai departe, înapoi, în timp, înainte de crearea acestei familii blestemate în paradisu-i plin de dantele i tapet, spre neguroasele deserturi ale p mînturilor mitice, unde b trînul zeu dionisiac al desi urilor î i sim ea mereu carnea sfî iat i sîngele risipit. Chiar dac acestea n-aveau nici un în eles, aveau, în schimb, un lustru al congrega iei, ca o uimitoare repeti ie a aceleia i vechi teme. Zeul moare. Zeul reînvie. De ast dat îns , nimeni nu e mîntuit. Cu sîngele Akashei, îmi spusese Marius, vei supravie ui unor dezastre care i-ar distruge pe al ii. Într-un tîrziu, abandonat în umezeala i în întunericul mla tinii, am sim it cum setea reînsufle te, îmi d puteri, mi-am deschis f lcile în apa s lcie i col ii mi-au c utat creaturile cu sînge cald care aveau s m pun pe picioare din nou, pentru lungul drum de întoarcere. Trei nop i mai tîrziu, cînd, din nou înfrînt, copiii mei m-au p sit o dat pentru totdeauna în infernul casei noastre în fl ri, sîngele celor vîrstnici, Magnus, Marius i Akasha, a fost cel ce mi-a dat puterile necesare pentru a m tîrî departe de ar a ucig toare. Îns , lipsit de sîngele t duitor, de o infuzie proasp , doar timpul mai putea s -mi vindece cumplitele r ni. Ceea ce Louis nu avea cum s descrie în istorisirea sa a fost ceea ce mi s-a întîmplat mie dup aceea. Ani de zile, am vînat la periferia turmei umane, ca un monstru hidos i pîrjolit, ce nu era în stare s doboare decît pe cei infirmi sau foarte tineri. Eram ve nic primejduit de victimele mele. Devenisem exact antiteza demonului romantic, nu mai eram pitor, ci terifiant, sem m mai degrab cu b trînele fantome din Cimitirul Inocen ilor, înve mîntate în zdren e murdare. nile ce m f ceau s suf r îmi afectaser i spiritul, capacitatea de gîndire. Iar ceea ce descopeream atunci cînd îndr zneam s m privesc într-o oglind îmi sfî ia inima. Cu toate acestea, nici m car o dat n-am încercat s îl chem pe Marius, n-am încercat dau de el dincolo de zare. Nu îndr zneam s -i cer sîngele t duitor. Preferam s suf r ca-n purgatoriu vreme de un veac decît s -i îndur dispre ul. Preferam s îndur cea mai cumplit singur tate, cele mai crunte spaime decît s descop r c tia tot ce f cusem i îmi întorsese spatele cu mult timp în urm . Cît despre Gabrielle, care mi-ar fi iertat orice, i-al c rei sînge era de-ajuns de puternic car pentru a-mi gr bi îns to irea, nici m car nu tiam încotro s o caut. Cînd mi-am revenit destul pentru a putea întreprinde traversarea c tre Europa, m-am îndreptat spre singura fiin care m-ar mai fi putut ajuta: Armand. Armand, care mai vie uia înc pe p mînturile pe care i le d ruisem, în turnul în care eu fusesem creat de c tre Magnus. Armand, care mai conducea înc prosperul clan de la Teatrul Vampirilor de pe boulevard du Temple, care înc îmi mai apar inea. La urma urmei, lui Armand nu-i datoram nici un fel de explica ii. El, în schimb, nu-mi era oare îndatorat? VEDEREA lui mi-a provocat un oc, cînd a r spuns b ilor mele în u . Ar ta ca un tîn r din romanele lui Dickens, în fracul negru ce-i venea ca turnat, cu pletele-i buclate în stil renascentist c zute pe umeri. Chipul lui ve nic tîn r purta pecetea inocen ei unui David Copperfield i cea a mîndriei unui Steerforth. Nimic din adev rata sa fire nu r zb tea la suprafa . Vreme de o clip , o lumin str lucitoare i s-a aprins în priviri. Mi-a contemplat alene cicatricele ce-mi acopereau mîinile i fa a i a rostit blînd, aproape cu mil : Intr , Lestat. M-a luat de mîn i am str tut casa pe care i-o cl dise la baza turnului lui Magnus, un loc întunecat i trist, potrivit pentru groz viile demne de pana lui Byron din aceast epoc stranie.

tii, s-a zvonit c i-ai g sit sfîr itul undeva în Egipt sau în Orientul îndep rtat, mi-a spus în franceza de toate zilele, cu o vioiciune pe care nu i-o cuno team înainte. De-acum, se pricepea de minune a se preface c e o fiin de rînd. C ai pierit o dat cu secolul trecut, iar de-atunci, nimeni n-a mai auzit de tine. Dar Gabrielle? l-am întrebat, mirîndu-m c nu îl întrebasem asta înc din pragul ii. Nimeni n-a mai v zut-o i nici n-am auzit nimic despre ea din clipa în care a i p sit împreun Parisul. Din nou, privirile lui m-au iscodit, mîngîietoare. P rea a fi c zut prad unei febre care dogorea ca un foc aflat chiar al turi, era cuprins de un entuziasm abia voalat. tiam c încerca s -mi citeasc gîndurile. Ce-ai p it, ce s-a întîmplat cu tine? Cicatricele mele îl intrigau. Erau prea numeroase, prea întortocheate, erau cicatricele mase de pe urma unui atac ce ar fi trebuit s -mi aduc moartea. M-a cuprins deodat spaima c , în confuzia momentului, i-a fi putut dezv lui totul, tot ceea ce, cu mult timp în urm , Marius îmi interzisese s dezv lui. Povestea lui Louis i a Claudiei a fost îns cea care mi-a nit pe dat de pe buze, bîlbîit i plin de jum i de adev ruri, omi înd îns un singur lucru, esen ial: faptul c Claudia fusese doar... o copil . I-am povestit pe scurt despre anii petrecu i în Louisiana i despre felul în care ei sfîr iser prin a se r zvr ti împotriva mea, a a cum profe ise el. I-am m rturisit totul, f ru ine ori mîndrie, explicîndu-i c aveam acum nevoie de sîngele lui. Durere, durere i iar durere, i-am dezv luit-o toat , pentru ca el s o ia în seam . Ca s -mi spun , vezi, am avut dreptate. Nu era întreaga poveste. Îns , în mare, avusese dreptate. fi fost triste e ceea ce am v zut zugr vindu-i-se atunci pe chip? Cu siguran , nu era triumf. F s m întrerup , mi-a privit mîinile tot timpul cît i-am povestit. A a teptat bd tor atunci cînd m-am poticnit, neg sind cuvintele potrivite. O infuzie cît de mic din sîngele lui mi-ar fi gr bit vindecarea, i-am optit. Cîteva pic turi ar fi de-ajuns pentru a-mi limpezi min ile. Am încercat s nu par trufa ori meschin atunci cînd i-am amintit c eu îi d ruisem turnul i aurul necesar pentru a- i cl di casa, c mai eram înc proprietarul Teatrului Vampirilor, c eram convins c putea s fac un lucru atît de m runt pentru mine, un lucru atît de intim. În cuvintele mele se cuib rise o naivitate oribil , ame it cum eram, sl bit, însetat i însp imîntat. V paia focului din vatr m nelini tea. Lumina lui, oglindit de suprafe ele lemn riei din aceste înc peri ticsite, f cea s apar chipuri imaginare care disp reau pe dat . Nu vreau s r mîn la Paris, i-am spus. Nu vreau s te tulbur, pe tine ori clanul de la teatru. Nu- i cer decît un lucru m runt. Nu- i cer... Cuvintele i curajul meu -au risipit. A trecut o clip îndelungat , cît un ceas: Mai spune-mi, despre Louis, mi-a cerut. Lacrimi dizgra ioase mi s-au ivit în ochi. Am repetat tot soiul de aiureli despre indestructibila umanitate a lui Louis, despre faptul c el era în stare s în eleag unele lucruri pe care al i nemuritori nu le puteau pricepe. Nep tor, am rostit vorbe venite direct din inim . Nu el m atacase. Femeia mi-a f cuto, Claudia... Am sim it cum sîngele lui a prins a pulsa mai repede. Bujori palizi i s-au ivit în obraji. Au fost v zu i aici, la Paris, mi-a spus blînd. Iar acea creatur nu e o femeie. E o copil -vampir. Nu-mi mai amintesc ce-a urmat. Poate c-am încercat s -mi justific crima. Poate c-am admis c nu exista nici o scuz pentru ceea ce f ptuisem. Poate c-am încercat s aduc din nou vorba de scopul vizitei mele, de ceea ce aveam nevoie cu orice pre . Îmi amintesc doar c sim eam îngrozitor de umilit, în vreme ce el m conducea afar din cas , spre tr sura care ne a tepta, spunîndu-mi c trebuia s îl înso esc la Teatrul Vampirilor. Nu m -n elegi, i-am spus. Nu pot s merg acolo. Nu vreau ca ceilal i s m vad în halul în care sînt acum. Opre te tr sura. F cum î i spun. Nici nu poate fi vorba de a a ceva, m-a contrazis cu un glas mieros. Ne aflam deja pe str zile aglomerate ale Parisului. Nu reg seam îns nic ieri ora ul de care îmi aduceam eu aminte. Metropola asta cu bulevarde pavate cu granit i trenuri cu aburi care vuiau era un co mar. Fumul i mizeria specifice erei industriale nu mi se ruser niciodat într-atît de hidoase, precum aici, în Ora ul Luminilor. Abia-mi mai amintesc cum am fost obligat s cobor din tr sur , cum am înaintat

poticnindu-m pe caldarîm, în timp ce el m împingea spre u ile teatrului. Unde ne aflam? Ce era cl direa aceasta enorm ? Eram oare pe boulevard du Temple? Apoi am coborît în beciul acela oribil, ticsit cu talouri, copiind cele mai sîngeroase scene imaginate de Goya, Brueghel i Bosch. Eram înfometat, z ceam pe pardoseala unei celule din c mid i nu mai eram în stare nici m car s -l blestem. Bezna era plin de vuietul omnibuzelor i tramvaielor, str puns cînd i cînd de scrî netul metalic al ro ilor. La un moment dat, bîjbîind prin întuneric, am descoperit trupul unei victime. Victima murise, îns . Sîngele-i era rece, gre os. Cea mai proast hran din cîte exist . Z ceam pr lit peste cadavrul eap n, sugînd ce mai r sese de supt. Apoi i-a f cut apari ia Armand, încremenit în penumbr , imaculat în ve mintele-i de in alb i lîn neagr . Vorbea cu glas sc zut despre Louis i Claudia. Avea s aib loc un soi de proces. A îngenuncheat lîng mine, uitînd pentru o vreme s i joace rolul de om, de tîn r gentilom, a ezîndu-se aici, în locul acesta împu it i umed. Vei spune celorlal i ce mi-ai spus i mie, c ea a f cut-o. Ceilal i, cei noi, pe care nu-i cuno team, s-au ivit, pe rînd, în pragul u ii, pentru a m privi. Face i-i rost de ni te haine curate, a poruncit Armand. Mîna lui se odihnea acum pe um rul meu. Seniorul nostru pierdut trebuie s arate bine, a ad ugat mai tîrziu. A a ar ta odinioar . Au izbucnit în rîs cînd i-am implorat s m lase s vorbesc cu Eleni, Félix sau Laurent. Nu cuno teau aceste nume. Gabrielle... nu însemna nimic pentru ei. Dar unde era Marius? Cîte ri, fluvii i mun i se întindeau între noi? Putea oare s aud i s vad ce se petrecea aici? Deasupra, în teatru, publicul, asemeni unei turme de oi într-un arc, l rmuia, trop ind pe trepte i pe podelele de lemn. Visam c-a fi evadat de acolo, întorcîndu-m la Louisiana i l sînd timpul s i duc la bun sfîr it opera sa inevitabil . Visam s m întorc în rîn , visam la r coarea ei, pe care o cunoscusem, pentru scurt vreme, la Cairo. Visam c eram din nou împreun cu Louis i Claudia, care se transformase în chip miraculos într-o femeie superb i-mi spunea, rîzînd: "Vezi, acesta e motivul pentru care am venit în Europa, ca s descop r asta!" temeam c n-avea s m lase niciodat s plec, c aveam s fiu înmormîntat asemeni înseta ilor de sub Cimitirul Inocen ilor. Mi-era team c f cusem o gre eal fatal . Scînceam i plîngeam, încercam s -l v d pe Armand. Apoi mi-am dat seama c Armand nici car nu se afla lîng mine. Dac fusese cumva aici, atunci, cu siguran , plecase de îndat . Avusesem n luciri. O victim , o victim cald ... D -mi-o, te implor! Armand mi-a r spuns: Vei spune ceea ce i-am spus eu. Era acolo un tribunal întreg de mon tri, demoni cu chipuri albe, aruncîndu-mi în fa tot soiul de acuza ii. Louis pleda cu disperare în glas, în vreme ce Claudia m privea mut , iar eu spuneam: da, ea e cea care mi-a f cut-o. Da, apoi îl blestemam pe Armand care m arunca din nou în bezn , cu chipul s u inocent mai radios ca niciodat . Te-ai descurcat bine, Lestat! Te-ai descurcat de minune. Ce f cusem oare? Depusesem m rturie împotriva acelora care înc lcaser vechile legi? Urlam, cerînd s -l vad pe Louis. Apoi sorbeam sîngele în întuneric, sînge viu, sîngele unei victime, dar nu era sîngele t duitor, era doar sînge. ERAM din nou în tr sur , ploua. Traversam cîmpia. Apoi am urcat sus, tot mai sus, pîn pe acoperi ul vechiului turn. ineam în mîini rochia galben a Claudiei. O v zusem într-un cotlon îngust i umed, acolo unde soarele o pîrjolise. R spîndi i cenu a! le-am spus. Dar nimeni nu s-a clintit pentru a-mi da ascultare. Rochi a sfî iat , plin de sînge, cea pe podeaua pivni ei. Acum o ineam în mîn . Vor risipi cenu a, nu-i a a? Ai vrut dreptate, nu-i a a? m-a întrebat Armand. Mantia lung de lîn neagr îi înf ura trupul b tut de vînt, iar chipul îi era întunecat de puterea unei victime recente. Ce c uta aici dreptatea? De ce ineam în mîn rochi a aceea? Am privit în zare de pe meterezele lui Magnus i-am descoperit c ora ul m ajunsese

din urm . Î i întinsese bra ele sale lungi, îmbr înd turnul, iar aerul putea a fum industrial. Armand încremenise lîng balustrada de piatr i m privea i, dintr-o dat , mi s-a rut c era la fel de tîn r precum fusese Claudia. Asigur -te c au tr it destul înainte ca tu le d ruie ti sîngele t u; i niciodat , în veci, nu crea un vampir la fel de tîn r precum Armand. În clipa mor ii, ea nu scosese nici un cuvînt. Îi privise pe cei din jur de parc-ar fi fost ni te uria i bolborosind într-o limb necunoscut . Ochii lui Armand erau ro ii. Louis... Unde se afl acum? am îng imat. Nu l-au ucis. L-am v zut. A ie it afar , în ploaie... S-au dus dup el, mi-a r spuns Armand. L-au distrus deja. Un mincinos, cu chip de b iat din corul bisericii. Opre te-i, trebuie s o faci! Dac mai e înc timp... A cl tinat din cap. De ce nu-i po i opri? De ce-ai f cut toate astea, procesul, totul, ce- i pas ie de ce mi-au f cut ei mie? S-a sfîr it. Prin uierul vîntului, a r zb tut larma unei sirene. Pierdusem trenul gîndului. Îl pierdusem... Nu mai voiam s m întorc. Louis, întoarce-te la mine. N-ai de gînd s m aju i, nu-i a a? Disperare. S-a plecat înainte i chipul i s-a transformat precum odinioar , de parc furia din untru l-ar fi topit. Tu, care ne-ai scos la lumin pe afi ele vulgare din boulevard du Temple, tu, care ai cut din noi subiect de bîrfe i conversa ii de budoar. Dar, eu n-am... tii prea bine c eu... i-o jur... Nu eu am fost acela! Tu, care ne-ai scos secretele la lumina rampei, tu, cel chipe i mereu elegant, marchizul cu m nu i albe, strigoiul cu mantie ro ie! E ti nebun, dac m învinuie ti doar pe mine de toate acestea. N-ai dreptul, am insistat, dar m bîlbîiam atît de tare, încît nici eu însumi nu-mi mai în elegeam propriile cuvinte. Vocea lui nea ca o limb despicat de arpe. Aveam paradisul nostru acolo, sub cimitir. Aveam o credin i un el. Tu ne-ai scos de acolo, cu spada- i cea înfl rat ! i ce ne-a mai r mas acum? R spunde-mi! Nimic, doar iubirea pe care ne-o purt m unul celuilalt! Dar ce-nseamn ea pentru ni te creaturi cum sîntem noi? Nu, nu e adev rat, totul fusese deja pus în mi care. N-ai în eles nimic. N-ai în eles niciodat nimic. El îns nu m asculta. Iar asta nici nu mai conta. S-a apropiat i, asemeni unui fulger negru, mîna lui s-a întins, iar capul mi-a fost azvîrlit pe spate, i am v zut cerul i Parisul întorcîndu-se cu susul în jos. deam, rostogolindu-m prin aer. Am coborît mereu mai jos, trecînd prin dreptul ferestrelor turnului, pîn cînd aleea pietruit mi-a venit în întîmpinare i fiecare oscior al trupului meu s-a frînt sub înveli ul sub ire al pielii mele supranaturale. 2 Au trecut doi ani, pîn m-am înzdr venit îndeajuns pentru a urca la bordul unui vas, tre Louisiana. Eram înc zdrobit i plin de cicatrice. Trebuia îns s p sesc Europa, unde nu m ajunsese nici o oapt a pierdutei Gabrielle ori vreun gînd al m re ului i puternicului Marius care, cu siguran , m judecase i m azvîrlise-n uitare. Trebuia s m întorc acas . Acas însemna pentru mine New Orléans, acolo unde era cald i florile nu încetau niciodat a înflori, acolo unde, în ciuda ve nicei mele nevoi de bani, mai st pîneam înc vreo dou sprezece case vechi i pustii, avînd coloane putrezite i albe, i verande co covite, pe sub care a fi putut bîntui. Mi-am petrecut ultimii ani ai veacului al nou sprezecelea izolat în b trînul Garden District, la numai o strad distan de Cimitirul Lafayette, în cea mai frumoas dintre casele mele, umbrit de stejari falnici. Citeam, la lumina unei candele sau a unei l mpi cu petrol, toate c ile care-mi c deau în mîn . M sim eam adesea precum Gabrielle, închis în camera ei de la castel, cu excep ia faptului c aici nu se afla nici un fel de mobilier. Mormanele de c i se în au pîn în tavan

în fiecare odaie, atunci cînd m hot ram s o p sesc, mutîndu-m în urm toarea. Din cînd în cînd, îmi adunam puterile i p trundeam în cîte o bibliotec sau libr rie, pentru a-mi procura c i noi. Ie eam îns din ce în ce mai rar. M abonasem la tot soiul de reviste. Îmi cusem provizii de lumîn ri i bidoane cu petrol. Nu-mi amintesc de venirea veacului al dou zecilea, c ci totul devenise mai urît i mai cenu iu, iar frumuse ea pe care o cunoscusem în veacul al optsprezecelea p rea, mai mult decît oricînd, o n scocire fantezist . Burghezii conduceau lumea acum, slujindu-se de principii nemiloase i dispre uind senzualitatea i excesele atît de dragi vechiului regim. Viziunile i gîndurile mele deveneau din ce în ce mai neguroase. De-acum nu mai vînam oameni. Iar un vampir nu poate tr i f sînge omenesc, f moarte de om. Îmi duceam traiul de pe o zi pe alta, pîndind în gr din animalele din cartier, cîini vagabonzi i pisici. Iar atunci cînd acestea nu se l sau prinse cu u urin , îmi r mîneau roz toarele obolani cenu ii i gra i, cu cozi lungi pe care le atr geam precum cînt re ul din flaut, din poveste. Într-o noapte, m-am aventurat într-o c torie mai lung , pîn într-o sal p ginit de pe chei, ce purta numele de Happy Hour. Voiam s v d noua inven ie, imaginile mi toare i mute. M înf urasem într-un palton i îmi acoperisem fa a cu o e arf . Purtam m nu i, spre a-mi ascunde mîinile scheletice. Vederea cerului la vreme de zi, chiar i într-un film imperfect, ca acesta, m-a însp imîntat. Mi s-a p rut îns c nuan ele jalnice de negru i alb se potriveau de minune cu aceast epoc lipsit de culoare. Nu m gîndeam la semenii mei, nemuritorii. i totu i, din vreme-n vreme, cîte un vampir î i f cea apari ia: novici orfani care d duser peste vizuina mea ori pribegi porni i în utarea legendarului Lestat, implorîndu-m s le dezv lui taine i s le dau putere. Intruziunile de soiul acesta mi se p reau dezgust toare. Chiar i timbrul glasurilor supranaturale îmi zdruncina nervii, f cîndu-m s m cuib resc în cotloanele cele mai îndep rtate. Cu toate acestea, oricît durere mi-ar fi provocat, nu iroseam prilejul de a cerceta fiecare minte, în c utarea unor ve ti despre Gabrielle a mea. N-am descoperit îns nimic, niciodat . Nu-mi mai r mînea dup aceea decît ignor s rmanele victime umane aduse de vizitatori, cu speran a zadarnic de a m îmbuna, hr nindu-m . Curînd, îns , chiar i aceste vizite s-au r rit, apoi au încetat. Însp imînta i i îndurera i, vizitatorii plecau bles-temînd, redîndu-mi binecuvîntata lini te. M-am cufundat i mai adînc, departe de lume, z cînd doar în întuneric. Nici m car nu mai citeam atît de mult. Cînd m încumetam totu i s o fac, citeam revista Black Mask. seam în ea povestiri despre oamenii urî i i f c tîi ai veacului al dou zecilea: escroci în impermeabile cenu ii, jefuitori de b nci i detectivi. Încercam s îmi aduc aminte. Eram îns atît de sl bit i de obosit. Apoi, într-o sear , a venit Armand. Mai întîi, l-am crezut a fi doar o n lucire. St tea nemi cat în vestibulul ruinat, p rînd mai tînar ca niciodat , în costumul strîmt i închis la culoare, cu p rul lui castaniu tuns scurt, dup moda veacului a dou zecilea. Nu putea fi decît o iluzie acea siluet care intrase în salon i m privea. Z ceam lungit pe spate în dreptul u ii cu geamurile sparte i citeam aventurile lui Sam Spade. Un singur lucru m-a pus pe gînduri: dac ar fi fost s -mi chem vreun tovar imaginar, cu siguran , acela n-ar fi fost Armand. L-am privit în treac t i mi s-a f cut ru ine de mine însumi, c ci m sim eam înfior tor de urît, un schelet cu ochii bulbuca i z cînd într-o rîn pe podea. Apoi m-am întors la povestea oimului maltez, mi cîndu-mi buzele de parc a fi rostit cuvintele lui Sam Spade. Cînd mi-am ridicat din nou privirile, Armand era tot acolo. Habar n-am dac era aceea i noapte sau noaptea urm toare. Vorbea despre Louis. Mi-am dat seama c ceea ce-mi spusese la Paris despre Louis fusese o minciun . Armand fusese tot timpul al turi de el. Louis m c utase. Louis locuise în centrul ora ului, în apropierea casei în care vie uiser m împreun atîta timp, i m c utase. În cele din urm , Louis ajunsese pîn aici i m v zuse prin fereastr . Am încercat s -mi închipui asta. Louis, viu. Louis, aici, atît de aproape, iar eu habar nu avusesem. Cred c am chicotit. Nu reu eam s îmi imaginez limpede faptul c Louis nu arsese. Era îns minunat c era înc în via . Chipul acela frumos, expresia lui tulbur toare, glasul lui tandru i pref cut implorator, toate acestea mai existau înc , iar asta era minunat. Chipe ul meu Louis supravie uise, în loc s fi pierit pe vecie precum Claudia i Nicki. i totu i, poate c era într-adev r mort. De ce l-a fi crezut pe Armand? M-am întors la

cititul meu, la lumina lunii, i-mi doream ca buruienile din gr din s nu fi crescut atît de înalte. Armand ar fi f cut mai bine dac s-ar fi dus gr din i-ar fi smuls vreo dou -trei raniuri, dac tot era atît de puternic. Plantele care atîrnau de pe acoperi ul verandei blocau trecerea luminii i, în plus, mai erau i stejarii cei trîni, care r seser acolo din vremea cînd în acest loc nu era decît mla tin . Totu i, nu cred s -i fi sugerat lui Armand s fac a a ceva, de dragul meu. Îmi amintesc foarte vag c Armand mi-ar fi spus c Louis îl p sise, iar el nu mai putea s tr iasc a a. Glasul îi suna dogit i uscat. Lumina lunii îl înv luise i, totu i, vocea lui mai p stra ceva din rezonan a dureroas de alt dat . rman Armand. Îmi spusese i c Louis murise. Pleac , g se te- i un loc sub Cimitirul Lafayette, nu-i departe, la col ul str zii. Nici un cuvînt nu fusese rostit. Nici un rîset nu r sunase în înc pere. În mine, bucuria rîsului mai d inuia înc . Mi-o amintesc limpede, încremenit în mijlocul înc perii sordide, privind zidurile de c i ce se în au de jur împrejur. Ploaia p trunsese prin g urile acoperi ului, topind c ile una-ntr-alta, f cîndu-le s semene cu ni te c mizi din mucava. Am v zut foarte limpede cum st tea rezemat de unul dintre ace ti pere i i mi-am amintit c toate celelalte înc peri erau zidite cu c i. Nu mai intrasem în ele de ani de zile. Mi-am dat seama de acest lucru atunci cînd el a început s le priveasc . Nu-l mai vedeam, dar îl auzeam mi cîndu-se pe-afar , prin gr din , c utîndu-m cu mintea lui ca o raz de lumin . Louis plecase spre vest. Odat , pe cînd z ceam nemi cat în pietri ul de la temelia casei, Armand s-a apropiat de grilajul pivni ei i s-a r stit la mine, sîsîind ca un arpe, numindu-m vîn tor de obolani. Ai înnebunit! Tu, care tiai totul, care î i b teai joc de noi, e ti nebun i te hr ne ti cu obolani. Mai tii cum vi se spunea vou , seniorilor de la ar , în Fran a de alt dat ? V numeau vîn tori de iepuri s lbatici, fiindc asta vîna i, ca s nu muri i de foame. i uite în ce hal ai ajuns, uit -te la casa asta: e ti un strigoi nebun, un vîn tor de guzgani. E ti nebun, ca trinii ce înceteaz a mai vorbi în elept i latr în vînt! i totu i, vînezi guzgani, a a cum ai cut din na tere. Am rîs din nou. Am rîs i iar am rîs. Îmi aminteam de lupi i rîdeam. Întotdeauna m-ai f cut s rîd, i-am spus. A fi rîs de tine i în catacombele cimitirului aceluia din Paris, dar m-am gîndit c nu s-ar fi cuvenit s-o fac. Chiar i atunci cînd m-ai blestemat i-ai dat vina pe mine pentru tot ce ni se întîmplase, mi s-a p rut amuzant ce spuneai. Dac nu m-ai fi azvîrlit din turn, a fi izbucnit în rîs. Întotdeauna îmi stîrne ti rîsul. Ura lui mi se p rea delicioas . Era de-un haz neobi nuit s -l am acolo i s -l ridiculizez, dispre uindu-l. i totu i, decorul din jurul meu a prins a se schimba. Nu mai z ceam în pietri . Nu mai purtam zdren ele murdare cu care m acoperisem vreme de ani de zile, ci un costum negru i o pelerin c ptu it cu m tase. Iar casa, z u, casa era superb i toate c ile erau ezate ordonat, fiecare la locul lor, în rafturi. Parchetul str lucea la lumina candelabrului i muzica p rea a se rev rsa de pretutindeni, un vals vienez, cu bogata-i armonie a viorilor. Cu fiecare pas, m sim eam din ce în ce mai puternic, mai u or, miraculos de u or. Urcam treptele din dou în dou . Puteam s zbor prin întuneric, cu pelerina unduind, ca ni te aripi negre. Apoi m mi m în întuneric; eu i Armand st team împreun pe acoperi . El era str lucitor, în costumu-i negru, de mod veche. Priveam în zare, pe deasupra junglei acoperi urilor, spre meandrele argintii ale fluviului i spre cerul pe care stelele str luceau printre norii de un gri-perlat. Suspinam, admirînd priveli tea i sim ind adierea umed a vîntului pe chipul meu. Armand st tea lîng mine, cuprinzîndu-m cu un bra . Vorbea despre iertare i triste e, despre în elepciune i despre lucrurile pe care te înv durerea. Te iubesc, fratele meu întunecat, a optit. Cuvintele lui m-au str tut, ca sîngele însu i. Nu-mi doream r zbunare, a rostit în oapt . Chipu-i era încruntat i inima frînt . Dar ai venit la mine ca s te vindeci, n-ai venit pentru mine însumi! A teptasem un veac, iar tu nu m voiai! Am tiut atunci c revenirea mea era o iluzie, c , a a cum îmi închipuisem, de altfel, nu eram, desigur, decît un schelet în zdren e. Casa era tot o ruin . Iar în fiin a supranatural care înc m mai inea de dup um r, curgea puterea care mi-ar fi putut reda cerul i vîntul. lube te-m , i sîngele va fi al t u. Sîngele acesta, pe care nu l-am d ruit nim nui,

niciodat . I-am sim it buzele lipite de obrazul meu. Nu pot s te dezam gesc, i-am r spuns. Nu te pot iubi. Ce e ti tu pentru mine, ca s te pot iubi? O mort ciune care rîvne te iubirea i puterea celorlal i? O întruchipare a setei îns i? i, într-o clip de efort indescriptibil, eu am fost cel ce l-am lovit, împingîndu-l dincolo de marginea acoperi ului. Era cu totul lipsit de greutate, i silueta i s-a pierdut în bezna cenu ie. Dar cine fusese cel învins? Cine c zuse printre ramuri, mai jos, tot mai jos, pîn -n rîna în care-i era locul? Înapoi la murd ria i la zdren ele din beciul casei? Cine z cea, în cele din urm , în pietri , cu mîinile i obrazul lipit de solul r coros? Dar memoria î i joac festele sale. Poate c doar eu mi-am închipuit ultima lui invita ie i nelini tea care-i succedase. Plînsul. tiu doar c , în lunile care au urmat, i-a f cut din nou apari ia prin împrejurimi. Îl auzeam din cînd în cînd, plimbîndu-se pe str zile b trînului Garden District. A fi vrut s -l chem, s îi spun c -l min isem i c îl iubeam. C ci îl iubeam. Venise îns vremea s m împac cu toate. Venise vremea s postesc i s cobor, în sfîr it, în rîn , pentru a visa, m car acum, visul zeilor. Dar cum a fi putut oare s -i dezv lui lui Armand visurile zeilor? NU mai aveam lumîn ri i nici petrol pentru l mpi. Exista undeva un seif plin de bani, bijuterii i scrisori c tre avoca ii i bancherii mei, care aveau s continue a-mi administra aceste propriet i pe care le st pînisem în veci. Fuseser pl ti i bine cu mult timp înainte. a c puteam s m cufund lini tit în rîn , tiind c nimeni n-avea s -mi tulbure somnul, nu aici, în acest ora str vechi, cu vestigii ale secolelor trecute. Totul avea s continue ca înainte. În lumina cerului nocturn, am mai citit cîte ceva din povestea lui Sam Spade i a oimului maltez. Am privit data apari iei revistei i am aflat c eram în 1929. M-am gîndit: chiar a a s fie? Apoi am b ut destul sînge de obolan, cît s cap t puterea necesar pentru a s pa cît mai adînc. PÂMÎNTUL m împresura. Tot soiul de viet i se tîrau prin bulg rii de hum umezi, frecîndu-se de carnea mea uscat . M-am gîndit atunci c , dac vreodat aveam s m mai trezesc, dac voi mai vedea vreodat m car un petic de cer înstelat, în vecii vecilor nu aveam mai f ptuiesc lucruri îngrozitoare. Nu voi ucide nevinova i. Chiar i cînd îi vînasem pe cei slabi, nu-i posedam decît pe cei muribunzi ori lipsi i de speran , v jur c a a a fost. Naveam s mai ofer niciodat darul întunecat. Ci doar... aveam s fiu, ti i voi, "con tiin a permanent ", f vreun el, f nici un scop anume. SETE. Durere limpede ca lumina. L-AM v zut pe Marius. P rea atît de viu, încît m-am gîndit: acesta nu poate s fie un vis! Iar inima mi s-a umplut de durere. Cît de splendid ar ta Marius. Purta un costum strîmt, croit dup ultima mod , din catifea ro ie. P rul s u alb era tuns scurt i piept nat în a fel, încît s îi descopere fruntea. Acest Marius modern avea ceva aparte, un farmec i o vioiciune pe care costumul s u de odinioar le ascundea, se pare. cea o mul ime de lucruri remarcabile. Avea în fa o camer de filmat coco at pe trei picioare ca de p ianjen, pe care o mînuia cu mîna dreapt . F cea filme cu muritori într-un studio plin de lumini incandescente. Cum îmi mai tres lta inima, v zînd acestea. Felul în care se adresa acelor muritori, explicîndu-le cum s se poarte unul cu cel lalt, cum s danseze i cum s se mi te. În spatele lui, se z rea un decor pictat. Iar dincolo de ferestrele studioului s u se aflau cl diri înalte, de c mid , i se auzea uruitul tr surilor cu motor. Nu, acesta nu era un vis, mi-am spus. Se întîmpla cu adev rat. El e acolo. i, dac mstr dui pu in, a putea recunoa te ora ul de dincolo de ferestre, a ti unde se afl . A putea în elege limba care r sun în difuzoare, limba vorbit de tinerii actori. "Marius!" am strigat, dar rîna din jurul meu mi-a absorbit strig tul. Scena s-a schimbat. Marius se afla în cu ca unui ascensor ce cobora spre o pivni . S-a auzit scîr îitul unor i de metal, trîntite. A intrat apoi în vastul sanctuar al Celor Ce Trebuie P zi i.

Cît de diferit era totul. Nici urm de picturi egiptene, de str lucirea aurului ori de parfumul florilor. Zidurile înalte erau îmbr cate în culorile vii ale pictorilor impresioni ti, alc tuind, din mii de fragmente, o lume vibrant a secolului al dou zecilea. Aeronave zburau peste ora e sc ldate în lumina soarelui, turnuri se în au deasupra arcadelor unor poduri de o el, nave zvelte br zdau m ri de argint. Era un întreg univers acolo, dizolvînd pere ii înc perii, covîr ind siluetele nemi cate, neschimbate de milenii, ale Akashei i a lui Enkil. Marius se plimba prin capel . Se mi ca printre sculpturi întunecate, aparate telefonice, ma ini de scris a ezate pe suporturi de lemn: A a ezat în fa a Celor Ce Trebuie P zi i un gramofon imens. Cu mi ri delicate, a pus acul sub irel pe discul care se învîrtea. Un vals vienez iritant a erupt din pîlnia de fier. Am izbucnit în rîs, v zînd aceast inven ie dr gu , a ezat în fa a lor, ca o ofrand . Era oare valsul asemenea t mîiei ce- i risipea parfumul în v zduh? Dar Marius nu sfîr ise înc ceea ce avea de gînd s fac . A desf urat un ecran mare, alb, pe unul dintre pere i. De pe o platform înalt , a ezat în spatele zeilor, a proiectat pe ecranul imaculat imaginile animate ale unor muritori. Cei Ce Trebuie P zi i se zgîiau f un cuvînt la imaginile tremur toare. Statui, într-un muzeu, cu pielea alb str lucind în lumina alb strie a becurilor electrice. A urmat un lucru miraculos. Figurinele animate din film au început s vorbeasc . Vorbeau în vreme ce gramofonul î i cînta pe mai departe valsul, vorbeau de-adev ratelea. i, în vreme ce priveam, înghe at de emo ie, încremenit de bucuria de a vedea totul, m-a cuprinse brusc o triste e adînc , provocat de o revela ie strivitoare. De ast dat , era doar un vis. C ci adev rul era c figurinele din film nu aveau cum s vorbeasc . Înc perea aceea i toate minunile pe care le con inea i-au pierdut substan a, s-au înce at. Ah, blestemat imperfec iune, blestemat detaliu ce-mi dovedea c inventasem totul. Totul, pornind de la m run uri i fragmente reale: filmele mute pe care le v zusem cu ochii mei în sala scund numit Happy Hour, gramofoanele al c ror sunet r zb tea pîn la mine prin bezn , de la sutele de case învecinate. Iar valsul vienez, ah, îmi fusese inspirat de vraja pe care Armand o exercitase asupra mea. Mi se frîngea inima, gîndindu-m la asta. De ce nu reu isem s fiu doar pu in mai iscusit în a m p li de unul singur, de ce nu sasem filmul s r mîn mut, a a cum ar fi trebuit s fie, astfel încît s m pot am gi c ceea ce v zusem era o viziune adev rat ? Dar iat i dovada cea de pe urm a faptului c totul era doar o închipuire, o fantezie egoist i mult prea îndr znea : preaiubita mea Akasha îmi vorbea. Akasha st tea în u a înc perii privind de-a lungul coridorului subteran care ducea spre ascensorul cu care Marius se întorsese în lumea de la suprafa . Pletele-i negre i dese atîrnau grele pe umerii ei albi. i-a ridicat mîna alb i rece ca marmura, pentru a-mi face semn. Gura îi era ro ie ca sîngele. Lestat, mi-a optit. Vino. Gîndurile izvorau din ea, f nici un sunet, cuvintele ei erau cele rostite de b trîna regin -vampir din catacombele Inocen ilor, care mi se adresase cu ani i ani în urm : Pe perna mea de piatr , am visat lumea muritoare de deasupra noastr , glasurile i muzica ei m-au leg nat, am avut o viziune a fantasticelor ei descoperiri, i-am intuit curajul în sanctuarul ve nic al gîndurilor mele. i, de i formele-i str lucitoare îmi sînt inaccesibile, mi-am dorit fierbinte venirea unei fiin e care s aib puterea de a o str bate f team , pentru a-i traversa inima, de-a lungul c ii diavolului. Les at! a optit din nou, cu chipul ei de marmur animat de o expresie tragic . Vino! Ah, iubita mea, i-am r spuns, gustînd am ciunea rînii dintre buze, dac-a putea. Lestat de Lioncourt În anul reînvierii sale 1984

DIONISOS LA SAN FRANCISCO 1985

1 Cu O S PT MÎN înaintea lans rii discului nostru, ei au reu it pentru întîia oar s ne amenin e, telefonic. Secretul care înconjura grupul rock numit Vampirul Lestat fusese costisitor, dar era aproape de nep truns. Chiar i editorii autobiografiei mele cooperaser pe deplin. În perioada înregistr rilor i film rilor, care duraser cîteva luni bune, nu v zusem pe nici unul dintre ei în New Orléans i nici nu-i auzisem bîntuind prin împrejurimi. Totu i, într-un fel sau altul, ei reu iser s ob in num rul care nu figura în cartea de telefon, iar robotul telefonic s-a umplut de admonest rile i de epitetele pe care mi le adresau. "Proscrisule. tim ce faci. Î i poruncim s încetezi. Ie i afar din vizuina ta, s te vedem. Te desfidem s ie i la lumin ." Ne refugiaser m într-un splendid pavilion vechi de pe o planta ie, la nord de New Orléans. ampania Dom Pérignon curgea în valuri în vreme ce ei î i fumau ig rile cu ha , îmb ta i cu to ii de febra a tept rii i a preg tirilor, ner bd tori înaintea întîiului concert ce avea s aib loc la San Francisco, cel dintîi semn al adev ratului succes. Apoi avocata mea, Christine, mi-a transmis primele mesaje telefonice de neînchipuit cît de bine poate reda aparatura de înregistrare timbrul nep mîntesc al vocilor lor i, în miez de noapte, mi-am condus prietenii muzicieni la aeroport, de unde ne-am luat zborul spre vest. Din acea clip , nici m car Christine n-a mai cunoscut adev rata noastr ascunz toare. Nici m car muzicienii mei nu erau prea siguri în ce loc se aflau. Într-o vil luxoas de la o ferm din Carmel Valley, ne-am ascultat, a adar, pentru prima oar , muzica difuzat de un post de radio. Am dansat în vreme ce primele noastre videoclipuri erau transmise în întreaga ar de re elele de televiziune prin cablu. În fiecare sear , m îndreptam, singur, spre Monterey, un ora de pe coast , pentru a prelua mesajele de la Christine. De acolo, o luam spre nord, ca s vînez. Conduceam un Porsche negru, zvelt i puternic, pîn la San Francisco, luînd curbele în ac de p r ale drumului de coast , cu o vitez ame itoare. Apoi, în str lucirea galben , imaculat , a marelui ora , îmi vînam uciga ii, cu mai mult cruzime, mai lent decît odinioar . Încordarea devenea insuportabil . Înc nu întîlnisem pe nici unul dintre semenii mei. Nu-i auzeam. N-aveam decît mesajele transmise de robotul telefonic, din partea unor nemuritori pe care nu-i întîlnisem niciodat : "Te avertiz m. Nu- i duce mai departe aceast nebunie. Jocul pe care-l joci e mult mai periculos decît crezi." Sau, alteori, înregistrarea unor oapte pe care urechile muritorilor nu le puteau auzi. "Tr torule! Proscrisule! Arat -te, Lestat!" Dac vînau cumva în San Francisco, eu unul nu i-am întîlnit. Dar San Francisco e un ora mare i aglomerat. Iar eu eram la fel de discret i de t cut ca pe vremuri. În cele din urm , cutia po tal din Monterey s-a umplut de telegrame. Reu iser m. Vînz rile discului nostru b teau recorduri, aici i în Europa. Dup San Francisco, eram liberi s cînt m în orice ora ne-am fi dorit. Autobiografia mea se afla în fiece libr rie, de la un ocean la cel lalt. Vampirul Lestat era în fruntea tuturor topurilor. Dup vîn toarea de noapte pe str zile din San Francisco, o luam pe nesfîr ita Divisadero Street. L sam carapacea neagr a Porsche-lui s lunece prin dreptul caselor p ginite în stil victorian, întrebîndu-m în care dintre ele, Louis îi istorisise tîn rului muritor povestea din Interviu cu un vampir. gîndeam întruna la Louis i la Gabrielle. M gîndeam la Armand. M gîndeam la Marius, pe care-l tr dasem, dezv luind întrega poveste. i întinsese oare Vampirul Lestat tentaculele îndeajuns de departe pentru a-i g si? zuser oare videofilmele: Mo tenirea lui Magnus, Copiii întunericului? Cei Ce Trebuie P zi i? gîndeam la ceilal i, dintre cei vîrstnici, ale c ror nume le dezv luisem: Mael, Pandora, Ramses cel Blestemat. Adev rul era îns c Marius m-ar fi putut g si, în pofida tuturor precau iilor luate. Puterile sale puteau str bate chiar i vastele întinderi ale Americii. Dac auzise, dac v zuse cumva filmele... Mi-am amintit de visul de odinioar , cu Marius, mînuind camera de luat vederi, de

imaginile tremur toare de pe peretele sanctuarului Celor Ce Trebuie P zi i. Chiar i amintirea aceasta îmi p rea a fi imposibil de limpede, i-mi f cea inima s tresar . Încet-încet, mi-am dat seama c m aflam în posesia unei noi concep ii despre singur tate, a unei noi metode de a m sura t cerea ce se întindea pîn la cap tul lumii. Singurul lucru care întrerupea aceast t cere erau acele glasuri supranaturale amenin toare, înregistrate, dar lipsite de imagini, pe m sur ce virulen a lor sporea: "Nu îndr zni s apari pe scen la San Francisco. Te prevenim. Sfidarea ta e prea vulgar , prea dispre uitoare. Vom risca orice, chiar i un scandal public, pentru a- i da pedeapsa cuvenit ." Nepotrivirea dintre limbajul arhaic i inconfundabilele sonorit i ale Americii contemporane m f cea s rîd. Cum ar tau, oare, ace ti vampiri moderni? Se pref ceau a fi bine crescu i i educa i dup ce intrau în rîndul nemuritorilor? Î i însu iser vreun stil anume? Tr iau în clanuri sau bîntuiau drumurile, c lare pe motociclete mari i negre, cum ceam eu însumi? Excitarea cre tea în mine, sc pîndu-mi de sub control. i, în vreme ce goneam prin noapte, iar radioul urla în difuzoare muzica noastr , am sim it un entuziasm pur omenesc cuprinzîndu-m . Îmi doream s cînt, a a cum prietenii mei muritori, Tough Cookie, Alex i Larry, î i doreau s cînte. Dup truda sisific a înregistr rilor i film rilor, de-abia a teptam s ne unim glasurile în fa a mul imilor în delir. În clipe de disperare, îmi aduceam aminte de nop ile de demult, petrecute pe scena lui Renaud, ce-mi erau i acum atît de limpezi în memorie. Îmi reveneau în minte tot soiul de detalii ciudate: senza ia lipicioas a fardului alb proasp t mînjit pe fa , mirosul pudrei, clipa în care p eam în luminile rampei. Da, toate se adunau acum laolalt i, dac o dat cu acestea, avea s vin i mînia lui Marius, ei bine, nimeni n-ar putea spune c nu o meritam, nu-i a a? SAN FRANCISCO m fermeca, m subjuga chiar, într-un anume fel. Nu-mi era greu s mi-l închipui pe Louis în acest loc. Îmi p rea a sem na enorm cu Vene ia, cu casele-i multicolore i sumbre, în îndu-se una lîng cealalt , pe str zile înguste. Mai era i str lucirea s lbatic i rigid a zgîrie-norilor, izbucnind, precum o p dure de basm, pe deasupra unui ocean de cea , i lumini ele risipite pretutindeni, în v i i pe coline; era irezistibil. În fiecare sear , la întoarcerea în Carmel Valley, treceam prin Monterey pentru a ridica sacii de scrisori trimise de admiratori, pe care îi r scoleam, în c utarea scrisorii vampirilor: caractere pu in prea ap sate, stil u or învechit, o evident risip de talente supranaturale, care ar fi f cut ca scrisul s par a fi fost tip rit cu litere gotice. Nu g seam îns decît dovezi ale adora iei fanatice, semnate de muritori. Drag Lestat, prietena mea Sheryl i cu mine te iubim, i nu reu im s facem rost de bilete la concertul din San Francisco, de i am stat vreo ase ore la coad . Te rog, trimite-ne dou bilete. Vom fi victimele tale. Te vom l sa s ne bei sîngele. ORA TREI diminea a, în noaptea din ajunul concertului din San Francisco: Paradisul verde i r coros din Carmel Valley dormea. A ipisem i eu în giganticul meu "birou", în fa a peretelui de sticl prin care se puteau z ri mun ii. Visam, cu gîndul la Marius. Marius îmi spunea, în vis: De ce ai riscat, tiind c te a teapt r zbunarea mea? Mi-ai întors spatele, i-am r spuns. Nu acesta a fost motivul, m-a contrazis. Faci numai ce- i trece prin minte, vrei s arunci totul în aer. Vreau s simt, vreau s se întîmple ceva! În vis, strigasem i, deodat , am sim it din nou prezen a lini titoare a casei din Carmel Valley, împresurîndu-m . Era numai un vis. Un vis precum al muritorilor de rînd. Dar mai era ceva... Ceva asemeni unei "transmisii" nea teptate a unei unde radio vagaboande, insinuîndu-se pe o frecven gre it . Era un glas care spunea Pericol. Pericol pentru noi to i Pentru o frac iune de secund , o viziune a z pezii i ghe ii. Vuietul vîntului. Ceva izbindu-se de pardoseala de piatr , sticla sf rîmîndu-se. Lestat! Pericol! M-am trezit.

Nu mai eram întins pe canapea. Eram în picioare, privind prin u ile de sticl . Nu auzeam nimic i nu vedeam decît linia neclar a dealurilor i contururile întunecate ale elicopterului aterizat ca o musc uria pe un cub de beton. Ascultam cu sufletul. M-am încordat atît de tare, încît am transpirat, dar n-am recep ionat nici o alt "transmisie". Nici o imagine. Dar, în acela i timp, am con tientizat c în întuneric se ascundea o creatur ; auzeam zgomote u oare. Cineva se mi ca. Nu sim eam îns nici un miros uman. Unul dintre ei se afla afar , str punsese taina i se apropia de dincolo de silueta scheletic a elicopterului, peste cîmpul acoperit de ierburi înalte. Am ascultat din nou. Nu, nici m car un fo net nu înt rea mesajul de avertisment, iar mintea fiin ei se dovedea a fi ferecat . Primeam doar semnalele inevitabile ale unei creaturi, deplasîndu-se în spa iu. Casa era cufundat în lini te. P rea un acvariu uria cu zidurile ei albe i lumina alb struie, tremur toare, a televizorului silen ios. Tough Cookie i Alex dormeau înl ui i pe carpeta din fa a c minului gol. Larry a ipise i el în dormitorul asem tor unei celule, în bra ele neobositei Salamander, o admiratoare atr toare pe care o "ag ase" înaintea plec rii noastre c tre vest, în New Orléans. G rzile dormeau i ele în înc perea al turat , o camer cu tavanul scund, mobilat în stil modern, precum i în anexa aflat dincolo de piscina în form de scoic albastr . Afar , sub cerul senin al nop ii, creatura aceea se apropia, îndreptîndu-se spre cas , pe jos. Fiin a pe care o sim isem era singur . Auzeam limpede b taia unei inimi supranaturale în întuneric. Colinele îndep rtate p reau ni te stafii, iar florile galbene ale salcîmilor str luceau în lumina alb a stelelor. Nu p rea a se teme de nimic. Se apropia. Iar gîndurile îi erau de nep truns. Asta ar fi putut s însemne c era unul dintre cei vîrstnici, extrem de iscusi i, dar nu îndeajuns fiindc iarba îi fo nea sub pa i. Acesta se mi ca precum un muritor. Acest vampir fusese "creat" de mine. Inima-mi b tea s -mi sparg pieptul. Am aruncat o privire spre lumini ele cutiei minuscule a dispozitivului de alarm , mascat de o draperie, într-un col . Dac o fiin , muritoare ori nemuritoare, ar fi îndr znit s p trund în cas , sirenele ar fi început s urle. A ap rut de dup col ul cubului de beton alb. Era un b rbat înalt i suplu. Avea p rul negru, tuns scurt. S-a oprit, de parc m-ar fi z rit în cea a alb struie din spatele geamului. Da, m v zuse. Se îndrepta spre mine, spre lumin . Era agil, se mi ca foarte u or fa de un muritor de rînd. P rul negru, ochii verzi, membrele mi cîndu-se cu gesturi m soase sub îmbr mintea neglijent : o vest neagr care îi atîrna, inform , pe umeri, i o pereche de blugi negri, uza i, mula i pe picioarele-i lungi. Mi s-a pus un nod în gît. Tremuram. Am încercat zadarnic s -mi aduc aminte de ceea ce era mai important acum, chiar i în aceast clip : s scrutez întruna noaptea, în teptarea celorlal i. Trebuia s am mare grij . Pericol. Dar asta nu mai avea nici o importan acum. tiam asta. Vreme de o clip mi-am închis ochii. Dar asta nu m-a ajutat deloc, nu mi-a u urat situa ia. Mîna mi s-a întins c tre butonul alarmei, oprind-o. Am deschis u ile largi de sticl i aerul r coros i proasp t a invadat înc perea. A trecut de elicopter, s-a întors i s-a dat un pas înapoi, cu o mi care plin de gra ie, pentru a-l privi. Î i înfipsese degetele mari în buzunarele blugilor. Cînd m-a privit din nou, iam v zut chipul. Zîmbea. Amintirile ne în al cîteodat . El era dovada vie a acestui fapt; era delicat i orbitor precum un laser. Toate vechile imagini au fost m turate de cea nou . Am pus din nou în func iune sistemul de alarm i am închis u ile în urma mea cu cheia. Vreme de-o secund , m-am gîndit c n-aveam s suport. Iar acesta era doar începutul. i dac el se afla aici, la o distan de numai cî iva pa i, ceilal i aveau s îl urmeze cu siguran . Aveau s vin cu to ii. M-am întors din nou c tre el, apropiindu-m i, un timp, m-am mul umit s -l studiez în lumina alb struie ce r zb tea prin geam. Glasu-mi era încordat cînd am rostit: Unde-i mantia neagr i haina "fin croit ", cravata de m tase i restul aiurelilor? l-am întrebat. Ochii ni s-au întîlnit. Apoi el a sfî iat încremenirea i a rîs, pe t cute. A continuat s m studieze îns , cu o

încîntare care m-a umplut de o bucurie secret . Curios ca un copil, a întins mîna i i-a trecut degetele pe reverul sacoului meu de catifea. Nu po i fi mereu o legend vie, a spus. Vocea lui era asemeni unei oapte, de i nu era o oapt . Îi percepeam atît de limpede accentul fran uzesc, încît m-am mirat înc o dat c nu reu isem niciodat s -mi disting propriile intona ii continentale. De-abia puteam s îndur r sunetul silabelor, familiaritatea lor. Uitasem de toate frazele stufoase pe care m preg tisem s i le spun. M-am mul umit -l strîng la piept. Ne-am îmbr at cum n-o mai f cusem niciodat în trecut. Ne-am strîns unul la pieptul celuilalt a a cum obi nuiam s o in pe Gabrielle. Apoi mîinile mele au alergat pe chipul lui, mîngîindu-i p rul, admirîndu-l, de parc mi-ar fi apar inut doar mie. El f cea acela i lucru. P ream a vorbi, i totu i, nu scoteam un cuvînt. Glasuri t cute ce n-aveau nevoie de cuvinte. Cl tinam u or din cap. Îl sim eam plin de afec iune i de o satisfac ie febril ce p rea a fi la fel de puternic precum a mea. A t cut brusc, i chipul i s-a înnegurat. Credeam c ai pierit pe vecie, tii? a murmurat. Cum ai reu it s m g se ti aici? Tu ai dorit s te g sesc, a venit r spunsul, ca o str fulgerare de confuzie nevinovat , apoi a urmat o ridicare din umeri. Prin tot ceea ce f cea, m atr gea asemeni unui magnet, a a cum f cuse i în urm cu mai bine de un veac. De i degetele îi erau lungi i delicate, mîinile îi erau puternice. Mi-ai îng duit s te v d i m-ai l sat s te urm resc, a continuat. Ai condus în sus in jos pe Divisadero Street, c utîndu-m . Iar tu erai înc acolo? Nu exist nici un loc mai sigur în lume pentru mine, a zis. N-am plecat niciodat de acolo. Au venit, m-au c utat, nu m-au g sit i s-au l sat p guba i. Iar acum, m plimb printre ei de cîte ori am chef, f ca vreunul s m recunoasc . De fapt, n-au tiut niciodat care-mi e adev rata înf are. Dar, dac ar ti, ar încerca s te distrug . Da, a încuviin at el. Au încercat s-o fac de cînd cu Teatrul Vampirilor i tot ce s-a întîmplat acolo. Desigur, Interviul cu un vampir le-a oferit motive noi. C ci ei au nevoie de motive, pentru a- i juca micile lor jocuri. Simt nevoia unei sfid ri, nevoia unui impuls. Se hr nesc cu acestea, a a cum se hr nesc cu sînge. Glasul lui a p rut preocupat, o vreme. A respirat adînc. Îi venea greu s vorbeasc despre aceste lucruri. Îmi venea s -l strîng din nou la piept, dar n-am îndr znit s-o fac. În clipa asta îns , a continuat, cred c pe tine doresc s te distrug . Iar pe tine te cunosc to i. A zîmbit. To i tiu cum ar i. Monsieur Le Rock Star! Zîmbetul i s-a l it. Dar glasul i-a r mas la fel de sc zut i de politicos, ca întotdeauna. Chipul îi era sufocat de emo ii. În privin a asta, nu se schimbase deloc. Poate c nu avea s se schimbe niciodat . Mi-am pus mîna pe um rul lui i, împreun , ne-am îndep rtat de luminile casei. Am trecut de umbra uria a elicopterului i-am pornit pe cîmpul ars de soare, înspre coline. Cred c o asemenea fericire echivaleaz cu triste ea, iar a sim i o asemenea satisfac ie înseamn a arde. Ai de gînd s mergi pîn la cap t? Vei ap rea la concertul de mîine sear ? Pericol, pentru noi to i. Fusese oare un avertisment sau o amenin are? Bineîn eles. Ce naiba m-ar putea împiedica s o fac? Mi-ar pl cea s te pot opri, mi-a m rturisit. A fi venit mai devreme, dac a fi putut. i-am luat urma acum o s pt mîn , apoi i-am pierdut-o iar. i de ce-ai vrea s m opre ti? tii prea bine de ce. Vreau s i vorbesc. Cuvinte atît de simple, i totu i, atît de pline de în elesuri. Vom avea timp destul dup aceea, i-am spus. " i mîine, i poimîine"... Nu se va întîmpla nimic. Ai s vezi. Îl priveam o clip , apoi îmi întorceam privirile, de parc ochii lui verzi m-ar fi putut r ni. Într-o expresie modern , era cu adev rat o raz laser. P rea delicat i aduc tor de moarte. Victimele sale îl iubiser întotdeauna. Nu-l iubisem, oare, i eu, indiferent de ceea ce se întîmplase? i cît de puternic poate deveni dragostea, atunci cînd ai o ve nicie la dispozi ie? Nu fusese nevoie decît de cîteva

clipe pentru a-i reînvia ardoarea... Cum po i s fii atît de sigur de asta, Lestat? m-a întrebat. Cît de cald îmi rostea numele! Eu nu reu isem înc s îl rostesc pe al s u, Louis. Ne plimbam încet acum, f int , i bra ul lui m înl uise, a a cum îl cuprinsesem eu însumi. Un batalion de muritori ne p ze te, am spus. Prietenii mei muritori vor fi înso i, atît în limuzin , cît i în elicopter, de g rzi. De la aeroport, eu voi c tori singur, cu Porsche-ul meu, ca s m pot ap ra mai u or. Vom avea îns un escadron de motocicli ti în jur. i, de altfel, ce ne-ar putea face o mîn de novici din secolul al dou zecilea mîna i de ur ? Creaturile astea idioate folosesc telefonul pentru a ne amenin a. Sînt mai mult decît o mîn , m-a contrazis. Dar cum r mîne cu Marius? Du manii t i de afar sînt foarte curio i s afle dac povestea lui Marius este adev rat , dac Cei Ce Trebuie P zi i exist cu adev rat... Desigur. Dar tu, tu ce crezi? E-adev rat? Da. Am fost convins înc din clipa în care am citit! S-a l sat un moment lung de cere, timp în care, poate, ne aminteam amîndoi de nemuritorul ve nic curios, care voia s afle i întreba întruna: De unde a început totul? Atîta durere revenind în amintire. Mi se p rea c g sisem ni te tablouri într-un pod uitat i tergeam praful de pe ele, g sind culorile la fel de vii ca odinioar . Numai c , în loc fie portretele unor str mo i de mult deceda i, descopeream portretele noastre. Mi-au sc pat cîteva gesturi nervoase, de muritor: mi-am dat p rul pe spate, în încercarea de a sim i r coarea brizei. De ce e ti atît de sigur c Marius nu va pune cap t acestui experiment de îndat ce vei urca pe scen ? Crezi c vreunul dintre cei vîrstnici ar face una ca asta? S-a gîndit o vreme, cufundîndu-se în t cere, cum f cea i pe vremuri, atît de adînc, de parc ar fi uitat c eram acolo. Aveam impresia c od ile din trecut prindeau contur, l mpile cu petrol îl înv luiau în lumina lor nesigur , se auzeau zgomotele i se sim eau mirosurile vremurilor de demult venind de-afar , din strad . Eram din nou în salonul nostru din New Orléans, un foc vesel ardea în c minul de marmur i, în juru-ne, totul îmb trînea, cu excep ia noastr . i iat -l acum, un b ie andru al zilelor noastre, cu o vest ponosit i pantaloni de doc, cu privirea pierdut dincolo de dealurile de ertului. P ru-i era zburlit, ochii îi ardeau cuprin i de patimi ascunse. i-a în at umerii, de parc s-ar fi trezit din nou la via . Nu. Cred c , dac cei vîrstnici se vor sinchisi de ceea ce faci, vor fi prea curio i s vad ce se va întîmpla, ca s te opreasc înainte de concert. Tu e ti curios? Desigur, tii bine c sînt. Chipul i s-a îmbujorat u or, devenindu-i i mai omenesc. De fapt, sem na cu un muritor mai mult decît oricare dintre semenii no tri pe care îi întîlnisem vreodat . Sînt aici, nu-i de-ajuns? Dar în sufletul lui se sim ea o durere str tîndu-i întreaga fiin , a a cum o vîn de minereu str bate roca. Asta îl umplea de sensibilitate din cap pîn în picioare. Am încuviin at, tr gînd aer în piept i privind aiurea, dorindu-mi s îi pot spune ceea ce sim eam cu adev rat. Îl iubeam. Dar nu i-o puteam spune. Sim mîntul acesta era prea puternic. Orice se va întîmpla, va fi meritat osteneala, am spus. Vreau s spun... dac noi doi i Gabrielle, i Armand... i Marius vom fi laolalt , fie i numai pentru scurt vreme, va fi meritat orice. S presupunem c i Pandora se va hot rî s dea un semn de via . i Mael. i Dumnezeu tie cî i al ii. Ce se va întîmpla, dac vor veni to i cei vîrstnici? Va fi meritat, Louis. În rest, nu-mi pas de nimic. Ba da, î i pas , m-a contrazis i a zîmbit. P rea de-a dreptul fascinat. E ti îns încrez tor c va fi excitant i c , oricît de cumplit ar fi b lia, tu vei fi înving torul. Am dat din cap i am izbucnit în rîs. Mi-am vîrît mîinile în buzunarele pantalonilor, cum obi nuiau muritorii în zilele noastre, i-am f cut cî iva pa i prin iarb . Cîmpul mai mirosea înc a soare, chiar i în miezul nop ii californiene. N-am scos o vorb despre partea muritoare a lucrurilor, orgoliul apari iei în public, nebunia care m cuprindea cînd m vedeam pe ecranul televizoarelor, cînd îmi vedeam chipul pe copertele discurilor, în vitrinele magazinelor muzicale din North Beach. M-a urmat îndeaproape.

Dac cei vîrstnici ar fi vrut cu adev rat s m distrug , nu crezi c ar fi f cut-o pîn acum? Nu, a zis. Te-am v zut, te-am urm rit. Dar, înainte de a te fi descoperit din întîmplare, n-am tiut unde s te aflu. De cum am auzit c ai ie it la lumin , te-am c utat. Cum ai auzit? am fost curios s aflu. Exist locuri în toate marile ora e, unde vampirii se pot întîlni, a r spuns. Sînt sigur c-ai auzit de ele. Nu, n-am auzit. Spune-mi. E vorba de barurile din ceea ce noi numim Filiera Vampiric , a spus, zîmbind ironic în vreme ce rostea aceste cuvinte. Sînt frecventate, desigur, i de c tre muritori. Le deosebim dup numele lor. La Londra, e Doctorul Polidori, la Paris e Lamia. În Los Angeles, e Bela Lugosi, iar la New York, sînt Carmilla i Lord Ruthven. Aici, la San Francisco, se afl , se pare, cel mai frumos dintre toate, cabaretul Fiica lui Dracula, pe Castro Street. Am izbucnit în rîs. Nu m puteam ab ine i am observat c i el era pe punctul de a pufni. Dar unde-s numele luate din Interviu cu un vampir? am întrebat cu o indignare batjocoritoare. Verboten, a spus cu o u oar ridicare din sprîncene. Acelea nu sînt nume fictive. Sînt reale. Dar, fii lini tit, în ultima vreme, clipurile tale ruleaz întruna pe Castro Street. Clien ii muritori le cer mereu. Toasteaz în cinstea ta cu cocteiluri Bloody Mary. Dansul Inocen ilor îi face s se urce pe pere i de bucurie. Categoric, asta era prea de tot. Un hohot enorm de rîs îmi st tea pe buze, i m str duiam din greu s mi-l re in. Am cl tinat din cap. Ai înf ptuit îns i un fel de revolu ie în discu iile ce au loc în separeuri, a continuat cu aceea i morg batjocoritoare, f a reu i s i p streze cu totul seriozitatea expresiei. Ce vrei s spui cu asta? Darul întunecat, Copiii întunericului, Calea diavolului. Cu to ii numai vorbele astea le au pe buze, chiar i cei mai juni novici, cei ce n-au avut înc timp destul nici m car pentru a se stila cît de cît, în calitate de vampiri. Imit cartea, de i o condamn în bloc. Se împopo oneaz cu bijuterii egiptene, iar catifeaua neagr a redevenit un soi de uniform obligatorie. Ah, e prea de tot, am hohotit. Dar cum arat de fapt locurile acestea? Sînt ticsite de tot soiul de lucruri referitoare la vampiri, a venit r spunsul. Afi e de filme cu vampiri atîrn pe pere i, în vreme ce filmele respective sînt proiectate încontinuu pe ni te ecrane uria e. Muritorii care vin de regul aici constituie o faun demn de spectacolele cu mon tri de prin tîrguri: tineri punki ti, arti ti, ace tia din urm înve mînta i în mantii negre, largi, i purtînd col i fal i, din plastic. Nu ne prea bag în seam . Adesea, în compara ie cu ei, noi p rem de-a dreptul banali. Iar în lumina aceea ce oas , e ca i cum am fi invizibili, în ciuda bijuteriilor egiptene i a catifelei, laolalt cu restul aiurelilor. Bineîn eles, nimeni nu se leag de clien ii muritori. Frecvent m barurile vampirice pentru a afla nout i. Pentru un muritor, nu-i loc în lume care s fie mai sigur decît barurile vampirilor. În aceste locuri nu se ucide. M mir c nim nui nu i-a trecut prin minte a a ceva, pîn acum, am remarcat. Ba da, de gîndit, s-a gîndit cineva la ceva asem tor, m-a întrerupt el. Exista la Paris Teatrul Vampirilor! Chiar a a, am admis eu, în vreme ce el a continuat. În urm cu vreo lun , prin Filiera Vampirilor s-a zvonit c te-ai întors. Dar tirile acestea nu mai erau demult proaspete. Se spunea c vînai la New Orléans i se aflase ce î i pusese i în gînd s faci. Au f cut rost de palturile autobiografiei tale. Se duceau discu ii nesfîr ite despre videoclipurile pe care le preg teai. Dar, atunci, de ce n-am v zut pe nimeni dintre ei la New Orléans? m-am mirat. Fiindc , de o jum tate de veac, New Orléans a devenit teritoriul lui Armand. Nimeni nu îndr zne te s vîneze acolo. De aflat, s-a aflat totul din sursele unor muritori din Los Angeles i New York. Nu l-am întîlnit pe Armand la New Orléans, am spus. tiu, a r spuns. Vreme de o clip , mi s-a p rut a fi tulburat, confuz. Am sim it o strîngere de inim . Nimeni nu tie unde se afl Armand, mi-a spus cu voce t nat . Îns , în vremea cînd se afla acolo, îi ucidea pe cei tineri. În cele din urm , i-au l sat New Orléans-ul. Se spune c mul i dintre cei vîrstnici fac asta, ii ucid pe cei mai tineri. S-a afirmat acest lucru i despre mine, dar nu-i adev rat. Eu doar colind ora ul ca un strigoi. Nu tulbur pe nimeni, cu

excep ia s rmanelor mele victime muritoare. Dest inuirea lui nu m-a surprins prea mult. Sîntem prea mul i. Întotdeauna am fost prea mul i. Se isc multe gîlceve. Iar clanurile din marile ora e sînt, de fapt, ni te în elegeri între trei sau mai mul i vampiri puternici, prin care ace tia cad de acord pentru a nu se distruge unii pe al ii i pentru a- i împ i teritoriul conform regulilor. Regulile, mereu regulile, am rostit. Regulile s-au schimbat acum, sînt mult mai stricte. Nu ai voie s la i nici o urm a crimei f ptuite. Muritorii nu trebuie s g seasc nici un cadavru care s poat fi investigat. Mi se pare firesc. Nimeni nu trebuie s se lase expus unei camere de luat vederi ori vreunui aparat de fotografiat. Nu trebuie asumat nici un risc care ar putea conduce la capturare, încarcerare sau examinarea tiin ific de c tre cei din lumea muritorilor. Am încuviin at. Dar pulsul mi se accelerase. Mi se p rea minunat s fiu eu proscrisul, nelegiuitul, cel care înc lcase toate legile. Chiar ajunseser s îmi imite cartea? Asta însemna c ceva se mi case. Roata cea mare se urnise din loc. Lestat, tu crezi c în elegi, mi-a explicat cu r bdare. A a s fie oare? Dac lumea ar pune mîna pe o singur bucat din esuturile noastre i ar examina-o la microscop, n-ar mai putea fi argumentat teza legendei i cea a supersti iilor. Ar exista o dovad ! Nu sînt de acord cu tine, Louis, l-am întrerupt. Nu e chiar atît de simplu. Oamenii dispun acum de mijloace pentru a ne identifica i a ne desconspira, pentru a stîrni întreaga ras uman împotriva noastr . N-ai dreptate, Louis. Savan ii din ziua de azi sînt ni te ucenici vr jitori mereu învr jbi i unii împotriva altora. Se ciond nesc cu privire la chestiuni dintre cele mai elementare. Ar trebui s r spîndi i mostrele din acel esut la fiecare microscop din lumea asta, i chiar i a a, publicul tot n-are s cread nici o iot din toat povestea. A c zut cîteva clipe pe gînduri. Apoi a obiectat: Un prizonier, atunci. Un exemplar viu, în mîinile lor. Nici m car asta n-ar fi suficient, l-am contrazis. i apoi, cum ar putea ei s m re in ? Gîndul îns era cum nu se poate mai seduc tor: urm rirea, intrigile, capturarea i, în sfîr it, evadarea. Superb idee! Zîmbea acum, un zîmbet ciudat, dezaprobator, i totu i încîntat. E ti mai nebun decît ai fost vreodat . Mai nebun chiar decît pe vremea cînt te plimbai prin New Orléans, speriind trec torii, ca s te amuzi. Am rîs cu poft . Apoi am t cut. Nu mai r sese prea mult timp pîn în zori. Aveam tot timpul s rîd a doua zi, pe drumul c tre San Francisco. Louis, crede-m , am întors problema asta pe toate p ile, am insistat. E greu s porne ti un r zboi cu muritorii, e mai greu decît i-ai închipuit tu vreodat ... ... i totu i, e ti hot rît s -l porne ti cu orice pre , nu-i a a? Vrei ca to i, muritori i nemuritori, s fie pe urmele tale. De ce nu? am strigat. S -nceap i r zboiul. N-au decît s -ncerce a ne distruge, cum au distrus i al i demoni ce îi bîntuiau. S -ncerce s ne tearg de pe suprafa a p mîntului. privea iar cu expresia de alt dat , în care se amestecau teama respectuoas i neîncrederea, o expresie pe care o remarcasem de o mie de ori la el. M credea nebun. Deasupra noastr stelele apuneau. Ne desp eau de zorii gr bi i ai dimine ii de prim var doar cîteva momente. Chiar vrei s se întîmple? a conchis plin de seriozitate, pe un ton mai blînd decît înainte. Louis, sper s se întîmple ceva. Vreau ca tot ceea ce am fost s se schimbe. Am devenit ni te lipitori gre oase i secretoase, f nici un motiv. Romantismul de alt dat sa dus. De ce s nu ne g sim un alt rost?! Mi-e dor de lumin , a a cum mi-e sete de sînge. Mi-e dor de senza ia divin a vizibilit ii. Mi-e dor de un r zboi. R ul cel nou, ca s folosesc vechile tale cuvinte, a completat. De data asta îns , e vorba de r ul secolului al dou zecilea. Chiar a a, am încuviin at. Din nou, îns , m gîndeam la acel zvîcnet de muritor, la impulsul vanit ii, la dorin a de faim lumeasc , de a fi cunoscut. Am ro it, cuprins de o fals ru ine. De fapt, îmi f cea pl cere. De ce, Lestat? De ce î i dore ti cu orice pre primejdia i riscul? La urma urmei, ai cut-o. Te-ai întors. E ti mai puternic decît ai fost vreodat . i-ai rec tat înfl rarea de

alt dat , de parc nici n-ai fi pierdut-o. Doar tii cît de important e aceast dorin de a continua, de a merge mai departe. De ce-ai risipi-o de pe-acum? Ai uitat de vremurile cînd aveam o lume întreag doar pentru noi, i nimeni nu ne-ar fi putut face vreun r u decît, poate, noi în ine? Asta este o ofert , Louis? Te-ai întors la mine, cum spun îndr gosti ii? Ochii i s-au întunecat, i i-a întors privirile. Nu-mi bat joc de tine, Louis, i-am spus. Tu te-ai întors la mine, Lestat, m-a corectat el, calm, privindu-m din nou. Cînd am auzit cele dintîi oapte despre tine, la Fiica lui Dracula, am sim it ceva, ce credeam c am pierdut pentru totdeauna... S-a oprit. tiam îns la ce se referea. O mai spusese deja. În elesesem acest lucru cu veacuri în urm , cînd fusesem martorul disper rii lui Armand, dup distrugerea vechiului clan. Excitarea, dorin a de a merge mai departe, aceste lucruri erau importante pentru noi. Motive în plus, deci, pentru concertul de rock, pentru urm rile sale, pentru r zboiul însu i. Lestat, nu urca pe scen mîine sear . Las filmele i cartea s fac ceea ce î i dore ti. Ai grij îns de noi în ine. S ne întîlnim, s st m din nou de vorb . S avem parte, m car în acest veac, de ceea ce nu ne-am putut bucura în trecut. Cu to ii, laolalt . Ceea ce spui e foarte ispititor, frumosul meu prieten, am spus. Au fost vremuri, acum un secol, cînd a fi dat orice pentru a auzi aceste cuvinte. Da, ne vom strînge laolalt i vom sta de vorb cu to ii, i ne vom avea unul pe altul. Va fi splendid, va fi mai bine decît a fost vreodat . Dar voi urca pe scen . Voi fi iar i Lelio, dar într-un fel cum, la Paris, n-am reu it niciodat s fiu. Voi fi Vampirul Lestat, în v zul tuturor. Un simbol, un proscris, o abera ie a naturii iubit, dispre uit, toate acestea la un loc. Nu pot s renun , î i spun. Nu pot s ratez asta. i, i-o spun foarte sincer, nu mi-e fric deloc. a teptam din partea lui la r ceal sau triste e. Uram soarele care st tea s r sar , la fel de mult cum îl urîsem în trecut. Louis a întors spatele r ritului. Lumina începea s îl deranjeze. Dar chipul îi era plin de c ldur , la fel ca înainte. Prea bine, atunci. Vreau s vin cu tine la San Francisco. Doresc asta din tot sufletul. iei cu tine? Nu i-am r spuns pe dat . Din nou, excitarea care m cuprinsese era un supliciu, iar dragostea pe care i-o purtam îmi p rea umilitoare. Bineîn eles c-am s te iau, am rostit dintr-o suflare. Ne-am privit vreme de o clip plin de încordare. Venise clipa ca el s plece. Pentru el, veniser deja zorii. Înc ceva, Louis, l-am oprit. Da? Hainele tale. Sînt de-a dreptul imposibile. Mîine noapte, dup cum se spune în acest secol, f uita i pe undeva pantalonii i vesta aceea... DIMINEA A mi s-a p rut pustie, dup plecarea lui. Am r mas locului o vreme, gîndindu-m la acel mesaj: Pericol. Am scrutat mun ii îndep rta i i cîmpia f sfîr it. Amenin are sau avertisment... mai conta oare? Cei tineri dau telefoane. Cei vîrstnici î i ridic glasurile supranaturale? Ce mi se p rea atît de ciudat? Acum nu m puteam gîndi decît la Louis, la faptul c îl aveam al turi. i nu m puteam împiedica s m gîndesc cum va fi atunci cînd vor fi venit cu to ii. 2 PARCAREA vast de la San Francisco Cow Palace era ticsit de muritori în delir, cînd coloana noastr motorizat a intrat pe poart . În limuzina din frunte se aflau prietenii mei muzicieni, dup care urmam eu i Louis, într-un Porsche cu banchete din piele. Louis era vioi i str lucitor în costumul cu mantie neagr al grupului, de parc se ivise din paginile propriei sale pove ti. Ochii lui verzi se roteau, pu in însp imînta i, pe deasupra tineretului ce striga, înspre vl jganii cu motociclete care îi ineau depar te de noi. Hala era plin , biletele fuseser vîndute deja în urm cu o lun ; admiratorii dezam gi i se adunaser totu i la intrare, cerînd insistent ca întregul concert s fie transmis i în afar , ca s poat auzi i ei. Asfaltul era împînzit de cutii de bere. O mul ime de adolescen i se raser pe capotele ma inilor, prin copaci ori pe containerele de gunoi. Radiourile difuzau Vampirul Lestat la un volum distrug tor. În dreptul portierei mele, managerul grupului alerga, încercînd s in pasul cu noi,

explicîndu-mi c afar aveau s fie instalate ecrane video i difuzoare, pentru a mul umi pe toat lumea. Poli ia din San Francisco fusese mobilizat pentru a preveni eventualele scandaluri. Sim eam cum nelini tea care îl m cina pe Louis sporea. Un grup de tineri reu ise s str pung cordonul poli iei i se înghesuia la geamul lui, în vreme ce coloana motorizat a luat un viraj strîns, intrînd în penumbra pasajului subteran, asem tor unui tub interminabil. sim eam cople it, în sensul bun al cuvîntului, de tot ce m înconjura. Înc înarea mea ajunsese la apogeu. Din vreme în vreme, fanii înconjurau ma ina, fiind de îndat împin i deoparte de c tre g rzile de corp. Începeam s în eleg cu cît naivitate subestimasem întreaga experien . Înregistr rile concertelor pe care le vizionasem nu m preg tiser în nici un fel pentru lumina cumplit , pentru fiorul electrizant care m str tea, pentru felul în care muzica îmi rea deja în minte. Orice urm de ru ine pentru orgoliul de muritor pe care îl nutream se evaporase. trunderea prin tunelul de acces a fost un adev rat calvar. Am alergat printre cordoanele de paznici înspre culise, un loc extraordinar de bine p zit. Tough Cookie se inea strîns de mine, iar Alex îl împingea pe Larry tot înainte. Fanii se întindeau spre a ne smulge uvi e de p r sau fî ii din mantii. M-am întors din drum, luîndu-l pe Louis sub aripa mea ocrotitoare i conducîndu-l dincolo de u i. Mai tîrziu, în cabinele înc rcate cu draperii grele, am auzit pentru întîia oar larma animalic a mul imii: cincizeci de mii de suflete, cîntînd i r cnind, sub unul i acela i acoperi . Nu, nu reu eam nicidecum s -mi controlez acea bucurie feroce care m f cea s tremur din cap pîn -n picioare. Nicicînd, pîn în clipa aceea, nu m aflasem atît de aproape de o izbucnire uria de rîs. M-am furi at i am privit în sal printre faldurile cortinei. Muritorii se îngr diser de ambele p i ale s lii. În spa iul deschis, vast, erau mii de oameni, dansînd, mîngîindu-se, ridicîndu- i pumnii încle ta i în atmosfera plin de fum, dînd din coate pentru a se apropia de scen . Ventilatoarele purtau arome de bere, ha i sînge omenesc. Tehnicienii ne-au anun at strigînd c totul era preg tit. Machiajul fusese retu at, mantiile de catifea fuseser c lcate, iar cravatele negre îndreptate. Nu era indicat s l m mul imea s a tepte prea mult. S-au stins luminile din sal . Un strig t neomenesc a izbucnit în bezn , rostogolindu-se, prizonier între patru pere i. Podeaua a vibrat, sub mine. Urletul a crescut în intensitate, cînd un bîzîit electronic a anun at punerea în func iune a aparaturii. Vibra ia îmi str pungea tîmplele, cu un sunet de piele jupuit . M-am ag at de bra ul lui Louis, l-am s rutat ap sat, apoi am sim it cum îmi d dea drumul. Pretutindeni, dincolo de cortin , spectatorii i-au sc rat brichetele pîn cînd mii i mii de fl rui au început a tremura în bezn . Au izbucnit ropote ritmice de aplauze, apoi sau stins. Larma general cre tea i descre tea, str puns , cînd i cînd, de ipete întîmpl toare. Capul îmi vuia. gîndeam la teatrul lui Renaud, la cele petecute cu atîta timp în urm . Mi se p rea c aflam acolo, cu adev rat. Acest loc era îns asemeni Colosseum-ului roman! Realizarea benzilor i a filmelor, toate aceste opera iuni, fuseser atît de reci, de controlate. Nu anticipasem a a ceva. Inginerul de sunet a dat semnalul de începere, i-am izbucnit cu to ii de dincolo de cortin . Spectatorii se impacientau, c ci nu distingeau nimic în întuneric, în vreme ce eu m descurcam f nici un efort printre cabluri i sîrme. aflam chiar la marginea scenei, deasupra capetelor spectatorilor ce se agitau i urlau. Alex i-a ocupat locul, la baterie. Tough Cookie inea în mîn chitara-i electric , plat i str lucitoare, iar Larry de-abia se mai vedea din spatele uria ei claviaturi circulare a sintetizatorului. Am întors spatele publicului i-am aruncat o privire spre giganticul ecran video, care avea s ne amplifice imaginile, astfel încît nici o pereche de ochi din sal s nu ne scape vreun gest. Apoi am privit iar marea agitat de tineri în delir. Valuri de urlete se rostogoleau c tre noi, prin întuneric. Sim eam mirosul ar ei i-al sîngelui. Apoi, dintr-o dat , imensul tablou de reflectoare de deasupra noastr a fost pus în func iune. Raze argintii, albastre, ro ii, de o nea teptat violen , s-au încruci at, prinzîndune în spotul lor. Urletele au atins paroxismul, întreaga sal s-a ridicat în picioare.

Sim eam cum lumina mi se tîra pe trup, pentru a-mi exploda în pletele de aur. Am privit în jur i mi-am v zut prietenii muritori îmb ta i de glorie, cuprin i de frenezie, mi cîndu-se prin p ienjeni ul nesfîr it al cablurilor, printre schelele argintii. Fruntea mi s-a înrourat de sudoare v zînd cum pumnii loveau aerul, ridicîndu-se în semn de salut. Împr tia i pretutindeni în sal , am z rit o mul ime de tineri costuma i în vampiri de carnaval, cu fe ele pline de sînge artificial. Unii dintre ei purtau peruci blonde sau i desenaser cercuri negre în jurul ochilor, pentru a p rea cît mai însp imînt tori. Se auzeau scheun turi, sirene i strig te r gu ite, acoperind larma general . Era cu totul diferit de film ri. Nu sem na deloc cu fredonatul unei melodii în înc perile coroase i izolate fonic ale studiourilor. Aceasta era o experien uman transformat întruna vampiric , a a cum muzica îns i era vampiric , iar imaginile videoclipurilor erau imagini ale extazului morbid. Tremuram de ner bdare i sudoarea ro iatic mi se prelingea pe obraji. Spoturile reflectoarelor au m turat publicul, l sîndu-ne sc lda i într-o penumbr argintie. Oriunde ajungea o raz de lumin , mul imea p rea scuturat de convulsii i î i dubla intensitatea zbieretelor. Ce era atît de aparte în g gia aceasta? Era dovada faptului c individul uman se metamorfozase într-o turm : mul imile care înconjurau ghilotina, romanii care cereau, urlînd, sînge cre tin, keltoii aduna i în desi , a teptînd apari ia lui Marius, zeul. Vedeam din nou acea dumbrav , a a cum mi-o închipuisem în vreme ce Marius îmi povestea; fusese atunci lumina tor elor mai vioaie decît aceste raze colorate? Erau oare îngrozitoarele silueteruguri mai înalte decît e afodajele de o el cate sus ineau mul imea de difuzoare i de reflectoare cu lumini incandescente, de ambele p i ale noastre? Dar aici, nici urm de violen ; nici urm de moarte: doar exuberan a copil roas , rev rsîndu-se din gurile tinerilor i oglindit de trupurile lor, o energie focalizat i u or de st pînit, la fel de u or precum era s-o dezl ui. Din nou, un nor de fum de ha venind dinspre primele rînduri. Motociclisti pleto i în jachete de piele, cu br ri din curelu e împletite, î i ridicau mîinile, b tînd din palme deasupra capetelor, ca ni te stafii ale cel ilor, cu p rul lor lung curgîndu-le în valuri pe umeri. Luminile se aprindeau i se stingeau în str fulger ri, astfel încît mi rile mul imii ap reau fragmentate, ca ni te salturi încremenite. Cîntau la unison, intensitatea glasurilor cre tea. Ce strigau oare? LESTAT, LESTAT, LESTAT. Oh, era de-a dreptul divin, ba chiar mai mult decît atît. Ce muritor ar fi putut rezista acestei ador ri, acestei venera ii? Mi-am strîns mantia în jurul meu: acesta era semnalul. Mi-am scuturat pletele, dîndu-le amploare. Gesturile acestea au transmis un fior de ipete reînnoite, pîn în cap tul opus al s lii. Luminile s-au îndreptat asupra scenei. Mi-am ridicat mantia, asemeni unor aripi de liliac. ipetele au fuzionat într-un singur urlet monolitic. SÎNT VAMPIRUL LESTAT! am urlat din r runchi, îndep rtîndu-m de microfon, iar sunetul p rea a deveni vizibil, arcuindu-se de-a lungul s lii ovale. Vocea mul imii a sporit, devenind mai puternic , de parc ar fi vrut s devoreze sunetul ale c rui ecouri mai d inuiau înc . HAIDE I, VREAU S V-AUD! M IUBI I! am strigat f s m gîndesc. Mul imea trop ia. Trop ia, nu doar pe pardoseala de beton, ci i pe scaunele de lemn. CÎTI DINTRE VOI S-AR VREA VAMPIRI? Mugetul a devenit un adev rat tunet. O mul ime de spectatori încercau s se ca ere pe scen , dar g rzile de corp îi împingeau înapoi în sal . Unul dintre motocicli tii cu p rul vîlvoi, un uria brunet, op ia întruna, cu cîte o cutie de bere în fiecare mîn . Luminile au devenit i mai str lucitoare, asemeni unei explozii. Apoi, din difuzoarele i amplificatoarele din spatele meu a r sunat uruitul r gu it al unei locomotive la un volum înnebunitor, de parc un tren s-ar fi pr lit în scen . Uruitul a înghi it toate celelalte zgomote ale publicului, în t cerea care urla, mul imea dansa i se leg na sub ochii mei. A urmat apoi furia p trunz toare a chitarei electrice. Tobele bubuiau în caden a unui mar , iar vuietul de locomotiv al sintetizatorului a culminat, apoi s-a n ruit într-un vîrtej de zgomote în consonan cu mar ul bateriei. Venise timpul s încep s cînt, într-o cheie minor , ni te versuri puerile, care acopereau acompaniamentul:

SÎNT VAMPIRUL LESTAT V-A I ADUNAT AICI PENTRU MARELE SABAT I, V SPUN DREPT, NU V INVIDIEZ Am în cat microfonul de pe suport i-am alergat spre una dintre extremit ile scenei, apoi spre cealalt , cu mantia fluturînd în urma mea: NU PUTE I INE PIEPT ST PÎNITORILOR NOP II ÎN OCHII LOR NU VE I G SI ÎNDURARE IAR SPAIMA VOASTR VA FI PENTRU EI O ÎNCÎNTARE Spectatorii întindeau mîinile, încercînd s m apuce de glezne, trimi îndu-mi bezele. O mul ime de fete se urcaser în spinarea înso itorilor lor i se str duiau s -mi apuce mantia ce se rotea pe deasupra capetelor lor. I TOTU I, CU DRAGOSTE V VOM POSEDA ÎN ÎNCÎNTARE V ELIBERÎNDU-V ÎN MOARTE

VOM FRÎNGE

NU SPUN NIMENI NU V-AM AVERTIZAT Tough Cookie, zdr ng nind cu furie, dansa în jurul meu, r sucindu-se s lbatic, în vreme ce muzica atingea paroxismul într-un glissando întortocheat; tobele i cinelele st teau se sf rîme, iar vîrtejul sintetizatorului se în a din nou. Sim eam cum muzica îmi p trundea pîn -n m duva oaselor. Nici m car la sabatul la care participasem, cu veacuri în urm , la Roma, nu fusesem cuprins de o asemenea frenezie. M-am insinuat, la rîndul meu, în dansul s lbatic, mi cîndu-mi oldurile elastic, apoi leg nîndu-m înainte i înapoi, în vreme ce ne apropiam amîndoi de marginea scenei. Reeditam contorsiunile libertine i erotice ale lui Pulcinello i ale Arlechinului, ale tuturor protagoni tilor b trînei Commedia dell'Arte, improvizînd i noi, a a cum o f cuser i ei la vremea lor. Instrumenta ia se îndep rta de linia melodic , apoi o reg sea iar. Dansul nostru devenea tot mai frenetic, de i nu repetaser m nimic, nu stabiliser m nimic dinainte. Totul se petrecea acolo, pe scen , i totul era nou pentru noi. Paznicii îi respingeau cu duritate pe cei ce încercau s se apropie de noi. Dansam pe muchia platformei, ispitindu-i, p rul ne biciuia chipurile i, cînd i cînd, ne întorceam cu spatele spre public, pentru a ne admira noi în ine, imposibile n luciri pe ecranele gigantice din spatele nostru. Sunetul îmi str tea trupul. Întorcîndu-m spre public, sim eam cum decibelii c toresc prin trupul meu, ca o minge de o el, prin olduri, iar apoi prin umeri. Miam dat seama c m ridicam de la sol într-un salt uria , f cut parc cu încetinitorul. Am aterizat încet, f zgomot, cu mantia fluturînd, deschizîndu-mi gura pentru a-mi ar ta col ii. Euforie. Aplauze asurzitoare. Pretutindeni, vedeam grumazuri dezgolite, b ie i i fete care î i descheiaser gulerele i se în au pe vîrfuri, invitîndu-m prin gesturi s vin s îi posed. M implorau, iar unele dintre fete începuser s plîng . Mirosul de sînge plutea gros ca fumul. Carne, carne i iar carne. i, cu toate acestea, peste tot, inocen , convingerea de nezdruncinat c ceea ce se întîmpla aici era art , nimic altceva! Nimeni nu putea p i nimic, întreaga isterie nu prezenta nici un risc. Cînd urlam, aveau impresia c sînt ajutat de amplificatoare. Cînd s ream, credeau c e o mecherie la mijloc. De ce nu, la urma urmei, cînd vr jitoriile de tot soiul îi înconjurau din toate p ile, cînd se l sau p li i de imaginile str lucitoare ale ecranelor din spatele nostru? Ah, Marius, cît a fi vrut s fii i tu aici! Gabrielle, unde e ti? Versurile au izbucnit din nou, cîntate la unison de c tre întregul grup de ast dat . Vocea adorabil , de sopran , a lui Tough Cookie se ridica deasupra vocilor noastre. Apoi ea a început s i roteasc în cerc capul, atingînd cu pletele scîndurile scenei, în vreme ce chitara i se în a lasciv , asemeni unui falus uria . Miile de spectatori trop iau i aplaudau la unison. V SPUN ADEV RUL, SÎNT UN VAMPIR! am strigat deodat . Extaz, delir.

SÎNT R U! SÎNT ÎNSU I R UL! Da, da, da, da, DA, DA, DA. Mi-am azvîrlit bra ele în sus, cu palmele deschise: VREAU S V BEAU SUFLETELE! Uria ul motociclist cu p rul încîlcit i cu jacheta din piele neagr s-a dat înapoi cî iva pa i, lovindu-se de cei din spatele s u, i-a luat avînt i, dintr-un salt, a ajuns lîng mine, cu bra ele ridicate, cu pumnii încle ta i. G rzile de ordine s-au repezit s îl dea la o parte, dar am fost mai iute decît ei. L-am tras la piept, ridicîndu-l cu o singur mîn i mi-am lipit gura de gîtul lui cu din ii abia atingîndu-l, abia atingînd gheizerul acela de sînge ce st tea gata s neasc drept în sus! Dar paznicii mi l-au smuls i l-au aruncat înapoi în public, cum ai arunca un pe te înapoi în mare. Tough Cookie a venit lîng mine. Pantalonii ei de m tase neagr str luceau i mantia îi era ca o vîlv taie. M inea, ca s nu-mi pierd echilibrul, de parc i eu încercam -i scap. tiam acum ceva ce nu g sisem scris în nici una dintre paginile pe care le citisem despre cînt re ii de rock: aceast nebuneasc unire între primitiv i tiin ific, aceast frenezie religioas . Eram cu to ii ni te zei. Ne aflam în desi ul sacru. Înc de la primul cîntec, siguran ele se arseser i sala se întunecase pentru cîteva clipe. Am trecut la cea de a doua pies , în vreme ce mul imea se încadra în ritm, scandînd versurile, cunoscute de pe disc i din videocli-puri. Eu i Tough Cookie am început s cînt m, b tînd ritmul: COPII AI ÎNTUNERICULUI DA I PIEPT CU COPIII LUMINII FII AI OMULUI, ÎNFRUNTA I FIII NOP II i din nou, au izbucnit strig te i fluier turi. Pu in le p sa de versuri. Nici keltoii n-ar fi dat cu mai mult entuziasm semnalul de începere a masacrului. Dar, nici de data asta, nici vorb de vreun masacru, nici urm de vreun sacrificiu prin ardere pe rug. Patima lor rostogolea imagini ale r ului, nu r ul însu i. Patima îmbr a imagini ale mor ii, nu îns i moartea. O sim eam, a a cum sim eam ar a luminii p trunzîndu-mi prin porii pielii, la r cina firelor de p r. ip tul amplificat al lui Tough Cookie ducea mai departe strofa urm toare. Ochii mei scrutau cele mai îndep rtate unghere ale amfiteatrului, care devenise un singur suflet ce suspina. DOAMNE, scap -m de asta, nu vreau s -mi plac . Nu m l sa s uit de toate, s -mi sacrific toate elurile, toate hot rîrile, pentru aceast patim . V doresc, copiii mei. V doresc sîngele, sîngele vostru cel nevinovat. Vreau adora ia voastr atunci cînd col ii mei v vor str punge. Da, asta-i mai presus de orice ispit . DAR chiar în acea clip de nepre uit nemi care i ru ine, i-am z rit pe ei, pe cei adev ra i, acolo. Chipuri albe i sub iri, ca ni te m ti, în marea de chipuri omene ti informe, distingîndu-se asemeni chipului lui Magnus, în sala aceea micu de pe bulevard, cu atîta timp în urm . tiam c , în culise, Louis îi z rise, la rîndul s u. Dar ceea ce remarcasem la ei, tot ceea ce emanau, era team i uimire. VOI TO I, VAMPIRII DIN SAL , am strigat. AR TA I-V ! Dar ei au r mas locului, în vreme ce pe to i muritorii machia i i costuma i din jurul lor i-a cuprins delirul. Vreme de trei ore încheiate, am dansat, am cîntat i am desc tu at infernul din instrumentele noastre metalice. Whisky-ul se plimba întruna între Alex, Larry i Tough Cookie. Mul imea se repezea spre noi, în r stimpuri, pîn cînd for a de poli ie a fost dublat i s-au aprins luminile. În col urile cele mai îndep rtate ale s lii, se auzeau scaune de lemn rupîndu-se i mii de cutii de bere se rostogoleau de colo-colo, pe pardoseala de beton. Dar ei, nu s-au apropiat nici m car cu un pas. Unii chiar s-au f cut nev zu i. Asta era situa ia. Nesfîr ite urlete, de parc cincisprezece mii de be ivi ar fi sc pat liberi pe str zile ora ului, a r sunat întruna, pîn în momentele de la final, cînd a urmat balada din ultimul clip, Era nevinov iei.

Muzica s-a îmblînzit. Tobele au uruit pentru ultima oar , vaierul chitarei a pierit, iar sintetizatorul a umplut v zduhul de notele translucide cîntate de o harf , sunete atît de oare i totu i, atît de profunde, încît atmosfera p rea br zdat de o ploaie de aur. Un singur spot de lumin difuz s-a oprit asupra locului în care m aflam. Ve mintelemi erau p tate de sudoarea însîngerat , pletele-mi erau i ele ude i încîlcite, iar mantia-mi spînzura pe um rul stîng. Au r mas cu to ii cu gurile c scate, aten i i be i de încîntare. Vocea mea s-a în at lent, i fiecare fraz a fost pronun at limpede: Tr im în era nevinov iei A adev ratei nevinov ii. To i demonii vo tri sînt vizibili To i demonii vo tri sînt materiali Numi i-i durere Numi i-i foamete Numi i-i r zboi De r ul mitic nu mai e nevoie. Alunga i vampirii i diavolii O dat cu zeii pe care nu-i mai venera i Aminti i-v : Omul cu col ii ascu i poart o mantie. Ceea ce pare a fi o vraj Este o vraj . În elege i ceea ce vede i Cînd v uita i la mine! Ucide i-ne, fra i i surori, zboiul a început În elege i ceea ce vede i Atunci cînd m privi i. Am închis ochii, pentru a nu vedea zidul de aplauze care se iscase. De ce aplaudau, de fapt? Ce s rb toreau? Giganticul autitoriu era luminat ca ziua. Cei adev ra i se pierduser în îmbulzeaz . Poli tii în uniform ne-au înconjurat, formînd un cordon solid în jurul nostru. Alex mi-a strigat, în vreme ce ne strecuram dup cortin : Omule, trebuie s sp m putina. tia ne-au înconjurat limuzina, iar tu n-ai s reu ti în veci s ajungi la ma ina ta. I-am r spuns c da, trebuia s plece, s ajung la limuzin , s-o tergem de-aici. În stînga mea, am z rit chipul alb i rigid al unuia dintre cei adev ra i, care- i croia drum printre ziari ti. Era îmbr cat în piele neagr , asemeni motocicli tilor, iar p rul s u negru, m sos, era str lucitor. Cortina s-a desprins de pe vergelele care o sus ineau, i mul imea din sal s-a rev rsat în culise. Louis era lîng mine. Din dreapta, am v zut venind un alt nemuritor, un b rbat sub irel i fioros, cu ochi mici i întuneca i. O pal de aer rece ne-a lovit cînd am p truns în parcare. Era plin de muritori care se împingeau i zbierau. Poli tii urlau felurite ordine. Limuzina se cl tina ca o coaj de nuc în furtun , în vreme ce Alex, Larry i Tough Cookie erau împin i în untru. Una dintre g rzile de corp pornise motorul Porsche-lui pentru mine, dar tinerii care înconjuraser ma ina loveau in capot i în portiere, de parc acestea ar fi fost ni ie tobe. În spatele vampirului brunet a ap rut un alt demon, o femeie de ast dat . Perechea se apropia de noi, inexorabil. Ce naiba î i închipuiau c vor putea face? Motorul puternic al limuzinei r gea ca un leu, dar tinerii nu se l sau du i din calea ma iniii. Paznicii de pe motociclete î i ambalau i ei motoarele, r spîndind fum i larm . Cei trei vampiri au ap rut deodat în jurul Porsche-lui. Chipul b rbatului mai înalt era schimonosit de furie i, încordîndu- i bra ul, a ridicat într-o rîn ma ina, cu tot cu tinerii care se ineau de ea. Ma ina urma s se r stoarne. Am sim it cum un bra se încol ce te în

jurul gîtului meu. Louis a zvîcnit, i-am auzit limpede pumnul lui lovind trupul supranatural din spatele meu. Am auzit un blestem optit. Deodat , muritorii au început cu to ii s urle. Un poli ist înarmat cu un portavoce sf tuia mul imea s se împr tie. M-am repezit înainte, trîntind la p mînt o sumedenie de tineri muritori, i am oprit Porsche-ul exact la timp, înainte ca acesta s se fi r sturnat pe spate, asemeni unui bu . În vreme ce m chinuiam s deschid portiera, mul imea m împingea din spate. rm laia aceasta era pe cale de a se transforma într-o r zmeri . Iar, în acest caz, avea s fie pr d. Fluier turi, ipete, sirene. Trupuri, strivindu-ne pe mine i pe Louis laolalt . Vampirul îmbr cat în piele neagr a ap rut dincolo de ma in , învîrtind deasupra capului o secer argintie ce str lucea în lumina neoanelor. L-am auzit pe Louis strigînd un avertisment. Cu coada ochiului, am z rit sclipirea altei seceri. Un scrî net supranatural a sfî iat cacofonia de urlete atunci cînd, într-o str fulgerare de lumin orbitoare, b rbatul vampir s-a transformat într-o tor vie. O alt vîlv taie a izbucnit chiar ling mine. Secera s-a pr bu it pe ciment. La oarecare distan , o alt siluet vampiric a luat foc, cu un pîrîit sinistru. Mul imea, cuprins de panic , s-a repezit înapoi, c tre sal . Fluviul de oameni se scurgea din parcare, fugind, încercînd s scape de trupurile aprinse ce se zvîrcoleau, mistuindu-se i înnegrindu-se. Carnea li se topea din cauza ar ei, l sînd la iveal doar oasele. Am z rit i al i nemuritori, risipindu-se cu o vitez nemaiv zut prin înghesuiala muritorilor. Louis a întors spre mine o privire uimit , dar mirarea ce mi se citea pe fa nu putea decît s -l deruteze i mai mult. Nici unul din noi nu era r spunz tor de cele întîmplate! Nam fi avut puterea s o fi f cut! Nu cuno team decît un singur nemuritor care ar fi fost în stare s o fac . În clipa aceea, portiera ma inii s-a deschis, lovindu-m , i o mîn mic i delicat , alb , s-a întins i m-a tras în untru. Gr bi i-v ! a r sunat pe nea teptate o voce feminin , în limba francez . Ce-a tepta i? Vre i ca Biserica s proclame c s-a întîmplat o minune? M-am trezit trîntit pe bancheta îmbr cat în piele înainte de a apuca s -mi dau seama ce se întîmplase i l-am tras pe Louis peste mine, împingîndu-l astfel, încît s aterizeze pe bancheta din spate. Porsche-ul s-a repezit drept înainte, iar muritorii uimi i s-au risipit din calea farurilor aprinse. M holbam la silueta zvelt a oferului de lîng mine. P rul blond îi acoperea umerii, iar p ria inform îi era tras peste ochi. fi vrut s -mi arunc bra ele în jurul ei, s o acop r cu s rut ri, s -mi lipesc inima de inima ei i s d m uit rii toate celelalte. La naiba cu ace ti novici idio i! Ma ina a fost îns din nou pe punctul de a se r sturna, atunci cînd a virat brusc la dreapta, ie ind pe poart , în oseaua aglomerat . Gabrielle, opre te-te! am strigat, i mîinile mi s-au încle tat pe bra ul ei. Nu tu e ti cea care-ai f cut asta, nu tu i-ai f cut s ia foc..! Sigur c nu, mi-a r spuns în fra uze te, de-abia acordîndu-mi o privire. Era irezistibil . Cu dou degete, a r sucit din nou volanul, azvîrlindu-ne în cealalt parte, într-un nou viraj de nou zeci de grade. Acum ne îndreptam spre autostrad . Dar asta înseamn c ne îndep rt m de Marius! am strigat. Opre te. N-are decît s arunce în aer i camioneta care ne urm re te! Atunci m voi opri. A ap sat pedala de accelera ie pîn -n podea, cu ochii a inti i pe osea, drept înainte, i cu mîinile încle tate pe volanul îmbr cat în piele. M-am întors i-am privit peste um rul lui Louis. Era un vehicul monstruos, ce se pr lea pe urmele noastre cu o vitez surprinz toare. P rea un dric monstruos, supradimensionat, negru, cu o salb de din i croma i fixa i de-a curmezi ul botului te it. Patru nemuritori se holbau la noi de dup parbrizul fumuriu. Nu putem sc pa de aglomera ia asta, ca s -i l m în urm ! am zis. Întoarce! Întoarce-te la sala de concerte. Gabrielle, întoarce odat ! Dar ea î i vedea de drum, f cînd un slalom s lbatic printre ma ini, un slalom ce-i determina pe mul i dintre participan ii la trafic s trag pe dreapta, cuprin i de panic . Camioneta cî tiga teren. E o adev rat ma in de r zboi, asta e! a urlat Louis. I-au fixat în fa o bar de protec ie din fier. Vor încerca s ne striveasc , mon trii meschini! O, de data asta, calculasem gre it. Îi subestimasem. Crezusem c , dac m voi dota cu

resurse moderne, ei nu aveau s fac la fel. Ne îndep rtam tot mai mult de singurul nemuritor care-ar fi putut s -i trimit la naiban praznic. Ei bine, aveam s m ocup eu însumi de ei, cu cea mai mare pl cere. Mai întîi, aveam s le sf rîm în buc ele parbrizul, iar dup aceea le voi zbura capetele, unul cîte unul. Am deschis geamul i m-am c rat în afar . Vîntul îmi r ea pletele în vreme ce rînjeam c tre chipurile lor hidoase de dincolo de parbriz. Cînd ma ina noastr escalada rampa care ducea c tre autostrad , ei au ajuns exact în spatele nostru. Era bine i a a. Înc o secund , i aveam s sar. Îns drept înaintea noastr se afla un semafor. Gabrielle n-avea cum s i croiasc drum. in'te bine, c vine! a strigat ea. Z u c vine! am urlat. În clipa urm toare, aveam s sar, izbindu-i ca un berbec. Dar n-am mai avut parte de secunda de care aveam nevoie. Ne-au izbit tare de tot, i trupul meu, a zburat prin aer, peste marginea autostr zii, în vreme ce Porsche-ul mi-a luat-o înainte, plutind prin aer. Am v zut-o pe Gabrielle s rind prin portiera lateral , înainte ca ma ina s fi atins mîntul. Ne-am rostogolit amîndoi în iarb , în timp ce ma ina s-a r sturnat i a explodat cu un zgomot asurzitor. Louis! am urlat. M-am tîrît înspre locul exploziei i eram hot rît s m arunc în mijlocul vîlv ii, dup el. Dar geamul portierei din spate a zburat în nd ri i el s-a aruncat în afar . A atins mîntul exact în clipa în care mi-am întins bra ele ca s -l prind. L-am înf urat în mantia mea, încercînd s -i sting ve mintele care fumegau, în vreme ce Gabrielle î i lep da jacheta pentru a face acela i lucru. Camioneta se oprise lîng balustrad , chiar deasupra noastr . Ocupan ii ei au înc lecat balustrada, ca ni te insecte albe, uria e, i au aterizat în picioare pe pant . Eram preg tit s -i întîmpin. Îns , din nou, în vreme ce primul dintre ei s-a l sat s alunece în jos, c tre noi, cu secera ridicat , a r sunat din nou acel înfior tor urlet supranatural, urmat de explozia orbitoare i chipul creaturii s-a transformat într-o masc neagr , în v lm agul fl rilor portocalii. Trupul i-a fost cuprins de convulsii, executînd un dans straniu, care ne-a umplut de scîrb . Ceilal i au f cut cale-ntoars i au fugit. M-am avîntat pe urmele lor, dar Gabrielle m înl uise i nu voia s -mi dea drumul. Puterea ei m înfuria, uimindu-m în acela i timp. Înceteaz , la naiba! a r cnit ea. Louis, ajut -m ! D -mi drumul! am strigat mînios. Las -m s prind m car unul. Vreau unul, unul singur. Pot înc s -l ajung pe ultimul! Dar ea a refuzat s m lase s plec i, cu siguran , n-aveam de gînd s m lupt cu ea. De altfel, Louis i se al turase, în zbaterea-i disperat i plin de mînie. Lestat, nu te duce! mi-a spus cu glasu-i politicos încordat la maximum. Ne-a fost destul. Acum ar fi mai bine s plec m de-aici. Fie! am oftat, l sîndu-m p guba , nu f p rere de r u. De altfel, ar fi fost, oricum, prea tîrziu. Cel ars murise, dar fl rile i fumul nu se risipiser înc . Ceilal i disp ruser în bezn , pe t cute, f s lase nici o urm . Întunericul din jurul nostru p rea a se fi lini tit, cu excep ia vuietului autostr zii de deasupra noastr . i iat -ne, to i trei, laolalt , sc lda i de lumina juc a ma inii care ardea. Louis i-a ters, cu un gest obosit, sudoarea de pe fa . C ma a apretat îi era bo it i tat cu sînge, iar mantia de operet era ars i sfî iat . Cît despre Gabrielle, r sese acela i vagabond de odinioar , un b ie andru pr fuit i lbatic, purtînd o jachet i pantaloni de camuflaj, i ve nica-i p rie cafenie, turtit , tras peste frunte. Curînd s-a auzit ip tul ascu it al sirenelor ce se apropiau. Cu toate acestea, am r mas to i trei nemi ca i, în a teptare, uitîndu-ne unul la altul. tiam: to i trei a teptam ca Marius s i fac apari ia. Eram convin i c fusese Marius. Trebuia s fi fost el. Era al turi de noi, nu împotriva noastr . Avea s ne r spund cît de curînd. I-am rostit numele cu glas tare, cu blînde e. Am scrutat întunericul de sub autostrad i nesfîr ita armat de c su e care umpleau versan ii colinelor ce ne înconjurau. Dar nu auzeam decît sirenele, mereu mai aproape, i murmurul glasurilor muritorilor,

ce se îndreptau spre noi de pe bulevardul din josul pantei. Am ghicit spaima din ochii lui Gabrielle. M-am îndreptat spre ea cu bra ele deschise, s -mi pese de confuzia care domnea în min ile muritorilor ce se apropiau dinspre ma inile oprite sus, pe autostrad . M-a îmbr at în grab , plin de c ldur . Apoi mi-a f cut semn s o urmez, cît puteam de repede. Sîntem în pericol! Cu to ii, a optit. Un pericol îngrozitor. Vino!

3 ERA ora cinci diminea . St team singur în pragul u ilor de sticl ale casei de la ferma din Carmel Valley. Gabrielle i Louis plecaser împreun , pierzîndu-se printre dealuri, pentru a se odihni. O convorbire telefonic m informase c prietenii mei muritori se aflau în siguran , în noua lor ascunz toare din de ertul Sonoma, benchetuind ca nebunii la ad postul por ilor i al gardurilor electrificate. Cît despre poli ie i pres , cu inevitabilele lor întreb ri, ei bine, naveau decît s mai a tepte. i iat -m acum, a teptînd ca întotdeauna, singur, venirea zorilor, întrebîndu-m de ce nu se ar tase Marius, de ce ne salvase i disp ruse f a ne fi adresat un cuvînt. S presupunem c n-a fost Marius, spusese Gabrielle cuprins de nelini te, învîrtindu-se prin camer dup ce ne întorseser m la ferm . Î i spun drept, am sim it un pericol cople itor. Am sim it c ne amenin a o primejdie atît pe noi, cît i pe urm ritorii no tri. Am sim it-o în preajma s lii de concerte în vreme ce ne îndep rt m. i mai tîrziu, cînd st team lîng ma ina în fl ri. Era ceva ciudat. Sînt convins c nu putea fi Marius... Avea ceva barbar, a completat Louis. Aproape barbar, dar nu în totalitate... Da, aproape s lbatic, i-a r spuns ea, aruncîndu-i o privire aprobatoare. i, chiar daca fost Marius, ce te face s crezi c nu te-a salvat doar ca s se poat r zbuna el însu i, în felul s u, ceva mai tîrziu? Nu, am rîs cu blînde e. Marius nu vrea r zbunare. Dac ar fi dorit-o, ar fi f cut-o pîn acum. M car atîta tiu. Eram îns prea încîntat s o privesc, s -i observ mersul i gesturile, acelea i dintotdeauna. Ah, hainele acelea ponosite de vîn toare. Chiar i dup dou sute de ani, sese aceea i temerar exploratoare. Cînd s-a hot rît, în sfîr it, s se a eze, a înc lecat scaunul asemeni unui cowboy, odihnindu- i b rbia pe mînile sprijinite de sp tarul înalt. Aveam atîtea s ne spunem, atîtea lucruri despre care s vorbim. Eram, pur i simplu, prea fericit pentru a m speria. În plus, dac m-a fi l sat prad spaimei, aceasta ar fi fost îngrozitoare, c ci tiam acum c f cusem înc o gre eal de calcul, foarte serioas , în planurile mele. Mi-am dat seama de asta cînd ma ina explodase i Louis mai era înc în untru. Micul r zboi pe care-l pornisem îi punea pe to i ce-mi erau dragi într-un imens pericol. Ce naiv am putut fi, crezînd întregul venin avea s se reverse numai asupra mea. Trebuia s discut m pe îndelete. Va trebui s fim vicleni. Va trebui s avem mare grij . Acum, îns , ne aflam în siguran . I-am spus asta lui Gabrielle, încercînd s o lini tesc. Ea i Louis nu percepeau nici un semn de pericol aici; orice va fi fost acea amenin are, nu ne urmase pîn aici. În fond, eu n-o sim isem nici m car o dat . Cît despre tinerii i nebunaticii no tri du mani, ace tia se împr tiaser , crezînd c aveam noi în ine puterea de a-i incinera de la distan . tii, mi-am închipuit de mii i mii de ori reîntîlnirea noastr , a spus Gabrielle. Îns niciodat nu mi-am imaginat-o a a. Eu, în schimb, cred c a fost splendid! i-am replicat. i s nu-ndr zne ti s i închipui, nici m car pentru o clip , c n-a fi reu it pîn la urm s v scot la liman! Eram gata s -l fac praf pe cel cu secera, s -l azvîrl pîn dincolo de sala de concerte. Cît despre cel lalt, îl v zusem cînd se apropia. L-a fi rupt în dou . Î i spun drept, ceea ce mi se pare mai frustram în toat afacerea asta e faptul c n-am avut ocazia s ... Tu, Monsieur, e ti înc inarea întruchipat ! a declarat Gabrielle. E ti... cum spunea Marius... cea mai împieli at creatur de pe p mînt! Sînt întru totul de acord cu el. Am izbucnit în rîs, încîntat. M flata. M flata într-o adorabil limb francez de mod veche. Louis era fascinat de ea. edea retras într-un col cufundat în penumbr i o observa,

reticent i vis tor, ca întotdeauna. Era din nou impecabil, de parc ve mintele i-ar fi ascultat poruncile, de parc tocmai am fi ie it de la oper , de la ultimul act din Traviata, pentru a admira muritorii sorbindu- i ampania, la m su ele de marmur ale unei cafenele, în vreme ce tr surile ar fi trecut l rmuind pe lîng noi. Sim mîntul apartenen ei la micul nostru clan proasp t format, o energie magnific , negarea realit ilor omene ti, noi trei, laolalt , împotriva tuturor triburilor, tuturor lumilor. i, peste toate, un sentiment de siguran absolut , o senza ie de încremenire a clipei... Cum le-a fi putut explica toate acestea? Mam , nu- i mai face griji, am rostit într-un tîrziu, sperînd c astfel s-ar putea aranja totul, c a putea crea m car o clip de lini te. N-are nici un rost. O creatur îndeajuns de puternic pentru a- i arde du manii ne-ar putea g si oricînd, ar putea face tot ce-i trece prin minte. i crezi c asta m lini te te? Louis a cl tinat din cap. Eu n-am puterile tale, a intervenit el, i totu i, am sim it i eu ceva. Era ceva str in i oarecum necivilizat, nu g sesc nici un alt cuvînt mai bun. Ai pus din nou degetul pe ran , a exclamat Gabrielle. Era atît de straniu, încît p rea vine de la o fiin total diferit de noi... Asta, spre deosebire de Marius al t u, care e prea civilizat, a insistat Louis. E prea împov rat de filozofie. E chiar motivul pentru care e ti convins c nu vrea s se r zbune. Ceva str in? Necivilizat? I-am privit, pe rînd. Dar eu de ce n-am sim it aceast amenin are? am întrebat. Mon Dieu, ar fi putut fi orice, a spus Gabrielle într-un tîrziu. Muzica asta a ta ar putea trezi i mor ii. GÎNDISEM la enigmaticul mesaj din noaptea precedent Lestat! Pericol dar zorii erau prea aproape ca s -i mai încarc i cu aceast grij . În plus, asta nu explica nimic. Era doar un alt element al enigmei sau poate nici m car atît. EI PLECASER împreun , iar eu st team singur la fereastr , privind pata de lumin care cre tea, mereu mai str lucitoare, pe deasupra mun ilor Santa Lucia. M gîndeam: "Unde e ti, Marius? De ce naiba nu vrei s te ar i?" B nuielile lui Gabrielle ar fi putut fi întemeiate. "E un joc pentru tine?" Dar pentru mine, fusese tot un joc faptul c nu încercasem s -l chem nici m car o dat ? A fi putut s -mi înal glasul tainic din toate puterile mele, a a cum îmi spusese el cu dou secole în urm ? În luptele mele de pîn acum, fusese o chestiune de mîndrie s nu-l chem, dar acum? Ce-avea a face mîndria în toate astea? Poate c el nu a tepta decît s îl chem. Poate c î i dorea aceast chemare. Am ciunea i înc înarea de odinioar disp ruser . De ce n-a fi f cut efortul de a încerca? Închizîndu-mi ochii, am f cut ceea ce nu mai f cusem din nop ile acelea ale veacului al optsprezecelea, cînd bîntuiam uli ele din Roma ori Cairo, vorbindu-i cu glas tare. În t cere, lam chemat. Am sim it cum ip tul t cut se în a din mine, c torind în uitare. Mi s-a p rut -l înso esc, traversînd lumea, c tînd propor ii vizibile, l-am sim it cum se amplific , îl sim eam arzînd. i, iat , m aflam din nou, vreme de o clip , în locul acela îndep rtat, de nerecunoscut, în care mai aruncasem o privire în urm cu o noapte. Z pad , troiene nesfîr ite, i un fel de movil din piatr cu ferestre acoperite de flori de ghea . Pe un promontoriu ceva mai înalt, un aparat straniu, modern, o farfurie enorm din metal cenu iu, învîrtindu-se în jurul unui ax, atr gînd spre sine undele nev zute ce se încruci eaz pe cerurile p mîntului. O anten de televiziune! P strînd leg tura dintre acest pustiu înghe at i un satelit... asta era! Iar sticla sf rîmat de pe pardoseal apar inea ecranului unui televizor. Zgomote. cere. MARIUS! Pericol, Lestat. Cu to ii, în pericol Ea a... Nu pot... Ghea . Îngropat în ghea . O str fulgerare a sticlei sf rîmate de pe pardoseal , lavi a goal , sunetul i vibra ia Vampirului Lestat bubuind în difuzoare... Ea a... Lestat, ajut -m ! Cu to ii... pericol. Ea a... cere. Leg tura s-a întrerupt. MARIUS!

Ceva-ceva, dar mult prea slab. Cu toat intensitatea, era, pur i simplu, prea slab! MARIUS! rezemam de fereastr , a intindu-mi privirile direct în lumina zorilor ce devenea mereu mai str lucitoare. Ochii îmi l crimau, degetele-mi ardeau, lipite de sticla fierbinte. spunde-mi, Akasha a fost? Încerci s -mi spui c a fost Akasha, c ea a fost aceea? Ea a fost? Dar soarele r rea deja deasupra mun ilor. Razele uciga e se risipeau deasupra v ii, sco îndu-i la iveal ungherele umbrite. Am p sit casa în fug , peste cîmp, înspre coline, inîndu-mi mîna în dreptul ochilor, asemeni unui scut. În cîteva clipe, am reu it s ajung la ascunzi ul meu, o cript subp mîntean . Am dat la o parte piatra i-am coborît treptele înguste s pate grosolan în stînc . O cotitur , apoi alta, i iat -m în siguran a r coroas a beznei, mirosind a p mînt reav n. M-am lungit pe pardoseala de rîn b torit a micu ei înc peri. Inima-mi zvîcnea, iar membrele îmi tremurau. Akasha! Muzica asta a ta ar putea trezi i mor ii. În înc perea lor fusese montat un televizor, desigur, Marius le d duse i asta, laolalt cu transmisiunile prin satelit. V zuser videoclipurile! tiam, tiusem asta, de parc a fi fost martor la fiecare detaliu. Le montase un televizor în sanctuar, a a cum, cu ani de zile în urm , le prezentase i filmele. Iar ea se trezise, reînviase. Muzica asta a ta ar putea trezi i mor ii. Reu isem, din nou, o fac. Oh, dac-a putea m car s -mi in ochii deschi i, de-a fi putut gîndi mai departe, de nar fi r rit soarele. Fusese acolo, la San Francisco, fusese atît de aproape de noi, ne pîrjolise adversarii. Str in , diferit de noi, desigur. Dar nu necivilizat , nu, nu s lbatic . Ea nu era a a. De abia reînviase, zei a mea, se în ase, precum un fluture superb, din coconul s u. Cum i s-o fi p rînd lumea? Cum ajunsese pîn la noi? În ce stare se afla mintea ei? Pericol pentru noi to i. Nu. Nu pot s cred a ceva! Îi nimicise pe du mani. Ni se al turase. Nu mai reu eam s lupt împotriva toropelii, împotriva poverii care îmi îngreuna pleoapele. Senza ia de oboseal pur alunga încîntarea i emo ia. Trupu-mi se înmuia, lipsit de ap rare, z cînd nemi cat pe p mînt. i, pe nea teptate, am sim it atingerea unei mîini cuprinzindu-mi-o pe a mea. Era rece i puternic , precum marmura. Ochii mi-au zvîcnit, deschizîndu-se în întuneric. Mîna i-a accentuat strînsoarea. Plete soase îmi mîngîiau fa a. Un bra rece mi-a trecut peste piept. Oh, te rog iubito, frumoasa mea, te rog! fi vrut s -i spun. Dar ochii mi se închideau! Buzele-mi refuzau s se mi te. Îmi pierdeam cuno tin a. La suprafa , r rise soarele. SFÎR IT